Liturghierul-explicat

■с

i t. ţ , . *'

P r e o tu l P E T R E V IN T IL E S C U F O S T P R O F E S O R L A F A C U L T A T E A D E T E O L O G IE Ş I L A IN S T IT U T U L T E O L O G IC D E G R A D U N IV E R S IT A R D IN B U C U R E Ş T I '

♦ f-

BUCUREŞTI EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE'ORTODOXA :

]

19 7 2

I N L O C DE P R E F A Ţ A In lucrarea de fa ţă sînt reunite Iarăşi în volum , aşa cum fuseseră concepute şi redactate in iţia l în stare de m a ­ nuscris, capitolele p u b lica te disparat între a n ii 1953 şi 1964 în revistele B isericii O rto d o x e Rom âne. Ele au ca obiect prezentarea istorică, exegetică şi tip ic o n a lâ a s lu j­ belor bisericeşti de seara, de d im in e a ţa şi a S fintei L itu r­ gh ii, servicii care alc ătu ie sc c o n ţin u tu l p rin cip al şl m a jo r al cărţii n u m ită LIT U R G H IE R . A v în d astfel caracterul u n u i m anual, v o lu m u l de faţă poate însem na un a ju to r la în d e m în a studenţilor şi e le v i­ lor din şcolile teologice şi, ocazional, nu m ai p u ţin şi a cle­ ricilo r p a roh iali. AUTORUL.

LITUR GΗ I ER

CARTEA NUMITA LITURGHIER 1. D enu m ire a şi cuprinsul, — 2. P roblem a u n u i fo rm u lar al L itu rg h ie i in prim ele v eacu ri creştine. — 3. Form atul .şi struc­ tura Liturghierului în m anu scrise, e d ilii şi traduceri 1. D E N U M IR E A

ŞI C U P R IN S U L

D enu m ire a de L itu ig h ie r se dă în lim b a j u l bisericesc curent cărţii în care se cuprinde slujba sau oficiul Sfintei Liturghii. O ficia l însă, atît în manuscrise cit şi în ediţiile tipărite, această carte poartă de obicei titlul de D um n ezeie ştile şi sfintele sau Sfintele şi dum nezeieştile L itu rg h ii ale celor Intre Sfinţi P ărin ţii noştri lo a n G u ră de A ur, V a s ile cel M are şi Grigore D ia lo g u l, adică cele trei fo rmulare după care se oficiază Sfînta Liturghie în cursul anului, aproape în toată Biserica O rtodox ă a R ă s ă ­ ritului. Tot atît de des, dacă nu chiar mai des, cu deosebire în trecut, s-a întrebu inţat forma de singular, denumindu-se cartea ca şi oficiul sau slujba în sine cu expresia de «D umnezeiasca Liturghie» sau «Sfînta şi dum nezeiasca Liturghie a S fîntu lu i lo a n G u r ă de A ur, a M a re lu i Vasile şi a S fîntu lu i Grigore Dialogul», ori cîteodată sim p lu : «Liturghie». Ex­ trem de rar şi cu totul în tîm p lăto r a găsit o întrebuinţare oficială, ca titlu prin cipal, denum irea de L itu rgh ier (Λβιτοοργικόν), completată însă cu adaosul : «cuprinzînd cele trei Liturghii ale celor între Sfinţi Părinţii noştri...», ca în ediţiile greceşti de Roma, 1683, Veneţia, 17.14, de Ierusa­ lim, 1908, precum şi în ediţia Litu rgh ierulu i slav, tipărit la Mînăstirea Dealu în anul 1646 (L itu rg h iario n a d ic ă S lu je b n ik cu L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are, a lu i lo a n G u ră de A u r etc.). Ediţia de Bucureşti, 1937, foloseşte sub o formă m ai tim id ă acest termen, înscriindu-1 cu un rol de subtitlu pe coperta interioară, în tim p ce cea de deasupra este rezervată formulei oficiale tradiţionale. Dintre toate Bisericile Ortodoxe, numai cele de lim b ă slavă au adoptat ca titlu oficial termenul de Liturghier (S lu je b n ik ). Ediţia greacă de A tena, 1948 1 foloseşte titlul oficial de ,,'Ιεροτελεστικόν .

C înd această carte este înto cm ită pentru Liturghia cu arhiereu şi se află completată cu ru găc iu n ile respective pentru hirotonii, hirotesii, sfin­ ţirea a ntim in sulu i etc., poartă den um irea de A rh ie ra tic o n (Αρχιερατικών, Чиновникь а р х 1ерейск1й). Toate aceste titluri se găsesc depăşite însă de cuprinsul real al Li­ tu rg h ie ru lu i în formatul său actual, deoarece, în afară de oficiul Litur­ ghiei propriu-zise, el conţine şi alte servicii şi ru găc iu ni. Unele din acestea sînt oficii independente de Liturghie, ca, de exemplu, Vecernia, M ie z o n o p tic a şi Utrenia, care, în epoca cu totul n o u ă şi anum e începînd 1. Scoasă

sub

în g rijire a

m itro p o litu lu i

de F ilip i

şi N eopolis, Hrisostom os.

— ΙΟ­ Ι (]e prin veacul al XVI-lea, an ajuns să reprezinte în cele din jmpreună cu Liturghia, elementul perm an ent sau fix p rin excelenţă ţ i n u t u l L itu rg h ie ru lu i. A lte părţi se găsesc într-un raport general Vzional cu Liturghia sau cu celelalte oficii. Sînt astfel în p rim u l lele rugăciuni, şi formule scurte, care de fapt fac parte in tegrantă piciul Utreniei şi Liturghiei, ca piese v ariabile sau de schimb; penjptarea slujbei la calendar sau la diferite m omente ale a n u lu i li|în n u m ă r u l acestora intră ecfonisele sau vosglasurile ecteniei ţiainte de E vangheliile Sfintelor Patimi, ecfonisele sau vosglasufeniei în S ă p tă m în a L u m in a tă du p ă fiecare odă a c an onu lui, apoli[i otpusturile Vecerniei, Utreniei şi Liturghiei la. praznic ele domIpolisele zilelor să p tăm înii, isodicalele sărbătorilor împărăteşti, jiburile ce se cintă cînd se face intrarea cea m ică de la Liturghia jnenilor (vhod) şi ectenia la scoaterea Cinstitei Cruci (14 sep tem - ' a acestea trebuie a dăugate acele «cereri la felurite trebuinţe în Inului», constind din ru găc iu ni ce se citesc la Proscomidie şi din ispeciale, care se intercalează spre partea finală a ecteniei mari [ei după citirea Evangheliei, precum şi a celor corespunzătoare ecernie şi Utrenie. găsesc în acelaşi timp părţi care stau nu m a i în legă tură m ai m u lt ) puţin indirectă cu Liturghia, ca, de exemplu, rîn d u ia la sau cainpartăşirii şi ru găc iu nile de m u lţum ire după dum nezeiasca îm|e, precum şi sinaxarul sau calendarul fix cu nu m ele sfinţilor de Ibuie să se facă amintire în zilele de Liturghie, la serviciu l Pros|i, în cursul dipticelor, du p ă epiclesă şi în apolise. In epoca cea ! Liturgh ierului slav şi ro mân, îndeosebi, au ajuns u n element ţ perm anent acele capitole speciale de reguli sau de îndru m ări, ie «R înd uială» , ca, de exemplu, cele de la începutul cărţii p riv in d Vecerniei şi Privegherii, ori în cuprinsul sau spre finele acestei ib titlul de « în v ăţă tu ră» şi «Povăţuiri», priv in d săvîrşirea Liturjrurilor celor mai înainte sfinţite, scoaterea S fîntului A er (epitaf), jşi cele pe care trebuie să le ştie şi să le aibă în vedere preotul Ura cu oficiul Sfintei Liturghii. [ mult ori m ai puţin fluctuabile în conţimUul L itu rg h ie ru lu i, nu je la o epocă la alta sau de la o Biserică naţio nală la cealaltă, ci iediţii aproape succesive, ocupînd locuri variabile în ordinea din jl acestora, apar acele imne, ru g ăc iu ni sau molifte care, p rin naΪ sînt proprii M o litfe ln ic u lu i sau E v h o lo g h iu lu i ori altor cărţi de ar se citesc sau se cîn tă în biserică, în legătură ori chiar indepenjoficiul div in . Astfel, se pot n u m ă r a aici troparele şi condacele jită în altar pentru m ărirea pompei la sărbători mari, cînd se slujsobor. De asemenea, ru găc iu nile pentru bin ec uv înta rea salcie\ |iica Floriilor, a colivei, a brînzei, ouălor, strugurilor la 6 august iarei pîrgi de struguri, de fructe şi a cărnurilor în D u m in ic a P aştişe în general ca prinoase de credincioşi, precum şi în rîn d u ia la lilui cu r u g ă c iu n ile de ie rta re p e n tr u r e p a u z a ţi.

ipsesc ediţii în care n u m ă r u l pieselor fluctuante întrece ori. este îs decît cel descris aici, care a devenit aproape tradiţio nal Li-

_

11

_

tu rg h ieru lui românesc. El se găseşte, în această priv in ţă, dacă n u absolut identic cu S lu je b n ik u l slav, cel p uţin -într-ο foarte apropiată asemănare. O înfăţişare ceva mai sim plific ată are L itu rgh ierul grec, deşi cuprinde în schimb părţi străine celorlalte, ca, de exemplu, slujba aghia zmei mari la Bobotează şi cea a Vecerniei din D um inica Pogoririi Sfîntului Duh etc. Ediţiile de Tripolis (Egipt), 1892 şi de Atena, 1924, apar chiar ca nişte mici Evhologhii prin înregistrarea unor rugăciuni ca : cele pentru cei ce se pocăiesc, pentru preotul ce se ispiteşte în somn, pentru femeia lehuză, pentru copilul care merge la şcoală etc. etc. Cu un caracter şi mai pro­ nunţat de E v h o lo g h iu mic se înfăţişează L iturghierul ro m ân scris cu mîna în anul 1699 ele dascălul Vasile Sturza M o l d o v a n u l 2. M o t iv u l pentru care au fost. adăugate aici numeroase rugăciuni, care, în chip obişnuit, se găsesc la locul lor în M olitie ln ic , va fi fost, poate, nu atît de ordin practic,- cit' dictat de greutatea ce se întîm pina în procurarea acestei din u rm ă cărţi. Consideraţii de practicitate, desigur, au stat la baza in o­ vaţiei aplicată acelui L itu rg h ia rio n adică S lu je b n ik slavon, tipărit la M înăstirea D ealu în anul 1646, în care s-au adăugat, pe lîn g ă fo rm u la­ rele Liturghiei, cele 12 pericope evanghelice ale Sfintelor Patimi, pre­ cum şi cele ale A p o sto lulu i şi Evangheliei la praznicele domneşti, la cele ale Sfintei Fecioare şi la sărbătorile sfinţilor. Aceeaşi curiozitate caracterizează şi L itu rgh ierul manuscris al popii din Suiug, în Bihor (co­ piat în anul 1724 după altul, pare-se mult mai vechi), care are anexat la sfîrşit textul celor 11 pericope cu E vangheliile î n v i e r i i 3. Prin felul ru găc iu n ilo r din oficine care formează conţinutul său per­ manent şi fix, cît şi prin natura şi destinaţia sa, L itu rg h ierul poartă însă un caracter special şi cu totul deosebit în comparaţie cu celelalte cărţi de ritual. Acestea din u rm ă sînt citite în auz la serviciul religios, satisfăcînd o cerinţă a cultului public şi pregătind dispoziţia sufletească p en­ tru lucrarea harului, dar îndeplinesc în acelaşi timp şi o funcţiune in ­ structivă şi edificatoare. în consecinţă, ele pot fi folosite de credincioşii mireni chiar afară din sfîntul locaş, ca lectură spirituală, în timp ce L iturghierul este, dim potriv ă, destinat exclusiv preotului şi nu m a i pentru a fi întrebuinţat în biserică. N u chiar fără dreptate însem na deci m o ­ nahul m o ld o v e an Evloghie, în nota de la sfîrşitu 1 ediţiei L itu rg h ierulu i de Iaşi, 1759, diortosit de el, că «nu este cazanie sau istorie Sfînta Litur­ ghie, ci tocma însuşi dum nezăieşti şi de D u h u l Sfîntu suflate cuvinte». Liturghierul este astfel u n ίερατιν.όν (adică o carte a p reo tului sau p e n ­ tru preot), aşa precum se intitulează ediţia tipărită la Constantinopol în anul 1895, denum ire care era pe deplin proprie îndeosebi în starea Litur­ ghiei din vechile, manuscrise, în care ecteniile dia c o n u lu i nu se interca­ lau printre ru găc iu nile preotului, ci formau un m a n u a l aparte. Numirea de Ie ra tik o n nu-şi pierde însă sensul nici astăzi, deoarece, în majoritatea cazurilor, adică în lipsa diaconului, ecteniile cad tot în sarcina preotu­ lui. Caracterul de ie ratik on al L itu rg h ierulu i este subliniat p rin însăşi în2. La B ib lio teca A cad em ie i Rom âne, secţia m anuscrise, sub nr. 707, Vezi des­ crierea lui la I. B ianu şi R. Caracaş, C a ta lo g u l m an uscriptelor rom âneşti, t. II, B ucu­ reşti, 1913, p. 459— 460. 3. V ezi «R evista Teologică», Sibiu, X X X I (1941), nr. 1— 2, p. 6— 36.

—

12

—

înarea lui publică, de către arhiereu, preotului, la hirotonie, ca sim bol

^ a tâ b b U e i sale sacramentale sau sfinfitoare, esenţială preoţiei în genere. D in tr e r u g ă c iu n ile care alcătuiesc conţinutul stabil sau p erm anent

1 U turqhieiuÎLii, în oficiile Vecerniei, Utreniei şi Liturghiei propriu-zise, singură — «R ugăciunea a m v onu lu i» — este rostită de preot în auzul

T e ^ in c io ş ilo r, rezum înd parcă «toate cererile şi rugăciunile citite de C ot tainic, în sfîntul altar*-. D e aceea, L iturghierul este considerat car­

tea de tairm'a preotului şi a e p is c o p u lu i4, epitet justificat pe deplin prin caracterul în a lt şi tainic al rugăciunilor amintite, prin care sfinţiţii s lu ji­ tori se~adîncesc şi se transportă în duh, cerînd curăţirea şi învrednicirea

lor si a credincioşilor de a se sfinţi prin aducerea Jertfei euharistice. "intr-o definiţie largă şi oarecum liberă, despre L iturghier a m putea snune că este cartea unde se găseşte consemnat lim b a ju l în care este admisă Biscrica să vorbească lui Dum nezeu pentru a-I exprima om ag iul ei de la u d ă , de doxologhisire şi de mulţumire, precum şi dorinţele sau c e r e r il e ei. l'n multe din expresiile sale, acest lim baj este c o m u n şi gra­ iului religios al drepţilor V e c h iu lu i Testament; în ceea ce are însă mai expresiv, mai v iu şi mai caracteristic, el este însufleţit de du h u l f i n a li­ tăţii, căci, prin acest limbaj sfînt, Biserica se roagă cu Fiul lui D um nezeu şi prin El, iar la rîndu l Său El însuşi se roagă cu noi, pentru noi şi în noi (loan X IV , 20). în forma lui em brionară, acest lim baj s-a închegat în Ierusalim , î n ­ dată după pogorîrea Sfîntului D u h la sărbătoarea Cincizecim ii şi s-a răspîndit o dată cu Biserica în toată lumea creştină. U rm în d flu x ul şi re­ fluxul rîvnei religioase, formele acestui lim baj liturgic au avut faze de îmbogăţire şi de simplificare, de cizelare şi de particularizare în dialecte liturgice. Aşa precum diferite cărţi ale Sfintei Scripturi marchează fazele succesive ale istoriei Revelaţiei dumnezeieşti, tot aşa şi în diferite piese ale L iturghierului se pot distinge straturile pietăţii creştine depozitate în epoci diferite, cu deosebirea că în Biblie predomin ă c uv întu l lui D u m ­ nezeu către om, pe cînd Liturghia este forma în care se înalţă m a i m ult cuvîntul omului pentru proslăvirea şi implorarea lu i Dumnezeu. Unul din principalele documente ale acestei pietăţi creştine se g ă ­ seşte reprezentat prin L itu rgh ierul Bisericii Ortodoxe. In ru găc iu nile lui se află condensată pietatea oficială a Bisericii, de la începuturile ei p în ă astăzi; în ele s-a revărsat şi s-a exprimat simţirea religioasă a n e n u m ă ­ rate generaţii creştine, care s-au ţinut pe linia neschim bată a dreptei credinţe, iar codificarea acestor rugăciu ni, care alcătuiesc lim b a ju l litu r­ gic al Bisericii Ortodoxe, a găsit o formă specifică de închegare o dată cu desăvîrşirea organizării vieţii bisericeşti. L iturghierul are deci o istorie a lui. Liturghierul este socotit indispensabil sfinţiţilor slujitori bisericeşti, în timpul serviciului divin, dar cu deosebire în oficiul Liturghiei. «Cartea ce se cheamă Liturghier», aşa precurn se dă sfat .în capitolul intitulat Povă(uiri, «este negreşit trebuincioasă pentru slujire. Pe de rost, ru g ă ­ 4. Cf. Prof. A. D m itrievschi, L iiu rg hie ru l, cartea ţ , 7 c“ ‘ în revista « în d ru m ăto r pentru clcricii rurali», 327—328 şi 358.

tainică ţin lim b a rusa), studiu Kiev, nr. 30, 31, 32, p.

13 — ciunile să n u se zică, căci pe de o parte se poate în tîm p la să se uite şirul r u găc iu nilor şi chiar al cuvintelor care au cea m ai mare însem nătate în săvîrşirea dumnezeieştilor Liturghii ; iar pe de alta, preotul, intîmplîndu-se să se încurce, nu ştie ce face şi ce zice şi, p rin aceasta, pe ling ă greşelile dogmatice ce le poate săvirşi, m a i poate aduce şi pe creştinii ascultători la îndoială. De aceea, preotul care nu păzeşte aceasta, foarte greşeşte şi-şi atrage asupră-şi dreapta pedeapsă a episcopului său». 2. P R O B L E M A U N U I F O R M U L A R A L L IT U R G H IE I IN PRIM EL E V E A C U R I CREŞTIN E

S-a.r putea admite că o astfel de oblig aţie să n u fi fost neapărat in ­ dispensabilă în primele zile ale vieţii creştine, cîn d Liturghia se rezuma ia un rit sim p lu al Sfintei Euharistii. Necesitatea unei astfel de cărţi şi folosirea ei în oficiu era firesc să se im p u n ă însă pe m ăsu ră ce viaţa bisericească, al cărei centru îl reprezenta Liturghia, a început să se dez­ volte, m a i ales du p ă ce ea a ajuns să se organizeze cu totul in dep en­ dent de cultul m ozaic de la Tem plu şi sinagogă. A s u p r a epocii în care formularele Liturghiei au intrat în uzul bisericesc, părerile specialiştilor se găsesc împărţite. D u p ă u n ii dintre aceştia 5, nu s-ar putea vorbi de consemnarea Liturghiei în scris m ai înainte de finele veacului al IV-lea, aşa încît L itu rg h ie ru l n-a p u tu t căpăta o existentă istorică decit în v e a ­ cul următor. R ena udo t îndeosebi şi Lebrun, ca de altfel şi fostul profe­ sor A . D m itrievschi de la A c a d e m ia d u h ov nic ea sc ă din Kiev G, in vocă drept un a rgum ent perem ptoriu în susţinerea acestei teze u rm ă to ru l text din scrierea Despre S lin tu l D u h (cap. 27, pgf. 66, P.G., X X X I I , 187) a Sfîntului Vasile cel Mare, pentru ca, printr-o interpretare strimtă, să a ju n g ă a afirma că ru găciu nea Sfintei Jertfe (Anafora) n-a fost fixată in scris decît du p ă acest Părinte bisericesc. «Care dintre sfinţi», se întreba el, «ne-a lăsat în scris cuvintele pentru in vocarea S fîntu lu i D u h la v re ­ mea cînd se sfinţesc P îinea Euharistiei şi p otiru l binecuvântării ? Căci no i n u ne m u lţu m im n u m a i cu acelea de care face amin tire A p ostolul şi E vanghelia, ci rostim şi altele, atit înainte cît şi du p ă acestea, pe care le-am p rim it din tradiţia nescrisă, ca unele care au putere în priv in ţa Tainei». Textul în care se încadrează acest pasaj în scrierea m e nţio n ată mai sus a devenit can onu l 91 al 'acestui Sfînt Părinte. A ic i el constată că unele «dintre dogmele şi p ro p o vă du irile ce se păstrează în Biserică» s-au transmis prin scrierile Sfinţilor A p o s to li — « A p ostolul şi E v a n ­ ghelia», cum le m e nţion ează el în general ; «pe altele» însă, a da ug ă S fîn ­ tul Vasile, «le-am prim it din tradiţia A p o sto lilo r predanisită no u ă în taină». în categoria acestora din u r m ă el n u m ă r ă , p recum am văzut, şi epiclesa. Trebuie să rem arcăm însă că, în acest chip, se sem nale ază pur şi sim p lu faptul că ru găciu nea in voc ării S fîn tu lu i D u h peste darurile euharistice n u face parte dintre cele ce ni s-au transmis prin sfintele 5. Ca, de exem plu : Pierre Lebrun, E x p licatio n lilte rale , h islo riq u e el dogmaUque des prieres el des cerem onies de ia messe, t. II, 1777 ; .Ios. B ingham , OrigJnes sive a n U q u ila le s Eccles.iae, traducere latină, H alle, 1727, X III, с. V, par. III ; Euseb. Renaudot, L itu rg ia ru m o rie n la llu m colleclio, Francfourt, t. I, 1841, p. IX — X I ş. a. 6. A . D m itrie v schi, op. cit., p, 355.

—

14

—

scrieri ale N o u lu i Testament, căci în textul respectiv Sfîntul V asile cel M are nu se referă la alţi sfinţi decît la aceia care sînt autori ai cărţilor canonice ale N o u lu i Testament, în care nu se găseşte însem nată decît istorisirea m o m e ntulu i instituirii Sfintei Euharistii, fără ca vreu nu l din ei să ne fi dat şi celelalte am ănunte ale ritu a lu lu i în d ep linit înainte şi după acel m om ent, lăsîndu-ni-1 num ai prin tradiţie orală. A adm ite deci că acest Sfînt P ărinte ar fi vrut să afirme că acest element al tradiţiei n-ar fi fost consem nat în scris înainte de dînsul, ar însem na să forţăm textul în cauză, v enin d în contrazicere pe de o parte cu Sfîntul Chirii al Ie rusa lim u lui care, în Cateheza X X II, 7 (pe la m ijlo c u l veacului al IV-lea), face m enţiune despre rugăciunea epiclesei, în termeni care aproape reproduc textul ei c u n o sc u t; pe de altă parte, cu însuşi faptul că form ularul Liturghiei Simţului Vasile cel Mare este o prelucrare a celui atribuit S fîntu lu i Apostol Iacob, elemente deci care n u justifică părerea că oficiul Sfintei Liturghii nu ar fi p rim it o redactare scrisă înainte de finele veacului al IV-lea, A lţi a u t o r i7, deşi convin că nu poate fi nici o în do ială despre între­ buinţarea unor form ulare cu slujba Liturghiei în veacul al IV-lea, nu adm it totuşi existenţa acestora în prim ele trei v e a c u r i; nu lipsesc însă nici cei care susţin că nim ic nu se poate opune la fixarea o rig in ii Litur­ ghierului în această prim ă perioadă din istoria B is e ric ii8, începuturile lu i putîndu-se ridica, după unii, chiar p în ă în epoca P ărinţilor a p o s to lic i9. Fapt este însă că în afară de scrierile care ne procură descrieri gene­ rale, aluzii, m e nţiu ni şi chiar unele propoziţii liturgice, literatura creştină din prim ele trei veacuri nu ne-a transmis nici u n izvor direct al Liturghiei sub forma unei cărţi cu slujba ei. A r însem na totuşi să ne îm potrivim lo gicii elem entare dacă din această cauză am ajunge să conchidem în chip absolut la inexistenţa oricărui text liturgic, chiar în această epocă. In p rim ul rînd, pentru că nu se poate presupune că toţi liturghisitorii reprezentau personalităţi cu un elan religios şi cu o capacitate de im pro­ vizaţie excepţională, care să fi putut înlătura nevoia de u n text scris pentru susţinerea mem oriei, m ai cu seamă că, aşa cum reiese din prim a Apologie a Sfimtului Iustin M artirul şi Filozoful, precum şi din alte scrieri ale veacului al III-lea, Liturghia ajunsese deja în această vreme la o mare dezvoltare. Desigur, nu trebuie să încercăm a descoperi în prim ele veacuri u n form ular liturgic după im aginea exactă a celui din uzul actual, care este el însuşi rezultatul unei e v oluţii dictate nu num ai de preferinţe şi practicitate, ci şi de m ijloace, de tehnică, dar m ai ales de concepţia adoptată pentru form atul unei astfel de cărţi bisericeşti. La început, în stadiul de sim plitate al Liturghiei, totu l se va fi redus la în ­ 7. Ca de exem plu : Henr. Daniel, Codex liturgicus Ecclesiae universae, Lipsea 1847— 1853, t. IV, p. 31; L. Duchesne (la F. Cabrol, Le livre de la priere antique, ed. V I, p. 139, π. 1). 8. L. A. M urato ri, Liturgia rom ana velus..,, V eneţia, 1748, t. I, p. 3 ş. u . ,· Prosper Gueranger, Institutions iiturgiques, Paris-Bruxelles, 1878, p. 134 ş .u .; Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele m ai Însemnate Liturghii ale Bisericii O rientale, în rev, «Candela», X I (1392), p. 64 ş. u. 9. Fred Probst, Die altesten romischen Sakram entarien und O rdines, Miinster, 1892, p. 1— 19.

—

15

—

semnarea în scris a rugăciunilor sau form ulelor principale, din care consta atunci slujba şi cel m ult a unor regali sumare asupra acţiunilor. O astfel de form ă se întîlneşte chiar pe la finele v e ac u lu i I, în capitolele IX şi X ale scrierii Didahia celor 12 Apostoli (între a n u l 80 şi 100 d.Hr.), care se referă la săvîrşirea Sfintei E uharistii şi la m ulţum irile după îm părtăşire : «Iar Euharistia aşa s-o fa c e ţi: m ai în tîi pentru potir (rugaţi-vă aşa) ; M u lţu m im Ţie, Tatăl nostru... Iar la frîngerea pîinii (ziceţi) : M u lţu m im Ţie, Tatăl nostru, pentru viaţa şi cunoştinţa... Iar după îm ­ părtăşire m u lţum iţi aşa : M ulţum im Ţie, Părinte Sfinte, pentru num ele Tău cel Sfînt etc:.». A ceastă rîn d u ia lă sumară a ritu lu i euharistie se găseşte încadrată, împreună cu cîteva reguli privitoare la botez, într-o m inusculă colecţie, în al cărei cuprins intră reguli tot atît de scurte de purtare în anum ite îm prejurări, elemente catehetice, sfaturi morale şi indicaţii în legătură cu organizarea com unităţii. D upă aspectul ei de ansam blu, această scrie­ re este ceea ce s-ar putea num i un m anu al de viaţă bisericească, în care capitolele privitoare la Sfînta Euharistie înfăţişează documentul cel m ai vechi despre starea em brionară a fo rm ularului liturgic. S-ar putea spune, cu alte cuvinte, că existenţa Liturghierului nu este cu neputinţă de admis sau cel puţin de presupus încă de pe cînd el nu căpătase acest titlu. D in aceste prime date trebuie să reţinem că în epoca de la înc e p u ­ tul istoriei Bisericii, ca încă m ultă vreme mai tîrziu, cînd viaţa creştină se concentra şi se desfăşura îndeosebi în legătură cu cultul (catehumenatul, penitenţa publică, asistenţa sam ariteană etc.), formularul o fic iu ­ lu i era firesc să se găsească în codicele sau colecţia de reguli după care se cîrm uia v iaţa bisericească a com unităţii. Concepţia aceasta prim ară despre form ularul liturgic, ca parte integrantă a m anualului de v iaţă creştină, statornică vreme îndelungată în practică, se verifică pe deplin în lum ina clară a istoriei din veacul al IV-lea, printr-o serie de docu­ mente, cunoscute sub denum irea generală de «R înd uieli bisericeşti», în această categorie intră : a) Canoanele atribuite lui Ipolit ; b) Aşa-num ita Rînduială a Bisericii egiptene ; c) Testamentum Domini ; d) Constituţiile Apostolice şi e) Constituţiile date prin Ipolit sau Epitome (al Constituţiilor Apos­

tolice). Aceste documente ne înfăţişează Liturghia din regiuni bisericeşti diferite, în desfăşurarea ei norm ală şi completă, găsindu-se cu u n cu­ prins foarte de aproape înrudit între ele şi în deplină consonanţă cu diferitele m enţiuni şi formule risipite în literatura creştină a veacului al III-lea în d e o s e b i10. De fapt, ele reprezintă m ărturii autentice despre starea vieţii bisericeşti im ediat anterioară veacului al IV-lea, reprodu­ c e d , în ceea ce priveşte Liturghia, gradul de dezvoltare pe care ea îl atinsese deja în cursul veacului al III-lea. 10. găseşte în 107— 123.

Descrierea m ai pe larg a acestor colecţii, ca şi bibliografia respectivă, se lucrarea n o a s tr ă : încercări de istoria Liturghiei, Bucureşti, 1930, p.

—

16

—

Aceste documente sînt calificate adesea cu epitetul de «formulare ideale* n , în{elegîndu-se prin aceasta că, în general, L iturghiile din cu­ prinsul colecţiilor m enţionate n u erau form ulare liturgice uzuale, ci aveau u n caracter literar, fiind adică în general com pilaţii datorite unor autori care au avut la îndem înă documente anterioare. A d m iţîn d taleguale acest punct de vedere al criticii, sîntem deci îndreptăţiţi în ordi­ nea celei m ai stricte logici să nu ne îndoim de existenţa unor formulare ale Liturghiei înainte de veacul al IV-lea, .într-o factură corespunzătoare concepţiei curente în acea epocă, form ulare ce au putut servi ca m ate­ rial de compilaţie. Dacă admitem teza spre care în c lin ă în general critica, anum e că originea acestor «R înduieli» s-ar găsi în unele d in scrierile lui Ip o lit (+ cca. 235— 236), atunci nu este de loc forţat să constatăm că deja în primele decenii ale veacului al III-lea erau în uz form ulare cu slujba Liturghiei. Dintre toate aceste «R înduieli», cea m ai im portantă pentru Biserica de Răsărit este îndeosebi cea in titu la tă Constituţiile Apostolice, care, afară de m aterialul liturgic cuprins în cartea a doua şi a şaptea, ne dă in cartea a opta cea m ai completă Liturghie din cîte s-au p u tu t cunoaşte pîriă în acea vreme. «Printr-o ficţiune literară», dispoziţiunile privitoare la cultul creştin şi diferitele părţi ale lui sînt prezentate ca dictate de M m tu ito ru l însuşi A postolilor Săi sau de aceştia ucenicilor lor («...Noi cei doisprezece A postoli ai D om nului v ă poruncim aceste orînduiri dumnezeieştîiTsau ; «Zic eu, Andrei, fratele lu i Petru», o r i : «Zic şi eu, Iacob, fratele lui loan, fiul lui Ze'vedei», sau : «Cu toţii îm preună poruncim ») şi culese de un Părinte bisericesc, Clem ent al Rom ei sau Ipolit. Este astfel redat oficiul Liturghiei săvîrşite la hiro to nia u nu i episcop, deci o Liturghie arhierească. A fară de oficiul Liturghiei catehum enilor şi a credincioşilor, în care se găsesc întreţesute în ordinea curentă rugăciu­ nile episcopului sau preotului cu ecteniile diaconu lui in extenso precum şi răspunsurile credincioşilor, cartea a opta din Constituţiile Apostolice cuprinde încă rugăciunile pentru hiro to nii şi hirotesii, indicaţii generale pentru oficiile V ecerniei şi Utreniei, rugăciunea pentru cei repauzaţi şi indicaţii privitoare la pomenirea lor, precum şi pentru pîrga din rodurile p ăm în tu lu i şi a altor elemente ce se aduceau în biserică. Prin conţinu­ tul său, acest form ular întruneşte toate condiţiile u n u i adevărat ieraticon, în sensul cel m ai larg şi mai propriu al acestui termen ; este adică un arhieraticon. N u m ăru l redus al paragrafelor cu caracter strict catehetic şi cu povăţuiri privitoare la organizaţia bisericească, precum ar fi de exem plu alegerea episcopului şi atribuţiile treptelor ierarhice, ori îndem nuri asupra fe lu lu i de comportare a clericilor în anum ite îm pre­ jurări, reamintesc nota în care fusese întocm ită la finele veacului întîi Didahia celor 12 Apostoli . Ceea ce am văzut schiţat în această scriere în mic, m ai mult ca principiu, în Constituţiile Apostolice se găseşte sub o form ă m ai dezvoltată, aju ng în d la m axim um de sistematizare şi de întregire pe linie liturg ică în cartea a opta a acestei colecţii. Ea se în ­ făţişează astfel ca tip u l de form ular liturgic realizat la acea ora a isto11. p. 642 ş. u.

V ezi

I. M. Hanssens, Instituliones liturgicae de ritibus orientalibus,

t. I

riei, tip pe care nu ne va fi greu să-l recunoaştem, intact aproape, în factura esenţială a Liturghierului, chiar în formatul consacrat a ctu al­ mente în urma unei atît de îndelungate evoluţii. Unele dispoziţiuni sinodale de la finele veacului al IV-lea şi în c e p u ­ tul celui următor, în legătură cu circulaţia rugăciunilor, adaugă o lu m in ă preţioasă asupra vechimii istorice necontestate a u z ulu i formularelor Liturghiei. Ereticii, ca şi ortodocşii, interveneau în această vreme cu amendări şi mici dezvoltări în textul liturgic, corespunzătoare atitudinii doctrinare a fiecărei partide şi, cum faza fluidică a oiic iului nu se găsea încă încheiată, se adoptau de la o Biserică locală la alta rugăciuni care se impuneau prin forma lor deosebită. Pentru a se evita strecurări t e n ­ denţioase ori· din neştiinţă a unor forme nepotrivite cu Ortodoxia, c a n o ­ nul 25 al Sin odului ţinut la Hippo în anul 393 (aprobat de Sinodul al III-lea de la Cartagina din anul 397) prescrie ca «nimeni să nu se ser­ vească de formule de rugăciuni străine, dacă nu a luat în această p r i ­ vinţă mai întîi avizul fraţilor competenţi» 12. Canonul 103 al Sinodului a! VIII-lea de la Cartagina din anul 419 (de fapt canonul 9 al Sinodului din anul 407 — în P idalion, canonul 114) este mai categoric, cînd dispune că. atît pentru oficiul Sfintei Jertfe cît şi pentru partea dinaintea ei şi la hirotonii, «nu trebuie să se întrebuinţeze decît form ulare de rugăciu ni examinate de sinod şi strinse o dinio ară In colecţie de bărbaţi c o m ­ petenţi» 1S. în acest ceas al istoriei, sinoadele considerau, prin urmare, ca n o r ­ mative pentru textul Liturghiei cărţile cu oficiul ei, consacrate de v echiul uz bisericesc şi recunoscute de autoritatea sinodală. Dacă cei mai m ulţi dintre critici nu convin să aşeze printre acestea cartea a opta din C o n sti­ tuţiile Apostolice decît cu valoarea u nu i document cu pasaje luate din astfe1 de colecţii mai vechi şi juxtapuse sau potrivite unele lîngă altele în ordinea slujbei, ei recunosc totuşi că în uzul Bisericii egiptene din primele decenii ale veacului al IV-lea se găsea în p lin ă întrebuinţare o carte de ritual, pe care astăzi o cunoaştem sub titlul de E vhologhiul lui Serapion. Sub această denumire se desemnează o colecţie de treizeci de rugăciuni, care, împreună cu textul unei epistole, acoperă paginile 7— 24 din cele 186 ale u n u i manuscris pe pergament în formă de codice, descoperit în anul 1894 de profesorul A. Dmitrievschi în Biblioteca Mînăstirii Lavra de la M untele Atos 14. Dintre aceste rugăciuni înşirate 12. La Charles J. Hefele, H isloire des Conciles, t, II, partea I, p. 88; vezi şi p. 98 şi 100. 13. La Hefele, op. şi v o i cil,, p. 158 şi 207. La Nicodim M ilaş, Canoanele Bise­ ricii Orloduxe, trad, de Dr. N. Popovici şi Uroş K ovincici, Arad, 1931, vol. II, partea I, p. 265. Vezi textul latin al am belor canoane la H. Leclerccf, Livres lilurgiques, in «Dictionnaire d'archeologie chretienne et de liturgie», t, IX, partea Π, col, 1880. 14. El a fost editat pentru prim a dată de A . Dmitrievschi in «Revista A ca d e ­ miei duhovniceşti din Kiev», în anul 1894, p. 242— 257, iar a doua oară de G. W obbermin, sub titlul A ltchrisUiche lilurg ische Sliicke aus cier Kirche A cgyplcns, în colecţia «Texte und U ntersuchungen», Leipzig, 1899, t. II, fasc. 3. Ulterior, acest manuscris liturgic a fost. retipărit de B T ig h tm an în «Journal of Theological S tu ­ dies», oct. 1899 şi ian . 1900, precum şi de X, F unk în Didascalia el C onslilulioncs A posiolorum , iar părţi d in el de către a lţi autori. Dintre traduceTi, notăm pe ccn făcută de Th. Schermann, în lim b a germ ană {Griechische Lilurgien, p. 140— 157). L itu rg h ie ru l ex plic at —

— 18 — una du p ă alta, fiecare cu titlul ei, fără vreo altă in dic aţie printre ele cu privire la acţiune sau la rolul d ia c onu lui ori răspunsurile credincioşilor, cele de la început sînt acelea pe care le citea episcopul, iar pe unele din ele şi preotul, la Liturghia credincioşilor, la hirotonii, la botez, mirungere şi maslu. U rm ează du p ă aceea altele, care aparţin p rin natura lor Liturghiei c atehum enilo r, sau sînt destinate pentru binecuvîntarea apei şi u n td e le m n u lu i aduse de credincioşi, precum şi o ru găc iu ne p e n ­ tru înm o rm întare. D o u ă dintre rugăciunile acestei colecţii, şi anume prim a şi a cincisprezecea poarta deasupra lor însemnarea n u m e lu i lui Serapion (« R u g ă c iu n e a pentru Jertfă — =ύχή irpoσφόρου — a episcopului Serapion* şi « R u g ă c iu n ile lui Serapion, episcop de Thmuis — R u găc iu ne la ungerea celor ce se botează»), arătîn d astfel că orig in a lu l prim ar a aparţinut e p isc op u lui Serapio n din Thmuis (în Delta N ilu lu i). Prieten, colaborator şi corespondent al S fîntului A tanasie cel M a re şi, în acelaşi timp, bărbat instruit, se presupune că episcopul Serapio n a prelucrat textul ru g ă c iu n ilo r însem nate cu numele lui I5, p ro b ab il pentru a le aco­ moda teologiei ortodoxe, îm potriva controverselor actuale atunci. O astfel de contribuţie se simte îndeosebi în cuprinsul prim ei rugăciu ni, care este anafora euharistică, adică rugăciu nea Sfintei Jertfe. în fondul lor, ru găc iu nile prelucrate ca şi celelalte sînt ru g ăc iu n i transmise v e a ­ cului al IV-lea de u z u l veacurilor anterioare, sau cel p u ţin al veacului al ill-lea, reprezentînd E v h o lo g h iu l pe care Serapio n l-a găsit de la înaintaşi, in practica eparhiei sale. Existenţa u n u i fo rm u lar cu oficiul Liturghiei înainte de veacul al IV-lea nu poate fi p usă deci la îndoială. Ca şi colecţiile citate m ai î n a ­ inte, ba chiar m a i m u lt decît acestea, E v h o lo g h iu l lu i S erapio n ne l ă m u ­ reşte asupra facturii L itu rg h ie ru lu i antic şi a c o ndiţiu nilor lu i de în c a ­ drare. Liturghia constituia, adică, la început o parte in tegrantă a Evholo g h iu lu i, situaţie pe care o constatăm p în ă în epocile n u prea depărtate de noi şl în parte şi astăzi încă în Biserica O rto d o x ă Greacă. 3, F O R M A T U L

ŞI ST R U C T U R A

L IT U R G H IE R U LU I

ÎN

M A N U S C R IS E ,

E D IŢ II

ŞI T R A D U C E R I

Cele m ai v echi manuscrise ajunse p în ă la noi în original, în care se găseşte încadrat oficiul liturgic, sînt într-adevăr ev hologhii. Printre acestea se cuv in e a fi m enţion at în p rim ul rînd cel cunoscut sub numele de C odicele (ms. în fo rm ă de carte) grec Barberini 336 din V a tic a n, scris 15. Th. S che rm ann presupune că, în forma lu i actuală de codice (carte) datîncl de prin ve a cu rile al X-lea — al XI-lca, ar reproduce un m anuscris mai vechi în form a de val, care purta num ele lui Serapion pe am bele feţe. în această ipoteză, s-ar ex plica prin u rm are pentru ce num ele lui Serapion apare de d o uă ori în cursul co d icciui. în fo rm a tu l an te rio r de sul, adică, fiecare din cele d o uă titlu ri îşi avea locul deasupra p rim e i ru g ă c iu n i de pe fiecare faţă a ru lo u lu i ; fiind apoi copiat în form atul de codice, n u m e le lu i Serapion n-a fost omis de copist, care l-a transcris oridecito ori l-a întîlnit., asa că ci apare de două ori în cursul slu jb e i din aceeaşi carte. T otodată, n-ar fi exclus să se fi inversat şi ordinea g rupe lo r de rugăciuni, ceea ce ar explica s itu a ţia din codice, în care faţa cu ru g ăc iu n ile Litu rg h ie i cred in­ cioşilor a ajuns să fie în a in te a celei cu L iturg hia cate hu m e nilo r. Cf. Th. Scherm ann, Das E u ch o lo giu m des B ischois Serapion von Thm uis, p. 136 şi 137.

—

19

—

in unciale pe pergament. Rămas, precum se presupune, de Ia unul din clericii orientali, care au participat la S inodul unionist do la Florenţa, în anul 1439, acest manuscris a fost dăruit prin testament Minăstirii Sfintul M arcu, de către un oarecare N icola Nicholis din acest oraş, aşa cum se găseşte însem nat pe una din filele albe de 1a. finele cărţii. A ju n s apoi în biblioteca c ardinalului Barberinus (începutul veacu­ lui ai XVil-iea), codicele a devenit proprietatea Bibliotecii Vaticanului, o dată cu incorporarea într-insa a bibliotecii cardinalului menţionat (se­ colul al XiX-lea). Identificarea diferită a acestui manuscris (Barberinum Sancti Mărci, Barberini iii, 77, Barberini iii, 55 şi Barberini gr. 336) în citaţiile diferiţilor autori corespunde astfel situaţiilor deosebite în care se afla clasat în epocile respective 1ΰ. D up ă criteriile paleografice, vîrsta C o dicekii Barberini se urcă la veacurile al VHI-lea — al IX-lea ; num ele îm p ă ra tu lui Constantin al Vl-lea (779— 797) şi al soţiilor sale : armeanca Maria, luată în căsătorie ia anul 788 ; Teodota, lu a tă în anul 795, in locul celei dinţii, surghiu­ nita in minastire,· precum şi numele imparatesei-mame Irina, inscri.se la locul cuvenit pentru pomenire din dipticele anaforei liturgice, determină insă mai de aproape vechimea manuscrisului, care trebuie fixată.între anii 788 şi. 797. Desigur, el reproduce un exemplar anterior, reprezentind deci starea de dezvoltare în care se găsea Liturghia deja înainte de această epocă. O astfel de consideraţie îşi găseşte aplicare la multe m a ­ nuscrise liturgice, dintre care unele copiază originale mult mai vechi dar pierdute, reproducînd astfel stadiul Liturghiei din epoci uneori ante­ rioare cu cîteva veacuri. Dintre codicele-evhologhii cu formularele Liturghiei, enumerate în diferite monografii 17, se pot cita astfel îndeosebi Codex P oiphyriunus В. I. 226 (fosta bibliotecă im perială din Petrograd) şi Codex Grotlaîerrata Γ. 3. V il, aproape de aceeaşi vechim e cu Codicele B arberini (se­ colele al IX-lea— al X-lea), C odicele Sebastianov, 15 (374) din m u ­ zeul Rumianţev, M osco va (veacurile al X-lea — al Xl-lea), Cod. V atic, gr. 1970, Rossanensis (veacurile al Xl-lea— al XII-lea), Burdette-Coutts, l, 10 (veacul al XII-lea) şi Cod. V atic, gr. N 1170 (veacul al XVl-lea), ale* căror texte '«poartă toate semnele unei redactări primitive». Trebuie să remarcăm că vechile codice-evhologhîi nu redau din ofi­ ciul liturgic decît ru găciu nile care cad în atribuţia episcopului sau a preotului, fără a fi alternate cu ecteniile din rolul dia c onu lui ori cu răs­ punsurile credincioşilor, iar totalul în d ru m ărilo r de tipic ar însuma după observaţia profesorului Pan. N. Trembela, cel mult o jum ătate de pagină (op. cit., p. 0). In C odicele B arberini amintit, rugăciunile Liturghiei sînt înşirate una după alta, fiecare — cu excepţia rugăciunii anaforei litur1G. L itu rg h iile din cu p rin su l C o d îce lu i B arberini au lost extrase şi editat*; nun in Iii p arţial de Iacob Goar, în colecţia sa Εύχολόγιον sive rituale G m ecorum , Paris, *fj-l7, p. 98— 100 şi 404, iar mai apoi în ini regi mo de Bunsen, In A n a le rm imtenicnenn, Ιίί. p. 201— 2:ш, do Sw ainson in The G reek L ilunjivs, p. 70— 9<'i şi di; B riqh ! :nnn in Liturgies eastern and w e aste m . v ol. 1, 1890, p. 309— 352. Pan. N. Trembela (in Λί τρεις λειτουργίας A tena, 1935) citează nu m ai pasaje in scopul com paraţiei cu '■'Klicele din bib lio te c ile o raşu lu i A tena. 17. Ca, de exem plu, Dom Placide de Meester, Gene.se, source et d e ve la iipe nie ntî Ltu texte grec de la liturg ie de S. Je a n Chrysostom e, Roma, 1903.

— 20 — gice — p u rtînd n u m ăru l ei de ordine şi titlu l respectiv («R ug ăciun ea pe care o face preotul în schevo filachion cînd p u ne p îinea pe cliscos», «Rucjăciunoa antifonului întii», ori «al doilea» sau «al treilea», « R u g ă c iu ­ nea trisacjhionului» etc.)» pc cînd în C odicele Sebcisticinov ele se găsesc grupate după părţile sau m omentele prin cip ale ale slujbei. Sînt pe altă parte manuscrise în care unele ru găc iu ni, cînd chiar n u lipsesc, nu figurează la locul cuvenit lor în rîndu ia la Liturghiei, ci se găsesc inse­ rate separat, în rînd cu ru găc iu ni de alt caracter, din E v h olog hiu. Conceput în stil strict ele ieraticon sau arhieraticon, adică redus la ru găciunile (εύχαί) preotului şi ale episcopului, Liturghie rai se încadra astfel în chipul cel mai firesc în Εΰχολόγιον, adic ă în cartea cu toate cele­ lalte rugăciuni din rolul acestor slujitori. C a ru găciu ne a Bisericii prin excelenţă Liturghia ocupă insă în aceste codice loc ul de la începutul cărţii. Vecernia şi Utrenia, reprezentate de asemenea n u m a i p rin r u g ă ­ ciunile preotului, sint înscrise în u rm a Liturghiilor. L o c u l'c e l dintîi în ordinea celor trei formulare ale acestora îl deţine însă Liturghia S fîntu ­ lui V asile cel Mare, cel puţin in cele mai multe dintre codicele m ai vechi. N u lipsesc totuşi nici codice în care Liturghiile se găsesc înşirate în or­ dinea actuală din Liturghier. Cu titlul respectiv sînt însemnate însă n u ­ mai L iturghia S fîn tu lu i V asile cel M are şi cea a D arurilo r m a i inciinte sfinţite. D ac ă nu ne-a parvenit nici un manuscris origin al cu textul Liturghiei, anterior C o dicelui Barberini, explicaţia trebuie găsită nu atît în perse­ cuţii, ca cea a lui Diocleţian, îndreptată îndeosebi îm potriva cărţilor bise­ riceşti, sau 111 furia iconoclastă, cît mai ales în depăşirea interesului p e n ­ tru formularele vechi, de către forma mai completă a manuscriselor mai noi, în care Liturghia se găsea redată, desigur corespunzător stadiului ei de dezvoltare definitivă, atins du p ă veacurile al V-lea şi al Vl-lea. N u se află aici însă nici un m o tiv să ne îndo im că L itu rg h ie rul constituia o piesă de evhologhiu chiar înainte de manuscrisul Barberini 336 din veacul al VIII-lea, deşi ne lipseşte un docum ent origin al înainte de acea­ stă epocă. Afară de m ărturia mai m ult indirectă în acest sens a Evhologhiulu.i lui Serapion, o astfel de ipoteză se găseşte confirm ată într-o a n u ­ mită măsură şi de papirusul descoperit în ruinile M în ăs tirii Sfîntul A p o llo din Balyzeh (Egiptul de Sus), distrusă pe la ju m ăta te a v eac u lui al VII-lea . Pe lîngă fragmente din textul ru g ă c iu n ii pentru credincioşi şi din cel al anaforei liturgice, manuscrisul acesta, datînd din veacurile al VII-lea— al VIII-lea, cuprinde şi un sim bol de credinţă, ceea ce-pre­ su pune că în conţinutul său se găseau şi alte piese decît ale Liturghiei propriu-zise. Totuşi, paralel cu codicele-evhologhii, în care se găsea Li­ turghia, circulau altele conţinînd exclusiv unu l, do u ă sau chiar cîteşitrele formularele cu slujba acesteia, a vînd astfel caracterul distinct de liturghier în sensul n o ţiun ii de astăzi, sau carte specială a Liturghiei. Formatul acesta, care devine din ce in ce m ai frecvent de la veacul al XII-lea încoace, caracterizează L itu rg h ie rul ca u n extras al Evholo g h iu lu i. Sub acest aspect de extras, Litu rgh ierul este particular în special m a ­ nuscriselor cunoscute sub num ele de «c ontachia», adic ă de suluri sau rulouri. Denumirea aceasta p rovine de la bastonaşul, sulul sau ruloul

— ■21 — • de lemn (κοντός), pe care se fixa şi se înfăşu ră manuscrisul, format dintr-una sau mai multe fîşii înguste de p ergam ent ori de hîrtie, c u su te una de alta ; lun gim e a manuscriselor trecea astfel m ai m u lt de doi metri, a ju ng în d cîteodată chiar peste opt metri. Term enul de contach io n era luat deci într-o însemnare id e ntică cu cea a substan tiv ulu i τόυ-ος = tom, volum, sul de papirus, de perg am ent ori de hîrtie (κύλινδρος = volum en, rotulus). De obicei, fiecare contac h io n sau sul cuprindea o sin gură L itu r­ ghie, dar nu erau excluse nici cazurile m ai rare cînd un astfel de v o l u ­ men avea două ori chiar pe toate cele tret form ulare ale acesteia. în această clin u rm ă situaţie, regula era să se scrie pe cît posibil o sin gură Liturghie pe fiecare faţă. Pentru sulurile cu un singur formular, era in d i­ cat ca una din feţe să c onţină Liturgh ia catehumenilor, iar cealaltă pe cea a credincioşilor. Scrisul se făcea în latu l fîşiei, începînd pe pagina ei exterioară, de la capătul liber spre sul, iar de la acesta sc continua pe cealaltă pagină în jos, spre capătul liber al ei. Urmarindu-se în acelaşi sens textul, în cursul oficiului, m a nu sc risu l se desfăşura succesiv p în ă la sul, iar de acolo, trecîndu-se pe p a g in a a doua, se strîngea paralel cu înaintarea acţiunii, aşa înc ît la sfîrşitul ei sulul ajungea înfăşurat la loc. Formatul de sul nu a fost în trebu inţa t n icio da tă pentru E vh olog hiu, desigur din cauza v o lu m u lu i său mare şi deci a dificultăţilor practice de m inuire pe care le-ar fi prezentat atît în oficiu l Liturghiei cît şi in c ă u ­ tarea ru găc iu nilor necesare în diferite alte ocazii. Aceşti rotuli rămîn, prin urmare, specifici LiturghieruJui-manuscris, ca extras din E v h o lo ­ ghiu. Deşi vîrsta ce’.ui m ai v ech i dintre sulurile ajune p înă la noi pare că nu se ridică dincolo de v e a c u l al X-lea, sînt totuşi m otive serioase să nu ne îndoim că, chiar îna inte de această dată, sulul liturgic era uzitat în acelaşi timp cu forma de codice, aşa cum se poate vedea în ic o n o ­ grafia bisericească. N u m ă r u l sulurilor se găseşte însă într-o v ă d ită m i­ noritate faţă de cel al codicelor. Cei m ai mulţi dintre aceşti rotuli d a ­ tează dintre veacurile al XII-lea şi al XIV-lea ; după această dată de\ân extrem de rari, codicele r ă m în în d d e finitiv consacrat ca format al Liluig h ie iu lu i. La o astfel de situaţie s-a a ju ns treptat p rin evoluţia concepţiei des­ pre structura acestei cărţi de slujbă. Cei mai vechi dintre rotuli au avut la început, ca şi primele codice, caracterul strict de ieraticon, conţinutul lor mărginindu-se adică la înregistrarea în ordinea cuvenită n u m a i a ru găc iu nilor clin rolul preotului. Ecteniile sau m ai bine zis întregul rol al d ia c onu lui (διακονικά ==* diaconalele) se înscriau în E vh o io g h ii separat de Liturghii ori se extrăgeau în codice sau suluri aparte, intitulate διακονικόν sau ίεροδιακονίκον (cartea dia c onu lui), iar alteori Slujba d ia ­ conului (διακονική ’ακολουθία) şi R în d u ia la slujbei diaconu lui (διάτα; ις της ίεροδιακονίκής τάζε ως). D u p ă veacul al IX-lea însă, dar m a i ales începînd din veacurile al X-lea şi ai Xl-lea, L itu rg h ie rul in dep ende nt de E v h o lo g h iu sau ca extras din acesta se înfăţişează din ce în ce mai des şi mai accentuat cu o fac­ tură nouă, atît în codice cît şi în suluri. R u g ă c iu n ile Liturghiei din rolul preotului încep să alterneze, n u n u m a i în acestea ci chiar şi în Evholo-

— 22 — ghii, cu ecteniile şi fo rmulele din slujba dia conului, cu răspunsurile cre­ din cioşilor sau corului, iar pe alocuri se intercalează in strucţiuni tipiconale pentru îndrum area acţiunii liturgice. în codicele cele mai vechi, ca de exemplu, in Codex B arberinus 336, abia apar cîteva fragmente din strigările diaconu lui şi răspunsurile credincioşilor în dia lo g u l dinaintea ru găc iu nii Sfintei Jertfe şi. spre finele Liturghiei D arurilor mai înainte sfinţite. N ou a structurare a Litu rgh ierulu i, în care. apar c onjugate siste­ matic rolurile tuturor participanţilo r la slujbă, a fost dic tată desigur de experienţă, fiind necesar să se asigure liturghisitorilor u n m ijlo c m ai precis de orientare in oficiu, dar, în acelaşi timp pentru a se pu ne la in dem in a preotu lui un m a n u a l propriu şi complet, pentru cazurile în care el trebuie să săvirşească Liturghia fără diacon ; de fapt, această din urmă situai,ie devenise din ce în ce mai generală. Fireşte, într-un astfel de sistem, v o lu m u l cărţii cîştiga proporţii oa ­ recum im punătoare cantitativ, pentru care formatul de sul n u putea să corespundă in aceeaşi m ăsură cu codicele, ca practicitate. îndeosebi un astfel de aspect devine şi mai bin e ilustrat dacă a m in tim a m ă n u n tu l că manuscrisele au trebuit să înregistreze încă şi rîn d u ia la Proscomidie i în forma ei de dezvoltare atinsă între veacurile al Xl-lea şi al XlV-le a. S-au redactat intre timp şi. diferite diataxe, constituţii sau rîndu ie li ale slujbei, dintre' care cea mai însem nată este cea de sub num ele p a triarh ulu i constan tin np olita n Pilotei (pe la jum ăta te a veac u lui al XIV-lea). R egulile lor au avut o inf'uenţă pe de o parte în ordonarea şi completarea oficiu­ lui cu anum ite părţi, iar pe de alta unele din aceste in strucţiuni au luat loc in E v h o lo g h ii şi L itu rgh ier ca mici paragrafe de tipic. în acest chip, L itu rg h ie rul independent de E vholQ ghiu c ăpătă caracterul u n u i adevărat Λειτουργικόv sau Cartea cu slujba Liturghiei. Cu o astfel de structură î m ­ bogăţită şi deci v o lu m in o a s ă este explicabil de ce forma de codice sau de carte era singura care se potrivea în noul stadiu de dezvoltare a Lilu rg h ie ru lu i, precum şi de ce aproape numai, codicele ne-au transmis serviciu! divin public in a ra n ja m e n tu l lui actual. Cum caligrafia şi transcrierea au constituit încă clin v e ch im e una dintre predilecţiile m o n a h ilo r ştiutori de carte 1S, manuscrisele în formă de codice, mai ales cu u n singur fo rmular al Liturghiei, au c ontinu a t să se v a d ă — deşi din ce în ce mai rar — pînă chiar în veacul al XIX-lea. Începînd din veacul al XY I- lea însă, L itu rgh ierul se răspîndeşte din ce în ce mai m ult forma ediţiilor tipărite. Dintre cele 111 lim b a greacă, prima (eclitio princeps) a apărut la Roma în anul 1526, sub îngrijirea lui D imitrie Ducas, profesor de lim b a greacă aci, şi din însărcin area p apei Clem ent al VIII-lea. Laolaltă cu D um nezeieştile L itu rg h ii : a S im ţu lu i lo a n Hrisoslom, a S iin tu lu i V a sile cel M are şi cea a C elor m ai în a in te siin ţite a a p ă ­ rut de astădată şi com e ntariul liturgic atribuit p a tria r h u lu i G h e rm a n I al C o n sta n tin o p u lu lu i (Expunere despre biserică şi stu d iu ... asupra L i­ turghiei). Sursa manuscriselo r de la baza acestei cărţi este n e c u n o s c u tă , dar se b ă n u ie ş te ca ele a u provenit clin Cipru şi Rodos, deoarece în pre­ faţa editorului se recunoaşte calitatea de colaboratori a arhiepiscopilor 18. V ezi Sf. Io ci 11 C ura de A ur, O m ilia X IV , 4, ia Epistola ! Tim otei.

din cele două insule. In anul 1560, G u illa u m e M orel editează la Roma, de asemenea în lim ba greacă, L itu rg h iile S finţilor P ărinţi Iacob, A p osto­ lul şi fratele D o m n u lu i, V a sile cel M a re şi lo a n G ură de A ur, d'înd în anexă extrase referitoare la Liturghie din opt scrieri ale Sfinţilor Părinţi şi diverşi autori b i z a n t i n i 1!). N u s-ar putea afirma precis în ce m ăsură au pătruns aceste două ediţii în Bisericile O rtodoxe ca Liturghiere uzuale ; fiind imprimate sub egida autorităţii Bisericii R om a n o - C a to lic e . şi într-unul din cazuri de către un apusean, ele au găsit întrebuinţare, desigur restrînsă, servind în acelaşi timp ca ediţii literftre sau de studiu. Unor astfel de scopuri co­ respundeau şi diversele ediţii în traduceri latine, ca, de exemplu, versiu­ nile latine ale Liturghiei Sfîntului loan G u ră de A u r , una făcută pe la anul 1510 de Erasmus şi tipărită la Paris în anii 1556 şi 1557 şi la Colonia în anul 1540, iar alta tradusă pe la a nul 1 180 de Leo Thuscus şi editată mai tîrziu la Colo nia în anul 1540 şi la Paris în a nu l 1560, precum şi Liturghia Sfîntului Vasile cel Marc, tradusa în lim b a la tin ă de Nicolae din Idrunt (Otranto), alta (1534) de către G e ntian us Hervetus ş. a. Aceeaşi desti­ naţie au putut-o avea şi ediţiile de Liturghii separate cu text grec însoţit de versiunea latină, tipărite de apuseni la Veneţia. La baza Liturghierului tipărit la Roma, fie separat (1601 şi 1603), ori în cuprinsul E vhologhiului, ca cele din anii 1754 şi 1373, precum şi la baza versiunilor citate, stau de fapt manuscrise din Italia. De la a nu l 1578 îndeosebi şi pînă în cursid veac u lui al XIX-lea, Biserica O r to d o x ă Greacă îşi tipăreşte Liturghierul în condiţii grafice modeste la Veneţia , cuprinzînd fie pe toate cele trei formulare de Liturghie laolaltă, fie nu m a i cîte una, fie ca arhieraticon, ierodiaconicon, ori n u m a i ru găc iu nile Vecerniei şi Utreniei. Singura edi­ ţie în. lim ba greacă, apărută în tiparniţă ortodoxă înainte de veacul al XIX-lea, o reprezintă L itu rg h ierul grec-arab tipărit de Antirn Ivireanul la M înăstirea Snagov din Ţara R om ânească, în anul 1701. De la începu­ tul v eacului menţionat însă, cînd in tervin e o schimbare în condiţiile p o ­ litice ale grecilor din Im pe riu l otoman, încep să apară ediţii de Litur­ ghier la C’onstantinopol, Ate na, Ierusalim şi Tripolis (din Patriarhia A l e ­ xandriei). în acelaşi timp însă, în Biserica O rto d o x ă Greacă, formularele Liturghiei însoţite de Vecernie, M ie z o n o p tic ă şi Utrenie au continuat totuşi să facă parte pînă astăzi din cuprinsul E v h o lo g h iu lu i, respectînd astfel tradiţia vechilor manuscrise. înainte de a vedea lu m in a tip arulu i în lim ba originală, Liturghierul ortodox fusese deja im prim at în. anul 1508 de către ieromonahul m u nte­ negrean M acarie 2n, în Ţara Rom ânească, probabil la Tîrgovişte (numele localităţii de im primare lipseşte), şi anu m e în versiunea slavonă (limba 19. Extrasele provin d in Ierarhia bisericească a lui D ionisie Pseudo-Areopanitul, A p o lo g ia Sfîntului Iustin M a rtiru l şi Filozoful, Si. G rigore ele Nisa, Sf. In,in D am aschin, N icolae de M ethona, Sam onas do Gaza, M'arcu al Efesului şi Psuml·»G herm an al C o n sta n tino p olu lu i. 20. în studiul său L itu rg h ie ru l slavon tipărit de Maccirie, la 1ГЮ8, publicat in «Biserica O rtodox a Rom ânii», L X X V I (1958), nr. 10— 11, p. 1036. Pr. Prof. Πηο Γ,γ<ίnişie dem onstrează netem einicia părerii lui Ch. A u n e r (Lcs versions m u m aincs r/<· la litu rg ic de Saint Je a n Cluysostome, in Χρυσοστομικά, Roma, 1908, p. 7'ÎG) сшл αί L itu rg h ie ru l slavon de la T îrgovişte ar fi. re p r o d u c e d o ediţie im prim ată mai inainir; la C e lin je de acelaşi M acarie.

— 24 — medio-bulgară). Acesta este, pe cit se ştie pînă acum, cea d in tîi ediţie a Liturghierului tipărită in Biserica Ortodoxă. Perimarea p r in c ip iu lu i t r i­ lin g v i st din e v u l mediu, după care erau considerate lim b i sacre n u m a i

greaca, latina şi slava, a înlesnit rinei pe rînd tipărirea Liturghierului în lim bile tuturor popoarelor ortodoxe. In perioada creştinismului prim ar sau cel puţin în prim ele d o u ă se­ cole, lim ba liturgică era greaca, sub forma aşa-numitului id io m al d ia ­ lectului comun, folosit de predica şi cateheza misionară ca şi în aproape totalitatea scrierilor canonice ale N o u lu i Testament. Greaca textului grec actual al Liturghiei, care se găsea aproape complet format in veacurile al V-lea şi al Vl-lea, are acelaşi aer de familie cu literatura cultă a veacurilor al III-lea şi al IV-lea, deci deosebit de lim ba şi stilul sim plu şi popular al Noului T e s ta m e n t21. De timpuriu, şi anume chiar în cursul v eacului al II-lea, a intrat în întrebuinţarea bisericească şi lim ba latină, mai întîi în Biserica A fric ii dc Nord ; dar se poate spune că la R om a se mai oficia încă în veacul al III-lea Liturghia în greceşte. încep în d însă cam din acest din u r m ă veac, latina devine limba liturgică a Bisericii din R om a şi treptat-treptat ea a ajuns în cursul veacurilor următoare lim ba liturgic ă a între g u lui creşti­ nism apusean, răm inînd p în ă în vremea noastră unica lim b ă oficială a cultului romano-catoîic. Spre sfârşi tul v eacului al IX-lea, cu ocazia creş­ tinării moravilor, Liturghia a fost tradusă în lim ba slavonă (paleo-slavă) de către Chirii, unul din cei doi apostoli ai creştinării acestora. Slavona a ajuns astfel lim ba specifică L itu rg h ie ru lu i din u z u l num eroasei familii a popoarelor slave şi a unora din cele care s-au găsit v rem e ln ic sub in ­ fluenţa lor politică. In provinciile din A sia şi Egipt, cu un creştinism înfloritor în c ă din primele veacuri creştine, Liturghia se găsea deja tradusă în lim bile naţio nale respective, înainte de evul mediu. Astfel, siriaca, nu m e pe care V u lg ata l-a dat limbii aramaice, adică id io m u lu i ebraic vorbit pe vremea M in tu it o r u lu i in Palestina şi Siria vecină, a fost lim ba predic ii unora din A p ostolii şi misionarii creştini în A sia (Fapte X I, 12— 27 ; X V , 2, 28, 31— 35), precum şi limba uneia din cele mai vechi traduceri ale Sfintei Scripturi a V echiului Testament («Peşito»), care datează din v eac u l I sau al II-lea d. Hr. Pe drept c u v în t deci se poate spune că loc ul al doilea ca v ech im e şi autoritate între lim bile Liturghiei îi revine lim b ii siriace, atît sub forma idiom u lui occidental din regiunea A ntioh iei, cît şi cej.ui chaldaic, caracteristic sirienilor orientali din părţile M e so p o ta m ie i etc. întrebuinţarea lim bii siriace în cursul Liturghiei din biserica Sfîntului M o r m în t (Ierusalim), în zilele Paştilor, alături de cea greaca, se afla ates­ tată pe la m ijlocul veacului al IV-lea de peregrina A etheria iar la An21. С/. Sophie Antoniarlis, Place r/c !a lilu rg ie dans la trad itio n des letlrcs rjrccqucs (Lciden, 1939), p. 2, 5, 12.1 şi 127. 22. «E l quo niam in ea p rovincia pars populi et grcce et siriste novit, pars c t ia n por se grece, aliq ua eliam pars tantum si rişte, itaque q u o n iam episcopus, licei •■■irisle no verit, tamen semper grace lo q u itu r et n u nq uam siriste : ita qu e ergo stal sr-mper presbyter, qui episcopo grece dicente siriste interpretatur, ut om nes au d ia n t quae ex po nu ntur. Lccliones etiarn, quae cu m qu e in ecclesia leguntur, q uia necesse '■st grece legi, semper stat, q ui siriste interpretatur propter p o p u lu m ut semper

— 25 — tio hi. a, spre finele aceluiaşi veac, de o m iliile Sfîntului. lo a n G u ră de A u r 2:}. Prin veacul al V-lea, Litu rgh ia creştină este tradusă de asemenea 111 lim ba armeană, în care s-a făcut şi o traducere a N o u lu i Testament de către Sfîntul Mesropiu. C am în aceeaşi perioadă, în bisericile din p ro ­ vincie ale Egiptului, Liturghia era oficiată în lim ba coptă, iar în cele din A b is in ia in lim ba etiopică, în care se afla deja p rin veacul al IV-lea sau al V-tea o traducere a Bibliei. M a i tîrziu, afară de lim ba slavonă a intrat in rindul lim b ilo r liturgice lim ba georgiană, iar prin secolul al XVII-lea lim ba arabă pentru creştinii din Siria, Palestina şi Egipt, căzuţi sub d o m i­ naţia arabilor şi mai apoi a turcilor. Astăzi, fiecare din popoarele orto­ doxe îşi are lim ba liturgică respectivă, aşa că L itu rg h ierul se afla tradus încă în urm ătoare'e lim b i din uzu.1 credincioşilor : germană, letonă, estonă, fineză, tătară, eschimosă şi intr-un dialect in d ia n din Am erica de Nord-Est, insulele A le u tin e şi Alasca, engleză (în uz printre coloniştii austrieci din A m erica de N ord, greco-catolici reveniţi la ortodocşi), c h i­ neză, jap o neză şi chiar turcă, aceasta din u r m ă în întrebuinţarea unei com u nităţi din apropierea la c u lu i Egerdir din A sia 24. N u intră în cadrul paragrafului, de faţă enumerarea şi critica tuturor ori cel puţin a celor mai im portante dintre ediţiile L itu rg h ie ru lu i în toate aceste lim b i ; aceasta poate face obiectul unei m onografii a Litur­ g h ie ru lu i 25 ori a istoriei religioase vechi a fiecărei n a ţiu ni ortodoxe. V o m m enţiona totuşi, în legă tură cu L itu rg h ie ru l român, că prim ele sale ediţii au un caracter de tranziţie, fiind de fapt Lilu rgh iere slav o-române, ele avînd în lim ba ro m â n ă n u m a i in strucţiunile de tipic dintre rugăciu ni, acestea din u rm ă fiind toate iar uneori aproape toate în lim ba slavonă. Acesta este cazul ediţiei tipărite la Tîrgovişte în anul 1680, în tim pul m itro p olitu lui Teodosie, precum şi al L itu rg h ie i S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r (arhieraticon), tipărită la R ă d ă u ţ i în anul 1745, pe cînd păstorea aci episcopul Iacov. N u m ă r u l r u g ăc iu n ilo r în lim ba ro m ână se găseşte isporit însă în ediţiile slavo-române ale L itu rgh ierelor tipărite la Buzău, în anul 1702 şi la Iaşi, în anul 1715 sub m itro p o litu l Ghedeon. L itu rg h ierul complet în lim ba ro m â n ă a fost tradus şi tipărit de m i ­ tropolitul Dosoftei, la Iaşi, în a nu l 1679. A ceastă ediţie nu conţine decît cele trei form ulare ale Liturghiei, lipsindu-i deci slujba Vecerniei şi a Utreniei, iar unele patricularităţii din cuprinsul său ca, de exemplu, proscomidirea de către diacon, ne lasă să vedem in fluenţa textului original al D iatax ei lu i Filotei, resimţită şi de unele ediţii anterioare ale Slujebdiscant». Sih'iae vel polius A elheriae Pcrcgrinalio aci toca sanda, text editai, ele W . Hcraeus, X L V II, 3, 4, H eidelberg, 1929, p. 51. 23. P. G., X L IX , 188, 646. 24. V ezi Ign. Ephr. R a h m a n i, ie s IHurgies orivnlalcs, ei occirlcntalos, Bcvrout, 1020, p. 105 şi 112; M a x iiiiilia n u s p rinceps Snxoniac·, Praclcc.tinnes c/c lilurr/iis orie n talib u s, t. 1, n. 21— 25; A d rie n Fortc.sque, La m a s e , trad, franc, de A, Boudinhon, p. 111— 113 şi 122; F. A. B righU » an, L iturgies eastern and western, vol. i : Eastern Liturgies, p. L X X X II. 25. Sem nalam in această p riv in ţă m onografia m eritorie Liturghierul, studiu istorico-lilurgic (ms. d ac tilo g rafia t, 229 p. in te/.:i susţinui 3 de Branişte· M . F.ne, in iunie 1938, pentru obţinerea titlu lu i dc iic e n lia t in teologie.

— 26 — n ic u lu i slav şi actuală încă în ediţiile din u zul greco-catolicilor. Liturg h ie ru l lu i Dosoftei apare din nou în anul 1683, -într-o fo rm ă m ai în g r i­ jită şi c o m p le ta tă cu Vecernia şi Utrenia. Este necesar să m e nţionăm c:ă înainte de prim ele ediţii tipărite şi chiar p arale le cu prim ele din acestea, L itu rg h ie ru l în lim b a ro m â n ă a cir­ culat în manuscris. Deşi p r im ii traducători, ca, de exemplu, m itro p oiiţii Dosoftei al M o l ­ dovei şi Teodosie al Ţării Româneşti, su blinia z ă în prefeţele ediţiilor res­ pective că ei s-au servit de originale greceşti, totuşi n u este greu de ob­ servat că, in ceea ce priveşte înto cmirea cuprinsului, L itu rg h ie ru l r o m â ­ nesc se găseşte m a i aproape de cel slavon decît de cel grec:. O astfel de situaţie este uşor de remarcat, dacă se iau ca element de comparaţie piesele flu c tu an te din conţinutul L itu rg h ierulu i, felul de grupare uneori al cererilor din ectenii, în legătură cu diferitele categorii p om enite în textul lor etc. D em n de m enţionat este mai ales capitolul aşezai sub titlul do « P o v ă ţ u i m , la linele cărţii, datorită ie r o m o n a h u lu i Eftimie din veacul al Xyi't-lea -*«. îndeosebi ediţiile L itu rg h ie ru lu i tradus de A n t im Ivireanu.1 şi tipărit la R im n ic în a nu l 1706 şi la Tîrgovişte în a nu l 17Ί3 apar ca prim ii paşi decisivi spre prototipul L itu rg h ie rulu i nostru de a stă zi; ediţia de la laşi clin a nu l 1759, a lui lacov Putneanu, este a dou a treaptă în desăvîrşirea acestui prototip, cel puţin cu privire la cuprins, u lt im a fază reprezentind-o ediţia de Iaşi., 1818, a lui V e n ia m in Costache. Ediţiile care au urmat d u p ă acea în cursul v eacului al XIX- lea p înă la înfiinţarea T ip o­ grafiei C ă r ţilo r Bisericeşti, precum şi cele ce au ieşit de sub teascurile acesteia p î n ă la ju m ă ta te a veacului nostru, n u au a juns încă să rezolve definitiv pro b le m a unei desăvirşite traduceri, la n iv e lu l flexib ilităţii atins de lim b a ro m â nă. în p rin c ip iu , traducerea L itu rgh ierulu i, ca şi a oricărei cărţi de ritual, nu încetează a răraîne m ereu o p roblem ă a ctu ală în acea Biserică n a ţ io ­ nală unde n u s-a găsit încă pe deplin forma ieratică de stil, în care ter­ menii şi expresiile să redea cît se poate de p ropriu şi exact sensul şi ideea din textul o r i g i n a l 27.

26. V ezi S e rg iu B ulgakov, Dogm a euharisticci, traducere rom ânească ele Pr. Paraschiv A ng e lescu , Bucureşti, 1930. p. U, nota 3. 27, Vezi lu c ră rile -noastre: ÎnsL-mnărj pentru o nouă ediţie a L iturghierului, 1947; Μ,ίία p ăcii, Jertfa laudei, 1940; V erbul a m intui..., 1941; In ju ru l unei iorm u ie liturgice de o rig ine b jb lic ă , 1943 ; Pentru o no u ă ediţie in pre gătire a L iturghierului, in «Biserica O rto d o x ă R o m ână», LXX1JI (1955), nr. 3— 4, p. 295— 310.

PARTEA I A LITURGHIERULUI: SERVICIILE PREMERGĂTOARE L I T U R G H I E I

■jJb,

SERVICIILE DE SEARA ŞI DE D IM IN E A Ţ A P R E M ERG Ă T O A RE LITURGHIEI I. C o nside raţii generale. — II. O fic iu l V e c ern iei sau slu jb a de seară. — 111. Litia. — IV . O fic ia l M ie z o n o p tic ii. — O f i­ c iu l U treniei I. -

C O N S ID E R A Ţ II G E N E R A L E

A şa precum s-a m e n ţio n a t în capitolul precedent, L itu rg h ie ru l in d e ­ pendent de E v h o lo g h iu n u cuprindea la început decît s lujba Liturghiei, într-unul sau în toate cele trei formulare ale ei. A stăzi însă p rim a parte a acestei cărţi este re zervată fo rm ularelor cu rolul preotului şi al d ia c o­ nu lui la oficiile V ecerniei, M ie z o n o p tic ii şi Utreniei, care se găsesc astfel rinduite în această ordine înaintea Liturghiei. în E v h o lo g h iile din vechile codice, Vec ern ia şi Utrenia, reprezentate n u m a i prin ru gă c iu n ile preotului, apar inserate d u p ă Liturghie şi anum e între piesele din partea ultim ă a cărţii. Prioritatea Liturghiei într-o astfel de ordine îşi avea te­ meiul, desigur, în marea ei însem nătate, ca ru găc iu ne p rin excelenţă a Bisericii, în care se exercită cea m a i înaltă dintre atribuţiile sa c ra m en­ tale ale preoţiei. Prin a doua j u m ă ta te a v eac u lui al XV-lea încep a se ivi totuşi co­ dice în care V ec ern ia şi U trenia se află aşezate înaintea Liturghiei, p o ­ ziţie pe care o păstrează şi în viitoarele ediţii ale E v h o lo g h iu lu i tipărit. Paralel cu ev h olo g h iile şi liturghierele în stare de manuscris precum şi cu ediţiile tipărite ale acestora, fo rmularele Vecerniei şi Utreniei, fie reduse n u m a i la ru g ă c iu n ile respective ori completate şi cu rolul dia c o­ nului şi in dicaţii de tipic, apar îm p re u n ă ori deosebite, în exemplare i n ­ dependente de E v h o lo g h iu şi L iturghier. D in veacul al XVI-lea, L itu r­ ghierele im prim ate in troduc, m a i întîi sporadic, iar apoi regulat, oficiile Vecerniei, M ie z o n o p tic ii şi Utreniei, la început între ru gă c iu n ile de la finele cărţii (cum este cazul, de exemplu, în ediţiile slavone şi slavo-române de Tîrgovişte, 1508; Bucureşti 1680; Buzău, 1702 etc.), iar în cele din urm ă la locul pe care îl oc u p ă astăzi, înainte de slu jb a Liturghiei. In astfel de cazuri, titlurile de pe coperta unora dintre aceste ediţii fac m e n ­ ţiune specială despre prezenţa amintitelor oficii în conţinutu l lor, ca, de exemplu : D um n ezeie ştile L itu rg h ii cu V ecernia, U trenia ... (Atena, 1912). În actualele ediţii rom âneşti ale L itu rg h ierulu i, aceste oficii sînt prefa­ ţate de cîteva paragrafe de tipic p rivitoare la rînduiala lor. Faptul că dintre toate cele şapte «Laude», care in tră în c om ponenţa ciclului bisericesc de o zi, n u m a i Vecernia, M ie zo n o p tic a şi Utrenia au găsit prim ire în aceeaşi carte cu Liturghia, se poate atribui pe de o parte, desigur, poziţiei lor deosebite faţă de celelalte ore de rugăciune, iar pe ţ

— 30 — de alta ra p ortu lu i în care au fost puse de practica bisericească cu L itu r­ ghia, într-adevâr, ru g ăc iu nile de seara şi de dimineaţa în general sînt deprinderi religioase universale, sugerate de însăşi poezia natu rii din aceste m o m ente ale zilei şi de sentimentele pe care le deşteaptă în su ­ flete. Seara este ora cînd se aşterne o tăcere im presio nantă, o dată cu încetarea activ ităţii, cînd fiecare se retrage la sine sau între ai săi. S en­ timentul de slăbic iu ne, care se naşte din această izolare, se com p lică cu o senzaţie de teamă în faţa întu ne riculu i din care pot răsări surprizele, neajunsurile din partea celor răi. Sufletele religioase încearcă astfel în chip necesar nev oia de a recurge, prin rugăciuni, la protecţia P ro v id e n ­ ţei, precum, pe de altă parte, imensitatea, splendoarea şi m e la n c o lia n a ­ turii din cursul nopţilo r înstelate m ină cugetarea la ato tputernicia lui Dumnezeu, din care se dezvoltă sentimentul de admiraţie şi de p ro s lă ­ vire a Lui '-4 «Ridică-te, zicea Sfîntul loan G u ră de Aur, şi priveşte m u l ­ ţimea stelelor şi a dm iră înto cmirea cea m in u n ată a lu m ii ... Pleacă ge­ nunchiul, suspină, roagă-te ...» în chip firesc, pe de altă parte, ivirea zorilor şi arătarea lu m in ii trezeşte în sufletul religios speranţa <şi bu c u ­ ria, îndin în du-1 să m u lţum ească lui D um nezeu şi să-I im plore aju to ru l pentru toate cele pe care le poate in tim pina în cursul zilei, care începe 30. În creştinism, ru g ă c iu nile de seara şi de dim ineaţa reprezintă cea mai veche tradiţie m ozaică a prim ilor săi adepţi recrutaţi dintre iudei, ca momente corespunzătoare jertfelor de seara şi de dimineaţa, prescrise de V ech iu l Testament (leş. X X I X , 39, şi X X X , 7 şi 8). Deşi re c o m a n d ă ­ rile din. cartea I Cronici ( X X I II, 30) consacră nu m a i aceste dou ă mom ente din zi pentru r u g ă c iu n i de laudă, totuşi., ulterior, s-au dezvoltat în i u ­ daism şi alte ore de rugăciune, ca ora а Ш-а, a Vl-a şi a IX-a, pe care le vedem practicate in Ierusalim şi de generaţia apostolică a p rim ilo r creştini (Fapte 11, 15 ; Ш , 1 ; X, 9). Acestea din u rm ă au reprezentat însă in primele trei veacuri creştine, de altfel ca şi în iudaism, exerciţii re li­ gioase sau de pietate cu caracter benevol şi deci particular sau de devoţie personală, în tim p ce ru gă c iu n ile de seara şi de dim ineaţa n-au i n ­ t i m a t să d e v in ă unităţi ale servic iu lui d iv in oficial şi deci p u blic şi o b li­ gatoriu 31 din ciclul de noapte, organizat de Biserica primară. Prin înseşi momentele din zi rezervate acestor rugăciuni, ele veneau în atingere aproape directă cu cultul specific creştin, care a fost conceput şi p ra c ­ ticat dintru început ca un oficiu de noapte. Orientîndu-se du p ă faptul că Sfînta Euharistie fusese in stituită de M in tu it o r u l la sfârşitul unei cine sau mese de seara, prim ele generaţii de creştini săvîrşeau Liturghia du p ă căderea nopţii, aşa precum in formează Faptele A postolilor (X X , 7— 11). Sudarea r u g ă c iu n ilo r de seara şi de dim ineaţa la cultul prin esenţă creş­ tin a fost determ inată în acelaşi timp şi de condiţiile din p rim a p erioadă a istoriei Bisericii. în starea de persecuţie re’igioasă, adică în care s-a -8. Ci. Dom Fern. C abrol, Le livre de la prierc antique, ed. VI, p. 207. 29. Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia X X V I la Faptele A p o s to lilo r, Р. С., LX, 202— 203. 30. Cf. Dom Fern. C abrol, op. cil., p. 207. 31. C o n s titu ţiile A po sto lice (cartca a II-a, 59) o b lig ă pe episcopi «să p om e ­ nească şi să în d e m ne p o p o ru l sa se îndeletnicească cu venirea la biserică d im i­ neaţa şi seara, in fiecare zi, şi să nu o părăsească In nici un chip...».

desfăşurat la început viaţa creştină, a fost nevoie să se renunţe atît la Liturghia ziln ic ă (Fapte 11, 46) cit şi la adunările pentru rugăciu ne de mai multe ori pe zi, ca în practica ierusalim iteană in iţială, rezervindu-se în acest scop o zi an u m ită («stato die»), du m in ic a adică, înainte de ivirea lu m in ii («ante lucem»), precum se exprimă P liniu cel-Tinăr in Epistola câtrc Traicrn 3-, Aceste m otive de ordin istoric de la baza c ultului divin de dimineaţa şi de seara se găsesc completate şi cu consideraţii de alt gen in litera­ tura creştină patristică. Astfel, C o nstitu ţiile A p ostolice (V III, 34) priveau ca o datorie adunarea credincioşilor pentru aceste ru găc iu ni şi anume dimineaţa, « m u lţu m in d pentru că D o m n u l v-a lum inat, a lu n g in d noaptea şi aducind ziua», iar «seara, drept m u lţum ire că v-a dat noaptea spre odihnă de ostenelile din tim pul zilei». Sfîntul Cipria n consideră că «tre­ buie să ne rugăm şi dimineaţa, pentru că prin ru găciu nea noastră de d im inea ţă se prăznuieşte învierea D o m n u lu i. Aceasta voia să o arate o dinio ară D u h u l Sfînt, zicînd in psalmi : «îm p ăra tu l meu şi D umnezeul meu, căci către Tine m ă voi ruga, D oam ne ,· dim ineaţa vei auzi glasul meu, dim ineaţa voi sta înaintea Ta şi-mi voi îndrepta ochii spre Tine» (Ps. V, 2, 3). Şi iarăşi grăieşte D o m n u l prin profetul : «In revărsatul z o ­ rilor vor mineca spre M in e zicînd : să mergem şi să ne întoarcem la D om nu l D u m n ezeu l nostru». De asemenea, trebuie să ne rugăm iarăşi neapărat la apusul soarelui şi la sfirşitul zilei. Pentru că ITristos fiind soarele cel adevărat şi ziu a cea adevărată, de aceea şi noi, cînd ne ru ­ găm la apusul soarelui şi al zi.ei din lume şi cerem ca să v in ă din nou lum ina peste noi, ne rugăm pentru a doua venire a lu i ITristos, Care ne va aduce harul lu m in ii veşnice» 33. Sfintul Vasile cel M are motiva că «noi ne ru găm dimineaţa, p entru ca primele mişcări ale spiritului nostru să se consacre lui D u m n ezeu şi pentru ca nici o g r ijă să nu ocupe lăuntrul nostru, p înă ce nu ne v o m fi bucurat cu aducerea aminte de D u m ­ nezeu ... Terminîndu-se ziua, trebuie să m u lţu m im pentru tot binele pe care l-am prim it în decursul ei ; trebuie să m ărturisim cu u m ilin ţă toate cite nu le-am îm p linit cu voie sau fără voie ; trebuie să cerem iertare pentru toate cite am p ăcătu it cu cuvîntul, cu lucrul şi în in im ă ...» 3J. Toate aceste motive, precum şi semnificaţiile sim bolice ce s-au adăugat acestor o f i c i i 35, de care ne vom ocupa mai în urmă, au deter­ 32. Epistola X, cap. 96 (97). 33. Sf. C iprian, De o rationc clorninica, cap. 35, P. L. IV, 559— 560, in traducerea Pr. M atei Pislaru. Scrieri alese d in operele S iîn lu iu i C iprian , B iblioteca Părinţilor bisericeşti, vol. I, R îm n icu - V îlcii, 1935, p. 69— 70. '34. Sf. V asile cel Mare, Răspuns la Întrebarea X X X V î l din R e g ulile mari ; vezi şi V echile R In d u ie li ale v ie ţii m onahale, traducere d in lim b a rusa, 1929, p. 352. 35. «Pentru creştinii din epoca de mai înainte, D o m nu l lisus H ristos era sim ­ plu D um ne ze u- M intuitorul, către Care datorau m ărturii de recunoştinţa ; dar cu vremea, pe m ăsură ce m intea reflecta mai mult. la a d e le m in tu irii, spiritul creştin ajunse în chip firesc să deosebească fiecare etapa, care marcase aceasta inituuire, şi să determ ine fiecare pas al dru m ulu i urm at de D um nezeu-O m ul, «lin sinul T atălui Său p în ă la cruce şi p inii la т а Ц а г с а S a la cer. .Şi astfel, fiecare c e a s din zi fu pus in le g ătu ră, î n . spiritu l cred incio şilo r in ’no d Itajie, cu fapte şi evenim ente la i­ nice din v iaţa lui Hristos, lucru ce a dat o sancţiune deosebita ce lebrării şi obser­ vării religioase a ceasurilor, care, la origine, nu-şi datorau existenţa şi instituirea

— 32 — m in a i pe vechii credincioşi să se aplece cu o rîv n ă specială asupra orelor

pentru ru g ăc iu n ile de seara şi de dim ineaţa ; ei petreceau noaptea de sîrnbătă spre d u m in ic ă în biserică, aşa că ru găc iu nile de se a ra începeau după ce se întuneca, iar cele de dim ineaţa, du p ă m ie z u l nopţii, Liturghia urmînd în continuare în această zi. Succesiunea şi deci tim p u l r u g ă c iu ­ nilor de seara şi de dim ineaţa sistematizîndu-se astfel în legătură cu cel destinat pentru Sfînta Liturghie, ele se găsiră încadrate automat, prin uz, în ciclul de noapte al cultului creştin public şi deci oficial şi o b lig a ­ toriu. în condiţiile modificate ale vieţii creştine de mai tîrziu, momentele oficiului acestor «Laude*- sînt anticipate ori întîrziate în comparaţie cu practica din vechime. Aceasta din urmă se m ai menţine încă în bisericile mînăstireşti, pe cînd în bisericile din p arohii V ec ern ia se săvîrşeşte înainte de ivirea întunericului, iar M iezonoptica şi Utrenia tocmai d im i­ neaţa, in p lină zi, afară de sărbătorile cu priveghere. Totuşi, vechiul lor caracter de servicii religioase nocturne este evidenţia t prin numeroase texte din cuprinsul ru g ă c iu nilo r lor. Deşi în scrierile patristice din veacul al II-lea, al Π ΐ -lea şi din prim a jumătate a veacului al IV-lea se ia act de orele de ru g ăc iu n e din ciclul nocturn, cît şi de cele din tim p u l zilei, totuşi n u m a i cele de seara şi de dimineaţa apar ca stabilite oficial sau prin dispoziţiu ni p r e c is e 36. R ecu­ noaşterea orelor de ru găciune din ciclul de zi în practica oficială 37 şi adăugarea lor la oficiile din cursul nopţii re prezintă u n fe nom e n ce î n ­ cepe de la jum ăta te a v eac u lui al IV-lea, în urma dezvoltării vieţii m o n a ­ hale in mînăstiri, a căror influenţă s-a întins apoi şi asupra bisericilor de mir. în substanţa sa, structura acestor ore constă p î n ă astăzi, în cea mai mare parte, din piese de pietate generală reprezentate p rin psalmi, care, ca şi puţinele imne ce se găsesc întreţesute printre ei, cad în atribuţia stranei sau a credincioşilor. R olul preotu lui în oficiu l acestora apare cu desăvirşire simplificat, şters chiar, în atribuţia sa de m ijlo c ito r al c o m u ­ nităţii. EI se găseşte încadrat în regulile pietăţii comune, asociat la exer­ ciţiile spirituale ale celorlalţi credincioşi : asistă, ascultă şi se adînceşte împreună cu credincioşii în cugetările sugerate din textul din cuprinsul psalmilor şi-şi uneşte glasul cu ei în melodiile imnelor.' Ca preot, el n u ­ mai prezidează şi dirijează aceste exerciţii de pietate, p rin cele douătrei formule pentru deschiderea şi închiderea oficiului ori de binecuvîntare în cursul lui, iar în Păresimi prin recitarea ru g ăc iu n ii Sfîntului Efrem Şirul («D oam ne şi Stăp în u l vieţii mele»...), rostită afară din altar, adică în m ijlo c u l credincioşilor. Ca atare, p rin na tu ra sa însăşi,--oficiul «Laudelor» din tim pul zilei n-au putut forma u n material propriu Liiurghierului, ci acestea au intrat în chip firesc în cuprinsul O ro lo g iu lu i sau decît îm părţirii zilei, în viaţa civ ilă » . Dom Suitbert Baum er, H istoire du Brevlaire, Irad. ir. par Dom Reginald Biron, t. I, Paris, 1905, p. 65— 66. 36. Cf. Dom Suilb e rt Baumer, op. cil., t. I, p. 64. 37. Cf. de exem plu : C lem ent A le x a n d rin u l ( ţ c . 220), Pedagogul, cartea 11-a, cap. IV , P. G., V III, 413, 444; cap. X, ibidem , col. 512; S lro m a la , cartea V II, cap. V II, P. G.. IX , 469 ; T ertuU an (Jf 240), De o raiione, cap. X X I I I — X X V , P. L„ I, 1191 — 1193; Eusebiu al Cezareii ( t 340), C o m e ntariu Ia P salm u l X C I, P. G„ X X III, 1772; Com entariu la P salm ul L X X X 1 X , 3— 7, P. G., X X III, 1130— 1134, 1136, dar m ai ales Com entariu la P salm ul C X L II, P, G., X X IV , 49.

— 33 — C easlovului. Pentru acest m otiv , însuşi cuprinsul servic iu lui Ceasului al IX-lea şi Pavecerniţa, care alcătuiesc îm p re u n ă cu Vecernia prim ul grup din ciclul de noapte, sau p rim u l ciclu din cele şapte «Laude», precum şi «Ora întii», care este unită cu Utrenia, n-au putut să facă subiect pentru cuprinsul L itu rg h ie ruîu i, care este şi răm în e prin excelenţă o carte spe­ cifică rolului de liturgbisitor al preotului. D im potrivă, structura Vecerniei şi U treniei se înfăţişează modelată după un plan analog cu cel al Liturghiei catehumenilo r. Astfel, afară de psalmii şi imnele in tonate antifonic de strane, roiul preotu lui se im pune prin amploarea pieselor ce-i revin, şi a nu m e : a) R ug ăc iu ni de m ijloc ire pentru com unitate ; b) Ectenii identice cu cele d in Liturghie, unele din ele purtînd uşoare adaptări în concordanţă cu vrem ea din zi, corespunzătoare oficiilo r; c) Acţiuni sim bolice de reprezenjare a unor momente din activitatea istorică a M în tu ito r u lu i, ca de exemplu, v ho du rile ; d) Lecturi de pericope bib lice chiar, la Vecernia anum itor sărbători din unele epoci ale a nu lu i liturgic. Deci rolul am plu al oficiului p reo tu lui în aceste servicii precum şi uzul stabilit din v echim e de a se săvîrşi adesea Liturghia în continuarea unităţilor din ciclul de noapte al c ultulu i au însemnat motive pentru care s-a im pus inserarea V ecerniei şi Utreniei în cuprinsul aceleiaşi cărţi de ritual, laolaltă cu Liturghia. în rezumat : introducerea acestor oficiii în Liturghier a fost determ inată de consideraţii practice, trebuind să se p u n ă la îndem în a p reo tu lui fo rm ularele p rin c ip a lu lu i său rol liturgic. Pentru acelaşi considerent i s-au făcut loc mai tîrziu în Liturghier şi M ie zonop ticii, a cărei structură ocupă o poziţie de m ijlo c între rînduiala Ceasurilor şi cea a «Laudelor» din ciclul nocturn. La origine şi chiar mai tîrziu, ca, de exemplu, la Ierusalim. în veacul al IV-lea, precum ne asigură Aetheria 3S, şi în m înăstirile E giptului, d u p ă in formaţiile date de Caşian 39, M ie zonop tica şi Utrenia erau contopite intr-un singur serviciu, mai ales în noaptea dinspre d u m in ic ă. Fiind deci unul dintre elementele structu­ rale ale v ech iulu i oficiu nocturn, M ie z o n o p tic a a răm as în Liturghier ne ­ despărţită de Utrenie, care se pare că a rezultat prin scindarea din ser­ viciul de la miezul nopţii. Locul sau aşezarea actuală a acestor «Laude» înaintea Liturghiei, adică în prima parte a L iiu rg h ie ru lu i, a fost m o tiv a tă de ordinea de suc­ cesiune a oficiilor lor în cursul unei zile bisericeşti sau liturgice. în plus, o astfel de rînduială se găseşte c onform ă cu concepţia bib lică a orariului liturgic, după care ziua bisericească începe de cu seara, o dată cu apusul soarelui. Astfel, potriv it tex tu lu i d in Facere I, fiecare zi este fo rmată din seară şi din d im ineaţă : «Şi a fost seară şi a fost dim inea ţă : ziua .întîi etc.» 38. S ilv iac vei W . H craeus, H eidelberg, 3D. V ezi R'mcluiala ie li ale v ie (ii monahale..., f.it’j r g h i e r u l ex pli cat — 3

p oiius Aelhericie P e re g rin alio ad loca sancla, cap. X X IV , ediţia 1929, p. 28— 31. C u v io s u lu i lo a n C a ss ia n , cart. III, cap. 8, in V ech ilc rînclu1929, p. 623.

— 34 — Prin urmare, în raport cu Liturghia, Vecernia, M ie zo n o p tic a şi Utre­ nia sînt .oficii prem ergătoare iar nu pregătitoare ale acţiunii ei în ea însăşi, cum este, de exemplu, Proscomidia ; ele nu reprezintă părţi c o m ­ ponente, dezvoltătoare sau întregitoare ale unicii teme sau lucrări, care îşi continuă desfăşurcirea 111 Liturghie. Ca d o v a d ă că raportul acestora faţă de Liturghie nu poate fi determinat decît de ordinea lor de succe­ siune, iar nu de o funcţiune pregătitoare pentru lucrarea în sine a Litur­ ghiei, este în p r im u l rînd faptul că oficierea Vecerniei, M ie z o n o p tic ii şi Utreniei'nu a n g a je a z ă ipso facto sau cu necesitate săvîrşirea im ediată a Sfintei Liturghii. Astfel, la Ierusalim, în zilele de peste săp tăm înâ, p ri­ vegherea (serviciu de la miezul nopţii cu Utrenia) n u era u rm a tă în v e a ­ cul al IV-lea de L it u r g h ie 40 şi, precum ne in formează istoricul Socrate din veacul al V-lea, situaţia era aceeaşi în zilele de miercuri şi vineri în Biserica A le x a n d rie i n , adică înto cmai cum se petrec astăzi lucrurile la sărbătorile cu priveghere mare sau în alte zile, cînd se săvîrşeşte nu m a i Vecernia, M ie z o n o p tic a şi Untrenia îm p re u n ă cu celelalte «Laude» (Pavecerniţa, Ceasuri, Obedniţa), ca în Păresimi. Potrivit reco m andărilo r din capitolul «P ovăţuiri» (pgf. 2) de la finele L itu rgh ierulu i, nu n u m a i «Laudele» din ciclul de noapte ci şi cele din cel de zi fac parte din «pravila» atît a preotului; care trebuie să liturghi.sească, cit şi a celor ce doresc să se împărtăşească. Pentru sfinţiţii s lu ji­ tori deci Vecernia, Mie zonoptica şi Utrenia sînt, într-adevăr, p re g ă ti­ toare, reprezentînd adică obligaţii de serviciu şi ocazii de exerciţii spiri­ tuale, fie săvîrşindu-le, fie participind la ele prin prezenţă, ascultare şi meditaţie. P o g o ră m în t sau dispensă în această p riv in ţ ă nu se admite decit in cazurile în care preotul a fost reţinut de datorii pastorale p riv in d mîntuirea sufletelor, ca, de exemplu, spovediri, îm părtăşiri ori botezuri şi, fără îndoială, daca acestea se prezintă ca îm p re ju ră ri de forţă majoră, fără posibilitatea de a fi prevenite sau amînate. Rezultă totuşi de aici că oficierea Liturghiei nu este neapărat c on­ diţionată de «Laudele» premergătoare, ceea ce desigur n-ar fi cazul dacă ele ar avea o funcţie pregătitoare pentru Liturghie în sine. Se cuvine însă ca preotul să se ferească de a ne g lija oblig aţiile sale religioase şi sacerdotale, legate de oficiul «Laudelor», cel pu ţin al acelora dintre ele care au r în d u ia la lor scrisă 111 Liturghier, acestea fiind tot atîtea ocazii ale graţiei d iv in e pentru înaintarea sa în sfinţenie. Respectarea cu sc um ­ pătate a tim p u rilo r de slujbă, pătrunderea şi îndeplinirea regulilor şi rugăciunilor de pregătire dovedesc că preotul înţelege că acele ceasuri nu sînt ale lui, ci ale lui Dumnezeu, C ă ru ia îi este înc h ina tă întreaga lui vocaţie, şi sfinţirii sufletelor, la care a fost rînduit. El însuşi va ajunge astfel să-şi pregătească dispoziţiile sufleteşti,' curăţia in im ii şi înălţarea lui in duh, corespunzătoare stării ce se cere de la slujitorii înfricoşăto a­ relor şi dumnezeieştilor Taine 111 Sfînta Liturghie. De aceea, preotul nu se cuvine să p u n ă în inferioritate oficiul său din altar, faţă de alte între­ prinderi pastorale, ci pe unele să le facă, iar pe celelalte să nu le lase. -10. Cf. S ilv iae ve l potius A etheriae pitregrinatio..., loc. cit. 41. Cf. Socrate, Istoria bisericească, cart. V, cap. X X II, P. G,, L X V II.

II. -

O F IC IU L V E C E R N IE I SAU S L U JB A D E S E A R A

1. Ceasul al n o u ăle a . — 2. V ecern ia propriu-zisă. Vrem ea o fic iu lu i.— T erm enului de origine slavă Vecernie (Вечерня) şi a celui de provenienţa greco-latină vesperina (έα-ερίνός, vesperae, laudcs vespertinae) le corespunde în traducere românească expresia slu jb ă de seară sau s lu jb a (oficiul) ce se va face la vrem ea s e r iiA-, for­ mulă întrebuinţată şi în unele din Lilurghierele greceşti (’Ακολουθία του Ь-Ξρ-.νοΟ).'13 Prin expresivitatea ei, această formă perifrastică redă realitatea din practica bisericească m ai clar decît termenii tehnici străini «vecer­ nie» şi «vesperină», rezervaţi în liturgică exclusiv unităţii serviciului divin desemnat sub această denumire. De fapt însă serviciul divin de seara constă în chip regulat din Ceasul al nouălea şi Vecernia propriuzisă, care sînt unite, oficiindu-se în continuare. Liturghierul rom ân ca şi cel slav înfăţişează, într-aclevăr, sub denumirea de vesperină sau vecer­ nie, întreg serviciul d iv in de seara, alcătuit din Ceasul al nouălea şi V e ­ cernia propriu-zisă. 1 C EA SU L A L N O U Ă L E A

Lauda bisericească in titu la tă Ceasul al no uălea este un oficiu din timpul după-amiezii, care ar corespunde orei 4, 5 ori 6 p. m., du p ă oro­ logiul modern, în raport a dic ă cu anotim pul. Această variaţie de oră îşi găseşte explicarea în sistemul de împărţire a zilei, în uz la evrei Înainte, ca şi. în vremea M în t u it o r u lu i şi în tîln it in practica Bisericii creştine chiar în veacul al Vi-lea, al VII-lea şi al VIII-lea. Ei îm prumutaseră de la r o ­ mani m odul de împărţire a nopţii în patru străji sau veghi egale, iar de la babiloneni pe cel al îm p ă rţirii zilei şi nopţii în cîte 12 ore fiecare, n u ­ mărate de la răsăritul soarelui şi după apusul lui. Ziua şi noaptea fiind socotite fiecare în parte de cîte 12 ore, prima oră din zi începea cu răsă­ ritul soarelui, iar prima oră din noapte îndată du p ă apusul soarelui. Ora era deci solară, adică regulată d u p ă cursul soarelui, pe baza p rin c ip iu ­ lui că amiaza sau m ijlo c u l zilei ca şi miezul nopţii trebuiau să însemne ora a şasea din noapte sau din zi. D in această cauză, în chip fatal orele din cursul nopţii erau m a i lu n g i în sezonul de iarnă, cînd nopţile încep mai devreme cu patru-cinci ore decît în tim pul verii şi, dim potriv ă, mai scurte (30— 40 de m inute d u p ă orologiul actual) în cursul verii, cînd ziua se prelungeşte în d auna nopţii ; pe de alta parte, orele din cursul zilei erau mai lun gi vara decît iarna. D in această cauză, ora Ceasului al n o u ă ­ lea nu corespunde cu ora trei p.m., cum s-ar cuveni, după orologiul modern, decît în vremea echinocţiilor de p rim ă v a ră şi de toamnă în 42. îa lim b a ju l p ro vincial al u n o r -manuale, term enii «V ecernia» ţi «V esperină», fost traduşi cu seiare şi s ărin d â. -13. Ca, do exem plu, ediţia de Ierusalim , 1908, 44. Cf. Dom Suitbert B âum cr, op. cit., p. 25— 26, 49— 50; P. Lebedev, Liturgica •SC'U explicarea s erviciulu i d iv in , traducere din ruseşte şi prelucrare de Iconom ul

— 36 restul anului, ea întîrzie în raport cu cursul soarelui în a notim p u l cores­ punzător. ; A tu n c i cînd s-a impus o sistematizare şi raţionalizare a tim purilor de slujbă, acomodate stilului noilor .condiţii de via ţă bisericească, s-a găsit potrivit ca serviciul Ceasului al nouălea, întrucît este u n oficiu divin de-la m ijloc u l după-amiezii şi deci de către sfîrşitul zilei, să fie unit cu ru găciu nea din vremea serii. C a n o n u l 18 al Sinodului de la Laodiceea pare a însemna o indicaţie a epocii în care s-a făcut o astfel de rînduială. O ficiu l Vecerniei a fost tras deci înapoi din locul său originar de la începutul nopţii, cu un interval care echiv alează în unele sezoane cu cîtcva ore, pentru a fi unit cu Ceasul al nouălea, aşa precum Utrenia a fost desprinsă din rugăciu nea de la miezul nopţii (Miezonoptica), mai tîrziu fiind a m îndou ă împinse înainte spre p lină dim ineaţă, ca în biseri­ cile. parohiale, spre a se u n i cu O ra întii. Astfel, noaptea, care reprezen­ tase la început un timp de priveghere în rugăciune, a fost încadrată mai tîrziu între oficiile de la începutul şi de la sfîrşitul ei. Ceasul al nouălea este însă de fapt o slujbă pentru încheierea zilei bisericeşti, care se sfîrşeşte, iar nu a celei care începe cu Vecernia . în această poz<ţie, ea se găseşte în concordanţă cu semnificaţia sa istoricosimbolică, exprimată în literatura patristică şi bisericească. S-a consi­ derat pe de o parte că necesitatea rugăciunii in acest mom ent al zilei a fost demonstrată prin suirea A postolilor Petru şi loan în T em plul din Ierusalim la vremea Orei a no ua (Fapte III, 1), cînd au vindecat u n olog din naştere J5. Se cuvine să ne ru găm la Ceasul al nouălea m a i ales p e n ­ tru că la această oră s-a rugat M î n t m t o r u l însuşi, înainte de a-şi da d u h ul în m îin i e Părintelui Său, spălînd păcatele noastre cu Sîngele Său, vărsat pe crucea p ă t i m i r i i 4(i. Rolul preotului in oficiul Ceasului al no uă lea păstrează însă exact acelaşi caracter ca şi în rîndu ia la celorlalte ceasuri, mărginindu-se adică la prezidarea şi dirijarea pietăţii credincioşilor. Toată această acţiune se reduce la cîteva formule, ca cea de bin ecuv întarea începutului («Binecuvîntat este Dumnezeul nostru...»), intonată afară din altar, pe solee, în faţa sfintelor uşi, unde răm în e p în ă la rostirea ecfonisului R u g ă c iu n ii Domneşti («Că a Ta este îm p ă răţia ...»), după care intră în altar. Aci, putînd sa stea pe scaun, se c uvine ca, în acest timp, să-şi aducă aminte, pătruns de smerenie, «că nu cu argint sau cu aur stricăcios sîntem răs­ cumpăraţi din viaţa cea deşartă..., ci prin Sîngele cel scump al lui H ris­ tos», care, «ca al unui miel ne v in o v a t şi nep rih ănit» (I Petru I, 18, Ш), «fiind răstignit pe cruce la ora a şasea, a spălat p în ă la ora a n o u a păcaN icolae F ilip, Bucureşti, 1899, p. 225; Dr. V. M ilrofanovi.ci şi Dr. T. T arnavschi, Prelegeri academ ice despre L ilurg nia B isericii' dreptcredincioase răsăritene, 1909, p. 42 45. Cf. Tertulian, De oratione, P.L., 1, 1191— 1193; Sf. V asile cel M are, Regulile mari, Răspuns la întrebarea 37. 46. Canon. 27 H ip p o ly t ; Sf. C iprian, op. cit., col. 541; Pseudo-Atanasie, De virginitate, cap. 12, 16, 20, P. L„ X X V I II, 265— 276; C o nstitu(iiIe A postolice, cartea a V'III-a, 34; Sim ion, arhiepiscopul T osalonicului, Despre slintele ru g ăc iu n i, cap. 327, P. G., CLV, 551 (in traduccrca rom ând : Tractat asupra tuturor dogm e lo r cre­ dinţei noastre ortodoxe, revăzuta de Torna Teodorescu, Bucureşti, 1865, p. 212) ; cap ito lul P o văţu iţi, par. 2 din Liturghier.

37 — tele noastre... şi ca să ne p o a tă ră sc u m p ă ra şi să ne dea din n o u viaţă,: a desăvirşit atunci biruinţa p rin p ătim ire a Sa» 47. :: Pentru preot, ca şi pentru orice credincios, este datorie deci s ă 'p a r ­ ticipe în spirit la suferinţele şi moartea D o m n u lu i, curăţindu-şi in im a de patimi şi făcînd astfel « să'm o a r ă ceea ce alcătuieşte în noi o m u l cel pămîntesc : desfrînarea, necurăţia, pofta rea şi lăcomia..., m în ia , iuţimea, răutatea, hula şi tot c u v în tu l urît» (Col. ΙΠ, 5, 8). U rm ă rin d cu atenţie serviciul ce se desfăşoară la strană după rînd u ia la din O ro lo g iu , să-şi lase inim a purtată de toată ga m a v ibraţiilo r pe care le trezeşte cugetarea autorului psalmilor, ru găc iu nile şi imnele, pentru ca să se încălzească de rîvna «după' curţile D o m n u lu i» (Ps. L X X X I I I , 2). în acest chip, se pune început u rcuşu'ui duhovnicesc ce trebuie suit treptat de liturghisitor, în tim p u l oficiilor div in e, pentru ca să a ju n g ă vrednic a înfăţişa şi a face bin eprîmite înaintea D o m n u lu i ru g ăc iu nile sale pentru credin­ cioşi. Se ridică nu m a i cînd trebuie să rostească formula de binecuvintare. ceruta de strană («Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne miluieşte...»), iar în Sfîntul şi marele Post, pentru a rosti ru g ăc iu n e a Sfîntului Efrem Şirul, la sfîrşit. Lăsînd la o parte faptul că fo rm ula de apolis n u se obişnuieşte decît în cazul cînd acest oficiu are ]о с în pridvor, cum se întîm p lă la minăstiri, trebuie să observăm că într egul rol al preotului în oficiul Ceasului al nouălea se mărgineşte la fo rmulele uzuale mărunte, co m u n e şi altor oficii. în această situaţie se găseşte probabil explicaţia fap tului că Li tur ghierele de lim b ă greacă nu inserează în cuprinsul lor slujba preotului la Ceasul al nouălea. Unele, ca acela al Bisericii O rtodox e din Grecia, încep direct cu ru g ă c iu n ile Vecerniei, fără nici o referire la el, iar altele, ca ediţia de Ierusalim, 1908, inserează n u m a i formula pentru binecuvân­ tarea începutului şi m e nţiu nea că «cel rînduit citeşte Ceasul al nouălea». În L ilu rg h ie ru l român, capitolul intitulat «Vesperină sau V ecernie» este prefaţat cu prim ele formule din rolul preotului şi cîteva in strucţiuni în legătură cu începutul oficiului C easului al nouălea. L ilu rgh ierele s’ ave, ca, de exemplu, ediţia S lu je b n ic u lu i de Sofia, 1928, înscriu oficiu l c o m ­ plet al preotului privitor la Ceasul al nouălea.

2 V E C E R N IA P R O P R IU -ZISA a) V rem ea o iic iu lu i, — b) P la n u l g eneral şi ideea de insp iraţie . — c) D eschiderea o iic iu lu i şi ru g ă c iu n ile de înc e p u i. — d) Tămâierea sau căd ire a la în c e p u tu l im noiogiei. — e) V hoclul V ecerniei, rîn d u ia la şi s im b o lis m u l lui. — i) P ro chim enul. — g) E cleniile şi ru g ă c iu n ile d u p ă prochim en. — h) Partea lin a lă a o iic iu lu i V e ­ cerniei.

a) V rem ea o iic iu lu i A d e v ă r a t u ’ oficiu bisericesc al serii însă, aşa precum rezultă din însăşi denum irea sa, este Vecernia . Ea avea Ioc la început du p ă apusul soarelui, adică du p ă încheierea zilei Ia ora a douăsprezecea
— 38 — zătoare, în general vorbind, orei şase p. m. a orologiului nostru. Acest raport ele orar este, desigur, n u m a i teoretic, deoarece în variabilitatea v e c h iu lu i orar solar ora a douăsprezecea corespundea u nu i mom ent ce fluctua succesiv înainte şi. înapoi, în cursul anotim purilor, între ora n o a ­ stră 4,30, iarna şi 8,30 — 9 p.m., vara. De fapt, rugăciunea bisericească de seara a fost conceputa şi practicată ca un oficiu la vremea cînd se î n ­ serează sau se înnoptează ; ca atare, ea u rm a să fie îndeplinită la a p r in ­ sul lu m in ilo r (lăm pilor sau lum inărilor), precum ne dovedesc chiar unele din expresiile prin care a fost şi se găseşte încă desemnată : το.λοχνιχον sau 'αζολοοΟία τοΰ λοχνιχοΰ (oficiul care se săvîrşeşte la vremea aprinsului lăm pilor) H). Astăzi, ora pentru oficiul Vecerniei este fixata în general după cursul după-amiezii, înainte de apusul soarelui. O ra Vecerniei se găseşte urcată pînă către miezul zilei, în cazurile în care Vecernia este c om b ina tă cu Liturghia, ca : a) în zilele cînd se oficiază Liturghia Darurilor mai în a ­ inte sfinţite; b) în Joia şi S îm b ă ta din să p tă m în a Sfintelor Patimi, cînd Vecernia este unită cu Liturghia S fîntului Vasile cel Mare,· c) aceeaşi situaţie este şi în ajunurile sărbătorilor Naşterii şi Botezului D om nu lui, dacă aceste aju nuri nu cad sîm băta sau du m in ic a ; d) la sărbătoarea Bunăvestirii. cînd Vecernia este u n ită cu Liturghia Sfîntului lo a n G u ră de A ur, daca se întîm p lâ într-una din zilele în care se face slujba ceasu­ rilor Postului Mare. De asemenea, în D um inic a Pogorîrii Sfîntului Duh, Vecernia urm ează îndată după Liturghie, iar în D um inic a Paştilor ea se serveşte pe la m ijlo c u l zilei, m ai cu seamă în parohiile din oraşe sau în general pe la ora 14. In toate aceste îm prejurări, Vecernia se înfăţişează de fapt ca o rugăciune în contul serii, decît în tim p u l serii. Regulile de tipic, care prefaţează Liturghierul, prevăd săvîrşirea V ecerniei celei mari după apusul soarelui, n u m a i în legătură cu «p riv e­ gherea de toată noaptea», cînd, adică, 'Vecernia şi Utrenia cu Ceasul întîi sînt oficiate în continuare. Se unesc astfel serviciile divine ale serii şi dim ineţii, «ca şi cum ele s-ar înd e p lini neîntrerupt în cursul întregii nopţi» 5fl. V in e la iv eală aici u n ecou îndep ărtat al obiceiu lui din creşti­ nism u l primar, care, în situaţia sa de la început, de religie ilicită şi p er­ secutată, era constrîns să-şi în dep line asc ă cultul în cursul nopţii, spre a se sustrage atenţiei organelor de sig uran ţă ale statului roman. în c o n­ secinţă, toate aceste servicii div in e se desfăşurau u n u l după altul în nopţile dinspre dumin ic i şi în cele care precedau zilele principalelor s ăr­ bători, ca : Paştile, Cincizecim ea, Teofania şi înălţarea [Domnului, p re­ cum şi pe cele in cinstea sfinţilor martiri, cînd credincioşii privegheau toată noaptea în rugăciuni care se în c h e ia u la sfîrşit. cu Liturghia. Bise­ c ita tă a scrierii sale, Despre siin tcic ru g ă c iu n i, cap. 209. A ci este mai degrabă cazul unei ex prim ări confuze, deoarece textul se co m p le te ază în continuare cu UI,murirea : fiind trecute trei ceasuri după al no u ălea. Or, trei ceasuri trecute după al nouălea, Înse a m nă scurgerea ceasului al zecolco, ;il unsprezecelea şi al doisprezecelea, Ca serviciu d iv in al zilei bisericeşti, care începea d u p ă apusul soarelui, deci o d a lă cu în n o p ta re a, V ecernia avea loc în p rim a oră a nopţii. 49. V e z i

di f e r it e

edi ţi i

de Β ύ / ο λ ό γ ι ο ν тЬ μέγ<χ

s a n d a , ediţia şi loc. cit. 50. P. Lebedev, op. cit., p. 291 ; cf. şi p. 224.

şi

S ilv ia c ...

P e re g r in a tio

ad

lo c a

— 39 rica găsea, de altfel, o indic aţie în această priv in ţă, atît în exemplul M m tu ito ru lu i, care se rugase noaptea în grădina Ghetsim ani, cît şi în obiceiul creştinilor din prim ele zile, precum se vede în Faptele A p o s to ­ lilor (X V I, 25; X X , 7). N u este mai puţin adevărat că noaptea în sine, cu liniştea şi poezia ei, im p rim ă o notă de solemnitate şi o atmosferă de mister care predispun în chip special sufletul religios spre rugăciune. Pentru astfel de motive, această tradiţie se vede respectată şi astăzi în mînăstiri, în legătură cu sărbătorile prevăzute de tipic, iar în bisericile parohiale, la serbarea hramurilor. în aceste ocazii, serviciul privegherii începe direct c:u Vecernia cea mare, deci fără Ceasul al nouălea, deoa­ rece rînduia la lui a fost îndep linită îm p reu nă cu Vecernia mică înainte de apusul soarelui. Regula aceasta are în mare parte o valoare pur teo­ retică, deoarece Vecernia mică nu se săvîrşeşte decît în bisericile mînăstirilor, în timp ce in bisericile parohia le Vecernia mare începe îndată după serviciul Ceasului al nouălea, aşa că Vecernia mică este lăsată la o parte. b) Piu nul general şi kleea lu i de inspiraţie Cel mai vechi document în care s-a transmis rînduia la Vecerniei este cartea VIII, 35, 36 şi 37 din colecţia C o nstitu ţiile A postolice, unde se vede ciar imprim at p la n u l Liturghiei catehumenilor. Menţinîndu-se in limitele facturii, sale de Liturghier, referinţele din această carte se mărginesc aproape exclusiv la expunerea rolului liturghisitorilor. Astfel, după Psalmul de seara (CXL, 6 έπλο/ν./ος ^αλαός). dia conul rostea o eetenie pentru catehumeni, energumeni, candidaţii la botez şi; penitenţi, care, îndată după aceasta, erau toţi concediaţi. Urm a apoi o eetenie mare pentru credincioşi, rostită de diacon, după care episcopul făcea rugăciunea de seară, a du cînd «m ulţum ire de seară» lui Dumnezeu, «Cel ce a făcut ziu a pentru lucrurile lum inii, iar noaptea spre odihna slăbi­ ciunii... Cel ce ne-a trecut p rin lun gim e a zilei şi ne-a adus la începutul nopţii», şi cerînd în acelaşi timp : «păzeşte-ne prin Hristosul Tău ; d ă 1 ruieşte-ne seara paşnică şi noaptea fără de păcat, şi ne învredniceşte de viaţa veşnică prin Hristosul Tău». La sfîrşit, diaconul invita pe credin­ cioşi să-şi plece captele, pentru ca episcopul să citească rugăciu nea prin care îi bin ecuvînta înainte de a fi concediaţi prin formula respectivă, rostită de diacon. N u e greu de constatat că în această schemă, c om p le­ tată cu datele mărunte, înscrise izolat în cartea II, 59, şi în cartea VII, 48 a aceleiaşi colecţii, se oglindesc lăm u rit linia m entele generale ale rinduielii actuale a Vecerniei. Linia urm ată în structurarea şi dezvoltarea oficiului a fost pusă in legătură cu semnificaţia ce s-a dat acestei «Laude» bisericeşti, ca alegorizare a operei lui D u m n e z e u în special în V ec h iu l Testament şi a raportului religios al om u lu i faţă de El, în această perioadă din istoria mîntuirii. Creaţia şi Providenţa div in ă, căderea om ulu i în păcat, izgo­ nirea lui din rai şi într egul tragism al stării de păcat şi al depărtării de D u m n e z e u în a in te de venirea M â n t u it o r u lu i sînt im p r e s io n a n t e v o c a te in sensurile tipico-simbolice, înlesnite de cugetarea şi simţirea expri­ mată în stihurile psalm ilor Vecerniei. Ca şi imnele din cuprinsul ei, in ­

— 40 — spirate de ideea operei mîntuitoare, această poezie religioasă face în

chip speciei obiectul c o m e ntariulu i serviciu lui stranei. L im itaţi în acest loc la cadrul L itu rgh ierulu i, preocupările noastre se vor opri acum aproa­ pe exclusiv la oficiul preotului, care fiind întocm it în strînsă conexiune cu întreaga rîn d u ia lă a Vecerniei, se găseşte în d ep lină consonanţă cu semnificaţia ei specială. A şa cum este firesc, în perspectiva acestui sim bolism apar şi puncte de contact cu istoria operei m întuirii din N o u l Testament, prefigurate prin unele piese (rugăciuni, im ne şi acţiuni) din rîndu ia la oficiului. Acestea sint uneori variate sau schimbate ori capătă o amploare p a rti­ culară în anumite zile ale anului liturgic, pentru a sublinia relaţia între perioadele istoriei mîntuir.ii, scoţînd totodată în evidenţă caracterul spe­ cific al sărbătorilor şi accentu în d solemnitatea lor. De aceea, în practica bisericească, Vecernia se înfăţişează sub forma de : — V ecernie de toate zile le , adică în zilele de rînd (ordinare) ale săptăm înii ; — V ecernie m ică, ea fiind o prescurtare a Vecerniei de toate zilele, atît în ceea ce priveşte rolul stranei cît şi al preotului (nu are decît o eetenie înainte de apolis, nu se citeşte -catisrna Psaltirii, iar stihurile de Ia «Doamne, strigat-am...» sînt reduse la patru) ; — V ecernie mare sau de s îm b ă lă seara şi In preseara sărb ătorilor mari, cînd poate îmbrăca un caracter şi mai solemn, dacă se oficiază la «privegherea de toată noaptea», fiind adică u rm a tă im ediat de Utrenie. In expunerea ofic iu lui preotului, noi vom lua ca p u nct de plecare rînduiala Vecerniei de toate zilele, care stă la baza tuturor celorlalte, şi vom semnala deosebirile, la momentele respective. c) D eschiderea o iic iu lu i şi ru g ăc iu n ile de ia început în partea de la începutul oficiului abundă îndeosebi elementul vechitestamentar, reprezentat în serviciul dc la strană p rin Psalm ii CIII, CXL, CXLI, C X X I X şi C X V I, care stabilesc caracterul esenţial al sem nifica­ ţiei Vecerniei. Acomodîndu-se acestei situaţii, preotul deschide slujba nu printr-o doxologie adresată Sfintei Treimi, ca la Utrenie de exemplu («Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi făcătoarei de viaţa şi nedespărţitei Treimi...»), deoarece oamenii au ajuns să cunoască a devărul existenţei lui D um n ezeu în trei feţe (persoane) numai p rin întruparea M m t u i t o r u ­ lui, adică în N o u l Testament. Ca atare, la V ecernie preotul aflîndu-se în altar în faţa sfintei mese şi deschizînd perdeaua, întrebu inţează for­ mula obişnuită la serviciile comune, «Binecuvîntat este D um n ezeu l nostru...», corespunzătoare p rin caracterul ei general stadiului Revelaţiei div in e în V ec h iu l Testament, cînd Dumnezeu era adorat în cultul p a triar­ hilor şi al drepţilor de atunci n u m a i in unitatea natu rii sau fiinţei Sale, adică aşa cum apărea în opera creaţiei. Totuşi, începutul Vecerniei mari, u rm ată adic ă de Utrenie la p riv e ­ gherea de noapte, este b in ec uv înta t cu formula doxologică obiş n u ită la Utrenie, deoarece se consideră că prin pream ărirea Sfintei Treim i în im nul «Lum ină lină...» la Vecernia mică s-a făcut deja amintire de des­ coperirea acestui adevăr oamenilor, prin venir ea în lum e a «Lum inii

41 line...». Corespunzător caracterului solem n al oficiului de la priveghere, începutul Vecerniei este precedat de u n ceremonial· deosebit, practicat mai ales în mmăstiri. Astfel, preotul şi diaconu l, după ce au intrat în altar u rm înd regulile ştiute, se îm brac ă cel d in ţii cu epitrahilul şi felonu], iar cel de al doilea cu stiharul şi orarul. D iaconul, p u rtînd in m ină făclia aprinsă, deschide uşile împărăteşti şi d u p ă ce a intonat între ele cu faţa spre credincioşi în d e m n u l «Sculaţi-vă», in v itîn d astfel pe cei prezenţi să se ridice în sus, merge în m ijlo c u l naosului. Preotul Începe în acest timp cădirea altarului, pe care o c o ntinu ă în toata biserica, dia­ conul însoţindu-1, după rîndu ia lă, de la cădirea scaunului arhieresc. C ă ­ direa in tăcere şi fumul de tămiie, ce pluteşte în aer, închipuie astfel m o m entul de la începutul creaţiei, cînd « D u h u l iui D um nezeu se purta pe deasupra apelor» (Fac. I, 2). C înd s-au îna p o ia t din nartex «în m ijlo ­ cul naosului, preotul in tonează «Doam ne, bin ecuvintează...», continuind apoi cădirea pînă în altar, unde intră prin uşile împărăteşti. A ju n s în fata sfintei mese, preotul dă b in ec uv înta rea pentru începutul serviciului, prin formula «Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi de v ia ţă făcătoarei şi nedes­ părţitei Treimi...». Prin această formulă doxologică este deschis oficiul Vecerniei şi în D u m in ic a Paştilor, în zilele S ă p tă m în ii L u m in ate şi înspre ziua sfirşitului acestui mare praznic (marţi seara din să p tăm îna a şasea a Penticostarului), deoarece ea cadrează cu nota de solemnitate a acestor zile, in care se face amintire de b iruinţa asupra m orţii şi asupra păcatului prin îmbierea Fiului lui D um nezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi. De altfel, fiecare din acţiunile litu rgic e ale preotului sînt puse in le gătură cu unu' sau altul din aspectele semnificaţiei generale ale V e ­ cerniei. Astfel, cînd dă bin e c uv înta re a pentru încep utu l ei, preotul, deşi se află în altar, înaintea sfintei mese, el nu răm în e însă mai departe aci, ci iese înd a tă afară pe solee, oprindu-se în faţa sfintelor uşi, care sint închise. Descoperindu-şi capul, el se roagă aici în taină, citind din Litur­ g h ie i cele şapte ru g ă c iu ni de la încep utu l V e c e r n e i 51. Se aminteşte in acest chip în prim ul rînd durata scurtă a stării paradisiace a celor dinţii oameni, izgonirea lor din rai în u rm a căderii în păcat şi plînsul d e .p o ­ căinţă în faţa porţilor închise şi păzite ale raiului. La Vecernia de la p ri­ veghere sfintele uşi au fost deschise de la început, p entru a simboliza că la creaţie i -а fost rîn d u ită o m u lu i viaţa fericită în rai. D up ă citirea Psalm ului CIII, ele se închid însă, m s e m n in d astfel scurta perioadă a fericirii paradisiace 52. La Paşti, cînd in im ile sînt in und ate de bu c u ria pentru învierea D o m ­ nului, semnificaţia serviciu lui serii este covîrşită de caracterul înălţător al acestei sărbători. De aceea, la Vecernia din D u m in ic a Paştilor şi din zilele S ăp tăm în ii Luminate, cele şapte ru g ă c iu n i ca şi Psalmul CUI, nu 51. în contrazicere cu in d ic a ţiile de tipic din e d iţiile dc V en elia ale Evhoio(jltiului, L iiurg hie rcle m ai noi de A te na , ca, de exem plu, cel din a n u l 1924. prevăd r i lirea celor şaple rug ăciuni ale V ecerniei în a in te a sfintei mese, inr U lu iq h w r u l ' :н rusa Hm, 190'}, recom andă ca acest lu cru sa se focă afara din altar, în fala sfintei lr n fine a lui Hristos, num ai in zilele cîn d nu este vhod, adică in v.ilcle (Îl· rinei de Pr;s!e sSptSm ina, iar altfel în faţa sfintei mese din altar. 52. Cf. P. Lebedev, op. cit., p. 293.

— 42 — se citesc, începutul oficiului făcîndu-se cu o solemnitate u n ic ă p rin cîntarea troparului «Hristos a înviat...», repetat după stihurile 1, 3 ale Psal­ m ului LXVI] şi stihul 24 al Psalm ului C X V II . Pentru acelaşi motiv , r u g ă ­ ciunile şi Psalmul de seară nu se citesc nici la Vecernia pentru ziua î n ­ cheierii sau odovaniei praznicului Sfintei Învieri, adică marţi, seara din săp tăm îna a şasea a Penticostarului. In L ilu rg h ie ntl grec, aceste rugăciu ni sînt desemnate de cele mai multe ori sub denumirea ^R ugăciu nile de la aprinsul lu m in ii» (al εύχαΐ ■ ζοό λο/ν'./ου). adică ale serviciului divin de seara sau mai scurt, ale V e ­ cerniei, ca în versiunea ro mână a acestei cărţi liturgice. D enumirea aceasta este interpretată in sensul tropic de ru g ă c iu n i ale l u m in ii sau lum in ă rii spirituale, sens înlesnit de textul lor, în care D um nezeu, Cel ce «locuieşte intru lum ina cea neapropiată», este rugat «să lum ineze ochii in im ilor noastre», sa ne «îmbrace cu arma lu m in ii» , pentru ca noi, «cu gindirea poruncilor Sale luminindu-ne», să ne sculăm întru bucurie duhovnic ească. N u m ăru l acestor rugăciuni şi felul de repartizare între diferitele părţi ale oficiului au variat de la un manuscris la altul, iar tex­ tul a suferit, de mai multe ori prelucrări în cursul t i m p u l u i 5'1. în esenţa lor, ele se dovedesc totuşi de o factură foarte veche, confirm ată între, a!Lele şi de faptul că, afară de referirile incidentale, din ru g ă c iu n ile a doua, a patra şi a şaptea, la ajutorul Sfintei Fecioare şi al sfinţilor, aceste rugăciuni sînt adresate num ai lui D um n ezeu în general. Cu privire la motivul pentru care n u m ă r u l lor a rămas fixat în cele din urmă la şapte, nu s-ar putea face o afirmaţie precisă. Este posibil ca acest lucru să se fi petrecut sub influenţa sim bolism ulu i legat de cifra şapte, atît in literatura p a g in ă antică, precum şi în cărţile V e c h iu lu i şi N oului Testament. N u este exclus însă, sau poate fi socotit chiar mai probabil, că stabilirea n u m ă rului de şapte rugăciuni pentru Vecernie să fi fost sugerata de cifra orei din zi la care se celebra. Intr-adevăr, după c om p u tu l civil in curs, vechii ore întii din noapte (la aprinsul lămpilor), care este prim a ora a zilei noastre bisericeşti, îi corespunde în tim pul echinocţiului de toamnă şi de p rim ă v a ră ora şapte p . m . 5*4. D u p ă refe­ rinţele date de loan Casian f,r‘, principiul acesta de a se p o triv i n u m ă r u l psalm ilor şi al rugăciu nilor după cifra care indica orele respective p e n ­ tru tim p u l oficiului se găsea aplicat in unele din m înăstirile răsăritene, pe la începutul veacului al \Mea. în ceea ce priveşte cuprinsul lor, cele şapte ru găc iu ni ale Vecerniei se găsesc într-o remarcabilă conexiune cu p salm ii de la începutul aces­ tui oficiu, dar mai cu seama cu Psalmul in troductiv CUI (τφοοψΛαν.ος ώαλαός). Recunoaşterea şi mărturisirea maiestăţii divine, a ato tp u terni­ 53. O interesanta lucrare in această p riv inţă, înte m e iată po s tu d iu l m an uscri­ selor, a fost p u b iic a [ă sub titlul : .Μελέτη έτύ των ιερών ακολουθιών τοΰ λυ/νικοϋ καί το-j άρθρου (C onslfinlinopol, 1924), fie tostul m itro p o lit al Cezarcei, A m brosios Stavrinos. 54. Cf. Dr. V . M itrofan ovici şi Dr, T. T arnavschi, ap. cit., p. 421. Unele m an uale fie tipic, ca, de exemplu, cel aic ă lu it de Ico no m ul D im itrie Lungulescu (M a n u a l de practică litu rg ic ă, Craiova, ! 92G, p. :Ui), preconizează chiar că V ecernia mare, la priveghere, începe «După apusul soarelui, la ora 7». 55. De In slilu lix coenobiorurn..., cartea 11-a, cap. 2, P. L., XL1X, 79.

— 43 ciei şi înţelepciu nii lui D um n ezeu manifestate in creaţie, precum şi a purtării Sale de grijă pentru conservarea făpturilor şi pentru atingerea scopului existenţei lor, sînt motive din care se inspiră deopotrivă a d m i­ raţia, lau d a şi cinstirea exprimate în Psalm ul CIII, ca şi întreaga euhologie, p rin care se mijloceşte în ru găc iu nile Vecerniei obţinerea în d u ­ rării, milei şi a ju toru lui necesar fericirii om ului. Pe de altă parte, în aceste şapte ru găciu ni vibrează, ca şi în Psalmul CXL, fiorul pocăinţei, pentru care seara oferă condiţii corespunzătoare. Intr-adevăr, prin întu­ nericul care ne acoperă ca un linţo liu şi ne afu ndă ca într-un mormint, precum şi prin aplicarea spre somn, seara este, du p ă interpretarea tra­ diţională, «ca u n simbol al sfîrşifului \ieţii noastre, fiindcă ne vine n o ap ­ tea ca o moarte» 5li. Cugetul este astfel dispus în chip natural să reflec­ teze la faptele săvîrşite în cursul zilei şi să implore mila şi iertarea divină. îndepsebi ultim a din cele şapte rugăciuni se înfăţişează ca o sinteză a tuturor intenţiilor şi cererilor formulate în celelalte dinaintea ei : «D um nezeule cel mare şi preaînalt, Cel ce singur ai nemurire şi locuieşti întru lu m in a cea neapropiată, Cel ce ai alcătuit cu înţelepciune toată zidirea (universul), Cel ce ai pus despărţire între lu m in ă şi întuneric şi ai aşezat soarele spre stăpînirea zilei şi lun a şi stelele spre stăpînirea nopţii ; Cel ce ne-ai învrednicit pe noi păcătoşii şi în' ceasul de acum a ne înfăţişa înaintea Ta întru mărturisire şi a-Ţi aduce laudă de seară, însuţi, Iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca tămiia înaintea Ta şi primeşte-o ca pe o mireasm ă cu miros frumos, şi ne dă no uă seara de acum şi noaptea ce vine, paşnică. îmbracă-ne cu arma lu m in ii ; izbăveşte-ne de frica de noapte şi de tot lucrul ce se săvîrşeşte în întuneric. Şi somnul, pe care l-ai dat spre odihna slăbiciu nii noastre, dărui.eşte-ni-1 scutit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpîne a toate, dăruitorule de bunătăţi, fă ca şi în aşternuturile noastre pocăindu-ne, să p o m e n im noaptea num ele T ău şi p rin cugetarea la poruncile Tale luminîndu-ne, să ne sculăm intru bucurie sufletească, spre proslăvirea bunătăţii Tale, aducînd rugăciuni şi cereri milo stivirii Tale, pentru pro­ priile noastre păcate şi pentru ale tot p oporului Tău, pe care, prin ru g ă­ ciu nile Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru mila cercetează-1». Astfel, preotul concentrează în ruga sa din cele şapte rugăciuni ale Vecerniei în faţa sfintelor uşi, toate dispoziţiile şi aspiraţiile religioase trezite de Psalmul CIII în sufletele credincioşilor, anticipînd chiar şi pe cele ce îşi găsesc expresia în psalm ii următori. în săvîrşirea acestor r u găc iu ni preotul nu apare n u m a i ca u n u l din comunitate, ca în oficiul C easului al nouălea ; el nu este acum n u m a i un participant la exerci­ ţiile de pietate comună, prin care se adînceşte îm p re u nă cu ceilalţi cre­ dincioşi în meditarea textelor, înlesnind zborul in im ii spre cele fie sus. în aceste rugăciu ni preotul in tervin e pentru întreaga comunitate, la care este rînduit şi căreia îi aparţine el însuşi, se roagă şi mijloceşte pentru ea, înc h ip uind astfel nu nu m a i pe A dam înaintea porţilor raiului din Eden, ci reprezentînd în acelaşi timp pe Iisus Hristos, M'intuitorul şi R ă scu m p ără torul făgăduit lum ii (Fac. III, J.5), Cel ce mijloceşte pentru toţi o a m e n ii. D e cită s m e re n ie şi recunoştinţă faţa de Dumncv/.eu, Care 50. Sim ion, arhiepiscopul T esalo niru lui, op. cit., cap. 2'J‘J .

_

44 —

«peste cele înalte îl pune» (Ps. X V II, 36), trebuie să se sim tă deci p ă ­ truns preotul însu fleţit de chemarea sa ! C ita dragoste pentru sem enii lui trebuie să-i încălzească inim a, ca să simtă sufletele lor lin g ă sufletul său, să se identifice cu interesele lor duhovniceşti şi să se înflăcăreze în înfăţişarea ru găc iu n ilo r sale către Dumnezeu-Pronietorul 1 Prin cele şapte ru găc iu ni preotul se adînceşte în convorbire şi în tainică solire către D umnezeu, pentru popor, dar osebit de popor, ca Moise pe M u ntele Sinai (leş. X IX ) şi ca M î n t u it o r u l în grădina Ghetsimani (Matei X X V I , 36 şi 39 ; M arcu X I V , 2 şi 35 ; Luca X X , 41) 57, m i j l o ­ cind obţinerea milei, bunătăţii şi aju to ru lui d iv in pentru el şi p entru cre­ dincioşi. M întuirea şi sfinţirea acestora sînt condiţionate însă în acelaşi timp şi de participarea lor activă şi personală. De aceea, liturghisitorul îi asociază îndată la o rugăciu ne publică şi c o m u n ă sub forma ecteniei mari, pe care, dacă nu este diacon, o rosteşte preotul î n s u ş i ; în acest caz, el continuă să răm în ă în. faţa sfintelor uşi, du p ă ce a terminat ru g ă ­ ciunile Vecerniei, iar la strană s-a încheiat citirea P salm ului C-III. Tot aci va rosti preotul şi cele’alte ectenii în cursul Vecerniei din zilele obiş­ nuite de peste săptăm ină, afară de ectenia mică. în serviciul Vecerniei mici nu se .întrebuinţează eetenie mare şi nici u n fel de eetenie afară de cea dinaintea otpustului («Miluieşle-ne pe noi., Dumnezeule , după mare mila Ta,..»). în comparaţie cu situaţia sa la cele şapte ru găciu ni, preotul se g ă ­ seşte într-o poziţie n o u ă în legătură cu ectenia mare ; cu capul acoperit acum şi integrat el însuşi în ruga întregii comunităţi, acţiunea lui se m a ­ nifestă mai mult prin dirijarea acestei forme de ru găciu ne p u b lic ă şi comună, enuntînd pe grupe intenţiile (pacea de sus, m întuirea suflete­ lor, pacea în întreaga lume, bunăstarea locaşurilor bisericeşti, pentru autorităţi, etc.), care fac obiectul diferitelor cereri, şi repetind îndem nu l «Domnului să ne rugăm ». Întreaga eetenie este însufleţită de u n spirit comunitar, care se vede exprimat în aceste cereri ce se fac «pentru» folosul duhovnicesc şi ajutorul necesar 111 realităţile vieţii, atît c o m u n i­ tăţii bisericeşti in general cît şi diferitelor categorii care intră în c o m p o ­ nenţa ei. Asupra ecteniei vom reveni mai pe larg la capitolul Liturghiei, căreia ea îi aparţine la origine. După un timp de meditaţie com ună pe tema psalm ilor din C atism ă şi după ru găciu nea în comun, ce urmează acesteia în zilele ordinare sub forma ecteniei m ici, care la Vecernia dinspre sărbători se rosteşte după fiecare «Mărire» (antifon), fie de preot in altar, dacă nu este diacon, fie de acesta înaintea sfintelor uşi, rolurile se despart din nou. M a i bine zis se împart, pentru că ele se diferenţiază n u m a i ca formă de acţiune, dar se găsesc într-o in tim ă conexiune de temă şi de sens. De altfel, în cursul tuturor serviciilor liturgice, ru găciu nile p reo tului reprezintă de fapt soliri sau mijlociri, adică rugăciuni la nivel sacerdotal, care concen­ trează şi înfăţişează D o m n u lu i lauda, m u lţum irile şi cererile credincio­ 57. De aceea, la V ecernia de la priveqhere, sfintele uşi, care au fost deschise Ho la începutul serviciulu i, se închid 'lupa re preotul a Ier,minat, de citit ru g ăciu n ile , o dată cu term inarea lecturii Psalm ului C III la strana. C'f. Icon. D. Lungulescu, op, cil., p, 167.

— 45 — şilor, exprimate în p sa lm o d iile şi im nele ele la strană ; de asemenea, d i ­ versele ceremonii n u sînt altceva decît transpunerea, pe p lan sacerdotal a unor adevăruri dogmatice şi episoade religioase, dezvoltate şi sensibi­ lizate sub forma actelor simbolice. Astfel, şi aici, cînd cîntarea P sa lm u ­ lui C X L a junge la stihul 2 («Să se îndrepteze (înalţe) ru gă c iu nea mea ca tăm îia înaintea Ta»), preotul ori diaconul, dacă este, începe cădirea m a re , adică tămîiază, du p ă regulile ştiute, mai î.ntîi altarul şi apoi toate cele­ lalte părţi ale sfîntului locaş, şi pe credincioşii prezenţi. d) Tăm iierea sau cădire a la Încep u tu l im n o lo g ic i R itualul tămîierii, practicat şi in unele din religiile popoarelor antice, ca egiptenii, romanii ş.a., reprezintă în Biserica creştină o amintire litu r­ gică din V e c h iu l Testament, unde îşi găseşte corespondenţă în ar­ derile de pe altarul tăm îierii, seara şi ’dimineaţa, de la cortul sfînt (leş. X X X , 7, 8). In sine, tămiierea reprezintă u na din formele de jertfă, adică o ex­ presie a om a g iu lu i de adoraţie, ce se aduce lui D um nezeu ca autor şi stăpîn al creaţiei. Sensul acesta se află confirmat de însăşi form ula p rin care preotul bin e c u v în te a ză tă m îia pusă pe cărbunii din c ădelniţă : «Tamiie iţi aducem (θυμίαμά аы -ΰροαοέ,οομεν, iţi oierim , iţi prezentăm, îţi înfăţişăm ca dar) Ţie, Hristoase, D um n ezeu l nostru, intru miros de buna mireasmă (Efes. V, 2) du h ov nicească, pe care primind-o in jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri...». Cădirea bisericii şi a credincioşilor con­ stituie p e 'd e o'p a rte cinstirea locaşului lui Dumnezeu, care este sfinţit şi destinat serviciu ui Său, iar, pe de altă parte, «pe cei ce stau înainte ii sfinţeşte», deoarece tă m îia a fost b in ec uv înta tă 58 ; p a rfu m u l ei este deci sim bolul h a ru lu i S fîn tu lu i D u h ce se revarsă peste credincioşi, drept contradar solicitat în încheierea ru g ăc iu n ii pentru b in ec uv înta rea ei. : «...trimite-ne n o u ă harul Preasfîntului. Tău Duh». în acest m o m ent al serviciu lui Vecerniei, tăm îia este deci semnul sensibil al tăm îiei d u h o v n i c e ş t i s0, adic ă al jertfei in sens moral,■ce· se aduce sub forma «jertfei de lau dă, adică roada buzelor care proslăvesc numele lui» D um n ezeu (Evr. X III , 15) în psalm ii Vecerniei. Stihul 1 al Psalm ului C X L deşteaptă im a g in e a condiţiei tragice a om u lu i în V e c h iu l Testament, cînd ru găc iu nea răsuna ca un strigăt din depărtare («Doamne, strigat-am către Tine...») şi «dintru adîncurile» prăpastiei (Ps. C X X I X , 1), in care îl aruncase p ă c atu l neascultării. F u m u l şi mireasma de tăm îie ce se înalţă, cînd cădeşte p reotul în tim p u l cîn tării stihului următor, sînt expresii simbolice sugestive ale n ă d e jd ii pe care o are om ul din im p e ­ riul harului N o u lu i Testament că dorinţa lui de а -i fi ascultată r u g ă ­ ciunea se va îm p lin i acum, prin m ijlocirea M în t u it o r u lu i trimis, după făgăduinţa dată prim ilor oameni. De aceea, în formula de bin ecuv întare tămîia este adusă prin Iisus Hristos, pentru, că orice dar oferit prin Fiul Său este primit, El fiind totde au na ascultat (Evr. V, 7). Dar pentru ca rugăciu nea noastră să se p o a tă în ă lţa p în ă la Dumnezeu, trebuie să fie 5й. Sim ion, arhiepiscopul T esalo nicu lu i, op. cil., cap. 309. 59. Cf. Ibidem , cap. 362.

— 46 — «ca tămîia », ca parfum ul frumos al acesteia, izvorînd adică din simţirea a d în c ă a unei inimi curate. îna rip a tă de înălţim ea gîndului, în c ălzită şi a r o m a tă de puritatea in im ii se cuvine să fie mai cu seamă ru găciu nea

cu care se înfăţişează liturghisitorul înaintea lui D um nezeu pentru cre­ dincioşii săi. Dispoziţia sa lăun trică trebuie să se simtă într-o c ontinu ă creştere duhovnic ească, paralel cu desfăşurarea ofic iu lui în care preotul va avea să reprezinte peste cîteva clipe persoana M în t u it o r u lu i însuşi venit în lume. "Ц e) Vhoclul V ecerniei, rîn d u ia la şi sim b o lism ul lui Prin cîntarea la strană a stihurilor de la «Doamne, strigat-am...», care sint im ne de compoziţie creştină, prefaţate de stihuri din Psalmii CXL1, C X X I X şi CXV1, s-a însem nat deja legătura dintre V e c h iu l şi N ou l Testament, în sensul că în v ă ţă tu ra celui clintii a premers şi a p re­ vestit pe cea din col de al doilea. S lujba Vecerniei devine însă pătrunsă ş l lu m in a tă in chip sensibil de atmosfera N o u lu i Testament p rin actul «'m irării m ic i» sau «v h o d u iu i mic». Prin acestea se înţelege procesiunea ce se face pornind din faţa S fin­ tei Mese şi u n n in d pe laturile ei de miază-zi, răsărit şi miazănoapte, p e n ­ tru a ieşi pe uşa laterală din această u ltim ă parte, p în ă în m ijlo c u l n a o s u ­ lui. în. acest scop, după ce preotul s-a îna p oia t in altar de la cădirea mare din timpul primelor stihiri de la «Doamne, strigat-am...», sau du p ă ce această cădire a fost terminată de diacon, aşteaptă p în ă în tim p u l cîn tării ultimei stihiri dinainte de «Slavă...», cîn d se îmbracă cu felonul. C în d se Începe cîntarea «Slavă...», se deschid sfintele uşi, iar preotul sau diaconul, dacă este, tăm iiază altarul. La intonarea stihirei de ia «Şi acum...» (D og­ matica), procesiunea V h o d u iu i sau intrăxii mici porneşte în acelaşi chip ca şi la cădirea mare din tim pul stihirilor de la «Doamne, strigat-am...», mergînd înainte paracliserul cu făclia sau cu sfeşnicul aprins, du p ă el diaconul cu cădelniţa, iar la u r m ă preotul cu capul descoperit, p u rtînd el însuşi cădelniţa, în lipsă de diacon. Oprindu-se în m ijlo c u l naosului, cu faţa spre răsărit, diaconul zice 111 şoaptă « D o m n u lu i să ne rugăm », pentru ca preotul să rostească în taină «ru g ăc iu nea in tr ă r ii» («Seara şi dim ineaţa şi la amiază, lău d ă m , b in e c u v în tăm , m u lţ u m im şi ne rugăm Ţie, Stăpine al tuturor...»), stînd amîndoi. cu capetele înclinate. D u p ă ecfonisul pentru încheierea rugăciu nii, ei se în d r e a p t ă ; iar diaconul in vitînd pe preot «B inecuvîntează, Stăpîne, sfînta intrare», acesta binecuvîntează cu m ina spre răsărit, rostind in şoaptă form ula : «Binecuvîntată este i n ­ trarea sfinţilor Tăi, Doamne». D iac o n u l sau., în lipsa lui, preotul, face apoi cădirea mică, iar către sfîrşitul cîntării Dogmaticii, dia conul, stînd în faţa sfintelor uşi, in to ­ nează : «Înţelepciune, drepţi 1», că d ind cruciş ; rolul acesta îl în d e p li­ neşte preotul pe solee, in faţa sfintelor uşi, dacă este singur. Strana răs­ punde cu citirea im nulu i *L u m in ă lin ă ...», în timp ce liturghsitorul intră prin sfintele uşi în altar, term inind cădirea ; cînd este diacon, acesta aş­ teaptă pe preot 111 dreptul icoanei Sfintei Fecioare, întimpinîndu-1 cu c ă­ direa şi in trînd apoi după dînsul în altar.

_

47 —

La sărbătorile în a căror r în d u ia lă se află prevăzută citirea E v a ng h e­ liei la Vecernie, intrarea sau v h o d u l Vecerniei nu se face atunci cu c ă ­ delniţa, ci cu sfînta Evanghelie . A şa se prezintă cazul în Joia M a re şi in Sîmbăta din S ăp tă m în a Sfintelor Patimi, cînd Vecernia este combinată cu Liturghia Sfîntului V asile cel M are ,· în Vinerea Sfintelor Patim i şi în D um inic a Paştillor ; la Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite,· în zilele de : 10 februarie (Sfîntul M u ce nic H aralambic ), 24 fe­ bruarie (Aflarea capului S fîntului lo a n Botezătorul), 9 martie (Sfinţii 40 de Mucenic i) ori la sărbătoarea h ram ului, cînd se în tîm plă ca toate aceste sărbători să cadă în tim p u l Păresimilor. Ceremonia v h o du iui îmbracă o solemnitate specială cind oficiul ei este săvîrşit de mai m ulţi liturghisitori. Dacă din acest sobor lipsesc diaconii, interjecţiile «înţelepciune, drepţi !» sînt pronunţate de u nu l din preoţi m) înău ntrul soborului, adic ă în m ijlo c u l bisericii, şi nu pe solee, iar im nul «Lumin ă lină...» se cintă do soborul liturghisitorilor. Printr-o astfel de trecere a cîn tării în rolul sfinţiţilor slujitori, practica biseri­ cească subliniază în chip deosebit strînsa legătură dintre acest im n şi tema vhoduiui. Cind cîntarea a ajuns la pasajul «Lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfintul Duh-Dumnezeu...», toţi îşi pleacă puţin capetele în timp ce dia conul ori preotul respectiv cădeşte spre răsărit, intrînd apoi în altar după regulile cuvenite. Introducerea actului intrării mici în oficiul Vecerniei trebuie privită., fără îndoială, ca un îm p ru m u t sau o influenţă a Liturghiei catehumenilor, în care a avut ioc mai întîi instituirea v h o d u iu i (ή μιζρά ε'^οοος, ή τρώ-η είσοδος), brodat pe ceremonia intrării episcopului în slujbă. Adoptarea unei astfel de ceremonii şi în cadrul Vecerniei s-a făcut, negreşit, cu scopul de a spori solemnitatea oficiu lui de ia unele sărbători. Intr-adevăr intrarea sau v h o d u l mic nu are loc decît în serviciul religios al Vecer­ niei ce se oficiază în serile dinspre dumin ic i, sărbători şi Ia cea urmată de Utrenie, cînd se face priveghere de noapte. Vecernia m ică şi cea din zilele de rînd de peste s ă p tă m în ă nu au vhod. D in descrierea procesiunii v h o d u iu i rezultă că, în principiu,' el a fost conceput şi considerat ca «intrare» (είαοοος), termen tehnic de altfel, sub care se şi află desemnat în L iturghier şi în liturgică. în v o r b i­ rea bisericească u z u a lă insă se întrebuinţează în acest scop cuvîntul «ieşire» cu cădelniţa, cu E vangh elia etc. S-ar putea spune că fiecare din aceste două num iri este determ inată de m omentul în care este luată în considerare ceremonia, sau de poziţia din care este privită : în prima ei parte, cînd procesiunea porneşte din altar, aju n g în d p înă în mijlocul naosului, se înfăţişează într-adevăr ca ieşire, pe cînd sub aspectul celui de al doilea moment, cînd oficianţii se înapoiază în altar, ea apare ca 00. Practicile nu se găsesc clc acord asupra faptului dacă accaslii «ίlriЬu|io tre.bule sa re vină în acest caz p rotnsului ori preotului col ui mai mic in rang. Pentru m otive in legătura cu logica liturgica, noi ne pronunţam în favoarea proto­ nului, care trebuie să poarte şi sfînta Evanghelie in fruntea procesiunii V ho d uiui, la sărbătorile m enţionate. A se vedea in aceasta p riv inţa studiul nostru : C o n trib u ­ ţii la lăm u rire a unei controverse dc tipic p rivito are ia vho d urile L.Hurfjhiei, în "Studii Teologice», III (1951), nr. 3— 4, p. 121— 1L14.

__ 48 — intrare. în realitate, generalizarea termenului de «ieşire» în lim b a biseri­ cească vulg a ră ele la n o i îşi găseşte explicaţia în confuzia ce s-a făcut între pronunţia şi însemnarea termenilor din slavo-rusa literară «vhod» (intrare) şi «viliod» (ieşire), în vremea cînd se găsea în uzul Bisericii noastre Litu rgh ierul slavon. Sim bolism ul v h o d u iu i Vecerniei îşi are p unctul de plecare în ideea de întrupare a D o m n u lu i din Sfînta Fecioară, idee ce se d e zv oltă -în u l ­ tima stiiiiră cîn tată la «Şi acum...» (a N ăscătoarei sau D ogm atica), la «Doamne, strigat-am...». în principiu, tema v h o du rilor este venirea F iu ­ lui lui Dum nezeu în lume, opera Lui m intuitoare şi înălţarea la cer, prin care a fost ridic ată şi umanitatea noastră îm p re u n ă cu. El ; aspectele sau episoadele diferite ale acestei lucrări se precizează prin a m ă nu nte le de încadrare a acţiunii vhodurilor, specifice diferitelor oficii (Vecernia, Li­ turghia catehumenilo r ori Liturghia credincioşilor). La Vecernie, această ceremonie are un caracter mai m u lt preînchipuitor şi general, ca o sinteză simbolică a celor ce se leagă de venirea D o m n u lu i in lume. La v ho du l cu cădelniţa, persoana M î n t u it o r u l u i este reprezentată de către preot, care, prin punerea leto nului, în c h ip u ie actul im b r ă c ă n i firii om eneşti sau al întrupării F iu lu i lui D um nezeu. La. v ho du l cu Evanghelia, M in tu it o r u l este sim bolizat prin această sfintă Carte, ca una în care se cuprind înv ăţătu ra şi laptele Sale adic ă v ia ţa şi activitatea. Sa de la naştere p în ă la înălţare, pe filele ei aflindu-se înscris de n e n u ­ mărate ori numele Fiului lui Dumnezeu, iar icoana în v ierii lui î m p o d o ­ bind fata de deasupra copertei. Ieşirea preotului d in altar înseamnă pogorirea lui Lisus în lum e ·, oprirea în m ijlo c u l bisericii, înclinarea, ca­ p u lu i şi rugăciu nea tainică a «intrării» fac amin tire de ră m în e re a M î n t u i ­ torului în m ijlo c u l oamenilor, smerindu-se p în ă la jertfa adusă pe Cruce Tatălui, de pogorirea Sa apoi la iad pentru a dezlega pe cei ferecaţi în robia lui şi de ridicarea noastră a tuturor prin înv ierea Sa ,· această din u rm ă semnificaţie o are ridicarea sau îndreptarea liturgliisitorilo r, după rostirea rugăciunii intrării în m ijlocu l naosului sau înălţarea sfintei E v a n ­ ghelii. Cădirea ne deşteaptă im aginea preasfintei Lui vieţi, care s-a adus ca o adevărată tămiie bine mirositoare. întoarcerea p reo tu lui în altar aminteşte înălţarea D om n u lu i la cer, unde El este o jertfă v e şn ic ă pentru noi înaintea T a t ă l u i U1. Intrarea prin uşile împărăteşti, care au stat des­ chise de la începutul procesiunii, înseamnă că d u p ă ce ra iu l a rămas încins timp în delu nga t din cauza greşelii lu i A d a m , acum, p rin venirea M întuitorulu i, raiul şi cerul ne sînt deschise G-\ Semnificaţia v h o d u iu i Vecerniei este completată şi în acelaşi timp confirmată de im n u l cle prea frumoasă inspiraţie lirică «L u m in ă lină...» (φώ·; ιλαράν, lu m in ă predispunătoare sau aducătoare de bucurie, lu m in ă blîndă, blajină, potolitoare). Acesta este u n im n adresat M în t u it o r u lu i («... vrednic eşti in toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase» ·— cu ­ cernice adică, p line de pietate — "Fiul lui Dumnezeu...»), Care este nu m it «Lumin ă lină», deoarece prin întruparea Sa a apărut ca o l u m in ă a d u c ă ­ 61. Sim ion, arhiepiscopul T csa lo n irulu i, op. cit., cap. 333, P. G., CLV , 605— 603 B ; în traducerea rom ână, p. 21o. G2, Cf. Dr. V asile M itro /nn ov ici .vi Dr, T. T arnavschi, op. cil, p. 546.

— 49 — toare de bucurie, de linişte şi de potolire a aşteptărilor n ea m u lui ome­ nesc. Tabloul unui splendid apus de soare trezeşte admiraţia noastră faţă de Creator şi im pulsul irezistibil de a-L preamări în Treimea Sfintelor Sale Persoane ; în acelaşi tim p însă ne m i n ă g în d u l la Soarele cel ade­ vărat, Hristos, «Soarele dreptăţii» Care a răsărit lu m ii prin întruparea din Sfînta Fecioară. . A te n ţia credincioşilor asupra acestui sfînt adevăr, sim bolizat sub forma de acţiune în procesiunea v h o d u iu i şi totodată exprimată în fig u ­ rile poetice ale im n u lu i « L u m in ă lină...» este provocată în chip special prin interjecţiile «înţelepciu ne, drepţi !». «înţelepciu ne» — să ne silim, deci a pătrunde duhovnic eşte ic onom ia Revelaţiei dumnezeieşti in per­ soana P;iu lui, adică cu sensibilitatea, înălţaţi deci deasupra logicii p ă ­ mânteşti şi a preocupărilor v e a c u lu i de aici. De asemenea, « drep ţi!» — drepţi ca poziţie fizică în p rim ul rînd, adică ridicîndu-ne de pe locurile in care ne-am găsi sau îndreptindu-ne, dacă ne-am găsi aplecaţi sau sprijiniţi pe ceva. A cesta este u n semn sau u n gest de cuviinţă, de res­ pect şi de pietate faţă de persoana M în t u it o r u lu i, evocată simbo'ic, prin toate cele ce se sărvîrşesc în legătură cu «intrarea m ică», dar totodată o astfel de atitudine sau poziţie sprijină atenţia şi cugetarea noastră. V h o d u l mic marchează p unctul .culmin ant cu care se şi încheie în acelaşi timp prima parte din slujba Vecerniei. Trebuie să observăm tot­ odată că această ceremonie însea m n ă o notă de solemnitate deosebită, caracteristică n u m a i Vecerniei mari, în timp ce, în zilele de rînd de peste s ăp tăm înă, după stihira Născătoarei, se trece înd a tă la im n u l «Lu­ m ină lină...». f) P r o c h i m e n u l în întocm irea oficiului din partea a doua a Vecerniei se vede ap li­ cat acelaşi p rin cip iu ca şi în partea întîi. El constă adică din psalm i sau părţi din ei, ,din ru g ăc iu n i com une rostite fie de preot, fie de strană, în num ele poporului, şi din im ne de inspiraţie creştină. înc ep utu l acestei părţi v aria ză însă în raport cu caracterul şi gradul pe care îl au diferi-· tele zile şi sărbători în calendarul bisericesc. In general, partea aceasta a oficiului se deschide atît la Vecernia din zilele comune cît şi la cea dinspre sărbători, prin formulele rostite de diacon şi preot, cu faţa spre credincioşi 04 : «Să lu ă m amin te — Pace tuturor. înţelepciune, sa luăm 63. Cf. O sea V I, 1, şi Si. C iprian, De oratione, 35. 64. Icon. D. Lungulescu, in c a p ito lu l . despre V ece rnia de sîm b ăta seara, din al său M a n u a l de p ractică litu rg ic ă, p. 25, prevede că aceasta are loc in cadrul uşilor îm p ărăte şti : Protosincelul G herasim Saffirin (Tipic asupra serviciilo r divine, Bucureşti, 1905, p. 11) m enţionează in le g ătu ră cu V ece rnia din zilele obişnuite, că preotul irebuie să stea in acest tim p «ceva m ai înapo i de co ltu l dinspre m iazăzi şi răsărit al Sfintei mese». P o triv it in stru cţiu n ilo r din Liturghier, d in ain te a A p o s to ­ lului, acesta este, desigur, lo cu l din care se an u n ţă lecturile in general. Cele două practici par însă d e o po triv ă de înd re p tăţite , fiind, acom odate s itu a ţiilo r deosebite din cele două categorii de V ece rnii : Ia V ecernia din zilele ordinare, nefiind vhod şi sfintele uşi fiin d deci închise, partea de m iazăzi-răsărit a sfintei niese, apare, ca filare, m ai ind ic ată, pe cîn d la V ecernia dinspre d u m in ic i şi sărb ăto ri, uşile îm p ă ­ răteşti fiind deschise, este logic ca form ula «să lu ăm am inte — pace tuturor» să fie L i t u r g h i e r u l e x pl ic at — 4

— 48 — intrare. în realitate, generalizarea termenului de «ieşire» în lim b a biseri­ cească v ulg a ră de la noi îşi găseşte explicaţia în confuzia ce s-a făcut între pronunţia şi însemnarea termenilor din slavo-rusa literară «vhod» (intrare) şi «v ih od» (ieşire), în vremea cînd se găsea în u z u l Bisericii noastre L itu rg h ierul slavon. S im bolism u l v h o d u iu i Vecerniei îşi are punctul de plecare în ideea de întrupare a D o m n u lu i din Sfînta Fecioară, idee ce se dezvoltă-în u l ­ tima stihiră cîn tată la «Si acum...» (a Născătoarei sau D ogmatica), la «Doamne, strigat-am...». In principiu, tema v h o du rilor este venirea F iu ­ lui lui D um n ezeu in lume, opera Lui m întuitoare şi înălţarea la cer, prin care a fost ridicată şi um anitatea noastră îm p re u n ă cu El ; aspectele sau episoadele diferite ale acestei lucrări se precizează prin a m ă n u n te le de încadrare a acţiunii vhodurilor, specifice diferitelor oficii (Vecernia, Li­ turghia catehumenilor ori Liturghia credincioşilor). La Vecernie, această ceremonie are un caracter mai mu.lt preînchipuitor şi general, ca o sinteză sim bolică a celor ce se leagă de venirea D o m n u lu i in lume. La v h o d u l cu cădelniţa, persoana M î n t u it o r u l u i este reprezentată de către preot, care, prin punerea felo nului, înc h ip uie actul îm brăcării firii omeneşti sau al întrupării Fiu lu i lui D um nezeu. La. v ho dul cu Evanghelia, M in tu it o r u l este simbolizat prin această s im tă Carte, ca una în care se cuprind în v ăţătu ra şi faptele Sale adică v ia ţa şi activitatea Sa de la naştere p în ă la înălţare, pe filele ei aflindu-se înscris de n e n u ­ mărate ori numele Fiului lui Dumnezeu, iar icoana învierii, lui îm p o d o ­ bind faţa de deasupra copertei. Ieşirea preotului clin altar înseamnă pogorirea lui fisus in lume ; oprirea în m ijlo c u l bisericii, înc lina rea ca­ pului, şi rugăciunea tainică a «intrării» fac amintire de ram înerea M ân tu i­ torului în m ijlo c u l oamenilor, smcrindu-se p în ă la jertfa adusă pe Cruce Tatălui, de pogorir ea Sa apoi la iad pentru a dezlega pe cei ferecaţi în robia lui şi de ridicarea noastră a tuturor prin înv ierea Sa ,· această din u rm ă semnificaţie o are ridicarea sau îndreptarea liturghisitorilor, după rostirea ru găc iu nii in trării în mijlocul naosului sau înălţarea sfintei E v a n ­ ghelii. Cădirea ne deşteaptă im aginea preasfintei Lui vieţi, care s-a adus ca o a devărată tămîie bine mirositoare. întoarcerea p re o tu lu i în altar aminteşte înălţarea D o m n u lu i la cer, unde El este o jertfă v eş nic ă pentru noi înaintea T a t ă l u i 01. Intrarea prin uşile împărăteşti, care au stat des­ chise de la începutul procesiunii, înseam nă că d u p ă ce ra iu l a rămas închis timp în delu nga t clin cauza greşelii lui A d a m , acum , p rin venirea M în tuitorulu i, raiul şi cerul ne sînt deschise ϋ-. Semnificaţia vhoduiui. Vecerniei, este com pletată şi în acelaşi timp confirmată de im n u l de prea frumoasă inspiraţie lirică «L u m in ă lină...» (φώς Ιλαράν, l u m in ă predispunătoare sau aducătoare de bucurie, lu m in ă blîndă, blajină, potolitoare). Acesta este u n im n adresat M î n t u it o r u lu i («.,. vrednic eşti in toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase» -— cu­ cernice adică, pline de pietate — "Fiul lui Dumnezeu...»), Care este n u m it «Lu m in ă lină», deoarece prin întruparea Sa a apărut ca o l u m in ă aclucă61. Sim ion, arhie pisco pul T esalo niru lui, op. cit., cap. 333, P. G., C LV , 605— 603 В ; în traducerea ro m âru , p. 2 ia. 62. Cf. Dr. V asile M ilro fn n o v ic i :,i Dr. T. T arnavschi, op. cil, μ. 546.

— 49 — toare de bucurie, de linişte şi de potolire a aşteptărilor neam ului ome­ nesc. Tabloul unui splendid apus de soare trezeşte admiraţia noastră faţă de Creator şi im pulsul irezistibil de a-L pream ări în Treimea Sfintelor Sale Persoane ,· în acelaşi timp insă ne m in ă gîndu l la Soarele cel ade­ vărat, Hristos, «Soarele dreptăţii» Care a răsărit lu m ii prin întryparea din Sfînta Fecioară. A te nţia credincioşilor asupra acestui sfînt adevăr, simbolizat sub forma de acţiune în procesiunea v h o d u iu i şi totodată exprimată în figu­ rile poetice ale im n u lu i «Lumin ă lină...» este provocată în chip special prin interjecţiile «înţelepciune, drepţi !». «înţelepciune» — să ne silim, deci a pătrunde duhovnic eşte iconomia Revelaţiei dumnezeieşti în per­ soana Fiu lui, adică cu sensibilitatea, înălţaţi deci deasupra logicii p ă ­ mânteşti şi a preocupărilor veac u lui de aici. De asemenea, «drep ţii» — drepţi ca poziţie fizică în p rim ul rînd, adică ridicîndu-ne de pe locurile în care ne-am găsi sau îndreptîndu-ne, dacă ne-am găsi aplecaţi sau sprijiniţi pe ceva. Acosta este un semn sau un gest de cuviinţă, de res­ pect şi de pietate faţă de persoana M în tu ito r u lu i, evocată sim bo’ic, prin toate cele ce se sărvîrşesc în legătură cu «intrarea mică», dar totodată o astfel de atitudine sau poziţie sprijină atenţia şi cugetarea noastră. V h o d u l mic marchează p unctul c ulm ina nt cu care se şi încheie în acelaşi timp prima parte din slujba Vecerniei. Trebuie să observăm tot­ odată că această ceremonie înseam nă o nota de solemnitate deosebită, caracteristică n u m a i Vecerniei mari, în timp ce, în zilele de rînd de peste săp tăm înă, după stihira Născătoarei, se trece înda tă la im nul «Lu­ m ină lină...». f) P г о с h i m e n u 1 în înto cmirea oficiului din partea a doua a Vecerniei se vede apli­ cat acelaşi p rincipiu ca şi în partea întîi. El constă adică din psalmi sau părţi din ei, ,din ru găc iu ni com une rostite fie de preot, fie de strană, în numele poporului, şi din im ne de inspiraţie creştină. începutul acestei părţi variază însă în raport cu caracterul şi gradul pe care îl au diferi­ tele zile şi sărbători în calendarul bisericesc. în general, partea aceasta a ofic iu lui se deschide atît la Vecernia din zilele comune cît şi la cea dinspre sărbători, p rin formulele rostite de diacon şi preot, cu faţa spre c r e d i n c i o ş i : «Să lu ă m aminte — Pace tuturor. înţelepciune, să luăm 63. Cf. O sea VI, 1, şi Sf. C iprian, De oratione. 35. 64. Icon. D. Lungulescu, în c a p ito lu l despre V ecernia de sîm b ăta seara, din al sau M a n u a l de practică litu rg ică, p. 25, prevede că aceasta are loc în. cadrul uşilor îm p ărăte şti : P rotosincelul G herasim Saffirin (Tipic asupra serviciilor divine, Bucureşti, 1905, p. 11) m enţionează în le g ătu ră cu V ece rnia din 7.ilele obişnuite, că preotul trebuie să stea în acest tim p «ceva m ai înapoi de co lţul dinspre miazăzi şi răsărit al Sfintei mese». P o trivit instru cţiunilo r diri Liturghier, dinaintea A po sto ­ lului, acesta este, desigur, lo cu l din care se an unţă lecturile în general. Cele-două practici par însă d eo po trivă de îndreptăţite, fiind acomodaLe situa ţiilo r deosebite din cele două categorii de V ece rnii i la V ecernia din zilele ordinare, nefiind vhod şi sfintele uşi fiind deci închise, partea de m i a z ă z i - r ă s ă r i t a s f i n t e i m e s e , a p a r e , ca atare, m ai indicata, pe cîn d la V ecernia dinspre d u m in ic i şi sărbători, uşile imparăteşti fiind deschise, este lo g ic ca form ula «să luăm am inte — pace tuturor» sa fie L i t u r g h ie r u l ex pli cat — 4

— 50 — aminte U, care constituie u n îndem n la atenţie, linişte şi încordarea cu ­ getării în legătură cu ceea ce va urma. Ca răspuns, strana in to n e ază În ­ dată prochim enul, care este un stih din psalmi, prefaţat de alte două ori trei stihuri, la repetarea cîntării. Prochimenul variază du p ă zilele săptăm în ii şi du p ă sărbătoare, fiind aşa fel ales că să se găsească într-o le g ă ­ tură generală de sens ori de idee cu caracterul zilei sau sărbătorii al cărei con|inut il r e zu m ă mai mult ori mai puţin. De aceea, comentariile· liturgice caracterizează p rochim enul ca un fel de prevestire sau de a n u n ­ ţare a ideii, m o tiv u lu i sau evenim entului care fac obiectul serviciu lui div in din ziu a sau sărbătoarea respectivă °·5. în consecinţă, formula de mai sus, prin care diaconul şi preotul introduc cîntarea p roc h im enu lu i, este considerată ca a v în d scopul să provoace atenţia şi m editaţia asupra însem nătăţii temei sau conţinutului acestuia. De fapt însă p rochim enul, aşa precum rezultă din însăşi etimologia c u v în tu lu i (προκείμενον), î n ­ seamnă ceea ce precede sau este pus înainte de ceva. A ceastă poziţie de înaintestătător s a u de premergător se verifică clar în r în d u ia la V e ­ cerniei mari de la serviciul privegherii de noapte, la cea pentru să rb ă ­ torile de peste s ă p t ă m în ă ale sfinţilor cu polieleu în slujba Utreniei şi mai mult incă la V ecernia cu Apostol şi Evanghelie, ca în Jo ia , Vinerea şi Sim băta cea mare etc. în aceste ocazii, după prochim en, strana începe lectura pericopelor din V e c h iu l Testament, cunoscute sub nu m irea gen e­ rală de p a rim ii (τ^ροιμοίαι, proverbe, pilde, parabole), d u p ă aceeaşi re­ gulă care se aplică în Liturghia catehumenilor, unde p ro c h im e n u l este urmat de lecturile din N o u l Testament (mai întîi din scrierile Sfinţilor Apostoli, iar d u p ă stihurile aleluiatice, din Sfintele E vanghelii). Id e n ti­ tatea de plan între Vecernie şi Liturghia catehumenilor, în legătură cu acest moment, apare cît se poale de vizibilă mai cu s e a m ă.în oficiu l V e ­ cerniei combinate cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, la s ă rb ă ­ torile prevăzute cu A postol şi Evanghelie. Prochim enul, îm p re u n ă cu stihurile ce-1 însoţesc, p recum şi cu cele aleluiatice, reprezintă resturi sau urme din psalm ii care precedau în cultul Bisericii V e c h i orice lectură biblică, potriv it p r in c ip iu lu i stabilit prin canonul 17 al S in o d u lu i de la Laodiceea. C u m aceşti p sa lm i aveau un caracter mesianic, prochim enele sînt considerate la Vecernie ca amin tiri despre prezicerile profeţilor cu privire la v enir ea M î n t u i t o r u l u i 6G. De aceea, în tim p u l cîn tării prochim enului, preotul stă cu faţa spre apus, adică spre credincioşi, înfăţişîndu-se astfel ca reprezentant al M î n t u i t o ­ rului, în numele C ă r u ia are dreptul la cinstire din partea credincioşilor. Cînd se încheie cîntarea Iui, se închid sfintele uşi, iar preotul, închinîndu-se, îşi reia locul său în faţa sfintei mese, 111 poziţie de ru găc iu ne, deci rostită din sfintele uşi, în cadrul cărora preotul trebuie să ră m în ă p în ă ce se term ină intonarea p ro ch im e n u lui. 65. «A ceasta este .proorocie penlru sărbătoare... P ro chim enele se fac ca nişte începături ale s ă rb ă to rilo r şi ale zilelor, care vin». Sim ion, arh ie p isc o p u l Tesalonicului, op. c/i., cap. 337. 66. «Prochim enul arată la rînd u l său descoperirea profeţilor şi precizarea venirii îm p ă ra tu lu i H rislos». G herm an, arhiepiscopul C o n s la n tin o p o lu lu i, C o m e n la riu liturgic, P. G., X C V II I, 412 A.

— 51 — recunoscînd şi m ărturisind astfel smerenia şi caracterul lim itat al condi­ ţiei sale omeneşti. 1 · La sărbătorile prevăzute cu parimii, a clstea aduc, prin u rm a re , î m ­ preună cu prochim enele, m ă rtu riile V e c h iu lu i Testament despre în tr u ­ parea Fiului lui D um n ezeu şi, ca atare, ele reprezintă la o la ltă aspecte deosebite ale aceleiaşi semnificaţii simbolice, de la baza «in trării celei mici». Cu alte cuvinte, p ro c h im e n u l şi parim iile apar ca un epilog al vhoclului mic şi, în consecinţă, atenţia credincioşilor asupra temei lor se vede c ontinuu susţinută de către diacon şi preot prin interjecţiile menţionate mai sus. După prochim en şi înaintea fiecărei parimii, preotul sau d ia ­ conul spune de asemenea «înţelepciune I», iar după ce citeţul a anunţat titlul sau locul de provenienţă al lecturii, liturghisitorii în d e a m n ă din nou : «Să luăm aminte !». în tim p u l lecturii p arim iilor, liturghisitorii pot să stea pe scaune, u rm ă rind expunerea cu atenţia şi reflecţiile cuvenite ; de asemenea şi poporul. g) E cteniiie şi ru g ă c iu n ile du p ă p rochim en în d a tă după prochim en, sau, cind sînt parim ii, după acestea, diaco­ nul sau preotul rosteşte la Vecernia mare ectenia «Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru...» ; aceasta este lăsată însă la o parte, în zilele obişnuite, treeîndu-se direct la ru găc iu nea spusă la strană : «învredniceşte-ne, Doamne, să ne păzim fără de păcat în seara aceasta...». Urm ează apoi ectenia «Să p linim (să îndep linim , să săvîrşim) rugăciunea noastră cea de seara către Domnul...», pe care, dacă nu este diacon, o rosteşte preotul în altar, la Vecernia dinspre sărbători, iar în zilele obişnuite de peste să p tă m in ă afară din altar, în faţa sfintelor uşi, avînd c u lio nul pe cap. La Vecernia din D u m in ic a Rusaliilor, partea aceasta du p ă prochim en se îmbogăţeşte cu o serie de şapte rugăciuni, prin care se cere harul bogat al Sfîntului Duh, revărsat în ziua C inc iz ec im ii peste Sfinţii A p o s ­ toli. Preotul le rosteşte cu voce înaltă şi m lă d ia t ă de evlavie, stînd în genunchi şi cu capul descoperit între uşile îm părăteşti, cu faţa spre cre­ dincioşi. îm părţite în trei grupe, aceste şapte r u g ă c iu n i se intercalează în r în d u ia la obişnuită a Vecerniei, în c ep în d înd a tă după proc h im en şi a nu m e do u ă înainte de ectenia «Să zicem toţi...», alte două între această ectenie şi ru găc iu nea «învredniceşte-ne, Doamne...», ultim e le trei înce­ pînd du p ă această ru găciu ne şi încheindu-se înainte de ectenia «Să p l i­ nim ru găc iu nile noastre...». In ele vibrează acceptele cultului de ado­ raţie şi de m u lţum ire faţă de Sfinta Treime, se dă expresie mărturisirii pocăinţei şi cererilor de iertare şi de o d ih n ă pentru cei repauzaţi. M u lte din cererile pentru com unitatea celor vii sînt determinate de senzaţia pe care o încearcă in im a Ta sosirea serii, ca prevestitoare a nopţii şi a întunericului, ca de exem plu în ru găciu nea a patra : «Doamne..., în v re d ­ niceşte-ne să trecem şi m ăsu ra nopţii fără de prih a nă, neispitiţi de rele, Şi ne izbăveşte de toată tulburarea şi frica ce vine asupra noastră de la diavolul. Dăruieşte sufletelor noastre u m ilin ţă şi gîn d u rilo r noastre grijă

— 52 — de Întrebarea la jud ecata Ta înfricoşătoare şi dreaptă...». Pe această linie, ru găc iu nile m enţionate se găsesc înrudite p în ă la expresii cu cele şapte ru găc iu ni tainice de la începutul Vecerniei. Ultima dintre r u g ăc iu n ile de la sărbătoarea R usaliilor nu este alta decît ru găc iu nea a şaptea dintre cele rostite Lainic m tim p u l Psalmului CIII. D u p ă ecfonisul («C ă bun şi iubitor de oameni...») al u ltim e i ectenii («Să p lin im ru g ăc iu nile noastre cele de seara...»), preotul u rea ză p o p o r u ­ lui : «Pace tuturor», iar diaconul îndeam nă im ediat : «Capetele noastre D o m n u lu i să le plecăm», pentru ca preotul să spună în tain ă R u g ăc iu n e a p le c ării capetelor. Precum se vede., in toată această parte din rînd u ia la Vecern iei ni se înfăţişează o gam ă suitoare de rugăciuni, completă şi m o dula tă, pentru care comunitatea a fost pregătită şi predispusă prin actele m o m e n tu lu i liturgic anterior. Credincioşii se concentrează acurn în ru g ă lao la ltă cu preotul, pc de o parte prin răspunsurile la ectenii, iar pe de 'alta exprimindu-şi direct cloxologii şi cererile lor, în rugăciunea «Invredinceşte-ne, Doamne..., în seara aceasta...». în cele din urmă, cu capetele şi cu in im ile plecate, ei se unesc în cuget la rugăciu nea finală de mijlocire, pe care o face în tain ă preotul. Dintre formulele acestor rugăciuni, ecteniile am intite sînt comune şi altor servicii d iv in e ca, de pilda, Utrenia şi Liturghia. C o n ţ in u tu l lor este fo rmat din cereri, care pot fi caracterizate ca u n apel exclusiv la purtarea de grijă a Providenţei divine pentru binele v rem elnic şi sufle­ tesc al com u nităţii, p riv ită în întregul ei şi în categoriile care o compun, în ru gă c iu nea «învredniceşte-ne, Doamne, să ne păzim fără de păcat în seara aceasta...» pulsează însă, în forme stăpînite, sim ţăm in te inspirate de c om p lex u l de griji pe care le aduce seara. De aceea se cere a ju toru l D om nu lui, mai ales în legătură cu tentaţiile de care n im e n i nu se poate socoti scutit. Stilul de turn ură antică al acestei ru găciu ni, în care se revarsă un elan religios în tonul doxologiei pline de ev lav ie şi de sm e­ renie din Psalm ul CIII, ne lasă să trăim poezia sobră şi lin iş tită a Bise­ ricii primare. într-adevăr, această rugăciu ne pare să fie o v a r ia n tă sau o prelucrare a im n u lu i «Lăudaţi prunci pe Domnul...», d in cap itolul 48 al cărţii a V I I -а din C o n s lilu liile Apostolice. Ca sluijtor al Tainelor dumnezeieşti şi ca un îm p u ternic it sau repre­ zentant al M în t u it o r u iu i, preotul intervine în cele din u r m ă către M i j l o ­ citorul tuturor, în s p rijinul rugăciunii c om unităţii la care se află rînduit. O astfel de s lujbă el o îndeplineşte prin rugăciunea ta in ic ă a plecării ca­ petelor, în care sînt rezumate cererile specifice tim p u lu i serii. în acest scop, el caută să angajeze mai întîi pe credincioşii săi într-o dispoziţie sufletească proprie unei rugăciuni însufleţite de elan, de c ăld u r ă şi de smerenie, urindu-le sau dorindu-le «Pace tuturor», adică pacea fiecăruia cu sine însuşi şi cu ceilalţi, în virtutea dragostei creştine. D u p ă î n d e m ­ nul d ia c o n u lu i pentru plecarea capetelor, preotul, aflîndu-se în altar, la Vecernia mare, ori' afară din altar în faţa sfintelor uşi în zilele obişnuite, se roagă în taină, el însuşi cu capul plecat şi descoperit : «D oam ne, D u m ­ nezeul nostru...».

— 53 — h) Partea lincilă a o fic iu lu i V ecerniei De acum, preotului nu-i mai răm îne decît u n singur rol de înde­ plinit şi anum e acela de a încheia oficiul. Pînă atunci, el aşteaptă în altar, ascultînd şi meditînd asupra conţinutului im nelor din stihoavna ce se c în tă la strane. La Vecernia din Vin erea Patimilor însă, în timpul stihoavnei are loc procesiunea pentru scoaterea sfintului epitaf din alLar (cînd se in tonează troparul «losif cel cu bun chip...») şi aşezarea lui pe masa din m ijlocul naosului. în cealaltă vreme a anului bisericesc, după ce stranele au terminat stihoavna şi au recitat rugăciunile («A cum lib e­ rează pe robul Tău, Stăpîne...», «Sfinte Dumnezeule...», «Preasfîntă Tre­ ime...», «Tatăl nostru...») şi au cîntat troparele, preotul, dacă este Vecer­ nia dintr-o zi obişnuită, iese din altar în faţa sfintelor uşi, unde rosteşte ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule , după mare mila Ta...». D up ă ecfonisul acesteia urmează ritualul apolisului (otpustului), care constă dintr-o alternare de formule şi rugăciuni între preot şi strane. Pen­ tru aceasta, c ontinuînd să rămînS mai departe pe solee, cu faţa spre răsă­ rit, preotul provoacă mai întîi reculegerea spiritelor şi încordarea cuge­ tării credincioşilor asupra acestui m oment final, prin rostirea interjec­ ţiei « în ţe le p c iu n e !» , închizînd apoi perdeaua sfintelor uşi. De la strană se adresează cererea «Binecuvintează !», deoarece încă din vechime a fost regulă statornică a adunărilor cultului creştin ca credincioşii să pri­ mească binecuvîntarea episcopului sau a preotului, înainte de plecarea din biserică. Preotul nu este însă decît un organ sau u n instrument prin care se com unică binecuvîntarea ; de aceea, el trebuie să recunoască plin de smerenie că, de fapt, bin ecuv intează nu el, ci «Cel ce este binecuvîntat (lăudat, preamărit, slăvit), Hristos, D um n ezeu l nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor». O astfel de mărturisire are valoarea unui indic iu sau a unei îndru m ări pentru credincioşi, cărora li se indică la cine să-şi înalţe cugetele, în cererile lor. în consecinţă, strana se şi adresează din partea p oporului cu rugăciunea : «întăreşte, Dumnezeule, sfînta credinţă a ortodocşilor creştini în vecii vecilor». D irijîn d mai departe şirurile ru găciu nilor, preo tu 1 ţine să sublinieze că, pentru ca ele să a ju n g ă să fie ascultate, este de folos să lu ă m într-ajutor m ijloc irile N ăscătoarei de Dumnezeu, «pentru că m ult poate rugă­ ciunea M a ic ii spre îmblînzirea S tăpînu lui» fiT. Ca atare, înclinîndu-se snre icoana Sfintei Fecioare, solicită solirile ei prin rugăciunea : «Preasfîntă Născăto are de D umnezeu, miluieşte-ne pe noi». La rîndul său, poporul se alătură la această rugăciune a preotului cu im n u l de lau dă «Ceea ce eşti mai cinstită decît heruvimii...». Preotul, luînd acum îndrăzneală, se închină către icoana M în tu ito r u lu i, rostind doxolo gia «Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule , n ă de jd ea noastră, slavă Ţie», întorcîndu-se apoi în ­ dată cu faţa spre credincioşi. Strana, ex prim ind om agiile şl cererile aces­ tuia prin doxolo gia m ică («Slavă Tatălui şi Fiu lui şi Sfîntului Duh...») şi "D oam ne miluieşte», de trei ori, se adresează în fine către preot cu for­ mula : «Părinte, bin ecuvintează». Preotul rosteşte apoi apohsul propriuzis (’ατόλοαις, slav —-отпусть, în v o ir e de a p le c a ), a d ic ă r u g ă c iu n e a fin a lă. 67. T roparul

«Şi acum...», glas 2, din

o iid u l

Pavccerni(ei

celei mari.

— 54 — Textul ei, inserat la locul cuvenit din Liturghier, prezintă oarecare v a ­ riante, corespunzătoare zilelor săp tă m în ii şi subiectului marilor sărb ă­ tori ; in prin cipiu, apolisul este o fo rm ulă prin care ne adresăm M întuîtoiu lui, ccrîndu-I să ne m ilu ia sc ă şi să ne m întuiasca pentru ru găc iu nile Maicii Sale şi ale sfinţilor. Completînd-o cu formula «Pentru ru găc iu nile Sfinţilor P ărin ţilor noştri...», preotul intră în altar. Potrivit vechii discipline bisericeşti (can. 9 şi 10 A postolice şi can. 2 al S in odu lu i de la A n tioh ia ), cei ce veneau la serviciul d iv in trebuiau să r ă m in ă p în ă Ia sfîrşitul lui, înîăturîndu-se astfel şi tulburarea atm osfe­ rei necesare ru găc iu nii. De aceea, Sim ion, arhiepis copul Tesalonicului, ţine sa sublinie ze că «nim eni nu are voie ca, lăsînd dumnezeieştile cîntari., să plece fără bin ecuv întarea preotului. Drept aceea, precum acesta a început cmtările, tot el face şi sfîrşitul, cînd termină ru găc iu nile» GS. La Vecernia mare însă nu se mai rosteşte ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule...», ci îndată după cîntarea troparului N ăscătoarei («Şi acum...» sau «Bogorodicina»), preotul, aflîndu-se în altar, deschide sfin­ tele uşi şi, stînd între ele cu faţa spre apus, rosteşte: « în ţe le p c iu n e !» , u rm în d mai departe, mereu cu faţa spre credincioşi, rîndu ia la apolisului, descrisă pentru Vecernia din zilele comune. Retrăgîndu-se apoi în aUar, închide sfintele uşi şi perdeaua lor. Trebuie sa m e nţio n ăm că la Vecernia din Postul patruzecim ii (d u m i­ nică seara, precum şi lunea, marţea şi joia, d u p ă O bedniţă), între tropare .şi rugăciunea apolisului propriu-zis se urm ează o altă rînduială, în care îşi găseşte loc ru găc iu nea Sfîntului Efrem Şirul («D oam ne şi S tă p m u l vieţii mele...»), rostită de preot în faţa uşilor împărăteşti, potriv it in dic aţiilor din O ro lo g iu . III, -

LITIA

C înd se face sluj D ă cu priveghere de noapte, şi deci du p ă Vecernie urmează îndată Utrenia, atunci stihoavna Vecerniei mari se uneşte cu serviciul Litiei. El începe îndată după ecfonisul «Fie stăpînirea î m p ă r ă ­ ţiei Tale bm ecuvîntată...» ; în timp re,. la străni se cîntă, adică, imnele Litiei, serviciul acesteia se desfăşoară mai întîi sub forma unei proce­ siuni cu cădelniţa, înto cm a i ca la v h o d u l Vecerniei, cu deosebirea că sfintele uşi sînt închise, iar procesiunea nu se opreşte în naos, ci î n a in ­ tează p î n ă în m ijlo c u l narticei sau pronaosului, liturghisitorii avînd-capetele acoperite. Oprindu-se aci, diaconul sau preotul cădeşte biserica şi, revenind apoi în nartică, rosteşte ecteniile af'ate în Liturghier, la rîn ­ du ia la acestui oficiu ( «Mîntuie şte, Doamne, poporul Tău...» şi celelalte), după ce s-a terminat la strane cîntarea im nelor Litiei. La finele acestei ectenii, preotul descoperindu-şi capul, citeşte ru găciu nea «Stăpîne m ult milo stive Doam ne, Iisuse Hristoase, D um n e z e u l nostru...», du p ă care stranele încep cîntarea stihoavnei ; in acest timp, procesiunea porneşte din nartic ă în naos; oprindu-se în m ijlo c u l acestuia şi anume în faţa mesei pe care se află cinci p îini («artose»), p u ţ in grîu, v in şi untd elem n. G8. Sim ion, arhie pisc o pu l T esalonicului, op. cil., cap. 322.

— 55 — ? ■ Aşteptînd aici pînă ce s-a încheiat stihoavna şi scurtele ru g ăc iu ni ce urmează în chip obişnuit du p ă ea, preotul începe cîntarea troparului res­ p e ctiv , cădind în acelaşi tim p în sem nul crucii pe cele patru laturi ale mesei, pe care o ocoleşte astfel de trei ori in direcţia m iazăzi — răsărit —■miazănoapte şi apus, în tim p ce stranele continuă intonarea celui de al doilea şi de al treilea tropar R!). Această ceremonie se face «nu ca unor lucruri sfinte, ci ca unora care au să fie sfinţite, dar m a i ales ca şi cum le-ar sfinţi mai înainte cu însemnarea crucişă şi cu tăm îierea ; de aceea, cind cădeştc masa cu artosele, preotul nu-şi pleacă c a p u l 70, ca de obicei. Urmează apoi ru g ă c iu ­ nile binecuvîntării p îin ilo r şi a celorlalte elemente, pe care preotul le săvîrşeşte cu capul descoperit, d u p ă regulile însemnate în Liturghier pentru slujba Litiei. Stranele cintă după aceea «Fie numele D o m n u lu i binecuvîntat...» (Ps. C X II, 2) şi citesc Psalm ul X X X I I I pînă la stihul 10 : «Bogaţii au sărăcit şi au flămînziL..», care se cîntă mai întîi de preot şi diacon, ori de sobor, şi se repetă apoi de strane. Trecînd înda tă înaintea sfintelor uşi şi întorcîndu-se cu faţa spre credincioşi, preotul îi binecuvintează cu formula «B inecuv întare a D o m n u lu i peste voi cu al Său har...», după care rostind «Pentru ru gă c iu n ile Sfinţilor Părinţilor noştri...», î n ­ cheie astfel oficiul. Piinea, care, in lim b a ju l curent, poartă numele de «artos» şi chiar de «litie», precum şi v inu l, se împart credincioşilor la fi­ nele Vecerniei, cînd sint m iru iţi în acelaşi timp cu untd ele m nu l b in e c u ­ vântat o dată cu ele. Precum se vede, în s e r v ic iu l'L itie i se disting două părţi sau doua momente. Primul, Litia propriu-zisă (λιτή, λιτανεία, rugăciune, im p lo ­ rare) constă din procesiunea în nartică şi din ru găc iu nile p rin care se imploră aci mila şi îndurarea d iv in ă («...pentru ca milostiv, b lind şi lesne iertător să ne fie b u n u l şi iu b ito ru l de oameni D um n ezeu l nostru şi să întoarcă toată mînia care se porneşte asupra noastră, sa ne izbăvească de îngrozirea Lui cea dreaptă care este asupra noastră şi să ne miluiască pe noi...» şi celelalte), p entru ru g ă c iu n ile sfinţilor, care sîr.t menţionaţi nominal. Aceste litanii (λιτανεία', λιταΓ, rugăciu ni) constituie nota ca­ racteristică a serviciu lui Litiei şi de la ele îi şi vine denumirea. Partea aceasta reprezintă, în cadrul serviciului div in din biserică, nu n u m a i o datină îndepărtată, ci şi o fo rm ă c om prim ată a lita n ii1or ce se o r g a n i­ zau în Biserica veche înc ă de p rin veacurile al IV-lea şi al V-lea 71, cu 6Π. Dacii e^ie spre d u m in ic ă , se c în tă I rr·fл r li l «N ăscătoare de D um nezeu Fecioară...», de fiecare dată la codirea mesei îm p re jur, adică o d ală p re o h il şi de două ori la strane ; iar la s ărb ăto a re a u n u i sfint cu pol ie! eu în s lu jb ă peste săplărnînă se cîn tă mai în tîi tro parul s fîn tu lu i de două ori şi apoi «N ăscătoare de Dumnex'-u...». La praznice se c în tă n u m a i troparul p raznicului resnectiv, de trei ori, în bisericile de mir din p aro h ii, toată rin d u ia la Litiei se săvîrşeşte in m ijlo ­ cul bisericii, adma al na o su lui, şi an um e in a M e de stihoavna. Ieşind deci preotul şi diaco nu l din sfîntul altar, m erg direct în fata mesH cu arfosele şi cclelalto de pe ea, fără a ajunge in pronaos, ia r d u p ă stihirile «Slavă... Şi acum...» încep ru g ă ­ ciunile Litiei. 70. Sim ion, arhiepiscopul T esalo n icu lu i, op. cil., cap. 342. 71. Cf. Sf. loan G u ră de A ur, O m ilia ‘î m p o triv a jo cu rilor clin circ ?/ teatrelor, l\ G., LV I, 265; Socrate, op. cit., cart. V I, fi, 8. P. G„ L X V II, 039 î lo an Damascliin, Expunerea credinţei ortodoxe, cart. III, cap. 10, P. G., X.CIV, 1021.

— 56 — ocazia c a la m ităţilor p u blice (epidemii, cutremure, ploi excesive etc.), cînd clerul şi p op orul ieşeau din sfîntul locaş mergînd în procesiune so­ le m n ă în m ijlo c u l oraşului, sau chiar afară din el, u n d e făceau r u g ă ­ ciu ni de im plorare a milei divine. De această idee este inspirată proce­ siunea Litiei p în â la m ijlo c u l narticei, adică locul destinat od in io ară catebu m enilo r şi penitenţilor, insemnîndu-se prin aceasta că p rin smerenie, p o c ăin ţă şi ru g ă c iu n i stăruitoare se poate n ă d ă j d u i dob în dire a îndurării lui D um n ezeu . R în d u ia la ieşirii în pronaos a rămas la noi, astăzi, o practică obiş­ nuită şi caracteristică bisericilor din mînăstiri, unde m o n a h ii sînt nu n u m a i un popor al ru g ă c iu n ilo r de pietate, ci şi de c o n tin u ă p o c ă in ţ ă şi smerenie. De altfel, iniţial, Litia ca şi alte servicii bisericeşti au fost c o m ­ puse în m înăstiri şi pentru mînăstiri, adică de căluciări şi p entru călugări. Astfel, organizarea în forma actuală a acestui oficiu a fost sugerată de realităţile legate de felul în care se află sistematizat servic iu l d iv in la privegherea de noapte în mînăstiri. A num e, ritualul lita n ii1or a fost c o m ­ pletat cu a doua parte, adică cu binecuvîntarea p îiniîor şi v in u lu i, pentru ca m o na hii, gustîn d din ele la finele Vecerniei, să-şi întărească puterea de rezistenţă, p re în tîm p in în d astfel oboseala din tim p u l priv egh e rii de noapte, care u rm e a ză în continuare. Reciulile de tipic de la începutul L itu rq h îe ru lu i atrag însă atenţia că împărţirea p îin ii n u m it ă «artos* sau «litie» la fi n e ’e Vecerniei se face numai în perioada a nu lu i litu rg ic cu­ prinsă între 1 septembrie şi 25 martie. Acest interval, corespunzîncl a n o ­ tim p u rilor cu nopţi mai lungi, poate să r ă m in ă astfel tim p u l necesar de pregătire|în vederea sfintei împărtăşiri, ceea ce, desiaur, este greu de realizat i>\sezoanele cu nopţi scurte. Ca atare, după in dicaţiile din L itu r­ g h ie i, « în 'p riv e g h e rile de vară, pîinile cele binecuvîntate le îm p ă rţim la trapeză şi m a i îna inte de gustare le mîncăm ». Grîul,\ v in u l şi untd ele m nu l, care se adaug ă lîn gă p îine şi vin, sînt sim bolu ri |e jertfă ; reprezentînd însă în acelaşi timp materii esenţiale ale existenţei noastre, în ru găc iu nea pentru bin ecuv întarea lor se m i j ­ loceşte cătr-e M în t u it o r u l, «Care a bin ecuv întat cele cinci p îin i şi a să tu ­ rat cinci mii de bărbaţi în pustie», să le binecuvînteze, pentru ca să se găsească în to td e a u n a din belşug «în sfînt locaşul acesta, în oraşul acesta, în ţara aceasta, şi întru toată lum ea Ta». V îrsta m ai n o u ă a părţii a doua din serviciul Litiei, adică a binecuv în tării p iin ilor, rezultă şi din faptul că tradiţia a înregistrat şi cazuri cînd Litia se lim ite a z ă n u m a i la litaniile sau rugăciunile din nartică, pe care le îndeplinesc dintr-o rîv nă deosebită u nii monahi, chiar atunci cînd nu se face privenbere. Lipsind deci m o tivul real, care a stat la baza i n ­ troducerii sau u n irii bin e c u v în tăr ii p linilor la partea întîi din serviciul Litiei, această u ltim ă ceremonie se lasă a f a r ă 72. Intru c ît însă «pîinile şi v inu l, ca nişte sfinţite cu bin e c uv înta re a se dau celor ce se află acolo şi care sînt dătătoare de tăm ă d u ire şi de multe daruri, celor ce le iau cu credinţă», slujba Litiei a trecut din m în ă stiri şi în practica bis eric ilor din parohii, savîrşindu-se uneori chiar fără a ii priveghere. A ic i însă Litia a prim it uşoare acomodări, la cerinţele pietăţii 72.

Cf, S im io n ,

arhie pisco pu l

T esalonicuiui,

op. cit.,

cap. 342.

— 57 — din m ediul vieţii civile. Astfel, în p rim ul rînd, biscricile din enorii nu practică procesiunea Litiei p î n ă în nartică, această procesiune oprindu-se în naos, ca la v h o d u l Vecerniei, în faţa mesei cu materiale destinate bin ec uv întării. Litaniile de la început şi ritu alu l pentru binecuvîntarea artoselor etc. se săvîrşesc apoi una după alta fără întrerupere, adică fără a se interpune între ele stihoavna, aceasta u rm în d d u p ă încheierea ofi­ ciu lui complet al Litei. Artosele şi v in u l se împart în tim pul cîntărilor stihoavnei sau la «Slavă...», aci, cînd se şi miruieşte cu untdelem nul bin ecuvîntat. Prin urmare, în practica liturgic ă din parohii, slujba Litiei este interca’ată în întregime înaintea stihoavnei, pe cînd în mînăstiri ea este c om b ina tă cu aceasta, stihoavna interpunîndu-se între litaniile din partea întîi. a Litiei şi bin ecuvîntarea pîinilor, din partea a doua a ei. în chip normal, serviciul Litiei are loc la V ecernia dinspre sărbăto­ rile pentru care se găsesc compuse în Λ1ineie im ne pentru Lit ie sau, cum se spune, care au serviciul Litiei. De fapt, acestea sînt ocaziile în care se face priveghere de noapte. în practica bisericească s-a stabilit totuşi uzul de a se săvîrşi slujba Litiei în legătură şi cu sărbătorile sfinţilor, pentru care, deşi nu se găsesc în cărţile de la strană imnele respective, au totuşi polieleu. în acest caz însă este natural ca slujba Vecerniei să fie încadrată în solemnitatea privegherii, ceea ce se în tîm p lă de obicei la sărbătorile sfinţilor care au V ecernia mică, ori reprezintă hramul bise­ ricii sau ale căror moaşte se află în biserica r e s p e c t iv ă 73. Slujba V ecer­ niei de s îm bătă seara se consideră însă în chip firesc însoţită de Litie, ca o tradiţie din vremurile în care serviciul d iv in dinspre du m in ic ă era de fapt u n oficiu de toată noaptea, aşa cum se şi practică în multe mînăstiri, unde Litia este nedespărţită de V ecernia de sîm bătă seara, săvîrşită la priveghere. In bisericile din parohii, ceremonia Litiei se practică de regulă la Vecernia dinspre sărbătorile h ra m u lui, sau şi în alte ocazi, în legătură cu ru găc iu ni de cerere, chiar dacă nu este priveghere.

IV. -

OFICIUL MIEZONOPTICII

D u p ă Vecernie, locul al doilea în ordinea de succesiune a capitole­ lor din Liturghier îl ocupă Mie zonoptica, adică oficiul care se săvîrşeşte la miezul nopţii. D in toată rîndu ia la acestui serviciu divin, Liturghierul român — cu excepţia ediţiei de Bucureşti, 1956 — înregistrează numai ectenia finală, ce se rosteşte du p ă apolis : «Să ne ru găm pentru,..» (indicînclu-se la fiecare alineat categoriile de credincioşi sau de motive care trebuie să formeze obiectul ru g ăc iu n ii comune) ; despre restul oficiului se face n u m a i menţiu ne într-o notiţă aşezată înaintea acestei ectenii, lă m u rin d că «Miezonoptica se face precum este rîndu ia la O r o lo g iu lu i...». Indicaţiile din Liturghierul grec sînt însă ceva mai bogate în acest loc, deoarece expun întregul plan schematic al M ie zonop ticii. Negreşit, c u ­ p r in s u l a c e s tu i s e r v ic iu re lig io s fiind în t o c m it a p ro a p e în to ta lita te din psalmi şi rugăciu ni, care se citesc la strane, nu are nici un titlu pentru a 73. A se vedea şi Icon. D. Lungulescu, op. cit., p. 36, nr. 32.

— 58 — fi îndreptăţită înscrierea lu i în Liturghiei, care este cartea de slu jb ă a preotului. A fară de e c te n ia 'amintită, rolul acestuia în oficiul M iezonopticii se reduce, ca $i în o ficiu l C easului al nouălea (cel puţin în practica liturgică a serviciu lui dum in ic ii), la două formule de binecuvântare la începutul («B inecuvîntat este Dumnezeul nostru...») şi în cursul slujbei («Dumnezeule. milostiveşte-Te spre noi şi. ne binecuvintează...»), ecfonisul R ugăc iu nii Domneşti, R ugăciunea S fîntului Efrem Ş irul în timpul, Păresimilor şi apolisul. La originea sa, instituirea u nui serviciu div in la m ijlo c u l nopţii tre­ buie privită ca o inspiraţie venită atît prin sugestii biblice cit şi din m o ­ tive istorice. Intr-adevăr, aşa precum remarca Sfîntul Vasile cel M a r e 74, despre o rugăciu ne la miezul nopţii face menţiune în prim ul rîncl D av id in Psalmul C X V IIJ, 62 : «La miezul ncpţii m-am sculat ca să Te laud...». O astfel de practică la cei mai rîvnitori dintre iudeii de m ai tîrziu se vede confirmată în Faptele Apostolilor (λ^Ι, 25), care relatează că Pavel şi Sila, aflindu-se întemniţaţi în oraşul Filipi din Macedonia, «pe la m i e ­ zul nopţii s-au rugat şi au cîntat laude lui Dumnezeu». Pe de altă parte, pentru pietatea creştină, rugăciu nea M în tu ito r u lu i pe la m ijlo c u l nopţii in grădina Ghetsim ani, înainte de prinderea Sa, constituia nu mai puţin o indicaţie cu autoritate în favoarea unei adunări pentru r u g ă c iu n i la această vreme, fdeea parusici, foarte vie la primele generaţii creştine, reprezenta la rindul ei un fundam ent teologic serios pentru o astfel de instituţie. întrucît în parabola celor zece fecioare se menţionează ca «la miezul nopţii s-a făcut strigare : «lată Mirele vine, ieşiţi întru întîmpinarea Lui !» (Matei X X I V , 6), a devenit în chip natural curentă c o n v in ­ gerea că învierea morţilor şi venirea M întuitorultii pentru judecata de la sfirsitul lum ii vor avea loc în miez de noapte, că oarecînd a îngerului exterminator în H g ip t 75. Ca atare, creştinii se simţeau obligaţi să fie mereu gata spre a-L întîm pina , mai ales că D o m n u l însuşi îndemnase, în legătură cu a doua Sa venire : «Privegheaţi şi vă rugaţi în toată v re ­ mea» (Luca X X I , 36 ; cf. şi X V I I I , 1). Este explicabil aşadar de ce oficiul M iezonopticii poartă în sine semnificaţia parusiei D o m n u lu i, afirmată expres prin anumite tropare şi rugăciuni ca, de exemplu, în rîndu ia la M ie zonopticii de toate zilele, prin troparul «Iată, Mirele vine în miezul nopţii...». Inspirate, ele aceeaşi idee, rugăciunile sînt.brodate la rîn d u l lor pe motive în legătură cu cugetarea la sfîrşitul vieţii şi judecata div in ă, cu mărturisiri de pocăinţă şi cereri pentru uşurarea şi iertarea celor tre­ cuţi din această viaţă. La început, serviciul d iv in de la miezul nopţii, îndeplînindu-se după primul cîntat al cocoşilor, deci în a treia strajă, se găsea încadrat în r î n ­ duiala privegherii de toată noaptea, obişnuită în Biserica Veche în n o p ­ ţile dinspre dum inică, dinspre marile praznice şi sărbătorile martirilor însemnaţi. în urma sistematizării aplicate serviciului divin, după veacul 7-J. Sf. Vasile col M a r e , R egulile mari, răspuns la întrebarea .37, P. G., X X X I, 1016. /5. Cf. Fer. Ieronim , C o m m o n la riu n ţ in M nU iaeum , IV , 25 ; L ac lan tiu, D ivina e insl ilu l iones, V II, 19, P. L., V I ; isirlor rl| Scviln, E/ymo/og., V I, 17, P. L., L X X X I— I.X X X I V ; Si mi on, arhiepiscopul Tesaloiifcriliii, R ăsp unsul 70 la 'întrebările .u nui arhiereu.

— 59 — al 1ЛМеа, M ie zonop tic a a devenit u n oficiu zilnic independent în regu­ lile vieţii monahale. Cartea n u m it ă O ro lo g iu cuprinde chiar rîncîuieli deosebite pentru serviciul M ie z o n o p tic ii de toate zilele, pentru sîmbete şi pentru dum in ici. Ele urm ează însă acelaşi plan, în caro variază numai psalmii şi unele ru găciu ni ; rolul preotului ră m în e însă neschimbat, cu singura deosebire că la M ie zo n o p tic a de toate zilele el trebuie să ros­ tească înainte de apolis ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule , după mare mila Ta...». Se cuvine să remarcăm că, dacă am lăsa afară ecteniile, M ie z o n o p ­ tica s-ar p-lasa pe deplin, p rin factura ei, în genul oficiilor orelor clin tim pul zilei. în tot cazul, ea este departe de a se compara cu solem ni­ tatea cu care se găsesc îm brăcate V ecernia şi Utrenia şi, ca atare, în mînăstiri, oficiul ei este înd e p lin it în p r o n a o s 70, iar începutul se face chiar fără epitrahil, ca de altfel şi la slujba Ceasurilo r şi a P a v ec ern iţei77. Pe de altă parte, în nopţile cu priveghere mare, cind serviciul divin se desfăşoară într-o atmosferă cu deosebită solemnitate, slujba M ie z o n o p ­ ticii este omisă, Utrenia începîn d înda tă du p ă apolisul Vecerniei. L itu rg h ierul se referă de fapt la M ie z o n o p tic a dum inicii, care, în practica liturgică din parohii, figurează ca u n serviciu mai mult n o m i­ nal şi accesoriu, ca o amintire a tradiţiei, contopindu-se cu începutul Utreniei, dimineaţa. într-adevăr, sub titlul «D im in eaţa la mînecare (Utre­ nia)», tipic ul Bisericii O rtodox e R o m â n e începe întîi cu instrucţiunile privitoare la oficiul M ie z onop tic ii, du p ă care merg in continuare cele pentru Utrenie. V. -

OFICIUL UTRENIEI

l . V rem ea o iic iu lu i. — 2. V e c h e a schem ă a o iic iu lu i şi motivele ei ele inspiraţie. — 3. Prin'cipiile generale ale p la n u lu i a ciua i al o iic iu lu i. — · 4. P roim ion. — 5. Ce/e 12 ru g ă c iu n i şi serviciul im ediat urm ător. — · 6. P ro c h im e n u l şi E va n g h e lia înv ierii. — 7. Partea u ltim ă a o iic iu lu i U treniei 1. V rem ea o fic iu lu i Dintre toate cele şapte laude bisericeşti înscrise în O ro lo g iu — · trei dintre ele fiind prevăzute şi în Litu rgh ier — U trenia are oficiul cel mai dezvoltat şi mai solemn. Ea este u 't im u l dintre cele trei servicii divine care s-au format prin scindare clin slujba de toată noaptea, obişnuită în Biserica prim ară, prim a fiind Vecernia , iar a doua Miezonoptica. în ca­ drul privegherii antice, Utrenia se desfăşura în ultim a parte din declinul nopţii, adică spre revărsatul zorilor. O ra sau mai bine-zis vremea o iic iu ­ lui ei se vede in dicată prin însăşi den um irea de utrenie (ορΟρος, zorii zilei, aurora). Ea şi-a luat astfel numele, ca şi celelalte l a u r ] o bisericeşti, de 'a m o m entul zilei în care se oficia. Utrenia a mai purtat şi numele de laude (laudes, 7.1 vot), pentru m o tiv u l că o b u n ă parte clin oficiu îl formau 76. CI. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, op. cil. cap. 304. 77. Cf. Simion, arhi episco pul Tesalonicului, R ăsp un suri la între b ările ereu, întrebarea 17, P. G., CLV, 8G8, Uad. rom., p. 316.

u nui a r h i­

60 — psalmii de laudă, recitaţi la finele ei, adică tocmai spre faptul 'dimineţii. La acest serviciu div in se referea, desigur, P liniu cel Tînăr, cînd informa pe îm p ăra tu l Traian că creştinii obişnuiau să se adune într-o anu m ită zi «ante lucem» (înainte de ziuă), pentru a cînta un im n lu i Hristos, ca unui zeu 78. D in c an o nu l 27 al lui Ipolit (+ d. 235) şi din ju r n a lu l peregrinei Aetheria (Silvia, pe la 385 d. Hr.), rezultă că, în vechea practic ă creş­ tină, serviciul d iv in al dimineţii făcea parte din privegherea de noapte. El se desfăşura în intervalul desemnat sub den um irea de g a llic in iu m , după ch ip ul de împărţire a zilei civile. începea deci la p rim ul cîntat al cocoşilor (ad gallicinium , tempore, quo cănit gallus — I p o l it ; de p u llo primo, a pullo primo), deci cam cu două-trei ore înainte de auroră, ţin înd pină la ivirea zilei sau revărsatul zorilor (usque in luce ; ubi coeperit Iucescere), cînd, precum menţiona Aetheria, se intonau im nele d i m i n e ţ i i 7Э. Negreşit, in sistemul orariului solar, ora înc ep utu lu i varia du p ă anotimp, ea p u ţin d să fie 1, l 1 ·. după miezul nopţii în tim pul verii, între 3 şi 4 p r i­ m ăv ara şi toamna, iar iarna între 5 şi 6 80. A ceastă practică a Bisericii vechi cu privire la vrem ea oficiului U tre­ niei se găseşte confirmată pînă astăzi p rin numeroase expresii din în ­ seşi ru g ă c iu n ile ei, ca de exemplu : «Pomeneşte pe cei ce strigă către Tine noaptea» (rugăciunea \71) ; «Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cîn tă spre slava Ta...» (rugăciunea V-a) ; «...ne-ai chemat ca şi noaptea să ridicăm m îim lc noastre... şi ne dă no u ă să a ju ng em la în c e p u ­ tul zilei...» (rug ăciune a VIII) ; «...Cel ce ne-ai odihnit în som nul cel de noapte...» (rug ăciune a IV) ; «...că ne-ai odih n it pe noi în măsura nopţii c;ei trecute...» (rugăciunea VI) ; «de noapte m înec ă du h ul nostru către Tine, D u m n e z e u l nostru» (rugăciunea II şi III) ; «...dă-ne no u ă a vedea dim inea ţa şi ziu a întru bucurie» (rugăciunea III) ; «...primeşte ru g ă c iu ­ nile de d im in e a ţă (τάς ίωΰιΆς οεήσί'.ς) ale noastre ale tuturor, ca tăm îia înaintea Ta...» (rugăciunea V). D in aceste texte reiese clar că ru găciu nile Utreniei aveau loc în tim pul nopţii şi a nu m e du p ă ce s-a scurs prim a ju m ă ta te sau puterea ei, în care om ul îşi satisface nev oia im perioasă de odihnă. Se precizează chiar că este un oficiu înd e p lin it «de noapte» (έν. νον.τός όρΟρίζει... προς ϋέ ό Ρ>εοϋ in aşteptarea zilei propriu-zise, adică disrle-dimineaţă sau înainte de răsăritul soarelui. în practic a ierusalim iteană din a doua ju m ă ta te a v eac u lui al IV-lea, descrisă în ju r n a lu l Aetheriei, se disting dou ă părţi în serviciul dimineţii. Prima începea la m iezul nopţii sau, mai exact, în d a tă du p ă acesta şi anum e în a in te de cîntatul cocoşilor (ante p u llo r u m cantum) şi de v e n i­ rea episcopului la slujbă. Serviciul se c om p u nea din psalmi, imne, antifoane şi ru găc iu ni, la care participau asceţii, f e c i o a r e i şi credincioşii plini de r îv n ă , iar dintre membrii clerului n u m a i preoţii şi dia conii (cîte 2— 3) a nu m e desemnaţi sau de rînd la oficiu. R u g ă c iu n ile c ontinu a u astfel pînă ce începea să se crape de ziu ă (ubi coeperit lucescere), timp nimerit 78. Ca ius 'Plinius Secundus, Hpislola X, c, 90 (7). 79. SU viae vel p o iiu s A ctheriac P ercţjrlnalio ad lo ca sancta..., X X I V , 80. Cf. D o m SuUbert Baumer, Histoiro fiu B reviaire..., p. 25 şi 72.

1— 2, 8— 9.

— 61 — pentru a se cînta imnele dim ineţii («tune in cip iunt matutinos hymnos dicere»), La acestea din u rm ă se găsea însă de fa ţă.şi episcopul, care, înspre zilele de dumin ică, venea în biserică îndată ce ci'nta prim ul cocoş ; în aceste zile episcopul citea el însuşi o pericopă a Evangheliei, p r iv i­ toare la învierea D om nu lui. R u g ă c iu n ile începute in acest chip înainte de cîntatul cocoşilor şi c ontinuate p în ă la ziu a («ex ea hora usque in luce»), adică ceea ce n u m im M ie zonop tica şi Utrenie, mergeau deci în continuare una după alta, aşa cum se săvîrşesc p în ă astăzi. D u p ă m ăr tu ­ riile lui loait Casian, aceeaşi practică se obişnuia şi în bisericile E gip­ tului 81. Toată această slujbă avîncl· loc după miezul nopţii, adică în a doua jum ă ta te a ei, era considerată ca o rugăciu ne a dimineţii. Lucrul apare firesc, deoarece această parte a nopţii e$te înc lina tă spre dim ineaţă, aşa precum se găseşte considerată situaţia şi de către C o nstitu ţiile A p o s to ­ lice (cartea V III, 34), care recom andă ru găciu nile «la cîntatul cocoşilor, pentru că acest ceas vesteşte sosirea zilei, spre a face lucrurile lum inii». De aceea, ,pînă astăzi M ie zonop tica îm preună cu Utrenia, în care se in­ clude şi O ra întîi, reprezintă în cadrul servic iu lui bisericesc în cursul zilei ciclul slujbelor dim ineţii. Oficie rea lor în tim pul nopţii a rămas însă n u m a i o practică mînăstirească, în timp ce în bisericile din lume (parohii) ele sînt săvîrşite dimineaţa, du p ă răsăritul soarelui. Oficierea Utreniei în tim pul nopţii se obişnuieşte în parohii nu m a i cu ocazia privegherilor, îndeosebi spre sărbătoarea h ra m u lu i bisericii, dar în prima, iar nu în a doua jum ă ta te a nopţii. Servic iu l Utreniei se găseşte astfel atras spre Vecernie, M ie zonop tic a fiind omisă, precum deja am menţionat cu altă ocazie. Utrenia se mai menţine, de asemenea, ca un oficiu legat de noapte, dar tot in prima parte a ei, la serviciul deniilor din Postul M a re sau al Păresimilor. Ca serviciu pur al dim ineţii se practică însă în noaptea Paştilor, care reprezintă în istoria cultului creştin privegherea clasică, originea şi p rim ul model din care s-a inspirat oficiul privegherii la cele­ lalte sărbători. 2. V echea schem ă a o iic iu lu i şi m otivele ei de inspiraţie Pentru motive atît din ordinea naturală cit şi din cea supranaturală, instituirea u nui serviciu de ru g ăc iu n i în faptul dim ineţii s-a im pus în chip firesc Bisericii, pe de o parte ca jertfă «de mulţum ire Celui ce aduce lum ina şl Celui ce a risipit întu ne ricul în ş elăc iun ii şi ne-a dat lu m in a dreptei credinţe» 82, iar pe de alta ca cereri de har şi ajutor în legătură cu activitatea ce trebuie reluată în ziu a care începe. Iv irea zorilor sau a primelor semne ale răsăritului soarelui, care, topind întunericul, re­ varsă speranţa şi bucuria în spirite, a apărut în faţa conştiinţei creştine ca o parabolă sugestivă a bucuriei dăruite lum ii prin venirea M î n t u it o ­ rului, n u m it în textele bib lice şi în imnele bisericeşti «Soarele dreptăţii» (Mal. IV, 2) şi «Răsăritul cel de sus» (troparul Naşterii). Hristos, Soarele cel veşnic, «Soarele cel mai înainte de soare» (icosul din canonul Paşti81. V c 2 i loan Cassian, op. cit., cart. III, cap. 5 $i 6.

H2. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre siintele rugăciuni, cap. 299 (Iracl. rom. p. 197).

{

— 62 — lor) a răsărit lu m ii o dată cu naşterea Sa în peştera Betleernului. învierea Sa, aşa precum cîntă Biserica în canonul Paştilor, este, de asemenea, considerată ca un nou răsărit, după ce «a ap u s oarecînd în m orm înt», El, « L u m in a cea fără de a n i, din m ormînt trupeşte tuturor a strălucit» (peasna V il, troparul 4), «Hristos de voie pentru toti s-a jertfit ... şi iarăşi frumos din m o rm în t Soarele dreptăţii n o u ă ne-a strălucit» (peasna IV , troparul 3). Faptul că atît naşterea cît şi învie rea M în t u it o r u lu i s-au petrecut' noaptea, înainte de ziuă, a fost considerat astfel ca u n m o tiv în plus ele ordin istoric, pe lîn g ă cel simbolic, pentru care servic iu l Utre­ niei a fost rindu it la momentul corespunzător din noapte. «Este cu cale, zicea in e g ă ţu r ă cu acest subiect Simion, arh iepiscopul Tesalonicului, a se face noaptea închipuirea naşterii şi arătării M î n t u it o r u lu i cea după trup, de vreme ce noaptea s-a născut» 8:5. Pe de altă parte, Sfîntul Cipria n sublinia că «trebuie să ne rugăm şi dimineaţa, pentru că prin rugăciunea de dim ineaţă se pomeneşte învierea D om nu lui» 154. De aceea, Utrenia se referă la ivirea şi răspîndirea creştinismului,, adică la acea epocă din istoria misterului creştin, schiţată de Sfîntul Apostol Pavei in proza ritm ată din I Timotei III, 16 : «M are este Taina creştinătăţii : D um nezeu s-a arătat în trup, a fost adeverit de D uhul, a lot văzut de îngeri, a fost prop o vădu it popoarelor, lum ea a crezut în LI...». Intr-o fo rm u lă generală, se poate spune deci că Utrenia închipuieşte «in ccp utu l şi raza creştinismu ui» sr>, n u n u m a i sub forma v enirii efective sau a întrupării istorice a M în tu ito r u lu i, ci şi în faza răspîndirii Evangheliei Lui in lume. De această semnificaţie sim bolică se vede adînc inspirat întregul oficiu al Utreniei. In cea m ai mare parte însă ea este afirmată îndeosebi in imnele din rolul strănilor ,· faptul naşterii şi învierii Dom nului, precum şi răspîndirea credinţei, creştine prin eroii ei (apos­ toli, martiri, mărturisitori şi sfinţi), sînt celebrate intr-un ton de biruinţă prin numeroase genuri ale imnografiei creştine (tropare şi prochimenetropare, bin ecuvântări ale învierii, antifoane, canoane, lu m in în d e sau exapostilarii, laude şi voscresne sau stiluri ale înv ierii etc.), care îm p o ­ dobesc serviciul Litreniei mai mult decît al oricărei alte laude bisericeşti. O ficiu l liturghisitorilor în rînduiala Utreniei, aşa cum se afla întocmită aceasta spre finele epocii primare din istoria Bisericii, se găseşte consemnat sub formă schematică în cartea V III, 38 şi 39 din C o nstitu ţiile Apostolice. D u p ă p salm ul dim ineţii (Παλμός ορθρινός, în Constituţiile Apostolice, II 59), diaconul rostea o ectenie pentru catehumeni, energumeni, pentru candidaţii la botez şi penitenţi, caro erau apoi concediaţi. Urm a îndată ectenia dia c o n u lui pentru credincioşi (cei botezaţi), ia finele căreia episcopul rostea rugăciu nea de m u lţum ire a dim ineţii (ευχαριστία ορθρινή); iar adresindu-se către «Dumnezeul du hurilor (N um. X V I , 22) şi a tot trupul..., Cel ce a dat soarele spre stăpînirea zilei, luna şi stelele spre stăpînirea nopţii», el cerea : «însuţi şi acum caută spre noi cu ochi binevoitori şi primeşte m u lţum irile noastre de d im inea ţă şi ne miluieşte... 83. ib/riom, cap. 309 (Irad. rom., p. 205). 84. Sf. Ciprian, op. cit., col. 559. 85. Dr. Vasile Mitrof,anovici şi Dr. T. Tcirnavstlii, op. cit., p. 422.

i

i 1 I ; : ;

[ щ f j j j

; !■ !

ί

'■ [ ! j %

j ;

; > j

i '

— 63 — Tu cel veşnic şi nemuritor, Care prin Hristos ne-ai dăruit fiinţă şi tot prin El ne-ai dăruit şi fericirea, însuţi şi acum ne învredniceşte p rin El şi de viaţ;a v e ş n ic ă » (cap. 38). D ia c o n u l in v it a d u p ă aceea pe cei p re z e n ţi să-şi

plece capetele, pentru ca episcopul să le citească rugăciunea pentru p u ­ nerea m iin ilo r de dim inea ţă (χειροθεσία ορθρινή), paza şi păstrarea lor «în pietate şi dreptate». A c u m adunarea înceta, fiecare p utînd să plece după ce diaconul anu nţa «ieşiţi în pace» (cap. 39). Este p rob ab il că î n a ­ inte de aceasta se c în ta dox ologia cea marc («Mărire in tru cei de sus lui Dumnezeu...»), care se găseşte consemnată în cartea V II, 47 a aceleiaşi colecţii bisericeşti, im n pe care Sfintul A tanasie cel M a re îl recom andă să fie cîntat dim ineaţa, afară de Psalm ul L X II, ş.a. 4l!. S-ar putea spune că, în principiu, această schemă se găseşte in concordanţă cu însemnările A etheriei despre serviciul d im ineţii la Ierusalim, în a doua ju m ăta te a veacului ai lV-lea. în această perioadă încă flu id ic ă a c ultulu i creştin, nu dom nea pretu­ tindeni o uniform itate absolută, dusă p în ă la am ănunte, în serviciul laude.'or bisericeşti ; dar, prec u m rezultă din mărturiile S im ţu lu i V asile cel M a re 87 şi a e lu i lo a n C asian S8, afară de Psalm ul L X II se m ai citeau la serviciul de dim ineaţă şi Psalmii L şi L X X I X . R înd uiala din C o nstitu ţiile A postolice nu se opreşte insă asupra acestor am ănunte, ea fiind preo­ cupată in special de rolul liturghisitorilor, aşa precum am remarcat in legătură cu Vecernia. 3. P rin cip iile generale ale p la n u lu i a c iu a i al o iic iu iu i Planul aplicat în forma dezvoltată de astăzi a Utreniei este condus în liniile lui generale cle aceleaşi principii ca şi cel al Vecerniei. M u lte din consideraţiile făcute în studiul nostru privitor la aceasta din u rm ă fiind deci v alabile şi în cazul Utreniei, nu ne vom mai opri asupra lor în capitolul de faţă. Negreşit, elementele care alcătuiesc conţinutul p la ­ n u lui Utreniei au fost alese şi rînduite în concordanţă cu semnificaţia de la baza acestei laude bisericeşti. V ariantele impuse acestui cuprins, pentru adaptarea oficiului la calendarul a n u lu i liturgic, au dat naştere in practică la grade diferite de solemnitate în săvîrşirea lui. în conse­ cinţă, se d e o s e b e s c : a) Utrenia de toate zilele, adică din zilele din cursul s ăp tăm în ii în care nu se în tim p lă vreo sărbătoare ; b) Utrenia dum inicii, pe care, prin analogie cu Vecernia mare, am putea-o n u m i Utrenia mare ; ca o altă fo rmă a acesteia poate fi consi­ derată : c) Utrenia oficiată în bisericile minăstireşti la priv egherea de noapte şi în legătură cu diferite sărbători. Ultimele două feluri ale oficiului Utreniei sînt, am putea spune, aproape identice. Deosebirea din tre ele nu are decît însem nătatea unei 86. De Virg in ita te , atrib uita Sf. A ta n a sie cel Mare, P. L., X X V I I I , 2G5. 87. Sf. Vasile cel Mare, E pistola 207 către clericii din Ncocezarcea, nr. 3, P. G·, X X X I I , 764. 88. Op. cil., cart. III, cap. 6.

— 64 — simple nuanţe, marcată, precum vom vedea, pe de o parte p rin om iterea începutului obişnuit: al Utreniei, cind ea este oficiată la priveghere, iar pe de altă parte prin înlocuirea, in aceste ocazii, a anum itor im ne ale duminicii cu altele, potrivite cu caracterul sărbătorii. La baza tuluror acestor feluri ale oficiu lui stă de fapt rîndu ia la U tre­ niei din zilele de rînd ale săptămînii, care, în comparaţie cu celelalte, se caracterizează în cea mai mare parte printr-o im nologie sim plificată nu nu m a i cantitativ, ci şi in solemnitatea executării ei, deoarece multe din compoziţiile cîntate la Utrenia mare sînt n u m a i citite la cea de toate zilele, ca de exem plu : canoanele, laudele şi doxolo gia mare. Chia r p e n ­ tru cele intonate se folosesc la Utrenia de toate zilele u n tact m uzical mai grăbit (irmologic). Caracteristica Utreniei din diferitele ocazii şi anumite aspecte ale s e m n ific a ţie i fu nd am enta le stînd în legătură cu im nologia vor face o b ie c tu l capitolului referitor la «Serviciul stranei explicat». Ca atare, în c o n fo rm ita te cu scopul ce ne-am propus, aici nu vom urmări oficiul Utre­ niei decît în rînduiala sa schematică, oprindu-ne din cînd în cînd asupra anumitor părţi din rolul stranei numai în măsura în care se găsesc într-o strinsă legătură do completare a sensului cu partea liturghisitorilor sfinţiţi. Despre r o ’ul preotu lui se poate spune că, în principiu, el constă în cea mai mare parte din ectenii mici, ale căror ecfonise v in ca o în c o ro ­ nare a părţilor executate la strană. Ca atare, aceste ecfonise sînt c o m ­ puse fiecare in sensul temei sau ideii principale, pe care se găseşte b r o ­ dat grupul de ru g ăc iu ni sau de cîntări cărora le urmează ecteniile res­ pective. Aşa, de exemplu, ectenia după «Binecuvîntările învierii» se î n ­ cheie cu ecfonisul : «C ă s-a b in ec uv înta t numele Tău şi s-a proslăv it împărăţia Ta...» ş.a.m.d. în stadiul ei actual, se pot distinge trei părţi în rînduiala Utreniei. Cea dinţii dintre acestea are, propriu-vorbind, caracterul u n u i p ro im io n sau introduceri, care nu constituie un element absolut esenţial al o fic iu ­ lui, puţind să lipsească în anum ite ocazii, precum deja am menţionat. Această p rim ă parte se săvîr.şeşte în continuarea M ie zonopticii. D up ă ecfonisul ecteniei de la finele acesteia din urmă, preotul intră în altar şi deschizînd perdeaua sfintelor uşi, ia cădelniţa şi stînd înaintea sfintei mese cu faţa spre răsărit şi cu capul acoperit începe oficiul Utreniei, rostind fo rmula «Binec uv înta t este D um n ezeu l nostru...». Săvîrşirea serviciului d iv in constituie o atribuţie exclusivă a p reo­ ţiei. Fără îndoială, credincioşii se alătură sau se unesc şi ei la oficiile bisericeşti, dar în acest chip ei participă num ai, sau conlucrează ; cel ce le aduce sau le înfăţişează D o m n u lu i şi susţine. înaintea Lui r u g ă c iu ­ nile c om unităţii este preotul. De aceea, oficiul d iv in public se începe numai cu bin ec uv înta rea preotului, «care închipuieşte pe Hristos, de la Care are preoţia» 89 şi de asemenea tot el este cel căruia i se cuvine să-l încheie. în practica bisericească se face totuşi o excepţie în fe gătu ră 89. Simion, (Irad. rom., p. 199).

arhiepisco pul

Tesalonicului,

Despre

sfintele

ru g ăciuni,

cap.

.304

— 65 — cu Miezonoptica, îngăduin du-ne ca. In lipsa preotului, rugăciu nile ei să poată începe după ce cineva din cei de faţă a rostit : «Pentru rugăciu nile Sfinţilor Părinţilor noştri, D o a m n e Iisuse Hristoase, D um nezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.» 00. N u este greu de observat însă că serviciul M i e ­ zonoptic ii se mărgineşte în cea mai mare parte la ru găciu ni ce se rostesc la strană, preotul găsindu-se astfel încadrat el însuşi în regula obştească a pietăţii, fără să aibă- un rol pronunţat de mijlocitor sau de îndeplinit acţiuni liturgice, prin care i ă reprezinte simbolic pe M în tu ito r u l în vre­ u nu l din momentele operei Sale. Ceea ce primează deci în serviciul de la miezul nopţii este caracterul său de exerciţiu de devoţiu ne pentru cei îndeosebi rîvnitori. De aceea, s-a găsit cu cale că este cazul să se facă pogorămînt, ru găc iu nile din această vreme p u tîn d să înceapă în cili pul amintit, cind se în tim p lă să nu poată fi de faţă un preot la o astfel de oră sau între schim nic ii care trăiesc retraşi departe de obştea mînăstirii. în acest caz, ei se îndreaptă către M în tu ito r u l şi-I in vocă b in e c u ­ vântarea, pentru ru găc iu nile Sfinţilor Părinţi, «între care se în n u m ără arhierei şi p r e o ţ i» 91. O astfel de regulă, avînd la bază c om uniunea d in ­ tre cele două părţi ale Bisericii sau com uniunea cu sfinţii, nu contra­ zice p rin cip iul stabilit în general pentru începerea oricărui oficiu bise­ ricesc prin bin ecuv întarea preotului. 4. P r o i ni i o ri Pentru motivele expuse, această din u rm ă regulă este aplicabilă nu nu m a i în cazul M ie z o no p tic ii, ci şi la toate acele oficii «ce se lucrează fără epitrahil, cîte sînt obişnuite la m înăstiri a le face preoţii, la Miezonoptică, la Ceasuri şi la Pavecerniţă» l,L>. Utrenia însă, ca şi Vecernia, implicînd un pronunţat rol de solitor al preotului şi ceremonii în care el reprezintă pe M în tu ito r u l, oficiu l lor trebuie să fie săvîrşit de preot şi să înceapă prin b in ec uv înta rea dată de dînsul. Orice oficiu public este deschis astfel printr-o fo rm u lă corespunzătoare, rostită de preot spre lauda lui Dumnezeu. Aceasta înseam n ă şi «Binecuvîntat este D umnezeul nostru...», căci verbul «a b in ec uv înta », întrebuinţat în lim b a ju l liturgic la adresa lui Dumnezeu, are înţelesul de a lăuda, a slăvi, ca de altfel şi în textele bib lice (Liica I, 64, 68 ; II, 28 ; lacov III, 9 ; I Petru I, 3 ; Rom. I, 25 ; IX , 5 ; I Cor. X I V , 16 ; II Cor. I, 3 ; XI, 31 ; Efes. 1/3 ; Apoc. IV, 12, 13 ; VII, 12 etc.) ;j:i. «Ca slujitor al lui Dumnezeu» (II Cor. VI, 4), ca unul ce prin hiroto nie este pus de Hristos însuşi «în slujba Sa» (I Tim. I, 12), se cuvine ca, la în c ep utu l oricărui serviciu divin, preotul mai întîi să binecuvînteze, adică să laude sau să slăvească pe Dumnezeu, adică pe Tatăl şi pe Fiul şi pe D u h u l Său cel Sfînt. O dată cu rostirea formulei de bin ecuvîntare pentru deschiderea oficiului Utreniei, preotul începe cădirea mare întocm ai ca la Vecernie, iar strana urm ează în acest timp rîndu iala rugăciunilor înscrisă în Oro90. Ibidem , cap. 305. 91. Ibidem . 92. Id e m , R ăsp unsuri la Între b ările u n u i arhiereu, cap. 17 (trad, rom., p. 3 ) G). 93. A se vedea sensurile cuvint elo r εύλογέο), εύλογιτός şi ευλογία în Vechiul şi Noul Testament la Erchard Kittel (în colaborare), T hcologischcs W orlerbuch zum N c uqi i Testament, vol. II, p. 751— 763). L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 5

— 66 — login. în recitarea acestora, trebuie să se respecte însă un a nu m it ritm,

potrivind ca ciiefu 1 să term ine «Tatăl nostru» atunci cînd; preotul s-a înapoiat cu căditul din nartică în m ijlo c u l naosului, pentru ca să ros­ tească aci ecfonisul «Că a Ta este împărăţia...». El su bliniază lauda din ■această doxologie cădind spre răsărit de trei ori, adică de ^fiecare dată cînd p ronunţă nu m ele persoanelor Sfintei Treimi. Continuând apoi c ă ­ direa p în ă în altar, unde o termină, preotul aşteaptă înaintea sfintei mese p înă ce s-a încheiat la strană recitarea troparelor din O ro lo g iu . Rosteşte apoi ectenia «Miluieşte-ne pe noi, D umnezeule , după mare mila Ta·..», în care se fac ru găciu ni pentru căpetenia bisericească şi cea ci­ vilă, cădind de trei ori la rostirea fiecărui alineat, afară de eefonis. înălţarea prim elor rugăciuni de dim ineaţă, în Biserica creştină, răs­ punde pcrfect în d e m n u lu i Sfîntului Apostol Pavel din prim a sa Epistolă către Timotei II, 1— 2 : «...Mai întîi de toate sa faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri şi m u lţu m iri pentru toţi oam enii : pentru conducăto ri şi pentru toţi cei ce sînt în dregătorii, ca să ducem v ia ţă liniştită şi 'netulburată, în toată cuvioşia şi curăţia». Cu ecfonisul «Că Dum nezeu milo stiv şi iu bitor de oameni eşti...» al acestei ectenii se încheie prima parte a Utreniei, care este un fel de exor­ diu, com un Utreniei din zilele obişnuite de peste săptăm înă, celei din zilele de du m in ic ă şi sărbători fără priveghere. A ceastă parte de la î n ­ ceputul Utreniei se omite însă la priveghere. 5. Ce/e 12 ru g ă c iu n i şi serviciul im ediat urm ător A d e v ăra tu l oficiu al Utreniei, sau Utrenia propriu-zisă, începe abia acum, cu a doua parte a ei, pentru care strana cere bin ecuvîntarea spe­ cială a preotului : «întru numele D o m n u lu i binecuvîntează, părinte». Preotul începe în d a tă serviciul părţii a doua, prin intonarea solem nă a doxologiei «Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi făcătoarei de viaţă şi ne­ despărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea...», cădind în acelaşi timp de trei ori in c h ip ul crucii, înaintea :Ţintei mese, «întru slava Sfintei Treimi» ,J4. La priveghere, Utrenia începe de-a dreptul prin această binecuvîntare, pe care preotul o dă îndată d u p ă fo rmula «Binecuvîntarea Domnului... cu al Său har...», de la finele Litiei. Ca răspuns, la strană se rosteşte, «cu evlavie şi cu frica lui D u m ­ nezeu» 95, cîntarea care a răsunat prin graiul îngerilor la naşterea Mîntuitorului : «Slavă întru cei de sus lui D um n ezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Semnificaţia ofic iu lui Utreniei apare astfel dintru început exprimată lămurit, prin însăşi această doxologie îngerească' în timp ce la strană se continuă c i1 rea celor şase psalmi ai Utreniei, după rînduiala din O ro lo g iu , preotul îşi descoperă capul şi începe citirea în taină a celor 1.2 ru g ăc iu n i din Liturghier, a căror urzeală se desfăşoară în general în spiritul aceloraşi dispoziţii sufleteşti din psalm ii Utreniei. Făcîndu-se ecoul sim ţirii religioase şi al dorinţelor comunităţii, expri­ mate în lectura acestor psalmi, preotul este în acelaşi timp şi. solitorul ei, «aducind rugăciuni e de dinjineaţă prin sine lui Dumnezeu, căci prin 94. Simion, arhiepiscopul Tescilomcului, Despre 95. O ro log iu.

siinle le

ru g ăciu n i,

cap.

309.

preoţie se săvîrşesc toate» !,ϋ. Se c uvine deci ca, la înălţarea acestor rugăciu ni, să se afle în condiţiile u nei depline concentrări sufleteşti, pătrunzîndu-se adine de sensul fiecăruia din motiv ele euhologice pe care le parcurge cu ochii şi cu minte a. El se roagă pentru toţi cei ce se află prezenţi în biserică la r u g ă c iu n ile de dim ineaţă, precum şi pentru toţi credincioşii care 1a. acea vreme se găsesc în orice parte a pămintului, cu diferite îndeletniciri (rug ăciune a V). Lău dînd pe D u m n e z e u şi m ulţum indu-I pentru că ne-a în g ă d u it să gustăm din odihna nopţii şi ne-a ajutat să ne trezim pentru ru g ă c k m c , el se roagă ca D um n ezeu să-şi aducă amin te de fiecare şi de toţi laolaltă, fiindu-le ajutor şi sprijinitor pentru sfărîmarea îm p o triv ito rilo r văzuţi şi nevăzuţi. A p elează totodată la bin ecuvîntarea şi h aru l div in , pentru ca, prin lum inarea ochilor minţii şi curăţia inim ii, să a ju n g ă fiecare a se feri de păcat şi a conlucra la m întuirea lui. Făcînd apoi mărturisiri de pocăinţă şi cereri de iertare pentru. întreaga comunitate, se ro agă pentru primirea ru găc iu nilor î n ă l ­ ţate şi, ca pe toţi să-i arate «fii ai lu m in ii şi ai zilei», adică ai lui Hristos, pe care trebuie să-L aibă în i n i m i !)7, răsplătindu-i cu darurile bunătăţilor Sale. Ca şi la Vecernie, u ltim a din aceste ru g ăc iu ni se înfăţişează ca o sinteză a conţinutului celorlalte 11 din ainte a ei : «Lăudăm, cîntăm, binec u v în tă m şi m u lţu m im Ţie D u m n ez eu l părin ţilor noştri, că ai depărtat umbra nopţii şi iarăşi ne-ai arătat lu m in a zilei. Ci ru găm bunătatea Ta : m ilostiv fii faţă de păcatele noastre şi primeşte rugăciunea noastră întru mare milostiv irea Ta, că la Tine scăpăm, D um n ezeu l cel m ilo stiv şi atot­ puternic. Străluceşte in tru in im ile noastre soarele cel adevărat al drep­ tăţii Tale ; lum inea z ă m inte a noastră şi simţirile toate le păzeşte, ca, u m b lîn d în zi cu bună- cuviinţă pe calea poruncilor Tale, să a ju ng em la viaţa veşnică, pentru că la Tine este izvorul vieţii, şi să ne înv rednicim a fi întru desfătarea lu m in ii Tale celei neapropiate. Că Tu eşti D um nezeul nostru şi Ţie mărire în ă lţă m : T a tălu i şi Fiului şi S fintului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor». Însemnările din L itm g h ie r şi din O rologiu, recom andă ca citirea acestor ru g ă c iu ni să înceapă abia după ce s-a rostit «Slavă... Şi acum...» la finele celui de-al treilea psalrn al Utreniei, cînd preotul trebuie să iasă din altar in faţa sfintelor uşi. D u p ă obiceiu l practicat însă îndeobşte şi consemnat in unele m anuale, preotul începe să le citească fiind încă 111 altar, o dată cu citirea p rim ilo r psalmi, continuindu-le apoi afară din altar, du p ă al treilea psalm. A c eastă rin d u ia lă se găseşte pe de o parte în concordanţă cu rolul p reo tului de susţinător al cererilor şi r u g ă ­ ciu nilor comunităţii, iar pe de alta îi lasă răgazul necesar unei ru găciu ni în spirit de reculegere. Ţinîndu-se pe linia sem nificaţiei Utreniei, preotul nu apare de la început în faţa uşilor împărăteşti, ci în cursul citirii psalmilor, a m intind astfel tim p u l în care a fost aşteptată venirea lui Mesia, Lum ina care a fost descoperită n ea m u rilo r la plinirea vremii. Caracterul sacerdotal al acestor ru găc iu ni este su bliniat în chip particular în unele părţi prin 96. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, 97. Cl. SF. Ciprian, De oralioi\e, 25.

Despre

slinle le

ru g ăciuni,

cap.

309.

— 68 — faptul că preotul le înalţă fiind înv eşm întat n u n u m a i în epitrahil, cum este practica cea mai răspindită, ci şi în felon 9S. Precum se constata din manuscrisele dintre veacurile al X-lea — al Xl-lea şi al XilI-lea — · al XlV-lea, nici n u m ă r u l acestor ru g ăc iu n i, care a varia t între 1 şi 14, nici ordinea, nici locul aşezării 'lor în rîn d u ia la Utreniei nu au fost întotdeauna şi pretutindeni absolut la iei cu cel de astăzi ;,u. N u m ă r u l de 12 ru găc iu ni pare să fi fost indicat de n u m ă r u l orei 12, cu. care se încheie noaptea, în clipa în care se arată soarele, în sis­ temul îm părţirii in 12 ore a tim p u lu i de la un apus la un răsărit de soare. în D u m in ic a Paştilor şi în zilele S ă p tă m în ii Luminate, cele 12 r u g ă ­ ciuni ale U treniei nu se m ai citesc, rîndu ia la ei fiind înto cm ită în în tr e ­ gime pentru aceste ocazii în scopul special de a vesti şi a sărbători marea minun e a înv ierii D o m n u lui şi de a exprima accentele de a dîncă bucurie ale creştinătăţii. In restul anului, odată terminată citirea celor şase psalmi la strană şi a rugăciunilor Utreniei, preotul îşi acoperă capul şi, în locul în care se găseşte în faţa sfintelor uşi, u nifică şi sistematizează rugăciunea com unităţii prin rostirea ecteniei mari, la care credincioşii participa prin răspunsul «D oam ne miluieşle». Dispoziţia lor sufletească se găseşte pregătită în acest scop prin lectura psalmilor, care propriu-zis nu sînt ru găc iu ni directe, ci în cea mai mare parte cugetări şi reflecţii religioase, m ărturisiri şi dorinţe exprimate sub forma personală sau in ­ d iv idu a lă. Prin eetenie se afirmă precis spiritul comunitar, care fo rmează caracterul specific al cultului d iv in public creştin. M a i departe, oficiul decurge în nota s im bolism ulu i caracteristic Utreniei. O astfel de notă este marcată prin însuşi aparatul extern al serviciului, căci deja în tim p u l ecteniei mari, precum su blinia z ă Sim ion, arhiepis copul Tesalonicului, se aprind toate făcliile, pentru a a m in ti slava lui D um n ezeu , care a strălucit peste păstori, cînd li s-a arătat îngerul vestindu-le N aşterea D o m n u lu i 100 (Luca II, 9). La acest ev enim ent se referă troparul-prochimen «D um nezeu este D o m n u l şi s-a arătat nouă, b in e c u v în ta t este Cel ce vine intru numele D o m n u lu i» (Ps. C X V I I , 26, 27), pe care încep să-l cînte stranele îndată după ce preotul a rostit ecfo­ nisul ecteniei mari şi a intrat în altar. U u rm înd regulile din Tipic, stranele c ontinu ă să intoneze celelalte tropare, p rin care se preamăreşte e v e n i­ mentul serbat în legătură cu opera d iv in ă pentru mîntuirea o m u lu i prin lisus Hristos, sau faptele persoanelor sfinte, ca roade ale v e n ir ii lui Hristos în lume. în acest timp preotul face pregătirile cuvenite pentru im brăcarea tuturor veşmin telor liturgice, în \^ederea lucrărilor Proscomidiei, dacă du p ă Utrenie va urm a Liturghia. La strane se continuă citirea catism elor clin Psaltire. îm p re u n ă cu sedelncle respective, preotul rostind printre ele ecteniile mici din Liiu rgh ier (prima cu ecfonisul «Că a Ta este stăpînirea...», iar a d ou a cu ecfonisul «Că D um n ezeu b u n şi iubitor de oam eni eşti...»), dacă este s îm ­ bătă ori sărbătoare, «înainte» ori «după serbare» ; în celelalte zile obiş98. Vezi în se m n ăr ile de lipic de la încep utul L itu rg h ie ru lui, eci. Bucureşti, 1902 1950 etc., cu privire la Utrenie. 99. Vezi textul .şi schema diferitelor .numuscrise la Am brozios Stavrinos, op. cit., p. 85— 102. > 100. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Despre sfintele ru g ăciuni, cap. 309.

J

— 69 — nuite din cursul săp tăm înii, aceste ectenii nu se zic. Perdeaua uşilor î m ­ părăteşti stă închisă în tim pul citirilor din Psaltire, începîn d anume după cîntarea troparelor de la «D um nezeu este Domnul...». In zilele obişnuite de peste săptămînă, partea a doua din slujba Utreniei se încheie cu Psalmul L («Miluieşte-mă, Dumnezeule , după mare mila Ta...»). In zilele de sărbătoare însă ea este mai boqată. Astfel, d u ­ minica, după ectenia de la sfîrşitul ultimei catisme, urmează la strană Binecuvintăril-e în v ie rii, tropare precedate de stihul 1.2 al Psalmului C X V U I («B inecuvîntat eşti, Doamne...»), în care se descriu împrejurările şi se amintesc personajele menţionate de Sfintele E vangh elii în legătură cu învierea D o m n u lu i. în tim pul cin tării acestor imne, preotul face cădire mare, în c h ip u in d în acest fel şi aromatele pe care le aduceau cu ele mironosiţele, spre a completa ungerea trup u lui D om nu lui. La sărbătorile cu polieleu, cădirea mare începe o dată cu m ărim u rile , preotul fiind î m ­ brăcat şi cu felonul, dacă Utrenia se săvîrşeşte în cadrul privegherii de noapte. In unele părţi, dar mai ales în bisericile din mînăstiri, solem ni­ tatea Utreniei de la priveghere este accentuată în acest m om ent prin scoaterea icoanei sărbătorii pe analog, în m ijloc u l bisericii. A nu m e, la începutul «m ărim urilor», preotul îmbrăcat în felon şi precedat de diacon cu cădelniţa, iar afară clin altar şi de purtătorul de sfeşnic, iese prin uşile împărăteşti, purtind icoana pe care o aşază pe analog ; după ce o cădeşte împrejur, face apoi cădirea rnare începîn d din altar. 6. P roch im e nu l şi E va ng h elia Înv ierii C înd s--au încheia t «bin ecuvîntările» şi «m ărim urile», dia conul sau preotul rosteşte ectenia mică, cu ecfonisul «Că s-a bin ec uv înta t numele Tău...», du p ă care se începe la strane cîntarea antifoanelor respective. La sfîrşitul acestora, preotul sau diaconul, deschizînd sfintele uşi, rosteşte «Să lu ă m aminte, înţelepciune !», pentru ca la strane să se răspundă cu intonarea p ro c h im e n u lu i. Potrivit p rin cip iulu i aplicat la Vecernie în le­ gătură cu acest stih, trebuie să ne aşteptăm la o lectură biblică, într-adevăr, în zilele de d u m in ic ă şi sărbători se citeşte aşa-numita Evanghelie a U treniei. D um inic a , ea este una din cele 11 pericope desemnate sub numele de «Evanghelii ale învierii», pentru că ele istorisesc învierea M în t u it o r u lu i sau u na din arătările Lui după înviere m . Introducerea în vederea lecturii Evangheliei Utreniei este pregătită printr-o serie de formule. în p rim u l rînd, du p ă ce s-a încheiat la strană cîntarea p roch im e­ nului, preotul sau diaconu l dă înd e m n u l « D o m n u lu i să ne rugăm», iar după răspunsul credincioşilor preotul intonează ecfonisul « C ă sfînt eşti Dum nezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti...». Stranele, la rîndul lor, se asociază la pregătirea dispoziţiei sufleteşti a credincioşilor în vederea ascultării Sfintei E vanghelii, cintind «Toată suflarea să laude pe D o m ­ nul...», pe D o m n u l Hristos, Soarele dreptăţii, Cel ce iarăşi frumos ne-a 101. Cele 11 pericope ale Învierii, extrase din textul Evangheliilo r $i qrupato in ordinea succesiunii lor, se a i i й aşezate in partea do la finele Evangheliarului. Citirea lor urmează şi se reia succesiv în cursul anului lilurgic, în ordinea d u m i n i ­ cilor, care decurg de la D u m inic a Tuturor Sfinţilor, afară de cele şapte duminici din timpul Penticostarului (Cincizecimii), cîn d este înto cmită o altă ordine pentru citi­ rea lor, Cf. Dr, Vasile Mitro fa n ov ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 5-19.

— 70 — strălucit din m ormînt. D iac on ul ori, în lipsa lui, preotul stăruieşte din nou asupra stării de suflet cu care se cuvine să mtîmpină.m vestea cea buna, stare de suflet ce trebuie s-o cerem în har de la D om nu l. De aceea î n d e a m n ă : «Şi pentru ca să ne învrednicim noi» (să fim învredniciţi, adică să fim socotiţi vrednici) «a asculta Sfînta Evanghelie , pe D o m n u l D u mn e z eu sa-L rugăm». Pentru că ascultarea Sfintei Evanghelii face n e ­ cesară încordarea sau concentrarea întregii noastre fiinţe, diaconul- ori preotul a d a u g ă : «Înţelepciune! Drepţi să ascultăm Sfînta E v a n g h e lie i» , preotul dorind, urînd sau mai bine-zis cerînd «Pace tuturor» sufletelor, în aceste clipe. A b ia acum, după această stăruitoare pregătire, se anunţă locul sau autorul din care este aleasă pericopa respectivă : «Citire din Sfînta Evanghelie de la ...» (numele evanghelistului). D u p ă in tonarea doxol ogi ei mici, cu care poporul i n t î m p i n ă acest anunţ, preotul citeşte textul pericopei evanghelice, iar la sfîrşit stranele dau slavă lui D u m ­ nezeu prin aceeaşi formulă doxologică, pentru mărirea arătată de El prin înviere. Ca şi ritualul v ho d u lu i de la Vecernie, citirea Evanghelie i învierii constituie u n adevărat episod înăuntrul Utreniei de dum inică. E v a n ­ ghelia din această zi formează, am putea spune, nucle ul în jurul căruia se găsesc coordonate toate ceremoniile (acţiuni, im ne şi ectenii) ce u r ­ mează pînă la catcivasii. R în d u ia la acestora se află inspirată de p reocu­ parea de a sim boliza unele a m ănunte în legătură cu actul istoric al î n ­ vierii D om nului, precum şi dispoziţia pe care ea a determinat-o în sufle­ tele creştine. Astfel, se cuvine să remarcăm în p rim ul rîncl că E vanghelia Utreniei este citită de către preot, iar nu de diacon, cum se obişnuieşte la Liturghie ; trebuie sa adău găm , de asemenea, că în tim p u l lecturii ei preotu1 nu stă cu faţa spre credincioşi, între uşile împărăteşti, ca la Li­ turghie şi la Utrenia din zilele de sărbătoare, ci pe latura de m ia z ă ­ noapte a sfintei mese. C itind d in ăun tru l altarului E vanghelia Utreniei din duminici, preotul aminteşte în acest chip că învierea M în t u it o r u lu i nu s-a petrecut în faţa lum ii, ci înainte de zori, deci încă noapte fiind. Pe de altă parte, stînd pe latura de miazănoapte a sfintei mese, el închipuieşte pe îngerul pe care femeile mironosiţe l-au v ăz u t şezînd în dreapta mormîntului (M arcu X V I, 5) şi vestindu-le învierea, căci sfînta masă sim bo­ lizează între altele şi m o rm în tu l în care a fost pus şi din care apoi a înviat D o m n u l 102. N u m a i în D um inic a Paştilor, cînd Utrenia se s ă v îr­ şeşte noaptea, a v în d o semnificaţie, rînd u ia la şi solemnitate cu totul aparte, E vanghelia ei se citeşte nu nu m a i afară din altar, ci afară din sfîntul locaş, în faţa lui şi în m ijlocul credincioşilor, a m in tin d astfel î n ­ treaga mişcare produsă între Apostoli şi ucenici de vestea în v ierii D o m ­ nului, care a u m p lu t de bucurie inim ile tuturor credincioşilor. R în d uiala Utreniei din dum inici stăruie sub diferite forme asupra simbolizării învierii D o m n u lu i, aşa cum este în p rim ul rînd p rin cîntarea «învierea lui Hristos văzînd, să ne închinăm Sfîntului D o m n u lu i Iisus...»; acest imn, deşi se poate inton'a'şi ψ strană, de regulă este totuşi executat 102. Cf. Sf. Gh e rm an I ol Constnn tinopolului, Expunere despre biserică, şi stu ­ diu mistic despre Liturghie, P. G., X C V I I I , 388 С şi Simion, arhi episco pul Tesalonicului, Despre tîrnosirea siin te i biserici, cap. 132 (in trad, rom., op. cit., p. 122).

— 71 — ele preot în altar, întrucît el co n tin u ă .astfel rolul îngerului în vestirea acestei mărite m inun i, prin care s-a arătat puterea .dumnezeiască a M î n ­ tuitorului. E vangheliile învierii relatează deci un fapt legat strict de per­ soana M întuitorulu i, a Cărei reprezentare în serviciu d iv in public apar1ţine nu m a i preoţiei, adică arhiereului şi preotului. Ca atare, aceste E v a n ­ g h e l ii nu pot fi citite de către diacon, întrucît, precum vom vedea îndată, 'in ceremoniile ce se desfăşoară după citirea Sfintei Evanghelii preotul apare în rolul M în tu ito r u lu i, Care iese din mormînt. Pericopele e v a n ­ ghelice de la liturghie şi de la Utrenia sărbătorilor expun in general î n ­ văţăturile şi actele dJ.n activitatea p u b lic ă a M în tu ito r u lu i, pe care le-au propovăduit după Eli Apostolii, ucenicii, misionarii şi clericii de toate gradele. De aceea, E va ngh eliile ele la Liturgh ia şi Utrenia din orice săr­ bătoare de sfinţi sau|praznice le poate citi diaconul, cu binecuvîntarea arhiereului sau a preotului. întrucît predica şi în general activitatea M î n ­ tuitorului au avut uni caracter public, pericopele evanghelice, din u lt i­ mul gen se citesc în fate poporului, adic ă dintre sfintele uşi. Sub impresia m in u n ii vestită prin E vanghelia învierii ori a faptelor şi înv ăţătu rilor dumnezeieşti din pericopele de la Utrenia sărbătorilor mari, sufletul credincios este pătruns de un adine sentiment de smere­ nie în faţa nemărginite'] puteri şi înţelepciuni a Fiu lui lui Dumnezeu, sentiment care se traduce prin recitarea 1a strană a Psalmului L («Miluieşte-mă, D umnezeule , după mare mila Ta...») ; duminica, aceasta consti­ tuie în acelaşi timp şi o pregătire sufletească a credincioşilor, spre a întîm pina cu in im a curată pe M î n t u it o r u l înviat. Intr-adevăr, preotul acoperindu-şi. capul în acest timp, ia în m îin î sfînta Carte şi ţinînd-o la piept, cind aude pasajul «că iată a dev ăru l ai iubit» din Psalm ul L, iese cu ea prin sfintele uşi, precedat, de aci înainte de p urtătorul de sfeşnic şi ajunoînd în m ijloc u l naosului o aşază pe. analog. In acest chip, el reprezintă şi ne arată pe Hristos, Soarele dreptăţii, «Cel ce iarăşi frumos din m o r­ mînt nouă ne-a răsărit». «Preotul iese ca din m ormînt din înfricoşătorul jertfelnic şi de la m o rm în tu l sfintei mese», zic.e Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, «ţinînd ca un înger E va ngh elia şă arătînd pe Hristos, pe care L-a prop o vădu it» 103. Este natu ral deci ca preotul să îndeplinească personal tot ceea ce stă în le g ătu r ă cu reprezentarea persoanei şi a activ ităţii M în t u it o r u lu i şi, în consecinţă, şi citirea Evanghelie i Utreniei. Ceremonia aşezării ei pe analog, du m in ica, n u poate fi cosiderată un vhod propriu-zis, întrucît ea este de fapt scoaterea sfintei Evanghelii, care închipuie.şte pe M în t u it o r u l înviat, spre a fi sărutat de credincioşi. Exemplul evlaviei îl dă în p rim ul rînd preotul, care, după ce a depus sfînta Carte pe analog, face do u ă în c h in ă c iu n i, o sărută, iar după a treia înc h inăc iu ne se îna p oia ză în altar tot prin uşile împărăteşti, pe care ic închide. La praznice şi sărbători de sfinţi, E va ng h e lia Utreniei se citeşte între sfintele uşi ; ea este aleasă dintre pericopele al căror conţinut se referă la evenim entul sărbătorii sau al căror înţeles vine în vreun fel oarecare în legătură cu viaţa şi virtuţile sfinţilor serbaţi. Cind aceste sărbători 103. Simion,

ar hiepiscopul

Tesalonicu lui,

Despre

sfintele

ru g ăciuni,

cap. 336.

— 72 — nu cad d u m in ic a, E va ngh elia este aşezată îndată pe sfînta masă, după citirea pericopei respective, închizîndu-se apoi sfintele u ş i 104. Părţile ce cad m rolul stranei îndată după pericopa du m in ic a lă a E v a n g h e l i e i sînt pătrunse de sentimentul trezit de faptul învie rii relatat prin citirea ei. im presia a d in c ă produsă de m inun e a prin care Mîntuitorul şi-a arătat in chip strălucit desăvîrşita Sa putere dum nezeiască tre­ zeşte in conştiinţa creştină mai întii speranţa pentru curăţirea sufletelor de m ulţim ea greşelilor şi o m in ă să-şi exprime bucuria că, p rin înviere, D om nul ne-a dăruit m ila Sa cea bogată şi viaţa veşnica. Acesta este sensul care vibrează în scurtele imne «Pentru ru găc iu nile Sfinţilor A p o ­ stoli...-, «Pentru ru găc iu nile Născăto arei de Dumnezeu...» şi « în v iin d Tisus din mormînt...». M a i pe larg, cererile com unităţii pentru î m p ă r t ă ­ şirea de bin e c uv în tă rile revărsate peste lum e prin învierea M în tu ito r u lu i silit exprimate prin m găciunea-ectenie : «Min tuieşte, Doamne, poporul Tău, şi b in e c u v in te a z ă moştenirea Ta, cerceLeaza lum ea Ta cu m ilă şi cu îndurări...*, pe carc o rosteşte diaconul în faţa icoanei M a ic ii D o m n u lu i ori, în lipsa lui, preotul în altar. 3n practică însă, mai ales cînd nu este diacon şi V ec ern ia a fost însoţită de Li tie, cererea «Min tuieşte, Doamne, poporul Tău...», care face parte din serviciul Litiei, nu se mai rosteşte la Untrenie, c:i este rezumată in ecfonisul «Cu mila şi cu indurările şi cu iubirea de oa m e ni a Unuia-Născut Fiului Tău...», pe care preotul îl ros­ teşte îndată d u p ă ce s-a încheiat la strană cîntarea stihirii «înv iind lisus din mormînt...». Cu acest vosglas, partea a doua din oficiu l Utreniei în zilele de d u ­ minică şi alte sărbători s-a terminat. N u este greu de observat că în p ie ­ sele de la încep utu l acestei părţi ideea arătării D o m n u lu i în lume, care stă la baza s im b o lis m u lu i Utreniei, a fost afirmată sub aspectul naşterii Sale, pe cînd spre Sfîrşitul ei semnificaţia aceasta este su blinia tă prin elemente privitoare la înviere. 7. Pcirlea u ltim ă a o iic iu lu i în partea a treia, arătarea M în t u it o r u lu i în lum e este prezentată prin referinţe în legătură cu prop o vădu irea E vanghelie i şi răspîndirea cre­ dinţei în Fiul lui D umnezeu. C întind triumful creştinismului, slujba din această u ltim ă parte îmbracă prin însuşi acest fapt un caracter solemn, care vine la expresie îndeosebi prin imnele de la sLrane. De aceea, p a r­ tea a treia sau m ai exact a doua din rindu ia la Utreniei propriu-zise este considerată ca partea ei solemnă. P reamărind anumite evenim ente din istoria m în tu irii sau persoane sfinte cu un rol ales în afirmarea credinţei şi vieţii creştine, aceste imne variazâ in legătură cu calendarul biseri­ cesc, p otriv it re gulilor şi în v ăţătu rilo r înscrise pentru strane în T ipic, 104. în unele mînăsti ri şi mai ales in unele Biserici naţionale, du pă Evan ghelia Utreniei de la sărb ăto rile cu priveghere urme az ă miruirea sau ungerea cred in cioşi ­ lor, care se face înaintea icoanei rtr: pe analog, cu untdelemn b in e cu vîntat -la Li tie, ca un senin al împărtăşiri i milei 'lumne/.eieşti manifestată prin e veni ment ul sărbătorit. Practica aceasta, caro, in unele părţi, începe de la laude înainte, este motivată de dorin ţa de a se termina miruirea p în ă la finele privegherii. Vezi pe larg în studiul nostru, M iru H u l, în «Studii Teologice», V (1953), nr. 9— 10, precum şi în prima an exă a prezentei lucrări.

O ctoih, M in e ie şi Triod. In ceea ce priveşte rînduiala oficiului, deosebi­ rile între Utrenia din zilele obişnuite de peste săp tă m înă şi între cea din dum inici şi sărbători sînt cu totul neînsemnate. Precum am menţionat la vreme, diferenţa o stabileşte de fapt gradul de solemnitate accentuată, prin care se caracterizează executarea slujbei în zilele de du m in ic ă şi sărbători. în prin cipiu, partea a treia se deschide, atît în zilele de rind cît şi în cele de du m in ic ă şi sărbători, prin poem ul im nografic cunoscut sub numele de canon, ale cărui părţi sînt citite ori intonate melodic de cîntăreţi, du p ă cum este zi obişnuită, du m in ic ă ori sărbătoare. R olul preo­ tului şi diaconu lui se reduce, în legătură cu acest imn, la rostirea ecteniilor şi vosglasurilor respective, arătate în Liturghier după odele a IlI-a, a V I -а şi a IX-a. La sfîrşitul cîn tării sau odei a VIII-a însă, preotul sau dia conul formulează în d e m n u l : «Pe N ăscăto area de D um n e ze u şi M a ic a Lumin ii cu cîntări cinstind-o, să o mărim », în vederea executării la strană a im nelor pentru cinstirea Sfintei Fecioare, care a fost organul întrupării sau v enirii D o m n u lu i în lume. în acelaşi timp se începe tămîierea sau cădirea mare, iar stranele cîntă in zilele de rînd şi dum in ic a im ­ nul «Ceea ce eşti mai cinstită decît heruvimii...», prefaţat de şase ori cu stihuri luate din cîntarea înălţată sub inspiraţie d iv in ă de către Sfînta Fecioară, cu ocazia vizitei la ruda sa Elisabeta (Luca L 46— 55) ; la săr­ bători însă locul acestor im ne îl ia cîntarea a IX-a a canonului, consa­ crată de regulă Născăto arei de Dumnezeu. în urm a ecfonisului «Că pe Tine Te lau d ă toate puterile cereşti...» al ecteniei, rostită de diacon ori de preot după cîntarea a IX-a a c a n o n u ­ lui, stranele încep lum inînclele (svetilnele) sau ex apostilariile de la O c to ih şi M in e i, com binate d u p ă regulile prescrise de Tipic. Denumirea de ^exapostilarii» (trimiteri) prov in e de la propoziţia ..έςα-^-τειλον to φως. Κύριε" (trimite lu m in a Ta, Doamne) din textul celor mai multe exapostilarii din Păresimi, care, p rea m ărind pe Hristos, Lu m in a lum ii, sînt exapostilarii prin excelenţă. Ele se mai numesc « lum inînde » (svetilne), din cauza cuvintelor φ^ς (lumină) şi ψώχ'.οον (luminează), car.e.se întîlnesc în toate aceste i m n e 105. Exapostilariile din O ctoih, în n u m ă r de 11, care sînt specifice Utreniei din zilele de dum inică, se mai numesc şi kb.r.o;-,v.λάρια ’αναστάσιμα (exapostilariile

învierii), deoarece cuprinsul fiecăreia din ele se referă la E vangh elia învierii citită în du m in ic a respectivă. După exapostilarii, stihirile trec direct la lauda D o m n u lu i prin cîntarea Psalmilor CXLVIIT, С Х П şi CL, precum şi preamărirea evenim ente­ lor sau sfinţilor serbaţi. In zilele de rînd însă, mai ales cînd sfinţii m en­ ţionaţi de calendar în aceste zile nu au stihiri compuse în onoarea lor, aceşti psalmi sînt citiţi iar nu cîntaţi. Dum inica, stihira care se cîn tă cu «mărire» la sfîrşitul laudelor, are la baza compoziţiei ei ideea prin cipală a Evanoheliei din ziua respectivii. De aheea, ea poartă numele de «stihira Evangheliei» de la Utrenie. Ca şi f'x ap o stilariile , aceste s t ih ir i sînt 11, d u p ă n u m ă r u l p e r i c o p e l o r e v a n g h e ­ lice de la Utreniile d u m in ic ale şi se mai numesc cu termenul slav de 105. Cf. Li'On Clucjnot, D ictlo nn airn grcc-lranQais r/e noma lHurr/iquc.'*. μ. ·ΐ:;

_

74 —

«voscresne» sau cu cel de origine greacă «eotinale» — εωθινά ’αναχκάσι\ xo.

(imnele de d im in e a ţă ale înv ierii). L u m in în dele şi voscresnele sînt, am putea spune, adevărate comentarii ale E vangheliilor înv ierii de la U tre­ nia de du m in ic ă . Precum rezultă din însăşi denumirea, lor, eotinalele sau stilurile Evangheliei (voscresnele) sînt prin excelenţă im ne ale aurorii. D e n u m i r e a de e o t i n a l e le provine, desigur, tocmai de la m o m entul c î nd cran intonate la oficiu l Utreniei din Biserica Veche, adică la ivirea p r i­ melor semne ale lu m in ii sau zilei. Un astfel de m oment este subliniat, de altfel, prin interjecţia «Slavă Ţie Celui, ce ne-ai arătat no u ă lu m in a !», pe care o intonează diaconul sau preotul, din altar în zilele obişnuite, sau între uşile împărăteşti d u ­ minica şi în zilele de sărbători, imediat după eotinale. Precum se vede, .în această fo rm ulă vibrează nu nu m a i un accent de bucurie, pe care-1 încearcă în chip natural sufletul omenesc la ivirea lum inii, ci în acelaşi timp şi sentim entul de recunoştinţa faţă de puterea div in ă, care ne î n ­ vredniceşte să vedem o nouă zi. Cum însă pentru creştini lu m in a fizică nu este decît sim bolul M întu ito ru lu i, «Soarele cel adevărat şi ziu a cea adevărată» 1(W, înţelesul acestui eefonis doxologie rostit de diacon sau de preot se ridică la Dumnezeu, ca m ulţum ire pentru că ne-a trimis pe fiu l Său spre lum ina rea şi mîntuirea lum ii. Ideea aceasta îşi găseşte o exprimare a m ă n u n ţită in d ox ologia cea mare, cîntată la strane în chip cu totul solemn dum inica şi în zilele de sărbători, pentru a mări şi a lăuda pe D um n e z e u în Treimea persoanelor, pentru că «scăpare s-a făcut nouă in neam şi în neam» şi pentru că «întru lu m in a Lui v om vedea lumină». D u m in ic a , in tim p u l cîntării trisa g h io n u lu i («Sfinte Dumnezeule ») de la finele' cloxologiei mari, preotul iese prin sfintele uşi în naos, de uncie ridică sfînta Evanghelie de pe analog, du p ă ce a făcut o î n c h in ă ­ ciune în faţa, ei. V e n in d apoi cu ea in dreptu1 sfintelor uşi şi întoreîndu-se spre credincioşi, o înalţă in semnul crucii ; in trînd după aceea în altar, o aşază pe sfînta masă. în zilele obişnuite de peste săptămână, doxologia mare este. nu m a i citită p în ă la versetul «Doamne, scăpare Т е -ai făcut nouă...», de unde se c om b ină cu ru găc iu nea «învredniceşte-ne, Doamne, în ziu a aceasta...», potrivit in dic aţiilor din O ro lo g iu . în aceste zile, cînd nu urmează L itu r­ ghia du p ă Utrenie, preotul, avind culio nul pe cap, rosteşte afară din altar, înaintea sfintelor uşi, ectenia «Să p lin im ru găciu nile noastre cele de dim ineaţa Domnului...»,, care se zice, cu adaptarea corespunzătoare şi la Vecernie, du p ă «învredniceşte-ne, D oamne, în seara aceasta...». Potrivit p rin c ip iu lu i şi regulilor aplicate, la Vecernie, după ecfonisul acestei ectenii («C ă D um n ezeu l milei şi al indurărilor... eşti»), urmează salutul preotului «Pace tuturor», în dem nu l «Capetele noastre D o m n u lu i să le p lecăm », du p ă care preotul citeşte în tain ă şi cu capul descoperit rugăciunea «D oa m ne Sfinte, Care intru cele de sus l o c u i e ş t i . . . , Este o ultimă solire a preotului pentru comunitate, în care se rezumă r u g ă c iu ­ nile pentru obţinerea bin ecuv întării lui D u m n ezeu şi «a b u nătăţilor Sale 106. Sf. Ciprian, De orallonc, 35.

— 75 — cele lufneşti şi a celor m ai presus de lume». D up ă ecfonisul «Că al Tău este a ne m ilu i -şi a ne m în tui pe „noi...», preotul in t r ă în altar, .iar la strane încep c întările «stihovan-ei laudelor», în care se preamăresc evenimentfele şi sfinţii din istoria credinţei creştine. L a t i n e l e acestei dricari, strana rosteşte «Bine este a ne mărturisi D o m nijiui şi a cînta n u m e lu i Tău, Preaînalte, a vesti dim inea ţa mila Ta şi adev ăru l Tău în toată noaptea» (Ps. XC1, 1— 2), d u p ă care urmează ca şi Ita Vecernie ru găc iu nile scurte : «Sfinte Dumnezeule...», «Prea­ sfîntă Treime...» şi «Tatăl nostru...», iar după ecfonisul acesteia din urmă, cmtareâ troparelor. C înd acestea s-au terminat, preotul iese din altar in faţa sfintelor uşi, unde, dacă nu este Postul cel mare, rosteşte ectenia «Miluieşte-ne pe noi, D um nezeule, du p ă mare mila Ta,..», iar după ecfo­ nisul ei («C ă milostiv şi iu bitor de oameni, D um n ezeu eşti...») se face apolisul, observîndu-se regulile însemnate în Liturghier la finele Utre­ niei. Terminînd, se retrage apoi in altar. S u bliniem încă o dată ca această r în d u ia lă se observă la Utrenia din zilele de rînd, adic ă de peste săptărnînă. D u m in ic a şi ia sărbători însă, după doxologia cea mare, fie preotul în altar ori diaconul (cînd este) afară din altar, rosteşte mai întii ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule , după mare m ila Ta...» şi îndată după ea «Să p lin im r u g ă ­ ciunea noastră cea de dim ineaţa D o m n u lu i» , deci într-o ordine inversă faţă de cea obişnuită în zilele ordinare. (Această in versiune am văzut-o — cu alt prilej — aplicată şi în slujba V ecerniei 107, locul ecteniei « M i ­ luieşte-ne pe noi, Dumnezeule...» fiind în principiu, du p ă tropare, în zilele obişnuite). Pe de altă parte, ru găc iu nea tainică cu plecarea capetelor, care urm ează după u ltim a din aceste dou ă ectenii, este citită în 'altar, deoarece dum inica şi sărbătorile preotul se găseşte în acest timp c o m ­ plet îmbrăcat, în ă u n tr u l altarului. R în d u ia la care conduce la rugăciunea finală a apolisului este a lc ă tuită din aceleaşi formule ca şi cele între­ buinţate la Vecernie. Textul ru g ă c iu n ii ap olisu lu i este însă acomodat, precum se vede în L itu rgh ier, caracterului zilei respective (d uminică, praznic ori celelalte zile).

PARTEA II A LI TURGHIERULUI LITURGHIA

sAv*

î

L I T U R G H I A A. -

I.

P R E G Ă T IR E A S F IN Ţ IŢ IL O R S L U JIT O R I P E N T R U O F IC IU L L IT U R G H IE I

Pregătirea lă u n tric ă sau sp iritu a lă. — II. Pregătirea exterioară : ţinuta, Îm b răc ăm in te a sacră şi spălarea I P R E G Ă T IR E A L Ă U N T R I C Ă s a u s p i r i t u a l ă

1. Scurle lă m u riri p relim inare. — 2. Asceză şi p ra v ilă . — 3. R ilu a lu i În c h i­ n ă rii p e nlru intrare a in s lu jb ă

1. Scurte lă m u riri prelim inare L itu rg h ierul Bisericii O rtodoxe înscrie, du p ă oficiul Utreniei, capi­ tolul in titula t «R înd uiala dumnezeieştii Proscomidii», ca 111 ediţiile ro m â ­ neşti, sau m ai sim plu : «R în d u iala Proscomidie i» (Διάταςις της προσκομιδής), ca în cele m ai multe din ediţiile greceşti. Acest capitol este consacrat c e rem onialu lu i sau ritualului pentru preg ătirea necesară în vederea ofi­ ciu lu i Liturghiei propriu-zise şi îndeosebi a Liturghiei euharistice. Se disting două mom ente sau dou ă părţi în această rîndu ia lă : a) pregătirea personală sufletească şi trupească a sfinţiţilo r s lu jito ri şi b) preg ătirea ofrandelor sau a da ru rilo r de p iin e şi v in aduse de credin­ cioşi, daruri care se vor transforma în Trupul şi Sîngele D o m n u lu i din Jertfa euharistică. în unele ediţii, cel dinţii dintre aceste două momente formează cuprinsul u n u i paragraf aparte ca, de exemplu, în S luje b n ic ui • de Sofia, 1928 etc. şi în L itu rg h ik o n u l de Ierusalim , 1908 etc. în acest din u rm ă Liturghier, cerem onialul în c h in ă rii îna inte de intrare în altar precum şi al înv eşm întării liturghisitorilor sînt însumate la u n loc sub titlu] Διάταξις τοδ καφοΰ = R în d u ia la pentru vrem ea slujbei, adică cere­ m o n ia lu l sau regulile de urmat pentru luarea bin e c u v în tă r ii de la arhie­ reu, la tim pul cuvenit pentru începerea ofic iu lui, iar sub titlul de Proscom idie se află aşezată, aşa precum este logic şi în consonanţă cu în ­ semnarea acestui cuvînt, rînduiala pentru alegerea, separarea şi aşe­ zarea părţi or cuvenite din materiile de piine şi vin aduse pentru jertfa euharistică. Reprezentarea şi reproducerea în Liturghie a misterului m m tu irii prin Fiul lui Dumnezeu, Care, p rin Jertfa euharistică, se face prezent in chip real în Biserica Sa, im p u n în chip particular o stare de curăţie şi o înălţare de spirit a celor ce participă, dar 111 p rim u l rînd a celor care săvîrşesec oficiul Liturghiei. în d e p lin in d această sfînta slujbă, preotul nu exercită u n sacerdoţiu propriu, ci sacerdoţiul lui Hristos. în nici o

— 80 — altă parte a chemării sale 1111 este făcut preotul părtaş la preoţia M î n t u i ­ torului Intr-un gr mc! mai înalt şi mai desăvirşit, ca în serviciul său de iiturghisitor.-Aci, ol participă atît de real şi atît de direct la sacerdoţiul dum nezeiescului său învăţător, incit, la m om entul' cuvenit, poate să spună iu nu m ele Lui propriile-I cuvinte : «Luaţi, rnîncaţi, acesta este T rupul M e u ...; beţi dintru acesta toţi, acesta este Sîngele Meu...». în oficiul sau liturgic., preotul se găseşte deci intr-o legătură sau unire personală şi reală cu M în tu ito r u l, contact care, afară de vederea Lui sensibilă, este tot aşa ca şi acela in care se găseau cu El Sfinţii Apostoli, in tim p u l activităţii Sale păminteşti. De aceea, este de la sine înţeles că acest contact v iu sacramental şi .substanţial, prin participarea preotului la sacerdoţiul M în tu ito r u lu i, in ofic iu l de liturghisitor, îi im pune o a n u m ită stare de perfecţiune in te­ rio a r ă şi de c uv iin ţă exterioară. Un înalt grad de sfinţenie este reclamat, preotului, pe de alta parte, prin însuşi faptul că îndep linirea Liturghiei constituie o sarcină de încredere care i-а fost acordată de înte m eietorul ei. La acest lucru se referea Sfîntul Vasile cel M are cîn d atrăgea aten­ ţia preo tu lui cu privire la îndatorirea sa. de liturghisitor : «Fii cu luare am in te asupra ta şi asupra serviciului pe care l-ai primit, pentru ca să-l îndeplineşti cu frică de D umnezeu. Ţi. s-a încredinţat nu^o slu jb ă pămînteaseă, ci una cerească, nu o slujbă omenească, ci u na îngerească...» «...întotd eauna, clar mai c:u deosebire la vremea u nui atît de mare Mister, repeta el într-altă scriere, preotul să fie pătruns de cuvintele A p o s t o ­ lului : Deci, iubiţilor, avîncl astfel de făgăduinţe, să ne, c urăţim de toată î n lin ă c iu n e a trupului şi a sufletului, desăvîrşin d sfinţirea noastră în frica lui D u m n e z e u (П Cor. V II, 1). ...N im ănui prin nimic să nu-i aducem sm inteală, pentru ca slujba noastră să nu fie defăim ată, ci în toate să ne în făţişăm ca slujitori ai lui D u m n ezeu (II Cor. V I, 3, 4). A ş a ajunge cineva vrednic să săvîrşească Taina D o m n u lu i du p ă E va n g h e lia lui D um nezeu» 10!l. Ca atare., pentru acest oficiu se cer din parte a sfinţiţilor slujitori a n u ­ mite acte, exerciţii şi lucrări pregătitoare, care nu le sînt im puse în le g ă ­ tură cu nici unul clin celelalte servicii bisericeşti. R egulile ce trebuie urmate în aceasta p riv in ţă se găsesc rezumate în instrucţiu nile înscrise în fruntea c apitolului cu «R în d u iala Proscomicliei». Ele reprezintă un extras din D iatax a sau C o n stitu ţia bisericească înto cm ită de p atriarh ul constantinop olitan Filotei (.1351 — 1370), pe cinci era egu m e n al Lavrei Sfîntul A ta n a sie clin M u n te le Atos. De fapt, această scriere este o con­ semnare şi sistematizare a disciplinei, observată şi transmisă de Sfinţii Părinţi, aşa precum se poate remarca Î11 diferite pasaje clin operele lor şi îndeosebi ale Sfîntului Vasile cel Mare. în aceste reguli se cuprind instrucţiu ni cu privire la pregătirea sufletească şi trupească. 108. Sf. Vasile cel Mare, C u v ln l cu privire la s lu jb a preoţilor, P. G,, 1685 A. 109. Sf. V asile cei Mare, De baptism o, II, Q. 2, P. G„ X X X I , 1584 A — B.

X X XI,

2. A sceză şi p ra v ilă Fără îndoială, ideal ar fi ca cei ce s-au dedicat altarului să se afle permanent în tr-ο stare de puritate, care să-i facă proprii pentru servirea lui Dumnezeu. în tot cazul, ei sînt datori ca, cel puţin în aju n u l zilei în care vor avea de săvirşit Liturghia, să-şi facă un examen de conştiinţă şi să se conformeze regulilor de disciplină spirituală, menite să asigure starea de curăţie lăuntrică, necesară u nui slujitor al Sfintelor Taine. Senzaţia şi gustul pentru valorile transcendentale nu se pot deştepta insă decît acolo unde se află asigurat prim atul spiritului. Pentru reali­ zarea acestui echilibru intr-un suflet cu adevărat religios, instrucţiunile din fruntea capitolului cu rindu iala Proscomidiei re comandă că «preotul, cînd are să săvirşească dumnezeiasca Liturghie, trebuie mai intîi să fie m ărturisit şi împăcat cu toţi şi să nu aibă ceva împotriv a cuiva, iar in i­ ma să şi-o păzească, cit va putea, de gindu ri rele ,· să se infrineze puţin de cu seară, să privecjheze p în ă la vremea slujbei şi să-şi citească cele rinduite de Tipic»:S;h\ cea mai mare parte, aceste reguli formează cadrul unei asceze uşoare, adecvată puterii liturghisitorilor atît de la bisericile minăstireşti cit şi de la cele din parohii. Fiind chemat să aducă darul său şi pe cele ale credincioşilor, în vederea Sfintei Jertfe, preotul„.este obligat în prim ul rînd să nu uite că, potrivit poruncii M în tu ito r u lu i (Matei V, 23— 25), trebuie să se găsească îm păcat cu toţi, pentru că n u m a i dintr-o in im ă eliberată de tirania urii şi înc ă lz ită de iubire se pot înălţa ru găciu ni sincere şi susţinute de cre­ dinţă tare. în faţa lui D um nezeu trebuie să ne înfăţişăm ca fii ai Lui, uniţi în dragoste de fraţi, iar liturghisitorul, vorbind in oficiul său pentru toţi înaintea Tatălui ceresc, se cuvine să fie p ild ă şi să inspire încredere tuturor în curăţia şi puterea ru găc iu nilor lui. «Sîrguieşte-te să fii un lucrător ireproşabil în slujbă, înv ăţîn d drept c uv întu l adevărului», î n ­ demna Sfîntul Vasile cel Mare. «Ia seama să nu faci Liturghie aflîndu-te în du şm ănie cu cineva, pentru ca să nu fugă de la tine Paracletul (Duhul Sfint). M ă c a r cu prilejul zilei de Liturghie nu critica (cleveti) şi nu te gîlcevi cu nim eni» H0. Precum se lămureşte m ai a m ănu nţit în capitolul «Povăţuiri» din Liturghier, «de a ocărit preotul sau diaconul pe cineva şi l-a scîrbit sau l-a nedreptăţit şi ştie că acela este m în ia t şi supărat pe el», nu sînt «vrednici de slujire şi de îm părtăşirea cu Sfintele Taine. Sau dacă însuşi preotul ori diaconul, fiind nedreptăţit sau scîrbit de cineva, ţine m înie şi se supără, să nu îndrăznească a sluji Sfînta Liturghie, ci, du p ă porunca D om nu lui, mergînd, să se împace mai din ainte cu fratele său şi aşa să slujească. Iar de va fi cel scîrbit undeva departe, iar preotul va fi nevoit să slujească, m ăcar gînd bun să aibă şi anume că, dacă se va întîlni cu dînsul, negreşit se va îm păca şi întru in im a sa îi va părea rău de aceasta ; şi aşa, de nevoie, să slujească» m . 110. Ibiclem, col. 1688 A. «Să nu mergi la ru găc iune în ziua amărăciunii laie, mai înainte de a fi depărtat necazul tău» (C o nstituţiile A postolice, VII, cap. 17). 111. Vezi P ovăfuiri, pgf. 2 (Pregătirea pentru slujba dumnezeieştii Liturghii şi

îm p ă r tă ş ir e a

cu

S fin te le

T a in e ).

R e g u la m e n te le

de

d is c ip lin ă

b is e r ic e a s c ă

p re v ă d

pedepse ce merg pînă ia caterisirea clericului care, oprit fiind, .săvîrysşte lucrările sfinte. Vezi art. 17 din Regulamentul de disciplină şi judecată al instanlelnr Bisericii O rtodox e Rom âne, din anul 1949.

— 82 — Se înţelege că, mai înainte de orice, Sfînta Liturghie nu poate să fie săvîrşită d e c it de preoţii şi diaconii care se găsesc îm p ăc aţi cu Biserica, ad ic ă nu se află sub oprire canonică din partea autorităţii b is e ric e şti. «Deci, de va ii sub blestem sau oprit de Biserică, ori afurisit de arhiereu, nicid ecum sa nu îndrăznească a săvîrşi Sfînta Liturghie, pînă' c.înd nu va căpăta voie de la cel ce l-a legat, ca să fie desăvirşit dezlegat. Căci de va îndră zn i cineva să lucreze cele preoţeşti nefiind dezlegat, va cădea în păcatul fu ru lui de cele sfinte, şi cu îndoit şi foarte greu păcat se va întoarce de la slujba dumnezeia scă şi vinov at va fi T rupului şi Sin gelui Domnului..., iar împărtăşirea cu preacuratele Taine îi va fi spre jud eca tă şi osîndă» 11“. , Pe de altă parte, fără o stare de înaltă moralitate şi de perfecţiune spirituală preotul nu se poate considera dem n de administrarea m isteru­ lui ce i s-a încredinţat şi prin care este făcut părtaş la preoţia M întuitorului. Căci cum îşi va ridica privirile spre cer preotul, al cărui suflet se află îm p ov ă ra t şi pătat de păcate grele, cum va putea invoca revărsarea harului d iv in şi cum va putea n ă d ă jd u i că D um nezeu Tatăl şi Fiul Său vor putea alege sălaş la clinsul ? (loan X IV , 23). «Dumnezeul nostru este foc mistuitor» (Evr. X II, 29), zicea Sfintul Apostol Pavel. Sfinţenia, c u r ă­ ţenia, dreptatea lui D umnezeu sînt ca flăcările unui cuptor, care purifică din ce in ce m a i mult pe cei ce sint curaţi, dar care mistuiesc pe cei care nu sint astfel. In acelaşi foc, aurul se curăţă, precum remarca Fericitul Augustin, iar p a iul devine scrum. în prezenţa lui D um n ezeu nu pot să stea deci decît aceia care sînt în conformitate şi asemenea M a r e lu i Preot, săvîrşitorul m în tu irii tuturor şi doresc cu v oinţă tare să fie perfecţi cu trupul, cu in im a şi cu d u h ul ll3. «Deci, de-1 va v ădi pe preot conştiinţa lui pentru păcate de moarte, să nu îndrăznească a sluji Sfînta Liturghie pînă nu se va curăţi pe sine de păcatul în care se află, prin c ăinţă cu mărturisire cu gura înaintea părintelui său duhovnicesc, făg ă d u in d că de acum nu se va mai întoarce la păcat. Că de va îndrăzn i a sluji, în păcat de moarte fiind, nemărturisino'u-se şi prin pocăinţă mai înainte necurăţindu-se de el, alt păcat de moarte mai greu adaugă, şi dumnezeieştile Taine le primeşte spre judecată şi spre osîndă lui-şi din pric in a nevredniciei lui. Chiar în săvîrşirea dumnezeieştii Liturghii viindu-şi în sine preotul şi cunoscîndu-se a fi in păcat de moarte, cît va putea cu mare durere şi căinţă să se smerească pe sine şi să arate părere de rău, avînd gînd necurm at să se mărturisească neîntîrziat, să facă bin e şi să se părăsească de păcat» U4. у',Д Păcatul se insinuează în 'g e n e ra l prin simţuri, prin care se afirmă tirania trupului şi se îngustează orizontul cugetului nu m a i la cele ale lumii acesteia. De aceea, în a ju n u l zilei cu oficiul Sfintei Liturghii, sfin­ ţiţii slujitori — amintindu-şi îndem nul Sfîntului Apostol Pavel din Epis­ tola către Coloseni III, 5 : «Faceţi să moară ceea ce alcătuieşte în voi omul cel pămin tesc ·. desfrînarea, necuraţia, patim a, pofta rea şi lăco m ia» —- au datoria să se nevoiască spre mortificarea instinctelor şi pornirilo r 112. 113. Avignon, 114.

Vezi nota 111.· M a n n in g , Le sacerdocc eternei, Iraduit de l'anglais par l' A bbe 1890, p. 23, P o v ăţu iri, pgi. 2.

C. Maillet,

■inferioare. In sufletul stăpînit, de pildă, de p atim a lăcomiei, trindăvia înăbu şă preocupările de cele ale îm p ărăţie i lui D um nezeu. Ca atare, «Povăţuirile» clin L ilu rg h ie r consideră ca o pied ică pentru sfinţiţii slujitori «multa mîncare şi b ă u tu ră de cu seară», în a ju n u l oficiului. în conse­ cinţă, re co m a ndă că «se cade a se înfrîn a de la m încare şi b ă u tu ră şi chiar dacă gustă ceva, trebuie a gusta puţin, şi n u m a i îna inte de miezul nopţii. Ia r de va gusta preotul cît de p u ţină mincare şi b ău tu ră după miezul nopţii, să nu îndrăznească a sluji Sfînta Liturghie, deoarece la miezul nopţii. începe cursul zilei» m . Sfîntul Vasile cel Mare, de ase­ menea, aminteşte că preotul are datoria de a liturg h isi n u m a i găsindu-se în stare de ajunare, «aşa precum nu nu m a i acum in cultul (λατρεία) m is­ tic şi adevărat, ci şi în cel tipic (preinchipuitor) şi al Legii Vechi fusese stabilit» Ilfi. Este, oare, greu de înţeles, pe de altă parte, că nu poate fi îngădu ită unui liturghisitor participarea la ospeţe şi la orice mese de petrecere 111 grup, în seara dinspre ziu a în care va avea să săvirşească sfînta s lu j­ bă '? M işcarea funcţiunilor sufleteşti intr-o atmosferă spirituală curat religioasă, în a ju n u l sărbătorilor, trebuie asigurată în acelaşi timp prin evitarea spectacolelor profane în acest interval, deoarece, precum se ştie, subiectele şi intriga lor a nga jea ză cugetarea, im a g in a ţia şi afecti­ vitatea în direcţie lumească. Pentru liturghisitori, sărbători e şi a ju n u ­ rile lor sînt tim puri care aparţin lui D um n e z e u şi serviciului Său. «în a ju n u l Sfintei Liturghii, în lă tu ră cu hotărîre, în d e m n a u n preot ca darul scrisului, şi o cină prea bogată, şi lecturile profane, şi petrecerile în familie, şi necazurile, şi afacerile, şi orice prilej care iţi risipeşte cuge­ tul şi te robeşte treburilor şi deşertăciunilor vieţii. N ic i demîncarea, nici cugetările lumeşti, nici rîsul cel bezmetic, nici banii, nici angaralele vieţii, nici poftele cele p ăm in teşti să nu tulbure ceasurile tale de veghe premergătoare Sfintei Liturghii... Luptă-te cu tenacitate să-fi creezi tot­ dea u na în a ju n u l Sfintei Liturghii o atmosferă sufletească de cerească l u m i n ă şi de slăvită sărbătoare. N u este destul să-ţi simţi conştiinţa por­ nită spre îm p linirea datoriei. N u e destul să te pregăteşti ca predicator şi ca învăţător, pentru n o rodu l ce te va asculta. N u e destul să te con­ sideri ca îm p lin in d u n rol social şi naţional... Toate acestea sînt foarte bune şi se v or adăuga nouă, atunci cînd vom atinge, pe aripile credinţei, fericita culme a Taborului euharistie... Prin această lunga, statornică şi neobosită pregătire sufletească, te vei apropia cu crescîndă vrednicie de lu m in a cea neapropiată» n r. '.'Restabilirea ec h ilibrului în funcţiu nile m orale ale sufletului nu se poate asigura decît prin dis ciplin area sim ţurilor trupeşti. De aceea, între altele, preoţii şi diaconii care au soţii, sînt datori să ră m în ă in stare de abstinenţă, dacă nu mai multe zile înainte de ziu a Liturghiei, apoi cel puţin în a ju n u l şi în ziu a o f i c i u l u i 11S. 115. Ib id e m . 116. Sf. V asile cel Mare, C uv'm l despre post (O m il ia I, n. 6), P. G .r X X X I , 172 13. Î17. C a la Galaction, Z lua D o m n u lu i, Bucureşti, 1958, p. 74, 77 şi 78. 118. P o vă(u:ri, pgf. 2. Cf. şi cano an ele 5 şi 18 ale lui Timotei al Alexandriei Şi de asemenea Simion, arhi episco pul Tesalonicului, R ăsp un suri la între b ările u nui arhiereu, întrebările 14 şi 15.

— 34 — Curăţia sufletească a u n u i liturghisitor nu se poate concepe decît în măsura in caro a izbutit să-şi asigure o ordine interioară la adăpost cie «supărarea gîndu rilo r» şi. îndeosebi de cele grefate pe senzualitate, prin care capric iile im ag in a ţie i abat de obicei zborul spiritului spre sfe­ rele serafice. în această priv in ţă, îi va fi de folos u nui liturghisitor să-şi aducă am inte de sfatul S fîntului Isaac Şirul : «Cînd eşti în nevoie, gîn" “ deşte-te mereu la D um n e z e u şi El se va gîn d i la tine» m'. Ce alt ideal poate fi de u n m ai mare şi mai înalt interes pentru preocupările unui. cleric, ca ad e v ă ru rile supranaturale sau ca g îndu l la prezenţa lui D u m ­ nezeu, la perfecţiu nile şi binefacerile Sale ? Pentru o forţă atît de tare, — cit este de trebuinţă pentru respingerea u n u i duşman atît de in sinu an t nu se poate afla nicăieri o sorginte m ai viguroasă ca în gîn d u l la D u m ­ nezeu, fa a d e v ăru rile şi harurile Lui. îndeletnicirea cu cugetări înalte constituie o metodă care cere în.-cordare de v o in ţă şi deprindere în d e lu n g a tă ; ca atare, ea nu reuşeşte întotdeauna şi tutULor, pentru a putea îm piedica aplecarea gîndu rilo r spre deşertăciu nile legate de natura omenească. Este o datorie, într-adevăr, să u rm ă m sfatul lui Pilotei din Sinai : «îndată ce ai observat, u n "-gind vrăjmaş, impotriveşte-i-te numaîdecît» ; pentru izbîndă însă trebuie îndeplinită neapărat partea a doua din recomandarea acestui ascet : «grăbeşte-te in acelaşi timp de cheam ă pe Hristos, D o m n u l tău., la luptă, iisus cel bogat in iningiiere este gata să-ţi răspundă în timp ce tu încă — vorbeşti : «Eu sînt cu tine spre a te sprijini» încadrarea sufletului de cortegiul nesfîrşit al gîndurilor pătim aşe sau, cum le num eşte LitLirghierul în capitolul «Povăţuiri», «supărarea g îndu rilo r celor de multe feluri...» trebuie a o îndepărta prin ru găciu nea — cea fierbinte şi prin gîndirea la Patimile D o m n u l u i » 1-1. R u g ă c iu n e a 1... Da, ru găc iu nea fierbinte este cheia care descuie visteriile h a ru lu i şi a j u ­ torului de sus, in dispensabil pentru întărirea şi susţinerea sforţărilor noastre personale. Îm p otriva pricinilor subiective ale p ăc a tu lu i liturghi— si tor ii pot găsi o arm ă uşor de m in u it în orice împrejurare şi în orice moment, în aşa-numita «ru găciu ne a lui Iisus», sau, m ai corect, r u g ă ­ ciunea către Iisus, folosită în exerciţiile asceţilor : «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui D u m n e ze u , miluieşte-mă 1», ori, mai scurt : «Iisuse, Fiu l lui D um nezeu, miluieşte-mă !» C înd gîndurile rele năpădesc în suflet., ea trebuie repetată în gînd, in inim ă, neîncetat şi cu stăruinţă, aşteptînd alungarea lor p rin puterea lui Dumnezeu. O astfel de m e todă are, de altfel, temeiuri adînci de ordin religios, — şi de na tu ră psihologic o-raţio nală. In p rim ul rînd, invocarea n u m e lu i M în t u it o r u lu i este re co m a nda tă de El însuşi, cîn d a zis : «Oric e veţi cere în num ele Meu, aceea voi face... De veţi cere ceva în numele M eu , Eu voi face» (loa n X I V , 13— 14). Calea de a ne salva din atmosfera psiho” logică a p ă c a tu lu i şi de a ne apropia de D um n ezeu nu este decît M î n t u i ­ torul, aşa precum El însuşi ne-a asigurat : «Eu sînt Calea, A d e v ă r u l şi 119. C i t a i

după

N.

Arseniev,

L'eylisc d’O rient,

P. -Ί2. 120. La N. A r s e n i e v , op. cit., p. 41. 12!. P o v ăţu iri, pgf. 2.

P ri eu r e

d'A im a y- s u r- M eu se ,

1928,

— 85 — Viaţa» (loan X IV , 6). De asemenea, El a dat putere să se alunge cu n u ­ mele Său demonii şi lucrarea lor (M arcu X V I, 17). Pe de altă parte, prin însuşi faptul repetării acestei rugăciu ni în gind, in duh şi în in im ă, fiind înlătu ra t obiectul josnic şi înlocuit cu pre­ ocuparea de D umnezeu, gîndurile sînt abătute şi oprite din direcţia lor pătimaşă. De aceea, se şi recom andă să nu fie recitată, ci spusă în duh sau în inimă, cu atenţie, cu încordare şi concentrare la conţinutul ei. în acest chip, im ag inile sau reprezentările rele se vor şterge din cercul luminos al conştiinţei, pe m ăsură ce spiritul se va concentra în înălţarea acestei rugăciuni. Contactul voinţei cu tentaţiile interne este astfel tăiat. Repetată mereu sau adesea, această rugăciu ne devine o deprindere bună, schim bind aplecarea voinţe i de la desfătarea cugetelor rele, deşarte şi murdare, spre satisfacţia petrecerii în apropierea lui Dumnezeu. Inima se încălzeşte astfel de rîvna pentru legile Lui, în timp ce pornirile urîte îşi pierd funcţiunea. Realizarea virtuţii şi a unei perfecţiuni interioare înseamnă, fără îndoială, un urcuş greu ; sforţările sfinţiţilor slujitori vor găsi un în ­ demn, o îmbărbătare şi un sprijin moral în «cugetarea la Patimile D o m ­ nului». Jertfirea M în tu ito r u lu i pentru lume şi participarea preotului la sacerdoţiu Său îi im pu n oblig aţia de a se oferi sau de a se aduce el î n ­ suşi ca dar de jertfă. Actele interne şi externe de virtute, adică spiri­ tuale *i corporali' (înfrînarea, abstinenţa etc.), reprezintă sacrificii în sensul larg sau im propriu al acestui cuvînt. în prim ul rînd, pentru că prin mortificarea naturii senzuale facem să piară viaţa inferioară şi pamintească a simţurilor şi a instinctelor, aşezînd astfel în sufletele noas­ tre stăpînirea şi puterea cugetării la cele ale iui Dumnezeu. în acest sens. liturghisitorii se înfăţişează ei. înşişi ca «daruri de jertfă» 122, căci un preot trebuie să ştie că « nim eni nu este vrednic de Marele Dumnezeu, de M area Jertfă şi de Marele Preot, dacă nu s-a adus mai întîi el pe sineşi ca vie şi sfîntă jertfă lui Dum nezeu» J-:). «Acesta este sacrificiul cel dintîi, cind fiecare se aduce jertfă şi începe de la el, pentru ca după aceea să-şi poată aduce darul» 124. O astfel de jertfă din partqa 1iturghisitorilor trebuie să meargă pînă' la înlăturarea lor din ei înşişi, adică p în ă la exc'uderea din propriile lor preocupări, p înă la o deşertare sufletească de orice grijă, întristare sau milm ire personală cu substrat omenesc sau lumesc, deoarece « în ­ tristarea lum ească produce moarte» sufletească (II Cor. VII, 10). «...Există un fel de alchim ie sufletească bine cunoscută şi fără putinţă de gre­ şeală : toate necazurile, toate încercările din lum ea aceasta, toate dure­ rile trupeşti şi morale, cind sint aduse şi descărcate Ia picioarele M î n ­ tuitorului, se prefac în aur sufletesc, adică în m u lţum ire generală şi în binecuvîntări pentru S tăpînul nostru. Cu. a ju toru l Celui ce ne-a iubit şi ne-a răscumpărat putem să răsturnăm legile durerii şi ale slăbiciunii Şi să im ităm pe marii îndurători de altădată» 12r\ Cel puţin cu ocazia ofi122. Sf. Paulin de Nola, Epistola X I ad Seve turn, 8. 123. Sf. Griqore d o Nazianz, C u v in l despre luejă, Huşi, 1931, p. 105. 124. Si. Ambrozie, De A bel, II, cap. 1. 125. G a ia G alactio n, o/s. cit., p. 76— 77.

U5 ; Irad.

de

Pr.

N.

Donos,

'к $ —

86 —

.

I

ciului Sfintei Liturghii, sufletele sfinţiţilor slujitori trebuie să sim tă n u ­ mai «întristarea cea după D um nezeu» (Ibidem) pentru sc ăzăm întele lor, adică o întristare la baza căreia stă «dragostea de D um n ezeu , a C ărui voinţă au călcat-o, şi conştiinţa in tim ă că L-au mîniat, p ă c ă tu in d , pe P ă ­ rintele şi binefăcătorul lor suprem, că s-au arătat nerecunoscători şi s-au făcut nedemni de El» l2(\ Această uşoară asceză sau exerciţii spirituale, care form ează în-, ceputul pregătirii 1iturghisitorilor, trebuie îndeplinite îna inte de vremea slujbei, în viaţa lor particulară, adică afară din biserică, în a ju n u l fie­ cărei sărbători, pentru ca astfel să-şi cîştige o dispoziţie sufletească de rîvnă, de bucurie duhovnic ească, de dorinţă v ie de a săvîrşi Sfintele Taine. Să vină la ofic iu l lor alergînd ca spre o comoară, iar nu în silă şi cu indiferenţă, ci întăriţi în credinţă, minaţi de dragostea vie de a întilni pe D omnul, de a-I sluji cu smerenie, de a se îm p ărtăşi de El şi de a-I înfăţişa ru găc iu nile lor pentru întreaga obşte a credincioşilor. Această dispoziţie, care trebuie simţită ca o foame şi sete d u h o v ­ nicească, se deşteaptă şi se întreţine îndeosebi prin îm p linirea «pravilei» în biserică, adică prin săvîrşirea sau participarea la slujbele religioase din rinduiala celor şapte Laude, 'care preced Liturghia. Prin înălţarea cugetării la faptele şi ideile de la baza semnificaţiei acestor servicii, preotul are astfel p rilejul «a-şi ciştiga lui-şi evlavie şi să gîndească la Patimile D om nu lui, căci va cîştiga nădejde şi mîngiiere sufleteasca şi dragoste către această T aină a lui ITristos, spre care fierbintea ru găc iu ne şi luarea aminte de sine foarte mult ajută» IiT. La aceste obligaţii de pregătire spirituală p rin îndeplinirea « p r a v i­ lei» se referă scurta indic aţie din instrucţiunile scrise la în c ep utu l Rînduielii Proscomidiei : «să privegheze p înă la vremea slujbei» (μέχρι xoo τής 'Ιερουργίας -/.αφοΰ, adică

p în ă la vremea Liturghiei) «şi să-şi citeas­ că cele rînduite de Tipic». Stilul acestui scurt enunţ corespunde regulii vieţii bisericeşti din mînăstiri, unde M iezonoptica şi Utrenia cu Ceasul I, îndeplinindu-se după miezul nopţii, sînt servicii cu priveghere. Spre a nu se lăsa furaţi de som n şi trîndă v eală în tim pul ce le m a i răm în e p în ă dimineaţa, cînd are loc oficiul Liturghiei, preoţii-monahi sînt obligaţi să-şi desăvîrşească pregătirea p rin completarea «pravilei» cu r u g ă c iu ­ nile din canonul Sfintei îm părtăşiri şi în meditaţie. «...Roagă-te într-un loc retras şi îndeletniceşte-te cu citirea p înă la ceasul (vrernea) L itu r­ ghiei, îndemna Sfîntul Vasile cel Mare, şi aşa să te înfăţişezi cu in im a zdrobită la sfîntul altar» 128.

126. M a c a r i e , T eologia dogm atică, trad. de G h e r a s i m T i m u ş , B u c u r e ş t i , 1885, vol. II, p. 556— 557. 127. Povă(uiri, pgf. 2. «Fii treaz, fii cu lu are a m i n t e şi a s c u lt a f r e a m ă t u l a d i n e al sfi nte lo r d u m b r ă v i d u h o v n i c e ş t i , p r in care tre bu ie să treci astă- sea ră , p r eg ăt in du-te p en t ru S f î n t a L i t u r g h i e de m i i n e . A s c u lt a îm p i e t r i t , u ne şte -te în s i m ţ i r e si cu tr em u ră - te cu cei ce a u a l c ă t u i t c i ti r i le şi r u g ă c i u n i l e с е -ţi st a u î n a i n t e . N u este datorie, n u este p o r u n c ă , n u cs!e î n ţ e l e p c i u n e şi nu este a l t ă v i a t ă m a i p r e s u s de dator ia , de p o r u n c a , de î n ţ e l e p c i u n e a şi de v ia ţ a su f l e te a s c ă i l u m i n a t ă , pe ca r e ţi le p u n su b oc h ii m i n ţ i i r u g ă c i u n i l e p r e m e r g ă t o a r e S fi nte i L i t u r g h i i » ( G a i a G a l a c l i o n , op. cit., p. 77). 128. Sf. V a s i l e cel M a r e , Cuv'mt cu privire la s lu jb a preo(Hor..., P. G „ X X X I .

— 87 —

i

, ^

Pravila aceasta a Sfintei îm p ă rtăş iri este însă neapărat de rigoare înainte de Liturghie, chiar pentru preoţii din parohii, care, eventual, din cauza a nu m itor oblig aţii pastorale neprevăzute, p r iv in d direct m în t u i­ rea sufletelor (botezuri, spovedania şi îm părtăşirea m u ribun zilor etc.'), s-ar găsi în im posibilitate materială de a-şi face complet p ravila în legă ­ tură cu serviciul laudelor din ciclul de seară şi de noapte. M lă d ie rile de suflet şi vibraţiile pe care le trezesc în in im ă insă formulele rugăciunilor pentru împărtăşire, formule în care trăieşte o simţire religioasă adîncă, cu accente mişcătoare de sinceră mărtu risire a nevredniciei, de im plo­ rare şi de năde jd e în roadele u nirii cu D o m n u l prin împărtăşirea cu Tru pul şi Sîngele Său euharistie, reprezintă una din cele mai î n a ’ te trepte ale u rcuşului duhovnic esc şi a creşterii lăuntrice, pe care trebuie să le atingă liturghisitorul înainte de intrarea sa în oficiu. « M îin e \^ei sluji Sfînta Liturghie... Citeşte astă-seară ceea ce trebuia să asculţi la biserică şi mai. ales Га-ţi cu străşnicie R în d u ia la Siinte.i îm-· părtăşiri. Obişnuieşte-te, iubite frate — îndem na acelaşi cleric cu sacră sensibilitate — , să citeşti această rîn d u ia lă în liniştea orelor de seară, mai înainte a te lăsa odihnei. N u te culca m a i înainte de îndeplinirea acestci datorii... înfricoşata seriozitate pe care ţi-o porunceşte Sfînta Liturghie începe de cu seara, cu citirea scormonitoarelo r şi admirabilelor rugăciuni din R în d u ia la îm p ă rtă ş irii. V ei citi aceste ru găc iu ni o viaţă întreagă, le vei citi uneori de cîte\?a ori pe s ăp tăm înă, poate altă dată zi de zi... N u te de obosit n icio da tă ! Fă-le, pentru sufletul tău, pururea proaspete ! Primeşte-le aşa cum sînt : dătătoare de viaţă şi dătătoare de nem urire !... D u p ă m u lţi a n i de citire ... — de-abia după ani de zile ! — începi să le înţelegi şi să le preţuieşti ceva m ai aproape de preţul lor de pietre scumpe duhovnic eşti» 12!). 3, R itu a lu l în c h in ă rii pentru intrarea în s lu jb ă

К

■j,

Cele mai multe din Liturghiile răsăritene încep cu un ritual de î n ­ chinare sau de pregătire a liturghisitorilor pentru intrarea în altar. în manuscrisele Liturghiilor bizantine, acest cerem onial apare înscris tîfziu şi anu m e mai întîi în parte, prin veacul al Xl-lea, dar mai ales în cele din veacurile al XIII-lea şi. al XlV-lea. La început, el n u era perfect uniform, cel puţin în ceea ce priveşte textul rugăciu nilor, dar mai tîrz î u , şi anu m e de la veacul al XVI-lea încoace, s-au generalizat regulile din forma interpolată a C o n stitu ţie i lu i FHotei, aşa precum se practică pînă astăzi. în substanţa sa, rîndu ia la acestui scurt ceremonial se caracterizează printr-un covîrşitor sentiment de u m ilin ţ ă şi de smerenie din partea s’ujitorilcr, care, recunosc:indu-se insuficienţi şi nedestoinici pentru înde­ plinirea u n u i serviciu atît de sfint ca cel al Sfintei Jertfe, păşesc la lu1G83 A . P o t r i v i t i n s t r u c ţ i u n i l o r în s cr is e în L iturqhicr la C a n o n u l S f i n te i î m p ă r t ă ş i r i , aces ta se cite şte d u p ă s l u j b a · V e c e r n i e i , u r m i n d sd se c o m p l e t e z e cu c it ir ea ceiorialte r u g ă c i u n i di n « R î n d u i a l a S fi nt ei î m p ă r t ă ş i r i » , a d o u a 7.i d u p ă s l u j b a ce as u ri lo r . î n r î n d u r i l e c l e r u l u i de m i r s-a s t a b i l i t o v e c h e p r a c t i c ă si a n u m e de a se î n d e p l i n i ac e a s tă r î n d u i a l ă î n p a r t i c u l a r şi a n u m e a c as ă, c ce a ce n u este n e p o t r i v it , d a c ă se p o t r ea li za astfel c o n d i l i u n i i e p r o p r i i u ne i re c u l e g e r i . 129. G a l a G a l a c t i o n , op. cil., p. 74— 75.

crărilc oficiu lui cu n ă d e jd e a în mila, îndurarea şi întărirea din partea lui D umnezeu. Închinarea liturcjliisitorilor este, am putea spune, u lt im u l act din pregătirea lor spirituală personală, înainte de a începe lucrările Proscomidiei. El se desfăşoară in biserică şi anume in cursul Utreniei, după ectenia mare dc la început, in timp ce la strană se c în tă « D u m n e ­ zeu este Domnul...», cu troparele respective l30, ori la înc ep utu l c a n o a ­ nelor sau catismelor m . Acest m o m ent este destinat înc h ină rii liturghisitorilor n u m a i în ca ­ zul cînd Liturghia urmează in continuare după ULrenia din cursul d i m i ­ neţii. Lăsind epitrahilul, preotul face trei în c h in ăc iu n i in faţa sfintei mese îm preună cu diaconul, ieşind apoi a m îndoi din altar cu capul aco­ perit, preotul prin uşa laterală dinspre miazănoapte, iar dia c o n u l prin cea dinspre miazăzi. Venind apei în m ijlocu l naosului, cu faţa spre r ă s ă ­ rit, diaconul ocupă loc în dreapta preotului, fac a m îndoi trei î n c h i n ă ­ ciuni, după care merg la arhiereu pentru bin ecuvîntare sau, în lipsa lui, fac numai metanie la jetul arhieresc, arătînd prin aceasta smerenie şi că ei încep slujba cu bin ec uv înta re şi iertăciune ,3“. înapoindu-se din nou în m ijlo c u l naosului, cu faţa spre sfintele uşi, preotul dă în şoaptă binecuvîntarea («B inecu vîntat este D um n ezeu l nostru...») p entru în c e ­ perea ru g ă c iu n ilo r cu care se deschid în general diferitele servicii bise­ riceşti. («Îm părate ceresc:...», «Sfinte Dumnezeule...» etc.), pe care le re­ cită de obicei dia conul, sau, după unele practici, preotul spune «îm p ăra te ceresc...», restul r u g ăc iu n ilo r fiind continuat de diacon ш . Aducîndu-se apoi în perspectivă spirituală serviciul pe care trebuie să-l înceapă şi v rednicia ce le este necesară în acest scop, ei înţeleg că nu se c uvine să facă altceva decît să-şi mărtu risească in su ­ ficienţa şi să ceară îndurarea lui D umnezeu, prin recitarea troparelor de u m ilin ţă : «Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi...», « D o a m ­ ne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit...» şi «Uşa m ilo stiv irii deschide-o no uă, b in e c u v în ta tă Născătoare de Dumnezeu...» 13i. Prin aceste ru găc iu ni, liturghisitorii înţeleg să facă mărturisirea, m ai ales în prima dintre ele, că, în nep u tin ţă de a găsi vreun fel de justific are p e n ­ tru pu ţinătatea lor morală, din cauza păcatelor, ei nu au altă cale decît să recurgă la m ila lui D um n ezeu , rugindu-L adică să-i privească cu m ilă şi î n g ă d u in ţ ă pentru lipsa lor de vrednicie. Cu această n ă d e jd e în mila div in ă, ei roagă pe D um n ezeu , în al doilea tropar de u m ilin ţă , să nu fie tare m în ia t pe ei şi să nu ţin ă seama de fărădelegile lor, ci şi de data aceasta să-şi. întoarcă faţa Sa cu milostivire spre dînşii, ca spre crea­ turile Sale, care invocă num ele Său. Fraza : «Că Tu eşti D u m n e ze u l no s­ tru şi noi sîntem poporul Tău» este în prim ul rînd o confesiune p rin care liturghisitorii su b lin ia z ă ca ru găciu nile lor se fac pentru cei ce sînt legaţi de El prin credinţă, prin năde jd e şi dragoste. în acelaşi timp, preotul vrea 130. Cf. Protos. G harashn Sa f f ir i n , op. cit., p. 19. 131. Cf. I r o n . D. L .u ag u le sc u , op. cit., p. 52.

132. Cf. Siinion,

arhie pisco pul

T csalonicului,

Despre

S iin ta

Liturghie..., cap. 33. rom ân.. , p.

133. V e z i lu c r a r e a n o a s t r ă , C o n tr ib u ia la revizuirea L itu rg h ic ru lu i 71, n. 10 şi I c o n . D. L u n g u l e s c u , op. cit., p. 52, n. 38. 134. V e z i C o n trib u j ii la re vizuirea Liturghie nilul..., p. 7 1|, n. 11.

— 89 — să spună : mă rog nu n u m a i pentru nenum ăratele mele păcate, ci, după pilda Fiului Tău, iau asupra mea ru găciu nea pentru păcatele întregului popor credincios, adică pentru ale tuturor credincioşilor, atît ale celor care se găsesc cu m ine aici, la această dumnezeiască slujbă, cit şi ale tuturor creştinilor de pretutindeni. D up ă aceea, liturghisitorii apelează la mijlocirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, rugind-o să ob ţ i n ă pentru ei şi pentru tot «n e a m u l creştin» milă din partea lui D umnezeu şi sa facă să nu fie respinse cererile lor. Caracterul specific pregătitor al acestor tropare de um ilinţă este evident. în ele vibrează fiorul de sfială de care trebuie să se simtă cu­ prinse sufletele liturcjhisitorilor cînd sînt gata a se înfăţişa înaintea lui Dumnezeu, pentru a începe serviciul Său. Cu conştiinţa că vrednicia lor personală este departe de a egala maiestatea şi sfinţenia acestui ofi­ ciu, ei cer in dulgenţa d iv in ă faţă de insuficienţele legate de natura lor umană. în măsura în care aceste mărturisiri sînt pătrunse de sinceritate, în măsura în care aceste tropare sînt o rugăciune «cu du h u l şi cu a dev ă­ rul», pornită adică din adîncim e, făcută cu o înălţare a d u h ulu i şi însu­ fleţită de tremur sufletesc, ele vor însemna un act de p oc ă inţă şi de p u ri­ ficare, o treaptă în plus suită pe scara desăvîrşirii spirituale, deci a apro­ pierii de Dumnezeu. «La sfîntul altar să te înfăţişezi cu inim a zdrobită», adică pătrunsă de pocăinţă, cum am v ăzut mai înainte că recomanda Sfîntul V asile cel M are 135. C-а a doua etapă în şirul rugăciunilor pregătitoare înainte de intra­ rea în slujbă, troparele de u m ilin ţă sînt menite deci să trezească simţul spiritului, să producă o renaştere lăuntrică, să dea o senzaţie de curăţie in duh şi de bu nă dispoziţie în săvîrşirea oficiu’ui. Aceste efecte devin sensibile în spiritul în care se desfăşoară a treia etapă a ru găc iu nilor de închinare şi anum e cele care se fac la icoanele împărăteşti şi la cele din rind cu ele. Păşind astfel mai întîi în 'faţa icoanei M în tu ito r u lu i, litu r­ ghisitorii rostesc ru găciu nea «Preacuratului Tău chip ne închinăm , B u ­ nule, cerşind iertare greşelilor noastre, Hristoase, D um n ezeu l nostru...», rugăciu ne în care pulsează sufletul uşurat de încredinţarea că deficien­ ţele slujitorilor sînt acoperite de meritele prisositoare. ale Fiului lui Dumnezeu, Cel ce b in evo ind a se sui cu Trupul pe cruce a izbăvit pe cei pe care i -а zidit. «Şi noi sîntem printre aceştia» ·— vor să spună ÎHurghisitorii într-un flux de înviorare, tradus în fraza finală a acestei ru g ă ­ ciuni : «Pentru aceasta, cu m u lţu m ită strigăm Ţie : toate le-ai um plut de bucurie...», deci şi pe noi, « M în tu ito r u l nostru, Cel ce ai venit să mîntuie.şti lumea». A celaşi sentiment de siguranţă şi de curaj moral se afir­ mă şi în rugăciunea «Ceea ce eşti izvorul milei, N ăscătoare de D u m n e ­ zeu...», ce se rosteşte în d a tă în faţa icoanei Sfintei Fecioare, rugînd-o : «arată ca înto tde au na puterea ta», şi, cu nădejde deplină în eiectul m i j ­ lo c ir ilo r ei d u io a s e de m a ic a a F iu lu i C e lu i prcaînalt, îl adresează salu­ 135. I\

X X X I,

Vezi 1683 A .

nota

128;

Sf.

V asile

cel

Mare,

Cuv'ml cu. privire

la s lu jb a ρ η ·ο (φ ·ι.

— 90 — tul sfînt «Bucură-te, ca şi odinioară Gavriil, intîistătătorul netrupeştilor

Puteri». Forma de salut religios, cu care se încheie ambele ru g ăc iu n i, semnalează deja prom ovarea slujitorilor în atmosfera u nei in tim ităţi pioase, în care sufletele, se simt pline de certitudinea b u n ă tă ţii d u m n e ­ zeieşti. Trecînu apoi la celelalte icoane în rînd cu cele îm părăteşti şi după aceea la cea de pe proschinitar, urmînd în această p riv in ţă ordinea ce se observă cu ocazia cădirii, preotul şi diaconul se înc h ină rostind la fiecare troparul sfîntului sau al sărbătorii reprezentată pe i c o a n ă 136. Ei îşi afirmă astfel c o m u niu ne a cu Biserica cerească sau triumfătoare, cu care se vor găsi în împreună-slăvire a lui D um nezeu, în cursul Liturghiei. V enind după aceea în m ijlo c u l naosului cu faţa spre sfintele uşi, scoţîndu-şi culio anele şi plecîndu-şi capetele, preotul rosteşte în taină ru ­ găciunea : «Doamne, trimite m îna Ta dintru înălţim ea locaşu lui Tău şi mă întăreşte spre slujba Ta, ce-mi este pusă înainte» (ce va începe î n ­ dată sau numaiciecît), «pentru ca. neosîndit stînd înaintea înfricoşăto ru ­ lui Tău altar, să săvîrşcsc Jertfa cea fără de sînge (τήν ’αναίμακτον ιερουρ­ γίαν)...". Dintre rugăciunile pentru pregătirea 1iturghisitorilor înainte de a intra în altar, aceasta este cea dintîi care îşi face a p a r iţia .în d o c u ­ mente, Cu text diferit ori cu oarecare variante verbale sau adaosuri, o astfel de rugăciune este întîln ită în manuscrise, încă din veacul al Xllea U1, iar în C o nstitu ţia p a tria rh u lu i Pilotei ea este u nic a ru găc iu ne i n ­ dicată în legătură cu ritualul închinării liturghisitorilor. Recitarea unor rugăciuni de pietate înaintea acesteia 138, precum şi sărutarea ic o a n e ­ l o r 139 se constată însă în practic ă deja în manuscrise din veacul al XIIlea şi al XIII-lea. R înduite într-o' gradaţie crescîndă, ru găciunile în c h in ă rii îl p re g ă ­ tesc şi îl introduc pe liturghisitor treptat-treptat în oficiul său. Intr-ade­ văr, în rostirea ru g ă c iu n ii «Doamne, trimite m în a Ta dintru înălţim ea locaşului. Tău şi m ă întăreşte...»,'preotul are deja v iziu n e a slujbei pe care este gata să o înceapă şi, pătruns ca şi Sfîntul V asile cel M a re de gîndul că a sta «în faţa înfric oşătorului altar ca să săvîrşească Jertfa cea fără de sînge» este un serviciu ceresc iar n u pămîntesc, îngeresc iar nu omenesc, el îşi înalţă cugetul la Dumnezeu, Care pe cele de lipsă le .136. A c e a s t ă r e g u l ă se gă se ş t e n u m a i în u n e l e ed iţ ii ale L itu rg h ie ru lu i, ca, de ex em p lu , în cele de B u c u r e ş ti , 1855; R i m n i c u - V î l c i i , 1862; C o n s t a n t i n o p o l , 1895; Ier u sa li m , 19Л8; A t e n a , 1912; 1924 etc. 137. în C odicele s in a ilic nr. 959 (sec. X I ) : « S t ă p î n e , D o a m n e D u m n e z e u l p ă r i n ­ ţilor noşt ri, tr im iI c- mi p u te r e de sus...» (La D o m P l a c id e de M e e s t e r , op. cil., p. 56). in ms. din an 13Ί6, Bibi. E s f i g m e n u ( A to s ) : « D o a m n e D u m n e z e u l m e u , t r i m i l e - m i '■ijiilor din s f i n l u l Tdii lo ca ş şi m ă î n t ă r e ş t e . ( A . D m i t r i e v s c h i , Εύ χ ο λ ό γ ι α .. . p. 262). în Codicele sina ilic nr. 966 (sec. X I I I — X I V ) se a d a u g ă : « .. . C a u tă sp re m i n e p ă c ă ­ tosul şi n e v r e d n i c u l r o b u l T ă u in c e a s u l a-csla,..* (La D o m . PI. de M e e s t e r , op. cil. şi loc. cil.). 138. Cod. 7Ί9 Paim os' (sec. X I I I ) . A . D m it r i e v s c h i , op. cit., p. 170, şi C o d . Esiigmt-nu citat. 139. Cod. 662 Bibi. N a ţio n a lă din A le n a (sec, X I I — X I I I ) . Pan N. T r e m b e i a , op. cil., р. 1.

— 91 — împlineşte şi pe cele slabe le întăreşte. De aceea, el se ro aqă : Doamne, trimite sau întinde m îna Ta din în ălţim ile cerului în care locuieşti, întăreşte-mă şi ajută-mă cu puterea Ta, ca să-mi îndeplinesc oficiul «neosmdit». El nu poate întreprin de deci dumnezeiescul oficiu al Liturghiei decît cu mărturisirea p salm istului către D u m n ezeu : «Tu eşti puterea şi tăria mea, ajutorul şi sprijinitorul m eu» (Ps. X X X , 4 ,· XLII, 2 ; C X V II , 14). Luîndu-şi poziţia dreaptă, d u p ă rostirea ru găc iu nii de mai sus în faţa altarului, liturghisitorii fac apolisul cel mic, încheind astfel partea a doua din ritu alul înc h inării ; înclinîndu-se apoi către strane, se în­ dreaptă spre altar, în care preotul in tră prin uşa dinspre miazăzi, iar d ia ­ conul prin cea dinspre m iază n oa pte 140. Ei 'însoţesc această intrare de recitarea versetelor 7 şi 8 din P salm ul V : «V o i intra în casa Ta, mă voi închina pătruns de frica Ta în sfînta Ta biserică...», adică în altar, care «inchipuieşte Sfînta Sfintelor, cele mai presus de ceruri şi cerul» M1, «este locaşul lui Dumnezeu..., cerul terestru, în care locuieştc şi u m b lă Dumnezeu, Cel mai presus de ceruri» 142. Fiorii de sfială ce se trezesc în sufletul u nui preot pios la păşirea treptelor altarului capătă expresie în recitarea stihului : «Intru lu m in ă r ile sfinţilor Tăi cum v oi intra eu ne ­ v re d n ic u l? » , pe care regulile din unele manuscrise de m a i tîrziu ale C o nstituţiei p a tria rh u lu i P ilotei îl prescriu cînd înainte u:î, cînd după rugăciu nea i n t r ă r i i 144. Ştiind că în altar se va pregăti şi va avea loc ospăţul D o m n u lu i, cina euharistică — la care lisus, purtat de h e ru v im i 145 şi înconjurat, de sfinţii îngeri şi de cetele sfinţilor Săi se află de faţă — , liturghisitorul se găseşte in chip firesc încă frăm întat de scrupule cu priv ire la vrednicia sa. De aceea, in continuarea ru g ă c iu n ii intrării, el se ro agă recitind versetul 8 al Psalm ului V : «Povăţuieşte-mă (condu-mă), D oamne, la dreptatea Ta ; 140. S p r e d e o s e b i r e de a c e a s t ă p r a c t i c ă , pe car e am înscris-o d u p ă Ic on . D. L u n g u l e s c u (op. cil., p. 53), a c ţ i u n e a se p e tr e c e i n v e r s ; d u p ă alte L ilurghicrc, ca, de e x e m p l u , c el e di n A t e n a , 1912, 1924 : d i a c o n u l i n tr a în a lt ar prin uş a de iriazcj'/.i, iar p r e o t u l prin cea de m i a z ă n o a p t e . L ilu rg h ie ru l de Ierusalim p r e v e d e i n t r a r e a a m ­ b i l o r U t u r g h is it o r i p r in us a de m i a z ă z i . P e n t r u r e s p e c ta r e a r eg u li i ele a fi d i a c o n u l î n t o t d e a u n a în d r e a p t a p r e o t u l u i , p r a c t i c a Litu rg h ie re lo t de A le n a si ma i a l e -ί a ce lu i c/e Ierusalim se r e c o m a n d ă de la sine, m a i cu .ţeama că o astfel de r e g u l ă este o b s e r v a t ă de LilurghieruJ T o m ân î n s u ş i, i n alt e m o m e n t e ale s l u j b e i . In s p r i ­ j i n u l p r a c t i c i i r o m â n e ş t i , s-ar p u t e a i n v o c a to tu ş i re s p e c ta r e a p r i n c i p i u l u i de a se in tr a in a lt a r pe u ş a o p u s a celei p r i n ca r e a u ieşit fie ca re d i n cele d o u ă c a t c g o r i i de i t tu rg h î sitori. 141. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre S lîn la Liturghie.... cap. 9 8 ; of. şi E xplicare despre s iîn la biserică, d e a c e l a ş i , tr ad . ro m . rctip. de T o m a T e o d o r e sc u , B u cu r eş ti , 1865, p. 25 3; cf. de a s e m e n e a , A c e l a ş i , Despre tlrnosirca s lin tci hisc.rici, cap. 131, ibidem , p. 121 — 122. 142. SI. G h e r m a n I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cil., P. G., X C Y I Î I , 3·°·4 В. 143. Ms. nr. 120 d i n an. 1602 al B ib l. Es fic jm en u (A to s). A. D m i l r i e v s c h i , op. oil., p. 54. A l t e ori acest stih a p a r e intr -o f o r m ă î m b o g ă ţ i t ă , cu a d a o s u l : «C3<~i d a c ă voi î n d r ă z n i să i n lr u in c ă m a r a de n u n t ă , h a i n a m3 v ă d e ş l e şi l e g a t vnj fi a r u n c a i 'ifara de c ă tr e îngeri...». C odicele nr. 759, 75 2, 766, şi a lt e le di n B i b l i o t e c a N a ţ i o n a l a de la A l e n a . P an. N. T r e m b e l a , op. cit., p. 229|. 144. Ms. nr. 425. B ib i. M e t o c u l u i Sf. M o r m î n t , C o n s t a n t i n o p o i . A . Dim’it rio vsc hi , op. cit., p. 117. 145. Cf. Sf. G h e r m a n I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. C , X C V 1 I I , ЖЛ C.

— 92 — indrepteaxâ calea Ta înaintea mea, în necazul v ră jm a ş ilo r m e i » 146. El vrea să spună : Îndrăznesc, Dum nezeule, să păşesc p ra gu l sfîn tului altar, în care se află tronul Tău, spre a. în d e p lin i oficiu l cel mai sfînt. F iinţă pămîntecŢseă ce sint, cum voi putea săvlrşi Tainele Fiului Tău,.de nu mă vei povăţui. Tu ? Se roagă, c:u alte cuvinte, ca D um n ezeu să-l susţină şi să-i Înlesnească cu ajutorul harului Sau să se m e nţină pe calea cea dreaptă, care este calea D om nu lui şi linia sfinţeniei. Prin intrarea în altar, litu rg h isito rii iau p rim ul lor contact cu a tm o ­ sfera m isterului în care se va desfăşura întîlnirea lor cu D u m n ezeu p rin Fiul Său. Ca în ascensiunea lui M oise pe m untele Sinai, se cuvine deci a aspira ozonul spiritual care înv iore az ă şi în a lţă fiinţa, aţîţă rîvna, a vintă cugetarea şi simţirea spre cele înalte. Să simtă cum răm în e p a ­ in intui in urm a lor, cum se şterg senzaţiile şi impresiile, cum se potolesc şi amuţesc: încet-încot. în sufletele lor zgo m o tu l şi înv olburarea ghiolu­ rilor şi. preocupărilor do cele ale vieţii de aici, atenţia lor fiind din ce in ce mai inuit captiv ată de culmile de care se apropie p rin înaintarea lucrărilor sfintei slujbe. Dacă nu încearcă această senzaţie spirituală, să se silească să o aibă, să-şi încordeze v o in ţa şi să se concentreze spre ce!c de sus. Prin această gimnastică duhovnicească, repetată ■stăruitor în fiecare zi de Liturghie, sufletul va căp ăta deprinderea să-şi ia cu î n ­ lesnire zborul spre sferele serafice. Venind în altar, liturghisitorii fac două în c h in ă c iu n i în fata sfintei mese şi preotul sărută sfînta Evanghelie , sfînta masă şi sfînta cruce 147, iar diaconu l n u m a i marginea sfintei mese, u r m în d ca încheiere a treia înch inăciu ne. Acest scurt cerem onial ec h iv alea ză cu o prezentare în serviciu, ca o înfăţişare înaintea D o m n u lu i, căci «Sfîntul prestol închipuieşte scaunul lui Dum nezeu» 14â, «este locul m o rm m tu lu i, în саге a fost pus Hristos.,., este scaunul lui D um n ezeu , pe care se odihneşte după Întrupare...» 14!\ este sim bolul sau im ag inea lui Hristos, «piatra cea adevărată şi din capul u n g h iu lu i» 1Γ;0, «piatra duhovnic ească», «care este Hristos» (I Cor. X, 4), sim bolul naturii Sale umane, pe care a curs şi curge scum p ul Său Sînge. «Sărutînd deci sfînta masă, liturghisitorii arată unirea şi dragostea cea către D um n ezeu » 151. Liturghisitorii au luat astfel în prim ire oficiu l lor. 146. în u n e l e e d i ţ i i greceşti alo L itu rg h ie ru lu i, a c e a s t ă r u g ă c i u n e a p a r e intr-o f o r m ă a d a p t a t ă : « I n l r a - v o i în .sfînta Ta casă, în c h i n a - m ă - v o i u n e i D u m n e z e u l s l ă v i t ă ;n Irei i p o s t a s u r i , în T a t ă l şi in F iu l şi în S f î n t u l Du h , in veci. A m i n » . în alte L itu r ghiere, P s a l m u l V este c o n t i n u a t p i n ă la sfirşit, ca, de e x e m p l u , in ed. M o s c o v a , ίo5·t ( te. V e z i şi B r ir jh tm an , Liturgies eastern and western..., vol . I, p. 354. 147. S ă r u t a r e a sfint ei cruci n u este p r e v ă z u t ă c’e cît în u n e l e ed iţ ii r o m â n e ş ti , ca, de e x e m p l u , c e le do B u cu r eş ti : 1855, 1912 şi 1956. V e z i şi ic o n . D. L u n g u l e s c u , op. cit., p. 53. 148. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u t u i , Despre S iin ta Liturghie, cap. 38.

149. Sf. G h e rm an

I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., XC'.VIII, 388 C.

150. 'Ο μ ο λ ο γ ί α τής Ανατολικής εκ κλ η σίας τής καθολικής καί άπ οσ το λ ικ ή ς, la loan M i h ă l c e s c u , Θ υ σ α υ ρ ο ; τής Όρ-Ο-οδοξίας, Die Bekenntnisse..., p. 226. 151. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre S iin ta Liturghie, cap . 38.

93 II P R E G Ă T IRE A

ŢINUTA,

EXT ERIO A RĂ :

Î M B R Ă C Ă M I N T E A S A C R Ă Şl SPĂ LA REA

2. în făţişare exterioară c u v iin cio as ă. — 2. Problem a u nui costum saccrdotal Înainte de pacea Bisericii. — 3. V eşm inte liturg ice şi ritualul îm b ră c a ră lor. —

4. S p ălare a m lin ilo r

1. înfăţişarea exterioară c u v iin c io a să A l treilea moment în pregătirea slujitorilor altarului pentru săvîrşirea Sfintei Liturghii îl formează îmbrăcarea în veşmintele sacre, sa­ cerdotale sau liturgice. Liturghia este, aşa precum se spune adesea cu un termen potrivit, solemnitatea m intu irii noastre. Prin ea se actualizează actul mîntuirii, adică se reprezintă şi se reproduc în p rim ul rînd momentele istorice ale operei div in e pentru m în tu ire a lumii. Este apoi un oficiu în cursul căruia se desfăşoară lucrarea tain ic ă a Sfîntului Duh pentru sfinţirea credincioşilor, prin îm părtăşirea lor de efectele sau roadele Jertfei M î n ­ tuitorului. Nota de solem nitate deriv ă deci din însuşi faptul prezenţei lui Dumnezeu în Liturghie şi din contactul slujitorilor cu El, prezenţă şi contact mai întii cu caracter moral, iar mai apoi tainic şi real în m o m e n ­ tul Jertfei euharistice. M în t u it o r u l însuşi este activ în Liturghie, căci «preotul şi sfinţitorul este Fiul «El săvirşeşte Tainele, prin mîinile şi lim ba preoţilor» ш . «însuşi C u v în t u l D o m n u lu i săvîrşeşte Taina pre­ facerii, însă n u m a i prin m ijlo c ir e a preotului, adică la cererea şi prin rugăciu nea lui» 154. în consecinţă este o cerinţă firească a sim ţului de pietate şi a raţiunii sănătoase ca liturghisitorii să-şi îndeplinească oficiul lor într-o ţinută şi înfăţişare exterioară corespunzătoare dem nităţii Tai­ nei şi caracterului d iv in al acestei solemnităţi. Aceasta trebuie înţeleasă în p rim u l rînd sub raportul fizic al u nu i exterior îngrijit şi cuviincios, ca u n semn în care vine la expresie sen­ tim entul de respect şi de dev oţiu ne al liturghisitorilor în îndeplinirea cultului suprem de adorare, de cerere şi de mulţum ire, ce se aduce prin Liturghie. Un exterior în g r ijit s u blinia ză în acelaşi timp în faţa credin­ cioşilor caracterul înalt al oficiului, le im pune şi le deşteaptă emoţia şi elanul religios. De aceea «P ovăţuirile» de la finele L itu rgh ierulu i se î n ­ cheie cu îndem nu l : «Pentru slujirea dumnezeieştii Liturghii, preotul şi diaconul sint datori a fi curaţi, precum cu sufletul, aşa şi cu trupul.,., capul să fie pieptănat, faţa şi gura spălate, unghiile tăiate şi curate. Toate acestea pentru respectul şi cinstea dumnezeieştilor Taine, ca şi credin­ cioşii ce-i privesc şi le sărută m în a să nu se amărască de ceva» 15f). Pe de altă parte, p rin însuşi caracterul său religios, serviciul divin reclamă o înveşmîntare consacrată, adecvată şi deosebită de cea din uzul vieţii civile. Ca atare, u rm în d regula îndeobşte observata in socie152. N i c o l a e C a b a s i l a , E x plicarea CL, 437 B. Τ­ Ι S3. Ibidem , cap . X X V I I I , col. 427 Α - ψ . 154. Ibidem , cap . X X I X , col. 429 В. ·ΐ 155. P o v ă ţu iţi, pgf. 2, p a r te a f i n a l ă , if

d u m n e zeie ştii

Liturghii,

cap.

X X X !,

P.

u.,

— 94 — tcifile organizate, Biserica însăşi a trebuit să prescrie litu rg h isitori’ or veşminte speciale, în tim p u l oficiului. P ă g înism ul şi m ozaism ul foloseau ele asemenea a nu m ite costume sacerdotale, în cultul lor. S-ar putea spune deci c:â primii creştini au venit în Biserică cu o an u m ită tradiţie în această privinţă. în V e c h iu l Testament, veşmintele sacredotale apar chiar ca o instituţie divină, determinată în a m ănuntele ei prin p o runcile primite de M oise de la D um n ezeu 15G. 2. P roblem a u n u i costum sacerdotal în a in te de pacea B isericii Deşi nu se pot nega oarecare analogii şi influenţe ale V e c h iu lu i Testament în fo rmarea veşmintelor liturgice ale Bisericii creştine, totuşi acestea din u rm ă nu-şi urcă originea la îm b ră căm in te a lui A a r o n şi a fiilor lui şi, de asemenea, nici la vreo rîn d u ia lă apostolica în această privinţă, cum s-a crezut uneori ir,v. Lipsa de date in scrierile prim elor veacuri creştine, referitoare la costumul sacerdotal, face ca istoria lui să fie obscură în începuturile ei, lăsînd loc nu m a i la deducţii şi ipoteze, pe baza informaţiilor ce.se întîlnesc începîn d de la veacul al IV-lea. D u p ă cele mai autorizate, este de admis în general că, p în ă ce serviciul divin creştin a căpătat o fi z io n o ­ mie distinctă şi o existenţă independentă de cultul Tem plului şi al s in a ­ gogii, preoţii săvîrşeau Sfînta Euharistie prin case, îmbrăcaţi în costume ία fe cu cele ale celorlalţi c r e d in c io ş ili8, situaţie care, fără înd o ială, va fi continuat încă m u ltă vreme. De îm b r ă c ă m in te a de toate zilele, veşmin tele folosite la serviciul div in au început să se deosebească curînd, n u m a i prin calitatea şi p rin culoarea lor albă. Pentru veacul al III-lea şi al IV-lea cel puţin, acest fapt este confirmat de canoanele lui Ipolit, care prescriau ca, «de fiecare dată cînd episcopul are să săvirşească Liturghia, diaconii, şi preoţii să meargă îm p reu nă cu el, îm brăcaţi în haine albe, mai frumoase decît ale celorlalţi credincioşi şi cît se poate de curate ... Lectorii înşişi să aibă haine de sărbătoare» lyi). In dicarea unei culori speciale pentru v e ş m in ­ tele sacerdotale ne lasă să deducem că, chiar în cele m a i vechi timpuri, acestea erau folosite exclusiv în cult, iar nu şi în viaţa profană 1G0. Dacă nici una din scrierile bisericeşti nu ne in formează asupra for­ mei şi croielii v ech ilo r veşmin te liturgice, este totuşi uşor de înţeles din cele de mai înainte că la baza şi la originea lor stă îm b ră căm in te a civ ilă. Pe baza comparaţiilor, s-a ajuns la concluzia că veşmintele sacerdotale creştine, în forma pe care şi-au luat-o în urma transformărilor în cursul vremii, nu sînt decît o derivaţie şi stilizare a costum ului civil din ţinuta de oraş, prescrisă in m ediul greco-roman prin veacurile al IV-lea — ■al 156. Ieşire X X V I I I , 2— 4 3 ; X X I X , 5— 9 ; Le vi ti с V I I , 7— 9, 13. 157. Ci. Dr. L u d w ic j E is e n h o f e r , H an d h u c h der kathotischen Liturghie, v . I, Fr. im Br., 1932, p. 403. 158. CI. W a l a fr ied S t r a b o , De e x o r d m ei incr., P. L., CX .I V, 945, şi L. E is en h o f er , op. cil., p. 408. 159. C a n . X X X V I I , 201 şi 203. H a n s A ch eU s, Die Canones H ip p o ly ti, L e ip zi g , 1891, p. 118, i 19. 1G0. Este to c m ai c eea ce c o n f i r m a p u ţ i n m a i t î r z i u Fer. I e r o n i m : « R e l i g i a d u m ­ ne zei as că arc un v e ş m i n t î n s f i n te le s l u j b e şi a l t u l i n r e la ţ i il e de to a te z i l e le » . C o m m e n t , in Ez cch., cart. X I I I , cap . 14.

-Г 95 — V-lea, persoanelor oficiale 1GI. ,Piesele principale ale acestui costum le constituiau tunica şi p a enu ia. Aceste două v e ş m in t e .făceau încă parte din costumul purtat prin v eacnj al V P le a de persoanele cu v ază şi este de admis că şi clericii de toate, treptele se im brăc a u la fel 1G2. Tunica era o h a in ă pe dedesubt, de culoare deschisă, în general cu mîneci, dar uneori şi fără, Ea cădea p în ă la picioare, m o tiv pentru care căpătase la greci num ele dc podeies (ποδήρης). Ea era c o m u n ă tuturor, cu deosebire că pentru sclavi ea se confecţiona nu din p în z ă de in ca pentru ceilalţi cetăţeni, ci din l in ă ordinară, acest fel de tu n ic ă fiind cu ­ noscut sub n u m ele de by rrhus.' Peste tunica de dedesubt, senatorii a p ă ­ reau cu o tunică mai lux o asă şi anume d u nga tă în însăşi ţesătura ei cu nu ri, adică linii sau fîşii (clavi, ποταμοί) verticale, in culoarea purpurei. Pentru a nu fi in co m oda ţi la lucru de lun gim e a tunicii, funcţio narii m ă ­ runţi şi îndeosebi meseriaşii obişnuiau să o susiină printr-o cingătoare, prin. care o stringeau în ju r u l m ijloc u lu i. Aceasta din u rm ă era o piesă accesorie, proprie o a m e nilor de condiţie modestă, n e m tr in d deci. in cos­ tumul de oraş. Peste tunică se purta u n v eşm înt de culoare închisă, n u m it de ro­ m ani paenuia, iar de greci feJon (φελώνιον, φελώνης, φαινόλιον ori φαινόλης, adică o h a in ă ce acoperă peste tot). Era o h aină foarte largă şi fără mîneci, u n fel de manta sau pelerină nedesfăcută în faţă, ci. a vind n u ­ mai o deschizătură aşezată în mijloc, p rin care se in troducea capul, ea acoperind corpul ca o cameră, p în ă la genunchi şi deci mai. jos decît m iinile UKÎ. Pentru a se putea servi de m îin i, cel ce o purta trebuia să-i ridice poalele sau m argini.e pe braţe. Primitiv, felonul era o h a in ă între­ buinţată universal, s-ar putea spune, mai ales în călătorii, ca apărare îm potriv a v rem ii urîte. A cesta era v eşm întul pe care îl lăsase Sfîntul Apostol Pavel la Carp, în Troia şi cerea să i-1 aducă T im otei (II Tim. IV,. 13). Spre finele v e a c u lu i al I\Mea, felonul a devenit h a in a z ilnic ă a senatorilor 1(W, deci a societăţii bune. A tenţia asupra ra n g u lu i persoanelor oficiale era atrasă prin p u r ­ tarea u nu i fel de eşarfe lungi, n u m ită p a lliu m . De fapt, acesta n u era un veşmînt, ci o in signă în culori vii, aşezată v izibil peste p a e n u ia ori chiar peste tunică. Precum se vede pe unele m onum ente reprezentînd pe c on­ suli în îm p reju rări solemne, un capăt al acestei eşarfe atîrna în faţă, de Ia u m ă ru l sting p în ă aproape de picioare, iar celălalt capăt venea prin spate pe sub braţul drept, a ju n g în d în dia g o n a lă peste piept p în ă la um ărul stîng şi, întorcîndu-se pe după gît, era trecut din n o u pe sub bra161. O le g e di n i a n u a r i e 332 (C o d/ c. Teoclosian, X I V , 10, 1) d e t e r m i n a a m ă n u n ­ î m b r ă c ă m i n t e a b ă r b a ţ i l o r c u v a z ă s o c i a lă . L. D u c h e s n e , O rig ine s du culie chrelien, V - em e ed., Paris, 19i:0, p. 3 9 9; L. A . M o l i e n , La priere dc l’Cgliso, t. J, Paris, 1924, p. 104. 162. D o v a d a că in v e c h i m e n u era u n c o s t u m p r e o ţe sc s p e c i a l o f ace sc r i s o a r e a pe ca r e p a p a C e le s t in (422— 432) a adresat-o e p i s c o p i l o r d i n P r o v e n c e , d e z a p r o b i n d o b i c e i u l ce se l u a s e de c le r i c i ele a p u r t a v e ş m i n t e d e o s e b i t e de a le la i c il o r . Cf. L. D u c h e s n e , op. cil., p. 400. 163. Cf. L. A . M o l i e n , op. cil., v o l. I, p. 105. 164. î n se n a t î n s ă ei p u r t a u toga, aşa d u p ă c u m h l a m i d a e r a s p e c i f i c a c o s t u ­ m u lu i militar. ţit

tăţile organizate, Biserica însăşi a trebuit să prescrie l^turghisitori’or veşminte speciale, în tim pul oficiului. P ă g înism ul şi m o zaism u l foloseau d e asemenea armmite costume sacerdotale, în cultul lor. S-ar putea spune .deci că primii, creştini au 'Venit în Biserică cu o a nu m ită tradiţie în :această p rivinţă. în V e c h iu l Testament, veşm intele sacredotale apar chiar ca o instituţie d iv in ă, determ inată în am ănu ntele ei prin poru ncile primite de M-oi.se de la D u m n ez eu 15
X X V I I I ) 2— 43; X X I X , js— 9 ; Levitic VII, 7— 9, 13X

157. Cf. Dr. L u d w i g E i s e n h o f e r , H bn db u ch der katholischdn I Liturghie, v. I, Fr. im В r., 1932, p. 408. j ' ] ţ 158. Cf. W a l a f r i e d S t r a b o , Do e x oraiis .ol incr., P. L., C X I V , 94§t şi L . ‘ E is en h of er , op. cit., p. 408. T , . ' 1 ' ■ V ■

159. Cari. X X X V I I , 1801, p. 118, i i 9.

201

şi 203.

Hans ‘ ·

Achelis,

Die 1C apones '

k ip p o ly ti, '

Leipzig,

160. Esl e t o c m a i coe'a. ce c o n f i r m a p u ţ i n m a i l î r z i u Fer. I e r o n i m : « R e l i c j i a d u m f n e z c ia s c ă are u n v e ş m î n t î n s f i n t e l e S lu j b e şi a l t u l î n relaţiile-:.de t o a t e , z i le le » . C om m ent, in Eze ch ., c a r t. X I I I , ca p . 14. 1 r. : ' 1

V-lea, persoanelor oficiale 1Gl. Piesele principale ale acestui costum le constituiau tunica şi paenulci. Aceste două veşminte, tăceau încă parte din costumul purtat prin v eacu l al VI-lea de persoanele ca vaza şi este de admis că şi clericii de toate, treptele se im brăcau la fel u:-\ Tunica era o h a in ă pe dedesubt, de culoare deschisă, în general cu mîneci, dar uneori şi fără. Ea cădea p în ă la picioare, m o tiv pentru care căpătase la greci num ele de poderes (ποδήρης). Ea era com u nă tuturor, cu deosebire că pentru sclavi ea se confecţiona nu din pînză de in ca pentru ceilalţi cetăţeni', ci din lin ă ordinară, acest fel de tunică fiind cu­ noscut su b jn u m e le de byrrhus. Peste tunica de dedesubt, senatorii a p ă ­ reau cu o tunică mai lux o asă şi anume dungată in însăşi ţesătura ei cu nu ri, adică linii sau fîşii (clavi, ποταμοί) verticale, in culoarea purpurei. Pentru a nu fi in co m odaţi la lucru de lungim ea tunicii, funcţio narii m ă ­ runţi şi îndeosebi meseriaşii obişnuiau să o susţină printr-o cingătoare, prin care o stringeau în ju r u l m ijloc u lu i. Aceasta din u rm ă era o piesă accesorie, proprie oa m e nilor de condiţie modestă, neintrîn d deci în cos­ tumul de oraş. Peste tunică se purta u n veşm înt de culoare închisă, n u m it de ro­ m a n i paenula, iar de greci ie lo n (φελώνιον, φελώνης,
161. O le g e d i n i a n u a r i e 332 (Codic. Teodosian, X I V , 10, 1) d e t e r m i n a a m ă n u n ­ ţit î m b r ă c ă m i M e a b ă r b a ţ i l o r c u v a z ă s o c i a lă . L. D u c h e s n e , O rigines du culte cluelicrt, V-eme ed., Paris, 19V.0, p. 399 ; L. A . M o l i e n , La priere c/e l'Eglise, t. 1, Paris, 1924, p. 104. 162. D o v a d a c ă in v e c h i m e n u era u n c o s t u m p r eo ţe sc s p e c i a l o face scr iso ar ea pe car e p a p a C e l e s t i n (422— 432) a adresat-o e p i s c o p i l o r d i n P r o v e n c e , r ie z a p r o b i n d o b i c e i u l ce se, lu a s e de c le r ic i de a p u r t a v e ş m i n t e de o s e b i te de ale la ic il or . Ci. L.

Duchesne, op. c/ί., p. 400. 163. Cf. L. A . M o l i e n , o p . cil., v o l. I, p. 105.

164. în senat însă. ei p urta u toga, aşa după cum h lam id a era specifica costu­ m u lu i' m ilitar.

96 — iul drept, a ju n g m d u - i capătul în m ina stingă. In alte m onum ente, c ap ătul din Iată atîrna de la u m ă ru l drept în jos m . Prin adaptări şi transformări in spiritul şi după cerinţele cultului cre ştin, a p lic a te acestor veşmin te şi insigne, u n o ra m a i mult, altora m ai puţin, Biserica a ajuns sa realizeze, in cursul tim pului, tip u l·sp e c ia l al veşmin telor sale liturgice, inspirindu-se cite o dată şi de formele costu­ m u lu i sacerdotal r in V ech iu l Testament. Această origine a odă jd iilo r bisericeşti nu va fi greu de recunoscut cind ne vom ocupa de fiecare din ele. în Biserica Răsăriteană, instituirea unor veşminte liturgice a avut loc: cu mult mai înainte decit in Apus. Izolat, num ele lor apare întîmplător in scrierile bisericeşti, incepind precum vom vedea, încă din veacul al iV-lea. Principalele veşminte ale costum ului sacerdotal se g ă ­ sesc enumerate laolaltă pentru prima dată în comentariul liturgic atri­ buit Sfintului Gherman, arhiepiscopul C o nsta ntino p olulu i (+ 733) " Î(i. In nu m ărul lor complet de astăzi, adică îm p re u n ă cu cele care pot fi n u ­ mite nu veşm inte propriu-zis ci insigne, sînt menţionate şi în parte de­ scrise in .veacul al XV-lea de Simion, arhiepiscopul Tesalorîicului 1(î7. Nici o scriere nu ne informează asupra formelor iniţiale luate de veşmintele sacerdotale creştine, în tot cazul, destinaţia litu rg ică a v e ­ chilor veşm inte primite de. Biserică din uzul vieţii civile şi im prim a re a unui caracter sacru se va fi realizat, desigur, în prim ul rind prin m a r ­ carea lor cu sem nul crucii aplicat in broderie sau galon, cum a rămas obiceiul p în ă astăzi. Pe de altă parte, ele erau sustrase d o m e n iu lu i p ro ­ fan prin ru g ăc iu n i speciale de binecuvîntare,. mai înainte de a fi pu.se in servic iu l c ultulu i divin, practică ce se constată generală în veacul al lX-lea 1G8. in c onexiune cu acţiunea liturgică era toto dată in evitabilă atribuirea unor sem nific aţii sim bolice acestor veşminte. în erminiile liturgice şi la diferiţi exegeţi, acest sim bolism apare uneori mai m ult tipico-dogm aiic, în sensul că pretutindeni vrea să se înţeleagă demnitatea div in o-umană, sfinţenia şi slava lui Hristos însuşi, adevăratul M ijlocitor. Alteori, a vînd un caracter dogmafico-reprezeniuiiv, se stăruie că, p rin veşmintele';.pe care le poartă preotul la slujba div in ă, trebuie să se înţeleagă p a tim a [lui Hristos, care se actualizează mistic prin fiecare Liturghie. O a treia d i ­ recţie, care se poate nu m i m orală, consideră că prin fiecare d in v e ş m in ­ tele liturgic e se .simbolizează virtuţile pe care trebuie să le posede litu r ­ ghisitorii, ca reprezentanţi ai lui Hristos, a v în d să facă dovada acestora printr-o v ia tă de jertfă bin ep lăcu tă lui D um n ezeu Ш). 165. L. Duchesne, op. cit., p. 407. 166. Op. cit., P. G . r X C Y I I I , 393 Λ --396 A. Cf. şi versiunea latină a lui A n a s ­ tasie Biblio tecarul [sec. IX), la N il o Borrjia, 11 co m m e ntario liturgico di S. G erm ano p nlriarca constant ΐηομοΐίΐαηο, GrotlafcrrnUi, 1912, X V I I — X X , X X I I I , X X V I . Ţ inînd scama de interpolaţii!'.: suferite de aceasta scriere, s-ar putea spune ca referinţele <‘i la veşn intele litu rgicc privesc o situaţie ce se poate înt inde dinainte de veacul al optulea pin a către finele primului mileniu creştin. 167. Simion, arhiepiscopul Tesaloni<'ului, Despre S iin ta Liturghie, cap. 79— 83; Explicare despre s iin ta biserica, trad. rom. p. 255— 258. P. G., CLY , 712— 7.17. 168. Cf. L. Eisenhofer, op. cit., p. 413. 169. Vezi Ibidem , p. 415— 416. !

— 97 — 3. V eşm intele litu rg ic e şi ritu a lu l im b ră c ă rii lor Caracterul sacru al veşmintelor sacerdotale a fost sublinia t, pe de altă parte, prin instituirea u n u i ritual al înveşm întării, constînd în d e o ­ sebi din recitarea unor ru g ăc iu n i alese din textele cărţilor V e c h iu lu i Tes­ tament şi mai cu seamă din psalm i, în concordanţă cu sim bo lism ul fie­ cărui veşmint.. Este probabil că un astfel de ritual a p utut să ia naştere atunci cînd veşmin tele liturgice au început să se deosebească de cele civile 17W. In codicele dinainte de veacul al XlII-lea ale Liturghiilor b iz a n ­ tine şi chiar în unele din acest din urmă veac, odăjdiile; bisericeşti se găsesc desemnate sub un singur nume, στολή ιερατική, recitîndu-se în a ­ inte de îmbracarea lor o singură ru găciu ne, aceasta chiar nefiind una şi aceeaşi în toate manuscrisele. R u g ă c iu n i aparte pentru fiecare veşm int apar abia în manuscrisele din v eacul al XIH-lea — al XlV-lea, fără a fi uniform e în toate codicele. Generalizarea şi uniform izarea ritualului im brăcării s-a realizat prin C o n stitu ţia p a tr ia r h u lu i P ilote i al Constantin o p o lu lu i (veacul al XlV-le a) m . a) Îm bracarea d ia c o n u lu i. — Regulile înscrise în L itu rgh ier stabilesc că diaconu şi preotul, aflîţidu-se în altar du p ă terminarea ru găc iu nilor pregătitoare pentru intrare^· în oficiu, se îmbracă cu veşm intele sfinte ce sînt rînduite pentru treapta·*ierarhică a fiecărui dintr-înşii. Astfel, diaco­ nul ţinînd pe braţul drept stiharul, orarul şi m inecuţele, cere m ai întîi b in ecuvîntarea preotului, iar du p ă ce a obţinut-o, se îm bracă, începînd cu stiharul, săru tind sem nul crucii de pe el şi recitînd ’d in L iturghier textul corespunzător acestei lucrări. S tih arul este un v eşm înt cu mîneci., căzind drept p î n ă la picioare, analog poderesului lui A a r o n şi al fiilor săi (leş. X X X , 27). Se înţelege de aci că stiharul este u n u l din cele mai vechi veşmin te cu întrebuinţare l i ­ turgică. Precum se va vedea şi din alte am ănunte, el derivă, fără m o d i­ ficări însemnate, din vechea tu n ic ă (-ποδήρης) greco-romană. în litera­ tura creştină, stiharul se găseşte m enţionat de tim p u riu şi a nu m e la isto­ ricul Eusebiu 1 7 Sfîntul Grigore de N a zia n z ш , Sfîntul l o a n G u r ă -de A u r 1T4, Fericitul Ie r o n im 173 şi în Testam entum D o m in i noştri Jesu C h r is i17G. D u p ă unele păreri însă, n u s-ar putea susţine în chip absolut sigur că denum irea de tunica lin e a şi ποδήρης din scrierile bisericeşti dintre veacurile al IV-lea şi al VII-lea s-ar referi înto tde au na la veşm întul liturgic propriu-zis, iar nu şi la cel din uzul profan cîteodată 177. Faptul însă că stiharul (ποδήρης) se găseşte număraţi între veşm intele liturgice 170. 171. 172. 173. 174. 4 175. L%IV acl

Cf. Jo ann e s M. H a nssens, op. cil., p. 13. Ibidem , p. 13— 14. Eusebiu, Istoria bisericeasca, cart. X, cap. 4. Sf. Grig oric de N azianz, C u v in ta rc a V, n. 4, P. G., X X X V , 0G8. Sf. loan G u r ă 1de Aur, O m ilia L X X X II Ia M alei, *P, G., L V III, Fer, Ieronim, E pistola LX ad H cliod o ru m , |3, P, L., X X I I , F abiolam , fy L., X X I I , 613; D ialo q contra pelagi'enilor, P, L., 3— 34, P. L., X X V , 437. nani, i. 24, p. 33. , 17/. U astlel Л с r ^ e r v ă la J. Braun, Die lilu rg isc h v ^G c w a n d u n g ...,

745. 597; Epistola X X I X , 547—

p. 74

— 98 — la începutul v eacului al VIII-lea in comentariul Sfîntului G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o lu lu i 1,8 dovedeşte în chip categoric că el se afla deja în întrebuinţare mai veche şi deci orice îndoială este înlăturată. D in toate documentele, 111 care se găseşte menţionat, reiese că în vechim e stiharul se confecţiona din pînză sau ţesătură albă de' in. M a i tirziu s-a introdus şi obiceiul stiharelor de culoare roşie, purpurie sau stacojie, dar n u m a i pentru cele care se purtau de arhiereu, ca u n semn de distincţie l7i>. Uneori, stiharele arhiereşti se distingeau, ca şi vechea tu nică senatorială greco-romană, prin dungarea lor de sus p în ă jos cu acei «clavi» sau ,,·^οταρ.οί“ , adică rluri, linii sau fîşii de cu'o are roşiepurpurie pe fond alb. De la aceste şiruri sau rînduri (σ τί χ οι ) a rămas num ele de stihar (or.yâpiov) adic ă veşmînt cu linii. în evul m e d iu stiharele arhiereşti se îm podobeau, uneori, precum m enţionează Balsumon IMJ, cu triunghiuri (τρι^ώνία) ori cu cruci c o m b i­ nate din patru litere gam m a de tipar ( γ α λ α τ ί α ) 181. Cu vremea s-a ajuns la obiceiul din. uzul de astăzi ca, pentru stihare, să se întrebuinţeze m a ­ terii de orice culoare. Stiharul este u n v eşm int cpm un celor trei trepte ierarhice. Cel diaconese, fiind un v eşm in t exterior, se face dintr-o stofă compactă şi bogat ornamentată. El cade drept iar mînecile sînt deschise la capăt şi tivite cu gaion, spre deosebire de stiharul, preoţesc şi arhieresc, care, purtindu-se pe dedesubt, se face dintr-o materie mai subţire, de obicei de culoare unică şi fără orna m enta ţii in ţesătură. Şi clericii inferiori, adic ă ipodiaconii, citeţii şi cintăreţii hiroteşiţi pot să poarte stihar în serviciu, de forma celui diaconesc. în ceea ce priv eşte semnificaţia sim bolică a stiharului, s-ar putea spune că la nici un alt v eşm int liturgic nu şi-a găsit aplicare mai mult ca aci toate cele trei direcţii ale ermineutic ii liturgice. în general, ideea fu n d a m e n ta lă a acestui sim bolism stă în legătură cu vechea culoare albă a stiharului. Printr-o astfel de culoare, adică el «arată dumnezeia sca stră­ lucire, pe care preotul o slujeşte credincioşilor prin E vanghelie şi prin celelalte» 18‘-, p recum şi «îm b r ăc ă m in te a cea m a i curată şi fără lie p a tim ă a slavei lui D um n e ze u » isa. A p li c î n d această idee persoanei M î n t u i t o ­ rului, îm brăca rea cu stiharul sem nific ă sfinţenia şi curăţia natu rii Lui umane, pe care El a luat-o p rin întrupare în starea de n e v in ovă ţie în 178. Sf. G h e rm a n I al Co ns tant inopolulu i, op. cil., P. G., X C V I I I , -393 A. 179. Ibidem . Simion, ar hiepiscopul Te.salonicului, Despre S iin la Liturghie, cap. 79. loO. Ba b a m o n , λίελέται ήτοι αποκρίσεις (МёсШсЦИ ad ică R ăspunsuri), P. G., C X X X V I I l , 1021 D. · ; ; 181. Cf. P. Bernards Uis, Les om crtienls M u rg iq u e s c/iez Ies 'Grecs, în «Echos d'O rienl», t. V (1901·— 1902), p. 129— I M . \ 132. Simion, ar hiepisc opu l To.->alonicuiui, Bxplicare despre silnici biserica, P. G., CLV, 712, traci, rom., p. 255; cf. şi S(. G h e p n a n I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , jop. c il, P. G., X C V I I I , 393 С : «Stiharul, ca re este alb, arată s t r ă l u c i r e a D u m n e z e m i şi f el u l de via 13 s t r ă l u c i t o r al p r e o t u l u i » .

183. CLV, 368.

1

,

■ 1

Simion, ar hie pisc opu l Tesalonicului, Despre sfintele hirbtonii;· cap. 1G3, P. G.,

— 99 — *

/

care aceasta a fost creată la început de Dum nezeu 1S4. Ea aminteşte lumi.pa de la Schimbarea la faţă pe muntele Taborului, cînd hainele Sale 4- a u făcut strălucitoare şi albe precum e zăpada» (M arcu I X , ' 3), precum ş f giulgiu l cel curat cu care a fost înfăşurat Trupul Său, cînd a fost pus în m ormînt 1S’\ Stiharul de culoare roşie sim bolizează sfînta Patimă a Dom nului, Care s-a întrupat, şi-a vărsat singele pe cruce pentru mintuirea noas­ tră 1S(1, precum şi hlam ida stacojie in care a fost îmbrăcat de ostaşi in batjocură (Matei X X V I I , 28) ls7. Aceeaşi semnificaţie o atribuie unii a u ­ tori şi rîurilor sau fîşiilor p urpurii de pe stiharul arhieresc !ЗД, iar uneori acestea sînt socotite ca sim bol al darurilor deosebite ce-i sînt date de. sus arhiereului, dar mai ales darul înv ăţătu rii, care trebuie să se reverse printr-însul spre folosul credincioşilor, ca nişte «rîuri de apă vie» (loan VII, 38) 1S;1. Deosebit de aceasta, liniile sau fişiile purpurii, ce alternau cu spaţii albe, erau privite ca sim bol al sin gelui şi apei care au curs din coasta D o m n u lu i 1!)ϋ. în ceea ce priveşte acele trigonia, Balsamon zice că ele înch ip uiau pe M în tuito rul, Care este piatra cea din capul u n ­ ghiu lui 1!U. Cu aplicaţie la liturghisitori, care, prin însăşi sarcina lor, au rîncluiala slujbei îngereşti VJ-, stiharul ie aminteşte, prin culoarea sa deschisă, despre îm brăcăm intea lu m in a tă a îngerilor, care, ca şi cel de la mormînt, s-au arătat în veşminte strălucitoare şi, ca atare, despre curăţia trupului şi a sufletului cu care.se cuvine să îndeplinească dumnezeiasca s lu jb ă ; în acelaşi timp, această culoare este sim bolul bucuriei spirituale, de care trebuie să fie plin sufletul 1it urgh isitorîlor, pentru că au fost chemaţi la o astfel de demnitate. Tocmai acest sens se găseşte indicat de ru g ăc iu ­ nea ce se spune de liturghisitori la îm brăcarea stiharului : «Bucura-se-va sufletul meu întru D om nu l, că m-a îm brăcat în v eşm întul mîntuirii şi cu haina veseliei m-a a c o p e r it ; ca u n u i mire mi-a pus cunună, şi ca pe o mireasă m-a îm podobit cu p odo ab ă » (Isaia LXI, 10). Peste stihar, diaconul p une orarul (ώράο'.ον sau ώράριον Şi όράν.ον). Acesta este o fîşie lungă, care se aşază pe u m ă ru l sting şi, după obiceiul lua t de prin veacul al XVIII-lea, capătul din faţă se petrece in diagonală peste piept şi, trecîndu-1 pe sub' braţul drept, este adus prin spate iarăşi peste u m ăru l stîng, atîrnînd astfel acest capăt în faţă, iar celălalt pe spate. Fără aceste veşminte, dia c o n u l nu poate lua parte la săvîrşirea nici u nui serviciu religios. 184. Idem, Despre S iîn ta L iturghie, cap. 79, P. Ci., CLV, 255— 250. 185. Ghenadie, fost episcop de Argeş, Liturgica sau explicai ia serviciulu i divin, Bucureşti, 1877, p. 13. 186. Simion, arhiepiscopul ' Tcsalonicu lui, Despre S iin ta Liturghie, cap. 79, Р. C., CLV, 255; SI. Gh e rm an I al Cons ta ntin o p olu lu i, юр. cit., P. G., X C VIII, 393 B. 187. Sf.Î Gh erm an I al Cons ta ntin o p olu lu i, op. şi Inc. cit. ■188. Simion, arhiepiscopul Tcsalonicului, Despre S iîn la I.ilurtjhic, cap. 79. 189. Ibiaem . 190. Cf. P. Bcrnardakis, op. c/i., p. 130. 191. Balsamon, op. cit., col. 1021. 192. Cf. Simion, arhiepiscopul Tcsalonicului, E x p lic a u c despre siinta b is c n c a , trad. rom. cit. p. 255.

— 100 — A su pra originii filologice a denumirii, precum şi cu privire la forma in iţială a v eş m întiilui din care derivă orarul, părerile sînt diferite. Por­ n in d de la fa p tu l că diaconul ţine r id ic a t c a p ă t u l din fa ţă al orarului cu trei degete de la mina dreaptă in timpul ecteniilor, şi in dic ă cu el în alte momente ale slujbei ordinea cintărilor, lecturilor şi altor lucrări, unii conchid că denum irea de orar provine de la verbul latin orare (a se ruga). A lţii o fac sa derive de la su bstantiv ul grec ώρα (oră), deoarece diaconul sem nalează cu capătul orarului ora sau tim p u l anu m itor ru găc iu ni sau obligaţii religioase pentru popor, în tim pul oficiu lui, precum şi al a n u ­ mitor lucrări pentru liturghisitori în legă tură cu această ipoteză, orarul este pus 121 analogie cu acea p în ză tu ră sau batistă pe care şeful sinagogii o agita de pe un loc mai ridicat, pentru a indica p oporului să răspundă «am in», după lecturi. Aceasta ar fi deci originea orarului şi cu acest scop ar fi fost introdus in cultul creştin nu. Ealsamon, in comentariul la canonul 22 al S in o d u lu i ele la Laodiceea şi M atei Vlastare 10,5 deriva den um irea de orar de la verbul όράω-ώ (vad, observ) şi de la substantivul ώρα (grijă, atenţiune) 1!)T, de­ oarece « d ia c onu l are sarcina să fie atent la observarea bunei rînduieli a slujbelor» :U)S. Sim ion, arhiepiscopul Tesalonicului, crede că termenul de orar provine de la verbul wpatUiv, a înfrumuseţa, a îm podobi, «întrucît diaconul se înfrum useţează cu dinsul ca şi cu nişte aripi şi se acoperă cu cucernicie şi cu bunătate» 1У9. Deşi aceste explicaţii nu apar chiar neverosim ile , ele sînt totuşi unilaterale. M a i probabilă şi în general admisă este ipoteza care pune la originea d e n u m irii de orar cuvîntul latin os-oris, gură, faţă. O ra ru l nu ar fi în acest caz decît o formă stilizată a v e c h iu lu i o rariu m clin costumul roman, o p în z ă tu r ă de in, in felul unui şervet sau ştergar, o batistă sau o basma, ce se întrebuinţa de persoanele de oarecare consideraţie p e n ­ tru. ştergerea gurii şi a sudorii de pe faţă. Făcea deci la origine serviciul de su dariu m , a cărui variantă era m appa sau m ap p ula, o p în z ă tu ră cu aceeaşi destinaţie. O raru l intrase in cele din u r m ă în întrebuinţarea a m ­ belor sexe, fiind purtat in ju r u l gitului, ca o cravată de către bărbaţi, iar de femei ca u n fel de şal sau basma, ca protecţie îm p otriv a frigului neaşteptat şi a arşiţei soarelui. Sudarium şi m a p p a (mappula) se purtau însă pe braţul sting, capetele acestei pinzături. a tirnînd in jos. Dat fiin d scopul acestor obiecte, întrebuinţarea lor era un uz nedes­ părţit de funcţia de orator şi de cea de cîntăreţ, întrucît aceştia se ser­ veau de ele şi în special de orar pentru a se şterge de sudoare şi a-.şi menaja vocea. Utilitatea lor se găsea deci la loc ul ei şi în cultul creştin, 193. A rc u d iu s (cartea VI, :ap. 10) şi I. Bona, R crum lilu rg ic a ru m lib ri duo, Lutctiae Parisiorum, 167G, cartea I, cap. 24, p. 352.. 194. Cf. P. Lebedev, op. cil., p. 1K5. br. V. M itro fa n ov ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 231. 195. Sinlcigm n aleriiană, II, i 91. 190. E. 9. S intag m a ateniana, VI, 252. 197. Cf. N ic o d im Milos, op. cit,, voi. II, part. I, p, 99, 198. P. Bernardakis, op. a t ., p. 138. Cf. şi S. Salav ille, Liturgic.·,· o rie n lale s , 1, p· 175. 199. Si mion, arhiepiscopul fesaionicu iui, Despre sfintele h iro to nii, cap. 136.

i

—

101 —

I n legătură cu chemarea de slujitori şi predicatori a m em brilor clerului, în viaţa civilă, ele erau acordate ca semn de distincţie, unora dintre func­ ţionarii imperiali, ajuncynd cu vrem ea'piese ale costum ului de ceremonii şi. in signă a costum ului]consulilor, servind ca m ijloc pentru a da unele ’ semnale ori dispoziţii. Se crede că şi Biserica, u rm înd acest exemplu, a introdus orarul intre veşmin tele liturgice, pentru a diferenţia gradele ierarhice în serviciul divin. I S-a presupus de asemenea că rom anii, cînd p articipau la ospeţe ca invitaţi, îşi aduceau fiecarc cu sine mappa sau m appula, spre a le servi Ipentru şters. Tmitmd această practică din via ţa casnică, prim ii creştini %r fi luat obiceiul să facă la fel cînd v eneau la masa euharistic ă 20°. De aici s-ar fi ajuns în cele din u r m ă la instituirea orarului pentru diaconi, spre a şterge gura credincioşilor du p ă sfînta îm părtăşire -01. Şi astfel, sub o formă modificată .şi(adoptată scopurilor şi esteticii speciale a cultului, orarium , o v aria n tă mfai practică şi mai nobilă a ceea ce se întrebuinţa sub fo rmă de su d a riu m si de m appa (m ap p u la), cîteşitreile accesorii ale c ostum ului civil al persoanelor de vază, în timpul imperiului, a ajuns un veşm înt liturgic. D enum irea greacă de ώράρι.ον ar proveni deci de la latinescul «orariu m», termen u zua l în Biserica A p u ­ seană pînă în veacul al VîfT-lca. în unele texte patristice din veacurile al IV-lea— al V-lea şi al VIT-Iea— al VITT-lea ca, de exemplu, la Severian din C a ba la (4- cea. 408) '-02, Sfîntul Isidor Pelusiotul ( + •cca. 440).203 şi Sfîntul Gherman I al C o n s ta n tin o p o lu lu i orarul este m enţionat prin termenul grec οθόνη adică ţesătură subţire de in. A ceastă denumire, ca şi unele comparaţii din aceleaşi texte ne lasă să înţelegem că orarul era rle culoare albă. A stăzi însă el se face din aceeaşi materie ca şi stiharul. în întrebuinţarea cultului, orarul a intrat însă cu m u lt mai înainte în Biserica Răsăriteană decît în cea din Apus. La Roma, a fost consacrat ca atare abia prin veacul al IX-lea — al X-lea, du p ă ce fusese acceptat în veacurile precedente de Bisericile din Galia şi Spania, sub influenţa O rie n tu lu i 2nr\în Răsărit, s-ar p utea spune că orarul era u n v eşm înt diaconesc deja înainte de ju m ăta te a veacului al IV-lea, deoarece în a doua jum ătate a acestui veac, Sin odu l ele la Laodiceea·, prin canoanele 22 şi 23, interzice obiceiul luat de ip odiaconi, de citeţi şi de psalţi de a purta orarul diaconesc pe umăr. Astăzi, orarul este folosit şi de m embrii cle­ rului inferior, dar nu pe um ăr, ci încins peste ambele capete încrucişate 200. Cf. Dr. V asile· M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 231— ·232 ; P. Bernardakis, op. cil., p. 130; L. D uchesne, op. cil., p. 403, 410— 411,· S. S alav ille , op. cil., p. 158, 174— 175 ; L. A. Mo lie n, op. cil., p. 10G— 109 şi 110, n o t ă ; D. Eugene V /ι n rle ii r, La sainle Messe, 7-eme ed., Paris, 1024, p. .52. 20!. «Orarion, in vremurile de dem ult, r;ind diaconii ImpărtSşeau pe creştini cu clumne7.eiescul Singe din sfinlitul pahar, era ca o basma sau ştergar, tiind-o pe u m ăr ul său, şi după ce se îm p ăr tă şe a fiecare mirean îşi ştergea gura cu aceea». Pidnlion, tile, la can. 23 at Sin. din Laodiceea, trad. rom. editată la 'Minăstirea Neamţ, 1844. 202. (în O m ilia despre F iul R isip ilnr, atribuit ă Sf. loan G u ră de Aur), P. G., LIX, 520 A — 13. 203. Epistola 1, 136, P. G„ L XX VI1 I, 272. 204. O p. cil., P. G., X C V I I I , 306 R. 205. Cf. L. A. Molien, op. cil., p. 107.

% ч

—

102 —

în faţă, în felul în care îl a şază d ia c onii înşişi înainte de m o m entul î m ­ părtăşirii (111 tim pul R u g ă c iu n i Domneşti). Semnificaţia sim bolică a orarului se inspiră din ideea caracterului îngeresc al serviciu lui îndep linit de dia coni în Liturghie. Ca atare, orarul este privit ca o im ag in e a aripilor îngereşti ~0(;. încingerea şi încrucişarea orarului în tim pul R u g ă c iu n ii Domneşti, în vederea apropierii de Sfintele Taine, pentru împărtăşire, sînt privite ca un simbol prin care dia c onu l ,(aminteşte u m ilin ţ a arătată de M în tu ito r u l, cînd a spălat şi a şters p ic io a ­ rele ucenic ilor Săi» -()T. în acest caz, orarul ar simboliza ştergarul cu care M în t u it o r u l era încins la C ina cea de taină, cînd a spălat şi a şters picioarele ucenicilor (loan X III, 5). Încing înd orarul, dia conul ţine deci să arate sfiala, cucernicia şi îm b u n ă tă ţire a sufletească cu care se apropie de Slin ia îm p ărtă şan ie, u rm în d astfel serafimilor, care «cu două aripi îşi acoperă feţele, cu do u ă picioarele, iar cu do u ă zboară, stricţîncl : «Sfînt, Sf în t, Sfînt» -os. De aceea, pentru a se sublinia rînduiala îngerească a slujbei dia conilor, se înscriau în trecut pe orarul lor cuvintele din Isaia VI, 3 : «Sfînt, Stint, Sfînt, D o m n u l Savaot...» 2
— 103 — textul Liturgh ierului nu a fost pus la curent cu noua situaţie, transmi■ţîndu-se mecanic cuprinsul manuscriselor în forma lor anterioară. Este necesar deci ca fo rmula de m ai sus să fie întregită cu expresia : «şi cu minecuţele». De altfel, se pare că introducerea minecuţelor în costumul liturgic se datoreşte la origine unei concesii imperiale, care s-a extins ulterior de la arhiereu şi la celelalte două trepte ale ierarhiei bisericeşti. M a i înainte, serviciul m înecuţelor pentru strîngerea manşetelor sti­ harului preoţesc şi arhieresc îl îndeplineau, se pare, nişte bentiţeO.iDfjia),210 formind un fel de garnituri aplicate la manşetele veşmîntului. Cu vre­ mea, s-a ajuns la obiceiul practic de a se detaşa aceste piese pentru a fi curăţate sau pentru a fi întrebuinţate la alte stihare, realizindu-se astfel forma de sine stătătoare reprezentată prin m i n e c u ţ e 211. Este de observat totuşi că originea acestui obiect al costumului litu r­ gic este mai obscură decît a celorlalte veşmin te sacerdotale. Căci, fără îndoială, nu se poate admite că minecuţele ar deriva din acel ştergar purtat pe mină, num it m appa ori mappula, cum presupun unii autori a p u ­ seni 21- şi chiar răsăriteni -ia, precum nici din mănuşile pe care le purtau împăraţii cind intrau în altar pentru a prim i Sfînta E u h a ris tie 214. Cert este că minecuţele au constituit la început unul din articolele-exclusiv ale costumului îm păraţilor bizantini. Aceştia au acordat şi patriarhilor, ca o distincţie, dreptul de a !e purta, favoare care s-a extins mai în urmă şi la e p is c o p i2ir'. M e m brii înaltei ierarhii le-au trecut mai tîrziu şi dem ­ nitarilor bisericeşti, iar cu tim p u l minecuţele au ajuns comune preoţilor, precum şi arhidiaconilor şi protodiacoililor. Pînă în veacul al XV-îea, diaconii încă nu ajunseseră să se folosească de rucaviţe, căci Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, nu le menţionează in scrierile sale decît intre veşmintele arhiereului şi p r e o t u l u i 210. El se exprimă categoric chiar : «D iaconul are stihar şi orar» 2lT. Ulterior, poate prin veacul al XVII-lea, ele s-au generalizat la toţi diaconii 21S. Aşa precum rezultă din spiritul textelor ce se recită la punerea lor (leş. X V , 6 şi Ps. C X V I I I , 73), minecuţe le simbolizează în general p u ­ terea întăritoare dată de D u m n ezeu liturghisitorilor de a săvîrşi toate rele ale serviciului d i v i n 210. Alteori, şi în special minecuţele arhiereu210. Cf. G h erm an I al Co ns ta ntin o p olu lu i, op. cil., P. G., X C Y I I I , 393 Б. Cu acelaşi termen de λωρία Sf, G h e rm a n desemnează şi fişiilc ornamentale, iu culoarea purpurei ce cădeau în lu ng ul stiharului. 211. Cf. J. Braun, op. cit., p. 100. 212. Ca, de exemplu, indirect, L. Duchc.sne, op. cil., p. 104. 213. Ca Dr. Vasile M itro fanov ici şi Dr. T. Tarnavschi, Liturgica..., p. 231. 214. Ipoteză formu lată de P. Bernardakis, op. cit., p. 131. 215. Precum rezultă din scrisoarea lui Balsan-.on către M a rc u al Alexandriei, aceasta era si lua tia la finele vea cului al XII-lea, cînd privilegiul de a ir/.a do mînocuţe la .slujba nu-1 av eau nici egumenii, nici protopopii. P. G., C . W X Y I I I , 907. 216. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S iin la Liturghie, cap. iii şi o3. 217. Idem, Explicarea despre s lîn la biserică, trad. rom. cit, p. 255. 218. După părerea prof. A. Neselovski, C in a i h irnle i i hirnlfinii, Kamenet-Podoisk, 1906, p. 161, ia Dom. Placide de Meester, op. cit., p. 59. n. 6. Cf şi J. Braun, op. cit., p. 98— 101. 2.19. « M in e c u ţe le ...

în s e a m n ă

lu c r a r e a

a

to,-ile

r:el<» ce

cm t

ale

lui

Dnmn<-/.eu».

Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S lîn la Liturghie, cap. 81 ; «Rucov ilele înc hipu in d lucrarea lui Du m ne ze u cea atolfăcătoare şi ca însuşi IMis, prin mîinilo Sale şi-a făcut jertfa T rupului şi Sinyelui S ă i u , Idem, Explicare despre siln ta bisc-

_f- 104 4— i \ lui şi preotului, sînt priv ite ca im ag inea legăturilor cu care au fost strînse m îin ile M în tu ito r u lu i atunci cînd a fost dus la Caiafa şi P ilat 220. b) Învcş-mjniarea preo tului. — Stiharul şi mînecuţele sînt, precum s-a spus, comune costum ului liturgic al tuturor celor trei trepte . ierarhice, în loc de orar, preotul şi arhiereul p un e p itra b ilu l (έπιτραχήλιόν şi de asemenea ττεριτραχήλιον Şi πετραχήλιον), adică u n veşmin t pus pe după gît sau îm p reju ru l grum azului. De fapt, epitrahilul este un orar pus pe după gît, ambele capete atirnind egal în f a ţ ă 2-1, peste umeri, unite fiind din distanţă în distanţă prin nişte butoni sau altfel, ca în trecut şi cum se vede uneori chiar astăzi ; de cele mai multe ori, ambele laturi sînt cusute sau unite u na lingă alta sau fo rmează o singură bucată cu o deschizătură în partea de sus, spre a putea fi introdus pe după gît. In tim purile mai noi s-a gen e­ ralizat însă obiceiu l ca epitrahilul să fie croit dintr-o singură bu c ată de stofă preţioasă, de acelaşi fel cu fe lonul şi mînecuţele, garnisindu-se pe toate laturile cu galon, iar în partea de jos cu dou ă rînduri de franjuri de fir, dintre care u n u l ceva mai sus şi anume sub semnul unei cruci mari cu piedestal, aplicată tot din galon de fir. Culoarea epitrahilului a fost în vechime şi chiar către finele ev ulu i mediu, albă, ca a tuturor v e ş m in ­ telor sacerdotale în g e n e r a l 222, iar du p ă aceea, pînă astăzi, s-a confec­ ţionat din stofe ele culori şi desene diferite. D in cele de m ai sus se înţelege uşor că originea epitrahilului este aceeaşi ca şi a orarului. Prima menţiune scrisă despre el o face Sfîntul Gherm an I al C o nsta ntino p olulu i, la începutul veacului al VIII-lea 223. Schimbarea orarului în epitrahil la preot şi arhiereu, prin trecerea lui şi peste u m ă ru l drept, spre a-1 purta astfel pe du p ă gît, iar nu n u m a i pe um ărul stîng, ca diaconul, este marcarea puterii în plus, acordată prin hirotonie ultim elo r două trepte ierarhice, de a săvirşi Sfintele Taine şi celelalte ierurgii. Transform area orarului în epitrahil mai indic ă pentru preot şi faptul că el nu este scutit cu desăvîrşire de darul servirii, care este în p rin cip iu al diaconului, deoarece în lipsa acestuia va avea de î n ­ deplinit şi oblig aţiile diaconiei 224. E p itra h ilu l este un veşm înt liturgic absolut indispensabil preotu lui şi arhiereului la orice serviciu religios, oricît de mic. La unele din acesrică, trad, rom., p. 256. Cf. .şi P. Lebedev, op. cil., p. 185. Ghenadie, fost episcop de Argeş, op. cit., p. 15. G abriel Răşc anu, Liturgica..., Bucureşti, 1876, p. 18. 220. Cf. Sf. G h e rm a n I al Co nsta ntin o p olu lu i, op. cit., P. G., XCVIII', 395 С ; S i ­ mion, arhiepiscopul Tesa'onicului, Expiicure despre s iîn ta biserică, trad. rom. cit., p. 256. Ghenadie, fost episcop de Argeş, op. cit., p. 15; Dr. V. M itro fanov ici şi Dr. T, Tarnavschi, Liturgica.... p. 231. .?2t. Simion, arhiepisco pul Tesaloniculni Despre siintele h iro to n ii (trad. rom. cit.., p, 181): «Deci arhiereul... ia orarul de pe u m ă ru l din stingă .şi îl pune pe cel din dreapta, fiind a.iumdouă părţile in faţă, rare atunci se cheamă epitrahil». 222. Cf. Simion, arhi episco pul Tesalonicului, Despre S lin ta Liturghie, cap. . 83 ; S. Stilnviile, op. cil., p. 159— 160; J. Braun, op. cil., p. 607. 223. Sf. G h e rm a n I al Consta ntin o p olu lu i, op. cit., P. G„ X C V I I I , 393 D. 224. Cf. Simion, arhiepisco pul le sn lo n ic u lu i, Despre siinteie hirotonii, cap. 173 şi 180. P. Lebedev, op. cil., p. 187. Credem cu este forţat să se pună in analogie {cum se face uneori, ca, de exemplu, P. Lebedev) epitrahilul cu efodul, cu care arhiereul V ec h iu lui Testament îşi acoperca umerii la rugăciune.

—

105 —

! tea, preotul îl însoţeşte şi de felon, iar arhiereul de omofor, aşa precum feste,stabilită rîndu ia la bisericească pentru fiecare, în E v h o lo g h iu . Obii; galiv itatea p u rtării ’ e p itra h ilu lu i la orice s e r v ic iu sau .moliftă este atît de strictă, încît Simeon, a rhiepisco pul Tesalonieului, re co m andă că, în îm prejurări de forţă m a jo ră , cîn d nu s-ar găsi un epitrahil la in dem înă, să se pună în qhip de epitrahil brîul, o altă p înz ătu ră sau chiar o bucată de funie, după) ce au fost b in ec uv înta te în scopul acestei întrebuinţări., iar după a ce ea ‘să fie păstrate într-un loc deosebit sau folosite în scopuri sfinte în practica m înăstire ască însă s-a luat obiceiul ca la ru g ă c iu ­ nile M iezonopticii, care se.fac în tinda bisericii, precum şi la slujba C ea ­ surilor şi Pavecorniţei, să nu se p u n ă epitrahil --0. Sim bolismul epitrahiitilui u rm ea ză direcţiile indicate de Sfîntul Gherm an I, p atriarhul C o n sta n tin o p o lu lu i, şi de Simion, arhiepiscopul Tesalonieului. P ornind pe de o parte de la faptul că epitrahilul este p u r­ tat pe după grumaz, i se a trib u ie 'se m n ific aţia ju g u lu i (sarcinii) cel bun al preoţiei lui Hristos--7, m s c m n în d anum e că preotul să îndeplinească cu smerenie şi cu cucernicie sarcinile preoţiei, supunîndu-se Mîntuitorului, întrucît preotul săvîrşeşte Sfintele Taine în numele lui Hristos, ca impreună-lucrător a l.L u i, Care este izvorul T a in e l o r 22,4. Un alt aspect al acestui sim bolism îl aflăm la Sfîntul G h e rm a n I al Constantino p olulu i, după care «epitrahilul în se a m n ă ştreangul cu care Hristos, fiind legat de git din ordinul arhiereului, era tras înainte pe cind mergea la P a t i m ă 2-1. Partea dreaptă a ep itra h ilu lu i .închipuieşte trestia pe care I-au dat-o lui Hristos în mina dreaptă, bătînciu-şi joc de El, iar partea stingă înseamnă purtarea crucii pe um erii Săi» 2;J0. în sfîrşit, sensul cel mai corespunză­ tor derivă din însăşi întrebuinţarea epitrahilului şi anume că el sim b o li­ zează 1)arul coborît de sus asupra preotului şi puterea do b în d ită astfel de a-1 comunic a credincioşilor prin Sfintele Taine şi alte ierurgii, de unde a şi intrat în practic ă obiceiul de a-1 pune pe capul creştinilor la anumite servicii, aşa p rec u m o d in io a r ă Sfinţii Apostoli îşi p u n e a u miinile pe capetele lor. Acest sens esle, de altfel, în concordanţă cu r u g ă ­ ciunea ce se rosteşte de preot şi de arhiereu la punerea epitrahilul'ui. : «Binecuvîntat este D u m n e z e u cel ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca m irul pe cap, ce se coboară pe barbă, pe barba lui A aron, ce se p o ­ goară pe m arginea veşm in telor lui» (Ps. C X X X I I , 2— 3) 2:u. D u p ă unele interpretări, fran ju rile care garnisesc partea de jos a epitrahilului, ca anexe la u ltim e le d o u ă galoane transversale, ar închipui 225. Cf. Simion, ar hiepiscopul Tesalonieului, Despre silnici bisericii, Lrari. rom. С.Ч., p. 256 şi R ăsp un suri la Între b ările u n u i arhiereu, întreb. 17. Ibidem , p. 3!5-—3Ui. 226. Cf. Simion, ar hiepisc opu l Tesalonieului,, Răspunsuri..., Întreb. 17, trad, rom. cil., p. 316. 227. Idem, Despre sfintele h iro to nii, cap. 181. Simion, arhiepiscopul Tosalnivcului zicea că mutarea c a p ătu lu i d in ap o i al orariului tot in fată «face pe cel h im l o n i l a ii cn într-un juc/» (Despre sfintele h iro to n ii, cap. 180), 228. Ibidem , cap. 180 ş.i E xplicare despre sfînta biserică, trad. rom. cit., p. 256. 229. CF. şi Simion, ar hiepiscopul Tesalonieului, Despre slintole h irotonii, cap. 181. 181. 230. SI. G h erm an T al 'C o n s la n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V II Î, 308 O. 2.Ί1. Cf. Simion, ar hiepiscopul Tcsalonicu lui. Despre S iin ta f,'.tarnhi<\ cap. 81 \i Lxpiicare despre sfînta biserică, trad. rom. cit., p. 256.

— 106 — sufletele*, credincioşilor, a căror m intuire este lăsată în răspunderea preoţilor^-. Aşa precum face la îmbracarea oricăruia din celelalte v eşm in te l i ­ turgice, preotul şi arhiereul bin ecuvîntează epitrahilul, sărutînd apoi semnul crucii din partea lui de sus, mai înainte de a-1 aşeza pe după qrumaz, cu recitarea rugăciu nii respective din Lilurghier. Binec uv intînd apoi şi sărutînd brîul ('“ώνη) sau cing ătoare a, care este o fîşie sau u n cordon îngust, preotul şi e p is c o p u l233 îşi fixează cu el stiharul şi epitrahilul, in ju ru l mijlocului. De obicei, capetele b r îu lu i se termină cu nişte şireturi pentru a se încheia la spate. în acest caz, pe partea din faţă brîul are aplicată o cruce din galon ori broderie. P înă nu fie mult se practica şi forma de briu cu capete ce se în c h e ia u în faţă printr-o pafta. La început, brîul era, desigur, de culoare albă 234, ca toate celelalte veşminte, iar în veacurile din u rm ă el se face din aceeaşi stofă şi în aceeaşi culoare cu felonul, epitrahilul şi minecuţele. Deşi cingătoarea nu intra în n u m ărul veşmin telor din ţinuta de oraş a lumii greco-romane, totuşi, în viaţa obişnuită ea se întrebuinţa în toate părţile în care se purtau haine lungi şi largi -35. Folosirea b rîului a izvorît cu alLe cuvinte, din necesitatea practică de a se asigura p rin el c o m o d i­ tatea în mişcări, în cursul lucrărilor. Fste firesc deci ca cingătoarea să. fie tot atît de veche între veşmin tele liturgice ca şi stiharul, de care se g ă ­ seşte legată la originea ei. N u este, prin urmare, cazul să se creadă n e ­ apărat că brîul a intrat în rînclul veşmintelor sacerdotale creştine direct din Vechiul Testament, unde era purtat de preoţi şi arhierei ; ca d is tin c ­ ţie, la aceştia din u rm ă era lucrat clin aceeaşi stofă ca şi efodul, a d ic ă în fire de aur şi mătase clin diferite culori (leş. X X V I I I , 6, 8, 39 şi 40). In cursul istoriei, briu] se găseşte menţionat de mai multe ori, dar înainte de veacul al IX-lea, aceste date se referă atît la cingătoarea. clin costumul profan 'sau zilnic i3,i cît şi la cea din costumul m o na hilo r, aşa precum se constată in regulile^lui loan Casian şi în cele ale Sfîntului Benedict -37. între veşmin tele feiturgice, brîul este citat p entru p rim a dată în c om entariul p a tria r h u lu i constantinopolitan G h e rm a n I 23S. Pe temeiul funcţiei de susţinere pe care o îndeplineşte în general brîul sau cingătoarea, acesta a căpătat în erminia liturgic ă o aplicare morală, fiind adică privit ca sim bol al in frînării şi stăpînirii s i m ţ u r i l o r 239. 232. P. Bernardakis, op. cit., p 130. 233. Un pasaj în formă confuza din scrierile lui Simion, arhiepisco pul Tes-alonicului (Despre s iln ic ie h iro to nii, cap. 103) paie a se referi şi la o ci ngătoare a ipodiiiconului. Cf. şi J. Braun, op. c/i.,\p. 115 ş. u. N u este exclus să fie vorb a aci doar fie orarul încins cruciş. \ 234. Cf. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Despre . S im tă Liturghie, cap. 83. 235. C'f. P. Lcbedev, op .cit., p. 186. 236. Ca, de exeitipiu. la Per. Ieronim, Bpisloly C X X V U l aci F ab io lam şi la loan Diaconul, V ita S. G re g a rii Magni, cart. yi, cap. 80. \ 237. R în d u ia la c u v io s u lu i lo a n Cnssiun, cart I, cap. 2; R în d u ia la c u v io s u lu i Be­ nedict, cap. 55 (vezi V e c h ile r în d u le li ale v io fii m o nah ale , p, 586 ş/u. i şi 722 ş.u.j. Veyi si J. B ra u n , op. cil.,' p. 116 ş. i.;. · ' 238. p . g , x c v i i i ; 383 d !; 239. A se înfăţişa desciiis era încă din vechime o ţinută necuviincioas ă, ru şi­ noasă, dezonorantă. De acced. în sens imoral, cu vî n tu l dissolutus (descins) îns emna

—

107 —

Cu alte cuvinte, brîul închipuie puterea dată de M in tu ito ru l preoţilor ca să în v in g ă poitele trupeşti, spre a sluji în stare de curăţie Sfînta Li­ turghie -Μυ. Brîu arată, zice Sim ion, arhiepiscopul Tesalonicului, «şi lu ­ crarea de slujire, căci cel ce slujeşte se încinge» şi «închipuieşte... p u ­ terea cea dată preotului de la Dum nezeu peste m i jlo c u l lui» -u , aşa pre­ cum însuşi liturghisitorul mărturiseşte prin rugăciunea pe care o rosteşte atunci, cînd se încinge : «Binecuvîntat este D um n ezeu cel ce mă încinge cu putere şi a făcut fără p rih a n ă calea mea, Cel ce întocmeşte picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune» (Ps. X V II, 35— 36). Sfîntul G h e rm a n 1 a.1 Constantinopolului, pornind desigur de la ideea de prestanţă şi de c uviinţă a om ulu i încins, zice că brîul arată măreţia pe care Hristos, dom nind, a încins-o ca pe o putere deosebită a Dumnezeirii'-4L>, ceea ce cu aplicare la preot ar însemna puterea şi dem ­ nitatea slujirii primită de liturghisitorî de la M in tu itoru l. O astfel de interpretare se găseşte de altfel în concordanţă, precum am văzut, cu textul ce se recită la punerea brîului 243. După ce s-au încins cu brîul, preoţii cărora li s-au acordat de chiriarl'iul lor ranguri onorifice (în Biserica O rto d o x ă R o m ână, începîn d cu cel de sachelar) pentru merite deosebite pastorale, îşi p un epigonaţiul sau bederniţu. Aceasta este o bucată rombică de stofă preţioasă, ap li­ cată pe un carton îmbrăcat, garnisită pe m argini cu galon sau franjuri, iar in m ijloc a vind o cruce ori chiar o icoană brodată sau pictată. Epigonaţiul se poartă in partea dreaptă, atirnat cu un şnur fie pe după gît, fie de brîu aşa fel ca să bată peste genunchi. De aici îi şi vine denumirea de epig onaţiu {WX peste şi γόνυ genunchi) ; este n u m it şi ipogonaţiu (б-ο sub şi γόνο genunchi), precum şi cu termenul de origine slavă beclerniţă sau mai exact nabederniţă (наведрениикъ =

peste coapsă).

Se înţelege deci că epigonaţiul nu este propriu-zis un veşmînt, ci un semn distinctiv, care face parte de fapt din costumul arhieresc, fiind acordat, precum am spus, nu m a i anumitor preoţi. în ceea ce priveşte originea, părerile înc lină în general să vadă in epigonaţiu o transformare a vechii mappa sau mappula, adică a acelei batiste, basmale sau ştergar ce se purta pe braţul sting in costumul de oală greco-roman-M4. în tot cazul, epig onaţiu l apare in documentele Bise­ ricii Răsăritene, la început sub numele de έγ/είρ'.ον.î4’ adică ştergar. El hi limbajul comun : clezniătal, clesirinal. Aci so (jdseşte explicaţia ficjurii dir, Epis­ tola I, 13 a Sf. Aposto l Petru, care sfătuia : «De aceea, incincjindu-vâ şalele minţii voastre, fiind înf rinaţi», Cf. L. Molien, o /λ. cil., voi. 1, p. 112. 240. Cf. Dr. Vasile M ilro fa n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, <.p. cil., p. 2:w ,· Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S lu ila Liturghie, trarl. rom. cil. p. 250, iul. 2. 241. S'rmion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Si'mta Lilurtjhie, cap. «11. 242. Ibidem , col. 393 D. 243. Spre deosebire de alte interpretări ca cea, de exemplu,' adopiaLi d<· Dr. Vasile Mitro fa n ov ic i şi Dr T. Tarnavschi, op. cit., şi Ioc. cil., P. Lubodcv, op. cil.. p. 1iiG, care privesc brîul ca ft amintire de ştergarul cu care M in t u ilo ru l .i şler. bi Cina cea de taină picioarele ucenicilor Sili. 244. Cf. J. Braun, op. cit., p. 551; P. Bernardakis, op. cil., p. 131 şi 133; S. Sala'■ille, op. cit., p 162. 245. J. Braun, op. cit., p. 55! C o m e n tariul iilurtjic a! lui Sofronie al Icru-^ali-

— 108 — pare să fi fost deci u n ştergar pe care episcopii Bisericii de Răsărit îl în partea dreaptă, folosindu-se de el cu ocazia spălării picioarelor în J o i a Mare, la ştergerea picioarelor, în amintirea acestui act de smerenie îndeplinit de M în tu ito ru l la ultim a C in ă cu ucenicii Săi. -M7. In c e iîn d cu vremea această practică, pînzătura respectivă s-a transformat, desigur, într-o podoabă sau in signă decorativă a arhiereului, luînci forma ro m bică de astăzi. Denumirea de epigonaţiu se întîlneşte mai întîi in veacul al XTI-lea. la canonistul Balsamon -;ls. Bedcrniţa a căpătat, precum era şi firesc, şi o semnificaţie sim bolic ă, întemeiată, s-ar p utea spune, pe poziţia, locul şi felul în c a p este purtată, în rezumat, ea este p riv ită ca un simbol de putere şi cîe autoritate, dar îndeosebi în c h ip u in d «sabia spirituală, care este cuv întu l lui D um n ezeu» (Efcs. VI, 17), cu care arhiereul îndeosebi şi de asemenea şi. p reotul trebuio să fie intrarm aţi pentru biruinţa împărăţiei lui m im n e z e n , prin adevăr , blindeţo şi d r e p ta te - 19. De altfel, sensul este confirmat de însuşi textul rugăciunii ce se recită la punerea epigonaţiu lui : « înc inge sabia la peste coapsa ta, cu podoaba şi. frumuseţea ta» (Ps. X L IV , 4— 6). într-o interpolare făcuta după veacul al IX-lea în com entariul litu r­ gic al S iin tu lu i G h e rm a n 1 al Constantinopolului, epig onaţiu l este privit ca o amintire a şervetului cu care Pilat şi-a şters m îinile, ex c lam în d : «N ev ino vat sint eu de sîngcle dreptului acestuia» (Matei X X V I I , 24) 2r,°. Balsamon'-’5' şi G h e n a d ie 252, fost episcop de Argeş, consideră ca ep ig o ­ naţiul s im bolizea ză fota cu care, fiind încins M în tu ito r u l la Cina cea de Taină, a şters picioarele ucenicilor (loan X III, 4, 5). Unii liturgişti v ă d în acest ornam ent p u n g a pentru milostenii purtată de A p o s t o l i 253. Pe deasupra tuturor celorlalte veşminte liturgice, preotul pune sfilci sau fe lo nu l (iii lecţiu ni diferite ■ . ceXov.ov şi οεΧιόνιον: οαίλ-όνιον şi oo.ιλώνιον · οΞνόΧιον Şi φαινόλιον adică veşmînt exterior sau care se vede în în tre g i­

purtau Ja briu ^

I

me ; φαινώλ'.ον sau fo rma mai veche·: φελόνης, φελώνης şi φαιλόνης ori φαινόλης şi φαίνώλης).254 El este un veşm înt lung şi fără mîneci, ca un fel de pelerină cu o deschizătură sus şi pe o mică distanţă în faţă,

f||

inului, P. G., L X X X V I Î / I I I , nr. 7, 3, 3938 ; C o m e n tariul liturgic ol Si. G hcn r.an J cil Consl.i:ιIino p olu lu i (p asaj interpolat rlupâ soc. al IX-lea), P. G. X C V III, 396 В ; Epistola P a triarh u lu i N ic h ilo r I al C o n s ta n tin o p o lu lu i (829) cătrc Papa Lcon al Ill-Ica, P. G.. 011, 1037. 246. «Iar ş te rg aru l (Το δέ έγχείριον) care este la cingătoare..,». Sf. G h e rm a n I ;·! С'·· n s t a n t i иo p o lu l u i , op. cil., P. G., XCV'HI, 306 D. Cf. si J. Braun, op. şi. ioc.-cit. 247. Cf. Dr. V asile M H ro fano vici ţi Dr. T. T arnavschi, op cit., p. 234, 243. E pistola către M a r cu ai A lexandriei, P. G., C X X X V I I I . 998. 2-19. Simion, ar hie pisc opu l Tosalonirulni, zice că epigonaţi ul araţii ' învierea Nf in lui torului şi dcci «b ir uinţ a asupra morţii şi nestricăciunea firii noastre şi tăria lui Dumne ze u гея т а г е asupra vicle anu lui celui muncitor,..». Drept aceea, este in chip dc arma şi se aţ in u i la с о а р ч а , unrle zic unii ca are o:rul putere şi curăţenie». Explicare despre silnici b is c ric ă ,..Prad, m m . rit., p. 256, col. 2 şi Despre S iin ta Lilurahie, cap. 31, f .· ’ . / 250. p. G„ X C V I H , 396 β . ) ■' f 251. O p. şi loc. cit. ' £ '' t i 252. Liturgica..., p. 18 t i ' 253. S. Salav ille, op. cit., p. 163.■ ' / / 254. Vezi Lcon C lu qne t, op. c it .io . \ fy>\ , / ' / ' ‘ > t t J 'i

!

— 109 — pentru a înlesni introducerea lui pe cap, căzînd 111 spate p în ă sub ge■nunclii. Pe toate m arg inile şi transversal pe la m ijloc.este garnisit de juri m p r e j u r cu g a lo n , ia r în spat'e este î m p o d o b i t cu o cruce tot din acesta sau poartă aplicată chiar o icoană 111 broderie. N u este prea greu să se recunoască originea felonului sacerdotal în p aenu la ro m a n ă sau î n haina num ită cu acelaşi num e de ie lo n la greci, ha ina o biş nu ită de altfel şi la evrei, cu oarecare particularităţi locale ca, de exemplu, îm p odo bire a m a r ­ ginilor ei cu broderii'·255. N u m a i că 111 serviciul cultului creştin vechea paenula a devenit mai. suplă, mai ales prin reducerea lu n g im ii ei în faţa, spre a se lăsa libertate de mişcare m iinilor in cursul lucrărilor slujbei. îm p re u n ă cu stiharul (tunica), ie lon ul este u n u l din cele m a i vechi veşminte liturgice, mai ales că el făcea parte din costum ul clericilor în viaţa dinafară, precum se vede din Epistola a doua către Tim ote i (IV, 13) şi din alte scrieri de mai tirziu. Se admite insă că felonul a căpătat o consacrare exclusiv liturgică, după ce Biserica a intrat în epoca de l i­ bertate '-’r,ii. încă din vechimea îndep ărta tă şi p în ă către finele e v ulu i mediu, fe­ lonul, ca veşm int liturgic, a fost com un atit preoţilor cît şi episcopilor, mitropoliţilor şi chiar patriarhilor. A u intervenit totuşi unele diferenţieri prin elementul ornamental. Aşa se pare că, deşi dintru început şi pînă spre finele ev ulu i mediu, fe lonul a fost alb ca, de altfel, toate veşmintele liturgice în generai -57, totuşi uzul a cunoscut şi feloane de culoare roşiep u rp urie-5ti. Ştiut fiind că o astfel de culoare era admis ă pentru stiharul arhiereului ~5'J, se poate deduce că felonul episcopilor se făcea din stofă purpurie. La o astfel de concluzie ne-ar putea duce şi faptul că în C o ­ m e n ta riu l litu rg ic al S fîntu lu i G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o lu lu i 200 felonul este comparat cu h lam id a roşie cu care a fost îm brăcat spre batjocură M întuito rul, în tim pul Patim ilor. Pe de altă parte, într-o epocă în d e p ă r­ tată, care nu se poate determina, patriarhul se bucura de p riv ile g iu l de a purta p o îistav rio n (-o/amaopLov), adic ă un felon ornam entat pe tot fo n ­ dul său alb cu multe cruci negre sau chiar roşii'·201; M a i tîrziu, cind p a ­ triarhul a început să poarte* sacos, dreptul de a purta p o îistav rion a 'fost acordat şi m itro poliţilor, dar nu şi celorlalţi episcopi 2G“. Sfita fiind v eşm in tu l cel de deasupra, care acoperă aproape com ­ plet pe trei părţi întreaga înveşmin tare liturgică a preotului, dă, s-ar putea spune, tonu l ca aspect, îndeosebi prin culoarea şi calitatea m a te ­ riei. în Biserica O rto d o x ă nu există un rit strict al culorilor formulat ofi­ 255. Cf. Dr. Vasile M ilro ia n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, Liturgica..., p. 234. 256. C'f. J. Braun, op. cit., p. 24G. 257. Ci. Simion, ar hiepiscopul Tesalonicului, Despre S iln la Liturghie, cap. 83 şi Despre slinte le hirotonii, cap. 18J 258. Despre feloane de aceasta culoare face menţiune Di iui trie C h om alin , ar h i ­ episcop de O hr ida, în sec. al XII-lea, in Scrisoarea adresată lu i\ C o nslanlin Cabasi!a, m itr o p o lit ul din Dyrrachion, P. G., C X I X , 949. 259. CI. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Den or с SH nla Liturghii', cap. 79. 2G0. P. G „ X C V H I , 393 D. 261. Cf S. Salaville, op. cit., p. 165 şi T. Balsamon, Răspuns "Л catrc N urcii al A le xan d riei, P. G., C X X X V J I I , 989, la J. Braun, op. cil.., p. 237. 262. Cf. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Explicare despre stinta b is a ied, trad. rom. cit., p. 257 şi R ăsp unsuri la între b ările u n u i arhiereu, întreb. 19, p. 316.

— 110 — cial, ca în Biserica Romano-Catolic ă a Apusului., uncie sînt adm ise dinei culori liturgice (alb, roşu, verde, violet şi negru). Totuşi, practica bislricească a consacrat unele uzanţe, care se găseau respectate încă în pmma ju m ăta te a veacului al XV-lea, precum ne încredinţează scrierile a rh i­ episcopului Sim ion al Tesalonicului. Astfel, veşmin tele de culoare albă, care silit preferate şi astăzi îndeosebi pentru marile praznice şi m ai ales în tim pul Cincizecim ii, ca simbol al bucuriei, curăţiei şi l u m in ă r ii ; cele pe fond roşu-stacojiu pentru zilele postului şi sărbătorilor martirilor, în semn de p o c ă in ţă şi tristeţe, precum şi cele de culoare neagră în zilele cu Liturghia D arurilo r mai înainte sfinţite în Vin erea Sfintelor Patim i şi la în m o rm in tări, în semn de întristare-113. Este de observat însă că, în uzul curent, culorile liturgice au rămas indiferente, m a i ales pentru s ă r­ bătorile la care era o biş nu ită culoarea albă. Este totuşi o datorie să se reintre in cadrul vechii tradiţii, folosindu-se la marile praznice şi chiar d u m in ic a veşminte dacă n u chiar albe, apoi cel puţin apropiate de acea­ stă nuanţă, observîndu-se cu stricteţe ca din ţesătura lor să n u lipsească motive ornam entale cu caracter religios, ca de exem plu : cruci, îngeri etc. S im b o lism u l felo nului îşi ia de fapt motiv ele sale de la culoarea şi iorma v e şm in tu lu i. A l b u l fiind icoana lu m in ii slavei dumnezeieşti,, felo­ nul a c ăpătat semnificaţia curăţiei, sfinţeniei şi bucuriei cu care se cuvine să fie îm p odo biţi sufleteşte preoţii cînd v in să slujească Sfînta Litu r­ ghie. -Ii4. Roşul, fiind culoarea sîngelui, face ca feloanele p u rp u rii să amin tească Patim ile M în t u it o r u lu i şi în special h la m id a cu care a fost îmbrăcat in batjocoră de soldaţi, în curtea lui Pilat (Matei X X V I I , 28; M arc u X V , 17; Luca X X I I I , 11). Crucile p o listav rio n u lu i m i n ă de ase­ menea gîn d u l la Sfintele Patimi, vrînd să arate că liturghisitorii urmează A celu ia care, prin cruce, a satisfăcut dreptatea veşnică, iz b ă v in d astfel pe oameni de păcat, de blestem şi de osindă. Acest sens v in e la expresie in rugăciunea ce se recită la îmbrăcarea felonului : «Preoţii Tăi, Doamne, se vor îm brăca întru dreptate, iar cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura» (Ps. C X X X I , 9) ~i;r\ Pe de altă parte, prin faptul că felo nul acoperă cea mai mare parte a corpului, este privit şi ca simbol al p u rtă rii de grija şi al puterii dumnezeieşti păzitoare pentru 1it u r g h is it o r i2(iG. 263. Cf. Dr. Vasile Mi'trofanovici şi Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 230 ; Sim io n arhi episcopul Tesalonicului, Despre S lin ta Liturghie, cap. 33,- Despre slintele ru g ă ­ ciu ni, cap. 352; P. Bernardakis, op, cil., p. 129; S. Salaville, op. cil., p. 159, 160. N u se găseau deci pe deplin în curent cu tradiţia noastră afirmaţiile şi propunerile făcute de episcopul N if o n al D u nă ri i de Jos, intr-o intervenţie in ci d e nta lă în şed-inţa Sf în tul u i Si nod al Bisericii O rt od oxe Româ ne din ziua de 29 octo mbrie 1912 (vezi «Biserica O rt o d o x ă R o m ân ă», X X X V I (1913), nr. 11, p. 39), cîn d a ridicat şi ches­ tiunea «veşmintelor sacerdotale», remareînd ca -Лa înm o rm in tă ri se obişnuieşte v e ş­ minte negre şi, d u p ă cum ştiţi, nu culoarea neagră este culoarea Bisericii noastre, ci rn.şic-vişinie ; lot asemenea, pentru bisericile care dispun, să, se înt rebuinţeze veşminte de culoare verde la Rusalii, iar la Paşte şi Bobotează veşminte de culoare

albă·». 26-1. Cf. Dr. Vasile Mitro.fanovici şi Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 234 ; Simion, arhiepiscopul T esalonicului, Despre slintele hirotonii, cap. 171. 265. Cf. Sf. G herm an I al Co ns tant inopolulu i, op. cil., P. G., X C V I I I , 393 D. Simion, arhiepisco pul Tes alonicului, t Despre Si irita Liturghie, cap. 81, şi E xplicarea despre s lin ta biserică, trad. rom. cit., p. 257; P. Lebedev, op. cit., p. 183. 26G. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, D espic siintele h iro to nii, cap. 181.

— Ill — У Preoţii care au rangul de iconom-stavrofor îşi pun după aceea pe după gît, aşa fel ca să atîrne pe piept, crucea, care este o insignă sfîntă, adică un semn de distincţie acordat de episcop pentru vrednicia lor. C r u ­ cea pectorală este de fapt o concesie episcopală, deoarece purtarea ei constituie in chip obişnuit un privilegiu al arhiereului. îm brăcarea preotului pentru Sfînta Liturghie se încheie propriu-vorbind prin punerea felonului -ljT. In v e şm in tat în haine sfinte, destinate 207. L ilu ry h icru l, în forma Lui actuală, fiind înt ocm ii pentru oficierea Litur­ ghiei ue către preot cu diacon, nu cuprinde decît rug ăciuni le pentru inveşmintarea acestora. De aceea, ne considerăm dispensaţi de a trata pe larg în cadrul acestui capitol şi despre veşmintele arhiereşti. Socotim totuşi nu iară folos cîteva menţiuni sumare in legătură cu acest subiect. Su b lin ie m in primul rind că, în loc de felon, arhiereul îm bra că sacosul (σάκκος), un lei de veche tunică greco-romană, scurtă, odinioară fără unîncci, iar astăzi cu m i n e d scurte. Făcut din stofă scumpă, el se introduce pe cap şi se încheie pe am bele părţi laterale cu clopoţei sferici, în genul veşmântului m a r e l u i preot din Vechiul Testament (leş. X X V I I I , 33— 34). La început, sacosuL făcea parte din costum ul de ceremonie pe care îl hnbrăcau împăraţii la solemnităţile cele mai însemnate. Nlai tîrziu, dreptul de a-1 purta a fost acordat şi patriarhilor. (Cf. Balsamon, R ăspuns la Inlrcbcirilv lu i M a r a i al A le x a n d r ie i); d u p ă mărturia lui Dimitrio C h o m a li n (Cf. Sintagm a ateniană, t. V, p. 431], aceştia obişnuiau să-l îm brace numai l,i Paşti, Cincizeci mc şi Crăciun. Cu vremea, sacosul a fost acordat şi arhiepiscopilor cu merite deosebite, iar după căderea Cons ta ntin o p oiu lui se pare că sacosul s-a generalizat la toţi arhiereii (Cf. S'. Sa 1avi 11o, op. cil., p. 166). In principiu, semnificaţia lui simbolică este aceeaşi ca şi a felonului. După îmbracarea sacosului, arhiereul pune in juru l yilului omo/oru 1 (ώμοφόριον, adică un ve ş m int purtat pe umeri). Este confecţionat de obicei din mătase, dar în vechime se făcea din lină, sim b o liz înd astfel prin aceasta, du pă cum se exprimă Sf. Isidor Pelusiolul (| c. 440), pielea oii celei pierdule pe care M i n lu il o r u l căutind-o a luat-o pe umerii Săi {Epistola C X X X V I, P. CL, LXXV1II, 272. Cf. şi St. Gherman I al Co ns tant inopoiului, op. cil., P. G., X C V I I I , 396 A). In ceea ce priveşte originea, după părerile cele mai autorizate, omoforul este considerat ca o stilizare a ve chiu­ lui pallium latin. j î n biserică, aLunci cind nu oficiază Liturghia, precum şi la celelalte oficii ia ţ ar e pr-eolul îm b ra c ă nu ma i e p itra hilul şi stila, arhiereul îmb racă in ioc de sacos, m a n lia f(μανδίας, μανδύας, μανδύης sau μανδύη), un veşmint de culoare purpurie, •cieschis în faţă pină jos, bogat şi foarte lung, fiind p liv ii sau cu dungi ori cule in toartă lung im ea lui. Pe laturile din faţă are brodate in fir două lable la piept, simboilizînd cele două table ale Legii Vechi, iar în partea de jos alte două, unite, printtf-o legătură de aur, în s e m n in d Vec h iu l şi N o ul Testament, unite prin Iisus Hristos. Se pare că mantia, care la început ora un veşmint imperial, reprezintă o concesie acordată mai întii patriarhilor, iar mai apoi şi celorlalţi episcopi. După alte păreri (lacob Goar, Εύ/αλόγιον..., p. 495), ea nu ar fi docil mantia monahală pe care m ona hii ajunşi arhierei au co nt in ua t să o poarte şi du pă aceea, intr-o formă împodobită. A fară de unele momente, arhiereul poarlă pe cap, în timpul oficiului, mitra (μ ίζζ ι). A su p ra originii ei părerile nu se găsesc de acord. In genera], se poate spune că în vechime, arhiereul săvîrşea oficiul divin cu capul descoperii. Se crede că obiceiul de a pune mitra ar fi fost in au g ura t in Biserica Răsăriteană de patriarhul ■constantinopolitan du pă căderea Im p e ri ulu i bizantin, de cînd coroana imperială a fost socolilă că a trecut la căpetenia religioasă. Forma mitrei pare n confirma o astfel de ipoteză. Generalizarea mitrei şi la ceilalţi arhierei a avut Inc abia prin secolul al XVII I-lea. Ea amintetşe cu n u n a de spini pusă pe capul Mîntu ito ru lui cu ocazia sfintelor Sale patimi. La orice { oficiu arhiereul poarlă pe piept cu insigne crucca ■ >/ vnţ/nlpiul (το έγκόλττιον) sau p anagh iul (τό πανάγιον). Acesta din urma este o mică icoami rotundă sau uşor ovoicială, reprezentînd fie pe M înt uitoru l, fie pe Sfinta Fecioară,

— 112 — exclusiv servic iu lui cultului, preotul se găseşte astfel scos din treburile vierii profane. Sim ion, arhiepisco pul T esalonicului, zice că îm brăcarea arhiereului in sfintele v eşm inte înseamnă sfînta întrupare a M î n t u i t o ­ rului -us şi pe drept c uv înt se poate spune .acelaşi lucru şi în leg ă tură cu preotul, ca săvîrşitor al Sfintei Liturghii. El trebuie să îndeplinească acum, şi cu puterea M în tu ito r u lu i, toate cele ce sînt prescrise pentru aducerea Sfintei Jertfe euharistice şi pentru sfinţirea credincioşilor. Prin urmare, el trebuie să se facă una cu Hristos, conformîndu-şi v oinţa şi toate dispoziţiile sufleteşti cu ale M în tu ito r u lu i. La ce în ă lţim e şi în ce atmosfera spirituală se cuv ine să se simtă transportat deci liturghisitorul, incepînd clin această clipă, ce simţ de demnitate să-l înfioare a vînd să îndeplinească o sarcină cerească ! Cînd îşi ridică cu m îin ile partea din faţă a fe lonului în tim p u l sfintelor lucrări ale slujbei, aceasta tre­ buie să-i dea senzaţia ridic ării unor aripi, zicea S im ion al Tesalonicului fă.cindu-1 să încerce fiorii unei lucrări cu adevărat îngereştiASlujba Sfintei Liturghii este de fapt o treabă de îngeri, precum r e m a rc a % fîn tu l Gherman l al C o n s ta n tin o p o lu lu i : «Preoţii, im itînd Puterile serafice, sînt acoperiţi cu haine în fo rmă de aripi şi cintînd cu cele d o u ă aripi ale buzelor şi purtind dumnezeiescul şi spiritualul cărbune, pe Hristos, îi duc în v ăzul tuturor pe jertfelnic cu cleştele mîinii. l'erodiaconii, d u p ă imaginea Puterilor îngereşti, merg înainte cu aripile subţiri ale orarelor înguste, ca duhuri slujitoare trimise spre servire» -70. De nim ic să n u se lase deci smuls liturghisitorul, din atmosfera şi preocupările d u m n e z e ­ iescului său oficiu, ca nu c um v a să-1 profaneze printr-o comportare b a ­ nală, indiferentă sau făţarnică. «Nu te uita încoace şi încolo în acest timp şi nu te grăbi scurtînd rugăciunile», sfătuia Sfîntul V asile cel M a re ; «nu căuta spre nimeni, ci fie-ţi mintea la îm p ăra tu l cel се -ţi este dinainte şi spre Puterile îngereşti, care stau îm p reju ru l Lui, şi nu te făţarnici ; ...fă-te vrednic de sfintele canoane şi săvîrşeşte Liturghia d u p ă rîncluiala lor» 271. C u vintele p rofetului Ierem ia : «Blestemat (să fie) acela care face lucrurile D o m n u lu i cu nebăgare de seama» (X L V III, 10) sînt u n avertis­ ca o aducere aminte că arhiereul trebuie să aibă necontenit pe Hristos în in im a şi să se încreadă in m i jlo c ir e a şi ocrotirea Sfintei Sale Maici. Ca semn al autorităţii 'arhiereşti, episcopul poartă in timpul oficiu lui c lr ja sau patcrita (r.ct-εμτσα, ττατερίτζα, πατερίζα, πατερίσσ^). Pentru am ăn unte asupra v e ş­ mintelor arhiereşti a se vedea la locurile respective şi scrierile arhie pisc opu lu i Simion al Tesalonicului. 253. Despre Si'm ia Liturghie, cap. 79 şi Explicare despre slinta biserică, trad, rom. cit., p. 258. 269. Despre slintele h iro to n ii, cap. 181. 270. Sf. Gh erm an I al C o ns ta nt inopolulu i, op. cit., P. G.( X C V H J , 393 C. 271. C u v ln i cu priv ire la s lu jb a p rc o (ilo ;..., P. G., X X X I , И, .1687. Este tocmai ceea ce dezvolt ă şi L itu rg h ie ru l, în cap. «Po vălu ir i»,’ la finele pgf. 4 : « în toată vremea slujirii dumnezeieştii Liturghii, preotul este dator a fi blin-.d, lin, paşnic şi cu multă cucernicie, că ti tind cu ochii cei înţelegători spre S l ă p in u l Hristos, înaintea Căruia stă, Căru ia ii slujeşte şi al -Cărui chip asupra sa îl poartă. Ru g ăciu n il e să le citească cu lo ală cucernicia, cu b u na credinţa, cu dragoste, cu luare amin te şi in întregimea lor, nelăsind nimic, încredinţat fiind că Du mne ze u le primeşte pe toate acestea din gura lui, ca pe nişte mărgăritare. M ai este dator preotul să s lu ­ jească cu frică, cu cutremur, cu smerită că u tătură a ochilor, cu cucernică mişcare a mîin ilo r şi a toată lucrarea şi stînd cu evlavie şi cu toată ţinuta trupiilui d i n ­ afară să-şi arate credinţa sa cea d in ăun tru prin cucernicia sa».

—

113 —

ment că sfînta slujbă trebuie în d e p lin ită cît m ai desăvîrşit posibil, atît prin sinceritatea şi curăţia lăun trică, precum şi prin cucernic ia şi pieta­ tea clin ţinuta exterioară. Pentru aceleaşi motive, nu m a i puţin «şi veş­ mintele cele de pe dînsul, i se cade a le avea curate şi întregi, căci de vor fi pătate foarte şi rupte şi v a în d ră zn i preotul a sluji cu ele, v a greşi de moarte, deoarece înaintea lui Hristos-Dumnezeu, Cel ce este cu ade­ vărat în Sfintele Sale Taine, se arată cu nebăgare de seamă. De aceea, slujitorii celor Iţfinte sînt datori să stăruiască în tot chipul ca veşmintele cele sfinţite, chiar cînd vor fi din m aterii simple, să fie însă cuviincioase şi curate» 272. 4. Spălarea m îin ilo r U ltim ul act de pregătire a litu r g h is it o r ilf r înainte de a începe lu c ră ­ rile sfinte îl reprezintă spălarea mîin ilor. Jlşa precum sublinia Sfîntul Chirii al Ie rusalim ului, acest act este un simbol al datoriei noastre de a fi curaţi de orice păcat. întruc ît «m îinile sîşt sim bolul faptelor noastre, este lă m u rit că prin spălarea m îin ilo r facem Itluzie la curăţia şi neprihănirea faptelor noastre... Spălarea m îin ilo r înseam nă că sîntem curăţiţi de păcate» 273. Spălîndu-şi m îin ile sale, preotul îşi exprimă dorinţa ca ele să fie tot aşa de curate şi sfinte ca şi ale M în tu ito r u lu i, Care este adevăratul preot în Liturghie, spre a săvîrşi slujba cu evlavie şi a d m i­ raţie pentru slava lui D u m n e z e u («V o i în c o n ju ra jertfelnicul Tău, D o a m ­ ne, ca să aud glasul lau d e i Tale şi să vestesc toate m in u n ile Tale»). De aceea, se roagă ca D o m n u l să-l scape de obsesia lu m ii şi. de cursele celui viclean, adică de Satan şi de tentaţiile trup u lui şi ale vieţii, care l-ar putea depărta de M în t u it o r u l («Izbăveşte-mă, ţDoamne, şi m ă miluieşte»). Intr-un cuvînt, preotul «îşi spală m îin ile îh semn de curăţie sufle­ tească» 274. D u p ă spălare, preotul este deci pregătit să înceapă îndată lucrarea Proscomidiei.

272. L ilurghier, cap. «Povătuiri», finele pgf. 2. 273. Sf. Chirii al Ier usalim ului, Cciie/ieza V m islagogică, 2. 274. P. Lebedev, op. cil., p. 243. L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 8

В. ~ RITUALUL RROSCOMIDIEI I. C o n s id e ra iii gciierale. — li. 'Ritualul p re g ătirii S iin tu iu i A g n e ţ şi a a lin tu lu i potir In rîn d u ia la L ilu rg h ie ru lu i actual. — Iii. l'ro sc o m id irca miricleloc pentru sfinţi şi credincioşi. — IV . N u m ă r u l prosioreior pentru Proscom idie şi Întrebuinţarea d a ru rilo r ce prisosesc. — V\ Încheierea ritu a lu lu i P roscom idiei I С О N SI D E R AŢI I G E N E R A LE I. P‘>7.i\ia P ro sco m id ici în rîn d u ia la prim ară a s e rv iciu lu i 2. M ate riile d arurilor P roscom idiei

Liturghiei,

—

1. P oziţia th'oscom idiei in rîndu iala p rim ară a se rv ic iu lu i Liturghiei în a r a n ja m e n t u l grafic ai ediţiilor tradiţio nale ale L itu rg h le ru lu i, Proscomidia apare ea un serviciu exterior Liturghiei, deşi de fapt. ea intra in cadrul acesteia, ca prima ei parte, în care se pregătesc darurile pentru Sfînt л J e r t f a 1'"'’. Această poziţie a Proscomidiei rezultă de altfel din însuşi fa ptul că lucrările ei, care, în realitate, se împlinesc tainic în cursul o fic iu lu i Utreniei, m i au ioc; ciecît in cazul cînd Liturghia urm ea ză îndată, ca du p ă Utrenia clin cursul dimineţii, iar n u şi în cazul Utreniei din. serviciul cu priv eghere de noapte ; aceasta din u rm ă nu este c om p le­ tată cu Liturgh ia ele cit la Paşti. In cazul slujbei cu priveghere de no apt?, integrarea Proscom id ie i în cadrul Liturghiei se face prin pregătirea d a ­ rurilor dim ineaţa, în t im p u ’ citirii catismelor, canoanelor şi ceasurilor. Pe do altă parte, Liturgh ia propriu-zisă nu se poate săvîrşi dacă nu s-a făcut mai în tîi Proscomidia. Că aceasta din urm ă face parte din Liturghie se înţelege înainte de orice clin fa ptul c:a aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de piin e şi v in fo rmează baza materială a Jertfei euharistice. De altfel în unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub u n titlu aparte, ca în ediţiile de mai tîrziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sfîntului lo a n G u ră de Aur, sub titlul general : «R în d u iala dumnezeieştii şi Sfintei Liturghii...». Cele două părţi ale oficiului sînt totuşi demarcate printr-un n o u titlu («Dumnezeiasca Liturghie a celui între sfinţi P ă r in ­ telui nostru lo a n G u ră c!e Aur»), sub care este pus ofic iu l Liturghiei propriu-zise. Potrivit înseşi însemnării term enului «proscomidie», titlul « R înd uiala Proscom idiei» s-ar găsi deci într-un loc mai corespunzător după r în d u ia la pregătirii sfinţiţilor slujitori în vederea in trării în oficiu, iar nu în a in te de acest moment, ca '111 ediţiile tradiţio nale ale Li tur ghierului. O b ic e iu l ele a se aduce de către credincioşi darurile necesare p e n ­ tru Sfînta Je rtfă a fost dintru început o practică a Bisericii primare. Toţi, 275. Cf. Ib id e m , p. 243.

'/ / / . s-ar putea spune, cîţi participa)/ la Titu-ghie şi a v e /u să se împărtă/ ş.e'ascej îşi aduceau darul ca sim bol concret 61A>frandfei lor spirituale. Ca alimente care, obişrfîiit, intră în chfo univ ersal în 1ir an a om ului, iar nu şi în cea a celorlalte vieţuitoare, /Şi smt paggătite prin arta lui, piinea •vi v inul reprezintă sau sim bolizează e x d u j ^ v Viaţa^um ană. Predîndu-le in mîin ile preotu lui la altar, ca pe o pirga a vieţii 'Iot însăşi, credincioşii fac astfel un act sensibil al jertfei lor interioare, un sacrificiu în cinstea lui Dumnezeu, ca un simbol de dăruire totală de ei înşişi-7li. Dintre b u ­ nurile aflate în posesia şi folosinţa lor, ce clar ar fi. mai propriu să fie oferit :ui Dum nezeu de fiecare credincios in parte, clacă nu fiinţa lui întreagă transfigurată de un elan do p ieta te? «Vroi să afli», zicea Feri­ citul A ugustin, «ce anum e ai putea, oferi lui Duijm ezeu pentru t in e ? Qferă-te pe tine însuţi. Căci, ce cere de la tine Doişnu.1, clacă nu pe tine în s u ţi? Pentru că in toată creaţia de pe păm in t n-a£făcut nimic rnai bun decît pe tine» -7T. Această aducere de daruri constituie o formă a cultu­ lui de adoraţie, de recunoştinţă şi de mulţumire, un gest de pocăinţă şi ele credinţă in unirea cu El, prin prim irea acestor daruri ceva mai în urmă, in Tru pul şi Sîngele Fiului Său şi, totdeodată, cu speranţa de a se împărtăşi de binefacerile divine pe care le cer pentru ei şi pentru cei pentru caro aduc aceste daruri. Aceasta este semnificaţia ofrandei credincicşilor in m omentul depunerii ei în m îin ile liturgiiisitorilor, la uşa altarului şi asupra acestor idei şi sentimente trebuie să se găsească c on­ centraţi cînd le aduc, căci, o dată cu darul material, preotul primeşte şi dispoziţiile sufleteşti şi intenţiile credincioşilor în legătură cu ofranda lor. De la această acţiune de aducere a materiilor de jertfă provine între­ buinţarea în lim b a ju l bisericesc a termenului proscomidiei (-ρο^κοαιδή, do la too; = înainte şi -/.ouiC-iv = aduce, a aduce, a transporta), care înseamnă aducere, punere înainte sau oferire. Prin acest termen se de­ semnează atit lucrarea de pregătire a darurilor de piine şi vin, in scopul de a fi jertfite cît şi însăşi acţiunea de oferire sau proaducerea. «Proscomidesc» înseam nă deci proaduc: sau fac ofrandă. Prin termenul de proscomidie se desemnează in lim b a j u l curent şi proscomidiarul, adică locul sau măsuţa din partea nordică a altarului, pe care se desfăşoară lucrările pregătitoare pentru aducerea darurilor. în aceleaşi sensuri se întrebu in­ ţează şi cuv întu l prothesă (rrpoik^.i. punere înainte) -7S. Ca act de aducere, de oferire sau de punere înainte a darurilor de jertfă, Proscomiclia a fost dintru început u n u l din momentele constitu276. Cf. N ico lae Cabasifa, op. c/f., adie,; riin oferirea sau aducerea darurilor de Culre cred ncioşi şi dopo/i!nrea_Jor in pasloiuriu sau pe o masă suplimentarei (τταρατραπίζιον) ϊί ultar. Ή -ροσκομιοή in-а i;v I■?]:r.pa aclu l propriu-zis al punerii inainie, a o io j ci 1сс;с’Г?’-а din daruri a pnrlii'T dos.t-nate pentru jertfii, depunerea lor pe masa prnsromidiarului, ier ma; «noi pe sfinl.a maso, cînd se citeşte şi a;;tă7i •'.R ufvnir'e n P m s co m id ie i», ca c.diui<::iU (CI. Al τρεις λειτουργίαι '/.ază τούς έν A Ον,νί1.; у.онп'/.а; , nota 1, p. 1/ —201. mi L·'. ii< >ίηη!ιίι iiis.i t o m e n u l ’ «prosconiidie» a c ăp ătat sensul unei ac jiu ni de aducoro :n vederea j«-rticii, sinonim, substa ntivului αναφορά. Cf. I. M. Hanssons, op. oii., t. III, p. 22.

— 116 —

I ;

Ш

tive Liturghiei creştine, precum m ărturiseşte textul fo rm u la ru lu i S im ­ ţului V asile cel M a r e : «...în noaptea în care s-a dat pe Sine însu şi p e n ­ tru v iaţa lu m ii, lu în d p iin e în sfintele şi preacuratele Sale m îin i, -arătln-d-o Ţie, lui Dum nezeu-Tatăl, m u lţum ind... a dat S finţilor Săi. uce nici şi A postoli...». Deci, cînd M în tu ito r u l a in s titu it Sfînta Euharistie, a tre­ b u it m a i in tii să «p ună înainte» pe m asa de cină, adică să ofere, p îin e a şi v in u l, pe care le-a ales să servească drept elem ente pentru Jertfa cea fără de sînge în Biserica Sa 279. N egreşit, la început, ritu alu l P roscom idiei nu poate fi conceput de­ cît într-o form ă em brionară, m enţinîndu-se în cadrul sim p lităţii sale prim are m ulte veacuri, chiar în epoca de pace a Bisericii. C e re m o n ia lu l d in această epocă ni-1 putem reprezenta cel m ult pe tem eiul textelor din Prim a A p o lo g ie a S fîn tu lu i Iu stin M a rtiru l şi F ilo z o fu l280 şi d in Cons litu ţiile A postolice -H1. în acea vreme, acţiunea se petrecea în p rim a parte sau, m ai exact spus, chiar la în c e p u tu l L iturghiei credincioşilor, în d a tă după concedierea cateh u m enilo r şi a claselor de penitenţi, d ia ­ conii în special a du nau darurile de la credincioşi, depozitîndu-le în pastoforii ~8- sau pe o m asă su p lim e nta ră {xb -καραχραπέζιον) din. altar. N u erau p rim iţi să aducă daruri decît credincioşii îm p ăcaţi cu Biserica, adică n u m a i cei care nu erau opriţi de la îm p ărtăşire 2S3. Se alegeau apoi d a ­ rurile aduse, acelea care se im p u n e au p rin calitatea lor şi în m ăsura corespunzătoare n u m ă ru lu i credincioşilor de îm p ărtăşit, ducindu-le după aceea pe sfînta m asă episcopului, care le proscom idea, adică le oferea printr-o rugăciune. Proscom idia apare deci redusă în această epocă la sim pla depunere pe sfînta m asă (altar) a d a ru rilo r de p iin e şi v in am es­ tecat cu apă, alese de diaconi din cele a du nate în pastoforiu de la cre­ dincioşi. E piscopul le prim ea şi le oferea sau le proaducea, rostind de­ sigur asupra lor o rugăciune, p rin care le d ăde a caracterul de prinos sau de ofrandă. A cestui m om ent p rim ar al P roscom idiei îi corespunde a p ro x im ativ în L iturghia de astăzi ru g ăc iu n e a in titu la tă «a Proscom idiei (εύχή τής προδέσεως)», ce se citeşte «chipă punerea dum nezeieştilor d a ­ ruri pe sfînta m asă», adică după intrarea cea mare. 279. « A ş a a f ă c u t H ris to s (la C in a cea de ta in ă ) : lu in d în m îin i p iinea. şi v in u l, le-a în f ă ţ iş a t lu i D u m n e z e u - Т аШ , p r o a d u c in d u - I- le (a s tfe l) ca d a r u r i şi oferindu- I- le, I le-a d e d ic a t (c o n s fin ţit)» . N ic o la e C a b a s ila , op. cil., cap . II, col. 376 D — 377 A . 280. « D u p ă în c e ta r e a r u g ă c iu n ilo r (p e n tr u c r e d in c io ş i) ne îm b r ă ţ iş ă m u n ii pe a lţ ii cu s ă r u ta r e . Se a d u c ap o i e p is c o p u lu i p iin e şi u n p a h a r cu v in a m e s te c a t cu a p ă . A c e s ta p r im in d u - ie , d ă la u d ă şi m a rir u T a tă lu i tu tu r o r p rin n u m e le F iu lu i şi a l S f în t u lu i D u h ...» (A p o lo g ia I, L X V , 2 — 3, e d iţia J o h a n n e s M a r ia •P făttisch, Jusllnu s des P h ilosophcn und M artyres A p o lo g ie n , p. 73). 281. « D ia c o n ii, d u p ă r u g ă c iu n e (a d ic ă cea p e n tr u c r e d in c io ş i), u n ii să se în d e ­ le tn ic e a s c ă cu a d u c e r e a d a r u r ilo r p e n tru E u h a ris tie » . C o n s lilu Îiiie A po slolice , cart. II,. c a p . 57 (J o h a n n e s Q u a s te n , M o n u m e n ia e u ha rislic a el liturg ica veluslissim a..., p.7/185). « In d e p lin in d u - s e a ce s te a (sărutare ;) p ă c ii etc.) d ia c o n ii să a d u c ă e p is c o p u lu i d a r u r ile la a lta r » . C o n s tilu liil o  pQ slolicc, c a rt. V I I I , ca p . 12 ( I b i d e m , p, 212/34]. 282. C e le d o u ă c ă m ă r u ţe , care fla n c a u a lta r u l in p ă r ţile lo r de m ia z ă n o a p te şi m ia z ă z i. C o n stituţiile A po slolice, cart. II, cap . 57. 283. D e ci nici de la im p r e u n ă - ş e z ă to ri (συ σ τ ά μ εν ο ι, σ υσ τ ά ν τες , | o n s is te n ţe s ) nu se p r im e a u d a r u r i p e n tru P ro s c o m id ie . Cf. C a n o n 75 al Sf. V a s ile c6l M a r e , şi- ca n .· 5 ai S in . de la A n c ir a , Cf. de a s e m e n e a şi C o n s titu ţiile A postolice, φ τ ΐ. IV , Ş.

, Ϋ

I

117 -

■

2. M a te riile da ru rilo r P roscom idie i

I

La început, p îin ile p ro a d u c e rii n u se deosebeau p rin form a lor de cele de la masa din fam ilie. De tim p u riu s-a lu a t însă obiceiul de a se face »e ele sem nul crucii. A stfel, în frescele d in catacom bele rom ane, ca cele din cim itiru l D o m itille i şi d in cripta Lucinei, pe cărăm izi din catacom ba Sfintei P riscilla (v e a c urile al II-lea şi al III-lea) şi pe unele sarcofage se v ăd prezentate în c u lo ri sau în relief form e de p iin e rotunde cu cruci crestate pe ele în form a literei greceşti X (panes decussati). A ve m m otive să credem că acest sem n constituie o indicaţie a d estin a ­ ţiei liturgice a acestor p lin i, iar nu pur şi sim p lu continuarea u n u i uz din vechea lum e p ă g în ă , în care p îin e a nu se tăia ci se frîngea pe urm a sem nelor sau crestăturilor făcute р е ea în a in te de coacere ~84. Că printr-un astfel de sem n se în d e p lin e a de fapt un ritu al specific creştin încă îna inte de v e ac u l al V I-lea, ne lasă să înţelegem u na din istorisirile S fîn tu lu i G rigore cel M a re (-b 604). A stfel, el narează că u ce­ nicii c ălu g ăru lu i M a rty riu s d in p ro v in c ia V a le ria ne g lija se ră odată să facă sem nul crucii pe p îin e a p u să la copt. S fîntu l îi m ustră, schiţînd apoi sem nul crucii cu degetul pe deasupra c ărbu nilor. G raţie puterii lu i de credinţă, p îin e a avea pe ea acest sem n cînd a fost scoasă de la cuptor 2S5. C o ncludent pentru teza noastră -este şi faptul că o m arm ură clin c ata­ combe, datînd de p rin v e a c u l al III-lea, reprezintă p lin i cu m o nogram ul sim plu al M m tu ito ru lu i 2S0. La cru cile de pe p îin e a euharistică se referea, desigur şi Sfîntul lo a n G u ră de A u r cînd, tra tîn d despre deasa şi felurita întrebu inţare a sem nu lu i crucii, a d ău g a că «ea străluceşte şi cu T rupul lui Hristos în cina m istică» 287. Aceste forme sim ple de cruci pe p îin e a P roscom idiei erau o a n tic i­ pare a pecetei (ή σφραγίς), care s-a d e zv o lta t m ai tîrz iu şi este în uz p în ă astăzi, im prim îndu-se în faţă şi fiin d a lc ă tu ită dintr-un p ă tra t îm ­ părţit în patru spaţii, egale prin braţele unei cruci înscrisă în ă u n tru l lui ,· cele două spaţii de sus c up rind p rim ele dou ă in iţia le ale n u m e lu i «Iisus», cel din stînga, şi ale n u m e lu i «H ristos», cel d in d re a p ta ; iar cele de jo s îm part între ele silabele v e rb u lu i grec «Ν ΙΚ Α ». D eci : «lisus H ristos în ­ vinge». O m enţiune expresă despre acest sem n se întîlneşte pentru prim a data abia în rîn d u ia la P roscom idie i în to c m ită în veacul al X-lea-— al X fT ea pentru episcopul Paul d in G a lip o li. în uz însă trebuie să se fi găsit cu m u lt înainte, de vrem e ce C o m e n ta riu 1 in terpo lat al S fîn tu lu i G h e r­ m an I al C o n sta n tin o p o lu lu i, în v ersiu ne a lu i A nastasie B ibliotecarul, prescrie scoaterea A o n e ţu lu i în form ă pătrată. în faza în care P roscom idia a a ju n s să depăşească sim plitatea p r i­ m ară, prin dezvoltarea u n u i ritu a l al p re g ătirii S fîn tu lu i A gneţ, în c ă îna28-1. Cf. Sf. G ricjore c e l M a r e , Dialocji, cart. I, cap . 11. 285. Cf. H . L e cle rq , « D ic tio n n a ir e d 'a r c h e o lo g ie c lir e tie n n e et cîe litu r g ic » , fasc. C L X — C L X I, p. 448 — 451, V e z i de a s e m e n e a M g r W ilp e r t , F raclio pcinis, P aris, 1896, fig. 10 ţi Π , p. 33— 84. 286. Cf. M a r c e l L a u r a n l, L'art ch re lie n prim iţii, t. I, fig. 8, p. 09. 287. O m ilie îm p otriva iu d e ilo r şi elinilor : ca Hristos cat с Dum nezeu, D, P. G., X L V III, 32β.

—

118

—

inte de veacul al V III-lea, pîinea Proscomidiei se vede desem nată ex c lu ­ siv sub num ele de prosfora (r.posvopi), de unde v ine Га ^noi'prmtr-o de­ formare lin g v istic ă term enul curent de prescura, care devine astfel de­ nu m irea tehnică. în literatura creştină şi îndeosebi a celor din ţii treipatru veacuri, acest c uv înt era întrebuinţat de obicei pentru a desemna Jertfa euharistică 288 şi partea Liturghiei în care era adusă. în general însă şi m ai ales la originea sa, prin termenul de prosfora'se înţelegea orice act de proaducere, în d ep linit fie de popor, fie1 de preot 289. A cest sens a prev alat în no ul stadiu al Proscomidiei, aplicîndu-se în chip spe­ cial p îin ii aduse de popor pentru sfintele daruri. Cu o astfel de între­ buinţare ex clusivă îl în tîln im m ai în tîi în Com entariul litu rg ic atribuit S fîntu lu i G herm an I al C onstantinopoiului, iar după aceea în toate m a ­ nuscrisele şi la toţi scriitorii bisericeşti. «Iar prescura (προσφορά), care se num eşte şi pîine (άρτος), şi binecuvîntare şi pîrgă, d in care se taie Trupul D om n u lui, se prim eşte», zice Sfîntul Gherman, «spre înch ip uirea Preacuratei Fecioare şi de Dum nezeu Născătoarei...» 290. Este de adm is că form a prescurii trebuie să se fi diferenţiat de tim ­ puriu de rea a p îin ii din întrebuinţarea zilnică. Caracterul ei religios îi era consacrat nu num ai p rin destinaţie, ci şi prin form ă, dar m ai ales prin pecetea im prim ată pe faţa ei. în practica bisericească s-a folosit înc ă de m ultă vreme, pe de o parte, forma rotundă, în două straturi suprapuse, sim bolizin d cele două firi din persoana M în tu ito ru lu i. Stratul superior p oartă pe el de obicei cinci pereţi, aşezate una lîn g ă alta aşa fel ca să formeze figura crucii, iar în spaţiul din stînga acesteia se află desenul p ărticelii de scos pentru Sfînta Fecioară, pe cînd în cel din partea opusă, semnele cu părtice’ele de proscom idit pe num ele celor no uă cete. M a i o bişnu ită la noi este prosfora cu patru braţe sau cornuri, adică în form ă de cruce, purtînd cîte o pecete pe fiecare d in cornuri, iar în cele m ai bune cazuri şi în m ijlo c 201. Se obişnuieşte d e a s e m e n e a şi prosfora cu cinci cornuri, în am intirea m inun ii în m u lţirii p îin ilo r în pustie, corespunzînd în acelaşi timp şi practic n u m ă ru lu i de proşfore prescris pentru lucrările Proscom idiei. Plecînd de la ideea că fiecare braţ sau corn al prosforei reprezintă o pîine, se o b işnu ie şte ,. deşi m ai 288. C le m e n t R o m a n u l, Epistola I cc/'/c Corinteni, ca o. -X L , P. G „ I, 288 A si 289 A ; C le m e n t A le x a n d r in u l, Stromata, I, 19, P. G., V III, 813 A ; c a n o n 19 i.şi 58 ale S in , de la L a o d ic e e a ; Sf. lo a n G u r ă de A u r , O m ilia la Si, F ih g o n iu , P. G „ X L V II, 755. 289. Cf. L o c u rile in d ic te în J, Hansscns, Instilutiones liturgicae de ritibus orientalîbus.,., t. II, p. 36— 37. 290. O p . cil,, P. G., X C V I I I , 397 C. în v e r s iu n e a lu i A n a s ta s ie B lb lio t c c a r iii l i p ­ seşte· acest p a s a j, iar te r m e n u l προσφορά e<-tG în tre b u in ţa t p e n tru jertfa; M în t u it o r u lu i, C f. N ilo B o rg ia, op. cit,, p. 19. D in acest faot n u se p o ate tracte în s ă o c o n c lu z ie p o tr iv n ic ă te x tu lu i d in P a tr o lo g ia g re acă, f li t fiin d că, p re c u m se a d m ite , A n a s ta s ie n u a a v u t la îndem îrvă o r ig in a lu l însuşi a! Comentariului-St. -Gheţ-rraTî·· I · a l C o n s ta '’ fin o p o lu tu i, ci n u n 'a l .u n rezuim at. Pe fie aiu l parte, in ceea ce p riv e ş te s tilu l, f a c ­ tu r a c ita tu lu i n u v in e în c o n trav ice ro щ re st” ! operei d in ComealariuL liturciic. 201. A c r a s ta este fo r m a p re fe ra tă si re ^o rra n d a ta de· S im io n , a r h ie p is c o p u l T e ­ s a lo n ic u lu i, din m oţi ve m a i m u 1I de ad v o rs itate -fa Ш tif? [urma ro tim dîu - a o b ta l eîor d in B ise rica L a tin ă (cf. Despre Sf'inta Liturghie , P. G.. CLV;. în TractaLi‘cm:'Jpm. tuturor dogm elor credinţei noastre ortodoxe, cap. 87 'r a d . r o m , R u c u ro ^ ti, 18G3V deşi r e c u ­ n o a ş te .că fo rm a r o tu n d ă este în t r u n it ă şi de fieca re din coraurtte-:-pî.eşcftr$i’.,fir. l o t m ă . de cru ce (Ibidem , cap . 88). "

— 119 — rar şi ca un uz venit din practica slavo-rusă, prosfore rotunde mici, atît cît să se poată aplica o singură pecete pe faţa lor. ί Ca simboale de pîrgă a vieţii, menite a deveni T rupul şi Sîngele euharistie a D om nului, pîinea şi vinul, ca m aterii speciale de proscomidire, trebuie să întrunească însuşiri deosebite de calitate în prim ul rînd. Cea trai veche menţiune, provenind din veacul al IV-lea, despre astfel de pîini, ni le descrie ca de cea m ai curată culoare a lb ă 292. Această culoare este sim bolul p u rităţii noastre spirituale, pe care o închinăm 111 acelaşi timp cu darul nostru de pîine. Ca atare, este necesar ca prosfora să fie preparată cu apă naturală, din făină de grîu curat, n u prea veche, nealterată şi fără nici un fel de amestec, să fie bine lucrată şi bine coaptă, avînd gust firesc şi plăcut la mîncare. Se cere, pe de altă parte, să nu fie prea sărată şi să fie dospită cu aluat, iar nu cu alţi fermenţi (d roj­ dii) 2!);i. Pîinea dospită a fest întrebuinţată c!e M în tu ito ru l la instituirea Sfintei Euharistii şi tot acelaşi fel de pîine era folosit pentru jertfa de ta Tem plul iudaic- 04. în opoziţie cu practica azimei, proprie vechii erezii ebionite, aluatul a devenit in Biserica O rtodox ă sim bolul sufletului, p en­ tru a se sublinia astfel că M în tu ito ru l a luat în chip desăvîrşit iar nu aparent fire omenească, cu excepţia păcatului. N u este de mirare deci că Biserica noastră im pută celei Latine drept erezie a p o lin a ris tă 295 între­ buinţarea azimei, caro a apărut în practica apuseană tocm ai în veacul al IX-lea, a ju n g în d să se generalizeze abia în veacul al XI-lea 296. în ceea ce priveşte vinul, el trebuie să fie natural, neamestecat, ne­ prefăcut şi nealterat ; «Să fie curat, adică să nu fie pelin, nici muced, nici oţetit, iar apa sa fie curată şi proaspătă ; ...să fie v in d in roada viţei, adică din strugurii de viţă de vie..., să aibă gustul şi m irosul său firesc, să fie bun de băut şi curat, neamestecat cu nici un fel de băuturi» 297. în ceea ce priveşte culoarea vinului, se poate spune că Biserica a întrebuinţat v in u l roşu încă din vechime, însă nu cu exclusivitate, v in u l alb fiind folosit în acelaşi timp în regiuni d ife rite 298. «Culoarea v inu lu i este deci indiferentă» 209; totul este să p ro v in ă din «rodul viţei» (Matei X X V I, 29) 30°. 29?. Cf. Sf. C ri gore dc N a z ia n /, C u v lU a r e a X V III, cap. 30, P. G., X X X V , 1021 — 1024. 293. Cf. Paragraful I din cap. ·,<Ρο\î.tuiri^ de la finele Lilarghieiului. 294. Cf. P. L e b e d e 1.·, op. cit., p. 245. 295. Cf. Liturghierul la c a p ito lu l « P o v ă tu ir i» , pcjf. 1 şi 5. în t r u c ît « d a ru rile aduse la P rosco in id ie r .c h ip u ie S f în tu l T rup al D o m n u lu i* , El fiin d « d in tr u în c e p u t în c h in a t .ui D u;rno?.cu ca un dar de preţ, a tît ca p irg d a n e a m u lu i o m enesc c ît şi du p ă Lege, c e n tru c i era în t îi n ăs c u t» (L uca II, 22— 24), e r m in e u ţii L itu rg h ie i in te rp re te a z ă a s t­ fel ciorne” telo prosfo re i : fă in a — sim b o lu l tr u n u lu i, a lu a tu l .— s u f le t u l; sarea — m in te a şi în v ă ţ ă tu r a c u v in lu lu i, iar apa — S fîn tu l Di'.h sau B o te z u l. Cf. S im io n , ■•■rbicpisropul T e s a lo n ie u lu i, Despre S iin ta Liturghie, cap. 86,- G a b r ie l R ăşcanu , op. cil., p. 55. . 296. Cf. M q r C'hevrot, Notre messe, Lille, 1944, p. 114. 297. Lilurghier, cap. « P o v ă tu ir i» , pgf. 1 şi G. 298. Cf. şi Dr. V a le n tin T h alh o fe r, Hanclbuch der kalholischen Liturgik, t. II, I r. i I5r., 1
—

■

120

—

■■··: λ II ■ ,RITUALUL PREGĂTIRII SFlNTULUI AGNEŢ ŞI A SFlNTULUI. POTIR IN RtNDUlALA LITURa-ilERUJ.BI ACTUAL

V

Practic vorbind, Proscomidia constă în pregătirea darurilor în v e­ derea Sfintei Jertfe euharistice. Ea este, adică, o serie de lucrări rituale, prin care se separă părţile prescrise în acest scop d in darurile aduse de către credincioşi şi, destinîndu-le scopului religios al Liturghiei, se efec­ tuează în acest chip scoaterea lor din întrebuinţarea com ună sau p ro ­ fană. Prin aceasta se îndeplineşte, s-ar putea spune, prim a formă pentru afierosirea sau consacrarea lor. Dat fiind caracterul pregătitor al Proscom idiei, întreaga ei sem nifi­ caţie este tipico-simbolică, întrucît prin ea se reprezintă şi se actu ali­ zează în forme rituale m ai m ult acele date şi m om ente d in istoria mân­ tuirii care au prevestit jertfa Fiului lui Dum nezeu, precum şi unele acte prin care aceasta s-a consumat în cele d in urm ă. Este necesar deci să subliniem că ceea ce se proscomideşte, adică se proaduce sau se pune înainte pe masa Proscomidiei, nu este însăşi jertfa, nu este Trupul jertfit al Dom nului, ci num ai darul de jertfă, care închipuie sau sim bolizează Trupul şi Sîngele euharistie al D om nului, în care se va transforma în chip mistic şi real spre sfîrşitul Liturghiei. Căci El s-a arătat sau a de­ venit cu adevărat Jertfă spre slava T atălui Său num ai Ia sfîrşitul vieţii ; m ai înainte însă el era num ai consfinţit sau înch inat lu i Dum nezeu ca dar de preţ, p rim it sau socotit astfel atît ca pîrgă a neam u lui omenesc, cît şi p otrivit prescripţiilor Legii Vechi, întrucît era prim - născut301. Deci, «atîta timp cît stă la proscomidiar, pîinea tăiată (A gneţul) este sim plă pîine, num ai că primeşte însuşirea de a fi în c h in a tă şi făcu tă dar lui D u m ­ nezeu, în c h ip u in d pe Hristos din vremea cît El a fost dar. Şi, precum s-a spus mai sus, El era hărăzit ca dar chiar de la naştere, p otrivit Legii, întrucît era un întîi- născub 302. Principial şi fundam ental în ritualul Proscom idiei este deci alegerea şi scoaterea d in prosforă a A gneţului (6 ’αμνό; *= m ielul), adică a acelei părţi care închipuie pe M ie lu l lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lum ii (loan I, 29). A şa cum sînt întocmite, aceste lucrări am intesc în desfăşu­ rarea lor formele şi momentele capitale ale chenozei (κένωσις, golire sau lipsire de slavă, smerire sau um ilinţă) M în tu ito ru lu i, rezum ată anum e la cele ale întrup ării şi îndeosebi cu referire la Sfintele Lui Patimi, p u n c ­ tul culm inant al acestei um ilinţe şi ascultări, prin care a ispăşit păcatul originar al o m e n ir iiS03. 301. Cf. N ico lae Cabasila, op. cit., cap. И, col. 396 D. 302. ibidem , col. 380 D. 303. «Şi ale întrupării, şi ale îngropării îm p re ună sînt închipuite, pentru că Hristos s-a în tru pa t ca să se jertfească pentru noi». Sim ion, arhiepiscopul Tesaloni­ cului, Despre Sfînta Liturghie, cap. 85. In lucrările Proscom idiei Biserica uneşte sim ­ bolurile naşterii cu ale patim ii şi ale morţii M în tu ito ru lu i, deoarece-El însuşi a spus că n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul pentru m ulţi. Cf. Scrisoarea sinodală a patriarhului ecumenic Paisie l către Nicon al Mos­ covei (1655), la K. D elikanis, Πατριαρχικά "Ε γγραφα, t III, C onstantinopol, 1895, p. 42.

—

121

—

De fiecare dată deci Proscom idia constituie pentru liturghisitori o ocazie şi o datorie de a parcurge cu cugetarea şi de a adine i cu simţirea taina Sfintelor P atim i ale D om nu lui, p articip în d în acest chip la moartea Lui m ăcar în spirit, dacă nu pot să fie în situaţia de a spune cu Sfîntul A postol P a v e l: «Împlinesc în trupul meu suferinţele lui Hristos» (Col. I, 24), nevoindu-se a-şi cîştiga lor şi evlavia 304 cuvenită u nor adm inis­ tratori ai T ainelor dumnezeieşti. De aceea, pentru alungarea indiferen­ ţei, scuturarea apatiei şi absenţei morale, liturghisitorii, în d a tă ce v in după spălare la proscom idiar, in vocă m ai în tîi ajutorul d iv in , închinîndu-se de trei ori şi spunînd de fiecare dată stihul de u m ilin ţă : «Dumne­ zeule, curăţeşte-mă pe mine p ăcătosul şi m ă m iluieşte». A p o i, ca şi cum ar rezum a sau ar enunţa însăşi tema cerem onialului pentru scoaterea Sfîntului Agneţ, preotul se adresează M în tu ito ru lu i cu m ărturisirea din troparul de la denia de Jo i seara spre V inerea Patim ilor : «Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestem ul Legii, cu scum p Sîngele T ău ; pe cruce fiind răstignit şi cu suliţa îm puns, nem urire ai izvorît oam enilor, slavă Ţie» (cf. şi Gal. III, 13 ; Efes I, 7 ; Col. I, 14) 305. D upă ce diaconul face invitarea : «Binecuvîntează, părinte», .preo­ tul începe îndată acţiunea sau m ai exact serviciul propriu-zis al Pros­ com idiei. Luînd m ai întîi prosfora aleasă pentru scoaterea Sfîntului A gneţ şi ţinînd-o în m îna stîngă lao la ltă cu copia, el rosteşte formula de binecuvîntare cu care se începe orice serviciu religios : «B inecuvîn­ tat este D um nezeul nostru, totdeauna...», pentru a arăta că cele ce u r­ mează a săvîrşi sînt spre slava lu i D um nezeu. Luînd apoi copia. în m îna dreaptă, face cu ea semnul crucii de trei ori peste pecetea de pe prescură, spunînd de fiecare dată : «întru pom enirea D om nului şi D um nezeului nostru Iisus Hristos», m ărturisind astfel că prin aceasta nu face decît să îm plinească, nu num ai la Proscom idie, ci în toată Liturghia, porunca dată de M în tu ito ru l la Cina cea de tain ă A p ostolilor Săi, de a comemora cele ce El însuşi a făcut pentru m întuirea lu m ii (Luca X X II, 19). Această pom enire este deci din partea noastră o datorie de m ulţum ire şi de recu­ noştinţă pentru binefacerile Jertfei Sale adusă lu i D um nezeu pentru noi. A ci se face am intire însă nu de m in u n ile şi de faptele p rin care D om ­ nul a apărut în slava Sa de îm p ărat al făp turii, al vieţii şi al morţii, ci ea se referă num ai la formele chenozei sau smereniei Sale, care intră în cadrul general ai Jertfei M în tu ito ru lu i. Tocmai pentru acest motiv, preo­ tul face sem nul crucii cu copia peste pecetea prescurii, subliniind în acest chip că aci se amintesc Patim ile, crucea şi moartea Dom nului, «prin care s-a cîştigat biruinţa deplină îm p otriv a celui rău» 308. Pe acestea EJ însuşi le anticipase mistic la C ina pentru instituirea Sfintei Euharistii. 304. Cf. Liturghier, «Povăţuiri», pgf. 2, 305. Potrivit practicii înscrise în Lilurghierele de lim b ă greacă ţi adoptată şi în ediţia de Bucuraşti, 1956, a Lilurghierului rom an, preotul, luînd cu am îndnuă mîinile prescura rin d u ită pentru scoaterea S fîn tu lu i A gneţ, precum şi co ria, le ridică p în ă în dreptul frunţii, o dată cu recitarea acestui tropar, făcînd astfel prin acest gest un act de aducere, adică de oferire a ofrandei. în comparaţie sau spre deose­ bire de celeliiHe prescuri, această prescură este n u ir it ă in· vocabularul liturghie -'prescură în ălţată». 306. N icolae Cabasila, op, c it , cap, IX , col. 385 C.

— 122 — Şi pentru a arăta că toate cele ce s-au în tîm p la t în legătură cu Jertfa D om nului fuseseră prevestite cu m ulte veacuri înainte, lucrările-pentru scoaterea A g n e ţu lu i din prosforă sînt însoţite ele recitarea textelor din proorocia lui Isaia, care descrie aceste Patimi. In .to t ceea ce se săvîrşeşte la scoaterea A gne ţulu i, «preotul închipuie deci Jertfa D om nu lui, isf.orisinci-o prin cuvinte şi înfăţişînd-o prin acte simbolice, ati't cit se poate înfăţişa aşa ceva într-o astfel de .materie... Scoţînd din prescura întreagă partea pe care o face dar, înscrie p e.ea p atim a şi moartea ca pe o placă. Toate cite le săvîrşeşte preotul atunci — unele din trebuinţă, altele într-adins — ...alcătuiesc o istorisire prin acte sim bolice a Pati­ m ilor şi a m orţii lu i Hristos» 307. . P unînd deci prosfora pe taler, preotul înfige copia şi taie vertical cu ea pe cele patru laturi ale peceţii şi anum e m ai în tîi pe partea dreaptă a A gneţului (adică în stînga preotului), zicînd : «Ca un. m iel nevinovat spre junghiere s-a adus» (Isaia LIII, 7) 3oa. Face apoi acelaşi lucru pe latura stingă a peceţii (dreapta preotului), rostind : «Şi ca o oaie fără do glas îm potriva celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis дита Sa» (Isaia 'LUI, 7) :;0!). C hipul M în tu ito ru lu i este înfăţişat astfel p lin de nevinovăţie, do bîîndeţe, de răbdare şi de hotărîre la sacrificiul în care El se aducea. Cind- taie dună aceea în partea de sus a peceţii, preotul zice : «Intru sme­ renia Lui judecata Lui s-a ridicat» (Isaia LIII, 8), iar la partea de jo s : ■'.iar neam ul Lui cine îl va spune?» (isaia LIII, 8). Deci num ai din spirit do .smerenie şi de ascultare faţă de Tatăl, precum şi din marea Sa iubire de oameni s-a supus la o judecată nedreaptă, arătîndu-se lipsit de orice putere de apărare, sfirşincl dispreţuit şi chinuit ca un m uritor de rînd, a C f'nii origine dum nezeiască nu o 'recunoşteau cei care L-au dat m orţii (cr. Isaia, LIII, 3) 3l°. ' . în tot tim pul acestor lucrări diaconul priveşte cu evlavie şi, ţinînd orarul în m îna dreaptă, rosteşte la fiecare tăietură : «D om nului să ne ru­ gam — D oam ne m iluieşte». In v itîn d pe preot : «Ridică, părinte», acesta întinge copia în m iezul prosforei, de dedesubtul peceţii, puţin m ai sus de coaja de jos şi tăin d orizontal, fie din faţă, fie dinspre partea dreaptă a np'sforei, ridică S fîntul Agneţ, zicînd : «Că s-a luat de pe p ă m în t viaţa lui» (Isaia LIII; 8). înc h ip uind prin aceasta plecarea D o m nu lui din lum e 307. Ibiclciri, cap. V I, col. 331 A . E d iţiile Lilurcţhierului, u rrm n d \n rs iim o a Ş e p lu a q in te i (ώ ς πρόβατον) şi în 'rnp i.rnzire ro t u Ic x lu l m a s o re tic (so’h — . m iel), în tr e b u in ţe a z ă în p r im u l m e m b r u al v e r s a tu lu i 7 di a Isa ia L III fo rm u la «...ca o o aie spre iu n c h ie re ...» în lo c de «,..ca un m iel...», iar în al d o ile a m evrbru : «...('ii u n m iel... fă ră de cjlas îm p o t r iv a celui ''c-1 tun !c (?)...», în L 'c d.·' «га o o n ic» (in tex tu l m a so re tic : ra ch e ll, năsindu- so nslfc‘1 in dezacord cu : al te x te le N o u lu i T· sin·· e n t; (lo a n I, 29 şi 36,· I. P clvu I, 1S9) ; 4 cu in'.nonrafiti bi< cM'irească (strofa a treia din near,na a p a tra a C a n o n u lu i în v ie r ii n'iv-pus de Sf. lo a n D a m a s c h in si irm o su l c în tă r ii ’ a p a tra d in r în d u ia la Sf. Î m ­ p ă r tă ş ir i) · c) cu to r m in o lo c ia d in r itu a lu l P ro s c o m id ie i p e n tru june h ie re a S f î” tu lu i A r ne! (acn u s, α μ ν ό ; — m i c i i ; d) p recu m şi ia c o n tra z ic e re cu lo o ic a eioo’ entarii i ' r n Lis”î de r e a lita te (!în a se c o le c te a z ă de p<· o aie, iar n u de ne m iel). Cf. in acoas*a e riv ip ţa s tu d iu l D 'iM ru în jurul unci formal·· dc origine biblică, extras din rev ista <..P e r πνΙсг сл », C ra io v a , 1044, nr. 10, dor ales x cc e n ia a s u p ra ed iţie i Lilurcjhier, B u c u io s m , 10Π7— 1ΠβΗ. in « O r to d o x ia » , X X ( ViJfiii) nr. 2 p. 298— 299 Л0П. Vezi : v l a ЗОЛ. ■ ПЮ. P. L ebedev, op. cil., ρ. 246—-2Ί7.

2

— 123 ~ prin moarte şi întoarcerea Lui la T atăl (loan X V I, 28) 3U, preotul aşază A gneţul pe sfîntul disc cu faţa, adică cu ppcetea, în jos, deci în poziţia unei victim e ce se ju n g h ie pentru jertfă. La îndem nul diaconului : «Junghie (jertfeşte) părinte», preotul taie adine (pînă aproape de coaja din faţă) pîinea, în semnul unei cruci cu braţe egale, zicînd : «Se junghie (se jertfeşte, δύεται) M ie lu l lui Dum nezeu, Cel ce ridică păcatul lum ii, pentru viaţa şi pentru m întuirea lum ii». «Preotul zice şi săvîrşeşte astfel cele ce arată felul m orţii D om nu lui, căci descrie în pîine crucea, ca să arate astfel că jertfa s-a săvîrşit prin cruce» 31-\ După ce preotul întoarce S fîntul A gneţ cu pecetea în sus şi diaconul aminteşte : «împunge, părinte», preotul îm punge cu v îrfu l copiei Sfîntul A gneţ în partea dreaptă şi anum e sub iniţialele IIS, zicînd : «Şi u nul din ostaşi cu Suliţa coasta Lui a îm puns \ » ; îndată diaconul ori, în lipsa lui, preotul luînd în mîna dreaptă vasul cu v in şi în stînga pe cel cu apă, toarnă în potir deodată v in şi apă, cît se c u v in e 313, zicînd în acelaşi timp : «Şi îndată a ieşit sînge şi apă şi cel ce a văzut a m ărturisit şi ade­ vărată este m ărturia lui» (loan X IX , 34-— 35). S-a istorisit astfel prin grai şi despre sîngele şi apa care au curs din rană, arătîndu-le şi prin acte simbolice :iU. Sfîntul C iprian stăruia asupra acestui am ănunt din Patimile Dom nului, relatat la Sfînta E vanghelic după loan, subliniind că aşa fă­ cuse M în tu ito ru l însuşi la C ină, întrebuinţind vin amestecat cu apă. La resstea, cl adaugă şi un considerent simbolic, arătind că apa reprezintă unirea D om nului cu c re d in c io ş ii3l5, sau, cum s-a precizat mai tîrziu îm ­ potriva armenilor, amestecarea v in u lu i cu apă în sfîntul potir sim boli­ zează unirea ipostatică a celor două firi în persoana M în tu ito r u lu i310, rvv. fiind sim bolul sfintei Sale umanităţi, iar v inu l renrezentînd firea Sa dumnezeiască. Avem deci în această amestecare a vinu lu i cu apă im a­ ginea tainei prin care ni se face cu putinţă, hi măsura îngădu ită de con­ diţia noastră um ană, să ne îm p ărtăşim de vistieriile Dumnezeirii A c e­ luia care, la rîndul Lui, a b in evo it să se facă prin întrupare părtaş la firea omenească. D upă aceea, diaconul zicînd : «Binecuvîntează, părinte, sfînta ames­ tecare», preotul face cu dreapta sem nul crucii peste potir, în timp ce rosteşte : «Binecuvîntată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. A m in». Acoperă apoi potirul cu aco­ perământul său întocm it, înch eind astfel rînduiala pom enirii D om nului la Proscomidie, prin pregătirea S fîntului A gneţ şi a sfîntului. potir. Precum s-a văzut, pentru pregătirea S fîntului Agneţ nu s-au proscom idit toate prosforele şi nici m ăcar o prosforă întreagă, ci num ai o 311. 312. 313. tu rna la

Cf. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap. V III, col. '.Ϊ.Ά D.

Ibidem, col. 30Г> A.

L u ia d a m in ln ca apa ce so 'to a rn ă acu.--, irr r r e u n .i cu сГ:1.·.. .’•■dui. De «ce·.·»!. Im ea este c o n s tr u im In fo rm a u n u i astfe l de in.strun e n l. Ci. Si. С lie план I al C o m ,la n i: ' m o ­

lului, op. cit„ P. -G.r X C V III, 397 B. 315. Sf. C ip ria n . Eplslnla LXIII c ă tiv Caecilius, 13. 31G·. Cf. S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a lo n ic u lu i, Despre

S iînla

f.iiut. 1:2.

— 124 — parte dintr-una şi anum e pecetea sau, în Păresimi, nu m ai peceţile, din atîtea prescuri cîte sînt necesare pentru Liturghiile D arurilor m ai înainte sfinţite de peste săptăm înă. De asemenea, nu a fost proadus tot v inu l, ci num ai o anu m ită cantitate turnată în potir. Se aminteşte în acest chip că, din tot neam ul omenesc d in cursul istoriei, num ai u n singur trup a fost ales ca dar de jertfă şi anum e Trupul D om nului, pe care El însuşi l-a luat şi l-a închinat, l-a hărăzit, l-a proadus şi l-a în ălţat ca dar T atălui, încă de la zăm islirea şi naşterea Sa din Sfînta Fecioară, iar în cele din urm ă I l-a adus ca jertfă pe cruce, El însuşi fiin d preotul Jertfitor 317. Smerenia prin întrupare fiind încă o form ă a jertfei şi începutul chenozei D om nu lui, la Proscomidie se închipuie şi cele ale naşterii Sale şi anume în p rim u l rînd p rin faptul că prosfora care a servit pentru scoaterea A g n e ţu lu i este p riv ită ca simbol al Sfintei Fecioare, din care s-a întrupat M in tu ito ru l. «Iar prescura (π ρ ο σ φ ο ρ ά ), -care se num eşte şi pîine (ά ρ τ ο ί), şi binecuvîntare, şi pîrgă, din care se taie Trupul D om nului, se ia — zice Sfîntul G herm an I al C o nstantinopolului — spre închipuirea preacuratei Fecioare şi de Dum nezeu Născătoare, care, după b u n ăv o in ţa Tatălui şi învoirea Fiului-Său, a C u vîntu lu i şi după sălăşluirea dum ne­ zeiescului Duh, p rim in d în sine pe unu l din Treime, pe Fiul lu i D um nezeu şi C uvîntul, L-a născut D um nezeu desăvîrşit şi om desăvîrşit» 318. III P R O S C O M ID I R E A 'M IR ID E L O R P E N T R U S F IN Ţ I Ş I C R E D IN C IO Ş I

1. R itu a lu l m iridelor hi raport cu cel al S iin tu iu i Agnet. — 2. M iridele pe n­ tru slinti. — 3. M iride le pentru credincioşii n e d e s ăv îrşiţi: pentru cei vii. —

4. M iride le pentru cei repauzaţi în siare de n edesâvîrşire

Propriu-vorbind, serviciul pentru pom enirea D om nu lui la Prosco­ midie s-a încheiat o dată cu terminarea rîn d u ie lii pentru pregătirea Sfîntului A gneţ şi a sfîn tu lu i potir, care, precum am spus, constituie elem en­ tul esenţial şi fundam ental al Proscomidiei. Lucrările ei continuă totuşi prin scoaterea de m irkle (μ ε ρ ί ς — ίδος, μερίδες, parte, părticică, părţi317. N ic o la e C a b a l i n , op. cit., cap . V, col. 380 C. 31!’. Ibidem , col. 397 D C . «C e a ltc e v a — zice T eo do r de A n d id a (Com entariu prcscurtat ,,, P. G., C X L , 465) — d e c ît în c h ip u ire a tr u p u lu i F e c io are i este partea ră m as ă ? Ia r S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a lo n ic u lu i : «D eci p reo tu l, s c o ţîn d d in m ijlo c u l p re sc u rii acea p îin e d o s p ită , a ra tă cu aceasta cum că d in fire a n o a s tr ă ia r n u d in a ltă f iin ţă s-a în t r u p a t M i n t u it o r u l; şi dintr-o fe m e ie b in e c u v în ta tă şi. s fîn tă , d in cea p u ru re a F e c io a ră » [Despre S lin ta Liturghie, cap. 92). U ne le p ra c tic i, d esp re care n u p u te m a firm a în ce m ă s u r ă au fost p e rso n a le , locale ori gen erale , m ă c a r într-o a n u m ită ep ocă şi re g iu n e , au s u b lin ia t acest sim b o lis m şi p rin alte form e. A s tfe l, p e n tru a re p re z e n ta a d u ce re a S fin te i F e c io are la T e m p lu de către p ă r in ţii ci şi in tro d u c e re a sa in S fîn ta S fin te lo r de c ătre p re o tu l Z a h a ria , p r e o tu l o b iş n u ia .să d e p u n ă m a i în tii pe sfîn ta m a să p ro sfo ra p e n tru proscom idiren S fîn tu lu i A g n e ţ. Ea r ă m în e a aci p în ă d u n ă îm b ră c a r e a p r e o tu lu i, spre a în s e m n a tim p u l pe care l-a p etrccut în T e m p lu S fîn ta F e c io a ră , ia r p rin a d u c e re a ei la p r o s r o m id ia r se a m in te a c ă lă to r ia S fin te i F e c io are îm p r e u n ă cu Io sif p în ă la B etleem , u n d e a n ă s c u t pe Iisus, într-o peşteră în c h ip u ită p rin sc o b itu ra de i a pros c o m id iar. Cf. Scrisoarea sinodală a patriarhului ecumenic Paisie I către N icon al M oscovei (1655), la K . D e iik a n is , op. cit., p. 41 ; cf. şi G h e n a d ie , fost e p isc o p de A rg eş, op. cit., p 79.

— 125 — cele) din alte prosfcre şi proaducerea sau înfăţişarea lor ca dar, o dată cu pom enirea num elor anum itor sfinţi, precum şi a diferiţi credincioşi vii şi repauzaţi. Proscom idirea acestor m iride sau părticele reprezintă deci al doilea m om ent in ritu alu l Proscom idiei. 1. R itu a lu l m iridelor în raport cu cel al S fîntu lu i A gneţ Fără îndoială, întregul oficiu este dom inat în fond de pomenirea D o m n u lu i; cele ce au fost îndep linite în prim a parte a Proscom idiei «au fost spuse odată pentru toată slujba, deoarece toată aducerea daturilor se săvîrşeşte pentru pom enirea lu i Hristos şi toată vesteşte moartea Lui» 319. Cele ce continuă a se face prin proscom idirea de m iride pentru pom enirea sfinţilor şi ale credincioşilor v ii şi repauzaţi îşi găseşte deci tem eiul şi puterea tot în faptul am in tirii m orţii D om nului, care «a fost pentru noi pricinuitoarea tuturor b u nătăţilor». în consecinţă, aceste po­ m eniri au caracterul pe de o parte al unor acte sau m anifestări de m u l­ ţumire sau recunoştinţă faţă de Dum nezeu, iar pe de alta de cerere şi rugăciune. O biectul sau scopul acestor m u lţum iri şi rugăciu ni este u nu l şi acelaşi : «iertarea păcatelor şi m oştenirea îm părăţie i cerurilor», care reprezintă roadele m orţii D om nu lui, ce ni se îm părtăşesc prin Botez şi prin celelalte Taine. Pe de o parte, p rin proaducerea de m iride în cinstea sfinţilor săvîrşiţi din viaţă, Biserica m ulţum eşte lui Dum nezeu pentru că prin aceştia ea «a m oştenit aievea îm p ărăţia cerurilor», în care ei alcătuiesc, după c u v întu l S fîntu lu i A postol Pavel (Evr. X II, 23), «B ise­ rica slăvită a celor întîi-născuţi, care sînt înscrişi de Dum nezeu în cer» şi «duhurile drepţilor, care au ajuns la desăvîrşire». Ş i pentru că Mîntuitorul a zis că unde va fi El, acolo să fie şi cel ce-I slujeşte (loan X II, 26) şi «voiesc ca unde sînt Eu să iie şi aceia pe care M i i -а dat, ca să vadă slava M ea» (loan X V II, 24), de aceea Biserica aşază în ju ru l S fîn­ tului A gneţ m iridele, care reprezintă cetele sfinţilor 320. Ca şi atunci cînd s-a zis : «întru pom enirea D om nu lui» la proscom idirea Sfîntului Agneţ, tot aşa este şi cînd se zice la proscom idirea m iridelor : «Intru cinstirea şi pomenirea... Stăpînei noastre de Dum nezeu Născătoare...», sau a altor sfinţi, anum e «ca şi cum am spune : Mulţumescu-Ţi Ţie că prin moartea Ta uşile vieţii ne-ai deschis, că Ţi-ai ales m aică dintre noi, că noi oam enii am dob în dit atîta m ărire încît avem m ijlo c ito ri pe sfinţii de aceeaşi fire cu no i şi că ai dăruit atîta trecere celor de acelaşi neam cu noi» 321. De vreme ce sfinţii s-au u n it cu Hristos şi s-au sfinţit printr-însul, găsindu-se astfel în ju ru l slavei dum nezeieşti, ei pot să ne ajute şi pe noi, p rin solirile lor, să ne u n im cu El. A d u cîn d deci m iride întru cinstea şi pom enirea lor, aceasta vine în folosul sau sprijinul nostru, ca şi pom e­ nirile din rugăciunile ce se fac la icoanele lor, «sau cînd la biserici, sau la moaştele lor ori icoanele lor aducem ceva... Prim ind dar cele ce noi le aducem lor, printr-aceasta ne sfinţesc pe noi» 322. 319. 320. 321. 322.

N ic o la e C a b a s ila , op. ci/,, cap. X , col. 383 A . C f. şi K. D e lik a n is , op. cit., p. 43. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap . X , col. 383 D. S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a lo n ic u lu i, Despre S im la

Liturghie, cap . 94.

—

126 —

2. A ’iririek' jje nlru sfinţi Cea 'clintii m iridă pentru sfinţi este prosco m idită «întru cinstea şi pom enirea p r e a binecuvântatei, slăvitei, S tăpinei noastre de D um n ezeu N ăscătoarea ş: pururea Fecioara M aria...», dintr-o altă prescură, sau «alt coll de prescură» -3, decît cel folosit la alegerea S fîn tu lu i A gne ţ. Este deci o doua prosforă ce in tră in întrebuinţare la Proscom idie. în lim p ce se recii,! acest text, miricla se scoate cu copia pe cît se poate în forma unei m ici piram ide triu n g h iu la re oblice, din m ijlo c u l prosforei sau din partea pe care este im p rim a t în acest scop sem nul u n u i triu n g h i. Гу te aşezată apoi tot cu copia pe sfîn tu l disc, ocupînd aci un loc aparte, arii că re zervai ei .'xclusiv şi anum e în dreapta S fîn tu lu i A g n e ţ (stînga litu rg h is ito ru lu ij, in conso nanţă cu stihul 11 din Ps. X L IV : «De faţă a stat im p ărăle asa de-a dreapta Ta, in h a in ă aurită îm b răca tă şi înfrum uso!;.ta», ce; se recită în tim p u l acestei acţiuni. Este în această rînduial-j un ac I: rit' iperdulie, ca o recunoaştere a grad ului superior de apropiere In care se găseşte S fînta Fecioară, com parativ cu ceilalţi sfinţi, faţă de F iu l oi născut întru feciorie. Dintr-o a treia prescura ori, în lipsă, dintr-un colţ sau corn al ei, se scot apoi u m după alta pe nu m ele sfinţilor prevăzuţi în rîn d u ia la din / Hurgh.icr] nouă m iride sau părticele triu n g h iu lare plate, m ai m ici decît • •eu pentru Si'in ta Fecioară, pe care preotul le aşază în c ep în d de sus în jns, de-a stingă ştiu tu lu i A g n e ţ (dreapta litu rg h isito ru lui), în trei coloane de cite trei, după n u m ă ru l celor n o u ă cete ale ierarhiei îngereşti. în tim p ce se scoate şl se aşază la locul ei fiecare m iridă, se rosteşte de fiecare dată num ele sfinţilor din categoria sau ceata respectivă,· «întru cinstea şi. pom enirea» cărora este p ro s co m id ită m irid a corespunzătoare. F o rm u ­ lele pentru pom enirea sfinţilor sînt o serie de genitive a trib u tiv e («A cinstitulu i, s lă v itu lu i prooroc...», «A sfinţilor, slăviţilo r şi în tru tot lă u ­ daţilor A pestoli...v etc.), dependente de expresia «întru cinstea şi p o ­ m enirea» cu care se deschide fo rm ula pentru Sfînta Fecioară, expresie care trei uie subinţeleasă la fiecare clasă de sfinţi am intiţi. Cea d in ţii dintre cele n o u ă m irid e este proscom idită pentru p o m e ­ nirea S fîn tu lu i io a n B o te z ă to ru l:;-5, iar cea de a cloua pentru alţi p rooroci (M o iso şi A aron, I lie şi Elisei,. D a v id al lu i le s e i3-0...) şi drepţi clin V e ­ 32:!. Ibidem , cap . 93.

321. !b id ":n .

·<

325. E d iţiile L iiu rg lu c ru lu i d e î i m b ă cjrcncă şi c h ia r u n c ie s la v e şi. r o m â n e , ca, de ( x e m p lu , e d ţ i a de S o lia 1923 etc. şi B u c u re ş ti, 1937, p r e v ă d s c o a te rc a p r im e i m ir id e -..iniri; c in s le a şi p o m e n ire a p re a m a rilo r in U is tS tS lo r i M i h a i l şi G a v r iil şi a lu tu r o r cereştil
127 — chiul Testament, care au vestit m a i îna inte întruparea D o m n u lu i 3"7. A treia din rin d u l în tîi se p une întru cinstea şi pom enirea celor 12 Sfinţi A postoli, a celor 70 şi a tuturor celor cu m e ritu l apostolici, «ca unor slu ­ jito ri ai lu i H ristos şi ca celor d in ţii preoţi şi în v ă ţă to ri ai credinţei.» :J-S. Cea d in ţii de sus din rin d u l al doilea se proscom ideşte întru cinstea şi pom enirea sfinţilor ierarhi, care au fost «nevoitori pentru credinţa cea bună» după prim a epocă a m isio n a rism u lu i c re ş tin 3-'·1. D edesubtul ei se aşază m irida pentru b u n ii b iruitori m ucenici şi m uceniţe, începînd cu A rh id ia c o n u l Ştefan, rin d u l sau coloana a doua de m iride încheindu-se cu cea întru pom enirea unora dintre c u v io şii şi cuvioasele m ai însem ­ nate. K înd ul al treilea de m irid e începe cu cea pentru sfinţii făcători de m inun i fără de a r g in ţi,d u p ă ea u rm în d cea pentru pom enirea p ărin ţilor Sfintei Fecioare, a sfîn tu lu i sărb ăto rit în acea zi şi «a tuturor sfinţilor» luaţi lao la ltă, fără am in tirea num elor. Proscom idirea m iride lo r pentru sfinţi se încheie cu cea în tru cinstea şi pom enirea S fîn tu lu i Părinte al cărui form ular de L iturghie este în tre b u in ţa t în ziu a respectivă de slujbă. 3. M iridele pentru c re dincio şii ned esăv îrşiţi : pentru cei vii «Biserica pom eneşte însă pe D o m n u l şi pentru fiii ei aflători în viaţă, care aleargă şi acum d u p ă c u n u n ă (I Cor. IX , 24— 25 şi Iacov I, 12) şi al căror sfirşit e înc ă necunoscut, ca şi pentru cei care au răposat fără prea m u ltă sig uran ţă şi n ăd e jd e de m intu ire». P om enind deci pe credin­ cioşii încă nedesăvîrşiţi, Biserica se roagă astfel pentru ei. Acesta este înţelesul c uv inte lo r «pentru p om enirea şi iertarea păcatelor...», care în ­ soţesc proscom idirea m iride lo r pentru credincioşii nedesăvîrşiţi. Term inîndu-se deci prosco m idirea pentru cetele sfinţilor, se începe din a patra prosforă sau corn al ei proscom idirea pentru credincioşii în viaţă, pentru care prim ele trei m iride, de acelaşi form at cu cele de mai înainte, se a.şază în lin ie o rizo n ta lă sub S fîntul A gneţ, începînd dinspre m iazănoapte spre m iazăzi. Cea clintii dintre acestea este oferită sau proscornidită pentru tot cinul sacerdotal de toate treptele, pentru care preo­ tul se roagă : «Pom eneşte (ădu-Ţi am inte), Stăpîne, Iu b ito ru le de o a­ meni, pe toţi episcopii ortodocşi», a d ă u g in d în d a tă num ele c h iria rh u lui eparhiot şi pe cel al a rh ie re u lu i care l-a h iro to nit pe îiturg hisitor, dacă acela m ai este în v ia ţă, referindu-se într-o fo rm u lă generală la întregul cin preoţesc şi diaconesc, la clericii c o litu rg h isitori, precum şi !a ceilalţi care nu liturghisesc, ci n u m a i asistă la sfînta slujbă, trebuind să se îm ­ părtăşească la sfirşit îm p re u n ă cu cei clintii. Scoţînd după acooa d h aceeaşi prescură o m irid ă la fel şi punind-o alături, de cea dinţii, s p r e dreapta (m iazăzi), se roagă de asem enea pentru pom enirea c îrm u ito n lo r ţării, po'.rivit în d ru m ă rilo r date de S fîntu l Sinod. U rm înd apoi o b ice iu l stab ilit la ro i, după figura Proscom idiei din ediţia L itu rg h ie ru iu i de la M în ă s tire a X eam ţ, I860, şi din altele :n:>i noi, preotul scoate a treia m iridă, triu n g h iu la ră , d in prescura a patra pentru 327. S'imion, arhie pisco pu l T esalonieului, Despre Silnici LHuryhh·, rap. 328. Ibidem . 329. Ibidem .

— 128 —

* ^

§

ctitorii şi b in e fă c ă to rii în v ia ţă 330, aşezînd-o în rînd cu celelalte d o u ă, spre dreapta. Socotim necesar să sublinie m că, în deplin acord cu logica, m irida în cau ză scoţîndu-se din prosfora pentru v ii priveşte pe ctito rii şi b in e făc ăto rii în v ia ţă , iar nu pe cei repauzaţi, cărora le este rezervat ioc de p o m e n ire in cursul ru g ă c iu n ii la proscom idirea pentru cei m orţi din prosfora a cincea. Ne găsim confirm aţi în această p riv in ţă de b u na şi vechea p ra c tic ă a Bisericii consem nată de Sim ion, arh iep isco pu l T esa­ lo n ic u lu i ;ш, care lăm ureşte că, în m inăstiri, a treia m irid a d in prescura a patra se proscom ideşte pentru popor, egum en şi frăţim e, deci p e ntru vii, «iar de v a fi într-altă biserică oarecare, pentru cel ce a zidit-o sau pentru cei ce săvîrşesc pom enirea», şi aşezînd-o preo tul sub S fîn tu l A gneţ, lîn g ă cea pentru c îrm u ito rii ţării, z ic e : «Pomeneşte, D oam ne, şi pe ctitorii şi b in e fă c ă to rii sfîn tu lu i locaşu lui acestuia (N)». R e citin d apoi în ta in ă ru g ăc iu n e a generală din Liturghier p en tru v ii, preotul desprinde în acelaşi tim p în şir, cu copia, tot d in prosfora a patra, p ărtic e le m a i m ici fără nici o form ă a n u m ită (fărîm ituri) şi aşezîndu-le pe s fîn tu l disc în stînga sa, toate la un loc, sub m irid a pentru arhierei, se ro ag ă «pentru iertarea păcatelor» a diferitelor categorii de credincioşi m e n ţio n a ţi în general precum şi pentru «m ila ş i,a ju to r u l lui D um nezeu», necesare în unele nevoi ale acestei vieţi. A ceasta este o rugăciune cu în tre b u in ţa re du b lă, întrucît tex tul ei este îm p ru m u ta t de fapt d in ru g ă c iu n e a a doua folo sită în rîn d u ia la Litiei şi anum e partea p riv itoare la cei v ii. P om en ind apoi pe num e pe credincioşii v ii care au adus d a ru ri şi pe cei pentru care s-au adus, scoate pentru fiecare cîte o m irid ă de ace laşi fel şi punîndu-le în acelaşi loc cu cele de m a i în a in te , se roagă «p entru m în tu ire a şi iertarea păcatelor», precum şi p e n tru in ­ tenţiile sau d o rin ţe le exprim ate verbal ori în scris, o dată cu depunerea d aru rilor în m îin ile p r e o tu lu i33a. 330. In d ic a ţiile d in fig u ră n u sint insă înto td e a una com plete şi precise, iar ediţiile nu se găsesc de acord asupra lor. Astfel., in figura din unele Lilurg h ie re , toate celc trei m irid e de sub S fîn tu l A g n e ţ apar destinate nu m ai pentru arhierei, in altele se găsesc înse m n ate în acest scop num ai cele d in ţii, d o uă, a treia fiin d p ro^com idită p e ntru căp e te nia sta tu lu i, în tim p ce în figura din unele e diţii a treia m irid ă apare fă ră destinaţie. U ltim ele ediţii ale L itu rg h ie ru lui cuprind însă in d ic a ţiile de care ne-am condus în descrierea din text, care concordă de altfel cu e x p lica ţiile a rh ie p isc o p u lu i S im io n al T esalo nicu lu i, op. cit., cap. 94. 331. Ibiclem. 332. F iind şi o je rtfă de cerere, Sfînta Euharistie este o im plorare nu n u m a i a b u nurilo r s p iritu a le , ci şi a celor vrem elnice, întru cît acestea nu sînt fără corelaţie cu scopurile s p iritu a le (H ristu A ndruţos, Docjm alica Bisericii O rtodox e R ăsărite ne , trad, de Dr. D u m itru S lă n ilo a ie , S ibiu, 1930, p. 400). In acest sens rem arca Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i (C ate h e za V m istagogică, 8) că «după săvirşirea jertfei d u ho vn iceşti, s lu jb a cea fă ră de sînge, rugăm pe D um nezeu asupra acestei jertfe de ispăşire p e n ­ tru pacea g e ne rală a B isericilor, pentru bună starea lum ii, pentru îm p ăraţi, pentru ostaşi şi aliaţi, p e ntru cei b o ln av i, pentru cei ce pătim esc şi in general pentru toţi cei ce au tre b u in ţă de ajutor...», De aceea, pentru cazuri cu to iu l speciale, Liturg hicrul ro m ân cu p rin d e , in a doua parte a lui, ru g ăciuni de cereri şi la Proscom idie pentru dife rite le trebuinţe d in v i^ ţa o m ului, ru g ăciu n i care însoţesc scoaterea de m iride lin g ă S fîn tu l A g ne ţ, lao laU ă cu cele penLru v ii, pentru cei ce au ne vo ie de m ila şi a ju to ru l lui D um nezeu. /î

— 129 — 4.

M irid e le p entru cei re pau zaţi în stare de nedesăvîrşire

Luînd a p o i preo tul a cincea prosforă şi scoţînd eu copia dintr-însa părticele m ici (fărîm itu ri) în şir, în form a în care se desprind în chip firesc, le p u ne pe sfîn tu l disc în dreapta sa, toate la un loc, sub m irid a pentru ctitori şi b in e făc ăto ri, în tim p ce. rosteşte o lu n g ă ru g ăc iu n e . Printr-însa el se ro ag ă «pentru po m e nire a şi iertarea p ăcatelor tuturor celor din veac ado rm iţi în tru b u n ă credinţă», făcînd m e nţiu ne de d în ş ii pe categorii, în c e p în d cu străm oşii, ru d e n iile , iar n o m in a l de c tito rii de­ funcţi, şi de toţi care s-au sfîrşit în diferite chipuri, precum şi de cei pe «care nu i -а p o m e nit» d in n e ş tiin ţă sau din uitare ori din cauza m u lţim ii num elor 333. P om enind apoi pe n u m e listele de m orţi, pentru care s-au adus d a ­ ruri la Proscom idie, dar m a i în tîi pe arhiereul care l-a h iro to n it, dacă n u mai este în v ia tă, p re o tu l desprinde cu copia din a cincea prosforă cîte o p ărtic ic ă pentru fiecare n u m e şi punînd-o pe sfîn tu l disc la u n loc cu cele deja p rosco m idite p e ntru m o rţi în cursul ru g ă c iu n ii colective de m ai înainte, zice : «Pom eneşte, D oam ne, pe (N) pentru iertarea p ă c a te ­ lor şi odih na sufletelor lor». în c h e ie apoi proscom idirea pentru cei re­ pauzaţi cu o fo rm u lă g en era lă : «Şi pe toţi care au a dorm it în tru n ă d e j­ dea în v ie rii şi a v ie ţii de veci...». . La. sfîrşit, preotul lu în d d in n o u a patra prosforă, d in care a proscom idit p entru v ii, scoate o p ă rtic ic ă şi pentru sine şi o p u ne pe sfîn tu l disc la o la ltă cu cele p entru vii, ro stind ru g ăc iu nea respectivă d in L itu r­ ghier. Ca u n u l care pregăteşte şi în făţişe a ză lu i D um n ezeu da ru rile cre­ dincioşilor, litu rg h is ito ru l se sim te îm b o ld it să form uleze în această rugăciune o cerere sp ec ia lă în le g ă tu ră cu ro lul său : «Pom eneşte (adu-Ţi am inte), D o am ne», se ro ag ă el, «după m u lţim e a în d u ră rilo r Tale şi a m ea n e v re d n ic ie ; iartă-m i to a tă greşeala cea de voie şi cea fă ră de voie şi să nu opreşti p e n tru p ăcatele m ele h a ru l S fîn tu lu i T ău D u h de la darurile ce sînt puse în a in te ». A su p ra m ea — vrea să sp u nă litu rg h is ito ­ rul — sînt p ăcatele c re d in c io şilo r de aici şi de p re tu tin d e n i, sînt dator adică să m ă rog p entru iertarea lor şi să proaduc aceste daruri ale lor cu toate d isp o ziţiile sufleteşti şi in te n ţiile legate de acestea, dar, ca preot, eu trebuie to td e o d a tă să prim esc de la Tine, D oam ne, şi să împăr333. 'Cele d o uă ru g ă c iu n i generale pentru v ii şi pentru morţi sîn t p ro p rii num ai L itu rg h ie ru lui rom ânesc m ai nou. Ele se în tîln e sc pentru p rim a d ată în ediţia L itu r­ g h ie ru lu i de Iaşi, 1845, apoi în cea de N e am ţ, I860, şi in toate celelalte e d iţii ortodoxe româneşti de Ia 1887 încoace. P racticarea lor m ai veche in Biserica B izantina, poate num ai sporadic, sau chiar n u m ai în parte, se poate deduce din fa p tu l că cel p uţin de cea d in tîi dintre aceste d o uă ru g ă c iu n i, adică cea pentru vii, face m e nţiu ne Sim ion, arhiepiscopul T esalo n icu lu i, în scrierea Despre S lîn la Liturghie, cap. 94, col. 2. In tr o ­ ducerea 'm olitvei pentru m orţi în L iturg hierele Bisericii O rtod o x e R o m âne s-a făcut sub influ e nta practicii d in Biserica O rto d o x ă Rusă, unde se aflau în între b uinţare pom elnice prefaţate de aceste d o uă ru g ă c iu n i. La noi ele au fost inserate in însuşi corpul L itu rg h ie ru lui, insă într-o form ă mai s im p lificată. C’f. C. Bobulescu, O h irşia m olitvei pentru m or/i la Proscom idie, în «R evista fde Istorie Bisericească», an. I, nr. 3. Vezi şi recenzia la această lucrare, de D iac. Ene Branişte, in «Biserica O rto d o x ă Rom ână», L X II (194.4), p. 325— 326. V ezi şi Pr. N ic u la e Şerbănescu, V a rla a m m itro p o ­ litu l Ţ ării R o m ân e şti, p ărin te le tipografiei..., în «Biserica O rto d o x ă R o m ân ă», L X X V I (1958), nr. 12, p. 1125— 1126, 1139 şi 1158. L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 9

— 130 — tăşesc acestor credincioşi binefacerile b u n ă tă ţii Tale. Ş tiu în să că d a ru ­ rile noastre vor fi .primite unele în însăşi Jertfa S fîn tu lu i Trup şi P rea­ c u ratu lu i Sînge al F iu lu i Tău, iar altele se v or îm p ă rtă ş i de sfinţenie prin atingerea de această jertfă nesîngeroasă, nu m ai dacă vei afla în no i in im a cu ade v ăra t sm erită şi o c ăin ţă sinceră p entru p ăcate le noastre. P ocăinţa este scara ce ne apropie de Tine. S înt deci cel d in ţii, P ărin te Sfinte, care m ărturisesc că, oricît mă v o i nevoi, nu v re d n ic ia m ea, ci preţul Je rtfe i F iu lu i T ău va face bin ep rim ite p roadu cerile noastre. De aceea m ă rog ca Tu, Cel ce «prin p o c ăin ţă ai dăru it iertare o a m e nilo r» 331 şi «ai pus p o c ăin ţa spre m în tu ire » :ш, să treci cu vederea orice greşeală a mea de voie şi fără de voie, n u m a i pentru zdrobirea in im ii m ele şi ast­ fel h a ru l S fîn tu lu i T ău D uh să v in ă la vrem ea c u v e n ită peste da ru rile ce sînt puse înainte. S-a desdvirşit în acest chip reprezentarea sim b o lic ă pe sfîn tu l disc a u n ită ţii în Fîristos a întregii Sale B is e r ic i33β. IV NUMĂRUL

PROSFORELOR

PENTRU

P R O S C O M ID IE

ŞI ÎN T R E B U IN Ţ A R E A D A R U R IL O R CE P R ISO SE S C

1. Precum s-a arătat, pentru pregătirea d a ru rilo r la P roscom idie sînt necesare cinci prosfore, sau in extremis cinci c orn uri de prescură cu peceţi. P în ă la fixarea acestui n u m ăr însă, p ra c tic ile au v a ria t sau, cel p u ţin, docum en tele n u sînt destul de concludente în această p riv in ţă . Astfel, n-au lip sit codice, cel p u ţin p rin fe lu l de redactare al in d ic a ţiilo r, care lasă im presia că p ărticelele pentru cei v ii şi pentru cei m o rţi ar fi fost scoase dintr-una şi aceeaşi prosforă cu S fîntu l A g n e ţ şi m irid a p e n ­ tru Sfînta F ecioară 3:J7. Pe de altă parte, la finele v e a c u lu i al XI-lea, Petru, h a rto fila x u l B isericii d in C o nstantino p ol, recom anda în tre b u in ţa re a unei a doua prescuri n u m a i în cazul că trebuia să fie p o m e n it v re u n sfînt ori v reu n răposat. La întrebarea dacă «se cuv ine a litu rg h is i cu o singură prescură», el răspunde : «N ic i o îm piedicare, n u m a i dacă n u este pome334. R u g ă c iu n e a X de la U trenie. 335. R u g ă c iu n e a c în tă r ii ceiei întreit siinte din L itu rg h ia S iîn t u iu i V a sile cel M are. 336. «Să luăm dar seam a cum şi prin acest dum nezeiesc chip (reprezentare, sim bol) şi o ficiu (lucrare) al Sfintei P roscom idii vedem pe Iisus însuşi şi toată Biserica Lui U na. In m ijlo c (vedem ) pe însuşi Hristos, lu m in a cea a d e v ă r a t ă ,'v ia ţ a cea ve şnică, lu m in a tă şi ne în ce tată. C a d Ei este în m ijlo c prin p îin e . M a ic a Sa însă, prin p ărtic ic a d in dreapta, îng e rii şi sfinţii, prin cele d in sting ă, iar dedesubt toată evsevioasa ad unare a cred incio şilo r Lui. A ceasta este m area ta in ă : D u m ne ze u între oam eni şi D u m n e ze u în m ijlo c u l celor înd u m ne ze iţi, care- se înd u m ne ze ie sc de la Cel cu ad e v ărat D u m ne ze u d u p ă fire, Cel ce s-a în tru p a t pentru ei. A ceasta este (închipuieşte) îm p ă ră ţia ce va să fie. D um nezeu îm p re u n ă cu noi, v ă z u t şi îm p ărtăşit» (Sim ion, arhie pisc o pu l T esalo nie ulu i; Despre S fînta Liturghie, cap. 94). 337. Cf. C odiceie B arberini 428 (sec. al X lII-lea) ·, cf. Papas M arco M a n d a la , La protesi d c ila litu rg ia nel riio bizantino-greeo, Grotta-Ferrata, 1935, p. 126; de ase­ menea, Cod. 518 Soliart (Cf. A le xis Petrovschi, H istoire de ia redaction slave de la L ilurg ie de S. Je a n C hrysostom e, traducere diri ruseşte, în Χ ρυσοστομικά, p. 873— 874), deşi m an uscrise din acelaşi veac şi chiar din ve acu l precedent m e n ţio n e a ză tmai m ulte prescuri pentru Proscom idie.

131

/

nire de sfînt sau de răposat» 33s. Lăm urirea d a tă de Petru h a rto filax ul lasă să se înţe le a g ă însă că, la vrem e de nfevoie, se putea folosi o singură prescură atît pentru scoaterea S fîn tu lu i 'A gneţ, cît şi a părticelelo r p en­ tru vii. T rebuie însă neap ărat să se ia alta .în vederea p o m e n irii m orţilor şi a sfinţilor. La aceeaşi întrebare, ca şi el, au fost n e v o iţi să răsp u ndă N ifo n al N o v g o ro d u lu i, în prim a ju m ă ta te a v e ac u lui al XII-lea (1130— 1156) şi arh iep isco pu l b u lg a rilo r D u m itru C h om atin, în veacu l al XIII-lea. Cel din tîi, întrebat de c ă lu g ă ru l C yric dacă este în g ă d u it a litu rg h isi cu o sin gu ră prescură, a răspuns că aşa ceva n u se poate adm ite decît num ai atunci cîn d este cu n e p u tin ţă să se găsească m a i m ulte 339. D um itru C h o­ m atin, referindu-se la tra d iţia orală, socoteşte necesar n u m ă ru l de trei prescuri sau. chiar două, dar n u m a i atunci cînd, trebu ind neapărat să se săvîrşească Sfînta L iturghie, nu se găsesc m a i m ulte. Sub nici un cuv în t (ούδαμ-οκ) insă el nu socoteşte de adm is o singură prescură pentru Proscom idie 340. D e ja la finele v e a c u lu i al Xl-lea şi în c e p u tu l v e a c u lu i al XII-lea p a ­ triarh u l N ic o la e G ram a tic u l m e nţion ează patru prosfore pentru sfînta pîine şi p e ntru părticelele pe num ele Sfintei Fecioare şi ale sfinţilor, afară de cele pentru m iride le credincioşilor :ш. T ipicul îm părătesei Irina (veacul al XII-lea) se referă la şapte prescuri, iar C odicele Esiigm enu, din anu l 1306, la cinci. N u m ă ru l prosforelor, care precum se vede variase de la una la şapte, a răm as d e fin itiv şi cu autoritate stab ilit la cinci p rin instru cţiu nile din C o nstitu ţia p a tria rh u lu i Filotei d in veacul al XlV -lea. Deci, afară de cea pentru S fîn tu l A gneţ, de cea pentru Sfînta F ecioară şi de cea pentru cele n o u ă cete, se m ai între b u in ţe a ză a patra prosforă pentru v ii şi a cincea pentru m orţi. Spre finele v e a c u lu i al X lV - lea şi încep utu l celui de al XV-lea, N o m o c a n o n u l in 228 de capitole a v e n it cu in d ic a ţii şi m ai 'amă­ nunţite cu p riv ire la prosfore şi la între b u inţa re a lor, în canonul 213 : «Despre S fîn ta Proscom idie. Cîte prescuri trebuie să ai ? La Sfînta Pros­ com idie a D um n ezeie ştii L itu rgh ii, cinci prescuri trebuie să a i: l . ’una pentru artosul D o m n u lu i; 2. a doua, a P an ag h iei ; 3. alta, pentru s f in ţ i; 4. una, a celor v ii cînd vrei să-i pom eneşti şi 5. alta iarăşi pentru cei adorm iţi, u n a cîte una în parte, fiecare la rîn d u l ei. A fa ră de acestea, să ştii şi acest luc ru : prim a prescură să fie întreagă, ca să scoţi artosul D o m n u lu i sau d u p ă cum vei socoti (chibzui), ca să-ţi a ju n g ă pentru anaforă ; iar caielalte patru să fie n u m a i pecetea» 342. De vrefne ce restul prosforei din care a fost scos S fîntu l A gne ţ tre'■■■' “ artă credincioşilor la sfîrşitul Liturghiei, ca anaforă, este

э. Π ρ ω τ ή μ α τ α , G. A . R a lli şi M . Pot li, Sintag m a dum nezeieştilo sfintelor canoane, vo l. V, A tena, 1353, p. 369. 339. C f.j J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 193. 340. A d regem Serbiae respons, II, ed. J. B. Pitra, Ju ris ecclcsiastici Graoc.orum selecta paralipom eria (A n ale c ta sacra el classica S p iciie g io Soiesm ensi praeparataj, p. 687— 688, citat d u p ă J. Hanssens, op. cil., t. II, p. 190. 341. Cum trebuie să Iacă preotul Liturghia , La J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 187— 188. 342. V ezi textul grec în J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 191.

— 132 — necesar ca cel p u ţin această p rim ă prosforă să fie nu n u m a i întreagă iar nu un sim plu coli de pecete, ci în acelaşi tim p şi m ai mare, spre. a fi îndestulătoare în scopul a m in t it 343. N o m o c a n o n u 1 a m in tit m ai îna in te prevede în acelaşi loc că «dacă este popor m u lt şi nu ajung e o sin gu ră prosforă pentru anaforă, pune şi prescura P an ag h iei întreagă».' 2. La Proscom idie nu se în tre b u in ţe a ză deci pentru pregătirea S fin ­ tei Jertfe euharistice toate darurile ce se aduc de către credincioşi, ci num ai o m ică parte de prosfore şi d in v in . A cestea sînt însă reprezenta­ tive pentru întreaga com unitate, p o triv it concepţiei creştine prim are după care Biserica este înfăţişată sub im a g in e a p îin ii, în care ceea ce era m ai îna in te despărţit în boabele g rîu lu i d in lanuri, ori chiar sub form a om ogen izată a făin ii, a de venit în p îin e o unitate 344 sub acţiunea alu a tu lu i. O ricare deci din p îin ile sau prosforele pentru Sfînta E uharistie este sim b o lu l şi im aginea desăvîrşită a c o m u n ităţii, pe care L itu rgh ia are m isiunea să o realizeze m istic. A c e la şi lu c ru se poate spune cu p r i­ vire şi la v in u l adus la altar de credincioşi. în legătură însă cu întrebuinţare a da ru rilo r care prisosesc, Biserica a prescris de la început anu m ite reguli, în concordanţă cu caracterul im prim at acestora, în prim ul rîn d p rin destinaţia lor in iţia lă , ele fiin d pregătite şi aduse cu intenţia de a fi făcute dar lu i D um nezeu. Caracterul, religios îndeosebi al prosforelor este, de altfel, m arcat p rin pecetea im ­ p rim ată pe ele, în care intră crucea şi m o n o g ra m u l M în tu ito r u lu i. De aceea, prosfora a fost dintru în cep ut considerată de Biserică articol, dacă nu chiar consacrat sau sfinţit într-un an u m it fel, apoi cel p u ţin n u ca unul d in alim entele uzuale. Prim a d o v a d ă o găsim în C o n stitu ţiile A p o ­ stolice (V III, 31), care lim ita u consum area da ru rilo r răm ase n u m a i în cercul litu rg h isito rilo r şi al a u x ilia rilo r lor. «D arurile care prisosesc, din cele aduse pentru Sfintele Taine, să le îm p a rtă la cler diaconul, cu în c u ­ viinţare a episcopului sau a p re o ţilo r: ep iscop u lui patru părţi, p re o tu ­ lu i trei părţi, d ia c o n u lu i d o u ă p ărţi, iar celorlalţi, ip o d ia c o n ilo r sau psalţilor sau diaconiţelor o parte» 345. N u este greu de recunoscut în această m ăsu ră un ecou al uzan ţelor d in V e c h iu l Testament, în le g ătu ră cu jertfele de la T em plul d in Ierusalim , unde anu m ite p ărţi d in jertfele de p iin e şi anim ale reveneau în cele m a i m u lte cazuri preoţilor 3ţe. P en­ tru. răm ăşiţele d in anum ite jertfe de p îin e se prescria chiar o blig aţia de a fi consum ate lîn g ă je rtfelnic 347, în tim p ce p ărţi d in anum ite jertfe cle carne puteau să fie întrebu inţate în s în u l fa m iliilo r preoţeşti 348. O situaţie ev o lua tă în com paraţie cu cea consem nată în C o n stitu ­ ţiile A postolice este m arcată de can o n u l 8 al lu i T eofil al A le x a n d rie i (385— 412), după care în g ă d u in ţa de a se îm p ă rtăş i d in prisosul daru343. Un m an ual de liturgică (G henadie, fost episcop de Argeş, L iturgica, p. 125) recom andă chiar «ea trebuie să se faca cit l u i taler de mare, av înd în m ijlo c un singur sigil sau pistornic pentru S fîn tul A g n cţ». 344. Cf. D id ah ia cclor 12 A postoli, cap. IX , 3. 345. D u p ă textul grec editat de P. A, Lagarde, C o nsliÎutio ne s A p o s lo io ru m , Lipsea şi Londra, 1862, p, 267. 346. Levitic II, 3, 10; V, 13; У Й , 14, 31— 34. 347. Levitic X , 12— 13. г 348. Levitic X, 14

— 133 — rilor de la Proscom idie este !e x tin să peste cercul restrîns a l clericilor şi anum e şi la credincioşii la ic i îm p ă c a ţi cu Biserica. «Cele ce se aduc sub c uv înt de jertfă, după ce se folosesc cîte sînt necesare p e n tru T aine, să le îm părţească clericii, dar c a te h u m e n ii n ic i să nu m ăn în ce , n ici să nu bea din acestea, ci n u m a i c le ricii şi fraţii credincioşi cei ce sînt îm p re u nă cu d în şii 3l9. Însăşi adm iterea cre d in c io şilo r la îm p ărtăşirea de aceste daruri trebuie interpretată, fără în d o ia lă , în urm ătoarele două sensuri : pe de o parte, ca gustare d in prosfore şi d in v in după îm p ărtăşire , aşa cum a răm as obiceiul p în ă astăzi, iar pe de alta, sub form a p rim irii de anafură, care a intrat în p ra c tic a bisericească ap ro x im ativ p rin a doua ju m ăta te .a v e ac u lui al IV-lea ori în c e p u tu l celui urm ător, m ai în tîi ca instituţie sau dispoziţie anu m e p e ntru cre dincioşii care se considerau pregătiţi să prim ească la fiecare L itu rg h ie S fîn tu l Trup şi Sînge al D o m ­ n u lu i 350. M a i tîrziu s-a pus în să p ro b le m a chiar p en tru cei în d re p tă ţiţi la beneficiere din p risosul d a ru rilo r aduse la altar şi anum e dacă acestea se puteau consum a în cad ru l re g u lilo r com une a lim entelor obişnuite. Provocat de ne d um e ririle m o n a h ilo r de la M u n te le Atos, dacă «se cu ­ vine p reo tu lui să m ăn în ce fără deosebire şi cum voieşte cele aduse în biserică, precum sînt prescurile şi v in u l şi de se cuvine a le m înca în ­ tocm ai ca pe pîinea o b iş n u ită şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna m ulte de acestea», p a tria rh u l N ic o la e G ra m a tic u l (pe la finele v e ac u lu i al Xl-lea şi începutul v e a c u lu i al X II-lea), a v în d şi avizul sin o d u lu i său, ii lăm u ri că «părţile d in prescura, care s-a în ă lţa t ('село xoO ΰψίοΰέντος άτι ου άρχοο)851, să nu se m ă n în c e decît n u m a i în biserică, p în ă ce se vor consum a toate ; iar p ă rţile d in celelalte prescuri se p ot m înca şi afară din biserică, însă separat şi singure, iar n u cu lapte şi cu brînză. si cu ouă şi cu peşte» 352. Deşi acest canon scoate fără deosebire d in întrebuinţare a com u nă atît fn n tu rile din prescura p ro s c o m id ită cît şi prescurile neîntrebuintate, prescrie totuşi d o u ă fe lu ri de consum are, corespunzătoare fiecăreia din cele dou ă categorii de p îin i. S in o d u l n u face însă nici o m e nţiune despre v in u l adus de c re dincio şi ; ră m în e -totuşi subînţeles că el este socotit în aceeaşi situaţie cu prescurile n e în ălţa te sau proscom idite, deoarece v in u l nu se în a lţă şi n u se b in e c u v în te a z ă în a in te de a fi tu r­ nat in p otir 353. 349. La N ico d im M ilaş, op. cil., vol. II, part. II, p. 181. Pretutindeni, de altfel, erau opriţi de la acestea nu n u m ai ca te h u m e n ii, energum enii şi cei excom unicaţi, "i chiar credincioşii din dife rite le grade ale pe nite nţe i publice. 350. V ezi stu d iu l nostru A n a io r a sau an lid o ro n , în «Studii Teologice», V (1953), nr. 1— 2, p. 122. 351. D upă obiceiul din B isericile de lim b ă greacă, în a in te de a începe Proscom idia. preotul în a ltă (υψώνει.) prescura pentru S fîn tu l A g ne ţ, fie făc în d cu ea sem nul crucii deasupra s fin iu ’ ni disc { L 'lu ra h ic r u l de Ierusalim , 1908, p. 57). fie chiar rid i­ ci nd-o p în ă la fru n t? (L ilurg h ie ru l de A le n a , 1924, p. 27). > 352. C a n o n u l 5 al p a tria rh u lu i N ico lae , la N ic o d im M ilaş, op, cil., vol. II, part. Π,

p.

181.

353. Cf. G. l'a lli şi M . P otli, op. cil., vol. IV , p. 422.

— 134 — f

V ÎN C H E IE R E A r i t u a l u l u i p r o s c o m i d i e i

1. O biectele de la v ,

p roscom idiar (sllntele vase şi aco pe râm inle ). — În c h e ie rii P roscom idiei

2. R itu a lu l

Lucrările care alcătuiesc p artea fin a lă a ritu a lu lu i Proscom idiei s-ar putea caracteriza într-o expresie g en erală sub denum irea de acoperirea sfintelor daruri. D in însuşi acest fapt se poate înţelege că aceste lu c ră ri au izv orît în p rim u l rînd dintr-o necesitate practică şi anum e aceea de a în v e li darurile proscom idite. Ele îndep line sc în acelaşi tim p şi fu n c ­ ţiunea unor sim b o lu ri p rin care se istorisesc cu precădere c e le 'c e se referă la naşterea M în tu ito r u lu i. C ăci, aşa precum s-a. spus m ai în a in te , «pîinea a răm as tot pîine» chiar d u p ă îm p lin ire a ritu a lu lu i S fîn tu lu i A gneţ. Ea'. ’a p rim it n u m a i «însu şirea de a fi consfinţită ca dar al lu i D um nezeu şi prin aceasta ea p o a rtă c h ip u l D o m n u lu i în prim a Sa v îrstă», reprezentînd deci T rupul S ău în faza în care era n u m a i hărăzit: ca dar. De aceea, în această parte a rîn d u ie lii P roscom idiei, preotul istoriseşte sau am inteşte sim b o lic « m in u n ile în tîm p la te cu acest Trup cînd era de curînd născut şi aşezat încă în iesle» 354. Se referă, cu alte cuvinte., în ­ deosebi la v iaţa necunoscută a D o m n u lu i şi anum e la înc e p utu l ei. 1. O biectele

de

la

p ro sco m id iar

(siintele

vase şi aco perăm inte)

în leg ătură cu această tem ă, lo c u l şi obiectele în trebu inţate aci capătă o sem nificaţie adecvată. în p rim u l rînd m asa p ro s co m id iaru lu i care, în general, este în c a d ra tă într-o a b sid io lă sau în cele m ai modeste cazuri se. a rtic ule a ză pe o sc o b itu ră sau firid ă în partea de nord a a lta ­ ru lui, în c h ip u ie tocm ai p rin această form ă peştera d in Betleem, în care s-a născut D o m n u l 355, iar în le g ă tu ră cu răstignirea, lo c u l G o lg o t e i35G. D iscul, pe care se pune S fîn tu l A g n e ţ de către preot, în asistenţa d ia c o n u lu i, este p r m t ca lo c u l pe care Io s if şi N ic o d im au aşezat tru p u l D o m n u lu i, du p ă ce l-au lu a t de pe cruce 357, dar toto dată şi ieslea în care s-a născut D u m n ezeu - O m ul 358. Steluţa, fo rm ată d in două arcuri sem isferice de m etal preţios, prinse în centru pentru ca braţele lo r m o b ile să p o a tă fi aşezate în fo rm ă de cruce, şi avîn d o steluţă suspendată de bolta lor sau deasupra, s im b o li­ zează steaua care s-a arătat m a g ilo r şi s-a oprit deasupra peşterii, unde se născuse M în tu ito r u l (M atei II, 9) 359. 354. N ico lae C abasila, op. cit., cap. X I, col. 389 C. 355. Cf. Sim ion, arhiepisco pul T esalo n ie ulu i, Despre S iin ta Liturghie, cap. 85. 356. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 396 В— С şi 400 В. Dr. V. M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavsch i, op. cit., p. 202. 357. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 397 B. 358. Cf. N ic o la e C abasila, op. c/7,, col. 389 С ; Sim ion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S iin ta Liturghie, cap. 85 ; Dr. V . M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 202. 359. Cf. Sim io n, arhie pisco pu l T esalo nie ului, Despre S iin ta Liturghie, cap. 85. In referire la m oartea D o m n u lu i, steluţa sim b o lize a ză la Proscom idie şi s ig iliu l cu care mai-m arii pre oţilo r şi fariseii au p e ce tluit p ia tra de pe m o rm în tu l Său (M atei X X V II, 62 şi 66). Cf. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 224.

— 135

—

f

i P otirul am inteşte p a h a ru l în tre b u in ţâ t la C ina cea de taină de către M ântuitorul, dar şi p a h a ru l p ă tim ir ilo r Sale (M atei JC X V I, 39 şi X X , 22; M'arcu X IV , 36; Luoa X X II, 42) зео. Discul-şi p u rtîn d la Proscom idie m ateriile care în c h ip u ie S fîntul Trup şi Singe al D om nu lui, ce se vor preface m a i apoi p rin lucrarea S fîn tu lu i D uh în însuşi S fîntu l Său Ţrup şi P reacuratul S ău Sînge, se prescrie să fie lucrate cu artă şi de preferinţă d in m a teria le preţioase şi anum e din aur şi argint, ori cel p uţin să fie a urite '301. A coperăm intele„ sau pocroveţele, lucrate din stofă preţioasă şi în general din aceeaşi stofă ca şi fe lc n u l preo tului, sim bolizează în refe­ rire la naşterea D o m n u lu i scutecele cu care a fost în făşat ca prunc. O asemenea sem nificaţie este a trib u ită îndeosebi celor dou ă pocroveţe m ici (al sfîn tu lu i disc ş-i al sfîn tu lu i potir), iar aco p erăm întu l cel mare se numeşte «aer» (’αήρ), p e n tru că se în tin d e peste am bele sfinte vase, întocm ai ca tăria c e ru lui sau firm a m e n tu lu i, pe care s-a arătat steaua in d ic în d m agilo r lo c u l u nd e se născuse pruncul. în le g ă tu ră însă cu moartea D o m n u lu i, se a trib u ie celor două acoperăm inte ale sfintelor vase sem nificaţia m a h ra m e i şi g iu lg iu lu i cu care au fost înfăşurate capul şi trup u l Său la p u nerea în m orrhînt (lo a n X X , 6, 7), în tim p ce «aerul» sim bolizează p ia tra cu care Iosif a închis m o rm în tu l 3C~. 2. R itu a lu l în c h e ie rii P roscom idie i Patru sînt m om entele care alcătuiesc partea fin a lă din rîn d u ia la P roscom idie i: acoperirea p ro p riu - z is ă ' a sfintelor daruri; r u g ă c iu n e a Proscom idiei sau a p u nerii- în ainte , apolisul şi tăm îierea. Ele se desfă­ şoară înto cm ai după re g u lile înto cm ite de p atriarh ul F ilotei în veacul al X IV -lea 363. a) Teoretic v orb in d , acoperirea sfintelor vase trebuie să urm eze îndată după ce litu rg h is ito ru l a proscom idit pentru s in e ; în practică însă, lucrările în v e lirii cu pocroveţele se am înă, spre a se căpăta tim p pentru pom enirea n u m e lo r de v ii şi repauzaţi de pe listele ce însoţesc darurile aduse cu întîrzie re de credincioşi, sau pentru m u lţim e a n u ­ m elor de pom enit. P o triv it rîn d u ie lii bisericeşti, proscom idirea şi deci şi acoperirea trebuie să se în c h e ie la finele U treniei sau, m ai precis, înainte de sfîrşitul d o x o lo g ie i celei mari, cînd se face cădire. De fapt însă proscom idirea se prelungeşte, pentru m otivele m enţionate, p în ă la finele Liturgh iei cate h u m e n ilo r sau m ai exact p în ă la cîntarea im n u lu i heruvic, în a in te de in trare a cea mare. De altfel, această extindere a 360. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. c i f c o l . 400 B. 361. Cf. Liturg h ie rul, cap. « P o v ătu iri», pgf. 4. 362. Cf. Sim ion, arhie pisc o pu l T esalonicului, Despre S linta L itu rg h ie , rnp. 85. Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., col. 400 C. ; Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 224. 363. Codic. 6277— 770 — M In ăstire a Si. P antelim on (sec. al XIV-lea), !a Pan. N. Trembela, op. cit., p. 3.

— -136. — term enului pentru acoperirea sfintelor vase se găseşte a u to riz a tă

de

fa p tu l că la slu jb a cu arhiereu, acesta se spală şi proscomideşte. fie în tim p u l d o x o lo g ie i ce le i m a r i, fie m a i o b iş n u it, în a in te de im n u l h e r u v ic .

îna inte de a începe acoperirea, preotul b in e c u v în te a ză 'c ăd e ln iţa pe care i-o p rezintă d ia c o n u l cu tăm îia aprinsă într-însa. T extul r u g ă c iu n ii respective se întiln eşte pentru prim a dată în versiunea lu i Leon Thuscus (veacul al. Xl-lea) 3G4, T ăm iiere a în acest m om ent era însă în uz cu m u lt înainte, de vrem e ce S fîn tu l G herm an I al C o n sta n tin o p o iu lu i dă-explicarea sim b o lism u lu i c ăd e ln iţe i şi al tăm îiei, în d a tă du p ă ce s-a ocupat de sfintele aco p erăm inte 3G5. A supra sem nificaţiei sim bolice a tă m îie rii în acest m om ent, errniniile litu rg ice v aria ză. Sensul propriu şi exact al acestui act este deter­ m inat însă de însuşi tex tul ru g ăc iu n ii pentru bin e c u v în ta re a c ăd e ln iţe i : «Tăm îie îţi aducem Ţie, H ristoase, D um n ezeu l nostru, în tru m iros de bună m ireasm ă d u h ov nicească, pe care prim ind-o întru je rtfe ln ic u l Tău cel m ai presus de ceruri, trimiţe-ne n o u ă harul P reasfîntului T ău D uh». M irosul arom at al tă m îie i apare deci ca o im ag ine a jertfei spirituale curate, care trebuie să însoţească şi să completeze totde odată jertfa m aterială a da ru rilo r noastre, pentru ca, în acelaşi tim p cu răsp înd ire a fu m u lui ei arom at peste credincioşi, să putem prim i astfel în schim b revărsarea h a ru lu i S fîn tu lu i D uh. Cu aplicare la- cele dou ă aspecte sau m om ente ale chenozei M î n ­ tuito ru lu i sim bolizate la P roscom idie — naşterea şi m oartea — tămîierea a căpătat aci e x p lic aţiile corespunzătoare, pe care le în tîln im u nite sub am bele form e în C o m e n ta riu l S fîn tu lu i G herm an I al Constantinopolulu i. Astfel, în p rim u l rînd, pentru a su b lin ia credinţa despre puterea, natura şi m ăreţia dum ne zeiască nedespărţită de înfăţişarea om enească smerită a p ru n c u lu i Iisus, născut într-o iesle, com e ntariul a m in tit p r i­ veşte c ădelniţa ca o alegorie a firii om eneşti : «C ăd e ln iţa arată firea om enească a lu i H ristos, iar focul, D um nezeirea ; fu m u l cel binem irositor arată m irosu l cel b u n în aintem erg ăto r al S fîn tu lu i D uh ». în le g ă ­ tură cu naşterea şi în m o rm în tare a D o m n u lu i, el adaug ă : «T ăm îia repre­ zintă arom atele pe care le-au adus îna inte pentru îm b ă lsă m a re a D o m ­ nului, iar sm irna şi arom atele m agilor, rugăciunea cea curată a faptelor bune» 3GG. De altfel, în toate ce se fac şi se recită de către preot clin S fînta Scriptură a V e c h iu lu i şi N o u lu i Testament în partea fin a lă a P rosco­ m idiei, se vede preocuparea m ai m ult de naşterea D o m n u lu i şi anum e de «m in u n ile în tîm p la te cu acel trup, cînd era de curînd născut şi aşezat în iesle», precum şi de «cele ce spuseseră cu m u lt m ai în a in te p roo rocii despre prunc ca despre un D um nezeu, pentru ca nu cum va, d in pricina 364. Ed. 3G5. O p. versiunea lui 366. O p.

de Paris, 1560, p. 52— 53 ; Ci. J, Hanssens, op. cit., I. III, p. 72— 73. cil., col. 400 С şi D. T cxlui este considerat insă ca o in te rp o lare în A n astasie B ib lio te c aru l ; Cf. textul edit, de N, Borgia, nr. 22. cit,, col. 400 C — D

— 137 — în tru p ării şi a în fă ţiş ă rii om eneşti, o a m e n ii să-şi în c h ip u ie "lucruri: iniei şi nevrednice de D um nezeirea Sa» 3f'7. T ăm âie re a începe cu ste lu ţa . D u p ă u n e le păreri, nesustim ite- de' do­ cum ente, în trebu inţare a acesteia şi-ar avea originea la S fîntu l loan Gura de A u r, care ar fi aju ns la ideea de a se fo losi de doics*arcuri'.iiKfbrm ă de cruce, d in necesitatea de a feri sfînta p îin e şi p ă rtic e le le '(?) -şă fie atinse şi risipite de a c o p e ră m în tu l s fîn tu lu i disc 368. S igur este însă că steluţa a fost in tro dusă la în c e p u t clintr-o sim p lă consideraţie' practică şi n u m a i u lte rio r a căp ăta t o sem nificaţie sim bolică. Ideea din form ula : «Şi v e n in d steaua, a stătut deasupra unde era p ru nc ul» ('Matei ·1ΐ. 9), în tre b u in ţa tă de p rin v e a c u l al XI-lea — al XII-lea încoace p în ă .a s tă z i, la aşezarea steluţei pe sfîn tu l disc, pare a se întrevedea însă- intr-im ul din p asajele C o m e n ta riu lu i S fîn tu lu i G h e rm an I al C o n sta n tin o p o lulu i. A stfel, el afirm ă că «dum ne zeiescul Trup este pus la proth esa, ca în Betleem unde s-a născu t H ristos» 309. N u se face însă n ic i’ o m enţiune . de steluţă, .-··' . Ca şi la steluţă, aşa şi la pocroveţe, în a in te de a le tă m îia preotul .· şi a spune form ulele respective, d ia c o n u l zice de fiecare dată m a i .întîi . «D o m n u lu i să ne rugăm ». La acoperirea discu lui, preotul re cită'P sa lm u l C il : «D o m n u l a îm p ă ră ţii, în tru podoabă, s-a îm brăcat, îmbrăcătu-'s-a D om nul în putere şi s-a încins, pentru că a in Invit lum ea care nu se va clinti...». La al doilea a co p erăm înt, a d ic ă cel pentru sfîn tu l potir,'.’.d ia ­ conul a d a ug ă : «A coperă, p ărin te », iar p re o tu l spune textul adaptat..din A v a c u m III, 3 : «B unătatea Ta a acoperit cerurile, H risto a se r şi d e d au d a Ta este p lin tot p ă m în tu l» . ' . «Z ic în d acestea, p re o tu l acoperă darurile, adică p îin e a şi p otiru l cu sfintele acoperam inte şi le tă m îia z ă din toate părţile, v rîn d să: arate că acoperită (necunoscută) era a tu n c i puterea D u m n e ze u lu i întrupat, p în ă la vrem ea m in u n ilo r şi a m ă rtu rie i celei d in cer» (M atei III, 17) 3'°. M ă rtu risin d , precum am v ă z u t, puterea şi slava D o m n u lu i ascunse sub ecop erăm întu l corpului şi întruparea Lui m in u n a tă 371 şi cugetînd la· ast­ fel de lucruri, preo tul este în c lin a t să caute la D în s u l a co p erăm înt sau ocrotire, îm p re u n ă cu v ă z ă to r ii de D u m n e ze u care au scris în Legea Veche textele în tre b u in ţa te în această parte fin a lă a serv ic iu lu i Proscom idiei. De aceea, d u p ă ce d ia c o n u l repetă : «acoperă stăpîne», preotul tăm îin d «aerul» acoperă cu el am bele sfinte vase la o la ltă , rugîndu-se : «Acoperă-ne pe no i cu a c o p e ră m în tu l a rip ilo r Tale (cf. Ps. X IV , 8) şi goneşte de la noi pe tot v ră jm a ş u l şi p ro tiv n ic u l» . 367. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X I, col. 389 C. 368. Cf. Iacob Goar, op. cil., p. ,121 şi Herman. A d a lb . Daniel, on. cil., L IV, p. 390. 369. O p. cil., col. 400 A. De altfel, s em n ificaţia naşterii M in tu ito r u lu i nu er;i absentă în sim b o lism ul Proscom idiei, chiar în epoca in care ea se reducea la forma sim plei d e pu ne ri a p lin ii şi a p o tiru lu i pe sfînta masa. Dc aceca, Sf. loan G ura dc A ur a p utu t să spună că «m asa aceasta r în d u ia la ieslei împlineşte-- 'Despre SI. F ilogoniu, 4, P. G „ X L V III, 755]. 370. N ic o lae C a b a sila, op. cit., cap. X I, col. 389 D. 371. Cf. ip. Lebedev, op. cit., p. 249— 2.50.

— 138 — b) D upă acoperire, p reo tu l ia de la d iacon c ădelniţa şi, tă m îin d d a ­ rurile proscom idite, zice de trei ori : «B in e c uv în ta t eşti D u m n e ze u l nostru, Care ai b in e v o it aşa, slavă Ţie», d ia c o n u l ră su n z în d de fiecare dată : «Totdeauna,, acum şi pururea şi în v e cii v ecilo r». Se. în c h in ă apoi am îndoi de trei ori cu toată cucernicia, iar d ia c o n u l lu în d căd e ln iţa zice : «Pentru p u n e re a în a in te a cinstitelor daruri, D o m n u lu i să ne ru ­ găm ». Preotul rosteşte în d a tă R u g ăc iu n e a p u n e rii în a in te : «D um n ezeu le , Dum nezeul nostru, Cel ce p îin e a cea cerească, h ra n ă a to a tă lum ea, pe D om nul şi D u m n e ze u l nostru Iisus H ristos L-ai trim is 'M în tu ito r şi R ă s ­ cum părător şi binefăcător..., în su ţi b in e c u v în te a ză această punere în a ­ inte şi o p rim eşte în tru je rtfe ln ic u l Tău cel m ai presus de ceruri. P o­ meneşte, ca un b u n şi iu b ito r de oam eni, pe cei care au adus-o şi pe cei pentru care s-a adus...». A ceastă ru g ăc iu n e reprezintă p u n ctu l c u lm in a n t al P roscom idiei, deoarece, prin ea, m a te riile iau caracterul expres de d aru ri pentru jertfă. In acelaşi tim p, ea este e se nţialu l la care se reducea aproape întreaga Proscom idie în faza ei de sim plitate p rim ară şi chiar c îtă v a v rem e d u p ă ce s-a trecut în faza A g n e ţu lu i. T extul ei actu al ne este transm is de cel m ai vechi codice litu rg ic (B arberini, gr. 336), în care se găseşte aşe­ zat înaintea L itu rg h ie i S fîn tu lu i V asile cel M are. Pentru L itu rg h ia S fîn ­ tului loan G u ră de A u r însă acest m anuscris, ca şi altele, care u neori aju ng pînă p rin v e a c u l al XII-lea, dă u n text deosebit al ru g ă c iu n ii Proscom idiei : «D o a m n e D um n e ze u l nostru, Cel ce Т е -ai adus (ca un) miel fără de p a tă p e n tru v ia ţa lu m ii, caută spre no i şi spre p îin e a ace a­ sta şi spre p o tiru l acesta şi le fă curatul T ău Trup şi c institul T ău Sînge, spre îm p ărtăşirea sufletelor şi a trup u rilo r» 872. De p rin v e ac u l al Xl-lea m anuscrisele încep s-o lase afară 37S, p în ă ce în cele d in u rm ă ea a ieşit com plet din uz. Intr-un codice clin veacul al XII-lea, care cup rinde L i­ turghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r, locul cel d in tîi îl o c u p ă ru g ă c iu n e a Proscom idiei core spunzătoare acestei L itu rgh ii, i|r d u p ă ea u rm e a ză textul ru g ăc iu n ii S fîn tu lu i V a sile cel M a re .374. Nu' pare fă ră tem ei p ă ­ rerea că cea d in tîi din tre ele a fost p ărăsita d in cauza c aracteru lui ei epicletic, n e p o triv it în acest m o m ent litu rg ic ®75. Cu privire la m o m e n tu l ru g ă c iu n ii prothesei, m anuscrisele ne oferă două variante neînsem nate. A stfel, un codice de la finele v e a c u lu i al XII-lea o aşază în a in te de acoperirea da ru rilo r 37°, iar altul d in p rim ii ani ai veacului al X lV - le a prescrie recitarea ei a doua oară şi anum e după tăm îierea b is ericii, ce se face în urm a a p o lisu lu i P roscom idie i 377.

I

372. F. E. B rig htm an, L iturgies eastern and western, vol. I, p. 309. 373. Γ . β. II (sec. al Xl'-Iea), V at. gr. 1973 (veac. al Xl-lea — .al XII-lea) V atic , gr. 428 (veac. al X lll- Ie a). Cf. Papas M a rc o M a n d ala , op, cit., p. 105 ; uns. S in a itic 973 (sec. al Xl-lea). A . D m itrie v schi, op. cit., p. 83, etc. 1 374. Г . 8. V III. 375. CF. Papas M a rco M a n d a la , op. cit,, p. 106. 1 37G. Cod. E. Al. 6 K arlsruhe, la R ichard E ngdahl, Beitrăge zur K e n n ln is cler byzantinischen Liturgie, Texte und Studien, Berlin, 1908, p. 2. 377. Cod. Esfigm enu, an 1306, A . D m itrievschi, Εύχολόγια, K iev, 1901, p. 265.

c) Încheierea P roscom idiei se face p rin a p o îisu l cel mic spus de preot în ta in ă ca, de altfel, to a tă s lu jb a Proscom idiei. d) D u p ă aceea d ia c o n u l sau, în lip sa lui, preotul tâ m iia z ă proscom id ia ru l şi sfînta m asă re citind tro p aru l «în m o rm înt cu trupul, în iad cu sufletul, ca u n D um nezeu...». T ă m îia z ă apoi a lta ru l şi biserica spunînd Psalm ul L, iar după înapoierea în altar lasă cădelniţa, făcînd îm p reu nă cu preo tul p re g ătirile prescrise în vederea începerii Liturghiei. în sine şi în p rin c ip iu , tă m îie re a este u n act de om ag iu şi de c in ­ stire a D o m n u lu i. îm p re u n ă cu ^acest tropar, ea constituie un epilog al com em orării m o rţii D o m n u lu i, p rin care litu rg h isito ru l m ărturiseşte ubicvitatea. Lui, şi deci u n u l d in atributele D um n e ze irii Sale. Deşi ca orn se afla cu trup u l în m o rm în t, sufletul Său, nedespărţit de firea Lui cea dum nezeiască, se coborîse la iad, pentru izb ăv ire a drepţilor robiţi în le găturile lui, fiind în acelaşi tim p pe S caunul slavei cereşti îm p re u n ă cu T atăl şi cu D u h u l Sfînt 378. ΐ

378. Cf. M ărtu risire a O rtod o x ă, Răspuns la întrebarea

ΧΠΧ.

С. -

D U M N EZE IA S CA LITURGHIE

COMENTATĂ

ÎN O F I C I U L ŞI ÎN T E X T U L EI ■ I. G e n e ra lităţi in tro d u c tiv e : C aracterul ofic iu lu i. — 11. 'C o n d iţii p riv ito a re la sâv irşito ri, la locul şi la vrem ea oliciulu i Liturgh iei G E N E R A L IT Ă Ţ I IN T R O D U C T IV E I C A R A C T E R U L O F IC IU L U I 1. P rin cip iu l co m u n ita r şi ierarh ic al L iturg hiei. — 2. Liturghia ca form ă de cult extern p o triv ii cu natura o m u lu i şi a Bisericii

I. P rin c ip iu l c o m u n ita r şi ierarhic al L itu rgh iei Aşa precum ne arata în săşi den um irea 373 ei, L itu rgh ia este o s lu jb ă sau un oficiu relig ios şi anum e serviciu l d iv in sau cultul sacru al B ise­ ricii creştine şi în special al B isericii creştine ortodoxe. C înd zicem că L itu rg h ia este o ficiu l d iv in al Bisericii, se înţelege că ea trebuie p riv ită de fapt drept cultul nu atît al creştinului cit al creşti­ nătăţii. L itu rg h ia p o a rtă deci -în esenţa ei u n caracter ecleziologic, este adică un cult colectiv, iar n u in d iv id u a l şi in d iv id u a lis t. Ea este c ultul c o m u nităţii, pentru că, în p rim ul' n n d , în litu rg h ie se roagă toţi : n u n u ­ m ai litu rg h isito rii, ci şi credincioşii, care p a rtic ip ă în spirit la r u g ă ­ ciunile acelora ; m a i m u lt, m e m b rii c o m u n ităţii iau parte de asemenea la

\ /

379. De la grecescul λειτουργία (λεΐτον εργον = o ficiu public), sau în form a sa mai veche de s c rie re : λητουργία, c u v i'it com pus adică din εργον (faptă, trenb4, lu ­ crare, oficiu, în d e le tn ic ire ) şi λήΐτος de la ληός sau în diale ct .atic λ^δς (poporl. A d je c tiv u l λήΐτος în s e a m n ă deci ceea ce este al p op o rului, ceea ce se cu vine sau se refera la popor sau la întreaga celale. Y '.rb u l λειτουργεί însem na a săvirşi ceva pentru popor, iar λειτουργία era o acţiune, o lucrare sau faptă, un oficiu sau o în d e ­ letnicire în d e p lin ită în fo lo sul p op o ru lui, ad ică de u tilita te p ub lică. Sub această denum ire se înţe le g e a u de re g u lă an um ite oficii specificate in legi şi înd e p linite pe spesele lor de către ce tăţe n ii d in clasele no b ile şi bogate, ca de exem plu : înarm are a unei flote şi conducerea ei îm p o triv a d u şm a n ilor, pregătirea sărb ăto rilo r an ua le 'in cinstea zeiior, e chiparea şi participare a p ersonală la răzb o i pe proprie c h e ltu ială, îndeplinirea g ra tu ită a fu n c ţiu n ilo r publice, iar in sens mai restrins oficiile c u ltu lu i public al zeilor. în sensul acestei u ltim e accepţiuni se vede in tre b u in la t c u v in lu l «liturghie» şi în rliferiie texte d in S e p tua ginta, privitoare, la serviciile cu ltulu i. A stfel, regele losia spune lo v iţilo r : «V oi trebuie acum să servili λειτουργεΐν D o m n u lu i Dum nezeului vn slru şi p o p o ru lu i Său, Israel» (ÎI C ronici X X X V , 3 ; cf. Si I C ronici X X III, 23 etc. etc.). De asem enea şi în. N o u l T e s tam e n t: Luca I, 8— 10.: Fapte X III, 2 ; Evr. IX , 21 ; X, 11. T erm enul λειτουργία o*·ie între b u in ţat de Sfintpl A postol Pavel pentru a desem na s lu jb a arhierească a M in fu ito r u lu ti -Ενν. V I 1 1 ^2; ci. şi V, 1, 4 Prin această expresie se desem nează in literatura p ă rin ţilo r apostolici (D idahia, X V , 1; Clement R o m anul, E p isto la I către C o rintoni, MII, 1) şi în canbanele sino ade lo r (I şi 2 ale Sin. do la A ncira, 12 al Sin. fie la Sardfca, 118 al Sin. ele/ la Laodiceea) de obicei atrib uţia de litu rg h is ito ri a cle ricilor şi de în d e p lin ilo ri f ai J l i f e r i t e l o r oficii

—

141 —

însăşi aducerea S fintei Je rtfe e u h a r is tic e ,. du p ă ce, p rin ru g ă c iu n ile preoţilor T rupul şi S îngele D o m n u lu i d e v in prezente real şi substanţial pe sfînta masa. N ota aceasta de cult colectiv,, specifică L iturghiei, se face sim ţită pe de o parte p rin form a p lu r a lu lu i, la persoana în tîi m ai ales, în care sînt redactate şi rostite ru g ă c iu n ile , cît şi p rin form a d ialogată, sub care se desfăşoară o fic iu l ei, in to n a t a lte rn ativ de litu rg h isito r şi de cre d in­ cioşi. C o ndiţio na rea acestor d o u ă ro lu ri u n u l de c e lălalt este ilu strată intr-o form ă sugestivă de S fîn tu l lo a n G u ră de A ur, în le g ătu ră cu d ia ­ logul in tro d uc tiv la ru g ă c iu n e a A n a fo re i euharistice. «...în 'tim pul prea înfricoşătoarelor Taine»·, rem arca el, «preotul se roagă p e n tru popor, iar poporul pentru p r e o t ; căci acel (răspuns) «Şi cu d u h u l tău» n u înseam n ă altceva decît aceasta. Tot aşa cele ale (rug ăciunii) E uharistiei le sînt com une ; căci nu n u m a i acela (preotul) singur m ulţum eşte, ci şi toţi cre­ dincioşii. Pentru că (n u m a i).d u p ă ce a p rim it m ai în tîi răsp u n su l lor şi du p ă ce apoi aceştia s-au în v o it că este v redn ic şi drept lucru să se facă aceasta, a tu nci începe (preotul) ru g ăc iu n e a de m u lţum ire» 3S0. M ai m ult, L itu rg h ia este ru g ă c iu n e a atît a Bisericii întregi sau a în tre g u lui popor creştin ortodox de p re tu tin d e n i cît şi pentru m em brii Bisericii d in toate tim p u rile . L itu rg h ia din locaşul sfînt al celei m ai m ărunte eno rii se în a lţă astfel nu n u m a i pentru cei ce sînt. de faţă, ci şi pentru «toţi. ortodocşii creştini de pretu tin deni», ca şi «pentru toţi cei m ai d in ainte a d o rm iţi p ă r in ţii şi fraţii noştri ortodocşi care odihnesc aici şi p re tu tin d e n i», la aceste ru g ă c iu n i fiin d asociaţi «toţi sfinţii» îm ­ preună cu «Preasfînta, curata., prea b in e c u v în ta ta , s lă v ită S tăp în a n o a ­ stră, de D um n ezeu N ă sc ăto are a şi p u ru re a Fecioara Maria*·. C u alte cu­ vinte, în L itu rgh ie se găseşte în ru g ăc iu n e Biserica v ă z u tă şi n e v ă z u tă a lui ITristos, toate m em brele T ru p u lu i S ău tain ic, care se ro ag ă îm p reu nă cu C apul lor, H ristos. F iin d în cei ce ră m în în El şi în cuv inte le Lui (loan X V , 7 ; X V II, 23), El se ro ag ă, precum zice F e ric itu l A u g u stin , pentru noi ca m arele n o s tru preot, se ro ag ă în noi 111 calitate de cap al nostru, a dică al Trupului. S ău tain ic, care este Biserica, şi ne ru g ăm în acelaşi tim p către' El, ca D u m n e z e u lu i nostru 3iU. P lu ra litate a este topită astfel în u nitate, în u n ita te a d u h u lu i p rin Iisus Hristos, în care, cu care şi prin care se ro ag ă Biserica. C în d El a· spus : «O rice veţi cere de la T atăl în num ele M eu, v ă va da» (lo a n X V I, 23), ne-a în v ă ţa t că Iisus este M ijlo c ito ru l r u g ă c iu n ii noastre, ca C el ce a îm p ăc at pe o am e ni cu Tatăl bisericeşti, ca, de exem plu, C easul al n o u ă le a şi V ecernia (cf. Joannes M ich . Hanssens, op. cil., t. II, partea I, p. 34— 35). Prin an alo g ie deci ca sen sul m ate rial, fo rm al şi ju rid ic pe care il avea acest cu v in t în lim b a şi in org anizare a v ie ţii d in vechea societate greacă, term enul « litu r­ ghie» a ajuns să însem neze în Biserica creştină oficiul, slu jba sau lucrarea cc se .îndeplineşte in serviciul d iv in , spre fo lo s u l c o m u n ităţii credincio şilo r, care este, în u ltim ă linie , sfinţirea. P o triv it în s e m n ă rii p rim ite de această d e num ire în vechiu l lim b a j creştin, prin L itu rg h ie se înţe le ge în Biserica O rtodo x ă, în chip exclusiv, ser­ viciu l sau o fic iu l d iv in in care se săvirşeşte Je rtfa e uharistică a T rup u lui şi a Singelui M in tu ilo r u lu i, sub form a p iin ii şi a v in u lu i, spre sfinţirea credincioşilor. 330. Sf. lo a n C u ră de A u r, O m ilia X V I I I Ia Epistola II C o rin lo n i, P. G., LXI, 527. 331. Cf. Fer. A u g u stin , E n a rra lio In P salm u m L X X X V ,

— 142 — şi a făcut cu p u tin ţă celor care cred în num ele Lui să d e v in ă fii ai lui D um nezeu (lo a n I, 23), p rin har. L itu rg h ia este aşadar o ru g ăc iu n e prin in te rm e d iu l sau un c u lt adus prin m ijlo c ire a M â n t u ito r u lu i; p o triv it p rop riei Sale în v ă ţă tu ri, sin g u r El este «calea», p rin care se a ju n g e «la T atăl»': « N im e n i n u v in e la Tatăl clecît p rin M in e » (lo a n X V I, 6). A ceastă s lu jb ă de m ijlo c ire , pe care, în ceruri, M în tu ito r u l o îndep line şte în faţa T a tă lu i Său, în m i j ­ locul în g e rilo r şi al s fin ţilo r Săi, pe p ă m în t o c o n tin u ă p rin m e m b rii ierarhiei bisericeşti, sub form a Liturghiei. Ca atare, p ieta tea litu rg ic ă nu este in d iv id u a lis tă , cum o concep protestanţii, la care, d u p ă p r in ­ cipiul lu i Luther, n im e n i n u poate să prim ească pe D u h u l S fînt şi să înţeleagă pe D u m n e z e u şi pe C u v în tu l S ău decît d acă acesta îi este dat fără in te rm e d ia r, de D u h u l Sfînt. Şi n im e n i n u poate p rim i pe D u h u l Sfînt decît d acă sin g u r face experienţa Lui, îl încearcă şi îl sim te» 382. Prin însuşi 'caracterul ei însă, L itu rgh ia n u reprezintă atm osfera sau te­ renul u n u i cult in d iv id u a lis t, deoarece ea este ru g ă c iu n e a o fic ia lă , p u ­ blica şi c o m u n ita ră p rin care creştinul se integrează în B iserica sau Trupul tain ic al lu i H ristos, găsindu-se la o la ltă cu ce le lalte m em bre aie acestuia, s im p li credincioşi şi ierarhie slujitoare, în «u nire a d u h u ­ lui prin le g ătu ra p ă c ii» (Efes. IV , 3), care trebuie să dom nească în in i­ mile tuturor celor care sînt chem aţi să alcătuiască u n singur trup (Col. III, 15). C a ra c te ru l şi p r in c ip iu l acesta ierarhic şi social sau c o m u n ita r al L itu rgh iei îl a p ă ră S fîn tu l Ig n atie Teoforul, cînd în d e a m n ă pe creş­ tinii fila d e lfie n i (IV ) să păstreze între ei legătura prin aceeaşi E u h a ris­ tie şi acelaşi je rtfe ln ic în ju r u l c le ru lu i; întrucît, aşa p recu m scria tralienilo r (III), «fără aceştia (m em brii ierarhiei) nu se p oate n u m i Bise­ rică», el în d e m n a în conse cinţă : «R ăm în e ţi tari în credinţa v o a stră şi in ru g ăc iu n e a de obşte» (X II). L itu rgh ia este, p rin urm are, o ru g ăc iu n e , o mare ru g ăc iu n e , cea m a i m are ru g ăc iu n e şi anum e m area ru g ă c iu n e sau rugăciunea p rin ex celenţă a Bisericii. O p a rtic ip a re a c tiv ă şi efectiv c o m u nitară la o fic iu l L itu rg ie i se poate considera în să n u m a i în m ăsura în care credincioşii n u sînt sim p li asistenţi sau sp e ctatori p a siv i, ci urm ăresc cu atenţie o fic iu l sau a c ţiu ­ nea sau dram a litu rg ic ă în d e p lin ită de s lu jito rii a lta ru lu i, p a rtic ip ă şi se pătrun d de ea sau o trăiesc îm p re u n ă cu ei. D in acest p u n c t de v e ­ dere trebuie să sem nalăm ' că practica credincioşilor d in B isericile a p u ­ sene, im ita tă în u nele c a tu ri cu totul rare şi de u n ii ortodocşi, de a recita diverse ru g ă c iu n i d in anum ite cărţi în tim p u l S finte i L itu rg h ii, constituie o în treru p ere a u n ită ţii ce trebuie să se păstreze cu şi p rin litu rg h isito r (preot ori episcop) ; alătu ri sau pe m arg inea c u ltu lu i p u b lic se dă astfel naştere şi se p ra c tic ă un cult p articu lar şi in d iv id u a lis t în care c re d in c io su l îşi tratează singur şi direct raportul său cu D um n ezeu , fără m ijlo c ire a celor ce «îm p re u n ă luc răto ri cu D um n ezeu » şi « s lu ji­ tori» ai L ui sîn t (II Cor. V I, 1, 4). în felul acesta, cre d in c io şii se găsesc concentraţi asupra lor în ş iş i într-un cult aproape antropocentric, iar nu a su pra a c ţ iu n ii s a u d r a m e i în cadrul căreia se desfăşoară m are a r u g ă ­ ciune a B isericii, care este Litu rgh ia. 382. In in tro d u c e re a lu i «Das La R. W ill, Le culte , v o l. I, p. 326, n. 3.

M a g n ific a n t

verdeutscht

u nd

ausgelegt»,

1521,

— 143 — 2. L itu rg h ia ca fo rm ă de cult extern p o triv it cu natura o m u lu i şi a B isericii M en ţinerea u n ită ţii şi c o m u n ită ţii în spirit ierarhic în cursul o fi­ ciu lu i L itu rg h ie i este unul· dintre m o tivele pentru care aparatul ei ex­ tern a fost în to cm it sub form a u n u i strîns dialog cu credincioşii şi se ■află presărat cu in te rje c ţii şi form ule de îndem n ori de salut’ sau de binecuvîntare. Găsindu-se într-o mare dependenţă de sim ţurile sale, c redinciosu lui i-ar fi foarte greu să se înalţe la obiecte sp irituale şi să zăm islească sentim ente religioase, fără să fie s p rijin it de anum ite for­ me sensibile în stare să i le deştepte în in im a sa 3й3. A ceasta constituie o situaţie p e rm an entă d u p ă căderea o m u lu i în p ăc a tu l originar, de cînd el a pierdut p riv ile g iu l u n u i raport în a lt cu R evelaţia div in ă. «A d e v ă ­ ratul cult, dacă îl considerăm în el însuşi şi fără nici u n raport cu sta­ rea prezentă a o m ulu i, este, precum rem arca M assillon, p u r interior şi se săvîrşeşte cu totu l în in im ă . A adora F iin ţa suprem ă, a contem pla d iv in ele Sale p erfecţiuni, a te u n i cu El p rin em oţiile sfinte ale unei iu b iri curate şi perfecte, p rin laude, b in ec uv înta re şi m u lţu m iri, aceasta este întreaga religie a spiritelor fericite, a drepţilor, care ne-au pre­ cedat cu sem nul credinţei. A ceasta a fost religia o m u lu i inocent, zice F ericitul A u g u s tin ; dar căzut d in această stare de dreptate, în care fusese creat la început, el a fost silit să se tîrască pe p ăm în t şi sa nu se poată ridica la C reatorul său decît prin serviciul aceloraşi creaturi/ care îl depărtaseră de acolo. Ca urm aşi ai necredinţei sale, no i m oşte­ nim şi pedeapsa l u i ; ca fii ai u n u i părin te trupesc, no i ne naştern tru ­ peşte ca şi el ; sufletul nostru, în v ă lu it în sim ţuri, aproape nu se m ai poate lip si de serviciul lor. C u ltu l nostru are, ca atare, nevoie de obiecte sensibile, care să ne s p rijin e credinţa, care să ne d e ş te p te ‘dragostea, care să ne nutrească speranţa, care să ne înlesnească atenţia, care să ne unească, chiar, cu fraţii noştri. A stfel este re lig ia pe p ăm în t: sim bolurile, um brele, enigm ele ne fixează, ne p u rifică, ne' ad u n ă la u n loc» ;,SJ. Deşi în starea o rig in ară sau de ne v in o v ăţie a o m u lu i (ju stitia originalis) raportul dintre om şi D um nezeu se realiza tot în jertfă, totuşi aceasta trebuie să ne-o reprezentăm intr-un înţeles cu totul spiritual. «D um nezeu se c om u nică adică o m ulu i pe Sine şi b u n ă tă ţile Sale, iar om ul prim indu-le se p redă lu i D um nezeu pe sine şi v ia ţa sa în ru g ă ­ ciune şi m u lţum ire . A cest raport de jertfă dintre D um nezeu şi om a fost stab ilit p rin însăşi crearea o m u lu i şi p rin ic o n o m ia dum nezeiască pen383. Cf. L 'A bbe Boissonnet, D ic lio n n a ire des cerem onies ei des riLes sacres M igne, t. XV, p. 11. 384. M a ssillo n , O euvres [Sermon du ve ritab le culte), 2-e t , Paris, 1865, p. 561. Dom M. Festugiere, din şcoala b e ne d ictină franceză, ex prim ă rapo rtul d intre cu ltu l extern şi «C u lt extern, o m ul com plet : corp şi suflet» cel inte rn o rin u rm ă to ru l raport · · . «C ult intern, o parte a o m u lu i : suflolui singur». Acest sim bo l aritm etic al atîto r ru g ăciu n i liturgice, în care se vede colaborarea si­ m u lta n ă a co rpului şi a sufle tu lui in cult, pune in evid e ntă douii lucruri. întîi : cu ltul nu este com plet deci de cît sub am bele înfăţişări (intern şi e x te rn ); dacă c u l­ tul intern este şi ră m în e cult. şi nu m ai sub această iorm ă, apoi cu ltu l extern, ca să m erite şi sa fie intr-adevăr cult d iv in , trebuie sa cu p rin dă n e a p ă ia t în sine tot ceea ce este ac tiv itate p sihică în c u ltu l intern.

— 144 — tru dînsul. D um n ezeu a creat pe om, adică i -а dat v ia ţă, suflet şi corp

şi i -а purtat de grijă nu n u m a i dîndu-i toate cele de tre b u in ţă p e ntru v ia ţă

I

I

(raiul), dar l-a şi p rim it pe o m în legătură s p iritu a lă cu Sine şi i -а dat viaţă veşnică fericită. O m u l, la rîn d u l său, p rim in d iace.st dar, în sem n de m u lţu m ire şi de respect, se p re d ă lui D um n ezeu pe sine şi toată v iaţa sa (sufletul şi corpul său, cugetul şi faptele sale), cu u n cuv în t, aduce toată fiin ţa sa ca jertfă lu i D um nezeu. Ca expresie a u n e i astfel de le g ă ­ turi între D u m n e ze u şi om şi a u n u i astfel de dar al v ie ţii serveşte jertfa in sensul ei o rig in al. O astfel de jertfă a adus lu i D u m n e ze u o m ul în starea lui de n e v in o v ăţie , liber de păcat şi n u m a i el singur a p u tu t să o aducă. D u p ă căderea sa in păcat însă om ul n-a p u tu t să m ai aducă jertfa p rim itiv ă , p e ntru că v ia ţa lu i a devenit v in o v a tă şi n e c u ra tă în a ­ intea lu i D u m n e ze u şi, prin urm are, ne v re d n ic ă de a fi dar lu i Dumnezeu» :iSr\ aşa în c ît a trebuit să recurgă la form e sensibile de jertfă, pentru susţinerea re lig io z ită ţii sale, cum se vede în V e c h iu l T estam ent şi în istoria u niv e rsa lă. Ca atare, M în tu ito r u l însuşi nu putea să lase cu ltu l B isericii Sale fără un centru p o triv it cu natura ei. M în g îin d pe u ce n ic i că «nu-i v a lăsa orfani» (lo a n X IV , 18), El le-a făg ăd u it prezenţa Sa p în ă la sfîr­ şitul v e a c u rilo r (M a te i X X V III, 20). «El a găsit d e cuviinţă, sa ră m în ă printre noi ca o jertfă perm anentă, Iisus H ristos este cap ul B isericii ; pentru aceasta El a v o it ca sfînta Sa um anitate (n a tu ră om enească) să fie m ereu p rezentă pe p ăm înt. A ceastă în d o ită prezenţă, cu deosebi­ rile respective, corespunde perfect na tu rii B isericii cereşti şi a celei păm inteşti. în ceruri, El stă de-a dreapta T a tălu i Său, p lin de putere şi de slavă ; pe p ă m în t El răm în e smerit şi ascuns sub în fă ţiş a re a p îin ii şi a v in u lu i» 386. V o rb in d de ineficacitatea vechilor jertfe de anim ale, C h a te a u b ria n d rem arcă pe drept c u v în t că deşi o jertfă sp iritu a lă, ,adusă în fiecare zi pentru p ăcatele oam e nilor, este p lăcu tă lu i D um n ezeu, «totuşi, pentru păstrarea c u ltu lu i extern, trebuia un semn, un sim b o l al jertfei m orale. Iisus H ristos, în a in te de a p ărăsi p ă m in tu l, a a v u t g r ijă de im perfec­ ţiunea sim ţu rilo r noastre, care nu se pot lip si de obie c tu l m a te ria l : El a in stitu it E uh aristia, în care, sub elem entele v iz ib ile ale p îin ii şi vin u lu i, se ascunde jertfa in v iz ib ilă a sînge lu i S ău şi a in im ilo r n o as­ tre. A ceasta este explicaţia jertfei creştine, ex plicaţie care n u supără nici b u n u l sim ţ, n ic i filozofia» 3S7. M în tu ito r u l a in s titu it S fînta E u h a ­ ristie în a m in tire a Sa, pentru ca veşnic, cît va fi lum ea, creştinii să-L aibă într-un chip concret în m ijlo c u l lor. «U n D u m n e ze u care se arată în trup d ev ine astfel v iz ib il, pentru a se strecura cu a ju to ru l sim ţurilor pînă în in im ile noastre ; şi acest mister c o n tin u în d pe altarele noastre sub semne m istice, trebuie să servească p în ă la sfîrşitu l v e ac u rilo r, atît ca exerciţii cît şi ca m îng iiere pentru credinţa'noastră» 388. 385. 386. M occand, 387. 388.

P. Lebedev, op. cil., p. 13— 14. ,-i Dr. N ic o las G ihr, Le sainl Sacriiicc dc Ici Messe, tra d u ii par l'A b b e L. Th,i Paris, 1900, t. I, p. 81. C h a te a u b ria n d , G e nie du chrisiianism c, t. II, p. 67. M a ss illo n , op. cil., p. 561.

—

145 —

De aceea, opera m în tu ir ii şi îndeo sebi actu l p rin care ea s-a con­ sum at şi form ează centrul şi p u n c tu l c u lm in a n t al L itu rg h ie i trebuie reprezentate şi actualizate p e rm an ent în faţa creştinilor, conform înseşi p o ru n c ii exprese a M în tu ito r u lu i. A c e as tă operă nu se reduce num ai la m o m e n tu l r ă s t ig n ir ii; G o lg o ta a în c h e ia t n u m a i şi a desăvîrşit a cti­ v ita te a p ăm în te a scă a M în tu ito r u lu i, ex ercitată m ai în tîi într-o form ă did actică sau profetică. în sens larg, şi aceasta din u rm ă reprezintă u n u l d in aspectele m a rii jertfe m ântuitoare, căci Jertfa lu i Iisus începe de la naşterea Sa, m ai m u lt : de la z ă m islire a Sa su p ra n a tu ra lă în sînul Sfintei Fecioare, deoarece o je rtfă a fost sm erirea p rin luarea n a tu rii um ane şi naşterea intr-un staul ca fiu al u ne i fa m ilii sărm ane. Toate aceste acte de u m ilin ţă sînt de fapt m o m ente şi episoade d in lanţul chenozei F iu lu i lui D um nezeu, acte de sacrificiu prem ergătoare jertfei suprem e şi depline, care înch eie opera L ui m în tu ito a re în lum e. A p a r a tu l form al de reprezentare şi de actu alizare a acestui d u m ­ nezeiesc mister, pentru a fi în fă ţiş a t concret şi făcut clar oam enilor, era firesc să fie a lc ă tu it d in elem entele pe care experienţa le consa­ crase pentru exprim area şi o b ie c tiv a re a v a lo rilo r sp irituale şi m e ta­ fizice. Prin urm are, nu tre b u ie să ne s u rp rin d ă că o ficiu l L itu rgh iei creş­ tine a îm b răc a t form a u ne i dram e (a c ţiu ni), sau că unele am ănu nte se­ cundare ale ei, precum sînt de ex em plu răsp u nsu rile credincioşilor, am intesc in te rv e n ţia «c o ru lui în tragedia antică», deşi o astfel de form ă nu era străin ă n ici c u ltu lu i iu d a ic :3S9. E le m e n tu l tragic, propriu dram ei, n-a fost de loc absent d in istoria s p iritu a lă a om enirii. O a d e v ărată tra­ gedie a fost tim p u l de rătăcire în a in te de H ristos : dram a lu m ii vechi ; într-un cadru de cea m ai s u b lim ă şi im p re sio n a n tă tragedie se m işcă apoi sfînta u m a n ita te a M în tu ito r u lu i, c u lm in în d cu C a lv a ru l, în locul u m a n ită ţii lu m ii, ne p u tin c io a să a-şi re aliza propria ei m întuire. Pentru reprezentarea, sim b o liza re a şi actualizarea m istică a acestei u ltim e faze îndeosebi d in istoria m iste ru lu i m în tu irii, o fic iu l Liturghiei se desfăşoară pe p la n u l u ne i trilo g ii dram atice, adică div iza t în trei părţi distincte, care se succed şi se în lă n ţu ie s c într-o acţiune unitară, în ju r u l u n ic e i teme a m în tu ir ii lu m ii p rin Je rtfa F iu lu i lu i D um nezeu. P ărţile acestei trilo g ii litu rg ice sînt m arcate p rin P ioscom idie , Liturghia c ate h u m e n ilo r şi L itu rg h ia credincioşilor. In L itu rgh ie deci, adoraţia, c o n te m p la ţia şi pietatea, într-un c u v î n t : c u ltu l creştin, se desfăşoară p rin concentrarea credincioşilor asupra cerem oniei reprezentării m în tu ir ii, in im ile fiin d astfel m işcate 'şi făcute proprii pentru însuşirea sfinţirii, a d ic ă a m în tu ir ii realizate de Fiul lui D um nezeu. C o n tin u în d astfel real şi m istic prezenţa lu i Iisus şi a Cuv în tu lu i S ău printre oam eni, în acelaşi tim p cu invocarea n u m elu i Lui :}9°, L itu rgh ia, ca form ă de «cult în te m e ia t pe R evelaţie, este o întîlnire a lu i D um n ezeu şi a o m u lu i, în care D um n ezeu v in e în tru întîmpinare a o m u lu i, la în tîln ire a pe care D u m n e ze u însuşi i -а hotărît-o» 391. 389. Cf. şi Dom F. C abrol, Le livre dc la prierc atiliquc, Tours, 1920, б-a ed., p. 45. 390. Dom M . Festugiere, Q u 'e sl ce que la lilu rg ie , .Paris, 1914, p. 70. 391. V au ch e r, De la iheologie p ratiqu e , 1893, p. 84. L it iir g h ie r u l e x p lic a t — 10

—

146 — II

C O N D IŢ II

P R IV IT O A R E

L A 5 Ă V ÎR Ş IT O R II, L A LO C U L ŞI LA O F IC IU L U I L IT U R G H IE I

VREM EA

1. R itu a lu l p re g ătii în a in te de Începerea o iic iu lu i. — 2. C le ricii în d re p tăţiţi la săvtrşirea o iic iu lu i. —

3. L ocul pentru o lic iu l Liturghiei. —

4. Z ile le

şi orele pentru o lic iu l L itu rg h ie i, —- 5. O singură. Liturghie intr-o sing u ră zi pe

aceeaşi s lîn la .masă

I. R itu a lu l p re g ătito r în a in te de începerea o iic iu lu i C a p ito lul in titu la t in L itu rg h ie r « R în d u ia la dum ne zeieştii Proscom idii» se referă la re g u li şi la lu c ră ri p rin excelentă pregătitoare, cum sînt cele p riv ito a re la starea de v re dn icie cerută litu rg h isito rilo r în a ­ inte de a începe r itu a lu l P roscom idie i, la ţin uta lor exterioară, precum şi la cele în le g ă tu ră cu p re g ătire a sfintelor daruri. A cest caracter de pregătire se p ăstrează p în ă la finele c a p ito lu lu i care se încheie cu re­ g ulile pe care trebuie să le observe sfin ţiţii slu jito ri pentru preg ătirea lor înainte de a începe o fic iu l L itu rg h ie i propriu-zise. A v în d să se an g a je ze de aci în a in te într-o acţiune şi ru g ă c iu n e continuă, în strinsă le g ă tu r ă cu credincioşii, pentru a ajung e la u n iu n e şi com uniune cu D u m n e ze u p rin F iu l Său, preotul recurge în p rim u l rind la a ju to ru l d iv in , p e ntru a p u tea îm p lin i acest urcuş duhovnicesc. Astfel, term inate fiin d lu c ră rile m a n u a le şi ritu a lu l P roscom idiei şi d u p ă apolisul Utreniei, sau d u p ă slu jb a C easu lui al şaselea, dim ineaţa, dacă Utrenia s-a făcut seara la priveghe re, litu rg h is ito rii se în c h in ă m ş i în tîi în faţa sfintei mese, ro stin d apoi în ta in ă şi cu a dîncă p ătru n d e re scurtele ru g ăc iu n i prescrise de rîn d u ia la d in Liturghier. Fără în d o ia lă, p e n tru realizarea litu rg ic ă a m isterulu i în tr u p ă r ii F iu lui lui D um n e ze u şi a în tre g ii Sale a c tiv ită ţi m întuitoare (predica, jertfa, învierea şi în ă lţa re a Sa la ceruri), p rin im nele, ru g ă c iu n ile şi acţiunile din care este a lc ă tu it o fic iu l L itu rgh iei, s lu jito rilo r ei le este necesară o d e s ăv îrşită curăţie lă u n tric ă şi o vie sensibilitate p e ntru lucrurile divine. De aceea, în p ra g u l o fic iu lu i L iturghiei, ei se silesc să suie încă o treaptă pe scara p e rfecţiu nii lor spirituale, concentrîndu-se şi înălţîndu-se cu d u h u l spre cele de sus, p rin cîteva ru g ă c iu n i scurte. în p rim u l rînd, p e n tru că «toată darea cea b u n ă şi tot da ru l desăvîrşit vine de sus, de la P ărin te le lu m in ilo r» (Iacob I, 17), ei se îndreptează spre D în s u l p rin ru g ă c iu n e a «îm p ăra te ceresc...» 302, in v o c în d sălăşluirea d u h u lu i lu i D u m n e z e u în sufletele lor, pentru a îm p lin i p rin puterea Sa sfinţitoare in su fic ie n ţe le p u rită ţii unor slu jito ri lu a ţi d in ­ tre m uritori. în sfîntul ofic iu litu rg h is ito rii îndep line sc rîn d u ia la sfinţilor îngeri din ceruri. De aceea, d u p ă p rim a ru g ăc iu n e , ei se a lă tu ră acestora, rostind de do u ă ori, în tain ă, do x o lo g ia care a răsunat prin g raiu rile cetelor îngereşti la naşterea D o m n u lu i, în peştera clin Betleem : «S la v ă 392. în c e p în d din D u m in ic a în v ie r ii şi p în ă la sărbătoarea «îm p ărate ceresc...» se zice de trei ori troparul «Hristos a în v ia t m oartea pe moarte călcînd...».

în ă lţă rii, în loc .de din m orţi, cu

—

147 —

întru cei de sus lu i D u m n e ze u şi pe p ă m în t pace, între oam eni bunăvoire (Luca II, 14). Se a firm ă în acest chip, ca într-un. m oto, că L iturghia se săvirşeşte în p rim u l rînct spre slava lu i D um nezeu, ea fiind forma desăvîrşită a c u ltu lu i creştin de la u d ă şi/de adoraţie, de m u lţum ire şi de m ărturisire a p o c ăin ţe i şi a cererilor c o m u n ităţii ce se îndre aptă către D um nezeu p rin m ijlo c ire a F iu lu i Său, Care se roagă cu no i şi pen­ tru noi în Liturghie. Pe de a ltă parte, ca urm are sau rod bin e c uv înta t al Liturghiei este pacea de sus, ce se revarsă prin ea în sufletele şi viaţa credincioşilor, «pentru că El (Iisus) este pacea noastră, El Care a făcut d in două lu m i una, su rp în d z id u l despărţitor de la m ijloc, adică v rajba» (Efes. II, 14). Pentru u n cult atît de d e săvîrşit şi dum nezeiesc, cum ests L itu r­ ghia, ru g ăc iu n ile şi im nele nu-şi. pot găsi form ele p o triv ite decît în tex­ tele inspirate ale S fintei S cripturi. D e ja în ru g ăc iu nea a şaptea de la Utrenie preo tul este n e v o it să m ărturisească in suficienţa in tenţiilor noastre şi a lim b a ju lu i com un, re cunoscînd că «a ne ruga precum se cuvine nu ştim, de n u ne v e i înd re p ta Tu D oam ne, cu D u h u l T ău cel Sfînt». Este tocm ai ceea ce s u b lin ia S fîntu l A p o sto l Pavel, că «nu ştim să ne rugăm cum trebuie, clar D u h u l însuşi m ijloceşte pentru no i cu suspine negrăite» (Rom. V III, 26). De aceea, litu rg h isito rii, după ce la început au in vocat sălăşlu ire a D u h u lu i lu i D um nezeu în tru ei, îşi în ­ cheie preg ătirea rostind stih ul 16 d in Psalm ul L, prin care îşi exprim ă nădejdea că ru g ă c iu n ile ce vor în ă lţa la Liturghie spre lau d a D o m n u ­ lui, vor fi inspirate de D u h u l S ău cel Sfînt : «D oam ne, buzele mele le vei deschide şi gura m ea va rosti la u d a Ta». Ei m ărturisesc în acest chip că slu jb a lor de litu rg h is ito ri este un har şi un dar d in partea lui D um nezeu. Ca un sem n de respect şi de iubire faţă de M in tu ito ru l, preotul sărută apoi sfînta E vangh elie , crucea şi sfînta masă, iar diaconul, sărutînd nu m ai m arg inea sfintei mese, a n u n ţă în d a tă preo tu lui, în taină, că a sosit vrem ea să înc e a p ă slu jb a Sfintei L itu rg h ii şi, ca atare, cere b in e ­ cuvîntarea necesară pentru a-şi în d e p lin i serviciul său : «V rem ea este a face (ν.σ,φος τοο ποίησαt) D o m n u lu i (Ps. C.X V III, 126) ; b in ecuv intează, părinte». Preotul îl b in e c u v in te a z ă cu form ula din L iturghier («B ine­ cuvîntat este D u m n e ze u l nostru...»), iar diaconul, clintr-im sentim ent de smerenie şi ca o m ărtu risire despre p u ţin ătate a v re d n ic ie i sale om e­ neşti pentru în d e p lin ire a u ne i slu jb e divine, apelează la preot : «Roagă-te pentru mine, p ărin te », iar preo tul îl întăreşte, chem înd s p rijin u l Domnului. : «Să îndrepteze D o m n u l paşii tăi spre tot luc ru l bun». D ia ­ conul, cerînd d in no u să nu fie u ita t de preot în ru g ăc iu n ile sale («Pomeneşte-mă, părinte !»), acesta îi. răspunde : «Să te pom enească D o m ­ nul D um nezeu întru îm p ă ră ţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii, vecilor». R ăsp u n zîn d «am in », d ia c o n u l se în c h in ă şi ieşind din altar, prin uşa de m iazăn oapte, merge în m i j l o c u l bisericii şi stînd cu faţa spre răsărit, se în c h in ă de trei ori, zic în d : «D oam ne, buzele mele vei deschide şi gura m ea va vesti lau da Ta».

— 148 — 2. C le ricii în d re p tăţiţi la savirşirea o fic iu lu i Se înţelege deci că o ficiu l Liturghiei n u poate fi în d e p lin it de m ireni ori de s lu jito rii bisericeşti inferiori şi n ic i chiar de diacon s in ­ gur, ci n u m a i de preotul şi arhiereul canonic,) a dică h iro to n iţi du p ă rîn d u ia la B isericii O rtodoxe şi anum e rîn d u iţi la bisericile d in p a ro h iile şi ep a rh iile respective, p otriv it sfintelor canoane.^D e asem enea, nu pot săvîrşi Sfînta Liturghie clericii care se află sub im pe dim e nte sau p e ­ depse canonice, ca de exem plu : suspendare pe term en determ inat, de­ punere d in treaptă şi caterisire 3i’3. O fic iu l ei n u este lăsat, pe de altă parte, La libera inspiraţie -a litu rg h isito ru lu i, ci trebuie în d e p lin it c o n­ form fo rm u lare lo r aprobate şi recunoscute o ficial în Biserica O rtodox ă. 3. Locul pentru oficiul L iturghiei ; A n tim in s u l D at fiin d caracterul de în a ltă sfinţenie ai m iste ru lu i (S fintelor T a i­ ne) ce se săvîrşeşte în Liturghie, precum şi n o ta de solem nitate dem nă în care se desfăşoară acţiunea ei, s-a stabilit regula ca L itu rg h ia să nu fie o fic ia tă p rin case, cum se în g ădu ie la nev oie pentru u n e le d in cele­ lalte Sfinte T aine, ci n u m ai într-un locaş sfînt, destinat anum e acestui scop. «Precum Scriptura nu îngădu ie , zice S fîn tu l V asile cel Mare,- să se adu că în sanctuar nici un vas din uzul com un, tot aşa nu se cuv ine să fie celebrate cele sfinte într-o casă o b işn u ită. în S criptura V eche, aceasta este categoric interzis, dar chiar în cea N o u ă (M a te i X II, 6 ; I Cor. X I, 22, 23) sîntem in stru iţi că, precum n ic i în biserică n u trebuie să a ib ă loc o c in ă obişnuită, tot aşa C in a D o m n u lu i să nu se fa c ă într-o casă obişnu ită...» 3!)4. P entru oficierea Sfintei L iturghii este necesară a d ic ă o biserică sau u n paraclis, care, în p rim ul rînd, se cere să fie sfinţite d u p ă rînduială de către arhiereu ori de delegatul său special, sau să aibă «cel p u ţin antim ins, fără de care nici într-un chip nu poate să se a d u că Jertfa cea fără de sînge» 38r\ Excepţie se face n u m a i pe c îm p u rile de lu p tă în v re ­ me de răzb oi, cînd nu este la in d e m in ă o bise rică şi dacă p re o tu lu i i s-a dat în acest scop un sfînt antim ins. în al doile a rînd, lo c aşu l bise­ ricesc nu trebuie să fie în ruină, m ai ales te n c u ie lile interioare, ceea ce ar putea face să se presupună că au aju ns să sufere stric ăc iu n i şi locurile care au fost unse cu S fîntu l M ir la sfinţirea b is e r ic ii3ao. De a se ­ menea, c urăţia sfîn tu lu i locaş să nu fi suferit p ro fa n ă ri p rin vărsare de sînge p ro v o c a tă de arm e ori de altfel de lo v itu ri, p rin ori ce fel de n e ­ curăţenii, p rin în m o rm întarea în biserică a u ne i persoane pedepsită cu 393. C an o a n e le 28 A postolic şi 4 al Sin. de la A n tio h ia exclud d in co m u nitate pc clc ricii care, fiind caterisiţi iegal, ar oficia S finta L itu rg h ie sau alte ierurg ii bisericeşti. , 394. R c g u la e b re v p s . traci., Interrog. 310, P. G., X X X I (II), 1303, la F erdinand Probst, L iturg ie des vicftten Jahrhu n d e rts und deren Reform , p. 126. 395. M ă rtu ris ire a O rtodo x ă, partea I, Răspuns la între b are a C V II. 396. Cf. Dr, V asile M U rctano vici şi Dr. T. T arnavschi, op. cit,, p. 459. V ezi mai ales M itro p o litu l Iacov, Sinopsis sau adunare de m u ltă În v ăţătu ră, 1756, p. 13, 14.

— 149 — afurisire, a u n u i eretic ori p ă g în sau, p r in b a tjocorirea de către p a g in i, eretici sau schism atici. în toate aceste cazuri, sfîn tu l locaş nu m ai poate fi între b u in ţa t pentru o ficiu l L itu rg h ie i pînă. ce nu au fost înlătu ra te situ aţiile am in tite şi curăţia a fost re sta b ilită p rin cuv e n ita b in e c u v în ­ tare arhierească 397. De asemenea, dacă a n tim in s u l va fi ru p t, u zat sau aşa de înnegrit în cît să nu se m ai d istin gă clar lite rele şi celelalte fig u ri im prim ate pe el, nu se cuvine a s lu ji Sfintele T aine pe el, ci să se schim be cu altu l nou, dat de episcopul lo c ulu i. Folosirea a n tim in selor de h îrtie nu este în g ă d u ită 3ΰ3. A n tim in s u l este o b u c ată p ă tra tă de p în z ă de in sau de mătase, cu latu rile cam de 0,60 m care p o a rtă im p rim a tă pe u na d in fete scena punerii D o m n u lu i în m o rm înt, iar pe m a rg in i im a g in i ale unora din am ănu ntele în le g ătură cu R ăstig n ire a. El se tine pe sfînta m asă în to c ­ m it după o a n u m ită re gulă şi în v e lit cu iii ton (εϊλητόν, înv elitoare, de la elXeoj = învelesc). A n tim in s u l se desface în tim p u l S fintei L iturghii, în vederea dep u nerii pe el a sfin te lo r daruri, întocm indu-se d in nou la finele slujbei. întrebu inţa re a a n tim in s u lu i îşi rid ic ă originea la epoca de perse­ cutare a creştinism ului, cînd cre d in c io şii duceau cu ei mese potrivite de lem n, m etal ori din alte m a te ria le p e ntru săvîrşirea Sfintei E u h a ­ ristii, în locuri ferite de supravegherea au to rităţilo r. S-a găsit însă că este m ai practică folosirea u n e i astfel de p în z e tu ri sfinţite, care, la v re ­ me de strîm torare, se putea strînge în grabă, înfăşurîndu-se în ea sfin­ tele daruri. D eci de la această în tre b u in ţa re in loc de mcisă, pentru să­ vîrşirea Sfintelor Taine, îi v in e denum irea de antim ens, sau antim ins ’αντ’.α-ήνσιον s-au ’αντιμίνσιον; la tin : antim ensium ). O dată cu epoca de lib e rta te însă, L itu rg h ia a în c e p ut să se oficieze în biserici ridicate peste m o rm in te le m a rtirilo r sau, cel p u ţin, în car.e se aşezau sub sfînta m asă părticele din. m oaştele lor, ;ca o respectare a pra c ­ ticii din epoca prim ară, cînd S fînta E uharistie se săvîrşea în catacombe, pe mese aşezate Ia 'm o rm in te le acelora, mese care, de fapt, erau lespedele de peste aceste m orm inte. N u m a i pietatea g e n u in ă a p rim ilo r creştini a putut fi atît de sfînt in sp ira tă alegîncl pentru săvîrşirea p o m e nirii m orţii D o m n u lu i m o rm in tele acelora care şi-au je rtfit v ia ţa din iubirea p entru El. în n o ile c o ndiţii ale v ie ţii bisericeşti, folosirea antim inselor devenea însă de prisos, idee care a găsit teoretic expresie în părerile unora dintre teologii, c an o n iştii şi ierarh ii d in cursul ev u lu i m ediu 399. 397. Cf. Liturghier, cap. «P o v ăţu iri», pgf. 4, şi Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 459. 398. Liturghier, ibidem . 39!). A stfel, la întrebarea e p isco p ulu i C o n s ta n tin C abasila, lo an , episcopul C i­ prului (veac. al XII-lea), răspunde că într-o biserică ce nu a fost sfinţită după rîn ­ d uiala, s fîntul antim in s suplineşte ceea ce-i lipseşte d in această cauză [Sintagma A te nia n ă, V, p. 414). De asem enea, în le g ă tu ră cu chestiunea dacă an tim ’m sclc sînt necesare oricărei biserici, M a n u e l al II-lea, p a tria rh u l C o n s ta n tin o p o iu lu i (1243—

— 150 — In bisericuţele sau p araclise le d in casele particulare, care n u fuseseră sfinţite de episcopi şi la construirea cărora nu fuseseră aşezate sfinte moaşte, se înţelege însă că întrebu inţare a a n tim in selor constituie o condiţie de rigoare pentru a se putea oficia L iturghia. D u p ă părerea lui Balsam on, o b lig a tiv ita te a a ntim in se lo r a fost in tro d usă în le g ă tu ră sau cu privire la aceste paraclise. A ntim in sele, p u rtîn d în căp tuşeala lor p ă r ­ ticele de sfinte m oaşte şi fiin d sfinţite cu u n cerem onial la fel cu cel pentru sfîn ta m asă 400, în lo c u ia u astfel actul sfinţirii acelor bisericuţe sau paraclise 4,u. C um însă ic o n o c la ştii introduseseră o b ic e iu l n u n u m a i de a consacra biserici fără a aşeza sfinte m oaşte sub sfînta masa, ci încă de a le aru nc a d in bise ric ile în care fuseseră puse, s-a stab ilit de atunci regula de a avea antim inse- chiar la bisericile sfinţite d u p ă rînd u ia lă de către episcopi, cu punere de sfinte m oaşte sub prestol, ca o m ăsură îm p o triv a oricărei p o s ib ilită ţi de a se aduce Jertfa euharistica ne mese care n u aveau sfintele moaşte 402. în acest chip, aflarea sfîntului a ntim in s pe sfîn ta m asă constituie un docum ent că există aprobarea episcopului ca în biserica respectivă să se oficieze Jertfa litu rg ic ă. De aceea, pe a n tim in s u l fiecărei biserici este înscris num ele h ra m u lu i şi. al lo c a lităţii bis e ric ii căreia îi este destinat, precum şi sem nătu ra ep is­ copului care l-a dat. în consecinţă, ridicarea a n tim in s u lu i de la o b ise ­ rică înse a m n ă încetarea d re p tu lu i de -a se m ai face L itu rgh ia într-însa, deşi se găsesc sfinte m oaşte în prestolul ei. D up ă Is id o r P e lu z io tu l (-J- 636), ilito n u l am inteşte n ă fra m a cu care a fost în făşu ra t capul M în tuito rulu i., cînd a fost pus în. m o rm în t şi pe care, după înviere, .A postolii au văzut-o « în v ă lu ită într-un loc deose­ bit» (lo a n X X , 7), iar a n tim in s u l sim bolizează g iu lg iu l cu care a fost acoperit tot a tu n c i trup u l D o m n u lu i403. în tru c ît însă în tre b u in ţa re a a n ­ tim in s u lu i este aceeaşi ca şi a sfintei mese, s-ar putea spune că el în ­ chipuie m ai deg ra b ă m o rm în tu l M în tu ito r u lu i 404, m ai cu seam ă în a n u ­ mite m om ente ale o fic iu lu i. 12551, zice că « a n tim in se le nu trebuie p u s e pe fiecare r.fîntă masă, ci n u m ai pe acelea despre care nu se .ştie dacă au fost. r.fintlte sau nu, deoarece an tim in se le în lo ­ cuiesc sfintele m ese sfinţite şi ele n u sînt necesare acolo und e se ştie că există mese sfintite» [Sintagm a A te n ia n ă , V, p. 116]. Aceeaşi teză este sustinu tă şi de M atei V lăstare, cîn d afirm ă că «an tim in se le se pun propriu-7i.s pe acele mese care nu au fost consacrate p rin actul sfinţirii,, (S intanm a A te niană, V I, p. 31). V ezi la N ic o dim M ilaş, C o m e n ta riu la ca n o n u l 31 al S in o d u lu i Trvdan, op. cit., tom. I, part. II, p. 396. 4 0 0 . Sim io n , a rh ie p isc o p u l T esalo nicului, Despre tlrnosi/ea sfintei biserici, cap. 127 : «...şi toate se fac d e p lin la an lim inse ca şi la dum ne7eia?ca ipasă, pentru că şi fiecare din an tim in se este sfm tă m asă». 401. S in ta g m a A te n ia n ă , II, p. -372, la N icodim M ilas, op, cit., p. 335. 402. Val.sam on, C o m e n tariu la can. 7 al Sinod. V II Ecum enic ; S in tag m a A te ­ niană, II, p. 532, la N ic o d im M ila ş , op. cit., р. ЗП6. 403. Episl o la r u m , lib. 1, enist. 123. Dorotheo C om iţi, P. G„ L X X V 1 I, 2R4— 265. La Dr. V asile M itr o fa n o v id şi D i. T. T arnavschi, op. cit., p. 200, n. 5 şi p. 225, n. 4. 404. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, C o m entariu liturgic, P. G., X C V III, 420 С ; cf. şi Dr. V asile M i trofanovici şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 501.

/ .i — 151 — 4. Zilele şi orele pentru o fic iu l Liturghiei L iturghia se poate săv irşi în oricare clin zilele săp tăm în ii, cu excep­ ţia zilei de v in e ri d in săp tăm în a S fintelor Patim i, cînd nu se oficiază nici u n fel de Liturghiei D u p ă o p ractică stab ilită în unele locuri, nu se. obişnuieşte, de asemenea, să se facă Liturgh ie nici în zilele de m iercuri şi vineri d in săp tăm în a brînzei, şi n ici lu n i şi m arţi în p rim a săp tăm înă a Postului mare, L itu rg h ia D arurilo r m ai îna in te sfinţite ‘m . Cele trei form ulare ale Liturgh iei d in u z u l Bisericii O rtodoxe sînt program ate astfel în cursul a n u lu i : L itu rgh ia S fîn tu lu i V a sile cel M are se oficiază de zece ori şi a n u ­ me : în ziu a de în tîi ianu arie, cînd se serbează şi am intirea autoru lui ei ; în prim ele cinci d u m in ic i ale postului Păresim ilor, în Jo ia şi Sîmbăta din u ltim a s ăp tăm în ă a acestui d in u rm ă Post, precum şi în a ju ­ n u rile sărb ăto rilo r N a şte rii şi B otezului D o m n u lu ii0B. — Litu rgh ia D arurilo r m a i în a in te sfinţite — deşi can onu l 52 al S in o d u lu i T rulan autorizează săvîrşirea ei «în toate zilele Patruzecim ii, afară de sîm bete şi d u m in ic i şi de sfînta zi a B u năv estirii» — totuşi ea se practică n u m a i în m iercurile şi v in e rile acestui d in u rm ă post, pre­ cum şi în primfele trei zile din u ltim a s ă p tă m în ă a p o stulu i Patruzecim ii, dacă în n ici u na din aceste zile n u se în tîm p lă sărbătoarea B unăv estirii şi afară de V inerea S finte lo r Patim i, care este zi aliturgică. — · în toate celelalte zile din cursul a n u lu i, care n u sînt destinate Liturgh iei S fîn tu lu i V a sile cel M are ori celei a D arurilor m ai înainte sfinţite, se oficiază L iturghia de sub num ele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, care poate fi astfel considerată ca L itu rgh ia n o rm a lă sau u zu a lă a Bise­ ricii O rtodox e 407. In prim ele zile ale istoriei Bisericii, Sfînta Euharistie se săvîrşea ziln ic în com unitatea ieru s alim ite a n ă (Fapte II, 46) ; totuşi, încă de atunci, se constată că zi litu rg ic ă p rin excelenţă a fost considerată d u ­ m inica 40s, N u m ă ru l zile lo r litu rg ice din cursul să p tă m în ii a început să 405. Sim ion, arhiepiscopul T esalonieului, R ă s p u n s u ri la între b ările u nui arhie ­ reu, întreb. 56. V ezi şi Triod, e diţia B ucuroşii, 1946, p, 74, col. 2 ; cf. şi Dr. Vasile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op, cit., p. 457, n. 4. 406. D acă însă aceste d o uă a ju n u ri se în tîm p lă să fie s îm b ăia sau dum inica, în loc de a se oficia în zilele de a ju n L iturghia S fîn tu lu i V asile cel M are, ea se săvîrşeşte d u m in ic ă şi respectiv lu ni, în care cade u na din cele d o uă sărbători ale N aşterii sau B otezului D o m n u lu i, iar nu în ceie două aju n u ri cînd se sjvirşeşte L iturghia S fîn tu lu i lo an G u ră de A u r (Cf. T ip icul bisericesc..., Cernica, 1925 şi alte ediţii, precum şi L iturg hicrul, Bucureşti, 1956, p. 170 şi ediţia 1967, p. 173). 407. În c e p în d din an ul 1886, în Biserica din insula Zanthe. s-a introdus obiceiul săvîrşirii L itu rg h ie i S fîn tu lu i A po sto l îaco b o data pe an şi fuiume la data de 23 octom brie, cînd se prăznuieşte am intirea acestui S Гînt A postol. Practica ao 'a ^in a fost adoptata şi de Biserica d in Ierusalim în anul 1900, iar după acocn şi de Biserica O rto d o x ă din insula C ipru precum şi de Biserica din Grecia. Cf. Severianus Saiavill^, Eusebii R ennudot di'iertatio ine d ita dc litu rg iis orien lalib u s, ed. II, P.oma (F.phemerides HiLirc/icae), 1933, p. 34. 408. F ap le X X , 7 ş.a.; I Cor. X V I, 2 ; E p h io la lu i Bnrnnba, X V , 9 ; D idahia celor doisprezece A postoli, X /V , 7 ; A p o lo g ia In tli a Sf. iustin M a rtiru l şi Filozoful, 67, 7.

— 152 — sporească încă din veacul al III-lea, a ju n g în d la patru : m iercuri, v in e ri, sîm bătă şi d u m in ic ă 409, precum şi sărbătorile fixe în a m in tire a m a rtirilo r. în practica actuală, preo ţii de la bisericile paroh iale sînt d ato ri a sluji Sfînta L itu rgh ie în fiecare d u m in ic ă şi sărbătoare mare, precum şi în fiecare sîm bătă, după cum se prescrie în L iiurghier (cap. «P o v ăţu iri», pgf, 10). Precum s-a m e nţio n at m ai înainte, Liturghia nu se oficiaz;ă d u p ă Utrenia de la priveghere, ci n u m a i după cea din cursul d im in e ţii. în ceea ce priveşte ora sau vrem ea d in zi pentru oficiul Litu rgh iei, ea a fost flu c tu a b ilă în epoca persecuţiilor, noaptea sau ziua, d u p ă lo c u ri şi îm prejurări. în tot cazul, precum se poate deduce din Epistola, lu i P iin iu cel Tină г către îm p ă ra tu l Traian (X, 97), precum şi d in A p o lo g ia în tîi a S fîntului Iu stin M a rtiru l şi F ilo zo fu l (L X V II, 7), se poate spune că se stabilise destul de tim p u riu ca S fînta Liturghie să fie celebrată în zo rii zilei sau chiar în d im ineaţa zile i de d u m in ică. O dată cu libertatea B ise­ ricii însă, oficierea L itu rg h iei în dim ineaţa d u m in ic ii apare ca, o p ra c ­ tică g e n e r a lă 410, iar din scrierile v e ac u lu i al V-lea rezultă că ea în c e ­ pea la ora a treia (adică ora 9 a.m., în orarul modern) 4U. în v e a c u l al XlV-lea, M a te i V lastare consideră in dicată această oră p rin însuşi s im ­ bolism ul n u m ă r u lu i şi anum e că «ora care poartă num ele T re im ii d u m ­ nezeieşti se cuvine să fi.e sfinţită prin săvîrşirea lu c rării sfinte spre slava lu i D um n ezeu cel în trei persoane» ltl2. Litu rgh ia în tim p u l n o p ţii şi anum e în a doua parte a ei ră m în e o excepţie, m ă r g in ită la cîteva sărb ători şi practici locale, precum re z u l­ tă din lăm uririle, date de p a tria rh u l c o nstantinop olitan Paisie I (veacul al XVII-îea), în E pistola către Biserica M oscovei. «în p riv in ţa în tre ­ bării despre tim p u l Liturghiei, ex plica el, spunem că faceţi b in e că o începeţi de la ceasul al treilea, precum este datoria. în să aceasta nu este fix ată aşa ca şi cum nu am avea voie a celebra Sfînta L itu rg h ie decît n u m a i la ceasul al treilea. Căci şi în ziua cea mare şi sfîntă a Paştilor şi în zilele N a şte rii lu i H ristos şi a A ră tă rii D o m n u lu i se face Liturghie fiin d în c ă noapte ; şi în Jo ia şi în Sîm băta cea m are am a p u ­ cat a litu rg h is i către seară, d in cauza oare căror m isterii ale acestor zile, despre care n u vom v o rb i a i c i ; şi nu p u ţin e m în ă s tiri fac Sfînta Liturghie la o oră deosebită. Pentru aceea, vor fi tim p u ri cind, pentru o anum ită p ric in ă im po rtan tă, va trebui a litu rg h isi şi în a in te de ceasul 409. Sf. V asile cel M are E pistola X.CIII către Patricia Caesaria, P. G., X X X I I, 484 В ; Fer. A u g u stin , Epistola LTV, 2, P. L., X X X V I, 200; S ilviae ve l potius Actiicriac pe re grin atio aci loca s a n d a ... (ed. W . Haereus, H eidelberg, <1929 ; X X V II, 6, p. 35); Crin. 49 al Sin. din Laodiceea, C o nstituţiile A postolice, cart. .II, 59; cart. V, 15, 20 ; cart. V II, 23 ; cart. V III, 23 ; E p iin iiiu , Expunerea credinţei, cap. 24, P. G., XLII. 410. Ca, de exem plu, la Ierusalim , în veacul al IV-lea. Vezi Si Ivi ae vel potius Aelhertae pe re grinatio ad loca s a n d a , X X V , 1, în op. cit., p. 31. 411. D u p ă m ă rtu riile lui S idon A p o llin a ire , G rigorie de Tours şi Sf. G rig o rie cel Mare. V ezi la A . M olie n, op. cil., vol. I, p. 2!î. 412. Cf. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 453.

— 153 al treilea, precum o b işn u im şi no i în bisericile noastre, căci b in e c u v în ­ tarea S fîn tu lu i D u h n u este d e term ina tă de t im p » 413. P o v ăţu irile din Liturghier dau in d ic a ţii în acelaşi sens şi în plus cu cîteva preciziuni. «Vrem ea slu jb e i», citim aci, «du p ă o b ic e iu l cel v echi al Bisericii, este ceasul al treilea d in zi, iar, de v a fi trebu inţă, se poate săvîrşi Sfînta Liturghie ori m ai tîrziu, ori m a i de d im in e a ţă, însă nu m a i în a in te de a se lu m in a de ziu ă, n ici d u p ă masă... A batere de la aceasta face Biserica în zilele în care se cade a se slu ji d u p ă am iază, dar m ai ales cînd L itu r­ ghia se săvîrşeşte îm p re u n ă cu V ecernia, a dică în Postul mare, cînd se face L itu rg h ia D aru rilo r m a i în a in te sfinţite, apoi în S îm băta cea m are414, 111 a ju n u l N aşterii D o m n u lu i, al d u m ne ze ieştii A ră tă ri şi în ziu a Cincizecim i» (L itu rgh ieru i, cap. « P o v ă ţ u im , pgf. 3). T otodată trebuie să a dău g ăm şi cazul c'îhd L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r se c o m b ină cu V ecernia la sărbătoarea B u n ăv e stirii, în toate acele zile în care se face slu jb a ceasurilor P ăresim ilor 415. L uînd ca punct de orientare p rin c ip iu l stab ilit de tradiţie în regulile de m ai sus, ora exactă pentru oficierea S fintei Liturghii, este determ i­ nată în diferitele Biserici O rtodox e n a ţio n a le p rin d ispo ziţiile autorităţii bisericeşti, în raport şi cu c o n d iţiile legate de punctele geografice, p re ­ cum şi de fe lul de organizare a v ie ţii locale. F ără în d o ia lă , ora sau v re ­ mea din zi pentru o ficiu l S fintei L itu rg h ii trebuie respectată constant şi consecvent îndeosebi în c o m u n ităţile p a roh iale, aceasta fiin d în in te ­ resul o rie n tării credincioşilor în le g ă tu ră cu p articip area lor la se rv i­ ciul divin. 5. O sin g u ră Liturghie într-o zi pe aceeaşi sfînta. m asă Este necesar să a d ău g ăm însă că p reo tu l nu poate săv îrşi L itu rgh ia decît o sin g u ră dată în. aceeaşi zi. B inaţia, adică oficierea L itu rg h ie i a doua oară într-o zi, la u n u l şi acelaşi je rtfelnic, reprezintă o practică specifică B isericii R om ano-C atolice, în care se găsea g e n eralizată încă din prim a parte a e v u lu i m e diu 41C. Regula adm isă în Biserica O rto d o x ă a R ă să ritu lu i, de a se săvîrşi intr-unui şi acelaşi sfînt locaş n u m a i o L itu rgh ie pe zi, se inspiră din 413. A rh ie p is co p u l V e n ia m in al A rz a m a su lu i şi N ijn in o v g o ro d u lu i, N o v aia Serija li (Tabla no u ă), 1870, p. 151, la Dr. V asile M ilro fa n o v ic i 5i Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 458. 414. E lo cu l sa adăugam şi Jo ia cea mare. R e g u lile de lipic prevăd începerea serviciului la ceasul al o ptulea {ora 2 p..m.) în Jo ia M a re clin s ăp tăm în a Sfintelor Patimi, iar în S îm b ă ta din a ju n u l Paştilor, la ceasul al zecelea (ora 4 p.m.), punindu-se în «purtarea de g rijă a ccle siarh u lui, ca atunci cînd se va sfîrşi Liturghia să fie ceasul al d o ile a din noapte» (ora 8 p. m.). Vezi T ip icul cel M a re (T ipicon d a p r e ce! elino-slovencsc, T ipografia Sf. M itro p o lii d in Iaşi, 1810, p. 5G9). Ci. si inslru ctiile de la finele Lilurghicruîui, .in titu la te P o v ăţu iri, cap. III. 415. V ezi la finele T rio d u lu i : T ipic d in ca p ito ie lc lu i M arco, lit. T. 4! 6. D eja p atriarh ul Fotie im p u ta la tin ilo r că preoţii lor fac L ilurg h ie do l n ’i ori şi de patru ori in aceeaşi biserică şi ch iar in orice loc...», în o pusculul atribuit lui Fotie, în d re p ta t îm p o triv a «franc ilo r şi a ce lo rla lţi la t in i». V ezi J. l-fergenroellier, M o n u m e n la gracca ad P holium , R a tisbonnae, 1869. p. 1.1— 12.

— 154 — ideea u n ic ită ţii Je rtfe i M în tu ito r u lu i pe G olg ota. Precum dem onstra Potie, «dreapta ju d e c a tă şi cunoaşterea exactă a lu c ru rilo r p erm it ca preotul să aducă o sin g u ră dată pe zi Je rtfa cea fără de sînge, iar n u de mai m ulte ori. Căci dacă nu este în g ă d u it să se săvîrşească a doua Jertfă pe un singur altar, cu atît m ai m u lt nu este slobod ca p reo tu l să slujească de dou ă ori într-o zi, fiin d c ă şl H ristos, A rh ie re u l cel a d e v ă ­ rat şi D um nezeu, s-a je rtfit nu de m ai m u lte ori într-o zi, ci o sin gu ră dată. Prin urm are, cei care liturghiseşte de m ai m ulte ori într-o zi lasă să se înţeleagă că H ristos s-a răstig n it tot de atîtea ori şi cade de la credinţa cea dreaptă a celor cu adev ărat creştini, precum şi toţi aceia care stau in c o m u n iu n e cu el. C ăc i un astfel de om nu crede în C el care s-a răstignit o singură dată într-o zi pentru m în tu ire a oam enilor, ci în altcineva care a p ă tim it de m a i m u lte ori, ba chiar de n e n u m ăra te ori şi nu a p u tu t îm p lin i icon om ia p a tim ii. Ştim deci că preo tul şi cele ce se ierurghisesc de el sînt înto cm ite lim p e d e după ch ip ul C e lu i ce a pătim it pentru noi. Se cuvine, aşadar, a se p ă z i cu exactitate în su şirile caracteristice ale c h ip u lu i a d e v ăru lu i, dacă e să desem năm natura adev ăru lu i» 'm . Pe aceeaşi lin ie şi pentru aceleaşi tem eiu ri această p ra c tic ă s-a aplicat necurm at în Biserica O rto d o x ă, precum su b lin ia de asemenea, în veacul аГ/-У1Г-1оа M itro fa n K rito pulos : «N oi nu s lu jim S fînta L itu r­ ghie de mai m ulte ori pe zi în aceeaşi b iserică şi nici n u avem m a i m u lte sfinte mese în aceeaşi biserică, ci cîte una sin gu ră de fiecare, d in p ia tră de m arm ură. C ăci şi H ristos u n u l este p iatra cea ad e v ăra tă d in capul u n g h iu lu i. Iar pentru că nu s-a răstig n it de m ai m ulte ori în lum e, ci o dată în toată v eşnicia cea de la în c e p u t p în ă la sfîrşit, faţă de care fie­ care zi este ca o icoană a veşniciei, iar fiecare biserică o ic o a n ă a lu m ii, tot iaşa şi n o i slu jim C in a D o m n u lu i n u de m a i m u lte ori pe zi, ci o singură dată pe fiecare zi, în fiecare biserică... O dată pe zi facem aceasta şi nu mai m ult» 'm . D ocum e ntaţiile acestor doi teologi sînt astfel rezum ate în c a p ito ­ lul «P ov ăţuiri» din Liturgh ier : «...Se c u v in e p re o tu lu i să ştie că n u m a i o Liturghie într-o zi, la o sfîntă m asă, este dator a săv îrşi ; c ă această unim e a Sfintei Jertfe înseam n ă n u m a i o m oarte a lui Hristos, care moarte odată a luat-o p e ntru n o i şi n u m a i o P atim ă a Lui, pe care odată a răbdat-o pentru noi» 413.

417. La J. H ergcnroether, o /j . cit., p. 68. ■ lift. Mitrofan. K ritopulos, 'Ομολογία τής ■iva-roλικής εκκλησίας τής καθολικής χαΐ Io n M ihătcescu, Θ υσα υρ λ ς τής ’Ο ρ θ ο δ ο ξία ς . D ie B a lie im ln is s c unci die wichtcgslen G laub e nszcu q nissc rier g n e chisch-o rientalischen Kirche, Leipzig, 1904, p. 226. 419. A se vuclea mai pe larg s tu d iu l nostru Binafta Liturghiei, în «S tu dii T e o ­ logice», II (1950], nr. 3— 6, p. 125— 136.

άποατολθ'.7)ζ, la

f

/ ί ! L IT U R G H IA C A T E H U M E N I L O R / * у I. Scurte consideraţii p r e lim in a r e / — II. O fic iu l din prim a parte a Liturghiei cateh u m enilo r. — III. «V h o d u l m ic » sau «Intrarea m ic ă » şi m o m entele u rm ătoare din L iturghia cate­ h u m e n ilo r

I SCURTE C O N S ID E R A Ţ II P R E L IM IN A R E

Prima parte a Liturgh iei propriu-zise sau, dacă se ia în considerare şi serviciul pregătitor al P roscom idie i, se poate spune a doua parte a Liturghiei în general, p o a rtă nu m e le de Liturghia catehum enilor. în lin iile fu ndam entale ale p la n u lu i ei, Liturghia catehum enilor îşi urcă originea la veaim L,apostqlic, găsindu-se într-o v ă d ită analocţie de structură cu serviciul d iv in al sin ag o g ii. D ocum entele nu ne procură rîn d u ia la din prim ele trei v e ac u ri a acestei părţi din Liturghie. D in m e n­ ţiu n ile făcute însă in cid e n tal în diferite scrieri 420, se poate vedea că în rînd u ia la ei intrau citiri din S fînta Scriptură şi predica, cîntări si rugăciuni. Se pare că la început acest serviciu d m n avea o existentă a u to ­ nom ă. săvîrşîndu-se adică in d e p e nd e nt de Sfînta Euharistie. A tu nci însă cînd avea loc L itu rg h ia e u h aristic ă, cum era de pildă dum inica, ea era precedată de L itu rg h ia .c a te h u m e n ilo r, care se unea cu cea dint î i j l 1-· putea chiar spune ca, foarte de tim puriu, acest serviciu div in neliturgic în sens strict a d e v e n it în chip inseparabil partea premernătoare a L itu rgh iei euhgristice. în v e acu l al П -lea, o astfel de stare de faot se găsea definitiv |eali.zată 422. T otuşi, în tradiţia veacului alJV - le a , distincţia sau mai binef-zis separaţia în tre jre le do u ă păfţi"ale''L iturghiei — a catehurnenLIor_şi îa cre d in c io şilo r — n u era înc ă o idee com nlet p e rim a tă,' ce1 p u ţin în . practica_ierusalim -iteană. Astfel, în însem nările p e re q rin e i A etberia se face m e nţiu ne că L iturghia catehum enilor avea loc în b :seriea G olgotei, rid ic a tă ne lo c u l răstig n irii D om nului, iar L itu r­ ghia euharistică se săvîrşea în biserica în v ie rii, în ă lţa tă pe lon.il S fîn ­ tu lu i m o r m în t4-3. Ju d e c in d d u p ă u n scurt pasaj al uneia din cuvântă­ rile F ericitu lui A ug ustin 42i, s-ar putea spune că situaţia nu era alta nici 420. I Tes. V, 27 ; Colos. III, 16 şi IV , 16; Fapte X III, 15; I Cor. X IV , 26; Efes. V, 19; D id ah ia color 12 A po sto li, IX , 2, 3 ; X , 2, 5; Sf. Iu stin M a rtiru l şi Filovnful, A po lo g ia în lli, 67.· Clem ent A le x a n d rin u l, Strom ata, V I, 14 (P. G., IV , 337); O n q e n , O m ilia 1 la Facere, P. G., X II, 160; vezi şi col. 1012); Sf. C iprian, De mornVlate, I ; T ertulian, De praescript, haeretic., 40, 41; cf. A po lo g e ticu m , 39 (P. L., I, «ICO) o Ic. 421. Cf. Doni Fernand C abrol, Les n rigincs Hturcjiques..., p. 132, 334, 33"i, 333 şi Le livre dc la priere an tiq ue , Tnurs, V I -е r'd., 1920, -p. 83. 422. Cf. Sf. Iustin M a rtiru l şi F ilo zo fu l, A p o lo q ia 1, cap. 67. 423. Silvine vel pntius A e th e riae p e re g rin a lio ad loca sancta..., op -.:i rtl. cil., cap. X V . Cf. şi L. A. M o lie n, La priere cle l'Hqlise, Γ, Paris, 1024,’ p. 23, n. 5. 434. «A ceastă c u v în laro este d o aju ns, zilele sînt scurte si trebuit» într-o biserică m Ώi maro», Serm o C C C X X .V , P. L., 1, 1440; «D iclio nnairn i!','\■■fi'-1■ 1 )г·■ <■ chrcHionne ct do Liturgic», I, col. 633 şi L. A. M ol ten op. c it.; A. Hfirn.ir!·: (Ui'!.< r den U rsprung des Lectorats, T. U. II, V, p. 57—-100), pornind do In C fnslfi'.iiva г.:

— 156 — în Biserica A fr ic ii de N ord, Jertfa litu rg ic ă făcîndu-se în a ltă biserică

de cît aceea în care avusese loc L iturghia catehum enilor. N u m ir e a de L itu rgh ia c a te h u m e n ilo r i s-a dat d a to r ită fa p tu lu i că la această parte a serv ic iu lu i d iv in puteau să asiste şi catehum eniL adică cei ce se preg ăteau în vederea p rim irii b o te zu lui. A ceastă prim a parte a L itu rg h ie i avea deci ca scop edificarea c o m u n ită ţii, a dică dez­ voltarea credinţei şi a sp iritu a lită ţii creştine, p rin in stru irea în a d e v ă ­ rurile evanghelice. Caracterul didactic pred om in an t al elem entelor ce o com puneau corespundea, de altfel, cît se p oate de p o triv it scopului de pregătire a celor ce aveau să fie in iţia ţi m ai tîrz'iu în T ainele Bisericii. C ategoriile de penitenţi şi ene rgum enii care, în urm a u n o r ru g ă c iu n i spe­ ciale, erau concediaţi la sfîrşit în rînd cu cateh um enii, îm p ărtăşe a u n u ­ mai sub raportul m oral şi vrem e ln ic starea catehum enilo r. înto cm ire a rm d u ie lii acestui serviciu îi avusese însă în vedere îndeosebi pe cei care se p reg ăteau pentru botez. De aceea, nu m irea respectivei p ărţi a L iturghiei nu se referă decît la ei.

P riv ită în structura ei actuală, Liturghia c ateh u m enilo r constă din urm ătoarele m om ente p rin cip ale : a) Partea de la început (Ιναρξις), care începe cu b in e c u v în ta re a p re o ­ tului şi ţine p în ă la intrarea cea m ică ; b) Intrarea cu E vanghelia, n u m ită şi v h o d u l cel m ic sau intrarea cea m ică, ori prim a intrare (ή είσοδος τοΰ Ευαγγελίου, ή μαρά είσοδος, ή ι-φοη'η είσοδος); c) Im n u l trisagh io n (ό τρισάγιοζ — subînţeles ύμνος — sau το τρισάγιον)’. d) Lecturile (τά ’αναγνώσματα, αί. ’αναγνώσεις); e) R u g ă c iu n ile d u p ă E vangh elie şi sfîrşitul L itu rg h ie i c ate h u ­ m enilor. II O F IC IU L D IN P R IM A PARTE A LIT U RG H IEI C A T E H U M E N IL O R 7, F orm ula de

bin e cu vintare . —

2. Ectenia mare. —

3. A n tilo an e ie .

—

4. S im b o lism u l o iic iu lu i de la în c e p u tu l L itu rg h ie i

1. Form ula de b in ec uv inta re In raport cu im ag inea ei p rim ară d in C o n stitu ţiile A p o sto lic e (car­ tea II, 57 şi cartea V III, 5— 9), L itu rgh ia cateh u m enilo r p o a rtă în forma ei de astăzi urm ele unor a d a p tări şi sistem atizări care se resim t cu deo­ sebire în partea ei de la început. Scrierile dintre v e a c u l al IV-lea şi al VI-lea 42r> m ărturisesc u n a n im că L iturghia cateh u m enilo r se deschidea prin intrarea episcop ului îm p re u n ă cu preoţii, a dică im ediat în a in te de a începe lecturile biblice. Deci toată partea o fic iu lu i de astăzi, începînd clorul sc folosea in p rim a parte a Liturghiei de veşm intele din viata de locate zilele, conchide ca L iturg hia cate hu m e n ilo r pare sa nu fi av ut caracterul u n u i rit sacru, chiar după ce s-a u n it cu L itu rg h ia euharisticu. La Jo a nne s Hanssens, InsliLuliones liturg icac de ritibus orîe nlalib us, t. II, partea 1, p. 44. 425. Cf. lo curile din izvoarele indicate de J. Hanssens. op. cil., t. II, p. 432— 43·!.

—

157 —

de la ectenia cea m are şi p în ă la in tra re a cea m ica (v h o d u l mic) apare ca un adaos de m ai tîrziu. | In starea actuală, în c e p u tu l L itu rg h ie i c ateh u m enilo r se desfăşoară în concordanţă cu re g ulile înscrise în C o n stitu ţia p a tria rh u lu i Pilotei. D ia lo g u l litu rg ic descris m a i în a in te , în care dia c o n u l atrage aten­ ţia p re o tu lu i că a sosit m o m e n tu l să în c e a p ă slujba, are. un caracter intim , deoarece el se desfăşoară în ta in ă şi n u m a i între liturg hisitori. In chip p u b lic însă în c e p u tu l L itu rg h ie i este sem nalat solem n de diacon (cînd este), prin form ula rostită cu glas în a lt în m ijlo c u l bisericii, for­ m u lă prin care cere b in e c u v în ta re a p re o tu lu i : «B inecuvîntează p ă ­ rinte», Preotul, aflîndu-se în faţa sfintei mese, răspunde de asemenea cu glas : «B in e c u v în ta tă este îm p ă ră ţia : a T a tă lu i şi a F iu lu i şi a S fîn ­ tu lu i D uh, totdeauna, acum şi p u ru re a şi în vecii vecilor», făcînd în acelaşi tim p sem nul crucii cu sfînta E va ng h e lie , peste a ntim in s ; preo­ tul s u b lin ia z ă prin acest sem n că în L itu rg h ie se a ctu alizează în forme cerem oniale m oartea pe cruce, a d ic ă Je rtfa D o m n u lu i, p în ă ce El iarăşi va veni (I Cor. X I, 26). în lip să de d iacon, în c e p u tu l L itu rg h ie i se face direct de către preot, p rin însăşi rostirea fo rm u lei de binecuvîntare, In lim b a ju l litu rg ic faţă de D um n ezeu , ■v erbul «a binecuvînta» (εύλογεΐν) înseam nă «a slăvi», «a lă u d a » 'ш . în c e p u tu l Liturghiei este m arcat deci printr-o fo rm u lă de s lăv ire sau de la u d ă a lu i Dum nezeu. «Firea şi logica lu c ru rilo r im p u n », de altfel, precum rem arca N icolae C abasila, «slăvirea lu i D um n ezeu la în c e p u tu l Liturghiei. C ăci îndată ce ne apropiem de D um nezeu, ne dăm seam a de slava Lui cea neaprop ia ţă şi de puterea şi de m ăreţia Lui, d in care decurg u im ire a şi admiraţia şi altele asemenea faţă de El, iar aceasta este tocm ai slăvirea» 427. N egreşit, este o chestiune de c u v iin ţă şi de pietate re lig io a să ca, înainte de exprim area dorinţelor şi a cererilor noastre în ecteniile şi ru g ă c iu ­ nile ce urm ează, să om ag iem puterea şi slava lu i D um nezeu, m ă rtu ri­ sind astfel adm iraţia şi credinţa n o astră în a to tp u te rn ic ia Lui, care este v istieria tuturor b u n ă tă ţilo r, de tre b u in ţă v ie ţii noastre vrem elnice şi veşnice. Form ula de bin e c u v în ta re de la în c e p u tu l Litu rgh iei, com ună de altfel o ricărei Sfinte T aine, este u n a dintre cele trei fo rm ule de b in e ­ c u v întare pe care le în tîln im în cursul servic iilo r bisericeşti. Prin ea slăv im pe D um nezeu, nu n u m a i în u n im e a fiinţei, p o triv it concepţiei V e c h iu lu i Testament, şi nici n u m a i în treim ea persoanelor exprim ate general, ci într-o form ă cu d e zv oltare m a i pom po asă, d is tin g în d după num e persoanele Sfintei T reim i. S lă v im astfel pe D um n ezeu contem plat intr-unui din p rin cip ale le Sale atribu te sau în su şiri şi anum e în suve­ ranitatea a bso lu tă a lu i D um nezeu-T atăl, C reatorul şi deci S tăp în u l exis­ tenţei («F ăcăto ru l cerului şi al p ă m în tu lu i, al tuturor celcr ce se văd şi nu se v ăd») ; a lu i D um nezeu-Fiul, «p rin Care toate s-au făcut», în ­ tem eie torul îm p ărăţie i m esianice, al cărei în c e p u t a fost hotă rit o dată cu fă g ă d u in ţa T atălu i făcu tă p rim ilo r o am e ni în vederea m în tu irii şi a 426. A se vedea G c rha rd K ille l (în colaborare), op. c/ί., vol. 427. N ic o la e C abasila, op. cil., cap. X II, col. 392.

II, p. 751— 753.

„ \ I

—

158 —

surpării puterii lu i Satan ; a lu i D um nezeu-D uhul S fînt «de v ia ţă fă c ă ­ torul... Cel ce îm p re u n ă cu T atăl şi cu F iul este în c h in a t şi slă v it» , desăv irş ito ru l îm p ărăţie i m esianice, aşezată în lum e p rin în trup are a, lu c ra ­ rea şi Jertfa F iului trimis de Tatăl. «Deci», precum se ex prim a S fîn tu l G h e r m a n l, arhiepiscopul Constantina-ffolului, «cele ce se săvîrşesc aci fiim h m îs ta g o g ia în tru p ă rii D o m n u lu i, Treimea trebuie să strălucească şi să fie p ro p o v ă d u ită la în c e p u tu l L iturghiei. D um n ezeu este slă v it de puterile cele de sus cu în tre ită sfinţenie şi de oam e ni este binecuvîntată îm p ă ră ţia lui H ristos, Care a p răd a t ia d u l cu puterea D u m n e z e irii Sale şi pe n o i ne-a dezrobit» 4-8. La această form ă de slăvire, c re d in ­ cioşii se asociază p rin răspunsul «am in» (aşa să fie). 2. E ctenia m arc în o fic iu l ce se desfăşoară în această parte de la în c e p u tu l L itu r­ ghiei. distingem ru g ă c iu n i p ublice şi ru g ă c iu n i rostite în ta in ă de liturg h isitori, precum şi im ne in to n ate 1a. strană sau de corul credincioşilor. In rîn d u l celor clintii in tră ecteniile şi ecfonisele. A stfel, d u p ă ră s p u n ­ sul «am in », diaconul, în lo c u l unde se află, ori, în lipsa lu i, p re o tu l în altar, în a in te a sfintei mese, începe ectenia mare. Aşa precum rezultă d in însem narea e tim o lo g ică a c u v în tu lu i grec εκτενής, 6, ή (întins, prelung, stăruitor, necurm at), ectenia m are, p r i­ vită în toate form ele ei, este o ru g ăc iu ne în tin să sau p re lu n g ită şi stă­ ruitoare, fiin d stilizată sub form ă de în d em nu ri («...D o m nulu i să ne ru ­ găm », «...la D o m n u l să cerem», «Să p lin im ru g ă c iu n ile noastre...», «Să zicem toţi...» etc), în care in te n ţiile sau obiectivele ru g ă c iu n ii sînt g r u ­ pate şi enunţate succesiv în auzul credincioşilor, care p a rtic ip ă la ea prin răsp u nsu rile «D oam ne m iluieşte», «Dă, D oam ne», «Ţie, D oam ne», şi «A m in », corespunzătoare adică sensului în d e m n u rilo r respective din ectenie. In lim b a ju l litu rg ic d in Biserica O rto d o x ă R o m â n ă , term enul de «ectenie» este o denum ire generică, în tre b u in ţa tă fără distincţie pentru toate form ele acestei ru g ăc iu n i, pe care în să L itu rgh ier ui grec ie desem nează prin term eni tehnici diferiţi. T itlul de «ectenie», L itu rq hierui grec îl dă astfel 111 general tuturor c o m p o ziţiilo r de acest gen, care se deschid cu în d e m n u rile : «Să zicem toţi...», «Să p lin im ru g ă c iu ­ n ile noastre...», sau cu cererea «M iluieşte-ne pe noi, D um n ezeu le , după mare m ila Ta...» ; celelalte în să sînt desem nate cu term e nul colectiv de «cereri» şi «ru g ăc iu n i» (αιτήσεις şi δεή σεις). Fiecare în parte d in toate aceste c o m p o ziţii m e nţion ate p în ă acum apare ca o «ectenie m ică» (ή μικρά έκ τ εν ή ί), faţă de «ectenia mare» (ή μεγάλν } έκτενή ζ), sub care tre­ buie să înţelegem pe aceea care începe cu cererea «M in tu ieşte, D oam ne, poporul Tău...» (La Litie şi la Utrenie). E ctenia de la în c e p u tu l L itu r g h ie i,.c o m u nă de altfel şi în c e p u tu lu i V ecern iei şi U treniei, este d e n u m ită la no i «ectenie m a re » ; desigur, este socotită astfel nu at.ît d in cauza în tin d e rii sau lu n g im ii ei, în care s-ar găsi fo rm u late in te n ţii şi m otive de ru găciu ne m a i num eroase de­ cît în alte genuri de ectenie, cît m ai ales în com paraţie cu ceea şce în423. The or ia m istica, P. C ^ X C V I I I , 401 B.

/

— 159 — deobşte n o i n u m im «ectenia m ică» («Iară şi iară în pace D o m n u lu i să ne rugăm »), pentru că aceasta d in urm ă nu este decit -o prescurtare a celei d in tîi, d in care îm p ru m u tă în c e p u tu l şi u ltim e le două alineate. Aceste do u ă form e de eetenie sînt desem nate în Liturghierul qrec cu term enul teh nic special de συναπτή (unire, legare sau înşirare de ru g ă ­ ciuni sau în d e m n u ri Unul d u p ă altul), respectiv ή μεγάλη αυνατττή Şi μιχρα συναπτή. Pentru că prim ele în d e m n u ri din ectenia m are începe cu expresiile «în pace...» (έν εΐρήντ/), «pentru pacea de sus...», «penLru pa­ cea a toată lum ea...», ea m ai poartă uneori în Liturghierele greceşti şi num irea de ειρηνικά (slav — m iroam e), adică cele de pace sau privitoare la pace. Se m ai între b u inţe a ză de asem enea şi titlu l de διακονικά (diaconale), titlu ce convine, de altfel, ecteniilor de tot felul, întrucît ele form ează p rin excelenţă ro lu l diaconu lui. De fapt, trebuie să rem arcăm că toate cele trei genuri de ectenii m e nţion ate sub den um iri tehnice deosebite se găsesc într-o e v iden tă analo gie, în ceea ce priveşte fac­ tura lor, aşa îneît nu se greşeşte subsum îndu-le pe toate sub expresia generală de ectenii. E ctenia este una din form ele prim are ale ru g ă c iu n ii publice creş­ tine, pe care o găsim reco m andată de însu şi S fîn tu l A postol Pavel (I Tim. II, 1— 2), iar întrebuinţarea....ei şe a flă c o nfirm ată. în cele mai vechi docum ente litu rg ice 42ΰ. Ectenia m are este concepută şi întocm ită in sp iritul com u nitar şi ecleziologic, caracteristic v ie ţii creştine. Astfel, m o tivele ru g ă c iu n ii din în d e m n u rile acestei ectenii îm brăţişează toate categoriile şi treptele de credincioşi, toate situ aţiile şi trebuinţele lor de ordin sp iritu a l şi m aterial, in v o c în d şi a ju to ru l m em brilo r Bisericii trium fătoare. Prim a recom andare ce ni se face prin ea este «să facem rugăciunile noastre cu cugetul liniştit» (netulburat) : «/л pace D o m n u lu i să ne rugăm ». Pacea d e p lină a su fletulu i este o condiţie p sih o lo g ic ă şi m o ­ rală p rim o rd ia lă şi esenţială pentru apropierea" noastră de Dumnezeu p rin ru g ăc iu ne. U n suflet d iv iz a t în el însuşi sau îm p răştia t p r in 'to t ceea ce în se a m n ă tulburare, nu n u m a i în sensul m oral al acestui cuvînt, ci şi sub raport intelectual, nu se poate concentra şi nu are în d ră z ­ nea lă sau curaj în ru g ăc iu nea sa. «De n u ne va arăta v in o v a ţi inim a noastră, avem în d ră z n e a lă către D um n ezeu şi orice vom cere vom prim i de la D în su l, pentru că p ăzim p o ru ncile Lui şi facem cele plăcute în a in ­ tea Lui» (1 lo a n III, 21— 22). De aceea, ne-a p o ru n c it M în tu ito r u l : «Cînd staţi de v ă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi T atăl vostru cel d in ceruri să vă ierte greşelile voastre» (M a rc u X I, 25 ; cf. şi M atei V, 23— 24). C u alte cuvinte, pentru ru g ăc iu n e trebuie să ne găsim în stare de pace cu noi înşine, cu D um n ezeu şi cu aproapele nostru. O astfel de pace n u izvorăşte decît dintr-o co n ştiin ţă curată sau lin iş tită : pe de o. parte, adică, n e tu lb u ra tă de păcate şi deci îm p ăc ată cu D u m ­ nezeu, Iar pe de alta, d e g a ja tă în acele clipe de frăm în tări sau proocuLV II,

429. Ca, de exem plu, Sf. Iu stin M a rtiru l şi F ilo zo fu l, A p o lo g ia 'mill, cap. LXV, 1 ; 5; T ertu lian , A p o lo g e lic u m , cap. X X X I X , 2, şi X X X , 4. 430. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. cil., P. G„ -XCVIII, 401 D.

— 160 — pări in leg ătură cu diferitele aspecte ale v ie ţii de toate zilele şi, to to ­ dată, nerâscoJită de resentim ente fată de sem enii noştri. Pacea sufletească este c ondiţionată, cu alte cuvinte, şi de factori obiectivi ; de aceea, încă în prim a parte a ecteniei sîntem. în dem naţi să ne rugăm şi «pentru pacea a toată lum ea... şi pentru u nire a tuturo r» sau, mai scurt, «pentru pacea dintre n o i» 431, deoarece, într-o atm osferă de pace generală sau obştească, sufletul găseşte sp rijin şi m a i m ulte garanţii pentru pacea din el însuşi. Pacea sufletească, în trip lu l ei aspect : cu D um nezeu, cu n o i înşine şi cu aproapele, este o pace care, pe de o parte, «stă în puterea noastră... ca rod al tuturor v irtu ţilo r şi al unei în ţe le p c iu n i desăvîrşite, o pace adică pe care o putem cîştiga noi înşine» ш . D ar pacea desăv îrşită este «pacea de sus», «pacea lu i D um nezeu» (Filip. IV , 7), pacea aceea, adică, pe care ne-a adus-o, ne-a dat-o şi ne-a lăsat-o M în tu ito r u l (lo a n X IV , 27), Care, prin jertfa Sa, a surpat z id u l despărţitor al v ra jb e i (Efes. IJ, 14), im păcindu-ne cu D um nezeu. A ceastă pace este u n dar de sus, este un dar al m in tu irii, pentru care ne ru g ăm să fim făcu ţi părtaşi prin fiecarc Liturghie. în acest scop sîntem în d e m n a ţi deci să ne ru g ăm «релtru pacea de sus» şi «pentru m întuîre a sul'ietelor no astre». Urm ează apoi în d e m n u l la ru g ăc iu ne pentru locaşu l de în c h inare şi pentru cei ce in tră intr-insul însufleţiţi de credinţă, p lin i de ev lav ie şi pătrunşi de fio ru l prezenţei divine, pentru toţi adică cei care v in în biserică p u rtîn d revărsată în fiinţa lor în tre a g ă nota u n u i chip d u h o v ­ nicesc, atît în dispo ziţia lor lă u n tric ă precum şi în com portarea lor ex­ terioară. în d e m n u rile ecteniei c o n tin u ă apoi în sensul ru g ă c iu n ii p e n ­ tru biserica sau m înăstire a şi localitatea respectivă, precum şi pentru toate oraşele şi satele îm p re u n ă cu cei ce locuiesc în ele ; pentru, cîrm uitorii şi s lu jito rii bisericeşti de toate treptele, precum şi pentru cei de la cîrma statului ,· pentru condiţii m eteorologice fa v o ra b ile şi pentru rodirea îm b e lşu g a tă a p ă m m t u lu i; pentru cele ce sînt de tre b u in ţă şi de folos celor care se află în felurite c ălăto rii, pentru cei b o ln a v i tru­ peşte ori deprim aţi sau a m a n ţi sufleteşte (6πέρ... καμνόντων) şi pentru salvarea celor aflaţi în robie. în legătură cu îm p re ju ră ri speciale din viaţa credincioşilor ori a com unităţii se pot intro duce in acest m o m ent ectenii, care se găsesc grupate in partea fin a lă a L itu rg h ie ru lu i sub titlu l de «A d u n a re de ce­ reri la felurite trebuinţe d in viaţa o m u lu i» (la vrem e de neplouare şi foamete, ia vrem e de necontenire a p lo ilo r, pentru cei ce sînt în c ă lă ­ torii, pentru cei bo ln a v i, pentru cei ce sînt in închisori, pentru n ă v ă ­ lirea v răjm a şilo r, la b o li epidem ice etc.). Seria acestor în d e m n u ri, prin care este d ir ija tă ru g ăc iu n e a cre d in­ cioşilor, se încheie cu acela ca noi toţi să fim iz b ă v iţi «de orice necaz, urgie, p rim e jd ie şi nevoie. U rm ează apoi o in vo c a ţie generală : «Apârd-ле .şi ne m intuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte pe noi, D u m n e z e u le , cu harul Tău». Prin această form ulă se rezum ă esenţa tuturor d o rin ­ ţelor sau in te n ţiilo r d in în d em nu rile precedente ale ecteniei şi, în ace­ Ί31. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X II, col. 336 A. 432. Ibidem , col. 393 D şi 396 A.

—

161 —

laşi timp, se face m ărtu risirea că îm p lin ire a ru g ăc iu n ilo r făcute o aştep. tăm ca pe un har d in partea lu i D um nezeu. De altfel, răspunsul «D oam ne m ilu ieşte», pe care credincioşii îl dau după fiecare alineat de p în ă aci al ecteniei, su b lin ia ză de fiecare dată că «ei speră să prim ească ceea ce cer nu pentru că ar fi în d re p tăţiţi la aceasta, ci pentru m ilo s tiv ire a lu i D um nezeu» 433. P rin însăşi form a de stil a acestui răspuns, ne afirm ăm deci, ca în toate ru g ă c iu n ile de cerere şi chiar m ai expres, în p o ziţia celor ce cerşesc m ila lu i D um nezeu şi rodul ei, m ilo stiv irea sau darul d in partea Lui. Ca îm păratul-prooroc D avid, care îşi începe p sa lm u l de p o c ăin ţă cu im plorarea : « M ilu ie ş ­ te-mă, D um nezeule, d u p ă m are m ila Ta» (Ps. L, 1) ; asemenea v am eşulu i, care se u m ilea rugîndu-se : «D um nezeule, m ilo stiv fii mie p ăcătosului» (Luca X V III, 13) şi asem enea fe m eii canaanence, care striga în urm a M în tu ito ru lu i : «M iluieşte-m ă, D oam ne, F iul lu i D avid» (M atei X V , 22), aşa şi noi, prin răspunsul «D oam ne m iluieşte», rugăm pe D um nezeu să-şi arate m ila Sa faţă de no i, satisfăcîndu-ne cererile form ulate prin graiul preotului ori al d ia c o n u lu i. Ei sînt deci din ainte înc redinţa ţi că acordarea b u n u rilo r cerute c o nstituie u n act de m ilostivire, a dică de m ilă din partea lui D um n ezeu, u n act de dărnicie, un dar ce se datoreşte nu m a i b u n ă tă ţii Sale şi n u ne v ine ca o răsplată pentru m eritele noastre, Pentru a îndu p le ca b u n ă ta te a d iv in ă , sînt chem aţi ca m ijlo c ito ri şi Sfînta Fecioară îm p re u n ă cu toţi sfin ţii («Pe Preasiînta curata... cu toţi siin ţii pom enind-o»j, căci а -i p o m e n i înseam nă, precum rem arca N ic o ­ lae C abasila, а -i invoca, а -i r u g a 434. A cest u ltim alin e a t al ecteniei mari este întregit în com pletare şi u n ita r 435 cu îndem nu l ca «pe no i î n ­ şine şi u n ii pe alţii şi toată v ia ţa no astră lui Flristos-Dumnezeu să ό dăm (παραδώμεΘα)"· Fiecare în parte şi toţi la o la ltă adică, u n iţi p rin le g ă ­ tura dragostei în Hristos, să ne oferim v ia ţa noastră întreagă : gîn d u rile şi inim a, cuvintele şi faptele, sufletele şi trupurile 4:iG, «ca o jertfă vie, sfîntă şi b in e p lăc u tă (lu i D um n ezeu ), ca o slujire (cult, înc h in ăc iu n e ) spirituală» (Rom. X II, 1). Pe lîn g ă această interpretare acceptată de obicei în e rm in iile litu r ­ gice m ai m u lt ori m ai p u ţin confuz, interpretare justific ată de altfel prin versiunea curentă «,..să o dăm » d in textul L itu rg h ie ru lu i rom ân, nu socotim fără folos a pu ne în e v id e n ţă şi un alt sens al în d e m n u lu i fina l din ectenia mare, m ai ales că el pare a fi sensul prim ar. U rm în d în c o n ­ secvenţă şi strictă lo g ic ă firu l ru g ă c iu n ilo r d in ectenia mare, u ltim u l său îndem n este firesc să sune : «...pe n o i înşine şi u n ii pe alţii şi to a tă viaţa noastră lu i Hris.tos-Dumnezeu să o în credinţăm », adică să ne reco­ m andăm p rin ru g ăc iu n ile noastre, ale Preasfintei N ăscătoare de D u m ­ 433. Ibidem , col. 393 B. 434. Ibidem , cap. X IV , col. 400 A , şi cap. X X X IV , col. 445 B. 435. Spre deosebire de e d iţiile greceşti şi slave, L iliu g h ie ru i Bisericii O rtodox e Române, în c e p în d cu ediţia de B ucureşti, 1902, a despărţit în două acest alineat, pentru a se in to n a d u pă p rim u l său m e m b ru «Prea S iîn tă N ăscătoare de D um nezeu, miluieşte-ne pe noi», deşi acest răspuns al stranei, corului sau credincioşilor nu .a fost înscris in Liturghier. 436. Cf. Sim ion, arhie pisc o pu l T esalo n icu lu i, Despre sfintele ru g ăciuni, cap. 332. L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 11

— 162 —nezeu şi ale tuturor sfinţilor, m ilei şi ocrotirii lu i H ristos, atît n o i înşine cît şi u n ii pe a lţii şi v ia ţa noastră întreagă, idee care, pe de o parte, se încadrează în concep tul ecteniei mari, iar pe de alta, n u se găseşte în dezacord cu sensul v e rb u lu i παρατί&ημι. A flîndu- ne în acest alin e a t la finele u n u i şir de cereri p entru diferite trebuinţe şi categorii de m em bri ai co m u n ităţii, sîntem în d e m n a ţi în concluzie ca, în v irtutea iu b irii sau a c a rităţii ev an g h e lic e , să ne re co m andăm reciproc lu i H ristos, în ru g ăc iu n ile noastre. în acest scop special şi în le g ătu ră cu această ce­ rere fin a lă cap ătă a d e v ă ra tu l său sens şi invocarea sau chem area Preasfintei N ăscăto are de D u m n e ze u şi a tuturor sfinţilor, de a s p rijin i cu ru g ă c iu n ile lor cererile noastre. La în d e m n u l p e n tru o astfel de dăruire de no i înşine, p rin curăţia vieţii, ori de a ne re co m anda reciproc în ru g ăc iu n i, c redincioşii consim t prin răsp u nsu l «Ţie, D oam ne». E ctenia m are se în c h e ie cu o scurtă cloxologie («C ă Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi În c h in ăc iu n e a : T a tălu i şi F iu lu i şi S fîn tu lu i D uh, acum şi pururea.,.»), n u m ită ecfonis (έχφώνηοις), a dică spusă sau p ro ­ n u nţată cu voce tare, în tru c ît astfel de form ule form ează de obicei încheierea celor m ai m u lte d in ru g ă c iu n ile spuse în tain ă. Precum se poate rem arca, ecfonisele sînt form ule etiologice, în tru c ît ele încep într-o form ă de m o tiv a re (căci, adică, pentru că). Ca d u p ă orice ru g ă c iu n e făc u tă p u b lic, credincioşii îşi a firm ă p a r­ ticiparea lor la ectenie p rin răspunsul «A m in ». 3. A n t i i o a n e l e U rm ează a p o i la strane sau la cor cîntarea an tiio a n e lo r, adică a versetelor din P sa lm ii : X C I («Bine este a se m ărtu risi D om nu lui...»), XCI1I («D o m n u l a îm p ă ră ţit, întru p o d o a b ă s-a îm brăcat...») şi X C IV («V e niţi să ne b u c u ră m de D om nul...»), n u m iţi astfel deoarece sînt in ­ tonaţi a ntifo n ic , a dică a ltern ativ , de credincioşi sau de c în tăreţi ; sti­ hurile acestor p sa lm i servesc ca prefaţări ale im nelor de inspiraţie, creş­ tină : «P entru ru g ă c iu n ile N ăsc ăto are i de D um nezeu, M în tu ito ru le , mîntuieşte-ne pe no i», «P entru ru g ă c iu n ile sfinţilor Tăi...» şi «M iluieşte-ne pe noi, F iu l lu i D um nezeu...». C întarea p sa lm ilo r a n tifo n ic i în această parte a L itu rg h ie i este confirm ată de docum entele d in v e acu l al VIII-lea 437. La început, ei vor fi fost in to n aţi în întregim e, d u p ă o b ice iu l vechi din Biserică. Intro ducîndu - se însă printre versetele lor im nele de com ­ poziţie creştină m e n ţio n ate m ai sus, n-a în tîrz ia t să se aplice şi aci p rin cip iul cunoscut de a se păstra d in p salm i n u m a i u nele stihuri, re ci­ tate în a in te a acestor im ne. D eja S fîntu l G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o ­ lu lu i se referă în c o m e n ta riu l său litu rg ic la cîte trei stih uri d in p rim ii doi p salm i, iar ca al treilea antifon pare a lăsa im presia că era în tre ­ bu inţat întreg P sa lm ul X C IV («V e n iţi să ne bu c u răm de D om nul...») 438. 437. C o d ic e le B a r b e r in i, la П. E. Brightm an, L itu r g ie s e a s te rn a n d w c sÎern , voi. I, p. 310— 311 ; Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., col. 401 D— 405, C. şi ediţia N ilo Borgia U C o m e ntario lilu rg ic o di S. Germ ano..., nr. 23, p, 21. 438. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 405 B.

/ /

— 163 — N u este de m irare deci d acă A m a la riu s afirm ă pe la anul 833 d. Hr. că el a auzit cîntîndu-se acest p sa lm la în cep utu l L iturghiei d in biserica «Sfînta Sofia» de la C o n s ta n tin o p o l43i). în veacul· al XV-lea, Sim ion, arhiepiscopul T esalonieului m e n ţio n e ază uzul m ărginit la cite patru ver­ sete din fiecare psalm 'antifonic 44°. A stăzi însă, c în tarea a n tifo a n e lo r se practică n u m a i în rîn d u ia la L iturghiei d in zilele o b işn u ite şi de la sărbătorile M în tu ito ru lu i şi ale Sfintei Fecioare. în zilele fără sărb ători se întrebuinţează de obicei cîte trei stihuri d in fiecare p salm (1, 2 şi 15 d in Ps. XC1 ; 1, 2 şi 7 d in Ps. X C I1 I; şi 1, 2 şi 3 din Ps. X C IV ), cu «Slavă...» «Şi acum...» ,· pentru săr­ bătorile M în tu ito r u lu i şi ale S fintei Fecioare se iau însă stihuri şi din alţi psalm i antifonici. D u m in ic a şi în alte zile de sărbătoare, afară de cele m enţionate m ai înainte, locul antifo a n e lo r în L iturghie a fost luat îri cursul tim p u lu i de psalm ii tipici. Se poate observa astfel fără greutate că la încep utu l Liturghiei se află transpus se rv ic iu l T ipicei sau O bedniţei, cu Psalm ii С П, C X M r im n u l «U nule-N ăscut» şi «Fericirile» cu troparele lor. Ca atare, în astfel de ocazii se c în tă în lo c u l p rim u lu i a ntifon stih ul 1 d in Psalm ul tipic C il («B in e c u v in te a ză suflete al m eu pe D om nul...»), iar ca al doilea antifon, im n u l «U nule-N ăscut», precedat în unele p ărţi de u ltim u l stih (10) al P sa lm u lu i C X L V d in T ipică («îm părăţi-va D om n u l în veac...»). Fericirile însoţite de troparele respective îndeplinesc rolul antifo n u lu i al III-lea. A u fost astfel îm păcate în cursul a n u lu i litu rg ic am bele practici. Aceste cîn tări sînt considerate ca antifoane m ici, în truc ît părţile care p ro v in d in V e c h iu l T estam ent, atît cele care însoţesc im nele a m in ­ tite cît şi cele care p ro v in d in p s a lm ii tip ic i («B inecuvintează suflete al meu pe D om nul...») se reduc, precum am văzut, n u m a i la cîteva din stihurile psalm ilor respectivi, spre deosebire de antifoanele cu o ex tin­ dere m ai mare din slu jb a U t r e n ie i; gruparea lor în trei stări este in sp i­ rată de ideea de cinstire a S fintei T r e im i441. La al doilea an tifo n se a d a u g ă şi im n u l «Unule-Născut....», care u n e ­ ori este practicat chiar ca al doile a antifon prefaţat ori nu de stihul 10 din Psalm ul C X L V («îm p ărăţi- v a D o m n u l în veac...»). întrebuinţare a litu rg ic ă a acestui im n d a te ază d in veacu l al VI-lea, com punerea lui fiind a trib u ită îm p ă ra tu lu i J u s tin ia n (52 7—-565) 442. La L iturghia din zilele de d u m in ic ă serveşte ca al treilea a ntifon cîntarea Fericirilor, însoţită de im nele sau troparele care sînt c om p oziţii de inspiraţie creştină. S ubplantarea p sa lm ilo r a n tifo n ic i de către cei tip ici trebuie să ne-o reprezentăm ca un fenom en care s-a petrecut tîrziu de tot. în veacurile al XII-lea, al X III-lea şi chiar la în c e p u tu l celui de-al XIV -lea, codicele liturgice nu prescriu decît p ractica p salm ilor a n tifon ici 443. A b ia în 439. O rd. antiph., c. X X X I, La D o m PI. de Meester, op. cit., p. 78, n. 4. 440. Despre d um nezeiasca ru g ăciune , cap. 343, P. G., CLV, 632. 441. Ibidem . 442. Cf. Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V III, 404 D — 405 ; Toofan, C ro nica P G , C V III, 477 В ; G. Cedrerms, C o m pend iu Istoric, P. G„ C X X I, 729 B. 443. Cf. Ms. 1020 Sinai, A. D m itrie v schi, Ευχολόγια şi Codicele Esligmenu dm an ul 1306.

—

164 —

veacul al X IV -lea C o n stitu ţia p a tria rh u lu i F ilotei, p rin înscrierea «F eri­ cirilor» in acest m o m ent, ne lasă să întrevedem oficializarea p salm ilor tipici la înc e p utu l L it u r g h ie i444. Insinu area lor în acest loc nu se poate explica decît p rin încad rarea prin uz a se rviciu lui T ipicei sau Obedniţei ca parte in tro d u c tiv ă în Liturghie, pentru a se face o trecere m ai directă de la se rv ic iu l c easuri’or la cel al L iturghiei. A ceasta sudură s-a putut opera pe nesim ţite şi cît se poate de natural, dat fiin d fap tul că rîn d u ia la T ip icei u rm e a ză d u p ă Ceasul al şaselea, cînd este regula să se înceapă L itu rg h ia , pe care T ipica chiar o suplineşte în zilele de rind sau cu care c h iar se uneşte în tim p u l P atruzecim ii (L iturghia S fîn ­ tului V asile cel M a re şi Litu rgh ia D arurilo r m a i înainte sfinţite) 445. Pe de altă parte, necesitatea u n u i serviciu de p salm i şi im ne în acest Ioc pare să fi demonstrat-o prezenţa m ai veche a psalm ilor antifon ici, p e n ­ tru a preveni şi în c ad ra într-o solem nitate litu rg ic ă intrarea episcopului în Liturghie 44ϋ. Este interesantă d in acest punct de vedere rîn d u ia la însem nată în textul L iturghiei S fîn tu lu i V a sile cel M are din Codicele ie ro d ia c o n u lu i Isidor Pyrom alos (v e a c ul al X-lea — al XI-lea) de la M în ăstire a S fîntul loan din Insula Patm os 447. C lericii slu jito ri aşteptau toţi, în faţa s fin ­ telor uşi, intrarea p a tria rh u lu i. în tim p ce protosul citea în tain ă şi c.u capul plecat ru g ăc iu n e a p rim u lu i antifon, psalţii in ton au de pe în ălţim e a amvonului, trei sau patru stihuri, din p rim u l psalm a n tifon ic (X C I). A ş e ­ zat pe a doua treaptă a a m v o n u lu i, d ia c o n u l rostea apoi în d a tă ectenia mare. Urm a d u p ă aceea ru g ăc iu n e a a n tifo n u lu i a l doilea, spusă în ta in ă de preot, apoi o ectenie m ică rostită de diacon, iar la u rm ă trei sau patru stihuri d in al doilea psalm a ntifo n ic (C II), cu «A leluia...» şi «Slavă...». D u p ă «Slavă...», preotul rostea «U nule-N ăscut», dia c o n u l intonînd după aceea d in nou ectenia mare, de la locul obişnuit. LTrma rugăciunea a n tifo n u lu i al treilea şi o ectenie mică, după care psalţii cîntă Psalm ul a n tifo n ic X C IV («V e niţi să ne bucurăm de D om nu l»), cu stihul «M m tuieşte-ne pre noi, F iu l lu i D um nezeu...». în acest tim p, a r h i­ ereul se ridica d in je ţu l său, in trîn d în altar, iar diaconu l rostea pentru a treia oară ectenia mare. A ceastă cerem onie — care, în veacurile al X-lea şi al XII-lea, se găsea deja consacrată ca în c e p u t a l L itu rg h iei — aruncă totuşi p rin cîteva am ănu nte o lu m in ă preţioasă asupra s ta d iu lu i origin ar din care evoluase. A stfel, trebu ie să observăm în p rim u l rind că s lu jito rii a lt a ­ rului nu începeau sin g u ri serviciul L iturghiei, ci aşteptau m ai în tîi in tra ­ rea episcopului. De altfel, can o n u l 56 al S in o d u lu i de la Laodiceea p re ­ 444. Cod. G277— 770, M in ă s tire a P an lclim on (veac. al XIV-lea). Pan. N. Trembela, op. cit., p. 6. 445. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i m o tive ază între b uinţare a p salm ilor la începutul Liturghiei pe baza o b ic e iu lui în d a tin a t în toate serviciile de seara şi diminca ţa. 44β. intrarea e p is co p ulu i era în c o n ju ra tă încă din vechim e de fast. Sf. lo a n G ură de A u r pare a lăsa să sc vadă că aceasta se desfăşura într-o procesiune în care credincioşii m erg eau în a in te a cle ru lu i. Cf. O m ilia X X X I I I la M atei, 6 P G , L V II, 3(i4. 447, Reprodusă la V a tia c icc lio n e s , de Ja co b Goar, op. cil., p. 180— 182.

— 165 — scrie că preoţii n-au v o ie să intre şi să şadă în altar m ai îna in te de in tra ­ rea episcopului. Excepţie se făcea n u m a i cînd acesta era n e v o it să lip ­ sească d in cauză de b o a lă , sau cîn d se afla în călătorie. în al doilea rînd, nu putem scăpa d in vedere că cerem onia se desfăşura n u în altar, ci in naos, unde şe aflau n u n u m a i p sa lţii şi diaconii, ci şi preoţii înşişi, rîndu iţi pe soîee. în fine, intrarea episcop ului în slu jb a avea loc abia după ce se cîntaseră p sa lm ii a n tifo n ic i şi im n u l «U nule-N ăscut». Deci, tot ceea ce se săvîrşise p în ă acum avea propriu- vorbind un caracter extraliturgic, dacă putem spune astfel, pentru că de fapt L itu rgh ia în ­ cepea o dată cu intrarea ep isc o p u lui în altar şi anum e în m o m e n tu l în care astăzi se face in trare a cu sfînta E vanghelie. La origine, în c e p u tu l L itu rg h ie i coincidea aşadar cu intrarea e p i­ scopului. Este se m n ific ativ în această p riv in ţă faptul că M a x im M ă r ­ turisitorul începe ex plicarea L itu rg h iei din m o m entul p rim ei in tră ri a arhiereului în biserică 448, m e n ţio n în d că în acelaşi tim p avea loc şi in ­ trarea credincioşilor 4J9. R e m in isc e nţa acestei practici străvechi persistă încă în slujba L itu rg h ie i cu arhiereu. P otrivit, adică, rîn d u ie lii dintru început, el nu intră în altar m ai în a in te de v h o d u l cel mic, ci răm îne în m ijlo c u l bisericii, u nd e se îm b ra c ă şi aşteaptă scoaterea sfintei E v a n ­ ghelii, cînd îşi face in trare a îm p re u n ă cu ceilalţi litu rg liis itori ',5°. Epoca în care v e c h iu l în c e p u t al L itu rgh iei a p rim it acest adaos este greu de precizat. într-o m ă su ră oarecare însă prezenţa im n u lu i «UnuleNăscut» în acest loc poate c onstitui o indicaţie a p ro x im ativ ă cel puţin. Prima ju m ăta te a v e a c u lu i al V l-lea deci, de care istoria leagă in tro d u ­ cerea în L iturghie a acestei c în t ă r i451, s-ar putea să n u fie s trăin ă de inaugurarea unei cerem onii m a i com plexe pentru intrarea episcopului. Această vrem e ar corespunde, de altfel, epocii m u tă r ii P roscom idiei, care a provocat m ai în tîi o m o dificare de concepţie asupra în c e p u tu lu i Liturghiei. în chip firesc, apoi, a u rm at şi deplasarea în lo c u l a ctu al a ecteniei celei m ari, care, o rig in a r — aşa cum m ărturisesc izvoarele litu r ­ gice p în ă în veacul al V l-lea — se găsea la încep utul L itu rg h ie i c re d in ­ cioşilor şi anum e în a in te de prezentarea darurilor. G raţie rutinei, desigur, se rv ic iu l de psalm i între b u in ţa t p entru so­ lem nitatea d in ain te a in tră r ii e p isco p u lui în oficiu a fost în d e p lin it şi în lipsa acestuia, a ju n g în d astfel să se transform e într-o parte integrantă a slujbei. A ceasta cu atît m ai m u lt cu cît L iturghia fără episcop a încep ut să d e v in ă o practică clin ce în ce m ai com ună, o dată cu pacea B isericii Şi deci cu răsp îndirea credinţei creştine. Preoţilor şi d ia c o n ilo r, care acum oficiau s i n g u r i , l i s-a im pus, ca atare, u n cerem onial p ro o riu de pregătire îna in te de începerea Litu rgh iei. A şa a trebuit să rezulte r în ­ duiala pentru preg ătirea s lu jito r ilo r sfinţiţi, pe care L itu rg h ie ru l, conformîndu-se C o n stitu ţie i p a tria rh u lu i Pilotei, o inserează în d a tă după ■148. Sf. M a x im M ă rtu ris ito ru l, M ista g o g ia, cap. V III, P. G., X C I, 688 C. 4*1!). Ib id e m , cap. IX , 68υ D. 450. Cf. P. Lebedev, op. c il., p. 255. n o tă. N u totdeauna se o bservă însă această regulii. 451. Cf. Teofan, C ronica, P. G., CVI1I, 477 В şi G. Cedrenus, C o m p e n d iu isloric, P. U , C X X I, 729 B.

— 166 — serviciul P roscom idie i. în m anuscrise ea apare abia în prim ele v e ac u ri ale m ile n iu lu i al d o ile a 452. în tim p u l c în tă r ii fie c ăru i a ntifon preo tul rosteşte în ta in ă cîte o rugăciune, in titu la tă în L itu rg h ie i: «R u g ăc iu n e a a n tiio n u lu i în t îi» 453, res­ pectiv a « a n tiio n u lu i al d o ile a » şi a «a n tiio n u lu i al treilea», r u g ă c iu n i ce se găsesc în strînsă conex iune cu ideile d in care sînt inspirate antifoanele. A stfel, în p rim a dintre ele, preotul in v o c ă nem ăsu rata m ilă şi negrăita iu bire de oam eni a lu i D um nezeu, rugîndu-L să-şi arate în d u ­ rarea Lui faţă de c o m u nita te a care p a rtic ip ă la Liturghie. în celelalte două, litu rg h is ito ru l cere ocrotirea Bisericii, dăruirea cun o ştin ţe i ad e ­ v ăru lu i d iv in în v ia ţă , obţinerea m în tu irii şi a v ieţii veşnice în v e ac u l viitor. D u p ă p rim u l şi al doilea antifon, credincioşii sînt în d e m n a ţi d in nou la ru g ăc iu n e prin cite o ectenie m ică, n u m ită astfel, precum am văzut, p e n tru că ea se re zum ă la p rim ul şi u ltim e le dou ă a lin e a te ale ecteniei m ari, cu ecfonisele respective d in L iturghier p e n tru fiecare din ele. 4. S im b o lis m u l o iic iu lu î de la în c e p u tu l Liturgh iei P riv ite în general, im nele şi ru g ăc iu n ile Liturgh iei sînt în p rim u l rînd form e p e n tru exprim area c u ltu lu i şi pentru exercitarea s p iritu a ­ lităţii noastre, a d ic ă « m ijlo a c e de curăţire şi de pregătire p e n tru S fin ­ tele Taine..., sfin ţin d pe cei ce le citesc şi le c în tă » 454 sau ie ascultă, le urm ăresc cu aten ţie şi se p ă tru n d de ele. A legerea şi în lă n ţu ire a sau îm bin area lor sînt în să aşa fel făcute, că prin ele «să se sim bolizeze în acelaşi tim p ic o n o m ia m în tu irii..., adică în c h ip u ie v enirea şi v ia ţa lui Hristos în lu m e 45S. A şa, de exem plu, întreaga rîn d u ia lă a o fic iu lu i de la încep utul L itu rg h ie i este in sp ira tă în alcătuirea structurii ei de ideea şi scopul de a s im b o liz a tim p u l im ediat din ain te a ieşirii M în tu ito r u lu i la activitatea Sa p u b lic ă . A ceastă parte se referă deci la ep iso dul repre­ zentat de p re d ic a S fîn tu lu i lo a n Botezătorul în deşertul Iu d e ii, c în d p ro p o văd u ia că «s-a aprop iat îm p ă ră ţia cerurilor» (M atei III, 2), şi cînd M în tu ito r u l a p rim it de la el botezul. N ota specifică a acestui sim bolism este m a rc a tă în c ă de la început, p rin form ula de b in e c u v în ta re pentru Liturghie, care se referă la îm p ă ră ţia lu i D um nezeu. A şezarea p s a lm ilo r a ntifo n ic i aci, la în c e p u tu l Litu rgh iei, are ca scop de a a m in ti că venirea M în tu ito r u lu i fusese prezisă şi p re în c h ip u ită deja în scrierile V e c h iu lu i Testament. De aceea, din aceşti p sa lm i au fost alese expres p en tru cîntare versetele anum e care oglindesc în ele acele preziceri şi p re în c h ip u iri. A stfel, antifo n u l î d in zilele de rînd sau 452. A se vedo-a, de exem plu, Ms. 1020 S in a i (veac. al Χ Ι Ι -lea— al X III- le a). A. D m itrievschi, op. cit., p. 140 şi Ms. 719 Palm os (veac. al Χ Ι Ι - le a »); ibidem , p. 173. 453. în L itu rg h ia D aru rilo r m ai în a in te sfinţite, in care în c e p u tu l o fic iu lu i îl formeazci se rv iciu l V ecerniei, aceste ru g ăciuni se citesc printre stările (slavele) calism ei P s a ltirii ; de aceea, li se .mai dă şi d enum irea de «R u g ăciu n e a stării în tîi», respectiv «a d o ua » şi «a treia». 454. N ic o la e C a b a sila, op. cil., cap. X V I, col. 404 С — D. 455. Ib id e m .

—

167 —

obişnuite : «Bine este a ne m ărtu risi D o m n u lu i şi a cînta num ele Tău, P reaînalte, a vesti d im in e a ţa m ila Ta şi adev ăru l T ău toată noaptea...» (Ps. X C I, 1, 2) lasă să transpire presentim entul despre p lin ire a v rem ii pentru v enirea M în tu ito r u lu i făg ădu it, ceea ce ex plică în d e m n u l de a lăud a pe Cel p re a în a lt (Dum nezeu-Tatăl) şi pe D om n u l (Fiul, cel UnulN ăscut). Expresia «a vesti m ila Ta şi a devărul Tău» se referă la faptul că întrup are a M în tu ito r u lu i este o urm are a n e m ărg in ite i iubiri de oa­ m eni a lu i D um nezeu şi că această venire aşteptată de veacuri este acum un adevăr, o realitate, com p arativ cu p re în c h ip u irile d in V e ch iu l Testament. A l doile a an tifon în zilele de rînd («D om n ul a îm p ă ră ţit, întru p o ­ doabă s-a îm brăcat...», Ps. X C II, 1) «cîntă în săşi îm p ă ră ţia , m ăreţia şi puterea F iu lu i lu i D um nezeu, cîştigată de El p rin lipsirea de slava Dumnezeirii şi prin sărăcia în tru p ării» 4rili. A ceeaşi preînch ip u ire este o g lin ­ dită şi în stih u l 10 'al P sa lm ulu i tipic C X L V : «îm părăţi- va D om nu l în veac...». A l treilea a n tifo n d in zilele de rînd : «V e niţi să ne b u c urăm de D om nu l şi să strigăm lu i D um n ezeu M in tu ito ru l nostru. Să în tîm p in ă m faţa Lui întru m ărtu risire şi în psalm i să cîntam Lui, că D um nezeu mare este D o m n u l şi îm p ă ra t mare peste tot p ă m în tu l» (Ps. X C IV , 1— 3), apare ca o sem nalare a p lin ir ii vrem ii pentru ieşirea M în tu ito r u lu i la propovăcluirea p u b lică, sim b o liza tă în m om entul u rm ăto r d in Liturghie prin v h o d u l cu E vangh elia. încadrarea im n u lu i «U nule-N ăscut...» după al doilea a ntifo n îşi are ex plicaţia în acelaşi fapt că M în tu ito ru î, «pentru m întuirea noastră a p rim it a se întrupa d in Sfînta N ăscăto are de D u m ­ nezeu şi pururea F ecioară M a ria ». Cîntarea « ^ r i c j j il o r » aminteşte însuşi înc e p utu l p ro p o v ă d u irii M întuitorului',“ cînd El vestea «E vanghe­ lia îm p ărăţie i» (M atei IV , 23) zic în d : «Pocăiţi-vă că s-a apropiat îm ­ p ărăţia cerurilor» (M a tei IV , 17). E vangh elia îm p ă ră ţie i, vestită de însuşi M in tu ito ru l în prim ele zile ale a c tiv ităţii Sale m esianice, nu era altceva — se poate spune — decît m în tuirea. E ntu ziasm u l trezit de vestea sosirii ei, în sufletele-celor ce ajunseseră «să v adă cu ochii m întuirea» aşteptată de ei, este repre­ zentat în partea de la în c e p u tu l Liturgh iei prin scurtele im ne de in sp i­ raţie creştină, prefaţate de stih urile psalm ilor antifon ici. în aceste cîntări M în tu ito r u l este in vocat să ne acorde şi no uă m în tuire a , pentru ru ­ g ăc iu n ile Preasfintei Sale M a ic i şi pentru ale sfinţilor, care sînt fiii cei din ţii sau aleşi ai îm p ă ră ţie i lu i D um nezeu. Prin îm perecherea stih u rilo r din p salm ii cu im nele de inspiraţie creştină se su b lin ia z ă legătura şi consonanţa dintre V e c h iu l şi N o u l Tes­ tam ent cu p riv ire la v enirea M în tu ito r u lu i în lum e. Este locul să m e n ţio n ăm că L iturghia catehum enilor, av în d aceeaşi structură în cele dou ă form ulare p rincipale ale ritu lu i biza n tin , oficiul de la în c e p u tu l acestora este identic în. L iturghia S fîn tu lu i lo a n G ură de A u r şi cea a S fîn tu lu i V a sile cel Mare. Liturghia D aru rilo r m ai în a ­ inte sfinţite însă, sa v îrşin d u - s e în le g ă tu r ă cu V e c e r n ia , o fic iu l său se deschide cu serviciul V ecerniei, după bin ecuv întarea pentru Liturghie. 456. Ibiclem, cap. X V III, col. 408 B.

—

168 —

Singura analo gie, pe oare o p rezintă înc e p utu l acestei din u rm ă L itu r­ ghii cu celelalte două, constă în rîn d u ia la de a se citi cele trei stă ri sau «slave» ale catism ei din Psaltire în chip de antifoane, d u p ă ectenia mare. Ca ru g ă c iu n i ale. antifoane lo r sînt foJ_osite.,.pximele.-.trei d in cele şapte ru g ăc iu n i ale V e c e rn ie i',JrăfflM n d 'T u g ăciu n i propriu-zise ale V e ­ ce r n i e i ·n u nra i o el'e" p a tru d in 'u r mă. P rim ele trei, în tru c ît se citesc în tim p u l stărilor catism ei, sînt puse în unele ediţii ale L itu rg h ie ru lu i ‘157 sub denum irea de «R u g ăc iu n e a stării în tîi», respectiv «a doua» şi «a treia». HI «V H O D U L M IC » SA U «IN T R A R E A M IC A » ŞI M O M E N T ELE U R M Ă T O A R E D IN L IT U R G H IA C A T E H U M E N IL O R 1. Intrarea cu E vanghelia. — 2. Im n u l T rlsaghion (Slinte D um nezeule). — 3. L e d u r ile biblice. — 4. R u g ă c iu n ile d u pă E v ang h e lie şi s lirşitu l L itu r­ g h ie i catehum enilo r

1. Intrarea cu E vangh elia A l doilea m o m ent din Litu rgh ia cateh u m enilo r îl reprezintă Intrarea cu E v a n g h e lia (ή είσοδος τοϋ Ήύαγγελείου), n u m ită şi Intrarea cea m ica (ή ţxr/.pâ είσοδος), spre deosebire de Intrarea cu sfintele daruri ori prim a intrare (ή πρώτη είσοδοί)'158 sau, cu term enul slav, «vh-odul cel mic». W io d u rile au apărut în prim ele veacuri ale e v u lu i m ediu (al V-lea — al Vl-lea), ca dezv o ltări organice ale Liturghiei, din preocuparea de a pune cît m ai sensibil în relief reprezentarea litu rg ic ă a m is iu n ii M în tu ito ru lu i. în p rin c ip iu , tem a v h o d u rilo r este venirea F iu lu i lui D um nezeu în lum e, opera Lui m în tu ito a re şi înălţare a la cer, p rin care a fost rid ic ată şi u m a n itate a no astră îm p reu nă cu El. Aspectele şi episoadele diferite ale acestei a c tiv ităţi se precizează p rin am ănu ntele deosebite de încadrare a a cţiun ii v h o d u rilo r în m om entele oficiilor litu rg ice respective. (V e cer­ nie, L itu rgh ia cateh u m enilo r şi L iturghia credincioşilor). Precum se înţelege din însăşi denum irea acestui act, V h o d u l mic constă dintr-o procesiune solem nă cu E vangh elia, care, p o rn in d clin altar şi anum e d in faţa Sfintei mese şi u rm înd pe latu rile ei de m iazăzi, răsărit şi m iazăn oapte, pentru a ieşi pe uşa late ra lă din această u ltim ă parte şi a a ju ng e în m ijlo c u l n ao su lui, se întoarce de aici iarăşi în altar prin sfintele uşi. A n u m e , în tim p u l c în tării a n tifo n u lu i al 'JH-lea sau «S la ­ vei...» de la «Fericiri», litu rg h isito rii se pregătesc în vederea «In trării celei m ici». D eschid adică sfintele uşi, iar cînd la strană se in to n e ază «$i acum...», ori troparul sărb ătorii, preotul si dia c o n u l fac trei în c h in ă c iu n i în faţa sfintei mese. Preotul ia apoi şi dă d ia c o n u lu i sfînta E vangh elie şi, ocolind amîndoi. sfînta m asă, diaconul m ergînd înainte, ies prin uşa de m iazăn oapte şi se opresc în m ijlo c u l naosu lui, cu faţa spre sfintele uşi. Plecîndu-şi capetele, dia c o n u l zice în taină : « D o m n u lu i să ne rugăm », pentru ca preotul să rostească în d a tă tot în ta in ă «R u g ăc iu n e a in trării» : 457. Ca, de exem plu, în Litu rg h ie ru l de Ie ru s a lim , 1908, în e d iţiile de A te na, 1912, 1924 etc., edilii] Bucureşti, 1956. 45!’. Cf. şi S im io n, arhiepiscopul T esalonicului, Explicare despre s lîn la bise­ rică. Irod. rom., Bucure.şli, 1805, p. 258, col. 2.

— 169 — «Stăpîne D oam ne, D u m n ezeu l nostru, Cel ce «ai aşezat în ceruri cetele şi oştile îngerilor şi ale a rh a n g h e lilo r spre slu jb a slavei Tale, fă ca îm p reu nă cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilo r îngeri...». D up ă încheierea ru g ăc iu nii, stînd drepţi, d ia c o n u l arată cu orarul spre răsărit zicîncl în şoaptă : «B inecuvintează, p ărin te , sfînta intrare», iar preotul .răspunde tot aşa : «B inecuv întată este in trare a sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. A m in » . D ia c o n u l p rezintă apoi p re o tu lui E v a n ­ ghelia spre sărutare, iar d ac^ în b iserică este arhiereu sau, la m înăstire, egum enul acesteia, atunci duce sfîn ta E vangh elie celui m ai mare să o sărute, iar la sfîrşitul c în tă r iig r o p a r u lu i d ia c o n u l în a in te a ză în faţa uşilor îm p ărăteşti şi înălţînd-o puţifr zice cu glas ta r e : «înţelepciune, d re p ţi!» Preotul, înclinîndu-se spre strane, in tră pe urm a lui în altar p rin sfintele . u ş i 45!), în tim p ce se cîntă «V e n iţi să ne în c h in ă m şi să cădem (Ps. X C IV , j 6) la H ristos ; m întuieşte-ne pe no i, F iu l lu i D um nezeu...». Partea fina lă a tex tu lu i acestui im n v a ria z ă du p ă zile şi sărbători. D in îm p re ju ră rile care au dus la in stitu irea acestei procesiuni cu sfînta E vanghelie, precum şi d in descrierea ritu a lu lu i în d e p lin it de liturghisitori in m ijlo c u l bisericii, re zu ltă că, în p rin cip iu, V h o d u l cel . m ic al Liturgh iei a fost conceput şi considerat ca «intrare» (είσοδος), termen tehnic de altfel, sub care se şi află desem nat în L itu rg h ie i şi în liturg ică, în vorbirea bisericească u z u a lă d in Biserica O rtod ox ă însă această ac­ ţiune este desem nată cu den um irea de «Ieşirea cu E vanghelia», S-ar p u ­ tea spune că fiecare din aceste d o u ă expresii este determ inată de m o ­ m entul 111 care este lu a tă în considerare cerem onia, sau de poziţia din care este p riv ită ; în p rim a ei parte, cîn d procesiunea porneşte din altar, a ju n g în d p în ă în m ijlo c u l n a o su lu i, se în făţişe a ză intr-adevăr ca ieşire, pe cînd sub aspectul celui de al d o ile a m om ent, cînd o ficianţii se în a ­ poiază in altar, ea apare ca intrare. în realitate, generalizarea term enului de «ieşire» în lim b a noastră bisericească u z u a lă îşi găseşte explicaţia în confuzia ce s-a făcut între p ro n u n ţia şi însem narea term enilor «vhod» (intrare) şi «vîhod » (ieşire) d in v rem ea cînd se găsea în uzul Bisericii noastre Litu rgh ierul slavon. Precum am m enţionat, această cerem onie nu este p rim itiv ă în L itu r­ ghie, ci s-a dezvoltat în cursul tim p u lu i, p rin îm bin area a două acţiuni diferite care, p rin caracterul lor, in tra u în cadrul unei teme cu aceeaşi sem nificaţie sim bolică. La origine, Intrarea cea m ică şi-ar avea adică pu nctu l de plecare într-un act cu v alo a re practică, in stitu it în legătură 459. C în d oficil'I Liturghiei sc să v irş c ş le de sobor de preoţi fără diaconi. Evenghelia este purtată în procesiunea v h o d u lu i de către protos, care merge în a in ­ tea celorlalţi, aceştia venind după el, in o rd in ea descrescinda a in liie lă tii, iar cînd aju ng în m ijlo c u l bisericii, ei se aşază de-a dreapta şi de-a stinc'a celui din Iii, aşa precum au slat la sfînta m asă, in altar. B ine cu v in te a ză intrarea şi sărută sfinta E\-anghelie nu m ai protosul şi tot el zice : « în ţe le p c iu n e , drepţi !», slind in m ijlo c ul bisericii îm p re un ă cu ceilalţi, iar cîn d cîn ta re a a aju ns la «M inluieşle-ne pe noi, Fiul lui D um nezeu...», porneşte spre altar mai în tii prolosul, iar d u p ă dînsul ceilalţi, în ordinea in care au ieşit. Cf. s tu d iu l no stru C o n trib u ţii la lăm u rire a unei c o n ­ troverse de lipic privitoare la v h o d u rile L itu rg h ie i, in «-Studii teologice», III (1051), nr. ,'{— 4, p. 121 — 134. Vezi şi Pr. Prof. Ene B ranişte, R în d u ia la s lu jb e i în sobor dc preoti fard diaco ni, în «Biserica O rtod o x ă R o m â n ă » , L X X V III (1960), nr. 3— 4, p. 2lf!— 257.

— 170 — cu lectura p e rico p e i evanghelice. în vechim e, c în d se a p ro p ia anum e acest m om ent, d ia c o n u l m ergea în sc h evo filachio n (cam era d in dreapta a lta ru lu i, u n d e se p ăstrau sfintele odoare) şi lu în d E v a n g h e lia o aducea în m ijlo c u l b ise ric ii, în vederea lecturii pericopei respective;· d in aceas­ tă aducere s-ar fi d ezv oltat adică, m ai tîrziu, ritu a lu l v h o d u lu i cu E v a n ­ gh e lia '“i0. A c e as tă ipoteză s-ar putea referi deci m a i m u lt la p rim ul tim p al a c ţiu n ii v h o d u lu i. La organizarea acestei s o le m n ită ţi în a m b ii tim p i — al ie şirii cu E va n g h e lia din altar şi al du cerii ei d in nou acolo — nu s-a p u tu t a ju ng e,' desigur, decît în scopul precis al se n sib ilizării unoi a n u m ite se m n ific aţii sim bolice, a cărei tem ă fig u ra deja la baza cerem oniei in tră r ii ep isc o p u lui în slujbă. L itu rg h ia începea în vechiim T o dată cu v enirea ep isc o p u lui în biserică şi intrarea lu i în altar. C um acesta reprezenta întotdeauna. în persoana sa pe în su şi M în tu ito r u l, v enirea e p isc o p u lu i în biserică şi intrarea sa în oficiu putea sim bo liza începerea a c tiv ită ţii F iu lu i lu i D um nezeu în lum e. în c u rîn d în să n u ­ m ărul b is e ric ilo r s-a în m u lţit, aşa că nu m ai era cu p u tin ţă p articip are a litu rg ic ă a re p re ze n ta n tu lu i p rin excelenţă al M în tu ito r u lu i, a d ic ă a ep iscop u lui, care acum trebuia să oficieze în catedrala de la reşedinţă ^ în aceste c o n d iţii no i ale v ie ţii bisericeşti, n e v oia sau fa p tul reprezentării M în tu ito r u lu i s-a p u tu t găsi nim erit să fie re zo lva t p rin sim pla purtare solem nă a E v a n g h e lie i401, cu atît m ai m u lt cu cît p oate că atunci, ca şi astăzi, episcopul era în tîm p in a t de cler cu E va ng h e lia , la venirea sa în biserică, aşa că ceea ce se făcea p în ă aci în prezenţa episcop ului a p u tu t să continue şi în lipsa lui. In s p rijin u l ipotezei despre o conversiune a in tră rii ep iscop u lui, în cerem onia in tră r ii cu E v a ngh elia, stau o serie de m o tiv e serioase. A s t­ fel, se poate observa în p rim u l rînd că V h o d u l mic se găseşte în cad rat exact în celaşi m o m ent litu rg ic ca şi vechea intrare în s lu jb ă a. epis­ copului. în al doile a rînd, titlu l de ε’οοοος (intrare) este p ro p riu a c ţi­ unii unor persoane, iar n u o b ie c tu lu i p u r t a t 402. M ă rtu ria cea m a i e lo c ­ ventă o oferă în să îndeo sebi textul din ru g ăc iu n e a in tră rii, în care se cere ca D u m n e ze u să facă să se petreacă o dată cu in trare a liturghisitorilor şi intrarea sfin ţilo r îngeri. A ceastă idee de intrare a liturghisitoru lu i este şi m a i expres fo rm u la tă în u rm ăto ru l text, care figu ra o d in i­ oară în L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur ca ru g ă c iu n e a in tră rii, dar de tim p u riu ie şită d in uz : «B inefăcătorule şi Z id ito ru le a toată fă p ­ tura, prim eşte pe cei ce se apropie de biserica (Ta) şi îm p lin e şte ceea ce spre al fie c ă ru ia folos este...» 403. E v a n g h e lia re pre zintă deci în această procesiune su p o rtul de sus­ ţinere a se m n ific a ţie i sim bolice, legată de intrarea ep isc o p u lui în oficiu. 460. Prof. G rig o re .Vimisvetov, Scurtă explicare a L itu rg h ie i cu le asă d u p ă diIc rili scriitori (în lim b a rusă), St. Petersburg, J825, p. 44; T. T arnavschi, Despre ccic m ai însem nate L itu rg h ii ale B isericii O rientale..., în «C a nd ela », 1892, p. 663; Dr. V asile M itro fan ov ici. ţi Dr. T. T arnavschi, Liturgica..., p. 486 ; P. Lebedev, Liturgica, (rad. rom.. B ucureşti. 1899, p. 254. 461. Cf. Dom P lac ide , de M eester, op. cit., p. 79— 80; J. H anssens, op. cit., I. Ш , p. (05. 462. Cf. J. H anssens, op. cit., p. 104. 463. V ezi C o d ice le B arberini, 336, la Brightm an, op. cil., v o i I, p. 312.

\ I .

V j | j i

M în tu ito r u l este reprezentat acum p rin această ^fîntă carte, ca una în care se cuprind în v ă ţă tu ra şi faptele Sale, adică viaţa şi activitatea Sa ele la naştere p în ă ψ înălţare, pe file le ei aflîndu-se înscris de n e n u ­ m ărate ori num ele F iu lu i lui D um nezeu, faţa copertei de deasupra aces­ tei sfinte cărţi fiind îm p o d o b ită de obicei cu icoana în v ie rii Lui. Făcîndu-ne astfel prezent pe M în tu ito r u l 464, Intrarea cea m ică ne aminteşte încep utu l a ctiv ităţii Sale publice, a dică ieşirea Sa la predică şi m a n i­ festarea lu c ră rii Sale profetice, L u m in ă rile aprinse ce se poartă in fruntea acestei procesiuni cu E va n g h e lia sim bolizează lu m in a în v ă ţă ­ turii cuprinsă în această sfîntă carte şi totdeodată pe S fîntul loan Bote­ zătorul, în a in te m e rg ăto ru l D o m n u lu i, precum şi pe alţi profeţi d in a in ­ tea M în tu ito r u lu i, care au vestit v enirea Lui în lum e, şi pe Sfinţii A pos­ toli, pe care El îi trim itea în a in te a Lui, ca să p ro p o v ăd u ia sc ă p rin sate, de obicei doi cîte doi (M arcu V I, 7 ; Luca IX , 2 şi M a te i X, 5) ;i(ir>. Ea este în ă lţa tă în v ăzu l credincioşilor, o dată cu rostirea interjecţiei litu r­ gice : «înţelepciune, drepţi !», tocm ai p entru а -i determ ina să cugete şi să-şi concentreze m intea la această parte din istoria m isterului mîntuirii. Cu atît m ai m ult sînt datori la aceasta litu rg h isito rii, cu cît ei, pu rtînd în m îin i sau însoţind la v h o d u l cel mic sfînta E vanghelie, sim ­ bolu l sensibil al prezenţei m orale a M în tu ito r u lu i, se găsesc în contact cu C u v în tu l întrupat. Deşi acest contact nu este substanţial ca cel sacra­ m ental, şi deci nu atît de viu, atît de real şi de adevărat ca cel de după sfinţirea daru rilor euharistice, totuşi el constituie o stare de apropiere şi de in tim ita te sp iritu a lă cu M în tu ito ru l. O rig in e a V h o d u iu i m ic stă, p rin urm are, î n . strînsă legătură cu o a n u m ită tem ă sim bolică, de care lu ă m cunoştinţă docum entar, pentru prim a dată, abia din C o m e nta riu l S fîn tu lu i G herm an I al C o nsta ntino ­ p o iu lu i 4C0. In m anuscrisele litu rg ic e din veacu rile al X II- lea— al XIIIlea 4ti7, rîn d u ia la In tră rii celei m ici se vede în făţişată ca şi astăzi. Instituire a cerem oniei Intrării, cu E vanghelia, pentru a reprezenta în forme in tu itiv e intrarea în lum e şi încep utu l a c tiv ită ţii p ublice a lui iisus, este u n exem plu clasic de dezvoltare a ritu rilor în virtutea ritm u lui lor intrinsec, prin dilatarea sau lărg irea form elor deja existente. A st­ fel, Intrarea cea m ică apare pe de o parte ca p u nctu l culm inant, pe care în chip natural, logic şi necesar trebuie să-l a tin g ă sim bolism ul părţii finale din rîn d u ia la în c e p u tu lu i Liturghiei, iar pe de alta ca punct de reazem al sem nificaţiei sim bolice a m om entelor urm ătoare V h o d u ­ iu i mic. C ăci sosirea F iu lu i lu i D um n e ze u în lum e a fost deja înc h ip uită 'prin stih urile a n tifo n u lu i al III-lea din zilele obişnuite sau, mai exact 'spus, este sem nalată ca- iv ită la orizont, fiin d chemaţi. în consecinţă 464. Cf. N ico lae C abasila, op. cit., col. 412 С (trad, ro m ână de Diac. Ene Bra­ nişte). i 465. Cf. Gr. M ansvetov, op. c /ί., p. 45 ; Dr. V . M ilro fa n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 436. 466. Cf. N ico lae Cabasila, op. cit., col. 412 ; Sf. G herm an I al Constantinopo
— 172 — să-I ieşim în tru în tîm p in a re cu cîntări, In schim b, im n u l « V e n iţi să ne în ch inăm şi să cădem la Hristos...» se înte m eiază pe ideea prezenţei şi d e p lin e i S ale a c t iv it ă ţ i m e s ia n ic e , fiin d d e ci natural să ne p rosternăm înaintea Lui şi să-L ru g ăm să nc m în ţuiasca., în a n sa m b lu l ritu a lu lu i d in această parte de la în c e p u tu l L itu rg h ie i catehum enilor, în c h id e re a şi deschiderea sfintelor uşi cap ătă o se m n i­ ficaţie corespunzătoare şi întregitoare a tem ei de la baza s im b o lis m u ­ lui liturgic, care, precum am spus, culm inează în v h o d u l m ic. .închise, precum ele se află p în ă la D ox ologia cea mare, sfintele uşi în c h ip u ie în p rin c ip iu p orţile încinse şi păzite ale ra iu lu i, după pierderea de către om a stării pradisiace, d in cauza p ăc atu lu i originar. Îna inte de L itu r­ ghie, chiar, o dată cu înc e p utu l c în tă rii D ox ologie i m ari, în care se repetă im n u l in to n a t de corurile îngereşti la naşterea M în tu ito r u lu i, sfintele uşi se deschid pentru a însem na sosirea vrem ii ca porţile r a iu ­ lui şi îm p ărăţia cerurilor să fie din nou deschise oam e nilor de către Fiul lui D um n ezeu, aşa precum El însuşi a m ărturisit : «De acum veţi vedea cerul deschis şi pe în g e rii lui D um nezeu suindu-se şi coborîndu-se peste F iu l O m u lu i» (lo a n I, 51). V ia ţa şi lucrarea Lui în lu m e în acest scop, sînt reprezentate uneori sim bolic iar alteori a ctu alizate tainic, în tot cursul L iturghiei, începînd de la naşterea Sa. în atm osfera acestui episod chiar este deschis oficiul L iturghiei, în tru c ît fo rm u la de binecuvântare nu este rostită decît după c e ' slu jito rii au recitat m ai întii de dou ă ori în tain ă im n u l de slavă şi de la u d ă p rin care a fost pream ărit de în g e ri în noaptea naşterii Lui în Betleem : «S lav ă în tru cei de sus lu i D u m n e ze u şi pe p ă m în t pace, între oam eni b u n ă v o ire » (Luca 11, 14). Este rostit de d o u ă ori pentru a însem na că v ă z d u h u l s-a. u m p lu t de a rm o niile acestui im n repetat de m ulte ori p rin graiul îngerilor. Totuşi, sfintele uşi se în c h id în d a tă d u p ă ce s-a dat b in e c u v în ta re a pentru începerea o fic iu lu i Liturghiei, ră m în în d deschisă n u m a i p er­ deaua (zăveaza) lor. V re a să se însem neze astfel că n u m a i p roo rocii şi p a triarh ii V e c h iu lu i T estam ent, Sfînta Fecioară şi losif, p ăsto rii şi m agii, sim b o liza ţi p rin perdea, L-au recunoscut pe F iul lu i D um nezeu la naşterea Sa, în tim p ce restul păm ântenilor, reprezentaţi p rin uşile îm părăteşti, n-au recunoscut în no ul născut pe Iisus F iul lui D u m n e ze u 4ея. l-а al treilea a n tifo n însă, se deschid în vederea facerii V h o d u lu i cu Cvannhelia. A c tu l în sine al acestei deschideri în c h ip u ie deschiderea intrării pentru noi în îm p ă ră ţia cerurilor, p rin venirea şi a ctiv itatea m esianică a F iu lu i lu i D um n ezeu pe p ăm înt. A lta ru l reprezentînd cerul şi cele m ai presus de ceruri, în raport cu restul biseficii, care este o im agine a lu m ii şi a celor de pe păm m t...intrarea, adică înap oierea cu E vanghelia în altar la V h o d u l mic sim bolizează înălţarea D o m n u lu i la cer, unde EI este o je rtfă v e şnic ă pentru noi înaintea 'lui Dumnezeul'atăl, în ă lţim i şi sfinţin d astfel şi firea noastră om enească 4G0, aşa p re ­ cum, de altfel, se m ărturiseşte în rugăciunea euharistică d in anafora 'Kif’î. Prol. G rig o re M a n sv e lo v . op. cil., p. 2D. ■ ICI!). Cf. S im io n, arhie pisco pu l T esalonicului, Despre s iîn la L ilurg h ie , cap. 98; Ih-spru fiin ţe le ru g ă c iu n i, cap. 333 ; Despre tîrnosirea sfintei biserici, cap. 131 ; l:\plicaie despre s fm la b is e ric ă . trad. rom. p. 253, col. 1, şi p. 259, col. 1.

— 173 — litu rg ică : «...căzînd noi, iarăşi ne-ai ridicat... toate făcîndu-le p în ă ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăru it îm p ă ră ţia Ta ce. va să fie». S im ion, arhiepisco pul T esalonieului, su b lin ia z ă că·: «fiecare vho d înseam nă aceasta» l47°. Se înţelege că o dată re alizată în form e rituale prezenta m o rală a «Soarelui dreptăţii», um bra a încetat, tipurile sau p re în c b ip u irile din ^ e c h iu l Testam ent au aju ns la term en şi, in consecinţă, după înălţarea E vangheliei, ele cedează com plet locul lor hunelor N o u lu i Testament. Acest p rin c ip iu se vede aplicat chiar în partea fin a lă a cerem oniei Intrării cu E vanghelia, rezervată c în tă rii troparelor şi condacelor, spre slava M în tu ito r u lu i ori a Sfintei N ăscătoare de D um nezeu şi a sfinţilor S ă i 471. C în tare a acestor im ne are, între altele, şi scopul cle a am in ti că sfinţilor le-au fost deschise uşile ra iu lu i prin învierea lui H risto s'172, 2. Im n u l T risaghion (Sfinte D um nezeule) Tema sim b o lic ă despre coborîrea lu i D um nezeu în lum e p rin Fiul Său este s u b lin ia tă şi c om p letată m ai departe, printr-o form ă imnografică solem nă, reprezentată p rin trisagh io n : « Sfinte D um nezeule, Sfinte Tare, Sfinte fă ră ele m oarte, miluieşte-ne pre noi». N ic i un. alt m ijlo c nu era m a i propriu pentru a m ărtu risi credinţa «că veşnica prezenţă a ţui D um n ezeu cup rinde în sine veşnica prezenţă a S fintei T reim i şi că nu a fost n ic i o vrem e în care C u v în tu l sa nu fi fost în D um nezeu şi în care să fi lip sit C u v în tu lu i D u h u l Sfînt» 47;!. Im n u l T risag h ion este deci u n im n trinitar, adresat adică Sfintei Treimi 474, Biserica O rto d o x ă, găsindu-se de acord cu toţi tîlc u ito rii Sfintei L itu rg h ii, interpretează expresia «Sfinte D um nezeule», ca adre­ sată lu i D um nezeu-T atăl, existenta absolută, Cel ce a g răit lu i M oise : «Eu sînt Cel ce sînt» ; «Sfinte tare» — lu i D um nezeu-Fiul, «Cel v iu şi lucrător» (Evr. IV , 12), Care, p rin crucea Sa, a înc ătu şa t pe d ia v o lu l şi ne-a dat puterea şi tăria să călcăm peste el ; «Sfinte fără de m oarte» — lu i D um n ezeu- D uh ul Sfînt, C el făcător de v ia ţă ; iar form ula de în ­ cheiere «m iluieşte-ne pe noi» se adresează u n im e i treim ice. D enum irea ele trisa g h io n îi p ro v in e de la repetarea de trei ori a c u v în tu lu i «Sfinte», care se cuv ine d e o p o trivă fiecăreia din cele trei ipostase ale unicei D um nezeiri 475. 470. Idem , Despre s iin le le ru g ăciuni, p. 218, col. 2. 471. Cf. N ic o lae C abasila. op. cil., cap. X X , col. 412 C. 472. Cf. P r o t G rig o re M a nsv e to v , op. cil., p. 47. 473. D u m nezeiasca L ilu rg h ie m e d iia lă (de Gogol), Irad. rom. de Pr. M arin Dumitrescu, R in in ic u - V île ii, 1937, p. 48. 474. Cf. Sf. lo an D am aschin, D ogm atica, cartea III, cap. 10, trad. rom. de Pr. D. Fecioru («Izv o are le O rtodox iei»), I, p. 169— 172 şi in P. G., X C V , 33 В (Epistola despre im n u l trisaghion) ; S im io n, arhie pisco pu l T esalonieului, Explicare despre siinta biserică, p. 259, col. 2. Biserica R om ano-C atolica, în care trisag h io nu l găseşte întrebuin(are in V in e ie a P a lim ilo r, îl interpretează ca im n adresat M în tu ilo r u lu i exclusiv, in contrazicere cu in v ă lă lu r a Bisericii din vrem ea ecu m e nicitătii. Vezi mai pe larg lucrarea n o astră Despre poezia im n o g ra iică d in cărfile dc ritu a l şi cîn tare a b ise ­ ricească, Bucureşti, 1937, p. 168— 169, 475. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P.G., X C V I1 I, 408 D— 400 A.

— 174 — Spre deosebire de im n u l serafim ic d in textul p rofetulu i Isaia, în tre ­ b u inţa t n u m a i în cursul m a rii ru g ăc iu n i euharistice, n o i desem năm im n u l «Sfinte D um nezeule...» şi sub denum irea de T risag h ionu l cel m ic sau T risag h io n u l litu rg ic , dată fiin d deasa sa întrebu inţare în toate ser­ v ic iile religioase. T extul său s-ar putea p u ne într-o oarecare analo gie cu unele lo c u ri din V e c h iu l Testament, ca, de exem plu : «însetat-a suf­ letul m eu de D u m n e ze u cel tare, cel v iu » (Ps. X LI, 2), întreita. în tre ­ buinţare a c u v în tu lu i «Sfinte» p u tîn d fi lu a tă ca o sugestie a c a p ito lu lu i V I, 3 d in proo rocia lu i Isaia, u n d e serafim ii sînt în fă ţiş a ţi stînd în ju r u l lui D um n e ze u şi strig în d : «Sfînt, Sfînt, Siînt...», iar restul p ro v e n in d d in p salm ii lu i D a v id 47ϋ. Factura im n u lu i este însă p u r creştină. A cest ra ­ port între ide ile im n u lu i şi form a com poziţiei lu i ar putea fi considerat ca u n criteriu p e n tru fixarea tim p u lu i com p u nerii T risa g h io n u lu i litu r ­ gic la în c e p u tu l epocii de tranziţie de la im n u l b ib lic la im n u l de fac­ tură greacă (v eacul al IV -lea— al V-lea). V ec h im e a T risag h io n u lu i o dem onstrează de altfe l şi fap tul că el se găseşte în întrebu inţare litu r ­ gică în toate B isericile O rie n tu lu i, atît O rto d o x e cît şi neortodoxe. D acă asupra o rig in ii exacte a acestui im n nu se poate face o a fir­ m aţie sigură, în schim b se poate spune că istoria in tră rii sale în L itu r­ ghie este lă m u rită . El a fost introdus sau, m ai exact, a fost generalizat in serviciu l litu rg ic în v e ac u l al V-lea, în urm a d ispo ziţiilor date de îm p ăra tu l T eodosie al II-lea (450) şi de îm p ărăteasa P ulch eria (453) 477. l.ocul de astăzi îi este originar, aşa precum se poate înţelege d in faptul că, în C o m e n ta riu l litu rg ic al S fîn tu lu i G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o iu ­ lui, im n u l T risag h ion este explicat la locul de ordine pe care îl ocupă şi astăzi în L itu rg h ie 478. C odicele B arberini 336 nu-i dă textul, dar în ­ sorind «R u g ăc iu n e a T risag h io n u lu i» (εύχή τοΰ τρισάγιου) în d a tă după ru g ă ­ ciunea In tră r ii cu E v a n g h e lia 479, confirm ă în acest chip m enţinerea im n u lu i la lo c u l ocupat din tru început. în rîn d u ia la L itu rg h ie i prim are, aci era m o m entul le c tu rilor sfinte, cure erau precedate de p sa lm ii din V e c h iu l Testam ent 480, adică tocm ai elem entul care, ca şi în cazul altor im ne, a constituit o in d ic aţie pentru inserarea T ris a g h io n u lu i în acest loc. în cursul procesului de abreviere i 11 Lervenit în tim p, p sa lm ii au dispărut, pe cînd T risag h ionu l a d o b în d it im caracter deosebit de solem n în cîntarea litu rg ic ă, m a i ales la sărbăl.‘>ri m ari şi cînd slu jb a este în d e p lin ită în sobor de litu rg h isito ri. în prim ul rind, s-a făc u t necesară introducerea form ulelor p rin care acest im n a fost a rtic u la t în oficiu, ca o in dicaţie pentru credincioşi sa u ,c o r de a începe intonarea lui. A stfel, după încheierea c în tă rii troparelor şi 476. ib id e m , coi. 409 B. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X X , col. 412 D. ; Sim ion, iiiliie p is co p u l T esalo nicu lu i, Despre siin le le ru g ăciu n i, cap. 316; V ezi şi P id a lio n u l, <ίΙ. N eam ţ. 1844, fila 197, n. 1. 477. Cf. Tec,ian. Cronica. P.G.. C V III. 244 B— 248 A . A nastasie B iblio tecarul, Istorici bisericească, P.G., C V III. 1226 A. 478. Cf. P.G., X C V I1 I, 403 3 ş.n. ; Cf. şi ed. S. Pet rides, op. cit., nr. 34, şi ed. N. Borgia, op. cil., nr. 25, p. 52. 479. F. E. B rig h lm a n , op. cil., p. 313. 480. Cf. Sf. V asile cel M are, C u v în l la P salm ul X X V III, 7, P. G., X X IX , 304 A ; l’scudo-Dionisie A re o p a g itu l, Despre ierarh ia bisericească, cap. III, 2, P. G., III, 425 B.

—

175 —

a condacelor de la sfîrşitul V h o d u lu i mic, diaconul rosteşte cu voce tare : «D o m n u lui să ne rugam », iar în ta in ă cere binecuvîntarea preo­ tu lu i : «B inecuvintează, p ărin te , vrem ea c în tării celei întreit sfinte», după care preotul îl b in e c u v in te a z ă pe cap spunînd ecfonisul : «Că sfînt eşti D um n ezeul nostru...». U nele m anuscrise vechi dau diaconului indicaţia să facă sem nul crucii spre credincioşi cu orarul, în timp ce preotul rosteşte ecfonisul, la care se m a i a d a ug ă form ula : «Luaţi D uh Sfînt» (Λάβετε Πνεύμα ’A^tov)*01. A lte le im p u n e au p reo tu lui datoria de a bin ecuv înta asistenţa înainte de a spune diaconul «D om nului să ne rugăm » 4S-. De aci a răm as, p ro b a b il, o b ice iu l de astăzi, ca preotul să binecuvînteze cruciş capul d ia c o n u lu i, o dată cu rostirea ecfonisului. La sărbătorile însem nate, dar m a i cu seam ă atunci cînd slujba se face în sobor, intonarea T risa g h io n u lu i suferă o am m are, pentru a face Ioc u n u i ritual solem n, care nu este în să esenţial o fic iu lu i Liturghiei. Astfel, cînd preotul a ajuns cu rostirea ecfo nisului de mai sus la c u v in ­ tele «acum şi pururea», se opreşte, iar d ia c o n u l se apropie de sfintele uşi şi a rătîn d cu orarul spre ic o a n a M în tu ito r u lu i intonează : «Doamne, m întuieşte pe cei binecredincioşi», fo rm u lă ce se cîntă apoi în altar de liturg h isitori şi după aceea de d o u ă ori de cor sau la strană. Z icînd apoi diaconu l d in nou : «Şi ne auzi pe no i», această expresie este reluată o dată în cîntare, în general de litu rg h is ito ri, în altar 4S:J. D iaconul dă apoi sem nalul pentru începerea c în tă r ii T risag h io n u lu i şi anume, întorcîndu-se către credincioşi şi în ă lţîn d orarul, rosteşte de lin g ă sfintele uşi fin a lu l d in ecfonisul p re o tu lui : «Şi în v e c ii vecilor». De altfel, în lipsa d iaconu lui, preotul, în ă lţîn d p rin acest ecfonis slavă lu i D um nezeu cel sfînt, arată că a sosit vrem ea ca şi credincioşii să pream ărească D u m ­ nezeirea cea în trei ipostasuri, p rin in ton area T risag h ionu lui w . 431. Ms. 1020 Sinai (veac. al Χ Ι Ι -lea— a l X lII- le a ) la A. D m itrievscni, Ευχολόγια, p. 140. 432. Ms. 719 Palm os (veac. al XIII-lea), ib id e m p. 173. 433. A ceasta este o rem iniscenţă d in ve c h iu l cerem onial ce se observa la· bise­ rica Sfînta Sofia din C o nstantino p ol, cu ocazia v e n irii îm p ăra tu lu i şi patriarhului !a slu jb a Liturghiei. Sosirea lor la b ise rică era ara n ja tă în acelaşi timp,· intrînd în biserică, îm p ă ra tu l prim ea de la protos dicher şi cădelniţa, intrînd apoi în altar, după ce săruta icoanele de pe sfintele uşi. în tim p ce îm p ăratu l tăm îia sfînta masa şi altarul, p atriarh ul sta în faţa tîm p le i în sting ă, c in tin d cu tot clerul salutul sau im nul cu ve n it îm p ă ra tu lu i : ^D oam ne, m în tu ie şte pe cei binecredincioşi şi ne auzi pe noi». T erm inînd de cădit, îm p ă ra tu l preda d ich erul şi cădelniţa p atriarh ului care, intrînd în altar, cădea de asem enea în tim p ce îm p ăra tu l intona la rind ul său in biserică, îm p re ună cu suita sa. im n u l arhieresc : «Pre S tăp în u l şi A rhiereul nostru, Doamne, îl păzeşte ; întru .mulţi ani, S tăp în e », d u p ă care îm p ăratul mergea şi se aşeza la locul cei rîn d u it lui, iar p a tria rh u l în cep e a oficiul Liturghiei. Cf. A. Dmitrievschi, op. cit., p. 333— 334. 484. în locul im n u lu i T risaghion se in to n e a ză cîntarea «C ili în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îm b răca t» (cf. G al. III, 27), la sărbătorile la care se obişnuia în vechim e să fie botezaţi ca te hu m e nii, şi anum e : la Paşti şi în zilele S ăp tă m în ii Lum inate, la C incizecim e. la N aşterea şi Botezul D om nului, precum şi la D um inica F loriilor. De asem enea, la s ărb ăto rile Sfintei Cruci (Înălţarea Sfintei Cruci — la 14 septem brie — şi în D u m in ic a a treia din Păresimi : închinarea Sfintei Cruci) se cîn tă «C ru cii Tale ne în c h in ă m , H ristoase, şi S im tă învierea Ta o lăudăm Şi o m ărim », în locul T risag h io nu lui.

C urind, desigur, şi ca o consecinţă a intro ducerii acestui im n, a tre­ buit să ia loc în L iturghie «R ugăciunea T risag h ionu lui» (sau a c în tă rii de trei ori «Sfinte»), pe care preotul o rosteşte în tain ă, în tim p ce cre­ dincioşii, corul ori c în tăreţii in to n ează im n u l de trei ori, «Slavă..,», «Şi acum...» cu p artea a treia («...Sfinte fără de m o erte...»)485 ş i'în sfîrşit a patra oară. C o dicele B arberini 336 dă texte deosebite ale ru g ă c iu n ii Trisagh io nulu i pentru fiecare din cele două L itu rg h ii prin cip ale, dar,, de tim puriu, ru g ă c iu n e a T risag h io nu lui înscrisă în L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n Gură de A u r ("Αγιε άγίων ό Θεός ήαών ό μ-όνος άγιος...)486 a ieşit d in în tre ­ buinţare, ră m în in d în u zu l com un al am belor L itu rg h ii n u m a i cea a S fîntu lu i Λ/asile cel M are («D um nezeule cel Sfînt, Care între sfinţi Te odihneşti...»). P rin ea, preotul se roagă ca D um nezeu, Cel ce este n e în ­ cetat s lă v ii de Puterile îngereşti prin strigarea de trei ori «Sfînt, Sfînt, Sfînt», să prim ească şi din gurile unor s lu jito ri părnînteşti întreit-sfînta cintare, cercetîndu-i cu b u nătate a Sa. Sfîrşind ru g ăc iu n e a aceasta, preotul şi dia c o n u l rostesc în taină T risaghionul de trei ori, făc în d de fiecare dată cîte o în c h in ă c iu n e în fala sfintei mese care, între altele, în c h ip u ie «scaunul lu i D um nezeu» 487 şi pe Mristos «p iatra cea adevărată şi din capul u n g h iu lu i» 43S. P entru acccntuarea so le m n ităţii, la Liturghia în sobor, la fiecare cintare a T ri­ sa g h io n u lu i de către credincioşi, strană ori cor, clerul răspunde din altar cu aceeaşi cintare. Prin această alternare solem nă, se su b lin ia z ă şi mai m u lt că Biserica păm întească, reprezentată p rin credincioşii din sfintul locaş, la u d ă pe D um nezeu cu glasuri neîncetate, unindu-se ast­ fel cu cetele în g e r e ş ti489, reprezentate de preoţi în altar care, precum am văzut, este im ag in e a cerului. La «Slavă...», «Şi acum...» «Sfinte fără de moarte...», d ia c o n u l a rătîn d cu orarul spre proscom idiar zice : «P o­ runceşte, p ărin te ». A ceasta este o fo rm u lă politicoasă, p rin care preotul este in v ita t sau i se am inteşte de către diacon să îndepline ască cele rinduite sau stab ilite pentru acest m om ent al slujbei. Îndreptîndu-se şi apropiindu-se în acest scop, puţin, de prosco m idiar şi înclinîndu-se, preotul rosteşte încet : «B inec uv înta t (lău d a t, slăvit) este Cel ce v in e întru num ele D o m n u lu i» (Ps. C X V II, 25). A lă tu r i de sim bolu rile p ă tim i­ rilor şi m o rţii M în tu ito r u lu i, Biserica uneşte în lucrările P roscom idiei şi pe cele ale n a şte rii Sale J90. La acest u ltim episod al în tru p ă rii şi v e ­ n irii D o m n u lu i în lum e s-a referit deci stih ul de la u d ă rostit acum de 435. D u p ă înc he ie re a acesteia, d iaco nu l zice d in sfintele u ş i: « P u te rn ic !» , ca o indicaţie pentru, cor sau cintăreti, pentru o into nare şi mai solem nă a celui cie-al patrulea «Sfinte Dum nezeule...». A supra acestei expresii vezi lucrarea noastră î n ­ sem nări pentru o n o u ă edi(ie a L iturg h ie rului. Bucureşti, 1947, p. 22— 25. 4c'1 , G. Г. E. B rig htm an, op. cil., p. 3)3— 314. -ΊΜ7. S iir io n , arhie pisco pu l T esalonicului, Despre slîrila Liturghie, cap. X C V III. 438. MilroTun K rilop u los, ‘ Ομολογία τής άνατολικής εκκλησίας..., la lo an M ih ălc e sc u op. cil., p. 22(5. 4firJ. ГГ. S im io n , с rhiepiscopul T esalonicului, Explicare despre s lîn la biserică, p. 259. I 490. Cf. Sf. G h e rn 'fm I al C onslam lin op o lulu i, op. cil., P. G., X C V III, 400 С — D ; Sim ion, a r h ie p isc o p u l T esalonicului, ''Despref s lîn la Liturghie, cap. 85; N ic o lae C a ­ basila, op. cil., cap. X I, col. 389 j C ; Scrisoarea sino d ală a p a tria rh u lu i ecum enic Paisie f călrc N ic o n a l M o sco ve i (j65p), la K. D c lik anis, op. cil., p. 42.

— 177 — preot. D ia c o n u l in te rv in e a p o i cu o n o u ă in vitaţie : «B inecuv intează, părinte, sc a un u l cel de sus». A cesta este je ţu l aşezat p e ntru arhiereu în centrul absidei de răsărit a a lta ru lu i şi se num eşte «scaunul cel de sus», între altele, şi p entru că el se află în ă lţa t cu u na sau do u ă trepte faţă de scaunele d in dreapta şi d in stînga lui, destinate preo ţilor s lu ji­ tori, acest a nsam blu de lo c u ri de şedere pentru litu rg h isito ri a lc ă tu in d ceea ce se cheam ă «sintron» (το σόνδρονον). în veacurile de la înc e p utu l istoriei Bisericii, sc a unu l cel de sus răspundea unui. scop p ractic în p r i­ m u l rînd, deoarece episcopul stînd în acest loc ca u n cîrm a c i al navei b is e ric e şti491 cu faţa către asistenţa din sînul sfîn tu lu i locaş, su p rave­ ghea şi asigura astfel ţin u ta ei p ioasă în tim p u l se rv ic iu lu i d iv in 492. Suindu-se în acest m o m e n t pe scaunul cel de sus şi stînd pe el, şi ca u n corolar al s im b o lis m u lu i in tră r ii celei m ici, arh iereul reprezintă «şederea lu i H ristos cea de-a dreapta P ărin telu i», iar p reo ţii îm preunăslujitori, stînd pe celelalte scaune d in dreapta şi d in stînga, în c h ip u ie pe Sfinţii A p o s to li stîn d pe cele 12 scaune pentru jud eca re a celor 12 sem inţii ale lu i Israel (M atei X IX , 28 şi Luca X X II, 30). în lipsa epis­ copului, acest scaun, deşi ră m in e liber, el am inteşte to tu şi p re o tu lu i pe Iisus H ristos care, d u p ă în ă lţa re a Sa la cer, stă ca îm p ă ra t şi m ijlo c ito r pe scaunul slavei Sale veşnice de-a dreapta T atălui 403. A c eastă sem ni­ ficaţie v ine la expresie în chip evident în însuşi tex tul fo rm u lei cu care preotul b in e c u v in te a z ă scaunul cel de sus, către care s-a îndre p tat după in v ita ţia de m a i sus fă c u tă de diacon, v enin d p rin faţa sfintei mese şi pe latu ra de m ia z ă z i şi zic în d : «B inecuvîntat (lău dat, slăvit) eşti pe scaunu l slavei îm p ă ră ţie i Tale, Cel ce şezi pe h e ru v im i, to tde a ­ una, acum şi pururea şi în v e cii vecilor». Acest scurt cerem onial se referă la re alităţi care îşi aveau a ctu a ­ litatea lor în v e ac u rile d in tîi ale Bisericii, dar astăzi ele constituie o m ărturie că intro ducerea im n u lu i T risaghion nu s-a făcut fără le g ătu ră cu citirile sfinte de la în c e p u tu l L iturghiei. Înainte de a începe aceste lecturi, era anum e o b ice iu l ca episcopul să m eargă să se aşeze pe scau­ nul cel de sus (ή άνω καΟέορα), rid ic at în m ijlo c u l absidei a lta ru lu i, spre a putea supraveghea a d u narea în tim p u l c itirii pericopelor d in V e c h iu l Testament şi d in A p o s t o l4iM. Cu această ocazie el recita «R ug ăc iu ne a sc a unu lui celui de sus» (Εύχή της άνω καδέορας). C aracterul de c irc u m ­ stanţă al acestei r u g ă c iu n i reiese clar d in textul ei m ai vechi, pe care-1 dă Codicele Barberirti 336 : «S tăpîne, D oam ne D um n e ze u l Puterilor, m intuieşte p o p o ru l T ău şi-l linişteşte (fă-1 să fie lin iş tit sau p o to lit = καί είρήνευσον αύτόν), cu. puterea S fîn tu lu i T ău D u h p rin sem nul cinstitei cruci a U nuia-N ăscut F iu lu i Tău, cu Care bin e c u v în ta t eşti în v e cii v e ­ 491. C o n s titu ţiile A po sto lice , cartea II (Despre episcopi, preoţi, şi diaconi), cap. 57. (O rdinea de observat la serviciul divin). 492. Ibidem . 493. Cf. S im io n, a rh ie p isc o p u l T esalo nicului, Despre slinta L iturg hie, cap. 85 şi ProL G rigore M a n sv e to v , op. cil., p. 1.45. 494. Cf. Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 66G, n. 4 ; Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 490, şi J. Hanssens, op. cit., t. III, p. 229. H t u r g h ie r u l e x p lic a t — 12

— 178 — cilor» 49s. C ărei necesităţi îi răspundea această ru g ăc iu n e este uşor de înţeles din u rm ăto a re a ex clam aţie a S fîn tu lu i A m bro zie al M ediolanulu i : «C îtă osteneală se dă în biserică pentru ca să se facă linişte, atunci cînd au loc lectu rile» ! 4!)C. O b ic e iu l de a recita o astfel de ru g ăc iu n e nu a încetat nici du p ă ce L iturghia se oficia de re g ulă fără episcop. S cau nu l cel de sus fiin d însă gol, ru g ăc iu nea ro stită de aci în a in te de preot a luat caracterul de doxologhisirea lu i D um nezeu-Fiul, Cel ce tronează direct de pe în ălţim e a «scaunului slavei îm p ă ră ţie i Sale», a dică fără a m ai fi reprezentat în chip v ăzu t de episcop. C h ia r în absenţa acestuia d in u rm ă, prerogativa scaunului cel de sus nu este însă uzurpată, deoarece lo c u l in d ic a t de Liturghier p re o tu lu i, în tim p u l c itirii A p o s to lu lu i este spre colţul de m iazăzi al sfintei mese (δεύτερος θρόνος) sau je ţu l de lîn g ă tro n u l epis­ copului, cu o treap tă m a i jos 497. L itu rg h isito rii şi-au p reg ătit astfel p o ziţiile în care trebuie să se găsească la începerea lecturilor biblice, care, în sim b o lism ul L iturghiei, reprezintă a d o u a p erio a dă din ic o n o m ia m în tu irii p rin H ristos, în com ­ paraţie cu cea sim b o liz a tă p rin cele ce s-au săvîrşit şi s-au rostit m ai înainte la Proscom idie, precum şi cu c în tările (antifoanele) de la în ­ ceputul L itu rg h ie i'198. Im n u l T risag hion poate însem na d e c i.o m anifes­ tare de slăvire a prezenţei şi a c tiv ită ţii profetice a D o m n u lu i H ristos. 3. L e d u r ile b ib lice D up ă ce corul a term inat cîntarea Im n u lu i T risaghion, diaconul face atentă adu narea creştinilor, strig înd : «Să lu ă jn am inte 1», preotul com pletînd : «Pace tuturor», la care i se răspunde de către cîntăreţ : «Şi d u h u lu i tău». Prin aceste u ltim e d o u ă form ule se schim ba în Bise­ rica prim elor patru-cinci v eacu ri salutul între episcop şi între cre d in­ cioşi, înd a tă d u p ă intrarea în Liturghie şi im e d ia t în a in te de a începe lecturile din Sfînta S crip tură 4" . A cestea reprezintă de fapt partea prin, cipală şi cea m ai veche a L itu rg h ie i catehum enilor. C ano nul 59 al S in o d u lu i de la Laodiceea reco m andă în acest scop cărţile V e c h iu lu i şi N o u lu i Testament. U n astfel de uz se găsea in a u ­ gurat înc ă din vrem ea S finţilor A p o sto li, precum m ărturisesc diferite locuri d in Faptele şi Epistolele lor. In fo rm a ţia dată de S fîn tu l Iu stin M a rtiru l şi F ilo zo fu l că în veacul său se citeau τά ’α π ο μ ν η μ ο ν ε ύ μ α τ α των ’αποστόλων (M e m o riile A p o sto lilo r, a dică E v angh eliile , Faptele şi Epis­ tolele lor),

ori

n u m a i (·ή) τά σ υ γ γ ρ ά μ μ α τ α των προφ ητώ ν (Scrierile

p ro fe ţi­

lor) Γί1)0, răm în e ο m e n ţiu n e singulară. 495. F. E. B rig htm an , op. cit., p. 314. 496. « Q u a n tu m la b o ra tu r in ccclcsia ut Hat sile ntiu m cum lectiones le g u n lu r». Sf. A m brozie. In Psalrnum I. Praef. 9. 497. „ Ε ί π ε ρ εχι:ι τόπον1c — zice Fiinţei — εί Si έμπροσθεν. Cod. 6277— 770, Mlnăstirca P antelim on. Pan. N. T rem bela, op. c/f., p. 8. 498. Cf. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. I, col. 372 B. 499. Cf. Sf. lo a n G u ră de A ur, O m i lia Ш , la E p is to la călre C o lo s e n i, 4 P. G., LXII, 322— 323; Sf. G rig o re de N azianz, C u v în ta re a X X II, 1, P. G., X X X V , 1131 A ; Sf. M axim M ă rtu ris ito ru l, op. cit., cap. X II, P. G., X C I 689 D. 500. Sf. Iu s tin M a rtir u l şi Filozoful, A p o lo g ia în tîi, cap. LV II, 3.

—

179 —

a) Lecturile biblice în v e c h iu l lor stadiu. — In ceea ce priveşte căr­ ţile anume clin care se alegeau pericopele de citit, ordinea, numărul şi întinderea acestora, nu a domnit la început o regulă uniformă şi abso­ lută sau, dacă era una, aceasta se reducea la voia şi hotărîrea episcopu­ lu i501. Aşa se explică de ce Sfîntul loan Gură de Aur obişnuia adesea să anunţe cu cîteva zile mai. înainte subiectul omiliei următoare, pentru ca auditorii să aibă timp a căuta şi citi textul pericopei respective. Ei erau îndemnaţi la aceasta, spre a putea urmări şi înţelege mai bine cuvîntările marelui predicator r>0-. A fară de m arile sărb ători ca, de exem plu : Naşterea, A rătarea, În ­ vierea şi Înălţarea D o m n u lu i, P ogorîrea S fîn tu lu i D uh etc., pentru care fuseseră consacrate fragm entele d in N o u l Testament, unde se relatau evenim entele respective, în restul a n u lu i se urm a la început, în general principiu] c itirii continue. P rin cip a le le cărţi ale Bibliei erau adică citite, reluîndu-se lectura d in lo c u l în care fusese lăsată la L iturghia pre­ cedentă. Ca ordine de urm at, C o n stitu ţiile A postolice in d ic ă pentru lectu ­ rile din V e c h iu l Testam ent în tîi Legea (scrierile P entateuhului) şi p ro ­ feţii 50:5 — după obiceiul observat, de altfel, la serviciul sabatic din s in a g o g ă δϋ4. U rm au a p o i d in N o u l Testam ent, Faptele sau Epistolele Sfinţilor A p ostoli, iar pe u rm ă E v a n g h e lia 505. în curînd însă lectura din V echiul Testament s-a redus la o sin g u ră pericopă. O astfel de rîndu iala se găseşte confirm ată în scrierile S fîn tu lu i V asile cel M are, dar m ai clar in o m iliile S fîntu lu i lo a n G u ră de A u r 50G. în veacul al VII-lea S fîn ­ tul M a x im M ărtu risito ru l se m ai referă înc ă la ascultarea dum nezeieş­ tilor profeţii (ή αν.ρόααις των θείων λογιών) 507, dar m ai apoi S fîntul G h e r­ m an I al C o n sta n tin o p o lu lu i m e n ţio n e a ză n u m a i citirea din. A p o sto l şi din E vanghelie 50S. O rig in e a p ra c tic ii de astăzi de a nu se m ai pune lec501. Sf. Iu slin M a rtiru l şi F ilo zo fu l spune că se citea «atit cît în g ă d u ia tim ­ pul» (A p o lo g ia în lli, L V II, 3). Fer. A u g u s tin , în vederea predicii pe care vo ia să o tină, dăduse dispoziţie d ia c o n u lu i asupra p sa lm u lu i ce trebuia citit în acest scop. Lectorul citi însă din greşeală alt psalm , aşa că episcopul a fost o b lig at să-şi schim be subiectul (E n a ira lio in Psaltnum C X X X V II. P. L„ X X X V II, 1784). 502. Cf. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia I I I despre Lazăr, I, P. G., X L V III, 991. 503. La care trebuie să se înţe le ag ă şi cărţile lui Isus N a v i, ale Ju d e căto rilo r şi ale Regilor, cărţile C ro n ici şi cărţile Io v şi ale lui Solom on. C onslitutiones A po slolica c, cart. II, cap. 57. 504. Cf. J. Hanssens, op. cil., t. III, p. 159 şi t. II, p. 421— 423. 505. C o nstituţiile A postolice, cart. V III, cap. 5. 506. Sf. lo a n G u ră de A u r, O m ilia X X I X la Fapte, 3 : «Şi suindu-se lectorul, spune mai în tii a cui este cartea, al cărui profet sau apostol sau evanghelist...», P. G., LX, 217. O m ilia III la Epistola II către T esalo nice ni, 4 «Dacă zici că aceleaşi le auzi în fiecare zi, spune-mi din care profet este locul ce s-a citit, şi din care apostol sau din care epistolă).· (P. Ci., L.X1I, 485). Cf. încă : O m ilia V II călre crcştinii antiohieni, 1, P. G., X L IX , 92— 93 ; Despre botezul lu i Hristos, 2, P. G., X L IX , 31)5; La P s a lm u l C X V II, 1, P. G., LV. 528 etc. 507. Sf. M a x im M ărtu ris ito ru l, op. cit., col. 704 B. 508. Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, up. cit., P. G„ X C V III, 412 А В ş.u. în versiunea Iui A nastasie B ib lio te c aru l nu se face însă m enţiune de «apostol», ci

—

180 —

turi din Vechiul Testament luase, prin urmare, fiinţă în scurtul interval dintre ultimii doi autori. Ele se menţin numai în Liturghia Darurilor

î n a i n t e s f i n ţ i t e , f i e s i n g u r e , fie p r e c e d î n d pericopele d in A p o sto l şi Evanghelie la sărbătorile la care sînt prevăzute acestea d in u rm ă, ori la sărbătoarea h ra m u lu i bisericii. De fapt, lecturile d in A p ostol şi din Evanghelie la L iturghia D arurilo r mai în a in te sfinţite sînt încad rate în serviciul V ecerniei, care se află unit cu această Liturghie. O sistem atizare a lecturilor liturgice a in tra t totuşi de tim p u riu în preocupările S finţilor P ărin ţi, ajungîndu-se chiar la realizarea unor norme. Astfel, regula de astăzi de a se citi Faptele A p o sto lilo r de la Paşti p înă la sărbătoarea C incizecim ii se găsea în uz în c ă d in ain te de Sfintul lo a n G ură de A ur, care consacră aproape o în tre a g ă o m ilie spre a demonstra m otivele luate în considerare de S finţii P ărinţi pentru o astfel de rîn d u ia lă 5П0. O contribuţie deosebită la sistem atizarea le c tu ri­ lor din Faptele A p o sto lilo r şi din Epistolele catolice pentru u z u l litu rg ic este atribuită în general d ia c o n u lu i E utaliu (veacul >al V-lea) d in A le ­ xandria. La cererea p reo tu lui A tanasie, E u ta liu a îm p ărţit aceste scrieri în 57 de lecturi pentru serviciul liturgic, lu în d ca bază u zul transm is de practica tr a d iţio n a lă 510. A m ănu ntele exacte p riv itoare la actuala îm p ărţire a te x tu lu i S fin ­ tei Scripturi în lecturi litu rg ice nu pot fi precizate m ai de aproape. P en­ tru «paraşele» (lecturile din Pentateuh sau Lege), «haftarele» (cele din. profeţi) şi «pericopele» (cele d in N o u l Testament), destinate se rv ic iu ­ lui liturgic, servea la încep ut B iblia însăşi, adică exem plare cu text continuu. Pe m arginea acestora se făceau însă însem nări, p rin care se indicau începutul şi sfîrşitul pericopelor corespunzătoare d u m in ic ilo r şi diferitelor sărbători. La începutul u no r astfel de codice se punea adesea un tablou (συναςάριον = capitulare, iar în u nele Veliţii greceşti m ai noi εύαγγελιστάριον) de citirile rînduite pentru d u m in ic i şi sărbători. S-a găsit însă de tim p u riu că este m ai practic să se extragă în v o ­ lum e aparte bucăţile b ib lice destinate se rvic iu lui d iv in . A şa au rezultat cărţile denum ite în general, în lim b a ju l ştiin ţific de astăzi, cu titlu l c o n ­ venţional de Lecţionare. în term eni bisericeşti însă cartea în care se găsesc sistem atizate pericopele liturgice d in Faptele şi E pistolele S fin ­ ţilor A p ostoli se num eşte A p o sto l (ό απόστολος sau πραξαπόστολος), iar aceea în care este distribuit textul E v a n g h e liilo r se cheam ă E v a n g h e lia r iar cîteodată E vanghelistar (Εύαγγελιστάρων). în aceste cărţi de s lu jb ă , c iti­ rile biblice sînt rîndu ite pe zilele săp tăm înii, în cep în d de la sărbătoarea Învierii D o m n u lu i511. Pentru sărbători, pericopele sînt alese în raport cu caracterul e v e nim e ntulu i com em orat. m ai

num ai de prochim en. Cf. S. Pelrides, op. cit., nr. 39, p. 30 şi N . Borgia, op. cit., nr. 28, p. 25. 509. Sf. loan G ură de A ur, P e n tm ce Faptele In C ihcize cim e ?, P. G., LI, 103— 104. 510. Cf. E u lh a lii d ia co n i A c lu u m apostolorum , s .J p a u li C a lh o lic a ru m q u e epislolarum ediUo, P. G·., L X X X V , 628— 789. Cf. şi E. M angenot, C h ap ilre s de la Bible, articol in «D ictionnaire de la Bible», p ub lica t de V ig A r o u x , t. II, part. I, p. 560— 561f. 511. O rd in e a observată în cartea A postol este /firm ătoarea : De la Paşti şi p în ă

i

— 181 — D intre cele trei exem plare de E v a n g h e lia r în m anuscris ajunse p în ă la noi, u n u l îşi rid ic ă v e ch im e a la v e ac u rile a l IV-lea— al V-lea, iar alte două la veacul al VI-lea. Cel m a i m are n u m ă r de E vangheliare provine însă din epoca de la v e ac u l al V III- le a încoace. D intre ele, unele nu cuprind decît citirile p e ntru sărb ăto rile m a i însem nate 512. Necesitatea de a adapta c itirile d in E v a n g h e lii la c u rsu l Liturgh iei a dus la unele m ici m o d ific ă ri sau, m a i bine-zis, la unele sporiri ale textului prin form ulele generale de introducere, obişnuite îndeosebi la încep utu l pericopei. A stfel, îm p re ju ră rile de tim p şi loc, determ inate precis în textul E v a n g h e liilo r, e. tre bu it să fie redate în c itirile Liturgice din E vangh eliar p rin expresiile v a g i : « în vrem ea aceea», «Zis-a D o m ­ nul», ori «Zis-a D o m n u l p ild a aceasta» sau «...către iu d e ii care v e n i­ seră la D însul». în v e ch ile codice — m anuscrise cu text continuu, în ­ trebuinţate la Liturghie — aceste fo rm u le in tro d uc tive se scriau pe m argine, iar cînd s-au extras perico p ele în E vangheliare aparte, .au luat loc în ţesătura te x tu lu i şi expresiile de m a i sus, aşa cum se găsesc p în ă astăzi. Pe de altă parte, ca in d ic a ţii m a rg ina le , aceste form ule nu iz b u ti­ seră să determ ine în to td e au n a precis p u n c tu l la care se înch eia u ltim u l verset al unei pericope şi de la care începea alta. A şa s-a în tîm p la t că, la alcătuirea E vangh eliare lo r, u nele pericope încep cu versete care con­ stituie sfîrşitul altora, situ aţie care dăin u ie şte şi actualm ente 513. b) V echea încadrare a le c tu rilo r în cerem onialu l L iturghiei. — C iti­ rile erau încadrate în p sa lm i responsorici, recitaţi de cîntăreţi secun­ daţi de c re d in c io ş i514. P rin c ip iu l acesta se găsea, de altfel, înscris fo r­ mal în can onu l 17 al S in o d u lu i de la Laodiceea, care prescrie ca p salm ii să nu fie in ton aţi fără întrerupere, ci «să se facă citiri d u p ă fiecare psalm». Lecturile apar, p rin urm are, precedate fiecare de psalm i, aşa cum confirm ă diferitele lo c u ri d in lite ra tu ra p a tr is tic ă 515. V estigiile la R usalii se citeşte din F aptele A p o s to lilo r, u rm în d în restul an u lu i m ai în tîi ■Epis­ tolele Sf. A po sto l Pavel şi apoi cele 7 E pistole catolice. Pericopele e vanghelice sînt în c ad ra te d u p ă urm ătoarele norm e : a) loan, din ziua în v ie rii p în ă la R u s a lii, excepţie făcînd m arţea Paştilor şi sărbătoarea în ă lţă rii, cînd se citeşte de la Luca, precum şi D u m in ic a M ironosiţelor, cînd se citeşte de la M arcu. b) M atei, de lu n i d u p ă R u s a lii p în ă la D u m in ic a a 17-a după R u salii, cu excep­ ţia prim elor cinci zile din fiecare clin s ă p tă m în ile a 12-a, a 13-a. a 14-a şi a 15-a după Rusalii, cînd se citeşte din E v a n g h e lia d u p ă M a rcu . c) L uca, de lu ni după D u m in ic a a 17-a d u p ă R usalii p în ă la lăsa tul sec de carne, cu urm ăto are le excepţii: p rim e le cinci, zile d in să p tă m în ile a 16-a, a 17-a şi a 18-n şi D u m inica în a in te a Bobotezei, cîn d se foloseşte E v an g h e lia după M a r c u ; în d u m i­ nicile lăsa tulu i sec de carne şi de b rîn z ă , precum şi sîm b ăta d in aintea acesteia din urm ă, se citeşte din E v an g h e lia d u p ă M a te i. 512. Ca, de exem plu, L e ction aru l grec d in ms. nr. 194, aflat în Biblioteca U n i­ versităţii din Iaşi, în care sint extrase pe rico pe le pentru 18 sărb ăto ri, iar a XlX -a pericopă este ad ău g ată m ai tîrziu. Cf. Dr. V asile G heorgbiu, L ecfionarul e vanghelic grecesc din Iaşi (Ms. 194). B ucureşti, 1940. 513. C’f. E. M ang eno t, L ecJionnaires, în «D ic tio nnaire de la Bible», t. IV , part. I. col. 147— 157 şi Dr. V asile G h e o rg h iu , op. cit. 514. C o n stituţiile A postolice. II, 57. 515. Sf, V asile cel M are, Despre S lin tu l Botez, 1, P. G., X X X I, 425 AB ; Ho-

— 182 — acestor p sa lm i în L itu rg h ia de astăzi se re zum ă la cele d o u ă perechi de stihuri, d in tre care u n a figu rează sub titlu l de p ro c h im e n (προκείμενον), în a in te de A p o s to l, iar cealaltă este anex ată c în tării « A le lu ia » , d u p ă citirea A p o s to lu lu i. La această abreviere se ajunsese deja în a in te de Sfîntu l G h e rm a n I al C o n sta n tin o p o lu lu i, care face p rim a m e n ţiu n e ex­ presă despre p ro c h im e n şi despre «A le lu ia » de du p ă A p o s t o l51G. P ro c h im e n u l re prezintă p sa lm ul recitat o d in io a ră d u p ă pericopa din V e c h iu l T e s ta m e n t317, adică în a in te a le c tu rii d in A p ostol, iar s tih u ­ rile de d u p ă p e rico p a acestuia din u rm ă reprezintă un rest ru dim e n tar al u n u i p sa lm de la u d ă , la recitarea căru ia credincioşii p a rtic ip a u cu refrenul « A le lu ia » , la încep ut şi la sfîrşit. A şa se ex plică situ aţia din m anuscrise, în care aceste din u rm ă stih uri sînt încadrate între cîntarea «A le lu ia » ; d in ace astă p ric in ă , stihurile d u p ă A postol sînt cunoscute sub titlu l de c ileluiarion (αλληλουΐάριον). V e c h iu l ob ice i m e n ţio n at şi de S fîn tu l lo a n G u ră de A u r 518, ca lec­ torul să a n u n ţe în a in te de citire originea pericopei, aşa cum se practică p înă astăzi («C itire de la Facere, din profeţia lu i Isaia etc., d in Faptele S finţilor A p o sto li, d in Epistola, ori din E vangh elia după...»), se aplica şi p salm ilor. în v irtu te a ru tin ii, s-a c o n tin u a t chiar să se anunţe cu titlu l dc psalm sim p le le stih u ri care îl m ai reprezentau. A stfel, S fîn tu l G h e r­ m an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i se referă la proch im en cu fo rm u la : ,,ψαλμοζ τοο Δαβίδ"519. U n m anuscris din veacul al X II- lea— 'al X III- lea inserează u rm ăto ru l c e re m o n ia l în această p riv in ţă : Preotul : «Pace tuturor». D ia c o n u l : «în ţe le p c iu n e » . P saltul : «P salm ul lu i D av id ». D ia c o n u l : «Să luăm am in te ». P sa ltu l : «P rochim enul» 520; de asemenea, p entru «aleluiar», d u p ă c itirea « A p o s to lu lu i» , preo tul zice : «Pace ţie». D ia c o n u l : «în ţe le p c iu n e ». P sa ltul : «A le lu ia , P salm ul lu i D av id». D ia c o n u l : «Să luăm a m in te ». Şi se c în tă «A le lu ia ». P saltul : « A le lu ia rio n » . C re d in ­ cioşii : « A le lu ia » ry-1. în C o n stitu ţia p a tria rh u lu i Filotei, această rînduială apare ceva m ai sim p lific a tă, dar în acelaşi tim p m ai clară. C aracterul de sim p lu a n u n ţ al p ro c h im e n u lu i cu titlu l de psalm , fără ca în realitate să se citească un p salm întreg afară de prochim en, reiese destul de precis d in fo rm u la : «Psalm al lu i D av id », în tre b u in ţa tă atît p e ntru sti­ hurile d in a in te a A p o s to lu lu i cît şi pentru cele de d u p ă citirea lu i 5~. T itlu l de psalm , n em aico resp u nzînd u ne i re alităţi şi fiin d im p ro p riu pentru u n stih sau pentru o singură pereche de stihuri, s-a a ju n s să se anunţe n u m a i sub n u m ire a de «prochim en», care adică precede sau m ilia h a b ila in Lacizis, 1, col. 1437 C D ; Pseudo-Dionisie A re o p a g itu l, op. cil., cap. III, 2, P. G„ III, 425 B. 516. Sf. G h e rm n n 1 al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 412 A B, p re ­ cum .ţi ve rs iu n e a lu i A n as tas ie B ib lio tec arul (ed. S. Petrides, op. cit., nr. 39 şi 41, p. 30 şi 31 ,· de asem enea, ed. N. Borciia, op. cil., nr. 28 şi 29, p. 25). 517. Cf. şi Dr. A n to n Baum stark» Lilurgie co.mparee, în «Iren ik on», t. X I, nr. 1 şi 2, 1934, p. 27. 513. Ve-zi lo c u rile in d ic ate în nota 506. 519. O p. şi Ioc. ciL, P. G.,. X C V III, col. 412 A. 520. Ms. 1020 S in a i, A . D m itrievschi, Litu rg h ie ru l, car tea la in ic ă, p. 140. 521. Ib id e m , p. 141. 522. C od. 6277— 770 P a n le lin io n (veac. al X IV -a). Pan. N . T rem bela, op. cil. p. 7.

/

—

183 — /

este aşezat înainte de lectura A p o sto lu lu i. N u s-a p u tu t totuşi în tre ­ buinţa a'celaşi term en şi p en tru « A le lu ia » , deşi de fapt el precedă lectura Evangheliei. Ca psalm , el cădea încă din vechim e în atribuţia lecto­ ru lui sau a cântăreţului şi, ca atare, stihul şi «A leluia» fiin d citite şi cintate de acesta, g rav itează spre A postol, pierzînd astfel caracterul de text aşezat în aintea E va ng h e lie i. c) C erem o nialul a ctu al şi sim b o lism ul lecturilor biblice. — Lec­ turile b ib lice au fost intro duse în Liturghie în scopul de a instrui pe credincioşi în în v ă ţă tu ra lu i H ristos şi asupra dato riilo r lor de creştini. «C itirile din S fînta Scriptură, care ne în v a ţă atît bunătatea şi iubirea de oam eni a lu i D um nezeu cît şi dreptatea şi judecata Lui, sădesc şi aprind în sufletele noastre nu nu m ai iubirea, ci şi team a de El, făcîndu-ne astfel m a i zeloşi întru păzirea poruncilor Sale. Iar toate la u n Joc (cu ru g ă c iu n ile şi cîntările) îm bunătăţesc sufletul şi apropie de D um nezeu a tît pe preot cît şi pe credincioşi, făc în d şi pe unul şi pe ceilalţi destoinici pentru prim ire a şi păstrarea cinstitelor daruri, care este scopul S fintei Liturghii... r>23. Ele ne pregătesc şi ne curălesc m a i dinainte, pentru sfinţirea cea m are a Sfintelor Taine» 524. Cu alte cuvinte, 'lecturile b ib lic e în Liturghie reprezintă p rin cip alu l izvor al credinţei şi p ie tă ţii noastre şi, in acelaşi timp, u n u l dintre m ij­ loacele p rin care L itu rg h ia ne pregăteşte pe de o parte ca să ne apro­ piem şi să p rim im cu v re d n icie sfinţirea cu Sfintele Taine, «iar pe de alta ca să putem păstra şi să răm în e m într-însa» 5-5. C u v în tu l D o m n u lu i din Sfînta E vanghelie ne este dat deci în Liturghie ca o lu m in ă pentru m intea, sufletul şi in im a noastră, aşa precum S fîntul Său Trup n i se dă spre «întărirea şi tă m ă d u ire a sufletului şi a trupului». în sim bolism ul Litu rgh iei, lecturile din N o u l Testament au sem ni­ ficaţia uneia din form ele mai· depline ale arătării şi m anifestării lui Iisus în lume, oare au de v e nit în chip treptat m ai vădite. La V h o d u l mic, E vanghelia este în ă lţa tă şi ne este arătată închisă, pentru a a m in ti c li­ pele de pe pragul ie şirii Lui la 'activitatea publica, atunci cînd El n-a grăit nim ic despre Sine, ci, fiin d necunoscut, a fost nevoie să fie m ă r­ turisit de T atăl şi a nu nţa t de lo a n Botezătorul. A cum însă citirile din A postol şi din Sfînta E va ng h e lie «sînt semne m ai perfecte ale m a n i­ festării Sate, în cursul căreia El grăia tuturor în pu blic şi se făcea cu­ noscut nu num ai prin cele ce a grăit El însuşi, oi şi prin c e le 1ce a în v ă ţa t pe A p ostoli să p ro p o v ăd u ia sc ă» 52β. D up ă S fîntu l G herm an I al C o nsta n­ tinop olului, «prin citirea F aptelor şi Epistolelor se arată însăşi chemarea la El a A p o sto lilo r şi consfinţirea (instituirea) lor» 527. 523. N ic o lae C abasila. op. ciL., cap. I, col. 369 C. 524. Ibidem , cap. X X II, col. 416 C. 525. Ibidem , cap. I, col. 369 B. 526. Ibidem , cap. X X II I, col. 416 D. «E vanghelia înseam nă venirea F iu lu i lui Dumnezeu, cîn d s-a arătat n o u ă, vorbindu-ne n u prin nori şi enigme, ca o d inio ară lui M oise prin qlasuri şi fulcţera ţi trim bite..., sau ca altăd ată profeţilor prin a ră­ tări... ci s-a arătat în m o d v ă d it ca om ad e v ărat şi a fost văzut de noi, prin care Dumnezeu-Tatăl ne-a vorbit gură către gură, iar nu în enigm e». Sf. G herm an I al C o nsta n­ tino p o lulu i, op. cit., P. G „ X C V III, 412— 413 A. 527. Ibiclem, col. 412 B.

— 184 — R în d u ia la p riv itoare ]a ordinea în care se citesc cele dou ă pericope din N oul Testament, punîndu-se adică m a i în tîi cea d in Faptele A p o s ­ tolilor sau d in E pistolele acestora, iar du p ă aceea pericopa E vangheliei, este inspirată de ideea că «cele grăite de D o m n u l însuşi ne în făţişe a ză arătarea Lui m a i lă m u rit decît cele spuse de A postoli. Ştim. că M în t u i­ torul nu a arătat oam enilor dintr-odată m ărim ea p u te rii şi a b u n ă tă ţii Sale, ci treptat. De aceea, este p otriv it să se citească A p o sto lu l în aintea E vangheliei,^vrînd să se arate astfel că m anifestarea D o m n u lu i în lum e s-a făcut treptat» r,2S. De altfel, aşa desprinse d in contextul integral, cum sînt citite fragm entele din scrierile S finţilor A p ostoli, lasă să se constate uneori greutăţi de înţeles, com parativ cu claritatea d iv in ă a E v a n g h e ­ liilor, lucru sem nalat de însuşi S fîntul A p o sto l Petru (II Petru III, 1.6) în legătură cu cugetarea teologică profundă a S fîn tu lu i A p o sto l Pavel, care nu este -întotdeauna uşor de pătruns. Lectura « A p o sto lu lu i» este introdusă p rin form ulele m e nţion ate m ai înainte : «Să lu ă m am inte, Pace tuturor 1», la care citeţul răspunde : «Şi duhului tău», zic în d îndată prochim enul. D iac o n u l ex clam înd a p o i : « în ­ ţelepciune 1», citeţul anunţă scrierea din care este extrasă pericopa din acea zi a x4postolului. D iaconul, ori în lipsa lui preotul, atrage d in nou atenţia credincioşilor prin ex presia: «Să lu ă m a m in te !» , citeţul în c e ­ pînd apoi în d a tă lectura. In tim p u l acesteia se face tăm îie re ă a lta ru lu i şi a naosului., d u p ă rîn d u ia la cădirii celei m ici. Deşi în lim b a ju l curent bisericesc aceasta este cunoscută sub num ele de «cădirea d in tim p u l A postolului», to tu ş i ea constituie un act anticipat, putîndu-se considera tot atît de tem einic, şi chiar m ai m ult, ca tăm îiere îna inte de E v a n ­ ghelie. D up ă S im ion, arhiepiscopul T esalonicului, această tăm îiere s im ­ bolizează p rin fu m u l şi arom a ei «darul D u h u lu i cel dat d in E v angh elie întru toată lu m e a » 529. D upă ce s-a în ch eiat lectura din A postol, preotul se adresează c i­ titorului : «Pace ţie, c itito ru le !» , iar acesta z ic e : «Şi d u h u lu i tău.» şi citeşte în d a tă stih u rile după A postol, iar 1a. cor sau la strană se cîntă «A leluia» (L ăudaţi pe D o m n u l D um nezeu). C-а şi tăm îie re ă de m a i în ainte, această cîntare reprezintă u n act care, de fapt1, precede şi se referă 1a. citirea E v a ngh elie i, care trebuie să urmeze. C întarea « A le lu ia » a fost anume aşezată 'aci în scopul de a se da la u d ă lui D um nezeu pentru darul ce se face p rin citirea E vangheliei 530. T erm inînd de cădit, diaconul prim eşte de la preot sfînta E vangh elie şi, în tim p ce se in ton ează «A le lu ia », iese cu ea prin sfintele uşi, ducîndu-se la lo c u l cel rîn d u it pentru citire, purtîndu-se îna in te două sfeş­ nice sau făc lii aprinse, în semn de respect şi ca sim bolu ri ale lu m in ii a devărului e v an ah e îic. C înd nu este diacon, E vangh elia se citeşte de către preot în sfintele uşi, cu faţa spre credincioşi. C înd este diacon, 528. N ic o lae C a ba sila, op. cil., cap. X X II, col. 416 D— 417 A . A ceastă rîn d u ia la are de fapt şi u n tem ei istoric : M u itu ito ru l o b işn u ia să trim ită pe A po sto li, doi cîte doi în a in te a Sa p rin sate, pregătind in acest ch ip terenul pentru activitatea Invă|ătorului lor (M a rcu V I, 7. 12— 13; Cf. şi M atei X , 1, 14; Luca IX , 1— 2). · 529. Explicare despre s lîn la b iscrică, p. 260, col. 1. 530. Ibidem .

—

185 —

lectura pericopei e v an g h elice este intro dusă p rin cererea de b in e c u ­ vântare de la p r e o t : «B in e c u v in te a ză, părinte, pe birrevestitorul S fîn tu lu i A postol şi. E vanghelist (N )», b in e c u v în ta re pe oare preotul i -о dă rostind din sfintele uşi : «D um nezeu, p entru ru g ă c iu n ile S fîntu lu i, slă v itu lu i, întru tot lă u d a tu lu i A p o sto l şi E vangh elist (N), să-ţi dea ţie, celui ce binevesteşti, c u v in t cu putere m u ltă , spre împlinire© E v a n g h e lie i iu b i­ tului Său Fiu, D o m n u l nostru Iisus H ristos». Preotul sau al doile a d ia ­ con, dacă este, zice : « în ţe le p c iu n e ! Drepţi să ascultăm Sfînta E v a n ­ ghelie», preotul a d ău g in d : «Pace tuturor». D u p ă ce corul sau strana a răspuns: «Şi d u h u lu i tău », d ia c o n u l anu nţă num ele e v an g h e listu lu i de la care este lu a tă pericopa : «D in S fînta E v angh elie de la (d up ă N ) citire», iar corul in to n e ază : « S la v ă Ţie, D oam ne, slavă Ţie \ » Preotul sau d ia ­ conul al doilea p ro v o a c ă pentru u ltim a dată pe credincioşi la atenţie : «Să lu ăm am inte !». în unele erm inii şi m a n u a le de litu rg ic ă se consideră că term enul «înţelepciune», cui care se în ch eie seria in terjecţiilo r în a in te de citirea E vangheliei, se referă la această sfînta carte, care cuprinde c u v în tu l D o m n u lu i531. Iată, adică, aceasta este în ţelep c iu nea adevărată, cerească, dum nezeiască, adusă lu m ii şi p ro p o v ă d u ită de Iisus FIristos ; să ascultăm deci înţelepciunea, cea de sus, înţelep ciu nea lui D um nezeu, pe F iu l T a­ tălui, Cel ce s-a făcut om, ca să ne vorbească cele de trebu inţă pentru m întuirea noastră 532. F ără în d o ia lă , această interpretare nu este im p o ­ s ib ilă ca idee. în re alitate u isă in terjecţia de m ai sus, lu a tă în prim ele ei două m embre, a fost in tro d u s ă în slu jb a bisericească cu scopul de a provoca în a n u m ite m om ente litu rg ic e o atenţie specială şi o c o n ­ centrare sp iritu a lă m a i accen tu ată d in partea credincioşilor. A stfel de recom andaţii nu sînt de prisos, date fiind oscilaţiile şi in e g a lită ţile de care se resim te capacitatea de încordare a sufletului omenesc. De aceea, «preotul în d e a m n ă pe toţi», zice N ic o la e C abasila, «şi am inteşte c re d in ­ cioşilor de înţe le p c iu ne a cu care se c uv ine să ia am inte la Sfintele Taine. Care este această în ţelep c iu ne ? S înt g înd u rile ce se cuv ine să le a-vem în tim p u l sfintei slujbe şi cu care trebuie să p riv im şi să ascultăm cele ce se săvîrşesc şi se rostesc, g în d u rile cele p lin e de credinţă, cele ce nu au n im ic omenesc într-însele. A ceasta este înţelepciunea c re d in ­ cioşilor şi aşa se 'tîlcuieşte cuvântul «în ţe le p c iu n e !» , adresat c re d in c io ­ şilor de către preot, de m a i m u lte ori în cursul slujbei, ca u n m ijlo c de a le aduce am inte despre acele g în d u ri ... M a i este în sfîrşit şi ex­ clam aţia «d re p ţi!», care c up rinde tot u n înd e m n ... ; apropiindu-ne (adică) de D um nezeu şi de S fintele Taine, să nu fim cu nepăsare, ci cu rîv n ă şi cu toată sm erenia să lu ă m parte la acestea, fie că trebuie să privim', fie că trebuie sa grăim sau să ascultăm ceva d in cele sfin te ; şi p rim ul sem n al acestei rîv n e şi e v la v ii este ţinuta dreaptă a corp u ­ 531. Sf. CJherman I al C o n s ta n tin o p o lu lu i : «în ţe le p c iu n e — cu v în tu l lui D u m ­ nezeu...», o p ./c it., P. G., X C V II I, 412 B. 532. V ez G h enadie, fost episcop de A rgeş, op. cil., p. 58 şi 88; lerom . Gabrio] nu. op. cit., p. 135; Dr. V asile M itro fâ n o v ic i ii Dr. T. T arnavschi, op. cil.. P· 487 ; Dom Placide de M eester, La d iv in e Liturgie, III, ed. Rome-Paris, p. 128, n. 31.

186 — l u i ; adică să facem 'aceasta nu stînd jos, ci în picioare 533. C ăci, p re ­ cum su b lin ia T ertulian, «nu se stă jos în prezenţa c u iv a p e care îl respectăm, deci cu atît m a i m u lt în prezenţa lu i D um nezeu» 534. A ceastă ţinută c u v iin c io a s ă sin tem datori să o observăm , p rin urm are, şi în tim p u l citirii S finte i E vangh elii, care, de fiecare d>ată, în fă ţiş e a z ă pe Iisus în a in te a s p iritu lu i nostru. De aceea·, încă d in vechim e, credin­ cioşii îm p re u n ă c:u clerul ascultau citirea Sfintei E v a n g h e lii în picioare, iar nu stînc! jos 3:l-\ La intonarea fo rm ulelor prin care se vesteşte le c ­ tura ei, litu rg h is ito rii se ridică de pe locurile lor din sintron, iar a rh ie ­ reul, fie că răm 'îne pe treptele scaunu lui de sus, fie că pogoară', v e n in d pe solee p rin sfintele uşi, su praveg hează pe credincioşi, stînd în p i­ cioare şi cu faţa spre ei, iar în semn de smerenie faţă de Iisus H ristos, socotit a fi prezent, stă în această poziţie, fără om ofor, sem nul d e m n i­ tăţii episcopale, iar după unele practici, chiar fără m itra. In terjecţia «drepţi», în slujb a bisericească, se referă deci în p r i­ m ul rînd la p o ziţia fizică a corpului, aceasta fiind considerată p rin ea însăşi ca un sem n ev ident al unei adevărate a titu d in i interioare religios-morale. La acest îndem n deci toţi trebuie să se ridice de pe lo c u ­ rile pe care stau, aşa cum a fost practica veche creştină, cîn d şi cei ce se sp rijin e a u pe bastoane, cum era obiceiul îndeosebi printre v ie ţu i­ torii d in rnînăstiri, le lăsau jos, stincl în poziţie dreaptă în tim p u l c itirii E vangh elie i. în u n e le părţi, e v la v ia curentă a a d op tat m a i tîrz iu o form ă şi m ai accentuată de respect în tim p u l lecturii pericopei evanghelice, ascultînd-o în g e n u n ch i 536. De altfel, prin toţi ceilalţi term eni care in tră în structura oarecum com plexă a in te rje c ţiilo r de care sînt precedate lecturile b ib lice în slujb a re lig io a să se urm ăreşte în fond stim ularea atenţiei, reculegerii şi m e d ita ţie i la c u v în tu l d iv in . «Să ascultăm E va ng h e lia », zice F e ric itu l A u g u stin , «ca şi cum D o m n u l ar fi în a in te a noastră. Să n u zicem : F e ­ riciţi cei care au p u tu t să-L. vadă, căci m u lţi dintre cei care L-au v ă ­ zut, L-au dat m o rţii ; şi m u lţi dintre no i au crezut fără să-L fi v ăzut. N ep re ţuitele c u v in te ce ieşeau din gura Lui au fost scrise şi păstrate pentru noi ; ele se citesc din nou pentru noi, aşa precum v o r m a i fi citite încă pentru cei ce vor v eni după no i» 537. Deci, aşa precum în ­ dem na la rîn d u l său O rig en, «să nu pierdem u n singur c u v în t d in S fînta E vanghelie, căci dacă atunci cînd v ă îm p ă rtă ş iţi lu a ţi seam a pe b u n ă 533. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap . X X I , col. 413 B - C ; 413 D-416 A . « C ă c i s 1r i(;nron «drepţi* a c e a s ta în s e a m n ă : să n u ste a a p le c a ţi, o ri jo s , ci cu s u f le tu l şi cu I r u p u l în c o r d a t с sp re E l» (Ibidem , cap . L III, col. 489 A ). Sf. G h e r m a n · -I a l Cons ln n lin o p o lu lu i : * D r o p ii să a s c u ltă m S fîn ln E v a n g h e lie . A c e a s ta în s e a m n ă să n e î n ă lţ ă m o u c ie le lc îm p r e u n ă cu fa p te le de la c e le p ă m în te ş ti şi sa în ţ e le g e m v e s tir e a lu c r u r ilo r c e lo r b u n e » (o p . cit., P. G., X C V I I I , 4-12 D ) ; S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a ­ lo n ic u lu i : «S ă s tă m d r e p ţi cu în ţe le p c iu n e şi cu c u n o ş tin ţă , cu trup u rile şi cu sufletele şi d r e p ţi c u c r e d in ţa şi c u cjin d iro a » (Despre sfin te le r u g ă c iu n i, c a p . 322). 534. T e r tu lia n , De o ralio n e . c. 16. 535. C o n s titu i iile A po sto lice , cart. Ц, 5. 530. A su p ra in t e r je c ţ ie i litu r g ic e « d r e p ţi» , vezi lu c r a r e a n o a s tr ă în s e m n ă ri pentru o n o u ă ediţie a L itu rg h ie ru lui..., p. 42— 51. 537. F er. A u g u s t in , Trat. X X X la S fin tu l lo an, 1.

— 187 dreptate ca să nu cadă jos nici cea m ai m ică părticică, pentru ce să nu credeţi că este rău a n e g lija , un singur cuvînt a l lu i Hristos»? 538. Convingerea aceasta despre puterea de transfigurare a v ie ţii creş­ tine sub in flue n ţa c u v în tu lu i E vangh elie i a condus, desigur, la in tro ­ ducerea în Liturghier a « R u g ă c iu n ii dinainte de E vanghelie», pe care preotul o citeşte în tain ă, în tim p ce la strană se cîn tă «A lelu ia». Prin această rugăciune, litu rg h is ito rii in vo că aju toru l d iv in pentru ca să susţină şi să activeze puterile noastre sufleteşti în scopul înţelegerii, asim ilării şi transfo rm ării în fapta a în v ă ţă tu rilo r evanghelice : «Stră­ luceşte în in im ile noastre, Iu b ito ru le de oameni, Stăpîne, lu m in a cea nestricăcioasă a cunoaşterii D um n ezeirii Tale şi deschide ochii g h id u ­ lui nostru spre înţelegerea evangheliceştilo r Tale p ropo văduiri. Pune întru noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele tru p u lu i călcînd, vieţuire d u h ov nicească să ducem, cugetînd şi făcînd toate cele ce sînt spre b u n ă plăcerea Ta O rig in e a istorică a acestei ru g ă c iu n i nu este tocm ai lăm u rită. D in Codicele B arberini 336 lipseşte. în veacul al X-lea însă este în tîln ită în toate codicele cu L itu rg h ia S fîn tu lu i lacob în versiune greacă. P ro­ venienţa ei aci pare că se datoreşte însă, de fapt, unei în rîu riri bizantine, care începuse să se resim tă asupra celorlalte L itu rg h ii orientale. Este deci de presupus că ru g ăc iu n e a se găsea în circulaţie îna in te de această epocă, dar nu dobîndise, poate, o prim ire generală. P rim ul docum ent care face m enţiune de ru g ăc iu n e a dinainte a E vangheliei este u n codice din veacul al XI-lea cu rîn d u ia la L iturghiei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r 539. M anuscrisele litu rg ice c ontinu ă totuşi să nu o înscrie regulat în cuprinsul lor. Astfel, pe cînd C onstituţia p a triarh u lu i Filotei nu ia act de ea nici în v e ac u l al XIV-lea, Codicele E siigm enu din anul 1306 o avea deja înscrisă în locul actual din L itu r g h ie 510. O ru g ăc iu n e în a in te de Evancthelie a putut lua naştere prin a na ­ logie cu ru g ăc iu n e a d in tim p u l T risaghionului, care, de fapt, apare ca o rugăciune îna in te de citirea A p o sto lulu i. Introducerea unei astfel de piese şi în a in te de E va ng h e lie se im punea, prin urm are, cu atît m ai logic. Textul ei este com un am belor L itu rgh ii biza n tin e şi, p rin c u p rin ­ sul său, se dovedeşte în tru totul adecvat m o m e ntulu i pe care îl ocupă. D upă încheierea lectu rii pericopei evanghelice, credincioşii excla­ m ă ca şi în a in te de începerea e i: «S lavă Ţie, D oam ne, slavă Ţ ie !» . Sensul specific acestui scurt im n de lau dă apare m ai evident dacă îl analizăm în com paraţie cu finele T risaghionului. «în a in te de A postol, cîntarea T risag h io n u lu i este, precum remarca N icolae Cabasila, am es­ tecată cu cererea, căci se term ină prin cuvintele «miluieşte-ne pe noi». Dar înainte şi după E vanq h elie în ă lţă m o cîntare adev ărată de laudă, fără cerere, ca u n ii care ştim că Sfînta Evanghelie în c h ip u ie pe Hristos şi dacă L-am aflat pe H ristos am d o b în dit totul» rM. Prin acest im n se 533. A p u d G . L efebre, op. ciL, p. 27. 539. C odicele B urdetl-C ouls, III, 42,

ed.

C.

J. Hanssens, op. ciL, t. III, p. 192. 540. A . D m itr ie v s c h i, L ilu rg h ie ru l — cartea 541. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap . X X , col.

A.

S w a in s o n ,

lainica..,, 416 D.

p.

p.

2GG.

117.

Ci Uit

d u jj.î

__

188

—

m ărturiseşte că «A cela pe care avem să-L auzim sau L-am auzit este într-adevăr în ţe le p c iu n e a şi C u v în tu l lu i D um nezeu şi astfel pream ărim pe Dum nezeu, pentru că ne-a în v re d n ic it să ascultăm cuvintele mînLuitoare ale E vangh elie i» й42. Este, am putea spune, o form ă m a i directă şi mai accen tuată în com paraţie cu cîntarea «A le lu ia », ce se zice cu acelaşi scop d u p ă A postol. A fară de pericopa E vangheliei, care înto tde au na a fost citită de diacon sau de p r e o t 5-1", iar în unele părţi (C onstantinopol) chiar de episcop, la sărb ătorile m ari 544, celelalte lecturi bib lice au in trat de o b i­ cei în atribuţia lectorului, care, pentru a fi .auzit în toate p ărţile sfîn tu lu i locaş, executa citirea, c.a şi diaconul, pe a m v o n (în vechim e : estrada sau tribuna din m ijlo c u l bisericii). Pentru acelaşi m otiv, lectura E v a n ­ gheliei şi a A p o s to lu lu i s-a făcut încă din vechim e nu în to n u l v o rb irii curente ci într-un fel care ţine locul de m ijlo c între citirea sim p lă şi cîntarea propriu-zisă, un fel de recitativ, cu o fo rm u lă de cadenţă la sfîrşitul frazei. A ceasta era «m aniera între b u in ţa tă od in io ară şi în dic­ ţiunea solem nă a poem elor eroice» β45. O rostire solem nă a E vangheliei şi a A p o s to lu lu i s-a im pus, de a lt­ fel, nu n u m ai prin autoritatea lor de cu v în t revelat, ci şi printr-un uz cunoscut de p rim ii creştini dintre iudei, la care părţile din anum ite cărţi ale V e c h iu lu i Testam ent se bucurau de o inton aţie sau de u n sistem de accentuare specifică, la serviciul din sinagogă. P.ericopele e v an g h e ­ lice şi ale A p o s to lu lu i nu sînt la dreptul v orbind nici sim ple lecturi, nici cîntări propriu-zise. N u sînt piese m uzicale, pentru că, deşi se re­ cită pe tonu l p salm odiei, nu îndeplinesc totuşi condiţiile unei adevărate cîntări cu in terva le m uzicale. N u trebuie v ă z u t deci nici u n nonsens în form ula prin c are este anunţat textul lor la serviciul d iv in ca «citire», în realitate, nu sînt nici sim ple lecturi, ci recitări solemne, cu accente variate, care scot în relief ideea tex tu lu i şi, în acelaşi tim p, încadrează precum se cuv ine textul N o u lu i Testam ent în cerem onia L itu rgh iei 546. d) Lоси] p re d ic ii in L iturghia Bisericii prim are. — U n element, care şi-a"'schim bat lo c u l clin' ’^ces-t- ■ TnTrm'ent"'ăl litu rg h ie i este pre­ dica, sau m ai bin e zis om ilia. în Biserica p rim ară şi în 'tot tim p u l cît a fost în v igoare disciplin a cateh u m enatulu i, predica urm a îndată după citiri, fiin d considerată ca u n corolar al acestora 547. 542. D r. V a s ile M itr o f a r io v ic i şi Dr. T. T a r n a v s c h i, op. c /ί., p. 493. 543. C o n s titu ţiile A p o s to lic e , cart. II, cap . 57. 544. C f. S o z o m e n , Istoria bisericcasrâ, V II, 19, P. G., L X V II, 1477 A . 545. Cf. Io a n n e s T h ib a u t, Le cahant ekponetique, în « B iz a n tin is c h e Z e l'isch rift», V I I I B and , L e ip z ig , 1899, p. 134. 546. V e / i ir n i p e la r g c a p it o lu l C în tare a E v ang h e lie i şi a A p o s to lu lu i, în lu c ra re a n o a s tr ă Despre poe?.ia im nocjraiică din cărţile de ritual ‘ şi cîntarea bise­ ricească, p. 278— 283. 547. « A p o i c ite ţu l oprindu-.se, e p is c o p u l d ă într- o c u v în ta r e sfa t şi în d e m n la im itarea^ ace s to r fr u m o a s e în v ă ţ ă t u r i» (Sf. Iu s tin M a r t ir u l şi F ilo z o fu l, A po lo g ia In lîi, L X V II, 4). «Şi în .u rm Ş p r e m ii să p o v ă ţ u ia s c ă pe c r e d in c io ş i, fie c a re d in ei pe rin d , nu to ii d e o d a tă , ia r la5 u r m i e p is c o p u l» (C o nstituţiile A postolice, c a r te a a Il-a, 57). «.Şi d u p ă c itir e a L e g ii şi a ‘p r o fe ţilb r şi a e p is to le lo r n o a s tre şi a F a p te lo r şi a E v a n g h e liilo r , să s a lu te c e l h iro to n i| p e c re d in c io ş i..., ia r d u p ă s a lu ta r e sa le v o rb e a s c ă c u v in te de m m g iie r e » (Ibidefn, c a rte a V I I I , 5 ; Cf. şi C le m e n t A le x a n ­

—

189 —

I '

Îm preună cu p salm ii şi cu lecturile, ea reprezenta o m oştenire a siste­ m u l u i practicat în rîn d u ia la se rv ig iu lu i d iv in de sîm b ătă dim in e a ţa la sinagogă 5J8. A Scopul ei era in stru irea şi edificarea religios-m orală a tuturor asisile n ţilo r : credincioşi, p e n tite n ţi şi catehum eni. D up ă ce s-a in au g u ra t m is ă obice iul ca p e n ite n ţii şi catehum enii~5â răm în ă şi ia L itu rg h ia creM incioşilor, locul predicii a fost m u ta t la sfîrşitul Liturghiei euharistice. N u este exclus ca această schim bare să fi fost făcută şi 111 scopul de a reţine asistenţa p în ă la term inarea serviciu lui divin, deoarece m ulţi, precum se vede din o m iliile S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur 5·'9, se sim ţeau satisfăcuţi de îndată ce ascultau predica, p ărăsind biserica după aceea δ5°. D eopotrivă de determ inante p e n tru aşezarea predicii la sfirşit, spre a fi ascultată de toţi, s-ar putea considera ..răcirea rîv nei religioase şi lipsa de disciplin ă..,c o n stata fâ'- m B i^fziu, cînd creştinii au luat obiceiul de a veni la" serviciul d iv in în orice m o m ent din cursul lui. N u este m ai p u ţin a d e v ăra t în să că despărţirea între lecturi şi pre­ dică, pentru care cele d in tîi serveau în p rin cip iu ca m a te ria l sau bază de inspiraţie, .a dus pe de o p a rte la m icşorarea interesului..asistenţilor pentru com entarea-pericopelor -biblice, iar pe “de alta, la scăderea ze­ lu lu i pentru p redică p rin tre ...liturghisitori. S ancţiunile destul de aspre prescrise îm p o triv a u n e i astfel de n e g lije n ţe 551 nu şi-au dov edit efica­ citatea practică. Trebuie să recunoaştem to tu şi că m odificarea situaţiei pred icii în cult se explică într-o b u n ă m ă su ră p rin însăşi caracterul ei. Ca element ai Liturgh iei creştine, ea nu-şi este suficientă ei însăşi în chip ideal nu m ai prin scopul didactic, m isio n a r şi apologetic pe care i-1 pot dicta îm prejurările. Prin na tu ra şi p rin scopul ei, predica creştină depăşeşte funcţiunea c o m e n ta riu lu i d in se rv ic iu l sinagogii. De la început ea a îm brăcat un aspect litu rg ic, fiin d a dică colorată de o notă de re lig io ­ zitate, p rin care s-a deosebit de retorica dinafara cultului. C a tilcuire a c u v în tu lu i dum nezeiesc revelat, predica creştină a apărut pe de o parte ca u n dar al graţiei div in e , dar în acelaşi tim p şi ca expresia cea m ai în a ltă de credinţă fierbinte a co m u n ităţii. înto cm a i ca o rugăciune, ea unea sufletul a d u n ă rii în acelaşi sentim ent de contact şi de com u­ niune cu Dum nezeu. In nota aceasta ide ală, ilu stra tă în perioada m isionară a Bisericii, de către S fin ţii A p o sto li, de u c e n ic ii lor şi profeţii creştini, precum şi. de atitea p ersonalităţi re ligioase p roe m ine nte de m ai tîrziu, predica se în ­ Strom ata, V II, col. menea col. 1012 ele.).

d r in u l,

18 19;

O r ig e n ,

O m ilia

l la Geneză, 17, col.

160;

de ase­

548. Cf. L u c a V I, 16— 31 şi F a p te X I I I , 15. Cf. şi D r. A . B a u m s ta r k , La ::ruclure des grandes unitees liL urgiques , în « Ir e n ik o n » , X I, nr. 3, 1934, p. 140— li\. 549. Cf. O m ilia a V I I -α îm p o triv a an om eilor, P. G., X L V I I , 766, p re c u m şi. O m ilia III-a la Epistola II către T eslalo nice ni, P. G., L X II, 484. 550. Cf. şi D r. V a s ile M it r o f a n o v ic i şi D r. T. T a r n a v s c h i, op, cil., p. 49'ϊ— Γ; 4 şi Dr. T. T a r n a v s c h i, op. c.il„ p. 727. 551. V e z i C a n o a n e le : 53 A p o s t., 19 al S in . V I E c u m ., art. 50 d in Rcgularr.^m ui de procedură al istanfelor d is c ip lin a re şi ju de c ătore şti al B isericii O rtodoxe R o ­ mâne, 1926.

_ _ 190 — făţişează co n d iţio n a tă nu n u m a i de instrucţia şi de p regătirea p re d i­ catorului, ci m ai ales de personalitatea lu i creştină sau profetică. A stfel, ea cade ca o piesă neadaptată în atm osfera m istică a L iturghiei, faţă de care reacţia asistenţilor nu întirzie să se traducă de obicei p rin părăsirea slujbei. M u ta re a deci a predicii la sfîrşitul L itu rg h ie i n-a putut avea, oare, tocm ai scopul de a preveni astfel de incidente, atunci cînd personalităţile creştine covîrşitoare sau fig u rile profetice au început să devină din ce 111 ce m ai rare ? O b ic e iu l introdus, pare-se de tim p u ­ riu, de a se citi la Liturgh ie unele d in c u v în tă rile acestora, nu era de~ cit un m ijlo c de a corecta deficienţele predicii, 111 no ile c o n d iţii de viaţă ale Bisericii. A stfel, F ericitul Iero nim ne inform ează că unele părţi din o m iliile S fîn tu lu i Efrem Ş irul se bu c ura u de cinstea de a fi citite după pericopele din S fînta S c r ip tu r ă 552. N o i vedem aci p re lu ­ diul «cazaniei» de m ai tîrziu. Dacă, astfel, în partea de la încep utu l Liturgh iei catehum enilor, liturghisitorii au p u tu t încerca em oţia acelora care, lu m in a ţi de D u h u l Sfînt, au ajuns .să recunoască pe ţărm urile Io rd a n u lu i pe M esia cel făgăduit, dacă a u înţeles apoi că la slu jb a preoţiei ei sînt chem aţi ca şi odinioară S finţii A p o sto li, acum însă, în m o m e n tu l c itirii pericopei evanghelice şi. al t ik u ir ii ei prin om ilie, ei îndeplinesc astăzi; îm p re u nă cu A postolii de atunci, slu jb a p ro p o v ă d u irii c u v în tu lu i iu i D um nezeu şi a îm părăţie i Lui. Ei c o ntinu ă să întreţină astfel în L itu rgh ie a c tu a li­ tatea şcolii lui Iisus H ristos 55;\ 4. R u g ăc iu n ile d u p ă E vangh e lie ; siîrşitu.1 L itu rg h ie i cateh u m enilo r a) Ectenia d u p ă E vanghelie. — D u p ă citirea Sfintei E v a n g h e lii, preotul o aşază pe sfînta m asă, din sus, adică dinco lo de sfîn tu l antim ins, cu partea care se deschide spre răsărit, a v în d să u r­ meze apoi în d a tă ectenia d u p ă E vangh elie («Să zicem toţi din tot sufletul şi d in tot cugetul nostru...»). D acă p rin citirea Sfintei Evanghelii preo tul a reprezentat pe M în tu ito r u l în a ctiv itatea Sa de propovăduire şi de binefaceri, acum el închide sfintele uşi şi se re­ trage ling ă sfînta m asă pentru rugăciune, v rîn d să am intească p rin a~ ceasta că M în tu ito ru l, după ce predica m u lţim ilo r, ob işn u ia să m eargă în locuri retrase, pentru a se ruga. Înde m n în d deci întreaga asistenţă să participe cu toată fiinţa ei la această rugăciune, preotul ori diaconul, dacă este, e nu m ără astfel succesiv obiectele acestei ru g ăc iu n i, care se face pentru c o n d u c ăto rii sp iritu ali şi ai statului, pentru cei ce s-au n e ­ voit şi se nevoiesc în v re u n fel oarecare pentru binele Bisericii, precum şi pentru toţi c re dincio şii care se află de faţă. O astfel de eetenie în acest m om ent este cît se poate de p o triv ită, căci, precum observa Ni552. Ci Lat de -Robert

W'iî.l,

op.

c i!.,

t.

I,

p.

310,

după

r e fe r in ţe le

lu i

B a rd ,

La

lecture de la Bible с. elem ent de culte, 1863, p. 13. 553. Pe d r e p t c u v in t d e c i fă c e a a te n ţi Sf. lo a n G u r ă de A u r p e a s c u lt ă to r ii săi : '«H ristos v ă g r ă ie ş te p r in g u r a m e a ... S ă n u cre d e ţi c ă v o r b im a c e s te a de Ia noi... N o i v e n im de la D u m n e z e u ... S în te m s o li tor i i lu i D u m n e z e u p e lîn g ă ' o a ­ m e n i» (O m ilia III la E pistola către C oloseni, 4, P. G., L X II, 323— 324).

i

—

191 —

colae Cabasila, această ru g ăc iu n e se face «pentru cei ce păzesc c u v în tu l. E vangheliei, pentru cei ce im ită iu birea de oam eni a lu i Hristos, Cel ce este sim bolizat prin E vangh elie », adică «pentru păstorii Bisericii şi c ă­ peteniile popoarelor, căci d a c ă aceştia: aşi ţin făg ăduinţa, p ro p o v ăd u in d bine şi p ăzin d cele scrise în E vangh elie , îm plinesc şi lipsa lu i Hristos, după cum zice Sfîntu l A p o sto l P avel (Col. I, 24)... în rindu l acestora sînt trecuţi apoi, ca v re d n ici să fie p om e niţi în ru g ăc iu n ile com unităţii, şi ctitorii, în g rijito rii sfintelor locaşuri, în v ă ţă to rii v irtu ţii şi toţi cei care în vreun fel oarecare fac bine obştii bisericeşti şi celor sfinte» 55J. Pentru m o tiv u l că cererile acestei ru g ă c iu n i diaconale au 111 vedere în chip special pe îm p lin ito rii în v ă ţă tu rilo rJE v a jig h e lie i, această eetenie. se consideră i m p î r d ndiP s'e"'lfstfe l ritul lecturilor bib lice din Liturghie. în tim p u l ecteniei, p reo tu l rosteşte în taină o rugăciune («Do'amne : D um nezeul nostru, prim eşte această ru g ăc iu ne stăruitoare de la robii Tăi ...»), prin care se roagă ca D um n ezeu să asculte şi să îm plinească cererile îndreptate către El de credincioşi în cursul ecteniei, în titlu l ş i/ în textul ru g ăc iu n ii tainice a preo tu lui, această eetenie este n u m ită «ce­ rere stăruitoare» (ή έκτενής ικεσία), denum ire ju stificată atît prin su b li­ nierea d in p rim u l alineat al ecteniei («S ă zicem toţi din tot suiietul şi din tot cugetul nostru ...») cît şi p rin răspunsul «D oam ne m iluieşte» de trei ori, pe care î.1 dau credincioşii de la al treilea alineat înainte. In lim ­ b a ju l bisericesc se m ai în tre b u in ţe a ză şi denum irea de «eetenie îndoită», subliniindu-se astfel caracterul ei de ru găciu ne însufleţită de o dublă şi particu lară osîrdie. D in C odicele Barberini 336 lipseşte ectenia după Evanghelie, ceea ce ne-ar putea face să credem că introducrea 111 acest loc a unei ru g ă ­ ciuni diaconale se datoreşte p ro b ab il unei sistem atizări in terven ită m ai tîrziu în partea fin a lă a L itu rg h ie i catehum enilor. Întrucît însă 111 c odi­ cele a m in tit se a flă ru g ăciu nea d in tim pul ecteniei stăruitoare, sub titlul: ,,Εύ/ή της έκτενοΰς τοϋ Κύριε έλέησον“ s5f\ aceasta constituie ο dovadă că în practică exista şi ectenia. Lipsa ei este ex p licab ilă prin faptul că ăcest codice nu are cele ale d ia c o n u lu i, p în ă la dialogu l dinainte a anaforei euharistice. D ocum entele de la încep utul m ile n iu lu i al doilea şi de m ai tîrziu m ărturisesc chiar că, du p ă încheierea ecteniei, credincioşii sau corul in to n au de 12 ori «D oam ne m ilu ieşte» D upă ecfonisul ru g ă c iu n ii stăruitoare, Liturghierul Bisericii noastre, ca şi al celor de lim b ă slava, aşază ectenia rmcă şi rugăciunea respec­ tivă («D um nezeul d u h urilor ...») d in serviciul panihidei, spre a fi folosite la Liturgh iile cu parastas. 554. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., ca p . X X I I I , P. G ., CL, 417, A — B. 555. F. E. B r ig h im a n , op. cit., p. 314. 556. V e r s iu n e a la t in ă a lu i L e o n T h u s c u s : Liturgia, seu missa S. Basilii, ex vetustis codicibus latinas tran slation is descripta, in cea r e im p r im a tii (io C la u d e de S ainte s , Lilurgiae, A n v e rs , 1502, p. 37 ş. u., p re c u m şi în e x e m p la r u l d ia c o n u lu i Is i d o r P yrom .alos (la Ia c o b G o a r , op. cit., p. 181— 182), P r i m a cerere a ce I o n ic i а р а п · d e s p ă r ţită în aceste d o c u m e n te a s tfe l ; D ia c o n u l zic e m a i în t îi : «S ă z ic e m toţi;-, c r e d in c io ş ii r ă s p u n z în d « D o a m n e m ilu ie ş te » . D ia c o n u l c o n tin u ă : « D in tot s u fla tu l şi d in tot c u g e tu l să zic e m » (C ita t d u p ă D o m P la c id e de M e e ste r, op. cit., μ. 85):

— 192 — b)

R itu a lu l

concedierii

catehum enilor.

—

In

Biserica

p rim elor

patru — cinci sau şase veacuri creştine, după o m ilie u rm a u im e ­ diat ru g ăc iu n ile în le g ă tu ră cu concedierea c ateh u m enilo r şi a ce­ lorlalte clase asim ilate lor (prim ele trei clase de p e n ite n ţi şi. ener­ gum enii). Prin citirea pericopei evanghelice, L itu rgh ia catehum enilor şi-a aju ns punctu l ei culm inant. F uncţiunea d id ac tic ă a acestei părţi a L iturghiei, adică instruirea catehum enilor în a d e v ă ru rile creştine şi pregătirea dispoziţiei spirituale a credincioşilor pentru L itu rg h ia euharistică este în ch eiată şi desăvîrşită prin om ilie şi, în acelaşi tim p, acţiunea de reprezentare sau sim bolism ul ei se m ărgineşte aci. Restul c erem onialu lu i Liturgh iei catehum enilo r constă d in ru g ă c iu n i şi a cţiun i pregătitoare pentru încheierea oficiu lu i ei şi concedierea catehum enilo r, această concediere fiind o dinio ară strict operantă. R itu a lu l în tre b u in ţa t in acest scop de L itu rgh ia b iza ntină, la începutul e v u lu i m e diu , nu-1 aflăm In nici un docum ent. -în această p riv in ţă sm tem reduşi Ia a n a lo ­ giile ce ni le înlesneşte textul C o nstitu ţiilor A p ostolice , care reprezintă Liturghia ritu lu i a n tioh ian. Se cohcedţ;m T ^dica~ succesiv u rm ăto a re le categorii de asistenţi : prim a clasă de Catehumeni

(κατηχούμενοι, ’ακροώ-

μενοι, auditori); adică cei care se găseau în curs de catehizare, a p oi energum enii, după care u rm au la rind catehum enii c an didaţi la botez, (οί φωτιζόμενοι, μέλλοντες, φωτ&εσδαι, οί Ταυτιζόμενοι), adică cei cu in s tru c ţiu ­

nea term inată, şi, în fine, p e n ite n ţ ii55T. Pentru fiecare din aceste clase diaconul rostea m ai în tii o ectenie, la finele căreia episcopul rostea o rugăciune adecvată c ateg o riei respective, rugăciune pe care ei o a sc ul­ tau cu capetele plecate, p ă ră s in d apoi biserica, la in v ita ţia ce le-o făcea diaconul d u p ă ru g ăc iu nea e p is c o p u lu i55S. C a n o n u l 19 al S in o d u lu i de la Laodiceea face m e nţiu ne n u m a i de ru g ăc iu n ile pentru ieşirea catehum enilor şi a penitenţilor. T otuşi, o m i­ liile S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r cuprind num eroase lo curi oare se re­ feră la ru g ăc iu n ile p en tru catehum eni, energum eni şi p eniten ţi 559. U nele 557. î n g e n e ra l, b ă r b a ţ ii o c u p a u p a r te a d r e a p tă d in in t e r io r u l b is e r ic ii, a d ic ă cea d in s p re m ia z ă z i, ia r fe m e ile s tă te a u pe la tu r a de n o rd , a d ic ă în p a r te a s tin g ă . L o c u l p e n ite n ţilo r d e p in d e a de g r a d u l de p o c ă in ţ ă în c a re se g ă s e a u . C e i ■d in g r a d u l IV ş e d e a u în n a o s , m a i în fa ţă , şi a n u m e în p a r te a r e z e r v a t ă c ie d in cio ş ilo r, ia r cei d in g r a d u l I I I o c u p a u lo c u l d in sp ate , a d ic ă d in f u n d u l n a o s u lu i, de o p a rte şi de a lta a u ş ilo r c a re d ă d e a u in tin d ă sa u p r o n a o s . P e n it e n ţ ilo r de g r a d u l II le era r e z e rv a t s p a ţ iu l d in fa ţă al tin d e i, in la tu r ile tre c e rii d in a c e s te a in nao s, ia r c a te h u m e n ii e r a u aşe za ţi in s p a te le lo r, spre ie ş ire a în p o r t ic ; p e n i­ tenţii de pe p r im a tr e a p tă îş i a v e a u lo c u l a fa ră, lin g ă u şa de in tr a r e d in p o r tic , in tin d a sau p r o n a o s u l b is e r ic ii. Cf. D o m A . G re a , La sainte U lurgie, n o u v . ed., P a ris, p. 128; iM gr C h e v r o t, op. cit.. P a ris, 1941, p. 36; Dr. N ic o d im M ila ş , op. cit., v o i. ■ i, p a rte a a Il-a, p. 59— 61. 553. C o n s titu ţiile A postolice, oart. V I I I , cap . 6— 9. 559. Cf. O m ilia III despre inco m prehensibila natu ră a lu i D u m ne ze u , 6, 7, P. G., X L V I I I , 725, 727— 728 ; O m ilia IV , 4— 5, col. 733 ; O m ilia II despre o b sc u rita ­ tea proleţilor, P. G ., L V I, 1 8 2, O m ilia L X X I (al L X X II) ) , 4, P. G., L V I I I , 6 6 6 ; O m ilia X V II la Epistola II către C orinteni, 3, P. G ., L X I, 527.

193 din aceste pasaje inserează chiar texte litu rg ice în leg ătură cu conce­ dierea catehum enilor, c u m sînt u r m ă to a r e le d o u ă p r o p o z iţii : «Să-i în ­ veţe pe d în şii c u v in tu l a d e v ă ru lu i» şi «Să le descopere lor E va ng h elia dreptăţii» 5G0, care se p ăstrează p în ă a stăzi în ectenia pentru catehum eni. A ceeaşi om ilie utilize ază prop o ziţia : «Şi-i învredniceşte pe dînşii, la vrem ea cuv enită, de baia naşterii a doua, de iertarea p ăcatelor ...» 5ei, care face parte astăzi din textul ru g ă c iu n ii pentru cei chem aţi (catehum enii), ru g ăc iu n e aflată în L iturghia pusă sub num ele S fîn tu lu i lo a n G ură de A ur. In textul actual al L itu rg h iilo r b iza n tin e figurează n u m a i cerem o­ n ia lu l pentru concedierea celor dou ă clase de catehum eni. Pentru prim a d in aceste categorii, ectenia este id e n tică în tustrele L iturghiile, în p rim ul rînd, ei sînt în d e m n a ţi la ru g ă c iu n e : «Rugaţi-vă cei chem aţi (οί κατηχούμενοι) 582 D o m n u lu i» . A p o i înşişi credincioşii {cei botezaţi) sînt îndem naţi să se roage pentru c atehum eni : «ca D om n u l să-i m ilu ia sc ă pe dînşii, să-i înveţe c u v în tu l a d e v ăru lu i, să le descopere E va ng h elia dreptăţii, să-i unească cu S fînta Sa sobornicească şi apostolească Bise­ rică», să-i m intu ia sc ă, să-i apere şi să-i păzească, pentru ca astfel «şi aceştia să pream ărească. îm p re u n ă cu n o i (cei botezaţi) prea cinstitul şi de m are c u v iin ţă num ele Tău : al T atălu i şi al F iu lu i şi al S fîn tu lu i Duh», în tim p u l acestei ectenii, preo tul desface a n tim in su l şi anum e cîte o latură la fiecare d in cele patru -alineate de la început, pregătindu-1 ast­ fel în vederea aşezării pe el a S fintelor D a r u r i502 bis· în cele d in urm ă, c ate h u m e nii sînt în dem naţi să-şi plece capetele spre a se face ru g ăciu nea specială pentru ei, îna in te de ieşirea din bise­ rică. Textul acestei ru g ă c iu n i este diferit în cele trei L itu rg h ii ale Bise­ ricii O rtodoxe. în general, se cere pentru ei ca D om nu l să-i facă vr.ed560. S u b f o r m a ·. >«Să Ie d e s c o p e re E v a n g h e lia H r is lo s u lu i S ă u » , se g ă se ş te în t r e b u in ţa tă şi in C o nstituţiile A po sto lice, cart. V II, c a p . 6. 561. F. E . B r ig h tm a n , o p . cit., p . 315. ·> 562. A d ic ă cei ce se instruiesc, cei ce se in v a (â. E x p re s ia «C e i c h e m a ţi» , a d o p ta tă de L itu rg h ie ru l r o m â n , n u r e p r e z in tă tr a d u c e r e a c o r e s p u n z ă to a r e te r m e ­ n u lu i κατη χ ούμεν οι d in o r ig in a lu l grec. E d iţia L itu rg h ie ru lu i de Ia ş i, 1679, a m i t r o ­ p o lit u lu i D o s o fte i, a re c u rs in a c e a s tă e c te n ie la te r m e n ii s la v o n i : « o g la ş e n ic i» şi «să-i o g lă ş u ia s c ă » p e d în ş ii c u v in t u l a d e v ă r u lu i...» , in c o n c o r d a n tă a d ic ă cu te x tu l g re c. D e a s e m e n e a , L itu rg h ie ru l P o p ii Io n d in S u iu g (m a n u s c ris c o p ia t în a n u l 1724 d u p ă a lt u l m a i v e c h i. V e z i in m R e v ista T e o lo g ic a » , S ib iu , X X X I (1941), nr. 1— 2, p. 6— 36, s tu d iu l p u b lic a t de G h . Ş e r b a n C o r n iţă ) fo lo se ş te te r m e n u l « o g la ş n ic i» a tît în e c te n ia în c a u z ă c it şi in t it lu l r u g ă c iu n ii ce se c ite şte in ta in ă de p reo t, in t im p u l e c te n ie i m e n ţio n a te , ia r în c u p r in s u l r u g ă c iu n ii îi d e s e m n e a z ă su b n u ­ m e le de «cei o g lă ş u iţ i» (« ...c a u tă sp re r o b ii T ăi cei o g lă ş u iti» ) . A lt e e d iţii, ca, de e x e m p lu , ce le d in Ia ş i, 1818, 1834, 1845, 1868 şi c e a de R lm n ic , 1862, d a u o t r a d u ­ cere r o m â n e a s c ă c o r e c tă te r m e n u lu i κ ατη χ ούμεν οι d a r n u m a i în t it lu l r u g ă c iu n ii, d in t im p u l e c te n ie i : « R u g ă c iu n e a p e n t r u cei ce se în v a ţă ...» . 562 bis. In în ţe le s s im b o lic , a c ţiu n e a d e s to c m ir ii a n tir n in s u lu i a m in te ş te p r e ­ g ă tir e a m o r.m in t.u iu i de c ă tr e Io s if, c a re ’«ca u n c a te h u m e n , ia r n u ca u n u c e n ic d e s ă v îr ş it, l-a s ă p a t în p ia tr ă , n o u , p r e c u m este şi p în z a a n t ir n in s u lu i, d a r pe care l-a c o n s a c r a t m a i pe u r m ă lu i H r is to s » . L a K . D e lik a n is , Π α τ ρ ια ρ χ ικ ά " Ε γ γ ρ α φ α , p. 43. L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 13

— 194 — n ici a p rim i b o tezu l şi a in tra astfel in com unitatea credincioşilor. A stăzi, o astfel de ru g ăc iu n e este rostită de preot î n taină. F o rm u la ru l Liturgh iei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r o in titu le a ză : «R ugăciunea p e n ­ tru cei chem aţi m ai înainte de desfacerea antirninsului», deşi este aşe­ zată după ectenia în tim p u l căreia are loc această operaţie. în C odicele B arberini 336 însă, unde se găseşte înscrisă expres sub num ele acestui S fînt Părinte, ea poartă titlu l ele «R ug ăc iu ne a catehum enilor, în a in te de sfînta înălţare (jertfă)» 5'ii3, adică aşa cum se află in titu la tă astăzi în L i­ turg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are. Scopul p a rtic ip ă rii c ate h u m e nilo r la L iturghie mărginindu~,se la instruirea lor în a d e v ăru rile de credinţă şi de v ia ţă creştină, nu m a i era n ici un m o tiv să ră m în ă m ai departe în biserică, la T aina Sfintei Jertfe. De aceea, venea îndată, precum se face şi în L itu rgh ia de as'
dierea penitenţilo r (C o n stitu ţiile A postolice, V III, 9). Ieşirea d in uz a acestei discipline, cu organizarea penitenţilo r în clase corespunzătoare g rav ităţii păcatelor şi g rad u lu i de p o c ă iri* , a atras in chip firesc după ea şi suprim area fo rm u lelo r ritu ale legate de trim iterea lor d in biserică. Pentru m o tiv e analoage nu a m a i 'putut găsi întrebuinţare nici ritu alu l pentru concedierea energum enilor. îm p o triv a oricărei logici însă r u g ă ­ ciunile şi form ulele p riv itoare la concedierea''catehum enilor au co n ti­ nuat să fie recitate în Liturghie, deşi ele nu m ai aveau aplicare încă din veacul al Vli-lea, cînd S fin tu l .Maxim M ărtu risito rul rem arca faptul că nu se m ai observa stricteţea de od in io ară pentru deosebirea şi depăr­ tarea celor nebotezaţi de la s lu jb ă SG5. Aceste ritu ri nu m ai repre­ zin tă de m u lt deci decît un interes istoric, adică o sim p lă valoare de d o ­ cument. Totuşi, m e n ţin e re a 'lo r in u z u llitu r g ic a găsit susţinători printre liturgişti, pentru consideraţii cu un caracter m ai m u lt sau m a i p u ţin rom antic. Astfel, u n ii interpretează existenţa lor în L itu rg h ia de astăzi prin analogie cu situ aţii d in d o m e n iu l filologic, unde, p o triv it sistem ului ortografiei etim ologice, unele litere se scriu în corpul cuvintelor, fără a se auzi în pronunţie. Cu toate că, în general, ele sînt p riv ite ca «greu­ tăţi .in u tile » şi « aparente a n o m a lii» , totuşi li se găseşte o raţiune în sim p lul fapt că pot form a «bucuria erudiţilor» 5tie. A lte ori se încearcă a se compensa caracterul anacronic al ritu a lu lu i de la sfîrşitul L itu r­ ghiei catehum enilor, atribuindu-i o sem nificaţie sim bolică. El ar fi, adică, de natu ră să provoace 111 sufletele asistenţilor~re[Iecţii asupra ne ­ vredniciei lor m orale şi sentim ente de pocăinţă, la constatarea că nu se găsesc peste n iv e lu l c ateh u m enilo r şi penitenţilor de od in io ară 567 şi deci, astfel1 , «catehum eni sin ţ_p uru re a -în- Biserică» 56S. Fapt este însă că acest ritu al nem aicorespunzînd nici unei re alităţi din viaţa bisericească actuală, el răm în e nu num ai fă ră ” înţeles pentru credincioşi, dar chiar fără obiect pentru înşişi litu rg h isitorii, care sînt oblig aţi să se roage ca D um n ezeu să facă vrednici de b aia botezului o categorie inexistentă_.de. asistenţi, pe care m ai înainte i-a. îndem nat la ru g ăc iu n e p ia r după aceea la plecarea capetelor şi la ieşirea d in biserică. Deci, deşi în favoarea m e nţinerii ritu a lu lu i de la finele Liturgh iei cate­ h u m enilo r s - a u /fătu l diverse consideraţii sentim entale, totuşi nu >se poate contesta caracterul ş ă u ^ a n a c m n ic şi că, găsindu-se golit de sens, prezenţa lu i în L iturghia de astăzi nu este decît efectul unei legi sau proces m ecanic de aşa-zisă «succesiune ereditară liturg ică».

565. Scho lia la scrierea Despre ierarhia bisericească a lu i Pseudo-DionisieA rc o p a g ilu l, III, 3, P. G., IV , 141 C. 566. Dom F ernand C abrol, op. cit., p. 15— 16. 567. Cf. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 496; Dr. T. Tarnavschi, Despre cele m ai înse m n ate L itu rg h ii ale Bisericii O rientale..., in «Candela», X I (1892), nr. 12, p. 729, η. 1 ; P. Lebedev, ap. cit., p. 258—-259 ; S. Salaville, op. cit., vol. II, part. I, p. 88, 90, 91 ş.u. 568. Sim ion, arhie pisco pu l T esalonicului, Explicare despre sl'mla biserică, in Tractat asupra tuturor d o gm e lo r cred inţe i noastre ortodoxe, traducere rom ână, e d i­ ţia Bucureşti, 1865 p. 261, col. 1.

LITURGHIA

CREDINCIOŞILOR

R IT U R IL E D IN P R IM A P A R T E A L IT U R G H IE I C R E D IN C IO Ş IL O R

I. R ug ăc iu n ile pentru credincioşi. — II. «Intrarea cea mare». — III. S im bo lul credinţei. — IV . A n a io ra sau ritu a lu l S lin te i Je rtie euharistice D upă Liturghia catehum enilo r urm ează îndată, adică în continuare, partea care poartă num ele de L itu rgh ia credincioşilor.. C entrul şi p u n c ­ tul culm inant al acestei L itu rg h ii îl form ează ritu alu l Jertfei euharistice, săvîrşit de preoţi, la care se asociază şi credincioşii, prin răspunsuri, im n e şi prin îm părtăşire. Ea se în făţişe a ză astfel aproape ca u n nou oficiu sau cel puţin ca al doilea act care, în serviciul d iv in public al B isericii creştine, reprezintă «faza sacrificială» 5fi
I

PENTRU

C R E D IN C I O Ş I

D upă ieşirea catehum enilor, în sfîntul locaş ram îneau în v e ch im e num ai cei botezaţi sau credincioşi (οί ταοτοί), iar dintre aceştia n u m a i cei îm păcaţi cu Biserica. De aici. p ro v in e şi num ele acestei Liturghii. C ît tim p s-a găsit în vigoare d isciplin a penitenţei publice, erau toleraţi să asiste şi penitenţii din clasa cea m ai în a in ta tă (gradul IV ), adică aşan u m iţii împreună-şezători (συστάμενοι, ουστάντες, consistentes). N u erau pri569. S. S a la v ille ,

op. cil., v o l.

II,

p a r te a

I, p. 93.

—

197 —

. m iţi însă să aducă daruri şi nici să se îm părtăşească (χωρίς προσφοράς) 550. S lujba era ascultată stînd toţi în picioare. Se pare_x E - JL rin iii£i^_£ateIiu m e nilor nu întrerupea serviciul div in , ci el continua prin citirea гидасшШ^15Ш1х1ТТГёйт1ТОТ^ 19 al S in o d u lu i de la Loodîceea rezultă TîaHnT’veecffl: al IV-lea, acestea erau în n u m ăr de trei, dintre c^ire cea d in ţii era c itită în taina, iar celelalte în auz 571. Liturghierul păstreaza astăzi n u m ai două, fiind citite în t a in a de preot, în tim p ce dia c o n u l rosteşte ecteniile respective. Este p ro b ab il că ia această practică se ajunsese, cu m u lt înainte de veacul al V III-lea sau al IX-lea, deoarece situaţia este aceeaşi şi în Codicele Bcirberini 336. N u este exclus în s ă ca cea de a treia ru găciu ne a credincioşilor să fi fost aceea care se citeşte astăzi după p unerea daru rilor pe sfînta m asă, în urm a In trării celei m ari. Ea a p u tu t fi distanţată de celelalte atunci cînd s-a dezvoltat cerem onia V h o d u lu i mare, care, p o triv it cu logica a cţiun ii şi cu sensul ru g ăc iu n ilo r, a fost aşezat în tre ru găciu nea a doua şi a treia. In titu la re a p rim elor dou ă ca ru g ăc iu n e a în tîi şi a doua^a credincio­ şilor sau pentru credincioşi se ju s tific ă n u m a i prin faptul că ele~5^~citesc în cursul L itu rg h ie i cu acest Îmm^ÎhH^fttouJÎă^rLX.ealitate cuprinsul lor se referă nu n u m ai Ia credincioşL.-^--emrr-H*ste-gi4Eife5€T^ h i a r la preot în prim ul rînd, ca slu jito r al jertfei. în cea clintii d in ele, litirF c p T Î^o ^^ ţumesc lu i Drnrrrrez eu, с lui г s e face în chip expres m ai ales în Liturcthia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, pentru că le-a aju tat să a d u că şi acum Sfînta Jertfă pentru păcatele lor şi ale credincioşilor, cerînd în acelaşi tim p să !e asculte ru g ăc iu n ile şi sa Ie aju te să săvîrşească această lucrare în stare de vrednicie, «întru m ă rtu ria curată 'a cugetului». Căci, p o triv it re­ flecţiei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r (Despre preoţie, cartea V I -а, cap. 2 şi 4), a m in tită de S fîntu l G h e rm a n I al C o n sta n tin o p o lulu i, «sufletul şi m ina celui care va atinge T rupul preacurat al lu i Hristos, D um nezeul nostru, trebuie sa fie m a i curate decît razele soarelui» 572. în cea de a doua rugăciune, litu rg h is ito rii stăruie din nou în cererea lor către D u m ­ nezeu să le cureţe tru p u rile şi sufletele de orice pată, pentru ca să se găsească în stare tie n e v in o v ă ţie în o ficiu l lor pentru aducerea Je r t­ fei, rugîndu-se în acelaşi tim p să se dăruiască şi credincioşilor ·— «celor ce se ro ag ă îm p re u n ă cu no i» — desăvîrşirea sn iritu a lă, spre a ajunge astfel să; se îm p ărtăşe a scă cu vrednicie din S fînta Jertfă. De altfel, toate celelalte ru g ă c iu n i recitate tainic în cursul L itu rgh iei v i­ brează, ca şi aceste d o u ă de la în c e p u tu l Liturghiei credincioşilor, de sentim entul şi m ărturisirea in suficienţe i spirituale a s lu jito rilo r şi a celorlalţi p a rticip anţi la această m are slu jb ă a Bisericii. în consecinţă, litu rg h isito rii im p lo ră m ila şi h a ru l dum nezeiesc, spre а -i în tă ri cu puterea S fîn tu lu i Său D uh pentru săvirşirea Jertfei euharistice, curăţindu-i de tot ce ar putea să tulb u re sim ţurile şi ferindu-i de orice 570. Cf. C a n . 75 al Sf. V a s ile ce l M a r e (« fă r ă p r o a d u c e r e » ). С а п . 11 al S in . I E c u m . (« fă r ă îm p ă r tă ş ir e » ) şi can . 5 a l S in . d e la A n c ir a . 571. C e e a ce a fă c u t pe F. E. B r ig h tm a n (Liturgies eastern and w estern, p. 520) sil p r e s u p u n ă ca n u m a i r u g ă c iu n e a d in ţ ii e ra ci li tă de p re o t în ta in ă , pe c in d c e le la lte e ra u de fa p t d o u ă e c te n ii r o s tite de d ia c o n . 572. Sf. G h e r m a n I al C o n s t a n t in o p o lu lu i, op. ch., P. G., X C V I I I , 416 С — 417 A .

198 fap tă rea, p entru ca nu m ai astfel, «păziţi sub stăp înirea Ta», precum încheie ecfo nisu l u ltim e i ectenii şi ru g ă c iu n i de la în c e p u tu l L itu r­ ghiei c re d in c io şilo r în form ularele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r şi S fîn ­ tu lu i V a sile cel M are, pot aduce cu v redn icie slavă lu i D um nezeu. Pe de altă parte, in L itu rgh ia D arurilor m ai în a in te sfinţite, u rm în d cursul logic al id e ilo r d in rugăciunea corespunzătoare, preotul m ărturiseşte în ecfo nisul respectiv că nu m ai «după da ru l H risto su lu i Tău.», putem să ne facem «fii ai lu m in ii şi ai zilei», p rin îm p ărtăşire a cu «preacu­ ra tu l Trup şi de v ia ţă făc ăto ru l Sînge». A şa în c ît L iturghia, deşi este de fapt o ru g ăc iu ne, şi anum e cea m ai m are ru g ăc iu n e a Bisericii', ea se în făţişe a ză în acelaşi timp şi ca 1111 suiş sp iritu al sau ca o scară su b lim ă a sfinţeniei, care, printr-o c o n tin u ă şi prog resivă smerenie şi p o c ăin ţă, m a n ife sta tă în cursul ru g ă c iu n ilo r tainice, duce la unirea d e p lin ă cu D um n e ze u prin F iul Său. De fapt, Litujg h j.a^rr-ed4fH?4c^iIpr în c epe cu ectenia : «C îţi sîntem credincioşi, ia ră şi iară în pace D o m n u lu i să ne rugam », ce" se TosÎeşfeT în rnрШ Л :5гГЩ2п “d u pentru ~cred 1n c ioşT~şf~m~~ciirectă c o ntinuare a fo rm u le lo r pei._ пТпГГ^ба~Т^гГн1^^ O d in io a ră , în a in te a fie­ căreia d i n с e Гё cTou a 'îuŢfai^TTîiî^s e recita "ТТЛ n tr e g i m e ectenia m are 573. Ea a răm as şi în practica de astăzi şi anum e în tim p u l celei de a doua ru g ăc iu n i, dar sub o formă fragm entară, p rin om iterea p ărţii de Ia m ij­ locul ei, şi anum e începînd de la cererea 'a cincea p în ă la a zecea in ­ clusiv. A ceasta reprezintă o practică cristalizată în a in te de veacu rile al X III- le a şi al X IV -lea, cînd patriarhul P ilotei ia act de ea în D iatax a sa. A stfel, cu p riv ire la cele două ru g ă c iu n i pentru credincioşi, el re­ c o m a nd ă d ia c o n u lu i să fie atent cînd term ină de citit preotul pe fie ­ care din ele, p en tru ca în acest m om ent să întreru p ă ectenia p rin ex­ presia « în ţe le p c iu n e !» , dînd astfel ocazie p re o tu lui să spună vosglasul ru g ă c iu n ii respective 574. în L iturghjerul de astăzi, ectenia în cauză m oşteneşte deci întinderea consacrată de experienţă şi uz, în raport cu tim p u l socotit necesar preo tu lui p entru c itirea în ta in ă a fiecăreia d in cele d o u ă ru g ă c iu n i pentru credincioşi. Prezenţa in terjec ţie i « în ­ ţelepciune !», în locul o b işn u itu lu i înd e m n : «... pe no i înşine şi u n ii pe a lţii şi toată v iaţa noastră lui H ristos D um n ezeu să o dăm », repre­ zin tă o no tă u n ic ă şi caracteristică celor do u ă ectenii de aci pentru credincioşi. în vechim e, intei^ecţia «în ţe le p c iu ne !» corespundea în acest m o m ent, precum am. v ăzut, unei necesităţi practice 575.

Fi

ni

573. C f. M s. nr. 1020 Bibi. dip Sinai, (v e a c u l a l X II- le a — a l X H Î- le a ), la A . D m itr ie v s c h i, Ε υ χ ο λ ό γ ια , p. 141. M ă r t t ir ii d e sp re în t r e b u in ţ a r e a e c te n ie i m a r i la în c e p u ­ tu l L itu r g h ie i c r e d in c io ş ilo r ne d a ii Conslili\(iile A postolice, ca rt. V I I I , ca p . 10 ; Sf. V a s ile cel M a r e , Epistola CLV, P. G., X X X I I , 6 1 2 ; Sf. lo a n G u r ă de A u r , O m ilia X X X V I I hi Fapte, 3, P. G ., L X , 266 ele. 574. C f. C o d , 6277— 770 M Înăstirea P anle lim o n, la 'Pan, N . T re m b e la , op. cil., p. 9. V e z i şi D o m PI. M e e ^te r, a r tic o lu l G recques (Liturgies), în « D ic tio n n a ir e d 'A r c h e o lo g ie c h r e tie n n e et ele L itu r g ie » , t. V I, p a rt. 2, co l. 1619; S. S a la v ille , op. cil. p. 95, η. 1. 575. P a n . N . T r e m b e la (op. cit., p. 67 — 68), p r e s u p u n e că s tr ig a r e a « în ţ e le p c iu ­ n e ! » a r p r o v e n i, în p r im a e cte n ie , d in r u g ă c iu n e a de o d in io a r ă p e n tr u p e n ite n ţi, iar în c e a de a d o u a e cte n ie , d in r u g ă c iu n e a p e n tr u c r e d in c io ş i, pe care ei tre ­ b u ia u să le a s c u lt e p le c a ţi în g e n u n c h i. S tr ig în d : « 'în ţ e le p c iu n e !» , d ia c o n u l i-ar fi

II « IN T R A R E A

/ C EA M A R E »

1. Scurtă privire istorică. — 2. Im nul heruvic. — 3. R u g ăciun e a tainică a p re o tu lu i din tirnpai Im nului heruvic. — 4. Ceremonialul «In trării celei mari», — 5, Simbolismul «Intrării celei mari». — 6 . Încheierea r itu a lu lu i «In tr ă r ii celei m ari »

D upă rugăciunea a doua pentru credincioşi, urm ează procesiunea In trării celei m ari (ή μεγάλη είσοδος, V h o d u l cel mare), care se desfăşoară într-o' atm osferă-de în a ltă sp iritu alitate , p regătită prin Im n u l h eru v ic sau heru v im i с şT~prm ru g ăc iu n e a ПГаТГгГГа ~nî Tal h ă: d е Л i t.u гg hisitori, în timp_ce cîntăreţii, corul sau credincioşii intonează acest imn. In esenţa ei, Intrareă~nceâ~nTâre constă in^tBrrainrSntenjrT rH iisportarea cu o so­ lem nitate deo sebU â^- e- sM fttauiias^a_daR ix iL i 2 r_pregătite deja la pros­ com idiar. Tem elia pe care se în a lţă tot edificiuf~7%FtT^TlTturgice este 1 ^ ш № £ ^ aducerea şi oferirea darurilor. R itu a lu l prfegătirii S fîntu lu i A gneţ şi al S fîntu lu i Potir constituie elem entul esenţial şi fu nd am e n­ tal al JPfescafljraigi. Prin transportarea darurilor îhSă, de aci pe sfînta masă, Intrarea cea mare trebuie considerată, la rîndu l ei, ca început al însuşi ritu a lu lu i Sfintei Jertfe euharistice. 1. Scurtă privire istorică în v e c h jj^ _ {_jiLe^ă-tTr-ea-Jnaierială şi pr£aducerea__ darurilor pentru Jertfă 'aveau,Joc în p rim a parte a L itu rg h ie i” credincioşilor. Ele erau de­ puse de aceştia după сопсёШ етёёГ- cateTiulireTril^,lininjd_-adunate__mai а!е5и^'в-^^^ш пГТШ гёП е^1 еро2й ^1051^ЛШЖш[Ц1 sau pe o m asă s u p li­ ment ară^o^âpâÎpaTÎsCov) d in ă u n tru l a lta ru lu i. CanTităţiTe^potrivite alese de diacon erau apoi transportate şi prezentate în v a sele respective, episcopului sau preotului, сагe~le~~pnfn^--şi--Te~''clepunea pe altârT^oferi n djjhle ’"сГаЗГаШнг-рйп ru g ă ciune.~7n ^ ^ c ră tu r a ~ c îr^ăc §sÎe fă с ţî u n i se broda~şi p cm-etTrrea—nti m el o r celor care le aduceau şi ale celor pentru xare-er-au .ad.u sg. D upă ce însă locui sau m o m e n tu l Proscom idiei a fost trecut înainte de Liturghia catehum enilor şi a lu a t dezvoltarea ştiută pe masa prothezei, actul tra nsp ortăriL _darurilo.r_a trebuiL-săJm iira.ce de asemenea şi e l^ c a u rm a flfT o g ic ă, o ^ p o m p ă qoresp unzătoare. U n im puls însem nat în aceasta~7ftîecţie a~fost dat şi de sem nificaţiile sim bolice căpătate de m om entele şi actele d in r itu a lu l Proscom idiei în no ul său aspect. făcut atenţi asupra m o m e ntu lu i cîn d tre b uiau sa se ridice şi să se apropie cu cu viinţă, pentru a prim i, prin imîna litu rg h is ito rilo r, b in e cu vîntarea obişnuită. A ceastă interjecţie ar fi în lo cu it, adică, fo rm ulele «ridicaţi-vă, catehum enilor», sau, pentru credincioşi, «să ne rid icăm », d in L itu rg h ia C o nstituţiilo r Apostolice, cart. V III, cap. 6, 10. O astfel de ipoteză este însă prea puţin probabilă. în prim ul rînd, ea nu găseşte nici un temei în a n alo g ia cu lo cu rile citate din Liturghia C o nstituţiilo r A postolice. în d e m n u l -.«ridicaţi-vă» sau «să ne ridicăm » avea alt sens, iar pentru prim irea bin e cuvântării de ta litu rg h is ilo ri, în a in te de concedierea diferitelor clase de asistenţi, C o iistitutiile A postolice (V III, 6, 7, 9) între b uinţe ază form ula : «plecaţi-va şi fiţi binecuvîntaţi.». Pe de altă parte, in te rjeciţa «înţelepciune» apare moi tirziu nu m ai in ecteniile pentru credincioşi, iar nu şi în cele pentru, catahum eni.

— 200 — Pe de o parte, A g n e ţu l este p riv it ca im ag inea M ie lu lu i lu i D um n ezeu

pregătit p e n triT Je rtfă rv ît şi a F iu lu i Său, n ăscut în peştera de la Betleem ; pe de altă pa^ttTTnfrea "serviciuLjj]Îl&SlH^ :e ărS finiei"~ Îvânqhelii şi p în ă lcr~rmmit~1reiTmTr~slnT5oIizi i z k T —^ р 1 _ ^ т е л ^ о п ' и 7 S fîn tu lu i G herm an I al C o n sta n tin o p n ln lu i. tim pul d in cei trej_ a jii^ a i a c tiv ită ţii M în t u it o r u lu i57fi. Era deci foarte n atu ral ca aducerea da ru rilo r pe sfînta m e s^r^a 1caljeJ.e sem nificaţia уеп!хИ--Бд1е-ршШи1 - Х £ а ^ 1п u rm ă oară l'a Ierusalim , în a in te de P atim i'T77T-Ca urm are firească, actul sim p lei trarisp o'rTăTfHd e *“odÎm o a r â~F~defur il o r d in schevofilachion, sau de la m asa pe care erau preg ătite m a i tîrziu, la sfîntul prestol, a trebuit să fie supus unei d ila tă ri corespunzătoare 578 n o ilor sensuri. A şa a lu a t n a ş ­ tere V h o d u l cel mare sau Intrarea cu sfintele daruri., sub form a u n e i p rocesiun i,care pleacă de l ajDroscQinidi^^v-iFece^.pxiji.^u.şa, dinşpre m ia ­ zănoapte n" allafTiluC pentru a ajun^e_JiL_jffi4i-a«a]^axisuiui, întorcîndu-se apoi pfin'~tffttrtt3lB~Tr^ri^,s fîii1 ^ m a s ă din altar, unde sînt d in no u proaduse s ^ iLDUse în a in te.'-- — —------------------ “ ' C erem onia Intrărir~ celei m ari s-a in au g u ra t în veacul al VI-lea, desigur sub o f orm ă m a L^im 0^4e-m t^m i4-& h-fiQ ate_ n u m a i p rin unele regiuni. PeT ^rem ea p a tria rh u lu i Eutihie al C o n sta n tin o p o lu lu i (552— 565) ё с П т era încă generalizată. Se vede însă că prindea teren, de vreme ce el dezaproba pe cei ce recom andau credincioşilor să cînte un an u m it im n, în tim p ce darurile erau transportate la sfînta m asă, închipuindu-şi că este p u rta t «îm păratul-slavei», deşi ele n u erau încă sfinţite 57!). La 9 ani în să du p ă încetarea din v ia ţă a acestui patriarh (574), V h o ­ dul cel m are a in trat o ficial în tip ic u l Bisericii, în urm a D ecretu lui prin care îm p ăra tu l J u s tin consacra introducerea Im n u lu i h eruvic în L itu r­ ghie 580. A ceastă cîntare se găseşte strîns legată, în istoria se rvic iu lui divin, de cerem onia In tră r ii cu sfintele daruri. Proba cea m ai ev id e n tă în această p rh d n ţă o face ecoul expres al acestei procesiuni, reflectat în textul Im n u lu i heruvic, care apare astfel ca o punere în scenă a temei solem nităţii însăşi. 2. I m n u l

heruvic

N u s-ar putea spune cu precizie absolut docum entară la care din cele patru im ne heruv ice d in serviciul L itu rg h iilo r b iza ntine se referă Decretul îm p ă ra tu lu i J u s t i n 531. în tot cazul, o astfel de cîntare de in s p i­ 576. O p. ciL, Р. C „ X C V III, col. 416 D şi eel. N il Borgia, II co m m e h lario lilurgico d i S. G erm ane, p airia rca C o n s la n lin o p o lita n a e la Versione la iin a d i AnasLasio B ibliolccario, nr. 33, p. 25. 577. Sf. Gherrnan I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X.C V III, 420 D. Cf. şi N icolae C abasila, op. cil., cap. X X IV , col. 420 C. 578. Cf. şi P. Lebedev, op. cil., p. 262. 579. E p islo ia căi re papa V ig iliu , Despre Paşti si SI. Euharistie, P. G., L X X X V I, 2400— 2401. 580. G. Cedrenus (veacul al XI-lea), C o m pe nd iu istoric, P. G .r C X X I, 748. 581. N u este exclus totuşi ca cel imai vechi din ele să fie cel care se c în tă la Liturghia S fîn tu lu i V a sile cel M are, în s îm b ăta Paştilor («Să tacă tot trup u l o m e ­ nesc şi să stea cu frică şi cu cutrem ur şi nim ic păm întesc intru sine să nu' gîndească, fiin d c ă Îm p ă ra tu l îm p ă ra ţilo r şi D o m n u l d o m nilo r vine să se ju n g h ie şi să

— 201 — raţie creştină v enea n u m a i să în lo c u iasc ă aici u n p sa lm care m ai înaiinte se in to n a în tim p ce se adu n a u darurile de la credincioşi şi se în ­ deplineau lu c rările m a n u a le pregătitoare, în vederea p u n e rii îna in te sau a proaducerii 582. Cele d o u ă ectenii şi ru g ă c iu n i pentru credincioşi s-ar putea privi ca un scurt m o m ent de tranziţie de la L itu rgh ia c ate h u m e nilo r la L itu r­ ghia euharistică. V e n in d im e d ia t d u p ă ecteniile şi ru g ă c iu n ile pentru catehum eni şi a v în d ca obiect una dintre categoriile de asistenţi aflaţi în biserică, ru g ăc iu n ile p entru credincioşi apar într-o m ăsu ră oarecare cu o fu ncţiu ne sim ilară celei a g ru p u lu i de ru g ă c iu n i d in ain te a lor şi aproape ca o parte in te g ra n tă a acestui grup. Unele înch eie o ficiu l p e n ­ tru catehum eni, iar cele p e ntru credincioşi reprezintă o prevenire p e n ­ tru categoria de asistenţi care răm în e a u în biserică, spre a p a rticip a la desfăşurarea m iste ru lu i litu rg ic, care consta în aducerea Jertfei. In L itu rgh ie, creştinul contem p lă nu n u m a i cu m intea, ci şi cu cre­ dinţa opera şi m isterul m în tu irii. De aceea, credincioşii sînt conduşi de la m editaţia discu rsivă p rin ru g ăc iu n ile , im nele şi lectu rile din L iturghia cateh um enilo r la m e d ita ţia c ontem p lativ ă, prin care p u te rile sufletului se a v în tă d in c o lo de conting enţele banale ale v ieţii, spre a sim ţi prin credinţă prezenţa lu i D um n ezeu şi a ha ru rilo r Sale. Prin tem a şi obie c tu l lor, toate ru g ăc iu n ile şi actele din rîn d u ia la Liturghiei cre d in c io şilo r se găsesc într-o strînsă conex iune şi depen­ denţă de m o m e n tu l c u lm in a n t al Jertfei euharistice, în care se re a li­ zează însăşi prezenţa şi lucrarea M în tu ito r u lu i. Percepţia acestei re a li­ tăţi sup ranatu rale scapă însă c ap acităţii sim ţuale a firii um ane, ea fiind p o sibilă n u m a i u ne i in tu iţii spirituale superioare, su sţin u tă de har şi i7;vorită d in credinţă. D e la în c e p u tu l ei, dar mai' precis de la cîntarea H e ru v ic u lu i, L itu rg h ia se desfăşoară într-o notă m istică. Ca atare, în întocm irea c e re m o n ia lu lu i se observă tendinţa v ă d ită de a transpune cugetarea, sim ţirea re lig io a să şi pietatea pe u n p lan superior, am putea spune suprasim ţual. în d e fin itiv , Liturghia, urm ăreşte în u ltim a lin ie să realizeze în credincioşi senzaţia aceasta a s u p ra n a tu ra lu lu i sau expe­ rienţa u n e i v ie ţi d iv in e , a d ic ă într-un cuvînt, em oţia m istică. N u m a i se dea m încare cred inc io şilo r ; ci m e rg înainte a A cestuia cetele îngereşti cu toată ince p ăto ria şi s t ă p î n i a ; h e ru v im ii cu ochii m u lţi şi serafim ii cei cu cite şase aripi, feţele acoperindu-şi şi c în tîn d cîntarea : «A le lu ia, aleluia, aleluia»), in ţru c il el este în tre b u in ţa t şi în L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob. Im n u l h e ru v ic din L iturg hia D arurilo r m ai în a in te sfinţite («A cu m Puterile cereşti îm p re u n ă cu noi nevăzu t slujesc, că ia tă intră îm p ă ra tu l slavei. Ia tă jertfa tainică s ăv îrşită, de riînscle este în c o n ju ra tă. C u credinţă şi cu dragoste să ne apropiem ca p ărtaşi ai v ie ţii veşnice să ne facem. A le lu ia , ale lu ia, ale lu ia ») este considerat de u nii ca o com poziţie din anul 615 a p a tria rh u lu i c o n s ta n tin o p o lita n Sergiu, iar de alţii este atrib u it d ia co nu lu i său, G heorghe Pisidis. Poate că im ed iat după h e ruv icul din S îm b ă ta mare vine ca vechim e cel din u zul L itu rg h ie i S fîn tu lu i lo an G ură de A u r : «N o i cei care în c h i­ puim, tainic, pe h e ru v im i şi aducem făcătoarei de v iaţă T reim i cînlnrea cea de trei ori Sfînt, to ată g rija cea lum ească să o le p ădăm , ca să prim im pe îm p ăra tu l tuturor, pe C el în c o n ju ra t în chip n e v ăzu t de cetele îngereşti. A le lu ia , aleluia, aleluia». în Jo ia cea m are face funcţie de heruvic troparul «C inci Tale celei de taina, F iul lui D um nezeu, astăzi p ărtaş m ă primeşte...». Vezi lucrarea noastră Despro poezia im o g ra iic ă d in c a riile de ritu a l şi cîntarea bisericească..., p. 171 — 175. ,W2. Cf. lucrarea noastră in d ic a tă în nota precedentă, p. 171— 172.

— 202 — deasupra sim ţurilor, în d o m e n iu l credinţei putem încerca această sen­ zaţie a u n irii noastre in tim e cu D um nezeu prin Fiul Său. De aceea, prin Im n u l heruvic, ni se am inteşte în c ă de la încep utu l L itu rgh iei c re d in ­ cioşilor acea c o n d iţie p re lim in a ră de purificare m o rală şi in te le c tu a lă, pusă de teologia m istică, pentru ca «cel p u ţin în in im ă» să ne despărţim sau să ne d e g a jăm de toate cele ce ne leagă de lum ea sim ţurilor. In tonarea H e ru v ic u lu i începe direct după ecfonisul («C a sub stăpinirea Ta to td e au n a fiin d păziţi...») u ltim e i ru g ăc iu n i pentru c re d in ­ cioşi. D intre cele patru im ne am intite, întrebuinţarea cea m ai largă, generală am putea spune, o are, precum este şi firesc, H e ru v ic u l d in Liturghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r («N oi, cei care în c h ip u im ta in ic pe h eruvim i...»). Id e ile d in cele trei im ne heruvice propriu-zi.se sînt ace­ leaşi, deşi dezv oltare a şi ordinea lor de succesiune este diferită în te x ­ tele respective. A şa precum s-a spus, tem a lor se in sp iră d in s e m n ifi­ caţia sim b o lic ă a In tră rii celei m ari. M in tu ito ru l, « îm p ă ra tu l slavei», «îm p ăratu l tu tu ro r» , « îm p ă ra tu l îm p ă ra ţilo r şi D om n u l d o m nilor», « în ­ conjurat în chip n e v ă z u t de cetele îngereşti», care «merg în a in te a A c e s ­ tuia... cu toată în c e p ăto ria şi stăp înia, h e ru v im ii cei cu ochi m u lţi şi serafim ii cei cu cîte şase arip i», va apare adică curînd, reprezentat p rin sfintele daruri ce se vor transporta de la proscom idiar pe sfînta m asă. Ca particip anţi la această p riv elişte sp iritu ală, noi îl în tîm p in ă m intonînd de trei ori cîntarea de la u d ă «A le lu ia », aşa cum făceau p u te rile cereşti din v iz iu n e a a u to ru lu i A p o c alip se i (X IX , 1, 3 , 4 ) 583. P entru ca într-adevăr să p utem în c h ip u i tain ic pe h e ru v im i şi să ne unim cu c o ru ­ rile cetelor îngereşti, este însă necesar ca m ai în tîi «să tacă tot tru p u l omenesc şi să stea cu frică şi cu cutrem ur şi nim ic păm întesc în tru sine să nu g înde ască». Pentru ca să vedem cu ochii sp iritu a li pe F iu l lui Dumnezeu., Cel ce a mers să se jertfească pentru m în tu ire a noastră, se cere anum e ca su fletul să fie uşor, să fie desprins adică de tot ceea ce l-ar putea reţine în preo cup ări inferioare sau d in cadrul v ie ţii păm înteşti, să a ju n g ă a fi asem enea îng e rilo r printr-o renunţare şi s im p lifi­ care interioară, eliberîndu-se de sub puterea şi sugestia sim ţurilor, care ne în lăn ţu ie în g r ijile terestre ale vieţii. Precum se ex prim ă S fîn tu l Gherm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, « Im n u l heruvic, care se cîntă, în ­ deam nă pe toţi să fie m ai cu luare am inte de acum şi p în ă la sfîrşitu l Liturghiei, lăs în d to a tă g rija de aici, ca să prim ească pe M arele îm p ă ra t, prin îm p ărtăşire» 584. De fapt, Im n u l h e ru v ic n u este propriu-zis o rugăciune. însu şi titlu l de «Im n h e ru v im ic » i se ap lică sim bolic sau figurat, întrucît el nu este adresat în g e rilo r şi nici nu se p re zin tă ca intonat de ei. C u p rin siil său are caracterul u ne i fo rm u le de autopersuasiune corespunzătoare m o ­ m entului, pe care cre d inc io şii prezenţi la Liturghie şi-o. a dm in istrează colectiv în vederea în v io r ă r ii p o te n ţia lu lu i lor spiritual, pentru a se 533. în E x posilio litu rg ia e g allica nae , a trib u ită Sf. G herm an al Parisului ( t 576), P. L„ L X X II, 83— 98, acest între it « A le lu ia » este considerat ca un îm p ru m u t din viziunea A po c alip se i S fîn tu lu i lo an E v an g h e lis tu l (X IX , 1, 3, 4). C o m e n ta riu l lit u r ­ gic al Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i dă ca temei biblic al im n u lu i h e ru v ic viziunea din profeţia lu i le z e c h iil X , 3, 4. 584. Sf. G h e rm an 1 al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G. X C V III, 420, D — 421 A.

— 203 — putea sim ţi în cor cu «cetele îngereşti..., cu h eruvim ii... şi serafimii...», care, «acum , slujesc în chip nev ăzu t îm p reu nă cu noi». Intonarea melism atică a acestui im n, caracterizată p rin m o d u la ţii tărăgănate, este cerută în p rim u l rîn d de ra ţiu n i practice şi anum e spre a se lăsa tim p u l necesar lu c rărilo r de preg ătire ale H turghisitorilor. N u m ai p u ţin însă o astfel de intonare constituie un elem ent în plus pentru crearea unei dispoziţii sufleteşti de transportare sp iritu a lă şi de m editaţie, corespun­ zătoare m o m e n tulu i. 3. R u g ăc iu n e a ta in ic ă a p re o tu lu i din tim pul Im n u lu i heruvic Pentru pregătirea specială a litu rg h isito ru lu i n-a în tîrziat să se in ­ troducă în plus o m işcătoare rugăciune, ce se citeşte în tain ă în tim pul cîntării H e ru v ic u lu i : «N im e n i d in cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este v redn ic să vie, să se apropie sau să slujească Ţie, îm ­ părate al slavei...». E greu să se afirm e că ea a fost între b u in ţa tă m ai în tii în L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r sau în cea a S fîntu lu i V asile cel M are. U nele m anuscrise o înscriu n u m a i în rîn d u ia la aces­ teia din u rm ă 585, iar altele n-o p revăd în nici una d in ele 5S0. N u este exclus ca ea să fi fig u ra t m ai în tîi ca o piesă de ev h ologh iu , de unde era recitată la vrem ea cuvenită. A p ro p ia ta transportare a daru rilor pe sfînta masă, adică pe a d e v ă ­ ratul altar, pentru jertfă, este firesc să angajeze profund conştiinţa d preotului^ca-'shljT tor al ei. în perspectiva sa spirituală, se profilează | jertfa în sine, jertfa d e p lin ă sau desăvîrşită, cînd, fiind sfinţită p rin ve- * nirea şi lucrarea S fîn tu lu i D uh, D o m n u lJ j 2 s ii£ i- x l£ Y ^ substan­ ţial. De aceea,_ an tic ip ir K r T r tu r g h is ifo r u Is simte oblig at _ a _ jiă iiu n 5 i- căli''crevăraÎ^~preot al jertfeTeste M in tu ito ru l. că înJuluraln^â-esta-iertfa. Lui însuşi, pe care pe G o l gota a adns-n p ersonal, prim ind-o îm preună cu Tatăl şi cu D u h u l"S iIn F 7 p e de altă parte, că tot El este Cel ce îm p ă r­ tăşeşte pe credincioşi de binefacerile jertfei Sale prin prim irea de către ei a S fîn tu lu i Său Trup şi a P reacuratului Său Sînge, la sfîrşitul Litur­ ghiei : «Tu eşti Cel ce adu ci (jertfeşti) şi Cei ce Te aduci (Te jertfeşti.).. Cel ce p n m e ş fr ~şT~Cel~~rg~Te îm părţi, Hristoase, D u m n e zeul nostru». P reotului îi'esÎ^T ricredinţat. n u m a i of i c i u l d e slujitor al îm p ă ra tu lu i slavei, adică de «îm preună- lucrător» (II Cor. V I, 1), sau cooperator la opera m în tu irii, се~~5^~Гап±ггша ir r f ie c a r e Liturghie ; aci,j3r£0±ul--m4epiineşie__ rolul de slu jito r îrT num ele 1п уа 1д ]т ц Ь 11^ Ж Г ~ а Ш Н ^ 1е^ 1 йс1ап-1-а 1--]£г1^:е 1, care acum se aduce sub form ă litu rg ic ă sau sacram entală şi deci nesîngeroasă, p e ntru ca astfel, p în ă la sfîrşitul veacurilor, cei ce cred într-însul să a ib ă ocazie a se îm p ărtăşi de binefacerile m în tu irii realizate prin jertfa F iu lu i lu i D um n ezeu 587. U n m a n d a t atît de sfînt încarcă cu mare răspundere şi e de natură a um ple de sfia lă sufletul u n u i preot pătruns de conştiinţa m isterului pe 535. (veac.

C odicele

al X - le a — al

B arberini

X I- le a ).

336

C f. D o m

(veac.

P la c id e

al de

V I I I — IX-lea) M ee ster,

ţi

G encse

Codicele

Svha.%1 ianov

so u rc c s

ci

rie-

veloppem ents du texte grec de la lilu rg ie de S. Je a n ChrysosLome..., p. 88, η. 3. 586. Codicele Porphyrios (veac. al X-lea— al XI-lea) şi Codicele Rossanensis (veac. al XI-lea— a l XJI-lea) Cf. Ibidem. 587. Cf. Pr, O. N. C ă c iu lă , Ή Θεία Εύχαριστία ώς θυσία, A le na, 193!, p. 338— 339,

— 204 care îl înde p lin e şte în Liturghie. Ce v redn icie m orală, ce grad de sp iri­ tualitate, a d ic ă de degajare de patim i, şi ce înălţare cu d u h u l trebu ie să realizeze u n litu rg h isito r pentru ca să p o a tă fi la în ă lţim e a slu jb e i în care el reprezintă pe A rh ie re u l cel veşnic şi stăpîn al celor cereşti şi al celor p ăm în te ş ti ! în d e p lin ire a u n u i astfel de ofic iu «este lucru m arc şi în fric o şăto r pentru înseşi puterile cereşti», aşa în c ît «nim eni din cei le g a ţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vredn ic să· vie, să se a p rop ie sau să slujească Ţie, îm p ăra te al slavei». Pe orice treaptă a s u işu lu i du h ov nicesc s-ar ridica un preot, n u s-ar putea spune totuşi că, om în trup fiind, ar fi p u tu t atinge m ăsura deplină a sfinţen iei ceru­ te «pentru a sta în a in te a sfintei mese şi a jertfi S fîntu l şi P reacuratul Trup şi S c u m p u l Sînge». De aceea, el sim te nevoia să se roage D o m ­ n u lu i ca să nu-1 în lă tu re dintre s lu jito rii Săi, ci «să-i curăţească su fle­ tul şi in im a de cugete viclene şi să-l facă apt prin puterea S fîn tu lu i Său D uh», b in e v o in d astfel a p rim i să-I fie aduse darurile de u n slu jito r care se recunoaşte nevrednic. R u g ă c iu n e a ta in ic ă d in tim p u l c în tării H e ru v ic u lu i constituie deci un scurt dar concentrat exerciţiu spiritual şi o fo rm ulă ţesută d in v ib r a ­ toare accente ascetice, m enite să purifice sufletul litu rg h is ito ru lu i şi să-l prom oveze cel p u ţin pe o p rim ă treaptă a u rc uşu lui sp iritu al corespun­ zător atm osferei de m ister a Liturgh iei credincioşilor. Ca o întregire a accstui ex erciţiu, litu rg h isito rii încearcă o n o u ă înălţare într-un zbor iute al g h id u lu i, recitînd şi ei, în ta in ă şi cu pătrundere, Im n u l h eru v ic de trei ori, cu cîte o în c h in ă c iu n e în faţa sfintei mese, la fiecare sfîrşit. 4. C e re m o n ia lu l «In tră r ii celei m a ri» D escbizîndu-se apoi sfintele uşi şi perdeaua lor, preo tul face tămîierea m ică, re citîn d Psalm ul L şi alte tropare de u m ilin ţă şi acom odîndu-şi această acţiun e notei m istice a m o m e n tulu i, printr-o cădire lin ă , care să nu tu lb u re p rin sunetul clopoţeilor de la cădelniţă lin işte a de p ro ­ fund ă reculegere d in biserică. Însăşi această cădire se încad rează între lu c rările p re g ătito a re ale V h o d u lu i. T erm inînd cădirea, litu rg h is ito rii fac în d a tă trei în c h in ă c iu n i în faţa sfintei mese şi, d u p ă ce o sărută, se în c lin ă d in sfintele uşi către credincioşi. M e rg în d după aceea la prosco­ m id ia r şi fă c în d trei în c h in ă c iu n i însoţite de recitarea s tih u lu i « D u m ­ nezeule, curăţeşte-m ă pe m ine păcătosul», litu rg h isito rii iau vasele cu sfintele d a ru ri şi form ează cortegiul V h o d u lu i,- p o triv it re g u lilo r în ­ scrise în L itu rg h ie r 58S, cu p riv ire la cazurile cînd oficiaza mr-preot- s in ­ gur, ori în so ţit de diacon, sau mai m ulţi preoţi, cu sau fără diaconi, în d a tă ce cîn tarea H e ru v ic u lu i se opreşte la p u n ctu l stab ilit ..pjrin-pr-actică, procesiun ea cu sfintele daruri se desfăşoara'leşTnd,” precum s-a spus, prin uşa de m iazăn o apte a altarului, purt'îndu-se, în a in te c ădelniţa cu tăm îie sau sm irnă, precum şi una sau dou ă făc lii aprinse. La cate­ drale şi b iserici, cu un aparat m ai bogat, în prim ele rîn d u ri ale proce588. A se vedea îndeosebi ediţia L itu rg h ie ru lu i de Bucureşti, 1956. La L itu rg h ia cu arhiereu acesta nu iese cu sfintele daruri, «ci le dă preotului şi d ia co n u lu i, care în c h ip u ie pe Io sif şi pe N ic o d im », in truc it «arhiereul poartă ch ip u l lu i . Hristos». Scrisoarca s in o d a lă a p a tria rh u lu i ecum enic Paisie 1 către N ic o d im al M o sco vei (1665), la K. D e lik a n is op, cil., t. III, p. 48.

— 205 — siunii sînt purtate ripidele de m etal cu c h ip u rile serafim ilor, ilustrîndu-se astfel sim bolic cetele îngereşti, care escortează în chip nev ăzu t pe Îm p ăra tu l tuturor 589. în v rem u rile de strălucire ale Im p e riu lu i biza n ­ tin, îm p ăra tu l însuşi se în c o lo n a în această procesiune, atunci cînd p a r­ ticipa la L itu rg h ia d in biserica Sfînta Sofia. C u lu m in a re a în m ină, el pornea d in altar cu clerul şi în d a tă ce ieşea pe uşa la te ra lă am in tită, suita de dem nitari-şi garda cu prapuri şi sceptrul îl u rm a u în acest cor­ tegiu sim b o lic al Îm p ă ra tu lu i tuturor 5!)0. N u este de m irare deci dacă şi c re dincio şii s-au sim ţit în c lin a ţi la rîn d u l lor să-şi m anifeste v e n e ­ raţia, în g e n u n c h in d în faţa daru rilor purtate în procesiune, deşi în acest m om ent litu rg ic ele n u au decît tot v aloarea u nor s im b o lu r i591. în c e p în d chiar în tim p u l p arcursulu i de la altar şi c o n tin u în d în 'm ijlo c u l n a o su lu i, u nd e se opresc cu faţa spre credincioşi, litu rg h is i­ torii rostesc cu solem nitate fo rm ulele stab ilite p entru pom enirea în general a c ăp e te n iilo r bisericeşti, a diferitelor categorii ale clerului, a c o nd u c ăto rilo r statu lu i şi a ctitorilor. P om enirea p u b lic ă şi solem nă a acestor categorii, la. V h o d u l cu cinstitele daruri, este m o tiv a tă de ser­ v ic iile şi foloasele pe care obştea c re dincioşilor le are d in partea aces­ tor categorii, care, p rin în d e p lin ire a a trib u ţiilo r lor, asigură fie ordinea şi siguranţa v ie ţii sociale, fie progresul sp iritu a l şi m în tu ire a sufletelor, fie susţinerea B isericii şi ro lu l ei, p rin jertfele lor m ateriale. Pentru restul c re dincioşilor se în tre b u in ţe a ză fo rm u lele generale sau globale de pom enire înscrise în Liturghier. în re alitate însă, cel p u ţin în Biserica O rto d o x ă R o m ân ă, se pra c ­ tică aproape în chip curent — am putea spune — şi p om e nire a n o m i­ n a lă p u b lic ă a listelor de v ii şi m orţi, u n e o ri destul de lu n g i, în tim p u l opririi p ro c e s iu n ii V h o d u iu i mare, în m ijlo c u l nao su lu i. în sp iritu l drep­ tu lu i bisericesc oriental însă, o excepţie în acest sens se face n u m a i pentru ctitori, îngăduindu- se ca «num ele lor să fie p o m e nite la slujbele bisericeşti» δ!)2. în această categorie ar putea fi a sim ilat, fără în d o ia lă , 589. Cf. şi Si. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. cil., Р. C., X C V I1 I, 420 A. 590. V ezi βασίλειος τάξις sau C artea ce re m o niilo r de la C urtea bizantină, în to cm ită de îm p ă ra tu l C o n stantin al VII-lea, P o rfirogenetul. СГ. S. A n lo n ia d is , Place de la L iturg ie dans la trad itio n des lettres grecques, Leiden, 1939, p. 199. 591. A su p ra acestui a m ă n u n t a atras atenţia în c ă d in ve a cu l al Vl-lea p atriar­ h ul c o n s ta n tin o p o lita n E u tih ie (vezi nota 579). N ic o lae C a ba sila e x plică această îng enunchere a cred incio şilo r p rin co nfundarea cu V h o d u l de la L itu rg h ia D a ru ­ rilor mai în a in te sfinţite, unde este vorba de o prezentă reală a M în tu ito ru lu i, D a ru ­ rile aflîndu-se d e ja transform ate în T rupul şi S în g e le Său, la o Liturg h ie precedentă (op. cit., cap. X X IV , col. 420 D). Sim ion, arh ie p isc o p u l T esalo nicu lu i, găseşte o lorm ă m ai fe ric ită pentru ju stific are a acestei practici. R e sping înd acuzaţia de idololatrie, el susţine că pe drept c u v in t ing en unc he credincioşii la V h o d u l cel mare, întrucît, deşi d aru rile n u sînt sfinţite, ele au fost insă p re gătite şi puse îna inte a lui D um nezeu p rin ru g ăciu n i, ca unele ce u rm e ază a ti p refăcute puţin mai tîrziu in T rupul şi Sîng e le M în tu ito r u lu i. Deci la Intrarea cea marc, tor ti se dă cinslirc ca unora ce sîn t în c h ip u iri ale T rup u lui şi S in g e lu i lui Hristos (Despre sfînta bise­ rica, p. 261, col. 2 ; 262, col. 1). O justificare sim ilară o găseşte şi G a v riil Sever ai Fiiadelfioi, în lucrarea F/des Ecclesiae o rie n taliş seu G a b rie lis m eiropo/itac Philadelphiensis o pascula, ed itată de R ich ard us Sim on, Paris, 1671 (La Jo a n n e s M ich ae l Hanssens, op. cit., t. III, pars altera, p. 288). 592. N ic o d im M ila ş , D reptul bisericesc o rientai, traducere ro m ân ă de I. D. C orniiescu şi V a sile S, Radu, Bucureşti, 1915, p. 441. O aslfel de concesie are la

— 206 — şi cazul altor creştini pioşi care s-au ilustrat p rin binefaceri sensibile în folosul c o m u n ită ţii bisericeşti. P om enirile n o m ina le lu n g i, care nu se încadrează în ex cepţiile m enţionate în leg ătură cu V h o d u l mare, apar însă pe de o parte ca o exagerare a am ănu ntelor accesorii, ceea ce duce ia înecarea a c ţiu n ii liturg ice p rin cip ale şi la atingerea esteticii ritu a lu lu i. T otodată, ele pot aju ng e o încercare serioasă pentru puterea de suportare a m ultora dintre credincioşi şi o provocare p entru suscep­ tib ilităţile delicate, m a i ales în cazurile în care se pot id e n tific a în şirul num elor rostite în auz persoane cu o reputaţie m o rală scăzută în o p in ia publică ; în astfel de c ondiţii, «răscum părarea păcatelor se sc h im b ă (se transformă) în lau d ă», precum se exprim a Fericitul Ie ro n im 593. Pentru aceste m otive, autoritate a bisericească s-a văzut n e v o ită să in te rzică form al p o m e n irile n o m in a le sau, m ai precis, citirea de p o m e ln ic e la ieşirea cu cinstitele d a r u r i55·1 ; pentru un astfel de oficiu, rîn d u ia la bise­ ricească a stab ilit m o m entele respective din ritu alu l P roscom idie i. P o­ m enirile n o m in a le d in cursul V h o d u lu i mare au caracterul precis al unor p om e niri de onoare 5!)5, aşa că nu pot fi la locul lor aci acelea care nu întrunesc această condiţie. baza şi o consideraţie de ordin m oral şi e d ucativ în acelaşi tim p. Este, adică, o datorie de re cu n o ştinţă de a ne aduce am inte în ru g ăciuni de ctitori şi b in e făcăto ri, luind exem plu de la sacrificiile lor pioase. 593. «Expunem acest ca p ito l pentru în tîis tă tă to rii Bisericilor. Ce înse am nă c u v in te le : alesul m eu a s ăv irşit m ulte fărădelegi in casa m e a ? (.Ier. X I, 15). Ele se ap lică fără de în d o ia lă şi b o gaţilo r care, deşi răpesc b u n u rile alto ra şi nu scot vicle şu g urile din in im ile lor, crcd că sînt dem ni de în d u rare a lu i Dum nezeu... Cu toate acestea, se pom enesc acum public num ele do nato rilo r şi răscu m părare a păcatelor se transform ă in lauda, fără să-şi am intească de v ă d u v a clin E v ang h e lie care, punîrid in co rv ană doi b ănu ţi, a întrecut ofranda tuturor b o gaţilo r» (M arcu X II, 41— 44. Super Ierem iam , cart. II, cap. X I, P. L., X X IV , 784 С — £>). 594. «M u lte Biserici autocefale au interzis prin h o tărîri sinodale citirea p o m e l­ nicelor ia ieşirea cu siintele D aruri şi chiar pom enirea ch iria rh u lu i acelei Biserici... Astfel a făc u t Biserica re g atu lui grecesc». D ragom ir Demetrescu, în «Biserica O r to ­ doxă R o m ân ă», X X X (1906— 1907), p. 433 şi note. De asemenea, fosta Episcopie a A rgeşului a .oprit pom enirea în auz la ieşirea cu cinstitele daruri, p rin ordinul, nr. 2421 din no iem b rie 1925 etc. 595. Acest considerent este v a la b il ind e pe nd e nt de credinţa, de co n v in g e rile şi de a titu d in e a c o n d u căto rilo r p o litic i ai statu lu i fată de religie şi fa ţă de Biserică, în concepţia Bisericii creştine, societatea org anizată în stat şi c îrm u ită de c ă p e ­ tenii sau a u to rităţi este considerată în p rin c ip iu şi indirect ca o in stitu ţie de drept divin. Dacă, adică, statul nu este întem eiat direct pe Dum nezeu, existenţa lu i este privită totuşi ca re zu ltanta unei necesităţi sau dispoziţii sădite de la creaţie în însăşi n a tu ra o m u lu i. O rd in e a soc ia lă şi ju rid ic ă statală are deci la baza ei legea firii sau legea n a tu ra lă , care este socotită d iv in ă în originea sa, aşa precum se sub lin ia ză in am bele Testam ente ale Sfintei Scripturi (Pilde V III, 16; Rom . X III, 1— 2; I Petru II, 13— 15, 17). Existenţa a u to rită ţilo r reprezintă una din legile fundamentale: .ale vie ţii în stat, aşa precum o rdinea şi arm onia d in cosmos au la baza lor an um ite legi. în tim p ce preocupările co n d u căto rilo r bisericeşti îm b răţişe ază id e a lu rile transcendente din ordinea re ligio asă ale cred in cio şilo r lor, au to rităţile statului au în sarcina lor nu num ai asigurarea o rdin ii, lib e rtăţii, dre p tăţii şi fericirii sociale, ci şi d irija re a în tre ­ gii vieţi p o l i t i c e sub toate aspectele şi ţe lurile ei din d o m e n iu l co nting enţe i, la care m e m b rii Bisericii sîn t interesaţi în aceeaşi m ăsură ca şi ai celo rlalte in stitu ţii din com ponenţa sta tu lu i. Ia tă deci da ce Biserica prim ară, conform îndu-se în d e m ­ nu lui S fîn tu lu i A p o s to l P avel (I Tim. II, 2), a făcu t loc în c u ltu l ei d iv in r u g ă c iu ­

— 207 — La o p riv ire m ai atentă, cerem onia In tră r ii celei m ari lasă să se în ­ trevadă astfel, p ln ă în rîn d u ia la ei de astăzi, m om entele p rincipale din care era constituit ritu a lu l P roscom idiei în sim plitatea lu i prim ară. Căci ce sînt, de exem plu, aceste pom eniri, care se încheie în tim p u l scurtei opriri clin m ijlo c u l bisericii, ca şi form ulele cu acelaşi caracter ce se schim bă în şoaptă, precum v o m vedea, între preoţi şi diaconi, în tim pul in trării cu darurile în altar, dacă nu ecoul v echilo r diptice legate de actul p ro adu cerii şi anum e de aducerea şi de punerea darurilor pe sfîn­ ta m asă ? De asemenea, o b ice iu l ca arhiereul să prim ească, atunci cînd slujeşte, de la d iaco n şi preot cinstitele daruri, în faţa uşilor îm p ă ră ­ teşti, ducîndu-le el însuşi pe sfînta m asă, d u p ă cuvenitele pom eniri, nu este altcev-a decît reflexul vech ii practici de a prim i d in m îin ile cleri­ cilor daru rile pentru proaducere. Reluîndu-se cîntarea p ă rţii a doua a Im n u lu i heruvic, procesiunea cu cinstitele daruri se întoarce în aceeaşi ordine în altar şi, după ce s-a intrat p rin sfintele uşi, darurile sînt depuse pe an tim in su l de pe sfînta m asă, du p ă rîn d u ia la stab ilită. A nu m e , în tim p ce preotul rosteşte fo rm u le le 'd e p om enire în m ijlo c u l bisericii, diaconul, care a intrat deja, aşteptînd cu discul pe cap în altar, în partea dreaptă a intrării, întîmp ină pe preoţi, zic în d : «Preoţia ta să o pom enească D o m n u l Dum nezeu întru îm p ă ră ţia Sa», la care preotul răspunde : «D iacon ia ta să o p om e­ nească D o m n u l D um nezeu întru îm p ă ră ţia Sa, totdeauna...». Preotul aşază m ai în tii p o tiru l pe sfînta m asă şi lu în d apoi discul de la diacon îl pune lîn g ă el, în stînga, înto cm ai ca la proscom idiar, recitind în cursul acestor luc rări cele trei tropare înscrise în L iturghier («Iosif cel cu bun chip de pe lem n lu în d preacurat T rupul Tău...», «în m orm înt cu trupul, în iad cu sufletul...» şi «Ca p u rtăto r de viaţă... s-a arătat morm în tu l Tău...»). D u p ă aşezarea sfintelor vase pe antim ins, se închid sfin­ tele uşi şi perdeaua lor, iar preotul rid ic ă acoperăm intele de deasupra discu lui şi p o tiru lu i, punîndu-le la o parte, steluţa lăsînd-o pe disc deasupra S fîn tu lu i A gneţ. Ia apoi «aerul» de pe u m erii diaconu lui sau ai săi, cîn d slujba se face fără diacon, acoperind cu el darurile laolaltă. T ăm îia ză apoi de trei ori darurile, rostind stihurile 19 («Fă bine, D oam ­ ne, întru b u n ăv o ire a Ta Sionului...») şi 20 («A tu n ci vei bin evo i jertfa dreptăţii...») clin P salm ul L. A c ţiu n e a In tră rii celei m ari se încheie cu d ia lo g u l rostit în tain ă, între preot şi diacon. «Pomeneşte-mă, frate, şi îm preună- slujito rule», zice către diaconi·’ preotul, cînd îi dă cădelniţa, iar acesta răspunde la rîn d u l său : «Prâoţia ta să o pom enească D om ­ n u l D um nezeu în tru îm p ărăţia Sa», a d ă u g in d încă : «Roagă-te pentru m ine, p ărin te». «D uh u l Sfînt să fie peste tine şi puterea C elui preaînalt să te um brească», se roagă preotul, iar d iaconu l răspunde : «Acelaşi D uh să lucreze îm p re u nă cu noi în toate zilele v ie ţii noastre. Porneneşnilor pentru în a lţii dregători ai statu lu i rom an necreştin (T ertulian, .A po lu ijclicum , cap. X X X , X X X I, X X X IX ). P om enin d deci p ublic şi la Ioc de onoare pe co nducăto rii stalului, ii i s o ri с fi sa conform ează astfel şi astăzi, pe de o parte c o m a n d a m e n te lo r d o c trin e i şi t r a d i­ ţiei sale s/in te, iar pe de altă parte între ţine în acest chip în conştiinţa credincio­ şilor săi ideea de respect şi de ascultare de au to rităţi, caro constituie Ьау.п d isci­ p linei civice.

te-mă, părinte». P reotul încheie, în s f îr ş it : «Să te pom enească D o m n u l D um nezeu, întru îm p ă ră ţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor». 5. S im b o lis m u l «In tră r ii celei m a ri» D u p ă u n ii com entatori ai L iturghiei, V h o d u l cu cinstitele daruri este considerat ca o reprezentare sim bolică a lu ă r ii de pe cruce a T ru p u lu i D o m n u lu i şi a în m o rm în tă rii Lui. Precum, adică, cei d o i u ce ­ nici intr-ascuns ai Săi, Iosif şi N ic o d im , nu L-au în m o rrm ntat pe Golgota, ci l-au lu a t şi L-au transportat în g rădina în care se afla mormîntuj unde L-au pus (lo a n X IX , 38— 41), tot aşa preotul şi d ia c o n u l, v e ­ n ind la prosco m idiar, iau sfintele vase cu sim bo lu rile m ateriale ale T ru p ulu i şi S în g e lu i D o m n u lu i, pe care le transportă în procesiune so­ lem n ă pe sfinta m asă, p riv ită ca sim bol al m o rm in tu lu i. V h o d u l cel mare apare astfel, în perfectă ordine logică, ca o dezvoltare şi com p le­ tare în co n tin u a re a ternei şi actelor d in ritu a lu l P roscom idiei, în care s-a săv irşit a m in tirea P atim ilo r şi m orţii D o m n u lu i pe cruce. C o n e x iu ­ nea in tim ă între sim b o lism ul acestor două părţi ale o fic iu lu i litu rg ic devine e v id e n tă p rin cele m ai m ici am ănu nte ca, de exem plu, p rin for­ m u la în tre b u in ţa tă de litu rg h isito ri în parcursul prim ei p ărţi a V h o d u ­ iu i m are pentru diferitele p om e niri («...Să-l...», «Să-i...», «Să v ă p o m e ­ nească D o m n u l D um n ezeu întru îm p ărăţia Sa»), expresie d e riv ată din ru g ăc iu n e a de pe cruce a tîlh a ru lu i pocăit, către D om n u l (Luca X X III , 42). A c te le şi obiectele litu rg ic e care in tră în com ponenţa ritu a lu lu i pentru depunerea da ru rilo r pe sfînta m asă capătă acum u n sens simbolico-m istic corespunzător m o m e n tu lu i. In p rim u l rînd, aşezarea d a ru ri­ lor peste a n tim in s u l de pe sfînta m asă închipuieşte punerea tru p u lu i D o m n u lu i în m o rm în t, a dică îngrop area Lui ; «sfînta m asă este antitipul a ce lu i sfînt m o rm înt, je rtfe ln ic u l şi, desigur, d ep o zitu l în care a fost aşezat sfîn tu l şi p reacuratu l trup» 59G. D iscul nu m ai înse a m n ă acum, ca la P roscom idie, ieslea d in staulul de la Betleem, în care s-a născut, ci «este în lo c u l m în ilo r lu i Io sif şi N ic o d im , care au îng ro p at pe H ris ­ tos» :VJT. De asem enea, pocroveţele sau în v e lito rile sfintelor vase nu m ai am intesc aci scutecele în care a fost înfăşat la naştere, ci p în ze tu rile cu care a fost în făşu ra t trup u l Său, la aşezarea în m.or.mînt, şi anum e a co p e răm în tu l dis cu lu i ţine lo c u l su d a riu lu i sau ştergaru lui ce a fost pe faţa Lui, iar cel de deasupra p o tiru lu i am inteşte g iu lg iu l în care i-a fost în făşu ra t trup u l (lo a n X X , 6, 7) 598, în tim p ce «aerul», care se în ­ tinde peste cele d o u ă sfinte vase, înseam n ă piatra p u să p e ntru în c h i­ derea m o r m in t u lu i5!}9. T ăm îia în tre b u in ţa tă la cădire în acest m om ent, şi anum e d u p ă aşezarea a co p e ră m în tu lu i cel mare peste sfintele vase, reprezintă arom atele în trebu inţate de Iosif şi N ic o d im la< ungerea sfîn596. Cf. Sf. G h e n n a n I al C o n s ta n lin o p o lu lu i, op. cil., P. şi col. 421 A. 597. Ib id e m , col. 421 D. 598. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n lin o p o lu lu i, op. cil., Prot. G rig o re M a n sv e to v , op. cil., cap. 46, p. 69 ; Dr. V asile T arnavschi, op. cit., p. 501. / 599. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. (cit.,

G-, X C V III, 420 C. Ci.

P. G., X C V III, 424 В ; Mitrofan.ovi.ci şi Dr. T. P. G.,

X C V III,

424 В

— 209 — tului trup al D o m n u lu i în a in te de p u n e re a în m o rm în t 600, închiderea sfintelor uşi la încheierea V h o d u lu i m are a m in te ş te p e c e tlu ir e a morm m tu lu i şi în tărire a lu i cu p a zn ic i de către căp e te n iile religioase ale iudeilor. Pecetea ap lica tă pe m o rm în t este sim bo liza tă, d u p ă u n ii co­ m entatori, p rin steluţa sau asteriscul răm as pe sfîn tu l disc, d u p ă rid i­ carea aco perăm ântului său U(U, iar coborîrea perdelei am inteşte coborîrea ta in ic ă a lu i H ristos la iad, cu sufletul şi D um nezeirea, pentru liberarea celor drepţi 602.·' A c ţiu n e a sim b o lic ă este com pletată p rin citirea celor trei tropare 003 m e nţion ate în a in te în cerem onialu l In tră r ii celei m ari. în cel d in ţii d in ­ tre ele se descrie lucrarea însăşi a c o b o rîrii tru p u lu i D o m n u lu i de pe cruce, în d e p lin ire a d a tin ilo r iu d aice de în m o rm în ta re şi îngroparea Lui de către Io s if («Iosif cel cu b u n chip, de pe le m n lu în d preacurat trupul Tău, cu g iu lg iu curat înfăşurindu-l...»). In cel de al do ile a se m ă rtu ri­ seşte a trib u tu l u b ic u ită ţii şi n e m ă rg in irii d iv in e a lui Iisus, Care, deşi ca om se afla cu trupul în m o rm înt, totu şi sufletul Său, despărţit de trup, a fost pururea u n it cu D um nezeirea, însoţind-o în iad de u nd e a eliberat pe cei drepţi, conducîndu-i în rai, El fiin d în acelaşi tim p îm p re u n ă cu Tatăl şi cu D u h u l pe scaunu l slavei G04. (« în m o rm în t cu trupul, în iad cu sufletul, ca u n D um nezeu...»). Ca atare, se recunoaşte în cel de al treilea tropar că m o rm în tu l D o m n u lu i s-a arătat «purtător de v iaţă» şi, astfel, « izv o ru l în v ie rii noastre» G03. V ersetele 19 şi 20 ale P sa lm u lu i 50 («Fă bine, D oam ne, întru b u n ă ­ tatea Ta S io n u lu i şi să .se zidească z id u rile Ie ru s a lim u lu i. A tu n c i vei b in e v o i je rtfa dreptăţii şi arderile de tot...»), pe care preo tul le recită după aceste tropare, şi anum e în tim p ce tă m îia z ă cinstitele daruri, după acoperirea lor cu «aerul», reprezintă o ru g ă c iu n e în term eni a le ­ gorici, în care litu rg h is ito ru l se roagă p entru în tă rire a n o u lu i Sion, care este Biserica M în tu ito r u lu i, la tem elia căreia stă Jertfa Sa, precum şi pentru «p ăstorii ei şi în v ă ţă to r ii dreptei credinţe» C0G, ca u n ii care sînt 600. Cf. G h enadie, fost episcop de A rgeş, op. cil., p. 93; Dr. V asile Mitfofano vici şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 501, 601. Cf. Scrisoarea sino d ală către N ico n al M o sco ve i (1655), la K. Delikanis, op. cit., p. 49. 602. Cf. Prot. G rigore M a nsv e to v , op. cil., § 48, p. 72. 603. Înainte de a se aju n g e la practicarea ge ne rală a acestor tropare, au exis­ tat preferinţe lo cale in alegerea form u le lo r cu care era în s o ţită depunerea darurilor pe sfînta m as ă. A stfel, în unele părţi, de e x em plu, d u p ă ce d aru rile erau aşezate pe sfînta m asă, preotul le acoperea şi tăm iind u- le zicea : «P linire a D u h u lu i Sfînt» (Ms. nr. 709 B ibi. d in Patmos, an. 1260). 604. Cf. M ă rtu ris ire a O rtod o x ă, part. I, răspuns la între b are a X L IX ; Sf. loan Darnaschin, D ogm atica, trad. rom. de Pr. D. Fecioru (in colecţia «Izvoarele O rto d o ­ xiei»), B ucureşti, 1938, cart. III, cap. X X V II, p. 228— 229. 605. în lo c u l acestor d o uă tropare d in urm ă, une le ediţii grcceşti ca, de exem plu, cele de A te na, 1912, 1924, şi le r o le lc s lik o n -ul din 1948 al m itro p o litu lu i H risostom de F ilip i şi N e ap o lis folosesc troparele ; a) «M iro n o siţe lo r femei, îngerul care sta lin g ă m o rm în t a strigat : m iru rile se cu v in m o rţilor, dar H ristos s-a arătat străin p u tre ju n ii...» ,· şi b) « C in d Т е-ai co borit la m oarte Cela ce eşti viaţa cea fără fie moarte...». De notat ca e d iţiile rom âneşti co n su nă in această p riv in ţă cu F. E. B rightm an, op. cit., şi cu ediţia de A te na , 1927. G06. C o m paraţi cu z id u rile în profeţia lu i Ierem ia (I, 18), ca u n ii care sint puşi să o apere îm p o triv a v r ă jm a ş ilo r ei (erctici) : «...Eu te-am pus acum cetate întărită, s tllp de fier şi zid de aram ă în toată ţara accasta». L itu r E h le r u l e x p lic a t — И

— 210 — puşi să o apere. S tih ul 20 se referă la Je rtfa nesîngeroasă d in c ultul Bisericii, care este b in e p lă c u tă lu i D um nezeu, în tru c ît ea reprezintă şi reproduce Jertfa lui H ristos, care este jertfa dreptăţii, despre care se vorbeşte în profeţiile V e c h iu lu i Testament °07. O dată term inat şirul a cţiu n ilo r sim bolice d in ritu a lu l In tră r ii celei m ari, litu rg h is ito rii îşi solicita reciproc ru g ă c iu n i u n u l pentru altu l, în ­ tr-un dia lo g tainic, deschis de cel m ai m are în rang ierarhic, în chip o b işnu it preotul, aşa cum s-a arătat m ai în a in te la descrierea cerem o­ n ia lu lu i. A cest apel_, însoţit d in partea fie c ăru ia de în c lin a re a cap u lu i către c e lălalt, are caracterul u n u i act de u m ilin ţă pioasă, c ăci el repre­ zin tă de fapt o m ărturisire in d ire c tă (50S că v re d n icia lor personală, in d i­ ferent de n iv e lu l ei, nu poate egala su b lim ita te a slu jb e i pe care o au de în d e p lin it. De aceea, îşi unesc cu toţii ru g ă c iu n ile , p entru ca « D u h u l Sfînt să v in ă peste dînşii şi puterea C elu i p re a în a lt să îi um brească». Explicarea expusă m ai sus, cu p riv ire la sim b o lism ul V h o d u lu i mare, are în să şi o a doua parale lă. A m putea chiar spune că, în chip curent, intrarea cu cinstitele daruri este in terpretată ca o reprezentare sim b o lic ă a in tră rii şi p rim irii trium fale a D o m n u lu i în Ierusalim , cu n u m a i cîteva zile înainte de Paştile iudeilor, de P atim ile şi de m oartea Sa. N u este greu de observat că această exegeză, -asupra căreia se g ă ­ sesc de acord Sfîntu l G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu iG09 şi N icolae C a b a s ila ,iiu, se află în conso nanţă cu fin a lu l Im n u lu i h eru v ic, ce se in to n ează în cursul tim p u lu i al doilea al p ro c e siun ii («C a pe îm p ă ra tu l tuturor», pe Cel « în c o n ju ra t (δοροφερούμενον, escortat) în chip n ev ăzu t de cetele îngereşti, să-L p rim im », c în tîn d «A le lu ia »). La drept vorbind, între aceste do u ă v aria n te de interpretare nu există n ic i o contradicţie, în tru c ît fiecare d in ele este corespunzătoare c ad ru lu i m ai extins ori n u m a i p a rţia l al e v e n im e n tu lu i sim b o liza t în ce­ re m o n ia lu l In tră r ii celei m ari. P rim irea triu m fa lă a M în tu ito r u lu i în Ie ­ rusalim , cu ocazia in tră rii Lui pentru u ltim a oară în acest oraş, se în c a ­ drează în episodul istoric al P atim ilo r Sale, în tru c ît această d e m o n ­ straţie e ntu ziastă a m u lţim ii pentru profetul d in N azaret a ascuţit şi m ai m u lt in v id ia şi ura căp eten iilor religioase d in Ierusalim,, precipitînd m ăsu rile care au dus la suprim area Lui. în tim p ce p rim a in terpre­ tare îm brăţişe a ză în obie c tiv u l ei m om entele dram atice ce au decurs în urm a acestei ultim e v eniri a lu i Iisus în Ierusalim , cea de a doua v a ­ ria n tă preferă să p rin d ă în perspectiva c o m e n ta riu lu i său m ăreţia m a n i­ festării en tu zia sm u lu i curat al celor m u lţi p entru M esia. într-un tablou apar deci antecedentele, iar în celălalt u rm ă rile sau consecinţele fa p ­ tu lu i. Sim bolizarea in tră rii tiru m fale ar p u tea fi circum scrisă ca atare la partea procesiunii cu cinstitele daruri, din m ijlo c u l n a o s u lu i p în ă în m o m entul in tră rii în altar, cînd corul ori credincioşii însoţesc acest 607. Cf. Prot. G rig o rie M a nsv e to v , op. cit., § 48, p. 72 şi Dr. V asile Mitrofano vici şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 502. 608. Cf. şi S im io n, arhiepiscopul T esalo nicului, Explicare despre s im ia biserică (trad, rom., B ucureşli, 1.865, p. 262, col. 2), P. G., CLV, 729. 609. O p. cil., P. G., X C V III, 420 D. 610. O p. cil., cap. X X IV , col. 420 C.

— 211 — tim p al a cţiun ii cu inton area p ă rţii fin a le a J^feruvicului. A m bele exe­ geze sînt, p rin urm are, com plem entar exacte şi p lau zibile . Ele repre­ zin tă cel m u lt variante, fără să fie însă divergente. Fără în d o ia lă, acest sim bolism , în făţişat în cele dou ă variante, îşi are sensul său logic în le g ă tu ră cu Intrarea cea mare din Liturghiile S fîn tu lu i V asile cei M are şi S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur. în Liturghia D a­ rurilor m ai îna in te sfinţite însă, cînd da ru rile purtate în procesiune nu m ai sînt sim ple sim boluri, ci Sfinte T aine, a dică însuşi T rupul şi Sîngele euharistie al D o m nu lui, în făţişate am bele în S fîntu l A g n e ţ deja sfinţit la o Liturghie anterioară, se m nific aţiile de m a i sus apar aci fără o a p li­ caţie tem einică. Căci aşa precum m ărturisesc litu rg h isito rii înşişi în ru găciu nea a doua pentru credincioşi d in L itu rgh ia celor m ai înainte sfinţite, «ia tă P reacuratul Lui Trup şi de v ia ţă făc ăto ru l Lui Sînge, întru acest ceas intrînd, va să se p u n ă în a in te pe această m asă de taină, fiin d înco n ju ra te în chip n e v ăzu t de m u lţim e a oştilor îngereşti», sau ca în ru găciu nea ce se rosteşte în ta in ă în aceeaşi Liturghie, după aşezarea Sfintelor D aruri pe sfînta m asă : «Stăm în a in te a sfîn tu lu i Tău jertfelnic, ca în aintea scaunu lui de h e ru v im i, pe care odihneşte Unul-Născut Fiul Tău şi D um n ezeul nostru, prin în fric o şăto are le Taine ce sînt puse în a ­ inte». A c tu alita te a sim b o lism u lu i sau se m nific aţiilo r privitoare la m o­ m entele succesive ale V h o d u iu i m are d in cele două form ulare p rin c i­ pale ale L itu rg h iilo r b iza n tin e s-a epuizat deci în L itu rgh ia precedentă, în care s-a făcut sfinţirea darurilor. în L itu rg h ia celor m ai înainte sfin­ ţite, Intrarea cea mare are un sens curat sau exclusiv mistic, această procesiune p u tîn d să arate aci «v enirea cea de apoi a lu i Hristos la care va v e n i cu slavă m u ltă», precum se ex prim ă Sim ion, arhiepiscopul T esalonicului, într-una din e x p licaţiile date în general V h o d u iu i mare cu. D epunerea Sfintelor T aine pe sfînta m asă are de fapt, în Liturghia D arurilo r m ai înainte sfinţite, o raţiu ne p ra c tic ă şi anum e în vederea îm p ărtăşiriii, care va u rm a în d a tă, deci m u lt m a i curînd decît în cele­ lalte două L iturghii. A cest scop este c o nfirm at lim pede atît la sfîrşitul ru g ăc iu n ii a doua pentru credincioşi cît şi la al celei care urm ează după aşezarea lor pe prestol. în acest caz, acoperirea Sfintelor Taine cu sfîntul «aer», precum şi înch iderea sfintelor uşi şi a perdelei lor ar căpăta, d u p ă acelaşi S im ion al T esa lo nicu lui, de asemenea un sens curat m istic, analog rîn d u ie ilii p entru ie rarh iile îngereşti despre care vorbeşte Pseudo-Dionisie A re o p a g itu l (Despre ie rarh ia cerească). Po­ trivit, adică, Legii divine, că ceea ce este superior se reflectă în ceea ce este inferior, fiecare d in cetele îngereşti p a rticip ă la bogăţia lu m in ii div in e p rin interm ediu l ie rarh iilo r ce sînt m a i aproape de Dum nezeu ; tot aşa şi în Biserică, se acoperă Sfintele T aine, pentru că nu se cuvine tuturor să le vadă, ci n u m a i litu rg h isito rilo r, prin care se împărtăşesc de ele c re d in c io ş iiG12. La cele dou ă v ariante erm ine utice, în le g ă tu ră cu sem nificaţia V h o ­ d u iu i cu cinstitele daruri, se a d a u g ă însă o a treia, sugerată — pare-se 611. Sim ion, arhiepiscopul T esalo nicu lu i, Explicare despre sllnta colecţia citată din traducerea rom ână, p. 2G0, col. 1 şi p. 261, col. 1. 612. Ib id e m , p. 262, col. 2.

biserică,

in

— 212 — — de o a nalo g ie fo rm a lă şi de aparatul exterior al ritu a lu lu i. V h o d u l mare fiind, adică, în ordinea succesiunii, al doilea v ho d în Liturghie, Sim ion, a rh iep isco pu l T esalonieului, consideră că acest «al doilea şi marele V hod... arată a doua venire cu sla vă a lu i H ristos d in cer. Pen­ tru aceea se face acest vhod cu m u ltă ceată preoţească, p entru lu m in a acelei slave a D o m n u lu i, cu care va veni» G13. Form ulele sau, m a i precis, troparele cu care litu rg h isito ru l însoţeşte p unerea d a ru rilor pe sfînta masă, v ize a ză însă precum .am v ă z u t prea direct şi descriu absolut expres actele litu rg ic e ce se îndeplinesc în am in tirea p u n e rii în m o r­ m înt a D o m n u lu i, aşa îneît această a treia v a ria n tă e rm in e u tic ă p ri­ vitoare la Intrarea, cu cinstitele daruri n u găseşte n ic i u n s p rijin în ele­ mentele acestei cerem onii din rîn d u ia la celor dou ă L itu rg h ii p rin cip ale ale ritu lu i bizantin. Ea apare proprie, precum am v ăzut, n u m a i pentru V h o d u l din L itu rg h ia D arurilo r m ai în a in te sfinţite. De altfel, însuşi Sim ion, arh iep isco pu l T esalonieului, face m e nţiu ne în treacăt că « V h o ­ dul acesta (cel mare) ... înseam nă şi îngroparea» G14. 6. înch eierea ritu a lu lu i «In trării celei m ari» R u g ăc iu n e a p u n e rii îna inte pe sîînta m asă şi ectenia d in tim p u l ei. — Sub aspectul practic, V h o d u l cel mare are la baza s a , necesitatea transportării da ru rilo r de la proscom idiar pe sfînta m asă, care este altarul de jertfă. D epunerea aci reprezintă în cele d o u ă L itu rg h ii p rin ­ cipale ale B isericilor O rtodox e -al doilea m o m ent în acţiunea de oferire a darurilor. P rim u l m o m ent a avut loc deja la proscom idiar, unde ele au fost preg ătite spre a deveni daruri de jertfă. A c u m ele sînt proaduse, adică oferite sau puse înaintea D o m n u lu i pe sfînta m asă, a v în d a de­ veni în curînd Je rtfă a d ev ărată. Preotul le proaduce printr-o rugăciune pe care o rosteşte în taină, după aşezarea daru rilor pe sfînta m asă şi acoperirea lor' cu sfîntul «aer», rugăciu ne in titu la tă în L itu rgh ier «R u ­ găciunea P roscom idiei», adică «a p u nerii îna in te ». Sub form a u ne i proaduceri sau oferiri pentru a doua oară, această ru g ăc iu n e reprezintă aci urmele v e ch ii practici a Bisericii de a se face p ro sco m idia sau oferirea darurilor în p rim a parte a L iturghiei credincioşilor. Deşi tex tul ei este diferit în cele dou ă L itu rg h ii p rin cip ale, fiind mai dezv oltat în cea a S fîn tu lu i V asile cel M are, care reproduce exact pe cel din L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob, totuşi el este inspirat de aceleaşi idei în am bele form ulare. în p rim ul rînd, această ru g ăc iu n e apare preo­ cupată de dorinţa litu rg h isito rilo r de a se înfăţişa apţi d u h o v n ic e ş ti, ca slujito ri sau ca u n ii p rin care va fi adusă S fînta Jertfă. P entru ca slujb a lor să fie p rim ită îna intea D om nu lui, litu rg h is ito riii sim t că este necesar şi că deci trebuie să se silească a-şi cîştiga o dispoziţie s p iritu a lă ase­ menea aceleia de care au fost însufleţiţi A b e l, N oe, A v ra a m şi S a m u il în aducerea darurilor, jertfelor, arderilor de tot şi a celor de pace, pre­ cum şi M oise şi A a ro n in--preoţia lor (S fîntul V asile cel· M are). «Ca u n ii adică ce sînt aproape de sfinţirea darurilor şl a u să se k tin g ă de înfrico613. Sim ion, arhie pisco pu l T esalonieului, Despre rSlinta Explicare despre s iin ta biserică, p. 260, col. 2 şi p. 261, col. 1. 614. Idem , Explicare despre siin ta biserică, p. 261, col. 2.

Liturghie,

cap.

98, si

— 213 — şătoarea Jertfă, se pregătesc pe ei în şişi şi se curăţesc p rin ru g ăc iu n i, pregătindu-se astfel p entru lucrarea sfîn tă» 015. Ş tiind că fără a ju to ru l h a ru lu i n im e n i dintre m u rito ri rru se poate considera apt pentru aceasta, ei se roagă lu i D um n e ze u : «Fă-ne v re d n ic i a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe d u h ov niceşti p e ntru păcatele noastre şi pentru cele d in neştiin ţă ale p o p o rulu i», ca în fo rm u la ru l L itu rg h ie i S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, sau «Primeşte-ne pe no i care ne aprop ie m de sfîntul T ău jertfelnic, după m u lţim ea m ile i Tale, ca să fim v re d n ici a-Ţi aduce această Je rtfă duhovnicească şi fără de sînge», ca în fo rm u laru l S fîn tu lu i V asile cel M are. în al doilea rînd, ru g ăc iu n e a p u n e rii înainte după V h o d u l cel mare constituie o fo rm ă de m ijlo c ire pentru prim irea daru rilor ce se aduc prin litu rg h is ito ri : «Precum ai p rim it de la Sfinţii Tăi A p ostoli această slu jb ă adev ărată, aşa prim eşte şi din m îin ile noastre, ale p ă c ă ­ toşilor, aceste daruri, în tru b u n ătate a Ta, D oam ne* (L iturghia S fîn tu lu i V asile cel M are), ori : «Şi ne înv rednice şte să aflăm har în a in te a Ta, ca să fie b in e p rim ită Je rtfa noastră» (L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G iiră de A ur). Fără în d o ia lă — aşa precum s-a m e nţion at m ai îna inte — , în pers­ pectiva acestei ru g ăc iu n i se distin ge ca obiectiv Sfînta Je rtfă euharistică. P ropriu-vorbind însă nu pentru aceasta se roagă aci liturghisitorul ; de altfel, p rin c ip ia l v o rb in d , nici nu este nevoie să se roage pentru prim irea ei, deoarece, fiin d Jertfa F iu lu i, ea este b in e p rim ită şi p lă c u tă Tatălui, p rin ea însăşi. în « R u g ă c iu n e a p u n e rii înainte» d u p ă V h o d u l cel mare, preo tul se roagă deci p e ntru «aceste daruri puse în a inte» (S fîn tu l lo a n G ură de A ur), pentru da ru rile pe care el le-a pus pe sfînta m asă, clin patrea sa şi a c o m u n ită ţii, o dată cu jertfele duhov niceşti, pentru ca la m om entul cuvenit acestea toate să fie p rim ite («în sfîntul şi cel m ai oresus de ceruri şi sp iritu a lu l ... je rtfelnic», prin prefacerea lor în S fîntul Trup şi Sînge al D o m n u lu i, căci El este şi altar, şi jertfă, şi arhiereu, pururea m ijlo c ito r în ceruri. «Dar (liturg h isito rul) se pregăteşte n u n u m a i pe sine, ci şi poporul ce este de faţă, făcîndu-1 p ro p riu p e ntru p rim ire a h a ru lu i» 016 : «Să se sălăşluiască D u h u l cel b u n al h a ru lu i T ău peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi peste tot p o p o ru l T ău» (L iturghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur). în L itu rg h ia D a ru rilo r m a i în a in te sfinţite, acestea găsindu-se deja sfinţite la o L itu rg h ie p recedentă, tem a p rin c ip a lă a ru g ă c iu n ii după V h o d u l cel mare este îm p ă rtă ş ire a în stare de curăţie atît a liturgh isito rilor cît şi a c re d in c io şilo r : «Sfinţeşte sufletele şi trup u rile n o a ­ stre ale tuturor cu sfinţire neştearsă, p entru ca, întru cuget curat, cu faţă n e în fru n ta tă şi cu in im ă lu m in a tă îm părtăşindu- ne cu aceste d u m ­ nezeieşti şi Sfinte T aine şi printr-însele v ii făcîndu-ne, să ne u n im cu însuşi. H ristosu l Tău, a d e v ă ra tu l D u m n e ze u al nostru». D ispoziţia sufletească a credincioşilor, în vederea Jertfei apropiate, este p re a ătită de fapt prin ectenia rostită de diacon, în tim p ce p reo tu l îşi face în ta in ă ru g ăc iu n e a p u n e rii în a in te . îndeosebi sînt în d e m n a ţi să se roage lu i D um nezeu «pentru cinstitele daruri ce sînt puse în a inte*, 615. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X X V , col. 420 D. 616. Ibidem , col. 421 A.

— 214 — şi anum e «ca să le sfinţească şi ca, astfel, proaducerea no astră de la început (de la P roscom idie) să-şi a tin g ă scopul» 617. A şa precum Im n u l h e ru v ic constituie o introducere în r itu a lu l In ­ trării celei m ari, tot aşa, la rîn d u l ei, ru g ăc iu n e a p u n e rii în a in te după acoperirea d a ru rilo r pe sfînta m asă şi ectenia ce se rosteşte în tim p u l ei se pot considera ca încheiere a acestui ritual. în L itu rg h ia D aru rilo r m ai în a in te sfinţite însă, ectenia din acest m om ent corespunde ecteniei dinainte a în ă lţă r ii şi frîn g e rii S fîn tu lu i A gneţ, în vederea îm p ă rtă ş irii. II I SIM B O LU L

C RE D IN Ţ E I

Ί. S ăru tare a p ăcii. — 2. M ărtu ris ire a credinţei

I. S ăru ia re a p ă c ii In L itu rg h ia p rim e lo r veacuri, proaducerea da ru rilo r era precedată de un act cu aclînc sens duhovnicesc, pentru p reg ătirea s p iritu a lă a asistenţei. S p iritu l u n e i strînse legături de fam ilie sau de corp al lui Hristos, schiţat d e ja p rin reţinerea în biserică n u m a i a celor botezaţi, era sen sibilizat acum p rin sărutarea păcii, sau «sărutarea s im tă » (Rom . X V I, 1G şi I Cor. X V I, 20), ori «sărutarea drag oste i» (I Petru V , 14), cum este n u m ită în textele N o u lu i Testament. Ea se p ractica în d a tă după ru g ăc iu n ile p e n tru c r e d in c io ş i61S. La strigarea d ia c o n u lu i : «Salutaţi-vă u nul pe a ltu l cu sărutare sfîntă», ca în L itu rg h ia d in cartea V III, I I a C o n stitu ţiilo r A p o sto lic e , ori «Prim iţi-vă u n u l pe altu l şi să ne sărutăm u n u l pe a ltu l», ca în L itu rg h ia ie ru s alim ite a n ă a S fîn tu lu i la c o b C19, cle­ ricii săru tau pe episcop, iar laicii se sărutau între d înşii, b ă rb a ţii cu bărbaţi şi fe m eile cu fem ei, sub supravegherea d ia c o n ilo r 62°. îşi relua apoi fiecare lo c u l său, b ă rb a ţii separaţi de femei, c op iii ducîndu-se lîn g ă am von, desigur p e n tru cîntarea răspunsurilo r scurte G21, iar cei m a i m ici fiind ţin uţi de m a m e le lor 622. P în ă în acest m o m e n t era de presupus că se încheiase ieşirea cate­ h u m e n ilo r şi a p e n ite n ţilo r. Se m ai făcea ca u ltim control o in v ita ţie «pentru ca n im e n i d in cei chem aţi, n im e n i din ascultători... n im e n i din cei ce cred altfel» 023 să n u ră m în ă în ău n tru . U şile b ise ric ii erau date în grija d ia c o n ilo r şi a ip o d ia co n ilo r, n e m a ia v în d n im e n i voie să intre de acum în a in te , n ic i chiar dintre credincioşi, ca să n u se tulb u re ru g ă ­ ciu nile p entru p roadu cerea daru rilor de Je rtfă 024. în cep eau în d a tă ,o p e ­ raţiile m a n u a le în vederea ei, precum şi celelalte a cţiun i litu rg ic e dez617. Ib id e m , col. 421 B. 618. Cf. Sf. Iu stin M a r tir u l şi Filozoful, A p o lo g ia în tîi, L X V , 2— 3 ; C o n stituţiile A poslolice, cart. V III, cap. 12; Can. 19 al Sinod, din Laodiceea. Cf. şi Clem ent A le x a n d rin u l, P e d ag o g ul, cart. III, part. II, col. 660 В — 661 A ; O rig e n, O m ilia X la Epistola către R o m a ni, 3, P. G., X IV , 1282— 1233. 619. C ateheza V m istag o g ic ă, 3. 620. C o n s lilu tiile A p o s lo lice , cart. V III, cap. 11. 621. Cf. S ilv ia e v e l p otius A etheriae p eregrinatio ad loca sancta, cap. X X IV , p. 29, ed. V . H eraeus, H e id e lb e ig , 1929. 622. C o n s titu ţiile A po sto lice , cart. V III, cap. 12. 623. Ib id e m . 624. Ib id e m , cart. V III, cap. 11.

/ — 215 — voltate şi îm p ărţite m ai tîrz iu între ritu a lu l Proscom idiei, Intrarea cea mare şi depunerea da ru rilo r pe sfînta masă. Fixarea M o m e n tu lu i pentru sărutarea frăţească în a in te de aducerea darurilor a fost sugerată, desigur, de interpretarea cuvintelor M în t u i­ torului clin E vangh elia d u p ă M a te i (V, 23) : «De-ţi vei aduce darul tău Ia altar şi acolo îţi vei aduce am inte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul tău şi m ergi m ai în tîi de te îm pacă cu fratele tău şi atunci, venind, adu daru l tău». «Sărutarea aceasta uneşte sufletele unele cu altele», precum ex plica S fîntu l C h irii al Ierusalim u lui, «şi în ­ depărtează din suflete orice v ră jm ă ş ie . Sărutarea aceasta este deci un semn al u n irii sufletelor şi al iz g o n irii oricărei v răjm ăşii... Sărutarea este deci o îm p ă c a re ; p e n tru aceasta este sfînfă» °25. «Ea este», precum observă F ericitu l A u g u stin , «sim b o lu l p ă c ii : ceea ce m ărturisesc buzele trebuie să treacă în c o nştiin ţă, căci atunci cînd buzele tale se apropie de buzele fratelui tău s-ar p u tea ca in im a ta să se depărteze de a lu i ?» β-°. Sărutarea p ă c ii constituie deci un act de îm păcare, o m a n i­ festare a iertării iz v o rîtă d in iu b ire a care a n im ă în acea clipă in im ile, pentru toţi sem enii noştri. în rîn d u ia la curentă a L itu rg h ie i bizantine , după ecfonisul («C u în ­ d u rările U nuia-N ăscut, F iu lu i Tău...») cu care se încheie ectenia şi ru ­ g ăciu nea de proaducere a d a ru rilor, p reo tu l salută pe credincioşi zic în d : «Pace v o u ă !» — o urare care în se a m n ă «să avem toţi pace în cuget» C27, în cursul diferitelor oficii, re ligioase, litu rg h isito rii întrebuinţează de m ai m ulte ori această expresie de salut ieratic şi m ai ales de urare şi de îndem n faţă de credincioşi, a v în d în p rin cip iu scopul de a trezi dis­ poziţia sufletească a credincioşilor prezenţi şi a o face capabilă să p ro ­ m oveze la n iv e lu l cerut de caracterul şi de natura m o m entului respectiv din acţiunea litu rg ic ă. P rin acest salut se pregătesc, am putea spune, prem isele psih olog ice de care este con d iţio n a tă o sinceră şi adevărată «sărutare sfintă». L itu rg h isito ru l vrea să spună adică : pace intre toţi, căci, aşa precum rem arcă S fîn tu l lo a n G u ră de A ur, «pacea deschide drum ul iu b irii u n u ia faţă de a ltu l». D ac ă ne aflăm în pace cu u nii, iar cu alţii în v ra jb ă, nu avem n ic i un folos, căci arm onia, ordinea şi în ţe ­ legerea nu se pot stab ili decît atunci cînd oam enii se găsesc în pace şi în b u nă înţelegere u n ii cu a lţii 628. Precum rezultă însă din co n d iţia pusă M în tu ito r u lu i în legătură cu aducerea d a ru lu i la altar, pacea intre toţi sau pacea cu toţi nu se reduce la cercul restrîns al asistenţilor de la sfînta slujbă, ci vizează sen tim en­ tele acestor credincioşi şi faţă de ceilalţi semeni ai lor în relaţiile din viaţa c iv ilă. «A trăi în pace cu toţi sem enii», cum îndeam n ă S fîntul A p ostol Pavel (Rom. X II, 18), este, fără îndo ială, un lucru greu, întrucît pacea nu este consim ţită şi din partea celor păcătoşi sau răi. Totuşi, chiar în acest caz, pacea sufletească nu este o stare im posibil de re ali­ zat pentru un creştin, deoarece, precum observă S fîntu l Grigore cel 625. 626. 627. 628. L X II, 332.

Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, C ateheza V m islagogică, 3. Fer. A u g u stin , Serm o C C X X V II. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op, c.it., P. G., X C V iii, 42.5 A. Cf. Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia 111 la Epistola către C o lo s a li, 4, P. G.,

— 216 —

Mare, «daca noi purtăm dragoste în suflet pentru cei ce ne urăsc, chiar d acă ac eia n u sînt în pace cu noi, sîntem no i, fără în d o ia lă , în pace cu

ei» f'29. Pacea o ţinem cu adevărat, adică, u rînd n u m a i greşelile celor păcătoşi, dar nu şi pe ei. A cesta şi este, de altfel, înţelesul în d e m n u lu i făcut de S fîntu l A p o sto l P avel : «D acă este cu p u tin ţă, citit cît aceasta depinde de v o i, fiţi în pace cu toţi oam enii» (Rom. X II, 18). U rm înd rîn d u ia la s e rv ic iu lu i Liturghiei, credincioşii întorc p re o tu ­ lui urarea de m ai sus, r ă s p u n z în d . « £ i d u h u lu i tău», arătîndu-şi astfel dorinţa de a se găsi în u n ire ned espărţită cu litu rg h isitoru l, tră in d cu toţii în acelaşi duh al p ă c ii 630. O astfel de stare de pace a sufletelor, în care nim eni nu are n im ic îm p o triv a v re u n u i frate al său, constituie c o n ­ diţia c:ea m ai proprie p e n tru m anifestarea concretă a sentim entelor de dragoste creştină. Ca atare, d ia c o n u l sau preotul, cînd nu este diacon, îndeam nă în d a tă cu glas solem n : «Să ne iu b im u n ii pe alţii, ca într-un gînd să m ărturisim », adică să facem dovada dragostei frăţeşti. Pentru evitarea neorînduieliî-or însa, sărutarea p ă c ii a fast restrînsă de t im ­ puriu n u m a i la clerici, aşa cum este u zul p în ă astăzi, cînd servesc în sobor. C o m u n iu n e a dragostei, fig u ra tă p rin actul sim bolic al săru tă rii păcii, a fost în lo c u ită , aşadar, nu peste m u ltă vreme, de c o m u n iu n e a cerdinţei p rin cuvînt, sub form a re citării S im b o lu lu i credinţei. în acest scop, vechea fo rm u lă «Să ne iu b im u n ii pe alţii» a p rim it o adaptare nouă prin adaosul : «ca într-un gînd să m ărtuirsim », înlesnindu-se astfel credincioşilor să se unească m ai în tîi p rin m ărturisirea persoanelor S fin ­ tei Treimi, sub form a ră sp u n su lu i : «Pe T atăl, pe F iul şi pe S fîntu l D uh...». în tim pul in to n ă rii acestui im n, preotul îşi afirm ă iubirea sa faţă de Dom nul, închinîndu-se m ai în tîi de trei ori înaintea sfintei mese şi ros­ tind de fiecare dată versetul 1 d in P salm ul X V II : «Iubi-te-voi, D oam ne, vîrtutea m ea ! D o m n u l este în tă rire a m ea şi scăparea m ea şi iz b ă v ito ru l meu» ; sărută apoi peste sfîntul «aer» sfintele vase cu darurile p rin care este sim bolizat M in tu ito ru l, şi anum e, în p rim u l rînd, sfîntul disc şi d u p ă aceea sfîntul potir, iar la sfîrşit sfînta m asă. C în d L iturghia este sav îrşită în sobor de preoţi şi diaconi, urm ează în d a tă sărutarea frăţească între dînşii. P otrivit rîn d u ie lii d in L itu rg h ie r, preoţii se sărută pe um eri, în tîi pe cel drept şi apoi pe cel -sting, cel m ai mare în rang în tîm p in în d cu form ula «H ristos în m ijlo c u l nostru» pe cel ce v in e la dîn su l p e ntru sărutare, la care c e lăla lt răspunde : «Este şi va fi», după care cel d in tîi încheie : «Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor». D ia c o n ii nu sărută darurile, ci n u m a i sem nul crucii de pe orarul lor, după care cei din altar îm p linesc între ei sărutarea p ăc ii, ca şi preoţii. Precum s-a spus, sărutarea p ăc ii nu se m ai practică azi între cre­ dincioşi ; ei se unesc însă «într-un gînd» prin m ărturisirea com u nă a Treimii şi prin A cela d in Treim e, Care a lu a t Trup. A ducîndu- şi am inte că şi Hristos s-a adus je rtfă p entru noi, din iubirea Lui pentru oam eni, se cuvine ca şi dînşii, atu n c i cînd aud in v ita ţia «să ne iu b im u n ii pe alţii...», să se silească a sim ţi şi a nu tri în in im ă dragoste p entru toţi,. 629. Sf. G rigore cel M are , Epistola II, cart. X I, P. L„ L X X V II, 1121 A — B. 630. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G„ X C V III, 425 B.

— 217 — în lătu rîn d orice u n d ă de u r a G31. C ăci, aşa precum rem arcă Clem ent A le x an d rin ul, «dragostea n u se ju d e c ă d u p ă sărutare, ci d u p ă cuget... Nu înto td e au n a sărutarea este tot u na cu dragostea» 632. 2. M ărtu risire a credinţei în p ra g u l aducerii Je rtfe i euharistice, cerem onialul S fintei L itu rg h ii urm ăreşte deci să p rom ov eze pe o n o u ă treaptă : dispoziţia religioasăm orală a p a rtic ip a n ţilo r la o fic iu l ei, şi anum e printr-un act simboMc de m anifestare a iu b irii reciproce şi printr-un act dem onstrativ de m ă r tu ­ risire a dreptei credinţe. F ără c o m u n iu n e a dragostei şi a credinţei, trăite sincer în in im ă şi d o v edite p rin fapte, ei nu pot fi «una» (lo a n X V I, 11, 21, 22) şi nu pot intra în u n ita te a m istică a T rupului lu i H ristos, prin îm părtăşire. Im n u l «Pe T atăl, pe F iu l şi pe S fîn tu l Duh...» se poate considera de fapt num ai ca un m otto re z u m a tiv şi in tro ductiv la m ărtu risirea com ­ pletă de credinţă, p rin recitarea s im b o lu lu i dogm atic, care este a n u n ­ ţată de diacon p rin s trig a re a : «U şile, u şile l C u înţelep ciu ne să luăm a m in te !» , cînd se deschide p e rd eau a sfintelor uşi 633. O d in io a ră , această propoziţie litu rg ic ă se va fi m ă rg in it n u m a i la prim a ei parte («Uşile, uşile»), p rin care, p ro b a b il, d ia c o n ii şi ip o d ia co n ii de la uşi erau făcuţi atenţi să ia m ăsu ri p e ntru în c h id e re a şi paza in trărilo r în biserică. Partea fin a lă, «Cu în ţe le p c iu n e , să lu ă m am inte», reprezintă desigur o com pletare ceva m ai tîrzie, p entru a face atenţi pe credincioşi asupra recitării S im b o lu lu i credinţei. Este deci u n contrasens istoric explicarea aplicată de N ic o la e C a b a sila fo rm u lei de astăzi, şi anum e că «preotul ne înrleam nă să deschidem toate uşile, adică gurile şi u rc ch ile noastre», în v ă ţă tu rii despre D um n e ze u , ade v ăra ta înţelepciune, cuprinsă în sim ­ bol, grăind-o şi ascultînd-o n e c o n ten it, eu luare am inte şi cu c o n­ centrare G34. In vechim e, B isericile d in R ăsărit îşi aveau fiecare m ărturisirea lor de credinţă. A ceasta nu găsea în tre b u in ţa re litu rg ic ă decît de cîteva ori pe an, şi .anume la Paşti, la C incizecim e, şi la E pifanie sau Teofanie, adică N aşterea şi B otezul D o m n u lu i, cînd catehum enii tre b u ia u să o rostească cu ocazia b o te z u lu i lor. Recitarea regulată a S im b o lu lu i de credinţă în L itu rgh ie a fost inaucţurată m a i în tîi în A n tio h ia , de p a tri­ arhul m o no fizit Petru G n afev s (F u llon), spre finele v e a c u lu i al V-lea (471). O b ic e iu l acesta de a se те-cita la fiecare Liturghie m ărturisirea de credinţă n ic e o c o n s ta n tin o p o lita n ă s-a generalizat în întreaga Biserică B izantină, în vea-cul u rm ă to r, şi a nu m e în urm a h o tă rîrii p a tria rh u lu i c o nsta ntino p o litan T im ote i (512— 518) G3S, reprezentînd sem nul de recu­ noaştere al creştinilor ortodocşi. Propriu-zis deci C rezul nu este o piesă 631. Cf. S im io n, a rh ie p isc o p u l T esalo nicu lu i, Explicare despre s lîn la biserică, P. G., CLV, 732; în. trarl. rom . cit., p. 261, col. 2 ; 262, col. 1. 632. Clemeni. A le x a n d rin u l, P e d ag o g ul, cart. III, cap. 11. 633. Relraqerea dverei (perdelei) in acest m om ent simboli7ea7.â deschiderea mnrrnîntuÎuÎ la învie re a D o m n u lu i, c u tre m u ra i .ţi fuga paznicilor. Cf. Scrisoarea sino d ală, către N ico d im al M o sco ve i (1655). la K. D e lika nis, op. cil., p. 50. 634. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X X V I , col. 421 D. 635. Cf. Teodor L eclorul, Is lo ria bisericească, II, nr. 32, P. G., L X X X V 1, 201 A.

— 218 — p rim itiv ă în L itu rg h ie . D eşi C rezul n u cuprinde nici o m e nţiu ne expresă referitoare la S fîn ta Je rtfă euharistică, n u se poate spune totuşi că el este străin sau fără v re u n fel de le g ă tu ră cu ritu a lu l ei. C ăc i se poate lesne observa că în centrul S im b o lu lu i de credinţă stau articole în care m ărtu risim opera S fin te i T reim i p en tru m întuire a noastră, Care, din nesfîrşita Sa iu b ire de oam eni, a trim is pe U nicu l F iu al T a tălu i ceresc spre a ne răsc u m p ă ra şi a ne îm p ă c a cu D um nezeu, îm p ărtăşire a n o a ­ stră de roadele m în tu ir ii îndeplinindu- se sub acţiunea S fîn tu îu i D uh. In parte, u nele a m ă n u n te ce au. u rm a t după Jertfa D o m n u lu i sînt c h ia r s im ­ bolizate p rin a c ţiu n e a ce se desfăşoară în altar, în tim p ce se rosteşte m ărturisirea de c redinţă. A stfel, preo tul rid ic în d «aerul» de pe sfintele daruri, îl c la tin ă deasupra lor, sim b o liz în d prin aceasta cutrem urul ce s-a petrccut la în v ie re a D o m n u lu i, cîn d îngerul a ridicat p ia tra de pe m o rm înt o:îr\ De aceea, d u p ă a rtic o lu l al cincilea al S im b o lu lu i («Şi a în v ia t din m o rţi a treia zi...») în cete ază clătinarea «aerului», care este înto cm it şi pus de o p arte G37. R ecitarea S im b o lu lu i re prezintă deci înc ă un m om ent de c o n c e n ­ trată m e ditaţie şi de p ie ta te a d în c ă în le g ă tu ră cu actul m în tu irii n o a ­ stre, care va fi a c tu a liz a t im e d ia t în r itu a lu l S finte i Jertfe. D eşi de fapt S im bo lul credinţei re zum ă în general punctele esenţiale ale credinţei creştine-ortodox'e, referitoare la fiecare d in persoanele S fintei T reim i, la Biserică, la S finte le T aine (botez) şi la v ia ţa v iito a re ,'to tu ş i n u este greu să se observe că, aşa precum su b lin ia S fîntul G herm an I al C o n ­ sta n tin o p o lu lu i, «s-a o rîn d u it să se sp u n ă dum nezeiescul S im bol al cre­ dinţei ortodoxe ca d in el să cunoască toţi că U n u l d in S fînta T reim e, Fiul, cel U nic-N ăscut şi C u v în tu l T a tălu i celui fără de început, s-a făcut om p entru m în tu ire a noastră, întrupîndu-se din Sfînta Fecioară, răstignindu-se, îngropîndu- se şi în v iin d ... N o i m ărtu risim că El a în d u ra t sufe­ rinţele în ceea ce priveşte tru p u l, dar că D um nezeirea s-a păstrat în afară de su ferinţă. în acelaşi tim p (m ărturisirea credinţei a fost rînduită) ca, p rin p ro n u n ţa re a acestui dum nezeiesc sim bol, cei n eştiu to ri şi n e în v ă ţa ţi să c u n o a scă de-a p u rurea cele ce s-au dat pe faţă ale tainei credinţei, care n u sînt interzise u re ch ilor noastre» G3S. Intercalarea S im b o lu lu i de c redinţă în Liturcjhie nu contravenea de altfel în nici un fel s p iritu l ei. M ă rtu ris ire a credinţei religioase creş­ tine p rin fo rm u le le do g m a tice în S im b o l este, desigur, un act de cult, prin recunoaşterea so le m n ă a existenţei lu i D um nezeu, a în su ş irilo r şi 63C. C'f. G h e n ad ie , fo it episcop de A rgeş, op. cil., p. 95. 637. Cf. L itu rg h ie ru l, ed. B ucureşti, 1956, şi e diţiile de lim b a greacă, A te n a şi Ierusalim . C in d L itu rg h ia este o fic ia tă de arhiereu, acesta stă cu caput p le cat pe sfînta m asă, în tim p ce preoţii c la tin ă «aerul» peste dinsul, ridieîndu-se apoi, d u p ă ce această ac ţiu n e a în c e ta t ; arhie re ul în c h ip u ie astfel că el m oare cu H ristos şi în v ia z ă îm p re u n ă cu HI. (Ve7.i lo cul d in K. D elikanis, in d ic ai mai sus în nota nr. 633, precum şi Proţ. A le x a n d ru S v ire lin . Despre Sfînta Liturghie..., pgf. 54, p. 150). D upă alţi exegeţi, rid ic are a s fin tu lu i ^aer» de peste sfintele D aruri şi răm în e re a lor neacoperile în s e a m n ă că toate cele ce se referă la Iisus trebuie şă se m ărturise ască acum lăm u rit, ca în a in te a Lui însuşi. (Cf. S im io n, arhiepiscopul T esalonieului, E x p li­ care despre s fînta b ise rică, P. G., CLV , 732, iar în trad. rom . cit., p. 263, col. 1 ; P. Lebedev, op. şi loc. c i l . ; Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi op. cil., p. 503; Badea C ireşeanu, T eza urul litu rg ic , part. III, p. 197). 638. Sf. G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V III, 425 С — D.

— 219 — a operei Lui. în acest sens accentua S fîntu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i că «felul cinstirii lu i D u m n e ze u constă clin aceste dou ă lu cru ri : dogm e pioase (δο γ μά τ ω ν ευσεβ ώ ν) şi fapte bune» e39. Fără în d o ia lă, C rezul n u este o com poziţie p oetică în fe lul ru g ă c iu ­ nilor şi al im nelor destinate p rin n a tu ra lor a fi cîntate în slujb a d iv in ă ci o m ărturisire a c o n v in g e rilo r religioase ale Bisericii, stabilite în fo r­ m ule dogm atice, m enite a fi declarate sau a fi afirm ate oarecum de­ m onstrativ. De aceea, p e ntru form a de rostire a S im b o lu lu i de credinţă, este proprie cursivitatea o b iş n u ită a v o rb irii solem ne, iar nu cîntarea, cum se stabilise p ractica în Biserica A p use an ă din evul m ediu şi cum se încearcă pe alo cu ri şi de u nele coruri din bisericile noastre. R e g u ­ lile din Litu rgh ierul B isericii O rtodox e prescriu însă ca s lu ijto rii să rostească în sine C rezul în acelaşi tim p cu credincioşii, găsindu-se ast­ fel uniţi «într-un gînd» cu com unitatea, aşa cum a răsunat m ai înainte strigarea d ia c o n u lu i. Id e a lu l este deci ca credincioşii să-l rostească în comun, cu voce tare, ca o d in io a ră 040, aşa cum se practică încă în unele Biserici O rtodox e n a ţio nale . Pe lîn g ă satisfacerea u n u i interes catehetic, se realizează astfel şi c o m u n iu n e a p rin c uv înt a asistenţilor îa Sfînta Liturghie. IV A N A F O R A S A U R IT U A L U L SFIN T EI JERTFE EU H A R IST IC E 1. D ia lo g u l d in a in te a A n a fo re i euharistice. — 2. C ile v a co n sid c ralii g e ne ­ rale asupra R u g ă c iu n ii anaforei. — 3. M area R ug ăciune cuh arislică. — 4, A nam nesa. — 5. Epliclesa. — 6. R u g ăciu n e a dipticelor sau a pom e nirilor de ia S iln ta Je rtfă euharistică 1. D ia lo g u l d in a in te a A n a io re i euharistice a) A n u n ţa re a S finte i Jertfe. — Prim a parte a Liturgh iei c redincio­ şilor se poate considera în c h e ia tă p rin recitarea S im bo lulu i credinţei. A doua parte a acestei L itu rg h ii o form ează ritu alu l pentru aducerea Sfintei Jertfe euharistice, sau anafora (’σ.νσ.ψορϊ = ridicare, înălţare., ofrandă, jertfă) 041. Ea reprezintă p u n c tu l c u lm in a n t al Liturghiei creştine, deoa­ 639. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, Caie/ieza /V, 2, P. G., X X X III, 456. Potrivii, sensului pe care îl căp ătase a d je c tiv u l εύσεβής, ίς, in Biserica veacului nl IV-lea, traducerea expresiei citate ar fi m ai corespunzătoare sui) forma : «...dogme ortodoxe». 640. A fost intr-adevăr o ve che şi, pe cit se pare, o ne între ru ptă tradiţie ca Sim bolul de cred inţă să fie rostit de toţi credincioşii in aceiaşi timp. Astfel, Sf. M axim M ă rtu ris ito ru l ne info rm e ază câ în ve acu l al Vll-ioa m ărturisirea S im b olu lu i credinţei era făcută de to(i [op. cit., cap. X V III, P. G., X C I, 696'. N u mai puţin, N icolae C abasila, în ve a cu l al X IV - lea, afirm ă că «preotul în d e am n ă ca toţi să spună cele ce au în v ă ţa t să creadă despre D um nezeu... Iar ei spun tare întreaga m ă rtu ri­ sire, care e S im b o lu l c re d in ţe i» (op. cit,, cap. X X V I, col, 421 С — D). 641. p e Ia verbul αναφέρω, άναφέρειν => ridic, înalţ, aduc jertfii. în le gătură cu săvîrşirea Sfintei E uh aristii, acest verb se în tre b uinţa pentru a desemna ac ţi un o a liturg hisito rului, care în d e p lin e ş te o ficiu l ru g ă c iu n ii anaforei ; «Dacă vin'-· un epis­ cop..., să-i zici să săvirşe ască şi E uh aristia (y.al την ευχαριστίαν άνοισ-ν.'.) şi, dacă din rcspect către tine, ca uri înţe le pt păstrindu-ţi cinstea aceasta, nu va voi sa săvirşească anafora (μή θέλη άνενέγκαι), sileşte-1 ca cel puţin binecuvintnn'-i p o p o ru ­ lui să o facă el». C o n s lilu jiU e A po sto lice , cart, II, cap. 53 (textul în F. E. B n g h F ra n . Liturgies eastern and w estern, O xford, 1896, p. 29, 7— 8). «So mi mo'do αναφορά. pentru că se în a lţă Je rtfă lui D u m ne ze u » (A nastasie Sin ai Iul, Λόγος περί ττ,ς άγιας

— 220 — rece în cursul acestui ritu a l se atinge obiectul, (το εργον) către care tinde întreaga s lu jb ă, şi 'anume «prefacerea darurilor în dum ne zeiescul Trup şi Sîncje» realizînclu-se în acelaşi tim p şi scopul (το -τέλος, ό σκοπός) L itu r­ ghiei, care este «slăvirea lu i D um nezeu» şi «sfinţirea c re dincioşilor»» 643. Sosirea m o m e n tu lu i pentru aducerea Sfintei Jertfe este sem nalată de diacon sau de preot, cînd liturghiseşte singur, im e d ia t d u p ă S im b o ­ lul credinţei, printr-o frază rostită solem n şi cu s u b lin ie ri im p re sio ­ nante : «Să stăm bine, să stăm cu fr ic ă : să lu ă m a m in te : S fînta Je rtfă în pace a o a d u c e !» .în v echim e (înainte de \^eacul a l IX-lea), la auzirea acestei strigări era obice iul ca preotul să m archeze în c e p u tu l ritu a ­ lulu i Sfintei Je rtfe i p rin ridicarea «aerului» de pe disc şi p o tir 644. Prevenirea credincioşilor de către diacon despre sosirea m o m e n ­ tului pentru aducerea Sfintei Jertfe pare a fi făcut parte ch iar d in r în ­ duiala L itu rg h iei prim are, deşi textul form ulei n u se desprinde destul de clar din docum ente. în redactarea actuală însă această.. strigare nu poate fi decît o altă stilizare a textului u rm ător d in C o n s titu ţiile A p o s ­ tolice : «Drepţi către D om nul. Cu frică şi cu cutrem ur să stăm , ca să aducem Sfînta Jertfo» ,i4r\ în această colecţie, textul în c au ză se găseşte aşezat în aintea P roscom idiei, ceea ce nu este de m irare, dată fiin d în Liturghia veche scurtim ea in te rv a lu lu i dintre acest m o m ent şi înc e p utu l rugăciunii pentru însăşi Jertfa propriu-zisă. în sim p litatea de atunci a ritu alu lu i P roscom idiei, aceasta se reducea la depunerea pe sfînta m asă, adică la oferirea printr-o rugăciune, a darurilor aduse e p isco p u lui sau preotului de către diaconi. în a in te de epoca intro ducerii S im b o lu lu i cre­ dinţei în L iturghie, P roscom idia apărea astfel in tegrată în ritu a lu l S fin ­ tei Jertfe, ca un articol p re lim in a r al ei, aşa incit rostirea strig ării m e n ­ ţionate m ai sus, în a in te de. prezentarea darurilor de către dia c o n la altar, se referea la ritu a lu l integral al jertfei, în tru c ît m o m entele ei se succedau în continuare. în tot cazul, form a a ctu ală a acestei fraze litu rg ice s-a cristalizat destul de tim p u riu , de vrem e ce S fîntul lo a n G u ră de A u r o cunoştea. Referindu-se la ea in cid e ntal, în cursul unei o m ilii, el m e n ţio n e ază ex­ pres numai, partea de la încep utu l textului form ulei. Sub o fo rm ă p a ra ­ frazată apare însă şi partea a doua, în explicarea pe care o dă în cursul cuv întării, şi anum e că a sta bine, aşa cum ne în d e a m n ă d ia c o n u l, în ­ seamnă a sta «cu frică şi cu cutrem ur» 64Γ\ Codicele B arberini 336 o înscrie de asemenea tot sub form a abre­ viată : «Să stăm bine» (Στώκβν καλώς), .pentru că se m ă rg in e a p rob ab il συνάξεως, P. G., L X X X Î X , 833 C). în traducere la tin ă ii corespunde aprnape exact termenul n b la lin fcf. Aci. Fort.esque, La messe, trad. din lim b a engleză de A. Boudinhon, Paris, 1921, p. 426, n. 2), sau iila tio (S. SalaviUe, op. cit., r o l. II, part. .2, Paris, 1942, p. 9). 642. N icolae Cabasila, op. cit., cap. I, col, 368 A. 643. Ibidem ·, cf. şi cap. X X III, col, 4Л7 D ; cap. X L V I, col. 468 A. 644. Cf. versiunea la tin ă a lui I.eon Thuscus. V ezi Dom Placide de M eester, Gencse, sources..., p. 95. 645. Ό ρΘοΙ ττρδς Κύριον μετά φόβου καί τρόμου έστώτες ώμεν προσφέρειν. Const. A post. cari. V III. cap. 12. J. Q u aste n, M o n u m e n ia eucharistica et litu rg ic a vetustissim a, pars. IV f F lo rile g iu m paU Isticum , fasciculus V II), p. 212— 234. 646. Sf. loan G u ră de A ur, O m ilia IV contra an om e ilo r ; despre ne cup rin sa natură a fui Dum nezeu, 5, P. G., X L V III, 734.

— 221 — la sim pla in d ic aţie a u n u i text d in ro lu l d ia c o n u lu i, pentru care în chip obişnu it existau codice aparte. In -disertaţia sa asupra Sfintei L iturghii, A nastasie S in a itu l (activ 640— 700) o întrebuinţase deja în redactarea pe care o avea în L itu rg h ia de a tu nci : «Să stăm bine, să stăm cu frică, să lu ă m am inte /a Sfînta. Je r tfă » (Στωμεν καλώς, ατώμεν μ ε τ ά φόβου, πρόσχωμεν XTî άγια ’αναφορά) 047, aşa precum ο aflăm şi în C o m e n ta riu l litu rg ic al lui Teodor de A n d id a (veacul al X II- lea -—■al XIII-lea) fi48. Un codice din veacul a.1 Х П -lea ne-o în făţişe a ză c o m p letată şi cu partea de la urm ă : «...în pace aducînd-o» (... έν ειρήνη προαφέροντες )849. \Prin această fo rm u lă, stiliz a tă în term eni v ib ra n ţi, se recom andă întregii asistenţe la S fînta L itu rgh ie să se concentreze cu toată fiinţa asuţira m o m e n tu lu i celui m ai sublim , reprezentat de. aducerea Jertfei euharistice. «M o m e n tu l este grav şi solem n, zicea S fîn tu l lo a n G u ră de A ur. Ia tă deci pentru ce n i se cere să stăm bine», adică frum os sau p lin i de c u v iin ţă, «precum se c u v in e o a m e n ilo r să stea în a in te a lu i D u m ­ nezeu, cu team a şi cu cutrem ur», a dică s tă p în iţi de o em oţie sfîntă ; «cu m inte tre a ză şi cu luare am in te», iar n u cu g în d u rile risipite la cele ale vie ţii de aici, ori a n g a ja ţi în conversaţii, O jertfă a d e v ărată este num ai aceea care este adusă de u n suflet pe d e p lin p acificat prin reducerea la tăcere a v ie ţii inferioare şi p ă m în te ş ti a sim ţurilor, căci n u m a i astfel «putem în făţişa lui D um n ezeu suflete pure şi drepte», precum sublinia acest S fînt Părinte. «Acesta este, zice el, sensul adevărat ai acestei stri­ gări în s lu jb a bisericească. N u este vorba de corp, ci de suflet : acesta terbuie să se înalţe» 05(). V a ria n ta «...să lu ă m am in te la S fînta Jertfă» pare a sugera lu i Teo­ dor de A n d id a u n com e ntariu p rin a n a lo g ie cu epopteia m , care repre­ zenta g rad ul cel m a i în a lt pentru in iţia ţii m isterelor eleusine. ’Αναφορά este pentru el Ιποψις, a d ic ă «luarea am inte (vederea sau priv irea cu m intea) la p ro to tip u rile sim b o lu rilo r p rin care se săvîrşeşte slu jb a S fin­ tei Jertfe» Sau, m a i lă m u rit, anafora este o ridicare cu g în d u l la înseşi ev enim entele istorice din epoca m în tu irii (prinderea, Patim ile, răstignirea, înm orm ântarea M în tu ito r u lu i etc.), pe care ie reprezentăm şi le a c tu a lizăm în tim p u l anaforei, cu a ju to ru l sim bolu rilor. Prin c uv inte le «Să lu ă m am inte la S fînta A nafo ra (Jertfă)», diaconul cere aşadar a d u nării credincioşilor să aducă şi să înfăţişeze o subiec­ tivitate re lig io a să p re g ă tită p rin reprezentarea şi contem plarea în m inte a Jertfei de pe Cruce. « C u tre m u ra ţi şi v ărsîn d lacrim i, ca şi cum am vedea pe D um n ezeu - O m ul p ă tim in d , aşa să stăm cu atenţie şi cu linişte desăvîrşită, zice acelaşi T eodor de A n d id a , pentru ca, în pace şi fără nici o tulbu rare cu g în d u ri p ăm în te şti, aceste (stări sufleteşti) aducîndu-le sau înălţîn du- le ca je rtfă (,ταΰτα τφοαφέροντες η ’αναφέροντες), sa ne 647. A n astasie S in a itu l, op. c jî ., P. G., L X X X IX , 836 D — 837 A . 648. T eodor de A n d id a , Π ροθ εωρί^ κεφαλαιώδης, cap. 19, P. G., CXL, 114 С — D. 649. C odex E. M. 6 K arlsruhe, la R. Encjdahl, op. ell., p. 23 şi 63. 650. Sf. lo a n G u ră de A u r, loc, cit., în no ta nr. 646, 651. E popteia, luarea am inte la mistere sau p riv ire a lor cu ochii. 652. TU Si ή αναφορά; Ή πρό; τά π ρ ω τό τυπ α των Οελουμένων συμβόλων εποψις δηλονότι, Teodor de A n d id a , op. с ii. şi Ioc. cit.

'f-

— 222 — în v re d n ic im a vedea dum nezeiasca Lui înv ie re şi printr-însa de bucurie să ne u m p le m ,· dar m ai vîrtos cei care, găsindu-se în stare de v re dn icie in acest d u m ne zeiesc m om ent, se îm părtăşesc cu T rupul (D o m n u lu i) ; căci aceştia şi p ătim esc îm p re u n ă cu El şi îm p re u n ă cu El fiin d îng ro p aţi, în v ia ză îm p re u n ă cu El» ,i53. A su pra aceluiaşi gen de je rtfă în acest m om ent sînt de acord cei m ai autorizaţi dintre com entato rii S fintei L i­ turg hii. A stfe l, A nastasie S in a itu l s u b lin ia z ă în acest loc : «Staţi cu frică în în fric o ş ă to ru l ceas al A n a fo re i (Jertfei), căci cu acea d is p o ­ ziţie şi cu acei cuget, cu care se înfăţişează fiecare clin v o i în acel ceas, cu acelaşi şi jertfeşte S tă p în u lu i» C51. R ăs p u n s u l p o p o r u lu i : « M ila p ă c ii, jertfa la u d e i» este de asem enea o p ra c tic ă litu r g ic ă d in epoca patristică. U neori în să term e nii expresiei apar la n o m in a tiv , a v în d caracterul u ne i in d ic a ţii asupra u ne i sim ple enu m e rări. A stfe l, în unele m anuscrise, ca de exem plu în C odicele Bar­ berini 33d, fo rm u la este redată abreviat, şi anum e s im p lific a tă la partea în tîi a ră s p u n s u lu i : „Έλεος ειρήνη" (m ilă, pace) G55( iar în altele, ca in ­ scripţia m a i tirzie de pe D ip tic u l lu i C lem entirius (veacul al Vl-lea), ea apare c o m p le t : („“Ελεος ειρήνη Οοαία αΐνέσεως") (m ilă, pace, jertfă de laudă) în tr e g ită , această frază e lip tic ă reprezenta aşadar u rm ăto ru l răspuns d in p artea credincioşilor : (Jertfa noastră este :) M ilă , pace, jertfă de la u d ă . în c o n s o n a n ţă însă cu logica co n te x tu lu i litu rg ic , cazul acu zativ apare s in g u ru l p ro p riu pentru form a acestor substantive cu funcţie de com plem ente directe, ea fiin d cerută de v erbul «a aduce» din strigarea de în d e m n a d ia c o n u lu i. într-adevăr, cel m ai v ech i m anuscris grec al L itu rg h ie i S fîn tu lu i lac o b (veacul al V III- lea ■ — al IX-lea) 057 şi cel m ai vechi m a n u sc ris siriac al aceleiaşi L itu rg h ii G5S au Έλεος — a cu zativ neutru — ειρήνην, Ουσίαν αίνέαεως, spre deosebire de alte m anuscrise greceşti, u n d e se în tîln e şte form a ελεον ειρήνης, poate sub in flu e n ţa L itu rg h iei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r €5ΰ. De asemenea, într-un m a n u ­ scris litu rg ic d in v e a c u l al XII-lea 000 citim u rm ătoarea in d ic aţie după strigarea d ia c o n u lu i : Ό

-/.λήρος και ό λαός.

Έλεον, ειρήνην, Ουσίαν αΐνέσεως. 653. Teocîor de A n d id a , op. şi loc. cil. 654. A n a s ta s ie S in a itu l, op. şi loc. cil. 655. F. E. JJrightm an, op. cit., p. 321. 656. V ezi re p ro d uc e re a în «D ic tio nnaire d 'A rche o lo g ie chretienne et de liturg ie», t. IV, part. I, col. 1090, la art. D ip tv q u e , de Dom F. Cabrol. Sub aceeaşi form ă apare răspu nsul c r e d in c io ş ilo r şi în traducerea la tin ă a L iturghiei co
) /

i — 223 — Întregind acum form a e lip tică a frazei, răspunsul credincioşilor se înfăţişează astfel : «(A ducem ) m ilă , pace, je rtfă de lau d ă» 6C1. înţelesul acestui răspuns al p o p orulu i, clar p rin el însuşi sub acea­ stă formă, se găseşte su b lin ia t în chip expres în com e ntariul litu rg ic al lu i Teodor, episcop de A n d id a (veacul al XH-lea). «A rh iereu l», zicea el, «îi sfătuieşte (pe credincioşi) să a ib ă sus in im ile şi tot cugetul. Iar cre­ dincioşii, după ce zic aceasta, făg ădu iesc să aducă- m ai în tîi m ilă, apoi pace, ca (sic) je rtfă de la u d ă » uu2. C u această interpretare se găseşte de acord şi c o m e ntariul litu rg ic al lu i N icolae C abasila (veacul al XIV -lea): «C redincioşii răsp u nd : aducem ... pacea însăşi ca dar... ; ...m ilă aducem ... D ar (aducem, c o n tin u ă pop orul) şi jertfă de la u d ă » ϋϋ;3. Interpretarea exactă a acestei form ule este c o n d iţio n a tă de resta­ bilirea te x tu lu i corect. Lipsa de precizie în form a ei a b rev iată în unele manuscrise a co n trib u it desigur la apariţia în corpul tex tului a v aria nte i flexionare «(m ila) p ă c ii» , a tu nci cînd răspunsul credincioşilor a început să fie înscris întreg în codice. M a i m ult, în unele codice m ai noi (v eacu ­ rile al X III- lea — al XIV -lea) şi chiar în unele colecţii liturgice, în unele traduceri şi e d iţii ştiinţifice ale Liturgh iei şi în u nele com entarii mai vechi şi m ai no i apare chiar transcrierea ελαίας ειρήνης (oleum pacis, das O l des Friedens, u n td e le m n u l păcii), în loc de lecţiunea corectă Ιλεοζ ειρήνης (m ila p ăc ii) ш . Acestei situaţii îi este de atribuit, p rin urmare, atît obscuritatea de sens a acestui răspuns, în form a Iui cu ­ rentă d in textul actual al Litu rgh iei, cît şi exegeza forţată d in unele com entarii liturg ice. Este clar în să că, după com u niu ne a în dragoste de­ m onstrată p rin sărutarea p ă c ii şi d u p ă unirea «într-un gînd» p rin m ă r­ turisirea aceloraşi fo rm ule de credinţă, răspunsul credincioşilor : « (A d u ­ cem) m ilă, pace, je rtfă de la u d ă » este singurul firesc. P rin înşişi ter­ m enii acestui răspuns, c redincioşii îşi determ ină com petenţa lor litu r ­ gică în le g ătu ră cu anafora, corespunzător lo c u lu i sau treptei lor în Biserica lu i H ristos. Ei m ărturisesc astfel că ceea ce este în căderea lor să aducă în acest m o m ent pentru Sfînta Je rtfă este m ila de aproapele şi pacea cu el sau, cu u n cu v în t, «îm b lîn zire a in im ilo r» Gli5, care sînt toate roade ale iu b irii şi se poate chiar zice forme ale ei. Ele sînt jertfe în sens figurat şi anum e jertfe spirituale, căci se nasc în in im i p rin n im i­ cirea p a tim ilo r (ura, in v id ia etc.), deci p rin m ortificarea n a tu rii decă­ zute, spre a lăsa să se dezvolte în no i v ia ţa cerească, p rin lucrarea h a ­ ru lui divin. Baden. V ezi R ichard E ngdahl, Bcilrage zur K enrilnis clar b yza n lin is ch cn Liturgic. Texte unei S ludien (Berlin, 1908), p. 23 şi 63. 661. A ceeaşi situaţie ne-o p re zintă şi traduccrea latin a a Liturghiei sirince a S fîntulu i V asile ·. «P opulus : M ise rico rd iam ei pace/n, ac sacriiiciu m el grciliariun aclionem ». V ezi Eus. R e n aud o t, op. cil., t. II, p. 545. ( _ 662. Teodor de A n d id a , op. cil., Р. C., CXL, 44 A : „ ...O l π σ τ ο ι oi, τούτων λεγο­ μένων, έπαγγέλονται προσφέρειν :τρώτον μέν ελεον, εϊτα ειρήνην ώ ; Όισίαν α ϊν ϊσ εώ ;". 663. N ico lae C abasila, op. cit., P. G., CL, 421 A — D. 664. M ai pe larg, vezi lucrare a noastră M ila p ăcii, jc rtla laudei, Bucuri'.şti, 1040, extras din «Studii teologice», an. V III (1940), vol. I. 665. Iano vski G ogol, op. cil., p. 42.

— 224 — Caracteriii de jertfă subiectivă este confirm at în chip expres m a i ales de a doua parte a răsp u nsu lui din partea credincioşilor : «(A ducem ) je rtlă de la u d ă», su b fo rm a im nelor pe care le vor in to n a spre slava lu i D u m n e z e u , in tim p ce preotul va în ă lţa rugăciunea S fintei Jertfe. Im nele şi ru g ăc iu n ile , ca om ag ii ale unei p ie tăţi adinei şi sincere, deci re v ă r­ sată d in in im i sub form a de «roadă a buzelor care proslăvesc n u m ele lui» H ristos (Evr. X III, 15), sînt sacrificii spirituale, în tru c ît ele îşi au tem eiul în în lrin g e re a de sine şi în recunoaşterea n im ic n ic ie i noastre, în com paraţie cu perfecţiunea absolu tă a lui D um n ezeu şi cu de p e n ­ denţa noastră de El. b) D ia lo g u l in tro d u c tiv . — în v orbirea litu rg ic ă curentă, sub n u ­ mele de αναφορά se înţelege deci ru g ăc iu n e a care însoţeşte aducerea Jertfei euharistice. Ca «roadă a buzelor, care proslăvesc num ele lui» H ristos şi al lu i Dum nezeu-T atăl şi. al D u h u lu i Sfînt, această ru g ăc iu ne constituie «jertfa de lau d ă», cu care Biserica îşi însoţeşte darurile ce le aduce şi care, prin preiacere, vor fi p rim ite în Je rtfa M în tu ito r u lu i. R u g ăc iu n e a anaforei nu începe direct, ci este p recedată de u n d ia ­ log in tro d uc tiv , între ţin u t într-o form ă strinsă cu credincioşii, nu de diacon, ci de însuşi preotul. L itu rgh ia a condus cugetele de la jertfa m ateriala la jertfele spirituale. Im presionat, parcă, de n iv e lu l aju ns la o atît de în a ltă sp iritu a lita te prin u ltim u l răspuns — («A ducem ) m ilă, pace, je rtfă de la u d ă» — ■dat de către credincioşi d ia c o n u lu i, preo tul se sim te o blig at în chip firesc să-i în tîm p in e din sfintele uşi cu salutarea S fîn tu lu i A p o sto l P avel : «-Harul D o m n u lu i nostru Iisus Iirîsto s şi d ra ­ gostea lu i D um nezeu-T atăl şi Îm părtăşirea S fîn tu lu i D uh să fie cu voi cu toţi /» (II Cor. X III, 13), bin e c u v în tîn d u - i în acelaşi timp cu sfînta cruce tm. Se sim te v ib rin d în această salutare ieratică o no tă de a p ro ­ bare şi confirm are am estecată cu un sentim ent de satisfacţie d in partea litu rg h is ito ru lu i, constatînd la credincioşi o dispoziţie re lig ioasă atît de core spunzătoare m o m e n tu lu i. A ceastă b in e c u v în ta re este în să în ace­ laşi tim p şi o ru g ăc iu n e . Este ca şi cum preotul ar vrea să spună : pentru m ărtu risire a pe care o faceţi că v e n iţi cu jertfe spirituale, m ă rog ca să fie n e în tre ru p t cu voi «harul D o m n u lu i nostru Iisus H ristos», Care s-a je rtfit în dar sau gratuit pentru m întuire a noastră ; m ă rog să v ă b u c u ra ţi în to td e a u n a de «dragostea lu i D um nezeu-T atăl», Cel ce din nespusa Lui iu bire de oam eni s-a îm p ăc at cu noi, prirnindu-ne iarăşi în dragostea Lui, pentru p ă tim irile F iu lu i Său : m ă rog în sfirşit să vi se d ăru ia sc ă «îm p ărtăşire a S fîn tu lu i D uh», prin care se săvîrşeşte sau ne îm p ă rtă ş im de binefacerile ce ni s-au adus. p rin Jertfa de pe Golgota GG7. Credincioşii', răsp u n zîn d «Şi cu d u h u l tău», se roagă astfel şi ei la rîn d u l lor p entru preot, ca să fie făcut părtaş şi el îm p re u nă cu ei 666. E d iţiile L iÎu rg h ie ru lu i grec din C o nstantino p ol, Ierusalim şi A tena, precum şi L ilu rg h ic ru l b u lg a r prescriu b in e cu v în tare a credincioşilor, de către preot, cu «aerul», 667. Cf. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X X X V I , P. G., CL, 424 В— C.

— 225 — la aceleaşi daruri ale S fintei T reim i. Precum su b lin ia S fîn tu l lo a n G u ră de A u r t;(iS, aceste cu v in te nu pot avea alt înţeles. — · «Sus să avem in im ile /», reia p reotul, tot cu faţa spre credincioşi, arătîn d în sus cu. sfîn ta ţru c e UU!). P reotul ne în d e a m n ă astfel ca «în acest ceas în fricoşăto r», jirecum se exprim a S fîntu l C h ir ii al Ie rusa ­ lim u lui, să fim cu g in d u riie concentrate spre D um nezeu, iar nu înd re p ­ tate spre lu cru rile p ă m în t e ş ti,;7I). A m ajuns 111 clipa 111 care se am inteşte şi se va reproduce in L iturghie m area ta in ă a m în tu irii noastre ·, ne vom găsi astfel m ai m u lt ca o ric in d in faţa lu i D um nezeu. P entru citeva clipe deci se im pune să ne sm ulgem d in toate preocupările v rem e ln ice şi, p ă ­ răsind p ăm in tu l, să ne în d re p ta m g in d u riie şi sim ţirile spre cer, unde stă de-a dreapta lu i D um n ezeu F iu l Său, m arele nostru A rh iereu , Care s-a jertfit pentru no i şi p rin Care se aduc şi se fac bineprirnite jertfele noastre. — «(Le) avem către D o m n u l», asigură la rin d u l lor credincioşii, adică in im ile noastre se află în ălţate către El. N e -ага transportat, cu alte cuvinte, cu g in d u l şi cu in im a , la tot ceea ce D u m n e ze u a făcut pentru m în tu ire a noastră şi sîntem cov îrşiţi de tot ceea ce a suferit F iul Său, p înă şi de ch in u rile răstig n irii. «N im e n i deci», precum zice Sfîntu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i, «să nu stea în biserică în aşa chip in cit gura să spună «le avem către D o m n u l», iar cu m intea să se gînde ască la g rijile cele lum eşti. T otdeauna trebuie să ne gîn d im la D um nezeu. D acă lucru l acesta nu este cu p u tin ţă să-l facem în tot tim pul, d in p ricin a s lă b ic iu n ii noastre om eneşti, cel p u ţin în ceasul acela să ne dăm silin ţa să-l îm p li­ nim » r,u. Puteţi — dacă v o iţi — să v ă în ă lţa ţi la cele de sus, zice S fîntu l loan G ură de A u r ; căci, p rin firea lor, sufletul şi g în d u l nostru sînt mai uşoare şi m ai iu ţi decît pasărea cerului. C înd, pe deasupra, sint înaripate şi ele h a ru l D u h u lu i dum nezeiesc, cît de repede a ju n g ele în stare să se înalţe peste tot ce este păm intesc 1 Să ne procurăm deci, conchide el, aceste arip i m in u n ate , p rin care vom putea să depăşim oceanul tulbu ra t al acestei lu m i 1 C u acest scop s-a 'rugat preotul pentru credincioşi p rin b in e c u v în ta re a cu care i -а în tîm p in a t la în c e p u ­ tul dia lo g u lu i. Întorcîndu-se cu faţa spre răsărit şi inclinîndu-se uşor spre icoana M în tu ito ru lu i, preotul în d e a m n ă : «Să m u lţu m im D o m n u lu i /» Ca m ij­ locitor p rin Iisus FIristos al credincioşilor faţă de D um nezeu, preotul ii chiam ă astfel să-şi unească cu el m u lţu m irile lor către D um nezeu cel adorat în Treime. «S întem într-adevăr datori să-I m u lţu m im , pentru 668. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia X V I I I la Epi.slnla II cătrc C o rintc ni, 3, P. G., LXI, 257. G69. E d iţiile de C o n s ta n tin o p o l, de A le n a şi de Ierusalim ale Litu rg h icrulu i, ediţia bu lg a ră de Sofia (1923) şi cea greco-catolică de Blaj (1931) recom andă preo ­ tului să slea întors spre credincioşi, cu am bele m iin i ridicate şi cu p rivirea în d re p ­ tată spre cer, cind în d e am n ă «sus să avem inim ile ». 670. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, C ateheza V m istagogică, 4 ; Cf. Sf. C iprian, Liber de orationc d o m inica, 31, P. L., IV , 357 В ; Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, Teoria m istică..., P. G., X C V III, 423 A ; N. C abasila, cp. cit., cap. X X V I, P. G., CL, 424 D. 071. Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, C ate h e za V m istagog ică, 4. 672. Cf. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia XXII. la Epistola către Evrei, 3. L iturghierul explicat — î5

— 226 — că ne-a chem at la un har atît de mare, deşi eram nev re dnici, pentru că s-a îm p ăc a t cu noi, deşi eram v răjm a şi» (Rom. V , 10), «pentru că am fost în v re d n ic iţi de înfierea D u h u lu i» (Rom. V III, 15) G7y. C re d in c io şii răsp u nd cîn tin d :«C u vrednicie şi cu dreptate ϋ74 este a ne în c h in a T a tălu i şi F iu lu i şi S fîn tu lu i Duti : T re im ii celei de o fiin ţă şi nedespărţite». C re d in c io şii m ărturisesc şi aprobă astfel ca este un lucru just şi se c u v in e să m u lţu m im , de vrem e ce, precum zicea Sfîntul C h irii al ie ru s a lim u lu i, «D um nezeu n-a făcut n u m a i ceea ce era drept, ci ceva m a i presus de dreptate, cînd ne-a făcut a tîta bine şi ne-a în ­ v re dn icit de atitea b u n ă tă ţi» u75. Precum se vede, preotul urm ăreşte p rin acest dia lo g să angajeze pe credincioşi într-o unitate sufletească cu sine, cît m ai desăvîrşită, la înălţarea ru g ă c iu n ii Sfintei Jertfe. D u p ă ce i -а dispus m a i în tîi prin bin e c uv înta re a de la început, i -а înd e m n a t apoi la transportarea cugetelor în sferele cereşti, pentru ca, în sfîrşit, să-şi exprim e îm p re u n ă recunoş­ tinţa pentru binefacerile m în tu irii. R u g ăc iu n e a S fintei Jertfe nu este deci n u m a i a p reo tu lui, ci şi a credincioşilor. Ei iau parte la serviciul anaforei, precum s-a putut înţelege deja d in d ia lo g u l în care stau cu litu rg h isito rii. A c e ştia in tervin sistem atic cu în d e m n u ri către adunare, ca să se ţină atenta şi alătu ri de ei in tot tim p u l anaforei euharistice, cînd litu rg h is ito rii înşişi aduc ru g ă c iu n i de la u d ă şi m u lţu m ire Ia p er­ soana în tîia p lu ra l, făc in d sub această form ă şi adunarea părtaşe la aducerea Jertfe i. In acest cadru în făţişe a ză şi S fîntu l lo a n G u ră de A ur participarea cre d inc io şilo r la serviciul Sfintei E uh aristii : «...în tim p u l prea în fric o şăto are lo r Taine, preotul se roagă pentru credincioşi şi cre­ din cio şii pentru preot ; căci acel răspuns «Şi cu d u h u l tău» nu înseam nă altceva dccit aceasta. Tot aşa cele ale ru g ă c iu n ii E uharistiei sînt co­ mune, căci n u n u m a i preotul m ulţum eşte, ci şi toţi credincioşii. Pentru că n u m a i d u p ă ce a p rim it m ai în tîi răspunsul lor şi după ce s-au în v o it că este vredn ic şi drept lucru să facă aceasta, atunci începe preo tul ru­ găc iu n e a de m u lţu m ire » U7IJ. In aceeaşi în lă n ţu ire strînsă şi c ondiţionată între elem entele ei alternează m ai departe, precum vom vedea, întregul dialog dintre cele d o u ă părţi, care colaborează în tot cursul anaforei liturgice. Despre v e ch im e a acestui dialog, în aceeaşi form ă şi în acelaşi Ioc, m ărturisesc docum ente din cele clintii veacuri creştine °77, precum şi în ­ trebuinţarea lu i în L itu rg h iile tuturor riturilor. O sim p lă v a ria n tă ver­ bală o p re zin tă C o n s titu p ile A postolice (cartea a VIII-a, 12), care întreG73. Sf. C h irii al Ie ru salim ulu i, C ateheza V m istagogică, 5. 674. La aceasta sim p lă expresie se reducea răspu nsul cred incio şilo r în L itu r­ ghia B isericii vechi, precum se poale vedea in C o n s titu ţiile A postolice, cart. V III, cap. 12 şi în L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob. 075. Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, Cateheza V m istagogică, 5. 676. Si. lo a n

G ură

de A u r , O m ilia

X V I I I la E p is to la I I c ă tr c C o r in tc n i, 3, P. G.,

LXI, 527. G/-7. Ca, de e x .: Sf. C iprian , De dom inion oratione, 31, P. L., IV , 557 B ; Rhidu iala B isericii egiptene (versiunile greacă şi e tio p ia n a ); T estam cntum D om ini, J. Q uasten, op. cit., p. 250· C o n s titu ţiile A postolice, cart. V III, cap. 12.

buinţează term enul τον νοΰν («Sus £ ă avem m in te a»), în loc de c u v în tu l τάς χαρδίας (inim ile), pe care iii-1 âduce manuscrisul. Barberini 336 111 con­ sonantă cu celelalte izvoare liturgice. O dată cu intonarea im n u lu i «Cu vrednicie şi cu dreptate ...v de către credincioşi, preotul însuşi începe rostirea în taină a R u g ă c iu n ii anaforei. Textul ei diferă in cele doua L itu rg h ii bizantine, atît din punct de vedere verbal cît şi ca extindere. «Cu vrednicie şi cu dreptate este (se cuvine şi este drept) a-Ţi cinta Ţie, pe Tine a Te binecuvinta, pe Tine a i'e lăuda, ie a-Ţi m u itu in i, Ţie a ne în ch ina in tot lo c ul stăp în irii T a ie ; că Tu eşti D um nezeu neg răit şi necuprins cu g înd u l începe textul anaforei din fo rm u laru l S fîn tu lu i lo a n G ură de A ur. N u se rem arcă aproape nici o deosebire fată de urm ătoarele propo ziţii cu care se des­ chide anafora S fîn tu lu i V asile cel M a re : «Cel ce eşti (exişti), Stăpîne, Doamne D um nezeule, P ărinte ato tţiitorule, Cel închinat, vrednic cu a d e ­ vărat şi drept şi cuv enit lu c ru este m ăreţiei sfinţeniei Taie pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi cînta, pe T ine a Te bin e c u v în ta , Ţie a ne închina, Ţie a-Ţi. m ulţum i, pe Tine a Te slăvi, Cel ce singur eşti D um nezeu cu adevărat Liturghia D arurilor m ai îna inte sfinţite fiind de fapt un serviciu solem n pentru adm inistrarea S fintei îm p ărtăşiri, iar nu pentru a d u ­ cerea Sfintei Jertfe, care a fost săv îrşită la L iturghia dintr-o sărb ă­ toare precedentă, nu are R u g ăc iu n e a anaforei. 2. C onsideraţii generale asupra R u g ă c iu n ii anaforei euharistice A nafo ra are la baza ei o adincă m editaţie asupra fiinţei lui D u m ­ nezeu, asupra ato tputerniciei şi b u n ă tă ţii Sale. A d m ira ţia şi lauda, re­ cunoştinţa şi m u lţum irea B isericii au căpătat în textul ei factura unei cuvîntări, n a raţiu ni sau vestiri solem ne, a unei expuneri sau istorisiri publice despre slava lui D um nezeu şi despre opera Lui. De la originea ei chiar, anafora a fost deci concepută şi rostită ca o rugăciune în for­ m ă de cuvîntare sau expunere ieratică, aşa precum de altfel pare a re­ zulta din expresia φλόγας εύχής, în tre b u inţa tă de S fîntu l Iustin M a rtiru l şi F ilo z o fu lC78. în vechea literatură bisericească ea apare uneori sub num ele de «sacram entul obişnuitei p ro c la m a ţiu ni», p roslăv iri sau laude publice (sacram entum solitae praedicationis) U7U şi «povestire» sau «istorisirea din o ficiu l liturgiiisitorLlor» (m inisteriorum relatio) °811. De altfel, acest caracter îi este confirm at anaforei de însuşi textul ei din Liturghia Sfîntului. V asile cel M are : «Şi cine, oare, este în stare să grăiască p u ­ terile Tale, auzite să facă toate lau dele Tale sau să povestească toate G7o. Apologia înt'ii, cap. L X V I, 2. G79. T raducerea la tin ă a epistolei adresate in anul 25G de l inr.ilidui, episcopul C tznre ii C apadociei, S fîn tu lu i C ip rian al C arlag in ei, P. L., III, 12K3 Λ. (330. De Trinitate ci de Spirilu Sancl o, 1G, atrib uita S l'lnlului A lonnsic cel Mare : «Ccclcsia C hrisli o nines ab o ric n le ad occidentem conveni enter Patreni a ScrapUhn laudari pro fite ntur in irim s le rio ru in relatione» (Toate Bisericile lui Hristos de ia R ăsurii p în ă la A pus m ărturisesc de acord în istorisirea din oliciul HlurtjhhHorilor că T atăl este lău da t de serafim i), P. G„ X X V I, 1208 C.

228 — m in u n ile Tale in toată vremea, Stăpine al tuturor, D oam ne al cerului şi al p ă m in tu lu i ?». N u este greu să se înţeleagă din toate acestea că, în Biserica p ri­ m elor veacuri, anafora euharistică era o ru găciu ne p u b lic ă , rostită de liturghisitor, fără întrerupere, în auzul credincioşilor, care se asociau la sl'îrşit prin răspunsul «am in». Aceasta era practica cel puţin în v re­ mea S fîn tu lu i iu s tin M a rtiru l şi F ilozoful ш şi chiar in veacu l al III-lea, cind se găseşte m e nţio n ată incidental, dar destul de lă m u rit în E pis­ tola a trib u ită lu i D ionisie al A lex an drie i (+ c. 265) către episcopul Sixt al Rom ei. Spre a tem pera scrupulele pe care le încerca un oarecare cre­ dincios H eracle pentru fap tul că prim ise botezul de la eretici, D ionisie argum entase acestuia că-i era suficient faptul că de vrem e în d e lu n g a tă se găsea 111 c o m u n iu n e cu Biserica, «oscul linei eu h aristiile şi răsp u nzînd «am in» la o la ltă cu ceilalţi» S ituaţia pare că nu era alta nici pe v re ­ mea S finţilor Ierarhi V asile cel M are şi loan G u ră de A ur. C înd acesta din urm a s u b lin ia că în tim p u l ru g ă c iu n ii anaforei «poporul φ-Οέγγετβ (grăieşte, lau d ă) îm p re u n ă cu preotul, atunci cînd acesta în a ltă acele imne (ύμνους)» — a dică laudele şi dox o lo giile euharistice — « la o la ltă cliiar cu h e ru v im ii înşişi şi cu Puterile de sus» ш , el se referea la a ten­ ţia cu care c rc d in c io şii u rm ăreau şi se asociau în tăcere lă ru g ăc iu n e a rostită de p r e o t ,;M în auz. Pentru ca astfel, continu a el, să nu aruncaţi toata grija asupra preoţilor, ci voi înşiv ă să arătaţi g rijă de to a tă B ise­ rica,. înto cm ai ca de trup u l vostru comun. Sistem atizarea te x tu lu i L itu r­ ghiei însă, în tre p rin să de cei doi autori ai p rin cip ale lo r fo rm ulare b iz a n ­ tine, p rin prescurtarea Liturgh iei S fîntu lu i lacob şi c o n tin u a tă d u p ă aceea p r in ‘ m ici a d a p tări tehnice, pentru a face loc im nelor, a dus nu prea tirziu. la un se rvic iu du b lu şi în ceea ce priveşte anafora. Preotul a în ­ ceput adică să citească în ta in ă rugăciunea, in tim p ce credincioşii îşi cîntau im nele de curind introduse. D in p o v estirile m iraculoase înregistrate de c ă lu g ă ru l lo a n M oschos (+ 619) Otio pare a reieşi că obiceiul recitării anaforei în ta in ă s-ar da681. A p o lo g ia în tîi, cap. L X V II, 5. 682. E usebiu, Istoria bisericească, cart. V II, cap. 9, col. 656 A. 683. Sf. lo a n G u ră de A ur, O m ilia X V I I I la Epistola I I c ătie C orinte ni, 3, P. G., LXI, 527. 684. «...Toi pop o ru l stîn d in picioare .ţi rugindu-se in sine (ήσυχώς, tacite), în acest tim p» (C o n s titu ţiile A postolice, cart. Π, cap. L V II, 21). 685. A ccste povestiri se referă la inU m pliiri anterioare epocii lui Moscho”s. Una din ele i-а lost isto risită de prefectul G rigore al p ro vincie i A frica, drept petrecută in A p a m ia Siriei, unde se afla un loc nu m it C o nag o n, departe de oraş ca la 40 de mile. Aci fuseseră trim işi de p ă rin ţii lor nişte copii să pasca turm ele. La am iază, cînd au voit să m an ia ce , le -а ve nit ideea de a se ju ca de-a L itu rg h ia şi, în consecinţă, au aşezat pe o piatră netedă de stîncă pîinea şi v in u l, pe care le aveau pentru hrană, u nul a în d e p lin it ro lu l preotului, iar celalalt pe al d iaco nilo r. A u făc u t adică ceea ce văzuseră că fac in biserică li.Lu r g hi si to r i i, cu ocazia ru g ăc iu n ii anaforei, pe care o auziseră de la aceştia şi o în v ăţa se ră pe de rost, cu p rile ju l m icilor servicii de aju to r îndeplinite- de ei în altar, J r i unele p ărţi — a d a u g ă M oschos — preoţii o b işnu iau să sp u n ă cu voce tare rugăciuifca siintei analore. D u p ă ru g ăciu n e a de sfinţire in si! /1 venit •‘'deodată foc din-cer, care a m istuit atît m ateriile cil. $i piatra stin cii ce lefi servea de sfinLă masă, n e ră m în în d d in ele decît ccnuşă. C o p iii au ca zu l la p ăm în t. pe ju m ă ta te m orii. G ăs iţi in această stare

— 229 — tora n u m a i consideraţiilo r pentru respectarea m isterulu i în care trebuie îm b răca tă Jertfa litu rg ic ă . N egreşit, u n astfel de elem ent n-a p u tu t fi pierdut d in vedere în le g ă tu ră cu această parte a L iturghiei. M a i sigur este insă că/ în realitate, această p ra c tic ă s-a im pus din necesitatea de a cîştiga tim p printr-o recitare m ai g ră b ită a anaforei, şi anum e de atunci de cînd ea a devenit m ai lu n g ă , p rin acordarea u n u i rol credin­ cioşilor, sub form a in to n ă rii de im ne încercarea făcu tă de îm p ăra tu l Ju stin ia n , p rin N o v e lla '137, cap. V I, d in 25 m artie 565, de a restabili v echiul uz al rostirii anaforei cu voce tare ϋ57, a răm as fără efect. Deşi nu s-ar putea spune că rostirea R u g ă c iu n ii Sfintei Jertfe in taină ar fi avut în acest tim p autoritatea unei reguli oficiale, intervenţia îm p ă ra ­ tului lasă să se v ad ă totuşi că devenise generală tendinţa în acest sens. în tot cazul, se poate afirm a că o b ice iu l recitării ei în tain ă a început să-şi facă loc între epoca celor doi autori ai p rin cip ale lo r L iturghii bizantine şi vrem ea lu i Ju s tin ia n , a d ic ă în cursul v e ac u lui al V-lea— al V'f-lea, de cînd s-a in a u g u ra t p ro b a b il şi cîntarea im nelor din tim p u l anaforelor. P riv ită în originea şi în structura ei, R u g ăciu nea anaforei este prin urm are o singură ru g ăc iu ne, do ia început p în ă la sfîrşit. Aşa-v.iselc eefonise («C în tarea de biruinţă...», «Luaţi, m încaţi...», «A le Talc dintru ale Tale...», «M ai ales pentru P reasfînta, curata...» ş.a.) nu sînt de fapt decît pasaje din cup rinsu l ei, rostite tare, pentru a orienta cîntarea ce se execută p arale l de către credincioşi. Deci nu m a i o privire superfi­ cială în L iturghie ar putea lăsa im presia că anafora este com pusă din de p ărinţii lor, care, alarm aţi ele ne in ap o ie re a copiilor, veniseră să-i caute, ei n-au putui, să dea lăm u riri decit a d oua 7i, d u pă c« şi-au venit in fire. Episcopul din locali tale, fiind înştiinţat, a lu at m ăsuri pentru ridicarea unei m în ăs tiri pe acel ioc, în care co p iii au ajuns c ă lu g ă ri. Λ ειμών, cap. 196, P. G., L X X X V I1 , part. III, col 3080— 3084. Cea de a doua povestire are ca subiect un fapt ce s-ar fi pctrecut in chinovia H uziva de sub ascultarea avei G rigorie. P entru aducerea m ate riilo r necesarp Sfintei Jertfe, fu trimis o dată afară din m în ăs tire un frate, care, cu gînd ul la destinatia acestora, începu s ă 'ro s te a s c ă , pe cînd se întorcea, rug ăciune a anaforei. Cu m ateriile aduse, sluji apoi L itu rg h ia preotul loan, care a ajuns m ai apoi episcop al Cezareii din Palestina. La epiclesă însă acesta nu se mai putu bucura de favoarea de pînă aci. de a vedea cu o ch ii coborirea S fîn tu lu i D uh peste Daruri. A b ă tu i din această сайга şi b ă n u in d că p ric in a ar fi v re u n păcat din ne sliinţă cu g indul, in trin d în d iaco nico n căzu cu fata la p ă m în t, p lin g in d . Fu liniştit. însă de un îrger, care, arătindu-i-se iî lam u ri că D a ru rile fuseseră de ia sfintite prin ru g ăciune a spusă pe cale de fratele care le aducea. A ceasta dăd u ocazie avei de a lua m ăsura ca ru g ă ­ ciunea sfintei anatore să nu mai fie recitată de aci înainte decît în taină, pentru a se în lă tu ra astfel p utinţa de a fi în v ă ţa tă şi repetată de cine nu trebuia (Ibiclem, cap. X X V , col. 2869— 23721, N u e greu de observat caracterul . fabulos si deficienta ncestnr povestiri, în care se atribuie efect u nui act îm p lin it în co nd iţii de profanare rle călre persoane lipsite de darul şi de puterea preoţiei. N oi le-am citat nu m ai pentru faptul că ele se referă la epoca in care R u g ă c iu n e a anaforei era spusă cu voce tare. 686. Cf. şi Jo anne s Michael. Hanssens, InslUuLiones lilu rg icao dc rilibus oricnialihuH, t. III, pars altera, p. 484. 687. «Pe lin g ă accstea, poruncim ca toţi episcopii şi preoţii, nu in lam ă, ci cu voce tare, in auzul prea cred incio sului popor, să ia r ă ., dum nezeiasca pronducere (την θείαν προσκομιδήν) C orpus ju ris civilis, od. Eduard O s e n b riigen, part. Ill, Lipsea, 1875, p. 628.

— 230 — mai m ulte ru găciu ni deosebite, aşa cum se obişnuieşte a se v orbi şi în litu rg ic ă, pentru consideraţii de m etodă. în ceea ce priveşte pe preot, R u g ăc iu n e a anaforei nu este în tre ru p tă nici astăzi, ci nu m ai rostirea ei alternează cînd în auz, cînd în tain ă. Ecfonisele nu o d iv ize a ză deci ci n u m a i delim ite ază m om entele ei p r in ­ cipale care sînt : a) R u g ăc iu n ile de la u d ă şi de m u lţum ire de la început, sau, cu un termen mai general, R u g ăc iu n e a eu h aristică ; b) A n am ne sa (ή ’ανάαντρις); c) E piclesa (ή έτπν.λησις); şi

d) R u g ăc iu n ile

de

m ijlo c ire

(dipticele)

şi

de

m u lţum ire

de

la

s fîrş itu l ei. A n a fo ra se încheie cu ecfonisul : «Şi ne dă n o u ă cu o gură şi cu o

inim ă a slăvi şi a cînta preacinstit şi de mare c u v iin ţă num ele T ău : al şl al F iu lu i şi al S fîn tu lu i D uh, acum şi pururea şi în vecii vecilor». T a tă lu i

3. Moreci R ug ăc iu ne euharistică a) R ugăciu nea teologică. — D upă conţinutu l ei, R u g ăciu nea anaforei se înfăţişează ca expresie a laudei şi a m u lţum irii, pe care preo tul le aduce lu i D um nezeu în num ele Bisericii. M a i propriu, ea este o r u g ă ­ ciune de laudă, «a cărei n o tă d o m in a n tă este m u lţum irea» 088 (ευχαριστία), Ac.est caracter îi este im prim at, chiar de la început, prin re co m a n d a ­ t a preo tului : «Să m u lţu m im D o m n u lu i» , să oferim , adică, sau să aducem ca dar m u lţu m irile ce se c u v in D o m n u lu i din partea noastră, R ăspunsul credincioşilor, care se lim ita în prim ele veacuri, ca în C odicele Barberini 336 şi în Liturghierele greceşti de astăzi, la form ula «Cu vrednicie şi cu dreptate...», nu venea decît să se asocieze că «se cuvine şi este drept să m u lţum im ». De aceea, întreaga ru g ăc iu n e este cunoscută sub num ele de euharistie, adică R u g ă c iu n e e u h aristică sau de m ulţum ire. Ea este o rugăciune, în care se a n g a je a ză toate puterile noastre sufleteşti 6S!), în raportul dintre m om entele p sih o lo g ic e ale actidui de adoraţie, pe p rim ul plan stă însă lau d a (αίνεαις, εύλογία) şi slăvirea (οοςολο-μα) care au ca obiect ato tp u ternicia lui D um nezeu şi perfecţiunile Sale. D in acestea derivă bu n ătate a Lui, căreia se adresează de obicei m u lţu m irile şi cererile noastre C90. A ceastă ordine este observată striict în compo6P>8. Ad. Fortesque, op. cil., p. 416. 689. A ceastă E ucharistia t r e b u i e înţeleasă în sensul foarte cup rin zăto r pe care i-1 dă a n t i c h i l n l c a creştină. «Este aci una din acele expresii i m p r e s i o n a n t e , on re a b u n d ă la S f în t u l A postol Pavel... S e ntim en tu l de sim plă recunoştinţă este depăşit în această strigare («Sa m u l ţ u m i m D o m n u lu i»), Este (în Euharistie) adm iraţia, co n te m ­ plarea, actul di' lau d ă şi m ulte alte sentim ente ine xp rim ab ile, care vin să d ilate r e c u n o ş t i n ţ a !>i m ărturisirea, să le încălzească, să le ridice la cea mai în a ltă expresie lirică, la forma cea mai totală a o m ag iulu i reUqios» (P. Caqin, O rig incs cle la messe, P aris, 1021, p. 35, în notă). AoensIS e x p l i c a r e ni se pare că d e f i n e ş t e d e s t u l do exact accea ce face u n ita te a in tim ă a tuturor form ulelor, dar mal ales a a n a fo re i orientale. S. S alav ille , Liturgies orientates, la messe, vol. II, part. II, Paris, 1942, p. 11. 69П. Cf. N icolae C abasila, op, cit., cap. X II, P. G., CL, 392 A — D şi cap. X X III, col. 417 D.

— 231 — ziţia R u g ăc iu n ii anaforei, care de la început su bliniază că se cuvine m ai în tîi să cîntăm , să lă u d ă m şi să binecuvîntăm ' pe Dum nezeu, şi apoi să-I m u lţum im . De aceea, p rim a ru g ăc iu n e sau, m ai bine-zis,' p rim ul fragment al R u g ă c iu n ii euharistice este consacrat laudei şi slăvirii lui D um nezeu, acte în care se ex prim ă ofranda m inţii şi a voinţei noastre, în acelaşi sens dc adoraţie a fost com pletată şi transform ata în im n şi form ula «Cu vredn icie şi cu dreptate», probabil în ep oca disputelor liristologice. In Liturghia S fîn tu lu i V a sile cel M are, prim a R unăciuno a anaforei este consacrată ex clusiv e le m e ntu lui eulogic şi doxologic. Această gr ăi re a m ăririlo r lui D um n e ze u ia însă ca punct de plecare, în am bele anafore, expunerea a tribu telo r p u te rii şi perfecţiunii Lui : «Cel ce eşti fără de început, nev ăzu t, n e a ju n s, necuprins, neschim bat...* (Sfîntul \'rasile cel M are, ru g ăciu nea I ; a se vedea rugăciunea T şi la Sfîntul loan G ură de A ur). Prin aceste eulogii vine la expresie, într-o formă sublim ă şi desăvîrşită, teocentricitatea sau caracterul prin excelenţă teocentric al anaforei din cele două Liturghii principale ale Bisericii O rtodoxe. Lauda şi adoraţia sînt adresate, în principiu, lui Dum nezeu, «unica şi prim a realitate..., existenţa v eşnică şi creatorul transcendent al cosmosului (ÎS1. Această poziţie, axată pe linia gîndirii Sfinţilor P ă­ rinţi ai creştinism ului prim ar, apare deosebit de accentuată în anafora Liturghiei S fîntu lu i V a sile cel M are : «Cel ce eşti (exişti), Stăpîne, D oam ne D um nezeule..., Cel ce sin au r eşti D um nezeu cu adevărat..., S tă­ pîne al tuturor, D oam ne al cerului şi al p ă m în tu lu i şi a toată făntura v ăzută şi nevăzu tă, Cel ce şezi pe scaunul slavei şi priveşti adtncurile..., Tatăl D o m n u lu i nostru Iisus H ristos, al m arelui D um nezeu şi M în tu ito ­ rului nostru...» (S fîntul V a sile cel M are. rugăciunea T). D um nezeu este proslăvit şi pentru că D u h u l Lui este im anent în creaţie, acţionînd în toate : «Că nu Т е-ai întors cu totul de la zidirea Ta, pe care ai făcut-o, Bunule, nici n-ai u itat opera m îin ilo r Tale, ci în m ulte chinuri ne-ai cercetat pentru în d u ră rile m ilei Tale ; prooroci ai trimis, m in u n i ai făcut prin sfinţii Tăi, care Ţi-au b in e n lă c u t Ţie, din fiecare n e a ^ ; nrăitii-ne-ai nouă prin gura p ro o ro c ilo r T ăi, s lu jito rii Tăi, mai înainte vestindu-ne m întuirea ce avea. să fie» (S fîn tu l V a sile cel Mare, rugăciunea a TT-a). Toate acestea se săvîrşesc însă p rin Logosul întrunat, Fiul lui D u m ­ nezeu, Iisus I-Iristos, în care vedem pe Tatăl si este u nic ul m ijlo c ito r între El şi om : «Tar cînd a v e n it p lin ire a vrem ii, ne-ai grăit nouă prin însuşi Fiul Tău, p rin Care şi v e ac u rile le-ai făcut, Care fiind strălucirea slavei Tale si ch ip ul ip ostasului T ău» (Sfîntul V asile cel M are, r u ­ găciunea a ΐΐ-a), «pecete asem enea ch ip ulu i, care întru Sine Te arată pe Tine, Tată, C u v în t v iu , D um n ezeu adevărat.,., lum ina cr>a a d e v ă ­ rată prin care s-a arătat S fîn tu l D uh, Duhul. A devărului, darul înfierii..., puterea cea făcătoare de v ia tă , izv oru l sfinţeniei...» (Sfîntul V asile rel M are, rugăciunea I). «Şi v ie ţu in d FI în lum ea aceasta, dîndu-ne porunci m întuitoare..., ne-a adus la cunoaşterea Ta, a adevăratului D um nezeu şi Tată... şi curăţindu-ne prin apă şi sfinţinriu-ne ru D uhul Sfînt, s~a GOI. Oclo Casei, N cu c Zcugnisso //ir elen K alln iy slcriu m , în «J.’ilub u ch fi ir Li tur(jiewi.ssensclmfU, vol. III, M iin stcr, 1936,

— 232 — dat pe Sine schimb m orţii, întru care eram ţinuţi fiin d v în d u ţi sub păcat. Şi poqorînclu-se p rin C ruce în iaci..., a n im ic it durerile m orţii. Şi în v iin d a treia 7,i şi cale făcîncl oricărui trup la învierea cea clin morţL.. s-a făcut începătură celor adorm iţi, întîi-născut din morţi, ca să fie Însuşi începătorul tuturor în tru toate. Şi suindu-se la ceruri, a şezut de-a dreapta slavei Tale, întru înălţim e. Care iarăşi va să v in ă . ca să. răs­ plătească fiecăruia d u p ă faptele sale» (S fîntul V asile cel M are, ru g ă ­ ciunea a ΐϊ-a). A nafora este, în acelaşi tim p, d eo p otrivă şi bristocentrică, în dep lin acord cu teologia Bisericii primare. In rugăciunea corespunzătoare din L iturahia S fîn tu lu i lo a n G ură de Aur, deşi se observă aceeaşi ordine, totuşi expunerea însu şirilo r divine se face în cuprinsul unei simple propo ziţii : «C ă Tu eşti D u m ­ nezeu neg răit şi necuprins cu gîndul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind, Tu şi D u h u l Tău cel Sfînt». în schim b, euharistia sau m ulţum irea capătă expresie în formule directe, chiar în cursul prim ei rugăciuni a acestui Sfînt Părinte. Luînd m o tiv de la actele b u n ă tă ţii divine, expuse sub urm ătoarea formă generală : «Tu din n e fiin ţă întru fiinţă ne-ai adus şi, căzînd noi, iarăşi, ne-ai ridicat şi nu Т е -ai 'depăr­ tat, toate făcîndu-le p în ă ce ne-ai suit la cer şi ne-ai d ă ru it îm p ărăţia Ta, care va să fie», S fîntu l loan C ură de Aur îşi exprim ă m ulţum irea într-o fo rm ulă sintetică şi concisă : «Pentru toate acestea, m u lţum im Ţie şi U nuia-N ăscut F iu lu i Tău şi D uh u lu i Tău celui Sfînt, pentru toate pe care le ştim si pe care nu le ştim, pentru binefacerile Tale cele a ră ­ tate şi cele nearătate ce s-au făcut nouă». Precum re zultă din form ele acestor doxologii, ele sînt adresate lui Dum nezeu, ex ounînd însă atributele privitoare la toate persoanele dum nezeieşti. In fond, în am bele Liturohii a\rem o E uharistie trinitară. m A na fo ra din am bele L iturahii, euloghia ocupă p rim u l loc, dezvoltîndu-se, precum am v ăzut, sub forma unei grăiri despre atributele F iinţei dum nezeieşti, ale unei adevărate ιολογία, cum zice S fîntu l C.biril al Ieru sa lim u lu i. De aceea, p rim u l fraam ent al R u g ă c iu n ii euharistice se desemnează, şi sub num ele de rugăciune teologică™ 2, titlu pe care prim a ru găciu ne clin anafora S fîn tu lu i V asile cel M are îl ju stific ă în chip precum pănitor. b) T risag hionul serafim ic. ■ — Prim ul fraam ent din R u n ăc iu n e a euharistică, adică cel care constituie rugăciunea teologică, îşi atinge punctul c u lm in a n t în m o m entul Im nului, serafimic. In anafora S fîntu lu i loan Gură de A u r această cîntare se desfăşoară ca fin a l al fo rm u lei prin care se m ultum eşte lui D um nezeu pentru că, bi.nevoi.nd a p rim i din m îini omeneşti. Liturcrhia, a creat în acest chip o am e nilo r o îm p re ju ­ rare d e a - s i u n i strigarea lor .de bucurie cu aceea a cetelor îngereşti, "care se în a lţă zbu rînd, cîntarea de biru in ţă cln tlnd, strigind, glas înălţind si G r ă in d : Sfînt, Sfînt, Sfînt D om nu l S a v a o t ; p lin este cerul si pămîn tul de slava Ta. O sana întru cei de sus ! B in e c u v în ta t este Cel ce vine întru num ele D o m n u lu i. O sana Celui dintru în ălţim e ». în L itu r­ ghia S fîn tu lu i V asile cel M are, am intindu-se în general că toate pute--- -j G92. Cf. J. Hanssens, op, cil., t. III, 'tp. 347.

— 233 — iile îngeieşti slujesc lu i D um n ezeu , m a lţm d pururea c m tări ele slăArire, se descrie m ai a m ă n u n ţit ţinuta, serafim ilo r «cei cu cîte şase aripi, care cu două îşi acoperă feţele, c u do u ă p icioarele, iar cu dou ă zburînd, strigă u n u l către altul, cu. neîncetate graiuri, cu lau d e fără tăcere, c în ­ tarea de b iru in ţă cîn tîn d » etc. F o rm u la «C întarea de b iru in ţă cîntînd, strigînd, glas în ă lţîn d şi grăin d », p rin care preotul introduce cîntarea T risag h io n u lu i serafim ic, a v în d acelaşi text în am bele L itu rg h ii şi fiind singura ce se rosteşte în auz în p rim a parte a A naforei, face ca oficiul am belor L iturghii să nu apară diferit în faţa co m u n ităţii. Acest eefonis dă ocazie credincioşilor să cînte Im n u l triu m fal sau serafim ic ι:9·Ί. Prin forma artic u la tă a term e nulu i cîntarea ·— τον (г-п^улоЛ ikvov — din acest eefonis, se su b lin ia ză că el se referă la .un im n înneresc a n u ­ mit. adică la acela pe care l-a auzit proorocul T.saia (V I, 5) in viziunea sa. cintat de s e ra fim i: «Sfînt, Sfînt, S fîn t D o m n u l S a v a n t! Pini este tot p ă m în tu l de m ărirea Lui». O cîntare îndreptată deci către «D om ­ nul D um nezeu a to tţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este. şi Cel ce va să vină:> (A poc. IV , 8 ; I, 8). La început, adică în V e c h iu l Testament, acest imn nu a fost cintat decît în cer, zicea S fîntu l loan G u ră de .Aur. Acum el este atît al nostru cît şi al serafim ilor, deoarece H ristos a înlătu rat zidul care despărţea cele doua lum i 0!U. R ostind deci această teolooie (laudă) sfînta, ne facem părtaşi la cîntarea im nelor, cu oştile cereşti, precum zicea S fintu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i în c e p în d astfel să facem de aici, ceea ce n ă d ă jd u im sa facem v e şnic în ceruri n0,\ TTniren credin­ c io ş ilo r în chip sp iritu al cu sfinţii îngeri, în a rm o niile aceluiaşi imn întreit sfînt, este deci u n fapt actual în Liturghie, iar nu num ai «la vea­ cul re va să fie», cum se exprim a S im ion, arhiepiscopul T esalonicului G!17. A ceastă unire este c onfirm ată de m ărtu risire a preo tului în însăşi Ruciaciunea anaforei, o dată cu in ton area im n u lu i de către credincioşi : «Ca aceste fericite Puteri şi noi, iu b ito ru le de oam eni, Stanine. strigăm si grăim : Sfînt eşti şi Preasfînt, Tu şi U nul- N ăscut F iul Tău şi D u h u l Tău cel Sfînt». T otodată, prezenţa serafim ilor este sim bolizată în acest m om ent litu rg ic p rin a cţiunile ce se îndep line sc în leg ătură cu cîntarea Trisag h io n u lu i. Astfel, în tim p ce p re o tu l rosteşte ecfonisul «Cîntarea de b iru in ţă cîn tînd, stricând...», d ia c o n u l ori, în lipsa lui, chiar preotul, lu în d steluţa de pe sfîntul disc, face cu ea sem nul crucii deasupra aces­ tuia, lo v in d uşor cu ea în cele p a tru p ărţi ale sfîn tu lu i disc (răsărit, 093. Intr-o vrem e, si anum e prin v e a cu rilc al Xl-lea — nl XII-lea, inodiaeonii atrăneau atentia cred incio şilo r asupra acestui m om ent solemn, prin form ula ro-.ii[,i tare : «C’ît i si n te ţi credincioşi, ru g aU - vă!» [versiune;] latinii a Ini Leon ŢhiKcus). Cf. Dom P lacide dc M eester, op. cil., p. 96. V ezi si A. D m iirie v sk i, Tipica, 1, p. 171. Г/Ч. Sf. loan G ură de A ur, O m ilia V I la O /c a , 3. ПП5 . C ateheza V m istagogică, 6, P. G., X X X I II, 1113. 096. Cf. T ertulian, Dc o ralionc, 3, P. L., I, 1156, Sf. loan G urii de Aur, ar.'îlind că 'Ţintii m artiri sc bu cu ră acum in siava cereasca, jn to n în d împrourui ru i'fîel·' în rio r s ti im nul lor tainic, ad a ug ă că «chiar do pe cînd erau un Irup muri!'>r, ci făceau deja parte din aceste coruri, ori de cite ori cin la u T risaqhionui M^aia VI. 3) la v.;i\ irsiren Sfintelor Taine». O m ilia la le fi s lin lii m artiri, Р. С., X I.IX (И I |, 705— 712. (107. Explicarea despre Biserică, in Train!, asupra lu lu ra r (latjivrl^r e m ir ii··! noastre ortodoxe, traducere ro m ân ă, Bucureşti, 1305, p. 203, col. 1.

— 234 — apus, m ia zăn o a p te şi m iazăzi), pentru ca să sim bolizeze p rin sunetul respectiv cîn tarea «Sfînt, Sfînt, Sfînt, D o m n u l D um nezeu ato tţiito ru l», cu care îl pream ăresc cele patru fiinţe de care ne vorbeşte S fîn tu l lo a n E vanghelistul în A p o c a lip s ă (IV , 6 ; 8) °98. Pe de altă parte,· în tim p ce c redincioşii sau corul c în tă T risag h ionu l serafim ic, dia c o n u l a g ită uşor ripida deasupra v a s e lo r cu cinstitele daruri, în p rim u l rînd cu u n scop practic, desigur, şi a n u m e de a îm p ie d ic a să cadă ceva în ele, e v e n tu a ­ litate p o s ib ilă m a i ales în ţările calde. A c tu l a căpătat în să toto dată şi o sem nificaţie s im b o lic ă , m ai ales că ripida poartă pe dînsa im ag in e a serafim ilor, în c h ip u in d astfel prezenţa m u lţim ilo r îngereşti, dar m a i ales p articiparea re ală a serafim ilor, p re în c h ip u ită deja în V e c h iu l Testa­ ment prin se rafim ii care u m bre au cu arip ile lor ch ivo tu l Legii d in Sfînta Sfintelor 609. In L itu rg h ia B ise ric ii prim are, form a T risag h io n u lu i serafim ic se m arginea, pe cît se pare, la textul d in V e c h iu l Testam ent (Isaia V I, 3), precum se găseşte în L itu rg h ia din cartea V III, 12 a C o n stitu ţiilo r Aposlolicc. în a dap tarea lu i litu rg ic ă de m a l tîrz iu el a fost am p lifica t însă cu partea a doua, care constă din te x tu l uşor m o dificat al aclam aţiei cu care a fost în tîm p in a t M în tu ito r u l la p rim ire a ,s a triu m fa lă în Ie r u ­ salim, în a in te de P a tim ă : «O sana întru cei de sus 1 B in e c u v în ta t este Cel ce v in e în tru n u m e le D o m n u lu i. O sa n a în tru cei de sus U (M atei X X I, 9 ; cf şi M a rc u X I, 9 ; Luca X IX , 38 şi lo a n X II, 13). îh în tre b u in ­ ţarea sa litu rg ic ă , T risag b io n u l serafim ic a ajuns deci un im n de slavă nu nu m ai în cinstea u n ic u lu i D um n ezeu în trei ipostasuri, aşa cum se înfăţişează în tex tele b ib lice şi în interpretările S finţilor P ărin ţi 700, ci şi în cinstea F iu lu i, C are a v e n it pe p ă m în t în num ele D o m n u lu i, adică al T atălui. El c o n tin u ă să v in ă însă în chip m istic, pentru a c o ntinu a în Liturghie, p rin T ru p u l şi Sîngele Său euharistie, m isiunea de m ijlo c ito r, pe care o în d e n lin e ş te în ceruri, între D um n ezeu şi oam eni, deoarece ei aju ng cu a n e v o ie a fi «m orţi p ă c a tu lu i» (Rom . V, 11). în form a sa litu rg ic ă , T risag hionul serafim ic este expresia u n e i su b­ lim e em oţii, în care p a lp ită bucuria şi e n tu zia sm u l iz v o rît d in credinţa G98. A c ţiu n c a ca ste lu ţa este considerată că sim bolizează încă şi vestirea, în părţi ale h u r ii, despre b iruinţa D o m n u lu i asupra m orţii şi totodată» serveşie, prin s une tu l a tin g e rii ei de sfîntul disc, să atragă atenţia credincioşilor asupra m om entelor u rm ă to a re ale Sfintei Euharistii, Cf. Dr. V. M itro fan o v ic i şi Dr. T. -Tarnav^chi, op. cit., p. 512. In stru c ţiu n ile tip ico nale din m anuscrise iau act de această acţiune tir/ie, mai în t îi sub form a .u n e i rid ic ări a steluţei, de pe disc, şi anum e prin veacul al Χ Ι Ι -lea — al XITI-lea (vezi Dom Placide de Meester, op. cit., p. 96, d u pă Krasnoseltzev, M a te ria l, p. 26, 64, 110), iar prin ve a cu l al XV-lea, sub forma cerem o­ niei în uz p în ă astăyi (M.s. nr. 986, Bibi. M în ă s tirii Sinai, p ublica t de A . D m itrievski, op. cit., p. 61 !). 600. Cf. S im io n, a rh ie p isc o p u l T esalonieului, Despre sfintele h irotonii, cap. 174, P. G .r CLV, 384, în Irad u ce re a ro m ân ă citată, p. 136, col. 2 ; Sf. G h e rm an I al C o n ­ sta ntino p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 432 D. 700. Sf. loan D a m a s c h in : «C ăci sfinţii serafim i ne in d ic ă în chip precis, prin repetarea de trei ori ■a c u v în tu lu i Sfînt, pe cele trei ipostase ale D um nezeirii suprafiinţiale. Prin o s in g u ră D om nie, ei in d ic ă o sing ură fiinţă şi îm p ărăţie , a T re i­ mii tearhicc» (D o g m atica , trad, de Pr. D. Fecioru, în colecţia «Izv o are le O rtod o x ie i», Bucureşti, 1938, p. 170; în P. G., X C V , 21— 62: Despre Im n u l trisaghion, Epistola către loan.

·!'-4 patru

cg

f — 235 —

/

şi presentimentul· m o m e n tu lu i 'apropiat al prezenţei reale a D om nu lui. Aşa precum este n u m it în ecfo nisul rostit de preot, acest im n este o «cîntare de biruin ţă», a d ic ă u n im n tşium fal, pentru că, pe de o parte este înălţat spre slava D o m n u lu i Savaot, «D um nezeul Puterilor» 701, adică al oştilor cereşti, iar pe de a ltă parte, pentru că prin el se în tîm p in ă totodată venirea M în tu ito r u lu i în Liturghie, b iruitorul m orţii şi al p ă c a ­ tului, însoţit de cetele cereşti. De altfel, nota trium fală se găseşte sub­ lin ia tă în acest im n şi p rin strigarea «O sana», care revine ca u n refren la finele atît al prim ei cît şi al celei de a doua părţi a textului lui. E v a n ­ ghelia, ca şi Liturghia, au p ăstra t netradusă această form ulă. în lim b a ju l litu rg ic, e x c lam aţia «O sana» şi-a pierdut înţelesul său p rim itiv din psalm i (Ps. C X V II, 24) : «O , D oam ne, m intuieşte» (ajută), ca o invocare de aju tor, cum a fost în tre b u in ţa tă şi în aclam aţiile m u l­ ţim ii din Ierusalim , la p rim ire a M în tu ito r u lu i în acest oraş, pentru u lt i­ ma oară. în T risag h ionu l serafim ic, term enul «O sana» reprezintă u n accent de bucurie, de triu m f şi de salutare, echivalent aclam aţiilor m o ­ derne : «ura», «trăiască», «slavă». El se referă deci (şi îndeosebi ca re­ fren final al im n u lu i) la M in tu ito r u l, în le g ătu ră cu prezenţa Sa pe sfînta masă, în Jertfa euharistică 702. T risaghionul serafim ic este cel m ai vechi im n în Liturghia creştină şi, poate, chiar p rim itiv în c u p rin su l ei 703. De el se face m enţiune încă din veacul întîi, deşi nu sub o fo rm ă destul de clară, la Clem ent R o m a ­ n u l 704 şi în D id a h ia celor 12 A p o s to li 705. La finele v eacu lui al II-lea, de asemenea, îl am inteşte T e rtu lia n 70fi, iar în veacul al IV-lea, S fîntul C hirii al Ie ru sa lim u lu i îl m e n ţio n e ază lăm u rit în explicarea L iturghiei S fîntu lu i Iacob 707. în c lin ă m să credem că, la început, Im n u l serafimic se integra în însuşi tex tul ru g ă c iu n ii rostite de preot 708 şi n u m ai m ai tîrziu s-a transform at într-un im n pentru credincioşi, p rin am plificarea textului lu i Isaia (V I, 3) cu cel d in Psalm ul C X V II, 24— 25 şi din E vanghelii. Sînt lipsite de orice tem ei înc erc ările lu i H. Lietzm ann de a dem on­ stra că o b u n ă parte a p rim e i R u g ă c iu n i euharistice ca şi im n u l triu m ­ fal ar reprezenta îm p ru m u tu ri d in c u ltu l sinagogii 709. N u e greu de constatat că stilul acestei p rim e ru g ă c iu n i este conceput într-un spirit de elevaţie sp iritu a lă şi de a v în t m istic, cărora nu le găsim echivalenţă în nici o ru găciu ne iu d a ic ă . El ne dă senzaţia m isterului. într-un cuvînt, acest stil se resimte de d u h u l profetic al m arilor personalităţi creştine 701. Sf. Gherm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V III, 432 D. 702. U nele din e diţiile ro m âne şti ale Liturghieruiui se silesc sil precizeze areasld interpretare prin redactarea u ltim u lu i refren sub form a ·. «O sana Celui din înuHimo<>. 703. Cf. G ustav BikeI, Mcs.se urtd Pascha, p. 105— 122. 704. Epistola 1 către Corinteni, cap. X X X I V . 705. Cap. X, 6. 706. De orai/one, 3, P. L., I, 1156. 707. C ateheza X X I I I (a V-a m istag o g ică), 6, P. G., X X X III, 1113 13. 708. In tr- a d e v ă r , Sf. C h ir ii a l I e r u s a lim u lu i z ic e că « a ce as ta θεολογίαν, p rim i Ια de noi de la s e ra fim i, o spunem p e n t r u ca să ne fa ce m p ă r ta ş i c u în g e r ii la c î n ­ tarea im n e lo r» .

709. H. Lietemann, Messe u nd H erre nm ah l, p, III, p. 390.

125; Cf. J. Hanssens, op. cil.,

I.

— 236 — din prim ele veacuri ale Bisericii. O rig in a lita te a şi paternitatea celor două L iturghii b izantine se află caracterizate tocm ai p rin această tra n ­ sportare şi inspiraţie p ersonală a autorilor lor în anaforele respective, în fond, ele rezum ă aceeaşi rugăciu ne a Jertfei, din L itu rgh ia S fîn tu lu i Iacob, observînd exact aceeaşi ordine în succesiunea m o tiv elo r eulogice şi euharistice. c) R ug ăc iu n e a hristolog icâ. -—■în A nafo ra Liturgh iei S fîn tu lu i V asile cel M are, pentru m anifestarea euharistiei este rezervată ru g ăc iu n e a a doua în întregim e, însă într-q form ă indirectă. F ără a în tre b u in ţa vreo form ulă expresă de m u lţum ire, el lasă să rezulte această a titu d in e a pietăţii creştine dintr-o recapitulare destul de a m ă n u n ţită a bin e fa c e ri­ lor Providenţei, enum erate în ordine istorică. Începînd de la actul crea­ ţiei şi căderii om u lu i, tăg ăd u ire a u n u i M în tu ito r şi trim iterea profeţilor, ajunge la vrem ea în tru p ă rii F iu lu i lui D um nezeu, a m in tin d de activitatea şi de m oartea Lui pentru noi, precum şi de învierea şi de înălţare a Sa la cer, ca garanţie a m în tu irii noastre. S fîntu l lo a n G u ră de A u r, care a făcut m enţiune cîeja în prim a rugăciune de operele p rin care D u m ­ nezeu a p reg ătit în V e c h iu l Testam ent m în tu ire a lu m ii, se referă în cea de a doua n u m ai la opera săvîrşită în N o u l Testam ent p rin F iu l Său («Care venind şi toată o rîn d u iala cea pentru noi plinind...»). De altfel în ambele L iturghii, obiectul prin cip al al m u lţu m irii d in R u g ăc iu n e a a doua euharistică este m întuirea lu m ii prin D om n u l nostru Iisus Hristos. De aceea ea este cunoscută şi sub num ele de ruciâciune h ris to lo g ic â 710, care corespunde m ai deplin celei din L iturghia S fîn tu lu i lo a n C u ră de A ur. D acă deci A n a fo ra litu rg ic ă p oartă în sine caracterul u ne i m iş c ă­ toare ru g ăc iu n i de adoraţie, în care lău d ăm şi m u lţu m im T a tălu i pentru tot ce a făcut în scopul m în tu irii noastre, necruţînd n ici chiar pe u n ic u l Său Fiu, fragm entul bristologic al m arii R u g ă c iu n i euharistice face loc şi sen tim entulu i v in o v ă ţie i noastre. A şa în c ît aducerea Je rtfe i e u h a ­ ristice im p lic ă toto dată şi cererea de iertare şi de im plorare a a ju to ­ rului divin. N araţiunea binefacerilo r divine îşi a ju ng e p u n ctu l c u lm in a n t Ia sfîr­ şitul ru g ăc iu n ii în recitarea cu voce tare a c uv intelo r deţ'instituirea jertfei : «Luaţi, m încaţi, acesta este T rupul M eu, care se frîjhge pentru voi spre iertarea păcatelor», şi : «Beţi d in tru acesta toţi, ic e sta este Sînqele M eu, al Legii celei N o i, care pentru v o i şi pentru m u iţi se varsă spre iertarea păcatelor», pe care le-a rostit M în tu ito r u l însuşi la u ltim a cină luată cu u ce n ic ii Săi. In practica bisericească s-a adoptat obiceiul ca, o dată cu p ron un ţarea acestor form ule, d ia c o n u l şi preqtul să arate cu m îna dreaptă spre sfintele vase respective, determ inînd astfel anum e asupra căruia d in cele do u ă daruri de pe sfînta m asă au fost pron un ţate de M în tu ito ru l form ulele de in s titu ir e 711. O d in io a ră , atenţia c redinc io ­ 710. J, Hanssens, op. cit., p. 405. 711. Cf. Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 513— 514. Recom andabil este însă ca gestul să însoţească nu m ai in c e p u tu i fo rm ule lo r («Luaţi, m incaţî», şi respectiv «Beţi d in tru acesta toţi»), m in a fiind retrasă în timp ce se recita restul textelor. Se e vită astfel confuzia cu teza Bisericii Rom ano-Catolice, care, îm potriva caracterului evident de sim plă naraţiune al A naforei, atribuie fo rm u ­ lelor de instituire o fu nc ţiu n e de epiclesă. în acest m om ent, daru rile sint în c ă p iin e

— 237 — şilor era în v io ra tă în acest m o m e n t p rin expresia δαοι πιοτοί (cîti sînteţi credincioşi), rostită de ip o d ia c o n i, care se aflau risipiţi printre c re d in ­ cioşi 712. R ăspunsul «am in » însă, pe care îl dă corul după fiecare din aceste d o u ă ecfonise, revenea la o rigin e în sarcina d ia c o n u lu i1Vi. în seama credincioşilor a trecut n u m a i m a i tîrziu, p ro b ab il du p ă ce li s-a recunoscut dreptul de a in to n a c în tă ri în tim p u l rostirii R u g ă c iu n ii a n a ­ forei. Deci, c îtă vrem e a durat o b ice iu l de a se citi fără întrerupere R u ­ găciunea anaforei, a d ic ă în p rim e le patru-cinci veacuri, a lip sit şi oca­ zia de a se da u n răspuns d in partea credincioşilor d u p ă rostirea c u v in ­ telor de instituire. Un răspuns a d e v e n it însă necesar şi în acest loc, de în d a tă ce s-a socotit c ă p a rticip are a m ai activ ă a credincioşilor la serviciul litu rg ic poate să fie a sig u ra tă p rin intonarea de im ne în le g ă ­ tură cu pasajele m ai caracteristice d in R u g ăciu nea Sfintei Jertfe. D u p ă cuvintele de instituire, răsp u n su l «am in » rezolva destul de co n v e n a b il situaţia, în p rim u l rînd p rin scurtim ea lui, deoarece o cin tare m a i lu n g ă nu era în g ă d u ită de u rm area im e d ia tă a anam nesei. Pe de a ltă parte, această v o c a b u lă se în c ad ra p o triv it şi cu sensul p asajelor respective din A nafo ra, acest «am in » v e n in d d in partea credincioşilor în sem n de confirm are a celor ce se istorisesc despre instituirea T ainei şi ca m ă r tu ­ rie a credinţei l o r 714. în ă u n tr u l A n a fo re i, răspunsul «am in» d u p ă cu ­ vintele de in stituire are acelaşi caracter ca şi celelalte im ne de la u d ă şi de doxologie. Sensul său n u tre buie confundat, prin urm are, cu acel al «am in»-ului de la sfîrşitu l A n a fo re i, care este «un sem n de ex u be­ ranţă, corespunzînd u ne i trebu inţe de dem onstraţie exterioară» 7ir\ In tim p ce corul in to n e a z ă «am in » d u p ă prim a fo rm u lă de instituire, preotul c o n tin u ă să recite în ta in ă tex tu l d in I C o rinteni X I, 25 : «A se ­ menea şi paharul, d u p ă c in ă, z ic în d » , în tre ţin in d astfel p entru sine cursul n eîntrerup t al istorisirii. în L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are se între b u inţe a ză aci o fo rm u lă m a i d e z v o lta tă : «A sem enea şi p a ha rul din roada v iţei lu în d , am estecînd, m u lţu m in d , b in e c u v în tîn d , sfinţind». Pe de altă parte, la el tex tu l celor d o u ă ecfonise cu form ulele de in s ti­ tuire este a m p lificat cu in tro d uc e re a e x p lic ativ ă din însuşi cursul n a ra ­ ţiu n ii : «A dat Sfinţilor S ăi u c e n ic i şi A p o sto li, zicînd...». 4. A n a m n e s a Ca ristice, torului, tirea a

o concluzie firească a re la tă rii despre instituirea Je rtfe i e u h a ­ urm ează im e d ia t m ărtu risire a că, nedînd u ită r ii porunca M în t u i­ Biserica aduce Je rtfa e u h aristic ă pentru pom enirea sau a m in ­ tot ceea ce El a făc u t p e n tru m în tu ire a lu m ii. De aceea s-a luat

şi vin, iar nu S fîn tul Trup şi Sing e al M în tu ito r u lu i. Prin urmare, nu sc poale spune acum despre p îin e că «...acesta este (chiar) T rupul M eu«, şi nici despre v in că «...acesta este (cu adevărat) S in g e le M e u ». 712. V ersiun e a latin ă a lu i Leon T huschus. Cf. Dom Placide de M eestcr, op. cil., p. 97, 713. K rasnoseltzev, Svedenia, D u p ă D om P lacide de Meester, op, cil., p, 9. 714. P. Lebedev, L ilurg ica sau e x plica rca s erviciulu i divin, traducere din ruseşte şi prelucrare d.e Icon. N ic o lae F iiip , B ucureşti, 1899, p. 2G8. 715. Dom F. Cabrol, Amen, în «D ic tio n naire d 'A rcheo lo g ie ch rclienne et de Liturgic», t. I, part. 1, col. 1559.

— 238 — ob ice iu l de a n u m i acest scurt fragm ent al anaforei anam nesă (’ανάμ^σις = a m in tire , pom enire). Ea chiar începe în L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, cu c u v in te le : «A ducîndu-ne am inte (μεμνημένοι) deci de această p o ru n c ă m ân tu ito are şi de toate cele ce s-au făcut p entru no i : de cruce, de groapă, de în v ie re a cea de a treia zi etc.», m otivîndu-se în acest chip aducerea Je rtfe i liturg ice de către Biserică. în A n a fo ra S fîn tu lu i V asile cel M a re , textul anam nesei începe chiar cu porunca M în tu ito ­ ru lu i : «A ceasta să faceţi întru pom enirea M ea», concordîn d în cele­ lalte p u ncte ale ei cu fo rm ula d in Litu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r nc. P entru a treia şi u ltim a oară în cursul Liturghiei, da ru rile sînt proaduse acu m p rin c u v intele spuse de preot cu voce tare, ca încheiere a anam nesei d in am bele anafore : «A/e Tale d in tru ale Tale, Ţie aducem de toate şi p e ntru toate». A şezîndu-şi deci m îin ile cruciş, dreapta peste stînga, d ia c o n u l ori, în lipsa lui, preotul ia vasele cu sfintele daruri şi, cind rosteşte p a sa ju l «...Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate», d in acest eefonis, le în a lţă şi, întinzîndu- le p u ţin în a inte, face cu ele sem ­ nul crucii deasupra sfîn tu lu i antim ins. Prin acest gest, care reprezintă un act de aducere sau de oferire a cinstitelor daruri, ele sînt înfăţişate lui D um n e ze u , d u p ă ex em plul M în tu ito r u lu i, Care, la C in a cea de ta in ă — aşa cum se s u b lin ia z ă în textul ru g ă c iu n ii hristolog ice d in A n a fo ra Liturghiei S fîn tu lu i V asile cel M are — « lu în d p îin e în sfintele şi p rea c u ­ ratele Sale m îin i, arătînd-o 717 Ţie, lu i D um nezeu-T atăl...», a înălţat-o, adică a proadus-o m ai în tîi şi apoi a m u lţu m it, a b in e c u v în ta t, şi, sfin­ ţind-o, a frînt-o. P rin acest eefonis, preotul m ărturiseşte că n o i n u avem n im ic al nostru, p ro p riu a constitui din partea noastră u n dar vredn ic de D u m ­ nezeu, ci îi oferim d in cele ce sînt de fapt ale Lui (προσφέρομεν δέ αύτώ τά ιδία)718 şi a n u m e p iin e şi vin, pe care M în tu ito r u l a p o ru n c it A p o s to li­ lor Săi să le a d u că lu i D um nezeu ca p îrg ă d in cele pe care El le-a creat pentru o a m e n i710. Sau, precum zicea S fîn tu l G h e rm a n I al Constantin o p o lu lu i, « Iii aducem pentru m în tu ire a noastră ceea ce este ch ip ul T ru p u lu i şi S în g e lu i C elui care a z is : «A ceasta să o faceţi spre p o m e ­ nirea M ea, a d ic ă acelea pe care ni le-ai lăsat p rin S fin ţii T ăi A p o sto li» 7i0. M a i lă m u rit, în anam nesă vrea să se spună anum e că, aducîndu-ne am inte «de toate cele ce s-au făcut pentru noi», dar m ai ales de cele 716. F o rm u la anam nesei din L iturghia prim ară nu ne este cunoscută, dar după term enii in care se referă la ea S fintu l Iu stin M a rtiru l şi F ilozoful, se pare că redactarea ei n-a cunoscut deosebiri pronunţate de-a lu n g u l veacurilor. A stfel, el scrie în A p o lo g ia înLli, la cap. L X V II, 1 : «D u p ă acestea, în sfîrşit, facem totd ea­ una p om e nire (άναμιμνίσκομεν) de aceste lucruri». De asemenea, în D ia lo g u l cu iu d e u l T rilo n, cap. XL I, S fin tu l Ju s tin consideră ofranda de făin ă, pe care o aduceau în V ec h iu l T estam ent cei curăţiţi de lepră, ca «o p re înch ip u ire a p lin ii euharistice, pe care Iisus H ristos, D o m nu l nostru, ne-a lăsat s-o facem spre p om enirea p a tim ii pe care a suferit-o El pentru oam enii ate căror suflete sînt curăţite acum de toată rău tate a». 717. P ra ctic ă o b iş n u ită la jertfele V e c h iu lu i Testament. Cf. Levitic, III, 7, şi V II, 14. 718. Sf. Irin e u , A d vcrsus haereses, cart. IV, cap. XVIII, 5. 719. Ib id e m , cartea a IV-a, cap. X V II, 5. 720. Sf. G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 437 B.

p ătim ite de F iu l lu i D um n e ze u pentru ţrt|htuirea noastră, p în ă la în v ie ­ rea şi întoarcerea Lui în slava pe care a avut-o la T atăl m ai îna inte de a fi lum ea (lo a n X V II, 5), da ru rile noastre în vederea Jertfei liturg ice sint oferite «de toate» (χατά πάντα) acestea ce au fost aci pom enite, adică în legătură cu toate aceste m om ente care au constituit Jertfa Mintu ito ru lui. D acă lucrarea lu i D um n e ze u pentru m întuirea o m ulu i a culm inat şi s-a desăvîrşit prin Jertfa F iu lu i Său, ea a fost totuşi neîntrerupt acti­ vă şi m ai în a in te în cursul istoriei, în cep în d în d a tă d u p ă ce om ul a de­ căzut d in starea paradisiacă, aşa precum am v ăzut că se m ărturiseşte în ru găciu nea teologică din A n a fo ra L itu rgh iei S fîn tu lu i loan G u ră de A ur, fapt m ărtu risit şi în ru g ă c iu n e a hristologicâ d in fo rm u larul A n a ­ forei S fîn tu lu i V asile cel M are : «N u te-ai întors cu totul, Bunule, de la zidirea Ta, pe care ai făcut-o, nici n-ai u ita t opera m îin ilo r Tale, ci în m ulte c h ip uri ai cercetat-o pentru în d u ră rile m ilei Tale». A ctele şi m o­ mentele m ai însem nate în care purtarea de g rijă şi lucrarea lu i D u m ­ nezeu pentru m în tu ire a oa m e n ilo r a intervenit în form e «arătate» sau concrete în V e c h iu l Testam ent, am v ă z u t că au fost am intite printr-o form ă generală în ru g ăc iu n e a teologică din fo rm ularul Liturghiei S fîn­ tu lu i lo a n G u ră de A u r, dar au fost enum ărate m ai a m ănu nţit în ru g ă ­ ciunea hristolog icâ d in L itu rgh ia S fîn tu lu i V asile cel M are. De aceea, acum, în fin a lu l anam nesei se s u b lin ia z ă că darurile noastre sînt aduse sau oferite şi pentru toate aceste binefaceri, ce au îm brăcat forme p o z i­ tive şi pe care, le ştim , precum şi pentru toate «cele nearătate» n o u ă şi deci pe care «nu le ştim ». Aceste două expresii d in fin a lu l anam nesei sînt aşadar form ule rezum ative şi com plem entare între ele, prin care litu rg h isito ru l se referă la m otivele euharistice din cele do u ă fragm ente precedente ale A naforei. S-a emis părerea că originea ecfo nisu lui «A le Tale dintru ale Tale...» în anam nesa A na fo re i b iz a n tin e s-ar datora u rm ăto ru lu i text, pe care îm p ăratu l Ju s tin ia n a pus să-l graveze în ju ru l p lăc ii de sus a sfintei mese d in biserica Sfînta Sofia : «A le Tale dintru ale Tale îţi aducem, Hristoase, no i ro bii T ăi, Ju s tin ia n şi Teodora» 7L>1. N o i credem, d im p o­ trivă, că îm p ăra tu l s-a inspirat d in L itu rgh ia Bisericii, u tiliz în d la in tro­ ducerea dedicaţiei sale o parte d in textul unei form ule liturgice uzuale şi deci anterioară tim p u lu i său 7--. In loc de in d ic a tiv u l «aducem » (-ιφοσφέρορ,εν) din acest ecfonis, unele manuscrise, intre care şi C odicele B arberini 336', dau scrierea τφογέροντες (aducînd). D u p ă unele păreri, această form ă de p a rticip iu ar trebui pre­ 721. J. N eale, T etralogia L itu r g ic a : sive s. Chrysostom i, s. iacohi, s. M ărci diviriae M isşae, p. 489— 490. C itat d u p ă Dom Placide dc Meesler, op. cit., p. 9i:i. 722. L a i o asLfel de co nvingere no conduce iară greutate însuşi Icx lul com plot al inscripţiei^ pe care ni-1 relatează George Cedrenus (Σύνοψι·; ιστοριών, p. C X X I, 7 3 7 с — 740 A ) : «A le Tale d in tru ale Tale, Ţie Jţi aducem, H rislo jse , noi robii Tăi, Justiniafn şi Teodora, pe care cu b u n ă v o in ţă pri;r.cşle-Lo, Fiule şi CuvinU ile al lui Dum nezeu, Cel ce pentru noi Te-ai în tru p a i şi pcnlru noi Te-ai riisliynil, icir isc noi ţine-ne în credinfa Ta cea dreaptă şi îm p ă ră ţia pe care ne-ai mcrerJiniai-o s/юreşte-o şi păzeşte-o, spre propria Ta slavă, cu ru g ăciunile Sfintei Na.scCi 1-wiro du Dum nezeu şi pururea Fecioara M arîa».

— 240 — ferată, întrucît ar asigura im n u lu i «Pe Tine Te lăudăm ...», legătura lo g i­ că din punct de vedere gram atical cu textul anam nesei. «A ducîndu-ne a m in te de ac e astă p o r u n c ă a M în tu ito i" u lu i..., a d u c în d u - Ţ i de to a te şi

toate şi pentru toate», prin aceasta, adică, «Pe Tine Te lă u d ă m , pe Tine Te binecuvîntăm ...». im n u l «Pe Tine Te lăudăm ...» ar fi astfel integrat în anam nesă. Trebuie sa observăm însă că, în general, cursul R u g ă ­ c iu n ii anaforei se desfăşoară independent de im n ele introduse m ai tîrziu pentru credincioşi, paralel cu textul ei, dar n u în to td e au n a în strictă legătură gram aticală cu el. Ca şi în cazul răsp u n su lu i «C u vredn icie şi cu dreptate...» deci, recitarea im n u lu i «Pe T ine Te lă u d ă m » n u priveşte rolul preotului, care, u rm în d cursivitatea n o rm a lă a A nafo rei, trece cu necesitate la epiclesă. Încep utul acestei din u rm ă ru g ăc iu n i în L iturghia S fîntului loan G u ră de A u r : «încă aducem Ţie această s lu jb ă cuvîntătoare» reprezintă în chip evident continuarea firească, lo g ică şi c u lm i­ n antă a fin a lu lu i din ecfonisul anam nesei : «... Ţie aclucem de toate şi pentru toate». A celaşi lucru îl dem onstrează şi form a de justificare în care începe epiclesa în Litu rgh ia S fîn tu lu i V asile cel M are : «Pentru aceasta» — adică pentru pom enirea pe care o facem în Jertfa anunţată prin cuvintele «ale Tale... Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate» — «...îndrăznind, ne apropiem de sfîntul Tău jertfelnic...». Cu alte cuvinte, în desfăşurarea te x tu lu i A naforei, acţiunea litu r ­ gică tinde să se finalizeze — cum e şi firesc — nu în im n u l «Pe Tine Te lăudăm ...», care apare ca u n sim plu incid ent, ci în oferirea şi sfin­ ţirea darurilor, adică în Jertfă. A cesta este de fapt scopul im an ent al Liturghiei, Ca atare, scrierea o rig in ală şi corectă a v e rb u lu i π ρ ο ο φ έ ρ ω (aduc) în ecfonisul anam nesei, n-a p u tu t să fie decît in d ic a tiv u l prezent π ρ ο σ φ έρ ο μ εν (aducem), iar nu p a rtic ip iu l π ρ ο ^ έ ρ ο ν τ ε ς (aducînd) 723. R itu a lu l A nafo rei liturg ice îşi atinge desăvîrşirea în cele do u ă m o ­ m ente urm ătoare, epiclesa şi ru găciu ne a dipticelor, cînd se realizează jertfa şi se aplică efectele ei m întuitoare. 5. Epiclesa a) C onsideraţii sumare asupra textului. — M o m e n tu l c u lm in a n t al A naforei este atins prin ru g ăciu nea de chem are sau invocare a S fîn ­ tu lu i D uh (epiclesa, έττίκλησις) asupra darurilor, pentru a fi transform ate în T rupul şi Singele lui Iisus, jertfite pentru m întuire a lu m ii. Existenţa epiclesei, adică a unei ru g ă c iu n i speciale de invocarea puterii divine peste cinstitele daruri, spre a fi transform ate în T rupul şi Sîngele D o m nu lui, este p rim itiv ă în Liturghie. D ocum entele nu ne-au păstrat form ula sau textul epiclesei prim are, dar practicarea ei se g ă ­ seşte confirm ată de a lu zii şi m e n ţiu n i precise, în c ă din cursul v e ac u lu i al II-lea şi al III-lea şi anum e în scrierile S fîn tu lu i Iu stin M a rtiru l şi 723. Pan. N. 'Trembela, op. cil,, cunoştea şi scrierea προσφέροντες,, proferă X L IX , col. 431. jp

110. totuşi

în E rm inia sa, N icolae C abasila, deşi form a προσφέρομεν. O p, cit., cap.

— 241 — F ilo z o fu l724, S fîn tu lu i Ir in e u 725 şi ale lu i O rig e n 720. Scrierea lu i Ip o lit (+ cea. 235), T raditio a p o sto lic a , c up rinde chiar o fo rm u lă scurtă de e p icle să. D in cele m ai m u lte d in aceste locuri, dar m ai ales d in anafora lui Serapion de T hm uis 727, pare a re zulta că, în Biserica p rim ară, epiclesa avea caracterul u n e i epiclese sau in v o c ă ri a Logosului 728 p en tru sfinţirea darurilor. In lite ra tu ra bisericească de la veacul al IV-lea în ­ coace însă apare net caracterul acestei ru g ăc iu n i, ca epiclesă a S fîn tu ­ lu i D uh 72Э. «A poi... ru g ă m pe Iu b ito ru l de oam eni D um nezeu să trim ită D u h u l cel S lin t peste cele puse în a in te , spre a face p îin e a Trup al lu i H ristos, iar v in u l Sînge al lu i H ristos. In adevăr, s-au sfinţit şi s-au prefăcut acelea de care s-a atins S fîn tu l D uh ». Cu p riv ire la origin ea epiclesei în L iturghie, în tradiţia creştinis­ m u lu i prim ar dom nea o co nv ing e re u n a n im ă la S finţii P ărin ţi ai v e ac u ­ lui al IV-lea şi ai V-lea. P entru S fîn tu l V a sile cel M are, cel p u ţin, ea era considerată aşa de veche că n u se putea spune «care dintre sfinţi ne-a lăsat în scris c u v in te le in v o c ă rii la sfinţirea p îin ii E uharistiei şi a p a h a ru lu i b in e c u v în tă rii» 730. Pseudo-Proclu (+ 466) al C o n sta n tin o ­ p o iu lu i priveşte epiclesă de-a dre p tu l ca o tradiţie apostolică, atunci cînd a firm ă că Sfinţii A p o s to li, m a i în a in te de a se îm p răştia pentru răspîndirea E vangh elie i, petreceau m a i tot tim p u l săv îrşin d S fînta L itu r­ ghie şi, făcînd ru g ăc iim i, aşteptau coborîrea S fîn tu lu i D uh, ca să p re­ facă p îine a şi v in u l am estecat cu apă, ce erau puse înainte, în însuşi T rupul şi în însuşi S îngele M în t u it o r u lu i nostru Iisus H ristos 731. O m ărtu rie despre u z u l gen eral a l epiclesei în Litu rgh ia B isericii prim are îl constituie însu şi fa p tu l că ea se găseşte în rîn d u ia la L itu r­ ghiei S fîn tu lu i Iacob şi a tu tu ro r L itu rg h iilo r orientale, precum şi în cea a v e ch iu lu i rit g a lic an d in A p u s 732. 724. Apologia întîi, LXVI, 2. 725. A dversus haereses, cart. IV , cap. X V II I, 5. 726. C ontra C elsum , V III, 33, P. G., X I, 1565; O m ilia X I la M atei, 4, P. G., X I II , 948. 727. R u g ăciu n e a I (pentru je rtfă). 728. «Sd v in ă , D u m n e ze u le al a d e v ă ru lu i, S lîn lu l Tău C u v în t peste p îine a aceasta, ca să se facă p lin e a T rupul C u v in tu lu i şi peste p o tiru l acesta, ca să se facă p ah aru l Sîngele ad e v ărulu i». 729. A se vedea, de e x em plu, Sf. C h irii al Ie ru salim ulu i, C ateheza V m ista­ gog ică, 7. 730. Sf. V asile cel M are , Despre Sl'm tul D uh, cap. 27, P. G., X X X II, 188. V ezi şi cano nu l 91 al Sf. V asile cel M are . 731. Pseudo-Proclu, T ratatu l despre tra d iţia d um nezeieştii L iturghii, P. G., L X V , 849. 732. N u m a i din ritul rom an a d is p ă ru t sau, cel puţin, Biserica R om ano- C atolică e zită să recunoască deschis existenţa u n e i ru g ă c iu n i speciale in rîn d u ia la missei, pentru chem area S fîn tu lu i D u h peste d aruri, «din cauza im portanţei crescinde ce s-a ataşat în A p u s c u v in te lo r de in stitu ire ca fo rm ă de sfinţire». (A. Fortesque, op. cit., p. 535). N u lipsesc în să n ici acolo autori (ca, de exem plu : Dr. B uchw ald, Die Epiklese in der rom. Messe, W e id e n a u e r Studieri, I, 1906, p. 21— 56, la A . Forlesque, op. cit., p. 5 3 6 vezi şi N. C a ba sila, E x p lic are a dum nezeieştii Liturghii, cap. X X I X şi X X X ), care nu se sfiesc să re cuno ască re alitate a şi anum e că, în misa rom ană, rug ăciune a Per quem haec omriia... re p re zintă un rest al epiclesei de m ai tîrziu a S fin tu lu i Duh. Ci. şi Dr. N. M ila ş , C o m e n ta r iu l Ia c a n o n u l 91 al S Iîn lu lu i V asile cel M are, în C anoanele B isericii O rtod o x e , vol. II, part. II, trad. rom. de Uroş K o vincici şi Dr. N ico lae P opovici, A ra d , 1936, p. 143, n. 4, p. 149. L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 16

242 — S entim entu l prezenţei apropiate a m isterulu i, ce se realizează p rin rugăciunea epiclesei, a dus în practica litu rg ic ă la prefaţarea acestei ru găciu ni de in v o c a re cu form ule de pietate socotite p ro p rii a a ju ta la pregătirea unei în a lte dispo ziţii re ligioase necesare pentru în tîm p in a re a acestui m om ent. A şa a rezultat ob ice iu l de a opri în loc cursul A nafo rei, pentru a recita u nele ru g ă c iu n i im puse de sim ţul e v la v ie i personale. Cu vremea, ele s-au în d ă tin a t, a ju n g în d să fie înscrise în Liturghier. A cesta este cazul tro p a ru lu i C easu lui al treilea : «D oam ne, Cel ce ai trimis pe P reasfîntu l T ău D uh, în ceasul al 'treilea, A p o s to lilo r T ăi, pe Acela, Bunule, nu-L lu a de la no i, ci reînnoieşte-ni-L n o u ă 733, celor care ne rugăm Ţie». D intre codicele cercetate de profesorul aten ian Pan. N. T re m b e la 731, unele in d ic ă recitarea acestui tropar o dată sau de trei ori, cu stihul de u m ilin ţă : «D um nezeule, m ilo s tiv fii m ie p ăc ăto su lu i» 735, sau chiar fără nici u n stih. U nele codice n u fac n ici o m e nţiu ne despre în ­ trebuinţarea acestui tropar la epiclesă, în tim p ce altele a d a ug ă pe lîn g ă el «Slavă...» cu troparul «B inec uv înta t eşti H ristoase, D u m n e ze u l no s­ tru...» de la sărb ătoare a C in c ize c im ii, precum «Şi acum...» cu condacul «C înd s-a p ogo rît am estecînd lim bile...» de la aceeaşi sărbătoare. Un cercetător apusean al istoriei tex tu lu i grec al Liturgh iei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r 7:ili socoteşte că între b u in ţa re a acestui tropar la epiclesă ar fi început de prin v eacurile al X II- lea sau al XIII-lea, dacă nu chiar din veacul al XI-lea. Socotim însă în te m e ia tă părerea p rofesorului Pan. N. Trem bela că u n astfel de obicei era cu totu l sporadic în această ep o­ că. G eneralizarea lu i priveşte m ai degrabă v eacu rile al XV -lea şi. al X V I-lea 737. In unele d in codicele d in această vrem e, troparul C easu lui al trei­ lea, cu sau fără stih uri, se găseşte aşezat în a in te de ru g ăc iu n e a e p icle­ sei («încă ^aducem Ţie...»), ceea ce, desigur, e m ai logic. A lte m anuscrise însă îl p revăd ca în cele m a i m ulte d in Liturghierele de astăzi, a dică în treru p înd epiclesa d u p ă p rop o ziţia : «T rim ite D u h u l T ău cel S fînt peste noi şi peste aceste d a ru ri ce sînt puse înainte». îm p o triv a unei astfel 733. Cu excepţia u n e ia sau a d o uă ediţii, L itu rg h ie ru l rom ân d in ain te de an ul 1956 între b uinţe ază aici form a «ci ne înno ie şte pe noi», o traducere oarecum in te r­ pretativă — am putea spune — sub in flu e n ţa versiunilo r slave ale Litu rg h ieru iu i, dar n e corespunzătoare te rm e nulu i din o r ig in a lu l grec : άλλ’έγκαίνισον ήμιν. V ezi lucrarea noastră În s e m n ă ri pentru o n o u ă ediţie a L itu rg h ie ru iu i, Bucureşti,' 1947, p. 14— 15. 734. Pan. N . T rem bela, Ce/e trei litu r g h ii clupâ c o d icii din A le n a (în lim b a greacă), A tena, 1935, p. 113. Cf. şi Dom P lacide de M eester, Genese, sources ei deveioppem ents du texte grec de Ia litu rq ie de Saint Je a n Chrysostom e, Rom a, 1908, p. 99. 735. Sub in flu e n ţa e d iţiilo r slavone, acest verset din E v ang h e lia d u p ă Luca, X V III, 13, reprodus ad litteram (,,6 Θεάς, ίλάσθι,τί μοι τφ ά μ α ρ τ ω λ ω ...) în e diţiile de lim b ă greacă ale L itu rg h ie ru lu i, a c ăp ătat în L ilu rg h ie ru l rom ân o localizare litu rg ic ă sub form a : «...curajeşte-m â pe m ine, p ă c ă to s u l» , v a rian tă inspirată, desigur, de preocuparea ascetică im p u să do sfinţenia m o m e ntu lu i. 736. Dom Placide de Meester, op cit., loc. cit. 737. :în L ilu rg h ie ru l rom ân, troparul C e asu lui al treilea in rîn d u ia la epiclesei apare pentru prim a d a lă în ediţia slavo-rornână de Bucureşti din an ul 1630, a m itro ­ p o litu lu i Teodosie.

■ele practici obiectează cu tem ei a u to rii P id a lio n u lu i 7as, recomandînd ca, ■în conform itate cu logica, recitarea acestui tropar şi- a stihurilor respec­ tive să se facă înainte de ru g ă c iu n e a epiclesei 739. E diţiile m ai no i ale L iturghierelor greceşti au în c e p u t chiar să nu m ai înscrie acest tropar la epiclesă sau, cel m ult, se m ărgine sc la stihul de u m ilin ţă citat m ai sus. Textul ru g ăc iu n ii pentru in vocarea S fîn tu lu i D uh este în cea mai mare parte diferit în cele dou a L itu rg h ii p rincipale bizantine. în amîndouă însă epiclesa se în făţişe a ză ca o reluare a firu lu i sau a cursului R u g ăc iu n ii anaforei euharistice şi anum e în continuarea ecfonisului anam nesei («A le Tale d in tru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate»). A ceastă în lă n ţu ire apare m a i evidentă în Liturghia S fîntu lu i V asile cel M are, sub form a u ne i m o tiv ă ri cu care se deschide ru g ă c iu ­ nea epiclesei : «Pentru aceasta, S tăpîne Preasfinte, ...îndrăznind, ne apropiem de sfîntul T ău Je rtfe ln ic şi p u n în d înainte cele ce în c h ip uie Sfîntul Trup şi Sînge al ITristosului T ău, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chem ăm (invo căm ), Sfinte a l sfin ţilo r, ...să v in ă D uh u l Tău cel Sfînt peste noi şi peste daru rile acestea ce sînt puse înainte şi să le binecuvînteze pe dînsele şi să le sfinţească şi să arate : pîinea aceasta, adică, însuşi cinstitul Trup al D o m n u lu i D u m n e ze u lu i nostru Iisus Hristos, iar ceea ce este în p otirul acesta, în su şi c institul Sînge al D o m n u lu i D u m ­ nezeului şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus Hristos, care s-a vărsat pentru viata lu m ii, prefăcîndu-le cu D u h u l T ău cel Sfînt». Textul epiclesei este m u lt sim p lific a t în form ularul L iturghiei S fîn ­ tului lo a n G u ră de A ur, în care, p rin adverbul «încă», cu care se des­ chide rugăciunea epiclesei, se s u b lin ia z ă ideea că Jertfa euharistică nu se m ărgineşte n u m a i la sim b o lu rile iiiateriale de p îine şi vin, ci «încă (în plus, mai) aducem această s lu jb ă cuvîntătoare şi fără de sînge (τήν λογιχήν ταύτην ν,αΐ ’αναίμαν.τον λατρείαν slujbă, cult, adoraţie spirituală

sau duhovnicească) 740 şi Te c h e m ă m (invo căm , ιταρα/αλουμεν Σε) şi Te ru ­ găm (-/.ai δεόμεθα) şi cu u m ilin ţă la T ine cădem (y.ai ίχεχεύομεν), trim ite D uhul Tău cel Sfînt peste n o i şi peste aceste daruri ce sînt puse înainte şi fă adică pîinea aceasta cinstit T ru p ul H ristosu lu i Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, cinstit Sîngele H risto su lu i Tău, prefăcîndu-le cu D u ­ h u l Tău cel Sfînt». Precum se vede însă, textele celor două epiclese, deşi deosebite u nu l de celălalt, se găsesc totuşi într-o analogie foarte apropiată în for­ m ulele pentru bin e c u v în ta re a m a te riilo r euharistice, devenind identice în form ula fin a lă : «prefăcîndu-le cu Duhul. Tău cel Sfînt». P idalionul, întemeindu-se pe m anuscrisele vechi, consideră că în Liturghia S fîntu ­ lu i V asile cel M are acest fin a l este un adaos strecurat m ai tîrziu de copişti, sub influenţa fo rm u la ru lu i S fîn tu lu i loan G ură de A ur, în care 738. P id alionu l, tradus şi tip ă rit la M în ă s tire a Neamţ, în anul 1844, nota 1, Ut. e de la tîLcuirea c a no nu lui 19 al Sin. din Laodiceea. 739. Vezi s tu d iu l nostru T rop arul C e a s u lu i al treilea în rînd u ia la epiclcsci (ex­ tras din «Biserica O rto d o x ă R o m â n ă » , LV (1937), nr. 1— 2. 740. ία ru g ăciun ile Sfintei L itu rg h ii, expresia λογική λατρεία (cult, adoraţie sp i­ rituala sau d uho vn icească) se referă u neori Ia jertfele noastre spirituale.1 .subiectivi1: rug ăciuni de lau d ă şi de m u lţu m ire, cu răţire lău n tric ă etc., dar mai ales la sfinţii

— 244 — îşi are locul de origine 741. El s-a în d ă tin a t însă p rin uz şi în Litu rgh ia S fîn tu lu i V asile cel M are, dar poate că nu atît printr-un proces de a u to ­ m atism ru tina r cît m ai degrabă pentru m o tiv u l că fin a lu l epiclesei d in L iturghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur reprezintă o fo rm u lă ce apare m ai expresivă şi deci m ai proprie pentru a im pu ne cu necesitate în d e p li­ nirea a treia oară a se m n u lu i pentru bin e c uv înta re a cinstitelor daruri, îm p ie d ic în d astfel de a fi eludat în practică. Departe de a altera logica desfăşurării ru g ăc iu n ii, fo rm u la «prefăcîndu-le cu D u h u l Tău cel Sfînt» vine aci, d im p o triv ă, ca o com pletare, p rin precizarea şi sublinierea cererii din epiclesă S fîn tu lu i V asile cel M are, în care ideea d in textul «să le sfinţească şi să arate : a d ic ă p îin e a aceasta..., iar ceea ce este în p otirul acesta...» nu 'apare s tiliz a tă 'atît de accentuat şi de ex p licit ca în fo rm ula d in L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r : «Şi fă, adică, pîinea aceasta...». De aceea nu socotim nici necesară, nici u tilă o epu­ rare a te x tu lu i actual al epiclesei din fo rm u laru l actu al al Liturgh iei S fîn tu lu i V a sile cel M are. b) O fic iu l sau ritu a lu l Epiclesei. — Rostirea tro p a ru lu i C easului al treilea cu stih urile ce-1 prefaţează apare — precum s-a m e nţio n at — ca un im pe ra tiv al conştiinţei religioase şi ca u n m ijlo c de p regătire a e v la ­ viei cu care trebuie aşteptată m in un e a p o g o rîrii fo cu lu i D um n ezeirii pentru aprinderea jertfei, a d ică venirea S fîn tu lu i D u h peste daruri, spre a le preface în T rupul şi Sîngele D o m nu lui. Ca organe ale h a ru lu i div in , litu rg h isito rii sînt datori să se găsească într-o stare de v re dn icie şi de sfinţenie corespunzătoare acestui m om ent care este cel m ai su b lim din oficiul Litu rgh iei. De aceea, în tim p ce corul in to n ează im n u l «Pe Tine Te lăud ăm ...», ei încep în ta in ă o acţiune de preg ătire specială, făcînd m ai în tîi trei în c h in ă c iu n i in faţa sfintei mese, rostind de fiecare dată stihul «D um nezeule, curăţeşte-mă pe m ine păcătosul...». A cesta este u n act de sm erenie şi de m ărturisire, căci fo rm u la «...curăţeşte-mă pe m ine p ăc ăto s u l şi m ă m iluieşte» reprezintă de fapt o recunoaştere a păcatelor, de care sufletul n u poate fi pe d e p lin curăţit decît p rin iuJe rtfă euharistică. In scrierile Sfinţilo r Părinţi, term enul λατρεία face parte dintre n u m irile p rin care este desem nată sfînta Je rtfă euharistică. Cf. H ristu A ndruţos, op. cit., p. 394. A su p ra ap lic ă rii expresiei «s lu jb ă cu v in tăto a re » (λογική λατρεία) din textul epiclesei, la sfînta Je rtfă euharistică, nu m ai răm ine nici o în d o ia lă prin fa p tu l că ru g ăciune a d ip tice lo r din L itu rg h ia S fîn tu lu i lo an G u ră de A u r se deschide înd ată după epiclesă cu m e nţiu ne a că 'această «s lu jb ă cu vintăto a re » este adusă «pentru ca să fie celor ce se vor îm p ărtăşi... spre iertarea păcatelor...*, precum şi «pentru sufle­ tul drept care s-a s ăv irşit întru credinţă». M e n ţion are a îm p ă rtă ş irii nu ar avea nici un sens dacă nu s-ar referi la S finta Euharistie, precum nici iertarea păcatelor, dacă această λογική λατρεία care se aduce, nu ar însem na Je rtfa litu rg ic ă. Cf. s tu d iu l nos­ tru, Expresiunea « s lu jb ă c u v in iă io a re » din L itu rg h ie ru l rom ân, Bucureşti, 1939, extras din «Studii Teologice», V II (1938— 1939). De asem enea, Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, co n tin u în d explicarea L iturghiei după m o m e ntu l sfinţirii D aru rilo r, lăm ureşte că «după ce s-a s ăv îrşit Je rtfa cea duhovnicească, s lu jb a {cultul} cea nesîngeroasă (τήν πνευματικήν Ουσίαν, την άναΐμακτον λατρεία)! ru g ăm pe D u m neze u asupra acelei jertfe de ispăşire pentru pacea de obşte a Bisericilor... şi aducem (oierim.) această jertiă pentru toţi care au n evoie de aju to r. C ateheza V m islag o g ică, 8. 741. CI. P id a lio n u l în trad, şi loc. cit., lit. d. Ifitr-adevăr, ca şi alte manuscrise, un sul litu rg ic (ko nta kio n) de la în c e p u tu l veacului al XV -lea, aflat in Biblioteca

— 245 — crarea h a ru lu i S fîn tu lu i D uh. Intr-o su p rem ă concentrare şi înălţare a sp iritu lu i spre P ărintele ceresc, cu p riv ire a rugătoare şi cu m îin ile r id i­ cate, preotul litu rg h isito r se ro ag ă apoi rostind textul ru g ăc iu n ii din troparul am intit. A ceastă ţin u tă sau p o ziţie fizic ă constituie expresia cea mai. proprie unei stări sufleteşti, în care se aşteaptă şi se n ă d ă j­ duieşte a se p rim i daru l cerut p rin ru g ă c iu n e a ce se rosteşte. Gesturile şi p oziţiile corp ului la ru g ăc iu n e traduc sau ex prim ă şi su bliniază stări de relig iozitate şi dis p o ziţii de sp irit a n u m ite, sen sibilizînd ideile şi sentim entele cores'P'unzătoaire, a n ga jin d şi d ir ijîn d in 'acelaşi tim p sp i­ ritul în sensul acestora. Poziţia şi gesturile litu rg h is ito ru lu i în tim pul epiclesei nu trebuie deci interpretate şi executate ca sim ple forme de protocol sau de paradă, ci ca a cţiu n i de încordare a întreg ii fiinţe, în angajarea şi susţinerea a v în tu lu i sp iritu a l. C ăci, aşa precum sublinia S fîntu l lo a n G u ră de A u r, «h aru l n u se îm părtăşeşte (transm ite) decît sufletelor atente şi cu luare am inte... C ăc i dacă nu arătăm o dorinţă v ie (aprinsă) pentru binefacerea pe care o cerem, nu-i vom aprecia de­ cît slab preţul şi însem nătatea... A ş a c ă D um n ezeu voieşte ca m ai în tîi sufletul nostru să se pregătească (să se dispună) printr-o luare am inte activă, pentru a p rim i p le n itu d in e a h a ru rilo r Sale» 742. Precum se vede din textul tro p a ru lu i de m ai sus, preoţii liturghisitori se roagă în p rim u l rîn d ca S fîn tu l D u h nu n u m a i să nu le fie re­ tras (,.μ,ή ’αντανέλψ ’αφ’ήμών“), să n u fie lip s iţi de el sau să li se suspende, ori să li se suprim e asistenţa Lui, ci, totde odată, să le fie reînnoit, să le fie restaurat (,,’αλλ’έγν.αίνιαον % b “ ), ad ic ă să fie reînsufleţit suflul Lui într-înşii, învestindu-i cu puterea Sa, ca oare cînd pe S finţii A p ostoli în ziu a C incizecim ii. In cursul ofic iu lu i, litu rg h is ito rii s-au ruqat deja de m ai m ulte ori ca D um nezeu să-i curăţească cu p u terea S fîntuhri D uh, de orice pată a trup u lui şi a su fletulu i, spre ,a fi v re d n ic i să slujească ne p rih ăn iţi la sfîntul Său jertfelnic. In ‘a cest m o m e n t în să ei eu nevoie m ai m u lt ca oricînd de acea suflare a D u h u lu i lu i D um n ezeu , care să-şi p lim be fla ­ căra Lui în -асИпсппПе şi cutele lo r lă u n tric e , spre a arde neg hina p ă c a ­ tu lu i şi. a m istu i toată necurăţia. De aceea, într-un a v în t încordat al sp iritu lui, ei stăruie rostind de trei ori ru g ă c iu n e a din troparul Ceasului al treilea. A n u m e , d u p ă p rim a recitare, p reo tu l face o în c h in ăc iu n e în faţa sfintei mese, în tim p ce d ia c o n u l sau chiar p re o tu l însuşi, cînd nu este diacon, zice stih ul 11 d in P sa lm u l L : « In im ă curată zideşte întru m ine, D um nezeule, şi duh drept în n o ie şte întru cele d in lău n tru ale mele». In ă lţîn d apoi m îin ile şi c ă u tîn d spre cer, se roagă iarăşi, rostind acelaşi tropar. Se face, d u p ă aceea, d in no u o în c h in ă c iu n e în faţa sfin­ U nive rsităţii din Iaşi, nu are acest fin a l al epiclesei în L iturg hia S fîn tulu i V asile cel M are (vezi Pr. Dr. lo an Z ugrav, Un m an uscris d in a n u l 1419 al L iturg hiei SHntu lu i V asile cel M are, 1938, p. 18— 19). în m anuscrise din v e a cu l al X II- le a — al X V III- le a ale L iturghiei S fîntulu i V asile cel M are (m entionate la Pan. N. T rem bela, op. cil., p. 183), a treia binecuvîntare a Sfintelor D aruri apare le g ată de înche ie re a din textul epiclesei : «care s-a vărsat pentru viaţa lu m ii». A stfel apare s itu a tia şi în unele Liturghiere slavone, ca de exem plu ediţia din 1508 a lui M a ca rie , în M u n te n ia ş. a. 742. Sf. lo a n G u ră de A ur, O m ilia I Ia Faptele A po sto lilor, 6.

— 246 — tei mese, "rostindu-se stih u l 12 d in Psalm ul L : «N u m ă le p ăd a de la faţa , Ta şi Duhul· T ău cel S fînt nu-L lu a de la m ine», d u p ă care u rm e a ză ca m ai înainte ru g ăc iu n e a ace lu iaşi tropar. în c h e in d acest p re a m b u l de pietate personală, preotul, lăsîn d mîi- ' nile în jos şi lu în d poziţie ca pentru prezentarea sau aducerea Jertfei, adică ţin înd braţele aproape de corp, cu palm ele desfăcute spre c in ­ stitele daruri şi cu p riv ire a transportată, rosteşte, p ătrun s de înfiorare sfînta, partea de la în c e p ut d in rugăciunea chem ării S fîn tu lu i D u h peste daruri : «în c ă aducem această slu jb ă duhov nicească şi fără de sînge». C o ntinuă .apoi închinîndu- se : «Şi Te chem ăm şi Te. r u g ă m 'ş i cu u m i­ lin ţă la Tine cădem ». N ic o la e C abasila m e nţion ează că p re o tu l cade în genunchi ."'(προσπίπτει) cînd rosteşte epiclesa 7is, uz a m in tit şi de S fîntu l Efrem Şirul'. H- 373), în im n u l său Despre preoţie. Precum se poate, vedea însă in o m iliile S fîn tu lu i loan G u ră de A u r (O m ilia I I I la Epistola către F ilip e n i, 4),Λn aceeaşi epocă era deo potrivă practicată şi poziţia dreaptă ·. «Tot p op orul credincios, la o la ltă cu .ce ata preoţească, drepţi- (în picioare) şi; cu braţele ridicate, aduc înfricoşătoarea Je rtfă»... îngenunchierea litu rg h is ito rilo r în tim p u l rostirii, epiclesei a răm as u n .T itu a l propriu L itu rg h ie i n u m ite a celor 12 A p o s to li, care ,se găseşte în în tre ­ b u in ţa re a ’ B isericilor V e c h i O rie n ta le (iac o b iţii sirieni şi. m a ro n iţii sirieni) 744. P oziţia dreap tă a litu rg h is ito rilo r în tim p u l ru g ă c iu n ii epiclesei este dictată însă în chip lo gic de ra ţiu ni de ordin practic în p rim u l rînd, în lecjătură cu acţiun ea im p lic a tă de ritu a lu l epiclesei, deoarece liturghisitorii trebuie să însoţească anum ite p ărţi din tex tul ei, .prin, ges­ turi, a rătîn d a d ic ă şi b in e c u v în tîn d cu m în a cinstitele daruri de pe sfînta m asă, lu c ră ri p e n tru care poziţia de.răm în ere în g en un ch i nu oferă condiţiile corespunzătoare. De aceea, în Bisericile O rtodox e de rit b i­ zantin, în g e n u n ch e re a litu rg h is ito rilo r în tim p u l epiclesei a ieşit din uz, poate între altele, şi sub in fluen ţa d ispo ziţiilor d in canoanele : 20 al S in o d u lu i I E cum enic, 90 al S in o d u lu i T rulan, 15 al lui. Petru al A lex andrie i şi 91 al S fîn tu lu i V asile cel M are, p rin care se opreşte în g e ­ nuncherea în cursul L itu rgh iei, încep în d din D u m in ic a P aştilor şi p în ă la sărbătoarea P o g o rîrii S fîn tu lu i D uh, precum şi în zilele de du m in ic ă. Cinstindu-se în aceste tim p u ri litu rg ice în v ie re a lu i H ristos (canon ul 90 al S in o d u lu i T rulan) şi am intindu-se astfel că «prin Cruce a v enit bucurie la to a tă lum e a », d u m in ic a fiind în plus «im ag inea v e ac u lu i aşteptat», a dică «a zilei celei neînserate, căreia alta nu-i va u rm a », s în ­ tem «datori a n ă z u i spre cele de sus» (canonul 91 al S fîn tu lu i V a sile cel Mare) şi, ca atare, S finţii P ărin ţi au rîn d u it ca, la L itu rg h ia d in aceste zile, c o m u nitatea să păstreze p o ziţia dreaptă. Totuşi, în p ra c tic ă, em oţia şi pietatea re lig ioasă a c re dincioşilor în acest m o m ent de. covîrşito are su blim itate şi sfinţenie în tim p u l epiclesei îşi găsesc expresie în plecarea genunchilor. în unele biserici, m o m entul 743. N ic o la e

C a b a s ila ,

op.

c il.,

cap. X X V II,

P. G .,

CL,

425 B.

V ezi

tra d .

ro m .

de Diac. Ene Branişte, B ucureşti, 1946, p. 70— 71. 744. Cf. Ign. E phr. II R a h m a n i, Les lilu rg ie s o rie n lale s ei occidenlales, Beyrouth., 1929, p. 143. i

— 247 — epiclesei este sem nalat de litu rg h is ito rii înşişi, printr-o scurtă şi uşoară sunare de clopoţei în altar, iar în alte p ă rţi este obiceiul de a se da chiar cîteva lo v itu ri de clopot, anunţindu-se astfel şi credincioşii ab­ senţi de la L itu rg h ie ; ca să se re cu leag ă şi să se unească la rugăciunea B isericii 745. în ro lul său special de organ al unei lucrări m ai presus de m inte şi de c uv înt în aducerea Jertfei litu rg ice, preotul are nevoie nu num ai de asistenţa S fîn tu lu i D uh, ci şi de un barism special, aşa precum Sfinţii A p ostoli ай căpătat în ziu a C in c ize c im ii darul facerii de m in u n i şi al g răirii în lim bi, p rin venirea S fîn tu lu i D u h ca o suflare de v în t vijelios, ce s-a despărţit în lim b i de foc, s ă lă ş lu in d cîte una peste fiecare din ei (Fapte Ii, 2— 4). De aceea, chiar în ru g ăc iu n e a epiclesei, liturghisitorii cer venirea S fîn tu lu i D u h n u n u m a i pesţe daruri, ci, m ai în tîi chiar, peste ei înşişi, căci m in un e a prefacerii acestpra în T rupul şi Sîngele D o m ­ n u lu i se săvîrşeşte p rin ru g ăc iu n e a şi. p rin m îna sau ciestul de bin ecu ­ v întare al preoţilor. R u g ăc iu n e a de in v b c a re a S fîntu lu i D uh şi gestu­ rile de b in ec uv înta re ale p re o tu lu i sînt deci acte integrante !ale* ritu a ­ lu lu i epiclesei. Poziţia şi acţiunea litu rg h is ito ru lu i trebuie să se conducă ;de' leciea sau p rin cip iu l corespondenţei dintre form ă sau acţiune şi ideeă pe care trebuie să o exprime. Este firesc deci ca m ai în tîi preotul să-şi ridice privirea şi m îin ile în sus, o dată cu cugetul, în tim p ce rosteşte : «Tri­ mite D uh u l Tău cel Sfînt peste n o i», şi lăsîndu-le apoi lin spre darurile de pe sfînta masă ·. «şi peste aceste daruri ce sînt puse înainte». Continuînd m ai departe fin a lu l e p ic le se i: «$i fă, 'adică, p îin e a aceasta c in ­ stit T rupul H ristosu lu i T ău», el arată şi b in e c u v în te a z ă cu m îna dreaptă în sem nul cru cii S fîntu l A gneţ, fă c în d apoi de asemenea a c e la ş i1lucru deasupra p o tiru lui, în tim p ce se ro ag ă ca ceea ce e s te ‘în, acesta: să de­ v in ă «cinstit Sîngele H ristosului. T ău». Le bin e c u v în te a ză apoi a treia oară pe a m în d o u ă deodată, în tim p ce zice «prefăcîndu-le cu D uhul Tău cel Sfînt», m ărtu risind astfel că prefacerea darurilor are loc p rin lu ­ crarea h aru lu i d iv in 746. «Rostind acestea, întreaga s lu jb ă şi-a atins p u nctu l eulifiinant şi s-a desăvîrşi-t : D arurile s-'au sfinţit şi Jertfa s-a săvîrşit, m area-Victim ă, adică M ie lu l cel ju n g h ia t pentru m în tu ire a lu m ii se vede întins (depus, aşezat) pe sfînta m asă» 747. La ru g ă c iu n e a de invocare făcută de preot, «focul dum nezeiesc s-a p o g o rît din cer» 748 şi, atingîndu-se de cinstitele daruri, le-a prefăcut în chip su p ra n a tu ra l : pîinea în T rupul lui Hristos, iar v in u l în Sîngele Lui» 749. A stfel, p rin invocarea şi lucrarea S fîntului D uh asupra cinstitelor daruri, p re o tu l —- u n u l dintre m uritorii slujitori ai celor sfinte — devine «cel m ai m are făcător de m inuni»,' precum se .

745. Cf. Dr. V asile M itro fan o v ie i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 520— 521. 746. în Liturghia S fîn tu lu i V asile cel M are, acom odarea acţiunii clin tim pul rugăciunii· epiclesei se conduce de aceleaşi p rin c ip ii, în strînsă concordanţa cu id e ­ ile şi succesiunea lor în text. 747. N ic o lae Cabasila, op. cit., cap. X X V II, P. G., CL, 425 C. 748. Si. lo an G u ră de A ur, O m ilia I X despre p ocăinţă. 749. Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, C ateheza V m istagogică, 7.

— 248 — exprima A . D m itrie v s k i 750. Ceea ce se a flă a cu m pe S fîn ta m asă nu

mai sînt simple d a ru ri de p îin e şi v in şi n ic i sim bolu ri, c h ip u ri siau im a ­

k

g ini ( ’αντίτυπα) ale T ru p u lu i şi S îngelui lu i H r is to s 751, ci S fintele şi D um nezeieştile T aine 752 ale T ru p ulu i şi S îng e lu i D o m n u lu i. Este T rupul şi Sîngele care s-au z ă m is lit de la^ D uh u l Sfînt şi s-au născu t d in Sfînta Fecioară, T rupul care a p rim it c h inu ri şi u m iliri, T ru p ul şi Sîngele p rin care ne-a răsc u m p ăra t răstignindu-se pe G olgota, care a în v ia t a treia zi, s-a în ălţat la ceruri şi şade de-a dreapta T a tălu i 753. Este prezent în 5 chip real T rupul v iu al D o m n u lu i, cel u n it ipostatic cu Dum nezeu-Cuvintul, este prezent întreg D um nezeu- O m ul cu sufletul şi. cu D u m n e ze ­ irea 754. în Sfînta E uh aristie chiar şi în fiecare parte a p îin ii şi a v in u lu i ca şi oriunde este prezent D um nezeu-O m ul, este prezent ca D um nezeu perfect, adică c u toate p ărţile Lui constitutive cu sufletul şi cu Dumnezeirea. Fără: în d o ia lă însă, p o triv it c uv intelo r in stitu irii, p îin e a se p re­ face în Trupul, iar v in u l în Sîngele Lui, dar n ic i u na clin acestea în sufle­ tul sau în D um n ezeirea Lui 755. Prezenta Sa devine astfel sensibilă în m ij­ locul nostru sub fo rm a p îin ii şi a v in u lu i S fintei E uharistii, care «a fost considerată ca o c o n tin u a re şi prelungire a m iste rulu i în tru p ă rii» 756 D um nezeu-O m uliri, p e Oare îl vedem aci cu ochii sp iritu ali. în această p re ze n ţă a D o m n u lu i în Sfintele T aine îşi găseşte ju s ti­ ficare nu m im a i o b lig a ţia tip ic o n a lă pusă litu rg h isito rilo r de a se în750. L ilu rg h ie ru l cartea lainică..., în lim b a rusă, în rev. «în d ru m are pentru clericii rurali», K iev, nr. 30 din an ul 1903, p. 329. 751; Cf. Sf. lo a n D am asch in, Expunere exactă a dreptei c r e d i n ţ e . cart. IV,' cap. 13, P.' G., X C IV ,' Д',14,5 (iar în colecţia «Izvoarele O rtod o x ie i», în g rijită de. Pr. Dr. D. Fecior,u ş i ; Pr. Dr. p . G ăcÎiilă, D og m atica S h n lu lu i lo an D am aschin, p. 265^-266); N . Cabasila, op. c i l , _cap. X X V ? I, P. G „ С Ц 425 С şi cap. X X X II, col. 440 C., şi trad, rom. c it .,;- H ristu A n d ru ţo s , op. cil., p. 378, n. p. 373 şi 380. în epiclesa S fîn lu lu i V asile cel M are, p îin e a şi v in u l sîn t n u m ite într-sdevăr τά αντίτυπα του Α γ ί ο υ Σ ώ μ α ­ τος καί ΑΓματος τοϋ Χ ρίστου σου («cele c e Închipuie S fîn tu l T rup şi‘ Singe-ale HTisto'Sului Tău»), dar trebuie să rem arcăm că această denum ire este ap lic a tă şi se referă la darurile de p lin e şi v in Înain te de siintire, iar nu d u p ă ce acestea au fost prefăcute în T rupul şi Sîng e le lu i H ristos. Cf. şi Sf. lo a n D am aschin, op. c/i„ P. G., XC.1V, .1.153. 752. In Je rtfa e u h a ris tic ă sînt com em orate, actualizate şi sem nificate actele cele mai însem nate din opera d iv in ă a m în tu irii. Prin n a tu ra lor, ele depăşesc raţiunea, fiindu-ne accesibile n u m a i p rin credinţă. «Se num esc deci SUntele Taine (τά "Αγια· Μυστήρια), pentru că — aşa precum rem arca Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia V i l la Epistola I către C.orinteni, 1, — aci «noi credem nu ceea ce vedem , ci altceva care nu se vede», ceva care ră m în e ascuns celui ce nu este creştin şi nu crede. Iconomia acestei jertfe şi u rm ă rile sau efectele ei pentru m întuirea lu m ii, ch ipu l in care se actualizează sau se reproduce jertfa M în tu ito ru lu i în Euharistie, id e n titate a între Jertfa litu rg ic ă şi cea de pe G o lg o ta p rin transform area d aru rilo r de p îin e şi vin, la invocarea S fîn tu lu i D u h de către preot, prezenţa re ală şi sub sta nţia lă a: D o m n u lu i, unirea noastră p rin îm p ă rtă ş ire cu T rupul Său răstig nit, în v ia t şi glorificat, şi, ca urmare, îm p ărtăşire a de efectele jertfei de pe C ru ce sînt taine, pentru că nu le putem înţelege decît p rin credinţă. De aceea, încă din vechim e, sfînta Je rtfă e u ha­ ristică a prim it nu m e le de S linte le Taine. în lim b a ju l liturgic. 753. Cf. N ic o lae C a b a sila, op. cit., cap. X X V II, P. G „ CL, 425 C— D. Cf. şi Epistola p atriarh ilo r o rie n ta li, art. 17, la M acarie, T eologia d o g m a tic ă ortodoxă, voi. ■II, trad. rom. de A rh im . G h e rasim Timuş, Bucureşti, 1885, p. 495. 754. Cf. Sf. lo a n .D am aschin, op. cit., trad. rom. cit., p, 264— 265 ; Hr. A ndruţos, op. cit., p. 380— 381. / 755. Hr. A nd ru ţo s, op cit., p. 380— 381, Cf. şi M acarie, op. cit., trad. rom. cit., vol. II, p. 316. ! I 756. Hr. A n d ru ţo s. op. cit., p. 368,

— 249 — china de trei ori p în ă la p ă m în t d u p ă sfinţirea D arurilo r, ci însuşi o b i­ ceiul practicat în realitate de a ră m în e cu ge n un ch ii plecaţi şi cu capul rezemat de sfm ta m asă, d u p ă rostirea epiclesei, p în ă ce se term ină cîntarea «Pe Tine Te lă u d ă m Îng enunche rea este form a cea m ai proprie, în acest m om ent, p e n tru exprim area adoraţiei faţă de F iul lu i D um nezeu prezent în S fintele T aine. Precum se lăm u reşte în P id a lio n u l tradus la M în ă stire a N eam ţ în anu l 1844, fila 96, o astfel de p ra c tic ă p io a să nu v ine în contrazicere cu dispo ziţiile canoanelor 20 al S in o d u lu i I E cum enic şi 90 al S in o d u lu i al Vl-lea E cum enic, care opresc îng e n un ch e re a — a dică facerea ru g ă ­ ciu nilor în gen un ch i ca la V e c e rn ia d in D u m in ic a C in c ize c im ii — în z i­ lele de d u m in ic ă şi în tot cursul C in c iz e c im ii.' A ceste rm d u ie li canonice, ca şi c a n o n u l 10 a l lu i N ic lîifo r M ă rtu ris ito ru l, n u interzic m e taniile, adică în c h in ă c iim ile cu m e ta nie sau p lecarea gen un ch ilo r pentru săru ta ­ rea icoanelor în zilele m e n ţio n ate aci şi în faţa dum ne zeieştilor Taine ale T rupului şi S îng e lu i D o m n u lu i, d u p ă sfinţire, căci aceasta nu este stare în genunchi în tim p u l ru g ă c iu n ii. A ltfe l ce ar trebui să credem despre ceea ce se în d e a m n ă în sfintele c în tă ri : «V e niţi să ne în c h in ă m şi să cădem la Hristos...» sau « în a in te a Ta cădem , Cel ce Т е-ai sculat din morţi...» ş. a. ? A cum , d u p ă ce fo cu l dum nezeiesc s-a p o g o rît d in cer peste cele puse în a inte, p îin e a .şi v in u l n u m a i sînt p îin e şi v in decît prin form a sau înfăţişarea lo r ; ele n u m a i sînt sim p lu «cinstite daruri», ci «Sfintele Daruri», ale însuşi T ru p u lu i şi Sîngelui. D o m n u lu i şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus Hristos. în acest chip El este p rezent realm ente în m ijlo c u l Bise­ ricii Sale, aşa precum i-a. fă g ă d u it că va răm în e p în ă la sfîrşitul veacurilor. ' ’ ' Nu-L vedem cu ochii fizic i, daT a v e m ,a c e a stă v iz iu n e cu ochii lă u n ­ trici-ai credinţei. -La* ce în ă lţim e are p rile ju l să se ridice deci z b o r u l de cugetare al litu rg h is ito rilo r şi de ce v ib ra ţii se cuv ine să se lase înfiorate a d în c im ile sim ţirii lor re lig ioase 1 R ealizarea u n u i suiş sp iri­ tual atît de su blim se a ra tă p rin sem ne v iz ib ile la u n ii litu rg h isito ri cu «v iaţă îm b u n ă tă ţită » , ca în c a z u l stare ţulu i Paisie Veli-cicovschi (-f 1794) de la M în ăstire a N eam ţ, a cărui faţă ra dia transfigu rată şi scăldată în lacrim i ori de cîte ori făcea s lu jb a S finte i L itu rg h ii 757, ori ca în cel al preo tu lui lo a n din K ronstadt care, în prezenţa Jertfei euharistice, con­ tinua ru g ă c iu n ile pe de rost, plecat asupra S fîn tu lu i A gne ţ, ca şi cum ar fi tă in u it cu D o m n u l 758. ■c) Je rtfa şi preo tul Jertfei. — «Prefacerea daru rilor este lucrarea acelei p o g o rîri a S fîn tu lu i D uh... El săvîrşeşte T ainele, p rin m îin ile şi prin lim b a preoţilor» 75°. A şa precum la creaţie s-a p o ru nc it să scoată p ă m în tu l ia rb ă verde şi de atu n c i p în ă astăzi această poruncă dumne757. V ezi Prot, Serghie C etfericov, Paisie, stareţul minăstirii Neamţului, trad, rom. de episcopul N ic o d im , stareţul M in ă s tir ii N e am tu, T ipografia M in ă s tir ii N eam ţu, 1943, p. 143. _ 758. Cf. Pr. Nic. N ic o v , Părintele loan Krondstadtski, un chip de păstor misio­ nar ortodox, 1935, p. 58. 759., N ic o lae C abasila, op. cit,, cap. X X X V H I , P. G., CL, 428 B.

\

— 250 — zeiască se îm p lineşte cîn d p lo u ă, tot aşa D um nezeu- C uvîntul, p rin Care toate şi om ul s-au a lc ătu it, «p lo u ă p rin invocare, în această ţa rin ă n o u ă puterea u m britoare a S fîn tu lu i D uh. D u p ă cum toate cîte a făcut D u m ­ nezeu le-a făcut prin lucrarea S fîn tu lu i D uh, tot .astfel şi a c u m puterea D u h u lu i lucrează cele m a i presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nim ic altceva decît credinţa... C um se face pîinea T rupul lu i Hristos, iar v in u l şi apa S îngele lu i H ristos ? ... Sfîntul D uh se p o g o ară peste- ele şi face pe acelea ce sînt m a i presus de cuvînt şi de cuget... D ac ă însă cauţi să afli c h ip ul în care se face aceasta, îţi este de aju ns să a u z i c ă se fac prin D u h u l Sfînt..., dar m e d u l în care se prefac n u se p o a te cer­ ceta (este nepătruns)» 7C0. A şa cum este în să stiliza tă, epiclesa este adresată T a tălu i, adică P ărintelui ceresc sau, m ai exact, lu i D um nezeu cel în Treime, lu i D u m ­ nezeu p riv it în u n itate a fiinţe i Lui, precum se poate rem arca uşor în finalul ei, a tît în L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r : «Şi fă, a d ic ă pîinea aceasta, cinstit tru p u l H risto su lu i Tău...», cît şi în L itu rg h ia S fîn ­ tului V asile cel M a re : «Stăpirte Preasfinte... Ţie ne rugăm ... să v in ă D uhul Tău cel Sfînt ... şi sa arate p îine a aceasta cin stitu l Trup al D o m ­ nu lui şi D u m n e z e u lu i şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus H ristos». «De ce — se întreba N ic o la e C a basila — preotul litu rg h isito r nu in v o c ă pe Fiul, Care este p reo tu l şi sfinţitoru l Jertfei, ca să sfinţească darurile, ci pe Tatăl ?». «Pentru că» — răsp u nde acest exeget a l L itu rg h ie i — « M în t u i­ torul are puterea de a sfinţi nu ca om, ci ca D um nezeu. El sfinţeşte, adică, prin puterea dum ne zeiască pe care o are c o m u nă cu· T atăl» 76i. Deci, atunci cînd p reo tu l b in e c u v in te a z ă darurile sp u n în d «Şi fă adică pîinea aceasta ... iar ceea ce este în p o tiru l acesta - prefăcîndu-le cu D uhul Tău cel Sfînt», însuşi H ristos este Cel ce lucre ază p rin preot, îm ­ preună cu P ărintele şi cu D uh u l. El însuşi este Cel ce aduce şi Cel adus, Cel ce se jertfeşte şi Cel jertfit, Cel p rim it şi îm p ărţit 702. «A c i nu este nicidecum lu c ru om enesc, ci puterea F iu lu i şi a P ă rin te lu i şi a D u h u lu i şi toate se fac p rin dum ne zeiescu l har ... Hristos lucrează cu D u h u l Sfînt 760. Sf. Ionii D am asch in, op. cil., cart. IV , cap. X III, In trad, cit., colecţia «Izvoarele O rtod o x ie i», I, p. 263, ?64, 265. 7G1. N ico lae C abasila, op. cit., cap. X X X I, P. G., CL, 437 В— С. îm p o triv a ereti­ cilor arieni, care invo cau ca un argum ent în sensul doctrinei lor sub o rd in aţie ne fa p ­ tul că, în ru g ăciune a epiclesei, se cere de la Dum nezeu-Tatăl trim iterea S fîn tu lu i Duh, Fulcjenţiu, episcop de Ruspe, A frica (+ 533), ia in considerare chestiunea «pentru ce se cere trim iterea n u m a i a S fîn tu lu i D u h peste sfînta Je rtfă : D a că Je rtfa este adusă întreoii T reim i, оег<з. pentru ce se cere nu m ai trim iterea S fîn tu lu i D u h pentru sftvîrşircn sfinUrii p ro a d u re rii noastre ca şi cum , intr-adevăr, D um nezeu-T atăl însuşi, dc la Care purcede S fîn tu l D uh, n-ar putea — ca să zic aşa — să sfinţească Je rtfa adusă Lui ; sau ca şi cum F iu l însuşi n-ar p ute a să sfinţească Je rtfa T ru p u lu i Său, pe care nor o aducem , deşi El însuşi a sfinţit T rupul Său, pe care l-a adus, pentru răscum părarea noastră, aşa în e ît S fîn tu l D u h a trebuit sa fie tritnis pentru sfinţirea Jertfei Bisericii, ce. şi cum T atăl şi F iu l ar n e g lija pe cei care je rtfe s c?» (Aci Monim um , cart, II, 6, V. L., L X V , 184). « C în d poate cere Sfînta B iserică (ea, care este Trupul lui Hristos) m ai p o triv it şi rnai stăruito r venirea S fîn tu lu i Duh, decît la sfin­ ţirea Jertfei Trupului, .lui H ristos, în lru c ît, precum se ştie, C a p u l ei s-a născut după tru p din D u h u l S f în t » ? , lăm u re şte acelaşi scriitor bisericesc, în c a p ito lu l X al ace ­ leiaşi scrieri (Ib id e m , col. 186). 762. Sim ion, arh ie p isc o p u l T esalonieului, Explicare despre sfînta biserică.'.., col. 736 fin trad, rom., 1865, p. 264).

— 251 — prin preoţia preoţilor... Şi, cînd El însuşi lucrează, are şi pe Părintele îm preună-voind şi pe S fîn tu l D u h îm preună- lucrînd» 703. Deci, aşa precum deja s-a spus, «preotul şi sim ţitorul- Jertfei este F iul» 704. Jertfa litu rg ic ă se săvîrşeşte chiar în tim p u l şi p rin actul sfinţirii, cînd se stabileşte astfel id e ntitate a între Jertfa litu rg ic ă şi cea adusă pe G olgota, şi «cînd v ic tim a şi sacrificatorul sînt una şi aceeaşi per­ soană» 7G5. T rupul şi S îngele euharistie a l D o m n u lu i, găsindu-se des­ p ărţit în acest m om ent, adică p îin e a — Sfîntul A g n e ţ — pe disc, iar v in u l sfinţit în potir, «se reprezintă sau se sim bolizează astfel Jertfa sîngeroasă, despărţirea re ală a T ru p u lu i de S îngele lui Hristos, în m oartea L ui pe Cruce» 7G6. Sfinţirea n u trebuie înţeleasă însă ca o no uă junghiere sau ca u n cuţit m e n it să taie sau să ju n g h ie M ie lu l lu i D u m ­ nezeu, «prezentîndu-ne sîngele fără trup şi trupul fă ră sînge» 707. Deci, pe sfînta m asă, El nu se m a i jertfeşte răstignindu-se ca pe G olgota ; jertfa este însă reprezentată şi a ctu aliza tă în forme sacram entale. De regulă, «jertfa m ie lu lu i constă în transform area din starea de neju ngh ie re (m iel nejertfit), în stare de jun g h iere (m iel jertfit). A celaşi lucru se petrece şi în L itu rg h ie : p îin e a n e je rtfită se preface atunci, prin sfinţire, în ceea ce a fost jertfit., adică d in p îin e a n e ju n g h ia tă (nejert­ fită) ea se preface în însuşi T rupul D o m nu lui, Care a fost ju n g h ia t (jert­ fit) cu adevărat ... Se c u v in e deci să vedem aci nu înch ip uire (simbol, irnaaine), ci săvîrşirea re ală a Jertfei. Prin urmare, ceea ce se aduce ca jertfă nu este p îinea, ci însuşi T rupul lu i Hristos... De aceea, este şi se num eşte nu jertfă de pîine, ci Jertfa M ie lu lu i lu i D um nezeu... D eoa­ rece această Je rtfă constă n u din ju n g h ie re a M ie lu lu i în clipa sfinţirii darurilor, ci din transform area p îin ii în M ie lu l cel ju n g h ia t, este lim ­ pede că atunci are loc prefacerea iar nu junghierea. Astfel că darurile care se prefac pot fi m ulte, iar prefacerea se poate săvîrşi adesea ; nim ic nu este îm p o triv ă ca realitatea, în care s-au prefăcut E^arurile, să fie una şi aceeaşi, căci după cum u n u l este T rupul D o m n u lu i, tot aşa este şi o singură jun g h ie re a T ru p ulu i Său» 768. Prin sfinţire, pe sfînta m asă se a flă în chip real, sub form a p îin ii şi a v in u lu i, T rupul lu i H ristos, u n it cu D um nezeirea. «A sta nu înseam nă însă că se coboară d in cer T rupul care a fost înălţat, ci că însăşi pîinea şi v in u l se prefac în T rupul şi Sîngele D o m n u lu i...769 şi nu sînt doi, ci u n u l şi acelaşi» 77°. A şa că, dacă Jertfa litu rg ic ă se aduce în repetate rînduri în aceeaşi biserică şi este adusa în acelaşi tim p şi în alte biserici, precum a fost şi va fi săv îrşită în diferite epoci ale istoriei, nu urm ează că sînt m ai m ulţi Iisus H ristoşi, u n u l aici şi altul dincolo, u nu l astăzi

şi

763. 764. XXX. 765. 766. 767. 768.

Ibidem , traci, rom., p. 265. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X X X I,

P. G.,

CL,

437 B. Cf. cap.

X X V III

Hr. A ndruţos, op. cit., p. 298. Ibidem . Ibidem , p. 397 şi 398. N ico lae Cabasila, op. cit., cap. X X X II, P. G., CL, 440— 441.

760. «Se

fac

una

şi

a ce ea şi

cu

Trupul

din

cor

al

D om nului...».

M ărium /rea

p a tria rh u lu i D o sitei al Ie ru s a lim u lu i, De cr et . 17, la Pr. I. M i h ă l c e s c u , Docjma soteriologică, Bucureşti, 1926, p. 254. 770. Sf. lo an D am aschin, op. cit., cart. IV , cap. X I I I ; trad. rom. cit., p. 265.

— 252 — şi altul a ltă d a tă , ci u n u l şi acelaşi Iisus Hristos, în T rupul C ă ru ia se

prefac da ru rile noastre. A şa în c ît p re tu tin d e n i şi în to td e a u n a nu este decît o s in g u ră Je rtfa euharistică, anum e aceea a T ru p u lu i D o m n u lu i, «pentru că El to td e au n a are u n singur trup, iar nu m a i m ulte (în d ife ­ rite) locuri» 7n. S finţindu-le şi prefăcîndu-le în T rupul şi Sîngele Său, D o m n u l a prim it astfel d a ru rile aduse de credincioşi. C ăc i a p rim i înseam n ă a le aşeza intre ale tale, a le însuşi, a le face ale tale p ro p rii încorporînau-le într-ale tale 772. D aru rile noastre atît de sărăcăcioase şi de n e în ­ semnate, ca şi n im ic n ic ia noastră în raport cu m aiestatea d iv in ă , se în n o b ile a ză deci, c ă p ă tîn d o valoare n e m ă rg in ită , c ă c i p rin sfinţirea lor noi aducem lu i D um nezeu şi El prim eşte de la n o i ca dar nu p îin e şi vin, adică o o fra n d ă d in lum ea creaţiei sau d in n u m ă r u l elem entelor create, ci T ru p ul şi Sîngele F iu lui Său, adică sfînta şi s lă v ită u m a nitate sau natura om enească cea fără p rih a n ă a F iu lu i lu i D um nezeu, u n ic u l dar de jertfă v re d n ic de El. Prin această m in u n e a prefacerii d in Jertfa euharistică a ju n g e m deci să ne u nim cu A rh ie re u l nostru cel veşnic, Oare ne p rim eşte în acest chip să jertfim prin El şi cu El, spre slava Sfintei T reim i. U n ită astfel cu A rh iereu l cel veşnic, Biserica aduce lu i Dum nezeu, o d a tă cu dum nezeiasca Je rtfă a S fintei E uharistii, şi je rt­ fele c redincioşilor, m u lţu m in d 773 pentru toate cele ce a făcut pentru m întuirea no astră, dar m ai ales pentru suferinţele şi m oartea F iu lu i Său pe Cruce p e n tru no i, rugîndu-L totdeauna pentru, iertarea păcatelor şi pentru d o b în d ire a m ăre ţie i veşnice. Prin L iturghie n i se pune astfel la îndeinînă m ijlo c u l de a aduce lu i D um nezeu un cult de adoraţie şi de m ulţum ire, de o perfecţiune egală cu slava Lui. Şi D o m n u l, aduce daruri lui Dumnezeu-Tatăl, căci «El însuşi este Cel ce aduce Je rtfa euharistică, pentru a m u lţu m i în lo c u l nostru şi a compensa im p e rfe c ţiu n ile recunoştinţei noastre. Dar, precum s-a spus, şi noi je rtfim o d a tă cu El în acelaşi scop, căci această je rtfă a fost lăsată în a d m in istra re a noastră, aşa că, prin El, am a ju n s destul de b o ­ gaţi pentru a aduce lu i D um nezeu un dar de o m ăreţie fără m argini, ca întoarcere a to a tă darea cea b u n ă şi d esăvîrşită (la co v I, 17), ce ne 771. Cf. Sf. lo a n G u r ă de A ur, Omilia X V II Ia Epistola către Evrei, 3 ; cf. şi Omilia X X /V /a Epistola I către Corinleni, 4 ; O m ilia III Ia Epistola către Eieseni, 5; Despre preoţie, III, 4 ; Vil, 4; Mărturisirea patriarhului Dositei, loc. c it.,; Mac-arie, op. cit., vol. II, p. 539 ; H r. A n d ru ţo s, op. cil., p. 382, nr. 1. 772. N ic o lae C a b a sila ,op. şi trad. rom. cit., cap. X L V II, şi X L IX . P. G., CL, 469 В şi 477 C. 773.. Je rtfa e u h a ris tic ă este înainte de orice o je rtfă de m u lţu m ire. Sf. lo an G ură dc A u r lă m u re ş te că d um nezeieştile Taine ale T rup u lui şi S in g e lu i lui Hristos se numesc euharistie, a d ică m u lţu m ire, pentru că ele re prezintă un m onu m e nt sau o i m e n s i ta te i n f i n i t ă de daruri, pe care Dum nezeu ni le-a făcut, şi anum e cel mei mare dintre toate, precum şi p e n tr u . că s î n t nesfirşite m o tiv e le pentru care noi trebuie să re în n o im sen tim e n tele noastTe ţie m u lţu m ire şi de re cu no ştinţă ( Omilia X X V la Matei, 3). Je rtfa e uharistică e ste ld e ci în a inte de orice o je rtfă de m u lţu ­ mire, pentru că, pre cu m se exprim ă N icolae C abasila (op. cit., cap. X II ; cf. şi cap. X L IX ), «noi avem m ai -multe m o t i v e de m ulţum ire decît pentru cerere... Căci, din partea Sa, D u m n e ze u ne-a dat totul, încît n-a mai răm as nici un lu cru p e care să nu ni-! fi dat».

— 253 — v ine d in m in a Sa cea d a rn ică» 774. D o m n u l în să se aduce ca dar pe El însuşi şi toto dată şi da ru rile puse în a in te pe sfînta m asă atunci cînd ele au devenit El însuşi, a d ic ă a tu n c i cîn d au fost prefăcute în T rupul şi Sîngele Lui 775. într-aceasta constă p reo ţia sau o fic iu l de m ijlo c ito r al lui H ristos în Liturgh ie : în sfinţirea d a ru rilor, a d ic ă în prefacerea lor în T rupul şi Sîngele Său, şi în «aducerea p ro a d u c e rii om eneşti, d in parte-a lu i Hristos,~la|Tatăl» 77S. El este deci n u n u m a i p re o tu l şi sim ţito ru l Jertfei litu r ­ gice, ςΐ şi m ijlo c ito ru l nostru. «F ără M in e n u puteţi să faceţi nim ic» (lo a n fCV, 5), su b lin ia El în u ltim a c u v în ta re către u ce nic ii Săi, cînd le-a atras fie asem enea aten ţia că « n im e n i n u poate să v in ă la T atăl decît prin M in e» (lo a n X IV , 6). P rin je rtfa L ui a fost răscu m p ărată lum ea, d o b în d in d iertare, p rin El ne-am îm p ă c a t cu D um nezeu, p rin El ne-am făcut v re d n ici de darurile Lui. «C a u n u l ce răm în e în veci, are şi preoţie stătătoare... şi fiin d p u rurea v iu poate să m ijlocească pentru cei ce se apropie, printr-însul, de D um n ezeu » (Evr. V II, 24, 25 ; cf. şi IX , 4 ; Rom , V III, 34). Prin El deci sînt p rim ite ru g ă c iu n ile şi darurile noastre, p rin El cau tă T atăl spre n o i şi n o i ne rid ic ă m ochii spre El, căci «u nicul m ijlo c ito r între D um n ezeu şi om este O m ul-H ristos Iisus, care s-a dat pe Sine răscum părare pentru toţi» (I T im . II, 5— 6). «In S fînta E uharistie deci Iisus H ristos este prezent în a c tiv ita te a Sa arhierească, ca Cel ce aduce şi ca Cel ce se aduce je rtfă, îm p lin in d pe p ă m în t ceea ce îm p li­ neşte şi în cer» 777. în Je rtfa litu rg ic ă însă H ristos este activ p rin in term ediu l preoţilor, adică p rin o fic iu l acestora, sau p recu m s-a spus, «prin m îin ile şi prin lim b a preoţilor» 77S. în L itu rgh ie, s lu jb a acestora apare aşadar sub un d u b lu aspect. P rin fa p tu l că ei prim esc d aru rile credincioşilor, le p re ­ gătesc şi le oferă lu i D u m n e ze u în n u m e le lor, preoţii sînt pe de o parte reprezentanţi şi m ijlo c ito ri ai c o m u n ită ţii către D om nul. Pe de altă parte, ei m ijlocesc p rin ru g ă c iu n ile lo r p rim ire a acelor daruri în jertfa de pe G o lg ota a T ru p u lu i şi S în g e lu i lu i H ristos. «în preacuratele m îin i ale M în tu ito r u lu i. la C in a cea de T a in ă, s-au sfinţit şi s-au prefăcut p,îinea în T rupul, şi v in u l în S îngele Lui» 77Э. în jertfa Sfintei E uharistii, taina p refacerii daru rilor se lu c re a z ă în s ă p rin m ijlo c ire a p reo tu lui, adică la cererea şi p rin m ijlo c ire a lu i» 780. 774. Dr. N . Gihr, Le Saint Sacrifice de la Messe (trad. franc., revue sur la sixiem e e d itio n allem ande, p. 130). 775. N ic o la e C abasila, op. cit., P. G., CL, 477 B. 776. Jo se ph K ram p, D ie O p ie ra n s c h a u u n g e n der rom ischen M e sslilurg ie (zw eite K apitel : Die O pferansch der g riechischen L itu rg ie nach den D arleg ung en N iko lao s K abasila), ed, II, Regensburg, 1924, p. 153. 777. H r. A n d ru ţo s , op. cit., p. 395 şi 398. 778. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X X V I II, P. G., CL, 427 A — B. 779. Dr. T. T arnavschi, Despre cele m ai înse m n ate L itu rg h ii ale Biscricii O r ie n ­ tale, in «C and ela», X I I (1893), p. 5-— 6. 780. N ic o lae .Cabasila, op. cit., cap. X X IX , P. G., ,'CL, 429 B. Acest exeget al L iturg h ie i consideră că acesta este m o tiv u l pentru care Sfînta Euharistie este desem nată sub d enum irea de λογική λατρεία, s lu jb ă cuvln tăto are , în textul e p ic le ­ sei, în tru c ît preotul «săvîrşeşte aducerea d a ru rilo r slujindu-se de cuvintele sfintitoare» (cap. LI). 4 D enum irea λατρεία este u n a d in expresiile sub care se găseşte desem nată la

— 254 — F ără în d o ia lă , p refacerea n u se poate atribui energiei sau lu c ră r ii preo tului, deoarece aci nu operează puterea om enească a lu i, ei Iisus H ristos însuşi sfinţeşte daru rile, ca D um nezeu, lucrînd cu D u liu l S fînt p rin ru g ăc iu n e a p r e o t u lu i781. Pentru ca h a ru l D o m nu lui să lucreze, este necesar însă să a ib ă loc m ai în tîi ru g ăciu nea preotului, aşa în c ît .acesta este în acelaşi tim p re prezentantu l şi s lu jito ru l lui Hristos, Care., o dată cu in stitu irea S fin te i E u h a ristii la u ltim a cină, l-a învestit cu m a n d a tu l de a o săvîrşi, a tu n c i cîn d a zis u ce nic ilo r Săi : «A ceasta să faceţi în a m in tirea M e a » (L uca X X I I , 19; I Cor. X I, 24). De aci re zu ltă deci că în L iturghie n u se re pe tă je rtfa sub form a sînge roasă de p e G o lg o ta şi că nu se aduce o n o u ă je rtfă, căci «H ristos n u m ai moare» (Rom. VI, 9), El s-a adus jertfă sîn g e ro a să o sin g u ră dată, pentru iertarea p ăc ate lo r lu m ii (Evr, IX , 25, 28 ; X , 12), dîndu-se «pe Sine însuşi preţ de răscu m p ărare pentru toţi» (I T im . II, 6). «C a jertfă, E uharistia este jertfa de pe G o l­ gota c o n tin u a tă şi a p lic a tă » 7b“, cu alte cuvinte, ori m ai bine-zis, re pro­ dusă sau a c tu a liz a tă p rin cerem onii liturgice, adică sub form a nesîngeroasă, în care H ristos s-a dus la C ina cea de tain ă, printr-o acţiun e s a c ra m e n ta lă şi deci ta in ic ă , Je rtfă ade v ăra tă şi u n a cu cea de pe G olgota. Deci, aşa p re c u m s u b lin ia S fîn tu l lo a n G u ră de A ur, «Jertfa, pe care o săvirşesc a stăz i p re o ţii în L iturghie, este aceeaşi pe care a dat-o o d i­ nioară H ristos u c e n ic ilo r Săi. Cea de acum nu este întru n im ic m ai prejos dc cea de a tu nc i, deoarece nu oam e nii o sfinţesc, ci ch iar A c e la care a sfinţit-o pe cea dintîi... D arul de je rtfă este acelaşi... D eci T ru p u l lui Iisus este aci p re c u m era şi acolo. Cel care îşi în c h ip u ie că aci e ceva m ai p u ţin decît era acolo nu ştie că Hristos este înc ă prezent şi totdeauna El este Cel ce lucre ază» 783, deoarece El jertfeşte într-amîndouă, şi în cea de a tu n c i şi în cea de acum , şi anum e : pe Cruce, p rin actul fizic al p ro a d u c e rii Sale, iar în Liturghie prin in te rm e d iu l p re o ­ tului, printr-o acţiun e sacram entală. Sfinţii P ărinţi Je rtfa e u h a ris tic ă (cf. Hr. A ndruţos, op. cil., p. 394). Liturghierul ro m ân traduce fo rm u la λογική λατρεία p rin slujbă cuvmtătoare, traducere ce s-ar putea prevala intr-adevăr de asp e ctul form ai al r în d u ie lii sau o ficiu lu i Sfintei E u h aristii, care se desfăşoară într-o serie de ru g ăciu n i, de im ne şi m u lţu m iri, ad ică sub atîtea Soraie ale lo g osu lu i g urii sau ale c u v in îu lu i vorbit, recitat şi cintat. Prefacerea d a ru ­ rilor, zice exegetul am in tit, «o îm p lin e şte h arul, iar preotul se roagă n u m a i. De unde rezultă că, 'deşi je rtfa este intr-adevăr o lucrare şi o acţiune, dar în tru c ît preotul însuşi nu o pe re ază intr-insa, ci n u m ai vorbeşte, pe drept c u v în t spune că proaduce o λογική λατρεία n u însă în chip activ» (cap. LI). Acest fel de interpretare, realm ente în d re p tăţit d in p u n c t de vedere form al, nu-şi poate găsi însă ju stific are — precum o bservă J. K ra m p , op. cil., p. 139— 140, n. 1 — decît p rin fa p tu l că N icolae C abasila a lu a t în considerare expresia în cauză nu m ai în m o m e n tu l fix at de locul pe tare ea îl o cu p ă în textul epiclesei, iar nu şi in al ru g ăc iu n ii dip tice lo r, care u rm ează în d a tă d u p ă sfinţire a d arurilo r, Cf. stu d iu l nostru Expresiunea «slujbă cu v ln id io a re » clin IJi.uryhicrul ro m ân, Bucureşti, 1939, extras din revista «S tu d ii T eo­ logice», an. V II (1933— 1939). 781. Cf. Sf. lo a n G u ră de A ur, Omilia II despre trădarea Iui Iuda, 6 ; Sim ion, arhiepiscopul T e s alo n icu lu i, Despre biserică, P. G., CLV, 736 (trad. rom . cit., p. 265, col. 2). «Dc aceea, c re d in c io şii să nu aib ă nici o în d o ia lă în ceea ce priveşte s fin ­ ţirea darurilor...». Sf. G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, Comentariu liturgic, P. G., X C V III, 433 D. 782. H r. A n d ru ţo s, op. cit., p. 392. 733. Sf. lo a n G u r ă de A u r , Omilia II la Epistola II către Timotei, 4.

/ .

1

i

И

'

— 255 — t

N egreşit, în com paraţie cu jertfa de pe Cruce, Jertfa litu rg ic ă nu are scopul de a realiza h a ru ri n o i ori m ai m ari decît cele ale jertfei de pe Cruce,- la care se referă şi pe care o reproduce, şi nici de a însem na o ispăşire d in no u a p ăc ate lo r lu m ii, ci ea este, precum arn spus, o form ă actualizată, ca u n m ijlo c al graţiei div in e, pentru ca, p în ă la sfîrşitul veacurilor, să se poată îm p ă rtă ş i de roadele sau efectele m orţii D o m ­ n u lu i pe Cruce toţi cei care arată această d orinţă şi se străduiesc în acest scop. C u un term en teologic, sco.pul Liturghiei este «sfinţirea cre­ dincioşilor*, care, pr in p rim ire a du m nezeiescului Trup şi Sînge, «dobîndesc iertarea păcatelor, moştenirea], îm p ărăţie i cerurilor şi alte b u ­ n u ri»784. O a ltă deosebire este şi aceea că, pe G o lg ota, jertfa a fost adusă exclusiv de Iisus ; ea a fost deci n u m a i a Sa proprie, pe cînd în Liturghie, Sfînta E uharistie, deşi este jertfa Sa, totuşi este în acelaşi tim p şi a Bisericii, în tru c ît fiii ei sînt mem bre ale T ru p u lu i tain ic al lu i ITristos. Ca Trup tain ic al Lui deci Biserica jertfeşte în Sfînta Euharistie, prin S fînta E uharistie şi cu Sfînta Euharistie. Unindu-se astfel cu Iisus Hristos, «într-o com u nitate de sacrificiu» 785, Biserica jertfeşte şi se je rt­ feşte la sfînta m asă, cu A rh ie re u l său cel veşnic. d) Preoţie ierciticâ sau externă şi preoţie internă. — La Proscom idie, credincioşii au adus şi au predat preo tu lui darurile lor de p îine şi de vin, ca sim bol al v ie ţii lor, spre slava lu i D um nezeu, şi, o dată cu ele, preotul a p rim it şi d ispo ziţiile religioase, dorinţele şi in tenţiile cu care ei au însoţit aceste daruri ; realizarea cererilor pentru m întuirea sufle­ telor şi dob în dire a celor de tre b u in ţă şi de folos în veacul de acum p e n ­ tru ei şi pentru cei pentru care au adus daruri. în ru g ăc iu n ile sale, preotul pune după aceea toate aceste dispoziţii şi in tenţii ale credin­ cioşilor în le g ătu ră cu da ru rile prezentate de ei, iar în cursul ru g ă ­ ciu nii teologice şi euharistice d in cuprinsul A na fo re i credincioşii se unesc cu p reo tu l în Jertfa m ile i şi ;a dreptăţii, in Jertfa cuvîntu>lui şi a laudei, în Jertfa curăţiei şi a s f in ţ ie i7Se, aduse de el în num ele întregii Biserici. Ca să fie în să d e p lin ă această proaducere, este necesar ca, la epiclesă, şi anum e atunci cînd preo tul oferă darurile spunînd : «A le Taie dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate», întreaga obşte creştină prezentă la L iturghie să-şi readucă în cercul lum inos al con­ ştiinţei, într-un zbor iute şi concentrat al gîn d u lu i, toate dorinţele şi in ­ tenţiile legate de darurile predate de ei preotului la Proscom idie, spre a fi prim ite o dată cu acestea, în jertfa T ru p ulu i şi a Sîngelui lu i Iisus. Căci L iturghia reprezintă un olocaust, în care, o dată cu Jertfa euharis­ tică, se consum ă şi osîrdia, ru g ăc iu n ile , lauda şi m u lţu m irile noastre către D um nezeu cel în Treime, a ju n g în d a fi p rim ite astfel de El prin D om nul nostru Iisus Hristos. A ceastă rechem are în m em orie şi prezentare a in tenţiilor de către credincioşi trebuie să a ib ă loc într-o dispoziţie sau spirit de sacrificiu, ■ căci se cuvine ca, în L iturghie, jertfa să fie nu n u m a i a C a p u lu i Bisericii, ---------------

________ _

784. N lcolăQ Ccibâsilcit op. cit., с з р . I, Р. О., 1 A ; с/ -Vi ci)j). XLI, P, О., 4GG C. Vezi şi. O . N. C îîciulă, op, cil., p. 324, ş. u. 785. Dr. N. Gihr, op. cit., vol. I, p. 135. 736. Gf. O rigen, O m ilia IX la Levilic, P. G., X II, 521— 522.

СL

— 256 — ci şi a tuturor m em brelor care alcătuiesc T rupul Lui tainic, care este Biserica. Pentru ca Je rtfa e u h aristică să fie intr-adevăr şi a în tre g ii Biserici, este adică necesar ca, îm p re u n ă cu preoţia ieratică şi ex ternă a liturghisitorilor, să conlucreze şi preoţia in ternă a credincioşilor. P rin Taina Botezului şi a M iru n g e rii, aceştia au a ju n s «preoţie sfînta*, «preo­ ţie îm părăteasca», îm p u te rn ic ită şi în d a to ra tă «să aducă jertfe d u h o v ­ niceşti, plăcute lu i D um nezeu, p rin Iisus H ristos» {I Petru II, 9 şi 5 ; cf. şi A poc. I, 6 ; V , 10). V ia ţa în tre a g ă a fiecărui creştin se cuvine, adică, să fie un prinos sau un dar de jertfă, aşa cum îndem na S fîntu l A p o sto l Pavel : Să înfăţişaţi trup u rile voastre ca o jertfă vie, sfîntă şi p lă c u tă lui Dumnezeu, ca o în c h in a re (cult) duhov nicească d in partea voastră» (Rom. X II, 1)· Cu deosebire însă în clipa aducerii Sfintei Jertfe e u h aris­ tice, fiecare credincios trebuie să se silească în chip special a face «ca să moară tot ceea ce alcătuieşte într-însul om ul cel păm întesc, adică... necurăţia, patim a, pofta rea, m înia, iuţim ea, răutatea» (Col. III, 5, 8), s a u , precum sfătuia S fîntu l A p o sto l Petru : «Să v ă depărtaţi de poftele trupeşti, care se oştesc îm p o triv a su fletulu i» (I Petru II, 11), Este vorba deci de o înfrînare şi am uţire a tot ceea ce este pasiune şi preocupare omenească, în clipa suprem ă a Sfintei Jertfe, o dom inare p lin ă de sfor­ ţări şi o golire eroică de e go ism u l nostru, pentru a deveni, astfel nişte răstigniţi îm p reu nă cu H ristos, în această c lip ă a aducerii Jertfei Trupului şi S îngelu i euharistie al D o m n u lu i. , Negreşit, «ex piaţiunea (ispăşirea) noastră personală este in d isp e n ­ sabilă, dar ea înse a m n ă prea p u ţin lucru, dacă ţinem seama de ceea ce sîniem datori. Iisus în s ă se face prezent pe sfintele altare, pentru a p rim i neînsem natele noastre dispo ziţii de p o c ă in ţă şi pentru a le da o v aloare nem ăsurată prin u nire a lor cu suferinţele sfintelor Sale Patim i» 787. F iind deci ca nişte m orţi care trăiesc ascunşi cu H ristos în D um n ezeu (Col. III, 3), Jertfa B isericii este p rim ită, în truc ît este ascunsă în Jertfa Lui, în care, cu care şi p rin care jertfim . Ia tă deci ceea ce trebuie să fie înv ăţaţi să ştie şi să se silească a în d e p lin i şi credincioşii, m ăcar la tim pul epiclesei : să se înfăţişeze ca nişte victim e de jertfă, fiin d morţi p ăc atulu i, cu h o tărîrea de a lua asupra lor crucea în d e p lin irii obligaţiilor ce le sînt im puse de condiţia sau situaţia fiecăruia, cît şi de încercările, la care ar fi supuşi în v ia ţă , făcînd pe D um nezeu s tă p în u l vieţii lor, voia lor supunîndu-se şi u rm în d p o ru ncilor Lui. O jertfă s p i­ rituală totală deci, în sensul m e ditaţie i F e ricitu lui A u g u stin în le g ătu ră cu textul din M a te i X X II, 37 («Să iubeşti pe D om nu l D um n e ze u l tău din toată inim a ta...») : « С е -ţi m ai răm în e d in inim a ta, cu ce să te m ai iubeşti pe tine însu ti ? С е -ţi m ai răm în e d in sufletul şi d in cugetul tău ? Căci D om nul a zis : d in toată, d in tot... C el ce te-a făc u t 'îţi cere totul».788. · Esenţialul este, adică, să ne silim a realiza în această clipă o stare de spirit de adev ărată incandescenţă, înfăţişîndu-ne, precum zicea S fîn ­ tul loan G ură de A ur, cu o v o in ţă şi cu o in im ă în c ă lz ită de rîv n ă r e li­ 787, M gr C h e viot, op. cit., p. 173. 788. Fer. A ug ustin, Serm o X X X IV , 4, 7, P. L., X X X V III , 212.

— 257 —

f

gioasă ,8Э. La aceasta se m ărg in e şte preoţia credincioşilor în Liturghie, o preoţie internă, a d ic ă o s lu jb ă la alta ru l inimii,, spre deosebire de p r e o ţia e x te rn ă şi s a c r a m e n ta lă

e x e r c ita tă

de lit u r g h is it o r i

la

sfântul

jertfelnic. C hiar p e n tru a ce ştia d in u rin ă, şi m ai îna in te de oricine p e n ­ tru ei, slujba la alta ru l in im ii este p rim a dintre d ato riile lor sfinte, în ­ trucît prin «lim bai', a d ic ă p rin ru g ă c iu n ile şi «m îna» lor se săvîrşeşte sfinţirea Jertfei. Ca u n u l ce este «în să rc in a t să se roage p e ntru toţi, preotul — precum 'conchide S fîn tu l lo a n G u ră de A u r — se c u v in e să-i întreacă pe. toţi, cu atît cu cît u n ocrotitor este firesc să depăşească pe aceia pe care îi ocroteşte. D ar atu n c i cîn d in v o c ă pe S fîn tu l D uh şi să­ vîrşeşte înfricoşăto area Jertfă..., ce c u răţie , ce cucernicie n u av e m drep­ tul să-i pretindem ? I C ît de curate trebuie să-i fie m îin ile , ca instrum ente ale înfricoşătoarelor T aine, cît de curată se cuvine să-i fie lim b a în s ă r­ cinată să rostească c u v in te le pe care le ştim 1 Există u n grad de sfin ­ ţenie, de curăţie, la care să n u fie v o rb a a se ridica u n suflet care p r i­ meşte D u h u l lu i D u m n e ze u ?... S u fle tu l p re o tu lu i trebuie să strălucească întocm ai ca razele soarelui, care lu m in e a z ă lum ea» 790. Prin recitarea p lin ă de p ă tru n d e re a stih urilor care p refaţează rosti­ rea troparului C easu lui al treilea şi p rin însăşi ru g ăc iu n e a epiclesei, l i ­ turg hisitorii se silesc să a ju n g ă pe treapta cea m ai în a ltă a u rc u şu lu i şi desăvîrşitei lor creşteri d u h o v n ic e şti, p rin lucrarea h a ru lu i curăţito r al S fîn tu lu i Duh. Ei trebuie să facă în să în acela'şi tim p sforţări cruciale pentru a conlucra cu a cţiu n e a h a ru lu i, lepădîndu-se de ei înşişi, în scopul unei sfinte s im p lific ă ri şi p u rific ă ri interioare. C ăc i este lucru evident că, aşa precum s u b lin ia S fîn tu l G rigore de N a zia n z, «nim e n i nu este vrednic de m arele D u m n e ze u , de m area Je rtfă şi de M a re le Preot, dacă nu s-a dat m ai în tîi pe sine je rtfă v ie şi sfîntă lu i D um n ezeu , dacă nu I -а adus o în c h in a re d reap tă şi b in e p lă c u tă , dacă .n-a adus lu i D u m ­ nezeu o je rtfă de la u d ă şi o in im ă zdrobită, singura je rtfă pe care D um nezeu, Cel ce ne-a dat totul, o pretinde de 1a. n o i 791. Fără în d o ia lă, «ce poate fi m a i sacerdotal, precum preciza a lt S fînt Părinte al Bisericii, decît a afierosi lu i D u m n e ze u u n cuget curat şi a-I aduce darurile n e p rih ăn ite ale cucerniciei, pe alta ru l in im ii» ? 792. M a i m ult, adică, decît în oricare alte clipe ale se rv ic iu lu i său, liturg hisitorul se c uv ine să se găsească desprins cu desăvîrşire de orice um bră de vrem e lnicie, într-o stare de am uţire şi de ştergere d in spirit a oricăror p reocupări, p r in care ar putea să fie distras sau c a p tiv al urm elor şi ecourilor acestora. C h ia r n u m a i atît nu este su fic ie nt ? ace a­ sta ar fi nu m a i u n aspect n e g a tiv al u n e i stări de spirit d in care lipseşte elem entul v iu şi activ. O stare de suflet care nu este «nici rece, nici fier­ binte», ci n u m a i «c ăld u ţă» sau «în c ro p ită» (Apoc. III, 15, 16), nu conduce 789. Cf. Omilia IV, despre Anna, 6, P. G., LIV , 667— 668. 790. Sf. lo a n G u ră de A u r, Despre preolie, cartea IV, cap. 4. 791. Sf. G rigorie de N azian z, Cuv'mlare apologetică despre lugă, cap. X C V , trad, de Pr. N. Donos, Apologia..., H uşi, 1931, p. 105. «Acesta este s acrificiu l cel dinţii, cînd fiecare se aduce je rtfă şi înc ep e ele la el, pentru ca d u pă aceea să-şi poată aduce darul». Sf. A m b ro z ie al M e d io la n u lu i, De Abel, cartea II, с. 1. 792. Sf. Leon cel M are, e p isco p ul Rom ei, Sermo IV , cap. 1 (C u v in t pentru aniversarea h iro to nie i sale), P. L,, L IV , 149. L ltu r g h le r u l e x p lic a t — 17

1 — 258 — la c o ntactul cu v a lo rile transcendente, ci lasă pe litu rg h is ito r într-o in d i­ ferenţă u cig ăto are a oricărei sp iritu a lităţi. El trebu ie să tin d ă şi să p ro m o ­ veze într-un act de concentrare vie şi a ctiv ă asupra m o tiv e lo r ru g ă c iu ­ nilor, cucerit de scopul lor, pe care să-l trăiască cu to a tă fiinţa lu i, într-un elan sincer şi stăruito r. C ăci n u trebuie să ne în c h ip u im că ru g ă c iu n ile şi toate lu c rările L itu rg h ie i ar fi sim ple talism ane, că a d ic ă sim pla lor exe­ cutare fo rm a lă ar fi de ajuns ca litu rg h isito ru l să se considere achitat de ro lu l său sacram ental. însu fleţit de credinţă şi de n ă d e jd e în a ju to ru l h a ru lu i d iv in , în c ă lz it de iubire de D um n ezeu şi pentru c re dincioşi, e.J tre­ buie să se silească a a ju n g e să încerce senzaţia s p iritu a lă a prezenţei lu i D um nezeu, a c o n ta c tu lu i cu lucrarea Lui şi a efectelor acesteia. Ca organ sau instrum ent al h a ru lu i, litu rg h is ito ru l trebuie să tin d ă a se realiza în acest sens, în m ăsura p u te rilo r lui, pentru ca aceea ce este dat să se îm p ărtăşe a scă printr-însul spre m în tu ire a c re d in c io şilo r să nu-i fie spre pierderea p ro p riu lu i său suflet. De aceea, în c lip e le de cea m a i în a ltă sfinţenie şi de înfricoşătoare tain ă, litu rg h is ito rii recurg la a ju to ru l d iv in , im p lo rîn d sp rijin u l h a ru lu i în efortul lor spiritual, siguri fiind că pe cele de lip să ale s lu jito rilo r L ui sinceri, D um n ezeu le va com plini. L itu rg h isito ru l s-ar putea considera ach ita t de slu jb a lui, însă n u m a i îu m ăsu ra în care şi el personal s-a silit să p articip e sau să conlucreze activ cu graţia dum nezeiască, p rin care se face în c e p u tu l şi desăvîrşirea m în tu irii. F ără un a taşam ent însufleţit de credinţă, fără u n efort al v o inţe i pentru m o rtific a re a v ie ţii sim ţurilor, efort în c ă lz it de dragostea fie r­ binte-a in im ii p e n tru unire a cu H ristos, S fînta E uharistie v a trece prin in im ile litu rg h is ito rilo r, care o ating şi o poartă, fără ca ei să-şi împroprieze b in e fa c e rile pe care, lor în p rim u l rînd, li le oferă M în tu ito ru l. F ără în d o ia lă , sfinţirea daru rilor nu este îm p ie d ic a tă să se săvîrşească din cauza păcatelor şi scăzăm in telor om eneşti ale litu rg h is ito ­ rilor, deoarece această sfinţire n u este efectul v ir tu ţii om u lu i, ci a h a ru lu i. Cea de a doua lucrare a h a ru lu i însă, a d ic ă sfinţirea s lu jito ­ rilor şi a c re d incioşilor, este absolut co n d iţio n a tă de conlucrarea fie ­ căruia prin v re d n ic ie m orală. 6. R u g ă c iu n e a euharistică

dip tic e lo r

sau

a

p o m e n irilo r

de

la

S fînta

Je rtfă

a) C îteva c o n sid e ra ţiu n i teologice. — Cu epiclesă, am putea spune că A n a fo ra litu rg ic ă a încheiat ru g ăc iu nea de do x o lo g ie şi euharltetie (m ulţum ire) propriu-zisă. Jertfa fiind săv îrşită p rin prefacerea' d a ru ­ rilor, acum este m o m e n tu l p o triv it pentru ru g ăc iu n e a de cerere. | în a in te de orice, Jertfa euharistică este adusă, fără în d o ia lă , |pre slava lu i D u m n e ze u cel în Treime ; este, adică, un act de adoraţie şi de m u lţum ire p entru toate cele ce s-au făcut în scopul ‘m în tu irii noastre ? este form a sau, m a i bine-zis, actul desăvîrşit, p rin care Litu rgh ia îşi îndeplineşte fu n c ţia sa latreu tică şi euharistică. Practic însă scopul u ltim al L itu rg h ie i este sfinţirea credincioşilor, a dică iertarea păcatelor, îm păcarea şi ju stific a re a lor prin îm p ărtăşirea de efectele Jertfei lui Hristos. De aceea, acum , d u p ă sfinţirea darurilor, fiin d în d e p lin ite toate c ondiţiile pentru în ă lţa re a ru g ă c iu n ilo r de cerere, litu rg h is ito rii se a d re ­

-

259

4

,

sează lui D um n ezeu cu m ijlo c ir i pentru a face pe credincioşi părtaşi la binefacerile Jertfei T ru p u lu i şi S în g e lu i F iu lu i Său. O dată cu epiclesa chiar, centrul de greutate al A nafo rei începe să se deplaseze de pe terenul latreutic-euharistic p^opriu-zis pe cel al cererii. M a i m ult, s-ar putea spune că epiclesa însăşi form ează linia de trecere de la ru g ăc iu n e a de adoraţie şi de m u lţum ire 1a. ru găciu nile de cerere. F in a lu l tex tu lu i ei se desfăşoară într-o succesiune care conduce în chip na tu ra l şi logic la m area ru g ăc iu n e de cerere : «...Fă, adică p îi­ nea aceasta, cinstit T rupul H risto su lu i Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, cinstit Sîngele H risto su lu i T ău, prefăcîndu-le cu D uh u l Tău cel Sfînt», anum e (parcă ar vrea să sp ună fo rm u laru l Liturghiei Sfanţului lo a n G u ră de A ur) «pentru ca să fie celor ce se vor îm părtăşi, spre tre­ zirea su fletulu i, spre iertarea păcatelor..., spre îm p lin ire a îm p ărăţie i ce­ rurilor..., iar nu spre ju d e c a tă sau spre osîndă» ; sau, ea în redactarea S fîn tu lu i V asile cel M are : «...ca să a flă m m ilă şi har îm p reu nă cu toţi sfinţii care din veac a.u b in e p lăc u t Ţie...». Puterea ru g ă c iu n ii dipticelor se în te m e ia ză pe prezenţa şi m ijlo ­ cirea M în tu ito r u lu i în Sfintele Sale T aine. Biserica nu se găseşte deci singură, acum, în ru g ăc iu nea ei. P rin ru g ăc iu nea epiclesei, com unitatea litu rg ic ă reprezentată sim bolic p rin darurile de p îin e şi vin, predate p re o tu lui la Proscom idie, a fost p rim ită în u m anitatea M în tu ito ru lu i, adică în T rupul şi Sîngele Său. N o i sîntem acum în El, Care a recapitu­ lat astfel toate luc ru rile în u n itate a n a tu rii Sale um ane. Deci, precum se exprim a F ericitul A u g u stin , «cîn d ne rugăm lu i D um nezeu în ru g ă ­ c iu nile noastre, nu ne despărţim de Fiul. C în d se roagă corpul Fiului», a dică Biserica, «El (acest corp) nu se desparte de C apul său..., care este D o m n u l Iisus Hristos, Cel ce se roagă pentru noi, Cel ce se roagă cu noi, şi Care este rugat de noi. El se roagă pentru no i ca preot al nostru ; se roagă în noi ca Cel ce este C a p u l nostru ; este rugat de noi ca D u m ­ nezeu al nostru... îl rugăm şi ne ru g ăm prin El şi ne rugăm în El» 79·3. A m putea spune, de asemenea, cu F ericitul A u g u stin , că Biserica în ­ treagă, de la o m argine la alta a p ă m în tu lu i, se roagă ca un singur om «cu C a p u l ei şi sub C ap u l ei» 7Ui, A sistat de un s p rijin ito r şi m ijlo c ito r atît de puternic, preotul dă deci curs, p lin de încredere şi de speranţă, cererilor sale înaintea lui D um nezeu, pentru m e m brii Bisericii. în esenţă, obiectul acestor m ijlo ­ ciri este ca Sfînta Je rtfă sau D arurile , care au fost prim ite, să-şi facă efectul lor 7!)5, adică să se acorde, în sc h im b u l acestor D aruri, harul d u m ­ nezeiesc, iertarea p ăcatelor şi m oştenirea îm p ărăţie i cerurilor, iar cei v ii să fie în v re d n iciţi a se îm p ă rtă ş i fără a cădea în osîndă. C um este şi firesc, la loc de frunte în aceste m ijlo c iri stau cele p en­ tru in tenţiile litu rg h isito rilo r 7Ufi şi ale credincioşilor care asistă la slujbă şi au adus darurile pentru Sfînta Jertfă, precum şi ale tuturor pe care 793. Fer. A ug ustin, In P salm um L X X X V , [, 4, P. L. X X X V II. 794. Ib id e m , col. 1084. 795. C f. N ic o la e C a b a s ila , op. cil.,

cap . X X X I I I ,

P. G., CL, 44 A —-U.

79G. în d a tă după sfinţirea darurilo r, d ia co n u l se adresează, chiar preotului : «Pomeneşte-mă (am inteşte-m ă) în sfintele ru uâc iu n i, părinte*, la care preotul răs­ punde : «Să te pom enească D o m n u l D um ne ze u Intru îm p ărăţia Sn...».

—

260 —

preotul i -а p o m e n it la Proscom idie, sau îi pom eneşte n o m in a l chiar acum după sfinţirea d a ru rilo r : «...Pomeneşte (adu-ţi am inte), D oam ne, pe (de) cei ce Ţi-au adus Ţie aceste daruri şi pe aceia pentru care şi p rin care şi ele la care au fost aduse acestea» (L iturghia S fîn tu lu i V a sile cel Mare). R u g ă c iu n e a dip tic e lo r îm brăţişează în cererile ei n u n u m a i b u n u ­ rile supranaturale şi nepieritoare din ordinea h a ru lu i şi a m în tu irii, ci şi trebuinţele şi n e v o ile d in toate c o n d iţiile şi situ aţiile v ie ţii .vre m e l­ nice ale cre d inc io şilo r de pretutindeni, care se găsesc în u n ita te de c re d in ţă şi îm p ăc a ţi cu Biserica 7U7. O b ie c tu l acestor pom e niri, rîn d u ite într-o lungă, a m ă n u n ţită şi im presio nantă enum erare -în fo rm u la ru l L i­ tu rg h ie i S fîn tu lu i V a sile oel M are, se poate rezum a în fo rm u la scurtă din L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, prin care se cere ca D aru rile «puse înainte (τά προκείμενα, care se află de faţă), spre bin ele nostru al tutu^

0 l, 4-

ror să le înto cm ească (έξομάλισον, să le potrivească, să le aplice), du p ă tre­ buinţa deosebită a fiecăruia...» (prim a ru g ăc iu n e du p ă «T atăl nostru...»). Negreşit, D u m n e ze u ne acordă oricînd h a ru rile Sale, cîn d I Ie cerem prin m ijlocirea F iu lu i Său, adică pentru m eritele Lui. In L iturghie .însă milele şi în d u rările Sale se revarsă m ai bogat, în tru c ît aici, aşa precum remarca Sfîntu l lo a n G u ră de A ur, ru g ă c iu n ile noastre au o putere deo­ sebită nu n u m a i p e ntru că sînt întărite, însufleţite şi susţinute de ru g ă ­ ciunile preoţilor şi ale sfinţilor îngeri, care p a rticip ă în chip nev ăzu t la sfînta slu jb ă, ci m a i ales pentru că ru g ă c iu n ile noastre sînt însoţite şi susţinute de m ijlo c ir ile F iu lu i lui D um nezeu, care înfăţişe a ză T atălu i Jertfa Sa adusă p e n tru m în tu ire a lu m ii 798. De aceea, în ru g ăc iu n e a d ip ­ ticelor se face «a m in tire de toţi îna intea D o m n u lu i, în prezenţa chiar a T rupului şi a S în g e lu i S ău» 7;|,J. Desigur, nu este în puterea noastră să ştim în ce m ăsu ră se v or îm ­ plini cererile noastre, căci precum nu putem găsi cu m inte a u n term en de com paraţie p e n tru c h ip ul în care darurile se fac sau sînt p rim ite în Trupul şi Sîngele D o m n u lu i, tot aşa nu se poate cunoaşte m ăsura în care ele sînt p rim ite de D um n ezeu so°. N e referim astfel la daruri, avîn d în vedere sau în ţe le g în d valoarea m o rală a a ctu lu i în sine de oferirea sau aducerea d a ru rilo r de către credincioşi, sau, m ai precis, m o ra li­ tatea, adică g rad u l lor de pregătire. Prin ele însele, darurile, ca creaturi neraţionale sau n e însufle ţite , n u pot fi atinse de păcat, deoarece acesta este o boală a v o in ţe i, ap arţin în d astfel fiinţelor raţionale. Deci, dacă cel ce aduce d a ru ri este păcătos, aducerea lu i este za d arnică, în tru c ît nu-i aduce nici u n folos, deşi prin ele însele darurile nu sînt n ep lăcute lui Dum nezeu, căci «tot ce a făcut D um nezeu este bun» (I Tim . IV , 4). Ca atare, nim ic n u se o pune ca ele să fie b in ep rim ite de D um nezeu, cînd sînt aduse de Biserică, p rin litu rg h isito ri (παρά ’αγαθών ’ανδρών, zice N ic o ­ lae Cabasila), spre slava Lui şi pentru m în tu ire a a to a tă lum ea. Ele se 797. Vezi Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, Cateheza V mistagogică, 8. 798. Cf. Sf. lo a n G u ră de A ur, Omilia III, împotriva anomeilor, despre ne cu­ prinsa natură a lui Dumnezeu, 6. 7. i 799. La divine liturgie meditee par. Gogol. T raduction frangaise faite sur l'originalc russe par le R. p . Dom T heodore B elpaire, Prieure d 'A m a v sur M euse, 1934, p. 46. 800. N icolae C a b a sila, op. cit., cap. X L V II, P. G., 469 B.

— 261 — sfinţesc, adică, sfinţin d apoi şi pe credincioşii care sînt în stare de vrednicie. Sfinţirea da ru rilo r n u p o a te fi îm p ie d ic a tă de nim ic, deoarece ea nu se săvîrşeşte p rin puterea sau v irtu te a o m u lu i şi deci nu poate fi zăd ărn ic ită d in p ric in a e v e n tu a le lo r p ăcate om eneşti ale liturghisitorilor. Căci, propriu-vorbind, cel ce săvîrşeşte intr-adevăr aducerea nu este preotul, ci h a ru l care sfinţeşte darurile (căci aducerea darurilor este de fapt sfinţirea lor). «P reotul litu rg h isito r nu este decît u n s lu ji­ tor al h aru lu i. El nu aduce n im ic de la sine însuşi şi nici nu cutează să facă sau să rostească ceva d in propria-i socotinţă sau jud ecată». Totul, fie cuvinte, gesturi sau luc ru ri, sînt aduse de el aşa cum le-a prim it, adică aşa cum i-au fost prescrise de Biserică. R ezultă deci « lă m u rit că S fintele D aruri sfinţesc toate şi totdeauna pe credincioşi, fiin d p rim ite în to td e a u n a de D um nezeu... Sfinţirea cre­ dincioşilor este însă n e a p ă ra t c o n d iţio n a tă de rîv na sau conlucrarea lor ; de aceea, ea poate să fie îm p ie d ic a tă de nepăsarea noastră. Căci h arul ne sfinţeşte p rin S finte le D a ru ri n u m a i dacă ne-a găsit p reg ătiţi pentru sfinţire. D acă însă ne-a a flat nepregătiţi, nu ne aduce nici un folos, ci, d im p o triv ă, ne p ric in u ie ş te o nem ăsurata pagubă...» ; haru l poate fi îm p ie d ic at de n e v re d n ic ia n o a s t r ă 801. Aceasta rezultă şi din însuşi felul în care p reo tu l litu rg h is ito r se roagă pentru sine în partea finală a dipticelor din L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are : «Pomeneşte (adu-Ţi am inte), D oam ne, ...şi (de) a m ea nevrednicie ; iartă-mi toată greşeala cea de v o ie şi cea fă ră de v o ie şi să nu opreşti, pentru păcatele mele, h aru l S iîn tu lu i Tău D u h dinspre 803 (’απο) darurile ce sînt puse înainte». Trebuie să adm item deci c ă D u m n ezeu , Care cunoaşte in im ile şi cugetele tuturor, va p rim i da ru rile noastre şi ne va îm p ărtăşi de b in e ­ facerile Sale în m ăsura în care n o i în şin e nu sîntem o piedică p rin nepregătirea şi p u ţin ă ta te a e v la v ie i noastre. A cordarea sau neacordarea binefacerilor, care n i se m ijlo c e sc p rin Sfînta Jertfă, stă însă m le g ă ­ tură nu n u m a i cu v re d n ic ia ori n e v re d n ic ia noastră, ci depind şi de gradul în care cererile şi d o rinţele fo rm ulate se încad rează în p lan u l Proniei şi al ic o n o m ie i d iv in e p en tru m în tu ire a lu m ii. Sub această re­ zervă şi în acest spirit se în a lţă , de altfel, ru g ă c iu n ile Bisericii, care m ijloceşte ca «buna cerere şi dorire a credincioşilor săi, totdeauna spre bine să o prim ească» D u m n e z e u şi « d u p ă v o ia cea sfîntă a Sa să o facă» 803. Fără în d o ia lă , m ijlo c ir ile M în tu ito r u lu i pentru noi sînt ascultate înto tde au na de T atăl Său, 'C ă ru ia El îi înfăţişează necontenit în Sfînta Liturghie com oara fără preţ a m e ritelo r Sale. Se în tîm p lă totuşi uneori 301. Ib id e m , cap. X X X I V , col. 445 A, P entru p e nultim ele două alineate vezi Ibidem , cap. X X X I V , col. cit. şi cap. X L V I, col. 468 A, B, D. şi col. 469 A. V ezi şi traducerea : Ene B ranişte, T llc u ire a d u m n e z e ie ş tii Liturghii, Bucureşti, 1946. 302. In acest m om ent al L itu rg h ie i, p re p o ziţia άπδ redă ideca de pornire, în legătura cu daru rile priviLe ca punct de plecare a acţiunii de sfinţire, iar nu idce;i de separaţie sau de de părtare (de la), ca în serviciul Proscom idici, unde această rugăciune îşi m ai găseşte o în tre b u in ţa re adecvată. 303. E ctenia pentru cererea şi ciştig a re a celor de trebuinţă şi de folos.

— 262 — că cererile pe care Biserica, preo ţii şi credincioşii le unesc cu aducerea Sfintei Jertfe euharistice să n u se îm plinească. A ceasta n u constituie însă un m o tiv pentru a conchide la ineficacitatea ei, deoarece adesea, precum su b lin ia S fîn tu l A postol Pavel, «noi nu ştim ce se c uv ine să cerem» (Rom. V III, 26). Jertfa nu răm în e fără efect, în truc ît, dacă b in e ­ facerile aşteptate nu sînt acordate sub ch ip ul în care au fost form ulate dorinţele noastre, D u m n e ze u le înlocuieşte cu altele ce sînt spre fo lo ­ sul nostru şi la tim p u l pe care El îl socoteşte p otriv it. D um n ezeu ascultă deci ru g ăc iu n e a pe care Biserica o uneşte cu Jertfa F iu lu i Său, dar, aşa precum observa pe drept c u v în t S fîntu l G rigo rie cel M are, «El vrea să fie iu b it m ai m u lt decît lu c ru rile pe care le-a creat. El v oieşte să-I cerem cele veşnice m ai m ult decît pe cele p ăm înteşti» 804. A cesta este spiritul în care este concepută ru g ăc iu n e a dipticelor din L itu rg h ia S fîn tu lu i Vasile cel M are, prin care se cere pentru faptele bune ale c re d in c io şi­ lor : «Răsplăteşte-le lo r cu bogatele şi cereştile Tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în lo c u l celor p ăm înte şti, cele veşnice în lo c u l celor vrem elnice ; cele nestricăcioase în lo c u l celor stricăcioase», p entru a culm ina în fina l : «Pe noi pe toţi ne pom eneşte în îm p ă ră ţia Ta, fii ai lu m in ii şi fii ai zilei arătîndu-ne». b) O b se rv a ţii p riv ito a re ia istoria textului. — R u g ă c iu n e a dip ticelor este p rim itiv ă sau co n stitu tiv ă, am putea zice, în A n a fo ra L itu rg h ie i creştine. L ăm u rit însă despre această veche p ractică litu rg ic ă ne v o r­ besc Serapion de T hm uis în E v h o lo g h io n u l său 805, S fîntu l C h irii al Ie r u ­ salim u lu i, în E xplicarea L itu rg h ie i S fîn tu lu i I a c o b 80G, S fîn tu l lo a n G u ră de A u r în O m iliile sale 807, C o n stitu ţiile A postolice (cartea a V III- a # cap. 12) etc. Se făceau aci p o m e n iri chiar pe nu m e de v ii şi de m orţi, precum ne lasă să vedem R u g ă c iu n e a A nafo rei e p isco p u lui Serapion, de la în c e p u tu l v e ac u lu i al IV-lea. Se înto cm e au şi se p ăstrau în acest scop liste sau pom e lnice, în fo rm atul aşa-num itelor diptice, care erau un fel de carnete o bişnu ite în diferite îm p re ju ră ri d in u z u l civ il. Cele mai m ulte d in ele erau a lc ătuite din do u ă coperte de lem n, de fildeş, de aur, de argint sau de alt m etal, u n ite între ele pe o latu ră, p rin nişte 804. Sf. C rig ore cel M are, M o ra îia in lob, lib. X V , cap. 20, 805. «...Ne ru g ăm şi p e ntru toţi cei adorm iţi, care sînt pom e niţi (după p o m e ­ nirea num elor) : Sfinţeşte aceste suflete... Prim eşte şi (ru g ăc iu n ile de) m u lţu m ire ale poporului şi b in e c u v in te a z ă pe cci ce au proadus darurile şi (ru g ăc iu n ile de) m u l­ ţumire şi la tot acest popor dăruieşte-i s ănăta te dcsăvîrşită, d e p lin ătate şi bucurie şi toată propăşirea sufleteasca şi trupească» etc. 806. C ateheza V m is ’. ag o g ic â, 8, 9 : «A po i, d u p ă săvîrşire a Jertfei d u h o v n i­ ceşti, slu jb a cea fără de sînge, rug ăm pe D um ne ?e u în prezenţa acelei Je rtfe de înduplecare, pentru pacea de obşte a B isericilor, pentru b u na rîn d u ia lă a lu m ii, ... pentru cei ce sînt în boale, ... şi aducern această Je rtfă pentru toţi cei ce au nevoie de ajutor. A po i facem pom enire şi de cei m ai d in ain te ■ado rm iţi, m ai în tîi de p a ­ triarhi, de profeţi, de apostoli...». 4 807. «Să p lin g e m pe m o rţii noştri şi să le venim în a ju to r din toată puterea noastră... N u în zadar ne-au lăsa t A p o s to lii o b ice iu l şi p orunca : vo i ştiţi că, p otrivit lor, în Sfintele şi înfric o şăto a re le noastre T aine trebuie să se facă pom enirea celor răposaţi. Ei şliau ce folos şi ce nem ăsurat bine le aduce această pom enire. Intr-a­ devăr, In m o m e n tu l în care tot p opo rul binecredincios, la o la ltă cu ceata preoţească în picioare şi cu m îin ile rid icate aduc înfric o şăto a re a Jertfă, cum nu s-ar în d u ­ pleca D um nezeu prin ru g ă c iu n ile pe care le facem pentru ei ? N o i vorbim însă de cei ce s-au sfirşit în d reapta credinţă» (O m ilia I I I la E pistola către F ilip en i, 4).

— 263 — belciuge sau un fel de m ici balam ale, pentru ca să se poată deschide sau închide u n a peste alta. De la această conform aţie şi-a luat şi obiec­ tul denum irea de diptice (δίπτυχα -=* δίς' + πτυχή, înd o itu ră în două ; Sic, de două ori -}-τ:τόασω = îndoiesc). Pe feţele lor interioare se înscriau num ele de p o m e n it (v iii pe una, iar m orţii pe cealaltă din cele două coperte), iar cînd şirul acestora era prea lung, se adău gau între cele două scoarţe, înc ă una, d o u ă 808, trei ş.a.m.d. foi de pergam ent sau de papirus (ψ.τ.τοχα, πεντάπτυχα sau πολό-τοχα), obţinîndu-se astfel adevărate caiete sau c ă r ţ iS09. De la în trebu inţare a acestor diptice în cursul ru g ăc iu nii de m ijlo c ire d u p ă epiclesă s-a ajuns la acceptarea d e n um irii lor în lim ­ b a ju l liturgic, ca term en tehnic pentru însăşi rugăciunea, în L itu rgh ierul bizantin, lista dip ticelor se deschide prin pom enirea defuncţilor şi anum e în cep în d în tîi cu m enţionarea diferitelor categorii de membri, ai Bisericii trium fătoare (străm oşi, p ărin ţi, patriarhi, p ro o ­ roci, apostoli, p ro p o v ă d u ito ri, e v an g h elişti, m ucenici, m ărturisitori etc.), ultim u l alineat d in această p rim ă parte încheindu-se în cele două Litur­ ghii prin cip ale cu cererea pentru «toţi cei m ai din ainte adorm iţi întru nădejdea în v ie rii şi a v ie ţii veşnice şi-i odihneşte pe dînşii, D um nezeul nostru, acolo unde străluceşte lu m in a feţei Tale». înseam nă, oare, că p rin această u ltim ă cerere ne referim şi la m e m ­ brii Bisericii triu m fătoare ? L ăm urirea acestei întrebări este im pusă în ­ deosebi de u rm ăto ru l curs al ru g ă c iu n ii dipticelor din form ularul de sub num ele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, care decurge astfel : «încă a d u ­ cem Ţie această s lu jb ă d u h ov nicească pentru cei adorm iţi în credinţă : strămoşi..., patriarhi, prooroci, apostoli, ...evanghelişti, m ucenici etc. dar «m ai ales pentru Preasfînta, curata... de D um nezeu N ăscătoarea şi pururea Fecioara M a ria », «pentru S fîn tu l lo a n Proorocul, înaintemergătorul şi Botezătorul...»·. U n răspuns afirm a tiv la întrebarea de mai sus se găseşte categoric exclus pentru tem eiu ri teologice, întrucît în prim ul rînd sfinţii «se b u c ură deja — deşi în c ă nedeplin, p în ă la judecata u n i­ versală — de b u n u rile eterne» S1°. în dep lin acord cu în v ă ţă tu ra .B is e ­ ricii, N ic o la e C abasila su b lin ia — tocm ai în legătură cu textul de m ai sus — că Biserica nu se roagă pentru sfinţi, ci «pentru cei care au ră ­ posat fără prea m u lta sig uran ţă şi n ăd e jd e de m întuire» 8U, adică «pen­ tru cei înc ă nedesăv îrşiţi, care au nev oie de rugăciune» 81й. Pentru sfinţi, Biserica m ulţum eşte, «pentru că... în tr în ş ii Biserica şi-a ajuns ţelul văzîndu-şi îm p lin ită ru găciu nea pentru îm p ă ră ţia cerurilor» 813. A şa precum rem arca acest teolog, în Liturghie «Jertfa noastră nu este deci n u m a i de cerere, ci şi de m u lţum ire» 8U. M a i m ult chiar : ea 808. Cf. H. Leclercq, Diplyqu.es, în «D ic tio nnaire d’A rcheologie chretienne et de Liturgie», t. IV , partea I, coi. 1045— 1170. V ezi şi broşura noastră D iplicc sau pom elnice, Piteşti, 1926. 800. A dr. Fortesque presupune ca dipticele au fost' primele parii din serviciul Liturghiei, scrise în form a de cărţi (op. cit., p. 152). 810. Hr. A ndruţos, op. cit., p. 445. 311. N ic o la e C a b a s ila , op . cit., c ap X , P. G ., CL, 388 C.

812. Ibidem , cap. X X X III, col. 441. 313. Ibidem , cap. X X X I I I şi X L IX . 814. Ibidem .

I

— 264 — este in p rim ul rînd o je rtfă de m ulţum ire, precum re zultă d in Însăşi d e n u m ir e a ei de «euharistie». Ca şi la Proscom idie, «aşa şi acum , c în d

>

-ь rr

D arurile au lost jertfite şi sfinţite, p rin ele preotul m u lţum e şte lu i D u m ­ ne ze u , dar îl şi r o a g ă ; el exprim ă şi m otivele m u lţ u m ir ii,■da,r a d a u g ă şi obiectele cererii. C ine constituie m otivele m u lţu m irii ? S fin ţii I Pen­ tru că într-înşii Biserica a şi m oştenit de fapt îm p ă ră ţia cerurilor prin n e n u m ă r a ţii ei fii pe care i -а trim is ca pe o colonie în cer şi pe care fe ricitul P avel i -а n u m it Biserica celor întîi-născuţi, care sînt înscrişi în ceruri» (Evr. X II, 23) F orm ula d ip ticelor ne lasă să subînţelegem că Je rtfa este adusă între altele şi pentru m o tiv u l că D um nezeu a ridicat .sfinţi dintre o a­ m eni pentru ca să se roage pentru noi. Astfel, în ru g ăc iu n e a dipticelor din cele două form ulare p rin cip ale .ale L iturghiei se cere ca D um n ezeu să prim ească m ijlo c irile lor pentru noi : «pentru ale căror ru g ăc iu n i, cercetează-ne pe no i, D um nezeule», fapt prin care apare exclusă ideea că această ru g ăc iu n e ar fi concepută în beneficiul sfinţilor. Sensul p re ­ poziţiei. «pentru» d in -primul a lin e a t al dipticelor, d in fo rm u la ru l S fîn tu ­ lui lo a n G u ră de A ur, apare precizat de altfel în perspectiva a d v e rb u ­ lui «încă» d in cuprinsul aceluiaşi alineat, termen care m archează o schim bare de plan, constituind o indicaţie pentru un m o tiv sau scop nou, pentru care este adusă Sfînta Je rtfă euharistică, spre deosebire de cel exprim at în a lin e a tu l de d u p ă încheierea epiclesei. A n u m e , «această s lu jb ă cuvântătoare Ţi-o aducem Încă» şi pentru alt m o tiv sau în alt scop, care se concentrează în m u lţum irea pentru dăruirea de sfinţi în s p rijin u l nostru. Printr-o stilizare m ai directă a tex tului ru g ă c iu n ii dip tic e lo r din form ularul S fîn tu lu i V a sile cel M are, claritatea sensului p o m e nirii, sfin ­ ţilor este a sig u ra tă în c h ip expres şi scutită de greutăţi de interpretare. A nu m e, d u p ă epiclesă se c o ntinu ă («...Ţie ne rugăm ...») «pe n o i pe toţi, care ne îm p ărtăşim dintr-o p îin e şi dintr-un potir, să ne uneşti p rin îm ­ părtăşirea ace lu iaşi Sfînt Duh..., să aflăm m ilă şi har cu toţi sfinţii : cu străm oşii..., p a triarh ii, proorocii, apostolii», dar «m ai ales cu Preasfînta... de D um n ezeu N ăscătoarea.,., cu S fîntu l lo a n Botezătorul, ...cu sfinţii... A postoli şi cu to ţi sfinţii». Precum se vede, ru g ăc iu n e a dipticelor apare în acest fel ca un act de m ijlo c ire p e ntru îm p ărtăşire a credincioşilor în com u nitate cu sfinţii, de roadele sau efectele Je rtfe i de pe G olgota a ctu aliza tă în Liturghie, N u este greu de observat raportul de oarecare analo gie al acestei for­ m ule cu cea d in p rim u l a lineat d u p ă epiclesa din L itu rg h ia S fîn tu lu i loan G u ră de A u r : «Pentru ca să fie» (Jertfa euharistică) «celor ce se vor îm p ărtăşi, spre iertarea păcatelor, spre îm p ărtăşirea cu S fîn tu l D uh spre îm p lin ire a îm p ă ră ţie i cerurilor...». în c e p în d în c ă din prim a perioadă a ev ului m ediu, dipticele, ca şi întreaga R u g ăc iu n e a A n a fo re i liturgice, se recită tain ic într-o e n u m e ­ rare siste m atiza tă a tuturor categoriilor de credincioşi şi în referire la trebuinţele specifice respective. E diţiile de astăzi înscriu înc ă fo rm u la 815. Ibidem şi cap. X.

— 265 — corespunzătoare pentru p o m e n iri n o m in a le de v ii şi de m o rţi — în tain ă însă — , «pe cine va v o i preotul». Deşi ediţiile L itu rg h ie ru lu i nu sînt u niform e în re gulile p riv ito a re la acest luc ru , totuşi cele m ai bu ne d in ­ tre ele p rev ăd pom enirea d efun cţilo r în tim p u l A x io n u lu i şi anum e — aşa cum este şi logic — în c o n tin u a re a fo rm u le lo r generale ale d ip ti­ celor pentru cei adorm iţi, în c a d rîn d pom e nire a celor v ii în ă u n tr u l fo r­ m u lelor generale p entru a ce astă categorie, şi anum e d u p ă ecfonisul p r i­ vitor îa c h iria rh u l lo c u lu i. F ără în d o ia lă , în aceste m om ente este lo c u l p o triv it p entru p o m e l­ nicele aduse de credincioşi d u p ă V h o d u l cel mare, dar pentru care acum nu se m a i scot m irid e 81G. In stru c ţiu n ile tip iconale d in L itu rg h ie r n u se găsesc într-un acord perfect asupra litu rg h is ito ru lu i c ăru ia îi revine sarcina p o m e n irilo r n o ­ m inale lăsate «ad lib itu m » , în cursul ru g ă c iu n ii dip tic e lo r. Se pare c ă ea intra îndeosebi în a trib u ţia d ia c o n u lu i. în unele texte a le Liturghiei, p o ­ m enirea n u m e lo r celor repauzaţi este prescrisă, d im p o triv ă , roluiiui preo­ tului şi anum e în d a tă d u p ă fo rm u la cu care se în c h e ie a m in tirea sfin ­ ţilor 817. A lte ediţii însă in d ic ă tot aci p o m e n ire a atît de m orţi cît şi de vii în sarcina p r e o tu lu i818, pe cîn d altele dau acelaşi drept d ia c o n u lu i in tim p ce cădeşte în ju r u l sfintei mese, cînd se c în tă A x io n u l 819 şi după ecfonisul u rm ător acestui im n 820. A ceasta înse a m n ă că recitarea dipticelor de v ii şi de m o rţi se p u tea face în trecut, ca şi astăzi, atît de preot cît şi de diacon 821. 816. De la o vrem e a început să se practice pe alo curi şi la noi o b ice iu l din Biserica O rto d o x ă R usă de a se scoate p ărtic e le la p ro scom id iar şi pentru num ele d in aceste pom elnice ducîndu-le apoi pe s fîn tu l disc de pe prastol p în ă Ia epiclesa, ba uneori p în ă în a in te de în ă lţa re a S fîn tu lu i A g n e ţ. O d ată însă cu sfinţirea d a ru ­ rilor Jertfa este adusă aşa în c it transportarea de p ărticele nu m ai are sens. Găsindu-ne deci d u p ă epiclesa, în cursul ru g ă c iu n ii de m ijlo c ire , s in g u ru l ritu a l propriu m o m e n tu lu i nu poate consta decît în sim plele pom e niri n o m in ale in prezenţa Jertfei euharistice, în rînd cu celelalte diptice. De altfel, d u p ă ducerea d aru rilo r pe sfînta m asă, scoaterea de m iride la proscom idiar, a p a rţin in d unui m om ent anterior, vine în contrazicere cu ordinea, logica şi sem n ific aţia o ficiu lu i, d is trăg în d în -acelaşi timp pe preot de la trăirea acţiu nii litu rg ice . Se cu v in e deci să se respecte scrupu­ los fizio n o m ia o rig in ală a L itu rg h ie i, ferind-o de d e sfig urările pe care i le pot aduce pogorăim inlele ce v in în contrazicere cu s p iritu l ei. 817. V ezi, de exem plu, în L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are, la F. E. Brightman, Liturgies eastern and w estern, vol. I : Eastern Liturgies, O xford, 1896 p. 388 ; de asem enea în L iturghia S fîn tu lu i lo an G u ră de A u r la Dom Placide de M eester, La D ivine Liturgie..., p. 78. 818. V ezi, de p ild ă, Iacob Goar, Εύχολόγιον, sive rituale G raecorum , Paris, 1647, p. 78; Ie ra tic o n u l de C o nstantino p ol, 1895; L itu rg h ik o n u l, e diţia de A tena, 1924 etc. ; Liturg h ie rul, ediţia de Bucureşti, 1902 etc. 819. Iaco b Goar, op. şi loc. cit. 820. C o n s lilu lia iui Fiinţei, cod. 6277— 770 M in ăs tire a P a n to liiro n (veacul al X IV -lea), la Pan. N. T rem bela, op. cit., p. 12; lerotelQstikon, A te na , 1948 şi ediţiile L itu rg h ie ru lu i rom ânesc, de exem plu, in d ic ă pom enirea nu m e lor celor vii de către d iaco n în tim p u l A x io n u lu i, iar a celor răposaţi, d u p ă ecfonisul « În tîi pomeneşte, Doam ne, pe Prea S finţitu l episcopul nostru...». 821. A cest rol al d ia c o n u lu i nu trebuie co nfu nd at cu o acţiune sacerdotală. D iaco nu l îşi exercită aci nu m ai ro lu l său specific de aju tăto r. A cţiune a directă şi p rin c ip a lă nu este a d ia c o n u lu i nici aci, cum nu este nici atunci cîn d toarnă vin la proscom idiar, ori arată cu orarul p îin e a şi v in u l în tim pul fo rm u le lo r de institu ire si la R u g ăciu n e a epiclesei. în cursul ru g ă c iu n ii dipticelor, d ia c o n u l n u m ai rosteşte

— 266 — De o p o m e n ire n o m in a lă sub fo rm ă de eefonis, a dică în a u z u l tu ­ turor, nu se b u c u ră decît Preasfînta N ăscăto are de D um nezeu, în fr u n ­ tea cetelor B isericii cereşti, iar dintre cei v ii n u m a i c h iriarh u l lo c u lu i. C aracterul do p r iv ile g iu al acestor dou ă p om e niri este su b lin ia t prin expresiile a d v e rb ia le cu care încep form ulele respective şi anum e în prim ul caz : « M a i ales pentru Preasfînta, curata...», iar în cel de-al d o i­ lea « in /îi pom eneşte, D oam ne, pe...» (n um ele ierarhului). Ecfonisul p e n ­ tru p om e nire a S finte i Fecioare este acelaşi în am bele L itu rg h ii b iz a n ­ tine, cu sin g u ra m o dificare cerută de adaptarea lu i în textul deosebit al ru g ă c iu n ii dipticelor. «M a i ales p en tru (ΰπέρ) Preasfînta, curata...» începe fo rm u la d in L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, în concordanţă sintactică cu v e rb u l «(îţi) aducem », d in a lin e a tu l precedent, în tim p ce in cealaltă L itu rgh ie avem : «M a i ales cu (μ ε τ ά ) Preasfînta, curata...», ca urm are a cererii «ca să aflăm m ilă şi har cu toţi sfinţii» şi, deci, «m ai ales cu Preasfînta... pururea Fecioara Maria».. La această clin u rm ă fo rm u lă de exprim are a iperdulie i, p o p o ru l sau corul răsp u n d e cu cîntarea im n u lu i cunoscut sub titlu l general de «A xion», Se pare că această cîntare s-a in stitu it aci printr-o trecere în seama p o p o rulu i sau a c oru lui a u n u i rol în d e p lin it o d in io ară în tain ă do către, liturghisitori.. M anuscrisele ne in form ează că aceştia a d ă u g a u la form ula p e ntru p om enirea Sfintei Fecioare recitarea tro p a ru lu i : «Bucură-te ce ca ce eşti p lin ă de dar...» 8-“ sau o dată cu aceasta chiar recitarea altora, ca : «V re d n ic ă eşti...» (Άξιό^ έσ-αν...) şi «Te fericim pe Tine toate n e a m u rile » s-3, ori «N ăscăto are de D um nezeu Fecioară...» 824 sau «De tine se bucură...» s'25, num ele acelora cărora le doioşte să se facă p ărtaşi la roadeie Jertfei euharistice aduse de preot, n e în d e p lin in d deci prin aceasta un rol sacerdotal. A c ţiu n e a de pom enire a d ia c o n u lu i se deosebeşte, p rin urm are, esenţial de cea în d e p lin ită de preot, pom e nire a făcu tă de diacon d e p in z în d de Je rtfa adusă de preot şi de ru g ă ­ ciunea de mijlocire- făc u tă do el. în cursul acestei ru g ăciu n i, dipticele d in seama d iaconului re p re zintă co ntin ua re a v e c h iu lu i o bicei al lecturii nu m e lor făcute uneori de pe am von, de către acest slu jito r bisericesc în auzul pre otu lui care se ruga (vezi T estam entum D o m in i, ed. J . Q uasten, M o n u m e n ta Eucharistica ei Liturgica vetustissimn, p. 5/230). P o m e n irile făcu te de d iaco n în acest moment, ale dipticelor, nefiind de fapt de cît ectenii rostite în tain ă pentru cei morţi şi pentru cei vii, repre­ zintă deci un rol pe m arg ine a acţiunii sacram entale a preotului. 322. Cori. B a silii Falascae (veacul al X lV - le a). Cf. D am P lacide de Meester, Gonesc sources ol clevploppem ents du tente grec de la litu rg ie de S. Je a n Chrvsostomc, Rome, 1908, p. 102, η. 3. 823. Ms. B ibi. M e lo c c lu i S im ţu lu i M o rm în t de la C o nstantinopol, nr. 8/182' (v e a ­ cul al X V -lca. Cf. A. D m itrie v sc h i, Ευχολόγια... p. 475. Я24. /Ms. B ib i 'M inăstirii Sinai, nr. 986 (ve acu l al XV-lea). Cf. A . D m itrievschi, Ευχολόγια... p. 162. 825. A ceste tropare erau rostite tainic, d u p ă unele m anuscrise (Bibi. N at. A te n a : nr. 703 şi nr. 750, v e a cu l al X V I- le a ; nr. 780, v e a cu l al X V II-lea), "înainte de ecfonisul «Mai ales pentru Prc-asfinta, curata...» ; d u p ă altele (Bibi. N aţ. A te na : nr. 752, veac. al XVI-lea ; nr. 770, veac. al X V II- le a ; nr. 767, veac. al X V III-lea), în urm a acestuia, sau unele tropare în a in te , iar altele d u p ă acest eefonis. U n m anuscris (nr. 776, veac. al X V II-iea, Bibi. N aţ. A te n a ) prescrie d u p ă e cfonisul «M a i ales...», în ălţa re a p ă r ti­ celei Sfintei Fecioare, p ro b a b il sub influ e n ţa « R în d u ie lii rid ic ării Panaghiei». A celaşi manuscris lasă la la titu d in e a litu rg h is ito ru lu i sa zică sau nu şi «BotezStorule al lui Hristos», precum şi «Rugaţi-vă pentru noi», în le g ă tu ră cu pom enirea S fîn tu lu i loan Botezătorul şi a S fin ţilo r A p o s to li. Cf. Pan. N. T rem bela, op. cit., p. 116— 117.

— 267 — Sugestionaţi de această p ra c tic ă transm isă de vechim ea în d e p ă r­ tată S26r u n ii autori privesc cîntarea A x io n u lu i ca o. instituţie de oriqine apostolică 827. Ca im n in to n a t de popor însă, ea îşi are originea într-o epocă m ai no uă. Cu alte cuv inte, s-a statornicit obiceiul ca strana sau corul să intoneze cu voce tare u n u l d in troparele rostite în tain ă de liturghisitor. D intre ele, a in tra t în uz p entru zilele de d u m in ic ă im n u l «V rednică eşti...» sau «Cuvine-se cu adevărat...». La sărbătorile îm p ă ­ răteşti însă se în tre b u in ţe a ză în chip de A x io n irm osul odei a IX-a din C ano nul sărbătorii, care este consacrat de obicei Sfintei Fecioare. Prin faptul că în C odicele Bcirberirii 336 se in d ic ă pentru cor,, în Liturghia S fîntu lu i lo a n G u ră de A u r, irm o su l c în tă rii a IX-a din C a no nul Bote­ zu lu i D o m n u lu i : «N u se pricepe lim b a a Te lă u d a după vrednicie...», am putea deduce că, la origine, funcţia de A x io n a îndeplinit-o irm osul odei a IX-a din can o n u l zilei. La o rig in ea în tre b u in ţării sale liturgice, cliiar A x io n u l d u m in ic a l a în c e p u t n u m a i cu partea a doua, adică cu «Ceea ce eşti m ai cinstită...», care este irm osul cîn tării a IX-a din trioda deniei, din Jo ia M are. Sub form a de astăzi, adică întregit cu partea de 3a început, apare n u m a i de la finele v e a c u lu i al X-lea încoace 828. Pom enirile n o m in a le se în c h e ia u o d in io ară cu strigarea d ia c o n u lu i înainte şi d u p ă ecfonisul p e n tru pom enirea episcopului eparhiei : «Şi pe cei pe care îi are în m in te fiecare şi. pe toţi şi pe toate» 820 (adică pe toţi credincioşii-bărbaţi şi pe toate credincioasele-femei). E diţiile gre­ ceşti de astăzi ale L itu rg h ie m i n i 830 m e nţin încă această propoziţie, pe care o recom andă şi in stru c ţiile d in serviciul arhieresc p u blica t la finele Litu rgh ieruiui de Bucureşti, d in 1887. U nele ediţii ale L itu rgh ieruiui rom ân din v eacurile al X V III- le a — al X IX - lea prescriii d ia c o n u lu i fo r­ m ula : «Şi pentru toţi şi p e n tru toate» 831. D in ea n-a m ai răm as însă în practica curentă de la no i decît răspunsul «Şi pe toţi şi pe toate», pe care îl dă corul, aşa p recum , de altfel, se obişnuia în unele biserici încă din veacu rile al X II- lea— al X III- le a 832. în oricare din extinderea lor form ală, aceste propoziţii liturg ice indică u n u l d in m om entele şi c h ip u rile în care se exercită în Liturghie preoţia sp iritu ală, cu care c redincioşii se alătu ră la preoţia sacram en­ tală externă a litu rg h isito rilo r, d u p ă ce, prin puterea prim ită de aceştia 826, T roparul «Bucură-te ceea ce eşti plinii de dar...» se găseşte între buinţat şi în textul b iza n tin al L itu rg h ie i S fîn tu lu i Iacob. Cf. F. E, Brighţm an, Liturgies eastern and western,.., p. 56. în această L iturghie, după ecfonisul preotului pentru am intirea Sfintei Fecioare, p o p o ru l răs p u n d e : «Pomeneşte, Doamne Dum nezeul nos­ tru...» (vezi ediţia L itu rg h ie i S fîn tu lu i Iacob, fratele D om nului, tip ărită în 1912 Ia Ie ru ­ salim, cu aprobarea p a triarh u lu i D a m ia n I.; vezi şi Dom B.— Ch. Mercier, în op. cit. ; R. G ra ffin, P atrologia O rie nta lis, X X V I , fasc. 2, Paris, 1946, precum şi ediţia greaca a Liturghiei S fîn tu lu i Iacob, fratele D o m n u lu i, A le x and ria 193], 827. B ingham , A n tiq u ita le s e ccle siasticae ; lib. X V , t. V I, p. 38. 829. V ezi lucrarea noastră Despre poezia im nog ralică din cărţile f/e ritual şi cîntarea bisericească, Bucureşti, 1937, p. 176— 179. 829. Ea era în uz în a in te de v e a c u l al XI-lea, deoarece o găsim in versiunea latin ă a Iui Leon Thuscus. 830. A

se v e d e a ,

de

p ild ă ,

e d iţ iile

do

A le n a ,

831! Ca, de pildă, e d iţiile : Rîrnnic, 1733, reşti, 1741 şi 1780. 832, Cod. 662 Bibi. N aţ. A te n a . La Pan.

1912,

1921,

17*17; B la j: N.

Trembela,

1948

1750, op.

1775, cit.,

ilio n ).

1807; p.

12.

B ucu­

— 268 — la h iro to nie, s-a săvîrşit sfinţirea D arurilor. Precum se vede d in chiar aceste form ule, credincioşii îşi exercită preoţia lor s p iritu a lă p rin aso­ c i e r e l a s a c e r d o ţ i u l preo ţilor şi p rin m ijlo c ire a acestui sacerdoţiu. Jertfa eu h aristică a T rupului şi S in g e lu i D o m n u lu i este oferită de întreaga c o m u n i t a t e — « ( î ţ i ) aducem această s lu jb ă duhovnicească.,.» — , însă prin m ijlo c ire a litu rg h isito rilo r sau, m a i exact, este adusă de aceştia în nu m e le tuturor şi pentru întreaga com unitate. In tim p u l ru g ă c iu n ii dipticelor, Jertfa euharistică este adusă sau oferită atît p e ntru cei p re ­ zenţi cît şi p e ntru cei pe care aceştia îi reprezintă, înscriindu-i pe listele d e p o m e nire date p reo tu lui, o dată cu predarea d a ru rilo r m a teria le p e n ­ tru Proscom idie. Cei ce se găsesc prezenţi în acest m o m ent al d ip tic e ­ lor trebuie să se unească la ru g ăc iu n e a de m ijlo cire a litu rg h isito rilo r, r e a d u c î n d u - ş i în m inte, în gînd sau în memorie, şi pe aceia p e ntru oare ei au cerut sau doresc să fie adusă Sfînta Jertfă, dar pe care litu r g h i­ sitorii nu-i p o t p om eni n o m inal. De altfel, nu este greu de v ă z u t că această rem em orare în gînd, reco m andată de diacon credincioşilor în cursul r u g ă c iu n ii de m ijlo c ire a preo tului, în prezenţa Sfintei Jertfe euharistice, precum şi răsp u nsu l «Pe toţi şi pe toate», generalizat în practica m ai no uă, re pre zintă form e condensate de stilizare, adoptate cu vrem ea, ca m a i corespunzătoare caracterului solem n al o fic iu lu i L iturghiei, în locul p ra c tic ii d in Biserica veche, cîn d «toată m u lţim ea oam e nilor se strecura cu m are tăcere în ju ru l a lta ru lu i şi asculta în tim p u l citirii dipticelor,..» 833. în unele locuri, acestş dip tice erau citite de diacon, sus pe am von. P aigăciunea de m ijlo c ire se încheie în cele din u rm ă cu cereri p e n ­ tru m ilu ito ri şi bin e făc ăto ri, în L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, iar în cea a S fîn tu lu i V a sile cel M are, pentru a ni se d ăru i pacea şi dragostea lu i D um nezeu. S fîrşitul R u g ă c iu n ii anaforei îl face în am bele L itu rg h ii ecfo nisul : «Şi ne dă n o u ă cu o gură şi cu o in im ă a s lă v i şi a cînta p re a c in stit şi de m are c u v iin ţă num ele Tău : al T a tălu i şi al F iu ­ lui şi al S fîn tu lu i D uh, acum şi pururea...», la care corul răsp u nde : « A m in l» . A stfel, la u d a şi dox o lo gia, care, m ai ales în A n a fo ra S fîn tu lu i V asile cel M are, erau îndreptate către D um nezeu ca Tată, d e v in în acest ecfonis fin a l expresia adoraţie i S fintei Treimi. c) A sp e c tu l ecieziologic 834 sau co m u n ita r ai r u g ă c iu n ii dipticelor. — în ru g ăc iu n e a dipticelor, m ai m u lt decît în alte p ărţi ale ei, L itu rg h ia se afirm ă în fapt nu n u m a i ca o ru g ăc iu ne com ună sau a tuturor, ci şi 833. V ezi m ai departe nota 34G. 834. T erm e n ul arc la bază sub s ta n tiv ul qrcc ’εκκλησία. D e riv in d d in verbul ’εκκαλέω-ώ (a chem a pe cineva să vină), sub stantiv ul ή έκκλησία, care în greaca pagină în s e am n ă ad u nare a p op o rului, desem nează în sens creştin a d u n a re a c re d in ­ cioşilor sau a p o p o ru lu i creştin, dinlr-o co m unitate sau b iserică lo ca lă, dar «mai ales a p o p o ru lui lu i Dumne;:eu, ad ică to talitate a d re ptcredincioşilor ca m em bri ai îm p ără ţie i cerurilor. Sub d e n u m ire a dc ecieziologic se înţelege deci doctrina despre Biserică, p r i­ vită ca organism sau com unitate co nce pută in d im ensiuni ecum enice, p în ă chiar dincolo de tă riile cosm osului şi considerată ca T rup tainic al lu i H ristos. A x a şi punctul central al ecleziologiei rezidă în ideea de unitate şi în co n ştiin ţa de com unitate in Hristos, care stăpmesr: sufletele m em brilor Bisericii şi !e articu le ază iaoh'iUă in tim p şi spaţiu.

— 269 pentru toţi. Intr-adevăr, ru g ă c iu n e a dip ticelor .se înfăţişe a ză oa o ex­ celentă şi n e e g a la tă fo rm ă de solidaritate, caritate şi asistenţă m u tu a lă. «D upă cum Je rtfa lu i H ristos a fost adusă pentru to a tă lum ea, aşa şi Jertfa eu h aristic ă se a p lic ă la lum e. De aceea,, d u p ă sfinţirea D arurilor, litu rg h isito ru l se ro ag ă lu i D u m n e ze u p en tru sfinţirea tuturor celor ce se vor îm p ă rtă ş i dintr-însele, precum s-a rugat şi la p roscom idiar, cu deosebirea în să că ceea ce s-a făcut .în lu c ră rile P roscom idiei în m od figurat şi sp iritu a l se săvîrşeşte acum ta in ic şi real» 833. A nu m e, ne ru g ăm lu i D um n e ze u ca m ai în tîi «pe n o i pe toţi, care ne îm p ărtăşim dintr-o p îin e şi dintr-un p otir, să ne unească u n u l cu altul, prin îm p ărtăş ire a a ce lu ia şi S fînt D uh» şi, toto dată, «.să aflăm m ilă şi har îm p re u n ă cu toţi sfin ţii care d in veac l-au b in e p lă c u t : cu stră­ m oşii, p ărin ţii, p a tria rh ii, proo rocii, apostolii, p ro p o v ă d u ito rii, evangheliştii, m u c e n ic ii, m ă rtu ris ito rii, d a sc ălii şi cu tot sufletul drept ce s-a săv irşit în credinţă», dar «m ai ales cu Preasfînta, curata, prea b in e ­ cuvântata, s lă v ită S tă p în a noastră, de D um n ezeu N ăsc ăto are a şi p u ru ­ rea Fecioara M a r i a ; cu S fîn tu l lo a n P roorocul în a in te m e rg ăto ru l, cu Sfinţii, s lă v iţii şi în tru tot lă u d a ţii A p o sto li, cu sfîn tu l a c ăru i p om enire se săvîrşeşte şi cu toţi sfinţii». A firm ă m în acest chip, pe de o parţe, că sfinţilor li s-a acordat deja sfinţirea de la Jertfa răscum p ărătoare a lui H ristos şi, în acelaşi tim p, că Je rtfa e u h aristică uneşte într-un sin­ gur Trup ta in ic e l lu i H ristos pe toţi care se îm părtăşesc şi s-au p o m e ­ nit în prezenţa ei. A c e as tă relaţie ta in ic ă a drepţilor cu m e m brii nedesăvîrşiţi ai B isericii le aduce acestora d in u rm ă a ju to ru l ru g ăc iu n ilo r m em brilor B isericii cereşti, în care scop se şi roagă preo tul : «Pentru ale căror ru g ăc iu n i, cercetează-ne pe noi, D um nezeule». Se m ijlo c e şte apoi ca D um nezeu, «C el ce ştie pe fiecare şi cererea lui, casa şi trebuinţele lu i» (S fîn tu l V a sile cel M are), să acorde harul corespunzător fiecărei situaţii. In această intenţie, se face am intire de toţi în a in te a D o m n u lu i, precum s-a spus m a i în a in te , dar m ai în tîi de «toţi cei m ai d in a in te a d o rm iţi în tru n ă d e jd e a în v ie rii şi a v ie ţii veş­ nice», pom enindu-se chiar pe num e, dar în general «pe toţi şi pe toate», într-o lu n g ă m e nţiu ne de categorii sociale, p rofesio nale şi stări, începind cu cei ce se a flă la s lu jb ă şi continuîndu-se cu ierarhia biseri­ cească şi căp e te n iile p o litic e — «toată cîrm uirea şi pe fraţii noştri din d regătorii şi to a tă oastea» — şi p în ă la lo c u ito r ii d in cetăţi, oraşe şi sate, care se nevoiesc în v ariatele aspecte ale lup tei şi strîm to rărilo r acestei vieţi : «în c ă lă to rii pe uscat, pe apă şi p rin aer, şi în orice fel de necaz, n e v o ie şi strîm torare», în d ezn ădejde, în suferinţă de boli, în v ăd u v ie , în s lă b ic iu n ile virstei în a in tate , în s lă b ic iu n e de suflet, în viaţă v irtuo asă, «pentru cei ce ne iubesc şi ne urăsc», în sfîrşit pentru toţi cei d in «sfînta, soborniceasca şi apostoleasca Biserică, cea de la o m argine p în ă la cealaltă a lu m ii» , care n-au fost m e nţio n aţi din ne ­ ştiinţă sau u ita re ori p e ntru m u lţim ea n u m elor, dar «care au nevoie de m ila şi a ju to ru l lu i D um n ezeu » 8яе. П35. Cf. Liturgica... traci, ro m ân ă de Iconom N. Fiiip. B ucuroşii, 1899, p. 270, precum ·,.ΐ Dr. V asile M ilrn fan o v ir.i şi Dr. T. T arnavschi, L iturgica..,, p. 528. i'-'-ii. Vezi p rim a ru g ăciu n e de la Proscornidie şi ru g ăc iu n e a d ip tic e lo r din L ilu u jliiii S fîn tu lu i V a sile cel M ure.

— 270 — P rin aceste p om e niri, ru g ăc iu n e a dipticelor adună, p recu m vedem , la -altarul lu i D um n ezeu întreg u n iv e rsu l creştin, ca să fie toţi una, un trup cei m u lţi care gustă dintr-aceeaşi p îine şi dintr-acelaşi p o tir al îm p ărtăşirii, sau se a d u n ă ori sînt recom andaţi în prezenţa T ru p u lu i euharistie al D o m n u lu i. D e ja la Proscom idie c o m u nitatea B isericii a fost sim b o liza tă p rin figura concretă form ată d in părticelele aşezate în ju r u l S fîn tu lu i A g n e ţ pe disc, în care, precum tîlc u ia S im ion, a rh ie p is ­ copul T e salo nieulu i, «vedem pe Iisus însuşi şi toată Biserica Lui, una». D in concepţia aceasta în tre ţin u tă p rin p o m e nirile de obşte, generale sau u niv ersale, a rezultat n u m ire a ele sobornic, ce se dădea, -pînă către înc e p utu l v e a c u lu i trecut chiar, pom e lnicelor de la Proscom idie, în care se găsea in teg rată o ru g ăc iu n e aproape id e ntică cu cea a dipticelor. Prin p om e nire a nu m e lo r şi a diferitelor categorii, de la Aclam p în ă astăzi, se se n sib ilize ază în conştiinţe unitatea în H ristos a s o b o ru lu i ii Biserici, c o m u nitatea u n iv e rs a lă sau sobornicitatea ei 837. P rin ru g ăc iu n e a dip tic e lo r îndeosebi, L itu rgh ia a sig u ră viaţa şi res­ piraţia vie a B isericii. U nitatea şi com u nitatea bisericească apar aci în toata m ăreţia şi p lin ătate a ei de Trup tain ic al lu i H ristos, cu toate m em brele care îl com p u n şi în c h e ie tu rile în care se a rticulează. U n organism v iu care, însu fleţit de D u h u l lui Hristos, respiră în pacea şi in dragostea Lui şi a u n u ia către altul. Cei de pe p ăm înt, a v în d intr-a­ ju to r pe prea fe ric iţii d in ceata sfinţilor, se roagă u n ii pentru a lţii, p e n ­ tru fraţii lor v ii şi repauzaţi de p re tu tin d e ni şi d in toate generaţiile, iar pentru toţi la o la ltă , C a p u l lor, H ristos, Care, p rin Jertfa litu rg ic ă , uneşte într-un trup cele do u ă p ărţi ale Bisericii, a celei cereşti şi a celei p ă m în ­ teşti, H ristos este deci în Biserică, precum T atăl este în H ristos, ca iu b i­ rea cu care T atăl a iu b it pe F iul să fie în ei şi El în ei (lo a n X V II, 21, 23 şi 2G). Biserica este pusă astfel în m işcare pentru a se afirm a în v ia ţa D u ­ h u lu i şi în u n ita te a dragostei. De aceea, pe drept cuvînt, A le x e i H om iacov c alific ă ru g ăc iu n e a unora pentru a lţii cu num ele de «sîngele B ise­ ricii» K:58, ea fiin d seva p rin care Biserica îşi afirm ă v ita litate a . P rin ea, «cei m o rţi şi Biserica d in cer, aceea a transfiguraţilor, in tră într-un ra ­ port o rg anic foarte in tim cu credincioşii, care răm în pe p ă m în t, toţi uniţi p rin «p o tiru l euharistie» 8:3i\ în care rugăciunea dip ticelor sau a p o m e n irilo r îi uneşte p rin h a ru l lu i H ristos într-o strînsă c o m u niu ne , iar prin El cu D um nezeu-T atăl şi cu S fîn tu l Duh, în care se desăvîrşeşte unitatea şi c o m u n ita te a bisericească. în L itu rg h ie deci «eu nu sînt s in g u r; sînt u n it în D u h u l S fînt cu toţi fraţii m ei, care au trăit p re tu tin d e n i in toate tim p urile». P rin întîlnirea cu H ristos în L iturghie, «om ul n u este un izolat..., ci se a flă u n it cu tot u n iv e rs u l creştin, cu apostolii, cu sfinţii, cu fraţii în H ristos, cu

întrecj

837. V ezi S o b o rn icu l s q u P o m e lnic ul M itro p o lie i U ngro-V lahici din a n u l 1661, publicat în «B iscrica O rto d o x ă R o m ân ă», X I I I (1890), nr. 12, p. 689, Cf. C. B obulescu, Obirşici m o litv e i pent.ru m o rii de la proscom idie... (extras din revista de «Istorie b is e ri­ cească», nr. 2 şi 3, iu lie — d e c e m b r ie , 1943), p. 4, n. 2, p. 23 şi 24. 838. O p e re (în ruseşte), t. II, 1867, p. 18— 20, apud N icolas A rse nie v, .L'Eglisc d'O rie nt, P rie urc d 'A m a y sur M e u se (în « Iren ik on», colect. IV , 1928, nr. 3— 4), p. 70. 839. Ib id e m , p. 68.

— 271 — m orţii şi cu viii... S întem rasa u n ic ă a lui H ristos» S40. Este întreaga um anitate creştină, care, precum zicea F ericitul A u g u stin , ca «un singur om se în tin d e p în ă la sfîrşitul tim p u rilo r şi m em brele lu i strigă m ereu»811. R u g ăciu nea d ip ticelor ne aduce într-un chip im presio nant de viu, in planul lum ino s al conştiinţei, toate p ărţile com ponente ale c o m u nităţii bisericeşti, în d im e n siu n ile u n iv e rs a lită ţii ei crono-spaţiale. De aceea, după părerea noastră, u ne i astfel de ru g ăc iu n i n ic i u n titlu nu-i este mai p o triv it ca acela de ru g ăc iu n e a ecleziologică a Liturghiei. Cît de viu era în tre ţin u t p rin ea sen tim entul de com unitate, în tim p u l p rim e ­ lor patru-cinci v eacuri creştine, cînd era rostită aproape în totalitatea ei solem n şi în întregim e în auzu l credincioşilor, iar n u în tain ă, cum s-a luat o b ice iu l d u p ă aceea ! «N im e n i nu se roagă aci pentru sine, ci fiecare se ro ag ă cu conştiinţa că e u n sim plu m em bru d in T rupul lui Hristos... O parohie, o biserică, oricit de m ică, este nu n u m a i parte, ci şi icoana în tre g ii Biserici nedespărţită de u n itatea şi p lin ă ta te a ei. în fiecare S im tă Liturgh ie există şi se sim te Biserica întreagă» 842 de p re­ tutindeni şi de totde auna. în Jertfa euharistică şi în ru g ăciu nea eclezio­ logică, fiecare com u nitate p a ro h ia lă, cu v iii şi m orţii ei şi cu toţi sfinţii c alendarului, este p rezentă în L itu rg h iile ce să săvîrşesc în aceeaşi zi sau în oricare altă zi în toate bisericile din lum e, aşa precum acestea sînt la fel unite în L itu rg h ia celei m ai modeste biserici dintr-un cătun izolat. C o m u n itate a creştină sălăşluieşte şi se afirm ă deci în conştiinţa fiecăruia şi a tuturor, prin Liturgh ie şi îndeosebi p rin S fînta Je rtfă e u ­ haristică şi p rin ru g ăc iu n e a dipticelor, care o însoţeşte 843. A şa se ex­ plică pentru ce S fin tu l Ig n atie T eoforul num ea pe credincioşi «naofori» (ν αοφ όρο ι) , a dică p u rtăto ri de biserică S44. L iturghia a d m in istrea ză u n preţios în v ă ţă m în t cu p riv ire la crite­ riul e cu m e n icităţii Bisericii, atunci cînd ea nu acceptă în com unitatea dipticelor d in ru g ăc iu n e a e cleziolog ică decît pe «episcopii ortodocşi», adică (pe cei) «care în v a ţă drept (ortodox) c u v în tu l a d e v ăru lu i», iar dintre la ic ii creştini n u m a i pe «cei care s-au săv îrşit în credinţă»., şi pe «cei ce cu credinţă» vieţu iesc în toate oraşele şi satele, adică num ai pe aceia care, p rin u n ita te a de credinţă, p rin pace şi unire în dragoste realizează, susţin şi întăresc u nitate a creştină în aducerea Sfintei Jertfe. U niunea m o ra lă cu Biserica şi cu toţi sfinţii ei constituie u n semn de ortodoxie, care, în practică, este dem onstrat prin îm p ărtăşirea lao la ltă de efectele Jertfei euharistice, despre care form ula litu rg ic ă a p o m e ­ n irii înseam nă o m ărtu rie p u b lică. La cei ce subm inează unitatea c o m u ­ n ităţii creştine p rin schism ă ori erezie, rugăciunea dipticelor nu se re­ feră decît în chip indirect, dar tot în spirit ecleziologic, şi anum e ca 840. 841. 842. 843. dc

a

se

a acestei în auz, a 844.

K. Pfleger, La gnose de B ordjaev, în «Ironikon», IX (1932), nr. 3, p. 22. Fer. A ug u stin, In P salm um L X X X V , P. L., X X X V II, 1035. Ref. în «Raze de lu m in ă » , an, V (1933), nr. 3 (m ai— iunie) p. 228— 22'J. C ît s-аг în v io ra sim ţul nostru de co m u n itate clacă s-ar puLea da dozlegaru repune în funcţiune, m ăcar dem onstrativ, in P d re si m i, p u l o r a a o-unui ut ară ru g ăciu n i din L itu rg h ia S fîn tu lu i Va si io cel Mare, printr-o rostire solemnii, în tre g ii ru g ă c iu n i a Sfintei Jertfe (anafora) ! Sf. Ignatie T eoforul, Epistola cătrc Eioscni, IX , 2, l>. С., V, G52.

— 272 — ei să fie reintegraţi ,prin a ju to ru l h a ru lu i în T rupul tain ic al lu i H ris ­ tos : «...pe cei rătăc iţi îi întoarce şi-i îm p re u n ă cu sfînta Ta so b o rn i­ cească şi apostolească Biserică... Fă să înceteze dezbinarea Bisericilor, ...răzvrătirile eresurilor strică-le degrab cu puterea S fîntu l T ău D uh» (Sfîntul V asile cel M are). Negreşit, u n itatea T ru p u lu i tainic a l lu i H ristos se în făp tuieşte m ai întîi p rin contopirea o am e nilor în -unitatea v ie ţii harice ; această u n i­ tate ar răm în e în să ceva flu id ic dacă n u s-ar s p rijin i pe u n ita te a m ă r tu ­ risirii dogm elor Bisericii, pe *o profesiune p u b lic ă a credinţei. Form ulate sub asistenţa S fîn tu lu i D uh, dogm ele susţin conştiinţa ecu m enică a B ise­ ricii pe lin ia ne în tre ru p tă a Sfintei T radiţii, care, în d e fin itiv , este tot o «unitate în D uh» sau «m e m oria ei h arism atică» 8'1S. «N aofori» sau p u r­ tători ai u n ită ţii B isericii în conştiinţa lor nu sînt decît aceia care p ă s ­ trează legătura D u h u lu i p rin unitatea de c redinţă ex p rim ată în d o g ­ mele Bisericii. Ieşirea din această unitate d og m atică sau, uneori, n u m a i bănu iala atrăgea în trecut scoaterea n u m elo r de pe lista dip tic e lo r d in rugăciunea ecleziolog ică, ceea ce echivala cu excom unicarea sau scoa­ terea din com unitate 84G. In spiritul dipticelor, com u nitatea se înte m eiază pe u n - fu n d a m e n t liturgic — ■pe T aine — , a d ic ă pe har şi pe credinţă, a dică pe dogme, înainte de orice c o m u nita te a constă deci «în com unitatea de v ia ţă s u ­ pranaturală a dogm ei şi a h a ru lu i, care face să se sălăşlu ia sc ă în spirit şi în in im ă o com o ară preţioasă ; om ogenitatea concepţiei şi a cug etării, com unitatea sen sib ilităţii, a sim ţirii şi a v oinţe i» 847. în exterior, această com unitate se m anifestă în p rim u l rînd p rin com unitatea a cţiu n ilo r cuituale,, Biserica d e v e n in d astfel o 'com unitate v ă z u tă , iar n u m ă r g in ită num ai la o sim p lă existenţă in v iz ib ilă , în a d încul conştiinţei, aşa cum cred îndeosebi p rotestanţii, A stfel, u nitate a şi u niv e rsa litate a B isericii 845. Ref. în «Raze de lu m in ă » , an. V (1933), nr. 3 (m ai— iunie), p. 226. 846. Un d o cum e nt din ve a cu l al VI-lea ne info rm ează că credincioşii dăd e au o mare atenţie acestor liste de com unitate, pe care le u rm ăre au cu un deosebit interes. D u p ă ce se în c h e ia pom enirea P ă rin ţilo r p articipanţi la prim ele patru Sinoade Ecum cnice şi se făcea am intirea n o m in a lă a episcopilor în v iaţă, de la p rin c i­ palele Scaune ale Bisericii, p o p o ru l exclam a solem n : «S lavă Ţie, D oam ne, slavă Ţie» (C o n ciliu m C o n s la n lin o p o lita n u rn sub M e na, anno D o m in i D X X X V I... contra A n lh im u m etc., A d io V , la Jo a n n e s H ard u in, A c ta C o n cilio ru m el epistolae- decretaies..., t. II, col. 1340). Toate schism ele declarate între Biserica Rom ei şi celc de R ăsărit (Constantinopol şi A n tio h ia ), îndeo sebi d u p ă S in o d u l de la Laodiceea şi în urm a ce rturilor m onotelite şi iconoclaste, s-au tradus prin ştergerea nu m elor episcopilor Rom ei din lista dipticelor (Cf. L. Duchesne, A uto no m ie s ecclesicisliques. Egiises separees, ed. II, Paris, 1905, p. 1G4— 165). S-a uzat p în ă la abuz de o astfel de m ăsu ră. Astfel, în urma e x ilării sale de către. îm p ărat, Sf. lo a n G u ră de A u r însuşi a fost şters din dipticele Bisericilor p atriarh ale din A le x a n d ria, A n tio h ia şi C o n s ta n tin o p o l şi, cu toată intervenţia p ap ii In oce nţii! I, re abilitarea p om e nirii Sf. lo an G u ră de A u r nu s-a făcut decît d u p ă -moartea lui (Ci. Eriph G aspar, Geschichle des Papstum s vo n den A n fa ng e n bis zur H ohe der W e llh e rs c h a lt, vol. I, 1930, p. 320— 321). 847. H rysostom us Panfoeder, Die K irche ais lilu rq isch e Gem einschaSl..., p, 107— 108.

I

— 273 — se m anifestă, între altele, «în ru g ăc iu n e a iu b ir ii obşteşti» SJ8, care este r e a lm e n te u n act s a u o îa p tă de s o lid a r ita te şi de as is te n ţă m u tu a lă . In ru g ăciu nea ecleziologică, în care v in e la expresie asistenţa m u tu a lă a tot ce este suflet creştinesc, «d u h u l iu b ir ii este cel care se roagă» în noi. Ea îl înm ulţeşte chiar şi-l sporeşte, căci rugîndu-ne u n ii pentru alţii, chiar pentru v ră jm a ş i («...adu-Ţi am inte, D oam ne, ...de cei ce ne iubesc şi de cei ce ne urăsc pe noi...»), a ju n g e m să ne elibe răm interior de tot ce ne desparte : de ură, de egoism şi de orice sentim ent josnic. De aceea, S fîn tu l Ig n a tie T eoforul în d e m n a pe c re d in c io şi: «R ăm îneţi tari în unire a voastră şi în ru g ăc iu n e a de obşte» 849. Este in să u n m ister adînc, aşa cum rem arca un distins teolog, că unitatea cerută cu c ăld u ră aşa de duios şi de stăruitor de D om nu l, în ru găciu nea Sa .arhierească, n u s-a re alizat şi n u s-a în tă rit fără m u ltă rugăciune, nici p rin claritatea c u v în tu lu i şi a în ţe le p c iu n ii Lui, n ic i prin credinţa răsc o lită de m in u n ile Sale, n ic i n u m a i p rin porunca iu b irii, nici n u m a i p rin Botez şi S fînta Euharistie, ci a fost nevoie de o adîncă, de o răscolitoare şi m işcătoare ru g ăc iu n e d in partea Sa, pentru acest deo­ sebit dar şi har al u n ită ţii. A contopi in im ile o am e nilor în iubire şi în arm onie şi a le păstra într-un singur trup şi o singură unitate, aceasta este, precum se vede, ceva neasem ănat de greu. R ug ăc iu n e a M în tu ito ­ ru lui răm îne n u n u m a i u n prototip p e ntru toţi oam enii şi pentru toate tim p urile, ci şi u n p ă tru n z ă to r avertism ent spre a u n i necontenit ru g ă ­ ciunea lor cu ru g ăc iu n e a de M are Preot al lu i Hristos, pentru ca Tatăl să ţină pe ai Săi într-o u n itate desăv îrşită 850. De aceea, o astfel de u n i­ tate, Litu rghia o im p lo ră în cele din u rm ă, p rin ecfonisul de la sfîrşitul ru g ăc iu n ii sale ecleziologice, ca un dar de sus 831 : «Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o in im ă a slăv i şi a cînta prea cinstit şi de mare c u v iin ţă num ele T ău : al T a tălu i şi al F iu lu i şi al S fîn tu lu i Duh...». Acest ecfonis urm ează ca fin a lu l cel m ai firesc şi lo gic al u ne i ru g ă c iu n i al cărei scop este, între altele, a d înc ire a în conştiinţe a unei u n ită ţi de concepţie şi de cugetare, de iubire şi de solidaritate. P entru o com unitate ai cărei m em bri sînt u n iţi p rin D u h u l lu i H ristos, care sălăşluieşte în fiecare din ei, nu se poate concepe decît o sin g u ră sim ţire şi acelaşi fel de ex­ prim are. O astfel de dispoziţie sau stare de spirit este de altfel in d is ­ pensabilă, precum su b lin ia S fîn tu l G h e rm a n I, arhiepiscopul C o nstan­ tin o p o lu lu i, în vederea S fintei îm p ă rtă ş a n ii, de care credincioşii trebuie să se apropie în curind, «u n iţi cu legătura de dragoste» S32. 848. Ibidem , p. 139. 849. Sf. Ig n a lie T eoforul, E pistola călre T ralieni, X III, Pentru u ltim a parte a acestui paragraf, vezi lucrarea noastră F u n cţiu n e a eclesioiogicd sau c o m u n ila ră a L iturghiei, Bucureşti, 194G, p. 15— 20. 850. Vezi şi R aphael M o lito r, Ul ornnes u n u m sini, herausgegeben von der A b te i St. Jo se ph zu Gerleve, M iinster (W estf.), 1939, p. 19— 20. 851. S fîn tu l A p o s to l Pavel privea intr-adevăr ca un dar d iv in realizarea aces­ tei om o ge nităţi a cugetelor, cîn d scria creştinilor din Rom a : «Şi Dum nezeul ră b ­ d ării şi al m în g iie rii sâ vă d ă ru ia sc ă p u tin ţa să liţi u n iţi înlre vo i în cugete, după în v ă ţă tu ra lu i H ristos Iisus, ca intr-un cuget şi cu o gură să s lăv iţi pe Dum nezeu, Tatăl D o m n u lu i nostru Iisus H ristos» (Rom . X V , 5, 6). 852. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, Teoria mistică..., P. G,, X C V III, 440 D. L it u r g h ie r u l e x p lic a t — 18

— 274 — V O F IC IU L DC LA

SFIN T EI L IT U R G H II DUP A

UNELE

DIPTICELE

A N A F O R E I E U H A R IS T IC E

ŞI P ÎN A LA

În ă l ţ a r e a s f î n t u l u i a g n e ţ 1. M o m e n t e le prncip ale din u ltim a parte a Liturghiei, — 2. Eclenia d u p ă A na fo ra . — 3. R u g ăciu n e a «T atăl nostru·*. — 4. R u g ăc iu n e a D om nească în isto ria L itu rg h ie i. — 5. F in a lu l p rim ei p â rli a o iic iu lu i d u p ă A nafo ra

1 . M o m e n te le p rin cip ale d in u ltim a parte a L itu rgh iei U n ii a utori consideră că fac parte din A n a fo ra chiar ru g ă c iu n ile care u rm e a ză d u p ă ea p în ă la R u g ă c iu n e a D om nească 833, rar d u p ă p ă ­ rerile altora, A n a fo ra s-ar întinde p în ă ia încheierea îm p ă rtă ş irii sau chiar p în ă la sfîrşitu l L itu r g h ie iS54. O astfel de im presie ne-ar putea-o lăsa însuşi fa p tul că unele cereri d in ru g ăc iu n e a de m ijlo c ire (diptice) a A na fo re i S fîn tu lu i V a sile cel M are se găsesc inserate în L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r tocm ai în ru g ăciu nea de du p ă «T atăl no s­ tru». A cesta este cazul frazei u rm ătoare : «C u cei care n a v ig h e a z ă pe ape, îm p re u n ă n a v ig h e a ză, cu cei care călătoresc pe uscat, îm p re u n ă călătoreşte». Tem a şi c o n ţin u tu l ru g ă c iu n ilo r care u rm ează d u p ă ecfo­ nisul A n afo rei, şi îndeosebi al celor d in L itu rg h ia v a silia n ă, ne lasă să vedem însă că aceste ru g ă c iu n i au un 'aft caracter, ele fiin d anum e ru g ăc iu n i de p reg ătire în vederea îm p ărtăşirii, aşa că nu se încad rează în genul ru g ă c iu n ii Sfintei Jertfe. De aceea, n o i ne socotim în d re p tăţiţi să considerăm R u g ăc iu n e a anaforei în c h e ia tă cu ecfo nisu l «Şi ne d ă n o u ă cu o gură şi cu o in im ă a slăvi şi a c în ta ...». Cel m ult, cele ce urm ează d u p ă acest eefonis şi pînă la în ă lţa re a şi frîngerea S fîn tu lu i A g ne ţ pot fi p riv ite ca ru g ă ­ ciuni de tranziţie. Intr-adevăr, 'această parte lasă im presia u n u i e p i­ log al r u g ă c iu n ii ecleziologice, m ai ales în fo rm u larul L itu rgh iei de sub num ele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur. îndeo sebi n a tu ra cererilor d in p r i­ mele trei a lin e a te ale ecteniei ce u rm ează du p ă A na fo ra pare că ar putea c o n stitu i u n m o tiv ca ele să fie considerate ca făcînd parte d in ru găciu nea e c le zio lo g ic ă şi deci d in A nafo ra. A ceasta este însă o s im ­ plă aparenţă, e x p lic a b ilă p rin lo gica desfăşurării o fic iu lu i şi p rin c o n ­ tinu itatea sau le g ă tu ra dintre m o m entele lui, aparenţă pe care, o î n ­ lătu ră în chip categoric textul ru g ă c iu n ilo r citite în ta in ă de preot, ru g ăc iu n i ce au ca obiect, precum s-a spus, pregătirea pentru îm p ă r ­ tăşire, în toate cele trei form ulare ale Liturghiei. R ăm în e m deci la ca­ lific a tiv u l de ru g ă c iu n i de tranziţie pentru această* parte a o fic iu lu i Liturghiei, d in tre ru g ăc iu n e a ecleziolog ică sau a dipticelor şi actele m a n u a le în v ederea p re g ătirii îm p ărtăşirii. 853. Ca, dc p ild a , Dom Fr. Jo s a p h a t M oreaux , Lcs anaphores cics U lurgie s de Saint Je a n C h ry so sto m e el de Saint Basile, Paris, 1927. 854. A se vedea D om P lacide de M eester, Gene.se, sources el developpem ents du texte grec de la litu rg ie dc Saint Je a n C hrysostom e, Rome, 1908, p. 87, 95, 104— 109.

/

— 275 —

i f

Codicele Barberirti 336 855, ca şi alte^ codice 85,5 de altfel, în tre b u in ­ ţează chi'ar titlu l de «rugăciunea- de la m ijlo c » (αέαη εύ/ή) pentru ecte­ nia cu care începe această parte. P rin analogie apoi cu începutul A n a ­ forei, care este intro dusă printr-o salutare ieratică, vedem că această no uă sau u ltim ă parte a L itu rg h iei credincioşilor este deschisă tot printr-o bin e c u v în ta re adresată p o p o ru lu i de către p r e o t : «Şi să fie m ilele m are lu i D um nezeu şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus H ristos cu voi cu toţi». Este, prin urmare, un in d ic iu că se trece la altă fază a slujbei. M om entele p rin cip ale ale o fic iu lu i din această u ltim ă parte a L i­ turghiei sînt u rm ătoarele : a) R u g ăc iu n ile după A n a fo ra (Sfînta Jertfă) sau înainte de îm p ă r­ tăşire ; b) A ctele m a n u a le pentru pregătirea sfintei îm p ărtăşiri (înălţarea şi frîngerea S fîn tu lu i A gneţ, unire a sfintelor elemente şi căldura) ■ c) îm p ărtăşire a şi ru g ă c iu n ile de m u lţum ire după îm părtăşire · dj A p o lis u l Liturghiei. Cel m ai însem nat dintre acestea este actul îm p ă rtă ş irii cu S fîntul Trup şi Sînge euharistie. Eî form ează punctul culm inant al u ltim e i părţi din Liturghie, reprezentind T aina, prin care se adm inistrează credin­ cioşilor îm p ărtăşirea de Jertfa săv îrşită în tim p u l sfinţirii D arurilor, îm părtăşirea şi jertfa sînt două lu cru ri deosebite ca m om ente şi lu ­ crări, dar în le g ătu ră in d iv iz ib ilă şi inseparabilă, aşa cum au fost in ­ stituite de M în tu ito ru l. El a spus : «Luaţi, m încaţi ...» şi «Beţi dintru acesta ...», deci îm partăşiţi- vă cu T rupul care se fringe şi cu Sîngele care se varsă, 'adică se jertfesc. A ceastă relaţie 'nem ijlo cită a îm p ă rtă ­ şirii cu Jertfa a fost, poate, u n u l din tre m o tiv ele care au făcut pe u n ii autori să privească nedespărţite aceste dou ă ritu alu ri în Liturghie, considerînd extinderea A n a fo re i p în ă la îm părtăşire sau chiar dincolo de ea, precum a m m e nţio n at m a i sus. Totuşi, în cea de a treia L iturghie a ritu lu i bizantin, adică în· L itur­ ghia D arurilo r m ai în a in te sfinţite, cele două m om ente (al Jertfei şi al T ainei îm p ărtăşirii) se înfăţişează distanţate în timp. De fapt, ea este o Liturghie a îm p ă rtă ş irii, Jertfa şi o parte d in actele pregătitoare ale îm p ărtăşirii fiin d în d e p lin ite la litu rg h ia din du m in ica precedentă, la Liturghia S fîn tu lu i V a sile cel M are. D u p ă V h o d u l cei mare se trece, anume, direct la u ltim a parte a L itu rgh iei credincioşilor, a cărei rîndu ia lă o urm ează exact ca în celelalte două form ulare, începînd de la ru găciu nile după A nafo ra. Se deosebeşte de acestea num ai prin cîteva neînsem nate m o d ific ări de cuv inte , in ectenii, im puse de încadrarea acestei L itu rgh ii în serviciu l de seară, precum şi prin textul special al unora dintre ru g ăc iu n i. în lipsa A naforei, 'accentul în L iturghia D a ­ rurilor m ai îna in te sfinţite cade pe rîn d u ia la îm părtăşirii,, care începe cu ru g ăc iu n ile d in ain te de îm p ărtăşire d in Liturghiile S finţilor V asile 855. V ezi F. E. B rightm an, Liturgies eastern and western, vol. I : Eastern L itu r­ gies, O xford, 18Π6, p.. 338. 856. C odicele S e b astian o v (veac. al X-lea — al Xl-iea), nr. 374, M uzeul lhim iantzev.

— 276 — cel M are şi lo a n G u ră de A ur. O dov adă m ai m u lt deci că în aceste două din u rm ă form ulare A n a fo ra trebuie încheiată o dată cu v osglasul «Şi ne dă n o u ă cu o gura şi cu o in im ă ...», iceea ce u rm e a ză d u p ă acea­ sta re p ie z e n tîn d riturile din ain te de T aina îm p ărtăşirii. 2. Ectenia după A nafora Partea d in oficiul L iturghiei, oare urm ează după R u g ă c iu n e a a n a ­ forei euharistice şi anum e în d a tă după încheierea dipticelor, se des­ chide prin form ula : «Şi să fie m ilele m are lu i D um nezeu şi M în t u it o ­ rului nostru Iisus Hristos cu v o i cu toţi»., pe care preotul o rosteşte d in sfintele uşi, b in e c u v în tîn d in acelaşi tim p pe credincioşi. A ceastă urare ieratică apare ca o form ulă generală de aplicarea efectelor m ijlo c ir i­ lor făcute în cadrul ru g ă c iu n ii ecleziologice. Preotul îşi ex prim ă astfel dorinţa ca toţi să se îm părtăşească de m ilele sau h a ru l dum nezeiesc, care a fost cerut de el, în le g ătu ră cu diferitele in tenţii m e nţion ate în cursul ru g ăc iu n ii dipticelor, ca, adică, efectul ru g ăc iu n ilo r sale să se reverse peste com unitatea întreagă. în tema şi chiar în tex tul ei, aceasta fo rm u lă de binecuv întare apare de fapt ca o reluare şi p re ­ lucrare adecvată a uneia din cererile aflate în partea fin a lă a prim ei rugăciuni din dipticele L iturghiei S fîntu lu i V asile cel M are («Adu-Ţi aminte, D oam ne D um nezeul nostru, şi de tot poporul şi revarsă peste toţi m ila Ta cea bogată, îm p lin in d tuturor cererile cele spre m întuire»). R u g ăc iu n ile propriu-zise d u p ă A na fo ra încep însă, de fapt, cu ecte­ nia d iaco nu lui : «Pe toţi sfinţii pom enindu-i, iară şi iară în pace D o m ­ n u lu i să ne rugăm ». într-un m anuscris d in veacul al X-lea 857, acest text este redat cu o v aria n tă în care, pe lin g ă sfinţi, sînt a d ău g a ţi şi «drepţii» (δικαίων), începutul ecteniei su nînd deci astfel : «Pe to ţi sfinţii şi drepţii pom enindu-i Este deci un înd e m n la ru găciu nea p u b lică, cu luarea intr-ajutor a tuturor sfinţilor. Una d in caracteristicile fund am entale ale o fic iu lu i L itu rg h iei o fo r­ mează şi faptul că ru g ăc iu n ile sînt adresate n u m a i Sfintei T reim i, p er­ soana către care se îndreaptă în u ltim a lin ie fiind Dum nezeu-Tatăl, pe Care îl slăvim , îi m u lţum im şi ii adresăm cereri prin F iu l Său şi îm ­ preună cu El. R u g ăc iu n ile S fintei L itu rg h ii nu se referă n icio d a tă direct la sfinţi. De aceea, şi la încep utu l acestei ectenii, credincioşii sînt în ­ dem naţi să-şi aducă aminte, adică să cheme în m em orie pe sfinţi, -pen­ tru а -i lua in tr- ajutor; deci, aici, «a p om eni pe sfinţi înseam n ă a-i chema, a-i ruga» 558 să-şi unească ru g ăc iu n ile lor la ale noastre şi să le susţină 83!1. . 857. Codex P o rp hy n o s din fosta b ib lio te c ă im p e rială din Petersburg. Cf. Dom Placide de Mcester, Genese, sourccs et d e vcloppem ents du texte grec dc Ia liiu rg ie de Saint Je a n Chrvsostom c..,, p. 104, 353. N ic o lae C abasila, op. cii„ cap. X IV şi X X X IV , P. G., CL, 400 A şi 445 В ; cf. şi Sim ion, arhiepiscopul T esalonicului, Despre slintele ru g ăciuni, cap. 332, trad, rom âna : Tractat asupra tuturor d o gm elor credinţei noastre ortodoxe, ... re tip ărit ... şi îndreptat de Toma Teodorescu, Bucureşti, 1865. 859. C onsiderăm deci fără temei interpretarea dată de Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi in m an ua lul de P relegeri academ ice despre L itu rg h ia B isericii

— 277 — R u g ăc iu n ile la care ne în d e a m n ă dia c o n u l la în c e p u tu l acestei ectenii se desfăşoară în sensul tem ei enunţate în urarea de m ai îna in te a preo tu lui şi anum e «ca S fin te le 'D a ru ri să-şi facă efectul asupra no as­ tră» 800. Este, adică, o ru g ăc iu n e în le g ătură cu «Sfintele D aruri», obiect care este precizat p rin în d e m n u l de a ne ruga «pentru C institele D a ­ ruri», dar nu sim p lu p e n tru «cinstitele d aru ri ce sînt puse îna in te », ca în ectenia du p ă V h o d u l cel M are. A c u m nu ne ru g ăm ca ele să fie prim ite şi sfinţite, ci «pentru C institele D aruri ce s-au adus şi s-au sfin­ ţit» deja în tim p u l epiclesei. Scopul ru g ă c iu n ii în acest m om ent, pentru (ύπέρ *= π ερ ί) C institele D aruri, este expus pe larg în cererea urm ătoare a ecteniei şi anum e : «Ca iu b ito ru l de oam e ni D u m n ezeu l nostru, Cel ce le-a p rim it pe dînsele în sfîntul, cel m a i presus de ceruri şi d u h o v n i­ cescul Său Jertfelnic, întru m iros de b u n ă m ireasm ă duhovnicească, să ne trim ită n o u ă dum ne zeiescul bar şi daru l S fîn tu lu i D uh» 86V Prin prefacerea lor, D arurile B isericii au fost p rim ite în Jertfa T ru­ pului şi S în g e lu i D o m n u lu i, adică a n a tu rii um ane a F iu lu i lui D u m n e ­ zeu ; El este astfel n u n u m a i v ic tim ă de jertfă şi p reo tu l Jertfei Sale, ci şi altarul sau jertfe ln icu l în oare sînt p rim ite darurile noastre 862 «întru miros de b u nă m ireasm ă d u h ov nicească» ·, altar care s-a înălţat, mai presus de ceruri atunci cînd Dum nezeu-T atăl a p rim it Jertfa de pe G o l­ gota şi cînd, prin înv iere a şi înălţare a Sa la ceruri, F iu l Său s-a întors o:în sînul T a tălu i» (lo a n I, 18) şi, ca b iru ito r al m orţii, a intrat în tem plul «slavei pe care a avut-o m ai în a in te de a fi lum ea» (lo a n X V II, 5). N e rugăm deci T atălui, Care a p rim it u m ile le noastre jertfe de laudă, de m ulţum ire, precum' şi ru g ă c iu n ile de cerere, p rin m ijlo c ire a Jertfei cea cu b u nă m ireasm ă a F iu lu i Său, să ne acorde acum «dum nezeiescul har şi darul S fîn tu lu i D uh». într-un c uv înt, ne rugăm să ne îm părtăşească efectele Sfintei Jertfe euharistice. în acelaşi sens este în to c m ită şi ru găciu nea pe care o rosteşte în taină preotul, in tim p ce se fac în d e m n u rile publice ale ecteniei. în tin ­ dreptcredincioase răsăritene, 1909, p. 526 («S lin ti se num esc aici nu numai· sfinţii clin cer, cu ale căror ru g ă c iu n i s-a rugat preotul, sa ne cerceteze pe noi D um nezeu, ci to ii cred incio şii v ii şi m orii, ale căror num e s-au am intit în diptice»), precum şi in Despre ce/e m ai însem nate L itu rg h ii ale Bisericii orientale..., în «C and ela», X II (1893), p. 65: («Sfinţi se num esc aci toţi credincioşii v ii şi -morţi, care s-au. comemorat mai în a in te » ); ei c o n fu n d ă ' sensul te rm e nulu i de «sfinţi», din această eetenie, cu cel din accepţia curentă in Biserica p rim ară, in care erau n u m iţi sfinţi toţi creştinii care se m enţineau in dreapta şi via cred inţă şi în v iaţa m o rală (Fapte IX , 13 ; Rom. I, 7 ; Efes. III, 8). A p lic a re a acestei in te rp re tări în textul ecteniei în cauză este contrazisă, de a lt­ fel, de sensul destul de clar în care se găseşte în tre b u in ţa t te rm e nul de «sfinţi» in in v o ­ carea «Pe Preasfînta, curata... cu toţi sfinţii pom enind-o», din celelalte ectenii. 860. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X X X I V , P. G., CL, 445 C. 861. Pentru punerea in evid e nţă a le g ă tu rii strînse d intre m em brele acestei prim e parti a ecteniei şi, în consecinţă, a sensului ei, se im pu ne o punctuaţie cores­ punzătoare in text şi an um e d o uă puncte, ca somn al enum erării, după al doilea a lin iat : «Pentru cinstitele Daruri... să ne ru g ăm » : (ce anum e să ne rugăm ?) — «Ca... să ne trim ită nouă dum nezeiescul har...». 862. Cf. Pseudo-Dionisie A re o p a g itu l, Despre ierarhia bisericească, cap. IV , 12, Р. С., III, 484 D — 285 A : «C ăci dacă Iisus este altarul nostru cel prea d u m n e ­ zeiesc..., in care — d u p ă c u v în tu l S c rip turii — noi cei afierosiţi şi aduşi în chip lainic ca ardere de tot (olocaust) avem apropiere...» P.G., III, 484 D — 485 A ; vezi şi N. Cabasila, op. c/f., cap. X X X , P. G „ CL, 436 С şi cap. X X X V , col. 448 C.

— 278 — d e r e a textului acestei ru g ă c iu n i este diferită in cele trei fo rm ulare ale L i t u r g h i e i , dar în fond e a este b ro d a tă pe aceleaşi m otive. «...învredniceşte-ne să n e îm p ă rtă ş im cu cuget curat, cu cereştile şi 'înfricoşăto a­ re le Tale Taine a l e acestei sfinte şi duhov niceşti mese», se ro ag ă p re o ­ tu l 111 L i t u r g h i a S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, «spre lăsarea păcatelor, spre iertarea greşelilor, s p r e îm p ărtăşire a S fîntu lu i Duh, spre m o ş te n i­ rea îm p ărăţie i cerurilor, s p r e în d răzn ire a cea c ă tr e Tine, iar nu spre j u d e c a t ă sau osîndă» ; iar d u p ă fo rm u laru l S fîntu lu i V asile cel M a re : « D u m n e z e u l n o s t r u , D u m n ezeu l m în tu irii curăţeşte-ne p e no i de toată n e c u r ă ţ e n i a tru p u lu i şi a su fletulu i, ... ca, întru curată m ărtu risire a c u ­

getului nostru; p rim in d p ărtic ic a S fintelor Taine, să ne u n im cu S fîntu l Trup şi Sînge al H risto su lu i T ău ...» şi «liberîndu-ne pe no i şi cre d in­ ciosul Tău popor d e t o a t a ne c u răţia » — ca în varianta d in L itu rg h ia D arurilor m a i Î n a i n t e s f i n ţ i t e — , «sfinţeşte sufletele şi trup u rile noastre ale t u t u r o r , cu s f i n ţ i r e neştearsă ca, întru cuget curat, cu faţă n e în fru n ­ tată şi cu in im ă lu m in a tă îm p ărtăşind u - ne cu aceste dum nezeieşti şi Sfinte Taine şi printr-însele v ii făcîndu-ne, să ne u n im cu însuşi H ristosu l Tău, a d e v ă r a t u l D um n ezeu l nostru ...». în enunţările u rm ăto a re ale ecteniei se form ulează aceleaşi cereri ca şi în celelalte ectenii cu structură sim ilară, din partea fin a lă a V e ­ cerniei şi a Utreniei, cerîndu-se adică apărare de orice necaz, p rim e jd ie şi strîmtorare, m ilă şi iertare de păcate, cele ce sînt de folos pentru su ­ flet, pace lu m ii, trecerea zilei în fapte clesăvîrşite şi nepătate de păcat, pentru ca, sub ocrotirea şi înd ru m a re a îngerulu i păzitor, să a v e m u n sfîrşit dem n de a d e v ă ra ţi creştini', spre a putea să dăm răspuns b u n la înfricoşătoarea ju d e c a tă a lu i Hristos. Dacă în cererile de la în c e p u tu l acestei ectenii se rem arcă o strîhsă legătură lo g ică cu ru q ăc iu n e a ecleziologică, cererile din fin a lu l ei pun accentul pe elem entele p rin care se a s ig u ră întărire a u n ită ţii sufleteşti, în care trebuie să se prezinte în curînd com unitatea la îm p ărtăşire a cu Sfintele Taine. De aceea, cererea în care se face pom enire în chip o b iş ­ nuit de Sfînta Fecioară şi de toţi sfinţii, în partea de la sfîrşitul tuturor ecteniilor, nu m a i figurează acum aci, deoarece acest lucru s-a făcut deja printr-o fo rm u lă generală, în în d e m n u l «pe toţi sfinţii pom enindu-i...», cu care a fost deschisă ectenia. Ca atare, în fin a lu l ei s-a intro dus o form ulă adecvată scopului din acest m o m ent al cursului Litu rgh iei, în oare, precum s-a spus, c o m u n ita te a trebuie să se găsească c o n c e n ­ trată într-un chip deosebit în spirit de unitate. în chip firesc, o am e nii se sim t legaţi prin ceea ce au com un în adîncul fiinţei lor ; ca atare, u n ific a re a în cugete nu se poate opera p rin nim ic altce\ra m a i m u lt ca prin profesarea aceleiaşi drepte credinţe şi prin îm p ărtăşirea de acelaşi D uh a l lu i Hristos, priri care au devenit m em bri ai Bisericii Lui şi deci fraţi între ei, nutrindu-şi şi întărindu- şi viaţa duhovnicească p rin h a ru rile ce li se îm părtăşesc prin Sfintele Tai-ne. Pentru acest m otiv, se cere în fin a lu l ecteniei aju toru l lu i D um nezeu, pentru ca, prin «u nitatea credinţei şi îm p ărtăşirea S fîntu lu i D uh», B ise ­ rica lui Hristos să fie u n a şi, Înc h inind u - I Lui toată viaţa, să p o a tă chem a îm preună cu El pe D um n eze u «T atăl nostru», aşa precum Iisus a spus

/

— 279 — M ărie i M a g d a le n a în zorii zilei în care El a în v ia t (Toan X X , 17), Preotul se roagă chiar expres în ecfonisul prin care se face introducerea re ci­ tă rii'R u g ă c iu n ii D om neşti în L iturghie : *$i ne învrednice şte» (acordă-ne, adică, favoarea de a ne socoti v redn ici ; încuviinţează-ne) «pe no/» (fiii Tăi cei păm înteşti, pentru ca), «Stăpîne, cu Inclrâznire» (fără sfială), «fără o sîn d ă » (fără să ne atragem s-au să ne expunem la pedeapsă) «să c utezăm » (să ne lu ă m îndrăzn eala) «a Te chem a pe Tine, D um nezeul cel ceresc, Tată şi a zice». In urm a p ăc a tu lu i neascultării, oam enii s-au înstrăinat de D u m n e ­ zeu, răm în în d sub povara blestem ului. F iilo r Bisericii soborniceşti însă', care fiind spălaţi prin sîngele Jertfei F iu lu i lu i D um nezeu şi «L-au p ri­ m it şi cred în num ele Lui, le-a d a t ’putere să se facă fii lu i Dum nezeu» (loan I, 12). P rim ind astfel D u h u l înfie rii prin har (Rom. V III, 15), ei au prins curaj sau în d ră z n e a lă de a ■ chem a pe D um nezeu Tatăl. Deci, cînd preotul se roagă în ecfonisul de m ai sus : «Şi ne învredniceşte ...» el cere lui D um nezeu să ne dea în cuv iin ţarea sau să ne socotească v re d ­ nici şi pe noi, cei ce ©m dev enit fii a d o p tiv i după har p rin Iisus Hristos, să-L chem ăm «Tată», îm p re u n ă cu F iu l Său cel ele o fire cu D în s u l8r>3. Să-L chem ăm «Tată» nu nu m a i cu îndrăzn ire (μετά r.σρρησίας), adică fără sfială, ci şi fără o sînd ă (V /ατακρίτωζ), căci «nu m in d pe D um nezeu Tată, tre­ buie să ne şi purtăm ca fii ai lui D um nezeu ..., faptele noastre să nu fie nevrednice de spiritul nostru ..., al celor care am început să fim cereşti şi spirituali» 8G'!. «C în d tu ai a lu n g a t de la tine» orice fel de patim i : pizm a, m îndria, ura, bîrfirea, trufia, lăcom ia, pofta ne m frîn a tă, dorinţa de slavă etc., atunci «cheam ă» — zice S fîntu l G rigore de N isa — «cu glasul tău, p lin de încredere, pe D um nezeu şi numeşte-L Tatăl Tău» 885. Fiii lui D um nezeu şi fiii d ia v o lu lu i se cunosc după faptele lor, pre­ cum observa S fîntu l A postol şi E vanghelist lo a n (I lo a n III, 8— 10). Cei ce sînt din ta tăl lor d ia v o lu l, fac faptele ta tă lu i lor, care de la început a fost ucigaş de om (lo a n V III, 44) şi, ca atare, nu pot chema pe D u m ­ nezeu tată. Cu alte cuvinte, gura oare-L m ărturiseşte pe D um nezeu «Tată», să se găsească în deplin acord cu faptele, precum zicea Origen 8G,i. Să în d răzn im nu nu m a i să-L ch em ăm «Tatăl nostru», aşa cum L-a nu m it F iul Său cel U nul-N ăscut («M ă sui la T atăl M eu şi T atăl vostru» (lo a n X X / 17), ci să-L şi in v o c ăm (έπικαλεΐσδαι) direct, toţi, pre­ 863. A cest ecfonis apare ca un ecou litu rg ic în textul de introducere la cartea I din C o n s titu liile A postolice, text care constituie în acelaşi timp o confirm are a sensului din co m e ntariu l nostru : «A lui D um nezeu sădire Biserică sobornicească şi vie a Lui aleasă, cei care atî crezut în ne rătăcita cinstire de D um nezeu, care vă bucuraţi prin credinţă de roadele îm p ă ră ţie i Lui celei veşnice, care aţi luat putere de la El şi îm p ărtăşire a S fîn tu lu i Duh, în arm aţi prin Iisus şi pătrunşi de frica Lui, părtaşi ai stropirii cu cin stitul şi n e p ă ta tu l Sînge al lui Hristos, car с a\i luat Inclră·/.neală să chem aţi Tată pe A to tţiito ru l Dum nezeu, ca Îm preună m oştenitori şi p ăr­ taşi ai iu b itu lu i Sau Fiu...». 864. Sf. C iprian, Despre R u g ăciu n e a D om nească, 11, traducere de Pr. M atei Pis­ ta ru, I? ini ni cu-Vitei i, 1935, p. 43. 865. Sf. G rigore de Nisa, Despre rug ăciunc, cuvîn tare a II, P. G., X L IV , П4Я C. 806. Cf. O rigen, Despre rug ăciune, X X II, 3. Vezi traducerea lui G. Barely, Origene, Do la priere..., Paris, 1932, p. 101— 102.

— 280 — cum ne-a poruncit D om nul, cînd ne-a înv ăţat cum să ne ru g ăm (M atei In ecfonisul am intit, a-L chem a n u înse a m n ă deci num ai ΰ -L nu m i, ci şi a-L ruga, dar m ai ales aceasta.

VI, 9 şl Luca XI, 1·— 2).

3. R u g ăciu nea *T ată! no stru » I se m ai zice şi R u g ă c iu n e a Dom nească, pentru că ea a fost dată de Dom nul nostru Iisus H ristos uce nicilor Săi, cînd aceştia L-au ru g a t să-i înveţe cum trebuie să se roage (Luca X I, 1 ş.u.). în Liturghiile ritu lu i bizantin, R ugăciunea D om nească este recitată în forma textului din E va ng h elia după M ate i V I, 9— 13. C o n ţin u tu l ei este brodat în ju ru l şapte m otive, constituind astfel ceea ce se n u ­ meşte în general cele şapte cereri 867 ale ru g ă c iu n ii «T atăl nostru». Cele d in tîi trei se Teferă la D um nezeu însuşi şi sînt expresia iu b irii, respe ctu lui şi sup un erii filiale faţă de El. în celelalte patru se cuprind cereri p rivitoare la trebuinţele noastre tem porale şi în le g ă tu ră cu m în ­ tuirea sufletească. a) Prim a dintre aceste cereri este o m ărturisire a respectului nostru pentru num ele Iui D um nezeu : « Tatăl nostru, Care eşti in ceruri, sfinţească-se num ele Tău /». — în legătură cu titlu l sau form ula de adresă «T atăl nostru», S fîn ­ tul loan G ură de A u r su b lin ia că, în acest chip, M în tu ito r u l ne-a în v ă ţa t să ne rugăm pentru toti fraţii noştri ; de aceea, El n-a zis «T atăl m eu», ci «Tatăl nostru, Care eşti în ceruri .... p îine a noastră ... dă-ne-o no uă astăzi, şi ne iartă n o u ă greşelile noastre, precum şi noi iertăm şi nu ne duce pe no i în 'ispită, ci ne izbăveşte de cel rău», to c m a i «pentru că ştiind că avem u n tată com un, să încercăm u n ii pentru alţii o iubire frăţească ... şi, astfel, ruciăciunea noastră să se facă într-un glas pentru tot corpul B isericii îndeobşte şi pentru ca fiecare, să a ib ă în vedere nu interesul său, personal, ci pe ·3ΐ tuturor ... El a v o it să ne ru g ă m în to t­ deauna în comun, pentru ca să ne înveţe să fim co n tin u u perfect uniţi, fără a răm în e cea m ai m ică urm ă de v ra jb ă ori de u ră îm p o triv a frate­ lui nostru» 868. Prin însasi structura ei, form ula de invocare «Tatăl nostru» im p lic ă în sine m ărturisirea că D um nezeu este p rin cip iul u n ită ţii sociale în co­ munitatea bisericească. Ca fii adoptivi prin har ai u n ic u lu i lor P ărinte ceresc, credincioşii se găsesc astfel fraţi între dînşii, aşa că ei trebuie să se înfăţişeze acum n e d iv iz a ţi interior şi exterior, p rin resentim ente şi frăm întări sau a cţiu n i fratricide. Chem area «T atăl nostru» trebuie s-o pronunţăm deci într-un sim ţ sau spirit de solidaritate bisericească, în 867. T raistele S fin ţilo r P ărinţi şi ale scriitorilor bisericeşti o rientali, in genere, sisterratizeaza explicarea R u g ă c iu n ii Dom neşti num ai în şase cereri, deoarece cele din urmu d o uă — n u nc duce pe noi ia ispită, ci ne izbăv e şte de cel rău » — sînt tratate lao laltă. N o i am urinat îm părţirea din M ărtu risire a o rtodoxă a lu i Petru M ovilă, care distinge şapte cereri, d u că o biceiul A n usu lui! 868. 3.f. loan G u ră- d e Aur. O m ilia X IX la M atei, 4 şi 7, P. G., L V II, 282. Cf. şi O m ilia la textul M a te i V II, 14. V ezi Saint Je a n C hrysnslom e, O e uvres completes, Iraduils sous la direction de M . Je a n n in , t.. IV , Paris, 1864, p. 22 şi t. V II, Paris, 18G5, p. 162 şi 165.

— 281 — care, printr-un zbor iu te al g în d u lu i, pe de o parte să ne reprezentăm în com unitatea in te g ra lă a fiilo r lu i D um n ezeu p rin har, iar pe de alta să-i cuprindem cu căld ura dragostei noastre frăţeşti. La acestea s-a referit, între altele, preotul în ecfonisul pentru introducerea re citării R u g ă c iu n ii Dom neşti, cînd cere ca «fără de osîndă» să-L putem chem a «Tată» pe Dum nezeu. T erenul sau c o n d iţiile u n e i astfel de d isp o ziţii şi stări sufleteşti se găsesc, de altfel, deja p reg ătite p rin ru g ăc iu n e a dipticelor, care ne-a adus în cercul lu m in o s ni conştiin ţei întreaga obşte dreptcredincioasa, funcţiune cu o eficienţă m u lt m ai sen sibilă în epoca în care A nafo ra euharistică era rostită în întregim e în auz. Desigur, acesta a şi fost m o ­ tivul care a dictat în chip logic aşezarea R u g ă c iu n ii D om neşti în locul pe care îl ocupă în L itu rg h iile Bisericilor R ăsăritene ,· in vocaţia «Tatăl nostru» venea astfel foarte firească du p ă m o m entul în care m em brii Bisericii pămînl'.eşti şi cereşti s-au găsit într-o com u nitate de rugăciuni. In L itu rg h iile ritu lu i biza n tin , precum şi în celelalte L itu rg h ii orien­ tale, ca şi in cea a v e c h iu lu i rit galican, R ug ăc iu n e a D om nească, s-a recitat, p o triv it o b ic e iu lu i tradiţional, de către întreaga asistenţă, la o ­ laltă cu litu r g h is it o r ii809, spre deosebire de M issa Bisericii Romano-Catolice, în care «T atăl nostru» este rostit sau cîntat tot de liturnhisitor, credincioşii c în tîn d n u m a i u ltim a 'cerere. A stăzi in stru c ţiu nile tipiconalc clin Liturghierele m ai no i prescriu, atunci cînd această ru g ăc iu ne nu este cîntată dc cor, să fie spusă de strană sau de cel mai. mare în rang dintre clericii care aisistă la slu jb ă , credincioşii d in biserică av în d să zică în acelaşi tim p fiecare în tru sine 870. în u n e le biserici de p a ro h ii s-a reluat vechea p ra c tic ă tra d iţio n a lă . A stfel, ru g ăc iu n e a «T atăl nostru» apare ca rugăciune a u n ită ţii creştine p rin excelenţă. — · «Care eşti in c e ru ri». D um nezeu este necuprins şi m ai presus de toate. El, aşa precum observa. Pseudo-Dionisie A re o pa g itu l, «nu este in spaţiu, ca să se p o a tă spune că lipseşte din v reu n loc sau că trece dintr-un. loc într-altu.l ... ; nu este în vreo parte, dar este pretutindeni» 871. Deci, cînd zicem. «Care eşti în ceruri», nu trebuie să înţelegem u n loc anum it, pentru că D um nezeu nu este circum scris în tim p şi în spaţiu. El are ubicuitate şi eternitate. R u g ă c iu n e a D om nească precum şi anum ite texte din. V e c h iu l şi N o u l Testament se referă la ceruri ca sediu al D i­ vinităţii., în tru c ît stilul g ra iu lu i omenesc n u a găsit în n a tu ră un dom eniu în care strălucirea dum ne zeiască să v in ă la expresie într-un chip atît de m ăreţ şi de im presionant, ca pe fu n d a lu l firm a m e ntu lui, aşa precum de altfel rem arca p sa lm istu l : «C erurile spun slava lu i D um nezeu, şi firm am e ntu l ne face cunoscută opera m îin ilo r Lui» (Ps. X V III, 1 ; cf. şi Ps. L X X X V III, 6 şi Ps. X C V I, 6). Existenţa m a te ria lă sau ca spaţiu a 869. V ezi şi N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X X X V , P. G., CL, 447 precum şi Teodor do A n d id a , op, cit., P. G., CXL, 461. 870. A se vedea, de exem plu, e d iţiile de A le n a şi ediţia de Bucureşti, 19ΠΓ». 871. Pseudo-Dionisie A re o p a g itu l, Despre num ele clivine, cap. III, l. Vezi trad u ­ cerea ro m ân ă de Pr. C icerone Iordăchescu şi T heofil Sim enschi, Iaşi, 1036, p. 25 —2fi si traducerea franceză de M g r D arboy, Saint D e n v -ч Г A rcnpaqite, Paris, 193?.. ρ. 181— 182.

—

282 —

cerului n u p oate fi deci tă g ă d u ită . Spre deosebire însă de lim b a ju l co­ mun, în v o c a b u la ru l re lig ios şi, deci şi în R u g ăciu nea D om nească, c u v în ­ tul «ceruri» ne dă no ţiu n e a in fin itu lu i şi in ta n g ib ilu lu i. De acord cu Origen, S fin tu l C h ir ii al Ie ru sa lim u lu i socoteşte că p rin ceruri se poate înţelege şi lu m e a s p iritu a lă S7-, adică îngerii şi sufletele drepţilor, în care sălăşluieşte d u h u l lu i D um nezeu, aşa precum El sălăşluieşte şi pe p ă m în t în sufletele o a m e n ilo r drepţi (I Cor. X V , 49 ; II Cor. V I, 16). C'u alte cuvinte, se poate spune că D um nezeu «este în lum e şi m a i presus de lume. E fără loc (a nu m it). E prezent pretutindeni», precum se exprim a p atriarhul c o n s ta n tin o p o iita n G h e nad ie al II-lea Ş colarul 873. De fapt, p rin expresia «Care eşti în ceruri», înţelegem că, p rin n a ­ tura Sa, D u m n e ze u nu se n u m ă ră printre existenţele d in cosmos, ci El este m ai presus de orice existenţă. «T atăl nostru, Care eşti în ceruri» în s e a m n ă deci. « T a tă l nostru, Care eşti m ai presus de orice sau de toate». Cu alte c u v inte, prin expresia în cauză, no i nu facem altceva decît să re c u n o a şte m in fin ita deosebire dintre natura noastră de creaturi păm înteşti, adică trecătoare, şi natura lu i D um nezeu, fiinţă absolută, veşnică şi atotputernică. Pe de altă parte, aşa precum se exprim a S fîntul lo a n G u ră de A ur, învăţîndu-ne să-L n u m im «Tatăl nostru cel clin ceruri», M în tu ito r u l a voit totdeauna să facă pe cel ce se roagă să-şi înto arcă cugetul de la cele p ăm in te şti la cele c e re ş ti8T4. —■A p e la ţiu n e a sau invocarea cu care se deschide R u g ă c iu n e a Domnească este com p le tată cu form ula de om agiu : «Sfinţească-se n u ­ mele Tău». A r fi, desigur, u n nonsens ca verbul «Sfinţească-se» d in această expresie să se ia în înţelesul său p rop riu din v orb ire a o b iş n u i­ tă. Asa precum m ărturise sc serafim ii în cîntarea lor : «Sfînt, Sfînt, Sfînt este D o m n u l S avaot» (Isaia V I, 3), sfinţenia este un atribut absolut şi veşnic al fiinţei dum ne zeieşti, depăşind şi ex cluzînd in te rv e n ţia şi in ­ fluenta creaturilo r. «S fînt şi înfricoşăto r este num ele Lui», ex clam ă pe de altă parte p s a lm is tu l (Ps. C X , 9). A şa p recu m rem arca S fîn tu l M a x im M ărtu risito ru l, v e rb u l «sfin ­ ţească-se» d in p rim a cerere a R u g ă c iu n ii D om neşti are sensul u n u i vot religios, a d ic ă al u ne i făg ă d u in ţe sau p ro m isiu n i prin care fiii p ăm ân ­ teşti ai T a tă lu i ceresc se anga je a ză a face aşa fel ca, p rin toate m a n i­ festările lor, n u m e le lu i D um n ezeu să fie cinstit cu sfinţenie. Găsindu-se pe aceeaşi lin ie cu S fîn tu l C ip ria n şi cu O rigen, Sfîntul M a x im M ă r t u ­ risitorul lăm u re şte m ai departe că, în tru c ît D um nezeu ne este «F ăcător după fire şi T ată d u p ă har, aceasta ne o b lig ă ca, cinstind n u m ele N ă s ­ cătorului nostru d u p ă har, să ne silim să în tip ă rim în v ia ţa noastră tră ­ săturile C elu i ce ne-a născut, adică să-I sfinţim n u m e le pe p ă m în t, să 872. Cf. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, C ateheza V m istagogică, ‘ 11 : «Prin ceruri poale sci se înioleacio şi cei care poartă ch ipu l celui ceresc, în care locuieşte şi um blă D um nezeu». 873. C o nfe siu n e a p a tria rh u lu i G h e n ad ie al II-lea Şcolarul, ' cap. I, traducere de Dr. A urel Dccei, d u p ă ve rsiune a turcească, în v o lu m u l O m a g ia 1. P. S. Sale N ico lae Bâian, m itro p o litu l A rd e a lu lu i» , S ibiu, 194.0, p. 392. 874. Sf. lo an G u r ă de A u r, O m ilia X I X la M ate!, 4 ; la M . Je a n n in , trad, cit., t. V III, p. 162.

— 283 — ne asem ănăm Lui юз. u n u i Ţotă, să ine /arătăm fii prin fapte şi să p re a ­ m ărim pe F iu l na tu ra l al T a tălu i, p ric in u ito ru l acestei înfieri, prin tot ceea ce g în d im şi facem» S75. în explicarea expresiei «Sfinţească-se n u ­ mele Tău», S fîn tu l G rigo re de N isa su blim ase deja că «cel mai mare dintre toate b u n u rile este ca num ele lu i D um nezeu să fie pream ărit prin viaţa m ea». Şi, de asemenea, că «cel m ai im po rtan t lucru» pentru cineva care se roagă este «ca p rin v iaţa sa num ele lu i D um nezeu să nu fie bîrfit, ci p re a m ărit şi sfinţit» 87G. Pe drept c u v în t explica S fîntul lo a n G u ră de A ur, că expresia «sfinţească-se» (άγιάζεσδαι) este în tre b u in ţa tă în prim a frază din ru g ă ­ ciunea «T atăl nostru» în îoc de «proslăvească-se» (δοξάζεδαι, preamărească-se sau fie pream ărit) num ele Tău. D um nezeu are slava Sa, to t­ deauna desăvîrşită, in fin ită şi m ereu aceeaşi. Deci cînd noi zicem «sfinţească-se nu m e le T ău», nu facem altceva decît să declarăm ceea ce El are. D um nezeu cere totuşi — zice acest Sfînt Părinte — ca cel care se roagă să consim tă ca El să fie cinstit p rin sfinţenia v ie ţii noastre. Este tocm ai ceea ce d e ja spusese p rin cuvintele : «A şa să lum ineze lum ina voastră în a in te a oam enilor, ca să v ad ă ei faptele voastre cele bune şi să slăvească pe T atăl vostru cel din ceruri» (M atei V, 16) 877. D e zvo ltîn d — ca încheiere — stilul sacru, la n iv e lu l unei parafraze interpretative, p rim a, cerere din R u g ăciu nea D om nească ar putea suna deci astfel : «T atăl nostru cel ceresc, Cel ce eşti m ai presus de toţi şi de toate, p ro s lă v it se c uv ine să fie sfîntul T ău num e p rin viaţa fiilor Tăi de pe p ăm în t». b) în cererea a doua ni s-a poru ncit să ne rugăm : «V/e îm p ărăţia Ta». Ne rugăm , adică, pentru realizarea şi desăvîrşirea în noi şi printre noi a îm p ărăţie i lu i D um nezeu, despre care ne-a v o rbit F iu l Său (Luca ΧΛ^ΙΙ, 2t şi M a te i X II, 28). D orim deci să nu fim dom inaţi de păcat şi de p atim ile trupeşti, care în tre ţin în noi om ul păm întesc (Rom. V I, 12 şi Col. III, 5) şi tira nia d u h u lu i acestei lum i, ci să se statornicească în noi şi printre n o i îm p ărăţia lu i D um nezeu. S fîntul G rigore de N isa adm ite că «acela care vrea să v in ă îm p ă ­ răţia lui D um n ezeu cheam ă a ju to ru l S fîn tu lu i D uh», prin cererea a doua din R u g ăc iu n e a D om nească. C ăc i atunci «cînd no i cerem să v in ă îm ­ părăţia lu i D um nezeu la noi, este ca şi cînd ne-am ruga cu aceste cu­ vinte : fă ...să fie n e p u tin c io a să faţă de m ine puterea rău tăţii, să nu mă covîrşească în lu p tă p ă c a tu l şi să n u m ă ţin ă prins în m rejele lui, ci să vie îm p ă ră ţia Ta la noi şi să-l spulbere» 878. F ără în d o ia lă, a ju to ru l Ilarului ne este necesar în p rim u l rînd. Practic însă îm p ă ră ţia lu i D u m ­ nezeu nu se poate organiza fără supunerea v o ii noastre v o ii lu i D u m ­ nezeu, p rin executarea p o ru nc ilo r Lui. N u m a i astfel se va îm p lin i făgă875. Sf. M a x im M ărtu ris ito ru l, Scurtă tîlcuire a ru g ăc iu n ii T ata! nostru, in Fiiocalia, traducere ro m ână, vol. II, Sibiu, 1947, p. 260 şi 26Γ1. 87G. Sf. G riqore de N isa, C uv'm larea U I despre rugăciune, P. G., X L IV , 1153 A şi C. 877. Sf. lo a n G u ră de A ur, vezi O m i l i i l e citate supra, în nota 368 cf. şi Oricjon, Despre ru găciune, X X I I I , 3— 4, 378. Sf. G rig o re de Nisa, op. cil., C uv'm larea III, P. G., X L IV , 115C D — Ш 7 A.

— 284 — c lu in ţa F iu lu i Său : «Dacă M ă iubeşte cineva, va p ăzi c u v in tu l M eu şi Tatăl M e u îl va iu bi şi vom veni la clînsul şi la dînsul vom face locaş» (loan X IV , 23). Pe drept cu v în t deci zicea S fîntul C h irii al Ie ru s a lim u ­ lui : «C ine a auzit pe Pavel spunînd : Să nu m ai dom nească p ă c a tu l în trupul vostru cel m uritor (Rom. V I, 12), aceia, curăţindu-se pe sine î n ­ suşi in 'fapta, în cjind şi în cuvînt, va (putea) spune lui D um nezeu : V ie îm p ărăţia Га» s,°.

c) In continu area cererii a doua si într-o strînsă legătură cu ea urm ează ccrerea. a treia : « Fctco-se v oia Ta pe p ăm în t ca şi în cer». M a i înainte de a v eni îm p ărăţia ce va să fie la sfîrşitul veacurilor, D u m n e ­ zeu ne-a p o ru n c it «să facem din p ă m în t u n cer, trăind , v orbind şi. lu c rîn d ca şi. cum am fi în cer... El vrea astfel ca, în aşteptarea vieţii v iitoare, să im ităm chiar pe p ă m în t viaţa îngerilor din ceruri», care execută în ­ totdeauna în întregim e iar nu num ai în parte v o ia lui D um nezeu 8S0. Este, desigur, «ceea ce se va în tîm p la şi cu noi», precum zicea O rigen, «dacă nu vom face n im ic afară de această voie» SS1. C in d .in s ă ne rugăm «facă-se v o ia Ta...», este ca şi cum am zice · «îm părate ceresc, învredniceşte-ne să trăim ca cei din cer, pentru -ca să voim şi noi în to cm a i ceea ce voieşti Tu ...Sprijineşte voinţa noastră cea slabă..., întindc-no o m în ă de a ju to r n o u ă celor ce vrem să alergăm , dar care abia putem să ne tărîm » ss'“. Se înţelege deci că o astfel de r u g ă ­ ciune o facem nu n u m a i pentru noi, ci pentru toţi, chiar şi pentru cei răi, pentru ca şi ei să a ju n g ă cu a ju to ru l h a ru lu i să înd e p line asc ă v o ia lui D um nezeu, ca cei buni. d) D ar noi sîntem fiinţe în trup şi trăim pe p ăm înt, aşa că, p o triv it naturii noastre, avem nevoie de hrana şi. de m ijlo a c e corespunzătoare, prin care să susţinem corpul şi deci existenţa noastră. Era na tu ra l a şa­ dar ca D o m n u l să în g ă d u ie a ne adresa T atălu i ceresc, Cel ce «dă h ra ­ nă la tot trup u l» (Ps. C X X X V , 25), pentru a cere în ru g ăc iu n e a dată de El : «Pîinea no astră cea de toate zilele dă-ne-o no uă a stăzi>\ A proape Ia toţi S finţii P ărin ţi şi la scriitorii bisericeşti, care au co­ mentat R u g ăc iu n e a D om nească, această de a patra cerere este aplicată şi la P îinea eu h aristic ă sau chiar n u m a i la ea, «Pîinea v ieţii», «P îinea cea vie, ce s-a pogor'it d in cer» (lo a n V I, 41, 48, 51), ca una ce «este spre paza fiinţei noastre, ca ceea ce întăreşte şi sfinţeşte trupul şi suf­ letul·? SS3. A ceastă extindere de sens 884 este e x p lic ab ilă în Liturghie, întrucît ru g ăc iu n e a «Tatăl nostru» se recită în m o m e ntul im ediat a nte­ r o . Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, C ateheza V m istagogicâ, 13. 880. Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia X I X Ia M atei, 5. 881. Oricjen, Despre ru găciune, X X V I, 1. 8R2. Sf. loan G u ra de A ur, O m ilia asupra le x tu lu i «S lrim lă este uşa» (M atei VII. 14). 883. Sim ion, nrhiepiscopi.il T esalonieului. Despre stintele rugăciuni,.., cap. 320. 834. A slitzi, ei pre vale ază în chip ex clusiv în concepţia Bisericii Romano-CatoMco, influenţai, do-iqur de V ulg ata , in care term enul cjroc έτηούσιον (ce trebuie spre fii.'tă sau ex istentă) din M atei şi Luca a fost redat în textul latin de la M atei VI, 11 prin panctn nostrum s up crsu bslan lia lem , ceea ce s-ar putea traduce p îine a noasird s u p ran atu ra lă, «deci hrana s ufle tu lui, adică Sfintn Euharistie». L. A. M olie n, La prierc de Г Eg Iis·-., Paris, 1924, p. ЗПЗ, n. 6.

— 285 — rior îm p ărtăşirii. O b ie c tu l propriu-zis al cererii a patra este însă «pîinea cea de toate zilele», h ra na trebuitoare subzistenţei, existenţei, adică întreţine rii fiin ţe i sau v ie ţii noastre în această lum e v rem e ln ic ă. O ce­ rem să ne fie acordată in fiecare zi (καΟ’ήμέραν), adică ziln ic , ca în tex ­ tul din E va ng h elia d u p ă Luca (X I, 3) sau «astăzi» (αύμερον), ca în v ersi­ unea din E va n g h e lia d u p ă M a te i (V I,. 11), acceptată în u zul liturgic. Este o cerere în perfectă c oncordan ţă cu spiritul în v ă ţă tu r ii M în tu ito ­ rului, Care, încredinţindu- nc că T atăl nostru ştie că avem tre b u inţă de toate acestea, ne-a în d e m n a t să nu ne torturăm cu g rijile pentru ziua de m iine, căci «a ju n g e fiecărei zile g rija (neliniştea) ei» (M atei VI, 32— 34).. Fără în d o ia lă , aceasta n u înse a m n ă o excludere a v irtu ţii p re v e ­ derii, A cel «astăzi» este n u m a i un sem nal de atenţie că preo cupările noastre pentru m ijlo a c e le de existenţă in d iv id u a lă nu se c uv ine să trea­ că dincolo de lim ite le necesarului, adică de satisfacerea c u m p ăta tă a cerinţelor n atu rale de existenţă. A ltfe l, iau naştere lăco m ia , ra fin a ­ m entul şi abuzurile, stocarea şi a cu m u larea de bunuri peste nev oile prezentului, p rin sustragerea lor de circu laţia largă, ceea ce poate pune uneori. în strîm torare şi in criză existenţa celorlalţi sau a unora din sem enii noştri. De aceea, prin R u g ă c iu n e a D om nească, sîntem avizaţi ca dorinţele din cererile p rin care recurgem la a ju to ru l P rovidenţei divine să se lim iteze la ceea ce ne asigu ră existenţa ziln ic ă . Ca atare, in viaţa de toate zilele, «să ne a rătăm », aşa precum se exprim a Sfîntul M a x im M ă rtu risito ru l, «m în c în d pentru a trăi, iar nu tră in d pentru a m în c a » 885. e) In al cincilea rînd ne ru g ăm : «Şi ne iciriă n o u ă greşelile noastre, precum şi no i ie rtăm greşiţilor no ştri». A v e m astfel în p rim u l rînd p ri­ le ju l de a ne u m ili, adică de a încerca un sentim ent de sm erenie, de­ oarece, în tru c ît cerem sa ni se ierte greşelile, im p lic it m ărtu risim că fiecare clin no i sîntem supuşi p ă c a tu lu i. M ijlo c u l de a obţine iertare este lăsat în puterea no astră şi el constă in a ierta altora, ca să n i se ierte şi no uă. F iin d toţi fii ai a ce lu iaşi T ată ceresc şi a v in d aceeaşi natură, este lo gic să ne a m in tim to to d ată că se cuvine sa ne lăsăm î n ­ sufleţiţi de sentim ente de iubire, de în g ă d u in ţă şi de blînd e ţe faţă de aproapele, care poate com ite faţă de noi unele greşeli. Acestea sînt însă neasem ănat m ai m ici în com paraţie cu păcatele p rin care no i ofen­ săm m aiestatea div in ă. Este lo c u l să m e n ţio n ă m că orice datorie n e îm ­ p lin ită este o călcare de datorie şi deci o greşeală sau u n păcat. In textul E vangh elie i du p ă S fîn tu l M a te i (V I, 12), se cere să ni se ierte «dato riile noastre (τα οφειλήματχ ή μ ώ ν ) precum le lăsăm (iertăm ) şi noi dato rn icilo r noştri

(τοΐς

όφειλέταις

ή μ ώ ν ),

sau, ca în E va ng h elia

după Sfîntul Luca (X I, 4), «oricui ne este dator (ιταντί όφέλονχι ή μ ί ν )“ . Se face astfel o e v iden tă alu zie la p a ra b o la servitorulu i nem ilos, care, deşi fusese absolvit de s tă p în u l său de o datorie de 10.000 de talanţi, el n-a v o it totuşi să ierte u n u ia d in confraţii săi o in fim ă datorie de 100 dinari 885, Sf, M a x im M ă rlu ris ilo ru l, op. cil., Irad. cil., vol. II, p. 277.

286 — (M atei X V III, 23— 25). De aceea, în cererea a cincea sîntem făcuţi ju d e ­ cătorii h o tă rir ii de iertare a p ro p riilo r noastre păcate, p o triv it leg ii în ­ scrise în E v a n g h e lia D o m n u lu i : «Cu ce ju d e c a tă veţi judeca, cu aceea veţi fi jud ecaţi, şi cu ce m ăsură veţi m ăsura, cu aceea v i se va m ăsura» (M atei V II, 2). De aceea am fost puşi să cerem T a tălu i ceresc să ne acorde iertare pentru călcarea p o ru nc ilo r Lui, în m ăsura în care am fost şi n o i în stare să fim cruţători faţă de sem enii noştri. O ad e v ăra tă iertare a greşiţilor noştri trebuie înţeleasă însă în sensul de a nu ne mai aduce a m in te n icio d a tă cu ură, cu necaz sau cu am ărăciu ne de cei care ne-au produs supărări. îm p lin ire a acestei c o ndiţii nu ne scuteşte totuşi de d ato ria de a ne înfăţişa la scaunul de d u h o v n ic ie pentru a ne m ărturisi greşelile şi îndeosebi păcatele m ari sau capitale şi a în d e p lin i actele de p o c ă in ţă recom andate de slu jito rii Bisericii, cărora li s-a dat harul şi puterea de a ierta sau n u păcatele oam e nilor (lo a n X X , 22, 23 ·, M atei X V I, 19; X V III, 18). f) Ne rugam mai departe : «Şi nu ne duce pe n o i In ispita». Este a şasea cerere pe care o facem. Precum sîntem încredinţaţi de diferitele texte ale S fintei Scripturi, v ia ţa decurge în lum e în m ijlo c u l tentaţiilo r (Iov V II, 1 ; Ps. X V II, 30; X X X III , 19; M a te i IV , 1— 10; M arcu I, 12— 13; Luca IV , 2— 12). V irtu te a se verifică, intr-adevăr, prin rezistenţa şi b iruin ţa repurtate asupra ispitelor (Ps. X X V , 2 ; L X V , 9— 11 ; II Cor. XLI, 7), iar îm p ără ţia lu i D um n ezeu se cucereşte de cei ce se lu p tă să o obţină (M atei X I, 12 ; Luca X V I, 16). în scrierea Faptele A p o sto lilo r (X IV , 22), se găseşte consem nat că S fîn tu l A postol Pavel însuşi « în tă ­ rind sufletele u ce n ic ilo r şi îndem nîndu- i să ră m în ă în credinţă», i-a avertizat «că prin m ulte necazuri se c uv ine să intrăm în îm p ărăţia lui D um nezeu». N u este deci de conceput că, propriu-vorbind, ne-am putea ruga să nu fim duşi în ispită, deoarece încercarea intră în p la n u l lu i D u m ­ nezeu pentru m în tu ire a o m ulu i. Ispita în sens de încercare sau v e rifi­ care şi în tărire a v irtu ţilo r are ca scop perfecţionarea şi deci m în t u i­ rea. în p la n u l d iv in , ispita este, cu alte cuvinte, u n m ijlo c pedagogic sau educativ. Este însă şi isp ită ale cărei curse sînt întinse de d u h ul cel viclean, în scopul de. a-1 face pe om să cadă şi sa piară. în acest caz, p rin cererea de a nu fi duşi în ispită, ne ru găm ca T atăl nostru cel ceresc să nu în ­ găduie d u ş m a n u lu i m în tu irii noastre să ne ispitească SSG. Pentru a scoate în evidenţă acest sens, S fîntu l C ip ria n 887 ca şi S fîntu l A m brozie al Mecliolanului traduc tex tu l cererii respective într-o form ă in te rp re ta tiv ă : «Şi să nu în g ă d u i (ne patiaris) să fim duşi în ispită». «.Vezi ce zice», adaugă S fîn tu l A m b ro z ie : «Şi să nu în g ă d u i să fim duşi în ispita pe care nu putem să o su p ortăm 86S. N u zice : Să n u ne duci în ispită, ci, asemenea 88G. Dr. T. T arnavschi, op. oii., p. 69. 887. De orcitione, 25, PL., IV, 888. T em eiul acestei inte rp re tări se găseşte ele fapt in însuşi textul e p ilo g u lu i sau ad ao su lui pe c a ic ii rosteşte preotul în L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob, după ce clerul şi poporul au re citat R u g ăciu n e a D om nească, e p ilog care nu este altceva decît o formă d e zv o ltată a u ltim e i cereri : «Şi nu ne duc с pe noi In ispită (cercareaj pe care nu o putem suporta (ϋττενεγκεϊν), D oam ne al puterilor, Cela ce cunoşti nepu-

— 287 — un u i atlet, vrea acea cercare pe care natu ra u m a n ă să o poată supor­ ta» sso. De altfel, această interpretare consună cu' ceea ce ne în v aţă Sfîntul A p o sto l Pavel, cinci scrie că D um nezeu adm ite nu ca să nu fim ispitiţi, ceea ce este cu n e p u tin ţă pentru condiţiile firii noastre om e­ neşti, ci 'Ca să nu fim ispitiţi peste p u terile noastre. «Pe voi» — zice acest Sfînt A p ostol — «nu v-a ajuns decît o isp ită om enească, dar D um nezeu, Care este bun (credincios), nu va în g ă d u i să fiţi isp itiţi peste puterile voastre, ci, o dată cu în g ăd u ire a ispitei, va trim ite şi uşurare, ca să o puteţi birui» (I Cor. X , 13). Dacă ştim că m icile păsărele, care nu s-au folosit cum trebuie de aripile ce li s-au dat pentru a se ridica în aer, nu cad în laţ fără ştirea lui D um nezeu (M atei X , 29 ; Luca X II, 6), apoi trebuie să înţelegem că, atunci cînd cercm lui D um n ezeu «nu ne duce pe noi în ispită», îl rugăm să ne cruţe sau, mai. bine-zis, să nu ne lase să cădem In isp ită ; cu alte cuvinte, cerem în ru g ăciu nea no-astră să ne ajute să răm în em sub ascul­ tarea înd e m nu rilo r c onştiin ţei curate şi să facem uz corect de raţiunea sănătoasă, pentru ca să nu săv îrşim n im ic p rin care am ajunge pradă v reunei ispite supuse dreptei ju d e căţi a lu i D um nezeu, cum se întîmp lă de obicei celor ce se lasă la discreţia poftelor desfrînate ale in im i­ lor lor, a p a tim ilo r ruşinoase sau sub conducerea m in ţii lor dezordo­ nate hl,u. Este tocm ai ceea ce se aplică, în scrierile S fîn tu lu i A postol Pavel, rătăc irilo r lu m ii vechi : «De aceea, zice el, şi D um nezeu i -а dat pradă faptelor celor necurate ale in im ii lor, îneît ei singuri şi-au în ti­ nat trupurile... ; i -а dat pradă unor fapte ruşinoase... şi, cum nu s-au în ­ grijit să a ib ă pe D um n ezeu în cuget, i -а dat şi D um nezeu în seama m inţii lor celei rătăcite, ca să facă ceea ce nu se cade» (Rom, I, 24— 28). «Dar ce, D um nezeu duce pe om în ispită ?», se întreba S fîntul G h e r­ m an I al C o n sta n tin o p o iu lu i. «Ferească D um nezeu ! C ăci D um nezeu nu este autorul celor rele, dar noi să-L rugăm ca prin m ultele sale în d u rări să nu în g ă d u ie să cădem în isp ită : D oam ne, dacă ne caută pe noi Satana, ca să ne cearnă ca pe grîu, precum a căutat şi pe S finţii Tăi A postoli, dar nu a reuşit, sau ca pe Iov odinio ară, să nu-i dai lui putere asupra noastră ! Dar chiar dacă un om rău va voi să ne ducă în ispită, nu ne lăsa pe no i în voia lui, ci ocroteşte-ne cu a co p erăm întu l aripilor tin Va (slăbiciune a) noastră, ci ne ap ără de cel rău şi de lu crările lui şi de toată b întuire a (vătăm area, supărarea, 'εττηρείας), şi uneltirea (μεΟοδείας) lui, pentru n u ­ m ele Tău cel sfînt, pe care îl chem ăm peste smerenia noastră». Vezi textul original la Dom. В.-Ch. M ercier, op. cit., în R. Graffin, P alrolo g ia orienlalis, X X V I, fasc. 2, p. 224/110. 889. Sf. A m b rozie al M e d io la n u lu i, De sacrarnentis, cartea V, cap. 4 : «Vide, q uid dicat : EL ne patiaris in d u c i nos in Ic ntaiiu nc m , qucim ierre. non possumus. Non dicit : N on inducas in tentationem ; sed quasi alhloLa talem vuit tentationem , quam ferre possit h u m a n a co nditio ». La Jo h ann es Q uasten, M o n u m cn ta patristica ct litu r ­ gica v e lustissim a, pars. III, în Florilecjium p alristicum , fasc. V II, edit, de Bernhardus G eyer şi Jo h an n e s Zellinger, Bonn, 1EJ.‘J6, p. 170'58. Sesizînd aceasta p arlicu larilate , Fericitul A u g u s tin tine să rem arce că ".mulţi însă, cînd se roacja, vei с usliel : «S
— 288 — T a l e » R u f j m c l u - n e «Şi nu ne duce pe noi în ispită», înţelegem că cerem ca, prin puterea Sa, T atăl ceresc să dom olească în no i v ifo rn iţa oatimilor, .neutralizind influenţele lor vătăm ătoare şi, astfel, să n u c ă­ dem în fn n ţi sub atacul tentaţiilor. în plus, cererea «Şi nu ne duce pe noi în ispită» este m e n ită să ne aducă am inte, precum s u b lin ia S fîntul Ciprian, că sîntem fiinţe slabe şi că deci au trebuie să ne m indrim că victoria s-ar putea obţine sau s-ar putea a trib u i ex clusiv m e ritu lu i n o s tr u 39-. g) Λ şaptea cerere — «C i ne izbăveşte de cel r ă u » — u rm ează ca o întărire..şi com pletare a celei precedente. Căci, precum observă S fîn ­ tul C hirii al Ie ru s a lim u lu i, dacă cuvintele «N u ne duce pe no i în is­ pită» ar ii a vu t sensul de a nu fi ispitiţi, D om nu l n-ar fi spus «ci ne izbăv eşte de cel v iclean» Cel rău este «spiritul cel rău... auto ru l şi a d ev ăratu l p rin c ip iu al tuturor relelor» Й!Ы, care ne v ine fie direct prin cursele- în t in s e de el, fie prin oam eni sau pofte. D acă n-a p u tu t să se atingă de turm ele lui Io v fără învoirea lui D um nezeu şi n-a avut putere să intre in turm a p o rc ilo r din ţin u tu l gherghesenilor m ai în a in te de a fi primit în g ăd u in ţa de la Fiul lu i Dum nezeu, «va avea el putere — zice Sfiniul loan G u ră de A u r — · asupra oam enilor veghetori şi cuvioşi, p ă z iţi de Dum nezeu, C ăru ia ei îi slujesc ca stăp în u lu i şi îm p ă ra tu lu i lor ?» Sl)5, Izbăvirea de cel rău trebuie înţeleasă deci n u în sensul de a n u fi a ta ­ caţi de el, ci in acela că, a tu nci cînd ne găsim strîm toraţi, să nu ne sim ­ ţim părăsiţi, ci sa lu p tă m îm p o triv a lui fără a d e z n ă d ă jd u i (II Cor. IV , 8 ). De aceea, în această u ltim ă cerere, ne rugăm lui D um n ezeu să ne ajute să-l b iru im pe cel rău ori de cîte ori aju ng em obiectul sau ţinta atacurilor lui. R ugăciu nea D om ne ască este încheiată, în Liturghie, cu ecfonisul preotului : «C a a Ta este îm p ă ră ţia şi puterea şi slava : a T a tălu i şi a Fiului şi a S im ţu lu i D uh , acum şi pururea şi în vecii v e c ilo r» soc, la. care strana, corul sau cre d in c io şii răspund «am in» ! A ceastă cloxologie vine ca un fel de expunere solem nă a tem eiurilor prin care se ex p lică curajul nostru de a ne fi adresat P ărin telui ceresc cu cererile d in r u g ă ­ ciunea ce ne-a fost dată de F iu l Său. Ţi-am făcut, adică, atîtea cereri, pentru că ştim că ai putere să n i le îm plineşti, pentru «că a Ta este îm ­ părăţia şi puterea». Este, d u p ă exegeza S fîntu lu i lo a n G u ră de A ur,, ca şi cum am zice : îţi cerem toate acestea, întrucît Te recunoaştem ca Stăpinul a toate, Care ai o putere ce nu se va sfîrşi n icio d a tă, Care poţi toate cite le voieşti şi posezi o slavă pe care nu Ţi-o poate lua nim eni. Pentru toate aceste m o tiv e, îţi m u lţum im Ţie, C elui ce -ai b in e v o it să 891. Si. Glierm ar. I ai C onstanlm o po l.u iu i, op. c/ί., P. G., X C V III, p. 445 B. <"92. Cf. Sf. C ip rian , Dc и rai юле, 20. i)93. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, C ateheza V m istagogică, lo. o0-l. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia X I X la Platei, 6. G95. Idem, O m ilia asupra te x tu lui : «strim tă este u ş a » ,(5. o9ii. A d ic ă aşa cum se cjăscşle redactată această} rug ăciune în E v ang h e lia după M atei V I, l.'î, text care lipseşte insă din versiunea'- lui Luca X I, 4, u n d e li p ­ seşte, dc altfel, şi u ltim a cerere («ci ne izbăveşte de сеГгд о»).

''

t

— 289 — ne dăruieşti atitea b u n ă tă ţi şi m ă rtu risim că Ţie Ţi se c uv ine toată slava, tcată cinstea, ca u n u ia ce ai toată p u te re a ; Ţie,· P ărin te şi F iule şi D uiiuie Sfinte, acum şi p u rurea şi în vecii v ecilo r S97.

4 . R u g ăc iu n e a D om ne ască în istoria L itu rg h ie i Deşi docum entele n u ne p ro c u ră date directe despre întrebuinţare a R u g ăc iu n ii D om neşti in L itu rg h ia Bisericii prim are, este totuşi greu de admis ca ea ar ii p u tu t lip si d in cadrul L itu rg h ie i prim itive . A u to rita te a d iv in ă a au to ru lu i ei şi proprietatea acestei ru g ă c iu n i de a se rezuma nu m ai la cite va cereri scurte şi,· totuşi, atit de com plete, atit dc desăvirşit adaptate şi corespunzătoare c o n d iţiilo r o m ulu i, ca fiin ţă religioasă, reprezintă consideraţii pentru care ea s-a p u tu t im pu ne de la început m schema v e ch ii L itu rg h ii, în a in te a oricăror altor c om p oziţii ale p ri­ m elor generaţii de c r e ş t in iS!,s. R eco m andaţia d in D id a h ia celor 12 A p o sto li (între anii 80 şi 100) de a se recita de trei ori pe zi «T atăl nostru», deşi înscrisă în cap ito lu l VIU , adică im e d ia t în a in te a cap ito le lo r p riv itoare la S fînta Euharistie şi la îm părtăşire, n u poate ii in v o c a tă totuşi în sp rijin u l concluziei de mai sus, d in cauza lipsei de le g ă tu ră şi c ontinu itate înlre părţile citate. S-a presupus, pe de a ltă parte, că o a n u m ită expresie d in titlu l ru g ă ­ ciunii din L v h o lo g h iu l lu i S erapion de T hm uis (în p re a jm a ju m ă tă ţii veacului al IV-lea), în le g ă tu ră cu frîngerea S fîn tu lu i A gne ţ, ar putea fi interpretată în sensul existenţei ru g ă c iu n ii «T atăl nostru» 111 rinduiala Liturgh iei din acea epocă ; textul R u g ă c iu n ii D om neşti lipseşte însă, ca şi re co m andaţia de a fi rostită. N ic i în Litu rgh ia transm isă de aşanum itele «rin d u ie li bisericeşti» nu se găseşte m e nţion ată. Astfel, ea lipseşte d in slu jb a L itu rg h ie i redată în cartea V III a C o n stitu liilo r A p ostolice, precum şi d in cea c up rinsă în apocriful T eslam entum D o ­ m ini. Cel puţin, în acest d in u rm ă docum ent, d u p ă îm p ărtăşire figurează o rugăciune p arafrazată pe tem a R u g ă c iu n ii D om neşti, d in care se poate recunoaşte fără greutate prim ele trei cereri şi o parte din dox ologia fin a lă byi). De vrem e ce însă F e ric itu l Ie ro n im a p u tu t scrie, pe cînd se afla Ia Betleem, 111 anu l 415., că M în tu ito r u l «a în v ă ţa t pe A p o s to lii Săi că, in fiecare zi, la Jertfa T ru p u lu i Său, credincioşii să îndrăzn ească a zice •■'Tatăl nostru...» !J00, în se a m n ă că în tre b u in ţa re a litu rg ic ă a R u g ă c iu n ii D om neşti în Biserica d in P alestina avea tem ei în vechea p ractică a tra­ diţiei creştine. Prim a in form aţie catego rică despre u zul litu rg ic al acestei 897. Sf. lo a n G u ră de A u r, O m ilia asupra te x tu lu i de !a M a ic i V il, 14. 898. «Cel Care ne-a d a i v iata ne-a în v ă ţa t să ne şi rumâni...» — zicea SI. Cipriari, episcopul C artayine i — , «pcnLru ca să fim mai lesne ascultati, cind vorbim cu T a lii prin cererea şi ru g ă c iu n e a ce am fost în v ă ţa ţi do Fiul (să le zicem)... Căci care ru cjjc iim c ponte fi mai .spirilucUi d e cil nccea core пе-а fost d a lă cu nd evural ее către Hristos, de Care ne-a fost Irim is no u ă şi D u h ul Sfînt V». De oratione dominica, 1, trad, de Pr. M ate i Pislnru, in colecţia Scrieri nlo-;c d in operele a lin tu lu i Ciprian, episcop al C a rta g in e i şi m urlir, R im nicu - V ilcii, НлМ'л <№). A se vedea textul in traducerea franceză a lui Г. N au, La v rrsio n syriaquc de l'Q c la le u q u e de C lem ent, cap. X III, 15, Paris, 1ШЗ. p. 3G. 900. D ialogus contra P e lagium , cartea III, cap. 15, P. L., X X III, 585; vc/i şi P:erre liaiiffol, Lemons sur Ia messe, X I ed., Paris, 1927, p. 277 şi 280; de asemenea, L. A . M olie n, op. cil., t. 1, p. 381, 384. L;;u>.-yhierul explicat — 10

— 290 — rugăciuni, şi a n u m e ch iar la lo c ul în care se află fix ată şi astăzi, ne-o dă însă S fintu l C h ir ii al Ie ru s a lim u lu i (-f 386), în Cateheza X X I I I (a V-a mistagogi că, 1 1— 18) ;IU1, rostită poate in ju r u l an u lu i 350. Deşi in o m iliile S fîn tu lu i lo a n G'ură de A u r R ug ăc iu n e a D om nească se găseşte e x p lic a tă de do u ă o r i 110-, pe cînd se afla în A n tio h ia , totuşi, despre p racticarea ei litu rg ic ă nu face decît o m enţiune ştearsă în O m ilia asupra lu i U utropiu, 5 'J03, la C onstantinopol. C o n te m p o ra n u l acestui din u rm ă S fînt Părinte, S fîntu l A m bro zie al M e d io la n u lu i (+ 397), c o m e n te a z a de asem enea pe ia anu l 387 rugăciunea «T atăl nostru» аол, dar ea lipseşte d in L itu rg h ia pusă sub num ele lui. în schim b, scrierile creştine d in B iserica A fr ic ii de N ord cup rind date care se referă la folosirea de tim p u riu a R u g ă c iu n ii D om neşti în Liturghie. A stfel, Ter­ tulian, care considera R u g ă c iu n e a D om nească «legitim a oratio» 005 şi că ea «rexumd în tre a g a E vangh elie » ;ilJli, afirm ă că ea se recita in cursul Liturghiei D eşi T ertulian nu-i determ ină precis locul, totuşi se poate deduce cu, clin m o m e n t ce ol califică sărutarea păcii drept « sig iliu l ru ­ găciunii» (D om neşti), această rugăciune ocupa locul pe care îl are în ‘JOI. P. G., X X X I I I , 1117 A — 1123 A. 902. O m ilia X / X la M aici, 4, 7, P. G., LV II, 280 ş.u. şi O m ilia clcsprc p a r a li­ ticul Loborll prin acoperiş, — 5. La Ju a u n in , op, cil., I.. IV, p. 21— 24. UUJ. P. G., LII, 390. La Jc a n n in , op. cil., t. IV , p. 235. 004. Sf. A m b ro z ie al M e d io la n u lu i, De sacram enlis, cart. V, cap. IV . E x p lic a ­ rea R u g ă c iu n ii D o m ne şti a făcu t o b ie c lu i rnull.or com entatori dintre Slin Vii P ărinţi şi scriitorii bisericeşti, ca, de ex e m p lu : I. — În răsărit : — C le m e nt A le x a n d rin u l (-(- în a in te de 215— 216) — p arţial şi in c id e n ta l: cererea I în Έ κ τω ν προφητικών Έ κ λ ο γ α ί3 19, 1; cererea II în 'Τντοτυπώσεις; cererea 111 şi IV în S tro m ata, cart, IV , cap. b. P. G., V III şi cart. V II, cap. 13, P. G., IX; — O rigen (+ 254— 255), Περί εύχης, p. G., X I ; — Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i ( + 386), Cateheza V m is la y o y ic ă , P· Ci., X X X I I I (traducerea în lim ba ro m ân ă ele Pr. D. i'ecioru în colecţia « Iz v o a re le O rto d o x ie i» , 7, Bucureşti 1945); — Sf. G rig o re de N isa ( — 394), Είς τήν προσευχήν, P. G., X L IV (traducerea în lim ba ro.mână la N ic o la e D. Popescu, C ele cin c i c u v in tă r i despre R u g ăciu n e a Dom nească, teză pe ntru licenţa, Bucureşti, 1907); — Sf. lo a n G u ră de A u r ( + 407), O m ilia V II la M a te i, 14 ( « s t r i m t e i este uşa...») şi O m ilia X I X la M ale i, 4, 7, P. G., L I; — Sf. M a x im M ă r t u ­ risitorul (-j- 13(52), S c urtă tilc u ire ia T atăl nostru, P. G., X C (traducerea rom âneasca in Filocalia, voi. 2, S ib iu , 1947); — Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i (-f 733), Comentariu. lilu r y ic (T eoria m istică...), P. G., X C V I I I ; — Sim ion, arhie pisc o pu l T esa­ lonicu lui (veacul al XV -lea), Despre siintele ru g ăciuni, cap. 320 şi Despre s lîn la Biserică, P. G., C L Y (trad. în lim b a ro m ână de Toma Teodorescu., in voi. T ratat asupra tuturor d o g m e lo r c rc d in ţe i noastre ortodoxe..., Bucureşti, 1865); — Petru M o ­ vila (veacul al X Y II- le a ), M ă rtu ris ire a ortodoxă, partea II, întreb. V I I — X V II. II. — In A p u s : — T e rtu iia n (+ 240), De oratione, P. L., I ; — Sf. C ip ria n ■(-)- 258), De dom inica oration e , P. L., IV (trad. în lim b a ro m ân ă de Pr. M atei P islaru, in '« B i­ blioteca P ărinţilo r bisericeşti», nr. 1, R îm n icu - V ilc ii, 1935) ; — Sf. A m b ro zie al M e d io ­ lanului (-f 397), De sacram e nlis, P. L., X V I ; — Fer. A ug u stin (+ 430), Episto la C X X X , cap. X I, 21 şi X I I, 22— 23, P. L., C X X X , 502— 504, iar in alle scrieri ale sale reieriri şi m enţiuni in c id e n ta le şi fragm entare. A supra K u g ă c iu n ii D om neşti s-au oprit cu scurte explicaţii :şi lite ra ţi profani din epoca no astră ca, de e x em plu : N ic o lae G ogol, Explicarea d u m n e ze ie ştii L itu r­ ghii (in lim ba rusă şi in traducerea franceză de Dnni Theodore Belpaire, La d iv in e liturgie m edite par G o g ul, Prieure d 'A m a y sur Meuse, Belgique, tradusă în lim b a rom âna sub acelaşi titlu tio Pr. ’M a rin D um itrescu, R îm nicu- V ilcii, 1937) ; G io v a n n i Papini, H is to irc d u C h r is t, trad. fr.. Paris, 1923, p. 222— 225. 905. T ertulian, Dc lu ga, 2, P. L., II, 105. 906. Idem , De o ration e (com pusă intre anii 200 şi 206), P. L., I, 1153. 907. Ibidem , 3— 4, P. L„ I, 1156— 1157.

/ у

*

-

2 9 1-

/

M issa rom ană, în oare sărutarea păcii'-se dă după recitarea ei, adică im e ­ diat înainte de îm p ărtăşire uu8. Acesta este, intr-adevăr, m o m entul din Sfînta L iturghie pe care F ericitu l A u g u stin îl/p recizează că era destinat pentru recitarea R u g ă c iu n ii D om neşti ; «la acestea (d up ă doxologia, cu care se înch eia ru g ăciu nea de sfinţire, a Sfintei Jertfe) ziceai : amin... Se spune apoi R u g ă c iu n e a D om nească... D up ă accasta, se zice : Pac:o vouă şi credincioşii se sărută cu sărutare sfintă» l,m). Fapt este că fo lo ­ sirea R u g ă c iu n ii D om ne şti in Liturghie se constată in regiunile biseri­ ceşti în care se practica L itu rg h ia zilnic ă, şi anum e la Ierusalim şi în Biserica A fr ic ii de N ord. A cest a m ăn u n t a dat ocazie la ipoteza că, poate, in iţia tiv a acestui uz ar aparţine acestor Biserici, sub sugestia cererii «pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o n o u ă astăzi» 91U. R ug ăc iu n e a D om ne ască figurează în toate L iturghiile, avîndu-şi locui între A n a fo ra şi îm p ărtăşire, deşi nu p re tu tin d e ni chiar în acelaşi moment. Fixarea R u g ă c iu n ii D om neşti în această parte a Liturghiei a fost determ inată, desigur, de fap tul că, p rin c o nţinutu l ei, a fost consi­ derată proprie ca p re g ătito a re pentru prim ire a sfintei îm p ărtăşiri. Şi anume, pe de-o parte, p rin extinderea sensului cererii «pîinea noastră cea de toate zilele...» şi la Sfînta E uharistie, iar pe de alta pentru con­ siderentul s u b lin ia t de F ericitul A u g u stin că cererea «şi ne iartă no uă greşelile noastre...» are eficacitate în m aterie de iertarea păcatelor veniale, aşa îneît îm p ărtăşirea să poată urm a fără o sînd ă pentru cre­ dincioşi 011. 5. F in alu l p rim ei părţi a o fic iu lu i după A n a io ra

0

în cadrul p re g ătirilo r pentru m o m entul îm p ărtăşirii intră, p otrivit regulii d in L itu rg h ia b iza n tin ă, şi o b ice iu l ca, în tim pul R u g ă c iu n ii Dom neşti, d ia c o n u l să-şi aşeze orarul cruciş pe spate şi pe piept, în aşa fel ca am bele capete să cadă egal în faţă, pentru ca el să răm înă mai liber în m işcările sale, în le g ătu ră cu actul îm p ărtăşirii. S-a asociat in acelaşi tim p şi o sem nificaţie sim bolică acestui ritu al prescris diaconului, şi anum e că, a v în d să se apropie de D om nu l euharistie, diaconul im ită pe serafim i, care îşi acoperă faţa cu două a r ip iUl2. D upă ce strana, corul sau credincioşii au răspuns «am in» la ecfo­ nisul in ton at de preot cînd s-a înch eiat rostirea ru g ă c iu n ii «Tatăl nos­ tru», preotul îi b in e c u v in te a z ă cu obişnu ita fo rm u lă o p tativ ă «Pace tuturor», la care ei răspund în acelaşi spirit de urare : «Şi d u h u lu i tău». Asistenţa este apoi in v ita tă : «Capetele voastre, D o m n u lu i să le p le ­ caţi» şi, în tim p ce ea îşi ia o poziţie de sm erită înclinare şi s-a dat, într-o intonare m ai largă sau prelungită, răspunsul «Ţie D oam ne», preotul citeşte în ta in ă ru g ăc iu nea p lecării capetelor, înainte do îm ­ părtăşire. 90'",. «O sc u lu m pacts, quo d est skjnarjulum orationis-, De (italian'.', X IV . 000. Fer. Auguslin., Set т о V I, 3, cf. şi Sermo X L IX , 8 ; X L III , 12; C C X X V /i ;

*

E p is to la C X L IX , 16.

910. Cf. l-or. A u g u slin , De serm one in monte, II, 2G. Vezi la Mţjr Pierre IJaliliol, op. cit., p, 277. 011. Гег. A u g u slin , Scrmo VI, 3 şi Sermo X V //, 5. 012. Sf. Sim ion, arhiepiscopul T esalonicului, Despre slintele rugăciuni, cap. 17-1.

— 292 — Prima parte a o fic iu lu i d u p ă A na fo ra se încheie astfel cu o r u g ă ­ ciune speciala, în care preotul prezintă, am putea spune, pe credincioşi îndurării dum nezeieşti, în a in te de p rim irea S fintelor Taine. T extul aces­ tei ru găciu ni este diferit în cele trei form ulare ale Liturghiei.. Cea din Liturghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r se arată p reocupată în fond de aplicarea efectelor Je rtfe i euharistice, corespunzător trebu inţe lo r fie ­ căruia ; in toate însă se cere «P ărin telu i în d u ră rilo r» , să «caute cu ochi m ilo s tiv i spre tot p oporul» (L iturghia D arurilo r m ai în a in te sfinţite şi Liturghia S fin tu lu i lo a n G u ră de A ur), să-l b in e c u v în te ze şi să-l în v re d ­ nicească.«a se îm p ărtăşi fără o sînd ă cu aceste ale Tale preacurate şi de viaţa făcătoare T aine, spre iertarea păcatelor şi spre unirea cu S fîn tu l Duh» (Liturghia S fîn tu lu i V asile cel M are). Cu alte cuvinte, «procedînd înto cm ai ca a v o caţii», precum se ex­ prima Fericitul A u g u s tin , «preoţii înfăţişează P uterii m ilo stiv e pe cei de sub protccţia lor (pe credincioşii lor), p rin punerea m îin ii» a!:j. «Toate acestea ci le cer însă de la P ărintele ceresc, pentru m eritele M în tu ito ­ rului şi prin m ijlo c ire a Lui» m ărturisire pe care o fac p rin ecfonisul din Liturghiei, com u n tuturor celor trei ru g ă c iu n i am intite : «Cu h aru l şi cu înd u rările şi cu iubirea de oam eni a U nuia-N ăscut F iu lu i Tău, cu Care eşti bin e c u v in ta t, îm p re u n ă cu Preasfîntul şi b u n u l şi. de v ia ţă făcătorul I ău D uh, acum şi pururea...». C redincio şii confirm ă prin răs­ punsul lor : «am in».

913. Fer. A u g u stin , E pistola C X L ’. X , 12— 16: «...cum populus benedicitur, tune.. anV.SstiV.es, v e iu t advocaţi, susceptos suos per m anus im po sitio ne m m iseridordissim a oforunt potestati». 914. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p.. 527 şi «C andela», an. 1893, p. 70.

D. -

ÎM P Ă R T Ă Ş IR E A ÎN C A D R U L S F IN T E I L IT U R G H II

I, — A d e le m anu ale preg ătitoare. — II. — îm părtăşirea. — III. — îm p ărtăşire a la S lin ta L itu rg h ie p riv ită sub aspectul sp i­ ritu a lită ţii creştine I ACTELE

M ANUALE

P R E G Ă T IT O A R E

1. în ă lţa re a S iin tu lu i A g ne ţ. — 2. F rin ge rca S fîn tu lu i Agnet. — 3. A m es­ tecarea .sau unire a slinte lo r elem ente. — 4. C ăld u ra

D up ă ru găciu nea «T atăl nostru» u rm e a ză partea fin a la a Liturghiei, care culm inează în actul îm p ă rtă ş irii. înainte, de acest act însă Sfintele D aruri sînt supuse unei serii de a cţiun i ritu ale m anuale, m enite în prim ul rind a. crea condiţiile practice p o triv ite în acest scop. P rin sem nificaţia sim bolică a acestor a cţiu n i se s u b lin ia z ă in acelaşi timp şi ideea de jertfă de la baza Sfintei E u h a ristii, p re c u m şi unitatea acestei Jertfe, in cele două m aterii ale ei, p îin e a şi v i n u l 015. Aceste acţiun i s în t: — înălţarea S fîn tu lu i A g n e ţ ("Γψωσις too ζωηφόρου άρτοο); — Frîngerea (Μελισμός, dezm em brarea, îm părţirea) ; — Am estecarea sau u n ire a ("Ενωσις) sfintelor elem ente ; şi — C ăld u ra (Ζέον). I. în ălţa re a S iin tu lu i A g n e ţ A ctele m anuale sînt precedate în toate cele trei Liturghii, înto cm ai ca în C odicele Barberini 336, de ru g ă c iu n e a citită in tain ă de către preot : «Ia am inte, D oam ne Iisuse H irstoase, D u m n e ze u l nostru, d in sfîntul Tău locaş şi de pe scaunul slavei îm p ă ră ţie i Tale şi vino ca să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus îm p re u n ă cu T a tăl şezi şi aici, în chip nevăzut, îm ­ p re u n ă cu no i eşti, Şi ne în v re d n ice şte a ni se da n o u ă (liturghisitorilor), p rin m ina Ta cea p u te rn ic ă, P reacuratul Tău Trup şi S cum pul Tâu Sînge şi prin noi la tot p o p o rul». In C odicele B arberini 336, această ru găciu ne este in titu la tă «R u g ă c iu n e a în ă lţă rii P îin ii» Э1С. Ea lipseşte din unele manuscrise, iar în altele se găsesc in locul ei ori chiar după ea ru g ăc iu n i deosebite, ca, de exem plu, troparele «M iluieşte-ne pe noi...» şi «D oam ne, miluieşte-ne pe noi...», u n e o ri m u ltip licate prin recitarea ru g ăc iu n ii «îm p ărate ceresc...» sau a s tih u lu i 1 d in Psalm ul CXL1 («Înălţa-Te-voi, D um nezeul meu, îm p ă ra tu l m eu, şi voi b in e c u v în ta num ele Tău in veacul v eacu lui»), ori a s tih u lu i 6 d in Psalm ul C V II («Înalţă-Te 915. Cf. şi Joannes M ich ae l H anssens, op. c/f., I. III, 503. 91G. F. E. B rightm an, Liturgies eastern and western, vol. p. 341.

Ί:

Eastern

Liturgies,

— 294 — peste ceruri, D um n ezeule , şi peste tot p ă m în tu l (să strălucească) slava Ta», în timp ce preo tul cădeşte Sfintele Taine 917. In ru găciu nea în ă lţă rii S fintei P îin i se reia, precum se vede, se dezvoltă *şi se ap lică în chip p ro p riu şi într-o form ă in terpretativă ideea deja exprim ată in ru g ăc iu n e a tain ică din tim p u l Im n u lu i h eruvic : «Tu eşii (Cel. ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce prim eşti şi) Cel ce Te îm ­ părţi, ITristoase, D um n e zeu l nostru...». Aşa, adică, precum la C ina cea de taină, cind a anticip at în chip tainic, prin moarte sacram entală şi deci sub forma nesîngeroasă, Jertfa Sa de pe cruce, D om n u l a dat S finţilor A postoli T rupui şi Sîngele Său, tot astfel şi în L itu r g h ii, unde este prezent în chip n e v ă z u t dar real, sub forma P îin ii şi a V in u lu i euharistie, îşi dă spre îm p ărtăşire P reacuratul Său Trup şi S cum pul Său Sînge, însă acum prin interm ediu l sfinţiţilo r slujitori. îndeosebi pentru aceasta au lost sfinţiţi litu rg h is ito rii : să înfăţişeze adică lu i D um nezeu proaducerile Bisericii şi pentru a prim i de la El şi a îm p ărţi credincioşilor darurile b u n ătăţii Lui. De aceea, înainte dc a începe o p e raţiun ile sacre pregătitoare în vederea îm p ărtăşirii, litu rg h isito ru l cere h a ru l de a fi vrednic de această slujbă, prin care el, un om, im ită pe D um nezeu şi deci de a înfăţişa sau reprezenta pe Iisus ITristos în săvîrşirea şi d is­ tribuirea Sfintelor T aine ale T rupului şi Sîngelui Său ; pe de altă parte, se roagă ra acel care u rm ează să se îm părtăşească să le prim ească într-o desăvîrşită c u r ă ţ ie 018. M a i lăm u rit, litu rg h is ito rii se roagă M în ­ tuitorului. ca să le ajute să fie în v re d n iciţi sa prim ească m ai în tîi ei înşişi P reacuratul Trup şi S fîn tu l Său Sînge, «din m în a Lui cea p u te r­ nică», pentru ca, apoi, prin in te rm e d iu l lor, să fie îm p ă rtă ş iţi cu S fin ­ tele Taine şi credincioşii. Întrucît în tim p u l o p eraţiun ilo r p regătitoare pentru îm părtăşire, precum şi a celor pentru adm inistrarea ei, litu rg h is ito rii se vor atinge de Sfîntu l Trup şi Sînge, luîndu-le cu propriile lor m îin i. ei cer cu u m i­ lin ţă să fie c urăţiţi p rin h aru l S fîn tu lu i D uh. în acest scop, preo tul în altar iar diaconul, în locul unde stă, se în c h in ă de trei ori pleeîndu-se şi rostind de fiecare dată stih ul «D um nezeule, curăţeşte-mă pe m ine păcătosul...» (o adaptare litu rg ic ă a te x tu lu i din Luca X V I I I , 13 şi Ps. L, 3). în vederea acestui m om ent, ei şi-au curăţit deja m îin ile prin s p ă ­ lare, încă din tim p u l A x io n u lu i, s im b o liz m d totde auna p rin aceasta şi curăţirea sufletească, cu care se cuv ine a se apropia şi a slu ji cele sfinte. Cursul L itu rgh iei a ajuns astfel pe p u n c tu l cînd p re o tu l trebuie să guste el însuşi din ospăţul cel dum nezeiesc şi să in v ite du p ă aceea şi pe credincioşi. Ca atare, în d a tă du p ă ecfonisul «C u h a ru l şi cu în d u ­ rările...», d in ainte a ru g ă c iu n ii în ă lţă rii Sfintei P îini, d ia c o n u l rosteşte din m ijlo c u l bisericii, cu voce în a ltă şi accentuată, «Să lu ă m am inte !», 917. V e z i , de e x e m p l u , Ms . 425 ( v e a c u l al X Y I - l e a ) , Bibi. M o t o c u l u i S f î a t u l u i M o r m î n t la C o n s t a n t i n o p o l : la A. D m i t r i e v s c h i , Ε υ χ ο λ ό γ ι α . . . , p. 824,- M s . 780 [v e a c u l al X V I- le a) , Bibi. M î n ă s t i r i i Sf. J’ f m t e l i m n n clin A l o s ; Ibiclcm, p. 023 ; M s . 341 ( v e a ­ cu l al X V I - l e a — al X V I I - l e a ) ; Ibiclcm, p. 950. V e z i şi « C a n d e l a » , 1893, p. 70, n·. 2. 918. Cf. P s e u d o - D i o n i s i e A r e o p a g i t u l , Despre ierarhia bisericească, cap. III, 12.

— 295 — ca pe vrem ea S fîntu lu i lo a n G u ră de A u r 010 şi după obice iul consemnat în C o nstitu ţiile A postolice (cartea V III, 13), făcînd atenţi în acest chip pe credincioşi asupra a ctu lu i însem nat al îm p ă rtă ş irii, ce are să urmeze. Luînd în a ce st'tim p S fîntul Trup cu prim ele trei degete de la ambele inîini, preotul îl în a lţă făcînd cu el sem nul crucii deasupra sfîntului disc şi rostind cu acelaşi ton im p re sio n a n t : «Sfintele — sfinţilor* (τά άγια — τοϊς άγίοις) 920, adică S fintele (Taine) sînt pentru -sfinţi. în lipsa d ia c o nu lui, preotul rosteşte el singur am bele m embre ale acestei fraze liturgice, al cărei echivalent poate fi uşor descifrat în form ula «De este cineva sfînt să vie (să se apropie), iar de nu este, să se pocăiască» (D id a h ia cclor 12 A p ostoli X , 6 ), o b iş n u ită în rîn d u ia la Sfintei E uh a­ ristii din epoca P ărinţilor apostolici. N u este greu de 'observat du b la funcţiune a acestei interjecţii l i­ turgice, care constituie pe de-o parte o in v ita ţie la îm părtăşire pentru cei pregătiţi, dar în acelaşi tim p o oprire pentru ceilalţi. Ca un crainic al lui D um nezeu, preotul pe u n ii îi cheam ă — zice Sfîntul lo a n G ură de A ur — iar pe alţii îi îndepărtează, făc în d aceasta nu cu mîna, ci cu graiul, mai lăm u rit decît cu m ina ; căci atunci cînd zice cu glas ridicat şi puternic «Cele sfinte sînt pentru cei sfinţi», este ca şi cum ar vrea să s p u n ă ; înapoi cel ce nu este s f în t 021. T erm enul «sfinţi» este întrebuinţat aci în sensul com un din Biserica p rim ară, adică pentru toţi credincioşii care nu s-au despărţit de ITristos prin păcate de moarte 9--, ci se nevoiesc în. v ia tă virtuoasă şi sînt p re g ătiţi prin p o c ăin ţă. Este m ai m ult ca sigur că, în fapt, oprirea de la îm p ărtăşire a celor nevrednici n u se traducea printr-o îndepărtare a lor din biserică, ci p rin oblig aţia de a se abţine de la îm părtăşire. în C o m entariu l liturg ic al S fîn tu lu i G h e rm a n I al C o nstantino p oiului, se recom andă o întreită repetare a a cţiun ii de înălţare a S fîntului Agneţ, la în ă lţim i diferite, începînd de sus în jos, deasupra p o tiru lui 92n. Unele m anuscrise adaugă chiar că, în tim p u l acestei întreite însem nări în chipul crucii, preotul recita T risa g h io n u l cel mic («Sfinte D um n e ­ zeule») 92!. Se pare, totuşi, că în v ech im ea m ai depărtată liturghisitorul o bişnuia să ridice m îin ile în acest m om ent, iar nu Sfînta Pîine. Aşa, cel puţin, ne lasă să înţelegem S fîn tu l lo a n G u ră de A u r care, oprin019. Sf. l o a n C u r ă de A u r , O m ilia X V I I Ia Epistola cătrc Evrei, -1 P. G., LXIII, 132. 920. La L i t u r g h i a D a r u r i l o r m a i î n a i n t e sfi nţi te , p r e o t u l se a c o m o d e a z ă s i tu a li c i respective, at ît în ceea ce priveşte a c ţ i u n e a ci t şi te x tu l. în t r u c ît , adic ă, Sfîntn Pîine л fost sf in ţi tă şi d e ja î n ă l ţ a t ă la L i t u r g h i a precedentă a S fîn tu lu i lo a n G u r ă de A u r . o r i a S f î n t u l u i V a s i l e cel M a r e , c î n d a fost p regătii S f i n t u l A g n e t, a cu m ca n u mai este î n ă l ţ a t a . P re o tu l v î r ă n u m a i m î n a no d e d e s u b t u l a e r u lu i , cu care se a f lă a r o p e r i t a S f î n t a P îi n e si a l i n q i n d - o cu l o a l ă e v l a v i a şi frica, f ăr ă să o hiaiţe, zi ce cu glas m a r e : «Cele m ai înainte sfinţite — Siin te le sfinţilor». 921. Cf. O m ilia X V I! la Epistola către Evrei, 5, P. G „ L X I I I , Ш . Cf. şi Sf. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , Cateheza V m islaq o q ic â, 19, 922. Cf. N i c o l a e C a b a s il a , op. cil., P. G., CL, 419 A — I V 923. Sf. G h e r m a n I al C o n s t a n t i n o p o i u l u i , op. cit., Р. С., X C V I I I , ·14 R C : -'...O rruccj, г;лre se face in sus a r a t ă că s-a sf in ţi t e t e r u l de sus, cea de la m i i l o r , acrul, iar cea d c jos, car e se face d e a s u p r a d is cu lu i şi aproape de el, p ă m î n l u l , în care s-a în or o pal şi trupul de viaţă făc ăto r al iui Hrisloss,. 924. M.s. 700 (an. 1260) d i n Bibi. di n F a i m o s . La A. D : u i l r ic v s c l i i Ευχολόγια, р. 15Я.

— 296 — du-se asu pra im presiei produse de pronunţarea propoziţiei «Sfintele — sfinţilor-», descrie astfel acţiunea preo tu lui în acest m o m e n t : «C u glas mare, cu striqăt înfricoşăto r, ca u n crainic ridicîn d m îna spre (cer) înălţim e (τήν y.eîpa άρον εις το ύψος), aţintit în sus...» 925. Spre finele v e a c u ­ lui al V-loa însă, cînd a fost p ro b ab il scrisă lucrarea Despre ierarhia bisericească a lui Pseudo-Dionisie A reo pagitu l, se pare că înălţare a Sfintei Pîini constituia o practică curentă. Acesta era, cel p u ţin, p u n c tu l do v e d e re 'a l S fîn tu lu i M a x im M ă rtu risito ru l, pe la m ijlo c u l v e a c u lu i al Λ ΊΙ-Iea. El se opreşte anum e asupra p a s a ju lu i din Ierarhia bisericească, în care se vorbeşte despre acţiunea arh ie re ulu i de a aduce sau a scoate darurile în v ăzu l sau sub p riv irea p o p o rulu i (u-’oώίν) B2e. S fîntu l M a x im socoteşte că acest iVo'înv n u poate avea altă explicaţie decît în p ra c ­ tica do pe vrem ea acelui S fînt Părinte (Pseudo-Dionisie A re o p a g itu l), de a r ă n ii no D um n ezeie ştile D aruri acoperite după sfinţire p în ă în a in te de î m p ă r t ă ş i m , cînd ele erau în ălţate o dată cu vosglasul : «Sfintele — sfinţilor» n2'. La origine deci înălţarea Sfintei P îini a avut un scop practic în primul rînd şi. anum e de a pune S fîntul A gneţ sub p riv irile ‘ c re d in c io ­ şilor din biserică, spre a-i determ ina astfel, să reflecteze asupra v re d ­ niciei lor pentru Sfînta îm p ărtăşire. M ai tîrziu însă — cînd g r ila ju l sau şirul de coloane scunde, prin care se despărţea în vech im e alta ru l de naos, a evoluat, a ju n g în d iconostasul sau. tîm pla îna ltă de astăzi şi deci Sfintele D aruri nu mai p uteau să fie v ăzute de credincioşi — actul în ă l­ ţării' S fîn tu lu i A gne ţ în acest m om ent a răm as num ai cu o sem nificaţie sim bolică. Se în c h ip u ie anum e, prin aceasta, ridicarea lui H ristos pe Cruce, adică răstignirea sau crucificarea. De aceea, nu se în a ltă sfîntul disc cu toate darurile de pe el, pentru că acestea renrezintă n u m a i membre sau părţi ale T ru p u lu i lu i Hristos. Se în a lţă n u m a i S fîntu l A gne ţ, pe cîe-o parte pentru că n u m a i în el s-a în c h ip u it prin ritu a lu l de la Proscomidie p ătim irile C elu i ce s-a jertfit pentru v ia ţa lu m ii, iar p e .d e alta pentru a se arăta că a v e n it sau este de faţa în chip nev ăzu t «H ristos însuşi şi pe Sine, se dă no uă, căci El este Cel ce s-a răstig n it p entru noi şi pe D însul ni-L arată n o u ă cu ta in ă (prin această înălţare), că a p ă tim it pentru noi» n2S. Fste ca şi cum s-ar spune : Ia tă S fîntul care este Pîinea cea Sfînta a v ieţii, destinată sfinţilor. R ăsp unsul «U nu i S fîn t, u n u ! Dom n, iisus Hristos, întru slava lu i Dum nezeu-Tatăl. A m in », cu care corul sau credincioşii în tîm p in ă ecfonisul ce însoţeşte înălţarea S fîn tu lu i A gne ţ, vine în. parte ca o confirm are atît a acestui ecfonis cît şi a ru g ă c iu n ii 925. Sf. lo a n G u r ă de A u r , O m ilia X V II la Epistola către Evrei, 5, P. 131. ! Ш . P s e u d o - D i o n i s i e A r e o p a g i t u l , Despre ierarh ia bisericeasca, cop. III, Р. C., IJI, 425 D, 0°7. Sf. M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l , S cho lia la Desnre ierarhia bisericească, cap. III, 2. Р. С., IV. 137 A ; cf. şj col. 148 B. ' ГП1 S i r r i on, -rrhioniscopul T e s a l o n i c u l u i , Despre S lin ta Liturghie, г о р . 99, P. G., CLV, 297 ; cf. si E xplicarea despre slhila Biserică, trnrl. cit., p. 250, со]. 2 ; Sf. G h e r ­ m an I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. G., X C V I I I . 44R ţi 449 A — В ; vrr/i şi Despre cele mai însem nate L iturg h ii ale Bisericii O rie nta le , in « C a n d e l a » , 1303, p. 7 1 ; Dr. Vasile M i I r o f a n o v ic i şi Dr. T. T a r n a v s c h i , op, cil., p 523,- P. L e b e d e v , op. cit., trad, rom., p. 272 -273. LXI II .

G.,

— 297 — tainice d in ain te a în ă lţă rii S fîn tu lu i A g n e ţ; şi în acelaşi tim p ca o m ăr­ turisire in sp irată de o firească sm erenie. Cine dintre noi, adică, poate să spună că este curat şi sfînt, aşa cum sînt n u m iţi în general credin­ cioşii v rednici de îm p ărtăşire ? «S fînt cu adev ărat este u n u l singur : D om nul nostru Iisus H ristos, Cel ce este sfînt prin natura Lui» şi Care se află întru slava lu i D um nezeu-T atăl («...Cel ce sus îm p re u n ă cu Tatăl şezi...») şi pe toţi ne sfinţeşte, din m area Sa iubire de oam eni. «Şi noi sîntem sfinţi, clar nu prin fire ci p rin particip are şi p rin rugăciune» n2n. V echim ea acestui im n se poate u rm ări în documentele, liturgice, p înă în veacul al IV-lea 0:з0. 2. Frîngerea S fîn tu lu i A g n e ţ

intre tim p şi anum e d u p ă ce a p ro n u n ţat interjecţia «Să luam a m in t e , d ia c o n u l intra în altar şi v e n in d de-a dreapta p reo tu lui, care ţine încă în m îin i S fîntu l Trup, zice : «S fărîm ă, stăpîne, Sfînta Piine» ; iar preotul o frînge în patru părţi, pe urm ele tăie tu rilo r făcute cruciş la Proscom idie, zic înd : «Se sfărîm ă şi se îm parte M ie lu l lui D u m ­ nezeu» m , Cel ce se sfărîm ă şi nu se desparte, Cel ce se m ă n în ră şi. ni ci e rată nu se sfirşeşte, ci. pe cei ce se îm părtăşesc îi sfinţeşte» Le a saz aoei pe sfîntul disc, cu m iezul în sus, în ch ip ul c r u c i i , p otriv ind să fie sus, adică spre răsărit, partea cu însem narea ITS. jos, adică spre apus, rea cu HS, înspre stînga p re o tu lu i NT, iar spre dreapta КЛ. Precum se vede, p rin fo rm u la cu care se însoţeşte actul, frmcierii se recunoaşte şl se m ărturiseşte că, deşi în Liturghie T rupul euharistie a 1 D o m n u lu i este frîn t şi îm p ă rţit în m a i m u lte părţi, în vederea îmoartăşirii litu rg h is ito rilo r şi a c redincioşilor, totuşi el răm in e neîrnpărţit şi n e d esp ărţit; D o m n u l se află, adică, prezent în. fiecare din p ărticelele în care a fost sfărîm at S fîntu l A gneţ, fără ca această P îine a vieţii, venită din cer, s ă . se sfîrşească. v re o d a tă p rin îm p ă rtă ş irile sim u ltan ^ şi suc­ cesive în sensul cronospaţial. "Frîngerea p îin ii» este u n ritu a l legat de însăşi săvîrşirea Sfintei Euharistii, încă de la in stitu ire a ei. A ceastă expresie reprezenta chiar una dintre d e n u m irile tehnice, p rin care era desem nată la început Jertfa lilu rg ic ă. De altfel, ruperea S fîn tu lu i A gneţ în. părticele constituie o operaţie necesară m ai în tîi din p u n ct de vedere practic, în ve.derea îm ­ părtăşirii. Ea este atît de firească în ordinea actelor m anuale , încît 02r'. Sf. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , Cateheza V mislaijnoica. 10 ; cf. r;i .4ΐ···ΐ'.··\ a r h i e n ' î c o p u ! T e s a l o n i e u l u i , Despre siinta Biserică, traci. rom. ci)., n. 266, col. 2. WA La Sf. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , Caicltcra V rnislaqo'jica, 10. in ConxUitUiiln Apr'-jrjjrn^ V I I I , 13: «TTp.ul Sf în t, i m u l D o r m Г sus H ri s to s , i n t r j ' la v a lui Dur· n f / o u Tal.ăl, h i n e c u v i n l a t osii î n voc i. A m i n . O s a n a , Fin i lui O u m n o y o u . bi;K‘<~uvinl.!' f > ! f'O vinr· j n u m p l e D o m n u l u i , D u m n e z e u e ‘-:to D e m n u l şi s-a ara lai i 'o u â . ;,ΐ'Ί în CCÎÎC fir; S'JS».

9ΓΜ. Jacob (Hoar, op. cit., р. МЯ şi e d iţiile 16R7 '''dauna aci : h Τίος τού ΓΓατρός i R u l T atălui 1.

[Jlurahicruhii tio V- i v l :a

1611

r,’:2. M a n u s c r i s e l e n u i n r e ' i i s t r n l v a r i a n t e d e o s e b i t e al»· acestei fori ’ i:h·, r·.-,, r|r> excrr n'ij. ia Ms . 739 B i b i. di n P a t m o s ( v e a c u l al XTII-lra) : sM rim a Trupul D o m ­ n u l u i '-\ D u m n e z e u l u i n o s t r u Ii sus H r is t o s , f .îră î m p ă r ţ i r e si M e i '.rhi;t ii-'ir·, ί ι ·i viata ί m î n t u i r e a l u m i i . С ol ce r i d i r ă p ă c a t e l e l u m i i , lolc le au n n, ,ίπιιι! ι p u r u r e a .... La A. D гг; i t гίo \ ·s c. li i , E ύ χ ο λ ό γ π . . . , p. 17-1.

— 298 — Constituţiile A p o sto lic e (V III, 13) nici n u socotesc necesar să o m e n ­ ţioneze aparte, considerîncl-o, desigur, im p lic it între actele legate în prealabil de p reg ătirea îm p ărtăşirii. Cinci anum e a îm b ră c a t actul m a n u a l al frîn g e rii form ele cu c a ­ racter sim bolic de m ai tîrziu, este greu de spus. în tot cazul, originea lor este destul de veche, de vrem e ce pe la m ijlo c u l v e a c u lu i al IV-lea Ev ho log iu l lu i Serapion de T hm uis cuprinde urm ătoarea in d ic aţie - p e n ­ tru ru găciu nea care u rm ează după A n a fo ra : «D up ă ru g ăc iu n e a (A n a ­ forei), frîngerea şi ru g ăc iu n e a în tim p u l frîngerii» 9M. L ăm u riri asupra am ănuntelor a c ţiu n ii frîn g e rii încep a fi înscrise în să în docum ente abia de la veacul al IV-lea încoace, la început m ai sum ar, ia r apoi m ai pe larg. Felul de a face se transm itea de obicei p rin practica tra d iţio n ala , deci fără a fi descris în întregim e. Astfel, Codicele B arb erin i 336 cu ­ prinde instrucţiunea că preo tul «ia părticele d in S fin tu l T rup şi le pune în sfintele potire», fără să fi dat mai în tîi vreo in d ic aţie asupra a ctu lu i fringerii în sine, aşa precum la înălţarea S fîn tu lu i A g ne ţ a făcut n u m a i m enfiune despre ea, fără să-i descrie m om entele com ponente. Se în ţe ­ lege însă ca a trebu it să a ib ă loc m ai în tîi frîngerea, d in m o m ent ce se proscrie punerea în potire nu a A gneţelor întregi, ci n u m a i a unor părţi din ele, aşa cum se ştia adică de litu rg h îsito ri, din practică. In v e a c u ­ rile al IX-lea — al X-lea, m anuscrisele 934 m enţionează în să precis frîn ­ gerea S fîn tu lu i A gneţ în patru părţi, practică cu care sînt de acord şi manuscrisele din v eacu rile u rm ătoare, cu excepţia u n u i codice d in v e a ­ cul al X lV - le a ilM, care in d ic ă frîngerea în trei bucăţi. O lă m u rire în plus o aduce d in v e ac u l al Xl-lea — al XII-lea versiunea la tin ă a lui Leon Thuscus, care, re p ro d u c în d « v e ch iu l obicei al B isericii d in Constan tin o p o b , prescrie aşezarea p ărticelelo r în form ă de cruce, aşa cum este uzul şi. astăzi, deşi in stru c ţiu n ile din Liturghier au răm as în c ă defi­ ciente faţă de uz. Frîngerea S fîn tu lu i A g n e ţ constituie u n act ritu al, p rin care, sub raoortul practic, litu rg h is ito ru l im ită ceea ce M în tu ito r u l însuşi a făcut la Cina cea de tain a, în vederea îm p ă rtă ş irii S finţilor A p o sto li. Se sim ­ bolizează însă in acelaşi tim p p ă tim irile şi m oartea Sa pe Cruce, dîndu-ne, îndeosebi, prin aşezarea p ărţilo r din S fîntu l A g n e ţ în fo rm ă de cruce, im aginea lui H ristos cel r ă s t ig n it 9S6. A ceastă fig u ră re zulta tă din poziţia pe disc a celor p a tru părţi ale Sfintei P îini în c h ip u ie , du p ă u n ii, şi «cele patru m arg ini ale lu m ii, care s-au m în tu it p rin m oartea şi p rin învierea lui H ristos» 937. \ 933. Μετά τήν εύχήν ή κλάσις καί 'εν εή κλάσε,ι εύχή. 934. Cori. Porphvrios, Cf. Dom PI. de M eester, Cenese, sources et d cv e lop p C ' ments du texte rjroc dc Ia litu rg ie de S. Je a n Chrysostom e, Roma, 1908, p. 105. 935. Cod. B asilii Falo.scac ; Cf. Ib id e m şi rev. «C andela» 1393, act. cit., p. 70, n. 2. 936. Cf'. Si.-rion, arh ie p isc o p u l T esalo nicului, Explicare despre sfînta biserică, trad, rom: cit., p. 2G6, col. 2 ; rev. «C and ela», 1893, ari. cit., p. 72; P. Lebedev, op. cit., p. 273. 937. Vezi Si. G h e r m a n I al C o n s ta n tia o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 448 С., şi Ghenadie, fost episcop de Argeş, L iturgica sau e x plicaţia s e rv iciu lu i d iv in , B u c u ­ reşti, 1377, p. 117.

—

2^9'

—

/ 3. A m estecarea sau unire a sfintelor elem ente Cele pat.ru p ărţi ale S fîn tu lu i A g n e ţ fiin d astfel aşezate pe clise, diaconu l arată cu orarul sfîn tu l p otir zic în d : «îm plineşte (întregeşte), părinte (stăpîne), sfîn tu l potir», iar p reo tu l lu în d p ărticica din Sfîntul Agneţ, care este aşezată în partea de sus (IIS), face cu ea sem nul crucii deasupra p o tiru lu i zic în d : «îm p lin ire a (întregirea) p a h a ru lu i credinţei S fîntu lu i D uli», după care o p u ne în potir, iar d iaconu l răspunde: «A m in». Prin această amestecare se su b lin ia ză u n itatea şi in d iv iz ib ilita te a T rupului şi S îng e lu i lui H ristos şi anum e (precum deja s-a arătat) că în fiecare din p ărticelele elem entelor Sfintei Jertfe euharistice El este prezent în întregim e, cu T ru p ul şi cu Sîngele, cu sufletul şi cu D u m n e ­ zeirea Sa. D espărţite insă, S fîn tu l Trup adică pe disc iar S fîntu l Sînge în potir, aşa cum se găsesc îna in te de unirea lor în potir, sim bolizează, în această situaţie, suferinţele şi m oartea, deşi în realitate D om nu l Iisus Hristos este prezent în Sfintele Taine în starea Sa de p roslăvire şi deci viu. De aceea, p rin am estecarea sau u nire a lor în potir, se în c h ip u ie învierea D o m n u lu i. R itu l am estecării sau u n irii sfintelor elem ente este inspirat deci de o preocupare dog m atică, pentru a se arăta pe de-o parte, că «Hristos este u nul, m ăcar că se vede a fi în pîine şi in potir» 93S, iar pe de alta pentru a se sim boliza înv ierea Sa 0:59. A ceastă unire este con­ siderată că se săvîrşeşte, ca şi sfinţirea darurilor, prin lucrarea S fîntu lu i Duh, ea fiind astfel «un m ister al credinţei» 040. în form ula de m ai sus, cu care preotul însoţeşte punerea p ărtic e le i IIS în potir, v ine deci la expresie tocm ai m ărturisirea acestei credinţe. Trebuie să observăm totuşi ca v aria n te le în care se află redată această form ulă în diferitele m anuscrise şi ediţii, atît în ceea ce priveşte redactarea tex tu lu i cît şi pu nctu aţia, fac oarecum obscur sensul ei. Astfel, în unele m anuscrise lipsesc u neori ambele genitive ale sub­ stantivelor «pahar» şi «credinţă», iar în altele cînd u n u l, cînd celălalt d in ele, fo rm ula prezentîndu-se în u rm ătoarele redactări : «îm p linirea (este lucrarea) D u h u lu i» sau «îm p lin ire a D u h u lu i Sfînt», «îm plinirea, p a ­ harului (este lucrarea) S fîn tu lu i D uh» sau «îm p linirea credinţei S fîntu lu i D uh», ori «îm p lin ire a p a h a ru lu i credinţei S fîntu lu i D uh», această din urm ă formă aflîndu-se în u z u l L itu rg h ie ru iu i Bisericii O rtodoxe Rom âne. Pe de altă parte, în unele e diţii găsim v irg u lă după fiecare din prim ele 938. Sim ion, 'arhiepiscopul T esalonicului, Despre S linta Liturghie, în trac), ril. 99. 939. Cf. P. Lebedev, op, cit., p, 273, De aceea, iii Liturghia D arurilo r mai în a ­ inte sfinţite, p ărticica IIS se pune în potir făcindu-se cu ea num ai semnul crucii deasupra p otirulu i, fără a se m ai recita fo rm u la «îm p lin ire a paharului...», întrucît unirea sau am estecarea se găseşte de^a îm p lin ita, ele ia Liturghia procedeu!;!, eiiui S fintul A g n e ţ a fost îm b ib a t cu S fîn tu l Sînge şi deci s-a sim bolizat a.slfcl im ie re a D o m nului. Pe de altă parte, ceea ce se află în potirul de la Liturghia D arurilor mai înainte sfinţite nu este Sînc/ele euharistie al D o m n u lu i, ci vin sim plu, amestecat c:u apJ, aşa cum au fost turnate la proscom idiar. N o fiin d deci sfinţite, in lr u c U , nrunslU Liturghie... nu are epiclesă, c o n ţin u tu l p o tiru lu i ei nu poate servi ca îm p lin ire sau întregire a Sfîntulu i Trup, ci constituie acum u n sim plu mijloc de volVimlaro « Sfin­ telor Taine, la îm p ărtăşire . 940. Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 531 .şi rer. HUnidela», 1393, ari. cit., p. 72. cap.

— 300 — două gen itive d in p ro p o ziţia litu rg ic ă în cauză, în tim p ce altele în tre ­ buinţează acest sem n de p unctuaţie n u m a i după p rim u l gen itiv sau nu fac de loc uz de v irg u lă în textul acestei fo rm ule 911. E xplicaţia n u poate П a fla tă, credem, decît în faptul că a m ănu nte le sau m om entele com po­ nente ale ritu a lu lu i u n irii sfintelor elem ente n e fiin d înregistrate în v e ­ chile m anuscrise, săvîrşirea. a c ţiu n ii a răm as pe seama p ra c tic ii tra d i­ ţionale, care a a ju n s în cele din u rm ă la form e locale d ife r ite 11·121. ■ Ca şi în le g ătu ră cu celelalte acte m anuale , vechile m anuscrise s-au m enţinut deci şi aici la lacon ism u l lor caracteristic, în ceea ce priveşte in stru cţiu nile de tipic. A stfel, C odicele B arb erini 336, consem nează, precum am v ăzu t, n u m a i lăm u rire a : «Preotul ia părţi din S fîntu l Trup şi le pu ne î n sfintele potire şi zice : spre îm p lin ire a D u h u lu i Sfînt» S43. T r a n s c r i a , desigur, un m anuscris m ai vechi, deoarece se referă la o b i­ ceiul cînd se îm p ărtăşea toată asistenţa, fiin d astfel nev oie să se scoată mai m ulte A gne ţe şi să se întrebuinţeze m ai m ulte p o t ir e 944. Care erau însă p ă rîile anum e, pe care le lua din. S fintele A gneţe, C odicele B ar­ berini 336 nu precizează, considerînd acest a m ă n u n t cunoscut d in prac­ tică. Este ca şi cum ar fi z is : «Preotul ia p ărţile respective' din S fîntu l Trup». Un m anuscris de pe la m ijlo c u l v e a c u lu i al X îl- lea da o indicaţie mai generală : «Pune părţile în potir, zice : Îm p linirea D u h u lu i Sfînt. A m in» !14л. C aracterul de sim plă enunţare al acestui gen de instrucţiuni tipiconale, în tre b u in ţa t şi m ai în a in te pentru înălţare a Sfintei P îini, re­ iese şi clin fa p tul că p ro p o ziţiile sînt în lă n ţu ite independent, adică fără serviciul c o n ju n c ţiilo r !Mfi. In d ic aţia din acest m anuscris se referă deci nu 1a depunerea dintr-o dată a tuturor m iride lo r, in sfîntul potir. Un 941. V ezi lo cu rile ind ic ate în lucrarca noastră : C o n trib u ţii la revizuirea Liturg hie ru lui rom ân, B ucureşti, 1031, p, 144, nr. 25Я, 250 şi 260. 942. în L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob, form ulele în tre b u in ţate în ritu a lu l actelor m anuale sînt rr.ai clare : «Preotul fringe pi ii: ea fi tine în m ina dreapta ju m ăta te din ea, iar în m ina s tin g ă ce a laltă ju m ă ta te si m oaie în potir şi pe cea care o tine in mina dreaptă, 7icînd : U n ire a prea S iin tu lu i Trup şi a cin s titu lu i Slnge al D o m n u ­ lu i şi D u m n e ze u lui nostru Iisus Hristos. «Şi face sem nul crucii peste părticica din m in a sting ă şi schim bă în m îin i cele două p ă r tic e le ; face (apoi) sem nul crucii (şi) peste cea de-a doua părticică. Unind apoi cele d o uă p ărticele şi m u ind în p n lir m argine a celorlalte părticele si făcîm l sem nu! crucii pe* te celelalte pîini. rice de fiecare dată, cînd le m oaie, cuvin·· tui unirii şi începe în d a tă să le sfărîm e (îm p artă) si în a in te de toate pune în fiecare potir cile o sing u ră p ă rtic ic a zicînd : «S-a Îm plinit (Ή ν ω τ ο α ) şi .s-a siinţit şi s-a desâvlrşit (τετελείωτίζι) (aceste Sfinte D a r u r i: in ed. de A le x a n d ria , 1931, p. 42), in num ele Tatălui şi al F iu lu i şi al S fîn tu lu i D uh (a C ă ru ia este slava şi puterea în veci»-: ed. cit. de A le x a n d ria, ibid.), la Dom В.-Ch. M crcier, op. cit., în R. G raffin. P atrologia oricnlali.s, t. X X V I, fese. 2, 1946, p. 223Ί14 si 230/116. 943. La F. E. U rinhtm an, op. cit., p. 341. 944. Este de presupus că am estecarea Sfintelor n-a p utu t fi practicată atîta vreme cit cred incio şii p rim e a u la împ'Crlăşire mai în tii S lin Iul Tru.p în m ină şi apoi iiuslau din pnlir. P unerea Sfintei Piini în potir n-n p utu t fi necesară — · ccl puţin în întregim ea S fîn tu lu i A g n e ţ — decît atunci cînd s-a introdus obiceiul de a se întrebuinţa lin g u riţa pe ntru îm p ărtăşire a p o p o ru lu i. V ezi şi infra, p. 814. 945. Ms. nr. 973, d in an ul 1153. al Bibi. M in o stirii Sinai. La A. D m ilricvschi, °p. c/i., p. 85. 940. D'M'n Placide de Moesf.er intercalează co n ju n c ţia καί intre cele două propovitii din care se co m p un e instrucţiunea înscrisă in m anuscrisul de m ai sus. în text ca este ins 1, verbul n rm în d în d a tă după s u b s ta n tiv u l ποτήριον.

— 301 — manuscris d in veacul u rm ăto r prescrie chiar că se ia d in Sfîntu l Trup O singura m irid ă şi se p u ne în potir, dar, desigur din aceleaşi conside­ ra ţii, n u p r e c iz e a z ă care a n u m e (v.a l λαμβ άνει μίαν μερίδα έκ τοΰ άγίου

οώμα-

тоС χαι βάλλει εις χο âlfiop ποτήρων m i λέγει: Πλήρωμα Πνεύματος)047.

Dom Placide de M eester sem nale ază practica iz o la tă consem nată într-un m anuscris, de a se p u ne şi m irid a S fintei Fecioare o dată cu părticica IIS din S fîn tu l A g n e ţ 948.

4. C ă l d u r a D upă punerea p ărţii respective d in S fîn tu l A g n e ţ în potir, dia c o n u l dă' în d a tă p re o tu lui, p rin partea dreaptă, căldura, adică apa c aldă !)iy într-un vas mic, special pentru această în trebu inţare , zic în d : «B inecu­ vântează, stăpîne, căld ura», iar p re o tu l zice, bin ecuv intînd- o : «B ine­ cuvântată este căld ura sfinţilo r T ăi, totde au na, acum şi pururea şi în vecii vecilor». D iac o n u l răsp u nde : «am in » şi apoi o toarnă în potir in chipul crucii, atît cît chibzuieşte că a ju n g e să încălze ască Sfintele, z i­ cînd în acelaşi tim p : « C ă ld u ra credinţei p lin ă de D uh u l Sfînt». M anuscrisele şi ed iţiile L itu rg h ie ru lu i reproduc această fo rm u lă sub diferite v aria n te şi anum e : « C ă ld u ra S fîn tu lu i D uh» 'm , « C ăld u ra cre­ dinţei S fîn tu lu i D uh» !!iU, « C ăld u ra p lin ă de credinţă a S fîn tu lu i D uh» i!r’' sau «C ăld u ra crcdinţei, p lin ă de D u h u l S fînt» !ш. Ca şi în cazul fo rm u le i pentru u n ire a sau am estecarea Sfintelor Taine, sensul acestor v aria n te ale te x tu lu i, care însoţesc turnarea c ă l­ durii, este acoperit de oarecare obscuritate. Exegeţii a d m it însă în ge­ neral că apa caldă am inteşte şi sim b o liz e a z ă apa care a curs o dată cu sîngele din coasta M în tu ito r u lu i, îm p u n s ă cu lancea, corpul S ău nefiin d încă rece. Pe de a ltă parte, «apa cald ă arată că, p rin c ăld ură, dă sem nul vieţii» 'm , aşa că turnîndu-se în a in te de îm p ărtăşire pentru în ­ călzirea Sfintelor T aine ea «întregeşte im ag in e a d e săvîrşită a T ainei, celor care se înpărtăşesc d in potir, ca şi cum s-^ar atinge de însăşi 947. Ms. nr. 917 Bibi. din P atm os. La A . D m ilrie v sc h i, op. cit., p. 174 948. Cod. V a tic a n gr. nr. 1283. C ila t de Dom Placido dc M eester, op. cil., p. 105, după Krasnoseltzev, Svedenia..., p. 135— 136. 949. in C o m e n tariu l litu rg ic al Sf. G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, P. G., X V III, 449 B : «Se aduce apă ioarte ca ld ă înlr-un vas mic am esteca din aceasta in cele puse în a in te pe d u m nezeiasca m asă, fie că sint cupe, fie с ii sint police...». Cf. şi C o m e ntariul lu i B alsam on la сап. 32 Itu la n (in Sintagm a yltcnianci). 950. Ms. nr. 713 Bibi. din Patm os, v e a c u l al XIII-lea, la A. D m itrievscht, op. cit., p. 174; D ia ta x a p a tria rh u lu i P ilote i, v e a c u l al X lV - le a, 1л Pan. N. Trcmbela. op. cit-, p. 13 ; Sim ion, arhie pisco pu l T esalo n icu lu i, ЕхрИспгч itcsprr' sih ita biserică, P. G., CLV, 741— 742, î n -trad. rom. cit., p. 267, col, 1 ; Idem , R ăsp un sul 58 la 'întrebările u n u i arhiereu. 951. Ms. nr. 425, Bibi. M e to c u lu i S fin tu l M o r m în t la C o n s la n lin o p o l, veacul al XV I-lea. La A . Dm itrievschi, op. cit., p. 825 şi ms. nr. 120 Bib). M in ăs tirii Esfirjmenu, Atos, anul 1602. La A . D m itrie v sc hi, op. cit. p. 961. 952. Ms. din ah. 1306 de la Bibi. M in iis lirii Esfiqm enu, A los. la A. Diniiri<‘\schi, op. c.it., p. 268. 953. Λειτουργικόν, ediţia de Ie ru salim , 190o ; La d iv in e IH uigie fie nntn: Pere S. Je a n Chrysostom e, text grec şi traducere franceza, e d ita i,> de Dom Placide de Meester, Rom a şi Paris, 1925. 954. Sim ion, arhie pisco pu l T esalo n icu lu i, E xplicare d e s p ie alinta biserică, Irad. cit., p. 266, col. 2,

— 302 — c o asta dătătoare de v ia ţă» °·55, le dă, cu alte cuvinte, senzaţia că au prim it însuşi Sîngele D o m n u lu i. C ă ld u ra sim bolizează deci puterea dăLătoarc de v iaţă a T ru p u lu i şi S îngelu i D o m n u lu i, care, chiar d u p ă des­ părţirea de trup p rin m oartea de pe cruce, au răm as dătătoare şi fă c ă ­ toare do viaţa, deo aiece D um nezeirea şi toate luc rările D u h u lu i nu s-au despărţit de T rupul său după m oarte» 85(J. F orm ula rostită o dată cu turnarea c ă ld u rii («C ăld u ra S fîn tu lu i D uh», «C ăldu ra c r e d in ţe i p lin ă de D u h u l S fînt» ş.a.) reia în c ă o dată sensul fo r­ m ulei de la am estecarea Sfintelor T aine şi anum e că S fîntu l D uh, p rin l u ­ crarea C ăruia s-a săv îrşit întrup are a D o m n u lu i şi se realizează prezenţa Sa in Sfînta E uharistie în tim p u l epiclesei, se află de asem enea prezent şi este îm p ărtăş it în tre g ii Biserici, o d a tă cu darea Sfintelor T aine ale T ru p u lu i şi S în g e lu i D o m n u lu i. Pe de a ltă parte, fo rm ula «căld ura cre­ dinţei...» !b7 im p lic ă in chip h otărît, p rin term e nii diferitelor ei variante , şi o aluzie la credinţa şi dragostea fierbinte de care trebuie să fie în s u ­ fle ţiţi c redincioşii p rin h a ru l S fîn tu lu i D uh, atunci cînd v in să prim ească Sfînta îm p ărtăşa n ie ог,й. N icolae C a basila consideră însă că turnarea c ăld u rii şi fo rm ula ce însoţeşte acest act litu rg ic am inteşte şi sim bolizează pogorîrea S fîn tu lu i D u h peste Biserică. « O d in io a ră , acest lu c ru s-a petrecut d u p ă ce se s ă ­ vârşise de H ristos toată ic o n o m ia . m în tu irii, iar acum , d u p ă ce Jertfa a fost adusă şi D arurile s-au sfinţit, se sălăşluieşte în cei care se îm ­ părtăşesc cu v re dn icie dintr-însele... V e n ire a S fîn tu lu i D uh în Biserică n-a fost altceva decît efectul şi u rm area p ătim irilo r, în v ă ţă tu rii şi fa p ­ telor M în tu ito r u lu i. Se cuvenea deci ca, d u p ă cele dinainte , să se repre­ zinte în L iturghie şi această venire. Ea este reprezentată p rin turnarea apei calde în Sfintele Taine, cînd această apă, p rin ea însăşi apă dar totodată îm p ă rtă ş ită şi de c ăld ura fo cu lui, in ch ip u ieşte pe S fîntu l D uh, care e n u m it şi apă (cf. lo a n V II, 38— 39), dar care s-a arătat şi în chip de lim b i de foc, a tu nci cînd s-a revărsat peste S finţii A p ostoli. Iar m o ­ m entul acesta d in L itu rgh ie pe cel de a tu nci îl sim bolizează. A tu n c i, Sfîntul Duh s-a p o g o rît d u p ă ce se îm p lin is e ră toate cele p riv ito a re la Hristos, iar acum această apă cald ă se toarnă peste Sfintele D aruri, 955. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., col. 443 Б. Cf. şi Sim ion, arhiepiscopul T esalo nie ulu i, Explicare despre s iin ta hiscricâ, p. 267, col. 1. 956. Ibidem , p. 266, col. 2 «...C ăldura se p une acum nu pentru vreo săvirşire..., ci penLru ca, g u s tin d cald, clin în fric o şăto ru l potir, să înţelegem cum că Hristos, chiar m urind, T rup u l Său cal făcător de v ia ţă a fost nedespărţit de D um nezeire, ca şi dum nezeiescul suflet şi plin de lu c ră rile D u h ulu i...» (Idem , R ăsp unsul 58 la- În tre ­ bările u n ui arhiereu]. 957. în L itu rg h ia D a ru rilo r m ai în a in te sfinţite, p ro nunţare a acestei form ule la turnarea căld u rii nu mai âre sens, şi de aceea n ici nu m ai are loc, pentru aceleaşi m otive pentru care am v ă z u t m ai sus că nu se repetă nici fo rm u la i respectivă p e n ­ tru îm plinirea, co m p le tare a sau între g ire a p otirulu i. S fîn tu l Ag.net p regătit pentru Liturghia D aru rilo r m ai în a in te sfintite a fost îm b ib a t sau îm p lin it cu Sîngele e u h a ­ ristie la L itu rg h ia precedentă, d u p ă ce a fost turn ată căld u ra in potir, aşa in c it rostirea form ulei « C ă ld u ra credinţei...;, nu mai corespunde acum sem nificaţiei s im ­ bolice de bază a ac tulu i in .sine. T urnarea c ă ld u rii la Liturghia D aru rilo r m ai înainte sfinţite nu poate avea, credem , decit un scop practic şi anum e pentru a înc ălzi conţinuLul potirulu i şi a-1 face ag re ab il la îm p ărtăşire . 958. Cf, V. V la d is la v e v , O b ăeasnente bagoslujeniea. sv. prav oslav i jerko v n, Izd. 2, Tveră, 1876, p. 399, la Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T am av schi, op cit., p. 531.

— 303 — după ce au fost sfinţite. Iar p rin S fintele T aine este sem nificată şi Bise­ rica, ea fiin d T rupul lu i H ristos şi c redincioşii ei, fiecare în parte, fiind membre ale acestui Trup» (I Cor. X II, 27) 03!). O astfel de interpretare se găseşte în concordanţă, de altfel, cu u zu l consem nat în unele m a n u ­ scrise, de a se recita, pe lîn g ă fo rm u la o b iş n u ită în general în ritu alu l pentru turnarea c ăld urii, şi p rim u l tropar din oda a patra a C a n o n u lu i compus de S fîntul lo a n D am asc h in .pentru sărbătoarea C incizecim ii mil). Negreşit, introducerea acestui tropar aci a fost inspirată tocm ai de in ­ tenţia de a se im prim a ori de a su b lin ia în ritu a lu l căld urii sem nificaţia corespunzătoare. D ocum entele nu ne in fo rm e a ză asupra tim p u lu i cînd a luat naştere obiceiul de a pune apă c aldă d u p ă am estecarea Sfintelor Taine.. în v e a ­ cul al Vl-lea insă, c atolicosu l arm e an M o ise al II-lea (574— 604) a găsit un pretext în această p ra c tic ă a L itu rg h ie i bizantine pentru a form ula un refuz pe ton ironic la in v ita ţia ce-i făcuse, în preajm a a n u lu i 593, îm p ăratu l M a u ric iu , de a v e n i la C o nstantino p ol, în vederea conversa­ ţiilor în leg ătură cu separarea a rm e nilor de Biserica O rtodoxă, după S inodul de la Calcedon. «Să m ă ferească D um nezeu, se apăra el, să trec flu v iu l A zat, ca să m ă n in c p îin e coaptă în cuptor şi să beau căldură» 9(Л. Căldura constituia deci în această vrem e o no tă caracteristică în d ă ti­ n ată a L iturghiei biza n tin e în com paraţie cu cea arm eană. Un codice din veacul al X IU - le a im- se referă pentru tem eiurile acestei practici la Liturghia S fîn tu lu i V asile cel M are precum şi la analo giile din fig u ­ rile de stil ale trop aru lu i citat m a i în a in te din C ano nul S fîn tu lu i loan D am aschin la C incizecim e. Cele m ai vechi codice litu rg ice, între care şi Codicele Barberini 336, n-au înscris însă cu privire la c ă ld u ră nici instrucţiuni asupra a cţiun ii şi nici cuvintele d ia c o n u lu i sau b in e c u v în ta re a preotului. A supra observării riguroase a acestei practici stăruie totuşi, cam în aceeaşi epocă, p a tria r­ hul constantinopolitan N ic h ifo r M ărturisitorii], care prescrie în canonul 13 că «nu se cuvine ca preo tul să liturghisească fără apă caldă, decît num ai de mare nevoie şi n u m a i dacă nicidecum nu se află apă caldă». II ÎM P Ă R T Ă Ş IR E A 2. ReÎerinţele ve chilo r m anuscrise. — 2. R itu a lu l sau rîn d u ia la şirii clericilor, — 3. îm p ă rtă ş ire a credincioşilor laici

îm p ă rtă ­

1. Referinţele v ech ilo r m anuscrise D upă amestecarea sfintelor elem ente şi turnarea căldurii, urm ează îndată îm părtăşirea, m ai în tîi a litu rg h is ito rilo r şi apoi a credincioşilor. 959. N icolae C abasila, υρ . cit., cap. X X X V II, P. G., CL, 452 A — 13. 960. «Baia cea dum nezeiasca a naşterii celei rlc a doua, cu cu vîn tu l ameslecind-o... pecetluind-o cu că ld u ra D u h u lu i» . M a nu sc risele citale din A. Dmil rievschi, în notele 37 şi 33 de m ai sus. V ezi de asem enea ms. nr. 986, veacul al XV-luu, Bibi. M in ă s lirii Sinai, A. D m ilrie vsc h i, op. cil., p. G!3, precum şi manuscrisele din veacul al XV I-lea şi al X V lII- le a m e nţio nate de P an. N. Trembela, op. cit., ţ). Γ.Ϊ7. 901. Narratio dc rebus A rm e nian, P. G., C X X X II, 1248 В — 1249 A, la J. H an s ­ sens, op. cil., t. II, pars prim a, p. 156— 157 şi 235. 902. Cod. Patinos nr. 713, la A . D m ilricv sc h i, op. cit., p. 174.

— 304 — V echile manuscrise litu rg ice prezintă însă o mare la c u n ă în ceea ce priveşte consemnarea regulilor ce se observau în acest moment. Astfel, d in c e r e m o n ia lu l îm p ă rtă ş irii nu se găseşte înscrisă în C odicele B ar­ b erini ca, de altfel, şi în alte m anuscrise din cele mai vechi, decît form ula «cu frica lu i D um nezeu», prin care credincioşii erau in v ita ţi să prim ească S fîntu l Trup şi Sînge. N u se face deci n ici o m enţiune despre îm părtăşirea Iitu rg h isito rilo r. U rm în d im ediat şi în chip a uto m at .ca o c o n s e c in ţă firească a lu c ră rilo r m a nu ale preg ătitoare cu acest scop, actul îm p ărtăşirii a fost considerat, desigur, de la sine înţeles, iar pe de altă parte, desfăşurîndu-se în altar, a dică n u m a i în cercul s lu jito r i­ lor bisericeşti, ia r ă vreo p articipare a credincioşilor la c e re m o nialu l îm părtăşirii clericilor, este de adm is că descrierea lui n-a fost privită ca necesară. Tăcerea m anuscriselor asupra r itu a lu lu i îm p ă rtă ş irii în genere se poate explica şi prin caracterul ei de acţiune care, după v e c h iu l obicei, era lăsată in seama p racticii, obiectul ev h o lo g h iilo r fă c în d u -1 îndeosebi şi cu precădere textul ru g ăc iu n ilo r. Faptul se verifică în acest sens şi în c a zu l altor acţiun i liturg ice, ca : citirea E vangh elie i şi a A p o s to lu lu i, Intrarea cea mare, b in e c u v în ta re a c ă ld u rii etc., peste care C odicele B ar­ berini 330, ca şi alte m anuscrise ceva m ai tîrziu — ca, de exem plu, un sui sau un k o n tac h io n de la în c e p u tu l v e a c u lu i al XV -lea, cu L itu r­ ghia S fîntului V asile cel M are ‘"и, reproducînd desigur pe altul m u lt m ai vechi — trec fără lă m u riri cu p riv ire la felul de a face. Tăcerea m a n u ­ scriselor nu constituie însă un m o tiv serios pentru, a exclude existenţa unei cerem onii a îm p ă rtă ş irii, în epoca patristică. Lăm uriri p o zitiv e in această p riv in ţă ne aduc abia docum entele din prim ele veacuri ale celui de-al doilea m ile n iu creştin. A stfel, despre înfăţişarea generală a c e re m o n ia lu lu i îm p ă rtă ş irii Iitu rg h isito rilo r, în veacurile al Xl-lea — al XII-lea, ne inform ează u n m anuscris a' cărui vechim e datează de p rin ju r u l a n u lu i 1200 nii5. Astfel, fă c în d o m ică rugăciune de iertare şi curăţire de păcate, în d a tă după p lin ire a p o ti­ rului, preotul se îm părăşeşte cu T rupul D o m n u lu i, dacă este singur. C înd însă sînt mai m ulţi preoţi şi diaconi, protosul îm parte S fîntu l Trup c elor­ lalţi, zicînd : «C institu l şi S fin tu l Trup al D o m n u lu i nostru Iisus H ristos ţi se dă spre iertarea păcatelor şi v ia ţa v eşnică». C în d îl prim esc, fie ­ care dintr-înşii îi săru tă m în a şi o b r a z u l; protosul prim eşte, de asem enea, el însuşi, pîinea euharistică de la u n u l din preoţii c o litu rg h isitori. Ţinînd cu ambele m îin i părticelele respective şi însem nîndu-se cu ele în sem nul crucii, zic : «Cred şi m ărturisesc că Tu eşti H ristos, F iul lu i D u m ­ nezeu cel viu...», du p ă care, pleeîndu-şi îm p re u n ă capetele, în faţa sfintei mese, zic încetişor «C inei Tale celei de taină...», «îm p ărate ceresc, mîngiietorule...», «O , Paştile cele m ari şi preasfinte,. Hristoase...». Se în s e m ­ nează apoi din nou in sem nul crucii cu S fînta Pîine z ic în d iarăşi «Cred, Doamne, şi mărturisesc...», d u p ă care, pleeîndu-şi capetele, spun : « C in ­ 963. Textul p ub lica t de F. E. B ru ;h lm a n r op. cil., p. .'141. y()4. Ms. aflat ;n bib lio tcca U n iv e rsităţii din Iaşi şi p ub lica t de Pr. Dr. lo an Zugrav, op. cit, 905. Codicele E. ,4. 6 din Bibi. C urţii D ucale din Badcn, p ublicat de R ichard Encjdahl, op. cil.

305 — stitul şi Sfîntul şi n e p r ih ă n itu l Trup al D o m n u lu i nostru Iisus H ristos mi se dă mie spre iertarea p ăcatelor şi v ia ţa veşnică» şi consum ă p îin e a e u h a ris tic ă . Un ip o d ia co n s a u a ltc in e v a p r e z in tă c ă ld u r a , pe care protosul o b in e c u v in te a z ă cu fo rm u la : «B inecuv întat este D u m n e ze u l n o s­ tru, totdeauna acum şi p u ru re a şi în vecii vecilor» şi o to a rnă apoi în sfintele p o tire sau cupe, dacă sînt. Ş i astfel se îm părtăşesc şi cu S fîntu l Sînge, dindu-şi u n u l a ltu ia, precum s-a procedat la îm p ărtăşire a cu S fîn ­ tul Trup, zic înd : « C in s titu l şi S fîn tu l şi n e p rih ă n itu l Sînge al D o m n u ­ lui nostru Iisus H ristos (şi celelalte)». D iac o n u l, care s-a îm p ărtăşit cel din urm ă, deşartă sfîn tu l disc în potir, îl acoperă şi in v ită apoi pe cre­ dincioşi z ic în d : «Cu frica lu i D um nezeu, apropiaţi-vă». D u p ă răspunsul acestora şi d u p ă b in e c u v în ta re a lor de către preot, Sfintele T aine sînt duse de diacon la lo c u l u n d e au să se îm părtăşească credincioşii, sau la proscom idiar nG(3. Precum se vede, aceste in d ic a ţii sînt în c ă destul de sumare, de­ oarece ele nu precizează anum e care părţi d in P îinea euharistică sînt destinate îm p ărtăş irii litu rg h is ito rilo r şi care sînt rezervate c re d in c io ­ şilor. Pe de a ltă parte, îm p ă rtă ş ire a d ia c o n ilo r şi cea a credincioşilor sint num ai m enţion ate, fără să se fi înscris in stru c ţiu niie ce tre­ b u iau observate în actele respective. T ipicul îm p ărtăşirii este ceva m ai com plet în Diatcixa p a tria rh u lu i F ilotei (veacul al XIV -lea) 0G7, pe baza căreia sînt redactate într-o fo rm ă dezv oltată regulile respective din L iturghierul contem poran. De observat este că, precum se poate constata din alte m anuscrise ar>8, d ia c o n u l prim ea S fîntul Trup spre îm p ă r­ tăşire nu m a i d u p ă ce p re o tu l gustase şi din sfîntul potir. M anu scrisele de după veacul al Χ Ι Ι -lea încoace nu m ai prescriu îm p ărtăşire a p re o ­ ţilor cu P îinea eu h aristic ă în a in te a d iaconilo r, ci, aşa cum este p ractica astăzi, adică pentru am bele categorii în acelaşi tim p. 2. R itu a lu l sau rîn d u ia la îm p ă rtă ş irii clericilor a) O rd in e a ia îm p ărtăşire . — E diţiile contem porane ale L itu rg h ie ­ ru lui cuprind in stru c ţiu n i a m ă n u n ţite cu p riv ire la desfăşurarea actului îm p ărtăşirii, atît a c le ric ilo r cît şi a laicilor. P otrivit re g u lii stabilite încă de la în c e p u tu l Bisericii, clericii se îm părtăşesc în a in te a cre d in­ cioşilor, precum se constată d in ordinea înscrisă în C o n stitu ţiile A p o s ­ tolice, cartea V III, cap. 13 : «...Să se îm părtăşească episcopul, apoi preoţii şi d ia c o n ii şi ip o d ia c o n ii şi a nagno ştii şi psalţii şi asceţii, iar dintre femei d iaconiţele şi fecioarele şi v ăd uv e le , apoi co p iii şi la u rm ă poporul întreg, după r în d u ia lă şi cu e v lav ie, fără zgom ot». C lerul superior, a d ic ă cel d in gradele cu h irotonie (episcopii, preo ţii şi diaconii), se îm părtăşeşte în a ltar, La sfînta masă, spre deosebire de clerul inferior sau p rin hiro tesie (ip o d ia c o n ii, anagno ştii etc.), care p r i­ meşte Sfintele Taine, ca şi credincioşii, în faţa sfintelor uşi. A ceastă distincţie se în te m e ia z ă pe fa p tul că n u m a i clericii d in prim ele trei 960. A se vedea textul la Rich. E ngdahl, op, cit., p. 31— 33. 9G7. P ub licată de Pan. N . T rem bela, op. cit., p. 1— 16, col. 2. 963, Ca, de exem plu, C o d ice le nr. 662 din Bibi, n a ţio n ală A te n a Χ Ι Ι -lea — al X lII-lea), ia Pan. N. T rem bela, op. cil., p. 13, col. 1. L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 20

(veacurile

al

— 306 — trepte ale hiro to niei sînt sfinţiţi în ă u n tru l a lta ru lu i, pe cîn d c e ila lţi p r i­ mesc hirotesia afară d in altar 9и!). Îm părtăşirea litu rg h is ito rilo r are loc în d a tă d u p ă turnarea căld urii. D eja d in tim pul actelor m a n u a le pentru pregătirea îm p ă rtă ş irii şi anum e îndată :dupâ im nul «U n u l Sfînt...», cît şi în tim p u l a ctu lu i însu şi al îm ­ p ărtăşirii clerului h iro to nit, atenţia credincioşilor este în tre ţin u ta p rin cîntarea pe larg a c h in o n ic u lu i (κοινωνι/όν) 870, a d ic ă a im n u lu i care, aşa p r e c u m arată însăşi den um irea să, se găseşte în le g ă tu ră cu îm p ă r tă ­ şirea (κοινωνία). U neori şi îndeosebi cînd L iturghia este ofic ia tă în sobor, în acest m om ent se rosteşte predica de către u n u l dintre coliturghisitori, care se îm părtăşeşte fie în tim p u l p rim ei părţi, a c h in o n ic u lu i, îm ­ p r e u n ă cu ceilalţi clerici, fie d u p ă rostirea predicii, în tim p ce se in to ­ nează chinonicul. în bisericile d in oraşe, in lo c u l c h in o n ic u lu i se cîntă de obicei·concertul religios. Pentru îm p ărtăşirea clericilor h iro to n iţi este destin ată partea cu in iţia le le : HS, din S fîn tu l A gne ţ, care form ează braţul de jos sau d in ­ spre apus al c h ip u lu i crucii, în care au fost aşezate cele p a tru fragm ente din Sfînta Pline euharistică. în d a tă după turnarea c ăld urii, preotul îm ­ parte în .d o u ă , cu copia, pe sfîn tu l disc, p ărtic ic a m e n ţio n a tă şi apoi face îm preună cu d ia c o n u l trei în c h in ă c iu n i a dînci în faţa' sfintei mese, zicînd am îndoi : «D um nezeule, m ilo stiv fii m ie p ă c ă to s u lu i şi m ă miluieşte». D upă ce îşi cer iertare u n u l altuia lJ71; d ia c o n u l care, d u p ă tu r­ narea căldurii, a răm as în dreapta p reo tu lui, este in v ita t de p r e o t ; «Diacone, apropie-te». T recînd p rin partea de răsărit a sfintei mese şi v e ­ nind la stînga p re o tu lui, cu palm ele întinse cruciş, dreapta peste stînga, d iaconul se adresează : «Dă-mi m ie, stăpm e (părinte), C in s titu l şi Preasfîntul Trup al D o m n u lu i şi D u m n e ze u lu i şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus Hristos» tb2. Preotul, a v în d buretele în palm a stîngă, ia cu degetele de la m ina dreaptă una d in cele dou ă ju m ă tă ţi d in p ărtic ic a Hs şi, ţinînd-o deasupra buretelui, o dă d ia c o n u lu i zic înd 97:j : « C in stitu l şi Preasfîntul 969. Cf. Sim ion, arhie pisco pu l T esalonicului, Despre S lin ta Liturghie, cap. 99. 970. Cu term enul de rivat din lim b a slavo nă : priceasnă, de Ia p ric e aslinia (stihă) >= stihul îm p ărtăşirii. în zilele de d u m inică, textul c h in o n ic u lu i este lu at din Ps. C X L V III, 1 : «L ăudaţi pe D o m nu l, C el d in ceruri». La sărb ăto rile m ari de peste an insă, stihul c h in o n ic u lu i va riază, fiin d ales în concordanţă cu caracterul sau e v e ­ nim entul sărbătorit, iar la L itu rg h ia D a ru rilo r m ai înainte sfinţite se c în tă c h in o n ic u l «Gustaţi şi vedeţi că bun este D o m nu l». 971. în Liturghierele greceşti şi mai ales în cel slavo-bulgar (Sofia, , 1928), dialogul respectiv se desfăşoară în form a urm ătoare : (Preotul) «lartă-mă, frate şi im preună-slujitorule şi roagă-te pentru m in e p ăcătosul» ; diaco nu l, înclm îndu-se : Dum nezeu să te ierte şi să te m ilu iască ; iartă-m ă şi tu, părinte, şi roagă-te pentru m ine păcătosul». Preotul ·. «D um nezeu să te ierte şi să te m ilu iască». 972. în ediţiile greceşti şi cele slave această fo rm ulă este precedată de p ro p o ­ ziţia : «lată, mă apropii de H ristos, îm p ă r a tu l cel nem uritor şi ‘D u m ne ze u l nostru». 973. N um a i d u pă e d iţiile L itu rg h ie ru iu i ro m ân şi de M o sco va ( c a .d e exem plu, cea din an ul 1£354), dă p re otu l S fîn tul Trup mai întîi d ia co n u lu i. Toate Liturghicrele greceşti, ca şi cel de Sofia, 1928, p revăd în tîi îm p ărtăşire a pre otu lui cu S fîn tu l Trup, iar pe urm ă îm p ărtăşire a d ia co n u lu i. E d iţiile rom âneşti de R im nic, 1747 şi 1759, subliniază o p r ir e a d ia co n u lu i de a se îm p ărtăşi îna inte a p reotului. De fapt, deşi în practica rom ânească d ia co n u l prim eşte el cel d in ţii, de la preot, S fîn tu l T r u p ,. lotuşi nu se îm părtăşeşte cu el decît în acelaşi tim p cu preotul. R în d u ia la din L ilu rg h ie ru l Bisericii O rtodoxe R om âne apare in sp ira tă de consideraţi/uni de o rd in practic, asi-

— 307 — Trup al D o m n u lu i şi D u m n e ze u lu i şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus Hristos se dă ţie, d ia c o n u lu i (N), spre iertarea păcatelor tale şi spre viaţa de veci». P rim ind părticica din S fîntu l Trup în p alm a dreaptă, diaconul răspunde «am in», sărută m in a p re o tu lu i şi se retrage în partea de răsă­ rit a sfintei mese şi, plecîndu-şi capul, aşteaptă să ia şi preotul cealaltă ju m ăta te din părticica HS. Deschizîndu-şi p a lm a dreaptă şi aşezînd b u ­ retele pe sub degetul m ijlo c iu şi peste a rătăto ru l şi inelarul, vecine cu cel dintîi, preotul ia cu degetele de la m îna stingă cealaltă jum ătate din părticica H S şi o pune în palm a dreaptă rostind : «C institul şi Preasfîntui Trup al D o m n u lu i şi D u m n e ze u lu i şi M în tu ito ru lu i nostru Iisus H ristos se dă mie, p re o tu lui (N), spre iertarea păcatelor, mele şi spre viaţa de veci», fo rm u lă prefaţată în L iturghierele de lim b ă greacă de aceeaşi introducere ca şi cererea d ia c o n u lu i : «Iată, m ă apropii de H ris ­ tos, îm p ăra tu l cel nem urito r şi D um n e ze u l nostru». îşi şterge apoi cu buretele, deasupra sfîn tu lu i disc, degetele cu care a luat părticica şi aşezînd p alm a stîngă sub cea dreaptă se în c lin ă în faţa sfintei mese, spunînd în tain ă ru g ă c iu n ile îm p ă rtă ş irii; acelaşi luc ru fă c în d u -1 toto­ dată şi diaconul. b) R u g ăc iu n ile d in ain te a a ctu lu i îm p ărtăşirii, — Cea dintîi din aceste ru g ăc iu n i este o m ărturisire de credinţă şi recunoaştere din par­ tea slu jito rilo r a n e v re dniciei lor, exprim ate am în d o u ă prin cuvintele Sfinţilor A p ostoli Petru şi Pavel : «Cred, D oam ne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat H ristos, Fiul lu i D um n ezeu celui v iu (M atei X V I, 16; lo a n V I, 69), Care al venit în lu m e să m în tu ie şti pe cei păcătoşi, dintre care cel d in tîi sînt eu (I Tim. I, 15). în c ă cred că acesta este în ­ suşi Preacurat T rupul Tău... D eci m ă rog Ţie ; miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi fără de voie şi m ă învredniceşte să m ă îm părtăşesc fără de osîndă cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi v ia ţa de veci. A m in » . Cea de-a doua este Im n u l heruvic de la Liturghia din Jo ia cea mare («A l C in e i Tale celei de tain ă părtaş primeşte-mă astăzi, Fiul lu i D um nezeu...», iar cea de-a treia («N u spre j u ­ decată sau spre o sînd ă să-mi fie m ie îm p ărtăşirea Sfintelor Tale Taine, D oam ne, ci spre tăm ăd u ire a su fle tu lu i şi a trupului») apare ca o v a ­ riantă a u ltim e i ru g ă c iu n i d in C a n o n u l Sfintei îm părtăşiri. In actul îm p ă rtă ş irii se reflectă în c ă u nu l din aspectele cbenozei M în tu ito ru lu i, Care, «din m area Lui. iubire, cu care ne-a iubit» (Efes. Π, 4), ne dă T rupul şi Sîngele Său cel proslăv it, spre m încare şi b ă u ­ tură, sub forma p îin ii şi a v in u lu i, no uă, oam enilor m u r ito r i; El, Cei ce petrece în cele de sus, v ine la no i cei de jos ; El, Cel atotputernic şi perfecţiunea absolută, ne face părtaşi Lui pe noi fiinţe slabe şi pătate de păcate, pentru ca astfel să ne sfinţească şi să ne readucă în locaşu­ rile din casa T atălu i Său şi al nostru (lo a n X IV , 2), pe care am părăsit-o prin neascultare. D um nezeu şi om ul, la care El se pogoară prin Fiul Său — iată ce ne pune în a in te a ochilor duhov niceşti Sfînta Euharistie ! în faţa prezenţei reale a D u m n e ze irn şi a nesfîrşitei Sale bu nătăţi care, prin P îinea ce s-a pogorît d in cer, ne face cel mai mare dar, este n a tu ­ gurînd adică tocm ai această co nco m ite ntă, în te m e ia tă pării s lu jito rilo r bisericeşti îm p re una la C ina D o m n u lu i.

pe ideea

firească'

a

pnrtici-

— 308 — ral ca litu rg h isito ru l să se sim tă covîrşit de sentim entul n im ic n ic ie i şi al nevredniciei sale om eneşti. Prin troparele C a n o n u lu i din R în d u ia la Siinlei Îm p ărtăşiri, pe care l-a citit deja d u p ă slujb a de seară, el a re cu ­ noscut că «în tin a t fiin d cu lu c ru ri netrebnice eu, ticălosul, nu sînt v re d ­ nic să mă îm părtăşesc cu P reacuratul T ău Trup şi cu D um nezeiescul Tău Sînge...» (cîntarea I) şi că « a v în d suflet în tin a t şi buze necurate, nu cutez să m ă a p rop ii de Tine, H ristoase, şi să prim esc Trupul. Tău...» (cîntarea V), aşa în c ît a fost n ev o ie să m ărturisească îm preună cu sutaşul din E vanghelie : «nu sînt vrednic, S tăpîne D oam ne, să in tri sub acoperămîntul su fle tu lu i meu» (Cf. M a te i V II, 8 ; Luca V II, 6 ) 974. Acest sentim ent adînc de sm erenie şi de recunoaştere a n e v re d n i­ ciei noastre pu lse ază în ne n u m ăra te nuanţe, îndeosebi in ru g ă c iu n ile care alcătuiesc a doua parte din rîn d u ia la sfintei îm părtăşiri, ce trebuie citite dim ineaţa sau după slu jb a ceasurilor, precum prescrie regula b ise ­ ricească. Pentru sensibilitatea u n u i suflet cu adevărat religios şi dornic în chip sincer de unire cu D o m nu l, troparele, p salm ii şi ru g ă c iu n ile din rînduiala îm p ărtăşirii, înscrisă la lo c u l cuvenit din Litu igh ler, oferă o gam ă com pletă de tonuri, care pot p rov oca şi angaja v ib ra ţiile u ne i pocăinţe vii, profunde, răscolitoare, cu zdrobire de inim a, în n o ito a re şi aducătoare de curăţie lă u n tric ă , atît de in disp ensabilă pentru p rim ire a cu vrednicie a Sfintei Taine. D upă ce, p u ţin m ai în a in te de m o m e n tu l îm p ărtăşirii, litu rg h isito ru l şi-a exercitat p riv ile g iu l de a chem a pe Iisus Hristos să-l în v re d n ice as­ că a prim i d in m în a Lui cea p u te rn ic ă P reacuratul Său Trup, pentru sine şi pentru a -1 d istribui apoi credincioşilor, se simte dator să re cu ­ noască acum că-i lipseşte v re d n icia pentru un har atît de sfînt, m ă r tu ­ risind însuşi că el se în n u m ă ră m a i m u lt decît oricare altul, printre p ă ­ cătoşi. El trebuie să se roage deci ca să i se ierte greşelile de tot felul, pentru ca îm p ărtăşire a cu Sfintele T aine să nu-i fie spre adăugire a p ă ­ catelor şi deci spre ju d e c a tă şi osîndă, ci spre m întuire a su fletulu i şi a trupului şi spre v ia ţa de veci. L u în d exem plu de p o c ăin ţă de la tîlh a ru l de pe cruce, care, p rin p o c ă in ţa sinceră din u ltim u l ceas, a cîştigat de la D om nul ra iu l, litu rg h isito ru l strigă cu el : «pomeneşte-mă D oam ne, întru îm p ărăţia Ta» (Luca X X III, 42). Dăruieşte-mi, adică, şi m ie h aru l de a fi p rim it p ărtaş vredn ic al C in e i Tale celei de tain ă de acum , de care m ă apropii cu p ocăinţa sinceră a acelui făcător de rele, iar n u cu făţărnicia lu i Iuda. C onştiinţa v ie şi p ătrun zăto a re a p ă c a tu lu i şi a nevre dniciei 'tre ­ zeşte în chip firesc accente de p o c ă in ţă şi deci de p u rific a re .'V re d n ic ia pentru îm p ărtăşirea cu Sfintele T aine ale T ru p ulu i şi S îngelui D o m n u ­ lui este însă în funcţie, în u ltim a linie , de sinceritatea şi adîncim ea p o ­ căinţei şi a u m ilin ţe i din acest m om ent. «P rofunzim ea 'um ilinţe i sau a smereniei (βάθος τ α π ε ι ν ώ σ ε ω ς ) , aceasta este perfecţiunea», zicea Isac Şirul. Ea este una din chipurile de participare la crucea lu i H ristos sau răstignirea îm p re u n ă cu El cea curăţitoare de păcat şi bogată în iertare şi împăcare. «Ştiu», zicea S fin tu l Ioari G u ră de A ur, «că nim eni dintre n o i 974. părtăşiri.

R u g ăciun ea

IX

a S fin lu lu i

lo a n

G u ră

de

A ur,

in

R în d u ia la

S iin le i

Îm ­

— 309 — .nu este scutit de greşeli, n im e n i nu se poate lău d a că ar avea o in im ă curată. îngrozitor este în să nu atît a nu avea in im a curată cît că, neavînd-o astfel; nu a le rgăm la Cel ce poate să o curăţeaseă... Cine a fost o dinio ară m ai păcătos decît v a m e ş u l? T otuşi, el n-a avut decît să zică : «Doamne, fii m ilo stiv faţă de m ine, care sînt u n păcătos» (Luca X V III, 1.3) şi s-a p o go rît d in T em plu m ai îndre p ta t decît fariseul. Ce putere a fost în aceste cuv inte ? în cuvinte, n ic i u n a ; toată puterea se afla în căldura cu care au fost spuse sau, m a i degrabă, nu n u m a i în această căldură, ci, în a in te de orice, în b u n ă ta te a lu i D um nezeu 375. Tocmai în acest scop au fost rîn d u ite aceste ru g ă c iu n i în ritu a lu l pregătitor al îm p ă rtă ş irii litu rg h is ito rilo r, ca o ocazie in extremis de a se nevoi pentru cîştigarea p u rific ă r ii lor lăuntrice. Este p ro b ab il că, la origine, aceste ru g ă c iu n i au fost piese de pietate personală şi deci particulară, a ju n g în d cu vrem ea ca în trebu inţare a lor sa fie im pu să de uz ca regulă bisericească o ficială. Deşi, în p rin cip iu, Liturghierele Bise­ ricilor O rtodox e A u to c e fale se găsesc de acord asupra acestei rîn d u ie li, totuşi, de fapt, ele v a ria z ă în ceea ce priveşte ru g ă c iu n ile anum e şi nu m ăru l lor. A stfel, L iturghierele de lim b ă greacă, de exem plu, in ter­ calează după p rim a ru g ă c iu n e («C red, D oam ne, şi mărturisesc...»), sti­ hurile lui M etafrast d in rîn d u ia la îm p ă rtă ş irii, iar după cea de-a doua («A l Cinei Tale celei de taină...») adaug ă stihurile, troparele şi ru g ă ­ ciunile de la finele rin d u ie lii m enţion ate, recom andînd rostirea încă. o dată, la sfîrşit, a im n u lu i « A l C in e i Tale celei de taină...». c) A c tu l in sine al îm p ă rtă ş irii clericilor. — într-o form ă sau alta, litu rg h isito rii se socotesc p re g ătiţi acum pentru a în d ră z n i să se îm p ă r­ tăşească cu S fîn tu l Trup. D eci atît p re o tu l cît şi d ia c o n u l se îm p ă rtă ­ şesc în acelaşi tim p, fiecare cu p ă rtic ic a pe care o are, ştergîndu-şi după aceea p alm a cu buretele, deasupra sfîn tu lu i antim ins. Preotul, lu în d apoi u n aco p e răm în t sau p în z ă tu ră (de preferinţă cu întrebuinţare n u m ai în acest scop), îşi acoperă cu u n u l d in colţuri b a r b a 0713, iar ne cel opus p r in z în d u -1 cu m în a dreaptă, ia cu el sfîntul potir zic înd 977 : «M ă îm părtăşesc eu, ro b ul lu i D um n ezeu , preotul (N), cu C in stitu l şi P reasfîntul Sînge al D o m n u lu i şi D u m n e z e u lu i şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus Hristos, spre iertarea p ăc ate lo r m ele şi spre v ia ţa de veci. A m in » , gustînd apoi de trei ori dintr-însul. U nele m anuscrise 978 şi, după ele, unele ediţii ale L itu rg h ie ru iu i 979 re co m andă să se spună : «în num ele T atălui, am in», la p rim a gustare, «şi al F iu lu i, am in», la a doua gustare, 975. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia V / la O zeea, 3. 97β. Aceasta este o m ăsu ra p riv in d e ve ntu alitatea scurgerii vreunei picaturi din sfîntul potir. Pentru acest m otiv, p în z ă tu ră sau ac o p e răm în tu l ce se în tre b u in ­ ţează in acest m om ent se aşază peste b arbă, cu fata in sus, pentru ca, în ca?.ul cîn d a picat, сел-a peste el din s fîn tu l potir, fata pictată să v in ă în ău n tru , la întocm irea aco pe răm intulu i. 977. Liturghierele de lim b ă greacă re co m a n d ă să se spună mai în tîi : «M ă ap ro ­ pii ior-isi (cu n e v r e d n ic ie ,— Ie ru salim ) de H ristos. îm p ăra tu l cel nem uritor şi D u m ­ nezeu! nostru». 97fi. Ms. nr. 719 Bibi. din Patm os (veacul al XIII-lea), la A , Dm itrievschi, op. cil., p. 175, şi la Pan. N . T rem bela, op. cil., p. 143. 979. Ca, de exem plu, cel de Ie ru s a lim , 1908; A le na, 1912, 1924 şi 1948 fleroleIc stik o n ); V en ejia, 1644; Sofia, 1928 şi Iaco b Goar, op. cil., p. 150.

— 310 — «şi al S fîn tu lu i Duh, am in», la a treia. îşi şterge apoi cu a co p erăm întu l, pe care îl are în m îin i, buzele şi p o tiru l în partea pe unde a sorbit din ei şi sărutîndu- 1, zice : «Iată s-a atins de buzele mele şi va şterge fă r ă ­ delegile m ele şi de păcatele m ele m ă va curaţi» (Isaia V I, 7). L uînd în d a l ă după aceasta sfîn tu l p otir cu a co p erăm întu l, in v ită pe diacon : «D iacone, apropie-te» ; v e n in d p rin dreapta p reo tu lui, d ia ­ conul răsp u nde : «M ă apropii iarăşi de n e m urito ru l îm p ărat* 980. Apucînd apoi cu m îna stîngă colţul liber al acoperăm ântului, cu care p re o ­ tul ţine sfîn tu l potir şi aşezîndu-şi -1 peste barbă, susţine cu dreapta m arginea p osta m e n tulu i sfîn tu lu i potir, spre a înlesni preo tului lu c ra ­ rea, iar preotul dîndu-i să guste de trei ori, zice : «Se îm părtăşeşte 9SI robul lu i D um nezeu, dia c o n u l (N), cu C in s titu l şi Preasfîntul Sînge etc...». D upă îm p ărtăşire, d iaconu l sărută de asem enea m arginea sfîn tu lu i p o t i r i a r preotul z ic e : «fată s-a atins de buzele tale şi va şterge f ă r ă d e le g i le tale şi de păcatele tale te v a curăţi» 983. C în d L itu rg h ia a fost o fic ia tă în sobor de preoţi şi diaconi, protosul desparte cu copia părticica HS în atîtea m irid e cîţi c o litu rg h isito ri sînt, aşezîndu-le în rînd pe m arginea sfîn tu lu i disc. La vrem ea îm p ărtăşirii, v in m ai în tîi preoţii, cei de pe latura de m iazăzi a sfintei mese, ocolind prin partea de răsărit şi aşezîndu-se în rîn d cu cei de pe latura de m ia ­ zănoapte, în ordinea protiei canonice, a d ic ă a ra n g u lu i lor. Protosul se retrage p u ţin mai înapoi, în faţa sfintei mese, iar ceilalţi preoţi îşi iau fiecare cîte una din m iridele în care a fost îm p ă rţită p ărticica HS, şi anum e în ordinea arătată şi cu în d e p lin ire a re g ulilo r stabilite şi m e n ­ ţionate m ai în a in te pentru îm p ărtăşirea p re o tu lu i cu S fîntul Trup, retră™ gîndu-se apoi p rin faţa celorlalţi, pe d u p ă partea de răsărit a sfintei mese şi aşezîndu-se u n u l după altul pe la tu ra de m iazăzi a acesteia. D u p ă ce au lu a t toţi părticelele din Sfînta P îine, protosul se găseşte în s itu a ­ ţia o b iş n u ită a slujbei preotului cu d ia c o n şi, ca atare, urm ează m ai departe re g ula prev ăzu tă pentru acest caz, cu privire la darea şi luarea S fîntu lu i Trup. D up ă ru g ăc iu n ile de p regătire şi după îm p ărtăşirea tu ­ 980. D u p ă e d iţiile L itu rg h ie ru lui de lim b ă greacă, d ia co nu l este o b lig at apoi, repcUrul fo rm u la în tre b u in ţa tă pentru cererea S fîn tu lu i T rup : «Dă-mi, stăp îne (p ă ­ rinte), cin s titu l şi Proasfîntul Sînge..,». 981. Pentru expresia «se îm părtăşeşte», din fo rm ula pentru darea şi prim irea Sfîntului T rup şi Sîncje, se întrebuintea7 ă cind ve rb u l μεταλαμοάνει (ca în m an uscri­ sele: nr. 1020 Sinai, veacul al Χ Ι Ι -lea — al XH I- lea : nr, 709 Patrnos, anul 12.60: nr. 986 S inai, ve acu l al Х Л М еа ; nr. 8/182 M e to c u l S fîn tu lu i M o rm în t la Constantinopol, veacul al X V I-lea (la A. D m itrievschi, op. cit., p. 145, 158, 613 si 475], cînd μεταδίδοται (C o n s titu ţia lu i Filolei, la Pan. N . T rem bela, op. cit., p. 13), sau chiar am îndouă în u nul şi acelaşi m anuscris (ms. 425 M e to c u l S fîn tu lu i M o rm în t la Constantinopol, v e a c u l al XV I-lea, la A. D m itrievschi, op. cit., p. 325). 982. Gherasirn Saffirin (Tipic asupra serviciilo r d iv in e . Bucureşti, 1905, p. 59) este de părere că, atit după îm p ărtăşire a p re o tu lu i cît şi -a d ia co nu lu i, sfîntul polir trebuie pus pe antim ins, «fără a-1 săruta, pentru că sărutarea este îm p ărtăşire a de b in e ruv înta re , iar cel care s-a făcut una cu H ristos prin îm p ărtăşire , de ce binocuvîntare să se rnai îm părtăşească ?». 983. In s tru c ţiu n ile din C o n stituţia iu i F iio tci o b lig au pe diacon să-şi ceară ie r­ tare de la preot, de fiecare dală, înainte de p rim irea p ărticelei din Sfîntul Trup şi mai înainte do a gusta din .sfîntul pnl.ir, prescriindu-se în acelaşi tim p d iaco nu lu i ca, după ce s-au îm p ă rtă ş it am îndoi din s fîn tul potir, să sărute pe preot pe obra?, urm înd ca acesta să se adreseze apoi d ia co n u lu i cu fo rm u la de la sărutarea păcii : «Hristos în m ijlo c u l nostru», la care d ia co n u l ră spu nd e : «Este şi va fi».

turor cu Sfînta Pîine euharistică, se îm părţaşeşte clin sfîntul potir m ai în tîi protosul, după el u rm în d p rin partea dreaptă (m iazăzi) ceilalţi preoţi, în ordinea descrescînda a ra n g u lu i lor, cel d in urm ă dintre ei avînd să îm părtăşească pe dia c o n i, dacă sînt. Pentru bunul, exem plu de pietate şi de v ia ţă spirituală, clericii au datoria să fie pregătiţi a se îm p ă rtă ş i nu num ai cînd liturghisosc, ci chiar şi atunci cînd n u m a i asistă la Liturghie. C a n o n u l 8 apostolic pre­ vede pedeapsa afurisirii p entru clericul care nu s-a îm părtăşit fără o cauză b in ec uv înta tă, atunci cînd s-a adus Sfînta Je rtfă liturgică, de­ oarece «s-a făcut astfel v in o v a t de dem oralizarea poporului». La aceas­ tă a doua categorie de clerici (episcopi, preoţi şi dinaconi) se referă, desigur, Sim ion, arhiepiscopul T e salonicu lui, atunci cînd m enţionează că, după îm părtăşirea episcopilor şi a preo ţilor «împreună-slu jitori..., şi alţi din preoţi se cum inecă iarăşi d u p ă a doua rîn d u ia lă » m . Ei trebuie să se apropie deci de S fintele T aine, atît la vrem ea îm p ărtăşirii cu Sfînta Pîine cît şi în ceea ce p riveşte sfîntul potir, după preoţii liturghisitori, avînd ep itra h ilu l şi conformînclu-se ritu a lu lu i stabilit. în aceeaşi situaţie trebuie socotiţi şi clericii care au pierdut, temporar (prin suspendare) sau pentru totde auna, dreptul de a savîrşi serviciile sfinte (tepo'jp'fstv) prin depunerea de treaptă, fără să fi pierdut însă calitatea sau cinstea g rad u lu i ierarhic respectiv, ceea ce le dă «dreptul de a şedea între preoţi şi dreptul de a se cum ineca în altar» 9S5, negre­ şit după cele două categorii de clerici m enţionate m ai înainte. d) D u p ă îm părtăşire, preotul citeşte rugăciunea de m ulţum ire : «M u lţu m im , Ţie, S tă p în e », lu b ito ru le de oam eni, făcătorule de bine al sufletelor noastre, că şi în ziu a de acu m ne -αί în v re d n ic it pe noi de cereştile şi nem uritoarele Tale Taine. îndre p tează calea noastră, întăreşte-ne pe noi toţi, întru frica Ta : păzeşte viaţa noastră, întăreşte paşii noştri...», ca în fo rm u larul S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur. Textul aces­ tei ru g ăc iu ni prezintă v aria n te neînsem nate în celelalte două Liturghii, tema euhologică a ru g ă c iu n ii fiind însă aceeaşi în toate. în ecîjţiile Liturghierelor contem porane, locul acestei ru g ăc iu n i se afhă fixat după operaţia răsturnării c o n ţin u tu lu i sfîn tu lu i disc în potir, adică im ediat înainte de îm părtăşirea credincioşilor, iar în Codicele Barberini 336 08fl, abia în tim p u l ecteniei finale de m u lţu m ire obştească după îm părtăşirea credincioşilor. în tim pul acestei ectenii preo tul este însă ocupat cu strîngerea a n tim in sulu i, aşa îneît este logic ca lo c ul ru g ăc iu n ii de m ulţum ire să fie ridicat m ai sus, chiar m a i sus decît cel pe care îl are în ediţiile curente ale L itu rg h ierulu i şi anum e ea trebuie aşezată îndată după îm ­ părtăşirea clericilor. F ăc în d parte din ritu a lu l îm p ărtăşirii acestora, este natural ca preotul, în d a tă du p ă îm p ărtăşire a sa, cînd a oficiat singur, 984. Sim ion, arhk 'p isco p ul T esalo nicu lu i, Despre S iîn la Liturghie..., cap. 99. La асе?,ti a din urm ă se referă form ula ru g ă c iu n ii care însoţeşte proscomidieroa mirifici {primii .d e sub S fîntul A gneţ) pentru cinul prsoţcsc, ci nd pe lin g ă clericii lilurghisitnri, preotul, proscom idind, se roaqă : («Pomeneşte...»') «si pe toţi fraţii noştri, pe rare I -fI î c h e m a t la îm p ărtăşire a Ta, p r in m i l o s t i v i r e a Ta, prea bunule; Siiunno». 0R5. Vezi. com entariul la can. 9 al Sin. de la Neocezareea, la N icodim M ilnş, Canoanele Bisericii O rtodoxe, vol. II, trad. cit. part. I, p. 35. 9Я0. La F. E. B rightm an, op. cit., p. 342.

— 312 — ori după ce a îm p ărtă ş it şi pe diacon, să-şi facă ru g ăc iu n e a de m u lţu ­ mire. La Liturghia săvîrşită în sobor, după îm p ărtăşire a u ltim u lu i d ia ­ con sau a u ltim u lu i dintre preoţi, dacă n-a fost diacon, urm ează ca toţi litu rg h isitorii să-şi reia locurile corespunzătoare în ju r u l sfintei mese, m u lţu m in d D o m n u lu i prin această rugăciune. D u p ă aceea, cînd este s lu jb ă cu diacon sau în sobor n u m a i de preoţi, aceştia, a fa ră de p re o ­ tul de rînd ori de diacon, merg să se spele, p u tîn d sa guste du p ă aceea anafura şi p u ţin v in 9S7.

3 . îm p ărtăşire a credincioşilor la ic i a) Părţile destinate in acest scop. — R itu a lu l îm p ă rtă ş irii clericilor s-a încheiat, astfel, p rin rugăciunea lor de m u lţum ire. Pe sfîntul disc, Trupul D o m n u lu i a răm as reprezentat acum n u m a i p rin fragm entele N I şi Κ Λ din S fîn tu l A gneţ, care sînt destinate pentru îm p ărtăşirea cre­ dincioşilor. în L iturghie, el este distribuit deci diferit. De ce partea cu in iţiale le IIS a fost pusă în sfîntul potir, iar cea cu H S serveşte la îm părtăşirea m e m brilo r clerului, celelalte două, N I şi K A , ră m în în d rezervate credincioşilor ? Negreşit, la baza acestor rîn d u ie li stă un sim ­ bolism care nu este greu de descifrat, dacă p o rn im de la sem nificaţia şi tema întregii Litu rgh ii. P otrivit c u v în tu lu i S fîn tu lu i A p o sto l P avel din E pistola I către Corinteni, (X I, 26), L itu rg h ia com em orează, reprezintă, reproduce în esenţă şi actualizează m istic Crucea sau jertfa D o m n u lu i. De această idee se dovedeşte p ătru n să şi preocupată întreaga acţiune litu rg ic ă. A stfel, m a ­ teriile de jertfă sînt oferite în sfintele vase purtate în m îin ile în c ru c i­ şate, la ecfonisul «A le Tale..., Ţie îţi aducem ...», iar apoi aceste m aterii de jertfă sînt sfinţite şi b in e c uv în ta te în sem nul crucii, S fîntu l A gneţ, este în ălţat şi frîn t ceva m ai tîrz iu în acelaşi fel, p ărţile lui sînt dispuse pe sfîntul disc desem nind de asemenea crucea, iar p ărticica IIS şi c ă l­ dura sînt puse în sfîntul potir cu acelaşi semn. T otul urm ăreşte deci a fixa m intea la C rucea sau jertfa D o m n u lu i, d in care ne vom îm p ărtăşi, pentru a ne face astfel părtaşi m orţii şi în v ie rii Lui. Părticica IIS nu este în tre b u in ţa tă însă de la încep ut pentru îm p ă r­ tăşire, ci este p u să în potir, pentru a sem nifica u n itatea nedespărţită a Trupului şi a S îng e lu i euharistie, care, p în ă aci, se găseau despărţite, unul pe sfîntul disc, iar celălalt în sfîntul potir. Se pune acum părticica IIS în sfîntul p o tir iar nu alta, pentru că p u rtîn d pe ea num ele Iisus, pe care l-a p rim it M in tu ito ru l ca om, ea este aceea care reprezintă firea Sa u m ană, căci ceea ce se întregeşte în sfîn tu l p o tir sînt cele două părţi ale om enităl;ii Sale, T rupul şi Sîngele, cu care a suferii răstignirea ; s-a jertfit nu D um nezeirea, ci natura om enească a M în tu ito ru lu i, prin care a luai: asupra Sa răscum părarea n e a m u lu i omenesc, H S înseam nă Unsul prin excelenţă, M esia, pe care litu rg h isito ru l îl reprezintă şi îl închipuie în anum ite m om ente şi prin a nu m ite a cţiun i liturqice, referi­ toare la activitatea Sa. De aceea, cu această parte din S fîntu l Acineţ se cuvine să fie îm p ă rtă ş iţi litu rg h isito rii. De la p ărtic ic a de sus IIS la cea de jos HS se descrie prim a lin ie a crucii, cea v erticală. N I şi K A , 987. Cf. G herasim Saffirin, op. cil., p. 93.

— 313 — cu care sînt îm p ărtăşiţi credincioşii, reprezintă cele două extrem ităţi ale lin ie i orizontale care desăvîrşeşte sem nu l crucii. Fără în d o ia lă, întreg S fîn tu l A gne ţ, deci oricare din părţile lui pot servi ca îm părtăşire, aşa cum se petrece lu c ru l de fapt, cînd diaconul sau preotul potriveşte sau c o nsu m ă S finte le Taine, la sfîrşitul L itu r­ ghiei. El consum ă toate p ărţile d in S fîn tu l A gne ţ puse în potir, deci şi pe cele cu sem nele N I şi K A , d acă n-a fost nim e n i de îm părtăşit. De asemenea, Sfintele T aine p reg ătite pentru îm p ărtăşirile grabnice clin cursul a n u lu i p ro v in integral d in toate cele patru părţi în care a fost frîntă Sfînta Pîine. în L itu rgh ie însă, u nd e «ori de cîte ori m încaţi pîinea aceasta şi beţi acest pahar, vestiţi m oartea D o m n u lu i, p în ă va veni», precum grăia A p o sto lu l n e a m u rilo r (I Cor. X I, 26), rîn d u ia la de m ai sus a fost în to cm ită anum e p e ntru a vesti, p entru a pom eni, adică a am inti şi a însem na jertfa sau Crucea D o m n u lu i, p rin tot ceea .ce se face. în le g ătură îndeosebi cu destin aţia celor dou ă părţi N I şi K A în actul îm p ărtăşirii, găsim u n tem ei foarte sugestiv în textul urm ător al S fîn tu lu i A ta n a sie cel M are, d in C u v în t despre Întruparea L o g o s u lu i 083 : «...Dacă m oartea D o m n u lu i era o răsc u m p ăra re pentru toţi şi dacă prin m oartea Lui dispărea zid u l cel din m ijlo c al despărţirii şi avea loc che­ marea neam urilor, cum ne-ar fi p u tu t chem a El decît fiin d crucificat ? Iar chem area se face cu m îin ile Întinse. C inev a nu m oare cu m îin ile întinse, decît pe cruce. C u m îin ile în tin se In semn de chemare. Se c u v e ­ nea deci ca D om nu l să m o ară pe Cruce întinzîndu- şi m îin ile , pentru ca printr-una să atragă pe v e c h iu l pop or al lu i Israil, iar prin cealaltă pe pagini, reuninclu-i pe u n ii cu a lţii în El însuşi. Lucrul acesta l-a spus însuşi Logosul, arătînd p rin ce fel de m oarte aveau să fie răscum păraţi toţi. ; «C înd voi fi în ă lţa t (pe cruce), v o i atrage pe toţi la M in e» (loan X II, 32, 33)». D eci N I şi K A , .aceste d o u ă părţi din S fîntu l A gneţ, ca braţele cu care D o m n u l cheam ă sau atrage la El lum ea, u n in d astfel în El însuşi pe u n ii cu alţii, este firesc să fie destinate spre îm părtăşirea p op orulu i credincios. Spre deosebire de clerici, care, precum am v ăzut, iau spre îm p ă r­ tăşire, separat, m ai în tîi T rupul D o m n u lu i în m în ă şi apoi scum pul Său Sînge din potir, la ic ii sînt îm p ă rtă ş iţi cu a m în d o u ă deodată, prin a ju ­ torul ling uriţei. Pentru m o tiv a rea acestor practici deosebite s-a căutat explicarea prin analogie cu fa p tu l că, la C in a cea de taină, S finţii A p o s ­ toli au p rim it de la M în tu ito r u l m a i în tîi T rupul Său sub forma p îin ii şi. apoi S fîn tu l Sînge sub form a v in u lu i, pe cînd p o p o ru lu i i-a arătat pe cruce, la un loc, atît T rupul cît şi S îng ele ce a curs d in e l 059. Totuşi, vechea p ractică a îm p ă rtă ş irii p o p o r u lu i în acelaşi fel ca şi clericii se găseşte atestată de docum ente p în ă către finele perioadei patristice "°. Astfel, Sfîntu l C h irii al Ie r u s a lim u lu i reco m anda neo fiţilo r : «C înd te apropii să te îm părtăşeşti, nu te a p rop ia cu p a lm e le mîinii. întinse, nici 933. P. G., X X V , 137 D, 140 А, В, C. 989. Cf. C. V en iam in, N o v ae a S k rîja lă , 1870, p. 260. La Dr. V asile M ilro fm m v ici şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 535. 990. Cf. Teodorei al C irulu i, Istoria bisericcască, carl. V, 17, P. L X X X Jî. 1232; SI. V asile cel M are, Epistola X C U I, P. G „ X X X I I, 485. Sozomen, Istoria bise­ ricească, V IU , 5, P. G., L X V II, 1528; C an. 101 al Sin. T rulan.

— 314 — cu degetele răsfirate ; d im p o triv ă, fă m în a stingă tron m îin ii drepte, ca una ce are să prim ească pe îm p ărat. Fă-ţi căuş p alm a şi prim eşte Trupul lu i H ristos...» 091. De asem enea, S fîn tu l lo a n G u ră de A ur, p r i­ vind ca pe un sim b o l al Sfintei E uh aristii cărbunele aprins cu care un serafim a atins buzele p rofetulu i Isaia (V I, 6 ), zicea : «S erafim ii n-au înd răzn it să ia (c ărb u n e le aprins) decît cu cleştele, dar tu nu te tem i cînd îl ţii în m în ă » 992; iar cu altă o c a z ie : «Să sărutăm cu sm erenie Sfînta şi p reacurata Je rtfă pe care o p rim im » 933. La aceeaşi p ractică se referă şi S fîn tu l lo a n D am asch in, în v e acu l al VIIT-lea, cînd scria : «Să ne apropiem de ea (de îm p ărtăşan ie ) cu o dorinţă înfo cată şi, încrucisînd palm ele, să p rim im T rupul C e lu i răstignit. P u n în d peste dînsul o c h ii , buzele şi. fruntea, să ne îm p ă rtă ş im cu dumnezeiescul, cărbune» " 4. P otriv it r în d u ie lii din C o n stitu ţiile A postolice (cartea V III, 13), episcopul sau p re o tu l îm p ărţea S fîntu l Trup, iar d iaconu l dădea să guste din p o t ir !Ш. So pare însă că spre finele v e ac u lu i al V lII- lea apăruse deja lin g u riţa la îm p ărtăşire , în Biserica Siriei 990. D eşi cam cu un veac mai înainte, S in o d u l T rulan h otăra p rin c an o nu l 101 respectarea v e c h iu ­ lui uz, se pare totuşi că lin g u riţa n-a p u tu t în tîrzia prea m ult. D eja pe vremea S fîn tu lu i T eodor S tuditu l (-f- 826), vechea regulă a p rim irii Sfîntului Trup direct în m în ă îşi pierduse din rigoarea ei 007. In tot ca ­ zul, trebuie adm is că introducerea lin g u riţe i în ritu a lu l îm p ă rtă ş irii a fost determ inată de preocuparea B isericii de a în lă tu ra ocaziile de p ro ­ fanare a Sfintei E uh aristii, pe de-o parte prin prim irea ei în m îin i n e ­ curate, iar pe do a lta prin în tre b u in ţa re a în scopuri superstiţioase 998. Este firesc deci să se a d m ită pe de altă parte că originea sau in a u g u ­ rarea cerem onialului, u n irii sau am estecării tuturor p ărţilor S fîn tu lu i Agneţ în p otir trebuie căuta tă în aceste îm p re ju rări ca o acom odare necesară la n o ua re g u lă de îm p ărtăşire cu lin g u riţa 909. P rim irea sepa­ rată a p îin ii şi a v in u lu i euharistie a răm as de aci îna in te u n p riv ile g iu exclusiv al cle ricilor, credincioşii u rm în d a fi îm p ărtăşiţi cu ling uriţa. П01. C ateheza V m istag o g ic ă, 21, trad, de Pr. D. Fecioru, în colecţia «Izvoarele O rkloxiei», nr. 7, B ucureşti, 1913. 092. Sf. loan C u ră de A ur, O m ilia V I la Ozeea, 3. în le g ătu ră cu fap tul că pc vrem ea lui B alsam on (veacul al X'II-lea) laicii nu mai prim eau Sfîntul Trup euharistie in m in ă, ci de-a d reptul in gură, N ic o d im M ilaş observă că Balsamon lămurea с ii aceasta se face nu «pentru că laicii nu ar fi vrednici, ci pentru, că în felul acosta a p redanisil dreapta credinţă, frica de Dum nezeu şi e vla via ad e v ărată». Sintagma a te n ian ă, II, 548, la N. M ilaş, C a n o a n e le Bisericii Ortodoxe,.., vol. I, trad, cit., part. II, p. 437 (co m e ntariu la can. 101 al Sin. T rulan). 003. Sf. loan C u r ă de A ur, O m ilia la N aşterea D o m n u lu i nostru iisus Hristos, 7 ; Ve?i P. G„ X L IX , 20.3. 994. Sf. lo an D am asch in, Expunerea În g rijită a credinţei, cart. IV , cap. 13. j 095. în Biserica p rim ară, Sfînta îm p ă r lă ş a n ie se distribuia chiar dc d ia c o fi, precum relatează Sf. Iustin M a rtiru l şi F ilo zo fu l : «D upă ce în tiis tătăto ru l (episco­ pul) a săvîrşit E u h aristia şi tot poporul a dat răspunsul la sfîrşil, aceia pe ca|e noi îi n um im d iaco ni dau fie căruia d in lre cei ce sînt do fată să se îm p ărtăşe a sc ă cu pîinea, v in u l şi apa e u ha ristic ă (sfinţite)...» A p o lo g ia în tii, cap. LX\^, 5). Cf. şi can. 23 şi 58 ale Sin. T rulan. i 090. Cf. Sf. G riţiore D e c ap o litu l, C u v în t istoric, V I, Р. С., C, 1204 B. 907. Cf. Sf. T e o d o r S t u d it u l. E p is to le (219), cart. II, P. G., X C I X ,

1661 B.

998. Cf. N ic h ifo r C alist, Istoria bisericcască, cart. X III, cap. 7, P. G., C X L V I, la Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 226 şi 538. 999. Cf. supra, nota 944.

{

— 315 — în această întrebuinţare, lin g u riţa cap ătă sem nificaţia sim bolică a cleş­ telui cu care serafim ul a lu a t cărbunele aprins, pentru a atinge şi curaţi buzele profetulu i Isaia. b) Deşertarea s fîn tu lu i disc. — ■P regătirile în vederea îm părtăşirii, credincioşilor încep p rin deşertarea sfîn tu lu i disc în potir. A ceastă ope­ raţie o îndeplineşte dia c o n u l, iar cînd sînt mai m ulţi diaconi această acţiune îi revine ace luia dintre ei care a fost îm p ărtăşit cel din urm ă. în lipsă de diacon, deşertarea se face de către preot, iar cînd L iturghia este oficiată în sobor de preoţi fără diacon, sfîntul disc este turnat în potir de către preotul de rînd sau de cel care a proscom idit ori s-a îm ­ părtăşit în urm a tuturor. D u p ă ce s-a citit rugăciunea de m ulţum ire, în urma îm p ărtăşirii, u n u l d in aceştia ia sfîntul disc în m îna stingă şi rid ic în d u -1 deasupra sfîn tu lu i p otir, apucă buretele în m îna dreaptă şi cu a ju to ru l lu i ia pe rîn d p ărţile N I şi K A şi le pune una după alta în potir. Ca şi punerea p ă rţii IIS m ai înainte, amestecarea în potir a celor două părţi din urm ă sim b o lize a ză de asemenea învierea D o m nu lui. Căci, aşa precum s-a s u b lin ia t p rin anam nesă, în Sfînta Euharistie se com e­ morează sau se face am in tire n u n u m a i de jertfa D o m nu lui, adică de moartea Lui («de cruce, de groapă»), ci şi «de învierea cea de a treia zi», ca m om ent sau episod inseparabil, «de toate cele ce s-au făcut p e n ­ tru noi». A ceastă idee a s im b o lis m u lu i în v ie rii îşi găseşte expresie în formele lirism u lu i poetic d in cele trei tropare ale C a n o n u lu i Paştilor compus de Sfîntul lo a n D am aschin, pe care litu rg h isito ru l le rosteşte in timp ce pune în p otir p ărţile N I şi K A . A v în d deci sub ochii credin­ ţei im aginea în v ie rii D om nului., el m ărturiseşte în prim a din aceste ru ­ găciuni : « învierea lu i H ristos v ă z în d » şi continuă înde m n în d : «să ne înch inăm S fîn tu lu i D o m n u lu i Iisus, u n u ia C elui fără de păcat. Crucii Tale ne înch in ăm , Llristoase, şi sfîn tă învierea Ta o lă u d ă m şi o slăvim ... V eniţi toţi credincioşii să ne în c h in ă m sfintei în v ie rii lu i Hristos, căci, iată, prin Cruce bucuria a v e n it la toată lum ea...». într-un stil exuberant se m anifestă apoi în al doilea im n bucuria pentru proslăvirea c îştig a tă de M în tu ito r u l prin înviere, b u c u rie 'c a r e face să tresalte noul Ie rusa lim şi S io nul cel de sus, adică întreaga Bise­ rică, cea trium fătoare în frunte cu Sfînta Sa M a ic ă şi cea a c redincio­ şilor care se nevoiesc înc ă pe p ă m în t pentru m întuirea lor : «Lurninează-te. lum inează-te no ule Ierusalim e , că slava D o m n u lu i peste tine a răsărit. Saltă acum şi. te b u cură, Sioane, iar tu, curată, N ăscătoare de Dum nezeu, veseleşte-te în tru în v ie re a C elui născut al tău». Prin a n a ­ logie, apoi, cu m ie lu l mesei pascale d in V e ch iu l Testament, Iisus, M ie ­ lul lui D um nezeu, Care ni se dă spre m încare şi b ău tu ră in dum nezeiasca şi îndum nezeitoarea m asă euharistică, este n u m it în al treilea tropar 1(100 "Paştile cele m ari şi preasfinţite». într-o atitudine ele contem plare şi într-un ton de adm iraţie şi de transport spiritual («O, înţelepciunea şi C u v în tu l lui D um nezeu şi Puterea !»), litu rg h isitoru l încheie acest im n cu rugăciunea de la finele l u i : «Dă-ne nouă să ne ■îm părtăşim cu 1000. în Litu rg h ie ru l grec, acest tropar ocupă al patrulea nunulr
I

",

— 316 — Ţine, mai a d e v ăra t, în ziua cea neînserată a îm p ă ră ţie i Tale». Tu, adică, Cel ce ai fă g ă d u it S fin ţilo r Tăi A p o sto li : «vă voi lua la M in e , ca sa fiţi si voi unde sînt şi Eu» (loan X IV , 3) şi Te-ai rugat P ă rin te lu i T ău şi al nostru : «P ărinte, voiesc ca unde sînt Eu să fie şi aceia pe. care M i i-ai dat, ca să v a d ă sla v a M ea, pe care M i-ai dat-o» (loan X V II, 24 ; cf. şi X II, 26; I Tes. IV , 17), învredniceşte-ne p rin această îm p ărtăşire cu Trupul şi S îng ele T ău euharistie să aju ng em să ne îm p ă rtă ş im şi de vederea directă a slavei Tale în v ia ţa cea v e ş n ic ă ; pentru .aceasta n i «se dau C in s titu l şi P reasfîntul T ău Trup», precum şi «C in stitu l şi Preasfîntul Tău S înge» la cina litu rg ic ă : «spre iertarea păcatelor şi spre viaţa ele veci·». Tu eşti Paştile noastre cele mari..., Paşti, pesa'h, tre­ cere ; dcci n u m a i p rin Tine, p rin m ijlo c ire a Ta p utem a ju n g e să trecem de la p ăm în t la cer, să ne îndu m ne zeim şi să p riv im la slava Ta cerească I După ce s-a în c h e ia t ritu a lu l p u n e rii p ărţilo r din S fîn tu l A gneţ în potir, se trag în el cu buretele celelalte m iride, iadică a Sfintei F e c io a ­ re, ale celor n o u ă cete, precum şi cele p entru v ii şi repauzaţi, rostindu-sc în acelaşi tim p rugăciunea : «Spală, D oam ne, păcatele celor ce s-au p om enit aici, cu cinstit Sîngele Tău, pentru ru g ăc iu n ile sfinţilor Tăi» umi. C o m u n iu n e a cu sfinţii, cu care ne găsim la o la ltă în Biserica lui Hristos, se a firm ă şi în acest m om ent, fiind lu a ţi în a ju to r p entru cîştigarea sfinţirii, care este înainte de toate iertarea de păcate. R în d u ia la trecerii c o n ţin u tu lu i sfîn tu lu i disc în sfîntul potir, descri­ să mai sus, se a p lic ă n u m ai în cazul cînd sînt p u ţin i credincioşi de îm ­ părtăşit (4— 5). D acă sînt însă m ai m ulţi, p ărţile N I şi K A se sfărîm ă mai în tîi cu copia pe sfîntul disc în părticele m ici, aşa fel ca să a ju n g ă pentru toţi cei ce vor să se apropie de Sfintele Taine, punîndu-se apoi cu ling uriţa în s fîn tu l potir, cu rin d u ia la m e nţio n ată m ai înainte. M irid e le sfinţilor, in c lu s iv a S fintei Fecioare, precum şi cele pentru v ii şi re p a u ­ zaţi sînt lăsate însă pe sfîntul disc p în ă după îm p ărtăşirea credincioşilor, pentru ca nu c u m v a arnesteeîndu-se în sfîntul potir cu părticelele clin Sfîntul A gneţ, să se întîm p le să fie îm p ă rtă ş it dintr-acelea cineva. D upă ce s-a te rm in a t ritu a lu l deşertării sfîn tu lu i disc, se aduna de pe el şi de pe s fîn tu l antim ins, cu buretele, părticelele e v entual răm ase, 1001. Spre deosebire- de vcchile LHurghiere rom âneşti si de cele din u zu l altor Biserici O rtodo x e A u to ce fale , cele mai m ulte din ediţiile rom âneşti din a doua jumătate a v e a c u lu i al XIX-lea, precum şi cele din prim a ju m ăta te ,a ve a cu lui ol XIX-lea au sch im b a t ordinea ru g ă c iu n ilo r din ritu a lu l deşertării sfîntulu i disc. prin aşezarea acesteia din urm ă («Spală, Doam ne, păcatele...») în a in te a c e lo jlalte . ceea ce est o lipsit de lo g ică şi in contradicţie cu sem nificaţia esenţială a actului punerii p ărţilo r din S fîn tu l A gneţ, în potir. Este p ro ba b il că o asem enea schim bare a fost inspirată, poate, dc o concepţie inversă cu priv ire la operaţia ştergerii sfîntului disc şi an u m e de a trage cu buretele m ai în tîi m iridele Sfintei Fecioare ţi ale sfinţilor, lLiHă cu cele pentru vii şi morţi, lucru de asem enea nejustificat, deoarece, în firea r ! tu c iu lu i sacru al am estecării Sfintelor, p rim a tu l nu-1 pot avea decît. părţile S fîn tu lu i A gneţ, pentru m otive de ordin dogm atic. Fapt este că, rrnil lă vreme, a d ă in u it la n o i practica inversă, d atorită desigur ra ţio n am e n tu lu i cireşit al unui editor, că deşertarea sfîn tulu i disc ar trebui în c ep u tă p rin deg ajare a mai întîi a m arginii sale,' spre a se face astfel loc pentru tragerea celorlalte părţi. Modificarea vechii p rac tici a fost reprodusă m ecanic în e d iţiile urm ătoare, pierzîndu-se însă din vedere nu num ai tem eiul dogm atic, ci si fa p tu l că p ărţile din Sfinla Piine se pun distinct, una cite u na in sfîntul potir, fără a fi şterse sau trase cu buretele, ca m irid e le celelalte.

— 317 — • punîndu-se în sfîn tu l potir. Se aşază apoi peste aceasta a co p e răm întu l desfăcut al lu i şi pe sub el şi lin g u riţa , în cazul cîncl sînt c îtiv a c re d in ­ cioşi de îm p ărtăşit. Se întocm esc toto dată şi celelalte acoperăm inte, aşezîndu-le pe sfîn tu l disc şi anu m e m ai în tîi «aerul», peste el steluţa şi deasupra ei a c o p e ră m în tu l s fîn tu lu i disc. A ceastă operaţie fiin d în ­ cheiată, litu rg h isito ru l, care a făcu t deşertarea sfîn tu lu i disc, merge de se spală pe m îin i. c) A c tu l îm p ă rtă ş irii credincioşilor. — D upă term inarea acestor lulucrări, se ridică perdeaua şi se deschid sfintele uşi, iar d ia c o n u l închinîndu-se o dată, prim eşte de la preot sfîn tu l potir în am bele m îin i şi venind apoi cu el în sfintele uşi îl în a lţă , a ră tin d u -1 credincioşilor, pe care îi in v ită să se apropie p e n tru ;a se îm p ărtăşi : «C u fric ă de D u m ­ nezeu, cu credinţă şi cu dragoste, să v ă ap rop iaţi /». A c e astă acţiune este în d e p lin ită de preot, cînd nu este diacon. F orm ula de in v ita re la îm părtăşire este în tîln ită in cursul tim p u lu i în diverse v ariante, atît în ceea ce priveşte textul cît şi fe lu l e.i de rostire. în form a ei cea m ai dez­ v oltată, ea este transm isă de C o m e n ta riu l litu rg ic al S fîn tu lu i G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i : «Cu frică de D um nezeu, cu 'credinţă şi cu dra­ goste apropiaţi-vă de H ristos, D um n e ze u l şi îm p ăra tu l vostru !» 1002. în m anuscrisele dintre v e ac u rile al X II- lea— al X lV -lea o în tîln im ceva mai sim p lific a tă şi a nu m e : «C u frică de D um nezeu să v ă apropiaţi» 100:3 sau «C îţi sinteţi cu frică şi cu credinţă să vă apropiaţi» 1001, ori «Cu frică de D um n ezeu şi cu c re d in ţă să v ă 'apropiaţi» 1()l)r\ în u nele locuri, prim a parte a acestei fo rm u le este recitată de preot 100G, u neori chiar încet Ш7, chem area «să v ă ap rop iaţi» fiind rostită în continuare de c ă ­ tre diacon, du p ă ce p rim ea p o tiru l de la preot. «Feriţi-vă de a crede că ceea ce m în c a ţi acum ar fi pîine, sau că ceea ce beţi ar fi v in » , făcea atenţi S fîntu l lo a n G u ră de A u r pe cre­ dincioşi. «C în d v ă ap ro p ia ţi, să nu credeţi că p rim iţi dum nezeiescul Trup d in m îna u n u i om, ci reprezentaţi-vă pe înşişi serafim ii cu un cleşte oferindu-vă focul lu a t de pe altarul din cer, ca in v e de nia lui Isaia (V I, 6 )» ll,oa. De aceea, c re dincio şii trebuie să se apropie de 'sfîiv tul potir «cu frică de D u m n e z e u », cu respect adică şi cu sfială cucer­ nică în suflete, iar în com portarea lor exterioară cu c u v iin ţă . «Cu frică şi cu evlavie, fără zgom ot», prescria rîn d u ia la din C o n stitu ţiile A p o s to ­ lice (cartea V III, 13). Pe de a ltă parte, precum observa N ic o la e C a b a ­ sila, «îm părtăşirea cu S fintele T aine nu este de nici un folos cre d inc io ­ şilor care le prim esc fă ră credinţă» um . S întem chem aţi să gustăm nu 1002. P. G„ X C V III, 425 A . 1003. Ms. nr. 1020 din Bibi. M in ă s tir ii Sin ai (ve acu l al X II-lea— al XIII-lea). La A. D m ilricv schi, op. c/ί., p. 145 ; C o d ice le E. M, 6 din Bibi. M arelui D ucat din K arls ­ ruhe, la Richard Engdahl, op. cil., p, 32 şi 74. 1004. Ms. nr. 739 d in Bibi. din Patm os (veacul al XIII-lea), la Л. D m ilricv sc hi op. ciÎ., p. 175. 1005. Ms. d in an. 1306 din B ibi. M in ă s tirii Esfigm enu (Atos), ia A . D m itrievschi, op. cil., p. 269. 1006. Cf. Cod. nr. 662 d in B ibi. N aţ. d in A te n a (veacul al X II- le a — al XIII-lea), la Pan. N. Trembela, op. cil., p. 14 ; C o n s titu ţia lu i Eilolei, ibidem . 1007. ţCf. Ms. nr. 709 d in B ibi. di.n Patm os, an ul 12.60), la A . D m itrievschi, op. cit., p. 158. 1OfJii. :Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia IX despre .penitenţă, 1009. N ico lae C abasila, op. cit., cap. X L V I, P. G., 468 C.

— 318 — pîine şi v in , căci deşi la gust le sim ţim ca atare, totuşi ele sînt T ru p ul ş l Sîngele lu i H ristos ; T aina se c u v in e să o judecăm , precum stăru ia Sfîntul C h irii al Ie ru s a lim u lu i, n u p rin gustare, ci p rin credinţă, care trebuie 'să ne dea c e rtitu d in e a n e în d o ie ln ic ă a f a p t u lu i1010.-Pătrunşi de această «c re d in ţă» trebuie să v in ă deci credincioşii la îm p ă rtă ş it,'c e e a ce, de altfel, ei chiar m ărturisesc p rin răspunsul pe care îl dau, la in ­ vitaţia d ia c o n u lu i, p rin versetele 24 şi 27 d in Psalm ul C X V II : «B in e ­ c uv întat este Cel ce v in e în tru nu m ele D o m n u lu i I D um nezeu este D o m ­ nul şi s;-a arătat n o u ă U. D o m n u l, prezent în Sfînta Euharistie, este întîm pinat deci în Liturgh ie cu p rim u l d in aceste d o u ă stihuri, cu care a fost ov a ţio na t de m u lţim e la p rim ire a Sa triu m fa lă în Ierusalim (M a te i ■XXI, 9 ; M arcu X I, 9 ; Luca X IX , 38 şi lo a n X II, 13). M ărturisindu- se astfel că El a v e n it în lum e în num ele T a tălu i (lo a n V , 43), se re cu ­ n oaşte toto dată în al d o ile a stih că însuşi D om nu l Iisus -este D u m ­ nezeu (« D um n ezeu este D o m n u l» , a d ic ă D om n u l este D um nezeu), fapt ce se găseşte s u b lin ia t în chip special îndeosebi în form a m ai d e zv o lta tă a form ulei pentru chem area credincioşilor de către diacon; raportată, precum a m v ăzu t m a i în a inte, de C o m e n ta riu l litu rg ic a l S fîn tu lu i G h e r­ m an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i : «...A propiaţi-vă de Hristos, D u m n e z e u l şi îm p ăra tu l vostru» I 10n. în plus, în c ă lz ită de «dragoste» trebuie să fie inim a celor ce v in să prim ească S fînta îm p ărtăşan ie : iu bire faţă de D om nul cu care se v or uni, cît şi faţă de sem enii lor, căci, «chiar dacă am avea u n n u m ă r im ens de fapte de d e zv in o v ăţie , dar dacă p ăstrăm d uşm ănii, nu v o m p u te a dobînd'i d in acestea m întuirea» 1012. S finţii P ărin ţi au fost foarte atenţi asupra ordinii şi c o m p o rtării credincioşilor în tim p u l îm p ă rtă ş irii. A m v ăzu t deja că regula d in C o n ­ stituţiile A p ostolice (V III, 13) acorda p rioritate persoanelor de am bele sexe, care se găseau în le g ă tu ră cu serviciul bisericesc (ip o d ia c o n i, anagnoşti etc.). «Fără zgom ot» trebuia să urm eze apoi îm p ărtăşirea ce­ lorlalţi credincioşi, precum reco m anda aceeaşi regulă. S fîntul lo a n G u ră de A ur era ne v o it să atragă atenţia asupra acestui lucru, în term e ni care trădează aspectul situ aţie i d in vrem ea cînd era în v igoare îm p ă r ­ tăşirea obştească : «De Sfintele T aine ale sfintei şi înfricoşetoarei mese să v ă aprop iaţi cu cutrem ur, cu cuget curat, cu post şi cu ru g ăc iu n e , fără zgom ot şi n e o rîn d u ia lă , fără a tro p ăi cu picioarele, fără să v ă îm ­ bulziţi u n ii peste alţii, căci aceasta este un semn de dispreţ trufaş şi o nesocotinţă fără m a rg in i» 1013. 1010. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, CaLeheza IV m istagogică, 6 ; Cateheza V mislagogicâ, 20. 1011. în epoca î n care cred in cio şii prim e au Sfîntul Trup euharistie în m în ă şi se îm p ărtăşe a u direct din potir, această cred inţă .îm b răca forme concrete de manifestare, precum se poate în ţe le ge din re co m and ările Sf. C h irii al Ierusalim ului·. «După ce îţi vei sfinţi cu m u ltă g rijă ochii p rin atingerea S fîn tulu i Trup, îm părtăşeşte-te, a v în d g r ijă să n
în practica bisericească c o nte m p o ran ă, credincioşii pregătiţi p e n ­ tru îm părtăşire p rin m ărtu risirea p ăcatelor la d u h o v n ic , p rin p o c ăin ţă şi cuget curat, se apropie v e n in d u n u l d u p ă altul în faţa sfintelor uşi, prin partea de m ia z ă z i şi anum e p r in faţa icoanei M în tu ito r u lu i şi închinîndu-se ou toată sm erenia şi frica, îşi p u n m îin ile cruciş la piept 1014. Preotul îi aşteaptă în sfintele uşi ou p o tiru l în m îin i, pe care i l-a pre­ dat diaconul în altar, unde s-a întors d u p ă rostirea fo rm ulei de che­ mare la îm părtăşire. S tînd cu faţa către credincioşi, preotul rosteşte m ai în tîi, în a uzu l lor, cu m u ltă evlav ie, rar şi desluşit, cele trei ru g ă­ ciuni de p regătire («Cred, D oam ne, şi mărturisesc...» ; « A l C inei Ţale celei de tain ă părtaş m ă prim eşte...» şi «N u spre ju d e c a tă sau osîndă...», întrebuinţate de litu rg h is ito rii în şişi în a in te de îm p ărtăşirea lor şi pe care credincioşii trebuie să fie în d e m n a ţi să le spună fiecare în sine, după preot. Ui se dă astfel şi lor ocazia de a se concentra şi a încerca sentim entul n im ic n ic ie i şi al u m ilin ţe i, în faţa u n u i dar d iv in ce covîrşeşte condiţia lor u m a n ă , şi de a u rm a în acest chip pe litu rg h isito ri pe drum ul curăţito r al crucii, răstignindu-se sim bolic îm p reu nă cu Hristos. Aşezîndu-şi apoi sub bărb ie u n u l din capetele aco p e răm în tu lu i cu care preotul ţine p o tiru l în m în a stîngă, prim eşte fiecare, pe rînd, de la el Sfînta împărtăş>anie, în lin g u riţă , sub 'ambele form e, în timp ce preotul p ron un ţă fo rm ula : «Se îm părtăşeşte robul lui D um nezeu (N) cu C institul şi Sfîntu l Trup şi S înge al D o m n u lu i şi D um n ezeu lu i şi M în ­ tuitorului nostru Iisus H ristos, spre iertarea păcatelor şi viaţa de veci». D upă îm părtăşire, îşi şterge fiecare buzele cu cap ătul aco p erăm întului, sărută sfîntul potir şi, închinm du-se, p leacă m u lţu m in d lu i D um nezeu. In tot tim p u l c ît a ţin u t actul îm p ă rtă ş irii credincioşilor, strana cîntă rar c h inon icul («T rupul lu i H ristos prim iţi...» sau «A l C inei Tale celei de taină... părtaş m ă prim eşte...», ori chiar pe a m în d o u ă succesiv, dacă sînt m ulţi de îm părtăşit). D upă ce s-a term inat îm p ărtăşire a credincioşilor sau, dacă n-a fost n im eni de îm p ărtăşit, preotul ră m în e în sfintele u şi cu sfîntul p otir în m îini, după rostirea ch e m ării «C u frica lu i D um nezeu...», aşteptînd să se încheie răspunsul credincioşilor la această in v ita ţie ,· trece apoi sfîntul potir în m îna stîngă, iar ou dreapta b in e c u v in te a ză în d a tă c re d in c io ş ii1015, rostind cu voce s tih u l din Psalm ul X X V II : « M intuieşte, D um nezeule, poporul Tău şi b in e c u v in te a ză m oştenirea Ta...» 1016. M anuscrisele litu r­ gice de prin v eacurile al Χ Ι Ι -lea— al X III- lea ne inform ează că, înainte de această fo rm u lă, preo tul o b işnu ia să rostească — p ro b a b il în ta in ă — textul din E vangh elia d u p ă S fîntu l M a te i (X X V II, 54) : «Cu adevărat F iul lui D um nezeu a fost acesta», p rin care sutaşul şi ceilalţi străjeri 1014. Cf. Sim ion, arhie pisco pu l T esalonieului, Despre S lln ia Liturghie, cap. 99. 1015. Cf. G henadie, fost episcop de Argeş, op. c/ί., p. 123 şi Ierom. G abriel Răşcanu, Liturgica..., Bucureşti, 1876, p. 162; de asemenea, Ierotcleslikon, A tena, 1948, p. 149 şi 198. 1010. U nele ' m a n u s c r i s e d i n v e a c u l a l X I I - l e a ·— al X I V - l e a (cf. C o d i c e / c nr. 662 Bibi, N aţ. A te na şi C o n s titu ţia lu i P ilotei, C od. nr. 6277— 770, d i n {Mînăstirea Pantelimon, la Pan. N. Trem bela, op. cit., p. 15) ne inform ează că preotul făcea num ai cjestul de b in e cu vîntare , în tim p ce fo rm u la era rostită tainic sau în sine.

— 320 — şi-au exprim at spaim a şi u im ire a în urm a cutrem urului ce a înso ţit sfîr­ şitul M în tu ito r u lu i >pe C ruce 10i7. d)

M u lţu m irile d u p ă îm p ărtăşire. — P otrivit u ne i re guli constant în cursul L itu rg h iei credincioşilor, o bin e c uv înta re d a tă de preot credincioşilor m arch ează inaugurarea unu i m om ent n o u sau tre­ cerea în stad iul u rm ăto r al o fic iu lu i. A şa a fost cazul în a in te de în c e ­ perea ru g ăc iu n ii A n a fo re i euharistice, precum şi d u p ă încheierea ru g ă ­ ciunii dipticelor. Tot astfel şi b in e cuv întarea de m ai sus («M în tu ie şte , D u m n e z e u l e , p op orul Tău...») lasă să urmeze un m om ent nou, în care tema p rin c ip a lă a o iic iu lu i o form ează rugăciunile p ublice de m u lţu ­ mire după. îm p ărtăşire. Ele sînt precedate însă de cîteva a cţiu n i care r e p r e z i n t ă o lin ie de tranziţie de la un m om ent la celălalt. Este a dică n e c e s a r să su b lin ie m că, r ă m în în d cu p o tiru l în sfintele uşi, d u p ă che­ marea credincioşilor la îm p ărtăşire şi după înd e p lin ire a acestui act, p r e o t u l se găseşte în c ă în continuarea m o m entulu i a ră tă rii p o tiru lu i cu Sfintele Taine in faţa credincioşilor. A ceastă p rim ă arătare s im b o li­ zează arătarea D o m n u lu i către fem eile m ironosiţe, în d a tă d u p ă înv iere, cind le-a in tîm p in a t cu în d e m n u l: «Bucuraţi-vă U (M atei X X V III , 9). In locul Lui deci b i n e c u v î n t e a z ă acum preotul pe credincioşi cu for­ mula de m ai sus. Ea este, precum se vede, o scurtă ru g ăc iu n e , p rin care se cere D o m n u lu i să le dăruiască m întuirea şi toate h a ru rile ce decurg din prim irea Sfintelor T aine, căci ei reprezintă m oştenirea pe care El a răscumpărat-o cu preţul S în g e lu i Său. Prin glasul cîn tăre ţilo r ori al corului, credincioşii răspund pe un ton de entuziasm religios, p rin cîntarea trop aru lu i sau a stih irii îm p ru m u ta te d in V ecernia D u m in ic ii Pogoririi S fîn tu lu i D uh, im n ce se intona în vechim e de către n eo fiţi după primirea b o te zu lu i : «A m v ă z u t lu m in a cea adevărată, am p rim it D u h u l cel ceresc ,· am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei (Sfintei) Treimi închinîndu-ne, c ă aceasta ne-a m în tu it pe noi». C re d in c io şii aduc astfel la u d ă şi m u lţu m ire S fintei Treimi pentru binefacerile enum erate în acest răspuns, p rim ite p rin opera m în tu irii. V echile m anuscrise litu rg ice n-au înregistrat această cîntare. In in ­ tervalul dintre Paşti şi în ă lţa re se cîn tă însă troparul «H ristos a în v ia t din morţi...», iar la m arile sărbători troparul zilei respective. în tim p u l in to n ă rii acestui im n, preotul s-a întors în altar cu sfîn tu l potir, pe care îl p u n e pe sfîn tu l antim ins şi îndată dia c o n u l sau preo tul — dacă slu jb a s-a făcu t fără diacon — trage de pe sfîn tu l disc în potir, cu rînduiala arăbată m a i înainte, părticelele lăsate neturnate în a in te de îm părtăşirea credincioşilor. D u p ă ce 11 acoperă, preotul tă m îia z ă de trei ori sfintul potir, z ic în d în ta in ă stihul 5 din Psalm ul C V II : «Înalţă-Te peste ceruri, D um n ezeule , şi peste tot p ă m in tu l (să strălucească) slava Ta», practică ce ье găseşte înscrisă în manuscrise, de la v e ac u l al X II- lea observata

1017. A ceastă expresie a U im irii se găseşte adecvată am in tirii eve nim e nte lo r morţii şi în v ie rii Sale, pe care le m ărlu rsim prin însuşi fa p tu l îm p ă rtă ş irii. Căci pogorirea in trup ul noslru a iutei Euharistii, prin îm părtăşire, s im b o lize ază în g ro ­ parea D om nului, iar prin în v ie re a Lui in noi, inviem şi noi îm p re u n ă cu El. Gf. A. I. Dm itrievschi, Istoria d o g m a i. i la in s iv izăeasnenie bojestv. LH urgii, St.. Petersb. 1034, p. 274, la Dr. V asile M itro ia n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. ci/., p. 536.

— 321 — încoace m s. A cest text în d ep line şte aici fu n c ţia u n u i m oto, a m putea spune, în care se ex prim ă în rezum at sem nificaţia a c ţiu n ilo r litu rg ic e care urm ează. Preotul dă astfel d ia c o n u lu i căd e ln iţa cu care a tă m îia t sfîntul potir şi p u n în d pe c a p u l lu i discu l cu cele de pe el, acesta îl ţine cu m in a şi, după ce se înto arce spre credincioşi aşa fel ca să-i poată p riv i p rin sfin ­ tele uşi, ocoleşte sfînta m asă p rin p ă rţile de m ia z ă z i şi răsărit, p în ă ce aju ng e la proscom idiar, u nd e îl depune. D ac ă nu este diacon, preotul, închinm du-se de trei ori în faţa sfintei mese, ia el însuşi sfîn tu l potir în m ina dreaptă, iar în stînga sfîn tu l disc şi ţin în d sfîntul potir deasupra acestuia, peste a co p erăm inte le de pe el, zice în ta in ă : «B ine c uv înta t este D u m n ezeu l n o stru ». C în d s-a term inat la strană cîntarea «V ăzut-am lu m in a cea adevărată...» ori trop aru l sărb ăto rii, preo tul se întoarce cu faţa către credincioşi şi zice c u glas tare, d in sfintele uşi, în tim p ce tine sfîntul potir ridicat în m îin i peste sfîn tu l disc. «T otdeauna, acum şi pururea şi in v e cii v e c ilo r». A ceastă a doua arătare a sfîn tu lu i potir în c h ip u ie înălţare a M în tu ito r u lu i la cer, de pe m untele M ă s lin ilo r, în faţa A p o sto lilo r Săi (Fapte I, 9) ш э . Cele do u ă m em bre sau părţi ale fo rm u lei de bin e c u v în ta re de m ai sus, adică «B inecuv întat este...» şi «T otdeauna, acum şi pururea...» fiind rostite cea clintii în tain ă, iar c e a la ltă o dată cu arătarea a doua oară a. s fîn tu lu i potir către credincioşi, apar in dep ende nte u na de alta. Expresia «Totdeauna, acum şi p u rurea şi în v e cii v ecilo r», ar actualiza, du p ă unele interpretări, asigurarea dată de M in tu ito r u l u ce n ic ilo r Săi, după înviere : «Iată, Eu sînt cu v o i în toate zilele, p în ă la sfîrşitul v e ac u lui» (M atei X X V III, 20) ; s-a socotit deci necesar să se am intească în m o m entul sim b o lizării în ă lţă rii D o m n u lu i, că H ristos va fi cu Biserica Sa «to t­ deauna, acum şi pururea...» 1020. Prim a propoziţie, «B inecuv întat este D um n ezeu l nostru», răm în e deci cu însem narea ei de fo rm u lă pentru s lă ­ virea lu i D um nezeu, prezent în Sfintele T aine. Acesta — ni se pare — răm în e aci sensul în tre g ii form ule, părere pe care o considerăm în te ­ m eiată şi pe fa p tul că, în unele locuri, fo rm u la « În a lţă -Те peste ceruri...» era com pletată în trecut şi cu tex tul : «B inec uv înta t este D um n ezeu l nostru, Cel ce lu m in e a z ă şi sfinţeşte, totdeauna...» (acest fina l fiind rostit cu voce tare de diacon, care lu a p o tiru l cu Sfintele D aruri), deci în continuarea ide ii din im n u l «A m v ă z u t lu m in a cea adevărată...», de la strană 1021. A lte in terpretări lasă să se în ţe le a g ă însă că am bele părţi ale p ropoziţiei litu rg ice în cauză nu sînt decît mem bre ale uneia şi ace­ leiaşi b in e c u v în tări, pe care o dă preo tul, în a in te de rostirea ru g ă c iu n ii 1013. Cf. Cod. nr. 662, Bibi. N aţ. A te n a şi C o n s titu ţia lu i F ilolei, Cod. 6277— 770, M înăstire a P antelim on, la Pan. N. T rem bela, op. cit., p. 15. 101.9. Cf. Sf.. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V III, 452 B. 1020. Cf. G h e nad ie , fost . episcop de Argeş, op. cil., p. 123 şi Icrom . G ab rie l RSşcanu, op. cit., p. 163 şi alţii. (V ezi la Dr. V a sile .M itrofanovici şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 540, nr. 4). 1021. Ms. d in an. 1306, B ibi. M în ă s tir ii Esfigm enu, Atos. La A . D m itrievschi, op. cit., p. 2G9; Ms. 1020, Bibi. M în ă s tirii Sinai (veacul al X II- le a— al X lll- le a, Ibidem , p. 146. L ilu r g h ie r u l e x p lic a t — 21

— 322 — de m ulţum ire după îm p ă rtă ş ire («Să se um ple gurile noastre de lau d a Ta, Doamne.,.») 10-“. Strana răspunde cu recitarea im n u lu i atribuit d ia c o n u lu i G heorghe pisidul( secolul ai VII-lea) şi intro dus în Liturghie de p a tria rh u l Sergiu, în anul 624 1023 : «Să se u m p le gurile noastre de lauda'·T a D oam ne, ca să lăud ăm slava Ta, că ne-ai în v re d n ic it pe noi să ne îm p ărtăşim ... întăreşte-ne pe noi în tru sfin ţe n ia Ta, toată ziu a să ne în v ă ţă m dreptatea Ta, A liluia ...». D in v e a c u l al X III- lea încoace el se găseşte n u m a i în uzul Liturghierelor slave şi rom âne, în tim p ce ediţiile L itu rg h ie ru lu i de lim bă greacă nu l-au m a i înregistrat, prob ab il pentru c ă îm p ă rtă ş ire a colectivă a credincioşilor a răm as un evenim ent m ărg in it la ci'teva date din cursul a nu lu i. Prin acest im n, credincioşii se roagă ca să li se dea putere de la D um n ezeu spre a m u lţu m i d u p ă c uv iin ţă p entru dumnezeieştile daruri cu care s-au îm p ă rtă ş it şi totdeauna să-i în tăre a sc ă cu harul Său pentru a se putea m enţine în sfinţenia d o b în d ită , p recu m şi pe calea p o ru n c ilo r d iv in e . în acest tim p, preotul duce la prosco m idiar sfîntul potir cu sfîn tu l disc, clacă n-a a vu t diacon, şi aşezîndu-le acolo închipuie p rin aceasta şederea F iu lu i la dreapta T atălu i, d u p ă în ă lţa re a la c e r ; din această clipă, «sfînta m asă răm în e ca tron al lu i D um nezeuTatăl, iar p rosco m idiarul ca scaunul cel de-a dreapta m ă ririi celei de sus» iu-'i. T ăm iia ză apoi S fintele de trei ori, însem nînd p rin aceasta «h a ru l Sfîntului D uh, care s-a dat A p o sto lilo r, p rin insuflare, d u p ă înv ie re » 1025. Trecînd apoi la sfînta m asă, p reo tu l strînge, adică înto cm eşte antiminsul aşa cum a fost în a in te de ectenia pentru catehum eni, în tim p ce rosteşte — dacă nu este d ia c o n — ectenia fin a lă de m u lţum ire obştească pentru îm p ă rtă ş ire : « D r e p ţ i ! P rim in d (Μεταλαβόντες, după ce am p rim it) dum nezeieşlile, sfintele, preacuratele, nem uritoarele, cereştile şi de v ia ţă iăcăloarele ale lu i H ristos Taine, cu vrednicie să m u lţu m im D o m n u lu i» . Drepţi, a d ic ă în picioare, p lin i de c u v iin ţă ca pentru arătarea re cu no ş­ tinţei şi cu cugetul în ă lţa t să ne exprim ăm m ulţum irea p en tru sfintele şi dum nezeieştile d a ru ri ce n i s-au îm p ărtăşit prin cereştile şi de v ia ţă făcătoarele ale lu i H ristos Taine. Pe de altă parte, L itu rg h ia fiin d pe punctul de a-şi în c h e ia o fic iu l şi, ca atare, noi avînd să ne înto arcem la ocupaţiile com une ale v ie ţii, sîntem îndem naţi la s fîrş it 1să ne ru g ăm ca să ni se acorde h a ru l lu i D um n ezeu de a petrece fiecare d in celelalte zile în v iaţă «desăvîrşită, sfîntă, în pace şi fără de păcat» ; cu alte c u ­ vinte, pentru ca v iaţa no astră în tre a g ă să se prezinte ca o «jertfă vie, sfîntă şi p lăc u tă lui D u m n ezeu , ca u n cult al nostru sp iritu al» ('adică netulburat de p atim i) adus n e întrerup t lu i D um nezeu (Rom. X II, 1). Această ectenie re prezintă u n epilog al actului îm p ă rtă ş irii, fo rm în d deci una din p ărţile com ponente ale ritu a lu lu i îm p ărtăşirii c re d in c io ­ şilor, Ea se încheie cu ecfonisul : «C ă Tu eşti sfinţirea no astră şi Ţie 1022. Cf. Nicolate C a ba sila, op. cit,, cap. XL I, P. G., CL, 456. 1023. C ronica P'aşcală, P. G., X C II, 989, 1000. 1024. Cf. şi Gheriadie, fost episcop de Argeş, op. cit., p. 123. în c e p în d din acest moment, lu m ina re a ae la p ro sc om id ia r trebuie aprinsă, av înd să ră m în ă astfel tot timpul cit se află aci T ainele cele dum nezeieşti, 1025. K. D elikanis, Π ατριαρχικά Έ γ γ ρ α φ α , t. III, Constantinopol, 1895, p. 51 ; Sf. Gherman I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 452 B.

ί

—

323 —

/

slavă înălţăm ...», care se rosteşte în tim p ce se face sem nul crucii cu sfînta E vanghelie peste an tim in s, aşezînd-o apoi peste el. Propriu-vorbind, L itu rg h ia a luat sfîrşit, întrucît şi-a ajuns scopul, deoarece «D arurile s-au sfinţit, iar printr-însele s-au sfinţit atît preotul cu toată ceata s lu jito rilo r, cît şi p o p o ru l drept-credincios» 102ϋ. în c h e ie ­ rea form ală a o fic iu lu i se face însă cu un cerem onial special, nu m it apolis. III îm p ă r t ă ş ir e a

la

s f în t a

l it u r g h ie

p r iv it a

SUB A SPECT U L S P IR IT U A L IT Ă Ţ II CREŞTINE

Prin îm p ărtăşire a Iitu rg h is ito rilo r şi a credincioşilor către sfîrşitul Liturghiei, se poate sp u ne că, propriu-vorbind, slujb a sau o ficiu l ei şi-a atins scopul, în truc ît, p rim in d Sfintele Taine, litu rg h isito rii şi credincioşii care au p articip at la se rv ic iu l d iv in s-au sfinţit prin unire a cu Hristos. Folosind stilul S fîn tu lu i D io n isie Pseudo-Areopagitul, p utem spune de asemenea că, p rin îm p ărtăşire , u nitate a s-a m u ltip licat, pentru ca să-i aducă în u n itate pe toţi cei care prim esc T rupul şi Sîngele « M ie lu lu i lui Dum nezeu, Cel ce se sfărîm ă şi n u se desparte, Cel ce se m ă n în c ă p u ru ­ rea şi n icio d a tă nu se sfîrşeşte». «F rîng în d sau sfărîm înd în m ulte părţi Piinea... ce form ează un singur tot şi îm p ărtăşin d pe toţi d in acelaşi potir, litu rg h isito ru l preface astfel în chip sim bolic unitatea în m u ltip lic itate şi o îm părtăşeşte, s ăv îrşin d p rin aceste lucrări cea m ai sfîntă dintre ierurgii» 1027. C'ăci, p entru m area iu b ire de oam eni a lu i D um nezeu, d u m ­ nezeiasca T a in ă a Îm p ă rtă ş irii — una, sim plă, in d iv iz ib ilă în p rin cip iu l ei — «se m u ltip lic ă într-o diversitate sfîntă de sim boluri..., dar se întoarce iarăşi în chip u n ita r d in această diversitate, în unitatea proprie ei, şi unifică pe cei ce cu sfinţen ie se în a lţă la dînsa» 10-8. Prin îm părtăşire, S fînta Euharistie nu cade sub acţiunea procesului fiziologic al nu triţie i naturale, căru ia îi sînt supuse alim entele obişnuite ; deci ea «nu se mistuieşte,. nu se alterează şi nu se elim in ă», nu se tran­ sformă în trup om enesc, ci, d im p o triv ă, «P îinea v ie ţii schim bă, preface şi um ple de v ia ţă pe cel ce se îm părtăşeşte» 10Ξ9, răspîndeşte D uh u l şi viaţa lui H ristos în noi, transform îndu-ne după ch ip ul şi asem ănarea Lui. Ca şi cărbunele aprins d in v iz iu n e a lu i Isaia (V I, 6 ), alim e n tu l euharistie este foc curăţito r şi «c urăţiţi fiin d p rin el, ne unim ' cu T rupul D o m n u lu i şi cu D uh u l Lui şi a ju n g e m astfel Trup al lu i Hristos» 1030. Căci împărtăşindu--ne toţi din acelaşi potir euharistie cu Pîinea vieţii, care este T rupul

д»

1026. N ico lae C abasila, op. cil., cap. X L I, P. G., CL, 456 C. 1027. Sf. D io nisie P seudo-A reopagitul, Despre ierarhia bisericească, cap. III, part. III, 12, trad. în lim b a ro m â n ă de Pr. Cicerone lordăchescu : Ierarhia cerească şi cca bisericească, 1932, p. 104, şi trad, franceză de Mgr Darboy, Saint Denys l'A re o p ag ile , Paris, 1932. 1028. Ib id e m , cap. III, part. III, 3. 1029. N i c o l a e C a b a s i l a , Despre v ia ta in Hristos, trad, de Pr. Prof. T e o d o r liodogae (Sibiu, 1946), cart. IV , cap, «Roadele sfintei Îm părtăşiri», p. 95. 1030. Sf. lo an D am aschin, Expunere În g rijită a credinţei (Dogm atica), cart. IV , cap. 13.

— 324 — unic, nedespărţit şi n e îm p u ţin a t al lu i H ristos, sîntem astfel încorporaţi

în acest Trup, al cărui cap este H r is to s ; toţi lao la ltă, adică, oricît de m ulţi sînt cei care s-au îm p ă rtă ş it în. trecut şi cei care ne îm p ărtăşim a s t ă z i , ajungem un singur trup (I Cor. X , 16, 17), iar fiecare în parte sînttem membre ale acestui Trup tain ic şi deci u n ii altora (I Cor. X II, 27 şi 5 ; Rom. X II, 5) v ie ţu in d p rin H ristos (lo a n V I, 57), ca m lăd iţe le de v iţă din acelaşi butuc sau tu lp in ă (lo a n X V , 5). De aceea, precum rem arcă Sfîntul loan D am aschin, această S fîntă T a ină «se num eşte îm p ărtăşan ie , căci prin ea ne îm p ărtăşim cu D um n ezeie ra lu i Hristos. Se num eşte cu­ m inecătură şi este cu adevărat, pentru că p rin ea ne cum inecăm cu H ris ­ tos şi ne facem p ărtaşi ai T ru p ulu i şi D u m n e ze irii Lui. P rin ea in trăm .în com uniune şi ne u n im u n ii cu alţii, pentru că ne îm p ărtăşim dintr-o s in ­ gură pîine şi devenim toţi u n trup şi u n sînge al lu i H ristos şi m em bre unii altora, a ju n g in d toţi îm preuna Trup al lu i Hristos» 1031. Sfînta. îm p ă r ­ tăşire ne uneşte astfel şi ne intro duce în u nitate a B isericii A p ostolice şi Ecumenice, în societatea drepţilor şi a sfinţilor, a fraţilor noştri în H ris ­ tos, care au adorm it îm p ă rtă ş iţi cu această m erinde duhovnicească, pre­ cum şi în com unitatea celor care se îm părtăşesc o dată cu n o i la L itu r­ ghia din bisericile de p re tu tin d e n i. Ea este deci m ai m u lt d e c ît sem nul sau sim bolul u n ită ţii creştine (signum unitatis), cum o num ea F ericitu l Augustin, deoarece această u n itate se realizează sau se produce chiar prin însăşi sfinta îm părtăşire. Prim ind dum nezeieştile daruri, nu m ai sîntem singuri, ci cu H ris ­ tos 1032, căci, precum El însuşi a încredinţat pe cei care se îm părtăşesc cu Trupul şi Sîngele Său, ei ră m în în El şi El î n ei (lo a n V I, 56). O compenetraţie sau întrepătrundere, o consang vin itate ta in ic ă deci asupra căreia Sfîntul C h irii al Ie ru s a lim u lu i atrăgea astfel atenţia neo fiţilo r : «Sub forma p îin ii ţi se da T rupul, iar sub cea a v in u lu i ţi se dă Sîngele, ca prin îm părtăşirea cu T rupul şi S îngele lu i Hristos să a ju n g i u n it cu El într-un singur trup şi sînge. A ju n g e m astfel şi h ristofori (p u rtători de Hristos), pentru c ă T rupul şi Sîngele Lui se împărţe&c în. m em brele noastre, aşa că, după cuvintele S fîn tu lu i A p o sto l Petru, ne facem astfel părtaşi dum nezeieştii firi» (II Petru I, 4) 10:i:î. P rin «m încarea şi b ău tu ra duhovnicească» a S fîn tu lu i Trup şi Sînge euharistie ale lu i Hristos, care este pîinea cea cerească, cea vie, cea d ătătoare de v ia ţă v e şnic ă (loan VI, 33 ,35, 38, 41, 48, 51, 54, 58), fiinţa no astră întreagă, cu fo n d u l ei cel mai intim , a ju n g e p ătru n să de prezenţa M în tu ito r u lu i : «S ufletul, trupul şi toate p u te rile noastre se îndu h ov nicesc, pentru că se uneşte suflet cu suflet, trup cu trup şi sînge cu sînge» Ш4. H ristos ne face ast­ fel părtaşi la propria Sa b iru in ţă şi desăvîrşire, ne dă din însăşi viaţa Sa dumnezeiască, sfinţindu-ne şi într-un an u m it chip îndum nezeindu-ne. Puterile naturale ale su fle tulu i nostru sînt în v io ra te a(stfel spre bine, dobîndind puterea necesară pentru înfrîngerea p ied icilo r ce stau în ca1031. 1032. părtăşiri», 1033. 1034. cit., p. 26.

Ibidem , Cf. R u g ăciu n e a S l'm lu iu i Sim ion, N o u l Teolog, in « R în d u ia la Sfintei îm ­ din LiÎurghier. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, C ateheza /V m istagogi că, 3. N icolae C abasila, Despre v ia ta in Hristos, cart. II, P. G., CL, 521 i n ' trad,

— 325 — lea v irtuţilo r şi pentru ferirea de păcatele de moarte. A ceastă P îine este «izvor de b u n ă tă ţi, lu m in ă , viaţă... şi solire spre a dău gire a şi în ­ m ulţirea dum nezeieştii b u n ă tă ţi» , spre iertarea păcatelor şi spre v ia ţa de veci, spre curăţire, în n o ire şi lu m in a re a celor cinci sim ţuri, spre sănătatea şi sfinţirea tru p u lu i şi a su fle tulu i, spre paza, îndreptarea şi întărirea v ieţii şi spre m în tu ire , spre sporirea în fapte bune şi în desăvîrşire, spre îm p lin ire a p o ru n c ilo r şi spre îm p ărtăşirea de D u h u l S fînt 1035. Pentru cîobîndirea acestor binefaceri, ce se îm părtăşesc sub diferite for­ me prin prim irea S finte lo r T aine euharistice, litu rg h isito rii se roagă deja după încheierea V e c e rn ie i, p rin troparele odelor sau c în tărilo r din canonul care alcătuieşte p rim a parte d in «R înd uiala sfintei îm p ă rtă ­ şiri», precum şi prin ru g ă c iu n ile speciale de m ulţum ire după d u m n e ­ zeiasca îm părtăşire, care se găsesc înscrise în partea a doua a L itu r­ ghierului. în d u h o v n ic it astfel p rin S fînta E uharistie, credinciosul este s p r iji­ nit în silinţele s a le .d e a duce p ractic o v ia ţă în Hristos, prin confor­ marea în toate acţiu n ile sale se n tim entelo r lui Iisus, aşa cum în dem na Sfîntul A p ostol P avel : « în v o i trebuie să fie aceleaşi sim ţiri ca şi în Hristos Iisus» (Filip. II, 5). C ăc i ade v ăra ta v ia ţă în FIristos sau desavîrşita spiritu alitate creştină se re alizează atunci cînd cineva poate să spună cu A p o sto lu l n e a m u rilo r : «A c um nu mai trăiesc eu, ci FIristos trăieşte în m ine» (G al. II, 20) ; «Gel ce se lipeşte de D o m n u l este un singur duh cu El» (1 Cor. V I, 1.7) şi, ca atare, trebuie să-I su p u n ă de b u năv oie m intea, in im a, v o in ţa , căci «dacă cineva nu are d u h u l lui Hristos, acela nu este a l Lui» (Rom . V III, 9). Sfîntul Trup şi S înge euh aristie sînt «daruri dum nezeieşti şi îndumnezeitoare» 103{i, deoarece P îin e a îm p ă rtă ş irii nu este p îin e sim p lă, ci unită cu D um nezeirea, ca u n c ărbu ne dum nezeiesc aprins, din. care, lu în d sau p rim in d p rin îm p ă rtă ş ire focul, «ne îndum ne zeim prin îm p ă r ­ tăşirea de focul dum nezeiesc», p recu m se exprim a S fîntu l lo a n Damaschin 10:57. Im părtăşindu- ne cu T ru p ul p ro s lă v it al D o m n u lu i, c are .e ste «Pîinea ce s-a p o g o rît d in cer», a ju n g e m să ne u n im totodată, p rin El, cu El şi în El, c u D um nezeu- T atăl şi Sfînta Treime, de care F iu l este nedespărţit, aşa precum El însu şi a zis : «Eu vieţuiesc in Tatăl şi cel ce M ă m ăn în c ă pe M in e va v ie ţu i p rin M ine» (loan V I, 57) şi, de asemenea, în ru g ăc iu n e a d in g ră d in a G b etsim ani : «Tu, Părinte, eşti în M in e şi Eu sînt în Tine... Eu în ei şi Tu în M in e » (loan X V II, 21 şi 23) 1038. Este tocmai ceea ce m ă rtu risim în C a n o n u l din R în d u iala sfintei îm p ă r tă ­ şiri: «...prin îm p ărtăşire a S finte lo r T aine, avindu-Te pe Tine lo c u ito r in tru mine, îm p re u nă cu T atăl şi cu D u h u l, Făcătorule de bine, m u lt m ilostive» l03n. 1035. Spicuiri clin ru g ă c iu n ile R in d u ie lii s lin le i Îm părtăşiri, şi din cele pentru M ulţum ire d u p ă îm părtăşire. 1036. Si n-ion. N o u l Teolog, ru g ă c iu n e a citată. 1037. Sf. lo an Daimaschin, op. cit., trad, cit., p. 266. 1038. «...Să-Ţi fiu Ţie locaş, p rin îm p ă rtă ş ire a cu Sfintele Taine, avindu-Te pc Tine locuitor .în mine, îm p re u n ă cu T atăl şi cu D u h ul, F ăcătorule de bine», 1039. T roparul al d o ile a d in oda a IX-a.

— 326 — Cît de fe ricit in sp ira tă este deci expresia p rin care S fîn tu l lo a n G ură de A u t recunoaşte că sfînta îm p ărtăşire este n u n u m a i «un izv o r nesecat de b u n ă tă ţi» , ci şi «cheia sp iritu ală, care ne descuie îm p ă ră ţia cerurilor» 1040. Ea ni se dă «spre iertarea păcatelor şi spre v ia ţa de veci», c ă c i în Sfînta Îm p ă rtă ş a n ie p rim im «P îinea vieţii», «P îinea cea vie, ce s-a pogorît d in cer, d in care de va m înca cineva are v ia ţă v e ş n ic ă şi Eu îi voi în v ia în ziu a cea de apoi» (lo a n V I, 35, 41, 48, 51, 54, 58), precum ne-a asigurat D o m n u l însuşi. Sfînta îm p ărtăşan ie este, cu a lte c u v in te , «leac al n e m u ririi» şi «a n tid o t ca să nu m urim , ci să tră im p u rurea în Iisus H ristos», cum se exprim a S fîntu l Ig n atie (+ 107), episcopul Antiohiei 10J1. Ea este u n ferm ent d iv in , care face să germ ineze în sufletul nostru v ia ta v e şn ic ă, găsindu-ne astfel a ngajaţi pe calea ce du ce la în ­ vierea noastră v iito a re , cale pentru care dum nezeiasca E uh aristie ne serveşte ca «m e rind e d u h ov nicească» 1042. Toate aceste binefaceri, ce se lucrează prin îm p ărtăşire , izvorăsc insă din Je rtfa lu i H ristos şi d in b iru in ţa Lui asupra p ă c a tu lu i şi a m orţii. Ca act de consum are a Je rtfe i euharistice, îm părtăşirea c o nstituie p a r ti­ ciparea cea m a i d e p lin ă la Jertfa D o m n u lu i, pe care o reproduce şi o actualizează L itu rg h ia ; de fapt, actul îm p ărtăşirii reprezintă ίη cadrul Liturghiei m o m e n tu l final, încheierea n o rm ală sau desăvîrşirea Jertfei, făcînd astfel parte in te g ra n tă din actul litu rg ic al Jertfei. D e n u m irile de «masa» şi «c ina D o m n u lu i» (I Cor. X , 21 şi X I, 20), «m încare şi b ă u ­ tură d u h ov nicească» (D id a h ia celor Ί2 A postoli, X , 3), «frîngerea p îin ii» (Fapte II, 42 şi 46), p îin e şi pahar b in e c u v în ta t (I Cor. X , 16), sub care era desem nată la încep ut S fînta E uharistie, nu lasă n ici o în d o ia lă ca scopul fina l al L itu rg h ie i era tocm ai îm părtăşirea credincioşilor. O ast­ fel de destinaţie îi era dată, de altfel, de M în tu ito ru l însuşi, p rin fo r­ mulele de in s titu ire («Luaţi, m încaţi..., beţi dintru acesta toţi...»), p re ­ cum şi p rin caracterul o b lig ato riu, pe care i -1 im prim ă a tu n c i cîn d zice : «De nu veţi m în c a T ru p ul F iu lu i O m u lu i şi de nu veţi bea S îngele Lui, nu veţi avea v ia ţă în tru voi... C ăci T rupul M eu este cu a d e v ă ra t m în ­ care şi S îngele M e u este cu adevărat bău tu ră» (lo a n V I, 53, 55). De aceea, Sfînta E uh aristie s-a m ai n u m it şi «îm p ărtăşan ie» (I Cor. X , 16), iar L iturghiei i s-a m ai spus şi οόναξεις, adică adunarea c re dincioşilor la masa eu h aristică. îm p ărtăşire a este deci u n act im p lic it Liturghiei, ceea ce în se a m n ă jă nu se poate concepe Liturgh ie fără îm părtăşire, aceasta fiin d m ijlo ­ cul prin care se face sfinţirea de p lin ă a credincioşilor şi p rin care ei ajung în u n iu n e şi c o m u n iu n e cu D uh u l şi p rin El u n ii cu alţii. C h e m a ­ rea din însuşi te x tu l L itu rg h ie i : «C u frică de D um nezeu, c u credinţă .?i cu dragoste să v ă ap rop iaţi» de Sfintele Taine în lă tu ră orice în d o ia lă în această p riv in ţă . D eci credincioşii care asistă la L iturghie fă ră să se apropie de S finte le T aine nu se îm părtăşesc pe de p lin de h a ru rile jertfei, deşi au p a rtic ip a t ia aducerea ei. 1040. Sf. lo a n G u ră de A ur, O m ilia la N aşterea D o m n u lu i Iisus Hcislos, 7. 1041. Sf. Ig n a tie , e pisco pul A n tio h ie i, E pistola câlre Eieseni, 20. 1042. R u g ă c iu n e a d in tim p u l ecteniei ce se rosteşte înainte de R u g ăc iu n e a Domnească, în L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel Mare.

— 327 — îm p ărtăşirea la fiecare L iturghie a tuturor credincioşilor p a rtic i­ panţi, afară de cei care se ,g ăse au opriţi de Biserică, pentru m otive de nevrednicie, a p u tu t fi o p ra c tic ă g enerală şi a form at regula com ună şi oficială a v ie ţii creştine atîta tim p cît d u m in ic a a fost singura zi litu r­ gică d in săp tăm în ă. A ceasta era situaţia în epoca creştinism ului prim ar sau cel p u ţin în prim ele dou ă veacuri creştine, precum ne inform ează lăm u rit scrierea Faptele A p o sto lilo r (X X , 7), D id a h ia celor 12 A postoli (X IV , 1) şi A p o lo g ia în tîi (L X V II, 7) a S fîn tu lu i Iu stin M a rtiru l şi F ilo ­ zoful. Acest d in u rm ă P ărin te bisericesc precizează chiar că du m in ica era ziua în care se îm p ărtăşe a u toţi m e m brii co m u n ităţii. în curînd însă, şi anum e în c e p în d chiar din cursul v e ac u lui al III-lea, n u m ă ru l zilelor liturgice de peste s ă p tă m în ă a sporit p rin oficierea L itu rg h iei şi în zilele de m iercuri şi vine ri, ca la Ierusalim , în Biserica A n tio h ie i. a A fricii de N ord, etc. 1043, ori sîm băta, ca la R om a, A sia M ic ă , Siria etc. 1044, afară de sărbătorile fixe d in acea vrem e. în aceste condiţii, conştiinţa creş­ tină a ajuns să se sim tă oarecum forţată pe terenul p ie tăţii, producîndu-se în chip firesc o rezistenţă pioasă, prin abţinerea de la îm p ă rtă ­ şirea regulată. îm p ărtăşire a la fiecare L iturghie a încetat deci de a fi obştească, ea m ărginindu-se n u m a i la n u m ă ru l de credincioşi care se considerau pregătiţi în acest scop. A cest lucru ne lasă să-l înţelegem dispoziţiile C a no an elo r 9 şi 10 apostolice, dar m ai cu seam ă C a no nul 2 al S in o d u lu i de la A n tio h ia (a nu l 341), p rin care erau excom unicaţi cei care evitau sfînta îm p ărtăşire, fie plecînd din biserică în tim p u l servi­ c iu lu i div in , fie neprezentlndu-se la p rim irea Sfintei Taine, deşi asis­ taseră la întreaga slu jb ă. în lu m in a acestor m ăsuri, trebuie să înţele­ gem că ceea ce afirm a S fîntu l V asile cel M are pe la anul 372 în Epistola către patricia Caesaria şi anum e că «noi», a dică aici la noi, în Cezareea Capaclociei (A sia M ic ă ), «ne îm p ă rtă ş im de patru ori pe săp tăm înă : dum inica, m iercurea, vinerea şi sîm băta, precum şi în alte zile, dacă este pom enirea (sărbătoarea) u n u i sfînt» 1045, nu se poate interpreta în sen­ sul unei reguli generale sau ca termene ob lig ato rii de îm părtăşire, ci num ai ca zile de L itu rg h ie obişnuite la reşedinţa episcopală şi deci ca ocazii de îm p ărtăşire pentru clerici şi, cel m ult, pentru credincioşii evlavioşi. Celor patru îm p ă rtă ş iri s ăp tăm în a le nu li se poate recunoaşte, aşadar, decît un caracter de devoţie, m ărg in it la u n n u m ăr restrîns de persoane. De altfel,, d isciplin a p riv itoare la îm p ărtăşire nu era uniform ă în toată Biserica. îndeo sebi, în prim a sută de ani de la in au gu rarea lib e r­ tăţii Bisericii se stabiliseră deprinderi regionale sau obiceiuri locale, pe care F ericitul A u g u stin le rem arcă, su b lin iin d că « u n ii se îm părtăşesc cu T rupul şi Sîngele D o m n u lu i zilnic, iar alţii num ai în anum ite zile ; în unele părţi nu răm în e nici o zi fără' Liturghie, în tim p ce în altele se 1043. Cf. S ilv ia s v e l poliu s A etheriae p e regrinaiio ad loca s a n d a (ed. ÎI, W . Haereus, H eidelberg, 1929, X X V I I, 6, p. 35). 1044. Can. 49 al Sin. de la Laodiceea ; C o n s titu iiile A postolice, cart. II, 59 ; cart. V, 15, 20; cart. V II, 23; cart.. V III, 23; E pifaniu, Expunerea cerdin[ci, cap. 24, P. G., X L II, 1045. Sf. V asile cel M are, Epistola X C l l l către patricia C a e s aria, P. G., X X X II, 484 B.

— 328 — săvîrşeşte num ai sîm băta şi du m in ica, ori aiurea num ai d u m in ic a » 10tfl. Aşa precum ne lasă să vedem o m iliile S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r 1047, în creştinism ul răsăritean s-a m anifestat de tim p u riu tendinţa şi prefe­ rinţele pentru îm părtăşirea obştească m ai m u lt la m arile sărb ători de. peste an (C răciu n ori Bobotează, Păresim i, Paşti şi Cincizecim e). L u c ru ­ rile nu se petreceau altfel n ic i la M e d io lan , unde S fîntu l A m b ro zie îşi dojenea credincioşii că v in la îm p ărtăşit odată pe an, «aşa precum s-au o b iş n u it să facă în R ăsărit grecii» 1048. Scăderea v e c h iu lu i n iv e l a l rîv n e i religioase se afirmase pe m ăsu ră ce se intra m ai deplin în epoca e v u ­ lui m ediu. în to t cazul, îm p ărtăşirea deasă ori la fiecare L itu rgh ie şi c îte o d a tă chiar zilnic a răm as ca act de devoţie reprezentat în anum ite epoci de curentele d in u nele centre m onahale, sau, în cazuri -sporadice, chiar în viaţa bisericească d in lum e 1049. Cu toate depresiunile interven ite m ai tîrziu în n iv e lu l v ie ţii re li­ gioase, îm părtăşirea la fiecare Liturghie sau cel puţin la cea de d u m i­ n ic ă n-a încetat de a reprezenta term enul, ţelul sau id e alu l s p ir itu a li­ tăţii creştine 10r,°. Este locul să lăm u rim că prin sp iritu alitate creştină se înţelege în general vieţuirea în Hristos, adică u n chip ele gîndire, de sim ţire şi de trăire a v ie ţii în duh ul lu i H ristos t051, El fiin d obiectul supremei noastre iubiri, m o delul ideal şi m ijlo c ito ru l perfecţiunii n o a s­ tre. P unctul culm inant al acestei sp iritu a lită ţi se atinge in u nire a cu Dumnezeu p rin Hristos, p rin care viaţa noastră îşi realizează desăvîrşita ei creştere duhovnicească, în tru cît în acest c h ip El ne face p ă rta ş i la viaţa Lui însuşi. Intr-un cuvînt, «viaţa în H ristos constă în u n ire a su fle­ tului cu D um nezeu» m 2. A ceastă participare la viaţa dum nezeiască ne este în le sn ită p rin Sfintele Taine, încep în d cu Botezul şi c u lm in în d în Sfînta Euharistie, în care se atinge desăvîrşirea acestei u niri, spre care se concentrează toate aspiraţiile şi străduinţele creştinu lui adevărat. 1046. Fer. A ug u stin , E pisto la L IV , 2, P. L., X X X V I, 200. 1047. Sf. lo an Gură de A ur, O m ilia X V II la E pistola către Evrei, 3 şi 4, P. G., LXIII, 131 ; O m ilia II I Ia Epistola către Eleseni, 4, 5, P. G., L X II, 23, 29. 1048. Sf. A m brozie, De sacram entis, cart. V, cap. IV , 25 (Text editat de J o h a n ­ nes Q uasten, F lo rile g iu m p atristicum , fasc. V II, M o n u m e n la eucharistica et litu rg ic a vetustissima, part. III, p. 169). 1049. Datele în am ăn un t asupra acestui aspect al problem ei se găsesc in s tu ­ diul nostru S lîn ta îm p ă rtă ş ire şi spiritu alitate a creştină : Deasă ori rară îm p ărtăşire ?, în «Studii T eologice», IV (1953), nr. 5— 6, p. 382— 406. 1050. S în t edificatoare în această p riv in ţă în d e m n u rile Sf. T eodor S tu d itu l (-j- 826) către m o n a h ii de sub ascultarea sa : «...M ă m ir m ult că, dacă e d u m in ic ă, vă a p ro ­ piaţi de Sfintele Taine, dar nicid e cu m in altă zi, în care se săvîrşeşte Liturghie. S-ar cuveni, desigur, ca noi cei ce vie ţuim în m înăstire să ne îm p ărtăşim ch iar în fiecare zi şi nu m ai rar de cît la fiecare Liturghie» (C ateheză către d is c ip o li: C u v în t CV II, P, G., XC.IX, 647). îm p ărtăşire a d u m in ica lă era considerată de Sfîn tul G rigore Palarna, arhie pisco pul Tesalonieului (+ 1360), ca o datorie a fiecărui creştin. A m in tin d în al său D ia lo g al legiuirii c e h i d u p ă H ristos că d u m in ica este ziua în care a în v ia t M în tu ito ru l, el subliniază că această zi este ocazie de pregătire sufletească şi în d e a m n ă : «C u cre­ dinţă sinceră şi cu cuget n e v in o v a t te vei îm p ărtăşi cu S fîn tu l Trup şi Sing e al lui Hristos şi vei pune în c e p u t vieţii desăvîrşite şi te vei în n o i şi te v e i. pregăti pentru prim irea b u nurilo r v e a c u lu i v iilo r» (P. G., CL, 1039 D). 1051. «D acă cineva n-are d u h u l lui Hristos, acela nu este al Lui» (Rom. V III, 9). I 1052. N ic o lae C abasila, Despre V jala în Hristos,.., col. 521. V ezi şi trad, rom., p. 26.

— 329 — • Sfînta E uharistie reprezintă în com paraţie cu celelalte T aine încunu' narea u rc u şu lu i nostru duhovnicesc, deoarece c redincioşii se îm p ă rtă ­ ş e s c prin ea n u n u m a i de daruri anu m ite ale h a ru lu i m în tu ito r, ca în fie c a re d in celelalte, ci se unesc cu H ristos însuşi, v istie rn icu l v ie ţii şi h a ru lu i, îm p ărţito ru l -tuturor d a ru rilo r «cele ce sînt de tre b u in ţă penru v ia ţă şi pietate» (II Petru I, 3) 1053. R epetăm totuşi p rim ire a acestei ’aine, îm p ărtăşindu- ne de m u lte ori, deoarece, p rim in d «com oara ceasta în vase de lut» (II Cor. IV , 7), a d ic ă în tru p u ri stricăcioase, suJpuse a lu n e cărilo r firii noastre, c aie nu poate să păstreze m u lt tim p pe­ c e te a Tainei, «e de tre b u in ţă să ne îm p ă rtă ş im intr-una de sfînta masă..., pentru ca F ăc ăto ru l lu m ii să r ă m în ă în tot tim p u l in lu tu l nostru, ca să 'îndrepteze c h ip u l Său în noi, ori de către ori dă sem ne că vrea să se strice» 1054. Pe baza ex perienţei de v eacu ri, precum şi pentru a crea condiţiile proprii pentru realizarea de către fiecare credincios a v re d n icie i no as­ tre pentru p rim ire a Sfintei îm p ă rtă ş a n ii (I Cor. X I, 28), Biserica a m o ­ derat rigorism u l v e c h ilo r canoane în această p riv in ţă , oprindu-se în practică Ia o re g ulă concepută în spirit de libertate. A cest fapt rezultă în prim ul rînd d in sensul m in im a l pe care îl au term enele fixate în acest scop, fie prin uz, fie p rin d ispo ziţii oficiale ori în scrierile teologilor. Astfel, Sim ion, a rh iep isco pu l T esa lo n icu lui (+ 1430), recom anda cre­ d in cioşilor m ire n i ca «adesea, p rin spov edanie cu zdrobirea in im ii şi cucernicia su fle tu lu i, să se cum inece şi n im e n i din cei ce se tem şi iu ­ besc pe D o m n u l să nu treacă peste 40 de zile» 1055. A cest n u m ăr de zile nu reprezintă u n term en fix în sens de dog m ă sau h o tărîre neschim bată a Bisericii, ci u n term en în extremis, care n u se cuv ine să fie depăşit de nim eni, fără să fi p rim it cel p u ţin o dată îm p ărtăşirea. U n interval, adică, în ă u n tr u l căru ia fiecare e dator să-şi aleagă m o m e n tu l în care se socoteşte p re g ătit să se su p u n ă cercetării d u h o v n ic u lu i, în vederea adm iterii la îm p ărtăşire. N u se zice deci că cineva trebuie să se îm p ă r­ tăşească o sin g u ră dată la 40 de zile şi n ici că ar fi oprit să facă acest lucru m ai în a in te de îm p lin ire a acestui term en. O rice în d o ia lă asupra unei astfel de in terpretări este în lă tu ra tă de însuşi acest ierarh, care se com pletează astfel în continu area te x tu lu i citat : «C i ele se va p ăzi, pe cît se va putea, să se apropie şi m a i curînd de c u m inecătura cu Hristos, iar de se. va putea, chiar în toate d u m in ic ile , m ai ales cei b ă trîn i şi cei bolnavi, pentru că aceasta ne este v ia ţa şi tăria». în acelaşi sens se ex p rim ă şi T om osul sin o d a l d in aug ust 1819 al p a tria rh u lu i ecum enic G rigo rie, către m o n a h ii din A tos : «Fiţi încre­ dinţaţi şi cunoaşteţi că cei e v la v io şi sînt datori să se apropie şi să se îm părtăşească cu T ru p ul cel de v ia ţă făcător, la fiecare L iturghie ; p e n ­ tru aceasta sînt in v ita ţi de p r e o t : «C u frică de D um nezeu, cu credinţă şi cu dragoste să v ă a p ro p ia ţi». Dar, d in p ric in a a lu n e c ă rii şi nep u tinţei 1053. Cf. M acarie, op. cil., part. III, p. 473 şi 532. 1054. N ic o lae C abasila, Despre v ia(a în Hrislos,.., în trad. rom. p. 94. 1055. S im io n, arhie pisc o pu l T esalo nicu lu i, Despre s lu jb a în g ro p ării, cap. 360, P. G., CLV, 672, în traducerea ro m â n ă in titu la tă Tractat asupra tuturor doym clor noastre ortodoxe..., B ucureşti, 1365, cap. 242.

— 330 — om ului de a se îm p ă rtă ş i în fiecare zi, a hotărît Biserica aşa, ca fiecare să se apropie de S fîn ta îm p ă rtă ş a n ie atunci cînd, m ărturisindu-se d u ­ h o v n ic u lu i său, este g ăsit v redn ic de dum nezeiasca îm părtăşire..., p e n ­ tru care nu există n ic i un term en fix de zile ; dar nici n u se c u v in e să treacă m ai în lli 40 de zile după ce s-a. apropiat de cele dum ne zeieşti, deoarece acest lu c ru este neo prit şi neîm piedicat, aşa că celui care vrea sa ia înv o ire de la d u h o v n ic u l său, ca u n u l ce este fără v in ă , îi este în g ăd u it să se îm p ă rtă ş e a sc ă şi săp tăm în a l» 105G. în cele d in u rm ă, deprinderea curentă în vrem ea S fîn tu lu i lo a n G ură de A u r şi a S fîn tu lu i A m brozie, consem nată şi în d is p o ziţiile u nor sinoade d in A p u s 10f)7, a a ju n s să fie recunoscută ca re gulă o fic ia lă în M ărturisirea o rto d o x ă a lu i Petru M o v ilă , care în v a ţă că, p o tr iv it p o ­ runcii a patra a B isericii, sîntem datori să ne îm p ă rtă ş im de p a tru ori pe an sau «cel p u ţin o dată pe an... în tim pul Sfintei P atruzecim i». Ca şi la arh iep isco pu l S im io n al T esalonicului, aceste term ene sînt de ase­ menea m in im a le , p r iv in d îm p ărtăşire a de obşte, în tru c ît se prevede în plus că «cei ce sînt în a in ta ţi în cuvioşie şi în cucernicie să se m ă r tu ri­ sească în fiecare lu n ă... şi să se îm părtăşească cu S fintele» t05S. P rin cip iul îm p ă rtă ş irii m ai dese este astfel a dm is expres cel puţin, pentru cci de pe trepte superioare de pietate 105a, iar a p lica re a lu i p ra c ­ tică duce la crearea unei situa ţii aproape identice aceleia d in regula lui Sim ion a rh ie p is c o p u l T esalonicu lui. C ăci este necesar să rem arcăm că în porunca a p a tra a B isericii nu se indică term ene sau zile deter­ minate pentru îm p ă rtă ş irile cerute îndeobşte, ci ele sînt presupuse în legătură cu cele p a tru posturi de peste an ; m ai m ult, se precizează că «cel puţin in tim p u l S finte i P atruzecim i», ceea ce în se a m n ă în. cursul acestui Post şi deci tot aşa şi în cursul celorlalte. Negreşit, treptele p ie tă ţii religioase nu se pot urca de toţi în aceeaşi cadenţă, pentru că aceasta nu se petrece chiar independent de tem p era ­ mentul, de stările de suflet, de a p titu d in ile spirituale şi de co nd iţiile sau îm p re ju rările v ie ţii personale ale fiecăruia. U n ii au nevoie de un timp mai lu n g de sforţări, iar alţii se pot concentra şi se ap rin d m ai repede de rîv na d u h o v n ic e a sc ă, sim ţind gustul sau foam ea şi setea sp i­ rituală de m asa D o m n u lu i, fără de care actele de pietate ră m în u n sim plu formalism cu v a lo a re de suprafaţă sau chiar lipsite de orice valoare. Pe terenul v ie ţii creştine, adică, trebuie să ne im a g in ă m situ aţiile p rin analogie cu în tre c e rile la curse, cum se exprim a S fîntu l A p o sto l P avel 1056. A p u d M a n u e l G b e d e o n, Κανονικά!, διατάξεις, t. II, p. 153, 154. 1057. A stfel, d in h o tă r îr ile S in o d u lu i ţinut in Irlanda, sub Sf. P a triciu (450— 402), ale S in o d u lu i de la A g d e (506) în G a lia , ale Sino d ulu i diecezan din R a tis b o n n a (799) şi ale C o n c iliu lu i d in Tours (813), precum şi din afirm aţiile lu i Beda V e n e ­ rabilul (în Biserica A n g lie i d in ve a cu l al V lII-lea), se poate constata că se reco ­ m anda o îm p ărtăşire m ă c a r la. trei sau patru săptăm îni, deşi în -.practică se urm a îm părtăşirea în cel .mai b u n caz de trei ori pe an {C răciun sau E pifanie, Paşti şi Cincizecime), socotindu-se m in im a lă îm p ărtăşire a cel p uţin o d ată pe an, la Paşti (Vezi H. Leclercq, « D ic tio n n a ire d 'A rche o lo g ie chretienne et Liturgie», t. III, part. II, col. 2457— 2462). 1058. M ă rtu ris ire a O rto d o x â , part. I, Răspuns la întrebarea X C . 1059. în rin d u r ile acestora poate fi socotit oricine se arată în s u fle ţit de iu b ire a pentru Hristos, sim te d o rin ţa şi b u cu ria de a se uni cu -El p rin lu are a Sfintelor Sale Taine şi, pentru aceasta, a v în d h aru l într-ajutor, se sileşte a fi cu răţit de patim i.

— 331 — (I Cor. X I, 24) şi, după el, diferiţi teologi şi scriitori creştini. Termenul cel m ai în a lt al s p iritu a lită ţii bisericeşti sau ţinta propusă este, precum s-a arătat m a i înainte, îm părtăşirea, cu Sfînta E uharistie. U n ii se pot apropia de ea m ai curînd, pentru că se găsesc în condiţii de har şi per­ sonale care le perm it să realizeze m ai repede starea de vrednicie nece­ sară în acest scop ; alţii sosesc m ai tîrziu, pentru că merg m ai încet. O astfel de situaţie este ilu strată adesea de fapt în m ulte biserici p a ro ­ hiale, unde se v ă d credincioşi îm părtăşindu-se u n ii în sîm băta sau în D um inica p rim e i s ă p tă m în i d in Păresim i sau în d u m in ic ile urm ătoare ale Postului, iar alţii în sîm b ăta sau D u m in ic a Floriilor, în Jo ia sau S îm ­ băta P atim ilor, iar cei m a i m u lţi în D u m in ic a Sfintei Învieri. Tot aşa şi pentru cei d in gradele a v ansate de pietate nu se specifică o a nu m ită d u m in ic ă d in lun a, ea p u tîn d să fie deci tot atît de bine pentru u n ii întîia, pentru a lţii a doua, a treia ori a patra, sau o sărbătoare din cursul lun ii, deoarece nu se pot găsi gata deodată toţi cu dispoziţia sufleteas­ că cerută p entru o îm p ărtăşire în stare de vrednicie. U n ii pot realiza o astfel de situaţie p en tru o d u m in ic ă sau sărbătoare, iar alţii pentru celelalte, Interpretată, înţeleasă şi aplicată în acest sens, care este cel exact, porunca a patra a Bisericii creează astfel cele m ai perfecte condiţii p en­ tru ca în d e m n u l L itu rgh iei : «Cu frică de D um nezeu, cu credinţă şi cu dragoste să v ă apropiaţi» de Sfintele Taine, să nu răsune în deşert în nici o biserică. O ric în d se pot găsi credincioşi care să v in ă la cina eu­ haristică, în cadrul îm p ă rtă ş irii lor lun are ori m ai rare, sau din cursul posturilor. V in e astfel la expresie ceea ce no i am n u m it spiritul de lib e r­ tate, în care este concepută d isciplin a B isericilor O rtodoxe cu privire la îm părtăşire, ca m ijlo c de sfinţire şi de perfecţiune spirituală. Cu zel, cu tact, cu acţiune şi înţelep ciu ne pastorală, aceasta poate fi pe deplin o realitate actu ală în orice biserică, în care nu s-ar m ai putea vedea Liturghie la care m ăcar lin ii să n u prim ească T rupul şi Sîngele D om nu lui. în practica curentă astăzi, îm p ărtăşire a la fiecare Liturghie a răm as însă aproape în totalitatea cazurilor n u m a i în seama Iiturghisitorilor. Printr-un ra ţio na m e nt oarecum speculativ, îm p ărtăşirea credincioşilor de binefacerile Jertfei euharistice se consideră de u n ii teologi asigurată prin îm p ărtăşirea Iitu rg h isito rilo r, ca u n ii care reprezintă pe credin­ cioşi şi au adus Sfînta Je rtfă în num ele tuturor asistenţilor, aceştia din urm ă m ărginindu-se să se unească în intenţie sau în spirit cu îm p ă rtă ­ şirea preoţilor s lu jit o r i10β0. D eci «credincioşii prezenţi la liturghie, fără a se îm p ărtăşi, p a rtic ip ă n u m a i în spirit la m asa euharistică şi nu p ri­ mesc decît anafura cuv e n ită d in prescura ce se întrebu inţează pentru pregătirea Sfintei Jertfe» 10G1. Fără în d o ia la , p articiparea în spirit reprezintă ea însăşi u n u l dintre c hipurile de unire a o m u lu i cu D um nezeu, unire care se săvîrşeşte prin cunoaştere şi iubire, Prin prezenţa la L iturghie adică, credincioşii so găsesc în a tm o sfe ra d u m n e z e ie ş tii C in e celei de taină, p a r tic ip ă ia ea 1060. Cf. M g r C hevrot, N o ire messe, Paris, 1941, p. 160— 1G1. 1061. L 'O rlh o d ox le , Paris, 1932, p. 187.

— 332 — cu cu se lui

q îndul, cu m intea şi cu in im a, ca u n ii care urm ăresc cu p riv ire a şiauzul desfăşurarea acţiun ii sfintei slujbe, dar, neîm părtăşindu-se, nu fac pe deplin subiect al lu c rării ascunse şi m isterioase a D u h u lu i H r i s t o s . P r i n t r - o astfel de participare, ei pot să cîştige sfinţenia în s e n s u l moral îndeosebi al acestui cuvînt, ca rezultat al atenţiei şi al c o n c e n t r ă r i i , al c o nte m p lării, al m e ditaţiei şi al p ă tru n d e rii de tot ceea ce se face şi. se rosteşte în cursul serviciu lui div in pentru aducerea S fin ­ tei Jertfe şi în vederea îm p ă rtă ş irii d in ea. Pe de a ltă parte, Je rtfa liturq i c ă este una d in expresiile cele m ai perfecte ale u n irii noastre cu Iisus H r is t o s , prin fap tul transfo rm ării în S fîntu l Trup şi Sînge a p îin ii şi v i n u l u i a d u s e de credincioşi, ca sim bolu ri ale v ie ţii lor. în plus, m ir i­ dele scoase pe num ele fiecăruia, îm părtăşindu-se de sfinţire, precum o b s e r v a Sim ion, arhiepisco pul T esalonicului, prin a tin gerea de T rupul şi Sîngele euh aristie al D o m n u lu i, com unică p rin aceasta har şi sufle­ telor pentru care au fost proscom idite «şi, dacă om ul este d in cei evlavioşi sau d in c e i ce au şi greşit dar s-au pocăit, a tu n c i n e v ăzu t el se împărtăşeşte cu sufletul de îm p ărtăşirea h aru lu i, p rim in d în m u lte ca­ zuri şi folos trupesc» 10(i2. Prin urmare, p articip area în spirit la Liturghie n u ră m în e absolut fără nici o urmare pentru sfinţirea credincioşilor, dar o astfel de p a rti­ cipare reprezintă n u m a i o «îm părtăşire gîn d ită» (adică o îm p ărtăşire cu gîndul sau spiritul), după expresia lui S im ion a rh iep isco pu l T esaloni­ cului şi a iui Paisie V e lic ic o v sc h i 10(’3. A lătu ra re a asiste nţilo r la a d u ­ cerea Sfintei Jertfe, p rin intenţie sau în spirit şi p rin aducerea lă u n ­ trică de sine, le asigură, fără îndo ială, o unire sp iritu a lă ; ea este însă o participare afectivă, iar nu efectivă. Sfinţirea, ca v aloare obiectivă, ca dar al lu i D um n ezeu şi ca lucrare ascunsă şi m isterioasă a D u h u lu i lui Hristos, prin care sufletul se um ple de har şi de toate bu n u rile şi binecuvântările specifice Sfintei Jertfe euharistice, nu se dă dep lin celor vii decit prin adm in istrarea T a in e i' îm p ărtăşan ie i, cîn d c re d in c io ş ii se unesc cu D um nezeu- O m ul, prin prim ire a S fîn tu lu i Său Trup şi Sînge. Participarea în spirit, care reprezintă sfinţirea «prin m ijlo c ire », cum o numea N icolae C abasila, este deplină şi corespunzătoare în chip p a rti­ cular sufletelor ieşite d in această viaţă, lipsite deci de corp, fără să se înţeleagă însă că aceasta ar fi pentru cei repauzaţi o fo rm ă in ferioară a sfinţirii celor v ii p r in îm p ărtăşirea reală. D im p o t r iv ă 1004. F ie c a re 'd in 1062. Din răspu n surile stare ţu lu i Paisie V elicicovschi, ccdre un grup de cre­ dincioşi, la Prot. Serghie C etvericov, op. c/i., p. 334; Cf. Sim ion, arhie pisco pu l Tesa­ lonicului, Explicare despre sfînta biserică, trad. rom. p. 268, col. 2 şi p. 269, col. 1. 1063. Paisie V elicicovschi, ib id e m ; Sim ion, arhiepiscopul T esalo nicului, E x p li­ care despre siln ta biserică, p. 268, col. 2 : « In toată vrem ea şi in tot ceasul, ficcare crcdincios poale să se ■îm p ărtăşe a sc ă cu d u hul, av in d foloase destul de m ari. în accst iei, el se îm p ărtăşe şte şi se hrăneşte in chip ne v ăzu t cu Iisus H ristos, ori de cite ori se gindeşte cu e v la v ie ia taina în tru p ă rii şi p ă tim irii Sale şi se um ple de iubire călre El». (U rm lnil pc D om nul, traducere de preotul D. C. V işa n , B ucureşti, 1927, p. 280). 1 1064. Cf. N ic o lac C abasila, Explicarea d um n e zeie ştii Liturghii..., евр. 42, 43 şi 45, P. G., CL, 457—-475. In trad, rom., p. 94— Ж0

— 333 — cele dou ă c h ip uri de particip are la S fînta E uharistie este însă adecvat şi dep lin în raport cu constituţia o m u lu i în cele do u ă stări deosebite. Ca o rice act u m a n din v ia ţa a c e asta, p a r tic ip a r e a c r e d in c io ş ilo r la S fin ­ tele Taine n u este deplină,, adică, decît a tu nci cînd ei le prim esc sub form a de m incare şi 'de b ă u tu ră sfîntă, făcîndu-se astfel părtaş la sfin­ ţire şi trup ul. Ca atare, în raport cu structura fiinţei, um ane în existenţa ei terestră, participarea la Sfînta E uharistie p rin intelect şi prin v o in ţă este u n ila te ra lă şi ned e p lin ă. A lc ă tu it d in suflet şi din trup, om ul însuşi nu se simte în destu la t n u m a i prin p a rticip area în spirit, ci dintr-o cerinţă adîncă el tind e la u nire a în tre g ii sale fiinţe, trup şi suflet, cu D um nezeu, sub form a sen sibilă a T ru p u lu i şi S în g e lu i euharistie ale F iu lu i Său. Tocmai pentru un astfel de m o tiv a in s titu it M în tu ito r u l cina Sa sub forma p îin ii şi a v in u lu i, in vitîndu - i pe «toţi», adică întreaga c o m u n i­ tate, să se îm p ărtăşească d in ea, atunci cînd a spus : «Luaţi, mîncaţi... beţi dintru, acesta io//...». N ota aceasta de realism se reflectă lăm u rit atît în teologia S finţilor P ărin ţi cît şi în ru g ă c iu n ile care alcătuiesc «R în d u ia la sfintei îm p ărtăşiri». Îm p ărtăşirea de bin efacerile S fintelor D aruri trebuie considerată deci nu n u m a i clin latu ra o n to lo g ic ă a sfinţirii, p r iv in d adică num ai partea lu i D um nezeu în opera pentru m în tu ire a noastră, ci totodată şi sub aspectul p sih o lo g ic al sfinţeniei sau al c o n s im ţă m în tu lu i şi al c o nlu crării c redinciosu lui însuşi prin nex'oinţe personale, adică prin anum ite acte., p r in care să se facă v redn ic de p rim irea Sfintelor Taine. Acest aspect constituie ceea ce s-ar putea n u m i m o m e n tu l ascetic al sfinţirii, constînd d in acte de p o c ă in ţă , de ru g ăc iu ne şi exercitare în virtute, de deprinderi lău n trice sau o a n u m ită d is c ip lin ă ascetică. Căci, dacă cineva nu se apropie de m asa euharistică, deşi îi' stă în putinţă, acela n u va putea d o b în d i nicid e c um sfinţirea d in Sfintele D aruri, iar aceasta nu pentru că n u s-a apropiat, ci pentru că, deşi i -а stat în p u ­ tinţă, totuşi n u s-a apropiat., ceea ce arată că are sufletul lipsit de· dis­ poziţiile bu ne cerute pentru p rim irea S fintelor T aine» i0U5, M a i lăm urit, cei care fără a se găsi opriţi tem porar de la sfînta îm p ărtăşire, printr-un canon de p o c ă in ţă şi îndreptare, cei care fără a fi îm p ie d ic a ţi de îm ­ preju rări fizice ele a p a rticip a la S fînta L iturghie, cei care, chiar dacă asistă la slu jb ă , dar nu aspiră şi nu încearcă dorinţa de a se u n i cu D om n u l p rin p rim ire a T ru p u lu i şi S în g e lu i Său, cei care se feresc să ia sau să apuce în acest s.cop calea c a lv a ru lu i, adică să se angajeze în acte de d is c ip lin ă sp iritu ală, p rin care să arate că p articip ă la Crucea lui H ristos, răstignindu-se îm p re u n ă cu El şi integrîndu-se astfel în S fîn ­ ta Jertfă, toţi aceştia n u pot fi consideraţi că p a rtic ip ă m ăcar în spirit la m asa eu h aristică şi că, astfel, s-ar sfinţi cel p u ţin «p rin m ijlocire». V irtu ţile ce se cer de la cei ce vor să dob în dească sfinţirea prin Sfintele Taine sînt deci, pe lin g ă «curăţia su fle tu lu i, iu birea de D um nezeu şi 460

10G5. N ic o lae B.

C abasila,

Explicarea

d u m n e ze ie ştii

Liturghii...,

cap.

X L V II,

col.

— 334 —

У 'ί

în c ă ş i «dorirea Sfintelor Taine, rîv n a de a se îm p ărtăşi fcu ele, zel fierbinte, alergarea cu sete către ele» 10Cfi. * Intre c o n d iţiile cu caracter ascetic ce se cer Iitu rg h isito rilo r cît şi c r e d in c io ş ilo r care v in la îm părtăşirea cu Sfînta Euharistie trebu ie n u ­ m ărată şi starea de aju nare . Căci, precum se exprim a F ericitul A u g u stin , «a p lăcu t S fîn tu lu i D u h ca, din respect pentru Sfintele Taine, să intre în gura cre ştin u lu i, T ru p ul D o m n u lu i, m a i îna inte de orice a ltă hrană. De aceea, p re tu tin d e n i se păzeşte acest obicei» 10G7. P o triv it can o a n e lo r 47 a l S in o d u lu i de la C a rta g ina şi 29 al S in o d u lu i T rulan, L itu rg h ia se oficiază n u m a i de clerici care se găsesc în stare de a ju n a re , a d ic ă pe nem încate , aceasta înţelegîndu-se cu începere d in seara care precede ziua cu L itu rg h ie şi îm părtăşirea. în cazuri speciale şi îndeosebi pentru cei ce se găsesc în stări de slăbic iu ne d in cauza s ă n ă tă ţii ori a v îrstei fragede sau în a in ta te , u ltim a gustare de seara p oate fi şi m a i tîrzie, însă n e a p ărat în a in te de m iezul no pţii 1UBS, căci acest m om ent anu nţat prin c în ta tu l cocoşilor vesteşte apropierea zile i u rm ătoare 10G9. c re d in ţa » ,

A şa precum s u b lin ia S fîntu l A p ostol P avel cînd scria că «ori de cîte ori m încaţi P îin e a aceasta şi beţi acest Pahar, vestiţi m oartea D o m n u ­ lui» (I Cor. X I, 26), prin îm părtăşire se întreţine perm an ent în conştiinţa creştină a m in tire a v ie a răstig n irii M în tu ito r u lu i şi se deşteaptă to t­ deauna în suflete ata şa m e n tu l m oral la Jertfa Lui. Ga actu alizare a m orţii şi suferinţelor D o m n u lu i pe G olgota, S fînta E uharistie constituie adică m ijlo c u l cel m a i desăvîrşit pentru îm p ărtăşire a credincioşilor de binefacerile acestei Jertfe m întuitoare , p a rtic ip în d la m oartea Lui prin om orîrea sau în ă b u ş ire a păcatelor şi instinctelor, care reprezintă în noi omul cel v ech i sau p ăm întesc (Col. III, 5, 8 ş.u.). C ăci, în sp iritu l în v ă ­ ţăturii S fîn tu lu i A p o s to l Pavel, m oarte sau a deveni m orţi p ă c a tu lu i înseam nă c a n o n u l de p o c ăin ţă, p rin care ne d e zlip im de p a tim i cu zdro ­ birea de- in im ă şi p rin exercitarea v irtu ţilo r, care ne apropie de D u m ­ nezeu p rin Iisus H ristos. Prin Sfînta Euharistie, fiecare din tre n o i este deci şi astăzi ju stific a t, răscum părat, îm p ăc at cu D um n ezeu şi sfinţit, num ai dacă uneşte je rtfa sa duhovnicească cu Je rtfa D o m n u lu i, apropiindu-se de m asa s fîn tă pătruns de p o căinţă p entru păcatele sale 1070. M urim astfel îm p re u n ă cu El, ca să ne îm p ă rtă ş im şi de înv ierea Lui, Cîtă vrem e în să nu este elim in a t d in suflet tot ceea ce este im perfec­ ţiune sau păcat, n u sînt întrun ite co nd iţiile în care S fînta E uharistie îşi îndeplineşte lucrare a sa de «leac al n e m u ririi» şi «antidot îm p o triv a m orţii» 10n. 1066. Ib id e m , cap. X L II, col. 457 C—-D. 1067. E p isto la C X V I I I către lan unr, c. 6. La N ic o d im M ilaş, C a noa ne le Bisericii Ortodoxe,.., t. II, part.. I, p, 198, nota 2, co m e n tariu l can. 41 al Sin. de la Cartagina. Cf. şi can. 29 al Sin. V I T rulan. 1068. C i.L itu rg h ie ru î, la cap. «Povăţuiri», u ltim u l paragraf. 1069. Cf. C o n s titu ţiile A po sto lice, cart. V III, cap. 3 4. 1070. Cf. N ic o la e C abasila, Despre v ia ţa în Hristos..., col. 588. 1071. Sf. Ig n a tie T eoforul, E pistola către Eleseni, 20.

— 335 — Prin urm are, în ordinea p e rfecţiu nii creştine, îm părtăşirea cu Sfînta Euharistie reprezintă n u n u m a i term e nul sau p u nctu l culm inant al sp i­ ritu a lităţii, ci este în acelaşi tim p şi o răsp lată sau u n prem iu cu care sînt în c u n u n a ţi cei care se nevoiesc spre ea cu nevoinţa cea bună. De aceea, N ic o la e C abasila s u b lin ia că «se cuvine..., ca întru sudoarea frunţii să ne cîştigăm această P îine (S fînta Euharistie) ce pentru noi s-a-frînt şi n u m a i pentru fiin ţe le c u v în tăto a re s-a r în d u it ; căci D om nul a zis să ne sîrguim p entru hrana nepieritoare care durează pentru viaţa veşnică (lo a n V I, 27). S-a p o ru n c it a dică să ne apropiem de această c in ă nu fără nici o g r ijă şi fără a face nim ic, ci străduindu-ne» 10r-, cu alte cuvinte, ca oam eni care fac sforţări pentru ajungerea acestui ideal de sp iritualitate, ca u n ii care trebuie adică «a u rm ări b u n u l (îm p ă rtă ­ şirea eu Sfintele Taine), n u ca şi cum am fi îm p inşi şi tîrîţi cu sila, ci printr-o rîv n ă şi printr-un a v în t spontan, înto cm ai ca cei pricepuţi la întrecerile de la curse 1073. A şadar, «în E uharistie, H ristos n u este n u ­ m ai curăţitor şi no uă a ju to r în lup tă, ci şi prem iu, pe care trebuie să-l ia cel ce se lup tă» 1074. Tainele cele preacurate şi preasfinte îndum nezeiesc şi în v ia z ă n u ­ m ai pe cel ce le m ă n în c ă şi le bea cu in im ă curată, cu gînd înfricoşat şi cu suflet u m ilit 1075. N u m a i în astfel de condiţii se poate spune că «îm părtăşirea a ju tă atît de m u lt la p otolirea p a tim ilo r şi la învingerea d u şm anilor celor nev ăzu ţi, care le aprind» 107ii. Pietatea legată de îm ­ părtăşirea cu Sfintele T aine nu se poate concepe deci fără o curăţire a in im ii şi fără silinţa de îm b u n ă tă ţire sau perfecţiune m orală, atit înainte ca pregătire, pentru prim ire a lor ca într-un tem plu sufletesc, cît şi după aceea, d in respect p entru T rupul şi Sîngele D om nu lui, care a prim it a intra în acest chip în noi, a s ălăşlu i la noi şi a p rin zi îm p re­ u n ă cu noi la cina Lui (A poc. III, 20 şi Evr. X IV , 23). A ltfe l, «cel ce va m înca P îinea aceasta şi va bea P ah aru l acesta cu nevrednicie, va fi v in o v a t faţă de T rupul şi S îngele D om nu lui... C ăci cel ce m ăn în că şi bea din ele cu nevrednicie, acela m ă n în c ă şi bea sieşi osîndă, nesoco­ tind T rupul D o m n u lu i» (I Cor. X I, 27, 29). De aceea, S fîntul lo a n G ură de A ur, punîndu-şi chestiunea cine m e rită să fie m ai m u lt aprobaţi d in ­ tre cei ce v in la îm părtăşire, declară că nu la u d ă «nici pe cei ce se îm ­ părtăşesc o dată, nici pe cei ce se apropie des şi nici pe cei care v in de p uţine ori (rar), ci pe cei care fac aceasta cu cuget nevinovat, cu in im ă curată şi cu v ia ţă fără p ată» 1077. Deci «nu toţi aceia cărora le dă preo tul Sfintele Taine se îm p ă rtă ­ şesc într-adevăr (adică cu v re dn icie şi cu folos), ci n u m a i aceia cărora 1072. N ico lae C abasila, Despre via ţa In Hristos..., col. 605 C. 1073. Ibidem , col. 605 A . 1074. Ibidem , col. 608 B. 1075. Cf. R u g ăciu n e a S im ţ u lu i Sim ion, N o u l Teolog, în «R înd u iala Sfintei îm ­ părtăşiri». 1076. R în d u ia la S fîn tu lu i V asile cel M are, V I, 93, în V echile rînd u ie li ale vie jn monahale..., p. 371. 1077. Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia X V I I Ia Epistola către Evrei, 4, P. G„ LXIIJ, 131— 132. Cf. şi O m ilia U I la E pistola către Eleseni, 4, P. G., L X II, 20.

— 336 — le da însuşi Hristos, Preotul le dă în general tuturor celor ce se a p ro ­ pie de e le ; H ristos însă, Cel ce cunoaşte cele ascunse ale fiecăru ia, « îm p ă rtă ş e ş te n u m a i pe cei v re d n ici de Sfintele Taine» 1078, Precum se m ărturiseşte în ru g ăciu ne a din ain te a în ă lţă r ii S fîn tu lu i A gneţ, S fintele Taine se îm p a rt «la tot p op orul», p rin litu rg h isito ri, dar tuturor — liturghisitori şi credincioşi — le sînt date «prin m îna cea p u ternică» a lu i H ristos. Cel ce se îm parte, dîndu-şi T rupul şi Sîngele S ău ca m încare şi băutură d u h o v nicească credincioşilor, este Hristos însuşi. A stfel, El ne sfinţeşte «unindu-ne cu Sine şi îm părtăşindu- ne de prop riile Sale daruri, în m ăsura v red n iciei şi curăţiei fiecăruia» 1079. Se îm părtăşesc deci şi b u n i şi răi 108°, însă cu efecte deosebite : p rin aceeaşi m încare şi b ău tu ră duhovnicească, u n ii se sfinţesc, d o b în d in d

adică iertarea de păcate, îm p ăcarea cu D um nezeu şi v iaţa v eşnică, iar alţii îşi agonisesc «judecata şi osînda» 1Ш.

1078. N ic o lae C abasila, Explicarea dumnez.eieşÎii L iturghii, cap. X L III, P. G., CL, 461 A . 1079. Ib id e m , cap. X L IV , col. 464. 1080. Cf. Ib id e m , cap. XL, col. 464 B. 1081. «C ine este in com u niune cu u nitate a (cu A ce la ce u n u l este), dacă tine să se m e n ţină în această stare fericită, nu este cu p u tin ţă să trăiască în acelaşi limp o v ia ţă p o triv n ic ă , ci trebuie să se despartă cu io tu l de ceea ce ar putea să sfărime (în tre ru p ă) unitatea... Este lucru evident... că viaţa spiritu ală d o b ind e şle caracterul n e c lin tit al ase m ănării cu D um nezeu nu m ai prin a v in tu ri înfocate şi s in ­ ceritate spre u n ita te (cu Cel ce este u nul), prin nim ic ire a şi m ortificarea co m p le ta a oricărei în c lin ă ri potrivnice» (Dionisie P seudo-A reopagitul, Despre ierarh ia b is e ­ ricească, cap. III, part. II, 5).

E. -

R U G Ă C I U N I L E APOLI SULUI LITURGHIEI

1. Prim a parte d in r itu a lu l a p o lis u lu i. — 2 . U ltim ele acte din rînduiala a p o lisu lu i, — 3. «P o triv ire a » (consum area) răm ăşiţe lo r S finte lo r Taine î. Prim a parte d in ritu a lu l a p o lis u lu i Deşi se poate spune că L itu rg h ia a lu a t sfîrşit o dată cu ectenia de m ulţum ire după îm p ărtăşire , totu şi încheierea form ală a o fic iu lu i se face cu un cerem onial special n u m it apolis. A şa precum se p o a le înţelege d in însăşi însem narea acestui ter­ men din lim ba greacă, a p o lis u l (ή ’απόλυσις = liberare, plecare, în v o ire pentru plecare) re prezintă în rîn d u ie lile slujb e lo r bisericeşti un m ic complex de ru g ăc iu n i şi a c ţiu n i în care se încadrează concedierea sau perm isiunea dată c re d in c io şilo r de a ieşi d in biserică, d u p ă încheierea serviciului div in . A cesta este sensul larg al c u v în tu lu i apolis, p riv it ca termen tehnic m a i ales în le g ă tu r ă cu o fic iu l L iturghiei. în înţeles restrîns însă, obişnu it în lim b a ju l bisericesc curent, sub term enul de apolis (slav : отпасть) se înţelege de re g u lă fo rm u la ru g ă c iu n ii finale cu care se încheie orice oficiu religios. C u v în tu l a căpătat astfel sensul derivat de «sfîrşit», «încheiere» a s lu jb e lo r bisericeşti. ■ în rîn d u ia la L itu rg h ie i, sfîrşitu l o fic iu lu i şi deci în v o ire a pentru plecarea credincioşilor d in b is e ric ă este a nu nţa tă de preot în p re a la b il sau, m ai exact, în p rin c ip iu m a i în tîi, p rin form ula «/л pace să ie ş im » (έν ειρήνη προέλθωμεν = —să plecăm ), iar cîteodată să ieşiţi, să plecaţi (έν ειρήνη προέλ9 εχε...)l0e2’ ro stită în d a tă d u p ă ecfonisul eoteniei pentru m ulţum irea obştească d u p ă îm p ărtăşire . în fo rm u larul L itu rg h ie i din cartea V III, 15 a C o n s titu ţiilo r A p o sto lic e , această in v ita ţie , în redac­ tarea ,,’απολύεσθε έν ειρήνη" (pute ţi «să ieşiţi» sau «să p le c aţi în pace»), era rostită de diacon, d u p ă înch e ierea tuturor ru g ăc iu n ilo r, aşa în c ît ea era sem nalul p le c ă rii efective sau im ediate a credincioşilor. In m a ­ nuscrisele cele mai, vech i, rostirea acestei form ule revenea, de asem e­ nea, d ia c o n u lu i 1083, iar nu p re o tu lu i, cum se practică astăzi. V o ia să se spună astfel : să p le c ă m sau să ieşim d in biserică nu n u m a i în ordine 1082. Ca în C odicele Grotta-Ferrata, Γ . β. III, n u m it Cod. B asilii Falascae (v e a ­ cul al XIV-lea). Cf. Dom P lacide de M eester, Gene.se, sources ei d e ve lo p pe m e nls du texte grec de ia litu rg ie de S. Je a n C hrysostom e, Rome, 1908, p. ‘111. 1083. Cod. B arb erini 336, F. E. B rig h tm an , Liturgies eastern and w estern, vol. I, p. 343; Cod. nr. 663 i(veac, al X II- le a — al XLII-lea), Bibi. N aţ. A tena, la Pan. N. Trembela, op. cil., p. 15. V ezi, Ib id e m , p. 154, precum şi alte m anuscrise din v e a c u ­ rile al XII-lea şi al X V II- le a, aceeaşi re g u lă fiin d acceptată şi de ediţii tip ărite ale L iturg h ie ruiui slavon ca, de exem plu, cea d in 1508, a lui M acarie, precum şi de unele ediţii slavo-rom âne (B ucureşti, 1680 şi B uzău, 1702); C o nstituţia iu i F ilo le l (veacul al XIV-lea), ibidem . L ttu rg h le ru l e x p lic at -- 22

— 338 — şi în. linişte, ci şi «în pace», aşa cum ne-am rugat în c ă de la în c e p u tu l Liturghiei ; cu sufletul, adică, transfigurat şi p lin de m ireasm a h a ru lu i de care ne-am îm p ă rtă ş it în tim p u l sfintei slujbe, cu o- dispoziţie sufle­ tească fermă de a ne conduce de dragoste e v a n g h e lic ă şi. în re laţiile dinafară de biserică. R ăspunsul c re d in c io ş ilo r: «In tru num ele D om nului»· v ine ca un a n ­ gajam ent din partea lor, la în d e m n u l p reo tu lui, ca şi cum ar v o i să s p u n ă : plecăm sau ieşim d in biserică în num ele D o m n u lu i şi deci su ­ puşi poruncilor Lui. In cadrul cere m o n ialu lu i fix at şi sistem atizat al Liturghiei biza n tin e , acest răspuns poate im plic a şi o altă sem nificaţie, înlesnită m ai ales de form a p lu ra lă la persoana în tîi, «în pace să ieşim », prin care preotul s-a înc ad ra t el însuşi în obştea sau com u nitatea bise­ ricească, avînd să sfîrşească oficiu l său de rugător sau de litu rg h isito r. Această ieşire se poate referi deci şi la ieşirea p re o tu lu i d in slu jb ă, ceea ce se vede că şi face p r in venirea sa m ai în tîi în m ijlo c u l n a o s u ­ lui, printre credincioşi, pentru a se ruga în a uzu l lor, pentru ei. P în ă acum s-a rugat în altar şi în taină, cu cugetul în ă lţa t la D u m n e ze u l m i­ lelor, iar acum se coboară în m ijlo c u l oam enilor, din în ă lţim e a la care se aflase 1(ш, ieşind p rin sfintele uşi şi v e n in d în naos pentru a rosti «Rugăciunea a m v o n u lu i», cum se a flă in titu la tă în L iturghierele de astăzi. Deci, cînd c re dincio şii răspund «întru num ele D o m n u lu i» la anunţul p reo tu lui «în pace să ieşim », se poate interpreta că ei îşi e x p ri­ mă astfel dorinţa de a -1 vedea venin d în m ijlo c u l lor şi a -1 auzi rugîndu-se pentru ei. I n C o dicele Barber in i 336 şi în alte m anuscrise această rugăciune este n u m ită « R u g ăc iu n e a d in spatele» sau d in «dosul a m v o ­ nului» (εόχή όπισβάμβονος), p e ntru că în Biserica p rim a ră ea se citea stînd preotul în u rm a a m v o n u lu i sau estradei din m ijlo c u l nao su lui, de pe care se făceau lectu rile biblice, iar uneori se rosteau şi predicile. Se înţelege deci că a tu nci preo tul rostea această ru g ăc iu ne cu faţa spre credincioşi, care o ascultau cu capetele plecate. T radiţia aceasta se m ai păstrează n u m a i sub form a o blig aţiei pe care o are d ia c o n u l de a sta cu capul plecat în a in te a icoanei M în tu ito r u lu i, tot tim p u l cît durează citirea acestei ru g ă c iu n i. Dintre toate ru g ă c iu n ile Liturgh iei credincioşilor, ru g ăc iu n e a a m ­ vonului este singura care se rosteşte în auzul credincioşilor, celelalte toate fiind spuse în. ta in ă de litu rg h isito ri. De aceea, s-a rîn d u it ca acum , la finele o ficiu lu i, să se rostească în au zu l credincioşilor şi în m ijlo ­ cul lor această ru g ăc iu ne, p rin care se re cap itulează în rezum at p r in ­ cipalele cereri ce s-au făcut m ai îna in te în toate ru g ă c iu n ile L iturghiei. Pentru acest m o tiv, S fîn tu l G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i o num eşte «pecetea tuturor cererilor şi recapitularea în ordine... a celor cerute prin rugăciuni» 1085. A n u m e , preo tul se ro ag ă : «Cel ce ‘ bin ecuv întezi..., Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce n ă d ă jd u ie s c întru Tine, m întuieşte p o ­ porul tău şi b in e c u v in te a z ă m oştenirea Ta. Biserica Ta păstrează-o î n ­ 1084. C f. CL, 489 B.

N ic o la e

C a b a s ila ,

E xplicarea d u m n e zeie ştii L iturg hii,

1085. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, tică, P. G„ X C V III, 452 C— D.

isto ria

cap,

bisericească

şi

L III,

P. G.,

te o ria ' m is­

— 339 — treagă, sfinţeşte pe cei ce iubesc p o d o ab a casei Tale, Tu pe aceştia îi proslăveşte cu dum nezeiasca Ta putere şi nu ne lăsa pe noi cei ce n ă ­ d ăjd u im întru tine. Pace lu m ii T ale dăruieşte... Că toată darea cea b u n ă şi tot darul desăvîrşit de sus este, p o g o rîn d de la Tine, P ărintele lu ­ minilor...*·. A ceastă ru găciu ne p ro v in e d in textul L iturghiei S fîn tu lu i V asile cel M are, aflat în C odicele B arb erini 336, şi este com ună celor două fo r­ m ulare p rincipale ale L itu rg h ie i b izantine . R ugăciunea a m v o n u lu i in d i­ cată sub num ele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur în m anuscrisul m enţionat a ieşit din întrebuinţare. L itu rg h ia D aru rilo r mai înainte sfinţite are o rugăciune proprie, corespunzătoare acestui oficiu («Stăpîne, atotţiitorule, Cei ce... ne-ei adus pe no i întru aceste preacinstite zile, spre c u ­ răţirea sufletelor şi a tru p u rilo r, spre în frîn a re a poftelor...»). M anuscrisele m ai v e ch i v a ria z ă ru g ăc iu n e a a m v o n u lu i după sărb ă­ tori, prev ăzînd adică pentru sărb ăto rile principale unele 108G, iar pentru L iturghia d u m in ic a lă d e stin înd a ltă ru g ăc iu ne a am v o n u lu i, aceasta în ­ săşi v a riin d după m anuscrise 1087. Sub im presia ru g ă c iu n ii a m v o n u lu i, «credincioşii slăvesc pe p ric i­ nu ito ru l şi dătăto ru l acestor b u n u ri» 10SS, p rin stihul 2 din Psalm ul С Х П : «Fie num ele D o m n u lu i b in e c u v în ta t de acum şi p în ă în veac», pe care îl intonează de trei ori în accente de bucurie duhovnicească, în d a tă după ce s-a term inat ecfonisul ru g ă c iu n ii. Liturghierul rom ân contem ­ poran in d ic ă aci, în continu area s tih u lu i m enţionat, şi citirea P salm ului X X X III ; «Binecuvînta-voi pe D om nul...», car.e se recita în Biserica prim ară în tim p u l îm p ă rtă ş irii c redinc io şilo r 1ϋ8Π, dar care, în practica de astăzi, nu se m ai între b u in ţe a ză. Foarte m ulte din ediţiile m ai vechi, Îndeosebi ale L itu rg h ie ru lu i ro m ân, îl înscriu după rugăciunea pentru potrivirea Sfintelor, ceea ce de fapt nu constituie o m odificare a lo c u ­ lui lui, el fiin d destinat să se citească la strană în tim p ce preotul rosteş­ te în tain ă eceastă rugăciune, d u p ă intrarea sa în altar. N o ile Liturghiere greceşti n u -1 prevăd. În acest tim p, preotul in tră în altar ш о , prin sfintele uşi, iar d ia c o ­ nul prin uşa laterală dinspre m iazăn o a p te , m ergînd am îndoi la prosco­ m idiar, unde se află depus ceea ce a m ai răm as în potir din Sfintele 'T aine, după îm p ărtăşirea credincioşilor. Cu capul plecat, preotul citeşte aci în tain ă ru g ăc iu nea in titu la tă în C odicele Barberini 336, la Liturghia S fîntu lu i lo a n G u ră de A ur, ,,Εύχή είς το -/.αταατεΐλαι τά af.a δώρα (rugă1086. Cf. .Ms. nr. 958, B ibi. M in ă s tir ii Sinai (ve acu l al X-lea), la A. D m itrievschi, op. cit., p. 21— 23. 1087. Cf. Ms. 957, Bibi. M in ă s tir ii S in ai (veacul al IX-lea — al X-lea), Ibidem , p. 7 şi 67. 1088. N ic o lae C abasila, E x p licare a d u m n e zeie ştii Liturghii, cap. L III. 1080. C o n stituţiile A postolice, cart. V III, cap. 13. 1090. C înd sîn t aduse daruri sau prinoase (coli v i, brinză şi ouă, struguri, pîrţja de fructe sau alte io d u ri) în tru cinstea s ă rb ă to rii sau sfîntului, se cîn tă înd ată la strană troparul şi co nd acu l zilei, iar p reotul, î n a i n t e de a intra i n altar, se o p r e ş te l i n g ă masa cu prinoase şi, tăm îin d , zice d u p ă ce s-au intonat im nele am intite : D o m ­ n u lu i să ne rugăm , strana ră s p u n z în d : D oam ne m iluieşte. Preotul rosteşte apoi cu glas rug ăciune a corespunzătoare fe lu lu i prinoaselor, rugăciuni care sînt înscrisa in partea a doua a L iturg h ie rului.

— 340 — с iu nea la p o triv ire a — consum are a Sfintelor D aruri) : «P linire a Legii şi a proorocilor Tu în su ti fiin d H ristoase, D um n ezeul nostru, Cel ce ai îm ­ p lin it toată rîn d u ia la părintească, um ple de bu curie şi de veselie in im ile noastre...». Este, precum se vede, o com poziţie in sp ira tă în m o tiv ele ei euhologice de ideea sfîrşitului, a luc ru lu i fin it sau înch eiat. Pe p u nctu l de a se socoti descărcat de săvîrşirea se rv ic iu lu i adus lu i D um n ezeu prin F iul Său, în Care s-au îm p lin it prezicerile Legii vech i şi ale profe­ ţilor şi Care a în d e p lin it El însuşi opera m în tu irii în cad rul ce I -а fost destinat de T a tăl Său, preotul se înfăţişează în a in te a D o m n u lu i e u h a ­ ristie, prezent p rin Sfintele Taine aflate în potir, explicîndu-se parcă sau m o tiv in d oarecum ieşirea din oficiu. Tu, Cel ce eşti m o d e lu l d e s ă­ vîrşit al îm p lin ir ii v o ii T a tălu i ceresc, vrea să spună p reotul, acordă-m i harul bu curiei pentru îm p lin ire a o fic iu lu i, m ie, s lu jito r u lu i Tău, pe. care ai bin e v o it să-l rin d u ie şti la săvîrşirea Sfintelor Tale Taine. Sînt cît se poate de sugestive în acest sens m ai ales m o tiv ă rile din rugăciunea respectivă, ce se citeşte în L iturghia S fîn tu lu i V a sile cel Mare, ru g ăc iu n e in titu la tă în C odicele B arb erini 336 : ,,Εΰχή τοϋ σ*?.βοφυλάχιον" (ru g ăc iu n e a d in schevofilachion) : «Plinitu-s-a şi s-a săvîrşit, pe cît a l'ost în tru a noastră putere, H ristoase D u m n ezeu l nostru, Taina rînd u ie lii Tale...», referindu-se m ai departe la actele p rin car.e s-a făcut am intire în se rv ic iu l L iturghiei, de m oartea şi în v ierea D o m n u lu i, pre­ cum şi la îm p ărtăşire a de «hrana cea n e îm p u ţin a tă», Prezent.îndu-se, adică, în a in te a D o m n u lu i său, preotul dă seama sau raportează că a term inat se rv ic iu l Litu rgh iei, pe care s-a silit să-l săvirşească în m ăsura puterilor om eneşti, a d ă u g in d lă m u riri de a m ă n u n t şi anum e că în acest oficiu s-a făcu t po m e nire a m o rţii şi a în v ie rii Sale, şi că «ne-am u m p lu t de viaţa Ta cea nesfîrşită, îndulcitu-ne-am de hrana Ta cea n e îm p u ţi­ nată», p rin îm p ărtăşire a de roadele Jertfei sfinte. C odicele B a rb e rin i 336 nu cuprinde decît ru g ă c iu n ile m e nţionate, din cele dou ă fo rm u lare ale L iturghiei, ne fig u rîn d nici u na pentru L itu r­ ghia D aru rilo r m a i în a in te sfinţite 1091, care are însă astăzi o rugăciu ne aparte la p o triv ire a Sfintei Euharistii. 2. Ui Urnele acte d in rîn d u ia la ap o lisu lu i Precum a m ărtu ris it în ru găciu nea d in ainte de p o triv ire a Sfintelor Taine, preo tul se găseşte în acest m om ent cu servic iu l Litu rgh iei, din ziua respectivă, înc h e ia t. El poate deci să dea acum efectiv în v o ire p en­ tru plecarea credincioşilor. Dar, pentru că ei nu au p rim it h rana .cea nepieritoare a T ru p u lu i şi S îngelu i lu i Hristos, ca m erinde d u h o v n i­ cească p în ă la L itu rg h ia urm ătoare, preotul se în grijeşte să le dea, în schimb, m ăcar d in fărîm itu rile ce au răm as d in ceea ce a servit pentru pregătirea C in e i D o m n u lu i, adică să îm p artă a n a fu ra , (a n lid o ro n ) în bucăţele tăiate d in p îine a sau prescura b in e c u v în ta tă , din care a fost scos A g n e ţu l p e ntru S fînta îm părtăşire. Teoretic, in s tru c ţiu n ile din cele m ai m ulte ediţii ale L itu rg h ie ruiui, urm înd in d ic a ţiile d in C o nstitu ţia p a triarh u lu i F ilo le i 1092, prescriu ast­ 1091. F. E. B rig hlm an , Liturgies eastern and western..., vol. I, p. 344 şi -352. 1092, V ezi Pan. N. T rem bela, op. cit., p. 15— 16. V ezi şi M s. nr. 986, B ibi. Mî-

— 341 — fel p re o tu lui să îm p a rtă anafura în d a tă d u p ă citirea ru g ă c iu n ii « îm p li­ nirea Legii şi a (prooro cilo r...». N e g r e ş it, este lo g ică şi fire a s c ă o estfel de indicaţie, m a i ales că în acelaşi tim p are loc în altar şi p otrivirea S fintelor de către diacon, dacă este, ori de către u n u l dintre preoţii c o litu rg h isitori. Pentru m o tiv e de ordin practic însă şi anum e m ai ales pentru ca să nu se descom pleteze adu narea credincioşilor îna in te de u ltim e le ru g ăc iu n i d in rîn d u ia la a p o lis u lu i, îm părţirea anafurei este am în a tă în uz d u p ă acestea, făcîndu-se o dată cu m iru itu l, ca acte u lt i­ me d in slu jb a zile i cu Liturghie. în tru c ît însă credincioşii se găsesc deja a ju n ş i în m o m e ntul de a se pregăti de plecare, despre care au fost p rev eniţi prin propo ziţia «în pace să ieşim », preotul le adresează acum , cum este şi firesc înainte de orice despărţire, u n salut ieratic. V e n in d deci în sfintele uşi c.u faţa către credincioşi, în d a tă după ru g ă c iu n e a rostită la proscom idiar p en­ tru potriv ire a Sfintelor, îi b in e c u v in te a z ă cu m in a dreaptă, în tim p ce rosteşte fo rm u la : «B ine cuv întare a D o m n u lu i peste v o i cu al Său har şi cu a Sa iubire de o a m e n i, totdeauna, acu m şi pururea şi în vecii v e­ cilor». A ceastă b in ec uv înta re, care, p o triv it in stru c ţiu n ilo r d in cele mai autorizate m anuscrise şi ediţii ale L itu rg h ie ru lu i, trebuia să aibă loc d upă îm p ărţirea anafurei, a n ticip e ază astfel în practică distribuirea acesteia. în sem n de acceptare a acestei b in e c u v în tă ri, credincioşii răs­ pund «am in». Întru cît pentru orice lucru is p ră v it cu bin e se aduce lau d ă şi m u l­ ţum ire lui D um nezeu, preotul, stînd tot cu faţa spre credincioşi, se în ­ c lină, închinîndu-se spre icoana M în tu ito r u lu i, în tim p ce rosteşte doxolo gia : «S la v ă Ţie, H ristoase, D um n ezeu le , năd e jd e a noastră, slavă Ţie», la care c redincioşii răsp u nd cu d o x o lo g ia m ică şi în c h e in d cu so lic ita ­ rea către preot : «B inecuvintează». P reotul rosteşte u ltim a ru g ăc iu n e din rîn d u ia la a p o lis u lu i 'adresată lu i «H ristos, a d e v ă ra tu l D u m n ezeu l nostru», căruia se roagă «să ne m ilu ia sc ă şi să ne m în tu iască, ca un bu n şi iu b i­ tor de oam eni, pentru ru g ă c iu n ile tuturor sfinţilor», dintre care Sfînta Sa m aică, sfîn tu l al c ăru i hram îl p o a rtă lo c aşu l bisericii, sfîn tu l autor al fo rm u la ru lu i L itu rgh iei care s-a săv îrşit şi sfîntul ori sfinţii din ziua respectivă care sînt p o m e n iţi anum e. Pentru că această ru g ăc iu ne re prezintă fin a lu l din rîn d u ia la slujbei bisericeşti, d u p ă care adunarea re lig io a să p entru cult se dizo lv ă, ea este n u m ită im p ro p riu «apolis» (liberare, concediere, înv o ire de plecare) nu n u m a i în lim b a ju l bisericesc curent, precum am spus, ci chiar în unele ediţii ale L itu rg h ie ru lu i. Form ula ei v a ria z ă d u p ă zilele s ă p tă m în ii şi a sărb ătorilor m ari, v aria n te le respective găsindu-se înscrise în Liturghier. A ceea care se în tre b u in ţe a ză la finele L itu rgh iei poartă num ele de «apolis m are», spre deosebire de fo rm u le le sim p lificate obişnuite la încheierea altor oficii bisericeşti. R u g ă c iu n e a a p o lisu lu i m e n ţio n ată m ai nas ti ri i Sinai, la A . D m itrievschi, op. cil., p. 614. A lte m anuscrise, ca şi unele ediţii m oderne ale L ilu rg h ie ru lu i, prescriu însă îm p ă rţire a anafurei dupS ap o lisu l cel mare, înainte de d ezbrăcarea v e şm inte lor litu rg ic e (cf. Ms. 1020, Bibi. M in S s tirii Sinai, la A. D m itrievschi, op. cil., p. 146), sau chiar d u p ă aceasta (Cod. Falascae, cf. Dom Placide de M eester, Gene.se, sources el d e v e lo p p e m e n ls du lexle grcc. de la lilurgie de S. Je a n Chrysostom e.,., p. 114).

— 342 — sus este c o m pletată în sfîrşit cu form ula în general o b iş n u ită la în c h e ­ ierea o fic iilo r c u ltu lu i : «P entru ru g ă c iu n ile S finţilor P ărin ţilo r noştri, D oam ne lisuse H ristoase, D u m n ezeu l nostru, m iluieşte-ne pe no i» 1098, pe care preo tul o rosteşte întorcîndu-se cu faţa spre icoana M m tuito rului. D u p ă aceea, preo tul in tră în altar, în c h izîn d sfintele uşi şi p e r­ deaua lor. Iese apoi la prosch in itar, unde m iruieşte 1094 şi îm parte cre­ d in cioşilor anafura 10!)5, în a in te de a pleca. A ceastă rîn d u ia lă a sfîrşitu lu i L itu rg h iei se găsea deja în practica Bisericii în a in te de veacu l al XII-lea, cînd m anuscrisele încep să dea in stru c ţiu ni asupra ei 10rj(i. 3. «P otrivirea» 1007 (consum area) răm ăşiţelor S fintelor Taine. Dacă la săvîrşirea L itu rg h ie i a luat parte şi diaconu l, acesta răm în e la p ro sco m idiar d u p ă ce p reo tu l a citit aci ru g ăc iu n e a «P linire a Legii şi a proorocilor...» ori corespondenta ei d in .celelalte L itu rg h ii, p entru «potrivirea răm ăşiţe lo r din Sfintele T aine» ce se m ai găsesc în p otir după îm p ărtăşire a clericilor la sfînta m asă şi, eventual, a credincioşilor în faţa sfintelor uşi. A jutîn du- se deci de lin g u riţă, ad u n ă sau strînge lao la ltă toate resturile în fu n d u l p o tiru lu i şi le consum ă cu evlavie, cu frică şi cu toată paza, ca nu cum va vreo fă rîm itu ră sau p ic ă tu ră cît de m ică să cadă sau să ră m în ă în sfîntul potir. în acest scop, îi clăteşte de m ai m ulte ori cu v in am estecat cu apă înainte de a le bea, ştergînd după aceea pe d in ă u n tru p o tiru l cu buretele şi apoi cu u n ştergărel, 1093. In Ms. 1020, Bibi. M in ă s tir ii Sinai (veacul al X II- le a— al XIII-lea), la A. D m itrievschi, op. c /ί., p. 146, se prescrie d ia c o n u lu i rostirea acestei ru g ăc iu n i. D u p ă ce preotul a în c h e ia t ru g ăciun e a a p o lis u lu i p rin cuvintele : «...cu ale căror r u g ă ­ ciu ni m iluieşte-ne şi ne m întuieşte, D u m ne ze ule», p o p o ru l răspund e : φυλάττοι ό Θε6ς τήν αγίαν καί όρθ-όδοζον πίστιν τ ω ν ... (Păzeşte, D um nezeule, sfînta şi ortodoxa cre­ d in ţă a...), iar d ia c o n u l c o m p le te a z ă : ,,δι’εύχών τω ν άγιων π α τ έρ ω ν ...“ (Pentru ru g ă c iu ­ nile Sfinţilo r Părinţilor.,.). 1094. V ezi s tu d iu l nostru M iru itu l, p ub lica t în «Studii T eologice», V (1953), nr. 9— 10, p. 643— 660, precum şi în A n e x a la prezentul volum . 1095. V ezi s tu d iu l nostru A n a fu r a sau A n tid o ro n , p u b lica t în «S tu dii T e o lo ­ gice», V (1953), nr. 1— 2, p. 116— 145, precum şi în A nexa la p rezentul vo lum . 1096. Cf. m an uscrisu l citat m ai sus în nota 1093, precum şi textul C o n s titu ţie i lu i Filotei, la Pan. N. Trembela, op. cit., p. 16. 1097. A cest c u v în t a intrat ca term en tehnic în lim b a ju l litu rg ic trad iţio n a l sub in flu e n ţa S lu je b n ic u lu î slavon. în L itu rg h ie ru l rom ân, form a lu i este re zu lta tu l unei p ro n u n ţii corupte a s la v o n u lu i потр:5лшн£ (b u lg a r: ποτρϊϊμβληηΟ. c a r e 'în ­ seam nă n im ic ire , exterm inare, ad ică — aplicat la o b ie ctu l în cauză — c o n s u m a re . El co respunde în L itu rg h ie ru l grec u rm ăto a re lo r e x p re s ii: ...(εις) τί> καταστεΐται τά ίγια δώρα (a ra n ja re a sau punerea în r în d u ia lă a Sfintelor D aruri) — · Cod. B a r b e r in i; «vine apoi la sfînta p rotheză d ia c o n u l sau preotul ίνα καταλύση τά άγια καί μετά τήν κατάλυσιν α ύτώ ν...» (vine... ca să nim icească — să p ună capăt să fac.ă să nu mai ră m în ă nimic...., a d ică să consum e Sfintele Taine, iar du pă consum area lor...) — ed. de A te na , 1924; ...ί> διάκονος συστέλλει τά δ γ ια ...1' (d iaco nu l reduce — is p ră ­ veşte, term ină, co nsum ă adică Sfintele...) — Ίεροτελεστικόν, A te na, 1948 şi Dom Placide de M eester, La d iv in e litu rg ie de notre Рёге S. Je a n Chrysostom e (tex.t g r eco -f ran cez ), R o m a , 1925.

în ca d ru l acce p ţiu n ii sale generale în lim b a ro m ână, su b s ta n tiv u l «potrivire » nu-şi poate găsi aplicare la m o m e ntu l litu rg ic respectiv decît în sensul de a r a n ­ jare, punerea In rîn d u ia lă , adică isp răvire a sau term inarea actulu i co nsu m ării S fin ­ telor Taine. î

— 343 — anum e rîn d u it pentru aceasta. T erm inînd această operaţie, aşază sfin­ tele vase cu aco perăm inte le lor, la locul c u v e n it; îşi spală după aceea m îin ile şi aşteap tă întoarcerea p re o tu lui în altar, spre a citi îm preună ru g ăc iu n ile de m u lţu m ire d u p ă sfînta îm părtăşire, înscrise spre finele L itu rgh ieruiui. In epoca -asupra căreia ne inform ează Codicele Barberini 336, p o ­ trivirea Sfintelor era în d e p lin ită .de preot. în cele din urm ă s-a stabilit însă de fin itiv că sarcina de a p o triv i Sfintele, du p ă slu jb ă, revine d ia ­ conului, a tu nci cînd este 10i)8. C în d Litu rgh ia s-a săvîrşit fără diacon, de un sobor de preoţi, această oblig aţie este îm p lin ită de u nu l dintre preoţii colitu rg h isitori, de re gulă de cel care a proscom idit sau a fost de rînd. în cazul cînd L itu rg h ia a fost o ficiată de un singur preot, el însuşi face potrivirea, însă nu acum , ci, pentru m otive elem entare de ordin practic, după a p o lisu l cel mare şi îm părţirea anafurei. El îşi în ­ cheie astfel de fin itiv o fic iu l cu citirea ru g ă c iu n ilo r de m ulţum ire şi a celor pe care L itu rg h ierul le prevede la dezbrăcarea sfintelor veşminte. D up ă ce, în cursul o fic iu lu i, litu rg h isito ru i a avut în faţa ochilor săi sp iritu a li o rizontu rile a dînci şi cutrem urătoare ale transcendenţei, du p ă ce în acţiunea litu rg ic ă a petrecut în in tim itatea D o m n u lu i Iisus, pe care L-a reprezentat şi la al C ă ru i sacerdoţiu a fost făcut părtaş, este firesc ca la ieşirea lui d in oficiu să apară în relaţiile din viaţa o b işn u ită înc ă pătruns de m isterul a lta ru lu i. Senzaţia u n u i suflet trans­ figurat şi p lu tin d într-o stare de beatitudine, după Sfînta Liturghie, o poate încerca şi m anifesta însă n u m a i acel litu rg h isito r care s-a silit să nu a ju n g ă u n sim plu profesionist ru tinar al o fic iu lu i, ci l-a simţit, ]-a trăit şi l-a în d e p lin it p ătruns de credinţă şi convins de chemarea şi de rolul Ia care a fost a n g a ja t de P rovidenţă, în p la n u l ei div in pentru îm părtăşirea credincioşilor de binefacerile m în tu irii cîştigate prin Jertfa F iu lu i lui D um nezeu.

1098. Cf. Cod. 662 Bibi. .N aţ. A te na , 6277— 770 (C o nstituţia lu i Filolei), Mînăstirea P antelim on, la Pan. N. Trembela, op. cit., p. 15 şi Cod. 1020 Bibi. M în ăs tirii Sinai la A. D m itrievschi, op. cit_, p. 146. O d in io a ră , C o n s titu ţiile A po sto lice (V III, 5) prescriau ca «după ce s-au îm p ă r­ tăşit toţi şi toate, lu în d dia co n ii răm ăşiţa, să o d u că la pastoforiu», fără a lăm uri însă ce se făcea cu ea. C o m e n tîn d disp oziţiile din Levitic (V III, 32— 36) privitoare la consum area prin foc a resturilor din carnea şi p îin ile de jertfă, călu g ăru l ierusalim itean Isihie .(+ d u pă 451) ad aug ă că un astfel de lucru se poate vedea şi în bise­ rică, unde se p une in foc ceea ce a răm as neconsum at din S fînta Euharistie (Hesyc h ii

H ieros olim itani

P re s b y t e ri ,

C o m e n L a riu s

in

L e v ltic u m ,

cart.

II,

cap . V I I I ,

P. G.,

X C III, 886 D — 887 A). In ve acu l urm ător, isto ricul Evagrie m enţionează că ^ ori de cîte ori ra m m e a n e în tre b u in ta tă o can titate mai însem nată de părticcle din S fîn ­ tul Trup, se dăd e au spre a fi m încate de copiii n e vino vaţi în vîrstă de şcoala. Cf. Evagrie, /slo ria bisericească, IV , 36, P. G., L X X X V I, 2769 A.

JLL

ANEXE

ггЛ.

1

г

I. -

Μ I R и I R E A *)

1. M o m e n tu l m iru iril. — 2. O rig in e a , sem niiica ţia şi efectul m iru irii. — 3. încheiere Deşi oficiul L itu rg h ie i 'a fost încheiat, iar credincioşii au fost a n u n ­ ţaţi că pot să plece («In pace să ieşim » !), totuşi ei continu ă să răm în ă în biserică, pentru a fi m iru iţi de către preot şi a p rim i în acelaşi tim p anafură. 1. M o m e n tu l m iru irii R itu l bisericesc cunoscut sub num ele de m iru it constă în μηςεΓεΒ frunţii credincioşilor, de către preot, cu untdelem n din candela ’ce arde la icoana de pe prosch in itar, ungere ce se practică de regulă o dată cu îm părţirea anafurei. A c eastă acţiune este desem nată în cărţile de ritu al prin expresia «se dă sfîn tu l u n td e le m n » (Δίδοται το άγιον έλαιον)10" . Cu excepţia e d iţiilo r de Bucureşti d in anii 1937, 1956 şi 1967, Liturghierele noastre, ca şi m a n u a le le de litu rg ic ă, nu cuprind nici o m e n ­ ţiune despre «m iruit» în le g ă tu ră cu îm părţirea anafurei. M a n u a le le de tipic, cînd nu păstrează tăcere com pletă în această p riv in ţă, fac n u m a i m enţiuni sumare, care nu au decît valoare a unor consem nări de pra c ­ tici locale. A stfel, în unele Biserici naţionale, ocaziile pentru m iru it sînt m ai num eroase, iar în altele m ai puţine, m o m entul din cursul s lu j­ bei destinat acestei p ra c tic i fiin d de asemenea diferit. Aşa, de exem plu, în Biserica O rto d o x ă R o m â n ă , deşi credincioşii sînt m iru iţi după în c h e ­ ierea Liturghiei, o dată cu îm p ărţire a anafurei, totuşi practica nu este p retutindeni absolut u n ifo rm ă ; astfel, în p a ro h iile din M itro p o lia Ungrov la h ie i şi în cele m ai m u lte d in M itro p o lia M o ld o v e i şi Sucevei, pre­ cum şi într-un n u m ăr m ai restrîns de p a ro h ii din M itro p o lia B anatului, m iru itu l se face în toate d u m in ic ile şi sărbătorile din cursul an u lu i, p re­ cum şi după se rv ic iu l.d e seară cu Litie 110°, pe cînd în eparhiile de peste m unţi el se practică n u m a i în unele p a ro h ii şi chiar în acestea rar şi * Reproducem aici frag m e n tar şi cu oarecare adaptări cerute de p oziţia sa de c a p i­ tol în m an u a lu l de fată, a rtico lu l p u b lica t de noi sub acelaşi titlu în revista «Studii teo­ logice», V (1953), nr. 9— 10, p. 643— 660. 1099. A se vedea, de e x em plu : A p o lo g ia m itro p o litulu i N eofit al Ungrovlahiei către d o m nito ru l M u n te n ie i C o n s ta n in M avrocordat, tradusă de episcopul Ghenadie E năceanu şi p u b lic a tă în «Biserica O rto d o x ă R om ână», (XIV): (1890— 1891), nr. 8, p. 654— 656 ; Iacob G oar, op. cil., p. 34 ; M in e iu i rusesc, la 26 septem brie ; T ipicul cel mare, Iaşi, 1816, p. 278 etc. 1100. Cf. Pr. G a v riil T eleaga, T ip ic u l cu note rjiua lisiice (curs Ulorirafiat), 1901, p. 413; A rh im a n d ritu l Fotie B alam ace, E xpU caţiuni la praciica lilu rg ic ă (curs lito ­ grafiat), Bucureşti, 1913, p. 183; Ic. O i mi trie Lungulescu, M a n u a l de practică litu r ­ gică, Bucureşti, 1926, p. 76— 77; E p iscop u l G herontie N icolau, în d ru m ă lo r u l Шигgic, Bucureşti, 1939, p. 200.

— 348 — anum e la sărbătorile m ari, ca de altfel şi în unele p a roh ii din M o ld o v a de Sus. în cea m ai mare parte d in p a ro h iile ortodoxe d in B anatul ro m â ­ nesc şi sîrbesc, ca şi în Biserica O rto d o x ă Rusă, m iru itu l este lim ita t num ai Ia praznicele dom neşti şi la sărb ătorile sfinţilor însem naţi, cu particularitatea că în această din u rm ă Biserică n a ţio nală, ca şi în unele parohii bănăţene, se m iruieşte în cursul U treniei, iar nu d u p ă Liturghie. Îm părţirea anafurei nu este u n ită deci în acest caz, cu m iruirea. Aceste dou ă v aria n te ale ritu lu i se găsesc com binate în practica Bisericii O rtodox e Bulgare, unde, d u p ă o b ice iu l cel m ai vechi şi cel mai răspîndit în acelaşi tim p, se m iruieşte în toate d u m in ic ile , precum şi la praznicile în cinstea M în tu ito r u lu i şi a Sfintei Fecioare, la h ram u ri şi sărbătorile sfinţilor cu p olie le u in s lu jb ă , in s ă în tim p u l U treniei. T o­ tuşi, în unele părţi din B u lgaria ca, de exem plu, în regiunea m u ntoasă a Eparhiei V e lic o T îrnovo, se m iruieşte de re g u lă n u m a i în zilele Pos­ tului mare 1101. La unele d in m în ăstirile noastre U02, precum şi în p a ro h iile d in B ise­ rica O rtodox ă Greacă şi din alte Biserici O rie nta le ca, de exem plu, în P atriarhatul A n tio h ie i, m iru itu l este însă com plet neuzitat sau, cel mult., credincioşii sînt unşi în J o ia P atim ilo r cu untd ele m n b in e c u v în ta t la m aslul ce se oficiază după L itu rg h ia din această zi. Precum se vede, cele două extreme sînt reprezentate de o parte p rin practica din M itr o ­ polia U n g ro v la h ie i şi din cea a M o ld o v e i şi Sucevei, precum şi din cîteva p a ro h ii din Banat, unde se m iruieşte d u p ă serviciul d iv in din orice zi a a n u lu i bisericesc, iar de cealaltă parte prin Biserica O rto d o x ă Greacă şi altele d in O rie n tu l A p ro p ia t, oare nu practică nicid ecum m iruitul. O recapitulare sum ară asupra istoriei şi form ei originare a acestui rit este de n a tu ră să ne a ju te la stabilirea datelor necesare pentru e x p li­ carea acestei d iv e rsităţi de p ractici locale. A stfel, precum ne lăm ureşte D iataxa sau R în d u ia la în to c m ită de p a tria rh u l F ilotei al Constantinopolu lu i (veacul al XlV -lea), înreg istrată şi în E v h o lo g h io n u l lu i Iacob Goar, ca şi în ediţiile de V e ne ţia ale E v h o lo g îu lu i u zual ш з , m iruirea cu untdelem n din candela aprinsă la icoana p ra zn ic u lu i sau a sfîn tu lu i zilei are loc după apolisul U treniei şi n u m a i cu ocazia praznicelor d o m ­ neşti şi 'a sărb ătorilor în cinstea sfinţilor m ai însem naţi. In p rin c ip iu deci, m om entul m iru itu lu i este p re v ă z u t la sfîrşitul U treniei de la sărb ătorile mari, a căror s lu jb ă are servic iu l Litiei. R eprodusă cu m ici d e zv oltări în Tipicul cel m are (laşi, 1816), după C o nstitu ţia p a tria rh u lu i Filotei, precum şi în ediţia sinodală de M oscova a M irte iu lu i pentru lu n a sep­ tembrie, iar în cel rom ânesc pentru aceeaşi lu n ă n u m a i în rezum at, această rîn d u ia lă prescrie u rm ă to ru l cerem onial în le g ătu ră cu s ă rb ă ­ toarea mutării, din v ia ţă a S fîn tu lu i lo a n E vangh elistu l (26 septem brie). La sfîrşitul U treniei, şi anum e în a in te de Ceasul în tîi, «cîn tăm o stih iră 1101. In fo rm aţiile privitoare la practica m iru itu lu i în Biserica O rto d o x ă B u l­ ne-au fost procurate de I. P. S. M itro p o lit N ic o d im al Slivenului. (Bulgaria). 1102. Cf. Ic. D. Lungulescu·, op. cil,, p. 77. 1103. Ca de exem plu, în Εύ/ολόγιον τδ μέγα, V en eţia, 1811, p. 15, şi în ediţia din anul 1862, p. 12. gară

— 349 — sam oglasnică a sfîn tu lu i, pe care v a v o i ecleziarh ul, şi iese preotul cu cădelniţa, m ergîndu-i în a in te cu sfeşnicul aprins, şi cădeşte icoana S fîn ­ tului A p o sto l cea de pe a n a lo g şi, d in d c ă d e ln iţa , stă de-a dreapta parte a a n a lo g u lu i. Ş i v in e ie g u m e n u i La a n a lo g şi face două în c h i­ n ăc iu n i şi sărută icoana S fîn tu lu i A p o sto l şi d u p ă sărutare o în c h in ă ­ ciune şi lu în d p o m ă z u ito ru l, care este g ătit pentru aceea, se unge pe sine din candela S iin tu lu i cu u n td e le m n sfîn t, în c h ip ul crucii, pe fru n ­ tea sa. A şijd e re a şi fraţii săru tă icoana s fîn tu lu i, iar ie g u m e n u i unge pe preot cu u n td e le m n sfînt şi pe c e ila lţi fraţi. Iar după ungerea tuturor cu sfînt u n td e le m n se c în tă Ceasul întîi... A şa se face ungerea to td e a ­ una şi în praznice îm p ă ră te ş ti şi în tru to a te praznicele sfinţilor m ari, cînd se face p r iv e g h e r e » 1104. T ipicul cel m are ca şi M in e iu l pentru lun a august, atît cel rom ânesc cît şi cel rusesc, ţin chiar să consem neze ex­ pres la finele U treniei de la sărb ătoare a A d o r m irii M a ic ii D o m n u lu i, că «...se ung fraţii cu u n td e le m n sfinţit 1105, din candela Preasfintei N ă s ­ cătoarei de D um nezeu, d u p ă cum s-a zis m a i în a in te , în 26 ale lu n ii sep­ tembrie. Ceasul în tîi şi cel d e p lin apolis» Ш6. V o c a b u la ru l (ecleziarhul, ie g u m e n u i, fraţii) acestor în sem nări ne arată deci m iru itu l la U trenia de la sărb ăto rile m a i însem nate, ca o in ­ stituţie şi p ractică m o n a stic ă în origin ea sa, le g a tă de U trenia ce se oficiază în astfel de cazuri la priveghe re, u rm în d im e d ia t după servi­ ciul V ecerniei cu litie. C u v rem ea însă practicarea m iru itu lu i s-a extins şi la slujbe le u no r sfinţi de m în a a doua, care au însă p olieleu. U n m a ­ nu al rusesc de tipic ia c h iar act de acest uz, m e n ţio n în d că «m iru itu l după U trenie, conform T ip ic u lu i, se săvîrşeşte cîteod ată şi în zilele de sărbători m ai m ici (vezi tip ic u l la 27 ia n u a rie şi 24 februarie)» 1107. Ex­ cepţiile s-au transform at în să în re gulă. C um c alen darul a înscris p e n ­ tru fiecare zi com em orarea u n u ia sau m ai m u ltor sfinţi, m iru itu l a putut 1104. T ip ic ul cel M are (T ipicon de pre cel elino-slovenesc), tip o g rafia Sf. M itr o ­ polii din Iaşi, 1816, p. 94. V ezi şi înse m n are a d u p ă s lu jb a U treniei in M in e iu l p e n ­ tru septem brie, e diţia sino d ală, M o sco va, 1868, p. 225; ediţia ro m âne ască a M in e ­ lu lu i pe septem brie, B ucureşti, 1891, p. 328 înscrie u rm ăto a re a no tiţă, d u pă D o x o lo ­ gia mare : «Şi se face ungere de la preot cu u n td e le m n sfînt din candela sfîntulu i. Aşa se iace totdeauna, cînd se face p riveghere». M in e îu l grecesc, in e d iţiile de V e n e ­ ţia d in anii 1779, 1843 şi 1860, cercetate de noi, nu cu p rin de o astfel de însem nare la 7.iua de 26 septem brie. 1105. M in e iu l rusesc traduce expresia greacă respectivă : «Se dă untdelem n din candela N ăsc ăto a re i de D um nezeu». •1106. T ip icul cel M are, Iaşi, 1816, p. 458,· M in e iu l rom ânesc pe august, ed. Bucureşti, 1894, p. 175; M in e iu l rusesc pe aceeaşi lu n ă, M oscova, 1868, p. 124 verso; M in e iu l grecesc de V e n e ţia d in an ul 1777 şi din e d iţiile m e n ţio n a te în nota 80 consem ­ nează la 15 august, sim p lu «Se dă fraţilo r s fîn tu l untd e le m n». 1107. S. V. B ulgakoff, Practicescoe ru k o v o d s iv o kâ soverşeniu b o g o s lu je n ia Ţerk v i (M a n u a l practic pentru săv îrşire a s lu jb e lo r religioase în Biserica O rtodoxa), H arkov, 1893, p. 20. M ineiele respective, atît ruseşti cit şi rom âneşti, nu cuprind însă o astfel de însem nare în le g ă tu ră cu m e n ţio n a te le date : la cea d in ţii dintre acestea este in d ic a tă in cale nd ar s ărb ăto a re a A d u c e rii m oaştelor S fîn tu lu i loan G u ră de A u r, iar la cea de a doua, A fla re a c a p u lu i S fîn tu lu i lo an Botezătorul. T ip icul cel M are (Iaşi, 1816, p. 278) p une o no tă nu m ai la U trenia de la 24 fe b rua­ rie (A flarea c a p u lu i S fîn tu lu i loan B o tezăto ru l) : «Şi se dă Ira lilo r untd e le m n slint din candela s iin t u lu i». Ceas I...». E x e m p lificare a din m a n u a lu l de tipic citat, precum şi această însem n are din T ip ic ul cel M are sînt un in d ic iu ca, p rin c ip ial, practica a stabilit ca regulă generală m iruire a la U trenia de la sărb ăto rile cu polieleu.

— 350 ajunge astfel un rit im p lic it slu jb e i de la orice dată, deci şi în zile le de dum inici, ca u n p ostulat al p ie tă ţii locale. Legat in itia l de U trenia de la p riveghere ob işn u ită în m în ă stiri, m iru itu l a în c e p ut să fie practicat şi în bisericile parohiale, g ăsin d însă aci condiţii deosebite de cele d in bisericile m înăstireşti. în acestea d in urm ă, se rv ic iu l U treniei la sărb ăto rile m e nţionate este, precum am spus, o s lu jb ă de noapte, d u p ă care L itu rg h ia n u u rm ează în d a tă, ci se săvîrşeşte în cursul d im in e ţii u rm ăto a re ; în bisericile din lu m e în să Liturghia succedă im e d ia t U treniei, .aşa încît, dacă m iru itu l c re d in c io ­ şilor ar începe d u p ă D o x o lo g ia m are sau d u p ă apolisul U treniei c o n ­ form C o n stitu ţie i p a tria r h u lu i F ilotei, s-ar produce u n hiatus sau o în ­ trerupere n e p o triv ită în cursul s e rv ic iu lu i d iv in , pe tot tim p u l necesar m iru itu lui. P entru evitarea u n u i astfel de neajuns, s-a considerat p ra c ­ tic ca această operaţie să în c e a p ă în aşa fel ca să poată fi te rm in a tă pînă în m o m e n tu l cînd are să se treacă la Liturghie, adică în to cm a i aşa precum conse m nează în c o n tin u a re m a n u a lu l rusesc de tipic m e n ţio ­ nat m ai sus : «D in cauza m u lţim ii credincioşilor, în bisericile p a ro h ia le se începe cu sărutarea ic o a n e i şi ungerea cu u ntd ele m n b in e c u v în ta t ia Litie, n u d u p ă o tp ustu l U treniei, ci du p ă citirea E vangheliei» 1103. î n ­ suşi T ipicul cel m are de Iaşi, 1862, prevede la pagina 458 că m iru ire a la i 5 august se face «cîntlndu-se hvalitiil-e», deci în c e p în d de la la u ­ de («Toată suflarea...»). în cea m a i m are parte d in p a ro h iile b ă n ă ­ ţene, preotul începe a m iru i de la această sv etiln ă înainte, p u tîn d să continue p în ă la finele D o x o lo g ie i celei m ari. Interesant este că, în Bise­ rica O rto d o x ă B u lg a ră, p re o tu l care nu este de rîn d ia loc, de la î n ­ ceputul U treniei, lin g ă p rosch in itar, pe care se află aşezată icoana h ra ­ m u lu i sau a sărb ă to rii, m iru in d cu u n td e le m n din candela ce arde aci pe fiecare credincios care in tră în biserică şi sărută icoana. U nde nu este decît u n preot, acesta începe m iru ire a du p ă ce a term inat de proscom idit 110Э. Punerea în m işcare a c re d in c io şilo r în vederea m iru itu lu i este însă de natu ră să d is tra g ă atenţia u n tim p destul de înd e lu ng a t şi anum e tocm ai în cursul celei m ai m ari şi m ai interesante p ărţi de im n o lo g ie de la U trenia d u m in ic ii sau a sfîn tu lu i zilei. D esigur, o astfel de p riv e ­ lişte, între altele, a trezit reacţia se n sib ilită ţii d o m n ito ru lu i C o n sta n tin V o d ă M a vro c o rd at, care, la finele slu jb e i d in du m in ica de la 11 ia n u a ­ rie 1747, a obiectat m itro p o litu lu i N e o fit al U n g ro v la ie i că «nu se vede scris nici în tipic, n ic i în m in o lo g h iile B isericii, oa preoţii să u n g ă pe creştini cu u n td e le m n u l d in candela ce arde înaintea sfintei icoane a sfîntului care se serbează». L ăm u ririle pentru v oiev od scrise (în lim b a greacă) de către m itro p o litu l N e o fit I al U n g ro v la h ie i — poate p rin 1748 — au fost p u b lic a te în traducere ro m ân ă, făc u tă de^G'henadie Enăceanu (în «Biserica O rto d o x ă R o m â n ă » , X I V (1890— 1891), p. 654— 656). De altfel, în s e m n ă rile din M in e ie le greceşti ne perm it să afirm ăm că 1103.

S. V. B ulgako ff,

op. c ii., ; cf. şi F. A. Brokgaus, şi L. A . Efron, E n lc ic lo e n c ic lo p e d ic ), S. P. B., 1393, cart. 22, p. 601 ; Dr. V a ­ Dr. T. T arnavschi, op, c it., p. 562; P. Lebedev, op. c/i., p. 299.

pediC G schiî s lo v o r ii ( D ic ţ io n a r

sile M itro fan o v ic i şi 1109. D u p ă in fo rm a ţiile

procurate

de I. P. S. M itro p o lit N ic o d im

al S liv e n u lu i.

/ / — 351 — n u se m iruieşte decît de cîtev a ori pe an şi anum e îa sărbătorile mari, ceea ce constituie un m o tiv în plus p e ntru observaţia d o m nitoru lui. N u ştim cum s-a petrecut şi cui se datoreşte la no i trecerea m o ­ m e ntu lui pentru m iru ire d u p ă slu jb a Litu rgh iei, precum nu putem a fir­ m a nici în ce m ăsură îm p re ju ra re a d in d u m in ic a de la 11 ianu arie 1747 a creat sau a determ inat o p reo cupare în acest sens, ori a reprezentat u n element pentru preg ătirea u ne i atm osfere favorabile acestei schim ­ bări ; nu putem să nu recunoaştem totuşi în această m ăsură un corectiv fericit al situaţiei de m ai în a in te , M iru ire a , ca sim bol al «d ăru irii m ilei lu i D um nezeu» m0, se găseşte astfel — cel p u ţin din pu nct de vedere practic — cît se poate de p o triv it îm b in a tă cu îm părţirea anafurei, ca semn al b in e c u v în tă rii d iv in e . în u nele p ărţi, m iru irea se face «în n u ­ m ele T atălui şi al F iu lu i şi al S fîn tu lu i D uh» 1111; în altele însă, şi anum e în parohiile d in vestul M itro p o lie i M o ld o v e i şi Sucevei, se -foloseşte form ula «ajutor de la D o m n u l» (prescurtare din textul « A ju to ru l meu ele la D om nul...» (Ps. C X X , 2), c o m p letată în tim p u l îm p ă rţirii anafurei cu form ula «h rană de la D o m n u l» (prescurtare din textul «hrană se dă celor ce se tem de El») ; dacă sînt doi preoţi, u n u l m iruieşte, iar c elă­ lalt îm parte anafura, cu fo rm u lele m e n ţio n ate 1Ш. 2. O rig inea, sem nificaţia şi efectul m iru irii Precum ne putem în c re d in ţa din scrierile N o u lu i Testament (M atei IX , 21 ; M arcu V , 27 ; Luca V III, 44 ; Fapte X IX , 12), tot ceea ce v ine nu num ai în atingere directă cu persoanele sfinte, ci orice se găseşte într-un raport chiar in d ire c t cu ele, cum se prezintă poziţia u n td e le m ­ n u lu i ce arde în candelele de la icoanele lor, este interpretat în cre­ dinţa creştină ca m ijlo c de s p rijin şi de percepere a binefacerilor, pe care D um nezeu le îm p arte p rin in te rm e d iu l aleşilor Lui. A şa se explică faptul că ungerea cu u n td e le m n d in candelele m artirilo r şi ale sfinţilor, care s-au bucurat în v ia ţă de darul m in u n ilo r şi îndeosebi al tă m ă d u iri­ lor, ori din cele aflate în faţa cinstitei şi de v ia ţă dătătoarei Cruci a D om nului, a ajuns în cursul e v u lu i m e diu o practică sau u n rit curent pentru îm părtăşirea de b in e c u v în ta re , dar m ai cu seam ă pentru clobîndirea şi păstrarea s ă n ă tă ţii ш з. D in aceste deprinderi derivă «m iru itu l» sau, cum zicea D ositei al Ie ru s a lim u lu i, «sfintul untdelem n, cu care se unge la sărbători din candela a p rin să îna intea icoanei» 1Ш. A şadar, «fie pentru ca să d o b în dea sc ă săn ăta te sau să şi-o păstreze, fie pentru ca să capete bin e c u v în ta re , ortodocşii, precum constata lacob Goar, se ungeau cu un astfel de u n td e le m n la icoana sfîn tu lu i care se serbează şi prin ru g ăc iu n ile ce le stau în p u tin ţă stăruiesc să obţină, cu solirile acestuia, m ilă de la D um n ezeu, al cărei sim bol este untd ele m nu l» LUS. 1110. M a n u a l pentru în v ă ja re a tip ic u lu i bisericesc..., S. P. B., 1911, p. 25; V e n ia ­ min, episcop al A rz a m a su lu i şi N ijn in o v g o r o d u lu i, N o v aia s c rijali (Tabla nouă), ed. IX, S. P. B. (fără an), part. II, pgf. 35, p. 116— .117. 1111. Cf. lo cu rile citate în nota precedentă. 1112. I n f o r m a ţ i i p r i m i t e d e ia P r . P r o f . V l a d i m i r P r e li p c e a n u .

l i 13. Cf. şi J. Pargoire, L'Eglise b y za n tin e de 527 ό 847, p. 110. 1114. Dositei al Ie ru s a lim u lu i, Istoria p a triarh ilo r de Ierusalim , p, 526. 1115. Iacob Goar, op. cit., p. 35.

— 350 — ajunge astfel un rit im p lic it slu jb e i de la orice dată, deci şi în zile le de dum inici, ca un postulat al p ie tă ţii locale. Legat in iţia l de Utrenia, de la priveghere obişnu ită în m în ă s tiri, m i r u it u l a în c e p ut să fie practicat şi in bisericile parohiale, g ăsin d însă aci condiţii deosebite de cele d in bisericile m m ăstireşti. în acestea d in urm ă, serviciu l U treniei la s ă rb ă to rile m enţionate este, p recu m am spus, o s lu jb ă de noapte, d u p ă care L itu rg h ia nu u rm ează în d a tă, ci se săvîrşeşte în cursul d im in e ţii u rm ătoare ; în bisericile d in lu m e însă Liturghia succedă im e d ia t U treniei, aşa încît, dacă m iru itu l c re d in c io ­ şilor ar începe d u p ă D o x o lo g ia m are sau d u p ă apolisul U treniei c o n ­ form C o nstituţiei p a tria rh u lu i F ilotei, s-ar produce un hiatus sau o î n ­ trerupere n e p o triv ită în cursul se rv ic iu lu i d iv in , pe tot tim p u l necesar m iru itu lui. P entru ev itarea u n u i astfel de neaju ns, s-a considerat p ra c ­ tic ca această operaţie să în ceapă în aşa fel ca să poată fi te rm in a tă pînă în m o m e n tul cînd are să se treacă la Liturghie, adică în to cm a i aşa precum consem nează în c ontinu are m a n u a lu l rusesc de tipic m e n ţio ­ nat m ai sus : «D in cauza m u lţim ii credincioşilor, în bisericile p a ro h ia le se începe cu sărutarea icoanei şi ungerea cu u ntd ele m n b in e c u v în ta t la L itie, nu d u p ă otp ustul U treniei, ci d u p ă citirea. E vangheliei» 1108. î n ­ suşi T ipicul cel m are de Iaşi, 1862, prevede la pagina 458 că m iru ire a la 15 august se face «cîntîndu-se h v a litiile » , deci în c e p în d de la la u ­ de («Toată suflarea...»). în cea m a i m are parte clin p a ro h iile b ă n ă ­ ţene, preotul începe a m iru i de la această sv etiln ă înainte, p u tîn d să. continue p în ă la finele D o x o lo g ie i celei m ari. Interesant este că, în B ise­ rica O rto d o x ă B u lgară, p reo tu l care nu este de rînd ia loc, de 1a. în ­ ceputul U treniei, lîn g ă p ro sch in ita r, pe care se află aşezată ic o a na h ra ­ m u lui sau a sărb ăto rii, m iru in d cu u n td e le m n din candela ce arde aci pe fiecare credincios care in tră în biserică şi sărută icoana. U nde nu este decît un. preot, acesta începe m iru irea după ce a term inat de proscom idit U09. Punerea în m işcare a c redinc io şilo r în vederea m iru itu lu i este însă de natu ră să d is tra g ă atenţia u n tim p destul de în d e lu n g a t şi anum e tocm ai în cursul celei m a i m ari şi m a i interesante p ărţi de im n o lo g ie de la LItrenia d u m in ic ii sau a sfîn tu lu i zilei. D esigur, o astfel de p riv e ­ lişte, între altele, a trezit reacţia se n sib ilită ţii do m n ito ru lui C o nstantin V odă M avrocordat, care, la finele slu jb e i d in du m in ica de la 11 ia n u a ­ rie 1747, a obiectat m itro p o litu lu i N e o fit al U n g ro v la ie i că «nu se vede scris nici în tipic, n ic i în m in o lo g h iile Bisericii, ca preoţii, să u n g ă pe creştini cu u n td e le m n u l d in candela ce arde în aintea sfintei icoane a sfîntului care se serbează». L ăm u ririle pentru v o iev od scrise (în lim b a greacă) de către m itro p o litu l N e o fit I al U n g ro v la h ie i — poate p rin 1748 — au fost p u b lic a te în traducere ro m ân ă, făcu tă de G henadie Enăceanu (in «Biserica O rto d o x ă R o m â n ă » , X IV (1890— 1891), p. 654— 656). De altfel, în se m n ările d in M in e ie le greceşti ne perm it să afirm ăm că Π03. S. V. B u lgako ff, op. c il.,; cf. şi F. A . Brokgaus, şi L. A . Efron, Enlciclopediccschii slo v arii (D ic ţio n ar enciclopedic), S. P. B., 1893, cart. 22, p. 601 ; Dr. V a ­ sile M itro fan ov ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 5 6 2 ; P. Lebedev, op. cit., p. 299. 1109. D upă in fo rm a ţiile p rocurate de I. P. S. M itro p o lit N icodim al S liv e n u lu i.

— 351 —n u se m iruieşte decît de c îte v a ori pe an şi anum e la sărb ătorile m ari, ceea ce constituie un m o tiv în p lus p e ntru observaţia d o m n ito ru lu i. N u ştim cum s-a petrecut şi cui se datoreşte la n o i trecerea m o ­ m e ntului pentru m iru ire d u p ă s lu jb a L itu rg h ie i, precum n u pu tem a fir­ ma nici în ce m ăsu ră îm p re ju ra re a d in d u m in ic a de la 11 ia n u a rie 1747 a creat sau a determ inat o preo cu p are în acest sens, ori a reprezentat u n elem ent pentru p reg ătirea u n e i atm osfere fav orabile acestei sch im ­ bări > nu putem să nu re cunoaştem to tu şi în această m ăsu ră un corectiv fericit al situaţiei de m a i în a in te . M iru ire a , ca sim bol al « d ă ru irii m ilei lu i D um nezeu» U1°, se găseşte .astfel — cel p u ţin d in p u n ct de vedere practic — cît se poate de p o triv it îm b in a tă cu îm p ărţirea anafurei, ca semn al b in e c u v în tă rii d iv in e . In u nele p ărţi, m iru irea se face «în n u ­ mele T atălui şi al F iu lu i şi al S fîn tu lu i D u h » 1111 ; în altele însă, şi anum e în parohiile d in vestul M itro p o lie i M o ld o v e i şi Sucevei, se 'foloseşte form ula «aju tor de la D o m n u l» (prescurtare din textul « A ju to ru l m eu de la D om nul...» (Ps. C X X , 2), c o m p letată în tim p u l îm p ă rţirii anafurei cu form ula «h rană de la D o m n u l» (prescurtare din textul «h rană se dă celor ce se tem de El») ; d a c ă sînt doi preoţi, u n u l m iruieşte, iar c e lă­ lalt îm parte anafura, cu fo rm u lele m e n ţio n ate ,lt2. 2. O rig inea, s e m n ilic a ţia şi efectul m im ir ii Precum ne putem în c re d in ţa d in scrierile N o u lu i T estam ent (M atei IX , 21 ; M arcu V , 27 ; Luca V III, 44 ; Fapte X IX , 12), tot ceea ce v in e nu n u m a i în atingere directă cu persoanele sfinte, ci orice se găseşte intr-un raport chiar in d ire c t cu ele, cum se p rezintă p oziţia u n td e le m ­ n u lu i ce arde în candelele de la ic o a ne le lor, este interpretat în cre­ dinţa creştină ca m ijlo c de s p rijin şi 'de percepere a binefacerilo r, pe care D um nezeu le îm p a rte p rin in te rm e d iu l aleşilor Lui. A şa se ex p lică faptul că ungerea cu u n td e le m n d in cand elele m a rtirilo r şi ale sfinţilor, care s-au bucurat în v ia ţă de da ru l m in u n ilo r şi îndeosebi al tă m ă d u ir i­ lor, ori din cele aflate în faţa cinstitei şi de v ia ţă d ătăto a re i C ruci a D om nu lui, a ajuns în cursul e v u lu i m e d iu o practică sau u n rit curent pentru îm p ărtăşirea de b in e c u v în ta re , dar m ai cu seam ă pentru dobîndirea şi păstrarea s ă n ă tă ţii ш з . D in aceste deprinderi d e riv ă «m iru itu l» sau, cum zicea D ositei al Ie ru s a lim u lu i, «sfîntul u ntdelem n, cu care se unge la sărbători d in candela a p rin s ă în aintea ic o a n e i» 1Ш. A şadar, «fie pentru ca sa d o b în d e a sc ă săn ăta te sau să şi-o păstreze, fie pentru ca să capete b in e c u v în ta re , ortod ocşii, precum constata Iacob G oar, se u ngeau cu u n astfel de u n td e le m n la icoana sfîn tu lu i care se serbează şi prin ru g ăc iu n ile ce le stau în p u tin ţă stăruiesc să obţină, cu solirile acestuia, m ilă de la D u m n e ze u , al cărei sim bol este u n td e le m n u l» m 5. 1110. M a n u a l pentru în v ă ţa r e a tip ic u lu i bisericesc..., S. P. B., 1911, p. 25; V e n ia ­ min, episcop al A rz a m a s u lu i şi N ijn in o v g o ro d u lu i, N o va ia s c rija li {T abla nouă), ed. IX , S. P. B. (fără an), part. II, pgf. 35, p. 116— 417. 1111. Cf. lo cu rile citate în nota p recedentă. 1112. In fo rm aţii p rim ite de la Pr. Proi, V la d im ir P r e l i p c e a n u . 1113. Cf. şi J. Pargoire, L'fcglise b y z a n lin e de 527 ά 847, p. 110. 1114. Dositei al Ie ru s a lim u lu i, Istoria p a triarh ilo r de ierusalim , p. 526. 1115. Iacob Goar, op. cit., p. 35.

— 352 — Aceste bin efaceri n u pot fi p riv ite ca efect al însu şirilo r n a tu ra le ale u ntd ele m nu lui care, fă ră în d o ia lă , nu posedă o eficacitate universală, v a l a b i l ă a dică pentru orice boală, ci s-au săv îrşit p rin p uterea harului lui D um nezeu, lu c răto r p rin sfinţi Ш6, şi toto dată p rin c o n ­ lucrarea credinţei de care erau în su fleţiţi atît cei care u ngeau cît şi cei care se vindecau. P recum rem arca u n teolog contem poran, «D u m n ezeu î n c r e d i n ţ e a z ă sfinţilor, tot aşa ca şi îngerilor, puterea de a în d e p lin i voia Sa, printr-un a ju to r activ, deşi nev ăzu t, acordat oam enilor... S fin ţii sînt m îin ile lu i D u m n eze u , p rin care El săvîrşeşte operele S ale. De aceea, lor le este dat să fa c ă fapte de caritate chiar după m oartea lor, desigur nu ca acte necesare m în tu ir ii lor personale, care d eja a fost atinsă, ci pentru a s p rijin i pe fraţii lor în calea m în tu irii» m 7. N egreşit, a şa precum s u b lin ia N ic o la e C abasila, «nu există absolut nici o b in e ­ facere care a fost a co rd a tă o a m e n ilo r îm p ăc aţi cu D um nezeu, fă ră ca ea să fie dată p rin A c e la care este aşezat M ijlo c ito r între D u m n e ze u şi oameni» ш 8. A cest a d e v ăr .nu este contrazis de credinţa despre o f i­ ciul sfinţilor ; d im p o triv ă , — se com pletează teologul m e nţio n at — ei «ne ajută... în ra p o rtu rile noastre cu Hristos... S finţii sînt astfel m ijlo ­ citorii şi. protectorii no ştri faţă de El în ceruri, şi, ca atare, m e m b ri v ii şi activi ai Bisericii m ilita n te » llt0. Precum se p o a te constata în N o u l Testam ent (M arcu V I, 7, 13) şi în istoria Bisericii creştine ш0, ungerea cu untd ele m n în scop anu m e de vindecare a fost un obicei practicat în îm p re ju ră ri extraordinare, nu ca un rit sau ca un se rviciu ex clusiv bisericesc, chiar de persoane care numai în tîm p lăto r se p u te a u găsi în rîn d u l clericilor. M u lte dintre aces­ tea erau sim p li m o n a h i şi c îteod ată chiar dintre credincioşii l a i c i i m . 1116. H arism a aceasta aco rd ată sfin ţilo r este considerată de u n ii teologi unul din efectele T ainei M iru n g e r ii. « în vre m u rile de mai înainte», zice N ic o la e Cabasila, «această tain ă îm p ă rtă ş e a celor botezaţi harism ele vind e cărilo r, proorociei, grăirii in lim b i şi altele de acest fel, care arătau tuturor oam e nilo r puterea cea mai presus de fire a lu i H ristos ; căci era nevoie de acestea atunci cîn d creş­ tinismul se întem eia şi cred inţa era în curs de întărire. Insă astfel de h arism e (prin Taina M iru n g e r ii) au p rim it u n ii atit în vrem ea noastră cît şi ceva m ai în a ­ inte şi au prezis v iito ru l, au iz g o n it d e m o nii, au alu ng at b o lile p rin ru g ăc iu n i, nu numai pe cînd trăiau , dar în c ă şi m o rm in te le lor au avut aceeaşi putere, lucrare a Sfîntului D uh fiind n e d e sp ărţită de cei fericiţi (sfinţi), chiar d u pă m oarte». (Despre νία(α In Hristos..., P. G., CL, 573 В ; ve zi şi col. 576 D — 577 A). ■1117. S. B ulgako ff, L 'O rio d ox ie ..., p. 170. 1118. N ic o lae C a ba sila, Despre v ia ţa in Hristos..., P. G., CL, 577 B. 1119. S. B u lg a k o ff: L 'O rtodoxie..., p. 168. 1120. în ve a cu l al IV-lea şi al V-lea, u n ii din anahoreţii E g iptu lui, Siriei şi Palestinei, ca : A m u m , S im io n S tîlp n ic u l, A fra at, V en iam in, Ilarion, .C uviosul Sava, avva Iacob şi alţii p om e niţi în scrierile ag h io g rafice de R ufin (H isloria ecclesiaslica, cart. II, cap. IV, P. L., X X I, 511— 512) şi de Sozom en (Istoria bisericească, cart. II, cap. X IV şi X X I I I ; cart. V I, cap. X X V I I I şi X X I X etc. P. G„ L X V II. Cf. şi Dositei [op. cit., cart. IV , paragr. 8 ; p. 526), v in d e c a u b o ln a v ii prin ungerea cu u ntd e le m n. 1121. Astfel, T ertulian cite ază în episto la sa deschisă, înd re p ta tă către g u v e rn a ­ torul persecutor Scapula, c a zu l u n u i oarecare creştin, Proclu, sup ran um it şi Torpacion, procurator al Euhodeei, pe care Severus, tatăl lui A n to n in , l-a in v ita t şi l-a ţinut în p ala tu l său p în ă la sfîrşitu l vieţii, drept recunoştinţă pentru fa p tu l că 51 vindecase prin ungere -cu u n td e le m n (A d S capulam , cap. IV., P. I, 781—-782). Această practică îşi urcă o rig in e a la epoca tau m atu rgilo r, îndeosebi d in vrem ea Sfinţilor A postoli, adică a aceiei categorii dintre .ve c hii h arism alici care erau în z e s ­ traţi cu darul an um it ai tă m ă d u ito rilo r (I Cor. X II, 9).

ca

1 — 353 —

,

I Pînă în cele d in u rm ă în să, această u ngere practicată în chip o b işnu it . de harism atici s-a transform at sau m a i exact s-a restrîns în cadrul ritu ­ lui curent al m iru itu lu i, în d e p lin it n u m a i de persoanele din cinul preo­ ţiei. E voluţia situ aţie i n u este greu de reprezentat. D up ă încheierea epocii h a rism atic ilo r în istoria creştină, credincioşii au recurs la solirile lor, ca şi la ale sfinţilo r în general, chiar după trecerea acestora din viaţa p ăm întească, im plorîndu- le aju to ru l, prin ru g ăc iu n ile făcute înaintea icoanelor respective. In faţa credincioşilor, icoanele au c ăp ă­ tat, prin sfinţire, aşa precum se exprim a teologul contem poran citat m ai sus, liaru l de a însem na «un loc b in e c u v în ta t al prezenţei sau al apariţiei D o m n u lu i în form a L ui im a g in a tă sau figurată», sau «indicarea puterii şi a lu c ră rii Sale» 1122 şi, respectiv, a Sfintei Fecioare, a sfinţilor şi a tuturor celor reprezentaţi de ele, cum este, de exem plu, cazul în ­ gerilor. Era n a tu ra l deci ca u n td e le m n u l ce arde în candelele de la aceste icoane să fie pus de sp iritu l credincioşilor în raport cu însăşi persoana sfîn tu lu i p rin care se so lic ită aju to r de la D um nezeu. U ngerea o face însă acum p reotul, în lo c u l şi în num ele acestor sfinţi, ei înşişi m em bri ai T ru p u lu i ta in ic al lu i Hristos, adică a i c o m u n ităţii creştine şi anume din categoria B isericii ne v ăzu te 1123. Caracterul de rit al acestei u ngeri am putea spune că s-a in augurat ca o consecinţă a c u ltu lu i pentru veneraţia m artirilo r şi a sfinţilor, a icoanelor şi a re licv elo r lor, deci foarte de tim p u riu 1124. A d m in istra tă de acum îna in te în biserică, în le g ă tu ră cu cultul şi deci de m em brii clerului, ungerea cu u n td e le m n u l din candelele de la icoane a devenit un rit bisericesc, a d ic ă oficial. M ir u itu l bisericesc a continuat să co­ existe o vrem e cu cel practicat acum n u m a i în tîm p lăto r de harism aticii deşerturilor ,· în chip o b iş n u it însă el era p riv it ca un atribut al preoţiei. U rm înd cursul p ie tă ţii creştine în leg ătură cu cultul de adoraţie şi veneraţie, ungerea cu u n td e le m n practicată la prim ele ei încep utu ri de harism atici în scopul re sta b ilirii să n ă tă ţii, iar de clerici şi pentru orice altfel de a ju to r necesar credincioşilor, a ajuns să se rezum e în chip 1122. V ezi S. B ulgako ff, L'O rtodoxie..., p. 95 ; A celaşi, Dogm a euharistică, tra­ ducere din lim b a rusă de Pr. P arasch iv A ngelescu, p. 94— 95. 1123. C redinţa despre sim patia, solid aritate a şi com uniunea cu sfinţii a fost vie şi afirm ată în to td e a u n a în viaţa bisericească, deşi în Biserica O rtod o x ă nu a venit p rile ju l pentru fo rm u larea ei expresă, sub forma unei dogme speciale. Ca u nii care au făc u t parte m a i în tîi d in Biserica vă z u tă de pe p ăm în t şi, îm p re ună cu ea, form ează prin le g ătu ra ac e luiaşi D u h Biserica de plină a lui Hristos, m em brii Bise­ ricii nevăzute se găsesc într-un rapo rt reciproc cu credincioşii de pe p ăm înt. Le g ă­ tura aceasta se m an ife stă prin sim p atia sfinţilo r faţa mai ales de cei în nevo i şi suferinţe, precum şi p rin ru g ă c iu n ile u no ra pentru alţii. Astfel, Biserica de pe p ă­ m înt face pom enirea sfinţilo r ch iar la Je rtfa euharistică şi solicită aju to rul lor, iar ei, ca fraji ai noştri şi «prieteni ai lu i D um nezeu», se roagă îm p re ună cu noi şi se fac solii ru g ă c iu n ilo r noastre în a in te a m ă ririi lu i Dum nezeu. Ideile exprim ate aci despre co m u n iu n e a cu sfinţii se găsesc dezvoltate pe larg Ia Pan. N. T rem bela, C o m u n iu n e a s iin ţilo r (traducere din lim ba greacă de Pr. O lim p C ăciulă, C ernica, 1940), precum şi în M ărtu risire a O rtodoxă a lu i Petru M o v ilă, partea a Ill-а, R ăsp uns la în tre b are a LII. 1J24. Dositei al Ie ru s a lim u lu i, op. cil,, p. 52.6, se referă în această p riv inţă deja la «T eodorei (desigur, episcopul C iru lu i, ve acu l al V-lea), care «povesteşte că A vv a Iacob m u lte suferinţe şi b o li a vind e ca t cu untdelem n din candelele aprinse înaintea sfintelor icoane ale m a rtirilo r» (de unde se cheam ă şi «untd e le m nu l m ar­ tirilor»). L itu rg h ie ru l e x p lic a t — 23

— 354 — obişnuit la ritu l bisericesc al m ir u itu lu i; în chip logic, acesta a fost altoit pe m a rg in e a o fic iilo r consacrate p ro slăv irii m a n ifestărilo r P ro v i­ denţei d iv in e şi de venerare a sfinţilor, cum este p rin excelenţă U trenia. N e g r e ş i t , tem e iu l şi iz v o ru l binefacerilo r ce se speră a fi transm ise prin «m iru ire» este acelaşi ca şi al ha ru rilo r speciale, acordate p rin Sfintele T aine, a d ic ă Je rtfa M în tu ito r u lu i, oare stă la baza în tre g u lu i c u lt al B isericii şi al ritu rilo r e i 1125. M iru ire a nu reprezintă însă u n m ij­ loc sau «u n in s tru m e n t care lu cre ază cu necesitate prin har» sau ex opere operato, ca să În tre b u in ţă m o expresie a teologiei apusene fo lo ­ sită c îteod ată şi în cea răsăritean ă ; «nu se dă adică cu necesitate h a ­ rul» su p ra n a tu ra l al v in d e c ă rii spirituale sau de b o ii m orale, ia r u n e o ri şi de cele fizice, înso ţit de iertarea păcatelor, ca, de exem plu, p rin ungerea cu u n td e le m n b in e c u v în ta t în T aina S fîn tu lu i M a slu 1·126. De asemenea, n u se c o m u n ic ă h a ru l dum nezeiesc, care lucre ază cu n e c e ­ sitate pentru în tărire a şi sporirea în viaţa s p ir itu a lă 1Ш, ca în T aina U ngerii cu S fîn tu l şi M a rele M ir 1129. M ir u itu l îm părtăşeşte în general b in ecuv întarea şi alte binefaceri, corespunzător m ăsu rii în care cererile şi in te n ţiile cre d in c io şilo r sînt susţinute de credinţă şi de v rednicie personală. P ro p rie tăţile n a tu ra le ale u n td e le m n u lu i îl fac foarte p ro p riu ca simbol al id e ilo r d in binefacerile pe care Biserica le m ijloceşte şi cre­ dincioşii speră să le obţin ă prin ierurgiile în care u n td e le m n u l are o întrebuinţare litu rg ic ă . El apare astfel în textele biblice- şi în ru g ă c iu ­ nile p e n tru b in e c u v în ta re a lu i ca, de exem plu, în cele d in rîn d u ia la Tainei B o te zu lu i şi a T ainei S fîn tu lu i M a slu, a tît ca instrum ent a l h a r u ­ lui cît şi ca term en şi sim bol al id e ilo r de b in ec uv înta re şi de bucurie,! de îm p ăc are şi de îndu ra rea lu i D um nezeu, de acordarea de b u n u ri şi daruri v rednice, de în ţe le p c iu n e şi m a i ales de vindecare etc. în d e fin i­ tiv, toate aceste sensuri sînt rezum ate în observaţia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, că «u n td e le m n u l este considerat ca sim bol al m ilo s tiv irii ( iu b i­ rii de oam e ni a) lu i D um n ezeu » 1J29. Ceea ce cer şi speră să d o b în dea sc ă credincioşii, sub sem nul m iru irii, este una sau alta din form ele şi m a ­ 1125. Cf. H r. A n d ru ţo s , D o gm atica Bisericii O rtodoxe Răsăritene, traducere de Dr. D u m itru S tăn ilo a e , S ib iu , 1930, p. 313. 1126. Ib id e m , p. 315, η. 1 şi M acarie, op. cil., p. 404. 4127. Hr. A n d ru ţo s , op. cil., p. 361 şi M acarie, op. cil., p. 446. 1128. E tim p u l sa ob se rv ăm că term enul «m iruit» (m iruire) din lim b a ju l nostru bisericesc este im p ro p riu pentru actul desem nat prin el. M iru itu l sau m iru ife a ar trebui să înse m n e ung ere cu S fîn tu l M ir, ceea c.e nu este exact, deoarece m ateria între b uinţată este e x clu siv u n td e le m n (ίλαιον) iar nu S fîn tul şi M arele M ir -(τό άγιον μύρον, care se foloseşte în chip special in ad m inistrarea T ainei M iru n g e rii (τό μ ύ ρ ω μ α dar .mai ales ή μ ύ ρ ω σ ις , de la ve rb u l μύρω-ώ). Cu însem narea cu ve n ită de la noi, echivalentă celei de ungere, term enul «m iruire» a fost sugerat, ■desigur prin a n a lo ­ gie cu form a e x ternă a T ainei M iru n g e rii. C ărţile de s lu jb ă bisericească, aşa cum se poate vedea la rîn d u ia la B otezului şi la cea a S fîn tu lu i M a slu , foldsesc in general expresia : (preotul) «unge (χρίει) cu sfîntul u n td e le m n », şi, respectiv, cu «sfîntul m ir». Unele din ele fac uz şi de form a pleonastică «m iruie şte cu sfîn tu l m ir», adică unge cu sfîntul m ir. In cărţile litu rg ic e greceşti o pe raţia m ir u itu lu i este desem nată, precum deja am ■ văzu t, prin expresia «se dă sfîn tu l u n td e le m n » (δίδοται τό άγιον £λαιον). 1129. Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia IV la Ep. către F ilipeni, 4, P. G„ L X X II, p. 210.

— 355 — nifestările acestei m ilo s tiv iri, dar m ai cu seam ă în le g ă tu ră cu starea sănătăţii. Precum ne lasă să vedem rîn d u ia la scurtei cerem onii a m iru irii, descrisă de p a tria rh u l F ilo te i, u n td e le m n u l d in această în trebu inţa re nu este sfinţit p rin n ic i o fo rm u lă sau ru găciu ne specială de binecuvîntare. C aracterul de elem ent sfinţit şi puterea s u p ra n a tu ra lă sau în s u ­ şirea b in efăcătoare îi sînt conferite de raportul său cu u n obiect sfînt, pe care i.-l creează fa p tu l că u n astfel de u n td e le m n v in e în atingere, ori se găseşte în apropiere, este destinat sau serveşte în v re u n fel oare­ care lo c urilo r şi lu c ru rilo r v en e rab ile d in punct de vedere religios. în urm a p e le rin a je lo r m a i ales, pietatea creştină d in cursul v rem ii a con­ sacrat în această p r iv in ţă m ai m u lte fe lu ri de u n td e le m n pentru m iru it, deosebit de cel al S finte lo r Taine. Este în p rim u l rînd u n td e le m n u l de la Sfînta C ruce d in Ie ru sa lim , a d ic ă cel d in vasele de care s-au atins relicvele acestui sfînt obiect. în a l doile a rînd se clasează u n td e le m n u l de la Locurile Sfinte, socotit astfel p rin excelenţă cel lu a t d in candela ce arde la S fîn tu l M o r m în t d in Ierusalim , precum şi cel p ro v e n it de la bisericile d in alte lo c a lită ţi, devenite venerabile p rin a ctiv itate a isto­ rică a M în tu ito r u lu i. Se num eşte apoi u n td e le m n u l sfinţilor, iar în unele cazuri al m artirilo r, acela care este lu a t din candelele ce ard la crip ­ tele acestora sau d in cel ce s-a prelins de pe m oaştele sau m o rm in tele lor, fapt care a dus la a trib u ire a titlu lu i de «izvorîtor de m ir» anu m itor m artiri. Folosirea u n td e le m n u lu i de la aceste m orm inte, în scop de s ă n ă ­ tate, de întărire şi de bin e c u v în ta re , se găsea deja în d ă tin a tă pe v re ­ mea S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r, precum rezultă din u rm ă to ru l pasaj al uneia d in o m iliile sale : «Opreşte-te lîn g ă m o rm în tu l m a rtiru lu i, varsă aco lo şiroaie de lac rim i, zdrobeşte-ţi in im a şi adu bin e c u v în ta re (εύλργίαν, a d ic ă u n td e le m n ) de la m orm înt... Ia u n td e le m n sfînt şi unge-ţi tot trupul, lim b a , m îin ile , g îtul, ochii...» ш о . Totuşi, în p ractică, re alitatea a lu a t şi alte în făţişări, aşa precum se în tîm p lă uneori a stăzi, în unele părţi cel puţin, fără ca sp iritu l C o n ­ stituţiei p a tria rh u lu i F ilo te i să fie contrazis. A stfel, p o triv it in d ic a ţiilo r din această r în d u ia lă de tipic, m o m e n tu l m iru irii este fixat, precum am v ăzut, după a p o lisu l U treniei şi n u m a i în leg ătură cu slu jb a p raznicelor dom neşti şi de la sărb ăto rile sfinţilor m ai însem naţi. C um însă, la astfel de cazuri, U trenia se o fic ia ză la priveghere, u rm în d im e d ia t du p ă ser­ v ic iu l V ecerniei cu litie, u n td e le m n u l b in e c u v în ta t la acest d in urm ă oficiu serveşte în p rim u l rînd la m iruire, fiin d pus în candela de la proschinitar, precum prescrie L ilu rg h ie ru l. în acest caz, este firesc deci să ne întrebăm dacă în săşi C o n stitu ţia p a tria rh u lu i F ilo te i nu presupune că m iruirea d u p ă U trenie se făcea d in candela unde fusese pus u n td e ­ lem nul b in e c u v în ta t la Litie. Cel p u ţin în p a ro h iile B isericii O rtodox e Ruse, ca şi în unele p a ro h ii d in Biserica O rtodox ă R o m ân ă, este în uz această din urm a p ractică, m a n u a le le de tipic şi alte scrieri m e n ţio n în d expres că, la priveghe re, m iru irea se face cu u n td e le m n u l d in candelă, bin e c u v în ta t la s lu jb a Litiei. 1130. Sf. lo a n G u ră de A u r, O m ilia despre m a rli/j, 2, P. G., L, 664.

— 356 —

s*:\ ^

A colo deci u n d e m iru ire a se p ractică nu m ai la finele U treniei de la sărbătorile d in c a te g o riile specificate m ai sus, ea se face in e v ita b il ou untdelem n b in e c u v în ta t la Litie. A ceastă situaţie este transform ată în regulă mai ales in p ărţile unde s-a în d ă tin a t obice iul de a se oficia ser­ viciul Litiei n u în a in te de U trenia de la priveghere, adică seara, d u p ă V e c e r n i e , ci d im in e a ţa , în a in te de U trenie 1Ш. «Prin urm are, aşa p re­ cum r e m a r c ă a u to ru l u n u i m a n u a l rusesc de tipic, « c r e ş t i n i i &e ung' (se miruiesc) în b i s e r i c ă cu u n td e le m n de dou ă feluri : u n u l este u n td e le m ­ nul din candelă, a d ic ă de la sfintele icoane, iar altul este u n td e le m n u l ce se sfinţeşte o d a tă cu p îin ile » 1132 la L itie .. Deşi, de re g ulă, u n td e le m n u l pentru m iruire n u se sfinţeşte printr-o rugăciu ne sp ecială, totuşi în Biserica O rto d o x ă B u lg a r ă 1133, ca şi în u n e l e din p a ro h iile noastre ardelene şi chiar din şesul M unteniei,· s-a generalizat o b ic e iu l ca credincioşii să f i e m iru iţi în cursul a n u lu i cu untdelem n sfinţit la m aslu l ce se săvîrşeşte în biserică după L itu rg h ia din Jo ia M are. Se b in e c u v în te a z ă cu această ocazie u n td e le m n u l din c a n d e l a de l a ic o a n a h ra m u lu i, care este în m u lţit ulterior p rin a d ă u ­ g a r e a de u n td e le m n adus de credincioşi, păstrîndu-i astfel c o n tin u ita ­ tea sfinţeniei. A lă tu r i de p ractica m iru irii cu u n td e le m n b in e c u v în ta t, uzul general î l fo rm e ază însă m iru ire a cu untdelem n d in candela a p r in ­ să la icoana s lin tu lu i sau p ra z n ic u lu i zilei. 3. încheiere

r (|||

M iruire a n u a fost străm u tată întru n im ic de pe vechile ei tem eiu ri prin adoptarea m o m e n tu lu i său la finele Liturghiei, deoarece u n td e le m ­ nul provine de la can dela ce arde la prăznicar sau p rosch in itar, pe care se află ic o a n a sfîn tu lu i serbat, ori icoana h ra m u lu i sau ne a p ăra t una din icoanele M în tu ito r u lu i (m ai adesea a în v ie rii), « u n ic u l M ij l o ­ citor între D u m n e z e u şi oam eni» (I Tim. II, 5), deci chezaş al m ilo s ti­ virii arătată p rin s fin ţii Săi. Pe de a ltă parte, m iruirea nu este în tru n i­ mic m ai p u ţin la lo c u l său d u p ă finele L iturghiei, deoarece aceasta se săvîrşeşte nu n u m a i întru pom enirea jertfei de pe G olgota şi spre slava lui Dum nezeu, ci şi «în tru cinstea şi p om enirea sfinţilor» de El în c u n u n a ţi. D in punct de vedere doctrinar, n im ic nu se îm potriveşte deci m i­ ruirii după L itu rg h ie . N u se poate tă g ă d u i totuşi că, acolo unde practicarea m iru irii s-a extins la toate sărbătorile, s-a produs o u şo a ră modificare în rap o rtu l d in tre ideile care a lc ă tu ia u originar sem nificaţia aces­ tui rit. C redinţa despre m iruire, ca sem n de com unicare sau de îm p ă r ­ tăşire a p u terii tă m ă d u ito a re de suferinţă, case era d o m in a n tă la în ­ ceput, a aju ns secu ndară, dacă nu s-ar putea spune chiar că a răm as aproape ştearsă, m iru ire a re prezentînd un sim bol al îm p ă rtă ş irii de binecuvîntări şi b in e fa c e ri în general («sem n de dăruirea m ilei lu i D u m ­ nezeu şi a u n u i deosebit aju to r în faptele de binefacere şi iu b ire de 1131. Dr. V a sile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, bp. c/ί., p. 562 şi 563— 564. 1132. A rh ie p is c o p u l V e n ia m in al A rzam asu lui şi N ijn in o v g o ro d u lu i, op. şi loc. ci!.; vezi şi lo cu rile d in lu c ră rile ruseşti citate în notele 1107, 1108 şi 1110, pre cu m şi Pisima bocjoslujenii v a s lo c in o i Ţ erkvi (Scrisori despre slu jb e le d um nezeieşti ale Bisericii de R ăsărit), S. P. B., 1836, cartea I, scrisoarea V I (Despre Utrenie), p. 68. 1.133. D upă in fo rm a ţiile prim ite de la I. P. S. M itro p o lit N ic o d im , al S liv e n u lu i.

oam eni» 1134, sa u «pentru câştigarea de damuri sufleteşti şi trupeşti» 113s). în nu m ăru l acestor daruri, ideea despre valoarea tăm ăd u ito are a u n td e ­ lem nu lui de la m iru ire se m e nţine încă |în relief, acolo unde m iruirea se obişnuieşte n u m a i la sărb ăto rile m ari, deci nu m a i de cîfeva ori pe an, dar m ai cu seam ă acolo unde se m iruieşte cu untd ele m n răm as de la m aslul din Jo ia M are sau de la un alt m aslu» 113G,

II.

_

A N A F U R A SAU AN TIDORON *

Privire istorică. — 2 . D enu m iri. — 3. A n afu ra ΐη raport cu Sfînta E uharistie. — 4. R itu a lu l anafurei D upă m iruire şi în le g ă tu ră cu aceasta, fiecare credincios primeşte sau ia singur una 'din p ă rtic e le le de anafură aflate în vasul de pe m ă ­ suţa din apropierea p ro s c h in ita ru lu i. . I.

Privire istorică

Ca rit sau in stitu ţie bisericească, anafura a intrat şi a fost accep­ tat în practica litu rg ic ă drept o m ăsură de susţinere a n iv e lu lu i vieţii religioase, în vrem ea cîn d deprinderea îm p ărtăşirii tuturor, la fiecare Liturghie, era a p roap e ieşită d in uzul com un. O dispoziţie p o zitiv ă p en­ tru instituirea ei lipseşte. îm p re ju ră rile , care au p rovocat aşezarea a n a ­ furei într-um cadru litu rg ic , sînt însă pe deplin edificatoare asupra ori­ ginii, scopului şi sem nificaţiei exacte a acestui rit. Precum am su b lin ia t m a i în a in te (supra, p. 141 ş.u.)r L itu rg h ia în ­ deplineşte şi o funcţie ecle zio lo g ic ă p rin dezvoltarea sim ţu lu i de com u­ nitate sau a se n tim e n tu lu i de adîncă legătură sufletească şi de so lid a ­ ritate în H ristos cu între a g a creştinătate ortodoxă din antichitate p în ă la cea din zilele noastre. R ealizare a acestei com unităţi în H ristos a tuturor creştinilor d re p tslăv ito ri are o bază supranaturală în Jertfa e u ­ haristică şi în T aina S finte i îm p ărtăşiri, prin care se operează o u niu ne şi o com uniune ta in ic ă cu H ristos, în H ristos şi prin El cu toţi cei care au prim it Sfintele T aine ale T ru p ulu i şi S îngelui Său. P otrivit regulii de v iaţă bisericească d in epoca prim ară, credincioşii care p a rticip au la Liturghie erau o b lig a ţi să ră m în ă p în ă la sfîrşitul slujbei, cînd aveau să se îm părtăşească, într-adevăr, c an onu l 9 apostolic hotăra ca «toţi credincioşii care in tră (în biserică) şi asc|altă Scripturile, dar nu răm în la rugăciune şi la sfînta îm părtăşire, trebiiie să fie afurisiţi, ca u n ii care 1134. M a n u a l pentru în v ă ţă tu ra tip ic u lu i bisericesc... (în lim b a ru să ), S. P. B., 1911, p. 25. 1435. A r h ie p is c o p u l V e n ia m in a l A r z a m a s u lu i şi N i j n i n o v g o r o d u l u i , op. cit., p. 117. ι

1136. «M iru irii i se atrib uie puterea de a transmite h arul v ind e căto r de boli şi d e alte ne p utinţe trupeşti sau sufleteşti, precum şi de a apăra de rele şi de n e c a ­ zuri» (I. P. S. M itro p o lit N ic o d im al S liv e n u lu i). * Reproducem aci cu u ne le adaptori studiu! nostru publicat sub acest titlu in «Studii Teologice», V (1953), nr. 1— 2, p. 116— 145.

— 358 — fac dezordine în 'biserică. Pentru a face m
— 359 e v lo gh ii euharistice. P rin urm are, p în ă la această dată, era deja stab ilită sem nificaţia e v lo g h iilo r — p ro s fo ra — ca sim b o lu ri de com u n iu n e . Pe de altă parte, c a n o n u l 8 a l lu i Teofil, episcopul A le x a n d rie i (381— 412), face do v a da c ă în u ltim e le d e c e n ii ale v e a c u lu i a l IV-lea sau cel m ai tîrziu în p rim ele decenii ale v e a c u lu i al V-lea c re dincio şii erau adm işi să p articipe a lă tu ri de clerici, la îm p ărtăşirea de anafură. «Cele ce se aduc sub c u v în t de je rtfă, du p ă ce se folosesc cîte sînt necesare pentru Taine, să le îm p ărţea sc ă cle ricii» — rîn d u ia acest canon — , «dar catehum enii nici să n u m ăn în c e , n ic i să n u bea din acestea, ci nu m a i clericii şi fraţii credincioşi, cei ce sînt îm p re u n ă cu dîn şii». Pare că tonu l acestui canon cade m a i m u lt pe privarea cateh u m e nilo r de acest drept. N u este exclus ca accentul acestei re guli a lu i Teofil al A le x a n d rie i să fi v iza t tocm ai p ra c tic a — lo c a lă p oate — înscrisă în T estam entum Dojmini, de a se în v o i e v lo g h ii c ateh u m enilo r, în a ju n u l bo te zu lu i lor. P otrivit rîn d u ie lii bisericeşti de sub acest num e şi din aceeaşi fam ilie cu C o nstitu ţiile A p o s to lic e , dar m a i e v o lu a tă decît acestea, se în g ă d u ia catehum enilor c an d id a ţi la botez să prim ească bu căţi d in evloghiileprosfore, în sîm băta P aştilor, a d ic ă în a ju n u l bote zu lui lor. «Se va da drum ul m ai în tîi c ateh u m enilo r, d u p ă ce v or fi p rim it b in e c u v în ta re a (evloghia) de la frîngerea p îin ii» 1139. Ia tă deci o m ăsură p rin care anafura capătă un caracter de rit, sim p lu intr-adevăr, dar u n rit. D acă acceptăm o p oziţie de m ijlo c în le g ătu ră cu c o nc luziile cri­ ticii literare p riv ito a re la data c o m p u nerii rîn d u ie lii d in Testam entum D o m in i (între ju m ă ta te a v e a c u lu i al IV-lea şi a doua ju m ă ta te a v e a ­ cului al V-lea) u40, ne-am găsi în ju r u l sfîrşitu lui v e a c u lu i al IV-lea şi începutul celui u rm ător, a d ic ă în p re a jm a datei cînd a fost redactat can onu l prin care T eofil al A le x a n d rie i recunoaşte credincioşilor drep­ tul la anafură. Toate aceste c o n je c tu ri ne in dică, p rin urm are, în ch ip logic, ju m ăta te a v e a c u lu i al IV-lea sau a doua ju m ă ta te a lui, dacă nu ca epocă în care îm p ărţire a a nafu rei a p u tu t p rim i o încadrare .litu r ­ gică, a p o i cel p u ţin ca a tm o sfe ră în care germ inează în c e p u tu rile id e ii anafurei, ca sim bol de c o m u niu ne . F a p tu l că această p ra c tic ă este co­ m ună tuturor B isericilor V e c h i O rie n ta le , ieşite din sînu rile O rto do x iei în v eacurile urm ătoare, constituie o confirm are în acest sens, n u de m ică im portanţă. Cea m ai veche m e n ţiu n e isto rică despre ana fu ră, ca practică litu r ­ gică, provine din v e a c u l al V II-lea, sub form a in s tru c ţiu n ilo r pe care le dă S in odu l de la N antes (la o d a tă dintre a n ii 638— 658), p rin c an o n u l 9, înregistrat m ai tîrz iu în aşa-num itele C a p itula re ale e p isco p u lui Hincmar din Reim s (v eacul al IX-lea). «Preotul», reco m andă acest canon, «va pune într-un vas curat o cantitate în destu lătoare de părticele din p îin ile răm ase d in cele aduse de credincioşi, pentru a le îm p ărţi după Liturghie, î n zilele de d u m in ic i şi de sărbători, celor care nu s-au îm1139. Cart. II, cap. 10. La version syriaq ue de F O ctale u ch e de C lem ent, trad, de F. N an, Paris, 1913, p. 73. 1140.,O . F. N au, op. cil., p. 16 şi J. T ixeront, Precis de patrologie, ed. IX , p. 283.

— 360 — nărtăşit; preotul le v a d is trib u i d u p ă ce le-a bin ecuv întat, lu în d seama să n u ' c a d ă pe jos vreo sfă rîm ă tu ră » 1141. Acestea sînt, în general, elem entele priv itoare la datele în le g ă tu ră cu p r i m a f a z ă d in istoria a na fu re i şi cu îm p re ju rările care au provocat aşezarea ei într-un cadru litu rg ic . La început ea era destinată, precum v ă z u t , n u m a i u n e i catego rii a nu m ite de credincioşi şi anum e celor care asistau la S fînta Liturghie, dar n u se îm părtăşeau. în veacu rile al VII-lea şi al V III- lea însă îm p ărtăşire a de obşte Ia fiecare L itu rg h ie ajunsese aşa de rară, în c ît putem considera că ea încetase în u ltim e le d ou ă veacuri ale p rim u lu i m ile n iu creştin 1142. A ju n g în d astfel să n u se mai îm părtăşească n im e n i în zilele de sărbători, afară de litu rg h isito ri, s-a îndătinat o b ice iu l ca a n a fu ra să se distribuie tuturor credincioşilor prezenţi, dacă n-au gustat n im ic m ai înainte. practica a na fu re i a fost g enerală în Biserică, m ai cu seam ă p în ă la jumătatea e v ulu i m e diu . A s tă z i, ea este în uzul tuturor Bisericilor O r to ­ doxe şi B isericilor V e c h i O rie n ta le . în A p us, ritu l 'anafurei se p ăstre a ză n u m a i in p a ro h iile d in u n e le eparhii, dar p rin excelenţă în p a ro h iile ru ­ rale romano-catolice din Franţa. 2. D e n и m i r i Prin m ăsura de a se îm p ă rţi a n a fu ră credincioşilor, care se c o nsi­ derau nepregătiţi să prim ească dum nezeiescul Trup şi Sînge a l D o m ­ nului, se în lă tu ra u m o tiv e le de p ărăsire a serviciu lui divin, determinîndu-i astfel să aştepte p în ă la sfîrşit, cînd aveau să prim ească p ărticele din prosforele b in e c u v în ta te , răm ase d in cele ce serviseră la p reg ătirea Sfintei Jertfe. N esocotindu-se v re d n ic i să participe la C ina D o m n u lu i, credincioşii p u te a u totuşi să se îm p ătăşe asc ă acum de sfărîm ătu rile rămase din elem entele p entru preg ătirea mesei euharistice, ca să ne exprimăm în stilu l Sfintei E v a n g h e lii (M atei X V , 27). De aceea, aceste părticele au p rim it nu m e le de a n tid o ro n (’αντίδωρον), adică în loc de (’αντί) Sfîntul şi d u m ne zeiescu l Dar, den um ire care a răm as p în ă astăzi un termen tehnic p e n tru anafu ra sau p îin e a din prosfora binecuvântată. în latina bisericească a A p u s u lu i acest c u v în t a p rim it o traducere aproape ad litteram : v ic e d o n i, sanctae c o m m u n io n is v ic a riu m şi, de m u lte ori, compensaţia, rem unercitio. 1141. \^ezi Dom U rb ain Seres, Le p ain Ьёл/ί, în «Les questions litu ryiq ue s et paroissiales», L o uv ain , X V I I I (1933), n. 6, p. 286. L 'A b b e M igne, Premiere e ncyclopedic theologique, p. 562, 563. Este lo cul să s u b lin ie m că datele m e n ţio n a te m ai . sus, în le g ătu ră cu istoria anafurei, reprezintă u n u l din argu m e n te le care în lă tu r ă a firm a ţia ,.fre c v e n tă în une le manuale de litu rg ic ă , p o triv it căreia s-ar îm p ă rţi în am intirea ve chilo r agape. Se ştie însă că acestea se găseau despărţite de L itu rg h ia e uharistică înainte de ju m ă ­ tatea veacului al II-lea, iar asistenţa bisericească faţă de cei în nevoi se a lim e n ta din darurile în n a tu ră,, co lectate la sediul co n d u c ă to rilo r Bisericii (Cf. Sf. Ju s tin M a r ­ tirul şi F ilozoful, A p o lo g ia în tîi, L X V II, 1 şi 6 ; C o nstituţiile A postolice, cart. II, cap. 25 şi cart. V II, cap. 29, precum şi can. 7 şi 8 ale Sin. de la Gangra). îm p r e ju ­ rările care au dus la in stau ra re a anafurei sînt, precum am văzut, pe d e p lin ■e d ifi­ catoare asupra cauzei, s c o p u lu i şi s em n ificaţie i exacte a acestui rit. 1142. Cf. Dr. V a sile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 699— 700.

— 361 — N u se poate a firm a n im ic sigur cu privire la epoca în care term enul antidoron a intrat ca o expresie curentă în lim b a ju l bisericesc, în d o ­ cum entele d in v eac u rile al XI-lea şi al XII-lea îl găsim însă ca o d e n u ­ mire deja u zu a lă p entru a n a fu ră ш з. De altfel, anafura a purtat nu m iri diferite în cursul istoriei, fiecare d in ele inspirată într-un fel sau altul de raportul ei faţă de S fînta Euharistie. D intre acestea, cea m ai veche o reprezintă term enul e v lo g h ie (εύλογία, benedictio), adică binecuvîntare. C u v în tu l acesta a a v u t a p lic a ţii v aria te în dom eniul v ie ţii religioase şi bisericeşti. Dar, la încep ut, p rin el se desem na Sfînta Euharistie. în cele din urmă, el a aju ns să însem neze d a ru ri de diferite nuanţe, binefacere, cotizaţie, m ilostenie sau p o m a n ă (Rom. X V , 29 ; II Cor. IX , 5) m 4. în legătură cu sem nific aţia pe care a dobîndit-o m ai tîrziu anafura, cuv întu l evloghie e-ste în tî .1nit, se pare, pentru prim a oară, în scrierile P ărinţilor apostolici şi -anume în C o n stitu ţiile A postolice, cartea V III, cap. 31. Prin acest term en se desem nează aci darurile rămase după ce s-a pregătit Jertfa e u h aristică : « E v lo g h iile , care prisosesc din cele aduse pentru Sfintele T aine (Τάς περισσευοόσας έν τοΐς ρ-υστικοΐς εύλογίας), să le îm partă la cler d ia c o n u l, cu în c u v iin ţa re a episcopului sau a preoţilor : episcopului p a tru părţi, p re o tu lu i trei p ărţi, d ia c o n u lui două părţi, iar celorlalţi — ip o d ia c o n ilo r sau psalţilo r sau diaconiţelor ■ — o parte» U45. D enum irea de evlo ghie p entru prosforele aduse de credincioşi s-ar putea presupune că a fost sugerată de bin e c uv înta re a (εύλογία) p rim ită de p îinile din care se alegeau p ărţile necesare pentru p regătirea Sfintelor Taine. A ceastă ipoteză găseşte o confirm are în faptul că, în C o m enta­ riul său liturgic, S fîn tu l G h e rm a n I al C o n sta n tin o p o lu lu i întrebuinţează d in tîi m anuscrise litu rg ice în care este în tre b uin ţat term enul anti­ de p rin v e a c u rile al X II-lea şi al XIII-lea (Cod. 662, Bibi. Naţ. Atena. La Pan. N. T rem bela, A t τρεΤς λειτουργίαι κατά τούς έν ’Αθήναι κώ δ η κ α ς..., ρ. 15; Ms. nr. 1020 Bibi. M în ă s tirii Sinai, Ia A . D rnitrievschi, Descrierea manuscriselor liturgice păstrate în Bibliotecile O rientului ortodox (în ruseşte), t. II (Εύχολόγια), K iev, 1901, p. 146. Se ştie însă că ve c him e a m an uscriselor ce s-au păstrat cu slu jb a Liturghiei in extenso şi cu in d ic a ţii m ai dezvo ltate de tipic, apropiate de g e nul Liturghlerelor de astăzi, nu urcă d in co lo de această epocă. A şa se explică pentru ce nici re dac­ tările Comentariului liturgic al Sf. G h e rm an I al C o nstantino p olu lu i, anterioare v e a ­ cului al XI-lea, nu se referă la term enul «an tidoron». Ediţia din Patrologia Greacă a lui J. P. M ig n e (t. X C V III) , a acestui com entariu, redă ideea de «antidoron» printr-o paranteză în care este fo lo sit ve rb u l άντιπροσφέρω (col. 452 D). In aceeaşi epocă, Balsamon (veacul al XII-lea) foloseşte c u v în tu l antidoron ca termen tehnic în com entariul său la can. 2 al Sin. de la A n tio h ia . Cf. şi A. Petrovskii, Aniidor, în «Enciclopedia teologică o rtod o x ă» (în lim b a rusă), Petrograd., 1904, e ditată de prof. A . P. Lopuhin,: t. I, p. 796. C îteodată anafura este n u m ită şi k a tak la sto n (κατακλαστόν = frîntură), ca do exemplu în Evhologiul — - manuscris nr. 986 (veacul al XV-lea) din Bibi. M în ăs tirii S in a i, publicat de A . Drnitrievschi, op. cit., p. 614 şi în leraticonul de C o nstantino pol 1895. p. 150, V ezi şi Leon C lugnet, Diclionnaire grec-Sran^ais des noms liturgiques en usage dans l'Bglise Grecq ue, p. 13. 1144. Expuneri d e zvo ltate asupra a p lic a ţiilo r c u v în lu lu i «evloghia» se găsesc îndeosebi la Du Cange, G lo s sa riu m ad scriptores m ediae ei inlim a e latinitatis, Lutetiae, Paris, t. II, col. 290 ş.u. ; Ioh. G aspari Suicerius, Thesaurus ccclssiasticus e patribus graecis, A m sterdam , 1728, t. I, p. 1248 ş.u. ,· F. X. Kraus, Real-Ency klopadie der christlicheri A lte rth um e r, Fr. I. Breisgau, t. ii, p. 451 ş.u.; şi alţii. 1145. D u p ă 1 textul grec editat de P. A . Lagarde, C onstitutiones A po sloio rum , Lipsea şi Londra, p. 267. 1143. Cele

doron datează

— 362 — termenul de ev lo ghie pentru prescură în situ aţia d in ain te de scoaterea (προσφορά), care se num eşte şi p lin e şi b in e c u v în t a r e (εύλογία) şi pîrgă, din care se taie T rupul D o m n u lu i, se ia întru în c h ip u ire a pururea Fecioarei şi N ăscăto arei de D u m n e ­ zeu...* шс’ -Nu greşim însă dacă presupunem că ofrandele de p îine , aduse Tjentru Sfînta Euharistie, au p u tu t fi considerate e v lo g h ii m ai degrabă prin însuşi fap tul aducerii lor ca dar, ca ev lo gh ii, în sensul în care găsim acest cu v în t în Epistola a Il-a către C o rinteni (IX , 5). Prescurile sînt, a d i c ă , e v lo g h ii, în tru c ît ele reprezintă darul credincioşilor adus la a lta ­ rul D om nului, sim bol m aterial al cultu lu i lor de adoraţie (de la u d ă sau de bin ecuv întare etc.), sens pe care verbul εύλογείν 0 are în form ulele liturgice adresate lui D um nezeu Π47. în acest caz, o traducere oarecum interpretativă a tex tului m e nţion at m ai sus, din cartea V III, 31 a Cons tilu ţiilo r A p o s t o l ic e , ar putea să sune în form a u n e i traduceri exacte : «Darurile, care prisosesc dintre cele aduse pentru Sfintele Taine...» 1148. în lim ba L itu rg h ie ru lu i rom ân, ca şi în v o c a b u la ru l religios a l altor Biserici, p entru p ărţile ce se îm p art credincioşilor d u p ă s lu jb ă d in cele rămase din p îin e a sau prescurile aduse şi întrebu inţate la pregătirea Sfintei E uharistii, a fost acceptat alt termen, tot de origine greacă, şi anume : a na fu ră (’αναφορά — ridicare, înălţare, ofrandă sau aducere de S fîn tu lu i A g n e t ; «iar prescura

daruri, jertfă). în litu rg ic ă , această denum ire este folosită ca term en tehnic pentru Jertfa euharistică, atît în aspectul ei su biectiv (R u g ă c iu ­ nea anafurei sau Sfintei Jertfe), c ît şi obiectiv. T erm enul «anafora* a putut căpăta deci în lim b a ju l bisericesc o aplicare d e riv ată înto cm a i ca odinioară c u v in tu l «evloghie», adică pentru a desem na atît darurile de 1146. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i Comentariu liturghie, P. G., X C V II I, 1147. în d e m n în d pe corinteni la organizarea unei colecte pentru creştinii din Ierusalim, S fîn tu l A p o s to l P avel îşi e x prim ă dorinţa ca această co ntrib uţie să fie făcută intr-o astfel de dispoziţie sufletească in cit ea să nu a ib ă caracterul u nui bir, ci al unei binecuvântări : «...ca d aru l (binefacerea, ευλογίαν) fă g ă d u ită de no i m ai înainte, să fie gata aşa ca o binecuvîntare (dărnicie, εύλογίαν), jar nu ca u n act de zgircenie. D acă, p o triv it c u v în tu lu i M în tu ito r u lu i ifM a te i X X V , 40 şi 45), b in e ­ facerile faţă de cei în nevoi au valo are a unor daruri făcute lu i D um nezeu, cu atit mai m ult o ofrand ă fă c u tă Lui direct, la altar, iar n u indirect, p rin săraci, ia carac­ terul unui act pentru cinstirea lui D um nezeu. Ca expresie a u n e i re nu nţări, adică a unui sacrificiu, prosfora este deci prin ea însăşi o evloghie sau un sim bol al o m a ­ giului, nostru faţă de D um nezeu, iar oferirea ei un act de cult în sensul im p ro p riu al ecestui cu v în t. A ceasta concordă cu sensul verbului εύλογείν (a binecuvânta),- care. în lim b a jul litu rg ic fa ţă de D um nezeu este în tre b u in ţat ей însem narea de a lău d a , a slăvi («B in e cu vîntat eşti, D o a m n e » ; «B ine cuvintează suflete' al m eu pe D o m n u l» ; «Binecuvîntat este D u m n e ze u l nostru...» etc.). A se vedea sensul c u vinte lo r εύλογέω, εύλογιτάς şi εύλογία în V e c h iu l şi N o u l Testament, la G erhard K itte l (în colaborare), Theologisches W orlerbuch zum Neuer Testament, vol. II, p. 751— 763. Rezum înd : în. lim b a ju l religios, ideea de dar, de ofrandă, fiind p rin c ip a lă în noţiunea de evloghie, n u este greu a explica aplicarea acestei d e nu m iri la p ro ­ sforă, precum şi pentru ce Sf. G h e rm an socoteşte e ch ivalenţi term enii prosfora, piine şi evloghie. 1148. N egreşit, ca ofrand ă sau dar adus în vederea jertfei liturgice, şi v in u l este cuprins în te rm e nul de evloghief ;clin cartea V III, 31 a Constituţiilor Apostolice. Noi m enţionăm totuşi ca evloghie ridmai plinea şi ne vom ex prim a în c o n tin u u în acelaşi chip, deoarece n u m a i sub această u n ic a form ă a e vlo g hie i — p îin e a — a fost adm isă în practica bisericească anafura, f a sim bol de co m u n iu n e s p iritu ală.

— 363 — jertfă aduse de credincioşi, cît şi de je rtfa însăşi. Prescura (προσφορά) adusă la altar, fiind p riv ită ca o franda sau jertfa c r e d i n c i o s u l u i , n - a fost greu ca nu m irea de «anafora» ( ’ αναφ ορά, jertfă) să alunece asupra acestei prescuri b in e c u v în ta te , d is trib u ită în părticele după Liturghie, cu atît m ai m u lt cu cît această p rescură a fost în ă lţa tă , adică a fost ofe­ rită ca dar, devenind astfel dar de je rtfă . C u accepţiunea de la noi, ter­ m e nul anafora a in trat deci în u z printr- un schim b de întrebuinţare cu denum irea «prosfora», prescura, a m în d o u ă av în d însem narea de «ofrandă», «jertfă», deşi ou n u a n ţe diferite, corespunzătoare m o m ente­ lor litu rg ice respective. N o i, ca şi Biserica O rto d o x ă B ulgară, care fo lo ­ seşte c u v în tu l «naio ră», am re ţinu t term e nul anafora (anaforă, anafura, nafură), aşa precum Biserica O rto d o x ă R usă a acceptat pentru acelaşi obiect c u v în tu l «prosforă» (în p ro n u n ţia p o p u la ră rusă «p r 6 sfora»), î n ­ trebuinţat la no i în form a coruptă «prescură». 3.

A n a fu ra în raport cu S îln ta E uh a ristie

Instituirea anafurei, a tu nci c în d îm p ă rtă ş ire a obştească a încetat de a mai fi un uz regulat la fiecare L itu rgh ie, a fost inspirată şi s-a găsit autorizată, desigur, p rin caracterul re lig ios pe care deja îl aveau în concepţia bisericească e v lo g h iile sau d a ru rile aduse pentru săvîrşirea Sfintei Euharistii. F iin d p reg ătite cu in te n ţia de a fi aduse ca dar lu i D um nezeu, ele erau scoase deci p rin ’î n săşi destinaţia lor in iţia lă din categoria alim entelor com une. în d e o se b i p îin e a , prosforele sau prescu­ rile aveau m arcat acest caracter p rin crucea şi m onogram a M în tu ito ­ rului im prim ate pe ele. De aceea, C o n s titu ţiile A postolice lim ita u , pre­ cum am v ăzut, consum area evloghiilor- prosfore n u m a i în cercul diturg hisitorilo r şi al a u x ilia rilo r lor, d a r şi aceasta n u «ca p îin e obişnuită», ci fără alte alim ente, cînd erau în tre b u in ţa te afară din biserică, prescu­ rile din care s-a prosco m idit a v în d să fie consum ate nu m ai în biserică, potrivit c a n o n u lu i 5 al p a tria rh u lu i N ic o la e G ram a tic u l (sfîrşitul v e ac u ­ lui al Xl-lea şi în c e p u tu l v e a c u lu i >al X II-lea) 1Ш. C h ia r după ce s-a in stitu it ritu l îm p ă rţirii a n a fu re i, la aceasta n u a u dreptul, p o triv it c a ­ no n u lu i 8 al lui Teofil al A le x a n d rie i, decît credincioşii, adică cei bo te ­ zaţi, iar nu şi catehum enii, în to c m a i precum era regula şi pentru Sfînta îm părtăşire. Dacă rîn d u ia la bisericească d e n u m ită T estam entum D o m in i făcea totuşi o excepţie, în g ă d u in d p rim ire a a n a fu re i şi de către cateh u m enii d in clasa cea m ai în a in ta tă , în a ju n u l b o te z u lu i lor, precum s-a m e nţion at mai sus, aceasta nu se poate in terpreta ca o nerespectare a p rin cip iu lu i. Trebuie să su blinie m că o astfel de m ă su ră n u constituia o regulă co­ m ună, ci o concesie e x cep ţion ală sau m a i bine-zis extraordinară, care nu era lip sită de orice ex plicaţie. La s fîrş itu l cursului şi probelor catehu m e n a tu lu i, aceşti c an didaţi la botez se găseau de fapt în com unitate de credinţă şi doctrină cu Biserica, ceea ce m o tiv a însăşi avansarea lor. D esăvîrşirea c o m u n iu n ii lor şi p rin h a r avea să se consume în noaptea urm ătoare, p rin prim irea b o te zu lu i şi a p rim ei îm p ărtăşiri. în a ju n u l 1149. La Dr. N ic o d im M ilaş, C a n o a n e le B isericii O rlodoxe.,., trad. ro m ân ă de Dr. N. P opovici şi Uroş K o v in c i, p. 252— 253.

vol.

II,

part,

II,

— 364 — acestor acte atît de însem nate, evloghia-prosforă reprezenta pentru ei o a n tic ip a r e , o «arv ună», o intro ducere şi pregătire pentru prim ire a S fin te i E uharistii. E lem entul no u , oare caracterizează «anafura» propriuzjSă şî m archează înc e p utu rile adev ăratei sale istorii ca rit, îl repre­ zin tă tocm ai sem nificaţia ei de sem n sau sim bol de c om u niu ne a m e m ­ brilor B isericii, cu care a p are m ai ales în perspectiva canoanelor 14 şi 32 ale S in o d u lu i de la Laodiceea, m e nţion ate m ai înainte. La baza in stitu irii anafurei stă deci ideea unei relaţii între ea şi pîinea euharistică, idee care este nu n u m a i v ie în c o nştiin ţa c re d in c io ­ şilor u50, ci se află ex p rim ată şi în cele m ai de seam ă e rm inii liturgice, pentru cei m ai m u l ţ i dintre a u to rii acestora, t e m e i u l acestui raport îl fo rm e a ză sim bolism ul specific p îin ii sau prescurii d i n ' care se alege A g n e ţ u l , în m o m entul respectiv al Proscom idiei. Cum aci se în c h ip u ie cele în legătură cu naşterea şi p a tim ile M întuitorului', această p îin e sau prosforă sim bolizează pe S fînta F ecioară, din sînu l căreia El s-a născut trupeşte. Resturile din această prescură, care se îm part credincioşilor ca anafură, apar deci faţă de S fîntu l A g ne ţ euharistie în rap ortu l în care se găseşte trupul omenesc al Sfintei Fecioare faţă de T rupul dum nezeiesc al (D um nezeu-O m ului) F iu lu i ei. S finţenia anafurei derivă, ca atare, în p rim u l rînd d in relaţia şi p oziţia ei faţă de Sfintele Taine. D eşi această idee nu se a flă form ulată expres în C o m e n ta riu l litu rg ic al S fîn tu lu i G herm an al C o n sta n tin o p o lu lu i, totu şi ea nu este străină de cugetarea lui, precum reiese din u rm ătoarea e x p lic a ţie : «Iar prescura (προσφορά..., din care se taie Trupul D o m n u lu i, se ia in tru înc h ip uire a pururea F e c io a ­ rei şi ele D um nezeu N ăscăto arei, care — după b u n ă v o in ţa T a tălu i şl cu voia F iu lu i Său şi a C u v în tu lu i şi d u p ă sălăşluirea du m nezeiescului D uh — p rim in d în sine pe u n u l d in T reim e, pe F iul lu i D um nezeu şi C u v in tu l, L-a născut D um nezeu desăvîrşit şi om desăvîrşit. D u p ă cum iarăşi D u m ­ nezeu, cel m ai presus de fire, întrupîndu-se d in aceasta într-o singură ipostasă..., tot astiel şi T rupul D o m n u lu i se taie..., cu u n oarecare in ­ strument de fier, care se num eşte şi copie..., ce dintr-un pîntece oarecare şi din carnea unu i corp fecioresc (zic d in p îin e a întreagă a e v lo g h ie i şi a prescurii) şi se scoate astfel de sine stătător din m ijlo c u l ei» 1151. Teodor de A ndida, întem eindu-se pe acest raport sim bolic dintre prescură şi Pîinea euharistică, s u b lin ia z ă categoric că din această relaţie derivă calitatea de lucru sfînt şi sfinţitor a anafurei. «Ce altceva — zice el — decît în c h ip u ire a tru p u lu i Fecioarei este partea răm asă, (ce este) îm p ărţirea evloghiei şi a prosforei (anafurei) ? Căci (Sfînta Pîine) se frînge şi se îm parte ca îm p ărtăşire de nespusă bin e c u v în ta re celor ce se îm părtăşesc cu credinţă ,· ia r prosfora (anafura) se dă în a p o i p lin ă de sfinţenie de la Sfintele (Taine), celor ce au adus-o şi, astfel, de la p a rti­ ciparea la Trupul cel fără p rih a n ă şi la c institul Sînge al lu i Hristos, D um nezeul nostru, Cel ce s-a născut d in S fînta Fecioarq, sfinţirea şi bine1150. Este de o p articu lară e lo cv en tă în această p riv in ţă ve chiu l tertet, repstat de credinciosul sim plu în epocile de pietate : «A nafură, te-oi lu a ; dar de m -о sosi moartea, să-mi fii ca G rijan ia ». V ezi S. S alav ille , Liturgies orienlales, La messe, p. 72, notă. =1151. Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 397 С — D.

— 365 — cuvîntarea a ju n g e la c re d in c io şi» U52, E xprim ată în termeni m ai gene­ rali, aproape aceeaşi idee despre relaţia anafurei cu Sfintele Taine o găsim in v o c a tă în tîlc u ire a P id a lio n u lu i, în leg ătură cu oprirea catehu­ m enilor de Ia -anafura, p rin can o n u l 8 al lu i Teofil de A lex an dria: «Pentru că acestea s-au adus la sfîn tu l jertfe ln ic şi părticelele au ieşit din ele in trind în dum nezeieştile D aruri. Pentru aceasta şi cele răm ase din acestea s-au sfinţit U53. Sim ion, arh iep isco pu l T esalonicu lui, accentuînd în acest raport nota de deosebire esenţială între anafura şi Sfînta Euharistie, este de acord într-o altă fo rm ă că sfinţenia şi p uterea sfinţitoare a anafurei provin din relaţia ei cu Jertfa litu rg ic ă. A ceastă valoare îi este însă îm p ă rtă ­ şirea printr-un elem ent fenom enal, sub form a a cţiun ilo r şi form ulelor din ritu alu l P roscom idiei, în le g ătu ră cu scoaterea A g n e ţu lu i. «A nafu ra aceasta», zice arh iep isco pu l S im ion, «esfe p îin e sfin ţită (este prescura), proadusă la Proscom idie, din care se scoate partea din m ijlo c (S fîn tul A gneţ), care se jertfeşte şi se face T rupul D o m nu lui. Deci, în locul acelui Dar mare al înfricoşatei C u m in e c ătu ri, de vrem e ce n u sînt toţi vrednici a se îm p ărtăşi cu el, îi se dă această anafură, care, d u p ă c u v iin ţă , se n u ­ meşte antidoron, adică în loc de dar, pentru că dă darul h ărăzirii lui D um nezeu. A ceastă p îin e este sfinţită, fiind însem nată cu copia şi p ri­ m ind sfinte cuv inte ; nu este însă îm p ărtăşirea T rupului lu i Hristos, căci acelea sînt Tainele, iar aceasta n u m a i dătătoare de sfinţire şi dăruitoare de dum nezeiescul dar, care se dă cu cuvintele din Proscom idie» U54. La N icolae C abasila însă, m o tiv a rea caracterului de lucru sfinţit al a n a ­ furei îm bracă form a u ne i ex p licaţii logice : «...Tăind în m ulte părticele pîinea proscom idită, d in care s-a scos S fîntu l A gneţ, (preotul) o îm parte credincioşilor ca pe una ce a d ev enit sfîn tă prin aceea că a fost afierosită (rîn duită, destinată şi prezentată ca dar de jertfă lui Dum nezeu» 1155). La toate aceste consideraţii nu s-ar potrivi, în fine, o concluzie m ai proprie şi m ai sugestivă decît cea sugerată de Fericitul A u g u stin în legătură cu alt rit. «Deşi nu este T ru p ul lu i H ristos», anafura «este, cu toate acestea, ceva sfînt, şi m a i sfînt decît alim entele cu care ne_ h ră ­ nim, fiind c ă este un luc ru sfînt» li5(i. N u m a i astfel se poate înţelege pe deplin tem eiul vech ii disciplin e bisericeşti, care interzicea luarea a n a ­ furei de către acei ce nu se găseau intraţi în com unitatea creştină prin botez. Precum am afirm at m ai sus, u n u l sau altul d in aspectele corelaţiei anafurei cu P îinea eu h aristică şi-au găsit expresia chiar în denum irile sub care a fost desem nată anafura. în ceea ce priveşte term enul a n a ­ fură, dacă ar fi luat în sens propriu, el ar fi m ai presus de orice respect, deoarece reprezintă u n term en tehnic pentru însăşi Jertfa, liturgică. In sensul im prop riu însă d in lim b a ju l bisericesc curent, în care cuv în tu l 1152. Teodor de A n d id a , C o m e ntariu prescurtai..., P. G., CXL, 465 C. Cf. şi Sf. G herm an I al .C o nstantino polului, op. cit., P. G,, X C V III, 452 6. 1153. P ldalion, N eam ţ, 1844, f. 485 v. 1154. Sim ion, arhie pisco pu l T esalo nicului, Despre S fîn la Liturghie, cap. 100, tra­ ducere rom ână, Bucureşti, 1865 ; P. G., t. CLV, col. 301— 304 A. 1-155. N. C abasila, E x plicarea d um n e zeie ştii Liturghii, cap. LIII, P. G., CL, col. 489 B. 115G. Fer. A u g u stin , De pe ccalo rum m erilis et remissione, cart. II, cap. 26, P. L., X LIV , 176.

— 366 — «anafură» este în tre b u in ţa t în locul term e nului «prosforă», .pentru p îine a ce se ridică sau se în a lţă ca dar de jertfă, în vederea scoaterii Agneţului şi al îm p ărtăşirii ca a n a fu ră a resturilor din ea, denum irea de a n a ­ fura exprima acelaşi raport faţă de P îinea euharistică, înto cm a i ca ter­ menul «evloghie». T e rm e n u l «antidoron» se p re zin tă in co m p arab il m ai expresiv decît celelalte două den um iri. P oziţia anafurei faţă de Sfînta Euharistie apare într-adevăr m ai exact de te rm in a tă p rin el. Totuşi, însuşi acest termen, deşi se referă tot la u n raport extern, nu face im posibile unele c onfuzii, prin interpretări superficiale şi. eronate, care îi pot transpune s e m n ifi­ caţia pe u n p la n străin de ide ea ce-i este proprie. De aceea nu socotim de prisos să su b lin ie m că term enul «a n tid o ro n » (în loc de dar) ли sta b i­ leşte o ech iv ale n ţă între a n a lu ră şi P îinea euharistică, ci a ra tă că în loc ca credinciosul să fi p rim it S fîntu l Trup şi Sînge aşa cum s-ar cuveni, la m om entul in d ic at p rin chem area ştiută, prim eşte m ai în u rm ă a na fu ră sau pîine sfinţită printr-o «bin e c uv în ta re m ică». A n afu ra nu în locuieşte deci Sfînta Euharistie. P rim irea anafurei este m e nită num ai, să în tre ţin ă viu în suflete sim ţul lipsei Sfintei E uharistii şi deci aspiraţia n e în c e ta tă de a ne în v re d n ic i de ea printr-o v ia ţă îm b u n ă tă ţită aşa precum s u b li­ nia în Scrisoarea sa p asto rală m itro p o litu l Teodosie al .U ngrovlahiei (1668— 1672 şi 1678— 1708) : «Ia ră anafora nu iaste T aină, nici T rupul şi Sîngele lui ITristos, ci iaste p îin e b la g o slo v ită, din oare se scoate S fîn ­ tul Agneţ. Şi a u socotit S fin ţii P ărin ţi să să dea... întru aducerea am inte de Sfînta C u m in e c ă tu ră , ca să se gătească şi să să curăţească m ai înainte p în ă ce nu să cum inică...» 1157. A u to rii e rm in iilo r litu rg ic e descriu anafura nu n u m a i ca pe u n a li­ ment sfinţit, ci în acelaşi tim p şi ca un efect sfinţitor. A rh ie p isc o p u l Simion al T esa lo n icu lui se ex p rim ă lim pede că anafura «este sfinţită» şi «dătătoare de sfinţenie» şi «dăruitoare de dum nezeiescul dar» 1158, iar la sfîrşitul L itu rg h ie i «se dă anafura spre sfinţirea n o astră» ш э . Aşa precum deja am m e nţion at, el ex p lică această însuşire ca un reflex al cerem onialului pentru scoaterea S fîn tu lu i A gneţ, în timp ce T eodor de Andida crede că de riv ă d in corelaţia sim bo lică a prosforei p r o s c o m id ite cu Sfintele T aine înseşi ; a n a fu ra este înfăţişată de acest exeget c h ia r ca un m ijlo c de îm p ărtăşire in d irectă a credincioşilor de sfinţenia P îin ii euharistice. Aceste e x p licaţii ră m în însă ou caracterul unor a firm a ţii ge­ nerale sau de p rin cip iu . Ele n u atribuie, adică, anafurei u n efect sau o eficacitate specifică, n o tă caracteristică de fapt Tainelor, care se dis­ ting una de alta p rin n a tu ra a c ţiu n ii şi a efectelor h a ru lu i dum nezeiesc, ce se îm părtăşesc credincioşilor, corespunzător scopului d iv in al in s ti­ tuirii fiecăreia. A n a fu ra se clasează însă în categoria ierurgiilor (sacraΊ157. A ceastă epistolă-pastorală, ne d atată, a fost p ub lica tă în «Biserica O r to ­ doxă R o m ână» (an. X X V I I, nr. 11, p. 1222— 1238, nr. 12, p. 1336— 1351 ; an. X X V III, nr. 1, p. 40— 56; nr. 2, p. 136—Л 52), de C. Erbiceanu, care a găsit-o le g a lă la o la ltă cu un Liturghier d in vrem ea acestui ierarh. 1158. Sim ion, arhie pisc o pu l T esalo nicului, Despre S lin la Liturghie, cap. 100, P. G., CLV, 301— 304. 1159. Idem, Despre s lin le le ru g ă c iu n i, cap. 350, P. G., CLV, 596 D.

1

— 367 — m e ntaliilor) bisericeşti, a d ic ă a «acelor m ijlo a c e şi acte sim ţito are ale Bisericii în care şi p rin care acestea îş i exercită puterea de b in e c u v în ­ tare şi sfinţire p red ată de în te m e ie to ru l său» 11G0.' In c e e a ce priveşte anafura, ea este meni,tă în p rim u l rîn d să lucreze asupra constituţiei noastre psihologice, p rin sem nific aţia s im b o lu lu i m aterial al p îin ii. Prin natura sau specificul s£u, acest elem ent in d ic ă «efectele a l'c ă ro r in stru ­ ment este». A stfel, « a n a fu ra este u n sem n al dragostei frăţeşti, care uneşte pe to ţi cei care, o m ă n în c ă , aşa precum P îinea eu h aristică arată că toţi acei care o prim esc sînt u n iţi în Iisus» 1Ш. A ceasta a fost raţiunea şi scopul în im e d ia tă le g ă tu ră -cu in stitu ire a anafurei. Ca urm are a ru g ă c iu n ii p entru b in e c u v în ta re a ei, ana fu ra produce, fără în d o ia lă, şi a n u m ite efecte, ca lu c rări ale graţiei actuale, în leg ătură cu trebuinţele sau n e v o ile noastre zilnice. Scopul ei este acelaşi ca şi al tuturor ie ru rg iilo r şi a l în tre g u lu i cult a dică «pream ărirea lu i D um nezeu şi sfinţirea o m u lu i» 1162; b in e c u v în ta re a pe care o prim eşte anafura face ca ea să d e v in ă «un in stru m e n t al d a ru rilo r dum nezeieşti, al binefacerilor şi puterilor dum ne zeieşti, să depărteze p ie d icile m în tu irii, să înm ulţească d ispo ziţiunile subiective la p rim ire a dum ne zeieştilor daruri şi să preg ă­ tească pentru daruri m a i înalte» ue3. A cesta este de altfe l sensul în care se găseşte interpretată anafura în pietatea re lig ioasă p o p u la ră, afară de u nele exagerări, a b u zuri şi defor­ m ări de care n u este scutit atît O rie n tu l cît şi O c cid e n tu l creştin. C re d in ­ cioşii o prim esc şi, dacă sînt nem în ca ţi, o consum ă în d a tă, într-o atitu d in e de im presio nantă e v la v ie ; dacă n u se găsesc în stare de a ju n a re , ei o iau acasă, spre a o în tre b u in ţa în altă zi, pe nem încate, făcîndu-şi sem nul crucii îna in te de a o consum a. A n a fu ra este dusă chiar şi celor b o lna v i, precum şi celor care n u au p u tu t să v in ă la biserică, iar cei m a i evlavioşi îşi fac o rezervă, d in care iau în alte zile de peste săp tăm în ă. «Sînt», în unele p ărţi, «creştini, care n u se îm părtăşesc p în ă ce nu gustă mai în tîi d in sfinţita a n a fu ră cîteva să p tă m în i înainte de precestanie» Ш4. Formele de p reg ătire în vederea p rim irii anafurei se p re zin tă uneori ca sim ple postulate ale conştiin ţei religioase in d iv id u a le , sau ca datini locale. A stfel, în u nele p a ro h ii rurale, cei în v ră jb iţi o b iş n u ie s c ' să se împace, chiar în biserică, cu p u ţin în a in te de m o m entul îm p ă rţirii a n a ­ furei, credincioasele m a i tinere săru tîn d m în a celor m ai în v îrstă şi chiar a bărbaţilo r în etate şi cu autoritate m o ra lă recunoscută. R în d u ie lile disciplinare sînt d o m in a te de o n o tă oarecum rigoristă. A stfel, printr-o interpretare in sp ira tă de a n a lo g ie , înd re p ta re a le g ii sau aşa-zisa P ra v ilă a lu i M a te i Basarab ex tinde şi la a n a fu ră oblig aţiile puse de canoanele 5 şi 13 ale lu i T im otei al A le x a n d rie i p riv ito a re la îm p ărtăşire, cerînd soţilor curăţie trupească înc ă d in a ju n u l zile i în care vor prim i a n a ­ fură ш з. Pe de altă parte N ic o la e G ram aticu l, p a triarh u l Constantino1160. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 771. 1161. L 'A bbe R. A ig ra in , Lilurg ia, ertcyclopedie pop uiaire des connaissances lilurgiquQS, p. 754. 1162. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 771. 1163. Ibidem , p. 772. 1164. Pr. M ih a il Reguş, A nafo ra, în «Biserica O rto d o x ă Română»·, L (1932), nr. 11, p. 735. 1165. Iridreptarea le g ii, g lav a 170.

— 368 — polului, opreşte p rin c an onu l 10 şi de la luarea anafurei pe cei opriţi de la Sfintele T aine ale T ru p ulu i şi S îng e lu i D o m n u lu i. C a n o n u l 19 al lui N ic h iio r M ă rtu ris ito ru l (în P id a lio n num erotat 18) face u n p o g o răm în t în această p riv in ţă, în g ă d u in d m o n a h ilo r aflaţi sub e p itim ii să prim ească anafură d u p ă m ărturisire. Precum vom vedea m ai în urm ă, Teodosie, m itro p o litu l U n g ro v la h ie i (către finele v e a c u lu i al X V II- le a şi încep utu l veacului al X V lll- le a ), sfătuieşte ca, celor ce n u se spovedesc n icio dată, să nu li se dea nici anafură. în to c m a i ca pe vrem ea îm p ă rtă ş irii de obşte se păstrează şi astăzi încă, pe cale tra d iţio n a lă , ca o datorie de conştiinţă, regula ca toţi cei care v in la biserică să fie pregătiţi, adică cel p u ţin în stare de a ju n a re; spre a lua anafură. O ric ît de vag, nu este greu de recunoscut că sub­ stratul acestor dep rinderi de pietate, ai tuturor acestor re co m andaţii şi m ăsuri, îl form ează conştiinţa despre o c o re la ţie . între p îin e a anafurei şi Pîinea eu h aristică. M u este lip sită de tem ei deci observaţia că toate aceste date, «care revelează originea n o b ilă a a nafu rei şi raportul ei cu S fînta L itu rgh ie, ne a ju tă să înţelegem sem nificaţia sa cu totul su­ pranaturală» u(i0. Istoria, lite ra tu ra a g h iog rafică şi fo lclorică au înregistrat form e va-, riate despre consideraţia de care s-a bucurat anafura în pietatea p o p u ­ lară, care, de cele m ai m ulte ori, pune accentul pe însuşirea ei de in ­ strum ent al graţiei actuale. V o m cita aci, cu titlu de docum entare şi de curiozitate în acelaşi tim p, n u m a i trei exem ple, atît d in creştinism ul răsăritean cît şi d in cel apusean. U nu l d in acestea se referă la u n caz de v indecare extraordinară, istorisit de S fîn tu l G rigore de N a z ia n z în cuv întare a fu ne bră rostită cu ocazia în m o rm în tă rii ta tă lu i său. M a m a acestui sfînt b ărb at se găsea slăbită d in cauza unei boli în delu ng a te şi a n e h ră n irii. într-o noapte îi apare însă fiu l său, cu coşuleţul cu p îin i foarte albe, făc în d asupra lor o ru g ăc iu ne şi b in ecuv întîndu - le cu sem nul crucii, d u p ă o b ice iu l lu i de totdeauna. M în c în d din acestea, ea s-a sim ţit în tă rită , p u te rile i-au re­ v enit şi speranţa i -а crescut. A ceastă vedenie a avut intr-adevăr u n p u ­ ternic efect asupra bolnav ei, aşa precum a p u tu t să verifice S fîn tu l G r i­ gore însuşi a doua zi dim ineaţa, cînd a mers în cam era m am e i sale. Văzînd-o m ai în v io ra tă decît înainte, el a întrebat-o cum a petrecut noaptea şi c u m se m ai simte. «M-ai hrănit, fiu l m eu», îi răspunse ea, «cu foarte m u ltă b u n ă v o in ţă şi c u dragoste şi apoi m ă întrebi cum m ă aflu : destul de bine şi de lin iş tită » . în acelaşi tim p însă», zice S fîn tu l G rigore Teologul, « în g rijito a re le îm i făc e a u semn să nu o contrazic, c i să accept neapărat răspunsul, pentru ca nu cum va, descoperindu-se realitatea, să fie d o b o rîtă de descurajare» nC7, A ceasta este, se pare, cea m ai veche m enţiune istorică despre p îin ile bin ecuv întate . Un
.

/ / t-

/ — 369 — din ei, S fîntu l M ars, episcop de N antes, socotind că nu trebuie să între­ rupă ajunarea, în loc să m ă n în c e e v lo g h ia fa ascuns-o în sîn. «Legenda adaugă că ea s-a prefăcut în şarpe. S fîn tu l M ars îşi dădu seama atunci că ei se abătuse de la da to riile dragostei frăţeşti şi >se duse să-şi ceară iertare de la episcopii a căror c o m u n iu n e sim bolică, pe cît se pare, el n-o preţuise cît se cuvine» 1108. Im presio nantă p rin g in g ăşia şi sem nificaţia ei este îndeosebi u rm ă ­ toarea piesă m ăru n tă d in fo lc lo ru l grec. M o tiv u l este luat în legătură cu clădirea bisericii Sfînta Sofia d in C onstantinopol, m inunea arhitec­ turii b iza ntine d in tim p u l 'lui Ju s tin ia n . Legenda spune c ă într-o d u m i­ nică, după săvîrşirea L itu rg h ie i în vechea biserică Sfînta Sofia, care 2iu fusese în c ă d ă n m a tă , îm p ă ra tu l s-a aprop iat de sfintele uşi spre a prim i antid o ro n u l din m îna p a tria rh u lu i. «într-un m om ent de stîngăcie, nu se ştie de partea cui, p ărtic ic a dată căzu jos. O albină, care tocm ai in ­ trase pe fereastră, se repezi, a p u c ă p îin e a şi îşi relua zborul. îm p ăra tu l găsi că ar fi fost o faptă n e le g iu ită să se în g ăd u ie unei g în g ă n ii să m ă ­ nînce a na fu ră. El p o ru n c i deci să se deschidă toţi stupii din im periu. într-unul din aceştia, se găsi p ă rtic ic a de anafură, dar în acest stup, toată ceara fusese prelucrată de alb ine. Ele făcuseră din ea o m ăreaţă biseri­ cuţă şi ca sfîn tă m asă trona p ă rtic ic a de anafu ră. A ceastă m achetă ex­ traordinară fu dusă îm p ă ra tu lu i care, precum spune legenda, puse să se construiască biserica d u p ă m o d e lu l lucrat de albine» 1ш. Este de rem ar­ cat la această form ă n a iv ă fineţea c u care este prezentată corelaţia d in ­ tre anafură şi Jertfa eu h aristică de pe sfînta masă. 4. R itu a lu l anafurei Corelaţia dintre anafu ră şi S fînta P îine se afirm ă şi în formele ritu a ­ lu lu i anafurei, în care se v ă d um bre le sau im ita ţiile lin iilo r m ari ale ritu a lu lu i sfintei îm p ărtăşiri. D e fapt, elem entele cerem onialului anafurei nu sînt u nificate într-o închegare organică, u nitară şi consistentă, ci sînt reprezentate de cond iţii şi m o m ente deosebite sau distanţate între ele, prin care se încadrează, ca p rin nişte articulaţii, în ultim a parte-a L i­ turghiei, ţinîndu-se în u m bra S fintei E uharistii. Astfel, prin analogie cu aceasta şi îndeosebi cu adm inistrarea ei, anafura im plică : a) o form ulă de bin ecuv întare ■b) co n d iţii în vederea obţinerii ei şi с) ил cerem onial de Îm părţire. în obscuritatea care a d o m n it cu p riv ire la originea, sem nificaţia şi poziţia ei în istorie, do c trin ă şi litu rg ic ă, precum şi în lipsa unor re­ g u li de tipic în cărţile de s lu jb ă sau, cel puţin, păstrate în vechile m a­ nuscrise liturgice, au apărut d iv e rsităţi şi devieri în practică. a) Astfel, în ceea ce priveşte bin e cuv întarea anafurei, singurele forme consacrate în h o tă rîri oficiale şi învestite cu autoritate, prin în ­ scrierea lor în cărţile de ritual, le găsim în O ccident. Cea m ai veche dintre acestea ne este transm isă de Sacram entarul (Evhologiul) SfînΊ 1 6 8 . L a J u l e s C o r b l e t , H istoire d o g m a liq u e et archeologique d u s a c r a m e n t de TEuchar iulie.,., ί. I, p. 237. 1169. C itată de Sophie A n to n ia d is , Place de la lilurgie dans Ia irad iiio n des letlres greques, p. 235, din lucrarea lui N. G. Politis, Λαογραφικά Σύμμεικτα, Atena, 1920. L itu r g h ie r u l explicat — 24

— 370 — tului G rigo rie cel M a re sau. D ia lo g u l (-p 604),'su b form a u n e i .Scurte r u g ă c iu n i: «D oam ne Iisuse H ristoase, Cel ce eşti pîinea în g e rilo r (Ps. L X X X V II, 25) şi p îin e a cea v ie a v ie ţii veşnice, b in e c u v in te a z ă p îin e a aceasta,, precum ai b in e c u v în ta t cele cinci p îin i în pustie, p e n tru ca toţi cei ce vor gusta dintr-însa să dobîndească sănătatea tr u p u lu i şi a s u fle ­ tu lu i ; Tu, Cel ce v ie z i şi stăp îne şti în vecii vecilor. A m in U O a ltă fo r­ m u lă p o a rtă girul S in o d u lu i d in N antes (între an ii 638— 658), care, în can onu l 9 m e n ţio n at m a i în a inte, arată că aceste e v lo g h ii vor fi binecuv întate prin u rm ăto a re a ru g ăc iu ne : «Sfinte D oam ne, P ărin te a to tp u ­ ternic şi D um n e ze u le cel veşnic, bin e c uv in te a ză p îin e a aceasta cu biăiec u v în ta re a 'T a cea sfîn tă şi sp iritu ală, pentru ca toţi cei ce vor mj$ica· dintr-însa să d o b în d e a sc ă sănătatea trup u lui şi a su fletulu i şi apărarea îm p o triv a b o lilo r şi a curselor v răjm a şilo r. Te rugăm , p rin F iu l Tău, D o m n u l nostru Iisus H ristos, P îinea cea adevărată a v ie ţii, care s-a pogorît d in cer pentru v ia ţa şi m în tu ire a lu m ii şi care, ca u n D um n ezeu, v ia ză şi îm p ărăteşte (stăpîneşte) îm p re u n ă cu Tine în u nitate a S fîn tu lu i Duh, în vecii vecilor. A m in » . Practica a ctu ală de a se stropi cu a gh iazm a această p îin e b in e c u v în ta tă nu se găseşte in d ic ată în v e c h ile m a ­ nuscrise 317°. . Negreşit, necesitatea u n u i cerem onial distinct, cu o ru g ă c iu n e spe­ cială pentru b in e c u v în ta re a anafurei, era firesc să fie sim ţită în ch ip particular în A p us, unde legătura organică dintre anafu ră şi S fînta E u­ haristie s-a ru p t în u rm a căderii treptate în desuetudine, a d e p rin d e rii ca darurile de je rtfă să fie aduse de c re d in c io ş i1171. Pentru a n a fu ră însă, fa m iliile p a ro h ie n ilo r prepară şi aduc cu rin d u l cite o p îin e 1172, care este îm p ărţită c redinc io şilo r la sfîrşitul Liturghiei, după ce a fost binec u v în ta tă cu u n cerem onial deosebit, printr-una din ru g ă c iu n ile de m ai sus, şi anum e într-un m o m ent asupra căruia uzul a v a r ia t ; aceasta are loc adică fie la finele L itu rgh iei, ca în vechim e, fie înainte sau la în c e p u ­ tul L iturghiei, dar m a i o b iş n u it la ofertoriu (ritu a lu l p re g ă tirii d a ru rilo r în a in te : de consacrare, corespunzînd ca idee P roscom idiei ortodoxe), în a in te sau d u p ă e l 1173. O rice le g ă tu ră între p la n u rile deosebite ale celor do u ă fe lu ri de pîine este astfel întrerup tă. în Biserica O rto d o x ă însă şi în Bisericile V echi O rie n ta le în gen e­ ral, m ateriile de je rtfă sînt aduse de credincioşi, iar anafura, care p ro ­ v ine ca şi S fîn tu l A g ne ţ dintr-una şi aceeaşi prosforă p rosco m idită, este 1170. Vezi Do.m U rb ain Seres, op. cit., p. 286; L 'A bbe M igne, op. cit:, p. 562, 563; Ju le s Corblet, op. cit., t. I, p. 242; F. A . Kraus, Real-Encyklopadie der christlichen A IlerlhÎîm er, Fr. I. Br., t. I, p. 452. 1171. Pentru S fîn ta E uharistie au intrat in uz aşa-numitele oblate, un preparat sintetic am putea zice, de azim ă, procurate de preot. Ele sînt nişte co m p rim a te cu înfăţişare a şi grosim ea h îrtie i, deci rnai p uţin de 1 mm, ‘ in form a u no r m onezi de m ărim i diferite, a v în d im p rim ata pe una din fete răstignirea D o m n u lu i. 1172. Sub re g im u l d in a in te a R e v o lu ţie i (1739), epitropiile bisericeşti din Franţa puteau să fie autorizate, p rin h o tă rire judecătorească, să facă c h e ltu ie lile necesare pentru procurarea acestor p îin i, in co ntu l acelor credincioşi care refuzau să-şi îm p li­ nească o astfel de o b lig aţie sau nu respectau cu strictele rîn d u ie lile ■sta b ilite de uz în le g ătu ră cu această o frandă. Cf. Ju le s Corblet, op. cit., vol. I, p. 251. 1173. Cf. Ju le s Corblet, op. cit., t. I, p. 243; L'A bbe M igne, op. cit., p. 563; F. A, KrauS, op. cit., p. 451 ; L. A . iM olien, op. cit., vol. 1, p. 232, ■ ' '

— 371 — considerată îm p ă rtă ş ită de sfinţenie, cum am văzut, p r in înseşi lu c ră rile Proscom idiei ; necesitatea şi im p o rtan ţa u ne i ru g ă c iu n i dezvoltate şi in ­ d e p e n d e n te n u s-a im p u s , p r in u r m a r e , cu ac eea şi s tr in g e n ţă ca în A p u s .

Negreşit, existenţa u n e i fo rm u le pentru bin e c u v în ta re a a n a fu re i nu poate fi p u s ă la în d o ia lă , dar ea n u a îm b răca t caracterul u n e i ru g ă ­ ciuni aparte, ci s-a găsit in c lu să ca u n articol în ritu a lu l P roscom idiei. D upă toate aparenţele — şi aceasta este p u ţin spus — fo rm u la p entru b in ecuv întarea p îin ii sau prosforei de proscom idit, ale cărei resturi de­ vin anafură, servea în acelaşi tim p şi era 'considerata su fic ie n tă ca b in e ­ cuvîntare şi p e ntru an a fu ră, ea făcîndu-se p rin fo rm u la pentru deschi­ derea se rv ic iu lu i P roscom idie i : «B inecuv întat este D u m n e ze u l no stru , totdeauna, acum şi p u rurea şi In v e cii v e cilo r». A c ţiu n e a sau gestul de b in ecuv întare care însoţeşte această fo rm u lă este c o n clud ent în acest sens. A stfel, p o triv it p ra c tic ilo r b u n ilo r bisericaşi d in trecut, prescura de proscom idit se ţine îm p re u n ă cu copia în m îna stingă, în tim p ce p re o ­ tul o b in e c u v in te a ză cu dreapta în sem nul crucii s p u n în d fo rm u la de m ai sus, după care apoi o s ă r u t ă 1174. E diţia din anul 1908 a L itu rg h ie ru iu i de Ierusalim in d ic ă de asem enea : «Preotul, lu în d prescura cu a m în d o u ă m îinile, face cu ea sem nul c ru cii deasupra sfîn tu lu i disc, zic în d toto dată : b in e c u v în ta t este D u m n e z e u l nostru» m s . L ilu rg h ie ru l de A te n a pre­ scrie acelaşi lucru, cu v a ria n ta că preo tul ia prescura şi sfînta copie cu a m în d o u ă m îin ile şi o în a lţă (υψ ώνει) p în ă în dreptul fru n ţii, înc ă de la .începutul tro p a ru lu i «Răscum păratu-ne-ai pe noi d in blestem ul legii...» 1176. Prin urm are, d in tru în c e p ut a existat o fo rm u lă de bin e c uv în ta re a anafurei şi, sub această fo rm u lă pe care o putem considera cea m ai veche, tradiţia a transmis-o în practica din diferite p ă rţi, unde o găsim consem nată în m a n u a le le de tipic şi în relatări incid entale, ca fo rm u lă pentru b in e c u v în ta re a a n a fu re i, în tim p u l A x io n u lu i U77. în acest sens devine înţeleasă şi ex p lic aţia dată de Sim ion, arh iep isco pu l T esaloni­ cului, cînd afirm a c ă ana fu ra se îm părtăşeşte de b in e c u v în ta re p rin cele ce se fac la Proscom idie. Se înţelege în s ă că ace astă fo rm u lă era şi este v a la b ilă n u m a i în cazul în care c re d in c io şii pot fi îndestu laţi cu resturile p rov enite ex ­ clusiv din prescura în ă lţa tă , -adică prosco m idită pentru S fîn tu l A gneţ, ca o dinio ară, cîn d prosforele aveau m ărim ea p îin ilo r d in u z u l zilnic. In Biserica O rto d o x ă R usă, unde s-a păstrat o bice iu l ca cele cinci prescuri necesare P roscom idie i să fie întregi, iar nu n u m a i cite u n sin ­ gur corn sau pecete, n u se cunoaşte şi nu se practică o fo rm u lă aparte pentru b in e c u v în ta re a anafurei într-un m om ent a n u m it al Litu rgh iei. în celelalte p ărţi ale B isericii O rto d o x e însă, ajungîndu-se la folosirea unei singure prescuri p e n tru întreaga Proscom idie, adică cinci cornuri sau Ί 174. V ezi Icon. Diimitrie L ungulescu, op. cit, p. 53. 1175. Λειτουργικόν, ian u arie , 1908, p. 57. 1176. Ή θεία λειτουργία, A te na , 1924, p. 27. 1177. Ca, de p ild ă , l a : G herasim S affirin, op. cit,, p. 58; Icon. D im . Lungulescu, op. cit., p. 68 ; Icon. Iiie Teodorescu, A nafo ra, in «A m vo nu l», X (1907), п я 8, p. 247; Icon. D. Georgescu, O b s e rv a ţiu n i asupra s erviciulu i d iv in , B ucureşti, 191Ί, p. 14 ; A rh im . Folie Balam ace, op. cit., p. 174.

— 372 peceţi, nu m ai poate fi respectată regula de a se p reg ăti anafura ex clu ­ siv din prescura în tre b u in ţa tă pentru scoaterea S fîn tu lu i A gneţ, m ai ales în form a ra ţio n a liz a tă la care a aju ns prescura p rin u z u l d in cursul isto­ riei. De aceea, a u to ru l u n u i m a n u a l de litu rg ic ă în d e a m n ă ca această prosforă să fie fă c u tă «cît un taler de mare, a v în d în m ijlo c ,un singur sigil, sau pistornic pentru S fîntu l A gne ţ» u78. C h iar aşa 'însă experienţa a dovedit că m ărim e a prosforei se poate în tîm p la să fie depăşită, în anum ite ocazii, de n u m ă ru l mare al credincioşilor, aşa că s-a recurs şi la prosforă d in care s-a scos p ărtic ic a Preasfintei N ăscăto are ori şi la cea p entru m irid e le celor n o u ă cete, ba chiar şi la prosforele d in care s-a prosco m idit pentru v ii şi pentru m orţi, n e fiin d excluse nici îm p re ­ ju rările cînd se a ju n g e chiar la folosirea stocului de prescuri neintrebuinţate în nici u n fel la Proscom idie. în perfectă concordanţă însă cu sim bolism ul prescurii şi cu sem nificaţia anafurei, N o m o c a n o n u l in 228 de capitole nu dă în c u v iin ţa re p entru tăierea anafurei decît din prosfo­ rele ce au servit la scoaterea S fîn tu lu i A g ne ţ şi, cel m u lt, şi a m iride i în cinstea Sfintei Fecioare. Astfel, c an onu l 213, d u p ă ce dă in d ic aţiile cu privire la n u m ă ru l de prosfore necesar pentru Proscom idie, a daug ă : «A fară de aceasta să ştii şi acest lu c ru : p rim a prescură să fie întreagă, ca să scoţi artosul D o m n u lu i, sau d u p ă cum vei ch ibzu i, ca să-ţi a ju n g ă pentru anaforă ; iar celelalte patru să fie n u m a i pecetea. D acă însă este popor m u lt şi nu a ju ng e o sin gu ră prescură pentru anafură, pune şi prescura P anag h iei întreagă, iar celelalte să fie peceţi» 117
—

ώ3

—

tici, această fo rm u lă are u n carajrter in tro duc tiv, ea fiind com pletată prin urm ătoarea, în tim p ce anafu ra este atinsă sau apropiată de sfin­ tele vase : «B in e c u v in te a ză, D oam ne, pe foţi cei ce .vor gusta dintr-însa...» u81. ■ f Cea d in tîi fo rm u lă, pe care am cunoscut-o noi personal pe la sfîr­ şitul v eacu lui al X IX - lea, era o fo rm ă sim p lă : «B inecuv intatâ este a n a ­ fura sfinţilor T ăi, totdeauna, acu m şi pururea şi in vecii v e cilo r», rostită în timp ce cu dreapta se făcea sem nul b in e c u v în tă rii peste v asu l cu anafură. Tot atît de sim p lă şi, pare-se, cu o întrebuinţare tot atît de largă este şi urm ătoarea : «B in e c u v în ta tă este h rana (mîncareci) sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi in v e cii vecilor» n82. Cele cu text m ai dezvoltai, avem im presia că s-au bu curat de un uz m ai restrîns. U na dintre acestea îşi înte m eiază b in e c u v în ta re a pe num ele Sfintei T reim i : «In num ele Preasfintei T reim i, Care ştie toate, se sfinţeşte pîinea aceasta spre sfinţirea celor ce vor gusta dintr-însa. C ă Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă în ălţăm : T a tălu i şi F iu lu i şi S fîn tu lu i Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor» u83. A lta , o b iş n u ită în părţile B anatului, este adre­ sată M în tu ito ru lu i, p reze ntînd în factura ei internă înru diri cu ru g ă c iu ­ nile respective, obişnuite în A p us : « D oam ne Iisuse Hristoase, Care b in e c uv întezi şi sfinţeşti toate cite sînt, însuţi bin ecuv intează şi aceste prosfore, care se aduc spre tăierea sfintei cinafure, şi pe credincioşii care vor gusta dintr-însele sfinţeşte-i, iartă-le, D oam ne, păcatele, dăruieşte-le sănătate şi v ia ţă veşnică» 1184. Cea m ai dezvoltată dintre for­ m ulele pentru b in e c u v în ta re a a n a fu re i se inspiră din aceleaşi m otive evhologice, ca şi ru g ăc iu n e a pentru b in e cuv întarea p îin ilo r la serviciul Litiei, cu care se găseşte într-o de aproape înrudire verbală : «D oam ne, iisuse Hristoase, D um n e ze u l nostru, Cel ce ai b in ecuv întat cele cinci p îin i în pustie şi ai săturat c in c i m ii de bărbaţi, însuţi b in e cuv intează şi p îin ile acestea şi pe c redinc io şii care v or gusta dintr-însele îi sfinţeşte, că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie sla v ă în ă lţă m , îm p reu nă şi C e lu i fără de început al Tău P ărinte şi P reasfîntului, B u n u lu i şi de viaţă F ă c ă to ­ ru lu i Tău D uh, acum şi pururea şi în v e cii v e cilo r» n85. N u este greu de observat că, în general, aceste form ule sînt lipsite de expresivitatea cerută de caracterul, sim bolism ul şi sem nificaţia a n a ­ furei. Cele m ai dezvoltate, care, d u p ă părerea noastră, sînt şi cele mai noi, nu se află departe de a întreţine ideea u ne i a n a lo g ii cu litiile, deşi anafura nu trebuie c o n fu n d ată cu acestea şi nici cu p îine a din alte în ­ O rtodox iei răsăritene, este sugerat de erm inia lui Teodor de A ndida, care s u b li­ niază, precum am văzut, că an afura îşi trage sfinţirea de la Sfintele Taine, transmiţînd-o la rîn d u l ei credincioşilor, ori dacă, mai degrabă, explicarea acestui exeget liturgic se referă tocm ai la practica o b iş n u ită din vrem ea lui. 1181. Cf. A rhtm . F otie B alam ace, op. cit., p. 174. 1182. Icon, Ilie Teodorescu, op. şi Ioc. c it .; Slintele şi D um nezeieştilc liturghii, Bucureşti, 1937, p. 159, 1183. Icon. Ilie Teodorescu, op. cit., şi Ioc. cit. Ί184. Pr. loan N icorescu, A n a io ra , în «Biserica O rtodox ă R om ână», LI (1933), nr. 9— 10, p. 417. 1185. Icon. Ilie Teodorescu, op. şi loc. cit. Cu neînsem nate diferente v e r­ bale, care o apropie şi mai m u lt de textul ru g ă c iu n ii penfru b in e cu vinia rca Uliilor, vezi şi la Icon. D. Georgescu, op. şi Ioc, cit.

trebuinţări relig ioase Ш6. E diţia L itu rg h ie ru lu i de Bucureşti, 1937 (la p. j59), pare că ch iar stabileşte o astfel de echivalenţă, cînd re co m a n d ă să se citească în p lu s «şi ru g ăc iu n e a -de sfinţire de la Litie, zi'clnd la tim p u l c u v e n i t . . . în su ţi b in e c u v în te a z ă şi sfînta a n a fu ră aceasta», «a tu n c i cînd trebuinţa cere a se tă ia prescuri m ai m ulte şi oiu din acelea, care au slujit la slu jire a sfintei P roscom idii». Indirect, de altfel, se recunoaşte că aceste prescuri n u pot avea valoare de a na fu ră. Un progres îl re prezintă fo rm u lele care n u ig noră m o m e n tu l cîn d se face b in e c u v în ta re a anafurei. Precum am văzut, tradiţia a consacrat în acest scop tim p u l cînd se cîn tă A x io n u l u87, a m ă n u n t de care ia u act pentru p rim a o a ră in stru c ţiu n ile d in u ltim e le trei e diţii a m in tite ale L iturghierului ro m ân de Bucureşti. U n preot b ăn ăţe an p ropune în să în acest scop vrem ea d in tim p u l R u g ă c iu n ii D om neşti, susţin'md că această practică ap u c a tă de la preoţi care au făcut teologie la sîrbi (V îrşeţ) ar fi mai p o triv ită p e ntru do u ă m o tiv e : în tîi, pentru că litu rg h is ito ru l ar fi mai puţin ocu p at în tim p u l acestei ru g ă c iu n i decît în tim p u l A x io n u lu i şi apoi fiin d c ă «oricărei bLnecuvîntări şi sfinţiri îi prem erge rostirea T a­ tălui nostru» 1Ш. F ără a ne opri asupra acestei pro-puneri, a firm ă m că, în chip in d is c u ta b il, m o m entul cel m ai in d ic at pentru b in e c u v în ta re a anafurei îl re pre zintă vrem ea din tim p u l c în tă rii A x io n u lu i. în p rim u l rînd, pentru că acest im n în cinstea Sfintei Fecioare concordă cu sim ­ bolism ul anafu rei, care p re în c h ip u ie pe Sfînta F ecioară «care a născut nouă pe P îinea cea cerească, cea vie, veşnică şi pururea h răn ito a re su ­ fletelor noastre» nso) ; în al doilea rînd, fiin d c ă acest m o m ent cores­ punde id e ii ex p rim ate în erm iniile liturgice despre o a n u m ită corelaţie între anafu ră şi P îin e a euharistică. Pe de a ltă parte, b in e c u v în ta re a onafurei în d a tă d u p ă consacrarea Sfintelor Taine, adică după epiclesă, sa ­ tisface lo g ic a r itu a lu lu i specific anafurei, care, ca antidoron, se ţine în dependenţă şi în u m b ra S fintei E uharistii, m om entele acestui ritu a l urmînd în to td e a u n a d u p ă consum area p rin cip alelor acte d in ritu a lu l S fin ­ tei îm p ărtăşiri. M o m e n tu l din tim p u l A x io n u lu i nu a fost fixat deci în mod arbitrar. 1Ί86. C o nfu zie pe care u n ii autori apuseni, ca de exem plu M a x im ilia n u s de S a x o n ia , (P rae leclio ne s de îilu rg iis o rientalibus, t. II, p. 280), au p utu t să o facă, afirmind că « e v lo g iile au sau form a p îin ii obişnuite, sau sînt îm p od o b ite , m ai ales in zilele de s ă rb ă to ri, cu tot fe lu l de figuri». B in e c u v în ta r e a p îin ii şi a v in u lu i, îm p re u n ă cu alte elem ente, Ia s lu jb a -Litiei, a fost r ln d u ită Ia o rig in e în .m înăstiri, pentru ca m o nah ii, g ustînd din ele la sfîrşitu l slujbei de seară, să capete oarecare putere de rezistenţă pentru slu jb a p riv e g h e rii din tim pul n o p ţii. D in m în ăs tiri, o b ic e iu l a trecut apoi la întrebuinţare ge ne rală. Cf. Simion, arhie pisc o pu l T esalo n icu lu i, Despre siinlele ru g ăciu n i, cap. 342, în trad. rom. cit., p. 222 ; col. 2 ; P. Lebedev, op, cil., p. 297. R ecom andaţia înscrisă în L itu rg h ie ru l Bisericii O rtod o x e R o m ân e la sfîrşitul slujbei V ecerniei, ca p îinile-litie să fie îm p ă r ­ ţite cred incio şilo r «ca an afura*, se referă deci la m o d alita tea sau c e re m o n ialu l de distribuire, iar n u la ide n titate a între cele două feluri de p îine b in e c u v in la tă . 1187. V ezi n o ta 1177 şi N ic o d im Patriarhul, C ă lă u zire a creştinu lui Ia biserică, ed. X I, p. 118— 119. 1188. Pr. lo an N icorescu, op, şi loc. cil. 1189. S im io n, arh ie p isc o p u l .Tesalonicului, Despre siinle le ru g ăciu n i, cap. 357, trad. rom. cit. p. 239.

375' —

1 O fo rm u lă p e n tru b in e c u v în ta re a a n a fu rei, adecvată acestui m o ­ m ent sau m a i bine-zis 'sim bolism ului ei, o re prezintă urm ăto a re a ru g ă ­ ciune, o b iş n u ită m a i ales în Bisericile O rtodox e autocefale de lim b ă greacă, nu n u m a i la L itu rgh ie, ci şi în rîn d u ia la pentru ridicarea Panag h i£i : «M are este n u m e le S fintei Treimi. P reasfîntă"N ăscătoare de D u m ­ nezeu, ajutâ-ne. P entru ru g ă c iu n ile ei, miluieşte-ne şi ne m întuieşte, D u m n e ze u le » 1190. în aceeaşi categorie poate fi considerată şi ru g ă c iu n e a a dop tată de ediţia L itu rg h ie ru lu i de Bucureşti, d in anu l 1950, la p a g in a 127 : «D oam ne Iisuse H ristoase, pentru ru g ă c iu n ile M a ic ii Taie, m iluieşte-ne pe noi». : M arele cusur al acestor din u rm ă dou ă form ule îl constituie faptul că le lipseşte ideea de bin e c uv înta re . Ele sînt într-adevăr ru g ăc iu n i, dar n u m a i de la u d ă şi de cerere, fără în să ca obiectul şi in te n ţia acestei cereri să fie ex prim ate în vreo form ă sau să se refere la b in e c u v în ­ tarea anafurei ; ca atare, ele nu au în esenţa lor caracterul u no r fo r­ m ule de bin e c u v în ta re . Form a în care socotim că s-a realizat cea m ai p o triv ită fo rm u lă pentru b in e c u v în ta re a anafurei, o reprezintă u rm ă ­ torul text, ce apare ca o prelucrare uşor am p lifica tă a p rim e i dintre cele două ru g ăc iu n i de m a i sus : «M are este num ele Precisfintei Treimi, întru Care n ă d ă jd u im m în tu ire a . Pentru ru g ăc iu n ile Preasfintei N ăscătoare de D um n ezeu şi ale tuturor sfinţilor, b in e c uv intea ză, D oam ne, p îin ile acestea şi sfinţeşte pe cei ce vor gusta clintr-însele. C ă Tu eşti Cel ce bin e c u v în te zi şi sfinţeşti toate, Hristoase, D um n ezeu l nostru şi Ţie m ă ­ rire în ălţăm , îm p re u n ă şi C e lu i fără de început al Tău P ărinte şi Preasfîn tu lu i, B u n u lu i şi de v ia ţă F ă c ă to ru lu i Tău D uh, acu m şi în vecii vecilor. A m in » 1Ш. Cu totul c u p rin zăto a re şi caracteristică prin traducerea a înseşi ideii de a n tid o ro n în textul ei este urm ătoarea fo rm u lă d in practica u n u i b ătrîn preot, aflăto r înc ă în R îm nicu- V îlcea p rin p rim ele d o u ă de­ cenii ale v e a c u lu i nostru : «B inecuvintează, D oam ne, p îin e a aceasta, ce se aduce pentru a ţine loc Sfintelor Tale Taine, totde auna acum şi p u ­ rurea şi în v e cii v ecilo r». D esigur, n u m ă r u l fo rm u le lo r nu se poate considera epuizat de cele înregistrate în stu d iu l de faţă. Ceea ce trebuie însă su b lin ia t neapărat este faptul că, în lipsa unor in stru c ţiu n i din oficiu, m u lţim e a variante lo r acestei ru g ă c iu n i constituie o m ărtu rie v e n ită din toate p ărţile despre caracterul de im p e ra tiv categoric cu care s-a im pus în practică con­ ştiinţei litu rg h is ito rilo r, datoria de a b in e c u v în ta anafura. 1190. T extul grec la Dom Placide de Meester, La d iv in e Jilu rgie de S. Je a n Chrysostom e, nr. 58, p. 132— 133 ; vezi de asemenea : Sim ion, arhie pisco pu l Tesalonicului,. Despre siin teie ru g ăciu n i, cap. 357 şi 359, trad. rom. cit., p. 239— 240. E p is­ copul Iacov A n to n o v ic i, R în d u ia la pe nlru ridicarea P anag h ie i d u p ă cum se o liciază In M o ld o v a , Cernica, 1924, p. 14— 16, 20, 24. ■ 1191. Scris de ,m in ă de Pr. P araschiv Popescu, la 17 octom brie, 1910, pe coperta interioară de la în c e p u tu l u nui Lilurghier, ed. Bucureşti, 1902, ce se află in în tre ­ buinţarea bisericii S fîn ta V ineri-H erasca din Bucureşti. Pentru stabilirea consecventei necesare în le g ătu ră cu expresiile de adresă din text, se im pu ne o u şoa ră am endare, sub form a urm ătorului, adaos : Iisuse Hrisloase, după v o c a tiv u l : Doam ne.

— 376 — b) P îinea anafurei p ăstre a ză in ta c tă nota ace lu iaşi sim bolism p în ă în u ltim u l m o m ent al ritu a lu lu i ei, m o m ent reprezentat de c e rem onialu l Îm părţirii anafurei. în le g ă tu ră cu aceasta, M eletie S irig u l tîlcuieşte că «după plecarea lu i H ristos, .a răm as în lum e Fecioara M a ria spre mîngîierea credincioşilor. De aceea, se îm parte p op orulu i aşa-num ita a n a fu ră (’αντίδωρον), întru în c h ip u ire a Preasfintei N ăscătoare de D um nezeu, din prescura d in care s-a scos A g n e ţu l» u92. în urm a u ne i devieri a p racticii, am ajuns să v o rb im în lim b a ju l românesc de «luarea», iar n u de «prim irea» sau «îm părţirea» anafurei. Regulile înscrise în L iturghierele m anuscrise şi im prim ate, ca şi în m a ­ nualele de litu rg ic ă şi de tip ic sînt însă de acord, fără excepţie, arătîn d că «preotul îm parte sfîn ta anafu ră», cum se exprim ă u n a d in ediţiile L itu rgh ierulu i de Ierusalism (1908) 1Ш, tot aşa după cum tot p re o tu l dă şi Sfînta îm p ărtăşa n ie . C în d slujeşte arhiereul, «acesta îm parte p o p o ru ­ lui anafura, spre b in e c u v în ta re a şi curăţirea su fletulu i» U94. C erem o­ nialul îm p ărţirii anafurei este descris astfel de N icolae C abasila, în com ­ pletarea tex tu lu i citat m ai în a in te (vezi nota 1155) : P re o tu l'« o îm parte credincioşilor..., iar ei o prim esc cu toată evlavia şi-i sărută dreapta, care s-a atins p u ţin m ai în a in te de P reasfîntul Trup al M în tu ito r u lu i Hristos şi se crede că sfinţirea p rim ită de aci o îm părtăşeşte celor ce se atin g de ea». A d e v ă ra tu l temei al re g u lii de a se îm p ărţi anafura de către preot derivă d in caracterul ei de antidoron. A şa se explică pentru ce întreg cerem onialul pentru d istrib uire a ei a fost întocm it prin analo gie cu cel pentru adm inistrarea S fintei îm p ă rtă ş a n ii 1195. Astfel, Liturghierele, cu excepţia u nora clin e d iţiile greceşti m ai noi, prevăd nu n u m a i îm p ă r­ ţirea anafurei de către preot, ci şi cîntarea în acest tim p a P salm ulu i X X X III, care se m ai recită în c ă în u nele m înăstiri 1190 ; acest a m ă n u n t este cît se poate de se m nific ativ , atît pentru m o tiv u l că acest p salm se 1192. Scurtă explicare a d um n e zeie ştii şi sfintei litu rg h ii, de M e le tie Sirigul, încad rată în Scrisoarea s in o d a lă a P a tria rh u lu i Paisie I către N icon al M o sco ve i (1665). La K. D e likanis, Π ατριαρχικά "Ε γ γ ρ α φ α , t. III, C onstantinopol, 1905, p. 51, după traducerea în m anuscris a Pr. Prof. Ene Branişte. P a tria rh u l ro m ân N ic o d im lăm u re şte de asemenea că «acelor creştini care vin la b iserică şi ascu ltă sfînta s lu jb ă cu evlavie, dar care nu s-au p u tu t îm p ărtăşi cu Sfintele Taine, Biserica a Început să le dea ca o m lngliere an afură sau p lin e sfin­ ţită In cinstea M a ic ii D o m n u lu i, ca astfel ei, m ăcar prin m ijlo c ire a Prea Q uratei Fecioare M aria, m area noastră solitoarc către D um nezeu, să se învre dn ice ască a se apropia de M în tu ito r u l şl D u m ne ze u l nostru Iisus Hristos» (op. cit., p. 109— 110). 1193. Cf. şi Ms. nr. 1020 B ibi. M in ă s tir ii Sinai (veacul al XII-lea — al X III-lea), la A . D m itrie v schi, op. cit., p. 146; Sim ion, arhiepiscopul T esalonicului, Despre Sfînta Liturghie, cap. 99 ; J. M . H anssens, op, cit., t. III, p. 534 ; M a x im ilia n u s de Saxa, op. cit., vo i. II, p. 280; Ju le s C orblet, op. cit., t. II, p. 254; Icon. D. Lungulescu, op. cit., p 77 etc. 1194. T ip ic ul arhieresc bizantino- slavon la Sfintele Liturghii, 1943, p. 44, tradus după R în d u ia la s lu jb e i arhiereşti, tip ă rită la M oscova, ca ediţie sinodală, în an ul 1907. 1195. Cf. şi J. M . Hanssens, In stitu tio n e s liturg icae de ritibus o rie n talib u s, t. II, p, 534. 1196. Cf. S. S alav ille , op. cit., p. 73 ( n o tă ); Prot. G rigorie M ansv e to v , op. cit., p. 123,- A. Svire lin, T ipic bisericesc... (în lim b a rusă), M oscova, 1894; Prof, Dr. Tit M îscovschi, E x plicarea L itu rg h ie i ţarig răd e ne (în lim b a rusă), Lemberg, 1926, p. 157.

— 377 —

recita, în Biserica primară, în timpul împărtăşirii credincioşilor 1197, cît şi prin ideea îndeosebi din textul versetului 8 al acestui psalm («Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul»). Prin acest psalm, comunitatea întîmpină astfel primirea evloghiei sau anafurei, cu un imn de binecuvîntare sau de laudă adresat lui Dumnezeu : «Binecuvînta-voi pe Domnul în toată vremea, lauda Lui va fi pururea în gura mea...». c) După regula observată întotdeauna, anafura se consumă numai de cei care se găsesc în stare de ajunare. Cormceciia C niga prevede că celui ce a mîncat chiar puţin sau a băut n-u-i este îngăduit să primească antidoron n98, «căci este sfinţit şi se cuvine să-l primească pe nemîncate» i 199. Mai mult, ca şi la împărtăşirea cu Sfintele Taine, împărţirea anafu­ rei este însoţită de o formulă rostită pentru fiecare credincios. Ea va­ riază. In practica din unele părţi este formula : «H ra nă a dat D om nul celor ce se tem de EI», sau : «H ra n ă se dă celor ce se tem de D o m ­ nul» 1200( ori «A ju to r u l m eu (tău) de la D om n u l, Cel ce a făcut cerul şi p ă m în tu l » (Ps. XX, 2), aceasta din urmă fiind înregistrată şi în ediţia din anul 1937, Bucureşti, a L itu rg h ie ru iu i (p. 79). Mult mai expresivă şi mai corespunzătoare caracterului anafurei este însă forma întrebuinţată în ediţiile greceşti şi bulgare : «B inecuv întare a D o m n u lu i şi m ila Lui să vie peste tine (totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin» 1201). Reiese şi se afirmă astfel credinţa despre diferenţa esenţială între Sfin­ tele Tai,ne şi pîinea obişnuită, numai binecuvîntată 1202 ,· în timp ce prin cele dintîi ni se împărtăşeşte harul sfinţirii sau mîntuirea prin însuşi Trupul şi Sîngele Domnului, anafura ne face părtaşi numai de binecu­ vîntare. Practica «miruirii» la finele Liturghiei, generalizată în Biserica Or­ todoxă Română la toate sărbătorile 1203, a făcut din preot mai mult un simplu asistent la luarea anafurei de către fiecare credincios, din vasul în care se află pusă, formula de mai sus fiind rostită de fapt o dată cu miruirea. Aşa precum se exprima categoric Balsamon, împărţirea ana­ furei a fost rînduită însă pentru ca cei. care nu pot să se împărtăşească «să o prim ească din m in a p reo tu lui, spre sfinţire». A su pra m o m e n tu lu i exact pentru distribuirea a na fu re i , indicaţiile din Liturghiere nu se găsesc într-un acord perfect. Multe din cele mai 1197. C o nstituţiile A postolice, cart. V III, cap. 13. 1198. C orm ceaia C nig a, part. II, R ăs p u n s u l al şaptelea şi al Sino d ulu i al XV II-lea din tim p u l p atriarh u lu i N ic o lae al C o n s ta n tin o p o lu lu i, la întrebarea m o nah u lui loan. La G rigorie D iacenko, D ic ţio n ar bisericesc slav com plet (în lim ba rusă), M oscova, 1900, p. 13. 1199. t ip i c u l arhieresc bizantino-slavon, citat, p. 44. 1200. Icon. D. L ungulescu, op. cit., p. 77 şi Pr. G a v riil Teleaga, T ipiconul cu note ritualistice, 1901 (curs litografiat), p. 413. ■1201. Cf. de e x e m p lu : L itu rg h ik o n u l de Ie rusalim , 1908, p. 109; Dum nezeiasca Liturghie, A tena, 1924, p. 59; S lu je b n ik , S o fia ; .1928, p. 143; S. Salaville, op. cit., p. 73. 1202. Prof. Dr. Tit M isco vsch i, op. cit., p. 157. 1203. M iru ire a la finele L iturghiei nu se practică în unele din m inăstirile noastre (Icon. D. Lungulescu, op. cit., p. 77) şi nici în bisericile ortodoxe din alte ţări. In Biserica O rto d o x ă Rusă se m iruieşte nurn-ai la sărb ăto rile mari şi anum e în cursul U treniei, d u p ă citirea E v ang h e lie i, ori la sfîrşitul U treniei, cînd nu e polieleu.

— , 378 — . bune

"manuscrise , şi ediţii, vechi fixează, acest· moment după rugăciunea

am v onului, deci 'înainte de form ula « p o lis u lu i··L itu rg h ie i.·A lte le însă îl

înscriu după ce s-au încheiat complet formulele otpusului, aceasta fiind de fapt regula, care a prevalat în practică 1204. Acest din .urmă moment a fost indicat de consideraţii de practicitate, întrucît experienţa a de­ monstrat că prin împărtăşirea anafurei se creează ocazie pentru ple­ carea credincioşilor din biserică, înainte, de încheierea serviciului divin prin formulele consacrate. . . In strictă logică însă a spiritului în care a fost instituită anafura, momentul într-adevăr potrivit pentru împărţirea ei este cel dinaintea formulei finale a apolisului 1205. Pe de o parte, pentru ca anafura, ca antidoron (în loc de dar), trebuie distribuită şi consumată ca şi Sfînta împărtăşanie, în cadrul Liturghiei, deci înăuntrul-comunităţii credincio­ şilor, iar nu in afara oficiului. Pe de altă parţe, iformula dinaintea apo­ lisului, «B in ecuv întare a D o m n u lu i peste v o i, ;.cu al S ău har...», urmează întocmai-ca o concluzie, pecetluind printr-o formulă publică şi gene pală caracterul de binecuvîntare (εϋλόγια) al anafurei,. afirmat .fiecărui cre­ dincios în parte cu formula de care este însoţită distribuirea1200. Această demonstraţie se referă, desigur, la poziţia teoretică a problemei. întrucît însă astăzi întreaga comunitate, în loc să se împărtăşească, -ia anafură, deplasarea momentului distribuirii ei după otpust nu contrariază sem­ nificaţia anafurei ca semn de comuniune. ■··.·; In limbajul bisericesc >curent se întrebuinţează în chip impropriu expresia de anafură şi:pentru prescurile ce se consumă cu vin, îndată după împărtăşire, de către cei care s-au apropiat de Sfintele Taine. Gus­ tarea aceasta, chiar dacă se face din anafură, nu are însă caracterul unui semn de comuniune, care, de altfel, s-a savîrşit în chip real prin însăşi Sfînta împărtăşire 1207, ci se practică cu scopul de a se ajuta dega­ jarea gurii de orice urmă din Sfintele Taine, spre a nu fi expuse la eli­ minare prin vorbire etc. Pentru acelaşi motiv, instrucţiunile, din Lilurghiere şi Tipice recomandă liturghisitorilor înşişi, să guste anafură şi vin la proscomidiar, după împărtăşire 1208, De asemenea, R egu lile Sfîn1204. C o n fu zia m erge uneori p în ă acolo in c it intr-una şi aceeaşi ediţie a L itu r­ g hie ru lui îm p ărţire a anafurei este ind ic ată în a in te de apolis în L iturg hia S fîntulu i loan G u ră de A u r şi în cea a D aru rilo r m ai îna inte sfinţite, în tim p ce in Liturghia S fîntulu i V asile cel M a re o găsim după apolis.: Ca. exem plificare, cităm la în tîm p la re ediţiile L itu rg h ie ru lu i ro m ân de N eam ţ, I860, de B ucureşti, 1902 şi 1937. 1205. Cf. şi D om P lacide de M eester, Genese, sources el developpew .enls du texte grec de Ia litu rg ie de S. Je a n Chrysostom e..,, p. 114. 1206. Se pare că S lu je b n ic u l b ulgar (Sofia, 1928, p. 250) încearcă u n co m p ro ­ mis între cele d o uă poziţii, ind icînd pentru îm p ărţire a anafurei, la L iturg hia D a ru ­ rilor m ai îna inte sfinţite, m o m e ntu l dintre apolis şi fo rm u la fin a lă «Pentru ru g ă c iu ­ nile S finţilo r P ărin ţilo r noştri.,.». 1207. Pentru acest m o tiv d ispoziţiile sinodale ale lui. Piere de C o lem e diu , arh i­ episcop de Roupn, interziceau . îm p ărţire a anafurei via Paşti şi·'· la praznicele mari; deoarece in aceste zile trebuie să se îm p ărtăşe ască toţi credincioşii. Ju le s CorbletV op, cit., vol. II, p. 242, şi la L. M o u lie n , op. cit., vol. I, p. 2Î32). 1208. Ie ra lik o n ,. C o nstantino p ol, ,1895, p. d 5 0 ; Gtferasim Saffirin, op, cil., p. 65 şi 93; C a le n d a ru l bisericesc pe a n u l 1947, M oscova, p. 54. T ip icul cel M are (Iaşi, 1816), la p. 42, 43, in cap. 34 : «Pentru spălarea g urii fraţilor celor ce se îm p ă r tă ­ şesc cu Preacuratele T aine ale lui H ristos», se recoлm ndă ca, d u p ă îm părtăşire,

— 379 —

tul ui Benedict recomandă ca după cuminecare să se d e a puţin vin ames­ tecat cu apă monahului rînduit la lecturile în auz. din trapeză, în timpul prînzului celorlalţi 1209. Ceea ce se dă însă credincioşilor, împreună cu vin după împărtă­ şire, aînt prescurile neînălţate şi neîntrebuin.ţate. la Proscomidie. In cate­ goria acestora intră şi vinul, chiar dacă provine din cel rămas după turnarea în sfîntul potir, «deoarece vinul nu se înalţă, ci numai se sfin­ ţeşte» mo, adică nu este înălţat şi binecuvîntat înainte de a.fi turnat în potir ; ceea ce rămîne din el păstrează deci simplul caracter de ofrandă prezentată de credincioşi, ca şi prescurile neproscomidite. Tocmai «prescurile şi vinul» acestea.,au format obiectul întrebării inclusă în textul canonului 5 al patriarhului constantinopolitan Nicolae, Prin urmare, prosforele ce se.· consumă cu vin, după împărtăşire, nu sînt anafură *.

să .ia an afură şi apoi « p u ţin ă c ă ld u ră d in cea răm asă din turnarea în dum nezeiescul pahar». O b ic e iu l acesta trebuie să fie vechi şi com un între g ii Biserici, de vreme ce îl găsim practicat şi in A p u s. A stfel, o re g ulă atestată de papa In o c e n ţiu al IlI-lea, in an ul 1204, prescrie litu r g h is ito ru lu i să-şi curaţească gura cu vin, atunci cînd nu m ai are de s ăv îrşit o altă m issă fiMgr Pierre B atiffol, Lemons sur la messe, Ρ· 294). 1209. R în d u ia la c u v io su lu i B enedict, cap. 38. In V echile rm d u ie li ale v ie ţii monahale..,, traducere, p. 710; vezi şi Ign. Ephr. R ahm ani, Les liturgies orientales ei occidenlai.es, p. 252, η. 1 : «Se v ă d şi astăzi în unele biserici de .Răsărit cre d in ­ cioşi care, în a in te de a pleca d u p ă îm p ă rtă ş ire , cer p aracliserului o îng h iţitu ră de apă sau de vin». 1210. Interpretarea ca n o n u lu i 5 al p a tria rh u lu i N icolae, la G. R alii şi Potli, Sintagm a ate niană, vol. IV , p. 422. * î n s e m n a r e : T erm e n ul m isa, care se găseşte întreb uinţat în unele texte din prezentul studiu, pentru d e nu m ire a S finte i L itu rg h ii în Biserica Rom ano-Catolică, va fi în d re p ta t.in form a missa.

C U P R I N S U L P ag.

In loc de prefaţă

.

.

..................................................... 5

C A R T E A N U M IT Ă LIT U R G H IE R

1. D enum irea şi c u p rin s u l ..................................................... ·. 2 . Problem a u n u i. fo rm u la r a l L itu rg h ie i în prim ele v eacuri creştine

..................................................................

.

.

,

9

.

13

3 . Form atul şi stru ctura L itu rg h ie ru îu i în manuscrise, e diţii şi ' traduceri

......................................................................... ■.

.

18

P R IM A PARTE A LIT U R G H IE R U LU I : SERVICIILE DE S E A R A ŞI DE D IM IN E A Ţ A P R E M E R G Ă T O A R E LIT U R­ G H IE I .......................................................................... I. — C o n sid e ra ţii generale ..................................................... II. — O lic iu l V e c e rn ie i sau slu jb a de seară . . . . . 1. C easu l al n o u ă le a ..................................................... 2. V e c e rn ia propriu-zisă .......................................... a) V re m e a oficiului ........................................................................ b) P lan ul general şi ideea de inspiraţie ................................. c) D eschiderea o ficiu lu i şi ru g ăciu n ile de la început

.

d) T ăm iie re a sau cădirea la în c ep u tu l im nologiei

, „

.

.

27— 76 29 35 35 37 37 39 40

.

.

e) V h o d u l V ecerniei, rîn d u ia la şi sim bolism ul lui ...............................................................................

f) P ro ch im e n u l

..................... . . . . . . III. — Litia ................................................................................ . IV. — O fic iu l M ie z o n o p tic ii ..................................................... V. — O fic iu l U tre n ie i ................................................................ 1. V rem ea o fic iu lu i ..................................................... 2. V echea schem ă ia o fic iu lu i şi m o tivele ei 'de in sp i­ raţie ................................................................................ 3. P rin cip iile generale ale p la n u lu i actual e l o fic iu lu i 4. P ro im io n .......................................................................... 5. Cele 12 ru g ă c iu n i şi serviciul im ediat u rm ător . . ' . . . . 6. P ro c h im e n u l şi E vangh elia în v ie rii 7. Partea u ltim ă a o fic iu lu i U t r e n i e i .......................... g) E cten iile şi ru g ăciun ile după prochim en

h) Partea fin a lă a o ficiu lu i V ec e rnie i

45 46 49 51 53 54 57 59 59 '6 1 63 65 66 69 72

P A R T E A A D O U A A L IT U R G H IE R U L U I : LITURGHIA A. —

................................................

...........................

77

P R E G Ă T IR E A S F IN Ţ IŢ IL O R S L U JIT O R I PENTRU O F IC IU L LIT U R­ G H IE I

.....................................................................

.

79— 113

— 381 — Pag.

I. — Pregătirea lă u n tric ă sau s p iritu a lă . . . . . . 1 . Scurte lă m u rir i p re lim in a re ..................................... 2. A sceză şi p r a v ilă ..................................................... 3. R itu a lu l în c h in ă r ii p e n tru intrarea în s lu jb ă . . II. — Pregătirea ex terio ară : ţin uta, îm brăcăm intea sacră şi spălarea . . . . · ..................................................... 1 . înfăţişare ex terio ară c u v iin c io a să ............................ 2. Problem a u n u i costum sacerdotal înainte de pacea Bisericii ..................................... ..... ........................... 3. V eşm intele litu rg ic e şi ritu a lu l im brăc ării lor . a) lmbrăcarea diaconului .................................................. b) Lmbrăcarea preotului ............................................... 4. Spălarea

m îin ilo r

.

.

..........................................

79 7Э 81 87

93 93 94 97

97 104 113

B. — RITUALUL PROSCOMIDIEI .................................................... 114— 139 I. — C onsideraţii generale .......................................... . . 114 1. Poziţia P roscom idiei în rîn d u ia la prim ară a servi- ■ c iu lu i L iturghiei .......................................................... 114 2. M ateriile da ru rilo r Proscom idiei . . . . . 117 II. — R itu a lu l preg ătirii S fîn tu lu i A gneţ şi a siîn tu îu i potir în rîn d u ia la L itu rg h ie ru lu i actual . . . . . . 120 III. — Proscom idirea m irid e lo r pentru sfinţi şi credincioşi 124 1. R itu a lu l m iride lo r în raport cu cel al S fîntului A gneţ .......................................................... ..... . . 125 2 . M iridele p e n tru sfinţi ............................... · · · .126 3. M irid e le p e n tru c re d in c io ş ii nedesăvîrşiţi : pentru •cei v ii ............................................................................... 127 4. M iridele p entru cei repauzaţi în stare de nedesăvîrşire ................................................................ ..... 129 IV. — N u m ă ru l prosforelor pentru Proscom idie şi în tre b u in ­ .......................................... 130 ţarea darurilor ce prisosesc V. — încheierea r itu a lu lu i P roscom idie i .......................... 1. O biectele de la p ro s co m id iar (sfintele vase şi acoperăm inte) ................................ .................................... 2. R itu a lu l înc h e ie rii P roscom idiei .......................... C. — DUMNEZEIASCA LITURGHIE COMENTATĂ IN OFICIUL ŞI lN TEXTUL EI ....................................................................... I. — Caracterul o fic iu lu i .......................................................... 1. P rin cip iul c o m u n ita r şi ierarhic al Liturghiei . . 2. L iturghia ca fo rm ă de cult extern p otriv it cu natura o m u lu i şi a B isericii ................................................ îl. — C o n d iţii p riv itoare la să v irş ilo ri, la locul şi la vremea o fic iu lu i L itu rg h ie i .......................................................... 1. R itu a lu l preg ătitor în a in te de începerea oficiului 2 . C lericii în d re p tăţiţi la săvîrşirea oficiului . . .

134 134 135 140— 292 140 140 143 146 146 148

C U P R I N S U L P ag.

/л loc cle prefaţă

.

...........................................................5

C A R T E A N U M IT Ă L IT U R G H IE R !. D enum irea şi c u p rin su l ............................................... ..... -. 2. Problem a unu l. fo rm u lar a l L itu rgh iei în prim ele veacuri creştine ................................................................................ ..... 3 . Form atul şi structura L fiu rg h le ru lu i în manuscrise, ed iţii şi .......................................... .............................. · . . traduceri

9 13 18

P R IM A PARTE A LIT U R G H IE R U LU I : SERVICIILE DO SEARA ŞI DE DIMINEAŢA PREMERGĂTOARE LITUR­ GHIEI .................................................................... ..... I. — C o nside raţii generale ..................................................... II. — O fic iu l V e c e rn ie i sau slu jb a de s e a r ă ..................... 1. Ceasul al n o u ă le a ..................................................... 2. V ec e rn ia propriu-zisă .......................................... a) Vremea oficiului ................................ .......................... b) Planul general şi ideea de inspiraţie .......................... c) Deschiderea oficiului şi rugăciunile de la început . , , d) Tămîierea sau cădirea la începutul imnologiei t , , e) Vhodul Vecerniei, rînduiala şi simbolismul lui . . . f) Prochimenul ............................................................... g) Ecteniile şi rugăciunile după prochimen ..................... h) Partea finală a oficiului Vecerniei .......................... III. — Litia .......................................................................... ..... . IV. — O fic iu l M ie z o n o p tic ii ..................................................... V. — O fic iu l U treniei . . . . .......................................... 1. V rem ea o fic iu lu i ......................... ........................... 2. V echea sch em ă a o fic iu lu i şi m o tiv ele ei de in sp i­ raţie ................................................................................ 3. P rin c ip iile generale ale p la n u lu i actual al o fic iu lu i 4. P ro im io n . ..................................................................... 5. Cele 12 ru g ă c iu n i şi serviciul im ediat u rm ător . 6. P roch im e nu l şi E vanghelia în v ie rii . ’. . . . 7. Partea u ltim ă a ofic iu lu i U t r e n i e i ..........................

27— 76 29 35 35 37 37 39 40 45 46 49 51 53 54 57 59 59 -

61 63 65 66 69 72

P A R T E A A D O U A A LIT U R G H IE R U L U I : LITURGHIA .......................................................................... . A. — PRE G Ă T IR EA S F IN Ţ IŢ IL O R S L U JIT O R I PENTRU O F IC IU L LIT U R ­ G H IE I ............................................................................... ..... .

77 79— 113

— 381 — Pag.

I. — P regătirea lă u n tr ic ă sau s p iritu a lă . . . . . . 1. Scurte lă m u r ir i p re lim in a re ..................... ..... 2. A sceză şi p r a v ilă ..................................................... 3. R itu a lu l -închinării p e n tru intrarea în slu jb ă . . II. — Pregătirea ex terio ară : ţin uta, îm brăcăm intea sacră ş.i spălarea . . . . ..................... ..... 1. înfăţişare ex terio ară c u v iin c io a s ă . . . . . . . 2. Problem a u n u i costum sacerdotal înainte de pacea B isericii ........................... ..... . . ........................... 3. V eşm intele litu rg ic e şi ritu a lu l îm brăcării lor . a) Imbrăcarea diaconului .................................................. b) Imbrăcarea preotului ............................................... 4. Spălarea

m îin ilo r

,

.

...........................................

D. — RITUALUL PROSCOMIDIEI ..................................................... I. — C onsideraţii generale ..................................................... 1. P oziţia P ro sc o m idie i în rîn d u ia la p rim ară a servi- · c iu lu i L itu rg h ie i .......................................................... 2. M ate riile d a ru rilo r P roscom idiei ..................... II. — R itu a lu l p re g ă tirii S iîn tu lu i A g ne ţ şi a sim ţu lu i potir în rîn d u ia la L itu rg h ie r u lu i a ctu al ........................... III. — Proscom idirea m irid e lo r pentru siin ţi şi credincioşi 1. R itu a lu l m irid e lo r în raport cu cel al S fîn tu lu i A gneţ .......................................................................... 2. M iridele p e n tru sfinţi ............................................... 3. M irid e le p e n tru c re d in c io şii nedesăvîrşiţi : pentru cei v ii ................................................................................ 4. M irid e le p e n tru cei repauzaţi în stare de nedesăvîrşire . . . . . . . . ..................................... I V. — N u m ă ru l prosforelor pentru Proscom idie şi în tre b u in ­ ţarea darurilor ce prisosesc . . . . . . . . . V. — încheierea ritu a lu lu i P roscom idiei . . . . . . 1. O biectele de la p ro sco m id iar (sfintele vase şi acoperăm inte) . ................................................................ 2. R itu a lu l în c h e ie rii P roscom idiei .......................... C. — DUMNEZEIASCA LITURGHIE COMENTATĂ IN OFICIUL ŞI lN ................................................ ..... TEXTUL EI I. — C aracterul o fic iu lu i ..................... .................................... 1. P rin c ip iu l c o m u n ita r şi ierarh ic al Liturghiei . . 2. L iturghia ca fo rm ă de cult extern p o triv it cu natura o m ulu i şi .a B isericii ..................... ..... II. — C o n d iţii p riv ito a re la s ă v îrş ito ri, la locul şi la vremea o fic iu lu i L itu rg h ie i ........................................................... 1. R itu a lu l p re g ătito r în a in te de începerea o fic iu lu i 2, C lericii în d re p tă ţiţi la săv îrşire a oficiului . . .

79 79 81 87 93 93 94 97 97 104 113 114— 139 114 114 117 120 124 125 126 127 129 130 134 134 135 140— 292 140 140 143 146 146 148

— 382 — P ag.

3. Lacul pentru o fic iu l L itu rgh iei . . . . . . . . 4. Z ilele şi orele pentru o fic iu l L itu rg h ie i . . .. . 5. O sin g u ră L itu rgh ie. într-o singură zi pe aceeaşi s fîn tă m esă . ... . . . ... . .. . . . . LITURGHIA

I. — Scurte

148 151 153

CATEHUMENILOR

/

...........................

155— 195

consideraţii .preliminare

................................ .................155

II. — O ficiul din prima parte a Liturghiei catehumenilor ; 1. F orm ula de bin ecuvîntare. . . . . . . . . 2. Ectenia m are . ................................ ' . ... . 3. A n t i f o a n e l e . ................................................. . . . . 4. S im b o lism u l o fic iu lu i de la începutul L itu rg h ie i .

156 156 158 162

166

III. — *V hodul m ic » sau «Intrarea mică» şi momentele urm ă­ toare din Liturghia catehumenilor . .. . . . . . 168 1. Intrarea cu E va n g h e lia .. . . . . . .,· ·. ... , . 168 2. Im n u l T risag h io n (Sfinte D um nezeule) . . . . 173 3. Lecturile b ib lice ....................................................... . 178 a). Lecturile biblice în vechiul lor s t a d i u ........................................... 179 b) Vechea încadrare a lecturilor în ceremonialul Liturghiei c) Ceremonialul actual şi simbolismul lecturilor biblice , d) Locul predicii în Liturghia Bisericii primare , . .

t ,

181 183

,

188

4. R u g ă c iu n ile d u p ă E vangh elie şi sfîrşitul L itu rg h ie i c a te h u m e n ilo r . . . , . . . .. . . . . a) Ectenia după .Evanghelie ... . . , . , . b) Ritualul concedierii catehumenilor . . . .

190 190 192

LITURGHIA

C R E D I N C O Ş I L O R . RITURILE DIN PREVlA «PARTE A LITURGHIEI CREDINCIOŞILOR . . . . . ; .

I. — Rugăciunile pentru credincioşi

.

.

. . . . .

.

196— 292 196

; II. — Intrarea cea mare ............................................... '. . 199 1. Scurtă p riv ire istorică .....................................- . . 199 2. Im n u l ; h e ru v ic . . . . 200 3. R u g ă c iu n e a ta in ic ă a p re o tu lu i, din tim p u l Im n u ­ lu i h e ru v ic . . . . . . . . . . . . . . , 203 4. C e re m o n ia lu l In tră r ii celei m ari . . . . . . 204 5. S im b o lis m u l In tră r ii c elei m ari ..................... ..................... 208 6. înch eierea ritu a lu lu i In tră rii celei m ari . . . . 212 III. — Sim bolul credinţei . ................................ *. . . . 214 1. S ărutarea p ă c ii . . . . ..................................... ................ 214 2. M ă rtu ris ire a credinţei ............................................... ................217 IV . — A n a fo ra sau ritu a lu l Sfintei Jertfe euharistice , . 219 1. D i a l o g u l d i n a i n t e a a n a f o r e i e u h a r is t ic e ■· ·

a) Anunţarea Sfintei. Jertfe. b) D ialogul introductiv

.

........................... ..

,

,

,···.,

. ■.

.

.

.

.

. .

219

.. .

. .

219 224

— 383 — Pag,

2. C îte v a . consideraţii generale asupra R u g ă c iu n ii anaforei - ................................ . . . .· . 3. M area R u g ă c iu n e e u h aristică . . . . . . . a) R u g ă c iu n e a te o lo g ică b) T risag h io n u l se ja fim ic c) R u g ă c iu n e a h ristolo g ică

4. A na m ne sa 5. Epiclesă

.

- . . .

. .

237 240 240 244 249 255

. .

a) C o nsid e raţii sum are asupra textului b) O fic iu l şi ritu l epiclesei c)' Jertfa

şi

preotul

jertfei

d) Preoţie ieratică sau externă şi preoţie internă

6. R u g ăc iu n e a d ip ticelor sau a p o m e n irilo r de la Sfînta Je rtfă e u h aristică ' ..................................... a) C îte va consideraţii teologice .............................................. b) O bservaţii p rivitoare la istoria textului .......................... c) A sp e ctu l ecleziologic sau co m u nitar al ru g ăciu n ii dipticelor

O fic iu l Sfintei. L itu rg h ii d u p ă .dipticele de la: finele anaforei euharistice şi p în ă la înălţarea S fîn tu lu i A gne ţ ■ ............................................................................... 1. M om entele p rin cip ale d in u ltim a parte a L iturghiei 2. E ctenia după A m f o r a ................................ 3. R u g ăc iu n e a «T atăl nostru» . . . . . . a) Prim a cerere b) A d o ua cerere

. . . ' .......................... ................................................................ .·

c)’ A treia cerere

........................................................... ......

d) A

patra

cerere

e) A

cincea cerere

f) A şasea cerere g) A

şaptea cerere

................................. .· .......................... . .

.

■.

.

,

........................................................... .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

4. R ug ăc iu ne a D om nească în istoria Liturghiei 5. F in alu l prim ei părţi a ofic iu lu i după A nafo ra îm p ă r t ă ş ir e a

In

cadrul

s f in t e i

Îm p ărtăşirea . . . . ."· . . . ·.· . · · , 1. R eferinţele v e ch ilo r m anuscrise liturgice

2. Ritualul sau rmduiala împărtăşirii clericilor v

.

;

:

b) Rugăciunile dinaintea actului împărtăşirii

258 258 262 268

274 .274 276 280 280 283 284 284 285 286 287 289 291 293— 336

l it u r g h ii

— Actele m anu ale pregătitoare . . ...... 1. înălţarea S fîn tu lu i A gne ţ .......................... 2. Frîngerea Sfîntul-ui A g ne ţ . . . . . 3. A m estecarea sau unire a sfintelor elem ente 4. C ăld u ra ■. ". . . . . . . . . . .

a) O rd in e a la îm părt'ăşire

227 230 230 232 236

:

.

293 293 297 299 301 303 303 305 305 307

— 384 — P ag.

c) A c tu l in sine al îm p ă rtă ş irii clericilor . . . . d) D u p ă îm p ă rtă ş ire .....................................................' .

. .

. .

..............................................

309 311 312 312 315 316 320

III. — îm p ărtăşire a ia S iin ta Liturghie p riv ită sub aspectul s p iritu a lită ţii creştine ...........................................

323

3. Îm părtăşirea cre d inc io şilo r la ic i a) P ărţile destinate in acest scop

..................... '.

..............................................

b) Deşertarea s lin tu lu i d i s c ....................................... ...... . . ■c) A c tu l îm p ă rtă ş irii credincioşilor ........................................ d) M u lţu m irile d u p ă îm p ărtăşire

R U G Ă C IU N IL E A P O L ISU L U I LIT U RG H IE I

........................................

1. P rim a.p a rte din ritu a lu l a p o lisu lu i 2. U ltim ele aote din rîn d u ia la a p o lisu lu i 3. «P otrivirea» (consum area răm ăşiţelor Taine) ..........................................................

Sfintelor 342

A N E X E ..........................

345— 382

....................................................................

347— 357

1. M o m e n tu l m iru irii ................................ 2. O rig inea, sem nificaţia şi efectul m iru irii 3. î n c h e i e r e .....................................................

347 351 356

MIRUIREA

II.

337— 343 337 340

A N A F U R A SA U A N T I D O R O N .......................... ......

1. 2. 3. 4.

P rivire isto rică ................................ D e n u m iri ............................................... A n a fu ra în raport cu Sfînta Euharistie R itu a lu l a n a fu re i ................................ a) B in e cu vîntarea anafurei b) C e re m o n ia lu l îm p ă rţirii anafurei c) F o rm ule în tre b u in ţate îa îm p ărţire a anafurei

357— 379 357 360 303 369 369 376 377 380— 384

CUPRINSUL

Ш УФКСД!

LITURGHIERUL EXPLICAT 384 PA OI NI. F O R M A T 16 D I N 70,<100. D A T ÎN·· L U C R U LA 25 O C T O M B R IE 1971. B U N DE TI­ P A R 8 I A N U A R I E 1972. T E R M IN A T LA 22 F E ­ B R U A R I E 1972. T IR A J 3 000 E X E M P L A R E C O ­ M A N D A Nr. 417\971.

EDITURA ŞI TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE ORTODOXA

Î N D R E P T Ă R I In tfextui lucrării L ilu rg h ie ru l e x plicai se vor face u rm ăto a re le îndreptări :

PAG.·

RlNDUL

5.7. 60 ' 97 ro r 121 124' 134 136 146 166 i88 190 193 201 206 215 218 222 247 250 251

8 Γ4 10 14 6 ’ Γ0 5 2 3 7 12 11 20 19 15 14 17 5 2 14 8

de de de de de de de de de de. de de de de de de de de de de de

sus jos jos sus sus sus jos jos sus jos jos jos jos jos jos jos jos jos sus jos jos

251 255 267 285 300 309 318 328 350 351 352 366 369

7 19 8 ■ 18 1 • 9 21 4 23 1I 1 27 7

de de de de de de de de de de de de de

jos jos jos sus jos jos sus jos sus jos jos sus jos

S

ÎN LOC DE

«Slavă...», aci «de noapte» op. cit., p. ad o p tată lor şi Sm erenia p. 202 nr. 22 pregătit XII-lea cahant obiectele cart. V II, s tăp în ia direct pe r>1in l ui torului spiritu l A d. 14. 532 clopoţei intreoii 765. Hr. A nd ru ţo s

SX SE CITEASCĂ

«S lava» ei, cînd «de cu noapte» op. cit., t. III, p. ad a p ta tă loruşi Sm erirea p. 223 nr. 22, p. 25. p re g ătito r X III- le a chant o b ie ctive le cart. V III, s tă p in ia : d irect de de M in tu ito r u l s p iritu lu i A d . 14. 523 clo p o ţel în tre g ii 765. Ib id e m , cap. X X X II, P. G., CL, 440 В şi Hr. A n d ru ţo s ibid e m H r. A nd ru ţo s, ibidem. sfinţiei s finţeniei 829. Vezi lucrarea ... 828. V ezi lucrarea de circulaţia . ...din circ ula ţia ea ‘ ■ ■ ■.feet,, nu pictată .■ J& tiiiîă ','$*|bw\e a tît faţă iubire fa ţă 'V V 7'’ d 1.039 D 'V · ■··' de la această sv e tiln ă. ... ■-•'d'ă.l;a sve tilnă untdelem n la ic o a n a ^ .'•untdelem n de la icoana tăm ăd u ito rilo r ■ tămăduirilor şi ca un efect şi cu un efect forme consacrate fo rm u le consacrate

л ,н ., . . г

У 5

,

Р I ;Т: Е Ş Т I

J1P. .ARTISTICA' Р. MJTU.'STR. ŞERBAN VODĂ No. 150

а

'>* ^

’ л V*' -»А ,г; *ν<^ " ъ ь м #

ч .;я

ш ш ' i J:l * /· f ‘|1г/V Д / тЯ £ '!>. ’ ’

5 Ж

- ’

4

'

<

*

- - Ч гЙ ^ дţf ч

\\'** & νί ^Л.*4

4 fir

л 'т ? :

, ? л‘ /V' t t /- *"■' " » L, ' i ' ţ ^ V , * • л д ;..> А ·- . 1

rv -< ^ rV

i*

;10Ш )-’н>

rtfη

ί *.$ Л?Ц , ^ · " ^ ’ *γ ^$ ι>*

«'bt кл

Ш ' fс ■ *

§’Si" ‘ 1 ■ *К 1

■ ■ ■ш щ ^11 »"? |гШШ ■>#if Ц № ?Ж;й,-■ ш щ М З. пМШ· щ Ш

;

Ш4 Sfefe.feÎ Ж%^Й№:

l-t Г ,;: ■

$й<л f^V ,l к ■ *, r!^';:,/; |ΐ|ν; iÎ '* V ρ,.·?-ν

•Щ ч-

te

.$4ЛЙ ИЙ:

®&.fi Ш *'

hr·,,

чш

P R E F A Ţ Ă In paginile, caie urmează, nu hîam gândit să dau un tablou al ereziilor .liturgice; ‘aceasta ar f i o lucrare de dicţionar, care, în raport cu fluctuaţiunea neîncetată a ■ -erorilor., omeneşti, ar -trebui -sa se ţină neîntrerupt în .curent. v , ' . ■ ■ .,.■Studiul de fa ţă urmăreşte . numai să facă a eşi in je lie f corelaţiunea. strânsă, şt .nedespărţită dintre
11

4

doctrinar Întreg, ci numai acele puncte din cadrul lor,.. ,cari au interesat cultul creştin sau liturghia. ,Spre cr înlesni o privire a cultului creştin din cât mai multe- . puncte de vedere în raport cu .ereziile, am adoptat' pentru cuvântul „liturghie11; un înţeles mat larg decât' cel obişnuit în chip curent; nu ne~am .oprit, adică „ ' numai asupra serviciului. în legătură directă cu ritul euharistie, care formează centrul cultului creştin, ci !şF asupra altor rituri său ceremonii, cari au caracterul de acte colective şi, deci, de publicitate (bolezul, de pildă),, precum şi asupra" aiferitelor manifestări ale pietăţii par- 1 ticulare şi populare, pe care Biserica le-a admis şi le-a' protejat. ’ - . v , ,, ....... , ' - v .~r. , ■ ■Am socotit nimerită o apreciere a cultului creştin-or- . todox în 1unghiul adevăratei sale însemnătăţi, ; mai cu seamă "astăzi, când ereziile, ca şi anumite curente decugetare derivate din ele, p ar a . reclamă Ъ nouă (ton— tribufie a cultului, câ în timpurile clasice ale Bisericii ' pentru înviorarea vieţii spirituale ortodoxe.

înfăţişarea chestiunii. ■ A dispărut astăzi predilecţia şi ardoarea ide a discuta principiile -fundamentale .ale

credinţei icreştine. Epoca

-disputelor dogmaiice aprinse a trecut

odată cu epoca

«de deplină ecumenicitate , a Bisericii. Dogmele ei

s’au

. *expus şi s’au definit atunci într’un sistem bine închegat, ia r ereziile au făcut să nu

mai ră m â n ă ,nici un punct

n o u , neprevăzut, care să nu fie pus în.legătură cu sisie m ul general dogmatic.· Spiritul omenesc a . obosit în -atâtea subtilităţi, iar pe 'de ^ t F ^ ^ e 7 ^ ^ r o M ^ f n e le l''so•ciale au concentrat azi toată grija şi atenţiunea asupra .Лог, făcând întreprinderile omului mai practice, chiar în rmaterie de religiune. De aceea, -.materie · de credinţă

inovatorii de astăzi în

au părăsit strategia metafizică a

~vechilor ereziarhi de a începe întâiu prin teorii dog-înatice,4 ei aleg acum deadreptul calea'mai practică spre -.ţinta lor: cultul. . De altfel, în faţa unei dogmatici pe deplin închegate, -ei sunt lipsiţi de farmecul noutăţii şi nu mai au mult ■de nădăjduit aci. Sunt t nevoiţi, deci, să destindă mai -direct ş i . mai

efectiv, mai . insinuant şi mai feriţi

de

suspe.cţiune uneori, în cult, care, pentru cei mai mulţi -dintre vechii eretici, eră num ai ocaziunea de a-şi afişa in o v a jiu n ile sub forma omilefică mai

întâiu, pentru ca

6 mai apoi, în virtutea unui proces logic, să-şi traducă îrr rituri dogmele personale şi să facă din formele liturgice un aparat suveran pentru popularizarea

sistemelor lor.

Este aci, însă, numai o slabă nuanţă de metodă astăzi scopul şi

efectul sunt aceleaşi, de oarece

cultul

este

nedespărţit de religiune. Έ 1 este mai mult decât o partea religiunii, este religiunea însâş sub aspectul ei obiec­ tiv şi extern. Aşa că starea de spirit preocupată, absolut; în toate colectivităţile confesionale creştine-de astăzi cit privire Ja cultul divin, însemnează o atitudine, care'pri­ veşte fără înconjur ‘fiinţa religiunii, obiectivizată în fer­ mele cultului. Fiecare secol aproape îşi are rătăcirile -iui. Cultul format în trecut ca şi 'acum

a

subiect de preocupaţiuni-

Ecoul discuftunilor şi facţiunilor în legătură

cu el / s’a·,

v·*. resfrânt şi în Bisericile, în care nu s ’a produs -o "erezie. liturgică, adică chiar în confesiunile creştine, în care nus’a desvoltat erezia născută în confesiunea vecină. Opiniu— nile omeneşti s u n t. înfr’o permanentă legătură şi ..co­ municare, 'într’un

proces veşnic

de interpenetraţie, în

virtutea căruia bunurile culturii şi ale civilizaţiei, ca şi erorile lor,' se împrumută şi se imită. Contagiunea este de neînlăturat chiar' când

nu este la mijloc o

coinci­

denţă fundamentală d e . principii. -Această :reflecţie se impune, în ‘ deosebi astăzi, cu privire la poziţiunea R E ­ F O R M E I luterane sau a protestantismulqi în genere. ДДеdiul liberal şi revoluţionar al A pusului a fost un prielnicinstrumerif de popularizare şi în lum ea ortodoxă a „li­ berului examen" şi a ceeace din secolul trecut a început a se numi principiul formal ai învăţăturii lui Luther,, după

care Sf. Scriptură, interpretată de fiecare, este

1 singura normă a credinţei. Aci. stă isvorul nu numai al . .unui adevărat-roiu -de secte, care au inundat lumea creş/f-tină, până chiar în inim a

ortodoxismului .Bisericii

Răsărit, dar a subminat cultul public individualism ului.

de·

prin alimentarea, . .

Indiferentismul religios contemporan dela'noi se afirmă în fapt ca un indiferentism faţă de cultul divin public. ■ Fenomenul acesta se observă şi în alte confesiuni cre­ ştine. Explicarea lui generală se .poate da îritr’o formulă ■ savantă de filosofie religioasă, la fel pentru toate con­ fesiunile; în particular însă, el isvorăşte pentru

fiecare

confesiune din cauzl: deosebite, care se subsumează în cadrul aceleiaşi

leg» generale,

cu

între subiectivitatea religioasă şi

titlul de antinomie obiectivitatea feno­

menala, cum o . defineşte -profesorul

de teologie pro­

testanta, d. Robert W ill, dela universitatea din Strasburg l). , La noi, din pricina 'ignoranţei asupra .punctelor de credinţă sau a dogmelor, care formeaza fiinţa specifică . a doctrinii ortodoxe, ignoranţă datorita unor'îm prejurări ■ externe precum şi crizei provocate de un anumit curent al ştiinţei modeme, formele cultului nu mai găsesc ideile religioase 'corespunzătoare în sufletul creştinului din generaţia actuală. In ceeace priveşte partea teoretică sau punctele credinţei, care form ează, justificarea . creştinis-, mulul· ca religiune istorică, la mulţi dintre noi -este 'un creştinism de periferie 'şi de tradiţie. El. ли "promovează · dintr’o catehizare metodică ş i . amănunţită, care să con- ■ ■ 1 vertească'comunitatea la o credinţă susţinută .în suflete · pe temeiurile dogmatice

creştine, măcar în schema lor

cardinală. In aceasta ' situaţie, subiectivitatea religioasă a .creştinismului n o s t r u -ortodox-român se ' înfăţişaza "într’o disproporţie pronunţată faţă de desvoltarea, în care· se găseşte

cultul

şi Jn

care,

după împrejurările' tre­

cutului istoric, s’a tălm ăcit tot sistemul dogmatic şi s’a revărsat experienţa religioasă a fiilor Bisericii.. Refacerea echilibrului nu se va putea realiza decât prin instruirea '' sau. catehizarea creştinilor în doctrina ortodoxă a Bisericii^ spre a putea trăi prin ea viaţa ei spirituală în cult, spre

a pricepe şi gusta frumuseţile cultului,

spre

a-i

simţi -

trebuinţa şi a-şi verifica p u n eî credinţa. In antinomia actuală dintre cult şi cunoştinţa religioasa a creştinilor, oricărei intenţiuni

inovatoare îi

convine

să-şi aleagă în deosebi cultul ca punct de plecare, de afirmare şi de asimilare, a ideilor sau modificărilor în credinţă, căci nu va întâlni în sfera intelectuală a ere-, dincioşilor. dreptarul teoretic şi conştient ai 'credinţei, pentru

susţinerea formei

corecte·.şi ortodoxe: in cult.

Comunitatea credincioşilor va primi form a-nouă sau schimbarea fără suspecţiune ba, poate; neobservata, dai ,· care, teoretizată mai târziu sau chiar simultan, va sfârşi ca inovaţia rituală să-şi afirme într’o formă, consistenta , ■fizionomia sa de erezie. O recenta şi regretabilă expe-, rienţa în acest fel a fost un avertisment atât pentru cei mai optimişti ortodoxi, cât şi pentru prudenţa şi tactul . de circumstanţă al înaltei Autorităţi bisericeşti. ··· лтг·=··-·. Cultul nu este, aşa dar, un lucru indiferent şi secundar în religiune. Dimpotrivă, el este mediul de viaţă al re- . ligiunii, este chiar .viaţa externă si concreta a religiuţiii. O privire înnauntrul istoriei Bisericii ne va înfăţişa un document important şi plin de învăţăminte în viemea

de acum,' despre rolul culiulai pentru păstrarea unităţii de substanţă a religiunii creştine şi ă unităţii morale şi externe a Bisericii ortodoxe, în raport cu ereziile. / O' ■ Scopul acesta se urmăreşte în expunerea tolele, cari urmează. . . Se va vedea, 'anume,

din . capi­ i

că în -'religiune credinţa,con-

stitue fondul, iar cultul forma de apariţiune a credinţei în fenomenalitatea socială. Fiecare religiune îşi « are fondul ei special de credinţă, căreea -îi corespunde în viaţa comunităţii religioase , un chip de închinare, po­ trivit cu natura fondului acelor dispozîţiuni şi credinţe intime. Cultul însemnează, aşa dar, semnul extern deo-, sebitor între religiuni. Cu alte cuvinte, credinţa şi cultul

se 'condiţionează într’o aşa de mare măsură, că tervenţie streină

de firea lor, într’un domeniu

altul', se va resimţi cu

necesitate absolută

o in­ sau în

asupra

ce­

luilalt (cap. I). ■ ^ . - · O tristă experimentare a acestui adevăr 'au oferit-o, sub cele mai

variate

aspecte,

numeroasele

erezii din

trecutul Bisericii, care au pornit, de cele mai multe ori, nu din zelul pentru adevâr, ci din

ambiţiune·.sau , din

alte pasiuni, interpretările lor, streine de spiritul cu totul caracteristic .al

principiilor

creştine, s’au

pogorît re­

gulat în cult, pentru a îmbrăca veştmântul corespunzător sau, prin anumite nuanţe de înfăţişare a formelor ^li­ turgice,4au urmărit întemeerea în suflete a unor chipuri particulare de a vedea în materie de credinţă. ţelege, deci, că

Se în­

asemenea .încercări...într’u n ..p u n c t sau

altul al religiunii, au făcut să se resimtă fiinţa întreagă ■a creştinismului. Se ştie din istorie.reacţiunea puternică, pe care au ridicat-o în Biserică ereziile şi se д а putea yedea în p aginile' următoare aparatul desfăşurat de . ea n u numai'în domeniul speculaţiei teologice, ci, deopotrivă -şi în acelaş timp ca. o urmare logică, şi în cult (cap. II). f

Transpunând,

astfel, în

Biserica : a 'isbutit să

rituri sistemul său teologic,

păstreze substanţa

adevărată a

•creştinismului şi, totdeodată, prin uniformitatea cultului, -a înlesnit răspândirea păstrarea

unităţii

aceloraşi învăţături ortodoxe şi

bisericeşti.

Riturile ei, întocmite pe

temelia pusă de M ântuitorul şi de Apostoli, pentru îm ­ părtăşirea harului sfinţitor, au format întotdeauna zăga­ zurile, de cari s’au sfărâmat atacurile fanatice ale ereziilor, ■ pornite .. să

mistue

(cap. III). ;

creştinismul în ·

-

socotinţe omeneşti .

Cei cari nu s’au învoit la acelaş chip

·: de

închinare

subiectivă şi obiectivă cu Biserica, au trebuit scoşi din sânul ei, oricât de dureroasă era, negreşit, o asemenea -operaţiune

pentru

trupul

mistic

al iui Christos. Deo-

sebirile în cult au pricinuit,

chiar mai .târziu, 'întrisiă-

toarea privelişte de a. nu se mai putea aduna la acelaş altar cele două mari laturi de

odinioară ale

Bisericii:

Răsăritul şi Apusul (cap. IV). ' O

experienţă istorică

atât de îndelungată este un

bogat învăţământ petru Biserică, de a aprecia şi a folosi cultul mai

în

toate mijloacele, de cari el klispune, ca cea

adevărată şi ortodoxă

metodă

a chemării

sale,

astăzi mai eu seamă, când roesc sectele şi-şi face drum o . anumită ortodox.

mentalitate

cu '

privire i a

formele cultului '

■л■ ·N im e n i,'.aproape nu-şi mai, întemeiază,în zilele noas­ tre,

atitudinea ;de indiferenţă v'religioasă pe -vre-o in­

terpretare^dogmatica. Fiecare 4se presupune religios în felul său. şi destul de creştin, ca să se -mai ..simtă .indatorit a se'supune discipiinii

bisericeşti privitoare-Ja

cult. /Substratul psihologic al acestei atitudini îl întreţine şi-l activează-necontenit, între .altele, mai ales .un spirit de infiltraţie protestantă universală; caracterizând .drept

ritualism formele cultului ortodox, el a creiat pentru mulţi dintre: cei cari pot lua contact'cu

cultura şi ci-

’■vilizaţia aproape o .modă în nepăsarea, în'jena chiar şi /.ocolirea cultului, adică a mediului, în care se exercitează viaţa spirituală a Bisericii. Comunităţile' religioase, însă,, desprinse .de cel mai puternic mijloc :'de ; disciplină şi de organizare sufletească, pe care -îl formează cultul,; răm ân terenul cel mai propriu pentru infiltrarea nestin. gherită 'sectelor şi a Vereziilor.:'D!mpotrivă,,cultul în structura

lui

ortodoxă , şi

în

îndeplinirea Iui .clasică,,

'e ste ;u n neîntrecut prilej şi mijloc didactic pentru.între­ ţinerea unei active vieţi religioase într’o deplină unitate de credinţă. El rămâne, prin 'urmare, şi astăzi o cetate, a ortodoxiei şi o pavăză în faţa ereziei (cap. /V).

C A PIT O LU L ί

Religiimea şi cultul. § •

1.—- Raportul între

religiune şi cult în general.

Religiunea este un fapt universal. •

.· .■

Este, adică, un. lucru înregistrat încă din vechime de

istorie şi e x p e r im e n t , astăzi

de psihologie, că nu

se

•află muritor,® c a re ’ să nu ;·.simtă în sufletul său depen­ denţa de o Fiinţă

absolutei şi

infinita 'şi, pe de altă.

parte, să nu aibă în acelaş timp imboldul ca să caute· mijloacele şl forma, prin cari să ia contact cu aceasta. Putere. ·,··-··. : ’ ■;■,·: „Credinţa în realitatea unei puteri supranaturale", zice.. Paui O lira mare, „este,

în

sufletele profund

religioase,

senzaţia nemijlocită a legăturii cu un Dumnezeu, care stă mai presus de om, care îl'împresoară şi îl pătrunde"1). .Redusă la înţelesul acestei simple stări ^originare de simţire, religiunea este una şi aceeaş la toţi :oameniir căci sântimentul este acelaş în chip

universal. „Isvorul

credinţei", zice h\. Millault, „este sf. Duh, este revelaţiunea lui Dumnezeu ,în noi, este harul· prin care ne alipim cu tărie de adevărurile descoperite; această lu­ mină, acest har este acelaş în toţi cei cari cred. Bossuet 1) La religion et la vie d e i ’esprii, pag. 11. ·

· /

·: ■

şi cea mai simplă femeie au crezut fexact în acelaş f e l ; credinţa unei femei sărmane rui ..este întru nimic m a i, slabă ori mai puţin sigura" *). -; ; Cu această-stare afectivă, însă,· sunt strâns legate, •aproape confundate, idei adânci cu privire ia Dumnnzeu, Ia fiinţa şi

voinţa sa, adică la manifestările şi la ra­

portul Lui cu ornul. Acestea la olaltă alcătuesc sistemul de credinţă sau doctrina unei religiunî, religiunea ' in­ te rn ă sau subiectivă. Ea reprezintă în sufletul . omenesc o energie, un isvor- întotdeauna'yiu , pentru/ 'sentimente şi acte de voinţă.: Printr’un 'misterios fenomen de în ­ chegare, aceste idei atrag la sine . sentimentul religios, ajung roditoare prin puterea lu i/ia r sentimentul capătă o îndrumare, o direcţie corespunzătoare acestor Idei. Aceste idşi păstrează deci căldura obârşiei lor afective şi ajung inspiratoarele, temelia 'şi ' isvorul -actelor reli­ gioase. Puterea lor de înrâurire "este covârşitoare, "im~. brăţişază toată fiinţa noastră şi im primă

caracterul lor

Întregului nostru fel de a concepe -viaţa. De aceea, se poate vorbi de ό concepţie creştină, mozaică ori maho-, .metană a lumii. · Prin urmare; religiunea nu este numai un fe l,de a sim ţi; ea este şi un fel -de a trăi şi acest fel de a trăi este în chip necesar determinat de reprezentarea, pe care o avem'despre Fiinţa sau fiinţele, către , care se Indreptează rugăciunile şi riturile *). Cu alte cuvinte» ideile

teoretice

d in :sistemul de credinţa al

unei reli­

giuni, dogmele şi preceptele ei dictează forma şi relaţiunile

credincioşilor cu

divinitatea

şi tînîregul ior fel

de viaţă. Ele îşi înfăţişază caracterul lor întreg şi intim în Morală, dar mai cu seamă în Cultul divin. -: ■ ■ In cult

se revarsă,

mai întâiu,

toată puterea, toată

1) în Choi.x de discours et allocutions de circonstance par L ’A bbe J . Guillerrnin, seconde part. pag. 23. 2) P aul Oltramare, op. cit. p. 121. k

13 firea1ideilor teoretice a!e oricărei religiuni. Cultul, după ■etimologia cuvântului г)

şi

după

însemnarea practică,

ce-o avea la Romani, era îngrijirea zeilor, adică slujirea sau adoraţiunea ce li se dâ. El este „cinstea,

care

se

da lui Dumnezu sau altor fiinţe în raport cu El şi din respect pentru E l " 1). Formele lui atârnă de felul, în care este închipuită voinţa divină sau cum se găseşte revelată în adevărurile de credinţă. Raportul între doctrină cult este, deci, acelaş ca între siaîică şi dinamică. Aşa dar, cultul

extern

este o~~ogIm3a7 în

şi

care noi

vedem adevărurile din ordinea supranaturală, cum vedem adevărurile din. ordinea naturală în lumea -fizică. Cultul extern este faţă de dogme şi ceeace este cuvântul

pentru

de preceptele

religiunii

cugetare; el este expre-

siunea lor adevărată, când blândă şi înviorătoare,'când teribilă şi plină de jale, după

natura adevărurilor, pe

cari le e x p rim ă3). Cultul este nu numai imaginea văzută a dogmelor şi "adevărurilor

morale

ale religiunii,

ca

parte externă a ei, ci şi a amintirilor sfinte, hotărîtoa re în viaţa

spirituală a unei religiuni

'.

In formele concrete, pe care le ia religiunea subiectivă, •în afară, se reflecta întregul caracter şi toată valoarea spirituală a unei religiuni, căci „religiunea obiectivă se comportă către religiunea subiectivă ca efectul către c a u z ă "5) în

fiecare religiune, zice d. R. Will, „este

ideie de căpetenie — mit, fapt istoric, ideie

o

dominantă,

dogmă — din care . experienţa religioasă îşi trage

toată.

1) Dela colcre — a cultiva, a în g riji, a respe c ta ; a adoxa , ^ ^ , . 2) L’A bbe Bergier.-Diction. de T heolog., t ΙΪ-έ. la cuv. respectiv. 3) L’A bbe A. F. R ua — Cours de

conferences sur la religion

t. lll-έ p. 173. · ................ 4) Cf. Prot. D an. Sm olodovici, capitol ia Liturgica bedev, trad, de Icon. N. Filip, p. 3. ■ 5) I. Mihălcescu — Preleg. de Teolog. m ânuse. 1909 - 1910 p. 14. ·.,

5ui P. Le­

1 D o g m . partea ' ■

gener.>

■puterea sa.-In misterele elenistice, cultul reprezenta un mit, soiM'ta; zeului, care.prm figuraţmnea

rituală se re-

înoeşte în persoana.mystului, pentru ca acesta să facă ■experienţa virtuţilor mântuitoare . ale faptului metafizic. Fiecare liturghie a Bisericii reproduce faptul

istoric -al

jertfei de pe Golgota, care este punctul central al mân-, luirn creştine. Fiecare predică .protestanta·pretinde

că

•este ecoul evangheliei istorice a lui îsus de pe ţărmurile IacLi 1ш_ Ghenisaret. Şi cultul pietist, voind să piovoace •convertirea necredincioşilor, nu încetează a <.proclama .aceasta dogma centrala şi de a zugrăvi în culori foaiie bătătoare la ochi exemple, tipice de convertiri" O. ■ , .-, Intr’o formă de cult trebuie să vedem, aşa-dar,1nea­ părat o ideie religioasă teoretică, jevărsată în cad»ui ei concret de aplicaţiune; lar^ca^cojolar— oricărei forme de -cult îi ■corespunde, în

domeniul .teoretic şi speculativ,

■idei şi învăţături anumite. .Credinţa intimă, ^teoretica, ie ■determinantă în cult în proporţii şi pâna la .distanţe ne­ bănuite ;la prima privire. O pildă o avem în arhitectuia religioasă a diferitelor reiigiimi. In evul'm ediu, speculaţiunile teologilor apuseni cu privire la jertfa propiţiatorie a dus Ia oficierea mai multor liturghii deodată, in -aceeaş biserică’ şi, deci, la modificarea ..arhitecturii, : în vederea ί creierii

mai .multor altare în b ’unul şi

acelaş

locaş J). Ca atare, orice ideie nouă introdusă în sistemul .-‘de .credinţă reclamă cu necesitate ,o io rm ă uiouă, -co­ respunzătoare, în cult. D e asemenea, o formă nouă ivită în cult, ori o modificare de structură în. formele ,de*cult este un semn de schimbare în domeniul dogmatic.:· -

• 1) Le cultc, p. 23, 24. , ' 2) Cf. Adrien Forfescue — La Messe, trad, de ,1’anglais .p .tA. Boudînhon, JI-έ. cd. p. 244.

§ 2 .— Cultele

:

păgâne ţi cultul rehgiunii creştine. :

·/ ·'· '· ·· ' ' >···'■ ·

'·

'Г'л'-'··^··^

‘'*'У-'*

Ararea vanaţiune a ceremoniilor

'■ ■ •’V;/f.'* ’

religioase,

pe

care

ne-o înfăţişaza istoria reljgiunilor, constitue · un docu­ ment verificat despre corelaţiunea psihologică strânsă între dogmă şi cult.

Ideile diferite, pe care le-au avut

oamenii despre divinitate, ne duc -să constatăm cu A.' R e v illc l)

„obligaţiuni

rituale,

care

merg

dela

c rim ă .

pana la eroism, dela prostituţie până la curăţie nepătată, ■dela jertfirea cruda a altora până la sacrificiul complet de suie însuş“ . ' Fără îndoială, când teama de zei forma dogma fun- damentală şi când raportul dintre zeu şi om era ceput ca

dela

stăpân

la

con­

sclav, plastica religioasă nu .

. putea sa dea în cult .decât imagini fantastice, şi grozave ■ ■ ale divinităţii, monştrii ca: .tauri într’anpaţi, cu chip de om şi cu coarne pe cap. „Vom arăta aci corpurile zeilor",\ zicea apologetul Atenagora *); „voiu arata ..pe

Heracle,

... un -zeu dracon, încolăcit; iar pe cei cu 100 de m â in i, ■îi voiu aminti cu scârbă. Şi fica lui Zevs... are .dc|i ochi -la locul lor,, apoi doi pe :frunte · şi un cioc la partea- din darăt a gâtului. Ea are şi coarne.../' Tot aşa Ter-, tulian, respingând acuzaţia răutăcioasă a păgânilor cum că creştinii ar adora

un asm,-descrie

formele zeilor

~ păgâni în cult. „...La un astfel de zeu curcit",· zicea el, „se cadeâ să se

închine

numai

acei

сап

s’au dedat

■■•j.cu zei, ce poarta capete de câini sau de lei şt coarne . .de capră sau de berbec, o r i; сап au aripi Ia călcâie sau la spate. Noi ne închinăm numai la unul Dum nezeu" 3). ; :·

Figuri setoase de sânge, cum eră a Iui Baal-Melkart

·. în.Fenicia şi

C arta g m a ,r nu

puteau sa ducă

decât la

., 1) Prolegom£nes de .i’histoire des religions, IV-e. ed., p. 2. ' „ 2) Capii. -XX; citat după Dr. Badea Ciresanu, Tez. lit. t. II p. 16 n 2 ..·v 4 -3) Apologeticum XVI, cf. D-r. B. Cireşanu, ibid, p, 18.

ceremonii de-o cruzime vecină cu

nebunia, -aşa cum

era aruncarea copiilor mici, . legaţi, în pântecele înroşit al statuei metalice a zeului." Credinţa ίή

„zei de rasă.

um ana", cum îi numiâ -Clement A lexandrinul/) „lacomi de băuturi şi de sacrificii",· ori plini concretizat în

ceremoniile

cultului

de .voluptăţi, plin 'de

cele

s’a. mai

crunte imoralităţi ale zeiţelor .lstar-Bilita din Babilon şi Afrodita din .Corint precum şi în cultul im pulsiv şi de· o veselie sălbatică 1a -lui -‘Dionysos. . Se înţelele că aceste. forme nu însemnau un simplu capriciu, ci ele reprezentau o expersiune de necesitateabsolută a unor abstracţiuni,- a .unor dispoziţiuni adânci, ale sufletului. !Ele constituiau exprimarea cea mai pi o— prîe posibilă,· pe :care starea -de .cultură o punea !a în­ demână unor idei teoretice.' и . , In religiunile, în care .s'a pierdut Hm ;perspectivă sis—, temui de credinţă sau .dogmele, cultul a. ■ajuns să fie cârmuit de.consideraţiimi utilitariste, -cum s’a întâmplat cu diferitele categorii de magii; a degenerat alteori Într’un formalism^jTieticulos, într’o grămadă incoherentă de practici tradiţionale, ^al . căror ^sens •.■primitiv, a fost. uitat.. Aşa a fost/:;de."pildă, situaţia la .Romani, la . cari nu se putuse forma ,o clasă sacerdotala d e p o z ita i! a. unei doctrini şi dedata la speculaţiuni teologice. Statul, roman creiase numai colegii de jurişti în materie gioasă,

însărcinaţi să\ păstreze .riturile exterioare

reli­ ale

cultului. Tot aşa şi la .Greci, nu se aflau teologi, .cari să formuleze doctrina 'şi deci să fie în măsură să im ­ pună o >;ortodoxie‘‘. ţ!Singura formă de ştiinţă, pe care erau datori s’o aibă preoţii Greciei şi Romei păgâne,, eră îndeplinirea rifunlor stabilite ale cultului naţional.1) 1) Protrepticus, II, 40, III, 4 2 ; tf. D-r. B. Cireş., .ibid. ·ρ. 17. 2) Cf. A. B o uc h e — Leclercq— L ’Intolerance rcligieuse ei la po ­ litique ; I. M ihălcescu, op. c it p. 503, 504 şi J. H o g a n— Les E tu ­ des du clerge, trad, de J’anglais par L ’Abbu A. B u dinho n. p. 3881

Aşa se explică confuzumea şi lipsa dc unitate din cultul păgân, pe care au constatai-o şrndiculizat-o apologeţii creştini. Clement Alexandrinul observa că „se socotesc trei Jupiteri, cinci Mmerve, o mulţime de Apoloni şi de Esculapi tămăduitori de boale; apoi tot atâţia Mei cui i câţi sunt şi înşelători, iar .Vulcanii sunt nenum ăraţi".l). ι,.Pietatea p ă g â n ă - z ic e a .O ngen,1) „nu are nimic esenHial; ea este· o însuşire'cu caracter arbitrar şi accidental. / La unu, crocodilul este adorat, pe când alţii îl mănâncă

j cu lăcomie. In unele ţări, lumea se .. închină- leului, iar / în altele se venerează animalele domestice. ' Pietatea unui , popor devine impietatea altor neamuri". i ,·,■.0 religiune re.velata, însă, n u . se poate. închipui vfăiă ■ •sistemul ei dogmatic. Astfel, creştinismul îşi are postu­ latele sale organizate, extinse şi aplicate asupra tuturor chestiunilor, pe care reflexiunea le-ar impune .credin­ cioşilor în Jaturea metafizică, morală ori . cu privire la :cult.'!) De aceea, în primul rând,' cultul sau ;străluceşte ■ prin unitate şi claritate. :N icăen. ca în —с №si-inism__η 11 se" vede o_jriai_ mtimăje g ă t u ră

p â n ă Ja _ Jj^ S | m n £ re

' ■ c âT ^- H a cloс trιn e f cu~cu 1tu ГТйШтП~асЫа; se expli că prin caracterul spiritual şi .idealist al •.'•dogmelor /sale. . Concepţia fundamentală i despre u n -sm 'giff, Dumnezeu ■ι spiritual spiritualizează întreaga manifestaţiune cultica a Bisericii. 1гП о с ui ^ eгГГёГог” a n iт а Гё"”’olT7de~o a m ёш, stă .jertfa .duhului umilit şi \a . inimii înfrânte ‘ şi /smerite. Instrumentele

muzicale v au fost înlocuite ;cu

cântarea

Omenească.1) Nu exista aci dansul hierodulilor de am­ bele sexe pentru zeu plini şi dornici.de voluptate; în cultul Bisericii sunt mişcări pline de cuminţenie linâ şi • smerită. ·■ S ’au înlăturat /imaginile

concrete’ ale

idolilor

1) Protrepticus, II 28 ^ ’ ·..·.··., 2) Contra Celsum, V. 27;-cf. Лег. II p. 17. 3) Cf. Charles Guignebert—L’Evolutfon des dogmes, p. 168. 4) întrebuinţarea orpn în liturghie, mai târziu în Biserica r-calohc.v, nu s’a admis fdrâ împotriviri şi chiar cu restricţii. '■

:/.Λ·:

;Г:г r-л' ; v t

. ■’ .·*■··!:

«■ . .

. ‘{'.-с -' . -

ciopliţi de mâini omeneşti. In antiteza cu caracterul lumesc şi antropomorfic din religiunea Grecilor şi cu

procla­

marea nudului ca ideal al artei plastice, nu ise

îngă­

duia în primele zile ale Bisericii creştine înfăţişarea lui . Dumnezeu în vre-o imagine, oricât ar fi fost de eteri- . zata şi de ideala. In controversa dintre apologeţii creş­ t in i1) şi. adversarii creştinismului, se vede din* această cauză o ^aparentă

notă

de ^spiritualism

exagerat

La

adăpostul catacombelor,: însă, 'concepţia ^spiritualista a creştinismului găsi expresiune într’un simbo’ism^ foarte sobru şi de cea. mai cinată şi înducşetoaie simplitate; mielul; viţa de vie, porumbelul, peştele, e tc.'Când isto­ ria a modificat împrej'urănle în veacul al IV,

spiritua­

lismul cr ştnrse găsea cu rădăcini mai adânci. în'sufletul omenesc, aşa ca Biserica a putut păşi, fată teama, la o forma de simbolism mai precisa şi mai amanunţiU cu privire >la imaginile din „ cult. 'Acestea, în să ,' trebuiau imaterializate, caci aşa cereau principiile dc dogma, ale doctnnii. Nu se putea admite statui, ci pictun. Prin firea lor, ele oferă v ă 7 u l u i — "simţul cel mai fluidic al omului, im sprijin de intuiţie/care nu inhă simţurilor -materiale . propriu zise,

în 1cadrul

cum este, . de pildă,

pipăitul. Aşa veniră icoanele în cultul creşt.n. - Nu numai dogmele propriu zise, ci şi ideile moi ale legate de ele îşi află expresiunea lor în cult. Unde este, spre exemplu, cruzimea din sacrificarea copiilor înaintea zeului Melkart (Moloch), faţă de iubirea id e a lă ' d e . aproapele, concretizată în ‘ „săiutarea păcii4* "din Biserica creştină ? * Iată de ce .doctrina creştinismului a 'însefnnat prin punctele sale de credinţă ;o sjrămutaie a cultului cu totul pe a 11 plan. viecînic de om şi de divinitate şi po_____________________________ "1τ

Ϊ

4

*

*

!

f.

>

1) Mmuciu Felix— in Octaviu/ cap. -10 şi 3 2 ; Origen —iri Adv. Celsum, cari. III; Arnobiu—în Adv. gentes, cart. VI; Lcaianiius— in De Falsa religione, cart. I.

P riv it

cu -scopul

său

pentru

sfinţirea omului. Căci în

‘Biserica lui Christos, cultul divin nu însemnează numai ■··:

·'> ··;.·'

■

........

.-

· , ··>

.· i

•imperioasa impulsiune mistica spre . exteriorizarea cul­ t u lu i intern; aceasta reprezintă numai fluxul şi scopul :său loireutic. Creştinismul

urmăreşte : să realizeze prin

-cult un raport mai sensibil cu Dumnezeu, o uniune cu "El, spre a primi harurile sale' şi. a se împărtăşi de m ân­ tu ire a adusă de Fiul lui Dumnezeu. Acesta· este scopul hafismolic al. cultului creştin,-carejormează punctul sau ,· culminant şi se îndeplineşte

prin

sfintele Taine

şi în

deosebi prin/sf. Euharistie./Ej mai urmăreşte şi un scop

■didactic; prin emotivitate—-refluxul cultului — ca acţiune •a graţiei divine pentru îmboldirea .şi

desăvârşirea firii

■•decăzute a omului, el a ju tă ,la susţinerea,şi'răspândirea -credinţei.şi a vieţii creştine-ortodoxe1) 1 ‘ ; v .

'

La o realizare atât de . ’idealistă a cultiî'ui -nu s’ar fi ■putut , ajunge fără revelarea , directă , a adevărurilor de··· pline de .‘credjn'iă ,'ae căfre/însuş Fiul lui Dumnezeu. ‘ 'Sinagoga/iu'daică,"’ cu ' 'toată misiunea ; sa ■pedagogică Дп V. Testament, în vederea primirii mântuirii, n ’a putut înfăptui u nasem en ea/; cii{t./N'a/· putut nici m ăcar să-l întrevadă, de vreme c e ’un asemenea orizont /nu. i-1 în_ găduiau punctele de credinţă ale doctrinii sale. , ...

§ 3. —

Cultul sinagogii şi.cultul Bisericii. '.

Nu' se poate tăgădui, totuş,-ca ,:între începuturile Bi• -sericii .creştine şi între sinagoga iudaică a fost o legă­ tu ră istorică, care a exercitat o oarecare înrâurire asupra -organizaţiei Bisericii şi asupra cultului ei ’).. Acest Tapt •■•a prilejit discuţiunî

foarte întinse cu privire

la

înru­

1 ) C f . şi Dr. Vasile M iir o fa n o v ic i— Liturgica “Bis. drepteredin-;d o a s e răsăritene, pag. 9— 13. 2) Cf. Le

Duchesne — Orig'nes du culse

vp. 7, 8 şi 47. —

*

chrcl:en,

V-6„ edit,

,

'

20 di rea dintre liturghia creştină primitivă şi ritul Iudeilor:. S’a a f i r m a t ca chiar p a r t e a , cu care în c e p e a . liturghia veche şi anume cea numită a catechuinenilor. cu citirile din. Biblie, cu rugăciunile şi omiliile ei, este-

o formă creştinizatâ a vechiului serviciu al sinag ogii'λ . Este adevărat că Iudeii, cari s’au icreştinat, au conţi- ■ nuat la început să ia parte la serviciile din Templu atături de fraţii lor întru Israel (F. Ap. III, 1 ; Luca XXIV" 52, 53). Urmând exemplu! Mântuitorului (Luca IV, 15,16; VI, 6; loan XVIII 20), ei se duceau şi Ia sinagogi (Fap. Ap. IX, 20 etc.). Dar încă ■din’nainte

de ruptura,

decisivă cu iudaismul, creşj|uiL»xiveau şi adunările lor proprii, în care îşi îndeplineau cultul, ро1ттГс7еШп|еГ lor în lisus Christos. Aceste adunări s’au numit ocazional sinagogi (lacob II 2; Ebrei X 25). Deosebite ele adu­ nările de Sâmbăta, ele aveau loc în deosebi Dumineca (F. Ap. X X 7; I Cor. XVI 2). In aceste adunări exclusiv creştine, se urmă în chip foarte firesc rânduiala ser­ viciului

din

sinagogile

iudaice,

dar cu idei

creştine.

Aceasta formă serviciul creştin al dimineţii cu totul deosebit de Euharistie Precum se vede, era numai o atingere neesenţială,, secundară şi cu totul formală. Orizontul infinit deschis de dogmele creştine a creiat dela început o concepţiune cu totul deosebită în Biserica creştină, atât cu privire la ideia de comunitate

religioasă cât şi asupra sărbă­

torilor şi a cultului în genere. O comparaţiune a prin­ cipiilor şi a aplicaţiunii lor ciă o luminoasă lămuriie.. Din credinţa în lahve, ca Dumnezeu numai al poporului iudeu, luase naştere la Ebrei practica unui cult naţional şi local. „Ierusalimul, oricari au fost stăpânii lui vremelnici., a rămas ca centrul ideal, polul întregei împrăştieri evre-

1) Adn'en Fortescue, op. cit. p. 95. 2) Ci. Adr. Foriescuc, op. cit. p. 5 şi 6.

21

■eşti. Se găseau legaţi de el prin tributul didrahmei, pe ■care orice fiu al lui Israel îl plătea ia Templul Dom­ nului şi, de asemenea, prin pelerinajul, pe care eră ţinut să-l îndeplinească măcar odată în v ia ţ ă " l). Creştinismul, 'dim potrivă — potrivit principiului enunţat de Mântuitorul "în convorbirea cu samarineanca!) — duse la un cult spiritual şi universal în acelaş timp. Caracterul lui s’a resfrânt clela început şi asupra felului dc a înţelege comunitatea religioasă. Primele biserici creştine, desfă­ cute de c o m u n i t ă ţ i l e

i u d a i с e,

„se simţeau le­

gate între ele printr’im sentiment de credinţă, de dra­ goste şi de speranţă. Eră o altă fraternitate religioasă, o altă naţionalitate superioara, ideală, care-şi aşteptă realizarea într’un viitor îndepărtat. Pe pământ şi în lumea reală ea nu însemnă înflorirea unei rase sau a unei ■naţiuni liotărîte;

în

nici-o

parte

nu

se găseşte

centru religios local, analog Ierusalimului

un

şi Templului

său“;1). Un singur lucru îm^rimujiâ..BiS€Ci£3.tfela.sinagogă, pe care îl'pasireaza cu îngrijire şi anume Cărţile sfinte. Ele se bucurară ta creştini'de aceeaş cinste "şi au fost cele dintâi cărţi liturgice ,ale lor. In adunările creş­ tine, Legea şi Profeţii se citeau ca şi în adunările Iudeilor, împreună cu Evangheliile sau Epistolele sf. Apostoli. încolo, Biserica a înlăturat tot ceremonialul iudaic, începând cu ritul lor fundamental şi caracteristic, circumcisiunea. In calendarul creştin, n’a trecut nici-una ■din sărbătorile iudaice. Pastele şi Cincizecimea, care au păstrat numirea iudaică, avură cu totul un

alt

obiect:

I ) L. Duchesne, op. cit. p. 5.

II) loan, IV, 24. 3) L. Duchesne, op. cit. p. 7 .— Expresiuuea cultică a acestei idei se găseşte in Triod, stihira I Laude, utrenia din sf. şi marea zi Luni (denia din seara F loriilor): „...de acum nu m ă voia mai sui ia Ierusalim ul cel pământesc, ci mă voiu sui la Tatăl meu şi "Tatăl vostru şi la Dum nezeul meu şi preună vă voiu înălţa

D um nezeul vostru

pre voi la leruaalismuÎ

■împărăţia celui de sus*.

şi îm ­

cel dc sus, întru

cea dintâi eră sărbătoarea învierii, iar cealaltă a pogo— rîrii sf. Duh 1). Pe de altă parte, Dumineca nu era o simplă înlocuire a Sabatului. Semnul ştiut, prin care se. deosebeau creştinii, era Euharistia (F. Ap. II 42, 46) !)· Un principiu dogmatic, deci, a dus la separaţiunea cultului Bisericii de cel al sinagogii. Eră dogma despre întruparea Fiului lui Dumnezeu şi despre jertfa Lui pentru mântuirea lumii. Expresiunea ei în cult a fost Euharistia, de care nu puteau să se împărtăşească cei ce nu rupseseră orice altar11 —

zicea

legătură

Apostolul

cu

iudaismul.

Pavcl — „dela

„Avem

care

iran

drept să mănânce cei cari slujesc cortului".·1) Euharistia eră bariera între creştinism şi iudaism. Nu este mai puţin adevărat că .s’a încercat un para­ lelism între ritul euharistie şi între rituî pascal, ba chiar şi faţă de prânzul Sâmbetei, care se luă în fiecare Vineri seara şi s’a conchis că ceremoniile ebraice ale: acestor rituri ar fi prototipul liturghiei creştine/) In acest caz, Euharistia n’ar fi decât desvoltarea ritului ebraic. Un argument puternic împotriva acestei teorii, l-a adus Dom Cabrol, un strălucit reprezentant a.1 şcoalei benediciine franceze, care a arătat că formele de rugă­ ciuni luate ca termeni de comparaţie erau foarte târzii. Liturghia creştină sau cultul euharistie nu găseşte paralelism în nici-un sistem religios.'5) „Liturghia, în ca1) Cf. D om . F. Cabrol. — Culte

chretien, în

Diet. Apolog, de.-

la Foi Catholique, Fascir. III p. 830, 831. 2) Cf. Adr. Fortescue, op. cit. p . S .

3) Ebrei, XIII, 10. 4) Aceasta au înccrcat s’o susţină unii din savanţii şcoalei ger­ mane ca Bickell (în Messe

und

Pascha),

Probst

(in

Liturgie

des.IVIahrhunderts u.derenReform ), Goltz (în Tischgebete u. Abeti— dmahlsgebete) — cf. Adr. Fortescue. op. cit. p. 95 — 100. 5) Charles Guigncbcrt încearcă (in Le Chr'stianfsme antique,., p. 97), ca şi alţi protestanţi, dealtfel, .sa stabilească o asemănare intre prânzul sacru din cultul Iui Mithra, al Cibelei şi

Attis

şi intre Euharistia creştină. încă din acea vreme, însă, sf.

etc. Iustin .

23 raclerele ei esenţiale", observă Dom Cabrol, „formează o sinteză, ale cărei părţi sunt toate coorodonate conform unei idei-mame; ea nu este f ă c u t ă din piese de împrumut, nici din bucăţi înnădite. Ceeace te isbeşte, când o studiezi, este unitatea

scopului

şi a principiu­

lu i".1). Ea îşi are temeiul ei cu totul original în dogma fundamentală a creştinismului, în dogma sotiriologică. „Liturghia greacă (ortodoxă)" — zice d. R. Will, „re­ produce în totalitatea ei istoria mântuirii dela începu­ turile lumii până la înălţarea lui Christos. Accst înalt substrat îmbracă îutr’o atmosferă biblică faptele esenţiale ale mântuirii: întruparea şi jertfa dc pe cruce".’) Dog­ ma aceasta

despre

întruparea şi jertfa

Mântuitorului,

despre întreaga Lui operă pentru mântuirea omului se desfăşoară în ceremoniile Euharistiei, ale liturghiei creş­ tine. Mai mult — Euharistia nu este o simplă expresiune cultică a unui adevăr de credinţă, ci este dogma însăş în funcţiune liturgică, este — am putea spune — o dogmă rituală. Ea se află în cult în fapt şi sub for­ ma ei de instituire: „Luaţi, mâncăii. Acesta este tru­ pul meu......; .......beţi dintru acesta toţi, că acesta este

sângele meu ai legii celii nouă, care pentru mulţi se varsă spre e/tarea păcatelor".') Nu este nici numai o M artirul ş: Filozoful,

în prim a sa Apologie (LXV I 4), a semnala

lucrul ca o im itaţie.

„Demonii

cei răi" , zicea

ac castă instituţie în misterele lu i M ith r a : se

el,

„au imitat

prezintă pâine şi

un pahar eu apă în cerem oniile iniţierii şi se rostesc unele mule, pe care voi le ştiţi sau le

puteţi

ş ti'. — Nu

înţeles, negreşit, adevărul diri constatarea iesne că

creştinism ul a avut o înrâurire

înrâurire, de!a care nu se puteau da în

sf.

Iustin.

e greu Se

for­ de

admite

asupra cultelor păgâne, lături

misterele

păgâne

din acea epocă, nelegate de o teologie propriu zisă. 1) Diet, apolog, de la Foi cath., fasc. Ill p. 845. 2) Op. :;t. p. 244. 3) M at. X X V I 23-28 ; Marcu XIV 22-24; Cor. X I 23 sq.

Luca

X X !! 13-20; !

simpla comemorare a jertfei de pe Golgota;

în

acest

caz, n’ar avea un preţ mai mare decât un simbol.

Ea

este reprezentarea, continuarea în faptă şi în realitate a jertfei Mântuitorului, pentru ca oamenii să se facă păr­ taşi de fructele morţii de pe cruce. In sf. liturghie, se înlaţişnză întreaga dramă a arătării Domnului, a pati­ mii, a învierii şi a înălţării Lui la Cer. El se arată real în sf. Liturghie. Comentatorii autorizaţi ai liturghiei Bi­ sericii ortodoxe s’au găsit dc acord să constate că toate ceremoniile broda le în jurul sf. Euharistii sunt expresiunea ideilor teoretice creştine (sf. Dionisic Aeropaghilul, sl't. Ciril şi Nicolae Cavasila) şi indicii asupra împrejurărilor din viaţa Mântuitorului

(Sofronie, Gher­

man şi mai ales Simion al Tesalonicului).1) Formele şi simboalele ei sunt în termeni atât dc scripturistiei, încât nu greşim dacă spunem că liturghia este o rânduiala în ordine şi în legătură liturgică a textelor din Scrip­ tură. Chiar elementele din psalmii V. Testament sunt numai cele cari au ca obiect pe Mesia. Cu alte cuvinte, cultul· Bisericii ceştinc îşi are înfipte până chiar în substratul, din care îşi

rădăcinile sale trage seva lor

dogmele însăşi/) In simboalele şi formele sale de des­ 1) Cf. şi P. Lebedev,

op. cit., pag., 7. — De asem enea:

Dr.

V. Mitrofanovicf, op. cil. pag. 451, 455, 483. 2) Prohxt (.în lucrarea citată), dar mai ales S. Sallaville (Echos d ’O ie n t, 190Э, p. 8-9) pune într’o ingenioasă conexiune, texte din cuvântarea M ântuitorului din ’naintea patimilor, cu alte texte de pro­ misiunea

Euharistiei,

spre

a

dovedi

prin

euharistice din N. Testament, care au găsit ecoul la Ev. lo a n : vieţii" (VI

„Eu sunt...... viaţă"

ele

aluziunile

în rit.

Astfel,

sunt

pâinea

(XIV 6) — „Eu

35 e fc .); „Răm âneţi intru mine şi eu întru v o i1' (XV

4) — „Cel ce m ănâncă trupul meu şi im ne ptrece şi eu întru ei" (Vi 56 ); aducă roadă din sine singu ra, de nu

b&a sângele

meu,· intru

„Precum viţa nu poate să va r ă m â n e a in viţă, aşa

nici voi, de nu veţi răm ânea întru m ine" (XV 4) — „De nu veţi m ânca trupul-Fiului O m ului şi nu veţi bea sângele

lui,

nu

veţi

avea viaţă întru v o i“ (VI 53). — Cf. Adr. Fostescue, op. cit. pp. 98-99.

/

25 făşurare, el se împleteşte admirabil

cu toaie

adevăru­

rile dogmaticei creştine, dar mai ales cu întreaga dogmă chrisiologica, în care se expune refaţiunea personala şi substanţială cu celelalte persoane ale Sfintei Treimi. Mai mult, ritul euharistie însuş poartă în sine alte dogme care se desprind din el,

cum

este

acea

a prezentei

reale, a transubstanţiajiunii, adică a prefacerii

elemen­

telor în adevăratul trup şi în adevăratul sânge al Dom ­ nului. Este,’ deci, o relaţiune până la confundare intre dogmă şi cult, cum este şi firesc înir’o religiunc a spi­ ritului nu a formei. Este, aşa dar, pe deplin îndreptă-' ţită constatarea că „religiunea creştină atinge în

dog­

matica riturilor, ca şi în cea a conceptelor metafizice, o perfecţiune unică".1)

§ 4. —

Observatului şi coricfuziuni.

în nici-un sistem religios nu se găseste_ o legătură atât de'strAnsă şi de condiţionată între do^m ă şi cult ca în· re ligi u ne a creştină. Aci dogma trăeşte în cult, îl însniiefeşte şi îl spiritualizează necontenit, iar cultul practică dogma, se întemeiază pe ea, se hrăneşte şi-şi trage puterea din.ea, răspândind viaţa şi credinţa creş­ tină. De aceea, creştinismul, în Ortodoxia lui, şi-a păstrat fiinţa sa neatinsă, în plină continuitate şi unitate, dela începutul său până azi. Aşa s’a putut înlătura orice confundare, orice amestec al său. cu învăţături sau cu practici streine; cum s’a întâmplat cultelor, cari se re­ zumau la ceremoniile cu scop utiliiarisi, adică magiilor şi tuturor misterelor orientale din epoca apariţiei creş­ tinismului ; acestea, în d r u m u l lor din Răsărit s p re Roma, făceau tot felul de împrumuturi şi adaptări. De aceea, O Charles Guignebert — L ’evolafion Jes dogmes, pag. 162.

26 cultul Bisericii creştinc nu poate ii pus în vreun iei de legătură nici cu ritualul sinagogii şi nici cu misterele păgâne. ■ Pe de alta parte, această intimitate nedespărţita între dogmă şi cultul creştin explică de ce

acest

organism

religios este atât de sensibil Ia atingerea cea mai neîn­ semnată în aparenţă, care ar putea să însemneze o modificare a fizionomiei sale, eşită dintr’un proces al său, propriu şi firesc. Desigur, creştinismul reprezintă în cultul .său o viată, care trăeştc în

veci,

o jertfă

neîncetat

activă,

legată

nedespărţit de persoana Mântuitorului, care în liturghie intră în nemijlocită comunicare cu credincioşii şi-şi retrăeşte opera sa mântuitoare. Elementele personale, cari vin alături, oricât c!e apropriat ar cădea, se dove­ desc îndată

neorganice,

streine

de

fondul

scripturistic transpus în cult şi

deci

în

interpretarea ecumenică. Dacă

aceste

dogmatic

nepotrivire cu

elemente streine

vin sub chipul unei învăţături dogmatice, ele vor trece în cult, printr’un

firesc

proces

de

pshiologie

şi

vor

îmbrăca ori o formă nouă, ori vor modifica sau chiar vor suprima altele vechi.

De

asemenea,

observată în cult nu va întârzia să-şi articuleze ideia

o

să se

corespunzătoare

formă

streină

desluşească şi în

sistemul

de

credinţă, pentruca, „dinir’o simplă adeziune momentană la o ceremonie, se ajunge la o

convingere

solidă,

în

stare să orienteze conduita".1) Este ca un vierme, care, ori de va începe dela rădăcină spre floare, .ori merge dinspre floare spre

rădăcină,

acelaş efect

primejdios

produce. Prin urmare, în faţa unei schimbări neautori­ zate cât de mică în ritul liturghiei, trebuie să

fim

bă­

nuitori. Vorba că „de ce atâta zarvă pe o chestiune ca aceasta? Şi cu ea, şi fără ea... tot una este"

sau

ce ar fi o crimă că mi-am permis sa fac o schimbare....? 1) G ustav Le Bon — La vie des veriies, pag. 36. 2) Apărarea Pr. T ud o r Popescu (C uib u cu Barză).

„de

V)

nu este, în acest caz, decât un ascunde

conştient sau

cântec de sirenă, care

inconştient o primejdie

pentru

doctrina şi cultul Bisericii. De aceea, aceste forme tre­ zesc reacţiune şi se elimină. Aceasta a fost soarta ereziilor. Ele au dat prilej Bi­ sericii creştine să-şi afirme, cu o energie

necunoscută

în istoria reiigiunilor, corelaţiunea punctelor credinţei şi preceptelor sale teoretice cu formele din cult. Mai mult — ereziile au forţat, chiar, o exprimare a dogmei în cult, într’o bogăţie de forme depline şi precise, va vedea în capitolul următor.

precum

se

C A PIT O LU L П.

Ereziile şi cultul. §

1

'Jefiniţiunea şi origina psihologica, isto­ rică şi materială a ereziei

Ce e:·!: o erezie ? La ori»mâ, cuvântul άίρεσις (deîa ζΐρίομχι — Iau, aleg, Im b r a ţi;·:În s e m n ă partid şi. se aplica diferitelor scoale sau ci ί:·*.r·.'iuni filozofice, cum

erau

peripateticii,

etc. F i i : f i i desemnau tot cu acest

termen

lui Chruios, pe care o num iau erezia creştină. Pave! îrnuş afirmă că a urmat în saică.T).

tinereţe

stoicii

învăţătura Sf. Ap.

erezia fari-

Cu vi'.mea, însă, cuvântul erezie căpătă un sens rău şi servi -.ore a însemna o rătăcire voluntară şi Îndă­

r ă tn ic ii-la un

adevăr de credinţă

ortodoxă.1) Prin

urmare, -crzia este un punct nou de învăţătură, 'care atinge c-‘.riinţa, este o opiniune streină ori personală , care nu ;;vorăşte din firea sistemului de credinţă ecu­ menică. iv.lativitatea omenească a opiniunilor personale ori chiar împrumutate din alte sisteme religioase nu este în s.'ire să adaoge nimic Revelaţiunii divine făcută ■deplin ş; iirect de însuş Fiul lui Dumnezeu. .Dimpo-

V Cf. rin. Ap. X X IV 14. 2) Cf. L vbbe Bergier — D iction, de T heolog. t. 111— e. p. 242.

î

29 tei vă, elementul raţional în asimilarea dogmelor creştine reprezintă un mijloc de pogorîre şi de alterare. .Adevărul religios creştin este transcendental şi, ca atare, el nu poate fi pătruns şi asimilat

prin

procesul

comun al facultăţilor sufletului omenesc. Origina şi na­ tura dogmelor Bisericii pretinde supunere, smerire şi o înfrâna re a încrederii şi semeţiei personale, tocmai ca o probă de înţelegere a caracterului supranatural şi deci suprauman al creştinismului. Unii, însă, l-au întâmpinat cu atitudinea obişnuită în filozofie, în care controversa şi contribuţia personală constitue un titlu de glorie. Ei îl supuseră examenului şi legilor în loc să-l primească şi să-l

comune ale

pătrundă

Căci „ceeace este transcendent este

prin

raţiunii,

credinţa.

inaccesibil

inteli­

genţii logice; numai credinţa este competentă în această materie".1)

De aceea, sf. ap.

Pavel lămureşte că ade­

vărurile creştine predicate de ei nu frebue luate ca cele „după trup", adică drept un fruct a! speculaţiei sale personale; aceste adevăruri nu pot fi înţelese de­ cât „surpând isvoclirile minţii şi toată înălţarea, ce şe

ridică împotriva ştiinţei lui Dumnezeu şi robind Înţelegerea spre ascultarea lui Christos":) O

toată

reiigiune descoperită de Dumnezeu, care dă ade­

vărurile

de

credinţă,

care

nu

lasă

libertatea de a fi

discutată ori a argumenta împotriva cuvântului iui D um ­ nezeu, nu va fi niciodată gustată de oamenii înfumuraţi şi îndărătnici, cari se fălesc că descopăr orice

adevăr

prin puterea spiritului lor. A supune raţiunea şi curio­ zitatea sub jugul credinţei, a înfrâna pasiunile prin mo­ rala aspră a. Evangheliei, este un îndoit nibil

pentru

fire. Nu . este,

sacrificiu, pe­

deci, de mirat că în toate

veacurile s’au găsit oameni puţin dispuşi sa facă acest lucru sau cari, după ce au făcut-o, să ‘se întoarcă în 1) P. O liram are, op. cit. pag. 2) 2. Corint. X 5.

127.

30 urmă. începătorii ereziilor

n ’au făcut altceva

au adus în religiune spiritul linişte

şi

de

pismă,

care

decât

că

gâlcevilor, spiritul de ne­ a stăpânit

întotdeauna în

şcoalele filozofice '). In vremea ivirii

creştinismului, obiceiul de a. filozofa

era foarte comun, ba chiar o modă. Re deasupra, cre­ ştinismul însuş, prin doctrina sa, prilejise fermentaţie

a opiniunilor

religioase

o

adevărată

şi filozofice. Unii

dintre noiiîi creştini nu se -putuseră încă elibera de sub înrâurirea acestor sisteme şi veniseră în Biserică păstrându-şi vechea mentalitate. „Noul Testament pom e­ neşte

chiar,

sub

numele

de gnoză,

în

opoziţie

cu

cuvântul τΛττις, o ştiinţă aprofundată a Scripturilor, care nu se mulţumeşte cu faptul istoric şi cu simpla expu­ nere a dogmelor, ci desvoltă ideile, se ridică la principii şi caută a pătrunde filozofia creştinismului. In căutarea adevărului, însă, spiritul omenesc orgolios n’are curajul să renunţe la el însuş, la propriile sale vederi, la ideile şi la speculaţiunile sale ; el amestecă

cuvântul

cu ideile omeneşti şi uneori substitue sale sau nu admite

în dogmele

revelat

dogmelor

ideile

creştine decât ceeace

se poate acomoda cu principiile I u i " 1), lată origina psi­

hologică a ereziilor. Elementul istoric şi material al

ereziilor

dela

înce­

putul creştinismului îl reprezentau pe deoparte ideile din filozofia religioasă a Iudeilor din Alexandria, dusă la deplină desvoltare de iudeul Filon (20 în. Chr. — 39 d. Chr). Ea eră o încercare de a pune în acord filo ­ zofia lui Plato cu legea mozaică la Iudeii creştini

din

parte, un isvor nou

veacurile îi

oferea

şi

avu multă trecere

primare.

filozofia

Pe

de

altă

religioasă vul-

!) L'Abbe Bergier. op. cit. pag. 240. 2)

Dr. Jean Alzog.

Hist,

univers,

I. p. 225, 227 ; Cf. Pluquet, — D iction, et de sehirmes, p, 25.

de

L ’Eglisc, V-e ed. tom .,

des heresies, des erreurs

31

ρ-ară a e l e n işfilor orientali. Ea eră o contopire

a

filo­

zofiei lui Plato şi a altor sisteme de filozofie greacă, cu doctrina iui Zoroastru despre cele două principii al binelui şi al r â u lu i l). Acestea reprezentau zestrea intelectuală şi sufletească a primilor creştini; la unii dintre ei vechile idei căutau prepondereze ca puteri asociatoare faţă de noua lor

sa

credinţa. Ceeace este personal, însă, ceeace s’a produs printr’o contribuţie a omului, angajează în chip special psihologia personală, amorul propriu şi, deci, impulsul caracteristică.

spre

aţâţă entuziasmul

exteriorizare este de o energie

Tuturor

oamenilor

le place

altora ideile şi gusturile lor şi să-i facă

să

să inspire primească

obiceiurile lor. Dar, precum foarte bine observă Pluquet, „această dorinţă niciodată nu

este mai

activă

şi

mai

întreprinzătoare decât atunci, când cineva este însufleţit de zel religios. In religiunea creştină, este o datorie să lucrezi nu numai pentru mântuirea ta, ci şi pentru m ân­ tuirea a p ro a p e lu i; aşa că creştinul eroare, entuziastul, a cărui

zelos, care cade în

imaginaţie

iscodeşte

vre-o

practică religioasă, se crede obligat s’o predice şi, dacă se poate, să silească pe toţi oamenii

să vorbească, să

cugete şi să trăiască ca e l !). Cultul oferă, de sigur, în chip natural cel dintâiu plan pentru

înfăţişarea

ereziei

înaintea mulţimii credincioşilor. Pe de altă parte, formele sale simbolice sunt singurul mijloc de tălmăcire a dog­ melor pentru mulţime. Ereziile au trecut

deci

în

chip

consecvent din domeniul teoretic în cel liturgic, în vir­ tutea „interpenetraţiei re lig io a să"3);

dintre

orice ideie

inspiraţia şi

figuraţiunea

religioasă aspiră la o formă

cukuaiă.

1) Cf. Euseb. P opovici. — 1st. bis. i, p. 65, 66. 2) D iction, des heresies, 3) R. W ill, op. cit. p. 22.

des erreuers

et des

schism e?, p. 25.

§ 2 . — Ereziile Ebionitico, - Gnostico — Maniheicc şi Liturghia,. Era şi firesc ca cea dintâi erezie să se ivească printre creştinii veniţi dintre Iudei, de pregătiţi

prin

Legea

oarece ei fuseseră

veche pentru

mântuirea

mai

adusă

prin Mesia. Faptul că Mântuitorul declarase că n ’a venit să strice Legea şi Profeţii, încuraja interpretarea unora, cari nu voiau să se despartă de Legea lui Moise.. Ei nu înţelegeau să se supună la sacrificarea „om ului vechiu“ tradiţional şi să intre curaţi în noua împărăţie a haruluiLaptele apostolilor şi epistolele sf. ap. Pavel ne mărtu­ risesc că,

printre

admiteau alături

creştinii iudei,

se găseau

de iisus Christos un alt

unii, cari

isvor pentru

viaţa lor spirituală şi anume Legea lui Moise. La început, deosebirea aceasta a eşit la iveală ca o direcţie pentru menţinerea în cinste a

practicilor

iudaice

în

Biserica

creştină. Mai apoi se accentua sub forma de schizmă — schisma Nazareilcr — prin alegerea lui

Thebuthis, un

partizan al acestui fel de

episcop

a

vedea, ca

după

sf. ap. lacob, fratele Domnului. Din această schismă răsări o erezie, profesată de o partidă extremă, care se deosebi cu numele de

Ebioniii. Ei

durară

până

prin

veacul V-lea, sub diferite forme şi despărţiri. Punctul lor de plecare eră în îndoiala puternicia crcatoare

despre

şi despre divinitatea lui

atot­

Christos.

Cu vremea au ajuns să tăgăduiască deschis dumnezeirea Mântuitorului,

pe care

îl

socoteau

mesia omenesc., un om deosebit prin pietatea sa. Ei îi priveau ca

ca

prin

pe un simplu,

înţelepciunea

pe cel

din

şi

urmă şi

cel mai mare dintre profeţi; nu eră nici Dumnezeu, nici fiu l lui Dumnezeu şi, prin urmare; nu

credeau în na­

şterea lui supranaturală ca om. Mai târziu, aceşti eretici au fost influenţaţi de ideile

33 ereticilor onostico-mcauheia. Pentru aceşti noui

eretici,

problema răului în lume eră o chestiune de primul rang. Ei nu admiteau origina răului

în

abuzul

al omului, ci o vedeau în materie., creată

de

libertate

de o putere

inferioară. Spre a explica acest lucru, ei au format „un sistem mai mult fantastic decât logic, plin de imagini şi de alegorii după felul oriental Prin aceasta, „ei amenintau să desfigureze c re ş tin is m u lp re c u m zice A. Bouche - Ledereq, „punând în locul lui un amestec de filozofie pitagoreică şi platonică, de astrologie, [raciitiuni iraniene şi calueene, din care eră aproape eliminată revelafiunca cuprinsă

în Biblie. Ei

voiau

să

facă din

creştinism o filozofie mistică, cam în felul neoplatonis­ mului de mai târziu"

D ună această

doctrină,

lumea

eră opera unui spirit rău şi, ca atare, mântuirea însemnă eliberarea de legăturile materiei sau pământeşti. Această operă a îndeplinit-o Christos., un

eon

puternic, numit

de Cerinth conul mântuitor, iar de Manes, Eonui luminii. In timp- ce Ebioniţii nu se îndoiau că Iisus a avut trup real, Gnosticii respingeau această ideie, care, ca materie, nu se putea îm păca după dânşii cu fiinţa fără de păcat a Mântuitorului. Prin urmare, Ei nu s’a sălăşluit în trup încă din pântecile sf. Fecioare, ci a avut numai un corp aparent, cum zicea Saturam, sau un corp ceresc, după expresiunea lui Bardezanes. Aceasta eră credinţa gno­ sticilor Docheii de pe vremea apostolului şi listului loan. Eonul Christos, după părerea

lui

evanghe­ Corinth

şi Basils ele, s’a unit cu omul Iisus ia botez şi a rămas cu el numai până la răstignire, când s’a înakal ia cer, aşa că patima a îndurat-o singur omul

Iisus,

care

şi

aşa, după părerea şi interesul lu; Simon Magul, n ’ar fi suferit răstignirea decât în aparenţă în Iudeia. Cu alte cuvinte, „naşterea lui Chistos, realitatea materială a i) Alzog., op. cit. !, p. 226. 2} O p. cit., p. 295.

3

34 corpului sau, patima şi a

doua

venire a

sa, dar

mai

cu seama învierea trupurilor şi întemeierea unei îm p ă ­ răţii a lui Christos erau pentru gnostici superstiţiuni pîine de cel mai pronunţat materialism Christos, deci, nu ne-a mântuit prin jertfa vieţii sale, ci prin descoperirea adevărului. Ne împărtăşim de m ân­ tuirea adusă de el nu prin primirea

darurilor

dum ne­

zeieşti, cari se comunică prin sf. Taine, ci prin cunoş­ tinţa

adevărului

descoperit de

el l).

cupaţi de mântuire,

voiau

prin cunoaşterea lui

Dumnezeu. De

de o parte şi o

anumită

să

Gnosticii,

ajungă

atitudine

preo­

aci prin gnoză,

aceea,

gnoza,

pe

faţă de materie —

asceză ca la Mnrcion, o r i^ jm o r a jltg .t e ^ â n ă ^ ] ^ cornuj nis^iTri^iTeir67’“ ca !a Carpocrat — eră mijlocul pentru I mântuire,

pentru întoarcerea' în

„plirom a".

Formulele

; rituale par a fi ocupat un loc mai se c u nd a r?). Se înţelege, deci, că liturghia, în forma în care fusese instituită şi se practică în Biserica, nu~şi mai găsea nici-un sprijin într’un asemenea sistem. El însemnă o desfiinţare pe deantregul a caracterului cultului creştin. Jertfa M ân ­ tuitorului, care formează centrul sfintei liturghii, nu mai putea avea nici un înţeles după sistemul gnostico-maniheic,

de

oarece

pentru

ei

patimile

au fost numai

aparente. In Biserica creştină, sf. Euharistie este

repe-

tirea jertfei de pe Golgota ca mijloc sfinţitor al graţiei divine, pentru a ne împărtăşi de mântuirea adusă de Iisus. Gnosticii, însă, negau în general necesitatea cul­ tului. Singur Marcion i -а recunoscut însemnătatea, dar a căutat să simplifice formele cultului ortodox şi îngă­ duia catehumenilor să ia parte împreună cu credincioşii la sf.

liturghie l).

1) A. Bouche — Leciercq,

op. cit. p. 296.

2) Cf. Evsevie P o p o v id , op. cit. I, pag. 267.

V Cf. H. Leciercq, — Diction. d ’Archeolog. et de Liturgie, fasc. 60-6!, o. 1342, 4) Cf. Alzog., op. cit. I, p. 239.

35 Gnoza fiind privilegiul pnevmaticilor sau al celor aleşi, cultul pentru aceştia eră secret în ,sistemul lui JVlanes, pe când pentru restul adepţilor (psihici şi ilici) era exoteric sau public şi consta din rugăciuni, cântări şi predică, fără botez, fără Euharistie şi fără

alte

ce-

x e m o n ii*). Liturghia Bisericii a fost

fundamental alterată. Chiar

■cei cari au menţinut-o, au desfigurat-o în sensul ideilor teoretice din sistemul lor, dându-i valoarea unui simplu semn de fraternitate ori a unui simbol,

cel

m ult;

mai

degrabă recunoaştem în Euharistia

gnostico-ebionitico-

manihiecă un ospăţ de comuniune

liturgică, ca o

res­

trângere a ideilor şi practicii misterelor păgâne, cu cari se înrudeau aceste erezii. In această părere ne întăreşte mustrarea, pe care o îndreptă Irineu către ucenicii unui oarecare gnostic Marcu, învinuindu-i între altele că îngădue şi femeilor să săvârşască E uh a ristia '); nu intră în principiile şi practica Bisericii un asemenea al templelor păgâne,

obiceiu

de a încredinţa sacerdoţiul şi fe­

meilor. în administrarea acestei sf. Taine, aceşti eretici schim­ baseră ritul euharistie,

conform cu principiile lor. Aşa,

Ebioniţii, ca unii cari nu

abjuraseră obligaţiunile Legii

Vechi,

cu

făceau

Euharistia

azimă

şi serbau Pastele

Iudeilor, la care adăogau numai amintirea

patimilor

şi

Fortescue, op. cit. p.

36

1) Cf. Evscv. P opovici, op. cit. I, p. 2S5, 286. 2) !n Advers. Haeres., I.. XIII. 2 ; cf.

şi 37,— .M ijlo c u l de pro pagan d ă cel mai eficace al lui M arcu constă în tr’o celebrare im presionantă a Euharistiei, dinţa pe asistenţi că m ijlocirea sa. ţine a puţin şi,

D u m n e ze u intră în

Fem eile

erau

cucerite

graţie câreea încre­

co m uniune

in mare

cu

ei

prin

num ăr, dar vraja

am ăgite, ele m ergeau să-şi m ărturisească căinţa şf

u m ilin ţa la preoţi şi episcopi. Sf. Irineu a prim it multe din aceste m ărturisiri, cari făceau să

roşască

obrazul, unele din penitentele

sale având vreme să fugă înainte de a cădea, altele st: răsbunau d e decepţia lor spu nân d în am ăn unţim e cele ce a v ă z u i şi auzit". ■(H . Leclercq, ibid. p. 1357).

36 învierii Iui Christos. Gnosticii rigorişti, cum era Taţian,. opriră chiar întrebuinţarea vinului în Euharistie. Pentru eliberarea spiritului, materia, deci corpul, trebuia slăbit,, aşa că vinul nu putea fi întrebuinţat. Ba încă, la început,, ei chiar se abţineau dela

Euharistie, precum ne spune

sf. Ignaţiu L).

ei îşi

M ai

târziu

formară practica .de a

pregăti Euharistia cu apă, de unde le-a şi rămas numele de Encraiiţi (înfrânaţi), Idroparastafi sau Aquorii. Acelaş uz se găseâ şi la gnosticii ebioniţi. O categorie

dintre

aceştia şi anume Elkesaiiii întrebuinţau şi sare. M aniheii nici nu priveau Euharistia ca pe o taină necesară sau. în vre-o asemănare cu cea din Biserica creştină. Ereticii ebionitici şi gnostico-maniheici schimbaseră şi alte rituri. Aşa, Elkesaiţii

se îndreptau

găciunii spre soare, de unde vine

în

timpul

ru­

lumina. De aci le-a

ramas numele de Sampsei sau Samsci (amici

ai

soa­

relui). Maniheii întrebuinţau untul de lemn la botez în loc de apa, iar Imero-boptiştii, o ramura ebionitică, se botezau aproape în fiecare zi. D upă

gnosticul

gnoza nu eră de ajuns pentru întoarcerea

Marcu,

în

pliroma..

Pentru aceasta, eră necesar şi botezul, dar nu

botezul

iui Iisus, socotit un botez de pocăinţă, ci botezul m ân­ tuitor al lui Marcu. Unii, însă, tot din şcoala lui Marcu, erau împotriva acestei învăţături, negau necesitatea ritului, socoteau ca ceva necuviincios să reprezinţi misterul pu­ terii nespuse şi nevăzute

prin elemente vizibile si pe-

ritoare.

ţineau

Alţii,

dimpotrivă,

să

rituiui printr’un fel de nunţi spirituale,

mărească cari

pom pa

închipuiau

unirea perechilor de eoni în pliroma. Se aranja o cameră, nupţiala, se administra · un botez însoţit de invocaţiunea către Tatăl, către Adevărul şi către-Christos cel coborît în Iisus. Câteodată invocaţiunea se făcea în ‘ limba ebraică, iniţiatul strigă atunci: „ m ’am întărit, m’am liberat; mân1) In Ep.

ad. Sm yrn., c. 7, — cf. Aizog., op. cit. !, p. 237'.

fLieşie sufletul meu de acest veac şi de tot ce este în -el, în numele lui lao, al celui ce a răscumpărat sufletul ■sau în vederea mântuirii în Christos cel viu1'. Cei de faţă murmurau : „Pacea să li se

dea tuturor

celor pe

cari se sălăşlueşte acest"nuine".”... ... Iniţiatul era uns. Alţi marcişti se mulţumeau

cu mai

-puţin, cu un amestec de apă şi unt de lemn turnat pe c a p 1). Gnosticii posteau Sâmbăta, în se m n de întristare-pen1ru creaţiunea

lumii materiale, iar Maniheii, Dumineca;

pentru aceştia din

urmă,

mai ales acesta era mijlocul

cel mai de seamă pentru mântuire. In general, gnosticii au împrumutat dela cramentele,

Biserică

adunările.

ceremoniile,

Nemulţumiţi

cu

riturile,

sa­

schimonosirea

unora din termenii consacraţi pentru însemnarea miste.relor, facându-i să servească a însemna acte frâu,

termeni

de

des-

ca : τελεία :c;â~rr a 7:07 α'/ίιον. 1<ο:νωνία, alii

aşa

ajunseseră

curenţi

în

stilul gnostic pentru a

desemna obiecte diferite sau pentru a exprima concepte complet

streine

creştinismului

ca

cuvintele : credinţă

mântuire, isbăvire. Ernest Renan, care îşi avea ceasurile sale de glumă, s’a amuzat scriind că cele mai însemnate elemente

practice ale

cultului

Bisericii s’au luat dela

.gnostici!). Gnosticii, ca toţi ereticii, au apreciat şi au căutat să ■se foloseacă de cult numai pentru avantagiul, pe "îl

prezentă

lo r.

ca

Scriitorii

mijloc

bisericeşti

pentru ne

răspândirea

pomenesc,

care

credinţei

astfel, numele

câtorva eretici, cari au compus imne menite să se cânte în cult, în

locul

cântărilor

Bisericii

ortodoxe.

după mărturia lui T ertuiian"), gnosticul

Astfel,

Valentin (160)

introduse nişte psalmi ai săi proprii. In acelaş secol, gnosticul Hierax compuse rugăciuni cu acelaş scop ’). 1) H. Leclercq. 'bid. pag.

1357.

2) H. L e dercq, ibid. pag. 1362, 3 ) De carne Christi, cart. IV, cap. XVII.

4) Cf. E p iph aniu s,— Adv. Haeres., cart. Π, c. LX X V II.

38 Ca să atragă lumea la învăţătura lor, Bardezanes şi fiul?' său Armoniu cântau cu multă îngrijire imnele lor pro­ prii, eretice l). Ereziile gnostico-maniheice au apărut şi mai târziu în cursul istoriei Bisericii; ele sunt cunoscute mai mult sub forma, în care s’au

afirmat în cult.

Aşa

spre sfârşitul veac. IV’ Priscilianisnm!,

fu în Spania» ■ un

gnosticism

amestecat cu maniheism. „Priscilianii posteau Dumineca,, în ziua de Crăciun şi în ziua de Paşte,

pentru

a de­

monstra că nu credeau nici în naşterea, nici. în învierea Mântuitorului. Ei primeau în mână Euharistia, mâncau, pentrucă nu credeau în realitatea

dar n’o

trupului

lui

Iisus Christos. Se mai adaugă că se adunau noaptea,., în locuri depărtate, se rugau goi, bărbaţi şi femei şi se dedau la neruşinări; ei

păstrau

un

secret

inviolabil

asupra celor ce se petreceau în adunările lor, dar se sfiau a-şi

călca

jurământul

nu

pentru a înşela pe cei'

cari voiau sa ştie“ J). O nouă formă a ereziei gnostico-maniheice se arătă prin veac. VII si VIU, în Asia M ică spre părţile Syrieir. sub numele de Paulicianis/n, Aceştia, ca şi odraslele lo r de prin

veac. X i

până

prin

veac. XVII, Euchiiii clin.

Tracia şi B ogom ilii din ţările slavone

dela sudul D u ­

nării, mergeau cu puritanismul lor în cult mai

departe

decât mulţi din protestanţii de astăzi. Aşa, ei întemeiară o Biserică fără ierarhie şi fără ceremonii. Aveau o cre­ dinţă cu totul spirituală despre botez şi despre E uha­ ristie. D upă dânşii, Christos n’a instituit un botez cu: apă sau o cină sub forma materială a pâinei şi a vi­ nului, ci numai un botez spiritual şi o cină din pâineşi vin spirituale. Ca atare, ei respingeau toate exterioare ale

cultului

Bisericii,

cum

sunt

formele, posturile,..

1) Sozom en. — Hist. eccl. cart. Iii, cap. 16; Cf. Tez. liturg., p. 15, 16. 2) Bergier, — op. cit. t, V-ё, p. 360-361.

39 veneraţîunea sfinţilor şi a sf. Fecioare, a crucii, a icoa­ nelor şi a moaştelor şi soco,teau liturghia ca o idololatrie, de oarece Dumnezeu trebuia adorat numai în spirit şi adevăr. Puneau mare preţ pe rugăciunea stăruitoare şi pe pietatea lăuntrică. Tot Apus, unde au fost

aşa erau şi practicele lor în

cunoscuţi

sub

numele

de P atari

sau C atari (c u ra ţil).

§

3. —

Liturghia şi ereziile antitrinitare şi christologice.

a). Antitrinitarii. — Sistemul ebionitico — gnostico — maniheic încercase să interpreteze creştinismul cu ten­ dinţa de a-1 mistuti în iudaism ori în filozofia păgână. Imaginaţia jucase mare rol în acest proces. Pe măsură, însă, ce credinţa creştină câştigă teren ca întindere iar conştiinţa creştină ajungea stăpână pe suflete, trecerea Legii Vechi eră mărginită în cadrul cuvenit, în timp ce filozofia păgână pălea în faţa creştinilor. Dom eniul transcendental al dogmelor nu putea fi tur­ burat acum

în sânul Bisericii decât prin concepţiunea

strâmtă a unora dintre creştini în interpretarea textelor sf. Scripturi.

In

deosebi,

expresiunea

care

nurniâ pe

Christos Fiul lui Dumnezeu şi numirea de Tatăl, Fiul şi Sf. Duh, cu care se deosebeau persoanele sf. Treimi, începură să fie interpretate în chipuri diferite, în a doua jumătate a veac. 111. Fie că aceste expresiuni erau in­ terpretate ca „numiri nadei divine

exterioare şi temporare ale m o­

în acţiunea

bellius, fie că Fiul subordonate, cum însemnă că eră

şi

ei din lum e", cum zicea Sa-

Sf. Duh

susţinea Paul

atacată dogma

erau socotiţi ca puteri de Samosata, aceasta fundamentală a creşti­

nismului. Antitrinitarismul era o erezie

raţionalistă pur

Cf. E. P o po vici, op. cit., 1, p. 657; II p. 94, 95, 96.

40 creştină. Adepţii ei se socoteau în Biserica, şi ţineau cu stăruinţă să răm ână membrii din străduinţele

lui

scaunul episcopal,

ai Bisericii, cum se vede

Paul de Samosata de chiar

cu protecţia

a-şi păstra

Zenoviei, regina

Palmiriei. De aceea, poate că eroarea lor în conceperea sf. Treimi să nu fi avut prea mare răsunet în liturghie. Nu este exclus,

apoi, precum vom vedea ceva mai în

urmă, ca starea în care se prezentă atunci ritul sf. Li­ turghii, să nu fi reprezentat pentru aceşti eretici o nevoe de a se crea forme noui. Totuş, nu se poate trece cu vederea că partizanii lui Pavel de Samosata nu în ­ trebuinţau

la botez formula

obişnuită până aci în Bi­

serică şi oficiau această Taină printr’o singură afundare. b). Arianismul şi liturghia. — Urmările, însă, prinseră un contur definit şi în când arianismul ţiană,

proporţii necunoscute până aci,

adânci în veac. ÎV erezia

aplicându-o

în deosebi !a cea

subordina-

de a doua. per­

soană a Prea Sf. Treimi. Tăgăduirea consubstanţialităţii Fiului de către Arie eră o consecinţă a ereziei raţiona­ liste a antitrinitarilor şi deschise, în .acelaş timp, un şir de dispute, care

în chip

esenţial depindeau unele de

altele (nestorianism, monofiziiism, monotelism). Arianis­ mul

frământă şi pasionă

Biserica

dela

o margine la

alta şi a întrebuinţat formule diferite şi subtile, pentru a prinde rădăcini în credinţa generală a Bisericii. Este, deci, de un interes

deosebit a se şti cum s’a resfrânt

arianismul în liturghie. Se pare, totuş, — după cum afirmă dom. F. C a b r o lL), că Arienii n’au avut, cel puţin la început, o liturghie a lor proprie. Lucrul se poate chiar susţine printr’o şerie de fapte istorice. Astfel, din luptele lor l-a. sinoade re­ zultă că ei nit ţineau să iasă din Biserică, ci voiau să 1). A rie n s (D ic tio n . p a g . 2814-2819).

d 'A rc h . C h re t. et

de

L itu rg ie ,

F a s c ic . X

41 răm ână într’însa şi să-i păstreze aşezămintele. Prin ur­ mare, n’aveau nici-un interes să se atingă de cult. Stră­ duinţă lor se învârtea în

preajma unor formule teolo­

gice, despre care, totuş, precum vom vedea, nu putem spune ca n'aveau atingere cu liturghia. Ortodoxii. însă, nu articulează în acest timp nici-o plângere de acest fel; dimpotrivă, ei acuza pe Arieni de persecuţiuni şi de schimbarea doctrinii în general. Se pare, chiar, că episcopii

arieni,

cari au uzurpat

doxi, s’au mărginit

scaunele celor orto-

sa atace ortodoxia în predici, fără

să fi căutat să schimbe ceremoniile Bisericii. Cu toate acestea, nu brosie,

trebue să

perdem din vedere că Sf. Am-

suindu-se pe scaunul

episcopal dela

Milan, a

avut să şteargă urmele lăsate în liturghia locală de către episcopul arian Auxenţiu. Sf. Ambrosie a trebuit să facă apel la textele ortodoxe pentru îndreptarea liturghieil). (

Un prim punct de despărţire al arienilor din unitatea

I liturgică deplină a ortodoxilor — neînsemnat, de sigur -\îl formează ştergerea din diptice a numelui episcopului ; Aranasie. Nu

întârziară,

însă, de

• diferenţieri, izolate, se pare, cazul unui episcop

a se

adăuga şi alte

de odată. Aşa, se citează

arian, care

hirotonea a doua oară

pe clericii ortodoxi şi boteză din nou pe creştinii, cari îmbrăţişau arianismul. Eanomienu, un partid arian ex­ trem,

profanau

reliquiile, respingeau cultul apostolilor

şi a! martirilor şi înlocuiră

întreita

afundare

la botez,

.în numele sft. Treimi, printr’una şi singură în amintirea morţii lui lisus. lată, deci, aci o formă de cult mai ex­ presivă, consequentă punctului caracteristic al credinţei arienilor.

De fapt, nu eră o afundare, ci o simplă stro­

pire a capului şi a părţii cum

superioare a

spune ieronim. Formula

de. botez,

corpului, după cel

puţin, fu

întru totul adaptată punctului de vedere arian, sub ur1. C f. H. L e c le rc q — D o x o lo g ie s (D ic tio n , d ’A rc h . C h r c t. et
Liturgic, Fascic. X L . p. 1535).“

\

42 \

111Лloarea fo rm ă : „Te boîez în numele Tatălui celui ne­ creat, al Fiului celui creat, al sft. Duh cel creat de Fiul cel creat". Dacă au eliminat recitarea simbolului apostolic dela botez — căci în liturghie simboiul credinţei, a iost introdus mai târziu — nu se poate afirma. Eră natural ca erezia să caute

expresiune,

o formă

nouă sau să modifice pe cele vechi în ceremoniile, cu care avea atingere, cum văzurăm cu formula dela botez, ceeace nu este de puţină importanţă. In domeniul pur al sft. liturghii, înţelegând cadrul ei de atunci, arianismul pare a nu

fi

atacat

alte

forme.

Este, însă, îndeobşte admis ca o formulă ariana, urm ă­ toarea construcţie a doxologiei m ici: „Slavă Tatălui prin

Fini în Sfântul Duh". Este aci o afirmaţie sumară, care are nevoie de analiză, spre a se liturgică

a

formulei

de

mai

lămuri întrebuinţarea

sus, întru

cât

ea

este

mai veche decât arianism ul; mai mult, sub această formă ne-o transmit cele mai vechi documente li­ turgice. Astfel, în Didahiile

celor

12 Apostoli,

scrise

între anii 80 şi 100 d. Chr., găsim form a: „Д ta este puterea şi mărirea în veci" (X 5.) „prin servitorul tău Iisus" (X 2); în prima epistolă a iui Clement către Corinteni, datând din anii 95-98: „Iţi mulţumim prin marele Preot şi Stăpânul'sufletelor noastre Iisus Chris­ tos, prin, care a ta este slava şi .m ă r i r e a (LXI 3); in prima Apologie a sft. Iustin Martirul, din a doua ju m ă ­ tate a veacului П, în cap. LXV 3: „el (preotul sau epis­ copul)... laudă şi num ele

slăveşte

pe

Tatăl

Fiului şi ai sft D uh", iar

în

universului cap.

prin

LXVII ' 2:

„binecuvântăm pe creatorul u n :versului prin Fiul său Iisus Christos şi prin sft. Duh". Aceeaş construcţie a doxologiei mici o aflăm în aluziile liturgice din scriitorii bisericeşti din Răsărit; astfel, la Origen ( f 251), în Cchcrtatio ad gentes : „dăm mărire lui Dumnezeu după /, I

puterea noastră

prin Christos cel îm preună

slăvit,

în

sft. D u h " .1) Ce însemnează aceasta? 0 profesiune subordinaţiană şi arianistă în formulele liturgice ale Bisericii, în primele secole? De sigur că nu.

Formula dintâi luată în

nu are nimic eretic întrînsa.

In teologia

este socotit ca mijlocitor între

sine

creştină, Fiul

Dumnezeu-Tatăl şi oa­

meni. Eră un vechiu obiceiu al Bisericii de

a

adresa

Tatălui rugăciunea în numele Fiului sau prin Fiul, obiceiu. care-şi urcă origina şi temeiul în N. Testament.5) Aci eră însă un teren, cum foarte bine remarcă Dom. Cabrol/)

„unde arienii, cu

rea credinţă puteau să

puţină

lupte cu

subtilitate

avantaj".

şi

multă

De

aceea,

Arius îşi fixă atenţiunea asupra primei formule a docsologiei

mici, pe care îi fu lesne să o interpreteze

în

sensul vederilor lui, silindu-se a demonstra neegaiitatea persoanelor sft. Treimi. De aceea, poate că nici antitrinitarii veacului Hi, ca şi pnevmatomahii de mai n ’avură nevoe

de vre-o altă modificare în

târziu

cult,

întru

cât este cu putinţă ca formulele, prin impreciziunea lor,, să fi convenit ereticilor ori chiar să fi căutat a se în­ temeia pe caracterul lor general. Nu trebue să perdem diri vedere vârsta, în care se află Biserica

în

epocă din’naintea sinodului I ec. (325), când

această liturghia

se prezentă ca „un tip uniform, dar încă fiuidic şi sus­ ceptibil de modificări de a m ă n u n t"/)

P ână acum, sin­

gura putere, sufletească în convertirea creştinilor şi sin­ gura com patibilă religiunii fusese credinţa.

Ea luase o·

formă condensată şi sumară

cultului

în

formulele

şi

1) T raducerea textelor— d u pă textul francez din Adr. Foriescue, op. cit. pp. 15, 19, 25, 27 şi 43. 2) loan X IV 13, 14: „Orice veţi cere în num ele m e u ..." ; X V I 2 3 : „Orice veţi cere deia Tatăl în numele meu , va da vouă* ; C olos. III 17; F. Ap. IV 3 0 ;. 3) In art. citat (Ariens). 4) Adr. Fortescue, op. cit. pag. 70.

44 nici-o împrejurare nu provocase până acum întemeerea ei mai precisă. Era deci natural ca, atunci c â n d . antitrinilarii voiră să dea dogmei

Prea Sfintei Treimi o ex-

plicaţiune rationalists, să se manifeste

o stângăcie

mânuirea termenilor şi o nesiguranţă

a

definiţiilor

în şi

expresiunilor, chiar la teologii cei mai ortodoxi. E destul să amintim că cuvântul ttocjw-z, întrebuinţat ele ortodoxi pentru a expirma cele trei persoane

ale

prea

Sfintei

Treimi, fu întrebuinţat de Sabeliu pentru cele trei m o­ duri sau rol uri ale unei persoane, ceeace făcu pe ortodoxi să uzeze de ύπόστασ*.;, deşi alţii prin aceasta înţelegeau' Fiinţa dumnezeiască. Sinodul din Antiohia (269) respinse expresiunea o

^

de o fiinţă, din pricina nuanţei

(o proprietate a Tatălui), pe care i-о

dădea

Paul

de

Samosara. în veacul următor (325) însă, cuvântul acesta fu primit în simbolul credinţei. Ce eră, d e c i? — O lipsă de preciziune, explicabilă prin împrejurările, în care se găsea Biserica "acum, împrejurări, în care erau cu puţină şi opinii defectoase ca formă. Nu pentru o pricină

de

acest fel a fost mustrat pentru diteism (suborclinaţianism) preotul Ipolit, adversar al lui S abeliu? Tot aşa trebue •să ne explicăm lucrul pentru ce, mai im putări de

suborclinaţianism

târzu,

lui Origen,

s’au făcut

lui Dionisie

cel Mare (adversarul lui Berii), lui Atenagora ( f

177),

lui. Teofil ( f 186), Tertulian ( f 220-240) şi Lucian ( f 312), deşi intenţiile lor au fost streine de această erezie.1) Acum ne putem lămuri de ce formula „prin Fiul, în Sft. D u h “ din doxologia

mică

rămase

ca

o

formufă

subordinaţiană şi ariană. Sensul, pe care îl dădea Arie •acestei forme a doxologiei celei mici, stăruinţa şi intenţiunea, cu care o întrebuinţa, atrase atenţiunea Bisericii şi ea consacră ca ortodoxă forma rămasă până azi în •cultul Bisericii l) şi care eră deja în întrebuinţare atunci, 1) Cf. pentru această parte Evsevie Popovici, op. cit,, I pag. 2 9 1 , 292, 460 şi 485. 2) V ezi paragraf. Biserica şi cultul în faţa ereziilor litera c.

/

45 precum o întâlnim la Dionisie al Alexandriei ( f 254).. în а X, 5 epistolă împotriva lui Germanus, Dionisie menţionează oarecari psalmi, cari se cântau în biserică precum şi următoarea doxologie întrebuinţată în

litur­

ghie: „Lui Dumnezeu — Tatăl şi Fiuiui, D om nului nos- ini Iisus Christos, cu Sft. Duh, slavă şi putere în vecii vecilor, a m in ".1) Zelul eretic al lui Arie depăşi cadrul strict

a!

litur­

ghiei. Ca şi gnosticii Bardezanes şi Valentin, el

com­

puse nişte imne dogmatice, cuprinse în opera sa Thalia, (ospăţ), ca mijloc de propagandă. melodia molatecă a versurilor

El

le

adaptase

la

poetului ionian Sotades,

defăimat chiar de păgâni. Aceste imne*erau cântate de arieni în cor, nu numai în biserici, ci

şi

pe

străzi şi

în pieţele publice. Lăţirea ereziei probează că ele aveau trecere. Pentru Biserica ortodoxă,

însă, ele au fost un

prilej pentru împodobirea ciutului.''). c)

Celelalte erezii chrislologice şi cultul.— Expunerea

dogmelor în cultul Bisericii ortodoxe, în deosebi după sinodul I şi al II ec., găsise formele

sale

toare şi precise. Formularele liturghiilor sft.

corespunză­ Vasile cei

Mare şi loan Chrisostom ne încredinţează că niile sau riturile, ca tot cititul ia un

ceremo­

loc, căpatase din

acest veac o fizionomie, care purtă pecetia

ortodoxiei

dis tin ctiv e . De aceea, ereziile următoare nu mai putură atinge o suprafaţă atât de mare în manifestarea lor liturgică. Dogm a fundamentală despre Prea sft. Treime şi despre raportul dintre

Sfintele Persoane fusese

pe

deplin lămurită, pe temeiul sft. Scripturi şi al sft. Tradiţiuni. Punctele dogmatice venite în discuţie mai apoi, ea o urmare a arianismului, aveau mai mult caracter de subtilitate teologică, în legătură numai cu persoana Dumnezeu — Omului Christos. In cult, obiectivizarea \) Ci. Adr. F oriesţue, op. cit. pag. 40. 2) A se vedea cap. Jl, pgf. 5 Ut. с.

(

46 lor fenomenală se mărginea la introducerea sau cerea câte unei propoziţiuni erezia. Aşa, Nestorienilor

liturgice,

din veac. V ca şi

niştilor din veac. VIII le convenea să

redu­

care să traducă se

Adopţia-

popularizeze

în cult expresiunea „Născătoare de Christos" în loc de „Născătoare· de Dum nezeu", spre a se exprima ideia lui Nestorie că în Christos a fost o simplă sălăşluire a lui Dumnezeu în om, ca două persoane, alături una de alta, dintre care însă numai cea omenească a fost pur­ tată în sânul sft. Fecioare. Iar ca zitismului, cşi la iveală

practica

o urmare a monofiteopashitică

de a se

cânta la liturghie imnul „Sfinte Dumnezeule" cu adao­ sul făcut, de Petru Gnafevs (Fullo)

( f 486):

„Cel ce

te-ai răstignit pentru n o i“, spre a se mărturisi credinţa monofizită despre absorbirea firii omeneşti a lui Chris­ tos în cea dumnezeiască. Indirect,, însă, erezia monofizită ajunse mai târziu isvorul teoretic al unei

furtuni

abătute

asupra

Bisericii, căci ea înlesni, ca un corolar,

cultului

sistemul

dog­

matic al unei noui erezii: iconoclasmul.

§ 4. — a)

iconoclasmul şi cultul icoanelor.

Aspectul şi origina iconoclasmului.— Iată o erezie,

care apare şi stărueşte într’o formă violentă şi deadreptul în cult, pentru ca tocmai mai apoi să

caute

ajungă a-şi defini temeiul teoretic, l.ntr’adevăr, foarte bine observă

H. Leclercq,1)

înseninează o curioasă

abatere

în

şi să

precum

„erezia iconoclastă raport

cu

vechile

erezii, care au frământat timp de secole

împărăţia bi­

zantină.

proprietatea

teologilor

de

rolul,

Conflictul nu

meserie şi

eră

metafizicienilor

carieră

atât

c!e al

\) Diction. d'Arch. et de Liturg., fasc. L XV III — L X IX , 1, pag. 214 flm ages-Culte et Querelle d e s /

unora cât şi a! celorlalţi, rămase foarte şters în perioadele şi în toate crizele cerlei iconoclaste;

toate chiar

în sinoade, rolul lor s'a mărginit adesea să înşire serii de texte". Venerafiunea icoanelor fu bruscată prin m ă­ sura împăratului Lcon Jzaurul,

care

prin

edictul

său

din an. 726 impuse ca icoanele să se aşeze în biserici mult mai sus, ca să nu le sărute poporul

sau

să

se

închine lor.1) Motivul se găsea în convingerea sa sim­ plă de soldat că cultul icoanelor eră în nepotrivire cu spiritualismul creştin şi că, deci, însem nă o cădere în idololatrie? Aceasta eră o consideraţie refigioasă prea ge­ nerală, iar pe de altă parte, ea nu aveji

nici

caracter

de originaliate. Cu multă vreme înainte?; de răspândirea creştinismului, păgânii însăşi s’au legat · de

credinţa şi

ciutul icoanelor materializate în forma statuelor. Hieraclit îşi batea joc de materialul fără viaţă al în timp ce Xenofan ironiza forma lor Antisthen susţinea că divinitatea nu

statuelor,

imitată.

se

Cinicul

aseamănă

cu

nici-o fiinţă şi că nici-o imagine nu poate să ne dea o idee despre ea. Stoicul Zenon spunea fără înconjur că nu se cade a ridica temple

zeilor,

nici

chipul, căci opera zidarilor şi a mâinilor poate să fie nici sfântă, nici vrednică

de

a Se înfăţişa omeneşti nu multa

' sideraţiune. Plutarc socoteşte mai primejdioasă stiţia de a socoti ca zer imaginile lor filozofia, care ducea la ateism /)

consuper­

materiale

decât

Pentru popoarele p ă­

gâne, statuele nu se socoteau despărţite de fiinţele, pe care le închipuiau. Statuele erau privite ca divinitatea însăş sau ca un obiect însufleţit de divinitate. Acest fetişism explică atitudinea scriitorilor de

mai

sus,

citaţi

de

Clement

Alexandrinul în scrierile sale Stromata şi Protrepticon. în Biserica creştină, însă, icoanele au fost întrebuinţate

1) Cf. E. P opovici, op. cit., 1 pag. 670. 2) Cf. H. Leclercq — ibid. pag. 208 — 210.

48 ca un mijtoc de evocare, de înălţare sufleteasca şi spre instruire, potrivit cultului în spirit şi în adevăr. Atitudinea

hoiărîtă

în practică

a

lui

Leon

Izaurul

faţă de cultul icoanelor a fost privită şi ca im efect al înrâuririi atitudinii Mahometanilor şi a aversiunii Iude­ ilor faţă de icoane ca

faţă

de

o . practică

Intr’adevăr, califul Omar II (actele

sinod.

Iczid), sub influenta unei

rigoriste,

furie orice manifestaţie

partide

artistică

în

idololatră.

VII

moschei.

ec.

zic

urmări, cu E

greu,

însă, de susţinut că un-fel de organizaţie internaţionala să fi sugestionat atitudinea împăratului lzaurul.

icnoclast

Leon

Se poate ca şi o chestiune de ordin politic şi finan­ ciar să

fi- hotărît pe Leon şi pe urmaşii săi să între­

prindă

υ lupta

atât de înverşunată împotriva cultului

icoanelor, scoţându-le sfăi’âmându-le.

din biserici

S'a afirmat,

şi

din mănăstiri şi

chiar, că pentru susţinerea

luptelor dela frontiere, el avea nevoe de veniturile pro­ curate prin jefuirea mănăstirilor şi a bisericilor sub pre­ textul prigonirii icoanelor, iar pe de altă parte, luă astfel din mâna călugărilor

un instrument principal al influ­

enţii lor asupra poporului. Vor fi fost, poate, în aceste împrejurări, motive cari au susţinut pasiunea oarbă, dar nu se

poate

ca

preocuparea religioasă

să fi fost ab­

sentă din spiritul împăraţilor iconoclaşti, în acţiunea lor şi să nu fi primat înainte de

toate pe celelalte consi-

La origină, este foarte probabilă o influentă paulidanistâ. Născut· în vecinătatea provinâei^Com a-7 deraţiuni.

gena,

care eră

centrul

şi leagănul doctrinei Pauiicie/

ni lor, nu se poate ca Leon să nu îi auzii vorbindu-se de doctrina tor, ba poate că a avut şi legături destpl de strânse cu ei, de oarece proteja pe faţa pe Cegnaevius, căpetenia paulicienilor, pentru care mijloci la tri-' bunalul patriarhal să i se elibereze un brevet de orto­ doxie. împăratul, pe de altă parte, s'a găsit în reiaţiuni

49 şi cu clerici, adversari ai icoanelor, cum eră episcopul . Constantin din Naeolia, pe care l-a cunoscut în Frigia l). Modificarea cultului Bisericii prin violenţa împăratului bizantin corespundea, deci, unei credinţe aparte,'vaga sau ascunsă la început, dar care mai târziu ajunge sâ se desluşească. b). O scurtă istorie a icoonclor. — Este drept că icoaneie n’au avut o intrare triumfală, deschisă şi fără re­ zerve în

cultul

Bisericii.

Legătura

strânsă, pe care a

avut-o arta cu cultul idolilor, o făcu să fie foarte sus­ pectată la începutul „polemica creştină

creştinismului. D in această din cele dintâi trei

veacuri

cauză, nu s’a

arătat deloc favorabilă icoanelor. Euzebiu, care este ca un confluent al epocii din’naintea lui, împărtăşeşte acelaş sentiment

de

respingere" !). — Iudeii

din creştinismul

primitiv se fereau de chipurile religioase. Ele însă răs­ pundeau unei nevoi adânci sufleteşti şi unei trebuinţe în viaţa spirituală a Bisericii.

Arta are o putere edu­

cativă deosebită prin impresionabilitatea ei, prin sensi­ bilizarea unei întregi lumi abstracte, care nu-i posibil de cunoscut pe cale noţională; privind, apoi, domenii spirituale, ea

le redă într’o

lărgime

de cadru cu ca­

racter de eteritate; mai precis — ea nu are caracterul exact şi strâmt al teoriei, al raţiunii, care, uneori, poate pogorî ideia religioasă, ci ea dă un joc de intuiţie com­ patibil cu

lumile

pute decât prin

supranaturale, care nu pot fi perce­ jocurile şi avântul imaginaţiei mânate

de adâncurile de misticism din sufletul nostru. Aşa se întâmplă că „în fine, dragostea creştinilor din păgâni pentru icoane învinse acea aversiune a Iudeilor creştini în contra

icoanelor"3).

Icoanele se strecurară în cata­

combe sub forma simbolică şi alegorică în veacul 1 al 1) Cf. H. Leclercq, ibid. pag. 233-234. 2) Ci. H. Leclercq, ibid., pag. 2 l4 . 3). E. P opovici, ibid., 1, pag. 353.

50 creştinismului. „Cel mai renumit dintre simboale, acel al peştelui, poartă în numele său indiciul originii sale, cele cinci litere ale cuvântului ίχ&ύς servind ca iniţiale unei formule, a cărei desvoltare însemnează: lisus Chris­ tos, Fiu! Iui Dumnezeu, M ântuitor1* l). La acest sim bo­ lism, s ’au alăturat schiţe în fresco din V. şi N. Testa­ ment

încă dela finele

acestui

păstrat „trasaturile unei funerară la început".

veac,

din care ni s’au

iconografii religioase exclusiv

Chipurile Mântuitorului şi ale sf. Fecioare Maria, des­ tinate a

ajunge centrul

iconografiei

religioase, nu se

întâlnesc în această vreme decât cu titlu episodic; aşa se vede Buna-Vestire, lisus, M inunile

închinarea

Mântuitorului,

prima jumătate a veacului pictarea S ft Fecioare

magilor, Botezul lui

Cina

cea de Taina.

In

II începe să se întâlnească

sub înfăţişarea

unei femei, care

stă cu pruncul în braţe V). — încă din’nainte de sec. IV-V se pictau icoanele apostolilor. Tendinţa spre portret se generaliza şi,

de timpuriu,

s’a căutat

a se reproduce

sub trăsături istorice nu numai apostolii, ci şi martirii, sfinţii,

personagiile

cele mai

de

seamă ale

Bisericii.

Sf. Nil vorbeşte într’una din scrisorile sale de un copil, care s’a vindecat prin intervenţia miraculoasă a sft. Platon.' Copilul a recunoscut pe sfânt „pentrucă i-a văzut de multe ori chipul pictat*43). Dacă, dela început icoanele s’au bucurat de o cins­ tire, care să poată fi calificată cult, nu se poate afirma precum nici nu se poate nega.

Este, însă, foarte pro­

babil că creştinii vor fi avut faţă de dânsele o ţinută deosebită de cea pe care o aveau păgânii faţă de idolii lo r 1). D ar o mare parte dintre învăţătorii Bisericii, nici î) 2) 3) 4)

Cf. Cf. C i. Cf.

H. H. H, H.

Leclercq., Leclercq. Leclercq, Leclercq,

ibid. ibid. ibid. ibid.

pag. pag. pag. pag.

192. 191. 198. 1S2.

51 chiar la

sfârşitul periodului I, nu le aprobau.

din Illiberis

(Elvira), 306, interzise

reţi asemenea im a g in i L ). Canonul

Sinodul

a se pune. pe pe36 al

acestui sinod

(Placuit picturas in Ecclesia esse non debere, ne quod colitur et adoratur in parietibus depm gatur) a fust in­ terpretat în diferite tele motive şi

chipuri, spre a se stabili adevăra­

intentiuni a!e

presupune că episcopii

membrilor Iui. „Se poate

spanioli s’au legat nu de teo­

ria cultului, ci de practicile superstiţioase, ai căror m ar­ tori erau creştinii

ei. Se poate crede veacului

nism, un pericol constant spre a curma

ca

icoanele erau pentru

111 un fel de seducţiune spre paga­ de idololafrie şi că sinodul,

scurt acest pericol, a crezut

că

trebue

să suprime aceea ce dădea prilej" !).

. ·

Libertatea acordata Bisericii în veacul al IV detc un avânt foarte mare artei nismuiui

triumfător

religioase.

căută forme

Entuziasmul noui

potrivite pentru situaţia Bisericii, aşa

şi ca

creşti-'

mai bogate, ceeace

până

aci „fusese un idiom între iniţiaţi, fu chemat deodată să ajungă un limbaj universal" 3). De altfel, tiştilor se .lărgi paralel şi cu

orizontul ar­

clesvoltarea extraordinară

din teologia creştină. Manifestarea externă a pietăţii creştine luă o desvoltare deosebită în această epocă ; se observă progres în cultul martirilor şi se dădu o importanţă deosebită

pelerînagiilor4). Icoanele

sfinţilor

şi ale lui Iisus se îmulţesc. Asupra cultului lor nu mai este nici-o îndoială în această vreme. Astîe!,. sf. Vasile, într’o mărturisire de credinţă adresată împăratului Iulian (361-363), afirma deschis veneraţiunea sa pentru icoane r'). in aceeaş epocă, sif. Grigore de Nazianz, vorbind des­ 1. E. P opoviei, op. cit., I p. 353.

2) И. Leclercq, ibid. pag. 215. 3) Idem , ibid. pag. 195, 4) idem , ibid. pag. 20Э. 5) lipist, C C 'JL X , P. G . t. X X X II coi. 1100, cf. Leclercq, ibid.

52 pre icoana sft. bărbat Polemon, întrebuinţează termenul4 σεβασμία, iai* sft. Paulin de Nola, vorbind de icoana sft. Marfin, se serveşte de aceste “C uvinte: Martinum veneranda viri

testatur

imago

(Epist. X X X II, P. L. t. L X I

col. 332). In sfârşit, Teodorei' ne spune că În Roma, la·, intrarea tuturor atelierelor, se vedeau

mici

icoane

ale

sft. Sim ion Stilitul, aşezate aci ca pază şi ajutor (H is to r religiosa

XXVI

P.

G.

t,

L X X X II

col. 1473L).

Sunt

interesante pentru istoria icoanelor următoarele cuvinte, prin cari sft. Vasile cel Mare sărbătorea amintirea martirului

V a rla a m : „veniţi-mi

în

ajutor,

numiţi dc fapte strălucite. Scoateţi în voastră icoana imperfectă a

acestui

pictori [re­

relief . prin vite az;

strălucească cu culorile picturii acest atlet

arta

faceţi

sa.

biruitor,

pe.

care eu l-am înfăţişat cu prea puţină strălucire ; aş vrea să fiu întrecut de voi în tabloul rului ; m ’aş

bucura

să

fiu

de bărbăţie al. marti­

astăzi

întrecut de talentul

vostru. Infăţişaţi-ne, reprezentaţi-ne cu grijă lupta mâinii împotriva fo cu lui; arătaţi-ne pe luptător strălucit pictat în icoana voastră, arătaţi pe demoni scoţând urlete, căci ei sunt astăzi, graţie vouă, doborîţi de biruinţele

mar­

tirului.... Şi înfăţişaţi, de asemenea, în tabloul vostru pe Acel care conduce luptele şi dă

biruinţa,

pe

Christos

agonothetul, a căruia slavă este în vecii vecilor *). Icoanele s’au înm ulţit şi erau în cinste obştească ne~ discutată în veacul VI şi VII. Singură Biserica nestoriană făcea împotrivire în privinţa aceasta încă din veacul V-lea. încolo, în restul Bisericii ortodoxe, cazurile izolate, ce s’ar fi ivit, erau repede chemate Ia ordine şi la prac­ tica generală a Bisericii. Aşa,

Papa Grigore cel

adniinistră următoarea explicaţiune

Mare.

episcopului Serenus

din Marsilia, care dintr’un capriciu sfărâmă toate icoa­ \) H. Leclercq ibid. pag. 215. . 2) Oratio in B arlaam , P . G . t. X X X I, col. 433-4S9, cf. Leclercq.., ibid. p. 217.

53 nele din biserica sa : „Nu este

fără motiv că

antichi­

tatea a îngăduit să se picteze în biserici viaţa sfinţilor. O a c ă ai fi oprit să se adore aceste icoane, ai fi meritat Jauclă; sfărâmându-le, însă, eşti vrednic de dojană. Una -este să adori o icoană şi

altceva să

înveţi

prin

mij­

locirea icoanei către 'cine să îndreptăm adoraţiunea noas­ tră. Ceeace este scrierea pentru cei cari ştiu să citească, ..acelaş lucru este icoana pentru cei .cari nu ştiu să ci­ tească. Prin icoane, cei neştiutori învaţă despre ceeace Irebue să im ite; ele sunt cartea acelora, cărora scrierea le'este necunoscută" '). .Tot aşa, mai târziu Părinţii celui ;de al doilea sinod din Niceea au

apreciat artele şi în

■deosebi pictura ca o tovarăşă nedespărţită a cuvântului :5cris. Părinţii sinodului şi-au adus aminte cu plăcere de ^emoţia simţită de sft. Grigore de Nissa, de sft. Ciril, la -vederea sfintelor icoane şi Teodor Studitul

a

explicat

-astfel avantajul spiritual, pe care îl procură această enioţie: „C ând cineva vede o icoană sau un tablou, pe care le-a privit cu atenţiune şi în amănunt, nu păstrează 'în sufletul său o irnpresiune adâncă, edificatoare, dacă ■este edificator, primejdioasă, ■cărui obsesiune

dacă

te urmăreşte

la căinţă sau deşteptându-ţi

el

este

chiar acasă, patimile ? “ Sft.

rău loan

:-maschin zice, de asemenea : „C ând n ’am cărţi şi durile

mă

-să-mi

gust lectura,

chinuesc

ca

nişte

spini

şi

a

trezindu-te Dagân­

împiedecându-mă

mă duc la biserică, care este azil

-deschis pentru toate boalele sufletului. Strălucirea pic-.turilor atrage privirile mele, îmi captivează vederea ca o liv a d ă plăcută şi, pe nesimţite, îmi duce sufletul să laude pe Dumnezeu. Eu consider bărbăţia €u

care

este

răsplătit;

ardoarea

martirului cununa, Iui încălzeşte râvna

mea, cad la păm ânt pentru a adora şi a ruga pe Dum-

\) Epist., cart. IX , ep. CV, P. L. t. LX X V H ictercq. ibid. pag. 217.

col. 1027, cf. Le-

54 nezeu

prin

mijlocirea

martirului

şi

dobândesc m ân­

tuirea mea“. (P. G. t' XCIV col. 1268l). c)

Iconoclasmul. — Acesta a fost sensul

icoanelor

în cultul Bisericii creştine şi dacă ele au avut şi glasuri de împotrivire, izolate, ce-i drept, prin spaţiu

şi

timp,,

acestea erau mărturia unui zel de a nu li se da o alia interpretare decât cea îngăduită de un cult „în spirit şi în adevăr". Ereticii, însă, căutară o întemeiere a respin­ gerii icoanelor, în principiile lor deosebite de credinţă, din cari traseră concluzii cu privire şi la icoane..

Aşa,

Eutihieriii, cari socoteau ea în Iisus Christos firea ome­ nească a fost transformată şi absorbită dc .cea dum ­ nezeiască, nu puteau admite reprezenfarea M ântuito­ rului în icoana, nici chiar în scenele din’naintea Învierii, prin imposibilitatea de a se

înfăţişa

zeiască. Chiar pentru monofiziţii

sa

dum ne­

mai 'liberali,

firea

pictarea

chipului Mântuitorului însemnă despărţirea

celor

două

naturi, ceeace nu eră îngăduit după credinţa lor. „Unul dintre argumentele, de cari se folosiră iconoclaştii pen­ tru a-şi apăra erezia lor, fu tocmai

această

im posibi­

litate de a despărţi în Iisus Christos ceeace este ginit şi limitat de ceeace este Dacă pretinzi ca nu ziceau ei, Christos

pictezi este

nemărginit şi

decât

natura

d e s p ă r ţ it

firile,

atunci

înseamnă

că

omenească,

şi eşti nestorian;

dacă pretinzi, însă, că reprezinţi în acelaş două

m ăr­

nelimitat..

le

timp am ân­

confunzi

şi

eşti

partizan al lui Eutihie; mai mult încă, — închizi (m ăr­ gineşti) dumnezeirea nemărginită în marginile trupului *)Teologia inconoclastă fu formulată mai târziu, abia în anul 753,

când

împăratul

Constantin

vocă o adunare de episcopi, în timpul

Copronim

con­

vacanţei

patri­

arhale, la Hieria, pe ţărmul asiatic al Bosforului, în faţa Constantinopolului. Pe scurt, ea se cuprinde \) Cf. H. Leclercq, ibid. p. 218 şi 219, 2) H. Leclercq, — ibid, pag. 222-223.

în

urmâ-

55 (oarele 8 puncte, cu cari se termină actele acelei adunări, cu pretenţie de al VH-Iea sinod ecumenic şi prin

cari

se aruncă anatema pentru următoarele cazuri: 1. „Dacă cineva cutează să înfăţişeze cu culori ma­ teriale icoana dumnezeiască a Cuvântului după întrupare; 2. „D acă, pe motivul întrupării, îndrăsneşte cineva să reprezinte în culori materiale şi în icoane, care amintesc omul, usia şi ipostasnl Cuvântului, care nu poate sa fie reprezentat, chiar după întrupare; 3. „Diică îndrăsneşte cineva să reprezinte într’o icoană unirea ipoştatică a celor două naturi şi, numindu-o icoana Christos, săvârşeşte în chip mincinos amestecul celor două naturi; 4. „D acă desparte cineva de persoana Cuvântului trupul, cu

care

este

unit

şi vrea

să reprezinte acest

trup prin vre-o icoană; 5. „D acă cineva împarte pe Chrisios în două persoane şi vrea să reprezinte pe cea care s’a născut din fecioară şi nu acceptă, prin urmare,

decât

o

unire

relativă a

naturilor; 6. „D acă cineva înfăţişază printr’o icoană trupul dumnezeit prin unirea sa cu Cuvântul şi separă trupul de firea dumnezeiască; 7. „D acă vrea cineva să reprezinte, cu

în­

astfel

sprijinul cu­

lorilor materiale, pe Dumnezeu — Cuvântul, care,

de şi

Dumnezeu, a primit totuş în persoana sa chip de rob, dacă cineva vrea sâ-J reprezinte sub o formă pur ome­ nească şi pretinde dumnezeire,

a-1 despărţi

introducând

astfel

stf. Treime; 8. „D acă cineva vrea să

de

nedespărţita

o a patra

astfel

persoană în

înfăţişeze

teriale pe sfinţi în icoane fără

sub

culori

viaţă, care nu

sunt

ma­ de

nici un folos — căci această cugetare este mincinoasă şi vine dela demon — şi nu se sileşte mai ales să-şi amin­ tească virtuţile acestor sfinţi, imitându-i într’un chip viu,— anatem a!“ l) • 1) H. Leclercq, ibid, pag. 255 şi 256.

56 Cu toate acestea, iconoclaştii tr’un chip

venerau sft. Cruce

demonstrativ, o pictau în biserici şi

în-

înălţau

biserici cu hramul sft. Cruci, ceeace sileşte pe patriarhul Nichifor să facă o reflecţie îndreptăţită: „ei

se prefac

că venerează chipul crucii ca un obiect vrednic de cinste şi dispreţuiesc icoana lui Christos, care este

mai

mult

încă vrcdnică de cinstire; dar nu pentru a cinsti crucea fac ei aşa..., ci pentru ca să nu se ele sus până jos cultul

întreg al

pară că

răstoarnă

Bisericii.. Crucea

nu

este pentru ci decât un pretext de a p arenţă''L). . D in partea lor, partizanii icoanelor nu neglijară nimic pentru a pune în legătură învăţăturile lor teologice

cu

dogmele cele mai venerate ale creştinismului. Ei se siliră să stabilească existenţa unui raport imediat între legi­ timitatea icoanei lui Christos

şi credinţa în dogma în­

trupării. Cine respinge posibilitatea cle a reprezenta pe Iisus, neagă, după ei, că El s’a făcut om şi că a trăit printre oameni. Totdeodată iconofiiii trebuiră să prevină acuzaţiunea de idololatrie; pentru aceasta, ei distingeau., poate niţel cam subtil, materia icoanelor de formă. în­ genuncherea

de

veneraţiune

nu

se adresează decât în

formă, căci este o îngenuchere de

adoraţiune

care se

adresează lui Dumnezeu ’).

§

5. — ■Biserica a)

trebue

şi cultul său în faţa ereziilor.

Principii generale. — O religiune, ca să trăiască, să-şi

găsească formele în.care să se îmbrace.

Cele mai proprii forme sub forma subtilităţii

lor

ie

crează

speculative,

cultul. rămân

Dogmele, apanajui

teologilor. Poporului însă, ele trebue să fie tălmăcite şi înfăţişate proprii pentru funcţiunile intuiţiei. „Dogmele", 1) P. O. t. C, col. 423, cf. Leclercq p. 221. 2) H. Leclercq, ibid., pag. 223.

57 zice Paul Oltramare ‘), „au această interpretare A

încerca

să

nu

nevoe dc o intrerpretare şi

poate

le înţelegi,

să

fie decât simbolică.

însemnează

să le aduci

o

atingere". Prin

eî însuş,

firească a

cultul

este

o

tălmăcire spontană şi

dogmelor. Autoritatea

religioasă

datoria de a supraveghia, a dirija voltarea

lui, pentru

ca

şi

are

numai

sistematiza

dez­

el să reprezinte o expresiune

organică a credinţei, răspunzând cerinţelor

individuale

şi sociale ale credincioşilor. Creştinismul primitiv nu s’a prezentat lumii ca un

sistem pur doctrinar, ci „în cult

se manifestă caracterul

religios al Bisericii

primitive",

zice d-1 R. W i l l 5). „Cultul era pentru ea centrul vieţii. Aci lucrau puterile mântuirii. Aci se vestea şi se înfăţişă moartea şi învierea lui Christos. Aci se desfăşură mis­ terul creştin". Dela început, Biserica şi-a schiţat liniile generale ale cultului,

corespunzătoare

punctelor

fundamentale

ale

dogmelor sale. D upă schiţa liturghiei, pe care ne-o înfăţişază sft. Iustin Martirul ( f 167) în prima sa Apologie şi în dialogul cu Iudeul Trifon, din formularul din cartea VIII a Constituţiilor apostolice (sec. IV), care, de sigur, reproducea o tradiţiune mai veche'1) precum şi din aluziunile altor scriitori din veac. III, se poate vedea că primele forme ale cultului creştin au fost celulele esen­ ţiale, care ascundeau în ele toată desvoltarea reclamate mai târziu de împrejurările

de rituri

din’năuntrul

Bi­

sericii şi de cele, în care se desvoltâ viaţa sa spirituală. Negreşit,

nu

avem

amănunţit

ritul

primitiv al sfintei

liturghii şi în deosebi a! sfintei Euharistii, mai cu seamă că' din

veac.

III a intrat

în vigoare disciplina arcană,

ceeace a contribuit să se vorbească cu rezerve \) O p. cit. p. 125. 2) Op. cit. pag. 139. 3) Cf. Adr. Fortescue, O p. ci,*, p. 47,

despre

Taina cea mai sfântă a cultului Bisericii, in sfânta Euharistie era punctul

tot cazul,

de greutate al cultului şi

acest cuvânt era întrebuinţat ca un termen tehnic pen­ tru sfintele elemente, precum se vede la sft. Iustin ‘). Cultul fiincl centrul vieţii religioase, se înţelege că, în aceiaş timp, el este nu numai termometrul ortodoxiei, ci şi al ereziei; în el se poate observa gradul, în care s’a asimilat o erezie şi puterea de orientare căpătată de ea asupra vieţii. In faţa ereziilor, Biserica a

trebuit să

accentueze nuanţele, să armonizeze proporţiile între su­ biectivitatea şi obiectivitatea religioasă, pe deoparte, adică între Revelaţiunea din

sft. Scriptură şi

trebuinţa

de adoraţiune; pe de altă parte, a trebuit· să suprave­ gheze şi să promoveze un nou echilibru între subiec­

tivitatea religioasă şi obiectivitatea fenomenală, adică să creeze formele de cuit pentru afirmarea credinţei şi pietăţii,

aşa

cum

o

cereau

împrejurările. Ereziile, în

deosebi, au făcut Biserica să aprecieze mai bine impor­ tanţa ceremoniilor pioase. „Ea le-a opus întotdeauna ca o barieră .nouilor doctrine. Când o dogmă a fost atacată de eretici, ea a făcut în exterior o profesiune mai ex­ presă şi mai

solemnă, ea a înmulţit formele şi riturile

cele mai proprii a dovedi sus şi tare credinţa sa“ :). b).

Măsuri Împotriva

ritului gnostica - maniheic. —

Astfel, împotriva ereziilor liturgice ebioniiico - gnosticomaniheice,

Biserica s’a siiit, pe

deoparte

să păstreze

neatins ritul, prin care sft. Euharistie îşi menţinea ca­ racterul ei comemorativ şi de jertfă în aceiaş timp, iar pe de altă parte a făcut cultul ei mai solemn şi litur­ ghia mai maestoasă. împotriva Docheţilor, „cari se. ab­ ţineau dela Euharistie

şi dela

rugăciune,

pcntrucă nu

.voiau să recunoască în 'Euharistie trupul M ântuitorului 1) I A polog. LXVI, 1 : „No; num im acest alim ent Euharistie" (cf. A. Fortescue, op/ cit, p. 29). 2) L’Abc Boissonet— DicMon. de certimonics, M igne t. XV , p. 15.

59 nostru

Iisus

Christos",

sft.

Ignaţiu

Sm im enilor în ер. VII, 1, că lui

Christos

şi că în

atrage

atenţiunea

în. Euharistie este trupul

urma sfinţirii

de către

episcop,

sfintele elemente îndeplinesc o putere deosebită asupra corpului

şi

sufletului

credincioşilor. De asemenea, sft.

Iustin Martirul, în I Apologie, întemeindu-se pe porunca dată

de Iisus

apostolilor săi în

privinţa săvârşirii sft.

Euharistii (cap. LXVI 3), arată că elementele materiale cari trebue să se întrebuinţeze, este pâinea, vinul, şi apa (C. LXV 5). Sft. Euharistie esfe o consecinţă a în­ trupării

M ântuitorului,

iar

sft.

elemente

se

unesc cu

trupul şi sângele Lui l). Spre a accentua deosebirea de gnostici, cari, necrezâncl în realitatea

trupului lui Iisus

şi în jerfa lui reală şi mântuitoare, nu priveau nici Eu­ haristia ca o jertfă nu

reală,

luăm acest aliment

o băutură

com ună;

sft. Iustin lămureşte că „noi

ca o pâine

aşa după

obişnuită şi ca pe

cum prin

puterea C u­

vântului lui Dumnezeu, Iisus Christos, Mântuitorul nostru? •a luat carne şi sânge pentru mântuirea noastră, tot aşa alimentul trească

sfinţii...., acest prin asimilare

trupul şi sângele

aliment,

sângele

şi

lui Iisus

care trebue trupul

să n u ­

nostru, este aceasta este·

cel înlrupat) învăţătura noastră" (Cap. LX V I 1, 2 ) :). „Mai mult chiar

decât înaintaşii săi, lrineu ( f 202 ( ? ), în lupta îm p o­ triva gnosticilor, a afirmat sacramentalitatea elementelor euharistice. Materia şi pnevma nu sunt nici alături^ mia de alta, nici mai cu seamă opuse una alteia, cum ziceau gnosticii, ci ele conlucrează; materia este, prin urmare, un element indispensabil T ainei"'1). De asemenea, Cy­ prian

( f 258) protestă

cu energie

împotriva abuzului

câtorva episcopi din provincia sa, cari voiau să nu în­ trebuinţeze apa ia Euharistie;'el a stăruit asupra ames­ 1. Cf. şi R. W ill, op. cit. p. 164. 2. T raduc, d u pă text. francez din A. Fortescue, op. cit. pr.g. 28. 3). R. W ili, op. cit. pag. 165.

60 tecului obligatoriu al vinului cu apa, după cum a făcut Mântuitorul la ultima cină (Ep. L X III)'). Prin urmare, în faţa gnosticilor, Biserica s’a mărginit deodată să accentueze asupra îndeplinirii exacte a ritu­ lui sft. Euharistii, potrivit cu însemnarea, pe care o are în creştinism.

Ca atare,

prin bărbaţii

expus explicaţiunile asupra asupra

elementelor

din cari

îşi

trage

ritului

materiale

săi autorizaţi, a

euharistie, stăruind

şi istorice

însemnarea

de instituire,

simbohcă caracteristică

şi valoarea sa sfinţitoare de Taină. O amplificare a ce­ remoniilor direct în riIul necesară. Nu era nevoe

euharistie pare

să nu fi fost

de o asemenea

demonstraţie.,

cel puţin deocamdată, de oarece ceremoniile sfintei E u­ haristii erau

prin

firea lucrului

incomparabil

mai so­

lemne şi mai pompoase în Biserica ortodoxa, decât ritul gnostico-ebionitic, care nu recunoştea în Euharistie trupul lui Iisus. Pe de altă parte, gnosticii şi ebioniţii au fost dela început

şi schismatici;

ei au eşti din organizaţia

generală a Bisericii, făcându· şi cultul lor aparte, precum se vede din epistola sf. Ignaţiu către Smirneni.' M ăsu ­ rile Bisericii, deci, se mărginiră la câteva măsuri dis­ ciplinare în le g ă tu r ă 'c u cultul, precum se vede din canon. 64 ap. şi 29 Laodiceea. Aşa, prin ce! dintâiu oprea, sub pedeapsa caterisirii pentru' clerici şi a afurisirii pentru mireni, ajunarea în zilelp de Dum inecă şi Sâmbătă, în care maniheii şi marcioniţii ajunau, ca să demonstreze faţă de ortodoxi că Christos nu s’a născut cu fire omenească şi deci n ’a înviat. Pe de altă parte, ajunarea din ziua Sâmbetei era pentru marcioniţi o m a­ nifestare a urei

faţă

de Dumnezeul

Iudeilor. Prin cel

de al doilea canon citat, creştinii erau opriţi de â serba Sâmbăta

în

felul

iudaic,

spre a

nu se confunda cu

Nazareii şi E bioniţii’). 1. Cf. Adr. Foriescue, op. cit. p. 57. 2) Cf. şi Doctor V. M itrofanovici, op. cit. p. 97-100.

/

61 Mai târziu, însă, Biserica a trebuit să urmărească pe gnostici pe terenul lor propriu şi să întrebuinţeze me­ todul imnologic inaugurat de Bardezan şi Armoniu. Aceasta s’a întâm plat mai cu seamă în părţile, unde Biserica eră subminată de gnosticism, cum a fost cazul Bisericii din Siria, în veac. 111 şi IV. Astfel, se citează 56 de

imne compuse de Efrern Şirul

contra ereziilor lui

Bardezan,

( f 373-378) în

Marcion şi Manes. Prin

acest mijloc şi prin frumuseţea executării lor, sft. Efrem isbuti să câştige pentru ortodoxie întregul oraş Edesa, din care dispărură ereticii ‘).

·

c). Desvoltarca liturghiei în raport cu ereziile christologice. — Ereziile subordinaţicne, în deosebi, făcură Biserica să se aplice la îmbogăţirea şi desvoltarea cul­ tului

şi.să iasă din

formele

condensate

de până aci.

Antitrinitarii şi arienii fixară atenţiunea Bisericii asupra unităţii şi uniformităţii desăvârşite până la amănunt, în liturghie, precum

şi asupra preciziunii formulelor. Aşa

eră. cazul celor două variante ale doxologiei mici, între­ buinţate în acelaş timp,

am ândouă cu bază scripturis-

tică, dar una cu superioritate de preciziune asupra ce­ leilalte. Din examinarea scrierilor Părinţilor şi scriitorilor bi­ sericeşti din primele trei secole, se poate constata că în timpul lor există o liturghie, încă neconsistentă şi susceptibilă

de schimbări

de

amănunt,

compusă

din

rugăciuni improvizate, dar uniformă în planul său şi in numeroase detalii, în toată creştinătatea z). Aşa, aluziu­ nile liturgice din scrisoarea lui Clement Romanul către Corinteni presupun şi Răsărit,

o uniformitate

de vreme

liturgică între Apus

ce credincioşii din Corint înţele­

geau ceeace scria Clement. Deasemenea, faptul că papa 1). Cf. Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p. 311, 312. 2). Adr. Fortescue, p. 38 şi 101.

62 Anicet s’a

învoit

sft. liturghie

ca

sit. Policarp

(f

168) să oficieze

la Roma, este încă o probă că era oare­

care uniformitate liturgică în veacul 11l). Ideia, pe care o exprimă Iustin Martirul că cultul lui Mithra a copiat liturghia creştină,

presupune în acelaş timp că se află

o rânduiala uniformă, care era posibil de c o p ia tJ). „De sigur, nu

trebuie

să se înţeleagă o uniformitate abso­

lută pentru fiecare rugăciune şi pentru fiecare am ănunt al ceremoniilor, aşa cum există astăzi. Nu se citeau ru­ găciunile după carte şi nici nu se învăţau pe dinafară. Cărţile liturgice n’au apărut dccât târziu. Fără îndoială, bucăţile se citeau din Biblie ; se ştiau pe dinafară psal­ mii şi rugăciunea domneasca;

încolo, rugăciunile erau

improvizate. Cât priveşte ceremonialul, nu era de fapt nici-unul. pentru

Se făceau lucrurile

un scop practic, în

D ar se poate înţelege

cum trebuia

să se facă

modul cel mai sim plu.......

că rânduiala

şi

planul general

al serviciului au ajuns statornice aproape mecanic, Când se face încontinuu acelaş lucru, se face în chip natural aproape în

acelaş chip".

credincioşii s’ar fi

Dacă s’ar fi făcut schimbări,

simţit stingheriţi, căci

mentul, când să se

scoale

ei ştiau m o­

pentru rugăciune, când să

vină la împărtăşire, când să răspundă „am in" sau „D oam ­ ne miiueşte“, sau când trebuia să iasă catechum enii3). Chiar improvizarea eră firesc să ajungă într’o funcţiune din ce în ce mai relativă şi să se concretizeze în for­ mule stereotipe.

Când venea

un episcop nou, el avea.

să întrebuinţeze, de sigur, aceleaşi cuvinte, pe cari şi le amintea dela poporul

predecesorul său şi cu cari se obişnuise

şi, poate, şi

Bisericile noui

el, dc pe

înfiinţate, apoi,

când era încă diacon. aveau să respecte for­

mulele auzite dela Biserica mamă, care de obiceiu în1). Cf. Acir. Fortcscufi, op, cit. p. 51. 2). Adr, ForiesSiue, op. cit. p. 65 n. 1. 3). Adr. Fortescue, op. ci,f. p. 66, 67.

I

63 treţineâ legătura neîntreruptă prin. misiuni şi prin relaţiuni

reciproce.

multe

Când

ţinem

seama,

deasemenea,

că

din e>:piesiunile din sft. Scriptură au ajuns for­

mule liturgice,

sau cel puţin baza unor asemenea for­

mule, nu trebue să ne mirăm că potrivirea riturilor Bisericii din primele trei veacuri mergea nu numai în ceeace

priveşte ideile generale,

ci într’o mare măsură

chiar până Ia amănunte, până la cuvinte. In tot cazul, pentru

această

epocă

se poate

vorbi

mai mult de o

uniformitate ca tip al liturghiei'). Improvizaţia*) lăsase, de sigur, urmele ei în formule, care cu vremea au ajuns sa fie dovedite şi socotite defectuoase, dacă nu în ele înşiie, apoi în raport cu posibilităţile . tendenţioase de interpretare, cum s’a menţionat cazul uneia din vari­ antele doxologiei mici, utilizate de antitrinitari şi de arieni. In faţa tendinţelor suborciinaţienilor şi a temeiului, pe care le convenea să-l pună pe o anumită formă a doxo-

logici mici, Biserica

trebui să se pronunţe pentru

ca­

racterul ecumenic şi deci ortodox al uneia şi, prin ur­ mare,

pentru

desfăşură în

înlăturarea

celeilalte.

M ăsura

aceasta o

cult cu o amploare neobişnuită până aci,

dar provocată de

proporţiile ereziei ariene şi de zelul

cu care eră propoveduită. întrebuinţarea doxologiei iniei este legată de cele mai vechi timpuri

ale cultului creştin,3) dar

nu

se

poate

preciza forma ei primitivă. Ca mode! pentru compunerea ei, este cu putinţă să fi servit formula botezului,-reco­ mandată

de Mântuitorul

ei în .liturghie ca temeiu,

ucenicilor săi ’). Introducerea

s’a atribuit sft. Ignaţiu, luându-se greşit

pentru

aceasta, un pasaj

din istoricul So-

1) Cf. Ac!r. Fortescue, op. cit. p. 65-67. 2) Sft. Iustin M artirul, descriind ritul sft. Euharistii in Ϊ A po­ logie cap. LXV.'I 5, z ic e : „cel care conduce, înalţă la cer ru g ă­ ciuni şi m ulţum iri atât cât poate şi tot poporul răspunde la­ o la ltă : am in". 3) A se vedea pag. 42 si 45, această lucrare.

A) Mateiu XXVIII, 19.

64 crate,!) în care fonice !).

se trată însă origina

psalmodiei anti­

In timpul ereziei ariene, Biserica admise în cultul ei numai forma ....Tatălui şi Fiului şi Sft. Duh, ca imn trinitar şi, pentru a afirma mai expres eternitatea celor trei persoane ale Prea sft. Treimi împotriva învăţăturii lui Arie că eră o vreme, când nu eră Christos, doxo­ logia mică fu completată aciinrcti a doua p arte: „acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin". De aci înainte, avea să fie rostită : Mărire Tatălui şi Fiului şi Sf. Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin. Expresiunea „mărire" eră îndreptată împotriva arienilor spre a arăta că Sft. Treime are una şi aceeaş mărire precum şi una şi aceeaş Fiinţă. Cuvintele Tatălui şi Fiului şi sft. D uh, erau o. afirmaţie împotriva învăţăturii lui Sabeliu despre o

singură

persoană în

sft. Treime.

Această

formulă,

care concretiza atât de precis şi de sugestiv învăţătura Bisericii despre persoanele sft. Treimi, căpătă o între­ buinţare putul

demonstrativă

rugăciunilor

sfârşitul

psalmilor,

în cult, fiind

şi al cântărilor,

aşezată

la sfârşitul

la înce­ lor,

la

revenind foarte des în cursul litur­

ghiei şi al oricărui serviciu religios. Deasemenea se aete un caracter expres

trinitar şi vosglasurilor sau eefoni-

selor, cari, în fond fiind doxologii, cuprinseră în ele de aci înainte formula întreagă a doxologiei m ic is). Veacul IV-lea, aşa dară, fuse hotărî tor pentru forma definitivă a doxologiei mici.

întrebuinţarea mai departe a formei

preferite de arieni rămase considerată ca eretică. Şi se găseau încă to rg iu 4),

partizani ai acesteea; aşa, istoricii Filos-

S ozo m en5)

şi

Nichifor

Callist

ne spun

că

1) Hist. Ecc!., cart. VI cap. VIII — P. G . t. LV VII col. 631. H. Leclercq, op. cit, (D oxologies) fasc. X L p. 1526. 3. Cf, Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p. 2 3 0 /'T e z a u r — II p. 544, 545; Sim ion T esalonic. — Tractat asupra tuturor dogm elor cre­ dinţei noastre ortodoxe, traduc, rom ân., 1865, cap. 3 i 9. 4) Hist., car:, ill, cap. 13 — P. G . t. LXV col. 501. 5) Hist, eccl., cart. Ill, cap. 20 — P. G . t. LXV1I col. 1101.

2) Cf,

65 Flavian — ajuns mai apoi episcop — şi un mare număr de călugări din

Antiohia întrebuinţau formula cea mai

precisa,... Tatălui şi Fiului, pe când Episcopul Leontius de aci (344-357)

eră nehotărît,

iar alţii voiau să în­

trebuinţeze mai departe formula în uz până atunci: Slavă Tatălui prin Fiul, în Sft. D u h 1). Tot aşa compi­ latorul liturghiei din cart. VIII a Constituţiilor apostolice, socotite a fi provenind de prin veac. IV, întrebuinţează forma ariană, din

care cauză critica modernă l-a cali­

ficai de S L i b o r d i n a ţ i a n . epigrafice,

Menţiunile

descoperite mai

istoricilor şi textele

târziu, ne conving însă de

biruinţa desăvârşită în cult a doxologiei mici în forma ortodoxă, în veacul IV-lea !). La începutul

Bisericii, când

sufletul

creştinilor

eră

absorbit în credinţă şi pietate, când toţi petreceau „în ­ tr’un gând şi într'un cuget", cultul creştin eră alcătuit din formule generale. Când însă, se iviră ereziile, ru­ găciunile şi riturile Bisericii a fost nevoe desvoltare

pe

temeiul sft.

Evanghelii

să capete o

şi a învăţăturii

formulate în sinoade. Astfel, consideraţii trinitarc dictară amplificarea Doxologiei mari şi introducerea ei în cult sub noua formă. Sub

o formă simplă, sumară şi con­

densată, ea fusese în

întrebuinţarea Bisericii încă dela

început. Aşa, o găsim

în aluziunile,

ce se fac la sft.

Euharistie în Didahiile celor 12 apostoli: „Slavă Ţie în veci" (IX 2), adresată gina

ei, însă, se

■ 1) C i. H. Leclercq,

urcă

lui Dumnezeu în la textul

ibid. fasc. XL p.

Noului

găsită

într’un

cavou

Testament")..

1526; Duchesne, op. cit.

p. 119. 2) Dl. H. Leclercq citează, între altele, inscripţie,

general. Ori­

creştin din

urm ătoarea interesantă Kokariâya din Syria

centrală şi datată din ân. 3 6 8 - 3 6 9 : -j- Ε ύ ό ε ρ ί ω

f

•j* Â c î a ~a~6i Καί υ ίφ .Κ α ί άγίο) τ;νεύ [μα] ~ι --- Lui httsebiu, creştin, Slavă T atălui şi Fiului şi Sf. D uh. (D ictio n. d'Arch. ct de Liturghie, fascic. X L p. 1525). 3. XiH 21.

Luca. II, 14; Galat. 1 5 ; R om . X I 3 3 ; 2 T im ot. IV 13; E brei, .

5

66 Compunerea

doxologiei

mari în redacţiunea mai des-

voltată: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu....", este a trib u i ta

niartiii;plni.,,nA|iljixQgeji ( f

19 6 )l), ca un imn

închinat numai Tatălui. Ea era unul dintre psalmii par­ ticulari. destinaţi a fi cântaţi în cult, cari se compuneau de

către

creştini

după

modelul

unicei

colecţiuni de

imne — psaltirea; spre deosebire de aceasta, nouile com­ poziţii ale creştinilor

se numiau

psalmi privaţi. Pentru

prima oară, doxologia mare se găseşte menţionată între rugăciunile

dimineţii în

scrierea „De virginitate", atri­

buită sft. Atanasie ’). Importanţa ei ajunse actuală odată cu ereziile

antitrinitare şi luptele

dogmatice din jurul

lor. Ca atare, ea fu adaptată împotriva arienilor ca imn de laudă

către Tatăl

şi către Fiul, cum se găseşte în

cartea VII cap. 47 a Constituţiilor apostolice3)· Erezia lui Macedoniu provocă o ultimă completare a doxo­ logiei mari cu partea referitoare la sft. Duh, rămânând ca un

imn închinat sft. Treimi, mai întâiu în Biserica

din O rie nt sub influenţa careea doxologia se populariza şi în Occident.

Aşa, în Biserica

din provincia

Africa,

precum reese din unele inscripţiuni epigrafice 4 ), doxo­ logia mare ajunse

un imn liturgic, în timpul stăpânirii

Bizantinilor (sec. VI), ca o demonstraţie Împotriva Van­ dalilor a rie n i5). Biserica formulă în sinodul I ec. dela şi mai apoi în cel

dela

Constantinopol

Niceea (325) (381), dogma

consubstanţialităţii Persoanelor sft. Treimi, pe baza tex1) Cf. Dr. B. C îreşam i — Tez. liturg., t.H p. 493 şi Ш p. 142. 2) Cf. Adr. Fortescne, op. cit. p, 317. 3) Textul acestui im n tradu? de Pr. !. N it n în Т ега sa de li­ cenţă (Constituţiile sf. Apostoli, Bucureşti, 1907, p. 268), în care îl dă într’o form ă de adresă către toate -Persoanele sft. Treimi, nu este conform originalului. A) Cf. H. Lerlercq, — D oxologies (D iction, d ’Archeolog. et de Liiurgie, fasc. X L pag. 1530. 5) Cf. Adr. Fortescne, op. cil. p. 313-319; H. Leclercq, Inc. cit. p. 1530-1533; Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p, 309; Dr. B. Cixeşanu. T ezaur lit. II p. 4?3, II! p. 142.

67 telor

exprese

din

sft

Scriptură

şi sft. Tradijiune. О

bogăţie de forme liturgice, în care răsună ecoul luptelor dogmatice, asigură triumful învăţăturii ortodoxe. Luptele trinitare îm boldiră pietatea şi devotamentul ortodoxilor, cari reacţionară într’o serie de obiectivizări fenomenale, cu care se completă şi se îm podobi

cadrul cultului în

sec. IV, secolul cel mai frământat de erezia ariană sub diferite forme. Prin aceste împrejurări se explică îm b o ­ găţirea cultului

cu rugăciuni

accentuau

forme

sub

şi rituri, cari subliniau şi

variate

aceleaşi

adevăruri dog­

matice, căci aci, ca şi în fizică, reacţiunea Bisericii trebui să egaleze acţiunea ereticilor. în serviciul de seara al

Astfel, luă Ioc tot

Bisericii,

imnul

de

acum

frumoasă

inspiraţie lirică al aceluiaş sft. Antinogen : „ Lumină lino“,.: închinai sft. Treimi, care а р п ^ ' лp â n ă -'!iî“veacu 1a 1 VI în întrebuinţarea generală a cultului B isericiil). Se adăuga, apoi, cu aceeaşi tendinţă, către sfârşitul aceluiaşi secol, rugăciunea „Prea sfântă T r e i m e alcătuită de

Meletie

( f 381), arhiepiscop în Antiohia ’). Tot din această epocă

„Qnmnnc milueşie^iÎQ

datează obiceiul de a se cânta

1rei ori, ca o figură demonstrativă trinitară 3). "Ceeace era pâiiă aci--local sau -particular, arianismul contribui să ajungă general şi cu fast în todoxă.

Aceasta

priveşte

în

deosebi

Biserica

istoria

or­

cântării

antifonice. De şi foarte veche, ea nu era generală până ce, în veacul al IV, atitudinea arienilor dete un stimul pentru aceasta. La Antiohia, în timpul episcopului Leon­ tius

(344-357), favorabil

partidului

arian,

cloi

asceţi,

Flavian şi Diodor — ajunşi episcopi mai târziu, cei dintâiu chiar în Antiohia, iar cel de ai doilea organizară privigheri cu creştinii

în

Tars —

pioşi, cari cântau

al-

1) Cf. Dr. V. M itrofanovici, op. cit., p. 311 ; Dr. R. Cireşanu, tezaur Ii p. 495, 1(1 p. 129. 2) Cf. Sim io n T esalonic. op. cit., cap. 39 şi Cr. B. Cireşanu, II p. 5 5 ί. 3) Cf. Dr. V. M itrcfan o v i:!, op. cit,, p. 287.

68 ternativ psalmi şi doxologia Leontius,

neliniştit

mică în

forma

de aceste întruniri, care

ortodoxă. se

ţineau

în bisericile martirilor, fără vre-o dispoziţie a lui, deter­ m ină pe partizanii celor doi asceţi să-şi facă privigherile de noapte în bisericile din oraş. Acelaş s'a petrecut mai târziu la

lucru pare că

Milan, pe când

Iustina, favorabilă arienilor, ameninţă

împărăteasa

pe sft.

Amborsiu

cu depunerea (385). Creştinii făceau privigheri în bi­ serică, gata a-şi apăra episcopul şi cântau imne şi psalmi „după obiceiul părţilor orientale11, precum zice Fericit A ugustin,1) lucru,

pentru

care se

Ambrosie, că seduce poporul

iăceau imputări sft.

prin

compoziţii

poetice,

împrejurările acestea au contribuit, prin urmare, mult ca acest sistem de cântare

foarte

să fie cunoscut şi să

se răspândească din Răsărit în întreaga Biserică ia sfâr­ şitul

veacului

al

IV, ca o

metodă

obişnuită

de

de­

monstraţie antiariană '). împrejurări analoage sunt origina

litaniilor sau procesiunilor, ca rit general în cultul creştin. Istoricul S ocratea) ne povesteşte arienii se strângeau noaptea sub Dumineca şi, pe când ortodoxii

că la

Constantinopol

portice, Sâm băta şi erau la liturghie, ei

cântau antifonic imne ariene, având între altele şi urmă­ torul refren: „unde sunt acum acei cari zic că trei nu sunt decât una şi aceiaş putere ?“ Ca răspuns, sfft. loan Chrisostom

puse

la

cale

procesiuni, pentru

a

cânta

deofiinţimea Fiului. Corurile lui Chrisostom eclipsară pe cele ariene, cari, din cauza incidentelor,

fură

interzise

de împăratul Teodosiu, !ăsându-se libertate numai celor ortodoxe4). 1) P. L. t. X V I, coi. 1013. 2) Cf. L. D uchesne, op. cit., p. 119; F. C abrol — Ariens, ib id , fasc. X p. 2818; Dr. V. M itrofanovici — op. cit. p. 353-369; Dr, B. C iresanu, op. cit. I! p. 477, 4-92, 511. 3) Η. E. Cartea V i cap. VIII, P. G . t. Х Х Х Ч , col. 763. 4) Cf. F. C a b r o l— Ariens (loc. cit.), p. 2317; E. Popovici, opcit. I, pag, 5S5 ; Dr. B. C ireşanu, op. cit. Ii p. 554 n. 3.

69

vii

Erezia ariană, în deosebi, trezi o revărsare a credinţei ortodoxe în valuri atât de mari, că ea nu găsi

deodată toate formele proprii, spre a lua loc în cult, ci rămase parte în domeniul poeziei religioase,

cum sunt

cele 87 imne despre credinţă ale sft Efrem

Şirul, îm ­

potriva arienilor şi a eunomienilor, unele întrebuinţate şi azi în Biserica s iria n ă 1); altele slujiră numai ca o ma­ nifestare ocazională în cult a credinţei ortodoxe despre Dumnezeirea Fiului, sub forma omiletică, pentru ca mai târziu să capete un uz general liturgic, prin veac. VIII, sub

acţiunea

imnologilor

Cosma

de Maiuma şi loan

Damaschin. Aşa, pasagiul „Christos se naşte măriţi-L etc.“, cu care începe cuvântarea

din ziua de Crăciun

G rigore de Nazianz ( f .350), a ajuns

a sft.

catavasiile Naş­

terii Domnului, iar începutul primei sale predici pentru Paşte, „Ziua învierii, popoare, să ne lum inăm ", precum şi pasagiile din aceeaş cu

tine,

Christoase...",

cuvântare, „Eri m ’am îngropat „O, Paştele

cele mari şi prea

sfinţite etc.", ajunseră catavasii ale învierii !). Aceaş explicaţiune o aflăm, de sigur, şi pentru introducerea C ân­ tărilor ireimice sau a Triadicalelor, în slujba bisericească, ca imne închinate sft. Treimi. Atacurile ereticilor din veac. III şi IV împotriva con­ substanţialităţii persoanelor sft. Treimi au fost agravate şi intensificate prin discuţiunile christologice din veacul V şi VI. Biserica a continuat să acţioneze şi să formuleze teoretic credinţa ortodoxă, iar cu vremea a ajuns dea o expresiune practică şi populară în forme

cult.

să-i

Aceste

noui de cult, create în legătură cu ereziile, s’au

precizat şi au mijlocit adaptări în liturghia Bisericii, pe măsură ce Biserica a dispus de formulele dogmatice, acceptate ecumenic. Aşa s’a întâmplat cu introducerea „Crezului" sau a „Simbolului de credinţă'1 în 1) Cf. Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p. 312.

2) Cf. Dr. B. C ireşanu, op. cit. 1!, p. 495.

seryiciul

70 divin, care până în veac. V, eră Întrebuinţai numai cu prilejul pregătirii şi mărturisirii de credinţă a menilor la botez. Acum, el se introduce

catechu-

ca un

fel . de

protestare împotriva ereziilor. Eră deja o propoziţiune liturgică în liturghia credin­ cioşilor, în legătură cu „sărutarea p ă c i i : „să ne iubim unii pre alţii"; ulterior şi pentru motive trinitare, ea fuse amplificată cu partea a doua: „ca într’un gând sa m ăr­ turisim", pentru ca poporul să răspundă cu exprimarea credinţei în sft. Treime: „Pre Tatăl, pre Fiul şi pre sft. Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită" *). Alături deci, de

sărutarea

păcii,

unităţii în dragoste, se

care eră un

adaogă

act simbolic al

mărturisirea

poporului

despre sft. Treime şi mai apoi „Crezul", care consacră cu o deosebită credinţă.

intensitate

prin

cuvânt

întrebuinţarea simbolului credinţei în

unitatea

liturghie

de

trecu

din O rie n t,;) în bisericile din Apus, împământenindu-se mai repede în bisericile din provinciile atacate de erezii, cum era cazul Spaniei şi Galiei, unde recitarea Crezu­ lui la serviciul divin intră în uz, după pilda Orientului, ca un remediu împotriva arianismului. La Roma, totuş, nu se recită. Când împăratul Henrich 11, venit în Rom a la 14 Februarie 1014, îşi arată mirarea că lipseşte cre­ zul dela liturghia pentru încoronarea sa, papa Benedict VIII dete lămurirea că n ’a fost nevoe de recitarea sim­ bolului credinţei la Roma, de oarece ea n’a fost con1) Cf. Adr. Fortescue, op. cit. pag. 333. 2) Curios este că sim bolul credinţei — d u p ă relatarea lui Teodor Lectorul — fuse introdus în liturghie de doi partizani ai ereziei m o n o fiz ite : de Petru G nafevs (F ullon), la 471, in biserica din A m io h ia şi in 511 de patriarhul T im oteiu la C o nsta ntino p o l, ca un semn că ei se ţin de credinţa niceo-constantinopol.iariă şi că sunt îm potriva и ' re' form ule de credinţă u lte rio a re ; m ai precis, eî înţelege j bă protesteze prin aceasta îm potriva d e fin -ţiunii dela sinodul d n С ilcedon (Cf. L. Duchesne, op. cit. p. 86 şi 87 n. Ϊ şi A. T u rtc s fu e , op. cit. p. 384).

71 taminată de erezie.1) Reese, deci, că simbolul credinţei a avut dela început mai mult o întrebuinţare polemică, c!e care însă Biserica

din

Apus a abuzat in lupta cu

arienii, căzând în extrema opusă acestora. întemeiata pe părerea teologică a Fericit. Augustin, întărită de două s in o a d e — unul la Braga, 411 şi altul la Toledo, 447 — Biserica

Spaniei,

mai

întâiu,

aprobă într’un alt sinod

ţinut tot la Toledo (589) introducerea

adaosului

„Fili-

oque", ca un semn de subliniere a credinţei despre „omousia" Fiului, discutată de arieni. Cu toată opunerea Romei la început, se învoi totuş şi ea din veacul XI Ia gene­ ralizarea acestei erezii în cultul întregei Biserici romane.') Alături de întrebuinţarea sa polemică, îu cult, sim bolul credinţei se găseşte în acelaş timp şi într’o întrebuinţare lilurgică, ca act adică de adoraţiune faţă de persoanele sft. Treimi. Negreşit, el poate fi privit ca atare,

numai

printr’o acţiune de transpunere mintală ; dar „rugăciu­ nile nu pretind deopotrivă o tălmăcire în sfera afectivă a valorilor, care în primul loc se adresează

intelectu­

lui ? “ 5). Ereticii noui ai veac. V

impuseră

Bisericii

formule

dogmatice în plus asupra punctelor de credinţă atacate, cari, prin revărsarea lor în cult, sporiră odată pom pa serviciului divin al Bisericii.

simţitor

încă

Astfel,

mai

întâiu sinodul 111 ec. ţinut la Efes (431) enunţă învăţă­ tura despre unirea firească sau ipostatică a ceior două firi în persoana M ântuitorului, osândind în acest chip „dioprpsopism ur lui Nesîorie şi reabilita dreptul la veneraţiune al sft. Fecioare. O demonstraţiune

imnolo-

gică nouă ilustră în cult triumful ortodoxiei. Patru săr­ bători în cinstea sft. Fecioare, trecute; în

rândul

celor

1) Cf. A. Fortescue, op. cit. pag. 381. 2) Cf. Dr. B. C ireşanu, op. cit., II, p. 565, 566.; A. Forfescuc, op. cit., p. 379, 380. 3) Robert W ill, op. cit. p. 279.

72 împărăteşti — Naşterea, Intrarea în biserica, Buna-Vesiire şi Adormirea ei — luară loc

hotărît în calendarul

biscriccsc, mai întâiu în Răsărit, iar în Apus prin veac. Vil şi Vili. Predicile ţinute la linele din ele înainte

de

sinodul din Efes (431) precum şi sărbătorirea lor şi astăzi în Biserica iacobită şi coptică, ne dovedeşte că ele erau rânduite înainte c!e erezia nestoriană, cei pu[în în

unele

biserici. Acum

o mulţime de imnologi

însă, pompa aduseră

lor fu mărită, şi

prinos

cântări

foarte

frumoase închinate Sft. Fecioare.1) Aşa, Cîril al Alexan­ driei ( f 434) introduse .imnul „Născătoare de D um ne­ zeu" la litanii,’) iar împăratul iustinian

rândui

535 — după mărturia biografului său,

diaconul Pavel

—

în anul

să se cântc în biserica sft. Sofia imnul „Umile năs­

cut", compus chiar de împărat, pentru combaterea nestoricnilor/') In acelaş veac, începu să răsune în serviciul divin al Bisericii condacul „Fecioară astăzi" al lui Ro­ man Melodii!/') iar la începutul veacului în

întrebuinţare liturgică cântarea

de

următor intrâ

laudă

adresată

Maicei Dom nului şi numită Acatist, compusă de patri­ arhul Sergiu ( f 638) dela Constantinopol, ca mulţumire pentru scăparea cetăţii Peste 100 de ani,

de

Cosma

primejdia de

persano-avară/’)

M aium a

concretiza

axionul „Cuvine-se cu adevărat", în forme impecabile,

sentimentul

de

faţă de sft. Fecioară, conform

„iperdulie" dogmelor

al

în

lapidare şi creştinilor

ortodoxe,

pe

care loan Damaschin le traduse în acelaş timp sub o altă formă, în axionul din postul cel mare „D e tine se b u c u ră4/') O formulă nouă de introducere, „mai ales 1) Cf. Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p. 139; Dr. B. Cireşanu, op. cit. îl! p, 281 — 238. 2) Cf. Dr. B. Cireşanu, op. cit. II, p. 496. 3) Idem idem , II p‘. 497, Ш p. 181. 4) Id e m idem , II p. 497, 5) Cf. E. Popovici, op. cit. I p. 719; Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p. 619. — Dr. B. Cireşanu, op. cit. II p. 498. 6) Cf. Dr.. B. Cireşanu, op. cit. p. 499— 50 0 ; — 111 p. 205.

73 ■pentru

Prea Sfânta,

Prea Curata, Prea Binecuvântata,

Slăvită, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi · pururea Fecioara M aria“, aşeză

în

rânduiala liturghiei

axionul.1) loan Damaschin, în deosebi, expuse într’o irnnologie bogată, colorată şi plină de figuri poetice, dogma în legătură cu

Născătoarea

de

Dumnezeu, cu

persoana lui Iisus Christos şi cu cele două firi ale sale, în Dogmaticele glasurilor.3) In genera!, veneraţiunea sft. Fecioare, ca Născătoare de

Dumnezeu,

ocupă

un loc

precumpănitor în cultul divin a! Bisericii, prin cântările în cinstea sa, care alternează regulat cu cele închinate sft. Treimi

şi

sfinţilor,

mai

cu

seamă

sub forma de

„Ale Născătoarei de Dum nezeu". Ereziile veacului Ш, IV şi cele din prima jumătate a celui de al V-lea sistemul său

provocaseră

dogmatic,

să-şi desvolte cultul

Biserica

aproape

paralel

cu

să-şi

expună

şi,

im plicit

complet fixarea

învăţăturii de

credinţă. Aproape întreaga dogmatică creştină îşi găsise reflexul său în formele liturgice sub înfăţişări bogate şi diferite. Aşa că ereticii monofiziţi şi monoteliţi nu avură însemnate înrâuriri asupra cultului, nici direct, nici direct. Cel

mult,

ei

fusera prilej

îndreptate împotriva mai

multor

sunt troparele învierii, compuse

in­

pentru cântări пош, erezii de

deodată,

cum

Anatolie ( f 452),

patriarhul Constantinopulului şi introduse în octoiluil lui Damaschin. Ele sunt îndreptate împotriva

nestorienilor

şi împotriva lui Eutihie, preamărind patimile, pogorîrea la iad şi învierea Mântuitorului.3). O cântare, care căpătă întrebuinţare liturgică

în

le­

gătură cu erezia monofizită, este „Trisaghion" (sft. D um ­ nezeule). Era un imn treimic, cunoscut

pe

la sfârşitul

secolului IV, de oarece se găseşte în biografia sft. Vasile 1) Cf. A. Fortescue, op. cit. p. 109. 2) Cf. Dr. B. C ireşanu. op. cit. 11 p. 505. 3) Cf. Dr. B. Cireşanu. op. cit. II, p. 496.

74 cel Mare atribuită lui Amfilochiu

din

Iconiu

( f după

394).l) Se pare, însă, că în cultul Bisericii se introduse pe timpul patriarhului Proclu ( f 447), împotriva lui D ioscur; actele (451) îl aprobă ca

un

imn

sinod. VI ec. stărue pentru

ca o protestare

sinodului din Calchedon ortodox, iar canon. 81 al

menţinerea

lui

în

cult în

forma compoziţiei sale primitive şi înlăturarea adaosului lui Petru Gnafevs, „cel ce te-ai răstignit Biserica

ortodoxă

a

susţinut

o

pentru

adevărată

noi".

luptă

pe

această chestiune, aproape asemănătoare cu cea în pri­ vinţa micei doxologii. Pentrucă adaosul teopashitic, făcut acestei cântări înspre finele secolului V, putea să pară cu un înţeles cu totul ortodox,

el a pătruns

părţi. La Constantinopol însă, o asemenea înlăturat

în multe

încercare a

produs o revoluţie, care

a

„trisaghion", pe vremea

împăratului Anastasie I (491-

amplificarea

din

518); în patriarhatul Antiohiei, a fost tolerat până aproape de sfârşitul veacului VII, iar la Ierusalim, până chiar în veacul VIII. Veacul IX, însă, a fost hotărîtor pentru for­ ma veche şi ortodoxă a „trisaghiului", în toată Biserica. Numai Biserica

armeană îl

mai

monofizită a lui Petru Gnafevs,

păstrează sub forma variind

textul

Dela Paşte până Ia Înălţare

zic „Cel

morţi",

„Cel ce te-ai

la

înălţare

adaogă

Naştere şi Ia Botez zic

„Cel

ce te-ai

astfel:

ce ai înviat

din

înălţat",

născut şi

la

te-ai

arătat1', la Florii: „Cel ce--ai venit şi ai să v ii“, în Joia mare „Cel се-ai fost trădat", iar în Sâm băta Paştelor adaogă: „Cel ce te-ai înm orm ântat".1) Reacţiunea Bisericii începu

să poarte de aci înainte

un caracter mai mult defensiv decât ofensiv. Atenţiunea ei, atât de activă şi productivă în. cult, trebuia să ob1) Ci. Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p. 286. . 2) Cf. E. P o p o v in , op. cit. I p, 509-510; Dr. B, Cireşanu, op. cit., II 549-551 ; Dr. V. M itrofanovici, op. cit. p. 235-286; Pidalion, tâlc. la cam on. 81 trul ; M . T eodorian — Drept canonic orienta], v. I! p. 106-107.

75 serve stricta menţinere a ceremoniilor şi a rugăciunilor în forma corectă şi exact corespunzătoare punctelor de credinţă ortodoxă; ea trebuia să se împotrivească cu ardoare la strecurarea ereziilor pe această cale, cum văzurăm

mai ’nainte

■Pelaghienii, cari

şi cum,

înlăturau

spre

din

pildă,

încercaseră

rugăciunea domnească

„şi ne iartă nouă greşalele noastre", ca o consequenţă despre tăgada lor

asupra

păcatului

strămoşesc.1)

De

asemenea, avea o datorie să se opună la excese, cum făcuse mai de mult faţă de montanişti.

Aceştia predi­

cau şi aşteptau prin veac. Ii venirea sft Duh, care avea să ia locul Fiului şi să vestească o evanghelie mai per­ fectă. De aceea, făcuseră

din

sft.

D uh

obectul

unui

cult exagerat şi exclusiv, pe care Biserica a trebuit să-l reprime.5) Când cultul a fost interpretat

numai

ca in­

strument de propagandă, mai ’nainte de a se fi asigu­ rat asupra echilibrului faţă de dogm ă, s’a' ajuns la „filioque" al Bisericii din Spania în lupta cu arienii. d)

Cultul Bisericii în fata iconoclasmului. — La o acţi­

une de prezervare a trebuit să se mărginească atitudi­ nea Bisericii şi în chestiunea iconoclasmului. Ea se găsea în faţa unei erezii

practice,, curat

cuiticâ,

propriu zis nu expunea o teorie dogmatică de

care

subm i­

nare a credinţei, ci suprimă direct un element din cult, pentru care găsi mai târziu şi o explicare teologică. Da, este obişnuit în viaţa cultului

ca

enunţările omiietice

locui

să

ţină

practicile liturgice şi unei

mărturisiri, a

unei afirmaţiuni de credinţă, înainte de formularea ofi­ cială a acesteia,

cu aparatul

teologic

necesar.

dogma transubstanţiaţiunii a fost exprimată

Astfel,

mai întâiu

simplu şi primitiv în invocaţiunea (epiclesa) pentru sfin1) Cf. Dr. B. Cireşanu, op. cit., II p. 553 (d u p ă Bingham-Origiri. s. aniiq. eccl. t. V. p. 242). 2) Cf. F. G abrol-Dict. apologetique dc ia Foi caih., Fasc. Ш p. 838.

76 ţitea clementelor sft. Euharistii, mai ’na inte 'd e a fi ex­ plicata in cap. 37 din

discursurile

catehetiee

ale

lui

Grigore de Nissa şi de a fi căpătat o formulare teore^ tica, mulţumită sft. loan D am aschin.1)

Aşa şi

pornirea

iconoclastă îşi formulă justificarea teoretică mai în urrnă. Prin urmare, acţiunea de răspuns din partea Bisericii avea să se mărginească a păstra practica atacată explica motivele ei teologice.

într’adevăr,

şi a

Biserica

s’a

opus la alterarea cultului ei, cu preţul atâtor jertfe, care căzură victime furiei

împăraţilor

iconoclaşti,

ele organizară rezistenţa Bisericii şi a

pentrucă

creştinilor.

Pa­

triarhi şi călugări, mai cu seamă din mănăstirea Siaidion, plătiră cu viaţa, cu

închisoarea,

mutilarea stăruinţa în

venerarea

cu surghiunul

şi

icoanelor.

expus

S’a

cu

concepţia cu totul spirituală şi creştina/) care însufleţea această practică a Bisericii şi o deosebiâ de concepţia fetişistă a păgânismului.

fundamental

„Icoana pe care

o vezi" — zicea Teodor Studîtul — „este a lui Chris­ tos ; este El însuş, cel

puţin prin

nume.

Cei cari în-

genuehe în faţa ei cinstesc pe Christos ; cei cari îi re­ fuză această cinstire sunt

vrăşmaşi

ai

Lui"

(Carmen

X X X , P. G. t. XC1X col 760).* „Astfel s ’a precizat în veacul JX “, zice „concepţia

teologică,

care

dom ină

L. Brehier,3)

întreaga

istorie a

iconografiei bizantine. Icoana este un myster,

care po­

sedă în ea energia şi graţia divină. Rezultă de

aci că

execuţia sa nu poate să atârne de capriciul pictorului... Nimic nu poate să fie indiferent: tipul, costumul, ţinuta personagiilor, compunerea scenelor — totul fie conform cu tradiţia Bisericii.

Artistul

nu

trebue

să

este mai

1) Cf. R. W ill, op. cit. p. 187. 2) A. se vedea şi pag. 52 şi 53 din lucrarea de faţă. 3) in L’Art chretien, son developpem ent

îconographique, 1918,

Paris p. 125 — 127 — cf. Lecierq (Im ages) p. 273-274.

77 liber în compunerea unei icoane decât care scrie, textul unei omilii...111 !).

un

predicator,,

O acţiune sau o creaţiune noua demonstrativă şi de protestare în cult eră exclusă din partea ortodoxiei, cei puţin în chip direct. Indirect însă, s’a făcut ceva-„Pen­ tru a apăra şi a răspândi doctrina lor", continuă auto­ rul citat mai 'nainte, „ Studii ii şi partizanii lor au dat dovadă de o activitate foarte mare... Ei au întrebuinţai: toate mijloacele de propagandă. Ilustrarea psaltirii, car­ tea prin excelenţă a pietăţii populare în evul mediu, a fost pentru ei un mijloc de a apăra icoanele". El citează, astfel, câteva exemplare vechi de pslatiri, aflate în marile muzee din Apus, eşite din atelierile caligrafice ale m ă­ năstirii Studion, pe cari le descrie în

chipul

următor:

„In faţa textului psalmilor, ele sunt împodobite în mar­ ginile unui şir de picturi, care se desfăşoară chiar pe fondul pergamentului şi care, prin realismul lor pitoresc, prin viaţa, care circulă în mijlocul se leagă cu tradiţia populară

şi

grupelor

de figuri,,

monastică născută în

Orient în sec. VI. în mijlocul acestor compoziţii libere, se găsesc aluziuni la cearta iconoclastă. Pentru a ilus­ tra psalmul XXV I, în care este vorba de

persecutarea

dreptului de cel· păcătos, pictura din pslatirea Chloudof (sec. IX, provenind din mănăstirea sfL Nicolae, Aloscu) arată pe Sft. Teodor Studitul înfăţişânciu-se înaintea iui Leon Armeanul, care şade pe un tron

lângă

patriarh,

pe când un personaj se pregăteşte sa afunde o icoană a lui Christos într’un vas cu smoală clocotită, iar un altul, imitând gestul soldatului dela Răstignire, ridică un burete până la icoană. Acc-iaş scenă este reprodusă. 1) „Trebue a şti accas'a : cfi de vreme ce sf(. sinod acesin (V il), la m ulte locuri zice că ceeace arată Scriptura şi E vanghe­ lia prin graiuri, aceea infăţişază zugravul prin icoane, pentru această pricină zugravii treDue bine a lua am inte şi a şti mai întâiu ce zice Scriptura şi Evanghelia, ca să zugrăvească icoanele după înţelegerea sfintei S c rip tu ri; sau ele nu ştiu ei, să întrebe

pe cei ce ştiu ca sâ se înveţe..“ (Pidniion, foaia 214 p. 2).

78 la psalm. LXVIII

în

faţa

icoanei

cu

Răstignirea,

Pe

psaltirea din British Muzeum, se vede un alt sft. Teo­ dor şi patriarhul Nichifor ducând în triumf o icoană a lui Cliristos**.1) Cultul propriu zis

spori numai cu

însemnarea spe­

cială adăogată celei dintâi Dumineci a postului mare — „Dumineca

ortodoxiei", în

care

se serbează

restabilirea

definitivă a icoanelor în

solemn

Biserică şi a ve-

neraţiunii lor, în timpul împărătesei Teodora (842). Ca urmare,

rânduiala

slujbei din această

zi se îm ­

podobi cu imnelc lui Anatolie Tesaloniceanul (sec. IX) şi ale lui Teofan Mărturisitorul (sec. IX ) ş. a., în cari se cântă

cinstirea icoanelor,

se laudă partizanii lor şi

se defaimă pornirea ereticilor!). e) Observaţhmi. — Şi astfel, cu mult înainte de a se încheia epoca ecumenicităţii Bisericii, ereziile fuseră un impuls imperativ în viaţa ei spirituală pentru a-şi expune credinţa într’un sistem închegat, nu numai în ce priveşte conceptele sale metafizice, ci şi dogmatica riturilor. In­ spiraţia

plină

de

pietate a

spiritelor alese creştine a

procurat cultului un material îmbelşugat până la rezerve, pentru fiecare idee din doctrină.

Pentru .întrebuinţarea

lor în serviciul divin, a fost nevoe de o

rânduială

de

tipic încă din veac. IV, pe care a încercat-ο cuvioşii părinţi Eutimie şi Teoctist, pentru ca la începutul veac. VI sa o desăvârşească Sava cel sfinţit ( f 531) şi să o completeze din nou în veac. VII Sofronie al Ierusalimului ( f 638); în cele din urmă, loan Damaschin făcu loc în tipic cântărilor

şi

rugăciunilor

Cosma de M aiuma, Teodor

de

Studitul

mai ş.

târziu ale lui a . 3),

din cari

iipicu! alege cu o largă mânuire. Căci cine ar putea să 1) Cf, H. Leclercq — Im ages, !oc cil., р. 274.Ц 2) Cf. Dr. V. M itro fan ov ici, op. cit., p. 612, 613. 3) Cf. Dr. V. M itrofanovici — op. cit., p. 240- 141.

79 facă o istorie completă şi absolut exactă a amplificării şi îmbogăţirii cultului ? Când şi de cine s’a compus fiecare cântare şi rugăciune şi când a intrat în serviciul liturgic, e greu

de

fixat.

Trebuinţele

Bisericii, simţul

ortodox, experienţa şi verificarea prin consensul general au fost, pentru cele mai multe, criteriul de primire. Deci, pentru desvoltarea serviciului divin al liturghiei, n ’a fost nevoe

întotdeauna -de hotărîrea

sinoadelor,

ci a

fost

îndestulătoare supravegherea oficială a ierarhiei şi c o n ­ sensul tacit al ecumenicităţii, înlăturându-se printr’un proces firesc ceeace eră în nepotrivire cu spiritul or­ todoxiei, cum s ’a întâm plat doxologiei ariene, adaosului teopashitic din trisaghion etc. De aceea, nu este ia lo c u l ei întrebarea câte. unui îiidvăior.:' ce sinod a hotărît să se cânte cutare imn, sau

„în

ce liturghier

răsp u n su l: Prea sft. Născătoare iueşte-ne pre noi", sau că

de

vechimea nu

un argument pentru susţinerea

se găseşte

Dumnezeu, poate

unei practici

mânsă fie

de c u lt1).

Liturghia este o viaţă, care a trăit şi trăeşte, care s’a desvoltat într’un proces în curs firesc. „Ea este1' — pre­ cum zice Dr. Anton Baumstark *). „cum este limba, pe care o vorbim, cum sunt formele vieţii, care ne încon­ joară,

cum

este

suprafaţa

păm ântului, care formează

scena pentru existenţa acestor forme ale vieţii". Ereziile au impus, numai, Bisericii să desvolte ceeace era deja în germene şi ceeace deja se afla schiţat; cu' alte cu­ vinte, ele stimulau mugurul să ajungă

floare. O

com­

paraţie între liturghia secolelor primare, atât cât se poate schema după mărturiile din acea vreme, cu înfăţişarea ei îm podobită de azi, ne va obliga să vedem în cadrul simplu al liturghiei vechi, formele liturghiei

de azi,

în

riturile de atunci, germenii, cari conţineau

în

proprie­

tăţile lor tote însuşirile şi formele, care au

crescut din

1) Apărarea Pr. T eodor Popescu (Ciribu cu Barză). 2) !n «Vom geschichtlichen W erden der Liturgic, p. 2, 3.

80 ele mai târziu. Am putea chiar spune despre cult că et rezumă istoria desvoltării Bisericii

şi reprezintă o con­

centrare a docirinii ei. In tot cazul, Biserica şi-a constituit clin cult o armură,, atât pentru sistemul ei dogmatic, cât şi pentru pietatea ei ortodoxă, căci cultul este „un. depozit de TradiţiuniL când el merge până la vechimea cea mai îndepărtată". „Ceremoniile (riturile) sunt un prezervativ puternic îm ­ potriva

rătăcirilor'1 ',

zice

Abatele

B oissonnetl) ;

servesc să treacă din secol în secol

depozitul

rurilor sfinte, legându-le de datinile

publice,, de

ticile observate în mijlocul popoarelor şi, prin

„ele

adevă­ prac­

aceasta,

le face mai greu de desrădăcinat; monumente totdeauna durabile despre vechea credinţă, cari depun în fiecare clipă contra tuturor inovaţiimilor nelegiuite, inimicii Bi­ sericii au înţeles bine .acest lucru; e un

lucru

vrednic

de luat în seamă că printre sectele numeroase, care au apărut care

în

diferitele

să nu

până ce

în

fi

secole,

nu

este aproape nici-una

atacat unele din ceremoniile religioase,

sfârşit

pretinsa Reformă

a

lui

Luther şi

Calvin, plimbându-şi mâinile nelegiuite peste toate fo r­ mele cultului sfânt, puse totul in lucrare, pentru a înjosi obectele sensibile ale veneraţiunii credincioşilor şi pen­ tru a

schimba

forma

exterioară a

religiunii, sperând,,

prin acest mijloc, să altereze mai uşor credinţa".

1) D iction, des cerem onies et des riles s a c ^ s , pag. 14.

M igne,

t. XV"

C A PIT O LU L III

Riturile şi ereziile. § 1.— „Reform a“ şt cultul extern sau riturile. a)

Doctrina protestantă şi cultul. — Următoarea re­

flecţie a d-3i!Î H. Leclercq, cu privire la

schisma

natiştilor, poate servi ca o caracterizare foarte

Do-

proprie

şi pentru acţiunea „Reformei" şi a protestantismului în general: „...pentru a atrage şi a reţine atâtea milioane de spirite nemulţumite sau revoltate,

este

aproape

întot­

deauna suficient să le făgădueştî întoarcerea la credinţa simplă, la virtuţile naive, la disciplina ingenuă a vârstei apostolice. Montan, Tertulian, Donat, Calvin etc.

au făgăduit acest ideal

atras de partea lor şi cari, de

Wicleff, Huss şi

celor pe

cari i-au

bună credinţă — pentru

mulţi dintre ei, cel puţin — sperau să regăsească idealul evanghelic.

Evocarea

trecutului

nu

va

lăsa niciodată

nesimţitoare sufletele naive şi generoase, mai mult gata să urmeze decât să reflecteze, cari totdeauna se aprind uşor la făgăduelile de a învia un trecut, pe care

ei îl

cunosc puţin şi la care s'ar adapta, poate, foarte rău“ l)_ In numele unei acţiuni de

puritanism

reforma în mulţime. Ea a marcat un

a descins

fenomen

unic

1) D iction. d 'A r:he lo g . et de liturgie, fasc. X L p, 1457.

şi şi

82 anum e: sdruncinarea întregului cult al Bisericii, şi Înlo­ cuirea cu altul, calificat drept cel adevărat, cel primitiv, identic

în

spirit şi în interpretare cu liturghia din'na-

intea ei cu mai mult de 1500 ani.

In acest scop,

înlăturat principiile, pe cari se întemeiază

s’au

fiinţa şi

ca­

racterul special christocentric al cultului creştin. In sus­ ţinerea inovaţiei, protestanţii au

fascinat

lumea şi s’au

insinuat uşor punând în mişcare un aparat neobişnuit, cu aspect de studiu comparat asupra cultului ; iar prin infiltraţie şi împrumuturi culturale între popoare şi con­ fesiuni, au ajuns să slăbească temeiul şi simţul cultului public al Bisericii în general, dualismului,

în

virtutea

prin accentuarea

căruia

„fiece

indivi­

credincios

îşi

poate întemeia religiunea sa pe o experienţă personală ‘)Cum eră şi natural, de altfel, punctul de plecare al protestantismului în privinţa anumită doctrină teologică.

cultului,

isvorăştc

dintr’o

Scopul cultului creştin este, în general, realizarea co­ muniunii divine. Deosebirea însă între marile colectivităţi confesionale chipul

în

creştine, în

care

a

privinţa

cultului,

a

eşit

din

fost interpretată fidQmjnâniuirii, de

fiecare din ele sau de mai multe laolaltă şi, rnaî precis, felul în care îşi însuşeşte creştinul mântuirea adusă lumii de M ântuitorul Iisus Christos. Cu alte cuvinte, doctrina

sfinţirii

adoptată de Luther şi tovarăşii lui în

privinţa

sau justificării I-а obligat să opereze

în cult, ca şi în

domeniul dogmelor, aceleaşi modificări. D u p ă învăţătura Bisericii ortodoxe, expusa

în

hotă-

rîrea XIII din Confesiunea lui Dositeiu şi aprobată

de

sinodul din Ierusalim . (1672), condiţiunile sfinţirii sau justificării sunt: grctţia divină, iar din partea omului

credinţa şi faptele bune. Biserica, apoi, serveşte ca organ sfinţit or al creştinilor, prin mijloacele sale de sfinţire, cari sunt tainele sau sacramentele. Cultul, deci, în Bi1) R. W ill op. cit. p. 10.

83 serica ortodoxă, este unul dintre factorii justificării sau sfin ţirii. Protestanţii, însă, în frunte cu Luther, Învaţă că „cre­

dinţa singură este mijlocul şi instrumentul, prin care ne · apropiem de Christos Mântuitorul şi acea dreptate, care poate sta înaintea .adică justificarea

scaunului deplină

sau

dreptăţii

Iui

Dumnezeu,”

sfinţirea",

(Formula de

chintezenţei

dogmatice a

concordie l). Această simplă enunţare a

protestantismului însemnează sdruncinarea cultului extern creştin şi a caracterului sau harismatic, de oarece cultul nu mai constitue pentru ei un mijloc necesar de sfinţire. Rămâne, deci, ca sft. Taine sau sacramente — baza harismatică a cultului Bisericii — nu sunt prin nişte mijloace de comunicare ale graţiei

ele înşile

sfinţitoare, că

prin riturile exterioare, cari însoţesc tainele, nu se co­ munică sufletului nici-o putere, ele nu sfinţesc sau, precum

zice

Confessio

Augustana

în art. 13, „sacra­

mentele nu Ju stific a :"ex'T'ppereJ operato". Singura cre­ dinţa pune şi întreţine pe om în legătură cu Dumnezeu. Tainele rămân, în sistemul protestant, numai nişte organe auxiliare pentru exercitarea şi întreţinerea credinţei, sau, cum se exprimă Confesiunea augustană la acelaş articol, ele sunt instituite „mai ales pentiu a fi semne şi testi-

i) La protestanţi însă, justificarea este, in ultim a analiză, un act exclusiv al graţiei divine, căci, de şi d u pă teoria lor, om ul se m ântueşte nu m ai prin credinţă, totuş credinţa este, in sistemul protesianf, un fruct n u m ai al graţiei dum nezeeşti fara să formeze vre-un m erit din parlea o m ulu i. Credinţa este, d u p ă ei, un sirnplu instrum ent receptiv (causa apprehendens) al jusfificării prin graţia d ivină, iar nu conlucrâioare cu graţia în actul m ântuirii. Acest punct de ve d e le eră, de altfel, o urmare logică a concepţiei pro­ testante despre căderea totală a om ului şi despre pierderea com ­ pletă prin păcatul străm oşesc a însuşirilor spirituale, care formau „chipul şi asem ănarea lui D u m ne ze u în o m " (justitia o rig inalii^, aşa încât el a răm as un obect în m âna graţiei. (Cf. I. M ihălcescu, Prelegeri de T eologia d ogm atică specială, m anuscris 1909-1910, pag. 418).

84 monii ale voinţei lui Dumnezeu către noi, puse înainte: pentru a excita şi întări credinţa în cei slabi". D upă Apologia lui Melanchton, tainele şi în deosebi: Euharistia

reprezintă

evanghelie

pentru

cuvântul

ertarea

promisiunii

divine din.

gratuită a păcatelor. Acest:

„ cuvânt de promisiune al graţiei divine deşteaptă cre­ dinţa, care o primeşte. Adevărata putere _ a sacramen­ tului se afla în muttialitatea ju~ j o tu 1..Internă ăîntre'Ţ)To~ misiunea

divină

se adresează,

şTcreciinţa omenească.

deci, numai omului,

ea

Graţia divină,

priveşte

nitmaL

sufletul credinciosului, iar nu elementele tainei, Elemen­ tele sfintei Euharistii, spre pildă, rămân simple elemente.· materiale,

cari

sfinţenie prin această

nu dobândesc prezenţa

nici-o

putere

reală a lui lisus

prezenţă apare

numai

ca un

şi nici-o·

Christos, căci. răspuns

al lui

Dumnezeu adresat credinţei omului. Ritul extern al tainei,. adică acţiunea sensibilă sau fenomenală a cultului, constitue la

Luther,

numai „un sigiliu şi un semn adăo-

gate cuvântului de promisiune, o garanţie, care sprijinecredinţa adesea şovăitoare, care însufleţeşte speranţa şiface mai ferbinte caritatea, viaţa noastră internă având nevoe de

excitante concrete

şi de o siguranţă indivi­

duală". Ritul sacramentelor este, prin urmare, numai u n auxiliar al Cuvântului, pentru deşteptarea şi susţinerea, credinţei. „Dumnezeu mişcă inimile, ca să creadă şi să conceapă credinţa, prin cuvânt ş i ' priή r i t , zicea Lu th er în catechismul său cel mare (1529), dar ritul nu aduce nici un element în plus faţă de puterea cuvântului depromisiune sau graţia dumnezeească, care rămâne totul în actul justificăriil). Atribuind o putere a căutat, ca

supranaturală Cuvântului, Luther

atare, „să

asigure

cuvântului

divin, mai.

I) Cf. I. M ihălcescu — C o m pe nd iu de T eologie sim bolicii, p... 272 - 296; preleg. de T. D o g m . sp,, ibid., p. 402 -'432; R. W.ll*. op. cit., p. 103, 153, 183, 187, 188.

85 presus de toate, dreptul său ca temelie a întregului ■cult1)". El făcu, deci, din predică centrul cultului diviii în locul Euharistiei şi prin această măsură slăbi, pe de -oparte, caracterul prin excelenţă christocentric al cultului -creştin, iar, pe de alta, îl mută după temeliile sale fi­ reşti şi corespunzătoare legilor psihologici omeneşti. In teorie, Luther admitea „două centre de viaţă, chemate a îndeplini în cult comuniunea divină: cuvântul, ca prin­ cipiu obiectiv Prin

şi

rugăciune

poate dobândi tuiţi

rugăciunea, ca principiu subiectiv " x). însă,

după

ertarea

mulţumesc

numai

concepţia

luterană, nu se

păcatelor, ci prin ea cei m ân­ lui

Dumnezeu

■acordată şi · pentru alte daruri, aşa

pentru

ertarea

că, în curând, ru­

găciunea, care formează elementul principal de adoraţiune în cult, fu subminată şi aproape înlăturată de pre­ dica"). Deci Luther

şi, după e!, ceilalţi reformaţi exa­

gerară funcţiunea didactică a cultului până la suprima­ rea funcţiunii latreutice şi desfigurarea Iui, aşa că foarte justificată

apare

următoarea

d. R. W ill, profesor de

acuzaţiune, formulată de

teologie protestantă

la univer­

sitatea din Strasburg, din care noi folosim o seamă de •date importante: „Luther însuş, apoi Melanchton şi mai târziu ortodoxia

luterană, dar

mai cu seamă

Zwingli

şi Calvin şi biblicismul lor poartă o parte din respon­ sabilitatea faptului că, în protestantism, misiunea rugă­ ciunii

cultuale a

rămas

nehotărîtă şi până astăzi ne­

îm p lin ită 1)". Cultul protestant ajunse, astfel, doctrinar şi lipsit de m isticism ur 'fd ig io s /r,,B'iserica a ’ajuns o arenă pentru teologi, zice d. RVr„Will, Biblia un manual de ortodoxie.

In consecinţă," cultul se 1) 2) 3) •4)

concentra logic în elementele,

I. M ihâlcescu — T. Sim b., p. 311. R. W ill. op. cit., p. 252. Cf. R, W ill, op. cit. p. 251 şi 252. Op. cit., p. 252.

86 cari înlesnesc realizarea acestei obsesiuni didactice. Pre­ dica doctrinară apăru ca mijlocul graţiei prin excelenţă. Rugăciunea

fu expropriată.... Forma liturgică

fu aser­

vită : pericopa duminecală dom ină cultul. Cântările au fost compuse în vederea textului prescris1)"· In deplină consequenţă faţă de doctrina sa despre justificarea

prin credinţă,

Luther nu

putea să admită

nici dogma despre transubstanţiaţiune sau despre pre­ facerea sfintelor clemente ale Euharistiei în adevăratul trup şi sânge ale Mântuitorului. Această întrupare a. Lui în Euharistie

însemnează că elementele, obiectele

şi toate riturile, mai mult ori mai puţin ca, sunt vinte,

în legătură cu

eficace „cx opere operato", sunt, cu alte cu­

mijloace de sfinţire,

ceeace protestanţii

nu

pot

să admită. Noţiunea de jertfa în Sft. Euharistie, ascunde în

sine,

după

protestanţi,

o concepţiune

magică. De

aceea, în dogmatică Luther proclamă impanaţia cu pri­ vire la sft. Euharistie, Zw ingli o socoteşte ca un simplu act comemorativ al ultimei cine a Dom nului, pentru Oekolampadius ea este un simbol al trupului şi al sân­ gelui Mântuitorului, iar Calvin preţueşte elementele sfin­ tei Euharistii

numai ca

simboale

şi ca semne, alături

de cari graţia dumnezeească exercită acţiunea sa pentru întărirea credinţei. In consecinţă, protestanţii în general eliminară şi din concepţiunea lor despre cult tot ceeace amintea ideia de sacrificiu şi de opere m eritorii!). . înlăturând, deci, din Euharistie ideea de jertfă ca preţ de răscumpărare şi despre acţiunea harismatică a tainelor „ex

opere

operato",

se

înţelege

că

Luther

orice valoare riturilor sau ceremoniilor, în

actul

ridică, justi­

ficării sau sfinţirii, cărora nu Ie acorda aceaş putere ca Cuvântului. El dispuse să se lase afară toate formulele, care ar fi cuprins o aluzie la jertfa euharistică, suprimă Cf. R. W ill, op. cit. p. 254, 255. 2} Idem, ibidem , op. cit. p. ί83.

87 gestul liturgic, însemnarea crucişă a clementelor euharistice; totuş toleră în cele din urmă „propter infirmos" înălţarea lor. Pentru luterani, Euharistia

nu

poate să aibă cu atât

mai mult eficacitate pentru sufletele morţilor, de oarece mântuirea atârnă de credinţa personală. Cultul sfinţilor, H·

de asemenea, este netrebuincios, întru cât pe de o parte oamenii, chiar sfinţi, nu pot face nimic pentru mântuirea lor personală şi cu atât mai puţin pentru pe de alta, singurul este Fiul său·.

mijlocitor între noi

a altora, iar şi Dumnezeu

Cu alte cuvinte, pom pa exterioară, cultul moaştelor şi al icoanelor nu-şi mai aveau

nici-o

raţiune. Chiar ce­

lebrarea sfintei Euharistii rămase ca un serviciu aparteConfesiunea augustană accentua

că „trebue

făcut

cu­

noscut oamenilor, ca să nu-şi încarce conştiinţa socotind că cultul este

necesar

pentru

mântuire" '), iar teologii

fiiipişti ai lui Moritz, noul elector de Saxa, afirmară că formele de cult şi chiar aparatul exterior al Euharistiei puteau să intre în lucrurile socotite „adiafora". Aşa se explică răspândirea unei adevărate

frici

de

ceremonii

printre populaţiile protestante 5). In timp ce Luther· socotea că, în urma acestor măsuri, cultul este readus la simplitatea apostolică, chiar se îngădue

dacă

în biserici altare, lumini, orgă, cruci şi chiar

icoanele, dar nu ca obiecte de venerat, ceilalţi reformaţi nu se mulţumiră cu atât, ci merseră mai departe. Aşa, ZwHigli şi la

fel şi

Calvin,

le

scoaseră

din biserică,

dizolvară vechile forme şi schema liturghiei şi inaugurară un cult alcătuit din predică

şi o cină a Domnului

în

discuri şi pahare de lemn 3). Astfel, reforma isbuti să realizeze sărăcirea frumuseţilor 1) Art. 15.

2) Cf. R. W ill, op. cit, p. 254. 3) Ci. E. Popovici. op. cit., II, p. 205, 214 .şi 215.

88

liturgice şi ajunse la exaltarea predicii, pentru a-şi traduce sistemul de credinţă în cult şi pentru a-şi face în acelaş limp dintr’însul un instrument de expresiune şi de m ăr­ turisire practică. b) tr’însa

Cultul în idee.— Reforma protestantă ascuncieâ îngermenii

cultului divin

înlocuirii

extern,

căci

complete dela

a riturilor

teoriile

şi

sau a

realizările

practice ale protestanţilor este mai puţin decât un pas până la proclamarea exclusivă a vieţii în Dumnezeu sau a cultului ideal. Luther însuş nu s’a dat la o parte de a declara în prefaţa

„Missei germane"

că

„acei

sunt deja creştini, n ’au nevoie de toate aceste (cultuale),

cari

.lucruri

căci ei au cultul în spirit".1)

Protestanţii

au

interpretat

într’o

măsură

exagerată

închinarea către Dumnezeu „cu duhul şi cu adevărul" ') şi au citat în chip tendenţios în sprijinul

lor

pe

unii

dintre apologeţii creştini, pentru a ajunge să afirme că acest cult a fost practicat de marii inspiraţi ca : Socrate, Iisus, ap. Pavel etc; Ca urmare, unii, cum a fost Luther, Zwingli şi Calvin,

au

luat

cultul

ideal

într’o

concepţiune spiritualistă şi etică în acelaş timp, în care adică motivul credinţei se combină cu acel al unei vieţi morale şi caritabile.

Aşa,

Luther afirmă

că adevăratul

cult este credinţa, credinţa fiind atmosfera spirituală, în care sjjheţuHntâTrieşte Spjritul divin şi, pe de altă parte, fiind o cale de comunicaţie ce duce la Dumnezeu, care trebue a-1 urma în orice moment a! ceeace se cheamă a sluji Iui adevăratul cult,

zicea el:

Dumnezeu

vieţii, şi

să ai credinţă în

care

pe

„lata este

Acela, pe

care Tatăl l-a trimis, în Iisus Christos.... M ai. presus de credinţă^ Dumnezeu nu admite nici-un cult. întregul cult constă în aceasta": crede în Christos'*’. T3e s1gur,"LÎither 1) D u p ă R. W iil, op. cil. p. 405. 2) loan, IV, 24.

89 era consequent cu sine însuş, de oarece în sistemul sau credinţa ţine locul faptelor şi al practicilor de cult.

El

recomandă completarea cultului ideal în Iaturea practică prin îndeplinirea binelui иГ^мЩа~р?Жс~510паГа faţa "'de aproapefeÎ^O^ScTnrrâlîă^er'vTtoăre", zicea el, „care mă­ tură casa şi face această treabă cu credinţa în Christos, îndeplineşte o faptă mai bună şi un cult mai înalt decât al lui Antonie în pustie".1) Alţii dintre protestanţii moderni reduc cultul ideal la o concepţie complet spiritualistă,

pe

care

americanul

R. W . Trine o înfăjişază astfel: „Va veni vremea pen­ tru voi, când aşezaţi

după

tejghea

ori

mergând

pe

stradă..., n ’aveţi decât să vă înfăşuraţi... în mantaua cu­ getărilor voastre şi să vă daţi seama că Spiritul vieţii, al iubirii, al puterii, al înţelepciunii şi al bogăţiei nite vă conduce... Acesta este cu

infi­

adevărat spiritul ru­

găciunii, al rugăciunii continue". Kant, dimpotrivă, reţine numai aspectul moral; pentru el, slujirea lui'Dumnezeu' se~reduce la practicarea virtuţii.1) ~ 'R e 2 u|-tatul-este--ей/-odată cu aceste teorii, şi-a făcut drumul şi o indiferenţă tot mai pronunţată faţă de for­ mele obiective ale cultului.

D-l

Ioh. Miiller, socotit ca

un profet protestant modern, respinge cultul extern pu­ blic, ajuns „un obiceiu". Creştinismul fiind viaţă, urmează, după dânsul, că noi trebue să culegem impresiunile tari şi profunde, pe care ni le oferă viaţa. Viaţa ne absoarbe atât de mult că nu ne mai

rămâne

vreme

de dus la

biserică. Religiunea fiind un fluid de viaţă, orice între­ prindere cultuală

nu poate să fie decât o treaptă de­

păşită a religiunii reale şi trebue desfiinţată.3) De altfel, încă dela început reformatorul din Zurich, Zwingli, so­ cotea că nimic nu e mai nimerit decât desfiinţarea cul­ tului public. 1) A se vedea R. W ill, op. cif. p. 402-403,

2) Cf. R. W ill, op. cit. p. 404 şi 405. 3) Cf. R. W ill, op. cit. p. 405-405.

90 Obiecţiunile

împotriva

cultului

extern

al · Bisericii,

ridicate de reformatorii din veac. 16 şi 17, au fost re­ luate sub diferite forme de către ucenicii târziu, cari au calificat riturile Bisericii

lor

de

mai

o magie

drept

culiualâ, intrată în Biserica primelor secoîe"ca o con­ trabandă a misterelor sincretiste păgâne. împotriva ce­ lor mai

exprese

texte

din

N. Testament,

protestanţii

afirmă ca Biserica şi-a întemeiat toată

doctrina

idcea iudaică şi păgână a sacrificiului,

atunci când ea

sa pe

profesează noţiunea jertfei ca preţ de răscumpărare, în ritul euharistie. Ei atribue în deosebi sft. Apostol Pavel faptul de a fi conceput şi de a fi propagat nism în felul

misterelor

epocii

sale.

un creşti­

Misterul

este, după dânşii, „tiparul, în care s’a

revărsat

creştin expe­

rienţa religioasă bogată şi profundă a tuturor aspiraţiunilor cultuale şi religioase ale

epocii".1)

D-l

Charles

Guignebert formulează fără înconjur că Euharistia pauliană introducea p ă g â n js m V )

în

Biserica

apostolică .

'^ТЗиШЗ'уйе w*--*'

Renan este, însă, cel care a formulat cu stăruinţă teza îm prum uturilor făcute de cultul în special în ale sale

creştin din

„Origines du

păgânism.

Christîanisme", el

priveşte gnosticismul ca puntea de trecere între p ăg â­ nism şi creşTinîsm'. Gnosticii au primit în cultul lor mai multe rituri păgâne, cântări, imne şi icoana lui Christos. „Sub acest raport", zice Renan, în lucrarea citată (t. VI p. 154-156, t. VII p. 141-145 sq.), „influenţa gnosticilor în istoria creştinismului fu de primul rang.

Ei formară

( puntea, prin care o mulţime de practici păgâne au inj trat în ,Bisj2.rică.;...p.rin gnoslicism a făcut Biserica” lega­ li tura cu misterele antice şi şi-a însuşii cele ce~e!
ΐΛ treacă dela păgânism

la creştinism

1) Cf. R. W ill, op. cit. p. 145. 2) în Le C hristianism e antique, p. 137.

în

veacul

IV,

91 fără să bage de seamă... Ortodoxia luă dela ei o mul­ ţime de idei fericite despre evlavia populară. D in teurgică, Biserica se făcu sacramentală. Sărbătorile sale', tainele sale, arta, veniră în mare parte dela sectele, pe care ea le-a osândit.... P.rin cultul sfinţilor,

păgânism ul

şi-a refăcut locul în B iserică".'E v ag h eliiîe apo crifc,

în

bim a’^p¥rfe “gho^tice7’’au fost, după Renan, origina mul­ tor sărbători creştine. Harnak, însă (în Das W cseu des Christcntums, Berlin, 1910 p. 126, 137-138, 148), so­ coteşte că tocmai în veac. IV a avut loc o elcnizarc a cultului Bisericii, precum în veacul o elenizarc a credinţei creştine.1). Pentru protestanţi, deci, cultul

al

11-lea începuse

Bisericii apare prea

omenesc şi prea încărcat cu elemente streine — iuda­ ice şi păgâne. Prin urmare, liturghia trebue condamnată ca idololatrie, în numele cultului „cu duhul şi cu adevărul", în numele deci al creştinismului celui

mai

curat.

Din

principiul pus de M ântuitorul în convorbirea cu Samarineanca, ar rezulta „o religiune fără altar şi fără pre­ oţi". Sabatier arată, chiar, acest fc-1 de cult ca o nece­ sitate psihologică, când zice (în Esquisse

d ’une

philo­

sophic de la religion, 1903 p. 5): „sufletele credincioase j ajung să găsească în interior cultul curat ai

lui Dum-I

nezeu, care se caută zadarnic în afară şi pe care ajungi,' "1ir'sfârşit,--să-l"desco'peri în tine" '). Acestea sunt principiile, cari au inspirat acţiunea pu­ ritanismului protestant în cult şi, de sigur, aci

trebuia

să-i ducă în chip logic liberul examen introdus în ma­ terie de credinţă. precedentul

Opera

normativ

începută

pentru

toate

protestant, care îşi schiţează fiecare

de

dânşii constitue

sectele cu în

parte

coiorit un

cult

după inspiraţii personale, rupând astfel legătura cu 1) Cf. F. C abrol Le culte Chrd-t., D iction, F oi calh., fasc. III p. 839 — 841. 2) Cf. F. C abrol, ibid., p. 833. .

apologet,

tot

de la

/ 92 trecutul Bisericii şi eşind din comuniunea sufletească a generaţiilor creştine, trecute în umfătoare".

rândurile „Bisericii

tri­

§ 2. — Noţiuni despre cultul B isericii (Origina, caracterul şi evoluţia riturilor ei). a)

Principiul social şi psihologic al cultului. —-Când

protestanţii au luat ca chestiune secundară ritul

în re-

ligiune şi au proclamat cultul ideal sau cultul în jn im â , ei au pierdut din perspectiva^natura sociala a cultului, dictata dc viaţa omului în societate. Este

o.

lege

ele­

mentară a psihologiei omeneşti că, atunci când aceleaşi sentimente

profunde —

oricare

ar

fi obiectul

lor —

stăpânesc un num ăr de indivizi, ei vor căuta un fel de a le exprima în comun şi se unesc pentru a le m ani­ festa public. Emoţiunile religioase ale rasei omeneşti, datorite credinţei în acelaş Dumnezeu, deci unei înrudiri religioase şi de cugetare

a

sufletelor, au

găsit

întot­

deauna expresiunea lor în anumite forme de cult public, supuse la reguli determ inate1). Când Sabatier a afirmat în acelaş loc (Esquisse efune philosophie de la religion p. 54) că, din acest punct de vedere, „sguduirea (emoţia) prilejită unui suflet răsună

în

toate sufletele înrudite,

cari încep a vibra şi a da acelaş'sunet", el a recunoscu-t im plicit că cultul intern poate să ajungă extern şi social şi, prin urmare, s’a pus singur în contradicţie. Principiul protestant este încă, înainte de toate, ne­ firesc, fiind împotriva legilor de psihologie religioasă, care guvernează cultul şi care reclamă o armonică echi­ librare a scopurilor lui. Cum a răsbunat realitatea prac­ 1) Cf. J. H ogân, Les ttu d e s du cterge, trad, de l’anglais par l ’Ab. Boudinhori, p. 337, 38 8; F. Cabrol — Diet. Ap. de la Foi C afh., fâsc. li], pag. 833.

93 tică aplicarea în cult

a puritanismului

protestant, nc-o

arată neîntrerupta fermentaţie din bisericile reformate în căutarea unei scheme a cultului, precum şi pronunţatul curent pentru întoarcerea şi introducerea riturilor. Pentru aceasta, vom lăsa pe un

protestant de seamă,

R. W ill, să înfăţişeze o schiţă în perfectă

pe d-î

cunoştinţă a

situaţiei. „Concenirându-şi întreaga sa sforţare asupra prefacerii credinţei şi doctrinei, Reforma", zice d-sa, „a lăsat în suferinţă problema vieţii morale a_уie^ii culjualo. O sută

cinci

zeci de ani

pietismul dete chestiunii etice locul

şi

pe cca

mai târziu,

eminent, care i se

cuvenea. Cât priveşte chestiunea cultului,

ea

pare a fi

din ce în ce mai mult la ordinea zilei în protestantismul actual, ca o rămăşiţă de datorie, pe care consimte a o regula. Soluţiunea esenţial provizorie şi hibridă, pe care luteranismul

veacului

zarea cultului

şi,

mai

XVI a propus-o pentru

organi­

mult încă, soluţiunea

puritană

a calvinismului au introdus în cult o astfel de

supre­

maţie a cuvântului, încât intenţiunea de a edifica pe credincioşi a atrofiat trebuinţa de a adora pe Dumnezeu. Obiectivitatea revelaţi Linii,

concentrată în sft. Scriptură,

a împedecat sistematic afirmarea pietăţii subiective. De aci rezultă că cultul protestant, în

privinţa conţinutului

său, este în mare măsură lipsii de inspiraţi uni şi că, cu privire la forma

sa, el a redus

mistice

comunitatea

religioasă la o pasivitate aproape completă" v). „A vorbi", însă, „nu este a adora", observă profe^fănCEugene Bersierг). „Rugăciunea

şi

un

ait

cântarea

traduc mai sincer decât predica sentimentele de bucurie, de umilinţă, de

speranţă şi de sfânt entuziasm

munităţii". In căutarea unei

al

satisfaceri a trebuinţei

co­ de

\) Op. cit. pag. 1 şi 2. 2) In introducerea „Proectukii pentru revizuirea liturphieî bi­ sericilor reformate ale Franţei", apărut in 1888, — cf. K. Will, op, cit., pag. 264.

WF77

94 adoraţiune şi în fuga de rituri, s’a ajuns

la rugăciunea

personală, liberă, spontană şi la imnul de inspiraţie su­ biectivă din

colegiile

de

pietate

ale

Pietismuiui,

comunităţilor hernhuter-iene şi la felul de raţionalism ului1), care mai

însă

mult a sentimentului

oarece, într’un

au de

ale

rugăciune al

însemnat o negaţiune. solidaritate

asemenea sistem, nu

cuituală, de

adunarea

cioşilor vorbeşte cu Dumnezeu şi nici Ei nu

credin­ se adre­

sează adunării, ci predicatorul învaţă o religiozitate aşa zisă luminată. Aceasta însă presupune, după părerea lui F. Menegoz, citat de d-1 Robert W ill ’), ca „fiecare pre­ dicator sa fie o personalitate profetică de o putere ex­ traordinară...; de obiceiti, acest loc rămâne cupat

şi

de

aci

impresiunea

de

totuş neo­

uscăciune,

care se

degajează atât de des din cultul protestant". Pentru a echilibra mai bine revelaţiunea obiectivă şi adoraţiunea subiectivă, adică scopul latreutic şi didactic al cultului, iar pe de .altă parte, peniru a se crea cu­ venitul raport între subiectivitatea religioasă (trebuinţa de a adora) şi obiectivitatea fenom enală (formele con­ crete ale cultului), s’a ivit în ultima sută de ani o reacţiune puternică şi care durează şi până tantism.

Ne-am

pierde

în prea

azi în protes­

multe amănunte, dacă

am încerca să descriem modificările inaugurate cu această tendinţă in serviciul religios în ţările protestante, fie direct de pastori, fie prin desele ediţiuni personale ale cărţilor liturghiei. O singură citaţiune din Biserica lute­ rană a Germaniei. Înalta Biserică prusiana (o asociaţiLine protestantă, întemeiată în an. 1918) se sileşte a reconstitui liturghia „cu ajutorul riturilor impresionante şi al formelor arhaice". 1) „Rugăciunea sa este mai mult o invocaţie patetică a Dum ne­ zeului adevărului, decât un strigăt pasionat al păcătosului către Tatăl lui Iisus Christos*. R. Will, op. cit, p. 257. 2) Ορ. cit. p. 12. Cf. şi pag. 257.

95 E destul să reţinem din acest proces numai faptul că istoria pune la îndem ână astăzi încă o dovadă

despre,

înţelepciunea superioară, care a presidat la instituirea şi păstrarea cultului extern al Bisericii ortodoxe şi despre crima

Reformei

în

general, pe care

(în das verlorene Lachen p.

Gottfried Keiler.

297), citat de

R. W ill, o

mărturiseşte cu oarecare subtilitate astfel: „De trei secole (dela reformă), Biserica (protestantă) s’a

crezut..îiesTiiT

deTare pentru "a"dispreţuΠ nlreăga'"pocToăbă'exferioară,' spn5”*a~~â'd0Tâ сГГЪ cât mai "mare

intensitate

spiriTiiaiă a mântuirii istorice. Acum, când ren{e“’ale~''epocii'au ‘ măturat aceasta,

imagina

asprele

ornamentaţia

im pune din nou, spre a înconjura cu ghirlande

cuse

taber­

nacolul". . . l), b)

Origina riturilor creştine. — Pe de altă parte, când

protestanţii au susţinut că riturile

Bisericii sau formele

cuUuiui ei sunt o importaiie păşâjia^^.api)sto[Îlor

şi a

teologiei, ei perd din vedere că nu apostolii au fost cei cari au întemeiat creştinismul şi cultul său divin. Oricât de sumare sunt evangheliile, în ele se poate vedea că Mântuitorul a enunţat nu numai principiul cultului creştin, ci s’a îngrijit şi de formele lui de viaţă

fenomenală şi

socială, instituind riturile necesare, orâncluind El însuş materia, forma şi ceremoniile principale. Astfel, El a mers la templu de Paşte şi la alte sărbători (loan 11 13; Marcu III, 1; loan II 13), a recomandat rugăciunea

în

comun (Mat. XVIII 19), a îndemnat la rugăciune (Luca XI, 9, X X II, 40, Mat. X X V I 41), a primit botezul dela loan (M arcu I, 9), s’a supus la post şi I-а recomandat ca faptă de merit şi cu efecte minunate (Mat. IV, 2, VI, 16, XVII, 21 şi Marcu IX, 29), a instituit sft. Euharistie şi săvârşirea ei sub forma pâinii şi a vinului (Mat. X XV I 27, Marcu

XIV

22,

1) Op. cit. pag. 8 n. 3.

Luca

XX II

19, I

Cor. X I 23). a

96 aşezat inţei

taina botezului (Mat. XVIII

(Mat. XX V III 19),

18), a

instiluint

taina

taina

vestind pe apostoli şi pe urmaşii lor cu împărtăşi misteriile mântuirii (Mat. XVI, 15, loan X X I,

pocă­

preoţiei

în­

puterea de a

XXVIII,

19, Marcu

22, 23, Efes. IV, 11, 1 Cor. I, 17,

F. Ap. X X 28). Iisus pune mâinile' spre

binecuvântare

(Mat. XIX, 15, Luca X X IV 50) şi dă apostolilor puterea de a comunica un ii ar deosebit celor peste cari îşi vor pune mâinile (M arcu XVI, 18), se roagă

şi petrcce în

rugăciune (Luca VI, 12, XXH, 41), ridică ochii spre cer la rugăciune (loan XVII, 1), îngenunchie (XXÎI, 41) sau cade cu faţa la păm ânt (Mat.

X X V I 2 9 l), alungă

hurile demonice şi dă apostolilor puterea să le cu numele

Lui

etc.

Din

locurile

du­

scoată

respective ale evan­

gheliilor, reese cu evidenţă că aceste forme nu erau numai simple simboale, ci şi mijloace ele comuniune şi de împărtăşire a harului divin. Când Clement al Romei zice că „trebue să facem cu rânduială tot ceeace Mântuitorul ne-a prescris, să

în­

deplinim la timpuri hotărîte" !), el înţelegea prin aceasta că rânduiala cultului creştin derivă

din

regulile fixate

chiar de Iisus; toi aşa, şi sft. Iustin Martirul, când vor­ beşte

de sft. Euharistie, zice că

Domnul nostru Iisus

Christos s’a arătat apostolilor şi ucenicilor

în ziua

în ­

vierii şi „i-а învâţat aceste lucruri113). Istoricul Eusebiu pare a şti chiar unde s’a petrecut faptul, când

zice în

legătură, cu biserica ridicată de împărăteasa Elena dea­ supra

unei

peşteri,

pe

muntele

M ăslinilor

înălţării) : „aşa dar istoria veridică ne spune ceastă peşteră a arătat Mântuitorul

1)

(Biserica că în

a-

neamului omenesc,

Cf. l/Abbe Boissonnet, op. cit. p. 10 ; F. Cabrol,—Diction, ap.

de ia Foi catb. fasc. 11! p. 834 şi Dr. V. Mitrofanovici, op. cit. p. 3.

2} 1 Ep. către Corinteni, XL 1. 3) 1 Apolog., LXVII 7.

97

apostolilor

«V. ^ ^ t e r e l e secrete" l), adică riturile, căci misterelor dela ultima Cină l).

cunoşteau estf ^ ц | 0 ,· ne arată că apostolii au continuat Faptele Ap*> , comp{ete2e ce|e arătate de M an­ şă îm p linească

>с ^;аг yn mijlocul

persecujiunilor

aflăm

tuitorul, Щ2 Z-

G(1 foaţe ciesvolfările, riturile principale

o liturghie, C9 au fost înt»· e

respectate3). Aluziunile euharistice др_ p avel ca şi operile Părinţilor şi

din e p i s t o l e car; privesc sft. Euharistie îcriitoiilor b«s ;.(jn _ ca rep rezentarea mistică cea

'

centiiu

uliului 7*q operei de mântuire, se găsesc în cea

is/ârsHa â

mai desuvar,

^ p u n z ă to a r e armonie cu sensul direct

mai exact!

euliaristice făcute de M ân tu ito ru l1), aşa

al p r o m ^ i ^ '

' iQfiîei*i sau numai o înrâurire a misterelor

că ideea unei f^-ţţcilor păgâne

ş>

*p

iudaice

asupra

fiinţei liturghiei

se poate de streine faţă de adevărul

cieştinc sta merit nesupus la interpretări preoistoric din M· ^ observat chiar clin acea vreme sft. cupate. Precum ^ petrecut dimpotrivă"). iustin, proces^ spiritul si cu adevărul" nu se traduce, \cU t> rtdoiaţiwn ... ^ ^ osândirea formelor şi a sim:um zic p r o t a t a v "wTip iile cultului divin extern. Acest prinboaielor m a f t n S ^ ,( j J creştin, enunţat de Mântuitorul langa cipiu a' fjyeşie spiritul' în care să se dea cultul, puţul lui fâco ’ (^ ^ a lis m u l farisaic, îndeplinit numai „cu m opoziţie gura şi cu ^ ^

υ). M ai muit, Mântuitorul a filuri noui ca: botezul în

instituit

numele Sft.

un cult лок,

T aina pocăinţei, Ungerea bolnavilor,

Treimi, E u M f

câteva

punerea ?n3 exorcismu eTc *)

binecuvântări

de

invocaţie,

văzurăm mai ’nainte. în locul mul-

--------i.njiini, Ш 43 (P. G. XX, 1Ю4). 1.) De vilii <■''ι1'',, up. cit. p. 64; cf. şi p. 17 şi 27. 2) Adr. op. cit. p. 10, U ş i F. Cabrol ibid. p. 834. d) Cf. Μ). I ' 1'1' ' ' 1*4 n. 2. A) Citate hi I1" 1' ,.·. 23 lucrarea de faţă. 5) A se vt'il· i1 J( 6J M atein - v ·

7

98 ţimii dc prescripţiuni formale fără eficacitate dela templu, El a rânduit Tainele ca mijloace ale graţiei pentru sfin­ ţirea sufletelor. Serviciul cântare aflate în germene

divin şi diferite forme de în cele dintâi adunări creş­

tine, cultul martirilor practicat de

timpuriu,

Dumineca,

Miercurea şi Vinerea, Paştele şi Cincizecimea încheiau ciclul

şi

calendarul

primului

cult

al Bisericii, Aceste

rituri, cari au ca autori pe Mântuitorul şi pe cuprind în cic o însemnare atât de

Apostoli,

determinată,

încât

nimeni nu le poate confunda cu cele iudaice l). c)

Caracterul cultului creştin. — Că unele forme ge­

nerale şi simboale izolate ale riturilor se p o t . aşeza

în

analogie cu altele, aceasta nu poate să stabilească o identitate între culturi şi religiuni. Trebuinţa de a adora şi, deci, cultul este mai veche decât creştinismul şi fiind adânc legată ele firea omenească, ea s’a satisfăcut mai întotdeauna prin aceleaşi forme sau elemente, al căror număr, se înţelege,

nu

este infinit. De sigur, gesturile

externe sau obiectele materiale (apa, vinul, tămâia, lu­ mina, pâinea, etc.) nu pot să exprime suficient prin ele înşile ideea religioasă. In cult, ele îmbracă forma figurată printr’o îmbinare specifică T ’gestulai'ra cuvântului şi a simbolului material sau al acţiunii omeneşti, care ne dă j

M liL Prin figuri poetice, muzicale, gesticulaţie ori obiecte preîncnipuitoare, ritul obiectivizează — de sigur, nu de­ săvârşit — ideea, simţirea adâncă religioasă, ori lucrarea divină, care întrece cadrul materialităţii. Se urmăreşte prin aceasta, în primul rând sensibilizarea unei idei re­ ligioase,

pentru

care cuvântul

nu este

de ajuns. Mai

scurt, am putea spune că ritul este j o r ina dc...ansamb 1li sau sistemul,

sub

carc,,se

unesc

diferitele forme... ori

ceremonii simple, spre a reda ideea religioasă, în vederea \) Cf. F. Cabrol, ibidern p. 835.

99 căreea el este instituit, sau a comemora religios, a

deştepta

un sentiment

un eveniment

corespunzător, ori a

servi ca mijloc de comunicare a graţiei sfinţitoare. Sensul ritului, deci, nu derivă din el însuş, ci din ideea dog­ matică sau religioasă, pe care o tălmăceşte şi pretinde o corelaţiune clară şi precisă

Biserica

între dogmă

şi

cult. O ilustrare: Biserica anglicană profesează principiul ierarhiei preoţeşti cu cele trei trepte

admise

în

orto­

doxism şi săvârşeşte hirotonia prin punerea mâinilor şi prin rugăciuni; va

să zică,

iată

Biserica ortodoxă. Totuş, sft.

ritul

hirotoniei

ca în

Bisericii

orto-

Sinod al

doxe-române, în şedinţa din 29 Noembrie 1924, a aprobat raportul I. P. S. Mitropolit Nicolae al

Ardealului de a

nu se recunoaşte o identitate între hirotoniile anglicane şi cele ortodoxe, de oarece anglicanii socotesc hirotonia numai ca o ceremonie bisericească, ca şi alţi protestanţil). Deci ceremonia sau ritul nesusţinut de o teorie precisă sau riturile chiar identice în formă, dar

întemeiate

pe

idei religioase ori teologice deosebite, sunt linii hotărît despărţitoare între religiuni şi cultele lor. Din acest punct de vedere, riturile creştine, chiar cele puse în analogie cu cele păgâne sau iudaice,

au o semnificaţie

aparte,

care isvorăşte din ideea religioasă sau din dogma res­ pectivă, care nu le lasă să se confunde cu riturile altor religiuni. D acă deci creştinismul a recurs

la

depozitul

universal al simboalelor — mărginit de altfel,— elementul ritual acceptat de el

a încetat de a mai fi păgân sau

iudaic, prin ideea creştină, care îl spiritualizează şi prin scopul,

în

care

este

folosit.

„Pentru a vedea sensul

complet", zice Dom. F. C a b ro l1) „trebue a privi ritul în sinteza sa, adică cu formulele şi însemnarea precisă, pe care i-о dă Biserica".

De altfel,

precum

observă mai

1) Cf. revista „Biserica ortodoxă-română", nr. 9, an. 1925, p. 554 coi. 2. 2) Op. cit. p. 844.

100 departe acelaş autor, „riturile creştine formau o sinteză^ între firele

căreea

streine1'. Riturile

nu era uşor

creştine

să

alunece ceremonii'.·

sunt strâns legate între ele.,,

decurg unele din altele, sunt inspirate de acelaş

prin­

cipiu. Botezul îl renaşte pe creştin, el trebue să trăiascădin Christos, nutrindu-se din substanţa sa (Euharistia).... împreună cu ceilalţi creştini, cu cari

formează Biserica,

lui Christos. Dacă cade, pocăinţa poate să-l starea numele

din

care

Lui

a c ă z u t; el

mulţumeşte

lui

ridice

la.

se roagă lui Iisus şi în, Dumnezeu — Tatăl şi sfL.

Dull, îndeplinindu-şi cultul în

zilele rânduite anume

Este, .prin urmare, o opinie superficială şi nesusţinută, aceea de a atribui o origină în care s’a

desvoltal

sericii, forme

păgână

formelor· istorice...

mai târziu cultul

primitiv al B i­

care derivă imediat şi în chip- logic din.

dogmatica riturilor creştine şi din dogmele pur metafi­ zice, care stau la baza acestora. Protestanţii aruncă astfel Bisericii ortodoxe învinuirea că, plecând dela dogma, întrupării în sft. Euharistie, (transformarea substanţială, a pâinei şi a vinului în trupul şi în sângele M ântuito­ rului), întinde ideea penetraţiunii vizibilului de divin ia·, o mulţime cie obiecte'), vizând prin aceasta cultul sfin­ ţilor, al îngerilor, al icoanelor şi al moaştelor, pe care· îi califică drept idololatrie. Biserica,

însă,

a făcut întotdeauna

deosebire între:·

cultul suprem de adoratiune (latriej, dat lui Dumnezeu·, şi între cel aceştia,

acordat martirilor,

sfinţilor şi îngerilor. în·.··

noi cinstim sau onorăm darurile supranaturale,.,

pe cari Dumnezeu le-a făcut lor; prin urmare, acest din urmă cult .are ca motiv respectul, pe care îl avem. pentru Dumnezeu însuş, aşa că cinstirea sfinţilor în ge­ neral este un cult în dependenţă de cultul suprem, este.,, cu alte cuvinte, un

cult

inferior şi subordonat, num it.

1) Cf. F. Cabrol, ibid. p. 845, 846. 2) Cf. R. Will, op. cit., p. 50.

101 лп limbagiul teologic dulie sau iperdulie, când este vorba >-de veneraţiunea sft. Fecioare Maria. „Se înţelege că un oarecare

cult se poate da chiar

'■obiectelor neînsufleţite ca: moaştelor unui martir, crucii Mântuitorului, icoanei unui sfânt; nu este aci nici con­ tuzie, nici

primejdie de idololatrie, căci cultul este su­

bordonat, dependent Se venerează relÎqlîa', din pricina legaturi^' ’care o uneşte cu o persoană adorată sau ve­ nerată; sau, chiar, cum e icoana, se vede în acest obiect un raport convenţional cu o persoană, care are dreptul •la respectul

nostru, care ne-o a m i n t e ş t e D e c i când

■Jie închinăm

înaintea unei icoane a Mântuitorului sau

.în faţa crucii Lui, cultul nostru nu se termină la aceste :simboale, ci la lisus Christos însuş. Acest cult este, aşa dar, relativ în

comparaţie

cu adoraţiunea

lui D um ne­

z e u , care constitue un cult absolut. Este adevărat că întrebuinţăm aceleaşi semne pentru •.mărturisirea cultului inferior şi relativ ca şi pentru cultul su p rem şi absolut ca: semnul crucii,

îngenuncherea şi

'sărutarea. înclinarea şi forma ei mai

pronunţată, pros­

ternarea, precum şi sărutul sunt singurele forme, în care -s’a putut arăta, cel puţin în Orient, respectul în chip ■cuviincios şi iubirea. In aceste forme s’a manifestat res­ pectul şi către potentaţii lumii şi acelaş chip s'a între­ bu inţat şi în cultul religios, de -oarece nu s’a alt mijloc,

nu

s’a

putut crea o formă

găsit un

nouă, care să

•întreacă pe cea dintâi şi sa concentreze în ea un grad m a i înalt şi mai intens de veneraţiune. Om ul a adus în cultul divin prinosul creaţiunii lui celei mai mult

con-

: siderate şi consfinţită în uzul civil prin cea mai solemnă -şi supremă întrebuinţare, aşa cum s’au introdus metalele, pietrele şi stofele preţioase în cult. In acest caz, numai ‘intenţiunea determină semnificaţia semnelor. Pe de altă 1) Dom. F. Cabrol, op. cit. p. 834.

102 parte, deosebirea între adoraţiune şi venerajiune o ac­ centuează şi forma

rugăciunilor, de

oarece

lui

D um ­

nezeu îi cerem să ne dea harurile .sale prin El însuş, pe când pe sfinţi îi rugăm să le obţină pentru noi prin intervenirea lo r 1).

Evolufia cultului Bisericii, — Cu mult înainte de

d)

veacul IV,

obiectele

parte

îndeletnicirile

din

sfinţilor

a' început

cultului

inferior şi

pioase

prin

relativ făceau

ale creştinilor. Cultul

cultul

martirilor*).

Smirnenii

socoteau pentru dânşii ccnuşa şi oasele episcopului lor Policarp ( f trele

155-166) „mai preţioase decât aurul şi pie­

scumpe"

şi

se adunau

regulat în fiecare an la

mormântul său spre a-1 cinsti. Cinstirea rămăşiţelor p ă­ mânteşti ale sfinţilor şi martirilor căpătă un avânt deo­ sebit, de când osemintele

Constantin

apostolilor

cel Mare

şi ale

construite de d â n s u l’). Din faptul, spart o icoană a sfintei Fecioare, stantinopol·1), se poate

lesne

începu

altor sfinţi

în

apoi, că

să aşeze bisericile arienii

au

care se află ia Con-

deduce

că

veneraţiunea

icoanelor eră în uz cu mult înaintea sinodului din Efes (431) şi înainte de

secolul iV,

în care

s ’a

produs

o

intrare sgomotoasă a păgânilor în; sânul Bisericii creştine. Pe ce se sprijine, atunci,

afirmaţiunea

că „prin

cultul

sfinţilor, păgânismul şi-a refăcut locul în Biserică"... ? Fără îndoială, Biserica a avut mulţumirea să se adap­ teze în veac. IV

unor împrejurări

mai

fericite

pentru

ea, împrejurări, care îi cereau o situaţiune normală pen­ tru o acţiune liberă şi nestingherită. Un proces de' adaptare trebuia să se urmeze şi în domeniul liturgic, care, în timpul persecuţiunilor, se desfăşurase redus î) 2) 3) 4)

Cf. Cf. CfCf.

L ’Abbe Bergier, op. cit. p, 167. A. Forfescue, op. cit. p. 437 η. 1. E. Popovici, op. cit. I p. 571-572. H. Leclercq, Les images, loc. cit., p.

/

1535.

Ia

103 strictul necesar, într’o formă mai

aspră, mai

lesne

de

îndeplinit şi de ferit de privirile poliţieneşti. Era, pe de oparte, o trebuinţă psihologică ca Biserica să-şi serbeze triumful printr’un serviciu divin

plin de

pom pa

şi de

entuziasm, pentru care acum avea condiţiuni priincioase, iar pe de altă parte trebuia să se înfăţişeze cu un ex­ terior demn de o Biserică liberă, cu cele mai vădite veleităţi de misiune în massa adepţilor templelor păgâne din imperiu. împăratul

Constantin

însuş

bătorirea victoriei

Bisericii şi îi înlesnea

a-şi

situaţiune

statornici

situaţia ţişază

ei

o

liberă.

într’o

Iată

normală

şi

dispoziţiile, pe

scrisoare

către

încuraja

mijloacele de vrednică care

episcopul

săr­

le

de înfă-

E u se b iu : „In

toate bisericile, pe care le conduci, în toate acelea ai căror episcopi, preoţi şi

diaconi îi cunoşti,

pe

punc-lc

în vedere tuturor ca să depună toată grija la construirea bisericilor; acelea, care există, să se repare sau să se mărească; acolo, unde va fi necesar, adresaţi-vri guvernatorului din provincii sau prefectului pretoriului" l). Desvoltarea aceasta liturgică privea deci exteriorul sau obiectivitatea fenomenală necesară

unui

puls

deosebit

acum al vieţii religioase creştine, pe care Chateaubriand pare că a

înţeles-o, când

afirmă

că

„tămâia, florile,

vasele de aur şi de argint, lămpile, coroanele, lumânările, pânza de in, mătasea,

cântecile,

dela templele învinse la altarul

procesiunile... trecură triumfător. Păgânismul

încercă să împrumute dela creştinism dogmele şi morala sa; creştinismul luă

din

păgânism

podoabele sale"')·

D ar din clipa, în care le-a primit, le-a creştinizat, le-a spiritualizat prin ideea creştină, aşa

cum

şi-a

adaptat

şi şi-a asimilat şi sistemele de filosofie. Nu eră vorba, prin urmare, de fiinţa specifică

a li-

1) De vita Constantini, cart. X cap. III, cf. H. Leclercq. — images pag. 195. 2) Etudes hisforiques, t. II p. 101 — cf. F. Cabrol ibid p. 843.

104 turghiei, adică de crearea ori mai ales Je introducerea unor rituri noui, streine sau de împrumut, ci numai de accentuarea solemnităţii şi pompei lor, reclamată de

o.

cerinţă psihologică. In veacul IV, liturghia eră deja desvoltată, ba încă aşa de bogată faţă de primele două secole creştine, încât a fost nevoe să se încerce fixarea unor regule de tipic pentru ritul ei, încă din secolul 111 de către Chariton Mărturisitorul ( f 270 L). In nouile îm ­ prejurări, cultul ajunse mai măreţ prin multiplicarea for­ melor, în care se puteau îmbrăca

riturile de bază, p o ­

trivit însemnării lor dogmatice; eră de multe ori o re- . pctirc multiforma ca aceea, pe care au prilejit-o'ereziile, sau se desvoltau în chip deosebit forme ale ritului cerute de nouile condiţiuni ivite în viaţa Bisericii. Aşa

trebue

să ne explicăm disciplina penitenţii, desvoltată din vre­ mea persecuţiilor, înăuntrul tainei pocăinţei şi disciplina catechumatului

legată

de

ritul

botezului într'o vreme,

când mulţimea nouilor candidaţi la botez făcea grea o cercetare grabnică a bagajului lor

spiritual.

De

sigur,

ritul, ca şi o monedă, care se şterge prin întrebuinţare, pierde şi el din puterea de botezului aplicat de

impresionare; impresiunea

către Filip

famenului împărătesei

Candachiei a A rabilorl) nu putea

să mai

aibă

acelaş

efect în ochii prozeliţilor, când el ajunse un rit curent. Era, deci, necesară o

lungă

pregătire

şi deşteptare a

puterilor sufleteşti pentru asimilarea adevărului

creştin

şi introducerea lui în viaţă. In rezumat, în faţa triumfului

din

veac. IV ca şi în

faţa ereziilor, ritul creştin a trebuit să se afirme prin reacţiune. Evoluţia aceasta însă nu însemnă o tran­ sformare, ci o desvoltare

înăuntruj

ritului

vechiu prin

supunerea la „o forţă intimă..., sub impulsiunea unui principiu vital al ritului...; se trăgeau numai concluziuni 1) Cf. D r. V. M itrofanovici. op. 2) F. A p. V il 2 7 - 3 8 .

cit. p. 240.

105 din premisele puse în sec. 1", în legătură cu cauze, care nu erau streine de fiinţa Bisericii, ci care priveau direct viaţa sa spirituală. In acest înţeles, Biserica a suprave­ gheat cîesvoltarea riturilor ei, a intervenit, precum am văzut, aprobând sau respingând, după cum intrau sau nu în cursul caracteristic al vieţii sale l). Unde se vede, atunci, „elenizarea cultului Bisericii" ?

§ a)

3. —

Riturile şi necesitatea lor.

Cultul şi fiinţa fenomenală şi socială a religiunii.—

Ca orice religiune, Biserica creştină a trebuit să-şi aibă cultul său public şi riturile sale

specifice, isvorîte

din

fiinţa dogmelor sale fundamentale. Mai mult, precum s’a văzut mai 'nainte, toată viaţa creştinismului primitiv se concentra

aproape

ereticilor veacului

numai

în

cult,

XVII şi al celor

aşa că programul din

aceiaş

şcoală,

cari, sub titlul de a reduce cultul la simplitatea primară, au ajuns

la

suprimarea

apare întemeiat tot aşa

de

pe

vechi

riturilor şi

la cultul în idee,

o simplă iluzie. „Ceremoniile sunt ca şi

religiunea",

observă

abatele

Boissnet*); „ele au făcut totdeauna parte din ea şi nu vor putea fi despărţite de ea, fără a o slăbi şi a o mina puţin câte puţin". Oricât de

înalte

ar fi

sentimentele

noastre, ele trebue să se fixeze pe ceva vizibil, aşa că formele cultului (rugăciuni, simboalele diferite şi riturile) se dau pentru a fixa ideele şi pentru a atrage atenţiunea asupra anumitor principii (puncte de învăţătură ori acte comemorative). Aceasta este o trebuinţă a firii omeneşti, care nu poate intui şi asimila fără forme

şi fără

for­

mule. Se înţelege deci, că fără ele n’ar fi posibila o religiune în cadrul său social şi fenom enal; aceasta 1) Cf. F. C abrol, ibid. p. 841, 845, 846 şi 847. 2) O p. cit. p. 9.

106 este o axiomă psihologica, pe care Fericitul Augustin a exprimat-o în chipul următor: „In ligionis seu verum, seu

nullum

nomen

re-

falsum, coagulări homines po-

ssunt, nisi aliquo signaculorum vel sacramentorum visibili consortio colligenur" ‘). Cultui divin extern este, aşa dar,

un

corolar

impe­

rativ al constituţiei dualiste a fiinţei omeneşti şi a condiţiunilor ei de viaţă în lumea contingenţei, în care, conform unei legi „omul îşi

fundamentale

reprezintă

cele

a spiritului omenesc,

abstracte

şi imateriale prin

imagini concrete, materiale, iar pe cele concrete şi ma­ teriale, prin imagini abstracte şi materiale", precum zice Spcncer. De aceea, nici n’a

existat

vre-odată o

reli-

giime fără ceremonii sau rituri. „Omul este într’o atât. de mare dependenţă de simţurile salc^m cafT ar ТГfoarte greu de a se ridica Ia obiecte spirituale şi de a

con­

cepe sentimente religioase’1fără să fie sprijinit "ele...oa­ recare semne sensibile, în. stare' de .a i...le’ deştepta inima s a " J).

Aceasta

este

o

stare permanentă

în

după

căderea omului în păcătui originar, de când el a pierdut privilegiul unui înalt raport faţă de Revelaţiunea divină ; acest adevăr îl pune în relief celebrul orator bisericesc din veac. XVIII, Massillon, în una din predicile sale. Eu presupun, zice el, că adevăratul cult, dacă îl considerăm în el însuş şi fără nici-un raport cu starea omului, este pur interior şi

se săvârşeşte

prezentă a cu

totul în

inimă. A adora Fiinţa supemă, a contempla divinele sale perfecţiuni, a te uni cu El prin sfintele emoţii ale unei iubiri

curate

şi

perfecte,

mulţumiri, aceasta

prin lauda, binecuvântare ş-i

este întreaga

religiune

a spiritelor

fericite, a Drepţilor, cari ne-au precedat cu semnul cre­ dinţei. Aceasta

a fost religiunea

omului

inocent,

zice

1) Contra Faustum X IX , 11, citat după I· Alzoc', op. cit. t. pag. ?99. 2) Ab. Roissonnet, op. cit. p. I I .

107 Fericitul A ugustin; dar, căzut din această stare de drep­ tate în care fusese c fe a fla Început, el a fost osândit să se târască pe păm ânt şi să nu se poată ridica ia Crea­ torul său decât prin serviciul aceloraşi creaturi, care Îl * .......... moştenim

depărtaseră de acolov..... C a'urm aşi ai necredinţei sale, noi

şi

pe­

deapsa lui; ca fii ai unui părinte trupesc, noi ne naştem trupeşte ca şi el;

sufletul

nostru,

învăluit în

simţuri,

aproape nu mai poate să se lipsească de serviciul lor. Cultul nostru are, ca atare, trebuinţă

de

obiecte

sen­

sibile, cari să sprijinească credinţa noastră, cari să deş­ tepte

dragostea

noastră,

cari

să

nutrească

noastră, cari să ne înlesnească atenţiunea,

speranţa

cari

să

ne

unească, chiar, cu fraţii noştrii; astfel este reiigiunea pe p ăm ânt; simboalele, timbrele,

enigmele ne fixează, ne

purifică, ne adună la un loc l). Prin urmare, cei cari îşi

fac un titlu dc

onoare din

dispreţuirea practicilor de cult se găsesc într’o eroare, care nu-i întru nirrtic mai mică decât a'acelora, cari reduc esenţialul religiunii numai la formele externe ale cultului. Ei sunt deopotrivă de prime]dioşi. Credinţa— principiul vital al religiunii — este expusă

a

exces obositor de forme, ca la cei

se

înăbuşi într’un

din urmă, ori a se

stinge prin lipsa de exercitare în afară ca Iacei dintâi. „Fără cult, credinţa riscă să se atrofieze şi să se anemieze", zice chiar un protestantJ). „De aceea, Scbleiermacher atribuia cultului sarcina de

a face

în chip statornic viaţa religioasă. Graţie

să

circuli·:

cultului,

aspi-

raţiunile religioase ale individului se reînsufleţesc, precum iarba veştejită se sufletele

îndreaptă

contractate

de

sub o ploaie

abondenta;

credinţă

se

destin ci. Apoi, la

flacăra vecină a sufletelor-surori,

se

alimentează

dinţa, care, fără ele, ar fi în

primejdie să

1) Oeuvres de M assillon, t. I, p. 551. 2) R. W ill, op. cit. p. 383.

cre­

se stingă".

108 b) Riturile şi viaţa religioasă-morală în general (simţul religios, doctrina şi viaţa morală). — Necesitatea ritu­ rilor, deci, este pusă în

evidenţă

de

nevoia de a se

întreţine viaţa religioasă elementară sau simţul religios, care se traduce în

primul

rând

sub

forma

latreutica.

„D in actele îndeplinite în comun, se degajează un curent subtil, care provoacă în suflete

un

prisos

,de căldură

plină de credinţă şi înviorătoare1' l)· Sentimentele înalte faţă de Dumnezeu

se

pun

în

mişcare greu în inima

multor oameni şi nu durează de obiceiu

multă vreme)

dacă nu sunt întreţinute printr’o acţiune sensibilă.externă. Nimic nu e mai propriu ca riturile de a mişca sufletul, de a captiva imaginaţia şi de a întări raportul de depen­ denţă al omului faţă de Dumnezeu. Mântuitorul a in­ stituit sft. Euharistie în amintirea sa ca, veşnic, cât va fi lumea, creştinii să-L aibă conrect în mijlocul lor. „Un D u m ­ nezeu, care se arată în trup, devine astfel vizibil, pentru a se insinua în favoarea simţurilor până în inimile noas­ tre ; şi acest mister, continuat semne mistice, trebuie

să

pe

altarele

servească

până

noastre sub la

sfârşitul

veacurilor, atât ca exerciţiu câi şi ca mângâiere pentru credinţa noastră" ’). Ceeace nu tre nu face niciodată

isbeşte

simţurile noas­

asupra noastră o impresie vie şi

durabilă. Proba a făcut-o erezia protestantă, care, voind sa simplifice religiunea, a făcut din ea un schelet arid, un

cult

rece

şi

trist,

care nu spune nimic inimii,

alungat pietatea şi a făcut să răsară în epoca

modernă

şi

contemporană,

şi

să

a

sporească,

ireligiozitatea

şi

ateismul, precum sunt nevoiţi să constate chiar adepţii ei; căci, înir’unii, acest cult oarecum metafizic sfârşeşte prin a degenera în indiferenţă, iar, în capetele aprinse, poate foarte bine să ajungă la fanatism 3). 1) P . O ltram are, op. cit. p. 20. 2) M assillon, op. cit. p. 561. 3) C f. L ’A b b e A . F. R u a — C o u r s ir6s c o m p le t de c o n fe re n ce s

sur la religion, 7-ё. edit. t. Ill p. 168, 169; Ab. Bois sonet, op. с it. p. 11 şi A b. Bergier, op. cit. p. 172.

109 Pentru acest motiv chiar, riturile au

reprezentat în­

totdeauna pentru Biserică mijlocul didactic

permanent,

cel mai la îndem ână şi eficaCer“~Prin'-,eler~;,'intma"'-este mişcată şi îndată creerul acceptă mai aşor dogmele, pe care Biserica le leagă de riturile sale. Daca Biserica ar înceta să im pună tuturor aceleaşi rituri, ea s’ar dezagrega şi s’ar

expune

să

cadă

în

ruine" L). Cultul extern al

creştinismului este o mărturisire foarte clară a dogmelor credinţei noastre. Prin simboaiele religioase, Biserica a făcut cunoscută maiestatea lui Dumnezeu, pe care ea îl adoră, făcând într’un anumit fel sensibilă grandoarea şi sfinţenia misterelor sale. Semnul crucii atât de des re­ petat în

administrarea

tainelor, ne

aminteşte misterul

Prea Sfintei Treimi şi al mântuirii oamenilor, adică tot ceeace este mai mare în religiune. Ceremonia botezului ne Învaţă despre stricăciunea firii omeneşti prin păcat; aceea a sft. liturghii ne atestă într’un chip presionant prezenţa lui toate

timpurile,

lisus

Biserica

s’a servit

arăta ereticilor adevărata doctrină

im ­

de cult, pentru a

a lui

şi a apostolilor şi pentru a lămuri, la pasagiilor din sft. Scriptură,

viu şi

Christos în Euharistie. în

asupra

lisus Christos

trebuinţă, sensul cărora

erau

con­

testaţii. Apostolii şi părinţii sec. IV şi V au opus arie­ nilor cântecile Bisericii primitive, cari atribuiau lui lisus Christos firea dum nezeiască; împotriva lor ca şi îm po­ triva gnosticilor, cari au atacai

dogma sit. Treimi, B i­

serica a rânduit imnul „Sfânt", doxologia şi triasaghion pentru a mărturisi credinţa în cele trei Persoane. Astfel, ea a făcut cultul Euharistiei mai pompos şi liturghia m u maiestoasă. Pelaghienilor, li s'au opus rugăciunile, prin care Biserica imploră încontinuu ajutorul graţiei divine. Tot aşa, mai târziu, când erezia protestantă a îndrăsnit să tăgăduiască prezenţa

reală

1) P. O ltram are — op. cit. p. 23.

a lui

lisus Christos în

misterul euharistie, Biserica romano-catolică, în mijlocul căreea s’a ivit, a rânduit procesiuni şi congrese

euhar

ristice; iar pentru a le arata că s’au depărtat de

cre­

dinţa primitivă şi universală, s’a tras din vechile, liturghii ale Bisericilor

din

Orient

un

argument împotriva lor,

pentru a se stabili vechea credinţă

în

prezenţa

reală,

în divinitatea tainelor, în rugăciunea pentru morţi, la care ei nu pot să opună mimic. Nu trebuie sa ne mirăm, deci, că protestanţii au suprimai la ei întregul al cultului extern, care îi osândeşte l).

aparat

In ceeace priveşte puterea neîntrecută a riturilor pen­ tru răspândirea vieţii religioase-morale, este cât se poate de edificator următorul caz povestit de un

autor, care

nu priveşte chestiunea sub unghiul religiunii. O prietenă a sa dedea, lecţii de catehism copiilor dintr’un sat. Intre ei veni întro bună zi

un copil

când îl învăţă să-şi facă

vagabond.

semnul

Odată,

pe

cruciii, el în tre b ă: la.

ce slujeşte asta? I se dete răspunsul din catehism, între altele, că acesta este semnul lui Iisus, pus de EI în cruce, pentru a ne învăţa iubirea, erfarea insultelor; acest semn ne va aduce aminte de aceste lucruri, când se va întâm pla să fim de ură etc. mânie. Unul

biruiţi de

mânie, de răsbunare,

D upă o săptăm ână, li dintre

ei, gata

a

da

altora, se scoală şi zic e : Mihail

se vorbea

despre

de gol slăbiciunea

(micul vagabond)

înfurie lesne. Eri a alergat după Andreiu

cu o

se

piatră

mare în mână, zicând : îţi dau una, de n ’ai să mai ajungi acasă. Dar, iată, adăugă povestitorul râzând, că se opri deodată şi, cu piatra în aruncă apoi

mână, îşi făcu

piatra şi zise lui

teamă şi să vină la e l !).

semnul

crucii,

Andreiu să nu-i mai fie

Oricare

ar fi explicaţia,

care vrea să o dea autorul citat, poate să

pe

renunţe re-

1) L'Abbe Bergier — op. cit/ p. 173 şi L ’Abbe Boissoneţ, op. cit. p. 12 şi 15; L ’Abbe A. F. Rua, op. cit. p. 173, 174. 2) Cf. Alain — Propos sur Ie C hristianism e, p. 86 si 87.

•

/

ligiunea Ia aceste mijloace menite a ne face să sporim în viaţa spirituală şi morala şi a căror eficacitate

este

recunoscută şi de necredincioşi ? Cât de necesară este trebuinţa spiritului omenesc de a-şi concretiza într’un fel sentimentele sale religioase şi a şi le sprijini

prin

obiecte

materiale

simbolizatoare,

se vede din imposibilitatea împăraţilor iconoclaşti de a desfiinţa cultul icoanelor. Cât de mare a fost

surprin­

derea împăratului bizantin Leon IV Chazarul (775-730), când, după atâta vreme dela începutul

iconoclasmului,

află icoane ascunse sub căpătâiul soţiei sale, împărăteasa Irina !'). Riturile, ca simboale concrete şi materiale, ajută omului să-şi susţină credinţa; Iui îi trebuie un obiect material simbolizafor, care să-i certitudinii şi a realităţii

neîntrerupt dea senzaţia

metafizice, la care tinde şi se

alipeşte. „Se pot cinsti icoanele ? “, se întreabă Alain !). „D ar ce să se venereze, daca nu icoaeele ? însuş geo­ metrul nu se

lipseşte de liniile

grosiere,

care

dispun

corpul său ca pentru a întovărăşi atenţiunea intelectuală. D ar mult mai juste încă, mult mai puternice pentru a ne libera de mişcarea înăbuşitoare a pasiunilor, mai juste şi mai puternice sunt icoanele, atât de mult trivite pentru a susţine cugetările noastre şi astfel corpul cu spiritul". c)

R iturile ca mijloqcgjigjjsmatice. ~

raţiuni determinate

de

structura

trupească

a

po­

împăca

Pentru aceste a

omului,

Dumnezeu însuş întrebuinţează mijloace concrete şi ma­ teriale pentru a comunica oamenilor harurile sale. Astfel, El trimite apostolilor tui Iisus pe Sft. Duh nu numai ca o simplă senzaţie, inspiraţiune sau

revelaţiune

internă,

ci „M âng âeto ru r făgăduit se coboară sub forma limbilor de foc, în urma unui „sunet ca de suflare de vifor, ce

112 vine repede" '). Simţurile omului

trebue isbite puternic,

pentru ca să poată lua cunoştinţă de graţia

divină

şi

ca să-şi sporească prin credinţă capacitatea de a răs­ punde şi a se alătura graţiei. Pentru acest motiv, M â n ­ tuitorul a instituit

ritul Tainelor

sale,

din

formule şi

simboale materiale. Ritul tainelor creştine este, prin ur­ mare, eo ipso purtător şi

transmiţător al graţiei

dum-

nezeeşti, ca instrument al e i; se înţelege de aci că ri­ turile sfinţesc, adică îşi îndeplinesc efectul . lor, dacă. creştinul primitor îndeplineşte condiţiunile de vrednicie din partea sa. „Ceremoniile au putere

activa111);

deci

tainele nu sunt numai nişte simboale, care au de scop de a deştepta credinţa mântuitoare, cum

zicea

Luther

şi nici numai simboale, дпп...саге--се1 ales este asigurat de credinţa şi de făgăduinţele dumnezeeşti date la bo~ I

tez, precum învăţa Zwingli şi Calvin, ori simple semne

'■ exterioare pentru deosebirea creştinilor de adepţii altor \ religiuni, !

cum este

părerea Socinienilor şi a Arminie-

nilor, sau semne alegorice ale vieţii spirituale, după în­ văţătura Anabaptiştilorя).

N u! Riturile tainelor, inclusiv

elementele lor constitutive; materia şi forma, nu numai că mijlocesc predispoziţia omului de a primi graţia di­ vină, nu numai că sporesc credinţa şi religiozitatea, dar sunt

şi instrumente

sau mijloace

de sfinţire.

Ele co­

munică graţia divină „ex opere operato“, după exp.resiunea

teologiei

roman o: cafb îi с ё Г..Mântuitorul

trimitea

pe apostoli înaintea sa sâ ungă pe bolnavi cu unt de lemn, gonea demonii punând inâihele şi poruncind, unge

cu tina şi trimite

pe Orbul din naştere sâ se spele la

lacul Siloam. El deci nu proscrie ritul, nu proscrie simboalele lui

\) 2) 3) citat,

materiale

şi forma,

ci le face instrumente

Cf. F, Ap. ii 2. ^ 5 Dr. M itro fan o v 'd — op. cit. p. 656. C f.I. M ihălcescu — M anuscris, de preteg. de T. D o g m . spec, p. 443-444.

113 ale graţiei dumnezeeşti. Câte nu sunt mijloacele graţiei divine, pentru a prileji renaşterea creştinului! La unul lucrează ca graţie divină internă în adâncul sufletului, luminându-i

inteligenţa, trezindu-i dorinţa de mântuire

şi îmboldindu-i v oinţa; în altul lucrează prin mijloace externe

(graţia divină externă),

prin

minuni,

prilejite

prin riturile tainelor sau obiectele lor etc. d)

Obiectele pietăţii populare

creştine. — Aci se ri­

dică atacurile cele mai stăruitoare ale ereziei protestante, care vede o identitate, în deosebi, între formele şi obiec­ tele evlaviei

populare

de ale sfinţilor, tiste,

creştine ca:

moaşte şi O biecte

aghiasmă, acatiste,

mirurile dela aca­

diferitele obiecte de metal sau de alte substanţe

sfinţite prin rugăciunile Bisericii

şi

purtate de

credin­

cioşi pentru obţinerea unor haruri speciale personale etc. şi între fetişii şi obiectele magiei lismane), pe cari

păgâne (amulete, ta-

le socotesc autohtonizate în Biserică,

graţie ereziilor gnostice. Pe înşişi sunt nevoiţi să

de"altă '■''p'art^T'^'pTotestanţii

constate că, cu tot

puritanismul

lor teoretic şi aplicat de atâtea secole, se observă şi la dânşii „câteva trăsături compromiţătoare ‘ l) de acest fel ca: socotirea Bibliei ca o carte

sfântă, de

mulţi

cre­

dincioşi, din pricină că a fost scrisă sub inspiraţie, teama instinctivă a multor credincioşi protestanţi de a lua sin­ guri împărtăşirea, socotindu-o pătrunsă d e 'o putere di­ vină, întrebuinţarea, în multe părţi, a apei dela botez şi a vinului euharistie pentru tămăduirea bolnavilor1), obi­ ceiul unor pastori de a face un gest de binecuvântare asupra discului şi potirului cu elementele euharistice etc. In faţa acestui fenomen însă, protestanţii ar fi trebuit să ajungă la o explicaţiune corespunzătoare adevărului, 1) R . W ill — o p . cit. р. Ъ2.

2) In Biserica ortodoxă-rom âna, este obiceiul că unii dintre cei cari suferă de ochi se udă cu apa din cristelniţă, tainei botezului.

după oficierea 8

114 iar nu

să recurgă

la

păgânism ca isvor de inspiraţie

sau la o mijlocire a gnosticismului. Ce dovedeşte această întrebuinţare generala, universală, a riturilor şi a obiec­ telor materiale

simboiizatoare,

dintr’o trebuinţă

decât

că ele

isvorăsc

adâncă a firii omului, de a-şi sprijini,

de a-şi

susţine evlavia

această

consideraţie,

prin

obiecte concrete ? Pentru

Biserica

creştină

a admis

unele

din formele pietăţii aşa zise populare creştine (cinstirea reliquiilor, miruri obiecte sfinţite ca mijloc de p.rotecţîune sau de comunicare a ajutorului dumnezeesc etc.), ca mijloace ale graţiei externe acluale sau trecătoare, pe care, „s’au

dc fapt,

format

pe

nu

Biserica

terenul vieţii

le-a

inaugurat, ci

bisericeşti

cari

a poporului

sau, cu alte cuvinte, poporul creştin însuş le-a introdus, iar Biserica le-a admis numai *)“ . Dc sigur, omul simte nevoia lor, căci că trebue să-l

să

primească

el nu

este o fiinţă pur spirituală, aşa

ia cunoştinţă prin

de harul lui Dumnezeu şi

instrumentele

materiale, prin cari

i se comunică şi pe cari Dumnezeu însuş le-a rânduit. Folosirea lor cu credinţă în spirit creştin nu însemnează un act de compromitere, ci reprezintă un merit al cre­ dinciosului,

că el se încordează

sufleteşte, se concen­

trează şi se fixează cu ajutorul unui simbol material, spre a se susţine în actul său de comuniune cu D u m ­ nezeu sau cu graţia sa, căreea îi răspunde sau pe care o imploră prin

acest mijloc. Eficacitatea

lor a fost de

1) întrebuinţarea, acestora îşi urcă vechimea la cele dintâi vea­ curi ale creştinism ului. In lr’un evhologhiu manuscris, descoperit la m untele Athos de M. G . YVobbermin şi atribuit lui Serapion, episcop de T hm uis (Egipt), prieten şi corespondent al sft. A ta­ nasie cel Mare, se găsesc rugăciuni de binecuvântarea untd e lem ­ nului şi a apei (piesele 15-Î7), prezentate pentru a fi întrebuin­ ţate „ca filacterii“ in uzajul particular. (Cf. D uchcsne, op. cit. p, 77 şi 8Э). 2) Dr. V. M itrofanovici — op. cit. p. 267. — Biserica apreciază aceşti' obiecte ca m ijloace (instrum ente) ale graţiei divir.e, precum se vede din rygăoiunile e vhologhiului pentru sfinţirea o d ăjd iilor, a clopotului, a icoanei M ântuitorului şi a steagului ostăşesc.

I

115 -atâtea ori c o n s t a t a t ă şi v e r i f i c a t ă în istoria B is e r ic ii. Şi •azi nu sunt rari cazurile miraculoase, pe cari ele le prilejesc şi cari se întâlnesc de cei ce ştiu să le privească prin prisma credinţei şi nu iau atitudinea fariseilor, •cari; după observaţia Mântuitorului, „semne cer". Este vrednic de citat, în

această privinţă,

faptul

material,

care formează subiectul poeziei lui Heine, „Die Wallfahrt nach

Kevlaar"

( = Pelerinajul

la

K levlaar— localitate

în Geldernschen, în ţinutul Coloniei pe Rin In notiţa istorică, cu care autorul a ţinut să însoţească aceste

versuri, în cari

descrie

o procesiune

începutul veac. X IX

la mănăstirea

pe cât se

află

pare, se

o

de pe la

din Kevlaar,

renumită

icoană

unde,

a Maicii

Dom nului, scepticismul şi necredinţa poetului sunt de­ zarmate de

faptul

cunoscut

de el

însuş. Un coleg al

său de pension îi povestea cum mama sa l-a luat odată la Kevlaar, cum

a prezentat acolo

o formă

de picior

din ceară spre binecuvântare şi pe care apoi, de sigur, l-a purtat aplicat şi cum -prin asta i s’a tăm ăduit pro­ priul lui

picior bolnav ’).

Faptul

acesta

completat de

o împrejurare din an. 1819, când poetul Heine zări din nou pe fostul

său coleg

urmând o altă procesiune la

Bonn, îi sugeră poezia citată. Heine ţine să lămurească m

menţionata notiţă că

„nu vreau să arăt vre-o pre-

1) Heinrich H eines B uch der Lieder, Universal - Bibliotck, nr. .2231, 2232, p. 200. 2) Acest obiceiu de a se lăsa în biserică, la icoane ori chiar în sft. altar, form e de m em bre om eneşti din metal, pe care se fac rug ăciuni şi apoi se poartă pentru vindecuri, se practică ex­ trem de rar şi în Biserica rom ânească. Şi in Biserica veche existau uzuri sim ilare. Sft. loan C hrisostom (H om il. IX ad. Antioh. In M ath. Homil;, LK XU I) m enţionează că femeile şi copiii îşi atârnau de gât cărţulii cu conţinut evanghelic, pentru ferirea de rele; feronim confirm ă că şi el s’a supus acestui obiceiu (In Math. IV 24). La fel şi Isidor P eluziotul (cart. II, epist. 150J. Grigore cel M are a trim is reginei T eodolina pentru un fiu al ei, născut de curând, o cruce cu lem n din crucea M ântuito rului şi o evanghelie. -•(Ci. Dr. B. Cireşanu - T ezaur, lit. II p. 600-601).

dispoziţiune",

dar iarăş îndată' adaogă

ca „în p oezia

precedentă nu se exprimă vre-o aversiune". Intre amuletele păgâne şi practicile ereziilor gnostice,, de o parte şi aceste practici ale evlaviei populare creş­ tine, stă

ideea

gnosticii,

sub înrâurirea filozofiei alexandrine ori per­

religioasă,

care le

separa.

In general

sane, credeau că Mesia sau Eonul mântuitor avea să şî îndeplinească opera prin mijlocirea spiritelor sau emanaţiunilor; „acela

va fi Mesia,

care

va putea să co­

mande acestor spirite şi să le facă a se supune. Astfel se cxplică faptul că s’au găsit oameni, cari au căutat în studiul magiei arta de a comanda spiritelor şi de a: opera minuni. S’a descoperit, cel puţin, aceea de a seducc

imaginaţia

vedeau Iudei şi minunile

prin

scamatorii

sau prin

vrăji şi se

Samarineni, cari se sforţau să im ifeze

apostolilor şi

cari

pretindeau în acelaş tim p

că sunt Mesia e tc .1)". In creştinism, aceste practici rm cuprind în sine, divinităţii, poziţie

în

nici-o formă, ideea de a comanda,

îngerilor sau sfinţilor,

după

capriciul

spre а-i avea la. dis­

omenesc, lucru propriu magiei,,

ci dimpotrivă creştinul se sileşte cu .ajutorul lor sa se avânte cu sufletul spre Dumnezeu, să ia contact sufle­ tesc cu El, să merite şi să primească graţia Lui. Bise­ rica, atât prin hotărîrile turile

sinoadelor

particulare ale Părinţilor

cât şi prin înv ăţă­

bisericeşti, a intervenit

întotdeauna împotriva acelora cari, „urm ând obiceiurile p ă g â n ilo r1)", nu se ridicau la concepţia şi practica creş­ tină a acestor

mijloace,

ci rămâneau la ideea şi înţe­

lesul păgânesc al acestor practici3). Că se fac

abuzuri

şi se uzează uneori în chip ne-

creştin de aceste forme externe ale pietăţii creştine !.— 1) P lu qu e t — op. cit., p. 9o. 2) C anon . 24 Ancira. 2) Cf. canon. 60, 61, VI ec., 24 A ncira; sile c. M a r e ; 32 loan Pustnicul.

36 Laodicea, 65 V a-

117 Aceasta nu este un motiv pentru a împedeca să respire ■cele mai fireşti funcţiuni ale sufletului omenesc. Ele trebuesc, numai, disciplinate, aşa cum Biserica a şi făcut atunci, când s’a observat asemenea depăşiri. Aşa vedem că Terţul ian v) combate abuzul dela' ospefele în am in­ tirea răposaţilor, abuz, pe care îl imputau Bisericii şi M aniheii

de

prin veac. IV

şi

V şi pe care Fer. A u­

gustin nu-1 tăgâdueşte, dar adaogă că „se purifică prin sfinţenia re lig iu nii!) “. Tot Augustin ■cu moaştele sfinţilor3),

înfierează

specula

împotriva căreea s’au luat m ă­

suri prin legile politico - bisericeşti'). Abuzurile de ase­ menea practici ale pietăţii nu trebue să se întoarcă îm ­ potriva

pietăţii însăş. In această privinţă, abatele Ber-

gier a găsit un cuvânt potrivit. „Până la sfârşitul vea­ curilor, oamenii vor abuza de lucrurile cele mai sfinte; pasiunile ştiu întotdeauna să întoarcă frâul chiar desti­ nat a le înăbuşi. Dar cel mai odios dintre toate abu­ zurile este să voeşti a suprima toate instituţiile, cu care se poate face abuz. Trebue a isgoni din societatea ci­ vilă dovezile de bunăvoinţă şi de prietenie, pentrucă .aceste semne sunt adesea falşe şi perfide '’) ? “. Intră în atribuţia

catehetică a Bisericii conducătoare

de a instrui pe credincioşi asupra înţelesului creştin al -acestor forme de religiozitate şi de a observa ca prac­ ticarea lor în cult să nu

se scoboare sub nivelul spi­

ritual al ideei creştine. Fanatismul şi eroarea se aprind în sânul ignoranţei, dar se sting şi se nimicesc

întot­

deauna în faţa adevărului.

1) In De T estim onio aniinae. cap. IV. 2) D e m oribus ecclesiae, cap. 34 — cf. Tezaur, lit. Ill p. 376-377. 3) De opere m onahor. cap. 28 — (Tezaur. II p. 413). 4) Cod. T he o d . cartea 9 tit. 7 — (T ezaur II p. 413). 5) D iction, de T heolog. caih., t. Ш p. 174.

118

Riturile, ereziile şi unitatea religioasă...

§4 . — a)

Riturile şi unitatea religioasă. — Ereziile au procu­

rat Bisericii împrejurarea de a se convinge adânc.des­ pre valoarea şi rolul riturilor pentru

păstrarea

unităţii

religiunii. Prin mijlocirea riturilor, se realizează închegarea unei şi colective, specifică

conştiinţe religioase individuale

fiecărei religiuni ori confesiuni, precum şi unitatea* e x A , ternă religioasă. Sentimentele religioase sau, mai'precis, religiunea interna cu tot ansamblul sau piraţiuni şi intuiţiuni din sufletul

de

individual,

afecte, asn’au des­

tulă stabilitate şi un cadru liotărit; ele s’ar putea slăbi şi risipi, dacă cultul n’ar veni ■să

ofere formele

pentru afirmarea acestor valori interne.

sale

„Cultul uneşte

laolaliă sentimentele nepuse în ordine şi

transformă o

religiozitate nedefinită într’o conştiinţă religioasă, indivi­ duală şi colectivă. Această conştiinţă

religioasă,

caută

să o reprezinte şi s’o obiectiveze cultul. S’ar putea spune deci: sentimentul religios cheamă...cultul, j a r cul­

tul creează conştiinţa religioasă.... Odată formată, con­ ştiinţa religioasa

ajunge

temelia

solidă

a

cultului şi

cultul continuă să întărească conştiinţa religioasă''.1) Gustave Ie Bon, deşi profesează

ideea că religiunile

evoluează ca fiecare element al vieţii sociale, totuş re­ cunoaşte că riturile şi ceremoniile le dă

fixitate.

giunile dobândesc, după părerea sa, chiar puţină

Reli­ per­

manenţă din ziua, în care s’au stabilit rituri şi simboale. „Nici-o religiune nu poate să se lipsească de ele. Graţie acţiunij lor continue,

credinţa nouă se încorporează în

inconştient.... Lipsită de rituri religiune n ’ar fi d u ra tV )

Prin

1) R. W ill - op. cit., p. 23. 2) La· vie de verifes — p. 36.

şi

de rituri

simboale, deci,

nici-o

Biserica a .

î 119 realizat coeziunea între membrii săi şi şi-a, asigurat durata, pentrucă ele înlesnesc în chip văzut o unifor­ mitate de credinţă între credincioşi. i

prin legătura,

pe

care o mijlocesc

„C ând inimile com unică",

zice

Paul

Olţramar.e,.^„injteligenţeie.. sunt,..gata„să se .înţeleagă şi

i

activităţile să se asocieze.

I

stabileşte "o practică legată de anumite idei,

Când

o

voinţă

cari observă (îndeplinesc) acea practică, înclinaţi

organizată toţi aceia,

vor fi repede

spre aceste idei şi se va forma un curent de

opinie, care se întăreşte din ce în ce mai m u lt".1) o ilustrare a forţei de omogenizare prin

rituri,

Ca

autorul

menţionat citează cazul islamismului, care, de şi cu dog­ me simple şi puţin numeroase, unitate a societăţii religioase

a ajuns să realizeze o

prin

obligarea credincio­

şilor lui de a practica cu toţii şi la termene fixe, ace­ leaşi practici rituale. Nici-o împrejurare (răsboiu, absenţă sau afaceri) nu scuteşte

pe musulman

de

îndatorirea

rituală, la momentul reglementar. La strigătul muezinului, toţi

trebue să îngenuche şi să şoptească

versete

Coran, iar în

moschei,

aşezaţi în

imită în. chip

scrupulos

gesturile şi mişcările

urma

din

imamului, lui.

ei Nu

s’ar putea spune aproape acelaş lucru despre Ebrei şi despre minuţioasa îndeplinire a legii cuprinde

şi

caracterizează

lor

nenumărate

rituale,

care

amănunte

ale

vieţii lor zilnice, morale, sociale şi juridice ? Cât de mult sufere unitatea religioasă, prin lipsa de uniformitate

л cultului,

se

vede

în

general

astăzi în

protestantism, al cărui rit nu este la fel în toate

ţările

şi nici chiar în aceeaş ţară. Fiecare crede ce vrea, fie­ care protestează şi învinueşte pe

ceilalţi.

Când,

însă,

părerea sau sentimentele personale sunt mai presus de dogmele religiunii, când iniţiativa fiecăruia nu cunoaşte margine şi frâu, se înbrânceşte

î) O p. cit., p. 22.

religiunea

pe o pantă,

al cărei fund este dc neprevăzut sau care va duce chip sigur la o fărâmiţare a unităţii

religioase

subminare a ideei religioase specifice

în

şi Ia o

şi fundamentale

a religiunii respective. Această privelişte ne-o înfăţişează ereticii. E cu neputinţă, astfel, a menţiona şi a deosebi puzderia de secte gnostice: adamiji, cainiţi, borborieni, codecni, zaclieeni, stratioţi, ofiţi, barbeliţi, fibioniţi, setiţi etc. etc. Precum observa sft. Irineu, ei nu erau uniţi nici cu privire la doctrină, nici în ceeace privea orga­ nizarea lo r ; nu se potriveau în păreri, chiar dacă erau numai doi sau trei, aşa că ar fi foarte greu să se ex­ pună părerea fiecăruia, fiindcă se abateau dela învăţă­ tură şi tradiţiune, voind fiecare să afle-zilnic ceva nou·, pe care nimeni încă nu l-a iscodit.1) Acelaş lucru s’ar putea spune şi despre arieni, despre monofiziţi şi des­ pre alţi eretici. „D acă un singur

ereziarh

ar putea să

prevadă soarta doctrinii sale, niciodată ri’ar avea cura­ jul s’o dea la lum ină", zice

pe

drept

cuvânt

abatele

Bergier. „Nu este unul singur, ale cărui sentimente să fi fost credincioV T i^aK T de prozeliţii săi, care să nu fi pricinuit războaie intestine în propria lui sectă, ca să nu fi fost combătut şi contrazis în mai multe puncte, chiar de cei pe cari i-а convertit.

Doctrina lui Manes

n’a fost păstrată în Întregime nici la Paulicieni, nici la Bogomili, nici la A lb ing e nzi; a lui Arie a fost atacata de semiareni, tot aşa ca

şi

de

o riodo x i;

Nestorienii

mărturisesc că nu urmează pe Nestorie şi lacobiţii dau anatema pe Eutihie.

Luteranii

tele lui Luther,

calviniştii,

nici

nu pe

urmează ale

lui

sentimen­ C alvin".:)

Adepţii lui Luther îl acuză că n’a mers mai departe şi anume că n’a ajuns sa socotească sacramentele

drept

simple simboale, din pricină că nu s’a putut degaja de

1) Cf. A dv. Haereses, cart. I cap. I I şi 21. 2) D iction, de T hcolo g . t. 111 p. 242.

121 trecutul său catolic sau

că n’a avut o atitudine logică

şi hotărîtă în înlăturarea limbii latine din protestant, H. Strohl, citat W ill,

caracterizează

şi

drept

aprobat

cult.

de

încăpăţânare

Un alt

D-l Robert stăruinţa

lui

Luther de a-şi apăra teoria consubstanţiaţiunii, în care ei văd „o urmă a pietăţii elenistice în sânul

creştinis­

mului său hotâriţ./.joccidentarir '’CaIvin'·4' se aproprie mai mult de Luther decât de Zvvingli, care i se părea că este prea .„profan” etc.1)

Ei s'au întrecut unii pe alţii

în inovaţii, alterând formele esenţiale ale cultului.

Ast­

fel, Luther cel dintâiu părăsi textul biblic a! rugăciunii domneşti (Tatăl nostru), pe care a parafrazat-o !) în a sa „Mişsa g e rm a n ă ",’de unde a trecui în multe ghii luterane şi chiar reformate. Dc câte ori

litur­

n ’au fost

modificate „A g en dele"я) raţionalismului, în care rugă­ ciunile Bisericii şi chiar ale reformei au fost înlocuite cu forme, socotite că răspund tendinţei noului ideal re­ ligios sau că se prezintă în costumul epocii, dar care provoacă aversiunea chiar a protestanţilor de alte nuanţe/ cari le califică drept „bazaconii", lata o

formulă, care

se întrebuinţa de pastorii “raţionalismului, la distribuirea elementelor euharistice: „binevoiţi a vă servi de această pâine în amintirea lui picătură de vin....“.

Iisus".

„Binevoiţi a consuma o

„Tatăl nostru"

a

fost,

mai

potrivit după moda timpului, precum se vede din

ales, ur­

mătoarea parafrază a cererii a doua, aflată într’o Agen­ dă a lui S intenis:

„Marele tău

aşezământ

destinat a

lumina pe oameni prin Iisus, să prospereze într’un chip 1) Cf. R. W ill — op. cit. p. 185 şi 187. 2) „D um nezeu, Tatăl nostru cel din c e r u r i , să ne privească cu indurare pe noi, nenorociţii lui fii de pe păm ânt şi ertarc să ne d ăru ia sc ă; sfinţească-se sfântul său num e intru noi şi în toată lum ea prin curata şi dreapta învăţătură a C u vântu lui său şi prin iubirea fierbinte a vieţii noastre.....“ — (Traducere după textul germ an din R. W ill, op. cit., n. 3 pag. 279). 3) Aşa se num esc cărţile de rugăciuni com puse de diferiţi refor­ matori în sensul ideilor lor teologice. Ele nu se găsesc in iiici-tm fel de le g ătu ră.c u vre-un rit prim itiv.

122 tot mai g lo rio s!

De altfel, procedeul fusese inaugurat

de Luther, care lăsase la voia fiecărui „episcop" de a întrebuinţa sau nu şi „crezul" în cult. El însuş l-a în ­ lăturat în an. 1526 şi nu întârziară alţi reformaţi, cum a fost Calvin. păru din cultul public,

de

a-1 imita

nici

O vreme,

chiar dis­

recitarea

simbolului

protestant

credinţei, care a fost înlocuit cu un imn zis de credinţă, ca introducere pentru predică. Dela începutul sec. X IX , se răspândi întrebuinţarea liturgică a simbolului apos­ tolic, graţie „Agendei prusiene". fârşite şi a

lipsei

de

In faţa diviziunii nes­

omogenitate

din

absenţa

unor

rituri stabile şi uniforme, regele Prusiei, Friderich W il­ helm Ш, a încercat printr’o măsură autocrată în sec. X IX să uniformizeze diferenţele

cultuale

ale

regatului său,

sprijinit fiind de mai mulţi teologi protestanţi. 'între cari şi de Schleiermacher, dar împotriva altora. Punctul de plecare îl formau rugăciunile vechilor liturghii.

Astăzi,

se observă o tendinţă de a se introduce din nou în cultul protestant un act de credinţă, ca un mijloc de armonizare relativă în mijlocul au ajuns să

mărturisească

unui

astăzi

haos.

Protestanţii

în

Biserica lor,

că

expusă sciziunilor, este de dorit o mărturisire

de

cre­

dinţă comună a com unităţii; măcar prin acest rit

s'ar

găsi şi pentru-ei „un mijloc de a se dovedi sentimen­ tul de solidaritate

ideală,

care

uneşte

pe

credincioşi

între ei, făcând prin aceasta să se nască printre creş­ tini convingerea că se găsesc uniţi printr’o continuitate de viaţă spirituală mângâe excita

cu Biserica ecumenică" — aşa

D-l R. W ill. entuziasmul

„Mărturisirea lor,

de

le-ar înviora

credinţă credinţa,

smulge inimile din izolarea, care este ispăşirea dualismului prot.esia.nt şi din din relativismul modern,

nesiguranţa,

ar .dispune

le-ar indivi­

care

inimile

se

le-ar

derivă

lor a se

uni cu ceata sfinţilor, cari merg înaintea Celui V eşnic".1) 1) R. W ill — op. cit. p. 2 S 0 ; Cf. şi op. 253, 273, 279 şi 281. Fiîră să vrem, ni se im pune pe cale de intuiţie o-apropiere între

123 Unitatea Bisericii şi ereziile. — De aceea, Biserica

b)

s’a arătat întotdeauna neînduplecată în faţa ereticilor, pe cari i-а alungat din sânul Ortodoxiei ecumenice, când n’ati aderat la dogmele ei sau când nu s’au su­ pus la practicile

cultului său şi trebue să recunoaştem

că ea a fost justificată şi a avut dreptul să o facă. „Nu ese de altfel o lege a naturii că orice organism, care vrea să dureze şi să prospereze, trebue să elimine din substanţa sa ceeace îi este eterogen ? l) “. Cei cari învaţă altfel decât Biserica se afiă chiar prin aceasta afară

de Biserică

şi

sunt

despoiaţi

de Christos,

zice

sft. Irineu. Ei se îngrijesc de propriul lor folos nu de unitatea Bisericii şi,

pentru pricini

neînsemnate, tae şi

împărţesc trupul mistic al lui Christos'). Ei singuri deci se elimină

din sânul Bisericii. Prezenţa lor, pe"ele alta

parte, ar constitui o jenă, o stingherire pentru pacea sufletească a credincioşilor ortodoxi. Astfel, călugării greci s’au

scandalizai, când

au auzit pe cei din Apus

cântând simbolul credinţei cu adaosul „filioque", la în­ ceputul

veacului IX ;

se desbinară

de asemenea, patriarhii

în veac. VIII de

care nu luase nici-o

cel

orientali

din Constantinopol,

atitudine pentru apărarea cultului

icoanelor .şi lucrurile nu se potoliră până ce patriarhul Pavel

din Constantinopol

nu

demisionă

în

anul 784,

vechii gnostici şi între protestanţii clin vrem ea noastră. O concep­ ţie caracteristică despre m ântuire, şi la unii şi ia ceilalţi, form ează baza doctrinară a m odificării cultului Bisericii. Gnosticii făceau d in _gnozd singurul m j l o c . d e m â n tu ire ; protestanţii, d e ş i profe­ sează În această privinţă solz fide, J o tuş printr’o preocupare di­ d actică excesivă se apropie de gnostici, de oarece prin aceasta acordă ideii de m ântuire o însuşire pronunţat intelectuală. Aci se găseşte explicaţia d iv iziu nii nesfârşite a sectelor lo r ; cât spaţiu trebue pentru a e num ăra sectele protestante ivite din veac. XVI. p ân ă azi! Riturile sau cultul public nu era necesar pentru pnevinatici, ci num ai pentru psihici şi ilici, întocm ai cum îl just fică şi Luthe-r, „propter infirrnos", .preconizând cultul idea! sau în inim ă. 1) P. O ltram are — op. cit. p. 41. 2) Cf. A dv. Haer,, cart. IV cap. 26 şi 33.

124 retrăgând ц-se ia

o mănăstire cii declaraţia formală de

a se p o c ă il). O doamnă foarte pioasă, pe care am cu­ noscut-o, povesteşte d-1 Paul Oltramare, spunea că nu mai putea să se roage, când se ştia alături de oameni, cari nu cugetau la fel cu ea. Poate să o taxeze cineva de intolerantă?

Se prea poate.

Trebuinţa psihologică,

pe care ea o încercă, era însă cu desăvârşire legitimă. Eu cred chiar că această trebuinţă indică măsura sin­ cerităţii sale religioase. Un om profund emoţionat vrea să aibă pe lângă el acord с li al sau ;

prieteni, al căror

suflet sâ fie de

ei este ca şi paralizat dacă, în ime­

diata sa vecinătate, protivnice ’).

se găsesc

persoane,

care îi sunt

In acest punct stă toată explicaţia psihologică a răsboaelor religioase,

deslănţuite de ereziile, care au sfâ­

şiat Biserica creştină şi pe care lumea nu le cunoscuse mai ’nainte la păgâni, Ieroboam înţelesese că separarea politică

a statului

regatul lui Iuda,

lui Solomon în regatul

lui Israil şi

putea să ajungă iluzorie şi desfiinţată

prin uniformitatea riturilor practicate de toţi Israeliţii în templul din Ierusalim. De aceea, el institui un alt cult, păgân, ridicând două altare, ia Dan şi la Bethel, pentru supuşii regatului Israel.. „Unitatea sufletelor se spirituală. Biserica are

sprijine

motiv

puternic pe cultura

de a căuta s’o realizeze

între membrii săi. Nu va putea reuşi în această privinţă, dacă ea nu se arată riguroasă cu privire la condiţiunile, pe care ea le pune, pentru

a fi

admis

sau

pentru a

răm ânea în sânul său. Omogenitatea va fi, deci, cu atât mai mare, cu cât ea va da dovadă de

exclusivism "3).

Este adevărat că multă vreme definiţia şi domeniul ere­ ziei au fost mărginite numai la

chestiuni

1) Cf. E. Popovici — op. cit. I p. 674- 675. 2) Cf. La religion et La vie de l'E s p irit p. 40. 3) P. Oltram are — op. cit. p. 40.

de

doctrină

125 sau strict de credinţă. Această normă bisericească în distingerea ereziei a căpătat expresiune şi în articolele cu importanţă civilă, precum se vede în legiuirile îm ­ păiaţilor bizantini creştini. Astfel, dintr’un decret im­ perial l) din 27 Februarie 380, rezultă ca profesarea unei doctrine contrare dogmei sft. Treimi eră ment esenţial, sândite

de

singurul

ele­

care constituia erezia. Practici, rituri o-

Biserică

şi

faptul

ruperii

comuniunii

cu

ortodoxii nu erau suficiente deci pentru a motiva aplicarea legilor împotriva ereziei. Dar 15 ani mai târziu, împăratul Arcadius, consultat cu privire la cazul episcopului Heuresius, ajunge să dea într’o Ephtula adresată la 3 Sep­ tembrie, 395, către Aurelianus, proconsulul Asiei, o nouă definiţie a ereziei, mult mai puţin restrânsă decât cea a iui Teodosius.

„Se înţelege

declară Arcadius, „şi

sub

numirea

e pasibil de

de erezie",

pedepsele

aplicate

împotriva ei oricine se deosibeşte, chiar într'un

punct

oricât de uşor, de religiunea ortodoxă şi se depărtea'ză de calea sa“ *). Un alt decret de mai târziu din Codicele lui Teodosius 3), în urma unor procese între Donatişii şi oriodoxi,

asimilează

rebotezarea

donatiştilor

prevăzând pedepsele pentru eretici împotriva va

fi

botezat

a

doua

oară

de

aderat la această ceremonie, ori dispoziţie în acest scop·*). Aşa

bună va fi

dară

cu

erezia,

oricui se

voe, sau va fi pus

localul

concepţiunea

sericii asupra ereziei, care provenea din

la B i­

atingerea ele­

mentelor constitutive ale religiunii, evolua şi prinse con­ sistenţă sub influenţa ei şi în legile împărăteşti. Totdeauna ea s’a arătat sensibilă nu numai la enunţările principiale de credinţă greşită, ci şi la riturile,· cari se înfăţişau cu ]) Cod. T heod. cart. XVI, tit. I, lex 2. 2) C od. T heod. cart. X V I lex 2S. — Cod. lustinian. cari. 1 tit. V lex 2, 3 j Ibid., tit. VI lex 4. A) H. Leclercq — D onatism e (D iction d ’Arch. e. d. Liturg. fasc. X L pag. 1482-1483).

126 fizionomie deosebită de cele ale

Bisericii

oficiale.

R i­

turile, ca şi principiile credinţei, erau o condiţiune

de

ortodoxie şi deci pentru membrii adevăraţi ai Bisericii, Reacţiunea ei faţă de

ritul euharistie

al gnosticilor

şi

ebioniţilor, faţă de formulele subordinaţiene, nestoriene, monofizite, etc. din cult, este o dovadă că orice schim­ bare a riturilor creşiine însemnă pentru ea o erezie cu toate consecinţele, pe care le im plică atât tizanii ereziei, cât Bisericii.

şi

pentru

fiinţa

pentru par­

specific creştină a

încă din vechime, ea a apreciat în chip deosebit im ­ portanţa unei liturghii oficiale, ca semn

şi

mijloc

de

legătură între credincioşi. Pentru sft. apostol Pavel, ritul şi dogma

colaborează deopotrivă şi nedespărţite la săvârşirea unităţii creştine, când îndeamnă : „Nevoinda-vă a p ă z i unirea D u h u lu i îniru legătura p ă c ii; un trup şi un Duh, precum, şi chemaţi sunteţi într’o nădejdie a chemării voastre; an Domn, o credinţă, un botezΎ ) sau (în ер. I Corint)

„căci o pâine, un trup cei m ulţi

suntem : că toţi dinfr’o p âine ne îm părtăşim V ) Aceiaş temă preocupă şi

pe

sft.

Ignaţiu

(f

107),

episcopul

Antiohiei, în epistolele sale, prin care ţine să prevină cu stăruinţă pe credincioşi de schismă şi de desbinările, în priveliştea cărora se dedeau atunci gnosticii. Pentru el, ca şi pentru sft. apostol Paul,

ritul

euharistie

legătura de unire între creştini; de aceea, el

eră

stărueşte

asupra unităţii sft. Euharistii, adică asupra ritului corect, ortodox şi uniform (M agn. VII, l). Nu este bine, zice el, decât ceeace voi faceţi laolaltă: una şi aceiaş rugă­ ciune, una şi aceeaş cerere, unul şi acelaş cuget, aceeaş speranţă însufleţită de dragostea în lisus Christos: un lisus Christos. biserică a lui

Căutaţi a vă aduna

Dumnezeu,

\) Efeseni, IV 3 - 5 .' 2) ’X," 17.— "

la

piciorul

toţi

în

aceluiaş

aceeaş altar,

127 adică în Iisus Christos, unul, care a eşit din Tatăl ră­ mânând totuş nedespărţit de El (Magnes. VII 1). decât Ia o singură

Aveţi

EI

şi

care

s’a întors la

deci grijă să nu participaţi

Euharistie,

pentrucă nu este decât

un singur trup al Dom nului nostru, un „singur pahar pentru a ne uni în sângele său; un singur altar, pre­ cum este numai un singur episcop înconjurat' de presbiteriul şi de diaconii săi (Filadelf. IV). Vina Docheţilor schismatici, la cari se referea sft. lgnaţiu, constă în aceea că se abţineau dela

rugăciunea

publică a Bisericii şi

nu participau ia ritul .ortodox al sft. Euharistii, rece ei nu credeau în trupul real

al

de oa­

Mântuitorului

în

Euharistie, ci îşi aveau propriul lor rit euharistie, con­ form credinţei lor particulare (cf. Smirn. VII 1, VIII l ) . 1) Pentru aceste motive, Biserica a oprit mai târziu

adu­

nările de cult în afară din biserica2) şi n ’a admis nici-o indulgenţă de

interpretare pentru

clericii,

cari

s’ar fi

rugat cu ereticii.'1) De ăsemenea, sft. Irineu, unul din ucenicii sft. Policarp, în scrierea sa împotriva ereticilor acelei vremi (tot gnostici), subliniază caVunitatea bisericească se re­ alizează prin

riturile, în

cari se concentrează

doctrina

şi caracterul specific al religiunii creştine. Aşa, vorbind despre botez, unitate sufletele

el afirmă că trupurile

prin spălarea, noastre

care

conferă

au primit unire

noastre au primit nestricăciune,

prin

iar

spirit (cart. III,

cap. 17). Trupurile noastre au primii unitate, adică noi ne-am făcut prin baia botezului membrii trupului mistic al lui Christos,

membrii Bisericii. Toţi ne-am făcut un

trup, iar D uhul Sfânt, care uneşte sufletele noastre, for­ 1). T raducerea textelor d u pă text. francez din A. Fortesaif', op. cit. p. 20 şi 21. 2) C anon 6 G rin g ra: e cazul Eusiaţienilor, cari susţineau câ nu Irebue a se ruga in biserică, ci în orice loc. (Cf. şi Pidaiiou — com entar la canon. 5 şi 6 G ang ra). 3) C anon. 45 şi 65 ap., 9, 32, 33, 34 şi 37 Laodiceea.

128 mează aşa zicânc! sufletul "cel de viaţă făcător al acestui corp mistic. Această unitate a Bisericii, completează el, derivă din

adevărul dogmatic, care este unul şi el dă

mărturie despre unitatea Bisericii. Cu toate că Biserica este răspândită peste tot pământul, ea propovedueşte acelaş adevăr, crede în el ca şi cum ar avea numai o inimă şi un suflet; cu un glas îi învaţă şi îl transmite, ca şi cum

ar avea o singură gură. Sunt diferite limbi

în lume, dar acelaş este cuprinsul Tradiţiunii.... Precum soarele este unul luceşte

şi acelaş în întreaga lume, aşa stră­

propoveduirea adevărului peste tot locui şi lu­

minează pe

toţi oamenii,

cari voesc să

ajungă la cu­

noaşterea adevărului (cart. I, cap. IO ) 1). Astfel, prinir’o dogmatică neînduplecatăşi prin riturile sale, Biserica a isbutit să-şi asigure o omogenitate ideală.

Toate

elementele

cultului

vechiu

ortodox

au

concurat spre acest scop; chiar şi stilul icoanelor. „Dacă teologii au lucrat ca să menţină între diferitele Biserici acordul dogmelor şi al credinţelor, unitatea

esenţială a

riturilor şi a formulelor, tot aşa artistul a ales pretutin­ deni aceleaşi icoane şi a reprodus aceleaşi învăţături.; variantele par a fi fost puţin numeroase

puţin

im­

portante" !). In deosebi, prin riturile sale Biserica

şi

cre-

ştină-ortodoxă realizează o unitate

universală,

de cadrul

numai întinderea în

actualităţii,

privind

spaţiu, ci şi adâncimea în

nu

timp. In

toate

toate timpurile, âceeaş bae a botezului

dincolo

părţile şi în

a renăscut pe

fiii Bisericii în numele sft. Treimi, iar ungerea cu mir i-а făcut să se toare ale sft. D u h ;

împărtăşească

de darurile

sft.

întări­

pretutindeni şi întotdeauna, aceeaş

]) D u p ă traduc, de Dr. Orest de T arangul — Doctrina sit. Irineu despre Biserică, conţinută în scrierea sa „Adv. Haereses" / p u b li­ cat în A lm anach ju b ilia r a! A cadem iei ortodoxe, Cernăuţi, 1909, p. 128). .2) H. Leclercq — Im ages, ibid. p. 183.

129 formulă de ertarea păcatelor a adus pe păcătoşi la îm ­ păcarea cu Dumnezeu şi aceeaş ungere cu untul de lemn „în rugăciunea

credinţei"

a întărit pe cei încer­

caţi de suferinţe ; întotdeauna şi

pretutindeni, aceleaşi

elemente materiale — pâinea şi vinul — transformate prin invocaţiunea preotului în trupul şi în sângele Domnului, s’au făcut

hrana

divină

a atâtor generaţiuni creştine;

în loate timpurile şi în toate părţile, aceleaşi rugăciuni înaintea altarului au întărit cuvântul de legământ al so­ ţilor. In toată vremea şi în tot locul, aceleaşi rugăciuni au mişcai

buzele

doxi pentru

şi au plecat frunţile creştinilor orto­

adorarea Tatălui şi a Fiului şi a sft. Duh.

Indeplinindu-şi cultul, credinciosul de azi trăeşte în in­ timitatea

sa aceiaş

viaţă

spirituală

cu strămoşii,

cari

s’au folosit de aceleaşi rugăciuni şi semne şi au primit aceleaşi taine. In acelaş tim p,'el se simte ca un punct, care dispare între generaţiile

dela începutul

creştinis­

mului până la -el şi între acelea, care se vor mai ruga, când cel din

urmă

atom

al învelişului său trupesc se

va fi risipii. Rugăciunea lui se

înfăţişază

ca o verigă

mică a unui lanţ de aur, care începe din pământeşti şi a

călătoriilor

lacului Genisaret

şi

Mântuitorului

se întinde

timpul

vieţii

pe malurile

până la zilele cele de

apoi, în care aşteaptă venirea Fiului lui Dumnezeu întru slavă pe norii

ceruluil). înalta

valoare

etică, care

se

cuprinde în această unitate religioasă mijlocită de rituri, a făcut pe un scriitor să găsească drept „una din cele mai primejdioase erori moderne înclinarea de a arunca trecutul" г). с)

însuşirile necesare ale

riturilor creştine. — Daca

prin riturile uniforme se garantează şi se întreţine uni­ tatea doctrinii, unitatea spirituală a credincioşilor şt 1) L ’Abbe Jaugey — Prones cateehist'qucs, t. II p. 190 şi A nton Baum stark, op. cit. p. 2. 2) Gustav le Bon — op. cit. pa". 2.

Dr.

130 unitatea externă a Bisericii, apoi alterarea lor prin

in­

troducerea de elemente noui, ori o modificare în struc­ tura sau în executarea lor originală, le-ar schimba sem­ nificaţia caracteristica, însemnând prin aceasta primejdia cea mai mare pentru falsificarea, unei religiuni. Din acest punct de vedere, ereziile cultuale sunt în sânul unei religiuni ca vegetaţiile parazitare din regnul animal şi vegetal. Ele slăbesc şi fac

să

sau coloana

unei plante. Tot aşa, din

cauza

dc

ereziilor

swsţinere a cultice,

au

perii

degenereze

trunchiul

multe din religiunile

vechi, de multe ori chiar mai ’nainte de a se fi dovedit neveracitatea sau falsitatea lor. Ce au fost, de pildă, în istoria religioasă a Indiei, Budismul şi Giainismul, decât o sguduire din temelii a Brahmanismului,'prin aruncarea Vedelor şi a ritualismului brahmanic ? Iar mai târziu aşa zişii

„G u ru “

(învăţători) altoiră

idei

noui pe vechiul

brahmanism, introduseră, ca o reacţiune împotriva B u ­ dismului şi Giainismului, zeităţi şi creară secte, care se grupară împrejurul zeităţilor Vişnu şi Siva. Rezultatul: o nouă religiune — H induism ul‘). La Romani, năpădi un adevărat roiu de zeităţi elenice, cu toate practicile lor rituale, la adăpostul unui oracol grec, instalat la Roma sub forma „cărţilor sibylline", venite din Clime, dar care s’au dovedit că sunt troene. Aşezată într’o încăpere a templului capitolin, Sibyla pretindea că prescrie reţete mai eficace decât cele sugerate de aruspiciiie romane. De fiecare dată, însă, în care interpreţii cărţilor sibylline descifrau, la ordinul senatului roman, câte-o pagină din aceste cărţi misterioase trasă mai din ’nainte la sorţi, ei raportau din ea porunca formală de a tse proceda la o ceremonie solemna, după ritul grecesc, şi, de multe ori, sfatul de a acorda dreptul d.e cetate

unei

noui

zeităţi

elenice. Aşa se ajunse pe îndelete să 'se .înlăture toată 1) Cf. I. M ihălcescu — M anuscrisul citat dc Teologie dogm atică fundam en tală, pag. 354.

131 ■deosebirea dintre religiunile

celor

două

popoare; zeii

romani îşi păstrară numele, dar luară obiceiurile şi în ­ făţişarea similarilor lor elenicil). Riturile, aşa dară,

pot să servească drept calea cea

mai lesnicioasă pentru furişarea ideilor streine ori per-, sonaje. întrfo religiune. Suprimarea mai deunăzi într’o biserică din Bucureşti a unui simplu fragment de m ulă liturgică — „pentru

rugăciunile

tuturor

for­

sfinţilor

să ne miluească şi să ne mântuească pre n o i“ — as­ cundea în dosul ei o doctrină

expres protestantă, ne­

mărturisită la început, dar expusă mai apoi de autorul său în încercarea de a o justifica

teoretic şi a o înte­

meia pe învăţătură. De aci urmeaz'â că riturile· Bisericii trebue

să întru­

nească însuşirile de a fi adevărate, naturale, stabile şi

uniforme. Fiecare for7iiă~d'e’’’turt'tfebrie'să fie, în primul rând, o expresiune proprie şi caracteristic ortodoxă sau să redea exact momentul religios, pe care îi reprezintă. Astfel, în deosebi riturile cu bază istorică,

cari consti-

tuesc amintirea unui moment istoric iniţial

şi determi­

nant în viaţa

spirituală a Bisericii,

reprezintă

în

cult

■elementele, prin cari religiunea s’a legat în timp de viaţa omenească, pe care are menirea s’o spiritualizeze şi sa o desăvârşească. Un astfel de rit (Euharistia)-este un mijloc concret pentru repetarea din care pulsează

direct,

harică proaspătă, prin cu

Mântuitorul.

O

dela

aşezarea

schimbare

aceîePTmprej urări,

isvor, în în

viaţa

religioasă

contact

nemijlocit

esenţa

elementelor

materiale ale unui astfel de rit (azima în loc de artos), în întrebuinţarea sau

folosirea

sau lipsa „căldurii"),

m ână

lor (apa în loc de vin

interpretarea ritului

pe o

altă cale decât pe cea a religiunii ortodoxe sau supri­ mă cu desăvârşire sensul Iui, făcând uzul ritului absurd I) A. B ouche-Ledercq — L ’lntolerance „litique, pag. 9. ;

reiigieuse

et

la

po-

132 în Biserică. Astfel, uzul alăturat în Apus la ritul

bote­

zului de a se da neofiţilor să bea lapte şi miere (pre­ cum se vede şi la Tertulian, în tratatul său îm potriva lui M arcion), a dat prilejul

de a se .pune

în

ra p o rt

ritul creştin al botezului cu legenda păgână a 'lu i Dîo~ nisos.1) De aceea, Biserica n’a admis în ritul e u h aristie ' azima ebioniţilor, în Joc de pâine dospită, spre a în lă ­ tura ~crу11f li zi Гi ii ea'‘'cu pascha iudaică,

iar mai târziu B i­

serica'ortodoxă impută creştinilor'"roiliano-catolici

ace­

eaş practică, sub învinuirea de erezie apolinaristă. A p a în loc de vin la euharistia confunde

cu ritul

lui

gnostici lor,'opiacea,

M ith ra ;

de

aceea,

să se

apologeţii

acelei v re m i5) au stăruit asupra elementelor

.materiale

ale ritului, iar Ciprian ţinu de rău pe episcopii diocezei sale spre a nu

cădea

într’o asemenea

greşală.5)

Ne-

întrebuinţarea amestecului de apă cu vin în Euharistie, considerate după o veche interpretare ca un simbol a i celor două naturi ale lui Christos, insinua un punct a l doctrinei monofizite în liturghie ; de aceea, sinodul V I ec. l-a osândit prin canonul 32. Pentru a păstra neatins în forma lui originară de instituire ritul cel mai însem ­ nat şi a înlătura

astfel

orice

interpretare

Biserica a oprit !ţ>rin canonul 28 trulan

nepotrivită,.

obiceiul

de a.

se da împărtăşirea amestecată cu struguri. De asemenea,, întrebuinţarea unt-de-lemnului la botez de către manihei,. pe lângă că nu corespunde instituirii botezului, este şi ceva

nenatural,

istorice a ritului

ceva

nepotrivit

cu.

ideea de curăţire şi de renaştere cuprinsă în ritul b o ­ tezului şi simbolizată în elementul aceştia,

curăţitor, ca

şi

cu

chipul

care alţi

este eretici

ce!

mai

natural

apa. în moderni

opoziţie

Cf. L. Duchesne — op. A se vedea lucrarea de A se vedea lucrarea de Cf. Dr. B. Cireşanu —

cit. p. 354 n. 4. faţă la pag, 59. faţă la pag 59 si 60. op. cit. III, p. 306.

cu

(Socinienii,

Q uackerii şi M etodiştii)/) pentru cari orice lichid 1) 2) 3) 4)

prin

este

133 valabil la botez,.Biserica ortodoxă impune apa. drept o c o n d iţ ii m e ş i n e ^ q u a jion.'-'· "*...... .... .... ............... ""“Pentru cine nu inţele arienilor lor de

sunt, apoi, bătătoare la ochi strădu­

de a impune

predilecţie

-da curs doctrinii lor lupta şi rezistenţa

şi menţine în

a doxologiei

mici, tocmai

blasfematorii ?

Bisericii

cult forma pentru a

Cine n ’a remarcat

împotriva

oricărei formule

sau rit echivoc în cult, pe care s ’au silit să le înrădă­ cineze ereziile următoare, ca monofizitismul, de In îndeplinirea ca normă

p ild ă ?

riturilor ei, Biserica ortodoxă a avut

observarea în cele mai mici

amănunţimi a

bazei scripturistice şi tradiţionale a fiecărui rit şi s’a ferit de a cădea în extremele, în care a căzut Biserica apuseană în

luptele

ei cu ereticii.

Ea a evitat orice

adaos şi orice formă înăuntrul riturilor, care nu s’ar fi găsit în identitate sau conform cu textul N. Testament, cu

practica .apostolică

şi

a

primelor

veacuri;

prin

această măsura, Biserica ortodoxă a pus la adăpost de orice interpretare riturile ei, atât în ceeace priveşte ideea religioasă, pe care· o reprezintă, cât şi

caracterul spe­

cific creştin al elementelor riturilor. Un exemplu mărunt ne va convinge de scrupulul ei plin de urmări fericite pentru unitatea ei, în comparaţie cu concepţia şi prac­ tica Bisericii romano-catolice pe acelaş teren. Astfel, în textul rugăciunii liturghierelor ortodoxe din ’naintea cu­ vintelor

de

instituirea sft.

Euharistii,

avem

pasagiul:

noaptea, întru care s’a vândut şi mai vârtos însuş pre sine s’a dat“ , care se găseşte în deplină uni­ tate scripturistică cu textul din ер. I Corint. X I 23. Nu tot acelaş scrupul a stăpânit ritul apusean, unde aflăm rugăciunea corespunzătoare cu textul următor: „Qui pridie pro nostra et omnium salute praeteretur...1'. In această lipsă de atenţiune asupra elementelor rituale, stă pricina, pentru care Biserica apuseană s’a găsit, într’un moment a! istoriei, despărţită de marea unitate ecum enică, pre­ cum vom vedea.

Conştientă de importanţa ritului în religiune, Biserica a luat măsuri, pentru ca executarea lui să nu coboare ideea religioasă creştină. Aşa, omiliile sft loan Chrisostom şi ale Fericit. Ieronim însemnau un avertisment ia tirnp pentru a nu se coborî cântarea religioasă la nivelul muzicii lumeşti teatrale, iar ecoul zelului lor fu consfinţit prin canon. 75 al sinod. VI ec.. Pentru păstrarea formei ortodoxe a riturilor, Biserica veche a luat măsuri îndată ce a putut, nu numai ereticilor din

sub

forma negativă a eliminării

sânul ei, ci ea a purces şi -la măsuri cu

caracter pozitiv, care asigurau stabilitatea şi uniformitatea riturilor, precum se vede din canon. 114 Cartagina, care nu îngădue

oficierea lor

decât după cărţile

de ritual,

care se găseau mai de mult întocmite l).

§ 5. —

Liturgiil, unitatea riturilor şl erezia.

Ritul în sine reprezintă numai aparatul extern al ac­ ţiunii sensibile,

care

are în

vedere

deşteptarea

unei

anumite idei religioase sau lucrarea unei graţii speciale. El nu capătă însă viaţă, decât atunci când este pus în mişcare prin oficiul liturgului; ideea religioasă nu se afirmă decât în urma mijlocirii acestuia; el este chemat să deştepte în suflete sensul divin al ritului, semnificaţia doctrinală, istorică sau mistică, care este legată de cu­ vinte, de acţiuni şi de simboalele materiale. Din aceasta rezultă atât trebuinţa ca liturghisitorul să fie pe deplin pregătit în vederea misiunii sale, cât şi datoria de a se pătrunde profund, el cel dintâiu, de sensul riturilor pen­ tru ca, printr’o îndeplinire sinceră şi transportată, să facă din rituri „un mijloc eficace spre a ridica spiritul şi inima 1a contemplarea

lucrurilor spirituale, pentru a

sprijini şi a hrăni pietatea credincioşilor, a-i instrui, a-i 1) A se vedea şi canon. 15, 16, 17, 18 şi 19 Laodiceea.

135 lămuri şi a-i m işc a ; pentru a răspândi în sufletul lor sentimentul, emoţia, gustul lucrurilor divine şi a-i în­ demna să-şi unească spiritul la literă, moralul la fizic" l). Se înţelege, pe de altă parte, rolul precumpănitor al liturghisitorului în păstrarea caracterului specific creştin al riturilor, de oarece de el, ca interpret al oficiului şi mijlocitor al credincioşilor, atârnă redarea inexactă

a

sensului

Bisericii.

Liturgul

caracteristic

al

corectă

fiecărei

ori

taine

poate să însemneze un străjer

a

cre­

dincios pentru fiinţa religiunii însăş şi pentru unitatea liturgică, precum poate sa fie şi un mijlocitor pentru insinuarea în cult a unor credinţe streine sau sub ni­ velul moral al creştinismului.

Pentru ca religiunea ve­

chilor Ebrei să nu se confunde cu practicile idololatre, Dumnezeu nu numai că a rânduit riturile'în mici amănunţimi, dar încă, în

vederea

cele

îndeplinirii

mai lor

exacte, El a prevăzut şi a aplicat chiar pedepse aspre5). Acel,aş principiu

l-a 'observat

şi

Biserica

'disciplina sa cu privire la cult, precum

creştină în

s’a

expus

în

paragrafele precedente. în urma experienţei istorice, pe care i-au prilejit-o ereziile, ea a trebuit să înlăture im ­ provizaţia oficiantului. D acă în

cultul

particular şi

in­

tern, personal, libertatea formei poate să răm ână şi pe seama’ spontaneităţii şi avântului

religios

nu tot aşa este în cultul public.

De sigur,

al

fiecăruia, Dumnezeu

primeşte rugăciunile, oricare, numai sincere şi

smerite

să fie. In cultul divin public însă, unde credincioşii se adună în numele Lui, unde avem aşa dar o socializare a manifestaţiunilor cultice pe acelaş scop,

lucrul

se

un

schimbă.

temeiu

comun şi în

Formulele

generale,

pentru toţi, sunt menite să evoace tot fondul ideologic şi istoric al

religiunii,

pentru

a mişca

pe

fiecare —

negreşit, în-măsuri diferite şi singulare — şi pentru a-i 1) L ’Abbe B oissoiiei — O p. cît., p. 15. X.

2) Cf. Levitic -

136 pune în contact cu graţia divină. In cultul public, deci, se

presupune

iniţiativei

în

chip

personale, o

necondiţionat un alăturare

şi

o

sacrificiu al

supunere la o

trebuinţă obştească consfinţită de Biserică, spre a spori capacitatea fiinţei omeneşti pentru slăvirea lui D um ne­ zeu şi pentru perceperea la maximum a uniunii cu El. Un astfel de cult este o mărturisire de

credinţă,

care

nu se poate abate dela forma strictă, pe care o indică spiritul doctrinii şi pe

care

această

doctrină

o

cere

pentru păstrarea fiinţei ei. lată, între altele,, necesitatea îndeplinirii uniforme a ritului, într’o comunitate

religi­

oasă, oricât de întinsă ar fi ea ca suprafaţă. De aceea, Biserica n’a lăsat îndeplinirea

riturilor la

inspiraţia sau gustul personal; ea a prescris nu numai rugăciunile şi simboalele proprii fiecărui rit, dar a fixat chiar mişcările Chrisostom

şi

gesturile

admonestează

liturghisitorului. până

şi

pe

Sft. loan

psalţi

pentru

gesticulaţia teatrală din timpul cântării ca nepotrivită şi streină de spiritul

creştin.1)

Altfel,

iniţiativa

fiecăruia

poate strecura particularismul personal, care este origina ereziei religioase în genere. Dacă s’ar îngădui ca unu! să reducă otpustul ori să suprime cutare răspuns, după unele socotinţe proprii

sau ca ucenic al unor concep-

ţiuni streine de rânduelile Bisericii, atunci cultul ar rămâne câmpul de experienţă al fiecărui liturghisitor, armonia cultului şi unitatea religioasă ar iar doctrina ar fi desfigurata, spectacolul în sectele

aşa

protestante

fi

cum de

sfărâmată,

ni

azi.

se

oferă

Prin

obli­

gaţiunea de a se observa îndeplinirea riturilor în forma lor de instituire şi în cadrul are în vedere deci

aprobat de

păstrarea fiinţei

ea,

însăş

Biserica

a religiunii

creştine iar nu consideraţiunea valabilă în ritualul magic al Romanilor, de pildă, la

cari eficacitatea' atârnă

de

recitarea fără greşeală a formulelor. 1) Cf. H o m i l . I , . D e

ver bis Isaiae

(cf. Tezaur, lit,, II, p. 482).

şi

H o m i l. X I X

in M a t h . —


faţă

de El,

observă J. Hogan, se va conforma printr’un instinct na­ tural rănd.uelelor şi felului rugăciunilor, care sunt întărite prin autoritatea Lui. D up ă autorul citat aci, tipicul s’ar asemăna

pentru

cari au cinstea

religiune să

cu eticheta

fre admişi

în

lor, nu îndrăsnesc să înfrângă

dela curţi; cei

prezenţa suveranului

prescripţiunile

ceremo­

nialului; cei cari se arată în augusta

prezenţă a D ivi­

nităţii

lor, simt

pentru

a-I arăta

adoraţiunea

că cea

dintâi datorie este să se conformeze riturilor, cari regu­ lează raporturile lor cu Dumnezeu.

Lucrul

acesta l-au

înţeles cei mai înţelepţi dintre păgâni. Plutarc ne spune ca marele general roman Paul Emil,

după

ce a ajuns

la demnitatea de augur, studia cu o extremă vechile rituri religioase

ale

republicii

atenţiune

şi arătă o grijă

scrupuloasă de a nu face nici-un adaos, nici-o omisiune, nici-o schimbare. Când cineva luă drept exagerare în­ deplinirea de către el a celor mai mărunte ceremonii; el avea

obiceiul

să

spună

că

această exactitate

o

datoră mai întâiu zeilor ca un semn de respect şi apoi statului, pentrucă orice călcare a unei rânduieli stabilite de lege sau prin obiceiu nu putea, în

definitiv,

decât

sa fie vătămătoare binelui general ‘). Chiar protestanţii, la cari unii recomandă spontană

şi improvizată, recunosc

rugăciunea

totuş în

marea lor

majoritate primejdiile, la care poate să ducă rugăciunea liberă. Harnack rezumă

astfel ■pe

1) j. H ogan - Les etudes des clerges,

unele

din ele: „ru­

p. 390-391.

138 găciunea liberă porneşte dela o personalitate individuală; chiar când aceasta ar trăi intim legată de comunitate, ea nu va putea nega niciodată o subiectivitate, care s’ar opune la a^celorlalţi. In aceste condiţiuni, credincioşii nu pot decât să repete rugăciunea (nachbeten), dar nu să se asocieze (mitbeten)". A. Bitzius atrage atenţiunea că neglijând rugăciunea

din

liturghiere,

pastorul lipseşte

comunitatea de multe fructe ale trecutului şi... slăbeşte sentimentul său de solidaritate1).

1) Citaţi după R. W ill, op. cit,, p 231.

C A P IT O LU L IV

Uniformitate şi diversitate liturgică. § b)

1. —

Cete două mari rituri.

Vechea unitate liturgică a Bisericii. — Particula­

rităţile de cult au. fost în Biserica veche puncte de grijă şi de atenţiune deosebită; pentru

înlăturarea lor,

acţi­

unea ei a mers chiar până la pasiune. D ouă împrejurări, una din veac. II şi alta din» veac. III, sunt de ajuns să ne încredinţeze. Aşa, în spre sfârşitul veacului II, pe o chestiune

de

calendar, care prin subiectul ei nu era chiar indiferentă, Bisericile din Asia/ şi din Roma au mers până la anatemă şi ar fi ajuns, de sigur, Ia schismă, dacă nu intervenea, atitudinea împăciuitoare

a unui

episcop

cu autoritate,

cum a fost sft. Irineu al Lugdunului. Este vorba de data serbării

Paştelui.

unele provincii

Creştinii

din

Asia

proconsulară

cu

învecinate (Cilicia, Mesopotamia, Siria)

puneau preţ pe ziua lunii, adică serbau moartea D om ­ nului la 14 Nisah, iar învierea Lui a treia zi, în oricare zi a săptămânii ar fi căzut aceste date. Paştele creştin era, deci, în aceeaş epocă cu Paştele Iudeilor. Creştinii din aceste părţi socotind ziua morţii lui de mântuire,

deci

de

bucurie,

îşi

lisus ca o zi

încheeau ca atare

postul la trei ceasuri după amiază, adică în

momentul

140 morţii

Mântuitorului,

spre

deosebire

de

creştinii din

Apus, Alexandria, Palestina, Fenicia,

Grecia

etc.,

cari

priviau ca motiv de întristare timpul

şederii D om nului

în mormânt şi deci posteau până în momentul învierii. Aceştia, spre deosebire de cei dintâi, puneau ziua săptămânii, în care

se serba învierea

Ei serbau Paştele în prima

preţ

pe

Domnului.

Duminecă după 14 Nisan»

ia'rpăfimite Mântuitorului în Vinerea cliji ’naiirifea~z11ej ‘cie Paşte; se ţinea, deasemenea, seamă ca 14 Nisan să fie în lună plină după echinopţiul de primăvară. Victor, episcopul Romei, luă iniţiativa unificării şi voi să im pună practica sa Bisericii din Asia Mică (192-194), care însă, sub conducerea lui Policrat, episcopul din Efes, se opuse şi rămase la tradiţia ei, pe care o întemeia·

pe

auto­

ritatea apostolului loan. Victoi găsi un motiv în acest refuz de a excomunica pe cei din Asia, iar cei de aci, la rândul lor, pe Victor

cu

partizanii

du-se epistole

în

acest sens, Noroc însă, că

sinodale

săi,

răspândin-

prin intervenţia sft. îrineu, care privea cazul ca o ches­ tiune de disciplină, schisma nu luă fiinţă în realitate şi urmaşii celor doi protagonişti au întreţinut mai departe relaţiunile de pace şi de unitate. In tot cazul, chestiunea datei Pastelor formă un punct supărător în unitatea cultului Bisericii şi fu foarte bine venit prilejul sinodului din Niceea (325), care, de sigur, pentru a sublinia mai mult caracterul creştin al Paştelui, dete câştig de cauza practicii comune sau mai generale din Biserică, stabilind astfel uniformitatea. De aci înainte, cei cari ceiul local al Asiei Mici, fură socotiţi în

ţinură obi­

afară

de "Bi­ serică, deci schism atici; ei fură numiţi Quatordecimării (dela 14 Nisan) sau şi Pfotopaşhiţi, ca unii cari serbau Paştele întâiu, cum făceau ereticii ebioniţi, manihei, caiafrigi, arieni, macedonieni, eunomieni şi nestorieni. Greutăţile totuş nu se terminară între Apuseni şi Ră~ săriteni, din pricina felului deosebit al datei echinopţiului,

141 fixat de Alexandrini la 21 iMartie, iar de cei din Roma la 18 M a rtT e ^ c ^ e ^ 'd e o s e b iri se regulară pe cale paş­ nică,Ч п " veac. IV şi V, între

creştinii apuseni

riteni, până ce ele dispărură

în anu!

adoptă

comput-ul

alexandrin, sub

dat-o Dionisie cel Mic. mai apoi la Roma

şi răsă-

525, când Roma

forma~’"pe care i-a

îndreptarea,

calendarului Iulian

care se făcu însă (1582), despărţi

definitiv în două calendarul universal a! Bisericii L). O frământare pronunţată pe o chestiune a unităţii de rit, care cuprinse în cercul său o suprafaţă mare bise­ ricească, se ivi pe la mijlocul sec. .III împrejurul ches­ tiunii de a se şti care era ritul, ce trebueâ să se aplice ereticilor, cari se întorceau

în sânul Bisericii dreptcre-

dincioase. In faţa principiului că „afară de Biserică , nu există mântuire'1, trebueâ să

se ştie “daca..era

ori nu

vaiabîrbdtezu! săvârşit de o sectă eretică; trebuiau bo­ tezaţi ori nu a doua oară ereticii pocăiţi ? Această ches­ tiune preocupase spiritele în Biserica africană

deja pe

la finele sec. II, cu

în urma

privire

ia

montanişti

şi,

mai multor sinoade din Africa, se privi ca nevalid tezul săvârşit rebotezaţi;

de eretici şi, ca

atare,

ereticii

bo­

trebuiau

aceiaş practică se urmă şi în Biserica din

Asia Mică şi din Siria. La Roma şi la Alexandria însă ereticii erau primiţi în sânul ortodoxiei prin punerea’ mâinelor, în urma lepădării credinţei lor greşite. Această deosebire de rit dete loc la o polemică foarte vie prin an. 256 între

Ciprian, episcopul din Catagina

şi Ştefan, episcopul Romei,

care

califică practica

afri­

cană drept „o inovaţie1' şi o faptă de antichrist, vred­ nică de a scoate pe cineva din comunitatea universală a Bisericii; conflictul se mări, când Ştefan arătă aceiaş atitudine şi fată de cei din Răsărit. Neînţelegerile nu 1) C f. E. P o p o v ic i — op. cit., I p. 354-355, 462; L. D u c h e s n e — o p . Cit. p. 250-251 ; T e z a u r , lit., ill p. 257 ; L)r. V . M itr o fa n o v ic i, o p . Ci*, p. 121-123.

142 încetară decât în timpul

disputelor împotriva

donafiş-·

tilor, când Fericitul Augustin formulă (în De baptismoj principiul ca „Christos este cei care botează; sfinţenia sacramentului

rămâne independentă de

care îi administrează.

calitatea

Deci pretutindeni, unde

în Christos este administrat este şi trebue privit ca

potrivit cuvântului

celui

botezul său, el

valid". Sinodul I e c .l) impuse

botezarea partizanilor lui Paul de Samosata, ceeace adică însemna că botezul

adversarilor dogmei sfintei Treimi

nu este valabil. Sinodul trulan reluă chestiunea şi, prin canon. 95, făcu două catogorii şi anume : arienii, cedonienii, novaţienii, quatordecimanii

şi

ma-

apolinariştii

aveau să fie primiţi, prin aplicarea mirungerii, în urma lepădării de erezie; paulianiştii, eunomienii, montaniştii frigieni, sabelianiştii,

maniheii,

valentinienii

şi marino-

лiştii trebuiau botezaţi a doua oară; monofiziţii despăr­ ţiţi în sec. V fură trataţi se cerea

decât

se generaliza

cu indulgenţă, întru cât nu li

mărturisirea credinţei

în întreaga

Biserică

ortodoxe. Astfel,

uzul

ca

să nu se

aplice ereticilor din nou botezul, în cazul când l-au pri­ mit în secta

lor cu

observarea

formelor

esenţiale ale

acestui rit (întreita afundare în numele sft. Treimi), ci numai să fie supuşi m irungeriiJ). , Ritul este o mărturisire practica de credinţă. In acest adevăr stă întreaga explicaţiune de ce diferenţele ivite în domeniul Iui au fost iritante, de ce au făcut suspecţi pe creştini unii altora, ajungând

să

se

bănuiască, de

erezie şi deci să se socotească primejdioşi pentru om o­ genitatea ecumenică a Bisericii. Aşa trebue să se înţe­ leagă grija, pe care o punea sft. aflat în refugiu la Roma, de Alexandria să păstreze

a

Anastasie face

uniformitatea

cel

Mare,

pe creştinii

din

cu

din

Biserica

1) Canon. 19. 2) Cf. J. A lzog -- op. cit., I p. 303-307 ; —- L. D uchcsne — op. cit. p. 357-359; E. P opovici — op. cit. 1 p. 263, 566.

143 Apus, în ceeace -priveşte felul de a ţi ne postu! Paştelui. Intr’un bilet anexat la epistola sa festivă şi adresat lui Serapion, episcop de să administreze Biserica egipteană Atanasie acolo fac de

îl

în

îndeam nă

sensul

râsul

de

să mai

întregei

din

an. 341

Thmuis, însărcinat în locul său, sft.

sfătuiască

pe

creştinii

de

sus, adăogând că altfel „se

lu m i".1)

De

asemenea,

Fericitul Augustin era un motiv de

ironie

pentru

situaţia do-

ШП^ШУг, can nu se alăturau la nici-una din cele două mari practici din Biserica de atunci, în ceeace priveşte sărbătoarea Crăciunului; se serba atunci la 25 Decem­ brie de Apuseni şi la 6 Ianuarie de

Orientali.

Dona-

tiştii n’o aveau în calendar, de aceea Fericitul Augustin observă că „nu le place nici unitatea (cu Rom a) şi nu se găsesc în comuniune nici cu Biserica din Răsărit*1.1) in Biserică stăpânise- dela

început

tracliţiunea

desăvârşite unităţi de cult, lucru care, cel puţin,

unei în ce

priveşte ritul euharistie, fusese o realitate istorică în cele dintâi două secole. Astfel, cu toată

deosebirea

calendarului pascal dintre Policarp

( f 168), acesta

asupra

episcopul

Smirnei şi Anicet al

Romei, totuş

îngăduit lui Policarp

„ca un semn de onoare"

din

cieze sft. liturghie în Biserica romana ~şT'sini

urmă a să ofi­ despărţit

cii sărutarea de pace; ceeace n’ar fi fost cu putinţă, dacă la mijloc n’ar fi fost măcar o oarecare uniformi­ tate liturgică.3) în secolul al 111 însă, în perioada

ime­

diată din ’namtea primului sinod dela Niceea, se observă unele deosebiri în cult, lucru asupra căruia atrage aten­ ţiunea Firmilian,

episcopul

din

Cezareea

Capadociei,

într’o scrisoare adresată lui Ciprian, în timpul versei

despre

valabilitatea

botezului

contro­

ereticilor.

„Sunt

deosebiri", zice el, „cu privire la multe servicii

divine

O Cf. L. D uchesne — op. cit. p. 255 n. 3.

2) Cf. L. D uchesne — op. cit. p. 274. 3) Cf. şi A. Fortescue — op. cit. p. 51.

144 şi nu se

îndeplinesc

I e r u s a l i m Şi

toate

lucrurile

provincii încă,

la

Roma

lucrurile

ca

la

variază,

după d e " :''l-',)‘r^ e de oameni şi locuri şi. totuş, aceasta nu consl ίΗΜ- schismă în unitatea Bisericii universale".1) In iezii generală, se poate vorbi şi în această vreme de o· o a iri;;irC uniformitate'liturgică ; după cum rezultă însă din menţiunile liturgice făcute de scriitorii biseri­ ci;*;

ai

imului

D^.nisie

timp

(Clement

Alexandrinul

Alexandrinul,

Origen,

pentru Orient, iar pentru Occi-

c fr .:: llip ^lit şi Novaţirn, Tertulian,

Ciprian,.

Arnobiu

ь: l^ciniiţin). amănuntele liturghiei nu coincideau îhtr’o rr.i.vjra .И>st>lută, ca desvoltare şi chiar ca сг.л documentar,

aceste

deosebiri

sau

;â onii'‘h'tta în veac. IV, când intrară

ordine.

In

variaţiuni

se

în

circulaţie

0c îilual sau liturgice în înţelesul de azi, în care >, •■'.-vv/J И( uniform şi neconsistent s’a cristalizat în '.·■V ;;iurghii, după diferite regiuni".1) Toate însă

ул·*'к scttinnl originii lor comune şi al unei -;;j i ..-·;

influenţe

Diferenţa de ritual se explică prin desvoltaaducerea cate unui amănunt sau ceremonii în ogiuni ale Bisericii ecumenice. celăiori

au

.c creştinătăţii,

înnum ărat patru

izvoare

pentru

după centrele mai însemnate şi

vuiohia şi Alexandria pentru Orient, Roma şi Occident sau chiar numai două. Liturghiştii · · · . . ; '.лЛ se găsesc .·-

pentru

întreaga

A ntiohia3).

. - .

•

mai în

inima adevărului, când

'л concluzia că tipul liturgic de origină a fost Biserică, şi

anum e:

ritul

Comparaţiunea tipurilor gene-

-iupă text. francez din Adr. Fortescue, op. cit. p. 65. =· .vs;ue — op. cit. p. 102. ■ ·:·1 din C onstituţiile aposiolice esle privită îndeobşte -turgic cel m ai vechiu al acestui rit; el este însă ..îrzie, cam pe la ju m ăta te a veac. IV. in care auto^ serie de texte liturgicu antiohîene ve c hi; litur; t sa VIII a Const, ap. n’a fost deci o liturghie uzuală.

145 rale ale liturghiei duce la constatarea înrudirii lor de aproape cu ritul antiohian, din care au derivat toate celelalte forme de liturghii locale1). De acum înainte, începu un proces dinstinct de uni­ formizare liturgică,

care se înfăptui mai mult

la adă­

postul administraţiei bisericeşti. Metropola eră în ge­ neral aceea, care dictă şi supraveghea desfăşurarea vieţii creştine în dioceza sa; ea era modelul, ea formă punc­ tul de orientare şi de urmat şi în laturea liturgică. Marea metropolă

dădea tonul

în regiunea' sa. Aşa

trebue să

ne explicăm şi procesul de îmbogăţire a cultului. In bi­ serica din marea metropolă se introducea un nou imn, de pildă ; el avea să intre în Întrebuinţarea tuturor bi­ sericilor în atârnare de ea. Această concluziune o impun menţiunile liturghie mai

istoriei

că

dela cutare patriarh

„Heruvicul", dela

departe.

cutare

Mulţumită apoi

datează în

„trisaghion“ şi aşa

relaţiunilor

irenice între

. marile metropole sau patriarhate, măsura se generaliza, realizându-se

b)

astfel unitatea

şi uniformitatea

Ritul bizantin . — In ceeace

priveşte

liturgică.

Răsăritul, o

liturghie derivată din vechiul rit universal antiohian, tre­ cută mai târziu prin filiera Cezareei Capadociei, ajunse ritul liturgic

uniform

аГ întregei Biserici

ortodoxe sau

de rit bizantin. Înăuntrul fiecărui patriarhat se găseau, de sigur, mai multe variante, care se zaţiei într’o vreme,

când

explică prin obiceiul nu

existau cărţi

improvi­

liturgice în

înţelesul de azi. Cea dintâi carte.Jiturgică,,,.a.iosLŞfη Scriptură, din care se făceau citiri; nu intraseră încă în circulaţie cărţi liturgice, pentrucă nu eră încă altceva fixat în scris decât sft. Scriptură. La început, 1) Cf. L. p. 103-105.

D uchesne —■op. cit. p. 93 ;

se citea

A. L'ortoscue — op. cit.

io

146 din aceasta carte sfântă,

liturghisitorii

improvizau

sau

repetau rugăciunile statornicite prin obiceiu, la care po­ porul răspundea „am in", „Doamne milueşt.e“, „Aleluia", „şi cu Duhul tă u “ etc. anume părţi din

Cu vremea, se

sft. Scriptură

serviciul ‘ liturgic şi, negreşit,

aveau

vor fi fixat ce să

fie

citite

în

se vor fi făcut însemnări

pe marginile cărţii, ca in d ic ii; mai târziu au fost tran­ scrise aparte textele sau pericopele din N. T es tam e n t de care eră nevoe ia diferitele sărbători, formându-se Evanghelia şi Apostolul; mai apoi au fost grupate şi alte citiri întrebuinţate Ia serviciul divin, c a : vieţile sfin­ ţilor, omiliile etc.,

clându-se naştere rând

pe

rând

la

cărţile liturgice în înţelesul de mai târziu i). Până ce acest proces s’a încheiat cu cărţi ghie, ajunseseră, de sigur, la

expresiune

de

litur­

oarecare

va­

riante, care nu priveau fondul, ci forma ; chiar aceasta mergea

uneori

în asemănare până ia cuvinte,

dar se

deosebea ca dispoziţiune sau redacţiune. De aceea, se poate vorbi înăuntrul fiecărui patriarhat de oarecare variaţiune. Biserica Antiohiei însăş adoptase pentru uzul său una din liturghiile derivate din tipul se aflau în cuprinsul

patriarhatului

original, care

său. Aceasta fu li­

turghia, care se întrebuinţa la Ierusalim !) sft. Iacob, fratele

sub

numele

Domnului. In linii mari, această litur­

ghie se înfăţişează de aproape înrudită cu cea din Con­ stituţiile Apostolice, numai

ca

rugăciunile

ei sunt mai

lungi, iar ceremoniile mai bogate. De timpuriu, liturghia S ft Iacob ajunge ritul întregului patriarhat antiohian, adică în toată Siria orientală, apoi în Asia M ică şi în Grecia, ba ajunse chiar în Roma, prin

intermediul că­

lugărilor greci. Generalizarea ei se petrecuse înainte de

1) Cf. A. Fortescuc — op. cit. p. 107 şi Î53. 2) ierusal;mul a ţi tu r de A ntiohia, p ână ce sinodul din Calchedon i-а ridicat la rangul de patriarhat. Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 108 η. 1.·

147 veac. V, de oarece o păstrează 'şi monofiziţii sirieni (Iacobiţii), în forma generală ortodoxă, Ia care numai unele compoziţii proprii. încă din veacul III se desvoltă

în

au

adaos

Cezareea

Capa-

dociei o liturghie în limba greacă, tot în genul

tipului

liturgic aniohian. La ea face aluziune episcopul Firmilian (256-257),în scrisoarea amintită mai ’nainte, precum

şi

sft. Grigore Taumaturgul ( f 270). Forma desăvârşită i-o dete însă sft. Vasile cel Cezareei; opera

lui în

Mare

( f 379),

arhiepiscopul

această privinţă

constă,

mărturiile din acea vreme *), în prescurtarea

şi

după adap­

tarea liturghiei sft. Iacob. Liturghia sft. Vasile fu primită Ia Constantinopol, unde, de sigur, ea a primit mai târziu adaosuri şi desvoltări şi ajunse origina marelui rit bi­ zantin. Din ea adică rezultă, în urma prescurtărilor sft. loan Chrisostom, liturghia care se oficiaz ' Ia marea ma­ joritate a sărbătorilor orfodoxe. Aceste două din formulare de liturghie îm preună

urmă

cu „liturghia mai ’na­

inte sfinţită" a sft. Grigore cel Mare ( f 605), formează întregul ciclu al ritului liturgic bizantin, care, sub influ­ enţa Constantinopolului, ajyinge în generală întrebuinţare în întreaga Biserică a Răsăritului. chile liturghii, care-şi

duceau

In Egipt

origina

Marcu, fură influenţate şi subminate

chiar,

ve­

la liturghia

sft-

de

riti.l

bizantin,

până ce în sec. XIII le luă cu desăvârşire locul. Astfel, se realiză în Biserica unitate liturgică,

care îngădue

ortodoxă o desăvârşită creştinului

ortodox

orice neam şi din orice {ară să înţeleagă şi rească desfăşurarea serviciului

divin

să

de

urm ă­

ca şi la el acasă

şi care face cu. putinţă conliturghisirea slujitorilor bise­ riceşti din c&le mai îndepărtate ţinuturi ortodoxe. Afară din unitatea liturgică ortodoxă Răsărit decât ereticii, cari nan

n’au

rămas în

respectat hotărîrile

si­

\) G rigore e'e N azianz, G rigore de Nissa, P ro d u s al Consiantino p o lulu i ( f 445).

148 noadelor ecumenice, precum citarăm mai ’nainte cazul Iacobiţilor. In general, Bisericile sectanţilor din au

păstrat

cadrul 'liturghiei

schismei lor, pe care

l-au

ortodoxe

din

Răsărit

momentul

modificat, fie prin adaosuri·

conforme ereziilor respective, fie sub influenţe confesio­ nale streine. Astfel, Maroniţîi au schimbat liturghia sft Iacob, prin înseninate adaosuri romano-catolice. Nestorienii din Persia întrebuinţează un rit sirian orientai (din Edessa) schimbat, între altele, prin introducerea unui simbol de credinţă într’o formă particulară şi prin eliminarea cuvintelor de

instituirea

diferite ocaziuni, ei fac uz şi

de

sft.

Euharistii.

liturghia lui

de Mopsuestia ( f 428) şi de a lui

Nestorie.

se folosesc de o liturghie

derivată

proprie,

La

T eodor Arm enii din~Tifui

capadocian, cu excluderea^cafckirei" dela Euharistie, iar din veac. 'XlV, sub' influenţa călugărilor'dominicani;, primiră practica apusenilor cu azimă la sft. împărtăşire, ca şi Maroniţii.1) Unitatea liturgică bizantină se întinde, am putea zice — lucru de mirare — mai departe încă de cercul creş­ tinilor ortodoxi, pentrucă în genere

acelaş rit

este

şr

în întrebuinţarea bisericilor uniate.

c)

Riiul roman. — Pana in veacul VIII, însă, omoge­

nitatea religioasă prin m ijlo u ie a cultului, adică a litur­ ghiei,

eră

quasi-ecumenrţa,

în

adevăratul

înţeles

al

cuvântului. Cu excepţia oraşului Roma,. întreaga creşti­ nătate se află în

unitate

liturgică,

de

oarece

în- tot

Apusul, adică în Galia, Spania, Britania, etc., eră în u z ritul liturgic numit gaiiccin. Acesta era o veche formă a ritului oriental transportat din Efes în Galia de întemeetorii Bisericii din Lugdun, încă din veac. cum venise

din Răsărit liturghia,

dela început,

II, aşa în tot

l) Cf. pentru această parte A. Fortescue — op. cit. p. 102-129.

149 Apusul. Fondul şi origina sa orientală l-au făcut să fie în legătură с u Biserica Răsăritului, din care a primit în tim p influenţele liturgice bizantine'). Dintr’un incident al papei Inocenţiu I, în anul 416, înţelegem că singur oraşul Roma se înfăţişa

stingher în mijlocul unei mari

uniformităţi liturgice. El .scria episcopului Decentius din Eugubium

(O m bria)

plângându-se

că

ritul roman. Deci încă din veac. V,

nu

întrebuinţa

Roma se prezentă

cu un rit aparte, pe care nu-1 foloseau nici oraşele din peninsulă, de oarece rezultă

din

scrisoarea

p ân ă lângă porţile Romei, era în uz

ritul

citata

că,

galican,

iar

Roma avea un rit propriu.’) Când s’a izolat Roma din ecumenicitatea liturgică şi s’a închis în particularismul unui rit

aparte?

Aceasta

este o chestiune, care a preocupat mult pe liiurghiştii savanţi ai Bisericii catolice,

pe care însă n'au putut-o

rezolvi în chip unanim. Unii, cum este Probst, socoteşte că aceasta este opera papeL.Damasius (366-384), deci înc ă din veacul IV ; alţii^ca Drewsfi socotesc că schim­ barea liturghiei în Apus se datoreşte papei Ghelasiu I (492-496). Se cade de acord însă,

că

stil mare a ritului liturgic s ’a făcut multe rânduri, încheindu-se,

în

la

.sfârşit,

modificarea Roma cu

în

în mai

revizuirea

făcută de sft. Grigore cel MareX590-604)"). Un lucru însă este "sigur. Câtă vreme dorinţa expri­ m ată de papa

inocenţiu I

rămase fără aplicare în

către

episcopul

Apus — şi aşa

aproape patru veacuri mai

a

Decentius fost

până

târziu — unitatea- Bisericii

1) Din consideraţiuni confesionale, Mgr. L. Duchesne, în op. cit. p. 96-97, ca şi alţi autori apuseni, vrea să v ad ă în ritul ga­ lican o im portaţie b izantin ă de prin veac. IV, datorită faptului că se ţinu ră dese întruniri de episcopi orientali la M ilan, m tim pul disputelor ariene, dar m ai cu seam ă că tim p de aproape 20 ani păstori acolo episcopul arian Auxenţiu (355-374), сэге era capadocian. 2) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 130 şi 174 м. 1.

3) Idem ibidem, p. 131 n. 3 şi 21?.

150 nu fu sfărâmată, ci rămase „una", aşa cum o definise sinodul 11 din Constantinopol. Evenimentele însă puseră în legătură Roma cu o mare putere politică VIII, pe care o folosi

pentru

valorificarea

în veacul tendinţelor

sale. Alianţa dintre papă şi regi: carolingieni din' Franţa duse la supremaţia liturghiei papale. Deja papa Ştefan 11, venit la curtea lui Pepin се1л5 з г ^ ] п 3 п ^ | 3 7 " 5®^“ с ită şi' o b ţ i p r q -mÎsÎLmea acestuia de a sprijini in­ troducerea.. ritulţu roman printre''Franci. Fuseră aduşi chiar preoţi din Roma pentru propagandă. Carol cel Mare, fiul şi urmaşul lui Pepin, impuse de-adreptul ritul roman şi făcu ca sinodul dela Aquisgranum (A a­ chen, Aix-la-Chapelle), ţinut în prezenţa sa (802), să prescrie ca măsură constrângătoare examinarea tuturor preoţilor,

spre

a

se

asigura

că

an învăţat liturghia

romană, în care scop papa Adrian I trimisese îm păra­ tului un Sacramentar gregorian (un fel de Evhoioghiu) încă din an. 7θ8. Pe această

cale, prin

misiunile

mise în ţările cucerite de Carol cel Mare şi mijloace, Roma isbuti ca până

în

veac.

prin

XI şi

tri­ alte

XII să

im pună liturghia sa, nu fără opoziţie însă, în tot A p u ­ sul, afară de Milan şi Toledo. In lupta aceasta de cutropire, liturghia Romei a avut şi ea de suferit influenţe,, ba chiar şi mai târziu din partea liturghiilor

diferitelor

ordine călugăreşti.1) Aşa dar, Roma, mai întâia singură, a eşit din marea albie

liturgică, precum

concepere

a autorităţii

s’a deosebit bisericeşti

şi în

materie de

şi de interpretare a

diferitelor puncte de învăţătură. înclinată să dea o im ­ portanţă deosebită

instrumentului

politic, cu

care îm ­

prejurările istorice au pus-o în legătură., ea s’a conce­ put mai

presus

de toată lumea creştină, şi-a alcătuit

un uz propriu şi a căutat să-l impună cu puterea. Astfel 1) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 160 n. 8, 233-236, 240 л. 2, 246 şi 264.

151 a isbutit Roma să creeze o a doua mare unitate litur­ gică — ritul zis roman , opunând în acest chip Răsă­ ritului creştin Apusul creştin. In ce constă acest de al doilea rit sau, mai bine, în ce raport se găseşte

el

faţă de marele rit bizantin al

liturghiei ? De sigur, nu intră în cadrul lucrării de faţă o paralelă amănunţită a celor două mari rituri creştine. Este de

ajuns să

spunem numai că ne găsim în faţa

unei constatări generale a învăţaţilor catolici dc speci­ alitate, cari sunt de acorcl că ritul roman se deosibeşte prin particularităţile sale de toate liturghiile în uzul lumii creştine. Mai mult,

ei se ;"araiă

îndeobşte

afectaţi

de

nota anachronică a liturghiei apusene, care, faţă de li­ turghia veche, se găseşte mai depărtată dccât ale ere­ ticilor vedici

Biserici

ecumenice,

hi primui

rând,

se

simt isbiţi de lipsa unei înlănţuiri logice a rândueiii ri­ tului euharistie propriu

zis (Canon sau partea invaria-

abilă a ritului euharistie), în comparaţiune cu rugăciu­ nile liturghiilor ortodoxe; tranziţiunile brusce, construc­ ţiile cu

contrasturi

isbitoare, interpolaţiuni,

expresiuni

fără bază istorică scripturistică şi repetiţiile sunt o do­ vadă că ritul

euharistie roman a suferit modificări ar­

bitrare. L'intre toate

liturghiile

istorice creştine, singur

ritul roman a lăsat afară „epjdestî1 (rugăciunea dejii- . vocaţiune a sft. Duh pentru prefacerea sft. elemente eufîâ?TsiTce)7“pe^u^^c¥re"TstăzÎ''’'"pare a se găsi ..în Bi-. serica "de Apus- o ■explicaţiune' dogmatică în ideea din ce în ce mai răspândită- acolo, că sfinţirea elementelor se îndeplineşte

prin cuvintele de instituire/).

De ase­

menea, a fost înlăturată „proscomidia" din serviciul li­ turghiei J). Roiul diaconului, apoi, a fost redus numai la citirea evangheliei,

mai ales că în „missa“ romană nu

mai exista rugăciunea generală pentru toate categoriile !) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 183, 200. 2) A se vc-'Jea lucrarea de faţă ia pajj. i56 n. 1.

obşteşti sub

forma ecteniei mari din

celelalte liturghii

creştine ale Orientului; în ritul apusean, o astfel de ru­ găciune este redusă

la un cadru' cât se poate de res-

trîns şi e risipită în

diferitele momente ale

ritului eu­

haristie (Canon), ceeace denotă că este cu neputinţă ca ritul roman să fie un rit primitiv. Liturghiştii

romano-catolici din cele două scoale ale

Apusului — .a Benedictinilor francezi şi a savanţilor ger­ mani — s’au silit în diferitele lor teorii să găsească mo­ tivul, care vedere

a adus la o izolare ă Romei

liturgic.

din punct de

Pricina — să fie numărul cel

mare al

păgânilor veniţi în Biserică cari, mai slabi în zel decât creştinii primelor secole, să fi cerut serviciu mai puţin 'lung, cum zic Probst şi Bickell, ori turburarile ariene, precum tot ei ada o g ă? In Răsărit însă, aceste împreju­ rări fuseră dim potrivă birea cultului.

un motiv firesc pentru îm p odo­

Mai cu temeiu pare însă o altă ipoteză

a lor, la care se alătură şi М. V/. C. Bishop şi anume că aplicarea calendarului

la liturghie, iar nu la utrenie

ca la ortodoxi, ar fi însemnat calea pentru modificarea liturghiei romane, in.tr’adevăr, pe când liturghiile ori­ entale rămân constant

aceleaşi în tot timpul anului, în

Apus s’au compus liturghii deosebite, adaptate la dife­ ritele zile ale anului bisericesc1). Nici-una din

ipotezele

formulate fmprejurul

acestei

chestiuni n ’a fost găsită suficientă, pentrucă, de sigur, origina acestui fenomen dureros pentru unitatea Besericii nu trebue căutat atât în împrejurări istorice, cât în prir cini mai intime, care ţin de tendinţe şi de preocupaţiuni, care nu s’au ridicat peste oameni la interesul superior al Instituţiei sfinte. d)

Schisma ca efect a! deosebirilor liturgice. — O ri­

care. ar fi pricinile, un

lucru

însă s’a

1) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 131 şi 192.

dovedit.

O dată

/

153 cu deosebirea în cult, a înccput să se adâncească dâra

între Occident şi Orient. in primele secole, relatiunile cei din Italia erau ceva foarte

creştinilor

orientali

natural. Ierarhii

municau părerile lor teologice, se

controlau şi

rectau în ortodoxie, cum se vede din

îşi

cu co­

se co­

relaţiunile celor

doi episcopi cu acelaş nume de Dionisie, unul la Roma şi cellalt în Alexandria Egiptului, în timpul discuţiilor antitrinitare şi precum istoria da mărturie pentru toată epoca ecumenicităţii. Unitatea efectivă se întreţinea prin cult. Creştinii

veniţi

din Răsărit

după

afaceri serbau

Pastele la Roma şi viceversa; practicile clin Asia M ică — patria clasică

a

creştinismului — transmiteau

toată mişcarea religioasă şi nouiie

producţii

Apusului ale

vieţii

spirituale creştine,-ca : sărbători, imnuri, etc.; un episcop din Efes putu să conliturghisească în veac. 11 cu epis­ copul Romei şi cazurile s’au repetat, fără îndoială, mai ales în timpul sinoadelor ecumenice şi particulare, când se aflau laolaltă episcopi din cele două mari laturi ale creştinătăţii. Cultul deci concentra toată viaţa religioasă şi el formă instrumentul şi

terenul, pe

care se realiză

unitatea efectivă a Bisericii. Biserica s’a arătat întotdea­ una interesata,

piecum am văzut, să

şi uniformitatea liturgică, cu

preţul

întreţină unitatea ruperii

relaţiunilor

personale, ba uneori şi cu jertfa mai gravă

a amenin­

ţării cu excomunicarea şi cu schisma. Dela papa Damasius însă, lucrurile iau. un început de schmTbarer1'Roma inaugurează o diferenţiere şi, de şi izoîâÎă'TrT"originalitatea ei, ea slărueşte,

se insinuează,

ameninţă, ca să îngroaşe rândurile pentru atitudinea ej liturgică, până ce la începutul veacului Vil se găsi

cu

rit propriu liturgic, deosebit de al întregei Biserici ori­ entale şi de al întregului Apus creştin, inclusiv Africa, ba şi de o bună parte a bisericilor din Italia. Din veacul VIII şî mai ales pe la începutul celui ele al IX, de când

154 puterea lui Carol cel Mare face să se isbândească într’o mare măsură visul vechiu al episcopilor Romei, se înţelege starea de spirit, de jenă, de fereală şi de izolare, ce se creeă În sânul Bisericii

universale

prin

această

renţă liturgică consistentă. Aceasta constituia

dife­

un. teren,

deja creat, un fapt consumat, trecut cu vederea ca formă multă vreme, dar nesuferit de creştinii răsariteni şi nu eră dc aşteptat decât incidenjţu],,..dintre.,,,papa Nicolae I ş i ' pâtriai'huTTotie' şi urmaşii lo r ic a să intre înt?o fază decisivă şi plină de consecinţe. "Nu" a" fost în fond, de

sigur, o erezie propriu

zisă,·

care stă la baza acestei separaţiuni a Romei. Eră însă fără îndoială, o concepţie aparte de disciplină, primatul apostolului Petru, care inspirase iniţiativa unor asemenea inovaţiuni liturgice în afară de consensul general a! Bisericii şi curajul de a le impune pe orice cale. La mijloc a fosb nu mai puţin, şi un spirit de adaptare şi de scurtare a serviciului, fenomen întâlnit şi la protestanţi,

dar care

nu s’a inspirat din firea ş i'd iii istoria ritului

vechi

li­

turgic, precum vom vedea mai departe că au procedat cu înlăturarea proscom idiei l). Se ştie

însă

că

schim­

barea unui rit contează adeseori ca o schimbare de cre­ dinţă ; aceasta nu este numai lităţii populare, ci şi-a găsit

un

principiu

al

menta­

expresiunea, precum

am

văzut, în normele civile şi bisericeşti. Aşa că liturghia deosebită a însemnat pentru cei din R ăsărit că occi­ dentalii nu se m ai închină ca ceilalţi creştini. Este un lucru, care-nu poate să scape nimănui că trei clin cele cinci puncte ale enciclicei din an. 866 a Iui

Fotie îm ­

potriva

litu rg ic ă:

„Latinilor",

erau

de

natură

curat

postesc Sâm băta,.m ănâncă dulce.(lapte, ouă, brânză ş. a.) în prima săptăm ână a. postului mare, nu : recunosc mirungerea săvârşită de preoţi, ci de episcop;

\) A se vedea această lucrare pag. 156 η. 1.

am

putea

155 înnum ăra că şi al

patrulea

punct,

adaosul

„filioque",

de esenţă p u r dogmatică, interesă deasemeni domeniul liturgic, de oarece''simbolul' de credinţă este o piesă de ’ liturghie.

Sinodul

adunat

!a

Constaniinopol în 867 le

exterodoxe şi de acum înainte încep acuzaţii reciproce de erezie între apuseni şi ori­ dete o

calificaţie

de

entali, Când ajunse la cunoştinţa celor

din

Constanti-

nopol în epoca patriarhului M ihail Cerularie că cei din Roma se folosesc încă şi de alic practici sebite, mai însemnate încă decât cele noscute

p ână

acum

de

cei

rituale

dintâi

şi

deo­ necu­

din Răsărit, enervarea şi

aversiunea îşi ajunseră culmea. Se ştie

doar că odată

inaugurat un

sistem de ino­

vare, el va continua cu necesitate psihologică, cum s’a întâm plat cu atâtea serii de eretici. Aşa se desfâşurară lucrurile şi în patriarhatul roman. Pentru a demonstra, de pildă, pmousia celor trei persoane ale sft. Treimi în opoziţie cu arianismul Vizigoţilor spanioli, se introdusese în uz ritul botezului printr’o singură afundare, aşa cum profesaseră odată partizani ai

această practică ereticii

lui Paul

de

antitrinifari,

Samosata. Ceeace fuse apro­

bat, pentru acest motiv local de papa Grigore cel Mare, ajunse universal în tot Apusul, aşa că patriarhul Mihail Cerulariu se găsea sprijinit pe vechea liturgică creştină şi ecumenica,

când

adaogă această

învinuire

latinilor

în enciclica sa din an. J£54~i),,_.Cel puţin, tot atât. de îndreptăţită este imputarea făcută de acelaş patriarh apusenilor,

cu

privire

la modificarea

euharistie prin repetarea

gravă

a ritului

uzului azimei, propriu ereziei

...ebionitice. Atât de”“ptf|m‘*atenţi şi atât de puţin conser­ vativi se" arătaseră

apusenii că, în

XI

punct,

asupra

acestui

uitaseră

polemica din veac. până într’atât ritul

euharistie cu artos (pâine dospită), după caracterizarea 1) D u p ă această perioadă, Apusenii au adoptat ritul botezului prin turnare sau stropire (cf. E. Popovici op. cit. II p. 160).

156 făcută într’o eminentă carie de liturgică romano-catolică încât prezentau

întrebuinţarea

azimei în

Occident ca

pe o Iradijiune apostolică. Uitaseră chiar că în biogra-' fia p a p ei

Grigore cel... Mare,

scrisă _de diaconu.Upaul

(Vita S. Greg.-Pauli diac., P. L. LX XV 52), este men­ ţionat un caz foarte semnificativ despre neînirebuiniarta azimei, când

ci a pâinei

obişnuite şi în Apus. Intr’o zi, pe

papa oficia sft. Liturghie şi voia să împărtăşească

pe o îemee,

aceasta

zâmbi,

pentrucă

recunoscuse la

îm părtăşire pâinea, pe care ea însăş o oferise l). Drept repetirea unei vechi erezii era privit şi postul de S âm ­ băta şi anume a ereziei gnosticilor marcioniţi, cari pos­ teau în semn de întristare pentru creaţiunea lumii ma­ teriale, lucru, care era oprit deja de mult de canoanele apostolice5).

Altele, ca

interpretarea

cântării „aleluia"

(/---lăudaţi pre Dom nul) numai ca o cântare de bucurie şi deci interzicerea

de a se cânta în timpul

pe când

o întrebuinţau în tot cursul anului,

ortodoxii

postului,

dar mai ales schimbarea

esenţială a rânduelii sft. Eu­

haristii, împinse

două

pe cele

mari grupe de creştini

să se privească ca eşîţi din comuniunea reciprocă, spre marea durere

a sufletului

s’au tratat ca eretici dela

i

creştin; s’au privit astfel şi data

marei schizme a Bise-

1) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 395-337.— D u p ă m ărturia acestui autor, se pare că s’a privit ca incom od primirea la altar, d u p ă obiceiul vechiu, a darurilor credinMoşilor pentru pregătirea . sft. Euharistii, aşa cum se petrece p ână azi în Biserica ortodoxă ■ cu prescurile şi vinul aduse de creştini. De prin veac. IX şi X, ; spune un autor fH onorius d ’A utun), că oam enii dedeau bani în loc de pâine şi vin, obiceiu, care se găseşte de mai m ulte ori confirm at. D ispărân d decji uzul acestor ofrande, poate chiar forţat ! şi sub un cuvânt bisericesc de ordine, a tre b u it de sigur, să se s desfiinţeze „P ro sco m id ia", introducându-se folosirea azim ei, adică a „oblatelor", gata preparate, rit mai scurt şi mai com od, poate, dar care nu poartă caracter creştin. 2) Postirea Sâm betei fusese oprită ca o eroare în Apus prin can. 26 sin. E lvira. -- Mgr. L. Duchesne, în op. citat p. 244 şi 245 η. 1 şi 2, explică acest obiceiu apusean ca o prelungire a postului de Vineri.

157 ricii (1054), care a fost desnodământul

fatal

al unui

proces, în care instinctul liturgic a jucat un rol însem­ nat. Sinodul trulan încercase în veacul Vil prin câteva canoane să pue frâu unor tendinţe din Apus, care ajun­ seseră să fie cunoscute, pentru ca astfel să prevină o deosebire prea mare între fiii din Răsărit şi din Apus ai Bisericii. Zadarnic însă, de oarece nau la un alt altar, care nu mai eră

fiii Romei se adu­ identic acum

cu

a !. celorlalţi creştini. De sigur, sunt multe cauzele schismei Bisericilor. Temperamentul stincte

din

sânul ei a

motiv organic. Totuş,

celor

celei

mari a

două rase mari din-

fost — am diferenţele

putea

liturgice

zice — un au

avut o

mare putere de sugestie, care, dacă chiar n ’au preparat o psihologie proprie pentru schismă, apoi neapărat au întreţinut-o şi au accentuat-o, după cum vreme de atâ­ tea secole liturghia uniformă

muiase

cerbicele,

făcuse

să se uite că în Biserică e cineva „Elin ori barbar" şi-i adunase la „piciorul acelueaşi altar".

§

2. —

Limba de cult ca rit.......... :

Unii dintre învăţaţii liturgişti ai Bisericii romane sta­ bilesc o legătură

cauzală

între

modificarea

liturghiei

Romei şi. schimbarea limbii întrebuinţată în cult ; adică atunci, când în Biserica Apusului a încetat de a se mai sluji greceşte şi a început

să

se întrebuinţeze

limba

latină în liturghie, trebue să se fi produs transformarea „canonului" liturgic al Missei şi prescurtarea simţitoare a liturghiei romane în general.1,) Fără îndoială, la început, limba greacă a fost singura limbă liturgică pe toată întinderea imperiului Acesta este un fapt sigur pentru sec. I şi 11. 1) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 168.

roman. Greaca

158 era atunci limba relaţiunilor între

locuitorii

imperiului

ea eră şi limba de predică a creştinismului şi, în chip, firesc, limba cultului nouei

religiuni.

Negreşit,

îşi făcea rugăciunile în limba vulgară, faceâ în greceşte atât

la

Roma,

Arffiohia, Alexandria e tc .; cele ciin catacombe sunt în limba

cât şi

mai

fiecare

dar liturghia se la

Ierusalim,

vechi inscriptiuni

greaca,

iar

Romei scria Corinteniior, la finele sec. I,

Clement al tot greceşte.

Chiar în Biserica Africei, unde a intrat mai întâiu . în întrebuinţare liturgică limba latină, tot se mai aflau propozlţiuni liturgice în greceşte pe vremea lui -Tertuiian ‘) şi până azi încă, reminiscenţele acestei unităţi de lim bă liturgică se mai văd în missa romană, la care în diferite ocaziuni se cântă în

greceşte

Dacă însă înlocuirea limbii greceşti turghie s’a

făcut

ostentativ

şi

dacă,

anumite cu

părţi.’)

latina în li­

odată

cu acest

eveniment, Roma a eşit din marea uniformitate jiturgică a Bisericii, prin modificarea ritului generai tot din ace­ laş spirit, sau dacă acest fenomen a urmat un mai lung, ajutat de persoanele,

proces

de numele cărora este

legată realizarea ritului roman, până ce papa Grigore Vil in tro d u s e JiiJo a tă ..Biserica .romano-catolică- lim ba latină,') nu s’ar putea· afirma cTre^papalitatea a

impus şi

latină în toată Biserica

sa,

sigur. Totuş, stăruinţa cu menţine

face

să

şi se

acum

limba

pună- cu

tot

dreptul chestiunea, dacă limba de cult poaie

constitui

un rit şi, ca

liturgice

aiare,

dacă

schimbarea

limbii

poate să însemneze o atingere a unităţii

liturghiei,

In

sensul ereziei. La începutul creştinismului, n’a fost nici-un principiu, care să pretindă întrebuinţarea în' cult a unei limbi ori \) Cf. De Spect. 25 ( P . L. I. 657 — r.f. A. Fortescue, op. cit. p. 55 şi 59 n. 3). 2) Astfel : T risaghion in Vinerea Patim ilor şi Kirie eleison. Cf. A. Fortescue — op. cit. d . 305. n. 4. 3) Cf. R. W ill — op. cit. p. 201.

a alteia. Un exemplu despre felul cum a fost interpre­ tată şi aplicată în practică această chestiune, ni-1 oferă vechea întrebuin(are a liturghiei sft. Iacob, despre care am putea spune

că

este

alături

de

liturghia

Const.

Apostolice unul dintre principalele isvoare a liturghiilor ortodoxe şi eterodoxe. Astfel, în veac. IV şi V liturgia sft. Iacob eră

întrebuinţată

în

acelaş

timp

în

limba

greacă — în oraşe, unde se vorbea această limbă, cât şi în limba siriacă, pentru bisericile din sate ; sub fo r­ ma siriacă au păstrat-o şi monofiziţii sirieni (Iacobiţii). Me]cl].i{ii^-(0r-todoxii) din Egipt au fâcul: uz de această liturghie când sub forma

grecească,

siriacă, până ce în veac.

ХШ

num ai liturghia bizantină. In

când

sub

forma

rămase în întrebuinţare Orient, s’a

păstrat

astăzi tradiţiunea libertăţii limbii de cult atât

la

p ână orto-

doxi, cari îşi au pe popoare limba lor liturgică într’un rit uniform până la identitate, cât şi la eretici, cari liturghia sfântului Iacob în traduceri armene,

au

etiopiene

şi georgiene.1) Roma însă, din moment ce a ajuns

să

aibă un rit deosebit şi a isbutit să-l im pună bisericilor din Apus, a legat oficierea liturghiei de limba latină ca o „conditio sine

qua

nonV )

Concepţiunea

aparte a

Romei cu privire la liturgică populariza în evul mediu concepţiunea trilinquistă, potrivit căreea numai trei limbi (latina, greaca şi slavona) erau socotite ca demne de a se formula rugăciuni publice către convingere, curentă până

Dumnezeu. Această

prin veac. XVII

la

Români,

,1) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 111 — 112. — D-rul A nton B aum stark recunoaşte că „traducerea liturghiei in lim ba popo are ­ lor este din principiu, ca şi traducerea Bibliei, una dintre cele dintâi problem e, pe care şi-a iuat-o asupră-şi m isiunea greacă (o rto d o x ă)". (V om geschichtiichen W erden der Liturghie, p. 97). 2) Papa Inocenţiu IV a trebuit să îngădue în an. 1248, S lavi­ lor din Istria şi D alm aţia să aibă liturghia rom ană in slavoneşte ; p â n ă azi se mai află în aceste părţi câteva com unităţi, care mai păstrează această liturghie (cf. E. Popovici — op. cit. 11 p. 160 şi A. Fotescue — op. cit. p. 144).

160 explică forma prin care se scuză mitropolitul· muntean Teodosie, în prefaţa Liturghiei tipărită

la

Bucureşti în

1680, de a nu fi tradus în limba română decât instruc­ ţiunile tipiconale din liturghie:

„iar liturghia toată a o

prcpune pe lim ba noastră şi a o muta, nice am cutezat

nice

am vrut,

Este adevărat că Renan atribuia un rol deosebit limbii —îiT'Conservarea caracterului unei religiuni; el explică monoteismul şi păstrarea lui de către Ebrei prin sărăcia de

forme

flexionare

Cam pe acelaş

a limbilor

temeiu

unii dintre liturgiştii Bisericii justificare

limbii

latine

semitice în general 1)·

încearcă

să

se sprijine azi şi

apusene, pentru

a

da o

în ' Biserica tuturor popoarelor

de rit roman. Când nu vor s’o treacă neobservată, ca pe o „chestiune de disciplină", apoi se provoacă la caracterul latinului „sobru bogata sigur, şi

retorică

şi auster în

a grecului" J).

alterările,

ce s’ar

S’ar

putea

traducerilor; nu este mai puţin

comparaţie

cu

putea

invoca, de

produce

cu prilejul

adevărat în s ă .c ă ,

'in­

cluderea între zidurile chinezeşti ale unei singure limbi liturgice pentru toate neamurile dintr’o Biserică, a făcut cu neputinţă comunicarea şi influenţa interliturgică între Bisericile creştine, aşa cum se petrecea în

cele

dintâi

veacuri creştine şi. cum se constată din examenul com­ parativ

al

vechilor

liturghii

dela

Răsăritul

din

Asia

M ică până în Apusul Galiei şi în Spania. Acest mijloc de unitate a dispărut prin disciplina specială a Romei şi s’a adâncit astfel şi mai mult separaţiunea celor două mari rituri creştine. Unii liturgişii romano-catolici au justificat întrebuin­ ţarea limbii latine în chip excluriv,

ca un mijloc de a

1) Jn a sa Histoire generale et systeme compare des Langues sem itique — cf. 1. M ihălcescu, M anuscrisul de T. D o g m . fundam , citat, pag. 526. 2) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 168 şi 39Э.

161 înconjura liturghia cu u n.vă! de m ister1). Exagerarea elementului mistic în liturghie până acolo ca să se de­ creteze ca dogmă

o lim bă de cult neînţeleasă de cre­

dincioşi, însemnează însă înlăturarea oricărei posibilităţi a credinciosului de a transpune în sfera inteligenţii sau a minţii valorile, care rămân cel mult îndreptate numai spre domeniul afectiv, care o poate avea

prin puterea

de impresiune, pe

o limbă necunoscută. Pentru dl. R.

Will, o asemenea situaţie „echivalează cu o tăcere"1). Sft. Apostol Paveî sfătuia să se vorbească într’o limbă înţeleasă, căci altfel „veţi fi grăind în vânt...." zice el8)". „De mă voiu ruga cu limbă

(streină),

D uhul

meu se

roagă, iar mintea mea fără roadă este114); aşa dară, liturghisirea într’o limbă neînţeleasă nu este proprie unei adoraţiuni

cu

caracter

întreaga unitate

creştin, dc

sufletească

oarece nu ia parte

alături

de simţul

religios

fonciar, care, într’un asemenea caz, singur este în func­ ţiune;

simţul

religios nu

poate realiza

misterioasa sa

închegare cu ideea

creştină, pentrucă, precum observă

cu tot dreptul Allan

Kardec cu privire la cuvintele ci­

tate mai sus din sft. Apostol Pave!,

„rugăciunea n ’are

valoare decât prin cugetarea cu care ea se ieagă; este deci cu neputinţă să se unească o cugetare cu ceeace nu se înţelege, căci ceeace nu se înţelege, nu poate să misce inima. Pentru marea majoritate, rugăciunile într’o limbă neînţeleasă nu sunt decât înjghebări de cuvinte, cari nu spun nimic

spiritului. Pentru-ca rugăciunea să

misce, e necesar ca fiecare cuvânt să trezească o idee şi, dacă nu

este înţeleasă,

ea nu

poate

să trezească

nici-una ·’) “■ 1) J. M . S aile r: N eue Beitrăge zur B ildung der Geistlichen, 1811, 11 p. 250 sq., citat de dl. K. Vv'ill, in op. cit. p. 171. 2) Op. cit. p. 201. 3) 1 Cor. X iV 9. t . 5) UrÎTvangife selon le Spiritism e, p. 375.

162 De sigur, o

limbă de cult prin

ea însăş nu creiază

un rit şi încă mai puţin o erezie, cum se pare că aveau interesul să privească chestiunea, măcar indirect, misi­ onarii

papei, în disputa cu

ales cu

privire

Metodiu şi Ciril,

la cel dintâiu.

Sub

dar mai

principele

morav

Svatopluc, Metodiu, ajuns arhiepiscop, cu toate intrigile ţesute împotrivă-i de călugării germani, fu citat la Roma din pricina liturghiei în limba slavonă, sub forma căreea îi era bănuită chiar ortodoxia. El se justifică în an. 879 în. faţa papei loan VIII, care a fost nevoit să-l menţină în scaunul său dc-arhiepiscop al Moravieî, dar în acelaş timp îi ■deie

un episcop

sufragan

de neam

german,

Viching, cu obligaţiunea expresă de a lua măsuri să se citească

evanghelia mai întâiu

în limba latină

şi apoi

în limba slavă. Eră în aceasta inaugurarea unei politici abile pentru

subminare:’ unei limbi

naţionale în

litur­

ghie, care-şi făcu efectul fără întârziere. Metodiu fu acu­ zat de arianism peniruca nu întrebuinţa la serviciul di­ vin simbolul cu adaosul .,iilioque"care, afară de Roma, intrase în

uzul tuturor Bisericilor

m oartea, iui Metodiu, ritul grec

din Apus. Odată cu

pierdu în Moravia ul­

timul sau sprijin l). Prin lupta dusă de

protestanţi, în epoca modernă a

istoriei, pentru înlăturarea limbii latine din cultul lor, se creeă o nouă în Biserică. lim ba

latină,

scrisoare,

atmosferă în

favoarea limbilor naţionale

In faţa nehotărîrii lui Luther de. a înlătura

în

predicatorii

din

care îl înfruntau

culturii (lim ba latină),

Strasburg îi adresară o cu un

„piară miracolul

dacă slava lui Christos este în­

tune ca tă1)" . Curentul acesta adus de protestanţi şi printre Rom âni, cari pentru ştiute pricini politice din istoria lor; pierduseră

vechiul

privilegiu al limbii

naţionale în li­

turghie, făcu să înceapă în veacul XVII o întreagă ac­ 1) Cf. Έ . Popovici — oo. cit. 1 p. 624. 2) Cf. R. W ill — op. cit, p. 190.

163 tivitate

pentru

mutarea liturghiei în

politul moldovean

Dosofteiu

româneşte. Mitro­

din acea vreme înţelegea

-că printr'o asemenea acţiune nu făcea altceva decât să pună în valoare cuvintele sft. Apostol Pavel din 1 Co­ rint. XIV 19, pe cari ie citează în prefaţa psaltirii slavoromâne din an. 1688: „în biserică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea să grăesc, ca şi pre alţii să ’nvăţ, decât ziace mii de cuvinte într ’altă lim b ă “. Se înţelege

însă că

trebuinţeze termenii

orice lim bă este datoare sa în ­

şi construcţiunile

cele mai proprii

-şi precise pentru exprimarea demnă şi e x a c tă1) a ide­ ilo r

religioase

şi morale

din cult. Se ştie

sens eră folosită din această

doar în ce

pricină o anumită

formă

a doxologiei mici şi prin ce subtilitate de lim bă voiau .'■să autohtonizeze semiarienii erezia lor, la adăpostul cu­ v â n tu lu i „omiusios" în loc de „omousios". Aşa că d e ş i lim ba de cult nu poate fi pusă printre rituri, totuş ca n n a dintre formele externe ale cultului, ea se găseşte '.într’o atât de strânsă legătură cu el,-că îi poate altera -substratul său dogmatic şi moral.

1) D in acest punct de vedere, rugăciunile evhologhiului rom ân tre b u e supuse unei serioase revizuiri. Un exem plu tipic convinrgâtor se poate culege din textele slujbei logodnei şi cu nu nie ;. M itropolitul Andreiu Şaguna avea dreptate în polem ica cu loan E liad e Rădulescu îm prejurul traducerii Bibliei de către acesta, cân d pretindea câ lim b a cărţilor bisericeşti trebue considerată ■sfâ n tă ca tot ce aparţine Bisericii. O lim b ă de rilual fără un par­ fum arhaic şi specific bisericesc atinge, pe drept cuvânt, suscep­ t ib ilită ţile credincioşilor şi face ca rugăciunea să piardă din puie r e a ei de sensibilizare. Aşa că, din punct de vedere etic, lim b a "îndeplineşte aproape acelaş rol ca şi riturile faţă de com unitatea trecută, prezentă şi viitoare a credincioşilor.

CA P IT O LU L V

Erezia şi stabilitatea cultului».. §

1. —

Erezia şi echilibrul liturgic.

Intr’o controversă asupra mişcării ivite în legătura cir schimbarea unei formule

liturgice, care s’a dovedit cu;

substrat eterodo'x, cineva a afirmat că, în fond, aceasta, ar însemna „o revoltă împotriva vieţii religioase dege­ nerate şi o strădanie de readucere a sufletului dela pe­ riferia

credinţei către

centrul

e i : dela cultul ritual a l

sfinţilor şi icoanelor la cultul spiritual, evanghelic al lui. Iisus Christos ‘). Considerat ca o axiomă, un asemenea

punct de ve­

dere ar însemna o justificare la viaţă pentru orice m o­ dificare a cultului, care s’ar înfăţişa în numele unui elans religios, chiar când acesta ar porni din isvorul unui fa­ natism eretic. In tot cazul, afirmaţiunea de mai sus puneîn discuţiune chestiunea echilibrului dintre subiectivitatea. religioăsă-ş}-formele, -pe-care -ea 'le îmbracă în cult, între credinţă şi rit, cari, prin natura lor. deosebită, s’ar pre­ zenta într’o neîntreruptă opoziţie. Este adevărat, precum; arn afirmat mai ’nainte, că cultul este termometrul vieţirt 1) N ichifor Cram ic, in artic. .Id e i, oam eni şi fa p te ' „ G â n d ire a ", an. III, nr, 11, 5 Februarie, 1924).

(re v is ta

165 religioase; el este terenul, pe

care se petrece o neîn­

cetata cumpănire între formă şi spirit, între viaţa reli­ gioasă subiectivă şi formele ei cultuale, întocmai ca în-'"' •tr’o balanţă, gata

a se înclina întrro~parte""0ri" într’altr»

cân d nu s'a păstrat măsura egală. Acesta ar fi, după ό terminologie protestantă, aspectul conflictului perma­ nent dintre spiritualismul "şl materiulismăr сиШаХ) între ■fluxul fondului religios intern şi între formele concrete, pe care trebue să le îmbrace imediat în cult şi care ne înfăţişează când

biruinţa

unuia, când victoria celuilalt,

•când ritualism j\ ns^j9JS0 ^ro beşte fondul, când eman­ cipare liturgică, în care domneşte tendinţa de a se de­ gaja ele ceremonii. Procesul acesta, îl explică dl. R ^W ill In sensul ideei hegeliene despre evoluţia imanentă tu­ turor creaţiunilor

spirituale,

nelor vieţii cultuale. care ea are nevoe simte

totuş

care se aplică şi fenome­

V ia.ţa^, _ a ci iс ă, creează formele, de pentru

a nu se descompune şi se

stingherită de învelişul

protector, pc care

şi-l dă. Intr’un anumit moment al evoluţiunii sale, ea începe a rezista la strânsoarea, care o supără şi caută a se debarasa de

ea, de îndată

ce formele se solidi­

fică L). D-sa pune la primul pol al acestui proces criza cultului din puritanismul protestant, care umblă cu ar­ doare în căutarea formelor cultuale, aruncate odinioară -de autorii reformei, iar momentul ai doilea îl reprezintă Ortodoxismul, care, simţind asupră-i greutatea unor forme prea încărcate, caută

o adaptare,

o simplificare

a lor.

C u alte cuvinte, lipsă de echilibru stabil şi într’o parte şi în alta, o egală nestabilitate

cultuală

ar caracteriza

Ortodoxismul ca şi protestantismul, acelaş ,perpetuum m obile", numai că s’ar înfăţişa în direcţiuni contrarii înlâuntrul celor două confesiuni. Ca atare, iniţiativa par­ ticulară

pentru

prefacerea

1) Le culte, p. 3 şi 4.

cultului

ar apărea

deopo-

166

trivă de îndreptăţită în Biserica ortodoxă ca şi în pro­ testantism, întru cât prin aceasta s’ar creea drum des­ chis sentimentului religios sau vieţii spirituale, care tră­ ieşte „în adâncime, tu a lis m 1)".

iar nu în suprafaţă — adică în ri­

Fără sa avem ceva de zis împotriva adevărului psi­ hologic

din teoria hegeliană

în privinţa evoluţiei

pro-

ducţiunilor spirituale, totuş, trebue să amintim, de odată,, că viaţa spirituală

din Biserica

ortodoxă se cârmueşte

de alte principii decât cele protestante şi cleci situaţiunea privită prin prisma lor apare deosebită. Fără îndo­ ială, sentimentul

arc o poziţiune

centrală în leligiune,

dar prin el însuş nu imprimă caracterul specific aJ unei religiuni. EI este flotant şi neprecis fără ideea religioasă fixată în aceea,

dogmă şi

conturată în

configuraţiunea

socială

formele

cultului. D e

şi fenomenală,

în care

trebue să se exprime sentimentul religios, nu se poate· despărţi de cadrul dogmelor şi de viaţa ior. Stabilitatea, dogmei implică o stabilitate

în teză generală şi pentru

formele cultului. Pe de altă parte, am putea

spune că, la eretici, ne-

stabilitatea cultului a-ajuns un principiu. Tipici în această privinţă sunt vechii gnostici, cari veneau în numele unei gnoze, în

care ei singuri

erau iniţiaţi iar, în timpurile,

moderne şi contemporane, protestanţii cu eticheta pioasă, a puritanismului această

primar. La protestanţi, mai cu seamă,

neîncetată fluctuaţiune în cult a ajuns o nece­

sitate absolut

psihologică, în căutarea echilibrului grav

atins de reformă. Noi nu putem admite cu brutalitatea, cu care se com­ portă protestantismul, regula că „nu trâeşte decâât ce­ eace se

adaptează

şi se transformă

fără

încetare 1) “.

Altfel, Biserica ar fi risipit asemenea fiului neascultător 1) N ichifor Crainic, ibidem .

2) P. O liram are — op. cit. p. 77.

-167 cfin parabolă, un depozit sacru, după care astăzi în za­ dar aleargă protestanţii să-l refacă din valurile unei vieţi profane, în care l-au aruncat. Este adevărat, de sjjgur, ceeace observă Paul Oltramare că, din nenorocire, oamenii nu sunt

în

stare să se menţină

la înălţimea cugetării

multă vreme

şi sentimentelor, la cari ceremo-

niiie ridică inimile şi fac sa lucreze inteligenţele. Ei nu le practică curând decât din obişnuinţă şi prin tradiţie. Este un lucru ştiut, de altfel, că în toate actele, cari se practică cu regularitate, automatismul se instalează ine­ vitabil l). Acestea însă sunt intermitenţele legate de firea omenească, pe care cultul însuş este chemat să le vin­ dece prin

mijloacele

sale, dar mai ales prin interpre­

tarea liturghisitorului. In ceeace priveşte în deosebi cultul ortodox, numai atunci în întregul său organic men nervos în

viaţa

când

el nu este trăit şi aplicat

şi armonic, se iveşte un feno­ spirituală

parţială a com unităţii;

acţiunea sensibilă a cultului nefiind desfăşurată pe deplin, precum vom vedea, nu-şi produce efectul său complet. Dar tocmai aci sta deosebirea între protestantism şi Biserica ortodoxă.' In cel diniâiu, disproporţia sau criza este efectul unei acţiuni agresive în chip voit şi brutal faţă de formele cultului şi

al unei obsesiuni didactice,

care a făcut din predică centrul cultului; în ortodoxism se ivesc numai declinuri trecătoare provenite din neac-

ţiune sau

din acţiune

insuficientă,

care are

loc acolo

unde este neglijată funcţiunea didactică a cultului: pre-

dica. Intr’o parte deci (în protestantism), avem de aface în fapt, în realitate, cu o lipsă efectivă de echilibru în fiinţa organică a

cultului său, pe

care neîncetatele re­

faceri liturgice se trudesc să-l corecteze, pe câtă vreme în ortodoxism, există

un

echilibru organic al

care se turbură numai sporadic, vremelnic, prin 1) La vie de 1 ’Esprit et Ia ReHgion, p. 44.

cultului, cauze

168

care ţiu în mare parte de „silnicia istoriei" l). La p ro ­ testanţi, echilibrul

liturgic este un lucru

de căutat, pe

când în Biserica ortodoxă el este o valoare realizată şi pe care numai

trebue să o menţină. Scăzămintele tre­

cătoare în legătură cu cauze externe, streine de fiinţa lui, nu-i ating valoarea. In ceeace

priveşte

predica,

ea

este, fără

„unul dintre cele mai vechi elemente

ale

îndoială,

liturghiei1',1)

precum ne dau mărturie N. Testament şi scrierile sfin­ ţilor Iustin, Irineu, Clement Alexandrinul, stituţiile

apostolice,

Tertuiian, Ciprian,

Origeri, C on­ etc.

Niciodată

însă, ea nu a preponderat formele cultului propriu zis, ceeace nu este greu

de

constatat

din

faptul

că,

cu

toată mulţimea omiliilor transmise de trecut, ea se afirmă în unele epoci foarte slab. Astfel, în secolul V, Sozomen citând diferitele practici, spunea că la Alexandria numai episcopul predică, iar la Roma „nici episcopul, nici altcineva nu învaţă poporul în biserică1'.3) Oricâtă exa­ gerare s’ar cuprinde în aceste ştiri istorice, nu este greu de desprins adevărul lucrului, că predica a avut un rol precis în liturghie, dar bine proporţional Negreşit,'cultul ortodox, prin întocmirea şi execuţia lui, este o predica clasică şi generală ; în concertul lui însă, predica trebue să reprezinte o sinteză adaptată la actualitate, pentru a se transpune spre lămurire şi în domeniul intelectual ceeace s'a îndreptai prin formele cultului mai mult spre

sfera

afectivă a sufletelor; predica, am putea-o asemăna cu ceeace se cheamă în pedagogie sistematizare şi aplicare practică; în acest înţeles a fost concepută şi în primele veacuri creştine, cum rezultă din Apologia sft. Iustin mar­ tirul, care spune că după citiri v e n e a ' predica

„pentru

1) Nichifor Crainic — artic. „P o litică şi O rtodoxie* în rev. „ G â n d ire a 1*, ari. ill n-r 5, î N oem brie. 1923. 2) A. Fortescue — op. cit. p. 376. 3) Hist. Eecles: V il 19 (P . G . LXVII,· 1477 - cf. A. Fort. op. Cit. p. 377-378).

169 a

îndem na Ja imitarea

acestor

frumoase

înv ăţături".1)

Aici deci este locul sa aplicăm cuvintele M ântuito rului: „pe acestea să le faceţi, iar pe acelea să nu le lăsaţi".1) Cultul ortodox, în întocmirea lui completă, în care cele trei scopuri ale sale (latreutic... liarismatic

şi

didactic)

sunt îmbinate într'o unitate armonică şi nedespărţită, reprezintă idealul echilibrului liturgic al simţirii creştine şi al formelor ei

corespunzătoare.

îndeplinirea

lui

această unitate este tot ce poate

realiza

Biserica

înalt pe tărâmul vieţii spirituale;

spiritul

se

în mai

va ridica

peste formă. De altfel, propriu

vorbind,

ceeace se cheamă astăzi

ritualism ca un fel de imputare la adresa cultului Biserica ortodoxă, este un termen

din

cu înţeles numai în

graiul protestant, care, în general vorbind, nu

vrea să

vadă în rituri, şi nişte organe ale -graţiei divine.3) In dicţionarul ortodoxilor, când acest termen nu este de împrumut sau rezultat a! ignoranţei în

cele

religioase,

1) Cap. LXVH, 4 — traduc, d u p ă text. francez din A. Fortesc. op. cit. p. 27. 2) M ateiu. X X III, 23. 3) In Biserica romano-catolică, term enul de „ritualism " se în ­ trebuinţează pentru direcţiunea inaugurată în Biserica anglicană acum vre-o jum ătate de secol, de a se întoarce ia unele din for­ mele cultului (vestminte preoţeşti, stărui, sărbători în cinstea sft. Fecioare şi a sfinţilor etc.) din ’nainte de reform ă, fără însă sâ fi renunţat în acelaş timp la doctrina din cele ,3 9 articole” ale Bisericii' anglicane, dintre cari unele cuprind o osândire expresă a acestor rituri. Biserica anglicană, pentru a realiza o „u niu ne în corp", adică pentru a se reintroduce în ecum enicitatea uneia din cele două mari rituri creştine, a adoptat m etoda practică a reluă­ rii vechilor rituri, socotind lucru secundar doctrina sau ideile dogm atice .dela temeiul acestor form e de cult. Aceasta a făcut pe papa Leon X iil să declare în enciclica ..Satis cognitum ", 1896 „că nim ic nu poate să fie mai prim ejdios ca aceşti eretici, cari, p ăs­ trând în fot restul integritatea doctrinii lor, printr'un singur cuvânt ca printr’ D picătură de venin conrup curăţenia şi sim plitatea cre­ dinţei". (Cf. R. P. Ragey —■Le Rituaiism e, Btoud, Paris 131!). Aceiaş m etodă o întrebuinţează şi în negocierile cu Riserica or­ to d o x ă ; o probă e cazul hirotoniilor anglicane, citat mai ’nainte, a căror va lid ar e tocm ai pentru acest m otiv a fost respinsă de sinodul Bisericii rom âne-ortodoxe.

170 poate să însemneze două lucruri. întâiu : o mecanizare a cultului de către o parte din membrii

Bisericii.

De

sigur, aceasta nu este un fenomen extraordinar, de oarece întotdeauna omul a fost mai prejos în puterile sale fală de cerinţele cultului şi este natural să fie aşa, întru cât cultul propune un .nivel foarte ridicat de viaţă ală. în al doilea rând, prin ritualism mai cu

seamă,

exercitarea

rolului

spiritu­

se caracterizează, preotului

aproape

numai înăuntru! funcţiunilor cultului, rol, pe care con­ cepţia de astăzi despre acţiunile sociale

vrea

să-l in­

teriorizeze în raport cu acestea din urmă. .· în faţa

acestei

atitudini,

să' nu

pierdem

însă

din

vedere firescul situaţiei. Cultul cu ritualul său, în afară de scopul sau harismatic, a reprezentat întotdeauna un mijloc şi un metod de acţiune

socială

al chemării în-

vâţătoreşti a sacedoţiuiui şi al Bisericii. Este un metod al pedagogiei religioase-bisericeşti. Pedagogia modernă şi contemporană profesează principiul ca să fie plăcut, impresionabil şi

dat

pe

învăţământul

calea

cât

mai

multor simţuri. Iată· un principiu pedagogic în străveche şi maestoasă aplicare în Biserică, prin cultul său şi de atâtea ori întrebuinţat în

faţa

ereziilor!

De

acţiunea

didactică şi harismatică a Bisericii, a fost legată

întot­

deauna nedespărţit şi acţiunea ei socială, ca un com an­ dament al

moralei

creştine.

Axa lor a fost însă încă

din timpurile primare ale creştinismului cultul. Aci se dedeau nu numai învăţături asupra doctrinii şi a purtării, ci, pentru motive psihologice lesne de înţeles, aci se ţineau agapele, aci se organizau milosteniile, iar după sft. liturghie

se trimeteau

daruriie

pentru

cei

lipsiţi.

Cultul a fost, în timpul clasic şi în epocile de strălucire aie Bisericii, baza sa de operaţiune.

Noi

nu osândim,

de sigur, activitatea prin care Biserica se interesează în mijlocul societăţii de soarta creştinilor, pe cari de multe ori greutăţile sociale şi o lipsă de educaţie îi împiedică

J

171 atât de mult să cerceteze cultul ei; ar însemna însă o uşurinţă „more protestantico" a eşi de pe aceasta po­ ziţie naturală,

desprinzând

de

ea

acţiunea

socială a

Bisericii. Cultul este sfera sa de influenţă cea mai pu­ ternică, în care Biserica trebue să adune, prin acţiunile sale sociale secundare pe credincioşi,

atât

în

scopul

mântuirii lor, cât şi al unei vieţi de înalta morală creş­ tină,1) pentrucă cultul ortodox divin al mijloacelor de

reprezintă un

educaţiune

şi

de

echilibru

desăvârşire

morală. i)

Ecoul acestui adevăr

s’a

făcut

profesorul

din Piteşti, in artic. „N u ştiţi ce cereţi" r o m â n ă ", Ianuarie, 1923:

ΛΊ. M ihăilcanti

din rev. „Bis. ortodoxă-

„......celor, cari voind sâ iasă din a d ă­

postul meterezului, cer voe să-şi încerce puterile la câm p deschis, )e pot cu

dreptate

sm inti

cuvintele

M â n tu ito ru lu i:

nu ştiţi ce

cereţi". — V om cita, de asem enea, din scriitorul bisericesc Gs:la

G alaction partea cea m ai caracteristică pentru tema noastră din artic. „C u m ne vo m a p ă ia ", ziar. Crucea, August, 1925: „N im eni p ână acum nu

s'a. g ând it la o cercetare m ai ad ân că a răului

şi

nim eni n ’a arătat m ijloacele cu adevărat ortodoxe, cu cari putem să paializam pe stricătorii

unităţii

cei ce au co m b ătut pe adventişti -

noastre în

bisericeşti.

scris

sau în

Mai toţi conferinţe

publice — s’au aşezat fără să-şi dea seam a pe un teren cu totul protestant. A dventiştii nu discută decât cu B iblia prim esc decât ce li se pare că e garantat de noştri şi-au sim p lificat cugetul si purtarea şi

în m ân ă şi nu

Biblie, au

Polem iştii

prim it

discuţia

„m ore protestantico" ..... A dventiştii nu cuuosc decât un creştinism teoretic....

O b ştia lor n ’are zid îm prejm uitor, n’are jertfe,

n ’are

altar. Ce a eşit d in acest inconştient, dar prim ejdios m im etism ?.... Luptătorii s’au am estecat de nu-i m ai d stingi I C ând ii citeş'i ori îi asculţi de aproape, ţi se pare că e vorba de o

sim p lă

ceartă

în una şi aceeaş fam ilie protestantă. Protestanţii se ceartă între ei!.. U nii sunt adventiştii,

iar alţii sunt direcţiuni mai vechi.

In colo

sunt la fel. N ’au nici jertfelnic, nici preoţie !" T rebue, totuş, să m e n ţio n ă m ca un început m etod al B isericii ortodoxe, cartea

dc

în

felul vechiulu;

„Im nuri religioase întru

cinstea M ântuito rului, a M aicei D o m n u lu i şi a sfinţilor M artiri" a Econ. Petru C hirică, Iaşi, 1925,

îm potriva adventiştilor si altor

eretici. (Cf. şi rev. „Bis. ortod.-rom ână", Decem brie, 1925 p. 756)·

172 §

2. —

Stabilitatea liturgică în comparaţie cu erezia.

Cultu! are şi o tendinţă practică, care cere să nu se mărginească libertatea subiectivă în părţile, ce stau în legătură individuală şi particulară Bisericii. De

cu

viaţa

membrilor

acest lucru, Biserica a ţinut seamă şi n’a

imobilizat cu desăvârşire

bogăţiile ei spirituale printr’o

stabilitate şi uniformitate absolută. Nu ! Viaţa spiritului se află într’o continuă

mişcare şi, ca

atare, apar pe terenul bisericesc revelaţiuni noui şi di­ ferite grade de desvoltare .a vieţii

creştinel).

Această

situaţiune reclamă creaţiuni de forme noui, accentuarea unora sau trecerea în IV-lea a reclamat

um bră

a altora

o 'eflorescentă

estetice ale cultului, pe

când

Astfel,

anumită

veacul

a

Vil

veacul

formelor

nu

se

mai

îm păca cu simbolismul primar al catacombelor şi inter­ zise înfăţişarea Mântuitorului sub chipul meiului ’). Intr’un cuvânt, adaptarea cultului în legătură cu terne şi particulare a Bisericii, stabile

fost

care a avut ca

cu cele mobile şi

cerinţele

ex­

într’o atentă preocupare a principiu

„a împreuna

schim bătoare"3).

Aşa,

cele când

ereziile au făcut necesară o pregătire a spiritelor creştine, Biserica a îmbogăţit cultul cu o îmbelşugată şi cu o amănunţită demonstraţie dogmatică lirurgice, chiar după ce liturghia fusese

imnologie în

fixată

formele în

for­

mularele sft. Vasile cel Mare şi loan Chrisostom 4). L-a redus apoi, când zelul

ş; râvna credincioşilor se vedea

sub nivelul de până aci; în deosebi, aceasta a grija specială

a

Părinţilor

bisericeşti

din

format

vieacul IV.

Astfel, după cum ne spune Proclu, patriarhul Constan1) Cf. Dr. V. M itrofanovici — op. cit. p. 21. 2) C i. C anon . 82 trulan. 3) Dr. V. M itrofanovici — op. cit. p. 21. 4) Cf, A. Fortescue — op. cit. p. 383 şi Dr. ib id e m p. 468.

V. M itrofanovici

173 tinopolului,

„ Mar$l_e_,.Vasile_juând j? rivire la moliciunea

şi aplecarea oamenilor la desfătare, se ura

de lungimea

liturghiei,

în urma

cărora li

a scurtat-o,

nu ca şi

când ar fi crezut-o prea mare sau prea lungă, ci spre a abate indolenţa împreunărugătorilor cât şi a ascultă­ torilor

cauzată

prin

mult după aceea....

multă

strămăşire

de

tim p;

nu

părintele nostru loan Gură-de-aur.,

în zelul său pentru mântuirea oilor — cum

se cuvine

unui păstor, luând privire la uşurătatea naturii omeneşti, şi-a propus de a desrădăcina deplin

tot pretextul sa­

tanei. Pentru aceea a şi tăiat multe şi a rânduit a face sfântul serviciu mai scurt, ca nu cumva oamenii.... să se depărteze dela acest aşezământ apostolic esc

pi*ecum — după

cât ştim — au

multe ori şi în mai multe locuri şi fac şi astăzi....“ x).

şi

făcut în

dumnezemulţi

de

ziua

de

Dela această împrejurare provine obiceiul

rugăciunilor simultane în liturghie,

când

zice în taină rugăciuni, în timp ce

diaconul

adică preotul spune cu

voce tare ecteniile sau, în lipsa acestuia, preotul trebue să se roage în tăcere printre răspunsurile credincioşilor, în loc să spună rugăciunile în auzul tuturor, cum se obişnuise până atunci; aşa că, multe părţi ale liturghiei pot fi socotite un serviciu dublu, funcţionând în acelaş tim p :

unul 'săvârşit în taină de

liturghisitor,

iar altul

cântat în străm'.’) Pentru aceleaşi motive, s’au prescurtat ■mai târziu vieţile sfinţilor,

alcătuindu-se sinaxarele din

minee etc. Tot aşa s’a întâm plat şi plini rituale, cum a fost:

cu

diferite

disci-

catecumenatul, disciplina pe­

nitenţii pentru cei căzuţi, spovedania publică etc., cari au

încetat

atunci,

când

anumite

stări de spirit

sau

de conştiinţă nu se mai arătau proprii pentru aceste fo rm e ; altele au fost menţinute, dar, pentru aceleaşi consideraţiuni, au variat ca formă şi în ceeace priveşte 1) Citat după Dr. V. Mitrofanovici — op. cit. p. 467 şi 468. 2) Cf. A. Fortescue — op. cit. p. 414 şi n. 1. ibid.

174 locul lor în serviciul liturgic, cum este. cazul dipticelor sau pomenirea numelor creştinilor în biserică. D ar astăzi ? S’ar mai putea susţine problema

adap­

tării cultului ? — Fără îndoială că da. Istoriceşte, prin­ cipiul este stabilit. Cultul este viaţă, care a trăit şi trăeştc. Se poate să ne împotrivim

cursului

acestei vieţi

şi să spunem : aici să te opreşti, din acest cadru să nu mai eşi ?! Negreşit, nu. Nevoia unei anmTij^te rnobi 1ităţi externe, pentru adaptarea cultului în diferite împrejurări, este o regulă înscrisă cliiaiiJn-ti.picuL..Q.rtOdox, care lasă unele lucruri să se facă „cum vrea cel mai

Dela

început însă, nu poate fi pusa în discuţie o nouă rânduială a liturghiei, de oarece ea a fost fixată spontaneitate

naturală,

încă

dela

începutul

printr’o Bisericii,

degajată din spiritul creştin nepreocupat, sincer şi pro­ fund pătruns de ideea creştină, într’o puternică atunci,

funcţiune

foarte

din pricina prea recentei întrupări şi

petreceri pe păm ânt a Mântuitorului. Nici nu se poate pune în Biserica ortodoxă

problema

unei schimbări a

cultului în înţelesul de a se atinge fiinţa liturghiei, deci dogma, să

se

ca

tradiţiunea, Bisericii în

la

modifice prin

cu

greşala

cel

protestanţi fizionomia, care al

Bisericii

se

zilelor

şi ~ca Ta alTi"--'er efi с i, nici pe

care

leagă de

i-а

consfinţit-o

momentul faţă. Altfel,

romano-catoiice

—

iniţial

al

s’ar cădea

regretată

şi

azi de liturgiştii ei, — care, covârşită de ideea'adaptării şi prescurtării sfintei liturghii,

i-а schimbat struc­

tura. In acest chip au procurat, prin scoaterea „epielesii", un argument „ex siientio" celei mai moderne,

protestantismul,

pentru

formidabile

tăgăduirea

erezii

transub-

stanţiaţiunii din sft. Euharistie; atât
175 Prin urmare, ceeace formează caracterul şi centrul cul­ tului creştin, nu se poate atinge fără primejdia de a se inaugura desfiinţarea ortodoxiei._Do£ma___este cadrul, în care trebue să se misce orice întreprindere de adap­ tare a cultului Bisericii ortodoxe, şi aci stă cel dlniăiu

g u n d deosebitor, care c. rieosibeste d.c eretici. în ceeace priveşte noţiunea stabilităţii cultului

şi a

adaptării lui.

in cadrul extern al cultului însă şi în elementele sale accesorii, prin cari se leagă de timp şi cari nu privesc direct fiinţa cultului creştin, se poate vorbi, de sigur, de o adaptare.') S’ar putea, astfel, discuta asupra celor, prin cari să se preîntâmpine

m ijloa­

oboseala şi să se

susţină atenţiunea creştinilor în timpul serviciului divin ; s ’ar putea lua, de asemenea, în considerare cadrul ge­ neral

de

desfăşurare

liturg în chemarea sa

al

cultului,

pentru a activa

pe

didactică legată de cult etc. Este

cea dintâi poruncă a Bisericii, sancţionată cu autoritate ecumenică prin canon. 80 trulan, că creştinii trebue să ia parte la serviciul divin, Dumineca şi sărbătoarea, pentru a realiza unirea cu Christos şi cu ceilalţi fii ai Bisericii. Trebue însă creată şi credinciosului, în practică, po­ sibilitatea de a-şi îm plini datoria, căci altfel, la lipsă de proporţii răspunde lipsă de disciplină sau abateri grave dela ea. Pentru acest motiv, Biserica şi-a

proporţionat

întotdeauna obligaţiunile puse credincioşilor cu puterile lor şi cu împrejurările

personale şi generale, in acest

scop, bogata imnologie din timpul utreniei, în care po­ ezia

religioasa

a

găsit

un

belşug

de

forme, cărora

tipicul le face loc pe rând pentru una şi aceiaş idee şi nevoe, ar constitui un teren de luat în cercetare, în măsura în care nu vor fi atinse frumuseţea slujbei şi lucrările premergătoare liturhghiei (proscomidia). Pe de altă parte, în virtutea legii de succesiune ereditara,!) 1) Cf. şi Dr. V. M itrofanovici — op cit. p. 22. • 2) Aşa o num eşte d. I. Rendtorf citat de dl. R. W ill — ορ. cit. p. 4.

au rămas în cult formule, care azi nu mai răspund nici unei nevoi religioase, nici-unei nu mai deşteaptă

trebuinţe logice şi deci

nici-o idee în sufletul

credincioşilor.

S’ar putea cita, astfel, fraza din a doua rugăciune d in ’namfea

împărtăşirii preotului: „....nu voîu spune vrăşma­

şilor tai taina ta....“ şi strigarea „uşile, uşile, cu înţelep­ ciune să

luăm

am inte!“, din

vremea

când eră în uz

disciplina a rc a n ă ; ectenia pentru concedierea catecumenilor, înnaintea

cântării heruvimice etc., pe care astăzi

nimeni dintre credincioşi...nu-Je-maL-înjelege în sensul lor adevărat. D a rd e sigur, chemarea de a hotărî cade în puterea Iuajtei Autoritafi bisericeşti, canonic constituită, care are sa observe ca „nici continuitatea istorică să nu se strice", pe de o parte, iar pede alta „a căuta şi a afla pentru schimbare timpul fa v o ra b il"1) Acesta este al doilea punct

deosebitor, ce ne desparte de procedeul ereziei, care se in ­ sinuează, când nu este o iniţiativă personală declarată. Altfel,

întreprinderea cea

mai

întemeiată

rezultat scandalizarea

credincioşilor, căci

om ului

în

schimbarea

violează

lucruri

va avea ca „nu-i

religioase.

place

Aceasta

simţul lui faţă cu cele sfinte, faţă cu credinţa

lui în autoritatea dumnezeească şi în imobilitatea ade­ vărului dum nezeescV ) Intr’adevăr, „nimic nu este mai. conservator ca instinctul liturgic1' ;я) prin puterea lui se perpetuează sub forma unor rituri private practicile su­ perstiţioase ca resturi ale unui fond păgân foarte vechiu şi tot în

domeniul

lui se găseşte,

în ultima

analiză,

rezistenţa pe chestiunea calendarului în unele părţi ale lumii

ortodoxe,

lipsită de o pregătire

religioasă

mai

temeinică. Brutalizarea acestui instinct, fără nici-o con­ sideraţie sânul

psihologică,

poate fi prilgj fie noui erezii în

Bisericii, aşa cum s’a

petrecut t u

1) Dr. V. M itrofanovici — op. cit. p. 22 şi 23. 2) Idem ibidem p. 19. 3) A. Fortescue — op. cit. p. 70.

Rascolul din

177 Biserica

n is ă jin .. nn._JG5_5._Se

strecurasem

în cărţile

bisericeşti şi în formele de rilunl o mulţime de greşeli, pe timpul

stăpânirii

mongole.

învăţatul

călugăr

grec

Maxim, venit în Rusia la an. 1516, voind să le corecteze, fu privit ca eretic şi aruncat în închisoarea unei m ănăs­ tiri, unde muri. Datina că, spre' a zădărnici

avu atâta

energie de

acţiune

hotărîrile sinodului rusesc din an.

1551 pentru îndreptarea erorilor, puse în circulaţie un fals decret smo.ci.al..( ş ţ q g la v j^ .j00. de capitole),""care' ţinu în uz încă 100 de ani practicile greşite. Când însă hoţarîrea

patriarhului Nicon duse opera de îndreptare

la sfârşit şi sinodul rus voi să o impună, atunci se produse erezia şi schisma numită.. Rascol,..care cuprinde în sânul ei şi azi câteva milioane, despărţite în peste 30 de secte.1) De aceen, orice adaptare cere întotdeauna pregătire, cere să se aleagă timpul şi momentul psihologic, pentru ca formele cultului să fie înţelese şi trăite. Atunci ere­ zia nu va putea prinde şi nici nu s.e va putea înfăţişa în numele regenerării vieţii religioase ori chiar al conser­ vării

ortodoxiei. De altfel, orice trebuinţă de adaptare

în cult este semnalată mai din’nainte p rintrun simptom nervos de nerăbdare în massa credincioşilor şi în atitu­ dinea lor fată de cult.. Urmărirea până la maturitate a acestui proces, care poate să rămână un fenomen

tre­

c ăto r sau poate să ia un contur precis şi deci să exprime o indicaţie, este o datorie a Bisericii conducătoare. Supraveghiată şi dirijată, trebuinţa de adaptare ajunge de multe ori să. se rezolve singură în

practică,

aşteptând

numai sancţiunea oficială.1)

1) Cf. E. Popovici — op. cit., li, p. 159, 4.32 — 443. 2) Cf. şi Dr. V. M itrofanovici — op. cit. p. 23.

INCH EERE

Religiune, Ritualism şl Erezie. Pentru privite ca

Biserica

ortodoxă a Răsăritului, riturile sunt

nedespărţite

de fiinţa religiunii. Stă, atunci,

„substanţa ortodoxiei în ritualismul bisericesc", cum circulă astăzi întrebarea, formulată sub înrâurirea lite­ raturii protestante ? Pentru unii, ca d-i profesor Rădulescu-Motru (în Cultura română şi politicianismul), răs­ punsul este afirmativ, iar pentru alţi ortodoxi, ca scriitorul Vladimir Soloviev (în „Omenirea divină"), este dim po­ trivă

negativ, de şi tot el este

de părere că Răsăritul

„a păstrat adevărul creştin":1) D ouă răspunsuri deose­ bite date !a una şi aceeaş întrebare... Dacă prin ritualism se înţelege o executare mecanică a riturilor, cu totul obiectivă, în feîu! moriştelor b'Jdiste de rugăciuni prevăzute cu cuvintele mistice „om

mani

pacime hum " şi date până şi în seama vântului, pentru a fi învârtite, atunci, de sigur, ritualismul nu formează substanţa ortodoxiei. Dacă însă îndeplinirea lor însemnează o alăturare cu toată capacitatea subiectivităţii noastre la fondul înfăţi­ şat în rituri,

ca în nişte

vehicule sau

în

nişte forme

concrete, atunci, da, ritualismul poartă în sine substanţa 1) Cf. Nîehifor Crainic — rev. „G ândirea", an. 111, nr. 5.

179 ortodoxiei. EI este legat de această substanţă cum se găseşte nedespărţită fapta de idee. Negreşit, forma nu este tot una cu fo n d u l; se deosibesc după esenţa lor, dar sunt nedespărţite în existenţa lor. Chiar teama că forma poate înăbuşi fondul, dovedeşte „cât de intim sunt con­ topite spiritualitatea abstractă şi fenomenalitatea

religi-

u n iiV ) Formula garantează substanţa şi spiritul doctrinii ortodoxe, pe care o apără, pe de oparte de desfigură­ rile ereziei, iar, prin stabilitatea ei, stăvileşte pe de altă parte chiar

concesiile, pe

care de obiceiu le pretinde

psihologia primitivă a unora dintre credincioşii nepătrunşi încă de

duhul

evangheliei.

Ritualismu! — riturile

în

cursul lor de viată religioasă·— caracterizează şi’ distinge această

substanţă

de alte

credinţe

şi de

ideile

sau

tendinţele omeneşti. Nu ritualismul în sine formează

substanţa

ortdoxiei,

dar, ca formă despicată din forţa intimă a simţirii reli­ gioase, el o cuprinde şi-i înlesneşte mişcarea sau viaţa în suflete. Viaţa unei religiuni nu se reduce la „ritualis­ mul

periferic"; ea însă

pulsează şi

acolo,

cum firea

dumnezeească a lui lisus sălăsluia în corpul său uman şi am ândouă Ia un loc exprimau persoana „D um nezeu—O m ului" Christos. Fără conturul omenesc şi fără reali­ tatea omenească a corpului său, Fiul lui Dumnezeu nli putea fi Mântuitorul lumii şi ispăşitorul vinii ei. Tot aşa, simţirea religioasă fără ritualism, imnuri

de

slavă,

fără

fără

isbucnirea ei în

simboale, fără a se sprijini pe

analogii ca să se apropie

de Dumnezeu, isvorul sufle­

tului şi să primească harismele trebuincioase, — ar ră­ mâne un fior trecător, fără putere însă de înoire asupra vieţii, fără putere de mântuire. In formele cultului creştin-ortodox ilarul

mântuirii,

căci

„harul

1) R. Will — op. cit. p. 21.

şi

viază şi se mişcă

adevărul,

prin

lisus

18О Christos s’a făcut".0 Din unirea cu

El prin

mijlocirea

tainelor sale, creştinul soarbe puterea de înviorare prin graţia divină, care pune cârmă cugetării,4ieşteaptâ sen­ timentul

pentru

bunul cel mai înalt al mântuirii şi dă

voinţei puterea de a se strădui în viaţă după evanghe­ lie. Păstrând, prin cult,

legătura

cu

Christos,

isvortil

mântuirii noastre, creştinul va fi — după cuvântul psalmistului — „ca un pom

răsădit lângă isvoarele apelor,

care rodul său va da în vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate, oricâte va face, vor spori ".ή Pe de altă parte, fainele cultului său adună şi creează obştea lui Christos,

creează uri mediu al

graţiei şi al

dragostei în Christos, pe care fiecare creştin .este dator să-l sporească ca sluga cea bună şi credincioasă talan­ tul, de oarece „întru măsura

fiecărui

mădular se face

creşterea trupului (Ίιιΐ Christos — Biserica), spre

zidirea

sa singur întru dragoste".'’) „Un trup şi un D uh ", precum zice sft. Apostol Pavel, va fi obştea creştina numai prin mărturisirea

unui singur Dom n, a unei şi acdccaşi cre­

dinţe, în tr’u n u lş i acelaş botez/) adică în unitatea deplină a închinării sau a cull ului. Ereziile, sfărâmând

acest

vestmânt al unor

sensuri

sfinte, fac ca fondul lor să se risipească şi să se amestece cu interpretarea

omenească, iar Biserica sau trupul lui

Christos să slăbească şi să se desfacă, prin împuţinarea dragostei întru legătura păcii:')

1) loan 1. 17.

2) Ps. 1. 3, 3) Efes. IV. 16. 4) Efes. IV. 4 si 5. 5) Cf. Efes IV 2 şi 3.

AU T O RII FOLOSIŢ I: X

1.

B iblia adică

Dum nezeeasca Scriptură

a

Legii vechi şi a celei nouă, ediţ. Sf. Sinod, Bucureşti, 1914. 2. Profesor Evscvie Popovici — Istoria bisericească, 2 vol., ira• ducere de Athanasie, episcopul R âm nicului N oului Severin şi G herasim , episcopul eparhiei Argeşului, Bucureşti 1900. 3. Dr. Jean Alzog — Histoire universelle de lÎ g lis e , 4 tom. V -ё ed., Paris, 1S81. 4. L. Duchesne — O rigines

du culte chretien, V-e. edit,, Paris,

1920. 5. Dr.

Anton

Baurnstark — Vom

geschichtlichen

W erdcn der

Liturgie, Freiburg im Breisgau, 1923. (3. Dr. Vasile M itrofanovici — Liturgica Bisericii drept:redincioasc răsăritene, prelucrată şi editată de Dr. T eodor Tarnavschi. Cernăuţi, 1909. 7. Dr. Badea C/7îşc/2î/— Tezaurul liturgic, 3 tom., Bucuroşii, 1910 8. P. Lebedev — Liturgica

sau Explicarea serviciului divin, tra­

ducere de Iconom N icolae 9. Adrien

Filip, Bucureşti 1899.

Fortescue — La Messe, traduit de 1 ’anglais

par A.

D oudinhon, JI-έ. ed. Paris, 1920. 10. Dr. Robert

W ill — Le C ulte,

etude d 'histoire et

de philo­

sophic religieuses, tom. pr., Paris, 1925. 11. Dom Fernand Cabrol şi Dom Henri Leclercq — Dictionnairc d’ Archeologie chrctienne

et de Liturgic,

Paris,

la a rtic .:

a) Ariens (F. C abrol) Fascic. X, 1906. b)

D onatism e, D oxologies

(H. Leclercq) fascic. XL, 1920.

c) G nosticism e (H. Leclercq). fasc. LX-LXI, 1924. d) Images (culte et querelle) fasc. LXV11I-LX1X 1925. 12. F. Cabroi — D ictionnaire

apologclique

de la Foi

catholique,

fascic. Iii, 1910. 13. PUiquet — Dictionnaire.

des

heresies,

des

erreurs

.’schismes, M igne, tome X I, Paris 1863. 14. L ’Abbc Boissonnet — Dictionnaire ties ceremonies

rites sacres, Migne, tom. XV.

et

des

et des

II 15. L'Abbe Bergier — D ictionnaire de Theologie, t. II, HI et V-eme Paris, 1864. 16. loan Mihălcescn — C om pendiu cureşti, 1902.

de

teologie

sim bolică,

B u­

17. loan M ihălcescn— Prelegeri de Teologie D ogm atică (m ânuse.) 1903-1910. 18. Sft. Sim ian Arhiepiscopal 7 csaloniculai — Tractat asupra tuturor dogm elor credinţei noastre ortodaxe, traduc, ro m ân., Bucurcşti, 1855. 19. M a ss illo n —

O euvres (serm on du veritable culte), 2 t., Paris

1865. 20. P au l Oltramare — Le religion et la vie de l'esprit, Paris 1925· 21. Charles Gnigncbcrt — L ’Evolution des dogm es, Paris, 192U22.

,,

,,

Le C hrisiian'sm e antique,

Paris 1922.

23. Dr. Gnsiave Le Bon — La Vie des Veritcs, Paris, 1917. 24. A. Bouche-Lcclercq — L ’Intoierancc religieuse et ia politique, Paris, 1917. 25. A. Rcville — Prolegomer.es de I’histoire des religions, lV-eme cd, Paris, 1S86. 26. J . Hogan P. S. S. — Les Etudes du clerge, Iraduif de l’anlais

par l’ab. B oudinhon, Paris.

27. A lain — Prapos s u r le Chrisiianisrne, Paris 1924. 28.

X

P idalion,

traducerea

Costache, M-rea Neam ţ,

m itropolitului

V en iam in

1844.

29. Nicodim M ilaş — Dreptul bisericesc oriental,

trad, revăzută

de I. M ihălcescu, Bucureşti, 1915. 30. Dr. D. Boroianu — Dreptul Bisericesc, vol. I, Jaşi, 1899. 31. M aria Teodorian — Dreptul

canonic

oriental,

voi. 2 şi

3,

Bucureşti, 1905 şi 1907. 32. L’Abbe Jaugey — Prones Catechistiques, 2 t., Paris,

1S99.

33. L’Abbe /I. F. R u a — Cours trds compiet de conferences sur la religion, 7-e, edit, Paris (tom . III). 34.

Heinrich

Heines — Buch

de

Lieder,

Universal-Bibliotek,

N o. 2231-2232. 35. A llan Kardec — L ’Evangile selon

Ie spiritisme, Paris, 1923.

36. R. P. Ragey — Le Ritualism e, B loud ά Cie.,

Paris, 1911, ş>

alte isvoare indicate ia locurile respective. N O T Ă . — Pentru a deosebi Instituţia de locaşul creştinesc de închinare — am ân do u ă desem nate cu acelaş te rm e n : biserică — am întrebuinţat urm ătoarea particularitate ortografică : b is e rică pentru instituţia divină a M ântuitorului şi biserică, pentru locaşul de închinare.

CUPRI NSUL Prefaţa

.

.

.

.

.

.

.

.

In tro d u ce re : 1. Înfăţişarea chestiunii

. C A P IT O L U L 1

Religiunea şi cultul. 1. Raportul între religiune şi cult în general 2. Cultele păgâne şi cultul religiunii creştine 3. C ultul sinagogii şi cultul Bisericii 4. O bservaţiuni şi concluziuni

.

C A P IT O L U L 11

Ereziile şi cultul. 1. Defiry'ţiunea şi origina psihologică, istorică şi materială a ereziei

.

.

.

.

.

2. Ereziile ebioniiico-gnostico-m aniheice şi liturghia 3. Liturghia şi ereziile antitrinitare şi chrisfologice a) Anfifrinitarii

.

• b) A rianism ul şi liturghia

.

.

.

c) Celelalte erezii christologice şi cultul 4. Iconoclasm ul ş : cultul ico ane lo r: a) Aspectul şi origina iconoclasm ului b) O scurtă istorie a icoanelor c) Iconoclasm ul

.

.

.

.

5. Biserica şi cultul său în faţa e reziilor: a) P rincipii generale

.

.

b) M ăsuri îm potriva ritului gnostico-m aniheic c) Desvoltarea liturghiei în raport cu ereziile chris tologice

.

.

.

.

.

.

d) C ultul Bisericii in faţa iconoclasm ului e) Observaţiuni

.

.

.

.

IV C A P IT O L U L [II

Riturile şi ereziile. 1. „ R e f o r m a 11 ş i ct i l hi l e x t e r n

.4! 81 88

sa» riturile:

a) D octrina protestantă şi cultul b) C ultul în idee

.

.

.

.

2. N oţiuni asupra cultului Bisericii (O rigina,

caracterul ş

evoluţia riturilor ei)

92

a) P rincipiul social şi psihologic a! cultului

92

b j O rigina riturilor creştine

95

,

c) Caracterul cultului creştin

й)

9S

102

E voluţia cultului Bisericii

105

3. Riturile şi necesitatea lor: a) Cultul şi fiinţa fenom enală şi socială a religiunii bj

Riturile

şi

viaţa

religioasă-morală

în

(simţul religios, doctrina şi viaţa m o rală) c) Riturile ca m ijloace harismatice

105

general

10S

.

111

d) Obiectele pietăţii populare creştine

113

3. Rituriie, ereziile şi unitatea religio asă:

118

.

118

a) Riturile şi unitatea religioasă b) Unitatea Bisericii şi ereziile c) însuşirile necesare ale riturilor creştine :

123 129 134

5. Liturgul, unitatea riturilor şi erezia C A P IT O L U L IV

Uniformitate şi diversitate liturgică. 1. Cele d o u ă mari ritu ri:

.

.

.

139

.

139

a) Vechea unitate liturgică a Bisericii b) Ritul bizantin

.

c) Ritul rom an

.

.

.

145

.

.

'

. -

d) Schism a ca efect al deosebirilor liturgice 2. L im ba de cult ca rit

.

.

.

148 152 157

.

C A P IT O L U L V

X

Erezia şi stabilitatea cultului. a) Erezia şi echilibrul liturgic

.

1 .

b) Stabilitatea liturgică în com paraţie cu erezia

164 172

Inchcerc : Religiune, ritualism şi erezie Autorii folosiţi . .

.

.

.

178 I

/