1. POVESTIRI CU TÂLC JJJJJJ JJJJJJ Atunci tatãl luã nuielele ºi i le dãdu urmãtorului j J copil, cerându-i ºi acestuia sã facã acelaºi lucru. j Descoperiþi J j Acesta încercã ºi el sã le rupã, dar nici el nu reuºi. înþelepciunea j Tatãl lua de fiecare datã nuielele din mâna J divinã copilului ce eºua sã le rupã ºi le dãdea apoi j J urmãtorului copil. Niciunul dintre cei cinci copii, nu j j au reuºit sã rupã pânã la urmã grupul de cinci nuiele. J j Când ºi ultimul dintre cei cinci copiii ai sãi eºuã J j sã le rupã, el le zâmbii tuturor, iar apoi le grãi cu SEC}IUNEA ÎNTÂI: C\r]ile j J blândeþe: blândeþe: “ j povestirilor de în]elepciune J j j J Cartea întâi: p ov es ti re a nr. 1 j J j (despre puterea J j pe care o poate avea j J j o familie unitã) J j j J j J j j J *** ** * j J RÃIA ODATÃ ODATÃ un om înþelept care avea j j J cinci copii. Într-o zi, vãzându-ºi copii j J certându-se, înþeleptul nostru a luat cinci ci nci j nuiele din gard, ºi-a chemai copiii la el, j J ºi i-a dat fiecãrui copil câte o nuia. “Tinereþea e timpul de a învãþa înþelepciunea; JCopii au luat fiecare în mânuþa lui micuþã nuiaua j j bãtrâneþea e timpul de a o aplica.” oferitã de tatãl lor ºi au aºteptat curioºi sã vadã ce j J avea sã le spunã acesta. j J j ”A te rupe e mai rãu decât a te îndoi; iar a te clãtina J le-a zis atunci j este mai bine decât a cãdea.” j tatãl, cu o voce misterioasã. J Copii au îndoit atunci nuiaua primitã de la tatãl j J j lor ºi au rupt-o fiecare cu uºurinþã. j “Înþelepciunea e o marfã pe care cel care o vinde, a J j cumpãrat-o!” J j j J j “Tragedia vieþii e cã îmbãtrânim prea devreme ºi J j devenim înþelepþi prea târziu!” JÎnþeleptul a luat atunci alte cinci nuiele. De j aceastã datã, el a dat toate nuielele celui mai mic copil j J ºi i-a zis, “Te rog sã rupi aceste nuiele.” j J j j J j J j j J j J j j J JCopilul a luat atunci nuielele ºi a încercat sã le j j rupã. A încercat el sã le îndoaie ori sã le rãsuceascã... j J dar ºi-a dat seama cã eforturile efo rturile lui erau în zadar za dar.. La un j J moment dat, i-a zis tatãlui, j j J JJJJJJJJJJJ JJJJJJJJJJJ
T
CARTEA CÃRÞILOR DE ÎNÞELEPCIUNE JJJJJ JJJJJ j J j Descoperiþi J j înþelepciunea j J divinã j J j j J j J j SEC}IUNEA ÎNTÂI: C\r]ile j J j Dupã ce Pavel a plecat, oaspeþii bogatului Ionel J povestirilor de în]elepciune j au întrebat de ce i-a dat atâþia bani acelui necunoscut. j Bogatul a rãspuns atunci cu o voce triumfãtoare: J Cartea întâi: p ov es ti re a nr. 2 j J j (despre puterea J j înþelepciunii ºi calitãþile deosebite j J pe care le au oamenii înþelepþi) j J j j J j J j j J j J RÃIA ODATà o familie sãracã. Bãrbatul j j J s-a închis în pivniþa casei lor ºi timp de j J ºapte ani nu a fãcut nimic altceva decât j cã a citit continuu cãrþi dupã cãrþi. j J *** Într-o zi, soþia lui a venit la el cu lacrimi în ochi j J ºi i-a zis: j J j j J j J j ”Banii sunt servitori minunaþi, dar stãpâni periculoºi. j J Când sunt folosiþi la fapte bune, ei sunt binecuvântaþi.” j J j JAuzind aceste vorbe, bãrbatul ei ºi-a închis j “Banii în lipsa inteligenþei sunt periculoºi.” cartea... ºi fãrã sã mai spunã vreun cuvânt - a ieºit j J j afarã din casã ºi s-a îndreptat spre cel mai apropiat j J oraº. “Cei care nu au bani, resurse, speranþe - sunt cei mai JAjungând în centrul oraºului vecin, el a oprit un j j fericiþi oameni în viaþã.” trecãtor ºi a întrebat: j J j J j J j “Nu existã decât o singurã categorie socialã care se j gândeºte la bani mai mult decât bogaþii - aceºtia sunt sãracii!” J j i-a zis atunci trecãtorul. JBãrbatul s-a dus atunci la casa bogatului, a sunat j la uºã, ºi i s-a adresat bãrbatului care i-a apãrut în j J j faþã: J j j J j J j j J a rãspuns bãrbatul. j J j j J JJJJJJJJJJJ JJJJJJJJJJJ
T
1. POVESTIRI CU TÂLC JJJJJJ JJJJJJ zise preotul, j J j Descoperiþi J j înþelepciunea j J divinã j J j j J j J j SEC}IUNEA ÎNTÂI: C\r]ile j J j J povestirilor de în]elepciune j j J Cartea întâi: po ve s ti re a nr. 3 j J j Omul a fugit tot drumul de reîntoarcere ºi a fãcut (despre prostia unui om care a trebuit exact aºa cum îi ceruse înþeleptul. J j sã trãiascã cu mai multe animale în casã, mai În ziua urmãtoare, el s-a întors la preot, dar acum J înainte de a descoperii frumuseþea vieþii) j avea ochii plini de o lucire bucuroasã. j J l-a întrebat j preotul. j J j Sãracul i-a rãspuns: J j j J j J FOST ODATà un om foarte sãrac, dar j j J ºi foarte prost în acelaºi timp. Într-o zi, j J acesta a mers la preotul din acel sat j *** pentru a-i cere ajutorul. j J j J i-a zis sãracul preotului. j J j j J j J j “O persoanã fericitã nu e o persoanã într-o anumitã j J situaþie de circumstanþe, ci mai degrabã o persoanã cu a j J un anumit bagaj de atitudini." j întrebat atunci preotul cu gravitate. j J a zis sãracul. j J j "Secretul fericirii nu este neapãrat în a face ceea ce zise preotul, apoi continuã: j J vã place, ci mai degrabã în a vã place ceea ce faceþi." j J j j J rãspunse sãracul. spuse preotul. j "Dacã nu credeþi cã fiecare zi e o zi minunatã, J j încearcaþi sã trãiþi fãrã una." J j j J Omul nostru era îngrozit. Nu ºtia ce sã facã... κi j J aminti însã cã îi promisese înþeleptului sã-l asculte ºi j "Pentru fiecare minut de supãrare, voi pierdeþi 60 de secunde de fericire" sã facã întocmai cum îi va cere acesta! Aºa cã pânã la j J j urmã, el nu avu încotro ºi bãgã toate animalele în J j casã sã locuiascã cu ei. JO sãptãmânã mai târziu, sãracul se reîntoarse la j j înþeleptul preot. Avea acum o faþã jalnicã. Când ajunse j J în dreptul preotului, acesta îi zise gemând: j J j J j j J JJJJJJJJJJJ JJJJJJJJJJJ
A
CARTEA CÃRÞILOR DE ÎNÞELEPCIUNE JJJJJ JJJJJ în douã de sabia ascuþitã aflatã în mâna j J neghiobului servitor. Regele îºi dãdu atunci j Descoperiþi sfârºitul. J j înþelepciunea j J divinã *** j J j j J j J j SEC}IUNEA ÎNTÂI: C\r]ile j J j “Omul care vrea o viaþã lungã, trebuie sã se asigure J povestirilor de în]elepciune j cã nu are în preajma sa servitori neghiobi." j J Cartea întâi: p ov es ti re a nr. 4 j J j (despre pãþania regelui J j "Omul este ceea ce face... ºi poate la fel de important naiv, ucis de servitorul sãu j este ºi - ceea ce nu face!" J neghiob) j J j j J j “Având totala libertate de a alege, fãrã a avea J responsabilitatea alegerii fãcute - e periculos!" j j J j J RÃIA ODATà un rege care avea un j “Oricine are dreptul sã fie prost, dar unii abuzeazã j J de acest privilegiu!” servitor foarte credincios dar ºi foarte j J prost în acelaºi timp. Servitorul acela se j bucura de atâta încredere din partea j J stãpânului sãu încât îl însoþea pe rege chiar ºi j J în harem. j JÎntr-o zi, pe când regele dormea în haremul j sãu, iar servitorul îi fãcea vânt cu evantaiul, o j J muscã s-a aºezat pe pieptul dezvelit al regelui. j JServitorul a alungat atunci musca cu j evantaiul, dar a observat cã aceasta se aºeza j J mereu ºi mereu în acelaºi loc. Atunci servitorul, j J prost ºi neghiob din fi re, s-a înfuriat foarte tare j J pe mu scã. ªi-a scos atun ci sabia ascuþitã ce-i j era atârnatã la brâu ºi s-a apropiat apoi încet... j J j încet de muscã. La un moment dat i-a dat j J acesteia o loviturã zdravãnã cu sabia. j J j j J j J j J j j J j J j j J j J j j J j J j j J JMusca ºi-a luat atunci zborul ºi a dispãrut. j j Pieptul nefericitului rege însã fusese despicat j J JJJJJJJJJJJ JJJJJJJJJJJ
T
1. POVESTIRI CU TÂLC JJJJJJ JJJJJJ j J *** j Descoperiþi J j înþelepciunea j J divinã j J j j J j "Felul în care omul acesta si-a vãzut problemele, J j era de fapt ." SEC}IUNEA ÎNTÂI: C\r]ile j J j J povestirilor de în]elepciune j j “Ignoranþa este umbra înþelepciunii. Oricine crede J Cartea întâi: po ve s ti re a nr. 5 cã are înþelepciune - e de fapt un ignorant suprem. j J j Când umblaþi, umbra voastrã merge dupã voi. Când (despre prostia unui om, care, încercând sã scape J j credeþi cã sunteþi înþelepþi, chiar lângã înþelepciune se de umbra sa, a luat-o la goanã... - ºi a fugit... ºi j J ascunde de fapt umbra ei - ignoranþa voastrã. fugit... - pânã când a murit!) j J j Viaþa umanã e o combinaþie de înþelepciune ºi ignoranþã. Prin urmare, e greºit sã gândiþi: j J j ... pentru cã - pe cât de multã J j înþelepciune credeþi cã aveþi - pe atât de multã j J ignoranþã vã urmeazã.” j J FOST ODATÃ un om foarte ciudat. j j J Acesta era atât de deranjat de propria sa j "Indiferent unde mergeþi, voi sunteþi întotdeauna J umbrã ºi atât de nemulþumit de urmele j cu voi înºivã. În viaþã nu e atât de grav sã faceþi greºeli, paºilor sãi, încât a hotãrât într-o bunã zi j J atâta timp cât învãþaþi din greºelile fãcute." sã scape de amândouã. Metoda pe care a ales-o... a j J fost - sã fugã de ele . Aºa cã el a început sã fugã. j JA fugit el cât a fugit, dar apoi ºi-a dat seama cã de j “Întunericul i-a zis odatã Umbrei: fiecare datã când punea piciorul pe pãmânt, acolo j J apãrea imediat o altã urmã a piciorului sãu, iar umbra j J j lui rãmânea întotdeauna aproape de el. JOmul nostru a atribuit acest eºec faptului cã nu j alergase destul de repede. Aºa cã a hotãrât atunci sã j J j Umbra i-a rãspuns: fugã ºi mai tare. j J j J j ” j J j J j j J j J j J j j J j J j j J El a fugit... ºi a fugit... ºi a fugit... ºi nu s-a mai j J oprit din fuga lui. La un moment dat, din cauza j j J oboselii, el a cãzut la pãmânt ºi a murit. j JEl nu ºi-a dat seama cã j j J j J j j J JJJJJJJJJJJ JJJJJJJJJJJ
A
’
