1. Gene G eneral ralit ităţi
Flavonoidele reprezintă un grup valoros de compuşi de origine vegetală, de mare interes în fitoterapie şi farmacologie, acestea reprezintă o clasă de substanţe fenolice care conferă culoarea caracteristică la numeroase specii de flori si fructe. În mod frecvent, acesti pigmenţi se găsesc în plante sub formă glicozidică, în care una sau mai multe grupări hidroxilice ale fenolilor sunt combinate cu glucide reducătoare. Renumitul Renumitul savant savant maghiar, maghiar, Szent-Gyö Szent-Györgyi rgyi Albert Albert a descoperi descoperitt flavonoide flavonoidele le în 1926. 1926. Descoperi Descoperirea rea flavonoid flavonoidelor elor stîrneşte stîrneşte tot mai multa recunoaştere recunoaştere în cadrul cadrul oamenilor oamenilor de ştiinţă, ştiinţă, deoarece cu ajutorul acestora s-au tratat numeroase boli complet sau parţial nerezolvate pînă acum.R acum.Recu ecunos noscîn cîndd import importanţ anţaa flavon flavonoid oidelo elorr în zilele zilele noastr noastre, e, mii de ţări ţări produc produc astfel astfel de produse, mai ales Statele Unite ale Americii si Japonia. Flavonoidele, in tarile evoluate, sunt amintite azi deja impreuna cu vitaminele, substantele minerale si microelementele. In Statele Unite ale Americii, de exemplu, consumul zilnic recomandat este de 150-200 mg. In medicina se cunosc actualmente peste 5000 de feluri de flavonoide, dintre care 3600 de feluri de flavonoide rosii. Trebuie sa stim, ca in afara de plantele rosii, flavonoidele sunt extrase si din citrice, dar efectul acestora este semnificativ mai redus decat a celor rosii . Din punnct de vedere chimic chimic flavonoide sunt derivaţi ai 2 fenil-cromen-4–onă (structura (structura 2 fenil 1, 4 benzopironică) benzopironică)
Flavonoidele reprezintă produsele plantelor generate pentru propria lor protecţie, care, în primul rând, asigură protecţia celulelor împotriva razelor nocive UV şi altor agenţi patogeni. Aceste Aceste materiale materiale pot fi utile şi pentru pentru organismul organismul uman, deoarece deoarece pot îndeplini îndeplini o funcţie funcţie similară de protecţie la nivelul organismului uman, respectiv consumul lor poate oferi protecţie împotriva mai multor efecte /influenţe nocive organismului. Flavonoidele prezintă o serie de caracteristici benefice, dintre care cea mai importantă constă în efectul lor antioxidant. antioxidant. Cu ajutorul acestuia, acestuia, ele pot asigura organismului, în primul rând, protecţie protecţie împotriva împotriva reacţiilor reacţiilor nocive intense intense şi a radicalilor radicalilor liberi. liberi. Flavonoid Flavonoidele ele pot accentua efectele fiziologice ale altor antioxidanţi dietetice, cum ar fi vitamina E- şi C, aceasta întrucât sinergizează cu acestea, favorizând regenerarea r egenerarea lor. Toate plantele produc flavonoide, însă structura, forma lor este extrem de diversă/variată. Există compuşi care sunt specifici doar anumitor tipuri/specii de plante, în timp ce alţii sunt 1
frecvent întâlniţi în lumea plantelor. În prezent există mai mult de 6000 de structuri cunoscute ale flavonoidelor, cu toate acestea este cunoscută exact cantitatea şi apariţia/forma de apariţie a numai câtorva compuşi. Cele mai importante surse de flavonoide o constituie fructele bacifere/de pădure, legumele foioase/cu frunze şi bulboasele. 2.Clasificarea flavonoidelor.
Flavonoidele, clasa cea mai importantă a heterozidelor cu aglicon de tip C 6-C3-C6 (subclasă a fenolilor), se clasifică la rândul ei în 13 clase cu peste 5000 de compuşi care determină culoarea florilor, fructelor chiar şi a frunzelor. La schema de bază, prezentată mai sus, care poartă denumirea de aglicon se pot conecta diferite molecule de zahăr formând astfel aşa-numitele glucozide, care apar mult mai frecvent în natură, decât agliconii lor. Prin flavonoide înţelegem 13 grupe de compuşi diferiţi care diferă prin numărul, poziţia grupelor laterale, respectiv prezenţa sau lipsa legăturilor duble între atomii carbon C2-C3. În cadrul subgrupelor de flavonoide se poate observa o diversitate structurală chimică de mare amploare. Acestea sunt: 1. calcone, 2. dihidrocalcone, 3. aurone, 4. flavone, 5. flavonoli, (compuşi de culoare galbenă), 6. dihidroflavonoli, 7. flavanone, 8. flavanoli, 9. flavandioli ( leucoantocianidine), 10. antocianidine,(compuşi de culoare roşie, albastră sau violetă), 11. izoflavonoide, 12. biflavonoide, 13. proantocianidine ( taninuri condensate). Se întâlnesc în mare parte în cuticula foliară, în celulele epidermice ale frunzelor.Sunt foarte bine răspândite în regnul vegetal, cele mai bogate familii sunt : Fabaceae şi Asteraceae. 2.1 Calconele
Calconele sunt compuşi formaţi dintr-o cetonă aromatică şi un enon care formează nucleul central pentru o varietate de compuşi biologici importanţi, care sunt cunoscuţi colectiv ca calcone sau chalconoide. Benzylideneacetophenonul este membru al seriei mamă calcon. 2
Denumire alternativă dat calcon sunt cetonă fenil stiril, benzalacetophenone, β phenylacrylophenone, γ -oxo-α, γ-difenil-α-propilenă şi α-fenil-β-benzoylethylene.
2.2 Auronele
Auronele sunt compuşi chimici heterociclici, molecula cărora conţine un element de benzofuran asociat cu un benziliden legat în poziţia 2. Auronele sunt flavonoide vegetale care oferă culoarea galbenă florilor unor plante, cum ar fi gura-leului şi cosmosul. Auronele 4'-cloro-2-hydroxyaurone (C15H11O3Cl) şi 4'-chloroaurone (C15H9O2Cl) poate fi, găsit în algele maro Spatoglossum variabila.
2.3 Flavanonii
Sursa principală a flavanonilor pot fi considerate citricele şi sucul produs din acestea. Flavanonii joacă un rol important în generarea gustului acestor fructe. Neohesperidozii, ca naringina în grapefriut, sunt amari, rutinozii, ca hesperidina în portocale, sunt, de obicei, lipsite de gust. Năutul, chimionul, păducelul, lemnul dulce, piperul şi scoruşul conţin, de asemenea flavanoni. În chimen şi piper se poate demonstra prezenţa hesperidinei, iar în păducel şi scoruş prezenţa narirutinei şi naringeninei.
2.4 Flavonii
3
Flavonii joacă un rol definit în formarea culorii ţesutului vegetal, în cazul în care sunt prezenţi într-o concentraţie mare. Totodată, participă în formarea gustului unor părţi vegetale comestibile. Nobiletina, sinesetina şi tangeretina sunt flavoni citrici care generează un gust amar. Totodată, neodiosmina şi roifolina reduc gustul amar al altor substanţe amare (chinina, cofeina, zaharina). Flavonii se găsesc cel mai frecvent în cereale, plante medicinale şi ierburi (rozmarin, cimbrişor), respectiv în legume. Flavonii cei mai cunoscuţi sunt apigenina şi luteolina. Apigenina se găseşte în spanac, iar luteolina se prezintă atât în cereale, cât şi în frunzele legumelor. Prezenţa pigeninei a fost demonstrată cu succes în mierea polifloră colectată de albine şi în polen.
2.5 Flavonolii
Flavonolii sunt o clasa de flavonoide, care au ca schelet 3-hydroxyflavone (denumire IUPAC: 3-hidroxi-2-phenylchromen-4-onă). Diversitatea lor provine din poziţii diferite a grupării fenolice-OH. Flavonolii sunt prezenţi într-o mare varietate de fructe si legume. Aproape toate speciile lumii vegetale sintetizează flavonoli, dintre care cel mai cunoscut este cvercetinul/a şi chempferolul. Cvercetina se găseşte, în general, în frunzele legumelor şi în fructe. şi chempferolul este foarte răspândit în fructe, legume frunzoase şi rădăcinoase, în condimente, leguminoase. Izoramnetina poate fi detectată într-o cantitate mai mare în mazăre şi ceapă, miricetina în fructele bacifere, porumb, ceai. Flavonolii se concentrează, în primul rând, în coaja fructelor. Scheletul flavanolilor este:
2.6 Antocianii – antocianidine
Antocianii se prezintă ca amestec ai compuşilor cu diferite structuri; fructe bacifere (soc, mure, vişine, struguri, etc). Din acestea rezultă culoarea albastru-roşu al cireşei, prunei, 4
vinetei, verzei roşii, ridichiilor, sfeclei. În sucul strugurelui albastru poate fi detectată delfmidina, cianidina, petunidina, peonina şi malvidina. Antocianii se prezintă în petalele florilor formând un complex cu diferiţii ioni de metal (fier, magneziu), iar denumirea lor, în cele mai multe cazuri, provine din numele florilor din care au izolat prima dată compusul respectiv. Culoarea antocianilor depinde în mare măsură de pH-ul mediului. Într-un mediu acidulat, antocianii au, în general, culoare roşie, în mediu neutru sunt incolore, iar în mediu alcalinic devin albastre. Conţinutul antocianic al fructelor creşte o dată cu procesul de maturare. Antocianii se găsesc într-o cantitate mică în cereale, legumele rădăcinoase şi frunzoase, însă sursa lor principală sunt fructele. Se acumulează, în principal, în coaja merelor şi perelor, respectiv în coaja nucilor. În cazul fructelor cu miez moale (scoruş, vişine) se găsesc în întregul fruct. În cazul legumelor, ca sursă demnă de menţionat, putem aminti fasolea roşie, varza roşie, ridichile, ceapa roşie şi rubarba. Antocianii, ca şi coloranţi naturali, sunt des utilizaţi în industria alimentară. Tabelul de mai jos ilustrează formulele de structură acheletice atît pentu pigmenţii flavonoizi cît şi pentru unel subclase ale flavonoidelor:
5
3. Proprietăţi fizico-chimice
solide cristaline , a căror culoare variază între nuanţe de alb-ivoire şi galben intens, heterozidele sunt solubile în apă (mai ales caldă) alcool, alţi solvenţi polari şi insolubile în solvenţi organici apolari, geninele sunt puţin solubile în apă şi solubile în eter, flavonoidele sunt solubile în soluţii alcaline alcaline (NH4 sau K), conferindu-le o culoare galbenă care dispare la adăugarea de acizi, prezintă spectru de absorbţie în UV, cu 2 maxime caracteristice variabile în funcţie tipul flavonoidului, ceea ce permite identificarea lor.
4.Rolul flavonoidelor în plante
Flavonoidele sunt produse secundare ale proceselor fiziologice vegetale. Celulele vegetale produc aceste molecule pentru propria lor protecţie. În lumea plantelor sunt cunoscute o serie de funcţii ale lor. 1.
pigmentarea: conferă culoarea lor părţii vegetale care le produce, aceasta fiind trăsătura
cea mai specifică a antocianidinelor de culoare albastră-roşu-purpuriu (petudinina, malvidina), respectiv a tlavonoidelor citrice, ca hisperidina, naringenina. 2.
protecţie împotriva razelor UV, împotriva radicalilor liberi generaţi la nivelul celulelor
vegetale, împotriva microorganismelor şi altor factori dăunători/nocivi ai plantelor – ciuperci, insecte, melci, etc. 3.
participarea în procesele biochimice, de exemplu modificarea funcţionării enzimelor,
4.
coloranţi naturali, componenţi ai gustului în unele produse vegetale care servesc ca
alimente. 5.
efecte antioxidante, fiind astfel capabile să neutralizeze radicalii liberi, să lege ionii de
metal în formă de compuşi complecşi şi să modifice funcţionarea enzimelor din interiorul celulelor. Efectele favorabile mai sus amintite a majorităţii compuşilor polifenolici sunt generate împreună cu vitamina E şi C, respectiv cu tocoferoli, intensificând efectul lor şi sinergizând cu acestea. Prin urmare, probabilitatea de a reduce apariţia şi frecvenţa numeroaselor boli sau afecţiuni este mare. Aşa cum s-a vazut mai sus flavonoidele joacă o varietate de roluri importante în plante.
6
Flavonoidele acţionează ca moleculele de semnal, fitoalexine, agenţi de detoxifiere, stimulente pentru germinare a sporilor, joacă un rol semnificativ în germinarea seminţelor,
acţionează ca filtere a razelor UV , aau rol în aclimatizarea la temperatură şi în rezistenţa la secetă , momeală pentru polenizatori şi ca agenţi alelochimici. 4.1 Flavonoidele ca molecule de semnalizare
Flavonoidele joacă un rol important în calitate de molecule de semnal în relaţia dintre microorganisme-plante (simbioză). Plantele sintetiza o mare varietate de flavonoide atât în rădăcină cît şi în ţesuturi , în timpul creşterii normale şi a dezvoltarii lor. Flavonoidele joacă un rol important în interiorul rădăcinii în timpul formarii nodului meristem. Rhizobia, bacteriile de sol cum ar fi Rhizobium, Bradyrhizobium, Sinorhizobium, Mesorhizobium şi Azorhizobium pot infecta rădăcinile plantelor . În acest caz între plantă şi bacterie se stabileste o relaţie simbiotică, prin urmare are loc formarea nodulilor în rădăcină. Cu ajutorul acestora se eliberează semnale între planta şi bacterie, procesul este iniţiat de moleculele semnal gazdă specifice- compuşi flavonoidici şi isoflavonoidici eliberaţi prin rădăcinile plantelor. Plantele leguminoase produc flavonoide caracteristice utilizate ca semnale pentru diverşi microbi, inclusiv simbionţi precum şi patogeni. În continuare are loc acumularea flavonoidelor la nivelul rădăcinii plantei receptorii din planta gazdă, astfel sunt induse diverse mecanisme de semnalizare. 4.2 Flavonoidele în calitate de phytoalexine
Multe specii de plante produc anumite substanţe chimice atunci când acestea sunt atacate de microorganisme. Aceste substanţe chimice, cunoscute ca phytoalexine, alunga boala din organismul plantelor. Aceste substanţe chimice sunt fenoli, alcaloizi, terpenoide, cumarine, poliacetilene şi altele. Ele sunt implicate în răspunsul de apărare a plantelor împotriva agenţilor patogeni. La speciile de lotus, principalul phytoalexin sintetizat este vestitol, care aparţine clasei isoflavinelor.Phytoalexinele acumulate în plantele lemnoase ,ca răspuns la atacul microbian sau stres, sunt revizuite şi prezentate cu privire la structura lor chimică şi originea lor biogenetice probabile de Gottstein şi Gross. Plantelor lemnoase conţin un numărul extrem de mare de compuşi organici cu enormă diversitate chimică. Multe dintre aceste produse secundare vegetale posedă proprietăţi antimicrobiene. 4.3 Flavonoidele ca agenţi de detoxifiere
Sistemul de transport de electroni fotosintetici în plante este o sursă majoră de specii de oxigen activ. Cloroplastele au dezvoltat un sistem extrem de eficient ,de exemplu sistemul de detoxifiere, pentru a evita toxicitatea mediată de oxigen. Flavonoidele pot ’’curata’’ speciile de 7
oxigen activ produse pe cale chimică în cloroplaste. Însă flavonoidele nu doar că îndeplineste detoxifierea plantei de speciile reactive ale oxigenului, dar, de asemenea, a metalelor toxice prin chelare, în dependenţă de diversitatea structurală. Compuşii fenolici pot inactiva ionii de fier şi în plus pot suprima speciile reactive în urma reacţiei Fenton . Capacitatea antioxidantă a flavonoidelor depinde de structura moleculara si poziţia de grupărilor hidroxil. Este demonstrat că flavonoide pot modifica cinetica peroxidării prin chelatareunor lipide, astfel, se previne răspândirea radicalilor liberi şi se opreşte peroxidarea. Flavonoidele nu leaga doar proteinele, dar pot interacţiona şi cu fosfolipidele membranare prin legătură de hidrogen. 4.4 Flavonoidele şi germinarea seminţelor
În plante, flavonoide acţionează în calitate de mesageri fiziologici interni, şi pentru aceasta este necesară o concentraţie de aceste substante foarte mică. În timpul dezvoltării polenului, flavonoidele sunt eliberat din tapetosome şi să reacţioneză cu polenul, permiţând germinarea. Flavonoidele sunt prezente în cele mai multe seminţe de plante pe care le protejează împotriva agentului patogen şi animale de pradă, deasemenea ia parte la maturarea semintelor. Larga distribuţie a flavonoidelor din plante sugerează importanţa fundamentală în protecţia şi profilaxia seminşelor împotriva agentilor patogeni sau a luminii ultraviolete .Germinare şi creşterea efectelor inhibitoare ale unor metaboliţi secundari sunt uneori associate cu alelopatia. Aceşti metaboliţi, cum ar fi quercetin, isoquercitrin, rutina, si quercetrin induse pe cale exogenă au arătat efecte asupra creşterii plantelor . Proanthocyanidinele ajută la consolidarea ţesuturilor vegetale, şi în menţinerea de ’’hibernarii’’ seminţelor precum şi longevitatea lor la depozitare. Flavan-3-ol polimerii pot constitui o barieră pentru procese importante pentru a continua hibernarea seminţelor, principalele efecte produse de haina de semine sunt interferenţe la absorbţie de apă, rezistenţa mecanică la iesire in afara, prevenirea scurgerii de inhibitor si altele. 4.5 Flavonoidele şi stările de stres
Flavonoidele joacă un rol semnificativ în aclimatizarea la temperatură. Sa stabilit că procesul aclimatizarii este un proces complex care implică o serie de modificări fiziologice şi biochimice, inclusiv modificările în structura membranei. Expunerea plantelorla temperaturi foarte scăzute afectează proprietăţile membranele plasmatice şi induce semnalizari specifice. În funcţie de intervalul de temperatură scăzută pentru a care plantele sunt supuse, flavonoidele pot îndeplini rolul funcţional în planta de aclimatizare la rece sau toleranţă la congelare. În timpul aclimatizare la rece şi îngheţului, flavonoidele pot distruge speciile reactive si pot actiona în calitate de antioxidanţi. antioxidanti. 8
În condiţii de îngheţ, o mare parte din apă este îndepărtată din celulă în şi în aceste circumstanţe flavonoidele difuzează in faza lipidă a membranelor celulare astfel stabilizînd-le. Savantul Hernandez a observat că în condiţii de seceta conţinutul flavonoidelor creşte progresiv şi atinge valori maxime dupa 30 de zile de stre s.Aceste flavonoide sunt responsabile pentru modificările morfologice din frunze, astfel, ele pot ajuta la inhibarea peroxidării lipidelor şi preveni deteriorarea oxidativa in timpul secetei-criză. 4.6 Flavonoidele în calitate de atractanţi
Probabil că unul dintre cele mai importante roluri pe care le îndeplinesc flavonoidele este cel de atractant pentru polenizatori si pentru dispersarea seminţelor în natură, prin intermediul culorii florii sau a fructului.O mare varietate de funcţii au fost atribuite diferitor clase de flavonoide, de exemplu, rosu si albastru, pigmenţi antocianici în combinaţie cu absorbţia UV acţionează ca momeală pentru insectele polenizatoare. Pe lîngă antociane , în calitate de atractanţi servescsi unele flavone şi flavonoli. Diferite părţi ale unei flori poate avea pigmenţi şi culori diferite pentru a atrage mai multde un singur tip de polenizatori. În general, florile mai tinere sunt polenizate de albine, cele mai în vârstă sunt vizitate de păsări, şi pentru a atrage păsările aceste sporesc concentraţia de zahăr în nectarul cu varsta. Culoarea se poate schimba după polenizare şi astfel plantele îşi pierd atractivitatea pentru insecte . Un număr de specii de plante cu flori depind strict de unele organite mobile pentru polenizare acestea au capacitatea de a produce diferiţi compuşi care atrag vizual, olfactiv sau gustativ insectele sau animale .Multe dintre aceste culori sunt dependente de complexarea lor posibilă cu Fe 3+şi Al 3+ . Tabelul de mai jos ilustrează preferintele insectelor în calitate de culoarea plantei:
Urmatorul tabel ilustreaza apartenenta tipurilor de pigmenti la subclasele flavonoidelor , in functie de culoare, cu exeplele respective.
9
4.7 Flavonoide cu rol alelopatic
Alelopatia este un fenomen biologic prin care un organism produce una sau mai multe substante care influenteaza cresterea, supravieţuirea şi reproducerea altui organism. Aceste substante sunt cunoscute ca alelochimicate care pot avea un rol benefic sau distrugător asupra organismelor ţintă. Substanţele alelochimice sunt prezente (de obicei în formă conjugată) în
10
aproape toate plantele si în multe ţesuturi, inclusiv frunze, flori, fructe, muguri, seminte, tulpini, sau rădăcini.
5. Biosinteza substanţelor flavonoide
Biosinteza substanţelor flavonoide include sinteza acidului shikimic din care se sintetizează fenilalanina si, în final, acidul cinamic si acidul cumaric. În general, biosinteza pigmenţilor antocianici este în strânsă corelaţie cu metabolismul glucidic si protidic. Astfel, în cazul în care condiţiile de crestere si maturare a fructelor sunt favorabile pentru sinteza glucidelor, concentraŃia acidului shikimic creste, iar acesta este intens convertit în pigmenţi antocianici. În cazul unor condiţii nefavorabile pentru aceste biosinteze ca de exemplu, îngrăsarea excesivă a solului cu azot, acidul shikimic este utilizat în cea mai mare parte la sinteza proteinelor, în timp ce formarea pigmenţilor antocianici se petrece într-un ritm foarte lent. Din aceste procese biosintetice se formează si leucoantociani, ce pot fi transformaţi ulterior în antociani. Sinteza este localizată în citoplasmă pentru monomeri, dimeri si trimeri si în vezicule, denumite impropriu antocianoplaste, pentru produsii finali. Antocianii formaţi sunt transportaţi din aceste vezicule în vacuolă, printr-un proces de pinocitoză, iar membranele veziculelor pot fi încorporate în tonoplast. 6. Cele mai răspîndite flavonoide
Există compuşi de flavonoide şi familii chimice care se găsesc în mod general, deci sunt prezente în majoritatea plantelor alimentare. Astfel de grupe de compuşi de flavonoide este flavonul, în cadrul acestuia cvercetina şi varianta ei conectată cu molecula de zahăr, acestea fiin prezente în numeroase plante. Alţi compuşi sunt caracteristici numai anumitor tipuri de plante, de exemplu antocianii (antocianidinele) se găsesc aproape numai în fructe bacifere şi legume de culoare purpuriu/violet. Majoritatea băuturilor care au la bază elemente vegetale naturale (sucuri de legume şi fructe, ceaiuri din plante) conţine flavonoide, compuşi polifenolici în cantităţi mai mari sau mai mici. De exemplu, gustul berii, vinului şi ceaiului este dat de diferiţii biflavanoni. Pe baza cercetărilor noastre şi a datelor provenite din literatura de specialitate, privind conţinutul total al flavonoidelor, sursele cele mai importante de flavonoide sunt, din categoria legumelor, bulboasele, ridichile albe, spanacul, ţelina şi diferitele tipuri de linte. Dintre fructe, surse semnificative de flavonoide le reprezintă fructele de pădure (căpşune, mure, zmeură,
11
coacăze negre, afine), iar dintre seminţele uleioase, nuca ilustrează un conţinut semnificativ de flavonoide. Bogate în flavanoni : printre care esperdina, neoesperdina, si naringenul. Acestia se gasesc
in citrice ca: grepfrutul, portocale, lamai. Bogate în antocianina: fructe de padure (afine, afine de balta, coacaze, zmeura, mure,fructe
de soc) Vinul rosu, sucul de struguri, sfecla, ceapa rosie. Cea mai răspândită antocianidă din fructe este cianidina în care componenta glucidică este Dglucoza, D-galactoza, L-ramnoza, rutinoza. Grupate după natura agliconului, cele mai importante glicozide antocianice identificate în legume si fructe sunt: - Cianidin-3-glucozid
în cirese, căpsuni, struguri, coacăze, zmeura, agrise, prune, piersici,
portocale; - Delfinidin-3-glucozid în struguri, portocale, coacăze; - Pelargonidin-3-galactozid , în căpsuni, fragi; - Peonidin-3-glucozid sau oxicocianina, în cirese, struguri, prune; - Petunidin-3-glucozid , în struguri; - Malvidin-3-glucozid sau oenina, în struguri; Pigmenţii antocianici sunt localizaţi în sucul vacuolar al ţesuturilor vegetale si în funcţie de pH pot forma săruri de flaviliu, de culoare rosie (pH=3), chinone, de culoare violetă (pH=8,5) sau săruri complexe ale chinonelor de culoare albastră (pH=11). Un al doilea factor important în formarea culorii îl reprezintă structura antocianidinelor. Astfel, odată cu cresterea grupărilor hidroxilice are loc închiderea culorii albastre, în timp ce substituirea cu grupări metoxi are drept consecinţă intensificarea culorii rosii. Culoarea pigmenţilor antocianici este influenţată si de efectul de copigmentare, adică de prezenţa altor pigmenţi însoţitori sau chiar a unor substanţe incolore.Antocianidinele si antocianinele sunt substanţe antioxidante si au efect antiinflamator. Bogate în catechina: î ntre care catechina, epigalocatechina, epicatechina. Acestia sunt
polifenolii principali prezenti in ceaiul verde. Chiar si anumite fructe, ca merele, pere,cirese, anumite vinuri Bogate în flavonoli: între care quercetina, kemferolul si miricetina. Acestia se gasesc in multe
fructe si legume cum ar fi: varza verde,spanacul,portocale, lamai, ceapaVarza verde, patrunjel,fasole, mere Bogate în acid elagic:
Strans legat de familia flavonoidelor si extrem de abundent in fructe de padure si deasemenea in nuci,zmeura, afine de balta, mure, fragi, capsuni.
12
Bogate în flavoni: între care apigenina si luteloina. se gasesc in citrice, in strugurii negri si in
fasole. 7. Flavonoidele în medicină
Flavonoidele pot fi găsite în majoritatea produselor medicamentelor naturiste, în Elveţia şi Franţa există mai mult de 100 de tipuri de produse cu o astfel de componenţă. În ţara noastră terapiile naturiste şi, în acest context, eforturile de prevenire a bolilor câştigă treptat teren, astfel încât în ultimii ani s-a înmulţit numărul produselor medicinale cu conţinut de flavonoid şi a suplimentelor dietetice aflate în circulaţie. Produsele de rutină şi diosmină sunt utilizate, în general, pentru creşterea tonusului vaselor de sânge, respectiv pentru întărirea pereţilor capilarelor, ca medicament, cu această compoziţie există în circulaţie produsul Detralex (hesperidină + diosmină) şi Rutascorbin (rutina + acidul ascorbic). Medicamentul cu efect protector hepatic şi antioxidant sunt produsele cu denumirea de Silibinin, respectiv Legalon cu conţinut de flavonoide obţinut din lapte de ciulin (Silibum marianum). Antocianii speciilor Vaccimun (mure negre) şi Ribes (coacăze negre) pot fi folosiţi pentru îmbunătăţirea vederii şi sporirea rezistenţei capilare. Membrii familiei Labitae – busuioc, mentă, oregano, rozmarin, salvie, cimbru – sunt considerate ca medicamente tradiţionale în majoritatea ţărilor. 8. Concluzii
Flavonoizii sunt metaboliţi secundari care îndeplinesc mai multe roluri esenţiale pentru bunăstarea plantei cum ar fi controlarea culoarea florii, factorilor de arome, polenizare, maturarea seminţelor, creştere şi dezvoltare a plantelor şi stabilizarea împotriva stresului biotic şi abiotic. Flavonoidele sunt un grup mare de compuşi cu masă moleculară scăzuta, aceşti compuşi joaca un rol important in diferite stadii de creştere a plantelor şi existenţa lor în echilibrul cu mediu, aceştea sunt eficiente în devierile de temperatură, secetă sau îngheţ, leziuni ale membranelor celulare sau neobişnuita salinitate. Flavonoidele acţionează ca semnal de a lua măsuri preventive în vederea salvării de la atacul microbilor patogeni.Ele sunt responsabile pentru culori unice ale florii şi fructelor, care sunt necesare pentru polenizarea şi, ulterior, dispersia de fructe în locuri diferite şi de a ajuta, astfel, în reproducere. Semnificaţia flavonoidelor în fiziologia plantelor este fără egal, în present se întreprind măsuri pentru a sintetiza aceste substanţe în scopul asigurării o mai bună productie sau a siguranţei acestora. 13
Bibliografie
1.Hosseinian FS, Beta T (December 2007). "Saskatoon and wild blueberries have higher anthocyanin contents than other Manitoba berries". Journal of Agricultural and Food Chemistry 55
2.Comisar, C. M. and Savage, P. E. Green Chem., 6 (2004), 227 – 231 3.Leusink, A.J.; Noltes, J.G. (1966). "Reaction of organotin hydrides with α,β-unsaturated ketones". Tetrahedron Letters 7 4.Bohm BA. Introduction to flavonoids.Amsterdam, The Netherlands, Hardwood academic publishers, 1998, pp. 365-394. 5.Middleton EJ. Effect of plant flavonoids on immune and inflammatory cell function. Adv.Exp. Med. Biol. 1998; 439:175–182. 6.Woo HH, Kuleck G, Hirsch AM, Hawes MC.Flavonoids: signal molecules in plan evelopment. In Bela SB, Michael EB. (eds.),Flavonoids in cell function, New York,USA, 2002, pp. 51-60. 7.Stobiecki M, Kachlicki P. Isolation and Identification of Flavonoids. In Grotewold E.(ed.), The Science of Flavonoids. Published by Springer Science + Business Media I.I.C. New York, USA, 2008, pp.47-7 8.http://www.ijpst.com/files/IJPST-Vol-6-1-2011-Art-2. 9. http://en.wikipedia.org/wiki/Flavonoid 10. http://www.friedli.com/herbs/phytochem/flavonoids.html 11. http://laure.landrevie.free.fr/isle/Complexometrie.html 12. http://www.naturlife.hu/?page_id=25&lang=ro
14
