ALCOOLISMUL
CUPRINS Istoric....................................................................................................................................3 Capitolul I. Aspecte teoretice privind consumul de alcool………………………….......6 1.1. Ce este alcoolismulul?........................................................................................6 1.2. Formele clinice ale alcoolismului.......................................................................7 1.3. Stadialitatea alcoolismului..................................................................................7 1.4 Clasificarea alcoolicilor…………………………………...................................9 1.5. Teorii explicative şi factorii predispozanţi ai alcoolismului.............................10 1.6 Motivaţii în justificarea consumului de alcool………………...........................27 1.7 Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului....…28 1.8 Efectele consumului de alcool asupra personalităţii..................................……29 1.9. Practica asistentului social cu persoanele dependente de alcool……………...31 Capitolul II. Capitolul III. …………………….....................................................................................63 Comunicare si preventie....................................................................................................69 Bibliografie..........................................................................................................................75
2
ISTORIC În ultima vreme, interesul pentru abordarea problematicii consumului de alcool în rândul tinerilor a sporit considerabil, concretizându-se în derularea a numeroase programe de prevenire a consumului de alcool, dezvoltarea serviciilor de asistenţă destinate consumatorilor, a politicilor antialcool, şi nu în ultimul rând dezvoltarea, modificarea sau completarea cadrului legislativ. Există o multitudine de modele explicative ale adicţiei, de patternuri de consum, de abordare a consumatorului, de modele de tratament mai eficiente sau mai puţin eficiente, însă un singur lucru nu trebuie pierdut din vedere, şi anume că, cel mai adesea consumul apare pe un teren vulnerabil, fie că este vorba de o comunitate dezorientată cultural, spiritual, fie că este vorba de o familie dezintegrată, fie că este vorba de însăşi persoana care se află în ipostaza de a-şi căuta identitatea sau de a refuza o realitate în care nu se simte integrată. Acest lucru se explică prin faptul că avem de-a face cu o dinamică a patternurilor de consum şi a factorilor biologici, psihologici şi socioculturali, care generează noi modele de consum, comportamente şi atitudini care deja nu mai pot fi explicate integral prin prisma teoriilor existente. Cu siguranţă iniţierea consumului ţine de o serie de factori predispozanţi, genetici, psihologici, socioculturali şi de interacţiunea dintre mediu, procesul de învăţare, procesul de socializare şi expectanţe. Aceşti factori au fost abordaţi în teorii, fie individual, în teorii şi modele parţiale, fie integrat, în teorii şi modele integrative, comprehensive. Cert este că toate aceste teorii şi modele se referă la cauzalitate, ceea ce sugerează că fenomenul este destul de complex ca să poată fi explicat prin puţine teorii. Numeroase studii au identificat o varietate de factori care explică consumul de alcool, de la un nivel micro-psihologic, la un nivel sociopsihologic, sau macro-sociologic. Variabilele psihologice asociate cu consumul de alcool includ valori şi expectanţe, controlul perceput, depresia, impulsivitatea, stima de sine, atitudinile, devianţa, dependenţa, anxietatea şi alte trăsături cognitiv-emoţionale. La nivel socio-psihologic s-au identificat câţiva factori care corelează cu motivaţia de a consuma alcool: compatibilitatea valorilor dintre părinţi-prieteni, relativa influenţă a persoanelor semnificative, suportul şi controlul parental, aprobarea prietenilor, modele de devianţă, consumul în familie sau între egali. Ideal este un cadru teoretic care să ofere integrarea sistematică a mai multor teorii şi rezultate privind motivaţia de a consuma alcool.
3
Cercetarea fenomenului consumului de alcool în rândul tinerilor şi a motivelor care stau la baza acestuia constituie o temă de cercetare prioritară în România, din puţin două motive: în primul rând creşterea numărului de consumatori într-o perioadă relativ scurtă de timp, în al doilea rând insuficienţa cercetărilor realizate în acest domeniu la noi în ţară, ţinând cont de complexitatea unui fenomen pentru care datele epidemiologice nu sunt suficiente pentru adoptarea unor politici adecvate contextului socio-cultural al ţării noastre.
4
CAPITOLUL I ALCOOLUL În chimie, alcool este
orice compus
organic hidroxilici
cu grupă
funcţională hidroxil (-OH) care este legata de un atom de carbon saturat, in starea de hibridizare sp³. Grupa hidroxil poate fi legata de o catena saturata, din partea saturata a catenei unei alchene, sau de catena laterala a unei hidrocarburi aromatice. Formula generală pentru un alcool simplu, aciclic, este CnH2n+2OH. În limbajul curent, termenul de alcool se referă aproape întotdeauna la etanol, cunoscut şi ca alcool de cereale, şi deseori la orice băutură care conţine etanol (vezi băutură alcoolică). Acest sens stă la baza termenului de alcoolism (dependenţă de alcool). Reţinerea de a nu consuma alccol (abstinenţă), iar legea din SUA din anii 1900 de interzicere a consumului de alcool (prohibiţie). Ca medicament, etanolul este cunoscut ca având un efect depresiv, care scade acuitatea reflexelor sistemului nervos central. Alte forme de alcool sunt de obicei denumite cu un adjectiv de rigoare, precum alcool izopropilic sau prin sufixul -ol, ca în izopropanol. Cuprins •
1 Structură
o
1.1 Alcooli primari, secundari şi terţiari
o
1.2 Alcooli saturaţi, nesaturaţi şi aromatici
o
1.3 Monoalcooli şi polialcooli
o
1.4 Metanol şi etanol
•
2 Utilizări
•
3 Surse
5
•
4 Nomenclatură
o
4.1 Nume sistematice
o
4.2 Etimologie
•
5 Proprietăţi fizice şi chimice
•
6 Toxicitate
•
7 Prepararea alcoolilor
o
7.1 Laborator
o
7.2 Industrie
•
8 Reacţii ale alcoolilor
o
8.1 Deprotonare
o
8.2 Substituţie nucleofilică
o
8.3 Deshidratare
o
8.4 Esterificare
o
8.5 Oxidare
•
9 Vezi şi
•
10 Bibliografie
•
11 Legături externe
Structură
6
Grupa funcţională a unui alcool este grupa hidroxil legată de un atom de carbon hibridizat sp3. Astfel se poate spune că alcoolii sunt derivaţi ai apei, cu o grupare alchil înlocuind un hidrogen. Dacă o grupare arileste prezentă în locul uneia alchil, compusul se numeşte fenol. De asemenea, dacă grupa hidroxil este legată de un carbon hibridizat sp2 dintr-o grupă alchenil, compusul de numeşte enol. Oxigenul dintr-un alcool face un unghi de aproximativ 109° (c.f. 104,5° în apă) şi două perechi de electroni libere. Legătura O-H din metanol (CH3OH) are o lungime de aproximativ 96 picometri. Alcooli primari, secundari si terţiari Există trei mari categorii de alcooli- 'primari' (1°), 'secundari' (2°) şi 'terţiari' (3°), bazate pe numărul de carboni de care este legat carbonul C-OH (evidenţiat cu roşu). Metanolul este cel mai simplu alcool primar. Cel mai simplu alcool secundar este izopropanol(propan-2-ol) şi cel mai simplu alcool terţiar este terţ-butanol (2metilpropan-2-ol).
Alcooli saturaţi, nesaturaţi şi aromatici După natura radicalilor de care se leagă grupa funcşională hidroxil, alcooli pot fi saturaţi (proveniţi de la alcani), nesaturaţi (proveniţi de la alchene sau alchine) sau aromatici (proveniţi de la arene).
7
Alcool normal butilic
Alcool alilic
Alcool benzilic
Monoalcooli şi polialcooli Alcoolii se mai pot clasifica şi după numărul de grupe hidroxil conţinute în moleculă. Astfel, există monoalcooli, cu o singură grupă hidroxil (toţi cei prezentaţi mai sus sunt monoalcooli), şi polialcooli, cu mai mult de o grupă hidroxil.
Etandiol (1,2 dihidroxoetan) 1,2,3 Propantriol Metanol şi etanol Cei mai simpli şi cei mai folosiţi alcooli sunt metanolul şi etanolul (numele comune sunt alcool metilic şi alcool etilic), care au structurile de mai sus. Metanolul se obţinea în trecut prin distilarea lemnului, de aceea se numea „alcool de lemn". În prezent, este o substanţă chimică la îndemâna oricui, care se produce prin reacţia la presiune a monoxidului de carbon cu hidrogenul. În limbajul colocvial, termenul de „alcool" denumeşte deseori etanolul sau „alcool de cereale". Spirtul metilat, numit şi "spirt medicinal", este o formă de etanol devenit necomestibil prin adăugarea de metanol şi coloranţi de regulă albastru de metil. Pe lângă utilizarea principală în băuturile alcoolice, etanolul este folosit (deşi foarte bine controlat) drept solvent industrial şi materie primă. Utilizări Alcoolii
sunt
folosiţi
la
scară
largă
în
industrie
şi
ştiinţă,
drept
reactanţi, solvenţi combustibili. Etanolul şi metanolul pot arde creând mai puţine substanţe nocive decât benzina sau motorina. Datorită toxicităţii scăzute şi capacităţii de a dizolva
8
substanţe nepolare, etanolul este folosit deseori ca solvent în medicamente, parfumuri şi esenţe vegetale, precum vanilia. În sinteza organică, alcoolii apar deseori ca intermediari adaptabili. Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent în băuturi după fermentaţie pentru a evidenţia aromele sau pentru a induce intoxicarea euforică numită "beţie". Utilizarea etanolului pentru acest scop este interzisă în unele jurisdicţii. În asemenea cazuri de consum, alcoolul este un drog psihoactiv, cu un potenţial imediat de supradoză, otrăvire şi dependenţă fiziologică (ştiută ca alcoolism). Alcoolismul a devenit una dintre cele mai comune cauze de dependenţă (poate după cafeină) din lume. Dependenţa fiziologică cauzată de alcoolism înseamnă că persoana dependentă trece prin sevraj (sub forma unei dureri de cap cunoscută ca "mahmureală," unei anxietăţi crescute, ştiută ca "friguri" şi oboseală sau probleme cu somnul) la încetarea sau descreşterea folosirii. Surse Mulţi alcooli pot fi creaţi prin fermentaţie a fructelor sau cerealelor cu drojdie, dar doar etanolul este produs comercial în acest fel, în principal pentru combustibil şi băuturi. Alţi alcooli sunt în general produşi pe cale sintetică din gaze naturale, petrol sau cărbune, de exemplu prin hidratarea acidă a alchenelor. Nomenclatură Nume sistematice În sistemul IUPAC, numele alcanului primeşte ca sufix "ol", ca, de exemplu, "metanol" şi "etanol". Când este necesar, poziţia grupei hidroxil este indicată prin plasarea unui
număr
între
numele
catenei
şi
sufixul
"ol": propan-1-
ol pentru CH3CH2CH2OH, propan-2-olpentru CH3CH(OH)CH3. Uneori, numărul de poziţie este scris în faţa denumirii: 1-propanol şi 2-propanol. Dacă este prezent un grup de prioritate mai mare (precum o aldehidă, cetonă sau acid carboxilic), atunci este necesar să
9
se
specifice
şi
poziţia
acestora.
De
exemplu,
1-hidroxi-2-propanonă
pentru CH3COCH2OH. Iată câteva exemple de alcooli simpli cu modele de denumire:
Numele comune ale alcoolilor apar de obicei prin preluarea numelui radicalului alchil de bază şi adăugarea cuvântului „alcool", de exemplu metil alcohol, etil alcool sau terţ-butil alcool. Propil alcoolul poate fi n-propil alcool sau isopropil alcool, depinzând de poziţia la care este legat hidroxilul, respectiv carbonul 1 sau carbonul 2. Isopropil alcoolul este nuimt ocazional şi sec-propil alcool. După cum s-a menţionat mai sus, alcoolii sunt clasificaţi ca fiind primari (1°), secundari (2°) sau terţiari (3°), iar numele comune arată acest lucru prin preficul radicalului alchil. De exemplu, (CH3)3COH este un alcool terţiar şi este numit comun terţbutil alcool. Acesta s-ar numi 2-metilpropan-2-ol conform regulilor UICPA, indicând un lanţ de propan ce are grupele metil şi hidroxil legate de carbonul din mijloc (al doilea). Un alcool cu două grupări hidroxil este în general numit "glicol", de exemplu HOCH2-CH2-OH este etilen glicol. Numele UICPA este etan-1,2-diol, "diol" indicând cele două grupe hidroxil, iar 1,2 indicând poziţiile la care sunt legate ele. Glicolii geminali (care au hidroxilii legaţi la un acelaşi atom de carbon), precum etan-1,1-diol, sunt de obicei instabili. Pentru trei sau patru grupe, se folosesc sufixele "triol" şi "tetraol".
10
Etimologie Cuvântul „alcool" provine aproape sigur din limba arabă (prefixul „al-" fiind articolul hotărât arabic); în orice caz, originea precisă este nesigură. A fost introdus în Europa, împreună cu arta distilării şi cu substanţa însăşi, în aproximativ secolul XII de către diferiţi autori europeni care traduceau şi popularizau descoperirile alchimiştilor islamici. O teorie populară, găsită în multe dicţionare, este că provine din الكححححل = ALKHL = al-kuhul,
la
început
acesta
fiind
numele
unei
pudre
foarte
fine
de sulfură de stibiu Sb2S3 folosită ca antiseptic şi machiaj pentru ochi. Pudra este preparată prin sublimarea unui mineral natural, stibnit, într-un vas închis. Conform acestei teorii, înţelesul cuvântului alkuhul ar fi fost extins mai întâi pentru substanţele distilate în general, iar apoi restrâns doar pentru etanol. Această etimologie circulă în Anglia cel puţin din 1672 (DEO). Oricum, această derivare nu este întru totul acceptată, deoarece cuvântul arabic curent pentru alcool, = الكحححولALKHWL = al???, nu derivă din al-kuhul. Coranul, în versetele 37:47, foloseşte cuvântul = الغححولALGhWL = al-ghawl — însemnând "spirit" ("fiinţă spirituală") sau "demon" — cu sensul de "lucrul care dă vinului tăria". Cuvântul alghawl a dus la apariţia cuvântului englez "ghoul" (creatură imaginară care mănâncă persoane moarte; vampir), şi numele stelei Algol. Conform unei a doua teorii, etimologia populară şi scrierea cuvântului „alcool" nu ar fi apărut datorită generalizării cuvântului ALKHL, ci confuziei alchimiştilor şi autorilor occidentali a cuvintelor ALKHL şi ALGhWL, care au fost într-adevăr traduse în multe feluri greşit. Proprietăţi fizice şi chimice Gruparea hidroxil face ca, în general, alcoolul să fie moleculă polară. Acele grupări pot forma legături de hidrogen una cu alta şi cu alţi compuşi. La alcooli există două
11
posibilităţi de dizolvare: tendinţa grupei polare -OH de a îl face solubil în apă şi cea a catenei laterale de a i se opune. De aceea, metanolul, etanolul şi propanolul sunt solubile în apă deoarece influenţa grupării hidroxil este mai puternică decât cea a catenei. Butanolul, cu patru carboni în catenă, este moderat solubil datorită echilibrului dintre cele două tendinţe. Alcoolii cu cinci sau mai mulţi carboni (pentanol sau mai mari) sunt insolubili în apă datorită dominării catenei laterale. Datorită legăturii de hidrogen, alcoolii tind să aibă puncte de fierbere mai ridicate faţă de hidrocarburi şi eteri. Toţi alcoolii simpli sunt solubili în solvenţi organici. Legăturile de hidrogen arată că alcoolii pot fi folosiţi ca solvenţi protici. Orbitalul dielectronic al oxigenului hidroxilului formează alcoolii nucleofili. Alcoolii, ca şi apa, pot avea fie proprietăţi acide, fie bazice la gruparea O-H. Cu un pKa de în jur de 16-19, sunt uşor mai puţin acizi decât apa, dar sunt capabili să recţioneze cu baze puternice precum hidrură de sodiu sau cu metale reactive precum sodiul. Sărurile care rezultă se numesc alcoxizi, având formula generală RO- M+. Alcoolii legaţi de nuclee benzenice au o aciditate mai scăzută (un pKa în jur de 10). Grupările care iau electroni participă la creşterea acidităţii alcoolilor. De exemple, paranitro fenolul are un pKa de 7,15. Oxigenul are un orbital dielectronic pe ultimul strat, ceea ce face alcoolul slab bazic în prezenţa unor acizi tari, preum acidul sulfuric. De exemplu, cu metanol:
Alcoolii
pot
fi
de
asemenea
supuşi
oxidării
pentru
a
forma aldehide, cetone sau acizi organici, sau pot fi deshidrataţi pentru a formaalchene. Pot
12
reacţiona pentru formarea deesteri şi pot fi supuşi (dacă sunt mai întâi activaţi) reacţiilor de substituţie nucleofilică. Pentru mai multe detalii, vezi secţiunea #Reacţii ale alcoolilor. Toxicitate Etanolul a fost consumat de oameni încă din preistorie sub forma băuturilor alcoolice, pentru o varietate de motive: igienice, alimentare, medicinale, religioase, distractive. Deşi consumul rar de etanol în cantităţi mici nu are efecte negative, ci dimpotrivă, dozele mai mari duc la starea numită "ebrietate" sau intoxicare şi, depinzând de doză şi de regularitatea consumului, poate cauza probleme respiratorii acute sau decesul, iar ingestia cronică are repercusiuni medicale grave. Alţi alcooli sunt mult mai otrăvitori decât etanolul, în mare parte pentru că durează mai mult până să fie metabolizaţi, iar nu de puţine ori metabolismul lor duce la apariţia unor substanţe mai toxice. Metanolul, sau alcoolul de lemn, de exemplu, este oxidat de enzime înficat şi duce la crearea formaldehidei, care poate cauza orbirea sau moartea. Un tratament eficient pentru prevenirea toxicităţii cu formaldehidă după ingestia de metanol este administrarea de etanol. Aceasta va preveni transformarea metanolului în formaldehidă, iar formaldehida existentă va fi covertită în acid formic şi eliminată prin excreţieînainte de a provoca vreun rău. Prepararea alcoolilor Laborator Există mai multe metode pentru prepararea alcoolilor în laborator. •
Compusii halogenati alifatici reacţionează cu hidroxidul de sodiu sau hidroxid de potasiu, obţinându-se astfel alcooli
•
Aldehideele sau cetonele sunt reduse cu borohidrură de sodiu sau hidroborat de litiu la alcooli.
13
•
Alchenele aditioneaza apa, într-un mediu acid, folosind drept catalizator acid sulfuric concentrat.
Formarea unui alcool secundar prin reducere şi hidratare:
Industrie Industrial, alcoolii se obţin în mai multe feluri. •
prin fermentaţie folosind glucoză produsă de zahăr, obţinand hidroliza amidonului, în prezenţa drojdiei şi a unei temperaturi de sub 37 °C pentru producerea etanolului.
•
Prin hidratare directă: folosind etenă sau alte alchene, cu un catalizator de acid fosforic, la temperatură şi presiune mari.
•
Metanolul este produs din vapori de apă: este creat din gaz sintetizat, unde monoxidul de carbon şi doi echivalenţi ai hidrogenului sunt combinaţi pentru producerea metanolului, folosind drept catalizatori cupru, oxid de zinc şi oxid de aluminiu la 250 °C şi o presiune de 50-100 atm. Reacţii ale alcoolilor Deprotonare Alcoolii se pot comporta ca acizi slabi, supuşi deprotonării. Reacţia de cedare a protonilor pentru a produce o sare alcoxidică este făcută fie cu o bază tare, precum hidrură de sodiu sau n-butillitiu, fie cu sodiu sau potasiu. 2 R-OH + 2 NaH → 2 R-O-Na+ + H2↑ 2 R-OH + 2Na → 2R-O−Na+ ex. 2 CH3CH2-OH + 2 Na → 2 CH3-CH2-O−Na+
14
Apa este similară în pKa cu mulţi alcooli, deci cu hidroxid de sodiu apare un echilibru de obicei deplasat spre stânga: R-OH + NaOH
R-O-Na+ + H2O (echilibru la stânga)
Totuşi, trebuie observat că bazele folosite la deprotonarea alcoolilor sunt tari. Bazele folosite şi alcoxizii obţinuţi sunt reactanţi chimici foarte sensibili la umezeală. Substituţie nucleofilică Gruparea OH nu este o grupă care se desprinde uşor în reacţiile de substituţie nucleofilică, aşa că alcooli neutri nu iau parte la aceste reacţii. Totuşi, dacă oxigenul este întâi protonat pentru a forma R−OH2+, gruparea care pleacă (apă) este mult mai stabilă, iar substituţia poate avea loc. De exemplu, alcoolii terţiari reacţionează cu acidul
clorhidric pentru a produce halogenuri alchilice terţiare, unde gruparea hidroxil este înlocuită de un atom de clor. Dacă se doreşte ca un alcool primar sau secundar să reacţioneze cu acidul clorhidric, este nevoie de un activator precum clorura de zinc. Alternativ, conversia poate fi făcută folosind clorură de tionil.
Alcoolii pot de asemenea fi convertiţi în bromuri alchilice folosind acid hidrobromic sau tribromură de fosfor, de exemplu: 3 R-OH + PBr3 → 3 RBr + H3PO3 În deoxigenarea Barton-McCombie, un alcool este deoxigenat într-un alcan cu complex hibrid tributiltină sau trimetimboran într-o reacţie de substituţie a radicalului.
15
Deshidratare Alcoolii sunt substanţe nucleofilice, seci R−OH2+ poate reacţiona cu ROH pentru a produce eteri şi apă într-o reacţie de deshidratare, deşi aceasta este rareori folosită, cu excepţia fabricării dietil eterului. Mai folositoare este reacţia de eliminare a alcoolilor pentru a produce alchene. Reacţia urmează regula lui Zaitsev, care spune că cea mai stabil alchenă se formează. Alcooli terţiari se transformă uşor la temperatura camerei, dar cei primari au nevoie de temperaturi mai ridicate. Aceasta este o diagramă a deshidratării acide a etanolului pentru a produce etenă:
Esterificare Pentru
a
forma esteri dintr-un
alcool
şi
un acid
carboxilic,
reacţia,
numită esterificare Fischer, este de obicei realizată cu ajutorul unui catalizator de acid sulfuric concentrat: R-OH + R'-COOH
R'-COOR + H2O
Pentru ca echilibrul să fie deplasat la dreapta şi să se obţină un randament mare de transformare în ester, apa este eliminată, fie printr-un exces de H2SO4, fie prin folosirea aparatului Dean-Stark. Esterii mai pot fi obţinuţi şi prin reacţia unui alcool cu o clorură acidă în prezenţa unei baze precum piridina. Alte tipuri de esteri sunt preparaţi similar - de exemplu, esterii tosil (tosilaţi) sunt obţinuţi prin reacţia unui alcool cu clorură de p-toluensulfonil în piridină. Oxidare Alcoolii primari se transformă de obicei în aldehide sau acizi carboxilici prin oxidare organică, pe când alcoolii secundari se transformă în cetone. În mod tradiţional, se
16
folosesc oxidanţi puternici, precum ionul dicromat sau permanganatul de potasiu în mediu acid, de exemplu: 3 CH3-CH(-OH)-CH3 + K2Cr2O7 + 4 H2SO4 → 3 CH3-C(=O)-CH3 + Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 7 H2O De multe ori în prepararea aldehidelor aceşti reactanţi reprezintă o problemă, deoarece supra-oxidează acidul carboxilic. Pentru ca aceasta să se evite, alţi reactanţi sunt preferaţi, cum ar fi clorocromat de piridină, periodinan Dess-Martin, acid 2-iodoxibenzoic sau metode precum oxidarea Swern. Alcoolii terţiari rezistă oxidării, dar pot fi oxidaţi de reactanţi precum 2,3-dicloro5,6-diciano-1,4-benzoquinonă.
Alcoolismul - complicatii somatice Consecintele medicale ale uzului de alcool reprezinta una dintre cele mai importante probleme de sanatate publica. Alcoolul are efecte directe deosebit de importante asupra diferitelor organe si tesuturi.
La
consumatorii cronici
de alcool apar
importante modificari
fiziologice
morfologice
si
ce
se
manifesta printr-
un raspuns anormal
la
medicamente, toxine
si
alcool, chiar
Aproape
la
nutrientii
obisnuiti.
toate
tesuturile si organele
sunt vulnerabile
la efectele alcoolului.
17
Aproape toate consecintele medicale ale uzului de alcool sunt reversibile odata cu abstinenta.
Complicatiile neurologice ale consumului de alcool. Dementa alcoolica Este impropriu denumita ca atare dupa unii autori intrucat este datorata, pe langa efectul toxic direct al alcoolului, unor multiple deficiente nutritionale si vitaminice induse de alcoolismul cronic, ca si unor repetate traumatisme cranio - cerebrale. Apare la alcoolicii cronici (fosti heavy - drinkers) dupa multi ani de degradare si marginalizare sociala. Accident vascular cerebral Cele mai frecvente accidente vasculare cerebrale la alcoolici sunt de natura hemoragica, embolica si trombotica si se datoreaza prezentei hipertensiunii, dislipidemiei, bolii aterosclerotice si/sau coagulopatiilor. Prezeta unei coagulopatii poate sa fie de asemenea responsabila pentru incidenta crescuta a hematoamelor subdurale la cei ce sufera un traumatism cranio-cerebral. Crizele epileptice simptomatice (rum fits) Crizele comitiale legate de uzul de alcool sunt de obicei generalizate, apar fara aura, la scurt timp (6 - 8 ore) dupa intreruperea uzului si pot aunta instalarea sevrajului. Uzul cronic de alcool si intreruperile repetate ale acestuia duc la scaderea pragului de aparitie al crizelor comitiale. Riscul crizelor comitiale este proportional cu cantitatea de alcool administrata. 18
Tulburari cerebeloase Intoxicatia alcoolica duce la tulburari de coordonare si modifica abilitatile motorii tulburari de echilibru. Neuropatia periferica alcoolica Cauza neuropatiei alcoolice este inca dezbatuta. Se presupune ca include atat actiunea directa asupra fibrei nervoase cat si actiunea indirecta prin nutritie deficitara. In cazuri severe pot fi afectati nervii care regleaza functiile interne ale corpului. Simptomatologia poate include : amorteli, durere la nivelul membrelor, slabiciune musculara, crampe musculare, intoleranta la caldura, mai ales dupa exercitii fizice, impotenta la barbati, incontinenta urinara, dificultati la urinat, constipatie, diaree, greata, varsaturi etc.
Ambliopia alcoolica Aceasta afectiune poate apare la persoanele cu uz cronic de alcool. Simptomatologia include tulburari de vedere, inclusiv scotoame si scaderea acuitatii vizuale incepand cu portiunea centrala a campului vizual. Tulburarea este cauzata de efectul toxic al alcoolului la nivelul nervului optic, ducand la neuropatia optica. Deoarece alcoolul genereaza depletia intregului corp de nutrienti, ambliopia alcoolica este legata de deficitul de tiamina, ceea ce duce la lezarea nervului optic. Ambliopia alcoolica este reversibila daca se trateaza cu dieta adecvata si multivitamine, in special tiamina (vitamina B1). Netratata duce la leziuni ireversibile ale nervului optic si pierderea vederii.
Complicatiile gastro - intestinale ale consumului de alcool. Efectele alcoolului asupra ficatului Toxicitatea alcoolului asupra ficatului se datoreaza utilizarii preferentiale a alcoolului de catre celulele hepatice ca si "combustibil preferat". Chiar si o cantitate mica de alcool perturba gluconeogeneza si duce la suntarea metabolizarii unor cantitati de carbohidrati in grasimi. Deteriorarea hepatica incepe cu transformarea steatozica a ficatului (ce are loc la prezenta unor nivele constante de alcool in sange de 80mg / dl), urmata de
19
hepatita alcoolica si de fibroza perivenulara si in ultima faza de catre ciroza. Utilizarea cronica de alcool exacerbeaza hepatita infectioasa si interfera cu succesul tratamentului. Combinatia dintre alcoolism si hepatita C cauzeaza cresterea toxicitatii hepatice la nivele superioare celor asteptate simplului efect aditiv al celor doua.
Efectele alcoolului asupra stomacului Alcoolul favorizeaza colonizarea stomacului cu bacilul Helicobacter Pilory. Acesta produce amoniac si favorizeaza astfel colonizarea bacteriana ce duce la gastrita si ulcer - in special asociate cu consumul de vin si bere. Prin urmare, desi alcoolul cauzeaza gastrita hemoragica, nu este direct responsabil de aparitia bolii ulceroase. Alcoolul poate actiona concomitent cuHelicobacter Pilory la intarzierea vindecarii si la agravarea unui ulcer deja prezent. Alcoolul este responsabil de o incidenta crescuta a refluxului esofagian si a perturbarii peristalticii normale secundar neuropatiei autonome. Concentratiile crescute de alcool in sange duc la o evacuare gastrica intarziata a bolului solid si la o accelerare a evacuarii
portiunii
bolul
alimentar.
20
lichide
din
Efectele alcoolului asupra intestinului subtire Intestinul subtire este expus la concentratii ridicate de alcool in timpul uzului de alcool. Acest fapt duce la schimbari in structura celulara, metabolismul si circulatia intestinului subtire. Alcoolul predispune la eroziunea hemoragica a vililor intestinali si la duodenita. Acestea, in combinatie cu accelerarea motilitatii, cauzeaza deficienta absorbtiei unor importanti nutrienti ce pot duce la o varietate de afectiuni medicale. Efectele alcoolului asupra colonului
Hipertensiunea portala datorata disfunctiei hepatice, poate duce la aparitia hemoroizilor. Alcoolul de asemenea cauzeaza scaderea activitatii non-propulsive colonice si cresterea motilitatii propulsive, ceea poate exacerba boala hemoroidala. Efectele alcoolului asupra pancreasului Alcoolul poate cauza scaderea enzimelor pancreatice datorita fragilitatii structurilor de stocare celulare. Acest fenomen se traduce prin inflamatia peretelui ductal ce blocheaza ductul pancreatic si conduce astfel la stimularea productiei enzimatice. Combinatia acestor procese duce la aparitia pancreatitei cronice si acute. Prin episoade recurente de pancreatita ce se manifesta prin insuficienta exocrina si endocrina, se poate ajunge la diabet zaharat, absorbtia deficitara si deficienta de vitamine liposolubile (A, D, D2, E, K, F).
21
Complicatiile cardio-vasculare ale consumului de alcool. Modificarile cardiace datorate consumului de alcool 25 % dintre pacientii cu uz cronic de alcool prezinta o forma de boala cardiovasculara. Patogeneza este, in primul rand, datorata pe seama toxicitatii alcoolului asupra fibrei musculare striate ce duce la inflamatia musculaturii cardiace, cardiomiopatie, aritmii si anomalii ale ventricului stang. In afara efectului toxic direct, exista o afectare secundara rezultata din hipertensiunea indusa de alcool si din modificarile lipidelor sangvine ce contribuie semnificativ la morbiditatea cardiovasculara. De exemplu, arteriopatia coronariana este de sase ori mai frecventa la alcoolici si cauzeaza o exacerbare a mortalitatii cu 20 % mai mare. In timpul sevrajului alcoolic, toate problemele cardiace si anomaliile electrocardiografice se exacerbeaza si de asemenea pot aparea noi semne si simptome. Raspunsul cardiac la alcool reflecta fiziologia individuala, rata de consum si cantitatea de alcool ingerat. La cei cu disfunctie ventriculara stanga predomina efectele inhibitorii ale alcoolului ce cauzeaza o scadere a fractiei de ejectie. Alcoolul de asemenea modifica
22
circulatia sangvina locala : el tinde sa creasca irigarea pielii, irigarea splanhnica si miocardica si reduce circulatia in teritoriul cerebral, muscular, pancreatic si la nivelul membrelor. Cardiomiopatia alcoolica Cardiomiopatia reprezinta afectarea miocardului (muschiului inimii). Dependenta alcoolica poate duce la doua tipuri de disfunctii cardiace : tiamin - dependenta (boala beriberi alcoolica) sau tiamin - independenta (cardiomiopatia alcoolica). Fiziopatologia cardiomiopatiei alcoolice este inca necunoscuta. La cei cu uz cronic de alcool (de obicei mai mult de 10 ani de consum) se intalneste frecvent hipertrofia miocardica si grade variate de fibroza miocardica si perivasculara. Cel mai frecvent simptom este dispneea urmata de tuse, in special nocturna.
Alte simptome comune frecvent intalnite sunt : oboseala (ce reflecta o fractie de ejectie scazuta si fixa), palpitatii asociate aritmiilor, anorexia, edemul si discomfortul
23
abdominal cauzat de congestia hepatica si intestinala. Pe masura ce boala progreseaza se instaleaza casexia cardiaca desi initial pierderea in greutate este mascata de edeme. Tensiunea arteriala este de multe ori in limite normale sau scazuta. Ecocardiografia va releva cardiomiopatia dilatativa iar modificarile electrocardiografice nu sunt specifice. Cardiomiopatia alcoolica este in general ireversibila cu toate ca o ameliorare a simptomelor poate fi obtinuta prin abstinenta. Boala Beriberi este o cauza rara de afectare cardiaca la alcoolici si este recunoscuta ca si cardiomiopatie tiamin - dependenta. Aceasta boala se caracterizeaza prin cardiomegalie, circulatie hiperdinamica, congestie circulatorie si reversibilitate la administrarea de tiamina.
Sindromul toxic cardiac datorat consumului de alcool Acest sindrom consta in perturbarea ritmului sau a conducerii cardiace (in special tahicardii supraventriculare), asociata cu un consum masiv de alcool la persoane fara alte tulburari (boli) cardiace preexistente. Cea mai frecventa aritmie este fibrilatia atriala ce se converteste spontan la ritm sinusal intr-o perioada de 24 de ore. Sindromul este recurent, dar evolutia sa este benigna iar tratamentul antiaritmic nu este de obicei necesar. Mecanismul de aparitie a sindromului toxic cardiac nu este pe deplin elucidat, dar ipotezele existente includ secretia excesiva de epinefrina si norepinefrina, cresterea nivelului sanguin de acizi grasi si actiunea indirecta a acetaldehidei (metabolitul primar al alcoolului). Hipertensiunea datorata consumului de alcool In urma uzului de alcool pot rezulta cresteri usoare ale nivelului tensiunii arteriale, in special daca tensiunea variaza de-a lungul timpului. O cantitate de 1g / kgc / zi alcool, timp de 5 zile, este suficienta pentru o crestere semnificativa a tensiunii arteriale, in special la persoanele deja hipertensive. Hipertensiunea apare frecvent in sevrajul alcoolic, chiar si la cei fara istoric de hipertensiune si poate constitui o complicatie serioasa a acestuia. Tipul de bautura alcoolica consumat, rasa si varsta pot influenta impactul consumului de alcool asupra tensiunii arteriale.
24
De exemplu, consumul de bere, vin, sake si whiskey sunt mai frecvent asociate cu cresterea tensiunii arteriale. De asemenea persoanele cu varste peste 50 de ani sunt mai susceptibile la efectele alcoolului asupra tensiunii arteriale. Efectele alcoolului asupra nivelului de colesterol Hiperlipidemia este rezultatul lipogenezei accentuate prin oxidarea alcoolului. Celula hepatica utilizeaza preferential alcoolul ca si combustibil in locul lipidelor, ceea ce duce la acumularea lipidelor in ficat si la secretia lor ulterioara in circulatie. Pe masura ce uzul de alcool conduce la alterare hepatica, disfunctia secretorie a ficatului poate conduce la efecul opus, respectiv la malnutritie si casexie (stare generala proasta a organismului, care se manifesta prin tulburarea functiilor organismului, prin slabire si anemie extrema, etc.).
Complicatiile metabolice datorate consumului de alcool Glucoza Alcoolul duce la anomalii ale reglarii metabolismului carbohidratilor prin disfunctie hepatica si pancreatica. Scaderea sensibilitatii tesuturilor la insulina in timpul sevrajului alcoolic si scaderea raspunsului la insulina in timpul consumului alcoolic acut pot duce la nivele ale glucozei in sange fie foarte scazute, fie foarte ridicate. Acidoza lactica alcoolica sau cetoacidoza caracterizata prin greata, voma, dureri abdominale si niveluri anormale ale glucoziei sangvine poate sa apara ca urmare a perturbarii echilibrului hidroelectrolitic prin scaderea Na, K, Mg, Ca si P. Proteinele Alcoolul duce la atrofie cerebrala prin scaderea sintezei de proteine cerebrale. Desi efectele asupra sintezei proteinelor hepatice nu au fost elucidate, se stie ca alcoolul interfera cu secretia hepatica a proteinelor si acest fenomen sta la baza efectului de "balonizare" al hepatocitelor, observat in necroza celulara din disfunctia hepatica alcoolica. Complicatiile hematologice datorate consumului de alcool. Efectele hematologice ale alcoolului includ o varietate de anemii, leucopenii (scadere patologica a numarului globulelor albe din sange) si coagulopatii (tulburarilor de coagulare a sangelui).
25
Scaderea globulelor rosii din sange se poate datora deficitului de fier, deficitului de vitamina B12, pierderilor permanente de sange de la nivbelul tractului gastrointestinal superior (esofag, stomac) si a unei inflamatii cronice a alcoolului asupra celulelor. Alcoolul duce si la scaderea celulelor albe din sange cu cresterea riscului de infectii in tot organismul. De asemenea, alcoolul determina scaderea trombocitelor ceea ce duce la tulburari de coagulare - hemoragii. Complicatiile imunologice datorate consumului de alcool. Alcoolul este asociat cu disfunctia sistemului imun ce duce la cresterea riscului de infectii si neoplasm (tumora). Infectiile Uzul de alcool predispune la infectii prin malnutritie, disfunctie splenica, leucopenie, disfunctie granulocitara si afectarea reflexului faringian. Pneumonia de aspiratie, empiemul, HIV, bolile cu transmitere sexuala, abcesele cerebrale, meningita, peritonita bacteriana spontana si tuberculoza sunt frecvente la consumatorii cronici de alcool si au o rata crescuta a mortalitatii. Neoplasmul Persoanele cu uz cronic de alcool au un risc crescut de cancer al tractului aero digestiv (buze, cavitate orala, limba, faringe, laringe, esofag, stomac si colon), cancer de san, ficat, ducte biliare si plaman. Acest risc este crescut chiar si atunci cand ceilalti factori precum dieta, fumatul si stilul de viata sunt exclusi. Rolul alcoolului in dezvoltarea cancerului este acela al unui co-carcinogen, adica potenteaza efectul carcinogenic al altor factori precum tutunul. Alte mecanisme posibile ale inductiei cancerului sunt iritatia locala in cazul plamanului si tractului digestiv sau deteriorarea functiei sistemului imun. Complicatiile renale datorate consumului de alcool Disfunctia renala la cei cu uz cronic de alcool este frecvent atribuita bolii hepatice. Aceasta insotita de efectele renale ale intoxicatiei alcoolice duce la ineficienta reglarii acidului uric, fluidelor si electrolitilor. De asemenea poate sa apara ischemia renala si sindromul hepatorenal. Hiponatremia dilutionala, hipokaliemia, hipofosfatemia si hipomagnezemia apar datorita retentiei de sodiu in urma bolii hepatice. Hiperuricemia 26
poate fi rezultatul insuficientei renale, dar se datoreaza mai frecvent gutei. Abuzul alcoolic duce la perturbarea echilibrului acido - bazic si la acidoza metabolica. Acidoza respiratorie poate sa apara in intoxicatii alcoolice insotita de depresia respiratorie. Alcaloza metabolica poate sa apara odata cu voma si diareea. Alcaloza respiratorie apare in sevrajul alcoolic sau in ciroza datorita toxinelor endogene. Deshidratarea este frecventa la persoanele cu uz cronic de alcool si este rezultatul vomei, diareei si diurezei crescute. Complicatiile pulmonare datorate consumului de alcool Intoxicatia alcoolica poate duce la depresie respiratorie complicata cu aspiratie si pneumonita chimica si / sau infectioasa. Tahipneea este rezultatul infectiei, alcalozei respiratorii data de disfunctia hepatica sau de sevrajul alcoolic. Complicatiile hormonale si sexuale datorate consumului de alcool Concentratia hormonilor : paratiroidian, insulina, adenocorticotropina, prolactina, cortizol si hormonului de crestere pot fi alterate de catre consumul de alcool. La barbati se observa, secundar scaderii productiei de testosteron, diminuarea numarului si motilitatii spermatozoizilor, disfunctie sexuala, infertilitate. In cazul disfunctiei hepatice avansate, cu secreie anormala de estrogen, pot apare atrofia testiculara si ginecomastia. La femei se poate instala menopauza prematura si poate sa apara ciclu neregulat, dismenoree si metroragie datorate malnutritiei si coagulopatiilor. Cantitati precum o singura unitate (12 gr de alcool pur) / saptamana pot duce la scaderea fertilitatii la femei. Complicatiile nutritionale datorate consumului de alcool Alcoolul este o sursa importanta de calorii lipsite de valoare nutritionala, fiind una din cauzele majore de deficit nutritional. Factori ce contribuie la deficitul nutritional sunt toxicitatea directa asupra tesuturilor, perturbarea absorbtiei nutrientilor si a metabolismului lor. Lipsa tiaminei (vitamina B1) duce la sindromul Wernike - Korsakoff, boala beriberi si polineuropatie. Deficienta vitaminei B6 produce disfunctii neurologice, hematologice si dermatologice. Diminuarea cantitatii de de acid folic si vitamina B12 se manifesta prin anemie megaloblastica si deficitele neurologice asociate acesteia. Scaderea zincului este asociata 27
cu piele uscata si aspra, letargie mentala, afectarea simtului gustativ si apetit scazut. Nivelele de vitamine A, B2, C, D, E, K, Mg, Ca, folat, fosfat si Fe sunt scazute la consumatorii cronici de alcool. Imbunatatirea nutritiei si abstinenta sunt necesare pentru a corecta aceste deficite precum si suplimente cu tiamina, acid folic si multivitamine pentru cel putin 3 luni. Cazurile severe de malnutritie trebuie tratate prin administrae intramusculara de tiamina, deoarece absorbtia deficitara a acesteia este frecvent prezenta. Influentele consumului de alcool asupra somnului Alcoolul este un excitant ce duce la insomnie de adormire si de mentinere precum si la oboseala, in primul rand la nivel psihic, in timpul zilei. Paradoxal, multe dintre persoanele cu uz cronic de alcool necesita alcool pentru a diminua activarea sistemului simpatic asociata cu sevrajul, pentru a putea adormi. Chiar si uzul moderat de alcool la cina, la o persoana ce nu consuma in mod cronic alcool, de varsta mijlocie, scade perioada REM (REM - Rapid Eye Movement - Miscarea Rapida a Ochiului)* a somnului. Dupa incetarea uzului de alcool apar simptome care se manifesta prin vise vii, ce de obicei trezesc individul, formand astfel un cerc vicios prin intreruperea fazei REM, ceea ce, in final, duce la deprivarea de somn. Aparitia apneei obstructive in timpul somnului poate fi cauzata sau agravata de alcool datorita efectului inhibitor al alcoolului asupra respiratiei si relaxarii tractului respirator superior.
* Somnul REM (Rapid Eye Movement) = aceasta este o etapa a somnului caracterizata prin miscari oculare rapide sub pleoapele inchise. Visele apar doar in aceasta faza. Fiecare persoana are pe parcursul unei nopti in care doarme, intre 3 - 5 perioade de somn REM. Ele apar la intervale de 1 - 2 ore si variaza ca durata. Un episod de somn REM poate dura intre 5 minute si o ora. Din durata totala a unui somn, aproximativ 20 % reprezinta stadiul REM de somn.
28
ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSUMUL DE ALCOOL 1.1. Ce este alcoolismul? “Termenul ‘alcohol’ e de origine arabă, fiind compus din articolul ‘al’ şi cuvântul ‘cohol’care înseamnă praf foarte fin. Cuvântul ‘alcohol’ desemna substanţe sub forma celei mai fine pudre. La mijlocul secolului al XVII-lea a căpătat semnificaţia de lichid spirtos, păstrându-şi în acelaşi timp şi sensul de materie extrem de fin pulverizată. Apoi în 1877, în cea de-a 6-a ediţie a dicţionarului Academiei Franceze, cuvântul alcohol capătă forma pe care o cunoaştem astăzi (alcool) prin suprimarea literei ‘h’.”(Vladimir Beliş, 1988) “Alcoolicii sunt băutori excesivi, a căror dependenţă faţă de alcool a atins un asemenea grad, încât antrenează sau este pe cale de a antrena tulburări psihice şi somatice, precum şi alterarea relaţiilor sociale.”(Iolanda şi Nicolae Mitrofan, 1991) Termenul de alcoolism e folosit pentru prima dată de Majmis Huss în 1859, pentru a desemna abuzul de băuturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici până azi o definiţie unanim admisă. Definiţia dată mai sus, a fost formulată în 1951, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi tinde să fie acceptată tot mai mult. Alcoolismul este considerat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii a treia problemă de sănătate publică, o dovadă în
29
plus a interesului ştiinţific mondial manifestat faţă de acest fenomen constându-l organizarea unui număr important de congrese internaţionale anuale. Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute în vedere următoarele fapte: •
sunt persoane care consumă în mod repetat şi succesiv alcool;
•
persoane ce ajung la dependenţă faţă de alcool;
•
se instalează modificări psiho-somatice ce perturbă relaţiile individului cu mediul social;
•
apare dezorganizarea individului atât în plan biologic cât şi în plan psihocomportamental.
Înaltul Comitet de Studii şi Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit consumul de alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbări psihice. Toleranţa e proprietatea pe care un organism o posedă, de a suporta absorbţia de alcool fără să apară simptome patologice susceptibile, să-l afecteze pe el sau anturajul său. Dependenţa fizică sau toleranţa sunt consecinţe şi nu cauze ale alcoolismului. 1.2. Formele clinice ale alcoolismului Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorită parametrilor bio-psiho- sociali pe care îi afectează în mod diferit. În cuprinsul generic al noţiunii de alcoolism se diferenţiază următoarele categorii clinice, cu implicaţii medico-sociale diferite: 1. Beţia alcoolică obişnuită “ebrietas vulgaris” – pe care şi-o provoacă voluntar în mod episodic unele persoane în scopul creerii unei stări agreabile, fără a se ajunge la dependenţa de alcool. 2. Alcoolofilia – reuneşte aspectele psihopatologice caracterizate prin înclinarea deosebită pe care o resimt unele persoane faţă de euforizarea prin consumul băuturilor alcoolice, apetenţă care conduce în timp la instalarea dependenţei şi alcoolismului cronic, indiferent de cantitatea de alcool ingerată sau de ritmul cronologic al ingestiei. 3. Alcoolomania. Sub această denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice caracterizate prin alterarea discernământului asupra propriei persoane şi interrelaţiilor sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de băuturi alcoolice, stările periodice de apetenţă dipsomaniacă inductibilă, cât şi fenomenele psihotice supraacute apărute în mod
30
excepţional la consumul unor cantităţi mici sau moderate de băuturi alcoolice (criza de beţie patologică). 1.3. Stadialitatea alcoolismului “Stadialitatea beţiei alcoolice obişnuite decurge prin succesiunea fazelor de excitaţie, depresiune şi inhibiţie supraliminară care se produc în cursul narcotizării structurilor cerebrale. Stadiile ebrietăţii apar mai mult sau mai puţin manifestate de la o persoană la alta, cât şi la aceeaşi persoană în momente diferite. Diversitatea individuală a unui adult sănătos la intoxicaţia alcoolică este în funcţie de alcoolemie, toleranţă, tip de sistem nervos şi starea iniţială a organismului în momentul ingerării respective. Primul stadiu de intoxicaţie alcoolică acută se caracterizează în general, prin excitaţie psihomotorică de tip hipomaniacal şi corespunde unei alcoolemii care variază, de la caz la caz, între 0.30-1.50 la mie. În funcţie de personalitatea premorbidă şi starea ideo-afectivă premergătoare îmbătării, pe lângă starea hipomaniacală pot apare şi alte variante morbide cu predominanţă excitaţii triste, delirante sau confuzionale. Al doilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (hipnoid-ebrietos sau medicojudiciar) se caracterizează prin depresiunea activităţii neuro-psihice şi corespunzătoare unei alcoolemii care variază între 1.5-3 la mie.” În cursul acestui stadiu apar o suită de tulburări psihomotorii corespunzător deconectării de la mozaicul funcţional al structurilor neuronale corticale intrate în narcoză; ideaţia şi limbajul devin tot mai incoerente, tendinţa megalomaniacă, reducerea manifestă şi progresivă a capacităţii de percepţie şi creşterea fazei latente între stimularea senzorială şi reacţia psihomotorie, reacţii fazice paradoxale şi tendinţa la somn, discernământul situaţiilor devine tot mai precar, ajungând până la un stadiu hipnoid, care-l expune pe subiect, în raport cu situaţia în care se află, la o diversitate de incidente şi accidente. “Al treilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (paralitic) se caracterizează prin narcotizarea scoarţei cerebrale şi corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie.” Reflexele condiţionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea motorie profund perturbată, nu-şi mai controlează sfincterele, somn profund de câteva ore. “Al patrulea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (comatos), corespunde unei alcoolemii de 4-5 g la mie.” În acest stadiu, alcoolicul se caracterizează prin abolirea reflexelor spinale, pupile imobile în midriazis, anestezie, hipotensiune, puls deprimat,
31
cianoză, hipotermie, transpiraţie vâscoasă. Moartea se produce în general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiraţiei. “Intoxicaţie alcoolică supracută – se produce prin consumarea rapidă a unei mari cantităţi de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool şi îndeosebi copiii. În această situaţie, faza de excitaţie trece aproape neobservată, persoana în cauză intrând repede în stadiul comatos. Criza de beţie patologică acută constituie o stare excepţională ca frecvenţă în clinica alcoolismului, care se instalează repede după consumarea unei cantităţi reduse de alcool (alcoolemie până la 1 g la mie) caracterizându-se printr-o accentuată agitaţie confuzional-halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator şi nivel de conştiinţă anulat, stare care se poate menţine câteva ore şi se termină de obicei prin somn. Dipsomania este ‘setea nebună’ pentru consumul de băuturi alcoolice şi care apare în mod periodic (la câteva săptămâni luni sau ani şi durează un timp scurt –ore sau zile. Alcoolismul cronic – consumarea frecventă a unor cantităţi variabile de băuturi alcoolice timp mai îndelungat, poate determina dependenţa narcomaniacă şi dezvoltarea diferitelor tulburări neuropsihice.” Prin consumul cronic de băuturi alcoolice este determinată scăderea funcţiilor superioare de analiză şi a capacităţii de stăpânire asupra pornirilor instinctiv-emoţionale, favorizând astfel apariţia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizează diminuarea capacităţii sale productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenţă. Alţi autori clasifică alcoolismul în cronic şi acut. Alcoolismul acut “este forma clinică în care tulburările psihice se pot manifesta sub aspectul intoxicaţiei alcoolice acute (beţia alcoolică, beţia patologică), sau al delirului alcoolic acut sau subacut. Alcoolismul cronic se caracterizează prin continuitate, intoxicaţie sistematică, centrarea psihotică a vieţii pe consumul de alcool.” 1.4. Clasificarea alcoolicilor Clasificarea alcoolicilor este o problemă care se loveşte de dificultăţi, rezultând din latenţa sau caracterul efemer al semnelor de intoxicaţie. Dacă privim lucrurile din punct de vedere medical, distingem bolnavi spitalizaţi în primul rând pentru simptome caracteristice de alcoolism şi bolnavi prezentând un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse afecţiuni. Unele statistici disting: 32
•
alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburări de caracter şi alte activităţi;
•
etilismul constituit, cu leziuni viscerale şi absenteism la serviciu;
•
etilismul grav, cu leziuni viscerale şi lezarea profundă a sistemului nervos, bolnavi incapabili de muncă.
După o altă clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge: •
persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinţe fizice sau morale, la care dependenţa nu se dezvoltă obligatoriu;
•
alcoolismul constituit după o lungă perioadă de abuz, la care se adaugă complicaţiile somatice comune;
•
alcoolicii cu fenomene de toleranţă şi dependenţă fizică la care se suprapun grave tulburări comportamentale, generatoare de acte antisociale.
Această clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii, începând de la consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, până la apariţia gravelor fenomene de dependenţă şi a afectărilor psihosomatice ce caracterizează ultima fază a alcoolismului cronic. Cunoştinţele actuale privind alcoolismul cronic se datoresc în mare măsură progreselor realizate asupra consecinţelor metabolice ale consumului de alcool. Tipuri de alcoolici Felul de a bea difera de la persoana la persoana. Ca atare abuzul de alcool si dezvoltarea alcoolismului (a dependentei de alcool) difera in functie de frecventa si cantitatea care se bea, de motivatia consumului si de perioada de pauza dintre consumuri. Profesorul E. M. Jellinek a studiat comportamentul de consum al alcoolicilor si a descris cinci (V) tipuri de bautori: 1. Bautorii de tip ALFA Motivul principal al consumului: relaxare, destresare, evadarea din stari de dispozitie neplacute. Acestia
consuma alcool pentru a se
usura, incercand sa-si
rezolve prin aceasta deferite
probleme. In aceasta
forma
asupra consumului de
alcool dar progresiv se poate
instala
dependenta.
Exemple:
paharel
inainte
dans, inaintea unei intalniri
de
33
inca
exista consumul
control unui
importante,
seara
acasa
in
fata
televizorului,
etc.
2. Bautorii de tip BETA Motivul principal al consumului: obisnuinta de a asocia orice situatie/eveniment cu consumul de alcool. Acestia consuma frecvent alcool, cu diferite ocazii, fara a fi inca instalata dependenta. Totusi pot aparea anumite acuze legate de complicatii organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.) Exemple: consuma alcool la nunti, botezuri, petreceri, sarbatori, aniversari, etc. 3. Bautorii de tip GAMA Motivul principal al consumului: nevoia psihica si fizica de consum, in lipsa consumului apar stari psihice si fizice neplacute (depresie, iritabilitate, nervozitate, melancolie,
agresivitate,
agitatie
psiho-motorie,
dureri
si
indispozitii
fizice).
Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand psihic, dar si fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumata (dupa primele pahare isi pierd masura, consuma in continuare, apare starea de ebrietate). Exemple: consuma pe parcursul unei zile cu diferite ocazii, mai ales dimineata pentru inlaturarea simptomelor neplacute (tremurul mainilor, greutatea vorbiri, pierdera echilibrului) si seara pentru a putea avea un somn cat de cat confortabil. 4. Bautorii de tip DELTA Motivul principal al consumului: nevoia fizica de a consuma alcool, obisnuinta Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand fizic. Pot pastra o perioada mai lunga
34
controlul asupra cantitatii de alcool consumata (nu se imbata tare, dar nici nu pot renunta). Exemplu: obiceiul zilnic, ca dupa serviciu, cu colegii sa bea 2 beri la barul din cartier. 5. Bautorii de tip EPSILON (periodici) Motivul principal al consumului: decopensare, lipsa capacitatii de a mentine un echilibru, stare de epuizare sau de depasire a resurselor functionale fizice si psihice. Acestia sunt dependenti de alcool consumand necontrolat timp de cateva zile, avand, insa si perioade mai lungi fara consum abuziv. Ca lungime de timp pauzele dintre episoadele de consum pot varia intre cateva saptamani pana la 5-6 luni de zile. Exemplu: dupa o pauza de 6 luni de zile, de revelion se incepe consumul si tine 1-2 saptamani, persoana fiind aproape permanent in stare de ebrietate. Efectele alcoolismului asupra organismului. Seneca (4.i.Hr. - 65 dupa Hr.) descria alcoolismul ca fiind nebunie liber consimtita care permite sa iasa la iveala orice slabiciune. Betia se transforma in cruzime aproape nemijlocit, caci sanatatea mintii se degradeaza iar cel atins de betie devine dezinteresat, indiferent si superficial. Efecte daunatoare asupra organismului sunt de asteptat in timp cu mare probabilitate, daca doza medie zilnica depaseste aproximativ 40 de grame de alcool pur. Ca aliment 1 kg de alcool are o putere calorica de 29 kJ, dar nu contine vitamine, saruri minerale etc). Un litru de bere contine 2000 kJ, acopera 20% din necesarul de energie al uni barbat ce presteaza o activitate cu eforturi fizice medii. Prezentam aici unele dintre efectele alcoolismului asupra organismului: Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea arteriala, sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri, cortizon. Organismul foloseste energie pentru inlatuarera alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel mai mult sub influenta alcoolului. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie. Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de etanol are ca efect reducerea
35
progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu sodiu si apa. Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afecteaza celulele nervoase. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri minerale), cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine somatica. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea pericolului de fracturare. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale, precum si fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sangerari grave. Consumul permanent de alcool creste de zece ori mai mult riscul de imbolnavire de cancer esofagian. Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza. Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de alcool sunt: gastritele toxice ulcere pancreatita diabet zaharat hepatita cronica ciroza hepatica polinevrita periferica convulsii accidente vasculare cerebrale si miocardice Efectele alcoolului asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Pentru sistemul nervos central alcoolul actioneaza in functie de cantitatea consumata: in doze mici, pana la 200 ml de bere sau 1 pahar de 100ml de vin, se produce un efect
stimulator
(creste
dispar
inhibitiile,
creste
iritabilitate nervoasa),
debitul gradul
verbal, de
dar consumat in doze mai 36
mari are efect inhibitor (reactii slabe la stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate). Alcoolul este un alt tip de drog, o substanta psihoactiva si un toxic celular cu efect tranchilizant asupra sistemului nervos central. Actiunea sa consta in inhibarea transmiterii impulsurilor nervoase. De exemplu se inregistreaza scaderea vitezei de reactie si slabirea atentiei. Efectele psihologice le consumului de alcool pot crea impresia depasirii starilor de teama si inhibare, poate sa faca singuratatea mai suportabila, pot
diminua
sentimentele
de
inferioritate.
Celulele nervoase nu se regenereaza. La fiecare consum de alcool sunt distruse mii de celule nervoase. Distrugerea treptata a neuronilor se observa in timp, mai ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in scaderea capacitatii de memorizare (apar lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a discernamantului. Consumul abuziv poate cauza in timp deteriorari si leziuni organice la nivelul creierului, ajungandu-se la psihosindromul organic, la convulsii, delirium tremens sau la dementa. Din punct de vedere psihic, dependentul de alcool manifesta o raceala emotionala, o alterare treptata a sentimentelor, indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor. Mai pot sa apara: o neliniste interioara, agresivitate, iritabilitate o tulburari de somn, cosmaruri, o lacune de memorie (nu-si mai aduce aminte ce a facut in urma cu doua ore sau doua zile) o depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade de grandomanie
37
o lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea o izolarea si reducerea sferelor de interes o lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica. Tulbuari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult. Fenomene de sevraj: Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi, dureri la nivelul intregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburari de somn. Un sindrom acut de sevraj reprezinta intotdeuana o indicatie pentru internarea in spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide.
In imaginea alaturata se poate vedea cum se modifica creierul unui alcoolic in timp.
3. Evolutia dependentei de alcool - fazele bolii S-au facut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar cercetatorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetica a evolutiei dependentei de alcool. Acesta prezinta evolutia alcoolismului in patru faze: F1. Faza pre-alcoolica F2. Faza de debut F3. Faza critica F4. Faza cronica
38
F1. Faza Pre-alcoolica Este faza in care alcoolul se consuma ocazional, la petreceri, sarbatori, protocoale, etc. In acest stadiu nu exista dependenta fizica si psihica. •
Dependenta se poate crea prin:consum de alcool repetat. Multi consumatori în exces nu depasesc niciodata acest punct.
•
cantitatea de alcool creste din ce in ce mai mult cu fiecare ocazie de consum
F2. Faza de Debut In aceasta faza, sunt "asigurate", de catre consumator toate conditiile pentru dezvoltarea dependentei.
Consumatorul manifesta urmatoarele simptome: 1. Amnezie 2. Consum de alcool pentru efectul în sine 3. Ascunderea alcoolului 4. Preocupare fata de alcool 5. Sorbirea cu sete a primului pahar 6. Sentiment de vinovatie privind alcoolul 7. Evitarea conversatiei pe tema alcoolului 8. Amneziile apar dupa aproape fiecare consum F3. Faza Critica Este faza in care dependenta de alcool este deja instalata. Alcoolicul manifesta urmatoarele: 9. Pierderea controlului, persoana nu mai poate controla voluntar cantitatea de bautura consumata, se pierde simtul masurii, se consuma pâna la betie, ebrietate, intoxicatie, coma alcoolica. 10. Rationalizarea si justificarea consumului, negarea bolii 11. Grupul de consumatori devine o sursa importanta pentru respect si stima de sine 12. Comportament agresiv, remuscare si sentimentul de vina persistenta 13. Modificarea comportamentului, tulburari de comportament 14. Intreruperea relatiilor sociale 15. Pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini si responsabilitati 16. Pierderea interesului pentru activitati casnice, hobbyuri, alte activitati
39
17. Re-interpretarea relatiilor personale 18. Auto-compatimire marcata, stari depresive 19. Gandire irationala - crede fapte sau lucruri fara fundament real, interpretare negativa 20. Protejarea bauturii, neglijarea hranei, a igienei corporale si a aspectului fizic 21. Prima spitalizare, probleme medicale in urma complicatiilor date de consum 22. Gelozia alcoolica, scaderea capacitatii sexuale, impotenta 33. Consum matinal de alcool F4. Faza cronica Este ultima faza a dependentei. Din acest punct, nu mai exista cale de intoarcere la "bautul controlat". In acest stadiu dependenta se manifesta prin: 34. Consum permanent de alcool - de unul singur sau in compania prietenilor de pahar 35.
Deteriorare
etica
-
sistemul
de
valori
s-a
modificat
36. Deteriorare reversibila a gândirii 37. Deteriorare sociala prin compania consumatorilor 38. Înlocuirea oricarei bauturi cu alcool 39. Tremuraturi, consum pentru evitarea sevrajului 40.
Refuzul
de
a
accepta
starea
de
degradare
fizica
si
psihica
41. Psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool: 1. Betia patologica Este o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea violenta pot aparea, în unele cazuri, deja la ingerarea de cantitati minime de alcool (probabil în urma unei predispozitii individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral). Durata acestor manifestari este limitata în timp (5-15 min.). Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului. 2. Delirium tremens Reprezinta o stare grava în care apar halucinatii vizuale majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. În trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a scazut semnificativ în ultimii ani multumita unor medicamente noi. 40
3. Halucinoza alcoolica Se aud voci vorbind între ele, precum si voci care vorbesc despre, comenteaza, critica persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de situatii includ scene de urmarire si asediu si se asociaza cu anxietate maxima! 4. Gelozia obsesiva a alcoolicului Este obsesia adesea incorigibila, ca partenera "merge" cu altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular ordinar. Originea se gaseste în relatia tensionata a cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si în atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu în ultimul rând, frica de a-si pierde partenerul de viata. 5. Encefalopatia Wernicke Este o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata în pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor). 6. Sindromul Korsakov Tulburari Fenomene
de
grave sevraj
ale
asociate
memoriei, acestor
pacientul
tulburari
confabuleaza
cauzate
de
consumul
mult. alcool:
Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi, dureri la nivelul întregului corp (la
nivelul
trunchiului),
anxietate,
predelir,
tulburari
de
somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezinta întotdeuana o indicatie pentru internarea în spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide.
1.5. Teorii explicative şi factori predispozanţi ai alcoolismului A. Teorii explicative ale alcoolismului “Printre teoriile formulate ce caută să explice alcoolismul se află şi teoria “puterii” formulată de McClelland (1972), în sensul că acei bărbaţi ce dovedesc o accentuată nevoie de a-şi manifesta forţa, beau excesiv.”
41
Manifestările antisociale şi agresiunile constatate ca stări premorbide în alcoolism sunt argumente în sprijinul acestor concepţii, aceste manifestări fiind săvârşite pentru a-şi proba propria forţă, dorinţa de dominare. Lumea e concepută ca o competiţie în care aceste personalităţi morbide trebuie să câştige glorie să domine. Această structură psihică ar predispune la alcoolism. După opinia specialiştilor, teoria este lipsită de consistenţă întrucât cazuistica avută la dispoziţie şi testele psihologice au demonstrat că devin alcoolici şi personalităţi refulate, slabe, lipsite de voinţă, chiar diametral opuse tipului propus ca fiind predispus spre alcoolism. Teoria “dependenţei” se explică prin tendinţele agresive şi de afirmare a forţei şi sunt o reacţie sub care se ascunde de fapt necesitatea de a fi dependent de cineva, iar consumul de alcool ar răspunde unei dorinţe de căldură, confort şi siguranţă care înlătură sentimentul de dependenţă. Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin speculativ sau contradictoriu al acestor teorii, ele trebuie privite ca încercări de lămurire a etiologiei şi premiselor alcoolismului. Agresivitatea şi impulsivitatea sunt frecvente printre alcoolici; impulsivitatea care corespunde conceptului de pierdere a activităţii inhibitorii, a fost găsită prezentă în numeroase studii şi caracterizează personalitatea alcoolicului. Comportamentul antisocial, tendinţa de a ‘depăşi limita” apare ca principală caracteristică a personalităţii alcoolicului, în numeroase studii. Alcoolicii apar de asemenea, ca având o comportare specifică în relaţiile cu persoanele din jur, observabilă şi în stadiile prealcoolice la tineri: tendinţele de extravertire, sociabilitate de tip exhibiţionist apar frecvent semnalate în aceste stadii, ca de altfel şi pierderea sentimentelor de afecţiune şi preţuire pentru cei din jur, în pofida unei sociabilităţi aparente, pe care o manifestă cei mai mulţi dintre alcoolici. “Chiar dacă apar schimbări ale personalităţii în stadiul de alcoolism faţă de stadiile de prealcoolic, semnificaţia etiologică a dimensiunilor personalităţii ce caracterizează pe alcoolic este încă neclară. Spre exemplu nu se poate conchide că aspectele de dependenţă implicate în alcoolism îşi au explicaţia în constatările că alcoolicii sunt independenţi în copilărie şi devin dependenţi ca adulţi.” Alcoolicii au fost găsiţi în multe studii de psihologie ca fiind puternic atraşi de mamă, ceea ce după unii ar constitui un argument pentru teoria dependenţei, iar după alţii pentru teoria “puterii“, aceasta deoarece în ambele teorii alcoolicul ar avea o identitate masculină inadecvată. Teoria dependenţei pare totuşi să explice mai bine de ce consumă alcool un individ cu o personalitate caracterizată de aspecte de masculinitate exagerată. Alcoolul rezolvă conflictul legat de dependenţă, reduce anxietatea, produce satisfacerea unor tendinţe infantile, sentimentul de confort, securitate şi putere. Adepţii teoriei “puterii” 42
se întreabă de ce tendinţele agresive şi comportamentul antisocial, trăsături de personalitate caracteristice în alcoolism şi prealcoolism trebuie legate motivaţional de fenomenul psihic al dependenţei şi nu ca expresie a punerii în valoare a unor tendinţe reale spre forţă, spre putere. O altă teorie care încearcă să explice alcoolismul, fiind şi cea mai cunoscută şi înţeleasă, care este teoria reducerii tensiunilor psihice, care însă s-a constat adesea că nu îşi găseşte aplicabilitate în toate cazurile de alcoolism, aspect verificat în diferite tipuri şi moduri de viaţă. Anxietatea pe care o are alcoolicul apare a fi mai degrabă efect decât cauză. Studii asupra gemenilor uni- şi bivitelini, asupra unor sugari, a unor copii adoptaţi au pus în evidenţă rolul factorilor genetici. “Transmiterea ereditară ar fi evidenţială pentru următorii parametri ai abuzului de alcool şi ai alcoolismului cronic; apetenţa patologică pentru alcool, dependenţa fiziologică şi alterarea conştiinţei în stare de beţie.” Numeroase teorii care încearcă să explice etiologia alcoolismului se referă în special la factorii fiziopatologici şi mai ales la cei psiho-sociologici. Rolul carenţelor alimentare, a subnutriţiei a fost demonstrat experimental la şobolani, care în condiţii de post preferau soluţii alcoolice, apei. Acelaşi rol poate să-l joace şi carenţa în vitamina B 1. Existenţa unor familii de alcoolici, sau a gemenilor univitelini alcoolici, aduce în discuţie posibila etiologie genetică. A fost demonstrată şi existenţa unei toleranţe înnăscute la alcool, iar fenomenul de dependenţă a putut fi transmis la generaţii succesive, experimental. În ceea ce priveşte factorul psihic, teoria reflexelor condiţionate, deşi explică repetarea consumului după obţinerea satisfacţiei, nu lămureşte de ce oricine care consumă ocazional alcool pentru reducerea temporară a unei stări tensionale sau conflictuale, devine neapărat un alcoolic. În timpul curelor de dezintoxicare, alcoolomania ar trebui să dispară, dacă am admite etiologia reflex-condiţionată. Cercetări extinse au dovedit existenţa unei personalităţi psihopatologice a băutorilor, caracterizată prin deficit moral sau caracterial, fenomene de inadaptabilitate la mediul social sau familial, precum şi tulburări în viaţa sexuală, toate determinând un dezechilibru psiho-afectiv de intensitate diferită. Majoritatea alcoolicilior sunt persoane lipsite de voinţă, cu labilitate afectivă marcată. Un rol important în etiologia alcoolismului îl au o serie de factori sociali care trebuie consideraţi cel puţin favorizanţi; uşurinţa cu care pot fi procurate băuturile alcoolice, obiceiurile consumării în grup şi în diferite ocazii a băuturilor alcoolice. Concepţiile potrivit cărora ar exista o legătură între nivelul de trai şi alcoolism nu trebuie absolutizate, alcoolicul nefiind neapărat un individ cu posibilităţi financiare reduse. Faptul că alcoolismul apare în majoritatea cazurilor la oameni de vârstă medie afectaţi mai 43
mult de traume psihice şi stări stresante, comparativ cu tinerii, este relevant pentru rolul jucat de factorii sociali în geneza alcoolismului dar şi pentru nivelul ridicat pe care-l are orice dorinţă la această vârstă. Cu cât consumul de alcool începe mai târziu cu atât mai repede se instalează toleranţa şi dependenţa, indicând rezistenţa mai mare a organismului tânăr faţă de alcool. Variatele reacţii somato-psihice, care scad rezistenţa şi facilitează apariţia alcoolismului ca boală, trebuie avute în vedere, prin analogie cu orice afecţiune posibilă. I. Teoriile psihologice explică comportamentele adictive prin intermediul proceselor care au loc în mintea persoanei, în opoziţie cu cele care au loc în structurile biologice cu ar fi creierul. Mc Murran (1994), subliniază şase astfel de teorii care satisfac criteriile de ştinţificitate şi care au relevanţă pentru dependenţa de alcool şi droguri: • Condiţionarea clasică • Condiţionarea operantă • Teoria proceselor de opunere • Teoria expectanţei • Teoria învăţării sociale • Teoria problemelor comportamentale
a) Condiţionarea clasică Teoria condiţionării clasice a fost dezvoltată de medicul rus Ivan Pavlov (18491936). Pavlov a descoperit că câinii salivau în momentul în care vedeau că li se pune farfuria pentru mâncare în aşteptarea hranei care urma să vină. Producerea salivei era un comportament care se producea în momentul în care animalul era capabil să asocieze un stimul (farfuria pentru hrană) cu un altul (hrana). Această asociere poate fi învăţată. Pavlov a repetat experimentul utilizând ca stimul sunetul unui clopoţel pentru a vedea dacă asocierea se mai produce. Acest lucru s-a confirmat însă, chiar şi în cazurile în care hrana nu a mai venit. Hrana a fost stimulul necondiţionat iar salivarea iniţială ca răspuns la hrană este răspunsul necondiţionat. Sunetul clopoţelului este stimulul condiţionat iar salivarea ca răspuns la sunetul clopoţelului este răspunsul condiţionat. Condiţionarea clasică este relevantă pentru iniţierea răspunsului şi anticiparea abuzului de alcool şi droguri. 44
b) Codiţionarea operantă Multe din activităţile pe care le realizăm sunt învăţate. Condiţionarea operantă, se concentrează asupra modului cum se realizează această învăţare. Probabilitatea ca un comportament să fie întărit depinde de recompensele şi pedepsele care sunt primite în relaţie cu acesta. Întărirea poate fi pozitivă (obţinerea stării de „bine” căutate ) sau negativă (evitarea senzaţiilor neplăcute produse de fenomenul de sevraj). Pedeapsa poate descuraja comportamentul. Reîntărirea este subiectivă, ceea ce plăcut pentru o persoană poate fi neplăcut pentru alta. Frecvenţa, promptitudinea şi regularitatea reîntăririlor acţionează ca factori mediatori. c) Teoria proceselor antagoniste Teoria proceselor antagoniste (Solomon, 1980) porneşte de la premisa că indivizii temperează în mod automat plăcerile şi neplăcerile extreme. Mintea caută să restabilească homeostazia (o stare stabilă) prin producerea unor stări opuse, contrarii. În timp răspunsul la un stimul va diminua şi în cele din urmă starea de sevraj se va produce astfel încât efectul de echilibrare va devenii dominant
şi răspunsul persoanei va fi opus celui
experimentat în momentul în care a desfăşurat acţiunea. Cineva
într-un bar poate
experimenta plăcerea ca răspuns la ingestia de alcool dar creierul său, în încercarea de a echilibra această tendinţă va produce o stare opusă astfel încât acesta va înceta să mai simtă plăcerea şi va resimţi o stare disconfort sau de sevraj. În timp individul poate ajunge să recunoască acesta şi să mărească consumul în încercarea de a retrăii plăcerea sau pentru a evita neplăcerea (şi astfel ne întoarcem la conceptul de întărire negativă). Rezultatul va fi o şi mai puternică reacţie de echilibrare şi o stare de sevraj mai puternică. d) Teoria expectanţei Capacitatea de a prognoza rezultatele potenţiale ale unui comportament este preocuparea majoră a teoriei expectanţei (Tolman, 1932). Aceasta porneşte de la premisă că oricine posedă ceva cunoştinţe despre consecinţele probabile ale unui comportament în baza observaţiilor proprii şi a experienţei. Aceste rezultate aşteptate nu trebuie neapărat să aibă o legătură cu efectele reale ale consumului de alcool şi droguri. De exemplu 45
observarea utilizării consumului de alcool ca mijloc de relaxare va conduce la apariţia convingerii că alcoolul induce calmul şi combate stresul. Această convingere poate fi temperată de diferite circumstanţe, context şi stimuli interni. Atunci când venim de la serviciu agitaţi şi obosiţi, alcoolul poate fi utilizat ca mijloc de relaxare acasă. Dimpotrivă atunci când ni se oferă o băutură la o petrecere ne aşteptăm să ne simţim energici şi binedispuşi şi în general alcoolul este asociat cu o gamă largă de aşteptări legate de creşterea încrederii în sine şi vioiciune. e) Teoria învăţării sociale Dezvoltată de Bandura (1977), teoria învăţării sociale prezintă trei aspecte referitoare la consumul de alcool şi droguri:
• Comportamentul este modelat de acele
rezultatele pe care o persoană se aşteaptă
să fie produse de o anumită acţiune. Efectele de gratificaţie pe termen scurt ale unei substanţe include sentimentul de bunădispoziţie ori de îndepărtare a senzaţiilor neplăcute provocate de starea de sevraj. Beneficiile pe termen lung ale încetării consumului pot fi mai puţin motivante decât recompensele pe termen scurt ale consumului.
•
Modelarea –individul poate învăţa că un anumit comportament are anumite
rezultate particulare prin intermediul observării comportamentului altora în mod direct şi indirect. Aceasta poate include imagini media şi comportamentul parental.
•
Auto-eficienţa -capacitatea percepută a individului de a schimba un
comportament este importantă. Chiar şi atunci când efectele negative ale consumului de alcool sunt recunoscute, dacă persoana în cauză nu se simte ea însăşi capabilă să schimbe comportamentul este improbabil să încerce. f) Teoria problemelor comportamentale Problemele comportamentale cum sunt consumul de droguri sunt văzute ca fiind legate în cazul indivizilor. Teoria se concentrează asupra a trei domenii de interes: personalitatea, mediul şi comportamentul. Fiecare din acestea dispune de declanşatori şi mecanisme de control în relaţie cu diferite probleme de comportament din a căror acţiune combinată rezultă un anumit nivel de dispoziţie. Această teorie argumentează că este
46
neobişnuit să întâlnim indivizi cu probleme legate de consumul de alcool fără ca această problemă să nu fie parte dintr-o problemă comportamentală mai amplă. Printre teoriile psihologice cu relevanţă pentru problematica dependenţei de alcool şi droguri mai putem include: g) Teoria acţiunii întemeiate (reasoned action) O altă teorie cu caracter integrativ, întemeiată de Azjen şi Fishbein (1980), sugerează faptul că acţiunea este rezultatul atitudinii cuiva faţă de un comportament, convingerile sale vis a vis de acesta şi de forţa acestor convingeri. Convingerile personale ale unui individ pot fi influenţate de percepţia modului în care gândesc alte persoane semnificative pentru individul în cauză. h) Locus control Conceptul de locus control este teoria unei singure trăsături a personalităţii. Ea se centrează asupra credinţei individului asupra controlului personal. Acesta poate fi perceput ca fiind extern, individul percepe circumstanţele personale ca depinzând de acţiuni ale altor oameni, altor factori ori destin; sau intern, individul le percepe ca fiind sub controlul său. Persoanele dependente au o mai mare probabilitate de a avea un locus control extern, simţindu-se fără putere asupra circumstanţelor vieţii lor şi fără puterea de a-şi schimba comportamentul de consumatori de alcool şi drog. Literatura din acest domeniu este contradictorie, în anumite cazuri dependenţii de alcool şi droguri apar ca având mai degrabă un locus control intern. Martin şi Otter (1996) au abordat implicaţiile şi potenţialul conceptului de locus control în relaţie cu dependenţele de substanţe.
B. Factori predispozanţi ai alcoolismului Factorii predispozanţi presupuşi în a favoriza alcoolismul ar putea fi grupaţi în:
47
a) Factori ocazionali – “prin consum repetat sub influenţa unor factori şi condiţii de mediu se poate ajunge cu timpul la dependenţă de alcool. Adesea acest gen de alcoolism se produce prin imitaţie. b) Factori legaţi de personalitatea alcoolicului – alcoolismul poate apărea pe fondul unei personalităţi normale dar şi pe fondul unor tulburări de personalitate, balanţa înclinând net în favoarea celei de-a doua categorii. În acest sens Deshaies descrie trei modele de alcoolici: alcoolici nepsihopaţi, alcoolici psihopaţi şi alcoolici deveniţi psihopaţi prin alcoolism. c) Ereditatea – în sensul că descendenţii proveniţi din părinţi alcoolici prezintă tare diverse, de tipul encefalopatiilor frustre, cu deficienţe de intensitate variabilă în sfera cognitivă şi caracterială, cu intelect de limită şi tendinţa la structurare disarmonică sau neurotică a personalităţii. Importanţa factorului ereditar creşte însă prin aceea că descendenţii, trăind în condiţii similare cu părinţii, preiau o parte din concepţiile şi modul lor de viaţă. d) Factorii socio – culturali joacă un rol considerabil prin nivelul economic, pregătirea profesională, atitudinea de acceptare sau refuz a consumului de alcool, obiceiuri şi tradiţii proprii fiecărei comunităţi.”(Vladimir Beliş, 1988) Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatică, în general depresivă, stăpânit de dorinţa căreia nu i se poate opune de a consuma excesiv băuturi alcoolice. Lipsa sa de voinţă, o anumită imaturitate afectivă, uneori un complex de inferioritate, instabilitate psihică şi caracterială sunt trăsături ce pot explica tendinţa toxicomană. Chiar dacă, iniţial poate unele eşecuri suferite în viaţă pot crea un cadru favorabil pentru apariţia alcoolismului, în final se va ajunge la o adevărată toxicomanie generatoare a unei personalităţi morbide, degradante, deşi conştient de starea în care se află. Anxietatea şi depresia, lipsa simţului critic sunt elemente care conturează personalitatea labilă a alcoolicului, condus uneori de instincte şi impulsivitate dar sfârşind în descurajare, care-l împinge continuu pe calea absorbţiei toxicului. Istoria, simptomele şi semnele asociate alcoolismului sunt în mare măsură cele ce definesc dependenţa fizică la orice substanţă cu efect sedativ: tulburările de caracter, diminuarea potenţialului lucrativ şi al abilităţii, scăderea puterii de concentrare şi a atenţiei, tremurături, insomnie, oboseală, tulburări digestive,
spasme
musculare,
palpitaţii
şi
scăderea
capacităţii
de
apărare
a
organismului.Toate aceste tulburări au răsunet în sfera relaţiilor sociale, economice, familiale şi interpersonale, stând la baza majorităţii actelor antisociale. Alcoolismul la femei 48
Cercetările privind personalitatea alcoolicului trebuie corelate cu discuţii privind frecvenţa mult mai mare a alcoolicilor printre bărbaţi decât printre femei. Cercetătorii sunt însă de acord cu părerea că femeile beau pentru aceleaşi motive ca şi bărbaţii. Adepţii teoriei forţei sau a puterii, cred că devin alcoolice femeile care au tendinţe de dominare, în timp ce partizanii teoriei dependenţei argumentează că femeile devin mai rar alcoolice decât bărbaţii, deoarece în viaţa nu încearcă stări conflictuale legate de fenomenul de dependenţă (sunt condiţional mai dependente). Explicaţia alcoolismului la femei ar putea fi legată de existenţa unor tulburări obstretico-ginecologice, cum ar fi spre exemplu sterilitatea, precum şi existenţa unor tulburări ale vieţii conjugale sau divorţ. Conceperea copiilor sub influenţa alcoolului duce la apariţia unor descendenţi cu mari defecte de ordin fizic şi mai ales mintal sau predispuşi la multe boli. Copiii născuţi sunt diagnosticaţi cu sindrom alcoolic fetal, care este o afecţiune din naştere. Copiii născuţi şi crescuţi în familiile alcoolicilor pot avea la vârsta maturităţii anumite tulburări psihice. Mai ales din părinţi alcoolici se recrutează copiii cu tendinţa de vagabondaj şi criminalitate. Asocierea celor două cuvinte, femeia şi alcoolul, pare ciudată şi totuşi, alcoolismul nu mai este un privilegiu exclusiv al sexului tare. “Statisticile din Franţa, arată că din 100 de alcoolici cel puţin 25 sunt femei. Ceea ce este mai grav constă în aceea că femeile preferă … băuturi tari, 19 % faţă de 1.3 % bărbaţii.” Alcoolul consumat de către femei este un factor de dezechilibru psihic şi fizic, el compromite sănătatea femeii şi distruge frumuseţea nativ feminină. Consumul de alcool creşte vertiginos pe tot globul: cauzele economice şi sociale; fenomenele de insecuritate privind existenţa cotidiană; şomajul; criteriile valorice, arbitrare sau prea pretenţioase în promovarea cadrelor; imposibilitatea economică de calificare prin studii superioare; alimentaţia neraţională şi insuficientă; abuzul de droguri, toate acestea fac ca într-o lume cu un sistem inechitabil, unde bogatul nu-şi recunoaşte semenul, acesta încearcă să îşi caute prin alcool o evadare, un refugiu unde devine puternic şi obţine tot ce şi-a dorit şi visat, confundând visul cu realitatea, singura speranţă ce i-a mai rămas. “O anchetă printre consumatori ne arată motivaţiile exprimate procentual astfel: 42 % beau pentru a scădea tensiunea psihică; 21 % pentru a uita ceva neplăcut; 12 % pentru a se distra cu amicii; 4 % din motive de boală şi conflicte familiale; 10 % pentru a-şi face curaj; 49
10 % pentru creşterea apetitului alimentar sau sexual; 1 % din politeţe. Motivaţiile ar putea fi grupate după cum urmează: 1. Motivaţii festive (cu ocazia unor evenimente ca: naştere, botez, căsătorie, anul nou, sărbători pe parcursul anului, zile onomastice); 2. Motivaţii teologice (se bea la un deces şi se continuă cu aşa zisele “pomeni”); 3. Motivaţii psihologice (după un eşec neaşteptat, decepţie sentimentală, afaceri nereuşite, etc.); 4. Motivaţii filozofice (se bea pentru a fi mai inspirat sau pentru că viaţa este grea iar individul nu este înţeles de nimeni); 5. Motivaţii sociale (se bea din cauza conflictelor familiale, divorţ, în curs de divorţ, pierderea serviciului, etc.). 1.6. Motivaţii în justificarea consumului de alcool Alcoolismul se poate rezuma la două categorii: Prima - a băutorilor nepasionaţi, ocazionali, mai puternici decât băutura , uneori căzând victime ale intoxicaţiei acute alcoolice, denumită stare de ebrietate; A doua categorie – a băutorilor pasionaţi, mai slabi ca băutura, faţă de care sunt dependenţi psihic şi fizic, ei consumă frecvent şi pe durată lungă de timp, iar efortul de a renunţa nu este posibil; aceştia sunt alcoolicii iar problema pe care o ridică este alcoolismul. Alcoolicul este un bolnav ce prezintă tulburări organice sau psihice permanente. “ Deşi alcoolicul îşi dă seama, în unele momente de luciditate, că este victima unei obişnuinţe rele, în urma căreia este agresionat, el angajează bătălia în cealaltă parte a tiranului, în aceea în care încearcă să motiveze consumul.” Indiferent de cât de legitime sunt aceste motivaţii, el susţine că bea pentru a compensa, numai iluzoriu, unele complexe, frustraţii pe fondul unor carenţe ale propriei sale personalităţi. Dar nici unul din potenţele cu care se caută să se justifice alcoolismul, la o analiză ştiinţifică nu rezistă. 1.7. Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului
50
Efectele consumului de alcool, ca produs de consum periodic sau permanent se manifestă negativ prin aceea că duce până la dezagregarea personalităţii individului, atingerea funcţională şi organică a unor sisteme sau aparate ale corpului omenesc, perturbă relaţiile dintre indivizi, el are deci o componentă socială, degradează nucleul de bază al societăţii, familia, scade cota spirituală şi materială a eforturilor umane, fiind un aspect al subculturii şi subcivilizaţiei. Alcoolismul e un obicei degradant pentru individ, o infirmitate psiho-fizică şi educaţională, un gest de refuz la integrarea în aspectele civilizaţiei şi culturii contemporane, o privelişte deprimantă care lasă o amprentă condamnabilă atât pe individ cât şi pe societatea din care face parte. În ceea ce priveşte relaţia alcool-capacitate de muncă, aceasta este influenţată negativ. S-a observat că alcoolul nu ţine seama de vârstă dar că atinge muncitorii ce execută munci grele şi al căror nivel socio-cultural este mediocru. O altă categorie predispusă la alcoolism este cea a indivizilor cu profesii ce reclamă relaţii cu publicul. Noţiunea de personalitate, indiferent de domeniul de activitate, o exclude pe cea de alcoolism. Intoxicatia etilică, cu multiplele ei aspecte determină un comportament dezadaptat cu implicaţii pe plan delicto-judiciar. Marea accesibilitate faţă de băuturile alcoolice şi efectele acestora asupra comportamentului social şi interpersonal explică variatatea, numărul şi gravitatea actelor antinormative produse sub influenţa alcoolului. Orice formă de violenţă, de la vătămări fizice până la omucidere, atestă relaţii caracteristice alcoolismului şi comportamentului antisocial. Chiar dacă nu orice alcoolic nu este implicit şi infractor, potenţialul infractogen al alcoolicului apare evident, alcoolul intervenind ca factor agravant al structurilor disarmonice ale personalităţii, făcând astfel ca incidenţa delicto-judiciară prin alcoolism să aibă o mare însemnătate pe plan social şi juridic. 1.8. Efectele consumului de alcool asupra personalităţii “Deşi este greu de apreciat ce caracteristici individuale sunt implicate în apariţia şi dezvoltarea alcoolismului ca boală, majoritatea autorilor sunt în general, de acord în a considera că o anumită structură psihică este necesară, dar nu şi suficientă pentru aceasta. Cercetările efectuate în această direcţie nu pot releva anumite caracteristici psihologice, alcoolicii având personalităţi diferite, în timp ce, pe de altă parte, alcoolismul a fost găsit în numeroase afecţiuni psihice.” Există numeroase diferenţe între alcoolici. O altă presupoziţie este aceea că alcoolul exercită o anumită influenţă asupra celui ce devine alcoolic, cantitativ sau calitativ, diferită 51
faţă de efectele asupra indivizilor normali, fiindcă astfel nu se poate explica de ce acesta consumă tot mai mult alcool, ignorând efectele negative ce se asociază acestui consum. Pentru a observa ce trăsături ale personalităţii se modifică după lungi perioade de sobrietate, cercetarea a fost făcută pe foşti alcoolici, acestea putând fi puse în legătură cu alcoolul. O altă tehnică de investigare ar putea fi compararea alcoolicilor tineri şi vârstnici, la primii, consecinţele alcoolismului putând fi mai evidente; se mai pot investiga preferinţele dinaintea perioadei de alcoolic. S-au efectuat studii asupra efectelor emoţionale produse de alcool. Important este a şti ce fel de efecte şi asupra căror persoane, pot duce la alcoolism. O tehnică simplă este aceea de a întreba alcoolicul, când este sobru, de ce bea, la ce schimbare se aşteaptă să apară atunci când este sub influenţa alcoolului. Sau efectuat cercetări privind comportamentul diferiţilor indivizi înainte ca aceştia să devină alcoolici. Cercetările au arătat că în copilărie aceştia erau înclinaţi spre comportament agresiv, sadism, nelinişti sexuale, comportament antisocial, stări conflictuale, vagabondaj, delăsare. S-au pus în evidenţă unele trăsături de caracter mai frecvent întâlnite ca: frustrare, labilitate afectivă, impulsivitate. Au fost cercetate comportări cum ar fi: consumul de băuturi alcoolice de dimineaţă, consumul de unul singur, consumul pe ascuns. Unele dintre trăsăturile relevante ale alcoolicilor sunt pierderea interesului pentru problemele celor din jur, predispoziţia pentru conflictele conjugale şi familiale şi tendinţa spre o recompensă imediată. “Sub influenţa alcoolului apare adeseori o expansivitate şi o vioiciune nestăpânită, individul devine comunicativ, face confidenţe, este elocvent dar reacţiile temperamentale sunt necontrolate, uneori violente. Individul se crede destul de puternic pentru a trânti mai mulţi oameni voinici, chiar atunci când are nevoie de toţi aceştia pentru a-l ţine în picioare.(Goodman & Gilman) Curajul apare ca o imposibilitate de apreciere a pericolelor. Trei factori pot influienţa comportamentul celui aflat sub influenţa alcoolului: propria personalitate, anturajul şi toleranţa la alcool.” "Cauzele consumului de alcool nu sunt predefinite sau pre-existente în psihologia individului. Dimpotrivă, motivele de acest tip sunt construite prin însăşi experienţa individuală a consumului. Mai mult, nu motivaţiile deviante (cum ar fi nevoia de evaziune din faţa unor situaţii stresante sau oprimante…) determină comportamentul deviant (consumul de alcool în cazul nostru), ci comportamentul deviant însuşi produce treptat, de-a lungul timpului, motivaţii deviante”. Psihozele dezvoltate în cursul evoluţiei alcoolismului cronic
52
În cadrul alcoolismului cronic se dezvoltă diferite aspecte psihotice, nuanţarea acestora aflându-se în interdependenţa atât cu starea generală a organismului alcoolizat, cât şi cu structura psihică premorbidă. Psihozele ce se dezvoltă în cursul evoluţiei alcoolismului cronic sunt incluse în primul rând de neurodistrofia toxemică carenţială, al cărei model principal îl constituie psihopolinevrita descrisă de Korsakov în 1889. 1. Psihoza Korsakov alcoolică – se diferenţiază prin următoarele simptome fundamentale: amnezie sau dismnezie de fixare şi confabulare compensatorie; dezorientare temporo-spaţială şi euforie; sugestibilitate crescută şi reacţii oniroide cu tematică delirantă. În situaţii favorabile, remisiunea bolii se produce în 3-6 luni, rămânând adeseori sechele neurologice şi deficit mnezic. În caz nefavorabil, evoluţie lent progresivă spre demenţa globală ireversibilă prin atrofie cerebrală evolutivă. 2. Delirum tremens (delirul alcoolic tremurător, Sutton 1813) Simptome fundamentale: stare hipnoid-confuzională cu zoopsii terifiante; tremurături generalizate şi dureri manifestate la compresiunea nervilor; agitaţie psihomotorie care se accentuează în cursul nopţii, bolnavul comportându-se ca un somnambul ce-şi trăieşte starea fantasmică predominată de stereotipii profesionale; evoluţia scurtă, 2-12 zile, cu remisiune completă sau exitus prin complicaţii viscerale. În prezent mortalitatea prin delirum tremens a scăzut foarte mult prin aplicarea unei terapii foarte eficiente. 3. Psihozele delirante alcoolice – denumite impropriu ‘halucinoze alcoolice’ – se caracterizează în primul rând, prin delir de persecuţie, de gelozie şi de prejudiciu, rău sistematizat datorită elementelor oniroid-confuzionale. Alcoolicii cu delir de gelozie ajung să fie convinşi că sunt ‘înşelaţi’ deoarece ‘văd’ şi ‘aud’ scene obscene, extraordinare prin absurditatea lor. Delirul alcoolic se structurează uneori prin halucinaţii înspăimântătoare şi în consecinţă bolnavii se luptă cu vedeniile în aşa măsură încât pot să ajungă în situaţii de auto- sau heteropericulozitate. Conţinutul şi desfăşurarea delirului alcoolic este indus de bagajul de cunoştinţe, structura premorbidă şi împrejurările în care se află persoana în cauză. Remisiunea psihozelor delirante alcoolice subacute şi cronice se produce în săptămâni sau luni şi poate fi mult scurtată prin tratament corespunzător. 4. Sindromul datorat întreruperii administrării de alcool Alcoolicii au nevoie după dezintoxicare de un tratament care să le stingă apetitul etanolic. Datorită doctrinei pavloviene despre reflexele condiţionate, începând cu deceniul al treilea s-a deschis perspectiva psihofiziologică a condiţionării repulsive la alcool.
53
Reflexul repulsiv la alcool se stinge de regulă, ca orice reflex condiţionat, în decurs de 3-6 luni. Din cifrele de mai sus reiese faptul că alcoolismul nu are graniţe sociale. Prognoza pare a fi gravă: absenteism, pagube imense în economia ţărilor din cauza cheltuielilor imense cu asistenţa medicală şi socială a bolnavilor. “Alcoolul ca factor de risc şi favorizant în acelaşi timp, se reflectă şi în alte boli ca: bolile pancreatice cu indice de morbiditate 11,2 la 100.000 de locuitori; boli digestive cu indicele de 181,7 la 100.000 pentru gastrite şi duodenite; ulcer gastric 50,9 % şi pentru ulcerul duodenal 265 la 100.000 .” 1.9. Practica asistenţei sociale cu persoanele dependente de alcool Potrivit Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din Statele Unite (NASW), practica asistenţei sociale reprezintă: „Aplicarea profesională a valorilor , principiilor şi tehnicilor asistenţei sociale pentru unul sau mai multe din scopurile următoare:
Asistarea clienţilor pentru obţinerea unor servicii sociale,
Oferirea de consiliere şi psihoterapie indivizilor, familiilor şi grupurilor,
Ajutarea comunităţilor sau grupurilor de a obţine servicii de îngrijire a
sănătăţii sau de îmbunătăţire a acestora,
Participarea la procese legislative semnificative”
În raport cu această abordare generală, practica asistenţei sociale cu persoanele dependente de alcool reprezintă o aplicare selectivă a unor cunoştinţe, metode şi tehnici în concordanţă cu cerinţele specifice ale acestei categorii de clienţi. Munca socială cu persoanele dependente de alcool necesită posedarea de către asistentul social a unor cunoştinţe specifice. Cunoştinţele la care asistentul social poate face apel în munca sa cu persoanele dependente poate varia în funcţie de rolul pe care acesta îl poate juca, formarea sa profesională, experienţa de care dispune. În general se consideră că un asistent social care lucrează în domeniu trebuie să dispună de cunoştinţe de sănătate, inclusiv sănătate mentală, modalităţi de tratament, legislaţia şi politicile în domeniu. În munca de asistare socială a persoanelor dependente de alcool, asistentul social trebuie să facă dovada unor competenţe şi abilităţi specifice. El trebuie să fie capabil să furnizeze o gamă largă de servicii pentru persoanele dependente. Asistentul social va lucra atât direct cu indivizii dar şi cu grupurile şi comunităţile în anumite situaţii. El va trebuii să cunoască şi să înţeleagă
54
cultura comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea background-ul cultural al clienţilor săi pentru a putea intervenii la nivelul mediului social al clienţilor săi. În funcţie de specificul mucii în care este angajat , de tipul agenţiei, capacităţile clientului, problemele cu care se confruntă clientul şi resursele disponibile, asistentul social trebuie să dispună de o serie de competenţe şi abilităţi specifice. Competenţele şi abilităţile de care dispune un asistent social generalist (licenţiat în asistenţa socială) îi permit să realizeze o serie de sarcini specifice dar specializarea în practica profesională cu o anumită categorie de clienţi face necesară existenţa unor competenţe şi abilităţi suplimentare. Astfel potrivit Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din Statele Unite (NASW) practica asistenţei sociale cu persoanele dependente necesită următoarele competenţe : cunoştinţe despre teoriile personalităţii, comunicare interpersonală, relaţiile de grup şi dezvoltare comunitară, cunoaşterea unor metode de lucru specifice asistenţei sociale, cunoaşterea cel puţin a unei tehnici psihoterapeutice, cunoştinţe specializate despre cel puţin una din domeniile de cunoaştere de mai sus, cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice de realizare a supervizării profesionale şi a muncii administrative, cunoştinţe de bază despre administrarea serviciilor sociale, cunoştinţe despre metode şi tehnici de cercetare şi abilităţi de lucru.
CAPITOLUL II
55
CONSUMUL DE ALCOOL DIMENSIUNE, CONSECINŢE ŞI FACTORI. 2.1. Consideraţii de bază Importanţa recurgerii la diferitele metode de cercetare a socialului în diversele faze ale unei cercetări este un fapt bine stabilit, sublinindu-se oportunitatea unor metode cantitative şi calitative, dată fiind complementaritatea lor, pentru a obţine un cadru mai fidel a situaţiei ce trebuie examinate pentru a evita limitările pe care le presupune utilizarea unei simple metode. O caracteristică distinctivă a celor două tipuri de metode rezistă în faptul că metodele cantitative au fost dezvoltate mai ales pentru verificarea sau confirmarea unor teorii, în timp ce metodele calitative au fost elaborate special pentru descoperirea şi lansarea unor noi ipoteze. Orice cercetare socială are trei faze: planificarea (designul), execuţia şi raportul; în unele tipuri de cercetare aceste faze sunt distincte şi secvenţiale; în alte tipuri cele trei faze se pot amesteca. Planificarea este vitală, eşecul acesteia implicând riscul de a pierde controlul proiectului şi, evident, eşecul împlinirii cu succes al acestuia; designul cercetării se referă la procesul care leagă întrebările cercetării, datele empirice şi concluziile cercetării şi reprezintă procesul de a lua decizii legate de proiectul cercetării înainte ca acesta să fie dus la bun sfârşit implicând anticiparea tuturor aspectelor, iar apoi planificarea lor pentru ale executa într-o manieră integrată (Agabrian, 2004). Metodologia cercetării pentru lucrarea de faţă a inclus o componentă cantitativă. În cadrul acestei componente am folosit ca metodă de cercetare ancheta, cu tehnica anchetei orale faţă în faţă. Definim designul cercetării ca lanţ logic ce leagă datele care vor fi colectate şi concluziile care vor fi trase în raport cu întrebările iniţiale ale studiului: este esenţialmente un plan de parcurgere a drumului de la începutul la sfârşitul studiului; reprezintă modul prin care se realizează controlul în cursul procesului de cercetare (Agabrian, 2004). Însuşirile obiectelor suport care constituie indivizi statistici pot fi exprimate (evaluate) în forme extrem de diferite, forme în care se evidenţiază cum, în vederea empirică, aceste unităţi apar percepute ca fiind diferite unele de altele, în raport cu o aceeaşi caracteristică. Într-adevăr numai diversitatea formelor de manifestare a unei însuşiri îi conferă acesteia un interes din partea cercetătorului. Dacă toate obiectele ar fi
56
identice, după o însuşire, aceasta n-ar mai reclama, practic nici un fel de investigaţie, nemaifiind nevoie să se analizeze cum se manifestă unii sau alţii în alt fel. Cu alte cuvinte, nici descrierea, nici explicaţia nu ridică probleme, mai exact, nu se pun; cu cât o caracteristică îmbracă forme mai diverse, cu atâtea capătă o valoare de cunoaştere mai ridicată. Consumul de alcool este perceput ca un fenomen dăunător sănătăţii de 67% dintre respondenţi, fapt care poate fi valorificat pozitiv în campaniile de informare-educareconştientizare cel puţin din două motive: În primul rând, boala este asimilată de cele mai multe ori cu suferinţa şi de aici rezultă şi o posibilă reţinere/teamă a elevilor faţă de consumul de alcool şi consecinţele pe care acesta le-ar putea avea asupra propriei lor stări de sănătate; În al doilea rând, consumul de alcool asimilat ca o boală sugerează o oarecare toleranţă sau compasiune din partea respondenţilor faţă de persoanele care sunt dependete de alcool. Acest indicator poate fi valorificat în campaniile de care au ca scop reintegrarea socio-profesională a consumatorilor de alcool. 25% dintre elevi consideră consumul de alcool un fenomen social negativ, prin urmare o abatere de la normele sociale ale cărei consecinţe pot fi marginalizarea şi excluderea socială. Faptul că 8% dintre respondenţi declară că alcoolul reprezintă un refugiu din faţa problemelor personale constituie un factor de risc care trebuie avut în vedere de părinţi, educatori şi alţi factori responsabili de educaţia şi confortul psiho-afectiv el elevilor, a se vedea Diagrama 5. De menţionat aici, este, faptul că nici un tânăr nu consideră consumul de alcool ca un oarecare mod de a-şi petrece timpul liber şi nici o modalitate de distracţie cu prietenii.
57
Semnificatia consumului de alcool Ce reprezintă pentru tine consumul de alcool? Un refugiu din faţa problemelor personale 8%
Un fenomen social negativ 25%
+
Un fenomen dăunător sănătăţii 67%
b) Recomandări: Derularea de campanii de prevenire a consumului de alcool, insistându-se asupra creării abilităţilor oamenilor de a conştientiza efectele negative ale acestuia. Dezvoltarea de parteneriate viabile, pe termen lung, între instituţiile de învăţământ şi alte instituţii publice sau ONG-urilor active în vederea derulării campaniilor de informare pentru elevi. Organizarea de cursuri de instruire, seminarii şi mese rotunde pentru cadrele didactice pe tematica integrării tinerilor dependenţi de alcool în şcoală şi în comunitate; Alocarea în continuare în planul de învăţământ a orelor de educaţie pentru sănătate. Elaborarea unor materiale informative (pliante, broşuri, ghiduri etc.) pentru desfăşurarea orelor de dirigenţie.
58
Organizarea unui curs opţional pe această temă care să poate fi predat la orice clasă, indiferent de profilul liceului. Extinderea aplicării acestui chestionar în toate şcolile şi liceele pentru a colecta cât mai multe opinii în legătură cu problematica discutată.
Tratament/remediu naturist •
ceai de pedicuta, 150 ml baut dimineata cu 30 minute inainte de micul dejun si 100 ml cu 1 ora inainte de masa de pranz. Cura dureaza 14-21 zile.
•
Dezintoxicarea rapida cu miere de albine: este necesara o cantitate de 900 gr, luata
astfel: la ora 18 se iau 6 lingurite cu miere; din 20 in 20 de minute se iau 6 lingurite cu miere (in total 36). Cu alte cuvinte: la ora 18 se administreaza 6 lingurite, apoi la 18.20 se iau 6 lingurite, la 18.40 alte 6 lingurite, la 19.40 se consuma 6 lingurite cu miere si se poate lua masa de seara. Dimineata se iau de 3 ori cate 6 lingurite din 20 in 20 de minute, servindu-se apoi micul dejun. La 10 minute dupa micul dejun se iau 6 lingurite cu miere. Inainte de masa de pranz se iau 4 lingurite ca aperitiv, se serveste pranzul si imediat se iau 4 lingurite cu miere. La ora 18 organismul va fi complet dezalcoolizat. Daca se incearca consumarea de alcool, se produce o stare de rau si voma. Dupa 5-10 zile poate aparea din nou gustul pentru bautura, dar este mult diminuat. Cura nu se aplica diabeticilor. •
Se mai poate folosi un leac vechi: se pilesc 2 cm dintr-un corn de vaca, iar pilitura
se amesteca cu 1 l tuica. Repulsia fata de alcool se instaleaza repede dupa ingerarea unei cantitati din amestec. •
Pentru dezintoxicare se foloseste drojdia de bere, 70 gr, sau infuzia de cimbru. Este
recomandata metoda presopuncturii, prin masarea punctului 10 (tonifiere), de pe meridianul plamanului, situat la baza degetului mare, pe partea palmara.
59
CAPITOLUL III COMUNICARE SI PREVENTIE Dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul tuturor elevilor, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în vederea adoptării unui stil de viaţă sănătos; Sensibilizarea şi educarea elevilor în scopul evitării consumului experimental/ recreaţional de alcool şi trecerii de la acesta la cel regulat; Sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active, obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă; 60% din elevii cu vârsta cuprinsă intre 14-19 ani din liceele pilot vor fi informaţi şi educaţi despre efectele şi consecinţele consumului de alcool. Organizarea de evenimente speciale cu tinerii beneficiari ai proiectului. evita oamenii si locurile care te indeamna la bautura si inlocuieste-i cu
nebautori de alcool;
inscrie-te intr-un grup de auto-ajutor;
asigura-te de sprijinul familiei si al prietenilor;
inlocuieste dependenta negativa de alcool cu dependente pozitive cum ar fi:
o activitate facuta din placere sau o munca voluntara la biserica sau in cadrul unor grupuri civice. incepe sa faci exercitii fizice. Efortul fizic elibereaza in creier substante
chimice care asigura o "buna dispozitie naturala". Chiar si o plimbare dupa cina poate fi linistitoare.
terapie permanenta;
motivatie pozitiva.
ACTIVITĂŢILE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CONSUMULUI ŞI ABUZULUI DE ALCOOL
60
„Moralia”- ample activităţi privind prevenirea şi combaterea delincvenţei
juvenile, a consumului şi abuzului de alcool , acţiuni de cunoaştere şi respectare a legilor ţării, a Regulamentului şcolar şi a celui de Ordine interioară.
„Alcoolul- stimulent sau inhibator?”- masă rotundă cu invitaţi.
Dezbatere pe tema: „Droguri licite şi ilicite” în cadrul Consiliului Elevilor,
cu invitaţi din partea Poliţiei locale şi din rândul elevilor şcolii.
„Care sunt efectele alcoolului?”- aplicare de chestionare.
„Sănătatea noastră depinde de deciziile noastre”– concurs pe tema
combaterii consumului de alcool.
Seminar pe tema „ Alcoolul şi efectele lui” cu ocazia Zilei Mondiale a
Sănătăţii.
Discuţii pe marginea consumului de alcool: „Obiceiuri nesănătoase”
„Consumul de cafea, alcool şi de tutun – vicii periculoase ” – discuţii.
Crearea şi distribuirea materialelor informative (pliante, postere şi).
Distribuirea materialelor informative şi prezentarea romanului tematic "Lebăda cu ochii verzi"de Elisaveta Bunescu au ca scop cunoaşterea mai exactă a fenomenului consumului de alcool.
Realizarea unei expoziţii de artă plastică cu tema "Iată ce aleg".
Lucrările care vor fi expuse în cadrul expoziţiei vor fi efectuate atât de către tinerii beneficiari ai proiectului cât şi de către alţi tineri care doresc să participe cu lucrări. Scopul acestei expoziţii este conştientizarea tinerilor în ceea ce priveşte asumarea deciziilor "sănătoase". Rezultate aşteptate:
Activităţile de prevenire a consumului ilicit de droguri din cadrul
proiectului vor duce la alegerea unor alternative sănătoase de viaţă în detrimentul consumului de droguri.
Şcoala se va implica mai mult în activităţile de prevenire.
Personalul care participă la acest program pilot vor putea constitui grupuri
de discuţii care să vizeze prevenirea consumului de alcool. Efecte multiplicatoare: Replicarea proiectului ar putea fi implementată şi de către alte şcoli sau ONG-uri de la nivel local.
61
BLIOGRAFIE 1. Agabrian, M. (2004), Cercetarea calitativă a socialului, Iaşi, Institutul European 2. Alexandru, O., (1990), Introducere în psihiatria practică, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, pag 417-434. 3. Cheng L.S., Swan G.E., Carmelli D., A genetic analysis of smoking behavior in family members of older adult males, Addiction, 95, 427-435, 2000. 4. Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970. 5. Comisu M., Luchian M., Boisteanu P., Exista o personalitate premorbida la pacientii cu dependenta fata de droguri?, Psihofarmacologie Clinica, Ed. Psihomnia, Iasi, 1998. 6. Crabbe J.C., Genetic contributions to addiction, Annual Revue of Psychology, 53: 435-462, 2002. 7. DSM Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorder în Petersen, T., 2002 8. Egleton R.D., Abbruscato T.J., Thomas S.A., Davis T.P., Transport of opioid peptides into the central nervous system, Journal of Pharmaceutical Science, 87, 14331439, 1998. 9. Engel J., Oreland L., Brain Reward System and Abuse, Raven Press, New York, 1987. 10. Ferreol G., Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Colectia Collegium, Iasi, 2000. 11. Gelder M., Gath D.,(1994), Mayou R., Tratat de Psihiatrie, Oxford, ed. a II-a; 12. Grove W.M. si colab, Heritability of substance abuse and antisocial behavior: a study of monozygotic twins reared apart, Biological Psychiatry 27: 1273, 1990. 13. Hall G.W. si colab., Pathological gambling among cocaine-dependent outpatients, The American Journal of Psychiatry, 157:7, 1127-1132, 2000.
62
14. J. Molto, C. Radel (1995) „Drogues”, în Impact –Internat. Sante Publique. Nr 21, p. 115 în I. Lupu, I Zanc, „Sociologie medicală” Editura Polirom, 1999, p. 185. 15. Jacobsen L.K. si colab., (2001), Substance use disorders in patients with posttraumatic stress disorder: a review of the literature, The American Journal of Psychiatry, 158:8, 1184-1189; 16. Kaplan and Sadock?s, Synopsis of Psychiatry - Behavioral Sciences/Clinical Psychiatry, 8th edition, Ed. Williams & Williams, Baltimore, USA, 1998. 17. Klostermann P., Rotschild M.A., Schneider V., (1996), Aspecte morfologice, sociologice si criminologice la consumatorii de cocaina si heroina, Revista de Medicina Legala, vol.4, nr.2; 18. Mathias R., (1995), Daughters of mothers who smoked during pregnancy are more likely to smoke, NIDA Notes; 19. Mathias R., Rate and duration of drug activity play major roles in drug abuse, addiction and treatment, NIDA Notes, 1997. 20. Marina, L. (2003), Investigaţia socialului, Deva, Editura Emia 21. Mărginean, I. (2000), Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi Editura Polirom 22. National Institute of Drug Abuse, Narcotics, 1998. 23. Nesse R.M., Berridge K.C., (1997), Psychoactive drug use in evolutionary perspective, Science, 278:5335; 24. Nestler R.M., Aghajanian G.K., (1997), Molecular and cellular basis of addiction, Science, 278:5335; 25. Petre, B (1979), Itinerar psihiatric, Ed. Junimea, Iaşi, pag 371-383. 26. Porot A., Porot M., (1999), Toxicomaniile, Ed. Ştiintifica, Bucuresti; 27. Radulescu R.M., (1999), Devianta, criminalitate si patologie socială, Ed. Lumina Lex; 28. Ruthe, R., (1999), Alcoolul şi familia, Ed. Hora, Sibiu, pag 12-35 29. Stoker S., (1997), Studies link stress and drug addiction, NIDA Notes; 30. Stolerman I., (1992), Drugs of abuse: behavioral principles, methods and therms, Trends of Pharmacological Science, 13:170; 31. Selaru M., (1998), Drogurile, Ed. Semne, Iasi; 32. Turlea S., (1991), Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti; 33. Vladimir, B., (1999), Riscurile consumului de alcool, Ed. Ştiinţă pentru toţi, Bucureşti, pag 7-83. 34. http://www.rostonline.org/alcoolismul.html. 63
