FATADA VENTILATA.pdf

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA PROI ECTAREA FA FA Ţ ADELOR CU ALC ĂTUIRE VENTILAT Ă Redactarea Redactarea 2

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA FAŢADELOR CU ALCĂTUIRE VENTILATĂ Redactarea 2

Elaboratori: UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ŞI URBANISM “ION MINCU” PROVEST PROIECT SRL - INCD URBAN INCERC SA S A – ICECON SA SA

Preşedinte, Manager General:

prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU

Şef de proiect:

prof. dr. arh. Ana-Maria DABIJA

Avizat de: d e: DIRECŢIA GENERAL Ă TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII A M.D.R.T. Director general:

dr. dr. ing. Cristian Paul ST STAMA AMATI TIA ADE

Responsabil lucrare MDRT: MDRT:

ing. Cătălina BUTOIANU

1


CCPEC - UA U AUIM PROVEST PROIECT SRL - INCD URBAN INCERC SA S A – ICECON SA SA Colectiv de elaborare: prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija (coordonator) prof. dr. ing. Radu Petrovici (Rezistenţă şi stabilitate stabilitate mecanică) prof. dr. ing. Viorica Demir - prof. dr. ing Mariana Stan (Protecţie la zgomot) drd. ing. Ovidiu Mihalache (Securitate (Securitate la incendiu) prof. dr. ing. Horia Asanache (Umiditate) dr. ing. Adrian Ţabrea (Izolaţie termică şi hidrofugă) ing. Victoria Baciu Baciu (Igienă, sănătate, mediu)

asist. drd. arh. Dan Mihai asist. drd. arh. Bogdan Bănică

Consultan ţi de specialitate: dr. ing. Răzvan Bălulescu arh. Nina Munteanu

2


CCPEC - UA U AUIM PROVEST PROIECT SRL - INCD URBAN INCERC SA S A – ICECON SA SA Colectiv de elaborare: prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija (coordonator) prof. dr. ing. Radu Petrovici (Rezistenţă şi stabilitate stabilitate mecanică) prof. dr. ing. Viorica Demir - prof. dr. ing Mariana Stan (Protecţie la zgomot) drd. ing. Ovidiu Mihalache (Securitate (Securitate la incendiu) prof. dr. ing. Horia Asanache (Umiditate) dr. ing. Adrian Ţabrea (Izolaţie termică şi hidrofugă) ing. Victoria Baciu Baciu (Igienă, sănătate, mediu)

asist. drd. arh. Dan Mihai asist. drd. arh. Bogdan Bănică

Consultan ţi de specialitate: dr. ing. Răzvan Bălulescu arh. Nina Munteanu

2


CUPRINS Capitolul I Capitolul II Capitolul III Capitolul IV Capitolul V Capitolul V.1 Capitolul V.2 Capitolul V.3 Capitolul V.4 Capitolul V.5 Capitolul V.6 Capitolul VI Capitolul VII ANEXE Anexa I Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5 Anexa 6

3

Obiect şi domeniu domeniu de aplicare Terminologie Terminologie Principii de conformare şi alcătuire pentru diferite alc ătuiri de faţade ventilate Materiale şi produse pentru componenta de protecţie – finisaj Condiţii tehnice pentru asigurarea performanţelor necesare, în raport cu cerin ţele de calitate formulate în legea 10 / 1995 cu modificările ulterioare, la faţadele cu alcătuire ventilată

4 5 12 14

ţ ă ş i stabilitate mecanic ă Rezisten ţ Securitate la incendiu Igien ă, s ăn ătate, mediu ţ ă în utilizare Siguran ţ Protec ţ ţ ie ie împotriva zgomotului. Performan Performan ţ ţa acustic ă a ţadelor fa ţ cu alc ătuire ventilat ă Izolare termic ă ş i economie de energie Condiţii de durabilitate durabilitate şi întreţinere a faţadelor ventilate

27 48 68 70 71

Referinţe tehnice şi legislative Fi şa tehnică de securitate securitate (safety data sheet) Valorile limită maxime ale conţinutului de compuşi organici volatili pentru vopsele vopsele şi lacuri Exemple de posibile restric restricţii în cazul materialelor pentru construcţii Exemple de sisteme de faţade ventilate Comentarii

84 86 87

Utilizarea sistemelor de faţade ventilate la cl ădiri existente

75 76 82

88 91 171

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA FA Ţ ADELOR CU ALC ĂTUIRE VENTILAT Ă Redactarea 2

CAPITOLUL I OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE Art. 1 Prezentul normativ detaliaz ă condiţiile şi măsurile specifice necesare pentru proiectarea, execu ţia şi întreţinerea faţadelor cu alc ătuire ventilat ă, la clădiri noi şi existente. Art. 2 Normativul furnizeaz ă informaţii pentru proiectarea, execu ţia şi întreţinerea faţadelor cu alc ătuire ventilat ă ş i detaliază principiile lor de alc ătuire, domeniul de utilizare, condiţii şi cerin ţe specifice. Prevederile prezentului normativ se aplic ă la proiectele noi de cl ădiri cu faţade Art. 3 ventilate, precum şi la proiectele de reabilitare a cl ădirilor existente, pentru care solu ţia de reabilitare propus ă este faţada ventilat ă. Art. 4 Cerintele generale referitoare la proiectarea şi executarea lucr ărilor de faţade ventilate sunt următoarele: (1) fatadele ventilate se execut ă numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie. Proiectul se elaboreaz ă de catre proiectan ţi de specialitate, conform prevederilor legale în vigoare la data elabor ării proiectului; (2) proiectul se verific ă, în condiţiile legii, de c ătre verificatori de proiecte, atesta ţi, pe baza reglementarilor tehnice în vigoare la data elabor ării proiectului, pentru respectarea cerinţelor esen ţiale stabilite de proiectant. Referatele de verificare ale proiectului fac parte integrantă din proiect; (3) Proiectul tehnic, detaliile de execu ţie şi după caz, dispoziţiile de şantier, emise pe parcusul execut ării lucrărilor, trebuie s ă furnizeze toate datele necesare certific ării energetice a cl ădirilor; (4) Proiectul tehnic, detaliile de execu ţie, instruc ţiunile de exploatare şi după caz, dispoziţiile de şantier, emise pe parcusul execut ării lucr ărilor, se cuprind în cartea tehnic ă a construcţiei, care se pred ă investitorului sau proprietarului înainte de recep ţia finală a lucrărilor Prevederile prezentului ghid se adreseaz ă: Art. 5 a) elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execu ţie verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atesta ţi potrivit prevederilor Legii b) 10/1995 şi complet ărilor acesteia prev ăzute în Legea 123/2007 executan ţilor (constructori, antreprenori) c) d) organismelor administrative teritoriale precum şi persoanelor fizice şi juridice care realizeaz ă investi ţii în domeniul construc ţiilor Art. 6 La realizarea fa ţadelor ventilate se vor respecta prevederile din reglement ările tehnice specifice domeniului (conform Anexei 1 – Referin ţe tehnice şi legislative) şi cele ale prezentului normativ. Art. 7 Reglementarea nu se aplic ă faţadelor duble („double skin” în englez ă, „double peau” în francez ă), care fac obiectul unor reglement ări specifice.

4


CAPITOLUL II TERMINOLOGIE Termenii utiliza ţi pe parcursul acestui normativ sunt lista ţi în ordine alfabetic ă. Unii din ei se regăsesc ca atare şi în alte reglement ări, alţii sunt specifici acesteia. Art. 8 agent chimic periculos – orice agent chimic care datorit ă proprietăţilor fizico chimice, chimice sau toxicologice poate s ă prezinte risc pentru s ănătatea mediului ş i/sau a oamenilor; Art. 9 ancoră pentru perete – Dispozitiv destinat s ă asigure legarea unui strat (perete) al unui zid dublu cu gol interior, trecând prin gol, de cel ălalt strat (perete) sau de un element structural sau de un perete suport. Ancora trebuie s ă reziste eforturilor de întindere şi de compresiune permi ţând o mişcare diferen ţiată limitată în planul peretelui. Notă: definiţiile detaliate, conform SR EN 845-1+A1: 2008, ale tipurilor de ancore curent folosite sunt date la Art. 188 - 191. Art. 10 bandă de ancorare – Dispozitiv destinat s ă lege un element din zid ărie de un alt element al ăturat cum sunt plan şeul sau acoperi şul Art. 11 barieră antivânt – component ă a unui element de construc ţie permeabil ă la vapori de ap ă dar care împiedic ă pătrunderea curen ţilor de aer din stratul ventilat în termoizola ţia alcătuită de regul ă din materiale de natur ă fibroas ă (de ex. produse din vat ă mineral ă bazaltica sau de sticl ă) Art. 12 bariere rezistente la foc – produse reactive sau intumescente ori elemente incombustibile protejate cu produse reactive sau intumescente, orizontale sau verticale, cu rol de întrerupere a efectului de co ş ce se poate produce în caz de incendiu, prin cavitatea / golul ventilat existent (plenum) în sistemele ventilate de fa ţadă. Aceste produse trebuie sa asigure o rezisten ţă la foc de E 30. Art. 13 clasă de reacţie la foc (1) expresie cantitativ ă formulată în termeni de performan ţă pentru modul de comportare a produselor la ac ţiunea focului, în condi ţii de utilizare final ă, structurate într-o serie de niveluri de performan ţă ale produselor. Prin clase de performan ţă la foc ale produselor se înţeleg clase de reac ţie la foc, de rezisten ţă la foc şi de performan ţă la foc exterior. Structurarea în niveluri de performan ţă a claselor de reac ţie la foc este stabilit ă prin Decizii ale Comisiei Europene, transpuse în Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru cl ădiri pe baza performan ţelor de comportare la foc, aprobat cu Ordinul ministrului transporturilor, cl ădirilor şi turismului şi al ministrului de stat şi al ministrului administra ţiei şi internelor, nr.1.822/394/2004, cu modific ările şi complet ările ulterioare. În funcţie de reac ţia lor la foc, produsele folosite la cl ădiri în condi ţii de utilizare final ă (puse în operă) pot fi incombustibile sau combustibile. Produsele şi elementele pentru cl ădiri se clasific ă în următoarele clase de reac ţie la foc: A1 Produse incombustibile care nu contribue deloc la dezvoltarea incendiului. A2 Produse care nu se pot aprinde cu flac ără şi a căror contribuţie la dezvoltare incendiului este extrem de limitat ă.

5


B C D E F

Produse care se sting în lipsa unei fl ăcări de întreţinere şi al c ăror aport la dezvoltarea incendiului este foarte mic. Produse combustibile combustib ile care contribuie contribu ie la dezvoltarea incendiului în anumite limite Produse combustibile combustib ile care contribuie contribu ie la dezvoltarea şi propagarea focului Produse combustibile combustib ile a c ăror contribu ţie la propagarea rapid ă a focului este important ă. Produse a c ăror comportare la foc nu a fost determinat ă.

(2) produsele clasificate pe criteriile de baz b az ă A1…E se clasific clasific ă suplimentar pe criterii de: s – emisie de fum (s1...s 3) d – pic ături/particule arzânde (d0...d2) conform SR EN 13823:2010 şi SR EN ISO 11925-2:2011 Exemplu de notare : A2-s1,d0; D-s2,d0 Art. 14 (material) combustibil (1) (adjectiv) - capabil s ă ardă, (2) (substantiv) - produs care poate arde (3) combustibilitatea materialelor folosite la realizarea cl ădirilor - capabilitatea materialelor de a fi aprinse şi de a arde (4) incombustibil - incapabil de a arde în condi ţii specificate s pecificate (5) neinflamabil - incapabil de a arde cu flac ără în condiţii specificate Art. 15 component – Material care intră in componen ţa unui produs neomogen. Componentul este substan ţial sau nesubstan ţial dac ă grosimea stratului este peste sau s au sub 2 1 mm, precum şi dac ă are peste sau sub 1 kg/m . Art. 16 componentă rezistentă – Component Componentă a părţii opace a sistemului de fa ţadă ventilată (sau nu) care sus ţine celelalte componente: prindere şi asamblare, finisaj, izolare termică (dacă există). Art. 17 componentă de prindere şi asamblare asamblare – sisteme de solidarizare a componentelor componentelor termoizolatoare termoizolatoare şi de protec ţie ş i finisaj, pe componenta rezistent ă sau pe componenta - suport a protec ţiei exterioare. exterioare. Art. 18 componentă termoizolantă – Component ă a părţii opace a sistemului de faţadă, în cazul specific al acestei reglement ări, ventilat ă, care asigur ă protec ţia termică a părţii verticale a anvelopei anvelopei cl ădirii. Art. 19 componentă de protecţie şi finisaj – finisaj – Component ă a părţii opace a sistemului de faţadă, cu rol preponderent de asigurare a protec ţiei împotriva agen ţilor de mediu care acţioneaz ă în exteriorul cl ădirii, caracterizat ă printr-o mare diversitate de rezolv ări conceptuale şi tehnologice a "cojii" Art. 20 comportare la foc foc – schimbarea sau men ţinerea propriet ăţilor fizice şi/sau chimice ale unui produs expus la foc (standard). Art. 21 compuşi organici volatili – volatili – în contextul HG 735/2006, compu şi organici volatili înseamnă orice compu şi organici care au un punct de fierbere ini ţial mai mic sau egal cu 250º, măsurat la o presiune standard de 101,3 kPa.

6


Art. 22 condiţii de performanţă – exprimarea performan ţelor produsului prin criterii şi niveluri de performan ţă ale acestuia, corespunzatoare exigentelor de securitate la incendiu a utilizatorilor pentru nivelul de siguran ţă acceptat. Art. 23 condiţii de utilizare finală – Exprimare conven ţională pentru ansamblul condiţiilor specifice în care un produs urmeaz ă a fi încorporat într-o cl ădire (pus în oper ă). Astfel, termenul se refer ă la o utilizare concret ă a unui produs, în leg ătură cu toate aspectele care influen ţează comportarea acelui produs în diferite situa ţii de incendiu. Aspectele luate în considera ţie sunt cantitatea de produs, orientarea produsului, pozi ţia acestuia în raport cu alte produse adiacente şi metoda de punere în oper ă a produsului. Art. 24 convecţie termică – fenomen de transfer termic ap ărut la suprafa ţa de contact dintre un solid şi aerul din mediul ambiant (se manifest ă la faţa stratului din alc ătuirea faţadei care se afl ă în contact cu stratul de aer ventilat precum şi la faţa exterioar ă a faţadei) Art. 25 criterii de performan ţă – condiţii în raport cu care se evalueaz ă îndeplinirea unei cerin ţe de performan ţă. v edere al rolului, Art. 26 element de cl ădire – dire – parte de cl ădire bine definit ă din punct de vedere compoziţiei, alcătuirii şi caracteristicilor sale rezistent la foc (R, REI, EI) – Elementul rezistent la foc poate fi: (1) Element de construc ţ ţie i e rezistent la foc (R) - produs - parte sau element portant de clădire - cu rol structural (cu capacitate portant ă)– stâlpi, grinzi, contravântuiri, tiran ţi etc., – care are aptitudinea de a- şi păstra pe o durat ă de timp determinat ă, stabilitatea la foc determinat ă prin încerc ări standardizate sau/ şi prin calcul efectuat conform eurocodurilor, cel puţin egală cu nivelul stabilit în normativ, func ţie de nivelul de stabilitate la foc al cl ădirii. (2) Element de construc ţ ţie i e rezistent la foc (REI) –produs - parte sau element de cl ădire portant - cu rol structural – stâlpi si grinzi incluse in elemente de compartimentare si separare, pere ţi, planşee, etc.– care are aptitudinea de a- şi păstra pe o durat ă de timp determinat ă, stabilitatea la foc, etan şeitatea la foc şi izolarea termic ă, cel puţin egale cu nivelul stabilit în normativ, în func ţie de nivelul de stabilitate la foc al cl ădirii.

(3) Element de construc ţ ţie i e rezistent la foc (EI) – produs - parte sau element element de cl ădire neportant - f ără rol structural, pere ţi, uşi, etanşarea trecerilor, etc., – care are aptitudinea de a-şi p ăstra pe o durat ă de timp determinat ă, etanşeitatea la foc şi izolarea termic ă, cel pu ţin egale cu nivelul stabilit în normativ, în func ţie de nivelul de stabilitate la foc al cl ădirii.

7


faţadă – partea exterioar ă finisată a fiecărui perete al unei cl ădiri. În general fa ţada este exterioară dar nu este obligatoriu; cl ădirile cu cur ţi interioare sau atrium de pild ă au faţade interioare. Art. 27 faţadă ventilată (sinonim: fa ţadă cu alcătuire ventilat ă) – Sistem de fa ţadă în care una dintre componentele sistemului este prevazut ă cu o lamă de aer (slab sau puternic) ventilat ă natural. Lama de aer este amplasat ă între faţa exterioar ă a stratului termoizolant ş i faţa interioar ă a elementului de construc ţie aflat între stratul de aer ventilat şi atmosfera exterioar ă (structur ă care poate fi sau nu termoizolat ă, faţa exterioar ă putând fi opac ă sau vitrat ă). Notă: Se recomand ă adoptarea de sisteme de fa ţadă ventilată certificate sau agrementate, agrementate, care vor fi însu şite de proiectan ţii de specialitate. Art. 28 foc standard exterior – exterior – foc standard standard care care reprezint reprezint ă expunerea fe ţei exterioare a unui perete la un foc care poate ie şi de la o fereastr ă a cl ădirii, sau de la un foc care arde liber in exterior; parametrii s ăi de evolu ţie sunt stabili ţi conform SR EN 1991-1-2-2002. Performan ţele de comportare la foc se raporteaz ă la evolu ţia focului dup ă una din curbele standard, standarde de referin ţă SR EN 1363-1, SR EN1363-2, SR EN 13501-2. 13501-2 . Art. 29 lamă de aer (sinonim: aer (sinonim: strat de aer) – strat caracteristic al alc ătuirilor ventilate de faţadă care este în contact cu aerul exterior cl ădirii prin intermediul golurilor, fantelor, decupajelor practicate în stratul de finisaj (componenta de protec ţie şi finisaj) a subansamblului de fa ţadă considerat. Pozi ţia sa este între finisajul exterior şi componenta termoizolant ă, în cazul pere ţilor-mantou sau între componenta de protec ţie şi finisaj şi componenta rezistent ă (elementul suport). Rolul stratului de aer ventilat este în principal acela de a asigura egalizarea presiunii vaporilor da ap ă între mediul exterior şi alc ătuirea faţadei. Art. 30 lăţimea golului golului – distan ţa perpendicular ă pe planul peretelui între fe ţele interioare ale straturilor unui perete dublu cu gol interior sau între fe ţele interioare ale unui perete de placare şi zidăria pe care este aplica a plicat.t. Art. 31 nivel de stabilitate la incendiu incendiu – (niveluri) capacitatea global ă normată a unei clădiri sau a unui compartiment de incendiu de a r ăspunde la ac ţiunea focului. Nivelul de stabilitate la incendiu al cl ădirii este determinat de elementul s ău cu cea mai defavorabil ă încadrare în valorile valorile normate. normate.

8


Art. 32 placaj (cu montare) uscat( ă) – Tip specific de placaj la care se utilizeaz ă exclusiv sisteme de prindere mecanice; prinderea placajului se poate face direct pe componenta rezistent ă sau prin intermediul unui schelet de sus ţinere care este fixat pe componenta rezistent ă. Art. 33 perete dublu cu gol interior – Perete alcătuit din doi pere ţi simpli paraleli, solidariza ţi cu ancore sau cu arm ături pentru rosturile de a şezare. Spaţiul dintre cei doi pereţi este lăsat gol – strat de aer – sau este umplut complet sau par ţial cu un material termoizolant neportant. Note: 1. Un perete care const ă din doi pere ţi simpli separa ţi printr-un gol de aer, dintre care unul nu contribuie la rezisten ţa sau la rigiditatea celuilalt perete (de regul ă portant ), se consider ă ca perete de placare . 2. În cazul fa ţadelor ventilate, spa ţiul dintre cele dou ă straturi trebuie s ă fie par ţial gol pentru a permite circula ţia aerului şi a împiedica p ătrunderea umidit ăţii spre/prin stratul interior (cel mai aproape de interiorul cl ădirii). Art. 34 perete cu faţadă ventilată – perete exterior al unei construc ţii, portant sau neportant, format din elementul de suport şi sistemul de fa ţadă ventilată. Art. 35 perete mantou – subansamblu tehnologic de fa ţadă cu dublaj termoizolant exterior. Pe lâng ă protec ţia mecanic ă, asigurată prin defini ţie de componenta de finisaj a anvelopei cl ădirii, includerea unei izola ţii termice asigur ă şi o protec ţie eficientă şi durabilă împotriva principalilor agen ţi de mediu care determin ă degradarea componentei rezistente (perete exterior): umiditatea şi variaţiile de temperatur ă. Denumirea "perete – mantou" a apărut în anul 1990. În contextul prezentei reglement ări, peretele mantou este fa ţada ventilată în alcătuirea c ăreia intră şi o termoizola ţie, aplicat ă pe componenta rezistent ă (peretele suport). Art. 36 perete neportant (nestructural) – perete care nu face parte din structura principal ă a clădirii; acest tip de perete poate fi suprimat f ără să prejudicieze integritatea restului structurii. Art. 37 perete de placare – Perete folosit ca parament, dar care nu este legat sau nu contribuie la rezisten ţa peretelui pe care este aplicat (peretele suport) sau a scheletului. Art. 38 performanţă la foc – comportarea unui produs atunci când este expus unui foc specific. Art. 39 permeabilitate la aer – proprietatea unui material de construc ţie de a permite trecerea fluxului de aer, exprimat ă prin fluxul de aer în regim sta ţionar care str ăbate prin unitatea de suprafa ţă un strat plan şi omogen, cu grosimea de un metru, când diferen ţa dintre presiunile pe cele dou ă suprafeţe plane şi paralele ale stratului este egal ă cu unitatea. Art. 40 permeabilitate la vapori – proprietatea unui material de construc ţie de a permite trecerea vaporilor de ap ă, exprimată prin fluxul de vapori în regim sta ţionar care străbate prin unitatea de suprafa ţă un strat plan şi omogen, cu grosimea de un metru, când diferenţa dintre presiunile pe cele dou ă suprafeţe plane ş i paralele ale stratului este egal ă cu unitatea.

9


Art. 41 permeabilitate termică – proprietatea unui material de construc ţie de a permite trecerea fluxului termic, exprimat ă prin fluxul termic în regim sta ţionar care strabate prin unitatea de suprafa ţă un strat plan şi omogen, cu grosimea de un metru, când diferen ţa dintre temperaturile pe cele dou ă suprafeţe plane şi paralele ale stratului este egal ă cu unitatea. Art. 42 placare – o acoperire cu material(e) fixat(e) sau ancorat(e) pe fa ţa zidăriei şi care, în general, nu este (sunt) aderent(e) la aceasta. Art. 43 plenum – spaţiul de aer (ventilat sau neventilat) aflat între stratul de finisaj şi izolaţia termică. Art. 44 produs termoizolant eficient – produs uzinat având conductivitatea termic ă de calcul la temperatura de 10 0C mai mică sau egal ă cu 0,065 W/(mK) destinat s ă confere elementului de construc ţie în structura c ăruia urmează să fie înglobat, performan ţe de izolare termic ă corespunzătoare nivelurilor de performan ţă stabilite prin reglement ări. Art. 45 propagarea incendiului pe exterior – incendiul din interiorul sau exteriorul construcţiei care se poate propaga pe fa ţadă, pe materialul de finisaj şi/sau prin golul ventilat al sistemului de fa ţadă ventilată, având drept combustibil şi termoizola ţia. Art. 46 reacţie la foc – Comportare a unui produs care, prin propria sa descompunere, alimenteaz ă un foc la care este expus, în condi ţii specificate. În func ţie de reac ţia lor la foc, produsele folosite la cl ădiri în condi ţii de utilizare final ă (puse în oper ă) pot fi incombustibile sau combustibile. Art. 47 restricţie – orice condi ţie sau interdic ţie referitoare la producere, utilizare sau introducere pe pia ţă. Art. 48 rezistenţă la foc (1) – aptitudinea unui produs – p ărţi sau element de cl ădire - de a- şi păstra, pe o durat ă de timp determinat ă, stabilitatea la foc, etan şeitatea la foc, izolarea termic ă şi/sau orice alt ă func ţie impus ă, specificate intr-o încercare standardizat ă de rezistenţă la foc, conform Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru cl ădiri pe baza performanţelor de comportare la foc, sau calculate conform eurocodurilor. Criteriile de performanţă pentru rezisten ţa la foc sunt: R stabilitatea la foc (capacitatea portant ă în condiţiile focului standard) E etanşeitatea la foc I izolarea termic ă la foc W radia ţie termic ă Durata de timp se noteaz ă după criteriu Ex.R 90 sau EI 45. (2) Rezisten ţa la foc se determin ă prin încerc ări conform standardelor specifice, sau se calculeaz ă conform seriei de standarde de calcul la foc a structurilor (Eurocoduri) - SR EN 1991-1-2:2004/AC:2009, SR EN 1996-1-2:2005, precum şi SR EN 1999-1-2:2007. Calculul poate utiliza softuri utilizate şi validate în Uniunea European ă. Art. 49 rezistenţă la permeabilitate la aer a unui strat plan şi omogen – diferen ţa dintre presiunile pe cele dou ă feţe ale stratului raportat ă la fluxul de aer care str ăbate stratul, în regim sta ţionar. 10


Art. 50 rezistenţă la permeabilitate la aer a elementului de construc ţie plan – suma rezistenţelor la permeabilitate la aer ale straturilor care alc ătuiesc elementul de construc ţie plan. Art. 51 rezistenţă la permeabilitate la vapori de ap ă a unui strat plan şi omogen – diferenţa dintre presiunile pe cele dou ă feţe ale stratului raportată la fluxul de vapori de ap ă care străbate stratul, în regim sta ţionar. Art. 52 rezistenţă la permeabilitate la vapori de ap ă a elementului de construcţie plan – suma rezisten ţelor la permeabilitate la vapori de ap ă ale care alc ătuiesc elementul de construc ţie plan. Art. 53 rezistenţă termică a elementului de construc ţie plan care include un strat de aer ventilat – suma rezisten ţelor la permeabilitate termic ă ale straturilor de material omogene ale elementului de construc ţie plan, la care se adaug ă rezistenţa termic ă a stratului de aer ventilat. Rezistenţa termic ă a stratului de aer ventilat, în func ţie de gradul de ventilare (foarte slab ventilat, slab ventilat sau bine ventilat) se stabile şte conform normativului C 107-2005 – Partea a 3 – a C 107/3, cu modific ările şi complet ările ulterioare. Art. 54 rezistenţă termică superficială interioară/exterioară – inversul coeficientului de transfer termic superficial interior/exterior, dintre suprafa ţa interioar ă /exterioară şi aerul interior/exterior (coeficientul include coeficientul de transfer termic prin convec ţie şi radiaţie, între faţa interioar ă /exterioară a peretelui şi aerul interior/exterior). Art. 55 rezistenţă termică a unui strat plan şi omogen – diferenţa dintre temperaturile pe cele dou ă feţe ale stratului raportat ă la fluxul termic care str ăbate stratul, în regim staţionar. Art. 56 rezistenţă termică superficială prin convecţie – inversul coeficientului de transfer termic superficial prin convec ţie, dintre suprafa ţa stratului din alc ătuirea peretelui aflat în contact cu stratul de aer ventilat şi aerul din stratul de aer ventilat. Art. 57

rost de separare – Rost care permite mi şcarea liber ă în planul peretelui.

Art. 58 strat de aer ventilat – componenta unui element de construc ţie prin care se permite circulaţia aerului prin tiraj termic şi/sau vânt şi care are drept scop principal evacuarea vaporilor de ap ă în exces spre mediul ambiant Art. 59 substan ţă – un element chimic şi compuşii acestuia în stare natural ă sau obţinuţi prin orice proces de produc ţie, inclusiv orice aditiv necesar pentru p ăstrarea stabilităţii şi orice impuritate care deriv ă din produsul utilizat, cu excep ţia oricărui solvent care poate fi separat f ără a influenţa stabilitatea substan ţei sau f ără a-i schimba compozi ţia. Art. 60 valoare limită de expunere profesională – media ponderat ă cu timpul a concentraţiei agentului chimic în aer, la nivelul respirator al angajatului.

11


CAPITOLUL III PRINCIPII DE CONFORMARE ŞI ALCĂTUIRE PENTRU DIFERITE ALCĂTUIRI DE FAŢ ADE VENTILATE Pentru asigurarea şi conservarea func ţionalit ăţii faţadelor ventilate este necesar ca la conceperea alc ătuirii structurii acestora, s ă se ţină seama de urm ătoarele principii: Art. 61 se recomand ă ca succesiunea straturilor, de la interior spre stratul de aer ventilat, s ă se fac ă în sensul cre şterii permeabilit ăţii la vapori de ap ă, respectiv al sc ăderii rezistenţei la vapori de ap ă. Art. 62 se recomandă ca straturile care au o pondere important ă la rezisten ţa termic ă a faţadei, s ă fie amplasate între spa ţiul interior al cl ădirii şi stratul de aer ventilat, pe fa ţa structurii peretelui orientată spre exterior. Art. 63 materialul termoizolant trebuie s ă: 1) aibă o conductivitate termic ă de calcul de maxim 0,050 W/(mK). 2) aibă rigiditatea corespunz ătoare procedeului de fixare pe suport (dup ă caz, lipire, fixare mecanic ă sau lipire şi fixare mecanic ă); 3) aibă clasa de reac ţie la foc corespunz ătoare reglement ărilor tehnice în vigoare, în func ţie de func ţionalitate, regim de în ălţime, tipul şi natura straturilor de protec ţie, etc.; 4) după caz, să permită aplicarea unor straturi de protec ţie (mecanic ă, ignifugă, hidrofugă, bariera antivânt, etc.); 5) se recomand ă să fie permeabile la vapori de ap ă; 6) se recomand ă ca densitatea acestor produse s ă fie: a) de cel pu ţin 15 kg/m3 – pentru produsele termoizolante cu procent ridicat de pori închişi; b) deşi densitatea produselor cu pori deschi şi (exemplu: unele pl ăci din vat ă minerală sau vată de sticlă) este cel putin 20 - 30 kg/m 3, de regul ă, pe faţade se utilizează produse din vat ă mineral ă cu densitate mare, de 80 – 120 kg/m 3 (să nu depăşeasc ă 150 - 200 kg/m3). Faţa în contact cu stratul de aer are de regul ă aplicată o folie cu rol de barier ă antivânt; 7) dacă este posibil, s ă aibă performanţe de absorb ţie acustic ă (caz in care stratul termoizolant poate s ă îndeplineasc ă şi func ţiunea de strat fonoabsorbant). Art. 64 stratul termoizolant sau stratul de protec ţie al stratului termoizolant, trebuie s ă: 1) fie în contact direct cu stratul de aer ventilat; 2) fie amplasat pe fa ţa stratului/structurii peretelui orientat ă spre exterior; 3) aibă aplicat pe fa ţa produsului termoizolant stratul de protec ţie corespunz ător tipului de produs (dup ă caz, strat de protecţie mecanic ă, hidrofugă, ignifug ă, baiera antivânt, etc). Art. 65 stratul de aer ventilat trebuie să: 1) aibă o grosime rezonabil ă – minimum 40mm, recomandat 50 mm - cu excep ţia pereţilor din zid ărie cu strat de aer, la care grosimea stratului de aer poate fi pân ă la maxim 12cm; 2) aibă găuri/fante puse în legatur ă cu atmosfera exterioar ă, amplasate la partea inferioară şi superioar ă a faţadei, excep ţie făcând cazurile în care stratul/straturile amplasate între stratul de aer ventilat şi exteriorul fa ţadei prezint ă rosturi deschise sau perforaţii; 12


3) în cazul în care continuitatea pe vertical ă a stratului de aer ventilat este întrerupt ă din motive constructive (placi în consol ă, rigle de fixare a p ărţii de structură a faţadei amplasate între stratul de aer ventilat şi exterior, etc.) ventilarea stratului de aer se face prin găuri/fante care vor fi amplasate la partea inferioar ă, respectiv superioar ă a suprafeţei de faţadă delimitat ă de aceste elemente; 4) suprafaţa totală a găurilor/fantelor de leg ătură a stratului de aer cu mediul exterior trebuie s ă fie de cel putin 500 mm 2 /m de lungime de fa ţadă (se poate considera c ă o lungime de fatad ă ventilată de 1 m corespunde unei sec ţiuni de strat de aer ventilat de cca. 20.000 mm2). Art. 66 Straturile de aer care comunic ă cu atmosfera se clasific ă în straturi de aer foarte slab ventilate natural, slab ventilate natural şi bine ventilate natural, în conformitate cu Normativ C 107-2005 – Partea a 3 – a - C 107/3, cu modific ările şi complet ările ulterioare. Art. 67 În alcătuirea faţadelor ventilate se vor realiza numai straturi de aer cel pu ţin slab ventilate, recomandabil straturi de aer bine ventilate. Art. 68 Pe lângă caracteristicile termice (conductivitate termic ă, densitate aparent ă) trebuie să se ţină seama şi de modul în care produsele respective, cu rol preponderent termic, răspund la alte cerin ţe: absorbţie acustic ă, igienă, sănătate, protecţie a mediului înconjurător, comportare la difuzia vaporilor, comportare sub ac ţiunea focului, caracteristici ecologice şi durabile (materiale naturale, din surse regenerabile, produse cu costuri moderate de produc ţie, transport, exploatare, postutilizare, produse din materiale reciclate etc.). Valorile λ (conductivitate termic ă) şi γ (densitate aparent ă) sunt prezentate în Anexa A din Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construc ţie ale cl ădirilor indicativ C107–2005, Partea a 3-a - Normativ privind calculul performan ţelor termoenergetice ale elementelor de construc ţie ale clădirilor C 107/3; Notă: proiectantul general elaboreaz ă un proiect directiv şi cere prin caietul de sarcini ca executantul s ă prezinte caietul de detalii de montaj care s ă fie conform cu caietul produc ătorului. Acest caiet trebuie s ă fie avizat de c ătre proiectantul general, care î şi asum ă r ăspunderea atât pentru întregul proiect, cât şi pentru structura fa ţ adei (componenta de prindere şi asamblare) care trebuie asumat ă întâi de c ătre executant, apoi vizat ă de c ătre proiectantul general.

13


CAPITOLUL IV MATERIALE ŞI PRODUSE PENTRU COMPONENTA DE PROTECŢIE – FINISAJ Art. 69 Cele mai utilizate tipuri de subansambluri constructiv - tehnologice pentru realizarea componentei de protec ţie exterioar ă sunt: 1) sistemele "continue", în general sub form ă de tencuieli umede pe dublaje termoizolante perforate sau cu caneluri, finisate cu tencuieli sub ţiri 2) sistemele "discontinue": a) placaje montate direct pe peretele suport; b) prefabricate complexe (cu termoizola ţie terminologia francez ă; c) placaje sub ţiri din piatr ă cu fixare mecanic ă;

şi

finisaj

inclus)

"vêtures"

în

3) subansambluri exterioare din zid ărie cu alcătuire complex ă. Comentarii:

Art. 70 Produsele uzuale şi caracteristicile lor geometrice curente sunt prezentate cu titlu exemplificativ în tabelul IV.1. Tabel IV.1 Caracteristici geometrice pentru placaje uzuale

Produse uzuale pentru plăci marmur ă, granit, calcar... aglomerate cu răşini sintetice arsă plăci ceramice din gresie porţelanată nearsă prefabricate din similipiatr ă prefabricate din beton

dimensiuni

grosimi

300 x 300 ÷ 600 x 600 funcţie de duritatea pietrei

15 ÷ 50 idem

piatr ă natural ă

piatr ă reconstituit ă

300 x 300 ÷ 600 x 600

8 ÷ 12

piatr ă artificial ă

300x300 ÷1200x 1200

8 ÷ 12

300 x 300 ÷ 900 x 900 600 x 100

11÷50 30

metal

plăci din tabl ă plană, ambutisată oţel vopsit oţel corten aluminiu

> 1.000

plăci din tabl ă profilată, cutată, ondulată oţel aluminiu elemente liniare profilate panouri din tabl ă de aluminiu ambutisată sau cu schelet propriu cu miez "fagure" şi fa ţă din foi de tablă

> 1.000

14

~4 ~6 ~6

300 x 4.000 ÷ 9.000

0,7 ÷ 1,2 4 0,6 1 ÷ 5

2.000 ÷6.000

3 ÷ 4,8


Continuare tabel IV.1

Produse uzuale pentru pl ăci

dimensiuni

grosimi

300 x 300 ÷ 1.000

~6

1.500-3.600

4 ÷ 6

Lemn

solzi, scânduri plane solzi, plăci plane sau profilate – ondulate

pl ăci eternit

fâ şii şi pl ăci din material plastic

plane sau profilate

300 ÷ 1.000

0,8 ÷ 1

100 x 100 ÷ 240 x 100

15 ÷ 25

500 ÷1000 x 16.000 max

25-50-80

3200 ÷(8000) x 1000/1250/1500 /(1575) 2140 x 1060 2800 x 1300 / 1850 4100 x 1300

3–4–6-8

500 ÷ 1250 x 1000 ÷ 3750

27

materiale complexe

plăci din piatră subţire lipite pe miez metalic tip "fagure" plăci/fâşii "sandwich" cu feţe metalice şi umplutură din spume expandate: PUR, PEX, poliizocianurat ş.a. plăci cu feţe metalice şi miez polimeric şi pe bază de hidroxid de aluminiu, plăci laminate la presiune înaltă, din fibre celulozice şi miezuri pe bază de răşini sintetice (HPL)

6 - 8 - 10

sticl ă

Sticlă de securitate – multistrat, armată

Art. 71 Din punct de vedere al solidariz ării pe peretele / alc ătuirea – suport sistemele de faţade cu alc ătuiri ventilate se pot clasifica în: 1) subansambluri cu component ă de solidarizare punctual ă pe suport, rigid ă (care permite reglaj pe cel mult o direc ţie). Acest sistem cu fixare direct pe elementul de construcţie, aparent sau mascat, cu mijloace mecanice (uzual dibluri expandate) este specific prinderii pl ăcilor de piatr ă naturală. Notă: Sistemul de prindere local ă a panourilor creeaz ă concentra ţii de eforturi în pl ăci, care pot conduce la deform ări ale plăcilor din piatr ă naturală. 2) subansambluri cu component ă de solidarizare liniar ă pe suport, uni sau bidirec ţională (care permite reglaj pe dou ă şi trei direc ţii)

15

protectie

protecţie

protectie

termoizol

termoizol

termoizol

comp rezist

comp rezist

comp rezist fixare

fixare

fixare


Art. 72 Atunci când exist ă, scheletul de sus ţinere se fixeaz ă pe peretele suport cu ancore mecanice amplasate conform proiectului de structur ă . Rezistenţa ancorelor se determin ă conform prevederilor din capitolul V.1 “Rezisten ţă şi stabilitate mecanic ă”. Art. 73 Scheletul de sus ţinere poate fi din lemn, din metal (o ţel sau aluminiu), mixt (lemn şi metal). Se recomand ă ca acest schelet s ă fie detaşat de suport prin modul de montare pe piesele metalice locale, pentru a se putea prevedea termoizola ţie şi în spatele acestuia. Art. 74 Sistemele uzuale de prindere a pl ăcilor pe scheletul de sus ţinere, sunt următoarele: 1) cu şuruburi aparente, în cazul plăcilor cu grosime mic ă (plăci din aluminiu, pl ăci celulozice de mari dimensiuni), sau în cazul în care plastica arhitectural ă pretinde ritmarea câmpului cu elemente punctuale, eventual str ălucitoare (cap al ămit, cromat, etc. sau căpăcele de acoperire din metale tratate electrochimic); 2) cu şuruburi mascate, în cazul pl ăcilor complexe sau a celor profilate din tabl ă, cu lamb ă şi uluc; 3) cu agrafe în şliţuri prev ăzute în canturile pl ăcilor din piatr ă naturală, cu grosime mai mare de 2 cm; 4) cu piese speciale, fixate în patru puncte pe pl ăcile ceramice, care permit o prindere mascată pe schelet; 5) cu agrafe speciale, fixate pe schelet, aparente. Agrafele, care sus ţin plăcile în patru puncte, genereaz ă un ritm specific pe fa ţadă. Utilizarea lor este ceva mai frecvent ă decât a precedentelor, deoarece sistemul în ansamblu este sensibil mai ieftin. Agrafele se fixeaz ă pe schelet, cu şuruburi, dup ă ce “agaţă” câte două plăci. Notă: Acelaşi sistem de prindere – asamblare poate fi promovat de mai multe firme specializate în produc ţia de plăci ceramice, în cadrul unor sisteme de fa ţade ventilate proprii. Art. 75 Din punct de vedere al tipului de montare a componentei de protec ţie şi finisaj, există următoarele tipuri generice: a. tip „caplama”, prin suprapunearea pl ăcilor sau fâ şiilor. Sistemul permite înlocuirea unei plăci deteriorate f ără a afecta restul fa ţadei a.1 caracteristici ale sistemului de montare : pe schelet vertical sau bidirec ţional a.2 categorii de produse: - plăci si fâşii din prefabricate de ciment - plăci din fibrociment - solzi sau fâşii din materiale naturale: ardezie, lemn tratat etc - unele tipuri de pl ăci ceramice

b. tip „plan”: plăci alăturate sau îmbinate cu scopul de a realiza suprfe ţe mari aflate în acelaşi plan 16


b.1 caracteristici ale sistemului de montare: direct pe perete sau pe schelet b.2 categorii de produse: - plăci din piatr ă reconstituit ă - plăci din piatr ă naturală pe suport metalic "fagure" - plăci din piatr ă artificială, nearsă, cu aspect de tencuieli decorative - plăci din piatr ă artificială, arsă - plăci din laminate celulozice realizate la presiune înalt ă (HPL) - plăci plane din tabl ă de oţel, vopsită de aluminiu, l ăcuită sau anodizat ă de oţel CORTEN - plăci profilate din tablă de oţel, vopsită din aluminiu - plăci ş i fâşii din PVC, plane şi profilate - plăci ş i panouri sandwich cu miez din spume expandate între fe ţe metalice Finisaje cu plăci din piatră naturală şi artificială (nearsă) Art. 76 Finisaje cu plăci din piatră naturală mai ales calcar, marmur ă şi granit. Este necesar s ă fie cunoscute atât comportamentul sorturilor de piatr ă în contact cu exteriorul, precum şi modul de comportare în leg ătură cu tipul de liant folosit. Tipurile de roci utilizate în placaje cu montaj uscat (mecanic) sunt : - eruptive (granit); - sedimentare (calcare, gresii, travertin); - metamorfice (marmura). a) La alegerea unui tip de piatr ă naturală trebuie să se ţină seama de mai mul ţi factori: i. rezistenţa la compresiune; ii. modul de rupere; iii. absorb ţia de apă; iv. coeficientul de dilatare termic ă în general este cuprins între 4x10 −6 şi 9x10−6 mm/(mm°C), în în funcţie de tipul de piatrã considerat; v. determinarea rezisten ţei în gaura de agrafare conform SR EN 13364:2002; vi. relaţia static ă /dinamică în raport cu în ălţimea de montaj a placajelor în sistemul cu prindere mecanic ă (ancorare,agrafare sau sistem mixt la în ălţimi mai mari de 10m); vii. relaţia rezisten ţă mecanic ă a pietrei în gaura de agrafare cu rezisten ţa mecanic ă a ancorei metalice şi rezistenţa totală a ansamblului montat în func ţie de gradul de seismicitate adoptat (conform zon ării seismice a României), cu acordarea unei aten ţii mărite la placajele ob ţinute din roci cu stratifica ţie evident ă (gresii, ardezii) sau la acelea cu o linea ţie evident ă; viii. celelalte componente ale sistemului trebuie s ă nu favorizeze fenomenul de ruginire a obiectelor metalice şi difuzia ruginei spre exterior. b) Înainte de alegerea unui tip de placaj este obligatorie consultarea cu un specialist în domeniul placajelor din piatr ă naturală (geolog) pentru asigurarea c ă acel tip de placaj este corespunzător din punct de vedere tehnic. c) Se recomand ă adoptarea unor sortimente de piatr ă locală, dat fiind c ă experienţa a dovedit c ă acestea se comport ă mai bine în mediul din care provin, acestea trebuind la rândul lor trecute prin tot procesul de caracterizare calitativ ă.

17


Grosimea acestor placaje este în general cuprins ă între 3,2cm (marmur ă şi granit) şi 5,2cm (calcare). Ea trebuie pus ă în relaţie şi cu lungimea şi lăţimea plăcilor. Cu cât placa de piatr ă are suprafaţă mai mare, cu atât mai mare trebuie s ă fie şi grosimea pl ăcii şi măsurile de ancorare şi siguranţă trebuie să fi mai riguroase. Art. 77 Finisaje din prefabricate din beton Abandonate în România, prefabricatele de beton pentru fa ţade exist ă pe piaţa internaţională. Imitând piatra natural ă sau cu finisaj din mozaic, aceste sisteme reprezint ă o alternativă la placajele din piatr ă natural ă, mult mai scumpe.

Fig. IV.1 Scheme de alc ătuire şi prindere pentru prefabricatele de beton Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de prefabricate din beton. Art. 78 Finisaje din fibrociment Plăci realizate din ciment (40%), ap ă (12%), piatr ă de var şi eventual fibrociment reciclat (11%), precum şi un material fibros în general preluat din industria textil ă şi care are rol de stabilizator dimensional (5%), reprezint ă o posibilă opţiune pentru un tip de pl ăci incombustibile. Produsul, con ţinând circa 30% aer în pori, este etan ş la apă, dar permeabil la vapori, permi ţând reglarea microclimatului înc ăperii.

Fig. IV.2 Scheme de alc ătuire şi prindere pentru pl ăcile de fibrociment Anexa informativ ă 6 prezintă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de prefabricate din fibrociment.

18


Produse pe bază de argilă arsă Generic, tipurile de produse din ceramic ă, utilizate la fa ţade, sunt: 1) ţ igle pentru fa ţ ad ă. 2) pl ăci ceramice pentru fa ţ ade de mari dimensiuni, cu calit ăţi superioare. 3) corpuri ceramice (uneori cu materiale fibroase incluse, pentru tratamente acustice). Ele trebuie s ă reziste la intemperii (cicluri înghe ţ - dezgheţ) şi să aibă o absorb ţie de ap ă de sub 3% 4) c ăr ămizi pentru zidăria aparent ă Art. 79 Finisaje din ceramic ă Plăci şi ţigle ceramice cu performan ţe superioare în ceea ce prive şte comportarea sub acţiunea agen ţilor de mediu ş i a şocurilor mecanice, precum şi cu game dimensionale mult mai variate (pân ă la 1,20 m x 1,20 - 1,60 m).

Fig. IV.3Scheme privind modul de montare a placajului

7

8

9

Fig. IV.4 Scheme privind alc ătuirea de ansamblu 19

10


Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din plăci de ceramic ă Art. 80 Finisaje din lemn 1. Lemnul folosit în alc ătuirea faţadelor ventilate poate fi: a. sub forma unor alc ătuiri tradiţionale (şiţă, şindrilă sau draniţă); b. sub formă de scânduri suprapuse sau îmbinate, pentru a împiedica p ătrunderea apei; scândurile pot fi prelucrate mecanic prin frezare sau prin alte procedee, fie pentru a realiza elementele de îmbinare, fie cu rol decorativ; c. sub formă de pl ăci din furniruri suprapuse sau din pl ăci din furnir ce au ca suport pl ăci din fibre celulozice. 2. Caracteristici ale sistemului de montare: - schelet vertical sau bidirec ţional, de obicei din lemn tratat fungicid şi împotriva umezelii, pentru pentru finisajele de tip a şi b - pe schelet metalic, cu prinderi ascunse sau aparente pentru finisajele de tip c 3. Prinderea elementelor din lemn se realizeaz ă mecanic cu şuruburi (cuie) aparente sau mascate. 4. Elementele din lemn se trateaz ă prin lăcuire sau vopsire, pentru a rezista la intemperii. 5. Rosturile sunt închise, dar nu etan şe.

Fig. IV.5 Scheme privind alc ătuirea de ansamblu Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din lemn. Art. 81

Finisaje din metal

1. Pot fi realizate din foi de tabl ă de oţel sau aluminiu (plan ă sau profilat ă), sau din panouri (tip “cutie”). 2. Componenta de finisaj poate avea ca metal de baz ă în compozi ţie: aluminiu, o ţel, cupru sau zinc; poate fi un aliaj de metale (de exemplu: aluminiu, o ţel şi cupru, oţel şi cupru, zinc, cupru şi titaniu etc.); poate fi un finisaj metalic perforat de tip re ţea („mesh”). Profilele metalice de finisaj pot fi realizate din foi de tabl ă (plană sau profilată) sau din panouri (tip “cutie”) şi permit dispunerea orizontal ă, verticală sau combinată şi realizarea de suprafeţe rotunde convexe sau concave.

20


3. Oţelul utilizat este cel obi şnuit, protejat anticoroziv prin vopsire sau prin procedee chimice, sau o ţelul corten (care oxideaz ă şi stratul de oxid constituie protec ţie; culoarea suprafeţei în contact cu mediul este ruginie). Este posibil ă astfel alegerea unor profile ce permit procesul de patinare, care duce la modificarea culorii în timp (1 – 4 ani). 4. Grosimile uzuale ale tablei sunt cuprinse între 0,4 şi 4 mm, în func ţie de tipul de material şi de modul de prelucrare al acestuia. grosimea scade în cazul elementelor profilate şi de tip “cutie”, rigiditatea pl ăcilor fiind asigurat ă de geometria lor. 5. Există profile metalice speciale, cum ar fi cele destinate îmbin ării ferestrelor, piese de colţ, piese pentru atic sau soclu etc. 6. Faţadele metalice perforate tip re ţea răspund unor cerin ţe multiple: protejeaz ă contravânturilor puternice, constituie elemente de protec ţie solar ă şi asigur ă suport pentru diverse proiecte publicitare sau din domeniul artelor vizuale. Geometria de împletire a firelor de o ţel-carbon este extrem de variat ă, creând efecte optice specifice, cu grade diferite de transparen ţă sau opacitate. Pentru montarea finisajelor metalice este necesar ă prevederea unor console din ancore de schelă încă din faza de proiect.

a b c d e Fig. IV.6 tipuri de geometrie a pl ăcilor metalice

1

2

3

4

f

5

Fig. IV.7 tipuri de sisteme de fa ţade cu pl ăci metalice (exemplific ări)

21

6


Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din metal. Art. 82

Finisaje din plăci de sticlă

Panourile din sticl ă pentru placarea fa ţadelor cu alc ătuire ventilat ă sunt realizate din sticl ă stratificat ă, cu montaj ascuns pe şine metalice. Stratul intermediar din material plastic ce se află între foile de sticlă, poate fi colorat sau imprimat cu diverse imagini. Ca alternativ ă, panourile din sticl ă pot fi înlocuite cu panouri fotovoltaice a şezate pe o plac ă de bază compozit ă din sticlă cu răşini.

Fig. IV.8 Schemă de prindere a finisajelor din pl ăci de sticlă stratificată Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din sticlă. Art. 83 Finisaje din PVC PVC-ul este folosit în general ca înlocuitor pentru lemn, imitând atât aspectul cât şi modalit ăţile de fixare sau a şezare şi îmbinare. Diferen ţele principale fa ţă de lemn sunt stabilitatea dimensional ă şi independen ţa faţă de factorii climatici. Elementele din PVC nu necesită întreţinere pe parcursul perioadei de func ţionare şi pot fi reciclate.

Fig. IV.9 Schemă de prindere a finisajelor din pl ăci de PVC Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din PVC. Art. 84 Finisaje din materiale compozite Anexa informativ ă 6 prezint ă elemente generale ale sistemelor de finisaje din materiale compozite. 1. Materialele compozite pot fi clasificate astfel: a. dup ă natura materialelor. 22


i) ii) iii) iv) v)

materiale compozite metal-metal; materiale compozite metal-ceramic; materiale compozite metal-polimer; materiale compozite ceramic-polimer; materiale compozite polimer-polimer;

b. dup ă modul de aranjare a materialelor: i) materiale compozite cu particule ii) materiale compozite cu fibre iii) materiale compozite laminare 2. Materialele care pot alc ătui structura compozitelor pot fi: a) fibre diverse cum ar fi fibrele sintetice, de sticla, de carbon, lemnoase, metalice b) celulozice; c) lemn sub formă de placaje, pl ăci aglomerate. d) metale ca Ni, Co, Al, Cr, Ti, W, Ta, Zr, Mo; e) mase plastice; 3. Materialele din categoria panourilor metalice cu miez din mase plastice pot fi formate din: a) faţa superioară cu grosimi între 0,3 si 9 mm i) oţel prevopsit 0,4 mm microcutat ii) aliaj EN AW-5005A(AlMg1) / Al 3105 H22 iii) tabl ă galvanizat ă vopsită iv) tabl ă perforată din oţel vopsit în câmp electrostatic RAL, v) cupru b) folie protectoare i) strat acrilic ii) dubl ă lăcuire pe baz ă de fluorin ă (fluorocarbon PVdF) iii) 2 sau 3 straturi PVdF 70% Kynar 500 sau HQP iv) tabl ă galvanizat ă vopsită v) poliester (25 µm) / PVDF (27µm) c) miez cu grosimi între 45 si 80 mm i) poliester compozit armat cu fibre de sticl ă ii) hartie celulozic ă impregnat ă cu r ăşini termo-stabile (fenolice şi melaminice) şi presată la prese de înalt ă presiune (10 Mpa=100Kg/cm2) la temperatura ridicat ă (150 grade Celsius) iii) poliuretan expandat de densitate înalt ă iv) vată minerală bazaltic ă, densitate 100-120 kg/m3 v) spumă poliuretanic ă, densitate 38-42 kg/m3 vi) polietilen ă, tip LDPE 0,92 (g/cm³) vii) umplutur ă de polimeri minerali viii) fagure Aliaj AIMn (EN AW-3003) ix) spuma poli-izocianurat ă rigidă x) NEOPOR BASF / polistiren d) faţa inferioar ă cu grosimi între 0,07 si 9 mm i) oţel prevopsit 0,4 mm nervurat fin (pas 50 mm) / o ţel prevopsit 0,6 mm neted ii) tabl ă de oţel vopsit în câmp electrostatic RAL 23


iii) iv) v)

folie aluminiu aliaj EN AW-5005A(AlMg1) / Aliaj (AIMg), H42 / Al 3105 H22 tablă galvanizat ă vopsită – oţel zincat

Fig. IV.10 Metode de a şezare

Fig. IV.11 Metode de prindere Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din materiale compozite. Art. 85 Finisaje din laminate de înaltă densitate HPL Sunt plăci de dimensiuni mari, montate pe schelet uni sau bidimensional, cu prinderi aparente sau mascate. Se dilat ă la umiditate ridicat ă şi se contract ă la umiditate sc ăzută. Este de aceea necesar ă prevederea, prin proiect, a posibilit ăţii de mişcare a pl ăcilor (rosturi, garnituri).

Fig. IV.12 Metode de a şezare şi prindere 24


Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din laminate de înalt ă densitate.

Art. 86 Finisaje din sisteme vii Finisajele din sisteme vii se împart în dou ă categorii: 1) Pereţi vii (living walls): sisteme de structuri sus ţinute pe fa ţadele cl ădirilor în care sunt fixate containere cu mediul de cre ştere şi plante. Se pot asimila fa ţadelor cu alc ătuire ventilată, date fiind componentele sistemului. 2) Faţade verzi (green facades): fa ţade pe care se ridic ă plante c ăţărătoare. Aceste plante au r ădăcinile în solul spa ţiului de lâng ă clădire şi sunt sus ţinute de structuri pe cabluri sau grile. Mediile de cre ştere pot fi tradi ţionale sau hidrophonice (care permit cultivarea plantelor f ără sol). a)

Mediile de cre ştere tradiţionale i)

substrat în vrac; se introduc s ăculeţi cu substrat de cre ştere în compartimentele containerului. Containerele sunt în general realizate din cutii din inox, membrane geotextile şi includ sistemele de irigare.

Pentru condi ţiile geo-climatice din România aceast ă soluţie nu se recomand ă, deoarece, în urma unui cutremur, exist ă riscul de a se împr ăştia pământul. Aceste sisteme solicit ă atenţie la întreţinere: a. nu se prev ăd în locuri cu public (se usuc ă ş i curge pământul); b. trebuie înlocuit substratul în vrac la 1 an (în interior) ş i 2 ani (în exterior); c. nu se prev ăd la în ălţimi mai mari de 2,5m. ii) substrat din saltele. În general sunt realizate din fibre (iut ă) sau din împâslituri naturale. Plantele se înlocuiesc la un interval de circa 5 ani, deoarece r ădăcinile colmatează saltelele. În general trebuie prev ăzut un sistem de udare a plantelor, independent, care măreşte costurile de construc ţie şi întreţinere. iii) substrat structural. Module produse de firme specializate, cu dimensiuni variate în funcţie de tipul de plante (inclusiv grosimea elementelor) în care se controlează diferite caracteristici ca de pild ă valoarea pH sau cantitatea de ap ă. Durata de via ţă a acestor module poate ajunge şi la 15 ani. Sunt sisteme recomandate pentru zone cu vânturi puternice, zone seismice, pere ţi cu în ălţime mare. b) Mediile de cre ştere hidrophonice. Este vorba despre o metod ă de a cre şte plante utilizând solu ţii de apă cu nutrien ţi. Specific acestei metode este faptul c ă plantele nu cresc în substraturi cu pământ. Nu înseamn ă că plantele cresc în mediu exclusiv apos ci c ă rădăcinile stau în solu ţia cu agenţi nutrien ţi, aglaţi într-un mediu inert (perlit, vermiculit, vat ă mineral ă, fibră de cocos, pietriş etc).

25


Fig. IV.13 Scheme de alc ătuire pentru pere ţi vii Anexa informativ ă 6 prezint ă exemplificativ caracteristicile uzuale ale sistemelor de finisaje din pere ţi vii. Art. 87 Finisaje textile pentru faţade Unul din cele mai noi sisteme, fa ţadele din membrane imper-respirante care se lipesc pe suport asigur ă protecţie împotriva agen ţilor meteorici şi radiaţiilor UV, în vreme ce asigur ă şi transparen ţa şi aspectul. Sunt realizate din PVC, Polytetrafluoroethylene (PTFE). Art. 88 Faţade cu zidărie aparentă şi strat de aer ventilat În punerea în oper ă a acestui tip de fa ţadă, alegerea corect ă a cărămizilor şi mortarelor este deosebit de important ă. Pentru a evita decolor ări sau pătări ulterioare ale fa ţadei se recomand ă cărămizile arse la o temperatur ă de peste 1000 °C, compu şii chimici utiliza ţi la producerea car ămizilor fiind difuza ţi compact în toat ă masa materialului. La astfel de faţade, în general, defectele apar datorit ă alegerii incorecte a mortarelor sau a c ărămizilor nepotrivite pentru condi ţiile climatice specifice sitului. Pentru a asigura o ventilare optim ă se recomand ă asigurarea a minim 7500 mm² la fiecare 20 m² de fa ţadă. Acest lucru se realizeaz ă fie prin prevederea unor goluri protejate împotriva insectelor si pas ărilor, fie prin utilizarea unor car ămizi cu goluri. Pentru a realiza fluxul de aer necesar ventil ării, poziţionarea golurilor respectiv a c ărămizilor cu goluri se face atât la partea superioar ă cât şi la partea inferioar ă, în acest caz asigurându-se ş i scurgerea apei, în cazul în care aceasta a pătruns în interior. Anexa informativ ă 6 prezint ă elemente teoretice suplimentare pentru acest sistem de fa ţade ventilate. componenta de protec ţie şi finisaj - zid ărie aparent ă plenum şorţ evacuare apă /

limita "caseta" de egalizare a presiunii componenta de prindere - asamblare componenta de izolaţie termică circulaţie a aerului componenta rezistentă - peretele suport

Fig. IV.14 Schemă pentru faţade cu zid ărie aparent ă şi strat de aer ventilat

26


CAPITOLUL V CONDIŢII TEHNICE PENTRU ASIGURAREA PERFORMANŢELOR NECESARE, ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE CALITATE FORMULATE ÎN LEGEA 10 / 1995 CU MODIFICĂRILE ULTERIOARE, LA FAŢADELE CU ALC ĂTUIRE VENTILATĂ Aceste condiţii rezultă în mod specific în cazul fiec ărei cerinţe prevăzute în Legea calit ăţii în construcţii; pornind de la cerin ţa de rezisten ţă şi stabilitate mecanic ă, se vor parcurge pe rând toate cele şase cerinţe de calitate, formulându-se pentru fiecare condi ţii tehnice corespunzătoare materialelor sau alc ătuirilor specifice. V.1 Rezistenţă şi stabilitate mecanic ă Generalităţi Art. 89 Proiectarea structural ă a faţadelor cu alc ătuire ventilat ă, pentru toate tipurile de alcătuire ş i pentru toate tipurile de materiale folosite, are ca scop satisfacerea cerin ţei de "rezisten ţă mecanic ă şi stabilitate definită conform Legii nr.10/1995, în condi ţiile specifice de mediu natural şi construit ale amplasamentului, pe toat ă durata de exploatare prev ăzută prin tema de proiectare şi în limitele unui efort tehnic şi economic rezonabil pentru categoria de importan ţă a clădirii. Satisfacerea cerin ţei de rezisten ţă mecanic ă şi stabilitate trebuie s ă fie realizat ă în corelare cu prevederile care se refer ă la satisfacerea celorlalte cerin ţ e esen ţi ale definite prin Legea nr.10/1995 Art. 90 În condiţiile naturale specifice teritoriului României, satisfacerea cerin ţei de "rezisten ţă şi stabilitate " pentru faţadele cu alc ătuire ventilat ă depinde, în principal, de răspunsul acestora la ac ţiunea seismic ă (performan ţa seismic ă). Prezentul Normativ completeaz ă ȋ n acest sens Codul de proiectare seismic ă P100-1 şi Codurile şi standardele de proiectare pentru materialele de construc ţie tradi ţionale (zid ărie, beton, lemn, metal) cu prevederi de proiectare specifice, detaliate, necesare pentru ca fa ţadele cu alc ătuire ventilată să atingă nivelurile de performan ţă seismic ă prevăzute de acestea. Art. 91 Proiectarea fa ţadelor cu alc ătuire ventilat ă pentru cerin ţa esenţială de "rezisten ţă şi stabilitate " se va face în conformitate cu principiile şi regulile generale date în Codul CR0. Art. 92 Cerinţele de bază din Codul CR0 se consider ă satisfăcute pentru cl ădirile proiectate conform prezentului Normativ , dacă: 1) calculul la st ări limită se face conform principiilor din Codul CR0; 2) clasificarea, gruparea şi valorile ac ţiunilor sunt cele date în Codul CR0; 3) se folosesc principiile şi regulile de aplicare date în Codurile şi standardele de proiectare pentru materialele de construc ţie şi prevederile speciale din acest Normativ . Art. 93 Nivelurile de performan ţă proiectate conform prezentului normativ se realizeaz ă numai dac ă sunt îndeplinite şi toate măsurile prev ăzute mai jos: 1) La execu ţie, dac ă sunt respectate urm ătoarele condi ţii: a) materialele folosite sunt cele prev ăzute în proiect şi au calitatea certificat ă conform prevederilor legale; b) pentru execu ţia stratului suport, inclusiv la montarea prinderilor, se aplic ă cu stricteţe detaliile prev ăzute în proiect; 27


2)

c) la execu ţia/montajul stratului suport se respect ă, după caz, detaliile de zidire / asamblare /prindere prev ăzute în proiect. În exploatare, dac ă se aplică următoarele măsuri: a) urmărirea în timp a st ării celor dou ă straturi ale fa ţadei pentru identificarea eventualelor defec ţiuni şi a cauzelor acestora; b) adoptarea măsurilor de exploatare şi de întreţinere specificate de proiectant; c) controlarea st ării faţadei ventilate dup ă fiecare eveniment seismic semnificativ.

V.1.2. Cerinţe şi criterii de performanţă specifice. Art. 94 Faţadele ventilate vor fi proiectate şi executate astfel încât, sub efectul acţiunilor susceptibile de a se exercita asupra lor în timpul execu ţiei şi al exploat ării, s ă nu se producă nici unul dintre urm ătoarele evenimente: 1) prăbuşirea total ă sau prăbuşirea par ţială /locală a componentelor fa ţadei; 2) producerea unor avarii de tip "pr ăbuşire progresiv ă"; 3) căderea unor fragmente ale stratului de placare sau a tâmpl ăriei înglobate în acesta; 4) avarierea sistemelor de etan şare, ca urmare a deformaţiilor excesive ale elementelor faţadei (stratul suport, stratul de placare, prinderile); 5) limitarea sau imposibilitatea manevr ării părţilor mobile (ferestre, u şi); Art. 95 Cerinţele fundamentale de performan ţă ale faţadelor ventilate sub efectul ac ţiunii vântului sau a cutremurului se formuleaz ă astfel: 1) Cerinţa de siguran ţă a vieţii: reducerea riscului de punere în pericol a integrit ăţii fizice a oamenilor prin c ăderea, în spa ţiile publice (în strad ă, de exemplu) sau în spaţiile în care se pot afla mai multe persoane (cur ţile interioare ale şcolilor, de exemplu), a elementelor stratului de placare. 2) Cerinţa de limitare a degrad ărilor: reducerea costurilor pentru repararea fa ţadelor ventilate avariate de cutremur precum şi a pierderilor cauzate de întreruperea temporar ă a activităţii normale în cl ădire ca urmare a avarierii fa ţadei. Art. 96 Satisfacerea cerin ţelor generale enun ţate la Art. 95 este condi ţionat ă şi de: 1) concep ţia general ă şi de detaliu a fa ţadei ventilate, a straturilor componente, a legăturilor între straturi şi a legăturilor stratului suport cu structura principal ă a clădirii; 2) proprietăţile, performan ţele, utilizarea şi modul de punere în oper ă ale materialelor şi produselor de construc ţie; 3) calitatea execu ţiei şi realizarea lucr ărilor de întreţinere necesare. Art. 97 În cazul faţadelor ventilate, producerea unor avarii de tip "pr ăbuşire progresiv ă" poate fi limitat ă sau evitată prin măsuri adecvate privind: 1) determinarea riscului de apari ţie a unor astfel de evenimente; 2) adoptarea unei alc ătuiri structurale ş i a unor detalii constructive care nu prezint ă sensibilităţi la astfel de evenimente; 3) asigurarea elementelor fa ţadei şi a prinderilor de structura principal ă cu ductilitate suficient ă (evitarea folosirii materialelor casante).

28


V.1.3. Criterii generale pentru alegerea materialelor Art. 98 Alegerea materialelor pentru executarea fa ţadelor ventilate se va face ţinând seama de concep ţia şi cerin ţele specifice ale proiectului de arhitectur ă precum şi de următoarele considerente: 1) Satisfacerea cerin ţelor de performan ţă prevăzute la cap.V.1.2. în condi ţii de cost total minim pe durata de exploatare (de serviciu) prev ăzută prin tema de proiectare. Notă: Costul total minim include: a) costurile concep ţiei, execu ţiei ş i exploat ării faţadei ventilate; b) costurile rezultate în cazurile de imposibilitate de utilizare a cl ădirii ca urmare a avarierii faţadei ventilate ; c) costurile asociate riscurilor şi consecinţelor unei diminu ări a performanţelor clădirii din cauza deterior ării faţadei ventilate în timpul duratei de exploatare şi, eventual, costul asigurării corespunzătoare acestor riscuri; d) costurile remedierilor par ţiale necesare în cazul avarierii locale a fa ţadei ventilate (stratul suport, prinderile şi stratul de placare); e) costurile inspec ţiilor, întreţinerii şi repara ţiilor curente ş i capitale; f) costurile demol ării şi ale recicl ării materialelor. 2) Condiţiile de agresivitate ale mediului natural ş i antropic: a) agresivitatea mediului natural (salinitatea în zona litoralului, de exemplu) b) agresivitatea mediului antropic înconjur ător provenit ă din: i. poluarea urban ă; ii. degajări agresive în zonele industriale. V.1.4. Factori care intervin la verificarea cerin ţei de rezistenţă mecanică şi stabilitate Acţiunile agenţilor mecanici Art. 99 Clasificarea şi gruparea ac ţiunilor agen ţilor mecanici pentru proiectarea fa ţadelor cu alcătuire ventilat ă se vor lua conform Codului CR0 şi conform preciz ărilor suplimentare din Codurile şi standardele pentru materialele de construc ţie respective. Art. 100 Pentru gruparea înc ărcărilor se va ţine seama c ă efectele ac ţiunilor vântului, ale cutremurului şi ale variaţiilor de temperatur ă se pot produce în ambele sensuri pe direc ţiile considerate. Art. 101 Pentru proiectarea stratului de placare se vor lua ȋ n considerare: 1) Eforturile sec ţionale produse de urm ătoarele ac ţiuni: a) greutatea proprie; b) acţiunea vântului; c) acţiunea seismic ă; 2) Deformaţiile diferen ţiate în raport cu cele ale stratului suport: a) deformaţiile elastice ale ansamblului structurii şi deformaţiile elastice locale ale elementelor fa ţadei; b) reologice : curgerea lent ă şi contrac ţia (în cazul betonului armat şi al zidăriei cu elemente din beton); c) dilatarea din umiditate (pentru zid ăria cu elemente din argil ă arsă) Art. 102 Pentru proiectarea stratului suport se va ţine seama de: 1) efectele ac ţiunilor care se aplic ă direct sau indirect pe acest strat, stabilite conform Codurilor CR0 şi P100 şi conform Codurilor şi standardelor specifice, în func ţie de rolul 29


structural al acestuia (perete structural, panou înr ămat în cadru de beton sau de o ţel, perete nestructural din zid ărie, din lemn sau din metal); 2) efectele ac ţiunilor aplicate pe stratul de placare care se transmit stratului suport prin intermediul leg ăturilor între straturi Încărcări permanente şi de exploatare Art. 103 Evaluarea înc ărcărilor permanente pentru fa ţadele ventilate se face conform Codului CR0 Încărcările permanente vor cuprinde: 1) greutatea proprie a elementelor componente ale fa ţadei ; 2) greut ăţile elementelor de instala ţii (aparate de climatizare, de exemplu) care sunt suportate direct de stratul de placare şi a elementelor de mobilier care sunt suportate direct de stratul suport 3) greutatea p ărţilor fixe ale utilajului pentru între ţinerea/spălarea faţadei (şinele de ghidare), dac ă acestea sunt prevăzute în proiect; Art. 104 Definirea înc ărcărilor datorite procesului de exploatare se face conform Codului CR0 Încărcările de exploatare vor include, dac ă este cazul: 1) greutatea utilajului pentru între ţinerea/sp ălarea faţadelor; 2) greutatea persoanelor care deservesc utilajul. Pentru calculul stratului de placare, înc ărcările de exploatare men ţionate mai sus sunt considerate înc ărcări variabile (care pot lipsi total pe durate lungi). Art. 105 În cazul straturilor de placare situate, f ără dispozitive de protec ţie, la nivelul străzii sau adiacente unor spa ţii de circula ţie, pentru dimensionarea /verificarea acestora se va lua în considerare şi efectul posibil al impactului oamenilor considerat ca înc ărcare laterală, aplicată la cota de 120 cm peste nivelul de c ălcare, cu valoarea de 2.0 kN/m Se presupune c ă impactul accidental al vehiculelor este împiedicat prin m ăsuri adecvate (de tip "barier ă"). Încărcări date de vânt şi de variaţiile de temperatură exterioară Art. 106 Valorile înc ărcării din vânt se stabilesc conform Codului CR1-1-4 Art. 107 Următoarele prevederi vor fi luate în considerare, în mod special, la proiectarea faţadelor ventilate: 1) Efectul adăpostirii nu va fi luat în considerare pentru construc ţiile amplasate în amplasamentele unde se poate produce accelerarea curentului de aer. 2) Efectul încărcărilor locale în zonele de margine ale suprafe ţelor expuse (muchii şi colţuri) se va lua în considerare pentru proiectarea stratului de placare şi a prinderilor acestuia. 3) Distribuţia presiunii vântului pe cele dou ă straturi se va face în func ţiei de caracteristicile de rigiditate şi de permeabilitate la aer ale acestora conform art. 4.2.10 din CR1-1-4 Încărcarea din temperatura exterioar ă Art. 108 Efectele variaţiilor de temperatur ă climatice sezoniere, se vor lua conform prevederilor stabilite prin SR EN1991-1-5:2004 şi SR EN 1991-1-5:2004/NA:2008 SR EN Acţiuni asupra structurilor Partea 1-5: Ac ţiuni generale – Ac ţiuni termice 30


Efectele ac ţiunii seismice Acţiunea cutremurului asupra fa ţadelor ventilate se manifest ă prin următoarele efecte care se produc simultan şi se suprapun cu efectele înc ărcărilor verticale: 1) Efectul direct al for ţelor de iner ţie corespunzătoare produsului dintre masa fa ţadei (sau a unui strat al acesteia) şi acceleraţia pe care aceast ă masă o capătă în timpul cutremurului. 2) Efectul indirect rezultat din deforma ţiile impuse fa ţadei (sau unui strat al acesteia) prin deplas ările laterale relative ale punctelor de prindere de structura principal ă sau între straturile fa ţadei. Efectul direct al acţiunii seismice Art. 109 Evaluarea efectului direct al ac ţiunii seismice se va face în urm ătoarele condi ţii: 1) Pentru calculul fa ţadelor ventilate sub efectul direct al ac ţiunii seismice se va considera valoarea accelera ţiei terenului la amplasament (a g), cu perioada medie de revenire stabilit ă conform h ărţii de zonare din Codul P100-1; 2) Forţa seismic ă rezultată din ac ţiunea direct ă a cutremurului asupra fa ţadelor ventilate, perpendicular ă pe planul fa ţadei, poate fi calculat ă, în func ţie de particularit ăţile clădirii respective, folosind unul dintre urm ătoarele procedee: a) metoda spectrelor de etaj; b) metoda for ţelor statice echivalente. Art. 110 Pentru clădirile la care se aplic ă metoda spectrelor de etaj, calculul for ţei seismice din ac ţiunea direct ă a cutremurului se va face pe baza unui model de calcul complet, folosind spectrul de accelera ţie obţinut din r ăspunsul seismic al structurii principale la nivelurile de prindere ale stratului de placare ( spectrele de etaj ). Pentru aplicarea acestui procedeu: 1) modelul de calcul utilizat va ţine seama de propriet ăţile mecanice relevante ale structurii principale, ale panoului de fa ţadă (ambele straturi) şi ale prinderilor acestuia de structura principal ă. 2) acţiunea seismic ă pentru care se calculeaz ă spectrele de etaj va fi modelat ă conform prevederilor de la Cap.3 din Codul P100-1 Art. 111 Pentru clădirile curente, efectul ac ţiunii directe a cutremurului asupra fa ţadelor ventilate poate fi considerat echivalent cu efectul unei for ţe statice care ac ţionează perpendicular pe planul peretelui. Art. 112 Determinarea for ţei seismice static echivalent ă se face în conformitate cu prevederile capitolului 10 din Codul P100-1 cu precizările date în continuare. Art. 113 Încărcarea seismic ă de proiectare pentru stratul de placare şi pentru dimensionarea ancorelor se va determina conform Codului P100-1 cap.10, cu formula F pl ( z ) = γ pl ȋ n

a g β pl K z g

q pl

g pl = c s , pl g pl

care •

31

γpl este factorul de importan ţă care se va lua egal cu:

(5.1.1)


γpl = 1.5 pentru fa ţadele orientate c ătre spaţiile publice (strad ă, de exemplu) sau către spaţiile unde sunt posibile aglomer ări de persoane (cur ţile interioare ale şcolilor, de exemplu) - γpl = 1.0 pentru toate celelalte cazuri ag este acelera ţia terenului pentru proiectare conform h ărţii din Codul P100-1 Kz = 3 este factorul de amplificare a accelera ţiei seismice pe ȋ nălţimea clădirii (valoarea maximă care se atinge la ultimul nivel al cl ădirii) βpl este factorul de amplificare dinamic ă al elementului de construc ţie care se va lua: - βpl = 1.00 pentru calculul for ţei aplicate asupra stratului de placare - βpl,an = 1.25 pentru calculul for ţei pentru dimensionarea ancorelor -

• • •

qpl este factorul de comportare al stratului de placare care se va lua - qpl = 1.50 pentru calculul for ţei aplicate asupra stratului de placare - qpl,an = 1.00 pentru calculul for ţei pentru dimensionarea ancorelor • gpl este greutatea stratului de placare pe unitatea de suprafa ţă • cs,pl este coeficientul seismic global pentru calculul for ţei aplicate asupra stratului de placare • cs,an este coeficientul seismic global pentru calculul for ţei pentru dimensionarea ancorelor Cu valorile de mai sus coeficientul seismic global (c s) devine Tabelul V.1.1. Coef. Acceleraţia seismic ă de proiectare Element Coef. seismic importan ţă 0.08g 0.12g 0.16g 0.20g 0.25g 0.30g 0.35g 0.40g γpl =1.50 0.24 0.36 0.48 0.60 0.75 0.90 1.05 1.20 Stratul cs,pl de 0.80 γpl =1.00 0.16 0.24 0.32 0.40 0.50 0.60 0.70 placare γpl =1.50 0.45 0.68 0.90 1.13 1.41 1.70 1.98 2.26 c s,an Ancore γpl =1.00 0.30 0.45 0.60 0.75 0.94 1.13 1.31 1.50 •

Art. 114 Stratul suport se va proiecta pentru a prelua urm ătoarele efecte ale ac ţiunii seismice 1) forţa şi deplasările care ac ţionează în planul s ău, rezultate din calculul seismic de ansamblu al structurii, în func ţie de rolul s ău (perete structural, perete înr ămat în cadru); 2) forţa seismic ă perpendicular ă pe planul s ău, determinat ă conform Codului P100-1 3) forţa seismic ă corespunzătoare stratului de placare transmis ă prin intermediul ancorelor, determinat ă ca la Art. 113. Efectul indirect al acţiunii seismice Art. 115 Nivelul de performan ţă al faţadelor ventilate fa ţă de efectul indirect al ac ţiunii seismice este determinat, în principal, de urm ătorii factori: 1) intensitatea accelera ţiei seismice de proiectare folosit ă pentru dimensionarea structurii principale; 2) valoarea efectiv ă a deplas ărilor relative de nivel produse de aceast ă acţiune;. 3) alc ătuirea celor dou ă straturi şi a prinderilor între acestea; 4) tipul materialelor pentru stratul de placare; dup ă caz, intervine efortul unitar de fisurare sau efortul care produce de c ăderea de pe scheletul propriu al stratului de placare a componentelor acestuia 5) modul de fixare al stratului de placare şi al componentelor acestora. 32


Art. 116 Faţadele cu alc ătuire ventilat ă vor fi proiectate pentru a putea prelua toate deforma ţiile laterale ale structurii principale produse de ac ţiunea seismic ă (deplasările relative de nivel, inclusiv efectul torsiunii generale a cl ădirii) şi anume: 1) deplas ările structurii principale pe direc ţie paralel ă cu planul fa ţadei; 2) deplas ările structurii principale pe direc ţie perpendicular ă pe planul fa ţadei ; 3) deplas ările simultane ale structurii principale pe ambele direc ţii pentru elementele situate în vecin ătatea col ţurilor clădirii. Art. 117 Determinarea deplas ărilor laterale pentru proiectarea fa ţadelor cu alc ătuire ventilată se va face conform prevederilor generale date în Codul P100-1, cap.10. 1) Deplasările structurii folosite pentru proiectarea fa ţadelor cu alc ătuire ventilat ă "δfv" se calculeaz ă în următoarele condi ţii: a) valorile deplas ărilor relative " δ0", calculate pe baza valorilor " δ" rezultate din calculul structurii principale în domeniul liniar-elastic, cu for ţele seismice de calcul, se multiplic ă cu factorul de reducere a r ăspunsului elastic "q" al structurii principale; b) modelul şi metoda de calcul pentru determinarea deplas ărilor "δ" se stabilesc, în func ţie de caracteristicile de regularitate/neregularitate ale structurii principale, conform Codului P100-1; c) valorile rezultate din calculul elastic se multiplic ă cu factorul de reducere υ pentru a ţine seama de perioada de revenire mai scurt ă a cutremurelor pentru care se cere protec ţia faţadelor ventilate şi cu factorul 1.25 pentru a ţine seama de incertitudinile legate de determinarea deplas ărilor relative de nivel δ cort =1.25 υ q δ 0 (5.1.2) Art. 118 Factorul de reducere υ, se va lua dup ă cum urmează: 1) υ= 0.7 pentru fa ţadele c ătre spa ţiile publice (strada) sau c ătre alte spa ţii în care este posibilă prezenţa unui num ăr mare de persoane (cur ţile interioare ale şcolilor, de exemplu); 2) υ= 0.50 pentru toate celelalte pozi ţii în clădire. Art. 119 În cazul fa ţadelor cu alc ătuire ventilat ă care sunt rezemate pe plan ş ee în consol ă se va ţine seama şi de posibilitatea unor mi ş cări verticale diferen ţiate ale consolelor de la etajele adiacente. Deplas ări laterale de calcul pentru proiectarea fa ţ adelor ventilate la ac ţi unea vântului

Art. 120 Calculul deplas ărilor laterale ale cl ădirii sub ac ţiunea vântului ( δvânt ) se va face în următoarele condi ţii: 1) valoarea presiunii dinamice de baz ă se va stabili conform Codului CR1-1-4; 2) evaluarea înc ărcărilor date de vânt asupra structurii se va face conform Codului CR1-1-4 3) calculul structurii se va face în domeniul liniar elastic folosind modelul ş i metoda aplicate în cazul calculului la ac ţiunea seismic ă. Art. 121 Deplasările de calcul pentru ambele straturi ale fa ţadei ventilate sub efectul vântului ( δcort.v) se vor lua egale cu deplas ările relative laterale ale punctelor de prindere (δvant ) multiplicate cu 1,25

33


Variaţiile dimensionale ale materialelor de construc ţie Art. 122 Pentru calculul efectelor varia ţiilor dimensionale ale zid ăriei de placare cu elemente din argil ă arsă se vor folosi următoarele valori: 1) Coeficientul de dilatare termic ă: kt = 7,2 × 10-6 mm/mm/ oC 2) Coeficientul de dilatare din varia ţia umidit ăţii kd = 3,0 ×10-4 mm/mm V.1.4.2. Rezistenţele materialelor de construc ţie Art. 123 Siguranţa faţadelor cu alc ătuire ventilat ă, în raport cu starea limit ă ultimă (ULS) şi cu starea limit ă de serviciu (SLS) se verific ă, pentru toate tipurile de materiale şi pentru toate alcătuirile constructive, prin metoda coeficien ţ ilor par ţ iali de siguran ţă. Art. 124 Valorile caracteristice ale rezisten ţelor materialelor şi valorile coeficien ţilor parţiali,de siguran ţă pentru materiale se iau conform reglement ărilor tehnice corespunzătoare materialelor din care sunt alc ătuite stratul suport, stratul de placare şi elementele auxiliare. Art. 125 Pentru stratul de placare al fa ţadelor cu alc ătuire ventilat ă din zidărie coeficien ţii parţiali pentru gruparea fundamental ă, gruparea accidental ă şi gruparea seismic ă definite conform Codului CR0 vor avea urm ătoarele valori: 1) Zidărie executat ă cu: a) Elemente de categoria I, mortar proiectat (performant) γM = 2.2 γM = 2.5 b) Elemente de categoria I, mortar cu compozi ţie prescris ă 2) Ancorare armături γM = 2.2 γM = 1.15 3) Oţel pentru armare şi precomprimare 4) Componente auxiliare γM = 2.2 5) Buiandrugi prefabrica ţi conform SR EN 845-2 γM = 1.5 ÷2.5 Pentru stratul suport coeficien ţii parţiali de siguran ţă se vor lua conform CR6. V.1.5. Alcătuirea structurală a faţadelor ventilate Prevederi generale Art. 126 Din punct de vedere structural, fa ţadele cu alc ătuire ventilată, indiferent de materialele din care sunt realizate, sunt alc ătuite din doi pere ţi paraleli ȋ ntre care este prev ăzut un spa ţiu liber. 1) Peretele exterior, aflat ȋ n contact direct cu mediul ȋ nconjurător, este denumit perete ). În contextul prezentului normativ se nume şte (strat) de placare (engl. veneer component ă de protec ţi e şi finisaj. 2) Peretele interior, care realizeaz ă delimitarea/închiderea spre exterior a ȋ ncăperilor este denumit perete (strat) suport (engl. backing ). În contextul prezentului normativ se nume şte component ă rezistent ă.

34


Figura.V.1.1..Principiul de alc ătuire structurală a faţadelor ventilate Art. 127 Cele două straturi trebuie s ă fie solidarizate prin elemente de leg ătură flexibile (ancore metalice) sau prin elemente de leg ătură rigide (elemente pentru zid ărie - c ărămizi) dispuse perpendicular pe cele dou ă straturi şi ţesute cu acestea. În contextul prezentului normativ acestea se numesc component ă de prindere-asamblare. Art. 128 Proprietăţile materialelor şi ale produselor de construc ţie şi datele geometrice folosite în proiectarea structural ă a faţadelor cu alc ătuire ventilat ă sunt cele date în standardele de produs asimilate ȋ n România ( SR EN), sau în alte documente normative (de exemplu, agremente na ţionale sau europene - ETA). Art. 129 Prin alegerea corespunz ătoare a materialelor şi a detaliilor de execu ţie trebuie să se asigure durabilitatea cerut ă de condi ţiile de expunere. Prevederi generale referitoare la stratul suport Art. 130 Stratul suport pentru fa ţadele ventilate poate fi constituit de elemente de construcţie structurale sau nestructurale plane, realizate din zid ărie, beton, oţel sau lemn. Art. 131 Proiectarea arhitectural-structural ă a stratului suport al fa ţadei cu alc ătuire ventilată trebuie s ă asigure satisfacerea urm ătoarelor cerin ţe: 1) rezistenţa şi stabilitate 2) protec ţia termic ă 3) protec ţia ȋ mpotriva focului 4) rezistenţă la pătrunderea apei 5) izolarea fonic ă Art. 132 Dacă alcătuirea constructiv ă a acestui strat nu asigur ă protecţia ȋ mpotriva apei sau dac ă este constituit din elemente izolate f ără ca rosturile dintre acestea s ă fie ȋ nchise, stratul suport trebuie s ă fie acoperit cu o membran ă rezistentă la ap ă. Prevederi generale referitoare la stratul de placare Art. 133 Stratul de placare poate fi realizat din: 1) zid ărie 2) metal (o ţel, aluminiu) 35


3) lemn 4) materiale plastice (compozite) Art. 134 Din punct de vedere al alc ătuirii constructive stratul de placare poate fi realizat cu • un singur material: zid ărie, de exemplu, cu leg ături în puncte izolate de stratul suport (figura V.1.2.a) • din mai multe materiale: cu schelet propriu şi piese de acoperire; în acest caz scheletul este ancorat de stratul suport (figura V.1.2.b)

(a) (b) Figura V.1.2. Posibilit ăţi de realizare a stratului de placare (a) Dintr-un singur material legat în puncte izolate de stratul suport (b) Cu schelet propriu (portant) şi panouri de închidere Art. 135 Din punct de vedere al greut ăţii proprii stratul de placare se clasific ă astfel: 1) strat de placare greu (din zidărie, beton sau piatr ă natural ă) 2) strat de placare u şor (din lemn, metal, mase plastice) Art. 136 Greutatea proprie a stratului de placare greu trebuie s ă fie preluat ă de: 1) o funda ţie din beton sau din zid ărie 2) ori ce alt reazem structural incombustibil ȋ n cazul ȋ n care continuitatea pe vertical ă a acestui strat este ȋ ntreruptă integral sau numai local (în dreptul golurilor din pere ţii faţadelor, de exemplu); de regul ă, zidăria stratului de placare este rezemat ă pe un cornier din o ţel proiectat conform prevederilor din acest Normativ, Art 182 - 185. Art. 137 Greutatea proprie a stratului de placare u şor poate fi preluat ă, în afara posibilităţilor indicate la Art.136 şi prin ancorele/sistemele de leg ătură cu stratul suport. Art. 138 Stratul de placare, indiferent de modul de alc ătuire constructiv ă, trebuie s ă fie proiectat şi detaliat pentru a prelua deplas ări/mişcări diferenţiate în raport cu stratul suport Art. 139 Stratul de placare se va separa de structur ă pe părţile laterale şi pe latura superioar ă astfel încât forţele şi/sau deplasările seismice verticale ş i orizontale ale stratului suport s ă nu fie transmise stratului de placare. Art. 140 În funcţie de alc ătuirea fa ţadei ş i de materialele folosite în stratul de placare se vor prevedea rosturi pentru preluarea deplas ărilor impuse de varia ţiile de temperatur ă şi cele datorate propriet ăţilor reologice ale materialelor Art. 141 Stratul de placare va fi prev ăzut cu elemente de protec ţie împotriva umidit ăţii (flashing ) şi canale / ţevi de evacuare (weep holes ) care trebuie s ă asigure evacuarea apei din interiorul fa ţadei ş i să împiedice p ătrunderea apei în interiorul cl ădirii. Canalele (golurile) de evacuare, care se amenajeaz ă în rosturile verticale ale zid ăriei stratului de placare, trebuie s ă aib ă diametrul ≥ 5.0 mm şi trebuie s ă fie dispuse la distan ţe ≤ 800 mm din ax în ax.

36


Figura V.1.3..Fa ţada ventilat ă (detaliu) Art. 142 Elementele de protec ţie împotriva umidit ăţii se vor monta: 1) la baza peretelui de placare, de preferat cu continuitate pe stratul suport; dac ă nu poate fi realizat dintr-o singur ă bucată de material, se va prevedea o suprapunere de cel puţin 15 cm între protec ţia stratului suport şi cea de la baza stratului de placare 2) la praguri şi deasupra oric ărui gol în stratul de placare 3) la cornierul suport de la nivelul plan şeului 4) la acoperirea de la partea superioar ă a faţadei ventilate 5) la orice alt ă discontinuitate a spatiului liber între cele dou ă straturi Art. 143 Elementele de protec ţie împotriva umidit ăţii pot fi realizate din: 1) tablă subţire din oţel inoxidabil (cu grosime minim ă 0.25 mm); 2) membrane bituminoase, din cauciuc sau din material plastic (imputrescibile) 3) o combina ţie a acestor materiale Pentru fixarea elementelor de protec ţie se vor folosi numai procedee şi aditivi furniza ţi de produc ător împreună cu elementul de etan şare. Art. 144 La montarea elementelor de protec ţie se vor lua măsuri pentru asigurarea continuităţii acestora la col ţurile interioare/exterioare, la suprapuneri ş i la capete. Elementul de protec ţie vă traversa complet stratul de placare asigurând evacuarea apei în afara clădirii Art. 145 Încărcările perpendiculare pe planul stratului de placare provenite din ac ţiunea cutremurului sau a vântului trebuie s ă fie transmise la stratul suport prin intermediul ancorelor. Art. 146 Pentru faţadele cu strat de placare greu, dimensionarea ancorelor ş i a peretelui rezultă, de regulă, din încărcările perpendiculare pe plan provenite din ac ţiunea cutremurului. Pentru fa ţadele cu strat de placare u şor dimensionarea ancorelor şi a peretelui rezult ă, de regul ă, din încărcările perpendiculare pe plan provenite din ac ţiunea vântului (presiune + suc ţiune) Art. 147 Deformaţiile normale pe plan ale stratului suport trebuie s ă fie limitate pentru a menţine integritatea stratului de placare. De exemplu, deforma ţia maximă a stratului de placare din zid ărie trebuie s ă fie egală cu H/360 unde H este în ălţimea stratului de placare astfel încât deschiderea maxim ă a fisurii în rosul orizontal s ă fie ≤ 0.5÷1.0 mm

37


Figura V.1.4.Limitarea deforma ţiilor Art. 148 În stratul de placare nu se accept ă dezvoltarea eforturilor unitare de întindere din încovoiere produse de ȋ ncărcările perpendiculare pe plan cu excep ţia cazurilor în care alcătuirea constructiv ă permite preluarea acestor eforturi cu arm ături sau alte elemente cu rezistenţă corespunzătoare la întindere (grile polimerice, polimeri arma ţi cu fibre -FRP) Art. 149 În cazul ȋ n care stratul de placare este rezemat pe un element structural orizontal (de exemplu, un cornier de reazem), acesta va fi dimensionat astfel încât s ăgeata sa sub efectul înc ărcărilor permanente şi utile s ă fie limitată la 1/600 din deschidere. Prevederi generale referitoare la legarea straturilor Art. 150 Stratul suport şi stratul de placare vor fi legate cu ancore elastice sau rigide capabile s ă transmită ȋ ncărcările exterioare aplicate pe stratul de placare la stratul suport şi să asigure rezisten ţa şi stabilitatea stratului de placare Art. 151 Ancorele pentru zid ărie îndeplinesc urm ătoarele func ţiuni: 1) Asigur ă legătura între cele dou ă straturi ale faţadei 2) Realizează transferul înc ărcărilor laterale (vânt, cutremur) 3) Permit, sau, după caz, limitează deplasările în plan pentru a prelua deplas ările diferenţiate ale structurii principale 4) Asigur ă continuitatea în lungul peretelui (în câmp sau la col ţri şi intersec ţii Art. 152 Din punct de vederea al cerin ţei de rezisten ţă mecanic ă şi stabilitate ancorele trebuie s ă satisfac ă următoarele condi ţii tehnice: 1) rigiditate 2) rezistenţă 3) aderenţă la ancorare 4) rezistenţă la coroziune Art. 153 Tipul ancorelor va fi stabilit de proiectant având ȋ n vedere direc ţiile pe care deplas ările relative ale celor dou ă straturi trebuie s ă fie permise/ ȋ mpiedicate. În figura V.1.5. ancorele permit deplas ări în direcţia "F" (flexibil) şi împiedic ă deplas ările în direc ţia "R" (rigid).

(a) (b) Figura. V.1.5.Rigiditatea structural ă a ancorelor din o ţel (exemple) (a) Ancoră din oţel rotund (b) Ancor ă din platband ă de oţel 38


Art. 154 Ancorele şi orice element care asigur ă legătura între straturi trebuie s ă aibă suficientă ductilitate şi capacitate de rotire astfel încât s ă se evite ruperea zid ăriei din stratul suport/de placare sau ruperea fragil ă a ancorei (în cazul ancorelor compuse/sudate) Art. 155 Poziţiile şi dimensiunile ancorelor se vor stabili prin calcul, ȋ n func ţie de: 1) solicit ările de proiectare cele mai severe care rezult ă din grup ările de ȋ ncărcări stabilite conform Codului CR0 2) natura şi propriet ăţile materialelor din care sunt alc ătuite cele două straturi ale faţadei; 3) caracteristicile de rezisten ţă şi deformabilitate ale ancorelor; 4) cerinţele de durabilitate specifice condi ţiilor mediului de exploatare (macroclimat/microclimat) Art. 156 Montarea ancorelor, oricare este tipul acestora, se va face pe baza instruc ţiunilor produc ătorului. Proiectarea structural ă a faţadelor cu strat de placare din zid ărie Alcătuire generală Art. 157 Prevederile acestei sec ţiuni se aplic ă faţadelor cu alc ătuire ventilat ă care au stratul de placare executat din zid ărie. Art. 158 Placajele din zid ărie se realizeaz ă cu elemente pentru zid ărie din argil ă arsă (SR EN 771-1) sau din piatr ă artificial ă (SR EN 771-5) sau piatră naturală (SR EN 771-6). Grosimea minim ă a stratului de placare din zid ărie va fi de 63 mm Art. 159 Distanţa "d" între fa ţa exterioară a stratului suport şi faţa interioar ă a placajului trebuie s ă se încadreze între valorile 25 mm ≤ d ≤ 120 mm Art. 160 Prevederile constructive referitoare la stratul de placare date ȋ n continuare sunt diferenţiate ȋ n func ţie de materialul din care este realizat stratul suport: Art. 161 Zidăria stratului suport se realizeaz ă, de regulă, cu elemente din argil ă arsă (SR EN 771-1), cu elemente pentru zid ărie din beton de agregate (SR EN 771-3) sau cu elemente din BCA (SR EN 771-4). Art. 162 Zidăria stratului suport va fi ţesută conform prevederilor din Codul CR6 şi Codul de practic ă Art. 163 Stratul suport pentru placajele din zid ărie poate fi constituit şi din: 1) Pereţi de beton armat turna ţi monolit sau asambla ţi din panouri prefabricate de beton 2) Panouri cu schelet din lemn sau din o ţel acoperite cu pl ăci de lemn sau de gips carton. Faţa exterioară a acestor panouri trebuie protejat ă prin acoperire cu o folie rezistentă la infiltraţiile de ap ă ş i impermeabil ă la pătrunderea aerului. Art. 164 Din punct de vedere structural stratul suport din zid ărie poate fi : 1) Perete structural 2) Perete înrămat în cadru de beton armat sau o ţel 3) Perete nestructural Materiale pentru zidărie Art. 165 Prevederile din acest paragraf al Normativului se aplic ă numai faţadelor cu alcătuire ventilat ă din zidărie la care atât stratul suport cât şi stratul de placare sunt 39


realizate cu elemente pentru zid ărie şi cu mortare, produse în ţară sau din import, care îndeplinesc condiţiile de calitate prev ăzute ȋ n Codul CR6 şi ȋ n Codul de practic ă şi condiţiile speciale din prezentul Normativ: Art. 166 Toate materialele folosite pentru realizarea stratului de placare al fa ţadelor cu alcătuire ventilat ă trebuie s ă îndeplineasc ă cerinţele generale de durabilitate din Codul CR6 şi cerinţele speciale date în acest Normativ, Art. 167 - 179. Elemente pentru zidărie la stratul suport şi la stratul de placare Art. 167 Zidăria stratului de placare se va executa cu elemente din argil ă arsă din clasa HD conform SR EN 771-1 sau din piatr ă conform SR EN 771-5 şi SR EN 771-6. Art. 168 Pentru zid ăria stratului suport se poate folosi orice tip de elemente pentru zid ărie care satisface cerin ţele din Codul CR6. Art. 169 Pentru stratul suport şi pentru stratul de placare se vor folosi elemente de categoria I definit ă conform SR EN 771 în funcţie de nivelul de încredere al propriet ăţilor mecanice Art. 170 Pentru stratul de placare elementele pentru zid ărie vor fi din clasa de calitate A (superioar ă) definită conform prevederilor din Cod de practic ă Art. 171 Rezistenţa standardizat ă la compresiune minim ă a elementelor pentru zid ărie folosite la stratul de placare se va lua astfel 1) fb = 7.5 N/mm2 pentru clădiri din clasele de importan ţă III şi IV în zone cu a g ≤ 0.12g 2) fb = 10.0 N/mm2 clădiri din clasele de importan ţă I şi II în zone cu a g ≤ 0.12g şi pentru clădiri din clasele de importan ţă III şi IV în zonele seismice cu a g≥ 0,16g Mortare pentru stratul suport şi pentru stratul de placare Art. 172 Pentru zidirea stratului suport se poate folosi orice mortar care satisface cerin ţele din Codul CR6 şi din Cod de practic ă Art. 173 Stratul de placare poate fi zidit cu mortar de utilizare general ă (G)- de reţetă sau performant- sau cu mortar pentru rosturi sub ţiri (T) care respect ă cerin ţele din standardul SR EN 998-2 Art. 174 Marca minimă a mortarului folosit pentru zidirea stratului de placare va fi 1) M7.5 pentru zonele seismice cu a g ≤ 0.12g 2) M10 pentru zonele seismice cu a g ≥ 0.16g Art. 175 Aderenţa la forfecare ( f vk0 ) şi la încovoiere ( f xk1 şi f xk2 ) între elementele pentru zidărie din stratul de placare şi mortar trebuie s ă aibă valorile minime superioare cu 20 % valorilor stabilite în Codul P100-1, tabelele 8.3 şi 8.4, în func ţie de accelera ţia terenului pentru proiectare Art. 176 Nu se accept ă folosirea mortarelor preparate la şantier pentru zidirea stratului de placare al fa ţadelor cu alc ătuire ventilat ă Art. 177 Mortarele de zid ărie de tip industrial şi industrial semifabricat trebuie s ă fie conforme cu standardul SR EN 998-2.Specificarea mortarului pentru zid ărie Art. 178 Nu se permite folosirea adaosurilor la prepararea mortarelor pentru zid ăria stratului de placare al fa ţadelor cu alc ătuire ventilat ă cu excepţia adaosurilor pentru impermeabilizare în mortarele de ciment-var. La execu ţia pe timp friguros se permite numai folosirea adaosurilor pentru accelerarea prizei care nu con ţin cloruri. 40


Art. 179 Rosturile orizontale vor avea profilul prelucrat pentru a evita stagnarea/ şiroirea apei pe faţadă

Figura V.1.6. Forme recomandate pentru rostul orizontal de mortar la stratul de placare Oţel pentru armare Art. 180 Oţelul folosit pentru armarea zid ăriei stratului de placare trebuie s ă corespund ă cerinţelor Codului CR6 şi standardului SR EN 1992-1-1 şi cerinţelor de durabilitate date în acest Normativ Art. 181 Armăturile prefabricate (plase) pentru rosturile de a şezare în stratul de placare trebuie s ă fie conform standardului SR EN 845-3 şi cerinţelor de durabilitate date în acest Normativ Reazeme la goluri Art. 182 Rezemarea zid ăriei stratului de placare la nivelul plan şeelor şi deasupra golurilor de uşi şi ferestre se face, de regul ă, pe un cornier cu aripi inegale din o ţel din produc ţia curentă ales astfel încât stratul de placare s ă rezeme cu cel pu ţin 2/3 din grosime pe aripa cornierului. Art. 183 Cornierul va fi a şezat întotdeauna cu aripa lung ă în poziţie verticală şi va fi rezemat la extremit ăţi minimum 250 mm, cu spa ţiu liber pentru dilatare din temperatur ă de cel puţin 10 mm. Art. 184 Cornierul de reazem va fi ancorat de stratul suport la distan ţe care vor fi determinate prin calcul. Indiferent de rezultatele calculului, fiecare cornier va fi prins în cel puţin trei sec ţiuni iar distan ţele intre prinderile cornierului de stratul suport nu vor fi mai mari de 1000 mm. Art. 185 Sub ac ţiunea greut ăţii zid ăriei din stratul de placare ansamblul "cornier + ancore" este supus următoarelor solicit ări: 1) cornierul este solicitat la încovoiere cu torsiune între dou ă prinderi de stratul suport 2) aripa orizontal ă a cornierului este solitat ă la încovoiere cu for ţă tăietoare 3) ancorele sunt solicitate la eforturi axiale (întindere/compresiune) şi forţă tăietoare Ancore pentru zidărie. Art. 186 În cazul faţadelor ventilate din zid ărie, prinderea stratului de placare de stratul suport se va face, în puncte izolate, cu ancore definite şi alcătuite conform prevederilor standardului SR EN 845 după cum urmează: 1) ancoră asimetrică a) ancoră de perete la care cele dou ă extremit ăţi sunt alc ătuite diferit pe zonele de fixare în zid (lungimea de ancorare). Zona intermediar ă poate fi simetric ă sau nesimetric ă b) ancoră de perete care are cele dou ă extremităţi identice pe zonele de fixare în zid (lungimea de ancorare) dar care este fixat ă în mod diferit la cele dou ă extremităţi

41


Figura V.1.7.Ancore simetrice 2) ancore simetrice orizontale Ancore la care cele dou ă extremităţi sunt constructiv indentice, destinate s ă fie montate în plan orizontal în mortarul din rosturile de a şezare ale celor dou ă straturi (prinderile la exctremit ăţi pot fi simetrice sau nesimetrice)

Figura V.1.8.Ancore simetrice orizontale 3) ancore adaptabile Ancore care permit mi ş cări diferen ţiate împortante în planul pere ţilor dar eforturi de forfecare limitate prin intermediul unor componente mobile (prin glisare, de exemplu)

4)

42

Figura. V.1.8.Ancore adaptabile (culisante) ancore de forfecare a) Ancore care transmit eforturi axiale (compresiune / întindere) şi de forfecare între două secţiuni adiacente separate prin rost


b) Ancore care transmit numai eforturi de forfecare între dou ă secţiuni adiacente dar permit deplas ări în planul peretelui

Figura V.1.9..Ancore de forfecare Art. 187 Se acceptă folosirea ancorelor proiectate conform altor reglement ări recunoscute cu condiţia obţinerii unui agrement tehnic eliberat de autorit ăţile competente din România

(a) (b) Figura V.1.10.Ancore conform reglement ărilor ASTM (a) Ancore fixe (b) Ancore compuse Art. 188 Pentru stratul suport din zid ărie, placajele se ancoreaz ă cu ancore din sârmă, ancore reglabile sau arm ătură de rost. Pentru stratul suport din beton placajele se ancorează cu ancore adaptabile (culisante). Art. 189 Pentru asigurarea durabilit ăţii, ancorele vor fi protejate împotriva coroziunii atmosferice conform prevederilor de la Art. 223. Amplasarea şi montarea ancorelor Art. 190 Ancorele vor fi montate, indiferent de rezultatele calculelor, respectând următoarele distan ţe minime: 1) pentru zonele seismice cu accelera ţia terenului pentru proiectare a g≤ 0.20g a) se va prevedea o ancor ă la fiecare 0.25 m2 de perete b) distanţele între ancore vor fi ≤ 700 mm pe orizontal ă şi ≤ 500 mm pe vertical ă, fără a dep ăşi aria aferent ă de 0.250 m2 pentru o ancor ă 2) pentru zonele seismice cu accelera ţia terenului pentru proiectare ≥ 0.25g: a) suprafeţele de perete aferente ancorelor şi distanţele minime ȋ ntre ancore date mai sus se vor reduce cu 25%

43


b) greutatea placajului ancorat va fi preluat ă la fiecare nivel, independent de celelalte niveluri Art. 191 Pentru zonele seismice cu accelera ţia terenului pentru proiectare ≥ 0.25g zid ăria din stratul de placare va fi armat ă ȋ n rosturile orizontale. Arm ăturile respective pot fi constituite şi din componente ale ancorelor cu forme speciale. Art. 192 În toate zonele seismice, se vor prevedea ancore suplimentare în jurul golurilor care au în oricare dintre dimensiuni ≥ 400 mm. Distan ţele între ancorele de pe marginea golului vor fi ≤ 250 mm din ax în ax şi se vor monta la distan ţe ≤ 250 mm de la marginea golului Art. 193 Ancorele vor înglobate în stratul de placare pe o adâncime de cel pu ţin 40 mm şi vor avea o acoperire cu mortar de cel pu ţin 20 mm la faţa exterioară. Art. 194 Grosimea rostului de a şezare din mortar atât ȋ n stratul suport cât şi ȋ n stratul de placare trebuie s ă fie cel pu ţin egală cu dublul grosimii ancorei înglobate Art. 195 Ancorele vor fi a şezate pe un pat de mortar şi apoi vor fi acoperite cu mortar pentru realizarea grosimii proiectate a rostului orizontal. Art. 196 Ancorele vor fi montate mai ȋ ntâi ȋ n rosturile stratului suport ş i apoi ȋ n rosturile stratului exterior. Nu se accept ă deplasarea ancorelor ȋ n sus pentru a se ajunge la nivelul corespunzător al rostului din stratul de placare. Nu se accept ă montarea ancorelor prin ȋ nfigere ȋ n rosturile deja executate Art. 197 Dacă stratul suport este realizat din beton, placajele se ancoreaz ă cu ancore reglabile care se monteaz ă printr-unul dintre urm ătoarele procedee: 1) fixarea ancorelor ȋ n găuri forate (ancore mecanice sau chimice) - figura V.1.11b 2) introducerea ancorelor ȋ ntr-o şină fixată ȋ n beton la turnare - figura V.1.11c

(a) (b) Figura V.1.11.Fixarea ancorelor în beton (a) Alcătuire general ă (b)(c) Detalii ancore

(c)

Rosturi de deplasare în stratul de placare Art. 198 Pentru evitarea/limitarea fisur ării zidăriei ca efect al modific ărilor condi ţiilor de mediu exterior (umiditate şi temperatur ă) în stratul de placare se vor prevedea rosturi de deplasare dup ă cum urmeaz ă: 44


1) 2)

Rosturi verticale pentru preluarea deforma ţiilor orizontale Rosturi orizontale pentru preluarea deforma ţiilor verticale

Art. 199 Detalierea constructiv ă a rosturilor de separare trebui s ă permită acestora s ă preia mişcările prev ăzute, reversibile şi ireversibile, f ără a se produce avarierea zid ăriei. Art. 200 Rosturile de separare trebuie s ă treacă prin toat ă grosimea stratului de placare şi prin orice finisaj care nu este suficient de flexibil pentru a prelua deplasarea. Art. 201 Rosturile de separare din stratul de placare vor fi proiectate astfel încât s ă fie posibilă evacuarea apei f ără a cauza degradarea zid ăriei ş i fără a pătrunde în cl ădire. Art. 202 Pentru faţadele ventilate ale cl ădirilor curente rosturile verticale se vor amplasa, în următoarele poziţii: 1) în câmp curent, la intervale regulate calculate conform art.203 - 208 2) la colţuri sau în apropierea acestora; 3) la discontinuit ăţile peretelui (la parape ţii ferestrelor, unde se schimb ă materialul stratului de placare) ; 4) în secţiunile unde se modific ă înălţimea/grosimea stratului de placare.

Figura V.1.12 Fisurarea stratului de placare din varia ţia condiţiilor de mediu (temperatur ă şi umiditate) Art. 203 Pentru calculul efectelor varia ţiilor dimensionale ale zid ăriei de placare cu elemente din argil ă arsă se vor folosi valorile k t şi k d date la art.122 Art. 204 Dilatarea liber ă totală a unui perete de lungime L între dou ă rosturi se va calcula cu relaţia (V.1.3) ∆ L = (k d + k t × ∆T ) × L unde ∆T este varia ţia maximă de temperatură probabil ă pe durata de existen ţă a clădirii. Se recomand ă ca ∆T ≥ 40oC. Art. 205 Pentru a ţine seama de compresibilitatea limitat ă a materialului cu care este umplut rostul, l ăţimea acestuia trebuie s ă fie egală cu dublul valorii rezultate din formula (V.1.3). Orientativ, pentru valoarea minim ă ∆T = 40oC se poate lua suficient de exact ∆L = 6.0 × 10 -4 L şi lăţimea minimă a rostului devine δr = 2 × ∆L = 1.2 × 10 -3 L Art. 206 Distanţa pe orizontal ă l m între rosturile de separare verticale în pere ţii exteriori de placare (nestructurali) din zid ărie nearmat ă va fi limitat ă după cum urmează: 1) Zidărie cu elemente din argil ă arsă sau din piatr ă naturală : lm ≤12.0 m 2) Zidărie cu elemente din piatr ă artificială : lm ≤ 6.0 m Art. 207 Distanţa dintre primul rost vertical şi o margine vertical ă încastrată a unui perete de placare trebuie s ă fie ≤ 0.5l m

45


Figura.V.1.13. Pozi ţionarea rosturilor verticale (RV) în stratul de placare Art. 208 În cazul în care zidăria stratului de placare este armat ă în rosturile de a şezare cu armături care satisfac prevederile standardului SR EN 845-3, distan ţa între rosturile verticale de separare poate fi sporit ă cu 20% Art. 209 Rosturile orizontale se amplaseaz ă, de regul ă, în următoarele pozi ţii: 1) Sub elementele orizontale pe care reazem ă stratul de placare (corniere de reazem, buiandrugi) şi care sunt, la rândul lor legate de stratul suport (figura V.1.14) 2) La nivelul fiec ărui planşeu în cazul cl ădirilor cu mai multe niveluri 3) În sec ţiunile unde pot apare concentr ări de eforturi produse de deplas ările verticale împiedicate

Figura V.1.14. Rost orizontal în stratul de placare Art. 210 Rosturile verticale şi orizontale vor fi umplute cu material deformabil (band ă de neopren, de exemplu) acoperit cu mastic (figura V.1.15.a) sau cu profile cu forme speciale din plastic extrudat sau din cupru, de exemplu (figura V.1.15.b). Nu se accept ă umplerea rostului cu materiale care nu asigur ă etanşeitatea la foc.

(a)

(b)

Figura.V.1.15 Închiderea rostului vertical de deplasare

46


Art. 211 Umplerea rosturilor cu mastic se va face în conformitate cu prevederile produc ătorului. Rosturile vor fi preg ătite înainte de umplere prin cur ăţire şi montarea materialului de umplere. În scopul realiz ării unei aderen ţe complete la elementele stratului de placare este necesar s ă se efectueze teste de compatibilitate între mastic şi orice alt material de construc ţie cu care acesta ajunge în contact Prevederi referitoare la asigurarea durabilit ăţii stratului de placare din zid ărie Identificarea microcondiţiilor de expunere Art. 212 Zidăria stratului de placare se încadreaz ă, din punct de vedere al microcondi ţi ilor de expunere în clasa de expunere MX3 Expus ă la umezire plus cicluri înghe ţ / dezghe ţ conform standardului SR EN 1996-2, Anexa A, tabelul A1 Art. 213 În func ţie de condi ţiile locale la amplasament (surse exterioare cu nivel semnificativ de sulfa ţi sau substan ţe chimice agresive) şi de măsurile de protec ţie adoptate (piese de acoperire, strea şini) zidăria se încadreaz ă în clase de microcondi ţii astfel: 1) Clasa de expunere MX3.1. Pereţi exteriori ad ăpostiţi de streaşini sau atice înclinate, care nu sunt expu şi la scurgeri severe de ap ă 2) Clasa de expunere MX3.2. Pereţi exteriori cu piese de acoperire sau cu strea ş ini drepte expu şi la scurgeri severe de ap ă. Art. 214 În cazul cl ădirilor situate în apropierea zonelor industriale unde în atmosfer ă se afla substan ţe chimice agresive zid ăria stratului de placare se încadreaz ă în clasa MX5 Alegerea materialelor pentru zid ărie în funcţie de microcondiţiile de expunere Art. 215 În func ţie de încadrarea în clase de expunere, elementele pentru zid ărie din argil ă arsă vor fi folosite, în corelare cu prevederile din standardul SR EN 771-1, dup ă cum urmează 1) Clasa de expunere MX3.1. → Elemente F1 sau F2/S1 sau S2 2) Clasa de expunere MX3.2. → Elemente F2/S1 sau S2 Art. 216 Pentru elementele din argil ă arsă folosite la zid ăria stratului de placare, cu fa ţa neprotejat ă, produc ătorul trebuie s ă declare, conform SR EN 771-1: 1) intervalul absorb ţiei de ap ă 2) conţinutul de s ăruri solubile active Art. 217 În cazul pere ţilor de placare din piatr ă alegerea elementelor pentru zid ărie se face astfel: 1) Pentru clasele MX3.1 şi MX3.2: a. pentru piatra artificial ă se poate utiliza orice produs conform SR EN 771-5 b. pentru piatra naturală se va contacta produc ătorul 2) Pentru clasa MX5, pentru ambele tipuri de piatr ă se face o evaluare specific ă a mediului înconjur ător şi a efectului substan ţelor chimice din acesta luând în considerare concentraţiile, cantit ăţile existente şi tipul de reac ţie şi se va consulta produc ătorul. Art. 218 Mortarele pentru zid ăria stratului de placare se vor alege, conform defini ţiilor din Standardul SR EN 998-2, în func ţie de clasa de expunere dup ă cum urmează:

47


1) 2)

Pentru clasa de expunere MX3.1. → Mortar M sau S Pentru clasa de expunere MX3.2 → Mortar S

Art. 219 În cazul în care în zid ăria din clasele de expunere MX3.2 şi MX5 se folosesc elemente din argil ă arsă cu conţinut de s ăruri solubile din categoria S1 este necesar ca mortarele s ă fie, în plus, rezistente la ac ţiunea sulfa ţilor Art. 220 Pentru zidăriile încadrate în clasa de expunere MX5, pentru alegerea elementelor şi a mortarului, în fiecare caz, se va face o evaluare specific ă a mediului înconjurător şi a efectului substan ţelor chimice din acesta luând în considerare concentraţiile, cantit ăţile existente şi tipul de reac ţie şi se va consulta produc ătorul. Art. 221 Protec ţia anticorosiv ă a ancorelor se va face, în func ţie de clasa de expunere, conform prevederilor din standardul SR EN 845-1. Art. 222 Protec ţia anticorosiv ă a armăturilor din rosturile de a şezare se va face, în func ţie de clasa de expunere, conform prevederilor din standardul SR EN 845-3. Art. 223 Acoperirea minim ă cu beton a armăturilor din o ţel carbon neprotejat trebuie s ă satisfac ă cerinţele din tabelul V.1.2. Tabelul V.1.2. Dozajul minim de ciment (kg/m 3) 325 350 400 Clasa de Raport a/c expunere 0,55 0,50 0,45 Acoperirea minimă (mm) MX3 40 30 25 MX5 60 50  Documentaţia de execuţie pentru faţade cu alcătuire ventilată din zidărie Art. 224 Documentaţia de execuţie pentru faţade cu alc ătuire ventilat ă din zidărie va cuprinde obligatoriu toate detaliile necesare pentru realizarea proiectului: 1) sec ţiuni verticale şi orizontale prin perete 2) detalii de ţesere a zid ăriei/ detalii speciale de a ş ezare a elementelor ȋ n lungul peretelui şi/sau pe vertical ă / prevederi speciale referitoare la culoarea elementelor pentru zidărie (dacă este cazul) 3) dimensiunile elementelor pentru zid ărie 4) poziţiile şi dimensiunile rosturilor; detaliile/ materialele pentru ȋ nchiderea rosturilor; 5) poziţionarea golurilor de evacuare şi a golurilor de ventila ţie în rosturile verticale 6) poziţionarea elementelor de protec ţie 7) poziţionarea armăturilor ȋ n rosturile orizontale şi detaliilor de fasonare a arm ăturilor 8) poziţionarea ancorelor, tipul ancorelor, protec ţia anticoroziv ă 9) poziţionarea şi caracteristicile pieselor de rezemare (corniere de reazem, buiandrugi) V.2 Securitate la incendiu Art. 225 Condi ţiile de comportare la foc şi măsurile de securitate în caz de incendiu ale principalelor produse/elemente de cl ădire, materiale şi echipamente utilizate la proiectarea şi realizarea sistemelor de fa ţade ventilate se prev ăd obligatoriu în documentaţiile tehnice de c ătre proiectan ţii de specialitate respectivi, astfel: 48


arhitecţi: pentru conformare şi corelare, elemente de finisaj, elementele componente de compartimentare interioar ă, închideri exterioare perimetrale, pere ţi despărţitori, căi de evacuare, protec ţii ale golurilor func ţionale de comunicare, evacu ări de fum prin tiraj natural-organizat, tratamente termice, fonice şi hidroizola ţii, finisaje interioare şi exterioare; ingineri structurişti: pentru sistemele de fixare; ingineri instalatori: pentru sisteme, echipamente şi instalaţii care interfereaz ă / relaţionează cu sistemele de fa ţade ventilate. Ex.: canale de cabluri, reclame luminoase, goluri pentru instala ţiile de ventilare, climatizare ş i desfumare.



 

Art. 226 Materialele şi elementele de cl ădiri şi instala ţii, produse în ţară sau importate se folosesc în condi ţiile tehnice de utilizare a acestora, stabilite potrivit legii. Conformarea la foc: Art. 227 Peretii exteriori ai cl ădirilor, func ţie de rolul acestora, trebuie s ă îndeplineasc ă condiţiile minime de rezisten ţă la foc pentru încadrarea în nivelul de stabilitate la incendiu sau gradul de rezisten ţă la foc stabilit conform P118. Componenta de protec ţie şi finisaj, împreună cu componenta termoizolant ă se vor încadra în clasa de reac ţie la foc precizat ă în prezentul normativ. Elementele componente ale sistemului de fa ţadă ventilată nu se iau în considerare la stabilirea nivelului de stabilitate la incendiu / gradului de rezisten ţă la foc. Determinarea gradului de rezisten ţă la foc / nivelului de stabilitate la incendiu a construc ţiei se va realiza conform prevederilor normativului P 118. Se vor avea în vedere şi prevederile art 231 din prezentul normativ. Art. 228 Pereţii exteriori de separare a compartimentelor de incendiu, cu rol de pere ţi antifoc, vor avea rezisten ţa la foc conform prevederilor P 118. Sistemul fa ţadei ventilate pentru aceste elemente de construc ţie va fi astfel realizat încât s ă nu favorizeze propagarea focului, respectând prevederile tabelului V.2.1. Practicarea golurilor în pere ţii antifoc, va respecta prevederile normativului P 118 (ex: obloane EI 90, cortine EI 90, clapete EI 90, volete EI 90). Tabelul V.2.1 componenta de protecţie şi finisaj Perete exterior antifoc

A1 sau A2-s1, d0 / Co

întreruperea ritmică a golului vertical din interiorul sistemului de faţadă Nu este cazul

componenta termoizolantă

component ă de prindere şi asamblare

A1 sau A2-s1, d0 / Co

clasa A1

Art. 229 Rezistenţa la foc poate fi asigurat ă de suportul solid, tip b.a. sau zid ărie. În cazul pereţilor uşori, multistrat rezisten ţa la foc se va atesta prin testarea tipului particular de perete împreun ă cu faţada ventilată. Art. 230 Sistemele de fa ţade ventilate nu vor crea goluri cu adâncimea mai mare de 5cm. Art. 231 Continuitatea componentelor combustibile ale fa ţadelor ventilate trebuie s ă se întrerupă cel pu ţin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice ale construc ţiilor, prin sisteme cu produse incombustibile de minimum 1 m l ăţime, care s ă limiteze propagarea arderii.

49


Art. 232 Barierele rezistente reactive sau intumescente la foc sunt elemente orizontale şi verticale, liniare, cu rol de întrerupere a efectului de co ş în caz de incendiu a cavit ăţii/golului ventilate existente în sistemele de fa ţadă ventilate. Aceste produse trebuie s ă fie E 30. Fixarea se va realiza conform detaliului testat de produc ătorul barierei. În situa ţia termoizola ţiilor combustibile din clasa de reac ţie la foc cel pu ţin C-s2, d0, prefabricate (con ţin componenta de protec ţie şi finisaj, componenta termoizolant ă ş i golul de aer) se va analiza întreruperea pe toat ă grosimea elementului prefabricat.

Figura V.2.1. exemplu de detaliu de realizare a întreruperii orizontale

50


Figura V.2.2. exemplu de detaliu de realizare a întreruperii orizontale, sectiune Art. 233 Sunt acceptate şi barierele incombustibile, metalice, cu o grosime minim ă de 2mm, perforate într-un procent de 25%. Barierele se vor proteja cu vopsea intumescent ă astfel încât s ă asigure o rezisten ţă la foc de E30. Dimensiunile golurilor se vor corobora cu caracteriscile vopselei intumescente aplicat ă, de persoane autorizate conform Ordinului Ministerului Administra ţiei şi internelor nr.87 din 6 aprilie 2010, Metodologiei de autorizare a persoanelor care efectueaz ă lucrări în domeniul ap ărării impotriva incendiilor, publicat în Monitorul Oficial 238 din 14 aprilie 2010. Suprafa ţa totală a găurilor/fantelor din ecranele incombustibile, care fac leg ătura stratului de aer inferior cu stratul de aer superior, trebuie să fie de cel putin 500 mm 2 /m de lungime de fa ţadă (se poate considera c ă o lungime de fatadă ventilată de 1 metru corespunde unei sec ţiuni de strat de aer ventilat de cca. 20000 mm2. Similar prevederilor art. 65, pct 4) din prezentul normativ. Pentru protec ţia anticoroziv ă a barierelor metalice, se vor utiliza ş i prevederile Ghidului de proiectare privind protectia impotriva coroziunii a constructiilor din otel GP111.

51


Figura V.2.3. exemplu de detaliu de realizare a întreruperii orizontale

Figura V.2.4. exemplu de detaliu de realizare a întreruperii orizontale, sectiune Art. 234 Preîntâmpinarea propag ării incendiului pe fa ţada ventilat ă trebuie realizat ă ş i pe lungimea construc ţiei, nu doar pe verticala acesteia, indiferent de nivelul de stabilitate la incendiu / gradul de rezisten ţă la foc asigurat. Astfel la fiecare 20 de metri liniari de fa ţadă, sau rost de dilatare, de tasare sau antiseismic, care survine primul se vor prevedea bariere rezistente la foc E 30. În situa ţia în care o fa ţadă are o lungime mai mic ă de 40 ml şi mai mare de 20 ml, atunci bariera rezistent ă la foc se va monta la jum ătatea distan ţei.

52


Figura V.2.5. exemplu de detaliu de realizare a întreruperii verticale

53


Figura V.2.6. exemplu de detaliu de realizare a întreruperii verticale Art. 235 Faţadele ventilate adiacente c ăilor de evacuare vor fi realizate din materiale incombustibile, conform prevederilor normativului P118. Prin adiacente se în ţelege: la distanţe mai mici de 3,00m fa ţă de gabaritul sc ării exterioare. Prin fa ţade ventilate se înţelege: componenta de protec ţie şi finisaj, componenta de prindere şi asamblare, componenta termoizolant ă.

Figura V.2.7. exemplu de protejare a unei sc ări exterioare (*) NOT Ă: Fa ţa da cu alc ătuire ventilat ă se va realiza în conformitate cu prevederile articolului 227 din prezentul normativ.

54


Art. 236 Preîntâmpinarea propag ării incendiului pe fa ţada ventilat ă se tratează funcţie de modalitatea de realizare arhitectural ă. Art. 237 În situaţia faţadelor pline, f ără goluri vitrate sau alte goluri neprotejate, protec ţia faţadelor: 1) trebuie realizat ă prin materialul finisajului sistemului de fa ţadă / componenta de protectie si finisaj; 2) prin întreruperea ritmic ă a golului vertical din interiorul sistemului de fa ţadă; 3) prin materialul pentru termoizola ţie / componenta termoizolant ă; 4) prin sistemul de fixare / componenta de prindere si asamblare. Art. 238 Prin ”alte goluri neprotejate” se în ţeleg goluri pentru instala ţii cu dimensiuni mai mici de Ф 200 mm, sau de 200x200 mm 2. Exemplu: goluri neprotejate, penetr ările faţadelor cu coşurile de evacuare a fumului de la centrale termice, canale de cabluri sau conducte. Art. 239 În situa ţia faţadelor ventilate cu goluri vitrate, protec ţia faţadelor trebuie realizat ă: 1) trebuie realizată prin componenta de protectie si finisaj / materialul finisajului sistemului de fa ţadă; 2) prin întreruperea ritmic ă a lamei de aer / a golului vertical din interiorul sistemului de faţadă; 3) prin componenta termoizolant ă / materialul pentru termoizola ţie; 4) prin protec ţia conturului golului vitrat sau neprotejat, ex: glafuri;spaleti,buiandrugi 5) prin zone cu înălţimea de cel pu ţin 1,20 m, E 30 in dreptul plan şeelor sau ecrane 0,50 m, E 30 în situa ţia în care componenta suport este de tip multistrat, vor fi dispuse în pereţi faţada cu planul închiderii perimetrale sau în interiorul cl ădirii (adiacent închiderii perimetrale), conf prevederilor normativului P118; Nota: se men ţioneaz ă c ă barierele rezistente la foc, cu rol de întrerupere a efectului de co ş în caz de incendiu a lamei de aer ventilate existente în sistemele ventilate de fa ţadă, nu înlocuiesc măsurile de întârziere a propag ării incendiilor pe exteriorul construc ţiei (pe faţadă) prevazute în normativul P 118 la art. 2.3.24 ... 2.3.30 (ecrane sau parape ţi EI 30’). Art. 240 Prin componenta de prindere ş i asamblare sau prin sistemele de fixare se înţelege ansamblul format de dibluri, conexpanduri, holzsububuri, profile, cleme etc. Art. 241 Prin “alte goluri” se în ţeleg goluri pentru instala ţii cu dimensiuni mai mari de Ф=200 mm, sau de 200x200 mm 2. Exemplu: golurile pentru instalatiile de climatizare, pentru depresurizarea spatiilor incendiate, conform SR EN 12101-6 etc. Art. 242 La proiectarea fa ţadelor ventilate a c ăror component ă de protec ţie şi finisaj este reprezentată de panouri fotovoltaice, vor fi avute în vedere şi următoarele: 1) Deoarece panourile fotovoltaice produc energie electric ă atâta timp cât sunt expuse la radia ţie luminoasa atât natural ă cât şi artificială, chiar şi pe durata incendiului, acestea pot deveni reale pericole de electrocutare. Incendiul poate distruge izola ţia cablurilor electrice provocând scurtcircuite în spatele panourilor fotovoltaice, iar personalul serviciilor de urgen ţă, private sau ale administra ţiei de stat, este expus pericolului de electrocutare pe timpul interven ţiei. Deasemenea incendiul poate deforma prin topire cadrul metalic de montare (componenta de prindere si asamblare) pierzându-se astfel,

55


împământarea (legatura la priza de p ământ). Se menţionează c ă incendiile ce pot apare la clădirile cu fa ţade ventilate con ţinând panouri fotovoltaice, se vor trata de c ătre echipele serviciilor de urgen ţă ca incendii la echipamente electrice. 2) este interzisă protecţia golurilor de pe fa ţadă cu instalaţii de drencere atunci când sunt situate la distan ţe mai mici decât cele normate, conform prevederilor normativului P 118; 3) componenta termoizolant ă a faţadei ventilate va fi incombustibil ă, indiferent de func ţiunea şi de regimul de în ălţime al clădirii; 4) componenta de prindere şi asamblare a fa ţadei ventilate va fi incombustibil ă, indiferent de func ţiunea şi de regimul de în ălţime al cl ădirii. Se va asigura împ ământarea (legarea la priza de p ământ) conform prevederilor normativului I7; 5) sistemul de cabluri electrice din spatele panourilor fotovoltaice se va proiecta astfel încât să preia dilat ările termice posibile în spatele panourilor fotovoltaice; 6) toate cablurile electrice vor fi rezistente la foc P30. Se admite gruparea cablurilor electrice normale în tuburi ( ţevi) incombustibile, capabile s ă preia dilat ările termice ce pot apărea în spatele panourilor fotovoltaice datorit ă efectelor termice; 7) instalaţia electric ă ce deserveşte sistemul de panouri fotovoltaice se va prevede şi cu un sistem manual de decuplare, suplimentar fa ţă de sistemul de protec ţie electrică obişnuit al acesteia. Pozi ţia acestei ac ţionări manuale se va marca cu iluminat de siguran ţă pentru continuarea lucrului; 8) sistemul de producere a energiei electrice cu panouri fotovoltaice integrat in fatada cladirii trebuie proiectat astfel încât s ă decupleze total si automat alimentarea cu energie electrica a instala ţiei din cl ădire, atunci când alimentarea principal ă a cl ădirii, este întreruptă de la re ţeaua furnizorului si/sau a fost detectat un incendiu; Art. 243 La proiectarea fa ţadele ventilate a c ăror component ă de protec ţie ş i finisaj este “verde”, reprezentat ă de suportul pentru substrat, vor fi avute în vedere şi următoarele: 1) Clasa de reacţie la foc a substratului se va realiza conform tabelelor V.2.2 ... V.2.9, corespunzător funcţiunii clădirii; 2) Se vor realiza sep ărări verticale, incombustibile cu l ăţimea de minimum 1.00 m, la fiecare 20,00 ml. Astfel la fiecare 20 de metri liniari de fa ţadă, sau rost de dilatare, de tasare sau antiseismic, care survine primul se vor prevedea fâ şii incombustibile (A 1 sau A2 s1,d0 / C0). În situa ţia în care o fa ţadă are o lungime mai mic ă de 40 ml şi mai mare de 20 ml, atunci fâşia incombustibil ă se va monta la jum ătatea distanţei. Se menţionează că separarea vertical ă se referă la componenta de protec ţie şi finisaj care trebuie sa fie incombustibilă. Art. 244 În funcţie de destina ţia şi tipul construc ţiei, sistemul de fa ţadă ventilată se realizeaz ă, conform tabelelor V.2.2, V.2.3., V.2.4, V.2.5, V.2.6., V.2.7, V.2.8, V.2.9.

56


Tabel V.2.2 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate sau alte goluri neprotejate pentru locuin ţe

Numărul de niveluri componenta întreruperea supraterane maxim admise de protecţie şi ritmică a se coroborează cu finisaj golului vertical prevederile normativului din interiorul P 118 sistemului de faţadă Locuinţa unifamilial ă cel puţin nu este cazul max. P+E+M D s3, d1 / C3 Blocurile de locuin ţe colective cel puţin ≤ P+2E C s3, d1 / C2 Notă: nu se referă la construcţiile încadrate în gradul de rezistenţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I, II şi III. > P+2E cel puţin şi C s2, d0 / C2 < P+5E sau . i cu până la 20 m înălţime u l u totală (până la r e t coamă /atic) măsurată r a faţă de terenul carosabil p l u adiacent accesibil l e autospecialelor de v i n intervenţie ale u c pompierilor d Notă: nu se referă la n â construcţiile încadrate în p e c gradul de rezistenţă la n î foc / nivelul de stabilitate , l e la incendiu I şi II. v i n cel puţin ≥ P+5E a sau B s3, d0 / C1 e l i mai mult de 20 m o d l înălţime totală (până la a coamă /atic) măsurată e r a faţă de terenul carosabil c e adiacent accesibil i f a autospecialelor de L e v ţ interven ie ale i t c pompierilor şi care nu e l o sunt înalte sau foarte c e înalte ţ n Notă: nu se referă la i u c construcţiile încadrate în o l gradul de rezistenţă la e d foc / nivelul de stabilitate e l i r la incendiu I. u înalte sau foarte înalte A1 sau A2 c o l s1,d0 / C0 B

57

componenta termoizolantă

componenta de prindere şi asamblare

cel puţin D s3, d1 / C3 cel puţin A2 s3, d1 / C1

cel puţin D s2, d0 / C3 cel puţin C s2, d0 / C2

cel puţin A2 s3, d0 / C1

cel puţin B s1, d0 / C1

cel puţin A2 s3, d0 / C1

A1, A2 s1,d0 / C0

A1 sau A2 A1, sau A2 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0


Notă: în cazurile în care construc ţia proiectat ă se va încadra în numărul de niveluri supraterane maxim admise precizate în tabel, dar gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu este superior, atunci se va opta pentru elementele componente ale sistemului de fa ţadă ventilată corespunzătoare gradului de rezisten ţă la foc sau nivelului de stabilitate la incendiu proiectat. Ex: se proiectează un imobil de locuin ţe P+2E, cu o fa ţadă ventilată, care se încadreaz ă în gradul II rezisten ţă la foc, superior celui normat (admis gradul III). În acest caz, pentru elementele componente ale acestei fa ţade se vor respecta prevederile corespunzatoare construcţiilor cu ≥ P+5E sau mai mult de 20 m în ălţime totală (până la coamă) măsurată faţă de terenul carosabil adiacent accesibil autospecialelor de interven ţie ale pompierilor şi care nu sunt înalte sau foarte înalte. Astfel: - componenta de protec ţie şi finisaj va fi cel pu ţin B s3, d0 / C1, - componenta termoizolant ă va fi cel pu ţin A2 s3, d0 / C1, - component ă de prindere şi asamblare va fi cel pu ţin A2 s1, d0 / C0.

58


Tabel V.2.3 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate sau alte goluri neprotejate pentru func ţiuni administrative, Numărul de niveluri componenta întreruperea componenta componentă supraterane maxim admise de protecţie şi ritmică a termoizolantă de prindere şi se coroborează cu finisaj golului vertical asamblare prevederile normativului P din interiorul 118 sistemului de faţadă ≤ P+3E cel puţin cel puţin cel puţin Notă: nu se referă la C s2, d1 / C2 A2 s3, d1 / C1 C s3, d0 / C2 construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I, II şi III. > P+3E cel puţin cel puţin cel puţin şi B s3, d0 / C1 A2 s3, d0 / C1 B s1, d0 / C1 . i ≤ P+5E u l u sau r e t cu până la 20 m înălţime r a totală (până la coamă /atic) p l u măsurată faţă de terenul l e carosabil adiacent accesibil v i n autospecialelor de interven ţie u c ale pompierilor d Notă: nu se referă la n â construcţiile încadrate în p e c gradul de rezisten ţă la foc / n î nivelul de stabilitate la , l e incendiu I. v i n > P+5E cel puţin cel puţin A1, A2 s1,d0 / a Sau B s2, d0 / C1 A s3, d0 / C1 C0 2 e l i mai mult de 20 m în ălţime o d l totală (până la coamă /atic) a măsurată faţă de terenul e r a carosabil adiacent accesibil c e autospecialelor de interven ţie i f a ale pompierilor şi care nu L sunt înalte sau foarte înalte Notă: nu se referă la construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I. înalte sau foarte înalte A1 sau A2 A1 sau A2 A1 sau A 2 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0

Notă: în cazurile în care construc ţia proiectat ă se va încadra în numărul de niveluri supraterane maxim admise precizate în tabel, dar gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu este superior, atunci se va opta pentru elementele componente ale sistemului de fa ţadă ventilată corespunzătoare gradului de rezisten ţă la foc sau nivelului de stabilitate la incendiu proiectat. Similar se aplica exemplul de la tabelul V.2.2.

59


Tabel V.2.4 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate sau alte goluri neprotejate pentru s ănătate Numărul de niveluri componenta întreruperea componenta componentă supraterane maxim admise de protecţie şi ritmică a termoizolantă de prindere şi se coroborează cu finisaj golului vertical asamblare prevederile normativului P din interiorul 118 sistemului de faţadă ≤ P+3E cel puţin cel puţin cel puţin Notă: nu se referă la C s2, d0 / C2 A2 s3, d1 / C1 B s1, d0 / C1 construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I şi II. > P+3E cel puţin cel puţin cel puţin şi B s2, d0 / C1 A2 s3, d0 / C1 B s1, d0 / C1 . i ≤ P+5E u l u sau r e t cu până la 20 m înălţime r a totală (până la coamă /atic) p l u măsurată faţă de terenul l e carosabil adiacent accesibil v i n autospecialelor de interven ţie u c ale pompierilor. d Notă: nu se referă la n â construcţiile încadrate în p e c gradul de rezisten ţă la foc / n î nivelul de stabilitate la , l e incendiu I. v i n > P+5E cel puţin cel puţin A1 sau A 2 a sau B s1, d0 / C1 A s3, d0 / C1 s1,d0 / C0 2 e l i mai mult de 20 m în ălţime o d l totală (până la coamă /atic) a măsurată faţă de terenul e r a carosabil adiacent accesibil c e autospecialelor de interven ţie i f a ale pompierilor şi care nu L sunt înalte sau foarte înalte Notă: nu se referă la construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I. înalte sau foarte înalte A1 sau A2 A1 sau A2 A1 sau A 2 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0


60


Tabel V.2.5 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate sau alte goluri neprotejate pentru func ţiuni de turism Numărul de niveluri componenta întreruperea componenta componentă supraterane maxim admise de protecţie şi ritmică a termoizolantă de prindere şi se coroborează cu finisaj golului vertical asamblare prevederile normativului P din interiorul 118 sistemului de faţadă cabană montană P+E+M cel puţin Nu este cazul cel puţin cel puţin D s3, d1 / C3 D s3, d1 / C3 D s3, d0 / C3 ≤ P+2E si cel puţin cel puţin cel puţin C s3, C s3, d1 / C2 A2 s3, d1 / C1 d0 / C2 ≤ 100 de persoane Notă: nu se referă la construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I şi II. ≤ P+4E sau cel puţin cel puţin cel puţin > 100 de persoane şi fără B s3, d0 / C1 A2 s3, d1 / C1 B s1, d0 / C1 Săli aglomerate Notă: nu se referă la . i construcţiile încadrate în u l gradul de rezisten ţă la foc / u r e nivelul de stabilitate la t r a incendiu I. p l > P+4E cel puţin cel puţin cel puţin u l e B s2, d0 / C1 A s3, d1 / C1 A2 s3, d0 / C1 şi 2 v i n cu până la 20 m înălţime u totală (până la coamă) c d măsurată faţă de terenul n â carosabil adiacent accesibil p e autospecialelor de interven ţie c n î ale pompierilor , l Notă: nu se referă la e v i construcţiile încadrate în n a gradul de rezisten ţă la foc / e l i nivelul de stabilitate la o d incendiu I. l a > P+4E cel puţin cel puţin A1 sau A 2 e r sau mai mult de 20m în ălţime B s1, d0 / C1 A2 s3, d0 / C1 s1,d0 / C0 a c totală (până la coamă) e i f măsurată faţă de terenul a L carosabil adiacent accesibil autospecialelor de interven ţie ale pompierilor şi care nu sunt înalte sau foarte înalte Notă: nu se referă la construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I. înalte sau foarte înalte A1 sau A2 A1 sau A2 A1 sau A 2 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0

61



62


Tabel V.2.6 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate sau alte goluri neprotejate pentru înv ăţământ şi sport Numărul de niveluri componenta întreruperea componenta componentă supraterane maxim admise de protecţie şi ritmică a termoizolantă de prindere şi se coroborează cu finisaj golului vertical asamblare prevederile normativului P din interiorul 118 sistemului de faţadă ≤ P+E cel puţin Nu este cazul cel puţin cel puţin Notă: nu se referă la C s2, d0 / C2 A2 s3, d1 / C1 B s1, d0 / C1 construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I şi II. ≥ P+2E şi cel puţin cel puţin cel puţin cu până la 20 m înălţime B s2, d0 / C1 A2 s3, d1 / C1 B s1, d0 / C1 totală (până la coamă) . măsurată faţă de terenul i u l carosabil adiacent accesibil u r e autospecialelor de interven ţie t r a ale pompierilor p l Notă: nu se referă la u l construcţiile încadrate în e v i gradul de rezisten ţă la foc / n u nivelul de stabilitate la c incendiu I. d n â > P+5E cel puţin cel puţin A1 sau A 2 p e sau mai mult de 20 m B s1, d0 / C1 A s3, d0 / C1 s1,d0 / C0 2 c n înălţime total ă (până la î , l coamă) măsurată faţă de e v i terenul carosabil adiacent n accesibil autospecialelor de a e l i intervenţie ale pompierilor şi o d care nu sunt înalte sau foarte l a înalte e r Notă: nu se referă la a c construcţiile încadrate în e i f gradul de rezisten ţă la foc / a L nivelul de stabilitate la incendiu I. înalte sau foarte înalte A1 sau A2 A1 sau A2 A1 sau A 2 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0


63


Tabel V.2.7 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate sau alte goluri neprotejate pentru s ăli aglomerate Numărul de niveluri componenta întreruperea componenta componentă supraterane maxim admise de protecţie şi ritmică a termoizolantă de prindere şi se coroborează cu finisaj golului vertical asamblare prevederile normativului P din interiorul 118 sistemului de faţadă Comasate conform conform cel puţin , l ţ ţ e func iunii func iunii A2 s3, d0 / C1 t e v l a i r predominante predominante u n l e e cu care este cu care este a v m e i . o l l i n i ă comasat comasată şi u g o l u a d u cel puţin A2 s3, i l c r l e a d t ă d0 / C1 n r S e r â a independente cel puţin cel puţin A1 sau A2 p a p e c B s1, d0 / C1 A2 s3, d0 / C1 s1,d0 / C0 e c i n f î a L

64


Tabel V.2.8 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate v itrate sau alte goluri neprotejate pentru cultur ă şi cult Numărul de niveluri componenta întreruperea componenta componentă supraterane maxim admise de protectie si ritmică a termoizolanta de prindere şi se coroborează cu finisaj golului vertical asamblare prevederile normativului P din interiorul 118 sistemului de faţadă cel pu ţin Nu este cazul cel puţin cel puţin ≤ P+E Notă: nu se referă la C s2, d0 / C2 B s1, d0 / C1 B s1, d0 / C1 construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I şi II. ≥ P+2E cel pu ţin cel puţin cel puţin Si B s2, d0 / C1 A2 s3, d1 / C1 B s1, d0 / C1 cu până la 20 m în ălţime totală (până la coamă) . i măsurată faţă de terenul u l u carosabil adiacent accesibil r e t autospecialelor de interven ţie r a ale pompierilor pompierilor p l u Notă: nu se referă la l e construcţiile încadrate în v i n gradul de rezisten ţă la foc / u c nivelul de stabilitate la d incendiu I. n â > P+5E cel pu ţin cel puţin A1 sau A2 p e c Sau mai mult de 20 m B s1, d0 / C1 A2 s3, d0 / C1 s1,d0 / C0 n î înălţime total ă (până la , l e coamă) măsurată faţă de v i n terenul carosabil adiacent a accesibil autospecialelor de e l i intervenţie ale pompierilor si o d l care nu sunt inalte sau foarte a inalte e r a Notă: nu se referă la c e construcţiile încadrate în i f gradul de rezisten ţă la foc / a L nivelul de stabilitate la incendiu I. inalte sau foarte inalte A1 sau A2 A1 sau A2 A1 sau A2 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 care adapostesc valori A1 sau A2 La fiecare A1 sau A2 A1 sau A2 deosebite s1,d0 / C0 nivel. s1,d0 / C0 s1,d0 / C0

Notă: în cazurile în care construc ţia proiectat ă se va încadra în numărul de niveluri supraterane maxim admise precizate în tabel, dar gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu este superior, atunci se va opta pentru elementele componente ale sistemului de fa ţadă ventilată corespunz ătoare gradului de rezisten ţă la foc sau nivelului de stabilitate la incendiu proiectat. Similar se aplica exemplul de la tabelul V.2.2.

65


Tabel V.2.9 Faţade ventilate pline cu goluri vitrate sau alte goluri neprotejate pentru comer ţ Numărul de niveluri componenta întreruperea componenta componentă supraterane maxim admise de protecţie şi ritmică a termoizolanta de prindere şi se coroborează cu finisaj golului vertical asamblare prevederile normativului din interiorul P 118 sistemului de faţadă ≤ P+1E cel pu ţin Nu este cazul cel puţin cel puţin Notă: nu se referă la D s3, d1 / C3 B s1, d0 / C1 D s3, d1 / C3 construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I, II şi III. > P+1E cel pu ţin cel puţin cel puţin Si B s3, d0 / C1 A2 s3, d1 / C1 B s1, d0 / C1 ≤ P+5E sau . i u cu până la 20 m în ălţime l u r totală (până la coamă) e t r măsurată faţă de terenul a p carosabil adiacent accesibil l u autospecialelor de interven ţie l e v ale pompierilor po mpierilor i n Notă: nu se referă la u c construcţiile încadrate în d n gradul de rezisten ţă la foc / â p nivelul de stabilitate la e c incendiu I. n î > P+5E cel pu ţin cel puţin A1 sau A 2 , l e sau B s2, d0 / C1 A s3, d0 / C1 s1,d0 / C0 2 v i n mai mult de 20 m în ălţime a totală (până la coamă) e l i o măsurată faţă de terenul d l carosabil adiacent accesibil a autospecialelor de interven ţie e r a ale pompierilor si care nu c e i sunt inalte sau foarte inalte f a Notă: nu se referă la L construcţiile încadrate în gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu I. inalte sau foarte inalte A1 sau A2 A1 sau A2 A1 sau A 2 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 s1,d0 / C0 Centre comerciale A2 s3,d0 / C0 La fiecare A1 sau A2 A1 sau A 2 nivel s1,d0 / C0 s1,d0 / C0

Notă: în cazurile în care construc ţia proiectat ă se va încadra în numărul de niveluri supraterane maxim admise precizate în tabel, dar gradul de rezisten ţă la foc / nivelul de stabilitate la incendiu este superior, atunci se va opta pentru elementele componente ale sistemului de fa ţadă ventilată corespunz ătoare gradului de rezisten ţă la foc sau nivelului de stabilitate la incendiu proiectat. Similar se aplica exemplul de la tabelul V.2.2.

66


Notă generală privind tabelele V.2.2. ... V.2.9: clasific ările care includ „s3, d2” înseamn ă că nu există limită stabilită pentru produc ţia de fum şi / sau de pic ături aprinse. În situa ţia în care se opteaz ă pentru o component ă de protec ţie şi finisaj din lemn, aceasta se poate încadra în clasele de reac ţie la foc precizate în tabelele V.2.1. .... V.2.8., cu condi ţia prezent ării agrementului tehnic valabil sau a încercarilor efectuate în laboratoare certificate. Se precizeaz precizeaz ă că protec ţia materialelor lemnoase trebuie s ă reziste acţiunii UV U V.

Figura V.2.8. Exemplu de întrerupere ritmic ă a golului vertical din interiorul sistemului de faţadă

Figura V.2.9. Exemplu de protejare a şarpantei în rela ţie cu o fa ţadă ventilată

67


V.3 Igienă, sănătate, mediu V.3.1 Puritatea aerului Această cerinţă esenţială, aşa cum este precizat ă în Regulamentul (CE) 1907/2006, denumit generic REACH (Registration, Evaluation, Authorisation and Resctriction of Chemicals), are ca scop s ă asigure un nivel ridicat de protec ţie al s ănătăţii oamenilor şi a mediului, inclusiv promovarea metodelor alternative pentru evaluarea riscurilor pe care le prezint ă substan ţele chimice existente în materialele de construc ţie. REACH stabileşte dispoziţii referitoare la producerea substan ţelor, introducerea pe pia ţă şi utilizarea lor. Dispozi ţiile se aplic ă fabricanţilor, importatorilor şi utilizatorilor finali şi se bazează pe principiul responsabilit ăţii şi pruden ţei acestora, care trebuie s ă asigure fabricarea, introducerea pe pia ţă şi/sau utilizarea acelor produse care s ă permită evitarea efectelor adverse asupra s ănătăţii oamenilor şi/sau a mediului, în condi ţii previzibile în mod rezonabil. Art. 245 Toate produsele într-o formă sau alta conţin substan ţe chimice unele periculoase altele mai pu ţin periculoase pentru om şi mediu. Deoarece substan ţele în REACH sunt tratate atât ca atare cât ş i ca amestecuri (vopsele, adezivi, mortare, produse termoizolante, etc), este obligatoriu s ă cunoaştem riscurile ata şate anumitor substan ţe (a se vedea Anexa 3 şi Anexa 4) Art. 246 Această cerinţă esenţială se bazează pe principiul asigur ării unui nivel de protecţie adecvat pentru om şi mediu, concomitent cu libera circula ţie a bunurilor şi respectând principiul progresului tehnic. Art. 247 Persoanele fizice sau juridice care efectueaz ă activitatea de manipulare sau punere în oper ă a produselor cu risc, vor trebui s ă ia m ăsurile necesare de administrare a riscurilor pe care le pot prezenta aceste substan ţe. Art. 248 În acest scop, pentru a putea efectua eficient evaluarea securit ăţii chimice a substanţelor, produc ătorul, respectiv importatorul, trebuie s ă pună la dispozi ţie atât „ Fişa tehnic ă” cât şi „Fişa cu date de securitate (safety data sheet )” a produsului, sau a componentelor, (pentru produsele multicomponente), care s ă cuprind ă informaţiile prev ăzute în Anexa 2 din REACH 1907/2006 referitoare la prezen ţa unor substan ţe periculoase, cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, în special dac ă aceste produse con ţin substanţe care le fac persistente/foarte persistente, bioacumulative/foarte bioacumulative, cu efect de sensibilizan ţi respiratori sau în leg ătură cu alte efecte pe care le pot produce de la caz la caz. Acestea se reg ăsesc în Anexa 2 a prezentului Normativ. Art. 249 Având în vedere responsabilitatea persoanelor fizice şi juridice pentru utilizarea în condiţii de securitate a substan ţelor chimice, atât ca atare cât ş i ca amestecuri, în condiţii de manipulare şi punere în oper ă, dar şi în perioada de exploatare a construc ţiilor, cetăţenii trebuie s ă aibă acces la informa ţii privind substan ţele chimice la care pot s ă fie expuşi. Art. 250 Fişa cu date de securitate, trebuie pus ă la dispozi ţie pentru toate materialele de construcţie, dar în special pentru acelea care con ţin substanţe care necesit ă autorizare, prev ăzute în Anexa XIV din REACH 1907/2006.

68


Art. 251 Cerinţele minime pentru protec ţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, care provin sau pot proveni din efectele agen ţilor chimici sau a amestecurilor care con ţin agenţi chimici, prezente la locul de munc ă sau în timpul exploatării clădirii, sunt prev ăzute în HG 1218/2006. V.3.2 Umiditate şi condens Art. 252 Pentru a ţine sub control func ţionarea spa ţiului de ventilare este necesar ca: 1) Porţiunea de perete aflat ă spre interior în raport cu lama de aer, por ţiune care de regulă are o alcătuire de tip mantou, trebuie conceput ă astfel încât s ă fie ferită de condens în masă, ca fenomen frecvent şi mai ales de amploare deosebit ă, generând pericol de acumulare progresiv ă de la an la an (trebuie verific ări în conformitate cu SR-EN-ISO 13788-2005); 2) Volumul de aer care circul ă ascensional prin lama de ventilare trebuie s ă fie suficient de mare pentru a putea prelua cu u şurinţă suplimentul de vapori de ap ă ce-i vin din porţiunea compact ă de perete dinspre interior. Art. 253 Pentru proiectarea curent ă a conformării higrotermice a fa ţadelor ventilate se pot avea în vedere urm ătoarele rela ţii de calcul şi reguli de bun ă practic ă: 1) concep ţia şi alcătiurea por ţiunii de perete compact, de tip mantou, aflat în spatele dinspre interior a lamei de aer trebuie s ă respecte condi ţia: (µ·d)izolatietermică > 5(µ·d)finisaj

ext

(1)

2) în cazul în care izola ţia termic ă este foarte permeabil ă la vapori, pe fa ţa sa caldă trebuie prev ăzută o barieră contra vaporilor a c ărei caracteristic ă (µd)barier ă vapori trebuie să aibă o valoare de cel pu ţin cinci ori mai mare decât valoarea lui ( µd) a finisajului fe ţei reci a stratului de izolare termic ă. (µ·d)barier ă vapori > 5(µ·d)finisaj

ext

(2)

3) materialul termoizolator din spatele lamei de aer trebuie s ă nu fie hidrofil sau trebuie finisat în acest sens pe fa ţa sa exterioar ă rece f ără a-i mări substan ţial valoarea rezisten ţei la difuzia vaporilor. 4)

Grosimea lamei de ventilare se recomand ă să fie între 4 cm şi 5 cm.

5) Aria necesar ă pe ml de fa ţadă a sec ţiunii orificiilor de ventilare (admisie şi evacuare) se poate estima cu rela ţia: σ ≈ 32,22·H0,4 [cm2 /ml]

unde H este înălţimea, în metri, a lamei de aer asociat ă unei perechi de orificii intrare-ie şire. 6) Valoarea maxim ă a lui H, din punctul de vedere al func ţiunii de ventilare a lamei de aer, se recomand ă să nu depăşească 12,00 m.

69


7) Din cauza rezistenţei termice foarte mari impus ă peretelui mantou din spatele lamei de aer, fluxul termic debu şat în aceasta este destul de mic şi ca urmare nu poate produce o miş care cu viteză semnificativ ă a aerului exterior p ătruns prin fantele de admisie.(ca ordin de m ărime este vorba de viteze mai mici de 0,1 m/s). În aceste condi ţii debitul de aer de ventilare poate ajunge foarte mic (în special în zilele de iarn ă ceva mai c ălduroase) şi din acest motiv s-ar putea să nu se poată încărca suplimentar – f ără a ajunge la satura ţie - decât cu o cantitate relativ mică de vapori de ap ă. 8) Pentru a se evita saturarea cu vapori de ap ă a aerului din stratul de ventilare sunt recomandate urm ătoarele măsuri constructive: a. pe faţa caldă a termoizola ţiei se va prevedea o barier ă contra vaporilor; b. suprafeţele solide ce delimiteaz ă stratul de aer se vor concepe astfel încât s ă fie cât mai pu ţin rugoase; c. fantele de admisie şi de refulare a aerului de ventilare se vor proiecta astfel încât să opună circulaţiei acestuia o cât mai mic ă rezisten ţă; în plus se va avea în vedere şi necesitatea cur ăţării lor periodice; V.4 Siguran ţă în exploatare Analizând caracteristicile componentelor subansamblului tehnologic-arhitectural al p ărţii opace a anvelopei verticale, se constat ă că majoritatea riscurilor de accidentare prin lovire, cădere, etc. a utilizatorilor ar ap ărea fie ca urmare a contactului dintre ace ştia şi părţi ale anvelopei (u şi, ferestre), fie datorit ă căderii (desprinderii) unor elemente care fac parte din anvelope. Art. 254 Riscurile de desprindere a unor elemente ale fa ţadei, au fost tratate în cadrul paragrafului V.1 "rezisten ţă şi stabilitate mecanic ă". Art. 255 Posibilitatea r ănirii ca urmare a unor arsuri provocate în urma atingerii de obiecte fierbinţi - părţi ale faţadei - se reg ăseşte în cadrul paragrafului V.2 "securitate la incendiu". Art. 256 Riscul de îmboln ăvire, ca urmare a degaj ării de gaze toxice, a dispers ării în aer a unor particule periculoase pentru s ănătate, a emisiei de substan ţe radioactive, este tratat în paragraful V.3 referitor la "igien ă, s ăn ătate şi mediu". Art. 257 De asemenea aspectele privind durabilitatea în timp a subansamblului, corelate cu durata de via ţă economic stabilit ă, pot avea repercusiuni în ceea ce prive şte satisfacerea acestui criteriu. Repara ţiile periodice şi posibilitatea de între ţinere a faţadei mic şorează riscurile în exploatare.

70


V.5 Protecţie împotriva zgomotului. Performanţa acustică a pere ţilor exteriori ventilaţi Art. 258 Izolarea unui spa ţiu faţă de zgomotele exterioare depinde de: 1) transmisiile directe prin pere ţi ( zona opaca + zona vitrat ă), care variază în func ţie de suprafeţele elementelor de construc ţii sau ale p ărţilor componente; 2) transmisiile laterale prin pere ţii şi planşeele legate de fa ţadă; 3) transmisiile parazite prin gurile de aer şi prin cutiile jaluzelelor; 4) volumul spa ţiului în care este recep ţionat zgomotul; 5) cantitatea şi calitatea materialelor fonoabsorbante din camera în care este recepţionat zgomotul. Art. 259 Performanţa de izolare la zgomot aerian a pere ţilor exteriori – elemente cu pondere important ă în anvelopa cl ădirii – se exprimă prin indicele de izolare la zgomot aerian, R’w .In cazul măsurărilor de laborator, valoarea acestui indice se marcheaz ă cu R w şi include doar comportarea elementului sub ac ţiunea direct ă a undelor sonore; determinarea indicelui R’ w respectă metodologia prev ăzută în SR EN ISO 717/1: 2000/A1:2007;; ca urmare, R’ w se obţine în urma compar ării unei curbe reale a indicilor de atenuare sonor ă, asociată elementului analizat, cu o curb ă de referinţă. Curba indicilor de atenuare sonor ă, obţinută prin măsur ări, include şi efectul transmisiilor sonore indirecte, prin elementele perimetrale de leg ătură şi se va nota cu R’(f); în cazul ob ţinerii acesteia prin calcul, nota ţia este R(f), urmând a se face corec ţia, conform prevederilor din normativul C125/III, pentru a include efectul transmisiilor indirecte. Art. 260 În funcţie de nivelul de zgomot perturbator exterior, în dB(A), stabilit prin STAS 10009 – 88 “Acustica în construc ţii, Acustica urban ă. Limite admisibile ale nivelului de zgomot” şi prin ghidul GP 0001-1996 “Protec ţia la zgomot. Ghid de proiectare şi execu ţie a zonelor urbane din punct de vedere acustic” (la 2 m de fa ţada clădirii şi 1,5 m deasupra trotuarului), se impun valori minime ale indicelui R’ w pentru elementele de fa ţadă, în func ţie de tipul de cl ădire şi unitatea func ţională ce se protejeaz ă. Pentru exemplificare, se dau valori admisibile în tabelul V.5.1. Dacă amplasarea în planul de sistematizare permite respectarea nivelului de zgomot perturbator, conformarea pere ţilor exteriori – pentru un r ăspuns corespunz ător sub aspect acustic – se va face astfel încât în interiorul spa ţiului protejat s ă fie respectat un nivel de zgomot admisibil, care s ă permit ă desfăşurarea în condi ţii de confort a activităţilor specifice.

71


Tabel V.5.1

Nr. crt. 1

Unitate funcţională

Clădiri de locuit, cămine, hoteluri încăperi de locuit, dormitoare

2

35

50

31

30

45

31

35

45

31

40

55

31

dormitoare

30

50

36

Clădiri tehnico-administrative, anexe tehnico-administrative ale clădirilor de producţie birouri cu concentrare mare a atenţiei birouri cu activitate normală, administraţie birouri de lucru cu publicul

35 40 45

65 65 65

41 36 31

Spitale, policlinici, dispensare saloane (rezerve) cu 1-2 paturi

3

saloane cu 3 sau mai multe paturi, saloane terapie intensiv ă, săli de operaţie şi anexe ale acestora, cabinete de consulta ţii Şcoli săli de clasă, cancelarii

4

5

Valoarea Nivelul minimă Nivelul de de zgomot a indicelui zgomot admisibil de izolare la conform C125 perturbator zgomot aerian dB(A) R’ W partea III dB(A) dB

Grădiniţe de copii, creşe

Art. 261 Conformarea pere ţilor exteriori se face, în principal, cu respectarea prevederilor de izolare termic ă ale normativului C107/2005, corectat în 01.01.2011. Astfel, la construcţiile noi, zona opac ă a pereţilor faţadei va trebui s ă aibă R’≥ 1,80 m2K/w iar zona vitrată R’≥0,77 m2K/w. Cu alc ătuirile astfel impuse, aprecierea performan ţelor de izolare la zgomot aerian va consta într-o opera ţie de verificare. Art. 262 In cazul pere ţilor ventila ţi, componenta de protec ţie şi finisaj montat ă în faţa termoizola ţiei se realizează în două variante de baz ă: a. placaje cu margini neprofilate, montate cu rosturi deschise; b. placaje cu margini profilate, montate cu rosturi închise.

72


Art. 263 In varianta a) peretele poate fi modelat ca o structur ă sandwich, pentru care alcătuirea ce se ia în calcul este realizat ă din termoizola ţie, componenta de rezisten ţă a peretelui şi finisajul de la fa ţa interioar ă. Montarea placajelor cu rosturi deschise va permite undelor sonore s ă pătrundă, prin fenomenul de difrac ţie, în stratul de aer, f ără să se produc ă o atenuare semnificativ ă a nivelului de intensitate al zgomotului incident pe fa ţadă. Ajunsă în spa ţiul de aer, în fa ţa termoizola ţiei din vat ă minerală o parte însemnat ă a energiei sonore va fi absorbit ă de aceasta. La determinarea valorii R w se va ţine seama de comportarea componentei de rezisten ţă (conform C125/III, pentru alc ătuiri monostrat) la care se va da un spor ∆Rw de 5-6 dB, datorat prezen ţei stratului de vat ă mineral ă. Se mai menţionează că vata mineral ă are coeficien ţi de absorb ţie sonoră α cu valori ridicate la frecvenţe înalte, dar la grosimile utilizate pentru respectarea condi ţiilor de izolare termic ă (d ≥ 10cm), coeficien ţii α capătă valori ridicate şi în domeniul frecven ţelor joase. Cum zgomotul din trafic (preponderent în cazul fa ţadelor) are în spectrul lui valori ridicate ale nivelului de presiune sonor ă în domeniul frecven ţelor joase, rezult ă că vata minerală, la grosimile men ţionate, este mult mai indicat ă în comparaţie cu materialele eficiente termic dar cu goluri închise. Art. 264 In varianta b) zona opac ă a peretelui de fa ţadă poate fi modelat ă, simplificat, ca un perete dublu la care cele dou ă componente simple sunt realizate din : componenta de rezistenţă a peretelui, de mas ă unitar ă m1(Kg/m2) şi din stratul de protec ţie şi finisaj, de masă unitar ă m2(Kg/m2). Spaţiul dintre cele dou ă componente (d, în cm), masele m1 şi m2 şi prezenţa vatei minerale cu rol fonoabsorbant vor influen ţa valoarea indicelui R w, conform prevederilor normativului C125/III . Art. 265 Cu o rezolvare sau alta (a sau b), zona opac ă a peretelui are valori ale indicelui Rw ce depăşesc 45 dB. Art. 266 Zona vitrată a peretelui, respectând prevederile reglement ărilor actuale de conformare termoenergetic ă, va trebui s ă aibă R’ ≥ 0,77m2K/w la construc ţii noi, dar recomandat şi la construc ţiile existente ce se reabiliteaz ă termic. Astfel de valori se ob ţin la ferestre foarte bune, de ultim ă generaţie, pentru care valorile corespunz ătoare indicelui R w se gasesc într-un domeniu de 35 – 42 dB. Se mai face men ţiunea c ă valorile ridicate ale indicelui R w ale ferestrelor şi u şilor, în alc ătuirea lor actual ă, se datorează şi permeabilit ăţii reduse la aer a acestora în compara ţie cu solu ţiile tradi ţionale. La aceste uş i şi ferestre, buna etan şare, care elimin ă transmisia prin difrac ţie, conduce la valori ale indicelui R w cu 7-8 dB mai ridicate fa ţa de solu ţiile tradiţionale. Art. 267 Valoarea R a indicelui de atenuare la zgomot aerian, pentru peretele neomogen în elevaţie (zonă plin ă + zonă vitrată sau zone distincte din punct de vedere acustic, cu rezolv ări diferite pe grosimea elementului) se determin ă, pe tot domeniul util de frecven ţe (100 – 3150Hz) cu relatia: R = R0 –10 lg [1 +

S 1 S 0

(10

în care: S0 = aria peretelui, inclusiv u şa sau fereastra ; S1= aria uşii sau a ferestrei;

73

R0 − R1 10

–1)]

dB

(1)


R0= indicele de atenuare al p ărții opace; R1= indicele de atenuare al u șii sau ferestrei; R = indicele de atenuare al peretelui compus (al elementului neomogen în eleva ţie) Aceleaş i valori pentru curba R(f) se pot ob ţine utilizând abaca din fig. V.5.1, pentru fiecare treime de octav ă.

Fig. V.5.1 Abaca pentru calculul indicelui de atenuare al peretelui compus

Curba R(f) se corecteaz ă cu ∆R, conform C125/III, pentru a ţine seamă de transmisiile indirecte iar curba de atenuare sonor ă astfel obţinută se compar ă cu curba de referin ţă, pentru a obţine, conform SR EN ISO 717/1, indicele de izolare la zgomot aerian, R’ w ; valoarea aceasta se compar ă cu R’w din tabelul V.5.1 ; Art. 268 Pentru determinarea indicelui de atenuare la zgomot aerian R al peretelui de fatada compus din diferite suprafete S 1, S2, Si.....Sn avand indici de atenuare R 1, R2, Ri..... Rn se mai poate utiliza relatia: i=n

∑ S i R = 10 lg

i =1 i=n

∑ S i 10 i =1

74

− R i 10

dB

(2)


Art. 269 O problemă care nu trebuie neglijat ă este cea a prinderilor componentei de protecţie şi finisaj pe suportul de sus ţinere (sub ac ţiunea presiunilor create de ac ţiunea vântului pe fa ţadă, este posibil ca această component ă, în cazul unor prinderi incorecte, s ă vibreze şi să devin ă ea însăşi o surs ă de zgomot). V.6 Economie de energie şi izolare termică Art. 270 Pentru alc ăturirile de fa ţade ventilate, care includ, între spa ţiul interior al cl ădirii şi stratul de aer ventilat un strat realizat din materiale termoizolante cu conductivitatea termică de calcul de cel mult 0,050 W/(mK) şi cu grosimea de cel putin 10 cm, valoarea minimă normată a rezisten ţei termice corectate a peretelui de fa ţadă, pe considerente de economie de energie, este în general asigurat ă. Valoarea rezisten ţei termice corectate se determin ă în conformitate cu Normativ C 1072005 – Partea a 3-a C 107/3, cu modific ările şi complet ările ulterioare şi se compar ă cu valorile minime normate pentru pere ţi, date în Normativ C 107-2005 - Partea a 1 – a - C 107/1 - pentru cl ădiri de locuit, respectiv Normativ C 107 – 2005 - Partea a 2 –a - C 107/2 – pentru clădiri cu alt ă destinaţie decât cea de locuire, cu modific ările şi complet ările ulterioare. Evaluarea performan ţei energetice a cl ădirilor la care anvelopa include fa ţade ventilate, se face în conformitate cu “Metodologie de calcul al performan ţei energetice a cl ădirilor” – indicativ Mc 001/1, 2, 3 – 2006, cu modific ările ş i complet ările ulterioare.

75


CAPITOLUL VI CONDIŢII DE DURABILITATE ŞI ÎNTREŢINERE ALE SISTEMELOR DE FAŢ ADE VENTILATE

Durabilitate

Art. 271 Durabilitatea în timp a subansamblului, corelat ă cu durata de via ţă economic stabilită, pot avea repercusiuni în ceea ce prive şte satisfacerea acestui criteriu. Repara ţiile periodice şi posibilitatea de între ţinere a fa ţadei mic şorează riscurile în exploatare. Condiţiile pentru asigurarea rezisten ţei şi stabilit ăţii plăcilor sunt : 1* Din punct de vedere static, s ă reziste sub sarcini orizontale f ără a se deforma şi fără a se fisura; sunt admise deform ări de pâna la 1/300 din în ălţime (la piatr ă). 2* Din punct de vedere al comport ării la ac ţiunile factorilor climatici, de şi plăcile sunt testate la cicluri succesive de înghe ţ – dezghet, la agen ţi chimici (albastru de metilen, hipermanganat de potasiu, clorur ă de amoniu, hipermanganat de sodiu, acid clorhidric, acid citric, hidroxid de potasiu, absorb ţie de apă etc.), comportarea lor se verifică în timp in situ , în cadrul ansamblului element de finisaj – element de prindere – perete suport. Art. 272 Toleran ţe dimensionale din fabricare apar la toate tipurile de pl ăci sau panouri. Aceste abateri au valori relativ asem ănătoare, de 2 – 3 mm pentru panourile de dimensiuni mai mari de 4m (pl ăci metalice complexe cu miez termoizolant, panouri de aluminiu pe schelet, etc.). Art. 273 Este necesar ca dilatarea elementelor de fa ţadă să nu pună în pericol ansamblul. Astfel, în cazul fa ţadelor metalice (o ţel, aluminiu), trebuie luate m ăsuri pentru preluarea dilat ărilor panourilor (varia ţia dimensional ă a oţelului e de 2,5 ori mai mare decât a lemnului, iar a aluminiului e mai mare decat a o ţelului de circa dou ă ori). În zonele opace ale fa ţadei, preluarea dilat ărilor termice precum şi a mişcărilor survenite în timpul unui cutremur se face prin rosturi de dilatare ş i dispozitive de acoperire ş i protec ţie, la intervale şi dimensiuni prev ăzute prin specifica ţiile tehnice. Art. 274 Tabelul VII.1 prezint ă câteva materiale şi coeficien ţii de dilatare termic ă pe care acestea le au. Pentru a se afla dilatarea efectiv ă pe o anumit ă lungime, mai trebuie ştiută temperatura ambiant ă din perioada mont ării materialului, ca s ă se poată calcula diferen ţa de temperatur ă, cea care de fapt d ă dilatarea liniar ă. Material cherestea şi materiale vegetale stejar, în lungul fibrelor conifere, în lungul fibrelor lemn lamelar

76

Tabel VII.1 Coeficienţi de dilatare termică pentru diferite materiale Coeficient de dilatare termică (x 10-6/0C) 3,4 5,4 10 – 40


cherestea şi materiale vegetale stejar, perpendicular pe fibre conifere, perpendicular pe fibre piatră marmură calcar gresie granit ardezie ceramică cărămidă de pământ cărămizi din silicat de calciu plăci ceramice uzuale

29 34 4– 6 4– 7 5 – 12 8 – 11 9 – 11 5–8 12 – 22 ≤ 9 (uzual 6,5)

Lianţi, mortar şi produse cu ciment blocheţi de beton mortar de var mortar de ciment tencuială pe bază de ipsos beton fibrociment

6 – 12 8 – 12 10 – 11 10 – 12 10 – 14 8

metale fonta oţel fier cupru oţel inoxidabil alamă bronz aluminiu plumb zinc

10,6 10 – 14 10 – 12 17 10 – 18 18 20 24 29 31

Sticlă Sticlă Materiale contemporane Plastic Răşini epoxidice Răşini acrilice Răşini poliesterice

7-9 14 – 97 60 70 – 80 100 - 150

(*) Tabelul a fost completat cu valorile coeficien ţi lor liniari ai pl ăcilor ceramice, atât cele date de standardele de specialitate ISO, EN, BS, cât şi cele calculate de firmele produc ătoare de astfel de produse.

Legătura între componenta rezistent ă şi componenta de solidarizare şi asamblare trebuie realizat ă astfel încât s ă poată prelua abaterile dimensionale fa ţă de verticală ale peretelui suport. Reglajul poate fi f ăcut pe o direc ţie (fixare direct ă pe componenta de rezisten ţă), două direc ţii (fixare pe schelet unidirec ţional) sau trei direc ţii (la schelet bidirec ţional)

77


Având în vedere umbrirea scheletului de c ătre componenta de protec ţie şi finisaj, dilat ările din supraînc ălzire sunt mult reduse; de asemenea, expunerea la intemperii (ploaie, z ăpadă) şi îmbătrânire a componentei de asamblare şi montaj (ac ţiunea radia ţiilor UV) este mult diminuat ă. Art. 275 Durabilitatea în raport cu fenomenul de coroziune reprezint ă un factor determinant în ceea ce prive şte rezisten ţa ş i stabilitatea componentei de prindereasamblare. 1) În afar ă de protejarea anticoroziv ă a metalelor, fie prin galvanizare fie prin vopsire, un alt fenomen fizico-chimic face ca metale diferite s ă nu fie puse în contact direct, în exterior (coroziune electrochimic ă de contact) 2) Datorit ă agenţilor poluan ţi din atmosfer ă, atât apa de ploaie cât şi apa terestr ă sunt transformate în uria şe băi electrolitice. În prezen ţa acestora, metalele care sunt în contact suferă o reac ţie chimic ă de galvanizare, un metal devenind electrod pozitiv - anod - şi celălalt, catod. Are loc o migraţie a electronilor de la anod, reprezentat de metalul mai activ chimic la catod, metalul mai pu ţin activ. 3) Două metale diferite nu trebuie s ă se găsească în contact direct sau poten ţialul lor de activitate chimic ă trebuie s ă fie relativ similar. 4) Oţelul inoxidabil este „activ” sau „pasiv” în func ţie de tipul de finisare a suprafe ţei: pelicula de protec ţie de oxid de crom este îndeob şte pasiv ă. Frecată, periată, lustruită, devine activ ă. Oţelul inox activ poate fi pasivizat prin tratare cu acizi. 5) Comportarea metalelor, de la cele active la cele pasive, este prezentat ă în tabelul alăturat, preluat din E. Allen Architectural Detailing: Function, Constructibility, Aestetics.

cele mai active

cele mai pu ţi n active

78

Tabel VII.2 Comportarea metalelor active-pasive magneziul şi aliajele sale zinc oţel galvanizat şi fier aluminiu oţel fier forjat fontă oţel inoxidabil activ suduri cu cositor plumb cositor alama bronz cupru suduri în argint nichel oţel inoxidabil pasiv argint aur


Art. 276 Potenţialul de corozivitate al metalelor poate fi exprimat şi prin raportare la potenţialul electrodului de hidrogen, considerat 0,00. Astfel, tabelul anterior poate fi exprimat şi prin valori, negative sau pozitive, dup ă cum metalul respectiv e mai activ (activitatea sa fiind dat ă de valoarea poten ţialului electrochimic) sau mai pu ţin activ:

Tabel VII.3 Potenţialul de corozivitate al metalelor

element

potenţial de electrod

element

potenţial de electrod

magneziu

- 2,37

plumb

- 0,13

aluminiu

- 1,66

hidrogen

0,00

zinc

- 0,76

cupru

+ 0,34

crom

- 0,71

mercur

+ 0,80

fier

- 0,44

argint

+ 0,80

nichel

- 0,23

platină

+ 1,20

cositor (staniu)

- 0,14

aur

+ 1,50

Întreţinerea faţadelor Modul de cur ăţare al fa ţadelor este în primul rând o problem ă de proiectare. Art. 277 Faţadele trebuie prev ăzute de la faza de proiect cu dispozitive care s ă asigure accesul pentru cur ăţenie. Art. 278 Sistemele de fa ţade trebuie s ă permită şi înlocuirea uşoară a elementelor deteriorate. Accesul la acestea se face utilizând acelea şi echipamente ca şi în cazul cur ăţirii faţadelor. Art. 279 Prevederile Art. 263 şi 264 se aplic ă ş i pentru cl ădirile reabilitate, la care se utilizează sisteme de faţade ventilate. Art. 280 Indiferent de tipul de fa ţadă adoptat, în zona soclului şi – recomandabil - la nivelul accesibil omului se vor adopta sisteme de fa ţade rezistente la şocuri mecanice (loviri, vandaliz ări).

79


Durabilitatea placajelor Piatra

Art. 281 Trăsăturile definitorii ale fiec ărei pietre – mineralogia, tipul de cristale, textura, dimensiunile, forma – contribuie împreun ă la modul de comportare al placajului respectiv în exploatare şi în mod particular cu rezisten ţa pe care o opune piatra la degradarea în exploatare. Aceste din urm ă degradări se refer ă la diminuarea rezisten ţei mecanice a pietrei, curbare, m ătuire a suprafe ţei finite, etc. De asemenea culoarea şi dimensiunile placajului conteaz ă în durabilitatea unei fa ţade: o culoare închis ă va implica automat o temperatur ă mai mare pe suprafa ţa placajului, dac ă acesta este orientat est, vest sau sud. Art. 282 Varia ţiile de temperatur ă induc în piatr ă tensiuni suplimentare, pierderea coeziunii inter-granulare şi în consecin ţă conduc la sc ăderea rezisten ţei mecanice. Art. 283 Creşterea cantit ăţii de umiditate din interiorul materialului accentueaz ă defectele. Experien ţe de laborator au ar ătat că rezistenţa mecanic ă a specimenelor din marmur ă saturate de apă este mai sc ăzută decât a celor uscate, iar deteriorarea este progresiv ă (chiar exponen ţială). Art. 284 Între rocile sedimentare cel mai des utilizate în construc ţii sunt calcarul, travertinul şi gresiile. Art. 285 În ceea ce prive şte comportarea în timp a calcarelor, este cunoscut faptul c ă atunci când grosimea pl ăcii scade, piatra este cu atât mai predispus ă la rupere. Art. 286 Marmura se poate curba. Fenomenul care st ă în spatele comport ării defectuoase a marmurei se nume şte în literatura de specialitate histerezis termic . Originea termenului este greceasc ă şi înseamn ă… deficien ţă. În acest sens se şi aplic ă şi nu respectând sensul uzual, de „fenomen cu caracter ireversibil care const ă în faptul c ă succesiunea st ărilor unei substanţe, determinate de varia ţia unui parametru, difer ă de succesiunea st ărilor determinate de varia ţia în sens contrar a aceluiaşi parametru”. Art. 287 Sistemul de prindere are o contribu ţie important ă în apariţia şi dezvoltarea degradărilor înregistrate la fa ţadele placate cu piatr ă naturală: agrafele fixe nu permit miş carea de dilatare a câmpurilor de pl ăci, putând s ă conducă la ruperea pietrei în imediata vecinătate a prinderilor. La aceasta contribuie şi o inadecvare a dimensiunilor pl ăcilor la mediu: grosime mic ă, suprafeţe mari. Ceramica Art. 288 Una dintre propriet ăţile foarte interesante ale ceramicelor – c ărămidă sau plăci – este c ă are o foarte bun ă rezistenţă la agen ţi chimici corozivi (este de fapt unul dintre motivele pentru care g ările erau realizate cu pere ţi din c ărămidă aparentă). Se recomand ă utilizarea placajelor ceramice în zone cu poluare ridicat ă, datorită bunei rezisten ţe pe care o are materialul la ac ţiunea agen ţilor agresivi. Postutilizarea materialelor componente Art. 289 Unele din materialele care alc ătuiesc componenta vertical ă a anvelopei pot fi recuperate. Deşeurile pl ăcilor din gresie por ţelanat ă pot fi remăcinate şi introduse în 80


procesul de fabrica ţie; PVC-ul poate fi reciclat în amestec cu r ăşini; sticla poate fi şi ea recuperată şi reciclat ă. Art. 290 Metalul poate fi topit şi refolosit. Art. 291 Lemnul poate fi recuperat sau prelucrat pentru ob ţinerea altor produse pe baz ă de lemn. Art. 292 Sticla se poate topi şi refolosi. Art. 293 Panourile compozite care includ miez din polietilen ă au o durabilitate de circa 50 –100 de ani. În cazul lor, problema nu se pune înc ă în legătură cu post utilizarea panourilor de faţadă, ci mai ales cu reciclarea de şeurilor rezultate în urma procesului de fabrica ţie ş i a croirii panourilor. Separarea aluminiului de polietilen ă nu mai este o problem ă astăzi; atât aluminiul cât şi polietilena reintr ă într-un circuit de produc ţie. O altă posibilitate de reciclare a produsului, cu recuperare de c ăldură, este prin topirea compusului (t ăiat în prealabil în bucăţi mici). La temperatur ă ridicată, polietilena se descompune integral, eliberând gaze cu înalt potenţial energetic, care pot fi utilizate pentru alte descompuneri şi topiri.

81


CAPITOLUL VII UTILIZAREA SISTEMELOR DE FAŢ ADE VENTILATE LA CL ĂDIRI EXISTENTE (Capitol informativ) Sistemele de fa ţade ventilate ar putea reprezenta o alternativ ă – mai scumpă, evident – la sistemele de reabilitare termic ă a clădirilor existente. 



Dat fiind că în spatele finisajului se poate prevedea, în spa ţiul de aer definit drept plenum în capitolul de terminologie, o termoizola ţie, se asigur ă protecţia termică necesară pentru a răspunde exigen ţelor termo-higro-energetice contemporane. Trebuie analizate urm ătoarele aspecte: a. pozi ţia clădirii (în oraş, în raport cu o cale de acces major ă, la stradă, în curte interioară, în vecin ătatea unor alte obiective importante etc); b. tipul de arhitectur ă ini ţial (termenul de reabilitare are, în DEX, urm ătorul înţeles ”a readuce în stare activ ă unele func ţ ii alterate în urma unor procese patologice ”), la care ar trebui s ă fie readus ă faţada clădirii; c. expertiza de structuri a cl ădirii, dat fiind c ă trebuie verificat dac ă se poate prelua eventuala greutate suplimentar ă pe care o reprezint ă placajul şi sistemul de prindere; exist ă posibilitatea ca prin desfacerea finisajului existent, greutatea sistemului ventilat s ă nu depăşeasc ă greutatea sistemului de finisaj ini ţial. Pentru clădirile existente la care urmeaz ă a se amenaja fa ţade cu alc ătuire ventilat ă este necesar ă evaluarea siguran ţei după cum urmează: i. verificare de ansamblu: - pentru situa ţia de proiectare seismic ă clădirea trebuie s ă se încadreze în clasa de risc seismic RS IV conform tabelului 8.3 din Codul de proiectare P100-3; ii. verificări locale: - pentru situaţia de proiectare fundamental ă se va verifica siguran ţa fundaţiilor; - pentru situa ţia de proiectare seismic ă se va verifica siguran ţa stratului suport după aplicarea stratului de placare; d. alegerea sistemului de fa ţadă ventilat ă corespunzător atât din punct de vedere estetic cât şi compatibilitatea componentelor de prindere-asamblare cu peretele suport – componenta de rezisten ţă a sistemului. Adoptarea unor sisteme la care înlocuirea elementelor deteriorate s ă poată fi făcută cu uşurinţă; e. verificarea costurilor de desfacere – refacere a finisajului, inclusiv managementul de ş eurilor.



82

În cazul în care nu se impune şi o reabilitare termic ă prevederea unui sistem de faţadă ventilată se poate face f ără desfacerea finisajului existent. Este cazul unor faţade interioare, dar cu respectarea cerin ţelor de mai sus.

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA FA Ţ ADELOR CU ALC ĂTUIRE VENTILAT Ă Redactarea 2 



83

Faţadele interioare au restric ţii dimensionale ale placajelor mai mici decât cele exterioare, dat fiind c ă nu sunt supuse ac ţiunilor agen ţilor de mediu exterior, mai agresivi. Toate fa ţadele trebuie s ă fie prev ăzute cu sisteme pentru cur ăţare. Cu atât mai mult faţadele exterioare. În cazul cl ădirilor existente este obligatorie prevederea echipamentelor pentru între ţinere care nu au existat la proiectarea / execu ţia iniţială a clădirii.


ANEXA 1 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE Referinţe normative 1. Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru cl ădiri pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat cu Ordinul ministrului transporturilor, cl ădirilor şi turismului şi al ministrului de stat şi al ministrului administra ţiei şi internelor, nr.1.822/394/2004 2.

Normativul de siguran ţă la foc P118

3. C107–2005, Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construc ţie ale clădirilor, Partea a 2-a Normativ privind calculul coeficien ţilor globali de izolare termică la clădirile cu alt ă destinaţie decât cea de locuire C 107/2 4. C107–2005 Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construc ţie ale clădirilor, Partea a 3-a - Normativ privind calculul performan ţelor termoenergetice ale elementelor de construc ţie ale clădirilor C 107/3 5.

Codul de proiectare seismic ă P100-1

6.

Codul CR0 Cod de proiectare. Bazele proiect ării structurilor în construc ţii

7. NP 082 Cod de proiectare. Bazele proiect ării şi acţiuni asupra construc ţiilor. Acţiunea vântului” 8.

CR6-2006 Cod de proiectare pentru structuri de zid ărie

9. C125-3. Normativ privind acustica în construc ţii şi zone urbane. Partea III: M ăsuri de protecţie împotriva zgomotului la cl ădiri de locuit, social-culturale şi tehnico-administrative GP 0001-1996 “Protec ţia la zgomot. Ghid de proiectare ş i execuţie a zonelor urbane din punct de vedere acustic � ��

11. GP111 Ghidul de proiectare şi execuţie privind protec ţia împotriva coroziunii a construcţiilor din o ţel Standarde 1. SR EN 845-1+A1:2008 Specifica ţie a componentelor auxiliare pentru zid ărie. Partea 1: Agrafe, bride de fixare, etriere suport şi console 2. SR EN 13823 :2010 Încerc ări de reac ţie la foc ale produselor pentru construc ţii. Produse pentru construc ţii cu excep ţia produselor pentru pardoseli expuse la solicitare termică a unui singur obiect arzând 3. SR EN ISO 11925-2 :2011 Încerc ări de reac ţie la foc. Aprinzibilitatea produselor pentru construc ţii care vin în contact direct cu flac ăra. Partea 2: Încercare cu surs ă cu o singur ă flacără 4. SR EN 1363-1:2001. Încerc ări de rezisten ţă la foc. Partea 1: Condi ţii generale.

84


5. SR EN1363-2 :2001 Încerc ări de rezisten ţă la foc. Partea 2: Proceduri alternative şi suplimentare 6. SR EN 13501-2+A1:2010 Clasificarea în func ţie de comportarea la foc a produselor şi elementelor de construc ţie. Partea 2: Clasificare folosind rezultatele încerc ărilor de rezistenţă la foc, cu excep ţia produselor utilizate în instala ţiile de ventilare 7. SR EN 1991-1-2:2004 / AC:2009 Eurocod 1: Ac ţiuni asupra structurilor. Partea 1-2: Ac ţiuni generale. Ac ţiuni asupra structurilor expuse la foc. 8. SR EN 1996-1-2:2005, Reguli generale - Calculul structurilor la foc 9. SR EN 1999-1-2:2007/NA:2009. Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-2: Calculul structurilor la foc. 10. SR EN 13364:2002 Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea sarcinii de rupere prin gaura de agrafare 11. SR EN 1991-1-5:2004/NA:2008 Ac ţiuni asupra structurilor Partea 1-5: Ac ţiuni generale – Ac ţiuni termice 12. SR EN 845-2:2004. Specifica ţie a componentelor auxiliare pentru zid ărie. Partea 2: Buiandrugi. 13. SR EN 771- 1:2011. Elemente pentru zid ărie de argil ă arsă 14. SR EN 771-3:2011. Specifica ţii ale elementelor pentru zid ărie. Partea 3: Elemente pentru zidărie de beton cu agregate (agregate grele şi uş oare) 15. SR EN 771-4:2011. Elemente pentru zid ărie de beton celular autoclavizat 16. SR EN 771-5:2011. Specifica ţii ale elementelor pentru zid ărie. Partea 5: Elemente pentru zidărie de piatră artificială 17. SR EN 771-5:2011. Specifica ţii ale elementelor pentru zid ărie. Partea 5: Elemente pentru zidărie de piatră artificială 18. SR EN 771-6:2011. Specifica ţii ale elementelor pentru zid ărie. Partea 6: Elemente pentru zidărie de piatră natural ă 19. SR EN 1992-1-1:2004/AC:2008. Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru cl ădiri 20. SR EN 845-3+A1:2008 Specifica ţi e a componentelor auxiliare pentru zid ărie. Partea 3: Plase de o ţe l pentru armarea îmbin ărilor orizontale 21. SR EN 845-1+A1:2008 Specificaţie a componentelor auxiliare pentru zid ărie. Partea 1: Agrafe, bride de fixare, etriere suport şi console 22. SR EN 1996-2:2006/AC:2010 Proiectare, alegere materiale şi execuţie zidărie 23. SR-EN-ISO 13788-2005 Calculul higrotermic al componentelor cl ădirii 24. SR EN ISO 717-1:2000/A1:2007 Acustic ă. Evaluarea izol ării acustice a cl ădirilor şi a elementelor de construc ţii. Partea 1: Izolarea la zgomot aerian 25. STAS 10009 – 88 Acustica în construc ţii. Acustica urbana. Limite admisibile ale nivelului de zgomot 12. Regulamentul (CE) 1907/2006 al Parlamentului european si al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea si autorizarea substan ţelor chimice si restricţiile aplicabile acestor substan ţe (REACH)

85


ANEXA 2 FIŞ A TEHNICĂ DE SECURITATE (SAFETY DATA SHEET) „Fişa tehnic ă de securitate” (Safety Data Sheet) transmite informa ţii referitoare la substanţele şi produsele clasificate ca agen ţi chimici periculo şi, inclusiv informa ţii consistente şi precise din „ Raportul Chimic de siguran ţă”( Chemical Safety Report), astfel încât prevederile din „Fi şa tehnic ă de securitate” s ă poată asigura utilizatorilor m ăsurile necesare pentru protec ţia sănătăţii oamenilor şi siguran ţă la locul de munc ă şi în exploatare şi protecţia mediului ambiant. Informaţiile prev ăzute în „Fişa tehnic ă de securitate” permit evaluarea riscurilor, ca şi stabilirea şi realizarea măsurilor de prevenire şi protec ţie a sănătăţii oamenilor şi mediului conform prevederilor din REACH 1907/2006, Anexa II, astfel: Cap. 1 – Identificarea substan ţei/amestecului şi a societ ăţii; Cap. 2 – Identificarea pericolelor; Cap. 3 – Compozi ţie/informa ţii privind componen ţi(ingredientele); Cap. 4 – Măsuri de prim ajutor; Cap.5 – Măsuri de stingere a incendiilor; Cap.6 – Măsuri în cazul pierderilor accidentale; Cap.7 – Manipulare şi depozitare; Cap. 8 – Controlul expunerii/protec ţia personal ă; Cap.9 – Propriet ăţi fizice şi chimice; Cap. 10 – Stabilitate şi reactivitate; Cap. 11 – Informa ţii toxicologice; Cap. 12 – Informa ţii ecologice; Cap. 13 – Consideraţii privind eliminarea; Cap. 14 – Informa ţii privind transportul; Cap. 15 - Informaţii privind reglementarea; Cap. 16 – Alte informa ţii. Furnizorul unui produs are obliga ţia de a comunica informa ţii privind substan ţele aflate în concentraţii de peste 0,1% din greutate şi care fac parte din categoria substan ţelor care trebuie introduse în Anexa XIV din REACH (CMR cat 1 şi 2, persistente, bioacumulative , toxice, etc). „Fişa tehnic ă de securitate” va trebui pus ă la dispozi ţie şi pentru produsele care nu sunt clasificate ca periculoase, în sensul prevederilor din REACH 1907/2006.

86


ANEXA 3 VALORILE LIMIT Ă MAXIME ALE CONŢINUTULUI DE COMPU ŞI ORGANICI VOLATILI PENTRU VOPSELE ŞI LACURI Valorile limit ă maxime ale con ţinutului de compu şi organici volatili pentru vopsele şi lacuri sunt prezentate în Tabelul nr.20 (din Hot ărârea Guvernului nr.735/2006 cu titlul “Hot ărâre privind limitarea emisiilor de compu şi organici volatili datorate utiliz ării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi în produsele de refinisare a suprafe ţelor vehiculelor” care transpune Directivei 2004/42/CE a Consiliului şi a Parlamentului European). Tabelul nr.20* Faza II [g/l] (*) (de la data de 01.01.2010) 30 30 100 100 40 430 130 300

Subcategoria produsului

Tip

Acoperiri mate penntru pere ţi interiori şi tavane (luciu <25 la 60 0) Acoperiri lucioase pentru pere ţi interiori şi tavane (luciu >25 la 60 0) Acoperiri pentru pere ţi exteriori pe substrat mineral Vopsele de interior/exterior pentru decorare, pentru lemn, metal Lacuri pentru lemn şi lacuri pentru interior/exterior, incluzând lacuri opace pentru lemn Lacuri colorate de interior/exterior pentru lemn

SBA (**) SBS (***) SBA SBS SBA SBS SBA SBS

Faza I [g/l] (*) (de la data de 01.01.2007) 75 400 150 400 75 450 150 400

SBA SBS

150 500

130 400

SBA SBS SBA SBS SBA SBS SBA SBS

150 700 50 450 50 750 140 600

130 700 30 350 30 750 140 500

SBA SBS

140 550

140 500

SBA SBS SBA SBS

150 400 300 500

100 100 200 200

Grunduri Grunduri de impregnare Acoperiri performante monocomponente Acoperiri performante reactivebicomponente cu destinaţie specială (de ex. pentru pardoseli Acoperiri multicolore Acoperiri cu efect decorativ

(*) g/l produs gata pentru utilizare (**) strat de acoperire pe baz ă de apă (***) strat de acoperire pe baz ă de solvent

*Valori din HG nr.735/2006 Anexa nr.2: Valori limit ă maxime ale conţinutului de compu şi organici volatili pentru vopsele, lacuri şi produse de refinisare a suprafe ţelor vehiculelor. A – Valorile limit ă maxime ale con ţinutului de compu şi organici volatili pentru vopsele şi lacuri.

87


ANEXA 4 EXEMPLE DE POSIBILE RESTRIC ŢII ÎN CAZUL MATERIALELOR PENTRU CONSTRUCŢII Acrilamida – Nu se va introduce pe pia ţă sau utiliza ca substan ţă sau component ă în amestecuri , în concentra ţie egal ă sau superioar ă celei de 0,1% în greutate pentru aplica ţii în care este utilizat mortar dup ă 5 noiembrie 2012(Regulamentul nr. 366/2011); Cadmiu – Amestecurile şi produsele fabricate din material plastic nu se introduc pe pia ţă în cazul în care concentra ţia de cadmiu(exprimat ă sub formă de cadmiu metalic) este egal ă cu sau dep ăşeşte 0,01% din greutatea materialului plastic (Regulamentul nr. 494/2011) Compuşii cromului VI – Se interzice introducerea pe pia ţă sau utilizarea cimentului şi a amestecurilor care con ţin ciment, dac ă acestea conţin atunci când sunt hidratate o cantitate de crom VI solubil mai mare de 2mg/kg (0,0002%) din totalul greut ăţii de ciment uscat (Regulamentul nr. 552/2009); Toluen – Se interzice introducerea pe pia ţă sau utilizarea substan ţei ca atare sau în amestecuri, în concentra ţii mai mari sau egale cu 0,1% în greutate, atunci când substan ţa sau amestecul respectiv sunt utilizate în adezivi sau în vopsele care se aplic ă prin pulverizare, destinate comercializ ării către publicul larg( Regulamentul nr. 552/2009); Compuşi organici volatili ( COV) – Valorile limită maxime ale con ţinutului de compu şi organici volatili pentru vopsele, lacuri nu trebuie s ă depăşească valorile prezentate în Anexa nr.3 ( HG nr.735/2006). Hidrocarburi aromatice volatile (HAV) - Nu se adaug ă hidrocarburi aromatice volatile în mod direct înainte sau în timpul nuan ţării produsului(dac ă este cazul). Totu şi se pot ad ăuga ingrediente care con ţin HAV până la o limit ă la care con ţinutul de HAV s ă nu depăşescă 0,1% în greutate din con ţinutul produsului final; Metale grele – nu se folosesc ca ingrediente sau substan ţe de nuan ţare a produsului următoarele metale grele sau compu şii acestora (dac ă este cazul)(fie substan ţă, fie ca parte a unui preparat folosit): cadmiu, plumb, cromVI, mercur, arsenic, bariu(cu excep ţia sulfatului de bariu) seleniu, antimoniu Se accept ă ca ingredientele s ă conţină urme din aceste metale pân ă la 0,01% în greutate , provenite din impurit ăţile materiilor prime; Cobalt – nu se adaugă cobalt ca ingredient, cu excep ţia sărurilor de cobalt folosite ca sicativ în vopsele alchidice. Aceste substan ţe pot fi utilizate într - o concentra ţie care s ă nu depăşeasc ă 0,005% în greutate din produsul final, m ăsurată ca cobalt metal. Cobaltul conţinut în pigmen ţi face excepţie de la aceast ă cerinţă. Ingrediente (foarte toxice, toxice, cancerigene, mutagene, toxice pentru reproduc ţie) – Nu se foloseşte nici un ingredient, inclusiv cele pentru nuan ţare(dac ă este cazul), care îndeplineşte criteriile de clasificare ale oric ăreia dintre următoarele fraze de risc (sau combina ţii ale acestora): a) R23 – toxic la inhalare; b) R24 – toxic în contact cu pielea; 88


c) R25 – toxic în caz de ingerare; d) R26 – foarte toxic la inhalare; e) R27 – foarte toxic în contact cu pielea; f) R28 – foarte toxic în caz de ingerare; g) R33 – pericol de efecte cumulate; h) R39 – pericol de efecte ireversibile foarte grave; i) R40 – probe reduse de efect cancerigen; j) R42 – poate provoca sensibilizare prin inhalare; k) R45 – poate cauza cancer; l) R46 – poate cauza afectare genetic ă ereditară; m) R48 – pericol de afec ţiuni grave cauzate de o expunere prelungit ă; n) R49 –poate provoca cancer prin inhalare; o) R60 – poate afecta fertilitatea; p) R61 – poate dăuna fătului în timpul sarcinii; q) R62 – risc posibil de afectare a fertilit ăţii; r) R63 – risc posibil de efecte nocive pentru f ăt; s) R68 – risc posibil de efecte ireversibile. Ingredientele active c ărora li atribuie sau li se poate atribui una din frazele de risc R23, R24, R25, R26, R27, R28, R39, R40, sau R48 sau combina ţii ale acestora pot fi totu ţi utiliza ţi ca conservan ţi în vopsele, pân ă la limita maxim ă de 0,1% în greutate din compoziţia totală a vopselei. Ingrediente periculoase pentru mediul înconjurător – Nici un ingredient, inclusiv cele pentru nuanţare (dac ă este cazul), care îndepline ş te criteriile de clasificare ale oric ăreia dintre următoarele fraze de risc (sau combina ţii ale acestora) nu trebuie s ă depăşeasc ă 2% în greutate: a)N R50 - foarte toxic pentru organismele acvatice; b)N R50/53 – foarte toxic pentru organismele acvatice, poate avea efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic; c) N R51/53 – foarte toxic pentru organismele acvatice, poate avea efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic; d) N R52/53 – foarte toxic pentru organismele acvatice, poate avea efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic; e) R51 – toxic pentru organismele acvatice; f)R52 – dăunător pentru organismele acvatice; g)R53 – poate avea efecte negative de durat ă asupra mediului acvatic. Alchilfenoxilaţi - Nu se utilizeaz ă în compozi ţia vopselei, nici înainte, nici în timpul nuan ţării (dac ă este cazul); Formaldehidă – Nu se adaug ă formaldehide libere. Substan ţele care elibereaz ă formaldehide se pot ad ăuga numai în cantit ăţi care s ă asigure , dup ă nuanţare (dac ă este cazul), un con ţinut de formaldehide libere de cel mult 0,001% în greutate; Formaldehidă - clasele de aldehidă formică pentru plăcile pe baz ă de lemn utilizate în construcţii (aşa cum sunt definite în SR EN 13986:2003) , sunt prezentate în tabelul următor:

89


Neacoperită

Clasa

E1

E2

Metodă de încercare Condiţie Metodă de încercare Condiţie

Metodă de încercare Condiţie Metodă de încercare Condiţie

Placă de aşchii OSB MDF

Tip de placă Neacoperită Placaj Panou de lemn masiv LVL

Acoperită, finisată sau furniruită Placă de aşchii OSB MDF Placaj Panou de lemn masiv Placă de fibre (prin procedeul umed) Placă de aşchii liate cu ciment LVL

SR EN 717-1:2005 Emisie ≤ 0,124 mg/m3 aer SR EN 120:1995 SR EN 717-2:1995 Conţinut ≤ 8 mg/100 g Placă uscată

Emisie ≤ 3,5 mg/m2h sau ≤ 5 mg/m2h în primele 3 zile după producţie SR EN 717-1:2005

Emisie > 0,124 mg/m3 aer SR EN 120:1995 SR EN 717-2:1995 Conţinut > 8 mg/100 g şi ≤ 30 mg/100 g Placă uscată

Emisie > 3,5 mg/m2h şi ≤ 8 mg/ m2h sau > 5 mg/m2h şi ≤ 12 mg/m2h în primele 3 zile după procesul de produc ţie

Pentaclorfenol - pentru pl ăcile pe baz ă de lemn utilizate în construc ţii (aşa cum sunt definite în SR EN 13986:2003) care conţin pentaclorfenol, trebuie efectuate încerc ări, iar conţinutul trebuie s ă fie mai pu ţin de 5 ppm pentaclorfenol. În cazul în care se dep ăşeşte valoarea de 5 ppm, acest lucru trebuie specificat la marcaj.

90


ANEXA 5 EXEMPLE DE SISTEME DE FAŢ ADE VENTILATE

91


92


93


94


95


96


97


98


99


100


101


102


103


104


105


106


107


108


109


110


111


112


113


114


115


116


117


118


119


120


121


122


123


124


125


126


127


128


129


130


131


132


133


134


135


136


137


138


139


140


141


142


143


144


145


146


147


148


149


150


151


152


153


154


155


156


157


158


159


160


161


162


163


164


165


166


167


168


169


170


ANEXA 6 COMENTARII C70. 1. din piatr ă natural ă nu se recomand ă a fi realizate nici pl ăci de dimensiuni mari, nici plăci subţiri. Greutatea materialului natural induce o sarcin ă importantă asupra componentei rezistente, care trebuie dimensionat ă, ca material, alc ătuire şi grosime, astfel încât s ă nu fie posibilă deteriorarea acesteia sau desprinderea pl ăcilor. De asemenea, componenta de prindere – solidarizare (scheletul pe care sunt fixate pl ăcile şi dispozitivele de solidarizare a acestuia pe peretele – suport) este aleas ă în concordan ţă atât cu tipul de component ă rezistentă (perete suport), cât şi cu cel de material de protec ţie – finisaj. C70. 2. Cu cât materialul “de fa ţă” este mai complex , realizat cu tehnologii noi şi astfel distanţându-se de cel natural, cu atât greutatea sa scade, fiind întâlnite pl ăci ş i fâş ii de dimensiuni mari (pân ă la 16m în ălţime, în prospectul produc ătorului de sistem, în condi ţiile unei greut ăţi de sub 5 kg/m2). Pe de alt ă parte, cu cât plăcile sunt mai mari şi mai uşoare, aspectul lor se îndep ărtează din ce în ce mai mult de cel tradi ţional, g ăsindu- şi locul fie în categoria placajelor cu aspect metalic, fie în aceea a materialelor plastice. C.72 Din punct de vedere al cerin ţelor pe care trebuie s ă le asigure subansamblul, scheletul de sus ţinere poate prelua o parte din abaterile rezultate în urma unei execu ţii mai puţin îngrijite a componentei rezistente, acurate ţea fiind asigurat ă la nivelul fe ţei finite. De asemenea, el este astfel proiectat încât s ă preia mişcarea de dilatare a montan ţilor, în perioada de var ă. C.72.2 Unul dintre dezavantajele solu ţiei este că viteza de montare este relativ mic ă, având în vedere c ă fiecare element de prindere trebuie pozi ţionat concomitent cu montarea plăcilor; greşelile de trasare sunt imposibil de reparat, fiind necesar ă practicarea altor g ăuri în elementul suport, pentru introducerea diblurilor în pozi ţia corectă. C.77 Caracteristici uzuale, exemplificative, ale plăcilor ş i fâşiilor din prefabricate de beton, sintetizate din literatura de specialitate

CATEGORII MATERIALE

dimensiuni maxime [mm]

Prefabricate din BA

lăţime lungime grosime

absorb ţie de apă densitate [kg/m3] rezisten ţa la încovoiere [Mpa] Metoda de testare rezisten ţa la îngheţ / dezgheţ modul de elasticitate [kN/mm2] Metoda de testare rezisten ţa la pătare coeficient de dilatare greutate [kg/m2]

171

700 / 1574 660 / 3810 Intre 10 si 25 8,00% Intre 1500 si 2200 12 EN 1170-4 aspect neschimbat 20 EN 1170-5 aspect neschimbat 1 mm/m Intre 22 si 55

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA FA Ţ ADELOR CU ALC ĂTUIRE VENTILAT Ă Redactarea 2 dimensionale Toleran ţe

lungime [mm] înălţime [mm] / lăţime grosime [mm] planeitate [mm/m]

±1 ±1 ±1 ±2 Propriet ăţ i optice

diferenţa de culoare (ISO 105 A02-93) strălucire orbitoare / luciu disipare a luminii / mat menţinerea culorii la lumin ă rezisten ţa la UV

aspect neschimbat da da aspect neschimbat aspect neschimbat cerin ţe de calitate

permeabilitate la difuzia vaporilor clasa de reactie la foc Metoda de testare

21,3 - 24,3 A1 DIN 4109

sisteme de prindere

cu adeziv mecanic modalităţi de reglare

nu vizibil sau ascuns pe trei direcţii rosturi / îmbin ări

din alăturarea elementelor din suprapunerea elementelor din îmbinarea elementelor

da da da diverse

piese speciale de col ţ asamblare / dezasamblare reciclabil

nu piesă cu piesă nu

C.78 Caracteristici uzuale, exemplificative, ale plăcilor din fibrociment, sintetizate din literatura de specialitate CATEGORII MATERIALE

Dimensiuni maxime [mm]

Fibrociment


absorb ţie de apă densitate [kg/m3] rezisten ţa la încovoiere Metoda de testare rezisten ţa la îngheţ / dezgheţ rezisten ţa la impact [Nm] modul de elasticitate [kN/mm2] Metoda de testare rezisten ţa la pătare coeficient de dilatare 2

Metoda de testare

greutate [kg/m ]

1250 / 1500 2000 / 3600 Intre 3 si 22 Maxim 20% Intre 1500 si 2420 Max 26 EN ISO 178 aspect neschimbat 25 20 EN 1170-5 aspect neschimbat 10 x 10-6/K (DIN 51045) EN 438-2 Part 17 Intre 10,2 si 31,5

toleran ţe dimensionale

lungime [mm] înălţime [mm] / lăţime grosime [mm]

172

±2 ±1 ±0,5


planeitate [mm/m]

<2 Propriet ăţ i optice

diferenţa de culoare (ISO 105 A02-93) strălucire orbitoare / luciu disipare a luminii / mat menţinerea culorii la lumin ă rezisten ţa la UV

aspect neschimbat nu da aspect neschimbat aspect neschimbat de calitate Cerin ţe

coeficient de conductivitate termic ă permeabilitate la difuzia vaporilor clasa de reactie la foc Metoda de testare

Intre 0,4 W/mK si 2,0 W/mK 7 A2 s1 d0 EN 13501-1

sisteme de prindere




da da da diverse

piese speciale de colt asamblare / dezasamblare reciclabil


C.79 Tendin ţele ultimilor ani în produc ţia de plăci ceramice pentru fa ţade se refer ă mai puţin la creşterea dimensiunilor sau a rezisten ţei mecanice a pl ăcilor, cât mai ales la modul de întreţinere – sau autoîntre ţinere - al acestora, în contextul reducerii polu ării globale şi al consumului ra ţional de resurse naturale. Astfel, o fa ţadă care se autoîntre ţi ne implic ă un consum mai mic de detergen ţi (factor poluant) precum şi un consum mai redus de ap ă. Catalizatorul din sistemul de protec ţie, dioxidul de titan (TiO 2), transformă apa şi oxigenul din aer în oxigen activ, care oxideaz ă şi descompune materiile organice, bacteriile şi viruş ii. Pe de alt ă parte, tot dioxidul de titan, activat de efectul razelor ultraviolete, conduce la micşorarea tensiunii superficiale a apei şi la crearea unui efect hidrofil pe suprafa ţa pl ăcilor, care realizeaz ă o pelicul ă continuă de apă care spală uniform fa ţada. Pentru situaţii speciale (plac ări în proximitatea aerog ărilor), exist ă sisteme în care undele radar incidente pe suprafa ţa anvelopei cl ădirilor placate cu pl ăci ceramice sunt absorbite, pentru evitarea apari ţiei “reflexiilor – fantom ă” pe ecranele monitoarelor din turnul de control al traficului aerian. Unele tipuri de pl ăci ceramice au ca măsură suplimentar ă de siguran ţă inserarea unui strat de ţesătură de fibră de sticlă de 5 x 5 mm, pe spatele fiec ărei plăci ceramice, pentru ca, în caz de spargere, acest strat de „armare” s ă menţină cioburile pe pozi ţie. Pe plan european s-au dezvoltat sisteme de placaje ceramice pentru tratamente acustice. Au străpungeri (perfora ţii, fante) şi sunt prev ăzute cu materiale fibroase pentru absorb ţie acustică. Ele se pot utiliza pentru tratamentele acustice ale unor fa ţade interioare – pere ţii 173


interiori ai s ălilor de concert de exemplu, foyere, alte spa ţii interioare care au nevoie de o tratare acustic ă. Categorii materiale

Date generale Categorii materiale dimensiuni L x I x G [mm] absorb ţie de apă porozitate densitate [kg/m³] rezisten ţa la încovoiere [N/mm²] rezisten ţa la înghe ţ/dezgheţ rezisten ţa la şoc termic rezisten ţa la impact rezisten ţa la pătare rezisten ţa la substanţe chimice rezisten ţa la zgâriere (EN 438) coeficient de dilatare termic ă (α) µm/m ᵒC greutate - masa superficial ă [kg/m²]

Ceramic ă

Corpuri Ceramice 150 - 1800 x 300-1200 x 15-40 3%
Plăci Subtiri 30-90 x 30-90 x 8 16 3%
Cărămizi de faţadă 240-290 x 115 - 140 x 65 - 71 6%
toleran ţ e dimensionale

lungime [mm] înălţime [mm] grosime [mm] rectiliniaritatea muchiilor [mm] diagonala [mm] menţinerea geometriei rectangulare [mm] planeitate [mm] proprietăţi optice diferenţa de culoare (ISO105 A02-93) strălucire orbitoare/ luciu disipare a luminii / mat menţinerea culorii la lumin ă rezisten ţa la UV (500 ore)

+/-1 +/-2 - +/- 3.0 /500 +/-1 - +/-2 -

+/- 0,5 - +/-1 +/- 0,5 - +/-2 +/- 0,5 - +/-1 +/- 0,5 +/- 1,2 - +/- 2

+/- 4 +/- 3 +/- 2

+/-0.3% +/-0.4% - +/-0.8%

+/- 2 - +/- 3 +/-0.4%

aspect neschimbat aspect neschimbat

nu da aspect neschimbat aspect neschimbat

nu da/nu aspect neschimbat aspect neschimbat

nu da aspect neschimbat aspect neschimbat

da da (plăci speciale) A1

0,90 – 1,20 W/mK 12 - 30 A1

nu vizibil sau ascuns pe trei direcţii

da da ancorare ascuns ă nu

da da da

da da nu

da piesă cu piesă da

da nu funcţie de mortar

cerin ţ e de calitate

coeficient de conductivitate termic ă permeabilitate la difuzia vaporilor izolare la zgomot aerian fonoabsorb ţie clasa de reactie la foc cu adeziv mecanic modalităţi de reglare din alăturarea elementelor din suprapunerea elementelor din îmbinarea elementelor piese de col ţ/speciale asamblare dezasamblare reciclabil

174

A1 sisteme de prindere

nu vizibil sau ascuns pe trei direcţii

rosturi/îmbin ări

da nu da

diverse



C.80 Finisaje din lemn dimensiuni maxime [mm]

Lemn masiv l ăţime

lungime grosime Absorb ţie de apă Densitate [kg/m3] Rezistenţă la încovoiere Metoda de testare rezistenţă la îngheţ / dezgheţ rezistenţă la pătare coeficient de dilatare greutate [kg/m2]

între 100 si 150 între 2400 si 5100 între 18 si 50 mm 5,10% 512 39 N/mm2 EN 408 aspect neschimbat aspect neschimbat 2,90% 13

dimensionale toleran ţe


– – – propriet ăţ i optice

Diferenţă de culoare (ISO 105 A02-93) strălucire orbitoare / luciu disipare a luminii / mat menţinerea culorii la lumin ă rezistenţă la UV

aspect neschimbat nu da aspect neschimbat aspect neschimbat cerin ţe de calitate

coeficient de conductivitate termic ă clasa de reacte la foc Metoda de testare

0,17 W/mK Clasa C ASTM E84

sisteme de prindere


nu vizibil sau ascuns pe două direcţii rosturi / îmbin ări


da da da diverse

Piese speciale de colt Asamblare / dezasamblare Reciclabil

da piesă cu piesă da pl ăci din lemn



absorb ţie de apă densitate [kg/m3] rezistenţă la încovoiere Metoda de testare rezistenţă la îngheţ / dezgheţ rezistenţă la impact rezistenţă la întindere Metoda de testare

175

1220 2440 între 3 si 22 mm 5,00% 1350 80 Mpa SR EN ISO 178 aspect neschimbat 1,8 mm (EN 438-2 Part2) 60 Mpa SR EN ISO 527-2:2000


rezistenţă la pătare coeficient de dilatare 2

aspect neschimbat 0,60% SR EN 438-2 Part 17 Max 30

Metoda de testare

greutate [kg/m ] dimensionale toleran ţe


-0 / +10 mm - 0 / + 10 mm ±0,4 / ±0,8 propriet ăţ i optice

menţinerea culorii la lumin ă rezistenţă la UV

3 Gray Scale EN 438-2 3 Gray Scale EN 438-2 de calitate cerin ţe

coeficient de conductivitate termic ă W/mK permeabilitate la difuzia vaporilor clasa de reactie la foc

0,261 15 - 30 D s2 d0 SR EN 13501-1+A1:2010

Metoda de testare sisteme de prindere

cu adeziv mecanic modalitati de reglare

da vizibil sau ascuns pe trei direcţii rosturi / îmbin ări


da nu da diverse



C.81 Finisaje din metal Categorii materiale

dimensiuni maxime [mm] densitate [g/cm3] rezistenţă la încovoiere [kNcm²/m] rezistenţă la înghet / dezgheţ rezistenţă mecanică [kNcm²/m] coeficient de dilatare greutate [kg/m2] modul de elasticitate [N/mm2]

Metal


333 - 1050 2440 - 4400 0,4 - 4 7,2 1250 – 5900 aspect neschimbat 1,25 – 2,75 în direcţia de laminare: 2,2 mm/m x 100 K în direcţia perpendicular ă pe direcţia de laminare: 1,7 mm/m x 100 K 4,5 – 7,3 ≥ 80000



176

-0 / +10 -0/+4 ±0,4 / ±0,8


de calitate cerin ţe

clasa de reac ţie la foc Metoda de testare

EU clasa D; Class B2; Class M1/Class F0; Class O; A1 (strat suport metalic) sau B2 (strat suport lemn) SR EN 13501-1+A1:2010; DIN 4102-1/ DIN 4102-7; NF P 92-501/ NF F 16-101; BS476, part 7

sisteme de prindere

cu adeziv mecanic modalităţi de reglare distanţa de reglare [mm] distanţa [mm] faţă de sistemul termoizolant

nu vizibil sau ascuns pe trei directii 130 - 320 20 rosturi / îmbinari

din alăturarea elementelor din suprapunerea elementelor din îmbinarea elementelor lăţime rost [mm]

da nu da 10 - 30 diverse


da piesa cu piesa pân ă la 90%, conform ISO 14001

C.82 Finisaje din sticlă CATEGORII MATERIALE

dimensiuni maxime [mm] densitate [kg/m3] rezistenţă la incovoiere rezistenţă la soc termic rezistenţă la impact modul de elasticitate [N/mm2] coeficient de dilatare greutate [kg/m2]

Sticla


Intre 500 si 1250 Intre 1000 si 3750 27 2350 2900 Nm/m aspect neschimbat Safety Glass 1400 8 x 10-6 m/mK 30



– – – propriet ăţ i optice

diferenţa de culoare (ISO 105 A02-93) menţinerea culorii la lumin ă rezistenţă la UV

aspect neschimbat aspect neschimbat aspect neschimbat de calitate cerin ţe

coeficient de conductivitate termic ă coeficient de transmisie termic ă U permeabilitate la difuzia vaporilor clasa de reacţie la foc

177

0,75 W/mK 4,11 barier ă din aluminiu N/A non-combustible

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA FA Ţ ADELOR CU ALC ĂTUIRE VENTILAT Ă Redactarea 2 sisteme de prindere


da ascuns pe trei direcţii rosturi / îmbinari


da nu nu diverse


nu piesă cu piesă da

C. 83 Finisaje din PVC categorii materiale


PVC

l ăţime lungime grosime

absorb ţie de apă rezistenţa la încovoiere Metoda de testare rezistenţa la îngheţ / dezgheţ rezistenţa la impact modul de elasticitate [N/mm2] Metoda de testare rezistenţa la pătare coeficient de dilatare greutate [kg/m2]

între 90 si 180 6000 între 15 si 18 mm 0,70% 70 N/mm2 DIN 53452 aspect neschimbat 14 kJ/m2 1900 DIN 53457 aspect neschimbat 0,065 mm/m x K 7,6



±0,3 ±0,3 ±0,6 propriet ăţ i optice

diferenţa de culoare (ISO 105 A02-93) strălucire orbitoare / luciu

aspect neschimbat nu da aspect neschimbat aspect neschimbat

disipare a luminii / mat menţinerea culorii la lumin ă rezistenţa la UV cerin ţe de calitate

coeficient de conductivitate termic ă clasa de reacţie la foc

0,20 - 0,35 B1 sisteme de prindere


nu vizibil sau ascuns pe două direcţii rosturi / îmbin ări


178

da da da

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA FA Ţ ADELOR CU ALC ĂTUIRE VENTILAT Ă Redactarea 2 diverse



C 84 Finisaje din materiale compozite Materialele compozite, definite în sens generic, sunt materiale formate din dou ă sau mai multe materiale, care duc la formarea unui material cu caracteristici diferite fa ţă de materialele constituente în parte. Materialele componente pot fi din aceea şi categorie cum ar fi metale cu metale sau în categorii cu propriet ăţi fizice ş i chimice diferite spre exemplu sticl ă cu plastic sau carbon cu răşini epoxidice. Structura materialelor compozite se compune dintr-un material de baz ă, care reprezint ă matricea şi care are în general propriet ăţi slabe, întărit cu alte materiale, care au propriet ăţi mecanice, fizice sau chimice mai deosebite. P. Mallick definea ”un material compozit este o combina ţie între dou ă sau mai multe materiale diferite din punct de vedere chimic, cu o interfa ţă între ele. Materialele constituente îşi menţin identitatea separat ă (cel puţin la nivel macroscopic) în compozit, totuşi combinarea lor genereaz ă ansamblului propriet ăţi şi caracteristici diferite de cele ale materialelor componente în parte. Unul din materiale se nume şte matrice şi este definit ca formând faza continu ă. Celălalt element principal poart ă numele de ranforsare (armatura) şi se adaugă matricei pentru a-i îmbun ătăţi sau modifica propriet ăţile. Ranforsarea reprezint ă faza discontinu ă, distribuit ă uniform în întregul volum al matricei.” C.84.1 Materiale compozite diverse. Caracteristici uzuale Categorii materiale

denumire produs dimensiuni maxime [mm]

absorb ţie de apă densitate [kg/m3] rezistenţa mecanică W [cm³/m] rezistenţa la încovoiere E-J [N/mm2] rezistenţa la îngheţ / dezgheţ rezistenţa la impact (bila diametru mare)

compozite


Metoda de testare Metoda de testare Metoda de testare

modul de elasticitate [N/mm2] Metoda de testare rezistenţa la întindere 0,2% rezistenţa la sarcină

Metoda de testare Metoda de testare

rezistenţa la rupere (%) Metoda de testare coeficient de dilatare greutate [kg/m2]

179

Metoda de testare

compozite - metale şi mase plastice între 1000 - 1610 mm între 500 - 9000 mm între 3 - 200 mm între 0 / în apa în întregime dupã o orã sub 0,03 Kg/m2 Approx. 1880 - 2000 Kg/m³ între 0,81 și 24 cm³/m DIN53293 intre 865 kNcm²/m și 221600 kNcm²/m DIN53293 aspect neschimbat între 20 și 30 kJ/m² SR EN ISO 179 -2:2002 între 17610 N/mm² și 70.000 N/mm² ISO 178 75 / SR EN1999 1-1:2007 Rm între 15 și 200 N/mm² SR EN485-2:2009 Rp0,2 ≥ 80 - 175 N/mm² SR EN 485-2:2009 A50 ≥ 3 - 7 % SR EN 1170-4:2001 / SR EN4852:2009 2,3 - 2,4 mm/m la diferența de temperatură de 100°C SR EN1999 1-1:2007 între 3,8 si 82 kg/m2

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA FA Ţ ADELOR CU ALC ĂTUIRE VENTILAT Ă Redactarea 2 Categorii materiale

compozite

denumire produs lungime [mm] înălţime [mm] / lăţime grosime [mm] diagonala [mm] planeitate [mm/m] strălucire orbitoare / luciu

compozite - metale şi mase plastice


propriet ăţ i optice

Metoda de testare

disipare a luminii / mat rezistenţa la UV (500 ore)

Contrast Aspect

± 0 mm -10 mm ± 0 mm - 5 mm ±2 3 mm domeniu 6,0 < e < 10,0 EDF < 5,0 30-80 (%) SR EN13523-2:2002 da ≥ 3 (1500 ore de expunere) / Urme <10%, diferenţă de culoare E<1, Rest de luciu <10% 4 (1500 ore de expunere) ≥

de calitate cerin ţe

coeficient de conductivitate termic ă rezistenţa termică R m²K/W coeficientul de transmisie termic ă U rezistenţa la temperatură °C coeficient de absorbţie acustică αw

Metoda de testare

indice de izolare la zgomot aerian Rw Metoda de testare Metoda de testare clasa de reacţie la foc cu adeziv mecanic modalităţi de reglare din alăturarea elementelor din suprapunerea elementelor din îmbinarea elementelor piese speciale de col ţ asamblare / dezasamblare reciclabil

Metoda de testare sisteme de prindere

rosturi / îmbinari

diverse

între 0,38 și 0,66 W/m°C între 0,18 … 0,83 m2K/W între 5,56 W/(m2K) şi 1,20 W/(m2K) -20…+80 0.05 SR EN ISO 354:2004 între 21 și 32 dB SR EN ISO 717-1:2000/A1:2007 SR EN ISO 6721 B - s1, d0/ B - s1, d1 / B - s2, d0/ Bs3, d0/ A2-s2,d0 NF EN 13501-1/NF EN 13501-2 nu vizibil sau ascuns pe trei direcţii da / nu da / nu da da piesă cu piesă da

C.85.1pl ăcile celulozice realizate la presiune înalt ă (HPL) reprezint ă de câţiva ani o posibilitate pentru placaje de dimensiuni mari. În principiu, tehnologia de realizare a acestora este urm ătoarea: plăcile din fibre celulozice, impregnate cu r ăşini, sunt solidarizate la presiune înalt ă (9 Mpa timp de 90 de minute) şi temperatură de circa 150 0C. Procentul de celuloz ă este relativ mare (circa 70%). Alte materiale care intr ă în alc ătuirea plăcilor sunt r ăşinile aminoplaste şi coloranţii. Produsul astfel ob ţinut este rezistent la radia ţiile ultraviolete precum ş i la majoritatea agen ţilor atmosferici; se dilat ă la umiditate ridicată şi se contractă la umiditate sc ăzută. Este de aceea necesară prevederea, prin proiect, a posibilităţii de mişcare a plăcilor (rosturi, garnituri). Pl ăcile au calitatea c ă sunt antistatice, ceea ce asigur ă o întreţinere uşoară odată puse în oper ă, greutate relativ

180


scăzută, precum şi o durat ă de via ţă de circa 20 de ani (cu o stabilitate a p ărţii decorative de cel pu ţin 10 ani) C.85.2 Plăci de înaltă densitate. Caracteristici uzuale CATEGORII MATERIALE


Pl ăci de înalt ă densitate

l ăţime lungime grosime

absorb ţie de apa densitate [kg/m3] rezistenţă la încovoiere rezistenţa la îngheţ / dezgheţ rezistenţa la impact modul de elasticitate [N/mm2] Metoda de testare rezistenta la intindere Metoda de testare rezistenta la patare rezistenta la zgariere coeficient de dilatare greutate [kg/m2]

1060 / 1850 2140 / 3730 între 4 si 20 mm între 3 si 8% între 1350 si 1450 între 110 si 155 aspect neschimbat fără fisuri / 100 lovituri >9 ISO 178 70 Mpa EN ISO 527-2 aspect neschimbat >3 grade între 0,15 şi 0,30 între 9 şi 35

toleran ţe dimensionale

lungime [mm] înălţime [mm] / lăţime grosime [mm] diagonal ă [mm] planeitate [mm/m]

±10 ±10 ±0,2 / ± 0,6 ±13 / ± 20 <5 propriet ăţ i optice

diferanţa de culoare strălucire orbitoare / luciu disipare a luminii / mat menţinerea culorii la lumin ă rezistenţa la UV

4 – 5 (ISO 105 A02-93) nu da aspect neschimbat aspect neschimbat de calitate cerin ţe

coeficient de conductivitate termic ă permeabilitate la difuzia vaporilor clasa de reactie la foc Metoda de testare

0,3 W/mK între 17,2 şi 30 B s2 d0 sau D s2 d0 EN 135010

sisteme de prindere




da nu da diverse


181

da piesă cu piesă nu

FATADA VENTILATA.pdf

Recommend Documents