Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi Facultatea de Geografie şi Geologie, Depart Departame amentu ntull de Geogra Geografie fie
GEOGRAFIE CULTURALĂ Note de curs curs pent pentru ru studenţ studenţii ii anul anului ui III, III, specia specializa lizarea rea Geogra Geografia fia Turismu Turismului lui Scurtă intr!ucere Încă de la Herodot, geografii au fost interesaţi de extrema extrema diversitate a popoarelor şi culturilor acestora. Această diversitate se manifestă nu numai din perspectiva culturii populare, a obiceiurilor şi credinţelor ci şi din aceea a specificului lingvistic, a formelor de exprimare artistică, a gastronomiei etc. Cum apar aceste contraste? Mult timp au fost acceptate răspunsuri simple : -natura este responsabilă responsabilă pentru modurile modurile diferite prin care o populaţie se răneşte, se !mbracă, !şi construieşte o casă. "a le impune sedentarismul paşnic sau nomadismul agresiv. "a explică diferenţa dintre #ordul temperat şi bogat pe de o parte şi $udul tropical şi sărac pe de altă parte. Acest determinism sumar nu re%istă unui examen& -rasa este aceea care impune diferenţe biologice fundamentale de ordin fi%ic 'forţă şi aptitudine pent pentru ru mun muncă că,, inte inteli lige genţ nţă( ă( ant antre ren) n)nd nd dif difer eren enţe ţele le cul cultu tura rale le ma* ma*or ore. e. Alb Albii ii sun suntt supe superi rior orii celo celorl rlal alţi ţi.. #u e nimi nimicc deosebit !n faptul că ei au descoperit puşca, drumul de fier şi sclavia+ Această teorie dramatică este şi ea de%minţită de bunul simţ şi de către ştiinţă. deea unicităţii şi unităţii speciei umane s-a impus durabil. i totuşi, de unde vin aceste diferenţieri culturale -evoluţia evoluţia istorică istorică, spun mulţi alţii este aceea care le determină. Încă din preistorie, societăţile europene au cunoscut transformări şi mutaţii importante, !n sensul stăp)nirii unor tenici tot mai avansate, avansate, !ncununate !ncununate de revoluţia revoluţia industrială. Ideea Ideea existe existenţei nţei unui unui necesa necesarr progre progress , de la epoca de piatră piatră la cea postindus postindustria trială, lă, s-a impus la fel de durabi durabil.l. Astfel, Astfel, diversita diversitatea tea culturi culturilor lor ţine de po%iţia po%iţia fiecărei comunităţi !n cadrul acestei unde de progres, unele sunt mai /!napoiate0, altele mai /avansate0. "ste un gest umanitar !n această vi%iune, a*utarea societăţilor /!napoiate0 !n scopul propulsării lor pe calea progresului. În acest mod a fost *ustificat colonialismul şi este !ncă *ustificată orice intervenţie a lumii /civili%ate0 !n societăţile /retrograde0, /nedemocratice0 etc. Atunci c)nd nu au fost complet distruse, culturile extra-europene, sunt *udecate ca un fel de laborator viu de către oamenii de ştiinţă 'etnologi mai ales(. 1roducţiile lor artistice sunt admirate, expuse !n mu%ee ciar dacă se pierde din vedere utili%area şi sensul acestora. În practică, orice grefă de cultură europeană prinde greu !nc)t natura problem problemelo elorr puse puse de de dive diversit rsitate ateaa cultu culturală rală se scimb scimbăă perman permanent ent&& -cultura este o realitate superioară care se impune grupurilor, condiţion)ndu-le susţin alţii. "ste un fel de superorgansim care fasonea%ă individul şi grupurile. Acceptată de antropologi dar şi de geografii culturalişti nord-americani, această te%ă mai degrabă creea%ă probleme dec)t le re%olvă. "vită piedic piedicile ile determ determinis inismul mului ui fi%ic fi%ic sau biolog biologic ic dar nu expli explică că scimb scimbăril ările, e, transfor transformări mările le şi progresu progresull care au un loc important !n viaţa culturală& -lume -lumeaa actua actuală lă se găse găseşt ştee prins prinsăă !ntr-o !ntr-o mişcar mişcaree contrad contradict ictorie orie de unifica unificare re şi destrăm destrămare are concomitentă . 1rogresul telecomunicaţiilor permite difu%area imaginilor şi sunetelor !n orice punct al planet planetei. ei. 2rans 2ransport porturil urilee rapide rapide,, sigure sigure şi ieftin ieftinee permit permit amest amestecu ecull populaţi populaţiilor ilor,, contac contactele tele tot tot mai mai intense intense !ntre acestea ca şi generali%area generali%area economiei economiei de consum. #e !ndreptăm !ndreptăm spre o nivelare culturală a lumii 3ăspunsul nu poate fi dec)t negativ, pentru că dincolo de aparenta uniformi%are, comportamentele răm)n foarte diverse, performanţele tenice şi economice extrem de inegale. dentităţile culturale renasc sau se afirmă !ntr-o ambianţă pasională şi adesea agresivă. $upremaţia culturală occidentală este tot mai mult pusă !n discuţie. Alte modele, !ncărcate adesea cu nostalgia unui trecut miti%at, seduc mulţimi considerabile, resuscit)nd antagonisme veci şi gener)nd confruntări s)ngeroase. Cum identificăm identificăm o cultură? Cum putem nţelege nţelege limitele extinderii extinderii sale şi formele pe care le ia inserţia inserţia sa n spaţiu? spaţiu? Care este este natura natura şi importan importanţa ţa !ariere !arierelor lor şi frontier frontierelo elorr cultur culturale, ale, raportul raportul acestora cu frontierele politice? $unt tot at)tea teme de reflexie care formea%ă o parte din obiectul de studiu al geografiei culturale. 4are sunt princip principiile iile de analiză analiză reţinute de geografi atunci c)nd !ncearcă să răspundă la !ntrebări de genul celor formulate anterior
Cultura este un c"mp de studiu comun tuturor ştiinţelor socio#umane , fiecare abord)nd acest imens domeniu din propriul punct de vedere. Geograful se remarcă prin aceea că el nu disociază disociază grupul de teritoriul pe care şi l#a nsuşit, amena$at şi transformat pentru a conveni principiilor specifice de organ organi% i%are are a vieţii vieţii.. $truc $tructu tura ra şi !ntind !ntinder erea ea spaţ spaţiil iilor or !n care care se !nca !ncastr strea ea%ă %ă o cultu cultură ră,, ba%a ba%ată tă pe intercomunicare, modul !n care grupurile triumfă !n faţa obstacolelor şi distanţei, adesea !ntărindu-le, sunt !n centrul reflecţiei geografice. %arte %arte compon component entăă a geografi geografiei ei umane umane , geografia geografia culturală completea%ă astfel studiul repartiţiei spaţiale spaţiale a oamenilor oamenilor şi activităţilor activităţilor acestora, al interacţiunilor interacţiunilor complexe complexe dintre om şi mediu, !n principal principal a modurilor specifice prin care comunităţile aleg dintre numeroasele numeroasele posibilităţi pe care mediul mediul le pune la disp dispo% o%iţi iţie, e, antre antren) n)nd nd astfe astfell cons consec ecinş inşee difer diferen enţia ţiate te spaţ spaţia ial.l. 5egă 5egătur turile ile dintre dintre indiv indivi% i%i,i, ba%a ba%a instituţionali%ării şi organi%ării societăţilor dar şi a identificării teritoriilor sunt alt subiect urmărit cu interes de către geografi. 1onderea culturii este decisivă !n toate aceste domenii : cum percep şi concep oameniii mediul, socie societat tate, e, lum lumea ea 6e ce le valorizează valorizează mai mult sau mai puţin şi de ce ncarcă ei locurile cu semnificaţii 4are sunt te&nicile cu care se dotea%ă grupurile grupurile pentru a stăp)ni mediul !n care trăiesc, făc)ndu-l productiv productiv sau agreabil agreabil 4um au imaginat, imaginat, pus la pun punct, ct, transmis transmis şi difu%at cunoştinţele lor practice 4are sunt legăturile care structurează structurează ansam!lurile sociale şi cum sunt ele legitimate În ce fel contribuie miturile, religia şi ideologiile la atri!uirea unui sens vieţii şi cadrului !n care aceasta se desfăşoară Cultura este un intermediar între om şi natură
7mul actual nu este niciodată !n contact direct cu natura, el trăieşte !ntr-un mediu artificial creat de el !nsuşi : veşminte şi case care-l apără de rigorile climatului& drumuri şi poteci care-l a*ută să se oriente%e !n spaţiu. 8egetaţia naturală este distrusă şi !nlocuită cu o vegetaţie secundară 'păduri, păşuni, culturi etc.(. 6e multă vreme omul este secondat !n activităţile sale de energii furni%ate de animale, de lemn, v)nt sau curenţi. 4iar combustibilii fosili sau energia atomică care servesc la acţionarea mecanismelor şi utila*elor asigură grupurilor umane umane un control tot mai puternic, dar niciodată total, asupra mediului mediului de viaţă. 4ultura care interesea%ă geograful este !nainte de toate constituită din ansamblul de artefacte, de cunoştinţe, deprinderi deprinderi şi aptitudini care intermedia%ă relaţiile omului cu mediul. Cultura este o moştenire şi un joc al comunicării
#u toate toate societă societăţile ţile dispun dispun de acelaţi acelaţi arsenal arsenal de cunoşti cunoştinţe nţe şi tenic tenici,i, de acelaş acelaşii registru registru de interpretare interpretare şi motivare. motivare. ndivi%ii şi grupurile grupurile sunt condiţionaţi condiţionaţi de educaţia primită : cultura apare apare astfel ca o moştenire. Modalităţile de transmitere transmitere de la o generaţie generaţie la alta sau de la un loc la altul, prin scimb sau migraţie, depinde de mediu şi de nivelul tenic, fiind la originea diversităţii societăţilor. 4um se formea%ă memoria colectivă care identifică un grup 4um se trasnsmite informaţia de la o generaţie la alta 4um se stabileşte comunicarea !mpotriva distanţei şi a depărtării 6iversitatea culturală este datorată obstacolelor fi%ice sau realităţilor şi barierelor psiologice 9eografii care se speciali%ea%ă !n realităţile culturale se ocupă astfel de modul de difu%iune a informaţiilor şi anali%ea%ă toate aspectele care ţin de comunicare. Cultura este o experienţă a prezentului dar şi o proiecţie în viitor
4ultura nu este trăită pasiv de cei care o primesc drept moştenire : ei acţionea%ă asupra sa continuu, continuu, modific)nd-o. nteriori%ea%ă nteriori%ea%ă anumite traiectorii şi renunţă renunţă la altele. nventea%ă !n cursul vieţii noi moduri de exprimare corespun%ătoare unor aspiraţii profunde. 'odel 'odelele ele oferit oferitee de cultu culturi ri nu nu sunt sunt imua imua!il !ilee . novaţiile intervin permanent, unele sunt respinse de mediu, altele se impun !n timp iar altele se impun foarte rapid. 4ulturile sunt realităţi !n continuă mişcare. 9raţie culturii, fiecare se proiectea%ă !n viitor şi lucrea%ă pentru a crea un cadru mai bun dec)t cel pre%ent. 5umea sf)rşeşte sf)rşeşte prin a prinde conturul unei lumi dorite de către om : acolo se !nrădăcinea%ă !nrădăcinea%ă valorile, acolo sunt legitimate alegerile, mediul pe care-l fasonea%ă devin conforme preferinţelor şi aspiraţiilor. Cultura este în mare măsură facută din cuvinte, articulată de discurs şi jucată pe „scenă 0 5umea !n care trăim este compusă !n aceeaşi măsură din cuvinte pe c)t este făcută din apă, aer, piatră piatră şi şi foc. foc. Medi Mediul ul !n care care evolu evoluea% ea%ăă socie societăţi tăţile le este este o construcţie care se exprimă prin cuvinte : logica pe care oamenii oamenii i-o atribui atribuiee provine provine !n pare pare din regulil regulilee care care ordonea ordonea%ă %ă constru construcţi cţiaa discur discursul sului ui lor. %ractic %racticile ile care modelea%ă modelea%ă spaţiul sau cele desfăşurate pentru a-l utili%a amestecă destul de str)ns actul, repre%entarea repre%entarea şi discursul. "le vi%ea%ă at)t mediul material c)t şi mediul social. 4ultura este constituită din realităţ i şi semnifi semnificaţi caţiii care au o !ncărcătură simbolică. 3epetate continuu, anumite gesturi capătă
Cultura este un c"mp de studiu comun tuturor ştiinţelor socio#umane , fiecare abord)nd acest imens domeniu din propriul punct de vedere. Geograful se remarcă prin aceea că el nu disociază disociază grupul de teritoriul pe care şi l#a nsuşit, amena$at şi transformat pentru a conveni principiilor specifice de organ organi% i%are are a vieţii vieţii.. $truc $tructu tura ra şi !ntind !ntinder erea ea spaţ spaţiil iilor or !n care care se !nca !ncastr strea ea%ă %ă o cultu cultură ră,, ba%a ba%ată tă pe intercomunicare, modul !n care grupurile triumfă !n faţa obstacolelor şi distanţei, adesea !ntărindu-le, sunt !n centrul reflecţiei geografice. %arte %arte compon component entăă a geografi geografiei ei umane umane , geografia geografia culturală completea%ă astfel studiul repartiţiei spaţiale spaţiale a oamenilor oamenilor şi activităţilor activităţilor acestora, al interacţiunilor interacţiunilor complexe complexe dintre om şi mediu, !n principal principal a modurilor specifice prin care comunităţile aleg dintre numeroasele numeroasele posibilităţi pe care mediul mediul le pune la disp dispo% o%iţi iţie, e, antre antren) n)nd nd astfe astfell cons consec ecinş inşee difer diferen enţia ţiate te spaţ spaţia ial.l. 5egă 5egătur turile ile dintre dintre indiv indivi% i%i,i, ba%a ba%a instituţionali%ării şi organi%ării societăţilor dar şi a identificării teritoriilor sunt alt subiect urmărit cu interes de către geografi. 1onderea culturii este decisivă !n toate aceste domenii : cum percep şi concep oameniii mediul, socie societat tate, e, lum lumea ea 6e ce le valorizează valorizează mai mult sau mai puţin şi de ce ncarcă ei locurile cu semnificaţii 4are sunt te&nicile cu care se dotea%ă grupurile grupurile pentru a stăp)ni mediul !n care trăiesc, făc)ndu-l productiv productiv sau agreabil agreabil 4um au imaginat, imaginat, pus la pun punct, ct, transmis transmis şi difu%at cunoştinţele lor practice 4are sunt legăturile care structurează structurează ansam!lurile sociale şi cum sunt ele legitimate În ce fel contribuie miturile, religia şi ideologiile la atri!uirea unui sens vieţii şi cadrului !n care aceasta se desfăşoară Cultura este un intermediar între om şi natură
7mul actual nu este niciodată !n contact direct cu natura, el trăieşte !ntr-un mediu artificial creat de el !nsuşi : veşminte şi case care-l apără de rigorile climatului& drumuri şi poteci care-l a*ută să se oriente%e !n spaţiu. 8egetaţia naturală este distrusă şi !nlocuită cu o vegetaţie secundară 'păduri, păşuni, culturi etc.(. 6e multă vreme omul este secondat !n activităţile sale de energii furni%ate de animale, de lemn, v)nt sau curenţi. 4iar combustibilii fosili sau energia atomică care servesc la acţionarea mecanismelor şi utila*elor asigură grupurilor umane umane un control tot mai puternic, dar niciodată total, asupra mediului mediului de viaţă. 4ultura care interesea%ă geograful este !nainte de toate constituită din ansamblul de artefacte, de cunoştinţe, deprinderi deprinderi şi aptitudini care intermedia%ă relaţiile omului cu mediul. Cultura este o moştenire şi un joc al comunicării
#u toate toate societă societăţile ţile dispun dispun de acelaţi acelaţi arsenal arsenal de cunoşti cunoştinţe nţe şi tenic tenici,i, de acelaş acelaşii registru registru de interpretare interpretare şi motivare. motivare. ndivi%ii şi grupurile grupurile sunt condiţionaţi condiţionaţi de educaţia primită : cultura apare apare astfel ca o moştenire. Modalităţile de transmitere transmitere de la o generaţie generaţie la alta sau de la un loc la altul, prin scimb sau migraţie, depinde de mediu şi de nivelul tenic, fiind la originea diversităţii societăţilor. 4um se formea%ă memoria colectivă care identifică un grup 4um se trasnsmite informaţia de la o generaţie la alta 4um se stabileşte comunicarea !mpotriva distanţei şi a depărtării 6iversitatea culturală este datorată obstacolelor fi%ice sau realităţilor şi barierelor psiologice 9eografii care se speciali%ea%ă !n realităţile culturale se ocupă astfel de modul de difu%iune a informaţiilor şi anali%ea%ă toate aspectele care ţin de comunicare. Cultura este o experienţă a prezentului dar şi o proiecţie în viitor
4ultura nu este trăită pasiv de cei care o primesc drept moştenire : ei acţionea%ă asupra sa continuu, continuu, modific)nd-o. nteriori%ea%ă nteriori%ea%ă anumite traiectorii şi renunţă renunţă la altele. nventea%ă !n cursul vieţii noi moduri de exprimare corespun%ătoare unor aspiraţii profunde. 'odel 'odelele ele oferit oferitee de cultu culturi ri nu nu sunt sunt imua imua!il !ilee . novaţiile intervin permanent, unele sunt respinse de mediu, altele se impun !n timp iar altele se impun foarte rapid. 4ulturile sunt realităţi !n continuă mişcare. 9raţie culturii, fiecare se proiectea%ă !n viitor şi lucrea%ă pentru a crea un cadru mai bun dec)t cel pre%ent. 5umea sf)rşeşte sf)rşeşte prin a prinde conturul unei lumi dorite de către om : acolo se !nrădăcinea%ă !nrădăcinea%ă valorile, acolo sunt legitimate alegerile, mediul pe care-l fasonea%ă devin conforme preferinţelor şi aspiraţiilor. Cultura este în mare măsură facută din cuvinte, articulată de discurs şi jucată pe „scenă 0 5umea !n care trăim este compusă !n aceeaşi măsură din cuvinte pe c)t este făcută din apă, aer, piatră piatră şi şi foc. foc. Medi Mediul ul !n care care evolu evoluea% ea%ăă socie societăţi tăţile le este este o construcţie care se exprimă prin cuvinte : logica pe care oamenii oamenii i-o atribui atribuiee provine provine !n pare pare din regulil regulilee care care ordonea ordonea%ă %ă constru construcţi cţiaa discur discursul sului ui lor. %ractic %racticile ile care modelea%ă modelea%ă spaţiul sau cele desfăşurate pentru a-l utili%a amestecă destul de str)ns actul, repre%entarea repre%entarea şi discursul. "le vi%ea%ă at)t mediul material c)t şi mediul social. 4ultura este constituită din realităţ i şi semnifi semnificaţi caţiii care au o !ncărcătură simbolică. 3epetate continuu, anumite gesturi capătă
noi semnificaţii, se transformă !n ritualuri şi creea%ă celor care le acceptă sentimentul comunităţii. În măsu mă sura ra !n care care am amin intir tirea ea acţiu acţiuni nilor lor cole colecti ctive ve se supra suprapu pune ne capri caprici ciilo ilorr topo topogra grafie fiei,i, arite aritectu cturii rii,, monumentelor create pentru susţinerea memoriei tuturor, spaţiul devine teritoriu. Cultura este un factor esenţial al diferenţierii sociale
Modul !n care fiecare asimilea%ă cultura grupului din care face parte este puternic individuali%at. #u toată toată lume lumeaa primeşt primeştee acelaş acelaşii baga* baga* de cunoşt cunoştinţe inţe,, nu le interior interiori%e i%ea%ă a%ă !n !n acela acelaşi şi fel şi şi nu le utili%e utili%ea%ă a%ă !n aceleaşi scopuri. Astfel, cultura devine un factor esenţial esenţial !n diferenţierea socială şi !n atri!uirea unui statut statut specific specific fiecăruia dintre noi. În societăţile complexe, nu toată lumea !mparte aceeaşi moştenire : există un model general acceptat de ma*oritate, al cărui prestigiu !l impune ca atare dar acesta este contrabalansat de mişcări disidente, de contra-culturi sau de sub-culturi. Peisaj Peisajul ul poar poartă tă ampr amprent enta a cultur culturii ii şi şi îi serveş serveşte te drep dreptt matrice matrice
4aracteristicile peisa*ului sunt imprimate de acitivităţile productive ale oamenilor şi de efortul lor de a locui locui spaţiul spaţiul ocupat, ocupat, adapt) adapt)ndu ndu-l -l nevoilo nevoilorr specifi specifice. ce. Marcat de te&nici materiale pe care societatea le modelea%ă conform unor convingeri de natură religioasă, ideologică sau estetică, acest peisa* peisa* este este docume documentul ntul-ce -ceie ie necesa necesarr !nţeleg !nţelegerii erii culturi culturilor, lor, singurul singurul care sub%istă sub%istă adesea adesea ca martor martor al societăţilor trecute. 4opiii asimilea%ă cunoştinţele, atitudinile, valorile, imit)nd ceea ce văd !n *urul lor. 5ecţiile adulţil adulţilor or sunt sunt impreg impregnate nate de sim!olu sim!oluri ri spaţia spaţiale le, specifice unui anumit loc. 1eisa*ul devine astfel o matrice a culturii, constituind constituind un obiect de studiu fascinant fascinant pentru oricine se ocupă de această ramură a geografiei ciar dacă interpretarea sa nu este facilă, suprapun)ndu-se elementele actuale celor mai veci sau celor corespun%ătoare unor aspiraţii ori unui trecut greu de datat.
"artea I # GE$E%A &I E'OLU(IA A)OR*ĂRII CULTURALE +$ GEOGRAFIE Te,a nr.- # Aari/ia 0e0ra1iei culturale 9eografia este destinată descrierii 2errei, sublinierii diversităţii sale. 5a finele secolului al 8-lea, sub influenţa filo%ofului german (erder (erder , geografii !ncearcă să răspundă la o nouă !ntrebare : !n ce măsură destinul popoarelor este legat de ţara n care trăiesc "xistă o influenţă a mediului asupra omului sau o armonie subtilă !ntre ordinea naturală şi ordinea socială )evolu )evoluţia ţia dar*ini dar*inistă stă din a doua parte a secolului al -lea impune o atenţie deosebită legăturilor dintre grupurile umane şi mediu. Astfel sunt atribuite contrastele observate pe ărţile densităţii populaţiei ca şi inegala de%voltare a grupurilor umane, intensităţii acestor legături. )elaţii )elaţiile le societ societate ate#medi #mediuu devin devin astfel astfel centrale centrale n geogr geografie afie, termenul de geografie geografie umană !nsuşi afirm)ndu-se !n acest context. 7ptica evoluţionistă focali%ea%ă atenţia asupra relaţiilor verticale pe care le !ntreţin grupurile umane cu cadrul natural. Aceste relaţii sunt opuse celor care erau observate !ntre grupuri sau !n interiorul acestora, considerate ori%ontale şi mai puţin importante din perspectivă geografică dec)t raporturile de natură ecologică. 7mul diferă de animal prin arsenalul arsenalul de unelte şi tenici pe care le de%voltă de%voltă !n scopul protecţiei protecţiei faţă de excesele climatice sau exploatării exploatării unor resurse. 6e la o civili%aţie la alta, aceste mi*loace mi*loace diferă, sunt mai complexe şi mai eficiente !n unele ca%uri, mai rudimentare şi mai ineficiente !n altele. 9eografia umană avea imprimată !n acest context de idei o puternică componentă culturală, cu diferenţe formale sensibile sensibile de la o ţară la alta, mai ales !n 9ermania, $tatele ;nite şi
+riedr +riedric& ic& )atzel )atzel '=>??-=@?(, '=>??-=@?(, urmea%ă studii de istorie naturală la Heidelberg !n contextul public publicării ării de către către 6arBin 6arBin a lucrări lucrăriii 7rigine 7rigineaa specii speciilor lor '=>C@(. '=>C@(. deile deile acestu acestuia, ia, difu%at difu%atee de "rnst "rnst HaecDel, fondatorul ecologiei şi ideilei lui Morit% Eagner, %oolog care accentua !n plus rolul migraţiilor !n evoluţia speciilor, l-au !ndreptat pe 3at%el spre geografie. Astfel, !n =>> el propune de*a termenul de geografie culturală iar !n =>>F pe cel de geografie umană ' ntrop ntropoge ogeogr ograp& ap&ie ie( pentru a desemna acea parte parte a geogra geografiei fiei care răspun răspunde de problem problemelor elor puse puse de de teor teoria ia evol evoluţio uţionism nismului ului : -geografia umană descrie ariile !n care trăiesc oamenii şi le cartografia%ă&
-ea !ncearcă să stabilească şi să fundamente%e cau%ele geografice ale repartiţiei omului pe păm)nt& -!n fine, ea trebuie să studie%e influenţa naturii asupra corpului şi spiritului 'Guttmann, =@(. Grupurile umane depind n această concepţie de mediul n care sunt instalate , de aici extrăg)ndu-şi o mare parte din necesităţile sub%istenţiale. 4a orice vieţuitoare, omul nu !ncetea%ă să se mişte, mobilitatea devenind un element fundamental pentru !nţelegerea vieţii indivi%ilor şi a colectivităţilor. În acest scop, colectivităţile trebuie să dispună de spaţiu. 3elaţiile dintre om şi mediu, problemele suscitate de mobilitate, depind de nivelul tenicilor utili%ate de fiecare comunitate. 3at%el a*unge astfel la o clasificare a popoarelor, la ba%ă pun)nd Naturv-l.er , incapabile să se prote*e faţă de mediu, să-l transforme şi să-l stăp)nească efectiv, acesta influenţ)nd !n mare măsură modul lor de viaţă. În partea superioară a ierariei, 3at%el aşea%ă /ulturv-l.er , grupurile care practică o agricultură savantă, mai puţin sensibilă la a%ardele climatice, care dispun de mi*loace de transport ce le permit o economie de scimb capabilă să complete%e necesarul de produse prin importuri de la mari distanţe. nstrumentul esenţial de care dispun aceste grupuri !n scopul stăp)nirii efective a spaţiului este 0tatul . Astfel se naşte geografia politică, latură considerată de 3at%el indispensabilă !nţelegerii distribuţiei spaţiale a populaţiei şi ale caracteristicilor sale socio-culturale. 3at%el recunoaşte existenţa unui atribut esenţial specific tuturor popoarelor, mo!ilitatea, diferenţiată !n funcţie de ansamblul de tenici care le permite stabilirea unor relaţii bine articulate cu mediul apropiat. Astfel, geografia trebuie să acorde o importanţă deosebită faptelor de cultură, mai ales celor materiali%ate sub forma unor artefacte. Accentul pus pe finitudinea spaţiului, pe barierele care separă grupurile aflate !ntr-o nevoie de continuă expansiune conduce la acordarea unei atenţii deosebite frontierelor care !n contextul ideilor darBiniste ale luptei pentru existenţă !l va conduce spre conceptul de spaţiu vital ' 1e!ensraum( şi-l va orienta excesiv spre aspectele politice ale geografiei. $ubstituind teorie selecţiei speciilor cu teoria selecţiei societăţilor prin gradul lor de adaptare la spaţiu, culturalul capătă valenţe politice la 3at%el, gener)nd o filieră de g)ndire din care se va naşte !ntr-o bună măsură şi na%ismul. #tto $c"l%ter şi raporturile dintre peisaj şi cultură
7rientarea lui 3at%el spre anali%a relaţiilor cau%ale nu asigura geografiei un obiect de studiu unitar necesar *ustificării acesteia ca ştiinţă de sine stătătoare. Astfel a apărut dorinţa unor geografi germani să definească disciplina !n aşa fel !nc)t să evite suprapunerile cu disciplinele conexe. 2tto 0c&l3ter '=>F-=@C@(, speciali%at !n studiul aşe%ărilor umane a redactat !n =@ o scurtă broşură !n care identifica peisa$ul drept obiect de studiu al geografiei. "coul st)rnit de această idee a fost imens pentru că peisa*ul a fost vă%ut drept element unificator al geografiei, fiind modelat at)t de forţele naturale c)t şi de acţiunea umană. $e evita astfel, parţial, capcana determinismului imputabilă vi%iunii rat%eliene. Astfel, 1andsc&aft, termen care !n germană semnifică at)t peisa*ul c)t şi regiunea, se impune ca un termen mai cuprin%ător. mpunerea 1andsc&aft.unde 'ştiinţa peisa*ului( ca sinonim al geografiei a avut ca efect concentrarea eforturilor de cercetare săre identificarea şi explicarea modalităţilor prin care grupurile umane modelea%ă spaţiul pe care-l ocupă. $tudiul aşe%ărilor umane devine elementul central al disciplinei, constituind ceea ce autorii germani numeau /ulturlandsc&aft, peisa*ul culturali%at sau umani%at. 1entru 3at%el, geografia culturală se confunda cu artefactele utili%ate de către om !n scopul stăp)nirii spaţiului, pentru $clIter conta mai mult amprenta lăsată de om asupra unui peisa$ iniţial natural . 8i%iunea acestuia era de fapt o continuare a unor cercetări mai veci ale lui ugust 'eitzen '=>FF-=@=(, ba%ate pe o bună cunoaştere a terenului, urmare a unor !ndelungi călătorii prin spaţiul germanic.
CK=@F>(, preocupat de problema originii agriculturii. 3e%ultatele sale au fost remarcabile mai ales eliminarea concepţiei care vedea sedentari%area populaţiei ca un re%ultat direct al unei evoluţii de la stadiul economiei de pradă 'v)nat-pescuit( la cel al vieţii pastorale nomade şi apoi la acela al agriculturii sedentare. Han a subliniat originile multiple ale agriculturii , diferenţele care separă agricultura ba%ată pe plug de aceea ba%ată pe săpăligă şi importanţa religiei !n domesticirea animalelor. deea că geografia
găseşte cea mai valoroasă expresie sub forma 5andscaftsDunde datorea%ă mult geomorfologului 0iegfried %assarge '=>KK-=@C>( care o va impune şi !i va asigura dominanţă p)nă spre =@K. Geografia culturală americană & Carl #rt'in $auer şi şcoala de la (er)ele*
În timp ce ma*oritatea geografilor germani se interesau de raporturile dintre cultură şi spaţiu, av)nd !n centru conceptul de peisa*, geografii americani răm)neau fideli separaţiei dintre elementele naturale şi cele culturale, ba%)ndu-se !n mare parte pe colectarea şi cartografierea unor informaţii diverse, geografia culturală confund)ndu-se astfel cu cea umană. 0auer '=>>@-=@C(, provenit dintr-o familie de emigranţi de origine germană, instalată !n Missouri, cu studii !n 9ermania, devenit profesor la la GerDeleL a !nceput să se interese%e de populaţiile amerindiene, at)t din $tatele ;nite c)t şi din Mexic. 4ritic)nd civili%aţiile moderne pe care le găsea lipsite de sensibilitate şi indiferente faţă de natură şi adopt)nd o vi%iune similară cu aceea a lui Han, $auer orientea%ă geografia culturală spre c)teva idei mai clar conturate : cum acţionează grupurile umane asupra vegetaţiei naturale şi cum o transformă 1rin foc, prin păşunat, prin incendiere şi cultivare 4are sunt speciile vegetale care pre%intă interes pentru cules 4are sunt cele pe care le vor cultiva4are sunt animalele v)nate şi care vor fi domesticite "l considera că pentru a face geografie culturală este nevoie de o solidă formaţie naturalistă, mai ales botanică. 1entru el, cultura este mai mult dec)t un ansamblu de artefacte şi raporturi !ntre om şi mediu, fiind compusă şi din complexe vii pe care societăţile !nvaţă să le mobili%e%e pentru a modifica mediul natural şi a-l face mai puţin ostil şi mai productiv. Aceste transformări nu sunt inocente, atunci c)nd sunt făcute cu prudenţă nu ameninţă ecilibrul natural spre deosebire de situaţiile !n care devin iraţionale şi conduc la catastrofe ecologice. ptitudinea de a gestiona mediul este pentru $auer o trăsătura ma$oră a culturii . "ste motivul pentru care nu agrea societatea americană din timpul său consider)nd-o brutală, risipitoare. 1rintre procesele culturale, $auer considera că difu%iunea este capitală. 5ucrările şcolii lui $auer au !ncercat să reconstituie America dinaintea coloni%ării, pentru el şi discipolii săi geografia culturală nefiind abordabilă la scara societăţilor moderne, singure societăţile tradiţionale fiind adaptate acesteia. $ocietăţile industriali%ate pre%entau interes doar din două perspective: modul !n care distrugeau mediul prin poluare şi utili%area unor specii vegetale şi animale pentru satisfacerea nevoilor sub%istenţiale. ndre* Clar D !ncerca să surprindă astfel !n =@?@ istoria pasionantă a distrugerii unor ecosisteme unice !n timpurile moderne precum cele din nsula de $ud a #oii eelande prin invadarea unor plante şi animale aduse din "uropa ori eterogeni%area unor peisa*e bine personali%ate precum cel de pe 4oasta de A%ur prin utili%area !n exces, cu scop decorativ, a unor specii vegetale mexicane, australiene sau est-asiatice. 2oate aceste preocupări au re%istat p)nă !n pre%ent !n discursul specific geografiei culturale. +imensiunea culturală a geografiei umane franceze & genul de viaţă şi peisajul
Av)nd ca model o serie de geografi germani 'Humboldt, 3itter, 3at%el(, geografia france%ă, prin %aul 5idal de la 6lac&e '=>?C-=@=>( a inaugurat o nouă direcţie de studiu, accea a influenţei mediului asupra societăţii umane . 4a şi geografii germani sau americani, de la Glace considera că geografia trebuie să vadă cultura ca o combinaţie !ntre instrumentele utili%ate de către societate !n scopul transformării cadrului de viaţă şi peisa*ele astfel re%ultate. 1entru el !nsă, acestea nu au un sens geografic dec)t privite ca şi componente ale genului de viaţă7 Această noţiune permite o privire sintetică asupra tenicilor, uneltelor şi modului de locuire a diverselor civili%aţii, subliniind !ntrepătrunderea dintre obiceiuri, !ndeletniciri şi peisa*e. Anali%a genului de viaţă arată modul !n care elaborarea peisa*elor reflectă organi%area socială a muncii. $e%onalitatea muncilor sau dis*uncţia !ntre timpul de lucru şi cel de repaus implică şi o componentă socială, indisolubilă faţă de cele culturale. 7bligaţiile sociale sunt diverse : unele mai dure, constr)ngătoare, mai mi%erabile& altele mai plăcute. 7amenii aprecia%ă diferit aceste componente ale genului de viaţă, compar)ndu-le, unele fiind considerate mai umilitoare, altele mai dure sau dimpotrivă purtătoare de beneficii. În acest mod genul de viaţă este marcat de valori. 4a şi la 3at%el, la 8idal şi la discipolii săi, cultura este un intermediar ntre om şi mediu , ea fiind aceea care umani%ea%ă peisa*ul. În plus !nsă, ea este şi o structură !n general stabilă, compusă din comportamente şi mentalităţi care trebuiesc descrise şi explicate. 8idal o făcea !n stilul unei optici neolamarcDiene, sensibilă la rolul obişnuinţei. Astfel, logica ecologică a agriculturii furni%a explicaţii funcţionale pentru ma*oritatea trăsăturilor create de această activitate. $tudiul difu%iunii tenicilor permite !nţelegerea arsenalului aflat la dispo%iţia fiecărui grup. 6imensiunile sociale şi ideologice ale
grupurilor sunt şi ele indisolubil legate de aspectul ecologic. Accentul naturalist, !ncă dominant la !nceputul secolului al -lea, se !mbogăţeşte cu această vi%iune umanistă. 7 figură aparte printre elevii lui 8idal a fost 8ean 6run&es '=>K@-=@N(, prin publicarea !n =@= a primei lucrări sintetice intitulată G9ograp&ie &umaine , axată pe studiul peisa*ului. Aşa cum este concepută lucrarea, ea minimali%ea%ă importanţa culturii prefer)nd să vorbească despre rolul istoriei !n evoluţia peisa*ului, !ncerc)nd să definească geografia istorică, subliniind raporturile str)nse ale acesteia cu etnografia. nfluenţat de mediul elveţian 'era profesor la
9eografia umană a acordat !ncă de la !nceput o atenţie deosebită realităţilor culturale dar !ntr-o optică reducţionistă cu accentul pus pe tenici, unelte şi transformarea peisa*elor. $ingurul mod de abordare a transimterii culturii este difuziunea. 9ermanii au focali%at atenţia asupra morfologiei peisa*elor, americanii asupra impactului culturii asupra lumii vii iar france%ii au creat un mi*loc de anali%ă suplu, genul de viaţă, care permite luarea !n calcul a componentelor sociale şi ideologice ale peisa*ului. 1reocuparea excesivă pentru decriptarea structurilor agrare, !n perioada interbelică, minimali%ea%ă importanţa faptelor culturale !n geografie, cel puţin !n "uropa, arunc)nd geografia culturală !ntr-un con de umbră.
Te,a nr.2 # Criză şi re3nnire 4n 0e0ra1ia culturală Modul de abordare a faptelor de cultură de către geografi era at)t de limitat !nc)t aceştia erau condamnaţi la o viziune superficială a problemelor puse !n discuţie. "i ignorau de exemplu modul de transmitere a cunoştinţelor, diversitatea formelor prin care acesta se manifesta !n r)ndul aceleiaşi societăţi !n funcţie de legăturile şi straturile sociale, negli*)nd aspectele normative ale civili%aţiei. -.- Criza şi declinul geografiei culturale
1erioada postbelică a fost la !nceput marcată de o scădere a interesului geografilor pentru faptele de cultură, !n contextul decoloni%ării şi al competiţiei !ntre "st şi 8est. 6eşi nu lipseau lucrările interesante, acestea se !nscriau !ntr-o notă uşor demodată dublată de faptul că tot mai mulţi istorici şi
antropologi se ocupau acum cu descifrarea raporturilor dintre om şi mediu sau decriptarea peisa*elor, adesea cu o metodologie mai eficientă şi mai adaptată ştiinţei contemporane, adopt)nd !n bună măsură direcţiile şcolii geografice a lui $auer de la GerDeleL. 1utem menţiona astfel istoricul 7;7Cros!< care !n =@>K consacra un studiu amplu imperialismului ecologic şi expansiunii !iologice a 4uropei . /niformizarea lumii
În trecut, geografii se ataşau de studiul celulelor elementare ale societăţii, surpin%)nd diversitatea lor. Moderni%area tenică, extinderea reţelelor de comunicaţii şi telecomunicaţii, dispariţia progresivă a meşteşugurilor şi a industriei casnice !n favoarea producţiei de serie a redus această diversitate. Acest fapt a fost observat !ncă de la !nceputul secolului al -lea !n statele de%voltate dar nimeni nu putea să prevadă atunci rapiditatea cu care se va manifesta. $tandardi%area elementelor care stăteau la ba%a unei anali%e care !ncerca să surprindă tocmai diversitatea acestora a golit de interes acest subiect. 6eclinul geografiei culturale era determinat de imposi!ilitatea explicării distri!uţiei populaţiei prin cultura materială specifică . 0nadaptarea genului de viaţă pentru analiza mediilor ur1anizate şi industrializate-
$ocietăţile tradiţionale erau foarte omogene din punct de vedere profesional. 4onstr)ngerile impuse de mediu şi de structurile funciare erau at)t de puternice !nc)t domina economia de sub%istenţă. 1entru a !nţelege astfel de societăţi era suficient de descris modul de organi%are a muncii. Moderni%area economiei a redus ponderea sectorului primar, modific)nd şi utili%area timpului, d)nd o mai mare importanţă timpului liber, consumat tot mai mult prin forme de turism sau de loisir, standardi%ate, contrarii genului de viaţă tradiţional. 1ractic se constata dispariţia societăţilor care dispuneau de un gen de viaţă propriu ceea ce condamna geografia culturală, cel puţin !n
6ispariţia geografiei culturale clamată !n perioada postbelică nu a avut loc ciar dacă uniformi%area vieţii materiale a atins cote nebănuite 'aceleaşi camere de otel in orice imobil din lanţul Hilton, aceiaşi $eanşi purtaţi de aproape toţi tinerii planetei etc.(. #aţionalismele care păreau minimali%ate de ră%boaiele mondiale au renăscut, mişcările ecologiste militante apar şi se manifestă %gomotos, cri%a religiei lasă loc proliferării sectelor sau mişcărilor spiritualiste, sub cele mai diverse forme, impun)nd noi ritualuri, toate generea%ă un nou interes al geografilor pentru geografia culturală. %ostmodernismul a impus gustul pentru .itsc& ca decor obişnuit al vieţii cotidiene şi libertatea de a amesteca stilurile, !n toate domeniile. 2răim !ntr-o lume a consumului cultural de masă , a dominaţiei culturii maselor. Acest context obligă geografii să se adapte%e şi să oriente%e curio%itatea spre noi direcţii : tenicile au devenit prea uniforme pentru a reţine atenţia dar ceea ce pare a fi mai interesant sunt reprezentările , extrem de diferite de la o societate la alta. +e la realităţile economice, sociale şi politice la cultură
În ultimele patru decenii, cercetarea geografică s-a concentrat pe dimensiunile sale economice, sociale şi politice. În aceste domenii s-a dorit găsirea unor regularităţi capabile să explice fenomene şi procese specifice. Acest de%iderat a fost atins : modelul gravitaţional explică structurarea reţelelor de transport, de comunicaţie dar şi apariţia locurilor centrale sau organi%area aureolară a %onelor de influenţă urbană. 3egularităţile datorate distanţei mascau !nsă diversitatea obiectivelor urmărite de agenţii economici, !n acest fel profil)ndu-se dimensiunea culturală. $tr)ngerea legăturilor cu discipline precum antropologia şi sociologia a modificat vi%iunea geografilor despre genul de viaţă. nstrumentul imaginat de 8idal era prea sintetic şi prea global pentru a sesi%a structura diversificată a societăţilor contemporane. În loc să considere utili%area timpului sau deplasările indivi%ilor drept unităţi indisociabile s-a a*uns la anali%a rolurilor, subliniind diversitatea relaţiilor dintre oameni şi a informaţiilor pe care aceştia le acumulea%ă. 4ultura nu mai apare astfel monolitică, fiecare dintre noi primeşte o copie diferită pe care o modifică de-a lungul existenţei. 9eografia timpului 'time geograp&<( de%voltată de T&orsten (=gerstrand reconstituie traiectoriile individuale !n spaţiu şi reperea%ă locuri şi momente !n care diferitele roluri sunt asumate. 8iaţa apare astfel ca o succesiune de secvenţe asumate r)nd pe r)nd. 9enul de viaţă corespundea unui tip de secvenţă standardi%ată, uşor de evidenţiat !n orice societate tradiţională. În lumea urban-
industrială, sunt necesare studii mult mai fine, !ntruc)t fiecare combină rolurile elementare !n moduri diferite. 3olurile sunt complementare : tată, mamă, copil, definind familia& patron, inginer, maistru, muncitor, definind !ntreprinderea. 3aporturile sociale astfel structurate sunt adesea instituţionali%ate şi constituie armatura socială proprie fiecărui grup, av)nd o organi%are specifică a spaţiului. 5ucrările de geografie economică, socială şi politică au condus la două tipuri de constatări: -viaţa socială şi economică reflectă diversitatea comportamentelor culturale . ;n climat de !ncredere este necesar pentru buna funcţionare a anumitor instituţii : o organi%aţie este cu at)t mai performantă cu c)t toţi membrii săi sunt convinşi de importanţa misiunii specifice şi aceptă să lucre%e cu entu%iasm. -explicaţiile propuse de aceste ramuri ale geografiei nu sunt universale pentru că acţiunea umană nu este n totalitate previzi!ilă , scăp)nd standardi%ării. Aceste re%ultate au venit !n !nt)mpinarea unor teorii mult timp dominante, marxismul mai ales, pentru care totul se reducea la raporturile de producţie, restul neconstituind dec)t...folclor. Astfel se impun !n noua geografie a anilor =@K-=@, cestiunile de natură culturală. $ensul locurilor şi literatura
3e)nnoirea geografiei culturale după =@ s-a manifestat peste tot la fel : locurile nu mai aveau doar o formă şi o raţionalitate funcţională sau economică, devin !ncărcate cu sensuri pentru cei care le populea%ă sau le frecventea%ă. 4ercetările asupra percepţiei spaţiului şi mediului efectuate de psiologi devin astfel utile şi !n geografie. 3omanul devine un document, intuiţia subtilă a scriitorilor descoperă lumea prin ocii persona*elor. 5ucrările asupra sensului locurilor şi asupra importanţei literaturii !n atingerea acestui scop devin numeroase !n lumea anglo-saxonă dar şi !n cea france%ă unde rmand +r9mont publică !n =@K 1a r9gion, espace v9cu , demonstr)nd că populaţia unei provincii '#ormandia !n ca%ul său( nu o percepea !n acelaşi mod. 6pariţia preocupărilor umaniste
#ăscută ca o ramură a ştiinţelor naturale, geografia umană a generat după =@C reacţii care au !ndepărtat-o de aceste origini. Astfel, "ric 6ardel '=@CF( considera că punctul de plecare al anali%ei geografice trebuie să fie nevoia omului de a da un sens existenţei lor şi lumii !n care trăiesc. 2recută neobservată, această idee a fost reluată !n 4anada, după două decenii, de Oi-
Modul !n care geografii abordau cultura la !nceputul secolului al -lea nu era deloc diferită de aceea a etnografilor sau a etnologilor. 4a şi etnografii, erau orientaţi doar spre descrierea inventarului de unelte şi ocupaţii fără să ia !n calcul !nsă, asemenea etnologilor, miturile, credinţele, ritualurile. 6upă ce Claude 19v<#0trauss a publicat lucrările sale despre mituri '=@KF( au apărut astfel de preocupări şi !n r)ndul geografilor. ;n alt moment l-a constituit imaginarea unor noi tipuri de ancetă etnologică de către Clifford Geertz '=@@N(, aşa numita t&ic. description , descrierea !n profun%ime, ba%ată pe discursul celor intervievaţi şi pe reacţiile lor !n diverse circumstanţe. )olul discursului n viaţa colectivă, semnalat şi de filo%ofi precum Micel
În ţările anglo-saxone, !n *urul anului =@>, noile forme de abordare a domeniului cultural !n geografie au !nceput să se structure%e sub forma Ne* Cultural Geograp&<. 5e' Cultural Geograp"* în ţările anglofone
"forturile de moderni%are a geografiei culturale au fost relativ timpurii !n aceste state. David 0op&er , elev al lui $auer la GerDeleL a impus astfel !n anii =@K geografia religiei, prin studierea unităţii şi diversităţii culturale a ndiei, impuls urmat ulterior şi de alte universităţi precum cea din $Lracusa sau din 4olumbia Gritanică iar mai t)r%iu şi !n Marea Gritanie unde importanţa repre%entărilor culturale este ferm subliniată. 7 influenţă deosebită a exercitat-o )a
globale. 1ornind de la aceste idei, geografii culturalişti au !ncercat să !nţeleagă interpretarea sim!olică pe care grupurile şi clasele sociale o atri!uie mediulu i, *ustificările estetice şi ideologice pe care le propun. ;nii autori, ca Denis Cosgrove '=@>?( au a*uns să studie%e astfel modul !n care aristocraţia veneţiană din secolul al 8-lea sau nobilimea engle%ă din secolul al 8-lea au conceput, modelat şi perceput peisa*ul !n care trăiau pentru a-şi legitima puterea. 4u %eter 8ac.son '=@>@( orientarea devine tot mai radicală : geograful nu explorea%ă divi%iunile pe care natura sau realitatea !n ansamblul său le impun grupurilor umane ci pune !n evidenţă decupa$ele operate de oameni n continuumul mediilor sau societăţilor succesive. Manifest)nd o vie curio%itate pentru postmodernism, temă devenită la modă, această orientare va deveni foarte fecundă, simbol al renaşterii geografiei culturale fiind revista 4cumene 'lansată !n =@@?(. e9nnoirea geografiei culturale în Franţa
coala geografică france%ă a preferat iniţial să !mbogăţească şi să integre%e !ntr-o perspectivă globală lucrările din prima parte a secolului al -lea. 1aralel cu interogaţiile asupra sensului locurilor, după =@ se impune o primă lărgire a cadrului de aplicare a instrumentelor tradiţionale, trec)ndu-se de la studiul genului de viaţă la acela al rolurilor, reuşind instituirea unei metodologii necesare abordării sintetice a aspectelor materiale, a ritmurilor şi concepţiilor care prevalea%ă !n societăţile industriali%ate şi urbani%ate. nteresul acordat reprezentărilor spaţiale triumfă cu 8o>l 6onnemaison care continuă tradiţia studiind populaţiile din aripelagul 8anuatu sau cu ugustin 6ercue , bun cunoscător al spaţiului nipon, preocupat de modul !n care *apone%ii trăiesc spaţiul lor şi concep natura observ)nd legătura intimă dintre urbanitatea niponă şi relaţiile sociale specifice. 9eografia culturală france%ă nu renunţă la studiul aspectelor materiale ale culturii !nsă din ungiuri noi fie că este vorba de studiul peisa*elor, pasiunilor şi gusturilor ' 87)7%itte, =@@=( sau de dimensiunea etnogeografică. nterogaţiile asupra naturii identităţii şi a legăturii teritoriale conduc la studiul lumilor paralele, /de dincolo0. 3evista G9ograp&ie et Culture , publicată din =@@F a servit ca forum acestor idei care păstrau accentul pe procesele culturale. e9nnoirea geografiei culturale în alte state
"voluţiile observate !n statele anglo-saxone sau !n
9eografia umanistă, ca formă de manifestare a celei culturale era interesată de gusturile, trăirile, aspiraţiile indivi%ilor. ;n curent radical apare din anii =@> !n lumea anglo-saxonă : dorinţa de creare a unor peisa$e armonioase era un mod de asigurare a puterii claselor dominante . Această orientare devine mai vi%ibilă după =@@ sub influenţa lui P.6errida sau a lui M.
4urentul radical nu este singurul care s-a răsp)ndit !n anii =@@. În acelaşi timp au apărut idei noi despre rolul abordării culturale !n geografie, vă%ut ca !ază a unei noi epistemologii a disciplinei . "ste de fapt capătul unei evoluţii : dacă la !nceputul secolului al -lea modelul era constituit de ştiinţele naturale iar !n anii =@C-=@K de ştiinţele sociale, !n vogă pe atunci, după =@@ au fost luate ca model ştiinţele socio-umane. Modelele anterioare !ncercau să ascundă aspectele subiective ale realităţii, presupun)nd a priori raţionalitatea deci%iilor umane. 3efu%au să ţină cont de simboluri, ideologii, vise, aspiraţii mistice etc. "xplicau pre%entul prin forţele trecutului sau, !n ca%ul fenomenelor retroactive, simultane.
Abordările actuale dau o mai mare importanţă sensului pe care oamenii !l dau cosmosului, mediului !n care aceştia sunt integraţi sau !n care se inserea%ă societatea lor, toate servindu-se de cultură ca şi element de anali%ă. 1umea n care trăiesc grupurile sociale nu rezultă numai din cauze anterioare sau simultane, reflectă şi $ocul unor anticipări, modul n care oamenii proiectează viitorul . Astfel, lumile de dincolo, care furni%ea%ă oamenilor valorile cu care ei investesc propriile proiecte, ori%onturile de aşteptare cu care se dotea%ă pentru a se orienta !n cursul existenţei, trebuiesc explorate. A spune că pre%entul reflectă alte lumi imaginate de spirit !nseamnă a interveni cu un tip de cau%alitate care nu are nimic mecanic şi a rupe cu tradiţia ştiinţifică po%itivistă. 8iitorul nu este niciodată o realitate tangibilă, el nu există dec)t sub forma discursului, imaginilor, simbolurilor. Aceste elemente multă vreme negli*ate devin integrate discursului geografic sub forma abordării culturale. Această mutaţie !n curs nu priveşte doar geografia culturală ci !ntreaga disciplină. 4ompartimentele care divi%au vecile c)mpuri de interes ale acesteia, considerate rigide, se deformea%ă, se deplasea%ă, devin poroase. #u mai putem !nţelege geografia economică dacă uităm că at)t consumul c)t şi producţia sunt construite din start pe ba%a unor preferinţe culturale. #u mai putem anali%a geografia politică negli*)nd rolul guvernării sau geografia socială negli*)nd aritectura socială şi valorile fondatoare ale acesteia.
ată cum teoriile construite cu mult adaos statistico-matematic se dovedes inapte să explice transformările pe care le suportă lumea. Actualitatea este marcată de crize care scapă determinismului material pe care se insista acum trei-patru decenii. 4ri%ele re%ultă din resurecţia naţionalismelor, din emergenţa fundamentalismelor, din căutarea, de către o mare parte a populaţiei mondiale, a unei identităţi care pare să-i scape. 3egimurile marxiste !ncercaseră să uniformi%e%e culturile reduc)ndu-le la un folclore sărac. storia s-a ră%bunat, tocmai !n aceste societăţi observ)ndu-se resurgenţa valorilor menţionate anterior. ntelectualii marxişti din ţările de%voltate au contribuit mult la declinul studiilor culturale, pentru ei economicul explic)nd totul. 4ăderea %idurilor i-a privat !nsă de credit. 'ondializarea economiei şi progresul comunicaţiilor bulversea%ă condiţiile de viaţă, rup)nd ecilibrul care caracteri%a multe societăţi rămase multă vreme !n afara istoriei. Moderni%area s-a derulat at)t de rapid !n ultimii trei%eci de ani !nc)t readaptarea psiologică pe care o reclamă nu s-a produs !ncă. 1roblemele culturale nu au făcut parte niciodată at)t de mult din neliniştile omului modern. Toate acestea reclamă o viziune coerentă asupra geografiei culturale moderne7
"artea a II5a # CULTURĂ6 'IA(Ă SOCIALĂ &I ORGA$I%ARE A S"A(IULUI Cultura este o creaţie colectivă, re"nnoită de către oameni . "a modelea%ă indivi%ii şi defineşte cadrul vieţii sociale care este !n acelaşi timp un mi*loc de organi%are dar şi de stăp)nire a spaţiului. "a !ntemeia%ă individul, societatea, teritoriul !n care se de%voltă un grup social. Identităţile colective care re%ultă de aici limitea%ă !mprumuturile exterioare şi explică de ce coexistă diverse sisteme de valori !n acelaşi spaţiu. 2oate aceste cestiuni esenţiale fac obiectul unor abordări distincte. Te,a nr.7 # C,unicarea6 trans,iterea e8erien/ei clective şi 0eneza culturilr Cultura este suma comportamentelor, aptitudinilor, cunoştinţelor, te&nicilor şi valorilor acumulate de indivizi pe timpul vieţii şi, la o altă scară, de grupurile din care fac parte . "ste o moştenire transmisă din generaţie !n generaţie, dar nu este fixă : comunicarea dintre grupurile sociale o transformă fără !ncetare. 4ultura generea%ă fluxuri de informaţie care permit societăţii să funcţione%e şi să se transforme. Aceste fluxuri o modelea%ă, asigur)nd difuziunea inovaţiilor , impun)nd noi atitudini, provoc)nd reacţii de acceptare sau de refuz . 4eea ce se transmite depinde de mi*loacele pe care le are la dispo%iţie grupul : societăţile care comunică prin gesturi şi cuvinte sunt diferite de cele care dispun şi de scriere sau de mi*loace moderne de trasmisie la distanţă. Aceste procese de comunicare sunt la originea caracterului dinamic al culturii. 4onţinutul fiecărei culturi este original dar, totuşi, componentele esenţiale se regăsesc pretutindeni. Membrii aceleiaşi culturi !mpărtăşesc aceeaşi limbă şi acelaşi cod de comunicare. 7biceiurile cotidiene ale acestora sunt similare, av)nd !n comun şi un stoc de tenici de producţie şi
proceduri de organi%are socială care asigură supravieţuirea şi reproducerea grupului. "i aderă la aceleaşi valori, *ustificate de o filo%ofie, o ideologie sau o religie comună. 2oate acestea se traduc prin amena*ări vi%ibile ale spaţiului locuit, prin peisa*e pe care geografia culturală !ncearcă să le anali%e%e. 7-.-
2ransmisia cunoştinţelor implică sisteme de comunicare eficiente.
4onstituie modul natural de comunicare, utili%abil de oricine, fără să necesite vreun instrument. Mişcările gestuale !nsoţite de vorbire permit aci%iţionarea unor practici. În situaţii simple gestul poate suplini limba*ul. 3egulile abstracte ale moralei, credinţele, cunoaşterea raţională nu au !nsă alt suport !n afara discursului. Mi*loace de transmisie naturală, gesturile şi cuvintele, nu au dec"t o portanţă foarte scurtă , apropierea de cei cu care comunici fiind esenţială. onele !n care cunoştinţele şi tenicile sunt transmise !n acest mod sunt restr)nse. 1entru a le lărgi este necesară deplasarea. $crierea
nvenţia codurilor grafice pentru a traduce limba*ul a constituit o cotitură esenţială !n eficienţa transmiterii la distanţă a mesa*elor, !n !mbogăţirea culturilor. $crierea pre%intă avanta$ul transmiterii at"t n spaţiu dar şi n timp . 1ăstrarea experienţelor trecutului nu mai depinde astfel de memoria indivi%ilor. 4omunicarea locală, privilegiată p)nă atunci, este estompată de posibilitatea transmiterii la distanţă odată cu inventarea unor suporturi tot mai re%istente şi mai uşoare ' fig7@(. $e pot distinge acum două cercuri de difu%iune : unul al cunoştinţelor te&nice , care necesită observaţii directe asupra gesturilor care le !nsoţeşte, limitate la arii restr)nse& altul al cunoştinţelor de ansam!lu, generale , uşor de !nţeles care se transmit aproape intacte la mari distanţe. 4ontrolul puterii se poate exercita !n acest nou context p)nă la marginile statelor formate !n Anticitate, !ntre formarea marilor imperii şi scriere exist)nd o legătură certă. Mesa*ul scris permite difu%area elementelor unei culturi intelectuale pe arii extinse. 6e exemplu, "uropa este un mo%aic de popoare care nu utili%ea%ă acelaşi limba*, au creat peisa*e diverse, distincte, dar unitatea culturală a continentului este !n afară de orice !ndoială. 6e la Atlantic la ;rali, textul Gibliei şi al "vangeliilor, tradiţia greco-romană care au rănit spiritele şi sufletele, constituie fundamentul. 2radiţia iudeo-creştină şi raţionalismul ştiinţific sunt omnipre%ente. 2ranscrierii limbii vorbite i se adaugă aceea a numerelor . 4ifrele pot !n aceeaşi măsură a*uta la difu%iunea puterii : !nregistrarea persoanelor din fiecare loc, a bogăţiilor, prelevarea impo%itelor etc. 4onturile fac posibile scimburile complexe, dincolo de simplul troc : mărfuri contra bani. Membrii unei societăţi !n care domneşte cultura orală, au acces la aceeaşi cultură. 7dată cu apariţia scrierii situaţia se modifică. 4ostul !nvăţării şi suportul limitea%ă accesul la educaţie la un număr restr)ns de iniţiaţi. 4ulturilor populare, care continuă să forme%e individul numai pe cale orală şi prin gesturi se opun culturii elitei, transmisă prin scriere. 6ualismul social şi cultural de fond caracteri%ea%ă toate societăţile care au depăşit stadiul tribal. H)rtia din c)rpe este cunoscută !n 4ina din Anticitate iar imprimeria cu caractere mobile apare tot aici !n epoca 2ang 'sec 8-(. Aceste invenţii a*ung treptat !n "uropa unde sunt perfecţionate. mprimeriile vor multiplica rapid cărţile !ncep)nd cu =?K dar vor trebui să treacă patru secole pentru ca şcoala sa devină obligatorie. Astă%i cele mai multe state fac eforturi enorme pentru şcolari%area copiilor dar alfabeti%area generaţiilor v)rstnice răm)ne slabă !ncă. Astfel se produce o ruptură de generaţii , cultura familială a v)rstnicilor intră !n conflict cu cea a tinerilor alfabeti%aţi. 7 bibliotecă nu este un simplu depo%it de conservare, o memorie moartă. 4ititul permite călătoria !n spaţiu, cunoaşterea altor moduri de viaţă, altor concepţii şi idei despre aceasta. 4ititul şi scrisul sunt activităţi su!versive adesea, accesul la aceste mi*loace elementare fiind la !aza revoluţiei culturale . +esenul şi artele plastice
Anumite forme de desen foarte veci au anunţat scrierea. 1ictogramele, ieroglifele, ideogramele egipteme sau cine%e repre%entau iniţial lucruri şi acţiuni, adesea foarte scematic !nainte ca scriere feniciană şi derivatele sale să atingă abstracţia semnelor alfabetice.
6esenul figurativ şi expresia sa plastică !n basorelief sau !n sculptură sunt deasemenea capabile să transmită mesa*e inteligibile de către oricine. 6esenatorii sau sculptorii au a*uns astfel să surprindă v)nătoarea de animale sălbatice pe pereţii unei grote sau să repre%inte %eităţi şi eroi ori lumea transcendentă, ideală. Aritecţii şi decoratorii palatelor şi templelor prin statuile, frescele sau basoreliefurile lor provocau mulţimilor analfabete emoţii, extaz şi respect pentru puterea divină şi terestră. +esenul te"nic
Această formă de desen se distinge prin dorinţa de a repre%enta la o anumită scară 'c)t mai mare posibilă( realitatea, indiferent că este vorba de ărţi, planuri, crociuri, sciţe etc. Maeştrii perspectivei au *ucat un rol imens !n apariţia maşinismului !n cultura occidentală. Cartografia a nsoţit şi a incitat totodata la cucerirea spaţiului7 1reci%ia desenelor şi mi*loacelor de reproducere au difu%at multe cunoştinţe tenice, populari%)nd reguli de construcţie !n aritectură. 1ublicarea acestora !n volume, sub formă de planşe 'ca !n 4nciclopedia lui 6iderot( marcea%ă o dată importantă !n istoria transmiterii şi difu%ării tenicilor occidentale. $ecolul al 8-lea descoperă puterea desenului şi utili%area sa ştiinţifică, urmat de litografie, fotografie 'din =>N(, facilit)nd transmiterea informaţiei vi%uale, asigur)nd circulaţia elementelor culturii p)nă atunci accesibilă unui număr restr)ns de persoane. Imaginea, naintea şi mai mult dec"t scrierea, a asigurat propagarea culturii occidentale . 0mportanţa noilor mijloace de comunicare
$istemele de comunicare apărute !n ultimul secol au devenit pre%ente !n toate colţurile lumii dovedindu-şi maxima eficacitate. Înregistrarea vocii, telefonia, trasmisia !n spaţiu prin unde electromagnetice sau prin cablu, inventarea radiodifu%iunii au !ulversat monopolul scrierii !ncep)nd cu anii =@F. 4inematografia a adăugat imaginea !n mişcare şi odată cu !nregistrarea simultană a sunetului şi imaginii au revoluţionat transmiterea mesa*elor conduc)nd la apariţia televi%iunii, generali%ată !n perioada postbelică.
7--Forme de comunicare, cultură şi viaţă socială
În funcţie de forma pe care o !mbracă, comunicarea atinge cercuri tot mai largi şi dă o formă specifică relaţiilor dintre oameni, condiţion)nd viaţa socială. $c"im1 de informaţie şi comunicare sim1olică
4omunicarea nu are totdeauna aceeaşi finalitate. În multe ca%uri scopul său este acela de a oferi informaţii sau ştiri. Distanţa constituie !n acest ca% un obstacol redutabil pentru că o parte din ceea ce se doreşte a fi transmis se pierde pe drum. Această pierdere este mai mare pentru transmisia orală dec)t prin scriere sau mi*loace moderne. În alte ca%uri scopul comunicării este acela de a cultiva sentimentele apartenenţei la un anumit grup, mobili%)nd simboluri ale unor valori comune 'crucea, drapelul, sloganul etc.(. 4omunicarea simbolică nu are aceleaşi proprietăţi geografice ca aceea care implică mesa*e complexe. 3olul imaginilor, al iconografiei !n construcţia solidarităţii politice este foarte important. 4omunicarea simbolică se spri*ină adesea pe amena*area spaţiului. Megaliţii, templele, palatelor, decorul urban constituie precursorii mi*loacelor moderne de comunicare. Acestea trasmiteau mesa*e concrete, imediat li%ibile de către oricine, provocau emoţii emise de o minoritate care deţinea monopolul puterii. 1ocurile au şi ele o valoare sim!olică uneori, prin memoria care le este ataşată. 1entru a o simţi trebuie sa vi%ite%i acel loc susceptibil de a transmite emoţii. Adesea singur numele locului respectiv este evocator, fie că are conotaţii sacre sau comune. Comunicarea asimetrică & televiziunea, societatea de consum şi cultura de masă-
Mass-media moderne sunt mi*loace de comunicare disimetrică : un grup restr)ns de profesionişti stăp)nesc fabricarea programelor difu%ate spre milioane de auditori şi de spectatori. Marile firme şi guvernele văd !n aceste mi*loace o posi!ilitate de influenţare a opiniei pu!lice. 1uternicele mi*loace de difu%are oferite de media moderne depăşesc frontierele culturale şi politice av)nd un impact important asupra aculturaţiei tinerilor sau ciar a unor populaţii !ntregi. Modelele culturale difu%ate de radiotelevi%iune provoacă o concurenţă inegală modelelor transmise !n cadrul familiei sau prin sistemele de educaţie. 1osibilitatea să se adrese%e ansamblului populaţiei dă acestor mi*loace o importanţă politică şi strategică considera!ilă . Multe firme private sunt interesate să plătească sume enorme pentru timpi de antenă, fie pentru a influenţa direct opinia publică fie su!versiv prin intermediul publicităţii. Aceasta a a*uns de fapt o com!inaţie ntre te&nică şi psi&ologie , fiind plasată !n cadrul unor emisiuni de maximă audienţă, utili%)nd tot ceea ce provoacă emoţii de la sentimente precum r)sul sau pl)nsul la violenţă şi impudoare. Modelele de consum mai mult sau mai puţin simplificate sunt seducătoare, media moderne făc)nd posibilă imitarea gesturilor dar nu şi a aptitudinilor care sunt mai greu de transmis. Acestea necesită cunoştinţe teoretice care nu pot fi !nsuşite dec)t prin studiu. imagina desfiinţarea şcolii şi nlocuirea acesteia prin cursuri televizate sau prin casete este prin urmare, utopic . 7 astfel de situaţie există !n Australia pentru a deservi familiile din fermele dispersate dar cu o supravegere atentă a unuia dintre membrii familiei, format !n prealabil de către persoane calificate. =ărgirea vieţii relaţionale şi mijloacele de comunicare interactive
Mi*loacelor de comunicare !n masă li se opun mi$loacele de comunicare interactivă . 2elefonul şi faxul, conectate la ordinator 'telematica( pun !n relaţie directă, la distanţă, indivi%ii, persoane private sau !ntreprinderi. 2ransmiterea at)t a cuvintelor dar şi a scrierii sau imaginilor permit o comunicare tot mai apropiata de cea normală. Aceste sisteme de transmisie sunt mondiali%ate dar densitatea ecipamentelor este mult mai mare !n ţările de%voltate. Telefonul permite comunicarea simetrică conserv)nd o mare parte din avanta*ele comunicării faţă !n faţă, cu excepţia gesturilor şi mimicii sau mai ales a privirii. 2elefonul poate fi privit ca un mi$loc de păstrare a contactelor la mare distanţă, favori%)nd dispersia membrilor unei familii, elimin)nd multe dintre de%avanta*ele migraţiei internaţionale. 1oate fi privit şi ca un mi$loc de păstrare a identităţii native , a culturii tradiţionale. 3olul său !n funcţionarea instituţiilor este de asemenea colosal deşi ultimele decenii l-au eclipsat prin extinderea telematicii car epermite stocarea, clasificarea, prelucrarea şi expedierea unei cantităţi enorme de informaţii. Aceste media interactive au mai multă influenţă dec"t televiziuna n emergenţa noii culturi mondiale, cel puţin pe plan economic.
>onopolul accesului la informaţie şi autoritatea
"fectele de asimetrie, de influenţă sau de putere !n relaţiile umane sunt generate de accesul inegal al actorilor sociali la devăr . În societăţile orale, oamenii cred că la !nceputul timpului, lumea era transparentă, lucrurile, fiinţele puteau conversa !n mod natural iar sensul vieţii era evident. Accesul la Adevăr, !nsemna a cunoaşte ceea ce se petrecuse la momentul indefinit al creaţiei, un moment imemorial, indatabil. Gătr)nii deţineau astfel o po%iţie privilegiată pentru că erau purtătorii memoriei lungi a grupului, aceea născută din mărturiile raportate de cei care trăiseră anterior sau provenită din imemorial. Autoritate revenea firesc celor care puteau vorbi despre timpurile trecute. În viaţa socială, vecimea şi tradiţia confereau ideilor, practicilor şi credinţelor validitatea. $crierea a conferit noi configuraţii. %rofetul primeşte mesa*ul de la 6umne%eu, !l transcrie şi !l transmite oamenilor. "l este instrumentul sacrului, primind astfel autoritatea. În societatea greacă şi !n cele inspirate de către aceasta, filozoful a *ucat un rol similar pentru că numai el avea acces la sfera 3aţiunii metafi%ice. 3e%ultatele obţinute !n secolul al 8-lea graţie demersurilor ştiinţifice au arătat că Adevărul nu se află !n altă lume ci !n aceasta : este suficient, pentru a-l cunoaşte, să o!servăm, să formulăm ipoteze şi să le experimentăm. 3eflecţiile asupra societăţii se !nscriu !n noul context ştiinţific dar se spri*ină pe c)teva texte scurte incluse printre marile texte fondatoare precum 1eviatanul lui T& (o!!es sau Discursul asupra originii şi fundamentelor inegalităţii oamenilor a lui 8787)ousseau. Acestea propuneau o filo%ofie a progresului situ)nd Adevărul !n viitorul ;topiei. 1entru o vreme, autoritatea s-a situat astfel de partea istoriei, a ştiinţelor sociale. #u mai este posibil astă%i să urmăreşti cursul ştiinţei, al cercetării pentru că acestea au devenit tot mai complexe. Autoritatea revine astfel vulgarizatorilor, $urnaliştilor care profesea%ă traducerea re%ultatelor ştiinţei !ntr-un limba* simplu. 1e *e! autoritatea o exercită adesea cercetătorii /independenţi0, neremuneraţi, mai ales !n ca%ul discursului ecologic. 1rocesul de comunicare nu se mulţumeşte să mai acorde unora mi*loacele de a influenţa opinia, conferă celor care fac comerţ direct cu Adevărul un statut de excepţie : le acordă puterea de a da un sens vieţii şi morţii . 7-7- Ce se transmite? Gesturi, atitudini, ritualuri, îndem9nare
4ultura este constituită din atitudini şi gesturi7 "a comportă şi tenici de !ntreţinere a corpului 'spălat, pieptănat etc.(, inclusiv cele care ţin de sport. Gunele maniere sunt inoculate din fragedă copilărie iar viaţa cotidiană implică o multitudine de atitudini şi gesturi repetitive, diferenţiate pe v)rste, sexe, profesii etc. 2enicile domestice moderne nu pot !nlătura complet treburile casnice iar ştergerea diferenţelor ocupaţionale dintre sexe conduce la o implicare mai activă a bărbaţilor !n acest sens, oblig)ndu-i la o veritabilă iniţiere !n domeniu. Activităţile agricole cuprind şi ele un număr impresionant de cunoştinţe necesare asigurării succesului, depin%)nd de o sumă de elemente naturale dar şi de obişnuinţe. 5a fel se !nt)mplă şi !n ca%ul meşteşugarilor sau al comercianţilor, !n toate profesiile care presupun existenţa unui algoritm de lucru şi a unor a!ilităţi necesare eficienţei muncii. 9esturile şi tenicile transmise sunt insepara!ile de unelte , de ecipamente specifice fiecărei activităţi. "le se repetă indefinit, viaţa cotidiană fiind astfel umplută cu automatisme, obişnuinţe. 9esturile care le !nsoţesc sunt specifice, au un sens precis, un ritm adaptat corpului. În societăţile tradiţionale se a*ungea !n momentul recoltei de exemplu, la mobili%area mu%icanţilor pentru a asigura acelaşi tempo lucrătorilor. 3epetiţia poate lua adesea o coloratură morală : gestul are o valoare prin simplul fapt că este repetat, devine un ritual pentru cei cărora le este transmis din generaţie !n generaţie. $ecvenţele gestului, memori%ate, ocupă un loc important !n viaţa religioasă dar nu numai. 8iaţa familială este punctată de momente precum mesele !nsoţite de o serie de automatisme : aceleaşi persoane servesc, meniul se succede !n secvenţe identice, conversaţiile au aceeaşi tipologie ca şi comentariile sau criticile. #evoia de ritual este resimţită ciar şi !n situaţii inedite, sunt suficiente două-trei %ile pentru ca membrii unui grup oca%ional să-şi distribuie un loc precis, atribuţii precise. Cunoştinţe teoretice, norme a1stracte, sisteme religioase sau metafizice
4eea ce este transmis aparţine !n largă măsură modului !n care vedem sau vorbim. Înţelegerea lumii şi a societăţii din care facem parte este posibilă numai prin intermediul simţurilor7 8ederea este
esenţială pentru situarea obiectelor şi fiinţelor !n spaţiu, pentru reperarea mişcărilor& au%ul dă o dimensiune sonoră mediului, a*ută 'imperfect( vederea să perceapă !ntinderea şi colorea%ă viaţa cu momente de armonie, emoţie, groa%ă sau panică& mirosul ne informea%ă asupra particularităţilor materiei şi !mpreună cu gustul transformă băutul şi m)ncatul !n plăceri. $en%aţia nu este niciodată pură, individul trăieşte !ntr-o societate, utili%ea%ă un vocabular de forme şi culori care predetermină ceea ce resimte, percep)nd lumea prin intermediul unei grile de lectură !nsuşite anterior. 1rivirea caută să repere%e decupa*e care evocă pe c)t posibil cuvintele !nsuşite şi construcţiile mentale care le completea%ă. 4ultura face astfel să treacă de la o persoană la alta reprezentările colective . 4eea ce descifrăm !n lume, !n societate este cea ce am !nvăţat să observăm, enunţ)nd aserţiuni !n termeni de*a cunoscuţi. ;nele persoane sunt mai perspicace, au un spirit mai curios, privirea lor poate observa detalii, configuraţii care scapă altora. Modul !n care c)mpul vi%ual este baleiat, sunetul anali%at şi parfumul rememorat poartă !nsă marca unui cadru comun. 4ontactul cu realitatea presupune totdeauna o dimensiune socială , repre%entările colective a*ută individul să structure%e şi să g)ndească mediul, d)ndu-i un sens dar !l !mpiedică să vadă totalitatea trăsăturilor acestuia. 6e la repre%entări se trece la ansambluri de idei care organi%ea%ă lumea, la reprezentări a!stracte , teorii care stau la ba%a ştiinţei.
Categoriile sociale care ne sunt familiare n virtutea unor convenţii şi a unor norme specifice culturii noastre nu sunt universale . Modul de definire a grupurilor de !nrudire, responsabilitatea rolurilor pe sexe şi v)rste, autoritatea celor v)rstnici sau a adulţilor, statutul copiilor sau al adolescenţilor, varia%ă de la un loc la altul. ;na dintre sarcinile geografiei culturale este tocmai scoaterea !n evidenţă a modului n care sistemele de valori se traduc prin articulaţii specifice ale spaţiului social7 Acest gen de anali%ă este foarte des utili%at !n ţările anglo-saxone ' nderson şi Galle, =@@=(, considerat a fi modul !n care oamenii !şi construiesc propria geografie. 6e obicei interesul principal este acordat inclu%iunii şi exclu%iunii, raporturilor dintre cultură şi capital, dintre cultură şi natură, modului !n care lumea este !nţeleasă. emoria şi formele sale
În măsura !n care acţiunea umană nu este fondată direct pe instincte ci pe instinctele !ncadrate, normali%ate şi canali%ate de cultură, ea presupune memorarea unor sc&eme de conduită, atitudini, practici şi cunoştinţe.
să aibă nevoie de deliberare, gesturile sale se !nlănţuie, atenţia sa este liberă să se concentre%e asupra sfidărilor puse de situaţia dată. În multe domenii, interiori%area secvenţelor gesturilor şi memori%area lor p)nă la nivelul la care devin automatisme implică o ucenicie prin repetarea unor exerciţii simple. "ste ca%ul copiilor care pentru a !nvăţa să scrie petrec ore !ntregi cu repetarea unor semne. 'emoria utilizată !n transmiterea culturii este ver!ală . 4eea ce este !nvăţat pe de rost este extrem de eterogen, de la proverbe si anecdote la reguli morale sau norme de conduită ori, prin şcoală !n pre%ent, la calcule matematice, formule cimice, legi ale fi%icii etc. 5a unele populaţii pentru care structurile elementare de !nrudire sunt esenţiale, copiii !nvaţă de mici genealogia lor pentru %ece-cincispre%ece generaţii !n urmă. 4el mai adesea, miturile, basmele şi povestirile fondatoare se transmit cel mai fidel. 1roprietăţile ritmice ale limbii constituie un auxiliar important al memoriei, de obicei aserţiunile exprimate !n versuri sunt mai uşor reţinute. În societăţile fără scriere, capacitatea mentală de !nregistrare este cultivată p)nă la un punct care poate mira un repre%entant al culturii moderne, unii indivi%i fiind capabili să recite cuv)nt cu cuv)nt lungi mesa*e pentru care nu au consumat neapărat mult timp pentru a le !nvăţa. Încărcarea memoriei scade odată cu scrierea, la ce bun să ţii minte genealogii stufoase at)ta timp c)t există documente care pot fi consultate Miturile pot fi pre%ervate perfect atunci c)nd sunt redactate. #imeni nu mai este capabil 'interesat( sa asimile%e instantaneu lungi texte. 4omunicarea mesa*elor complexe este mult mai uşoara !n scris, prin telefon sau prin mi*loace telematice. 'emoria vizuală cere, pentru a fi de%voltată, o !ntreagă gimnastică a privirii. "a se poate spri*ini pe procedee verbale, !nvăţ)nd să decupe%e c)mpul vi%ual, să-l parcurgă !ntr-o anumită ordine pentru a repera direcţii structurante. 4el mai eficient pentru a fixa ceea ce vedem este desenul, adesea p)nă la reconstituirea din memorie a feţelor !n prealabil sciţate sau a peisa*elor fixate. Memoriei vii subiective a reflexelor c)ştigate, a cuvintelor şi imaginilor i se adaugă memoria moartă, obiectivă. ndicaţiile funcţionale care trebuie reţinute sunt !nscrise adesea !n unelte, case sau peisa*e pentru ca au fost concepute pentru o utilitate care le condiţionea%ă. 7biectele nu sunt simple suporturi ale memoriei funcţionale. "le pot fi !ncărcate adesea cu semnificaţii, simboluri 'de genul păstrării, altădată, a unei cosiţe din părul persoanei iubite, !nlocuită apoi de portret sau de fotografie(. Altarele, templele, răstignirile de la răscruci simboli%ea%ă spirite invi%ibile care populea%ă lumea sau divinitatea care pre%idea%ă destinul acesteia. Monumentele comemorative au acelaşi rol. Memoria nu se obiectivea%ă cu adevărat dec)t odată cu scrierea şi cu av)ntul desenului, picturii şi mi*loacelor de reproducţie. 4ultura unui grup nu se confundă cu suma cunoştinţelor şi practicilor pe care oamenii le pre%intă la un moment dat, fiind un ansamblu prea fragil şi limitat. "a comportă şi !ntreaga ştiinţă latentă depo%itată !n cărţi, posibil a fi reanimată !n orice moment. Aci%iţiile Anticităţii s-au risipit !n epoca inva%iilor dar au fost resuscitate treptat odată cu apariţia unor structuri politice şi mai ales cu 3enaşterea propagată de mediile umaniste ale secolului al 8-lea. 5a contactul cu societăţile dotate cu scriere, societăţile orale se modifică. Membrii lor !nvaţă să se spri*ine pe documentele elaborate şi conservate de către alţii pentru a accede la putere sau pentru a-şi impune influenţa. 'emoria o!iectivă este extrem de diversă din perspectiva suportului, semnificaţiilor şi simbolurilor pe care le mobili%ea%ă. 1rogresele informaticii permit acum o mai bună estimare a fondului său comun. 1rocedeele binare de notare sunt universal aplicabile, pot traduce vocea la fel de bine ca şi imaginea. 1osibilităţile descise astfel de tenică au implicaţii geografice considerabile. Memoriile obiective tradiţionale erau mobile dar trebuia un timp oarecare pentru a trimite o scrisoare, o carte sau o partitură. 4onservarea documentelor presupunea construirea unor clădiri adaptate acestora ca şi !n ca%ul mu%eelor, galeriilor sau bibliotecilor. #oile tenologii asigură transferul instantaneu al conţinutului memoriei obiective, practic la orice distanţă. "ste posibilă comunicarea at)t a textelor c)t şi a imaginilor sau sunetelor. 9eografia culturală este !n acest mod profund afectată. 7-@-Codurile, regulile şi plasticitatea culturii Cultura ca ansam1lu de coduri şi reguli
1rogresele !nregistrate !n domeniul informaţiei şi al comunicării ne a*ută să !nţelegem inegala dificultate a transmiterii cunoştinţelor şi aptitudinilor !n funcţie de conţinutul şi suportul primit. "le clarifică şi natura profundă a culturii.
"lementele transmise nu sunt situate toate pe acelaşi plan. 4eea ce !nvaţă oamenii mai !nt)i sunt codurile7 Aceste sisteme permit notarea informaţiilor de un anumit tip şi, aplic)nd reguli proprii de compunere, !nlesnesc crearea mesa*elor. 5ingvistica poate servi ca model, limba fiind constituită din sunete individuali%ate şi contrastate ' fonemele( care articulea%ă cuvintele ' morfemele(. 1lec)nd de la cuvinte, regulile gramaticii conduc la fra%e ' seme( al căror conţinut şi sens poate varia la infinit. $tructura fonemelor, morfemelor şi semelor permite formularea mesa*elor al căror sens este clar pentru toţi cei care dispun de aceeaşi ceie. 4ultura ne este transmisă dar ea nu ne condamnă la reproducerea indefinită a enunţurilor de*a stabilite, a atitudinilor receptate. Codurile fac informaţiile transmisi!ile şi le structurea%ă !ntr-un aşa mod !nc)t ele pot descrie nu numai ceea ce există ci şi situaţii noi sau imaginare.
#atura culturii face ca societăţile să nu fie niciodată imobile, ceea ce a primit omul !n mod esenţial ca moştenire serveşte ca *ustificare primordială pentru a sub%ista !ntr-un univers !n continuă scimbare. 4odurile pe care le stăp)neşte şi regulile pe care le aplică le asigură !n cele mai multe ca%uri mi*loace de a face faţă imprevi%ibilului. 1lec)nd de la aceleaşi elemente de ba%ă, numărul combinaţiilor este cvasiinfinit iar strategiile posibile, considerabile. %rocesul de creaţie este astfel inerent oricărei culturi . At)ta timp c)t problemele răm)n familiare, transformările se efectuea%ă fără ca oamenii să aibă impresia că trăiesc !ntr-o lume scimbătoare, av)nd !n continuare aceleaşi coduri şi aplic)nd aceleaşi reguli.
Te,a nr.9 # O 0e0ra1ie a ,ului 4nsuşi 4ultura nu există dec)t prin intermediul indivi%ilor cărora le-a fost transmisă din copilărie şi care o utili%ea%ă, o !mbogăţesc, o transformă şi o difu%ea%ă la r)ndul lor. <ără ea am fi de%orientaţi, instinctul nu este suficient pentru a ne g&ida . 7amenii au nevoie de arme pentru a se prote*a şi a.şi procura resursele de rană, de unelte pentru a produce, a locui şi a se !mbrăca etc.
4ultura este pentru individ o realitate dinamică care !i leagă de trecut 'fiind o moştenire( !nscriindu-i !n experienţa unei tradiţii. "a se răneşte din experienţa cotidiană, profită de oportunităţi şi se transformă pentru a face faţă asperităţilor realităţii şi dificultăţilor vieţii. "a este şi o proiecţie spre viitor, permite construcţia unui ori%ont de aşteptare, purtător al aspiraţiilor colective dar şi individuale. Acest ori%ont este cel care dă semnificaţie existenţei individului şi asigură coe%iunea societăţii din care face parte. :-.-Cultura şi etapele vieţii
1entru individ, cultura este !n primul r)nd o moştenire.
#ou născuţii au nevoie de protecţie şi educaţie, ambele preferabil a fi asigurate de către părinţi. $imţurile sale descoperă prin explorare mediul : recunoaşte prin vă% persoanele şi obiectele, distinge apropiat de depărtat, mirosurile, gusturile mai mult sau mai puţin agreabile, caldura şi frigul, moliciunea şi rugo%itatea, distinge vocile şi identifică %gomotele. Încă de la primul ţipăt care amorsea%ă respiraţia, el stabileşte legături multiple cu mediul, indispensabile supravieţuirii. 4opilul nu este gidat de instinct, !ncă de la !nceput acomodarea sa cu mediul este sociali%ată. Mama !şi !nsuşeşte ritmurile specifice, punctate de vege şi somn, !l obişnuieşte cu !mbrăcămintea şi !l răneşte. Mobilitatea m)inii introduce foarte timpuriu o du!lă funcţie a gestului : gestul te&nic 'atingere, prindere etc.( şi codul gestual . Mersul este o etapă importantă pentru explorarea lumii, fascinantă dar plină de pericole, instal)nd !n universul copilăriei un manieism elementar : plăcere şi durere, bine şi rău, permis şi inter%is etc.
1)nă la cinci-şase ani, transmiterea cunoştinţelor se face prin imitaţie şi impregnare. 4apacitatea de atenţie a copilului nu este suficientă pentru a-i permite eforturi prelungite. 8ocul răm)ne unul din mdourile privilegiate de interiori%are a regulilor, obişnuind copilul cu rolurile sociale. "l !nvaţă rapid să se pună !n locul celor pe care-i imită, să reproducă unele fra%e sau să copie%e unele atitudini. Întrebările pe care şi le pune sau le pune celor din *urul său sunt nenumărate fără ca el să fie capabil de interogaţii asupra sensului vieţii. Acoala descide noi ori%onturi prin părăsirea căminului, stabilirea unor relaţii de prietenie cu alţi colegi. 6rumul spre şcoală este o componentă a unui nou teritoriu, un spaţiu de libertate !ntre două locuri de constr)ngere. coala oferă o experienţă mai largă de socializare, de !nt)lnire a unor copii de aceeaşi v)rstă, de prietenii sau rivalităţi, de *ocuri multiple. "ste mai ales o nvăţare sistematică a unor cunoştinţe precise şi complexe 'm)nuirea riglei şi a compasului, scrisul şi cititul( care descide fantastice posibilităţi de cunoaştere şi comunicare.
7 diferenţă culturală ma*oră există !ntre societăţile !n care toţi copiii merg la şcoală şi cele !n care doar privilegiaţii au acest drept. 1entru unii, ori%onturile spaţiale şi intelectuale ale culturii sunt imense. 1entru alţii, ori%ontul se mărgineşte la familie şi la vecinătatea apropiată. 6dolescenţa
Adolescenţa constituie un moment decisiv n evoluţia raporturilor dintre individ şi cultură ' 4ri.son, =@F(. 4opilului i se cere să vorbească asemenea celorlalţi, să acumule%e cunoştinţe, să !nveţe să-şi mobili%e%e priceperea şi !ndem)nare, să respecte regulile şi convenţiile. Autonomia relaă creşte odată cu acest parcurs dar copilul niciodată nu este deplin stăp)n pe seine : părinţii, profesorii, cei mai !n v)rstă, vecinătatea adesea, au dreptul şi datoria să controle%e atitudinile sale, vorbele şi actele sale d)ndu-i sfaturi. Momentul !n care cerinţele pe care antura*ul le are faţă de un copil se scimbă coincide cu debutul adolescenţei c)nd el este sfătuit să aibă gri*ă singur de el, să-şi asume actele, deci%iile, conduita etc. )egulile sunt acum interiorizate , servesc drept referinţă, gid pentru alegerea unor soluţii !n situaţii diverse. 4iar dacă nu este membru activ al societăţii el se formea%ă pentru mai t)r%iu, pentru acţiune. 1lec)nd del la ceea ce a primit p)nă atunic el !şi for*ea%ă viitorul, anticip)ndu-l oarecum, cultura servindu-i ca suport pentru construirea proiectelor sale. 1entru adolescentul care n-a cunoscut şcoala, !nvăţarea unei meserii se face !n familie, prin imitarea părinţilor. $crierea şi cunoaşterea calculului matematic a fost multă vreme apana*ul unei minorităţi capabile să monopoli%e%e viaţa religioasă, puterea politică şi să domine comerţul. Astă%i adolescenţii au toţi şansa de a fi şcolari%aţi şi de a accede la o cultură intelectuală sau tenică mai complexă '!n ţările de%voltate(. 1entru ei, ori%ontul de aşteptare nu mai este ferma sau atelierul moştenit de la părinţi. 1osibilităţile şi dorinţele se multiplică ciar dacă nu toată lumea poate deveni campion olimpic, manecit, laureat cu #obel sau prim-ministru, Acest timp al alegerii este şi cel al unor tulburări, al unor de%ilu%ii. Adolescenţa nu este o perioadă foarte facilă. 1roblemelor materiale legate de locul viitorului adult din punct de vedere profesional li se adaugă pro!lemele primordiale legate de relaţiile ntre sexe . Acestea au o dimensiune culturală foarte puternică, de ordin religios adesea, cu numeroase interdicţii ' ta!uuri(. 3egulile de alianţă, endogamia strictă !n unele ca%uri creea%ă !ntre tineri frontiere de netrecut. 2impul reveriilor nu este depăşit, anga*amentele pentru care se pregăteşte adolescentul nu sunt totdeauna definitive put)nd apărea reorientări. 3esponsabilităţile apar dar nu sunt deocamdată copleşitoare, răm)n destule posibilităţi de a scimba sensul vieţii. Adolescenţa este un moment dificil, fiind un moment al !ndoielilor, al nesiguranţei, fără de care intrarea !n viaţă nu ar avea at)ta farmec. Continuitatea şi ezitările v9rstei adulte
$tudiile, serviciul militar şi intrarea !n viaţa activă aduc scimbări provi%orii sau definitive ale domiciliului şi noi tipuri de deplasări periodice. Mobilitatea şi ori%ontul bărbaţilor diferă de acela al femeilor, !n multe societăţi deplasările acestora din urmă fiind strict supravegeate sau ciar !mpiedicate prin reguli şi interdicţii multiple. 7 scimbare de domiciliu legată de inserţia !ntr-o nouă comunitate intervine adesea !n momentul maria*ului, mai ales pentru femei. 6eşi aparent mai puţin mobile, femeile cunosc mai des experienţa dezrădăcinării şi instalării !n afara cercului de relaţii constituit odată cu copilăria. 3olul lor !n difu%iunea culturală este adesea esenţial dacă ne g)ndim la relaţiile dinastice de altădată. În afara perioadelor de ră%boi, viaţa adultului se plasea%ă mai degrabă sub semnul continuităţii dec)t sub acela al cri%elor. 1ersonalitatea adolescentului este de*a conturată !n momentul !nceperii studiilor universitare sau al intrării !n viaţa activă. A*uns aici a făcut alegeri decisive, posibilităţile pe care le poate eventual explora ulterior fiind mult mai restr)nse şi improbabile. 4iar dacă societatea actuală obligă individul la o continuă adaptare !n oceanul de incertitudine care domină economia există de*a trasate linii clare, date de aci%iţiile anterioare !n materie de cunoştinţe, aptitudini, posibilităţi de relaţionare etc. 3elaţiile adultului cu cultura primită şi asimilată sunt diferite de cele ale copilului sau adolescentului. "le au o dimensiune practică pentru a face faţă dificultăţilor, pentru a adapta producţia proprie faţă de cerinţele clientelei, pentru a putea fi acceptat de cei pe care !i frecventea%ă etc. Adultul trebuie să aibă gri*ă de nevoile gospodăriei şi să vege%e la buna educaţie a copiilor. 4ultura nu serveşte numai la construit mari proiecte, la orientarea vieţii !ntr-un sens sau altul. "a trebuie sa a*ute la re%olvarea unor probleme specifice, la existenţa unor scadenţe fără de care nu te poţi descurca. În acest *oc, cultura se adaptea%ă, se modifică. "a poate lua o dimensiune empirică. 1rincipiile sf)rşesc adesea
prin a fi sacrificate, re%ultatele contea%ă mai mult dec)t modul de a le obţine. "voluţia nu este totală, putem răm)ne fideli unor principii şi valori din adolescenţă. Modul de a le utili%a se scimbă cel mai adesea. În politică individul devine mai puţin radical, trebuind să fie capabil de consens, aceasta nu !nseamnă că indivi%ii lipsiţi de scrupule şi fără principii nu pătrund p)nă la v)rful ierariei politice. Adultul continuă să !mbogăţească cultura sa cu ceea ce !nvaţă citind, călătorind sau lucr)n dar timpul aci%iţiilor sistematice este !n mare parte trecut. 4eea ce contea%ă este să utili%e%i eficient şi creativ ceea ce ştii de*a. $ă ştii să favori%e%i astfel şi pe alţii. Adultul ştie că are responsabilităţi pentru educarea copiilor, pentru transmiterea cunoştinţelor, pentru mi*locirea contactelor cu persoanele cele mai adecvate pentru de%voltarea lor personală, cunosc)nd rolul imitaţiei !n formarea personalităţii. Accesul la un consum cultural valori%ant este o preocupare ma*oră a v)rstei adulte. (ătr9neţea
"ste timpul !n care participarea la viaţa activă se reduce. 1ărăsirea !ntreprinderii sau a instituţiei, pensionarea sunt evenimente care marcea%ă profund individul. $ingurele !ndatoriri sunt cele domestice, acestea asigur)nd autonomia vieţii cotidiene şi evitarea dependenţei totale. Mobilitatea, puternică la v)rsta adultă, se menţine !ntr-o primă fa%ă, !n scop de recreere dar dispare treptat, se restr)nge la %onele mai accesibile. 1reocupările se scimbă odată cu sentimentul restr)ngerii timpului de trăit. mplicarea !n proiecte pe termen lung nu mai este at)t de facilă, acestea nu mai pot fi duse la bun sf)rşit cu acelaşi aplomb. Astfel de evoluţii pot fi resimţite !ncă !nainte de ieşirea din viaţa activă. 4onsumul cultural !nlocuieşte adesea, prin caracterul lor pasiv, comportamentul creativ. 5a această v)rstă individul trăieşte din ceea ce a acumulat deşi !n anumite condiţii modificările ţin doar de scăderea capacităţii de muncă. Interesul se mută de la activitatea profesională la familie cresc)nd dorinţa de a a*uta, de a se face util, !n special pentru cei mai tineri, prelungind astfel sentimentul că viaţa merge mai departe cu un rost bine definit. Aceasta este latura pozitivă a bătr)neţii dar multe persoane a*unse la această v)rstă nu mai găsesc oportunităţi de a prelungi oarecum viaţa activă prin a*utorarea celor mai tineri. 2răind din amintiri, marcaţi de singurătate sau de tristeţe, adesea uitaţi ciar şi de vecini, mulţi bătr)ni trăiesc cu sentimentul inutilităţii, al abandonului. În măsura !n care nu se mai confruntă cu problemele vieţii active, cultura perpetuată de această categorie de persoane nu se mai adaptea%ă, nu mai evoluea%ă, put)nd vorbi de un fel de scleroză a creativităţii . 7 !ntoarcere la valorile din tinereţe survine adesea ca şi o atenţie mai mare la principiile nalte, moralizatoare , impun)ndu-se sentimentul că trebuie transmise tinerei generaţii anumite reguli de conduită, de morală, necesare unei ordini sociale vă%ute a fi !n pericol. Adesea aceste intenţii cad la examinarea modului !n care s-au comportant aceste persoane atunci c)nd au fost tinere. 0entimentul morţii, mai ales atunci c)nd dispare cineva apropiat, viaţa de dincolo, devin apăsătoare !n orice moment. 1ocul acordat religiei devine mai important ca niciodată iar timpul destinat reflecţiei, metafi%icii devine dominant. tinerariile individuale se !nscriu !n logica existenţei, explic)nd raporturile scimbătoare !ntreţinute cu cultura. 5a !nceput acestea rănesc existenţa, a*ută la aci%iţionarea cunoştinţelor, a aptitudinilor şi atitudinilor, principiilor şi valorilor, contribuind la dotarea fiecăruia cu o personalitate. 4ultura este astfel nu at)t o moştenire c)t un proiect care orientea%ă existenţa, !i dă un sens, gidea%ă acţiunea individuală. Momentul !n care ceea ce transmitem devine mai important dec)t ceea ce primim vine foarte repede, responsabilităţile se insinuea%ă pe nesimţite. 6e la o anumită v)rstă, cultura nu mai are acelaşi sens, participarea la viaţa activă fiind legată doar de amintiri sau de sursa veniturilor. deea responsabilităţii !n transmiterea experienţei acumulate nu dispare dar se !nscrie !ntr-un alt registru, cel al nostalgiei trecutului şi al !ntoarcerii la vecile principii ale moralei şi religiei. iturile de trecere
1entru ca anume ceva să fie o realitate socială, nu este suficient să existe obiectiv, să-l putem observa. 2rebuie să fie acceptat ca legitim, să fie instituit. 1entru a se bucura de plenitudinea fiinţei sale, individul trebui să fie recunoscut de societate, itinerarul său fiind *alonat de rituri care dau solemnitate etapelor vieţii sale, oficiali%)nd pasa*ul de la o categorie la alta şi subliniind succesiunea rolurilor pe care trebuie să le aibă şi a responsabilităţilor care recurg de aici 'tab.=(. Naşterea este totdeauna urmată de rituri care dotea%ă nou născutul cu un statut oficial. Într-o societate laică, acesta primeşte un nume !nregistrat la starea civilă. 4reştinii botea%ă copilul 'cu excepţia unor secte(. Musulmanii şi evrei au ca substitut, circumci%ia.
Ta:elul - : Atapele vieţii şi riturile trecerii 5a st)nga, etapele biologice, la dreapta, instituţionali%are lor prin rituri de trecere. Moartea biologică nu !ntrerupe destinul social al fiinţei "venimentul biologic 3iturile de trecere #A2"3" Gote%. 4ircumci%ie 1;G"32A2" 4omuniune. niţiere A4;15A3" 4ăsătorie 6"4"$ 4eremonie funerară. Înmorm)ntare Întoarcerea morţilor '$piritism(
A doua mare etapă rituali%ată a existenţei coincide cu adolescenţa, marc)nd sf)rşitul educaţiei şi asigur)nd solemnitate momentului !n care se !ndeplineşte ineriori%area regulilor de conduită, intrarea !n viaţa adultă. 1robele la care sunt supuşi tinerii !n acest moment sunt destinate a le fortifica personalitatea, caracterul şi a-i face să !nsuşească, prin emoţiile cu care sunt !ncărcate evenimentele, gravitatea !ncercărilor care-i aşteaptă !n viaţa adultă. Giologic, moartea opreşte totul. 4ultural !nsă, ea apare ca un pasa*, ce-i drept mai periculos dec!t acela care transformă copilul !n adult. $emnificaţia sa este puternică pentru apropiaţii dispărutului dar şi pentru societate care, cel puţin !n trecut, era marcată de rituri destinate a asigura liniştea spiritului defunctului, adesea extrem de fastuoase şi costisitoare 'cel puţin !n cultul ortodox(. :-- +e la individ la persoană
6e la o societate la alta şi de la o epocă la alta, traiectoriile se scimbă, momentele sau riturile de trecere varia%ă. $ub această diversitate aparentă, similitudinea experienţelor şi a dimensiunilor trăite este evidentă : este ceea ce permite oamenilor care aparţin unor civili%aţii diferite să se !nţeleagă. 1utem spune că oamenii sunt peste tot la fel #u, statutul recunoscut unui individ diferă de la un grup la altul, el nu este dec)t o rotiţă dintr-un mecanism complex care-l domină, !i ordonea%ă viaţa ' fig7B.( 0ndividul cufundat în grup & identitatea socială
"xistă culturi !n care primea%ă colectivitatea. 1ouis Dumont a demonstrat acest lucru !ntr-o lucrare asupra societăţilor oliste !n care grupul este mai important dec)t individul ' (omo &ierarc&icus, =@K?(. $ituaţia opusă a fost tratată ulterior !ntr-o altă lucrare ' (omo aeualis, =@>(. Individul social se formează prin ineriorizarea codurilor de comunicare socială, a cunoştinţelor asupra lumii şi a normelor morale ' 4ri.son, =@F(. În cele mai multe ca%uri, acest individ social nu este o realitate autonomă, consistenţa sa provine din faptul că el face parte dintr-un !ntreg !n care el !ncearcă să se topească pe c)t posibil !n totalitate şi !n care i se atribuie un rol precis. ntegrarea !n grup !i conferă individului o identitate socală !ncă de la !nceput, confirmată !n adolescenţă, atunci c)nd prescripţiile sunt interiori%ate. 9rupul se defineşte prin contrast şi prin exclu%iune. #u avem posibilitatea să spunem /noi0 dec)t atunci c)nd formăm o colectivitate care se opune masei celorlalţi, consideraţi /străini0.
Pocul contrastelor care defineşte identitatea socială a unui individ este relativ : !n faţa locuitorilor din satul vecin, comunitatea devine mai coe%ivă, face front comun. În oraş, diferenţele micro-locale se estompea%ă fără să dispară !nsă. dentitatea este at)t individuală c)t şi socială. Aptitudinile, gustul şi experienţa varia%ă de la un individ la altul dar interiori%area care !i face conştienţi de necesitatea respectării unor valori tinde să impună un tipar, un prototip, acceptat ca atare de către toţi 'de genul aserţiunilor care atribuie calităţi, negative sau po%itive, unor comunităţi, de obicei stereotipe(. Această uniformi%are a percepţiei grupului nu se constituie fără conflicte. În unele culturi voinţa de a se reali%a plenar este valori%ată. 6ar dorinţa de a fi tu !nsuţi riscă să !nlăture din conştiinţa individului prescripţiile cerute de viaţa colectivă. )ut& 6enedict '=@N?, =@?K( a demonstrat modul !n care stilul de viaţă se integrea%ă !ntr-un tipar comun : modestie şi simţul solidarităţii la amerindienii 1ueblo din Ari%ona, lăudăroşenie la amerindienii TBaDiutl de pe coasta pacifică a 4aliforniei, sensibilitate şi simţ exacerbat al onoarei la *apone%ii care e%ită !ntre cri%antemă şi sabie etc. În aproape toate culturile o lipsă grava a regulilor de !un simţ şi de onoare exclude individul din comunitate. 3egulile morale se !ncarcă astfel cu o dimensiune socială care !i conferă o mare pregnanţă. "ste convenabil să putem distinge binele de rău, puritatea de impuritate după criterii acceptate !n interiorul unui grup pentru a nu risca eliminarea din acesta. Murdăria, !n sensul original şi religios al termenului, *oacă !n acest domeniu un rol esenţial pentru că riscă să ameninţe direct grupul din care face parte individul recalcitrant. 1ăcatul este individual şi cel care !l comite nu contaminea%ă pe ceilalţi dar murdăria este contagioasă. 1entru a evita extinderea acesteia nu există altă soluţie dec!t respingerea, excluderea, sacrificarea !n ultima instanţă, a celui vinovat.
0nstituţionalizarea eului & identitatea personală
4ulturile diferă foarte mult din perspectiva modului !n care ele abordea%ă responsabilitatea pe care trebuie să şi-o asume indidivul faţă de actele sale ' 1&9ritier , =@?, fig7(. "ste omul responsabil de faptele sale rele "ste el constr)ns !n acest sens de forţe exterioare, spirite, demoni 3ăspunsurile sunt foarte variate, natura umană fiind un produs al culturii, purtătoarea căreia este
societatea. $ocietăţile !n care indivi%ii sunt obligaţi să !şi asume totalitatea actelor lor sunt rare dar printre ele se numără cele de tradiţie iudeo-creştină. ndivi%ii care se identifică voluntar cu aceste societăţi trebuie să acţione%e ca fiinţe coerente şi să aplice principii insuşite, interiorizate. $ocietatea nu poate fi constituită din atomi independenţi, autonomi ciar dacă ă astfel de situaţie nu ar !mpiedica-o să funcţione%e, pe ba%e şi cu re%ultate diferite !nsă de cele cu care suntem obişnuiţi ' Cl719v<#0trauss , =@(. "xistă astfel o geografie a naturii umane pentru că aceasta este o creaţie culturală. 8alorile se !mpletesc !ntr-o construcţie coerentă doar pentru că elementele primite sau imaginate de către oameni răspunde aceleiaşi logici. Această geografie a naturii umane asigură o anumită stabilitate !n condiţiile unor bulversări sociale. Capacitatea de rezistenţă la şoc cultural şi aptitudinea de a face faţă noilor situaţii sunt mai puternice la grupurile !n cre indivi%ii sunt persoane capabile să reacţione%e independent dar conform spiritului societăţii. 4olectivitatea re%istă astfel presiunilor la care este supusă ciar dacă sistemul său de reglare este scos din funcţie momentan. În alte ca%uri se a*unge la prăbuşire ca !n ca%ul societăţilor amerindiene din 1latoul Mexican sau din An%i, rigidi%ate de structurile lor excesiv de ierari%ate şi de sistemele lor de credinţe. Aceasta explică dislocarea lor aproape completă !n momentul primului contact cu invadatorii spanioli, inferiori ca număr şi posibil a fi respinşi !n condiţii de coe%iune socială. +orinţa de a se cultiva, a se realiza
Cultura instituie o ordine ideală la care indivizii ncearcă să se conformeze . 7 buna parte din energia lor este consumată !n acţiuni al căror scop este acela de a-i face c)t mai conformi modelelor valori%ate de către societate. 6imensiunea religioasă ori ideologică are !n acest sens un rol important dar nu exclusiv. %erformanţele fizice contea%ă totdeauna, de%voltarea forţei şi a abilităţilor fiind apreciată de ma*oritatea culturilor. În 9recia antică, cei care se distingeau !n timpul *ocurilor olimplice serveau drept exemplu tinerilor. Activităţile intelectuale oferă posibilităţi şi mai diverse pentru cei care doresc să se cultive. ptitudunea de a raţiona n situaţii dificile, de a *udeca rapid a fost şi ea spri*inită de *ocuri diverse, de la cel de şa la cele de noroc. 3amurile cunoaşterii, de la cunoaşterea ştiinţifică la studierea limbilor străine, asigură c)mpul cel mai vast şi mai variat de acţiune pe plan intelectual, cer)nd pe l)ngă potenţial şi pasiune, dăruire. nţeleptul , savantul, eruditul aparţin, ca şi atletul, aretipurilor excelenţei sociale . 8oinţa manifestată de indivi%i de a urca scara valorilor !i diri*ea%ă pe alţii spre stăp)nirea tenicilor mu%icii, picturii sau a scrisului, compun)nd partituri, tablouri sau poeme. În aceste domenii reuşita este asigurată !n primul r)nd de creativitate7 Arta !nsă are această particularitate de a bucura pe oricine, ciar şi pe un neiniţiat !n domeniu. #imeni nu răm)ne ciar indiferent !n faţa unui tablou splendid sau !n timpul audiţiei unui poem ori a urmăririi unei piese de teatru sau a unui spectacol de operă. 1entru a le aprecia nu sunt suficiente instinctul şi acuitatea simţurilor. "ste nevoie şi de gust iar acesta se educă. În societăţile !n care dispare sentimentul religios, gri*a de a se m)ntui nu mai găseşte expresia !n rugăciune, !n meditaţie sau !n contemplare. Mulţi refu%ă !ndoctrinarea ideologiilor şi o !nlocuiesc cu filosofia sau cu istoria. În mediile burge%e, gri*a de a se reali%a este transferată spre domeniul artei, educaţia nu mai este suficientă pentru a oferi descidere spre domeniul tenic şi spre administraţie. 6e mici, copiii sunt iniţiaţi !n pictură, mu%ică, teatru etc., ciar dacă cei ma*oritatea nu vor deveni artişti. n societatea de consum, pro!lema cultivării sau realizării personale este mai importantă dec"t oric"nd dar energia consacrată de%voltării aptitudinilor creatoare este limitată. mportantă este formarea gustului pentru arte c)t mai diverse şi consumul artistic ca divertisment, distracţia fiind ridicată la nivelul artelor frumoase. :-7-Complexitate socială, cultură şi strategii individuale
Cultura nu este o realitate acceptată pasiv de către indivizi, de multe ori exist)nd refu%uri sau opo%iţii iar !n unele ca%uri atitudini contrarii celor stimulate. #rizonturile de aşteptare
4ultura este !n fiecare moment al vieţii un mod de proiectare n viitor , de imaginare a ceea ce dorim să fie lumea. 7ri%onturile de aşteptare sun construite plec)nd de la ceea ce ştim despre lume şi societate, despre toate bucuriile şi neca%urile acesteia. În cele mai multe societăţi foarte importantă este şi proiecţia !n lumea de dincolo.
7ri%onturile de aşteptare se spri*ină pe modele, individul are nevoie de eroi a căror existenţă doreşte să o copie%e. În "vul Mediu aceste modele erau sf"ntul sau cavalerul, !n perioada Marilor 6escoperiri 9eografice, misionarul, exploratorul sau savantul7 În ultimul secol, tenica cinematografică şi industria divertismentului au impus drept model starul 'de cinema, de televi%iune, din mu%ică sau din sport(. În unele medii musulmane actuale, de factură extremistă, .ami.aze care se sacrifică !n lupta pentru pre%ervarea unei presupuse purităţi a credinţei suscită entu%iasmul unor largi categorii de adolescenţi. #u trebuie să !nţelegem că ori%ontul de aşteptare este legat de o anumită modă, acestea sunt mult mai solide, mai coerente şi mai centrate pe situaţia fiecăruia dintre noi. Aceste ori%onturi de aşteptare nu sunt numai nişte vise ireali%abile ci şi proiecte bine g)ndite care acoperă diverse paliere ale existenţei noastre : locuinţa, cariera, familia, relaţiile sociale, modul de petrecere a timpului liber etc. "le iau !n calcul regulile instituite de grup, care trebuiesc respectate sau evitate, normele şi dogmele prescrise de religie, reinterpretate din perspectiva timpului !n care trăieşte fiecare. Acţiunea umană nu poate fi !nţeleasă fără luarea !n calcul a acestor ori%onturi de aşteptare. tiinţele sociale le-au studiat puţin iar cele economice studia%ă mai mult efectele. Astfel 87Duesen!err< '=@?@( a impus ideea că aceste orizonturi de aşteptare se formează mai ales la contactul dintre două lumi, dintre două culturi , ca%ul contactului dintre cetăţenii 5umii a 2reia şi 7ccident. 6orinţa de moderni%are resimţită !n urma acestui contact este diri*ată !n primul r)nd spre accesul la noile forme de consum care sacrifică de fapt ceea ce este mai important pentru demara*ul economic al unei ţări, economisirea 'este exact situaţia 3om)niei postdecembriste(. 5uarea !n calcul a ori%onturilor de aşteptare asigură o dimensiune dinamică studiului realităţilor cultural e, situ)ndu-l !ntr-o perspectivă strategică, demonstr)nd că viitorul nu este fasonat numai de normele pe care le adoptă societatea. 5umea viitoare traduce şi *ocul anticipărilor pe care fiecare le face, mai mult ciar dec)t principiile colective care fixea%ă morala şi religia. <ără aceasta nu putem !nţelege de societăţi care !mpărtăşesc aceeaşi credinţă pot fi at)t de diferite din perspectiva reali%ărilor proprii şi sunt !ntr-o continuă scimbare. $trategii individuale şi societăţi cu cultură statică şi înc"isă
Multe socieăţi au tendinţa de a considera că valorile, cunoştinţele şi deprinderile pe care s#au constituit nu tre!uiesc modificate sau ameliorate . "ste ca%ul societăţilor fără scriere care nu păstrea%ă mărturii obiective despre trecutul lor, refu%)nd să creadă ca sunt supuse scimbării. Membrii acestora concep societatea ca pe un ansam!lu static care se reproduce la nesf)rşit. 7ricare ar fi complexitatea cutumelor, bogăţia miturilor şi preci%ia cunoştinţelor referitoare la mediu, cultura apare !n acest ca% ca fiind limitată ceea ce lasă posibilitatea indivi%ilor sa explore%e, să experimente%e, acord)nd o atenţie deosebită detaliilor. 1entru a ameliora statutul său şi pentru a beneficia de satisfacţii culturale, strategia este simplă : acceptarea unui număr c)t mai mare de roluri şi ocuparea !n decursul existenţei a tuturor po%iţiilor, mai ales a celor care presupun responsabilităţi. 4)ştigă astfel cei care au acumulat experienţa cea mai diversă şi mai extinsă, consideraţia culturală şi autoritatea devenind astfel privilegiul bătr)neţii care păstrea%ă !n memorie tradiţiile cele mai veci şi cunoaşte toate dificultăţile pe care le re%ervă viaţa. Atunci c)nd divi%iunea muncii se accentuea%ă şi gama de tenici mobili%ate de viaţa materială şi organi%area socială se diversifică, nu mai este posibilă ocuparea tuturor rolurilor. Multe societăţi tradiţionale răm)n !nsă fidele unei concepţii !ncistate, statice, trat)nd indivi%ii speciali%aţi prin acordarea unui statut special, form)nd adevărate caste. "ste ca%ul lumii africane unde fierari, olarii şi alte grupuri speciali%ate formea%ă astfel de caste speciali%ate, recunoscute şi respectate de ma*oritate dar lăsate !n afara corpului social care trăieşte după alte principii. $trategii individuale şi culturi desc"ise & căutarea singularităţii şi împlinirea personală
4ondiţiile se scimbă atunci c)nd societăţile se definesc prin culturi desc&ise suscepti!ile a suporta transformări şi a se m!ogăţi7 #u se mai pune problema ca un singur individ să cunoască totalitatea tradiţiei culturale, v)rsta nu mai funcţionea%ă ca un criteriu. 1entru a se afirma !n c)mpul culturalm, individul trebuie să aleagă !ntre căutarea singularităţii şi !mplinirea personală. 7amenii imită ceea ce se petrece !n *urul lor pentru a se identifica cu grupul !n care trăiesc. 9ri*a de a copia vecinul, mimesis-ul vecilor greci, este, !n general, !nclinată spre dorinţa de singulari%are, de a deveni unic, de a putea fi uşor distins de ceilalţi. 8oinţa de a ieşi din mulţime poate !mpinge individul p)nă la excentricitate.
mitaţia şi căutarea distincţiei sunt intim amestecate cu existenţa unor modele, a unor mode. ;nii !ncearcă să se afirme arbor)nd ţinute care ies din obişnuinţă, anticip)nd gustul !n curs de formare. 4um această motivaţie este !mpărtăşită de ceilalţi, re%ultatul este opus celui scontat, cei care credeau ca se vor detaşa vor sf)rşi prin a se pierde !n mulţime. $ingura soluţie posibilă este să continue să inove%e p)nă c)nd se va detaşa clar, cel puţin pentru un scurt moment. Aceste strategii competitive de singulari%are-imitare sunt responsabile de voga şi atracţia care deţin un rol decisiv !n procesele de contagiune socială şi difuziune7 4ultura nu permite numai scoaterea !n evidenţă a comportamentelor excepţionale. Atunci c)nd nu mai este posibil să cunoşti toate c)mpurile culturii, aprofundarea şi stăp)nirea p)nă la măiestrie a unuia dintre acestea te pot transforma !ntr-un individ exemplar. Împlinirea şi reali%area de sine care re%ultă din aceasta se materiali%ea%ă !n diverse moduri. Văranul va fi m)ndru de frumuseţea vitelor pe care le creşte, de c)mpurile sale !ngri*ite, de clădirile sale durabile, meşteşugarul de preci%ia artefactelor sale etc. 2oţi cei care aprofundea%ă formele savante ale mu%icii, artelor plastice sau aritecturii, trec prin aceleaşi fa%e austere ale uceniciei. $entimentul !mplinirii !ncercat la capătul unui drum de cele mai multe ori anevoios este mai profund dec)t !n alte sectoare mai abordabile. Gucuria dată de contemplarea frumosului sau de găsirea adevărului este mai pură şi mai exaltantă. $tăp)nirea aspectelor teoretice şi normative ale culturii, conferă celor care o deţin, autoritate morală, intelectuală şi artistică. $ituaţiile de contact şi privilegiul intermediarilor
1osibilităţile de contact multiplu oferă alte strategii culturale indivi%ilor. 1roblema pe care o !nt)lnesc toţi cei aflaţi !n această situaţie provine din faptul că nu posedă sau nu stăp)nesc codurile şi convenţiile grupurilor din care nu fac parte. 7 parte din ceea ce ar dori să !mpărtăşească nu este !nţeles iar !n sens invers !nţeleg parţial ceea ce le comunică celelalte grupuri, av)nd sentimentul că sunt ignoraţi sau !nşelaţi. ndividul familiari%at cu contactul cultural se bucură de avanta*e, el poate scimba grupul !n funcţie de activităţile sale, de relaţiile pe care doreşte să le stabilească, de libertăţile de care are nevoie. "l serveşte ca intermediar celor rămaşi de cealaltă parte a barierei codurilor specifice fiecărui grup. $tăp)nirea codurilor multiple !i conferă un anumit prestigiu, intervenţia sa este indispensabilă pentru multe relaţii ceea ce !i asigură influenţă şi putere. Adesea, asimilarea a două sau mai multe culturi nu este o alegere individuală ci o necesitate. "ste ca%ul metişilor care beneficia%ă de baga*ele culturale ale ambilor părinţi, av)nd mult mai multe şanse să se adapte%e !n astfel de situaţii, fiind pregătiţi !n acest sens din familie. "xistă şi ca%uri !n care accesul la cultura celuilalt este o deci%ie autonomă. În ca%ul raporturilor coloniale, mulţi indigeni au ales să asimile%e cultura occidentală !n scopul precis al asigurării unei po%iţii sociale superioare. Axperienţa relativismului cultural şi formarea elitelor
Concluzie
Individul este modelat prin cultură : tot ceea ce ştie să facă, felul său de a simţi, de a vedea lucrurile, aspiraţiile sale, au fost primite din antura*ul său cultural. 1utem afirma astfel că oamenii sunt roboţi al căror comportament este programat de societate sau de cultură 4ategoric nu+ 2ot ce a aci%iţionat fiecare individ se re%umă la aptitudini de acţiune, proceduri pentru a face faţă !n situaţii diverse, reguli de urmat sau modele de imitat. Aceasta nu !l !ncide !nsă !n repetarea la infinit a aceloraşi reţete. Caracterul individului depinde n largă măsură de mediul cultural n care trăieşte acesta . deile pe care şi le construieşte fiecare despre autonomia şi responsabilităţile proprii, modalităţile prin care concep să se !mplinească !n această lume sau !n cea de dincolo, varia%ă foarte mult. "xistă o geografie a omului !nsuşi care re%ultă din cultură şi care i-a fost transmisă şi prin ereditate biologică. ndividul reacţionea%ă la condiţiile de viaţă, foloseşte experienţa proprie pentru a transmite cunoştinţe diferite de cele de care a beneficiat !n copilărie. Cultura nu este o realitate de esenţă superioară care ar sta undeva fixată, !n afara aşteptărilor istoriei. "a se scimbă ciar şi atunci c)nd populaţiile care se reclamă de la o anumită cultură o cred fixată. În societăţile care concep cultura ca un tot de*a constituit, incitarea la inovaţie este slabă şi scimbarea prost vă%ută. În societăţile descise, acestea sunt acceptate cu uşurinţă, cre%)nd !n dinamica istoriei. În toate ca%urile, există oameni care repun !n cau%ă ideile primite, propun noi reguli, inventea%ă noi proceduri etc. ;nii din aceşti indivi%i sunt capabili să scimbe !n profun%ime stilul şi fondul culturii pe care o !mpărtăşesc dar mesa*ul lor nu găseşte un ecou favorabil dec)t atunci c)nd corespunde unor nelinişti latente şi re%olvă dificultăţi percepute ca atare de comunitate. Inovatorul este adesea un interpret al societăţii. Aceasta nu-i ştirbeşte meritele, el !nţeleg)nd mai profund ceea ce ma*oritatea resimte fără să o poată exprima. "l propune soluţii acolo unde toţi folosesc numai reţete depăşite. n culturile desc&ise, structurarea eului este de aşa natură că individul filtrează tot ce i se propune7 4l re$ectează ceea ce afectează ec&ili!rul lor psi&ologic şi ordinea socială care le apare drept garant, aceept"nd tot ceea ce fortifică sau elimină o!stacolele apărute n viaţa cotidiană sau n speculaţiile intelectuale. 6ifu%iunea inovaţiilor şi capacitatea de a inventa nu se explică numai prin diversitatea şi densitatea fluxurilor de informaţie primite. novaţiile reflectă modul !n care oamenii !şi asumă un rol bine definit !n scopul devenirii societăţii !n care trăiesc, fiind o funcţie a culturii pe care o transformă ne)ncetat.
Te,a nr.; # Cultură şi via/ă scială 4opiii oamenilor au nevoie de o lungă perioadă de !nvăţare pentru a fi capabili să-şi satisfacă necesităţile.
+amilia şi comunitatea locală asigură transmiterea unei părţi esenţiale din viaţa socială. "ste motivul pentru care !nţelegerea sistemelor de nrudire devine importantă !n geografia culturală.
Individul se nscrie !iologic la confluenţa ntre două descendenţe 'filiaţii(, cea a tatălui şi aceea a mamei. Această realitate este reg)ndită !n plan cultural& ea oferă at)t imaginea ierar&iei 'raporturile dintre părinţi şi copii( c)t şi a comunităţii 'familia este !n general trăită ca un tot solidar(. "tnologia a descoperit diversitatea sistemelor de !nrudire, pe parcursul secolului al -lea, c)nd 1e*is 'organ '=>( !şi dă seama că termenii utili%aţi de iroce%ii din 4anada pentru a desemna părinţii nu sunt descriptivi ca la europeni 'tată, mamă, soră, frate, fiu, fiică etc.( ci clasificatorii 'toţi părinţii din generaţia tatălui sunt numiţi la plural părinţi(. 4are sunt raţiunile acestui mod surprin%ător de desemnare a relaţiilor de rudenie $ocietăţile cu capital tenic redus manifestă !n acest domeniu o inventivitate deosebită. $ub influenţa lucrării lui 4l.5SvL-$trauss, 0tructurile elementare ale nrudirii '=@?@(, au fost intensificate cercetările !n acest domeniu. 4ercetările recente ale lui 4mmanuel Todd '=@>N( atestă faptul că diferenţele de comportament legate de tipul de familie răm)n mai importante dec)t am crede !n contextul postmodernismului. $istemele de !nrudire implică : -reguli respectate de fiecare dintre soţi & acesea codifică raporturile dintre descendenţe şi exclude maria*ul !ntre rude& -alegerea unui mod de filiaţie privilegiat : patriliniar 'pe linia tatălui(, matriliniar 'pe linia mamei( sau biliniar 'pe ambele(& -locul de reşedinţă al soţilor : la părinţii soţului 'regim patrilocal(, !n clanul soţului 'virilocal(, la părinţii soţiei 'matrilocal(, !n clanul soţiei 'uxorilocal( sau !ntr-un loc nou 'neolocal(& -definirea regulilor de moştenire . mportanţa sistemelor de !nrudire este dată de faptul că acestea determină circulaţia femeilor 'deci potenţialul de fecunditate( şi a !ogăţiei ntre descendenţe 'prin *ocul cadourilor, al dotei sau al altor forme de plată legate de maria*( sau !ntre generaţii 'ca urmare a moştenirii(. 1roibiţia incestului, universală !n lume are o finalitate simplă, este /mai puţin o regulă care inter%ice căsătoria cu mama, sora sau fiica dec)t o regulă care te obligă să o !ncredinţe%i pe mama, sora sau fiica ta altuia0 concide 5SvL-$trauss '=@?@(. $istemele elementare de !nrudire a*ung adesea să indice modalităţi precise de căsătorie. 6e exemplu !n multe comunităţi primitive atunci c)nd apartenenţa la o descendenţă este reglată pe principii patriliniare, este inter%isă căsătoria verilor aparţin)nd clanului patriliniar 'veri paraleli( dar este permisă căsătoria cu fiicele uncilor maternali 'veri !ncrucişaţi(. Acesta este ca%ul societăţilor structurate pe *umătăţi inegale 'descendenţa tatălui fiind considerată superioară celei a mamei(. În societăţile !n care aceste *umătăţi sunt egale se a*unge la un scimb reciproc de descendenţă de la o generaţie la alta. 7bligaţia de a lua !n căsătorie verişoara matrilaterală 'fata unciului maternal( conduce la un scimb generali%at de femei !ntre descendenţe : descendenţa G furni%ea%ă soţii descendeţei A put)ndu-le primi !n scimb numai de la descendenţa 4 etc. În societăţile !n care alegerea soţului nu este limitată dec)t de c)teva interdicţii referitoare la consangvinii ceii mai apropiaţi, semnificaţia regulilor de reşedinţă şi de moştenire devin preponderente. În societăţile patrilocale sau virilocale, femeile sunt condamnate să trăiască !n afara mediului !n care au crescut şi departe de cei apropiaţi lor. 3eciproca ese valabilă !n ca%ul bărbaţilor din sistemele matrilocale sau uxorilocale. Aceasta creea%ă probleme umane şi c)ntăreşte mult !n conţinutul culturii transmise generaţie de generaţie. 7 altă clasificare a familiilor a fost făcută de 5e 1laL !ncă din =>C care distingea trei tipuri : familia patriar&ală, !n care toţi fiii căsătoriţi răm)n !n căminul părintesc, familia#suşă care păstrea%ă alături de părinţi copilul instituit drept moştenitor asociat şi familia insta!ilă redusă la cuplu şi la copiii neemancipaţi. mportanţa acestor structuri !n formarea tinerilor este foarte mare. @--Cultură şi coeziune socială- Comunitatea
8iaţa socială implică faptul ca partenerii să aibă sentimentul apartenenţei la acelaşi ansamblu faţă de care fiecare se simte responsabil şi solidar. Acesta poate lua o formă afectivă, aceea a comunităţii. În alte ca%uri, construcţia socială are fundamente raţionale : interesul, eficienţa, gri*a asigurării apărării şi securităţii colective etc. "ste sensul propus de mai une de un secol de către >( !ntre comunitate ' Gemeinsc&aft ( şi societate 'Gesellsc&aft (. Un ,!el # c,unitatea 4omunitatea serveşte de model unei !ntregi serii de unităţi sociale şi culturale. ;n mic grup social sudat, ai cărei membri snt legaţi prin relaţii de !ncredere reciprocă, se poate multiplica prin
dispersie sau să se !ntindă prin !nglobarea unui număr mare de persoane legate prin trăsături fundamentale de cultură. 4omunitatea de ba%ă poate fi construită plec)nd de la legăturile de s"nge şi de alianţă care unesc membrii aceleiaşi familii. "a poate fi formată şi după un model analog de către membri uniţi de acelaşi ideal, un proiect comun sau aceeaşi credinţă. 7 comunitate poate re%ulta şi din coabitarea unor mici grupuri !n acelaşi loc. 8iaţa unei comunităţi are nevoie de o !ază teritorială , distanţa cre)nd un obstacol relaţiilor pe care se ba%ea%ă aceasta. 1opoarele fărm)ţate !n comunităţi diasporeice !şi păstrea%ă identitatea amintind totdeauna locul lor de origine 'de exemplu, evreii care repetă ritualic /Anul viitor la erusalim0(. 4omunitatea familială *oacă un rol central !n toate societăţile tradiţionale. "a se poate lărgi p)nă la talia unui clan format din toţi descendenţii unui strămoş comun. $olidaritatea lor clanică funcţionea%ă atunci c)nd genurile de viaţă li resursele familiale sunt similare. $istemul de !ntra*utorare, ospitalitatea reciprocă, cadourile reciproce devin !n această situaţie modalităţi eficiente. Comunitatea de proiect &societatea utopică
4omunitatea ba%ată pe un contract sa un proiect nu este impusă indivi%ilor dar re%ultă dintr-o ade%iune conştientă a membrilor săi. "a poate fi anali%ată pe două nivele : -un nivel parţial atunci c)nd este vorba de o asociaţie sportivă sau caritabilă, pentru care membrii consacră o parte din timpul liber& -un nivel glo!al atunci c)nd este vorba despre un proiect de viaţă comun, după un model mai mult sau mai puţin utopic, diferit de cel oferit !n mod obişnuit de societate.2ipul cel mai fecund este cel care a prevalat la originile naţiunii americane !nsăşi, !ncep)nd cu comunitate pelerinilor, adepţi ai unei morale creştine severe şi ai economiei liberale. Avataruri ale acestui mod de organi%are socială s-au răsp)ndit şi !n alte părţi ale Americii : RuaDerii şi Mennoniţii 'Amis( din 1ennsLlvania, Mormonii din ;ta etc. În aceeaşi idee a evoluat şi mişcarea sionistă, care a condus la crearea comunităţilor de tip .i!!outz sau mos&av, expresie a unei voinţe comune. Comunitatea ideologică şi religioasă
În toate comunităţile, interogaţiile asupra realităţii tragice a destinului individual sunt curente. 6acă perpetuarea comunităţii se poate derula din generaţie !n generaţie, eventual pe acelaşi teritoriu, oamenii mor şi se !ntorc !n 1ăm)nt. 4ultele şi ritualurile necesare pentru a răm)ne !n contact cu strămoşii, cu forţele lor originale sunt universale. mpărtăşirea aceloraşi credinţe religioase sau metafizice şi participarea la rituri care apropie credincioşii constituie un liant solid . 4ei care, !n numele raţiunii, golesc cerurile de %ei, resimt nevoia, !n cursul mitingurilor 'omoloagele marilor slu*be religioase( să celebre%e miturile fondatoare ale ideologiilor proprii, v)rsta de aur revolută şi viitorul luminos care !i aşteaptă. 4redinţa fidelilor se exprimă cel mai bine !n timpul marilor rugăciuni, a adunărilor diverse cu scop religios, unde gesturile rituale codifică existenţa acestui tip de comunitate. În acest fel s-au şi răsp)ndit marile religii universaliste, din biserică !n biserică, din moscee !n moscee sau din asram !n asram. 4omunităţile caste de călugări creştini sau budişti aăar mai degrabă ca şi modele de viaţă spirtuală dec)t ca modele de organi%are socială globală. Comunitatea de loc
0atul tradiţional sedentar apare ca un model al comunităţii locali%ate. #ăscută din coabitare, se remarcă prin stilul comun de viaţă, !ntra*utoarea mutuală, intermaria* frecvent sau !nrudire reciprocă. $entimentul locului, al moşiei ca patrimoniu comun, indiferent de forma proprietăţii aproape este !ntărit de !mpărtăşirea aceloraşi experienţe : bote%ul la aceeaşi biserică, frecventarea aceleiaşi şcoli, sf)rşind cu !nmmorm)ntarea !n acelaşi cimitir. 1lec)nd de la aceste unităţi esenţiale, cercurile de apartenenţă la un loc din ce !n ce mai vast se lărgeşte : fiecare se simte mai apropiat de locuitorii din zona, regiunea sa, av)nd acelaşi dialect, acelaşi model de consum alimentare la care se adaugă un trecut comun, exemplificat prin monumente-reper. 6incolo de comunitatea de loc se !ntinde naţiunea, !n sensul secolului al -lea. "xpresia politică a naţiunii, teritoriul pune probleme dificile. Această scemă de identificare a locurilor este o modalitate simplificată şi ideali%ată, realitatea fiind mult mai complexă.
@-7- Cultură şi relaţii ierar"ice
#u este suficient ca toţi membrii unei societăţi să !mpărtăşească aceleaşi convingeri şi proiecte pentru ca aceasta să funcţione%e convenabil. 2rebuie organi%ată şi viaţa colectivă, divi%ate sarcinile, reparti%ate responsabilităţile, controlate re%ultatele. 5a aceasta se a*unge prin constituirea unor relaţii ierari%ate !n interiorul grupului. 0erar"iile simple
erariile simple se stabilesc !n mod natural !n viaţa familială. 2atăl şi mama, fraţii mai mari sau mai mici, formea%ă o piramidă a cărei dimensiune iniţială este !iologică. 5egăturile verticală decurg din necesităţile vieţii, afectivitatea form)nd un liant solid, autoritatea fiind acceptată firesc.
4aracteri%ea%ă cea mai mare parte a societăţilor, asigur)nd coe%iunea unui număr mare de grupuri, ciar şi !n condiţile diversităţii acestora ori la mare distanţă. În multe ca%uri, rolul şi statutul individului sunt atribuite prin naştere, fiind transmisibile urmaşilor. În culturile indo-europene de exemplu, cele trei mari funcţii esenţiale, autoritatea morală a preoţilor, forţa ră%boinicilor şi prestarea muncilor de *os de către agricultori, comercianţi şi arti%ani, sunt concepute ca inegale. Astfel au apărut, ca !n ndia, caste funcţionale, endogame. $cimburile indispensabile dintre grupuri sunt reglementate prin cutume severe, neaplicarea acestora fiind sancţionată prin eliminarea fără drept de apel !n categoria celor din afara castelor 'intangibili(. $istemul societăţilor ba%ate pe ordine din "uropa tradiţională este asemanător dar mai suplu. 7rdinul nobililor este ereditar dar nu !n totalitate !ncis iar ieraria ecle%iastică nu este obligatoriu legată de originea socială. 0erar"iile complexe în care rolurile şi statutele sunt legate de competenţa indivizilor
În paralel cu ierariile miştenite, care se reproduc automat, foare timpuriu au apărut şi sisteme pur funcţionale, !n care rolul şi statutul indivi%ilor sunt legate de competenţele acestora. Mobili%area unui număr mare de indivi%i pentru reali%area unui proiect care depăşeşte posibilităţile unui grup restr)ns implică : -o misiune precisă definită de un decident& -o organi%are ierarică foarte puternică !n interiorul căreia otăr)rile emise la v)rf sunt recepţionate şi executate la ba%ă. 5ocul fiecăruia dintre membri este legat de competenţele recunoscute.
Colectivităţile cu roluri omogene & formarea claselor şi grupurilor de presiune
1e măsură ce se ad)nceşte divi%iunea muncii şi importanţa sistemelor ierarice !n funcţionarea societăţii creşte, sensul comunităţii se limitea%ă, indiferent de dimensiunea acesteia, la c)teva atitudini convenite. 4omunitatea nu dispare dar !şi scimbă obiectul. 2oţi cei care ocupă acelaşi post sunt confruntaţi cu aceleaşi probleme şi au interese comune, form)nd colectivităţi aproape omogene. Atunci c)nd acestea comunică uşor apare şi conştiinţa similarităţii po%iţiei lor şi a avanta*elor pe care le pot avea din apărarea intereselor comune. 4omunităţile se transformă astfel !n clase, contextul geografice de proximitate şi relaţiile rapide condiţion)nd această transformare. 4omunicaţiile moderne au lărgit ideea de clasă la toate grupurile de oameni care ocupă po%iţii analoge !n piramida socială ciar daca acestea nu au dec)t rare oca%ii de a se !nt)lni. Această evoluţie este frapantă !n timpurile noastre, mobili%)nd categorii precum femeile, tinerii sau unele grupuri marginale precum omosexualii. ;tili%)nd toate mi*loacele de care dispun, manifestaţii de stradă, presiuni politice, caută să impună soluţii la unele probleme reclamate, obţin)nd satisfacţie la multe dintre revendicările lor. Clase şi cultură
4lasele nu diferă numai prin activităţile lor sau prin po%iţia ierarică ci şi prin venituri. 4ei care le compun nu acced !n acelaşi mod la cultură. În mediile modeste ale societăţii tradiţionale, părinţii nu au mi*loacele necesare susţinerii studiilor copiilor, aceştia acumul)nd cunoştinţe şi deprinderi prin contactul direct cu membrii familiei, cu strada, cu prietenii. În acelaşi timp copii din clasele de mi*loc erau şcolari%aţi iar cei din clasele superioare erau pregătiţi de perceptori.
7 societate nu se poate menţine dec)t atunci c)nd a*unge să furni%e%e membrilor săi cele necesare sub%istenţei şi ordine, pace civilă, securitate. "a trebuie să răspundă şi aspiraţiilor spirituale, transmiterii bunurilor culturale şi bunei funcţionări a instituţiilor. Modul !n care aceste !ndatoriri sunt !ndeplinite şi amena*ările ncesare !ndeplinirii acestui scop, sunt puternic marcate de cultură. >ecanica statutelor şi rolurilor, instituţionalizarea diviziunii muncii
5a toate nivelurile, ciar la cele mai simple, supravieţuirea grupului cere o divi%iune a sarcinilor şi responsabilităţilor !ntre indivi%i după v)rsta, sexul sa capacităţile acestora. ndiferent că este vorba despre comunităţi restr)nse !n care toată lumea participă la muncile esenţiale sau de societăţile moderne !n care munca este atomi%ată la extremis, sistemul nu poate funcţiona dec)t dacă fiecare !şi desfăşoară onest rolul sau rolurile multiple care !i sunt reparti%ate : soţ, tată, agricultor, primar etc. 1ersonalitatea individului este desenată de po%iţia pe care o ocupă !n societate. 4omportamentele sale sunt astfel extrem de standardi%ate, conform unor convenţii form)nd ceea ce etnologii numesc personalitatea de ba%ă. "ficacitatea comportamentelor este asigurată at)t de valorile interiori%ate c)t şi de statutul şi remuneraţia acordată de către societate. Aceasta trebuie să prevadă şi o scală de sancţiuni pentru contravenienţi. 1resiunea colectiva are aşadar un rol ma*or ciar dacă rolul său scade !n marile oraşe. Între dimensiunea unei aglomeraţii urbane şi manifestarea unor devianţe, generate de libertatea indivi%ilor şi de atmosfera propice invoaţiilor este o str)nsă legătură.
+imensiunea economică şi ecologică a vieţii sociale
Aptitudinile şi !ndem)narea necesară valorificării resurselor propuse de mediu formea%ă această dimensiune esenţială pentru viaţa socială : oamenii au nevoi de resurse su!zistenţiale şi de energie care reclamă amena$area unor locuri de extracţie, producţie sau prelucrare la care se adaugă cele de desfacere, legate de circulaţia mărfurilor7 4onsumatorul, aflat la capătul acestei filiere necesită produse elaborate, cu mici excepţii, ceea ce implică o relaţie directă !ntre cultură şi cerere, aceasta din urmă fiind o imagine a celei dint)i. 4onform nivelului şi tipului de cultură, grupurile au recurs la strategii foarte diverse de organizare , de la nivelul cel mai simplu 'familia, clanul( la nivelul cel mai complex, specific societăţilor actuale, ba%ate pe o divi%iune extremă a muncii. Aceasta este !nsoţită de o organizare ierar&ică fondată pe statutul diverselor sarcini . 1relevari obligatorii sunt operate !ntre producătorii de bunuri şi servicii pe de o parte şi clasa care deţine puterea 'politică, militară, religioasă etc.(. În ca%ul organi%ării !n caste, se desfăşoară un troc instituţionali%at. storicul şi economistul Tarl 1olanLi arăta !n =@?? că emergenţa economiei ca sector autonom al vieţii sociale este recentă şi incompletă . 2recerea de la o economie controlată de stat la una dictată de piaţă re%ultă din confruntarea !ntre ofertă şi cerere, pe o piaţă transparentă. 4ritica socialistă a opus dreptul la muncă, pieţei muncii, concept care !l !nsoţeşte pe cel de economie de piaţă. În faţa de%ordinii şi a risipei provocate de căutarea profitului şi de concurenţă, socialismul propune planificare raţională, utili%)nd toate mi*loacele disponibile. "şecul experienţei gestiunii socialiste centrali%ate a condus la relansarea liberalismului şi a teoriei lui &omo oeconomicus, omul aflat !n căutarea profitului. 4alităţile morale, forţa caracterului, simţul responsabilităţii sunt vă%ute a fi esenţiale ca şi respectarea contractelor de livrare, a calităţii produselor sau căutarea continuă a unor noi soluţii. "xactitudinea, conştiinţa profesională, competenţa, dorinţa de muncă alături de creativitate şi inovaţie economică reflectă o atitudine colectivă, ba%ă a culturii moderne. Mulţi cercetători sublinia%ă rolul esenţial *ucat de protestantism !n impunerea acestei atitudini, !n special !n lansarea revoluţiei industriale, dar discuţiile sunt descise. +imensiunea politică a vieţii sociale
ntervenţiile politicului !n viaţa economică derivă din responsabilitatea guvernării : asigurarea autorităţii pe teritoriul unui stat, pacea şi *ustiţia !n interior, securitate la frontiere. nstituţiile care !ncadrea%ă viaţa politică nu au nimic natural. "le au fost elaborate !n decursul istoriei, reflect)nd preferinţele, priorităţile şi valorile fiecărei populaţii. În perioada modernă, statele de tradiţie /iacobină0 plasea%ă $tatul deasupra tuturor, spre deosebire de cele de tradiţie descentrali%ată '7landa, 9ermania de ex.( !n care statul trebuie să fie !n serviciul comunităţilor care compun o naţiune. 2entaţia constantă a puterilor dictatoriale este aceea de a impune prelevări excesive, permiţ)nd astfel drenarea resurselor spre cei care permit menţinerea puterii, implic)nd astfel o inegalitate extremă. $istemele democratice asigură un control mai bun şi mai sigur al veniturilor şi celtuielilor, evită risipa şi inegalităţile flagrante 'cel puţin pe )rtie(. 1uterea este emanată !n acest ca% de către popor prin procedura de vot. 6acă, !n general, conceptul de $tat, ca teritoriu populat av)nd !n frunte un guvern, este mai clar, conceptele de popor şi naţiune sunt mult mai vagi. 4ondiţiile care trebuiesc !ndeplinite pentru ca o populaţie oarecare să fie considerată popor sau naţiune, cu drepturi exclusive asupra unui teritoriu pe care-l ocupă sunt greu de definit, !n acest ca% geografia culturală !mpletindu-se cu cea politică. @-@- Cultură, control social, li1ertate
2rice sistem social devine opresiv dacă este perfect . $tructurile sociale şi preceptele morale pot deveni !n acest ca% rigide, oblig)nd astfel societatea să adopte scimbări capabile să asigure un grad mai ridicat de libertate individuală şi un control social acceptabil. Formele de socia1ilitate şi controlul colectiv
În general se disting două forme : izolaţioniste, care limitea%ă relaţiile familiei cu vecinatatea , situaţie frecventă !n "uropa 'spaţiul germanic,
mod deosebit(. 6incolo de această clasificare extrem de generală, societăţile sunt !n fond organisme extrem de complexe !n care raporturile comunitare se combină cu cele de i%olare, at)t la nivel colectiv c)t şi individual. $paţiile de distracţie şi recreere
"nergia indivi%ilor nu este mobili%ată !n totalitate pentru scopuri utilitare. 6intotdeauna oamenii au simţit nevoia destinderii, fie !ntr-un cadru privat, familial, fie !ntr-un cadru organi%at, comunitar.
$ărbătoarea marcea%ă de obicei o ruptură semnificativă !n derularea timpului, ritm)nd timpul vieţii familiale, punctat de aniversări, căsătorii, naşteri, decese, comemorări etc. Mai importante sunt săr!ătorile colective , religioase de regulă dar şi de factură civică, organi%ate la date fixe, oca%ionate de date importante pentru comunitatea respectivă şi av)nd drept sens asigurarea 'păstrarea( coe%iuni sociale. $ărbătorile se pot manifesta diferit, prin procesiuni, dans, mu%ică, spectacole etc. În general sunt momente de participare sinceră, detaşată, de comuniune şi de eva%iune din cotidian. În multe ca%uri acestea oca%ionea%ă şi modificarea regulilor comune de conduită, p)nă la inversarea ierariilor, după modelul carnavalului catolic 'care presupune degi%area(. Aceste manifesaţii, cu toate excesele inerente, au virtuţile unei terapii colective, permiţ)nd eliminarea tensiunilor sociale existente. 1articipanţii trăiesc !n aceste momente situaţii noi, diferite de cele cotidiene care !i eliberea%ă de agresivitate. 3olul acestor manifestări colective !n unele civili%aţii *ustifică amena*ări specifice, grandioase adesea : promenade, bulevarde, pieţe monumentale, construcţii gigantice etc. @-B- $paţiu, cultură, creativitate şi su1versiune
4xistenţa repausului, a recreerii şi a săr!ătorilor este esenţială pentru !una funcţionare a grupurilor sociale. Aceasta nu exclude !nsă existenţa unor margini, a unor spaţii care scapă controlului. olul spaţiilor marginale
În general, la periferia unei societăţi regulile se impun cu mai puţină rigoare, sunt mai puţin respectate, abaterile fiind mai rar sancţionate. 1unerea !n cau%ă a unor practici considerate normale, inventarea unor noi forme de expresie, constituie regula, opun)ndu-se practic ma*orităţii. În unele situaţii, existenţa unor astfel de spaţii nu periclitea%ă ecilibrul social de ansamblu, menţin)nd adesea specificul unor minorităţi dar !n unele ca%uri se a*unge la exploatarea sau para%itarea societăţii !n care se integrea%ă. $paţiile marginale sunt la fel de bine structurate ca şi cele dominante ciar dacă de multe ori controlul este asigurat de grupuri delincvente, !n contradicţie cu legea, fie că este vorba de mafiile si găştile *uvenile urbane sau de bandiţii la drumul mare din %onele rurale. 6e obicei, orice !ncercare a societăţii /normale0 de control !n aceste spaţii este sortită eşecului din cau%a unei solidarităţi locale puternice sau funcţionării legii tăcerii. În alte situaţii astfel de spaţii marginale sunt destinate căutării unor noi valori, experimentării unor soluţii inedite menite să combată deficienţele societăţii /normale0. "ste ca%ul !n care marginalitatea devine productivă, ca%ul unor mişcări culturale din marile oraşe occidentale din perioada postbelică '&ippies, pun. etc.(. În unele ca%uri aceste contra-culturi se mnaifestă !n %onele centrale ale aglomeraţiilor unde este facilitată evadarea dintr-un mediu social constr)ngător, locali%at la periferie. 2oate aceste mişcări au un net caracter subversiv şi pot modifica substanţa culturii de ansamblu, aşa cum se pare s-a !nt)mplat !n lumea occidentală pe parcursul ultimelor decenii. Crize, catastrofe şi inovaţii culturale
1entru ca scimbarea să fie posibilă, este necesară dizolvarea cadrelor existente , aşa cum se !nt)mplă la marginea societăţii sau atunci c)nd sunt repuse !n cau%ă principiile fondatoare. În trecut scimbarea era oca%ionată de multe ori de evenimente naturale 'erupţii vulcanice, cutremure, inundaţii etc.( care lăsau autorităţile descoperite, făc)nd să apară noi lideri pe fondul lacunelor de autoritate.
$ituaţia devine similară !n contextul unor cri%e social-politice, traumatismele care pun !n cau%ă sistemul social conduc)nd la o re)nnoire profundă a culturii. În trecut, geografia se ataşa mai ales de perioadele de prosperitate, cri%ele periodice fiind considerate apana*ul ştiinţelor sociale. În pre%ent atitudinea este complet diferită, situaţiile de cri%ă focali%ea%ă la maximum atenţia pentru că arată slăbiciunile sistemelor existente şi accelerea%ă evoluţia acestora. evoluţii, restructurări şi mutaţii culturale
$cimbările nu sunt totdeauna legate de inegala presiune a societăţii asupra spaţiului pe care-l controlea%ă ci poate re%ulta şi din repunerea !n cau%ă a elementelor fondatoare ale acesteia. 3e)nnoirea nu !şi mai are originea !n experienţele marginale ci re%ultă din cri%a profundă a legăturii sociale, din restructurarea generală a vieţii economice sau este urmarea unei revoluţii care bulversea%ă instituţiile politice şi relaţiile instituţionali%ate la care se poate adăuga cri%a unor valori spirituale. 3ăspunsul la cestiuni care derivă din aceste evoluţii nu este totdeauna categoric. 4ine este responsabil cu exactitate de %druncinarea unei ordini existente 4e !mpinge oamenii să accepte o formă de organi%are !n defavoarea altora "ste tocmai ceea ce fascinea%ă geografia culturală : situaţiile insta!ile, modificările !ruşte, convertirea la noi valori etc. Acestea fiind !nsoţite de lideri inspiraţi, şefi carismatici, profeţi etc. Concluzie
$ocietatea nu aparţine domeniului naturii ci celui al culturii, spri*inindu-se !nsă pe suportul natural. "a implică solidarităţi afective şi structuri funcţionale, adesea ierarice explicate şi legitimate de valorile diminate. "a nu este o maşinărie, lăs)nd totdeauna să se manifeste marginalitatea. 9eografii au tendinţa de a considera implicite categoriile care caracteri%ea%ă viaţa socială şi modul ei de organi%are. 4urentul radical al geografiei culturale impune o vi%iune diferită insist)nd asupra *ocului de interese şi a efectelor de dominaţie care decurg din acesta : discursul asupra condiţiei feminine a *ustificat mult timp exploatarea care avea ca obiect femeia& !nvinuirea unor minorităţi de toate păcatele unei societăţi serveşte tocmai !ntăririi şi păstrării unor privilegii de către ma*oritate.
Caitlul < Instituirea scietă/ii şi ,iturile 1n!atare B-.-Cultura ca ordine instituită +imensiunea instituantă şi prescriptivă a discursului
7 cultură este făcută !n mare măsură din cuvinte care traduc realitatea, o structurea%ă şi o organi%ea%ă. Aceste cuvinte au o valoare descriptivă, acord)nd semnificaţii unor locuri, fiinţe, unelte etc. 4onotaţiile pe care le obţin !n timp le asigură o !ncărcătură emotivă, d)ndu-le o existenţă socială. Anumite enunţuri construite din cuvinte au o dimensiune prescriptivă, indic)nd nu ceea ce există de*a dar, ceea ce ar trebui să fie, să devină sau ceea ce este bine.
Nici un stat nu poate funcţiona dacă nu !eneficiază de o puternică legitimitate7 #ici un tiran nu se poate menţine la putere !n condiţiile unei revolte generali%ate, nici o poliţie nu poate !nvinge anaria sau acţiunile teroriste de amploare. În societăţile europene occidentale ameninţate de delincvenţă, crimă
şi corupţie, cifrele oficiale atestă o pondere de ,N-=X persoane !ncarcerate dar !n $.;.A. atinge NX iar !n unele state latino-americane ciar mai mult. nstinctual sau !n virtutea păcatului original, omul poate fi mai rău ca un lup pentru el !nsuşi 'cum afirma Hobbes(, supravieţuirea colectivă impun)ndu-i respectarea unor principii !nsuşite !ncă din copilărie : respectul faţă de părinţi, abţinerea de la furt, de la a ucide pe altcineva, !ndeplinirea anga*amentelor etc. 6acă aceste reguli sunt instinctive sau cultivate este !ncă un subiect nere%olvat ciar dacă toate culturile au făcut din el un obiect al de%baterii. 6repturile universale ale omului, !n pofida impunerii lor răm)n !ncă un de%iderat, realitatea diversităţii culturale impun)nd raporturi conflictuale sau de dependenţă !ntre comunităţile care compun umanitatea. 6sigurarea ordinii lumeşti şi naturale & dimensiunea religioasă a vieţii sociale
Morala nu este singura /necunoscută0 a culturii umane. 7bservaţia empirică a naturii revelea%ă, !n optica multor culturi, o armonie profundă !ntre fenomenele naturale, viaţa umană particip)nd la un !ntreg coerent, reglat de forţe obscure. 4iclurile naşterii, creşterii, morţii sau renaşterii 'mai ales !n ceea ce priveşte vegetaţia şi unele fenomene cereşti precum mişcările aştrilor( dau un sens deplin fiecăruia : *ocul eternei re)ntoarceri, muncile şi %ilele care se repetă ciclic, moartea şi speranţa renaşterii '"liade, =@?(. 6ar, dintr-odată, armonia este !ntreruptă fie de mişcări telurice sau atmosferice, bulvers)nd ordinea lumii, ca expresie a m)niei divine. 1entru a le calma este nevoie de rituri şi de sacrificii, eventual de pedepsit vinovaţii. În plină epocă ştiinţifică, lupta !mpotriva ameninţărilor care apasă asupra ciclurilor naturale şi a ansamblului ecumenei implică o ardoare Quasi misionară a /sectelor0 ecologiste : trebuie să folosim energii re)nnoibile, să consumăm /bio0, să creăm re%ervaţii pentru a garanta supravieţuirea tuturor speciilor etc. +iecare religie, fiecare ideologie laică, aduce n prim plan un principiu social egalitar sau ierar&izat, o morală care cuprinde datorii şi interdicţii, un model politic care legitimează puterea şi g&idează relaţiile omului cu natura. 6iurea, dincolo şi construcţia ordinii valorilor
1e ce se fondea%ă demersul care impune o ordine a valorilor şi instituie societate pe aceste ba%e 7bservaţia ne poate spune ce există şi atunci c)nd este bine condusă, ce devine dar nu ne permite să trecem de la constatare la prescripţie. maginaţia poartă spiritul dincolo de ori%ont, fie că este vorba de copilul care călătoreşte !n ţările repre%entate pe timbre poştale sau de credinciosul care aspiră la fericirea eternă a paradisului, tem)nduse de proba purgatoriului '!n lumea catolică( şi mai ales, de căderea !n infern. $paţiul frecventat de către oameni nu se limitea%ă niciodată la cel revelat de observaţie fiind dublat de spaţii virtuale, !n%estrate de oameni cu calităţi superioare. Munţii locuiţi de spirite invi%ibile şi puternice, paradisul şi infernul promis sufletelor celor dispăruţi, iau forme diferite !n funcţie de cultură. 4uvinte, imagini, idei, povestiri transmise din generaţie !n generaţie ca o moştenire esenţială formea%ă un ansamblu distinct !n cadrul oricărei culturi. naccesibile simţurilor, aceste tăr)muri aparţin universului discursului. 4u toate acestea lumea de dincolo este dotată cu sensuri şi realităţi cel puţin la fel de mult ca aceea !n care trăim. "a revelea%ă, prin comparaţie, deficienţele, in*ustiţiile şi defectele ordinii existente. $piritul care a explorat aceste tăr)muri are privilegiul unui punct de vedere de ansamblu care !i permite să observe lumea noastră, să o privească cu simţ critic şi să indice modalităţile de acţiune necesare !ndeplinirii aspiraţiilor de genul celor exprimate !n sintagma evangelică /precum !n ceruri aşa şi pre păm)nt0. 3egulile de conduită, modelele de comportament, formele de%irabile de manifestare a mediului !nsuşi sunt astfel construite, prin raportarea la o lume ideală, de dincolo. 2opologia realităţilor ultime care dau un sens universului, naturii, societăţii, individului !nsuşi nu este at)t de diversă, culturile exprim)ndu-le aproximativ prin aceleaşi mi*loace '"liade, =@KN, fig.?.(. 0manenţă, politeism şi u1icuitatea sacrului
;nele culturi consideră că !n fiecare cultură şi !n fiecare fiinţă, există o esenţă care !i conferă consistenţă şi densitate, explică natura, mişcările, comportamentele şi evoluţia sa. 4nergia fundamentală a lumii este n această viziune imanentă pentru că forţele sale se ascund !n fondul materiei inanimate sau !n formele vii. Aceste forţe, concepute ca spirite !ntrupate sau !ncastrate !n
diversele forme ale materiei, pot părăsi locul vremelnic, se pot deplasa sau re)ntrupa. 5umea păg)nismului este o lume vră*ită, sacralitatea fiind multiformă şi ubicuă.
Alte sisteme de g)ndire situea%ă universul ultim dincolo de ceea ce poate fi atins cu simţurile noastre, !n ceruri, !n lumea subterană sau !n spaţiul abstract al revelaţiei sau al 3aţiunii. 4oncepţia lor despre adevăr se ba%ea%ă pe ideea transcendenţei7 5umea este dublată de un spaţiu unic, animat de o forţă generală care guvernea%ă totul. Aici, universul !ncetea%ă să mai fie eterogen, fiind conceput de o divinitate '!n principiu unică(. 4ele două lumi comunpică !n locuri privilegiate !n care se manifestă puterea divină. 7ntologia spaţiului nu este uniformă, unele puncte sau anumite %one sunt dotate cu o realitate !n care aflorea%ă lumea de dincolo, !ncărcată cu o putere sacră, misterioasă şi neliniştitoare '"liade, =@KC, fig.C(. În multe culturi ale lumii, sacrul tran%itea%ă prin axis mundi, axa lumii, centrul, privilegiat astfel ca şi loc 'tipic !n spaţiul cine% care se şi pretinde a fi imperiul /de mi*loc0(.
structura g)ndirii răm)ne identică, spri*inindu-se pe acceptarea existenţei unei alte lumi, fiind o g)ndire axiologică. /niversul fa1ulei şi al valorilor estetice
În multe ca%uri, universurile imaginare nu sunt ataşate de valori morale sau metafi%ice fiind apreciate pentru graţia, frumuseţea, armonia sau exotismul lor. $cara de valori care armea%ă cultura nu priveşte numai morala. 2ăr)murile care !i servesc drept fundament !mbracă şi alte forme dec)t cele ale revelaţiei. $paţiile fabulei, ale reveriei sau contemplării artistice completea%ă astfel pe cele ale credinţei religioase sau ale 3aţiunii metafi%ice d)nd imaginarului o dimensiune poetică şi estetică. 2opologia lor este calciată pe aceea a lumii de dincolo religioase sau metafi%ice 'fig.K(.
maginile şi mu%icile care !nc)ntă spiritele şi inimile nu sunt ele inspirate dintr-un univers imaterial cu care geniile comunică !ntr-o măsură pe care nu o cunoaştem ;maniştii 3enaşterii credeau !n acele sfere accesibile acelor spirite suficient de bine formate pentru a penetra universul 3aţiunii metafi%ice după modelul platonician. "i plasau formele antice pe un pisc de care !ncercau să se apropie prin re!nnodarea legăturilor cu o presupusă v)rstă de aur elenistică sau romană. În momentul !n care filo%ofiile istoriei triumfă !n secolul al -lea, modernitate devine referinţa ultimă a creaţii artistice : lumea de dincolo din care se inspiră este de data aceasta aceea a viitorului, a utopiei. Artistul devine cel care pătrunde tendinţele !ncă !n gestaţie şi extrage formele picturilor sale sau ritmurile şi temele operelor sale : avangarda este referinţa unică a modernităţii. ctivitatea artistică a fost multă vreme intim legată de viaţa religioasă : tragedia greacă este o artă sacră, la fel şi misterele medievale, construite pe acelaşi model, ambele prefigur)nd teatrul clasic. 1ictura şi sculptura au avut adesea ca funcţie primordială aceea a comemorării revelaţiei sau a !ntrucipării divinităţii !ntr-o formă inefabilă, ceea ce explică pasiunea declanşată !n aria bi%antină pentru cultul icoanelor şi furoarea iconoclaştilor.
5umea perfectă a visurilor, debarasată de 3ău şi de mi%eria lumii este adesea concepută ca un paradis pierdut '"liade, =@KC(. 'itul v"rstei de aur este !mpodobit cu toate elementele po%itive ale societăţilor trecutului. 2ăr)mul lipsit de 3ău există adesea !n lumea concretă şi !n timpul aferent fiecărei civili%aţii, undeva dincolo de ori%ontul apropiat. Amerindienii 9uarani din 1araguaL concep acest tăr)m ca pe ceva concret, dincolo de un lanţ de munţi, !ndrept)ndu-se !n migraţiile lor spre acea direcţie fără al putea atinge, cu fiecare deplasare el devenind tot mai !ndepărtat. Aceste concepţii paseiste, exotice, despre o lume ideală par adesea parali%ante. $e opun concepţiilor fondate pe credinţa !n progres, !ntr-un m)ine perpetuu !n care-şi plasea%ă speranţele.
Această certitudine a unui m)ine mai bun stimulea%ă energia şi obligă indivi%ii să clădească o lume concretă, mai bună pentru urmaşii lor. )evoluţia ştiinţifică a condus g)nditorii europeni, !ncep)nd cu secolul al 8-lea, să nu mai caute dincolo de lucruri şi de fiinţe explicarea acestei lumi ci !n ea !nsăşi. "ste un retur la imanenţă, dar sub o formă diferită de aceea a păg)nismului antic sau al g)ndirii cine%eşti. 1entru noul spirit ştiinţific, forţele care explică lumea sunt incluse !n materie, !n fiinţe sau !n oameni şi pot fi descifrate prin observarea fenomenelor. Acestea iau alura cau%alităţii mecanice de la evoluţia vieţii la sensul istoriei. 3aţionalismul ştiinţific se !nscrie !ntr-un spaţiu omogen de unde sacrul este exclus, dar ideologiile extrase de aici valori%ea%ă sensul evoluţiilor şi forţele care le gidea%ă. "ste ca%ul filosofiei istoriei asociată ideii de progres ştiinţific. B--Putere şi ordine normativă
1uterea nu poate deveni stabilă dec)t dacă este acceptată. "a apare ca atare dacă !şi trage legitimitatea din lumea de dincolo acceptată de societate. În societăţile politeiste, regele apare ca mare preot, intermediar al puterilor supranaturale. iturile fondatoare
În fiecare societate, gene%a sistemelor de valori este ilustrată de !nvăţături extrase din texte considerate fundamentale. Acestea sunt calificate drept mituri fondatoare şi pot lua forme diverse. În societăţile primitive acestea se raportea%ă la origini, ilustrate de timpul revolut al unor eroi civili%atori, epocă !n care forţele care modelea%ă lumea '%eii( se aflau !n relaţii mai apropiate cu muritorii. $tructura cosmosului, a naturii nu prespunea atunci nici un secret, totul era accesibil, controlabil pentru oamenii obişnuiţi. Amintirea acelui timp explică rostul oamenilor pe păm)nt, promiţ)nd o re)ntoarcere la timpul original după moarte. Miturile astfel pre%entate definesc o sacralitate complexă şi difu%ă. În societăţile mai avansate, ba%ate pe religii revelate, divinitatea !nsăşi a dictat legile şi dogmele unor profeţi. Aceasta garantea%ă autenticitatea mitului fondator şi forţa sa de penetrare. În societăţile care au permis g)ndirea liberă, miturile fondatoare devin abstracte, ba%ate pe dei considerate esenţiale. 1laton a imaginat astfel mitul cavernei printr-un text care nu se raporta la un timp precis ci la o experienţă din care trăgea o lecţie filo%ofică. 1laton !şi imagina un şir de sclavi !nlănţuiţi !ntr-o cavernă, care nu cunoşteau despre lume dec)t umbrele mişcătoare proiectate de un foc pe un perete. 4eea ce luau ei drept realitate era !n fond reflectarea palidă a a realităţii la care aveau acces oamenii liberi. În acelaşi mod, spunea filo%oful, aparenţele pe care le percepem nu sunt dec)t imaginea deformată a deilor repre%entate de esenţa lucrurilor. Acesta este mitul fondator al raţionalismului metafi%ic grecesc, preluat şi de%voltate ulterior de civili%aţia europeană modernă.
!n favoarea 5eviatanului care asigură din acel moment pacea civilă. În acest scop a fost necesară semnarea unui Contract 0ocial care marcea%ă debutul civili%aţiei, intrarea !ntr-un timp mai puţin tumultuos, evit)nd cinurile istoriei. $emnificaţia 4ontractului $ocial s-a scimbat la P.P.3ousseau, !n secolul al 8-lea. 1entru el, omul natural 'primitiv(, trăieşte !n inocenţă, doar civili%aţia !l corupe. 1entru a ieşi din aceastp situaţie deplorabilă, oamenii trebuie să se unească printr-un pact care să !i elibere%e de mi%eria actuală. 1las)nd semnătura contractului social !n viitor şi nu !n trecut, 3ousseau a situat momentul !n care oamenii vor fi !n sf)rşit eliberaţi de povara unei societăţi opresive !ntr-un viitor ipotetic. Mitul contractului social ia astfel o dimensiune revoluţionară. B-7- aporturile dintre lumea noastră şi lumile de dincolo Puterea carismatică şi puterea intelectuală
5umea devine mai clară !n momentul !n care avem acces la lumile de dincolo !n care pot fi desluşite fără dificultate principiile care o determină, atunci c)nd ştim să reperăm spiritele care populea%ă locurile şi animea%ă fiinţele sau c)nd a*ungem să comunicăm cu tăr)murile !n care domneşte divinitatea sau, după ca%, oficia%ă 3aţiunea. $ocietăţile au nevoie de indivi%i capabili să străpungă misterele universului pentru a fundamenta interpretările simbolice propuse ca şi norme de comportament. $istemele normative se spri*ină astfel pe mărturia unor vi%ionari care au avut acecs la resorturile profunde ale lumii. Mulţimile !i urmea%ă adesea orbeşte, comportament care se află la ba%a carismei care distinge !ntr-o mulţime anonimă, persona*ele ieşite din comun fără de care lumea ar fi altfel. 8i%ionarii sunt obsedaţi de locurile care nu pot fi vi%itate, situ)ndu-se !n afara normalităţii, adesea la limitele nebuniei. amanul primitiv !şi trage puterea din capacitatea sa de a călători !n timpul reveriilor sale, utili%)nd adesea substanţe psiotrope. În unele civili%aţii, divinitatea !nsăşi preia iniţiativa de a se adresa umanităţii, !ncredinţ)nd unui profet !nvăţăturile sale 'ca%ul monoteismelor(. 5umea de dincolo care dă semnificaţie lumii noastre nu este totdeauna cea a religiei ci şi aceea a unor eroi care au cura*ul de a !nfrunta pericole neobişnuite, semn al unui destin particular. "i sunt astfel !ntrucipări ale unor %ei sau semi%ei, aşa cum era ca%ul !n 9recia antică, cu reverberaţii !n epoca noastră unde campionii sportivi, capabili de performanţe neobişnuite beneficia%ă de un prestigiu care !n principiu are aceeaşi origine. În civli%aţiile !n care ideologiile au !nlăturat religiile, intelectualul capabil de !nţelegerea mecanismelor care fasonea%ă materia, transformă fiinţele şi orientea%ă istoria este receptorul carismei. Adesea, el !mpărtăşeşte această carismă cu artistul care revelea%ă frumuseţea, geniul fiind considerat de multe ori ca fiind o manifestare particulară a unei alte lumi, inaccesibile ma*orităţii. 5iderii carismatici sunt cei cărora le revine sarcina rsponsabilităţii de a institui sistemen de valori pe ba%a cărora se spri*ină societatea.
7rice credincios trebuie să se retragă din lume, să se reculeagă, să medite%e asupra sensului lucrurilor, asupra forţelor care modelea%ă lumea, asupra %eilor, spiritelor, divinităţii, 3aţiunii care !l gidea%ă. 1entru a se adresa divinităţii credinciosul !ntrerupe cursul existenţei sale pentru a da o structură religioasă sau filo%ofică perioadei de reculegere. 6orinţa de calm, de solitudine !l conduce la i%olarea fie !n spaţii concepute !n acest scop 'mănăstiri, temple( fie !n %one !ndepărtate de lume 'deşerturi, munţi etc.(. Meditaţiile şi rugăciunile necesită o atmosferă solemnă astfel !nc)t locurile !n care acestea sunt susţinute nu sunt alese la !nt)mplare ci !n funcţie de modul !n care spaţiul este investit cu o anumită sacralitate. În ca%ul !n care spaţiul este unul obişnuit va fi consacrat. 0acralizarea spaţiului merge p)nă la amena*area unor colţuri din locuinţă !n acest scop 'pentru altare, sanctuare, la unele religii( deşi existenţa unui spaţiu comun asigură o mai mare coe%iune grupului religios, ca%ul musulmanilor care, !n fiecare vineri se adună !n moscei pentru rugăciune. În acest fel se a*unge la
opo%iţia dintre cei care !şi permit participarea la astfel de manifestări şi cei care sunt obligaţi să se conforme%e unor condiţii speciale 'de ex. !n religia musulmană se a*unge p)nă la desconsiderarea beduinilor care, din raţiuni obiective, nu au posibilitatea să se roage !ntr-o moscee(. $acralitatea locurilor !n care au fost !ngropaţi strămoşii fondatori 'mausolee( sau !n care s-a desfăşurat o revelaţie ori a avut loc un martira*'frecvent !n creştinism( atrage credincioşii determin)nd manifestări ample de genul pelerina*elor. 6orinţa de i%olare de toate păcatele lumii nu are totdeauna o dimensiune morală. ;nele culte 'precum cel catolic !n primul r)nd( consideră că cel care caută i%băvirea nu prin retragerea !n pustietate o va găsi ci prin implicarea activă n rezolvarea unor pro!leme sociale prin anga$are totală n numele unei credinţe . "ste de altfel o latură privilegiată şi !ncura*ată !n perioada contemporană. Marile religii !ncearcă de obicei să combine cele două variante, catolicismul de exemplu a generat ordine călugăreşti speciali%ate 'fie meditative fie caritative(. 3ugăciunea, meditaţia şi reculegerea sunt intim legate de gri*a păstrării memorii celor plecaţi. 3aporturile dintre lumea noastră şi aceea a celor dispăruţi trece astfel şi prin instituţii amena*ate pentru acest scop 'cimitire(. Atitudinea faţă de moarte diferă de la o religie la alta : !nmorm)ntare, cu sau fără fast, incinerare şi conservare a cenuşii, expunere. $cimbarea de atitudine este un bun indicator al mutaţiilor sociale !n curs, ca%ul societăţii occidentale unde tradiţia creştină a !nmorm)ntării pierde teren !n favoarea incinerării.
În multe sisteme de g)ndire, adevărul nu se manifestă !n locuri şi timpuri banale precum cele !n care trăim ci !ntr-un timp primordial şi !ntr-un spaţiu considerat original '!n unele ca%uri !ntr-un viitor ipotetic(. "liade afirma că 5umina 'ca sursă a adevărului( se situea%ă !ntr-o durată şi o !ntindere detaşată de timpul nostru, fără materialitate şi fără o scurgere a clipelor : in illo tempore. 5umea area nevoie totdeauna de o re)nnodare a relaţiilor cu puritatea clipelor de la !nceputul lumii ori !n acest sens trebuiesc !nţelese riturile, momente !n care credincioşii se apropie de sursa puterii şi a adevărului. ;nele rituri fac apel exclusiv la oralitate, altele implică şi dansul ori sacrificiile, devenite simbolice !n religiile monoteiste. mportanţa s acrificiului re%idă !n alianţa pe care o instituie cu forţele care guvernea%ă lumea, capt)ndu-le atenţia, calm)ndu-le m)nia şi atrăg)ndu-le bunăvoinţa prin ofrande sau *ertfind o fiinţă al cărei s)nge are darul de a răscumpăra greşelile tuturor 'expresia supremă este sacrificiul lui Hristos !n religia creştină(. Adesea există impresia că aceste structuri mentale aparţin trecutului, unor societăţi dominate de religie şi că laici%area !nsoţită de expansiunea unor noi ideologii 'democraţia este printre ele( ar fi permis marginali%area acestor practici retrograde. $e pare !nsă că resorturile intime ale existenţei noastre au nevoie, mai devreme sau mai t)r%iu totuşi, de aceste manifestări. $istemele de g)ndire de%voltate odată cu triumful raţionalismului !n secolul al 8-lea au impus noi mituri. #u de genul celor care conţin eroi mai mult sau mai puţin imaginari ci orientate spre explicarea societăţii, a naturii. )ăul , păcatul nu au dispărut dar se manifestă la altă scară, av)ndu-şi originea !n inegalităţile sociale care privea%ă o parte din populaţie de drepturile sale elementare. 3ăul re%ultă din pervertirea umanităţii şi pentru a restaura puritatea este nevoie de scimbarea esenţială a lumii. #u prin sacrificiul unui singur individ 'ca !n creştinism( ci prin sacrificarea unor !ntregi categorii sociale. 3itualul şi-a scimbat numele, devenind revoluţie dar funcţiile sale sunt identice, restaur)nd un timp considerat primordial şi inser)nd o ruptură !n evoluţia anterioară considerată nocivă 'a aminti aserţiunea emisă de on liescu referitoare la faptul ca moartea celor cateva mii de cetăţeni !n decembrie =@>@ ar fi avut acest scop catartic(. În acest fel se oferă societăţii şansa unui nou !nceput. B-:-0dentităţile colective
5umea de dincolo care fondea%ă g)ndirea normativă *ustifică at)t existenţa culturilor 'care grupea%ă şi !mpărtăşesc aceeaşi credinţă( şi a societăţilor 'care adună pe cei supuşi aceleiaşi puteri(. dentitatea unui grup se exprimă printr-un simbol, de obicei derivat din credinţa !nsăşi. Acest simbol reuneşte, elimină diferenţele !ntre membrii aceleiaşi culturi subliniind elementele comune. 4rucea aminteşte astfel tuturor creştinilor esenţa credinţei lor la fel ca şi drapelul care !nflăcărea%ă oştile sau astă%i stadioanele.
1rintre simbolurile care a*ută la structurarea identităţii colective, teritoriul *oacă un rol central, constituind ba%a materială a existenţei comune, furni%)nd o parte importantă din resursele existenţiale indispensabile. 2eritoriul este un cadru comun, format din locuri !ncărcate cu semnificaţii la care toţi membrii unei societăţi au acces : sanctuare, c)mpuri de bătălie, monumente, pelerina*e etc. "ste locul unde generaţiile trecute au trăit, au luptat ori s-au sacrificat !n numele acelor simboluri comune. "xistă societăţi legate at)t de mult de teritoriul lor !nc)t nu dispun de alte simboluri. 6e la 1acific p)nă !n Africa meridională, trec)nd prin Australia şi Madagascar, oamenii trăiesc !n spaţii mitizate, simbolice prin ele !nsele. dentităţile instituite de o cultură nu există numai şa nivelul global al societăţii. "le dau consistenţă şi unor celule intermediare ale construcţiei sociale 'clanuri, triburi, ginţi, familii etc.(. Aceasta explică forţa structurilor elementare de !nrudire !n societăţile politeiste, unde fiecare grup de descendenţi dispune de propriile altare şi rituri 'ca%ul ndiei(. $paţiul sacru nu este compus numai din locuri publice, dispun)nd şi de locuri private. În 3oma antică, forţa familiei era confortată de cultul %eilor lari 'ai casei(, situaţia nefiind prea diferită !n mediile tradiţionale din 4ina sau Paponia. Concluzie & lumea de dincolo şi orizonturile de aşteptare
5umea de dincolo este o repre%entare !mpărtăşită de grupuri sociale de dimensiuni diverse. 7ferind o vi%iune despre lume elaborată plec)nd de la un loc inaccesibil, sublinia%ă ceea ce ar trebui să fie prin opo%iţie cu ceea ce există. 1entru a explica dinamica societăţilor, este preferabil să ştim de ce şi cum se proiectea%ă acestea !n viitor. 4ea mai mare parte a lucrărilor pune accentul pe imperativele pe care interpretările religioase şi ideologice asupra realului le propun : graţie valorilor pe care şi le-au impus grupuri a*ung să parvină la eliminarea tiraniei aici şi acum. Această perspectivă nu este falsă dar ignoră componenta dinamismelor colective : ori%onturile de aşteptare ale indivi%ilor. 7amenii şi femeile devin conştienţi de po%iţiile lor, de nevoile şi aspiraţiile profesionale specifice. $unt conştienţi că vor trebui să colabore%e cu instituţiile, regulile şi apăsările societăţii !n care trăiesc. "i cunosc regulile moralei şi prescripţiile religioase dar le aplică !n situaţii concrete, conform intereselor şi preferinţelor proprii, adapt)ndu-le şi reinterpret)ndu-le adesea. 5ibertatea umană se naşte din confruntarea constant re)nnoită care se manifestă !ntre normele colective şi ori%onturile individuale de aşteptare.
Caitlul = Arii culturale6 culturi şi civiliza/ii =.-.4ultura este o realitate !n continuă mişcare, fiecare individ primeşte un baga* propriu, !n funcţie de epoca şi locul !n care trăieşte dar şi de itinerariul pe care-l parcurge. "xperienţa fiecăruia !i permite să adapte%e şi să !mbogăţească ceea ce a moştenit. 1rocesul de transmitere şi reinterpretare tinde să diferenţie%e formele culturii, pentru că indivi%ii care compun societatea nu urmea%ă aceleaşi traiectorii, nu !nt)lnesc aceleaşi persoane şi nu sunt implicate !n aceleaşi cercuri de intersubiectivitate 'HUgerstrand, =@, 9iddens, =@>?(. În anumite arii, similitudinea mi*loacelor de expresie intelectuală, a atitudinilor şi aspiraţiilor individuale este totuşi frapantă, explic)ndu-se prin existenţa unor factori de omogeni%are care contracarea%ă fragmentarea. "ste normal ca oamenii care trăiesc !n acelaşi loc să !mpărtăşească moduri comune de acţiune şi de comportament datorită imitaţiei şi a existenţei unui limba* comun 'ciar !n %one multietnice( care transmite practicile şi cunoştinţele necesare supravieţuirii. În grupurile tradiţionale, coabitarea şi oralitatea favori%au reproducerea aceloraşi teme culturale. 4ondiţionarea creată de modelele de percepţie şi de discurs erau suficiente pentru a menţine unitatea grupului. În acelaşi timp, diferenţele nu !nt)r%iau să apară acolo unde intervenea distanţa sau lipseau relaţiile dintre grupuri. $tabilirea facilităţilor de comunicare favori%ea%ă difu%iunea inovaţiilor astfel că odată cu scimburile se deplasea%ă şi tenicile. Ansamblul reţetelor utili%ate !n diverse locuri !ncepe astfel să devină asemănător. În acest fel apar ariile culturale care desemnea%ă ansmblurile care re%ultă din mobilitatea oamenilor, informaţiilor, bunurilor şi tenicilor. Întinderea lor depinde de obstacolele care se interpun, fie cele naturale fie cele impuse de convenţiile de comunicare, de exemplu de existenţa unor arii etno-lingvistice.
2raiectoriile vieţii sunt mai variate !n ca%ul populaţiilor mobile, !n acest ca% informaţiile fiind mai diverse, pătrun%)nd cu mai mare uşurinţă.
4are sunt efectele pe termen lung ale comunicării ;nele probleme cu care se confruntă oamenii sunt universale 'asigurarea educaţiei copiilor, structurarea relaţiilor sociale şi controlul comportamentelor deviante( dar altele depind de condiţiile geografice : nu putem cultiva aceleaşi plante peste tot, materialele utili%abile diferă de la un loc la altul etc. #umărul răspunsurilor posibile este identic cu acela al unităţilor naturale care pot fi detaşate şi !n s)nul cărora, de obicei, se a*unge la o omogenitate. Acolo unde condiţiile naturale sunt similare, soluţiile sunt adesea multiple, fiecare grup, sau comunitate, av)nd posibilitatea să aleagă, conduc)nd astfel la o structură mo%aicată a trăsăturilor culturale. 6ifi%iunea poate estompa adesea aceste diferenţe, !n ca%ul unor inovaţii radicale, inventării unor proceduri mai eficiente, a unor instrumente mai performante. 4el care reuşeşte primul să facă faţă unei dificultăţi deţine avanta*ul !nt)ietăţii, conduc)nd la adoptarea unor caracteristici specifice la mare distanţă. novaţiile se extind !n ariile geografice omogene !n pată de ulei, omogeni%area spaţiului fiind astfel mult uşurată. Mi*loacele de comunicare rapidă implică o tendinţă de omogeni%are la fel de rapidă, artefactele tradiţionale fiind abandonate !n favoarea producţiei de serie ciar şi atunci c)nd produsele standardi%ate sunt adaptate unor condiţii locale 'un tractor răm)ne !n principiu un tractor indiferent că este folosit !n c)mpiile cerealiere ale "uropei, !n ore%ăriile Asiei Musonice sau !n grădinile de lugume ale ba%inului mediteranean(. +ifuziunea din aproape în aproape
În lumea de altădată, difu%iunea se supunea unor procese simple, uşor de modeli%at aşa cum a şi !ncercat HUgerstrand '=@K>( !n $uedia, !n momentul !n care spaţiul rural tradiţional este pătruns de progesul societăţii industriale. 6ifu%iunea progresului tenic are !n acest ca% drept prim agent 'vector( familiile mai instruite, cu resurse economice mai importante. Masa celor care ar putea beneficia de pe urma inovaţiei răm)ne iniţial e%itantă. 1entru a se decide nu este suficient să cunoască existenţa unui anumit ecipament performant sau a unui material genetic selecţionat ci trebuie să se convingă ei !nşişi de avanta*ele adoptării inovaţiei şi să măsoare eventualele efecte perverse. În acest scop exemplul şi reuşita celor care au iniţiat difu%iunea este capital. ;rm)nd aceste idei, HUgerstrand a putut studia modul !n care !n $cania 'sudul $uediei( s-a difu%at succesiv, la c)ţiva ani distanţă, utili%area păşunilor artificiale, introducerea creşterii bovinelor !n stabulaţie şi utili%area automobilului. At)ta timp c)t societatea este puţin diferenţiată sociale iar deplasările oamenilor şi ideilor se desfăşoară !n ritmul mersului pe *os, difu%iunea se produce !n valuri concentrice !n *urul centrelor de inovare 'fig.(. 1e această idee se spri*ină de altfel şi cercetarea areologică atunci c)nd se !ncearcă reconstituirea difu%iunii unei culturi. 1ropagarea este mult mai rapidă !n lungul unor căi de transport mai lesnicioase şi mai frecventate, implic)nd masiv factorii geografici 'fig.>(. $e a*unge astfel ca unele ţinuturi !ndepărtate să fie atinse de progres mai rapid dec)t cele din imediata vecinătate a centrului de difu%iune, de%avanta*ate de i%olare 'geografică sau politică(. 6e exemplu, cultura cerealelor prin utili%area plugului şi domesticirea bovinelor, ovinelor şi caprinelor apare !n $emiluna fertilă '7rientul Apropiat( !n cursul mileniilor 8-8 ante 4ristos, difu%)ndu-se !n c)teva direcţii preferenţiale : ndia, Asia 4entrală şi "xtremul 7rient, spre est şi ba%inul mediteranean şi "uropa spre vest. Între Asia Mică şi vestul "uropei, procesul de difu%iune a acestei unde de progres a durat circa trei milenii, !ntr-un ritm de = Dm pe secol sau N de Dm pe generaţie 'cf.4.3enfreB, fig.@(. +ifuziunea ierar"ică
1ropagarea scimbării este mult mai rapidă iar conturul ariilor de difu%iune este mai neregulat !n ca%ul societăţilor avansate. Atunci c)nd continuă să depindă de contactele directge, nivelurile superioare
ale ierariei urbane sunt atinse primele sau !n ca%urile !n care marile metropole nu coincid cu locul de reşedinţă al claselor superioare, acesta poate servi ca releu.
$tudiul lui HUgerstrand este util şi pentru a !nţelege ce se petrece la nivelul categoriilor care beneficia%ă de lărgirea ori%ontului prin educaţie. Atenţia acestei elite descise spre nou poate fi atrasă şi de lucruri aparent fără importanţă dar care pot deveni foarte rapid sursa unor inovaţii. 4ircul)nd mai mult, această categorie are un rol important, concentrarea lor !n marile centre urbane implic)nd şi o mai rapidă circulaţie a informaţiei. Această difu%iune ierarică este canali%ată de
către sistemele de transport şi comunicaţie, care sunt !n general polari%ate 'fig.=(. Aceste sisteme reflectă şi structura piramidală a societăţii, informaţia răsp)ndindu-se !n cascadă, de sus !n *os. 6ifu%iunea aspectelor tenice ale culturisme este mai uşor de anali%at. În acest domeniu au fost puse !n evidenţă cu regularitate, ritmuri, fronturi sau modalităţi ierarice de difu%iune.
6naliza trăsăturilor culturale şi cartografierea lor
$tudiile culturale au fost impuse pe parcursul secolului al -lea de către etnografii fascinaţi de societăţile pe care le descopereau !n călătoriile !ntreprinse !n ţinuturi exotice. 2impul scurt şi necunoaşterea limbii locale !i determina să acorde o atenţie mai mare aspectelor materiale ale culturisme. Aceasta cu at)t mai mult cu c)t mu%eele etnografice, tot mai multe şi mai complexe, cereau tot mai multe exponate originale. În acest context, culturile erau concepute ca o colecţie de
trăsături distincte, independente unele de altele : artefacte 'unelte, veşminte, locuinţe(, limbi 'o atenţie deosebită era acordată cuvintelor !nsuşi(, basme şi legende, ritualuri şi ceremonii. $copul principal consta !n repertorierea şi cartografierea acestora. 4ei orientaţi spre lingvistică erau interesaţi mai ales de vocabular şi au observat că este mai dificil de cartografiat particularităţi lingvistice. 2raseul unor i%oglose nu este dec)t rareori foarte clar !n interiorul unei arii lingvistice 'de exemplu, palatali%area unor consoane !n unele graiuri rom)neşti nu urmea%ă o limită clară, fiind caracteristică şi !n ansamblul Moldovei dar şi !n Ganat sau !n unele %one din Muntenia sau 7ltenia(. Mediul geografic nu este niciodată perfect omogen. $ocietăţile nu au dec)t o influenţă fragilă asupra mediului, tenicile adaptate la un anumit mediu devenind inutili%abile atunci c)nd condiţiile se scimbă. #u este nimic surprin%ător astfel !n a observa că extinderea unor spaţii cultivate, a unor sisteme agricole, materiale şi moduri de construcţie, a unor elemente de vocabular care permite definirea acestora, coincide cu compartimentarea lumii naturale. 6e aici !ncercarea de definire a ariilor culturale 'Eissler, =@F?( şi de editare a unor materiale cartografice de anvergură. 5imitele acestora nu sunt totdeauna clare, !nc)t impun obligatoriu repre%entarea unor %one de tran%iţie care nu coincid totdeauna cu discontinuităţile naturale. Adesea mult mai importante sunt discontinuităţile lingvistice 'de exemplu, !n
Mărturiile areologice, resturile mortuare şi uneltele folosite de către o cultură, se suprapun adesea altora pe care le !nlătură. În acest mod unele culturi se pot extinde la scară largă. Atunci c)nd !nlocuirea este brutală sau totală, rareori aceasta s-a produs pacific prin *ocul clasic al difu%iunii. Migraţia unor popoare !ntregi sau inva%ia unor grupuri bine !narmate sau mai avansate material este mult mai frecventă. 6acă un popor A se pune !n mişcare spre alte teritorii de*a ocupate de cultura G ' de exemplu elveţii !mpinşi de germani spre sud !n epoca lui 4e%ar( se pot desprinde mai multe situaţi: -Cultura 6 şi semnele sale distinctive sunt totalmente distruse& -Cultura nlocuieşte cultura 6, dar se !mbogăţeşte cu c)teva trăsături pe care le conservă ulterior ca fiind proprii 'toponimie, elemente lingvistice(, put)nd vorbi astfel de persistenţa substratului& -2 fuziune şi o m!ogăţire reciprocă va conduce la formarea culturii AG, aşa cum a fost ca%ul culturii dacilor sau galilor romani%aţi de ex.& -2 $uxtapunere a celor două comunităţi şi o pre%ervare a particularităţilor proprii, ciar !n condiţiile !n care elementul autoton pierde puterea politică. Aceasta pune probleme de toleranţă reciprocă şi de subordonare, aşa cum se !nt)mplă !n Galcani sau !n 7rientul Mi*lociu. 3--(arierele culturale & sc"im1area codurilor şi 1arierele politice olul codurilor & lim1a şi scrierea
4omunicarea culturală !ncetea%ă a mai fi uşurată atunci c)nd se scimbă codurile. nvers, uşurinţa raporturilor instituite !ntre cei care nu au de surmontat nici un obstacol multiplică similitudinile. 1entru a !nvăţa să consumi un aliment, să m)nuieşti o unealtă sau să o fasone%i este necesar ca difu%iunea artefactului să fie precedată sau !nsoţită de comunicarea lingvistică. mportanţa scimburilor !n ariile !n care comunicarea este uşoară sf)rşeşte prin a impune aceleaşi u%anţe şi acelaşi mod de abordare. 4omunitatea lingvistică a*ută şi la conştienti%are colectivă. 7 arie culturală este !nainte de toate o realitate obiectivă, devenind adesea o repre%entare consimţită. 4eea ce răm)ne mai important este, la limită, ideea pe care şi-o face o colectivitate despre ea !nsăşi mai mult dec)t similitudinea observabilă a trăsăturilor culturale. 1im!a este sistemul de codificare fundamental al oricărei culturi dar nu este singurul. $crierea este un cod care presupune un sistem de comunicare prin intermediul unor semne !nsuşite !n prealabil. $crierea alfabetică a cunoscut cea mai largă difu%iune fiind adaptată sub forma latină şi !n afara ba%inului mediteranean. $istemele ideografice care nu transcriu sunetele ci asocia%ă concepte unor semne, au avanta*ul de a putea fi utili%ate !n pofida barierei lingvistice. $crierea cine%ă profită din plin
de acest avanta* !ntr-un context multicultural. Aceasta şi explică absenţa unei unificări lingvistice a spaţiului cine%. Frontierele politice ca 1ariere culturale
Modul de constituire a statelor şi politicile duse de către acestea favori%ea%ă mişcările şi scimburile !n interiorul graniţelor, limit)nd şi control)nd legăturile cu spaţiile vecine.
7 scimbare de cod 'limbă, scriere( impune o decriptare prin traducere sau adaptare la un sistem de reguli gramaticale, limit)nd volumul informaţiilor, !ncetinind scimburile şi introduc)nd distorsiuni.
Anali%a difu%iunii ne a*ută să !nţelegem gene%a ariilor culturale, termen care desemnea%ă spaţiile !n care sunt utili%ate aceleaşi tenici, forme de organi%are socială, valori etc. olul relaţiilor instituţionalizate şi codurile de onoare
9rupurile sociale au pus la punct coduri care indică cu cine pot fi !ntreţinute relaţii, sub ce formă şi pentru care gen de tran%acţii, preci%)nd avanta*ele car revin fiecărei părţi. În acest fel au fost instituţionali%ate ma*oritatea tipurilor de relaţii care asigură o anumită logică societăţii prin conformarea
indivi%ilor la aceste sceme stereotipe. 4ultura a*unge să standardi%e%e astfel, comportamente ciar dacă acestea răm)n de faţadă. $entimentele de identitate *oacă un rol profund !n uniformi%area atitudinilor !n interiorul ma*orităţii grupurilor sociale. 6acă dorim să fim recunoscuţi ca membri cu drepturi depline, trebuie să acceptăm atitudinile dominante şi să ne conformăm acestora. Astfel apar codurile de onoare, specifice multor societăţi, !n principal celor mediteraneene. Morala nu este astfel individuală, !n s)nul comunităţii fiecare este solidar cu comportamentul celorlalţi. 6acă cineva refu%ă să se plie%e de%onoarea poate lovi !ntreaga sa familie. 1a originea sentimentului de identitate se află adesea ideea unei descendenţe comune , a unei istorii asumate sau a unui spaţiu cu care individul !nnoadă relaţii aproape mistice. În societăţile tradiţionale acest sentiment este mai puternic, prin participarea la aceleaşi activităţi, mai ales la comunităţile care exploatea%ă o nişă ecologică. Teritorialitatea este fundamental legată de acest tip de identitate, !nsoţită de multe ori de o gri*ă aproape patologică de a evita contaminarea cu influenţe externe. 1re%enţa străinilor !n ţară este percepută atunci ca o ameninţare sau adesea ca o /mi%erie0, de aici p)nă la purificarea etnică nemaifiind dec)t un pas. dentităţile construite pe imaginea pe care un grup şi-o creea%ă sunt ba%ate adesea pe stereotipe simple, care se perpetuea%ă ciar şi !n statele contemporane, !n condiţiile unor tenici avansate sau a unor societăţi cosmopolite. Coerenţa culturii asumată din interior & adeziunea intimă la valori
În anumite societăţi, oamenii nu au dec)t să se conforme%e regulilor implicate de *ocul instituţiilor şi să acepte conduita aferentă identităţii colective pentru a se integra fără probleme !n viaţa comună. Aceasta nu implică ade%iunea intimă la credinţe, fiind expresia unui anumit formalism. 1rocedurile de control al comportamentelor culturale merg mai departe atunci c)nd cerem fiecăruia să-şi !nsuşească credinţele şi valorile care garantea%ă instituţiile, cimentea%ă identitate dar o transcende !n acelaşi timp. 4ontrolul exercitat de colectivitate asupra c)mpului cultural nu este numai conformism ci şi o motivaţie profundă sau o convingere personală . 3iscul refu%ului conformării la valorile parta*ate este considerabil implic)nd excomunicarea sau ostraci%area. 1rocesele care tind să diversifice culturile sau, dimpotrivă, să conducă la convergenţa lor, demonstrea%ă faptul că rareori culturile au aceeaşi consistenţă. În multe ca%uri omogenitatea lor re%ultă doar din caracterul sedentar al comunităţilor aferente, din lipsa unor contacte cu exteriorul. În cea mai mare parte a ca%urilor !nsă, coerenţa culturii vine din necesitatea indivi%ilor de a se conforma la valorile care stau la ba%a sistemului instituţional care le asigură avanta*e. 6in momentul !n care grupurile devin conştiente de ceea ce datorea%ă culturii lor, identitatea acestora se spri*ină pe elemente specifice, fie elemente materiale 'costum, limbă, unelte, gesturi( fie forme de comportament 'solidaritate, asociativitatee etc.(. #atura culturii se scimbă atunci c)nd ele sunt clădite pe un corp de principii care trebuiesc interiori%ate şi aplicate de fiecare, de multe ori aceste principii fiind contrare intereselor imediate ale individului. 2 cultură este cu at"t mai coerentă cu c"t valorile ve&iculate sunt mai intim adoptate de populaţia pe care o defineşte7 4ontactele cu exteriorul modifică prin !mprumut unele elemente ale culturii dar substanţa acesteia nu este modificată. Aceasta asigură integritatea culturală , de multe ori prin obligaţii specifice : căsătoria !n interiorul grupului, interdicţii alimentare. În conclu%ie ceea ce numim cultură nu este de multe ori dec"t un denominator al unor atitudini, aptitudini, a!ilităţi, o!iceiuri şi deprinderi sau credinţe care prevalează ntr#o arie geografică . 5a un nivel mai !nalt, cultura implică accpetare unor reguli comune şi a unor proceduri care controlea%ă respectarea acestora. 5a extremitatea spectrului, cultura este cimentată de principii care !mping individul sau grupul la depăşirea propriilor interese, devenind o civili%aţie. Civilizaţia
4ea mai mare parte a lucrărilor contemporane despre civili%aţie pleacă de la bilanţul efectuat de Arnold 2oLnbee in A $tudL of HistorL '=@NN-=@C>(. 4ivili%aţiile au emers din masa culturilor care le !ncon*urau !n neolitic, aproximativ !n *urul anului N !.e.n. Acestea comportau elemente de noutate precum oraşul, care demonstra că societăţile respective aveau o ba%ă ecologică suficient de largă pentru a permite o diferenţiere a rolurilor. Apariţia unor forme de g)ndire care pun !n cau%ă ideea transcendenţei constituie efectiv pasa*ul de la cultură la civili%aţie. Identitatea personală este de altă natură dec"t aceea generată de trăsăturile materiale sau de instituţii7 "a nu se mai spri*ină pe !ncrederea oarbă !n constr)ngerile colective ci pe conformarea la un
anumit tip de arbitra* moral al alegerii : a fi creştin de exemplu, !nseamnă să ierţi aproapele şi să ai ca ideal dragostea şi caritatea, aplic)nd comandamentele divine, precum !n 4eruri aşa şi pe 1ăm)nt. A fi demn de o civili%aţie a progresului, !nseamnă a respecta libertatea fiecăruia, inclusiv pe plan religios, a recunoaşte drepturile imprescriptibile ale celorlalţi, a acţiona !n aşa mod !nc)t să asiguri tuturor o participare la bunăstarea colectivă. 4ulturile, care au drept principiu ade%iunea individului la un sistem de valori centrale, acceptă să integre%e pe oricine respectă cutumele proprii. 4onvertirea permite astfel oricui să intre !ntr-un sistem religios la fel cum acceptarea ideii de progres şi a obligaţiilor morale legate de acesta permite intrarea !n cultura modernă, liberală !n esenţă. dentităţile fondate pe autonomia individului, delimitea%ă cu maximă preci%ie grupul dar permite individului să iasă din acesta. În acest fel este acceptată pre%enţa, !n acelaşi spaţiu, a mai multor confesiuni sau este permis pro%elitismul. Această diversitate nu elimină unitatea la nivelul superior al idealului laicităţii, d)nd posibilitatea culturilor naţionale să se manifeste coerent. Aceste atitudini au marcat profund identitatea "uropei occidentale, explic)nd posibilitatea reali%ării unor construcţii supranaţionale. 6eclinul religiei şi al moralei personale ca şi critica ideii de progres reduc rolul identităţilor descise cu tendinţă universalistă. Aceasta explică manifestarea unor forme retrograde, mai egoiste, ba%ate pe naţionalismulcel mai dur sau pe fundamentalisme diverse care nu reţin din religie dec)t ritualul şi exaltă temeri diverse, de la poluare la demoni%area celuilalt. 0dentitate şi coa1itarea grupurilor & diasporele
$entimentele de identitate au consecinţe geografice aparent contradictorii : favori%ea%ă, prin sentimentul de teritorialitate, emergenţa unor spaţii culturale omogene şi, !n acelaşi timp, permit indivizilor sau grupurilor menţinerea specificităţilor . 9ri*a de păstrare a identităţii nu !mpiedică relaţiile cu ceilalţi dar introduce borne care inter%ic acceptarea oricărei valori exterioare, vă%ute ca o ameninţare pentru propriile valori. Atunci c)nd o parte dintr-o populaţie se găseşte ruptă de teritoriul originar prin a%ardul migraţiilor, al ră%boaielor sau persecuţiilor, dificultatea menţinerii tradiţiilor sporeşte. 4ontactul cu ţara de origine poate fi !ntrerupt dar unele societăţi se pot acomoda cu uşurinţă acestei situaţii, membrii săi răm)n)nd fideli limbii, religiei sau principiilor morale specifice. ;n grup care trăieşte departe de rădăcinile sale culturale, amestecat printre populaţii diferite şi mai numeroase supravieţuieşte cu at)t mai uşor cu c)t relaţiile cu acestea fac obiectul unui control riguros, limitat la aspecte ale existenţei 'scimb de bunuri, servicii, !mprumuturi tenice, cunoştinţe care nu au o incidenţă directă asupra identităţii colective(. "ndogamia restr)nge relaţiile şi conduce la păstrarea unor str)nse legături !ntre membrii diasporei din diverse locuri, aceasta devenind tot mai sudată. Concluzie & componentele culturii
7 conclu%ie !n trei puncte se dega*ă: -!n măsura !n care culturile nu sunt dec)t ansambluri cu trăsături autonome şi independente, distanţa explică suficient de clar distribuţia acestora : difu%iunea tinde să cree%e at)tea arii şi limite c)te focare de inovaţie există& -!ntruc)t civili%aţiile nu utili%ea%ă aceleaşi coduri, trăsăturile lor specifice se opresc adesea pe liniile de demarcaţie a lim!ilor sau ale scrierii & -cum construcţia eului şi vigoarea sentimentelor de identitate fac imposibilă adoptarea altor atitudini, credinţe, obiceiuri, culturile pot coa!ita n acelaşi loc , se pot amesteca, !ntrepătrunde, fără a-şi pierde specificităţile. 6ouă forţe structurea%ă culturile şi a*ută grupurile să fie conştiente de originalitatea civili%aţiei lor : pregnanţa codurilor 'limba, scrierea etc.( şi adeziunea la aceleaşi valori centrale . Modul !n care acestea se diferenţia%ă fac ca decupa*ele spaţiale recunoscute de oameni ca pertinente să nu fie singurele posibile. 6e exemplu, de ce elveţienii, indiferent că sunt roman%i, romanşi, alemani sau ticine%i, catolici sau protestanţi au decis să trăiască !mpreună, !n condiţiile !n care !n 9ermania sau !n
4onfiguraţiile culturale nu sunt fixe. 8alorile acceptate pot fi puse !n discuţie dacă nu mai corespund cerinţelor vieţii economice sau necesităţii vieţii relaţionale. 8alorile tradiţionale s-au scimbat şi ele fiind specifice societăţilor rurale. 1entru a structura societăţile urbane, mai vaste şi mai compo%ite, au fost necesare noi motivaţii. $trategiile de%voltate !n societăţile multiculturale nu vi%ea%ă totdeauna integrarea individului, aculturaţia sau protecţia identităţii. "le pot !ncerca să cree%e norme noi, comune !n scopul construcţiei unor identităţi originale 'ca%ul american(. 1erioadele de instabilitate politică şi de efervescenţă religioasă sau ideologică sunt foarte favoraile unor evoluţii precum cele menţionate anterior, rolul fronturilor pioniere !n fondare identităţii unor naţiuni fiind foarte important '8estul Mi*lociu pentru $;A sau partea central-vestică a Mexicului pentru statul omonim(. Anumite grupuri demonstrea%ă de-a lungul istoriei şi !n spaţiu, o surprin%ătoare capacitate de păstrare a culturii proprii. 9recii au fixat at)t de bine limba !nc)t este posibil ciar şi astă%i ca un grec să !nţeleagă fra%e din textele redactate !n linearul G, acum NC de ani. $entimentul continuităţii directe cu aceste popoare antice sau ciar preistorice devine astfel foarte puternic ciar dacă trecerea la creştinism a bulversat complet civili%aţia greacă dar a asigurat un statut privilegiat limbii, devenită sacră şi av)nd capacitatea de a re%ista ciar şi sub otomani. 6iversitatea culturală a lumii re%ulta !n mod tradiţional din coexistenţa grupurilor care nu trăiau !n acelaşi ritm pentru că nu stăp)neau aceleaşi tenici şi aveau moduri specifice de a-şi exprima religio%itatea. 3evoluţia comunicaţiilor multiplică !n pre%ent contactele şi precipită !n modernitate grupurile cărora le era refu%ată asocierea cu progresul.
"artea a treia Cultură6 ,e!iu6 eisa> 4ultura furni%ea%ă oamenilor mi*loacele de orientare, de decupare a spaţiului şi de exploatare a mediului. 3elaţiile pe care le !ntreţine grupul cu mediul de inserţie sunt mi*locite de tenicile cu care acesta este dotat şi cu modul !n care acesta !şi asigură sub%istenţa 'se răneşte(. n mediile umanizate, mediul devine componentă a culturii, a$ut"nd la transmiterea şi fixarea acesteia7 Caitlul ? ?.-.Orientarea şi recunaşterea A marca, a decupa, a instituţionali%a şi a-şi apropria spaţiul. #imic nu este mai rău dec)t să te regăseşti singur, pierdut !ntr-un loc necunoscut, fără posibilitatea de !ntoarcere la baştină. A recunoaşte şi a te orienta devin astfel demersuri indispensabile oricui. -a recunoaşte, !nseamnă a memoriza imagini concrete, repere vizuale 'adesea şi mirosuri sau %gomote(, care permit să ştim dacă am trecut de un anumit loc. -a se orienta consistă !n situarea locurilor n spaţiul de referinţă mai larg şi mai a!stract7 2oate locurile ocupate de om dar şi alte situri caracteristice de pe suprafaţa păm)ntului sunt numite. 2oponimia devine o moştenire preţioasă a culturii tradiţionale. Gote%area coastelor şi a golfurilor a fost prima sarcină a navigatorilor. Gote%area spaţiului şi a tuturor punctelor remarcabile ale acestuia a devenit astfel şi o modalitate de stăp)nire simbolică a acestuia. Recunaşterea 5a oraş sau la ţară, cercul practicilor cotidiene, parcurse !ncă din copilărie devine familiar !n toate aspectele şi !n toate detaliile sale. 3eţin atenţia mai ales detaliile semnificative, diferite de la o cultură la alta. 8)nătorii reperea%ă urmele, amprentele, ierburile mişcate. 7 mică gaură !n banci%ă semnalea%ă unui t)năr escimos pre%enţa unei foci care respiră. 8egetaţia nu este un veşm)nt neutru, distingem arborii fructiferi, roiurile de albine, plantele utile sau cele veninoase etc. 4alitatea terenurilor, pantele, microclimatele furni%ea%ă indicii preţioase comunităţilor ţărăneşti. În oraş, şcoala devine singurul element care permite diversificarea traseelor cotidiene !n copilărie, dorinţa de exploarare şi de descoperire nu pre%intă aceleaşi atracţii ca !ntr-un sat. $trada devine locul tuturor pericolelor. $paţiul familiar se limitea%ă la c)teva itinerarii !ine !alizate , cu repere uşor de descifrat 'f)nt)ni, pieţe, statui, monumente etc.(. În oraşul tradiţional, !n special !n lumea
musulmană, spaţiile !ncise nu oferă tot at)t de multe repere. $entimentul general de pierdere !n mulţime face ca !nrădăcinarea spaţială şi socială să fie mai slabă dec)t la ţară. Adesea totuşi, cartierul devine o nişă familiară, mai ales daca stilul aritectonic sau statutul ocupaţional !i conferă o anumită specificitate sociologică. 6incolo de primul cerc de practici cotidiene, spaţiul devine mai vag, memori%area şi recunoaşterea fiind legată de frecvenţa deplasărilor cotidiene sau oca%ionale. 6e multe ori, reperele vi%uale, identificabile la ori%ont devin esenţiale şi pot lua o valoare simbolică. 5a ţară, o colină, o clopotniţă sau un arbore falnic pot fi astfel de repere. 5ocurile sunt cunoscute şi numite. 6incolo de ori%ont se desfăşoara spaţiile necunoscute 'aiurea(. În oraş cartierele se opun !n funcţie de gradul lor de modernitate şi de densitatea construcţiilor, de obicei spaţiile marcate de largi bulevarde, cu planuri ortogonale sunt mai uşor de memori%at dec)t cele de%ordonate, cu stră%i !nguste. Monumentele prestigioase din cartierele centrale şi animaţia comercială specifică pot contribui la for*area unei imagini valori%ante a oraşului, comună tuturor cetăţenilor. 0.< line-ul cartierelor centrale americane se impun cu o forţă simbolică impresionantă. 6impotrivă, clădirile cu locuinţe colective de mari dimensiuni, !ngesuite acordă o dimensiune inumană cartierelor specifice. 6acă recunoaşterea rezultă dintr#o relaţie senzorială cu spaţiul , aceasta depinde de modul de locomoţie utili%at. 6rumeţul sau călăreţul este mai atent la prim-planuri, la obstacole. 4ălătorul !ntr-o diligenţă resimţea mai degrabă disconfortul produs de drumurile proaste. 6rumurile de fier au modificat raporturile cu peisa*ul, permiţ)nd admirarea panoramei, cu o derulare tot mai rapidă, prim-planul devenind secundar, derul)ndu-se prea rapid pentru a putea fi descifrat. Automobilul fixea%ă conducătorul pe axul şoselei, atenţia fiind diri*ată spre descifrarea semnelor de circulaţie, pasagerii fiind mai avanta*aţi prin libertatea alegerii unor repere laterale. Avionul, atunci c)nd norii nu mascea%ă suprafaţa terestră, dă posibilitatea urmăririi unei prodigioase imagini a structurilor spaţiale, cel puţin pe durata decolării şi a ateri%ării. #rientarea
3ecunoaşterea presupune o apropriere a spaţiului prin intermediul simţurilor. "ste o !ntreprindere individuală ciar dacă aculturaţia şi cunoştinţele colective pot participa semnificativ. 1entru a merge către un altceva !ndepărtat, invi%ibil şi necunoscut, trebuie să ne orientăm, adică să fim capabili să de%voltăm un sistem general de structurare şi reperare a spaţiului fasonat de către societate. 7peraţia implică un evantai de direcţii fundamentale şi de moduri de măsurare a distanţelor care permit definirea po%iţiilor. 9rila impusă de societate spaţiului diferă de la ca% la ca%. 1entru multe civili%aţii, lumea se ordonea%ă !n *urul unui ax esenţial, cel !n *urul căruia stelele se rotesc noaptea şi care definesc cele patru puncte cardinale. 1entru alte culturi, direcţiile fundamentale nu sunt legate de observarea aştrilor. 6e exemplu, tribul OuroD care trăieşte !n lungul r)ului Tlamat din 4alifornia, !ntr-o vale !ngustă şi !mpădurită are o vi%iune originală a spaţiului, vă%ut ca o structură tubulară, cu două capete, centrul lumii lor fiind r)ul. $tructurarea spaţiului de către un ax fluvial nu este rară la populaţiile amerindiene sau din 7ceania şi nsulinda. 7dată cu emergenţa sistemelor de orientare astronomică, universul concret !nceatea%ă de a mai servi drept spri*in pentru construcţia intelectuală a lumii : observarea soarelui şi a mişcărilor sale aparente pe cer ca şi aceea a unor aştri precum steaua polară !n emisfera nordică. 6e la un loc la altul, direcţiile devin comparabile atunci c)nd dispunem de repere imuabile comune. 5umea se structurea%ă !n *urul a două axe perpendiculare : nord-sud, cel al polilor şi est-vest. Aceste orientări permit situarea prin raportarean reciprocă a locurilor : astfel poţi să fii la nord de G astă%i dar la sud de acesta m)ine. 4ele mai multe culturi utili%ea%ă pentru orientare punctele cardinale. 4ele care au a*uns la utili%area coordonatelor sunt rare : e suficient să măsori distanţele care separă locurile două c)te două faţă de un loc de origine pentru a putea situa toate punctele, unele !n raport cu altele şi pentru a le cartografia. 1asul a fost făcut de "ratostene din Alexandria !n secolul ante 4ristos. $istemele de orientare care se spri*ină pe trăsăturile ma*ore ale reliefului sau pe configuraţii ale mediului nu cer un efort de abstracti%are, culturile populare recurg la fel de des ca şi cele savante la acest mod. 3epre%entările geometrice utili%ate !n cartografie se ba%ea%ă pe o conceptuali%are mai sofisticată :
-elaborarea unui astfel de document presupune cunoaşterea reperelor 'latitudine, longitudine(& -implică o scară scară de reprez reprezent entare are, un raport arbitrar !ntre distanţele din teren şi cele repre%entate. 5egătura dintre experienţa directă obţinută prin explorarea locurilor şi grila de repre%entare cartografică se manifestă diferit : la populaţiile continentale, familiari%area cu un teritoriu se produce din aproape !n aproape pe c)nd la cele maritime se produce prin explorarea unor repere succesive. 7rientarea !n %onele maritime este astfel mai complicată presupun)nd stăp)nirea c)t mai multor elemente de repera$. "ste ceea ce au reuşit de exemplu poline%ienii, popor fără scriere, fără ărţi şi busole busole dar care care au au !nfrun !nfruntat tat imensit imensitate ateaa 1acifi 1acificul cului ui cu cu mult mult !nainte !nainte ca europen europenii ii sa fi a*un a*unss acol acolo. o. $istemele $istemele locale care se spri*ină pe datele locale locale ale configuraţiei configuraţiei spaţiului nu sunt extensibile. extensibile. "le se pot adapta societăţilor statice, !ncise !n ele !nsele. Astfel, culturile venite din ndia !n aripelagul indone%ian au dat naştere unui repera* concentric al locurilor, av)nd drept ax cel mai impo%ant munte local 'identificat cu miticul Meru( sau palatul princiar. 7 astfel de concepţie nu permitea cunoaşterea eficientă a unui vast spaţiu ocupat de o succesiune de regate. Aceasta explică rapida cucerire a aripelagului de către comercianţii musulmani, orientaţi spre exterior. 3eperele 3eperele astronomice şi posibilităţile de repre%entare repre%entare pe care acestea le descid descid au avanta*ul avanta*ul că sunt universal aplicabile şi a*ută grupurile să se oriente%e spre exterior. Marile descoperiri geografice nu ar fi fost posibile fără busolă, cartografie şi o bună cunoaştere a bolţii cereşti. 8--5umele locurilor şi calificarea spaţiilor (otezu (otezull locur locurilor ilor
3ecuno 3ecunoaşt aşterea erea şi orienta orientarea rea nu este este suficie suficientă ntă.. "xplora "xploratoru torull doreşte doreşte să conserv conservee mem memoria oria păm)nt păm)nturil urilor or desco descoperi perite, te, să să o trans transmită mită tuturor. tuturor. 1ent 1entru ru a pute puteaa vorbi vorbi de de alte alte locur locurii şi medi mediii nu exist existăă alt mi*loc dec)t bote%ul acestora şi elaborarea unui vocabular propriu calificării diverselor faţete ale spaţiului. "xistă şi societăţi care ignoră aceste modalităţi. 6e exemplu escimoşii din nordul 4anadei nu denumesc vastele spaţii pe care la traversea%ă pentru v)nătoare sau pescuit pentru că posedă o cunoaştere intimă a acestora !ncă din copilărie, obişnuindu-se să observe, să distingă mediile, să şi le !ntipărească !n spirit şi astfel să le recunoască de fiecare dată c)nd intră !n contact cu acestea. $ituaţia este diferită atunci c)nd au de-a face cu locurile !n care revin regulat, de care se leagă amintiri ' a murit aici, !n locul acela s-a născut O etc.(. În astfel de societăţi nomade, nomade, unele denumiri se deplasea%ă odată cu tabără. În *urul fiecărei tabere există locuri !n care va fi procurată apa sau alte resurse esenţiale, care vor purta acelaşi nume. 0ocietăţile sedentare, organizate au nevoie de o toponimie fixă7 3elaţiile complexe nu sunt posibil posibilee dec)t dec)t !n condiţi condiţiile ile !n care care indivi% indivi%ii ii şi grupuri grupurile le pot fi locali% locali%aţi aţi iar drumuril drumurilee sunt sunt gidate gidate de repere vi%ibile !n peisa*. 7rice putere !şi apropria%ă teritoriul, !nregistr)nd !n documente, planuri, ărţi, o colecţie de nume de locuri. Toponimia devine astfel o trăsătură a culturii şi o moştenire culturală . "a este marcată adesea de conservatorism, denumirile veci fiind păstrate, modificate doar de evoluţia limbii ciar dacă semnificaţia semnificaţia originală a numelor se pierde. În aceeaşi aceeaşi măsură numele de locuri se scimbă scimbă brutal odată cu instaurarea unei noi puteri, a unei inva%ii inva%ii sau odată cu impunerea unei noi mode. A denumi denumi locurile !nseamnă a le impregna de cultură şi putere. #umelor #umelor de locuri locuri li se adaugă adaugă regionimele care traduc memori%area unui spaţiu perceput ca unitar de către un grup, la diverse scări. Acelaşi tip de peisa* se poate repeta sub diverse nume, de exemplu !n arcar >arcarea ea spa spaţiul ţiului ui & fixarea fixarea itinera itinerariil riilor or
4um 4um pute putem m cuno cunoaş aşte te un spaţ spaţiu iu !n care care nu dispun dispunem em de nici un repe reper r Itinera Itinerariil riilee terestr terestree combină cărările cu firul apelor, !ntrerupte de pasa*e obligatorii care gidau orientarea pe spaţii vaste : vaduri, confluenţe, intersecţii etc. În acest fel a fost cucerit şi 8estul sălbatic, pornind de la cărările utili%ate de populaţiile amerindiene locale şi de la o bună !nsuşire a elementelor cadrului natural.
tinerariile frecventate cereau !n trecut o ecipare cu staţii de poştă pentru animale şi oameni, dispuse regulat la F-N Dm c)t repre%enta o etapă %ilnică de parcurs. Această structură de ba%ă a permis difu%iunea unor elemente culturale !ncă din vecime cu toate rupturile impuse de istorie, cel puţin !n 5umea 8ece. Mi*loacele de transport şi revoluţia industrială au impus noi căi de comunicaţie, strict ierari%ate şi marcate. 8ite%a şi necesitatea securităţii impun o semnali%are sofisticată care uşurea%ă deplasarea. %olitic %oliticile ile de ec&ipare ec&ipare a teritoriul teritoriului ui cu infrast infrastruc ructur turii de transpo transport rt s-au s-au de%voltat de cele mai multe ori !ntr-un cadru naţional, cu rupturi vi%ibile marcate de frontiere ciar dacă !n ultima vreme acordurile internaţionale reduc importanţa acestora şi introduc un coda* universal de semne, adaptabile vite%ei care inter%ice descifrarea mesa*elor complexe. 2rientarea n oraş , mai ales !n marile aglomeraţii urbane, a devenit tot mai dificilă, reţelele fiind tot mai dese, suprapuse suprapuse pe diverse niveluri !nc)t punctele de reper sunt insuficiente. insuficiente. $istemul aplicat aplicat de americani !n Manattan, simplu şi eficace, ba%at pe o grilă ortogonală care permite reperarea uşoară a stră%ilor, bulevardelor şi clădirilor nu poate fi aplicat oriunde. 5ectura unei astfel de structuri este at)t de facilă !nc)t nu necesită o denumire a stră%ilor, fiind suficientă numerotarea. În cea mai mare parte a lumii !nsă planul urban este mult mai complex, obiceiul de a denumi fiecare stradă, piaţă fiind ad)nc !nrădăcinat ciar dacă !ncarcă memoria cetăţenilor, mai ales atunci c)nd face u% excesiv de numele unor personalităţi sau evenimente. 6enumirile nu sunt !n acest ca% numai un reper ci şi o grilă culturală care simboli%ea%ă adesea preferinţele politice sau culturale. drese dresele le indi individ vidual ualee cer un repera* şi mai fin. În trecutul medieval, reperele vi%au doar stră%ile şi pieţele pieţele,, clădirile clădirile priva private te fiind fiind reperat reperatee !n raport raport cu aces acestea tea dar dar şi cu o serie serie de !nsem !nsemne ne erald eraldice ice.. $tatul $tatul modern a impus numerotarea numerotarea !n special pentru a facilita controlul. În unele state este preferat un sistem mai vag de reperare, prin denumirea fiecărui cvartal, ca%ul Paponiei sau al Arabiei $audite unde din acest motiv nu este posibil să expedie%i un plic dec)t la post restant. Calificarea mediilor
4unoaşterea lumii se spri*ină şi pe distingerea mediilor. În acest domeniu avem de-a face cu denumi denumiri ri comune comune,, genera generali%a li%ate. te.
?.7.Institu/inalizarea lcurilr şi a teritriilr 0nstitu 0nstituirea irea locurilo locurilorr şi a teri teritori toriilor ilor
#u există există societa societate te fără spaţiu spaţiu care care să-i servea servească scă drept drept suport. suport. Instituţ Instituţia ia societă societăţii ţii este insepara!ilă de cea a spaţiului . "a poate lua forme variate, !n funcţie de nivelul de de%voltare, instituirea sa fiind legată fie de cultul strămoşilor, de mituri fondatoare etc. 5egătura dintre individ şi spaţiu este re)nnoită prin anga*amente sau prin comemorări, sărbători 'cele naţionale sau locale(. 7raşul se distinge de alte forme de organi%are a a spaţiului printr-o umani%are mai avansată care presupune procedu proceduri ri spec specific ificee de instituţ instituţiona ionali%a li%are, re, vi%i vi%ibile bile !n mod modul ul de de organ organi%a i%are re a planulu planului.i. 0mpuner 0mpunerea ea cadrel cadrelor or cultura culturale le ale ale spaţ spaţiulu iului i
nstituţionali%area socială a se re%umă la trasarea limitelor care care pot separa : sălbaticul de umani%at, pădurea de c)mpul cultivat, satul de oraş sau sacrul de profan. Aceste separaţii generea%ă complementarităţi , alte altern rnan anţe ţe fără fără de care care armo armoni niaa soci societ etăţ ăţii ii nu s-ar s-ar pute puteaa inst instau aura ra.. 5imi 5imite tele le compart compartime imentea ntea%ă %ă spaţiul spaţiul acord) acord)nd nd fiecăre fiecăreii compon componente ente calităţ calităţii specifi specifice. ce. Adesea Adesea grupuril grupurilee şi categoriile sociale sunt cele care gidea%ă compartimentarea. Inegalit Inegalităţil ăţilee sociale sociale se se manife manifestă stă astfe astfell şi pe plan plan teritor teritorial, ial, cea mai vi%ibilă opo%iţie fiind aceea dintre centru şi periferie. 0nstitu 0nstituţion ţionaliz alizare are,, ident identitat itatee şi luare luare în în pose posesie sie
;nii autori 'P.1.3aison de ex.( au propus termenul termenul de societăţi geografice pentru grupurile care nu pot exista fără o referinţă la teritoriul pe care trăiesc. Astfel de exemple pot fi extrase şi din Madagascar, din estul Africii sau din Melane%ia. $ocietăţile moderne sacrali%ea%ă şi ele teritoriile, rădăci rădăcini ni veci, veci, istorice istorice,, mitice, mitice, etnice etnice conferă conferă pop poporu orului lui dreptu drepturi ri asupra asupra teritori teritoriului ului.. 6imens 6imensiun iunea ea
cvasireligioasă a naţionalismelor se exprimă prin monumente, prin cultul eroilor sau prin sărbători rituali%ate.
?.9.+nsuşirea şi ,arcarea sa/iului $paţiul !ncetea%ă !ncetea%ă să mai fie res nullius 'obiect abandonat, abandonat, inutil !n lat.( din momentul momentul !n care se desfăşoară viaţa socială. 9rupul !şi apropria%ă spaţiul mai !nt)i colectiv. Atunci c)nd anexea%ă un teritoriu nelocuit sau presupus gol, repre%entanţii săi organi%ea%ă o ceremonie, ridică un monument pentru pentru a marca marca astfel astfel pasa pasa*ul, *ul, pentru pentru a solemn solemni%a i%a evenim eveniment entul ul şi şi a face face faţă faţă uno unorr event eventual ualee conte contesta staţii. ţii. Într-un spaţiu populat, luarea !n posesie se exprimă prin delimitarea frontierelor, multiplicarea mărcilor care reamintesc identitatea comună : cruci, răstigniri, monumente etc. "ste ca şi cum ar fi rescrisă peste tot aceeaşi proclamaţie de independenţă. Alături de aproprierea colectivă a unui teritoriu se pune şi pro!le pro!lema ma aprop aproprier rierii ii indiv individu iduale ale, fie urm)nd o logică simbolică fie una utilitară, de punere !n valoare şi amena*are a teritoriului. 4aracterul sacru acordat proprietăţii private !n unele societăţi 'cea romană de ex.( se datora logicii simbolice derivată din cultul strămoşilor. 3aţiunile religioase au impus astfel proprietatea privată ca fundament al dreptului roman şi prin imitare, a dreptului european contemporan. 7dată cu proprietatea privată a devenit necesar cadastrul, pentru a putea !nregistra orice parcelă, identificată prin dimensiuni, suprafaţă, calităţi etc. "ste ca%ul extrem de instituţionali%are a spaţiului. Aproprierea este marcată cel mai adese !n teren, prin borne, %iduri, garduri, li%iere de vegetaţie etc. 6reptul la proprietatea privată !n sensul occidental al termenului stă la originea individualismului, apăr)nd !n 6eclaraţia drepturilor omului ca fiind imprescriptibil şi sacru, la egalitate cu libertatea 'proprietarul poate face ce vrea cu păm)ntul(. 9rupurile umane !nvaţă să explore%e spaţiul şi să-l insere%e !n sisteme de repre%entare care permit permit stăp)n stăp)nirea irea acestui acestuia. a. Gote%)n Gote%)ndd locuril locurilee şi mediile mediile,, oameni oameniii transfor transformă mă spaţiu spaţiull !ntr-un !ntr-un obiect obiect al discursului. mpun)ndu-i marca*e şi instituindu-l !l transformă !ntr-o categorie socială. Caitlul @ Rarturile 0ruurilr cu ,e!iul # rlul !e ,e!iatr al tenicilr $paţiul care interesea%ă interesea%ă geografii nu este suprafaţa abstractă abstractă a ărţii ci este constituit constituit din medii de viaţă cu care oamenii ntreţin relaţii ecologice ecologice . Acestea impun constr)ngeri constr)ngeri 'frig, cald, arid, abrupt, mlăştinos, muntos etc.( dar furni%ea%ă şi rană, materiale necesare fabricării uneltelor etc. 7riunde !n lume, frumuseţea şi genero%itatea naturii ca şi puterea fenomenelor acesteia inspiră comunităţile şi le fascinea%ă. Mediul nu are existenţă socială dec)t prin modul !n care grupurile umane le concep, le anali%ea%ă şi !i percepe posibilităţile, totul mi*locit de tenicile specifice. Astfel, medierea tenologică este esenţială !n raportarea grupurilor umane la lumea !ncon*urătoare. #evoile #evoile oamenil oamenilor or nu sunt sunt determ determina inate te !ntr-o manieră manieră precisă precisă de fi%iolo fi%iologia gia acestora acestora.. 9ama 9ama de produse produse care care pot intra intra !n alimen alimentaţi taţiee este este foarte foarte lungă lungă şi este suscep susceptib tibilă ilă a fi mod modifica ificată. tă. #evoile #evoile instrumentale sunt ciar mai flexibile, !mbrăcămintea şi locuinţa nu răspund unor imperative fi%iologice specifice ci sunt răspunsuri elaborate cultural cu trăsături de generalitate : a dormi !n siguranţă, a te adăposti de v)nt, ploaie, fluctuaţii ale temperaturii etc. Fnivers Fniversul ul n care care trăies trăiescc oameni oamenii,i, ecumen ecumena, a, este un spaţiu spaţiu transf transforma ormatt pentru pentru a răspun răspunde de nevoilor materiale ale grupului şi a permite funcţionarea acestuia . mplică valorificarea resurselor şi conştienti%area constr)ngerilor şi a riscurilor. Aceasta necesită cunoştinţe, tencii mateirale şi o definire adecvată a divi%iunii şi a aproprierii spaţiului. @.-.In1luen/a ,ului asura a,:ian/ei şi cunaşterea ,e!iilr şi a vie/ii 4unoştinţele tradiţionale asupra mediilor au o finalitate practică, utilitatea lor fiind cu at)t mai mare cu c)t a*ută la !nţelegerea dinamicii geosistemului, a componentelor acestuia. $tudiate de către etnoştiinţe, aceste abordări tradiţionale sunt tot mai bine cunoscute. Cunoaşterea mediilor şi a dinamicii acestora & etnoclimatologia
Activităţile umane sunt cu at)t mai dependente de mediu cu c)t se desfăşoară !n aer liber, mobili%)nd elemente ale mediului natural. Meteorologiei fruste care a*ută la aprecierea stărilor de vreme, i se adaugă o cunoaştere mai solidă a succesiunii se%oanelor, fluctuaţiilor termice, distribuţiei precipi precipitaţii taţiilor lor etc. etc.
4reşterea plantelor necesită căldură şi apă. 4ăldura nu serveşte la nimic dacă apa lipseşte. În ţările tropicale, cele afectate de muson sau pe faţada estică la latitudini temperate, precipitaţiile cad !n plin se%on cald ceea ce favori%ea%ă de%voltarea rapidă a vegetaţiei. În %onele mediteraneene, ploile rare din se%onul cald obligă la adaptări ale culturilor agricole prin utili%area irigaţiilor. 5a limita nordică a ecumenei, durata se%onului vegetativ este restr)nsă şi impune restricţii care favori%ea%ă culturile de primăvara, mai ales pe cele cu o durată redusă de vegetaţie. În acest mod societăţile agrare au acumulat un volum impresionant de cunoştinţe care reglea%ă raporturile lor cu ritmurile climatice şi riscurile. mportanţa acestor cunoştinţe poate fi observată !n situaţiile !n care colonişti a*unşi !n regiuni cu un climat extrem au trebuit să abandone%e terenurile din cau%a unei slabe cunoaşteri a climatului local, ca !n America de #ord sau Australia unde cerealicultura comercială a compromis suprafeţe extinse !n afara unor corelaţii corecte cu mediul. Cunoaşterea mediilor şi a dinamicii acestora & etnoecologia
8)nătorii şi pescarii au nevoie de cunoştinţe precise depsre deplasările speciilor de care depinde existenţa lor. 5a fel se !nt)mplă cu crescătorii de animale fie ca se adaptea%ă la un sistem nomad '!n %onele aride( sau transumant '!n %onele semiaride(. 1roblemele esenţiale cu care se confruntă agricultorii sunt legate de necesitatea prote*ării culturilor agricole faţă de para%iţi şi dăunători dar şi de protecţia calităţii terenurilor. $oluţiile imaginate au variat de-a lungul timpului, d)nd naştere unor asolamente ingenioase şi unor tenici tot mai elaborate. Atno1otanică şi etnozoologie
Gogăţia cunoştinţelor acumulate la contactul societăţii cu natura este impresionantă. În %onele tropicale, unde biodiversitatea este extremă, oamenii sunt capabili să identifice un număr considerabil de specii vegetale şi animale '=KFC, din care C-K comestibile si ?K medicinale la tribul Hanuno din
4unoştinţele menţionalte se exprimă prin clasificări taxonomice, favorabile memori%ării şi transmiterii. nventarele tradiţionale sunt !n acest sens extrem de bogate, asigur)nd o descriere detaliată care poate deveni o ba%ă indispensabilă abordării ştiinţifice. tiinţa este preocupată !n primul r)nd de determinările cau%ale şi utili%ea%ă alte moduri de clasificare, ba%ate pe evidenţierea unor proprietăţi morfologice sau pe funcţionarea unor ecosisteme. 5egăturile pe care le scoate !n evidenţă indică locul !n care trebuie intervenit pentru gestionarea mediului şi materiile necesare fabricări instrumentelor. Într-o societate tradiţională, cunoaşterea abstractă a mediului nu a*ută deloc la interventia asupra acestuia. 9)ndirea ştiinţifică permite, dimpotrivă, să gide%e acţiunea. "tnoecologia reflectă diversitatea cunoştinţelor imperfect raţionali%ate. tiinţa modernă conduce la unificare metodelor de acţiune asupra realului. @.2.Tenl0ie şi ,e!iu # stă3nirea lu,ii vii Activitatea umană implică mobili%area unor tenici foarte variate pentru producerea ranei 'inclusiv cea destinată şeptelului( sau pentru obţinerea materiilor prime necesare creării de unelte, utila*e şi artefacte. 1rin tenologie este desemnat ansam!lul mi$loacelor com!inate n vederea fa!ricării unui produs. 6e obicei tenologiile sunt integrate !n filiere :
- producţia de !unuri agricole inclusiv animaleH #mineritul şi exploatarea n carieră #transformarea materiilor prime #transportul !unurilor $e adaugă metodele utili%ate pentru construcţia locuinţelor şi a altor edificii de interes public sau privat. $tudiul tenologiilor preindustriale demontrea%ă faptul că nu există tenică, sau lanţ tenologic fără acţiuni de concepţie şi control al etapelor succesive. $unt necesare astfel sceme secvenţiale care cuprind activităţile necesare punerii !n practică a oricărei idei, ba%ate pe operaţii precise, materiali%ate prin gesturi bine codificate care au drept re%ultat obiectul dorit. +e la piramidele ecologice naturale la piramidele ecologice cultivate
7mul este inserat !n piramide ecologice din care !şi extrage rana şi materiile prime necesare sub%istenţei. 7ferta acestor materii prime este aparent diversificată, unele dintre ele fiind esenţiale, ca%ul lemnului, multă vreme unica sursă de energie. 6omesticirea animalelor a oferit o nouă formă de energie, cea a animalelor care a stat multă vreme la ba%a de%voltării agriculturii. 9rupurile primitive se mulţumesc să preleve%e din mediu ceea ce pot consuma direct 'esenţial, lemn şi rană(. ndiferent de productivitatea ecosistemelor, partea pe care o prelevea%ă este deri%orie. Modul de stăp)nire a mediului se re%umă la propagarea speciilor favorabile şi eliminarea celor concurente sau dăunătoare. 2otuşi, apariţia omului a indus de la !nceput o anumită formă de selecţie care a condus adesea la rărirea speciilor utile şi la proliferarea celor dăunătoare.
2rece totdeauna prin defrişare, efectuată fie prin ardere, care pre%intă avanta*ul eliminării complete a speciilor nedorite şi al fertili%ării terenului, fie prin !nlăturarea efectivă a vegetaţiei 'despădurire, desţelenire( care necesită unelte mai avansate, folosind mai eficient resursele mediului. $tăp)nirea piramidelor ecologice a fost de timpuriu ritmată de utili%area rotaţiei culturilor ' asolament (, unele forme ale acesteia fiind foarte sofisticate av)nd avanta*ul fertili%ării naturale prin utili%area unor plante fixatoare de a%ot 'ca%ul Africii de 8est unde este utili%ata Accacia albida, sau al leguminoaselor perene !n ba%inul mediteranean(. Mai t)r%iu, utili%area gunoiului de gra*d a perfecţionat tenicile de fertili%are, !mbunătăţind calitatea utili%ării terenurilor agricole, mult !naintea cimi%ării moderne.
6omesticirea animalelor presupune stăp)nirea prealabilă a spaţiului pentru a i%ola animalele, a le obişnui cu pre%enţa umană şi a putea controla !nmulţirea lor. Îngrădirea păşunilor şi supravegerea turmelor sunt activităţi la fel de importante din perspectiva acţiunii asupra mediului. ;nele specii au devenit de timpuriu auxiliare esenţiale !n domesticirea propriu-%isă 'a speciilor efectiv utile(, ca%ul c)inelui fiind cel mai evident. 6omesticirea implică şi fabricarea ranei pentru animale, fie !n se%onul
rece fie !n cel secetos 'de la ca% la ca%(, activitate care se !mpleteşte astfel agricultura propriu-%isă. Atelarea animalelor de povară, mulgerea vacilor, caprelor şi oilor ca şi elaborarea produselor lactate ori tunsul sunt tot at)tea activităţi aparent banale dar !n realitate complexe şi extrem de personali%ate.
1rodusele furni%ate de cultura plantelor şi creşterea animalelor nu sunt totdeauna direct consumabile ci trebuie supuse unor procedee de transformare mecanică 'măcinat, filtrat, cernut etc.( sau unor procedee c&imice 'coacerea(. Mutaţiile pot surveni şi !n urma unor procedee biologice : fermentarea lactică, etilică, acetică sau conservarea unor produse etc. 1lantele textile necesită la r)ndul lor operaţii aparte 'topire, separare a fibrelor, tors etc.(. Mobili%area energiei mecanice a animalelor se spri*ină pe dispo%itive care transmit mişcările direct maselor antrenate pentru a nu le forţa excesiv. 1entru a nu risipi energia calorică 'dată de lemn !n principal( sunt necesare incinte special amena*ate. $tăp)nirea piramidelor ecologice se spri*ină, !n consecinţă, pe tenici de divi%are a spaţiului, de control al vegetaţiei şi de standardi%are a solurilor. mplică transformarea unor suprafeţe imense, inclusiv prin activităţi de ameliorare 'terasare, !nlăturare a materialului mineral etc.(. @.7.Tenicile !e terasare şi cnstruc/ie
2opografia este !n mod firesc diversă 'aflorimente, meandre, mlaştini etc.(. În acest mod de timpuriu, activităţile agricole au presupus tenici de terasare pentru a facilita utili%area terenurilor !n pantă, amena*area canalelor de irigaţii ori trasarea drumurilor şi potecilor de exploatare. 2erasarea este mai facilă, evident, !n roci moi dec)t !n roci dure dar tocmai !n acest ultim context sunt cele mai tipice terase antropice, dacă ne g)ndim la sud-estul Asiei sau la lumea mediteraneană, mai ales !n condiţiile unei densităţi ridicate a populaţiei. Construcţiile
1entru a se prote*a de intemperii, omul a construit clădiri care !l i%olea%ă de lumea exterioară. 8olumul de spaţiu obţinut depinde de materialul de construcţie utili%at şi de modul !n care este structurată clădirea. %iatra şi cărămida au fost materialele cele mai răsp)ndite, din vestul "uropei p)nă !n 7rientul Mi*lociu, asigur)nd o protecţie superioară, mai ales !n absenţa unui lemn de calitate dar av)nd de%avanta*ul 'iniţial( imposibilităţii construcţiei unor spaţii largi 'maximum patru metri(, de unde importanţa curţilor interioare 'fie !n $pania fie !n ran(. mportanţa %idurilor este maximă !n acest context. Acolo unde lemnul de construcţie este abundent, dimensiunile camerelor devin mai generoase. Înaintea inventării şemineelor atunci c)nd viaţa se derula !ntr-o ală acoperită direct de un acoperiş, lărgimea sa putea atinge opt-%ece metri. Inventarea şemineului a scimbat şi funcţiile şarpantei, permiţ)nd divi%area verticală a spaţiului acolo unde pereţii suportă sarcina principală. În unele situaţii sarcina principală o susţine şarpanta, pereţii av)nd doar rol despărţitor 'ca%ul "uropei de #ord(. Astfel de clădiri sunt !n general mai re%istente şi mai uşoare dec)t cele din piatră sau cărămidă. În multe situaţii s-a a*uns la combinarea lemnului cu piatra sau cărămida 'ca%ul "uropei 4entrale, inclusiv !n estul
1entru a crea un microclimat favorabil vieţii domestice nu este suficientă construcţia unei case. În vestul "uropei, multă vreme tenicile de climati%are au fost mai rudimentare dec)t !n partea centrală a continentului, supusă unui climat mai aspru !n se%onul ivernal 'soba este o invenţie central-asiatică, adusă, pare-se, de migraţiile populaţiilor turco-tătare(. Atunci c)nd au a*uns !n 5umea #ouă, coloniştii, originari din vestul continentului s-au confruntat cu rigorile unui climat mult mai rece impun)nd ca primă soluţie construirea a două şeminee, faţă !n faţă !n camera principală. $oluţionarea problemei !ncăl%irii a venit din regiunile continentale ale "uropei unde, pe l)ngă soba tradiţională a fost inventată de timpuriu, soba de fontă iar ulteriori instalaţia de !ncăl%ire prin calorifere.
4limati%area pune probleme mari şi !n se%onul cald, mai ales acolo unde variaţiile termice cotidiene sunt foarte mari. 4onstrucţiile cu o inerţie termică mai mare sunt ideale !n aceste condiţii, explic)nd masiva utili%are a calcarului !n regiunea mediteraneană. Aici şi ferestrele au alt rol dec)t !n %ona temperată, unde sunt destinate i%olării c)t mai ermetice, fiind construite !n aşa fel !nc)t să evite efectul de seră. În %ona tropicală, mai ales acolo unde domină musonul, temperaturile nu coboară mult pe timpul nopţii iar umiditatea ridicată impune ca necesară ventilaţia, singura capabilă să cree%e sen%aţia de confort. 4asa !nsăşi este confecţionată aici din materiale uşoare care asigură o bună ventilaţie. În ţările cu vară caldă şi uscată, evaporaţia scade temperatura cu c)teva grade şi dă sentimentul unei răcori agreabile. "ste principiul casei iraniene cu şemineu de aerisire : aerul care circulă prin acesta, trece mai !nt)i printr-o cisternă instalată !n sub-solul casei unde se răceşte, penetr)nd apoi camerele !n timp ce aerul cald este eliminat prin şemineul de aerisire. 2oate aceste sisteme tradiţionale au devenit caduce !n faţa extinderii materialelor moderne care combină avanta*ele celor tradiţionale şi sunt adaptabile la diverse situaţii climatice. @.9.Cnstituirea universului instru,ental 4elelalte tenologii nu au o relevanţă spaţială la fel de mare ca agricultura şi construcţiile. neresul geografiei pentru acestea derivă din rolul lor !n calitate de unelte indispensabile prelucrării păm)ntului, produselor agricole sau construirii locuinţelor. Prelucrarea corpurilor solide
1roprietăţile materiilor prime 're%istenţă, elasticitate(se modifică sub acţiunea căldurii : metalul se topeşte, argila se transformă !n ceramică etc. Amestecul de materiale conduce la reacţii cimice ca de exemplu reducerea minereurilor, ba%a obţinerii metalului, prelucrabil prin topire. 9ama de produse aflate la dispo%iţia omului se extinde astfel exponenţial p)nă la maxima varietate cunoscută astă%i. 1rocedeele ba%ate pe utili%area temperaturilor !nalte conduc la posibilitate sudurii, ba%a unor construcţii metalice de anvergură sau, !n ca%ul materialelor de construcţie, la obţinerea unor materiale superioare calitativ 'porţelan, faianţă, sticlă(. /nelte şi maşini
;neltele combinate !n scopul măririi eficienţel stau la ba%a mecanismelor cunoscute generic drept maşini. Atunci c)nd un arti%an fabrică o unealtă, o modelea%ă astfel !nc)t aceasta să poată divi%a, perfora, lovi, sfăr)ma etc. "l are !n cap forma pe care doreşte să o obţină. ;nealta este comandată pentru o utilizare precisă iar fluctuaţiile formei '!n funcţie de !ndem)narea fiecăruia( nu compromit utili%area dorită. Atunci c)nd există o gri*ă suplimentară pentru linii armonioase, ornamentaţie şi fineţe apare şi dimensiunea estetică, fără utilitate practică dar pre%entă de timpuriu. 6in momentul !n care piesele elementare sunt asamblate pentru a forma o maşină, gama de combinaţii se lărgeşte la infinit. Mai multe soluţii pot fi imaginate pentru acelaşi tip de unealtă, de multe ori difu%iunea acestora ţin)nd de ariile lingvistice sau culturale. Fundamentele te"nice ale marilor arii de civilizaţie tradiţională
Marile civili%aţii din 5umea 8ece, din vestul "uropei p)nă !n Paponia !şi datorea%ă existenţa unor veci relaţii ba%ate pe parta*area unor tenici similare : utilizarea tracţiunii animale, a plugului şi a roţii. 1ot diferi culturile de ba%ă şi modalităţile de construcţie.
4ivili%aţiile din Africa $ubsaariană ignoră tracţiunea animală 'dar nu şi creşterea acestora( şi plugul 'cu excepţia "tiopiei unde este vorba de un import din sudul peninsulei Arabice( iar !n transport roata este absentă 'nu şi !n olărit(. $istemele agricole, mai rudimentare, sunt mari consumatoare de teren, necesit)nd defrişarea permanentă a unor noi terenuri sau p)rlogirea celor de*a secătuite. 4ivili%aţiile precolumbiene nu dispuneau nici de animale de tracţiune, nici de plug şi ignorau complet rula*ul şi metalurgia. "ficacitatea agriculturii practicate cu unelte rudimentare 'săpăliga( se datora mai degrabă productivităţii native a plantelor 'porumb, cartof, manioc etc.(. @.;.Evlu/ia siste,elr tenl0ice Progresul materialelor
1osibilităţile de acţiune şi de transformare a mediului se scimbă atunci c)nd o civili%aţie oarecare dispune de unelte diverse, capabile să transforme materialele dure 'piatră, metal(. Astfel, semnificaţiile progresului te&nic legat de foc devin esenţiale , cu fiecare treaptă a stăp)nirii temperaturilor tot mai !nalte, s-a modificat şi fabricarea uneltelor 'de la bron% la fier( sau producţia ceramicii. 1unerea la punct a noi mareriale a trecut prin inventarea unor alia*e tot mai sofisticate prin sinteti%area unor produse, cimia *uc)nd !n acest sens un rol ma*or. 7 lungă perioadă, producţia de materiale necesare construcţiei de unelte şi maşni a rămas la un stadiu empiric, fără o cunoaştere efectivă a fundamentelor ştiinţifice ale procedeelor utili%ate. 6e%voltarea fi%icii şi a cimiei !n ultimii =C de ani au modificat această stare de lucruri, tenologiile noi spri*inindu-se pe o !ază raţională, experimentală, uşor de reprodus oriunde pe 9lob, cu condiţia existenţei specialiştilor. $tandardi%area materialelor care stau la ba%a producţiei de unelte şi maşini constituie unul din factorii esenţiali ai uniformi%ării tenologice a lumii contemporane. olul mecanizării
;neltele şi maşinile sunt făcute pentru operaţii repetitive. ;tili%area lor este cu at)t mai facilă cu c)t sunt utili%ate !n condiţii similare, de standardi%are. At)t timp c)t maşina nu mobili%ea%ă forţa omului, puterea sa este limitată şi repetitivitatea operaţiilor nu este totală. 3ecursul la surse de energie externe modifică aceste condiţii : operaţiile reali%ate cu a*utorul maşinilor se succed !n cicluri succesive, la nesf)rşit. În măsura !n care este posibilă de%voltarea unor ecipamente care mobili%ea%ă forţe mult mai puternice, dinamica transformărilor progresea%ă ca şi standardi%area. Maşina pusă !n mişcare de un motor necesită un operator pentru a o diri*a at)ta timp c)t este !n stare de funcţionare. 7dată cu posibilitatea retroacţiunii asupra forţei care alimentea%ă sistemul, prelev)nd o cantitate mică de energie la ieşirea din acesta, supravegerea nu mai este permanentă, apăr)nd automatizarea al cărei efect principal constă !n reducerea necesarului de forţă de muncă.
At)ta timp c)t transportul este dificil, grupurile umane trebuie să producă pe loc tot ce au nevoie. Aceasta le obligă să exploate%e resurse mediocre, să cultive plante !n condiţii improprii sau să se mulţumească cu unelte şi maşini ineficiente.
9eografia tradiţională a tenicilor este diversă !n multe aspecte, formele uneltelor sau ale obiectivelor imaginate put)nd fi uşor copiate pe loc, dar se difu%ea%ă cu dificultate. $ceme mentale diferite permit adesea construcţia unor ecipamente suficient de performante pentru a dura !n timp fără nevoia de a imita ceea ce se !ntreprinde !n alte părţi.
Diversitatea universului instrumental şi a o!iectivelor construite derivă din multiplicitatea materialelor utilizate7 At)ta vreme c)t transportul răm)ne oneros şi tenicile de sinte%ă cimică lipseau, fiecare trebuia să se descurce cu materialele locale. 6iversitatea tenicilor a cedat !n faţa progresului care a impus o generali%are a anumitor forme de transport, o mobilitatea a materialelor şi modurilor de construcţie. 4ălătoriile lărgesc universul mental al agenţilor sociali paralel cu progresul comunicaţiilor. @.<.Tenicile sciale şi rartul !intre 0ruurile u,ane şi ,e!iu elaţiile grupurilor cu mediul şi dreptul funciar
2ransformările implicate de punerea !n valoare a resurselor conduc la amenă*ări necesare locuirii, activităţilor economice etc., diversific)nd şi speciali%)nd spaţiul geografic. Mediile umani%ate *uxtapun %one concepute pentru viaţa personală sau familială şi %one concepute pentru activităţi colective. $uprafeţele amena*ate şi construcţiile cer !ntreţinere iar aceasta cere un cost asumat. 2enicile care permit structurarea societăţii şi !i conferă o aritectură spaţială nu privesc numai relaţiile dintre oameni ci şi condiţiile de utili%are a fiecărei porţiuni de mediu prin definirea drepturilor de proprietate şi utili%are. 8iaţa familială, producţia şi scimbul se derulea%ă !n medii speciali%ate. Acestea necesită o delimitare şi o protecţie faţă de evenutalele perturbări. Atribuirea dreptului de utili%are privată către indivi%i sau familii şi instituirea spaţiului public csare cuprinde clădirile de interes public, spaţiul de circulaţie şi %onele prote*ate sau păstrate !n stare naturală. $ocietăţile de v)nători-culegători se pot mulţumi cu un drept de utilizare colectivă , legat mai mult de resurse dec)t de păm)nt. #oma%ii crescători de animale sunt ataşaţi de proprietatea asupra turmelor şi nu a vastelor păşuni '!n anumite limite(. 2enicile de agricultură itinerantă nu necesită dec)t un control temporar al unor suprafeţe. Agricultura sedentară şi urbani%area sunt două realităţi social-economice pentru care terenul nu mai este un simplu suport. Acesta se !mbogăţeşte amendare, standardi%are, amena*are sau, !n ca%ul proprietăţilor urbane prin mobilare. A cere !ntoarcerea la proprietatea comună ar !nsemna !n această situaţie, descura*area iniţiativei individuale 'ceea ce s-a şi !nt)mplat !n statele comuniste(. 1entru a a*unge la intensificarea exploatării solului, drepturile individuale tre!uie ntărite iar transmiterea !unurilor !ine reglementată7 Asigurarea unei exploatări intensive poate fi !ncredinţată şi unor organisme colective care urmea%ă o logică specifică !ntreprinderilor 'cooperativă, colo%, cibuţ(. 1e )rtie, proprietatea privată şi proprietatea socialistă devin ecivalente. "xemplu sovietic a demonstrat că principiile au fost departe de realităţi. +u1la natură a dreptului funciar
$istemele funciare corespund unei logici funcţionale. Aproprierea are de multe ori o origine religioasă sau simbolică : asigurarea continuităţii cultului strămoşilor !n cadrul proprietăţii private de ex. 8alorile investite de colectivităţi !ntr-un anumit sistem *uridic, *enea%ă sau inter%ic evoluţiile !n unele ca%uri. În Mexic, !n America 4entrală !n general, comunităţile metise sau amerindiene au refu%at totdeauna să renunţa la controlul colectiv al terenurilor care le asigură sub%istenţa. "i nu au putut menţine viu acest obicei !ntr-un sistem occidental care privilegia%ă proprietatea individuală dec)t supun)ndu-se unor protectori, marii proprietari p)na la =@F, 1artidul 3evoluţionar şi sindicatele ulterior. 1opulaţiile rurale din acest spaţiu practic fac un troc cu libertatea lor !n scimbul unei relative securităţi pe care le-o asigură controlul colectiv. $istemele funciare reflectă at)t exigenţele funcţionale implicate de punerea !n valoare, de idealurile fiecărui grup uman, fiind la intersecţia dintre marca*ul simbolic şi imperativele utilitare. 6e aceea sunt at)t de complexe şi at)t de re%istente la scimbare.
Caitlul -B Rarturile !intre , şi ,e!iu # ,e!ierea ali,entară 3aporturile ecologice dintre om şi mediu se exprimă direct !n consumul alimentar. 1rodusele oferite de natură sunt, !n cea mai mare parte, improprii consumului motiv care a obligat omul să imagine%e nenumărate tencii de producere a ranei. Alimentaţia reflectă structura societăţii. 4ei care dispun de putere sau au venituri ridicate, scapă de spectrul foametei sau al penuriei. Abundenţei i se adaugă calitatea, varietatea şi exotismul produselor consumate.
#e alimentăm pentru a trăi dar motivele pentru care omul este at)t de preocupat de ceea ce măn)ncă sau bea, consacr)nd o parte importantă din timp, din energia şi veniturile de care dispune, nu ţin neapărat de psiologie. M)ncatul şi băutul sunt plăceri iar plăcerile trebuie !mpărtăşite. Astfel explicăm rolul ceie al convivialităţii !n societate. 6e exemplu, cuvantul companion sau companie 'in sens social( derivă de la cuv)ntul p)ine 'cel cu care !mpărţim p)inea(. 1entru a mulţumi pe cineva pentru un serviciu i se dă o recompensă a cărei denumire este foarte sugestivă !n unele limbi 'pourboire in france%ă dar şi sensul original al lui bacşiş este similar !n arabă(. Anumite alimente sunt supuse unor tabuuri şi interdicţii din raţiuni religioase. Anumite produse nu pot fi consumate dec)t preparate conform unor rituri iar !n unele societăţi este inter%is să stai la masă cu persoane care pot /impurifica0 rana. M)ncărurile şi băuturile *oacă un rol esenţial !n ierari%area formelor de sociabilitate, !n desciderea sau refu%ul contactului dintre grupurile umane. Într-o epocă dorită areligioasă, multiplicarea interdicţiilor !n numele igienei sau al ecologiei, marcea%ă emergenţa unor noi religii fruste care se spri*ină mai mult pe respectarea unor interdicţii dec)t pe interiori%area unor reguli etice.
4onservarea prin afumare garantea%ă păstrarea ranei foarte perisabile, uscării asigurate de temparatura fumului adăug)ndu-i-se efectul gudroanelor conţinute !n acesta. 1rocedeul este extrem de eficient pentru carne şi peşte fiind foarte răsp)ndit !n ţările temperate, !n special !n se%onul ivernal. $area asigură pre%ervarea produselor din carne indiferent de temperatură şi umiditate, motiv pentru care este un procedeu general. "ste motivul pentru care sarea era !n trecut una din principalele mărfuri exportate. Astă%i !ncă, ea constituie principala marfă transportată de caravanele transsaariene. Aciditatea opreşte !n cele mai multe ca%uri alterarea. 1rocesele de fermentare care conduc la aciditate pot fi utili%ate !n două moduri : -murarea, foarte utili%ată pentru var%ă, castraveţi, ardei, tomate etc, pre%entă !n special !n "uropa 8estică, 4entral-"stică şi !n "stul Asiei& -imersiunea fructelor sau a legumelor !n oţet care le pre%ervă calităţile, modific!ndu-le gustul, mult mai frecventă !n %ona mediteraneană şi prin extensie !n America 5atină. Ambele procedee presupun adăugarea unor mirodenii 'str)ns legate de comerţul colonial !n trecut(, a sării etc. ?, inventarea procesului de pasteuri%are, odată cu observarea rolului bacteriilor !n fermentaţie 'const)nd !n fierberea rapidă la temperaturi moderate - @CY sau *oase - KNY, timp de N de minute(, procedeul av)nd avanta*ul de a nu distruge vitaminele. 1ăstrarea prin refrigerare este un alt procedeu, extins !n trecut doar !n statele cu ierni reci, geroase. În =>K, 4arles 2ellier a pus la punct maşina frigorifică, utili%abilă inclusiv !n transportul maritim. Astfel fructele şi legumele sau carnea se pot păstra, la temperaturi de maximum ?Y timp de mai multe %ile iar la - =>Y timp de luni de %ile. 9ama de tenici specifice s-a lărgit !n ultima vreme prin utili%area congelării rapide care evită alterarea gustului sau a uscării prin sublimare la temperaturi foarte *oase care previne modificare gustului. $e adaugă o gamă variată de procedee cimice care oferă nenumărate microorganisme, antibiotice, anti-oxidanţi, atigerminativi etc., care conduc la păstrarea calităţilor produselor proaspete 'cunoscute ca "-uri !n general, unele cancerigene sau cu efect !ncă insuficient studiat(. 2enicile de conservare sunt extrem de diverse şi cu o eficienţă inegală. Întreţin modificări organoleptice cu alimentele, unele componente fiind distruse sau modificate. Modificările privesc şi textura sau aspectul. A !nţelege astă%i alimentaţia fără a cunoaşte procedeele de conservare este practic imposibil, acestea fiind şi la ba%a generali%ării unor moduri de consum.
2enicile de transformare şi preparare 4ele mai multe produse necesită o transformare şi o preparare !nainte de a fi consumate. 4ele consumate !n stare proaspătă trebuie spălate iar unele nu pot f consumate dec)t coapte. 2ransformarea boabelor Măcinatul este cele mai frecvent mod, specific cerealelor dar utili%abil şi pentru unele leguminoase sau tuberculifere. 6e obicei sunt separate mai multe fracţiuni, diferite calitativ şi cu utilităţi diverse 'panificaţie, alimentaţia animalelor şi păsărilor de curte, prepararea unor produse locale etc.(. ;nele cereale necesită lucrări suplimentare precum ore%ul care mai !nt)i trebuie decorticat pentru a obţine boabele 'paddL(. $imilară este şi prelucrarea or%ului. 1rodusele de panificaţie au o vece tradiţie dar utili%area dro*diilor pentru obţinerea unor produse superioare calitativ a fost multă vreme apana*ul unor categorii privilegiate, a%ima 'p)inea nedospită( fiind mult mai frecventă, astă%i cu o utili%are restr)nsă doar la unele ritualuri '!n iudaism, creştinism, islamism(. ;nele produse re%ultate din prelucrarea cerealelor sunt specifice unor arii culturale distincte : cuscus, obţinut din gr)ul măcinat grosier 'sau din sorg la sud de $aara( specific nordului Africii dar extins şi la ariile vecine& fierturile din făină de porumb, specifice unor populaţii central-americane sau !n unele arii din "uropa 'caracteristice !n ba%inul dunărean Z mămăliga- sau !n talia Zpolenta-(. 6e o mare varietate sunt şi produsele prelucrate dintre care cele mai cunoscute sunt cele originare din talia 'macaroane, lasagne, tagliatelle etc.( dar cu numeroase variante locale, din diverse cereale, !n estul Asiei. 1regătirea legumelor, cărnii şi a peştelui pentru consum 5egumele şi fructele sunt de obicei mai puţin transformate, !nlătur)ndu-se de obicei părţile necomestibile 'frun%e, s)mburi, seminţe, co*i(, fiind consumate !n mare parte !n stare brută. $acrificarea animalelor capătă de multe ori semnificaţii religioase, fiind legată de sărbători importante 'de ex. sacrificarea porcului la unele populaţii creştine sau a ovinelor la cele musulmane(. În general sacrificarea se poate face prin două moduri tradiţionale : prin !n*ungiere 'la populaţiile creştine( şi prin *upuire 'la musulmani şi evrei(. Aceste două moduri sunt separate de semnificaţia acordată !n aceste culturi scurgerii s)ngelui. 7dată ucise, animalele sau păsările de curte sunt supuse unui proces de tranşare cu numeroase variante locale !n funcţie de destinaţia anumitor porţiuni sau de preferinţe(. 1rodusele re%ultate după tranşare sunt de obicei supuse unor procese diverse de conservare '!n afara consumului imediat(. 9ama de produse astfel obţinute este extrem de variată, multe dintre acestea devenind de u% internaţional ciar dacă prin difu%iunea lor au dat naştere la noi varietăţi, dovadă a creativităţii, spiritului de imitaţie şi abilităţilor de combinare a unor diverse reţete. 2ransformările termice : coacerea 'fierberea( şi !ngeţarea În multe ca%uri astfel de transformări sunt absolut necesare pentru ca alimentele să devină consumabile 'ca%ul tuberculilor de ex.(. Aceste transformări pot determina !nsă şi distrugerea unor vitamine şi săruri minerale, un sacrificiu necesar atunci c)nd primea%ă savoarea, obţinută de obicei prin procesare termică. În multe culturi numai fructele sunt consumate crude, toate celelalte produse trebuind supuse unui minim de prelucrare termică. În altele, ciar şi produse perisabile precum carnea, peştele sau unele legume sunt consumate crude. În lumea occidentală, legumele şi verdeţurile sunt cel mai adesea consumate neprelucrate 'sub formă de salate, specifice acestei culturi(. Îngeţarea pre%intă avanta*ul păstrării calităţilor organoleptice ale produselor dar pot determina modificări texturale sau gustative. 7bişnuinţa consumului de produse supuse unui proces de !ngeţare vara a devenit foarte răsp)ndită odată cu tenologiile care permit producerea geţii !n familie. Modurile de coacere 'fierbere( sunt foarte diverse, fie !n apă 'foarte frecventă, inclusiv la culturile tradiţionale(, fie prin pră*ire, la fel de frecventă, !n absenţa unor vase de u% casnic re%istente la temperaturi !nalte fie !n cuptoare 'la diverse temperaturi(. În acest fel, vatra devine un element central al căminului, cunosc)nd nenumărate variante, unele elaborate '!n ţările europene şi asiatice(, altele mai puţin elaborate 'de genul pirostriilor(. $obele cu plită metalică sunt !n u% de foarte multă vreme !n estul Asiei, fiind construite de multe ori din ceramică 'inclusiv de factură fină, ca de exemplu faianţa, masiv utili%ată !n "uropa centrală !ncă din perioada 3enaşterii(, la fel ca şi cuptoarele care asigură un avanta* incontestabil populaţiilor din %ona temperată nordică. În perioada modernă au fost inventate noi
procedee ba%ate pe utili%area unor combustibili 'cărbune, ga%, curent electric etc.( sau a microundelor care dau posibilităţi extrem de variate utili%atorilor, exprimate şi prin multiplicarea reţetelor. În unele ca%uri aceste inovaţii s-au orientat spre operaţii secundare, ca%ul cuptoarelor cu microunde utili%ate !n primul r)nd pentru !ncăl%it. 9eaţa a fost dintotdeauna /idealul0 confortului termic pentru locuitorii din %onele calde. "ste şi motivul pentru care s-au de%voltat de timpuriu tenici de păstrare a geţii peste vară, prin prelevarea de bucăţi de geaţă !n timpul iernii, din %onele montane '!ndeosebi din lacuri sau r)uri(, i%ol)nd-o !n restul anului cu paie. 4omerţul cu geaţă a fost multă vreme o formă speciali%ată de scimb !n ba%inul mediteranean, din $pania p)nă !n ran, av)nd ca puncte centrale %onele de prelevare 'masive precum $ierra #evada, 4anigou, "tna, 5iban, 1elion, ;ludag sau lacurile alpine( şi ca puncte de desfacere mari metropole precum stanbul, 4airo, #apoli, Garcelona etc. Ase%onarea 1repararea alimentelor implică şi această operaţie care are drept scop !mbunătăţirea gustului 'ciar daca de gustibus non disputandum(. În unele ca%uri are drept scop obţinerea unui gust dorit sau considerat agreabil. Adăugarea de săruri este forma cea mai banală dar oamenii au inventat diverse forme prin combinarea unor legume sau produse cu proprietăţi specifice. Astfel, prepararea sosurilor, a salatelor, a saramurii, utili%area maione%ei, a mu*deiului, a muştarului, a papricăi etc., au devenit foarte comune. #umărul plantelor aromatice sau al condimentelor utili%ate este foarte mare, de la cele mai banale 'de genul usturoiului, cepei( la unele specifice doar unor %one restr)nse 'frecvent !n estul Asiei(. Gucătăria : rolul reţetelor A pregăti un meniu presupune a transforma o serie de produse prin transformare termică şi cimică. Melan*ul ingredientelor este cel care explică gustul şi aspectul dar şi modul !n care au fost pregătite şi păstrate acestea. "laborarea meniurilor presupune cunoştinţe precise, ingredientele nu se amestecă la !nt)mplare, la orice temperatură, !n orice succesiune. ?(, apana*ul elitei, fie !n "gipt fie !n 4ina antică sau !n lumea greco-romană. 1aradoxal, de multe ori, bucătăria elitei era re%ultatul imaginaţiei unor persoane provenite din popor, de multe ori analfabete. 6ifu%iunea unor elemente de cultură culinară elitistă s-a produs !n moduri deosebite : gusturile s-au răsp)ndit !n bună măsură prin intensificarea contactelor, a călătoriilor, ceea ce conferă turismului, !n pre%ent, un rol esenţial. 4urio%itatea culinară a fost mai mare !n anumite culturi care şi-au de%voltat de timpuriu o gastronomie bine fundamentată, ca%ul france%ilor care au ştiut să profite de tradiţiile, de multe ori foarte veci, din ba%inul mediteranean, mai ales din talia, de unde proveneau cea mai mare parte a specialiştilor !n perioada renascentistă. ;n rol ma*or l-au avut persona*e ca Ma%arin sau 4aterina de Medicis, extrem de exigente din acest punct de vedere si foarte atente cu bucătarii veniţi odată cu ei din talia.
populară este mai degrabă o /afacere0 a femeilor din familie, fiind transmisă de la bunică le nepoate, cea elitistă este dominată de maeştri bucătari bărbaţi. Modul de servire 7 masă bine servită presupune o mi%anscenă minuţioasă demonstr)nd !ncă odată importanţa gastronomiei !n existenţa noastră. 6iferenţa esenţială !n ce priveşte manierele de servire constă !n separarea populaţiilor care se servesc de propriile degete pentru a consuma alimentele şi cele care folosesc tac)muri. ;n ca% particular este cel extrem-oriental, unde beţişoarele au condus la dexterităţi nebănuite !n consumarea fierturilor de ore%. ;tili%area degetelor nu este exclusă complet nici !n a doua situaţie, acestea răm)n)nd indispensabile pentru anumite operaţii, ciar dacă eticeta de multe ori prevede evitarea unor gesturi considerate necivili%ate. ;n rol important !n inventarea unor instrumente specifice consumului alimentar şi !n stabilirea unor reguli l-au avut bi%antinii. 6e aici au plecat de exemplu furculiţa sau lingura spre vestul "uropei !n "vul Mediu 'impusă !n >(. În măsura !n care consumul de vin era, cel mai adesea, o afacere a bărbaţilor, !n confrerii sau !n asociaţii, rigorismul fiind mai puţin evident !n interiorul lor, ne explicăm rolul ţărilor nord-vestice !n evoluţia producţiei vinicole, prin de%voltarea unor gusturi elitiste !n materie de băuturi alcoolice.. În ţările 4ontrareformei catolice '9ermania, $pania, talia( condamnarea păcatului cărnii era mai puţin rigoristă dec)t !n
ca un consumator de pi%%a şi paste, trec)nd cu vederea faptul că m)ncărurile italiene au stat, de multe ori, la ba%a celor franţu%eşti sau central-europene. "voluţia formelor particulare de cultură !naltă sub forma bucătăriei fine trimite la structura socială a populaţiei, la tradiţiile populare specifice, la diversitatea acestora şi la modurile lor de combinare. În general, rolul mediului aristocratic !n calitate de iniţiator şi a celui burge% ca vector de transmisie este valabil !n toate societăţile, snobismul *uc)nd un rol important. Aretipul savanteriei gastronomice este considerată 4urtea 3egelui $oare de la 8ersailles, model imitat cu mare repe%iciune din $pania p)nă !n 3usia. 5a o scară teritorială locală !nsă, preferinţele naţionale pot transgresa acest spirit imitativ. #u trebuie negli*at nici rolul creşterii veniturilor şi facilităţile de aprovi%ionare care descid maselor largi calea spre imitarea aristocraţiei sau a micii burge%ii. 7 lungă perioadă clasele de *os au rămas complet !n afara acestor evoluţii. Astfel, !n spaţiul rom)nesc multe preparate considerate /naţionale0 au fost p)nă recent apana*ul unor categorii !nstărite 'co%onac, sarmale, ciorbe etc.(. Văranul rom)n se rănea !n mare măsură cu făină de porumb şi fierturi din verdeţuri şi legume, carnea fiind re%ervată sărbătorilor. 6esciderea spre consum !n perioada comunistă, a determinat şi la noi 'ca şi !n alte state comuniste( o exagerare a consumului unor alimente considerate p)nă atunci /de lux0 'p)inea, produsele din carne etc.( fiind !n bună măsură responsabile de o morbiditate specifică, mai ales !n ce priveşte bolile cardio-vasculare. "voluţia tenică, industriali%area alimentaţiei şi noua bucătărie Modurile de consum alimentar s-au transformat rapid după =@C, odată cu creşterea productivităţii agricole şi de%voltarea fără precedent a comerţului alimentar. Această evoluţie a fost re%ultatul unei standardi%ări a producţiei care a presupus şi renunţarea la o serie de produse ale căror calităţi erau remarcabile dar care aveau o productivitate redusă. ndustriali%area a pătruns masiv !n bucătărie, produsele cumpărate sunt condiţionate, aşa fel !nc)t ele cer tot mai puţine operaţii pentru preparare 'filet de peşte, biftec gata pregătit, pudră de piureu, cartofi pră*iţi congelaţi etc.(. 7dată cu m)ncărurile gata preparate, congelate, singura operaţie din bucătărie a rămas apăsarea butonului cuptorului cu microunde. "voluţia a atins şi restauraţia, cea mai uşor de influenţat !n condiţiile globali%ării.
