Imparatia Cultelor Eretice - Walter Martin

Editura Cartea Creștină

Î mpă r ăția cultelor eretice

Împă r ăția cultelor eretice Walter Martin

R avi Zacha r ias Editor General Editura Cartea Creștină Oradea, 2012

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MARTIN, WALTER Împărăţia cultelor eretice / Walter Martin. - Ed. a 3-a, rev. - Oradea : Cartea Creştină, 2011 ISBN 978-973-1990-23-1 273

The Kingdom of the Cults Copyright © 1965, 1977, 1985, 1997, 2003 by the Estate of Walter Martin. Originally published in English under the title The Kingdom of the Cults by Bethany House a division of Baker Publishing Group, Grand Rapids, Michigan, 49516, U.S.A. All rights reserved. Împărăția cultelor eretice de Walter Martin Ediția a III-a, revizuită și adăugită © 2012 Editura Cartea Creștină str. Cuza-Vodă nr. 85 410097 Oradea-Bihor, România Tel.: 0259-436.738, 0359-432.616; Fax: 0259-436.152 E-mail: [email protected]; Pagina web: WWW.ECC.RO Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediții în limba română. Pentru citatele biblice s-a folosit Biblia în traducerea Cornilescu. Orice reproducere sau selecție de texte din această carte este permisă doar cu aprobarea în scris a Editurii Cartea Creștină. Traducerea: Elena Jorj și Eugen Budea Editarea: Agnes Dragomir și Silviu Tatu Corectura: Ovidiu Ungur și Ioan Pentie Coperta și tehnoredactarea: Adrian Abrudan ISBN 978-973-1990-23-1 Tiparul executat în Debrecen, Ungaria.

În amintirea lui

Peter de Visser, Prietenul şi fratele meu în credinţă. Ajutorul şi încurajarea lui

au făcut posibilă apariţia acestei cărţi. Dacă îi căutaţi monumentul, consultaţi bibliotecile celor informaţi.

Despre autor WALTER MARTIN este recunoscut cu dragoste şi respect ca „părintele apologeticii creştine moderne în faţa cultelor eretice“. Mulţi apologeţi care se ocupă în prezent de cultele eretice îi recunosc munca de pionierat în acest domeniu. Deţine patru licenţe, şi-a luat masteratul la New York University şi doctoratul în religii comparate la California Coast University. A scris douăsprezece cărţi, şase broşuri şi numeroase articole. De asemenea, a fondat The Bible Answer Man, una din cele mai vechi şi mai binecunoscute emisiuni radio, în care ascultătorii pot suna în direct. Aşa a ajuns să fie cunoscut în întreaga lume ca „omul care dă răspunsuri din Biblie“. De asemenea, a întemeiat Christian Research Institute şi l-a condus timp de aproape 30 de ani. Astăzi activitatea lui este continuată prin Martin Walter Ministries, organizaţie care îşi are sediul în sudul Californiei (www.waltermartin.com).

Despre editorii coordonatori Kevin Rische şi Jill Martin Rische sunt fondatorii şi directorii organizaţiei Walter Martin Ministries, cu sediul în sudul Californiei. Soţii Rische sunt realizatorii programului de radio Essential Christianity, care se bucură de audienţă în toată ţara şi care transmite mesajele lui Walter Martin, „omul care dă răspunsuri din Biblie“. Kevin Rische a realizat şi a dezvoltat pagina web a organizaţiei Martin Walter Ministries: www.waltermartin.com, inclusiv vasta bibliotecă audio şi catalogul casetelor cu înregistrările lui Walter Martin. Jill Martin Rische este fiica cea mai mare a lui Walter Martin şi coautoarea cărţii Through The Windows of Heaven: 100 Powerful Stories and Teachings from Martin Walter, the Original „Bible Answer Man“. De asemenea, e autoarea cărţii Jack Star and the Secret Door (www. jackstar.com), o carte de aventuri fantastice pentru tineri, în tradiţia lucrării lui C. S Lewis, Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul. Jill a fost invitată în cadrul unor programe de televiziune şi de radio de pe tot cuprinsul Statelor Unite şi Canada, inclusiv la Decision Today al lui Billy Graham şi la America al lui Janet Parshall.

Despre cercetătorul principal Kurt van Gorden şi-a început lucrarea de apologet creştin în cadrul misiunii lui Walter Martin în 1976 ca și cercetător, scriitor şi misionar. A fost, de asemenea, asistentul lui Walter Martin şi a coordonat cursurile biblice ale acestuia. În prezent coordonează Misiunea Jude 3 şi Misiunea Utah Gospel – care şi-a început activitatea în 1898 şi este cea mai veche misiune din America dedicată cultelor eretice. El a scris Mormonism (Zondervan, 1995) şi a contribuit cu capitole în diferite lucrări ale lui Walter Martin, Josh McDowell, Alan Gomes şi Ronald Enroth.

Despre cei care au contribuit la munca de cercetare

Fiecare dintre persoanele care au contribuit la această ediţie actualizată şi adăugită are ani de experienţă în înţelegerea, explicarea şi apărarea credinţei creştine şi este foarte competent în domeniul în care a asigurat revizuirea, actualizarea, editarea sau completarea conţinutului acestei ediţii. Kurt Van Gorden, Robert Bowman, Dan Schlesinger, Paul Copan, Alan Gomes, James Beverly, John Morehead şi Everett Shropshire au rămas credincioşi viziunii lui Martin Walter, făcând din Împărăţia cultelor eretice vârful de lance al apologeticii şi cercetării creştine în domeniul cultelor eretice. De asemenea, dorim să le mulţumim cercetătorilor de la The New Cults, de la The New Age Cults şi de la ediţia din 1997 a Împărăţiei cultelor eretice pentru contribuţia lor la acest volum. Majoritatea colaboratorilor la acest proiect îl consideră pe Walter Martin mentorul lor şi îl privesc ca pe un apărător destoinic al credinţei „dată sfinţilor o dată pentru totdeauna“ (Iuda 3).

Mulţumiri la ediţia din 1985 Doresc să-mi exprim adânca recunoştinţă faţă de Pierson Curtis, fost director principal la Stonybrook School, pentru contribuţia lui la editarea şi la corectarea manuscrisului original; faţă de reverendul Anthony Collaride şi faţă de domnii Herbert Jacobson, Robert Smith şi John Carter, care ne-au pus la dispoziţie numeroase informaţii şi date ştiinţifice de mare valoare; faţă de domnul Walter Bjorck jr. de la American Tract Society, care a adus manuscrisului mai multe sugestii utile, dintre care unele au fost adoptate în această lucrare; faţă de Kurt Van Gorden, al cărui studiu atent şi riguros a fost folosit în capitolele despre Biserica Unificării şi despre Biserica Scientologică; faţă de doamna editor şi cercetător Gretchen Passantino, care a revizuit mare parte din prezenta ediţie şi faţă de Clark F. Hyman, care a avut un rol important în revizuirea prezentei ediţii.

Mulţumiri Se cuvine să-i mulţumim văduvei lui Walter Martin, Darlene Martin, pentru credincioşia cu care a păstrat valoroasele texte ale soţului ei despre cultele eretice din America; lui Ravi Zacharias pentru dedicarea şi sprijinul lui; cercetătorului Kurt Van Gorden pentru ajutorul său nepreţuit în tot ce ţine de această ediţie; şi editorilor Steve Laube şi Carol Johnson de la Bethany House, ale căror idei, încurajări şi sprijin ne-au ajutat foarte mult.

Introducerea editorului general Există o mulţime de cărţi care au o viaţă scurtă; altele rezistă ceva mai mult. Împărăţia cultelor eretice, care sărbătoreşte acum 35 de ani de când a văzut pentru prima dată lumina tiparului, poate fi considerată pe bună dreptate o lucrare „clasică“. Şi motive există din plin, căci autorul ei, regretatul Walter Martin, dă dovadă nu doar de o cunoaştere vastă a Scripturilor şi a celorlalte concepţii despre lume şi viaţă, dar şi o înţelegere profundă a modului în care adevărul este ameninţat permanent de denaturări subtile şi de amăgiri seducătoare. Cunoaşterea adevărului şi înţelegerea corectă a modului în care ajungem la adevăr formează temelia solidă a credinţei creştine. Această cunoaştere şi această temelie vor fi atacate mereu, câtă vreme există voci care pun la îndoială faptul că Dumnezeu a vorbit într-un mod absolut şi clar prin Cuvântul Lui revelat şi prin Fiul Lui, Isus Cristos. G. C. Chesterton a spus odată: „Ne trebuie o religie care să spună adevărul nu doar în chestiunile în care avem dreptate, ci şi în acelea în care greşim.“ Doar Cuvântul lui Dumnezeu poate să ofere această corecţie necesară, şi Walter Martin ne aminteşte mereu cu credincioşie acest lucru. În Împărăţia cultelor eretice el a scris: Cineva a observat cu multă înţelepciune că „un om care nu crede în nimic este foarte probabil să se lase înşelat de aproape orice“. De aceea, eu am ales să mă bizui pe meterezele creştinismului biblic, aşa cum a fost el comunicat de apostoli, apărat de către Părinţii Bisericii, redescoperit de reformatori… Este foarte semnificativ faptul că aceia care au scris despre cultele eretice au pus în valoare doar recent autoritatea Scripturii ca și criteriu de apreciere fie a adevărului, fie a falsităţii pretenţiilor emise de cultele eretice. La apariţia acestei cărţi, în 1965, ea a fost prima care a insistat pe acest lucru la o scară atât de largă.

Walter Martin a fost numit „omul care dă răspunsuri din Biblie“, deoarece Biblia a fost într-adevăr autoritatea finală pentru el, Cuvântul care dă viaţă şi speranţă tuturor celor care îl aud. De aceea, am primit ca pe un mare privilegiu solicitarea din partea familiei sale ca să fiu editorul general al acestui volum. Mă simt deosebit de onorat de rolul care mi-a fost încredinţat, în special deoarece am apreciat întotdeauna contribuţia lui la formarea gândirii mele în domeniul apologeticii încă din vremea studenţiei. I-am ascultat mesajele de-a lungul anilor şi i-am admirat sensibilitatea deosebită faţă de cei care puneau întrebări sincere şi faţă de barierele lingvistice, care uneori interveneau între cel care punea întrebarea şi cel care oferea răspunsul. Uneori cuvintele pot genera o mie de echivocuri înainte ca ascultătorul să prindă sensul lor adevărat. Walter Martin a fost un geniu în recunoaşterea prăpastiei lingvistice.

x

Împărăția cultelor eretice

Într-adevăr, prima şi cea mai importantă sarcină a apologeticii este să clarifice pretenţiile de adevăr. Dr. Martin a numit acest lucru „depăşirea barierei lingvistice“. Când sunt rugaţi să definească un cuvânt cum ar fi adevărul, mulţi creştini se blochează, căci rareori s-au oprit să cerceteze ce înseamnă el, deşi citează cuvintele Domnului Isus care a spus că este „Calea, Adevărul şi Viaţa“. Dar această greşeală banală costă foarte scump. Îmi amintesc de o prelegere pe care am ţinut-o cu câţiva ani în urmă la Moscova, în clădirea Academiei Militare „Lenin“. Era evident că nu eram bine primit de mulţi dintre ofiţerii obligaţi să participe la prelegere şi în tot timpul vorbirii mele un ofiţer îmi făcea semn că are de gând să mă strângă de gât. Încercarea de a mă face înţeles prin mijlocirea unui translator îmi făcea sarcina şi mai dificilă sub acea ameninţare permanentă. Dar curând după ce am terminat de vorbit, mi-am dat seama de eroarea şi de neglijenţa mea. Căci ofiţerul care mă deranjase atâta s-a ridicat imediat în picioare şi a spus: „Aţi folosit de mai multe ori cuvântul Dumnezeu în ultima oră. Ce înţelegeţi prin el?“ M-am simţit foarte stânjenit – cât de neatent fusesem cu ascultătorii mei! Mă adresasem unor atei şi uitasem să-mi definesc termenii fundamentali. Adevărul este un transfer verbal prin care comunicăm concepte de valoare şi generăm încredere. Dar de multe ori nu explicăm ce vrem să spunem atunci când comunicăm altora cuvintele lui Cristos, iar când adeptul unui cult eretic spune că şi el crede acelaşi lucru ca şi noi, rămânem încurcaţi. Primul lucru pe care trebuie să ni-l amintim atunci când vrem să înţelegem un cult eretic şi să răspundem argumentelor sale este că enunţurile lui Isus sunt în esenţa lor exclusive şi că ele exclud tot ce este contrar lor. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. Adevărul este prin definiţie exclusiv. Dacă adevărul ar fi atotcuprinzător, nimic n-ar mai fi fals. Şi dacă nimic n-ar fi fals, care ar fi semnificaţia adevărului? Mai mult, dacă nimic n-ar fi fals, ar mai fi corect să se spună că totul este fals? Înţelegem aşadar imediat că negarea adevărului absolut fie duce la negarea adevărului însuşi, fie înseamnă că nu se poate face nicio afirmaţie credibilă despre adevăr. Acesta este de fapt testul la care trebuie supuse diferitele culte eretice. Oare ele ignoră sau confirmă expresia supremă a Adevărului în persoana lui Isus Cristos? De multe ori, la prima vedere adeptul unei învăţături eretice spune că şi el urmează învăţătura lui Isus Cristos, şi nimic altceva. Dar la o cercetare mai atentă distingem mai multe straturi de învăţături false care se suprapun unele peste altele. Sau, ca să folosim o altă metaforă, ceea ce la început poate părea o modificare minoră devine o eroare tot mai gravă, pe măsură ce teologia acelui cult eretic se dezvoltă – la fel cum setarea instrumentelor la sol creşte eroarea la altitudini mai mari. De un lucru putem fi siguri: oriunde găsim adevărul, foarte aproape de el găsim adesea şi un mod de gândire care îl denaturează şi îl transformă în eroare. De fapt, metoda filozofică folosită de personalităţile importante ale cultelor eretice este să ia un adevăr parţial – ca de exemplu un verset citat ca dovadă – şi să-l amestece cu un neadevăr, aşa încât amestecul să pară o interpretare validă, deşi în realitate este un fals sistematic. Astfel, întâlnim culte eretice


xi

care se îndepărtează de la învăţăturile lui Cristos prin adăugarea unor cerinţe suplimentare la Evanghelia harului, pretinzând că au primit o revelaţie nouă sau „un cuvânt mai exact de la Dumnezeu“, ori exercitând un control excesiv asupra adepţilor lui. Aici Biserica trebuie să-şi vadă propriile greşeli. Comentatorul biblic Jan Kael van Baalen a susţinut în lucrarea lui The Chaos of the Cults (1938) că creştinii „pot învăţa de la adepţii cultelor eretice nu doar văzând ce să nu creadă, dar şi ţinând cont de faptul că în realitate «cultele eretice sunt facturile neplătite ale Bisericii».“ Ce observaţie profundă! Cât priveşte expresia „văzând ce să nu creadă“, erezia lui Marcion din secolul al II-lea a fost cea care a determinat eforturile majore ale Bisericii primare de a constitui canonul. Pe de altă parte, învăţătura şi ucenicizarea superficială ce se practică în multe biserici fac posibilă apariţia unei gândiri greşite. Astăzi, în multe părţi ale globului până şi termenul creştin se loveşte de prejudecăţi şi de o înţelegere deformată a ceea ce înseamnă a fi creştin, pierzându-se din vedere transformarea autentică pe care o poate aduce doar Cristos. Puterea amăgirii este uriaşă. Tocmai de aceea Pavel l-a avertizat pe Timotei să preţuiască Scriptura, căci ea îi dă „înţelepciunea în neprihănire“ şi îl face „desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună“. Scripturile sunt importante şi personale pentru că sunt adevărate, nu pentru că le putem interpreta după bunul nostru plac sau le putem manipula în folos propriu. Sensul şi aplicarea lor pot fi pângărite pe altarul mulţumirii de sine, dar adevărul va rămâne în istorie chiar şi după ce toţi disidenţii săi umani îşi vor fi spus ultimul cuvânt. Apostolul a mai zis despre Isus Cristos şi despre lucrarea Lui: „Noi avem totul deplin în El“. Nimic nu trebuie adăugat Persoanei şi lucrării lui Isus pentru mântuirea noastră şi Cuvântului pe care l-a dat spre învăţătură. Într-adevăr, aceasta a fost convingerea fermă şi corectă a lui Walter Martin când a scris această carte extraordinară. Îi salut pe toţi cei care au contribuit la apariţia ei şi pe editorii care au adus la zi acest material, care a fost atât de bine articulat de către autorul lui. Sunt sigur că l-ar fi bucurat efortul acesta de a pune adevărul la dispoziţia celor care îl caută şi de a-i feri pe căutătorii sinceri ai adevărului de denaturările acelora care îşi arogă o autoritate mai mare decât le dă Scriptura şi darul mântuirii prin Fiul lui Dumnezeu. Ravi Zacharias

Prefaţa Editorilor coordonatori În cartea sa din 1956, The Christian and the Cults, Walter Martin, care la acea vreme avea 28 de ani, a scris: „În epoca noastră atomică, Biserica creştină se confruntă cu problema foarte «fisionabilă» a intensificării activităţilor desfăşurate de cultele eretice atât pe teritoriul Statelor Unite cât şi în principalele câmpuri de misiune din întreaga lume. Azi pericolul ca „bomba cultelor eretice“ să detoneze în lumea creştină e mai mare ca oricând, iar Biserica întârzie să acţioneze unită împotriva spectrului ameninţător al proliferării lor insidioase. Dorinţa cea mai arzătoare a autorului este să avertizeze asupra acestui pericol în creştere şi să-i trezească pe creştini la o apărare viguroasă a credinţei istorice propovăduite de Biserica lui Isus Cristos. Dar această apărare poate fi făcută doar de pastori, învăţători, evanghelişti şi laici bine informaţi, care înţeleg ameninţarea crescândă a cultelor eretice şi se instruiesc atât pe ei înşişi cât şi Biserica în privinţa abaterilor teologice ale cultelor eretice şi în privinţa combaterii ferme a acestora de pe poziţiile teologiei sănătoase.“1 Anul 1965 a adus publicarea cărţii Împărăţia cultelor eretice, care a vegheat aproape 40 de ani ca o santinelă în apologetica creştină. Scopul nostru prin publicarea acestei cărţi este să ne asigurăm că vocea lui Walter Martin continuă să fie auzită la fel de puternic şi de clar. Iar pentru a garanta claritatea vocii lui în această nouă revizuire, am folosit simbolul tilda (~) la începutul şi la sfârşitul paragrafelor sau al secţiunilor în care a fost introdus material editorial nou faţă de textul original. De asemenea, s-a introdus o notă a editorului la sfârşit de pagină acolo unde a fost nevoie de clarificări suplimentare din partea autorilor materialului nou introdus. Am adăugat capitole noi scrise de diferiţi autori doar acolo unde materialul original a devenit învechit sau nu a fost analizat în detaliu de Walter Martin. În unele cazuri, am introdus materiale provenind din alte resurse aparţinând lui Walter Martin – casete audio, cărţi, şi articole, pentru a asigura continuitatea. Mai multe capitole care au fost eliminate din ediţiile anterioare au fost actualizate şi incluse în această ediţie nouă, căci adevărurile conţinute în ele sunt adevărate şi concise, relevanţa lor rămânând incontestabilă chiar şi după aproape patru decenii de la scrierea lor. Titlurile capitolelor au fost revizuite şi rearanjate pentru a reflecta ordinea din ediţiile anterioare, editate de Walter Martin. Când am început procesul editorial, Ravi Zacharias a spus cu multă convingere: „Cuvintele unui om sunt cuvintele unui om“; de aceea ori de câte ori a fost posibil, am încercat să urmăm sfatul lui şi să păstrăm vocea lui Walter Martin 1

Walter Martin, The Christian and the Cults, Zondervan, Grand Rapids, MI, 1956, pag. 5‑6.

xiv


– o voce unică, chemată cu scopul unic de a apăra credinţa „dată sfinţilor o dată pentru totdeauna“ (Iuda 3). Ridicaţi-vă, bărbaţi ai lui Dumnezeu! Opriţi-vă din lucrurile mărunte; Puneţi-vă mintea, inima, sufletul şi puterea în slujba Regelui regilor. Ridicaţi-vă, bărbaţi ai lui Dumnezeu! Biserica vă aşteaptă, Puterea ei nu este la înălţimea sarcinii încredinţate: Ridicaţi-vă şi faceţi-o măreaţă!2 În slujba Domnului nostru Isus Cristos, Kevin Rische Jill Martin Rische Martie 2003

2

William P. Merriall şi William H. Walter, „Rise Up, O Men of God“.

Cuprins 1. Împărăţia cultelor eretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 2. Depăşirea barierei lingvistice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 3. Structura psihologică a cultelor eretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 4. Martorii lui Iehova şi Societatea biblică și pentru tractate Turnul de veghere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 5. Ştiinţa Creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 6. Biserica lui Isus Cristos a sfinţilor din zilele din urmă (mormonii) . . . . . . 203 7. Spiritismul – cultul eretic al Antichităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279 8. Societatea Teozofică (gnosticismul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303 9. Budismul - clasic, Zen și Nichiren Shoshu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323 10. Credinţa baha’i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347 11. Universalismul unitarian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361 12. Scientologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383 13. Biserica Unificării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 405 14. Religiile orientale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 427 15. Cultul eretic New Age . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 445 16. Islamul: mesajul lui Mahomed . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 479 17. Cultele eretice pe câmpul de misiune internațional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 505 18. Isus cel propovăduit de cultele eretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 517 19. Evanghelizarea cultelor eretice – câmpul de misiune de la uşa noastră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 529 20. Calea spre recuperare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 545 Anexe Anexa A: Biserica Universală a lui Dumnezeu – de la cult eretic la creştinism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Anexa B: Nedumerirea în legătură cu adventismul de ziua a şaptea . . . . Anexa C: Swedenborgianismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Anexa D: Rosicrucianismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

559 591 697 715

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 723

Capitolul 1 Împărăţia Cultelor Eretice S‑a afirmat despre Statele Unite că sunt „marele creuzet“ pentru popoarele lu‑ mii şi conţinutul acestui creuzet nu ar fi complet dacă nu ar cuprinde şi reli‑ giile maselor de oameni care alcătuiesc acum populaţia Americii. Autorul şi‑a petrecut ultimii 31 de ani ai vieţii făcând cercetare şi muncă de teren printre religiile Americii, iar această carte, limitată cum este având în vedere vastitatea şi complexitatea problemei înseşi, constituie evaluarea sa cu privire la acea im‑ presionantă sferă a religiei care a ajuns să fie recunoscută de mulţi ca Împărăţia cultelor eretice. În studiul lor despre cultele eretice americane moderne şi despre mişcările religioase ale minorităţilor intitulat These Also Believe, dr. Charles Braden, profe‑ sor emerit la Northwestern University (1954), şi John C. Schaffer, lector (1955) şi profesor invitat la Scripps College (1954‑1956) au făcut o serie de observaţii cu care autorul cărţii de faţă este de acord. De exemplu, referitor la termenul cult eretic, dr. Braden afirmă: Prin termenul cult eretic nu vreau să spun nimic depreciativ despre vreun grup clasificat astfel. Un cult eretic, aşa cum îl definesc eu, este orice grup religios care diferă în mod semnificativ într‑una sau mai multe privinţe ale credinţei sau practicii de acele grupuri religioase care sunt considerate mani‑ festări standard ale religiei în întreaga noastră cultură.1

Aş adăuga la aceasta că un cult eretic poate fi definit de asemenea ca un grup de oameni adunaţi în jurul unei persoane sau a unei răstălmăciri a Bibliei făcute de o persoană. De exemplu, martorii lui Iehova sunt, în general, adepţi ai interpretărilor lui Charles T. Russel şi J. F. Rutherford. Adeptul Ştiinţei Creştine din zilele noastre este un discipol al lui Mary Baker Eddy şi al interpretărilor ei referitoare la Scriptură. Mormonii, după propria lor mărturisire, aderă la in‑ terpretările din inscripţiile lui Joseph Smith şi Brigham Young. Am putea să Acest capitol a fost actualizat şi editat de Kevin Riche şi Jill Martin Riche. Charles S. Braden şi John C. Schaffer, These Also Believe (Macmillan, New York, 1949). Prefaţă, pag. xii, Dr. Braden profesor emerit NU (1954), John C. Schaffer, lector (1955), Scripps (1954‑1956).

1

2


continuăm citând mulţi alţii, cum ar fi Şcoala Creştină a Unităţii (Unity School of Christianity), care urmează teologia lui Charles şi Myrtle Fillmore. Din punct de vedere teologic, cultele eretice conţin multe deviaţii majore de la creştinismul istoric. Cu toate acestea, în mod paradoxal, adepţii lor insistă că sunt îndreptă‑ ţiţi să fie clasificaţi ca și creştini. Convingerea mea este că cititorul trebuie să cunoască poziţia teologică de pe care este scrisă această carte, astfel încât să nu existe nicio neînţelegere în ceea ce priveşte baza evaluării mele. Sunt un pastor baptist, un evanghelic care susţine ineranţa Scripturii, predau Teologie biblică, Religie comparată şi Apologetică. Îmi este imposibil să fiu de aceeaşi părere cu dr. Braden, „un liberal care nu se căieşte de nimic“2, ori să consimt a „nu lua apărarea sau a nu mă opune energic vreunui cult eretic“3. Deşi sunt de acord că „în general, cultele eretice reprezintă încercarea arzătoare a milioane de oameni de a găsi satisfacerea ne‑ voilor celor mai adânci şi legitime ale spiritului uman, ce se pare că nu au fost satisfăcute în bisericile consacrate“,4 consider că aici mai sunt încă foarte multe de spus. Cineva a observat cu multă înţelepciune că „un om care nu crede în nimic este foarte probabil să se lase înşelat de aproape orice“. De aceea, eu am ales să mă bizui pe meterezele creştinismului biblic, aşa cum a fost el comunicat de apostoli, apărat de către Părinţii Bisericii, redescoperit de reformatori şi în‑ truchipat de ceea ce uneori se numeşte Teologie Reformată. Scopul acestei cărţi este, prin urmare, să evalueze aşa‑zisele culte eretice şi sectele care se găsesc astăzi din abundenţă în America şi, într‑un număr însem‑ nat de cazuri, pe marele câmp misionar al lumii. Aşadar, voi aborda subiectul în trei direcţii: (1) analiza istorică a faptelor mai însemnate, asociate cu apariţia sistemelor de cult eretic; (2) evaluarea teologică a învăţăturilor majore ale acelor sisteme; şi (3) o antiteză apologetică din punctul de vedere al teologiei biblice, cu accent pe exegeză şi pe doctrină. Dorinţa mea nu este în niciun caz să ridiculizez adepţii sistemelor de cult eretic, dintre care marea majoritate sunt sinceri: cu toate acestea, nu sunt împo‑ triva umorului când acesta poate evidenţia o idee importantă. Studiul cultelor eretice este o problemă serioasă. Orientarea spre aceste culte este din ce în ce mai accentuată în America – ceea ce înseamnă totodată o îndepărtare de biseri‑ cile creştine consacrate şi de învăţăturile istorice ale Bibliei – punând accentul pe eforturile autosoterice sau pe dorinţa de salvare personală în afara revelaţiei biblice. Este foarte semnificativ faptul că aceia care au scris despre cultele eretice au pus în valoare doar recent autoritatea Scripturii ca și criteriu de apreciere fie a adevărului, fie a falsităţii pretenţiilor emise de cultele eretice. La apariţia aces‑ tei cărţi, în 1965, ea a fost prima care a insistat pe acest lucru la o scară atât de largă. De atunci încoace exemplul meu a fost urmat şi de alţii, astfel încât acum creştinul are posibilitatea de a găsi repede verdictul Scripturii asupra cultelor Ibid., xi. Ibid. 4 Ibid. 2 3

Împărăţia cultelor eretice

3

eretice. Dr. Marcus Bach, care a scris de cele mai multe ori dintr‑un punct de vedere liberal despre cultele eretice, manifestă această atitudine de toleranţă nescripturală atunci când scrie următoarele: Într‑un fel, am simţit că trebuie să devin reprezentantul creştinului de rând din America, a cărui inimă am simţit‑o alături de mine în căutările mele. Dacă martorii lui Iehova au unele avertismente divine referitoare la faptul că sfârşi‑ tul lumii va fi în anul 1973,5 vrem să le vorbim prietenilor noştri despre ele pe larg! Dacă Tatăl Divin este cu adevărat Dumnezeu, vrem să ştim aceasta! Dacă „Unitatea“ (Unity) construieşte un nou oraş în Missouri, noi americanii vrem să fim primii care intră în el! Dacă acel om din Moscow, Idaho, a vorbit cu ade‑ vărat şi în sensul propriu al cuvântului, cu Dumnezeu, avem dreptul să ştim cum s‑au petrecut lucrurile! Bineînţeles că aceste mişcări moderne sugerează că în spatele lor s‑a aflat o forţă motrice vitală, chiar dacă nu întotdeauna coerentă, care a dat strălucire şi orientare credinţelor lor. Am decis că nu mă voi preocupa atât de rivalitatea dintre grupuri, cât mai degrabă de realiză‑ rile lor. Mă voi concentra mai mult asupra naturii doctrinei lor decât asupra motivaţiilor acesteia. Las ca alţii să‑i pună sub microscopul ecleziastic sau să‑i cântărească în balanţa de precizie a adevărului absolut; eu mă voi mulţumi cu străvechiul verdict al lui Gamaliel: „Dacă lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, nu o putem nimici.“ Am decis să pornesc la drum pe cont propriu, fără a fi legat de vreo clauză, fără bursă de la vreo universitate, fără însărcinare de la vreo biserică, fără vreo obligaţie faţă de o persoană sau un grup, fără preferinţe, fără prejudecată, fără iluzii. „Toate căile care duc la Dumnezeu sunt bune.“ Când mi‑am început aven‑ tura, înflăcărarea acestei convingeri naive şi imature m‑a cuprins încă o dată.6

Dr. Bach admite în această expunere probabil mai mult decât a intenţionat. Deşi este un obiectiv vrednic de laudă să devii „reprezentantul creştinului de rând din America“, folosirea cuvântului dacă în referirile pe care le face la în‑ văţăturile cultelor eretice indică faptul că Biserica creştină nu are adevărul ab‑ solut bazat pe autoritatea Scripturii şi pe revelaţia lui Isus Cristos şi că trebuie investigate şi alte surse pentru a se stabili întregul adevăr al mesajului creştin. Suntem întru totul de acord că „aceste mişcări moderne sugerează că în spatele lor s‑a aflat o forţă motrice vitală, chiar dacă nu întotdeauna coerentă, care a dat strălucire şi orientare credinţelor lor“. Însă, întrucât majoritatea sistemelor de cult eretic, dacă nu toate, se împotrivesc energic Bisericii creştine, în special în domeniul cristologiei şi al soteriologiei, poate că nu este deloc nepotrivit să sugerăm că „forţa“ la care se face referire aici este tocmai forţa care s‑a opus Mai recent s‑au decis asupra lunii septembrie 1975, spre dezamăgirea lor de mai târziu. Aceas‑ tă nouă profeţie falsă i‑a făcut să piardă mii de membri. 6 Marcus Bach, They Have Found a Faith, Indianapolis, The Boobs‑Merrill Company, 1946, pag. 19‑21. 5

4


Domnului nostru şi apostolilor, şi care se împotriveşte de fiecare dată efortu‑ rilor Bisericii creştine, anume forţa descrisă de Domnul nostru ca „dumnezeul acestei lumi“.7 Aşadar, savanţii liberali s‑au consacrat mai mult studiului naturii doctrine‑ lor susţinute de cultele eretice decât cauzelor apariţiei acestora, şi au adoptat drept crez al lor afirmaţia lui Gamaliel. Să amintim că Gamaliel i‑a sfătuit pe evrei să nu se împotrivească creştinilor, deoarece „dacă încercarea sau lucra‑ rea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n‑o puteţi nimici.“8 Însă nu trebuie să uităm că sfatul lui Gamaliel nu este teologie biblică; dacă ar fi fost urmat în experienţa concretă cu aceeaşi fermitate cu care este recomandat, atunci ar trebui să recunoaştem că şi Islamul este „de la Dumnezeu“, având în vedere dezvoltarea sa rapidă şi vigoarea cu care a proli‑ ferat pretutindeni în lume. De asemenea, ar trebui să încadrăm mormonismul (care a ajuns de la şase oameni, în 1830, la 11 milioane, în 2002)9 în aceeaşi categorie cu Islamul, lucru pe care majoritatea liberalilor nu sunt dispuşi să‑l facă, deşi unii nu au ezitat să se declare de acord cu acest lucru. Nu sugerăm să se pună „sub microscopul ecleziastic“ cultele eretice, ci mai degrabă ca ele să fie privite în lumina a ceea ce ştim că este revelaţie divină, Cu‑ vântul lui Dumnezeu, pe baza căruia El Însuşi le cântăreşte „în balanţa de preci‑ zie a adevărului absolut“; căci Domnul nostru ne‑a învăţat: „Dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.“10 Iar criteriul final astăzi, ca şi totdeauna trebuie să rămână: „Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este?“11 Trebuie să mă disociez de credinţa că „toate căile care duc la Dumnezeu sunt bune“ şi să cred în schimb cuvintele Domnului nostru, care a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.“12 E important să observăm că Isus nu a zis: „Eu sunt una din multe căi nu mai puţin bune“, sau „Eu sunt o cale mai bună decât celelalte, Eu sunt un aspect al adevărului; Eu sunt un crâmpei de viaţă.“ Dimpotrivă, afirmaţia Lui a fost categorică şi loialitatea faţă de El, Mântuitorul lumii, trebuie să aibă prioritate în faţa tuturor pretenţiilor emise de oameni şi de alte religii. Aş vrea să precizez foarte clar că atunci când critic unele afirmaţii ale savan‑ ţilor liberali în domeniul cultelor eretice şi al sectelor, nu vreau să minimalizez nicidecum multele lor contribuţii valoroase. Dar niciun studiu, oricât timp i‑ar consacra cineva şi oricât de profundă ar fi investigaţia lui, nu poate trece în re‑ vistă toată informaţia existentă şi nu poate evalua toate datele necesare pentru a înţelege complet originea şi dezvoltarea fenomenului eretic. Abordarea mea este, ca să fiu onest, teologică în orientarea ei, urmărind contrastul şi reafir‑ marea. Dr. Van Baalen are dreptate când spune: „cultele eretice sunt poliţele 2 Corinteni 4:4. Faptele apostolilor 5:38‑39. 9 http://library.lds.org (2001 Statistical Report. Vezi şi www.connect‑a.net/users/drshades/ stats.htm şi www.adherents.com/Na_185html#1056 10 Ioan 8:24. 11 Matei 22:42. 12 Ioan 14:6. 7 8


5

neplătite ale Bisericii“.13 Acest lucru este foarte adevărat, deoarece ele provoacă Biserica să reafirme marile ei principii şi bazele Evangheliei lui Cristos, făcân‑ du‑le relevante pentru generaţia prezentă. Nu există nicio îndoială că orientarea majoră în religie este astăzi sincretismul, adică un fel de omogenizare a religii‑ lor, fapt sugerat în repetate rânduri de marele istoric Arnold Toynbee. Ni s‑a spus mereu şi mereu în cărţi, articole, hotărâri sinodale şi conclave ecumenice că trebuie „să minimalizăm lucrurile care ne separă şi să le scoatem în relief pe cele care mijlocesc unitatea“. Totul este bine şi frumos, dacă vorbim despre un fundament solid al adevărului doctrinar, moral şi etic, şi dacă vorbim despre o unitate reală în trupul lui Cristos. Dar dacă, după cum sugerează unii, această afirmaţie este lărgită ca să‑i cuprindă şi pe cei care nu sunt de acord cu învăţăturile esenţiale ale creştinismului biblic, trebuie să ne opunem ei cu fermitate. Este interesant de observat că atât Consiliul Naţional al Bisericilor cât şi Consiliul Mondial al Bisericilor, care constituie avangarda mişcării ecumenice pretutindeni în lume, au refuzat constant să primească în rândurile lor cultele eretice care sunt studiate în această carte, fiindcă nu‑L recunosc pe Isus Cristos sau nu se închină Lui ca Dumnezeu şi Mântuitor. În 1957, The Christian Century a publicat o serie de articole scrise de dr. Bach despre patru culte eretice de primă importanţă. Prezentarea făcută de dr. Bach a fost atât de favorabilă acestora, încât redactorii de atunci ai publicaţiei The Christian Century au fost nevoiţi să scrie un articol de fond în care să atragă atenţia asupra diferenţelor dintre culte‑ le eretice şi creştinism. Redactorul şef Harold Fey şi redactorul şef general Theo‑ dore Gill au scris că, în comparaţie cu creştinismul, promisiunile cultelor eretice sunt fără acoperire şi nu pot satisface.14 Suntem de acord cu poziţia lui Fey şi Gill, întrucât orice serie de articole care prezintă cultele eretice într‑o lumină favorabilă, chiar dacă par a fi obiective, fac prea puţin sau chiar nimic pentru promovarea creştinismului, în afară de faptul că‑i încurajează pe creştinii mai slabi să se intereseze şi de acestea, ceea ce este o activitate periculoasă.

Perspective biblice Vremea în care S‑a născut Cristos a fost o perioadă bogată în manifestări religioase, începând cu animismul pur şi cultul sexului practicate de marea ma‑ joritate a lumii, până la panteonul zeilor romani şi la religiile greceşti ale miste‑ relor. Ajunge doar să cercetăm lucrarea lui Gibbon, Declinul şi căderea Imperiului roman, pentru a lua cunoştinţă de mulţimea zeilor şi zeiţelor, precum şi a siste‑ melor filozofice şi etice care umpleau orizontul religios în acea epocă istorică. Iudaismul a renunţat la orice activitate misionară de amploare, evreii fiind asu‑ priţi de legea de fier a unui păgânism roman necruţător. Legea lui Dumnezeu a fost interpretată şi reinterpretată prin intermediul comentariilor şi al amen‑ damentelor rabinice până într‑atât încât Domnul nostru a trebuit să le spună 13 14

Jan Karel Van Baalen, The Chaos of Cults, Pickering & Inglis, Londra, 1962, pag. 14. The Christian Century, pag. 551.

6


liderilor religioşi din zilele Lui: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? ... şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.“15 În acest amestec de filozofie omenească moartă şi de revelaţie pervertită a venit Fiul lui Dumnezeu, arătând prin învăţăturile şi prin exemplul Lui că exis‑ tă umanitate divină, iar prin puterile Lui miraculoase, moartea Lui ispăşitoare şi Învierea Lui în trup a învins îndoielile şi temerile oamenilor, apoi S‑a înălţat ca să‑i atragă pe toţi oamenii la Sine. S‑a remarcat cu multă înţelepciune că oame‑ nii au libertatea să‑L respingă pe Isus Cristos şi Biblia, să se împotrivească lui Dumnezeu şi să pună la îndoială Cuvântul Lui. Dar nu au libertatea să modifice mesajul esenţial al Scripturii, care este vestea bună că lui Dumnezeu Îi pasă de sufletele pierdute ale copiilor Săi şi că ne‑a iubit atât de mult, încât L‑a trimis pe singurul Său Fiu, ca să putem trăi prin El. În conformitate cu această Evanghelie a harului lui Dumnezeu, Domnul nostru nu a anunţat doar, ci a și profeţit încercările şi necazurile care aveau să se abată asupra urmaşilor Săi, atât în interiorul Bisericii, cât şi în afara ei. El a spus că una din cele mai mari încercări urma să vină din partea falşilor profeţi şi a fal‑ şilor cristoşi, care aveau să se ridice în Numele Lui şi să‑i înşele pe mulţi.16 Inte‑ resul lui Cristos faţă de acest domeniu a fost atât de mare, încât odată a declarat: Păziţi‑vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu orişicine‑Mi zice: „Doamne, Doamne“ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N‑am prorocit noi în Numele Tău? N‑am scos noi draci în Numele Tău? Și n‑am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“ Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v‑am cunoscut: depărtaţi‑vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.“17

Cristos a insistat aşadar asupra faptului că aveau să apară profeţii falşi. Nu era nici urmă de îndoială în mintea Fiului lui Dumnezeu că acest lucru se va în‑ tâmpla, iar istoria ereziilor din primele cinci veacuri ale Bisericii creştine confirmă acurateţea prezicerilor Lui. În plus, Cristos a spus că roadele profeţilor falşi aveau să fie evidente şi că Biserica va putea să le identifice rapid. Să nu uităm niciodată că „roadele“ unui pom rău pot fi şi doctrinare, nu numai etice şi morale. O persoa‑ nă poate fi „bună“ din punct de vedere etic şi moral după standardele omeneşti, dar dacă se împotriveşte lui Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor şi Îl respinge, roa‑ Matei 15:3, 6. Matei 24:5. 17 Matei 7:15‑23. 15 16


7

da ei este coruptă şi persoana în cauză trebuie respinsă ca fiind falsă. Apostolul Ioan a înţeles asta când a scris: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.“18 Prin urmare, Biblia vorbeşte despre profeţi falşi, cristoşi falşi, apostoli falşi şi „lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Cristos, şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într‑un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii; sfârşitul lor va fi după faptele lor.“19 Aşadar, noi nu ne putem permite să avem o opinie diferită de cea a Domnului nostru şi a apostolilor în legătură cu furnizorii doctrinelor eronate şi suntem de acord cu apostolul Pavel că trebuie să „ne fie groază de rău şi să ne lipim tare de bine“.20 În lumina învăţăturii lui Pavel, pentru autorul acestei cărţi este extrem de dificil să înţeleagă cum este posibil să te lipeşti tare de bine, fără să ai aversi‑ une faţă de ceea ce este rău. Deci perspectiva biblică în privinţa învăţătorilor falşi şi a învăţăturilor false este că trebuie să avem compasiune şi dragoste pentru cei prinşi în mrejele pro‑ feţilor falşi, dar să ne opunem cu fermitate învăţăturii lor, urmărind în principal nu disputa, ci câştigarea sufletului. Nu trebuie să uităm niciodată că adepţii cultelor eretice sunt suflete pentru care Isus Cristos a murit, căci „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.“21 Astăzi împărăţia cultelor eretice se întinde pretutindeni în lume, cu un nu‑ măr de membri de ordinul milioanelor, dintre care peste 17 milioane se găsesc doar în Statele Unite.22 Biserica lui Isus Cristos a neglijat foarte mult atât evan‑ ghelizarea, cât şi combaterea multiplelor sisteme de cult eretic; în ciuda acestui fapt, mai există motive ca să ne păstrăm optimismul. ~Conform studiilor re‑ cente privitoare la apartenenţa religioasă a americanilor, numărul membrilor din mai multe denominaţii creştine este în creştere rapidă, în timp ce rata de creştere a sectei Sfinţii zilelor din urmă, a martorilor lui Iehova şi a altor secte a scăzut semnificativ. Astăzi, deşi în Statele Unite ale Americii, creştinismul creş‑ te mai repede din punct de vedere statistic decât Împărăţia cultelor eretice, ne confruntăm totuşi cu o creştere exponenţială periculoasă a acestora în America latină şi în ţările Lumii a treia. Islamul, religiile budiste şi mişcarea New Age/ Idolatră raportează creşterea numărului de adepţi peste tot în lume, aşa că ne confruntăm cu o problemă care devine tot mai acută: Împărăţia cultelor eretice este în creştere.23~ Scopul nostru în această carte este să creştem interesul faţă de domeniul extraordinar de important al misionarismului printre cultele eretice, să scoatem 1 Ioan 2:19. 2 Corinteni 11:13‑15. 20 Romani 12:9. 21 1 Ioan 2:2. 22 www.Adhrerents/Religious_By?Adherents.html 23 www.Adhrerents.com/Rel_USA.html 18 19

8


în evidenţă punctele slabe ale diferitelor sisteme de cult eretic şi să oferim in‑ formaţia care le va permite creştinilor atât să răspundă adepţilor de cult eretic, cât şi să le prezinte într‑un mod eficient învăţăturile Evangheliei lui Cristos, manifestând o grijă autentică pentru mântuirea sufletului lor. De asemenea, dorim să familiarizăm cititorul cu adevărurile înviorătoare ale Evangheliei lui Cristos, aşa încât acesta să poată vedea marea bogăţie de care dispune credinţa creştină şi să fie încurajat să‑L mărturisească pe Mântuitorul, prin cuvântul şi prin trăirea lui. Asociaţia Băncilor din America are un program de instruire care poate con‑ stitui un exemplu pentru această intenţie a autorului. În fiecare an, sute de ca‑ sieri bancari sunt trimişi la Washington pentru a fi instruiţi să detecteze bani contrafăcuţi, întrucât aceştia creează pagubă considerabilă în venitul anual al Ministerului de Finanţe. Este interesant faptul că în timpul celor două săptă‑ mâni de instruire niciun casier nu atinge bani contrafăcuţi.24 Îi trec prin mână doar bani veritabili, şi aceasta pentru că Asociaţia Băncilor din America este convinsă că, dacă un om este foarte familiarizat cu bancnota veritabilă, el nu va fi înşelat de cea contrafăcută, oricât de asemănătoare ar părea ea cu originalul. Argumentul autorului cărţii de faţă este că, dacă creştinul de rând s‑ar familia‑ riza din nou cu bazele de primă importanţă ale credinţei sale, el ar fi în stare să descopere elementele contrafăcute din sistemele de cult eretic care le separă de creştinismul biblic. În interesanta lui carte, The New Books of Revelation, Charles W. Ferguson descrie apariţia sistemelor moderne de cult eretic modern drept „Babelul cel nou“, după care spune: Ar trebui să fie limpede pentru orice om, în afară de cazul în care el însuşi este unul din aceştia, că ţara este invadată de oameni care se pretind a fi mesia. Nu mă refer la impostorii politici care promit în campanie electorală că vor scăpa ţara de rău, ci mai degrabă la acei fachiri inspiraţi care făgăduiesc să reducă diafragma sau să călăuzească sufletul prin maşinăria unui cult eretic. Fiecare dintre aceştia s‑a făcut pe sine centrul unei noi teofanii, s‑a înconjurat de o şleahtă de apostoli zeloşi, a închiriat o sală pentru a o transforma în sanctuar, iar apoi s‑a apucat cu mult zel să salveze adevărul de la eşafod şi să‑l pună pe tron.25

Ferguson a făcut un mare serviciu Bisericii creştine la sfârşitul anului 1920 prin faptul că şi‑a concentrat atenţia asupra apariţiei cultelor eretice. Observa‑ ţiile lui au fost concise şi la obiect, şi cu toate că nu au întotdeauna susţinere biblică, fără îndoială că Ferguson a pus punctul pe „i“ când a spus că cultele eretice pătrund în forţă în Protestantismul american şi că Biserica lui Isus Cris‑ tos trebuie să le ia în seamă. Despre forţa acestor culte eretice vrem să vorbim în continuare, încrezători în faptul că, prin autoritatea Scripturilor, Biserica creşti‑ 24 25

Acest program de instruire nu mai există, dar exemplul rămâne relevant. Charles W. Ferguson, The New Books of Revelation, Doubleday, Garden City, NY, 1928, pag. 1.


9

nă are răspunsuri pentru problemele ridicate de ele şi, în Evanghelia lui Cristos, Îl are pe Mântuitorul care îi poate da adeptului de cult eretic ceva ce nu poate găsi niciodată în sistemul de cult eretic – pacea cu Dumnezeu şi părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos. Cultele eretice au profitat de faptul că Biserica creştină nu înţelege învăţă‑ turile lor şi nu a dezvoltat o metodologie realistă atât pentru evanghelizarea, cât şi pentru combaterea adepţilor de cult eretic. În cadrul structurii teologice a cultelor eretice există o cantitate considerabilă de adevăr, extras întru totul, am putea adăuga, din surse biblice, însă atât de diluat cu eroare omenească, încât este mai fatal decât neadevărul pur. În plus, cultele eretice au accentuat acele lucruri pe care Biserica le‑a uitat, ca de exemplu vindecarea divină (Ştiinţa Creştină, Unitatea, Noua Gândire), prorocirea (martorii lui Iehova şi mormonis‑ mul) şi multe altele pe care vom avea posibilitatea să le discutăm pe parcursul studiului nostru. Dar să nu uităm niciodată că acolo unde Evanghelia lui Isus Cristos este proclamată cu putere şi cu ceea ce dr. Frank E. Gaebelein a numit „o relevanţă convingătoare“, cultele eretice au progresat puţin sau deloc. Aceasta l‑a determinat pe dr. Lee Belford, profesor de religii comparate la New York University, să afirme: În ce priveşte cultele eretice, problema este în esenţă una de natură teologică. Răspunsul Bisericii trebuie să fie teologic şi doctrinar. Nicio evaluare sociologi‑ că sau culturală nu ar fi potrivită. Astfel de lucrări pot fi de ajutor, dar ele nu vor da o ripostă adecvată martorului lui Iehova sau mormonului, care caută au‑ toritate biblică fie pentru acceptarea, fie pentru respingerea convingerilor sale.

În consecinţă, problema este complexă şi nu există un panaceu simplu pen‑ tru soluţionarea ei. Cultele eretice sunt o provocare reală la adresa creştinismu‑ lui, ce nu mai poate fi ignorată şi desconsiderată în continuare. De aceea, acum este ziua confruntării.

repere pentru

Depăşirea barierei lingvistice

• învăţarea terminologiei folosite de cultele eretice impor‑ tante, • definirea termenilor cheie şi a expresiilor doctrinare de referinţă, • compararea definiţiilor cu contextele, • înţelegerea importanţei definirii termenilor, • prezentarea unei mărturii clare a experienţei naşterii din nou în Isus Cristos.

Capitolul 2 Depăşirea Barierei Lingvistice Epoca ştiinţifică în care trăim a dus, în cel mai real sens al cuvântului, la apariţia unui nou vocabular, care, dacă nu este înţeles, poate crea probleme enorme în comunicare. Revoluţiile culturale care au avut loc în vocabularele tehnologiei, psihologiei, medicinii şi politicii nu au lăsat neatinse religiile lumii în general, şi teologia creştinismului în particular. Scriind în revista Eternity, renumitul teolog Bernard Ramm atrage atenţia tocmai asupra acestui fapt când evaluează sistemul teologic al lui Paul Tillich, teolog de referinţă al zilelor noastre şi fost profesor de teologie la facultatea de teologie a Universităţii din Chicago. Ramm îl acuză pe Tillich că a redefinit atât de radical termenii teologici standard, încât efectul acestei redefiniri asupra teologiei creştine este de‑a dreptul catastrofal. „...Noţiuni biblice ca păcat, vină, osândă veşnică, justificare, regenerare etc., toate apar retraduse într‑un limbaj care este impropriu sensului acestor concepte în Scripturi.“1 Bernard Ramm are dreptate în observaţiile pe care le face, deoarece orice cer‑ cetător al teologiei lui Paul Tillich, şi, prin urmare, al teologiei neoliberalismului şi neoortodoxiei,2 va recunoaşte imediat că în structura teologică a acestor două sisteme de gândire, vocabularul a ceea ce Edward Carnell a numit în mod co‑ rect „ortodoxie clasică“3 suferă o redefinire radicală. Cum anume se realizează lucrul acesta merită studiat într‑un alt capitol, însă niciun om informat asupra problemei în discuţie nu contestă faptul în sine. Prin urmare teologii moderni pun terminologia Bibliei şi a teologiei istorice într‑un sens cu totul diferit de cel atribuit de autorii Scripturii. Acest capitol a fost actualizat şi editat de Kevin Riche şi Jill Martin Riche. 1 1 noiembrie 1963: 33 2 Neoortodoxia este o mişcare teologică începută prin Karl Barth şi Emil Brunner în Elveţia, teologi ce au acceptat liberalismul referitor la Biblie, considerând că Biblia conţine greşeli, însă au rămas conservatori în problemele de doctrină – n. trad. 3 Cuvântul „ortodoxie“ este folosit în cartea aceasta în sensul de credinţă creştină autenti‑ că, bazată pe învăţătura Noului Testament, fără nicio referire la dogma Ortodoxiei Răsări‑ tene – n. trad.

12


Înainte de a începe să examinăm cultele eretice necreştine cuprinse în aceas‑ tă carte, trebuie să recunoaştem că iniţiatorii şi propagatorii teologiei de cult eretic au procedat cu structura semantică a teologiei creştine întocmai ca teo‑ logii moderni. Astfel, de exemplu, un martor al lui Iehova, un adept al Ştiinţei Creştine sau un mormon poate folosi foarte liber terminologia creştinismului biblic, după ce i‑a redefinit termenii într‑o structură teologică după propria lui concepţie şi voinţă, dar aproape întotdeauna în contradicţie directă cu sensurile termenilor acceptate de‑a lungul istoriei. Aşadar, cel care studiază cultele eretice trebuie să fie pregătit să evalueze corect bariera lingvistică a terminologiei, ridicată de cei din interiorul cultului eretic. În primul rând, el trebuie să recunoască existenţa acestei bariere, iar în al doilea rând trebuie să admită faptul cât se poate de real că, dacă termenii nu sunt clar definiţi atunci când se vorbeşte sau se citeşte teologie de cult eretic, jungla semantică creată de cultele eretice îl va învălui, făcând dificilă, dacă nu imposibilă, deosebirea între învăţăturile cultelor eretice şi învăţăturile creştinis‑ mului autentic. Autorul acestei cărţi a fost întrebat în nenumărate ocazii: „De ce atunci când vorbesc cu un adept al unui cult eretic, acesta pare să fie întrutotul de acord cu ce spun eu; însă după ce terminăm de discutat, devin conştient de o lipsă evi‑ dentă de comunicare, aproape ca şi cum nu am fi vorbit aceeaşi limbă?“ Răspunsul la această întrebare este că nu a existat o comunicare reală, deoarece, prin definiţie, vocabularul adeptului de cult eretic nu este vocabu‑ larul Bibliei. Numai Domnul ştie câte ore inutile s‑au pierdut în încercarea de a‑i confrunta pe adepţii cultelor eretice cu afirmaţiile Evangheliei, când doar cinci minute de insistenţă pe definiţiile termenilor întrebuinţaţi în con‑ versaţie (mai ales în legătură cu natura lui Dumnezeu, cu persoana, natura şi lucrarea lui Isus Cristos) ar fi deposedat teologia cultului eretic de una din‑ tre cele mai puternice arme ale ei, aceea a schimbării sensului termenilor teo‑ logici. Este evident că prin manipularea terminologiei, adeptul de cult eretic îl aduce pe creştin într‑un dezavantaj clar, în special în domeniul doctrinelor de bază ale teologiei biblice. Atunci întrebarea care se ridică este cum poate creştinul să rezolve această problemă, dacă ea poate fi rezolvată cumva? Pe scurt, există vreun numitor comun care să poată fi folosit de cineva când se confruntă cu un adept de cult eretic şi, dacă da, cum poate pune în practică acest principiu? Cultele eretice profită de incapacitatea aproape totală a creştinului de rând de a înţelege abilitatea lor de a redefini termenii teologiei biblice. Natura umană fiind ceea ce este, e firesc ca atât lucrătorii creştini, cât şi creştinii laici să doreas‑ că un panaceu pentru problema iritantă şi câteodată frustrantă a terminologiei cultului eretic. Din păcate, însă, nu există un astfel de panaceu. Dar ca să nu ne descurajăm la gândul că va trebui să intrăm nepregătiţi în conflict cu un număr tot mai mare de culte eretice necreştine (şi vă asigur că acesta este un conflict spiritual), întrebuinţarea corectă a definiţiilor va priva adeptul de cult eretic de cel puţin două din avantajele sale: surpriza şi confuzia.

Imparatia Cultelor Eretice - Walter Martin

Recommend Documents