“Ion” de L. Rebreanu -roman de creatie, doricRoman de creatie, doric, Ion de L. Rebreanu este considerat de critica literara cea mai vasta creatie epica, ” e o capodopera de o maretie linistita, solemna, ca un fluviu american.”( G. Calinescu) L. REBREANU, scriitor obiectiv al perioadei interbelice, prezinta viata in complexitataea ei, social si psihologic, prin personaje surprinse “ in umila si precara lor realitate sociala.”( T. Vianu). Crearea iluziei vietii este preluata de la Slavici, insa aspectul de modernitate costa in omogenitatea lumii satului romanesc pe care prozatorul o submineaza: taranii (Ion, Ana, George, Florica…); intelectualii ( preoti, invatatori…). Scoala realist ape care Rebreanu o urmeaza, il directioneaza pe scriitor catre anumite caracteristici ale scrierii de tip realist- obiective: verosimilitatea ( iluzia vietii). plasticizarea secventelor narrative in cadrul marilor constructii epice, obiectivarea actiunii. Tema. Titlul. Structura. Compozitia. Romanul abordeaza caracterul monografic al satului transilvanean la inceput de sec. XX, ca tema centrala urmarind declansarea conflictului din cauza patimei pentru pamant care atrage pe de o parte demnitatea, respectul, iar de cealalta parte, puterea nemasarata a invididului in fata celorlalti, incalcand reguli morale. Astfel, destinul lui Ion este pecetluit atunci can nereusind prin munca cinstita sa obtina pamantul familiei pierdut odata, va recurge la casatoria fortata cu Ana, urata, dar bogata. Societatea care-i dezavantajeaza pe oameni, il trasforma pe Ion dintr-un taran harnic, intrun primitive ghidat deinstinctul primar. Titlul- numele personajului central, care devine astfel eponim. Este simbolic pentru intreaga taranime, diversitatea conduce spre ideea de personaj colectiv pe care Rebreanu il contureaza in romanul social “ Rascoala.” Ion este urmarit in evolutia sa gradat, printr-o perspective narativa obiectiva, fiind un destin individual. Structura: Glasul pamantului; Glasul iubirii, 13 capitole si doua fire epice: - problema taranimii ( dorinta de a avea pamant); - intelectualitatea ( se urmareste relatia lor cu puterea maghiara). Compozitia- romanul este o constructie monumentala. Tehanica compozitionala circulara ( drumul inspre si dinspre Pripas); simetria sub forma mai multor evenimente si conducand la motivele centrale( hora, nunta, moartea) care se intalnesc in cele doua parti. Viziune asupra vietii Rebreanu e este un scriitor al taranimii, in romanele sale urmareste nu individualitatea personajelor sale, ci activitatea la nivelul satului traditional ardelenesc, fiecare parte a creatiilor epice atragand atentia asupra multiplicitatii vietii. Astfel prezentat cititorului ca o fresca, romanul Ion propune prin banala tema- dorinta de a avea pamant pentru respectful de sine- mai multe subtheme: iubirea, sanctionarea morala, statutul social. La granite dintre traditional si modern, satul releva mentalitatea distincta a mediului rural si tranzitia prin care e obligat sa treaca. Prozatorul exalteaza rolul taranului roman in tot ceea ce inseamana spiritualitate, astfel incat “ romancier al gloatei”, el devine unul dintre putinii
scriitori care considera ca” taranimea e izvorul romanismului pur si etern.”( cuvantarea Lauda taranului roman) - Familia se creioneaza in diferite ipostaze: de la tarani la intelectuali; de la saraci si bogati, pana la familii obisnuite, pastratoare de traditii, pentru care viata inseamna respect, dar si familii destramate din cauza aspectului material, a vaduviei sau a rautatii. Ion – tanar, harnic si cinstit, nu-i ofera tatalui sau respectful cuvenitpetru ca acesta vanduse o parte din avere, din zestrea Zenobiei. Herdelea ofera o imagine ideala a familiei intelectualului roman, surprinsa in vremuri grele si avand la baza, pe langa patriotism, si o teama ascunsa pentru ziua de maine, pentru ca stabilitatea acesteia depindea de bunavointa lui Belciug. - Ierarhia sociala apare inca de la inceputul romanului, cand la hora satului, duminica in ograda vaduvei lui Maxim, se strangeaudupa pozitia pe care o ocupau in comunitate, taranii si intelectualii.Statutul social este surprins cu minutiozitate de catre prozatorul obiectiv, personajele fiind representative pentru o anumita trasatura caracteristica. Stefan H. “ un chiabur cu burta umflata” pe care o mangaia “ parc-ar avea junghiuri”; Alexandru Glanetasu statea ca un caine pe langa bucatarie” trage cu urechea, dornic sa se amestece in vorba, sfiindu-se totusi sa se vare intre bogatasi.” Fie ca sunt prezentate in parallel, fie ca se intersecteaza, personajele impun anumite directii actiunii, in asa fel incat evolutia unuia care apparent este singulara, la final le influenteaza si pe celelalte. Ion ajunge avid de pamanturi nu numai pentru ca vrea sa recupereze propriile ogoare, ci pentru ca este atatat, starnit de statutul si sfidarea unor tarani bogati. - Datini, obiceiuri, traditii sunt respectate sau incalcate in masura in care mocnesc sau erup conflicte in viata obisnuita cu consecinte iremediabile asupra indivizilor. Hora - motiv de petrecere si voie buna; Rebreanu reuseste sa prezinte aici stratificarea sociala. Nunta subliniata in paralel- Ion- Ana, Laura- Pintea- invita la incalcarea principiilor etice deoarece femeia aducatoare de zester, producatoare de copii si animal de munca sau plina de iluzii, suporta o profunda dezamagire. Moartea-este analizata prin elemente ale naturalismului( cu lux de amanunte, detasat) mai ales in cazul sinuciderii Anei si al omorului savarsit asupra lui Ion de catre George. Prevestirea sfarsitului tragic al Anei se face prin mortile explicabile sau nu, a lui Avrum si a lui Moarcas. REBREANU nu e un narrator moralist, dar prin derularea fireasca a existentei, personajele gresesc, platind cu viata. Incalcarea si perturbarea armoniei comunitatii de la inceput pana la final, atrag dupa sine disparitia naturala din lumea satului a celui care nu respecta legile nescrise( Ion), dar si a unor personaje care lupta intotdeauna cu soarta, fara sa aiba decizii asupra ei( Ana). Prozatorul nu prezinta satul ca o lume ideala, insa prin intermediul unor greutati vizibile, care marcheza total conceptia asupra vietii, astfel incat odata ce este fragmentata( Ana- tanara, nevasta) ea devine o simpla parere, iluzie, la care se poate renunta usor. „ Hora, nunta, botezul, intalnirea la crasma, judecata, slujba religioasa duminicala, toate sunt zugravite in culoarea lor adevarata, cu un talent extraordinar de a da fiecarui amanunt semnificatia lui reala. Filmul elementelor zilnice ale vietii satului creste in mod natural din cuprisul cartii.”( Ov. Crohmalniceanu)
- Destine individuale- personajele care participa la cele doua planuri ale romanului au, in genera, o evolutie individuala. Ion, condus de patima pentru pamant, dar si de ataingerea demnitatii in sat, evolueaza progresiv, masurandu-si fiecare pas in a-si atinge scopul: se casatoreste cu Ana, nu-si doreste o familie, ci casele, vitele, ogoarele ei, obtine tot pamantul lui Baciu, ramane vaduv, scapa si de povara copilului, i se redesteapta iubirea pentru Florica , este prins de George si omorat. Chiar daca demonstreaza viclenie, istetime, totusi Ion nu este un destin individual in intregime, deoarece lumea in care traieste ii impune directia gresita de a-si atinge telul. Ana, indragostita de Ion, traieste dezamagirea profunda a existentei sale, neinteleasa, fara iubirea paterna si fara cea a sotului se cufunda in singuratate, sfarsitul fiind tulburator. Fara safie ajuatata, traieste in umbra, nu-si gaseste consolare nici in pruncul sau si soarta nu-i faciliteaza niciun fel de izbanda( familia o ignora, satul o judeca, o condamna). Plan pentru eseu structurat - tema si viziunea despre lumeI.– romanul realist ( iluzia realitatii, verosimilitate, naratiunea la pers.III);- romanul obiectiv( narator obiectiv- omniscient” ochiul este la fel de obiectiv ca ochiul lui Dumnezeu” N. M.) C. – particularitati ale constructiei discursului narativ: a. L.R. promoveaza in literatura ideea de roman traditional, preluat de la inaintasii sai: lumea omogena, titlul clasic, structura simetrica, doua planuri, statutul topologic al personajelor” femeia reprezinta doua brate de lucru, o zester si o producatoare de copii” (G. Calinescu) b. constructia narativa are elemente moderne: subminarea omogenitatii lumii( o lume inchisa)- incipitul si finalul asigura simetria aparenta in care drumul este prezentat diferit, spre Pripas; tragismul romanului se puncteaza printr-un destin necrutator, implacabil. “ Ion nu e liber, e manipulate”( N. Manolescu); deziluzia personajelor( intelectualii)- Laura crede ca “iubirea e ceva poetic”…” mintea ei framanta numai bucatarie.” c. scene representative( hora satului, stratificarea sociala, tehnica detaliului semnificativ); SIL ajuta la sintetizarea conflictului intregului roman: “ Nu-I fusese draga Ana, iubise pe Florica.” Scena horei muta accentul de pe ansamblul comunitatii pa conflictul interior al unui singur individ: Ion e numit de V.B.” fleandura.” Scena nuntii are o mare incarcatura psihologica: Ana constientizeaza ca Ion n-a iubit-o niciodata si se plange de nenorocul ei. Scena mortii Anei este prezentata in note naturaliste, dar drama nu schimba cursul firesc al vietii. Î.- primul roman modern in care L.R. impleteste tehnici nou-aparute cu un fundal al romanului vechi: stil indirect liber(SIL), constructia romanesca in forma de spirala, schimbarea lumii omogene a satului, tragismul si deziluzia existentei, notatia naturalista.
