A explicat Jedi Knight mult mai bine ca mine de cîteva ori, dar am arătat şi eu pe SP cum se produce la MISA pătrunderea în starea de transă: http://books.google.ca/books?id=TbNL9kd4Mx...+eros+and+magic
Culianu citează din cartea lui Giordano Bruno, De Vinculis in genere. Pentru Giordano Bruno vinculum vinculorum, ''the chain of chains'', era reprezentat de trei lucruri: plăcerea trupească, imaginaţia şi credinţa.
1. Credinţa şi imaginaţia
Culianu spune, citîndu-l pe Giordano Bruno, că magicianul poate opera indirect, prin intermediul sunetelor şi imaginilor. Văzul şi auzul sînt porţi secundare pentru vînătorul de suflete, animarum venator. Poarta principală şi lanţul lanţurilor, vinculum vinculorum, pentru toate actele magice este imaginaţia, asupra căreia manipulatorul are controlul. Probabil nu degeaba se spune în ortodoxie că Adam, omul primordial, nu avea imaginaţie.
Un alt vinculum vinculorum menţionat de Bruno este credinţa în magician. Dacă cel manipulat nu crede în manipulator, nu se poate produce actul magic. Pentru asta trebuie ca magicianul să îl cîştige pe cel manipulat, făcîndu-l să aibă încredere în el. Iar aceasta se petrece apelîndu-se la sensibilitatea omului, care are tot felul de închipuiri încărcate emoţional. Magicianul îi influenţează imaginaţia, îi canalizează emoţiile şi îl face să creeze asocieri între ce îşi imaginează şi manipulator.
Să ne gîndim acum la cît de mult e încurajată trăirea de stări la MISA: fericire, asterix, iubire, pace, papanaş, răţuşca oac, broscuţa mac, graţia divină, rahan, pif, fundalini etc. Aceste stări duc la crearea de vincula cu Gregorian prin asocierea trăirilor din capetele discipolilor cu persoana lui. Astfel oamenii încep să creadă în Gregorian. Să ne amintim şi de ce spunea Jedi referitor la cum lega Gregorian cu sfori pozele fetelor în costum de baie sau la poponeţul gol.
2. Plăcerea trupească
Giordano Bruno mai spune că absolut totul este manipulabil şi că e mai uşor să manipulezi o mulţime decît un singur individ pentru că trebuie să cunoşti foarte bine ce vrea un singur om ca să-l poţi influenţa. În ce priveşte mulţimea ea are o caracteristică constantă: erosul, vinculum vinculorum, care este plăcerea trupească şi, uneori, imaginaţia. Culianu spune că ideea fundamentală a tratatului lui Bruno este că dragostea conduce lumea, că cea mai groasă legătură e legătura lui Venus, că de aceea în lumea animală nici un mascul şi nici o femelă nu tolerează rivalii, riscîndu-şi de multe ori viaţa.
Despre încurajarea plăcerii trupeşti la MISA, s-a vorbit atît: relaţii în trei sau patru, lesbianism, ritualuri la poponeţul gol etc. Ea este caracteristica constantă a grupului, cea mai groasă legătură, vinculum vinculorum a MISA.
Pe lîngă plăcerea trupească, discipolul este de multe ori flatat, stimulîndu-i-se latura emoţională foarte mult. Dale Carnegie spunea la începutul secolului trecut că omul este în primul rînd o fiinţă emoţională şi că atunci cînd ai o discuţie în contradictoriu cu o persoană e mai bine să cedezi chiar dacă ai dreptate pentru că acea persoană nu va vrea să audă argumentele tale. Jim Dornan, un multimilionar din Amway, spunea că pentru a convinge pe cineva să intre în afacere trebuie ca acea persoană să simtă că îţi pasă de ea în primul şi în primul rînd. După cîte ştiu eu, Gregorian şi cei din jurul lui au citit ceva cărţi de dezvoltare personală (l-am auzit prin '94, la căsuţă, lăudînd cărţile de manipulare a mulţimii) şi au pus în practică manipularea afectivă a oamenilor. Am mai scris despre copleşirea fetelor cu complimente, cadouri, lucru care le făcea să se simtă importante, alese, iubite. Nu mai ştiu cine a spus că cele două necesităţi fundamentale ale oricărui om sînt nevoia de a fi iubit şi cea de a te simţi important. Fără ele nu se poate efectiv trăi. Iar cei din conducerea MISA au exploatat acest lucru din greu. De altfel, Culianu foloseşte termenul de eros nu doar cu sensul de plăcere trupească, ci şi în sens larg.
Împlinirea celor două nevoi fundamentale a fost şi mai mare la MISA prin faptul că s-a introdus în ecuaţie nu numai elementul sexual, ci şi cel religios. Culianu spune că Giordano Bruno consideră religia mijloc de manipulare a maselor. Un prieten, care citeşte acum Jean Delumeau, ''Le péché et la peur. La culpabilisation en Occident'' mi-a povestit despre cum erau manipulaţi religios oamenii în Evul Mediu, prin crearea de sentimente de vinovăţie. S-a mai scris despre culpabilizarea la MISA pe forumuri. Am scris şi mai demult despre asta:
''Mă simţeam, de exemplu, vinovat că nu am auzit mantra în meditaţie şi căutam diferite motive: oare nu am meditat destul, oare nu ar fi trebuit să rămîn în casă şi să meditez decît să ies în parc şi să fac curte unei fete (ce lucru trecător, nu?), oare nu am făcut suficiente asane înainte, oare nu am realizat tehnicile de concentrare cum trebuie, oare nu am nivelul, oare, oare, oare? Această stare de culpabilitate a durat în cazul meu ani de zile, chiar şi după ce m-am lăsat de curs. Şi mai erau multe alte lucruri care generau acest sentiment înjositor de vinovăţie: dacă nu eram de acord cu G. mă simţeam vinovat, dacă nu veneam la nu ştiu ce întîlnire 'spirituală' mă simţeam vinovat, dacă îmi plăcea un cîntec rock mă simţeam vinovat, dacă nu eram de acord cînd vedeam la curs lascivitatea şi libertinajul promovate de G. mă simţeam vinovat. Această culpabilizare avea loc nu numai în cadrul cursului, ci şi în afara lui: dacă mă întîlneam cu oameni normali şi nu beam un pahar de vin mă simţeam vinovat, dacă nu mîncam carne la o petrecere mă simţeam vinovat. Astfel pentru o lungă perioadă m-am simţit ca un schizofrenic, sufletu-mi fiind rupt în două, neliniştit, veşnic în căutare de false justificări. După ani de zile am reuşit să mă las de curs, făcînd un efort imens pentru asta. Mulţi se uitau la mine ca la un om care a murit spiritual iar lucrul ăsta m-a făcut, aţi ghicit, să mă simt vinovat.''
Aş vrea să subliniez faptul că această culpabilizare care apare într-un mediu sectar, cum e cel de la MISA, e mult mai mare decît în alte părţi pentru că e implicat sentimentul religios al omului. Şi pe lîngă această culpabilizare mai apare şi frica. Nu degeaba apare cuvîntul frică în cartea lui Delumeau. Dacă unui om care face parte dintr-o echipă de fotbal îi e frică să nu ia o brichetă
încap, în cadrul unei secte frica este mult mai mare pentru că omul este îngrozit că moare spiritual fără sectă. Şi este mult, mult mai grav. Se creează astfel o legătură foarte puternică cu grupul respectiv. De aceea am şi rămas atît de mult la MISA, printre altele, pentru că eram înspăimîntat că mor spiritual fără sectă.
Bineînţeles că nu s-a întîmplat nimic rău după curs. Şi nici după ce am criticat atîta timp liderii MISA pe forumuri nu s-a întîmplat nimic rău. Dimpotrivă, aş putea spune că între timp, deşi sînt una din ''fiinţele abjecte, egoiste, laşe, tîmpite, cretine etc'' de pe forumuri, ca să-l citez pe Gregorian cînd a scris textul din caietul de vacanţă 2008 despre războiul împotriva bîrfei şi calomniei, s-a petrecut exact opusul.
3. Continenţa sexuală Bruno, care a trăit în secolul 16, vorbeşte în acelaşi tratat de continenţa sexuală: ''lactu seminis vincula relaxantur, retentione vero intenduntur'' (ejacularea duce la slăbirea legăturilor, reţinerea sămînţei duce la întărirea lor). Iar nu mai are rost să spun cît de importantă e continenţa sexuală la MISA. Pe scurt, vincula vinculorum la MISA sînt: fantasmele (întreţinute prin stări create de meditaţie, posturi yoga, sex etc), credinţa în lider (cultul personalităţii) şi în mişcare (misiune planetară, lupta împotriva duşmanului nevăzut, luptă care a dus la creşterea coeziunii grupului etc), plăcerea trupească (sex din greu), plăcerile resimţite la nivel emoţional (complimente, cadouri, flatări etc), culpabilitatea şi frica (cei care pleacă de la curs mor spiritual etc). Probabil că mai sînt şi alte vincula.
P.S. Aş vrea să nu se tragă concluzia din mesajul meu că sentimentul religios e ceva negativ, că a-ţi imagina o veveriţă e rău, că nu e bine să primeşti complimente sau că tot ce e la MISA e oribil. Adevărul e pe la mijloc.
