Lucrarea practică 1. Microscopul. Tehnica microscopică. Metodele histochimice şi imunohistochimice. Celula. Criterii generale de recunoaştere a ţesuturilor. Coloraţii: HE Tricromă Masson Tricromă Gömöri PAS Impregnare argentică pentru reticulină Albastru de toluidină Anti-actină Anti-citokeratine
1
1. Microscopul optic: Corp (rol de susţinere) Oculare Revolver cu obiective Platină Macro – şi microviză Condensator Sistem de iluminare Corpul microscopului - susţine celelalte componente - plasează ocularele, obiectivele, preparatul şi sursa de iluminare în acelaşi ax Ocularele - lentile măritoare (10x) - formează prin intermediul prismei o imagine binocular ă - distanţa interpupilar ă reglabilă (privind cu 2 ochi se vede un singur câmp) - dioptrii reglabile (imagine clar ă pentru fiecare ochi) Revolverul cu obiective - permite schimbarea lor facilă - obiective de 4x, 10x, 20x, 40x, 100x - obiectivele se schimbă din revolver FĂR Ă modificarea macrovizei Platina - susţine lama cu preparatul - sistem de fixare a lamei (cavaleri) - sistem de deplasare a lamei pe axele Ox şi Oy Macro – şi microviza - sisteme de angrenaje - permit deplasarea pe axa Oz - macroviza produce deplasări vizibile - microviza produce deplasări de ordinul micrometrilor Condensatorul - sistem de lentile care împreună cu apertura transformă fasciculul de lumină emis de sursă într – unul paralel (iluminare uniformă a câmpului) Sursa de lumină - permite trecerea luminii prin luminii prin preparat (transiluminare) 2
Etapele examinării unei lame la microscop - se mută platina în cea mai de jos poziţie - se fixează în ax obiectivul 4x - se ajustează intensitatea luminoasă a sursei - se ajustează distanţa interpupilar ă (un singur câmp la privirea cu ambii ochi) - plasarea lamei cu preparatul pe platină - aducerea preparatului în axul optic - privind în microscop, se deplasează platina din macroviză (se ridică preparatul) până se obţine imaginea relativ clar ă - se clarifică imaginea cu microviza - deplasarea zonei de interes în mijlocul câmpului - schimbarea obiectivului Prelucrarea primar ă a preparatelor - permite conservarea şi manipularea lor - este standardizată (Ehrlich, acum peste 100 ani) - etape: - fixarea: întrerupe procesele de distrucţie celular ă post – mortem - incluzionarea: înlocuirea apei din preparat cu alcool şi apoi cu benzen sau xilen şi în final cu parafină → bloc care se poate manipula - secţionarea: cu ajutorul microtomului, secţiuni cu grosimea de 5μ care se lipesc pe lamă (de obicei cu albumină) - colorarea are ca scop creşterea contrastului dintre nucleu şi citoplasmă, permiţând identificarea celulelor şi ţesuturilor (pe lama necolorată nu se văd detaliile morfologice celular – tisulare) tisulare) - monta montarea rea:: li irea irea unei unei lamel lamelee deasu deasu ra sec sec iunii iunii cu cu balsam balsam de Canada Canada Colorarea
→ acidofilia: afinitatea pentru coloranţi acizi (caracteristică substraturilor bazice – proteine citoplasmatice, colagen) → bazofilia: afinitatea pentru coloranţi bazici (caracteristică substraturilor acide – acizi nucleici – nucleu şi reticul endoplasmic rugos) → metacromazia: proprietate mixtă a substratului şi a colorantului: virarea culorii colorantului în contact cu anumite substraturi (cea mai frecventă: albastru–violet) Coloraţii: 1. Morfologice: - bicrome (un colorant nuclear bazic şi unul acid, pentru citoplasmă) - cea mai frecvent utilizată: Hematoxilină – Eozină (HE) - tricrome (un colorant nuclear, 2 coloranţi acizi, din care de regulă unul pentru colagen) - cele mai frecvente: - Masson: colagenul este colorat în albastru - Gömöri: colagen verde, citoplasma roşu aprins, nuclei violet închis 3
2. Coloraţii histochimice: - permit identificarea cu relativă specificitate a unui substrat prin reacţii de culoare sau de precipitare datorate unor grupări ale acestuia - se mai folosesc: - reacţia PAS: identificarea polizaharidelor prin colorarea în violet-roşu a grupărilor aldehidice libere create în structura lor (glicogen, membrane bazale) - coloraţia cu albastru de toluidină: identificarea glicozaminoglicanilor din granulaţiile mastocitelor şi mucinelor prin metacromazie (violet), utilitate pentru organele nervoase - coloraţia albastru alcian: mucine (glicozaminoglicani) - impregnările argentice: 4 tipuri - pentru fibre de reticulină şi membrane bazale - pentru componente ale neuronilor şi celulelor gliale - pentru celule neuroendocrine - pentru germeni ( H. H. pylori) - mucicarmin (pentru mucus) - orceină – pentru fibre elastice - coloraţii histoenzimologice: identificarea prezenţei şi activităţii unor enzime - se mai folosesc: - ATP – aza (intens pozitivă la polul biliar al hepatocitelor, identificarea canaliculilor biliari) - mieloperoxidaza (identificarea unor subtipuri de leucocite) 3. Coloraţii imunohistochimice: - bazate pe reacţia antigen – anticorp - anticorp primar – anticorp secundar - anticorpul secundar este marcat, de regulă enzimatic - vizualizare prin reacţie de culoare catalizată de enzima care marchează anticorpul secundar - identifică tipuri de celule şi molecule ale acestora, inclusiv când celulele sunt transformate malign - utile în embriologie molecular ă, histologie şi patologie - exemple de markeri: citokeratine, vimentină, actină de tip muşchi neted, cromogranină A, enolază neuronal specifică, proteină glială fibrilar ă acidă, colagen IV 4. Coloraţii citologice: - APT - Dr ăgan: - simplă, nu dă foarte multe detalii celulare - Papanicolaou: - mai complicată - dă detalii celulare mai multe (ex. acumularea de keratină în citoplasmă, utilă în diagnosticul cervico – vaginal, pleural, lavaj bronşic) - May – Grünwald – Giemsa: - utilă pentru frotiuri de sânge periferic şi măduvă osoasă hematogenă - dă detalii citoplasmatice mai multe (granulaţii)
4
Lucrarea practică 2. Epitelii de acoperire: simple, pseudostratificate şi stratificate. Membrana bazală. Coloraţii: HE Impregnare argentică PAS Anti – pancitokeratină Preparate: Epiteliu simplu scuamos – aortă Epiteliu simplu cubic – rinichi, glande salivare Epiteliu simplu columnar – stomac, intestin, uter Epiteliu pseudostratificat – uroteliu, epiteliu respirator, epididim Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat – esofag, limbă Epiteliu stratificat scuamos keratinizat – piele Membrana bazală – PAS, impregnare argentică
1
ŢESUTURILE EPITELIALE Definiţie: Ţesuturile epiteliale sunt formate preponderent din celule dispuse ordonat pe membrana bazală, strâns unite între ele prin intermediul joncţiunilor. Marker-ul imunohistochimic este citokeratina. Criterii de recunoaştere: sunt formate predominant din celule, apoziţionate şi dispuse ordonat; prezintă pol bazal pe membrana bazală şi pol apical liber; prezintă polaritate structurală şi funcţională, prin microdomeniile de membrană, apical, bazal şi lateral; nu sunt vascularizate cu excepţia striei vasculare din urechea internă; conţin în citoplasmă filamente de citokeratină (CK).
Clasificare generală Epiteliile se clasific ă în 5 categorii : Epitelii de acoperire - acoper ă suprafaţa corpului şi delimitează organele cavitare; Epitelii glandulare – secret ă produşi specifici; Mioepiteliile – prezint ă în citoplasmă, pe lângă CK, actină, cu rol contractil; Epitelii senzoriale - recepţionează stimuli din exterior pe care îi transformă în influx nervos (ex. mugurii gustativi din cavitatea bucală); Epitelii atipice. Epiteliile de acoperire:
se clasifică în funcţie de: numărul de straturi de pe membrana bazală: o epitelii simple o epitelii pseudostratificate o epitelii stratificate forma celulelor din stratul superficial: o scuamoase o cubice o columnare
Forma celulei se apreciază după forma nucleului: - celula scuamoasă are nucleul ovalar, paralel cu membrana bazală; - celula cubică are nucleul rotund; - celula columnar ă are nucleu ovalar, perpendicular pe membrana bazală. Prin combinarea numărului de straturi şi a formei celulelor rezultă următoarele tipuri de epitelii de acoperire:
2
Epitelii simple scuamoase: sunt formate dintr-un singur rând de celule turtite, cu lăţimea mai mare decât înălţimea; localizare: endotelii, mezotelii, foi ţa parietală a capsulei Bowmann, alveole pulmonare.
Epitelii simple cubice: sunt formate dintr-un rând de celule izodiametrice: lăţimea este egală cu înălţimea; localizare: ducte excretorii din glandele exocrine, epiteliul de acoperire al ovarului.
Epitelii simple columnare: sunt formate dintr-un rând de celule columnare: înălţimea celulei este mai mare decât lăţimea, iar axul lung al celulei este perpendicular pe membrana bazală; localizare: epiteliul intestinal, tube uterine, vezicula biliar ă.
3
Epiteliu respirator
Epitelii pseudostratificate: sunt formate dintr-un singur rând de celule cu nucleii situaţi la în ălţimi diferite în grosimea epiteliului, ceea ce creează impresia de falsă stratificare; toate celulele ajung cu polul bazal pe MB, dar nu toate ajung cu polul apical la suprafaţa liber ă; localizare: o trahee - epiteliul pseudostratificat ciliat de tip respirator; o vezică urinar ă, uretr ă – uroteliul; o epididim.
Uroteliu
Epiteliile stratificate sunt formate din mai multe straturi celulare, doar stratul profund fiind situat pe membrana bazală. Fiecare strat poate fi format din unul sau mai multe rânduri de celule. După forma celulelor din ultimul strat, epiteliile stratificate se clasific ă în scuamoase, cubice şi columnare. Epiteliul stratificat scuamos keratinizat: localizare: epiderm; are următoarele straturi: o bazal: regenerator, un rând de celule cubice; o intermediar: 3 – 5 rânduri de celule izodiametrice, unite prin desmozomi, care în urma deshidratării capată un aspect spinos; o granulos: 2 – 3 rânduri de celule scuamoase, citoplasma acidofilă, granule citoplasmatice bazofile de keratohialin; o cornos sau exfoliativ: scuame celulare f ăr ă nucleu, complet keratinizate, intens acidofile. particularităţi: o pielea ă: între stratul de pe talp granulos şi cel cornos se interpune stratul lucios sau lucid, o mas ă citoplasmatică f ăr ă nuclei, intens acidofilă, eozinofilă.
4
Epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat: localizare: mucoasa bucală, orofaringe, esofag, exocol uterin, vagin, canal anal; are trei straturi celulare: o stratul bazal: regenerator, pe membrana bazală (MB), alcătuit dintr-un rând de celule cubice; o stratul intermediar: 3 - 5 rânduri de celule epiteliale izodiametrice; o stratul superficial: 2 - 3 rânduri de celule scuamoase, cu nuclei ovalari, axul mare paralel cu MB.
Epiteliile stratificate cubice: sunt alcătuite din două rânduri de celule izodiametrice; localizare: ducte exctretorii mari; Epiteliile stratificate columnare: sunt alcătuite din mai multe rânduri de celule, celulele stratului superficial sunt columnare; localizare: ducte excretorii mari.
Membrana bazală separ ă ţesutul epitelial de cel conjunctiv subadiacent; este groasă la trahee şi cornee, dar foarte subţire la uroteliu. în coloraţia HE se distinge greu, sub forma unei structuri slab acidofile (eozinofile), omogenă, acelular ă. se identifică specific prin reacţia PAS, impregnare argentică sau cu anticorpi anti-colagen IV sau anti-laminina.
5
Lucrarea practică 3.
Epitelii glandulare exocrine: tipuri de acini şi glandele tubulare. Epitelii glandulare endocrine: cuiburi, foliculi, cordoane Coloraţii: HE Tricromă Azan – Mallory PAS Albastru alcian Anti – citokeratină 8 Anti – actină de tip muşchi neted Anti – chromogranină A Preparate: Epitelii glandulare exocrine: Celule caliciforme – colon Glande tubulare simple – uter Glande tubulare ramificate – stomac (corp şi fundus gastric) Glande tubulo-acinare – glandele salivare, esofag Celule mioepiteliale – anti actină muşchi neted Epitelii glandulare endocrine: Insule – pancreas Foliculi – tiroidă Cordoane – suprarenale Cuiburi – hipofiză
6
EPITELIILE GLANDULARE
Definiţie: sunt formate din celule specializate în sinteza unor produ şi specifici, intr ă în alcătuirea glandelor exo- şi endocrine. Clasificare După locul de eliminare a produsului de secreţie, se clasifică în: o epiteliile glandulare exocrine: îşi elimină produsul de secreţie la suprafaţa organismului sau în cavităţile acestuia, printr-un sistem de ducte; o epiteliile glandulare endocrine: îşi elimină produsul de secreţie, denumit hormon, direct în sânge; nu prezintă sistem de ducte; sunt puternic vascularizate; celulele sunt organizate sub formă de cuiburi (adenohipofiza), cordoane (suprarenală, paratiroide), foliculi (tiroidă), insule (gonade, pancreas endocrin); celule izolate localizate în structura diferitelor ţesuturi şi organe care au posibilitatea de a prelua, sintetiza şi excreta substanţe care acţionează similar hormonilor (amine biogene şi peptide cu grutate molecular ă mică) markeri imunohistochimici: sinaptofizina, Chromogranina A.
Epitelii glandulare exocrine se clasifică 1. după numărul de celule: o unicelulare: celula caliciformă; o multicelulare: formează glandele exocrine: prezintă por ţiune secretorie (formată din epitelii glandulare exocrine) şi por ţiune excretorie reprezentată de un sistem de ducte, prin care produsul sintetizat este eliminat la suprafaţă sau în cavităţi. 2. după forma por ţiunii secretorii: acinare: formă sferică sau elipsoidală – acini seroşi, mucoşi, micşti, acini mamari şi prostatici; tubulare: forma unui tub; tubulo-acinare. dacă ductele nu sunt ramificate, glanda se numeşte simplă. În cazul în care sistemul de ducte este ramificat glanda se numeşte compusă.
Tipuri de glande multicelulare: o strat continuu de celule columnare secretoare de mucine: epiteliu gastric; o glande tubulare simple: glandele gastrice, intestinale, sudoripare şi endometriale; o glande tubulare ramificate: endocol, corp gastric o glande tubulo-acinare: glandele salivare, glandele mamare, prostata.
7
Celula caliciformă pol apical dilatat de vacuole de mucus; pol bazal efilat, nucleu heterocromatic împins bazal, citoplasmă spumoasă palidă; localizare: epiteliul intestinal şi respirator. histochimic: pozitivă la reacţia PAS, albastru alcian, mucicarmin şi metacromatică la coloraţia cu albastru de toluidină.
Acinul seros structur ă bine delimitată dimensiuni mici formă rotundă lumen punctiform celulele seroase: o citoplasmă întunecată, acidofilă, granular ă la polul apical. o citoplasmă bazofilă la polul bazal (RER). o nucleu eucromatic, rotund, dispus ordonat în treimea bazală a celulei.
Acinul mucos structur ă bine delimitată dimensiuni mari formă ovalar ă lumen larg celulele mucoase: o citoplasma spumoasă, palid colorată; o nucleu eucromatic, ovalar, turtit, împins periferic pe MB.
Acinul mixt structur ă bine delimitată dimensiuni mari are două componente: o mucoasă situată central şi o seroasă situată periferic, sub forma unei semilune.
8
Acinul mamar (TDLU unitatea terminală ductal - lobular ă): dimensiuni mici lumen îngust epiteliu cu celule secretorii şi celule mioepiteliale
Acinul prostatic: dimensiuni mari formă neregulată lumen larg epiteliu cu 3 tipuri de celule - bazale – proliferativ - principale secretorii (PSA) - endocrine (ChrA, Syn)
Celulele mioepiteliale: fusiforme sau stelate între membrana bazală şi celulele epiteliale acinare şi ductale glandele salivare, glanda mamar ă, sudoripare, lacrimale marker: actină de tip muşchi neted
9
Glanda tubular ă simplă: invaginare a epiteliului de acoperire: localizare: antru gastric, endometru, intestin subţire; Glandă tubular ă ramificată: localizare: cardie, corp gastric, endocol uterin;
Epitelii glandulare endocrine Insule, Chr A
Foliculi, HE
Cordoane, HE
Cuiburi, tricromă
10
Lucrarea nr. 4
Ţesuturile conjunctive. Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.
Coloraţ Coloraţii:
HE Tricromă AT/ AA Orceină Impregnare argentică
1
Lucrarea nr n r. 4. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE. Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.
Definiţ Definiţie: Ţesuturile conjunctive au origine comună (mezenchimul - ectomezenchimul embrionar), dar cu funcţii variate. Acest grup de ţesuturi are în structur ă celule şi matrice extracelular ă, alcătuită din componente celulo-dependente (fibrele conjunctive şi substanţa fundamentală). Caractere generale: Ţesuturile conjunctive se caracterizează prin polimorfism celular şi aparentă dezordine celular-fibrilar ă. Componente: Celule conjunctive fixe şi mobile, distanţate unele de altele. Fibre conjunctive: colagene, de reticulină, elastice şi oxitalanice. Substanţă fundamentală (cromofobă sau slab cromofilă). Lichid interstiţial (cromofob).
CELULELE CONJUNCTIVE Celulele conjunctive fixe Au mobilitate limitat ă, fiind rezidenţi permanenţi ai ţesutului conjunctiv. Celulele conjunctive fixe: celula mezenchimală, reticular ă, fibroblastul, fibrocitul, miofibroblastul, mastocitul, celula adipoasă albă şi brună, pericitul şi macrofagul.
Celula mezenchimală mezenchimală
Localizare: pe lamele de embrion între primordiile de organe sau la periferia secţiunii. Formă stelată, cu prelungiri fine, ramificate Nucleu mare, eucromatic, polinucleolat. Citoplasmă slab bazofilă sau cromofobă.
Celula reticulară reticulară Localizată în srtoma organelor
hematolimfoformatoare. Formă stelată, prelungiri lungi, ramificate. Nucleu central,eucromatic, nucleolat. Citoplasma slab bazofil ă.
2
Fibroblastul
Localizat în toate ţesuturile conjunctive, în contact cu fibrele. Forma alungită sau stelată, cu prelungiri groase; din profil are formă efilată, alungită. Nucleu oval, eucromatic, nucleolat. Citoplasma slab bazofil ă.
Fibrocitul
Localizat în toate ţesuturile conjunctive, mulat pe fibre. Formă alungită, puţine prelungiri scurte. Nucleu heterocromatic, ovalar sau aplatizat (din profil). Citoplasma slab acidofil ă
Mastocitul
Localizat în ţesutul conjunctiv perivascular, între fibrele musculare etc. Nucleu oval, central, haterocromatic. Citoplasma conţine granulaţii specifice care NU se văd la HE. Metode de eviden ţiere pentru granula ţii: AT (orto/metacromazie), AA, AAS, PAS (inconstant+).
Miofibroblastul are form ă asemănătoare cu fibroblastul de care nu poate fi deosebit în colora ţiile morfologice. Se identific ă imunohistochimic imunohistochimic cu anticorpi antiactin ă muşchi neted. 3
Adipocitul alb (unilocular) Formează ţesutul adipos alb şi se găseşte izolat (în grupuri mici) în ţesutul conjunctiv lax şi seroase. Formă sferică sau poliedric ă.
Nucleu heterocromatic, la periferia celulei. Citoplasma -inel acidofil fin la periferie. Centrul celulei este ocupat de o pic ătur ă lipidică cromofobă în coloraţii uzuale.
Adipocitul brun (multilocular) Localizare: embrion, f ăt; la adult sunt limitate la axil ă, perirenal, regiunea cervicală. Formă poliedrică. Nucleu rotund, dispus central sau uşor
excentric. Citoplasma acidofil ă, conţine numeroase globule lipidice, de diferite dimensiuni, cromofobe în în colora iile morfologice. morfologice.
Pericitul
Localizat în MB a capilarelor şi venulelor postcapilare. Formă stelată, cu prelungiri lungi. Nucleu oval, uşor turtit. Citoplasma acidofil ă. Evidenţiere: imunohistochimic cu anticorp antiactin ă muşchi neted.
Macrofagul Formă neregulată, cu prelungiri scurte,
sau rotund-ovalar. Nucleu ovalar, heterocromatic, central sau excentric. Citoplasma slab acidofil ă, poate conţine material fagocitat.
Caracterele morfologice ale macrofagelor variaz ă în raport cu momentul func ţional (repaus sau fagocitoză). Totalitatea macrofagelor formeaz ă sistemul monocitomacrofagic, care cuprinde: macrofagul conjunctiv, osteoclastul, celulele cu praf din pl ămân, celula Kupfer din ficat, microglia din SNC
4
Celulele conjunctive mobile
Sunt celule migrate din sânge în ţesuturile conjunctive ca r ăspuns la stimuli specifici: monocitul, limfocitul, plasmocitul, granulocitele. Plasmocitul Formă ovalar ă.
Nucleu ovalar, excentric, heterocromatic, cu cromatina dispus ă în blocuri triunghiulare pe membrana nuclear ă. Citoplasma bazofil ă cu excepţia unei zone perinucleare, unde este cromofob ă.
FIBRELE CONJUNCTIVE Sunt produsul de secreţie al celulelor –NU AU NUCLEI.
Fibrele colagene Localizare: în ţesuturile conjunctive, în cantităţi, şi cu orientări variabile.
Morfologie: fibre groase, polifibrilare, lungi, sinuoase, neramificate, neanastomozate, organizate în fascicole de grosimi variabile Evidenţiere: HE –roz; tricrom ă Gömöri – verde, tricromă Masson –albastru, van Gieson –roşu.
Fibrele de reticulină reticulină
Localizare: organe hematolimfoformatoare, hematolimfoformatoare, rinichi, ficat, pl ămâni, glande endocrine. Morfologie: sub ţiri, monofibrilare, cu grosime variabilă în lungul aceleia şi fibre şi de la o fibr ă la alta; sunt ramificate şi anastomozate, formând reţele. Evidenţiere: impregnare argentic ă –negru.
Granulocitele –neutrofil, acidofil şi bazofil-, limfocitul şi monocitul, vor fi studiate la capitolul “Sânge” 5
Fibrele elastice
Localizare: piele, ligamente, pl ămân, vase. Morfologie: monofibrilare, sinuoase, cu grosime variabil ă de la o fibr ă la alta, dar constantă în lungul aceleaşi fibre. Fibrele se ramific ă şi se anastomozează, formând reţele sau lamele. Evidenţiere: orcein ă: brun-vişiniu; rezorcin-fuxină: roşu; aldehid-fuxin ă: negru.
6
Lucrarea nr. 5.
Tipuri de ţesut conjunctiv. Ţesutul mezenchimal. Ţesutul conjunctiv lax. Ţesuturi conjunctive dense dezordonate şi ordonate. Ţesutul adipos. Ţesutul conjunctiv reticular. Coloraţ Coloraţii:
HE Tricromă Impregnare argentică
7
Lucrarea nr. 5. TIPURI DE ŢESUT CONJUNCTIV Ţesuturile conjunctive pot fi clasificate pe criterii funcţionale, după raportul dintre celule- fibre -şi substanţa fundamentală, şi după gradul de organizare al celulelor şi al componentelor extracelulare. Ţesuturile conjunctive embrionare: ţesutul mezenchimal, ţesutul conjunctiv mucos. Ţesuturile conjunctive propriu zise: ţesutul conjunctiv lax, ţesutul conjunctiv dens (ordonat şi dezordonat), ţesutul adipos (alb şi brun). Ţesuturile conjunctive specializate: cartilaginos, osos, sânge, ţesutul mieloid, limfoid, reticular şi elastic. Ţesutul mezenchimal
Criterii de recunoa ştere: reţea tridimensională de celule mezenchimale, în ochiurile căreia se găseşte substanţă fundamentală (SF) amorf ă slab bazofilă sau cromofobă. Nu are fibre. Localizare: embrion, între primordiile de organe.
Ţesutul conjunctiv lax
Criterii de recunoa ştere: dezordine celularfibrilar ă; prezintă toate tipurile de celule fixe şi mobile, SF bogată şi rare fibre colagene subţiri. Localizare: derm papilar, stroma organelor parenchimatoase, lamina propria a mucoasei organelor cavitare şi tubulare.
8
Ţesuturi conjunctive dense Criterii de recunoaştere: varietatăţi de ţesut conjunctiv în care predomină fibrele de colagen, cu puţine celule (fibroblaste, fibrocite) şi puţină SF. În funcţie de aranjamentul fibrelor, se clasifică în: ţesut conjunctiv dens dezordonat şi ţesut
conjunctiv dens ordonat.
Ţesutul conjunctiv dens dezordonat Criterii de recunoaştere: fascicule groase
de fibre colagene orientate în diferite direcţii, puţine fibroblaste -cite, SF redusă cantitativ. Localizare: dermul reticular, submucoasa organelor cavitare sau tubulare, stroma unor organe parenchimatoase.
Ţesutul conjunctiv dens ordonat Criterii de recunoaştere: fibre dispuse ordonat şi orientat pentru a forma structuri fasciculare sau lamelare, pu ţine celule aplatizate şi puţină SF.
Localizare: tendoane, ligamente, cornee.
Tendonul Ţesut conjunctiv dens ordonat fascicular şi ţesut conjunctiv lax (endotenonium, peritenonium, epitenonium). În secţiune longitudinal ă: fascicole paralele de fibre colagene groase, între care se găsesc în SF redusă, tenocite (fibrocite) aplatizate, grupate câte 2 (bigeminism).
9
Tendonul În secţiune transversală: arii acidofile omogene de formă rotundă sau poligonală, între care se observ ă nucleii hipercromi, de formă stelată, ai tenocitelor. Un grup de fascicole, împreună cu tenocitele şi SF dintre ele, este separat de fascicolele învecinate prin endotenonium.
Ţesutul conjunctiv dens lamelar
Fibrele colagene sunt dispuse ordonat, în lamele paralele sau concentrice. Între lamele se g ăsesc puţine fibroblaste aplatizate şi SF. Localizare: teaca conjunctiv ă a nervului, a foliculului pilos, capsula corpusculilor senzitivi, stroma cornean ă.
Ţesutul adipos
Criterii de recunoa ştere: ţesut conjunctiv cu predominanţă de celule adipoase, puţine celule mobile, pu ţine fibre, SF redusă. Ţesutul adipos alb Aspect dantelat datorit ă predominanţei de adipocite uniloculare. Între celule – numeroase vase. Localizare: subcutanat –unde este septat prin trabeculi conjunctivi în lobuli-, în jurul unor organe –ochi, rinichi.
10
Ţesutul adipos brun Ţesut adipos caracterizat prin predominanţa de adipocite brune.
Este lobulat prin septuri conjunctive. Între celule – numeroase vase sanguine şi pot apare adipocite albe. Localizare: axilar, cervical, perirenal.
Ţesutul reticular
Criterii de recunoa ştere: reţea tridimensională celulo-fibrilar ă (celule şi fibre reticulare), în ochiurile c ăreia se găseşte o SF bogată. Localizare: stroma organelor hematolimfoformatoare hematolimfoformatoare (cu excep ţia timusului)
11
Lucrarea nr. 6. Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros. Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene.
Coloraţ Coloraţii
HE Tricromă Orceină Alizarină Albastru Evans
12
Lucrarea nr. 6 . Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros. Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene. ŢESUTUL CARTILAGINOS Varietate de ţesut conjunctiv specializat, alcătuit din celule specifice (condroblaste, condrocite) şi o matrice extracelular ă. Criterii generale de recunoa ştere: mase compacte de ţesut, în care, celulele specifice (condrocitele) sunt dispuse izolat sau în grupuri izogene, în lacune să pate în matricea extracelular ă. Componentele cartilajului: celule specifice (condroblaste, condrocite, condroclaste), matrice extracelular ă, pericondru. Clasificare: În funcţie de structura histologică: cartilaj hialin, elastic, fibros
Condroblastele Formă lenticular ă sau ovalar ă, nucleu mare, eucromatic, nucleolat, citoplasm ă slab bazofilă. Localizare: la periferia cartilajului, par ţial incluse în matricea cartilaginoas ă. Condrocitele Formă ovalar ă sau angular ă, nucleu rotund, hipercrom, excentric, citoplasm ă slab bazofilă sau acidofilă. Localizare: fiecare celul ă este cantonată într-o lacun ă să pată în matrice, şi se dispun izolat, sau în grupuri izogene.
Grupuri izogene: grupuri de condrocite cu genitor comun. În funcţie de dispozi ţia celulelor, pot fi: -axiale- celulele sunt dispuse de-a lungul unui ax (cartilajul de cre ştere). -coronare- celulele sunt dispuse de-a lungul unor axe radiare (cartilaj hialin matur).
13
Matricea extracelular ă Compusă din fibre (colagene, elastice) şi SF (glicoproteine şi proteoglicani). Matricea este u şor acidofilă, metacromatic ă şi alcianofilă. Intensitatea cromatic ă este mai mare în jurul celulelor (matricea teritorial ă) şi mai slabă în zonele dintre celule (matrice interteritorială).
Pericondrul Delimitează cartilajul la periferie. Are două zone: -extern- ţesut conjunctiv dens dezordonat -intern- pericondrul condrogen- con ţine numeroase condroblaste. Din pericondru se pot desprinde canale vasculare- canale cartilaginoase.
Cartilajul hialin
Criterii de recunoa ştere: matrice amorf ă, relativ bogat ă, în care se găsesc grupuri izogene mari (3-5-7) de condrocite. La periferie prezint ă pericondru. Localizare: schelet primitiv, cartilajele de creştere, sept nazal, cartilaje laringiene mari, inele traheale şi bronhice, cartilaje costale, cartilajele articulare.
14
Cartilajul elastic
Criterii de recunoa ştere: numeroase condrocite relativ mari, aranjate în grupe izogene mici; matrice redus ă cantitativ, bogată în fibre elastice care formează o reţea densă pericelular ă. La periferie prezintă pericondru. Localizare: pavilionul urechii, tuba auditivă, epiglota, cartilajele laringiene mici.
Cartilajul fibros
Criterii de recunoa ştere: insule de ţesut cartilaginos (condrocite izolate sau în grupuri izogene mici, matrice teritorială), separate prin ţesut conjunctiv dens dezordonat. Nu prezint ă pericondru. Localizare: disc intervertebral, simfiza pubiană, articulaţia temporo-mandibular ă şi sterno-clavicular sterno-clavicular ă, la inser ţia tendoanelor mari de os.
ŢESUTUL OSOS Varietate de ţesut conjunctiv specializat, alcătuit dintr-o matrice extracelular ă intens mineralizată şi celule specifice, isolate în lacune să pate în matrice. Criterii generale de recunoa ştere: matrice extracelular ă organizată în lamele, în/ între care, în lacune izolate, se găsesc celulele specifice. Componente: celule osoase (osteoprogenitoare, osteoblaste, osteocite, osteoclaste) şi matrice extracelular ă organizată în lamele. Lamelele osoase împreună cu osteocitele aferente, formează unităţile morfofuncţionale ale ţesutului osos. Clasificare: după dispoziţia lamelelor osoase, se disting două tipuri de ţesut osos: compact şi spongios.
15
Ţesut osos compact Criterii de recunoa ştere:
lamelele osoase sunt fie paralele între ele şi cu suprafeţele libere ale osului ( ţesut osos circumferen ţial), fie dispuse concentric în jurul unui canal ( ţesut osos haversian- osteon). Osteoanele sunt unite prin lamele arcuate necentrate de canale – sisteme intersti ţiale) Localizare: compacta oaselor scurte şi late, diafiza oaselor lungi.
Ţesut osos spongios (trabecular)
Criterii de recunoa ştere: lamelele osoase se întretaie formând trabeculi de grosimi variabile, care delimitează cavităţi pline cu măduvă osoasă. Localizare: formeaz ă zona centrală a oaselor scurte şi late, şi epifizele oaselor lungi.
16
Lucrarea nr.7. Celulele osoase. Osul ca organ. Osificarea endomembranoasă şi endocondrală. Creşterea oaselor în lungime. Coloraţ Coloraţii:
HE Tricromă
17
Lucrarea nr. 7. Celulele osoase. Osul ca organ. Osificarea endomembranoasă endomembranoasă şi endocondrală endocondrală. Creş Creşterea oaselor în lungime.
Celulele ţesutului osos
- Osteoprogenitoare: sunt localizate pe suprafe ţele osoase. Au formă ovoidală sau aplatizată, nucleu eucromatic, nucleolat, citoplasm ă bazofilă. - Osteoblastele: sunt dispuse în strat continuu pe suprafaţa matricei osoase. Au formă poliedrică sau cuboidală, nucleu eucromatic, nucleolat, citoplasmă intens bazofil ă. - Osteocitele: celule cu prelungiri, nucleu rotund sau ovalar f ăr ă nucleol, citoplasma slab bazofil ă sau acidofilă. Corpul celular este cantonat în lacune matriceale, iar prelungirile- în canaliculi oso şi care comunică cu canaliculii lacunelor învecinate. - Osteoclastele: sunt localizate pe suprafa ţa lamelelor osoase, în depresiuni lacunare. Sunt celule gigante, multinucleate (10- 60 nuclei) şi au citoplasmă acidofilă.
Osul ca organ -Periostul: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu o zonă internă bogat celular ă (celule osteoprogenitoare, osteoblaste). Acoper ă suprafaţa externă a oaselor, cu excepţia suprafeţelor articulare. -Ţesut osos compact circumferen ţial (compacta externă şi internă) -Ţesut osos compact haversian (diafiza oaselor lungi). Canalele Havers, paralele între ele şi cu axul lung al osului, sunt interconectate şi comunică cu periostul şi
cu canalul medular central, prin canale oblice, neînconjurate de lamele osoase. --Endost- ţesut conjunctiv bogat în celule osteoprogenitoare, care tapeteaz ă toate cavităţile osoase. -În centrul diafizei diafizei oaselor oaselor lungi- canal canal medular central, iar în centrul oaselor scurte şi late- ţesut osos spongios.
18
Osteogeneza
-Procesul de formare şi diferenţiere a ţesutului osos din ţesut mezenchimal (osificare intramembranoas ă) sau cartilaginos (osificare endocondral ă). Osificarea intramembranoas ă (oasele cutiei craniene, maxilă). Etape: - apariţia de nuclee de condensare celular ă în ţesutul mezenchimal. - diferenţierea celulelor mezenchimale în celule osteoprogenitoare → osteoblaste care sintetizeaz ă matrice preosoasă (spiculi). Pe măsur ă ce matricea se acumulează, celulele r ămase incluse în matrice se transformă în osteocite. - unirea spiculilor cu formarea de trabeculi trabeculi pe suprafaţa cărora se dispun osteoblastele - mezenchimul restant restant – de la periferieperiferie- se transform transform ă în periost.
Osificare endocondral ă (oase lungi şi scurte) Se realizează pe modelul de cartilaj hialin al viitorului os. Etape: - formarea modelului de cartilaj hialin -formarea (prin osificare intramembranoas ă) a osului periostal. Pericondrul se transform ă în periost. - degenerarea condrocitelor şi calcificarea matricei cartilaginoase în centrul diafizei. - invadarea cartilajului calcificat de c ătre un mugure osteogenic (ţesut conjunctiv tân ăr cu celule osteoprogenitoare) şi apariţia centrului de osificare primar (diafizar). celulele osteoprogenitoare →osteoblaste care sintetizează matrice preosoas ă, cu apariţia primelor trabecule de os primar. - ţesutul osos din centrul diafizei este rezorbit de osteoclaste: apare canalul medular. - formarea centrelor secundare –epifizare- de osificare. - ţesutul cartilaginos r ămâne cantonat la jonc ţiunea diafizo- epifizar ă (cartilajul de cre ştere) şi pe suprafeţele articulare.
19
Creş Creşterea oaselor în lungime Se realizează pe seama cartilajului
de creştere metafizar, în care se disting, dinspre epifiz ă spre diafiză, următoarele zone: - zona cartilajului de rezerv ă – cartilaj hialin; - zona cartzilajului hiperplazic – grupe izogene axiale mari, paralele între ele şi cu axul lung al diafizei; - zona cartilajului hipertrofic – condrocite hipertrofiate, matrice redus ă la septe fine intercelulare; - zona cartilajului degenerat – condrocitele degenerate lasă lacune goale; calcificarea septurilor matriceale; - frontul de înaintare vascular ă ; - zona de osificare – formarea osului imatur; esutului osos matur . - zona ţ esutului
20
Lucrarea practică 8.
Ţesuturile musculare. Ţesutul muscular striat scheletal. Placa motorie. Ţesutul muscular striat cardiac. Ţesutul nodal. Ţesutul muscular neted.
Coloraţii: HE Heidenheim Tricromă Impregnare argentică pentru placa motorie Anti-actină Anti-desmină
1
ŢESUTURILE
MUSCULARE
Definiţie. Ţesuturi caracterizate prin prezenţa de celule specializate pentru funcţia de contracţie, responsabile de mişcările corpului, de menţinerea poziţiei acestuia, precum şi de modificările de formă şi de mărime ale unor organe. Marker-ul imunohistochimic este desmina. Clasificare morfologică: o
Ţesut muscular striat: o caracterizat prin prezenţa striaţiilor transversale în citoplasma celulelor. se subclasifică, după localizare, în: o ţesut muscular striat scheletal - asociat scheletului; ţesut muscular striat visceral – limbă, esofag, faringe; ţesut muscular striat cardiac - cord şi la baza vaselor mari.
o
Ţesut muscular neted: o caracterizat prin absenţa striaţiilor transversale (cu prezenta striaţiilor longitudinale); formează tunica muscular ă a organelor cavitare. o
Celulele musculare striate scheletale, secţiune longitudinală: • sinciţiu morfologic multinucleat; • formă: coloană cilindrică; • sarcolemă, dublată la exterior de o lamină bazală cu fibre de reticulină şi celule satelite; • nuclei multipli: ovalari, heterocromatici, dispuşi imediat sub sarcolemă; • sarcoplasma acidofilă, cu striaţii transversale, determinate de dispoziţia ordonată a miofibrilelor în sarcomere.
Celulele musculare striate scheletale, secţiune transversală: arii poligonale, acidofile, cu aspect punctat datorită miofibrilelor; nuclei multipli, heterocromatici, rotunzi, sub sarcolemă.
2
Muşchiul striat scheletal are: o o componenta muscular ă; o componenta conjunctivă: o o endomisium - ţesut conjunctiv lax, bogat în fibre de reticulină dispuse în jurul fiecărei fibre musculare; o perimisium - ţesut conjunctiv lax, ce înconjoar ă fasciculele de fibre musculare; epimisium - ţesut conjunctiv dens, o dispus la exterior, peste care se suprapune fascia sau aponevroza.
Ţesutul muscular striat cardiac : Celulele musculare striate cardiace, secţiune longitudinală: formă de coloană ramificată; 1 - 2 nuclei dispuşi central, ovalari, eucromatici; sarcoplasmă acidofilă, cu striaţii transversale; Celulele sunt solidarizate între ele prin discuri intercalare (ansamblu de joncţiuni strânse şi comunicante care permit musculaturii să se contracte sincron, devenind un sinciţiu funcţional).
3
Celulele musculare striate cardiace, secţiune transversală: arii acidofile, de formă neregulată, de mărimi diferite, cu aspect punctat; 1 – 2 nuclei situaţi central, doar în ariile acidofile mari.
Ţesutul muscular neted: Celulele musculare netede, secţiune longitudinală: au formă de fus; un singur nucleu, situat central, formă de bastonaş; citoplasma acidofilă omogenă, f ăr ă striaţii transversale; particularitate structurală: dispoziţia alternativă a nucleilor; diagnostic diferenţial cu tendonul (nuclei bigeminaţi la tendon).
4
Celulele musculare netede, secţiune transversală: arii rotunde, acidofile, omogene, de mărimi diferite; nucleu rotund, central, în ariile mari.
5
Lucrarea nr. 9 Ţesutul nervos.
Coloraţii: HE tricromă Masson impregnare argentică enolaza neuronal specifică GFAP proteina S100
Preparate de examinat: Neuroni: unipolari bipolari multipolari Astrocite protoplasmatice Oligodendrocit Microglia celula Schwann celule satelite
Ţesutul nervos
1.Celulele sistemului nervos 1.1.Neuroni 1.2.Glii 1.3.Celule de susţinere 2. Neuropil 3. Organizarea generală 2.1. Substanţa cenuşie 2.2. Substanţa albă
1. Celule sistemului nervos Neuronii-celulele nervoase, prezintă corp (pericarion) şi 1.1. Neuronii-celulele prelungiri neuronale (multiple-dendrite, unic ă-axon)
Criterii microscopice de recunoa ştere: corp de forme diferite: rotund-neuroni unipolari (1), fusiform, alungit - neuroni bipolari (2), piramidal (3) sau stelat (4) neuroni multipolari, aspect piriform (neuroni Purkinje) (5)
- nucleu mare, veziculos, central, cu nucleol proeminent.
- prezen ţ a corpilor Nissl ca şi formaţiuni poligonale sau neregulate, bazofile în colora ţia HE (stînga), metacromatic cu albastru de toluidin ă (dreapta) şi violet intens în coloraţia cu cresyl violet
- +/- pigment lipofuscinic - dendritele: prelungiri ramificate ale neuronului (HE-stînga, impregnare argentică-dreapta)
prelungirea unică, axonul, reprezintă fibra nervoasă şi poate fi mielinizat sau nemielinizat. ă: neurit (asterix), teaca Axon mielinizat sec ţ iune iune longitudinal ă de mielină (săgeată galbenă), celula Schwann (triunghi), nod Ranvier (săgeată albastr ă), coloraţie HE -
ă - Axon mielinizat sec ţ iune iune transversal ă
Neurit punctiform Halou clar Inel acidofil-Celula Schwann
şi transversal), - Eviden ţ iere iere teaca de mielină (longitudinal ş transversal), tetraoxid de osmiu
1.2. Gliile :astrocite, oligodendrocit, microglie
Astrocite : corp mic, prelungiri numeroase, arborizate, în contact direct cu vasele sanguine
Oligodendrocite, celule mici, cu prelungiri butonate, nucleu situat la distanţă de axonul pe care-l mielinizează
Microglie. Corp alungit, procese gliale care pornesc din capetele efilate ale corpului celular, arborizaţii scurte. Impregnare del Rio Hortega
1.3. Celulele de susţinere: celule Schwann, celule satelite
2. Neuropil
Por ţiune din substan ţa cenuşie, dispus ă între corpii neuronali, constituite din terminaţii axonice, dendritice şi procesele celulelor gliale.
Lucrarea nr. 10
Sistemul nervos central. Sistemul nervos periferic Coloraţii: HE Tricromă Impregnare argentică NFAP tetraoxid de osmiu enolaza neuronal specific ă proteina S100
Preparate: Creier Cerebel Măduva spinării Ganglion spinal Ganglion nervos autonom Nerv periferic secţiune transversală Nerv periferic secţiune longitudinală Terminaţii nervoase libere receptori senzitivi: corpusculi Meissner, corpusculi Vater Pacini
1
Sistemul nervos central. Organizare generală general ă
Creier Cerebel Măduva spină spinării Înveliş Învelişurile sistemului nervos central
Organele sistemului nervos central sunt organe pline, încapsulate, organizate sub formă de substanţă albă şi substanţă cenuşie
Substanţ Substanţa albă albă are în structura sa:
segmentul de conducere, mielinizat al axonilor neuronilor motori
celule gliale-oligodendroglii
vase capilare
Substanţ Substanţa cenuş cenuşie are în structura sa:
corpul neuronilor
dendritele şi segmentul iniţial al
axonilor neuronilor motori
toate componentele inerneuronilor
celule gliale-astrocite
vase sanguine
La coloraţia HE:acidofilă datorită corpilor neuronali pe care îi conţine.
2
Creierul (Encefalul) Este un organ plin, alcătuit din:
Capsulă Capsulă reprezentată de meninge.
Substanţă Substanţă cenuş cenuşie situată la periferie-cortex cerebral.
Substanţă Substanţă albă albă situată central, care conţine nucleii cerebrali (aglomer ări de neuroni ce îndeplinesc aceeaşi funcţie)
Cortexul cerebral este alcă alcătuit din 6 straturi, f ără delimitare netă netă între ele.
1.molecular: sub pia mater, conţine fibre amielinice, neuroni orinzontali Cajal
2. granular extern: neuroni piramidali mici, neuroni stelaţi
3. piramidal extern: neuroni piramidali mici şi mijlocii
4. granular intern: neuroni stelaţi mici 5. piramidal intern: este stratul marilor neuroni piramidali (neuronul caracteristic
pentru creier), numiţi şi celule Betz
6. stratul polimorf: interneuroni Printre neuroni, în cele şase straturi, se găsesc şi celule gliale.
3
Cerebelul
Este un organ plin alcătuit din:
Capsulă Capsulă reprezentată de meninge. Substanţ Substanţa cenuş cenuşie este situată la periferie-cortex cerebelos.
Substanţ Substanţa albă albă este situată central; conţine nucleii cerebeloşi.
Cortexul cerebelos este format din 3 straturi, net delimitate unul de altul 1.stratul molecular: bogat în fibre nervoase şi sărac în neuroni
2.stratul neuronilor Purkinje - neuronul caracteristic pentru cerebel- ai căror pericarioni sunt dispuşi pe un singur rând, dendritele se ramifică în stratul molecular, iar axonul trece prin stratul granular în substanţa albă
3.stratul neuronilor granulari: conţine cei mai mici neuroni din organism
4
Măduva spinarii Este un organ plin alcătuit din:
Capsula este reprezentată de meninge. Substanţ Substanţa albă albă este situată la periferie, conţine axoni mielinizaţi organizaţi in tracturi.
Substanţ Substanţa cenuş cenuşie este situată central, are formă de fluture sau “H” ; prezintă două coarne anterioare în care se găsesc neuroni stela ţ i multipolari (neuronul
caracteristic pentru măduva spinării), două coarne posterioare şi două coarne laterale. În mijlocul substanţei cenuşii se găseşte canalul ependimar, tapetat de celule ependimare de formă columnar ă dispuse pe un singur rând.
Canalul ependimar este delimitat de epiteliul ependimar. Celulele ependimare sunt de formă columnar ă cu dispoziţie în palisadă.
5
Sistem nervos periferic. Ganglion spinal
• • •
Organ plin, încapsulat. Capsula de ţesut conjunctiv dens dezordonat Componenta nervoasă: organizare zonală 1. Por ţiune periferică: corpi neuroni unipolari 2. Por ţiune centrală: fibre nervoase: alternantă de structuri liniare, acidofile (neuriti) şi cromofobe (teaca de mielină) în HE 3. Celule satelite: strat continuu în jurul corpilor neuronali.
1. 2. 3.
Ganglion nervos autonom
Structur ă neîncapsulată În peretele organelor cavitare şi tubulare Neuroni multipolari Prelungiri dispuse în toate direcţiile Celule satelite rare, strat discontinuu în jurul neuronilor multipolari 6
Criterii microscopice microsco pice
GANGLION NERVOS SPINAL
GANGLION NERVOS AUTONOM
CAPSULA CONJUNCTIVĂ CONJUNCTIVĂ DEFINITĂ DEFINITĂ TIP DE NEURONI CORPI NEURONALI NEURONALI
prezentă prezentă
absentă absentă
unipolari grupaţ grupaţi la periferie
multipolari f ără o organizare ordonată ordonată, dispuş dispuşi printre fibrele musculare ale organelor tubulare şi cavitare Organizare dezordonată dezordonată, printre corpii neuronali Rare, strat discontinuu în jurul corpilor neuronali multipolari
PRELUNGIRI NEURONALE NEURONALE CELULE SATELITE
Distribuite grupat în centrul ganglionului Numeroase , în strat continuu în jurul corpilor neuronali globuloş globulo şi
Nervul periferic a. Fibra nervoasă(cadran galben) b. Nerv periferic(săgeată albastr ă)
Neurit Celule Schwann +/-Teaca de mielină
3.1.
Învelişuri conjunctive Fascicule de fibre nervoase
Componentele conjunctive al nervului periferic
Endonerv(1): ţesut conjunctiv lax în jurul fiecărei fibre nervoase Perinerv(2): ţesut conjunctiv dens ordonat de tip fibrolamelar care delimitează un fascicul de fibre nervoase Epinerv(3):ţesut conjunctiv dens dezordonat bogat vascularizat 7
Nervul periferic-secţiune transversală Ob.4: fascicule (F) de fibre nervoase observate ca arii acidofile delimitate de perinerv (P) şi
solida solidariza rizate te de de e inerv(E inerv(E))
Ob.x200.HE. Detaliu de la nivelul unui fascicul de
fibre nervoase mielinice: structuri repetitive (fibre nervoase). Microscopic, fiecare fibr ă nervoasă este constituită dintr-o arie punctiformă acidofilă (neurit) înconjurată de un halou clar (teaca de mielină) şi delimitată de un inel subţire de asemenea acidofil (membrana celulei Schwann).
Ob 40. Acid osmic.Evidenţierea tecilor de mielină seţionate transversal, ca structuri inelare repetitive, de culoare neagr ă
8
Nerv periferic secţiune longitudinală Aspect fibrilar, palid colorat cu metoda HE datorită dizolvării mielinei; între tecile de mielin ă ale fibrelor nervoase vecine- celule Schwann (stînga). Teaca de mielină, secţiune longitudinală, evid eviden en iat iată cu acid osmic drea ta
Terminaţii nervoase libere
Terminaţii nervoase libere din piele, impregnare argentică, ob.x 200. Structuri liniare de culoare neagr ă pe fond brun cu traiect sinuos.
Corpuscul Meissner
9
Structur ă senzorială cu două componente: conjunctivă dispusă la periferie, acidofilă, cu aspect spiralat(stînga) şi componentă nervoasă, evidenţiată prin impregnare argentică(dreapta).
Corpuscul Vater Pacini
Terminaţii nervoase încapsulate. Ţesut conjunctiv fibrolamelar dispus concentric (HE, stînga, tricromă, dreapta), în jurul unei terminaţii nervoase evidenţiată prin impregnare argentică în centrul structurii conjunctive cu aspect punctiform, culoare neagr ă (jos)
10
Lucrarea practică 11.
Sângele. Efectuarea frotiului sangvin. Recunoaşterea elementelor figurate sangvine. Formula leucocitar ă. Coloraţii: May – Grünwald - Giemsa
1
SÂNGELE Definiţie: Este o varietate de ţesut conjunctiv fluid, format din plasmă şi elemente figurate: eritrocite (hematii, globule roşii), leucocite (globule albe) şi trombocite (plachetele sanguine). Se studiază pe frotiuri colorate cu diferite metode, cea mai utilizată fiind coloraţia May-Grünwald Giemsa (MGG). Tehnica executării frotiului Principiu : o picătur ă de sânge capilar se întinde în strat subţire pe o lamă, aşa încât elementele figurate să nu fie suprapuse. Etalarea frotiului se face cu o lamă şlefuită, cu colţul rupt, păstrând un unghi de înclinaţie de 45 grade. Imediat după întindere, frotiul se usucă prin agitare cu scopul primei fixări şi apoi se colorează.
Timpii tehnicii de colorare MGG: 1. Se prepar ă soluţia de lucru Giemsa prin diluarea a 3 picături de colorant cu 2 cm³ de apă distilată. 2. Fixarea: se acoper ă frotiul cu 20-25 de picături de soluţie May- Gruenwald, se lasă 2 - 3 minute, timp în care are loc fixarea chimică. 3. Colorarea se face în 2 timpi: peste soluţia M-G se adaugă 20-25 de picături de apă tamponată, obţinând colorantul în stare nativă, care se lasă să acţioneze 2 minute. Amestecul colorant se îndepărtează f ăr ă a spăla lama, după care aceasta se acoper ă cu soluţia Giemsa diluată care se lasă să acţioneze 25-30 minute. 4. Frotiul se spală cu un jet puternic de apă de robinet, se usucă şi se examinează la microscop, cu obiectiv imersie.
Rezultate: Frotiul corect colorat trebuie să aibă culoarea rozviolet sau roşu-violet. Nucleii apar coloraţi în violet de intensităţi variabile, în funcţie de raportul între eucromatină/ heterocromatină. Nucleolii sunt coloraţi în albastru deschis. Citoplasma : o acidofilă se evidenţiază în roz, roşu sau căr ămiziu, prin colorare cu eozină; o bazofilă apare în nuanţe de albastru, , prin colorare cu albastru de metilen; Granulaţiile: o neutrofile sunt colorate în violet, cu eozinatul de albastru de metilen (colorant neutru); o acidofile (eozinofile) apar în roşu căr ămiziu; o bazofile sunt colorate în albastru, sau în violet (metacromatic) cu albastru de metilen; o azurofile, se colorează în violet purpuriu cu azur II, din compozitia colorantului Giemsa.
2
Criteriile de recunoaştere ale elementelor figurate prezente pe frotiu: ERITROCITELE (hematiile) Formă: disc biconcav, (rotundă pe frotiu); Diametru mediu de 7µm, fiind considerate etalon pentru estimarea dimensiunii celorlalte elemente figurate; Sunt anucleate; Citoplasma lor este omogenă şi se colorează în roşu-căr ămiziu (cu eozină), datorită conţinutului în hemoglobină; Prezintă o zonă centrală, palid colorată care ocupă 1/3 din diametru. Număr: 4,5-5 milioane/mm³la bărbaţi 4-4,5 milioane/mm³la femei
RETICULOCITELE Sunt hematii tinere, prezente în circulaţie în propor ţie de 0,5-1,5%. Prezintă în citoplasmă: ribozomi, resturi de ARN, care se evidenţiază cu albastru-briliant cresyl, sub forma unei reţele de filamente şi granule, colorate în albastru.
3
LEUCOCITELE (globulele albe) Se recunosc uşor după morfologia nucleului şi după dimensiuni, diametru 10-21µm, adică de 2 -3 ori mai mari decât hematiile, Conţin în citoplasmă două tipuri de granulaţii: specifice şi nespecifice. Clasificarea leucocitelor se face după prezenţa granulaţiilor specifice, în: Granulocite: neutrofile, bazofile, eozinofile Agranulocite: monocite şi limfocite Număr: 4000-8000 /mm³
o
Legendă: 1.granulocit neutrofil, 2. granulocit acidofil, 3. granulocit bazofil, 4. limfocit mic, 5, 6. monocite
GRANULOCITUL NEUTROFIL Formă sferică, (rotundă pe frotiu), Mărime: de 2 ori cât o hematie, Nucleu segmentat format din 3-5 lobi uniţi între ei prin filamente de cromatină, Citoplasmă abundentă, acidofilă, care conţine 2 tipuri de granulaţii: o neutrofile-specifice: violete, mici, pulverulente, numeroase, o azurofile-nespecifice, reduse numeric.
1-3% din granulocitele neutrofile pot prezenta nuclei nesegmentaţi: în formă de potcoavă (metamielocite) sau majusculă I, S, Z (stabkernige) şi reprezintă forme imature.
4
GRANULOCITUL ACIDOFIL sau EOZINOFILUL Formă sferică, (rotundă pe frotiu), Mărime: de 2 ori cât o hematie, Nucleu format din 2 lobi uniţi între ei, Citoplasmă: acidofilă, care conţine granulaţii specifice: acidofile, (eozinofile), mari, rotunde, egale ca formă, mărime şi distribuţie în citoplasmă.
GRANULOCITUL BAZOFIL Formă sferică, (rotundă pe frotiu), Mărime: de 2 ori cât o hematie, Nucleu indentat, nesegmentat, Citoplasmă: acidofilă care conţine numeroase granulaţii specifice, bazofile: orto şi metacromatice, inegale ca formă, mărime şi r ăspândire, care acoper ă nucleul şi-l fac greu de examinat.
5
LIMFOCITUL MIC Formă sferică, (rotundă pe frotiu), Mărime: cât o hematie, având un diametru 6-8µ, Nucleu: mare, sferic, heterocromatic, Citoplasmă: bazofilă, redusă cantitativ, sub forma unui lizereu fin, perinuclear. Prin activare, se transformă în limfocit mijlociu sau mare.
MONOCITUL Formă sferică, ovalar ă sau neregulată, Mărime: este cel mai mare dintre leucocite (15-21µm), fiind de aproximativ de 3 ori mai mare decât o hematie, Nucleul: excentric, are forme diferite (reniform, oval, trapezoid), iar cromatina este dispusă în lamele sau blocuri mari, Citoplasma bazofilă este abundentă, de culoare albastr ă-cenuşie şi conţine poate conţine granulaţii azurofile lizo lizozo zomi mi .
FORMULA LEUCOCITAR Ă Reprezintă raportarea procentuală a leucocitelor, obţinută după numărarea pe frotiu a cel puţin 300 de leucocite consecutive;
Valori normale:
Granulocite neutrofile segmentate Granulocite neutrofile nesegmentate Granulocite eozinofile Granulocite bazofile Limfocite Monocite
55-65% 1-3% 2-4% 0-1% 25-35% 5-8%
6
TROMBOCITELE Sunt fragmente citoplasmatice; Au formă de disc lenticular, cu o o zonă periferică omogenă, palid colorată, numită hialomer, care conţine microtubuli şi microfilamente, o zonă centrală, întunecată, numită o granulomer, formată din: lizozomi, peroxizomi, granule alfa, corpi denşi şi mitocondrii; Nu au nucleu
Număr: 150.000-300.000 /mm³
7
Lucrare practică numărul 12 Hematopoeza. Ţesutul mieloid. Măduva hematogenă Coloraţii:
May Grunwald Giemsa Hematoxilină eozină
1
Hematopoeza
Definiţie: procesul de formare al elementelor figurate sanguine. La adult, toate elementele figurate sanguine se formează numai în măduva hematogenă. Metode de studiu: frotiul efectuat prin puncţie aspirativă din stern sau creasta iliacă. Medulograma reprezintă raportarea procentuală a precursorilor elementelor figurate sanguine. Toate elementele figurate derivă din celula stem pluripotentă. Hematopoeza la adult cuprinde: eritropoeză, granulocitopoeză, trombocitopoeză, limfocitopoeză, plasmocitopoeză, monocitopoeză. Eritropoeza
ăşoar ă în măduva hematogenă Reprezintă formarea eritrocitelor, se desf ăş
Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii eritrocitare – proeritroblast – eritroblast bazofil – eritroblast policromatofil – eritroblast acidofil – reticulocit - eritrocit
Prima celulă care se identifică morfologic: proeritroblastul
Caracterele morfologice ale seriei eritrocitare:
Unitatea formatoare de colonii eritrocitar ă ă nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem.
Proeritroblastul Formă rotundă, ovalar ă Citoplasmă bazofilă, cu halou perinuclear cromofob Nucleul rotund eucromatic cu nucleoli distincţi Raportul N/C este supraunitar Eritroblastul bazofil Formă rotundă Citoplasma intens bazofilă, omogenă Nucleu heterocromatic Raportul N/C este supraunitar
2
Eritroblastul policromatofil Formă rotundă Citoplasma cu zone de acidofilie şi bazofilie Nuleu mic cu cromatina dispusă în blocuri mari Raportul N/C este subunitar Eritroblastul acidofil Formă rotundă Citoplasmă acidofilă Nucleu mic, picnotic, uneori fragmentat Raportul N/C este supraunitar
Reticulocitul este Reticulocitul este o celulă anucleată, rotundă, citoplasma conţine resturi de ARN, care se evidenţiază cu albastru cresyl. Eritrocitul (hematia) este elementul matur al seriei eritocitare. Trombocitopoeza
Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii trombocitare - megacarioblast propriu-zis megacatioblast bazofil - megacarioblast granular - megacariocit trombocitogen - megacarocit netrombocitogen
Prima celulă care se identifică morfologic: megacarioblastul
Caracterele morfologice ale seriei trombocitare:
Unitatea formatoare de colonii trombocitare nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem. Megakarioblastul propriu-zis este cea mai mică celulă din serie, cu citoplasmă bazofilă, nucleu mare, ovalar, se divide prin amitoză. Megakarioblastul bazofil bazofil are are citoplasmă bazofilă, f ăr ă granulaţii, iar nucleul este mare, polilobat.
3
Megakarioblast granular Dimensiuni mari Formă rotundă Citoplasmă slab bazofilă, cu granule azurofile concetrate perinuclear. Nucleu mare, cu contur neregulat
Megakariocit trombocitogen Citoplasmă acidofilă, numeroase granulaţii azurofile periferic Nucleu mare, lobulat, cromatină densă, f ăr ă nucleol Prezintă prelungiri citoplasmatice care reprezintă situsul de eliberare pentru trombocite
Megakariocitul netrombocitogen are citoplasmă omogen acidofilă, f ăr ă granulaţii azurofile. Granulocitopoeza
Este procesul de formare al granulocitelor
Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii granulocitare – mieloblast – promielocit
- mielocit (neutrofil, eozinofil, bazofil) - metamielocit (neutrofil, eozinofil) - granulocit nesegmentat (neutrofil, eozinofil) - granulocit matur (neutrofil, eozinofil, bazofil)
Prima celulă care se identifică morfologic: mieloblastul
Caracterele morfologice ale seriei granulocitare:
Unitatea formatoare de colonii granulocitar ă ă nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem.
4
Mieloblastul Formă rotundă Citoplasmă bazofilă cu puţine granulaţii azurofile Nucleu mare eucromatic cu nucleoli
Promielocitul Formă rotunda sau ovalar ă Citoplasmă slab bazofilă cu numeroase granulaţii azurofile Nucleu mare eucromatic cu nucleoli Raportul N/C este supraunitar
Mielocitul Formă rotundă sau ovalar ă Citoplasmă acidofilă cu numeroase granulaţii nediferenţiate (azurofile) şi diferenţiate (neutrofile, acidofile şi bazofile) Nucleul este rotund sau ovalar heterocromatic Raportul N/C este egal cu unu
5
Mielocitul neutrofil Citoplasma este acidofilă cu numeroase granulaţii diferenţiate neutrofile.
Metamielocitul Formă rotundă sau ovalar ă Citoplasmă acidofilă cu granulaţii diferenţiate neutrofile şi acidofile Nucleul este nesegmentat, reniform sau în potcoavă, heterocromatic Granulocitele nesegmentate Formă rotundă Citoplasmă acidofilă cu granulaţii specifice neutrofile, eozinofile sau bazofile Nucleu “în potcoavă” sau “S”, cu tendinţă la segmentare
Limfocitopoeza
Procesul de formare a limfocitelor
ăşoar ă în timus (limfocitul T) şi măduva hematogenă (limfocitul B) Se desf ăş
Filiaţia: stem - unităţi formatoare de colonii limfocitare limfocitare - limfoblast - prolimfocit prolimfocit - limfocit
Prima celulă care se identifică morfologic: limfoblastul
Caracterele morfologice ale seriei limfocitare:
Unitatea formatoare de colonii limfocitar ă ă nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem.
6
Limfoblastul Formă rotundă sau ovalar ă Citoplasmă slab bazofilă, omogenă Nucleu rotund sau ovalar cu nucleoli
Prolimfocitul Formă rotundă Citoplasmă bazofilă cu granulaţii azurofile Nucleu heterocromatic, cu un singur nucleol
Plasmocitopoeza
Se formează din limfocitul B sub influenţa limfocitului T helper
Filiaţie: limfocit B - plasmoblast - plasmocit
Caracterele morfologice ale seriei plasmocitare:
Plasmoblastul Formă rotundă sau ovalar ă Citoplasmă bazofilă ă Nucleul excentric cu cromatin reticular ă şi nucleoli
7
Monocitopoeza
Origine: celulă progenitoare medular ă, comună cu cea pentru linia granulocitar ă
Filiaţie: stem - unităţi formatoare de colonii monocitare – monoblast – promonocit - monocit
Prima celulă care se identifică morfologic: monoblastul
Caracterele morfologice ale seriei monocitare:
Unitatea formatoare de colonii monocitar ă ă nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele stem. Monoblastul Formă rotundă Citoplasma slab bazofilă, cu puţine granulaţii azurofile Nucleu rorund, eucromatic cu nucleoli
Promonocit Talie mare Formă rotundă C itoplasmă bazofilă Nucleu cu aspect neregulat
Ţesutul mieloid
Este format din celule aflate în diferite stadii de diferenţiere ale seriilor eritrocitare, leucocitare şi trombocitare. Are un aspect punctat, polimorf, polimorf, policrom pe secţiunile histologice. Conţine megacariocite, megacariocite, celule marker pentru măduva hematogenă.
8
Megacariocitele Sunt celule mari Nucleul este înmugurit Citoplasmă acidofilă, granular ă, prin fragmentarea căreia se formează trombocitele
Măduva hematogenă
Este singurul organ care produce toate elementele figurate în viaţa postnatală. Se localizează în cavităţile oaselor late şi lungi. Histologic se descrie ca un organ plin care prezintă un schelet de susţinere şi parenchim.
Scheletul de sus ţ inere: inere: Capsulă: endost, dublat de ţesut osos Trabeculi osoşi acoperiţi de endost; nu delimitează lobi Stromă: ţesut reticular Parenchimul : ţesut mieloid cu megacariocite, capilare sinusoide cu lumen larg; nu se organizează sub formă de corticală şi medular ă.
9
Lucrarea practică nr. 13 Ţesutul limfoid. Forme de organizare
Organele limfopoetice. Timus. Splin ă. Ganglionii limfatici. Amigdalele. Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
Coloraţii:
HE Tricromă Impregnare argentică Antigen comun leucocitar
1
Ţesutul limfoid. Forme de organizare Ţesutul
limfoid este un ţesut conjunctiv specializat care formează parenchimul organelor
limfopoetice. Histologic se recunoaşte după aspectul punctat monomorf, monocrom. Prezintă trei forme de organizare: foliculii limfoizi, cordoanele limfoide, infiltrate limfoide difuze. Foliculul limfoid Primar: mic, omogen, apare în perioada prenatală Secundar: mare, cu zonă centrală mai palid colorată - centru germinativ - şi zonă periferică (“manta”) mai intens colorată Format predominant din limfocite B Localizare: ganglioni limfatici, splin ă, amigdale, ţesut limfoid asociat mucoaselor
Cordonul limfoid Este format din limfocite dispuse în cordoane simple sau ramificate Format predominant din limfocite T Localizare: zona medular ă a ganglionului limfatic şi tecile periarteriolare ale splinei
2
Infiltratul limfoid difuz Este format din aglomer ări masive de limfocite, f ăr ă aranjament particular Leagă foliculii limfoizi între ei Conţine limfocite B şi T în propor ţii aproximativ egale Localizare: ţesutul limfoid asociat mucoaselor, joncţiunea corticomedular ă a ganglionului limfatic, amigdală
Organele limfopoetice: timus, splin ă, ganglionii limfatici, amigdalele, ţesut limfoid asociat mucoaselor Planul general de organizare:
Sunt organe pline alcătuite din schelet de sus ţinere şi parenchim. Scheletul de sus ţ inere inere este format din:
Capsulă conjunctivă fibroasă (ganglion, timus), conjunctivo-muscular ă (splină),
conjunctivo-epitelială (amigdală)
Trabeculi conjunctivi cu excepţia amigdalelor care prezintă cripte
Stromă formată din ţesut reticular, cu excepţia timusului care are stromă epitelială
Parenchimul este format din ţesut limfoid Timusul
Organ plin, lobulat Schelet de susţinere Capsula: ţesut conjunctiv dens Tabeculi conjuctivi, delimitează lobi Stromă epitelială Parenchim: infiltrate limfoide difuze
3
Lobulul timic Pentru fiecare lobul timic, parenchimul este organizat pe două zone : Corticală, periferic, mai intens colorată datorită prezenţei limfocitelor tinere Medular ă, central, mai palid colorată, datorită numărului mai redus de limfocite
Particularitate: prezenţa corpusculilor Hassall în zona medular ă a lobulului timic. Sunt formaţiuni rotunde sau ovalare, de dimensiuni diferite, formaţi din celule epiteliale dispuse concentric.
Splina
Scheletul de susţinere cuprinde : Capsula groasă, conjunctivo-muscular ă, dublată pe faţa externă de mezoteliu Trabeculi: conjunctivo-musculari; nu delimitează lobi Stroma: ţesut reticular Parenchimul este organizat sub formă de pulpă albă şi pulpă roşie.
4
Pulpa albă este formată din ţesut limfoid organizat sub formă de: foliculi limfoizi cu arteriol ă excentrică- particularitate pentru splină cordoane limfoide periarteriolare
Pulpa roşie este formată din: cordoane splenice cu eritrocite, macrofage, trombocite, limfocite, granulocite, plasmocite care dau aspectul puctat şi pestriţ sinusuri şi capilare splenice care conţin numeroase eritrocite în lumen
Ganglionul limfatic
Scheletul de susţinere: Capsula: ţesut conjunctiv dens dezordonat, dublată de ţesut adipos Trabeculi conjunctivi; delimitează lobi incompleţi-loji ganglionare Stroma ţesut reticular Parenchimul este organizat pe 2 zone: corticală şi medular ă
5
Corticala ganglionului limfatic Localizată la periferie Conţine foliculi limfoizi secundari cu centru germinativ, sinusurile limfatice subcapsulare şi interfoliculare
Medulara ganglionului limfatic Localizată central Conţine cordoane limfoide, neregulate ramificate şi anastomozate, separate de sinusurile limfatice medulare La joncţiunea cortico-medular ă se găseşte infiltrat limfoid difuz
Particularitate : ţesutului limfoid.
ganglionul limfatic conţine toate cele trei forme de organizare ale Amigdalele
Scheletul de susţinere: Capsula epitelio-conjunctivă cu epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat Criptele amigdaliene se formează prin invaginare în parenchim În profunzime prezintă o pseudocapsulă Nu prezintă trabeculi conjunctivi Stroma: ţesut reticular Parenchimul este format din: foliculi limfoizi limfoizi cu centru germinativ, de dimensiuni diferite infiltrate limfoide difuze dispuse interfolicular
6
Particularit ăţi:
Amigdale palatine sunt organe pereche capsula are epiteliu stratificat stratificat scuamos nekeratinizat prezintă 20-25 cripte Amigdale linguale multiple capsula are epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat prezintă o criptă pentru fiecare amigdală Amigdale faringiene capsula:epiteliu pseudostratificat la nazofaringe; epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat la orofaringe frecvent f ăr ă cripte
Ami dala farin iană
7
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
Localizare: tub digestiv (ileon terminal, colon, apendice), arborele bronşic Componente: Intraepitelială: limfocite izolate situate printre celulele epiteliale Intraconjunctivă: foliculi limfoizi şi infiltrate limfoide difuze Stromă reticular ă Nu au capsulă
8
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Coloraţii:
HE
Orceină
Imunohistochimică – anticorp asociat FVIII
1
Componente:
Cord
Sistem arterial
Reţeaua capilară
Sistem venos
Sistem limfatic
Vene
Artere
Sitemul
Cord
limfatice
Re eau auaa ca ca ilar arăă
Structura generală a vaselor sanguine: 1. Strat intern: intima (endoteliu, strat subendotelial, limitanta elastică internă ) 2. Strat mijlociu: media (celule musculare netede, fibre elastice, fibre de reticulină, limitanta elastică externă) 3. Strat extern: adventicea( adventicea(ţesut conjunctiv lax, vasa vasorum, fibre nervoase)
Excepţie: vasele capilare
LEE
LEI
2
Endoteliul: delimitează lumenul întregului sistem cardiovascular
Tip: simplu scuamos
Celulele endoteliale conţin Corpi Weibel-Palade (stocare von Willebrand) Markeri imunohistochimici: CD31, von Willebrand, CD34
Cordul
Organ musculo-cavitar format din endocard, miocard, epicard
Central: schelet fibros, valvule şi sistem excitoconductor Endocard: Endocard: endoteliu, strat subendotelial cu trei zone:
Internă: (f ibre ibre elastice, reticulinice, substanţă fundamentală) mijlocie: conjunctivomusculară
externă: ţesut conjunctiv lax, esut nodal
Miocard: ţesut muscular striat cardiac Epicard: Epicard:
foiţa viscerală a pericardului, membrană seroasă Extern:mezoteliu, cu membrană bazală Ţesut conjunctiv lax, adipocite, vase sanguine, fibre nervoase, microganglioni nervoşi Cavitatea pericardică
3
Sistemul excitoconductor
Celule specializate incluse în ţesutul conjunctiv subendocardic
Tipuri celulare: P, T şi Purkinje
Bogate în glicogen
Miofibrile situate la periferia citoplasmei, nu sunt organizate în sarcomere Capacitate de autostimulare
Valvulele: ţesut conjunctiv fibros
central, acoperit de endoteliu
4
Tipuri de Sistemul arterial Criterii de recunoaştere
lumen îngust comparativ cu grosimea peretelui
fără elemente figurate
nuclei proeminenţi de celule endoteliale
trei straturi distincte
media cu celule musculare
prezenţa limitantelor
Tipuri de vase arteriale
După diametru: artere mari, mijlocii, mici, arteriole
După elementele predominante din medie: -
artere elastice (aorta, a.pulmonare)
-
artere musculare (a.renală, a.femurală)
Artere specializate : coronare, cerebrale
Artere de tranziţie
5
Capilarele
Structură:
endoteliu s paţiu subendotelial mem brana bazală pericite
Clasificare:
capilare propriu-zise
capilare fenestrate
capilare sinusoide
Sistemul venos
Criterii de recunoaş tere
lumen larg comparativ cu grosimea peretelui elemente figurate şi/sau plasmă în lumen nuclei turtiţi de celule endoteliale medie subţire adventice groasă
6
Tipuri de vene Venule postcapilare: postcapilare: lumen mai larg decât capilarele, endoteliu cu nuclei alungiţi, distanţaţi, pericite Vene mijlocii: mijlocii:
Fibroase: sinusurile durei mater, vene cerebrale Elastice: oftalmice Musculare: - cefalică, venele profunde ale membrelor superioareun strat de fibre musculare; venele renale, spermatice, două straturi; profunde ale membrelor inferioare- trei straturi.
Vene mari: cavă inferioară şi su eri erioar oară
Sistemul limfatic
Capilare limfatice
lumen larg, neregulat; f ără elemente figurate în lumen; perete discontinuu, f ără pericite ; endoteliu D2-40 pozitiv
Trunchiurile limfatice mici şi mijlocii
intima: endoteliu de tip limfatic, strat subendotelial
media: fibroasă la cele mijlocii
adventice
D2-40 / MCT, MCT, vase limfatice D2-40 pozitive
Ductele limfatice mari : elemente musculare în medie
7
Sistemul respirator
Coloraţii HE Tricromă Impregnare argentică Orceină
\
1
Sistemul respirator Este format din organe cu rol în transportul şi schimburile de gaze respiratorii: Porţiune conductoare: cavităţile nazale, nazofaringele, laringele, traheea, bronhiile şi bronhiolele Porţiune respiratorie: reţeaua terminală a arborelui bronşic şi alveolele pulmonare
Epiteliul de tip respirator Pseudostratificat ciliat MB groasă Şapte tipuri celulare: o Ciliate o Caliciforme o Cu microvili o Seroase o Bazale o Intermediare-imature o Neuroendocrine
Cavităţile nazale Versant extern: piele Versant intern: vestibul, arie respiratorie, arie olfactivă Vestibul: o Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat o o Foliculi piloşi, glande sebacee, sudoripare şi mucoase Aria respiratorie: o Epiteliu pseudostratificat ciliat, tip respirator, m embrană bazală groasă o Lami Lamina na ro ria: ria: esut esut con unctiv dens dezordonat dezordonat
Aria respiratorie
2
Traheea Organ tubular cu 4 straturi: Mucoasa: o Epiteliu de tip respirator o Membrană bazală groasă o Lamina propria: ţesut conjunctiv lax, glande seromucoase şi vase sanguine Submucoasa o Ţesut conjunctiv dens dezordonat o Fibre elastice (lipsesc în m ucoasă) Strat fibro-cartilaginos: inele incomplete de carti laj hialin unite posterior prin ţesut muscular neted - muşchiul traheal Adventicea: ţesut conjunctiv lax
Plămânii Sunt organe pline formate din parenchim şi schelet de susţinere. Criterii de recunoaştere: Capsula: foiţa viscerală a pleurei Stroma: bogată în fibre elastice şi fibre de reticulină, macrofage pulmonare, mastocite, fibroblaste, puţine fibre de colagen Parenchimul: format numeroase cavităţi neregulate cu aspect dantelat - prezenţa alveolelor pulmonare, sacilor alveolari, bronhiilor intrapulmonare
3
Arborele bronşic
Traheea se divide în bronhii primare, care împreună cu vasele sanguine, limfatice şi ţesutul conjunctiv formează hilurile pulmonare. Prin ramificarea bronhiilor primare se formează bronhiile secundare sau lobare, iar din acestea se formea ză bronhiolele Fiecare bronhiolă intră într -un -un lobul pulmonar, se ramifică şi formează bronhiolele terminale, care reprezintă ultima porţiune a ramificaţiilor bronşice Bronhiolele terminale se continuă cu una sau mai multe bronhiole respiratorii care marchează începutul porţiunii respiratorii
Bronhiile au pretele format din 5 straturi: mucoasă, musculară, submucoasă, strat cartilaginos şi adventice. Pe măsură ce bonhiile se divid structura peretelui se simplifică gradat.
4
Structură histologică Mucoasa o Epiteliu pseudostratificat de tip respirator la bronhiile mari, devine simplu columnar neciliat şi apoi cubic la bronhiole o Membrană bazală o Lamina propria: ţesut conjuctiv lax Musculara: ţesut muscular neted Submucoasa o Ţesut conjunctiv lax o Glande seromucoase , ţesut limfoid – se reduc numeric odată cu reducerea diametrului bronhiilor Stratul cartilaginos o Cartilaj hialin: inele complete la bronhiile ma ri, discontinui la mijlocii şi mici, absent la bronhiole Adventicea o Ţesut conjunctiv lax cu vase şi nervi, comună cu vaselor din vecinătate
5
Bronhiolele Segmente intralobulare Diametru <1 mm Nu au cartilaj, glande seromucoase ţesut limfoid Epiteliu simplu columnar, apoi cuboidal, celue caliciforme rare sau absente, predomină celulele Clara Strat muscular
6
Celulele Clara Numeroase la bronhiole Columnare, apex rotunjit Nucleu ovalar, citoplasmă acidofilă
Suprafaţa respiratorie Bronhiola respiratorie: o e piteliu simplu cuboidal cu perete întrerupt de câte o alveolă Ductele alveolare: o epiteliu simplu scuamos Sacii alveolari: o formaţiuni cavitare formaţi din mai multe alveole Alveolele pulmonare: o formaţiuni cavitare delimitate de epiteliul alveolar
7
Alveole pulmonare
Epiteliul alveolar Celule alveolare (pneumocite) de tip I: o acoperă 95% din suprafaţa respiratorie o realizează schimburile gazoase nucleu heterocromatic, aplatizat, citoplasmă subţire (epiteliu simplu scuamos) o Celule alveolare (pneumocite) de tip II: o acoperă 5% din suprafaţa respiratorie secretă componente ale surfactantului o o mari, poligonale, nucleu eucromatic, rotund, situat central, citoplasmă acidofilă
Celulă alveolară tip 2
8
Septele interalveolare (interstiţiul pulmonar) Reprezintă ţesutul dintre două ceule epiteliale alveolare. Conţine: Fibre elastice Fibre de reticulină Capilare sanguine Fibroblaste Macrofage pulmonare Mastocite
Pleura Structură epitelio-conjunctivă, membrană seroasă Foiţe: viscerală şi parietală – cavitatea pleural ă Organizare: Mezoteliu: epiteliu simplu scuamos sau cuboidal, celule cu microvili Membrană bazală Strat subpleural: fibroblaste, fibrocite, fibre de colagen, fibre elastice; se continuă cu stroma pulmonară
9
SISTEMUL URINAR Rinichiul o o
o
organ pereche, situat retroperitoneal macroscopic: două porţiuni distincte: o externă corticală o internă – medulară. la om, o medulara: piramide renale, structuri triunghiulare cu vârful la hil şi baza spre capsulă. o corticala: striaţii medulare formaţiuni cu dispoziţie radiară, desprinse din baza piramidelor renale.
Structura histologică organ plin, format din capsulă, stromă şi o parenchim. o Capsula: o ţesut conjunctiv dens, cu numeroase fibroblaste, fibre de o colagen şi miofibroblaste; o nu trimite trabeculi în parenchim. Stroma renală (intersti ( interstiţiu ţiu renal) : o o este mai bine reprezentată în medulară mai slab reprezentată în corticală. o o alcătuită din ţesut conjunctiv cu fibre subţiri de colagen şi reticulină, ret iculină, fibroblaste şi miofibroblaste. o Parenchimul: o cuprinde corticala şi medulara; o este alcătuit alcătuit din nefroni (unitătile morfo-funcţionale ale rinichiului). o diagnostic de organ: prezenţa corpusculilor renali la nivelul corticalei. Nefronul: este alcătuit din: d in: o corpuscul renal o sistemul tubular cu trei componente: o tub proximal, o segment intermediar o tub distal. Tubii colectori: nu fac parte din structura nefronului, dar alcătuiesc împreună cu acesta tubul t ubul urinifer. 1
Corticala renală: o corpusculi renali; o tubi contorţi proximali; tubi contorţi distali; o o tubi conectori; o tubi colectori corticali; Corpusculul renal: pol vascular şi pol urinar; o o glomerul renal: o ghem de capilare fenestrate o mezangiu: celule mezangiale matrice mezangială. apare pe preparat ca o masă acidofilă o cu aproximativ 100 de nuclei pe secţiune: nuclei în bastonaş aparţinând celulelor endoteliale, nuclei rotunzi intens cromatici aparţinând celulelor mezangiale şi nuclei mari, eucromatici dispuşi înspre spaţiul de filtrare, care aparţin podocitelor. o capsula Bowmann: f oiţa oiţa viscerală: o aderă la ghemul de capilare fiind tapetată de podocite, celule mari, globuloase. o f oiţa oiţa parietală: epiteliu simplu scuamos.
Tubul contort proximal pro ximal:: continuă corpusculul renal; o tapetat de epiteliu simplu: o o nuclei dispuşi la distanţe inegale; o celulele epiteliale: nefrocite: dispuse pe un rând pe membrana bazală; la polul apical: microvili mulţi şi egali (marginea în perie); lumen mic. la polul apical: fosfataza alcalină tehnici
2
Tubul contort distal: epiteliu simplu cubic, o o nefrocitele prezintă microvili puţini, o lumen larg, nuclei la distanţe egale; o o Macula densa: o structură specializată în apropierea corpuscului renal; celule înalte, nuclei în palisadă. o
Medulara renală: o tubii drepţi proximali: o asemănători tubilor contorţi proximali; o lumen mai larg;
o
o
o
segmentul intermediar: o epiteliu simplu scuamos; o 3 – 4 nuclei pe secţiune transversală; o puţină citoplasmă; o diagnosticul diferenţial: capilare (1 – 2 nuclei pe secţiune). tubii drepţi distali: asemănători tubilor contorţi co ntorţi distali; o o epiteliu simplu cubic; o lumen larg;
tubii colectori medulari: o epiteliu simplu cubic; celule clare şi celule întunecate; o
3
Tubii papilari: o rezultă prin confluarea tubilor colectori, co lectori, o tapetaţi de epiteliu simplu columnar; se deschid în calice, iar acestea în bazinet. o
Ureterul: o o
organ cavitar; 3 tunici: o mucoasă: uroteliu; lamina propria: ţesut conjunctiv lax; o musculară: celule musculare netede: strat intern: circular; strat extern: longitudinal. o tunica externă: adventice /seroasă.
Vezica urinară: o o
organ cavitar; 4 tunici: o mucoasă: uroteliu: epiteliu pseudostratificat; lamina propria: ţesut conjunctiv lax, musculara mucoasei; o submucoasă: ţesut conjuctiv dens dezordonat, o musculară: ţesut muscular neted dispus plexiform; tunică externă: adventice/seroasă. o
4
Cavitate bucală: mucoasa orală, buzele, limba, glandele salivare majore, organul dentar
Coloraţii: HE Tricromă Impregnare argentică Citokeratină • • • •
1
• • •
Cavitatea bucală Este segmentul ini ţial al tubului digestiv Conţine dinţii şi limba Este tapetat ă de mucoasa oral ă Mucoasa orală
Prezintă variaţii regionale : Mucoasa oral ă de acoperire: buze, obraji, fa ţa ventrală a limbii Mucoasa oral ă de tip masticator: gingie, palatul dur Mucoasa oral ă de tip specializat: fa ţa dorsală a limbii • • •
Mucoasa orală-structura histologică: Epiteliu stratificat scuamos o nekeratinizat la mucoasa oral ă de acoperire o keratinizat/parakeratinizat la mucoasa oral ă de tip masticator Membrana bazal ă Lamina propria (corionul mucoasei): ţesut conjuctiv lax, vase, termina ţii nervoase, corpusculi senzitivi, microganglioni, glande salivare minore Submucoasa orală: este prezentă prezentă în zonele cu mucoas ă orală de acoperire; ţesut conjunctiv dens •
• •
Buzele Versant extern - cutanat o epiderm: epiteliu stratificat scuamos keratinizat o derm: ţesut conjunctiv cu foliculi pilo şi, glande sebacee, glande sudoripare, corpusculi senzitivi Meissner Versant intern - mucos (mucoasa oral ă de acoperire) o epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat o lamina propria: glande salivare minore de tip seros şi mucos (glande labiale) •
•
2
Axul buzelor: Fibre musculare striate-mu şchiul orbicular Ţesut conjunctiv Fibre nervoase Vase sanguine Glande salivare minore • • • • •
•
•
•
zona de trecere de la mucoasa labial ă la tegument – ro şul buzelor (vermilion) epiteliul este foarte sub ţire în această zonă vasculariza ţia este bogat ă
Legendă A-roşul buzelor, B-epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat, C- muşchiul orbicular al buzelor
3
Limba Organ musculo-conjunctiv Faţa ventrală: mucoasa oral ă de acoperire Faţa dorsală: mucoasa oral ă specializat ă o papile linguale o muguri gustativi Axul limbii: fibre musculare striate viscerale dispuse perpendicular •
•
•
Axul limbii: Fibre musculare striate viscerale Ţesut conjunctiv lax, dens Glande salivare minore Vase sanguine, fibre nervoase, microganglioni Ţesut limfoid-amigdala lingual ă • • • • •
4
Papilele linguale Papile filiforme: conice, subţiri , , pe toată suprafa ţa limbii , , ax conjunctiv sub ţire, epiteliu stratificat scuamos keratinizat , f ără muguri gustativi Papilele fungiforme: printre papilele filiforme , ax conjunctiv bogat , epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat , conţin muguri gustativi Papilele foliate: reduse numeric la om , prezente pe marginile limbii , conţin muguri gustativi
Papilele circumvalate proeminen ţe turtite înconjurate de un şanţ adânc (vallum) în număr de 7-12, formeaz ă “V”-ul lingual conţin muguri gustativi pe marginile şanţului în şanţ se deschid glandele seroase Ebner
•
•
•
•
Mugurii gustativi Se găsesc în papilele linguale excepţie papilele filiforme Formaţiuni ovalare, palid colorate Ocupă toată grosimea epiteliului La polul apical: porul gustativ Două componente: epitelial ă şi nervoas ă •
•
•
• •
5
Componenta epitelială: celule gustative: fuziforme, dispuse central , nucleu eucromatic , la polul apical microvili celule de sus ţ inere: inere: fuziforme , dispuse periferic , nucleu heterocromatic celule bazale (stem): mici, rotunde/poligonale, asezate pe membrana bazal ă Componenta nervoasă : Fibre nervoase ce ajung la celulele senzoriale, provin din nervii cranieni VII, IX şi X Formeaz ă plexuri: perigemale, intragemale •
• •
• •
Glandele salivare majore Schelet de su sţinere Capsula: conjunctivo- fibroasă Trabeculi: conjunctivi, delimitează lobi Stroma: ţesut conjunctiv lax cu fibre de reticulină , fibre nervoase, microganglioni, ţesut limfoid Parenchimul Porţiune secretorie: acini Porţiune excretorie: sistem de ducte
•
• • •
•
• •
6
La om toate glandele salivare majore sunt mixte, dar în funcţie de unităţile secretorii secretorii care predomină, sunt clasificate clasificate ca seroase, mucoase şi mixte. Acini seroşi Formă rotundă, lumen îngust, punctiform Celule seroase piramidale cu granulaţii acidofile, nuclei rotunzi Predomină în parotidă Acini mucoşi Formă ovalară, lumen larg, neregulat Celule mucoase poligonale, nuclei turti ţi la polul bazal Predomină în sublinguală Acini micş ti Forma ovalară, dimensiuni mari Componentă mucoasă central Componenetă seroasă periferic în formă de semilună •
•
•
•
•
•
• • •
7
Sistemul de ducte: Intralobulare o Intercalate: epiteliu simplu cubic o Striate: epiteliu simplu columnar Interlobulare: epiteliu pseudostratificat/stratificat Principale (colectoare): epiteliu stratificat •
• •
Celulele mioepiteliale localizate la nivelul acinilor, ductelor intercalate şi striate între plasmalema celulelor epiteliale şi membrana bazală pe care se dispun acestea se observă cu dificultate pe secţiunile colorate de rutină markerul cel mai util este actina de tip muşchi neted
•
•
•
•
Caractere particulare ale glandelor salivare majore
Parotida Cea mai mare, pereche Predominant seroasă Ducte intercalate lungi Secreţie apoasă troficitatea Parotina: menţine troficitatea smalţului dentar Produsul de secreţie: ductul Stenon, în cavitatea bucală • • • • •
•
8
Submandibulara Glandă pereche Predominant mixtă, bogată în ţes ut limfoid Ducte intercalate de dimensiuni medii Ductul principal: Wharton, orificii în vecinătatea v ecinătatea frenului lingual • • • •
Ductul principal: Wharton
Sublinguala Multiplă Predominant mucoasă Parenchim o Acini mucoşi, rar micşti o Ducte intercalate foarte scurte Duct principal o Unic: Bartholin o Multiplu: Rivinius • • •
•
Stuctura histologică a dintelui diferenţiat Dintele împreună cu ţesuturile înconjuratoare alcătuiesc o unitate morfofuncţională organul dentar. Din punct de vedere histologic prezintă: Ţesuturi proprii: Pulpa dentar ă, dentina, smalţul Ţesuturi de susţinere: Cementul, ligamentul periodontal, gingia, osul alveolar
•
•
9
Pulpa dentară Ocupă camera pulpar ă Ţesut conjunctiv lax specializat Odontoblastele: se dispun pe 1-2 rânduri la periferia ormă columnară, citoplasma slab pulpei; f ormă bazofil ă la polul apical are o prelungire - proces odontoblastic (fibra Tomes) şi este inclus ă în canaliculii dentinari Dentina Se observă în jurul pulpei dentare ; acoperită la nivelul coroanei de smalţ, iar la rădăcină de cement Prezint ă 2 componente: canaliculi dentinari: structuri tubulare dispuse paralel; necolora ţi la coloraţie uzual ă; pe secţiuni axiale dau aspect striat dentinei matrice dentinar ă: fibre de colagen Predentina-stratul dentinoid circumpulpar, mai palid colorat Smalţul Este cea mai dură structură din organism , de bă culoare al bă 99% cristale de hidroxiapatită şi 1% matrice organică produsă de ameloblaste Unităţile morfo-func ţionale: prismele de smalţ care sunt unite prin substan ţa interprimatic ă !! Se evidenţiază pe preparate de dinte uscat i lefuit • • •
•
•
•
•
•
•
•
Odontoblaste
•
•
•
•
Smal
Gingia este mucoas ă orală de tip masticator, ader ă intim de coletul dintelui prezintă 2 versante: o intern: epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat, nekeratinizat, subţire şi lipsit de papile o extern: epiteliul stratificat scuamos parakeratinizat, parakeratinizat, gros şi cu numeroase papile voluminoase lamina propria: ţesut conjunctiv dens, în vecinătatea coletului dentar infiltrate limfocitare •
•
•
10
Cementul o acoperă dentina la nivelul rădăcinii o are structură asemănătoare osului, dar sistemele haversiene lipsesc o două tipuri de cement: acelular adiacent dentinei o o celular cu cementoblaste şi cementocite incluse în lacune Ligamentul periodontal menţine în pozi ţie dintele func ţional, între cement şi osul alveolar structură histologic ă: o ţesut conjunctiv dens ordonat, bogat vascularizat vascularizat şi inervat, fibre de colagen numeroase, fibre oxitalanice Osul alveolar Osul alveolar este în contact cu ligamentul periodontal fiind un os imatur Conţine rădăcina dintelui, vasele şi nervii Structură histologică: o Extern : ţesut osos compact haversian o Intern: ţesut osos spongios •
Li ament ament erio eriodon dontal tal
Cement
•
•
• •
11
SISTEMUL DIGESTIV Plan general de organizare
Peretele este format din 4 tunici care se suprapun: Mucoasa - formată din trei componente: • Epiteliu care poate fi de mai multe tipuri. • Lamina propria: ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat; • Musculara mucoasei: subţire, formată din ţesut muscular neted. Submucoasa: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu vase şi cu plexul submucos Meissner . Poate conţine glande sau ţesut limfoid . Musculara: ţesut muscular neted, • strat intern: circular, • strat extern: longitudinal, cu excepţia faringelui, 1/3 superioare a esofagului şi a canalului anal; • între straturile musculare: elementele plexului mienteric Auerbach, Tunica externă : adventice sau seroasă.
Orofaringele
Organ cavitar cu peretele format din 3 tunici suprapuse: Mucoasa:
– epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat – lamina propria conţine glande acinare de tip seromucos si agregate limfoide – MM lipseşte fiind înlocuită de un strat gros de fibre elastice Musculara: fibre musculare striate – strat intern: circular; – strat extern: longitudinal. Adventicea: ţesut conjunctiv lax
1
Esofagul
Organ cavitar cu peretele format din 4 tunici: Mucoasa: • Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat. • Lamina propria - ţesut conjunctiv lax. – Poate conţine glande tubulo -acinare similare celor din submucoasă. • MM - evidentă în 2/3 inferioare, este formată din ţesut muscular neted. Submucoasa - ţesut conjunctiv dens dezordonat cu vase şi elemente ale plexului nervos Meissner. Conţine glandele esofagiene tubulo-acinare secretoare de mucine acide.
Musculara:
– strat intern: circular – strat extern: longitudinal • formate în treimea superioară din fibre musculare striate, • în treimea inferioară din celule musculare netede. • între cele două straturi musculare sunt elementele plexului mienteric Auerbach. Tunica externă : adventicea. Stomacul
Organ cavitar cu peretele format din 4 tunici : Mucoasa
– Epiteliul simplu columnar secretor de mucine se înfundă în lamina propria formând criptele gastrice (foveolele). – Lamina propria: ţesut conjunctiv lax, bogat în fibroblaste, mastocite, limfocite, conţine glandele gastrice aflate în continuarea criptelor. – Musculara mucoasei - subţire, alcătuită din țesut muscular neted. Submucoasa: ţesut conjunctiv dens cu vase sanguine, limfatice şi elemente ale plexului submucos Meissner. Musculara: celule musculare netede dispuse în 3 straturi: • oblic intern - bine reprezentat pe faţa anterioară a stomacului; • mijlociu circular - bine dezvoltat la nivelul pilorului; • extern longitudinal - mai bine reprezentat la nivelul curburilor. – În ţesutul conjunctiv dintre stratul mijlociu şi extern se găsesc elementele plexului mienteric Auerbach,. Tunica externă : seroasa, Stomacul prezintă din punct de vedere histologic 3 regiuni: cardia, regiunea principală şi pilorul, fiecare cu glande caracteristice. 2
Regiunea principală (corpul şi fundul stomacului) Mucoasa gastrică
Tunica mucoasă este formată din: • Celulele epiteliului de suprafată sunt înalte columnare cu
citoplasmă cromofobă şi nucleu ovalar situat bazal . Epiteliul se înfundă în lamina propria formând criptele gastrice (foveolele), la baza cărora se deschid glandele gastrice. • Lamina propria - ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat; conţine numeroase glande gastrice. • Musculara mucoasei sub țire - ţesut muscular neted cu două straturi: • circular intern • lon lon itud itudin inal al exter extern. n. Glandele gastrice
Glandele gastrice sunt structuri tubulare simple sau ramificate
localizate întotdeauna în lamina propria, care ajung cu baza la MM dar se deschid la baza criptelor gastrice. Fiecare glandă prezintă: istm, colet şi bază. Pe MB pe care sunt dispuse 5 tipuri de celule: • celule secretoare de mucine - situate la nivelul istmului si coletului au citoplasmă cromofobă, • celule stem - la nivelul coletului, sunt mici, cu nucleu rotund, dispus central; • celule parietale (acidofile, oxintice) - sunt mari, piramidale, nu ating lumenul glandei, frecvente în 1/3 superioară şi medie a glandei; au citoplasmă acidofilă şi nucleu rotund, central. Secretă precursori ai HCl şi •
factor intrinsec Castle. celule principale (bazofile) au formă poligonala,
delimitează lumenul, sunt frecvente la baza glandei; au citoplasma bazofilă, nucleu rotund, eucromatic. Cardia
•
Secretă pepsinogen şi lipază gastrică. celule endocrine - mici, cu citoplasma cromofobă,
dispuse printre celelalte celule, nu ating lumenul. În HE sunt greu vizibile; se evidenţiaza selectiv cu săruri de argint, fiind denumite argentafine (granulele din citoplasmă reduc direct soluţia de argint amoniacal) Cardia sau argirofile (granulele din citoplasmă nu reduc direct soluţia de argint amoniacal, fiind necesar un agent reducător). Se identifică specific prin metode imunohistochimice(ENS, Chr A). Secretă gastrină, serotonină, histamină, somatostatin, enteroglucagon. 3
Cardia
• •
•
Structură asemănătoare cu cea a corpului stomacului: perete cu 4 patru tunici. Caracteristice sunt glandele cardiale din lamina propria a mucoasei - tubulare ramificate, cu lumen larg, alcătuite din celule secretoare de mucine, celule stem, celule parietale şi celule endocrine; se deschid la baza criptelor gastrice înguste, care ocupa 2/3 din înălțimea mucoasei.
Antrul gastric
Structură asemănătoare cu cea a corpului stomacului: peretele este format din 4 tunici. Mucoasa: • foveole largi şi adânci • Lamina propria este mai bine reprezentată decât în regiunea principală a stomacului, conţine infiltrate limfoide difuze și glande pilorice. • Caracteristice sunt glandele pilorice, glande tubulare cu lumen larg, tapetat de celule secretoare de mucine cu citoplasmă cromofobă, celule endocrine şi rare celule parietale.
4
INTESTINUL SUB ŢlRE : duoden, jejun, ileon I.Tunica mucoasă este formată din 3 componente: Epiteliu de tip intestinal cu specializ ări structurale care măresc suprafaţa de absorbţie: vilozităţi intestinale - expansiuni digitiforme ale epiteliului şi laminei proprii; microvili la polul apical al enterocitelor Lamina propria: propria: ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat; conţine glande şi uneori ţesut limfoid. Musculara mucoasei(MM): mucoasei(MM): ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi subtiri: circular intern şi longitudinal extern.
II.Tunica submucoasă: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu vase sanguine, limfatice şi plex nervos submucos Meissner. în duoden conţine glandele Brunner, în ileon şi apendice ţesut limfoid 1
III.Tunica muscular ă ţesut muscular neted pe două straturi: circular intern şi longitudinal extern (cu excepţia canalului anal) între straturile musculare există elemente ale plexului nervos mienteric Auerbach IV.Tunica externă este reprezentată de: seroasă = mezoteliu şi ax conjunctiv (la organele intraperitoneale) exceptiefac: duodenul, colonul ascendent, descendent si rectul care au adventice (ţesut conjunctiv lax)
Vilozităţile intestinale Structuri caracteristice pentru mucoasa intestinală,formate din: ax conjunctiv : ţesut conjunctiv lax cu vase, celule musculare netede, miofibroblaste, epiteliu intestinal alcătuit din enterocite, celule caliciforme şi celule endocrine. •
•
2
Epiteliului intestinal care acopera vilozitatile si tapeteaza glandele intestinale este alcatuit din mai multe tipuri de celule: enterocite: celule columnare cu nucleu ovalar situat bazal si microvili la polul apical celule caliciforme, calice de floare, citoplasmă spumoasă, nucleu heterocromatic impins bazal celule M (cu microfalduri) columnare mici, au microfalduri rare şi scurte, sunt prezentatoare de antigen celule endocrine cu citoplasma cromofobă şi nucleu rotund, celule stem: stem: la colul glandei celule Paneth: Paneth: dispuse la baza glandelor; au formă piramidală, nucleu rotund, eucromatic situat bazal, în citoplasma apicală prezintă granule acidofile, mari;
In epiteliu mai pot fi întâlnite şi limfocite migrate (sunt inconjurate de un halou cromofob).
3
DUODENUL Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici, I.Tunica mucoasă Vilozităţi intestinale groase, ramificate la vârf , Lamina propria cu numeroase glande intestinale, MM subţire, II.Tunica submucoasă conţine glandele Brunner: tubulo-acinare secretoare de mucine, care se deschid la baza glandelor intestinale, III.Tunica muscular ă: ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi: o circular intern, o longitudinal extern , IV.Tunica externă: seroasa, înlocuit seroasa, înlocuită de adventice.
4
JEJUNUL Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici, 1.Tunica mucoasă Vilozităţi intestinale lungi, neramificate, cu vârful efilat,(5) – Epiteliu vilozitar: enterocite şi rare celule caliciforme Lamina propria conţine glande intestinale lungi(6), dar si foliculi limfoizi solitari, Musculara mucoasei este subţire, 2.Submucoasa: țesut conjunctiv dens dezordonat, nu conţine glande, glande, 3.Tunica muscular ă: ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi: circular intern longitudinal extern 4.Tunica externă: seroasa
5
ILEONUL Organ cavitar cu 4 tunici, Tunica mucoasă Vilozităţi intestinale reduse numeric, Glande intestinale numeroase şi scurte, Lamina propria conţine plăcile Peyer Peyer - foliculi limfoizi aglomeraţi şi infiltrate limfoide difuze; care pot depăşi MM și trece în submucoasă Submucoasa nu conţine glande Tunica muscular ă: ţesut muscular neted dispus pe două straturi: circular intern şi longitudinal extern Tunica externă: seroasa
Ileon cu vilozitati si placi Peyer in lamina propria 6
INTESTINUL GROS COLONUL Organ cavitar cu 4 tunici, nu prezint ă vilozit ăţ ăţ i intestinale; epiteliul se invaginează in lamina propria si formeaza glandele intestinale, 1.Tunica mucoasă epiteliu intestinal simplu columnar format din multe celule caliciforme, enterocite şi celule endocrine; prezintă doar glande intestinale: tubulare simple, lungi, cu multe celule caliciforme; putine celule endocrine, iar celulele Paneth sunt absente; lamina propria - ţesut conjunctiv lax cu foliculi limfoizi şi infiltrate difuze; MM este bine dezvoltată. 2.Tunica submucoasă: ţesut conjunctiv dens dezordonat, 3.Tunica muscular ă ţesut muscular neted dispus pe două straturi: circular intern şi longitudinal extern 4.Seroasa este înlocuită de adventice la colonul ascendent şi descendent.
Colon: mucoasa cu glande intestinale sectionate longitudinal si transversal 7
Colon, cu cele 4 tunici
8
APENDICELE Tunica mucoasă: nu prezintă vilozităţi, ci doar glande intestinale scurte, înguste, reduse numeric. lamina propria este ocupată de foliculi şi infiltrate limfoide difuze. difuze. MM subţire, discontinuă, mascată în parte de ţesutul limfoid. Tunica submucoasă: limfoid. ţesut conjunctiv dens, ocupată întotdeauna de ţesut limfoid. Tunica muscular ă: subţire, formată din două straturi musculare netede circular intern şi longitudinal extern Tunica externă: seroasa •
•
•
•
•
•
9
GLANDELE DIGESTIVE 1. Glandele salivare majore 2. Pancreasul 3. Ficatul
GLANDELE SALIVARE MAJORE
Sunt reprezentate de 3 glande perechi: parotida perechi: parotida,, sublinguala şi submandibulara. Criterii de recunoaştere: organe pline, încapsulate (capsulă conjunctivă) lobulaţie prezentă : lobuli delimitaţi de trabeculii conjunctivi prezenţa acinilor (serosi, mucosi sau micsti) şi a ductelor
Structura histologică generală 1. Capsula: ţesut conjunctiv dens dezordonat
2. Trabeculii : se desprind de pe faţa internă a capsulei sunt constituiţi din ţesut conjunctiv lax separ ă parenchimul în lobuli glandulari grosimea lor variază în funcţie de vârstă (mai subţiri la tineri)
Parenchim şi stromă
3. Stroma: ţesut conjunctiv lax redus cantitativ, localizat între componentele glandulare (ducte şi acini) din lobuli bogată în fibre de reticulin ă
4. Parenchimul: este organizat lobular conţine glande tubuloacinare compuse, alcătuite din: component ă ă secretorie – acinii (seroşi, mucoşi sau micşti) componenta excretorie – ductele (intra- şi interlobulare)
Acini (seroşi, mucoşi, micşti) şi ducte
Particularităţi structurale Parotida parenchimul: este format aproape în totalitate totalitate din acini seroşi
Submandibulara parenchimul: o este format din acini seroşi, mucoşi şi micşti o sunt mai numero şi acinii seroşi
Sublinguala parenchimul: o este format din acini muco şi, seroşi şi micşti o sunt predominanţi acinii muco şi
Parotida
PANCREASUL
Este o glandă mixtă cu secreţie exocrină ( pancreasul exocrin) şi endocrină ( pancreasul endocrin). endocrin).
Criterii de recunoaştere: organ plin, încapsulat (capsulă conjunctivă) lobulaţie prezentă (lobuli delimitaţi de trabeculii conjunctivi) prezenţa în lobuli doar a acinilor seroşi, precum şi a ductelor identificare în structura lobulilor a unor formaţiuni palid colorate (insulele Langerhans) care contrastează cu aspectul intens colorat al acinilor seroşi
Structura histologică generală 1. Capsula (sub ţ ire): ire): ţesut conjunctiv dens dezordonat
2. Trabeculii : se desprind de pe faţa internă a capsulei sunt constituiţi din ţesut conjunctiv lax separ ă parenchimul în lobuli glandulari
3. Stroma: ţesut conjunctiv lax foarte slab reprezentat (la adult), localizat între componentele glandulare (ducte şi acini) din lobuli la nou-născut este foarte bine reprezentată (30% din volumul glandei)
4. Parenchimul: este organizat lobular componenta exocrină conţine glande tubuloacinare compuse, alcătuite din: por ţ iunea iunea secretorie – acinii seroşi componenta excretorie – ductele (intra- şi interlobulare) componenta endocrină este formată din totalitatea celulelor secretoare de hormoni organizate: insular (insulele insular (insulele Langerhans) de tip: compact (contur regulat) şi difuz (contur neregulat) extrainsular : celule endocrine dispuse izolat printre celulele ductale şi
FICATUL
Este cel mai mare organ parenchimatos al organismului.
Criterii de recunoaştere: organ plin, încapsulat (capsulă conjunctivă) celulele epiteliale ale parenchimului (hepatocite) se dispun radiar în jurul vaselor (venulelor terminale hepatice) prezenţa printre componentele parenchimului a unor mici zone de ţesut conjunctiv (în general de formă triungiular ă) denumite spaţii porte
Structura histologică generală 1. Capsula: este denumită capsula Glisson alcătuită din ţesut conjunctiv dens dezordonat este acoperită (cea mai mare parte) pe faţa externă de seroasa peritoneală
2. Stroma: ţesut conjunctiv lax bogat în fibre de reticulin ă, localizat în jurul cordoanelor hepatocitare
3. Parenchimul: se organizează sub forma acinului hepatic (Notă: organizarea acinului hepatic este total diferită de organizarea celorlalte tipuri de acini glandulari) conţine hepatocite (celule epiteliale) dispuse în cordoane radiare în jurul venulelor terminale hepatice. printre cordoanele hepatocitare se identifică capilarele sinusoide hepatice.
Legenda
PS – spaţii porte CV – venula terminal ă hepatică
Legendă
Acinul hepatic cu zonele acinare 1, 2 şi 3
4. Spa ţ iile iile porte: reprezintă zone terminale de ramificare a ţesutului conjunctiv care pătrunde în parenchimul hepatic dinspre hil conţin următoarele componente: ţesut conjunctiv lax 1-2 arteriole o venulă 1-2 ducte biliare vase limfatice fibre nervoase Arteriola, venula şi ductul biliar formeaz ă împreună triada portal ă ă.
VEZICA BILIAR Ă
Este un organ cavitar cu lungimea de 10 cm şi diametrul de 3-4 cm.
Criterii de recunoaştere: organ cavitar având mucoasa faldurată (Notă: atenţie la diagnosticul diferenţial cu trompa uterină) mucoasa cu epiteliu simplu columnar, f ăr ă glande (sunt prezente doar la colet)
Structura histologică Mucoasa epiteliu simplu columnar lamina propria – ţesut conjunctiv lax care conţine limfocite şi plasmocite Musculara fibre musculare netede dispuse circular, oblic şi longitudinal, care îns ă nu formează straturi distincte Seroasa/adventice faţa inferioar ă este acoperită de seroasă înspre patul hepatic este acoperită de adventice
Glandele endocrine: hipofiză, tiroidă, paratiroide, suprarenale, sistemul neuroendocrin difuz Coloraţii: HE
Tricromă Impregnare argentică Anti-calcitonină Anti- chromogranină
1
Glandele endocrine: endocrine: hipofiză, hipofiză, tiroidă, para tiroide, suprarenale, sistemul neuroendocrin difuz Caractere morfologice generale
Glandele endocrine sunt caracterizate prin: Lipsa ductelor excretorii;
Vascularizaţie capilară bogată, de tip fenestrat; Între celula endocrină şi capilar există raport cel puţin prin unul din poli; celulele iau din sânge precursorii hormonali şi excretă în sânge hormoni în formă activă; Interrelaţii morfofuncţionale cu celule şi/sau fibre nervoase; Hormonii sunt stocaţi în citoplasmă sub formă de granule, gr anule, care realizează rea lizează incluziuni specifice fiecărui tip celular . Planul general de organizare al glandelor endocrine
p line alcătuite din schelet de susţinere şi parenchim: Glandele endocrine s unt organe pline Scheletul de susţinere este format din: capsulă conjunctivo-vasculo- nervoasă tra beculi conjunctivi subţiri - delimitează lobi/lobuli stroma: ţesut conjunctiv lax, fibre de reticulină Parenchimul este format din totalitatea celulelor specializate pentru sinteza de hormoni organizate sub formă de: cuiburi în adeno hipofiză cordoane în suprarenale, paratiroide foliculi în tiroidă
Hipofiza
t urcească a osului sfenoid este o glandă mică situată în şaua turcească ataşată de hipotalamus prin tija pituitară şi pachetul vascular prezintă două subdiviziuni: adenohipofiza şi neurohipofiza neurohipo fiza
Structură histologică Schelet de sustinere: capsulă fibroasă-dura mater trabeculi conjunctivi stroma bogată în fibre de
reticulină, capilare fenestrate Parenchimul: organizare diferită în adenohipofiză şi neurohipofiză
2
Adenohipofiza (lobul anterior)
Reprezintă 80% din glanda hipofiză şi include porţiunea distală, intermediară şi tuberală cap ilare şi sunt diferite ca Celulele sunt aranjate în cuiburi, legate printr-o reţea de capilare mărime, formă şi caracteristici caract eristici histochimice În funcţie de afinitatea faţă de coloranţii co loranţii uzuali celulele se clasifică în: o
celule cromofile: acidofile: somatotrofe (STH), mamotrofe (prolactina) bazofile: tireotrofe (TSH), corticotrofe (ACTH), (ACTH) , gonadotrofe gonadotrofe (FSH, LH) celule cromofobe
o
3
Porţiunea intermediară bine reprezentată la embrion şi făt, unde formează un lob distinct celulele au formă poligonală şi sunt dispuse în grupe mici sau izolate uneori se observă chiste cu epiteliu ciliat
secretă MSH
Neurohipofiza, structură histologică: axoni amielinici cu corpul celular în nucleul supraoptic şi paraventricular din hipotalamus vase capilare celule gliale: pituicite corpii Herring (granule de neurosecreţie) Secretă: vasopresină, o xitocină, hormoni de eliberare pentru STH, ACTH, TSH
4
Tiroida
Scheletul de sus ţinere: Capsula conjunctivo- fibroasă Trabeculi conjunctivo- fibroşi; lobuli Stroma conjunctivă, numeroase fibre
de reticulină
Parenchimul este format din: tirocite dispuse sub formă de foliculi celule parafoliculare
Foliculul tiroidian este format din: Epiteliul folicular (tirocite dispuse pe un singur rând) Membrana bazală Coloid
Forme funcţionale de folicul i tiroidieni
Foliculul normofuncţional Tirocitele sunt cubice Coloidul este în cantitate mare Veziculele de resorbţie sunt
puţine
5
Foliculul hipofuncţional Foliculi mari Tirocitele sunt aplatizate Coloidul este abundent abundent (vâscos, acidofil) Veziculele de resorbţie sunt absente
Foliculul hiperfuncţional Foliculi mici şi numeroş i Tirocitele sunt columnare Coloidul este în cantitate
redusă
Vezicule le de resorbţie sunt numeroase
Celulele parafoliculare (celule C) Se dispun izolat sau în grupuri mici între foliculi. Sunt celule mari, poligonale cu nucleu mare rotund
şi citoplasmă palidă.
6
Paratiroidele
Sunt glande pereche, ovoidale, situate l ângă sau în parenchimul tiroidian. Schelet de susţ inere: Capsulă: conjunctivo- fibroasă subţire Trabeculi: conjunctivi, subţiri cu adipocite Stroma: fibre de reticulină, capilare sanguine şi fibre nervoase Parenchimul: cordoane scurte neregulate Celule principale: poliedrice, cu citoplasma cromofobă, nucleu rotund, central, eucromatic ; sintetizează parathormonul Celule oxifile: citoplasmă acidofilă, nucleu hipercrom, picnotic Celule de tranziţie: citoplasma acidofilă , nucleu mic, hipercrom
Suprarenalele
Schelet de susţinere: Capsula: ţesut conjunctiv dens dezordonat , ţesut adipos, microganglioni, fibre nervoase, vase sanguine, suprarenale accesorii Trabeculi conjunctivi Stroma conjunctivă laxă cu numeroase
fibre de reticulină Parenchimul are două zone-coricala şi medulara- cu organizare diferită
7
Corticosuprarenala
Celule endocrine sunt dispuse în cordoane organizate pe 3 zone:
glomerulară, fasciculată,
reticulată. Tranziţia de la o zonă la alta este gradată. Zona glomerulară Este situată sub capsulă.
Celulele se dispun sub formă de arcade, pseudoglomeruli.
În această zonă se sintetizează s intetizează mineralcorticoizi – aldosteronul. Celulele zonei glomerulare au formă variabilă, nucleu eucromatic, nucleol distinct, citoplasma omogen bazo filă.
Zona fasciculată ( 2/3 din grosimea CSR) Cea mai groasă (2/3 Celulele se dispun în cordoane lungi, paralele între ele. Capilarele separă cordoanele.
În această zonă se sintetizează glucocorticoizi- cortizol, cortizonă. Celulele sunt aşezate pe 1 – 2 rânduri, au formă poligonală nucleu veziculos, central, citoplasmă palidă, vacuolatăspongiocite
Zona reticulată Situată profund în vecinătatea medulosuprarenalei Celulele se dispun în cordoane scurte, ormează o reţea. anastomozate care f ormează În ochiurile reţelei se găsesc vase capilare. Sintetizează hormonii sexuali. Celulele zonei reticulate mici, au nucleu picnotic, hipercrom, citoplasmă acidofilă, pigment lipofuscinic abundent.
8
Medulosuprarenala
Porţiunea profundă a suprarenalei Stroma: fibre de reticulină, capilare, nervoase, iar în jurul vaselor mari o
fibre
cantitate mică de ţesut conjunctiv lax.
Parenchimul: grupuri mici sau cordoane scurte de celule Feocromocitele: celule mari,
poligonale, cu citoplasmă bazofilă, granulară şi nucleu polimorf Celulele ganglionare (neuroni simpatici postganglionari)
Sistemul neuroendocrin difuz
Format din celule endocrine izolate sau în grupuri în organe cu altă funcţie Produc substan ţe cu acţiune similar ă hormonilor Abundente în sistem digestiv, respirator, genital masculin Metode de evidenţiere: histochimice (impregnări argentice), imunohistochimice (chromogranina A, sinaptofizina, e nolaza neuronal specifică)
Tipuri celulare: deschise şi închise
9
Sistemul genital feminin: Ovarele,Trompele uterine, Uterul Coloraţii:
Hematoxilină eozină Tricromă
Ovarul
Gonada feminină, organ plin, pereche Funcţii: ovogeneză, secreţie de hormoni sexuali Structur ă histologic ă Capsula
Epiteliu de acoperire: simplu cubic/columnar Albugineea
Parenchim
Corticala: extern o Foliculi ovarieni în diferite stadii evolutive; derivatele foliculare o Stromă bogată în celule, fibre de colagen, retculină Medulara: intern o Stromă conjunctivă densă cu celule musculare netede o Reţea de vase sanguine o Glanda hilar ă (hormoni androgeni)
Foliculii ovarieni
Componente o Ovocit o Celule foliculare o Teci perifoliculare
Stadii evolutive o o o o
primordial primar secundar (antral) ter ţiar (matur, de Graaf)
Foliculii primordiali Situaţi imediat sub capsulă Structur ă:
Ovocit Un rând de celule foliculare aplatizate MB folicular ă subţire
Foliculii primari
În strat aproape continuu sub albuginee Structur ă: Ovocit Zona pelucida Un rând de celule foliculare cubice MB folicular ă În evoluţie creşte numărul de straturi de celule foliculare (strat granulos)
Foliculi secundari Situaţi profund în corticală Structur ă: Ovocit (iniţial central, apoi excentric)
Zona pelucida Strat granulos cu numeroase cavităţi care vor fuziona MB folicular ă Teaca perifolicular ă cu 2 zone: internă celular ă, externă fibroasă
Foliculii terţiari Ocupă toată grosimea corticalei Structur ă:
Ovocit excentric înconjurat de zona pelucida şi coroana radiata, aşezat pe cumulus ooforus sau disc proliger Cavitatea unică centrală Teaca granuloasă MB folicular ă Teaca perifolicular ă internă cu celule dispuse în cordoane (glanda tecală) Teaca perifolicular ă externă fibroasă
Derivatele foliculare
Foliculii atrtici: foliculi ivarieni opri ţi în evoluţie Corpul galben (luteal): Poate fi menstrual sau de sarcină; rezultă prin reorganizarea tecii granuloase şi a tecii interne a foliculului matur matur în urma ovulaţiei Glandă endocrină cu 2 tipuri de clelule: luteale tecale şi uteale granuloase Corpul albicans ( cicatrice fibroasă) Făr ă fertilizare: corp albicans temporar Fertilizare: corp albicans definitiv
Trompa uterină
Organ tubular cu trei straturi
Mucoasa
Falduri ramificate fimbrii; delimitează cavitate labirintică Axe conjunctive acoperite de epiteliu Lamina propria: ţesut conjunctiv lax Musculara: ţesut muscular neted
Seroasa peritoneal ă ă
Uterul
Anatomic: corp, col, istm Organ cavitar cu trei straturi: endometrul, miometrul, perimetrul
Structur ă histologic ă Endometrul (mucoasa uterină)
Epiteliul simplu columnar Membrană bazală Lamina propria: conjunctiv lax, glandele uterine (tubulare simple) Prezintă 2 straturi: o Funcţional: 2/3 superficiale, sufer ă modificări ciclice, descuamează o Bazal: 1/3 profundă, nu se descoamează; activitate mitotic ă Miometrul (muscular ă ă ): ţesut muscular neted dispus pe 3 straturi Extern şi intern: paralele cu axul mare al uterului Mijlociu: plexiform cu vase sanguine şi limfatice Perimetrul: 2/3 seroasa peritoneală, 1/3 adventice
Modificări endometriale ciclice Faza proliferativ ă: endometru îngust, glande cu traiect rectiliniu și lumen îngust, lamina propria bine reprezentată Faza secretorie : endometru gros, glande lungi cu traiect spiralat și lumen larg, celule glandulare cu aspect secretor Faza menstrual ă: eliminarea zonei funcționale
Colul uterin Două por țiuni: Endocervix : - epiteliu columnar care se continuă cu cel al mucoasei uterine - lamina propria: glande tubulare ramificate secretoare de mucus Exocervix : - epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat se continuă cu cel vaginal - lamina propria: țesut conjunctiv lax bogat în fibre conjunctive La limita endo-exocervix: joncțiunea scuamo-columnar ă
Sistemul genital feminin: vaginul, citologie cervico- vaginală, placenta, glanda mamară
Coloraţii: o
Hematoxilină eozină
o
Papanicolaou
o
A.P.T. Drăgan
o
Anti actină de tip mușchi neted
Vaginul Organ tubular cu peretele format din 3 straturi: st raturi: mucoasa, musculară, adventice Mucoasa: Mucoasa: numeroase falduri Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat, grosime de 0,4 mm, cu celule bazale, intermediare şi superficiale; celulele epiteliale proliferează şi se maturează sub influenţa stimulului hormonal estrogenic – grosime maximă preovulator, celulele superficiale conţin cantităţi mari de glicogen Membrane bazală Lamina propria: ţesut conjunctiv lax în vecinătatea epiteliului şi dens adiacent muscularei, conţine fibre elastice, plexuri venoase, limfatice, fibroblaste, llimfocite, llimfocite, granulocite Musculara: ţesut muscular neted cu fascicule orientate predominant longitudinal, stratul muscular intern are fasciculele orientate în spirală Adventicea: ţesut conjunctiv dens dezordonat, vene, vase limfatice, fascicule nervoase,
1
Citologia cervico-vaginală
Recoltare: burete, spatulă, spatulă, periuţă, frotiu frotiu C, E, V Studiază celule exofoliate de la nivelul e xo- şi endocolului Celule superficiale: mari, poligonale, citoplasma acidofilă/bazofilă cu g ranule de keratohialin , glicogen, nucleu picnotic; p icnotic; predomină sub stimul estrogenic (preovulator) Celule intermediare: poligonale, citoplasma acidofilă/bazofilă mai intens colorată la periferie, nucleu, hetero cromatic; predomină sub stimul progesteronic (postovulator şi sarcină) Celule parabazale: ovalare, citoplasma bazofilă, vacuolată, nucleu eucro matic cu nucleol; în insuficienţa foliculinică mici, ovalare, citoplasm c itoplasmăă intens bazofilă, bazo filă, nucleu mare nucleolat; în Celule bazale: mici, menopauza avansată, postpartum, postpartum, leziuni leziuni inflamatorii inflamatorii
Placenta
Organ tranzitoriu la formarea căruia participă organismul matern şi fetal Placenta maternă (decidua): bazală , parietală şi capsulară
Decidua bazală: celule deciduale mari, cu citoplasmă bogată în glicogen, vacuole lipidice, nucleu eucromatic cu nucleol distinct dist inct Placenta fetală: organ discoid format din placa cor ială şi vilozităţi coriale
Placa coriala: ax conjunctiv acoperit pe faţa amniotica de epiteliu simplu scuamos, iar spre placenta maternă de epiteliu trofoblastic
Vilozităţile coriale: primare, secundare, terţiare
Ax conjunctiv: substanţă fundamentală bogată, fibre de colagen subţiri, fibre de reticulină, fibroblaste, macrofage, vase fetale Epiteliul trofoblastic:
Sincitiotrofoblast (superficial): (superficial): masă citoplasmatică cu numeroşi nuclei dispuşi pe un singur rand şi numeroase vacuole lipidice
Citotrofoblast (numai până în luna a patra): un rând de celule cubice cu citoplasma clară şi nuclei mari eucro matici
2
Glanda mamară Organ parenchimatos, lobulat format din stromă şi parenchim
Stromă Periglandulară: ţesut adipos, acoperit de tegument Interlobulară: ţesut conjunctiv dens cu vase, nervi şi ducte interlobulare Intralobulară: ţesut conjunctiv lax bogat lax bogat în limfocite şi plasmocite Parenchim: glandă tubuloacinară Porţiune secretorie: epiteliu simplu cubic şi celule mioepiteliale între polul bazal al celulelor secretorii şi membrana bazală Porţiu ne excretorie: Ducte intralobulare: între acini, epiteliu simplu s implu cubic o Ducte interlobulare: epiteliu simplu/stratificat simplu/stratificat cubic cubic o Ducte colectoare: epiteliu stratificat cubic o o Ducte galactofore: epiteliu stratificat cubic Sinusuri galactofore: epiteliu stratificat scuamos scua mos nekeratinizat o
3
Celule mioepiteliale
4
Sistemul genital masculin: testicol, căi genitale intratesticulare, căi genitale extratesticulare, glandele anexe Coloraţii:
Hematoxilină eozină Tricromă Antigen specific prostatic Anticorpi anti- vimentină Anticorpi anti- cromogranina A
1
Testicolul • •
Gonada masculină, organ plin, pereche Funcţii: spermatogeneza, secreţie de hormoni
Structură histologică Schelet de susţinere : Capsula (albuginea) conjunctivă; se •
îngroaşă posterior şi formează mediastinul - conţine căile genitale
•
intratesticulare Trabeculi conjunctivi; pornesc din
mediastin spre capsulă; delimitează lobuli Stroma: conjunctivă laxă, celule Leydig Parenchim: tubi seminiferi •
Tubii seminiferi Traiect sinuos
MB groasă
Epiteliu seminifer (stratificat polimorf) Celulele liniei seminale Celulele de susţinere Sertoli • •
Celulele liniei seminale Spermatogonii Mici, sferice,Pe un rând pe MB După nucleu:tip A(palid); tip B (intens colorat) Spermatocite Primare: cele mai mari din linia seminală; pe 2-3 rânduri deasupra spermatogoniilor Secundare: mici,ovalare,spre lumen Spermatide Mici,ovalare,în porţiunea apicală a epiteliului Spermatozoizii • •
•
•
•
•
Gameţii masculini; coada în lumenul tubului seminifer
2
Celulele Sertoli t ubului seminifer De tip terminal, nu se mai divid, 10-15% din popula ția celulară a tubului ger minale Columnare, înalte, prelungiri scurte și groase printre și în jurul celulelor germinale
• • • •
•
•
Situate pe membrana bazală Nucleu: ovalar sau neregulat, eucromatic , localizat granulară, nucleol mare care se distinge cu ușurință
în zona bazală, cromatină fin
Citoplasmă: palid colorată, poate con ține incluziuni lipidice și material acidofilic granular (corpi reziduali fagocitați - maturarea spermatidelor, degenerarea precoce a celorlalte celule germinale), cristaloide Charchot- Botchher în zona bazală Participă la formarea barierei hemato -testiculare
Glanda interstiţială Leydig
În ţesutul conjunctiv lax dintre tubii seminiferi Celule Leydig: •
dispuse în cordoane şi cuiburi, lângă vasele capilare
• •
•
formă pologonală citoplasma acidofilă cu vezicule cromofobe secretă hormoni androgenitestosteron
Căile genitale intratesticulare Localizare: mediastinul testicular Tubii drepţi: continuă tubii seminiferi; lumen îngust; epiteliu simplu cuboidal Rete testis: reţea de canale interconectate; epiteliu simplu cuboidal sau columnar
3
Căile genitale extratesticulare : ductele eferente epididimul ductele deferente uretra • • • •
Ductele eferente 12-15 tubuli •
•
•
•
ți din forma
porțiunea
extratesticulară a rete testis por cefalică a se continuă cu țiunea
epididimului tapetate de epiteliu pseudostratificat pseudostratificat cu și celule bazale, columnare ciliate neciliate, limfocite intraepiteliale
membrană bazală grosă înconjurată de celule muscular netede, fibre elastice, fibrobla fibroblaste, ste, rar macrofa acrofa e
Epididimul Structură tubulară intens contorsionată; cap,
corp, coadă
Organ tubular cu 3 straturi
Lumen regulat cu spermatozoizi aglutinaţi Mucoasa • Epiteliu pseudostratificat- celule bazale, principale, holocrine •
Membrana bazală
Lamina propria Musculara: ţesut muscular neted Adventice/seroasă •
4
Ductul deferent Organ tubular, în por țiunea terminală
realizează joncțiunea joncțiunea cu ductul veziculei seminale de aceeași parte pentru a forma
ductul ejaculator Pe secțiune transversală: aspect tubular, cu 3 straturi, lumen: îngust, stelat Mucoasa: Epiteliu pseudostratificat- celule columnare cu stereocili lungi la polul apical și bazale •
•
Membrana bazală
Lamina propria: conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice dispuse circumferențial Musculara: cel mai gros strat, ţesut muscular neted cu fascicule longitudinale •
și circulare Adventice: ţesut conjunctiv lax cu vase sanguine, fibre nervoase
Glandele anexe: veziculele seminale prostata glandele bulbo- uretrale
Veziculele seminale Glande pereche, situate postero-lateral fa ță de baza vezicii urinare, de -a lungul porțiunii terminale a ductului deferent Peretele: 3 straturi, lumenul poate conține celule exfoliate și detritusuri Mucoasa: falduri ramificate și anastomozate, adesea arcade în lumen ; faldurile: ax conjunctiv cu celule musculare netede, acoperit de epiteliu columnar sau cuboidal Epiteliul mucoasei: celule principale, columnare sau poligonale, nuclei mari, hipercromi, nucleoli proeminenți , contur neregulat (anizocarii fiziologice, fenomen Arias Stella, condiții normale), citoplasmă cu cantități mari de pigment lipofuscinic celule bazale: dimensiuni mici, piramidale, nucleu hipercrom, 1- 2 nucleoli, fără lipopigment, pozitive pentru CK cu GM mare, celule de rezervă, negative pentru PSA, FA, AR Lamina propria: țesut conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice Musculara: țesut muscular neted, fascicule orientate longitudinal și circular Adventicea: țesut conjunctiv dens dezordonat, conține ganglioni nervoși simpatici și plexuri nervoase •
•
5
Prostata Capsula: fibro- musculară Trabeculi conjuctivo-musculari
delimitează lobi
Stroma conjunctivo- musculară
Parenchimul: glande şi sistem de ducte Zona centrală: glande tubulare
•
simple •
Zona de tranziţie: gland e tubulare ramificate
•
Zona periferică: glande tubuloacinare organizate lobular
6
• •
•
Glandele prostatic p rostaticee Tubulo-acinare Simpexioni Robins (săruri de calciu) Trei tipuri celulare: bazale: mici aplatizate sau
triunghiulare, citoplasmă bazofilă,
nu vin în contact cu lumenul principale: columnare, nucleu
ovalar, citoplasmă acidofilă neuroendocrine: evidențiate prin impregnare argentică sau IHC (cromogranina A, NSE)
Segmentul excretor: canaliculi de ordinul I și II inițial – epiteliu simplu cubic devine stratificat • • •
la vărsarea în uretra prostatică asemănător cu uroteliul
7
8
LUCRAREA PRACTICĂ 14 Pielea cu păr şi f ără păr Pielea
(sistemul tegumentar) este alcătuită din epiderm, derm şi anexe (foliculul pilos, glande
sudoripare şi sebacee); este ataşată de structurile subiacente prin intermediul ţesutului subcutanat (ţesut adipos).
Epidermul (componenta epitelială):
epiteliu stratificat scuamos keratinizat format din: - celule epiteliale (keratinocite) - celule non-epiteliale (melanocite, cellule Merkel şi cellule Langerhans)
Celulele epiteliale sunt aşezate pe 4-5
straturi: strat bazal : celule cuboidale cu - strat citoplasmă bazofilă şi nucleu întunecat;
Piele groasă
-Strat spinos: celule poligonale cu procese citoplasmatice (spini), citoplasmă bazofilă/acidofilă, nucleu eucromatic; - Strat granulos: celule aplatizate cu granule bazofile în citoplasmă, nucleu picnotic; - Strat lucios: prezent doar în epider mul din zonele cu piele groasă. Apare ca o bandă omogen acidofilă de celule anucleate ; Strat cornos: strat superficial intens
acidofil format din scuame celulare anucleate. 1
Celulele non-epiteliale: -Melanocitele: localizate în stratul bazal al epidermului. Sunt cromofobe în HE, cu nucleu
heterocromatic; -Celulele Langerhans: localizate în stratul spinos. Se pot evidenţia cu protein S100; -Celulele Merkel , localizate în stratul bazal, se pot evidenţia cu ck 20.
Dermul Ţesut conjunctiv cu două zone:
Dermul papilar - imediat sub epiderm, este un ţesut conjunctiv lax, şi conţine corpusculi - Dermul Meissner. Dermul reticular-situat profund, este un ţesut conjunctiv dens dezordonat. Conţine foliculul - Dermul pilos şi glandele sebacee şi sudoripare.
2
Foliculul pilos
-fiecare folicul pilos reprezintă o invaginare a epidermului, la nivelul căreia se va produce un fir de păr; papila dermal ă - por țiunea profundă, dilatată – bulbul pilos- prezintă o excavație centrală – papila ă – teaca fibroasă de care se anexează mușchiul erector al firului de p ăr -la exterior –
Glandele sebacee
-în asociere cu foliculul pilos (cu excepția glandelor sebacee din buze, organe genitale externe, pleoape) Por ț iune iune secretorie dilatată, cu celule - Por nediferențiate și celule secretoare Duct - scurt, delimitat de epiteliu - Duct stratificat scuamos
3
Glandele sudoripare
Glande tubulare cu:
por ț iune iune secretorie glomerular ă, situată în dermul reticular (grupuri de structuri
acinare tapetate de celule cubice înconjurate de celule mioepiteliale) por ț iune iune excretorie cu traiect spiralat, este tapetat de epiteliu stratificat cubic. Își pierde peretele propriu la intrarea în epiderm.
GLOBUL OCULAR
Organ cavitar cu perete format din trei membrane suprapuse:
Externă : sclerotica
(posterior), și corneea (anterior) Mijlocie: coroidă, corp ciliar, iris Internă , nervoasă – retina
Cavitatea este segmentată de cristalin.
4
MEMBRANA EXTERNĂ
Sclerotica: țesut conjunctiv dens o anterior se continuă cu corneea – limbul sclero-corneean ) o posterior – orificii prin care trec fibrele nervului optic (aria cribriformă o la joncțiunea cu coroida - țesut conjunctiv lax cu numeroase melanocite (lamina supracoroidal ă ă ) Corneea: structur ă conjunctivo-epitelială cu cinci straturi:
o o o o o
epiteliu anterior (stratificat scuamos nekeratinizat) membrană bazală groasă (Bowmann) țesut conjunctiv dens lamelar (stroma corneană) membrană bazală groasă (Descemet) epiteliu posterior (endoteliu)
MEMBRANA MIJLOCIE
- membrană conjunctivo-vasculo-pigmentar ă, care prezintă trei zone:
Coroida,dispusă posterior, prezintă trei straturi: vascular (spre scler ă), coriocapilar și membrana Bruch (spre retină)
procesele ciliare- care sintetizează Corpul ciliar prezintă 70-75 pliuri radiare – procesele umoarea apoasă. pupila Irisul prezintă un orificiu central, rotund - pupila
5
Cristalinul
Lentilă biconvexă transparentă, alcătuită din:
Capsulă: lamele fine de colagen
afibrilar
Epiteliu subcapsular: simplu cubic, se extinde până la ecuatorul
cristalinului
Fibrele cristalinului: celule epiteliale elongate, de formă prismatică, paralele cu suprafața
cristalinului Împarte globul ocular în două zone:
posterior de cristalin – vitrosul anterior de cristalin – camera anterioar ă ă (între fața anterioar ă a irisului și fața posterioar ă a corneei) și camera posterioar ă ă (fața posterioar ă a irisului și fața anterioar ă a cristalinului)
6
MEMBRANA INTERNĂ – RETINA
Membrană de natur ă nervoasă care are în structur ă neuroni, celule gliale, celule pigmentare, organizate pe zece straturi:
stratul celulelor pigmentare stratul conurilor și bastonașelor limitanta externă strat granular extern strat plexiform extern strat granular intern strat plexiform intern stratul neuronilor multipolari (gangliuonari) stratul fibrelor nervului optic limitanta internă
URECHEA INTERNĂ
Formată din: labirint osos (perilimf ă) care conține un labirint membranos (endolimf ă) Conține segmentele periferice ale analizatorilor acustic (canalul cohlear – organul lui Corti) și vestibular (utricula, sacula – macule- și canalele semicirculare – creste ampulare-)
7
CANALUL COHLEAR
Pereți:
superior – membrana vestibular ă lateral -stria vascular ă inferior – lama spirală și membrana bazilar ă
ORGANUL LUI CORTI
Este format din două masive celulare așezate pe membrana bazilar ă, care delimitează tunelul Corti, și sunt acoperite de membrana tectoria. Masivele celulare sunt alcătuite din trei tipuri celulare: celule bazale, de înlocuire o celule de sus ț inere inere, o columnare și falangiale celule senzoriale (păroase)– o pol bazal rotunjit; la polul apical prezintă stereocili incluși în membrana tectoria
Membrana tectoria – structur ă conjunctivă amorf ă, acelular ă, atașată cu o extremitate de limbul spiral; extremitatea liber ă include
cilii celulelor senzoriale.
8
MACULA SACULAR Ă ȘI UTRICULAR Ă
Îngroșare a peretelui labirintic, care prezintă un epiteliu modificat:
celule de sus ț inere inere – columnare, cu
nucleu dispus bazal celule senzoriale columnare sau/și piriforme, cu stereocili incluși într-o masă gelatinoasă care conține otolite
CRESTELE AMPULARE
Au structur ă histologică asemănătoare maculelor, cu diferența că cilii lungi ai celulelor senzoriale sunt incluși într-o structur ă gelatinoasă sub formă de cupolă, f ăr ă otolite.
MUCOASA OLFACTIVĂ
Este alcătuită din epiteliu olfactiv și lamina propria.
Epiteliul olfactiv este un neuroepiteliu pseudostratificat, alcătuit din trei tipuri celulare: celule bazale – de înlocuire o o celule de suport – – pol bazal mai îngust; polul apical, mai larg, conține nucleul. La polul apical prezintă microvili. celule olfactive (neuroni bipolari) – dendrita scurtă se termină la suprafața o
epiteliului butonat; axonul amielinic trece în lamina propria Lamina propria, țesut conjunctiv lax glande sero-mucoase, seroase și filete nervoase amielinice
9
10
