Referat nr.1 la LM: Colectarea selectiva a deseurilor Deseurile- notiuni introductive Deseurile sunt substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, pe care detinatorul le inlatura, are intentia sau obligatia de a le inlatura, dintre care unele sunt refolosibile. De regula, deseurile reprezinta ultima etapa din ciclul de viata al unui produs. Ciclul de viata al produsului reprezinta perioada cuprinsa intre data de fabricatie a produsului si data la care acesta devine deseu. Una dintre cele mai acute probleme legate de protectia mediului este reprezentata de generarea deseurilor in cantitati mari si gestiunea necorespunzatoare a acestora. Dezvoltarea economica din ultimii ani, cresterea productiei si a consumului, dar si existenta tehnologiilor si a instalatiilor deja invechite din industrie, care consuma energie si materiale in exces, au condus, anual, la generarea de cantitati mari de deseuri. Gestionarea necorespunzatoare a deseurilor conduce la numeroase cazuri de contaminare a solului si a apelor subterane si de suprafata, amenintand totodata si sanatatea populatiei. Conform legislatiei in vigoare si a experientei europene in domeniu, deseurile pot fi reutilizate de catre agentul economic generator, pot fi tratate si reciclate sau transferate catre o statie de tratare (pentru reducerea gradului lor de periculozitate) sau catre un incinerator (pentru reducerea volumului). Deseurile nerecuperabile sunt, de obicei, depozitate, dar numai ca ultima optiune de eliminare. Fiecare etapa din gestiunea deseurilor poate prezenta un potential risc pentru mediu, deoarece diferitele metode de gestionare implica eliberarea poluantilor in mediu. Agricultura, mineritul, industria si activitatile gospodaresti sunt surse importante de generare a deseurilor, atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere al impactului asupra mediului. Conform politicilor actuale de dezvoltare durabila se impune necesitatea stabilirii unor indicatori de mediu, care sa reflecte tendintele starii mediului si sa monitorizeze progresele facute in domeniul respectiv. Aceasta activitate are la baza atat Legea Mediului, cat si reglementarilor specifice din domeniul deseurilor: - Ordonanta de Urgenta 78/2000 privind regimul deseurilor; - Legea 426/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta 78/2000 privind regimul deseurilor; - Hotararea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea liste cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase. Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor organizeaza, impreuna cu agentiile judetene de protectie a mediului, anchete anuale pe baza de chestionare, la care raspund atat generatorii de deseuri industriale, cat si gestionarii de deseuri urbane si industriale. Anual se elaboreaza rapoarte privind gestionarea deseurilor la nivel judetean, regional sau national, atat pentru necesitatile interne de raportare, cat si in vederea elaborarii raportarilor pentru EUROSTAT, responsabilul european cu statistica deseurilor. In perioada 2003–2004 Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, prin Directia de Gestiune a Deseurilor si Substante Chimice Periculoase, in colaborare cu ICIM, a elaborat Strategia Nationala si Planul National pentru Gestionarea Deseurilor. In cursul anului 2003 s-au generat peste 369 milioane tone de deseuri, din care aproximativ 2% reprezinta deseuri municipale, iar 98% sunt deseuri generate in minerit, industrie, agricultura, constructii etc. Odată cu intrarea pe Piaţa Unică, gestionarea deşeurilor într-o manieră modernă europeană este o cerinţă obligatorie. În plus, această activitate poate constitui o sursă
nouă de venituri, anterior ignorată, întrucât are beneficii economice dacă este valorificată eficient. Una din cele mai importante categorii de deşeuri industriale sunt cele ce provin din activitatea de producţie a confecţiilor. Deşeurile textile pot fi valorificate economic, întâi prin colectare şi apoi prin obţinere de produse materiale. Este esenţial ca această problemă să fie conştientizată la nivel de management, deoarece progresul tehnologic nu poate fi analizat numai prin prisma unor criterii strict economice. Există o necesitate la nivel de industrie pentru apariţia şi utilizarea frecventă a unor noi tipuri de tehnologii: • Tehnologie raţională - consumuri din ce în ce mai reduse de materiale şi energie • Tehnologie curată - ecologizarea tehnologiilor deja existente • Ecotehnologie – prezintă tehnologii noi, ce sunt adaptate cerinţelor ecologice actuale În acest context, deşeurile reprezintă o problemă majoră în fiecare ţară europeană, iar cantităţile de deşeuri sunt în general în creştere. Generarea deşeurilor implică o pierdere de materiale şi energie şi impune costuri economice şi de mediu ridicate pentru societate pentru colectarea, tratarea, şi prelucrarea lor. Fiecare cetatean din Romania “produce” zilnic aproape 1 kilogram de deseuri. Deseurile sunt formate din resturi de la prepararea hranei, recipiente de plastic, ambalaje, ziare, materiale textile, deseuri de gradina, componente metalice, iar, mai nou, chiar aparatura electrocasnica scoasa din uz, autoturisme si multe altele. Aceste resturi carora li se spune in mod curent “deseuri urbane” sau “deseuri municipale” trebuiesc colectate selectiv, transportate, depozitate, neutralizate de maniera in care sa perturbe cat mai putin mediul inconjurator pentru generatia noastra si pentru cele viitoare. Managementul deseurilor devine din ce in ce mai acut o preocupare a cetatenilor si a autoritatilor locale din toate zonele tarii cu cat, aruncarea la intamplare a deseurilor in spatii neamenajate special, pe parcursul multor ani, a condus la un impact periculos asupra mediului inconjurator. In tarile occidentale preocuparile pentru aceasta componenta socio-economica isi afla originile cu cateva decenii in urma. La ora actuala, sistemele occidentale de reglementari in domeniu si, mai ales, structurile diversificate de implementare a reglementarilor, structuri ce includ toate componentele societatii civile si pun baza pe actiunea si constiinta cetatenilor, au condus la educarea acestora in spiritul protejarii resurselor naturale si a mediului. Deseurile in Europa Un kilogram de deseuri de persoana pe zi poate nu pare cine stie ce dar, la nivelul Europei, pe parcursul unui intreg an aceasta conduce la peste 200 de milioane de tone de deseuri municipale care trebuiesc prelucrate si depozitate intr-un fel sau altul. Mai mult decat atat, deseurile municipale nu reprezinta decat o mica parte din “muntele” de desuri produse annual in interiorul tarilor comunitatii. Situatia actuala nu mai poate continua. Deseurile nu sunt numai un pericol la adresa mediului inconjurator. Ele au devenit o amenintare la adresa sanatatii umane in general si a modului nostru de viata. Gropile de desuri devin pe zi ce trece mai pline. Metale grele si substante toxice se scurg zi de zi in sol si in apa freatica. Depozitele genereaza gaze toxice si explozive. Si mai periculoase se dovedesc a fi gropile de deseuri neamenajate sau slab amenajate al caror risc este incomparabil mai mare decat al depozitelor construite in conformitate cu cerintele si tehnologiile moderne. Considerata multa vreme ca o solutie alternativa la depozitarea deseurilor, incinerarea acestora produce cantitati mari de substante toxice si metale grele.
Pentru prevenirea imprastierii acestora trebuiesc montate siteme de filtare complicate si costisitoare. Filtrele uzate cu grad foarte mare de contaminare impreuna cenusile cantarind cca. o patrime din greutatea deseurilor incinerate trebuiesc si ele in final depozitate intr-o groapa de deseuri. In sfarsit, o parte importanta a deseurilor industriale si casnice sunt clasificate ca fiind periculoase, ceea ce reclama tehnologii speciale de tratare. Transportarea deseurilor intr-o alta tara dipusa, eventual, sa le accepte, nu este, in mod evident, o solutie pe termen lung. Cu toate acestea, depozitarea deseurilor este numai una dintre laturile problemei. Cantitatea de deseuri pe care o producem este o consecinta a stilului nostru de viata. Modelul nostru de productie - consum trebuie sa se adapteze la cerinta de minimizare a presiunii asupra mediului in care traim si consumam resursele limitate ale Terrei. Pe scurt, productia de deseuri este unul dintre cei mai relevanti indicatori ai progresului pe calea dezvoltarii durabile. Colectarea selectiva a deseurilor Colectarea selectiva a deseurilor presupune selectarea deseurilor pe tipuri de material si/sau sortimente direct la sursa. Colectarea si eliminarea deseurilor este perceputa de cea mai mare parte a locuitorilor oraselor drept una din elementele de baza care conditioneaza calitatea vietii urbane, aceasta activitate fiind cotata ca importanta imediat dupa alimentarea cu apa si cu energie electrica. O componenta deosebit de semnificativa ecologic, economic, dar si social, a procesului de sortare si valorificare a deseurior de ambalaje o reprezinta etapa colectarii acestor deseuri. Colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje se poate efectua: 1) Din uşă în uşa 2) Prin aport voluntar. Colectarea din uşă în uşă In funcţie de tipul de deşeuri de ambalaje se poate obţine o eficienţă a colectării de la 50 % la 80 % dacă campania de comunicare cu populaţia este eficientă, iar aceasta se implică. Deşeurile reciclabile pot fi colectate: •
fie separat pe tip de deşeu – sticlă, hârtie, carton, plastic, etc
Colectarea unui singur tip de deşeu în pubela traditională este bine adaptată zonelor unde frecvenţa de colectare este ridicată. •
fie toate tipurile de deşeuri în ansamblu
Colectarea în amestec are totuşi dezavantaje în sensul că trebuie prevazută sortarea în “aval” (după colectare) pe tip de deşeu. Această modalitate de colectare nu permite colectarea sticlei în amestec deoarece sticla sparta poate contamina celelalte deşeuri. Colectarea din uşă în uşă se realizeaza prin: 1. ridicarea deşeurilor menajere voluminoase se poate face, în general, o dată pe lună, simultan cu colectarea traditională; 2. sau pot fi ridicate la comandă, operatorii de salubritate putând efectua acest serviciu chiar la domiciliu.
Colectarea prin aport voluntar Eficienţa colectării selective este cuprinsă între 10 şi 60 % din cantitatea totală de deşeuri de ambalaje în funcţie de: • • • • •
Natura deşeului (eficienţa este mai slabă în cazul metalelor) Densitatea echipamentelor de colectare voluntară Amplasarea containerelor (zone cu acces liber, la periferia căilor de comunicatie, etc.) Comunicarea cu populaţia este obligatorie, aceştia trebuind să cunoască centrele de colectare voluntară care există şi tipurile de deşeuri care sunt acceptate. Putem ajunge la o eficienţă a colectării dacă densitatea containerelor de colectare este de 1 container/500 locuitori în zonele urbane şi 1 container/200 locuitori în zonele cu habitat dispersat.
Prin colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje putem recupera urmatoarele sorturi de deşeuri: • • •
Sticlă Ziare, reviste Ambalaje menajere
Colectarea prin aport voluntar se realizează: • •
în cadrul centrelor de colectare voluntară. Acestea pot fi utilate cu locuri de stocare speciale pentru deşeurile voluminoase; în containere speciale amplasate periodic în zone cu acces liber.
Populatia are obligatia, mai mult morala in tara noastra, sa depuna selectiv deseurile in containere diferite, inscriptionate corespunzator, amplasate special de administratia locala.
Pentru aplicarea unitara, la nivel national al colectarii selective, containere si recipientele folosite in cadrul serviciilor publice de salubritate, se inscriptioneaza cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate si au urmatoarele culori pe categorii de materiale: • Deseuri nerecuperabile/nereciclabile – negru/gri; • Deseuri compostabile/biodegradabile – maro; • Hartie/carton – albastru; • Sticla alba/colorata – alb/verde; • Metal si plastic – galben; • Deseuri periculoase – rosu.
Pentru colectarea deseurilor de sticla o alternativa la sistemul existent ar putea fi infiintarea de puncte stradale dotate cu recipienti tip clopot, de mare capacitate, inscriptionati corespunzator si amplasati fie pe trotuar la marginea acestuia fie chiar pe carosabil, acolo unde acesta poate fi “decupat” in acest scop.
Inscripţionarea şi aplicarea marcajului colorat trebuie să fie durabile şi vizibile, astfel încât să se asigure identificarea destinaţiei containerelor şi recipientelor de colectare selectivă. • In prezent sunt in derulare in 12 de localitati un numar de 29 proiecte pilot privind colectarea selectiva a deseurilor de ambalaje. • Indiferent de planurile oficiale si reglementarile legale existente, colectarea selectiva, presupune o anumita atitudine din partea fiecarui individ si a colectivitatii in care traieste. Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate. Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor – sticla, plastic, hartie, o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata. La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se încearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor. Lester Brown atrage atentia, in lucrarea “Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: - tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare; - deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. In acest context, el puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat in 1974 "Worldwatch Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau "Semne vitale". "O societate durabila, spune el, este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute". Ce se propune pentru viitor: - 2004-2006- Proiecte pilot si constientizarea populatiei - 2007-2017- Extinderea colectarii selective la nivel national
- 2017-2022- Implementarea sistemului in zone mai dificile (mediul rural, zone montane, etc.) Indeplinirea obiectivelor naţionale şi europene în domeniul gestionării deşeurilor necesita implicarea, practic, a întregii societăţi, reprezentată prin: • autorităţi publice centrale şi locale; • generatori de deşeuri; • asociaţii profesionale şi institute de cercetare; • societatea civilă. Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc: - prevenirea – prin aplicarea tehnologiilor curate în activităţile care generează deşeuri; - reutilizarea sau reciclarea deşeurilor – prin aplicarea celor mai bune practici în domeniu; - valorificarea – prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea energiei; - eliminarea şi depozitarea – care se face de agenţi economici specializaţi şi autorizaţi. Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora, în conformitate cu principiul – poluatorul plăteşte, sau, după caz, producătorilor în conformitate cu principiul – responsabilitatea producătorului. Organizarea activităţilor de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor dintr-o anumită zonă este obligaţia administraţiilor publice locale. Organizarea activităţii de gestionare a deşeurilor de producţie este responsabilitatea celui care le produce sau agenţilor economici din zonă. În contextul aderării la U.E., România a preluat pînă în prezent aproximativ 98 % din legislaţia europeană aferentă domeniului deşeurilor. Directiva Consiliului nr. 99/31/C.E, privind depozitarea deşeurilor, ale cărei prevederi se regăsesc în HG 349 din 2005, are ca obiective clare stabilirea măsurilor, procedurilor şi recomandărilor privind gestionarea deşeurilor. În acest context, consiliile locale au atribuţii importante privind îndeplinirea prevederilor din planurile de gestionare a deşeurilor. Fiecare dintre administraţiile locale şi agenţii economici trebuie să înţeleagă importanţa acestor reglementări în domeniul gestionării deşeurilor. Consiliile locale şi agenţii economici sunt obligaţi să ia o serie de măsuri cum ar fi: • asigurarea sistemului de colectare a deşeurilor, inclusiv asigurarea etapizată a colectării selective, transport, neutralizare, valorificare, incinerare şi depozitare finală; • dotarea căilor de comunicaţie şi a locurilor publice de colectare a deşeurilor cu un număr suficient de recipiente pentru colectarea selectivă a acestora; • colectarea selectivă şi transportul la timp al întregii cantităţi de deşeuri produse pe teritoriul localităţilor; • amenajarea unor depozite finale pentru deşeurile colectate selectiv, dimensionate corespunzător şi dotate pentru a asigura protecţia sanitară a populaţiei şi a mediului; • interzicerea depozitării deşeurilor în alte locuri decît cele destinate depozitelor stabilite prin documentaţiile urbanistice; • elaborarea de instrucţiuni pentru agenţii economici, instituţii şi populaţie, privind modul de gestionare a deşeurilor în cadrul localităţilor şi aducerea la cunoştinţa acestora prin mijloace adecvate; • orice alte măsuri şi mijloace legale pe care le consideră necesare; asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei locale, precum şi colaborarea contractuală cu agenţi economici, în scopul realizării unor lucrări de interes public privind gestionarea deşeurilor; • organizarea de acţiuni privind refacerea mediului. Consiliile locale sunt obligate, şi trebuie să ia măsuri urgente, pentru colectarea selectivă. Trebuie să implementeze colectarea selectivă la sursă a deşeurilor
(ambalaje, deşeuri organice şi restul deşeurilor menajere). Trebuie să ia în calcul un număr suficient de containere, pe tipuri, în funcţie de zonă şi numărul de locuitori. Primarii şi consiliile locale trebuie să creeze condiţii pentru ca întreaga cantitate de deşeuri menajere să poată fi colectată şi să nu se practice moduri de eliminare ilegale. Implementarea Sistemului de Management al Deşeurilor reprezintă o soluţie directă a problemelor înregistrate de România privind protecţia mediului înconjurător şi reduce din diferenţele considerabile existente între standardele europene şi româneşti din domeniu, strategia de mediu pentru ISPA identificând Piatra Neamţ ca un proiect prioritar în sectorul managementului deşeurilor. Măsura ISPA reprezintă cea de-a doua fază din programul de management al deşeurilor solide din Piatra Neamţ ce include stocarea, colectarea şi transportul separat al deşeurilor menajere, reabilitarea vechiului depozit de deşeuri şi deschiderea unuia nou. A existat un proiect pilot, ce s-a desfăşurat în perioada octombrie 1997 - aprilie 1998 într-una dintre zonele oraşului, fiind cofinanţat de Agenţia Daneză de Protecţia Mediului (DEPA) şi Primăria Municipiului Piatra Neamţ. După realizarea unei evaluări în 1999, s-a decis extinderea proiectului pilot, iar experienţa câştigată în cadrul implementării sale formează baza recomandărilor pentru proiectarea componentei de colectare a deşeurilor. Măsura cuprinde următoarele componente: • Colectarea selectivă a deşeurilor, ce include colectarea deşeurilor având ca sursă locuinţele, firmele mici şi mijlocii şi instituţii publice. Colectarea selectivă va fi obţinută prin construirea a aproximativ 950 de puncte de colectare pentru deşeurile menajere, furnizarea de containere pentru deşeurile organice, sticlă şi plastic, hârtie şi carton şi deşeurile reziduale, ca şi prin achiziţionarea de vehicule pentru colectarea acestora. Proiectul include un centru de service tehnic pentru întreţinerea camioanelor. •
Reciclarea deşeurilor va fi facilitată prin construirea unei staţii de sortare a sticlelor şi a două centre de reciclare ce vor colecta deşeurile periculoase, deşeurile rezultate în urma lucrărilor de construcţie şi deşeurile voluminoase. Staţia de sortare va avea o capacitate de 20 de milioane de sticle pe an şi va fi amplasată în apropierea depozitului de deşeuri. Unul dintre cele două centre de reciclare va fi construit în zona Bistriţa. În cadrul proiectului, se prevede reciclarea a 6,000 tone de hârtie pe an.
•
Compostare şi concasare. Măsura ISPA include construirea unei staţii de compostare, ce va reduce substanţial cantitatea de deşeuri transportată către depozit. Deşeurile ce vor fi compostate sunt cele organice menajere, iarba şi crengile tăiate şi rumeguşul. Compostul va fi utilizat, în primii ani, pentru acoperirea vechiului
depozit de deşeuri. Totodată, va fi achiziţionat un concasor pentru deşeurile rezultate în urma demolărilor şi lucrările de construcţie, cu o capacitate de 60-70 t/oră. Această componentă a sistemului va asigura compostarea a aproximativ 35,000 tone de deşeuri organice şi concasarea a 16,000 tone de deşeuri de construcţii şi demolări pe an. •
Reabilitarea vechiului depozit de deşeuri. Depozitul este situat în apropierea râului, iar deşeurile s-au infiltrat deja în sol, poluând apele râului şi pânza de apă freatică - un potenţial risc major pentru sănătatea populaţiei. Suprafaţa depozitului va fi acoperită cu material cu un coeficient redus de permeabilitate şi vegetaţie. Închiderea vechiului depozit va elimina, de asemenea, poluarea aerului provocată de praf, mirosuri neplăcute şi fum.
•
Noul depozit ecologic de deşeuri şi-a început faza de operare în mai 2000, fiind construit şi finanţat cu sprijinul Agenţiei Daneze de Protecţia Mediului şi Primăria Municipiului Piatra Neamţ. Depozitul îşi va atinge capacitatea maximă de 150.000 m3 în 5 - 7 ani. Totodată, în cadrul proiectului se prevede construirea unui nou depozit ecologic de deşeuri de aproximativ 200,000 m3, cu un sistem de monitorizare şi control al scurgerilor de levigat. Acest depozit va îndeplini standardele tehnice de bază a Directivei 99/31/EC şi prevederii Directivei de prevenire şi control integrat al poluării 96/61/EC.
O îndepărtarea ecologică a deşeurilor poate fi obţinută numai respectănd toate componentele sistemului unitar: colecta re valorificar e tratare depozitare După colectarea ordonată şi regulată, în spiritul protecţiei sănătăţii în localitate, ar trebui să aibă loc o valorificare maximă a componentelor reziduurilor, având în vedere beneficiile economice şi ecologice. In acest caz se poate vorbi despre tratarea biologică şi valorificarea corelată a deşeurilor organice (deseuri din bucătărie şi din gradini), colectate separat. În final, deşeurile rămase trebuie îndepărtate ecologic. În starea de depozitare finală, deşeul trebuie să aibă o structură cât se poate de inertă (neutră faţă de mediu), adică să fie stabil din punct de vedere fizico-chimic şi sărac în emisii, pe termen lung. Pentru indeplinirea acestor cerinţe este necesară tratarea termică sau mecano-biologică a
deşeurilor şi izolarea zonei de depozitare finală, prin măsuri de protecţie adecvate în conformitate cu tipul si compozitia evolutiva a deşeurilor, prognozată pe termen lung. Colectare selectivă a diferitelor tipuri de deseuri Printr-o colectare selectivă a fracţiunilor deşeurilor se optimizează cota de valorificare a acestora. Cheltuielile şi profitul trebuie să fie într-un raport raţional, întrucât este necesară o examinare specifică a valorii şi a cheltuielilor de selecţie ale tipului respectivdereziduuri.
Compozitia gunoiului(%) in Europa Exemplu: Deşeuri organice Din reprezentarea compoziţiei medii a gunoiului din Europa reiese faptul că deşeurile organice (mai ales resturi din bucătărie şi deşeuri vegetale) reprezinta aproximativ 40% din totalul deşeurilor. Această fracţiune, are un efect dezavantajos din punct de vedere tehnic - în cazul depozitării sau al incinerării, din cauza conţinutului ridicat de substanţe biodegradabile şi de apă. Evacuarea acestor substanţe, în general a tuturor fracţiunilor de deşeuri, nu mai este posibilă după colectarea neselectivă. În consecinţă, condiţiile politice – cadru în Europa demonstrează tendinţa clară către colectarea selectivă şi valorificarea deşeurilor organice. Obligaţia legislativă directă de a colecta şi composta deşeurile organice există în Luxemburg, in Olanda şi în câteva dintre landurile din Austria şi Germania. În mai multe ţări încurajarea compostării deseurilor organice este de asemenea, parte componentă a politicii de mediu. Exemplu: Reciclarea deseului menajer Colectarea şi valorificarea unor părţi componente ale deseurilor menajere (reciclarea deseurilor menajere) a făcut, în Europa ultimilor ani, mari progrese. Luxemburgul, Germania şi Finlanda au atins în anul 1998 o cotă de valorificare de cca. 35%, situându-se astfel net înaintea SUA şi Canadei (vezi tabelul). Naţiunea cu tehnologia cea mai avansata, Japonia, are, o cotă de valorificare cu 5% mai redusă, în comparaţie cu aceea de mai sus. În Europa este foarte răspândită amplasarea containerelor de colectare a materialelor valorificabile, colectarea acestora în gospodării (de exemplu în sacul pentru materiale valorificabile) şi/sau în spaţii publice special amenajate. În Germania, colectarea deseurilor nu ţine numai de viaţa cotidiană, ci s-a dezvoltat într-o adevărată mişcare naţională. Mai mult de 94% din ambalajele din hârtie şi carton se
reciclează, în cazul sticlei, cota de reciclare a ajuns la 85%, în 1996. În total, astăzi se reciclează deja aproximativ 37% din deseul menajer generat zilnic.
Sursa: OECD 1998 în revista de specialitate .Entsorgungspraxis. (.Practica reciclării.), aprilie 1998 Conştientizarea populaţie Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor sunt principalele documente legislative după care se ghidează procesul de gestionare al deşeurilor în România, inclusiv al deşeurilor menajere, până în anul 2010. La nivelul judeţului Cluj, în anul 2004, din totalul de 435947 mc deşeuri menajere colectate, ajung pe rampele de gunoi ale judeţului şi materiale reciclabile în procente mari: hârtie 14,17 %, sticlă 4,33 %, metale 3,04 %, plastic 7,92 %, materiale organice biodegradabile 48,20 %. În ultimii ani populaţia centrelor urbane ale judeţului a început să observe interesul manifestat şi investiţiile făcute de autorităţile administraţiilor publice şi operatorii de salubritate în iniţierea unui sistem de colectare selectivă a deşeurilor menajere în unele zone din oraşele clujene. Sistemul funcţionează deocamdată ca proiect pilot, dar colectarea selectivă trebuie să se extindă începând cu anul 2007 la nivel naţional. Experienţa UE arată că o colectare selectivă la sursă, adică de la nivel de gospodărie, ajută mai rapid la această extindere. Fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze faptul că, dacă nu acţionează în direcţia colectării separate a unor deşeuri care se generează zilnic (ambalaje de hârtie şi carton, recipienţi de plastic, sticlă sau metal, deşeuri electrice şi chiar baterii) şi le aruncă amestecat în pubele sau în containerele de gunoi, acest lucru se va reflecta foarte curând nu doar în gradul de poluare ridicat, ci şi în preţul pe care trebuie să-l plătească pentru serviciul de salubritate. Inevitabil, în următoarea perioadă de timp aceste servicii se vor scumpi, cauzele principale fiind: • obligaţiile pe care România şi le-a asumat de a închide vechile şi poluantele rampe de gunoi (la nivelul judeţului Cluj toate rampele existente - care au ajuns deja la capacitatea maximă - vor trebui închise până în anul 2012); • impunerile Directivelor UE referitoare la deşeuri, prin care eliminarea deşeurilor prin depozitare finală pe o rampă ecologică va fi ultima soluţie, primordială fiind aplicarea tuturor metodelor posibile de recuperare şi valorificare a materialelor reciclabile. Populaţia, mare generatoare de deşeuri trebuie să ştie că, cu cât colectarea selectivă la sursă este mai bună, cu atât efortul de valorificare al lor – şi implicit costurile de operare – se reduc. În plus, după cum se ştie, serviciile de salubritate se plătesc la metru cub de deşeu colectat, iar, spre exemplu, 70 % din volumul total al deşeurilor menajere îl constituie PET-urile.
O altă problemă generată de deşeurile menajere din România este conţinutul foarte mare de materiale biodegradabile. Odată ajunse pe rampa de gunoi acestea se descompun odată cu eliberarea unor substanţe, poluante atât pentru sol şi ape de suprafaţă, cât şi pentru atmosferă (emisiile de gaz metan care se formează conduc la accentuarea efectului de seră). Materialele biodegradabile pot fi reduse foarte uşor mai ales la nivelul gospodăriilor individuale (casele de locuit din zonele urbane, dar mai ales din cele rurale) unde pot fi valorificate ca şi compost, care este un material fertilizant pentru agricultură, foarte eficace şi mai ales natural. În încheiere, iată câteva din ţintele pe care România trebuie să le atingă în ceeea ce priveşte valorificarea şi reciclarea unor deşeuri: până la sfârşitul anului 2008 trebuiesc reciclate 60 % din ambalajele de sticlă, 60 % din cele de hârtie şi carton, 50 % din metale, 22,5 % din plastic şi 15 % lemn (ceea ce înseamnă o foarte bună colectare selectivă pentru a putea obţine aceste procente de valorificare); până în anul 2010 materialele biodegradabile din deşeuri trebuie reduse cu 25 %; până în anul 2007 rata medie anuală de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice este de cel puţin 2 kg/locuitor.
