Eficienţa personală
Oamenii au tendinţa de a se angaja în comportamente despre care cred că le vor aduce ce-şi doresc şi pe care cred că le pot face. Alegem acele acţiuni şi acele strategii despre care credem că le vom putea duce la bun sfârşit, şi nu acele acţiuni care ne depă depăşe şesc sc posi posibi bili lită tăţi ţile le.. Câte Câteva va teor teorii ii psi psiol olog ogic icee impo import rtant antee s-au s-au aplec aplecat at asup asupra ra problemelor competenţei percepute, a eficienţei personale şi a controlului. !eoria eficienţei personale "#andura $%&&' $%()* se şea+ă în această tradiţie a teoriilor asupra competenţei personale. a a generat în ultimii ) de ani mai multe cercetări în domeniile psiologiei sociale, clinice şi a personalităţii decât alte teorii similare. senţa acestei teorii poate fi eprimată astfel/ iniţierea şi persistenţa în comportamente este determinată de/ $. 0aloarea re+ultatelor "importanţa anumitor re+ultate, consecinţe sau scopuri*' ). pect pectanţ anţaa cu privir priviree la re+ult re+ultate ate "epect "epectanţ anţele ele privin privindd eficie eficienţa nţa anumito anumitorr mijloa mijloace ce comportamentale în a produce aceste re+ultate*' 1. pectanţa cu privire la auto-eficienţă "judecăţile şi epectanţele privind abilităţile comportamentale şi probabilitatea de a fi capabil să implemente+e cu succes cursul acţiunii ales*. !eoria eficienţei personale menţionea+ă, de asemenea, că aceşti factori joacă un rol important în adaptarea şi disfuncţiile psiologice precum şi în intervenţiile terapeutice eficiente în problemele emoţionale şi de conduită. 2odele ale eficeinţei personale 2ai mulţi cercetători au eplorat natura sentimentelor şi credinţelor noastre cu privire la competenţă şi efectele e fectele acestor sentimente şi credinţe asupra comportamentului şi adaptării psiologice. 3at fiind că înţelegerea teoriei care ne interesea+ă depinde de capacitatea de a o plasa într-un contet teoretic mai larg, în rândurile care urmea+ă vom trece succint în revistă alte modele preocupate de competenţa personală. Motivaţia de efectanţă. 4ncercând să eplice comportamentul uman care nu este direcţionat către satisfacerea nevoilor biologice precum foamea, setea şi dorinţa seuală, 5ite "$%6%* a sugerat că oamenii pot fi motivaţi de altfel de scopuri. l a avut în vedere mai cu seamă scopul de a eplora, manipula şi stăpâni mediul. 5ite a numit această motivaţie motivaţia de efectanţă "effectance motivation* şi a susţinut că satisfacerea ei duce la 7sentimente de eficienţă8. 9otrivit acestui autor, suntem programaţi din punct de vedere biologic să stăpânim şi să eplorăm mediul şi ne simţim bine atunci când eplorăm situaţii noi, când le cunoaştem şi le facem faţă cu succes. 2otivaţia de împlinire. 2otivaţia de a tinde către împlinire, succes şi ecelenţă se numeşte în literatura psiologică motivaţie de împlinire. a este similară noţiunii lui 5ite de motivaţie de efectanţă în măsura în care ambele sunt tendinţe cu ba+ă biologică de a stabili scopuri, a înainta spre ele şi a culege satisfacţie din atingerea lor. Cercetările asupra asupra motivaţiei motivaţiei de împlinire împlinire s-au ocupat mai curând de ceea ce oamenii oamenii au nevoie sau vor să reali+e+e şi mai puţin de ceea ce se aşteaptă să reali+e+e. :ivelul de aspiraţie. !eoria asupra nivelului de aspiraţie "în special, ;estinger, ;estinger, $%<)* se interesea+ă cu precădere de ceea ce indivi+ilor le-ar place să reali+e+e şi de felul în care aspiraţiile lor le infuenţea+ă comportamentul. Aşadar, conceptul de nivel de aspiraţie se referă la scopurile pe care indivi+ii le stabilesc pentru ei înşişi în situaţii relevante pentru îndeplinire, şi nu la nivelurile de performanţă pe care indivi+ii se
$
aşteaptă să le atingă. =tudiile care şi-au propus să clarifice această distincţie au arătat că nivelul de aspiraţie al indivi+ilor este mai mare decât epectanţele lor de succes. >ocul controlului. >ocul controlului "?otter, $%@@* se referă la credinţa generală potrivit căreia comportamentul individului poate avea impact asupra mediului şi că individul este capabil să controle+e re+ultatele prin propriul comportament. ndivi+ii care cred că propriul comportament controlea+ă re+ultatele şi că mediul răspunde în general la comportamentul lor au un loc al controlului intern. 3impotrivă, indivi+ii care cred că re+ultatele sunt determinate de şansă "bună sau rea* sau de fiinţe supranaturale puternice "3umne+eu* şi că mediul nu răspunde în general la eforturile lor au un loc al controlului etern. >ocul controlului se referă mai mult la ceea ce indivi+ii cred sau nu că pot controla decât la nevoia lor de control sau la ceea ce ei vor să controle+e. >ocul controlului e mai aproape de epectanţa cu privire la re+ultate decât de epectanţa de eficienţă personală deoarece locul controlului se referă la credinţe despre efectul comportamentului asupra mediului şi mult mai puţin la credinţele despre capacitatea de a efectua anumite comportamente. Conceptul de sine şi stima de sine. Conceptul de sine este totalitatea atitudinilor şi credinţelor cu privire la eu B ce fel de persoană este individul, care sunt preferinţele şi antipatiile lui, ce este capabil să facă, etc. =tima de sine este evaluarea individului asupra acestor credinţe, sau ceea ce simte individul depre aceste credinţe. Credinţele despre eficienţa personală sunt aspecte importante ale conceptului de sine şi stimei de sine. 3acă individul crede că are capacitatea de a reali+a un anumit lucru, credinţa aceasta va face să aibă o stimă de sine ridicată. udecăţile de ineficacitate în domenii de competenţă evaluate de individ ca fiind lipsite de importanţă nu influenţea+ă în mod semnificativ stima de sine şi conceptul de sine. =tima de sine este apropiată de conceptul lui 5ite de motivaţie de efectanţă, fiind mândouă constructe de esenţă afectivă' epectanţele cu privire la succes şi la valoarea re+ultatelor au o esenţă cognitivă. !eoria eficienţei personale se centrea+ă pe aspectele cogitive ale eficienţei "epectanţe şi valori* şi mai puţin pe constructe ca nevoi, motive sau sentimente de eficienţă. 2otivele şi nevoile pot fi utile în pre+icerea pe perioade relativ îndelungate a tendinţelor generale în comportamentul orientat spre stăpânirea mediului. 3impotrivă, pre+icerea comportamentelor specifice în situaţii specifice se face mai uşor luându-se în consideraţie epectanţele specifice. !eoria eficienţei personale !eoria eficienţei personale susţine că toate procesele de scimbare psiologică şi compotamentală operea+ă prin modificarea credinţelor individului despre stăpânirea mediului şi eficienţa personală. 9otrivit lui #andura "$%&&*, 7ndivi+ii procesea+ă, cântăresc şi integrea+ă diverse surse de informaţie cu privire la capacitatea lor şi îşi reglea+ă comportamentul ales şi efortul în consecinţă8 "p. )$)*. pectanţele privind eficienţa determină alegerea acţiunilor, efortul pe care-l depudem, persistenţa noastră în faţa dificultăţilor şi eperienţele noastre afective. 9otrivit modelului eficienţei personale, trei procese cognitive de ba+ă sunt fundamentale în eplicarea şi pre+icerea comportamentelor pe care indivi+ii le iniţia+ă şi a gradului în care ei persistă în acţiunile care întâmpină dificultăţi şi obstacole. Aceeaşi mediatori cognitivi pot fi vă+uţi ca nişte componenete importante ale problemelor psiologice şi ale intervenţiilor clinice eficiente/ $. pectanţele de eficienţă personală, credinţele privind propria capacitate de a eecuta
)
un comportament' ). pectanţele cu privire la re+ultate, credinţele privind probabilitatea ca acest comportament să ducă la anumite consecinţe sau re+ultate' 1. 0aloarea re+ultatelor, valoarea subiectivă pe care individul o atribuie unor re+ultate sau seturi de re+ultate. !rebuie menţionat că contribuţia principală a teoriei eficienţei personale la corpusul cunoştinţelor asupra eficienţei persoanale şi controlului constă tocmai în distincţia dintre cele trei procese mediatoare. pectanţa de eficienţă personală pectanţa de eficienţă personală are cea mai puternică influenţă asupra comportamentului. udecăţile de auto-eficienţă se referă la ceea ce individul poate să facă cu abilităţile pe care le are sau la abilitatea individului de a eecuta acţiuni ce fac faţă în mod eficeint situaţiilor problematice şi în urma cărora sunt atinse scopurile dorite. istă etrem de multe studii care au arătat că epectanţele de eficienţă personală sunt predictori satisfăcători pentru comportament. 4n cercetările eperimentale s-a demonstrat importanţa epectanţelor de eficienţă personală în influenţarea intenţiilor comportamentale, a comportamentelor şi a stărilor afective. pectanţele de eficienţă personală nu sunt trăsături de personalitate. le sunt cogniţii specifice ce pot fi înţelese şi definite numai în raport cu comportamente specifice în situaţii specifice. 3eşi eficienţa personală este folosită pentru a ne referi la credinţele despre competenţă şi eficienţă ale individului, termenul este mai util atunci când este definit, operaţionali+at şi măsurat ca o epectanţă cu privire la un comportament specific sau la un set de comportamente într-un contet specific. 3e pildă, cea mai bună modalitate de a pre+ice succesul unui individ în a se lăsa de fumat este de a măsura epectanţa sa de eficienţă personală cu privire la abandonarea fumatului, şi nu nivelul general al încrederii în sine sau al stimei de sine. 4n plus, vom fi mai precişi dacă vom măsura epectanţele fumătorului cu privire la abţinerea de la fumat în condiţii specifice "la o petrecere, după ce a luat masa, când se află în compania altora care fumea+ă, etc.* ectanţa cu privire la re+ultate ?elaţia dintre eficienţa personală şi epectanţa cu privire la re+ultat a fost subiect de controversă. 4n concepţia lui #andura, epectanţele cu privire la re+ultate sunt vă+ute ca mai puţin importante şi ca dependente de epectanţele de auto-eficienţă. #andura a sugerat de la început că cele două tipuri de epectanţe sunt complet independente. 4n $%(<, el a adăugat că cele două sunt distincte din punct de vedere conceptual, dar că re+ultatele pe care le anticipea+ă indivi+ii sunt influenţate de epectanţele de eficienţă personală "epectanţele mele cu privire la consecinţe sau re+ultate depind de epectanţele mele privind capacitatea mea de a eecuta comportamentul în cau+ă*. 0aloarea re+ulatelor 0aloarea re+ultatelor sau importanţa lor a fost puţin studiată. Cei mai mulţi cercetători asumă, în mod logic, că valoarea re+ultatelor trebuie sa fie mare pentru ca epectanţa de eficienţă personală şi epectanţa privind re+ultatele să influenţe+e comportamentul. Astă+i eistă totuşi studii care atestă că epectanţa privind valoarea re+ultatelor este un predictor independent alături de epectanţa că comportamentul va duce la anumite re+ultate şi epectanţa de eficienţă personală. 3imensiuni ale eficienţei personale pectanţele de eficienţă personală varia+ă de-a lungul a trei dimensiuni/ magnitudine, tărie şi generalitate. 2agnitudinea eficienţei personale se referă la numărul
1
de paşi de dificultate crescândă pe care persoana se crede capabilă să-i facă. 3e eemplu, o persoană care încearcă să se lase de fumat poate să creadă că se poate abţine atunci când se simte relaată şi când nu sunt pre+enţi alţii în jur care fumea+ă. a se poate îndoi de capacitatea ei de a se abţine în condiţii de stress sau în pre+enţa altor fumători. !ăria epectanţei de eficienţă personală se referă la otărârea cu care o persoană crede ca ea poate să efectue+e comportamentul în cau+ă. 3e pildă, din doi fumători care cred că sunt capabili să se abţină de la fumat la o petrecere, unul are o convingere mai fermă decât celălalt în această privinţă. !ăria epectanţelor de eficienţă personală se află în legătură cu persistenţa în faţa frustrării, durerii şi a altor bariere în calea performanţei. Deneralitatea epectanţelor de eficienţă personală se referă la gradul în care succesul sau eşecul influenţea+ă epectanţele într-un domeniu limitat, specific, sau dacă scimbările în epectanţele de eficienţă personală se etind la alte comportamente şi contete. 3e pildă, fumătorul a cărui epectanţă de eficienţă personală în abstinenţă a fost amplificată de un comportament de abstinenţă într-o situaţie cu multe tentaţii "într-un bar, cu alţi fumători* poate să-şi etindă credinţele de eficienţă personală către alte contete în care n-a avut încă succes. 4n plus, succesul în abstinenţă se poate generali+a către alte contete de auto-conmtrol, ca menţinerea unui regim alimentar şi menţinerea programului de eerciţii fi+ice dimineaţa. 3eşi #andura "$%&&* a arătat că o anali+ă riguraosă a epectanţelor de eficienţă personală implică o eaminare detaliată a magnitudinii, tăriei şi generalităţii, cele mai multe sttudii se ba+ea+ă pe măsuri unidimensionale ale eficienţei personale, apropiate de dimesniunea 7tărie8 a lui #andura "încrederea în capacitatea proprie de a efectua un comportament în anumite condiţii*. =urse ale informaţiilor privind eficienţa personală istă patru surse de informaţie care pot influenţa epectanţele de auto-eficienţă/ situaţiile de performanţă, eperienţele vicariante, persuasiunea verbală şi ecitarea fi+iologică şi emoţională. =ituaţiile de performanţă, mai ales cele de succes clar sau de eşec clar, sunt cele mai puternice surse de informaţie privind eficienţa personală. =uccesul într-o sarcină sau comportament, abilitatea evidentă întăresc epectanţele de eficienţă personală pentru acea sarcină, abilitate sau comportament. 9ercepţiile de eşec diminuea+ă epectanţele de eficienţă personală. O persoană care a încercat să abandone+e practica fumatului pentru o +i dar n-a reuşit, se va îndoi probabil de capacitatea sa de a lăsa fumatul pentru o +i în viitor. perienţele vicariante "învăţare observaţională, modelare, imitare* influenţea+ă astfel epectanţele de eficienţă personală/ observăm comportamentul altora, constatăm ce sunt ei capabili să facă, notăm consecinţele comportamentului lor, apoi folosim această informaţie pentru a ne forma epectanţe asupra propriului comportament. fectele eperienţelor vicariante depind de similaritatea dintre subiect şi model, puterea percepută a modelului, numărul şi varietatea modelelor, etc. perienţele vicariante au efecte mai slabe asupra epectanţelor de auto-eficienţă decât eperienţele personale directe. 9ersuasiunea verbală "sau persuasiunea socială* constituie o sursă mai puţin puternică de scimbare durabilă în epectanţele de eficienţă personală decât eperienţele de performanţă sau eperienţele vicariante. mpactul persuasiunii verbale este stabilit de gradul de eperti+ă al sursei, atractivitatea şi măsura în care ea este demnă de încredere.
<
citarea fi+iologică influenţea+ă epectanţele de eficienţă personală atunci când indivi+ii asocia+ă stări emoţionale neplăcute cu performanţa scă+ută, cu incompetenţa şi eşecul perceput. Ca atare, când o persoană devine conştientă de ecitarea fi+iologică neplăcută, ea se va îndoi de competenţa ei într-o mai mare măsură decât atunci când starea ei fi+iologică este plăcută ori neutră. =en+aţiile fi+iologice comfortabile "sentimente de relaare* îl fac pe individ să se simtă încre+ător în capacitatea sa. ficienţa personală şi problemele de adaptare Abordarea din perspectiva eficienţei personale a problemelor psiologice şi a tratamentului lor, pleacă de la premisa că indivi+ii devin stresaţi, nefericiţi sau anioşi, intră în conflict cu alţii, au diverse probleme emoţionale şi de adaptare atunci când au epectanţe nerealiste privind propriul comportament şi comportamentul celorlalţi, atunci când nu etimea+ă corect anumite re+ultate sau consecinţe, atunci când cred că nu poate fi făcut nimic pentru a controla evenimentele importante din viaţă sau se cred incapabili să facă ceva pentru a controla evenimentele şi a-şi atinge scopurile "scopuri pe care alţii par capabili să le îndeplinească*. !eoria eficienţei personale a inspirat numeroase cercetări asupra etiologiei şi tratamentului unor probleme psiologice şi emoţionale. 3e eemplu, epectanţele de eficienţă personală scă+ute se află în legătură cu depresia. ndivi+ii depresivi cred în general că ei sunt mai puţin capabili decât alţii să reali+e+e anumite sarcini şi au un control perceput foarte slab asupra mediului. ficienţa personală scă+ută este un aspcet însemnat al anietăţii şi al fricilor specifice. 2ulte din cercetările lui #andura s-au focali+at pe înţelegerea şi tratamentul fobiilor. ficienţa personală e importantă în anietatea socială, în fumat, alcool, obe+itate, orientarea profesională "alegerea carierei*, reali+area în cercetare şi mediul universitar, performanţele sportive, etc. Anietatea Cestiunile ce implică frica şi anietatea au constituit un teren foarte fertil pentru de+voltarea cercetărilor asupra eficienţei personale. 4n primele studii în acest domeniu, #andura şi colaboratorii săi au făcut apel la subiecţi cu frici specifice sau fobii pentru a testa ipote+ele de ba+ă ale teoriei şi pentru a-i proba utilitatea practică clinică. 2odelul anietăţii din perspectiva eficienţei personale include două propo+iţii de ba+ă / $. 9ersoana anticipea+ă "sau are epectanţe* un pericol sau un rău ca fiind iminent ' ). 9ersoana nu se crede în stare să prevină sau să facă faţă cu succes acestui eveniment. 9otrivit lui #andura "$%(@*, anietatea este re+ultatul direct al epectanţelor de eficienţă personală foarte scă+ute. ndivi+ii care au încredere în capacitatea lor de a face faţă în mod eficient unei situaţii ameninţătoare vor aborda situaţia calmi, siguri pe ei ' dimpotrivă, cei ce au îndoieli cu privire la capacităţile lor de a o duce cu bine la capăt vor anticipa catastrofe şi vor genera o stare de ecitare afectivă care îi va împiedica să acţione+e cu eficienţă. En studiu al lui !illeF şi 2addu "$%(%* a pus în evidenţă legătura cau+ală dintre epectanţele de eficienţă personală şi anietate. Acest studiu a indus diferite niveluri de eficienţă personală în a face faţă unor evenimente imaginare "un eamen dificil*. =-a constatat că subiecţii cu epectanţe de eficienţă personală scă+ute anticipau anietate. !eoria eficienţei personale afirmă că elementul ceie comun tuturor intervenţiilor clinice de succes în anietate îl repre+intă amplificarea epectanţelor de eficienţă personală ale clientului în ceea ce priveşte stăpânirea situaţiei care provoacă anietate.
6
;obiile 9rimele aplicaţii ale teoriei eficienţei personale la problemele clinice au avut în vedere diverse fobii. Aceste cercetări au demonstrat că epectanţele de eficienţă personală sunt buni predictori ai capacităţii indivi+ilor cu fobii de a se apropia de stimulii fobici. Astfel de efecte au fost raportate pentru indivi+i cu fobii de şerpi şi păianjeni, de înălţime, de întuneric, ca şi pentru subiecţi agorafobi "deşi eistă o dispută cu privire la clasificarea agorafobiei ca o fobie*. ?elaţia dintre epectanţele de eficienţă personală şi apropierea de obiectul fobiei a fost raportată în urma unor tratamente diverse. 2ăsurile asupra epectanţelor de eficienţă personală după tratament s-au dovedit predictori mai buni ai abordării de către subiect a obiectului fobiei decât pericolul perceput sau măsurile asupra anietăţii. Anietatea socială Anietatea sau discomfortul în situaţiile interpersonale sau sociale este una din cele mai răspândite probleme de adaptare emoţională şi comportamentală. 9otrivit modelului lui =clenGer şi >earF "$%()* asupra auto-pre+entării, anietatea socială apare din preocuparea indivi+ilor în legătură cu felul în care sunt percepuţi şi evaluaţi de alţii. 4n acest model, anietatea socială apare când individul e motivat să facă o anume impresie asupra celorlalţi dar aprecia+ă că probabilitatea de a reuşi este foarte redusă. 2addu et al. "$%((* au arătat că probabilitatea subbiectivă de a face impresia pe care o doreşte individul poate fi înţeleasă ca o combinaţie între epectanţa cu privire la re+ultat "credinţa că anumite comportamente interpersonale, dacă sunt făcute cum trebuie, vor duce la impresia dorită* şi epectanţa de eficienţă personală în auto-pre+entare "credinţa că individul este sau nu capabil să efectue+e comportamentul interpersonal cerut*. Această dinstincţie are implicaţii pentru antecedentele situaţionale şi dispo+iţionale ale anietăţii sociale, pentru alte reacţii afective ce pot însoţi anietatea socială, pentru atribuirile pe care indivi+ii le fac cu privire la cau+ele dificultăţilor lor interpersonale, ca şi pentru tratamentul anietăţii sociale. 3e pildă, anali+a din punctul de vedere al eficienţei personale sugerea+ă că antrenamentul abilităţii sociale trebuie să includă eforturi pentru a face ca clienţii să perceapă o îmbunătăţire a abilităţilor lor sociale "focali+are asupra epectanţei de auto-eficienţă*, dar să înţeleagă, de asemenea, că alegerea scopurilor interpersonale realiste poate fi crucială "focali+are asupra epectanţelor cu privire la re+ultate*. 3in aceeaşi anali+ă se deprinde şi ideea că eperienţele sociale încununate cu succes vor fi o cea mai bună sursă de informaţie cu privire la eficienţă pentru clientul anios social, probabil mai importantă decât antrenamentul sistematic al abilităţilor sociale specifice. 3epresia 3epresia repre+intă, probabil, cel mai răspândit diagnostic în psiologia clinică şi psiiatrie. 4n ultimele două decenii, abordările cognitive au dominat studierea şi tratamentul depresiei. 2odelele ce s-au bucurat de atenţie şi de suport empiric, modelul neajutorării învăţate şi teoria cognitivă a lui #ecG au pus accentul pe percepţiile de control ale individului asupra propriului comportament şi asupra mediului. Ambele modelele tratea+ă despre credinţele sau epectanţele cu privire la legătura dintre comportamentul personal şi evenimentele de viaţă po+itive sau negative. !eoria eficienţei personale oferă o perspectivă foarte potrivită asupra rolului cogniţiilor, în special epectanţele de control, în depresie.
@
4n modelul eficienţei personale, depresia poate fi pre+isă în condiţii de valoare mare a re+ultatelor, epectanţă a re+ultatelor mare şi epectanţă de eficienţă personală scă+ută "#andura, $%()*. 2ai precis, când individul crede că re+ultate foarte valori+ate pot fi obţinute prin reali+area unor comportamente anumite "epectanţă cu privire la re+ultate înaltă* şi crede că este incapabil să reali+e+e comportamentele cerute "epectanţă de eficienţă personală scă+ută*, el va avea deficituri de performanţă "lipsa iniţiativei comportamentale şi a persistenţei*, se va evalua negativ pe sine şi va fi afectat de depresie. Această perspectivă este compatibilă cu celelalte modele ale depresiei. !eoria eficienţei personale pune accentul atât pe percepţia lipsei de legătură dintre răspunsuri şi re+ultate, percepţie care este importantă în modelul neajutorării învăţate, cât şi pe percepţiile de incompetenţă personală, care sunt importante în modelul cognitiv al lui #ecG. Alegerea carierei 3eşi luarea deci+iei cu privire la carieră nu interesea+ă în general psiologia clinică sau patologică, puţine deci+ii pe care le ia individul au efecte atât de puternice asupra fericirii şi adaptării sale psiologice ca alegerea domeniului în care va lucra. Cercetările asupra alegerii carierei au fost dominate de abordările din psiologia personalităţii şi de cele din psiologia developmentală. 4n ultimii $6 ani însă, modelele socio-cognitive au fost aplicate în eplicarea, predicţia şi modificarea comportamentului vocaţional. 9rintre aceste modele, cel mai însemnat este cel propus din perspectiva conceptului de eficienţă personală. Conceptul de eficienţă personală ne ajută să înţelegem două cestiuni cu privire la de+voltarea carierelor femeilor / $. ?epre+entarea foarte slabă a femeilor în domenii dominate de bărbaţi, ca matematica, ingineria de orice fel, etc. ). =ubutili+area talentelor şi abilităţilor femeilor. #et+ şi HacGett "$%(@* au arătat că diferenţele dintre see în ceea ce priveşte epectanţele de eficienţă personală influenţea+ă decisiv opţiunile profesionale ale tinerelor femei. Aceste epectanţe de auto-eficienţă derivă din eperienţele de sociali+are diferite ale băieţilor şi fetelor. I 3e la publicarea celebrului articol al lui Albert #andura în 9sFcological ?evieJ în $%&&, eficienţa personală a devenit unul din cei mai folosiţi termeni în domenii foarte diverse ale psiologiei / socială, clinică, psiologia personalităţii, psiologia sănătăţii, etc. =unt şanse mari ca acest concept să se afle în continuare în atenţia psiologilor interesaţi în medierea cognitivă a comportamentului şi a emoţiilor. Cercetătorii din câmpul eficienţei personale îşi pun, în principal următoarele întrebări / $. Care este rolul abilităţii percepute în luarea de către individ a deci+iei de a se angaja în anumite comportamente şi de a insista în faţa obstacolelor sau eşecului K ). Cum sunt legate între ele percepţiile asupra competenţei şi consecinţele aşteptate ale comportamentului K 1. Cât de eact pot aceşti factori să pre+ică afectele şi comportamentul K <. Care este legătura dintre aceste cogniţii şi de+voltarea şi tratamentul neadaptărilor psiologice, comportamentale şi emoţionaleK
&
