Aforisme- Lucian Blaga
Adversarul care îi este o obsesie a devenit o parte din tine. Un animal, când se produce o ruptur radical între el i mediul pentru care e fcut, are o unic ans de salvare: s se transforme în om. Acest basm n-a reuit îns decât o singur dat. Viaa nimnui nu este un roman. Viaa noastr, a oricui, este alctuit din nenumrate tangente la nenumrate romane. O vizit într-o grdin zoologic ne comunic un fel de beie organic. Nu e de mirare, cci orice grdin zoologic este o întâlnire a omului cu premisele sale. Nimic nu ne poate compromite mai mult decât felul cum murim. Este aici poate unul din motivele care ne fac atât de rezervai în opiniile pe care le avem despre oamenii în via. Ex nihilo nihil- era singurul implacabil principiu în faa cruia s-a gsit Dumnezeu când sa apucat s creeze lumea. Niciodat nu s-a început vreo lucrare cu mai puine anse. Exist dou realiti a cror imens, zdrobitoare greutate nu o simim, dar fr de care nu putem tri: aerul i istoria. Minciuna este vacana adevrului. S nu aib oare i adevrul nevoie de vacan? Întreg patrimoniul nostru este alienabil. Chiar i amintirile. Numai viitorul nu. Suntem liberi cu adevrat numai în împrejurri cu totul irelevante pentru noi. Aceasta constituie, mai mult decât orice, mizeria condiiei umane. Înclinarea noastr de a crede în destin este întrit de orgoliul de a nu ne crede cu totul ignorai de restul Universului. Cu orice mare iubire se declar în noi un proces de regresiune, prin mii de ani, spre situaii mitologice primare i sublime, cum este bunoar aceea a fructului oprit sau a glasurilor divine i demonice prin frunziuri de rai. Viaa nu este numai via. Poate c inima zvâcnete, cu fiecare btaie a ei, între dou limite: între via i moarte. Moartea ar fi cu alte cuvinte un punct pe care inima îl atinge ritmic, în fiecare secund o dat.
Ceea ce m uimete totdeauna la un rsrit de soare este uurina magnific cu care se face, totala lips a efortului. i totui, prin ceea ce are loc, se schimb faa lumii. E cert, orice am gândi i cu oricât amrciune despre cer i pmânt, despre condiia uman, despre clip i fatum, inima cu btile ei aplaud existena. A nu tri în zadar înseamn a ti s dai vieii pmânteti aspectul unei captiviti cereti. Îi srui destinul- fr s vrei. Ca un pahar din care trebuie s bei. Pentru vechii faraoni ai Egiptului Äa crea´ însemna Äa-i cldi un mormânt´. Concepia nu a suferit prea serioase schimbri în cursul istoriei. Într-adevr, o secret piramid trebuie s vedem în orice Äoper´. Destinul individului este o mrime de acelai ordin ca i obrazul i are o realitate de aceeai eviden. Obrazul e destinul concentrat în spaiu, destinul e obrazul desfurat în timp. Fericirile pe care le simim în via sunt întotdeauna numai boboci. Boboci care înfloresc total numai în amintire. Amintirea este o ser a fericirilor trecute. O nicoval dobândete cu timpul tria tuturor ciocanelor care au btut-o. Oamenii de mare voin nu se pot apra de singurul lucru de care oricine se apr cu uurin: de propria lor voin. S-ar spune c o mare voin este ca o slbiciune, ca un viciu. Ar fi nespus de regretabil dac adevrul ar fi întotdeauna Äla mijloc´. Aceasta l-ar preface în apanaj al mediocritii. Natura este stpânit de criteriul delimitrilor. Numai în iubire ea caut confuzia. Cci rostul iubirii este s restabileasc pentru o clip haosul iniial, din care s se nasc o lume nou. Încruciarea a dou priviri, o clip de tcere între doi oameni, un simplu cuvânt care nu ajunge pân la urechile celuilalt, pot s fie un strop de istorie universal. Destinul se poate realiza chiar în virtutea demersurilor preventive ce le facem împotriva lui. Destinul e, cu alte cuvinte, singura putere ce ne poate dezarma total. Lucrurile vremelnice sper ca ochiul care le vede s fie o poart prin care ele intr în eternitate.
Dac am avea o perfect amintire a începutului i a naterii noastre, moartea ni s-ar prea mai puin exotic în asemnare cu tot ce cunoatem. O asemenea amintire ar putea s anuleze teama de moarte. Când fiecare celul din noi devine o inim, atunci suntem bolnavi. Dar numai iubirea ne încearc în acest chip. Mai calde decât fiina noastr sunt întotdeauna rnile. Întâlnirea ta cu cineva pe strad este o întâlnire cu un spirit. i totui acest lucru nu te înspimânt. Creaia i iubirea sunt pasiuni care se leag i se condiioneaz reciproc, într-un fel care nu este i al altor pasiuni. Dar în acelai timp pasiunea creaiei i aceea a iubirii îi disput cu hotrâre întâietatea, fiecare cutând s atrag asupra sa accentul suprem întru alctuirea unui sens de via. E un semn de feminitate s pui acest accent suprem pe iubire, i un semn de brbie s-l pui pe creaie. Pentru un îndrgostit, lumea nu este decât o rim a iubitei. Orice lucru poate dobândi o importan. Iat acest ochi de ap. De milioane de ani steaua de sus îi caut în Univers o oglind, i în sfârit a gsit-o. Grijile ne organizeaz timpul. Grijile ne destram timpul. Ce înseamn a avea o religie? A-i pune toat ndejdea într-un semn al întrebrii. S nu te ceri cu oamenii mai mult decât cu tine însui. Oamenii trebuiesc înc sistematic educai s triasc în Äproblematic´. Ei triesc prea insistent în iluzia Äsoluiilor´. Realitatea e ruina unui basm. Asceza este o încercare de a rezolva problemele morale prin evitarea vieii, dar o dram nu se poate scrie prin evitarea conflictelor. A nu-i respecta dumanul înseamn a pierde o ans de a-l învinge. Pe baza intuiiei i a concepiei ce o avem despre Timp, spunem despre tot ce a fost în trecut c Änu mai este´, iar despre ceea ce va fi în viitor c Äînc nu este´. Intuiia noastr despre
Timp anevoie se va schimba vreodat, dar s-ar putea s ajungem cândva la o alt concepie despre aceast form sau structur a existenei. Atunci s-ar putea s spunem despre tot ce a fost în trecut c Ämai exist într-un anume chip´, iar despre ceea ce va fi în viitor c Äexist de pe acum într-un anume fel´. Omul, dac are un rost pe pmânt, trebuie s i-l realizeze prin sine însui, ca toate fiinele. Înelepciunea ce o au foarte muli de a nu pierde nimic în via n-ar trebui s se numeasc înelepciune, cci ea nu seamn deloc cu adevrata înelepciune pe care rar o dobândete cineva, dup ce a pierdut totul. Pentru cei mai muli oameni moartea este numai un pretext de dispariie; pentru foarte puini moartea ine de textul vieii, ca o împlinire a acesteia, ca un punct pe Äi´. Trupul e marginea sufletului. Umblm pe câmpul disperrii i ne rezemm din când în când de umbra noastr ca de-o column de piatr. Încercm câteodat suferine de natur sufleteasc care nu sunt aa de mari precum ne-am atepta pentru situaia dat. Totul este îns o aparen. Suferinele acestea se declar în noi aa cum ar trebui s fie, ele au îns un surplus ce depete sensibilitatea noastr. Acest surplus se transform în altceva, în râs, în somnolen sau într-o foarte viu simit nepsare. Cel ce creeaz nu simte nevoia mântuirii. Cenua e moartea jarului, dar i aprtoarea jarului. Nimic nu e aa de tare ca trecutul. Pe acela nimeni i nimic nu îl poate schimba. Numai creaia rscumpr toate suferinele. Creaia este singurul surâs al tragediei noastre. Iubirea este al doilea surâs al tragediei noastre. Sau poate c totui întâiul. Dorul este un organ de cunoatere a infinitului. Prezentul tace sau vorbete; numai trecutul cânt. De aici farmecul amintirii.
Visul este sufletul sufletului. Viaa ne înva s cultivm uitarea, ca o msur de consolare a fiinei. S se abin de la aprecierea moral a altora aceia care pe ei înii nu se judec mai sever decât pe alii. De ce se însenineaz cerul atât de frumos dup o grea i fertil ploaie? Ca s se arate c e o mai mare bucurie de a da decât de a primi. Moartea este procesul de emancipare a materiei de sub stpânirea unor legi strine. Un personaj alctuit numai din lumini, fr umbre, nu are plasticitate, nu e viu. În via e ca i în desen. tie s porunceasc mai ales cel ce-a tiut s se supun. Omul cu adevrat liber nu e bun nici pentru una, nici pentru alta. Mormintele sunt un fel de instrumente muzicale, cci sporesc infinit tcerea în lume. În limba noastr, printre cele o sut de mii de cuvinte, cuvântul Äinim´ nu-i gsete nicio rim. S fie pentru noi, românii, inima o realitate fr seamn? Judecata de azi e prejudecata de mâine. Nu este un semn de autentic curaj în via când pentru a te pregti pentru situaii care cer curaj învei din vreme s duelezi bine. Suntem ca râurile i ca fluviile: curgem parc am avea o int, dar nu avem niciuna.