„Amurg violet” este o poezie a lui George Bacovia Bacovia publicata in 1916. Este reprezentativa pentru Bacovia datorita culori violet, dar si pentru atmosfers trista, melancolica prezenta in toate creatiile sale. n poezia „Amurg violet” violet” se regasesc multe dintre trasaturile simboliste din care amintim prezenta simbolului si a laitmotivului, care genereaza muzicalitate, prezenta unor motive literare precum! toamna parcul solitar, cromatica, sugestia. "itlul operei este alc#tuit din doi termeni, termeni, primul primul dintre ace$tia este un motiv al liricii bacoviene. Etap# crepuscular# a zilei, amurgul con%ine sugestia sf&r$itului, este timpul unei lumi care gliseaz# spre morm&nt, sub greutatea destinului de plumb. 'n primul vers(refren, amurgul este asociat cu toamna, anotimp al agoniei naturii, care aduce pustiul cosmic. )el de al doilea termen „violet” creeaz# impresia unui tablou ireal, venit de dincolo de lume. n poezie cromatica este reprezentata de culoarea violet culoare a mor%ii $i a neantului, violetul creeaz# universul cromatic al unei lumi de fantasme. "emele "emele si motivele simboliste din aceasta poezie se identifica usor! usor! orasul parasit, cu plopi singuratici, simboluri de solitudine, sporind sentimentul de insingurare.*rezenta simbolului si a laitmotivului sugereaza muzicalitatea versurilor."em versurilor."ematica atica dominat# a operei este tema tema mor morții prezenta +n +ntreaga creație. El nu glorific# moartea, o depl&nge și o detest#. Tema iubirii este subordonat# mor morții, iubirea este invocat# cu disperare fiindc# poetul nu crede crede +n for for ța acestui sentiment. Tema naturii evoc# o natur#(decor, pretet pentru eprimarea unor idei. *oezia este impartita in trei catrene cu rima imbratisata, in fiecare srofa srofa repetandu(se ca un refren doua versuri. 'n prima strof#, cei doi plopi v#zu%i +n dep#rtare „+n fund” sugereaz# singur#tatea $i pustiul. *rezenta%i metaforic „Apostoli +n od#-dii violete”, cei doi arbori de otar par a oficia „liturgia de apoi” pentru lumea care poart# pecetea mor%ii 'n strofa a doua, apare mul%imea amorf# caracterizat# prin dou# epitete! „lume lene$#, cocet#”./niformizat# prin culoarea etinc%iei „0ul%imea toat# pare violet#”, lumea „lene$#” alunec# pe nesim%ite +n moartea perpetu#. ezult# ezult# c# amurgul nu este doar al zilei, ci $i al oamenilor, oamenilor, este „t&rziul” celor care nu($i mai pot scimba destinul. „'ntoars#” cu fa%a spre apus, mul%imea se va retrage, treptat, din timpul t impul curg#tor, l#s&nd locul fantomelor. 2trofa a treia ,evident subiectiva prin prezenta verbului„vad3,este dominat# de i maginea turnului medieval, +n interiorul c#ruia se proiecteaz# eul liric!„4in turn, pe c&mp, v#d voievozi cu plete”. Este un univers al fantomelor „2tr#bunii trec +n p&lcuri violete”, +n care culoarea este asociat# at&t dimensiunii spa%iale, c&t $i celei temporale unui num#r redus de de cuvinte, ma-oritatea repetate. repetate. epeti ția este La nivel lexical observ#m utilizarea unui intenționat# și motivat# motivat# de nevoia nevoia de a valorific valorificaa toate valen valențele semantice semantice ale a le cuv&ntului. cuv&ntului. Violet se se repet# repet# de zece ori. El devine devine astfel sugestie sugestie a unui suflet suflet tulburat, tulburat, +nfricoșat de spectrul spectrul mor ții care i se arat# la fiecare fiecare pas, +n sacru și profan +n egal# masur#. masur#. La nivel morfologic 5 prin num#rul mare de substantive se susține planul descriptiv. a o prim# lectur# poezia ni se prezint# ca un pastel sumbru, su mbru, dominat de crepuscul. Accentele violete ale amurgului de toamn# ne fac s# ne g&ndim la toamna toamna vie ții, b#tr&ne țea, marcat# de melancolia trist# trist# a iminen iminenței sf&rșitului. itului. Eul liric liric bacovian bacovian las#, las#, +ns#, +ns#, s# se vad# toat# dispera disperarea. rea. El este este +nfrico +nfrico șat de moarte și, prin urmare, tr#ie tr#ie ște mai acu, dramatic dramatic sentimentul apropierii de aceasta. 7u are +mp#carea fatalismul ul mioritic mioritic,, ci ci +și eteriorie eteriorieaz# az# teroarea teroarea +n fața efemer efemerit# it#ții vieții și a nem#rginir nem#rginirii ii morții. și fatalism paralelismu lismull sintactic sus susținut de topic# topic# 8 aceeași ordine a cuvintel cuvintelor or +n La nivel sintactic observ#m parale propoziții și a propozițiilor +n fraze. Aceast# Aceast# structur#, pe l&ng# poten țarea sentimentelor eprimate, mai are rol și +n muzicalitatea tetului 5 monotonia recit#rii parc# parc# +n trans#, alucinant#. alucinant#. violet. *e l&ng# +nc#rc#tura simbolist# simbolist# cunoscut# 5 alucina alucina ție și, La nivel stilistic remarc#m epitetul violet. uneori, uneori, monotoni monotoniee 5 violetul violetul sugereaz# sugereaz# și moartea, moartea, fiind fiind o culoare culoare care se ob ține prin prin anularea anularea ro șului, deci deci a vie vieții.
