ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE
Coordonatori: Vasile Marcu Vasile Pâncotan Autori: Doriana Ciobanu Mirela Dan Isabela Lozincă Lozinc ă Vasile Marcu Zoltan Pasztai Vasile Pâncotan Valentin Serac Carmen Şerbescu
ContribuŃie orădeană la realizarea proiectului nr. 2004 R0/04/B/P/PP 17 5006 Centru de pregă pregătire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice şi de recuperare / Training Center for Health Care, Prophylactic and Rehabilitation Services
EDITURA UNIVERSITARIA DIN CRAIOVA, 2007
CUPRINS
1. INTRODUCERE……………………………………………………………pag.3 2. LOCUL ŞI ROLUL EXERCIł EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAł VIAłA PERSOANELOR CU CERINł CERINłE SPECIALE.................... SPECIALE......................... ..... .......................pag.5 3. ACTIVITĂł ACTIVITĂłII FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL GENERAL AL SPORIRII CALITĂł CALITĂłII II VIEł VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂł DIZABILITĂłI.......................... I........................................................ .............................. ..pag. 15 15 4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞ MIŞCARE PENTRU COPII…………………………………………………………….. ..pag. 23 4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizic ă şi psihică a copiilor…pag. 23 5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ MUZICĂ ……………………………pag.29 5.1. Obiectivele terapiei prin muzic ă…………………………………….. pag.29 5.2.. Efectele muzicii……………………………… muzicii…………………………………………………….. ……………………..pag.29
6. ACTIVITĂł ACTIVITĂłILE ILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT CONTEXT EUROPEAN... pag.33 7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE..........pag INTEGRATOARE..........pag.. 51 8.TESTAREA CONł CONłINUTULUI CURSULUI........................................... CURSULUI...............................................pag.53 ....pag.53 9. BIBLIOGRAFIE................... BIBLIOGRAFIE...................................................... .................................................................... ......................................pag. .....pag. 56
CUPRINS
1. INTRODUCERE……………………………………………………………pag.3 2. LOCUL ŞI ROLUL EXERCIł EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAł VIAłA PERSOANELOR CU CERINł CERINłE SPECIALE.................... SPECIALE......................... ..... .......................pag.5 3. ACTIVITĂł ACTIVITĂłII FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL GENERAL AL SPORIRII CALITĂł CALITĂłII II VIEł VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂł DIZABILITĂłI.......................... I........................................................ .............................. ..pag. 15 15 4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞ MIŞCARE PENTRU COPII…………………………………………………………….. ..pag. 23 4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizic ă şi psihică a copiilor…pag. 23 5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ MUZICĂ ……………………………pag.29 5.1. Obiectivele terapiei prin muzic ă…………………………………….. pag.29 5.2.. Efectele muzicii……………………………… muzicii…………………………………………………….. ……………………..pag.29
6. ACTIVITĂł ACTIVITĂłILE ILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT CONTEXT EUROPEAN... pag.33 7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE..........pag INTEGRATOARE..........pag.. 51 8.TESTAREA CONł CONłINUTULUI CURSULUI........................................... CURSULUI...............................................pag.53 ....pag.53 9. BIBLIOGRAFIE................... BIBLIOGRAFIE...................................................... .................................................................... ......................................pag. .....pag. 56
1.INTRODUCERE Programul Leonardo da Vinci, ini Ńiat şi lansat de Uniunea Europeană în 1994, este un program de cooperare transna Ńională în domeniul formării profesionale a for Ńei de muncă, pentru îmbunătăŃirea calităŃii sistemelor de formare profesional ă şi implementarea unor politici armonizate în statele membre, în contextul realiz ării EUROPAS. Ca partener, România particip ă la Proiectul Leonardo da Vinci începând cu 1 septembrie 1997, având ca responsabil naŃional Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin AgenŃia NaŃională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educa Ńiei şi Formării Profesionale. Proiectul nr. 2004 RO/04/B/P/PP 17 5006, “Centru de preg ătire pentru oferirea unor servicii medicale, profilactice şi de recuperare”, având ca promotor Universitatea din Craiova (Facultatea de Educa Ńie Fizică şi Sport – persoana de contact fiind Avramescu Taina, conferenŃiar univ.dr., taina_mistico@yahoo.com), iar ca parteneri Prefectura judeŃului Dolj (România), FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie din Oradea (România; Dan Mirela – lector univ. dr. – kineto2004@yahoo.com), Universitatea din Oradea (Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport, Marcu Vasile – profesor univ. dr. - vmarcu@uoradea.ro), Universitatea Profesională West Vlaanderen (Belgia), Entente UK, Oficiul de consultan Ńă pentru integrare în Uniunea Europeană (Italia), Universitatea Tehnic ă din Creta (Grecia). Programul î şi propune creşterea calităŃii, a caracterului novator şi implementarea dimensiunii europene în sistemele şi practicile de formare profesională a kinetoterapeuŃilor prin realizarea în comun a urm ătoarelor obiective: - oferirea unui centru bine echipat în cadrul c ăruia asistenŃii, studenŃii şi tinerii absolvenŃi de kinetoterapie, î şi pot dezvolta abilit ăŃi practice pentru procesul de recuperare, prin aplicarea unor proceduri şi standarde specifice, lucrând direct cu bolnavul sub supravegherea şi îndrumarea cadrelor medicale. Acesta va oferi noi forme de învăŃare şi dezvoltare a abilit ăŃilor de bază necesare în procesul educaŃional şi vocaŃional în kinetoterapie (îmbun ătăŃirea calităŃii procesului de preg ătire). Prin posibilitatea oferit ă tinerilor absolvenŃi de a lucra şi câ ştiga experienŃă în acest centru numărul kinetoterapeuŃilor va creşte, permiŃând şi în România atingerea standardelor europene în domeniile profilaxiei şi recuperării (îmbun ătăŃirea aspectelor cantitative ale procesului de pregătire); - accesul şi utilizarea noilor cuno ştinŃe, echipamente şi tehnologii ce vor asigura o folosire optimă a componentelor în scopul dezvoltării şi adaptării celor mai eficiente proceduri în prevenirea şi recuperarea unor patologii variate, oferind c ăi noi în realizarea preg ătirii specifice; - oferirea unui centru specializat unde persoanele cu nevoi speciale din regiunea Olteniei vor putea fi tratate şi recuperate gratuit, oferind astfel protec Ńia socială;
- creşterea posibilităŃilor de angajare a beneficiarilor prin cre şterea experienŃei şi a gradului de preg ătire al acestora; - implementarea unor strategii de înv ăŃare pentru toată durata vieŃii prin elaborarea unei curriculae adaptat ă la standarde europene şi crearea unui centru virtual; - crearea de material didactic (manuale, CD-uri) cu informa Ńii specifice care să contribuie la continuarea preg ătirii vocaŃionale şi după terminarea proiectului şi la diseminarea acestuia; - oferirea posibilit ăŃii de a afla mai multe despre sta Ńiunile balneo-climaterice pentru partenerii străini, intenŃia noastră fiind aceea de a extinde procesul de învăŃământ prin organizarea de stagii practice în sta Ńiunile vecine (Herculane, Govora, Călimăneşti). În contextul integrării europene a României în întreg contextul educa Ńional apare o efervescenŃă crescută în privinŃa alinierii Ńării noastre la noile finalit ăŃi europene ale educaŃiei. Preocupările noastre sunt permanente şi prioritare în a forma formatori care s ă aplice în procesul instructiv-educativ principiul limit ării exclusivităŃii. Ca efect al marc ării deceniului mondial pentru protec Ńia persoanelor cu handicap/dizabilităŃi (80-90), O.N.U. a hot ărât ca ziua de 3 decembrie să fie, în fiecare an, dedicată handicapaŃilor. Au fost elaborate şi Regulile standard privind egalizarea şanselor tuturor cetăŃenilor TEREI. Era şi normal ca educaŃia fizică, sportul, activit ăŃile motrice în general să-şi găsească preocupări pentru aplicabilitate în realizarea acestor m ăreŃe deziderate. Nu există infirmi, ci doar semeni de-ai nostri care se consider ă astfel datorită greşelilor noastre educative.
2.LOCUL ŞI ROLUL EXERCIł EXERCIłIULUI FIZIC ÎN VIAł VIA łA PERSOANELOR CU CERINł CERINłE SPECIALE
Este astăzi unanimă ideea că exerciŃiul fizic este un bun general al tuturor oamenilor indiferent de culoarea culoarea pielii, pielii, limba limba vorbită, obiceiuri, valori şi potenŃe, locul naşterii, etc. ExerciŃiul fizic a devenit necesar omului pe toată perioada vieŃii sale, dar şi în fiecare ipostază a acesteia. Există astăzi programe de mi şcare pentru fiecare femeie în situaŃii biologice speciale determinate de maternitate, pentru copiii mici, pentru preşcolari şi şcolari, pentru studen Ńi pentru adulŃi sănătoşi ori nu, pentru persoane cu vârstă înaintată, pentru întreŃinere ori pentru asistenŃă terapeutică în orice fel de afecŃiune, tulburare, boal ă ori sindrom, pentru preg ătirea generală ori pentru pregătirea sportivă, etc. Programele de influen in fluenŃare neuro-mio-artro-kinetic neuro-mio-artro-kinetică au devenit un „bun” al tuturor: este cel mai simplu, cel mai ieftin şi cel mai eficient mijloc de stimulare a fiinŃei umane. Cu atât mai mult, ca urmare a parcurgerii de c ătre omenire a deceniului protecŃiei persoanelor cu dizabilit ăŃi (`80-`90), O.N.U. a adoptat la 3 decembrie 1993 Regulile standard pentru egalizarea şanselor (De atunci, în întreaga lume ziua de 3 decembrie este marcat ă ca zi internaŃională pentru protecŃia persoanelor handicapate). În acest context era şi necesar, mai ales dup ă DeclaraŃia de la Salamanca (1994) ca ştiinŃa practicării exerciŃiilor fizice şi sportului să acorde o atenŃie sporită nu numai „Sportului pentru to Ńi şi pentru toată viaŃa” ( DeclaraŃia mondială a sportului) dar şi asigurării bazei ştinŃifico-metodologice pentru „intervenŃia” exerciŃiului fizic în sporirea calit ăŃii vieŃii celor cu dizabilit ăŃi. RelaŃia deficienŃă-dizabilitate şi handicap este bine stabilit ă de către OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, care în 2002 a stabilit, pe baza principiului: 1. dizabilitate = persoane cu cerinŃe speciale 2. limitare de activitate 3. restricŃie de participare că „handicapul” este o problemă socială, un dejavantaj social al celui care se situează în această categorie (fig.1)
concepte
de acŃiune
handicap
social
dizabilitate
personal
social
organic
Fig.1 RelaŃia deficienŃă-dizabilitate-handicap (după L.Kirby,1998) O.M.S. a elaborat următoarea scală de gravitate a handicapului: - 0. poate performa orice activitate; - 1. există dificultăŃi în performarea unor activit ăŃi, poate performa f ără ajutor dar ceva mai dificil şi nu se încadrează în 2-9; - 2. performează o activitate ajutat de instrumente şi nu intră în 3-9; - 3. performează o activitate doar ajutat şi are nevoie de o persoană fizică şi nu intră în 4-9; - 4. performarea unei activit ăŃi total dependent de alt ă persoană excluzându-se 5-9; - 5. incapacitate crescută, îi trebuie amenajări în mediu, instalaŃii şi nu intră în 6-9; - 6. incapacitate completă total incapabil să facă vreo activitate; - 7. necodificat, categorie omis ă; - 8. nu se aplică; - 9. necodificat. OMS a elaborat o scală legată de perspectivele omului, de reîntegrare, de revenire la viaŃa normală. - 0. f ără vreo incapacitate; - 1. are potenŃial de revenire; - 2. are potenŃial de ameliorare, fenomenul diminuând pe parcurs; - 3. are potenŃial de a fi asistat, este staŃionar prin aparate , instala Ńii; - 4.incapacitate stabilă, nu are perspective de ameliorare dar nici de agravare; - 5. deşi boala va progresa, incapacitatea lui poate să devină insuportabilă cu ajutorul ortezelor, instala Ńiilor;
- 6. incapacitatea se deterioreaz ă progresiv, neexistând perspective de stabilizare; - 7. necodificat; - 8. perspectivă ne determinabilă; - 9 necodificat. Vom insera în continuare tipurile de handicap stabilite de c ătre O.M.S. (2002) •
•
Handicapul de orientare – pierderea de a se orienta singur fa Ńă de ambient - 0 individul nu are tulbur ări de orientare - 1 dacă are unele impedimente sunt performan Ńe compensate - 2 prezintă tulburări aleatoare intermitente - 3 doar parŃial compensate între unu şi doi dar care în anumite situaŃii nu pot folosi instrumente ajutătoare - 4 moderate care nu intr ă în 5-9 la care compens ările nu dau rezultate satisf ăcătoare - 5 tulburări de orientare severe care nu intr ă în 6-9 în care nu pot să compenseze decât cu compensări fiziologice pe altă linie (orb, surzi – simŃul tactil foarte bun) - 6 lipsa orientării când deficitul de orientare are mai multe cauze - 7 dezorientare totală necesită instituŃionalizare - 8 inconştient - 9 nespecificat Handicapul independenŃei fizice reprezintă capacitatea individului de a susŃine o existenŃă – independenŃa obişnuită - 0 complet independent fizic; - 1 independent cu ajutor: cârje, baston; - 2 independenŃă adaptată, amenajări speciale ale mediului de viaŃă; - 3 dependenŃa situaŃională, este în incapacitatea severă pentru unele situaŃii dar posibilă pentru altele f ără ajutor; - 4 dependenŃa la intervale mai lungi o dat ă în zi sau mai rar; - 5 dependenŃa la intervale scurte (la ore) nu se poate îmbr ăca nu poate face baie; - 6 dependenŃă doar la intervale critice apar des sau ne clarificat; - 7 dependenŃă de îngrijire specială zi şi noapte continuu (bătrâni, gutoşi, incontinenŃi, afecŃiuni motorii grave); - 8 dependenŃă de îngrijire intensivă; - 9 nespecificat.
•
•
•
Handicap de mobilitate – deficitul de abilitate de a se mi şca în ambientul său se suprapune cu handicapul independenŃei fizice dar devine analitic prin raporturile de mi şcare - 0 nimic; - 1 restricŃii variabile ale mobilit ăŃii în diferite momente (sciatic ă, reumatism, astm, afecŃiuni cardiace); - 2 deficit de mi şcare în afara casei (mijloacele de transport) nu intră în 3 – 9; - 3 mobilitate redusă în afara casei datorat unor st ări de boală severe (pulmonari, debili); - 4 restricŃii de vecinătate; - 5 restricŃii în interiorul locuin Ńei cu limitări marcate de efort se pot mobiliza în casă greu; - 6 restricŃii în cameră (foarte greu); - 7 restricŃii în scaun (stă în pat mai mult); - 8 restricŃie totală de mobilitate (nu poate p ărăsi patul); - 9 nespecificat. Handicapul ocupaŃional – pierderea capacităŃii individului de a-şi ocupa timpul într-o manieră obişnuită în raport cu vârsta , sexul, preg ătirea: - 0 desf ăşoară ocupaŃii diferite; - 1 intermitent nu poate avea ocupa Ńii (migrenă, alergii, traumatisme); - 2 ocupaŃii limitate nu poate avea ocupaŃii permanente; - 3 ocupaŃii adaptate, adaptat locul de munc ă, ajutorul altei persoane şi nu intră în categoria 4-9; - 4 ocupaŃii reduse, pot să muncească doar pe durate scurte şi nu pot face apoi faŃă solicitărilor; - 5 ocupaŃii restrictive numai anumite ocupa Ńii; - 6 ocupaŃii îngrădite, număr redus şi durată redusă şi adaptate; - 7 f ără ocupaŃie; - 8 neocupaŃional, nu se pune problema unei ocupaŃii pentru că nu are un sens ocupaŃional (raŃional); - 9 nespecifică. Handicapul de integrare socială – determină capacitatea unui individ de a menŃine relaŃii obişnuite - 0 integrat social normal; - 1 participare socială inhibată; - 2 participare restrâns ă la social datorită unor incapacităŃi care interferează cu viaŃa socială – căsătoria, sexul, şi nu intră în 3 – 9;
- 3 participare diminuată nu poate să lege cunoştinŃe se limitează la familie şi vecini sunt retarda Ńi mintal; - 4 relaŃii „sărace” numai familia lui; - 5 relaŃii reduse, tulburări comportamentale severe (numai cu părinŃii); - 6 relaŃii perturbate severe, nu are rela Ńii cu nimeni; - 7 alienat total, categorie care nu poate avea relaŃii cu nimeni; - 8 izolatul social, nu poate să fie testat de ce ar fi în stare să facă; - 9 nespecificat. Handicapul economic – se refer ă la aspectele venitului oficial al pacientului la care se adaugă şi ajutoarele sociale - 0 bogat cu resurse în exces; - 1 îndestulat, venit confortabil, poate face amenaj ări; - 2 îndestulat, nu are nevoie de ajutor; - 3 îndestulare modificat ă (f ără medicamente) poate să se întreŃină în rest; - 4 venit precar nu poate s ă facă faŃă f ără ajutor din afară, nu poate întreŃine familia; - 5 deficit economic, nici ajutoarele nu fac fa Ńă; - 6 sărac, complet dependent din afara instituŃionalizării; - 7 complet sărac, nimeni nu-l ajută; - 8 inactiv economic (retardat mintal, b ătrânii, copilul mic); - 9 nespecificat. Există o altă clasificare a handicapului, clasificare folosit ă în activităŃile sportive la care pot participa persoanele cu handicap. În acest sens sunt urm ătoarele tipuri de handicap: 1. Handicap motor determinat de: 1.1. Leziuni ale sistemului osteo-articular: a. anchiloze şi reducŃiuni - artroze - spondilite reumatismale - poliartrite reumatoide b. scolioze c. fragilitate osoasă d. arsuri 1.2. Leziuni ale sistemului nervos: - paraplegii - tetraplegii - hemiplegii - I.M.C. - scleroză multiplă •
- paralizii periferice - poliomielite - paralizii radiculare - paralizii ale trunchiului 1.3. Maladii cronice: - eredo – degenerescenŃă spino – cerebrală - miopatii 1.4. AmputaŃii - membre inferioare - membre superioare - mixt, membru inferior şi superior 2. Handicap psihic 2.1. DeficienŃă mintală - uşoara - medie - profundă 2.2. Maladii psihice cronice invalidante 2.3. Tulburări psiho - afective grave - autismul 3. Handicap senzorial 3.1. Handicap de văz 3.2. Handicap de auz 3.3. Handicap de limbaj (senzorial) 4. Persoane cu maladii cronice mai pu Ńin evidente, dar invalidante. 5. PolihandicapaŃi 6. Persoane cu deficienŃe de integrare socială şi profesională Dacă din punct de vedere al practicării exerciŃiilor fizice de către persoane cu restricŃii de practicare părerile sunt împărŃite, unii considerând c ă practic nu există nici o restricŃie..., alŃii considerând contraindicaŃiile ca fiind foarte importante. (Suntem de părere că nu există om care să nu beneficieze, sub o formă sau alta de efectele binef ăcătoare ale practicării organizate şi sub control medical al exerciŃiilor fizice), în privin Ńa practicării sportului de către handicapaŃi lucrurile sunt foarte clare: există organizaŃii specializate în lume, inclusiv în Romania (vezi FederaŃia Română a Sportului pentru Persoane cu Handicap) care au preocup ări directe cu sportul pentru aceste categorii de persoane* *
Vasile Marcu, Mirela Dan, Maria Milea (2001) „Sport pentru persoane cu handicap”, Editura Triest, Oradea
A. Pe plan naŃional AGENłIA NAłIONALĂ PENTRU SPORT MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII
FEDERAłIA ROMÂNĂ A SPORTULUI PENTRU PERSOANE CU HANDICAP
SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP
ASOCIAłII ŞI CLUBURI SPORTIVE PENTRU PERSOANE CU HANDICAPURI DIFERITE FUNDAłII SPECIALIZATE
B. Pe plan internaŃional
I. P. C.
INTERNATIONAL PARALYMPIC COMMITTEE
INAS-FID INTERNATIONAL ASSOCIATION OF SPORT FOR INTELECTUAL DISABLED
I.B.S.A. INTERNATIONAL BLIND SPORTS ASSOCIATIONS
ISMWSF INTERNATIONAL STOKE MANDEVILLE WHWWLCHAIR SPORT FEDERATION
I.W.B.F. INTERNATIONAL WHEELCHAIR BASKETBALL FEDERATION
I.S.O.D. INTERNATIONAL SPORT ORGANISATION FOR DISABLED
CP-ISRA CEREBRAL PALSY INTERNATIONAL SPORTS AND RECREATION ASSOCIATION
I.W.T.F. INTERNATIONAL WHEELCHAIR TENNIS FEDERATION
W.O.V.D. WORLD ORGANISATION VOLLEYBALL FOR DISABLED
Aşadar, pornind de la declaraŃii fiziologice şi politice, activitatea fizic ă a persoanelor cu restricŃii de participare se desf ăşoară normal, conform declaraŃiei de la Salamanca. DeclaraŃia de la Salamanca asupra principiilor, politicilor şi practicilor în domeniul educaŃiei şi a ceriŃelor educaŃionale speciale Reafirmând dreptul la educaŃie al fiecărei persoane, aşa cum aceasta a fost consimŃită în anul 1948, prin Declara Ńia Universală a Drepturilor Omului, şi reînnoind angajamentul solemn al comunităŃii mondiale, asumat cu ocazia Conferin Ńei Mondiale asupra EducaŃiei pentru ToŃi din 1990, de a asigura acest drept pentru to Ńi, indiferent de diferenŃele existente între indivizi. Reamintind numeroasele declaraŃii ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, culminând cu Regulile Standard asupra Egalizării Şanselor pentru Persoanele cu Handicap din 1993, care îndeamnă Statele să asigure condiŃiile necesare transformării educaŃiei persoanelor cu handicap într-o parte integrantă a sistemului educaŃional. Remarcând cu satisfacŃie crescânda implicare a guvernelor, grup ărilor de susŃinere, comunităŃilor şi a grupurilor de părinŃi şi în particular a organiza Ńiilor persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbun ătăŃire a accesului la educaŃie a majorităŃii persoanelor cu handicap, în încercarea de îmbun ătăŃire a accesului la educaŃie a majorităŃii persoanelor cu cerinŃe speciale; recunoscând ca o evidenŃă a acestei implicări, participarea activă a reprezentanŃilor de nivel înalt ai numeroaselor guverne, agenŃii specializate şi organizaŃii interguvernamentale la această ConferinŃă Mondială. 1. Noi delegaŃii la ConferinŃa Mondială asupra EducaŃiei Speciale, reprezentând optzeci şi opt de guverne şi douăzeci şi cinci de organizaŃii internaŃionale, întruniŃi aici la Salamanca, Spania de la 7 la 10 iunie 1994, prin prezenta afirm ăm ataşamentul nostru la principiile EducaŃiei pentru toŃi, recunoscând necesitatea şi urgenŃa necesităŃii de a asigura educaŃia copiilor, tinerilor şi adulŃilor cu cerinŃe speciale în cadrul sistemului obişnuit de educaŃie şi, mai mult, prin aceasta, ne exprim ăm acordul cu Cadrul de Principii pentru Activarea în Domeniul Educa Ńiei Speciale, de spiritul prevederilor şi recomandărilor cărora, guvernele şi organizaŃii trebuie să se lase călăuzite. 2. Noi credem şi declarăm că: - fiecare copil are dreptul fundamental la educa Ńie şi fiecare copil trebuie să i se ofere şansa de a ajunge la şi de a se putea păstra la un nivel acceptabil de învăŃare; - fiecare copil posedă caracteristici, interese, aptitudini şi necesităŃi de învăŃare proprii; - sistemele educaŃionale ar trebui proiectate şi programele educaŃionale implementate în aşa fel, încât să Ńină seama de marea diversitate a acestor caracteristici şi necesităŃi;
- persoanele cu cerinŃe speciale trebuie să aibă acces în şcolile obişnuite, care trebuie să se adapteze unei pedagogii "centrată asupra copilului", capabilă de a ieşi în întâmpinarea acestor necesităŃi; - şcolile obişnuite, care au adoptat această orientare, sunt cele mai utile mijloace de combatere a atitudinilor discriminatorii, creând comunit ăŃi primitoare, construind o societate inclusivă şi oferind educaŃie pentru toŃi; mai mult ele furnizează o educaŃie utilă pentru majoritatea copiilor, cresc eficienŃa şi în ultimă instanŃă gradul de utilitate al întregului sistem educaŃional. 3. Facem apel la guverne şi le îndemnăm: - să acorde cea mai mare atenŃie politicii în acest domeniu şi să acorde prioritate bugetului dedicat îmbun ătăŃirii sistemelor educaŃionale, pentru a face capabile că cuprindă toŃi copiii, f ără să Ńină seama de diferenŃele dintre aceştia sau situaŃiile dificile ale acestora; - să adopte ca subiect de lege sau politic ă şcolară principiul educaŃiei inclusive, prin înscrierea tuturor copiilor în şcoli obişnuite, dacă nu există cumva motive întemeiate de nu a proceda în acest mod; - să dezvolte proiecte demonstrative şi să încurajeze schimburile de informaŃii cu Ńările care posedă deja experienŃă în domeniul şcolilor inclusive; - să pună în funcŃiune mecanisme descentralizate şi participative pentru planificarea, monitorizarea şi evaluarea resurselor educaŃionale pentru copii şi adulŃi cu cerinŃe speciale; - să încurajeze şi să faciliteze participarea părinŃilor, comunităŃilor şi organizaŃiilor persoanelor cu cerinŃe speciale la planificarea şi procesul de luare a deciziilor în leg ătură cu resursele necesare educaŃiei speciale; - să depună eforturi în direcŃia identificării timpurii şi intervenŃiei strategice, la fel ca şi aspectele profesionale ale educaŃiei inclusive; - să asigure ca, în contextul unor schimbări de sistem, programele de instruire a profesorilor, cele anterioare începerii carierei didactice, cît şi cele din timpul acesteia, să fie în concordanŃă cu necesitatea de a furniza resurse necesare educaŃiei speciale din şcolile inclusive. 4. Facem deasemenea apel la comunitatea interna Ńională, în special facem apel la: - guvernele care particip ă la programele internaŃionale de cooperare şi agenŃiile internaŃionale cu activităŃi de sponsorizare, în special sponsorii ConfederaŃiei Mondiale asupra EducaŃiei pentru ToŃi, OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), Fondul NaŃiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) şi Băncii Mondiale: să sprijine o abordare constructiv ă a problemei şcolilor inclusive şi să sprijine dezvoltarea educaŃiei speciale ca parte integrantă a oricărei programe şcolare; •
- OrganizaŃia NaŃiunilor Unite şi agenŃiile specializate ale acesteia, în particular OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (ILO), OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (WHO), UNESCO şi UNICEF: să fie receptive la solicitările de cooperare tehnică şi să-şi îmbunătăŃească metodele de cooperare şi reŃelele de servicii pe care le coordoneaz ă, pentru a oferi un sprijin mai eficient educa Ńiei speciale, în domeniul dezvoltării resurselor inclusive pentru necesit ăŃile educaŃiei speciale; - OrganizaŃiile neguvernamentale implicate în dezvoltarea de programe naŃionale şi furnizarea de servicii: să-şi întărească colaborarea cu organismele naŃionale oficiale şi să-şi intensifice implicarea lor în continu ă creştere în planificarea, implementarea şi evaluarea unor resurse inclusive pentru cerin Ńele educaŃiei speciale; - UNESCO, în calitatea sa de AgenŃie a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru educaŃie: să asigure ca cerinŃe educaŃiei speciale să se numere (în cele mai variate forme) printre subiectele oric ăror tratative pe tema educaŃiei pentru toŃi, să mobilizeze sprijinul organizaŃiilor profesionale din înv ăŃământ, domeniul legat de îmbunătăŃirea instruirii profesorilor, în calitatea acesteia de resursă necesară educaŃiei speciale, să stimuleze comunitatea academică în favoarea întăririi activităŃii de cercetare şi de sprijinire a reŃelelor de institute de cercetare şi de înfiinŃare a unor centre regionale de informare şi documentare, de asemenea, să servească drept agenŃie de informaŃii pentru asemenea activităŃi şi pentru răspândirea informaŃiei în legătură cu rezultatele obŃinute la nivel naŃional, ca urmare a prezentei Declara Ńii; să mobilizeze fonduri prin crearea în cadrul urm ătorului Plan pe Termen Mediu (1996-2000) a unui program extins pentru şcoli inclusive şi programe de sprijin la nivel comunitar, care vor permite lansarea unor proiecte pilot, care să reprezinte exemple demne de urmat, şi să definească un set de indicatori utili evalu ării necesităŃilor şi resurselor din domeniul educaŃiei speciale. 5. În final, ne exprimăm calda apreciere la adresa Guvernului Spaniol şi UNESCO pentru organizarea prezentei Conferin Ńe, şi îi îndemnăm să nu precupeŃească nici un efort pentru a atrage aten Ńia întregii comunităŃi internaŃionale a prezentei DeclaraŃii şi a Principiilor-Cadru care le înso Ńesc, în special la viitoarele forumuri internaŃionale, cum ar fi Întâlnirea la Vârf pentru Dezvoltare Social ă (Copenhaga, 1995) şi ConferinŃa Mondială a Femeilor (Beijing, 1996) •
•
•
•
•
•
Adoptat ă cu aclama Ń ii, în ora şul Salamanca, Spania, în aceast ă zi de 10 iunie 1994
3. ACTIVITĂłI FIZICE ADAPTATE ÎN CONTEXTUL GENERAL AL SPORIRII CALITĂłII VIEłII ACTIVE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂłI Noua strategie comunitară a UE, privind persoanele cu dizabilităŃi ne determină să considerăm absolut necesară, pe de o parte precizarea conceptului de Activit ăŃi Fizice Adaptate, iar pe altă parte realizarea unor proiecte şi programe specifice de practicare a exerciŃiilor fizice pentru aceast ă categorie de persoane
Reanimare (revenirea la viaŃă)
Acceptarea stării de fapt (viaŃa merge înainte)
ViaŃă normală Readaptarea funcŃională
Plonjarea în noua ipostază funcŃională: - se descoperă handicapul - revolta personală - refuzul tratamentului - tratament pasiv, pasivo-activ, activ - revine încrederea în forŃele proprii
Handicap, boala, accidentul (care întrerupe viaŃa normală)
Fig.2: Necesitatea înŃelegeri sporiri calităŃii vieŃi după accidente (V. Marcu, Mirela Dan, Maria Milea - Sport pentru persoane cu handicap, 2001)
Dar, atunci când apar handicapuri, oare cum şi cât se recomandă practicarea mijloacelor kinetice? dar mai ales cum? Exist ă astăzi programe specializate pentru orice dizabilitate. Aceste programe sunt incluse în conceptul general de activit ăŃi fizice adaptate Prin anii ’60 se purtau discu Ńii intense despre tratamentul prin cultura fizic ă şi expansiunea activităŃilor de fitness. Jocurile olimpice pentru persoanele cu disabilit ăŃi (Paralympics) se extind, incluzând 20-30 de Ńări participante (Roma ’60, Tokio ’64,
Tel Aviv ‘68). In Europa în anii ’70 începe nivelul de educa Ńie universitară pentru ActivităŃi Fizice Adaptate, în 1970 luând naştere IFAPA (International Federation of Adapted Physical Actyvities), organizaŃie care coordonează la nivel internaŃional activităŃile fizice adaptate, ce organizează congrese anuale. Mişcarea Paralimpică se extinde la peste 40 de Ńări la Jocurile de Vara – Heidelberg 1972, Toronto 1976. Tot în această perioadă se iniŃiază şi jocurile de iarna. În anii ’80 mi şcarea paralimpică se extinde cuprinzând peste 60 de Ńări (Arnhem, 80, New York ’84, Seoul ‘88). LegislaŃia se îmbunătăŃeste, creşte atenŃia publică iar în ’87 Consiliul Europei public ă Cartea Europeană a Sportului pentru ToŃi. În anii ’90 mi şcarea paralimpică se extinde incluzând peste 100 de Ńări pentru jocurile de vara şi 30 pentru jocurile de iarn ă. In ’82 la Simpozionul International al Persoanelor cu Disabilitati, UNESCO definea cei 4 piloni operaŃionali centrali pentru Activit ăŃile Fizice Adaptate: 1. tradiŃia în recuperare ; 2. tradi Ńia în educaŃie fizică; 3. tradiŃia sporturilor competitive; 4. tradi Ńia activităŃilor de loisir. Conform acestora statele europene s-au orientat dând o aten Ńie mărită aspectelor legate de activităŃile fizice adaptate prin următoarele măsuri : - creşterea numărului kinetoterapeuŃilor implicaŃi în activităŃi fizice recuperatorii în cadrul sistemelor de sănătate; - pregătirea profesorilor de educa Ńie fizică pentru recuperarea copiilor cu disabilitati (APE – Adapted Physical Education/Educatie Fizica Adaptata); - creşterea numărului organizaŃiilor ce au ca preocupare sportul la persoanele cu disabilităŃi; - angajarea de instructori sportivi la nivel local pentru conducerea programelor recreaŃionale/de fitness pentru grupe speciale. Ajutorul financiar oferit de stat pentru aceste activit ăŃi este necesar, pornindu-se de la următoarele premise: acces egal la cultura fizic ă; automotivare prin activităŃi fizice; câstig economic (reducerea nevoilor de îngrijire institu Ńionalizată); responsabilitate colectivă ca parte a imaginii publice despre recreere şi sport; dificultatea de a ob Ńine suport financiar de la sponsori; nevoi excep Ńionale pentru transport, echipament specific. AsociaŃia europeana defineşte activităŃile fizice adaptate ca fiind un domeniu interdisciplinar, care caută identificarea şi soluŃionarea diferenŃelor individuale în activitatea fizică. Aceasta impune o acceptare a diferen Ńelor individuale, militeaz ă pentru creşterea accesului la o via Ńă activă şi sportivă şi promovează inovarea şi cooperarea dintre serviciile care o asigură. În cadrul activităŃilor fizice adaptate intr ă o serie de activităŃi majore a căror perturbare pot să ducă la dependenŃă funcŃională. Aceste activităŃi sunt: autoîngrijirea, perturbări în desf ăşurarea unor activităŃi manuale, mersul, văzul, auzul, vorbitul, respiraŃia, activităŃi lucrative. ActivităŃile fizice adaptate se bazează pe adaptarea exerciŃiilor, activităŃilor fizice la condiŃiile şi posibilităŃile individului. Se adresează: 1. persoanelor cu disabilit ăŃi (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanelor cu boli
cronice (afecŃiuni cardiovasculare, reumatism, afec Ńiuni respiratorii-astm, epilepsie, afecŃiuni musculare, etc); 3. pensionari (de vârstă, de boala). Din punct de vedere al activit ăŃilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi factori: 1. dificultatea de a participa la activit ăŃi fizice prin cluburi şi asociaŃii sportive; 2. componenta automotivantă a activităŃii fizice - de o pronunŃată importanta pentru viaŃa. Pentru atingerea scopului final, de cre ştere a calităŃii vieŃii, prin activit ăŃi fizice adaptate se urmăreşte: creşterea capacităŃii fizice, creşterea fitness-ului, creşterea încrederii în sine, creşterea plăcerii pentru activitatea fizic ă. Prin intermediul acestor activităŃi persoanele trebuie să găsească un loc unde: să fie înŃeleşi şi respectaŃi; s ă se simtă în siguranŃă în timp ce componentele motorii, senzoriale şi afective sunt stimulate/activate; comunicarea verbală şi nonverbală să ducă la adaptări specifice a sensurilor comunicării; să se îmbunătăŃească capacităŃile motorii şi intelectuale; activităŃile să aibă drept finalizare socializarea şi reducerea dependenŃei . Rolul aplicării activităŃilor fizice adaptate vizeaz ă, fie implicarea în ac Ńiuni sociale cât mai diversificate, fie acordarea de asisten Ńă grupurilor sociale, în vederea integrării celor cu dificult ăŃi de adaptare socială. Conceptul strategiei de lucru în cadrul activit ăŃilor fizice adaptate pleacă de la următoarele 3 nivele: 1. senzorial: văz, auz, sensibilitate kinestezică, tactilă; 2. nivelul abilităŃilor motorii: a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporal ă, direcŃionarea mişcării; b. fitness-ul fizic: forŃa-rezistenŃa musculară şi antrenament la efort (anduranŃa cardio-respiratorie); c. abilitatea motorie, coordonarea. 3. nivelul îndemânărilor: a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu paleta, etc); b. funcŃionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborârea sc ărilor sau a unei pante). In cadrul aplicării în mod ştiintific a activităŃilor fizice adaptate, este necesară parcurgerea următoarelor faze: evaluarea şi interpretarea nevoilor; planificarea intervenŃiei; selecŃionarea şi adaptarea echipamentelor folosite; înregistrarea şi aprecierea progreselor realizate. În stabilirea obiectivelor se va Ńine seama de o serie de factori: nevoile şi dorinŃele persoanei cu dizabilităŃi; cunoştiintele legate de sistemul de valori al persoanei; informaŃiile existente, referitoare la maladie sau handicap, cu consecin Ńele lor pe plan fizic şi psihic; cunoştinŃele legate de metodele de terapie medical ă şi ocupaŃională, existente în momentul respectiv; informa Ńiile disponibile despre mediul pentru care persoana urmează să fie pregătită comunitar; posibilitatea de a se implica într-o activitate sportiv ă, de a presta efort în vederea ob Ńinerii unor rezultate; interesul
pe care îl prezintă persoana în activitatea fizică desf ăşurată; gradul de cooperare în cadrul unui eventual joc în colectiv; scopurile şi cadrul general al programului de recuperare, multidisciplinar, în care persoana urmează să fie integrată. Obiectivele generale ale activit ăŃilor fizice adaptate sunt: dezvoltarea, menŃinerea şi recuperarea nivelului de func Ńionare cât mai mult posibil; compensarea deficienŃelor funcŃionale prin preluarea funcŃiilor afectate de către componente valide; prevenirea destructurării anumitor func Ńii ale organismului; inducerea unei st ări de încredere în forŃele proprii. DirecŃiile principale de orientare a persoanelor supuse terapiei sunt: stimularea responsabilităŃii în diverse situaŃii de viaŃă; formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală; cultivarea deprinderilor de munc ă; organizarea de jocuri şi distracŃii; adaptarea la situaŃiile de joc în echipă; desf ăşurarea şi implicarea în diverse concursuri şi întreceri sportive pentru a dezvolta sim Ńul de colectivitate; stimularea încrederii în propria persoană; cultivarea autocontrolului şi expresivităŃii personale; reeducarea capacităŃilor cognitive; reeducarea capacit ăŃii de reacŃie la diverse situaŃii de viaŃă; antrenarea funcŃiei neuromusculare; antrenarea integr ării senzoriale; sprijinirea relaŃiilor interpersonale; educarea capacităŃii de acŃiune, în funcŃie de constrângerile şi resursele de mediu. In procesul de evaluare este necesar s ă se urmărească următoarele aspecte: a) nivelul motricit ăŃii grosiere şi fine, care se referă la caracteristicile mişcărilor corpului în ansamblu, precum şi la caracteristicile mişcărilor de prehensiune şi manipulare; b) nivelul de dezvoltare a percepŃiei mişcărilor, care se refer ă, în principal, la recepŃia şi decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, kinestezic, proprioceptiv şi la coordonarea mişcărilor; c) nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale şi de comunicare, care se refer ă la caracteristicile interpersonale ale subiectului în diverse situa Ńii, precum şi la modul în care în Ńelege comenzile şi interacŃiunile verbale. d) caracteristicile activităŃilor de viaŃă cotidiană, care include studierea deprinderilor implicate în igiena personal ă şi autoîngrijire (de hr ănire, îmbrăcare şi întreŃinerea locuinŃei). Pentru evaluare în cadrul conceptului AFA se va Ńine cont de următoarele aspecte : 1. nivelul de dezvoltare motorie (ex. se mi şca f ără să lovească pe alŃii, sare pe loc pe ambele picioare de un număr de ori, arunc ă-prinde o minge la anumite distante, cade frecvent, merge în pant ă, pe teren accidentat, urcă-coboară scări cu/f ără ajutorbalustradă, doar cu un picior sau alternativ, se opreşte/se întoarce din alergare); 2. orientarea posturală şi mecanica corpului (compoziŃia corpului, integritate corporală, deficite neurologice, modific ări degenerative ale aparatului locomotor, postura);
3. dezvoltarea cognitivă (î şi aminteşte cele discutate anterior sau cu ceva timp în urmă, este dependent de alŃii pentru a realiza o acŃiune, comunică cu ceilalŃi în timpul activităŃilor comune, atenŃia); 4. nivelul senzorial (simte atingerea, simte poziŃiile/mi şcarea segmentelor corpului, se poate orienta dup ă stimuli auditivi/vizuali, simte diferen Ńele de temperatura, prezintă sensibilitate dureroasă normală) 5. dezvoltarea afectivă (are repulsie pentru activitatea fizică, are tendinŃă la comportament impulsiv, autodistructiv, nu intr ă în relaŃii cu alŃii, este solitar, etc.); Procesul de recuperare prin activit ăŃi fizice adaptate la persoana cu restricŃii de participare (handicap) este un proces continuu, în func Ńie de nevoile specifice individului, apărute în diverse etape ale existen Ńei sale. Este recomandabil ca procesul de terapie, adresat unei persoane cu restric Ńii de participare (handicap), să se reia mereu în forme noi, prin folosirea unor metode şi procedee cât mai variate. Se va Ńine seama de faptul că relaŃia dintre terapeut şi subiect se desf ăşoară în practica pe parcursul mai multor etape : - etapa afectivă, în care se stimulează încrederea persoanei cu care se lucreaz ă şi se demonstrează înŃelegere şi optimism cu privire la şansele de ameliorare ale situaŃiei sale; - etapa reunirii faptelor şi informaŃiilor cu privire la nevoile persoanei, ce urmează a fi rezolvate; - dezvoltarea planului de acŃiune, în care cele două părŃi se înŃeleg asupra modului de desf ăşurare a activit ăŃilor şi se precizează cerinŃele una faŃă de cealaltă; - aplicarea planului, comunicându-se subiectului care sunt a şteptările faŃă de el şi se trece la exersarea activităŃilor proiectate; - etapa finală, despărŃirea, care este în funcŃie de profunzimea relaŃiei terapeut/subiect şi performanŃele obŃinute în activitate. În toată lumea, în ultima perioadă în România s-a pus accent pe problemele cu care se confruntă persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor în învăŃământul normal, profesionalizarea lor şi astfel câştigarea independenŃei din punct de vedere social şi economic. Concept european AFA (activit ăŃi fizice adaptate) poate fi considerat ca o soluŃie pentru aceste probleme. Un loc important în acest concept îl ocup ă terapia ocupaŃională ca o ramură a kinetoterapiei, care se bazeaz ă pe folosirea activităŃilor practice ocupaŃionale în tratamentul deficienŃelor funcŃionale pentru a obŃine o maximă adaptare a organismului la mediul s ău de viaŃă. Conceptul A.F.A. are la bază 4 domenii. - recuperare, educaŃie, recreere,sport
Activitate Fizică Adaptată RECUPERARE EDUCAłIE RECREERE SPORT - ActivităŃi motrice -Dezvoltarea - Mişcare pentru - Sporturi specifice din Kinetoterapie, calităŃilor motrice timpul liber persoanelor cu T.O., educaŃie fizică prin mijloace -Terapie handicap adaptată. specifice cognitivă, -Participarea la - Mijloacele kineto -ÎnvăŃarea psihoterapie, competiŃii statice, anakinetice mişcărilor pt. form. ludoterapie, (ex.Special deprinderilor meloterapie,etc. Olimpics) şi kinetice. motrice de bază, sau - Jocuri dinamice - Sport de pl ăcere şi profesionale specifice pentru -Ed. fizică adaptată, adaptate întreŃinereAntrenori pe baza unor handicapaŃi pt. principii şi mijloace sporturi pt. hand. adaptate Fig.3 ActivităŃi fizice adaptate (după V.Marcu, M.Dan, M.Milea, Sport pentru persoane cu handicap, 2001) Cu toate că cele 4 domenii au autonomie funcŃională ele se găsesc într-o relaŃie de interdependenŃă permanentă. Recuperarea are la baz ă Kinetoterapia şi Terapia OcupaŃională, care acŃionează prin antrenarea ADL-urilor ajutând persoana cu handicap s ă-şi câştige independenŃa prin formarea, însuşirea sau compensarea unor cunoştinŃe, priceperi şi deprinderi de autoîntreŃinere, mobilitate, comunicare, activit ăŃi casnice şi comunitare. EducaŃia are ca obiectiv dezvoltarea calit ăŃilor motrice, învăŃarea mişcării pentru formarea deprinderilor, ajungând în final la profesionalizare şi integrarea în viaŃa socială. Pentru obŃinerea acestor obiective se folosesc exerciŃii pentru dezvoltarea motricităŃii generale, exerciŃii pentru conştientizarea părŃilor corpului, exerciŃii pentru dezvoltarea vitezei, îndemânării, rezistenŃei şi forŃei. Recreerea. În perioada de recreere ideea de bază este ca în instituŃii persoanele cu handicap să aibă tot programul ocupat cu diverse activit ăŃi de grup şi individuale. În programul de recreere trebuie s ă fie inclusă terapia cognitivă, terapia psihosenzorială, ludoterapia, meloterapia şi artoterapia. Trebuie evidenŃiat faptul că fiecare categorie de terapie este un complex de tipuri de acŃiuni terapeutice. Terapia cognitivă, cuprinde cerinŃe care să nu depăşească posibilităŃile copiilor cu deficienŃe, aceasta fiind o condiŃie obligatorie pentru obŃinerea rezultatelor, rezultate care să-i aducă satisfacŃie deplină copilului.
Ludoterapia. Jocul rămâne pentru copiii handicapaŃi forma permanentă a procesului de recuperare pentru că această modalitate constituie o structură unitară între stimul, întărire, răspuns şi modificare. Jocul reprezint ă o formă de cunoştere a realităŃii şi are ca scop captarea atenŃiei copilului şi atragerea lui într-o activitate care are iniŃial o formă ludică, ajungându-se la activităŃi cu răspundere şi responsabilitate, iar în final la muncă care creează cadrul propice unei munci eficiente. Meloterapia. Reprezintă folosirea mijloacelor de expresie artistic ă în scopuri terapeutice. Aceste mijloace dovedesc eficienŃa prin faptul că fac apel la sunet care este diferit de cuvânt pentru a realiza leg ătura dintre copil şi mediul înconjurător. Prin meloterapie se poate ajunge la diferite st ări afective, de securitate sau de evadare în diferite lumi în func Ńie de ceea ce reprezintă fragmentul respectiv pentru copil. Meloterapia poate fi folosită cu rezultate benefice atât sub form ă de audiŃie cât şi sub formă interpretativă. Jocurile dinamice au rol în formarea unor deprinderi de mi şcare utilizând ştafete, parcursuri aplicative în scopul dezvolt ării calităŃilor motrice. Pot fi folosite jocuri dinamice cu structuri corective realizate cu obiecte şi f ără, individual sau pe echipe. Sportul. Prin intermediul sportului cât şi a procesului instruirii repetate copii instituŃionalizaŃi dobândesc o serie de calit ăŃi motrice şi caracteriale. Sportul aduce un puternic aport educativ prin specificul s ău şi anume concurenŃa (coleg şi adversar) şi spiritul de echipă. Toate aceste calităŃi se pot obŃine prin ramurile de sport adaptate, specifice deficienŃelor individului. Există ramuri sportive şi regulamente specifice pentru diferite handicapuri : handicap locomotor, handicap mintal, handicap senzorial (surzi, nevăzători, muŃi,etc.). Şi aceşti copii handicapaŃi pot să ajungă sportivi de performanŃă dovadă fiind campionatele de handicapaŃi organizate la nivel na Ńional şi internaŃional ( În anul 2001 la Oradea s-a desf ăşurat Campionatul European pentru surzi unde echipa României a ocupat locul al 3 lea, sau organizarea la Oradea a Campionatelor naŃionale de baschet în scaune rulante unde au participat echipe de toate vărstele). Toate acestea s-au realizat prin buna colaborare cu Federa Ńia Română a Sportului pentru Handicapa Ńi, federaŃie organizată la nivel naŃional. Totodată aceşti sportivi pot fi integra Ńi socio-profesional prin ob Ńinerea calităŃii de antrenor pentru sporturi pentru handicapaŃi. Copiii instituŃionalizaŃi şi nu numai beneficiind de cele 4 direcŃii ale conceptului A.F.A. pot obŃine independenŃă din punct de vedere economic şi social în funcŃie de rezultatele obŃinute în recuperare, în func Ńie de capacităŃile dobândite în procesul educativ, calităŃi care la rândul lor pot fi perfec Ńionate în timpul liber şi în funcŃie de performanŃele obŃinute în sport.
Este interesantă idea echipei de specialişti în realizarea educaŃiei fizice adaptate propuse de A.N.E.F.S. Bucureşti
MEDIC
PSIHOLOG
Profesorul de educaŃie fizică adaptată
KINETOTERAPEUT
Fig. 4: Abordare transdisciplinară în formarea “echipei” de speciali şti AMA (după S. Teodorescu, A.Bota, M.Stănescu, 2006) Problema, considerăm noi este ceva mai complicată deoarece: 1. noi nu formăm profesori de educaŃie fizică adaptată prin actuala curricul ă universitară (doar câteva cursuri opŃionale); 2. nu se regăsesc asistenŃii sociali care se formează în Ńara noastră; 3. lipsesc terapeuŃii ocupaŃionali – care nu există nici măcar ca profesiune în România (actualul C.O.R. – Clasificator al OcupaŃiilor din România). 4. kinetoterapeuŃii au fost formaŃi în concordanŃă cu aceste principii, dar din 2006-2007 kinetoterapia lipseşte dintre domeniile de licenŃă din învăŃământul superior românesc (Probabil vor fi forma Ńi prin masterate!) Tocmai de aceea opinăm că sunt necesare eforturi pentru a forma speciali şti în activităŃi fizice adaptate (vezi actualele masterate în Activit ăŃi Motrice Adaptate de la Bacău şi Oradea). Aceşti specialişti trebuie să cunoască „suportul” anatomo-fiziopatologic al fiecarui handicap, pe de o parte, dar şi problematica didacticii adaptate a practicării exerciŃiilor fizice şi sportului, pe de alt ă parte.
4. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MIŞCARE PENTRU COPII După cum se ştie referitor la întârzierile de dezvoltare, experien Ńele trăite în primii ani de viată dar şi mi şcarea joacă un rol deosebit în dezvoltarea multilateral ă a copilului. Lumea se desf ăşoară progresiv în faŃa copilului prin experien Ńe senzoriale şi motrice. În acest stadiu al dezvoltării copilului poate fi adesea vulnerabil. Un copil cu cerinŃe educaŃionale speciale poate să nu fie la fel de doritor s ă încerce experienŃe sau stimuli noi precum un copil normal. Ar putea chiar s ă nu se joace şi, f ără stimulare, condiŃia sa nu se îmbunătăŃeşte prin experienŃe zilnice. În primele săptămâni şi luni de viaŃă ale unui copil, părinŃii se implică natural şi instinctiv în jocul cu copilul. Într-un mediu normal acest comportament ajut ă copilul să-şi conştientizeze corpul sau să se simtă în siguranŃă cu sau f ără aceste persoane de exemplu să înceapă să-şi dezvolte independenŃa. Programele de mişcare încearcă să recreeze primul mediu stimulativ prin implicarea copilului în experien Ńe de mişcare. Scopul acestor programe este de a conduce la conştientizarea corpului şi la CONTROLUL MIŞCĂRILOR. Metodele de lucru se bazează pe mişcări naturale şi dorinŃa copiilor de a interacŃiona unii cu alŃii şi cu adulŃii. Programul de terapie prin mi şcare se focalizează la început pe corp, utilizând mişcări care stimulează conştientizarea sa: părŃile corpului în ansamblu, pozi Ńionarea corpului în spaŃiu şi progresiv obŃinerea calităŃii mişcării. Stimularea simŃurilor tactile şi kinetice sunt punctele cheie ale întregului program. 4.1. ActivităŃi şi jocuri cu rol în dezvoltarea fizic ă şi psihică a copiilor ExerciŃii de prezentare personală folosind mingea şi cercul a. ToŃi participanŃii stau împreună în cerc. Dând mingea de la unul la altul, fiecare participant trebuie să vină în mijlocul cercului. Rostogolesc mingea pe diferite părŃi ale corpului pentru arămâne în contact permanent cu el. La un moment dat, o persoană care joacă “îngheaŃă” şi-şi spune numele. Apoi următoarea persoană intră în cerc, i-a mingea şi continuă prezentarea personală b. ToŃi participanŃii stau în cerc. La rând, fiecare persoan ă intră în mijlocul cercului şi folosind un cerc de plastic, va dansa încet în acel spaŃiu. Când persoana din mijloc consideră că i s-a terminat dansul, acesta începe s ă învârtă cercul pe podea, spunând numele persoanei care va urma s ă intre în mijloc. Persoana respectivă trebuie să se mişte rapid ca să prindă cercul înainte ca acesta să atingă podeaua. CeilalŃi continuă să danseze, până când toŃi participanŃii, pe rând, vor intra în mijlocul cercului şi-şi vor spune numele.
ExerciŃii derulate în perechi a. O persoană va Ńine cercul şi cealaltă va Ńine mingea. Pe un fond muzical, cele două persoane vor dansa împreună, păstrând mereu un contact visual. La un moment dat, acestea vor schimba obiectele pe care le au f ără să întrerupă dansul. SpaŃiul de lucru trebuie folosit într-un mod cât mai eficient, iar mi şcările corpului trebuie s ă fie line dar în acelaşi timp ample. În acela şi timp ei trebuie să-şi controleze respiraŃia pentru a evita să obosească. La sfârşitul dansului, cele două persoane găsesc un moment potrivit pentru a “îngheŃa” într-o poziŃie statuară. Apoi, alte două persone iau mingea şi cercul şi continuă exerciŃiul. b. La acest exerciŃiu, fiecare persoană Ńine o minge mică în mână. Ascultând muzica, participanŃii vor începe să danseze, Ńinând cu grijă mingea în mână. Folosind cât mai mult spaŃiu cu putinŃă şi mişcări lente dar ample, persoanele care danseaz ă trebuie să menŃină un permanent contact vizual şi o comunicare non-verbal ă. La un moment dat, cele două personae vor schimba mingile rostogolindu-le pe podea. Apoi vor începe să danseze din nou până când altă pereche le ia locul şi mingile. c.Pe un fond muzical relaxant, două persoane dansează Ńinând capetele unui voal. Perechea trebuie să-şi sincronizeze mişcările cât mai bine cu putinŃă, astfel încât să legene voalul folosind cât mai mult spa Ńiu. În acelaşi timp alte două perechi se pot alătura dansului încercând să coopereze şi să folosească voalul. Prin acoperirea unui spaŃiu cât mai mare prin coordonarea mişcărilor celor 3 perechi împreun ă cu legănarea voalurilor se obŃine un dans foarte original. Cu cât voalurile sunt mai divers colorate cu atât activitatea va fi mai atractiv ă. d. Ca mai înainte, trebuie să avem un fond muzical relaxant. Pentru acest exerciŃiu avem nevoie de trei participan Ńi. Vom folosi un elastic simplu şi circular. Cei trei jucători vor Ńine elasticul în trei puncte, Ńinând braŃele întinse. Cele trei persoane se mişcă într-un spaŃiu deja stabilite producând diferite forme. Pentru c ă aceste forme trebuie menŃinute într-o poziŃie statică pentru câteva minute, trebuie s ă existe o bună coordonare între jucători. Pe rând fiecare juc ător trebuie să menŃină poziŃia statică în timp ce ceilalŃi doi se mişcă pentru a crea diferite forme. Când membrii grupului ajung să aibă încredere unii în alŃii, doar două personae vor Ńine elesticul, iar a treia persoană va executa diferite mi şcări. Celelalte două persoane din grup vor executa acest joc la fel. e.Unul din jucători î şi va pune mâna deasupra mâinii partenerului de exerciŃiu. Cel care conduce trebuie să se mişte în spaŃiul pe care îl are la dispoziŃie. La începutul exerciŃiului se execută mişcări simple şi uşoare, până când persoana care e condusă începe să se încreadă în partener. După aceea, pas cu pas, mişcările devin tot mai ample, folosind spaŃiul într-un mod eficient. Partenerii trebuie s ă-şi coordoneze mişcările foarte bine, evitând mi şcările bruşte, f ără a forŃa persoana condusă. Apoi, partenerii vor schimba rolurile, pentru ca persoana condus ă să poată experimenta şi cealaltă situaŃie.
Seturi de jocuri pentru personae cu nevoi speciale Numele Scop Activitate jocului Hamacul -control fizic Fiecare copil stă întins pe o pătură din lycra pe muzical -relaxare, podea, apoi terapeutul sau alŃi beneficiari (sub combinarea supraveghere) ridică încet pătura. Cei doi care muzicii şi mişcării ridică pătura interpretează un cântec pentru persoana din hamac (de preferat un cântec de deschidere folosind numele persoanei). P ătura este legănată pe ritm de muzică din spate către faŃă şi dintr-o parte într-alta.Este important ca în timpul acestui exerciŃiu ca în timpul acestui exerciŃiu să se menŃină cât mai mult posibil un contact visual cu persoana din hamac. Scaune -dezvoltarea Se face un cerc în jurul scaunelor. Numerele muzicale mişcării şi a scaunelor corespund cu numărul copiilor/adulŃilor concentrării minus unul.ParticipanŃii se mişcă în jurul -întrecere scaunelor în timp ce se cânt ă.O persoană cântă la tobe ca să se audă bine.Când tobele se opresc fiecare persoană trebuie să ăncerce să se aseze pe un scaun, persoana f ără scaun iese din joc. Pe rand alt scaun este scos din cerc.Jocul se termin ă când ultima persoană se aşează pe ultimul scaun şi câştigă jocul. Alergând -dezvoltarea Un joc pentru perechi de câte doi, fa Ńă în faŃă, prin tunel atenŃiei formând două cercuri concentrice. Partenerii se -distracŃie Ńin de mână formând un tunnel circular. Un jucător f ără partener este în afara cercului. La un semnal, el atinge pe unul dintre partenerii din cerc şi îi ia locul. Partenerii alearg ă în direcŃii opuse prin tunnel, persoana care este ultima r ămâne înafara jocului. Mingea -dezvoltarea Se face un cerc din 10-12 persoane care stau firbinte atenŃiei apropiaŃi unii lângă alŃii. Unul dintre jucători are - distracŃie o minge. Liderul jocului spune că mingea este -folosirea fierbinte.Mingea trece din mân ă în mână în jurul imaginaŃiei cercului. De fiecare dat ă se întoarce la lider, acesta spune că mingea are o calitate diferit ă şi trebuie să treacă din mână în mână într-un mod adecvat; ea este grea, murdar ă de noroi, lipicioasă şi aşa mai departe.
Fii rapid!
-dezvoltarea atenŃiei -folosirea spaŃiului de lucru
Tunelul mişcător
dezvoltarea atenŃiei coordonarea mişcării
dezvoltarea Şoarecele atenŃiei şi pisica -folosirea spaŃiului -control fizic -distracŃie
Buturuga
dezvoltarea încrederii în grup -îmbun ătăŃi rea percepŃiei spaŃiului - mişcarea ce necesită sincro nizarea de grup
Dirijorul
dezvoltarea atenŃiei şi observaŃiei controlul mişcării
Jucărorii aleargă. Liderul jocului d ă comenzi diferite “stai jos, pe călcâie, în vârful picioarelor, într-un picior” şi aşa mai departe. Aşteptăm până toŃi realizează mişcarea. Jucătorii încearcă să execute comanda imediat. Jucătorii stau în două linii în perechi, Ńinându-se de mâini, formand un tunel.Perechea de la cap ătul liniei trece prin tunel şi se aşează la începutul liniei. Aceasta este urmată de celelalte perechi până când tunelul este ref ăcut. Jocul se termină când perechile au trecut prin tunel ajungând la poziŃia iniŃială. Se împart participanŃii în două grupuri. Se iau parteneri, unul în spatele celuilalt, astfel încât ei formeaz ă două cercuri concentrice cu spaŃiu între parteneri. Două persoane vor alerga în interiorul spaŃiului, unul este şoarecele şi celălalt este pisica. Dacă pisica prinde şoarecele, rolurile sunt inversate. Dacă şoarecele nu vrea să fie prins sau este obosit, acesta se strecoară în afara cercului şi se ascunde după o pereche.Persoana din pereche devine acum şoarecele. Jocul continuă până când toŃi s-au jucat. Jocul se desf ăşoară pe podea; 6-7 persoane stau întinse pe jos cu mâinile întinse în fa Ńa lor, cu faŃa în jos. Trebuie să fie aproape unii de al Ńii. La un semnal vor începe să se rostogolească pe podea, în aceeaşi direcŃie şi mişcarea trebuie să fie înceată şi sincronizată, astfel încât corpurile lor s ă fie apropiate. Atunci când o alt ă persoană se sincronizează, cu mâinile întinse în fa Ńă şi cu cu faŃa în jos, se aşează deasupra celorlalŃi şi se rostogoleşte. Copiii stau în cerc. Unul este trimis afar ă. În acelaşi timp, altul este aleas să fie dirijor. Acesta conduce diferite mişcări, care trebuie copiate concomitent. Copilul de afară, întră în cameră şi priveşte grupul, pentru a vedea când se schimb ă mişcările pentru a ghici care este dirijorul. El are dreptul la trei ghiciri
Numele jocului Joc simplu de mişcare cu paraşuta, f ără alte materiale Jocul cu mingea şi paraşuta
Activitate
Jucătorii Ńin capătul paraşutei astfel încât materialul să fie bine întins. Ei mişcă paraşuta în sus şi în jos, toŃi odată. Se poate număra în acelaşi timp. Paraşuta poate fi condusă la ce nivel dorim, pân ă la pământ şi pănă sus cu braŃele ridicate. FolosiŃi tot spaŃiul de lucru, simŃiŃi tensiunea din paraşută şi aerul împins de mi şcare. ÎncurajaŃi jucătorii să experimenteze posibilităŃile paraşutei. ÎncercaŃi potrivirea mi şcărilor cu muzica adecvată. Se aşează o minge uşoară, din burete sau de plajă. LăsaŃi jucătorii să conducă mingea prin rulare înceată în jurul paraşutei. Aceasta se realizează prin ridicarea şi coborârea marginilor para şutei, f ără mişcări bruşte.FaceŃi exerciŃiul mai complex şi mai dificil numind panticipan Ńi la care să ajungă mingea, ceilalŃi realizând acest lucru de dirijare înceată a m ingii prin mi şcări lente de ridicare şi coborâre a para şutei. Folosind o minge mai mic ă decât orificiul din centrul para şutei, se aruncă mingea în sus prin ridicarea para şutei şi se încearcă a se numerii orificiul la aterizare. Jocuri de ÎmpărŃiŃi grupul în dou ă echipe, prin numărare, în aşa fel încât echipă cu membrii echipei să fie dispuşi alternativ. Fiecare echip ă va avea mingea şi propria minge, acestea fiind de culori diferite. Plasa Ńi ambele mingi pe paraşuta paraşută, şi prin mişcări uşoare de rifdicare şi coborâre a paraşutei, fiecare echipă va încerca să dirijeze mingea spre orificiul din centrul. Va câştiga echipa care punctează mai mult. PuteŃi fi dumneavoastră “băiatul de mingi, palsat în mijloc sub para şută şi repunând mingile în joc, sau fiecare echipă poate numi pe rând un “b ăiat” de mingi. Astfel jucul va avea o continuitate. Mingi ÎmpărŃiŃi grupul în două echipe şi aşezaŃi jucătorii de ambele părŃi. În pierdute timp ce Ńin capetele paraşutei, fiecare echipă va sta pe jos.Două mingi diferite vor fi puse pe para şută, câte una pentru fiecare echipă. Pe rând, fiecare echipă se va ridica în picioare şi va înscrie punct prin aruncarea mingii în afara para şutei în partea opusă. Avem nevoie de un asistent care să repună mingile în joc. Schimb Fiecare jucător Ńine capătul paraşutei având o anumită culoare, în timp de locuri ce stau pe jos sau în piocioare. Paraşuta se mişcă încet în sus şi în jos ca să se umple de aer. Când paraşuta este sus, conducătorul jucului numeşte o culoare sau chiar două culori, urmând ca jucătorii desemnaŃi prin acea culoare să se mişte rapid sub paraşută înainte ca aceasta să se prăbuşească. Sub ToŃi jucătorii stau jos Ńinând capetele paraşutei. La un anumit semn, în paraşută acelaşi timp, toŃi jucătorii se ridică în picioare şi ridică paraşuta cu
braŃele întinse. Când paraşuta este foarte sus, unii jucătorii desemnaŃi trebuie să se îndrepte spre mijlocul ei a şteptind ca paraşuta să dacă peste ei, iar alŃii calcă pe capetele paraşutei formând astfel un cort. Se schimbă cele două grupuri între ele.
5. PROGRAME DE TERAPIE PRIN MUZICĂ Abilitatea de a aprecia şi a răspunde la muzică este o calitate înnăscută a fiinŃei umane. Această abilitate de obicei rămâne nealterată de c ătre handicap, şi nu depinde de educaŃia muzicală în general. Pentru persoanele care găsesc comunicarea verbală ca fiind o formă neadecvată de exprimare personală, terapia prin muzic ă oferă un spaŃiu sigur pentru exteriorizarea sentimentelor. Terapia prin muzică reprezintă folosirea muzicii în cadrul relaŃiei terapeut client, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială şi emoŃională şi starea de bine în general. 5.1. Obiectivele terapiei prin muzic ă - îmbogăŃeşte viaŃa unei personae; - dezvoltă sensibilitatea; - ajută la comunicare cu cei din jur; - oferă plăcere, bucurie; - facilitează contactele sociale; - previne/reduce tulburările de comportament; - linişteşte angoasa. 5.2. Efectele muzicii Spre deosebire de alte forme artistice muzica se adreseaz ă şi este receptată de oameni în mod direct. Lumea sunetelor este universal ă. Are elemente care reflect ă toate stările sufleteşti: manifestările de bucurie, melancolie şi dor, atingând practice toate aspectele fundamentale ale sensibilit ăŃii umane. Ea este securizantă, ascultarea muzicii provoacă răspunsuri primitive şi în acest fel evocă siguranŃa experienŃelor trecute. Muzica poate avea un effect lini ştitor asupra individului. Reduce tensiunile inividuale şi interpersonale şi poate oferi consolare. Ea permite evadarea. Această evadare poate fi benefică dar poate fi folosită şi ca un mod de a refuza acceptarea realităŃii. MulŃi oameni văd muzica în contextual învăŃării unui instrument musical, cântatul într-un cor şi interpretarea vocal ă. Pentru copiii cu nevoi speciale şi dificultăŃi de învăŃare muzica are un alt rol. Pentru ei, unitatea sunetului, a mi şcării şi a limbajului au un rol central în în joc şi în procesul de înv ăŃare. ToŃi copiii au nevoie de joacă. Prin joacă copiii î şi dezvoltă abilităŃile sociale, intelectuale, fizice şi creative. În cadrul unei activit ăŃi musicale, copii explorează, cercetează câte sunete poate scoate un instrument, cercetarea lor este structurat ă pe schimbarea unui instrument cu altul. Acest mod de abordare prin investiga Ńie se face prin folosirea corpului sau a sunetelor vocale, vocii şi mediului. Copii devin motivaŃi să experimenteze şi să înveŃe lucruri noi.
La baza activităŃilor de terapie prin muzică stă faptul că această terapie este non-verbală. Pentru multe persoane cu nevoi speciale, limbajul este dificil iar situaŃiile în care trebuie folosit poate reprezenta o amenin Ńare.Limbajul şi cuvintele nu sunt necesare şi acest lucru poate constitui o experien Ńă mai accesibilă şi mai satisf ătoare pentru un adult sau un copil cu dificultăŃi de comunicare. Materialul de bază al muzicii este sunetul, aşa cum pentru dans materialul de bază este mişcarea. ÎnŃelegerea abilităŃii de a folosi sunetele corpului şi ulterior un instrument îi oferă copilului un sens pozitiv al interacŃiunii cu el însuşi iar apoi cu ceilalŃi prin cântatul la instrumente şi crearea propriei sale muzici. Stabilirea unei relaŃii cu un instrument poate fi un progres pentru copiii cu un comportament provocator. DisonanŃa este folosită pentru a reflecta disconfortul resim Ńit de pacientul schizophrenic sau terapeutul poate acompania copilul atunci când acesta Ńipă. Această abordare este diferită de cea în care unui copil zgomotos I se opun sunete lini ştitoare sau încearcă implicarea unui copil tăcut într-o activitate. În general sunt încluşi în programe de terapie copiii/adulŃii care au probleme de comunicare limbaj, sociabilitate, dizabilit ăŃi fizice şi psihice. Cele mai frecvente diagnostice sunt: retard psihomotor şi de limbaj, retard mintal gradul I-II, alalie (lipsa totală a vorbirii), agresivitate îndreptat ă asupra proriei personae sau a celor din jur. Copiii/adulŃii sunt selectaŃi pentru sesiunile de terapie prin muzic ă după următoarele criterii: - Nivel de dizabilitate; - Vârstă; - Aptitudini, abilităŃi Rolul sunetelor şi a muzicii asupra persoanelor cu diverse dizabilit ăŃi a fost studiat de mai mul Ńi specialişti, realizîndu-se o clasificare a pieselor muzicale şi a notelor muzicale în funcŃie de diagnostic şi diferite stări pe care le reclamă pacienŃii. După A.Marcu există următoarea clasificare Pentru destindere: Cl.Debussy – Sonată pentru flaut, alto şi harpă; N.Paganini – Concertul numărul 4 pentru vioară şi orchestră în re minor; P.I.Ceaikovski – Prolog la “Frumoasa din pădurea adormită” Pentru calmare: L.van Beethoven – Concertul Imperial nr.5; Adagio din Sonata pentru violoncel şi orchestră în sol minor; Cl. Minteverdi – Psalmul “Laudate Dominus”; P.I. Ceaikovski – Scena şi dansul reginei din “Lacul Lebedelor”. Pentru relaxare: G.Faure – Requiem op.48; V.Papatananu – Apocalipsul animalelor; Inregistr ări pe casetă a ciripipului părărilor, murmurul izvoarelor, fo şnetul frunzelor, valurile mării. Pentru insomnie: CompoziŃii lente, pentru un singur instrument, mai ales chitar ă sau harpă. Pentru calmarea durerilor:
F.Chopen – Concertul nr.1 în mi minor; M.Ravel – Rapsodia spaniol ă. Pentru hipertensiune arterială: W.A.Mozart – Don Juan; F.Liszt – Rapsodia ungar ă Pentru surmenaj intellectual: J.S.Bach – Fugile Pentru stimulare: G.Verdi – Aida (Marşul); R.Wagner – Maeştrii câtăreŃi (Final) Nota “DO” se adresează mirosului şi se recomandă în terapia pentru combaterea anemiei, a afecŃiunilor sângelui şi ale sistemului circulator, pentru dureri lombare. Nota “RE” se adresează gustului şi se utilizează în terapia afecŃiunilor respiratorii, obezitate, calculi biliari, etc. Nota “MI” este pentru văz şi se recomandă pentru terapia afecŃiunilor digestive. Nota “FA” este utilizată pentru dezvoltarea sensibilităŃii tactile şi se recomandă în terapia unor afec Ńiuni neurologice. Nota “SOL” este importantă pentru auz şi se recomandă pentru terapia afecŃiunilor musculare. Nota “LA” pentru intiuŃie, recomandată în toate afecŃiunile nervoase. Nota “SI” răspunde reflexelor întregului corp şi se recomandă în terapia afecŃiunilor endocrine. Şi cântatul vocal are influenŃe asupra stări de sănătate a corpului prin intermediul consoanelor şi vocalelor emise, astfel: Vocala „A”, cu acŃiune asupra cutiei craniene şi a plămânilor prin efecte calmante. Vocala „E” cu acŃiune asupra glandei tiroide şi corzilor vocale, pe care le tonifică. Vocala „I” cu acŃiune asupra căilor respiratorii şi cutiei toracice, pentru eliminarea mucozităŃilor din plămâni şi ameliorarea durerilor de cap. Vocala „O” cu acŃiune asupra cutiei toracice şi plămânilor, pe care îi stimulează. Vocala „U” cu acŃiune asupra organelor genitale şi aparatului digestiv. Consoana „M” cu acŃiune asupra capului şi sinusurilor (exerciŃiu pentru dureri de cap şi sinuzită). În prescripŃiile sale muzicoterapeutul francez M.G.Mouret Ńine seama de dominanta pieselor respective: - piesele muzicale cu dominant ă ritmică stimulează viaŃa senzorială şi fiziologică contribuind la dinamizarea corpului; - piesele muzicale cu dominant ă melodică stimulează viaŃa afectivă; - piesele muzicale cu dominantă armonică stimulează viaŃa intelectuală şi modul de gândire.
- muzica polifonic ă stimulează sentimentele fraterne şi colective, cât şi pe cele de dragoste şi de bucurie. Terapia prin muzică se poate realiza nu numai cu instrumente muzicale folosite de muzicieni ci o parte din ele pot fi confec Ńionate, improvizate. Instrumentele create vor emite un sunet asemănător şi copiii/adulŃii le vor folosi ca atare. Vom prezenta câteva exemple de improvizaŃii: Sunătoarea poate fi înlocuit ă de un recipient gol în care se pun pietre sau alte materiale mici din plastic sau fier care să emită sunete diferite la mişcarea acestuia; O sticlă (mică, mijlocie, mare) din plastic sau alte recipiente din diferite forme, pot fi folosite în acest caz iar pentru a avea aspect cât mai pl ăcut pentru copii, se aplică decoraŃii pe exterior.Se mai pot folosi cutii metalice de la bere, suc,etc. ColectaŃi tuburi (Ńevi subŃiri) din metale de mărimi diferite: le pute Ńi găuri şi şlefui la un capăt apoi prindeŃi-le cu strună de pescuit pe un stativ. VeŃi obŃine sunete diferite prin lovirea u şoară cu un băŃ. ColectaŃi resturi de lemn, castane, coji de nuci, sâmburi de caise, scoici care se pot găurii şi înşira pe o sforicic ă. Prin scuturare vor scoate sunete diferite. AtaşaŃi câte un elastic pe doi nasturi mari metalici. Ve Ńi obŃine două talgere mici care se fixează pe degete. BucăŃi de lemn zimŃat (f ăcute la strung) şlefuite, prin răzuirea cu o bucată de lemn lată scot diferite sunete. O bucată de metal subŃire modelată sub formă de triunchi se loveşte cu un beŃişor de metal şi emite sunete muzicale. Toba poate fi confecŃionată de noi prin fixarea unui material rezistent (piele, plastic special) pe un suport rotund. BeŃele folosite la bătutul în diferite instrumente pot fi f ăcute din bucăŃi potrivite de lemn care prin lovire s ă scoată un sunet plăcut. În funcŃie de creativitatea fiec ăruia se pot crea obiecte din materiale diferite care să plăcă copiilor şi să nu coste nimic. Prin terapia prin muzic ă copilul începe să exploreze instrumentele să comunice prin sunete, prezentând interes şi faŃă de ceea ce se întâmplă în jurului lui. Copilul capătă curaj, începe să aibă iniŃiativă în abordarea celorlalŃi, răspunde stimulilor exteri. Aceasta reprezintă un progres în dezvoltarea social ă şi a comunicării, progres care continuă şi sub influienŃa mediului în care trăieşte copilul. •
•
•
•
•
•
•
•
•
6.ACTIVITĂłILE FIZICE ADAPTATE IN CONTEXT EUROPEAN În perioada 2000/2003 FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie din Oradea a fost implicată într-un proiect european Thematic Network „Educa Ńional and Social Integration of persons wits a handicap through Adapted Physical Activity” Vom încerca să facem o scurtă sinteză a conceptului de activit ăŃi fizice adaptate în diferite tări, Ńări cu care am avut schimburi de experienŃă în cadrul acestui proiect. Nu este lipsit de interes nici impactul pe care îl au activit ăŃile fizice adaptate în diferite Ńări. Documentul a fost elaborat de partenerii din proiect şi publicat în volumul “THENAPA’s Impact in Europe”.
6.1.AUSTRIA În anul 2000 a fost fondat forumul na Ńional, cu intenŃia de a realiza adrese către ministere, alte universit ăŃi, colegii de pregătire a profesorilor, institute pedagogice şi altor organizaŃii federale de sport. Aceast ă mică echipă formată din trei coordonatori, au furnizat informa Ńiile necesare, trimiŃând email-uri şi organizând patru forumuri naŃionale. Scopul general a fost acela de a extinde/ îmbun ătăŃi cunoştinŃele privind conceptul AFA, de a creşte interesul pentru educarea persoanelor cu nevoi speciale şi de a creşte gradul de acceptare a educaŃiei fizice inclusive în şcoli şi chiar în cluburi sportive. S-a realizat o strânsă colaborare cu FederaŃia Austriacă de Sport pentru persoanele cu disabilităŃi şi s-au demarat câteva proiecte interesante pentru realizarea unor bune exemple practice. De asemenea, au ini Ńiat proiecte de cercetare (în cadrul tezelor de disertaŃie din programul de master) pentru trei domenii relevante. Exemple ale unor proiecte inovatoare de predare: Seminar privind abordarea didactic ă în educaŃie fizică / sport, concentrat pe aspectul AFA (de văzut rapoartele detaliate ale unor sub-proiecte) Prelegere asupra abord ării holistice a activităŃii fizice pentru persoanele cu disabilităŃi Cursuri practice de Activit ăŃi Fizice Adaptate – în strâns ă colaborare cu instituŃii pentru numeroase alte asocia Ńii sportive “EducaŃie fizică inclusivă” – workshop de 3 zile pentru profesori Cursuri de pregătire pentru instructorii de ski adaptat 4 săptămâni – curs pentru educarea antrenorilor de sport pentru persoane cu disabilităŃi (grupurile Ńintă: atleŃi cu amputaŃii; pentru orbi şi pentru cei ce suferă de deteriorare a vederii; paralizie cerebral ă – “ABC”) Proiectele de cercetare, în concordanŃă cu sarcinile şi obiectivele popuse au fost îndeplinite în timpul întâlnirilor interna Ńionale: •
•
•
• • •
Integrare prin AFA: a) Integrare în EF: Investigarea situaŃiei educaŃiei fizice în clasele integrate din şcoli (grupul de vârstă între 10 şi 15 ani) – rezultate cantitative ca şi descriere calitatică a opiniilor şi atitudinii profesorilor privind reu şita integrării sociale – de studiat raportul detaliat b) Integrare în sport : vedere de ansamblu asupra situaŃiei integrării în federaŃia pentru sportul de masă – rezultate slabe datoriră ratei reduse a completării chestionarelor – de studiat raportul detaliat Educare şi Antrenament în AFA: Rezultatele studiului – adrese c ătre instituŃiile pentru profesori/ educatori sportivi, cu un con Ńinut referitor la domeniul AFA inclus în curriculum-ul şcolar – au ieşit la iveală unele diferenŃe negative în comparaŃie cu modelul ideal al educaŃiei pentru AFA . Realizarea obiectivelor pe termen lung – crearea unui centru de informare şi dezvoltare a personalului ştiinŃific pentru AFA, în universit ăŃi – nu este încă activ, dar cel mai probabil va fi inclus în unele dintre următoarele proiecte.
6.2. BELGIA Unele aspecte ale imaginii AFA în Belgia, s-au schimbat de-a lungul ultimilor 3 ani. Primul obiectiv al THENAPA în Belgia este de a îmbun ătăŃi calitatea educaŃiei profesioniştilor în domeniu şi a voluntarilor în sport şi activităŃi motrice pentru persoane cu nevoi speciale. ÎmvăŃământul superior După discutarea propunerii THENAPA privind profilul ideal, mai multe universităŃi şi institute de înv ăŃământ superior au introdus în curricul ă conŃinutul AFA (educarea profesorilor de educa Ńie fizică, a asistenŃilor sociali, terapeutului ocupaŃional etc.) Unele dintre aceste institute au organizat, de asemenea, cursuri adi Ńionale de pregătire pentru profesioni ştii domeniului şi pentru studenŃi. OrganizaŃiile reprezentative ale profesorilor de educaŃie fizică (precum BVLO) au început implementarea cursurilor practice pentru AFA.
Şcoala primară şi secundară În ciuda creşterii numărului copiilor din şcolile cu regim special din Belgia, sunt notate puŃine eforturi în sublinierea importan Ńei educaŃiei fizice în unele şcoli inclusive. Cursurile de pregătire pentru kinetoterapeuŃi, profesori şi a personalului administrativ implicat în ONG-uri (sistemul de sprijin pentru copiii integra Ńi în şcolile obişnuite), se concentrează asupra AFA. ImportanŃa AFA în instituŃiile şi şcolile pentru copiii cu nevoi speciale a crescut încet prin stimularea propriilor angajaŃi de a participa la cursurile de AFA.
Sporturile recreaŃionale şi de competiŃie Profesioniştii şi voluntarii implicaŃi în sporturile adaptate sunt stimula Ńi să obŃină un certificat pentru a deveni ini Ńiator sau antrenor. De exemplu, BLOSO (OrganizaŃia flamandă pentru Sport şi ActivităŃi în aer liber), a introdus materiale informative foarte interesante şi cursuri de pregătire pentru numeroase sporturi adaptate (boccia, înot). Ei au cooperat intens atât cu federa Ńiile de sport pentru persoane cu handicap, cât şi cu însăşi persoanele cu handicap. FederaŃiile de sport sunt de asemenea stimulate pentru a integra un modul special de AFA pentru educaŃia antrenorilor şi profesorilor (călărie, tir, tenis…).
Centrele de reabilitare Participarea la acŃiunile sportive în centrele de recuperare din Belgia nu a suferit schimbări remarcabile. Sperăm că prezenŃa studenŃilor acestei specializări va determina includerea AFA în viitoarea lor profesiune şi că vor fi capabili să schimbe atitudinea colegilor cu privire la sporturile adaptate şi la activităŃile motrice.
Al doilea obiectiv al THENAPA este acela al integr ării/ includerii prin ActivităŃile Fizice Adaptate Atitudinea societăŃii belgiene faŃă de integrarea şi includerea persoanelor cu handicap, nu poate fi considerat ă prea deschisă în acest moment, dar au fost înregistraŃi mici paşi înainte. Unele Institute pentru Înv ăŃământul Superior şi unele universităŃi organizează tabere de sport inclusiv pentru propriii studen Ńi şi pentru persoanele cu handicap. Aceste iniŃiative sunt incluse în curricul ă şi oferă tuturor participanŃilor ocazia să-şi depăşească teama de a intra în contact cu persoanele cu handicap. Aceste experienŃe sunt foarte importante pentru promovarea includerii prin intermediul AFA, a stabilirii contactului cu alte persoane în timpul desf ăşurării ADL-urilor (activit ăŃile zilnice) şi a adoptării unui stil de viaŃă activ.
Deşi activităŃile sportive şi motrice nu constituie o prioritate, unele funda Ńii belgiene pentru diferite afecŃiuni (Christelijke en Socialistische Mutualiteiten) au început iniŃiativele de integrare prin intermediul AFA (scaune cu rotile, dans, hippoterapie…) Sistemul educaŃional Belgian al şcolilor speciale reprezintă o barieră în calea includerii, dar integrarea copiilor în şcolile normale nu mai constituie un tabu. FederaŃiile sportive şi cluburile au început de asemenea integrarea copiilor şi a tinerilor cu handicap (United Sport – Bewegingsschool Achilles etc.).
Această reŃea tematică, în Belgia, a fost foarte important ă atât pentru îmbunătăŃirea educaŃiei, cât şi pentru promovarea la diferite nivele, a conceptului integrării. Mai trebuie depuse multe eforturi pentru stimularea atitudinii politicienilor, a mass mediei şi a tuturor membrilor societ ăŃii. Sperăm că aceste eforturi vor avea rezultate pe termen lung în ceea ce prive şte calitatea vieŃii sociale a tuturor oamenilor.
6.3. BULGARIA Obiectivele proiectului THENAPA la nivel na Ńional, au fost formulate luând în considerare starea socială şi problemele persoanelor cu disabilit ăŃi din Bulgaria, comparativ cu situaŃia persoanelor din celelalte Ńări ale Uniunii Europene: Supravegherea şi evaluarea organizaŃiilor de educaŃie fizică pentru copiii cu disabilităŃi; Evaluarea educaŃiei şi pregătirii profesorilor de educa Ńie fizică, a antrenorilor şi kinetoterapeuŃilor, pentru nevoile persoanelor cu diferite disabilit ăŃi; Examinarea şi evaluarea locului şi rolului AFA şi sportului în procesul de recuperare, sportul recreaŃional şi a sportului de performan Ńă în viaŃa persoanelor cu disabilităŃi; Examinarea şi evaluarea situaŃiei integrării persoanelor cu disabilităŃi în educaŃie fizică, sportul de timp liber şi a specializării în AFA; ContribuŃia la promovarea învăŃământului universitar, postuniversitar şi a continuării specializării în AFA; ContribuŃia la eforturile depuse pentru integrarea persoanelor cu disabilit ăŃi, în educaŃia fizică, sportul de masă şi de performanŃă, în colaborare cu autorit ăŃile educaŃionale, cu federaŃiile de sport şi cu federaŃiile pentru persoanele cu disabilităŃi; InfluenŃarea ministerelor şi a diferitelor grupuri de lucru în promovarea actelor legislative care au în vedre nevoile persoanelor cu disabilit ăŃi. •
•
•
•
•
•
•
Rezultate: Educarea şi instruirea în AFA Academia NaŃională de Sport din Sofia, a introdus: - un curs de bază în AFA, pentru studenŃi, în trei facultăŃi diferite: Facultatea de EducaŃie Fizică, Facultatea de Sport şi Facultatea de Kinetoterapie; - 2 ani specializare în AFA, în cadrul programelor SOCRATES/ ERASMUS DEUAPA şi CEEPUS, la nivel de baz ă; - 1 an de masterat în AFA în cadrul programului EMDAPA; - unităŃi modulare în AFA, în cadrul programului de master în sport; - continuarea pe termen scurt a cursurilor de preg ătire în AFA; •
- mobilitatea studenŃilor şi a profesorilor în cadrul programelor SOCRATES/ ERASMUS ŞI CEEPUS - cercetare în AFA.
Integrarea prin intermediul AFA Sportul competitiv: - AtleŃii cu disabilităŃi au acces la: bazele sportive naŃionale folosite în acelaşi timp şi de atleŃii f ără disabilităŃi, antrenori, personal medical (de ex. utilizarea bazei sportive a Academiei Na Ńionale de Sport este gratuit ă pentru atleŃii cu disabilităŃi; câştigătoarea campionatului paralimpic de tir de la Sydnei a fost antrenată şi formată aici); - Persoanele normale şi cu disabilităŃi participă la evenimente sportive naŃionale, judeŃene (de ex. Maratonul de la Sofia); - Persoanele normale şi cu disabilităŃi participă la organizarea de evenimente sportive naŃionale şi internaŃionale; - Cele mai mari oraşe din Bulgaria organizează cu regularitate evenimente pentru persoanele cu disabilit ăŃi, acceptate şi privite cu mare interes de către toŃi cetăŃenii; - FederaŃia de Sport organizează cursuri de pregătire şi evenimente sportive atât pentru persoanele normale cât şi pentru cele cu handicap - Interesul uriaş al mass mediei şi pupulaŃiei pentru evenimentele sportive adresate persoanelor cu handicap •
Sportul de masă şi reabilitarea: - Hypoterapia şi călăritul therapeutic, înotul, artele mar Ńiale etc., folosite ca mijloace în procesul de recuperare, s-au dezvoltat datorit ă studenŃilor de la Facultatea de Kinetoterapie din cadrul Academiei NaŃionale de Sport - Sporturile recreaŃionale integrate oferite şi dezvoltate la diferite cluburi sportive EducaŃia Fizică integrată: - Încercări de implementare în câteva şcoli private, în timpul orelor; - ActivităŃile de sport integrat s-au dezvoltat graŃie entuziasmului unor profesori de educaŃie fizică.
6.4. REPUBLICA CEHĂ Sistemul integrativ educaŃional este inclus în şcolile de drept din Republica Cehă încă din 1993, atenŃia minimă acordată cursurilor din şcolile normale, o situaŃie mult mai bună în cadrul activităŃilor motorii de timp liber. Multe activit ăŃi locale şi naŃionale oferă un nivel foarte înalt al calit ăŃii.
Mişcările paralimpice şi olimpiadele persoanelor cu deficienŃe de auz sunt din ce în ce mai prezente în mass media (în fiecare lun ă, timp de 30 de minute de biografie sportivă a unor oameni de sport şi ştiri TV). Datorit ă acestei situaŃii (şi a rezultatelor bune ale unor oameni de sport), mi şcările paralimpice au mare succes în sponsorizarea, mediatizarea unui premiu special oferit unui sportivi de c ătre Ministerul EducaŃiei şi a Comitetului Olimpic şi Paralimpic Ceh. Datorită grupului ceh din cadrul THENAPA, al seminariilor şi şedinŃelor demonstrative din domeniu, reevaluarea profesorilor de educa Ńie fizică şi a sănătăŃii în cadrul orelor de sport, este în plin ă desf ăşurare (pozitivă). Elevii cu disabilit ăŃi ar trebui să fie clasificaŃi ca potriviŃi pentru orele de educa Ńie fizică integrativă. Mari eforturi au fost depuse de universit ăŃile participante (Olomouc, Prague, Brno, Ceske Budejovice), pentru dezvoltarea curriculei (to Ńi profesorii de educaŃie fizică cu 2 credite la AFA de baz ă, curs opŃional de integrarea educaŃiei fizice – 3 credite, sporturi adaptative, opŃional). În fiecare an, minim 2 cursuri certificate şi lucrări practice pentru profesorii de educaŃie fizică (înregistrând succes în găsirea de informaŃii noi, pentru certificate). Proiectele sunt duse la bun sfârşit, rezultatele obŃinute fiind orientate asupra includerii copiilor în şcolile şi în rândul colegilor lor (îmbun ătăŃirea fitness-ului, deprinderi, atitudini).
6.5. DANEMARCA În cadrul Departamentului de EducaŃie Fizică din diferite universităŃi s-a dezvoltat un program educaŃional în AFA, la nivel de înv ăŃământ superior, curriculele îmbunătăŃindu-se continuu. În unele departamente exist ă posibilitatea de a obŃine o diplomă în AFA, fiind cotată cu 9 credite. Mai multe cursuri disponibile în AFA, s-au desf ăşurat în diferite zone ale Ńării şi un număr şi mai mare va fi planificat pentru anul viitor. Pentru cursurile de preg ătire pentru profesori care se desf ăşoară, se produc multe materiale didactice. În leg ătură cu publicarea uneia dintre aceste c ărŃi, a avut loc o conferinŃă având ca temă integrarea şi includerea persoanelor cu disabilităŃi în activităŃi fizice sportive. A fost creată o reŃea naŃională a AFA, deschisă pentru oricine are ca domeniu de acŃiune sau cercetare AFA. Obiectivul re Ńelei este acela de a împărtăşi cunoştinŃe şi experienŃă şi de a dezvolta noi metode în domeniul AFA. Re Ńeaua va avea primul seminar în această vară, în cadrul căruia vor fi create reŃele locale, bazându-se pe anumite interese. În Danemarca, are loc un dialog teoretic despre “Corp şi EducaŃia Specială”, care oferă un cadru teoretic propice pentru crearea unor exemple de “bun ă practică” în AFA. Se desf ăşoară tot mai multe proiecte de cercetare sau dezvoltare a unor noi perspective în domeniul activităŃii fizice pentru persoanele cu disabilit ăŃi. Şi se pare
că există în societate o conştientizare puternică a impactului pozitiv pe care AFA îl are asupra competenŃelor sociale şi psihologice ale participan Ńilor.
6.6. FINLANDA DirecŃii de dezvoltare a AFA în Finlanda Integrarea prin intermediul AFA. Întegrarea în societatea noastr ă pare să se îmbunătăŃească pe zi ce trece iar legislaŃia pare să sprijine integrarea din ce în ce mai mult. Poate că atitudinea persoanelor normale se îndreaptă în direcŃia unei deschideri mult mai mari… Legea educaŃiei (1998) sprijină integrarea. “Copii cu probleme de înv ăŃare sau adaptare, au dreptul la educaŃie specială integrată în procesul normal de educaŃie… dacă un copil nu poate fi învăŃat pe cale normală, din cauza unei disabilităŃi, afecŃiuni, întârziere în dezvoltare sau o tulburare a vie Ńii emoŃionale sau din oricare alt motiv, ei/ lui trebuie să i se acorde o educaŃie specială. EducaŃia specială trebuie să fie organizată fie în cadrul integrării în educaŃia normală sau în clase speciale sau în alte locuri corespunzătoare îndeplinirii scopului…Un copil cu disabilit ăŃi sau care are nevoie de alte dispozitive speciale de sprijin, are, în concordan Ńă cu aceste necesităŃi, dreptul de a beneficia de serviciile care s ă-i permită participarea la procesul educaŃional gratuit.” Tot mai multe cluburi sportive şi federaŃii Ńin cont de persoanele cu disabilit ăŃi. Unul dintre cele mai recente exemple este acela al proiectului Federa Ńiei de Patinaj Artistic (Jocurile Olimpice - patinaj). Este greu de apreciat cât la sut ă din acest proces de dezvoltare se datoreaz ă persoanelor implicate în domeniul AFA. În orice caz, a fost înregistrat un oarecare impact. Educarea şi antrenamentul în AFA. În programul educa Ńional al educaŃiei fizice există posibilitatea specializării în AFA, la nivel universitar şi politehnic. În Universitatea din Jyväskylä există nou program de specializare în AFA. Politehnica Lahti este activă în cadrul DEUAPA (European University Degree în AFA), având ca obiect de studiu educaŃia fizică, în unele universit ăŃi şi în Universitatea din Jyväskylä. 6.7. GERMANIA AcŃiunea de informare a determinat cre şterea conştientizării conceptului AFA, în special la nivelul învăŃământului superior şi s-a concentrat pe necesitatea restructurării, adaptării şi sincronizării educaŃiei universitare, la nivel naŃional. Datorită sistemului federal din Germania, unde sarcinile educa Ńiei intră în responsabilitatea Statelor Federale, adresabiliatea la nivelele educa Ńionale inferioare şi creşterea conştientizării faŃă de noile tendinŃe în AFA, a fost dificil ă.
Centrul informaŃional pentru Sportul Persoanelor cu Disabilit ăŃi, din Berlin, a jucat un rol important în procesul creşterii conştientizării, a colectării resurselor şi a răspândirii informaŃiei. Centrul de Informare este o unitate bidirec Ńională: Permite organizaŃiilor să aibă de a face cu sportul sau activit ăŃile fizice pentru persoane cu disabilităŃi – precum cluburile sportive, şcolile primare şi învăŃământul superior, iniŃiative private sau chiar asocia Ńii sportive şi unităŃi guvernamentale – pentru a oferi sau accesa informaŃii. Persoanele cu disabilit ăŃi găsesc o platformă de acces a informaŃiei, cu o mare varietate de servicii, de la informa Ńii specifice despre AFA, la alegerea celor mai potrivite activit ăŃi sportive pentru persoanele cu disabilităŃi. FuncŃionează în special la nivel local sau regional, constituind un model pentru organizaŃii similare ce desf ăşoară activităŃi la nivel naŃional. Anul European al Persoanelor cu Disabilit ăŃi a ajutat la cre şterea conştientizării sarcinilor şi problemelor AFA în Germania. Evaluarea şi diseminarea informaŃiilor referitoare la AFA în Europa, împreun ă cu eforturile de la nivel naŃional pentru colectarea informa Ńiei referitoare la statutul şi starea AFA în Germania, vor fi urmate de o ini Ńiativă demarată în cadrul Simpozionului NaŃional în AFA. Vor fi coordinate şi promovate eforturile pentru: stabilirea noilor standarde pentru educa Ńia în AFA la nivel universitar; intensificarea pregătirii antrenorilor în sportul pentru persoanele cu disabilităŃi; creşterea gradului de integrare şi includere a copiilor cu disabilit ăŃi în şcolile normale. • • •
6.8. UNGARIA Impactul THENAPA în Ungaria a fost foarte mare, în condi Ńiile în care înc ă din 1998, creşterea siguranŃei fiecărui element al unei mari integr ări a persoanelor cu disabilităŃi, a fost o prioritate na Ńională. Unele dintre aceste elemente sunt: asigurarea unei baze legale a accesibilităŃii, modificarea Legii educaŃiei în sport, crearea de ONG-uri în întâmpinarea cererilor de coordonare a structurilor operaŃionale deja existente. În viaŃa de zi cu zi, o serie de proiecte de mică anvergură au avut ca rezultat integrativitatea înv ăŃământului, sportului. În acest mediu propice, iniŃiativa venită din sfera academică a fost primită cu căldură de către Ministerul Tineretului şi Sportului şi de Ministerul EducaŃiei, cele două organizaŃii guvernamentale responsabile, care fac parte din procesul codific ării şi care sunt capabile să creeze cadrul legal pentru modernizarea formării profesioniştilor în domeniul educaŃiei fizice şi sportului. Includerea cunoştinŃelor din domeniul AFA şi transformarea acestora în cerin Ńe de promovare în educaŃie fizică generală, antrenorat, programe de administra Ńie a sportului şi activităŃilor de timp liber, a fost un mare succes. Această schimbare a avut
loc la cel mai înalt nivel posibil din înv ăŃământul superior şi a avut loc în toate colegiile şi universităŃile care oferă astfel de programe de studii. Aplicarea noilor cerinŃe de absolvire şi a conŃinutului necesită mult timp, multe dintre colegii neposedând resursele umane corespunz ătoare. Universitatea Semmelweis din Budapesta este excepŃia, aici fiind introduce aceste programe noi. În acest timp, numărul şcolilor de specialitate a crescut. Din acest motiv, a crescut numărul profesorilor care studiaz ă sau lucrează în cadrul programelor educaŃionale AFA, ca parte a viitoarei lor îndatoriri educa Ńionale. În cazul centrelor recrea Ńionale şi de fitness, s-a înregistrat o real ă dezvoltare la nivel inferior. Marea majoritate a acestora sunt integrate, existând cluburi care stabilesc obiective speciale pentru a deservi ambele segmente ale popula Ńiei (persoanele normale şi pe cele cu disabilităŃi). Este foarte important sprijinul financiar oferit din fonduri speciale de la bugetul central. Cluburile sportive de elită au o alt fel de tendin Ńă. La nivel administrativ exist ă cooperare, dar e greu de g ăsit un club sau o federaŃie unde antrenamentul sau competiŃia sunt realizate împreună. Acest lucru se întâmpl ă vis-à-vis de motivaŃia guvernului de a crea o organiza Ńie pentru toate federaŃiile sportive, cu buget comun şi din alte surse. Din fericire, aceste ocazii apar în cadrul unor evenimente foarte importante, precum Campionatul de înot, etc., care permit familiarizarea publicului cu posibilitatea integrării în sportul de performanŃă. Competitiile, campionatele sunt numeroase, când vine vorba despre atle Ńi cu disabilităŃi, dar publicul şi mass media nu acordă mare atenŃie acestor evenimente.
6.9.ITALIA În Italia, învăŃământul universitar în educaŃie fizică şi sport, din 1999/2000 a fost transformat în studii de 3+2+3 ani, în conformitate cu Declara Ńia de la Bologna. După obŃinerea diplomei la sfârşitul celor 3 ani de studii, specializ ările sunt în: educaŃie fizică; sport; management sportiv; AFA. Primul ciclu pentru noul proces de formare (1999/2000, 2000/2001, 2001/2002) a fost stabilit şi a fost implementat din 2002/2003. Un număr mare de facultăŃi au instituit o specializare bianual ă în AFA (+2), fiind posibilă, la ConferinŃa NaŃională a licenŃiaŃilor şi a facultăŃilor de sport, compararea actualului program de studii cu a celui propus de THENAPA: “con Ńinutul general (ideal) al fiecărui punct”, “pregătirea profesională europeană” şi “programul educaŃional în AFA şi propunerea numărului de credite pentru fiecare din aceste subiecte. Integrarea în Italia, a avut loc încă din 1975, astfel încât nu apar modific ări spectaculoase în urma propunerii THENAPA în ceea ce prive şte integrarea şi metodele de predare a educaŃiei fizice şi a sportului integrat. În orice caz, o mare parte a copiilor handicapaŃi participă la cursurile de educaŃie fizică împreună cu copiii normali, în şcolile integrate.
În ciuda acestor aspecte, nu există profesori specializaŃi în AMA: de aceea, este necesară continuarea procesului de instruire a profesorilor de educaŃie fizică şi sport.
6.10. LATVIA Academia de EducaŃie Sportivă latviană (LASE) este implicat ă în Proiectul Tematic European “Integrarea Şcolară şi Socială a Persoanelor cu Handicap prin intermediul ActivităŃilor Fizice Adaptate (THENAPA)”, înc ă de la începutul proiectului. Persoanele oficiale care reprezint ă Latvia sunt specialişti de la Facultatea de Medicină Sportivă din cadrul LASE. Rezultatele generale ale THENAPA : Noul program de studii “EducaŃie Fizică Adaptată”, introdus în curricula generală a Academiei de EducaŃie Sportivă, din octombrie 2000. Încă din 2003, se desf ăşoară specializarea în AFA din cadrul LASE Clarificarea situaŃiei AFA în Ńara noastră şi implementarea conceptului THENAPA în Latvia: 6 proiecte au fost demarate la nivel na Ńional şi internaŃional. Cooperarea internaŃională, schimbul de informaŃii a avut loc în timpul celor 23 de întâlniri internaŃionale între specialiştii AFA din Latvia şi reprezentanŃii AFA din alte Ńări: 6 întâlniri la nivel na Ńional, 4 la nivel local şi guvernamental, 13 întâlniri la nivel de ONG-uri, incluzând o mare varietate de participan Ńi (atleŃi, profesori, antrenori etc.) În general, în Latvia, rezultatele proiectului THENAPA au reprezentat o diferenŃă semnificativă în progresul implementării AFA, ca mijloc al integr ării sociale şi a educării persoanelor cu disabilităŃi. •
•
•
6.11. LITUANIA Cei trei ani de proiect THENAPA au avut o mare influen Ńă asupra educaŃiei şi pregătirii profesioniştilor AFA şi asupra stimulării dezvoltării integrării educaŃiei persoanelor cu disabilităŃi, ca şi de asemenea, a cercet ării ştiinŃifice aplicate în AFA, în Lituania: 1) Noul curriculum al programului de studiu pentru preg ătirea profesioniştilor în AFA, la nivel de licenŃă şi masterat, în concordan Ńă cu modelul şi conŃinutul elaborat de THENAPA, a fost creat în LAPE şi aprobat de Senat la sfâr şitul lui 2002. Modulul obligatoriu de pedagogie special ă inclus în programul general de studiu pentru profesori este recunoscut în Lituania, la fel ca şi cursurile obligatorii de cunoştinŃe generale în AFA sunt aprobate în timpul preg ătirii tuturor profesorilor de educaŃie fizică şi antrenorilor, din LAPE. Rezultatele Thenapa în domeniul educa Ńiei în AFA, în 2002, au fost disseminate în UniversităŃile Vilnius şi Siauliai iar în viitorul
apropiat vor fi incluse în programele de studii pentru educatorii primari şi de educaŃie fizică a studenŃilor cu disabilităŃi. 2) Primul manual de AFA pentru persoanele cu disabilit ăŃi, în limba lituaniană va apărea în aprilie 2003, unde vor fi folosite temele de baz ă ale THENAPA şi unele materiale de pe CD-ROM. 3) În concordanŃă cu produsul THENAPA şi cu recomandărilor UE, a fost creat proiectul strategiei naŃionale privind reforma educaŃiei speciale la nivel naŃional şi integrarea persoanelor cu disabilităŃi în sistemul de înv ăŃământ normal, inclusiv în educaŃie fizică. 4) 1999 – 2002, dintre activit ăŃile THENAPA au fost efectuate investiga Ńii pedagogice şi sociologice, cu privire la modelul na Ńional al educaŃiei generale pentru copiii cu disabilităŃi, AFA în şcolile normale şi speciale, la situaŃia sportului şi a cluburilor de sport recreaŃional pentru persoanele cu disabilităŃi, la necesităŃile şi atitudinea profesorilor faŃă de integrare a persoanelor cu disabilit ăŃi, ca şi analiza dezvoltării politicii europene în concordan Ńă cu drepturile persoanelor cu disabilit ăŃi, ca şi integrarea lor în societate. Primele 2 teze doctorale din Lituania, din 2002, din LAPE, se referă la aspectele pedagogice şi psihologice ale AFA, în domeniul disabilităŃilor mentale şi sensoriomotorii. Impactul THENAPA în dezvoltarea sportului pentru persoanele cu disabilit ăŃi, a oportunităŃilor egale şi a integrării sociale şi sportive a persoanelor cu disabilit ăŃi, în Lituania, nu a avut un succes foarte mare. Modelul medical de reabilitare în sistemul sportiv pentru persoanele cu disabilităŃi, există totuşi, reprezentanŃii instituŃiilor guvernamentale pentru probleme de sport nu sunt responsabili din punct de vedere legal pentru dezvoltarea sportului pentru persoanele cu disabilităŃi şi nu au dorit să facă parte din grupul naŃional, elita sportivilor cu disabilit ăŃi nu este recunoscută legal, inegalitatea dintre sportivii cu disabilităŃi şi cei normali şi discriminarea sunt evidente, în ciuda recomand ărilor şi poziŃiei Strategiei Comunit ăŃii pentru Persoanele cu DisabilităŃi, 1996. Singurul proiect este realizat la nivel nonguvernamental, privind antrenamentul integrat şi sistemul competiŃional pentru persoanele cu retard mintal, împreun ă cu sportivii normali, în cadrul Federa Ńiei Lituaniene de Fotbal, deoarece, f ără un sprijin legal la nivel guvernamental, este imposibil s ă se facă mai mult. Sperăm ca rezultatele comune ale proiectului THENAPA vor fi acceptate de Comisia Europeană şi vor corespunde recomandărilor trimise Membrilor Ńărilor Uniunii Europene care au participat la implementarea legal ă a oportunităŃilor egale pentru persoanele cu disabilităŃi, în domeniul educaŃiei fizice si sportului, în concordanŃă cu politica europeană pentru persoanele cu disabilit ăŃi.
6.12. NORVEGIA ReŃeaua a fost lansată la primul forum: “Educa Ńia şi Integrarea Socială a Persoanelor cu Handicap prin Activit ăŃi Fizice Adaptate”: o nou ă provocare, Leuven, Belgia, 17 – 20 februarie, 2000. În timp ce singurele şcoli speciale erau cele pentru copiii surzi, ceilalŃi copii cu progleme mergând la şcoli normale, în baza Legii aprobate în 1976; a Legii Şcolilor Publice din 1997. Organiza Ńia Norvegiană a Sportului pentru Persoane cu Disabilit ăŃi, a unit toate ramurile din sporturile pentru persoane cu disabilităŃi, orbii, cei cu dizabilit ăŃi fizice, surzii şi cei retardaŃi mintal, într-o singur ă mare organizaŃie sportivă, cu scopul integrării. Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie Fizică are un an de preg ătire în AFA, şi un program de master legat de asemenea de programul EMDAPA. OrganizaŃia pentru “AFA” a luat de asemenea fiin Ńă, datorită studenŃilor pregătiŃi un an de zile în AFA, la Universitatea Norvegian ă de Sport şi EducaŃie Fizică, în cooperare cu Centrul de Sport şi Sănătate Beitostølen. Totuşi, a fost mult de muncă şi impactul reŃelei THENAPA poate fi însumat astfel: 1. mai multe cunoştinŃe despre “AFA” în Ńările Europene 2. reînnoirea concentrării asupra programului “EMDAPA” 3. contactele cu programul “DEUAPA” la nivel de licen Ńă, cu noi posibilităŃi de schimb de studenŃi, vor fi folosite pentru a stabili o ramură în “AFA”. Decizia a fost luată în primăvara lui 2002 şi în continuare va fi implementat ă în toamna lui 2003, cel mai probabil în legătură cu organizarea Campionatului Mondial European de Tennis de Masă. Dezvoltarea AFA: Universitatea Norvegiană de Sport şi EducaŃie Fizică, a fost rugată de Comitetul Olimpic Norvegian şi de ConfederaŃia pentru Sport, s ă evalueze procesul integrării persoanelor cu disabilit ăŃi, în cadrul sportului pentru to Ńi. În 1999 a fost prezentat un raport, cel final fiind datat 2003. Un plan strategic nou va fi realizat în cadrul evaluării. Centrul de Sport şi Sănătate Beitostølen a fost implicat în determinarea competenŃei federaŃiilor responsabile cu sportul pentru persoane cu disabilităŃi. Colegiul Universitar din Agder a stabilit 30 credite pentru Educa Ńia în AFA, şi Universitatea din Trondheim e implicat ă intr-un proiect de hockey. Departamentul de Sănătate se concentrează momentan pe sportul pentru persoane cu dizabilităŃi, şi se va dezvolta un fişier informaŃional, care va fi prezentat publicului.
6.13. POLONIA Cel mai important eveniment pentru dezvoltarea educa Ńiei în AFA în Polonia şi pentru asigurarea unui nivel ridicat al educaŃiei în domeniu, a fost realizat prin crearea Comitetului NaŃional de Acreditare, în 2002. Acest comitet este singurul care există în sistemul polonez de învăŃământ superior. Este o organiza Ńie de sine stătătoare, desemnată să evalueze calitatea educaŃiei. Acest comitet include 67 de membri, numiŃi de Ministrul EducaŃiei şi Sportului. Comitetul crează proceduri speciale de evaluare, importante în argumentarea obiectivelor şi calităŃii evaluării, care e important ă mai ales pentru faptul c ă o evaluare proastă ar putea avea efecte legislative. Membrii Comitetului Na Ńional de Acreditare trebuie să respecte DeclaraŃia de la Bologna. Ei au participat la patru conferin Ńe şi seminarii în Amsterdam, Lisbon, Stockholm and Zurich. Dintre cele şase UniversităŃi Poloneze de EducaŃie Fizică, patru au oportunitatea de a primi studenŃi cu disabilităŃi. Cei care absolvă aceste facultăŃi, cel mai adesea ajung să organizeze Cluburi de Sport Integrativ şi de obicei ajung antrenori. De ex. antrenorul Echipei Na Ńionale Paralimpice de Inot, este un absolvent al UniversităŃii Wroclaw, Facultatea de EducaŃie Fizică şi Sport MS. Jan Chryczak (a suferit o amputaŃie). La aceeaşi universitate, se desf ăşoară următoarele activităŃi pentru persoanele cu diferite disabilit ăŃi: aerobic, badminton, fitness, basket, volley, footbal, călărie, ridicare de greut ăŃi, canoe, ski, jujitsu, snowboard, windsurfing, tennis, tennis de masă, judo, înnot, gimnastică. StudenŃii cu nevoi speciale din această universitate pot obŃine licenŃa de instructor în sport şi recreere. În altă Şcoală Universitară de EducaŃie Fizică din Gorzów Wielkopolski (ramură a UniversităŃii Poznan), sportivii cu nevoi speciale au posibilitatea s ă-şi dezvolte abilitatea la Clubul Sport (AZS-AWF) afiliat Universit ăŃii. Sunt nouă secŃiuni unde sportive şi sportivi renumiŃi încearcă să aibă succes la nivel naŃional şi internaŃional. Şcoala Universitatea de Educa Ńie Fizică din Warsaw a demarat proiectul de cercetare “Efficiency of APA conduct in disability sick pay prevention.” Evaluarea bazată pe diagnosticul funcŃional, pentru determinarea ariei de asisten Ńă socială şi profitabilitatea acesteia, oferă informaŃii importante pentru crearea programelor ce pot duce la creşterea participării persoanelor cu nevoi speciale, la activităŃi sociale şi profesionale. Trebuie de asemenea să ajute la crearea unor metode şi tehnici comprehensive de kinetoterapie, bine documentate şi ajustate, având ca Ńintă Centrele de Kinetoterapie şi asigurările naŃionale de sănătate. Această cercetare va deveni foarte importantă pentru Ńara noastră, deoarece sunt multe persoane care nu sunt capabile să muncească, dar care nu au vârsta de pensionare. Pe baza unui raport publicat de Banca Na Ńională în 1999 “Disabilitatea şi munca în Polonia”, pentru fiecare o mie de oameni, 153 nu sunt capabili s ă muncească din cauza diverselor disabilităŃi.
6.14. ROMÂNIA Scopurile şi obiectivele la nivel naŃional au fost: sensibilizarea publicului larg roman faŃă de AFA şi implementarea acestui concept printre profesioni ştii domeniului, pregătiŃi în spiritul acestui concept. Credem că scopurile noastre au fost îndeplinite prin intermediul mai multor activităŃi. Cel mai consistent a fost Programul de Masterat în AFA, desf ăşurat la Universitatea din Oradea. Numărul absolvenŃilor, respectiv 20, este mijlocul prin care se monitorizează această activitate. Aceştia au fost instrui Ńi şi au avut contact direct cu activitatea de stabilire a drepturilor persoanelor cu nevoi speciale. Abordarea organizatorică şi structura: FRAK – FederaŃia Română a AsociaŃiilor de Kinetoterapie, constituit ă din trei asociaŃii, reprezentând cele trei regiuni istorice ale t ării. - FUKO – FundaŃia Universitară pentru Kinetoterapie Oradea - AsociaŃia “Muntenia” din Bucureşti - AsociaŃia “Moldavia” din Iasi FUKO are strânse legături cu celelalte două asociaŃii din FederaŃia NaŃională. Pe de altă parte, FUKO are strânse legături cu facultăŃile de kinetoterpie din România: Bucureşti, Bacău, Iaşi, GalaŃi, Piteşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Oradea, Suceava. Metodologie, mijloace şi tehnologie utilizate - Toate facultăŃile de educaŃie fizică au în curricula programului ini Ńial de pregătire, cursuri de Baze ale Kinetoterapiei, incluzând şi cunoştinŃe legate de AFA. - În cadrul Departamentului de Preg ătire a Personalului Didactic al Universit ăŃii din Oradea, educarea profesională iniŃială pentru toŃi studenŃii profilului, cuprinde şi cursuri orto-pedagogice. - Pregătirea iniŃială a kinetoterapeutului include antrenoratul în sport pentru persoane cu disabilităŃi. Prima carte despre antrenoratul în sportul pentru persoane cu disabilităŃi a apărut în România în 2000. În România, proiectul THENAPA a fost încununarea dezvolt ării şi diseminării conceptului AFA în rândul popula Ńiei şi profesioniştilor domeniului. FUKO a fost implicat în programul TINC, dorind s ă sprijine implementarea politicii de Protec Ńie a copilului la nivel naŃional, în judeŃul Bihor – România. Acest program tinde s ă pregătească şi s ă sprijine persoanele care muncesc, autorităŃile, serviciile şi voluntarii implicaŃi în procesul de îmbun ătăŃire a condiŃiilor de lucru pentru copiii şi tinerii cu disabilităŃi/ care suferă de excludere socială, în judeŃul Bihor. FUKO a avut contact permanent cu Directoratele Locale pentru Protec Ńia Copilului şi cu Departamentul Local pentru Persoane cu Handicap. Având sprijinul Thenapa, FUKO a publicat cartea “Sportul pentru persoane cu handicap”, autori: Vasile Marcu, Mirela Dan, Maria Milea, mijloc deosebit de util pentru formatorii kinetoterapeuŃilor, kinetoterapeuŃi şi persoanele cu disabilităŃi.
Rezultate: - Programul de Master în AFA (patru semestre), desf ăşurat la Universitatea din Oradea. În fiecare an sunt 20 de absolven Ńi. - Un alt efect este acela al organiz ării celui de-al treilea Congres al Academiei Româno-Americane, unde au fost prezentate trei articule despre AFA. - Programul TINC pentru pregătirea profesioniştilor din judeŃul Bihor, care lucrează cu copiii cu nevoi educative speciale. - Cinci articole despre AFA au ap ărut în Analele UniversităŃii din Oradea în anii: 2000, 2001, 2002. - La cel de-al II-lea Congres Na Ńional de Kinetoterapie – Mamaia 2000, a fost organizat primul workshop în AFA. - La cel de-al III-lea Congres Na Ńional de Kinetoterapie – Slanic-Moldova în 2002, au fost prezentate 18 articole şi cercetări ştiinŃifice în AFA. - 6 teze de disertaŃie vor fi finalizate la terminarea anului universitar. - Prima “FundaŃie de Sport pentru HandicapaŃi” a luat fiinŃă sub patronatul UniversităŃii din Oradea în 2001, câştigând un proiect al Uniunii Europene pentru integrarea persoanelor cu disabilit ăŃi, prin sport. - În acest moment, FRAK, al ături de Universitatea din Oradea, dezvolt ă un program de educaŃie de bază pentru Terapie OcupaŃională, profesiune care practic nu există în Ńara noastră. Această idee a fost promovată prin strategia THENAPA. ConsideraŃii: - am întâmpinat numeroase dificult ăŃi în a ne face înŃeleşi şi auziŃi de către autorităŃi - am întâmpinat dificultăŃi în obŃinerea sprijinului financiar - prin întreaga gamă de realizări ale proiectului THENAPA la nivel naŃional, am dori să subliniem necesitatea continuării şi dezvoltării AFA, pe baza reŃelei tematice a Uniunii Europene
6.15. SLOVACIA Participarea Republicii Slovacia de la începutul proiectului THENAPA a avut un impact deosebit în dezvoltarea sportului pentru persoane cu disabilităŃi în Ńara noastră. Înainte de realizarea acestui proiect, nu am de Ńinut informaŃii referitoare la situaŃia actuală a integrării în şcoli sau cluburi. A fost o lipsă de materiale metodice şi reguli importante în ceea ce prove şte realizarea integrării, profesorii şi antrenorii nu ştiau cum să predea, etc. Participarea noastră la THENAPA înseamnă:
- pentru prima dată a devenit mai conceptuală şi intensivă acŃiunea de deliberare asupra integrării în educaŃie fizică şi sport - coordonarea acestor probleme de c ătre partenerii grupului na Ńional, au contribuit la cre şterea numărului persoanelor interesate de problemele persoanelor cu disabilităŃi şi la creşterea interesului pentru integrare acestora în activitatea sportivă - particitarea noastră la proiectul THENAPA a deschis drumul spre un mai bun dialog cu organiza Ńiile guvernamentale şi nonguvernamentale şi spre paşi conceptuali concreŃi - putem culege datele statistice şi faptice legate de integrarea în şcolile de educaŃie fizică, cluburi sportive şi de unele probleme legislative, pedagogice, organizatorice, profesionale. - pregătim informaŃiile de bază despre integrare (principii teoretice, dezvoltarea în alte Ńări, situaŃia la zi din şcoli şi cluburi, posibile perspective), în multe publica Ńii, pentru multe întâlniri şi seminarii pentru profesori şi antrenori - evaluăm această situaŃie şi pregătim propuneri pentru programe guvernamentale de dezvoltare a sportului în Slovacia, pentru anul 2010 - Ministerul EducaŃiei a publicat noi planuri de studio pentru educa Ńia fizică adaptată în pentru educaŃia fizică integrativă în şcoli primare şi secundare speciale şi normale, unde au fost aplicate cuno ştinŃe şi unele recomandări din proiectul THENAPA - Uniunea Slovacă a EducaŃiei Fizice, Sportului şi Recreerii, include problematica integrării în cursuri intelectuale pentru antrenorii de sport pentru toŃi. - am demarat cercetări despre modul efectiv de realizare şi conŃinutul lecŃiilor şi antrenamentelor. Proiectul THENAPA este un proiect al mai multor Ńări din Uniunea Europeană, este foarte motivant şi realmente practic să avem unele reguli similare, module, materiale de studio, exemple practice din alte Ńări ale Uniunii. Aceasta este o motivaŃie importantă şi un impuls spre dezvoltarea de perspectiv ă a educaŃiei fizice şi sportului pentru persoane cu disabilit ăŃi, din Slovacia.
6.16. SUEDIA ReŃeaua suedeză de AFA (SNAFA) a luat fiinŃă în 1996, la Şcoala de ŞtiinŃe Medicale, Universitatea din Halmstad, fiind stabilit un secretariat. Şcoala de ŞtiinŃe Medicale conduce, pe lângă multe alte cercetări în domeniu, unele proiecte relevante pentru bunăstarea socială ca şi pentru AFA. Cercetarea privind situaŃia persoanelor cu disabilităŃi şi a altor personae vulnerabile, face parte din sfera de activitate a acestei şcoli. În 1997, reŃeaua era mai mult formal ă iar prima întâlnire a fost organizat ă de Universitatea din Halmstad. S-a discutat despre AFA în strâns ă relaŃie cu educaŃia şi
cercetarea la diferite nivele universitare şi şcolare. SNAFA are ast ăzi aproape 400 de membri şi anual sunt organizate conferinŃe şi întâlniri la Universitatea din Halmstad. Universitatea este membru al programelor EARAPA şi EMDAPA. Membrii primesc informaŃii despre AFA şi proiectul THENAPA de 4 ori pe an. Cooperarea cu Centrul Sportiv de Dezvoltare pentru persoanele cu disabilit ăŃi din Bollnäs, în cooperare cu Colegiul de Educa Ńie fizică şi Sport de la Universitatea din Stockholm, continuă proiectul “EMIL”, pentru AFA în şcoli şi timp liber pentru persoane cu disabilităŃi, din Suedia. Cooperarea a început între universit ăŃi, centre de resurse şi şcoli care au cursuri şi cercetare în AFA. Persoanele responsabile au fost informate şi a fost organizată o întâlnire în timpul conferin Ńei SNAFA, în Halmstad. Cinci universităŃi au început să ofere cursuri în AFA. Universitatea Halmstad are o jumătate de an de cursuri de specializare în AFA, în cadrul programului de sport, din toamna anului 2000 (30 de credite) şi un curs obligatoriu în AFA (7,5 credite) în educaŃie fizică şi sănătate. Noua cooperare cu Institutul Suedez pentru Nevoi Educa Ńionale Speciale va continua cu discuŃiile din primăvara anului 2003, despre înv ăŃământul la distanŃă în AFA, în Suedia
6.17. MAREA BRITANIE UK a adoptat idea includerii din 1981 Actul Educa Ńional a transferat treptat copiii din şcolile speciale spre cele normale. Preg ătirea profesorilor şi sprijinul acestora a crescut semnificativ, acum existând un mare num ăr de iniŃiative, producŃii video şi cursuri de preg ătire în asistarea profesorilor care lucreaz ă cu copiii cu disabilităŃi. Un studiu recent efectuat de England Sport (agen Ńia guvernamentală pentru sport) a scos la iveal ă faptul că, copiii cu disabilit ăŃi nu beneficiază de oportunităŃile sportive de care au nevoie. În 1992, a fost introdus Curriculum-ul na Ńional pentru EducaŃie Fizică (NCPE), oferind, pentru prima dat ă, tuturor copiilor, oportunitatea de a beneficia de un curriculum echilibrat. Oricum, 38 dintre şcolile speciale pentru copii cu disabilit ăŃi, oferă în proporŃie de 42% dans şi 58% jocuri pentru copiii cu disabilit ăŃi fizice. În special jocurile au fost considerate ca o arie de activitate unde este mult mai dificil de oferit o experienŃă corespunzătoare copiilor cu disabilit ăŃi, mai ales în cadrul şcolilor normale. Un studiu recent efectuat de England Sport a descoperit c ă 53% dintre copiii cu disabilităŃi au mai puŃin de o oră de educaŃie fizică şi doar 20% dintre tinerii cu disabilităŃi petrec 2 ore la lecŃiile de educaŃie fizică, în comparaŃie cu 33% din populaŃia tuturor şcolilor. Mai mult, propor Ńia tinerilor cu disabilităŃi care participă la sport înafara orelor de şcoală este de 40%, în comparaŃie cu 70% a celorlal Ńi tineri. O consecinŃă neintenŃionată a acestui transfer a fost declinul oportunit ăŃilor de timp liber de care se bucură copiii cu disabilităŃi. Această experienŃă are repercursiuni mai târziu în cariera sportiv ă a acestor copii.
Paragraful de mai sus a fost adaptat pentru un capitol din cartea “Sport şi Disabilitate” (în UK), publicat ă în Houlihan, B (2003) Sport and Society. A students Introduction. London. Sage. Acest capitol oferă o vedere de ansamblu accesibilă a poziŃiei sportului pentru persoane cu disabilităŃi în UK. În esen Ńă, există multe câştiguri obŃinute în educaŃia fizică şi sportul pentru persoanele cu disabilit ăŃi, în ultimii 30 de ani şi de asemenea, există eforturi nemaipomenite depuse de unele organiza Ńii sportive şi de autorit ăŃile în domeniu. Mai mult, legislaŃia recentă încurajează îmbunătăŃirea serviciilor oferite. Oricum, copiii cu disabilit ăŃi nu beneficiază de aceleaşi oportunităŃi ca şi ceilalŃi copii – iar golurile în dezvoltarea profesional ă a profesorilor sugerează că mai este încă de depus foarte multă muncă.
7. ÎN LOC DE CONCLUZII O PERSPECTIVĂ INTEGRATOARE Credem cu tărie, că în condiŃiile actuale din Ńara noastră, fiecare specialist în kinetoterapie, în educaŃie fizică sau în sport trebuie să-şi îmbogăŃească nivelul de cunoştinŃe, priceperi, deprinderi şi aptitudini comportamentale pentru a în Ńelege a milita şi a promova particularit ăŃile învăŃării motrice specifice pentru persoanele cu dizabilităŃi, pentru handicapaŃi. Cunoscând foarte bine normalitatea înv ăŃării motrice, precum şi specificul manifestrării diferitelor tipuri de deficien Ńe, fiecare specialist va fi capabil să realizeze programe personalizate pentru fiecare persoan ă care are nevoie de intervenŃie şi asistenŃă kinetică. D.L.Gallohue (1993)1 vorbeşte despre învăŃarea perceptiv-motrică, în care condi Ńiile interne (ale individului/ şi cele externe ale învăŃării se întrepătrund). Fig 5. Conştientizare corporală
CunoştinŃe despre segmentele corpului
Conştientizare spa ială
Localizarea subiectivă (a corpului şi a segmentelor lui)
Conştientizare direc ională
Lateralitate, direcŃie, etc.
ÎnvăŃarea perceptivmotrică
Conştientizare temporală
CunoştinŃe despre segmentele corpului
Fig. 5: Componente ale învăŃării perceptive-motrice (după D.L. Gallahue, 1993) 1
Gallahue ,D. (1993) – “Developmental physical education for today`s children, Brown and Benchmark, Brown
În acelaşi context Winnick (1995) prezint ă o serie de cerinŃe ale învăŃării motrice pentru persoanele cu dizabilit ăŃi 2 - utilizarea unei bogate variet ăŃi de tehnici şi medote în predare/învăŃare/evaluare; - individualizaŃi fiecare mi şcare (cu toate caracteristicile ei, inclusive cu dozare adecvată); - încurajaŃi permanent (şi apreciaŃi eforturile persoanelor cu dizabilităŃi); - utilizaŃi mijloace de învăŃământ adaptate şi atrăgătoare; - aferentaŃia inversă este prezentă pe tot parcursul activităŃii; - favorizaŃi transferal şi evitaŃi interferenŃa în formarea deprinderilor; - fixaŃi obiective realiste; apreciaŃi-le formativ; - fiŃi utilitarişti; exersaŃi mai ales mişcările care să le fie utile în viaŃa cotidiană; - utilizaŃi formaŃii de lucru diverse, variate, care s ă creeze plăcere; - daŃi “teme pentru acasă” prin exersarea unor mi şcări utile; - utilizaŃi frecvent jocuri inclusive de mişcare; - nu evitaŃi mişcările de dans şi cântecul; - utilizaŃi muzico-terapia şi ludoterapia, etc.
2
Winnick (1995) – “ Adapted psysical education and sport”, Human Kinetics
8.TESTAREA CONłINUTULUI CURSULUI Fiecare student va completa un chestionar prin care va evalua cursul pe care l-a parcurs. Vom prezenta în contiunuare conŃinutul acestui chestionar InstrucŃiuni de completare a chestionarului: - Cititi cu atenŃie grila de evaluare şi fiecare punct al chestionarului - RăspundeŃi cât mai onest cu putinŃă , f ără teamă de repercursiuni - ScrieŃi numele profesorului şi denumirea cursului - Notarea este de la 1 la 5 respectiv de la nu sunt de acord la sunt de acord Evaluarea cursului 1.Tematica, obiectivele şi scopul cursului au fost clare 2.ConŃinutul cursului s-a potrivit cu obiectivele cursului 3.Temele şi proiectele cursului au contribuit la în Ńelegerea conŃinutului cursului 4.Temele, proiectele şi lucrările cerute au fost calibrate potrivit 5.Cursul a fost stimulator din punct de vedere intelectual 6.Am inŃeles locul şi rolul acestui curs în formarea mea profesional ă Evaluarea profesorului 1.Profesorul a dovedit o cunoaştere profundă a materialului predat 2.Profesorul a fost un comunicator eficace a materialului predat 3.Prezentarea cursului a fost fâcut ă cu claritate şi în mod organizat 4.Profesorul a demostrat pricepere şi mi-a menŃinut interesul permanent la curs 5.Profesorul a arătat entuziasm cu privire la acest curs 6.Am fost motivat pentru a studia la acest curs 7.Profesorul a răspuns în mod satisf ăcător întrebărilor şi comentariilor studenŃilor 8.Profesorul a fost bine pregâtit pentru fiecare or ă de curs 9.Timpul alocat fiecărui curs a fost folosit eficient 10.Notarea temelor şi proiectelor a fost corect ă 11.Profesorul a fost dispus să răspundă nevoilor extra-academice ale studenŃilor 12.Profesorul a avut o influen Ńă puternică asupra dezvoltării mele intelectuale
12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345 12345
Un alt chestionar aplicat se referă numai la atitudinea profesorul vis-a-vis de cursul pe care il preda IndicaŃii Prin răspunsurile dumneavoastră oneste şi bine gândite îl puteŃi ajuta pe profesor să-şi îmbunătăŃească atât conŃinutul informativ cât şi metodica de predare. Răspunsurile date superficial sau neonest, pot conduce la efecte contrare. Există patru seturi de întrebări fiecare fiind cotate individual: A. DescrieŃi metodele de predare ale profesorului, folosind urm ătorul cod: A= aproape întotdeauna; B= deseori; C=ocazional; D=rareori; E=aproape niciodată 1. Temele de casă au fost mai dificile decât cele standard 2. Testele date au acoperit bine materialul informativ predat 3. ModalităŃile de testare au fost adecvate 4.Ajutorul individual când a fost solicitat de student 5. Ca student, aŃi depus un efort suplimentar în preg ătirea acestui curs 6. Profesorul a reuşit de fiecare dată să-şi prezinte clar obiectivele prelegerilor 7. Profesorul reuşeşte să transmită încredere şi competenŃă 8. Manierele profesorului şi felul de a se exprima sunt adecvate 9.Tehnica scrierii la tabl ă a fost deficitară 10.Profesorul i-a ajutat pe studen Ńi să înveŃe din propriile lor greşeli 11. Profesorul a fost sarcastic sau furios atunci când a fost înfruntat 12. Profesorul a avut o atitudine de superioritate şi dispreŃ 13. Punctualitatea profesorului a fost remarcabil ă 14. În loc să privească la studenŃi atunci când vorbeşte, profesorul priveşte în gol, undeva pe deasupra capetelor lor. 15. Profesorul a reuşit să clarifice chestiunile ridicate de studenŃi 16.Temele de casă au fost date de rutin ă, contribuind în mic ă măsură la asimilarea cunoştinŃelor 17. Profesorul a fost confuz în explicarea unor chestiuni 18. Profesorul a cerut mai mult decât pot da studen Ńii 19. Profesorul a menŃinut anumite standarde de performanŃă 20. Profesorul a avut dificult ăŃi în explicarea unor rezolvări de probleme 21. Profesorul a precizat foarte clar, de la început, ce a şteaptă de la studenŃi 22. Prezentarea cursului este foarte logică 23. Temele de acasă au fost excesiv de dificile 24. Profesorul i-a încurajat pe studenŃi să gândească singuri 25. Profesorul a fost atent la reac Ńiile studenŃilor, luându-le în considerare 26. Profesorul a reuşit să-i conştientizeze pe studenŃi de progresul f ăcut la cursul lui 27. Materialul informativ a fost prezentat prea repede, pentru o bun ă înŃelegere a lui 28. Profesorul a stimulat interesul struden Ńilor pentru curs. B. Cantitatea de informaŃii asimilate folosind codul: A = foarte mult; B = mult; C = moderat; D = ceva, dar nu prea mult; E = pu Ńin sau deloc. 29. CunoştinŃe faptice (terminologie, clasific ări, metode)
30. Principii fundamentale, generaliz ări, teorii 31. AplicaŃii ale prioncipiilor fundamentale, în rezolvarea problemelor 32. O mai bună cunoaştere a personalităŃii dumneavoastră (interese,talente, valori) 33. Comportament profesional 34. Dezvoltarea abilităŃilor pentru comunicare eficient ă 35. Descoperind implicaŃiile cursului asupra propriei comport ări 36. ObŃinând o înŃelegere mai largă a problemelor culturale 37. Dezvoltând obişnuinŃa de a învăŃa şi de a folosi studiul individual C.IndicaŃi în ce măsură sunteŃi de acord cu următoarele afirmaŃii folosind codul A = acord puternic; B = acord; C = nici un acord şi nici dezacord; D = dezacord; E = dezacord puternic. 38. Vei încerca să eviŃi cursurile similare 39. Vei recomanda acest profesor şi prietenilor tăi 40. Profesorul stâpâneşte foarte bine domeniul ştiinŃific respectiv 41. Profesorul a avut un comportament de discriminare, nejustificat 42. Profesorului i-a f ăcut multă plăcere acest curs 43. Profesorul i-a stimulat pe studenŃi să înveŃe cât mai mult la acest curs D.ÎncercaŃi să evaluaŃi cât mai corect, folosind codul A= excelent şi stimulativ; B=foarte bine; C=bine, D=adecvat, dat nu stimulativ; E= neadecvat 44. EvaluaŃi global capacitatea didactică şi talentul pedagogic al profesorului 45. EvaluaŃi global valoarea educativ ă a cursului 46. EvaluaŃi global conŃinutul informativ al cursului
