Carole-Mortimer-Visuri-Implinite-.pdf

COLECŢIA ROMANTIC

îtl

Carole Mortimer VISURI ÎMPLINITE

CAROLE MORTIMER VISURI ÎMPLINITE

»

Coperta: ANDY

© by Carole Mortimer, 1986 NO LONGER A DREAM Mills &Boon Limited Toate drepturile asupra acestui titlu aparţin editurii ALCRIS - M94

CAROLE MORTIMER

VISURI ÎMPLINITE Traducere din limba engleză de CEZAR NICULESCU

/ ^ E D I T U R A

c ^ R J S BUCUREŞTI, 1995

Redactor: AURELIAN MICU ANDY Consilier editorial: TRAIANIANCU Lector ANGELA VASILE -

ISBN 973-9197-24-8 Colecţia „ROMANTIC"

CAPITOLUL!

- A i un corp splendid, unul din cele mai perfecte pe care le-am văzut vreodată, dar nu am acum dispoziţia sufletească pentru a-1 admira, de aceea aş vrea să te scoli imediat din pat şi să pui ceva pe tine! ^ Accentul aspru al vocii, care era fară îndoială a unui american, şi cuvintele dure erau de ajuns-s-o determine pe Cat să se trezească din somnul ei greu, dar palma uşoară pe care o simţi pe pielea catifelată a fundului o aruncă imediat afară din pat. Năucă încă, îşi trase în grabă cearşaful de mătase de culoare maroniu-ciocolatie pentru a-şi acoperi goliciunea. Era complet goală, din cap până în picioare. Nu recunoştea încăperea. îşi ridică privirile şi văzu cu groază că trupul ei se reflectă în zeci de imagini: întregul tavan era acoperit cu oglinzi! Unde se afla? Şi cui aparţinea vocea cu accent american? Era singură în cameră şi nu găsi răspunsuri la întrebările sale pline de îngrijorare. Şi avea de ce să fie înspăimântată!

6

CAROLE MORTIMER

Al Cui era dormitorul în care se afla? Ce căuta ea aici? Cine a dezbrăcat-o? Si mai ales de ce? Ultima nelămurire părea cel mai uşor de descifrat. Fusese pentru prima dată cu un bărbat în pat şi nu-şi mai amintea nimic, nici măcar cine era acel bărbat! Privirile ei deveniră triste şi o licărire de spaimă şi scârbă îi luci în ochi. / - Cred că ai participat la o petrecere pe cinste, . după cum araţi! se auzi vocea în spatele ei. Ea se ghemui în pat, speriată de consecinţele apropierii dintre ei, căci zărise în oglinzile din plafon corpul bărbatului. Şi acesta era complet gol! - Te-ai întors să dormi? o ironiză el. Cât ar fi dorit, într-adevăr, ca totul să nu fie decât un vis groaznic. Ar fi dat orice să se poată reîntoarce în vis şi să uite că s-a întâmplat ceva oribil cu ea. Se îndoia însă că ar fi posibil, căci era înspăimântată de coşmarul care ar fi putut să se repete. Cel mai bine ar fi ca totul & fie vis; nu putea concepe că s-a trezit în dormitorul unui bărbat pe care nu-1 cunoscuse niciodată în viaţa ei. , Oh, numai de-ar putea să-şi amintească ce se întâmplase! - Văd că nu ai de gând să dormi. El se apropie de pat şi se uită la ea. îmi dau seama că eşti destul de zdruncinată, dar numai tu eşti de vină. * Vocea lui deveni blândă şi Cat se uită cu teamă la el prin ochii întredeschişi, ruşinată de aspectul deplorabil al chipului, ei marcat de noaptea de pomină, cu ochii cârpîţi încă de somn şi cu părul ei blond răvăşit.

1

VISURI ÎMPLINITE

7

- Ştii cumva unde este cuvertura? îl întreba ea, cu o voce răguşită. îşi simţea limba uscată şi umflată iar gâtul o durea îngrozitor. El încruntă din sprâncenele care adumbreau ochii săi mari şi negri. - Pe jos, unde ai aruncat-o noaptea trecută. Bărbatul părea complet nepăsător de faptul că nici unul dintre ei nu era îmbrăcat. - A i avut un somn cam agitat, adăugă el în treacăt. Cat nu împărţise până în seara trecută patul cu vreun bărbat! Ea profită de momentul când el se întoarse cu spatele, luându-şi hainele din dulapul uriaş care ocupa un întreg perete şi-şi trase cearşaful până sub bărbie şi se ridică în capul oaselor uitându-se curioasă la bărbatul necunoscut. Acesta avea părul negru şi lucios, uşor grizonat, iar corpul său bine proporţionat o lăsă cu gura căscată pe Cat. Bărbatul era bine clădit şi părea foarte puternic, avea umerii laţi, spatele frumos arcuit, talia subţire, fesele tari, picioarele lungi şi musculoase. fusese oare iubită de o asemenea fiinţă care degaja forţă şi putere? Ea nu simţea nici o diferenţă faţă de starea anterioară, dar asta nu era nici o garanţie; poate că aşa trebuia, să nu simţi nici o schimbare în trup şi în suflet! îşi petrecuse douăzeci şi patru de ani din viaţă păzindu-şi cu străşnicie fecioria şi acum nici nu ştia care fusese pragul pe care se ferea să-1 treacă! Necunoscutul se întoarse nervos spre ea:

'

8

CAROLE MORTIMER

- Ai de gând să zaci toată ziua în pat? Faptul că nu văzuse niciodată trupul unui bărbat atât de intim, nu-i provocase un şoc mai puternic decât momentul când zări chipul lui. Caleb Steele! Nu putea să-şi creadă ochilor, dar imaginea lui era atât de răspândită încât nu mai avea nici o îndoială: bărbatul din faţa ei era celebrul Caleb Steele! Toată lumea era familiarizată cu părul Ini negru lucios şi dat pe spate; acum părul eta puţin răvăşit dar farmecul lui rămăsese la fel de puternic. Avea sprâncenele uşor încruntate, ochii strălucitori şi fascinanţi, nasul arogant, pomeţii înalţi iar gura frumos arcuită. Avea în jur de patruzeci de ani dar părea mult mai bătrân, arborând un rânjet cinic în colţul gurii şi având o privire la fel de zeflemitoare. Caleb era considerat, pe bună dreptate, unul din cei mai puternici şi periculoşi bărbaţi din Hollywood! Văzând cât de uluită este Cat, Caleb dădu din umeri şi se întoarse la şifonier de unde luă o cămaşă de mătase de culoare maro şi o înfăşură în jurul umerilor. - Micul dejun se serveşte de obicei în sala de mese. Dacă doreşti să guşti ceva, te sfătuiesc să ţe scoli imediat şi să pui ceva pe tine. Nu pot să mă aşez la masă cu o femeie care este pe jumătate goală! Caleb Steele, proprietarul studioului de filme STEELE, al unui hotel şi al unui cazinou. în Lake Tahoe, se bucura de o mare influenţă în rândul managerilor care se ocupau de mass-media. Era, de asemenea, bărbatul cu care Cat se întâlnise noaptea

1

VISURI ÎMPLINITE

9

trecută. Ce bine îl mai cunoscuse; oh, Doamne! de ce a trebuit să-1 întâlnească? Ea îşi drese glasul, reuşind să articuleze: - Domnule Steele. El se întoarse, în timp^ ce-şi băga cămaşa maronie în pantalonii negri. îşi trase fermoarul de la şliţ cu o mişcare energică, apoi îşi puse mâinile în sold: -Caleb, îi tăie el vorba, rostindu-şi supărat prenumele. Domnule Steele sună cam forţat în împrejurările astea, mai ales că mai stai încă în patul meu, adăugă el pe un ton zeflemitor. Ea îşi închise ochii crezând că totul nu este decât un vis, dar el era tot acolo, în faţa ei, atunci când ridică din nou privirile. îşi dădu seama că se afla într-adevăr în dormitorul acestui fascinant bărbat, unde tavanul acoperit cu oglinzi şi patul dublu cu cearşafuri de mătase uşor provocatoare creau o atmosferă erotică deosebită. Caleb făcea impresia unui bărbat care dorea să se simtă în largul său atunci când se afla împreună cu o femeie în dormitor. - Văd că vrei să mă pui într-o situaţie de inferioritate, îi atrase el atentia, încruntându-si sprâncenele. Oh, Doamne, nici nu-i ştia numele! - Mă numesc Cat, se prezentă ea alintându-se. Catherine Howard. Să ştii că am auzit şi eu anecdotele care circulă pe seama numelui meu, îl preveni ea, pentru a nu auzi pentru a mia oară gluma sinistră cu regele Hernie al VlII-lea care-şi 5

10

CAROLE MORTIMER

omorâse soţiile, printre care şi pe cea care purtase numele ei. Buzele lui tresăriră puţin şi totuşi xeva în privirea lui îi dădea impresia că Steele fusese plăcut surprins de replica ei. Era şi ea de acord că nu se punea problema unor ironii deplasate în situaţia în care se afla! „Să fi fost şi ea una din nenumăratele femei care-şi pierduseră capul după el?" părea să spună expresia uşor amuzată a feţei sale. El începu să-şi aranjeze părul uitându-se în oglinda de cristal care se găsea în spatele comodei din stejar. Acum semăna foarte bine cu fotografiile din revistele pe care Cat le răsfoise: era atotputernicul producător care-i face şi pe cei mai năbădăioşi actori şi regizori să stea smirnă în.faţa lui. Ea venise în ajun la petrecerea dată de fiul lui Caleb, cu speranţa că va putea lua un interviu bunicului său, Lucien Steele, faimosul scriitor. Luke Steele îi spusese că tatăl său avea obiceiul să participe la seratele pe care le organiza şi numai Caleb Steele putea să-i facă legătura cu bunicul. Acum, se gândea ea cu amărăciune, că 1-a satisfăcut la pat, ar putea fi amabil în privinţa intenţiilor ei. - Oh, suspină ea, aducându-şi aminte de trista istorie a celei de-a cincea soţii a lui Henric al VlII-lea, cea care avea acelaşi prenume ca şi ea - şi care fusese acuzată de adulter ca toate celelalte neveste, în momentul când nu mai reuşea să-1 atragă fizic pe năbădăiosul rege. Am fost destul de bună la

1

VISURI ÎMPLINITE

11

pat? îl întrebă ea bravând, deoarece îi era o ruşine de neînchipuit. Se spune că subconştientul îţi permite să faci numai ceea ce doreşti cu adevărat; dorise ea să se culce cu acest bărbat care-i produsese un fior de gheaţă pe spinare, chiar dacă se arătase a fi zeflemitor? El puse peria de păr încetişor pe comodă şi se întoarse spre ea, încruntându-şi sprâncenele şi aruncându-i o privire obraznică: - N u ştii cum ai fost? o întrebă el cu blândeţe, plimbându-şi privirile cu admiraţie pe trupul ei perfect, pe pletele blonde, pe năsucul ei încântător, pe gura ei provocatoare. Privirile alunecară la ochii ei verzi care clipeau stingheriţi şi se opriră o clipă la umerii care erau înfăşuraţi în cearşaf, apoi Se întoarseră la ochii ei; călcîura cu care o privea arăta că este pe deplin satisfăcut de ceea ce vedea. Cat îsi muscă nervoasă mâna si continuă cu greutate: -Eu... eu cred că cineva a pus în băutura mea ceva. Gâtul n-o mai ustura, desi era conştientă că uscăciunea pe care o resimţea se datora consumului de alcool. Am băut numai suc de portocale. Vâzând că el face o mutră sceptică, adăugă fără prea mare convingere: -Este adevărat, insistă ea indignată. Simt alergică la alcool! - Ce se întâmplă dacă bei alcool? Ochii lui erau îngrijoraţi. Ea se strâmbă cu greaţă: 9

9

9

12

CAROLE MORTIMER

-Vomit. El dădu aprobator din cap. - Aşa se pare că s-a întâmplat cu tine. înainte sau după? Ea îşi înfrână senzaţia de panică. - Ţi-âm spus doar că sunt sigură că băutura mea a fost trucată, se apără ea, cu obrajii îmbujoraţi. N-am mai consumat alcool de când am aflat că mă dărâmă. Ea îşi reţinu răsuflarea o clipă şi văzu figura lui mirată, apoi adăugă cu mânie: —Vreau să spun că mă face să-mi pierd cunoştinţa! Când mi s-a întâmplat asta pentru prima dată, am consultat un doctor care mi-a atras atenţia că organismul meu nu acceptă nici o picătură de alcool. - Âş putea aprecia analiza pe care ţi-a facut-o ca extrem de perspicace, îi spuse el pe un ton arogant şi ironic. Ea rămase cu privirile aţintite la el. —Nu se pare că ţi-â păsat prea mult de starea în care mă aflam azi-noapte, îl repezi ea. Ţi-ai permis să te cobori la nivelul unui bărbat care s-a culcat cu o femeie inconştientă! rosti ea apăsat ciţ respiraţia tăiată, deşi remarcă figura impasibilă a lui Caleb Steele faţă de acuzaţia ei gravă. - Ai reacţionat ca o femeie normală când te-am atins, remarcă el în treacăt. Obrajii ei se coloraseră din nou în purpuriu, în timp ce revolta o sufoca. Ea stătuse în pat cu un asemenea individ fără scupule şi făcuse dragoste cu un nemernic. Oh, Doamne!

1

VISURI ÎMPLINITE

13

Caleb Steele păru subit interesat de starea ei nefericită. - Când s-a întâmplat ultima oară să petreci? o întrebă el, sprijinindu-şi şoldul de comodă, cu mâinile încrucişate la piept, arătând destul de relaxat. Ea îşi coborî privirile, ruşinată de strălucirea plină de pasiune din ochii lui. - Am fost între prieteni. - De data asta n-ai mai fost, rosti el apăsat, astfel că ea strânse şi mai tare cearşaful la piept, neliniştită de scânteierile ciudate ale pupilelor lui. Acum, pisicuţa a fost lăsată să fie sfâşiată de lupi! adăugă el dispreţuitor. Lupi! Ea nu cunoştea decât o singură figură, cea care profitase de starea ei nenorocită şi acum, după ce şr-a potolit poftele nesăţioase, îi.facea în ciudă. Ochii lui o ţintuiră fără ruşine. - Nu cumva eşti una din colegele de liceu ale lui Luke? . Tonul lui cu care rostise aceste vorbe lăsa clar să se vadă că nu i-ar fi plăcut o asemenea revelaţie. - N u , eu... se întrerupse Cat, conştientă că-i venea greu să mărturisească adevăratul motiv care o îndemnase să ia parte la petrecere: dorise să facă o bună impresie asupra acestui bărbat puternic şi influent. Sunt numai 6 cunoştinţă de-a lui. El dădu încet din cap, aprobator. - De obicei dimineaţa arăţi la fel de splendid ca acum? O umbră de fiică apăru în ochii ei. De bună seamă că el nu-şi schimbase atitudinea şi dorea să

14

CAROLE MORTIMER

repete ceea ce se întâmplase între ei în timpul nopţii trecute! îşi strânse şi mai tare cearşaful la piept. - Linişteşte-te, Cat, spuse el fără grabă, privirile devenindu-i ironice, deşi mai păstra un zâmbet răutăcios în colţul gurii. M-am referit la faptul că majoritatea femeilor pe care le cunosc ard de nerăbdare să alerge la baie pentru a se machia, când se scoală. Majoritatea femeilor pe care le cunoştea! Âr fi pariat oricând că numărul lor se ridica la sute. Caleb Steele era prea bine cunoscut pentru scurtele şi desele aventuri avute după divorţul pronunţat cu cincisprezece ani mai înainte. Maniera dură cu care se descotorosea de vreo iubită pasageră care îndrăznea să creadă că legătura lor va dura foarte mult fusese deja subiectul multor cronici din revistele de senzaţie: Caleb obişnuia să schimbe femeile ca mănuşile. Cu toate acestea, Cat le admirase pe aceste femei curajoase care au avut bravura să-1 înfrunte pe temutul despot din Hollywood! Erau cu mult mai demne de admiraţie decât atitudinea ei echivocă! - Genele tale sunt negre de la natura? o întrebă el, văzând că ea tace. - Nu, răspunse ea. Le-am vopsit. - Le-ai dat cu rimei? El nu-şi credea urechilor şi nu-şi mai ascunse uimirea. Ea dădu afirmativ din cap, gândindu-se la camera ciudată în care se afla, oglinzile din tavan multiplicând imaginile în mod derutant, astfel ca avea

1

VISURI ÎMPLINITE

15

senzaţia că nu are nici un loc unde să fie singură: parcă era la doctor în faţa aparatelor de radiografie. - L a coafor, aşa cum se obişnuieşte de când lumea, spuse ea în faţa expresiei lui ironice. - Ştiu ce se face la coafor, mulţumesc, replică el clătinând din cap a plictiseală. M-am gândit că în curând nu va mai rămâne vreo" parte naturală din trupurile femeilor. Remarca lui batjocoritoare jo enervă pe Cat. - în afară de gene, totul este natural la mine! exclamă ea cu vehemenţă. Mai trebuie să fac o precizare: deşi ai făcut o apreciere plăcută* trupul meu este departe de a fi perfect. De exemplu, picioarele mele sunt prea lungi. - N u am observat acest lucru, glumi el. Sunt touşi un bărbat cu pretenţii. Ai o pereche de picioare cum n-am mai văzut până acum; nici prea mari, dar nici prea mici, ca o petală de trandafir. - Te rog! îi tăie ea vorba, nemulţumită de faptul că el se considera deja stăpânul trupului ei. - O h , nici_vorbă! El se apropie de ea dintr-un salt, ca o felină, se aşeză lângă ea în pat şi o înlănţui cu braţele. - îţi dai seama ce plăcere simte un bărbat care-ţi sărută sânii şi ce gust au sfârcurile când simt âiate de... ncetează! Apropierea de el o alarma peste măsură, mai ales că se simţea ameţită de cuvintele lui care trezeau focul din trupul ei imobilizat de braţele lui Caleb; ştia că nu va rezista tentaţiei de a-1 îmbrăţişa şi de

16

CAROLE MORTIMER

a-1 dezmieţda. încet, începu să-1 mângâie şi să-1 tragă spre ea. - Aşa, Cat, o încurajă el, uitându-se fix în ochii ei în timp ce-i trase cu rapiditate cearşaful care o acopereâ şi-1 aruncă pe jos. Corpul ei rămase gol în faţa lui. - Aşa a fost şi noaptea trecută, mormăi el. Gura sa lacoţnă alunecă până la sfârcul sânului obraznic înălţat şi limba lui îl atinse cu surprinzătoare gingăşie care-i dădu fiori în tot trupul. Capul ei se lăsă pe pernă şi, înălţându-şi privirea, putu zări în oglinda din tavan imaginea pe care şi-o închipuise: pielea sa albă în contrast cu părul lui negru, mâna ei mângâindu-i ceafa în timp ce el o îmbrăţişa strâns. Ea văzu cum Caleb îi mângâia şi celălalt sfârc, la fel de obraznic şi de dulce, incapabilă să-şi desprindă privirea de la scena plină de voluptate reflectată de luciul oglinzii. - Tată, eu - ah, ce naiba! Accentul englezesc al fiului lui Caleb Steele care intrase neanunţat în încăpere o readuse în simţiri. Se cutremură de spaimă la gândul celor întâmplate noaptea trecută şi că fuseseră surprinşi în momentele cele mai voluptuoase tocmai de cine nu se aştepta. Fiul lui Caleb Steele. Oh! Doamne, se gândi ea cu groază, oare ce se petrecuse cu ea noaptea trecută şi prin ce aventuri trecuse de când ajunsese în patul lui Caleb? Caleb se îndepărtă de ea, uitându-se mereu ţintă în ochii ei îngroziţi.

1

VISURI ÎMPLINITE

17

-Ieşi afară imediat, Luke! îi porunci el rece fiului, fară să se mai întoarcă spre el. - Dar, tată! - Am spus afară! El nu ridică tonul vocii şi nici nu se întoarse spre uşă şi corpul lui încă o acoperea pe Cat, dar furia sa rece era evidentă în vorbe. Muşchii lui se încordaseră de mânie. - V o m vorbi mai târziu, îi spuse sec lui Luke Steele, clinchetul uşor al uşii confirmând faptul că se supusese ordinului primit. Ochii lui Cat erau aproape închişi, deoarece nu dorea să-şi vadă goliciunea în oglinzile din tavan şi în lucirea rece a privirilor lui Caleb. Ochii negri ai lui Steele! Nu ştia care erau relaţiile dintre ei, ce anume poseda ea şi ce anume, poseda el; Cat nu era tipul de femeie cu care el avea de-a face. Era prea tânără pentru a fi una din frumoasele doamne cu care se afişa la petreceri; de atâtea ori afirmase răspicat în presă că femeile sub treizeci de ani nu au experienţa sau maturitatea cerută de el. Desigur că era prea tânără pentru el, nu avea decât douăzeci şi patru de ani! De ce stătea lungită în pat liniştindu-se pe sine însăşi că este prea mică pentru Caleb? Doar îşi petrecuse toată noaptea cu el şi fiul acestuia o surprinsese în braţele lui cu câteva clipe mai înainte. Simţi că el se rididă din pat şi avu o senzaţie de siguranţă când Caleb îi acoperi corpul cu cearşaful

18

CAROLE MORTIMER

de mătase. Cu toate astea, nu îndrăzni să deschidă ochii. - Totul e în regulă, Cat. Vocea lui devenise blândă: Luke a plecat. Cat îşi umezi buzele stând încă lungită în pat, simţind prezenţa lui lângă căpătâi uitându-se atent la ea, chiar dacă nu îndrăznea să-1 privească! - Te supără faptul că nu am plecat şi eu? îi ghici Caleb gândurile. Nu crezi că este prea târziu să te simţi acum stingherită faţă de mine? adăugă el pe un ton batjocoritor. Cuvintele lui o determinară să-şi deschidă pleoapele şi să se uite la el. - Sunt pe deplin convinsă că eşti obişnuit să te scoli dimineaţa cu altfel de femeie în pat, dar eu nu sunt o femeie de acest gen! Elnu păru supărat pe izbucnirea ei mânioasă. - în fiecare dimineaţă - cum spui tu - mi se pare cam exagerat, rosti el în glumă. Chiar şi eu simt nevoia să mă odihnesc duminica. Oh, Doamne, de ce mai întârzie să vorbească cu acest bărbat, când singura ei dorinţă era să se îmbrape, şi să plece cât mai repede de acolo? în loc de asta stătea la discuţii contradictorii cu omul care îşi bătuse joc de ea! Venise la petrecere cu planuri atât de nobile si dorise să afle informaţiile atât de importante despre scriitorul care era - din întâmplare - tatăl lui Caleb; acum singura certitudine era că va fi nevoită să ia totul de la început.. Se îndoia că Steele va da curs cererii ei, din moment ce-i căzuse pur şi simplu în pat; rugămintea ei ar fi con-

1

VISURI ÎMPLINITE

19

~ siderată de Caleb ca plată pentru cele petrecute noaptea trecută! Chiar dacă mulţi considerau că reportajele ei erau „frivole", Cat îşi lua munca în serios şi nu dorea absolut deloc să exercite presiuni asupra unei persoane pentru a primi informaţiile necesare articolelor sale. Avea o înaltă conştiinţă profesională şi-şi dădea seama că va trebui să folosească o întreagă strategie diplomatică pentru a-1 convinge pe Caleb Steele să o prezinte tatălui său. Se ridică hotărâtă din pat, ţinând cearşaful ca pe un scut protector. - Deoarece astăzi se întâmplă să fie o zi de duminică, nu mă îndoiesc că vrei* să te odihneşti, îi arătă ea patul gol. El îşi încruntă sprâncenele negre. - Nu cumva ai de gând să mă alungi din dormitorul meu? - Aş vrea să-ţi sugerez că este cazul să te retragi pentru a-mi permite să mă îmbrac, spuse ea făcând o strâmbătură. El îşi ridică buza de jos gânditor, fără să-i zâmbească. Poate el nu zâmbise niciodată; toate fotografiile din reviste îl înfăţişau serios şi chiar sever. De fşpt, se gândi ea, atitudinea lui se datora faptului că nu accepta ca fotografii să-i cerceteze viaţa particulară. Acum nu mai era sigură de asta. —M-am gândit la ceea ce mi-ai sugerat şi pot să-ţi mărturisesc că sunt foarte mulţumit că mă aflu aici. * - Eu... dar micul dejun, articulă ea, dezamăgită de faptul că el era „foarte mulţumit" că se afla cu ea.

20

CAROLE MORTIMER

El clătină încet din cap. - M-am răzgândit. Gred că voi comanda micul dejun aici, în timp ce vei face duş. Cat înghiţi în sec, apreciind distanţa care o separa de sala de baie. Era prea departe h Când ochii ei verzi se îndreptară spre Caleb, era sigură că se putea citi în ei o teamă accentuată. El se uită la ea cu pasiune, însă deveni amabil şi-i spuse cu falsă modestie: - Poţi să iei cearşaful pe tine. Să ia ce? A, da, îşi reveni ea din uluială. Dar înfăşurarea cearşafului, prea mare şi alunecos, se dovedi a fi mult mai dificilă decât crezuse. în filme văzuse că întotdeauna era uşor şi chiar elegant să înfăşori un cearşaf pe trupul gol, dar după câteva încercări infructuoase îşi dădu seama că nu reuşise sa-1 strângă suficient de sigur. - Stai că te ajut eu, îi spuse Caleb cu blândeţe, fiindu-i milă de strădaniile ei stângace. Stai liniştită, că-i venim noi de hac afurisitului de cearşaf. El ridică partea care atârna pe podea şi o dădu peste umărul ei, aducând capătul în dreptul despărţiturii sânilor şi nu se uită la Cat când ea îşi puse mâna peste el. - Nu ţi se pare că această modestie pe care o dovedeşti faţă de mine, aparţine unei alte epoci? Acum arăţi minunat, adăugă el, dându-se câţiva paşi înapoi pentru a-şi admira opera. Cred că aş putea să-ţi găsesc un rol. Nu te-ai gândit niciodată să joci într-un film?

i

1

VISURI ÎMPLINITE

21

- Să mă gândesc? Ea stătea în picioare şi totuşi de-abia îi ajungea până la umeri, conştientă că dacă ar fi purtat pantofi cu toc, tot n-ar fi putut fi mai înaltă pentru Calefc* dar pentru actorii cu care ar fi jucat? El se învârti în jurul ei şi se uită apoi cu un ochi galeş la chipul ei înmărmurit, dovedindu-i că sunt singuri şi despărţiţi doar de un paravan mătăsos. Cat articulă cu greu: - Crezi că, adică, consideri... * El îşi încrucişă din nou braţele pe piept. - A fost vreun regizor care a fost de altă părere? spuse el pe un ton ironic. Nu sunt surprins dacă este vorba de Maurice Goodson, adăugă el sarcastic. Este un bărbat însurat şi fericit care nu pune niciodată mâna pe alte femei. - M ă bucur că mi-ai spus asta, replică ea. Poate că Maurice îşi va schimba părerea dacă îi vorbeşti despre mine. - Eu nu sunt căsătorit, îi zise el rece. Şi nici nu intenţionez să fac acest pas/ Caleb se uită la ea printre gene. Dacă acesta este rolul pe care vrei să-1 interpretezi, fetiţo, las-o baltă. Ea nu ştiu dacă este atât de furioasă din cauză că el o numise fetiţă sau pentru că el crezuse că se culcase cu el deoarece avea de gând să devină doamna Caleb Steele. Se hotărî să pună imediat lucrurile la punct. - T e flatezi singur dacă crezi că m-am gândit vreodată că pot să mă mărit cu un tip atât de rece şi de încrezut ca tine, îi reproşă ea pe un ton rece. Şi

CAROLE MORTIMER

22

chiar dacă ai o altă părere, află că mă interesează mai mult viaţa mea decât să mă folosesc de alţii pentru a-mi câştiga existenţa sau a dobândi avantaje sociale. îmi iubesc prea rfîult meseria pentru a mă preta la aşa ceva! Lumea nu este aşa cum crezi tu! * - Ba este! o ironiză el cu milă. - Nu lumea mea, insistă ea. Domnule Steele, nu vreau nimic de la dumneata. Orice s-a întâmplat între moi noaptea trecută, eu nu am făcut-o cu un scop. Nu vreau să mă plăteşti pentru asta. Nu am nici o pretenţie de la tine. Tu... - Stii foarte bine, îi atrase el atentia cu blândeţe, ca într-o discuţie amicală, că nu prea am avut timp să discutăm, noaptea trecută; nu-mi plac femeile cicălitoare. -Tu... tu... - Du-te şi fă-ţi *un duş, Cat, o îndemnă el plictisit. Ia şi asta cu tine, adăugă el ridicând rochia ei verde care zăcea pe podea, reamintindu-i cu durere ce se petrecuse între ei noaptea trecută, când ea rămăsese singură cu acest bărbat periculos. Ea simţi că nu se mai recunoaşte în felul ei de a se purta cu bărbaţii: nu fusese niciodată cochetă sau provocatoare! îşi smulse rochia din mâna lui şi se uita îngrijorată în jurul ei, roşie toată 4a faţă, căutându-şi chiloţii de dantelă. Se fâstâci şi mai tare când observă că Steele nu-şi luase privirile de la ea. îi găsi şi îi mototoli în mână în timp ce Caleb îi spuse încet: V 9

7

9

9

9

1

VISURI ÎMPLINITE

23

- Vom vorbi imediat ce-ţi termini duşul. Caleb luă receptorul şi dădu ordinul ca micul dejun să fie servit pentru două persoane, peste o jumătate de oră. Cat se năpusti spre baie şi trânti uşa cu putere, fiindu-i jenă de uşurinţa cu care el pusese stăpânire pe fiinţa ei. Cum de se lăsase sedusă atât de uşor? Venise la petrecere neprihănită, fără nici un gând uşuratic. Recunoscu cu tristeţe că majoritatea oaspeţilor erau tineri, în jur de nouăsprezece sau douăzeci de ani, aşa cum era şi gazda. De la început nu-i plăcuse Luke pe care-1 bănuia acum că amestecase băuturile, deoarece nu-i făcuse o impresie prea bună. Nu mai ştia când îşi făcuse apariţia tatăl lui şi nici nu-şi amintea momentul când mersese cu el în dormitor, fiind inconştientă din cauza alcoolului ingurgitat. Nu-şi mai putea închipui cum de rezistase, de obicei voma imediat ce bea băuturi alcoolice! Nu-i venea să creadă că făcuse dragoste cu Caleb Steele, deşi acesta nu afirmase contrariul! Se întoarse zăpăcită în dormitor, înfăşurată în cearşaf. Cat se opri brusc când văzu că Steele nu mai era singur, ci cu un bărbat bătrân cu un chip plăcut şi îmbrăcat elegant care vorba cu voce tare, dând ordine în momentul când ea intra în cameră. După privirea calmă pe care i-o aruncase, ea îşi dădu seama că el nu considera neobişnuit faptul că o femeie înfăşurată în halat se plimba în dormitorul şefului său!

24

CAROLE MORTIMER

Ochii verzi ai lui Cat întâlniră privirile reci ale lui Caleb Steele. Acesta remarcă panica din privirea lui Cat, dar se întoarse spre necunoscut pentru a continua discuţia de afaceri, fără să acorde prea multă atenţie fetei înfăşurate în cearşaf. Ea nu-şi crezu ochilor, niciodată nu fusese expediată într-un mod atât de grosolan! Se purtase de parcă ea nu ar fi reprezentat nimic pentru el! Izbucni nervoasă, sufocată de indignare: - A m spus că... - Te-am auzit foarte bine, spuse el ridicându-şi privirile. Poate că părerea ta nu este cea reală, adăugă el cu sarcasm, dar în momentul de faţă sunt foarte ocupat. Ocupat! El era ocupat. Ea era pe cale să-şi recapete curajul şi demnitatea şi poftim! Domnul era ocupat! Poate că este! Răspunsul la această întrebare era prea evident, dar ei nu-i păsa în acel moment nici de poziţia lui socială şi nici de banii pe care i-ar fi pierdut stând de vorbă cu ea! Nu însemna că el poate s-o arunce ca pe o cârpă veche numai pentru faptul ca ea nu este o persoană importantă şi că nu pierde nici un ban. Dacă el le tratase la fel pe toate femeile cu care avusese* de a face, nu era de mirare că relaţiile lor nu durau prea mult timp. - Domnule Steele, nu-mi pasă dacă eşti ocupat! Pentru prima dată asociatul lui îşi manifestă surpriza în momentul când zări obrajii ei în flăcări, mai ales că nu se aşteptase ca ea să se comporte atât de familiar cu proprietarul camerei unde era şi unde stătea aproape goală. Impresia greşită pe care

1

VISURI ÎMPLINITE

25

o produsese apariţia ei o făcu să continue cu şi mai multă înverşunare, în ciuda mâniei surde pe care o simţea din partea lui Caleb Steele. -Doresc neapărat să discut cu tine. Acum! ţipă ea cu furie, temându-se că el o va da afară pentru a doua oară. Dacă nu preferi cumva să discutăm faţă de martori ce s-a întâmplat în acest pat noaptea trecută! Celălalt bărbat scoase un sunet înfundat, ceva între un sughiţ şi un nechezat, transformat rapid într-o tuse seacă în momentul când privirea rece a şefului se abătu asupra sa. - Tuşeşti cam rău, Norm, îl apostrofă şeful său cu o prefăcută sinceritate. De ce nu te duci să bei o cafea? Vom continua discuţia altă dată. Când te vei simţi mai bine. Ultimele cuvinte au fost rostite pe un ton ameninţător. - Desigur, răspunse celălalt bărbat care emise primul sunet de când se afla acolo, cu acelaşi accent american ca al lui Steele. Eu... mă... sunt încântat că v-am cunoscut, domnişoară... - Cat, rosti Caleb Steele pe un ton rece înainte ca ea să poată,rosti un cuvânt. Crede-mă, adăugă el aluziv, că-şi merită din plin prenumele! El îşi duse sugestiv mâinile la umeri ca şi cum ar fi fost zgâriat de unghiile ei. 1 Caleb avusese tupeul să dea iluzia că ea se comportase ca o pisică. Numai ea ştia - naiba să-1 ia - că afară de faptul că spatele îi era acoperit de un păr fin şi negru, toată pielea lui este fină şi fără urme de agresiune.

26

CAROLE MORTIMER

O sclipire fugară apăru în ochii lui Norm. - Poate ne vom mai vedea, Cat, şopti el pe un ton politicos, ca şi cum ar fi fost impresionat - în sfârşit - de calitatea femeii pe care şeful o alesese drept tovarăşă de pat. - Mă îndoiesc, îi răspunse Cat uitându-se furioasă la Caleb Steele. Am o poftă teribilă să ucid pe cineva! - D a ? Foarte bine... Caleb, vorbim mai târziu, spuse bătrânul, grăbindu-se să iasă cât mai repede pentru a nu asista la cearta teribilă care se profila în dormitor. Caleb Steele se uită la Cat cu o figură sigură pe el. - Ş i cum ai de gând să mă ucizi, Catherine Howard? o provocă el cu o voce blândă. Ochii ei aruncau fulgere de mânie. - Dacă aş avea curajul, ţi-aş înfige un cuţit în spate aşa cum a făcut Henric al VlII-lea cu cea care a avut acelaşi nume ca mine! Eşti tot atât de mincinos şi de desfrânat ca şi el! Cat îşi scutură furioasă bogatele ei plete blonde. -Crezi într-adevăr că sunt mincinos? spuse el cu o voce catifelată. Cat însă nu putea fi păcălită de tonul vocii lui: o minţise şi trebuia să recunoască acest lucru. -N-am făcut dragoste cu tine în patul ăsta, izbucni ea arătând spre frumoasa mobilă care ocupa cea mai mare parte din cameră. Şi nici în altă parte! El îşi încruntă sprâncenele.

1

VISURI ÎMPLINITE

27

- N u ai făcut dragoste? o întrebă el pe un ton suav, - Ştii foarte bine că nu. Ochii ei scânteiară. întotdeauna vomit când beau alcool... eu nu... eu nu... - Nu obişnuieşti să te culci cu bărbaţi pe care nu-i cunoşti, sfârşi el fraza. Atunci cum de te-ai trezit în patul meu, în această dimineaţă? O roşeaţă puternică apăru în obrajii ei. - Nu cred că ai dormit aici. Nu-mi amintesc să te fi văzut la petrecere aseară. Nu-mi aduc aminte de tine' şi... - Am sosit mai târziu, îi tăie el vorba ca şi cum se plictisise de conversaţia dintre ei. Pot să-ţi spun că am dormit în acest pat noaptea trecută: ce mai ai de spus? Ea respiră adânc, ştiind că tonul cu care el îi vorbise dovedea clar că Steele nu minţise.*Dar ea vomase totuşi! Descumpănirea ei părea că-i trezise un moment de înduioşare, deoarece Caleb o strigă duios: -Cat! - îmi cer scuze, îi spuse ea repede, dorind să se ducă cât mai repede în sala de baie, am fost grosolană cu tine faţă de unul din angajaţii tăi. Dorea să fie singură, departe de intimitatea tulburătoare din dormitor, pentru a-şi pune gândurile în ordine şi pentru a putea reconstitui întâmplările din noaptea precedentă. Am să-ţi cer scuze mai târziu dacă nu le accepţi acum. Mă..„mă duc să fac duş.

28

CAROLE MORTIMER

- Cat! Ea nu luă în considerare apelul lui şi fugi în baie închizând uşa cu febrilitate, înainte ca cearşaful să-i cadă pe dalele lustruite din încăpere. Ah! numai de-ar fi putut să-şi amintească, ah! dacă ar şti ce s-a întâmplat noaptea trecută încât a simţit nevoia să facă dragoste cu Caleb Steele. Nu putea crede că a dorit să se culce cu el, mai ales că nici nu-1 cunoştea. Ce-i spusese Vikki înainte de a pleca la petrecere? „Fii cea mai încântătoarei" Şi adăugase: „Fii atentă". Nu ştia cât de încântătoare fusese, dar atentă în nici un caz. Cum de putuse să-1 iubească pe Caleb Steele când aparţinea - trup şi suflet - lui Harry?

CAPITOLUL II

Fusese atât de bucuroasă în seara trecută pe când se pregătea să meargă la petrecere, la gândul că va putea, în sfârşit, să-1 întâlnească pe Caleb Steele după îndelungi aşteptări şi scrisori trimise la biroul lui din Londra şi acasă. Patronul revistei o avertizase că numai înâlnindu-1 pe Caleb acasă la el putea ajunge să-1 vadă pe tatăl lui, celebrul scriitor Lucien Steele care trăia izolat şi nu acorda interviuri. Seria de articole pe care le scrisese cu un an înainte despre căsătoriile celor mai faimoşi actori şi producători din Hollywood se dovedise a fi un succes extraordinar, astfel încât o editură i-a propus să le grupeze într-o carte, cu o singură condiţie: volumul trebuia să cuprinde relatările a patru căsătorii celebre propuse de editori, restul era lăsat la alegerea ei. Din păcate, una din cele patru căsătorii fusese cea dintre Lucien Steele şi defuncta Sonia Harrison. Bineînţeles că ea putea să scrie capitolul despre cuplurile celebre din Hollywood-ul anilor patruzeci fără să-1 menţioneze pe Lucien Steele, dar nu dorea să treacă peste pretenţiile editorilor. însă când încercase să-i ia uri

30

CAROLE MORTIMER

interviu, toate strădaniile sale se dovediseră a fi zadarnice deoarece bătrânul scriitor se retrăsese din lumea Hollywood-ului cu treizeci de ani în urmă, după moartea soţiei într-un groaznic incendiu care distrusese conacul în care locuiau, iar la Londra, unde trăise în ultimul tiiiip retras, nu acceptase niciodată să dea un interviu, dispărând pur şi simplu de pe suprafaţa pământului. Numai fiul şi nepotul ştiau unde se află. Ea fusese avertizată de faptul că şi Caleb Steele avea o aversiune vădită faţă de ziarişti, dar nu-şi închipuise că el putea fi atât de ascuns şi de rău ca şi tatăl lui. Scrisorile pline de respect pe care i le atdresase au rămas fară nici un răspuns. Secretara lui o refuzase întotdeauna politicos la telefoanele prin care solicita o întâlnire cu şeful ei; vizita pe care i-o făcuse cu două zile în urmă, la reşedinţa din Londra, îi dăduse ocazia să-1 cunoască pe Luke Steele, arhicunoscutul şi răsfăţatul său fiu. Pe când tatăl şi bunicul evitau cu tot dinadinsul contactul cu presa, Luke era pe pagina întâi a revistelor de^ scandal. Mereu se găsea într-o încurcătură sau alta, fiind dat afară din hoteluri şi restaurante pentru comportare insolentă şi eliminat din cele două universităţi la care studiase, din aceleaşi motive. Cu toate acestea el fusese destul de prietenos cu Cat după-amiaza trecută, în ciuda faptului că ea nu avusese încredere în privirile lui şirete şi în mutra sa de şmecher. Se bucurase enorm în momentul

1

VISURI ÎMPLINITE

31

când Luke o invitase la petrecere, dându-i asigurări că tatăl lui va fi prezent. Ea nu luase în seamă nici familiaritatea cu care 0 tratase la petrecere, nici avansurile asidue pe care 1 le făcea, dar nu putuse să scape de sâcâiala lui înverşunată sporită de cantitatea uriaşă de alcool pe care o consumase. Acum îşi aducea aminte tot, de vacarmul pe care-1 făcuseră invitaţii lui Luke, la fel de tineri şi de băuţi, râzând peste măsură, de faptul că se hotărâse să părăsească zgomotoasa petrecere deoarece Caleb Steele nu mai venea şi apoi... nimic. Ultimul lucru pe care-1 reţinuse fusese palma pe care Caleb i-o dăduse la fund. Ea nu fusese obişnuită cu astfel de lucruri dar îi era ciudă că ceva îi scăpa. Avea un simţ deosebit al prieteniei, nu ca ceilalţi oameni: cunoscuse sentimentul prieteniei din partea mai multor femei şi bărbaţi, deşi aceştia din urmă se numărau pe degetele unei mâini, din cauză că reprezentanţii sexului tare considerau că nu poate exista un asemenea sentiment între un bărbat şi o femeie. Ea credea, din contră, că dragostea vine în urma prieteniei. Ea fusese prietenă cu Harry încă din momentul când au păşit pentru prima t>ară pe poarta şcolii, când el o târâse de codiţa frumos împletită de mama ei, determinând-o să se întoarcă şi să-i ardă un pumn drept în nas! Erau prea orgolioşi ca să ţipe şi izbucniseră amândoi în hohote de râs. După, acest incident deveniseră inseparabili, prietenia dintre ei surprinzându-i pe toţi. Abia

32

CAROLE MORTIMER

mai târziu, acest sentiment se transformase într-o iubire puternică, atunci când aveau în jur de cincisprezece ani. Şi ea fusese în stare să calce în picioare sentimentul lor curat, cu un bărbat nemşinat de talia lui Caleb Steele. Nici nu fusese nevoie să ştie cam ce ar fi gândit Harry despre Caleb; ştia din instinct că cei doi n-ar fi putut să se suporte mult timp unul pe celălalt. Harry fiind o fire deschisă şi copilărească, iar Caleb Steele un caracter perfid şi ascuns, nelăsând să i se vadă nici o emoţie pe chipul rece. Ochii lui erau schimbători, după cum era momentul zilei: noaptea aveau scânteieri luciferice, iar ziua luciri de înger. Oh, tocmai ea alesese partea malefică a lui Caleb! O lovitură uşoară în uşa de la baie o făcu să tresară speriată. - Cat, a sosit micul dejun, o informă el direct. Ori dai drumul la apă şi faci duş, ori vii să , mâncăm. Nu poţi sta aici o zi întreagă, adăugă el agasat. Ah, de-ar fi putut să ia o hotărâre rapidă şi favorabilă! Poate alte femei s-ar descurca în această situaţie cu multă, degajare, dar ea era incapabilă să înfrunte o situaţie .stânjenitoare. N-ar fi putut sta la dejun îmbrăcată într-o rochie de seară! - Cat! o strigă el indignat. Ai aţipit cumva? Să aţipească? Nici gând de aşa ceva! Era mult prea speriată de ceea ce ar putea să se întâmple când se va trezi!

1

VISURI ÎMPLINITE

33

- Răspunde, Cat, îi porunci el, cu o voce hotărâtă. Vrei să sparg uşa şi să năvălesc înăuntru? Ea respira cu greutate, înfricoşată şi tremurând ca o frunză în bătaia vântului. - N u mi-e foame, n-tem nevoie de nimic! reuşi ea să răspundă cu lacrimi în ochi. -Cat! Voceâ lui răsuna puternic şi ea se sperie şi se dădu într-o parte, uitându-se cu ochii îngroziţi la usă. - Cat, plângi? spuse el cu mirare. Plângea ea oare? Da, putea simţi lacrimile care-i şiroiau pe obraji. De ce nu trebuia să plângă când inima ei fusese zdrobită şi călcată în picioare?! - Cat, deschide uşa! o îndemnă el pe un ton vesel. Nu e timpul să faci glume. Dacă-ţi spun că nu s-a întâmplat nimic între noi seara trecută, deschizi uşa? Pot să-ţi spun că nu te-an^ atins până azi-dimineaţă! O licărire de speranţă trecu prin ochii ei verzi deschişi, dar imediat îndoiala îşi făcu loc în mintea ei. - Nu deschid, chiar dacă spui adevărul! - Dar este adevărat, insistă el hotărât. Am fost al dracului de nervos azi-dimineaţă când te-am făcut să crezi că am făcut dragoste. Deschide uşa, Cat, şi hai să stăm de vorbă în linişte. De ce era el atât de preocupat ca ea să-i deschidă uşa? Nu cumva se gândea că ei... Oh, Doamne, dacă ar fi trebuit să se sinucidă, el nu era omul din cauza căruia să comită un asemenea gest necu7

9

9

34

CAROLE MORTIMER

getat! Ar fi trebuit s-o facă nu acum, ci cu mulţi ani în urmă când trecuse printr-o pasă neagră. îşi ridică cu mândrie capul. - Voi ieşi imediat ce termin duşul. Vrei să ai _ amabilitatea să comanzi un taxi pentru ca să pot pleca imediat acasă? Pe moment se lăsă tăcere în partea cealaltă a uşii. - Foarte bine, se auzi vocea lui rece şi îndepărtată. Cred că ţi-au trecut istericalele, o ironiză el. Ea se simţi înţepată de vorbele lui şi răspunse pe acelaşi ton: - Poţi fî sigur că nu intenţionez să folosesc aparatul tău de ras pentru a-mi tăia venele de la mâini! - Cred că vei avea ceva dificultăţi până să reuşeşti asta, deoarece folosesc o maşină de ras electrică! Ea reacţionă cu indignare la aluziile lui glumeţe. - Pot foarte bine s-o folosesc ca pe un sfredel. El izbucni în râs la cuvintele ei mânioase. - Haide, Cat, nu mai fi aşa cum ţi-e numele! Ascunde-ţi ghearele în teacă şi nu mai spumega de furie, exclamă el amuzat. - De ce m-ai lăsat să cred prosteşte că am făcut dragoste noaptea trecută? îi reaminti ea mâhnită. - Ţi-am spus că am fost furios azi-dimineaţă, dar îţi repet că nu s-a întâmplat nimic între noi. Oare el spusese adevărul? Nu era sigură. Dorea însă cu disperare să-1 creadă şi se hotărî să deschidă uşa. Se uita la el nehotărâtă, căutând să

1

VISURI ÎMPLINITE

35

citească adevărul în ochii lui negri şi reci care nu lăsau, din păcate, să se vadă nici o emoţie. Cat rămase pe gânduri. - Erai deja în patul meu când m-am întors acasă, îi spuse el pe neaşteptate. Eram îngrozitor de obosit ca să-mi pese cu cine împart patul! Cat căscă ochii de mirare, nevenindu-i să-şi creadă urechilor. - Spune-mi, cât de al naibii de tânără te consideri dacă te şochează până şi gândul că ai putea dormi cu un bărbat în acelaşi pat? i se adresă Caleb încruntându-se. - Destul de bătrână, crede-mă, murmură ea. - Ca să înţelegi ce? se răsti el, furios că expresia chipului ei era destul de naivă, cu mâinile adânc înfundate în buzunarele de la pantaloni. - Pot să înţeleg orice, îi răspunse ea sec. - Optsprezece ani nu este o vârstă la care să înţelegi absolut totul! rosti el supărat, uitându-se încruntat. Este cineva îngrijorat de lipsa ta de acasă? o întrebă el pe un ton sever. Ea se gândi imediat la Vikki, dar o cunoştea prea bine pe prietena ei ca să creadă că aceasta se întreba unde a dormit noaptea trecută. De atâţia ani Vikki o bătea la cap să-şi găsească un iubit, aşa că abia aştepta să sosească acasă pentru a o iscodi să afle toate amănuntele aventurii prin care trecuse. - Vrei să spui că tata sau mama? îl întrebă ea, ridicându-şi sprâncenele blonde în semn de mirare. - De ce nu soţul? se interesă el, la fel de furios. Ea izbucni în hohote de râs.

36

CAROLE MORTIMER

i - Oh, Doamne, aş fi putut fi măritată, nu-i aşa? - Eşti măritată? se interesă el curios. Ochii lui negri îi aruncau priviri crunte ca şi cum n-ar fi conceput să se culce cu o femeie mărtitată, sub nici un motiv. - Nu, îl linişti ea. Nici măcar logodită şi nici măcar nu vorbesc cu vreun bărbat. Nu am fraţi sau surori, iar părinţii mei locuiesc în Cornwall, aşa că poţi respira uşurat că nu te poţi aştepta ca tata să vină să-ţi ceară socoteală pentru ce mi-ai făcut, înarmat cu o puşcă. - Este posibil ca tatăl tău să facă asemenea gest? - N u , dacă este adevărat că tiu am făcut dragoste. Ea nu mai vru să-1 întrebe şi ce s-ar fi întâmplat în caz contrar. El îşi dădu seama de stânjeneala ei şi spuse calm: - Dar dacă ar fi adevărat? Ea dădu din umeri. - Tatăl meu are o concepţie demodată în privinţa familiei, aşa că doreşte ca nepotul său să v aibă totuşi un tată. Dar tu ai spus adevărul când ai afirmat că n-am făcut dragoste, nu? Deşi expresia rămase neschimbată, o umbră de îndoială de pe faţa ei îi trecu prin ochi. El se uită la ea îndelung, fără să-i spună nimic, apoi îi mărturisi pe un ton sincer: - Am avut două zile extrem de grele: a trebuit să port tratative îndelungate cu sindicaliştii firmei mele. Numai ieri seară am putut să vin acasă,

1

VISURI ÎMPLINITE

37

deoarece era aniversarea lui Luke, spuse el cu tristeţe. - A fost ziua lui de naştere? îl întrebă ea intrigată căci petrecerea din seara trecută nu semănase cu nici o aniversare a zilei de naştere la care participase până atunci. - A fost într-adevăr ziua lui, îi confirmă Caleb, uitându-se atent la eforturile ei disperate de a ţine cearşaful strâns înfăşurat în jurul sânilor. Cat se îndreptă spre un şifonier şi deschise uşa pentru a căuta ceva de îmbrăcat, când tresări văzând că o altă oglindă interioară îi reflecta chipul. - A i o manie cu oglinzile? îl întrebă ea, iritată de faptul că toată casa era plină de oglinzi, chiar şi pe pereţii sălii de baie; se stimţea stingherită că nu poate rămâne un moment singură în această cameră fără să fie spionată de o sumedenie de oglinzi care-i reflectau trupul la nesfârşit. El îi aruncă o privire neputincioasă." -Dacă te aştepţi să-ţi spun că oglinzile se aflau deja în casă când m-am mutat aici, vei fi foarte dezamăgită, rosti el ridicându-şi sprâncenele. Ţine, pune halatul ăsta pe tine, adăugă el întinzându-i un frumos halat flauşat. Ea îi mulţumi pentru amabilitate şi se întrebă cum va reuşi să-şi pună halatul în prezenţa lui fără să se ruşineze prea^tare. - N u mai fi atât de timidă, o încurajă Caleb Steele, luându-i cearşaful cu un gest hotărât şi îi întinse halatul ca ea să se înfăşoare în el. Erai goală aseară când m-am urcat în pat şi azi-dimineaţă

38

CAROLE MORTIMER

când m-am trezit nu aveai nici măcar cearşaful pe tine. - N u asta este problema, spuse ea înroşindu-se brusc în obraji şi-şi băgă mâinile în mânecile halatului. - Te deranjează faptul că acum eşti trează şi nu vrei să mă uit la trupul tău? o ironiză el. De aceea îmi plac oglinzile pentru că pot să văd imaginea corpului ţău multiplicată la nesfârşit. Ea tremura din tot trupul şi se întoarse să-i înfrunte privirile dar el îşi ridicase ochii şi ea întâlni imaginea lor proiectată în oglinzile din tavan. Cat avea mâinile introduse nftnâneci, dar el nu-i înfaşurase halatul în jurul umerilor şi ea aşteptă cu nerăbdare ca el să nu se mai uite cu insistenţă la trupul ei, mai ales că-şi amintise cum o privise azidimineaţă. Ea făcu câteva mişcări rapide şi reuşi să-şi pună halatul, rosindu-se la gândul că el o privea pătimaş, îsi strânse cordonul în jurul taliei ei de viespe şi observă că halatul îi trecea peste genunchi. Mulţumită de înfăţişarea ei, îşi răsuci mânecile prea lungi ale halatului. - Lasă-mă pe mine; se oferi Caleb, suflecându-i mânecile cu o răbdare pe care o au numai părinţii cu un copil neastâmpărat. - Aş fi putut să te iubesc fără să ştii acest lucru, murmură el ca pentru sine. - A ş fi ştiut cu siguranţă dacă m-ai fi iubit, îi răspunse ea cu emoţie în glas.

1

VISURI ÎMPLINITE

39

Ochii lui negri deveniră şi mai întunecaţi, lucirea cinică dispăru şi făcu loc unei călduri surprinzătoare, iar gura lui se desfăcu într-o grimasă care-i dezvălui dinţii albi şi regulaţi. - De ce ţii ascunsă o asemenea comoară? o luă gura pe dinainte. Vreau să spun că zâmbeşti foarte rar, căută ea s-o dreagă, adresându-i un surâs cald în chip de scuză. De data asta izbucni în hohote de râs răsunătoare. . - Ca oricare om, râd atunci când mă amuză un lucru sau altul. Caleb continua să râdă. Trebuie să-ţi fac mărturisirea că dinţii sunt toţi ai mei, nu am nici o lucrare stomatologică, dacă ai avut cumva o asemenea părere. Ea îl privea cu admiraţie, fermecată de puterea zâmbetului său. Acum părea chiar frumos! Şi mai tânăr cu câţiva ani, deşi cei treizeci şi nouă nu arătau truda cu care-şi câştigase banii şi puterea care l-au transformat în bărbatul influent de acum. - Cat! Ea tresări speriată văzând că el nu mai râde dar se uită cu insistenţă la chipul ei. -Acum îmi dau seama că unul din dinţii din faţă este puţin ieşit în afară. El dădu afirmativ din cap. - Dacă ai fost una din invitatele fiului meu la petrecere, cum se face că nu ştii că a împlinit nouăsprezece ani? o întrebă el pe un ton rece.

40

CAROLE MORTIMER

Bărbatul-acesta, se gândi ea, ar străluci într-o sală de tribunal, lăsând judecătorii şi juraţii cu gura căscată, deoarece nu-i scapă nici un amănunt. - Nu mi-a spus ce vârstă împlineşte, recunoscu ea sincer. - Dacă eşti prietenă cu el... - Ţi-am mai spus că sunt doar o cunoştinţă de-a lui. Ea îşi muşcă buzele. Eu... eu am venit la petrecerea din seara trecută numai pentru că doream să te întâlnesc, mărturisi ea, conştientă că trebuia să-i spună adevărul. Privirea lui se întunecă şi Caleb izbucni nervos: - Deci totul a fost un rol. Surpriza, teama, şocul, adăugă el cu dezgust. Ai jucat teatru! Dacă ai văzut că nu apar la petrecere, te-ai hotărât să mă aştepţi în patul meu! Caleb începu să se plimbe nervos „ prin încăpere clătinând din cap. - Poţi să obţii premiul Oscar pentru scena pe care ai jucat-o în sala de baie. Te felicit! Ai reuşit să mă faci să-mi pară rău pentru minciuna pe care ţi-am spus-o! Ochii ei scăpărară de furie. - A fost o cruzime din partea ta să mă faci să cred că... că am făcut dragoste împreună. Tot ce ţi-am spus eu este adevărat: băutura a fost schimbată şi habar nu am cum am ajuns în patul%tău. -Pentru numele lui Dumnezeu, nu începe să plângi din nou! o imploră el văzând lacrimile care şiroiau pe obrajii ei. Aflăm îndată adevărul, n-ai nici o grijă! Caleb luă nervos receptorul şi formă un număr. ^

1

VISURI ÎMPLINITE

41

- Luke? Vino imediat în camera mea, îi porunci el pe un ton autoritar ca atunci când îl dăduse afară. Vezi ce spui, că m-am săturat să aud plânsete şi văicăreli, îl avertiză pe fiul său. Caleb puse receptorul în furcă şi continuă să meargă nervos prin cameră. El nu-i mai dădu nici o atenţie, încât Cat avu impresia - aşteptându-1 pe fiul lui - că putea foarte bine să nu mai stea acolo. - Aşa vorbeşti întotdeauna cu fiul tău? îl întrebă ea din curiozitate. El îşi băgă iarăşi mâinile în buzunarele pantalonilor şi-şi îndreptă privirile spre Cat. - Cum adică aşa? Ea îl înfruntă cu curaj. - Ca un tată dur. El făcu o grimasă. - Dacă i-aş vorbi pe tonul ăsta lui Norm, acesta ar pleca cât ai zice peşte: n-ar suporta un asemenea afront. - Fiul tău nu pare atât de vulnerabil. - Este un bărbat adevărat. Cuvântul bărbat suna exagerat, se gândi ea, pentru băiatul nematurizat pe care-1 văzuse aseară că bea prea mult, râdea prea tare şi era prea familiar cu o femeie mai mare cu cinci ani. Ea se îndoia că tatăl lui Luke a fost la fel ca el când fusese adolescent, deoarece se căsătorise devreme şi devenise tată la vârsta fiului. Lasă-mă să-ţi explic caracterul lui Luke, spuse el parcă ghicindu-i gândurile. Este independent din

42

CAROLE MORTIMER

punct de vedere financiar faţă de mine, deoarece mama lui i-a lăsat o moştenire importantă şi la nouăsprezece ani este în stare să-şi croiască singur viitorul în viaţă. Caleb dădu resemnat din umeri. Dacă nu-i place modul cum îi vorbesc, este liber să plece unde vrea. Aşadar, îşi spuse ea, inevitabila ciocnire dintre tată şi fiu se petrecuse şi în familia Steele. Cat îşi aminti câte citise/în reviste despre Luke şi avu impresia că băiatul este destul de încăpăţânat şi de neînţeles. îl găsise grosolan şi agresiv. Lui Cat îi fii ruşine că Luke fusese martor la scena de tandreţe dintre ea şi tatăl lui! - Nu te uita atât de speriată, pisicuţo, îi şopti Caleb blând. Nu vom sări la bătaie în faţa ta. Dacă ar fi avut de gând să facă acest lucru, ea nu se îndoia cine ar fi fost învingătorul. Fără îndoială Caleb Steele, în ciuda faptului că era de două ori mai în vârstă decât fiul său. Mai era sigură de un lucru: Caleb nu dădea nici doi bani pe ea, mai ales că o credea în stare să joace teatru numai pentru a-şi atinge scopul. - Ai cunoscut multe femei care să se arunce singure de gâtul tău? îl iscodi ea. Ochii lui negri sclipiră ciudat. - Nu am avut niciodată vreo femeie care să nu dorească să se culce cu mine în acest pat. -Eu... -Intră, fiule, îl îndemnă Caleb pe Luke care bătuse la uşă.

1

VISURI ÎMPLINITE

43

Din punct de vedere fizic, tatăl şi fiul erau asemănători, cu excepţia ochilor: Luke avea ochii albaştri. Amândoi aveau o puternică forţă de seducţie, doar că vârsta îl făcuse pe Caleb să aibă acea lucire cinică în priviri în timp ce Luke dădea impresia de nechibzuinţă. în contrast cu cămaşa cambrată şi pantalonii albaştri ai tatălui, fiul purta un pantalon cu o croială modernă şi o cămaşă desfăcută la guler. Se vedea clar că dorea să-i înfrunte atât pe Cat cât şi pe tatăl lui. O salută sfidător din cap pe Cat şi i se adresă pe un ton insolent: -Domnişoară Howard, ce plăcut din partea ta că ai rămas aici peste noapte. Faţă de tatăl său care-şi păstrase accentul puternic american, Luke avea un accent englezesc foarte bun, ceea ce-i sporea obrăznicia. Cat ştia că după ruptura dintre părinţii săi, băiatul fusese crescut de bunicul său şi apoi trimis să studieze în Anglia. De aceea accentul lui se dovedea a fi extrem de corect şi contrasta puternic cu accentul lui Caleb. - Puteam să fac altceva? replică ea sec. Luke îi aruncă o privire rece şi dădu din umeri. -"Nu prea ţi-ai manifestat dorinţa să pleci. Ea se înroşi în obraji. c -Cum... -Luke, ce dracu' s-a petrecut aseară? Vocea tatălui său se auzi mânioasă şi tranşantă. Spune-mi cum de a ajuns Cat în patul meu! Luke dădu din umeri. •

„

44

CAROLE MORTIMER

- Azi-dimineaţă am zărit-o în patul ţău. - Cred că ştii mai multe decât... - Cat, te rog, îi tăie Caleb vorba, lasă-mă să aflu ţ, ce s-a întâmplat. - Nu cred că vei putea scoate ceva de la fiul tău, exclamă ea uitându-se mânioasă la Luke. - Luke îmi va spune adevărul, rosti Caleb pe un * ton autoritar. - Sper să ai noroc, spuse ea încet. După câte mi-am dat seama în scurtul timp de când ne-am cunoscut, fiul tău a dat dovadă de orice dar nu de sinceritate! îl înfruntă ea pe Caleb. Luke Steele nici măcar nu clipi din ochi. - Mă îndoiesc mult că ai fost sinceră cu tatăl meu, replică el cu o falsă modestie. Altfel această conversaţie nu ar fi avut loc. Cat îl fulgeră cu privirea. - I-am spus tatălui tău tot ce ştiam în legătură cu ce s-a întâmplat noaptea trecută. Din păcate, nu m-a crezut, adăugă ea dezamăgită. - Poate vei avea curajul să-mi spui şi mie ce ştii despre asta, Luke, interveni Caleb. Cuvintele sunau ca o invitaţie dar nimeni nu se îndoia că era mai mult un ordin. - Cred că te interesează doar un singur lucru în legătură cu domnişoara Howard, continuă Luke pe acelaşi ton de confidentă, ca si cum, în ciuda tensiunii ce domnea în încăpere, ar fi fost cel mai tare pe poziţie. Cat tresări speriată, adulmecând pericolul. - Da, care anume? îl întrebă Caleb.

1

VISURI ÎMPLINITE

45

- Gat este fotoreporter, îl anunţă Luke cu o voce plictisită. Cea care de trei luni de zile bate la poarta noastră pentru a putea să-1 viziteze pe bunicul. Dacă ea se gândise că ochii lui Caleb puteau fi reci, de-abia acum îşi dădu seama cu adevărat ce însemnau mânia şi indignarea adunate în pupilele lui de gheaţă! Luke avusese dreptate: singurul lucru care conta pentru tatăl lui era tocmai profesia ei. — Tu eşti acea C. Howard care a insistat să-1 vadă pe tatăl meu?! ţipă el. Tonul vorbelor lui o făcu pe Cat să se simtă ca o intrusă care intrase nepoftită în viaţa lui şi care, prin simpla prezenţă în aceeaşi cameră cu el, l-ar fi indignat peste măsură! Caleb se întoarse furios spre Luke. -Dacă ai ştiut cine era, ce căuta la petrece, rea ta? Luke păru surprins de acuzaţia tatălui său, aşteptându-se ca toată mânia lui să se îndrepte numai asupra lui Cat, după ce-i dezvăluise cu ce se ocupa, 7 Eu... păi... ne-a făcut o mulţime de necazuri şi de aceea am crezut... - N u v-am adus nici un necaz, respinse ea acuzaţiile lui Luke cu indignare. Toate scrisorile pe care vi le-am adresat au fost politicoase şi apelurile telefonice pe un ton destul de civilizat. -Toate cele douăzeci şi unu de apeluri, confirmă Caleb cu un glas supărat. Da, recunoscu el mai blând la uluirea ei. Am fost informat de câte

46

CAROLE MORTIMER

ori ai sunat şi care a fost motivul care te-a determinat să mă cauţi. - Şi? -Poţi fi sigură ca pot fi numite enervante, îi spuse Caleb fără milă. - N u este adevărat, - negă ea în grabă. N-am primit niciodată răspuns la scrisori şi singura dată când am reuşit să vorbesc cu tine la telefon, nici n-ai recunoscut că ai primit mesajele mele. - Simplul fapt că n-am răspuns la scrisorile tale indică destul de clar că nu mi-au făcut nici o plăcere. Insistenţa ta a fost o agresiune psihică! Cat ştia că refuzul lui de a-i răspunde însemna că nu dorea să-i satisfacă cererea; ar fi trebuit să fie înţeleaptă şi să abandoneze strădaniile de a-i lua un interviu lui Lucien Steele. Dar ea nu era tipul de ziarist care să nu se înduioşeze de nefericirea oamenilor sau să nu ţină cont de capriciile lor. Avea o înaltă concepţie despre meseria aleasă şi nu trimisese nici un articol la redacţie înainte de a fi discutat cu cei despre care scria şi având aprobarea acestora în legătură cu materialul referitor la ei. Era şi aşa destulă mizerie în lume, încât nu merita s-o afişeze în prima pagină a ziarelor. Colegii ei de redacţie o porecliseră „mama răniţilor" dar ea se simţea mândră de asta, deoarece cel puţin era sigură că avea o inimă simţitoare! Acesta era şi motivul pentru care nu putea scrie capitolul din carte referitor la Lucien Steele şi la soţia lui fără a fi vorbit mai întâi cu acesta.

1

VISURI ÎMPLINITE

47

- Am vrut numai să-1 întâlnesc pe tatăl tău şi să discut cu el, îşi pledă eq. cauza. Ţi-am scris că vreau să-1 prezint într-o carte... - Mama mea a murit de aproape treizeci de ani, o întrerupse Caleb. Azi, multă lume nici n-a auzit de ea, dar să mai ştie că a fost căsătorită cu Lucien Steele. - Ştii foarte bine că nu este adevărat, protestă ea la minciuna pe care el o spusese în legătură cu Sonia Harrison, una din vedetele ecranului din anii patruzeci şi cincizeci. Chiar în vara asta au rulat numeroase filme având-o ca protagonistă pe mama ta. El dădu din umeri. - Este o vedetă prea veche pentru gustul tinerilor din ziua de azi. - Editorul meu nu-ţi împărtăşeşte părerea, spuse ea clătinând din cap. - Atunci n-ai decât să-ţi scrii cartea, o îndemnă el. Nu ai nevoie de aprobarea mea, dar fii atentă să scrii numai adevărul, căci, deîndată ce va apărea în librării, am de gând să-i însărcinez pe avocaţii mei să cerceteze cu minuţiozitate dacă ce ai scris despre părinţii mei corespunde cu realitatea. Şi ea fusese de aceeaşi părere cu el. Ah! cum să facă să-1 convingă că nu avea intenţia să scrie ceva defăimător în legătură cu părinţii lui? -Tocmai de aceea am vrut să discut cu el. Circulă zvonul că tatăl tău, care are acum peste şaptezeci de ani, nu-şi mai scrie de câţiva ani cărţile singur, ci...

48

CAROLE MORTIMER

Hohotele lui de râs o întrerupseră brusc. - Tatăl meu este mai lucid la şaptezeci şi patru de ani decât mulţi bărbaţi care au numai jumătate din anii lui! îi spuse el batjocoritor. Toată calomnia este ridicolă şi fără sens. Ea era sigură că el spunea adevărul, dar chiar dacă nu era aşa, asta nu era treaba ei; pe ea o interesa numai perioada când bătrânul scriitor fuşese căsătorit cu Sonia Harrison. - Aş vrea să citeşti cele ce s-au scris în legătură cu tatăl tău. - Oh, le-am citit de mult, domnişoară Howard, o asigură el pe acelaşi ton rece, apoi se uită din nou la fiul său. Vreau să aud o explicaţie rezonabilă din partea ta, îl somă el pe Luke. — Acesta. se întunecă la faţă. iar privirea lui păru mai indiferentă ca oricând. - M-am gândit că o vei întâlni pe Cat şi dacă vei vorbi cu ea vei fi scutit pe viitor de insistenţele ei enervante. - D a r cum de m-a aşteptat în patul meu? urlă Caleb. Cat păli. - N u te aşteptam pe tine! Ea se întoarse spre Luke Steele. Cum de-am ajuns în patul tatălui tău? spuse ea sufocându-se de indignare. - De unde să stiu? - Nu minţi! îl avertiză ea stăpânindu-şi cu greu furia. Ultimul lucru pe care mi-1 amintesc de noaptea trecută este că ţi-am spus că plec!

1

VISURI ÎMPLINITE

49

Luke îi întoarse privirile nepăsător: -Ultima dată când te-am văzut a fost când ieşeai pe poartă. - E o minciună sfruntată! - Cat, eu nu spun niciodată minciuni, afirmă el cu o voce plictisită. Ea era sigură că Luke minte şi ştia şi de ce; mânia tatălui său era destul de puternică şi simţea că este în pericol să fie pedepsit, deşi era destul de încrezător în sine. - Luke, nu vezi că încurci lucrurile? îl descusu ea. Ştii la fel de bine ca şi mine că n-am plecat aseară de la petrecere. - Abidracum am aflat asta, susţinu Luke. Ea dădu din mână a lehamite. -Dacă eşti îngrijorat de pedeapsa pe care ţi-o pregăteşte tatăl tău, nu-ţi dai seama că dacă nu spui adevărul, Caleb va fi de două ori mai furios pe tine? Luke izbucni în râs, uitându-se amuzat la tatăl său. -Nu-mi pasă defel de mânia lui tăticu! Ce poate să-mi facă, să-mi sisteze renta de la mama, sau să mă dea afară din casă? pufni el pe ascuns. Caleb părea destul de calm în faţa comportării obraznice a fiului său şi i se adresă pe un ton grav: - Ai de gând să-mi spui adevărul? - Până acum numai asta am făcut, afirmă Luke cu neruşinare. Nu vreau să-i dau domnişoarei Howard impresia că mi-e frică de tine.

50

CAROLE MORTIMER

- Chiar nu te temi deloc de mine? îl întrebă Caleb cu blândeţe. Luke se îngălbeni la faţă, descumpănit pe moment, apoi îşi recăpătă impertinenţa care-1 caracteriza. - Asta e tot ce-am avut de spus. Trebuie să plec: am o întâlnire urgentă cu nişte prieteni. - Poţi pleca, îl concedie tatăl său. Luke aruncă un zâmbet batjocoritor în direcţia lui Cat şi ieşi din cameră. Cat simţea că-1 urăşte şi mai mult decât ieri şi avea motive serioase să-1 dispreţuiască. Rămăsese cu o impresie neplăcută faţă de comportarea lui din noaptea precedentă şi era sigură că el avea o mare parte de vină pentru ^ starea în care se găsise în dimineaţa aceea. - Toată lumea afirmă că este foarte greu pentru un copil să ştie că tatăl său este o personalitate celebră, comentă Caleb mai mult pentru sine. Nimeni nu spune cât de greu este să fii tatăl unui asemenea copil! El făcu o mişcare largă cu mâna a neputinţă, dar îşi reveni imediat şi-i spuse pe un ton hotărât: - Să nu mă întrebi nimic despre asta! - Nu sunt genul de femeie care să pună întrebări indiscrete. - D a r doreşti să afli cât mai multe amănunte legate de viaţa n>ea, nu-i aşa? Toate femeile sunt la fel de curioase şi în special ziariştii, nu crezi? îi spuse el sarcastic. Ce păcat că încă nu ai profitat să faci dragoste cu mine; ai fi avut prilejul să-mi dai o notă în privinţa calităţilor mele de amant; reclama

1

VISURI ÎMPLINITE

51

pe care mi-ai fi făcut-o ar fi fost foarte utilă pentru viaţa mea socială! Din câte auzise şi citise despre Caleb, ea era sigură că nu avea nevoie de niqi o reclamă pentru ca în viaţa sa particulară femeile să se îndrăgostească de faimosul producător! Era mai mult decât evident că fiecare femeie pe care o întâlnise îl găsise atrăgător şi demn de a fi iubit. - Cred Că ar trebui să-ţi consacri viaţa pentru a-1 ^ stăpâni pe năbădăiosul tău băiat decât să fii îngrijorat de viaţa ta socială, îl sfătui ea pe un ton ironic. - Ce vrei să spui? se interesă el vădit îngrijorat, cu o voce din care dispăruse mânia. Cat tocmai aflase câteva lucruri importante privind personalitatea acestui băiat foarte cunoscut şi Caleb era extrem de supărat pe ea pentru că îndrăznise să se amestece în relaţiile dintre el şi fiul său. Cu toate acestea, ea îşi dăduse seama că Luke era la o cumpănă în viaţă, aşa că îşi făcu curajul şi mărturisi sincer părerea ei: - în momentul de faţă fiul tău poate alege doua drumuri în viaţă, accentuă ea cuvintele. Poate să cadă în prăpastia depravării care i-ar putea distruge toată viaţa sau poate să devină raţional şi să-şi croiască singur un viitor minunat. Caleb Steele îi aruncă o privire furioasă. - Despre ce naiba vorbeşti? o întrebă el plin de nervozitate. Ea oftă, dezamăgită că el nu înţelege cât de aproape este Luke să-şi strice viaţa.

52

CAROLE MORTIMER

- Luke este apăsat de o "frământare interioară, îi explică ea, şi nu vede altă cale de a scăpa de ea decât tratând toate problemele vieţii sfidător şi fără să respecte nici o normă de conduită socială. Seara trfecuta... - Să lăsăm deoparte noaptea trecută, îi tăie el vorba. Se pare că sunt două puncte de vedere extrem de opuse în privinţa celor întâmplate la petrecere. Ea clătină dezamăgită din cap. - A m impresia că i-ai dat crezare - fireşte fiului tău, spuse ea cu regret. -Bineînţeles! exclamă el cu convingere, uitându-se mirat la ea. Ea dădu din umeri, neputincioasă la atâta iubire oarbă din partea lui. - într-o bună zi - îl avertiză ea - fiul tău va face un lucru rău care-i va mâhni mult pe cei care-1 îndrăgesc, dar atunci va fi prea târziu pentru a-1 ajuta. - Vorbeşti de parcă ai avea o vastă experienţă în creşterea copiilor, o admonestă el pe un ton blând. Ea ştia că el se scoală în fiecare dimineaţă cu aceleaşi sentimente de disperare, ştiind că ziua va veni mai rea decât cea precedentă şi îi era ciudă că nu va putea face nimic pentru el. Remarcase semnele de tensiune interioară pe chipul lui Luke, noaptea trecută, deoarece erau asemănătoare celor pe care le simţise şi ea cu un an înainte şi numai în urma unor eforturi puternice de voinţă reuşise să-şi depăşească criza sufletească. în momentele când

1

VISURI ÎMPLINITE

53

Luke nu mai bravase, descoperise că este vulnerabil şi chinuit din cauza unei obsesii depresive. Nu-1 simpatizase şi nu-i aprobase modul de comportare, dar putuse să-1 înţeleagă mult mai bine decât tatăl lui! - Credeţi-mă, domnule Steele - i se adresă ea pe un ton confidenţial - dacă nu-1 opriţi pe Luke să se scufunde în marasm, s-ar putea să fie prea târziu să-1 salvaţi. Este furios pe toată lumea şi vede în toţi oamenii nişte vinovaţi pentru suferinţa lui. El făcu o grimasă ascunsă. - Nu cred că l-ai cunoscut foarte bine pe fiul meu din ce spui. - Mărturisesc că n-am avut timpul, clătind eâ din cap, dar vreau să nu mai ştiu nimic în plus despre el," continuă ea cu convingere. Află că pot recunoaşte o fiinţă rănită care strigă după ajutor. Obrajii lui se colorară uşor. - Şi eşti de părere că nu-mi pot da seama ţie ce are nevoie? - Poate eşti prea legat de el si nu poţi fi obiectiv în aprecierea comportamentului său. - Sau crezi că nu sunt destul de apropiat de el? o ironiză el. - Tot ce se poate, recunoscu ea pe un ton serios. El continuă să-şi frământe buzele nervos. - Mărturisesc că niciodată n-am pretins că sunt un tată perfect. Luke şi cu mine am trăit prea mult departe unul de celălalt. Cu toate acestea, nu doresc ca o necunoscută să se bage în relaţiile noastre

54

CAROLE MORTIMER

şi să-mi dea sfaturi despre modul cum să mă ocup de el, se răsti el furios. - Am încercat numai să te ajut. - Te rog, nu te mai amesteca unde nu-ţi fierbe oala! - Foarte bine, dacă asta este dorinţa ta. Este, în fond, fiul tău şi poate că-1 cunoşti mai bine decât mine, acceptă ea cu părere de rău să-1 lase în pace pe Luke. Cu toate acestea, ea văzuse bine în ochii fiului o undă de disperare şi nefericire. - Mă mir că manifeşti atâta bunăvoinţă faţă de un necunoscut, o dojeni el pe un ton grav. Obrajii ei deveniră purpurii. - îmi pare rău, dar n-am vrut... - Ştiu, mi-ai mai spus că ţi-ai oferit ajutorul, o întrerupse el nerăbdător uitându-se la ceas. Poţi să te grăbeşti să* te îmbraci? Am să te las la tine în drumul meu spre birou. -Mulţumesc pentru amabilitate, dar nu era necesar să te deranjezi, îl refuză ea ţâftioasă. , - Ba este necesar, rosti el pe un ton glumeţ. De data asta vreau să fiu sigyr că nu ţi se va mai întâmpla ceva, înţelegi? Mi-e teamă că nu vom avea timp să luăm micul dejun. Sunt foarte grăbit. Cat se duse repede îr\ sala de baie, având aceeaşi senzaţie de greaţă când îi reamintise de mâncare. Ea se simţea uşurată la gândul că era duminică şi j^rea devreme pentru a fi observată de prea multă lume că se întoarce acasă într-o rochie verde de seară. Nu se aştepta să fie prea mulţi trecători care s-o vadă coborând din maşina neagră a lui Caleb

1

VISURI ÎMPLINITE

55

Steele şi intrând în apartamentul ei din casa în stil victorian, pe care-1 împărţea cu Vikki, buna ei prietenă. Când Porsche-ul se opri în faţa intrării, Caleb se încruntă mirat: - Aici locuieşti? Ea dădu afirmativ din cap. - Cu Vikki, o prietenă din copilărie. Este casa părinţilor ei care au murit şi i-au lăsat-o moştenire, îi explică ea, grijulie să-i evite îndoiala în privinţa mijloacelor financiare de care ar putea dispune douâ tinere pentru a putea plăti chiria unei asemenea clădiri impunătoare în centrul Londrei! Ştia că el are o impresie falsă şi destul de rea despre ea, aşa că nu dorea să-şi imagineze că ar fi şi o „femeie întreţinută". Atât mai lipsea pentru un tablou complet al caracterului ei ! - Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă, şopti el. Nu ai pe nimeni apropiat, nu-i aşa? - Faptul că stau singură nu deranjează pe nimeni, se apără ea. - P e mine mă interesează pe cine iubeşti, spuse el pe un ton grav. Sunt foarte mirat. Obrajii ei se înroşiră. - De ce eşti surprins? Ochii lui negri o învăluiră cu intensitate. - Nu sunt surprins, Cat. Mă întreb cine dracu' ar putea fi Harry ăsta al tău?

CAPITOLUL III

Cine era Harry? Trecuse multă vreme de când cineva se interesase de el sau simţise nevoia să afle care sunt legăturile dintre ei. Harry fusese foarte apropiat de ea şi dacă nu erau văzuţi împreună, imediat apăreau zvonuri răutăcioase. Fusese. Acum dispăruse din viaţa ei'. - Cine a vorbit de Harry? îl întrebă ea mirată. Caleb Steele îi susţinu privirea. -Important este faptul că ştiu că există. Cine este? Ea nu era mulţumită de răspunsul lui. Cum de aflase de existenţa lui Harry? Caleb nici măcar nu ştiuse cum arăta Cat până când i-a vorbit fiului său despre ea, şi acum se întreba oare ce aflase despre Harry? ' , -Mi-ai spus că ştii câte ceva despre el, îi răspunse ea evitând să-i încredinţeze mai multe date referitoare despre Harry. El îşi încruntă sprâncenele şi-şi strânse buzele a regret. - Singurul lucru pe care-1 ştiu despre el este că te-ai răsucit spre mine noaptea trecută, m-âi îm-

58

CAROLE MORTIMER

brăţişat şi m-ai strigat Harry, adăugă el pe un ton rece. Ea rămase înmăttnurită, uitându-se la el cu mirare. Expresia feţei i se schimbă brusc într-o atitudine mâhnită, după ce-şi dădu seama din privirea lui senină că spusese adevărul. - îmi pare rău, rosti ea luându-şi faţa în mâini. Ce sentiment penibil ai încercat... îmi cer scuze, spude ea printre suspine. - E i , fetiţo, nu mai plânge, o consolă el cu o voce caldă, în timp ce-i mângâia cu vârful degetelor obrajii fierbinţi. Am fost strigat şi mai rău, glumi el. Oricum, cuvintele lui puteau s-o liniştească şi ' izvorul lacrimilor deveni şi mai abundent. Ea se socotea nefericită că dormise cu el în acelaşi pat dar nu putea să accepte ca, pe deasupra, să-1 mai fi şi confundat cu iubitul ei Harry. Era peste puterile ei şi zăgazul inimii se deschise, lăsând să se reverse tot chinul ei. - Ce s-a întâmplat, Cat? o imploră el să-i spună motivul pentru care izbucnise în hohote de plâns. - S-a întâmplat că... se confesă ea în timp ce-şi coborâse privirile pentru ca el să nu-i observe suferinţa... a murit. El rămase cu ochii larg deschişi şi o întrebă cu multă precauţie: - De mult? - De cinci ani, spuse ea înghiţindu-şi lacrimile. A fost ucis în ziua... în ziua nunţii noastre, adăugă ea, ştiind că trebuia să-i relateze totul, altfel el ar fi

1

VISURI ÎMPLINITE

59

fost extrem de insistent şi nu s-ar fi lăsat până ce n-ar fi aflat totul despre Harry. - A fost o zi minunată de vară, cea mai frumoasă din viaţa mea! Când am ajuns la biserică, mama mea a spus şoferului să mai facă o tură prin cartier, deoarece Harry nu sosise încă. Am simţit imediat că se întâmplase ceva groaznic, deoarece Harry n-ar fi fost capabil de acest gest prostesc. Era deja mort, maşina lui se ciocnise cu un camion şi a murit instantaneu. -Dacă poliţia ţi-a spus asta, să ştii că aşa stau lucrurile, afirmă el cu siguranţă. - Mi s-a spus că n-a suferit deloc, suspină ea în timp ce-şi ştergea ochii înlăcrimaţi. De unde'au ştiut poliţiştii cum a murit el?! exclamă ea. Nopţi întregi mi-am închipuit cum a fost găsit zdrobit în maşină, şiroind de sânge. Cat îşi ridică privirile spre el. Crezi că a murit fără dureri? Crezi că... - Cat, o întrerupse Caleb cu mult tact, cu ce te ajută dacă afli că a murit urlând de durere? Ea suspină adânc auzind tonul crud cu care Caleb rostise ultimele cuvinte şi un fior îi scutură trupul. - î ţ i mulţumesc, rosti ea, închizând ochii. Nimeni până acum nu mi-a vorbit atât de deschis, recunoscu ea tremurând. - Poate din cauză că nu te-ai destăinuit nimănui până azi. Privirile lui o ţintuiră nemilos. Te-ai confesat vreodată vreunei prietene? - Nu. Se gândi că ar fi fost mai uşor să vorbească cu un străin care i--ar fi adresat cuvinte de

60

CAROLE MORTIMER

îmbărbătare îHimai din compasiune şi nu dintr-o sinceră afecţiune, cu scopul de a-i alina chinul. Nu ştiu de ce te-am strigat cu numele lui Harry noaptea trecută. - E u ştiu motivul, continuă el pe iţn ton neînduplecat. încă îl mai iubeşti. Ea îşi scutură capul şi îşi aranjă părul lung şi blond care-i căzuse peste faţă. - Nu mi-e ruşine cu ăsta, se apără ea. Tot timpul l-am iubit pe Harry. - Dar el este... - Mort, îl completă ea. Da, ştiu asta. Doamne, cât de bine ştiu acest lucru, continuă ea cu amărăciune. Moartea însă nu pune capăt dragostei, mai ales iubirii pe care am avut-o eu pentru Harry. - Dar acest lucru nu poate să-ţi ruineze viaţa de pe pământ, îi spuse el cu blândeţe. -Viaţa mea nu s-a sfârşit, susţinu ea fără convingere, ca şi cum ar fi fost obişnuită cu o asemenea frază. Muncesc, am o viaţă particulară intensă, am prieteni. Chiar pot să gust viaţa din nou. Ea tresări amintindu-şi, în timp ce-i povestea totul lui Caleb, că totul se întâmplase aievea: aproape un an după moartea lui Harry trăise într-o stare de şoc şi când, în sfârşit, acceptase trista lealitate a dispariţiei iubitului ei, era cât pe ce să se îmbolnăvească grav de nervi: trăia tot timpul sub o stare depresivă morbidă. Cu timpul reuşise să-şi revină şi să aibă voinţa de a-şi reface viaţa, luând-o de la capăt. Totul se realizase cu chin şi frământări, dar reuşise până la urmă să-şi învingă teama.

1

VISURI ÎMPLINITE

61

Acum îşi destăinuia nefericirea sufletească unui bărbat care avusese despre ea o impresie destul de proastă, considerând că joacă teatru pentru a-şi atinge scopul, inclusiv pentru a-1 atrage în pat! ^ Situaţia în care se găsea l-ar fi amuzat teribil pe Harry, dacă i-ar fi povestit-o .ca o întâmplare a altei femei, dar acum, în realitate, lucrurile nu mai erau deloc nostime. - Te rog să vorbeşti din nou cu fiul tău, îl sfătui ea sincer. Nu-mi pasă ce-a spus, sunt sigură însă că ţi-a ascuns adevărul despre evenimentele din noaptea trecută. Caleb Steele îi aruncă o privire rece care-i înlocui expresia de căldură şi înţelegere de mai înainte. -Domnişoară Howard, fiul meu nu mă minte niciodată, accentuă el ultimele cuvinte pentru a o face să înţeleagă ce caracter bun are Luke. - Nici eu nu mint! exclamă ea instantaneu. El făcu o grimasă. - N u este important cine a minţit! rosti el cu amărăciune. - Nici pentru mine nu are vreo importanţă lucrul acesta. Aş dori totuşi, spuse ea cu sfială, să vorbim despre întâlnirea cu tatăl tău. El se încruntă pe neaşteptate. - Nu dau niciodată interviuri. Şi nici tatăl meu! - N u este vorba propriu-zis de un interviu, ci mai degrabă... - O documentare privind perioada căsătoriei cu mama mea, se răsti el. N-ai decât să te uiţi, dom-

62

CAROLE MORTIMER

nişoara Howard, în cărţile scrise despre această căsătorie. Totul este relatat în ele. - N u cred că l-aş deranja prea mult dacă aş * vorbi cu el. - Nici faptul că, deşi au trecut treizeci de ani de la moartea ei, tatăl meu nu s-a recăsătorit, nu-ţi' spune nimic? Nu-ţi dai seama că încă o iubeşte? rosti el apăsat. Nu te gândeşti ce rău i-ai face dacă i-ai vorbi de ea? Ar trebui să reflectezi mai intens la asta, o dojeni el. Cat păli la faţă. - î m i cer scuze, zise ea clătinând din cap. Nu m-am gândit niciodată... Oh, Doamne! s-au scurs treizeci de ani şi totuşi Lucien Steele încă suferă pentru cea pe care a pierdut-o! Ar putea ea să simtă aceleaşi regrete timp de treizeci de ani, pentru pierderea lui Harry? Doamne, parcă un giulgiu negru i-ar fi învăluit fiinţa nefericită, - î m i dau seama că în cazul tău a acţionat curiozitatea firească a unui reporter, zise Caleb pe un ton sarcastic. Ziariştii nu se gândesc niciodată la durerile sau necazurile pe care le produc celor despre care scriu, ci numai la efectul pe care-1 vor produce articolele lor în rândul publicului. - E u nu sunt aşa. - î m i dau seama că nu eşti din tagma lor. Expresia serioasă pe care o aborda îi confirmă că el vorbise serios şi crezuse în vorbele ei/ Cat nu era obişnuită să vorbească cu un om care avea atâta dispreţ pentru ea. Dacă nu l-ar vedea câteva zile, atunci ar putea ca el să fie mult mai

1

VISURI ÎMPLINITE

63

receptiv la cuvintele ei Cu toate acestea, se cam îndoia de rezultatul cererilor sale, căci Caleb era extrem de hotărât şi de inflexibil. - î ţ i mulţumesc că m-ai adus până acasă, îi spuse ea cu politeţea care-i era o obişnuinţă încă de mică. Chiar dacă-mi dau seama, domnule Steele, că ai avut motive puternice să mă vezi departe de casa ta, nu se abţinu ea să-i spună pe un ton ironic. Poate că aş putea să-ţi dau un telefon. Mai bine nu, făcu ea o grimasă văzând că el îsi încruntă sprâncenele. -Ne-am spus tot ce aveam de spus, fu el de acord cu ea. Cat ieşi din maşină şi se uită cum se îndepărtează Caleb, fără să-şi dea seama cât de caraghios arăta stând în lumina puternică a soarelui îmbrăcată într-o rochie de seară, la ora zece dimineaţa! -Nu-ţi pun nici un fel de întrebări, o asigură Vikki, căscând ochii mari văzând cum Cat năvăleşte în cameră. Am pregătit nişte cafea, mai întâi să bem şi apoi te voi chestiona, o îmbie ea cu prietenie. Dacă vrei, poţi să faci mai întâi o baie, avem apă caldă, adăugă ea cu căldură. Amândouă sufereau că nu aveau întotdeauna posibilitatea să facă baie la orele cele mai neaşteptate din zi şi din noapte. Cat o privi încurcată. - Cred că nu e nevoie de duş, tocmai am făcut nul azi-dimineaţă.

64

CAROLEvMORTIMER

Ochii prietenei sale se măriră şi mai mult. Era curioasă să afle cât mai repede ce se întâmplase cu Cat şi deschise gura s-6 întrebe, dar nu mai avu timp să scoată nici o vorbă. - Mai bine mă schimb de rochie, se grăbi Cat să spună, apoi voi bea cafeaua. Cat avea nevoie mai mult decât o schimbare de haine pentru a-şi stăpâni nervii: se aşeză pe patul din dormitorul ei care era lângă camera lui Vikki. Casa avea patru dormitoare, dar cele două prietene nu le foloseau pe toate. De când împliniseră cincisprezece ani, ea şi Harry nu se mai uitaseră la alte persoane după ce avuseseră revelaţia iubirii care-i copleşise. Erau mereu împreună şi Harry îi oferise inelul de , logodnă când împlinise optsprezece ani. îşi planificaseră cu grijă viitorul, gândindu-se tot timpul la fericirea care-i aştepta. Harry fusese un bărbat chipeş, cu părul auriu, ochii albaştri şi cu un simţ al umorului destul de dezvoltat care se potrivea cu gustul ei pentru veselie şi râsete. Erau ca două părţi ale unui întreg, tachinându-se amândoi asupra ochilor copiilor pe care îi vor avea: Cat avea nişte ochi de culoare verde închis si susţinea că fiul lor va moşteni culoarea ochilor de la mamă, iar Harry susţinea sus şi tare că fata lui va avea ochii albaştri; singurul lucru asupra căruia cădeau de acord era faptul că părul copiilor va fi neapărat blond. Aveau numai nouăsprezece ani când căzuseră de comun acord că trebuie să se căsătorească, desi 9

9

9

1

VISURI ÎMPLINITE

65

părinţii şi radele îi considerau încă nişte adolescenţi naivi şi copilăroşi. Dar hotărârea lor era nestrămutată şi familiile lor se înclinară în faţa argumentelor pe care cei doi le prezentaseră şi nunta a fost fixată. Harry fusese un iubit tandru şi pasionat dar se stăpânise să meargă până la capăt, astfel că refuzase să facă dragoste, spunându-i că se păstrează pentru noaptea nunţii. Dorea să fie o iubire pe care nici unul din ei să n-o uite vreodată. Desi cu regrete, deoarece îl iubea foarte mult, ea acceptă jpropunerea lui, şi avură tăria să reziste până în noaptea nunţii, cu toate că aproape de ziua ceremoniei fuseseră cât pe ce să fie purtaţi de valurile pasiunii. Doamne, cât de mult dorise ea să facă dragoste cu Harry şi ca iubirea lor să fie încununată întru fericirea lor deplină! Când se trezise în patul lui Caleb Steele crezuse că acesta avusese privilegiul de a profita de ea pentru prima daţă şi simţise ruşine şi dezgust faţă de dăruirea ei inconştientă. îşi luase capul în mâini şi se forţase să-şi amintească ce se petrecuse între ei noaptea trecută, dar memoria n-o ajuta cu nimic. Totul nu fusese decât o amăgire. Nu era sigură, că ar fi preferat ca Steele să fie primul ei bărbat şi amant; cum putea să devină femeie cu un bărbat la care nu ţinea şi nici măcar nu-1 cunoştea?! Se poate ca acest lucra să se petreacă în lumea filmului, dar ea nu putea accepta o asemenea înjosire! Totuşi, Caleb îi atră5

66

CAROLEvMORTIMER

sese atenţia că lumea ei este ireală. Acum nu mai ştia nici ea ce este real şi ce nu este. - C e e, draga mea, nu te simţi bine? o întrebă prietena ei care veni pe neaşteptate la capătul patului. - Mă simt groaznic, suspină Cat, clătinând din cap. Vikki îi zâmbi cu căldură. Era o făptură minunată, cu părul roşcat şi cu ochii albaştri, cu faţa plină de pistrui şi cu o fire deschisă şi optimistă, mereu doritoare de a râde şi a glumi din orice lucru. Fusese salvarea ei după moartea lui Harry,. cele două fete locuind de atunci împreună, fiind mai mult ca nişte surori decât ca două prietene foarte apropiate. - Nu este nici o crimă dacă-ţi place un bărbat şi-1 găseşti atractiv şi simpatic şi te duci acasă la el, o4ncurajă Vikki să i se destăinuie. - N u este vorba de aşa ceva, articulă Cat cu greutate. Prietena ei o privi mirată. - Atunci unde ai fost? - Vreau să spun că nu m-am dus acasă la el, îi explică ea direct. Pur şi simplu am stat acolo tot timpul, chiar înainte de venirea lui, adăugă ea. - Tot timpul ai stat acolo? Dar... Vikki rămase contrariată şi nu mai putu spune nimic... Este vorba de Luke Steele? întrebă ea nesigură. I-am văzut fotografia în diferite reviste, este un băiat destul de prezentabil, dar...

1

VISURI ÎMPLINITE

67

-Extrem de încrezut şi egoist, o completă Cat. Mult prea tânăr pentru mine. Nu, nu este vorba de el Oh, Vikki, nu ştiu ce să mă fac! se plânse ea. M-am trezit azi-dimineaţă cu un bărbat în pat! - Cu cine? o întrebă Vikki uluită. - Cu domnul Steele, preciză Cat. Şi... - Cu domnul Steele? repetă Vikki înmărmurită. - C u Caleb Steele, o lămuri Cat nervoasă. Si el... - Şi încă îl mai numeştfdomnul Steele? exclamă Vikki nevenindu-i să-şi creadă urechilor. -Dacă îmi dai voie să vorbesc, vei afla totul! o rugă Cat. Fiul său a pus alcool în sucul de portocale. - Oh, ce oroare! se strâmbă prietena ei. - Da, oftă Cat. în faţa tatălui nu a vrut să recunoască, dar, Vikki, spune-mi, ce se întâmplă când vomit? - Nu sunt sigură că am înţeles ce vrei să spui! se uită Vikki la ea mai dezorientată ca niciodată. -Vreau să te întreb dacă fac cumva înainte, sau după ce beau alcool! făcu ea o strâmbătură când îşi dădu seama ce spusese. Prietena ei dădu înţelegătoare din cap. - în mod obişnuit, chiar dacă nu sunt conştiente, femeile nu fac dragoste cu bărbaţi străini, o linişti Vikki. -Asta voiam să aflu de la tine, Vikki, exclamă Cat uşurată. Dacă sunt inconştientă... -Crezi că te urci pe masă să dansezi goală? o întrerupse Vikki.

68

CAROLEvMORTIMER

-Vikki, te rog! -El trebuie să ştie foarte bine dacă a făcut sau nu dragoste cu tine. A fost şi el beat, nu? - M ă îndoiesc de asta, exclamă Cat cu convingere, sigură că Steele nu-şi pierde timpul cu băutura. Mi-a mărturisit că am făcut dragoste, adăugă x Cat îngândurată. Vikki se interesă îngrijorată: 4 - Dar nu l-ai crezut, nu-i aşa? -Nu-i vorba de asta, oftă Cat... S-a întâmplat totuşi ceva cu mine şi am impresia că am mai avut asta mai demult. Obrajii ei se colorară când îi povesti că are impresia obsedantă că se uită în oglinzile din tavan în timp ce face dragoste cu Caleb. îi destăinui lui Vikki că are senzaţia stranie că scena i se pare atât de obişnuită încât o determină să creadă că a făcut dragoste cu el înainte. Vikki, nu sunt sigură ce s-a întâmplat în realitate cu mine, suspină ea. - Mă îndoiesc că Steele este bărbatul care să te mintă fără jenă, o încurajă Vikki. - Nu este bărbatul care se încurcă cu oricine. O lucire ciudată apăru în ochii prietenei sale. - Am impresia că ţi-a plăcut de el. - N u , se scuză Cat, nici vorbă. Sunt numai îngândurată, neştiind ce s-a petrecut între noi. - Aşa ceva nu ţi s-a mai întâmplat de la moartea lui Harry, rosti Vikki înduioşată de aventura prin care trecuse Cat. Chinurile pe care le cunoscuse în braţele lui Caleb Steele nu se puteau compara cu fericirea pe

1

VISURI ÎMPLINITE

69

care o simţea atunci când Harry o îmbrăţişa. Totuşi intensitatea simţămintelor pe care le resimţise numai câteva momente o năucise, mai ales că nu mai trăise asemenea clipe de mai multă vreme. Acest lucru o sâcâia groaznic. Cat căuta să iasă din starea de incertitudine în care se afla şi să nu mai fie torturată de acest incident dureros. - A refuzat să mă ajute să mă întâlnesc cu tatăl său. Cat se ridică în picioare, îşi lepădă rochia, punându-şi un pulover şi o fustă, apoi îşi strânse părul într-o coadă care-i cădea pe spate. Vikki îşi dădu seama că prietena ei îi destăinuise tot ce ştia în legătură cu Caleb Steele şi nu mai insistă, dorind să-i fie de folos cu ceva. - Crezi că numai prin el vei ajunge la Lucien Steele? - N u ştiu unde locuieşte tatăl său, spuse Cat mâhnită. Nu pot să scriu în deplină cunoştinţă capitolul despre perioada când a fost căsătorit, fără să fi vorbit mai întâi cu el. - Atunci va trebui să vorbeşti din nou cu Caleb Steele, o sfătui Vikki care cunoştea foarte bine stilul şi principiul inflexibil al lui Cat, de a avea o discuţie preliminată cu personalităţile despre care scria articolele. Vikki îi întări lui Cat convingerea că trebuie să-i adreseze lui Caleb o nouă rugăminte de facilitare a întrevederii cu Lucien Steele. Noaptea trecută, visul ei fusese aproape de realizare, dar numai un com-

70

CAROLEvMORTIMER

plex de împrejurări nefavorabile amânase realizarea dorinţelor ei. Cat se întoarse acasă cu braţele încărcate de pachete şi cărţi şi nu reuşi decât cu mare greutate să apese pe butonul soneriei, evitând în ultimul moment ca pachetele să se împrăştie pe jos. îşi petrecuse ziua la bibliotecă, hotărâtă să caute cărţile necesare scrierii cărţii ei, împrumutând toate documentele de care avea nevoie pentru a afla amănunte legate de vieţile celor despre care avea intenţia să vorbească în capitolele volumului comandat de editorii săi. Aşteptase cam douăzeci de minute în ploaie până când sosise un autobuz şi era udă leoarcă. Se temuse ca nu cumva cărţile să fi suferit din cauza umezelii, consolându-se că nu erau foarte scumpe şi putea să le răscumpere. Vikki deschise uşa chiar în momentul când Cat era gata să scape pachetele de cărţi din mână. - î ţ i mulţumesc. Oh, Doamne! bine că mi-ai deschis, se grăbi Cat şă pună pachetele pe masa din hol, lângă telefon. - Ce surpriză! în sfârşit ai ajuns acasă! mormăi Vikki în spatele ei. îmi pare rău dar... Cat se întoarse spre Vikki, cu o expresie îngrijorată, suflând în mâini pentru a se încălzi. - Ce s-a întâmplat? Boilerul nu merge, nu-i aşa? făcu ea o grimasă, dezamăgită că-şi imaginase tot drumul că se va relaxa făcând o baie fierbinte care s-o împiedice să răcească.

1

VISURI ÎMPLINITE

71

- Nu este vorba de boiler! răspunse Vikki închi- zând uşa. Aş fi vrut să fie numai acest necaz. Unde ai fost până acum? Mi-ai spus că te întorci acasă pe la ora cinci, adăugă ea nemulţumită. Cat ştia că trecuse de ora nouăsprezece, dar niciodată Vikki nu se arătase atât de îngrijorată că întârziase. - N-ai pregătit pina? suspină Cat regretând că nu vor avea mâncare caldă în seara asta. Ar fi trebuit să-mi spui azi-adimineaţă, şi eu... -Bineînţeles că nu am pregătit nimic pentru cină, o întrerupse Vikki nervoasă. Am crezut că vei veni acasă la timp, uită-te cum arăţi, o mustră ea, ajutând-o să-şi scoată hainele ude. Cat se miră că prietena ei este atât de nervoasă pentru nimic. Cat se enervă la rândul ei şi spuse supărată: - De ce mă cerţi? înălţă ea vocea. Ce viespe te-a înţepat? Ar fi trebuit să-mi spui azi-dimineaţă. - N u m-a înţepat nici o viespe, boilerul nu s-a stricat, iar cina este deja gata! îi spuse Vikki vizibil emoţionată şi agitată. Problema este că ai un oaspete. Şi el... - El? se încruntă Cat. - Da, el, confirmă Vikki. Stă în salon de mai bine de o oră şi am întreţinut conversaţia, neştiind când vii. I-am spus că vii repede, înjur de ora cinci şi el a acceptat să rămână până când soseşti! Pe deasupra, dragă Cat, continuă Vikki agitată, i-am deschis uşa cu bigudiurile pe cap! Tocmai îmi spălasem părul şi m-am gândit că eşti tu, şi...

72

CAROLEvMORTIMER

- Vikki, spune-mi, cine este musafirul? o întrebă ea cu o voce calmă, având senzaţia că ştie deja cine o căuta. Nu era Vikki fiinţa care să tremure pentru orice fleac, de aceea era sigură că oaspetele o copleşise cu personalitatea lui. Oare ce căuta el la ea acasă? -Caleb Steele, îi confirmă Vikki presupunerile. Oh, Cat, cred că l-am plictisit la culme, sporovăind verzi şi uscate şi de fiecare dată mi-a răspuns doar „da" sau „nu" cu un zâmbet maliţios în colţul gurii. Cat oftă, ştiind că Vikki nu era o persoană cicălitoare, dar fiind convinsă că spunea adevărul deoarece îşi reaminti spusele lui despre femeile care vorbesc prea mult şi care-1 plictisesc de moarte! Oare ce-1 mânase aici? se întrebă ea îngrijorată. / Trecuseră două săptămâni de când venise acasă dimineaţa, purtând o rochie de seară. Se hotărîse să mai aştepte trei săptămâni înainte de a-1 suna pentru o nouă întâlnire. Nu ştia motivul care-1 determinase pe Caleb Steele să vină acum direct la ea acasă. - Ţi-a spus ce doreşte de la mine? se interesă ea neliniştită. Vikki dădu din cap. - Numai atât: că vrea să te vadă. Nu mi-a vorbit nimic despre ce vrea să te întrebe, explică ea. A stat liniştit şi a suportat conversaţia mea neinteresantă, adăugă ea umilă. Niciodată nu m-am gândit că ochii negri pot fi atât de fascinanţi până nu l-am întâlnit pe el!

1

VISURI ÎMPLINITE

73

Ochii lui erau, se gândi Cat, la fel de enervanţi ca şi caracterul. Cat îi mângâie braţul pentru a o linişti: - N u te mai frământa, mă descurc eu cu el, îi spuse pe un ton confidenţial. - Am să ies să mă plimb, spuse Vikki, luându-şi mantoul din cuier. I-am promis Sarei că voi trece pe la ea; cred că a sosit momentul să-i fac o vizită. Cat era sigura că prezenţa lui Caleb Steele n-o influenţase prea mult pe prietena ei care luase fără îndoială - hotărârea să iasă din casă pe o asemenea vreme numai determinată de promisiunea făcută prietenei sale. Dacă el fusese cam grosolan cu Vikki, buna sa prietenă, nu-i va merge acelaşi lucru cu ea! Nu va permite să fie tratată la modul ironic. Luă pachetele de cărţi şi se îndreptă hotărâtă spre salon să-1 întâlnească pe Caleb, neflindu-i frică de privirea lui neagră şi fascinantă, bucuroasă că visul ei devenise realitate. Niciodată nu mai avusese asemenea visuri înainte de a se trezi în patul lui Caleb; niciodată nu avusese în timpul nopţii asemenea senzaţii de fericire când buzele lui îi treziseră văpaia din trup, iar mângâierile lui o făcuseră să ardă ca focul, provocându-i stări de extaz. Acum, când pătrundea în salon, visele ei i se părură şi mai reale deoarece el era în apropierea ei, iar senzaţia pe care o încerca era de emoţie adâncă la gândul că el o va străpunge cu privirea lui fascinantă.

74

CAROLEvMORTIMER

De două săptămâni trăia cu el în vis; dimineaţa credea că alungase coşmarul, dar visul devenea obsedant când adormea din nou. Nu îndrăznise să discute cu nimeni despre frământările ei nocturne, nici nu dorise să le analizeze, aşa că se aruncă disperată asupra cărţilor căutând un refugiu sigur, sperând că seara va fi frântă de oboseală pentru a putea cădea într-un somn adânc şi reparator. Dar procedeul acesta nu dăduse nici un rezultat. - Cat, dă-mi voie să te ajut. ~ Caleb se ridică în picioare la intrarea ei în cameră, purtând o cămaşă verde croită pe corp şi pantaloni negri extrem de eleganţi. El îi luă pachetele de cărţi din braţe ca pe un fulg, punându-le pe măsuţa din faţa lor. Cum te-ai simţit în ultima vreme? Cum s-a simţit ea? Ultimul lucru la care amândoi ar fi renunţat ar fi fost politeţea. -Arăţi groaznic, îi spuse ea cu o sinceritate neostentatiyă, văzându-i cearcănele negre de sub ochi şi ridurile accentuate care-i înconjurau gura. Din cauza lui Luke? se interesă ea prevăzând răspunsul. El dădu din cap aprobator. - A fost implicat într-un accident. - Nu se poate! exclamă ea cu compasiune. El zâmbi cu amărăciune. -Nu-ţi fă griji, n-a murit, rosti el încet, deşi el crede că a trecut la un pas de moarte. - Ce s-a întâmplat? se interesă ea.

1

VISURI ÎMPLINITE

75

- A vrut să vadă dacă poate trece cu maşina în momentul când se ridică podul mobil. Ea îşi trase răsuflarea. - E r a drogat? - Cine ştie? N-am venit la tine să discutăm despre el ci am venit să-ţi relatez ce mi-a spus Luke în momentul când a crezut că va muri. Pe patul de spital a hotărât să-şi mărturisească păcatele înainte de moarte! - Oh! -Asta e tot ce poţi spune? exclamă el cu mâhnire. Fiul meu mi-a relatat că tot aşa te văitai când ai fost dezbrăcată de câteva fete după ce ai vomitat-în urma îngurgitării sucului de portocale amestecat cu vodcă. Ele te-au pus în patul meu şi singurele cuvinte pe care le rosteai au fost: oh, ah! Ea dădu din cap, mulţumind Cerului că nu fusese Luke cel care o dezbrăcase şi o dusese în patul tatălui său. - Ţi-am spus de atâtea ori că eu vomit dacă beau alcool, surâse ea cu tristeţe. - Ş i eu nu te-am crezut, recunoscu el simţindu-se vinovat. Deîndată ce Luke va putea să meargă... Şi-a rupt un picior... îi explică el văzând expresia îngrijorată din ochii ei. Deîndată ce va putea fi pe picioarele sale, am să-i trag un pumn de va vedea stele verzi! îţi dai seama ce putea să se întâmple cu tine în noaptea aceea? - Dar tu ştiai ce se poate întâmpla când m-ai găsit în patul tău, nu? îi întoarse ea vorba. El îşi strânse buzele într-un gest nervos.

76

CAROLEvMORTIMER

- Când m-am băgat în pat am văzut că doarme alături de mine una din invitatele la petrecerea fiului meu. Erai caldă şi respirai adânc. Eram atât de obosit încât nu m-am gândit la altceva! Nu conta faptul că nu făcuse dragoste cu ea în acea noapte, se gândi ea, deoarece în fiecare noapte ea îl visase iubind-o cu patimă! - Nu trebuia să vii aici numai pentru atâta lucru, îi spuse ea cu blândeţe. - Bineînţeles că era de datoria mea să-ţi relatez mărturisirea fiului meu, se încruntă el. îţi datorez scuze. ' ' . Cât de greu îi venea, observă ea, să-şi ceară iertare! Regretul şi remuşcarea nu-1 caracterizau pe energicul şi inflexibilul producător. - Bine, să rămână aşa cum ai spus, îl ajută ea. Cred că acum nu mai ai nimic împotrivă dacă mă duc să fac un duş cald? îl rugă ea, conştientă că părul ei era ud leoarcă şi arăta groaznic. El se uită mirat la pachetele de cărţi. - Ce faci cu atâtea cărţi? Ea îşi dădu deoparte părul care-i căzuse pe frunte. - F a c cercetări. Caut documente referitoare la perioada de timp necesară scrierii cărţii mele, spuse ea pe un ton ironic. Ochii lui erau reci când îi spuse: -Domnişoară Howard, nu ţi-e teamă că munceşti prea mult?

1

VISURI ÎMPLINITE

77

-Absolut deloc, domnule Steele, îi răspunse ea pe acelaşi ton serios. Mi-ar fi însă de mare ajutor o discuţie cu tatăl tău. - îmi dau seama, aprobă el gânditor. Aşa cum ţi-am mai spus, tatăl meu nu primeşte pe nimeni. - De ce? întrebă ea mirată. - Are motivele lui bine întemeiate, spuse el cu greutate. Cat oftă. - Sunt sigură că are obiceiul să se folosească de intermediari. Dar dacă nu reuşesc să vorbesc cu el, îmi va fi foarte greu să-mi abordez materialul privitor la viaţa sa. Primele pagini pe care le scrisese despre Lucien Steele fuseseră foarte documentate dar păreau aride şi fără viaţă. - îmi pare rău că nu te pot ajuta. Tonul sincer al lui Caleb o făcu să ridice glasul. - Ţi-am cerut scuze, rosti ea uşor zeflemitoare. - Nu încă, îi răspunse el pe acelaşi ton. Nu vrei să iei cina cu mine? - De ce? se interesă ea bănuitoare. El clătină din cap. - Ca făcând parte din scuzele pentru că te-anT judecat greşit. - Nu, mulţumesc, îl refuză ea hotărâtă. Trebuie să fac baie şi apoi am ceva de lucru. Sunt aigură că preferi să mergi la spital să-1 vezi pe fiul tău. - D e acolo vin. Ochii lui negri deveniră rugători. Vreau şă iau masa de seară cu tine, pisicuţo. Ea respiră cu greutate.

78

CAROLEvMORTIMER

- De ce? repetă ea întrebarea. Caleb păru exasperat de reticenţa ei. - Din cauză că nu am mâncat încă, iar prietena ta mi-a spus că nici tu nu ai luat cine ştie ce şi ar fi fost plăcut dacă am putea mânca împreună. Nici un moment petrecut cu acest bărbat nu era obişnuit. Toate clipele erau încărcate de emoţii puternice, de tensiune şi chiar de enervări, dar niciodată nu erau obişnuite sau drăguţe. - De obicei mâncăm un sandviş. - S e vede, rosti el cu severitate prefăcută, uitându-se la trupul ei mlădios. Ea îi urmări privirea şi se simţi uşor stânjenită. Cat era zveltă şi subţire ca o trestie, cu umerii rotunzi şi şoldurile unduitoare, cu picioarele lungi şi perfect conturate sub faldurile rochiei. Slăbiciunea ei nu avea nimic bolnăvicios. - Nu crezi că trupul meu e desăvârşit? îi spuse ea pe un ton ironic, aducându-i aminte primele cuvinte cu care el i se adresase când o trezise în dimineaţa de după petrecere. - Sunt de acord cu tine, confirmă el repede. Dar am observat că eşti palidă în obraji şi ai 'cearcăne la ochi. Ai nevoie urgentă de o cină consistentă. - Domnule Steele... - Ştim că am stabilit deja formula de adresare. La urma-urmei, nu te poţi formaliza prea mult cu un bărbat cu care ai împărţit patul. Mă refer bineînţeles la somn, adăugă el ironic. Ea se îmbujoră de ruşine.

1

79

VISURI ÎMPLINITE

- N u vreau să iau cina cu tine, îi spuse ea răspicat. Oricare ar fi numele cu care să te chem! Pe buzele lui înflori un zâmbet timid. - Pisicuţo, dar ştii foarte bine care este numele meu, murmură el. Dacă nu ai chef să iesi din casă pe o vreme atât de mizerabilă, sunt de acord cu tine să rămânem aici şi să luăm masa într-un cadru intim. Te previn însă că nu mă mulţumesc numai cu un simplu sandviş, zâmbi Caleb în glumă. - N u te-am invitat să iei masa aici, rosti ea apăsat pentru a nu lăsa nici o confuzie în privinţa înţelesului vorbelor sale. - Cred că te-a luat gura pe dinainte, Cat! îi spuse el pe un ton confidenţial. Gândeşte-te numai, ce perspectivă ţi se deschide, de a-ţi petrece întreaga seară obţinând informaţii preţioase despre cât a durat căsnicia părinţilor mei. Ea ştia foarte bine că nu va obţine nici o informaţie decât dacă el ar fi de acord să i le dea. - Dacă eşti dispus să-mi faci acest serviciu continuă ea neîncrezătoare - putem fixa o întâlnire altă dată. Sunt bucuroasă să particip la o discuţie pe această temă, dar nu accept să iau masa cu tine numai în speranţa că vei face pâteva remarci despre părinţii tăi, ca apoi să nu fii de acord cu publicarea lor! El se uită încruntat la Cat. - Vreau să cinezi cu mine, spuse el iritat. Ea simţise imediat dorinţa lui, mai ales că părea să-1 cunoască foarte bine din visurile sale. '

9

\

80

CAROLEvMORTIMER

- I a r eu am refuzat invitaţia ta, accentuă ea supărată. - Chiar de mai multe ori, îi aminti el dezamăgit. Nu te înţeleg: de atâtea luni încerci zadarnic să mă vezi şi acum, când îţi ofer şansa de a discuta despre ce te interesează, îmi întorci spatele. De ce se purta atât de prosteşte? Nu fusese vinovată că-şi petrecuse o noapte în patul lui şi Caleb la rândul său. nu putea fi acuzat de visele searbede pe care ea le avea în fiecare noapte! Pe deasupra, se putea ivi oricând posibilitatea ca el să se hotărască să vorbească despre părinţii săi! - Bine, atunci te rog să aştepţi până fac un duş şi mă schimb. în ochii lui se ivi o luminiţă de satisfacţie, dar faţa lui rămase sever£ şi se prefăcu nepăsător când îi spuse: - Voi aştepta în linişte. Ea îi aruncă o privire rapidă dar nu putu citi nimic din expresia lui impenetrabilă, deşi pentru o clipă avusese impresia că vorbele lui ascund o surpriză. Ea clătină din cap nedumerită, având convingerea că fusese doar o închipuire de-a ei. De ce oare venise el s-o viziteze tocmai în acea seară? - Caleb, începu ea încet, ce doreşti de fapt de la mine? - Ce să vreau? repetă el cu prudenţă. - Da, ce vrei de la mine? - N u sunt sigur că... I - De ce, după ce mi-ai refuzat luni de zile posibilitatea de a te întâlni, te-ai hotărât brusc să iei

1

VISURI ÎMPLINITE

81

cina cu mine? îl întrebă ea îngrijorată, privindu-1 cu teamă. - Te doresc. • Din cauza surprizei, lui Cat i se tăie respiraţia. - Pe mine? repetă ea uluită, uitându-se cu ochii miraţi la el. - Da, confirmă el schiţând un zâmbet. înainte ca Luke să-mi spună adevărul despre noaptea pe care am petrecut-o în patul meu, am ştiut clar că vreau să te revăd. Dar fiul meu a avut accidentul ăsta nefericit şi apoi sindicatul cu revendicările mi-au mâncat timpul şi nu am putut veni mai devreme. Tot timpul însă m-am gândit la tine, văzându-te goală, în braţele mele, Te doresc, Cat! -Nu! - Mai întâi mi-am dat seama că trebuie sa fiu sigur că-ţi pot spune adevărul despre noaptea de coşmar pe care ai petrecut-o în patul meu, pentru a putea să-mi fac apariţia la tine acasă, spuse el pe un ton sincer. Nu pot însă să fiu răbdător când îmi doresc ceva în mod deosebit. Ea dădu dezaprobator din cap, respingând, fără să spună o vorbă, propunerea lui. - Cat, gândeşte-te că Harry a murit! continuă el cu o cruzime plină de sinceritate. Eşti tânără, frumoasă şi în viaţă. - î l iubesc încă, hohoti ea în plâns. îl voi iubi mereu. El facu o grimasă plină de mâhnire. - Nu se mai întoarce niciodată. Ea spumegă de furie.

82

CAROLEvMORTIMER

- Ăsta nu-i un motiv suficient de puternic pentru a te lăsa să pătrunzi în viaţa mea, replică ea supărată. Nici măcar nu ţin la tine! - Ştiu că doreşti să fac dragoste cu tine, îi spuse el pe un ton ironic. x Ea se roşi în obraji. - Eu... tu... ce vrei să spui? Nu putea crede că ar fi putut afla despre visele sale! - Aminteşte-ţi de dimineaţa din patul meu... El se apropie şi ea putu să-i simtă răsuflarea fierbinte. Dacă Luke nu şi-ar fi făcut apariţia, am fi făcut dragoste. Nu-i aşa? o întrebă el dar ea nu răspunse. - Da, recunoscu ea într-un târziu. Am fi făcut. Acum, însă, mă doreşti numai, pentru că sunt o noutate pentru tine, mai ales că iubesc un bărbat mort! Ochii lui negri îi cercetară chipul liniştit. - Crezi într-adevar că acesta este motivul pentru care vreau să te iubesc? -Da. Atunci el dădu îngândurat din cap. - Te rog să dai uitării invitaţia mea. Mi-a pierit orice chef de mâncare, adăugă el întorcându-se spre uşă. în acea noapte visă că el vine din nou la ea acasă. - Pentru numele lui Dumnezeu! exclamă Vikki în timp ce Cat îşi frământa buzele îngrijorată. Asta ai dorit, asta ai avut!

1

VISURI ÎMPLINITE

83

Cat citea pentru a douăsprezecea oară scrisoarea care venise în dimineaţa aceea. în ea Caleb îi scria că este de acord cu o întâlnire a doua zi, după-amiază. Oare de ce? Trecuse mai mult de o săptămână de când el plecase atât de brusc de la ea şi Cat nu mai nutrea nici o speranţă că4 va revedea vreodată. Caleb nu era omul pe care să-1 refuzi şi apoi să-1 revezi." Scrisoarea purta antetul firmei lui şi-i garanta obţinerea unui interviu, dar ea nu putu să se îndoiască de adevăratele motive care-1 îndemnaseră să-i acorde această favoare. Era destul de îngrijorată, deoarece munca ei nu avansase deloc. - Cat? o strigă Vikki. - Da, răspunse ea, asta am vrut. - Atunci, ce e? Cat nu-i mărturisi totul prietenei sale, omiţând să-i relateze ultima parte a convorbirii din seara când Caleb o invitase, nevrând s-o necăjească şi pe ea. - Ce să fie? repetă ea. - De ce nu vrei să-1 întâlneşti? o iscodi Vikki. Caleb s-a hotărât să te întâlnească, după ce s-a lămurit de bunele tale intenţii. Nu mă miră defel că a consimţit să stea de vorbă cu tine. Cat era însă foarte surprinsă; ea ştia foarte bine că el plecase furios şi hotărât să n-o mai vadă niciodată. Ce 1-a putut determina să-şi schimbe gândul? Scrisoarea îi comunica numai dorinţa de a se întâlni, nu şi care erau motivele pentru această schimbare bruscă a atitudinii lui.

84

CAROLEvMORTIMER

- N u i-ai. văzut fotografia din ziarele de dimineaţă? se interesă Vikki. Da, se uitase la prima pagină a marilor cotidiane care-1 prezentau pe Luke la ieşirea din spital, încă în ghips, însoţit de tatăl său care era apoi fotografiat la volanul maşinii. Expresia chipului lui Caleb îi atrăsese atenţia: părea obosit şi îndurerat. Ultimul lucru la care se aşteptase fusese tocmai această scrisoare oficială. - Luke pare destul de refăcut, afirmă ea. - Are aerul unui tâmpit, spuse Vikki cu dispreţ. Ziarele spun că a condus maşina dorind să sară peste podul mobil. - Aşa e, răspunse Cat îngândurată, neştiiiid dacă Luke făcuse acest lucru inconştient sau în mod intenţionat, din cauza depresiunii psihice de care suferea. Fusese şi ea destul de singură şi putea foarte bine să înţeleagă starea în care se găsea. Luke. -Ziariştii au adăugat că Luke a zburat cu maşina ca un nebun, în apele râului. - D e unde vrei să ştiu eu ce s-a întâmplat? Spune-mi dacă este bine să mă întâlnesc cu Caleb Steele! schimbă ea subiectul, nedorind să discute problemele dificile ale lui Luke cu prietena ei. - Bineînţeles că trebuie să te vezi cu el, exclamă Vikki scandalizată că ea ar putea să se gândească să refuze generoasa invitaţie a faimosului producător. Ce motiv ai să nu-1 vezi? o întrebă ea încruntându-şi sprâncenele.

1

VISURI ÎMPLINITE

85

Visele ei de fiecare noapte nu încetaseră; în fiecare seară se culca cu gândul la el şi tremura de emoţie. Caleb era în sufletul ei; Harry dispăruse complet. - A i dreptate, o aprobă Cat. De ce să nu-1 întâlnesc? La urma-urmei, asta mi-am dorit de atâta timp încât trebuie neapărat să nu ratez această ocazie minunată. A doua zi, în timp ce se îmbrăca pentru întâlnire, avu din nou câteva îndoieli, dar reuşi să treacă peste ele. în primul rând avea de făcut o treabă importantă şi părea că el este, în sfârşit, de acord s-o ajute. Nu trebuia să se împiedice de nişte scrupule inutile. Ea se uită în oglindă la costumul negru pe care-1 cumpărase împreună cu Vikki pentru această întâlnire şi găsi că-i pune în evidenţă talia, dar îi acorda şi o notă de distincţie, în armonie cu intenţiile sale de a avea o discuţie utilă pentru cartea ei. îşi aranjă părul mătăsos care era pus în evidenţă de culoarea hainelor, apoi îşi accentuă forma ochilor cu puţin rimei. Chipul ei tânăr nu avea nevoie de alte retuşuri. Arăta splendid în bluza ei albă mătăsoasă şi tocurile înalte îi evidenţiau picioarele lungi şi încântătoare. Arăta pusă la patru ace pentru o întâlnire de afaceri. Era hotărâtă ca discuţia dintre ei să rămână numai pe acest teren solid. Ajunse la biroul firmei STEELE şi se încredinţă că interiorul fusese ales cu grijă: era luxos şi purta marca inconfundabilă a lui Caleb. Acesta îşi amenajase câteva încăperi care să adăpostească

86

CAROLEvMORTIMER

sediul firmei sale din America, având mai mulţi funcţionari care se ocupau de afacerile sale din Europa. Tânăra pe care o recunoscu ca fiind secretara lui particulară era extrem de drăguţă, încât credeai că este o vedetă de film. Gat îşi reaminti că ea fusese cea care o refuzase politicos dar categoric atunci când încercase să se întâlnească cu patronul ei. Secretara, deşi îi cunoscuse intervenţiile disperate, se prefăcu că nu-şi mai aduce aminte de ele, abordând un zâmbet profesional şi politicos. Când a fost poftită în biroul lui Caleb de secretară, Cat se simţi foarte emoţionată şi-şi dori din tot sufletul să aibă stăpânirea de sine pentru a putea vorbi în linişte cu năbădăiosul producător. Se gândea că el nu putea fi un bărbat căruia să-i placă să se joace cu nervii ei, deşi îi produsese destule bătăi de cap. Deşi aşteptase câteva minute, tensiunea ei crescuse şi era destul de nervoasă în momentul când se ridicase din fotoliu pentru a se îndrepta spre uşa biroului lui Caleb. Secretara îi zâmbi când trecu pe lângă ea: - Domnul Steele vă aşteaptă. Cat îi răspunse cu un zâmbet larg şi ajunse în dreptul uşii imense care străjuia intrarea din încăperea lui Caleb. Ea se deşteptase dimineaţa visând că el o ţine în braţe şi o săruta pe pielea ei catifelată şi acum se simţea prea emoţionată ca să-1 înfrunte. Ciocăni la uşă înainte de a intra în imensul birou al lui Steele.

VISURI ÎMPLINITE

87

încăperea era vastă ca un studio de filmare: câteva fotolii uriaşe îmbrăcate în piele erau aşezate în faţa unui şemineu din marmură, iar paşij ei se înfundau într-un covor oriental. în faţa sa se găsea un birou masiv cu încrustaţii florale iar peretele era acoperit cu cărţi aşezate în rafturi care se armonizau cu culoarea covorului. Privirile ei curioase întâlniră ochii rec; ai lui Caleb care stătea într-un fotoliu confortabil în spatele biroului. Cat scoase un oftat de uşurare, mulţumind Cerului că producătorul părea destul de distant în biroul său opulent, abordând un aer sever. Nu era deloc bărbatul pe care-1 visa noapte de noapte. - Te rog să mă scuzi dacă te-am făcut să mă aştepţi puţin, începu el drept preambul. Vorbeam la telefon când ai sosit. - N u face nimic. Vocea ei tremură puţin din cauza frământărilor. - Te rog, ia loc! o invită el, arătându-i scaunul care se afla în faţa biroului. Ea se aşeză tulburată; Cum puteau să se comporte ca doi străini când fuseseră atât de apropiaţi?! - încă mai visezi? Ea îşi aruncă privirile spre el, înroşindu-se puternic în obraji. - C e să visez? repetă ea cu voce răguşită de emoţie şi ruşine. -Păi, accidentul lui Harry. Arăţi de parcă toată noaptea nu ai pus geană peste geană...

88

CAROLE MORTIMER

- Nici tu nu arăţi prea grozav, îi întoarse ea vorba cu promptitudine, nemulţumită că el nu- se referise la visurile sale din ultima vreme. E?A nu putea şti că figura lui o înlocuise pe cea a lui Harry şi că în fiecare noapte îi revenea în minte, c?hinuind-o. -Motivul pentru care nu am putut .dormi: azi-noapte diferă foarte mult de motivul pentru care te-ai chinuit tu, îi spuse el pe un ton ironic. Măcar de-ar fi fost adevărat! - Domnule Steele, n-am venit aici să discut despre mine, i se adresă ea rece. Nu cred că ai uitat că avem ceva de discutat! -Aşa e, confirmă el cu o lucire şăgalnică în priviri. Am câteva ştiri bune pentru tine, dar... şi câteva rele, adăugă el. - Am impiresia că faci o glumă proastă, zise ea pe un ton sec. - Nu este vina mea, se scuză el. Luke a făcut-o din nou de oaie. Ea se simţi profund jignită, amintindu-şi de gluma nesărată a lui Luke care o adusese în patul său fără voia ei. - Da, te ascult. Caleb scoase un suspin. - I-am spus tatălui meu de insistenţa ta de a-1 vizita. -Oh! - Putem trece acum la veşti bune, continuă el cu ironie. )

1

VISURI ÎMPLINITE

89

Ochii ei îl fulgerară cu mânip. - Lucien Steele este de acord să mă vadă? - Da, răspunse Caleb tară să lase să se vadă dacă ştirea îi face şi lui plăcere. O scânteiere de bucurie se aprinse în ochii ei, dar imediat Cat deveni îngrijorată, aşteptând să audă şi veştile rele. Bănuia că ele se referă la viitoarea întâlnire cu reputatul scriitor. - Este tatăl tău de acord să discutăm despre căsnicia lui? - D a , dacă-ţi dă aprobare după ce se uită la notiţele pe care le-ai luat. -Altceva? îl întrebă ea intimidată. Era sigură că veştile rele nu fuseseră încă menţionate; îl asigurase pe Caleb că nu are intenţia să scrie decât după ce va fi obţinut consimţământul tatălui său. Nu avea intenţia să supere sau să rănească sensibilitatea celor cărora le lua interviuri. El se lăsă pe spate, sprijinindu-se de speteaza fotoliului şi uitându-se cu atenţie la chipul ei. - Ştii foarte bine că tatăl meu a rupt legătura cu lumea exterioară în ultimii ani, nu-i aşa? -Desigur, aprobă ea aşteptând cu teamă ce-i va spune el. - Află că el nu locuieşte la Londra. - Aha! înţeleg. - înţelegi? îi spuse el cu aroganţă. Mă îndoiesc că-ţi dai seama ce înseamnă asta.

90

CAROLEvMORTIMER

- Ce mai aştepţi pentru a mă lămuri pe deplin despre ce e vorba? îl întrebă ea, nerăbdătoare să pună capăt situaţiei stânjenitoare dintre ei. Nu mai suport să te joci de-a şoarecele şi pisica cu mine! El adoptă un aer sever şi şe uită rece la ea. -Tatăl meu m-a rugat să te invit să-ţi petreci week-end-ul cu el. - Păi, este foarte bine. Este chiar minunat! - Cat, îi tăie el vorba. Tot ce vei şti este că nu va trebui să părăseşti Anglia!

CAPITOLUL IV

Cat îşi încruntă sprâncenele. - Ce înseamnă asta? - Ţi se pare misterios, nu? îi răsputise el. Dacă vrei să-1 vezi pe tatăl meu, va trebui să fii prezentă la aeroport, mâine seară, la şase şi treizeci. - Nu mi-ai spus că locuieşte în Anglia? De ce să vin la aeroport? - Tatăl meu locuieşte departe de Londra, aşa că este mai bine să iei avionul pentru a scuti timpul şi oboseala unui drum cu maşina. Să nu cauţi să afli unde vei zbura pentru a descoperi locuinţa sa, o avertiză el. Ca măsură de prevedere, putem zbura în cerc deasupra casei sale şi să coborâm mult mai departe de locul unde se află aceasta. Ea îl înfruntă cu curaj. - Nu ţi se pare cam misterios şi dramatic? El dădu nepăsător din umeri. -Stii de când n-a mai vorbit tatăl meu cu un reporter? De zece ani. Lucien Steele trăia izolat de lume de vreo doi ani dar refuzase orice interviu de mai multă vreme. Cărţile sale referitoare la Hollywood şi la perso9

CAROLEvMORTIMER

92

nalităţile care au trăit în ceţatea filmului erau extrem de căutate, iar faptul că autorul lor, care cunoscuse splendoarea în lumea filmului, refuza orice contact cu lumea, le sporea faima. în ultimul timp.apăruseră zvonurile că nu el îşi scria cărţile, deoarece nimeni nu-1 mai zărise la faţă. Cat îşi dădea seama că avusese un noroc nemaipomenit dacă Lucien acceptase să stea de vorbă cu ea, dar era îngrijorată de tot misterul care plutea în jurul acestei întâlniri. -Trebuie să-ţi mărturisesc, rosti Caleb, că sunt împotriva hotărârii tatălui meu. Faptul acesta fusese vizibil încă de la început. Oricare ar fi fost sentimentele pe care le avusese faţă de ea săptămâna trecută, acum se arăta extrem de rece faţă de dorinţele ei de a-i face o vizită tatălui lui. Cel puţin îi era recunoscătoare pentru schimbarea bruscă de atitudine, sperând ca şi visele ei să înceteze. - M-am hotărât; voi merge la reşedinţa tatălui tău! Ochii lui negri o fulgerară. - C u m de ţi-ai schimbat părerea? Gata, una, două, esti hotărâtă să zbori cine stie unde în week-end şi totuşi ai refuzat să iei cina.cu mine! Chipul ei se mohorî. - Consider că un week-end în compania tatălui tău va fi mult mai puţin periculos decât o cină cu tine, îi răspunse ea cu reproş. Privirile lui deveniră mai blânde şi expresia mânioasă se transformă într-un zâmbet rar. 9

9

9

/

VISURI ÎMPLINITE

93

- S e poate să ai dreptate. Să ştii, pisicuţo, că nu mi-arn schimbat intenţiile faţă de tine, adăugă el pe un ton sincer. Aşadar o tratase cu o răceală prefăcută! Ea îl fulgeră cu privirea. - A f l ă că nici eu nu mi-am schimbat părerea despre tine! El clătină amuzat din cap văzând cât de pornită este împotriva lui. - Acum e rândul tău să acţionezi şi aştept cu nerăbdare deznodământul acestei lupte interesante dintre noi doi! - Unul dintre noi va trebui să piardă, îl asigură ea în mod confidenţial. - A h , bineînţeles, îşi ţuguie el buzele. Oricare alt bărbat ar considera că este extrem de dificil să lupţi cu o fantomă care-ţi bântuie amintirile. Ea îi aruncă o privire rece, excedată de tonul ironic al vorbelor lui. -Harry a fost tot ce am avut mai scump pe lume, spuse ea pe un ton patetic. - Crezi că ar fi dorit să-ţi iroseşti tot restul vieţii care ţi-a mai rămas de trăit aici, pe pământ? Ea clocoti de furie. - Ţi-am mai spus că-mi place să trăiesc viaţa aşa cum consider eu că trebuie trăită. Caleb se ridică brusc în picioare şi ea se dădu instinctiv înapoi, înfricoşată de privirea lui ucigătoare. El dădu ocol biroului şi se postă în faţa ei, întinzând mâinile spre ea. -Nu...

94

CAROLEvMORTIMER

- Pisicuţo, nu-mi plac femeile care se feresc de mine, murmură el pe un ton răguşit. Mai ales când eşti atât de aproape de mine şi pot să te ating. Panica se ivi în ochii ei măriţi şi ea făcu un alt pas înapoi, dar se împiedică de braţele unui fotoliu şi căzu în el. Caleb se apropie de fotoliu şi-i blocă orice fel de intenţie de fugă. - Ştii cât timp a trecut de când o femeie îmi tulbură somnul? o întrebă el enervat. Ştii de când visez că îmbrăţişez trupul unei femei, ca până la ziuă să descopăr că nu este lângă mine? Ea începu să respire greu, având o expresie înfricoşată, Dacă el i-ar atinge pielea mătăsoasă... - De ani de zile, pisicuţo, murmură el compătimitor. îmi pare rău că un bărbat pe care l-ai iubit, Cat, a murit, dar eu sunt viu şi te doresc atât de mult încât sufăr zi şi noapte. Ea tremură din tot trupul când el se aşeză pe scaun în faţa ei. - Cat, o strigă Caleb cu blândeţe, apucându-i bărbia şi întorcându-i faţa către el. N-am ştiut ca se va întâmpla asta, oftă el. Am sperat că dacă te voi vedea şi-ţi voi transmite hotărârea tatălui meu, totul se va termina între noi şi te voi putea uita. Dar, iată că nu pot, Cat. Nu pot să uit! Ea se uită înmărmurită la chipul lui atât de aproape de faţa ei şi-şi dădu seama că ochii lui nu erau negri ci albaştri, de un albastru extrem de închis. Şi iată că ochii lui se apropiau încetul cu încetul...

1

VISURI ÎMPLINITE

95

Buzele lui îi cuprinseră gura şi ea simţi pentru prima dată sărutarea lui pătimaşă; în dimineaţa de după petrecere el o sărutase numai pe sâni. Sărutarea lui era mai presus de orice închipuire; era caldă şi senzuală, tandră şi excitantă. Ea îşi ţinea ochii închişi şi avea senzaţia că era un vis; tot aşa se întâmpla noapte de noapte când el o săruta tandru şi delicat şi tot aşa îşi petrecea braţele în jurul gâtului lui. El o sărută uşor pe buze apoi pe pielea trandafirie a gâtului, în timp ce mâna lui o mângâia cu gingăşie pe sâni, iar degetul îi mângâia sfârcul obraznic. Ea se lipi mai adânc de el, îi mirosi parfumul părului şi a pielii, simţindu-i căldura trupului. Când el îi sărută sfârcul sânului şi începu să-1 frământe cu delicateţe între dinţi, o flacără îi cuprinse coapsele şi o făcu să geamă încetişor. Respiraţia ei deveni gâfâitoare ş; se arcui la îmbrăţişarea lui, dorind să fie dezmierdată şi sărutată ca niciodată. Când mâna lui îi atinse încetişor celălalt sân, ea tresări de plăcere. Parcă devenise un glob de foc, realitatea şi visele împletindu-se vijelios încât nu mai ştia pe ce lume se afla. Un pocnet îl facu pe Caleb să ridice capul cu o mişcare bruscă. Chipul său păstra încă dulceaţa trupului ei şi ochii lui aveau luciri pasionate. - L a naiba, făcu el, ducându-se să ridice un lemn care trosnise şi căzuse din şemineu. După ce îl aruncă în focul care-1 înghiţi cu flăcări mari şi albăstrui-gălbui, Caleb se întoarse spre Cat.

96

CAROLEvMORTIMER

-Am... am crezut că este un foc artificial, murmură ea surprinsă. - Nu, replică el surâzând. Este unul adevărat. Ochii ei verzi se oglindiră în privirile lui intense. Ea se simţi ruşinată de înfăţişarea ei răvăşită, de faptul că sânii erau dezgoliţi şi bretelele rochiei erau căzute şi lacrimile îi umplură ochii. -Cat, mie nu-mi plac lucrurile artificiale, îi mărturisi el cu sinceritate. Tu eşti atât de reală şi de adevărată. Ea îşi plecă privirile, neîndrăznind să se uite la el, ruşinată de poziţia ei şi mai ales de atitudinea ei. - în afară de rimei, îi aminti ea supărată. El surâse binevoitor. -Fiecare are dreptul să dea o tuşă de mister propriei înfăţişări. In afară de rimei totul este la tine atât de natural şi de frumos! Mai ales răspunsurile sale. Nu conta ce-i spusese, căci el găsea motive de apreciere la adresa ei, astfel că se simţea stingherită de prezenţa acfestui bărbat căruia nu-i putea refuza nimic. - Poţi să adaugi şi dragostea mea pentru Harry, rosti ea cu voce tare, sperând că el ii va ierta lipsa de delicateţe de a-i aminti de fostul ei iubit. El rosti cu gravitate: - Cat, nu poţi să mă baţi cu aceeaşi vergea de două ori. încep să mă obişnuiesc cu loviturile pe care vrei să mi le dai, o preveni el pe un ton liniştit. Ea îşi ridică bărbia semeţindu-se: - Crezi că de asta te-am mâhnit?

1

VISURI ÎMPLINITE

97

-Da. -Atunci sper să nu mai fie nevoie să-ţi reamintesc de iubirea mea, îi spuse ea pe un ton rece. Mă îndoiesc că vom mai avea ocazia să ne revedem. El surâse cu amărăciune. - Crezi că o să te pot uita? - N u cred că ai altă posibilitate, rosti ea cu convingere. - Chiar nu am altă şansă? se rugă el. Ea simţi că o cuprinde o stare de neajutorare. Ştiuse dinainte că nu trebuie să vină să-1 viziteze. Data viitoare va fi mult mai precaută. - Cred că este timpul să plec, exclamă ea ridicându-se din fotoliu, şi punându-şi hainele în ordine. Mă aşteaptă cineva la aeroport, mâine seară? întrebă ea, cu mai mult calm decât sperase. El se arătă puţin supărat de hotărârea ei. - Persisti să te întâlneşti cu Lucien? - Bineînţeles, îl asigură ea cu convingere. - Bine! Mă întreb numai dacă atitudinea mea nu te-a înverşunat în dorinţa de a-1 vedea pe tatăl meu. - Comportarea ta nu are nici o legătură cu discuţia cu tatăl tău, îi spuse cu reproş. - îmi pare foarte bine. El se întoarse la birou şi se aşeză îir fotoliu. Da, vei fi aşteptată la aeroport. Te rog să-ţi pui haine groase, o sfătui el. Acolo unde vei merge este destul de frig şi a nins destul de mult, îi spuse el pe un ton ironic în timp ce ea încerca să-şi amintească unde au fost anunţate ninsori la buletinul meteo de dimineaţă. 9

9

98

CAROLEvMORTIMER

De fapt el avusese dreptate: ninsese peste tot în Anglia acum, în luna februarie şi locuinţa tatălui său putea fi în orice parte a insulei. - Dacă vremea este aşa de rea, crezi că avionul va putea ateriza acolo? îl întrebă ea îngrijorată. Caleb dădu din cap, liniştind-o. - Căderile de zăpadă au fost anunţate la sfârşitul săptămânii. -Dar... - Dacă avionul nu va putea zbura, te voi anunţa ca să nu vii la aeroport. La urma-urmei ştiu unde locuieşti. De ce toate vorbele lui păreau că sună a ameninţare? - Foarte bine. îţi... mulţumesc, adăugă ea, neştiind ce să-i spună. O licărire caldă apăru în ochii lui. -N-ai pentru ce, îi răspunse el, amuzat de stinghereala ei. -Ţi-am mulţumit pentru faptul că ai aranjat întâlnirea mea cu tatăl tău, izbucni ea mânioasă. El se prefăcu supărat. -Bineînţeles, am priceput pentru ce mi-ai mulţumit. Ce tip afurisit! La ce altceva putuse să se gândească!? - Nu e deloc amuzant, a admonestă ea pe Vikki care nu se putea opri din râs.

1

VISURI ÎMPLINITE

99

- B a este foarte nostim, reuşi să spună Vikki printre hohote de râs. Aproape că a făcut dragoste cu tine în biroul său şi tu i-ai mulţumit. Obrajii lui Cat se împurpurară brusc. - Mai bine nu-ţi spuneam nimic despre modul , cum a decurs întrevederea mea cu Caleb, exclamă ea indignată. Simţise nevoia să se destăinuiască cuiva şi fiinţa cea mai apropiată era Vikki. - Cat, dar eu nu râd de tine, draga mea, murmură prietena ei. Nu-mi pot imagina în ruptul capului, ca severul producător care mi-a făcut o impresie destul de bună, să se comporte în felul acesta. Părea atât de sigur pe el, îi explică Vikki. - Este foarte stăpân pe el, recunoscu Cat. Numai că a hotărât ca eu să fiu viitoarea lui victimă. - Nu mi s-a părut că ar arăta ca un violator sau asasin, izbucni în râs Vikki. - Ştii foarte bine ce am vrut să spun, rosti Cat pe un ton serios. - Desigur, o aprobă prietena ei zâmbind. Dacă ţi-e teamă să te mai vezi cu el, de ce ai acceptat atunci să te întâlneşti cu tatăl lui? - Din cauză că vom fi numai eu şi Lucien Steele. - Ţi-a spus Caleb că nu va fi şi el acolo? - N u , dar... - Ar trebui să fii mai înţeleaptă, Cat, şi să nu visezi cai verzi pe pereţi, o necăji Vikki. Ţi-a mărturisit clar că el zboară oriunde în lume. Ai acceptat să vii la aeroport, dar cine-ţi garantează că nu va fi el cel care te aşteaptă la scara avionului? - adăugă Vikki cu viclenie.

100

CAROLEvMORTIMER

- Dar nu cred că el va veni, se încăpăţână Cat. Caleb nu-i spusese dacă va fi de faţă la întrevederea dintre ea şi Lucien Steele, dar nici nu-i spusese că va absenta de la întâlnire! Cat clătină nedumerită din cap. - Mă duc să-i telefonez chiar acum, se hotărî ea brusc. Vikki se uită mirată la ea. - Crezi că-ţi va spune adevărul, din moment ce mi-ai mărturisit că te doreşte ca un nebun? Cat îşi aminti de destăinuirea lui Caleb care detesta orice falsitate şi dădu âfirmativ din cap, sigură că el nu va minţi doar de dragul de a o "determina să nu-si schimbe hotărârea de a-1 vizita pe tatăl său. Din păcate, Caleb nu era la birou şi secretara îi spuse că el nu va reveni decât săptămâna viitoare. Cat se mulţumi cu aceste vorbe, crezând că el plecase în America şi astfel nu va avea timpul să se întoarcă la Londra până la sfârşitul săptămânii. Cu toate acestea, spera în sinea ei ca el să fie la aeroport când va sosi acolo. Habar nu avea cine o aştepta acolo, spre ce direcţie se vor îndrepta şi cum o va întâmpina Lucien Steele. 9

9

-Domnişoară Howard, auzi ea o voce cunoscută. Se întoarse surprinsă, cu obrajii în flăcări şi descoperi că glasul îi aparţinea lui Norm, amintindu-şi că-1 văzuse în dimineaţa de după petrecere în dormitorul lui Caleb şi ea avusese doar un cearşaf

VISURI ÎMPLINITE

101

drept unică îmbrăcăminte. Cu siguranţă că şi el îşi amintea de împrejurările când se cunoscuseră. Cu toate acestea, privirile lui păreau destul de binevoitoare. -Sunt sigur că, indiferent ce s-a petrecut în noaptea aceea, Caleb îşi ţine promisiunile, continuă Norm, luându-i valiza. - Aşa e, recunoscu ea, zâmbindu-i cu politeţe. - Ăsta e tot bagajul? se interesă el văzând cât de uşoară este valiza ei. - Ce trebuia să mai iau? Stau doar două zile, nu-i aşa? - Este adevărat, afirmă el nepăsător, zâmbindu-i oarecum misterios. -Norm... Zâmbetul lui se stinse imediat. - Am primit instrucţiuni stricte să nu-ţi răspund la întrebări, o îijtrerupse el cu rejgret. Ea dădu din cap, înţelegând ce ordine primise din partea lui Caleb. - Ştiu că respecţi cu sfinţenie ordinele lui Caleb. Din nou ochii lui luciră şiret. - Absolut cu sfinţenie. Ei îi plăcea acest bărbat care nu-şi pierduse simţul umorului, chiar în situaţii atât de stânjenitoare ca aceea în care se găseau acum. - î m i pare rău că ţi-am pus în cumpănă fidelitatea faţă de Caleb. Nu e cinstit din partea mea. - Numai într-o mică măsură, spuse el rotindu-şi ochii albaştri. Dar a fost destul de tentant să mă pui la încercare, nu?

102

CAROLE v MORTIMER

- Da, râse Cat. Mă bucur că ai fost desemnat să mă însoţeşti; mă simt puţin nervoasă. -N-aş fi vrut niciodată să te întâmpin la o asemenea călătorie, o tachină el. Ea îi fii recunoscătoare pentru buna lui dispoziţie, mai ales că simţul ei obişnuit al umorului fusese înlocuit de suspiciune şi teama. Acest lucru îi confirmase temerea că ar fi făcut un articol neinteresant dacă n-ar fi discutat în prealabil cu Lucien Steele! Misterul în care fusese înconjurată întâlnirea cu tatăl lui Caleb o făcuse să devină destul de nervoasă şi nesigură pe ea. De aceea era bucuroasă că Norm ştiuse să risipească atmosfera rece şi plină de frământări care o însoţea spre celebrul scriitor. -Cred că este cazul să ne prezentăm, spuse el politicos. Ultima noastră întâlnire n-a favorizat cunoştinţa noastră, continuă el pe acelaşi ton glumeţ. Mă numesc Norman Brucş, Norm pentru prieteni. Sper că şi tu vei face parte dintre ei. Sunt secretarul particular al lui Caleb Steele. - Numele meu este Catherine Howard şi sunt un spin înfipt în coasta lui Caleb Steele. El izbucni într-un râs uşor. - Mi-am dat seama că umbla ca un leu în cuşcă din cauza ta, în ultimele săptămâni. Ea se roşi din nou în obraji, când îşi aminti de vorbele lui Caleb Steele că o poartă în suflet zi şi noapte, din momentul când o zărise în patul său. - Să nu crezi că eu voi fi ca profetul Daniel care să-i scoată ghimpele din picior! replică ea pe un ton vesel. 9

1

VISURI ÎMPLINITE

103

- Cred şi eu că nu eşti un astfel de ghimpe, tu înţepi în inimă, o tachină Norm. Ea se îndoia că Steele ar fi genul de om să-şi împărtăşească oricui problemele personale, dar era evident faptul că spiritul de observaţie al lui Norman Bruce sesizase că şeful său avea o frământare interioară cauzată de o întâmplare recentă şi intuiţia lui neobişnuită îi permisese să întrezărească adevărul: ea fusese spinul care-i sângerase inima lui Caleb! însemna că mărturisirea lui Caleb fusese adevărată: se perpelea de dorul ei ca peştele pe uscat! - Trebuie să spun că nu mă priveşte viaţa particulară a lui Caleb Steele, o linişti Norman, văzând expresia ei îngrijorată. - N u ştiu dacă ştii prea bine cine sunt eu... începu Cat. - Ba ştiu foarte bine cu cine am de-a face, Cat, o întrerupse el deschis. Eşti scriitoarea care doreşte să-1 întâlnească pe Lucien Steele. Dacă ai fi dorit altceva, Caleb mi-ar fi spus şi n-ar fi fost de acord cu această întrevedere. Când, urcă în avion, Cat îşi dădu seama că nu era un aparat de zbor al unei companii de aviaţie ci aparţinea firmei lui Caleb, evând emblema frumos scrisă pe fuselaj: Studiourile de film Steele. Ea îl luă de braţ pe Norman. -Este avionul lui Caleb? vorbi ea mai tare pentru a se face auzită în vacarmul asurzitor al aeroportului unde alte avioane aterizau şi-şi luau zborul neîncetat. Era impresionată că avionul lui

104

CAROLEvMORTIMER

Steele era gata de decolare, aşteptând o singură persoană - pe ea! - Desigur, confirmă Norm mirat că ea îi pune o asemenea întrebare. Ea păşi în interior şi-1 întrebă pe Norm: - Cine pilotează aparatul? El ezită un moment înainte de a-i răspunde: - Evident pilotul. Ea se uită înspre cabina de pilotaj dar nu putu vedea chipul pilotului. - Este cumva Caleb? - N u el pilotează, o asigură Norm pe un ton ironic. -Este şi el în avion? insistă ea, simţind că Norman îi va spune adevărul. - Nici măcar nu este în ţară, zise Norm. Ea îi zâmbi cu căldură, bucuroasă să ştie că nu va fi stânjenită de prezenţa lui Caleb. Vântul se înteţise şi ea se felicită că s-a îmbrăcat cu haine mai groase. Interiorul fusese amenajat pentru a satisface cerinţele lui Caleb; în mijloc-se aflau două măsuţe, în jurul cărora opt fotolii luxoase aşţeptau pasagerii care doreau să lucreze în timpul zborului. Cealaltă parte a cabinei fusese amenajată într-un salon mic şi cochet. Tot confortul necesar unei deplasări rapide era asigurat la bordul acestui avion. Cat nu mai zburase cu avionul. Singura ei posibilitate fusese anulată de moartea lui Harry; luna de miere fusese stabilită în Grecia şi totul căzuse baltă. De atunci nu mai avusese dorinţa de a călă-

1

VISURI ÎMPLINITE

105

tori în străinătate. Acum simţea că zborul o încânta şi lucrul acesta nu scăpă privirilor lui Norman. - Este prima dată când zbori cu avionul, nu? o întrebă el pe un ton vesel. - D a , dar sper să nu fie ultima, îl asigură ea entuziastă. Este atât de minunat să zbori! exclamă ea extaziată, zărind luminile strălucitoare ale Londrei. în timp ce Norm pregătea băuturile, ea putu admira norii cşre pluteau sub avion şi cerul de un albastru intens care-i aducea aminte de ochii lui Caleb. ' -Zborurile scurte sunt minunate, rosti Norm încântat. Numai cele lungi, ca cele până în Statele Unite, sunt obositoare. Ea deveni visătoare. - Mi-ar place atât de mult să văd America! - Cine ştie? continuă Norm uitându-se cu atenţie la ea. Poate vei face această călătorie cât de curând. -Nu... eu nu cred asta:, se grăbi ea să răspundă, dându-şi seama ce vrusese el să sugereze. N-am de gând să merg nicăieri cu şeful tău. El îşi întinse picioarele pentru a se relaxa şi continuă: , - Cred că sunt multe lucruri încântătoare pe care Caleb ar putea să ţi le arate în America. Cat îşi întoarse privirile de la el şi se uită prin hublou la cerul pe care se iviseră primele stele şi-şi reaminti ochii fascinanţi ai lui Caleb Steele. Noaptea trecută ea reţinuse momentele petrecute în biroul lui Caleb, alungând somnul care o cuprinsese şi avusese puterea să nu mai dorească să fie

106

CAROLEvMORTIMER

iubită de el, deşi amintirea sărutărilor lui o tulbura enorm. Nu putuse dormi gândindu-se la scena din biroul lui. Totuşi, el nu-i mai bântuia visele. Deşi se străduise din răsputeri să-1 readucă aproape de ea, conturul figurii lui dispăruse în ceaţă. Dimineaţa se trezise obosită şi răvăşită. în timpul somnului agitat, figura lui Caleb nu mai apăruse. Atâtea nopţi aşteptase ca el să nu-i mai tulbure somnul şi iată că acum, când se trezise fără el în minte, izbucnise în hohote amare de plâns. De ce Caleb o chinuia atât de tare? - Cat? Te simţi bine? se auzi vocea îngrijorată a lui Norm care o scoase din gândurile ei chinuitoare. Ea deschise ochii plini de lacrimi. - Mă simt bine, spuse ea. Mai avem mult până la sosire? - Cam douăzeci de minute, aprecie el uitându-se îngrijorat la ea. Ai cumva rău de înălţime? Dacă numai asta ar fi cauză suferinţei sale! Nici ea nu ştia ce se întâmpla în sufletul ei, atât de încercat şi de chinuit de când îl cunoscuse pe Caleb Steele. De atunci nu mai avusese linişte şi pace. - N u , absolut deloc, susţinu ea cu tărie. Domnul Lucien Steele nu mai are alţi oaspeţi în afară de mine? se interesă ea. - Domnul Steele nu primeşte niciodată oaspeţi, o informă el. Am senzaţia că numai vorbele lui Luke au putut să-1 determine să facă o excepţie de la obiceiurile lui.

1

VISURI ÎMPLINITE

107

Ea se arătă surprinsă. - Ştiu că i-a spus bunicului său că doresc foarte mult să-1 vizitez, dar nu văd ce-ar fi putut adăuga ca să-1 determine să renunţe la regula severă din ultimii ani. El dădu din umeri. - N u vorbesc în necunoştinţă de cauză când afirm că Luke are o plăcere specială să facă şotii... - Ş t i u şi eu pe năzdrăvănii face Luke, mormăi Cat, amintindu-şi cu neplăcere de petrecerea dată de nepotul scriitorului. - Poţi fi sigură că, indiferent ce s-a petrecut la aniversarea lui, Luke a ştiut să prezinte faptele într-o lumină destul de favorabilă, încât să-1 facă pe Lucien să accepte o întâlnire cu cea care a pătimit la petrecere. - Oh, nu! exclamă ea, simţind că-i fuge sângele din obraji, ruşinată că faimosul scriitor este la curent cu incidentele prin care trecuse în noaptea aceea de pomină. Dacă aş fi bărbat, l-aş pocni peste bot pe Luke de-ar vedea stele verzi! adăugă ea enervată. - D a c ă ai fi fost bărbat, nu s-ar fi întâmplat nimic, o ironiză Norm. Dacă ar fi fost bărbat, Caleb Steele nu s-ar fi sfiit să-1 pocnească pe nepoftitul musafir din patul său. Aşadar, Luke îl determinase pe bunicul său s-o primească pe Cat! Cine ştie ce i-a relatat despre ea! Trebuia să afle neapărat care fuseseră vorbele nepotului.

108

CAROLEvMORTIMER

- Cred că Lucien Steele a acceptat să mă vadă deoarece este de acord cu cele ce voi scrie despre el, mărturisi ea cu naivitate. - S e poate să fi fost convins de asta, clătină Norm din cap. Un om prevenit este pe jumătate convins. Cat simţi nevoia să-1 roage pe Norm să-i dea indicaţii pilotului să se întoarcă la Londra dar se răzgândi, nedorind să-i dea satisfacţie lui Caleb Steele. - Ce mai contează motivul pentru care mă primeşte, important este doar faptul că-1 voi vizita! exclamă ea. Ochii lui Norman o priviră cu admiraţie şi el zâmbi aprobator la înţelepciunea de care dăduse dovadă. După ce se uită la becul de deasupra uşii de la cabină, el spuse: -Fixează-ţi centura, Cat, vom ateriza peste putină vreme. în sfârşit, zarurile fuseseră aruncate şi ea nu mai putea da înapoia îl va întâlni pe Lucien Steele, indiferent de ceea ce îi spusese Luke! Va obţine interviul în ciuda adversităţii manifestate de Caleb. - Aterizările sunt la fel de uşoare ca şi decolările, o asigură el, mângâindu-i mâna, neştiind care este cauza emoţiei ei. Imediat ce avionul se opri, uşa se deschise şi Norman o ajută să coboare, conducând-o la o limuzină neagră. Şoferul îi deschise portiera şi ea se aşeză pe bancheta din spate în timp ce Norman îi aduse Valiza.

/

1

VISURI ÎMPLINITE

109

Ea nu se interesă pe ce aeroport aterizaseră, convinsă că trebuie să respecte consemnul lui Caleb cu privire la locul unde locuia Lucien Steele. Cu toate acestea, îşi dădu seama că se află într-o regiune îndepărtată de Londra, deoarece în zare se zăreau coline şi creste înzăpezite. Cat se uită la Norman, dar acesta rămase tăcut şi îngândurat şi ea recunoscu că nu trebuie să fie prea curioasă cu privire la ţinutul pe care-1 străbăteau. Interiorul maşinii era aranjat cu gust şi ea fu cuprinsă de o uşoară toropeală. Pe fereastră se putea vedea stratul gros de zăpadă şi cerul plumburiu ameninţător. Cat se întrebă dacă se aflau în Scoţia sau în Ţara Galilor, deşi nu-i păsa unde se afla şi nu dorea să facă public locul în care ~ se refugiase Lucien Steele. La un moment dat cotiră din şosea pe o alee mărginită de şiruri falnice de copaci acoperiţi de zăpadă, la capătul căreia se zărea o.clădire masivă care părea un castel medieval. Când maşina se opri, Norman o ajută să iasă şi ea admiră în voie castelul. Zidurile erau din piatră cenuşie iar ferestrele luminate alcătuiau o privelişte încântătoare. Ea rămase uluită în faţa frumuseţii clădirii când auzi o voce cunoscută: — Bine ai venit în casa mea. Cat se întoarse şi căscă ochii mari de uimire, zărindu-1 pe Caleb!

CAPITOLUL V

Ea avu timp să vadă cât de misterios arăta Caleb, îmbrăcat în costum negru şi se întoarse întrebătoare spre Norm, cerându-i o explicaţie. Acesta dădu înţelegător din cap, ştiind care este motivul reproşului ei mut. -Cat, el nu este un musafir, este într-adevăr casa lui Caleb! N-o minţise defel când îi spusese despre Caleb că nu se mai afla în ţară; atât Scoţia câr şi Ţara Galilor erau administrate autonom, aşa că puteau fi socotite în afara Angliei, din punct de vedere al localnicilor. -Vino înăuntru, Cat, să te adăposteşti de. zăpadă, o invită Caleb. Ai tot timpul să-i ceri socoteală lui Norm în privinţa informaţiilor greşite pe care ţi le-a dat, adăugă el făcându-i cu ochiul secretarului său. Ea nu se clinti din loc. - Aş vrea să fiu condusă imediat la Londra, rosti ea cu reproş. Ochii lui Caleb se posomorâră. - D e ce? - Este evident că m-ai adus aici promiţându-mi altceva şi eu...

}

112

CAROLEvMORTIMER

- Te rog să ne laşi singuri, Norm, spuse Caleb în timp ce-i lua bagajul lui Cat şi o conducea în casă. După ce trecură de un hol imens ajunseră într-un salon confortabil unde un foc puternic ardea în şemineul de marmură. încăperea era largă şi elegantă: covoare scumpe odihneau pe parchet iar tavanul era lambrisat cu esenţe rare de cireş si mahon. Un candelabru minunat atârna în mijlocul camerei. - Dă-mi drumul, se zbătu Cat mânioasă. Eşti... - N u recurg la trucuri ieftine pentru a forţa o femeie să-şi petreacă week-end-ul cu mine, Catherine Howard, îi spuse el pe un ton autoritar. Toate femeile vin de bunăvoie aici! - Tatăl tău este aici? - Da. -Dar... - Este casa mea, dar tatăl meu locuieşte aici, o întrerupse el sec. Nu te-am adus aici ca să petrecem două zile de dragoste împreună! Obrajii ei se îmbujorară. - Nu este cazul să-ţi baţi joc de mine. * - Nu vreau deloc să abuzez de buna ta credinţă! Mai bine te-aş strânge de gât decât să atentez la pudoarea ta, o fulgeră el cu privirea. Eaj?onstată că într-adevăr îl înfuriase foarte tare, ceea ce-i spori uluiala. - A m întrebat-o pe secretara ta, apoi l-am chestionat pe Norm şi nici unul nu mi-a spus că eşti aici, ba chiar mi-au dat de înţeles
1

VISURI ÎMPLINITE

113

America, replică ea furioasă. Şi tu nu mi-ai spus că intenţionezi să vii aici. - Am venit la rugămintea tatălui meu, ridică el tonul. Nu mai are obişnuinţa de a primi musafiri, mai ales tinere încântătoare. •Ea făcu o grimasă de dispreţ. - îţi dai seama că el crede că noi am fost... - Iubiţi, o aprobă el, dând din cap. După ce va vorbi cinci minute cu tine, va şti sigur că nu s-a întâmplat nimic între noi, adăugă el ironic. Ea se simţi stânjenită de tonul vocii lui. - Ce vrei să spui? El surâse cu amărăciune. - Iubiţii nu acţionează aşa cum ne-am comportat noi. Ea tremură de indignare. - Şi cum crezi că ne-am comportat noi doi? - Eu m-am comportat ca şi cum te-aş fi dorit. Tu, însă, te-ai comportat ca şi cum ai fi dispreţuit iubirea. Tatăl meu este un om isteţ şi-şi va da seama foarte repede că Luke a minţit atunci când i-a relatat despre aventura noastră. Oare aşa să fie? Dacă Lucien Steele era atât de inteligent, îşi va da seama ce vise o chinuiau? Nu, bineînţeles că nu va putea; nimeni nu-ţi poate ghici visele din priviri. Ea clătină din cap. - Nu pot rămâne aici. - De ce nu poţi? se răsti el. Ea rămase neclintită în hotărârea luată.

114

CAROLEvMORTIMER

- Toată povestea noastră a fost ridicolă încă de la început. - Ş i totuşi ai acceptat-o şi chiar ţi-a făcut plăcere, îi reaminti el. - A m considerat că voi petrece un week-end plăcut în compania tatălui tău> obţinând informaţiile dorite şi apoi voi putea pleca în linişte, mărturisi ea cu sinceritate nevinovată. Ea îşi închipuia că şi Caleb considerase că aşa se vor petrece lucrurile. - Păi cine te opreşte să-ţi realizezi dorinţele? - N u , clătină din cap. Vreau să mă întorc la Londra. - Nu în seara asta, îi spuse el pe un ton sever. - De ce nu? îl întrebă ea nedumerită. - Deoarece este ora douăzeci şi unu şi jumătate, îi răspunse el impacientat. - E u nu... - Avionul meu s-a întors deja la Londra. Ochii ei rămaseră miraţi. -Deja? Caleb confirmă printr-o mişcare a capului. -Cat, ai avut dreptate în noaptea aceea când mi-ai spus că eşti o fată deosebită. Nici o altă femeie pe care am cunoscut-o nu a dorit ouf atâta înverşunare să scape de mine. Disperarea cu care se lupta aducea mai mult a frică. Îşi dădea oare seama cât de nervoasă era ştiind că se află în această încăpere împreună cu el? Nici nu se putea gândi cum îşi va petrece week-end-ul în compania lui!

1

VISURI ÎMPLINITE

115

-Domnule Steele, nu mă simt deloc intimidată sau disperată, se apără ea. Nu-mi place însă să fiu luată drept o proastă! El o privi ea şi cum ar fi vrut să-i spună: „Atunci nu te comporta ca o proastă", dar se abţinu şi îi mărturisi cu blândeţe: - Am aşteptat atât de mult să cinez cu tine... - Oh, nu sunt pregătită încă să-1 văd pe tatăl tău. Permite-mi să mă schimb, îl rugă ea, uitându-se la ghetele din picioarele ei şi la haina îmblănită pe care o purta. - Tatăl meu şi-a luat cina în camera lui acum o oră, o lămuri el. De aceea nu trebuie să mă impresionezi decât pe mine, adăugă el. - Ea clipi nervoasă din gene. - Atunci nu e nevoie decât să mă aranjez puţin. - Bineînţeles, o privi el ironic. Te conduc sus, în camera ta. - O h , dar... - Linişteşte-te, pisicuţo. Niciodată n-am încălcat o regulă de aur care spune că mai întâi să mănânci şi apoi să seduci o tânără nevinovată, adăugă el zeflemitor. Mai întâi îmi voi satisface foamea, după care... Cat nu admise să fie ironizată şi nu mai răspunse la vorbele lui şi îl urmă pe Caleb, urcând scara impresionantă de marmură până la etaj. Aici cotiră pe un coridor lung şi ajunseră la camera ei aflată tocmai în capătul culoarului. - Cîte camere are conacul? se interesă ea curioasă când pătrunseră în dormitorul ei şi rămase cu gura

116

CAROLEvMORTIMER

căscată văzând baldachinul care înconjura patul cu perdelele sale de mătase asortate cu covorul şi perdelele de la ferestre. Fiecare stâlp al baldachinului avea încrustaţii fine ca şi celelalte mobile din încăpere. -„Este real ce văd? exclamă ea uluită, mângâind sculpturile patului. - Ge credeai, că au fost executate la comanda unui bogătaş american lipsit de gust? Bineînţeles că sunt adevărate, aşa cum şi restul încăperilor din castel sunt asortate cu gust. Pot să-ţi spun că habar n-am câte încăperi adăposteşte conacul. -Caleb, îi spuse ea punându-i mâna pe braţ, n-am vrut să-ţi spun că tu ai comandat mobila pentru castel, numai că n-am mai văzut până acum ceva la fel de original. Ochii lui căpătară o expresie mai blândă. - Nici eu, şopti el. Cat avu impresia că el spune mai mult decât lăsa să se înţeleagă. Ea respinse ideea că el ar fi vrut să glumească. Totul i se părea atât de ciudat. -Cat... - Cred că voi putea găsi singură drumul până la salon, îl asigură ea, retrăgându-şi mâna. Poţi să-mi \ acorzi cinci minute? El aprobă din cap, abţinându-se să mai spună ceva. După cinci minute sau cinci ore, nici ea nu ştia cât timp trecuse, Cat cobora scara în culmea emoţiei, tremurând la amintirea senzaţiei pe care o avusese la atingerea braţului lui Caleb! înnebunise,

1

VISURI ÎMPLINITE

117

nu alta! Unde dispăruse chipul lui Harry şi tulburarea pe care o resimţea când se gândea la el? Ah, cât de mult avea nevoie de ajutorul lui în seara asta! Dar ea ştia foarte bine că Harry nu putea să-i mai fie de nici uri folos. încă îl mai iubea, aşa cum îl va iubi mereu, dar Caleb o determinase nu numai să aibă din nou sentimente pentru altcineva, dar o forţase aproape să simtă din nou că trăieşte. De aceea îi era teamă să-1 întâlnească sifigur. în cele cinci minute avute la dispoziţie îşi periase în grabă pletele blonde, fără să se gândească să-şi schimbe hainele. De fapt, abia sosise şi Caleb îi spusese că nu trebuie să se formalizeze pentru ţinuta deseară. Cat avea simţul orientării şi, cu toate acestea, îi veni foarte greu să regăsească drumul spre salon: casa era atât de mare încât te puteai rătăci foarte uşor în ea. Cat admiră faptul că reşedinţa aceasta somptuoasă nu fusese modernizată, cu excepţia încălzirii centrale care asigura o atmosferă plăcută, în ciuda timpului rece de afară. Ea îşi imagină cu uşurinţă o scenă din alte timpuri când mesenii erau înşiraţi de-a lungul unor mese lungi în salonul unde servitorii se împiedicau de câini care ronţăiau oasele aruncate de oaspeţi. Bărbaţii erau destul de ameţiţi şi se uitau cu nişte priviri pătimaşe la femei în timp ce Caleb, aşezat în capul mesei, alegea pe cea cu care va împărţi patul în noaptea aceea. El s-ar fi simţit foarte bine în acele timpuri îndepărtate, sălbatice şi fără morală.

118

CAROLEvMORTIMER

- Aş vrea să ştiu ce minune a făcut ca ochii tăi să aibă scânteieri aşa de uimitoare şi obrajii tăi să fie atât de îmbujoraţi! o întâmpinară vorbele lui când ea se ivi în capul scării care ducea la salon. Cat îi aruncă o privire rece, gândindu-se cu regret că vraja se destrămase şi lumea cavalerilor dispăruse brusc: Caleb era îmbrăcat în haine moderne, amintindu~i că trăieşte în 9 în secolul al XX-lea desi 5 colţul gurii păstrase cinismul alter-egoului din epoca feudală. Ea continuă să coboare treptele scării, spunându-i: - Ai o casă minunată. Dorea să evite un răspuns direct la vorbele adresate de el. El repetă întrebarea când ea ajunse în dreptul lui: - Cine ţi-a îmbujorat obrajii şi a făcut ca ochii tăi să lucească aşa de misterios? Ea nu se pierdu cu firea şi replică imediat: - Aşa arăt întotdeauna când mi-e foame. -Foame de ce? îi şopti el pe un ton galant, luâ'ndu-i braţul pentru a o conduce în sala de mese. Ea se opri brusc şi se uită fix în ochii lui. -Dacă aşa consideri tu că ne vom distra în seara asta, este preferabil să renunţi la asemenea întrebări! El îi dărui unul din rarele sale zâmbete. - Nu faci nimic ca să-mi intri în graţii! Ea se îndreptă bosumflată spre uşa care părea că dă spre sala de mese. - Nu ai nimic să-mi spui? insistă el.

1

VISURI ÎMPLINITE

119

- Nu este frumos să repet ce-am spus. - Ţi-e foame, nu-i aşa? nu se lăsă el. Ea se uită la el, conştientă că vorbele lui aveau un dublu înţeles, dar privirea ei îi arăta că este decisă să priceapă numai sensul propriu al cuvântului. -Caleb... - H a i să n-o mai facem să aştepte pe bucătăreasă, îi tăie el vorba în timp ce deschise uşa care ducea în sala de mese. încăperea era cu puţin mai mică decât salonul şi avea în mijloc o masă ovală cu două scaune aşezate la capete. Focul din cămin şi un candelabru cu cinci lumânări alcătuiau singurele surse de lumină din cameră. El îi aruncă o privire misterioasă şi-i spuse, îndreptându-se spre întrerupător pentru a aprinde candelabrul care atârna în mijlocul tavanului: - Cred că majordomul s-a înşelat când i-am spus că voi cina în compania unei tinere încântătoare. - N u , îl opri Cat, cu obrajii în flăcări. Este mai drăguţ aşa, murmură ea ruşinată. - Şi eu cred că e mai bine aşa, dădu el din cap aprobator, în timp ce-i trase scaunul. După aceea se duse la locul său din faţa ei şi apăsă pe butonul care-i dădea bucătăresei semnalul că poate servi mâncarea. Ea se uită încântată în jur şi-1 întrebă: - Unde este Norm? - în camera lui, răspunse el satisfăcut. - De ce? întrebă ea nedumerită. El ridică din umeri.

120

CAROLEvMORTIMER

-N-aş putea să-ţi explic mai bine decât spunându-ţi că s-a întors din Statele Unite? abia de câteva ore şi... - Azi? exclamă ea uimită, amintindu-şi de vorbele lui Norm referitoare la oboseala unor zboruri peste ocean. - D a , astăzi. - Trebuie să fie mort de oboseală! - Asa 9 e,7 încuviinţă 9 Caleb. înainte de a-mi reproşa faptul că sunt un despot care-şi exploatează la maximum funcţionarii, vreau să-ţi destăinuiesc că această călătorie a fost una strict privată. A celebrat împlinirea a douăzeci de ani de căsătorie. - Este însurat? El se uită mirat la ea. - Ţi-a spus el ceva în acest sens? Crezi că din atitudinea lui nu se vede clar că este căsătorit? S-a comportat ciudat faţă de tine? Culoarea obrajilor deveni trandafirie când ea înţelese ce dorea el să insinueze. - N u trebuie să fii îngrijorat din cauza moralei... Ea lăsă fraza neterminată, căci el ridicase mâna punând degetele pe buze. O femeie scundă şi plinuţă intră în cameră, zâmbindu-i lui Cat în timp ce puse două castroane aburind? în dreptul fiecăruia. Cat îi întoarse zâmbetul, îndrăgind-o imediat. - Nu este adevărat ce se spune despre scoţieni că sunt duri şi neprietenoşi, murmură ea în timp ce bucătăreasa se întoarse la bucătărie.

1

VISURI ÎMPLINITE

121

Caleb izbucni în râs, amuzat de remarca ei, încât şi expresia ochilor îi deveni mai blândă. Când râdea, o gropiţă nostimă îi apărea în bărbie. - Ce te-a făcut să fii atât de bine dispusă? Munţii, şoferul meu Hector, buna mea bucătăreasă Mc Donald sau supa? Ea îşi plecă privirile la castronul de argint aburind. - Asta e supă? - Gustă şi ai să vezi cum e, o îndemnă el. Ea gustă şi găsi supa minunată, mai ales că avea nevoie de ceva cald. Ii era într-adevăr foame. -Este bună, recunoscu ea după ce luă câteva înghiţituri. - N u mi-ai răspuns la întrebarea în legătură cu Norman, îi aduse el aminte. Ea clipi din ochi şi-1 înfruntă cu curaj. - Norman a fost foarte drăguţ şi politicos cu mine. Este un bărbat care ia căsătoria în serios, continuă ea, reamintindu-i tonul dur cu care Caleb se adresase lui Norm în dimineaţa când se trezise în patul lui. - N u trebuie să mă acuzi pe mine de eşecul căsniciei, se apără ea, Diana a fost cea care a „ hotărât să-şi părăsească soţul şi fiul. - î m i pare rău. Văd că totul devine prea personal între noi. - Te rog să mănânci supa, o rugă el mâhnit. Ea fusese obligată de împrejurări să susţină o asemenea apreciere căci se convinsese de justeţea afirmaţiei sale.

122

CAROLEvMORTIMER

Ea trase adânc aer în piept. - M-am hotărât să rămân să-1 întâlnesc pe tatăl tău, rupse ea tăcerea care se lăsase şi care crea o atmosferă intimă. Nervii îi erau puşi la încercare. El se arătă uimit de hotărârea ei: - Ce te-a făcut să-ţi schimbi părerea? Ea dădu din umeri. - Mă aflu atât de aproape de el şi ar fi păcat să mă întorc la Londra fără să discutăm. f - Aşa cred şi eu, afirmă Caleb. Ea se arătă nerăbdătoare să-şi atingă scopul vizitei. - Când voi putea să-1 văd? - La micul dejun de mâine dimineaţă, o informă el, în timp ce ea refuza desertul oferit de doamna Mc Donald. Se mulţumi cu o plăcintă cu mere, spre satisfacţia bucătăresei. - Trebuie să-ţi spuii că el obişnuieşte să lucreze dimineaţa, adăugă Caleb îndată ce bucătăreasa ieşi din cameră. De aceea cred că nu-1 vei vedea decât până mâine după-amiază târziu. El se încruntă. -înseamnă că puteam foarte bine să sosesc ^ mâine. - Şi eu cu cine aş fi putut lua această cină? îi spuse el pe un ton şăgalnic. -Caleb... - Ştii să schiezi? o întrerupse el dându-şi seama că ea avea de gând să-1 certe. -N-am încercat până acum, recunoscu ea cu sinceritate.

1

VISURI ÎMPLINITE

123

- Mâine vei putea lua primele lecţii. -Unde? -înmunţii Cairngorm. -Suntem atât de aproape de America? se interesă ea. - Nu pot să-ţi dau nici tm amănunt despre locul unde te afli. Am ştiut că dacă te aduc aici, secretul reşedinţei mele va fi descoperit. Cu toate acestea, rosti el pe un ton grav, am dorit atât de mult să fii aici. Cat întinse braţul şi-i mângâie mâna pe care o găsi caldă şi plăcută la pipăit. -N-am de gând să dezvălui nimănui unde se află ascuns tatăl tău, îl asigură ea cu convingere. Ochii lui negri se uitau ţintă la ea ca şi cum ar fi vrut să-i pătrundă în suflet şi să-i citească adevărul. El îi cuprinse degetele şi i le strânse încetişor. Să mergem în salon, îi propuse el cu o voce răguşită. Ea nu putu să-1 refuze şi el o conduse într-o cameră alăturată unde luară loc pe canapeaua din faţa şemineului cu un foc puternic ce răspândea o căldură îmbietoare. Caleb încă o ţinea de mână în timp ce amândoi se uitau la flăcările care dansau misterios în obscuritatea camerei. % -Cat... Ea îşi îndreptă privirile spre chipul lui, neliniştită de această chemare. - Ştiu că eşti înspăimântată, dar ţin să te asigur că nu voi abuza de tine, oricât de mult te doresc.

124

CAROLEvMORTIMER

Caleb o sărută uşor pe pielea mătăsoasă a gâtului, apoi pe obrajii purpurii şi în sfârşit îi cuprinse buzele întredeschise. Ea ştiuse, încă de când acceptase să ia cina cu el, că acesta va fi sfârşitul romantic al serii. Nu se aşteptase să fie atât de cuprinsă de dorinţa de a-i răspunde la sărutări şi la mângâieri. -Vreau să te sărut pe sâni, şopti Caleb care-i desfăcuse nasturii de la bluza albă de mătase şi se aplecă la sfârcul obraznic pe care începu să-1 soarbă în extaz. Ah, ce mult îmi place! exclamă el, îndreptându-se spre celălalt sfârc. Te rog să nu mă opreşti încă, murmură el. Ea se uită emoţionată la capul lui care zăcea la pieptul ei precum un copil care suge la sânul mamei şi simţea că dorise de atâta timp să fie iubită de Caleb. Propriile simţăminte erau departe de a fi materne şi când el îşi ridică faţa buzele ei întredeschise îi cuprinseră gura într-un sărut pasionat. El o culcă cu gingăşie pe canapea şi îşi desfăcu cămaşa, apoi se lipi de pieptul ei, dându-i fiori în tot corpul. - Oh, Doamne! îşi îndreptă Caleb gura spre buzele ei. Sărută-mă, Cat. Iubeşte-mă! Buzele ei se lipiră de pielea fină a pieptului iui acoperit de un păr catifelat şi alunecă până la sfârcurile lui pe care le frământă aşa cum procedase şi el cu ale ei, trezindu-i fiori de plăcere. In acel moment avea o putere extraordinară asupra lui, aşa după cum era conştientă de fascinaţia pe

1

VISURI ÎMPLINITE

125

care el o exercita asupra ei. Acum se armonizau în mângâieri şi sărutări din ce în ce mai îndrăzneţe. Gând el o sărută pe gură^ limbile lor se împletiră % delicat, ridicând nori de plăcere. Trupurile lor se mişcau într-un vals bine ritmat de dorinţa lbr arzătoare, coapsele ei urmând mişcarea şoldurilor lui Caleb. El se abţinu să meargă până la capăt, ţinându-şi promisiunea pe care i-o făcuse, dar ea simţi că dacă nu se oprea în acel moment, va ajunge pe culmile extazului numai prin sărutări şi mângâieri. Ea se desprinse din sărutarea lui arzătoare. -Cum? Nu, Cat, te rog! o imploră el căutându-i înflăcărarea din ochi. Nu, nu, nu! El îşi plecă fruntea pe umărul ei, suspinând cu durere, încercând să-şi domolească impulsurile corpului. Da, bine, reuşi el să spună într-un târziu. Da, e bine aşa, oftă el lăsându-se moale lângă ea, Cat stătea lângă el, prea tulburată ea însăşi ca să mai poată face ceva, aşteptând să-şi potolească mişcările coapselor. După câtva timp, el îşi ridică privirile pline de pasiune, uitându-se ţintă în ochii ei. - în curând n-am să mai pot să-mi ţin promisiunea şi te voi iubi cu adevărat, o avertiză el pierdut. - N - a fost din cauza mea, murmură ea fremătând. Eu eram gata să merg până la capăt, dar numai... - Numai Domnul te-a oprit, şopti el. Aş fi vrut să te fac să cunoşti deplina voluptate.

126

CAROLEvMORTIMER

Ea respiră cu greu uitându-se la el, la fel de aprinsă. - Aş vrea să mă ridic, te rog. - Caleb îi luă cu gingăşie bărbia în mână şi o făcu să se uite în ochii lui strălucitori. - N u e nici un păcat dacă simţi dorinţa să faci dragoste, pisicuţo, o încurajă el cu tandreţe. - Ştiu că nu e nici un păcat să vrei să cunoşti plăcerea dragostei. - Văd că-ţi pare rău că s-a întâmplat aşa, rosti el pe un ton cald, ridicându-se şi încheindu-şi nasturii de la cămaşă. Nu vreau să fiu ipocrit, adăugă el, nu regret deloc că am ajuns aici! Cat îşi puse hainele în ordine, ruşinată de privirea lui care nu o slăbea. Putea să se arate ipocrită, afirmând că nu dorise ca el s-o iubească? Era prea tulburată ca să poată spune ce simte, mai ales că era curioasă să afle noi senzaţii de plăcere, aşteptând ca el să-i trezească flacăra mocnită din trupul tânăr şi doritor de dragoste. Nici nu putea să se recunoască în femeia care se armonizase atât de bine cu dezmierdările lui înfocate. -Caleb... - Du-te la culcare, pisicuţo, îi ceru el încet. Somn uşor şi mai ales nu mă uita noaptea asta în visele tale. Să-1 viseze pe el! Parcă ce altceva făcuse de când îl cunoscuse, cu excepţia nopţii trecute? Poate nici în noaptea asta nu-1 va mai visa. Rămase mult timp trează în patul uriaş adăpostit de baldachin, gândindu-se că aşa cum îşi închipuise

1

VISURI ÎMPLINITE

127

că el ar fi putut fi un senior feudal, tot aşa ar putea reveni în visele sale din acea noapte. Se chinui din răsputeri să adoarmă, dar somnul nu venea aşa uşor. Adormi într-un târziu şi nu-1 visă deloc pe Caleb. A doua zi de dimineaţă se trezi nervoasă şi întristată. Se frământase adânc în somn şi corpul ei, nelăsând-o să-şi revină în fire, trezit la o viaţă nouă, se răzbuna acum pe ea, după o noapte agitată. Proasta ei dispoziţie nu se atenuă nici după ce făcu un duş cald, nici după ce se îmbrăcă într-o fustă neagră de lână şi un pulover verde pal. Se gândise să nu-i facă o impresie greşită lui Lucien Steele dacă ar apărea în faţa lui purtând pantaloni, conştientă de faptul că el ar fi dispreţuit astfel de femei. Când coborî scara deveni puţin îngrijorată surprinzându-1 pe Caleb discutând aprins cu Norman în salon. Caleb se întoarse brusc, uitându-se la ea ca şi cum i-ar fi simţit prezenţa. Nu-şi mai desprinse privirile de la ea deşi continua să vorbească cu Norman. Până să ajungă jos, Norman îşi luă rămas bun de la Caleb şi-i adresă un zâmbet cald la care ea îi răspunse surâzând. De ce nu-şi luase Caleb privirea de la ea? Oare în fiecare dimineaţă se gândea atât de mult la ea? El veni în întâmpinarea ei sprijinindu-se cu un braţ de balustradă, zâmbindu-i încurajator. -Caleb... - Cat, suspină el. Arăţi minunat!

128

CAROLEvMORTIMER

-Eu... El îi luă mâna cu o mână iar cu cealaltă o înlănţui atrăgând-o spre pieptul lui. - Hai să ne spunem aşa cum trebuie, „bună dimineaţa", îi şopti el înainte de a-i cuprinde buzele întredeschise. Toată supărarea ei se risipi ca un fulg în căldura sărutării lui şi ea se lipi strâns de trupul lui, înconjurându-1 cu mâinile sale tremurânde, răspunzându-i la sărut. - Aşa e mai bine, rosti el privind-o cu admiraţie. Bună dimineaţa, iubito, murmură el cu tandreţe. - Bună dimineaţa, îi răspunse ea cu ochii strălucind de plăcere şi cu obrajii în flăcări. Caleb păru mulţumit de felul cum începuseră dimineaţa şi-i zâmbi cu căldură. - Eşti pregătită să-1 întâlneşti pe tatăl meu? Ea nu mai voia să întâlnească pe altcineva; dorea numai ca el s-o ia în braţe şi s-o ducă - dulce povară - în dormitor. - Da, răspunse ea gâfâind. El zâmbi uşor. - Nu fi atât de nervoasă, altfel o să te mânânce de vie! o tachină el. Oh, Doamne, cât de mult ar fi vrut ca el să fie cel care s-o mănânce! După cum se simţise în braţele lui, nu credea că altcineva ar putea s-o emoţioneze, oricât de mult farmec ar fi avut. - Hai să mergem la el, curaj, draga mea, o încurajă, cuprinzându-i talia/voi avea grijă de tine. Dar cine o va apăra de el?

1

VISURI ÎMPLINITE

129

în sala de mese se afla o singură persoană care stătea la masă. Lucien Steele avea părul scurt şi alb, aşa cum va avea într-o zi şi fiul său. Bătrânul părea tot atât de impresionant ca şi Caleb. Se vede că fusese extrem de cuceritor în tinereţe, ca s-o captiveze pe frumoasa Sofiia Harrison. Arăta destul de viguros şi când se întoarse spre ei, ea observă că avea ochii la fel de negri ca ai lui Caleb. Ceva în privirea lui o întristă. Era o privire de om pe moarte.

CAPITOLUL VI

Ea nu-si dădu seama de ce ochii lui făceau o impresie %tât de tristă, mai ales că Lucien îi zâmbea binevoitor. Dar lucirea mohorâtă dispăru imediat din ochii lui şi ea putu să vadă o privire curioasă care o cerceta cu minuţiozitate. Lucien se ridică la intrarea lor şi cântărea în mintea lui calităţile acestei femei de care se îndrăgostise fiul său. Cum putuse ea să creadă că acest bărbat este pe moarte, când ochii lui o priveau cu o nedisimulată sete de a o cunoaşte? Lucien era tot atât de înalt ca şi Caleb şi purta un pulover negru călduros. Pe moment crezu că greşise în apreciere pentru că trupul lui Lucien părea tot atât de agil şi de sănătos ca al fiului său. -Domnişoară Howard, o întâmpină el cu un accent englezesc ca şi al nepotului său. Eşti domnişoara Howard, nu-i aşa? adăugă el pe un ton ironic. Sau poate că eşti prietena fiului meu! se interesă el ridicându-şi sprâncenele sure. Ea se» îmbujora la faţă şi se desprinse din înlănţuirea lui Caleb. Ultima ei dorinţă era ca Lucien

132

CAROLEvMORTIMER

Steele să facă vreo remarcă răutăcioasă privind relaţiile dintre ea şi Caleb! După cele relatate de nepot, nici nu era prea greu să-şi închipuie acest lucru! - N u , vreau să spun... da, se scuză ea încurcată. Da... eu... - Ştiu ce vrei să spui, domnişoară Howard, o ajută Lucien pe un ton cald, uitându-se la fiul său. Lăsând la o parte greşelile lui Luke, ^trebuie să admiţi că are un gust rafinat, adăugă el pe un ton ironic. Pe chipul lui Caleb apăru o expresie de regret. - Din păcate, gustul nu are nimic de a face cu buna purtare; chiar cu o Cat mai urâtă, Luke tot şi-ar fi satisfăcut plăcerea jocului său crud! rosti el cu amărăciune. Lucien se arătă mirat. - Crud? repetă el. - Da, crud, acceptă Caleb. Cat nu mai vrea să treacă niciodată prin asemenea momente îngrozitoare. ' Lucien întoarse spre ea ochii măriţi de curiozitate şi Cat se simţi stingherită de insistenţa cu care era privită. După câteva momente, care ei i se părură o veşnicie, Lucien se întoarse spre Caleb. - Am s-o văd pe domnişoara la ora patru şi jumătate, la ceai. Apoi, întorcându-se spre ea, adăugă înainte de a se retrage din cameră: - Vă doresc o zi plăcută. Ea rămase înmărmurită câteva clipe, respirând din greu. Inima îi bătea puternic în piept. Cu greu

1

VISURI ÎMPLINITE

133

reuşi să-şi revină în fire şi ea dădu din umeri a uşurare, spunându-i lui Caleb: - îţi mulţumesc. Am impresia - adăugă ea zâmbindu-i cald - că tatăl tău m-ar fi mâncat de vie dacă n-ai fi fost aici! Caleb făcu o grimasă. - Nu fi înfricoşată, mai mult te răneşte cu vorba decât cu fapta, îi spuse el în timp ce-i îndepărta scaunul de la masă pentru ca ea să ia loc. Ea se aşeză şi spuse: - N u mi-am închipuit că ar exista un alt bărbat mai arogant ca tine, când vorbeşti. El râse cu poftă. -L-ai întâlnit pe cel de la care am moştenit acest păcat! Ea ghici că Lucien Steele este protejat de fiul lui care căutase să-i scuze purtarea trufaşă numai dintr-un sentiment filial. Celebrul scriitor o enervase destul de mult. -Poftim, serveşte-te, îi întrerupse el gândurile, turnându-i cafea în ceaşcă, adăugând apoi lapte. Ea îşi puse numai o linguriţă de zahăr, deoarece prefera cafeaua amăruie. Cat se miră de atmosfera intimă ce se născuse între ei şi ghici chiar că dacă ea i-ar fi turnat cafeaua, Caleb ar fi băut-o fără lapte sau zahăr. Căuta să-şi amintească cum prefera Harry să-şi bea cafeaua şi nu reuşi decât să se gândească la Caleb. - N u trebuie să te deranjezi, pot să mă servesc singură, îl opri ea pe Caleb care se oferise să-i pună pe o farfurioară şuncă şi ouă fierte.

134

CAROLEvMORTIMER

El îi aruncă o privire mustrătoare. -Deja am pus şunc$ şi ouăle, te rog să nu mă refuzi. Ochii ei se uitară cu nemulţumire la el. -Nu-mi place şunca şi nici nu mănânc ouă dimineaţa, minţi ea. El se simţi ofensat de refuzul ei. - Spune-mi atunci ce preferi să mănânci la micul dejun şi voi comanda deîndată. Ce prefera ea? Ar fi preferat ca braţele lui s-o îmbrăţişeze, să simtă buzele lui pe gura ei şi privirea lui pasionată când o dezmierda. Nu mai avea nici un chef să mănânce! - Nu mi-e foame, mărturisi ea de data asta fără să mintă; pofta ei de mâncare se topise pe neaşteptate. Noaptea trecută când se aşezase în pat, încercase din răsputeri să-şi amintească culoarea ochilor lui Harry şi nu putuse să-şi imagineze decât două globuri oculare fără strălucire. Era atât de necăjită că începuse să-1 uite pe Harry, şi toate astea numai din cauza bărbatului din faţa ei! - Cred că voi lucra în dimineaţa asta dacă tu... - Aminteşte-ţi că vom merge să schiem, îi şopti el la fel de supărat, fără să se atingă de mâncare. - Ţi-am spus că nu ştiu să schiez. - Şi eu ţi-am propus să iei astăzi prima lecţie. - Nu vreau să merg cu tine, exclamă ea. El zâmbi cu amărăciune la ieşirea ei nervoasă. - î m i permit să-ţi aduc aminte că aici eşti musafiră, susură el.

1

VISURI ÎMPLINITE

135

- înseamnă că nu mă pot aştepta să mă inviţi să plec! îi spuse ea mânioasă. - Nu, bineînţeles că nu! -Credeam că vei spune da! Ea se ridică de la masă. Nu vreau să-ţi acord favorurile dormitorulur numai pentru a fi politicoasă cu gazda mea! îi reproşă ea cu dispreţ. - Potoleşte-te, ce te-a apucat, ai înnebunit? exclamă Caleb, ridicându-se la rândul lui îr\ picioare. Nu-ţi dai seama ce vorbeşti! - Ba ştiu, îl asigură ea semeaţă. -Afurisită ce eşti, o apostrofă el. Eşti... Caleb se opri căci uşa se deschise pe neaşteptate. -Hei! se răsti Caleb la Norman care-i aruncă o privire neajutorată. Norman fu calul de bătaie al furiei lui Caleb care-şi vărsă oful pe secretarul său ivit brusc în cadrul uşii. - Am vrut să luăm micul dejun împreună, se scuză Norman, care simţi că tensiunea dintre Cat şi Caleb atinsese punctul critic. Nu-i nimic, am să vin mai târziu, adăugă el, retrăgându-se spre uşă. - Nu, mai bine plec eu, rosti Caleb pe un ton rece. Mai am câteva lucruri de rezolvat înainte de a ieşi împreună, se adresă el lui Cat. Ea înţelese că ultimele cuvinte fuseseră un avertisment că ei vor merge totuşi să schieze şi ea se aşeză pe scaun, ruşinată, îh timp ce uşa fusese trântită de Caleb. Oare ce se întâmpla cu ea? încă nu ţinea prea mult la Caleb şi iată că acesta îi scosese din minte-figura lui Harry, cu excepţia unui singur amănunt. încă îşi aducea aminte de

,

i

136

CAROLE MORTIMER

faptul că dragostea lor fusese adâncă şi reciprocă. Nici nu se putea compara cu sentimentele pe care le încercau acum Caleb şi cu ea. Se simţi mult mai bine în momentul când îşi ridică privirile spre Norman pentru a-i adresa un zâmbet cald. - Te rog să te apropii şi să iei loc, îl invită ea cu blândeţe. Nu mă simt prea bine pentru că abia am terminat cearta obişnuită cu Caleb. Ea încercă să-i explice care fusese motivul disputei când el îi întrerupsese fără voie. - Cine a câştigat? o întrebă el mâncând cu poftă şunca şi ouăle pe care Caleb le refuzase. Ea îi surâse cu cochetărie. -Ghici! El izbucni în râs. - Ce ai aranjat cu Lucien Steele? se interesă el curios. - Cum e fiul, aşa e şi tatăl, răspunse ea sec. Norman dădu aprobator din cap. - Aşa e, seamănă foarte mult unul cu celălalt, fu de acord Norm. - A m impresia că-ţi plac foarte mult amândoi. -Foarte mult, repetă el mimând accentul ei englezesc. Dar acelaşi lucru se poate afirma şi despre tine. -Există vreo femeie care să nu-1 fi plăcut pe Caleb? îl ironiză ea văzând cât de arogant pare. - Se poate să ai dreptate, o aprobă el. Totuşi ai un simţământ deosebit pentru el, fie că vrei sau nu să recunoşti asta. 9

1

VISURI ÎMPLINITE

137

Oare aşa să fie? între ea şi Caleb fusese o furtună şi o formă de cochetărie, dar ea ştia că are într-adevăr un sentiment pentru el. întrebarea care se punea era: ce fel de sentiment? Cat se uită pe furiş la Caleb care conducea Range Rover-ul către Aviemore şi munţii Cairngorm. El părea că-i poartă pică pentru modul cum se comportase la micul dejun. Observase, încă din momentul când el o anunţase că trebuie să se pregătească de plecare, că atitudinea lui devenise extrem de rece şi distantă. Acum când străbătea un ţinut încântător, el îşi pătrase expresia mohorâtă, conducând maşina fără să-i adreseze nici un cuvânt. Până la urmă ea nu mai putu îndura atmosfera rece dintre ei şi rupse tăcerea. -Dacă-mi cer scuze, vei înceta să mai fii bosumflat? El îi aruncă o privire de gheaţă. - Nu sunt deloc bosumflat! Ea se amuză de încăpăţânarea cu care el susţinu asemenea afirmaţie, la fel ca un băieţel îndărătnic şi cu greu îşi putu reţine zâmbetul. - Caleb, regret ieşirea mea de la micul dejun. -Despre ce ieşire vorbeşti? îmi amintesc că ţi-am turnat nişte cafea şi tu ai pus mâncarea în farfurie! • Veselia ei se risipi, văzând că privirea lui rămase la fel de rece.

CAROLEvMORTIMER

138

- Poate că dacă aş putea să-ţi explic... - Oh, de-am putea găsi o explicaţie la ceea ce s-a întâmplat, se arătă el supărat. Nu ştiu ce să cred: tocmai eram pe punctul de a stabili o comparaţie între mine şi tatăl meu când mi-ai cerut capul pentru cine ştie ce motiv! Ea închise ochii, ştiind că el are dreptul de a fi furios şi nelămurit. -Cred că a fost din cauza cafelei, afirmă ea fiind sigură că el este uimit de cuvintele ei. Mi-am dat seama, continuă ea cu dificultate, venindu-i foarte greu să facă o asemenea remarcă. Ai băut cafeaua tare şi fără zahăr, nu-i aşa? - D a , confirmă el imediat, fără să înţeleagă ce dorea să insinueze. - î ţ i amintesc că am luat puţin lapte şi o linguriţă de zahăr, adăugă ea cu blândeţe. Aceasta m-a făcut să încerc să-mi reamintesc cum prefera Harry să-şi bea cafeaua. Ştiu că acum pare o prostie^ dâr... - Nu, nu e nici o prostie, spuse el, cuprinzându-i mâinile în palma sa mare. Acum te înţeleg, foarte bine. Ea deschise ochii si se uită la el. - Chiar mă înţelegi? se interesă ea mirată. - D a , este bine că mi^ai dat explicaţiile astea. Aveam nevoie de ele, îi mulţumi el zâmbindu-i încurajator. Caleb nu mai adăugă nimic, la fel ca şi Cat, dar atmosfera dintre ei se încălzise un pic. 9

1

VISURI ÎMPLINITE

139

Ea admiră peisajul încântător care se făcea din ce în ce mai interesant odată cu apropierea de munţii din zare. Când trecură prin oraşul Aviemore, munţii se detaşară semeţi pe cerul senin şi ea putu zări deja pistele de schi pline de amatorii sporturilor de iarnă. Zeci de maşini erau parcate la poalele munţilor. O grămadă de turişti veseli, echipaţi ca şi Cat şi Caleb în costume multicolore de schi, se îndreptau spre telefericul care-i ducea în vârful pantei de unde alunecau, ca într-un roi, spre vale. Cu toţii păreau cunoscători ai secretului de a-şi menţine echilibrul fragil pe panta abruptă a muntelui. - Caleb, eu nu cred că... - Ai să vezi că-ţi va plăcea, prezise el, înainte de a ieşi din Range Rover. Caleb purta un costum splendid de culoare bleu-ciel, care se mula perfect pe trupul lui de atlet. Ea ieşi din maşină mai reticentă şi-i spuse făcând o grimasă: - Cred că e o prostie ceea ce fac. -Până una-alta, acestea sunt schiurile tale, îi spuse el, întinzâiidu-i o pereche de culoare galbenă. -Este uşor din partea ta să treci peste orice obstacol, mai ales că n-ai făcut nici o greşeală până acum. El se uită mirat la ea şi replică:

140

CAROLEvMORTIMER

-Cred că ai dreptate. Cu o excepţie. Atunci când m-am înşelat în privinţa unei pisicuţe blonde care a nimerit din greşeală în patul meu! - N-a fost vina ta, spuse ea suspinând. -într-adevăr, n-am fost de vină, recunoscu el. Se pare însă că am făcut câteva greşeli destul de mari faţă de aceeaşi pisicuţă în ultimele săptămâni. De aceearo greşeală în plus sau în minus nu mai contează, adăugă el pe un ton ironic, înainte de a se apropia de ea. t -Caleb! - Ce e, pisicuţa mea? îi şopti el dulce în timp ce o îmbrăţişa cu pasiune. - N e aflăm într-o parcare publică! Ca şi cum i-ar fi dovedit temeinicia afirmaţiilor, un automobil trecu încet pe lângă ei. Şoferul se uita cu atenţie să caute un loc de parcare. - Ei şi? spuse el nepăsător. - Nu vreau să mă fac de râs! El zâmbi uşor amuzat. - D e obicei nici mie nu-mi place acest lucru. Caleb îi sorbi îndelung dulceaţa buzelor fără să-i mai dea timp să protesteze. Cat uită şi ea unde se află şi nu mai auzi râsetele binevoitoare ale curioşilor; începu să simtă căldura sărutului şi-i încolăci braţele în jurul gâtului, răspunzându-i la îmbrăţişare. După un timp el se depărtă uşor de ea, şoptindu-i: - Cred că este timpul să mergem să schiem.

1

VISURI ÎMPLINITE

141

-Vrei să spui să cad pe pârtie! îl corectă ea. El luă perechile de schiuri în timp ce ea căra bocancii lui Norman. Ea se întoarse şi-i spuse zâmbind: - Ştii ce-mi place cel mai mult la tine? Ea îşi plecă privirile ruşinată. - Caleb! îi reproşă ea, uitându-se în jur să vadă dacă ceilalţi auziseră vorbele lui. El izbucni în râs. - Catherine Howard,, m-am referit la faptul că ai talentul să mă faci să râd. - Oh, foarte bine, replică ea, sprijinindu-se de zidul clădirii în care se afla telefericul, mirându-se cum poate el să ducă atât de uşor schiurile. Caleb se opri s-o sărute, amuzat de confuzia ei. - C e dar minunat eşti, pisicuţo, o tachină el. Tututor le place să fie în preajma ta. Cat refUză să se-uite în ochii lui, de teamă ca el să nu observe lacrimile de bucurie care apăruseră în ochii ei. - în acest caz, înseamnă că te vei distra foarte bine în următoarele ore, afirmă ea, prefăcându-se că n-a înţeles afirmaţiile lui. -Vrei cumva să angajez un instructor de schi pentru tine? o întrebă el pentru a vedea dacă-i era frică să schieze singură. Ea era sigură că el este destul de bine pregătit pentru a fi ca un instructor; Caleb dădea impresia că ştie să facă totul ca un profesionist. - De ce să-i dăm unui străin satisfacţia de a se distra de neîndemânarea mea? îl provocă ea.

142

CAROLEvMORTIMER

-Cat... -Caleh, nu-mi pasă cu cine schiez, afirmă ea râzând. Numai dacă şi tu vrei să mă înveţi să schiez. - Va fi o mare plăcere pentru mine să te învăţ să aluneci pe zăpadă, o asigură el. Cât de minunat a fost el în următoarea oră când a ajutat-o să stea pe schiuri! Prilejul de-a o învăţa să schieze îi uşură lui Caleb posibilitatea de-a o atinge şi a o mângâia în timp ce-i demonstra mişcările pe care trebuia să le facă pentru a-şi menţine echilibrul; de câte ori n-a ajutat-o să se ridice din zăpadă în urma căzăturilor de pe pârtie. După teama şi neîndemnarea de la început, ea se distră la fel de mult ca şi el şi de-abia aştepta să-i cadă în braţe pentru a evita căzătura. După ce recunoscuse că nu mai rezistă, Cat se bucură că el o menajează şi îi propune să admire panorama din vârful muntelui. Priveliştea era minunată şi recompensa eforturile ei de a învăţa să schieze, astfel că aerul tare al înălţimilor o făcu să uite durerile pricinuite de căzături. -Cred că este suficient pentru azi, îi spuse Caleb, uitându-se la ceas. Au trecut deja două ore şi eşti obosită. Mi-e teamă să nu răceşti. Ea nu era atentă la vorbele lui, fremătând la gândul că petrecuse atât de bine pe pârtie. Ar fi dat orice să afle dacă şi el simţise aceeaşi bucurie imensă! —De ce nu-ţi dai drumul pe pârtie? îl sfătui ea, în timp ce ajunseră la cabina telefericului. Nu este

1

VISURI ÎMPLINITE

143

atât de distractiv să mă înveţi pe mine să schiez. Ştiu că-ţi place foarte mult să aluneci ca o nălucă pe pârtie şi ai putea să le da\ multora o lecţie de modul cum se schiază cu adevărat! Ea observase uşurinţa cu care el se mişca pe schiuri, de parcă s-ar fi născut cu ele în picioare. Văd că ţi-e frig. -Dacă-mi dai cheile, pot să te aştept în maşină. După expresia ochilor lui, se vedea că este tentat de o cursă pe schiuri. - Te rog, insistă ea. - Eşti sigură că.;. - N u ţi-aş fi cerut acest lucru dacă n-aş fi fost convinsă că pot rezista în 'maşină si dacă n-aş7 şti ) > 7 cât de mult îţi place să schiezi. -Foarte bine, spuse el, scoţând cheile de la maşină. Nu voi întârzia prea mult, îi promise el, sărutând-o cu gingăşie pe gură înainte de a se îndrepta spre teleferic. Ea nu dorea să se ducă Ia maşină şi preferă să se plimbe la capătul pârtiei pentru a observa coborârea lui Caleb. El se mişca cu uşurinţă şi cu graţie, stârnind admiraţia multor turişti, nu numai a ei. Caleb schia cu îndemânarea unui profesionist şi când ajunse jos primi felicitări de la mai mulţi schiori începători. Când o zări pe Cat, rămase mirat. - Am vrut să văd cum schiezi, se scuză ea. - Dacă ştiam că mă urmăreşti aş fi făcut o sumedenie de cristiane şi sărituri, îi spuse el când îşi scotea schiurile. 1

144

CAROLEvMORTIMER

Ea nu credea că el ar fi făcut asemenea sărituri periculoase deoarece nu era un exhibiţionist, lucru de care amândoi erau conştienţi. Nu era un tip infatuat sau care să braveze, doar că era încrezător în talentul său. - Cred că e timpul să luăm prânzul, îi propuse el în timp ce conducea maşina spre Aviemore. Ea a fost de acord, dându-şi seama că îi este extrem de foame. Caleb parcă maşina în faţa unui restaurant elegant în timp ce ea îşi schimbă bocancii de schi cu ghetele elegante. Aviemore era un orăşel cu multe magazine drăguţe. Cat intră într-un magazin şi cumpără câteva jucării. - Ai cumva o pasiune secretă? o întrebă el pe un ton ironic. - Ş i încă cum, replică ea. Nepotul meu va fi încântat să le aibă. - Nepot? repetă el mirat. Mi-ai spus că nu ai nici un frate. - Nu te-am minţit, nu am fraţi. - Atunci, de unde este nepotul? - N u cred că eşti atât de egoist încât să-mi porţi pică. Vikki este ca o soră pentru mine. îmi permiţi s-o sun să-i spun că mă simt foarte bine? Ea a fost sigură că tu vei veni în week-end aici; cred că îi va face plăcere să afle că a avut dreptate. - T e rog s-o suni când vrei, o invită el. Vikki este ca o soră pentru tine, dar...? îi reaminti el.

1

VISURI ÎMPLINITE

145

Ea zâmbi. - Vikki are o soră, Suzana, cu zece ani mai în vârstă decât mine şi are un băiat de opt ani. John este numele lui. El rămase serios şi-i spuse îngândurat: - N u ştiu prea multe despre tine, îi şopti el cu amărăciune. - Nu văd nici un motiv pentru a şti mai multe despre mine. - Ba am mai multe motive decât crezi, replică el. în timpul prânzului vei avea ocazia să-mi spui povestea vieţii tale, pe moment doctorul trebuie să se îngrijească de vânătăile pe care le ai. - V e i fi dezamăgit de istorisirea mea, îl preveni ea. Află că doctorul nu are de ce să se deranjeze, încă de mică nu mi-au plăcut medicii aşa că tot timpul am ascultat de sfatul mamei mele care m-a rugat să mă feresc cât pot de ei, adăugă ea pe un ton zeflemitor. Caleb izbucnea în râs ori de câte ori îi relata vreun eveniment din copilărie şi adolescenţă, aşa că nu prea i-au dat atenţie mâncării. Cat se bucura că el nu părea plictisit de năzdrăvăniile ei. -Acum este rândul tău, îl rugă ea, după ce termină de mâncat. Expresia feţei sale redeveni severă şi Cat regretă că-1 făcuse să-şi schimbe dispoziţia. - N u am avut o copilărie prea fericită, mărturisii el.

- Cred că a fost fascinantă, protestă ea. Ai întâlnit atâtea vedete.

146

CAROLEvMORTIMER

- Nu este deloc fascinant să vezi adevăratul chip al unor artişti care trăiesc în pielea unor personaje care nu există în realitate. Atâta timp cât a trăit mama mea, traiul nostru a fost cât de cât normal, dar după moartea ei, practic am trăit într-un univers fals creat de scenariile tatălui meu. încă trăiam în această lume cu valori false când am întâlnit-o pe Diana; nu-mi dădeam seama că ea dorea cu adevărat doar ca tatăl mpu să-i scrie rolurile pentru filmele în care juca, deoarece întotdeauna a vrut să devină o vedetă, se destăinui el, având o licărire de tristeţe în priviri. Nu am fost de acord cu o mamă care nu se interesa de fiul ei si i-am dat un ultimatum să stea mai mult timp în familie. Ea ne-a părăsit fără nici o remuşcare, deoarece obţinuse statutul de vedetă. Atunci am hotărât că Luke nu va creşte în acest univers de vată plin de fantezie şi iluzii. - De aceea l-ai trimis în Anglia la bunicul său! exclamă ea. - Bineînţeles, recunoscu el. - Cu toate acestea, ai rămas în lumea populată de fantome şi visuri^ îi reproşă Cat. - Nu este acelaşi lucru. Acum eu dirijez această lume a imaginaţiei. în acest mod pot suporta lumea filmului. Luke a fost atât de fericit să trăiască cu bunicul său. Da, se gândi ea, numai că legătura dintre tată şi fiu se destrămase, lucru atât de important pentru formarea lui Luke ca om. ?

1

VISURI ÎMPLINITE

147

-Vreau să-ţi arăt ceva înainte de a discuta cu tatăl meu. Oh, Doamne! Numai dacă el va fi atât de drăguţ încât să nu reînceapă scena de dimineaţă. El îi şopti cu o voce întretăiată: Când ţi-am spus că Lucien este de două ori mai lucid decât cei care au jumătate din anii lui, să ştii că ţi-am mărturisit adevărul. Uneori este, alteori nu, adăugă el. Când nu este în apele lui, să nu dai atenţie la ceea ce spune. El se uită fix în ochii ei pentru a vedea cum reacţionează la vorbele gale. Ea se încruntă. - De aceea nu ai fost de acord să mă întâlnesc cu el? -Desigur. Ea îl mângâie uşor pe mână. - Majoritatea bătrânilor trăiesc din amintiri, îl consolă ea. Acest lucru nu le răpeşte inteligenţa. Tatăl tău continuă să fie un scriitor talentat... El o aprobă. - Te previn numai că anumite lucruri pe care le spune nu sunt plăcute sau credibile. Ea îi zâmbi cu înţelegere. -Caleb, nu mă aflu aici pentru a scrie despre situaţia actuală a tatălui tău; opera lui spune mai mult decât alte vorbe. Vreau numai să aflu amănunte despre căsnicia lui. - Bine, să nu spui că nu te-am prevenit. Pe drum, ea se strădui să-1 facă din nou să taca, pentru a-1 scoate din starea de mâhnire în care-1 cufundase evocarea tatălui său. Cu toate acestea,

148

CAROLE MORTIMER

îşi aminti foarte bine că bunica lui Vikki era la fel de bătrână ca Lucien, dar îi plăceau discuţiile cu, ea şi îşi evoca bucuroasă amintirile din tinereţe. Era sigură că-1 va putea determina pe Lucien să procedeze la fel. Când intrară în casă, erau în culmea fericirii, râzând copios de căzăturile ei spectaculoase de pe pârtie. - Ia te uită ce fericiţi păreţi! îi întâmpină o voce ironică. Mi-am închipuit eu că aţi fost la schi. Ei îi pieri orice chef când îl zări pe Luke Steele, încă cu piciorul în ghips şi în câije!

CAPITOLUL VII

Luke se uita la ei cu nişte priviri dispreţuitoare şi acuzatoare în care se citeau reproşurile şi ciuda că nu poate şi el să se bucure de plăcerile iernii, mai ales că ea arăta atât de veselă şi fericită iar tatăl său îşi schimbase brusc expresia de mulţumire si de bună dispoziţie în momentul când îsi zărise fiul. - Ce dracu' cauţi aici? se răsti Caleb la el. Luke nu clipi şi nici nu păru afectat de nemulţumirea din cuvintele tatălui său, arborând aceeaşi expresie de obrăznicie* - Locuiesc aici, replică el sec, mutându-şi din nou privirile spre Cat. S-a schimbat ceva în această casă din seara trecută? Ea simţi că tensiunea lui Caleb atinsese o cotă ridicată şi dori din tot sufletul să găsească o supapă de evaporare a încordării dintre tată şi fiu. Ştia însă că fiul era destul de impertinent şi nu putea fi domolit, aşa că nu se băgă în disputa lor. Luke se folosea de ea numai pentru a-1 înţepa pe Caleb şi dacă acesta i-ar fi luat apărarea, fiul său ar fi găsit alte pretexte pentru a continua să-1 hărţuiască.

150

CAROLEvMORTIMER

- L a naiba! ştii foarte bine că nu s-a schimbat nimic! exclamă Caleb excedat. Văd însă că n-ai venit de multă vreme. Spune-mi şi mie cum de-ai sosit aici? îl întrebă tatăl său, indispus de atitudinea sfidătoare a fiului. - I-am spus pilotului tău şi el m-a adus într-o clipită. Tatăl clătina cu tristeşe din cap. - Sunt sigur că bunicul tău va fi surprins să te vadă aici. - N u cred, replică Luke rece. I-am telefonat ieri noapte şi i-am spus că vreau să vin aici şi el mi-a răspuns că este o idee foarte bună. Caleb nu lăsă să i se vadă nici o emoţie pe chip, deşi Cat ştia că este afectat de faptul că Luke i se adresase bunicului în loc să vorbească cu el. Cât de distanţi erau unul faţă de celălalt! - Apropo de bunicul, spuse Luke pe un ton detaşat, întorcându-şi din nou privirile spre Cat, mi-e teamă că sosirea mea, 1-a emoţionat atât de mult încât m-a rugat să amân convorbirea cu pisicuţa ta din după-amiaza asta. M-a rugat să vă transmit că nu-1 veţi vedea până mâine dimineaţă, adăugă el aruncându-le o privire iscoditoare. Mi se pare că nu sunteţi prea afectaţi de această schimbare. Caleb îşi încleştă mâinile pe schiuri pentru a nu face un gest necugetat. Privirea îi redeveni mânioasă. - Te rog să reformulezi ultima frază, îi porunci el printre dinţi.

1

VISURI ÎMPLINITE

151

- Referitor la faptul că ea nu este prea afectată? continuă Luke cu impertinenţă. Nu văd nimic pe chipul ei. - Nu, fir-ai al dracului! explodă tatăl lui furios. Văd că-ţi va fi puţin greu, respiră el cu greutate, dar va trebui să fii politicos cu ea. Ei i se tăie respiraţia din cauză că devenise din nou mărul discordiei dintre fiu şi tată. - Caleb, nu contează. - Cere-i scuze imediat, îi ordonă Caleb lui Luke, fără să dea importanţă vorbelor ei. - De ce? îl provocă Luke. - Nu i-ai făcut destul rău? îl acuză el pe faţă. Ochii lui Luke se măriră de uimire. - Oh, Doamne! exclamă el, nu cred că la vârsta mea voi avea trista experienţă că am o mamă vitregă! Cat păli la faţă şi se ihterpuse între Luke şi Caleb, oprindu-1 pe acesta să-i tragă un pumn fiului. - Nu rezolvă nimic, Caleb, dacă recurgi la forţă, îl imploră ea. - Aha, aşadar este adevărat? continuă Luke pe acelaşi ton arogant. Doamne-Dumnezeule, se adresă el tatălui său, am crezut că ai mai multă minte decât să te laşi prins de o femeie pe care eu ţi-am vârât-o în pat! - Caleb, nu uita că are piciorul îi\ ghips! ţipă ea în clipa când acesta părea decis să se repeadă la el. Caleb reuşi să-se abţină în urma unui efort vizibil, oprindu-se la câţiva centimetri de Luke, uitându-se la el ameninţător.

152

CAROLEvMORTIMER

- Cere-ţi scuze imediat faţă de Cat, îi spuse el pe un ton stăpânit Ochii albaştri ai băiatului nici nu clipiră, înfruntând privirea mânioasă a tatălui şi timp de câteva momente rămaseră nemişcaţi şi încordaţi la culme. Până la urmă, Luke dădu nepăsător din umeri. - Pentru ce să-i cer scuze? Pentru faptul că este acum amanta ta sau pentru faptul că sunt la curent cu acest lucru? - Caleb, nu! Cat se aruncă disperată şi-i prinse braţul tatălui care se ridicase ameninţător. Ea se uită cu milă la Luke: - Află că dacă vei mai creşte, nu va mai trebui să impresionezi pe nimeni cu impertinenţa ta! Luke se rosi de furie. - Nu am ce să învăţ de la tatăl meu care este... - Un prieten, îi tăie ea vorba, pentru a nu-1 lăsa , pe Luke să comită o altă impertinenţă, sigură că noua obrăznicie l-ar fi scos din sărite pe Caleb care n-ar mai fi putut fi Qprit. Ştiu acum care este motivul ce te face să fii furios pe tatăl tău. Să ştii că asta vă priveşte numai pe voi doi, eu nu am nici un amestec. înţelegi? rosti ea răspicat. - Nu ştiu... - Luke, te-comporţi atât de rău încât îmi vine să dau cu tine de pământ, îl atenţionă ea. Mi-ar face o mare plăcere să te pedepsesc, însă nu mă cobor la prostiile tale. El respiră furios. - Foarte bine, îmi cer scuze, spuse el pe un ton răstit şi fără pic de sinceritate. 9

1

VISURI ÎMPLINITE

153

- Nu aşa se eere iertare, interveni Caleb. - E foarte bine aşa, accept scuzele tale, Luke, răspunse Cat, întorcându-se spre Caleb. Te rog să mă ierţi, dar cred că este timpul să-i telefonez lui Vikki/ -Cat! Ea începu să urce în grabă treptele scării, cu ochii scăldaţi în lacrimi. La strigătul lui Caleb, îşi întoarse privirile mâhnite spre el. Caleb nu dădu atenţie prezenţei fiului său, o ajunse pe Cat şi-i atinse uşor bărbia. - Cobori la cină, nu? Ea ştia foarte bine că el ghicise că intenţiona să rămână în camera sa, pentru a evita o altă întâlnire furtunoasă cu Luke. Era sigură că Lucien Steele va absenta de la masă, iar prezenţa lui Norm nefiindu-i un sprijin de nădejde, nu mai dorea să fie iar amestecată în cearta dintre cei doi membri furioşi ai. familiei Steele. -Nu-ţi face griji, domnişoară Howard, se băgă în vorbă Luke, care-i observase ezitările, întotdeauna sunt înţr-o dispoziţie excelentă dacă mănânc. Ochii ei se îndreptară mânioşi spre Luke. -Cred că ai o părere prea bună despre tine dacă socoţi că dispoziţia ta mă interesează atât de mult încât să-ţi ţin companie la masă. Regret faptul că nu mai sunt singură cu tatăl tău, aşa cum am fost la cina de aseară. Cuvintele ei îl tulburară pe Luke care se schimbă la faţă. Cat se întoarse spre Caleb:

154

CAROLEvMORTIMER

- Nici nu m-am gândit că nu vom lua masa de seară împreună, îl linişti ea. El îi zâmbi cu căldură. - De-abia aştept să ne revedem. -Parcă interpretaţi-o scenă din „Romeo şi Julieta". Mă văd nevoit să dispar în grădină şi să sar în sus de bucurie! exclamă Luke trântind cu putere uşa de la intrare în urma lui. Privirile pline de căldură ale lui Caleb se întristară. - îmi pare rău că eşti la mijloc între noi doi, se scuză el. Pot să-ţi mărturisesc că nu ai nici o vină. -Ştiu asta. Ea îi mângâie braţul înţelegătoare. Tot timpul este Luke aşa furios? - Cea mai mare parte a timpului, confirmă Caleb cu mâhnire. - D e ce n-ai încercat să-i explici care âu fost motivele care te-au determinat să-1 trimiţi la bunicul său cu cincisprezece ani în urmă? se interesă ea. El clătină trist din cap. - Dacă ai impresia că acesta este motivul pentru care are o asemenea comportare, pot să te asigur că greşeşti. Până acum câţiva ani eram destul de apropiaţi. - Ce s-a întâmplat? întrebă ea intrigată. - Mă întrebi ca prietenă sau ca reporter? replică el. -Ţi-am spus de atâtea ori că nu sunt tipul de reporter căruia nu-i pasă de sentimentele celor intervievaţi.

1

VISURI ÎMPLINITE

155

- Cine ştie? afirmă el cu îndoială în glas. Ţin mult la fiul meu, dar nu pot să-1 feresc de toate neplăcerile. - înseamnă că-1 frământă ceva în mod deosebit. Expresia feţei lui deveni mai îngrijorată. - Simt numai răbufnirile vârstei, exclamă el, dându-se înapoi. Sunt conştient că va trece de crizele de adolescenţă. Deşi vocea lui părea sinceră, privirile sale erau încă mâhnite, dar Cat se hotărî să nu se mai amestece în treburile lui personale şi urcă treptele în fugă. Ajunsă în dormitor, ea aruncă o privire rapidă în grădină şi-1 zări pe Luke plimbându-se cu greutate prin zăpada afânată, părând trist şi îngândurat. Cat se îndepărtă de la fereastră, ştiind că dacă el şi-ar fi aruncat privirile în sus, nu i-ar fi făcut nici o plăcere dacă ar fi zărit-o urmărindu-1 când se plimba. - C u m te simţi? Unde eşti? exclamă Vikki emoţionată când auzi vocea prietenei sale. Caleb este şi el acolo? Cum arată Lucien Steele? Crezi că... . - Ia-o mai încetişor, o rugă Cat bine dispusă. Dă-mi răgazul să-mi trag răsuflarea şi să pot să-ţi răspund. - Oh, iartă-mă, draga mea, se scuză Vikki. Aştept cu nerăbdare veştile. -Mă.simt foarte bine. Caleb este aici! Lucien Steele pare foarte simpatic, răspunse ea sec.

156

CAROLEvMORTIMER

- Bineînţeles că nu-mi poţi spune unde te afli, remarcă Vikki omisiunea lui Cat cu privire la reşedinţa unde locuia. - Nu pot, Vikki. Se auzi un păcănit şi Cat întrebă: Vikki, mai eşti la aparat? - Acelaşi lucru mă întrebam despre tine, continuă Vikki. Mi s-a părut că cineva ascultă convorbirea * noastră şi a închis telefonul, adăugă ea. Dar dacă mai era cineva care avea o derivaţie şi putea intercepta convorbirile din conac?! Doamne, oare Caleb nu o cunoştea destuhde bine ca să aibă încredere în ea? Nu este sigur că ea nu-i va încălca niciodată regulile stabilite? - Acum putem vorbi foarte bine, spuse ea tare. - Da, te aud clar. Ai luat interviul? -Mâine, spuse Cat repede, încă înciudată de faptul că telefonul ei este ascultat. Altă explicaţie nu poate fi, se gândi ea, mai ales că era intrigată de comportarea lui Lucien Steele. - A reuşit cumva Caleb să te seducă? o tachiriă Vikki. - N u cumva este o presupunere de-a ta? replică ea pe acelâşi ton. - Sunt sigură că el de-abia a aşteptat momentul pentru a te seduce, o ironiză Vikki. O cucerire deja? Până acum câteva momente când asistase la o ceartă destul de stânjenitoare între tată şi fiu din cauza ei şi până la declicul ciudat de pe linia de telefon, ar fi jurat că a căzut pradă farmecului producătorului. Acum avea impresia că

1

VISURI ÎMPLINITE

157

totul nu fusese decât o emoţie trecătoare, risipită de neîncrederea lui faţă de ea. - Tot ce se poate, recunoscu ea pe jumătate. - A m impresia că n-a avut succes, răsună vocea lui Vikki dezamăgită. ' ' . -Oricine ar crede că vrei să mă consolezi, o ironiză Cat. - Atunci înseamnă că nu mă cunoşti îndeajuns, se apără Vikki supărată. Vreau să aud părerea ta pentru a-mi forma o impresie mai clară asupra acestui lucru, ca să ştiu să-mi încerc şansa şi eu! * Amândouă chicotiră. Se cunoşteau prea bine pentru a nu aprecia poantele pe care şi le făceau reciproc. După ce-şi luă la revedere, Cat închise telefonul şi se gândi că este timpul să-1 vadă pe Caleb. Coborî treptele scării de marmură şi se îndreptă spre biroul lui, unde-1 găsi în tovărăşia lui Norman studiind nişte dosare aflate pe masa de lucru. Norm zări privirea ei răvăşită şi se ridică încet în picioare. -Cred că tiu am intervenit iarăşi inoportun, se scuză el. Caleb se uită mirat la expresia feţei ei înfuriate. - T e asigur, Norm, că de data asta nu s-a întâmplat nimic, noaptea trecută, în patul meu sau al lui Cat. Vin mai târziu, se grăbi să spună Norm, închizând uşa în urma sa. - C u m de-ai îndrăznit? se răsti Cat la Caleb. Cum de ţi-ai permis? Ce ţi-ai închipuit, că tele-

i

158

CAROLE MORTIMER

fonez la ziar şi anunţ unde locuieşte tatăl tău? îi spuse ea cu dispreţ. Am crezut că ai încredere în mine... - Am încredere, îi tăie el vorba, ridicându-se în picioare pentru a-i oferi un scaun din faţa biroului său. Stai jos şi spune-mi ce s-a întâmplat. - Ştii foarte bine ce s-a întâmplat, izbucni ea indignată, fără să se aşeze pe scaun pentru a nu-i oferi prilejul de a se uita de sus la ea. Te-am întrebat dacă pot să-i telefonez lui Vikki. Trebuia să-mi spui că te deranjează. - Dar nu mă deranjează deloc, se răsti Caleb. - Asta după ce ai auzit că nu i-am spus nimic lui Vikki si nici unde mă aflu. -Cat! - Dacă ascultătorul convorbirilor telefonice face parte din „lumea ta", mă felicit că nu fac parte din ea. -Cum, cineva a ascultat conversaţia ta cu Vikki? pricepu el în sfârşit. Ea îi aruncă o privire aprigă. - Să nu încerci să te disculpi... - Dar nu eu am ascultat convorbirea ta. îi răspunse el pe un ton rece. Daca faci remarci acuzatoare cu privire la încrederea în oameni, te înşeli amarnic, adăugă el supărat. Ea observă tremurai nervos al gurii lui şi mişcările furioase ale degetelor sale. - Aşadar n-ai fost tu, clătină ea din cap. Dar dacă n-ai fost tu, atunci cine? Luke? îl întrebă ea intrigată, amintindu-şi că băiatul se îndrepta spre

1

VISURI ÎMPLINITE

159

intrarea conacului înainte ca ea să formeze numărul prietenei sale. Crezi că a fost el? -Tot ce se poate, clătină el din cap. Dar nu cumva ţi s-a năzărit că ai fost ascultată în timp ce vorbeai la telefon? Toată atmosfera de înţelegere de dimineaţă se risipi ca un fum; el redeveni la fel de rece şi de îndepărtat ca după cearta lor. Ei îi părea rău de schimbarea atitudinii lui şi ar fi dorit ca el să redevină simpatic şi vesel. - Să ştii că nu mi s-a năzărit că sunt ascultată la telefon. Te rog să mă ierţi dacă am greşit în privinţa persoanei care a făcut acest lucru josnic. Deşi îşi ceruse scuze, chipul lui Caleb nu se însenină. - Voi vorbi cu Luke, îi spuse el rece, deşi nu mă aştept ca el să-şi ceară iertare. Ai văzut singură cât de rar recurge la scuze pentru năzdrăvăniile pe care le face. -Caleb. - Cred că am rezolvat pentru moment problema. Am de lucru, Cat. Ea pricepu că el este supărat pentru ca-1 acuzase de interceptarea conversaţiei telefonice. Se putea ca el să fi avut anumite dubii cu privire la caracterul ei, dar cu cât se gândea mai mult, cu atât îşi dădea seama că nu putea fi Caleb cel care ascultase la telefon: nu-1 credea în stare s-o fi invitat aici numai pentru a fi mai aproape de ea, mai ales că ar fi putut să nu-i comunice hotărârea tatălui său de a o întâlni sau ar fi putut să-i spună

160

CAROLEvMORTIMER

că Lucien Steele nu dorea s-o primească. Se vedea clar că el avea deplină încredere în ea, deoarece nu apelase la cele două variante care ar fi putut s-o ţină departe de reşedinţa lui Lucien Steele. Ea îşi puse mâinile pe braţul lui. - Te rog să mă ierţi, îmi pare atât de rău. Am fost atât de furioasă! Privirile ei păreau foarte rugătoare. - Ai avut de ce să te enervezi, recunoscu el pe un ton ceva 'mai blând. Aşa cum ţi-am mai spus, n-am fost de acord cu venirea ta aici şi tu ai crezut că am făcut-o dinadins. Poţi să-ţi dai seama că atitudinea mea s-a schimbat complet din momentul când ai sosit la conac, adăugă el mângâindu-i obrajii. Ea îl necăjise enorm, îl rănise profund în orgoliul său, acuzându-1 fără vină! - Caleb, te rog să nu-mi porţi pică. -Să-ţi port ţie pică? repetă el trist. Mi-am deschis inima către tine mai mult decât la orice altă femeie de atâţia ani de când sunt despărţit de soţia mea şi nu am primit în schimb decât bănuieli şi acuzaţii, de ce dracului să fiu supărat? Ea rămase impresionată de frământarea sufletului lui atât de chinuit, ştiind că azi-dimineaţă .Galeb cel rece dispăruse, lăsând locul unui bărbat îndrăgostit şi tandru. Ea nu fusese în stare să-1 îndrăgească pe acest bărbat ci fusese atrasă de recele şi durul Caleb. Ceruse el prea mult? Intenţiona să-1 îndepărteze până nu va fi prea târziu şi se va apropia prea mult de ea? Nu cumva nu va mai

1

VISURI ÎMPLINITE

161

putea să-1 respingă deoarece începuse să ţină la el, în ciuda neînţelegerilor dintre ei? -Cat! Ea îşi ridică privirile spre el, dându-şi seama abia acum că mâinile ei rămăseseră pe braţul lui şi tresări speriată, dându-se cu un pas înapoi. El clătină din cap. - M ă respingi din nou, constată el cu tristeţe. Cerule, de ce să mă îndepărtezi de tine? Orice gest de respingere din partea ta este mult mai eficace decât un duş rece! îi jignise din nou mândria, deşi ea nu voia să rănească pe nimeni. Voia numai să-şi trăiască viaţa în mod liniştit şi să se bucure alături de prietenele sale; de ce se băgase în această încurcătură? Cum putea Caleb să-şi păstreze sentimentele faţă de ea, ştiind că îl respinge mereu? -Cred... cred că e cazul să fac o baie caldă, îi spuse ea pe neaşteptate. Picioarele mă dor, adăugă ea, deşi nu avea nici o legătură cu întrebarea lui. - Dacă schiezi, vei avea mereu dureri de picioare, remarcă el pe un ton galant. Ea rămase derutată la vorbele lui Caleb care continuă: - într-o bună zi, Cat, şi poţi să socoteşti că eş vă veni după ce va trece frigul, am să te fac praf, făcând dragoste. Ea replică imediat, plină de indignare. - Ai dreptate, Caleb, această zi este atât de îndepărtată cât durează afurisitul ăsta de frig dintre noi! Cât se răsuci imediat pe tocuri şi fugi din cameră.

162

CAROLEvMORTIMER

Nu se opri din goană deeât atunci când ajunse în camera ei, deşi era sigură că el n-o urmărise. Nu de el fugea ci de propriile închipuiri! Cu toate că nu totul se rezumase la visuri şi imaginaţie, aseară, de exemplu, pieptul ei bătuse mai tare după ce se depărtase de^ el. Oare trupul ei ar fi cunoscut această durere plăcută dacă ar fi făcut dragoste cu Caleb? Nici nu putea să-şi închipuie ce s-ar întâmplă dacă el ar poseda-o! Ea se îndreptă spre sala de baie şi dădu drumul * la apa caldă, apoi se întinse în cada în care turnase un spumant parfumat, intenţionând să citească dintr-o carte, dorind ca trupul ei să se destindă şi să-i fie atenuate umflăturile şi durerile pricinuite de căzăturile de la schi. Tocmai citea cu interes cartea când uşa fu dată brusc deoparte şi figura lui Luke Steele se detaşă în prag. El mergea sprijinindu-se în câije. Cat îşi acoperi sânii instinctiv cu cartea, mulţumind Cerului că turnase spumantul în cadă, astfel că Luke nu putea să-i vadă goliciunea trupului. , - C u m îndrăzneşti!? urlă ea. Ce cauţi aici, nu ţi-e ruşine? - M ă uit la tine, răspunse el nepăsător. Nu te îngrijora, te-am mai văzut goală, atunci când dragul meu tătic aproape că te acoperea cu trupul său, dar oricum... - Ce doreşti, Luke? îi ceru ea socoteală turbată de furie,^tnroşindu-se în obraji. Cum de îndrăzneşti să pătrunzi aici făra să baţi la uşă!?

1

VISURI ÎMPLINITE

163

El dădu din umeri, fără să se sinchisească de mânia ei. - Bătrânu' mi-a spus că nu-ţi face plăcere să fii ascultată la telefon. Mi-a mărturisit că a fost acuzat pe nedrept că ar fi fost cel care ţi-a ascultat convorbirea şi crede că eu am tras cu urechea, aşa că-ţi sunt dator cu nişte scuze. - Cred că acum trebuie să-ţi ceri iertare de două ori! îl fulgeră ea cu privirea în timp ce ţinea cartea apăsată pe sâni. El îşi ridică sprâncenele batjocoritor. - Pentru că am intrat aici în timp ce făceai baie? o întrebă el pe un ton detaşat. Doamne, Dumnezeule, ce crezi, fetiţo, că-ţi pot face în situaţia în care mă aflu? exlamă el, arătând piciorul înfăşurat în ghips. Te comporţi de parcă ai fi muşcată de streche, ce naiba! şopti el indignat uitându-se furios la ea. Nu garantez că nu eşti una din alea! Nu se poate să nu fii! Ea nu mai putu să-i suporte mojiciile. - Ieşi imediat afară! -Eşti virgină, spuse stupefiat. Tatăl meu are o slăbiciune pentru virgine! rosti el zeflemitor. Nici măcar mama mea nu s-a putut lăuda cu aşa ceva când s-a măritat cu el! - Nu se pune problema în cazul ei, izbucni Cat cu obrajii în flăcări, regretându-şi imediat vorbele scăpate la nervi. Era indignată de comportarea lui, dar asta nu-i justifica ponegrirea unei femei pe care nici măcar n-o cunoştea. îmi pare rău, îşi ceru ea

164

CAROLEvMORTIMER

scuze imediat. Nu trebuia să spun asta. Să nu crezi că tatăl tău mi-a spus ceva în legătură cu mama ta. - Nu-i nevoie să-ţi ceri scuze, domnişoară Howard, continuă Luke pe acelaşi ton detaşat. Chiar dacă mama mea este la a cincea căsătorie, niciodată tatăl meu nu va spune nimănui ce poamă a fost. Te rog să crezi că sunt sigur că tatăl meu nu ţi-a spus nimic în legătură cu ea. Mama mea este o actriţă faimoasă, orice face ea este imediat cunoscut şi chiar doreşte să fie pe prima pagină a revistelor de scandal. Nu mi-am închipuit niciodată că tata ar putea să se încurce cu o neputincioasă ca tine, clătină el din cap a mirare. - Tatăl tău nu s-a încurcat cu mine, îi spuse ea pe un ton aspru. Poate că este cazul să-ţi reamintesc că nici el şi tfici eu nu suntem vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat în noaptea petrecerii date de tine! Luke se uită la ea cu uimire nedisimulată, analizând părul ei blond prins la spate într-o fundă, chipul ei nemachiat, umerii ei albi şi rotunzi şi pielea fină care se zărea deasupra apei. - Nu prea pari o virgină. - Crezi că e nevoie să port o inscripţie în piept? replică ea mânioasă, fulgerându-1 cu privirile. - Nu cumva suferi de ceva? se interesă el curios. - Numai dacă-ţi dau un pumn în gură vei constata cât sunt de normală. - Atunci de ce nu ai un iubit? exclamă el mirat. -Este absolut necesar? spuse ea îmbujorată la chip.

1

VISURI ÎMPLINITE

165

- Când o femeie este atât de frumoasă ca tine, acest lucru este obligatoriu. Ea rămase puţin descumpănită, deoarece trebuie să recunoască faptul că el fUsese sincer. - A f l ă că nu am nici un iubit, recunoscu ea. Scuză-mă, dar apa din cadă se răceşte, adăugă ea pe un ton tăios. - Nu te jena de mine, rosti el nepăsător. -Luke! ridică ea tonul. Jocul s-a terminat, nu mă mai necăji, împingând prea departe limita politeţii. Nu-mi pune nici o întrebare referitoare la viaţa mea particulară. El păru amuzat de cuvintele ei. - Ce vrei să spui? Ea dădu nervoasă din cap. - Nu mai contează. -Vreau să aflu ce ai vrut să spui, insistă el. -Luke, te rog! clătină ea din cap. Am spus tot ce am avut de spus. El rămase câteva clipe pe gânduri, apoi rosti mai încet: - P o t să consider că m-ai iertat că am ascultat convorbirea ta telefonică? - Numai dacă-mi mărturiseşti pentru ce ai făcut-o, îl încurajă ea adresându-i un surâs cald. El dădu din umeri. - Am fost cuprins de curiozitatea de a şti dacă ai un iubit. Imediat ce am auzit că vorbeai cu o femeie, am închis telefonul. - Eşti cumva atât de curios ca o femeie?

166

CAROLEvMORTIMER

- Cat, numai am ascultat. Mă întrebam ce va zice tata dacă va afla că există alt bărbat în viaţa ta. - Cred că nimic, replică ea îmbufnată. Cred că este cazul să-ţi scoţi din cap că există ceva între mine şi tatăl tău. - Aminteşte-ţi că am asistat la scena romantică demnă de „Romeo şi Julieta", zise el pe un ton dur. - Consider că tatăl tău este prea bătrân pentru rolul lui Romeo, exclamă ea. Luke râse. - Văd că ai şi simţul umorului. - Numai când lucrurile sunt nostime şi nu produc nici un prejudiciu, făcu ea pe un ton sec. - Câte femei n-ar fi dorit să fie în locul tău, în noaptea aceea, în patul tatălui meu! Apropo, ai reuşit să iei interviul bunicului meu? -încă nu, dar sunt sigură că Lucien Steele va discuta cu mine. - Atunci te las să te pregăteşti pentru întâlnirea cu el, spuse Luke, retrăgându-se din sala de baie. Cat era hotărâtă să vorbească mai repede cu Lucien Steele, deşi amânarea discuţiei*o frământa foarte mult. Se întreba (iacă mai merita să insiste, deoarece vorbele lui Caleb o puseseră pe gânduri. Când intră în sala de mese îşi dădu seama că nu va avea plăcerea să-1 revadă pe Lucien Steele care, ca şi Norm, preferase să mănânce în camera sa. Ea se aşeză între Luke şi Caleb şi cina se desfăşura într-o atmosferă calmă, fără incidente. Când ea

VISURI ÎMPLINITE -

167

turnă cafeaua în ceşti, Luke nu mai răbdă şi o întrebă? - S-a uscat cartea? - Cartea? repetă ea, intrigată de tonul jovial şi politicos al lui Luke care tăcuse în mod suspect în timpul mesei. - Cea pe care o citeai când am discutat în baie, îi aminti el pe un ton nevinovat, ca şi cum ar fi fost un copil care discuta despre gustul minunat al unei îngheţate. Ea îşi adună tot curajul pentru a înfrunta privirile lui Caleb. Acesta roti nişte priviri întunecate .spre fiul său, apoi o ţintui cu ochii săi negri. Cat simţi că i se taie respiraţia, deoarece privirile lui Caleb nu prevesteau nimic bun! - L-ai invitat pe fiul meu să staţi la taifas în timp ce făceai baie? izbucni Caleb roşu de furie. - N u , eu... Caleb sări brusc în picioare. - Dacă ştiam că-ţi place să ai de-a face cu băieţi ca Luke, nu te-aş mai fi deranjat, îi spuse el pe un ton tăios. v -Caleb, eu... - Cat, fiul meu nu este Harry, îi spori el durerea din suflet. Nu în felul acesta poţi să-1 reînvii! ţipă Caleb, trântind uşa cu putere. - Cine e Harry? Cat se întoarse furioasă spre Luke Steele şi-1 plesni cu putere peste obraji.

CAPITOLUL VIII

Ea rămase cu privirea aţintită la Luke care-şi duse mâna la obraj ii care-i deveniseră roşii. - C i n e a fost Harry? repetă ea în culmea furiei. Era un om în faţa căruia nu meritai să stai! - Este un sfânt? o ironiza el. Ce tip plictisitor. Ea îşi trase răsuflarea, dezgustată de pornirile răutăcioase ale acestui băiat alintat care se simţea frustrat de căldura părintească şi izbucnea cu mânie în acte necugetate, furios pe lume că nu este înţeles şi iubit. îi făcea rău să constate cât de crud putea fi acest băiat copleşit de un complex de inferioritate. - Din câte îl cunosc pe Harry, poate să fie exact aşa cum ai spus, spuse ea cu convingere. - Un tip plictisitor sau un sfânt? insistă Luke. - U n sfânt! îl fulgeră ea cu privirea. A fost un om bun şi amabil, incapabil să jignească vreun semen de-al său. - Păi, de ce nu te-ai măritat cu un asemenea bărbat? - Aş fi vrut atât de mult, îl asigură ea cu tristeţe.

170

CAROLEvMORTIMER

-înseamnă că el te-a considerat prea plictisitoare, nu-i aşa? - M-a iubit tot atât de mult cât l-am iubit şi eu pe el! - Este clar că n-ai reuşit să-1 iei drept soţ. Cred că... Luke se opri, văzând cât de palidă se făcuse ea la fată. 9 îmi dau seama de-abia acum că vorbeşti despre el la timpul trecut. Cat, el... - A murit, termină ea fraza. Da, Harry a murit, chiar în ziua nunţii, rosti ea cu o imensă tristeţe, uitându-se la chipul lui Luke care se îngălbenise. Avea numai nouăsprezece ani şi era atât de tandru. L-am iubit foarte mult. Nu ştiu ce te face să crezi că ai dreptul să suferi şi să fii disperat numai tu pe lume; află că atâţia oameni sunt nefericiţi şi totuşi nu se răzbună pe ceilalţi, adăugă ea pe un ton aspru. Expresia lui deveni mai blândă. - Cum ai putut să înduri atâtea? o întrebă el cu o voce stinsă. - N-am avut de ales; nu mă aflam în maşină cu Harry când a avut loc accidentul. - Oh, Doamne! exclamă Luke, ridicându-se cu greu din scaun, ajutându-se de câije. Te rog să mă ierţi, şopti el, fără să îndrăznească să se uite la ea. Trebuie... trebuie să plec. Luke ieşi cât putu de repede din cameră. Ea se lăsă moale pe un scaun. Era atât de nefericită încât nu mai ştia ce să facă. Emoţiile din ziua ?

1

VISURI ÎMPLINITE

171

aceasta fuseseră prea intense şi acum căuta să-şi calmeze bătăile inimii. Nu dorise să-i spună lui Luke vorbele acelea crude şi acum îi părea rău că-1 rănise pe băiat, ştiind că acesta se chinuia destul de mult şi fără acuzaţiile ei. Remuşcarea începu s-o apese pentru că-1 determinase pe Luke să se simtă şi mai vinovat faţă de lume. Durerea lui era puternică şi se compara cu suferinţa ei de acum cinci ani; disperarea ei că-1 pierduse pe Harry se asemăna cu frământările lui Luke cauzate de lipsa dragostei materne. Trebuia să-1 caute pe Luke şi să-i explice. -Domnul Caleb şi domnişorul Luke şi-au băut cafeaua? o întrebă jupâneasa Mc Donald, uitându-se mirată la ceştile de cafea neatinse. - Hm, Luke nu s-a simţit prea bine şi Caleb 1-a ajutat să se ducă în camera sa, zise Cat căutând să salveze aparenţele. Poţi să-mi spui care este camera lui Luke? întrebă ea cu naturaleţe. Vreau să mă asigur că se simte mai bine. -Bineînţeles, răspunse jupâneasa zâmbindu-i. Veţi găsi camera lui la etaj pe dreapta, a treia uşă. Camera domnului Caleb este faţă în faţă cu cea a fiului său. Cat nu ştia pentru ce doamna Mc Donald îi dezvăluise acest amănunt, dar se grăbi să ajungă cât mai repede la camera lui Luke. Bătu la uşă dar nu primi nici un răspuns, aşa că fu nevoită să bată din, nou, strigându-1 încetişor, rugându-1 să deschidă, pentru că are ceva să-i spună.

172

CAROLEvMORTIMER

Se întâmplă însă că zgomotele pe care le făcuse să-i atragă atenţia lui Caleb care deschise uşa şi se uită furios la Cat Obrajii ei se colorară puternic. - îl căutam pe Luke, se scuză ea. - Nu este în cameră, o informă el pe un ton rece. Ea respiră greu. - L-am speriat la masă. - O h , Doamne, numai tu mai lipseai să-i faci observaţii, o mustră el cu severitate. - Nu am nici un drept să intervin în educaţia lui. -Bineînţeles că nu ai. Are deja nouăsprezece ani şi este major. Seamănă cumva cu Harry? Ea dădu din cap a negare. - Stii bine că seamănă cu tine. - N u cred că ai nevoie de cineva care să mă înlocuiască. Sunt tot atât de liber ca şi el, îi reproşă el cu aroganţă. - Caleb, nu pricepi despre ce este vorba, căută ea să-1 facă să fie mai înţelegător. - înţeleg foarte bine că ai stat de vorbă cu fiul meu în timp ce făceai baie. -Asta a spus-o el, ridică ea tonul. I-am cerut numai să-şi ceară scuze că a intrat în sala de baie fără să fie invitat, accentuă ea. în situaţia care se află nu putea face prea mare lucru. - Eşti cam naivă să crezi că nu sunt posibilităţi de seducţie chiar în situaţia când el are piciorul în ghips, replică el nervos. Cat se uită la el fără să se ruşineze. - Aşa e, nu am experienţă în acest domeniu.

1

VISURI ÎMPLINITE

173

El o ţintui cu privirea dar expresia feţei lui deveni mai blândă. - A ş fi putut să vă sugrum pe amândoi cu mâinile mele dacă aş fi fost sigur că l-ai chemat în sala de baie, spuse el cu vocea încărcată de emoţie. -Nu-ţi dai seama că... ea nu mai putu să-şi continue fraza şi scoase un suspin. - Ce anume? o întrebă el. Ea îşi trase răsuflarea, clătinând din cap. - Caleb, i-am spus câteva lucruri dureroase lui Luke; vreau să-1 văd şi să-i cer scuze. - Acum este cu bunicul său, şopti el. - Oh! exclamă ea. - Ce voiai să-i spui despre mine? repetă el, apropiindu-se de ea. Ea îi simţi căldura trupului şi avu o tresărire. Cat se uită la el cu o privire hotărâtă. - Nimic. Voi vorbi cu Luke mâine dimineaţă. - Vreau să vorbeşti acum cu mine, spuse Caleb punându-i mâna pe umăr. Au fost atâtea neînţelegeri între noi, încât prietenia noastră... - Dar noi nu suntem prieteni, îi tăie ea vorba.. - Ba suntem prieteni, îi spuse el în şoaptă. Este cazul să adâncim sentimentele dintre noi. PoUte că aceste neînţelegeri se vor risipi. Deşi nu cred că ele vor împiedica atracţia pe care o am faţă de tine. - Caleb, nu, se apără ea, în timp ce el o împinse în canfera lui şi închise uşa. - Ba da, insistă el, desfăcându-i clamele din păr astfel că pletele blonde se revărsară în cascadă în jurul umerilor ei. Ba da! repetă el mângâind-o pe

174

CAROLEvMORTIMER

bărbie înainte de a o săruta cu tandreţe. Nu te mai preface şi acceptă adevăratele sentimente pe care le simţi faţă de mine, recunoaşte că mă doreşti! îi şopti el. Ea îl dorea, oh, Doamne! cât îl dorea. Nu numai în visele sale care acum erau pustii. Dorea din toată fiinţa să-i aparţină; era cuprinsă de dorinţa de a se lipi de trupul lui arzător, de a se uni cu acest bărbat care o făcuse să uite de. toate. Ea deschise buzele şi primi sărutul lui pasionat; încet, începu să-1 mângâie şi-şi încolăci braţele în jurul gâtului lui şi răspunse cu înflăcărare apăsării gurii lui. - Aşa, draga mea, îi şopti el. Iubeşte-mă! începu s-o dezmierde din ce în ce mai apăsat, în timp ce ea îi desfăcu cămaşa cu mâini tremurânde. - Lasă-mă pe mine, murmură el, văzând că ea se chinuie să-i scoată pantalonii, după ce îi aruncase cămaşa pe covor, văd că nu ai mai făcut acest lucru până acum, o tachină el, în timp ce Cat îşi plecă ochii ruşinată, când el rămase gol în faţa ei. -Cat, o întrebă el, ridicând-o în picioare, uitându-se fix în ochii ei, nu cumva, oh, Doamne, Cat! exclamă el citind nevinovăţia din privirile ei. - Are vreo importanţă? sună vocea ei răguşită. - Sigur că are! Oh, Doamne, Cat, nici nu ştii ce simt când ştiu că eu sunt primul tău bărbat! Ea nu putu rosti nici un cuvânt. Numai el o făcuse să simtă dorinţa de a se dărui şi atunci când el n-o va mai iubi, dorea să fie din nou singură. Dorea să rămână din nou singură, ca şi până acum.

1

VISURI ÎMPLINITE

175

- îmi vei da mie ceea ce nu i-ai dat vreodată lui Harry? o întrebă el cu voce gâtuită. Privirile ei se tulburară. - Numai din cauză că el n-a vrut să mă iubească până la nuntă, recunoscu ea. Caleb, eu... eu aş fi vrut.. - Dar el n-a fost de acord cu tine, zâmbi Caleb. Deci eşti neprihănită, oh, Doamne! Cat, este cea mai frumoasă noapte din viaţa mea! Lacrimile străluciră în ochii ei. - A m crezut că ştii acest lucru, că ţi-ai dat seama. - Nu, răspunse el. Dacă nu te-aş fi protejat, aş fi putut să aflu de mult asta, atunci când am vrut să fac dragoste cu tine, tresări el. - Sunt fecioară, Caleb, nu o idioată, glumi ea. - Şi eu sunt complet gol în faţa ta, se ruşină el punându-şi halatul care atârna pe un scaun. Nu vrei să faci o baie? Un duş? Sau orice altceva? o întrebă - el îngrijorat. ^ - Aminteşte-ţi că am făcut o baie înainte de cină, Caleb, adăugă ea cu tandreţe, eu sunt lipsită de experienţă, dar tu, chicoti ea, eşti un bărbat atât deversat! El trase puternic aer în piept. -Niciodată nu am trecut prin asemenea experienţă, recunoscu el sincer. - Luke a aflat despre asta, se încruntă ea. M-a acuzat că reacţionez ca o fecioară speriată atunci când a năvălit peste mine în baie. Caleb îi aruncă o privire furioasă. '"

176

CAROLEvMORTIMER

- Acest tânăr are nevoie de câteva lecţii de bună purtare faţă de o doamnă. - Dar nu în acest moment, îi spuse ea ţintuindu-1 cu o privire rugătoare. - N u , nu acum, murmură el, începând s-o dezbrace. Hainele ei căzură pe covor şi el o duse în pat, sărutându-i trupul cald. Sărutările lui erau ca nişte flăcări care-i cuprindeau fiinţa încât ea gemu de plăcere. - Draga mea, ai răbdare, îi şopti el gâfâind. Nu am de gând să te rănesc, orice s-ar întâmpla, râse el, sărutând-o pe coapse şi apropiindu-se de locul pe care nici un bărbat nu-1 cunoscuse. Valuri de plăcere o scuturară pe Cat care se răsucea în pat să-1 împingă departe pe Caleb, deoarece plăcerea ajunsese prea puternică. Tot trupul ei ardea ca o torţă. El ştiu când să se oprească pentru a nu-i declanşa furtuna simţurilor şi o sărută cu pasiune pe buzele ei fremătânde, în timp ce-i mângâia uşor sânii tari. - Pot să... te mângâi şi eu? îl întrebă ea doritoare să-i cunoască trupul atletic. O licărire de plăcere apăru în ochii lui. - Dacă doreşti acest lucru. El rămase întins în timp ce ea începu să-i dezmierde pielea plăcută a gâtului, apoi a umerilor şi a pieptului vânjos. Caleb nu mai putea respira când ea îşi continuă mângâierile pe pântecul lui plat şi o strânse la piept, doritor s-o simtă pe trupul său. Ea simţi din instinct când trebuia să se

1

VISURI ÎMPLINITE

177

oprească din dezmierdările care deveniseră prea îndrăzneţe., Caleb îi frământă sfârcurile umflate ale sânilor ei trandafirii, apoi o sărută cu tandreţe pe obraji şi pe gât, murmurându-i: - Cât de frumoasă eşti, Cat, oh, cât de frumoasă! îţi dai seama ce plăcere imensă simt acum? şopti el cu o voce întretăiată, ştiind că şi ea simte aceeaşi plăcere mistuitoare. - Cred că dorinţa ta este tot atât de aprinsă ca a mea, murmură ea ruşinată. Privirile lui erau ca două flăcări. - Acum, Cat? o întrebă el. - Te rog, îl îndemnă ea, uitându-se fix în ochii lui în timp ce el se urcă deasupra ei şi se avântă în interiorul ei. El se uită cu atenţie la reacţia ei când o pătrunse, rămânând nemişcat, aşteptând ca durerea ei să scadă. Ochii ei se măriră de plăcerea de a şti că este femeie şi că este iubită. Atunci nu mai fură două fiinţe ci numai una, fremătând de plăcere şi voluptate în ritmul fericirii depline, dăruind şi primind fără reţinere. Când mişcările lui Caleb deveniră mai intense şi mai rapide, Cat simţi că trebuie să se dăruiască şi să răspundă mişcărilor lui, bărbăţia lui stimulând, reacţia ei, astfel că dansară vârtejul pasionat al dorinţei, nici unul din ei nedorind ca plăcerea să se mai termine. Oh, Cat, gemu el, sărutând-o apăsat. Oh,. Doamne! exclamă el, scuturându-se într-o tresărire voluptuoasă.

178

CAROLEvMORTIMER

Ea îl ţinu strâns îmbrăţişat, fericită că-i simte greutatea trupului, mângâindu-i cu tandreţa spatele. - Acelaşi lucru l-am simţit şi eu, mărturisi ea gemând, bucuroasă că au gustat amândoi din plăcerile dragostei. Niciodată n-am ştiut că pot primi atât de mult dăruindu-mă, şopti ea cu privirile scânteind de satisfacţie. El se uită la ea cu o privire gingaşă. - Multe femei ar spune că aceasta este adevărata plăcere. Ea clătina din cap. - A fost mai mult decât o simplă plăcere, şopti ea încântată. - Aşa e, a fost el de acord, şi înpă este. - Parcii cerul s-a coborât pe pământ, suspină ea. Oare întotdeauna îţi este somn după ce faci dragoste? adăugă ea, simţind că este cuprinsă de o duioşie fără margini faţă de acest bărbat. Cu Harry nu simţise nevoia să-1 întrebe despre dorinţă şi plăcere; cu Caleb avea atât de multe de întrebat, mai ales că dorea să afle ce înseamnă dragostea pentru două fiinţe care se iubesc. El surâse îngăduitor, răsucindu-se uşor pe o parte, ţinând-o încă strâns înlănţuită. - Nu întotdeauna, draga mea, îi şopti el văzând că clipeşte din ochi ca o felină obosită. De data asta observ că va trebui să te duci să te culci. Ea îl întrebă uimită: - Vrei să spui că ţie nu ţi-e somn? Nu eşti obosit?

1

VISURI ÎMPLINITE

179

Bărbăţia lui care tresări în interiorul ei fu un răspuns destul de convingător, ea se înroşi şi el surâse cu tandreţe. - Sunt puţin obosit, rosti el. - B a deloc, exclamă ea, simţind mişcările lui involuntare care-i trezeau din nou dorinţa. Caleb, putem... eşti capabil? - Doamne, într-adevăr, gemu el. Pot să te iubesc toată noaptea! Trupurile lor, cuprinse de fiorii pasiunii, începuseră să se mişte şi continuară în acelaşi ritm învăluitor toată noaptea. Nu mai erau întrebări la care să se răspundă şi ea cunoscu toată gama iubirii până când adormiră fericiţi şi copleşiţi de plăcere. A doua zi dimineaţa ea desprinse încet braţele lui care o ţineau înlănţuită şi se dădu jos din pat, sărutându-1 cu gingăşie pe gură pentru ca el să doarmă liniştit. Se îmbrăcă în grabă şi se furişă în camera sa, ţemându-se să nu fie observată de cineva din casă. Se uită îngrijorată la ceas şi văzu că este devreme. Nu-şi putea explica extazul la care ajunseseră dacă ea nu l-ar fi iubit pe Caleb şi dacă acesta n-ar fi răspuns în acelaşi fel sentimentelor ei. Ce se întâmplase? Ce dorise ea să se întâmple? Dorise ca el s-o iubească aşa cum"îl iubea ea! De ce lucrul acesta avea o asemenea importanţă? Desigur că nu se aştepta ca el să se însoare

180

CAROLEvMORTIMER

cu ea, dar era sigură că numai iubirea putea să-1 facă s-o dorească cu o asemenea înfocare. Ea putea să dea deoparte gândul că ar putea să se mărite cu Caleb. El fusese singur încă din momentul când avusese vârsta ei şi se bucurase de viaţă fără să simtă nevoia să se lege de o singură femeie şi să se căsătorească cu ea. Dar ea ţinea atât de mult să fie soţia lui! Din nou avu sentimentul că iubeşte un bărbat cu adevărat, că doreşte să fie tot timpul cu el, şi lavbine şi la rău, dorind să-i facă nişte copii adorabili. Orice copil de-al lui ar avea ochii familiei Steele si dacă ar moşteni şi părul ei acum, ar fi un copil minunat! Noaptea trecută însă, Caleb dorise numai să îndepărteze fantoma lui Harry din mintea ei, arătându-i că nu poate să trăiască doar din trecut. Caleb devenise centrul vieţii ei şi speranţa principală pentru viitprul ei, viitor în care Harry nu mai avea ce căuta. Oare acest lucru îl urmărise Caleb? Ea nu-1 credea capabil doar de asemenea intenţii. Cat îşi puse întrebarea care nu-i dădea pace: şi acum ce se va întâmpla? : încă mai era frământată, două ore mai târziu, când intră în sala de mese unde-1 întâlni pe Lucien Steele care-i răspunse că nu ştie nimic de fiul său. Privirea scriitorului o cercetă cu atenţie şi ea îşi dădu seama că el îi ghicise secretul; ochii ei străluceau de intensitate la amintirea clipelor minunate petrecute în braţele lui Caleb.

1

VISURI ÎMPLINITE

181

-Domnişoară Howard, i se adresă Lucien, ridicându-se> în picioare în scaun în semn de consideraţie, uitându-se fix în ochii ei, pot să-ţi spun Cat? - T e rog^îi permise ea imediat, gândindu-se că el era tatăl iubitului ei. Ce cameră drăguţă ai, adăugă ea, admirând confortul şi căldura pe care o degaja biroul de lucru al celebrului scriitor. - Mulţumesc pentru apreciere, înclină el din cap. Eşti o femeie foarte frumoasă. - Eu... mulţumesc pentru compliment, replică ea încurcată. El surâse cu amabilitate. - N u sunt primul membru al familiei care-ţi spune lucrul acesta, glumi el. - Domnule Steele! - Lucien, o întrerupse el cu blândeţe. Care din ei, Caleb sau Luke, ţi-a spus că eşti frumoasă? continuă el, plin de o mulţumire adâncă. - Cred că amândoi. Eu. - Chiar amândoi? adăugă el încet. Nu ai luat în considerare complimentele nepotului meu, nu-i aşa?^ - în privinţa asta, mărturisesc că ai dreptate. în alte probleme e greu să te prefaci că nu-i dai importanţă. Lucien zâmbi. - I-ai făcut o impresie deosebită! Ea simţi o senzaţie dureroasă în coşul pieptului. - Dacă este vorba de ceea ce s-a întâmplat seara trecută...

182

CAROLEvMORTIMER

- La care moment te referi? o întrebă el amuzat. - Domnule Steele... - Caleb mi-a spus că devii protocolară când eşti stânjenită sau furioasă, continuă el. Acum cum te simţi? - Si furioasă şi stânjenită! - fmi dau seama după cum arăţi, mărturisi el cu tristeţe. Am greşit când te-am tachinat. Te rog mai bine să iei loc şi să luăm micul dejun, între timp îţi voi povesti despre căsătoria mea cu Sonia. Ea continuă să se uite la el bănuitoare, simţindu-se ca peştele atras de momeala din cârligul undiţei, nesigur pe dorinţele sale. Bine, îşi spuse ea, dacă Lucien vrea să se joace cu ea, nu este chiar o pradă uşoară. Nu trebuia să-i fie ruşine că stă cu el de vorbă. - Aş prefera să stai jos şi să nu iei notiţe în timp ce discutăm, îi preciză el în timp ce lua ceaşca de cafea. Putem discuta altă dată ceea ce nu-ţi aminteşti, adăugă el cu căldură în voce. Ea rămase fascinată cănd Lucien începu să vorbească despre viaţa de la Hollywood din perioada anilor patruzeci: petrecerile, maşinile, scandalurile se amestecau cu evenimentele cele mai importante ale căsniciei de zece ani cu Sonia Hanison, - Ea a fost o „stea" în adevăratul sens al cuvântului, spuse el, cu ochii înlăcrimaţi de emoţia amintirilor. Am fost fericit trăind numai în umbra personalităţii ei puternice. - Oh, dar..

1

VISURI ÎMPLINITE

183

- Am fost şi eu faimos în domeniul meu, o asigură el. Dar nu ca Sonia. Ea a fost steaua epocii sale. Cu toţii îmi spuneau domnul Harrison: recepţionerii de la hoteluri, chelnerii din restaurante, admiratorii ei întâlniţi pe stradă, chiar şi colegii ei numai astfel mă numeau. - Te-ai supărat că-ţi spuneau astfel? se interesă ea ştiind că acest lucru ar fi putut fi extrem de stânjenitor pentru orgoliul lui Şteele. -Doamne, absolut deloc, respinse el categoric afirmaţia ei.< Aş fi vrut chiar să devin domnul „ Harrison numai să rămân alături de ea ca soţ. Niciodată nu mai văzuse asemenea dragoste şi mândrie în ochii cuiva ca în acest moment când Lucieti Steele vorbea despre soţia lui. Era evident că o adorase şi încă o mai venera. El continuă pe acelaşi ton suav: - Ai văzut vreun film cu ea? Ea dădu afirmativ din cap. - Sonia a fost foarte frumoasă. - Fascinant de frumoasă, murmură el. Cu toţii o iubeam. Şi dintre toţi, ea m-a iubit numai pe mine. Şi pe băiatul nostru. L-a iubit pe Caleb de când s-a născut. în noaptea aceea când l-a născut... - Da? îl încurajă ea. Ochii lui se întunecară şi-şi pierdură strălucirea. - O vedetă are multe faţete, Cat, continuă el încet. Fiecare dintre ele este strălucitoare şi puternică. Cat Stătea încordată pe scaun, aşteptând ca el să se destăinuie în continuare, deşi Lucien părea că

184

CAROLEvMORTIMER

abordase un domeniu extrem de tainic al sufletului, la care ea nu avea acces. într-un târziu el se lăsă uşor pe speteaza scaunului şi-şi ridică spre ea privirile pline de suferinţă. - Gelozia este cea mai distrugătoare emoţie pe care poate s-o simtă o fiinţă, reuşi el să spună. Acum Cat putea să înţeleagă sentimentele lui Lucien când o vedea pe soţia sa alături de cei mai celebri actori din Hollywood, renumiţi pentru cuceririle lor care umpleau paginile revistelor de senzaţie, cuceriri ale unor femei măritate sau libere. Nu-i fusese prea uşor lui Lucien să fie soţul unei zeiţe a ecranului. Chipul lui se schimonosi. ^ - îmi dau seama ce gândeşti, îi spuse el. Concluzia la care ai ajuns este falsă. Nu eu am fost gelos, ci Sonia. Ea rămase înmărmurită. - Cum, soţia ta? Brusc pricepu ce vrea el să spună, uimită de faptul că el fusese obiectul unei gelozii nemotivate, deoarece o adorase pe soţia sa. - Da, dădu el uşor din cap. Bineînţeles că n-au fost motive ca să mă suspecteze, îi explică el. Aş fi şters pământul pe care călca, dar gelozia este o boală teribilă care nu poate fi domolită cu argumente reale. Din păcate, nici nu poate fi ignorată. Cat stătea ca pe jăratic ca el să-şi continue destăinuirea, sigură că va auzi ceva ce nu-şi putea închipui şi care va dezvălui întreaga nefericire a lui Lucien.

1

VISURI ÎMPLINITE

185

- A u fost, bineînţeles, certuri şi scandaluri, mărturisi el cu mâhnire. Nişte dispute teribile, spuse el pe un ton obosit. Când ea îşi pierdea luciditatea, începea să arunce cu ce găsea la îndemână. Cat dorea să audă o revelaţie mai intimă a lui Lucien. - Domnule Steele. Ochii lui o fulgerară cu mânie pentru întrerupere. - A i venit aici să auzi totul despre căsnicia mea cu Sonia, de aceea, Cat, te rog să nu mai fii stânjenită şi ascultă-mă cu atenţie! o mustră el. Stai jos, îi porunci el, văzând că ea se ridicase în picioare. Nu ai nici un motiv să pleci, chiar dacă ai impresia că povestea căsniciei mele nu este atât de fericită. - Dar eu nu intenţionez să plec! -Atunci stai jos!

CAPITOLUL IX

- A ş a e, îi zâmbi el trist când văzu confirmarea vorbelor sale în privirea ei. Cel puţin Sonia n-a ştiut că va muri în seara când a început scandalul fatal. N-ar fi aruncat cu lampa cu petrol, adăugă el cu convingere. îi plăcea atât de mult să trăiască. - Nu se mai poate face nimic? Mă refer la starea sănătăţii tale, zise Cat compătimitoare. - Nu, draga mea, îi spuse el cu amărăciune. Nici nu sunt sigur că aş mai dori să fiu vindecat, continuă el blând. - O h , dar... - Cat, îi tăie el vorba. Nu mi-e teamă de moarte; deja am trăit şaptezeci şi patru de ani, cea mai mare parte fără Sonia. - Şaptezeci şi patru de ani nu înseamnă o vârstă înaintată în zilele noastre. Sunt sigură că fiul tău... - A chemat toţi specialiştii, o asigură el. Nu mi-au spus nimic, dar asta nu mai contează, pentru că mă simt uşurat că-mi voi găsi, în sfârşit, liniştea. Am vrut să mor atunci cu Sonia, dar a trebuit să-1 cresc pe fiul nostru. Tu, ce motiv ai avut? îi puse el o întrebare directă.

188

CAROLEvMORTIMER

Ea se îngălbeni la faţă. - Nu înţeleg la ce te referi. - Ştiu că l-ai iubit mult pe logodnicul tău mort atât de tânăr, o compătimi el. Dar acesta nu este un motiv destul de puternic ca să doreşti să părăseşti această lume. Ea trase cu putere aerul în piept. - Ce vrei să spui? - Când Luke te-a întrebat seara trecută cum ai reuşit să supravieţuieşti după accidentul mortal al logodnicului tău din ziua nunţii, i-ai răspuns că nu ai avut altă alegere, căci n-ai fost în maşină cu el, îi aduse aminte Lucien, uitându-se la ea cu o privire obosită. - Luke ţi-a relatat tot ce i-am spus? - Caleb te preţuieşte aşa cum nu a făcut cu nici o femeie, de aceea trebuie să cunosc motivele pentru care ţine atât de mult la tine. - Crezi că sentimentele lui se datorează faptului că Harry a murit într-un accident groaznic? exclamă ea uluită. - Nu, nici pe departe nu este acesta motivul, deşi poate explica multe lucruri. Cat, nu-ţi dai seama că ai avut posibilitatea să alegi în ziua morţii logodnicului tău? Puteai să-1 ajungi în moarte, chiar dacă n-ai fost în maşină cu el. - Să mă sinucid? se burzului ea. Cum poţi să spui asta când tu... când tu... -Ţi-am mai spus că la mijloc a fost băiatul nostru. N-am putut să-1 las fără nici un părinte. Tu ce motiv ai avut pentru a nu te sinucide?

1

VISURI ÎMPLINITE

189

- Pe mine însămi, lăsă ea să-i scape fără să se gândească. N-am vrut să mor. N-am vrut să mor!., ţipă ea când îşi dădu seama ce spurie, cuprinzându-şi faţa cu mâinile. - Bineînţeles că n-ai dorit să mori, draga mea, o alintă Lucien mângâindu-i braţul care tremura. Pe cine ar mai fi iubit fiul meu dacă ai fi murit? adăugă el înţelegător. Ea dădu din cap cu vehemenţă. - Caleb nu mă iubeşte pe mine. - Crezi că nu te iubeşte? zâmbi Lucien cu adâncă înţelepciune. Bine, vom vedea imediat dacă este adevărat că te iubeşte. Te rog să mă ierţi că am fost prea crud cu tine, Cat. Sunt sigur că nu m-ar ierta dacă ar afla că te-am mâhnit: nu-i place ca vreun om s-o facă să sufere pe pisicuţa lui. Am vrut numai să te fac să înţelegi că dacă l-ai iubit pe logodnicul tău şi ai ales totuşi viaţa, după ce el a murit, acum trebuie să fii destul de puternică pentru a-ţi trăi viaţa. Nu uita că ai tot viitorul înainte şi că a trăi în trecut nu înseamnă decât să te chinui de pomană. - Dar aceasta a fost viaţa ta, replică ea mâhnită. - Spune-mi, Cat, ce ai simţi dacă mâine Caleb armuri? Sângele i se scurse în obraji, iar ochii îi deveniră două stele întunecate. -Cat, răspunde-mi! îi spuse Lucien pe un ton aspru. Ea îşi mişcă uşor buzele, aproape fără voinţă.

190

CAROLEvMORTIMER

- Nu ştiu, răspunse ea cu o voce întretăiată. Dar în forul ei interior ştia. Era o furtună de nestăpânit. - Nu l-ai iubit pe Harry atât de mult cât îl iubeşti pe Caleb, o asigură el observându-i privirea tristă. Dacă Harry ar fi trăit, dragostea pentru el ar fi devenit şi mai adâncă şi mai intensă, aşa cum îl iubeşti acum pe fiul meu. - Nu sunt sigură că îl iubesc pe Caleb, spuse ea fără convingere, ştiind că nu va putea să-1 păcălească pe Lucien care avea un simţ de observaţie destul de ascuţit. - Ba eşti sigură. Numai că nu vrei să recunoşti acest lucru. De ce crezi că ţi-am povestit trista poveste a Soniei dacă nu pentru a-ţi arăta cât de zadarnic este să-ţi iroseşti viaţa trăind din amintiri? Ea se încruntă. - Dar nu te-ai mai însurat vreodată. -Asta din cauză, că Sonia a fost o iubire mult mai intensă decât orice altă dragoste din tinereţea mea, îi explică el. îmi dau seama că-ţi va lua mult timp să înţelegi ceea ce ţi-am spus, dar cred că ştii deja să înţelegi ce am încercat să-ţi explic. Desigur că înţelesese sensul vorbelor lui. Copilărise împreună cu Harry- şi dragostea lor izbucnise în mod natural, astfel că nu-şi închipuiseră viitorul decât împreună, siguri că înţelegerea dintre ei se va adânci cu timpul. Aşa s-ar fi desfăşurat viaţa lor dacă moartea lui Harry n-ar fi întrerupt speranţele ei. El dispăruse din viaţa ei şi ea continuase să trăiască cu amintirea logodnicului până când se îndrăgostise de Caleb.

1

VISURI ÎMPLINITE

191

Lucien îi mângâie din nou mâna. - Vreau să-ţi mulţumesc pentru ajutorul pe care l-ai acordat lui Luke, spuse el cu gratitudine. - Ce ajutor? repetă ea nedumerită. -Nepotul meu a fost o sursă permanentă de necazuri pentru mine de când doctorii mi-au diagnosticat o slăbire accentuată a inimii, în urmă cu doi ani. Aseară ai ştiut să-1 determini să se împace cu moartea mea. în urma discuţiei cu tine a înţeles că am şaptezeci şi patru de ani şi că pot muri dintr-o clipă în alta; ai reuşit să-1 tulburi foarte mult mărturisindu-i că Harry avea numai nouăsprezece ani când a murit, deşi avea tot viitorul înaintea sa. Şi-a dat seama că la vârsta mea se poate muri foarte repede, mai ales când nu mai ai pentru ce să trăieşti. Ea îşi reaminti de expresia tristă a lui Luke şi de compasiunea pe care i-o inspirase. Nu-şi închipuise că va fi atât de aproape de nepotul lui Lucien! - Luke s-a revoltat împotriva tuturor din cauza bolii mele, continuă Lucien cu amărăciune. Mi-e teamă că s-a înverşunat chiar împotriva lui Caleb. Acest lucru explică multe Jucruri ciudate ale adolescenţei: comportamentul ireverenţios faţă de tatăl său, ieşirile nervoase, tendinţa spre o viaţă dezordonată şi farsele crude. Zărise toate suferinţele în privirile lui în ziua precedentă, aşa cum observase pecetea morţii pe chipul bunicului şi acum făcuse legătura dintre sentimentele nepotului şi starea sănătăţii bunicului.

192

CAROLEvMORTIMER

- N u ştiu ce să spun... oftă ea. Ieri seară am vrut să-i cer iertare. -Iertarea trebuie să-i fie acordată lui, ripostă Lucien. El a greşit faţă de tine. - Nu te înţeleg, şopti ea, clătinând din cap. - El nu are nici o scuză pentru necazurile pe care ţi le-a făcut, insistă Lucien pe un ton sever. Consecinţele farselor sale ar fi putut fi foarte grave. - Chiar dacă... - Chiar dacă nu s-a întâmplat nimic, draga mea, îi tăie el vorba. I-am spus exact ce gândesc despre faptele lui când a venit aseară să stea de vorbă cu mine. Să sperăm că şi-a revenit şi este cu picioarele pe pământ. Si ea dorea ca Luke să se maturizeze si să se lase de farse grosolane şi răutăcioase; voia ca el să gândească înainte de a acţiona. Ţinea mult ca el să-şi echilibreze trăirile şi să nu mai fie supărat pe toată lumea, probând prin faptele sale că s-a împăcat cu realitatea. - î n ceea ce priveşte întâmplările pe care ţi le-am relatat în legătură cu Sonia şi cu mine, ai toată libertatea de acţiune, îi spuse Lucien. - îmi permiţi să public aceste amănunte? referitor la foc şi la caracterul ei? căscă ea ochii de mirare. Privirile lui rămaseră aţintite la ea. - Te rog să faci ceea ce crezi că este mai bine. -Dar... - Tot ce ţi se pare că este mai bine, repetă el cu hotărâre.

1

VISURI ÎMPLINITE

193

Ea îşi trase respiraţia, emoţionată că va face cunoscute publicului amănunte dureroase din viaţa particulară a acestui om şi a familiei sale. -Lucien, eu... ce s-a întâmplat? îl întrebă ea observând că el pălise la faţă. Domnule Steele! ţipă ea, ridicându-se de pe scaun şi apropiindu-se de el. îi luă mâinile şi simţi că sunt foarte reci, în ciuda faptului că în încăpere era foarte cald. - îmi pare rău... că., a... trebuit... să... asişti la un atac, mormăi el. - Oh, Doamne! se sperie ea când văzu în ce stare gravă se află Lucien, vrând să-1 ajute dar nu ştia cum să procedeze mai repede. - Anunţă-1... pe Caleb, bolborosi el printre dinţi. El ştie... ce trebuie să facă. - Dar cum să te las... - Cat, du-te la Caleb, o îndemnă el. Să-1 îndrăgeşti şi pe Luke. Atât el cât şi Caleb au nevoie de dragostea ta. - Lucien, nu... - T e rog, grăbeşte-te, găseşte-1 pe Caleb, suspină el. Ea alergă într-un suflet spre camera lui Caleb. Acesta tocmai se îmbrăcase şi se întoarse spre ea mirat când Cat năvăli în încăpere. -Bună dimineaţa, iubito, o întâmpină el cu un surâs cald. De ce nu m-âi sculat? -Caleb, urgent, tatăl tău, îi tăie ea vorba. Expresia feţei lui se întunecă brusc. Stăteam la masă şi discutam, când... Caleb, trebuie să-1 vezi imediat! îi spuse ea cu spaimă. A avut o cădere de tensiune si a leşinat. > >

194

CAROLEvMORTIMER

El o dădu la o parte şi alergă ca un fulger pe coridor, apoi sări din patru în patrii treptele şi năvăli în sala de mese. Cat îl urma şi-1 găsi pe Caleb examinându-1 pe tatăl său care stătea încă pe scaun, cu obrajii pământii şi cu privirile golite de orice expresie. Cat se simţi copleşită de îngrijorare, neştiind cum să-i fie de ajutor lui Lucien şi rămase înmărmurită în pragul uşii şi se uita cu spaimă la Norm care-şi făcuse apariţia. - Am auzit strigăte, îi spuse acesta în timp ce trecea pe lângă ea. Norm ajunse lângă cei doi Steele. Caleb! Şeful său îşi întoarse privirile spre Norm şi-i porunci; - Du-o pe Cat departe de aici! -Dar... -Norm, du-o pe Cat de aici, ai înţeles?! urlă Caleb. Cheamă doctorul şi caută-1 pe Luke. Trebuie să-1 aduci aici cât mai repede. Cat nu-şi putu desprinde privirile de la Caleb în timp ce Norm se îndreptă spre ea şi o luă de braţ, îndepărtând-o de sala de mese. Privirile ei nu exprimau numai iubire, ci şi un soi de înţelegere deplină care se instalase între ea şi Caleb, o rugă fierbinte de compasiune faţă de starea în care se afla tatăl lui. Caleb îşi întoarse privirile cu răceală. Norm o conduse în camera ei, deşi Cat dorea să fie alături de Caleb în această situaţie disperată, dar ea se simţi stânjenită de faptul că acesta refuzase orice sprijin din partea ei când îi poruncise lui Norm

1

VISURI ÎMPLINITE

195

s-o ducă departe de sala de mese. Lucien nu-i spusese adevărul, ea văzuse clar că fiul lui n-o iubeşte; de ce nu-i permisese să fie alături de el în acest moment dificil când avea nevoie de ajutorul ei? Doctorul sosi puţin mai târziu. Cat auzi zgomotul maşinii şi se duse la fereastră, zărindu-1 pe doctor care intră repede în casă. Era nervoasă şi îngrijorată, de aceea se uită la cine venea şi ieşea din conac, doritoare să afle cât mai curând veşti despre starea în care se afla Lucien. Ea refuză să vină la masa de prânz şi doamna Mc Donald îi spuse că doctorul venise din nou să-1 consulte pe Lucien şi că Luke şi Caleb stăteau la căpătâiul bolnavului. După ieşirea jupânesei, Norman Bruce îşi facu apariţia în camera ei. Norman avea o înfăţişare stranie, parcă arăta mai îmbătrânit şi mai mâhnit. - Ţi-ai împachetat lucrurile? o întrebă el brusc.* Ea rămase înmărmurită. - De ce? Da. Cum se simte Lucien? - Rezistă atacului, îi comunică Norm. Maşina ne aşteaptă afară, dacă eşti gata, putem pleca. Plecarea ei fusese fixată pentru după-amiază şi ea * îşi pregătise valiza încă din seara trecută, înainte de a merge la cină. Acum, că Lucien avusese atacul şi îşi pierduse cunoştinţa, nu se mai gândise la plecare. -Nu-mi poţi cere să plec în situaţia asta! protestă ea. - D e ce nu? - Lucien! exclamă ea cu o voce plină de teamă.

196

CAROLEvMORTIMER

- Cat, Caleb mi-a poruncit să te duc la Londra. Acum, adăugă el pe un ton calm. Ea simţi o durere imensă în suflet, ca şi cum cineva i-ar fi dat o lovitură puternică în capul pieptului, astfel că i se tăie respiraţia. Cat simţi că o ia cu ameţeală şi reuşi cu greu să articuleze: - D e ce?' Norman dădu din cap. -Mi-a spus numai să te însoţesc înapoi la Londra. Nu pot să-1 întreb din ce motiv mi-a ordonat asta, Cat. Norm observă frământarea ei pe care n-o mai putea ascunde. - Dragă Cat, este mai bine să pleci, o îndemnă el cu blândeţe. Nu era o soluţie eficientă pentru ea, chiar dacă pentru Caleb se dovedea a fi o rezolvare onorabilă, înţelegea că el nu mai voia să aibă de-a face cu ea nici în casa şi nici în viaţa lui. - Sunt gata de plecare, îl anunţă ea pe Norm. Acesta se uită îngândurat la ea, dorind să spună ceva pentru a o consola, dar nu găsi nimic care să-i aline sufletul. După ce părăsiră conacul, rămaseră la fel de tăcuţi în timpul deplasării cu maşina şi de-a lungul zborului spre Londra. Ea nu se mai uită la lacrimile care străluceau într-o uşoară ceaţă, tipică pentru atmosfera capitalei. - î ţ i mulţumesc, i se adresă ea lui Norman, luându-şi rămas bun de pe aeroport, cu ochii înlăcrimaţi.

1

VISURI ÎMPLINITE

197

- Caleb mi-a spus să te conduc până acasă, îi răspunse el. - N u dau nici un ban pe... ea se opri, mânioasă dar observând hotărârea ce se citea pe chipul lui, nu mai protestă. Pot să iau un taxi până acasă, se scuză ea. - O maşină ne aşteaptă în afara aeroportului,"o informă el, ducându-i valiza şi îndreptându-se spre ieşire. Cat aproape că trebui să alerge „pentru a ţine pasul cu el. După ce se instalară în maşină ea păstră tăcerea dar era atât de năucită încât nu-şi mai putea opri lacrimile care-i şiroiau pe obraji. -Cat, o strigă Norman luându-i mâna ca şi cum ar fi vrut s-o ţină să nu fugă din maşină. Ţi s-a mai întâmplat să fii într-o situaţie asemănătoare? Ea îşi întoarse spre el privirile mânioase şi-şi retrase mâna cu putere. El se încruntă. - Ce -fel de situaţie? îl întrebă ea. Ea îşi pierdu orice reţinere faţă de insinuările lui. în mod normal - se gândi ea - Norm nu conduce femeile cu care Caleb nu mai vrea să aibă de-a face, dar în cazul ei circumstanţele au fost deosebite. Ea îşi imagina că în alte împrejurări n-ar fi putut să se despartă atât de uşor de Caleb; boala tatălui lui îl determinase pe Caleb s-o izgonească atât de repede din casă şi poate din viaţa lui. - N-are nici o importanţă. Ea clătină cu tristeţe din cap.

198

CAROLEvMORTIMER

- T e rog să transmiţi familiei că-mi pare rău de starea în care se află Lucien, îl imploră ea. -Bineînţeles că voi transmite ceea ce-mi spui acum, o asigură el, mângâindu-i mâna. Sunt sigur că şeful meu te va suna de cum va putea. - Ţi-a spus el asta? tresări ea, nutrind o speranţă de regăsire a lui Caleb. -Nu, dar... Speranţa se risipi din privirile ei. Ajunseră în faţa casei şi şoferul opri maşina lângă trotuar. - î ţ i mulţumesc că m-ai adus acasă, îi spuse ea lui Norm. Te întorci astăzi la conac? - Da, recunoscu el. - îmi pare rău că a trebuit să fşci acest drum pentru mine. Cred că ultimul lucru pe care ai dorit să-1 faci a fost tocmai să mă însoţeşti pe mine la Londra. - Am să te ţin la curent cu starea lui Lucien, îi promise el. " - Aş vrea atât de mult să nu uiţi să mă anunţi, zise ea ieşind din maşină. Cat nu se mai uită dacă maşina a pornit şi intră în casă parcă fără chef: auzi voci în salon şi fii convinsă că erau Vikki si Sam. Se duse în camera ei şi-şi lăsă valiza pe pat, se lăsă pe marginea scaunului şi-şi \ îngropă faţa în mâini, hohotind în suspine. Plânse de îngrijorare pentru viaţa lui Lucien, deşi acesta îi spusese adevărul când susţinuse că se simţea uşurat că va ajunge lângă Sonia. Plânse de asemenea dii\ 9

9

9

1

VISURI ÎMPLINITE

199

cauza lui Caleb pe care-1 iubea mai mult decât orice pe lume. Plânse şi din cauza lui Luke şi dori ca în sfârşit, tatăl lui să se înţeleagă cu el, mai ales că împărtăşeau amândoi durerea bolii lui Lucien. - M i s-a părut că aud paşi - se auzi vocea cristalină a prietenei sale care rămase uimită în * pragul uşii, văzând lacrimile care se scurgeau pe chipul mâhnit al lui Cat. Ce s-a întâmplat, draga mea? o întrebă ea, apropiindu-se de pat. Cat nu putea să se stăpânească şi hohotele ei se înteţiră; prea se adunaseră multe în acest week-end tumultuos. - Cred că el este îngrijorat de viaţa tatălui său, îi spuse Vikki după ce află, printre suspine, cum se despărţiseră Caleb şi Cat. Cat clătină din cap. - Am încercat să mă liniştesc şi eu cu ideea asta, dar cred că este ceva mai grav: pur şi simplu nu vrea să mai apar vreodată la conac. - Draga mea, sunt sigură că greşeşti. - Atunci de ce mă aflu aici şi el acolo? o întrebă ea zguduită de plâns. Vikki îşi frământă buza. -Ascultă, nu cunosc toate amănuntele din noaptea trecută şi aici nu vreau să le ştiu, rosti ea cu hotărâre, utându-se la Cat care se înroşise. Cred însă că reacţia ta se datorează oboselii şi supărării. Uite ce-am să fac: îţi pregătesc o ceaşcă de ceai şi după ce o bei, te duci frumos şi te culci. - Nu pot să dorm, suspină Cat.

200

CAROLEvMORTIMER

- O ceaşcă de ceai şi apoi te odihneşti, insistă Vikki cu autoritate. Eu voi sta de veghe dacă cumva sună Norm, adăugă ea pe un ton matern. Cat se supuse şi bău ceaşcă de ceai fierbinte, dar nu credea că poate să doarmă, deşi se lungi în pat. Cu toate acestea, trupul ei era prea extenuat, astfel că aţipi şi soneria telefonului o trezi pe neaşteptate. Se trezi la primul ţârâit al soneriei, auzind-o pe Vikki că ridică receptorul. Cat luă receptorul de pe noptieră şi auzi vocea prietenei sale: - Este pentru tine, Cat. Vikki puse receptorul în furcă şi Cat întrebă cu nelinişte în gals: - Norm, tu eşti? -Luke la telefon, se auzi glasul subţire al băiatului. Ea respiră cu greu; Luke era ultimul pe care se aşteptase să-1 audă. - Lucien? - A murit, Cat, suspină Luke. în linişte şi împăcat cu sine însuşi. Eu... eu am crezut că vrei să afli ce s-a întâmplat cu el. Norm mi-a spus că l-ai rugat să te sune şi eu... mie nu-mi vine să-ţi cer scuze, dar... - Te rog, nu este cazul, îl linişti ea. îl cunoscuse foarte puţin dar se atasase foarte mult de bătrânul scriitor. - Sunt atât de trist, oftă Luke. Ea fusese atât de uluită că telefonul venise din partea fiului lui Caleb încât nu-şi mai putea înfrâna pornirile spontane ale sufletului ei milos.

1

VISURI ÎMPLINITE

201

- Sunt sigură că este prea devreme, dar eu... eu aş vrea să particip la funeralii. Dacă nu deranjez, adaugă' ea cu o voce nesigură. -înmormântarea este fixată pentru vineri şi va avea loc la conac, deoarece bunicului îi plăcea mult să locuiască aici. Luke făcu o pauză, apoi adăugă: Nu vreau să te superi dar va fi o ceremonie familiala. Tonul vocii lui Luke suna ca şi cum şi-ar fi cerut scuze şi Cat nu avu nevoie să ştie cine luase asemenea hotărâre. - înţeleg, spuse ea repede. Să ştii că-mi pare rău cu adevărat de bunicul tău. - înţeleg. - î ţ i mulţumesc că m-ai anunţat, ştiu că ai o mulţime de treburi. -Nici una mai importantă ca asta, îi mărturisi el sincer. -Dacă pot să fac ceva pentru voi... bineînţeles că nu este nimic de făcut, spuse ea cu regret. - Cat, să ştii că tata a greşit când a hotărât să pleci aşa de repede de la conâc, oftă el. Am căutat să discut cu el, dar nu m-a ascultat. - Nu face nimic, îl asigură ea cu hotărâre, deşi simţea că durerea din piept devenise mai intensă. Am să trimit totuşi câteva flori. Este bine aşa? îl întrebă ea îngrijorată. Eşti sigur că tatăl tău nu va avea nimic de obiectat? - Este foarte bine, răspunse el încet. Bunicului îi plăceau panseluţele, îi relată Luke cu mâhnire în

202

CAROLEvMORTIMER

glas. Totdeauna a spus că ele îi aminteau de ochii bunicii. Acum trebuie să închid, Cat, adăugă el, nemaiputând să se abţină. Am ţinut să fiu eu acela care să te anunţe de moartea bunicului. Ea îi mulţumi încă o dată pentru gestul lui înainte de a pune receptorul în furcă. Oh, Doamne! Caleb o respinsese cu brutalitate tocmai în momentele cele mai grele, când ea ar fi trebuit să fie alături de el în greaua pierdere a tatălui lui!

CAPITOLUL X

Zicala „viaţa, merge înainte" se dovedi a fi extrem de adevărată; viaţa merse într-adevăr înainte, dar pentru Cat totul a fost un lung calvar. în ziua înmormântării le trimise panseluţele pe care Lucien le iubise atât de mult, dorind din toată inima să fie alături de Caleb care avea nevoie să fie încurajat de toţi cei care îl iubeau. Nu mai auzise nimic despre el şi nici nu se aşteptase la aşa ceva, ştiind că el va fi foarte ocupat cu moartea neaşteptată a tatălui său, fiind sigură că a uitat probabil de existenţa ei în vârtejul ultimelor zile. Familia Steele nu mai avusese parte de linişte: ştirile de la televiziune si din ziare lăsau să se înţeleagă hărţuielile la care erau supuşi membrii clanului. ~ Poate că i se părea cam egoist ca ea să-şi afişeze propria nefericire în asemenea împrejurări, dar Cat ştia că Lucien ar fi vrut ca ea să fie împreună cu Caleb; suferea şi îl iubea mai mult ca oricând pe Caleb, chiar dacă el nu-i mai dădea nici un semn de viaţă. Niciodată nu-i fusese dor de un bărbat aşa cum suferea din cauza despărţirii de el. Viaţa i se părea fară sens dacă nu era cu el. Toată frăman9

9

204

CAROLEvMORTIMER

tarea se datora faptului că el devenise tot ce avea mai scump pe lume Pierderea lui Harry a fost o dramă dar se consolase cu gândul că iubirea lor fusese intensă şi reciprocă; acum era disperată că bărbatul la care ţinea ca la un soare, nu-i dădea nici o atenţie. Ani de zile se temuse să iubească din nou, tocmai de frică să nu piardă dragostea aşa cum se întâmplase cu Harry, dar acum constată că dacă iubirea ei , pentru Caleb rămânea fără răspuns, era mult mai rău decât pierderea logodnicului. Dacă Lucien ar mai putea să-i pună din nou întrebarea: „Ce ai simţi dacă el ar muri mâine?" ea n-ar mai ezita să-i răspundă adevărul. Caleb nu murise, dar era atât de departe de ea, încât avea senzaţia că-1 pierduse pentru vecie şi Cat simţea că moare de durere. Reportajul de la funeralii, transmis în acea seară de televiziune, nu făcu decât să-i sporească chinul, deoarece alături de Caleb se afla Diana Trent, frumoasă chiar în hainele de doliu. Diana îl ţinea * de braţ pe Caleb în faţa gropii şi părea atât de fragilă şi de îndurerată şi Cat observă cu uimire că numai Diana fusese considerată ca făcând parte din familie, aşa cum menţionase Luke. Caleb părea destul de tulburat, îmbătrânit cu zece ani şi se sprijinea de Luke, ţinându-1 pe după umeri. Cat avu senzaţia că asista la un moment strict familial şi stinse televizorul pentru a nu mai fi nevoită să vadă drama de pe chipul lui Caleb.

- A

VISURI ÎMPLINITE

205

„Trebuie să ies afară" îşi propuse ea în sinea ei. „Oricum, trebuie s-o văd pe Suzana săptămâna aceasta, aşa că pot profita de ocazie să-i fac o vizită. Mâine pot vorbi cu părinţii să aranjez să-mi petrec week-end-ul la ei." Când Cat apăru îmbrăcată, Vikki se uită la ea mirată. -Cred că fosta soţie a lui Caleb, care a fost la înmormântare, nu reprezintă mare lucru pentru el, o consolă ea pe Cat. A ajuns deja la a cincea căsătorie. - Diana Trent nu are nici un amestec cu dorinţa mea de a ieşi să mă plimb! se apără Cat. - Oare? o întrebă Vikki văzând expresia de suferinţă a prietenei sale. Draga mea, Caleb a avut o săptămână îngrozitoare. Sunt sigură că va veni să te vadă imediat ce va fi puţin mai liber. - Nu, nu cred că va mai veni vreodată, negă Cat cu vehemenţă. De obicei tragediile apropie oamenii, nu-i îndepărtează. Totul s-a terminat între noi, adăugă ea tranşant. Acum trebuie să am curajul să înfrunt viaţa lipsită, de orice bucurie. - Iarăşi să suferi si să te chinuiesti? Nu-i drept, Cat! Cat se uită cu mâhnire la Vikki. - Ce vrei să spui? -Cat, nu vei mai avea putere să înduri încă o dată calvarul pe care-1 duceai cu tine de la moartea lui Harry. Pierderea lui aproape că te-a ucis, de data aceasta mă tem foarte tare pentru tine, mărturisi Vikki cu sinceritate.

206

CAROLEvMORTIMER

- Nu-i nevoie să te îngrijorezi pentru mine, spuse Cat cu tristeţe. Voi reuşi să supravieţuiesc. - Ai voinţă să înduri durerea? - Da! Cat dorea să trăiască deoarece nu avea altă alegere. Viaţa nu se termina numai pentru că fusese nefericită în dragoste. Ştia că va suferi extrem de mult, aşa cum Lucien tânjise după dragostea Soniei. Odată ieşită din casă, ea simţi că nu mai are chef să se ducă la sora ei, deoarece ar fi trebuit să se prefacă fericită mai ales că familia Suzanei era atât de solidă şi de unită. De aceea se lăsă purtată de paşi, fără o ţintă precisă, numai pentru a uita de problemele ei, care-i distruseseră liniştea şi echilibrul sufletesc. Vântul bătea cu putere dar ei tfu-i păsa. Se gândea mereu la Caleb. Unde o fi el acum? Fosta lui soţie mai era cu el? Oare Luke lua cina cu părinţii lui? Oh, Doamne! chinul că nu ştia nimic despre el o făcea să sufere mai mult decât credea ea că poate îndura! Era geloasă doar la gândul că el poate fi cu altă femeie, când ea dorea cu disperare să fie împreună cu el. Era evident că în noaptea când devenise femeie în braţele lui, se îndrăgostise nebuneşte de el şi ea sperase ca şi Caleb să se fi îndrăgostit de ea. . - Unde ai fost? se repezi Vikki la ea, imediat ce Cat se întoarse acasă.

1

VISURI ÎMPLINITE

207

-Eu... - Să nu-mi spui că ai fost la sora ta, căci am telefonat acolo şi Suzana mi-a spus că n-ai vizitat-o. Vikki părea nerăbdătoare să-i împărtăşească multe veşti şi o ajută să-şi dea jos mantoul pe care-1 agăţă în cuier. -M-am plimbat puţin, răspunse Cat pentru a scăpa de insistenţele prietenei sale. - M-am chinuit din cauza ta, căci nu ştiam unde esti! - îmi pare rău, se scuză Cat. N-am vrut să te îngrijorez. - Ba m-ai ţinut pe jar, continuă Vikki. - De ce? întrebă Cat cu mirare. - Din cauză că sunt minus zece grade afară, nu erai la sora ta unde spuneai că te duci şi mă mai întrebi de ce eram îngrijorată! exclamă Vikki nemulţumită. - N-am simţit frigul şi deîndată ce am ieşit din casă, n-am mai vrut să merg la sora mea, îi explică ea. Acum cred că este momentul să mă duc la culcare. / - N u este cazul! protestă Vikki, apucând-o de braţ. Deşi nu prea a fost într-o formă deosebită şi încă nu şi-a revenit pe deplin, cred că l-am plictisit din nou încercând să întreţin o conversaţie politicoasă! îi şopti ea la ureche. Tot sângele fugi din chipul lui Cat. - Caleb...? reuşi ea să îngâne. Este aici? Vikki confirmă din cap.

CAROLEvMORTIMER

208

- î n sufragerie. Cat, pare înnebunit, şopti ea. Pare mult mai dărâmat decât la televizor. Caleb era acolo. Nu în altă parte cu Diana, nici chiar la conacul său, ci aici, aşteptând-o pe ea. Nimic nu mai conta pe lume. - Mă duc să-1 văd, exclamă ea bucuroasă, ştiind totuşi că vizita lui din această seară putea să nu însemne nimic. Mai exista şansa ca vizita să fie decisivă şi ea spera că el venise în acest scop. - Cat, să ai noroc, îi ură Vikki mângâind-o pe mână. - îti mulţumesc, îi zâmbi Cat temătoare. - Nu contează când pleacă - dacă pleacă cumva, o încurajă Vikki, vreau să vii să-mi povesteşti ce s-a întâmplat! Cat dădu afirmativ din cap şi trase aer adânc în piept înainte de a pătrunde în sufragerie. Vikki avusese dreptate, Caleb arăta îngrozitor, cu cearcăne la ochi şi riduri adânci care-i brăzdau (jhipul. Părea slăbit şi tras la faţă. Când ea închise usa în urma ei, el se ridică în picioare. Caleb purta pantaloni albaştri şi o cămaşă bleu, deschisă la gât. Nu-1 mai văzuse din Scoţia si nici în visele sale. aşa că-i fusese dor de el; se îndreptă spre Caleb cu speranţa că se va ghemui la pieptul lui, alungându-i tristeţea şi durerea din suflet. Nu făcu decât un singur pas şi se opri, neîndrăznind să se apropie mai mult de el. - Cum te simţi? o întrebă Caleb. 9

7

1

VISURI ÎMPLINITE

209

Ea îşi muşcă buzele. - Bine. Cum se simte Luke? - Mulţumesc, bine. îţi trimite salutări. - Da? Ce drăguţ din partea lui. El se încruntă. - Nu-i asa? - Eu... mie îmi pare rău de moartea tatălui tău, îi spuse ea stânjenită. El mişcă uşor din cap. - Florile tale au sosit astăzi. îţi mulţumesc. Cum puteau două fiinţe capre făcuseră dragoste să se comporte ca doi străini? Nu avea nici un sens să stea supăraţi, deşi Cat se simţea la fel de vinovată ca el. - Cum se simte Norm? îl întrebă ea pe un ton politicos. - Bine, mulţumesc. - Dar... soţia ta? se interesă ea pe acelaşi ton Ochii lui se întunecară. - Ai văzut-o? - La televizor, confirmă ea. El dădu uşor din umeri. -Diana arăta splendid ca întotdeauna, numai bună de a începe filmarea! A ţinut la tatăl meu tot atât cât o dispreţuia el, dar de dragul lui Luke n-am putut să fac scandal. - înţeleg, îl aprobă ea dând din cap. El deveni şi mai crispat. - Prezenţa ei la înmormântare nu are nici o legătură cu mine, spuse el pe un ton nervos. 9

5

CAROLEvMORTIMER

210

- Nu trebuie să mă amestec unde nu-mi fierbe oala, spuse ea pe un ton politicos. Eu... am fost surprinsă că am văzut-o la funpralii, asta este tot, se scuză ea. - Ş i eu am fost surprins, recunoscu el. N-am venit însă aici pentru a discuta despre Diana sau Luke, cu atât mai puţin despre înmormântare. Am căutat să stau cât mai departe de tine, Cat, dar dorul m-a adus aici. -Dorul de mine? repetă ea uluită. Cum poţi vorbi de dor când... ea se opri, muşcându-şi buzele, ştiind că el suferise mult în ultima săptămână, nedorind să-1 necăjească cu reproşurile ei. - Când ce? o întrebă el. -N-are nici o importanţă, clătină ea din cap, luându-şi privirile de la el. - Ba are, insista el. Am senzaţia că are importanţă ceea ce vrei să-mi spui. El îi luă mâinile şi o trase uşor spre pieptul său. Cat, trebuie să-ţi dai seama cât de mult ţin la tine, îi mărturisi el cu pasiune. Ea se uită la el cu ochii îndureraţi. - Cum poţi să spui asta când m-ai alungat din casa ta? îi reproşă ea. - Când? o întrebă el. -Când a murit... tatăl tău. îmi pare atât de rău că a murit, zise ea pe un ton trist. Să ştii că mi-a plăcut foarte mult. - Şi el te-a plăcut, Cat. A fost de acord cu iubirea mea pentru tine. -Dar tu nu mă iubeşti, protestă ea. Nu poţi să mă iubeşti. 9

1

VISURI ÎMPLINITE

211

- Numai un nebun ar putea spune lucrul ăsta, Cat, îi şopti el cu gingăşie. Văd că eşti în toate minţile, draga mea. - îţi mulţumesc pentru compliment! El surâse. - Oh, Doamne, ţi-am dus dorul şi pentru faptul că mă faci să râd, zise el. Săptămâna aceasta a fost extrem de grea pentru mine, oftă el. Chipul ei se însenină văzând că expresia lui devenise mai blândă. - Caleb, te iubesc. - Stiu asta, îi spuse el cu gingăşie. Ochii ei scăpărară de indignare. - M^am dat seama de acest lucru abia în noaptea când ne-am iubit. -Nu-i aşa? glumi "el. Şi eu tot în acea noapte mi-am dat seama de sentimentele tale. - Cum adică? îl întrebă ea mirată. El îi zâmbi din nou cu căldură. - Din cauză că nici o femeie nu mi-ar fi dăruit ceea ce tu mi-ai dăruit în acea noapte. îmi dau seama, Cat, că nu trebuie să-ţi aduc aminte de celelalte femei, dar numai comparându-le cu tine îmi dau seama cât de diferită eşti de ele. De la început te-am dorit fizic, dar vreau să te protejez, să văd cum cresc copiii noştri, să-i iubesc şi să îmbătrânesc alături de tine. Cat se îndepărtă un pas de el. - Asta sună a împărţi viaţa cu tine, şopti ea. - Aşa e. - Numai lucrurile bune? rosti ea încet.

212

CAROLEvMORTIMER

- Nu te înţeleg, clătină el din cap. Se putea ca el să nu priceapă, dar ea îşi dăduse seama, din momentul când îi spusese că doreşte s-o protejeze, că el se gândise la lucrurile bune din viaţă. - Dar lucrurile rele din viaţă, Caleb? Ai de gând să mă protejezi şi de cele rele? îl întrebă ea. v - Dacă pot, da, încuviinţă el. - - D e aceea m-ai alungat din casa ta, duminica trecută? Nu-i aşa, Caleb? El se îndepărtă brusc de ea. - A i trecut deja prin multe necazuri, spuse el scoţând un oftat. N-am putut să-ţi cer să mai participi şi la înmormântarea tatălui meu. Nu te-aş fi adus la conac dacă aş fi ştiut că el va muri când eşti tu acolo. Privirile sale se întunecară. N-am putut face lucrul ăsta, după moartea lui Harry. - Caleb, şopti ea, apropiindu-se de el şi cuprinzându-i talia cu braţele. Ea îşi lăsă capul pe umărul lui. Dragul meu, te iubesc, şi durerile tale sunt şi ale mele, chiar atunci când suferi de pierderea unei fiinţe iubite. îşi ridică privirile spre el. Atât de mult am vrut să fiu alături de tine la fiineralii! - Tatăl meu mi-a spus că acesta este sufletul tău, aşa mi-a zis înainte de a muri, spuse el spre surprinderea ei. Mi-a spus că eşti destul de puternică să stai alături de mine. - înseamnă că ştii că eu am aflat totul... - Despre mama mea? o întrerupse el, dând afirmativ din cap.

1

VISURI ÎMPLINITE

213

- Stii de ce mi-a mărturisit secretul căsniciei sale? îl întrebă ea, uitându-se fix la el. - Da, dar tu ştii? - Din cauza lui Harry, recunoscu ea. După cele relatate de Luke despre moartea lui Harry, Lucien a căutat să mă facă să înţeleg că am ales viaţa în urma accidentului mortal al logodnicului meu. Tatăl tău mi-a spus că m-am îndrăgostit de tine şi că acum am o mare responsabilitate pentru această iubire. - Ti-au fost de folos sfaturile lui? -Bineînţeles că au fost, zâmbi ea temătoare. Eram sigură de acest lucru, dar numai în subconştientul meu. Nu doream să recunosc starea aceasta faţă de ceilalţi oameni. - Tatăl meu a dorit să fii sigură că alegerea ta este bună şi că nu ai de ce să te temi în viaţă. - Ca dovadă, mi-a mărturisit totul despre mama ta. Nu pot să scriu niciodată despre asta, ştii foarte bine, oftă ea. Este un ludru prea intim care aparţine numai familiei tale. - Tata a fost sigur de caracterul tau, de aceea ţi-a făcut o mărturisire completă. - A avut încredere în mine? îl întrebă ea mirată. -Bineînţeles, afirmă el cu convingere. Ştia foarte bine că mă iubeşti la fel de mult cât te iubesc şi eu. Aşa că a putut să-şi asume riscul de a-ţi dezvălui secretul căsniciei sale, considerând că vei face parte din familie şi nu vei putea transmite altora ceea ce vei auzi de la el. 9

v

214

CAROLEvMORTIMER

- Cum, eu să fac parte din... familia Steele? , repetă ea uluită. - Cat, tocmai mă pregăteam să te întreb dacă vrei să fii soţia mea, îi mărturisi el cu tandreţe. Cred că reusesc să fiu la înălţimea momentului, se scuză el uşor stingherit. Nu am darul vorbirii că tatăl meu, sau temeritatea lui Luke în a-şi atinge scopurile. Am căutat dar n-am reuşit s-o protejez pe singura femeie pe care am iubit-o. - Deoarece eu nu aveam nevoie să fiu protejată, îi reproşă Cat pe un ton sever, cu ochii umeziţi de iubire. -Recunosc că nu trebuie să fii protejată, îi zâmbi el cu căldură, dar te iubesc atât de mult şi doresc foarte mult să fii soţia mea. - AdeVărat? El deveni din nou îngândurat. - Ţi-am spus că nu am darul convingerii, dar pot să-ţi mărturisesc că nici tu nu te prea descurci cu cuvintele. - Nu te înţeleg, protestă ea. -Draga mea, văd că nu ştii să spui un singur cuvânt, o îndemnă el cu blândeţe. Te rog, spune-1! o imploră el, cu o privire plină de iubire. Chipul ei deveni blând şi plin de înţelegere. - Ştii foarte bine că răspunsul meu este „da". Te iubesc şi doresc să-ţi cresc copiii şi să-i iubesc, să îmbătrânesc alături de tine. Vreau însă să împart totul cu tine: atât cele bune cât şi cele rele. Se poate ca atunci când te-am întâlnit să fi fost mâhnită din cauza pierderii lui Harry, recunoscu

1

VISURI ÎMPLINITE

215

ea. Ţi-a fost teamă să nu am din nou o cădere psihică, numai că, îndrăgostindu-mă de tine, viaţa mea s-a schimbat şi sentimentele mele au devenit mai puternice decât spaima mea de a suporta un alt şoc emotiv. - A r fi trebuit să-mi dau seama că tu gândeşti astfel, exclamă el luând-o în braţe. Eşti atât de sensibilă şi de bună, dar ştiu că vei alege realitatea, chiar dacă aceasta este dureroasă. îmi pare rău că m-am înşelat în privinţa ta, atunci când a murit tatăl meu. Te iubesc atât de mult, draga mea! - Te iubesc mai mult pentru că vrei să mă protejezi de sentimentele mele, îi spuse ea, mângâindu-1 pe obraji. Vreau să te asigur că nu mi le voi schimba. - Acum îmi dau seama că eşti mai puternică decât am crezut, îi şopti el la ureche. Când vrei să ne căsătorim? ~ * •vi- Imediat ce vom fixa ziua nunţii, îi răspunse ea fără ezitare. Cum crezi că va reacţiona Luke când va auzi că vrem să ne căsătorim? se interesă ea puţin îngrijorată. îmi amintesc ce a spus când ne-a zărit împreună la conac. Nu vreau să fiu cauza neînţelegerilor dintre voi, mai ales că el a afirmat atunci că nu doreşte să aibă o mamă vitregă de vârsta lui. - Luke şi cu mine am discutat foarte mult săptămâna aceasta. Cred că va trece o perioadă lungă de timp până să se obişnuiască cu gândul că l-a pierdut pe bunicul său, dar cred că nu este împotriva căsătoriei noastre. El ştie foarte bine care sunt sentimentele mele faţă de tine şi sunt sigur că nu

216

CAROLEvMORTIMER

ne va pune nici o piedică. El... Caleb se opri, văzând că ea chicoteşte. Ce este caraghios în asta? -Mi-1 închipui pe Luke când va vedea că alăptez copilul nostru, râse ea. Dacă el crede că este prea mare pentru a avea o mamă vitregă, să aşteptăm până îi vom arăta un frăţior sau o surioară! Ochii lui scânteiară de plăcere. -Catherine Howard, în curând Steele, consider că ai un simţ al umorului foarte dezvoltat. -Dar nu îndeajuns de muşcător, nu-i aşa? replică ea. Caleb izbucni în râs, mâncând-o din ochi*pe Cat. - Doamne, ce bucuros sunt că Luke te-a băgat în patul meu în seara aniversării sale! exclamă el. Nu cred că pot trăi fără tine. Ea ştia foarte bine că începuse să trăiască din nou în momentul când se îndrăgostise de Caleb. Visurile sale se dovediseră a fi de lungă durată: toate se realizaseră. - A i un corp splendid, unul din cele mai perfecte pe care le-am văzut vreodată şi acum am dispoziţia sufletească de a-1 admira. Palma uşoară pe care o primi la fund o facu pe Cat să clipească mirată din ochi; se întoarse instinctiv spre soţul ei, reîntorcându-i sărutul pasionat de pe umăr. Se uită la ceasul de pe noptieră şi exclamă speriată, dându-1 deoparte pe Caleb: - De ce nu s-a trezit Lucy? Ceva nu e în regulă.

1

VISURI ÎMPLINITE

217

-Totul este în regulă, o asigură Caleb, atrăgând-o spre el. M-am trezit acum două ore şi i-am dat un biberon cu lapte. Caleb o sărută uşor pe pielea catifelată de pe gât. - De ce nu m-ai trezit? chicoti ea, simţind că nervozitatea ei se risipeşte ca un fulg. -Trebuie să-ţi repet că nu mai este necesar s-o alăptezi? El începu să-i frământe sfârcul obraznic. Cat ştia qă el se abţinuse patru luni, cât o alăptase pe fiica ei, de la astfel de mângâieri, dar acum, că Lucy era hrănită cu biberonul, putea să se bucure de o asemenea plăcere deosebită. Trecuseră optsprezece luni de la căsătorie şi fiica lor împlinise cinci luni, moştenind ochii mamei şi intensitatea privirii tatălui. Caleb se apropie şi mai mult de Cat, bucuros că-i dăruise o surioară lui Luke care se arătase încântat de noua membră a familiei Steele. Luke era acum foarte apropiat de tatăl lui. -Unde este Lucy acum? mai reuşi ea să-1 întrebe pe Caleb înainte de a cădea pradă senzualităţii acestuia. -Luke şi Vikki âu scos-o la plimbare, îi şopti Caleb la ureche cu subînţeles. Au vrut să ne lase timpul să ne iubim, sau mai bine-zis să ne odihnim, căci pentru ei suntem bătrâni şi obosim repede, adăugă el pe un ton amuzat. Vikki a reacţionat imediat la remarca lui Luke, zicând că tu şi cu ea aveţi aceeaşi vârstă.

218

CAROLEvMORTIMER

Vikki şi Luke s-au cunoscut la nunta lor şi de atunci o relaţie strânsă de prietenie se stabilise între ei, mai ales că Vikki era prietena cea mai bună a mamei sale vitrege. Luke se maturizase foarte mult în aceste luni şi Vikki, după ce rupsese relaţiile cu Sam, dorea să fie sigură de sentimentele fiului lui Caleb, înainte de a permanentiza legătura lor. Cat era sigură că era prea târziu pentru o perioadă de verificare a tăriei sentimentelor, deoarece cei doi erau îndrăgostiţi până peste cap unul dş celălalt, în ciuda celor cinci ani care-i separau. Cat nu înceta s-o tachineze pe Vikki, spunându-i numai „dragă cumnăţică". Cat surâse. - Deci am rămas singuri acasă, constată ea pe un ton provocator. - Cu excepţia jupânesei, a celor două servitoare, a celor patru pisici şi a căţelului, o informă el pe un ton vesel. Ştiu ce vrei să-mi spui, o opri el ridicând mâna; că vrei să-ţi creşti fiica într-o atmosferă senină de familie. -Cred că am exagerat păstrând toţi pisoii lui Sunny. -N-ar fi fost atât de fericită dacă i-am fi dat altcuiva, protestă Caleb. - N u crezi că e momentul să ne străduim să-i facem pe domnul şi pe doamna Steele la fel de fericiţi? îi şopti el languros. - C e idee grozavă, chicoti ea, lipindu-se de trupul lui, ştiind că viaţa ei cu Caleb era mai

1

VISURI ÎMPLINITE

219

frumoasă decât orice vis; ştia de asemenea că dacă Harry ar putea vedea fericirea care o copleşise în aceste optsprezece luni ca soţie a lui Caleb, ar fi fost fericit pentru ea, căci reuşise s-o ajute să devină cea mai fermecătoare femeie. Femeia pe care Caleb o iubea tot atât de mult pe cât îl iubea ea pe el.

- SFÂRSIT 5

I