02_Limbaj

ţiei, Cercetării şi Tineretului Ministerul Educa

Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural Forma de învăţământ ID - semestrul V I

DIDACTICA ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE A LIMBAJULUI

Vasile MOLAN

2008

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Proiectul pentru Învăţământul Rural

PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Didactica activităţilor de educaţie a limbajului

Vasile MOLAN

2008

© 2008

ţiei, Cercet ări i şi Tineretului Ministerul Educa Proiectul pentru Înv ăţământul Rural

Nici o parte a acestei lucr ări nu poate fi reprodus ă f ăr ă acordul scris al Ministerului Educaţiei, Cercet ări i şi Tineretului

ISBN 978-973-0-05395-1

Cuprins

CUPRINS Unitatea de înv ăţare 1 Activit ăţi li bere................................................................................................................... 1

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare......................................................................................2 1.2. Particularităţi ale copilului preşcolar ............................................................................. 3 1.3. Activităţile didactice alese............................................................................................. 4 1.4. Activităţi libere, desfăşurate în diferite momente ale zilei .............................................7 Bibliografie........................................................................................................................... 9 Unitatea de înv ăţare 2 Proiectarea activi t ăţilor de educaţie a li mbajulu i.......................................................... 10

2.1. Obiectivele activităţii de învăţare ................................................................................ 11 2.2. Proiectarea anuală şi semestriala............................................................................... 11 2.3. Proiectarea activităţilor zilnice .................................................................................... 15 2.4. Lucrare de verificare 1................................................................................................ 21 Bibliografie......................................................................................................................... 22 Unitatea de înv ăţare 3 Activit ăţi com une. Con vor biri. Jocul didactic ............................................................... 23

3.1. Obiectivul activităţii de învăţare .................................................................................. 24 3.2. Convorbirile ................................................................................................................ 25 3.3. Jocul didactic..............................................................................................................33 3.4. Lucrare de verificare 2................................................................................................ 42 Bibliografie......................................................................................................................... 43 Unitatea de înv ăţare 4 Activit ăţi comu ne. Povestir ea. Memor izarea ................................................................. 44

4.1. Obiectivele unităţii de învăţare.................................................................................... 45 4.2. Povestirea................................................................................................................... 45 4.3. Memorizarea...............................................................................................................52 4.4. Lucrare de verificare 3................................................................................................ 56 Bibliografie......................................................................................................................... 57 Bibliografie general ă ....................................................................................................... 58 Anex ă - Răspuns uri la test ele de autoevalu are ............................................................ 59

Proiectul pentru Învăţământul Rural

i

Introducere

INTRODUCERE

Cursul se adresează participanţilor la stagiile de pregătire în cadrul Proiectului pentru Învăţământul Rural, în regim de studiu „la distanţă”, pentru a funcţiona ca profesori în învăţământul preşcolar şi primar. Informaţia este structurată pe unităţi de învăţare, cu obiective clare şi vizează formarea abilităţilor şi comportamentelor necesare pentru a conduce activităţile de educaţie a limbajului în grădiniţă. Fiecare unitate de învăţare cuprinde informaţiile necesare pentru formarea cursanţilor şi teste de autoevaluare, prin care se pot verifica dac ă stăpânesc conţinutul unităţii de învăţare. Testele de autoevaluare cuprind şi sugestii de redactare, surse de informare, precum şi răspunsuri, pentru verificare. În procesul de însuşire a conţinuturilor, cursanţii parcurg următoarele etape: 1. Studierea fiecărei unităţi de învăţare 2. Completarea informaţiilor din sursele bibliografice 3. Analiza testelor de autoevaluare 4. Rezolvarea testelor de autoevaluare 5. Verificarea rezolvării testelor 6. Revederea unor segmente din curs sau din sursele bibliografice, pentru fixarea şi completarea cunoştinţelor. Cursul cuprinde şi lucrări de verificare, ce vor fi evaluate de tutore. Precizările privind redactarea acestora, mărimea lor şi criteriul de notare se află în cuprinsul lucrării de verificare. Lucrările de verificare se rezolvă în scris, de fiecare candidat. În urma evaluării, ele vor fi comentate cu studenţii. Nota finală se constituie din 20% evaluare continuă, prin lucrări de verificare, şi 80% evaluare finală, prin examen. În vederea sprijinirii candidaţilor, cursul are, pe partea stângă a paginilor, menţionate în căsuţe, principalele probleme care se dezvolt ă în segmentul respectiv de curs. Pe partea dreaptă a paginii sunt manşete albe pe care cursantul poate face adnotări. Cursul a fost conceput dup ă regulile stabilite de specialişti ai proiectului şi propune candidaţilor o abordare interactivă. În însuşirea cursului, studiul individual ocupă un rol important, reprezentând 25 de ore, la care se adaugă 7 ore de activităţi tutoriale.

ii


Activităţi libere

Unitatea de înv ăţare nr. 1 ACTIVITĂŢI LIBERE

Cuprins

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare......................................................................................2 1.2. Particularităţi ale copilului preşcolar ............................................................................. 3 1.3. Activităţile didactice alese............................................................................................. 4 1.4. Activităţi libere, desfăşurate în diferite momente ale zilei ............................................. 7 Bibliografie........................................................................................................................... 9


1

Activităţi libere

1.1. Obiecti vele unit ăţii d e înv ăţare

La sfârşitul unităţii de învăţare, candidaţii vor fi capabili: să cunoască particularităţile copilului preşcolar; să conduc ă activităţile alese de copii; să valorifice diferite momente pentru educarea limbajului copiilor preşcolari • • •

Deschideri şi perspective

Potrivit Dicţionarului explicativ şi practic al limbii române de azi, educaţie înseamnă „ansamblu de măsuri aplicate în vederea formării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor...” Acelaşi dicţionar menţioneaz ă că limbajul este „mod specific sau individual de exprimare a gândurilor şi sentimentelor...” Pornind de la aceste dou ă explicaţii ale cuvintelor, considerăm că prin educaţia limbajului copiilor preşcolari contribuim la formarea modului specific de exprimare a gândurilor şi sentimentelor acestora în vederea formării lor din punct de vedere intelectual şi moral, fără de care nu se pot integra în societate. Educarea limbajului stă la baza tuturor activităţilor din grădiniţă. Copiii care nu stăpânesc cuvinte nu pot comunica între ei, nu pot desfăşura un dialog cu educarea, nu se pot informa. Importanţa acestui tip de activitate este mare deoarece se ştie că, în perioada preşcolarităţii, copiii asimilează cel mai mare număr de cuvinte.

2


Activităţi libere

1.2. Particularităţi ale copilului preşcolar

Copilul la vârsta de 3 ani

Primele acţiuni ale cadrului didactic

Etapele formării limbajului

De la vârsta preşcolară copilul învaţă să meargă, să vorbească şi să gândească. De aceste acţiuni depinde formarea şi dezvoltarea sa. Deplasându-se dintr-un loc în altul, reuşeşte să descopere lucruri noi, fenomene, oameni etc. Prin vorbire comunică, se informează, îşi explică fenomene, fapte. Cu ajutorul gândirii stochează informaţia şi o foloseşte atunci când are nevoie de ea. În perioada educaţiei timpurii de la 1 la 3 ani, copilul îşi însuşeşte limbajul. Această etapă o parcurge, de regulă în familie, fără o îndrumare specializată. De aceea constat ăm rezultate diferite ale copiilor în însuşirea limbajului. Ele sunt determinate de nivelul formării părinţilor care conduc acest proces. O influenţă importantă o are şi mediul înconjurător în care se dezvoltă copilul. La vârsta de 3 ani, când copiii vin la gr ădiniţă se constată diferenţe între ei sub aspectul însuşirii limbajului. Unii şi-au însuşit puţine cuvinte cu care abia reuşesc să comunice, alţii folosesc mai multe cuvinte, dar sunt puternic influenţate de zona în care copilul s-a dezvoltat. Sunt şi copii care stăpânesc un număr corespunzător de cuvinte şi reuşesc să comunice cu cei din jur. În faţa acestei situaţii, cadrul didactic are în vedere mai multe acţiuni: să urmărească dezvoltarea vocabularului celor care stăpânesc mai puţine cuvinte; să corecteze pronunţia cuvintelor influenţate de zonă; să stimuleze exprimarea celor care au venit cu mai multe cuvinte însuşite; să fie atent ca cei cu pronunţia neîngrijită să nu influenţeze pe ceilalţi În procesul de însuşire a limbii, vârsta este elementul de care trebuia să se ţină seama, deoarece învăţarea în perioada corespunzătoare poate fi o învăţare eficientă. De particularităţile vârstei ţinem seama şi în abordarea formelor în care se realizează învăţarea. În procesul formării limbajului, copilul pronunţă la început cuvinte separate, de obicei substantive. Mai târziu asociaz ă substantivele cu verbele ca s ă comunice. În faza următoare, la substantive alătură însuşiri şi realizează propoziţii dezvoltate. În continuare, dacă beneficiază de îndrumare, reuşeşte să aşeze propoziţiile cu legături logice între ele, într-o ordine logică. În percepţia mediului înconjurător, a ilustraţiilor, copilul pleacă de la elementele componente c ătre întreg. Înţelegerea semnificaţiei cuvintelor se realizează altfel decât la adult, deoarece, la copil, gândirea se sprijină pe memorie. În acest sens, Piaget precizează că „limbajul, ca sursă fundamentală de socializare a gândirii este factorul principal cu ajutorul c ăruia se introduc în gândire legile logice, însuşire care îi permite copilului să comunice cu alţii.”


3

Activităţi libere

Copilul de 3-4 ani

Copilul de 4-5 ani

Copilul de 5-6 ani

Copilul denumeşte un obiect fără a-l interesa să-l cunoască bine, pe când adultul adun ă informaţii despre obiectul respectiv. La 3-4 ani copilul are un limbaj situativ şi manifestă dorinţa de a cunoaşte mediul înconjurător de aceea vine cu întrebarea „Ce este?”, la început, şi continuă cu întrebări cauzale de felul „De ce?”, „Pentru ce?” Când se joacă, realizează dialoguri cu obiectele, pune întrebări şi dă tot el răspunsurile. În relaţiile cu oamenii din jur nu are dialoguri şi formule de adresare diferite pentru copii şi pentru maturi. În această vârstă nu ştie să-şi comunice gândurile şi nu poate să-şi susţină un punct de vedere prin limbaj. Încearcă să imite adulţii, dar nu reuşeşte întocmai, deoarece o serie de capacităţi sunt în formare. Exprimarea este însoţită de mimică şi gesturi şi, pe măsură ce creşte şi este bine îndrumat, pune întrebări ca: „Pot să iau? Pot să fac? Am voie să?” În aceast ă vârstă intră uşor în diferite roluri: mamă, educatoare, şofer, doctor, poliţist etc. Când interpretează aceste roluri vorbeşte. În cadrul jocurilor se acceptă unii pe alţii, dar vorbesc mai uşor fiecare cu jucăria lui. La 4-5 ani apreciază obiectele după mărime, formă, culoare, propoziţiile au mai multe cuvinte. Încep s ă fie atraşi de poveşti, povestiri, basme cu dimensiuni reduse şi cu un număr mic de personaje. Peste 5 ani sunt atra şi şi de poezie, pentru că trăiesc sentimente generate de aceasta. Unii copii fac legături interesante între cuvinte şi ajung la construcţii lingvistice neînţelese de adult. La 5-6 ani limbajul le permite să comunice între ei şi cu adulţii. Copiii pot grupa obiecte după însuşiri comune: formă, mărime, culoare, după întrebuinţarea lor. Cu ajutorul creaţiilor literare pe care le ascultă îşi formează un limbaj intern, emite păreri în legătură cu acţiuni, cu personaje, se identifică în special cu personajele pozitive, poate comunica ceva despre el, doreşte să comunice cu adulţii, îi imită mult mai bine, îşi l ărgeşte sfera de informaţie, vorbirea este mai sigură, îşi susţine o idee, aduce argumente simple

1.3. Activităţile didactice alese

Activităţile alese sunt tot activităţi de formare

4

Aceste acţiuni se desfăşoară la începutul activităţii didactice dintr-o zi. Ele se numesc activităţi alese, activităţi liber alese sau activităţi pe arii de interes. Rezultă din denumiri faptul că cei care-şi aleg atelierele de lucru sunt copiii. Cadrul didactic î şi dovedeşte măiestria prin trezirea interesului copiilor faţă de toate atelierele, altfel unii copii vor dori să lucreze numai la unele dintre acestea. În cadrul activităţilor alese se desfăşoară tot proces educativ în care se urmăreşte realizarea unor obiective. Pentru desfăşurarea acestui tip de activităţi, copiii se împart pe grupe mai mici şi lucrează în spaţii care se numesc zone, centre de interes sau ateliere. Cele mai des folosite sunt: bibliotecă, ştiinţă, artă, construcţii. Aparent obiectivele specifice educ ării limbajului s-ar realiza doar în centrul „bibliotecă”. Întrucât la toate centrele copilul trebuie să vorbească, se pot urmări obiective referitoare la educarea limbajului la toate aceste centre, dacă educatoare ştie să stimuleze exprimarea copilului, nu să exerseze propria exprimare. Proiectul pentru Învăţământul Rural

Activităţi libere

În cadrul centrului/atelierului, copilul este pus în situaţia de a pune întrebări cu privire la rezolvarea sarcinilor, poartă dialoguri cu colegii de grup, i se cere să explice educatoarei şi colegilor cum şi-a îndeplinit sarcina etc. În toate aceste momente el exersează exprimarea, foloseşte vocabularul pe care-l posedă, învaţă să se adreseze educatoarei şi copiilor de aceeaşi vârstă, întreabă şi răspunde la întrebări etc. Important este ca educatoarea s ă-l antreneze în asemenea exerciţii, să-i corecteze pronunţia, să-i „cureţe” limbajul de cuvinte şi expresii specifice zonei, să-l ajute să folosească limba literară, să-i dezvolte vocabularul cu expresii şi cuvinte noi, să-l antreneze să le folosească în situaţii diverse de comunicare. Activităţile didactice alese sunt la fel de importante ca şi celelalte activităţi de tip preşcolar, dacă sunt bine organizate, cu ţinte precise şi performanţe clar formulate, aşteptate de la copii. Demersul unor asemenea activit ăţi este următorul: prezentarea centrelor de interes; repartizarea copiilor la fiecare centru de interes, pe baza opţiunilor proprii; explicarea sarcinilor de lucru; repetarea sarcinilor de 1-2 copii; realizarea sarcinilor de lucru la fiecare centru; îndrumarea pe parcurs a copiilor; explicarea îndeplinirii sarcinilor de către copii; aprecierile educatoarei

Activităţile copilului în centrul de interes

Etapele activităţilor libere alese

1. Prezentarea centrelor de interes 8. Aprecierile educatoarei

7. Explicaţiile date de copii în legătură cu îndeplinirea sarcinilor

6. Îndrumarea copiilor pe parcursul activităţilor


2. Repartizarea

copiilor la fiecare centru

Activităţi didactice alese

3. Explicarea sarcinilor de lucru

4. Repetarea

sarcinilor de către copii 5. Realizarea sarcinilor de lucru

5

Activităţi libere

Centrul de construcţii

Centrul de artă

Biblioteca

Centrul de ştiinţă

Cerinţe ale planificării

La centrul pentru „construcţii” de exemplu, educatoarea pune întrebări în legătură cu ceea ce au realizat copiii, iar aceştia formulează răspunsuri. De asemenea, ei pot fi îndrumaţi să pună întrebări colegilor despre construcţiile pe care le-au făcut: De ce casa are uşa aşa de mare? De ce nu are coş? De ce tractorul are trei roţi? etc. La începutul activităţii, educatoarea poate să-i îndemne să se consulte între ei în legătură cu construcţia pe care vor s-o facă. Dialogul acesta liber este un exerci ţiu important de comunicare. Copiii sunt preocupaţi să formuleze un mesaj clar, ca să fie înţeleşi; ascultă pe ceilalţi până-şi încheie mesajul etc. La centrul de „artă” copiii realizează împreună un lucru sau mai multe, face fiecare câte ceva sau toţi contribuie la realizarea unei sarcini didactice. Aici se consult ă, sunt păreri, o aleg pe cea mai bun ă. Toate aceste discuţii le stimulează exprimarea, învaţă unii de la alţii cuvinte noi. Cel mai important centru pentru educarea limbajului este „biblioteca”. Aici copiii redau conţinutul unei poveşti sau povestiri cunoscute având ca material de sprijin şiruri de imagini, ascultă la cască asemenea creaţii literare şi le redau conţinutul, interpretează roluri din diferite creaţii etc. În cadrul acestor activităţi, educatoarea le incită curiozitatea, le trezeşte interesul pentru anumite materiale literare, îi antrenează în discuţii. Astfel, copiii învaţă să prezinte un material, să formuleze opinii, să accepte alte idei, chiar dacă sunt diferite de ale sale. Şi la centrul de „ ştiinţă”, copilul observă şi spune ceea ce vede, îşi foloseşte cunoştinţele obţinute anterior, exersează „limbajul ştiinţific”, prin descrierea fenomenelor observate, prin emiterea unor idei în legătură cu sarcinile didactice rezolvate. Nu este recomandabil ca pe timpul activit ăţilor liber alese „să nu se audă nici o şoaptă” sau „să nu fie nici o mişcare”. Acestea pot să existe, dar educatoarea vegheaz ă ca unii copii să nu îi deranjeze pe ceilalţi. Activităţile desfăşurate pe arii de interes se planifică în funcţie de o serie de cerinţe: urmăresc cunoştinţele asimilate de copii până la data respectivă, precum şi comportamentele formate; au în vedere timpul necesar pentru îndrumarea asigurată de educatoare; dacă la un centru educatoarea este solicitată mai mult, la celelalte copiii primesc sarcini pe care le pot realiza în mod independent; folosesc mijloace de învăţământ şi materiale didactice. Prin activităţile liber alese, cunoştinţele asimilate de copii se fixează şi se consolidează, se transformă treptat în deprinderi, deci devin operaţionale pentru că fiecare copil le poate folosi în situa ţii diverse.

6


Activităţi libere

1.4 Activităţi libere, desfăşurate în diferite momente ale zilei Educarea limbajului în diferite momente ale zilei, în afara procesului organizat

Deşi nu se desfăşoară după criterii didactice, aceste activităţi au şi scopuri didactice. Dimineaţa, când copiii vin la gr ădiniţă împreună cu părinţii, ei învaţă să salute educatoarea şi colegii pe care-i întâlnesc, se deprind să pună întrebări în legătură cu diverse lucruri şi să răspundă la întrebările educatoarei, colegilor şi ale părinţilor. Şi fiecare pauză reprezintă un prilej de exersare a deprinderilor de comunicare. Copiii se adreseaz ă unii altora, poartă discuţii pe teme variate; educatoarea are în vedere doar s ă-i stimuleze să vorbească între ei. Momentul servirii mesei este un prilej de a înv ăţa copiii ce să spună înainte şi după masă. La plecarea din gr ădiniţă copiii discută, se salută între ei, salută educatoarea şi părinţii etc. Formulele de salut cu diferite ocazii se însuşesc în activităţile organizate; în cele prezentate mai sus, copiii le aplică. Educatoarele urmăresc dacă ei şi-au format comportamentele necesare şi folosesc ceea ce au învăţat.


7

Activităţi libere

Test d e autoevaluare 1

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Care sunt etapele de formare a limbajului copiilor preşcolari? Care sunt întrebările copilului de 3 ani? Care sunt caracteristicile limbajului copilului de 5-6 ani? Când se desfăşoară activităţile didactice alese? Cine prezintă rezultatele activităţilor din centrele de interes? Care sunt etapele activităţilor alese? Consultaţi cu atenţie conţinutul unităţii de învăţare. Răspunsurile se încadrează în spaţiul de mai jos.

Bibliografie M.E.N – Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţă de copii 8


Activităţi libere

Bibliografie

E. Vărzari şi colectiv – Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974 Revista „Învăţământ preşcolar”


9

Proiectarea activităţilor de educaţie a limbajului

Unitatea de înv ăţare nr. 2 PROIECTAREA ACTIVIT ĂŢILOR DE EDUCA ŢIE A LIMBAJULUI

Cuprins

2.1. Obiectivele activităţii de învăţare.................................................................................11 2.2. Proiectarea anuală şi semestriala ...............................................................................11 2.3. Proiectarea activităţilor zilnice.....................................................................................15 2.4. Lucrare de verificare 1 ................................................................................................21 Bibliografie .........................................................................................................................22

10



2.1 Obiectivele unit ăţii d e înv ăţare

La sfârşitul unităţii de învăţare, candidaţii vor fi capabili: să proiecteze activităţile de educaţie a limbajului pe un an şcolar; să proiecteze activităţile de educaţie a limbajului pe un semestru; să proiecteze activităţile zilnice de educaţie a limbajului. • • •

2.2. Proiectarea anual ă şi semestrială

Ce trebuie să ştim înainte de proiectare?

Proiectarea didactică anuală sau semestrială constă în elaborarea unui document care cuprinde, de regul ă, conţinuturile de predat, tipurile de activitate organizate, timpul în care se predau etc. La baza activităţii de proiectare stau: cunoaşterea capacităţii de efort al copiilor, nivelul exprimării lor, ritmul de învăţare. De asemenea, se urmăreşte realizarea obiectivelor cadru şi de referinţă prevăzute de programa pentru învăţământul preşcolar, precum şi formarea comportamentelor menţionate în acelaşi document. Programa nu are obiective şi comportamente pe nivel de vârstă, această ierarhizare rămâne în sarcina educatoarei; de aceea înainte de elaborarea documentului de proiectare este necesar să analizeze cu atenţie, problemele exprimării copiilor, după care să


11


stabilească, pentru grupa de copii, conţinuturile şi formele de activitate prin care se realizează obiective şi se formează comportamentele. Temele mari referitoare la conţinuturi pot fi: Comunicarea verbală în diferite situaţii Forme de îmbogăţire a limbajului Elemente de fonetică, gramatică şi ortoepie Pregătire pentru activitatea de scriere

Repartizarea temelor

Pentru fiecare din teme se stabileşte numărul de activităţi pe semestru şi pe nivel de grupă. Prezentăm mai jos o repartizare posibilă: Grupa mic ă

Con ţinut

S1

S2

S1

S2

5

5

10

4

4

8

12

13

25

4

4

8

3

3

6

10

10

20

3

3

6

4

4

8

14

15

29

2

1

3

2

2

4

10

10

20

2

-

2

2

-

2

2

-

2

formativ ă

2

2

4

2

2

4

2

2

4

final ă

-

2

2

-

2

2

-

2

2

17

17

34

17

17

34

50

52

102

Total

Comportament e pe obiective de referinţă

12

Grupa mare

S1 Comunicarea verbal ă în diferite situa ţi i Forme de îmbog ăţ ire a vocabularului Elemente de fonetic ă, gramatic ă şi ortoepie Preg ătirea pentru activitatea de scriere predictiv ă Evaluare

Grupa mij loc ie Total

Total

S2

Total

În continuare, urmărind obiectivele de referinţă şi comportamentele, se stabilesc tipurile de activităţi şi data la care se desfăşoară. Întrucât nu intenţionăm să dăm modele de proiectare, prezentăm, în continuare, segmente dintr-un document de proiectare. La obiectivul de referinţă „să participe la activităţi de grup, inclusiv la activităţi de joc, atât în calitate de vorbitor cât şi în calitate de ascultător” se pot urmări comportamente ca: 1 - să ia parte la discuţii în mici grupuri informale; 2 - să discute cu colegii şi cu educatoarele; 3 - să întrebe şi să răspundă la întrebări; 4 - să utilizeze corect saluturile. Proiectul pentru Învăţământul Rural


Forme de realizare

Aceste comportamente se pot forma prin:

Conţinuturi - formule de salut

Activităţi libere

- joc de rol Eu sunt mămica, tu eşti copilul Eu sunt poliţistul Convorbirile despre materiale de sprijin Prietenul meu, câinele Lupu Joc didactic

Momentul zilei - Dimineaţa Salutul adresat educatoarei - Salutul adresat altor părinţi - Salutul adresat colegilor Salutul se repetă la plecare în timpul activităţilor -

în timpul activităţilor

- în timpul activităţilor

Cine eşti tu?

În obiectivul „să distingă sunetele care compun cuvintele şi să le pronunţe corect” se urmăreşte formarea următoarelor comportamente, pe are le-am grupat pe nivel de grupă: să pronunţe corect toate sunetele limbii române (toate grupele); să recunoască şi să numească sunetul iniţial din cuvânt (grupa mijlocie); să recunoască şi să numească sunetul final dintr-un cuvânt (grupa mijlocie); să recunoască şi să numească sunete care compun cuvinte formate din două silabe, fără aglomerări de consoane şi fără diftongi şi triftongi (grupa mare).


13


Comportamentele menţionate mai sus se pot realiza prin: Conţinuturi

Activităţi

Momentul zilei

Sunetele limbii române

Libere

la sosirea şi la plecarea din grădiniţă

Convorbiri despre imagini prezentate pe calculator

-

În timpul activităţilor comune

- În timpul activităţilor comune

Joc didactic „Spune-mi dacă auzi sunetul....! Spune ce sunete auzi!”

Pentru activităţile obligatorii se fixează, pe lângă comportamentele şi tipurile de activităţi, temele dezvoltate. Prezentăm mai jos teme posibile: Comportamente Să ia parte la discuţii Să transmită şi primească mesaje

Activităţi Joc de rol să Convorbire după ilustraţii

Teme De-a doctorul De-a poliţistul Eu şi prietenii mei Vorbire la telefon Discuţie cu prietenul meu

Convorbiri pe teme date La grădina zoologică Să pronunţe corect cuvinte

Să formuleze propoziţii

14

Convorbiri după materiale de sprijin

Imagini de toamnă Păpuşile mele

Convorbiri pe teme date Memorizări

„Vine ploaia” de George Coşbuc „Fluturii” de Elena Farago

Convorbiri după imagini Convorbire Povestirea

Doi prieteni Familia mea Ridichea uriaşă Căsuţa din oală



La grupele combinate

Comportamentele formate la grupa mică se urmăresc, în continuare, şi la celelalte grupe la un alt grad de dificultate, în funcţie de puterea de exprimarea a copiilor. Planificările calendaristice, în special pentru grupe combinate, cuprind o varietate de activităţi care să stimuleze pe cei avansaţi în legătură cu exprimarea şi să-i ajute pe cei cu probleme. Unii nu trebuie reţinuţi până îi ajung ceilalţi, iar ceilalţi nu pot fi forţaţi să-i ajungă. Planificările calendaristice pot suferi modificări, în funcţie de evenimentele din fiecare grupă. Important este ca fiecare cadru didactic să descopere la timp aceste evenimente şi să aducă documentului de planificare corecturile necesare.

2.3 Proiectarea activităţilor zilnice

Fixarea obiectivelor operaţionale

Descriptori de performanţă

Metode, procedee, tehnici de lucru Structura activităţii

Folosirea materialelor de sprijin

Pornind de la obiectivele de referin ţă şi de la comportamentele urmărite, cadrul didactic fixează obiectivele activităţii pe care o proiectează. Proiectul didactic este un instrument de lucru al educatoarei care exprimă demersul posibil al activităţii. Obiectivele operaţionale au în vedere comportamentele urmărite, dar şi capacitatea de muncă a copiilor şi problematica exprimării lor. Obiectivele operaţionale sunt performanţele care le realizează copiii la sfârşitul activităţii. Ele se pot fixa corect numai dacă educatoarea cunoaşte particularităţile vârstei copiilor, precum şi particularităţile exprimării fiecăruia. În fixarea acestor obiective se ia în calcul şi timpul de lucru, 20-30 de minute. Prevederea unui număr mare de obiective presupune c ă fiecărui copil nu poţi să-i acorzi decât 1-2 minute, ceea ce este extrem de pu ţin. De asemenea, condiţiile îndeplinirii obiectivelor urmăresc întreaga grupă, de aceea nu putem susţine formulări de felul: „obiectivul se consideră realizat dacă 80% din numărul copiilor efectuează...” Aceast ă condiţie te duce la aprecierea că 20% dintre copii nu participă la activităţi. Ca să avem în vedere întreaga grupă cerinţa urmăreşte un nivel minim la care să ajungă toţi: „obiectivul se consideră realizat dacă toţi copiii efectuează cel puţin...” În situaţia în care ne propunem o evaluare, descriptorii de performanţă se formulează în termeni pozitivi nu în nonperformanţă (exemplu: „copiii să pronunţe corect toate cuvintele” , nu „copiii sa pronunţe corect cuvintele, cu maximum dou ă greşeli”). În raport cu obiectivele operaţionale se aleg metodele didactice folosite, procedeele şi tehnicile de lucru. În continuare, se menţionează mijloacele de învăţământ şi materialele didactice integrate în activitate. În funcţie de obiective, metode şi materiale, se proiectează structura adecvată a activităţii. După elaborare, această structură se revede de 2-3 ori, deoarece într-o activitate de educare a limbajului copiii trebuie să exerseze exprimarea circa 85% din timp, restul timpului fiind pentru alte activităţi şi pentru educatoare. Proiectul didactic care nu îndeplineşte această cerinţă trebuie refăcut. Susţinem proiectarea în structura activităţilor a celor cu caracter interdisciplinar, dar numai pe acelea care contribuie la


15


educarea limbajului. Coloratul care ocupă o suprafaţă mare de timp sau interpretarea unor cântece nepotrivite cu obiectivele activităţii consumă timpul pentru realizarea obiectivelor educ ării limbajului. Sarcini de felul „Coloraţi desenele care încep cu sunetul... „ se pot da după ce ne-am convins c ă toţi copiii pronunţă corect cuvintele respective. De asemenea, avem în vedere c ă până la o anumită vârstă ei nu au un limbaj interior, deci nu suntem convinşi că au pronunţat în minte cuvintele şi au ales în urma acestui proces desenul pe care l-au colorat. Precizăm că nu întâmplător documentul se numeşte proiect didactic. El doar orientează activitatea cadrului didactic; acesta poate aduce schimbări în funcţie de evenimentele din timpul activităţii. Întrucât proiectul didactic este instrument de lucru pentru cadrul didactic, nu susţinem o formă obligatorie a acestuia. Totuşi, anumite elemente nu pot să lipsească. Prezentăm în continuare un posibil proiect de activitate pentru o activitate de educare a limbajului.

16



PROIECT DE ACTIVITATE DENUMIREA ACTIVITĂŢII – Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII – „Fapte bune, fapte rele” TIPUL ACTIVITĂŢII – Convorbire pe tema „Fapte bune şi fapte rele” OBIECTIV DE REFERINŢĂ: â Să-şi îmbogăţească vocabularul pe baza experienţei, a activităţii personale şi / sau a relaţiilor cu ceilalţi şi să utilizeze un limbaj oral corect. COMPORTAMENTE: să înveţe cuvinte noi şi să le pronunţe corect; să utilizeze cuvintele noi în contexte diferite şi adecvate; să alcătuiască propoziţii simple şi dezvoltate. SCOPURI: formarea deprinderilor de exprimare corectă; îmbogăţirea vocabularului copiilor. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: La sfârşitul activităţii, copiii vor fi capabili: 1 – să utilizeze cuvinte noi în structuri diverse (dezordine, a traversa, autobuz, plantează); 2 – să participe activ la convorbiri despre fapte bune şi fapte rele; 3 – să dezvolte propoziţii simple; 4 – să deosebească faptele bune de faptele rele. ELEMENTE DE CONŢINUT: pronunţia corectă a cuvintelor; dezvoltarea propoziţiilor simple; convorbire cu două sau mai multe persoane. STRATEGII DIDACTICE: metode şi procedee: conversaţia, exerciţiul, explicaţia; mijloace de învăţământ : imagini care reprezintă : 1. 2. 3. 4. 5. 6. -

Un copil care face ordine în cameră Un copil care lasă dezordine Un copil care traversează pe zebră Un copil care traversează printre autobuze Un copil care plantează un pom Un copil care rupe creanga unui pom

evaluare: orală - pronunţia şi folosirea corectă a cuvintelor noi; - dezvoltarea propoziţiilor simple; - deosebirea faptelor bune de cele rele.


17


MATERIAL BIBLIOGRAFIC: E. Varzari şi colectiv – Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Buc.1971 Ministerul Educaţiei Naţionale – Programa activităţii instructiv-educative în grădiniţa de copii (ghidul de aplicare a programei şi scrisori metodice) DESFĂŞURAREA PROCESULUI Evenimentele Obiective Conţinutul învăţării activităţii operaţionale Organizarea Copiii se află pe scăunele, în grupei semicerc Captarea atenţiei Educatoarea povesteşte că în drum spre grădiniţă, în autobuz, a întâlnit nişte copii care stăteau pe scaune. Unul s-a ridicat şi i-a oferit locul, ceilalţi nu s-au mişcat Integrarea în 03 - Convorbire despre faptele sistemul de copiilor. Se ajunge la concluzia că activităţi primul copil a făcut o faptă bună, iar ceilalţi, o faptă rea Anunţarea temei Educatoarea anunţă că astăzi vom vorbi despre fapte bune şi fapte rele ale copiilor. Educatoarea îi anunţă pe copii că va urmări cum pronunţă cuvintele şi cum participă la discuţii. Dirijarea învăţării 01 Se prezintă primele două ilustraţii Se ajunge la concluzia că în prima 02 cameră este ordine şi în cealaltă cameră este dezordine. 03 Se pronunţă cuvintele subliniate şi se folosesc în alte structuri. Se prezintă ilustraţiile 3 şi 4. Se discută faptele bune şi cele rele. Se ajunge la propozi ţia „Copilul traversează.” Se pronunţă cuvântul subliniat. Se adaugă alte cuvinte la aceast ă propoziţie: Copilul traversează strada Copilul traversează strada pe zebră. Copilul traversează strada printre autobuze. Se prezintă ilustraţiile 5 şi 6. Se comentează faptele bune şi cele rele. Se ajunge la propozi ţiile: „Copilul 18

Evaluare

Iniţială - se apreciază participarea la convorbire

se apreciază pronunţia

se apreciază pronunţia şi deprinderea de a diferenţia propoziţiile



plantează.” şi „Copilul rupe.” Se dezvoltă propoziţiile: Ex. Copilul plantează pomi. Copilul plantează pomi mici. Copilul plantează pomi mici şi verzi. Copilul rupe crengi. Copilul rupe crengile cu fructe etc. Asigurarea conexiunii inverse

03

Aprecieri privind participarea la activităţi

Copiii prezintă fapte bune şi fapte rele. În prezentare să folosească şi cuvintele noi. Se prezintă o planşă mică în care se află fapte bune şi fapte rele. Copiii taie cu creionul faptele rele. Aprecieri, în general pozitive

se apreciază puterea de transfer a cunoştinţelor şi deprinderilor

Proiectul didactic este mai dezvoltat deoarece am încercat s ă prezentăm toate evenimentele posibile. Sunt grupe de copii cu care nu po ţi desfăşura toate activităţile prezentate. Educatoarea trebuie să „măsoare” bine cât solicită copiii şi în ce măsură aceştia sunt pregătiţi să răspundă.


19


Proiectarea activităţilor de educaţie a limbajului Test Test d e aut autoevaluar oevaluare e2

1. Ce analizează profesoara înainte de întocmirea documentului de proiectare? a) înălţimea copilului; b) exprimarea copilului; c) greutatea copilului; 2. Luaţi din programă un obiectiv de referinţă şi stabiliţi comportamentele posibile 3. Alegeţi o activitate de educaţie a limbajului la grupa mijlocie dintr-o zi şi formulaţi obiectivele operaţionale Răspunsurile se vor încadra în spaţiul de mai jos.

20



Lucr are de verificare 1

Redactaţi un proiect de activitate pentru educaţia limbajului la grupa mare. Precizări privind redactarea: Studiaţi exemplul din manual, din sursele bibliografice sau alte surse. Abordaţi forma de proiect pe care o doriţi. Vă alegeţi o grupă cu un anumit nivel al exprimării. Repartizaţi cu atenţie timpul în care copiii exerseaz ă exprimarea şi cel în care intervine profesoara. Alegeţi activităţile în raport cu nivelul exprimării copiilor. Respectaţi normele ortografice şi de punctuaţie. Lucrarea să se realizeze pe circa 3 pagini. Notarea lucrării: 1 p. pentru formularea obiectivelor; 1 p. pentru alegerea metodelor; 4 p. pentru desfăşurarea activităţii; 1 p. pentru gradul de solicitare a copiilor; 1 p. pentru originalitate; 1 p. pentru corectitudinea exprimării; 1 p. din oficiu.


21


Bibliografie

M.E.N – Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii Emil Păun, Romiţă Iucu – Educaţia preşcolară în România, Editura Polirom, Bucureşti, 2002 E. Vărzari şi colectiv – Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.

22


Activităţi comune. Convorbiri. Jocul didactic

Unitatea de înv ăţare Nr. 3 ACTIVITĂŢI COMUNE. CONVORBIRI. JOCUL DIDACTIC

Cuprins

3.1. Obiectivul activităţii de învăţare .................................................................................. 24 3.2. Convorbirile ................................................................................................................ 25 3.3. Jocul didactic..............................................................................................................33 3.4. Lucrare de verificare 2................................................................................................ 42 Bibliografie......................................................................................................................... 43


23


3.1. Obiectivele unit ăţii d e înv ăţare

La sfârşitul unităţii de învăţare, candidaţii vor fi capabili: să pregătească activităţile de convorbire; să aleagă jocurile didactice potrivit nivelului grupei cu care lucrează; să proiecteze convorbirile de tip preşcolar; să proiecteze activităţile care au la bază jocul didactic; să conducă aceste activităţi. • • • • •

Activităţi comune

24

Prin activităţile comune se realizează obiectivele cadru şi de referinţă şi se formează comportamentele prevăzute de programă, iar prin celelalte activităţi se fixează şi se consolidează. După un studiu al particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor, după o analiză a nivelului exprimării lor, a capacităţii şi a ritmului de învăţare, educatoarea stabileşte ce comportamente formează şi la ce nivel, pentru fiecare etapă parcursă de copil în perioada preşcolarităţii: grupa mică, grupa mijlocie, grupa mare şi pregătitoare. Având în vedere că aceste activităţi solicită un efort intelectual mai mare din partea copiilor, ele se planifică în funcţie de nivelul de vârstă (de grupă), alături de activităţile pe arii de stimulare şi a celor complementare.



3.2 Convorbirile După dicţionar, convorbirea este o discuţie, o comunicare între două persoane. Atunci când două persoane comunică între ele, una transmite un mesaj şi cealaltă ascultă şi îşi spune părerea sau una pune întrebări şi cealaltă răspunde. În învăţământul preşcolar primele obiective ale educaţiei limbajului se referă la formarea deprinderilor de a răspunde la întrebări şi de a formula întrebări. Deci, convorbirea ca activitate de tip preşcolar contribuie la realizarea obiectivelor menţionate şi urmăreşte, în acelaşi timp, formarea deprinderilor de pronunţie corectă, de structurare a exprimării şi de însuşire a limbii române literare. Uneori convorbirile după imagini se numesc lecturi după imagini. În urma consultării dicţionarului aflăm că lectura este „acţiunea de a citi; ceea ce citeşte cineva”, iar „a citi” înseamnă „a lua la cunoştinţă de un text scris, parcurgându-l...”; a descifra un desen. Transferând aceste acţiuni la preşcolar, ca să realizezi lectura după imagini este necesar să ai deprinderea de a observa imaginea şi de a spune ceva despre ea, ceea ce copilul preşcolar nu poate să facă nici la început şi nici în grupa mare, dacă nu a făcut exerciţii suficiente de comunicare. De aceea sunt necesare convorbirile, unde copilul este îndrumat să observe ilustraţia, să răspundă la întrebări în legătură cu ea, să formuleze întrebări. După aceste exerciţii, poate „citi” singur imaginile, poate ordona logic mai multe propoziţii. Observarea este o activitate specifică pentru cunoaşterea mediului înconjurător, dar ea se află şi la baza convorbirilor, unde se folosesc materiale de sprijin. În funcţie de nivelul exprim ării copiilor, educatoarea stabileşte momentul în care organizează fiecare tip de convorbire. Având în vedere evoluţia formării limbajului la copiii preşcolari şi particularităţile vârstei, putem deduce mai multe tipuri de convorbiri cu suport :

Convorbire

Convorbirea ca activitate în grădiniţă

Tipuri de convorbire

Contribuţia convorbirilor la dezvoltarea exprimării copiilor

-

convorbiri cu suport intuitiv / de sprijin; convorbiri după o ilustraţie; lectură după imagini; convorbiri generalizatoare; convorbiri pe teme date. Aceste activităţi sunt prezentate în ordinea firească a desfăşurării lor, potrivit obiectivelor urmărite şi dificultăţilor care le prezintă. Prin convorbiri bine organizate, copiii î şi formează o exprimare clară, corectă, precisă, nuanţată. Prin aceste activităţi copiii formulează propoziţii, folosesc corect cazurile şi numerele substantivelor, timpurile, modurile, numerele şi persoanele verbelor, utilizează adjective, aşează propoziţii în ordine logică, caută cuvinte potrivite pentru a exprima o idee. Convorbirile ordonează gândirea copiilor, le formează deprinderea de a se referi la subiect, îi solicită să gândeasc ă pentru a descifra sensul întrebărilor.


25


Convorbirile generalizatoare, organizate cu copiii de 5-6 ani, îi antrenează pe aceştia pentru restructurarea cunoştinţelor, pentru aplicarea lor în situaţii noi, pentru a stabili legături între ele, pentru a face generalizări şi abstractizări. În funcţie de subiectele abordate, convorbirile dezvolt ă calităţi morale ca : respect, hărnicie, curaj, cinste, stăpânire de sine, politeţe etc. În cadrul convorbirilor se formează deprinderi de comunicare, deoarece fiecare copil este receptor sau transmiţător, pentru că învaţă să formuleze un mesaj, să respecte cadrul şi subiectul mesajului, să aprecieze corect şi civilizat răspunsuri. Cei timizi, dobândesc curaj şi încredere în sine, fac eforturi de voinţă, se deprind să-şi susţină ideile etc. O atenţie deosebită se acordă temelor alese pentru convorbiri. Temele se aleg din lumea copilăriei, din plan social, din natură. Ca să determine copiii să participe la convorbiri, ele trebuie să fie cunoscute copiilor, să fie atrăgătoare, să le stârnească interesul. Temele pot urmări perioade mai scurte sau mai mari de asimilări. 3.2.1 Convo rbi ri d up ă materiale de sprijin

Materiale de sprijin

Condiţii

Calitatea întrebărilor

26

Materialele de sprijin pot fi: ilustraţii, imagini pe calculator, pe video, pe diafilm, obiecte etc. Educatoarea îndrumă copiii să observe materialele, le pune întrebări în legătură cu ce ele, iar copiii răspund în propoziţii. Pe măsură ce se formează deprinderile de a răspunde la întrebări, copii sunt îndrumaţi s ă formuleze întrebări despre conţinutul materialelor de sprijin. Pentru ca aceste convorbiri să fie eficiente, materialele de sprijin trebuie să îndeplinească anumite condiţii: - să urmărească obiectivele activităţii; - să prezinte aspecte cunoscute copiilor; - să conţină 1-2 acţiuni observabile; - să fie realizate într-o formă accesibilă copiilor de 3-5 ani; - să prezinte acţiuni cu legături logice între ele; - să aibă o dimensiune potrivită sălii de grupă, încât să fie observate de toţi copiii; - să corespundă din punct de vedere estetic. Pe lângă materialele de sprijin, o importanţă deosebită o au întrebările. Şi ele trebuie să se încadreze în anumite criterii: - să urmărească realizarea obiectivelor activităţii şi comportamentele prevăzute de programă; - să fie clar formulate; - să aibă în vedere nivelul exprimării copiilor; - să nu fie prea dezvoltate; - să se refere la materialul de sprijin; - să solicite răspunsuri în propoziţii; - să stimuleze gândirea, imaginaţia. Proiectul pentru Învăţământul Rural


Pregătirea convorbirilor

Organizarea sălii

Introducerea în activitate

Anunţarea temei

Desfăşurarea convorbirilor

Intuirea materialelor

Convorbirile îşi pot realiza obiectivele dacă sunt bine pregătite. În acest sens, educatoarea îşi alege materialele de sprijin potrivite şi elaborează setul de întrebări pe care le adresează copiilor. În realizarea acestor două lucruri are în vedere criteriile menţionate mai sus, precum şi particularităţile grupei cu care lucreaz ă în legătură cu exprimarea. În pregătirea activităţilor pot fi antrenaţi şi copii. Important este ca sarcinile date acestora să poată fi realizate de ei. Nu vor avea nici o satisfacţie dacă la aceste pregătiri contribuie numai părinţii. Educatoarea ţine seama de faptul că aceste convorbiri pot fi eficiente, dacă se desfăşoară într-o atmosferă caldă, deschisă, nestresantă, unde exprimarea copiilor este liberă, fără teama de a greşi. Sala de grupă se aeriseşte, scăunelele se aşează în semicerc, iar materialul de sprijin este pus în locul în care poate fi văzut de toţi copiii. Primul moment al convorbirilor este „Introducerea în activitate”. Momentul se poate deschide prin folosirea unei ghicitori, a unui proverb, a 2-4 versuri dintr-o poezie, un joc scurt cu păpuşile etc. În continuare, se actualizează cunoştinţele dobândite anterior în legătură cu tema, se trezeşte interesul copiilor pentru temă şi se anunţă tema convorbirilor. Anunţarea se face simplu, pe înţelesul copiilor. Uneori alegerea temei se poate motiva: convorbirile sunt în leg ătură cu un eveniment care a avut sau are loc în curând, se desfăşoară pentru că educatoarea ar vrea să ştie... ar vrea să afle... a auzit că... a primit o scrisoare în legătură cu... Momentul următor este „Desfăşurarea convorbirilor”. Acest moment începe cu formularea unor precizări referitoare la desfăşurarea activităţii. Cu această ocazie, li se reaminteşte copiilor că trebuie să asculte întrebările cu atenţie, să formuleze răspunsuri clare, să asculte răspunsurile colegilor, să le completeze, dacă sunt solicitaţi etc. În etapa următoare, educatoarea prezintă pe scurt materialele de sprijin, copii le privesc şi răspund la 1-3 întrebări în legătură cu ele. Urmează întrebări şi răspunsuri în legătură cu materialul de sprijin, având în vedere structura unei compuneri: introducere, cuprins şi încheiere. Potrivit comportamentelor ce trebuie formate, educatoarea urmăreşte ca răspunsurile să fie formulate în propoziţii simple de copiii din grupa mică, în propoziţii dezvoltate de cei din grupa mijlocie şi în fraze de cei din grupa mare/pregătitoare. Este bine ca, pentru fiecare întrebare, să se solicite mai multe răspunsuri. În felul acesta copiii obţin informaţii şi unii de la alţii, pe lângă cele date de educatoare.


27


Răspunsurile copiilor depind în mare măsură, de : nivelul exprimării lor; pregătirea pentru activitate; tema convorbirilor; calitatea întrebărilor; calitatea materialelor de sprijin. Calitatea răspunsurilor

Concluzii

Evaluarea

Etapele convorbirilor

28

Educatoarea urmăreşte ca răspunsurile copiilor să îndeplinească următoarele condiţii: să fie în concordanţă cu întrebarea; să fie formulate clar, corect, precis; să fie rezultatul gândirii copiilor. În cadrul activităţii, copiii răspund pe rând, nu în cor, aşteptând să termine răspunsul cel numit de educatoare, completează dacă este solicitat, nu întrerupe pe cel care vorbeşte. Dacă un răspuns a fost corectat sau completat, se reformulează. În situaţia în care un elev nu poate să răspundă, educatoarea pune întrebări ajutătoare, mai simple. Corectarea exprimării se face cu tact, fără jigniri şi ironizări. Răspunsul greşit se îndreaptă de copilul care l-a formulat şi, dacă nu poate, se solicită alt copil sau intervine educatoarea. După ce au fost parcurse toate materialele de sprijin se formulează concluziile. Copiii sunt solicitaţi să aşeze propoziţiile formulate în ordine logică. Concluziile pot fi: parţiale – după fiecare idee principală şi generale – la sfârşitul convorbirilor. Aceste concluzii nu înseamn ă repetarea mecanică a celor discutate, ci reprezintă un nou exerciţiu eficient de exprimare. În formularea concluziilor se folosesc copiii, fiecare după puterile lui. Dacă este nevoie, educatoarea scoate în eviden ţă esenţialul convorbirilor. Evaluarea convorbirilor se realizeaz ă de educatoare, de obicei într-o formă pozitivă. Se poate referi şi la alte aspecte, fără să nominalizeze copiii (Data viitoare cred că o să daţi răspunsuri mai...) dar cu o nuanţă mobilizatoare. Momentele activităţilor de convorbiri după materiale de spijin se pot sintetiza astfel:



8. Evaluarea activităţii

7. Concluziile convorbirilor

6. Intuirea materialului; întrebăr i şi r ăspunsuri

1. Organizarea sălii de gru pă şi aşezarea materialelor

Convor biri după mater iale de sprijin

2 . Introducerea în activitat e

3. Trezirea interesului pentru temă

4. Anunţarea temei 5. Prezentar ea mater ialului de sprijin

3.2.2 Convo rbi ri du p ă o ilustraţie Intuirea ilustraţiei

Ordonarea enun ţurilor

Acest tip de activităţi se desfăşoară de obicei, la grupa mare sau atunci când copiii pot sesiza mai multe acţiuni aflate pe o singură ilustraţie ori alt material intuitiv. Educatoarea le conduce observa ţia din plan apropiat spre plan îndepărtat, iar copiii formulează propoziţii în legătură cu ceea ce ei văd. Se pot cere mai multe propozi ţii despre aceeaşi acţiune observată, încât să fie solicitaţi cât mai mulţi copii. În continuare, se realizează un enunţ dezvoltat despre conţinutul materialului de sprijin. Acum copiii sunt solicitaţi să aşeze într-o ordine logică propoziţiile formulate în timpul convorbirii. Educatoarea poate stimula copiii să realizeze două, trei variante ale aceluiaşi enunţ, în funcţie de nivelul exprimării lor. Important este să nu se urmărească doar o singură formă de prezentare tot timpul. Dacă se procedează aşa, copilul nu are curaj să realizeze o formă proprie; el aşteaptă modelul educatoarei. Etapele activităţii sunt la fel cu cele de la convorbiri dup ă material intuitiv.


29

Activităţi comune. Convorbiri. Jocul didactic 3.2.3 Lectura dup ă imagini

Cum să fie imaginile?

Etapele lecturii după imagini

-

Potrivit DEX „lectură” este „faptul de a citi”. Pornind de aici, apreciem că lectura după imagini se poate realiza cu copiii care pot „citi” aceste imagini. Pentru preşcolari, a citi înseamnă a observa o imagine şi a spune ceea ce vezi în propoziţii aşezate în ordine logică. Imaginile folosite în această activitate trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie clare; să fie atractive, să trezească interesul copiilor; să dezvolte o temă cunoscut ă; să evidenţieze introducerea, cuprinsul şi încheierea acţiunii prezentate. Educatoarea conduce observarea copiilor prin întreb ări clare, scurte, corect formulate, care să solicite răspunsuri în propoziţii. Întrebările urmăresc şi dezvoltarea limbajului copiilor prin introducerea unor cuvinte şi expresii noi. Etapele lecturii după imagini pot fi următoarele:

1.Organizarea sălii de grupă 10. Evaluarea activităţii

2. Introducere în activitate


9. Aşezarea enunţurilor în ordine logică

Lectură după imagini 8. Intuirea ilustraţilor şi abordarea unor conţinuturi în legătură cu conţinutul lor

4. Anunţarea temei

7. Întrebări generale despre ilustraţii

30

5. Prezentarea 6. Observarea globală a ilustraţiilor

ilustraţiilor în faţa copiilor



3.2.4 Convor bir i generalizatoare

Convorbirile generalizatoare se organizează împreună cu grupa mare

Convorbirile generalizatoare se fac după ce copiii şi-au însuşit informaţiile necesare în legătură cu o anumită temă. Fiind vorba de generalizări, ele se desfăşoară cu grupa care are cei mai mulţi copii capabili de aceast ă performanţă. De exemplu, după ce s-au organizat mai multe activităţi despre animale domestice şi sălbatice, de la noi din ţară sau din alte ţări, pot planifica şi convorbiri generalizatoare cu tema „Animale”. Pentru aceste convorbiri educatoarea îşi întocmeşte o baterie de întrebări aşezate în ordinea în care ar dori s ă fie formulate concluziile finale. Pentru ca fiecare copil să-şi elaboreze concluzii prin efort propriu, se recomandă ca la fiecare întrebare să se solicite mai multe răspunsuri.

3.2.5. Convo rbi ri pe teme date

Convorbiri libere Părţile convorbirii

Aceste activităţi se mai numesc şi convorbiri libere. Ele se desfăşoară pe teme alese de copii sau de educatoare. Au la bază seturi de întrebări care conduc copiii în „explorarea” temei. În prima parte copiii formulează răspunsuri la întrebările educatoarei şi în a doua parte ordonează răspunsurile pentru realizarea unui enunţ despre temă. În alte activităţi de acest fel, educatoarea anunţă tema convorbirilor şi copiii prezintă diferite întâmplări care se încadrează în tema respectivă.


31


Etapele activi t ăţii pot fi:

Etape


1. Alegerea temei. Anunţarea ei. Stabilirea sarcinilor pentru pregătirea activităţii

2. Aşezarea materialelor

8. Elaborarea unui enunţ dezvoltat în legătură cu tema

3. Organizarea grupei Convorbiri pe teme date

7. Aşezarea răspunsurilor în ordine logică


6. Desf ăşurarea activităţii. Întrebări şi variante de răspunsuri

32

5. Stabilirea legăturii cu alte activităţi de acelaşi fel



3.2. Jocul didactic 3.3.1 Jocu l De ce se joacă un copil?

Ce este jocul?

De mult timp dăinuie întrebarea „De ce se joac ă un copil?” Răspunsurile au fost diverse. Cei neaviza ţi consideră că jocul este o activitate specifică numai copilului. El se joacă pentru că e mic şi nu ştie altceva. De aceea unii părinţi se supără pe copii că se joacă şi nu fac ceva folositor. În realitate, copilul se dezvolt ă prin joc, îşi pune în valoare particularităţile sale, îşi afirmă potenţele, îşi coordonează sistemul nervos, emoţiile, sentimentele etc. Fără să sesizeze valoarea jocului în procesul de formare şi dezvoltare, unii apreciază că jocul este o activitate minoră, specifică vârstei mici. Cercetările au demonstrat că jocul caracterizează pe om în general. Vechii greci considerau jocul o activitate proprie copiilor, apreciind că „a te juca”, înseamnă „a face copilării”. Pentru evrei, jocul este „o glumă”, iar pentru romani „ludo” înseamnă bucurie, veselie. Jocul este o activitate desf ăşurată cu plăcere în care se solicită eforturi fizice sau mentale. Johan Huizinga (1977) aminte şte de joc în abordarea problemelor educaţionale şi tratează jocul ca fundament al culturii şi îl apreciază ca mod de a institui cultura, ca formă creatoare de cultură. Prin joc copilul evoluează către adult, trece treptat din starea de joc, în cea de muncă, în activitatea organizată, unde este mai mult solicitat intelectual şi fizic. Pentru copil plăcerea de joc este puternică, aici el trăieşte intens satisfacţii morale, îşi afirmă eul propriu.

3.3.2 Joaca Ce este joaca?

Copiii intră uşor în atmosfera jocului şi trăiesc atât de puternic încât neglijează alţi stimuli din jur. Jocul devine o lume a lor, din care îi scoţi cu greutate. Joaca devine o form ă proprie de manifestare, în care se afirmă liber şi tr ăieşte satisfacţii puternice. Pentru copii, joaca este o activitate lipsită de griji, o distracţie în care ei au un rol însemnat. Joaca unui copil nu poate fi copiat ă de adult, pentru că aici formele de manifestare sunt specifice vârstei mici. Găsim diferenţe de joacă şi între copii, în funcţie de vârstă, de mediul cultural în care se dezvoltă, de starea materială etc. La joacă fiecare copil îşi stabileşte regulile, conţinuturile, pe care le schimbă de câte ori e necesar. Joaca este o distracţie pentru copil, o evadare din lumea organizat ă şi o incursiune într-o lume proprie în care pot apărea restricţii numai dacă sunt acceptate de copil. În joac ă el găseşte plăcerea deplină deoarece trăieşte nedisimulat. F Nietzche afirmă că maturitatea bărbatului înseamnă „regăsirea seriozităţii, cu care, copil fiind, se juca”.


33


3.3.3 Jocul di dactic

Jocul didactic are obiective educative

Spre deosebire de alte jocuri ale copiilor, jocul didactic se distinge prin valenţele sale educative. Împletirea elementului distractiv cu cel educativ face din jocul didactic o activitate atrăgătoare. Prin jocul didactic copilul şî i exersează cunoştinţele, le fixează şi le consolidează, le aplică în situaţii diverse. Trecând prin acest proces, cunoştinţele devin deprinderi şi priceperi. Acest tip de activitate didactică asigură condiţii şi pentru învăţarea pe orizontală sau învăţarea colaborativă, deoarece în timpul desfăşurării sale, copilul află cunoştinţe noi de la partenerii de joc. Jocul didactic nu este doar un exerci ţiu pentru dezvoltarea fizică, ci şi o metodă prin care copilul participă la activitatea de învăţare desfăşurată într-o formă specifică vârstei sale. El are obiective didactice şi reguli; astfel, pe lângă formare, copilul respectă şi anumite cerinţe. Acest exerciţiu, dacă se desfăşoară corect, îl pregăteşte pentru viaţa socială. În situaţia în care educatoarea respectă aleator aceste reguli sau nu le respectă, copilul se educă în ideea că „regulile sunt făcute ca să fie încălcate”.

3.3.4. Jocu l di dactic – activi tate comun ă de tip preşcolar Jocul didactic în grădiniţă

Contribuţia jocului la formarea şi educarea copilului

Dezvoltarea proceselor psihice

34

Jocul didactic este o activitate de baz ă în educarea limbajului copiilor. El este eficient dacă se stabileşte un raport corespunzător între obiectivele didactice şi forma de joc a activit ăţii. Dacă se urmăresc numai obiectivele didactice, fără o corelaţie cu elementele de joc, se realizează o activitate de învăţare de tip şcolar la care preşcolarul se angajează greu, iar dacă predomină activitatea de joc, se realizează doar partea distractivă în detrimentul celei de formare. Practica didactică a demonstrat că jocul didactic contribuie la formarea unui număr important dintre comportamentele prevăzute de programă. Astfel, prin jocul „Cine are aceeaşi culoare?” copilul denumeşte obiecte şi le grupează după culoare, folosind cuvintele în propoziţii şi propoziţiile în enunţuri dezvoltate. Jocul „Ce materiale folosim?” stimulează copiii să denumească materialele necesare pentru diferite acţiuni, să folosească în propoziţii cuvintele respective şi să construiască mai multe propoziţii în legătură cu materialele denumite. Aceleaşi cuvinte se folosesc în construcţii diverse, realizându-se un exerciţiu eficient de educare a limbajului. În cadrul jocului „Grupează după formă”, copiii denumesc obiectele şi forma lor şi le grupează construind enunţuri despre ele. În jocuri ca „Unde trăiesc animalele?”, „Cu ce călătorim?”, copiii desfăşoară exerciţii variate de exprimare şi li se formează capacitatea de exprimare. Jocurile au o contribuţie însemnată la dezvoltarea proceselor psihice, influenţează activitatea analizatorilor. Prin jocul „Spune ce sunete auzi” se formează auzul şi, în special, auzul fonematic. Copilul sesizează componen ţa sonoră a cuvintelor şi realizează un exerciţiu important pentru abordarea cititului şi a scrisului. Jocul „Spune ce este acesta!”, influenţează văzul, jocul „Ce gust are?” stimulează gustul, iar jocul „Ce lipseşte?” contribuie la dezvoltarea memoriei. Jocuri ca „ Proiectul pentru Învăţământul Rural


Probleme de limbă

Dezvoltarea limbajului

Rolul educativ al jocului

Pregătirea jocurilor didactice

Organizarea sălii

Spune cine este?”, „Ce poţi face cu?”, „La ce ne-am gândit?” stimulează imaginaţia, iar gândirea şi observaţia sunt solicitate în jocuri ca „Priveşte obiectele şi spune: care e mai mare, care e mai mic, care e roşu, care e rotund” etc. Alte jocuri urmăresc probleme ale limbii române: formarea plurarului substantivelor – „Eu spun una, tu spui multe”; acordul subiectului cu predicatului – „Cum e corect?”; atribuirea de însu şiri unor substantive – „Denumeşte obiectele şi spune o însuşirea a fiecăruia” etc. Jocurile pot fi create sau modificate de către educatoare în funcţie de problemele de exprimare urmărite. Pentru ca aceste jocuri didactice să contribuie cu adevărat la educarea limbajului copiilor răspunsurile se formulează în propoziţii, cu denumirile obiectelor se construiesc enunţuri potrivit vârstei copiilor şi nivelului lor de exprimare : la grupa mică – propoziţii simple, la grupa mijlocie – propozi ţii dezvoltate, la grupa mare/pregătitoare – fraze. Jocurile didactice bine conduse, cu scopuri clare, care s ă corespundă nivelului de exprimare a copiilor pot contribui şi la: educarea emoţiilor şi a sentimentelor, a trăsăturilor pozitive de caracter şi voinţă, stimulează : cinstea, curajul, hărnicia, spiritul de echipă, educă: încrederea în sine, sentimentul de apartenen ţă la echipă, de importanţă a lui pentru echipă, speranţa în rezultate mai bune. Această contribuţie se poate realiza numai dacă educatoarea ştie să valorifice conţinuturile jocurilor. Jocul didactic are următoarea structură: conţinutul; obiectivele şi sarcinile didactice; elementele de joc; reguli. În învăţământul preşcolar, jocurile au un număr restrâns de reguli, iar durata lor este în relaţie cu particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. Jocurile didactice se grupeaz ă după sarcina didactică sau după materialele didactice folosite. Cele folosite pentru educarea limbajului au ca obiectiv principal formarea deprinderilor de exprimare. În pregătirea jocurilor didactice ca activitate comună se parcurg mai multe etape: alegerea jocurilor, în funcţie de sarcina didactică şi de obiective; cuprinderea jocurilor în planificare; elaborarea proiectului de activitate; asigurarea materialelor necesare. O primă acţiune a educatoarei, înainte de a intra copiii în sala de grupă, este organizarea sălii, care constă în: - aerisirea sălii; - aşezarea scăunelelor în semicerc; - organizarea materialelor; - asigurarea luminii corespunzătoare.


35


În legătură cu organizare sălii de grupă este necesar să facem unele precizări de ordin ergonomic. Există obiceiul de a păstra în sala de grupă multe materiale. Se ştie că un proces de învăţare care se desfăşoară într-o sală încărcată cu multe materiale duce la oboseală. Pe lângă aceasta, materialele care nu au legătură cu tema pot distrage atenţia copiilor. Deci nu susţinem o sală de grupă supraîncărcată cu materiale aşezate pe pereţi sau în jurul copiilor. Desfăşurarea activităţii Desfăşurarea jocului didactic

Etapele jocului didactic ca activitate comună în învăţământul preşcolar au unele diferenţe în funcţie de vârsta copiilor. Pentru grupa de 3-4 ani Introducere în activitate – în această etapă se folosesc scurte povestiri, proverbe, ghicitori, zicători, care sunt în legătură cu tema jocului Anunţarea activităţii – copiii sunt anunţaţi că se vor juca şi vor realiza anumite sarcini ( se men ţionează sarcinile); acestea se prezintă într-o formă atractivă pentru a trezi interesul copiilor şi a-i motiva să participe la joc. Reamintirea, pe scurt a jocurilor cu aceeaşi sarcină, desfăşurate până atunci; Comunicarea titlului jocului; Joc de probă cu explicarea şi demonstrarea jocului – etapa se desfăşoară în această formă deoarece, la vârsta de 3-4 ani, copiii n-ar înţelege explicaţia jocului înainte de desfăşurarea lui. Executarea jocului – este cea mai importantă etapă; trebuie să i se acorde cel mai mult timp, din cele 25-30 de cuvinte cât durează activitatea; desfăşurarea jocului; Executarea variantelor de joc – dacă sarcina didactică este îndeplinită se pot desfăşura variante ale jocului, cu un grad de dificultate mai mare; Încheierea activităţii – aprecierile din finalul activităţii sunt, de obicei pozitive; dac ă se impun anumite observaţii ele se formulează pe un ton mobilizator, fără referiri la anumiţi copii: „La următoarea activitate vom fi toţi mai atenţi, vom pronunţa clar şi corect cuvintele, vom respecta regulile jocului etc.

Etapele jocului didactic pentru grupa de 3-4 ani

36

Se poate desfăşura acelaşi joc didactic şi la grupa de 3-4 ani şi la grupa de 5-6 ani, dar cu cerinţe diferite. Exemplu jocul „Mijloace de transport” – la grupa de 3-4 ani copiii recunosc mijloacele de transport şi le denumesc, iar la grupa de 5-6 ani le descriu sau le recunosc în urma descrierii.



1. Introducere în activitate 8. Evaluarea activităţii

7. Desf ăşurarea unor variante de joc

2. Anunţarea activităţii

Etapele jocului didactic la grupa de 3-4 ani

6. Desf ăşurarea jocului

3.Realizarea legăturii cu alte activităţi similare

4. Comunicarea titlului jocului 5. Joc de probă cu explicarea desf ăşurării

Pentru grupa de 5-6 ani Pentru grupa de 5-6 ani

Etapele activităţii sunt următoarele: Introducerea în activitate (la această etapă se pot adăuga : poezii, fragmente din texte literare etc.); Anunţarea activităţii; Reamintirea jocurilor cu aceeaşi sarcină; Comunicarea titlului jocului; Explicarea jocului; Joc de probă; Executarea jocului; Executarea variantelor de joc; Încheierea activităţii. Prezentăm, în continuare, proiectul de activitate întocmit de o educatoare pentru obţinerea examenului de gradul I.


37


PROIECT DE ACTIVITATE CATEGORIA ACTIVITĂŢII:

Educarea limbajului

DENUMIREA ACTIVITĂŢII:

Activitate de educare a limbajului

TEMA ACTIVITITĂŢII:

Joc didactic: „Călătorie în lumea basmelor”

TIPUL ACTIVITĂŢII:

Evaluare

SCOPURI:

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

SARCINA DIDACTICĂ: REGULILE JOCULUI:

ELEMENTE DE STRATEGII DIDACTICE:

38

- Consolidarea cunoştinţelor referitoare la conţinutul basmelor; - dezvoltarea simţului de observaţie a copiilor; - antrenarea analizatorilor în procesul de cunoaştere (vizual, auditiv, tactil); - formarea deprinderii şi a capacităţii de participare la dialog coerent, fluent, expresiv, adecvat la context; O1 – să alcătuiască propoziţii şi fraze corecte; O2 – să identifice basmele cunoscute precum şi personajele din acestea; O3 – să respecte ordinea cronologică a acţiunilor; O4 – să participe la dramatizarea unor scurte fragmente din basmele înv ăţate utilizând vorbirea dialogată, reproducând glasul personajelor; O5 – să identifice trăsăturile fizice şi morale ale personajelor întâlnite în basme; O6 – să recunoască personajele basmelor; Valorificarea cunoştinţelor dobândite anterior în activităţile de educare a limbajului; Copiii răspund prompt cerinţelor formulate de educatoare, îndeplinesc rolul de povestitor şi rolul diferitelor personaje din basme, identifică şi caracterizează personajele. Vor reda, de asemenea, dialogul dintre personaje exprimându-se corect în propoziţii. JOC: Surpriza, întrecerea, aplauze; A. METODE: explicaţia, demonstraţia, conversaţia, exerciţiul; B. MIJLOACE DIDACTICE: casetofon, imagini din poveşti, siluete, plicuri, fişe, creioane, stimulente; Proiectul pentru Învăţământul Rural


SECVENŢELE ACTIVITĂŢII MOMENT ORGANIZATORIC

CONŢINUTUL INSTRUCTIV – EDUCATIV Asigurarea unui climat adecvat desfăşurării activităţii: aerisirea clasei, pregătirea materialului CAPTAREA Se va prezenta scrisoarea de la ATENŢIEI Moş Timp şi se va spune că pe drum basmele s-au încurcat, iar copiii sunt rugaţi să ajute la descurcarea lor. Basmele sunt următoarele: „Motanul încălţat” de Charles Perrault, „Albă ca Zăpada” de Fraţii Grimm, „Fata babei şi fata moşului” de Ion Creangă. „Răţuşca cea urâtă” de Fraţii Grimm, „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă. INTUIREA Vor fi intuite materialele care se MATERIALULUI vor folosi în timpul activităţii, iar dacă este necesar educatoarea va oferi lămuriri asupra materialului mai puţin cunoscut de copii. ANUNŢAREA TEMEI Se vor anunţa: tema şi ŞI A OBIECTIVELOR obiectivele care se urmăresc în timpul activităţii, utilizând un limbaj accesibil copiilor. PREZENTAREA Educatoarea le propune copiilor CONŢINUTULUI ŞI să se împartă în două grupe şi DIRIJAREA să o ajute pe rând la ÎNVĂŢĂRII descurcarea basmelor deja cunoscute. Li se va spune că jocul propus va avea mai multe variante şi anume: Varianta 1 – Copiii din ambele grupe vor aşeza imaginile din basme în ordinea cronologică a desfăşurării evenimentelor. Varianta 2 – Cuprinde cunoaşterea basmului – audi ţie – şi povestirea fragmentului următor. Varianta 3 – Recunoa şterea personajelor, amplasarea lor în decorul basmului din care face parte şi caracterizarea lui. Varianta 4 – Constă în dramatizarea unui fragment din Proiectul pentru Învăţământul Rural

STRATEGII DIDACTICE

EVALUARE

Elementul surpriză Conversaţia

Conversaţia

Frontală

Individuală

Conversaţia

Conversaţia

Individuală

Explicaţia

Individuală

Exerciţiul

Frontală

39


ÎNCHEIEREA ACTIVITĂŢII

basmul cerut de către educatoare. Varianta 5 – Rezolvarea fişei având ca cerinţe următoarele : Încercuieşte personajele pozitive. Uneşte personajele din aceeaşi poveste cu o linie. Taie cu o linie personajele negative. Aplauzele nu lipsesc din desfăşurarea jocului, surprizele, de asemenea. Educatoarea va încuraja permanent copiii. Educatoarea va evalua fişele copiilor. Se vor face aprecieri generale şi individuale.

Conversaţia Explicaţia

Frontală Individuală

SCRISOARE DE LA MOŞ TIMP

„Într-o lume minunată Veţi păşi acum Cu bagheta fermecată Veţi porni la drum.

Vraja vă nsoţească-ntruna Pe tărâm de vis, Haide, hai, porniţi acuma În lumea ce-am zis.

Personaje din poveşti Voi veţi întâlni, Paginile cărţii mele Când veţi răsfoi.

Timpul l-am oprit deodată Pentru voi, copii, În cartea mea uriaşă Cu toţi veţi păşi...” MOŞ TIMP

40



Test de autoevaluare 3

1. 2. 3. 4.

De câte feluri sunt convorbirile? Ce criterii trebuie să îndeplinească întrebările educatoarei? Cum să fie răspunsurile copiilor? Care este contribuţia jocului didactic la formarea copiilor?

Pentru a răspunde corect urmăriţi casetele din stânga paginii şi reamintiţi-vă răspunsurile. Redactaţi răspunsurile în spaţiul de mai jos



41


Lucr are de verific are 2

1. Alegeţi un tip de convorbire şi redactaţi un proiect de activitate la o grupă la alegere. 2. Prezentaţi un joc didactic pentru educarea limbajului şi precizaţi obiectivele operaţionale. Veţi avea în vedere următoarele: -

activităţile să contribuie la formarea deprinderilor de exprimare; copiii să exerseze exprimarea; activităţile să fie atractive; să existe relaţii între obiective, metode şi conţinutul activităţii;

Lucrarea va avea cel mult 3-4 pagini. Notarea lucrării: 2 p. pentru stabilirea obiectivelor la convorbiri şi jocul didactic; 4 p. pentru conţinutul convorbirilor; 2 p. pentru alegerea şi prezentarea jocului; 1 p. pentru exprimare; 1 p. din oficiu. Bibliografie

42



Bibliografie :

„Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”. Editată de M.E.N. Aurelia Ana, Smaranda Maria Cioflică, „Jocuri didactice pentru educarea limbajului” Revista învăţământului preşcolar „Educaţia în anul 2000”. Tatiana Bădică şi colectiv – „Exerciţii pentru dezvoltarea vorbirii preşcolarilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979 Alexandra Dumitru, Viorel-George Dumitru – „Activităţi transdisciplinare pentru grădiniţă”, Edit. Pararela 45, Piteşti, 2004 Emil Păun, Romiţă Iucu – „Educaţia preşcolară în România”, Editura Polirom, Bucureşti, 2002 E Varzari şi colectiv – „Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974 M.E.C – „Metoda proiectelor la vârste timpurii”, Edit Miniped,2002


43

Activităţi comune. Povestirea. Memorizarea

Unitatea de înv ăţare Nr. 4 ACTIVITĂŢI COMUNE. POVESTIREA. MEMORIZAREA

Cuprins

4.1. Obiectivele unităţii de învăţare ....................................................................................45 4.2. Povestirea...................................................................................................................45 4.3. Memorizarea ...............................................................................................................52 4.4. Lucrare de verificare 3 ................................................................................................56 Bibliografie .........................................................................................................................57

44



4.1 Obiectivele unit ăţii de înv ăţare

La sfârşitul unităţii de învăţare, cursanţii vor fi capabili: •

să pregătească activităţile de povestire şi de memorizare;

•

să proiecteze activităţile de povestire şi de memorizare;

•

să conducă activităţile de povestire şi de memorizare;

4.2 Povestirea Povestirea, ca activitate comună în învăţământul preşcolar, contribuie la dezvoltarea vocabularului copiilor şi la formarea deprinderilor de exprimare. Prin conţinutul textelor folosite, acest tip Repere de activitate influenţează dezvoltarea la copil a proceselor psihice: teoretice gândirea, memoria, imaginaţia, atenţia. Termenii folosiţi mai des în acest capitol sunt: limbă, limbaj, vocabular, lexic, exprimare. Pentru utilizarea lor corectă redăm mai jos definiţiile extrase din dicţionare: limbaj, limbă = sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ace ştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele; limba sau limbajul unei persoane = mod specific de exprimare a sentimentelor şi a gândurilor în cadrul limbii comune sau naţionale; Proiectul pentru Învăţământul Rural 45


Povestirea ca activitate preşcolară

vocabular, lexic = totalitatea cuvintelor unei limbi; exprimare = acţiunea de a se exprima şi rezultatul ei. Povestirea contribuie în mare măsură la apropierea copiilor de textul literar, încă de la vârsta preşcolară. Acest aspect poate fi realizat dacă educatoarea reuşeşte să selecteze din literatura română şi universală texte atractive şi accesibile copiilor, texte care creează emoţii şi sentimente, care influenţează pozitiv educaţia morală şi estetică a copiilor. Insistăm asupra acestui aspect deoarece în învăţământul preşcolar pătrund şi texte cu conţinut uşor de asimilat, dar fără valoare estetică. Literatura pentru copii nu este alcătuită doar din texte uşoare, simple, ci este literatură adevărată, parte a literaturii naţionale şi universale. În învăţământul primar, povestirea este o metodă de transmitere de cunoştinţe, în învăţământul preşcolar este o formă de activitate, iar în literatură este o specie literară.

4.2.1 Forme ale activit ăţii de povestire

este una dintre forme. În cadrul acesteia, educatoarea prezint ă copiilor textul literar, care trebuie să facă parte din genul epic în proz ă, cu acţiuni şi personaje, deoarece el urmează să fie repovestit de copii. O problemă importantă este alegerea textului. Criteriile după care educatoarea îi alege ar putea fi: - gradul de accesibilitate; - dimensiunea textului; - existenţa unei acţiuni lineare, fără întreruperi şi reluări; - numărul de personaje; - numărul cuvintelor necunoscute de copii; - prezenţa abaterilor de la limba literară. 4.2.1.1 Povestirea educatoarei

Alegerea textului

Prezentarea textului

Înţelegerea textului

46

Textul ales se citeşte în faţa copiilor, deoarece citirea are o influenţă mai mare asupra acestora. Ei observ ă ce lucruri minunate pot afla din cărţi şi cât de important e să ştii să citeşti. Prezentarea orală a textului cu paraziţii din exprimare nu îl apropie pe copil de carte şi, prin carte, de textul literar. Citirea textului trebuie să fie clară, expresivă, cu modulaţiile necesare, cu schimbarea tonului în funcţie de personaje şi să se realizeze într-un ritm corespunzător nivelului de înţelegere a grupei. După citirea textului, educatoarea pune întrebări copiilor în legătură cu conţinutul acestuia, pentru a verifica dacă ei l-au înţeles. În situaţia în care copiii demonstrează că stăpânesc textul se poate trece la etapa următoare, repovestirea. În situaţia în care este nevoie s ă se explice anumite cuvinte sau expresii, educatoarea poate face acest lucru în timpul citirii, folosind construcţia „adică...”. Dacă este nevoie de mai multe explicaţii, momentul se desfăşoară după citire, reluând contextele în care se află cuvintele şi expresiile. Uneori ne putem ajuta de desene mici (exemple: buzdugan, sabie etc.). Proiectul pentru Învăţământul Rural

Activităţi comune. Povestirea. Memorizarea 4.2.1.2 Repovestir ea copi ilo r Activitatea copiilor

Ce urmărim prin repovestire?

Etapele povestirii

Repovestirea copiilor este o formă de activitate care se desfăşoară imediat după povestirea educatoarei, deci în cele 30 de minute, dar şi în alte momente separate, după ce copiii au aflat conţinutul povestirii prin intermediul educatoarei. Repovestirea se înţelege ca o prezentare în întregime a conţinuturilor de către copii, chiar cu reproducerea dialogurilor. Repovestirea pe scurt şi eliminarea vorbirii directe nu sunt performanţe pentru vârsta preşcolară. Prin repovestire se urmăreşte formarea deprinderilor de comunicare a conţinuturilor unui text cunoscut. La început, repovestirea textului se realizeaz ă pe fragmente logice, după care un copil poate prezenta mai multe fragmente, până se ajunge la expunerea în întregime a conţinutului. Repovestirea nu înseamnă „recitirea”/ redarea întocmai a textului deoarece n-ar fi posibil ca un copil să-l reţină. Repovestirile au în vedere: urmărirea firului acţiunii; prezentarea cât mai aproape de adevăr a reacţiilor personajelor; folosirea cuvintelor noi şi a expresiilor frumoase evidenţiate de educatoare; schimbarea tonului vocii în funcţie de conţinutul textului, după modelul educatoarei; pronunţia corectă a cuvintelor; realizarea unor enunţuri apropiate de original; În cadrul repovestirilor se încurajează abordări în forma personală, dar fără abateri de la acţiune. După ce s-au prezentat 3-4 texte, repovestirile se pot transforma în concursuri. Educatoarea începe un moment dintr-o povestire şi copiii continuă povestirea. Alteori poate prezenta sfâr şitul acţiunii şi copiii să povestească întreaga acţiune. Povestirile şi repovestirile pot fi susţinute de material didactic.


47


Iat ă etapele unei activ it ăţi de povesti re în care are loc p ovestir ea educatoarei şi repovestirea copiilo r


1. Alegerea textului 2. Anunţarea activităţii

9. Repovestiri selective

3. Realizarea legăturii cu alte activităţi similare Povestire (povestirea educatoarei şi repovestirea copiilor)

8. Repovestirea textului de către copii

7. Explicarea cuvintelor şi expresiilor noi şi folosirea lor în alte propoziţii

48

6. Întrebări în legătură cu textul

4. Trezirea interesului pentru ascultarea textului

5. Citirea textului



4.2.1.3 Povestiril e libere ale copii lor Povestirile libere se realizează după cele cu suport literar

Etapele povestirilor libere

Povestirile libere ale copiilor fac parte din activit ăţile de povestire. După ce copiii au văzut din textele literare cum se prezintă o întâmplare trăită sau închipuită, ei vor fi încurajaţi să povestească propriile întâmplări. Este posibil ca unii, după modelul personajelor de care s-au apropiat, să prezinte acţiuni la care pretind că au luat parte, chiar dacă este evident că nu se putea întâmpla acest lucru. Educatoarea urmăreşte forma în care se povesteşte acţiunea, nu veridicitatea ei. După prezentare recomandările, se pot referi şi la acest lucru. Dacă este întrerupt de la început, copilul s-ar putea reţine să mai comunice. Mai târziu este greu să-l scoţi din această situaţie. În cadrul acestor activităţi, copiii pot prezenta conţinuturile unor poveşti; povestiri, basme aflate din diferite surse: de la membrii familiei, de la televizor, video, casetofon, de pe discuri etc. Povestirile se organizează şi după teme date sau după materiale de sprijin. Aceste exerciţii urmăresc formarea la copii a deprinderilor de exprimare a gândurilor, de prezentare a unor fapte trăite, auzite sau închipuite. Ele se organizează atunci când copiii şi-au format unele deprinderi de comunicare, deci spre finalul grupei mijlocii şi în grupa mare pregătitoare.

Etapele uno r asemenea acti vit ăţi pot fi: Alegerea temei

Comunicarea sarcinilor pentru copii

Organizarea gr upei Anun ţarea temei Realizarea leg ăturii cu alte activit ăţi similare Trezirea interesului pentr u tem ă Prezentarea povestirilo r Evalu ări r ealizate de copii şi educatoare


49


PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

TIPUL DE ACTIVITATE: TEMA:

POVESTIREA

„FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI” de ION CREANGĂ

MIJLOC DE REALIZARE: POVESTIREA EDUCATOAREI FORMA DE ORGANIZARE : FRONTALĂ SCOPUL ACTIVITĂŢII:   

dezvoltarea exprimării orale a preşcolarilor şi a expresivităţii acesteia; îmbogăţirea şi activizarea vocabularului copiilor; dezvoltarea capacităţii copiilor de a asculta cu atenţie, de a se concentra asupra subiectului poveştii şi de a reda momente din conţinutul poveştii.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1 – să numească titlul şi autorul poveştii „Fata babei şi fata moşneagului” de Ion Creangă; O2 – să redea succesiunea întâmpl ărilor prezentate pe baza imaginilor şi a întrebărilor adresate, respectând ordinea cronologică a acţiunilor, numele personajelor, replicile acestora; O3 – să enumere aspectele caracteristice ale personajelor – fata moşului şi fata babei; O4 – să folosească în contexte noi cuvintele şi expresiile învăţate. METODE ŞI PROCEDEE:  Povestirea, conversaţia, expunerea, explicaţia, dialogul. MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT:  Imagini pentru redarea momentelor principale ale pove ştii; o păpuşă „fata moşului” MATERIAL BIBLIOGRAFIC:  Antologie de poveşti  Ghid metodic pentru dezvoltarea limbajului  Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii

50



DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII EVENIMENTUL DIDACTIC

1) Organizarea activităţii didactice 2) Introducerea în activitate 3) Anunţarea titlului poveştii

4) Povestirea propriu - zisă

5) Fixarea cunoştinţelor

6) Repovestirea

7) Încheierea activităţii

CON ŢI NUTUL ACTIVIT ĂŢ II Aranjarea sălii de clasă şi pregătirea pentru desfăşurarea activităţii Folosirea elementului surpriz ă. O păpuşă (ţărăncuţă) care dore şte să ne spună povestea ei Educatoarea anun ţă titlul poveştii şi autorul acesteia „Fata babei şi fata moşneagului” de Ion Creangă. Trezirea interesului pentru aflarea noii poveşti Prezentarea materialului necesar, a suportului intuitiv. Citirea textului. Educatoarea va reda cât mai expresiv conţinutul poveştii (textul). Textul va fi citit urmărindu-se succesiunea momentelor principale. Concomitent cu citirea se vor prezenta imagini sugestive din poveste

STRATEGII DIDACTICE

Conversaţia Conversaţia Explicaţia Conversaţia Povestirea Expunerea Explicaţia în context Copiii dovedesc interes şi se concentrează asupra întâmplărilor

- Care este titlul poveştii şi numele autorului? - Cum era fata moşului? - Dar fata babei? - Ce sfat i-a dat moşul fetei înainte de Conversaţia plecare? - Cu cine s-a întâlnit fata mo şului în drumul ei? - Cum s-a purtat fata moşului cu căţeluşa, părul, fântâna şi cu animalele Sfântei Duminici? - Cum a fost răsplătita fata pentru munca ei? - De ce a adus fata babei numai balauri în ladă? Educatoarea cere sau ofer ă explicaţia unor cuvinte şi expresii noi: leneşă, rea, robace, rea de inimă, apoi cere copiilor s ă formuleze propozi ţii cu aceste cuvinte şi expresii. Conversaţia Educatoarea ini ţiază un joc în care strânge din greşeală planşele. Copiii au sarcina de a le reaşeza pe panou, urm ărind succesiunea logica a desf ăşurării Jocul evenimentelor. „Fata moşului” aduce aprecieri asupra felului în care copiii au ascultat şi au înţeles povestea ei şi oferă recompense.


EVALUARE

Formulează contextele noi

51


4.3 Memorizarea

Obiectivele memorizării

Momentele activităţii

Potrivit DEX-ului, memorizarea înseamnă „acţiunea de a memoriza şi rezultatul ei”, iar a memoriza înseamnă „a învăţa un text pe de rost; a memora”. Pentru memorizări se folosesc textele care aparţin genului liric în versuri. Prin aceste activităţi se urmăreşte realizarea următoarelor obiective: îmbogăţirea vocabularului copiilor cu noi cuvinte şi expresii; formarea deprinderilor de exprimare corectă; apropierea copiilor de textul literar artistic, din literatura română şi universală; pregătirea copiilor pentru a înţelege textul liric şi pentru a trăi emoţii şi sentimente generate de acesta. Prin textul liric se dezvoltă: memoria, imaginaţia, creativitatea şi se realizează educaţia estetică a copiilor. Analizând particularităţile psihologie ale copiilor, putem spune că o poezie se poate învăţa de la vârsta de 4 ani, dar înţelegerea ei se realizează după vârsta de 5 ani. Memorarea şi recitirea poeziilor este un proces în care se impune pronunţia clară şi corectă a cuvintelor. Prin învăţarea poeziilor, copilul exersează folosirea limbii literare şi înlătură din exprimarea sa influenţele lingvistice din zona în care se află grădiniţa sau alte comunităţi în care se dezvoltă. Memorizările presupun trei momente importante: cunoaşterea poeziei, memorarea şi recitarea acesteia; fixarea conţinutului poeziei şi consolidarea deprinderilor de recitare; evaluarea trăiniciei memorării poeziilor.

4.3.1. Condi ţii necesare pentr u activi tatea de memorizare Contribuţia la dezvoltarea limbajului copiilor

52

Memorizarea are o contribuţie însemnată la educaţia intelectuală a copiilor. Limbajul copiilor şi calitatea exprimării sunt influenţate pozitiv în urma memorării poeziilor. Creaţiile lirice în versuri dezvoltă o serie de sentimente şi îi solicită pe copii să trăiască emoţii estetice, să descopere frumuseţea limbii române. Versurile folosesc sensuri variate ale cuvintelor, oferă expresii frumoase care pot fi însuşite şi folosite de copii, influenţează dezvoltarea unor procese psihice ca: memoria, imaginaţia, gândirea, precum şi activitatea creatoarea a copiilor. Poeziile accesibile pot fi înţelese şi învăţate de copii la vârsta de 5 ani. Memorarea poeziilor mici, cu versuri scurte, poate începe de la vârsta de 4 ani, în situaţia în care copiii au dezvoltarea corespunzătoare.



4.3.2. Alegerea poeziilo r

Poezia accesibilă

Un rol important în organizarea activităţilor de memorizare îl are alegerea poeziilor. Pentru a fi accesibile copiilor de 4-6 ani, acestea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să dezvolte teme cunoscute copiilor; să formeze emoţii şi sentimente; să nu conţină mai mult de 2-3 cuvinte şi expresii noi; să nu ofere construcţii care să reprezinte abateri de la limba literară; versurile să fie scurte şi imaginile uşor de sesizat; să nu aibă mai mult de 3 strofe. Poeziile se aleg şi în funcţie de experienţa de învăţare a copiilor, de nivelul exprimării acestora.

4.3.3 Etapele activit ăţii de memori zare

Organizarea s ălii de grup ă Organizarea grupei

Motivarea

Copiii se aşează în semicerc pentru a urmări cum pronunţă educatoarea cuvintele şi pentru a le putea auzi. Educatoarea asigură o atmosferă deschisă, nestresantă, în care se poate recepta creaţia literară. Fără o asemenea atmosferă, copiii nu pot înţelege textul şi nu pot trăi emoţiile şi sentimentele produse de acesta. Introducerea în activitate este momentul în care copilul trece de la jocurile libere din pauz ă la activitatea organizată. În această etapă se trezeşte interesul copiilor şi sunt motivaţi pentru a se adapta noilor cerinţe. Dacă educatoarea anunţă pur şi simplu: „Astăzi vom învăţa poezia...”, interesul pentru învăţare nu este stârnit. Copiii participă la acţiune din respect sau de fric ă, fără să fie motivaţi să o facă. În acest moment educatoarea foloseşte ilustraţii, proverbe, ghicitori, discuţii, scurte poveşti, toate în legătură cu poezia. Copiii îşi pot reaminti ce poezii au mai înv ăţat în legătură cu tema respectivă.

Anunţarea temei activităţii

Prezentarea textului

Anun ţa rea temei. Pentru preşcolari acest moment este diferit de celelalte vârste. Se poate spune şi „Astăzi vom învăţa poezia....” dar fără nici un efect asupra copiilor. Influenţa va fi mai puternică dacă anunţarea temei îmbracă alte forme: „ O să învăţăm o poezie în care ...”, „Poezia pe care o s-o învăţăm prezintă...”, „Poezia este foarte frumoasă pentru că....” etc. Citirea poeziei de c ătre educatoare. Am numit momentul „Citirea poeziei” şi nu „Recitarea poeziei” pentru că susţinem în continuare că urmărim şi apropierea copilului de carte, trezirea interesului pentru a învăţa să citească.


53


Înţelegerea textului Memorarea versurilor

Recitarea

Evaluare

Procedând în acest fel, copilul va observa câte lucruri interesante poţi afla din cărţi, dacă ştii să citeşti. În ţe legerea textului În această etapă se explică expresiile şi cuvintele necunoscute, se folosesc în diferite enun ţuri şi se reciteşte poezia. Memorarea versurilor De obicei, memorarea se face vers cu vers. Dacă încercăm să prezentăm strofe întregi pentru memorare, înseamnă că lucrăm cu câţiva copii. Se citeşte primul vers, se repetă de câţiva copii, se citeşte al doilea vers, se repetă şi el, apoi se repetă primul şi al doilea vers şi aşa mai departe. Memorarea este o activitate individual ă, aşa că nu susţinem memorarea în cor, ci participarea la activitatea de memorare a tuturor copiilor. Recitarea poeziei Potrivit DEX-ului, a recita înseamnă „ a spune cu voce tare, din memorie, un text, a declama” Deci în acest moment, vom încerca o interpretare a textului, care înseamnă: schimbarea vocii în funcţie de ceea ce doreşti să transmiţi; accentuarea unor segmente din poezie, reglarea respira ţiei pe segmente, nu neapărat după fiecare vers, realizarea legăturii între gesturi şi cuvinte. Etapa începe cu recitarea model a educatoarei şi continuă cu recitarea copiilor. Încheierea activit ăţ ii. Aprecieri În toate etapele activităţii se urmăreşte pronunţia corectă a cuvintelor şi construcţia propoziţiilor. Şi aici, ca şi în celelalte activităţi, timpul acordat pentru exersarea exprimării copiilor trebuie să fie cel mai mare. Etape

Organizarea gr upei

Introdu cere în activitate

Trezirea interesului pentru cun oaşterea poeziei Anun ţarea poeziei Citirea poeziei Explicarea cuvintelor şi expresiilor

Memorarea versurilo r

Recitarea poeziei

54



*

*

*

Activităţile de educaţie a limbajului care se desfăşoară în grădiniţă au demersuri specifice, determinate de vârsta copiilor şi de nivelul exprimării lor. Prima grijă a educatoarei este de a cunoa şte de la început nivelul şi calitatea exprimării fiecărui copil şi de a stabili acţiuni diferenţiate pentru a îndrepta eventualele greşeli. În organizarea activităţilor de educaţie a limbajului are permanent în vedere ca în fiecare activitate să aloce 85% din timp pentru exersarea exprimării copiilor şi să reţină cel mult 15% pentru a se adresa grupei.

Test d e autoevaluare 4

1. Care sunt criteriile pentru alegerea textelor epice accesibile? 2. Ce condiţii trebuie să îndeplinească repovestirile copiilor? 3. Numiţi patru obiective ale activităţii de memorizare. Pentru a răspunde la întrebări, revedeţi segmentele corespunzătoare din curs. Vă orientaţi după casetele din stânga paginii. Răspunsurile se elaboreaz ă pe această pagină.


55


Lucr are de verific are 3

1. Elaboraţi un proiect pentru activitatea de povestire la grupa mare, în care să se afle povestirea educatoarei şi repovestirea copiilor. 2. Scrieţi, pe scurt, etapele activităţii de memorizare.

Pentru realizarea lucrării consultaţi proiectele din curs şi din sursele bibliografice. Lucrarea se realizează pe cel mult patru pagini. Forma de realizare a proiectului este la alegerea candidatului. Notarea lucrării: 1 p. pentru formularea obiectivelor în proiectul de activitate; 4 p. pentru prezentarea activităţii de povestire; 1 p. pentru realizarea legăturii dintre obiective, metode, desfăşurarea activităţii; 2 p. pentru etapele memorizării; 1 p. pentru exprimare; 1 p. din oficiu.

Bibliografie Tatiana Bădică şi colectiv – „Exerciţii pentru dezvoltarea vorbirii preşcolarilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979 Alexandra Dumitru, Viorel-George Dumitru – „Activităţi transdisciplinare pentru grădiniţă”, Edit. Pararela 45, Piteşti, 2004

56



Bibliografie :

Emil Păun, Romiţă Iucu – „Educaţia preşcolară în România”, Editura Polirom, Bucureşti, 2002 E Varzari şi colectiv – „Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974 M.E.C – „Metoda proiectelor la vârste timpurii”, Edit Miniped,2002


57

Bibliografie generală

BIBLIOGRAFIE GENERAL Ă

Tatiana Bădică şi colectiv – „Exerciţii pentru dezvoltarea vorbirii preşcolarilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979 Alexandra Dumitru, Viorel - George Dumitru – „Activităţi transdisciplinare pentru grădiniţe”, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004 Emil Păun, Romiţă Iucu – „Educaţia preşcolară în România”, Editura Polirom, Bucureşti, 2002 Ursula Şchiopu – „Psihologia vârstelor” Editura Didactic ă şi Pedagogică, Bucureşti, 1971 E Varzari şi colectiv – Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974 M.E.C – Metoda proiectelor la vârste timpurii M.E.N – Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii

58


Anexă

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

Unitatea de învăţare 1 Întrebări 1- a) cuvinte separate, de obicei substantive; - b) se adaugă verbe; - c) urmează însuşiri; - d) propoziţii dezvoltate şi fraze. 2 – Ce este? De ce? Pentru ce? 3 – Grupează obiecte după însuşiri, după întrebuinţare; - îşi formează un limbaj intern; - emite păreri; - comunică despre el; - doreşte să comunice cu adulţii; - vorbire sigură; - susţine o idee; - aduce argumente simple 4 La începutul activităţilor din fiecare zi. 5 - Copiii. 6 – Prezentarea centrelor de interes; repartizarea copiilor pe centre; explicarea sarcinilor de lucru; repetarea sarcinilor de 1-2 copii; realizarea sarcinilor; îndrumarea; explicarea îndeplinirii sarcinilor, aprecieri.

Unitatea de învăţare 2 1. Exprimarea copiilor. 2. Urmăriţi exemplul din curs. 3. Exemplu – Convorbire - Animale domestice – grupa mijlocie Obiective: - să denumească 2-3 animale; - să găsească însuşiri pentru fiecare; - să formuleze propoziţii dezvoltate cu aceste cuvinte;


59

02_Limbaj

Recommend Documents