My Dilemma is You Vol.2-Cristina Chiperi

ZECI DE MII DE FANI Şl MILIOANE J E VIZUALIZĂRII.

I

Â[

CONTINUAREA BESTSELL^ULUI INTERNAŢIONAL MYDILEMmiSYOU

CRISTINA CHIPERI

M

D

I

I

L

S

Y

E

M

Y

M

O

U

Traducere din limba italiană de MARINA LOGHIN

A

,

/ sosit ziua cea mare! A trecut mai puţin de o săptămână de când s-a în ch eiat „fuga m ea la Los Angeles şi astăzi, în sfârşit, voi ieşi iar d in casă! în dim ineaţa asta, ţârâitul deşteptătorului îm i pare o muzică din ceruri şi sim t o neobişnuită dorinţă să mă ridic din pat. O fi p entru că abia aştept să îl îm brăţişez pe Gameron sau fiindcă de când m -a m în tors la Miami am stat tot timpul închisă între patru p ereţi. Nu credeam că p ărin ţii m ei aveau să îşi pună în p ractică pedeapsa cu care mă am eninţaseră, dar aşa s-a în tâm p lat. C inci zile baricadată în casă, singură, fără să fac nim ic, au fost deprim ante, chiar dacă, din fericire. Cam a intrat d in când în când în cam era mea, pe fereastră, ca să petreacă o vrem e cu m ine, dar a stat întotdeauna puţin, căci, dacă l-a r fi d escop erit ai m ei, situaţia s -a r fi înrăutăţit. în ţe le g că sunt dezamăgiţi de purtarea mea, dar să -m i iau ră m a s-b u n p en tru totdeau na de la cea m ai bună p rieten ă â m ea a fo st u n m otiv în tem eiat ca să le în calc o in terd icţie şi nu voi în ce ta nicio d ată să cred asta. Mai cu seam ă mama în că nu m -a ierta t pen tru cele întâm plate, şi n ici nu cred că o va face cu râ n d ... C obor din pat şi mă duc la fereastră, să văd cum e vrem ea şi să m ă hotărăsc cu ce să mă îm brac. E rece, ch iar dacă e soare. Iau pe m in e o p e re ch e de co lan ţi şi un pulover su bţire, ies

‘" "'^n S ■fi™*"'*'''N„ râspm
‘' « P r e H S « a j’es.

De d "d s-“ '" ™ s p « K,,ea imwl inpanW fiindcă H ajes n u -i , ,,,elefo ntotalâtd ed escaînainte.M jî„d „i « 'ş i „ % Ja telefon IUI — rf.ireadm rfm betulpetaze. -V o rb e ş te CU el azi Ia şcoala. -VorDeşi‘=‘^ “ ‘' ------- Si dacă pe urmă crede că sunt una dintre „te care se tin ca scaiul?

_noen

,

-A i tot dreptul să ştii ce I-a apucat, aşa că

•

o încurajez eu. Kate încuviinţează zâmbind.

^'fiete

După ce termin de mâncat micul dejun, ies re când îl văd inima începe să-m i bată tare.- Cam eror"^" ca» sprijinit de maşină în timp ce se uită pe mobil. ^?‘eap( Dacă stau să mă gândesc cum au decurs lucruri] . dinprima zi în care ne-am cunoscut, mi se pare ciud ^ ^oj noastră fimcţionează atât de bine. Dar aşa e şi sper c de graţie să dureze îndelung. ’ ®^^areg Grăbesc pasul spre el şi îl îmbrăţişez. Nu l-am

“

şi totuşi mi separe că a trecut o veşnicie! Cam şează şi, ca întotdeauna, am o senzaţie de împli ^ Mă retrag puţin, şi el îmi ia faţa în m âini ca să - Mi-ai lipsit, mititica.

®^^te.

Mă ridic pe vârfuri şi îl mai sărut o dată. -Ş i tu mie, murmur. - Q„d crezi^câ o să se termine pedeapsa asta absurdă»

- Vasăzicăvoi continua să vin în camera ta intrând n« f Zâmiesc, dar adevărul este că sintt lipsa "ui.e, a obiceiurilor mele, a libertăţii de a ieşi o â n d t Î i

M y Dllemma Is You 2 de a mă întâlni cu prietenii mei. mai ales cu Sam şi cu Nash. De la petrecerea de Revelion nu i-am mai văzut, ştim unul de altul numai din SMS-uri. - Hai, că întârziem la şcoală. Deschid portiera şi intru în maşină. Cu ai tăi cum e? Totul bine? întreb în timp ce Cam ambalează motorul. - Ce să zic, continuă să creadă că am fost nişte iresponsabili şi m-au ameninţat că îmi iau maşina. Dar, în cele din urmă, a fost cum ti-am zis: a trebuit doar să le activez sentimentul de vină şi, ca prin farmec, supărarea le-a dispărut. Mi-e greu să recunosc, dar şi de data asta Cam a avut dreptate: s-a întâmplat aşa cum prevăzuse el. - Şi aşa. cum vezi, mai am încă dragostea vieţii mele. îmi face cu ochiul şi arată spre maşină. - Ce nesuferit! Oricum, mulţumesc, nu ştiam că îmi vine rândul după o maşină. îmi încrucişez braţele la piept şi fac bot. De fapt, nu sunt supărată, ştiu că glumeşte, sunt doar curioasă să-i văd reacţia. Cam întinde mâna şi mă ia de după mijloc. - Hai... ştii că singura mea dragoste eşti tu. Mă întind spre el şi îl sărut pe obraz. - De data asta te iert. îmi dăruieşte unul dintre zâmbetele lui minunate. E grozav să-l vezi binedispus. De fiecare dată când zâmbeşte mă farmecă şi mi se pare că sunt în paradis. Ajunşi în faţa şcolii, simt un gol în stomac. Aproape uitasem că nici unul dintre prietenii noştri nu ştie încă de legătura noas­ tră şi mă întreb cum vor reacţiona, mai ales cum o va interpreta Susan. Nu sunt pregătită să revin la rutina în care ea mă insultă şi îmi zice lucruri oribile, în timp ce eu încerc să mă apăr. Pun pariu că imediat ce va afla noutatea, o s-o apuce toţi dracii şi nu mă va lăsa în pace. - Ţ i - e bine? întreabă Cameron. Tocmai a parcat şi un grup de elevi se uită în direcţia noastră.

.5 into«“ î" 1 W'^*' t ! L

M mj '"Pijofat/ ’•«

!i! oll»"'''

l c a ® a l“ i Susan, încercă 8ă ti.„ -

-H.isS”" ' C

„,s„du-ne loc printre elevii care

Traversi® « se CPsune teaptî. .sâ su - ae

„re. Cam mă fn c strâns cu ^

se in d re a p « < j j„

ctânienitoare ca că loate toate privi^^j p>- • > ' stânjenitoare gam. Nash. Matt şi Taylor, Sa»,

‘ „ jj e . vine spre mine şi ne îmhrăţişăm. M i-,

în toarce Ş l ' ” lipsit foarte mul.

gă ştii că eu şi

X en im în^r-o zi în faţa casei tale cu un pano^ hotărâseram .^^phisă în casă mereu!

” L WtfSl-n'i .

P5-

>>lui Sam şi Nash. i » sunt s.gura ca nici măcar aş,

! ! ! Lt.s..ischi»hegândd.

cevaH! M ai d evrem e sau mai târziu voi fi iar liberă, o asigur. Hai săinerKem.NeaşteaptăceiIalţi. Dacăfac comparaţie între Sam pe care am cunoscut-o acum câteva luni şi fata plină de căldură care e acum, mi se pare că amîn faţa mea o altă persoană: e mai deschisă, m ereu veselă şi îi place tovărăşia celorlalţi. Din când în când îl întreb pe Camerondacă a observat semne de tăieturi pe încheieturile ei şi de fiecare dată îmi zice că nu mai sunt. Sammă ia de mână şi ne apropiem de ceilalţi. Nashvine spre mine şi mă îmbrăţişează. -lacătă prizoniera! Zâmbesc, apoi îl văd pe Matt şi nu ştiu ce să fac, dacă să-l îmbrăţişez ori să mă limitez la un simplu salut.

uy nilem fTia Is Y o u J ------------ ------------------------ --------------------- Bună. zic în cele din urmă. El îm i zâmbeşte păstrând distanţa.

^

l-am mai

în schimb, Taylor se apropie şi ma la m braţe. Nu vszut de foarte multâ vreme pe Tay şi. chiar dacă întotdeauna am vorbit puţin unul cu celălalt. In orice caz il consider un p da. OK. intelegcă v -a lipsit Cris. dar luaţi-o mai incet. intervine Cameron apucându-mă de mână. îl ador când e gelos. -A m aflat de aventura voastră, zice Tay. Oare e posibil să ştie deja cu toţii ce s-a întâmplat . Ma uit la Sam şi ea îmi face din cap semn că „nu“. Atunci trebuie sa i fost Nash sau Cameron cel care a povestit despre fuga noastra laLosAngeles. - Da, ştii, n-aş numi-o chiar o aventură... -A ventură sau nu, ieri seară noi patru ar fi trebuit să m er­ gem la cinema şi, din cauza pedepsei tale, Cam a venit singur, zice Sam. - îmi pare rău. Mă uit la Cameron, dar el îmi zâmbeşte. - N-ai grijă, mititico, tot am reuşit să mă distrez. - Da, chiar aşa... tocmai de aia ar fi fost mai bine dacă veneai şi tu, Gris. Cam măcar ar fi avut la ce să se gândească, în loc să ne deranjeze pe mine şi pe Nash în timp ce ne pupam, explică Sam. - Da, chestii de logodnici, răspunde Nash. Matt şi Taylor se întorc spre mine şi spre Cam. E chiar aşa de ciudat că eu şi el ne-am cuplat? Ce problemă au cu toţii? - Sunteţi împreună? întreabă Matt cu glas trem urat. Cam mă ia de talie şi mă trage spre el. -D a . Matt ia o figură stranie, pare aproape surprins şi deranjat de ceea ce a spus Cameron, şi nu înţeleg de ce. între noi totul s-a terminat de ceva vreme, iar el a intuit înaintea tuturor legătura dintre mine şi Cam.

_ C rislin a Chiperi

_ Mld-'C sJ-mi

,„„j„i„p r= u n ă. Ajunşi in fa,a

-Avematât de multe matern. Pare sincer surprins.

StiucăluiCameronnu-i

astăzi.

“ ş,iu d " ă r ™ pe de rost el>es.iile astea, n-am nevoie de Cărţi. Sunt un geniu Şi fără ele.

- Sigur, cum să nu. închid dulapul.

- T e îndoieşti de inteligenţa mea.

: S ,r b ;n i* ^ r a r L p .a te , doar câ eşti prea invidioasâ ea sâ admiţi asta, zice el făcândtt-mi cu oehiţd. Dau uşor cu pumnul In bratullui, iar el ma apuca de meheietură si mă trage spre el.

. - Eşti irezistibilă când faci aşa, murmură el. apropiindu-şi

buzele de ale mele.

. . .1 . j .

Reduc distanţa şi îl sărut, fără să-mi pese de prmrile indis­ crete ale nenumăraţilor elevi de pe culoar. Vor trebui să se obişnuiască de-acum cu legătura dintre mine şi Cameron. Cam îmi pune o mână pe obraz şi cu cealaltă mă la de talie. - Spuneţi-mi că asta-i o glumă! strigă cineva în spatele nostru.

/ ®întoarcem amândoi şi mă înfior când o văd. Are înspăimântătoare pe faţă: dacă i s-ar ivi ocazia, fata asta ar avea curaj să mă omoare. -Z i-m i că glumeşti, Cameron! Zi-mi că vrei să mă faci geloasă sau din cine ştie ce alt motiv stupid! îl imploră Susan apropiindu-se. Cam pufneşte. -N u . - Ce?! Tu... cu ea? Unde a dispărut băiatul care mă iubea Şl care nu s-ar fi combinat niciodată cu una ca ea? El face un pas spre Susan. - A dispărut imediat ce te-ai făcut a naibii şi ai început să te crezi cine ştie cine. -A m fost întotdeauna la fel. - Nu, Susan de care mă îndrăgostisem nu era atât de egoistă şi nu trata oamenii în felul ăsta. Ea are un aer învins în timp ce o lacrimă i se prelinge pe obraz. Apoi se uită la mine şi expresia ei revine la cea de acum câteva minute, când m-a văzut în braţele lui Cameron. - Jur că de data asta mi-o plăteşti. Vine spre mine. De ce vrei să-mi iei singurul lucru care mă face fericită? urlă Susan izbucnind în hohote. De data asta. Susan chiar e ca scoasă din minţi, dar eu m-am săturat să îndur în tăcere acuzaţiile ei nefondate.

______ ______ _______ ___ - Eu nu-ti iau nimic! Cameron intenţiona să te părăsească de mult,voiadoar să înţeleagă dacă aveamaceleaşzsentimente faţă de el. Si asta nu e nimic faţa de ce m i-ai acu

-B a ţicâ m p ii...E u n u ţi-a m fă cu tm m ic! - Nimic’ ' Glumeşti, nu-iaşa? Să profiţi de ascendentul tău asupra lui Matt ca să-i bagi în cap o grămadă de tâmpenii des­ pre mine, să-l convingi să se întâlnească cu Tamara şi să facă L s t o de mine, în timp ce eu chiar mă îndrăgosteam de el... asta ar fi nim ic?N ici nu-ţi imaginezi cât de prost m -am simţit. Dar, în fond, trebuia să mă aştept, de la persoane fără jenă nu pot veni decât acţiuni tot atât de jenante! Situaţia ia o întorsătură periculoasă. Cam se bagă între noi să ne despartă, forţează un zâmbet şi mă sărută pe frunte. -

Mititico, e mai bine să pleci. Lasă-mă să discut cu ea, ai

să vezi că voi aranja tot. Nu vreau să opun rezistenţă, încep să-m i pierd calmul, aşa că încuviinţez şi mă îndepărtez de Susan. - A i să plăteşti scump! Ai să vezi tu! Ai să sfârşeşti precum Garly! urlă ea în urma mea. La cuvintele astea măresc pasul să nu aud ce mai are de zis. De când am venit în şcoala asta, Susan nu face altceva decât să-mi repete că, mai devreme sau mai târziu, o să se răzbune pe mine, dar, din fericire, până în clipa de faţă, cu excepţia a vreo două glume proaste şi a fandoselilor ei cu Matt ca să mă îndepărteze de Cam, ameninţările i-au rămas mai mult vorbe. Totuşi, de data asta în vocea ei e ceva diferit, ca şi cum ar avea cu adevărat intenţia să m i-o plătească... încerc să-m i alung gândul ăsta şi mă îndrept spre clasă când blitzul unui aparat de fotografiat mă orbeşte şi trebuie să clipesc de câteva ori înainte de a vedea clar pe cine am în faţa mea. La câţiva paşi de mine e Lexy, cu aparatul de fotografiat în mână, urmată de o altă fată: Lindsay Constancio, un fel de a sis­ tentă-mâna-dreaptă a ei, înarmată cu pix şi carneţel.

Mv D l l e m m a Is Yo u 2

- A i ceva de declarat cu privire la ce s-a întâmplat cu Susan? Părea cu adevărat deprimată.,. Ne povesteşti ce s-a întâmplat între tine şi Cameron? Crezi că stă cu tine ca s-o facă geloasă pe Susan? mă întreabă Lexy pe nerăsuflate. Ce întrebări sunt astea? Chiar se aşteaptă să le răspund? Fără să scot un cuvânt, trec de amândouă şi intru în clasă, în scurt timp, Cameron mă ajunge din urmă. - Deci? întreb eu. - Susan s-a calmat şi s-a dus la toaletă să se aranjeze puţin. Mă preocupă cum va reacţiona când voi fi singură cu ea, fiindcă, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla, iar Cameron nu o să fie mereu lângă mine să mă apere. - Ei, n-o să-ţi facă nici un rău, şopteşte el mângâindu-mă pe obraz. Puţin mai târziu, Susan intră în clasă urmată de prietenele ei. Are un aspect oribil, machiajul întins pe faţă, ochii roşii, îmi închipui cum se simte acum, îmi pare chiar rău, dar nu e vina mea. îm i aruncă o privire sfredelitoare şi se duce să se aşeze în banca ei. Imediat Matt se apropie de ea şi îi pune o mână pe umăr. Legătura dintre ei doi e cu adevărat profundă, nu ştiu cum de eu nu am înţeles asta imediat. Bună parte din dimineaţă mă lupt cu somnul şi cu plictiseala: orele trec încet şi par să nu se mai sfârşească. Prima zi de şcoală după vacanţă e mereu aşa; ritmuri încetinite, prea puţină dorinţă să te lansezi în explicaţii detaliate, lucrări şi ascultare şi, peste toate celelalte, gândul ia vacanţa care tocmai s-a term inat.,, şi la cele care vor veni. De fapt, am primit o veste minunată. Profesorul de engleză ne-a comunicat perioada în care se face noua excursie cu şcoala; o săptămână la Londra la începutul lui martie! O să fie foarte frumos. Când clopoţelul sună pentru pauza de prânz, Sam vine la

^

___________ _ __________________ C r l s t l n a Chlji ^

- Ce i s-a întâmplat lui Susan? - Ne-a văzut împreună pe mine şi pe Cam şi s-a enervat îngrozitor. Şi pun pariu că mâine voi apărea pe prima pagină a revistei şcolii ca fata care i-a furat logodnicul. - Gris, trebuie să o ignori. Tu şi Cameron sunteţi împreună şi sunteţi fericiţi, corect? încuviinţez. E singurul lucru care contează. Are dreptate. în timp ce Sam îi ajunge din urmă pe ceilalţi în curte, mă aşez la coadă la automatul cu gustări. Nu m i-e foame şi o ciocolată caldă va fi de ajuns ca să îmi dea energia necesară să înfrunt a doua parte a acestei zile nesfârşite. - Hei! zice cineva în spatele meu, şi imediat ce mă întorc dau de minunaţii ochi verzi ai lui Austin. - Bună! Ce frumos să te văd din nou! Ne îmbrăţişăm. Aparatul face un zgomot ciudat şi mă întorc să iau paharul. - Aşadar... am aflat că tu şi Dallas v-aţi cuplat, zice el în timp ce selecţionează un ceai. - Ei bine, da. - Deci e adevărat! Uau! Şi Austiu pare surprins. După cum se vede, au cu toţii aceeaşi reacţie când află că sunt cu Cameron. De ce oare? -U au? - Da, ştii.. .e straniu să mă gândesc la voi ca logodnici, asta-i tot. Mă obişnuisem să vă văd certându-vă. Dau din umeri. - E , acum va trebui să vă obişnuiţi să ne vedeţi împreună. u luăm spre curtea şcolii. o ^găminte. Dintr-odată se opreşte şi se uită drept m ochu mei. Fu atentă! în trecut, Cameron a făcut o grămadă de boacăne şi nu vreau să te facă să suferi Ştiu exact la ce se referă. ^r'onn/iirl

Qm^r>Qn

Mv D l l e m m a Is Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ U

- Cam s-a schimbat, îi răspund. - Oricum, te rog să fii atentă. Până acum numai Susan a reuşit să îl ţină în frâu, fiindcă de ea chiar era îndrăgostit. Vreau doar să nu fi redevenit nesuferitul de altădată. Rămân uluită de ce m i-a spus. Să ştiu că a avut sentimente atât de puternice pentru Susan mă stânjeneşte şi mă face să mă simt o nulitate faţă de ea. - Bine, Austin, acum gata. Am încredere în el şi ştiu că acum este un altfel de om. - Bine, cum vrei. Te consider prietenă şi am simţit nevoia să te pun în gardă. Acum trebuie să o ajung din urmă pe Camila, ne mai vedem. Rămân singură iar şi mă gândesc la cuvintele lui Austin. Nu înţeleg de ce povestea mea cu Gameron stârneşte atâta vâlvă. Par cu toţii îngrijoraţi pentru mine şi nu înţeleg de ce. Nu vreau să tefa c ă să suferi... Până acum numai Susan a reuşit să îl ţină în frâu, fiindcă de ea chiar era îndrăgostit. Scutur din cap să alung cuvintele lui Austin. Nu. Băiatul despre care vorbeşte el era altcineva. Gameron s-a schimbat, iar eu am încredere în el.

8 zi dimineaţă m-am trezit atât de târziu încât, imej

diat ce am deschis ochii şi am văzut pe m obil cât

e ceasul, i-am scris lui Cam să plece spre şcoală fără mine. Acum iată-mă în maşină cu tata în timp ce traversăm oraşul cu o viteză înspăimântătoare! Exact în zece minute suntem în faţa liceului şi, când intru în clasă, lecţia a început de un sfert de oră. Mare tata! M i-a stat inima în loc, dar, dacă n-ar fi fost el, cu siguranţă n -a ş fi ajuns la ora de engleză. E de-abia începutul zilei şi sunt deja frântă de oboseală! însă, dinfericire, evinerişi, odată cu prima săptămână de scoală după vacanţa de iarnă, se termină şi perioada m ea de prizonierat. Sa traiasca. De luni revin la viaţă! Am să pot d in nou să stau pe fara dupa şcoală şi în sfârşit voi avea voie să ies seara

Nu înţeleg de ce continuă

■

P rofesorul.

..B u n ă L in e Z :::™ ^ ^ ^ ^ ^

Mi-a fost dor de tine “

'

de dese pe cât ne-am fi dorit D u nî

^ « lin e la prânz?

“

™

“ ama a început să mă controleze ma" ^ '“ «pu t Să bănuiască ceva..

Poate

Mv D l l ef î i ma is You 2

„Sigur! Dar ai fi putut să mă întrebi în pauză... N-aş vrea să mă trezesc iar încuiată cu tine în vreo debara! „Sigur c-ai vrea! Şi nici mie nu m i-ar displăcea.. Scutur din cap surâzând. Cam e de o aroganţă incorigibilă, dar prefer să nu-i mai răspund, altfel chiar ne vor descoperi. La începutul pauzei de prânz rămân câteva minute să stau de vorbă cu proful, apoi îl ajung din urmă pe Cam în curtea şcolii. Aşezaţi pe bancă cu el sunt Sam, Nash, Matt şi Carter. De multă vreme nu i-am mai văzut împreună pe toţi. Cam îmi face semn să mă duc să mă aşez pe genunchii lui. Mă apropii şi el mă ştampilează pe obraz. - Despre ce vorbiţi? - Despre cât de amuzant o să fie să mergem în excursia cu şcoala cu tine, zice Cameron făcându-mi cu ochiul. Roşesc gândindu-mă la noi doi la Londra. - O săptămână întreagă în Europa! încă nu-mi vine să cred! Vom împărţi camerele cu cine vrem şi putem chiar să vizităm singuri oraşul. Pun pariu că o să fie foarte frumos, zice Sam emoţionată. Da, o să fie de pomină. Abia aştept! Mai sunt două luni până la excursie şi aş vrea ca timpul să zboare. Ne petrecem toată ora imaginându-ne ce vom face la Londra, înjghebând un program al săptămânii zi cu zi, apoi, la sunetul clopoţelului, ne întoarcem în clasă. Când mă aşez în bancă, Austin bagă capul în clasă şi-m i face semn să vin după el pe culoar. - N-ar trebui să fii şi tu în clasă? întreb apropiindu-mă de el. Ridică din umeri şi zâmbeşte. - N - a m chef. Şi mai trebuie să te întreb şi două chestii importante. - Zi-mi, răspund eu puţin îngrijorată. - Peste două săptămâni e ziua de naştere a Cămilei. - E i şi?

-iX lşti - Unu: vrei să vii? Doi: nu ştiu ce să-i fac cadou! U să aleg un cadou pentru ea? E cea mai bună prietenă mi-ar plăcea să o uimesc cu ceva frumos, dar nici că idee. Nu mă descurc cu lucruri din astea. Niciodată nu m-aş fi aşteptat la o asemenea cerere şi uşurată, mi-era teamă că vrea iar să-m i vorbească desp/ - Sigur, da, anii trecuţi cum ai rezolvat- o? întreb eu - I-am făcut cadou ceşti. ^^^ioasă. - Ceşti? E o glumă, nu-i asa? -N u , acesta-i adevărul. Ştiu, pare prostesc, dar ei r

adăugat la colecţia ei!

,

’ g sea o noua ceaşcă de

"i t : “ r “ punem de acord la telefon.

*■ weekend. Mai bine ne

- M i i de mulţumiri. Gris. Mă îmbrăţişează. - C e drăguţi sunteţi! Mă răsucesc si îl văd ne n Şl bătând din palme cu un zâm b^ du-se urât la el, fără să se sino’} ,'

»M nd 1„ e t a .

® Prijim t de uşă ^®^"®^“ ?ipleacăuitân-

“ “ '■««■ P H « .U ?

c„

^ m â n CUgura căscată. Je rog, nu încene »/ doar să m ă duc cu el să opresc şi mă ÎT,t

M v D i l e m m a i s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

- Da, am auzit. Să ştii că n -ai să te duci nicăieri. - Ba da, răspund sigură pe mine. - Nu. Ieşi cu cine vrei: Nash, Carter... cu cine naiba îţi con­ vine, dar nu cu Austin. - Suntem prieteni şi am să fac ce m -a rugat. Am încheiat discuţia. Cam scutură din cap şi trece pe lângă mine ducându-se să se aşeze la locul lui. Restul zilei continuă să pară supărat şi să mă ignore. Nu-i înţeleg gelozia prostească... între noi lucrurile merg foarte bine, dar nu accept să-m i spună ce pot să fac sau cu cine pot să mă întâlnesc şi nu inten­ ţionez să cedez în privinţa asta. Ar trebui să ştie că între mine şi Austin nu e şi nici nu va fi vreodată nimic, pentru că eu îl iubesc pe el. Hm... am senzaţia că dincolo de ostilitatea lui se ascunde altceva şi vreau să descopăr ce. Pe drumul spre casă încerc să vorbesc cu Sam, este cea mai bună prietenă a mea şi am încredere în ea. însă răspunsul ei e evaziv: - Ştiu că în trecut Austin şi Cam s-au certat, dar nu mă întreba motivul... nu ştiu. Poate de asta Cameron nu vrea ca tu să ieşi cu el. Sam îmi pare stânjenită, ca şi cum ar fi vrut să-m i ascundă ceva. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să îi cercetez pe cei direct implicaţi, pe Cam şi pe Austin. Ajunsă acasă, aud că mă strigă Kate. Are un glăscior firav şi trist, şi numai ce mă întorc să mă uit la ea că o văd chircită pe divan, cu părul ciufulit, cu ochii roşii şi umflaţi de lacrimi. - Ei, ce s-a întâmplat? Vine spre mine plângând şi nu înţeleg de ce. Mă îm brăţi­ şează agăţându-se tare de mine. -V re i să-m i povesteşti tot? îşi trage nasul, încuviinţează şi o ia înainte spre camera mea. Se aşază pe pat.

Cri st i na

______________________________ _______" " "

ChipRri

^

_A zilascoalâm i-am fâcutcurajşiam vorbitcuH ayes,cum « i - a i sugerat tu sâ fac. L -am în treb at dacă e şu p arat pe mine, si stii cum a reacţionat? S -a răsucit pe călcâie « a plecat cu

proastaaiadeM eredith,ceam aibunăprietenaalm.NuşUuce i-am făcut şi nici nu înţeleg de ce se poartă aşa, zice ea izbuc­ nind din nou în lacrim i. Mă asez lângă ea si o iau de m ână. Nu m ă sim t b in e văzând-o în halul ăsta pe surioara mea. Ah, b ăieţii ăştia! Nu fac altceva decât să ne zăpăcească şi să ne destabilizeze. De ce nu pot fi relaţiile simple şi hniare? A rfi de ajuns puţin, u n p ic de sin ce ­ ritate, o fărâmă de curaj pentru a spune ce sim ţi şi ce gândeşti, în loc să aştepţi ca toţi ceilalţi să priceapă singu ri. - O să încerc să vorbesc cu Nash, o în curajez eu, poate ştie ceva, între timp, tu ţin e -ţi firea şi în cearcă să n u -ţi fa ci griji. Cu siguranţă, Hayes o avea un motiv în tem eiat de se poartă aşa ciudat. Să încercăm să îl descoperim îm p reu nă, b in e ? Acum term ină cu plânsul. Nimeni n u -ţi m erită lacrim ile. Iau u n şe r­ veţel şi o şterg pe faţă. D u-te să te întinzi şi o d ih n e şte -te puţin. Ai să vezi că după aia o să te sim ţi m ai bin e. - Pot să stau aici cu tine? Nu vreau să stau singură, încuviinţez şi mă ghem uiesc pe pat alături de ea. O m ângâi pe păr şi o strâng tare în braţe. Ştiu cât de re c o n fo rta n tă poate să fie în asem enea situaţii căldura u n ei îm b ră ţişă ri. M i-adu c am inte când am d escop erit tră d area lu i M a t t ... G am eron a venit la m ine în cam eră şi m -a îm b răţişat. A fo s t u n m om ent fantastic: dincolo de cuvintele de co n so lare, îm b ră ţişa re a lui

afostcelmaibunbalsampentruinimamearănită.Afost exact ce aveam nevoie.

N h^c Nici un sem n de viaţă.

« ‘««aj de la Cam.

Mv D i l e m m a is You 2

Mor de curiozitate să aflu ce s-a întâmplat între el şi Austin. dar ştiu că nu va fi uşor să-i conving să vorbească. O iau în braţe pe sensibila mea surioară şi în mai puţin de câteva minute aţi­ pesc şi mă cufund într-o amorţeală plăcută, în care mintea mea se eliberează uşoară şi mă trezesc că visez. Sunt într-un loc întunecat şi tăcut, pe care nu îl recunosc. Merg fără să ştiu încotro mă îndrept, întrezăresc doar o linie albă, continuă şi fără sfârşit, de-a lungul căreia înaintez, pas cu pas. La un moment dat, în faţa mea apare Susan, care strigă şi plânge fără să scoată vreun sunet, şi, imediat după aceea, două lumini orbitoare mă silesc să închid ochii. Când îi redeschid, în jurul meu este cel mai desăvârşit gol. Ceva îmi mângâie faţa şi mă trezesc brusc, ca şi cum m-aş ridica dintr-o genune. Imediat ce deschid ochii îl văd pe Cameron. E nebun? - Ce faci aici? întreb eu suspinând uşurată. - Şi mie m i-a fost dor de tine. Chicoteşte. Dau din cap şi realizez că lângă mine nu mai e Kate. Unde s-a dus? - De ce ai venit? Nu erai supărat pe mine? Ridică din umeri şi se aşază pe pat. - Eram. Dar m-am gândit pe urmă că eşti destul de inteli­ gentă să înţelegi că e o prostie să te duci cu Austin, aşa că m-am liniştit. - Ei, aici greşeşti. Chit că-ţi place sau nu, am să mă duc cu el. Mă ţintuieşte cu privirea lui care inspiră frică. - Deocamdată nu poţi. îţi reamintesc că eşti pedepsită. - Dacă vreau, găsesc eu o soluţie. Pe chipul lui se înfiripă un zâmbet. - Nu cred că ai să reuşeşti dacă te spun alor tăi. - Ce-i asta? Un fel de şantaj? întreb ridicând glasul. - Z i - i cum vrei.

n ___________________ _______________________________ R espir adânc. - Oricum , n - a r tre b u i să f ii a ici. P leacă. -N u . - Da. P leci acum. - De ce aş fa ce -o ? Nu dă sem n e să se în d e p ă rte z e , se întinde pe saltea, îşi încrucişează b ra ţele sub cap ş i se u ită la m in e cu un zâmbet larg în tip ărit pe faţă. Se d istrează de n u m a i p o ate când nu mă asculta. - Cum v r e i... Mă duc să în c h id u şa de la c a m e ră , ca să n u -şi dea seam a n im e n i că e a ici. D acă are c h e f de jo a c ă , o s - o facem după regu lile m ele. - Ce s -a întâm plat în tre tin e şi A u stin ? Su nt m ai m ult ca h o tă râ tă să o b ţin r ă s p u n s u r ile p e care le caut. - B in e, plec. Se rid ică şi se în d reap tă sp re fe re a stră , de e l^ '"“

a p ro p iin d u -m ă

au.

tele s. de angoasă

™ °

ş i d e n e în -

4 j

uni 12, ianuarie :?oi5, o dată de ţinut minte: sfârşitul prizonieratului meu!

Unsprezece zile pedepsită pentru un motiv pe care chiar nu-1 consider drept continuă să mi se pară o exagerare! Mai mult, o nedreptate! Dacă părinţii mei cred că mi-au dat o lec­ ţie, greşesc rău! Aş face oricând ce-am făcut fără nici o ezitare. Pentru o prietenă cum a fost Gass m-aş fi dus la capătul lum ii... şi mai departe, dacă asta ar fi fost de ajuns ca s-o aduc înapoi. Simt că nu mai sunt aceeaşi după moartea ei. M i-e atât de dor de ea... Am senzaţia că odată cu ea a plecat o parte din mine, din viaţa mea. Dacă apropierea lui Cam în zilele acelea îngrozitoare a reu­ şit în parte să umple golul pe care-1 simt, când sunt singură tristeţea mă năpădeşte şi amintirea lui Gass devine dureroasă. Şi aşa ultimele două zile petrecute fără să îl văd pe Cam mi s-au părut interm inabile. E incredibil, şi totuşi încă e supărat pe mine pentru povestea cu Austin. Pe tot parcursul weekendului s-a limitat să-m i scrie două mesaje, nim ic mai mult, şi pun pariu că în dimineaţa asta nici n -a venit să mă ia. Cu siguranţă, o să trebuiască să mă duc la şcoală pe jos. înainte de a ieşi, trec s-o salut pe Kate, care are puţină febră şi n-o să vină la şcoală. Bat la uşa ei.

24

- Comoara mea, pot să intru? Kate, ascultă-m ă, cautj odihneşti şi să nu te gândeşti la Hayes. Am să încerc săvorb^'* azi cu Nash şi pe urmă vedem ce avem de făcut, bine? încuviinţează şi mă îmbrăţişează. - Mulţumesc. Surioara mea cu febră se luptă cu prima suferinţă din dragog^ şi chiar mă înduioşează tare. O sărut pe obraz şi ies din casă în stradă, Gameron mă aşteaptă sp rijin it de maşina lui braţele încrucişate la piept, cu aer senin. După cum s-a purtai în weekend, sunt foarte surprinsă să îl văd. - Ce faci aici? încerc să-m i ascund bucuria pe care, din păcate, o simt văzându-1. Sunt jignită şi vreau ca el să ştie asta. -A m venit să te iau, ca întotdeauna, răspunde el pe ton liniştit. - Bine, acum urcă în m aşină şi du-te la şcoală. îţi pierzi timpul. Dă din cap şi se apropie. - Eşti prost dispusă? Mă ia peste picior? Face un pas spre m ine cu intenţia de a mă săruta, dar eu mă retrag. - Ei, h ai... Eram doar supărat fiindcă insistai să ieşi cu Matt? Răzbunarea. -A r e un nume, i-o întorc eu. - Nu zău? Nu mi-1 amintesc, încrucişez braţele la piept. - A , da, Biyan. Ştiu că mă ia peste picior ca să-m i smulgă un zâmbet, dar eu rămân impasibilă. Se apropie şi mă ia de mână. - Hai, vino, o să întârziem! M i-o retrag. - Nu mă atinge.

M v D l l e m m a I s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 2 ^

îl aud cum chicoteşte în timp ce mă urc în m aşină ş i-m i pun centura. - Ştim am ândoi că n -a i să stai bosum flată m ultă vrem e. Astă seară, noi doi o să vedem un film frum os, zice el pornind maşina. - Ce te face să crezi că o să vreau să-m i petrec seara cu tine? - D acă-m i spui că mai eşti supărată pentru povestea aia, ju r că opresc, blochez portierele şi te sărut până înţelegi cât de mult ţin la tin e . Dau din cap că nu şi mă limitez să mă uit afară pe geam. Pe neaşteptate, m aşina o ia pe o stradă laterală şi se opreşte. - Ce faci? O să întârziem. - N u-m i pasă. Nu ne m işcăm de aici până n u -m i spui că m -ai iertat. Pufnesc şi mă uit la ceas. Trebuie s-o fac imediat, altfel chiar că întârziem. - Ei, bine. Eşti iertat. Mă apropii să -l sărut repede, dar, când buzele noastre se unesc, trupul meu e străbătut de fio ri. Sărutul devine mai intens şi nu pot ignora emoţia pe care Cam e capabil s-o işte în m ine ca nim eni altul. - M i-a fost dor de tine, m ititico, murmură el, şi eu sim t că am lăsat garda jos. Are dreptate: nu reuşesc să fiu îm bufnată pe el multă vrem e, m i-e peste puteri. Nu ştiu cum, ajungem la timp la şcoală şi prim a parte a zilei trece repede datorită faptului că m i-am regăsit buna dispoziţie. Cu toate astea, sunt din ce în ce mai hotărâtă să descopăr c e -i dedesubtul antipatiei dintre Cam şi Austin. - A i chef să luăm prânzul împreună? Aş vrea să -ţi vorbesc despre ceva, mă întreabă Sam în pauză. - Sigur. Te ascult, îi spun eu ieşind din clasă. - Ghris, ai observat ceva deosebit la Nash?

_________ Cristina Chlj^i

Nu 5^ . . . 11 simt departe. Ce mai m ra-vura m am te „ 5 ,ra.a ca pe o prinţesă, ne petreceam mul. t..n p im preunâ „.â a c o p L a de atenţii, in schimb, in ultimul tim p p are dus „e eânduri şi când mă sărută am senzaţia că parca n - a r v rea s o facă cu adevărat. Nu ştiu dacâ poţi să în ţelegi... Totul e atât de confuz, şi nu mi-e bine. După cât se pare, Hayes nu este singurul care se poartă neobişnuit. - Ştii, m-am gândit şi încep să cred că doar m -a folosit şi că, după ce şi-a atins scopul, vrea să mă părăsească. - Nu, Sam. Nash nu e genul acela de băiat! - Şi dacă s-a hotărât tocmai acum să devină? întreabă ea disperată. Nash trece pe lângă noi, se opreşte şi o îmbrăţişează pe Sam. Mie mi se pare tipul afectuos şi surâzător dintotdeauna. - Despre ce vorbeaţi, întreabă el. Sam pare tulburată. -Subiectele obişnuite: şcoală, rochii... chestii de fete, r ă s ­ pund eu. -A , bine. Gris te superi dacă ţi-o fur jum a’ de o ră? zice el făcându-mi cu ochiul. - Nici o problemă, Nash. Ne vedem mai încolo. A ş vrea să îl întreb despre Hayes, dar nu vreau să stric atm osfera care s-a creat între ei. O s-o fac mai târziu, poate la sfârsitul zilei. Insă altceva aş vrea să înţeleg cât mai curând posibil: ce s-amtamplatcutimp în urmă între C am eronşiA ustin.Sipentru “ cta “

‘“ “•,n‘i“ P « -- c .s p r e e a ,r it o “

’ ' “” P^“

My D llem m a Is You 2 - N -am publicat nici un articol, iar dacă ai primit cine ştie ce SMS-uri nu am fost eu, se apără ea. - N u sunt aici pentru asta. Aş vrea doar să-ţi pun nişte întrebări, răspund eu şi ea pare să se relaxeze. Pe jos. lângă ghiozdanul ei, observ un aparat de fotografiat. Dar câte are? - Intreabă-m ă. Dar nu ştiu dacă voi fi în stare să-ţi răspund. Lexy ştie tot despre toţi şi e imposibil să nu fie la curent cu ce s-a întâmplat între cei mai populari băieţi din şcoală. - Ştiu că în trecut a fost ceva între Austin şi Cameron. - Nu ştiu cine ţi-a spus, dar pot să te asigur că între cei doi n -a fost niciodată nimic. Fără nici un dubiu sunt beterosexuali, ba mai mult, dacă ai ştii ce au combinat cu fetele... - Nu mă refeream la asta, o întrerup eu. Voiam să spun că în trecut a fost o râcâială între ei sau ceva de genul ăsta, care avea de a face cu o oarecare Garly. -A h . Tăcere. - Deci? o iau eu repede. - E h ... u ite... eu ... Pare agitată. Dacă până şi ea se enervează când aude m enţionându-se treaba asta înseamnă că trebuie să fie chiar ceva spinos. Lexy bombăne şi nu zice nim ic. începe să mă deranjeze. - Deci, vrei să-m i spui, da sau nu? - îm i pare rău, dar Cameron m i-a spus să-m i scot din cap definitiv povestea asta şi să nu o povestesc nimănui. Şi ar tr e ­ bui să-m i mulţumeşti, fiindcă nu ai reacţiona deloc bine dacă ai afla ce s - a întâm plat şi asem ănările care sunt între tine şi acea biată fată, răspunde ea în şoaptă. Mă înfior de ultima frază. - Da, chiar aşa e. în tr-u n anume fel, pare că povestea ei se repetă, chestia asta mă înspăimântă puţin. Fii atentă, Gris, doar atât pot să -ţi spun. Cuvintele ei nu fac decât să-m i mărească curiozitatea.

Cristina Gf ^ .

spatele meu. Lindsay alearg ă s p ,,

. Lexy! strigă cinev J „oi, pare bezmetică. la -ţ. ap

„ine. Avem m '

fotografiat şi v in o dupâ

“ “ °{^bim! protestez eu.

t ! i face mai bine să te ocupi de iuhiţelul tâu,

- >" “ ' este fata unui băiat, şi dacă nu e exm atriculat Tocmaiiibumb»“ «‘; « ^i^^Undsayz^

T

S

Ce naiba face Cam? Pe cine s-a enervat atâ,

. '

.ât .ă aiungă la bătaie? Am un p resen tim en t in g ro .tr s is p e r d iito ts u f le m l să greşesc. U ndesunt?întreb, - Ungă tonomatele cu gustări, răspunde Lindsay. Ies dinclasisiîmifacloccucoateleprintreelevn care se gră­ besc să asiste la ceartă. Măresc pasul, sperând sa ajung la timp ca Să îl opresc pe Cam. , i m • înufaclocprinm ulţim eacaresebucurădespectacol.N u-m i vine să cred că într-adevăr Cameron face aşa ceva. E ceva p ro s­ tesc, asta ştie şi el foarte bine; violenţa nu rezolvă problem ele. - Cameron, Austin, terminaţi imediat! răcnesc eu pradă funei. Cam îşi ridică privirea şi se opreşte câteva clipe. -C ris. Austin reuşeşte să-şi revină şi îi trage un pum n. - încetaţi! urlu eu din nou şi în cele din urm ă se o p resc amândoi. - Cris... eu... zice Austin uitându - se la m ine. Nu reuşesc să stau aici şi să le arăt tuturor ce furioasă sunt. îmi fac loc prin învălmăşeală şi mă îndepărtez. După câţiva m etri aud în urma mea paşi şi sunt mai mult ca sigură că e C am eron. -D e data asta chiar ai... zic răsucindu-m ă b ru sc, d a r m ă blochez imediat ce îl văd pe Jack. - lartă-mă, voiam doar să ştiu cum te simţi. Se apropie încet. - larţă-mă tu, credeam că eşti Cameron. rău de cum se poartă. Nu m eriţi să fii tratată aşa.

My D lle m in a Is You 2 Jack forţează un surâs. - Eu nu înţeleg, Jack ... cum e posibil să reacţionezi în felul ăsta pentru o tâm penie? -T â m p e n ie ? De, n -a ş n um i-o „o tâm penie“... La fel aş fi reacţionat şi eu dacă mi s - a r fi întâm plat mie. Cuvintele lui m ă nedum eresc. Mi se pare evident că nu v or­ bim despre acelaşi lucru. - La ce te referi? - La povestea cu Carly şi la tot ce s - a în tâm p lat... Bine, treaba asta începe să mă agaseze. Vreau să ştiu ce s-a întâm plat şi vreau să aflu acum . - Jack, trebuie să -ţi cer o fav oare... - Gilinsl^, acum poţi să te cari! exclam ă Cam eron aşezând u-se între noi, furios cum nu l-a m văzut niciodată. Jack ridică braţele şi pleacă fără să scoată un cuvânt. Mă uit la Cam eron. E un pachet de nervi şi inspiră team ă. Oricare o fi fost motivul scandalului, sigur exista un m od m ai civilizat de a rezolva problem a. - Cris, trebuie să stăm de vorbă. - Despre ce? Despre motivul pentru care l-ai bătut pe Austin? - Mă deranjează să vă văd îm preună, şi să ştiu că ai să ieşi cu el m -a înfuriat. - E şti sigur că doar ă sta-i motivul? încuviinţează, dar nu pare convins. De ce continuă să m ă m intă? —Vrei să spui că n -a r e nici o legătură cu Carly? insist. Cam răm âne cu gura căscată şi îi aruncă o privire lui Jack, care stă la capătul culoarului. - Ţ i - a zis el? încuviinţez. - C e altceva ţi -a zis? Mă h o tărăsc să m int ca să -l determ in să vorbească. - Ştiu totul.

30 Se „i,â drep. în ochii mei, ca s ă - ş i d ea s e a m a d acă sp u , adevărul. Mereu reuşesc să-i trag în piept pe to ţi, d ar p e el nu. _ Cu Carly e o poveste veche, despre care n im en i nu m ai vrea să vorbească, continuă Cam. Şi pe urm ă, n -a r e n ici o cu tine, aşa că nu înţeleg de ce dracu’ ţii atât de m u lt să ştii ce s-a întâmplat. Scutur din cap. -N ic i o legătură? Eşti sigur? A tunci e x p lică -m i de ce m -a sfătuit Lexy să fiu atentă, de ce m i-a spus că povestea e pe cale să se repete? Scutură din cap. - Nimeni nu reuşeşte să -şi vadă de treb u rile lui în şcoala asta scârboasă, zice el ca pentru sine. - E inutil să te agiţi. Oricum, m ai devrem e sau m ai târziu o să aflu. Se apropie şi se uită la mine cu un aer decis. - Dacă insişti cu povestea asta, totul între noi s - a term in at. Nu pot să cred că vorbeşte serios. - Oricum s-a r fi term inat. Nu stau cu cineva care m ă m in te, răspund eu printre lacrimi. Mă fixează arogant. - E, pentru tine nu ar fi prim a oară! îl trago palmă şi plec. N u-m i poate vorbi în felul ăsta. De ce au deveni, atât de dificile lucrurile cu Cam ? în m ai pu fin de cme. ore ne-am împăcat şi n e -a m ce rta , din nou. Si de data Ie a m l T ^ 'V - ^ '

nimeni, s u S â l ~ a l “s r i

p e care

My P IlB m m a Is You 2 - C ris ... Ai aflat ceva? mă întreabă Kate intrând !n cameră ^ m tat să !1 întreb pe Nash despre Hayes. Ce tâmpită sunt! îm i şterg lacrim ile şi încerc să-m i revin. - E i... ceva da. Ştiu că şi Nash se poartă cam ciudat cu Sam, dar n -a m reuşit să înţeleg de ce. N -am avut cum să vorbesc cu el. Kate se apropie şi se aşază pe pat. - S -a întâm plat ceva cu Cameron, nu -i aşa? Ce a făcut? E inutil 8-0 m int pe Kate.- ea intuieşte m ereu ce mi se întâm plă. - Da, n e -a m certat pentru că nu vrea să-m i spună adevărul. -A d e v ă ru l despre ce? - D espre o anume Carly. E o poveste lungă... Dar n -a i grijă, n u -i nim ic grav. Lasă im ediat privirea în jos. Ce are? - Kate? întreb uitându-m ă la ea. Parcă îi pare rău. - Tu ştii cev a... zic, şi ea încuviinţează. Ce? Scutură din cap şi tace. Nu, nu poate să facă asta, dacă ştie ceva trebuie să -m i spună. E sora mea. - Kate, te rog. - Ei bine, dar nu ştiu dacă e vorba despre aceeaşi perso an ă... Sora lui Taylor, Lauren, care e în clasă cu m ine şi e o prietenă d e -a m ea, m i-a povestit că la şcoală la fratele ei se vorbeşte m ult despre o poveste urâtă care o priveşte pe o anume Carly. Ce ştiu e că fata asta a m urit lovită de o maşină, sau cel puţin asta e v ersiunea oficială: însă, după cât se pare, cei mai m ulţi bănu­ iesc că a fost ucisă voluntar de cineva. Nu ştiu altceva, îm i pare rău. L auren m -a rugat să nu spun nim ănui, deci, Gris, p refă-te că nu ţ i -a m spus nim ic. La gândul că cineva a vrut să o ucidă pe biata fată m ă ia cu fiori. Trebuie să aflu cum s-au întâm plat lucrurile şi trebuie să înţeleg ce legătură au Cam şi A ustin cu toată povestea asta.

/ T

A

vând în vedere că eu, Sam şi Kate trecem toate trei

;

printr-o perioadă proastă în privinţa chestiunilor

amwoase, ne-am hotărât să ne petrecem după-am iaza zilei de marţi împreună, să ne uităm la un film lacrim ogen. Am optat pentru casa familiei Dallas fiindcă părinţii lui Sam i-au invitat pe ai mei la cină. Şi aşa, chiar dacă e ultim ul lucru pe care aş vrea să-l fac, probabil astă seară va trebui să cinez la aceeaşi masă cu Cam şi să mă prefac faţă de p ărin ţii noştri că e totul în regulă. Kate şi cu mine am ajuns la uşă, Sam vine să ne deschidă şi ne conduce în sufragerie, pe peretele căreia văd un ecran gigan­ tic pe care nu-1 observasem înainte. Kate alege un DVD din uriaşa videotecă a familiei şi îl in tro ­ duce în videoplayer în timp ce eu şi Sam aranjăm divanul cu perne şi pături. - Mă duc să aduc popcorn, zice surioara m ea ieşin d din încăpere. - Nici o noutate între ea şi Hayes? mă întreabă Sam aşezându-se lângă mine. - Nu, nici una. Tu? Ai mai vorbit cu Nash? Scutură din cap. -N u , n-am avut curaj.

^

Ş

'iaca aş mai fi logodnica lui.

Mv D llefn m a Is Vou 2

33

— Nu. Zilele astea nu se poate sta de vorbă cu Cam. Mai devreme am trecut pe acasă să iau ceva şi, când am încercat să îl salut, a trecut pe lângă mine fără să scoată o vorbă. îm i întorc privirea de la Sam şi nu pot să nu mă gândesc că e numai vina mea. Ba nu. Nu e. Dacă ni se întâmplă toate astea e vina lui Cam şi a lipsei lui de sinceritate. Kate intră în cam era de zi şi se aşază pe jos cu un castron plin cu popcorn. —D eci... la ce film ne uităm? întreabă Sam. —Să vedem dacă Gris ghiceşte. Ai două încercări, zice ea glumind. —H m ... Mă prefac că mă gândesc. Twilight. —Nu. A r fi fost prea simplu. Mai încearcă. Acum nu mai ştiu la ce să mă gândesc. —Jocurile foam ei? —Greşit! I flS t a j, răspunde Kate. Sam ia telecomanda şi dă drumul la film. -A ş te p ta ţi! Coca-Cola! exclamă Kate. Nu pot să m ănânc popcorn fără ea. Mă ridic de pe divan.

j

—Stai liniştită, mă duc eu. Intru în bucătărie şi iau trei cutii din frigider. Când dau să ies îl zăresc pe Cameron care intră în casă şi se îndreaptă spre scări. N -am de gând să dau ochii cu el, aşa că aştept să dispară din raza m ea vizuală înainte să mă strecor pâş, pâş din bucătărie şi să mă întorc repede în cam era de zi. Mă aşez din nou lângă Sam. Inim a îm i bate cu putere. —S -a întors? întreabă ea. —H m ... iertaţi-m ă. Zisesem fără băieţi! Subiect tabu! susură Kate. Sam ridică b raţele a resem nare şi ne concentrăm pe film. Gând se term in ă, toate trei avem ochii în lacrim i.

3^___________________ ______ _________ _______ - Nu pot 8ă cred că protagonista s-a trezit! zice Kate gându-şi faţa. încuviinţez. . , - D a r nu se poate termina aşa, nu-i corect.

vaicăreşt,

Sam. Sunt perfect de acord cu ea. i • -i Ei, dacâ scopul era sâ ne plângem toate lacrim ile, obiee, tivul a fost atins din plin. Mă uit la Sam şi la Kate amandouj arată îngrozitor: au ochii roşii şi umflaţi de plâns. Deduc cj al meu nu e mai acătării. - Fetelor, au venit pizzele şi. ••Ce s-a întâmplat? întreabă doamna DaUas cercetându-ne îngrijorată din p rm ri. - Ne-am uitat Ia un film foarte frumos, explic eu trecându-mi mâna peste ochi. -A h , din fericire era frumos! N-arătaţi prea b in e ... Hai, veniţi la masă. Ne ridicăm şi ne ducem în sufragerie, unde Gameron e asezat deja la locul lui, cu un aer ursuz. - Ce s-a întâmplat? întreabă domnul Dallas, uitându-se la noi în timp ce intram. - Nimic, am văzut un film, face Sam. Mama ei zâmbeşte şi îmi arată unde să mă aşez... desigur lângă Gameron. Nu pot decât să zâmbesc şi s ă -i mulţumesc. - Deci, cum merg treburile la scoală? în treab ă doamna Dallas. Eu şi Sam schimbăm o privire. - E ... foarte bine, zic schiţând un zâmbet.

acum?

vorbim despre subiectul acesta tocmai

Gameron luându-itti-o'în°^|g** *

p edep sită, răspunde

^ n i l B m m a I s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 3 5

- Şi cum merg lucrurile între voi doi? întreabă tata. Cam tuşeşte şi se ridică de la masă. - Eu am terminat, zice. - Unde pleci? întreabă doamna Dallas. - Să fac un duş, răspunde el nervos. Fantastic! Mulţumesc, tată! Cina se desfăşoară foarte liniştit, dar eu nu reuşesc să-m i scot din cap reacţia lui Gameron. De ce nu s-a prefăcut pur şi simplu? După cină mă duc în camera lui Sam să iau o carte pe care i-o împrumutasem şi de care acum nu mai are nevoie. Insă, înainte de a reveni la etajul de dedesubt, mă hotărăsc să-m i reîmprospătez fardul. Bat la uşa băii pentru musafiri, să mă asigur că nu e nimeni înăuntru, şi intru. Mă apropii de oglindă în timp ce-m i strâng părul în coadă de cal. - Ce-i? Voiai să faci duş cu mine? întreabă Cam în spatele meu. Din oglindă îl văd foarte bine, are prosopul încins în jurul taliei. Ce face aici? Are baia lu i... Mă întorc imediat şi nu pot să nu-i cercetez cu privirea fizicul perfect. Aproape că-m i vine să-i cer scuze că am insistat atât de mult cu întâmplarea lui Carly, dar nu, nu trebuie s-o fac. Se apropie şi mie m i-e greu să respir. De când e aşa cald în încăperea asta? Mă sprijin cu mâinile de chiuvetă. Simt în mine o dorinţă imensă să mă apropii şi să îl sărut, dar creierul meu îm i comandă să n -o fac. Respir adânc şi mă îndepărtez de el. -A şadar, ai nevoie de baie? Dacă-i aşa, ies imediat. Cam se întoarce spre mine şi zâmbetul lui a dispărut. - Cris, situaţia asta devine insuportabilă, nu mai rezist. Vreau să fiu cu tine. -A tâ ta timp cât n -a i să fii sincer cu m ine, situaţia asta va continua să fie insuportabilă.

■-----

ână pri^ “ '" “ " « " ' ■

a ,i« « !

-

>

-A i nevoie de baie &a

subiectul^e.

m ! t n m t •»

•» •dilw,

preferi să stai aici în timp ce mă îmbrac,

Cameron complet gol. Fac un pas să ies dm încăpere. - Glumeam, zic e ş i se apropie.

îmi pune un pupic pe frunte şi pleacă. Când termin şi ies, Cam e pe culoar. Şi-a pus haine pe el şi tastează ceva pe mobil.

- Tot prost dispusă? mă întreabă. Vino cu mine şi ai să vezi că în mai puţin de cinci minute o să te simţi mai bine. - îţi amintesc că eu şi cu tine nu mai suntem împreună. Zâmbeşte. - Peste cinci minute vom fi iar împreună, îţi zic eu. Mă ia de mână şi mă duce în camera lui, iar eu nu găsesc puterea de a mă opune. încuie uşa cu cheia şi se aşază pe pat. -Vreau să-ţi povestesc ce i s-a întâmplat lui Garly, zice el. Rămân cu gura căscată. - Ce? Chiar? încuviinţează şi îmi face semn să mă asez lângă el Mă aşez şi mă pregătesc să ascult ce are să-m i spună o fa ; t o e r m "

1 ^ - - Era

toate, dar ea îmi p lă ce a i^ n ld 'd ” ** Poamă, mă ţineam după Austin de ea şiamândoiîi făceam curte f buit să aleagă între noi doi '

ea a tre-

M y D l l e m m a i s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 3 7

- însă, din păcate, Garly a murit lovită de o maşină tocmai în seara în care ar fi trebuit să ne comunice ce hotărâre luase. Nu vom şti niciodată pe cine alesese dintre noi doi. - De ce ţi-a fost teamă să-m i povesteşti asta? - Nu ştiam cum ai fi reacţionat. Şi pe urmă, ţi-am mai spus, e o poveste veche, despre care n-are sens să vorbim. După cum o spune, bănuiesc că se mai ascunde ceva, dar mă conving singură că el a fost întotdeauna sincer cu mine. - B in e ... acum suntem iar împreună, nu -i aşa? mă întreabă el luându-m ă de mână. Surâd la dorinţa lui de a fi iar cu mine. Cum să-i spun nu? - Cam, îm i prom iţi ceva? Indiferent ce s-ar întâmpla între mine şi tine, nu te purta niciodată urât cu Sam, te rog. Ea suferă prea mult. „ . „ _ - Bine. îţi promit. Unde crezi că pleci? întreabă şi mă săruta pe buze, întinzându-m ă pe pat. - Ai m ei mă aşteaptă să plecăm acasă. - Or să aştepte. Mă sărută iar şi se întinde peste mine. pulpele lui îşi fac loc,printre ale mele. îm i împreunez mâxnile sub ceafa lui în tim p ce îşi continuă atacul. Pasiunea creşte si respiraţiile noastre devin din ce în ce mai repezi ■ Cineva bate la uşă. Cam se îndepărtează de buzele mele^ - D a vin. F ir-a r... Se ridică şi se duce să deschidă uşa. C e-i. -Scuzaţi deranjul, nu voiam să întrerup nimie^ d ar... Cns, te aşteptăm să m ergem aeasă, zice Kate pe nera^^A^te. : Bine, coborâm imediat, răspunde Cameron. Kate face

s tâ n g a -

m prejur şi pleacă repede.

Cameronse apropie săm ăsă^ -^ ^^ ^ ^ ^ ^ - C a m , trebuie sa L

chef şi coborâm împreună la parter,

unde toti sunt pregătiţi de plecare.

P I '

ând eu şi Cam ajungem în faţa liceului, to ţi au în mână

[_ y revista aceea inutilă a şcolii. Cu siguranţă, Lexy nu are chiar nimic de făcut dacă se ocupă douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru de viaţa celorlalţi. Mă întreb dacă va reuşi cineva să o oprească vreodată ori 8-0 facă să-şi schimbe ideea.

Intraţi în liceu, îl însoţesc pe Cam la un p rieten d in echipa de fotbal pe care nu-1 cunosc. Ne apropiem de u n băiat cu păr castaniu. ^ - Hei, Justin, zice Gameron. - Bună, Cam. -^idupă^amiazăave:„meci, reuşeşti să vii?

-Da.fflâl,ucursătecunosc. vă certaserăţi?

"

«1 zâmbind. D ar voi doi nu

Raman cu gura căscată. Eu si Pa neîncrezătoare. :D e u n d e ştii? î„ t,,^ ^ .

aruncăm o privire

stabileşte ^ î^tâlna l n i r e a cu Justin

^

n i l e m m a I s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 39

- Lexy cum de a aflat? Nu era nimeni când ne-am certat, a sesizat el. ■Cam scutură din cap şi pare de-a dreptul înjFuriat. După câţiva metri o vedem pe Susan care aleargă spre noi. Odată ajunsă, îl cuprinde cu braţele de gât pe Cam. - Ştiam eu, îi şopteşte la câţiva centimetri de buze, apoi îl sărută. E o scenă ireală, nu-mi cred ochilor. Rămân paralizată, ca şi cum fiecare celulă a corpului meu s-ar fi stins şi nu ar mai fi vrut să funcţioneze. El pare cel puţin la fel de surprins ca mine. - Ce... ce faci? o întreb cu glas tare. Susan se uită la mine cu un zâmbet nesuferit. - A i citit revista lui Lexy^? Dacă n-ai făcut-o încă, du-te repede să o citeşti şi pleacă de aici, zice strângându-i braţul lui Gameron, care încearcă să se desprindă. Sunt prea curioasă să ştiu ce a mai inventat de data asta Lexy. Alerg la raftul unde sunt expuse revistele şi mă apropii de fata care le vinde. - Un exemplar, te rog. - Sigur. Patruzeci de dolari, zice surâzând. Mă ia peste picior. - Foarte amuzant. Dă-mi unul imediat. - Nu glumesc. Pentru tine, patruzeci de dolari. - Pentru mine? - E scris clar pe copertă: pentru tine şi pentru prietenii tăi revista costă patruzeci de dolari. - Pentru mine şi pentru prietenii mei?! Ei, asta-i bună! Dă-mi imediat un exemplarf zic eu furioasă. încep să-mi pierd răbdarea, dacă nu face cum îi spun aş putea să şarpe ea. -N -a i auzit-o? Dă-i un exemplar, îi porunceşte Gameron, care tocmai m-a ajuns din urmă.

iO_________________ _ Fata îşi pune ambele mâini pe tejghea şi se apleacă uş^ spre el, privindu-1 direct în ochi. - V-am spus că este patruzeci de dolari. Sunt pe punctul de a o lua de gât, dar Gameron mă opreşte prinzându-mă de un braţ şi trăgându-mă după el. - Unde e Lexy? Jur că de data asta n-o să-i meargă prea uşor pufnesc eu, dar Gameron mă ia de umeri, silindu-mă să mă uit în ochii lui. - Gris, păstrează-ţi cumpătul! Nu vei obţine nim ic dacă te înfurii. Nu pot să nu zâmbesc. - Faci mişto de mine? Tocmai tu vorbeşti, care acum câteva zile erai pe cale să-i spargi capul lui Austin? Imediat îmi dă dramul. îmi explici cum să fac să fiu calmă după ce Susan toc­ mai a făcut ce a făcut? Te-a sărutat în faţa tuturor! Şi pe urmă Lexy... Sene până şi articole pe care nu-mi permite să le citesc Minimum ce pot face e să mă înfurii, nu crezi? - Ştiu, ai dreptate, dar încearcă să fii calmă. De Susan am eu grijă. - încă n-ai vorbit cu ea? - Nu, am preferat să vin după tine, să nu cumva să faci vreo prostie. - Vorbeşte cât mai repede cu ea şi explică-i cum stau lucru­ rile, te rog. Dacă te -ar săruta din nou, s-a r putea să nu mă mai stapanesc. Su naclopoţeM şineîndreptăm îngrabăspreclasă.înainte de a intra, Gam mă ia de mână. o r

sâ te duci s-o cauţi pe L e ^ . Dacă

data cand m -am certat ou ea sau cu Susan, am ajuns în revistă

M y ^ D l l e m m a i s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^

sub cine ştie ce titlu idiot. Sinceră să fiu nu mă prea interesează, am să risc. Trebuie să fac ceva, n-am să tac. - Promite-mi, spune el uitându-se în ochii mei. - O să întârziem la oră, răspund eu intrând. îl aud cum pufneşte, dar mă urmează în clasă fără să scoată un cuvânt. în timpul pauzei de prânz, Sam se apropie de banca mea. - V ii să mănânci ceva? mă întreabă aşezându-se în locul băiatului care stă în faţa mea. Scutur din cap. - Ei, hai, Gris. Cum reuşeşti să supravieţuieşti încă trei ore fără să mănânci nimic? Dau din umeri şi mă ridic de pe scaun. -N u m i-e foame. - Ţ i - e bine? Nu-mi pari în cea mai bună formă. - Nu ştiu, se întâmplă prea multe lucruri în acelaşi tim p... Sam îşi pune mâna pe braţul meu. - A i să vezi că o să se aranjeze totul. Apropo... am vorbit cu Nash. Mă opresc imediat şi o privesc. Abia acum îmi dau seama de expresia tristă de pe chipul ei. - Ce ţi-a spus? - Că are probleme în familie. - Ce fel de probleme? - Nu ştiu, n -a mai spus altceva. L-am rugat să ne întâlnim diseară pe plajă, să stăm de vorbă. Pe urmă am să-ţi povestesc tot. Ieşim din sală şi, în timp ce Sam se îndreaptă spre cafenea, eu mă hotărăsc să mă duc s-o caut pe Lexy. O găsesc în clasa ei, aşezată la locul obişnuit, cu aparatul de fotografiat la vedere şi la îndemână. Imediat ce mă vede, ia camera foto şi o bagă în ghiozdan. - Ge-i chestia asta cu patruzeci de dolari pentru o revistă? o întreb, sprijinindu-m ă de bancă.

__

— -------

^ *- u mine si rămâne im pasibilă.

e u m a m s ă a flu c e a is c r is .A ,a c ă d ă -m .u n e x e m p la .c u c ,^

înfurii mai repede, cu atât mai bine. Se ridică şi se uită drept în ochii m ei. - Gris, înţeleg că eşti nervoasă din cauza poveştii cu Camero, si sunt s i^ r ă că acum, când ţi-a spus adevărul, vei fi şi mult. însă astea sunt ultimele mele zile aici şi nu mtenţioa^ să las să-mi scape anumite zvonuri, înţelegi? Mai rezista puţin. - Ultimele tale zile? - Da. Mă mut la altă şcoală. Poate ar trebui să simt o fărâmă de tristeţe pentru plecarea ei, dar nu e aşa. Ba chiar mă sim t uşurată la gândul că n-o să mai dau tot timpul de Lexy. - Dă-mi o revistă. Pufneşte şi se aşază din nou. - Ţi-am spus că nu. Mă apropii de ghiozdanul ei şi îl ridic. - Ce naiba crezi că faci? întreabă ea. Traversez clasa cu pas hotărât şi mă duc la fereastră. - Să nu cumva să încerci, Cris! O să -ţi pară rău! E ca şi cum nu aş fi auzit nim ic. Greierul m eu zice „Fă-o!“, şi chiar o fac. Deschid fereastra şi arunc ghiozdanul afara. Niciodată nu m -am simţit mai bine. E ca şi cum m -aş fi eliberat de o greutate uriaşă. în jos.

Ce ai făcut? exclamă ea, alergând la fereastră şi uitându-s

Suntem la etajul al doilea, îm i imaginez că aparatul de foto' grafiat s-a făcut praf. Fac un pas să plec, dar în mai puţin de o secundă mă trezesc cu faţa la pământ şi cu o Lexy furioasă călare pe m ine. O apuc

M v D i l e m n i a i s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^

de m âini să o opresc. Continui să mă mişc, ca să mă descătuşez, însă ea pare să nu se lase. Cineva o ia de pe m ine. Este Austin. Apoi Matt îm i întinde m âinile, ca să mă ajute să mă ridic. Mă agăţ şi mă trage în sus. Odată ajunsă în picioare, sim t cum mi se învârte capul şi pe urmă o durere acută. - A u , zic atingându-m i ceafa. - Stt, e totul bine. Matt mă strânge în braţe. De ce ai făcut-o? Ai în nebunit? întreabă el apoi, ad resându-i-se lui Lexy. - A aruncat pe fereastră penultimul meu aparat de fotogra­ fiat! explică ea disperată. - Probabil ai căutat-o, nu crezi? - Nu, Matt, eu nu i-a m făcut nim ic, am scris doar adevărul! -A c u m e mai bine să pleci, îi ordonă Austin. Aud paşii lui Lexy care se îndepărtează. - Ce se întâmplă? Glasul lui Cameron mă înfioară. Şi de data asta a reuşit să vină la momentul cel mai puţin oportun: după ce m -am certat cu Lexy şi în timp ce sunt în braţele lui Matt. - N -o atinge, las-o în pace! zice Cam, îm pingându-lpe Matt departe de m ine. Mă apucă de mână şi mă trage afară din clasă. în că se învârte totul cu m ine, căzând trebuie să mă fi lovit ta re... - M -ai auzit? întreabă Cameron, şi abia acum îm i dau seama că vorbeşte cu m ine. - H m . . . nu, scu ză-m ă, zic m asându-m i ceafa. Chiar mă doare. - îm i zici ce ai vrut să faci? De ce v -aţi certat? - M -am dus s ă -i spun de revistă şi de chestia cu cei patru­ zeci de dolari. Ea m

i-a

răspuns urât, m -am enervat, aşa că i-am

luat ghiozdanul şi l-a m aruncat pe fereastră. Pe urmă a sân t pe m ine si trebuie să fi dat cu capul de pământ. - îţi spusesem să n -o faci, şi tu îm i prom iseseşi!

Cr i st i na

r n

:::;

« “ • « ^ " - ' ■”

'«

rare traversează culoarul. o clipă mi sa opreşte inima în loc şi nu reu şesc sa mţeleg care îi sunt intenţiile. ^ - Mulţumesc, zice, smulgându-i revista d in m aim . Fata se uită urât la el, dar pleacă fără să opună rezistenţă. Cam se apropie şi îmi întinde revista. -Ţine. - Ce-ar trebui să fac cu asta? - Nu voiai s-o citeşti? De, acum o ai, şi după cum vezi nu era necesar să te cerţi cu Lexy. De ce oare se poartă aşa? -A i vorbit cu Susan? îl întreb. -N u, intenţionam să vorbesc cu ea în pauza de prânz, dar cineva a dat de bucluc şi m -a îm piedicat s - o fac

«

de c . . „ . dl.-

- " .p Z h T J r ” '“

" ■*' * " “ ' ■ «

îl s . ui»

“«portantdecâtoexplicaţlestunir

^

'^jcuseam ăîncearcăsăacorzilu în c e ^ ^eartata ;2 ^ - h u n c a z , Ş i « . ; , : : ; ; j n a i râu , eu o suspendare

T '

^ttiân n

iT t

° provoca, zice el

^ '

pe care nu o înţe'

Mv Dilemma Is You 2 —-------------------------------------------- ------------------------------------ ^ - Toate bune? mă întreabă Sam apropiindu-se. - Da, oarecum. Fratele tău iar e supărat pe mine, de data asta fiindcă m -m certat cu Lexy. - Chiar nu reuşiţi să staţi liniştiţi voi doi! Privirea ei se opreşte pe revista pe care o am în mână. Cum ai procurat-o? - Cam i-a luat-o unei fete care trecea pe culoar. - Toată dimineaţa am încercat să fac rost de ea, dar nu pot să dau patruzeci de dolari. îi dau revista, acum nici nu mai ştiu dacă vreau să o citesc. Dar ce zic? Sigur că vreau. Mă apropii de Sam şi amândouă citim articolul de pe prima pagină: Printre multele legături pe care ne place să le urmărim, cea care ne pune cunozitatea la încercare mai mult este, fă ră îndoială, turbulenta poveste de dragoste dintre Cameron şi Cris. O pereche cu adevărat ciudată, înfinpată de curând, asupra căreia pluteşte umbra funestă a bietei Carly şi stânjenitoareafigură a lui Susan, pe care Cam nu-i chip s-o uite. După cât se pare, este m ai mult decât decis să -i ascundă Cristinei adevărul despre trecutul lui incomod şi, din surse de încredere, luni a avut loc prăbuşirea definitivă a perechii noastre preferate. După certuri şi insulte furibunde, cei doi s-au h otărât să p u n ă capăt poveştii lor. Va f i pentru tot­ deauna de d ata asta?D ragă Cris, dacă citeşti (lucru de care m ă îndoiesc, având în vedere că nimeni sănătos la minte nu ar cheltui patruzeci de dolari pe o revistă şcolară), ţine minte că nu e totul cum pare. Te sfătuiesc să îţi păzeşti spa­ tele şi să înţelegi cu cine ai de a face...Lexy şi sursele ei Articolul e însoţit de o fotografie a mea cu Cameron în timp ce ne certăm. -

Dacă aş putea, i-aş arunca pe fereastră blestematul ăla de

aparat de fotografiat! pufneşte Sam.

__________________ __________

^

r â s fo ie ,te . o ,t i r e n e atrage î n , , special atenţia. Este despre fra ţii G n e r ^ -A cu m o să se ia şi de m in e, zice Sam . - O fi scris despre tin e şi N ash , d e s p re p e rio a d a urâ,} pe care o parcurgeţi... dar nu e o ştire de se n z a ţie ! Toţi ştiucj Nash se poartă Straniu. O văd cum parcurge repede cu ochii articolu l şi, la u n m om ent dat, o lacrimă îi brăzdează chipul. -S a m , ce -i? îm i dă revista şi pleacă fără să zică u n cu vânt. -S a m ! strig, în speranţa de a o op ri. Citesc articolul despre Nash şi ră m â n cu gura căscată. Acum înţeleg purtarea ciudată a lu i H ay es ş i N ash: fraţii Grier se mută la New York.

Scanned bv CamScannei

7 — f / uitaţi să-i daţi biletul proprietarului L/ magazinului! zice mama. Astă seară, în sala de sport a şcolii se va da o petrecere în cinstea tatălui lui Sam şi al lui Cam, să i se mulţumească pentru donaţiile generoase pe care le-a făcut liceului nostru. Mama, în calitate de membră în comitetul de părinţi şi de prietenă a domnului Dallas, s-a ocupat să aleagă un cadou potrivit ocaziei şi, fiindcă anul acesta se împlinesc şaptezeci de ani de la înfiinţarea şantierului naval, care este propri­ etatea familiei Dallas, a ales două picturi vechi şi preţioase cu veliere. Mie şi lui Kate ne-a revenit obligaţia să-i înmâ­ năm anticarului biletul de mulţumire şi de felicitare conceput de comitetul de părinţi. Ultimul lucru pe care aş vrea să îl fac în seara asta este să particip la această petrecere tâmpită, la care voi fi nevoită să am de a face cu Cam... Miercuri seara s-a supărat din nou cu privire la cearta cu Lexy, şi toate astea numai pentru că mă rugase să nu reacţionez, iar eu, în schimb, am făcut-o de capul meu! Astfel, cu maturitatea unui copil de zece ani. Cam s-a hotă­ rât, doar ca să mă sâcâie, să nu pună lucrurile la punct cu Susan, care, desigur, a continuat să se ţină scai de el, stârnind gelozia mea si amuzamentul lui.

______________________________________ ______________________ ^

*

«

6 6 ,

Sâ ne tot certăm pe motive prosteşti şi cred ca. daca stăm p,ţj^ la distantă, asta ne va ajuta să ne limpezim gândurile, Chi,, dacă, trebuie să recunosc, îmi lipseşte Cam foarte mult... în timp ce eu şi Kate suntem în autobuzul care duce în centru, primesc un mesaj de la Austin în care îm i cere s ă -i confir^ întâlnirea noastră de la i3.3o, la Starbucks. Fiindcă sunt diii nou singură, nu-i nici o problemă dacă iau m asa şi petrec o sâmbătă după-amiază cu un prieten. Gel puţin, situaţia în care mă aflu oferă avantaje de care vreau să profit, m ai ales că acum mulţumită plecării lui Lexy, e puţin probabil să afle Cam. Suntem pe Ocean Drive, la câţiva m etri de magazinul de antichităţi, când Kate exclamă: - O, Gris, uite-i pe cei din familia Dallas! ^ Rahat! Mă întorc să-i privesc, dar din fericire, Cam, Sam si pannţu lor sunt încă destul de departe. Nu cred că ne-au văzut „ • s a mtram imediat în cofetăria asta - Hei, Gris, Kate! Aud vocea caldă a domnului DalK. Mâ răsucesc încet şi schiţez un zâmbet -Bunaziua,domnuleDaUas încercând să fiu cât mai amabilă mai t a â m p la t 7 r f M r t T m 2 ”^ ^ "" Mtr-un restaurant din a p r o p i e r i ’ ' ' Simt privirile lui C a m e rL !■

° ’

P - d ? Cadoul trebuie să fL o e a . Ca să răsvorbesc... ««^urpnză, şi despre A u s tin prefer

j^j^ l e m m a I s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^

- Gris ia prânzul cu un prieten de-al ei, şi eu trebuie să mă întâlnesc cu Hayes, zice imediat Kate. De ce a făcut-o? - Austin? întreabă Sam cu un zâmbet şiret, care nu promite nimic bun. Cameron face ochii cât cepele. - Da, Austin, confirm eu. N- ar avea sens să neg. Sam îi aruncă o privire maliţioasă fratelui ei, şi el se limi­ tează să dea din cap. -A tunci, să petreceţi o după-amiază bună! Ne vedem diseară, spune doamna Dallas. - Mulţumim, şi dumneavoastră la fel. Pe mai târziu! - Gris, noi două ne vedem la mine acasă la şase. Nu uita! Fără ajutorul tău sunt pierdută! - N-ai grijă, Sam! Pe mai târziu! I-am promis că o să-i aranjez părul. Astă seară va fi în lumina reflectoarelor împreună cu toată familia ei şi vrea să fie perfectă. - Kate, de ce ai făcut-o? îi reproşez imediat ce rămânem singure. - Pentru că merită! Şi, de fapt, numele lui Austin l-a pro­ nunţat Sam, nu eu. A fost genială! Chicoteşte mulţumită. Gam a rămas împietrit. - Zici? - Da, da! Era devorat de gelozie! Face cu ochiul. Uite, Gris, trebuie să fie anticariatul ăsta, spune arătând spre o firmă veche pe care scrie „Smith Square“. Numele îmi aminteşte de ceva... După ce am dat biletul gestionarului magazinului şi după ce am stabilit ultimele amănunte cu privire la aducerea cadoului, ne îndreptăm spre Starbucks. Kate e nervoasă din cauza întâlnirii cu Hayes. A aflat de la ^ine de mutarea lui şi azi se întâlnesc în sfârşit.

50________________________ _________ _____________________________

- Ieri seară, eu şi Hayes am pălăvrăgit puţin la telefo^^ - Şi ce ţi-a zis? întreb eu curioasă. - Că îi pare rău. Că n-a vrut să se poarte aşa cu m ine şi gândit că-mi uşurează situaţia stând departe de m ine. Eu supărat. E o prostie să te porţi aşa, ar trebu i să profitău^ puţinul timp care ne-a rămas. - Deci transferul e confirmat? Dă din cap că da. - Dar de ce pleacă? - Părinţii s-au hotărât să se mute cu serviciul la New York şi îi iau cu ei şi pe copii. Nu reuşesc să-m i imaginez viaţa fără Hayes, conchide Kate. Ajungem lângă Starbucks şi îl văd pe Austin care mă aşteaptă în faţa intrării. îm i iau răm as-bun de la Kate, care se întâlneşte cu Hayes într-un parc nu departe de aici, o îm brăţişez cu drag urându-i baftă şi mă îndrept spre Austin. - Buna, Gris! Ce zici dacă mâncăm ceva în ain te? Ne aşteaptă o după-amiază foarte plină, exclamă el văzându-m ă că vin. Te avertizez că sunt un partener de cumpărături dintre cei mai răi. N-are importanţă, sunt sigură că o să găsim ceva potrivit. Dupa ce luăm un prânz frugal, ne apucăm să căutăm un cadou drăguţ pentru Gamila. - Cu cine mergi astă seară la petrecere? în treb eu. Da dm umeri. - Gu nim eni. Tu? Gu Gameron? - Nu, răspund eu firav. - V -aţi certat? - Nu ştiai? voastră... Ei, Zcăwe\^

-S ig u r.fo a rte bună idee! zic e u z â n Jjifd .

D i l e m n i a is Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _^

Intrăm într-un centru comercial foarte aglomerat. Cred că ştiu ce i-ar putea plăcea Cămilei. Mă îndrept hotărâtă spre un magazin de bijuterii. -A ş putea şti cum de v-aţi certat? mă întreabă la un moment datAustin. - S - a supărat pentru povestea cu Lexy... dar, de fapt, lucmrile nu prea mergeau bine de ceva vreme. îl deranjează diferite lucruri, şi în mai puţin de o lună ne-am ciondănit mai tot timpul. De exemplu, ceva ce chiar nu înghite e să mă vadă cu tine, îi explic eu în timp ce intrăm în magazinul de bijuterii. - îmi închipui că din cauza povestii cu Carly, presupune el. -D a. îmi concentrez atenţia pe nişte lănţişoare. - M-a ameninţat să nu-ţi spun nimic, zice el mustăcind. - O, n-ai grijă! Ştiu totul. - Chiar? - Uite! exclam arătându-i un lănţişor foarte frumos în stil „Carrie“, cu un pandantiv de personalizat cu numele dorit. Austin e entuziasmat. Ne apropiem de o vânzătoare şi o întrebăm dacă e posibil să comandăm unul cu numele Gamila. Apoi ne punem de acord când să venim să-l luăm şi plecăm. - Sper că tu n-ai crezut tot ce ţi-a povestit Cameron des­ pre întâmplarea cu Carly, zice Austin când ieşim din centrul comercial. - Ce n-ar trebui să cred? Că eraţi amândoi îndrăgostiţi de ea? -N u ... Nu ţi-a spus nimic despre înţelegerea pe care o făcuserăm? Mă opresc. - înţelegere? Austin se uită la mine, apoi scoate mobilul. - Scuză-mă, Cris, trebuie să răspund. Se îndepărtează să vorbească la mobil şi, când revine, îmi spune că trebuie să fugă

„

____ — ---------M u lţu m e sc

Mă sărută apăsat pe obraz ş i pleaca. ^, Speram să pot sta de vorbă cu el despre aceasta mţelege,^ misterioasă... Cumbănuiam, Cameron nu m i-a povestit ade­ vărul, ştiam că nu pot avea încredere in el. Pe drumul de întoarcere a c a s ă prim esc un m esaj pe mobil. Vine de la un număr necunoscut. îl deschid; Lexx a plecat, dar nu vă temeţi, voi co n tin u a s ă vă ţin la curent cu picanteriile din şcoala noastră! Iată pentru voi un rezumat a l ştirilor p e care le p u teţi citi luni în revista şcolii: Ştim cu toţii că Matthew Spinosa se în tâ ln eşte d e m ai multe luni cu Tamara, dar, du pă cât se p a r e, r e la ţia lor a ajuns la fin a l Acum câteva zile, ea s - a văicărit c ă se simte neglijată de Matt, iar el a fo st văzut în timp ce o îm brăţişa pe draga noastră Cns... Of i o întâm plare ? Acum trecem direct la ea, Cristina Evans, care p a r e să -şi

fi ''^^enitpe deplin după relaţia ei cu Cam eron D allas

Chiar

d e baschet

, Mobilul imi cade din mână.

L in d sa y şi sursele ei

8 / I um am stabilit, la şase punct sun la interfonul de la W poarta fam iliei Dallas. Sam îm i deschide uşa. - A i citit? mă întreabă. Fireşte, se referă la mesajul lui Lindsay, iar dacă l-a citit ea, 1-0 fi citit şi Gameron.

- Da, nici acum nu-m i vine să cred că aia i-a luat locul lui Lexy. Mă conduce sus pe scări, până în camera ei. - L-a primit şi Gameron ş i... Nu, nu ştiu dacă e cazul să-ţi spun... - Ce să-m i spui? Nu poţi începe vorba şi pe urmă s-o întrerupi aşa. Acum sunt curioasă, aşa că povesteşte-m i ce s-a întâmplat. - Bine. îm i face sem n să-m i ţin firea. Gând a citit m esa­ jul lui Lindsay despre tine, Gameron a avut un acces de furie absurd. A înjurat şi a trântit mobilul pe jos. Ai mei au asistat la scenă şi au rămas fără cuvinte... Nu ştiu să-ţi spun dacă era mai înfuriat din cauza cantităţii de tâmpenii pe care le conţinea mesajul acela sau pentru că ai ieşit cu Austin. Am însă senzaţia că nu i-a plăcut deloc faptul că v-aţi văzut. - De fapt, nu cred să -i pese cine ştie ce. Afăcut tot ce i-a stat în putinţă să mă îndepărteze.

- —

---------- -------T ^ . a pierdut cumpătul. Moare - Ba nu, crede-mă, chiar e gelozie. Trebuia să îl ve«-

p lim b ării a fost linişt;,

schimiat starea de spin •

3 i_a pierdut capm'

iar după ce a aflat de

care a umplut paharul.

Mesajul lui Lindsay a “®J La urma urm ei, decesăreacN uştiudacăsăocredsaun^^,_^^.^^^, '" T a L T n - a m '" în orice caz, acum nu mă interesează. -Cumnuteinteresează?Tuîliubeşti. A ^ b i este un cuvânt mare... mai ales ca m cep sa cred că m-am îndrăgostit de un om care nu exista de fapt. -Nu, Sam. Nu îl iubesc, şi mai cu seama el nu ma iubeşte pe mine şi cu asta basta.

Ea se uită la mine şi ridică din um eri. -Cred că exagerezi şi, oricum, vii astă seară, n u -i aşa? Nu voi permite ca Lindsay să-ţi strice seara. - Nu-mi pasă de Lindsay... Da, voi veni. - Bine!

-Cu Austin, precizez eu, şi ea răm âne cu gura căscată. Pufnesc când îi văd reacţia. Vom veni îm preu nă, dar numai capneteni. Nu e absolut nimic îm re noi, Sam . Nu te uita aşa Când « 7 ” scările. Nu-lpo” e

X

indiferentă şi sâ-1 ignor „ Când ne intersectăm se

'

P

“ i 'J t ti“ P' G am eron urcând

altceva decât să mă arăt ^dânc şi îi vin în întâmpinare,

tinuă să meargă în direcţia on^ Suspin uşurată, P"'®'

' S u ţ ! P' opresc.

®

treajt'ă"*'"'"

oprească şi con-

cu Austin, zice

^------------------------------ —

_

_

5

5

^ îmi imaginez că, dintre toate fetele care sunt la şcoală, voia tocmai ajutorul tău, observă el pe un ton zeflemitor. ^ probabil aşa e. Suntem prieteni şi are încredere în mine,

răspund eu mânioasă. _ E un om nesincer, de ce nu înţelegi?

^ în schimb, tu oi fi sincer? - Da, sunt şi ţi-a m dem onstrat-o de mai multe ori. - Ştiu sigur că m i-ai îndrugat o puzderie de minciuni despre Carly. îmi încrucişez braţele la piept. Cameron scutură din cap. - Eşti obsedată de povestea asta. -D e ce nu m i-a i spus nim ic despre înţelegerea pe care ofăcuseşi cuAustin? Cam face ochii mari. De data asta cred că am nimerit în plin. -N u e treaba ta. Povestea cu Carly nu te priveşte, aşa că resemnează-te, bine? Se apropie cu un aer ameninţător. Aş vrea să fac un pas înapoi, dar picioarele îm i par lipite de pardoseală. - Dimpotrivă, mă priveşte şi încă cum! Oamenii nu fac altceva decât să-m i spună să fiu atentă cu tine şi cu ce se întâm ­ plă, vorbesc despre o istorie ce pare să se rep ete... şi eu vreau să înţeleg despre ce naiba e vorba! ~ Nu ştiu ce spun, vorbesc de dragul de a vorbi... Dar un sfat tot îţi dau, pentru binele tău: uită de m ine. Gontinuă-ţi viaţa cu Matt, cuAustin... cu cine dracu’ ţi se năzare, dar stai departe mine, zice pe un ton dur. ^Ge? Glumeşti, n u -i aşa? Nu, n-am fost nicicând mai serios. gândesc câteva clipe la cuvintele lui şi, pe n eaştep tate îmi seama de motivul pentru care îm i spune lucrurile.

- A i vrea să mă faci să cred că scopu l tău este să mă îndepărtezi de belele, ca să apari nevinovat şi să nu fii luat drept ticălosul care eşti în realitate... M i-e m ilă d e tin e, Cam! Dacă te-ai hotărât să reiei legătura cu Susan, nu e n ev o ie d e tot teatrul acesta... Aq] înregistrat mesajul, fii liniştit. - Da, ai dreptate, o iubesc pe Susan şi nu reuşesc să mi-o scot din cap. îmi pare rău, dar, după cât s e p a r e, tu ştiai asta de mult, deci nu mai am să-ţi dau alte explicaţii. O

lacrimă îmi coboară pe obraz. Bănuiam asta d e ceva vreme,

dar confirmarea e dureroasă. —La început am fost atras de tin e şi am crezut cu adevă­ rat că lucrurile ar fi putut funcţiona în tre noi. Pe urmă însă am înţeles că sentimentele pentru Susan nu s e p o t compara cu nimic. îmi pare rău, Cris. Fiecare cuvânt care-i iese din gură este o lamă care-m i sfâşie imma. vn.h

Cum faci să-mi

vorbeşti cu atâta uşurinţă? E u ... nu.

Izbucnesc în plâns. - c“ re -rn â m lT '"

îngrijorată.

Lascapulînjosşitoeercsămălinistesc o mtalneşte pe a lui am o sen^ f - încearcă să-ţi revii, c ” ! - Eşti doar un idiot! stris î ! ’

^

ce privirea mea %■ cam era lui.

ris, mai sunt două minute până la opt, Austin ar trebui să fie aici din clipă în clipă! zice Kate bătând la uşa băii. îmi aranjez fardul pentru a nu ştiu câta oară... dacă nu încetez cuplânsul, n-am să fiu niciodată gata de plecare. Adevărul e că n-amnici un chef să mă duc la petrecere, singurul lucru pe care I-aş vrea ar fi să-l şterg din viaţa mea pe Gameron şi tot ce ţine deel, dar trebuie să depăşesc momentul şi să mă arăt puternică. Nuvreau să-i dau şi satisfacţia asta. Respir adânc şi ies din baie. -Eşti gata? întreabă Kate. n

^

"Da, aproape am terminat. Cum a mers întâlnirea ta cu ' Afost îngrozitor de trist. Vor pleca luni după-amiază, deci ^ei^mâne foarte puţin timp de stat împreună. Mobilul meu vibrează. Este un SMS de la Austin. «Sunt în faţa casei ta le;-)“ ^^^^^arul în geantă şi îmi iau geaca. O salut pe Kate Aust^

fermecător surâs de care sunt în stare.

"Sună”^^ Niera

cu o plecăciune. P^i^teso, zice el, deschizându-mi manierat foarte frumoasă!

pţj*.-

^

acceptat invitaţia, poate voi reuşi să mă

'^«laşină şi plecăm.

58------------------------------- ------------------------------------------------------ ---------

- îmi închipui că ai citit şi tu mesajul lui Lindsav

,

el un pic stânjenit, - Da, şi dacă nu te superi aş prefera să nu vorbim des asta. - B i n e , sunt de acord cu tin e, nu m erită ... Să vorb' în schimb, despre altceva. Mai adineauri am vorbit la te)^’ fon cu Gamila şi i-am spus că anul ăsta, de ziua ei, va un cadou fantastic! Şi ştii ce m i-a răspuns? „Sper să fie o altâ ceaşcă minunată de-a ta !“ Chicoteşte. îm i doresc doar să nu fie deziluzionată. Râd şi eu. Am văzut-o pe Camila de foarte puţine ori şi este evident că e îndrăgostită de el. In nici un caz nu va fi deziluzionată. Coborâm din maşină şi traversăm curtea la braţ, atrăgând privirile curioase ale tuturor elevilor care au primit SMS-ul acela tâmpit al lui Lindsay. N u-i băgăm în seamă şi intrăm în sala de spor! Uau! De data asta, comitetul de organizare a petreceri­ lor s-a întrecut pe sine! Locul e de nerecunoscut, atmosfera incredibil de rafinată: lum ini difuze, un cvartet de jazz cu muzică live, un bufet spectaculos de fin g er food şi, printre participanţi, în afară de elevi, multe notabilităţi ale oraşului îmbrăcate impecabil.

Nu mă aşteptam la o serată atât de elegantă! zice Austin uitându-se în jur. Alex, exclamă el văzându-1 în depărtare pe prietenul lui. Alex zâmbeşte şi ne face sem n să venim. Alături de el mai sunt Camila şi Robin. Mă simt puţin jenată, aceştia nu suntpn' eterni mei şi nu ştiu cum să mă comport, dar, la urma urmelor, e mai bine aşa, îmi face bine să cunosc oameni noi. -A u stin , în cele din urmă ai reuşit! e x c l a m ă Alex, bătând palma cu el. - Să facă ce? întreb curioasă.

; Y o u J_

Mx""" pa..- ei-- -

câteva ore nu eram sigur că vin la

trecere, crezând că nu am co m p an ie. ^ T am ilapare stân jen ită de afirm aţia asta, şi m ie îm i displace acesta. Mă sim t în plus şi nu v reau să îi fac problem e, imediat ce voi putea, am să m ă duc la Sam şi la ceilalţi. Ce ziceţi să m erg em să m â n că m ceva? prop u n e R obert. j^or de foame.

Austin încuviinţează şi îşi urmează prietenii, dar se opreşte ce observă că nu m-am mişcat. _ C e - i? mă întreabă.

imediat

- Sam m -a rugat să o aştep t aici. -A , bine, atunci răm ân cu tin e. -N u, du-te cu p rie te n ii tăi. Nu v reau s ă -ţ i stric seara, şi, în plus, Camila nu pare p rea bu curoasă să m ă vadă. -A şa se poartă cu to ate fetele cu care m ă vede. Nu ştiu ce i se întâmplă, dar în u ltim a v rem e e ciu dată. Pare sen in ă doar când suntem singuri. Imediat ce term in ă propoziţia, ch ipul i se sch im b ă. C red că şi-a răspuns singur: C am ila e în d răg o stită de el fără pu tinţă de scăpare. -H ai, Austin, d u -te, te aşteap tă toţi! - Bine, dar după aia dansezi cu m ine, zice făcându-m i cu ochiul. Rămân singură, în c o n ju ra tă de fo arte m u lte p e rso a n e pe care nu le cunosc. Mă uit în ju r, în cău tarea p rieten ilo r m ei. -H ei! aud în spatele m eu.

'Taylor! Şl in seara asta p o artă eşarfa lui ro şie . -Ai venit singură? Austin, în clipa asta e cu p rie te n ii lui.

"Dansăm? sin gu ră aici, aşa că a cc e p t invitaţia lui. ^evoi«

^P^'^^iaza asta am v o rb it cu G am ero n . E ra fu rio s

mare.

- T a y , s in c e r, n - a m c h e f să v o r b e s c d e s p r e asta n o i fi aflat, nu a fost o zi p r e a b u n ă , îi s p u n eu la u re ch - Da, stiu , n ic i G am ero n n u e r a lin iş t it. Ş tiu c i d u r cu tin e .

p

’

F ire ş te n - a p ie rd u t tim p u l ş i l e - a p o v e s ti t to tu l lo r lui. - în s ă de u n lu c ru s u n t sigur.- d e c â n d t e - a ci sch im b a t. Gând era cu S u san e r a m e r e u n e r v o s , p ro st Cu tin e , în sch im b , p a re f e r ic it, îm p ă c a t cu el în su şi

- Ge ai v re a s ă - m i sp u i cu a s ta ? în t r e b o p r in d u -m ă - Gred că e în d ră g o stit de t in e , d a r c ă n u v r e a să admit“ el zâm bind şi m ă ia de m â n ă să d a n s ă m d in n o u .

- Nu, greşeşti, el o iubeşte pe Susan. E de ajuns să veri se uita la ea. La mine nu s-a uitat niciodată în felul acela
•

P" doar prietem, Ş>m cepnveşteistoriacuG arlym -am inţit. S in u a m d e l l intenţia să trec peste treaba asta. nu am deloc te n "

Taylor în cu v iin ţează.

n im e îi 'c u t î e n t ‘^‘' r ‘ 'p " '"

t o a rte neclară. Probabil

si d e T u 7 a ? A c e ^ T ! ! ' ^ e G a m e r o n de e e Z ă ' M

®

°

extrem

. r * . c . s : n aT"u n , i T fru r " m“oşi' îm preună. Simt în

m ine un ?nl in

binele amândurora.

*

despărţim, pentw

-T o tu l bine? mă întreabă Taylor.

-D a , numaicăamnevoiesăbeauceva. Scuză-mă.

is YouJ____________________________________________ ^ Plec de lângă el şi m ă îndrept spre una dintre m esele cu băuturi Iau un pahar cu suc de portocale şi m ă uit în jur. Austin stă de vorbă cu Gamila şi cu Alex. -

Hei, Gris, te d istrezi? m ă în treab ă Sam. E în so ţită de

Nash. Din fericire, vestea transferului nu i -a despărţit, ba din contră, pare chiar că le -a întărit relaţia. Dacă asta nu e o m are

- Da. E o p e tre ce re foarte fru m oasă. Gom itetul a făcut minuni! - E adevărat, şi tata a răm as fără cuvinte. N u-şi închipuia că şcoala ar putea să organizeze un asem enea party, zice Sam

emoţionată. Directoarea îi e foarte recunoscătoare lui John Dallas deoa­ rece prin donaţiile lui a reuşit să facă din şcoala n o astră un liceu de excelenţă, deci s -a preocupat muh ca să -i mulţum ească pe măsură. Austin se apropie, mă cuprinde cu braţul de mijloc şi îi salută pe Sam şi pe Nash. - A i observat cum este îm brăcată Susan? Gând am văzut-o, mi-a venit să vomit, chicoteşte Sam. - însă cel mai jenant lucru e să -l vezi pe Gam cum o soarbe din ochi. Pare un tâm pit. Gris, ar trebui să vorbiţi şi să vă îm pă­ caţi. Se poartă ca un adevărat idiot, zice Nash. Sam îi dă un ghiont, ca să îl facă să tacă. - Nash, eşti inoportun! - Nu, Sam, stai lin iştită. Eu şi Gam eron nu m ai su n tem împreună, zic eu m imând o falsă hotărâre, aşa că poate să facă orice vrea. - Unu, doi, t r e i... probă de m icrofon, se aude directoarea de pe estradă, încercând m icrofonul.

Luminile care scad în intensitate introduc fatidicul moment al mulţumirilor şi al înmânării cadoului.

.

___ ___ — -----

6L

o

^0.

p,i» «»1I‘“ '-

„,„< !• iinpr«u»i cu fînnili, ej.

^ ■■'^fn*i;rseapropiede
este numai un om agiu m ărunt adus ca liceulnostru să devină unul dintre cele„,i j^yiţumesc din inimă pentru geneto^

f j întotdeauna recunoscători.

jj^g^on se uită în ju r, ca şi cum ar căuta pe

■ “ ' ' ’cM areîm trăcatb ine, costumul în ch is la culoareîivhe “ T " ' t rând privirile noastre se în tâln esc, pare că oamenii " r

i

meu au dispărut şi că în sala de sport sunten:

eu şi el. După câteva minute îşi ia privirea de la mine şi ochii lui îl tintuiesc pe Austin, care stă alături. Chelnerii trec cu tăvi pline de cupe cu şampame. Şi de aceea vă invit pe toţi să rid icaţi cupele şi sa toasta!. în cinstea acestei minunate fam ilii! continuă directoarea. Austin ia o cupă şi pentru m ine şi m i-o întinde. Imi zăubeşte, apoi se uită cu atenţie la chipul meu. - Gris, vezi că îţi cad e u n c e r c e l.

Mă îndepărtez câţiva paşi să pun paharul pe masă şi să iDii aranjez cercelul şi, când mă întorc să iau d in nou cupa, a c lalt capăt al mesei o văd pe Susan. - Gris, zice ea zâmbind. Sper că te distrezi.

.

Sunt atât de deranjată de prezenţa ei, că nici nu o po^P^ în faţă. - Dacă trebuie să-m i spui ceva, fă -o acum , n-am stau aici să te ascult multă vrem e. - N-am nimic de zis. Dar, fiin d că tot eşti cu rio a să , mez că lucrurile între m ine şi Cam m erg m inunat. Şi pr° trebui să îţi mulţumesc... Cât a fost cu tin e a înţeles ce

,

__ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 6 3

pe luni încoace ne-am văzut în fiecare seară, şi legătura noastră funcţionează chiar mai bine decât înainte. Xizm? Nu înţeleg de ce Cameron s-a hotărât să-m i vorbească (jgspre sentim entele lui pentru Susan abia azi, dacă de câteva zile se hotărâse să se împace cu e a ... Ce nenorocit! - Susan, lasă-m ă în pace. - C e - i? N u ţi-e b in e ? îmi aruncă o privire satisfăcută. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie nici de tine, nici de Cameron, sunt doar fericită că am înţeles cu ce soi de bastard manipulator am avut de a face. îmi iau cupa şi mă întorc cu spatele la ea. Vreau să stau departe de ea toată seara. - S p e r că ţi-a plăcut şampania, Gris! spune Susan cu glas tare, ridicându-şi cupa ca şi cum am fi ciocnit, în timp ce eu mă îndepărtez cu regretul că nu i-a m spart paharul în cap. îlcautpeAustin, dar nu îl văd pe nicăieri. Mi se învârte capul, poate din cauza lum inilor şi a zăpăcelii, aşa că mă hotărăsc să ies să iau o gură de aer proaspăt. Afară din sala de sport mă uit în jur în căutarea unui chip prietenos. Nici o urmă, n ici de Austin, nici de ceilalţi băieţi din echipa de baschet. în schim b, o văd pe Sam însoţită de Nash, Aron, Carter şi Matt. Mă apropii. —... Şi cum vă spuneam, locul ăsta e plin de fete trăsnet, de care voi nici nu vă daţi seama! Nash, ar trebui să m ergem odată! zice Aaron. —Eu şi Carter suntem com binaţi, aşa că va trebui să te duci cu Matt, răspunde Nash râzând. Sam zâmbeşte şi îl ia de mână. - E i , bună Gris! - Bună, Carter! Ce face Maggy? De când am revenit la şcoală încă n -am văzut - o, şi chestia asta surprinde, având învedera că în mod obişnuit e m ereu cu el. " S-a dus să -şi vadă bu nicii în Garolina de Nord. Se întoarce Abia aştept. Se vede că băiatul e înam orat lulea de ea. De ce

64____________________________ o a r e g ă s e s c e u n u m a i i u b i ţi i d i o ţ i ? D e c e n u m ă p o t în d r ă g o s t i de u n b ă ia t d e tr e a b ă , cu m e N a sh sa u C a r t e r ? î n c e p e s ă m i s e în v â r tă t a r e c a p u l ş i o c l i p ă î i u l p ie rd e c h i li b r u l . C e m i s e î n t â m p l ă ? - Ţ i - e b i n e ? î n t r e a b ă M a tt a p r o p i i n d u - s e . - D a . .. n u m a i c ă . .. P o t s ă m ă s p r i j i n d e t i n e ? P e n e a ş t e p t a t e , g la s u r ile p r i e t e n i l o r m e i î n c e p s ă d i s p a r ă şi s a r e a p a r ă , im a g in ile se în c e ţo ş e a z ă ş i t r e b u i e s ă î n c h i d o c h ii c â te v a s e c u n d e ca să le fo c a liz e z f e ţ e l e . - G ris? Ţ i - e b in e ? î n tr e a b ă S a m

"

îi «u odati cu ea. Da, ™ închid ochii Si Când îi

ri

^ o m p le t a l b ă J n c e ;c s ă m ă r i d Î d a ■mi simt corpul greu ca plumhui ’

° p l ă c u t ă . . . «u n t î n t r - o ca m e ră

Unde naiba mă aflu?

Scanned bv CamScannei

10

/

n jurul meu totul e alb şi nu reuşesc să înţeleg unde sunt. Dacă aş fi în camera lui Cameron, m i-aş fi dat seama

până acum... încerc să îndoi braţul drept, dar simt prezenţa unui corp străin care mă împiedică să mă mişc. înclin capul şi, cu coada ochiului, zăresc un tub subţire care se iveşte din pliul cotului. Ce se întâmplă? De ce sunt la spital? Mă împing în braţul stâng să mă ridic în fund, dar, când încerc să-mi ridic capul de pe pernă, o durere sfâşietoare îmi taie respiraţia. Strâng din dinţi şi, cu un efort apreciabil, reu­ şesc să mă ridic în capul oaselor. Mă uit în ju r. In apropiere văd un băiat cu păr castaniu care doarme pe un mic fotoliu. Mă uit mai bine la el. Ce face aici? - Cameron, încerc să spun, dar gura mea scoate doar o şoaptă firavă. Tuşesc din cauza gâtului uscat, apoi mă căznesc să ridic vocea. Cameron. Cameron deschide ochii, se ridică brusc şi se apropie. - în sfârşit, somnoroaso! - Ce fac în spital? întreb imediat. -Acum două zile, la petrecere, ai leşinat. Matt a chemat sal­ varea şi te-am adus aici. Acum eşti bine. Te-au sedat ca să te odihneşti, dar e totul în regulă. Mă mângâie pe obraz. Două zile? Nu-mi vine să cred! Ce mi s-a întâmplat? Ultimul ^cru pe care mi-1 amintesc este momentul când m-au salutat şi Nash. Mai departe - golul cel mai adânc.

-w-np

cum te s im ţi şi

_Da, rîspunde

apropie cu u n pahar

înclin capul Şl îl''^“ P

du-mi paharul.

“

Chiar aveam nevoie. l:s f r t.M .d o a r e in g r o z ito r c a p u l,im is e p a .

:» r e z u lta te l e a n a li z e lo r ? în t r e a b â C a r n e r o n .

- Pe seară. Curând vom şti exact ce s-a , îmi închipui îngrijorarea părinţilor mei. Probabil Stricat tuturor petrecerea.

^

^

- îţi aminteşti dacă ai băut mult? In trecut ţi s-a întâmplat să exagerezi cu alcoolul, întreabă Gameron. - Nu am băut. Doar o gură de şampanie, nim ic altceva. Nu-mi place felul în care m-a întrebat... cuvintele lui par mai mult afirmaţii decât întrebări. Şi chiar dacă aş fi băut, n-aş i ajuns în halul ăsta. - Poate ai depăşit limita şi nu îţi aminteşti. - Ştiu când să mă opresc, răspund puţin iritată. - Bine, gata, Cam. Nu cred că e Gris atât de fraieră să bea până îşi pierde conştienţa, intervine Matt. - Mulţumesc lui Dumnezeu, cineva mă crede, zic eu. - Eu plec, face Gameron ridicându-se enervat de pe Ne vedem. Gris. Matt.

y ^ jI i e n i i i l L ^ ----------------- ---------------------------------------------j^ am nevoie de prezenţa lui în clipa asta. Nici n -ar fi trebuit să vină! - Nu te supăra, Gris! Aşa e Cam, dar o să-i treacă. -Cam eron m i-a povestit cum s-a întâmplat. Mulţumesc, Matt, că ai chemat salvarea şi m -ai ajutat. - Să nu mai spui aşa ceva, fap orice pentru tine. Mă duc să îi anunţ pe părinţii tăi. S-au speriat destul de tare. Matt iese din cameră, iar eu rămân singură. Ce am făcut ca să ajung aşa? Chiar dacă îmi amintesc puţine lucruri din seara aia, sunt foarte sigură că nu am băut nim ic... Uşa se dă de perete şi Kate năvăleşte în cameră, venind spre mine cu lacrimi în ochi. - Hei, zic surâzând. Tare aş vrea să o îmbrăţişez, dar nu reuşesc. Am trupul amorţit şi m i-e greu să m ă m işc.

- Credeam că n-ai să te mai trezeşti! Se îndepărtează şi îşi şterge lacrimile. - E totul bine, o încurajez eu. - Gris, cum te simţi? întreabă tata, apropiindu-se de pat. - Mă doare puţin capul, dar în rest cred că fac bine. în cele din urmă, intră şi mama. E pahdă şi are ochii înlăcrimaţi. Se apropie, mă sărută cu duioşie pe frunte şi îmi mângâie mâna. - Comoara mea, tocmai am vorbit cu medicii, iar situaţia e sub control. Aşteptăm rezultatele analizelor ca... - Da, ştiu, m i-a spus Cameron, răspund întrerupând-o. Ea şi tatăl meu schimbă o privire stupidă, şi treaba asta mă îngrijorează mult. - Ce-i? întreb. - Era încă aici când te-ai trezit? întreabă mama. ~ Da, dormea pe fotoliul ăla. Nu le înţeleg uimirea. Ia stai... »încă“? Astat aici doar o oră. O, nu, draga mea, de când ai ajuns la spital nu te-a lăsat singură. Părinţii lui au încercat să îl convingă să se întoarcă

__________ ___ __ . , 5 d a r d e g e a b a .E r a h o t ă r â t s ă r ă m â n ă ,ş i c h i a r ş i - a p e t ,,^

du-mă pe faţă. Sunt nedumerită. - Eu... mi-a zis că a stat aici doar o ora. - Nu, nu, pot co n firm a că a s ta t a ic i t o t t im p u l. I -a m

sendvisuri şi apă, intervine Kate. Nu în ţe le g ... M ai în tâ i s p u n e c a n u l - a i n t e r e s a t niciodată de m ine şi pe u rm ă aflu că ş i - a p e t r e c u t d o u a zile şi douj nopţi să m ă vegheze. D e ce m - a m in ţ it? C u c â t m ă g ân d esc mult, cu atât înţeleg m ai p u ţin ce r o s t a r e p u r t a r e a lu i.

- A i nevoie de ceva? întreabă tata. - încă puţină apă, m u lţu m esc. - îţi iau şi ceva de m ân care, zice m a m a .

Amândoi ies din cameră în timp ce Kate se aşază pe margi­ nea patului. Chiar pare cu moralul la pământ. Fac un calcul rapid: dacă au trecut două zile de la petrecere, azi e luni... ifajes... - Nash şi Hayes au plecat? Kate face sem n că da.

^5

a z i- d i m in e a ţă , s p e râ n d să te

t f s a W

'

Hayes

v o rîn to a rc e lS S e V e S ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ E doar un tran sfer provizoriu.

'

Asta m ă încurajează pu ţin.

- Bine! Şi Sam cu m a re a c ţio n a t? - Nu foarte bine, dar noti j

,

lângă ei, aşa cu m ai fi făcut ft, E a

^

partă, fiindcă n ici unul din e'

f

A cum două o re , când m i - a n ! la păm ânt. Dar su nt sigură că n «

h o t ă r â t s ă se desle g ă tu r ile la distanţă, d e la e i, Sam era

- S u n t f o a r t e m â n d r f d e t o e ? '; '; ^ ^ : ^ 'w ea s -o aibă. Şi eşti tare, foarte ta * s u rio a r a p e ca re toţi af r e , s tâ n ca m e a ! îi

strâng mâna-

g y j H i f i ninia is l i L j - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ^

Kate îşi şterge o lacrimă şi se apropie de noptiera de lângă at Pe ea este un vas cu flori minunate. încă nu le observasem. -A stea ţi le-a adus Austin, zice ea. Mă simt puţin vinovată. Mă tem că i- am stricat şi lui petrecerea. Cameron intră în cameră cu o sticlă mică de apă şi se apropie de pat. De ce s-a întors?

• - Ce s-a întâmplat? întreb îngrijorată. Se aşază lângă mine şi îmi dă un pahar. - Părinţii tăi stau de vorbă cu medicul şi m -au rugat să îţi

aduc asta. E o întrebare care mă sâcâie şi neapărat trebuie să aflu răspunsul. - Cam, de ce m i-ai spus că ai stat aici numai o oră, când, de fapt, ai stat lângă mine tot timpul? Se uită la mine uimit. Chiar credea că nu aş fi descoperit? - Ce? Cine ţi-a spus prostia asta? întreabă jenat. E evident că minte. Kate îl ţintuieşte cu privirea. Apoi se apropie de uşă şi iese, lăsându-ne singuri. - Mi-au zis-o şi gata, continui eu. îm i explici de ce m -ai minţit? Ce-i rău în asta? Dă din umeri şi nici nu se uită la mine. - Nu-i nimic rău... dar nu credeam că e important să ţi-o spun, asta-i tot. - Glumeşti? Ţi se pare un lucru fără importanţă? Nu înţeleg de ce te porţi în felul acesta... - î n ce fel? - Pare că n u -ţi pasă deloc de mine, şi totuşi rămâi aici, aşteptând să mă trezesc, ca şi cum noi am fi încă împreună. Sunt nedumerită. Se uită la mine şi nu zice nim ic. Pe urmă deschide gura să vorbească, dar e întrerupt de părinţii mei, care intră în cameră urmaţi de medic. Au cu toţii o expresie încordată. -V reo problemă? întreabă Cameron.

ŢQ_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ -A v em rezultatele testelor, anunţă tata.

în Sânge. Acum aş vrea sa Ştiu de ia n

-

S c â e adevârat, asta ar putea e ^ lic a reacţia o r g a n u

lui tău poate nepregătit să asimUeze doza relevata de test, care eîntr-adevâr semnificativă, darnucâtsăcauzezeomtoxicaţ^e acută ca a ta, continuă medicul. - V ă re p e t că n -a m

. ^ *

*

fo lo s it n ic io d a ta s u b s ta n ţ e s tu p e ­

fia n te . în to td e a u n a le -a m u r â t ş i v o i c o n ti n u a s ă o f a c . B a ch ia r m i- a m p e tre c u t to a tă s e a r a c u A u s t in , ş i e l p o a t e c o n f ir m a c ă n -a m fă cu t n im ic de f e lu l a c e s ta . C a m e r o n s c u tu r ă d in c a p ş i i e s e i m e d i a t d i n î n c ă p e r e . C e l - a

apucat? - Peste trei zile o externăm. Dacă sunteţi de acord, am vrea să o mai ţinem pentru anumite investigaţii, după care îşi va putea relua viaţa obişnuită, le spune medicul părinţilor mei. Apoi, adresându-mi-se mie: - Oricum, îţi recomand să fii atentă cu substanţele astea. Nu putem exclude ipoteza că ţi s-a administrat ceva pe furiş şi fără ştirea ta, aşa că te invit să fii foarte atentă. De data asta ai avut noroc, dar, dacă aş fi în locul tău, n-aş sfida soarta. Am senzaţia că doctorul nu mă crede, sper ca măcar părinţii mei să o facă. Ce situaţie absurdă, întâmplarea asta e de necre­ zut/ Nu în ţeleg ce putea să se fi întâmplat:.. în cerc să reconstitui în minte seara aceea, dar, cu toată strădan ia, amintirile mele sunt pline de lacune. Şi pe u rm ă, d in tr-o d ată , glasul enervant al lui Susan îm i răsună în cap.-„S per să -ţi fi plăcut şampania. Gris! “... O bănuială vagă îşi face lo c îii m in e.

// trecut mai mult de o săptămână de când m i s-a făcut rău la petrecerea dată în onoarea fam iliei Dallas şi nici acum nu pot spune că mă simt total refăcută. în ultimele două zile, de când am fost externată, n-am făcut altceva decât să stau în casă şi să mă odihnesc, iar acum chiar aş avea chef să ies la o plimbare. O văd pe Kate cu o geantă cu baieră lungă pusă pieziş pe după gât vânturându-se grăbită între bucătărie şi camera de zi. - Unde te duci? o întreb. - M i-a trim is cineva un mesaj şi m i-a zis să mă duc să -l întâlnesc în parc. - Cineva? Nu ştii cine este? întreb îngrijorată. Scutură din cap. Nu pare nici măcar puţin îngrijorată. Eu aş fi, în locul ei. - Chiar te gândeşti să te duci la întâlnirea asta? Şi dacă e cineva pe care nu-1 cunoşti şi vrea să-ţi facă rău? Se şi întunecă. -A tu nci, vino cu mine. Da, mi se pare o idee bună. Alerg în camera mea să mă schimb şi ieşim. - Măcar ai idee cine ar putea fi? -N u . Pare prea liniştită, ca şi cum s-a r pregăti să se întâlnească cu nişte prietene, nu cu un necunoscut. Ajungem în parc mai devreme.

U i[!lP eri

- Mai e puţin până la întâlnire, observa - Deci, ce facem? ^^ să sosească această per-N e a ,e .ă m pe banca soană-Sidacănuvinenemtoarcem e o glumâ de-a

.

îl vâdpe Austin care, cu mâinile

plă ceva, strigă şi ia-o la goană spre mme, b m e. - Da, ştiu deja cum se face. Mă ridic de pe bancă şi mă duc la el. - Hei, Austin, spun făcându-i semn cu mâna. - Cris, ce faci aici? Cum te simţi? Se apropie să mă îmbrăţişeze. Te văd în form ă.

- Da, mă simt foarte bine. Mâine revin la şcoală. Sunt aici

ţ

cu Kate. Voiam să-ţi mulţumesc pentru flori, au fost foarte frum oase.

- Pentru puţin! Deh... Gine-i tipul acela care o îmbrăţişează pe sora ta? mă întreabă uitându-se peste mine. Mă răsucesc pradă panicii şi imediat ce îl recunosc, chipul mi se luminează de un zâmbet. - Hajes! Dar ce face aici? E fratele lui Nash. - S-au şi întors? întreabă nedumerit Austin. -D a ,d e fa p t,e ciu d a t...A u p le ca td e m a ip u ţin d e o să p tă m â n ă .

Ajungem la Hayes şi la Kate.

- Bine te-ai întors, Hayes! Ce faci aici? Kate îi dă drumul. - Bună, Gris, bună, Austin. Minunaţii lui ochi albaştri sunt luminaţi de portocaliul asfinţitului.

ţ ţ y j i l e m m a j ş j ^ ^ ------------- --------------------------------------------------------------------------------------------- —

^ în cele din urmă am reu şit, i-a m convins pe ai m ei! Voi termina anul şcolar la Miami Beach şi voi continua să stau la cămin sub supravegherea unchilor mei. Kate bate din palme de fericire şi sare iar de gâtul lui. El râde, nu cred că îi displac atenţiile sorei mele. - Nash unde este? îl întreb. -S ig u r o fi la Sam, s ă -i dea vestea ceea bună, sugerează Austin. - E h ... nu... face Hayes. - O fi la şcoală, să-şi aranjeze treburile, zic eu. -N u , nici acolo. Hayes pare agitat. -A tu n ci unde este? întreabă Austin. - La ora asta probabil îşi aranjează lucrurile în casa de la New York. Rămânem cu gura căscată. - Ce? întreabă Kate. - Da. Vedeţi, eu am insistat atât de mult, încât, până la urmă, ai mei au cedat de epuizare. Dar Nash... de, el a preferat să îi urmeze şi să-şi petreacă anul acesta la New York. Zice că e mai bine aşa, că pentru el va fi o experienţă importantă, explică Hayes în timp c e -i strânge mâna lui Kate. O clipă îm i făcusem iluzii că totul avea să fie iar ca înainte. - De, dacă asta-i ceea ce vrea, atunci a făcut bine, com en­ tează Austin. - Şi ne vom putea auzi des la telefon, adaug eu prea puţin convinsă. Ştiu deja cum m erg lucrurile astea, am experienţă. - îm i pare rău, dar acum trebuie să vă las, curând am un meci de baschet şi mai trebuie să trec pe acasă. Gris, m i-a făcut plăcere să te văd în formă. Mă îmbrăţişează. Băieţi, ne vedem prin oraş. Ne luăm răm as-bun de la Austin şi mă hotărăsc şi eu să mă întorc acasă, înainte să obosesc prea tare.

--------------— ------------------------- Kate, plec şi eu. Tu rămâi cu Hayes, te las pe mâini îi salut şi mă îndrept spre casă^M-a întristat Că Nash a preferat să rămână la New York

cine ştie

va reacţiona Sam când va afla de întoarcerea lui Hayes. Intru pe strada mea cufundată în gandun şi în depărtare îl văd pe Gameron cu câinele lui. Oh, nu! Un m inut m ai târziu, cin eva p e u n scu ter se opreşte să stea de vorbă cu el. îşi scoate casca. E Sam .

Nu-i pot evita. Sam mă vede. - Bună, Gris! zice făcând semn cu mâna să mă duc spre ei. Răspund la salut agitându-mi braţul şi mă apropii. - Ge faci? zice ea. - Bine, dar puţin obosită, am nevoie să mă întind. - De fapt, eşti palidă. Şi eu mă îndrept spre casă. Gris, încearcă să te odihneşti, te sun mai târziu, să aflu cum te simţi. Gam, cu tine ne vedem mai încolo. îşi pune casca şi pleacă, lăsând în urma ei o dâră de fum care mă face să tuşesc. -Atunci pa, Gameron. - Gris, ai nevoie să te duc cu maşina mâine? - Nu, mulţumesc. Scutur din cap şi îmi înăbuş un râs amar. - E aşa amuzant ce am spus? întreabă el. - Da, oarecum. Şi mai ales e ceva fără sens. - D e ce? - Nu trebuia să uit de tine şi să stau cât mai departe,penW binele meu? - Nu înţeleg... -A sta m i-ai spus în după-amiaza petrecerii... Iar acum te oferi sa mă conduci. Cum crezi că ar interpreta asta logod' nica ta? Şi cum crezi că aş putea-o interpreta eu? Nu înţelegi că, de fiecare dată când eşti amabil cu mine, îmi frângi Nu faci altceva decât să mă zăpăceşti şi să mă amăgeşti. Atunci-

is

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -—

—

ti-o cer eu, Cam: ai ales; acum, te rog, uită de mine şi stai departe! Fă-o pentru binele meu! El lasă capul în jos şi rămâne tăcut. Probabil, după discuţia asta nu vom mai vorbi unul cu altul şi numai ideea asta şi mă face să înnebunesc. Adevărul e că aş vrea din toată fiinţa mea să-i accept propunerea şi oricât de puţin ar fi dispus să-m i dea, însă, din fericire, încă mai am puţin amor propriu ca să înţeleg că trebuie să mă apăr de el şi de ambiguitatea lui. - Gris, ştiu că purtarea mea trebuie să ţi se pară nebunească şi fără sens, dar există un motiv pentru care o fac şi speram să-l fi înţeles. Evident, nu e aşa, şi nu e vina ta: am considerat de la sine înţelese prea multe lucruri. Crezi într-adevăr că, după tot ce am împărţit împreună, eu vreau să mă întorc la Susan? Nu ştiu ce să răspund, aşa că îmi ţin gura. -Răspunde, zice el. - Nu ştiu. - Nu, nu-i aşa. Nu o vreau pe ea, te vreau pe tine. Şi te iubesc atât de mult, încât aş fi dispus să renunţ la orice, chiar şi la tine, doar ca să te ştiu fericită. Grede-mă când îţi spun că nu pot să-ţi explic totul... Pot doar să te rog să ai încredere în mine şi să mă laşi să fac după capul meu. - Nu poţi să-m i ceri în mod serios aşa ceva, eşti nebun! Fac un pas înapoi. Cuvintele lui continuă să mă blocheze. Vrea să fie cu mine, dar e cu Susan... nu are sens. Se apropie si lasă liberă zgarda câinelui. - încerc doar să te apăr de cineva care ar putea cu adevărat să îţi facă rău. - Gum să te cred? -G rede-m ă şi gata. Gris! . -j Se apropie şi mai mult, până ajunge la câţiva centimetri buzele mele.

1 ? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ C r i s t i n a C[ ^

—Cameron, eu ... nu vreau. Dă din cap. —Sst. Mă sărută şi corpul meu reacţionează imediat. Mi-ai lipsit în tr-u n fel absurd, îmi zice privindu-m ă în ochi. —Nu-mi face rău, Cam, nu mă face să-m i pară rău că am avut încredere în tine, murmur eu. —N-am s-o fac. Un singur lucru te rog. -C e? —în faţa lui Susan, poartă-te ca şi cum m -a i urî. Nu vreau să stric totul tocmai acum. —Am să-ncerc, dar te rog şi eu ceva.- vreau să ştiu ce faci. Vreau să înţeleg, Cam. —Da, bine, fac... dar nu acum, fiindcă acum ai nevoie să te întinzi. Eşti prea palidă. Mă mângâie cu duioşie pe faţă. Te duc acasă, zice prevenitor, apucând zgarda câinelui care, ca prin farmec, a rămas nemişcat.

Scanned by CamScanner

1Q

eşteptătorul sună la şapte fix, dar întind braţul să îl închid. - Draga mea, e timpul să te scoli. Dacă nu te simţi bine, poţi să stai acasă, nu eşti obligată să te duci la şcoală, îmi zice mama pe un ton dulce. Cu toţii sunt foarte drăguţi cu mine, dar cred că o săptămână de pauză de la şcoală e cam mult. Voi avea foarte mult de recu­ perat, aşa că, deşi aş rămâne cu plăcere în pat, e mai bine să mă ridic şi să-mi încep ziua. Mă pregătesc repede şi ies din casă. Afară, Cam mă aşteaptă în maşină. - Bună dimineaţa, m ititico. Aş putea să mă topesc exact în clipa asta doar pentru că îm i zice „mititico“. - Bună, şoptesc eu la câţiva centimetri de buzele lui. Porneşte maşina. - Aşadar, spune - mi ce ar trebui să fac azi. - Oh, mai nimic, doar să păstrezi distanţa faţă de mine şi din când în când să te prefaci că eşti geloasă. «Mai nim ic"... Sigur, cum să nu! “•Şi de ce facem toate astea? - Ga s-o ţinem pe Susan în frâu şi departe de tine.

Chestia asta nu mă convinge deloc mai cu seamă „u ştiu cum aş putea reacţiona dacă l-a ş vedea pe CameroJ purtându-se drăguţ cu ea. -N u -m i place, Cam. Dacă lucrurile s-a u desfăşurat cu. cred eu, Susan şi-a atins deja scopul: m i-a fost rău. Chiar crej; că mai e o ameninţare? - Ştiu că-ţi cer mult, dar nu am încredere în ea. Ar fi în să facă orice ca să obţină ce vrea, răspunde el luându-şi ochii de la drum ca să se uite la mine. - Bine. Dar dacă îndrăzneşti să te culci cu ea, eu ... - De, în ce priveşte „să te prefaci că eşti geloasă“ ar trebui să te descurci nemaipomenit! zice chicotind. Pufnesc şi mă întorc să mă uit pe geam. - Hai, ce naiba! Glumesc! Şi oricum nu trebuie să-ţi fie teamă de nimic. Eu sunt cu tine, nu cu ea. Să nu uiţi asta! Ajunşi la şcoală, începem acest teatru absurd. - Ne vedem mai încolo, zice Cam făcându-m i cu ochiul înainte de a ieşi din maşină. Fac o faţă enervată, cobor din maşină şi trântesc tare portiera. Ei, nu-i vina mea, improvizează Cam. spectaLT

intenţionat.

I

’

nt'

'^''^Jitoarea aia dă peste mine

"ic-

şampani’e r " ' “ * ’

T i-a trecut dorul de

Iată co n firm area care îm i l •

nu se îngrijeşte s - o ascundă

^

^

' T u ai fost! D ar c e -i în

putea întâmpla? Ar ‘at-o cu lumânarea. De căt

^ti dai seama ce se P® drăguţă, ai cău' ®ori nu te - am avertizat să stai depart®

I^y nil^ m a is You 2__________

'

'

1^

de Cam? Ti-am spus că ai s-o sfârşeşti în spital, si asa a fost întotdeauna îm i ţin prom isiunile. Sper ca de data asta să fi învăţat lecţia. Mă apropii şi mă uit drept în ochii ei. - Eşti doar o tâmpită. _

o tâm p ită ca re

se cu lcă cu C a m e ro n ... A i vrea să fii în locul

meu, ştiu, zice ea împingându-mă. Oamenii se adună în jurul nostru să vadă ce se întâmplă. - Nu m-atinge! îi spun. - A h , da? A ltfel ce fa ci? A lerg i în b raţele lui M att? O, nu, sigur, el d o a r t e - a fo lo sit. îi c e r i p o ate aju to r lui C am ero n ?

A, nu, uitam, el mă iubeşte pe mine. - De ce nu încerci măcar o dată să-ţi foloseşti creierul, în loc să spui numai tâmpenii? Ah, nu, sigur, tu n-ai creier, răspund eu şi, în mai puţin de cinci secunde, tabără pe mine şi sfârşim la pământ. Cei din jurul nostru râd şi se bucură de spectacol. Dar ce au în cap? - Ei! intervine Cameron, luând-o pe Susan de pe mine. După cât se pare, planul lui să mă apere se dovedeşte inutil. Nu ştiu de ce, dar Susan va găsi întotdeauna un motiv să se certe cu mine. - Te urăsc! urlă după mine în timp ce încearcă să se elibereze din strânsoarea lui Cameron. Matt îmi întinde o mână, să mă ajute să mă ridic. Pare cu adevărat îngrijorat. - Hai, zice, cuprinzându-mă cu braţul pe după umeri. - Nu, nu, nimeni nu se mişcă de aici până nu îmi povestiţi ce s~a întâmplat, se aude glasul directoarei, în timp ce se apropie de noi. Cineva nu şi-a văzut de treabă şi s-a dus să o anunţe. - Care dintre voi două a început? întreabă directoarea. " Ea, răspunde Susan arătând spre mine. ~ Ce? Nu e adevărat!

_________ ____ ____________ -N u Ştiu, am ajuns la sfâ rşit - Domnule Dallas? Cu siguranţă, Gameron nu va confirm a versiunea b i -N u ştiu , răspunde. Susan se întoarce spre el, în tim p ce eu schiţez un zâmbe,. E ram sig u ră câ n u m -a rfib ă g a tîn b u clu c. - Amândouă la mine în birou. Acum, comanda directoare,. Fantastic! O urmăm în biroul ei. Ultim a oară când anitos, aici a fost în prima mea zi de şcoală. - Luaţi loc. în tim p ce d ire cto a re a e în to a r s ă cu s p a te le , Susan îmi dâ

un ghiont şi se aşază. Scutur din cap şi iau loc în fotoliul liier. - îmi imaginez că sunteţi conştiente de consecinţele cornportamentului vostru. - Dar a fost numai vina ei. Eu n -am n ici o legătură, replică Susan. - Nu vă pot crede pe cuvânt, domnişoară Rose. Pentru ce aţi făcut aţi merita o suspendare, şi aş fi chiar tentată să nu vă iau în excursie, însă de data asta vreau să fiu înţelegătoare şi să vă pedepsesc într-alt fel. Privirea directoarei mă nelinişteşte. -Având în vedere că la primăvară încep înscrierile pentru anul următor, şcoala are nevoie de publicitate. De aceea, vreau ca voi două, de comun acord, să îm prăştiaţi oarece afişe. Nu-mi vine să cred. Nu reuşesc să-m i imaginez că va trebui să petrec atâta timp cu Susan. - D oam nă d ire cto a re , su n te ţi la c u r e n t c u fap tu l că noi nu ne în ţeleg em d elo c? Ce m a i c a le a -v a le a , s - a r p u te a sfârşi rău decât astăzi, zic eu. - Sigur că ştiu. De a ce e a , c r e d că a c e a s tă p e d e a p s ă ar pute» &

nu num ai utUă p en tru şco a lă , ci şi o bună o ca z ie p e n tru voi sâ vî cunoaşteţi şi să vă aran jaţi t r e b u r ile p e c a r e I e a v e tin e r e z o lv a ‘«-

-----------------------------------------y M ă u it la S u s a n , d a r n u p a r e n i c i p e d e p a r t e a t e n t ă . S c r ie e m o b il ş i, p e n t r u p r i m a o a r ă d e c â n d o c u n o s c , a ş v r e a să '^^acţioneze ş i s ă s p u n ă c e v a c a s ă n e s c o a t ă d i n b u c lu c u l a c e s ta . _ C jn d v a t r e b u i s - o f a c e m ? în t r e b . - D up ă c e v ă v e ţi î n t o a r c e d in e x c u r s ia c u ş c o a la . A c u m v ă

puteţi duce î n

c la s ă . î n c e p e o r a .

N e r i d i c ă m ş i i e ş i m d in b i r o u l d i r e c t o a r e i . P e c u l o a r v in e

spre m in e S a m . - C ris, îm i e x p lic i c e t e - a a p u c a t? - E a a în c e p u t! D o a m n e , c â t o u r ă s c . î n tim p c e n e d u c e m sp re sala d e e n g le z ă îi p o v e s te s c d e s p r e c e a r t a c u S u s a n , d e s p r e c o n firm a re a b ă n u ie lilo r m e le ş i d e s p r e n e o b iş n u ita p e d e a p s ă a d ire c to a re i.

în clasă observ că ghiozdanul pe care îl lăsasem în curte, din fericire, e acum pe banca mea. Pe furiş mă uit la Gameron, care îmi face cu ochiul. Mi l-a adus el. Tare aş vrea să îl îm brăţişez în clipa asta, dar nu pot. Mă aşez la locul meu, şi proful intră în clasă. î n p au za d e p r â n z m ă t r e z e s c s in g u r ă . C a m v a lu a m a s a c u Susan, şi c h e s tia a s ta m ă d e m o ra liz e a z ă u n p ic .

- Totul bine, Gris? în treabă cineva în spatele meu. Mă întorc şi văd o claie de păr roşu. - Nu e treaba ta, Lindsay. Lasă-m ă în b an ii m ei. - Ei, hai! Ghiar îm i pare rău pentru ce ţi s -a întâm plat, p ro ­ mit că am să te las în pace o vrem e şi n -a m să scriu despre tin e. Nu am încredere în ea. îi în to rc spatele şi dau să plec. - în a in te d e a p le c a , L e x y m - a r u g a t să îţi s p u n ce v a .

- Nu mă interesează. - O p riv e şte p e G arly.

Mă întorc să mă uit la ea, să văd dacă m inte. Pare serioasă. - C e ţ i - a spus? - A zis că doar o singură p ersoană ar fi dispusă să -ţi poves­ tească tot ce s -a întâm plat în seara aia. - C in e?

«r-areîti vine în m inte? ““! s S a n , l i c e u neîncrezătoare. "tZ ^ c r e r P u r p a r iu c ă a b ia a ş te ^ ^ '° “ ^Decearfiasa?Măurâşte,numi-arfaceniciodatăofavoare, Z e că nu e o favoare... mai ştie şi că povestea aiate-a: face s H i schimbi părerea despre m ulte. De exemplu, despre rameron, deci O va face CU plăcere. . . Ce o fi făcut oare Cam atât de îngrozitor, m eat sa mă facă •să-mi schimb părerea despre el? -Tustiiceva? . i . . - Eu ştiu întotdeauna totul, zice făcându- m i cu ochml şi rasucindu-se pe călcâie să plece. îşi bate joc de mine. Aceeaşi Lexy a zis că foarte putmi ştm cum s-au întâmplat cu adevărat lucrurile. Culoarul se umple de elevi care se grăbesc să iasă în curte, în timp ce eu mă îndrept spre sala unde se ţin e următoarea oră. Pe urmă îl văd pe Cameron şi nu ştiu ce să fac. Aş vrea să îi povestesc despre directoare şi despre m ărturisirea lui Susan, şi, fără să-mi dau seama, mă duc spre el, dar picioarele mis^ blochează imediat ce o văd pe Susan care aleargă spre el şi îl sărută. Nu, planul lui Cam nu poate fun cţiona, nu cred că dinaintea anumitor scene. Ce-o fi fost în m intea mea când ai» zis că voi încerca? Eu nu sunt în stare, nu sunt destul de tare. - Cameron e un prost... zice Matt în spatele meu. Mă întorc. Şi el se uită la Cam si la Susan, care se îndepS^' tează mână în mână. - Da. E demn de prietenuţa ta. Scuză-m ă, dar a fost o zi Şl njam chef să stau aici să vorbesc despre el. , , Bme, doar o curiozitate: azi- dim ineaţă v -a m văzut câ» vem . e ce te-a însoţit la şcoală dacă nu m ai sunteţi înapr«“

J f o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 8 3 în faţa acestei în trebări mă sim t nepregătită. _ piindcă... aveam nevoie să mă aducă cineva cu maşina, şi încercăm să răm ânem p rie te n i. Dar a m ers pro st. Nu cred că vom deveni niciodată p rieten i. - Ştiam eu că te va face să suferi. Tocmai el vorbeşte, care m -a făcut să mă sim t şi m ai ră u ... Rămân tăcută şi îm i îndrept privirea în altă parte. - Sper că Susan nu ţ i-a făcut rău azi-dim ineaţă. - Nu, nu m i-a făcut nim ic, m ulţumesc de ajutor. Nu num ai pentru azi, ci pentru toate dăţile când m i-a i în tin s o m ână. Nu ştiu de ce o faci, dar îţi m ulţumesc. - O fac pentru că mă sim t îngrozitor de vinovat. După c h e s­ tia cu Tamara m -am sim ţit un rahat şi în cerc să rem ediez, pe cât posibil. Poate nu mă crezi, dar eu ţin la tin e. Şi aş vrea să am o altă şansă, zice uitând u-se în ochii m ei. - Matt, eu ... - Ga prieten, vreau să zic. Ştiu că nu ar putea fi altceva în tre noi... dar aş vrea foarte mult să fim m ăcar p rieten i. Am g re ­ şit când am ascultat-o pe Susan. D in cauza ei am pierdut prea multe persoane, şi nu am intenţia să continui pe calea asta. Sper să mă poţi ierta în tr-o zi, Gris. Mă uit la el şi nu ştiu ce să zic. M -a rănit, dar întotdeauna am crezut că toţi m erităm o a doua şansă. Schiţez un zâmbet tim id. • ~ De, pot încerca. - Ghiar? întreabă el em oţionat. ~ Da, însă la prim a m inciună pe care m i-o îndrugi ju r că totul se va term ina între noi pentru totdeauna. Nu sunt atât de tâm pit, nu vreau să te pierd din nou, ră sP^nde el surâzând. Sper doar să nu îm i pară rău.

18 u ştiu câtă v rem e v o i m a i r e u ş i să m ă prefac că nu sunt îm p reu n ă cu C a m ...

Ieri seară i-am povestit despre cearta m ea cu Susan. Exact ca mine, şi el bănuia că ea e responsabilă de răul meu şi crede că acum, după ce i s-a confirm at, e şi m ai im portant să conti­ nuăm cu teatrul acesta. Măi să fie, eu nu sunt foarte convinsă.., Aşa că, dim ineaţă, m ă co n d u ce S a m la şco a lă , dar pe drum sunt îngândurată şi nu sco t o v o rb ă. - Sam, iartă-m ă dacă p ar d ista n tă. Nu p re a am ch ef de vorbă, zic pe când traversăm cu rtea şc o lii. - E din cauza p oveştii cu C am , n u - i a şa ?

încuviinţez. - Ştiu că pare n e b u n e sc ce f a c e , d a r o fa c e num ai fiindcă te iubeşte şi vrea să te p ro te je z e . - Tu... Tu ştii de planu l lu i? în tr e b eu s u rp rin să .

Credeam că n -a vorbit cu nim eni, cu atât mai puţin cu SaiO' - Da. Mi-a spus acum o săptăm ână. ~ Ş i de ce n - a i v o rb it ş i cu m in e ? C r e d e a m că prietene.

- Chiar suntem. Dar ţie îţi era rău şi pe u r m ă T a* despr^ashi^''”^

«ă-mi ţin gura, pentru binele tău, Şi explicat totul, putem sta de v»

j

m a Is Y o i _ L

85

Trebuie să adm it că sunt pu ţin deziluzionată de p u rtarea ei. Credeam că în tre noi e o relaţie sp ecială, bazată pe în c re d e re

totală şi p e complicitate.

însă nu trebuie să uit că Sam e, mai întâi de toate, sora lui Cam şi, pentru ea, el va fi întotdeauna mai presus decât orice prietenă, e inevitabil.

Profesorul intră în clasă, şi noi ne aşezăm. Gameron şi Susan vin imediat după aceea. Ea îl sărută apă­ şi C a m vine să se aşeze în spatele meu. Gând trece pe lângă

s a t,

mine, evit să mă uit la el. - înainte de a începe lecţia, am plăcerea să vă anunţ că astăzi îi urăm bun-venit unei foste colege de-a voastră, care va te r­ mina cu noi acest an şcolar, zice proful chiar înainte să bată cineva de două ori la uşă. - Pofteşte, face proful, şi o fată foarte drăguţă intră în clasă. - Gloe! exclamă Cam în spatele meu. O văd pe Sam pufnind şi înţeleg că nu-i e prea simpatică. - Bucuros să te revăd, domnişoară Split, zice proful. - Mulţumesc, şi eu sunt bucuroasă să fiu din nou aici, răs­ punde Gloe şi se duce să se aşeze într-o bancă liberă. - Ne-ai lipsit, aud o voce în spatele meu. E Gameron. Mă întorc şi văd că fata îi zâmbeşte şi îi trim ite un pupic. Dar cine e asta? Când sună clopoţelul, nou-sosita se ridică şi aleargă în b ra­ ţele lui Cam. La finalul orelor, Sam se apropie de banca mea cu aer plictisit. Tocmai a sunat clopoţelul şi îm i aranjez lucrurile în ghiozdan. - T e rog, Gris, zi-m i că eşti liberă în după-amiaza asta. Nu vreau să stau acasă cu Gameron şi cu Gloe, care se dau drept prieteni buni. Toată ziua, ăştia doi n-au făcut altceva decât să schim be ocheade şi surâsuri. Acum va trebui s-o suport nu numai pe

“

" “ 'D

1 r pasa voastră e u ria şă , nu va fi greu să îi evi,;,

r ^ r r ^ s t ^

Pe cât pui p ariu că va fi şi Susan?

- D e ce? - Susan şi Cloe erau p rietene bu ne. - Ce are atât de speeial p en tru C am Cloe a s ta . - A u fost uniţi întotdeauna, exp lică ea n d .c a n d dm umeri, dar eu nu o suport. Gameron ne taie calea o p rin d u -n e. _ Nu cumva o bârfiţi pe Cloe, nu ? zice el surâzând. Pare cu adevărat binedispus. - Ştii că n u -m i place de ea, face Sam . Evit privirea lui Gameron şi îm i sch im b locul ca să pot pleca. Nu pot nega că m ă deranjează to a tă situ a ţia asta. Pentru el e mult mai sim plu... Nu ştiu cum i - a r căd ea dacă m -a ş preface eu că sunt cu Austin, cum face el cu Susan. Gam mă prinde de încheietura m âin ii. - Nu uita că trebuie să te duc acasă. Gei din jur sunt cu ochii pe noi. - Pot să m ă duc singură. - Gum aşa? - A m picioare. Pot să m erg sau să c e r ahcuiva să mă ducă. - Mama ta m ra rugat în m od sp ecial să te aduc cu maşiii^Fără îndoială, caută o scuză ca s ă - i in fo rm eze pe ceilalţi

trebuie să m ă însoţească, dar, de fap t, m esaju l e pentru că vrea să -m i vorbească. C hestia e că acu m nu am chef, să stau singură şi să -m i pun gândurile în o rd in e.

-------------------------------------Ku mă interesează ce te-a rugat mama. Nu vreau să merg CU

îmi eliberez în ch eietu ra din strâ n so a re a lui şi plec. Imediat ce pu n p ic io ru l în ca s ă , m ă du c d e - a d rep tu l în

camera mea şi m ă aru n c pe pat. M obilul su nă, d ar iau o p e rn ă ca să-mi acopăr capul şi s ă -m i astup u rech ile. Nu se opreşte din su nat, aşa că m ă rid ic s ă -l iau. E Cameron. Nu ştiu dacă să răspund. Nu vreau să vorbesc cu

el doar să aud ce are de zis. Poate s-a întâmplat ceva important. ’ -G e -i? -D esch id e fereastra. O, nu. - Sunt deja aici, hai, d eschide! Mă ridic din pat şi m ă ap ro p ii de fereastră. N um ai ce dau perdeaua la o parte, şi dincolo de geam îi văd ochii şi zâm betul lui minunat. - Deschide. Vreau să v orb esc cu tin e, zice el la telefon . - în s c h im b , eu nu. Zâmbetul lui dispare. - Gris, deschide blestem ata asta de fereastră. -Ţ i-a m s p u s că nu. - îmi explici ce te - a apu cat? - Ge m -a apucat? O săruţi pe Susan, pe urm ă faci pe drăguţul cu Gloe asta, şi acu m vii aici sub p retext că v rei să stai de vorbă cu m ine... Scuză-m ă, d ar n -a m ch ef. - Gloe e p rieten ă bună şi cu Susan, ştii, doar m ă prefăceam . Sărutul acela tâm p it n -a r e n ic i o im p o rtan ţă. Fireşte, pe el nu-1 in teresează. Ba d in co n tră, pun p ariu că distrează de nu m ai p oate cu două iubite. " ^^1^1 ăsta ciudat al tău de a m ă p ro teja m ă ră n e şte . Eu nu pot. Cam. A şa că o ri pui cap ăt plan ului ăstu ia id io t şi te

-llLsii întorci cu mine în văzul tuturor, o ri răm âi cu ea şi Dar aşa nu pot continua, îmi pare rău , zic p rin tre lacri^j. Pune o mână pe geamul fe re stre i şi se uită drept în mei. - N-ar fi trebuit să-ţi spun nim ic. A r fi fost totul mai sin,p|^ îmi pare rău, dar nu pot perm ite ca psihopata aia să te trimitîncă o dată la spital... te iubesc. întrerupe convorbirea şi pleacă. După o vreme deschid fereastra să controlez dacă într-ade văr a plecat. Nue. îm i şte rg la c rim ile şi m ă î n t o r c î n p a t . D a u să m ă întind când aud u n zgom ot ciu d at î n s p a te le m e u . M ă în t o r c şi îl văd pe C am ero n in trân d în c a m e r ă p e f e r e a s t r ă .

- Ce faci? întreb eu pufnind. - Tocm ai fiin d că te iu b e sc, n - a m i n t e n ţ i a s ă t e p ie rd . Nu te pot lasa să p leci, am n e v o ie d e t i n e c a d e a e r u l p e c a re -1 res-

^

m ângâindu-m i faţa. Te rog, nu

Mă apropii să îl sărut. Mă trage mai aproape de el.

detot.

- - g i n e a trico u lu i, scoţându-mi-1

^ tăi sunt acasă*^ tn “ " ale mele. întreabă, ap rb piln du -şi buzele de

Scutur din cap săîlf ~ în cu ie uşa cu cheia^"^

Mă duc la uşâ si f

în ţe le a g ă c ă n u e n im e n i.

„’

niciodată.

^«WMon la mai puţi^ Mă ia în '*^ *^ "« -T ra g d e trie o :

"is. Şi, când m ă întorc, dau de centim etri distanţă. mi şi

CU pasiune, lăsându-ci^

-------------------------------------Fizicul lui e perfect. Nu e prima oară că-1 văd aşa, în orice caz acum are alt efect, când suntem atât de aproape şi atât de p rin ş i

unul de altul.

Mă prinde de talie şi mă împinge uşor. Se aşază pe pat şi îm i face s e m

n

să vin şi eu.

Emoţia din mine creşte tot mai mult, încă nu -m i vine să cred că sunt pe punctul de a face dragoste cu Cam. De data asta

nu e nimeni care n e-ar putea întrerupe şi mă simt pregătită. Gurile noastre sunt perfect sincronizate. Mă m işc încet şi pieptul lui începe să urce şi să coboare, în tr-u n ritm din ce în ce mai rapid. Se îndepărtează de buzele mele şi, cu sărutări mărunte, coboară încet de-a lungul maxilarului meu până ajunge la gât. Sărutările lui sunt o tortură, doar cu el am simţit senzaţii atât de intense. Prima oară când s-a întâm plat încă nu eram îm ­ preună, mă dusesem la el acasă să învăţ la istorie şi ne-am trezit pe divan. Mă dă mai încolo încet şi mă întinde pe pat. Se aşază lângă mine şi mă priveşte câteva secunde. - Eşti foarte frumoasă, îm i şopteşte. îmi pun mâna pe chipul lui şi îl mângâi încet. - Eşti sigură că vrei să faci asta? mă întreabă cu glas şoptit. Dau din cap că da, şi el zâmbeşte. Mă sărută iar şi mâinile lui coboară încet de-a lungul trupului meu. îmi mângâie pielea de sub buric şi apucă marginea blugilor să îi descheie, apoi revine spre gâtul meu, în timp ce cu degetele explorează fiecare parte a corpului meu. în cameră începe să devină cu adevărat cald. Aşteptarea mă îiinebuneşte şi nu mai am putere să aştept. îl vreau acum. , întind mâinile cu tim iditate spre fermoarul blugilor lui. simt cum surâde şi se ridică uşor, murmurându-mi la ureche: -Nerăbdătoare? Bine.

Se îndepărtează sâ-şi scoată blugii şi să ia un prezervat;,, Revine rii'n din nmi nou îTitins întins âlături alături de m ine. - Eşti sigură? - Cam, m -ai întrebat deja. Vreau ca prim a oară să fie cu ting fiindcă te iubesc, răspund eu uitându-m ă direct în ochii lui. Lasă câteva clipe privirea în jo s şi pare să se gândească la cu totul altceva, apoi surâde şi se concentrează iar asupra mea - T e iubesc. Mă dau deoparte să mă bag în aşternut, şi el mă urinează. - Zi-mi dacă te doare, bine? încuviinţez. îşi lasă capul în jos pe gâtul meu şi începe să mă asalteze cu sărutările lui dulci. în tr-o clipă devenim unul. Durerea uşoară pe care o simt la început se transform ă treptat în plăcere. - E totul bine, mititico? susură el cu greu k urechea mea, încuviinţez. Fiecare m işcare d e-a lui îm i transmite fiori de a lungul trupului şi, cu cât sunt m ai intense senzaţiile pe care le simt, cu atât mai mult sim t că îl iubesc. Ştiu că e băiatul P

S^cşelile pe care le -a m făcut până acum, de Mă iubeşte şi ar fi dispus la orice ca să

ma apere.

lăsâ rl ^Itim spasm şi în cele din urmă se opreşte, ksandu-se m voie pe mine. Inim a mea pare să fi înnebunit, nu-m iv.nesacred să-si rerane'^'*

Că

tocmai am făcut-o

s to a r c e pe o parte, în tim p ce încearcă

ir p ^ r r - Te-a durut?

- A c u m pari binedispusă.

^

Is Yo u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ E adevărat, m ă sim t relaxată si ferioits eUi zâmbesc. '

■ pnvirea spre

- Urăsc când zâmbeşti în felul ăsta. -D e ce? - Fiindcă îm i vine s -o iau de la capăt şi să nu mă mai opresc niciodată. ^ Roşesc.

Pc neaşteptate auzim uşa de la intrare deschizându-se. Tresar de spaimă. - O , nu! Cameron e gol puşcă, în picioare în faţa ochilor mei, si acum înţeleg de ce le place atât de mult fetelor. E perfect. Scutur din cap să îndepărtez gândurile acestea, mă ridic şi îmi trag pe mine slipul şi tricoul. - Cris, zice mama bătând la uşă. Cameron încă îşi pune blugii, nu va reuşi nicicând să iasă la timp. Clanţa uşii se mişcă. - Cris, deschide uşa, zice mama. - Repede, în şifonier! îi şoptesc lui Cameron, iar el aleargă să se ascundă. Arunc o privire rapidă prin cam era care, din fericire, nu e în dezordine şi deschid uşa. - Ce se întâmplă? întreabă mama intrând. ~ Probam haine şi nu voiam să intre cineva să mă vadă S'^ală, improvizez eu, spunând prim ul lucru care îmi trece minte. Ce coincidenţă! Chiar voiam să -ţi arăt o rochiţă pe care ^

cumpâr^^_Q azi şi care, după părerea mea, îţi va sta foarte duc s-o aduc, zice mama şi iese din cameră. ^chid uşa şi alerg spre şifonier. " U m , du-te!

92

Eliese imediat şi-şi trage tricoul pe el. îmi ia fata î„ Şl mă sărută cu pasiune. -

Te iubesc, m urm ură, şi încalecă pervazul ferestre

adu-Te'^' cându“se.

' “ inunată? întreabă mama întor-

Mă răsucesc. ~ Da, îmi place mult! Probeaz-o. Te aştept în camera de zi. W

rămân singură în cameră, mă aşez pe pat.

în u r i r

ti“ P

14 O ă-mi petrec noaptea făcând cercetare pe internet n-a fost niciodată hobby-ul meu preferat. Sunt foarte oboăită şi abia mă mai ţin pe picioare de somn. ( j

N-am reuşit să înţeleg de ce, deşi ieri a fost pentru mine prima oară, n-am pierdut nici un pic de sânge. Ieri seară, după ce a plecat Cam, am observat că cearşaful era alb, la fel şi lenjeria mea intimă, şi mi s-a făcut frică. Ştiu că e absolut iraţional, dar un moment m-am îndoit de virginitatea mea şi mi-a fost frică să nu fi uitat cine ştie ce eveniment din trecutul meu. Pe urmă, căutând pe internet, am descoperit că e ceva abso­ lut normal. Se poate întâmpla, din diverse motive, ca ruptura himenului să nu fie însoţită de pierderi de sânge... aşa că m-am liniştit puţin, dar nu de tot. Am rămas, nu ştiu de ce, cu o senzaţie ciudată. E ca şi cum ceea ce se întâmplase între mine şi Cam mi-ar fi trezit ceva în mine... ceva ce nici nu reuşesc să definesc, o frică, o amintire, nu mi-e clar... care nu mă lasă liniştită. Aş vrea să vorbesc cu Cam, dar n-aş şti exact cum să îi descriu această stânjeneală stranie. - E totul în regulă? N-arăţi prea bine, observă Kate. -D a, doar că n-am dormit prea mult noaptea asta. zic în timp ce sorb laptele. -A i visat urât? - Nu, am căutat pe internet.

94

- Ce? ma întreabă în timp ce-şi bagă în guri ij„ cereale. ' Claxonul maşinii lui Cameron mă salvează de de sunoareimele. Las micul dejun la jumătate, fug să-mi nle şi ies în grabă. Imediat ce mă aşez pe scaunul masinH? Cam mă sărută pe buze. - Bună dimineaţa, mititico. - Bună dimineaţa, îi răspund surâzând. “ Te simţi bine?

_ LaunmomentdatLmdsaynetaiecalea gafaind şi cu părul

răvăşit.

- Cris, te rog, pot să vă fac o poză? E o ,t • n - 0 pot ignora. Te rog! ’ ®

importantă,

Nu inten ţionez deloc s ă -i permit. - N -a i decât, zice C am eron de lângă iri •

Mă uit imediat la el. Nu se poate s-o - A i încredere, mă linişteşte el, făcând -P o z a ţi.

o ch iu l,

îi strân g m âna lui C am eron şi m ă apronjse în to a rce sp re m ine, m ă ia de talie şi m ă s ^

- Mulţumesc mult! zice Lindsay, uitându^^^ pe care le-a făcut. - Du-te şi scrie un articol pe cinste, îi răspui^^ - Aşa am să fac. ^ Şi o ia la goană.

d a r el

Ţlt r<;ll nriMJnl l-< ^ n .lM W M lu p r H in .,r V im J .d a u „ ^ „ ,,

,

an
„/)„4

Cam tn/i i« din nou (ic r

împreună m ,-',’"

noflHlril'!'!'-!''"*'*-

'

'*^?^®*presala

ImcdifU CCnc vede. Cloe rămân/- împătrită - C<.m, '/,icc «a fârâ „ici o expre*ie pe faţâ. ' - Cioc, ca c Cri«, iubita mea. Cioc 8C ui tă la mine şi deschide gura «ă o închidc şi-mi adresează un zâmbet forţat Nu ştiu CC 8ă fac, aşa că îi întind mina.

apoi

- îmi face plăcere.

Cioc părea contrariată, dar poate a fost doar o senzaţie de-a mea. Chiar ţineam s ă -i fac o im presie bună. în fond, e o bună prietenă a lui Cam. Mă duc să mă aşez şi îm i aranjez lucrurile pe pupitru. Susan intră m clasă cu un zâmhet întipărit pe faţă şi se aşază la locul ei. Pe urmă soseşte Sam, care vine imediat spre mine. “ Cris! Mă îm brăţişează. Ţ i-e bine? Am aflat ce s-a întâm­ plat cu Cameron, zice ea emoţionată.

-Ce? Ţi-a spus el? Face semn că da. Nu ştiam că ea şi Cam au devenit atât de intim i. Nu mă deranjează să ştie Sam, i-a ş fi spus chiar eu, dar aş fi preferat ca el să-şi ţină gura. ~~Deci? Sunt curioasă! ^ A fost foarte dulce, intens, absolut perfect. Chiar dacă...

! i _ --------------- -----------------------------------------------D acă?

^

- N im ic im p o rtan t, d a r ... S am , s - a în tâm p lat ceva ci„j M -a m h o tă râ t să v o rb e s c cu ea. E c e a m ai bună prj a m ea şi cre d că are şi m a i m u ltă e x p e rie n ţă ca m ine în „ ,

,

...

ăsta de chestii. - Povesteşte. - N-am pierdut deloc sânge, şi lucrul acesta, nu ştiu de m-a neliniştit. Sunt absolut sigură că ieri după-amiază a fost prima dată, totuşi am o senzaţie stranie, pe care nu o înţeleg Sam nu se mai uită la mine şi pare că se gândeşte la altceva - Uite ce e, Gris, eu cred că tu trebu ie... Oh, a venit proful zice şi se îndepărtează ca să se ducă la locul ei. Vorbim după. Ce brodeală! Sam tocmai îmi spunea ceva. Intră şi Cameron cu Gloe în clasă. El are un aer încordat. Sunt puţin îngrijorată şi, imediat ce se aşază în spatele meu, mă întorc la el să îl întreb dacă totul e în regulă. Chipul lui se relaxează şi surâde iar. Se apleacă în faţă. - Totu-i în regulă, mititico, îmi şopteşte şi mă sărută în col­ ţul gurii. Mă în to rc sp re p ro fesor, d ar ceva îm i atrage atenţia. Un zgo­ m ot, şi ştiu foarte bin e de un de v in e. M ă u it în p artea cealaltă a clasei. Susan c în p icio are, are u n cr e io n ru p t în m âini şi. în jurul CI, pe jo s. sunt îm p răştiate p ixu rile şi cu lorile căzute din

penarul ci. - Upsl com entează Cam în sp atele m eu . - D om nişoară Rose, adună to t şi a ş a z ă -te , zice proful. Ea SC apleacă şi, fără s ă -ş i ia p riv irea de la m in e şi de la Cam, JŞI a d u n ă l u c r u r i l e .

- B ine, înainte să în cep em lecţia, să v o rb im d esp re excursie. M a, avem m ai pu(in de o lună şi treb u ie să stab ilim grupurile d .n ca m cre . Oh. să fie clar: n ic i u n fel de c a m e re m ixte, nici să nu .n d ră z m ii, că vă p ierd eţi tim p u l, zice profu l u itân du-se c.1leva secunde la Cam.

^

----------------- ^

Clist*'' cu elevii clasei şi, pe m ăsură ce înaintează, notează ^*rnic diversele co m b in aţii.

P'^Cristina Evans? _ Eu stau cu Samantha Dallas.

Sam se uită la mine câteva clipe şi zâmbeşte. _Samantha Dallas ş i...? „Doar cu ea, zic eu. _ Nu, cam era e de t r e i. B in e,

o adaug pe

Cloe Split.

Cc? Mâ în to rc sp re C lo e, ia r e a îm i aru n că u n zâm bet. în

cnhi^, Sam are o faţă terorizată. Proful tre ce la Su san, c a re , fire ş te , va sta în cam eră cu p r ietenuţele ei cre d in cio a se .

_ Cameron Dallas, în cazul tău, d in m otive m u til de explicat, ^ l I T î n c h i p u i că în e x cu rs iile a n te r io a re C am ero n nu s - a

remarcat printr-o bună purtare. - C u tine în ca m e r ă v re a u p e cin ev a cu capul pe u m eri, in stare să te ţin ă su b o b se rv a ţie . N u in ten ţio n ez să te u rm ă re sc şi anul acesta şi să te g ă se sc în ca m e r e le fe te lo r, facan d cin e stiece. ^ ■ Mă înfior n u m ai g â n d in d u -m ă la C a m e ro n cu alte fete. - O , haid eţi, d o m n u le p r o fe s o r , re cu n o a ş te ţi! V -a ţ i d istrat nemaipomenit să m ă u r m ă riţi! ră sp u n d e C am ero n .

Proful îi aruncă o privire urâtă. ^ ^ -Vei sta în c a m e r ă c u b ă ia tu l c e l n o u c a r e va so si săp tam an a viitoare, şi c u ... H m m ... s ă v e d e m ... p ro fu l p arcu rg e cu a ten ţie catalogul: „MattthewEspino8a“. -Ce?./exclamă Cameron.

-o , bine, din reacţia dumitale înţeleg că am fa«ut alege­ rea bună. Matthew, să nu-1 pierzi din ochi, zice pro . me... îcumsă începem lecţia. _ .. j Când clopoţelul anunţăpauzadeprânz, mă ridicsamamtind îl văd pe Cameron în uşă, îmbufnat.

96

^

------

- Toate bune? întreb ducându-mă spre el. - Da, doar că nu-mi convine să stau în cameră cu unul şi nenorocit şi cu fostul prieten al logodnicei mele. —O să fie totul bine. - In cel mai rău caz am să-mi petrec noaptea în camera ta zice mângâindu-mă pe gât. Vino aici. Mă trage spre el să mă sărute. ^ Când buzele ni se întâlnesc, mintea mea revine la noi doi goi pe pat, şi îmi pierd răsuflarea. Mă simt încinsă şi mă îndepărtez de Cam ca să-mi trag sufletul. —Toate bune, mititico? -D a , numai că... — Ce n a ib a se în tâm p lă a ic i? în tr e a b ă Su san în spatele nostru. Gam eron se în toarce să se uite la ea. —Eu şi iubita m ea vorbeam , aşa că, dacă n u te superi, am vrea să răm ânem singuri. Se întoarce spre m ine, mă ia de m ână şi m ă scoate din clasă. - A i să m i-o plăteşti. Gris! mă am eninţă Su san când trec pe lângă ea. Fraza asta chiar a zis-o de prea multe ori. Gameron se opreşte şi se întoarce spre ea. - N u , Gris nu ţi-a făcut ninuc. Dacă e cineva cu care ar trebui să te răfu ieşti acela sunt eu. îndrăzneşte s ă -i clin te şti m ăcar un fir de păr şi eşti moartă! ~ E şti un ticălos, Dallas, replică ea în lacrim i. - Pot fi şi m ai rău dacă îi atingi pe cei la care ţin. Pe urmă mă ia din nou de mână şi mă trage după el.

15 ---a U a .U « g ă u „ g la .!.h „ j„ ,^

- Gloe, nu-i momentul potrivit pentru dăscăleală Eh?Atuncin-amgre8itcândm-amgânditeăvreasăîirepro-

şeze ceva.

- Nu, îmi pare rău, noi doi trebuie să stăm de vorbă. Acum. - Nu intenţionez să te ascult. Apoi mă ia de mână şi porneşte. -A i promis. Mie şi lui Garly. îţi aminteşti? Imediat ce aud pronunţându-se numele Carly, mă trec fiori. Ce legătură are Gloe? Gameron se opreşte şi se întoarce încet spre ea. - N-o băga la mijloc. -Ştii foarte bine că această conversaţie trebuie s-o avem singuri. - Gris, scuză-mă. Ne vedem după aceea. -Ge?Nu. - Te rog, zice uitându-se în ochii mei. Povestea asta cu Garly care iese mereu la iveală când mă aştept mai puţin chiar începe să mă obosească. ~ Bine, încuviinţez aruncând o privire aspră spre Gloe. Gât de mult aş vrea să fiu o insectă, să ascult ce-şi vor spune cei doi.

Intru în clasă şi dau de Sam, singură, uitându-sp i pe mobil. ^ - Ce faci? întreb apropiindu-mă. - O, uite! E Gris, şi întoarce telefonul spre mine. o conversaţie video cu Nash.

Sau fa

- Salut, newyorkezule! El surâde. -B u n ă , Gris! E aşa de ciudat să -l văd prin interm ediu l mobilului. - Gum merge treaba pe acolo? - Bine. Sunt puţin rămas în urmă cu program a, dar cred că

-N e lipseşti mult.

e un ticălos.

^ '-am eron! Şi spuneţi-i că

- De CC? întreabă Sam zâmbind. - F “ "dcă nu răspunde niciodată cânH îl Sam, zice el şi încheie convorbirea Lui Sam îi dispare imediat zâmbetul d . - îţi lipseşte? întrebare tâmpiţi.

^

- Da, mai mult ca niciodată. E dui-er ecran. îmi lipsesc îmbrăţişările lui

doar în tr-u n

iubcsc,Gris, iar elapreferatsă mă lase cu văicărelile, nu ajută Ia nimic. Vorbeam înainte ca proful de engleză să ne întrerupă - Da, şi tu îmi spuneai ceva. ' - Ei bine, de fapt, voiam să-ţi spun să vorb

Euîl Dar gata şi Cam

poate înţelege mai mult decât crezi. Nu-ţi pot decât să te sfătuiesc să i te confesezi lui. Cred să aveţi o explicaţie.

el te ^ u lt

101 ■

--------

ce nu-m i poate spune şi nu vreau Să insist, ca jjificultate. Cred că i-a promis lui Cam să păstreze

Sain sâ n'O secr®

sfatul şi am să încerc să vorbesc cu el. ■

în clasă, mă duc la locul meu. Cam şi Cloe

^iar cu întârziere. El pare chiar îngrijorat, dar de data asta mă întorc în bancă să îl întreb cum merge. Deja ştiu că cu Garly, iar ea rămâne un subiect tabu. finalul zilei, Cam mă însoţeşte la dulap, să-mi las cărţile. ^ Mititico, vrei să vii la mine diseară? - Mi-ar plăcea, dar nu cred că-mi vor da voie ai mei. O să ună că, având în vedere că am pierdut o săptămână de şcoală, S u i e să recuperez lecţiile şi bla, bla, bla. -A i şaisprezece ani! Poţi face tot ce-ţi trece prin cap, cand şi cumvrei. Si sunt sigur că, dacă spui că vii la mine acasă, n-o să fie nici o problemă. Ai tăi mă adoră, zice el gângurind. - Eşti un şmecher! Ar trebui să mă înveţi cum se face. - Oh, mititico, crede-mă, te descurci de minune cu ai mei. -Dacă zici tu... - Sunt nebuni după tine! De prima dată când te-au văzut au înţeles că esti fata potrivită pentru mine. încui dulăpiorul şi, când dăm sâ ieşim din şcoală, o vedem pe Susan venind în direcţia noastră. O, nu! Gameron îi taie calea. -Ascultă, Susan, pentru azi ne-ajung tâmpeniile tale. Lasă-neînpace, terog. - Nu, aşteaptă. Vreau să -i cer scuze lui Gris. îşi bate joc de mine, nu -i aşa? E o glumă? Trebuie să fie. uit bănuitoare în jur. Poate e vreo cameră ascunsă. “■Susan... insistă Gameron. ' Nu, lasă-mă să vorbesc, şi mută privirea de la Gam la mine.

102--------------------------------------------------------------------- C r ^ i ^

- Gris, admit că am exagerat mai devrem e, dar înceg 8ă mă înţelegi. Cu mai puţin de douăzeci şi patru de ore^j^ urmă el era cu mine, şi azi dimineaţă s-a prezentat la şcoaj! cu tine, ca şi cum n-ar fi nimic- Nu intenţionez să îţi fac vreu^ rău, ce s-a întâmplat Ia petrecere a fost de ajuns ca să mă spe, rie. Doamne, mi-a fost teamă că te-am omorât Aşa că sâ Juârn o pauză, bine? putea să izbucnesc în râs exact în clipa asta. - Susan, jur că dacă pui la cale ceva... -^Nu, Cam, doar că am obosit sâ-mi tot ies din minţi de fie­ care dată când vă văd împreună. îmi întinde mâna, şi eu i-o strâng. Pe urmă schiţează un zâmbet şi pleacă, lâsându-ne singuri. - Sunt fără cuvinte! exclam eu, uitându-mă după ea. - Dacă aş fi în locul tău, nu aş lăsa garda jos. Cunoscând-o, ţi-ar putea schimba ideea intr-o nanosecundă. Ceva îmi gpun^ Că în toate astea ş i - a băgat coada Cloe. - îmi explici ce legătură are ea cu povestea asta’ - Hmm Nu ştiu dar cred că a convins-o Cloe să-şi ceară

-C am ,., trebuie «ă vorbesc cu tine despre , .n l important. P ® lucru -* Nu, Azi nu mai vorbim de lucruri importante car * strica şi mai mult ziua sau să na facă să ne certăm P pe altă dată? ' ■ amâna Dacă mă gândesc bine, nici cu n-am chef 8ă înfrunt 8 h' complicate. Ziua a fost deja destul de obositoare. - Bine, vorbim în altă zi.

f6

( T o a r t e târziu! N-am auzit deşteptătorul! "

Glasul lui Kate mă trezeşte brusc, D eblochez

mobilul, şi lumina ecranului mă orbeşte. E nouă

şi e sâmbătă... de ce o fi atât de grăbită? îmi trag pătura-n cap şi îmi reiau somnul. Cineva sună la uşă. O fi pentru Kate, poate trebuie să iasă cu Hayes sau cu vreo prietenă de-a ei. Un minut mai târziu aud paşi pe coridor şi uşa camerei mele care se deschide. - Kate, nu-ţi împrumut nimic. Mă răsucesc în pat, întorcându-mă cu spatele la uşă. Aşa face întotdeauna. Are o grămadă de haine, dar, când e vorba să iasă, vrea întotdeauna să pună pe ea cel puţin un accesoriu de-al meu. Zice că o face să se simtă mai sigură pe ea. Pe urmă îmi dau seama că s-a aşezat cineva pe saltea, mă întorc încet şi dau peste Cameron. Sar în sus de uimire şi cad dinpat. -Totul bine? întreabă el aplecându-se. Ridic capul şi mă masez la ceafă, unde mă doare. -Ce faci aici? “ îmi lipseai şi am venit să-ţi spun bună dimineaţa. Bine, admit că a fost chiar o idee drăguţă, dar ar fi putut ^ăcar să aştepte să mă trezesc. "Cine ţi-a deschis?

- Facem o plimbare? întreabă Jack. Cam ia skate-ul şi se întoarce lângă mine. -Vrei să încerci? - Nu, mulţumesc. Ultima oară când am făcut-o era să-lb în spital pe băiat. - N-a fost vina ta, ci a profesorului tău prost. Zâmbesc, şi el mă sărută pe buze. - Gameron, m işcă-te, face Matt. Pufneşte. - E puţin gelos. Gloe se apropie şi se aşază alături de m ine. Cam pare cu adevărat îndrăgostit. Ultima oară când l-am văzut aşa de prins de cineva era cu ... - Susan, anticipez eu. Se uită la mine şi, după câteva clipe, surâde. _

“ erge şi Susan.

- Da

ceară scuze? o întreb eu direct.

- D e ce? Dar n-a ■

^^iigă ca să ţi-o povestesc, vorbesc serios,

ffenul

“ Are Are legătură pe care credem că st‘ povestea ai ruffat ascultLe. încuviinţez din cap.

nim ic împotriva ta sau lucruri de

distrus viaţa? Nimic altceva. cu Garly? alaltăieri a vorbit despre o promisiune ^ulte. Suntem puţini cei care ştim , sau desfăşurat lucrurile cu adevărat în binele tuturor, e mai bine aşa. Eu l-am imaginez că mi-a dat

-------------------------------------- ---------------- 107

‘7i„tr-adevâr, da. Garly are o mare legătură cu povestea asta ' c „an asta şi pentru că era sora mea. , Glumeşti? Chiar? Oh. eu ...

, Eu nu ţi-am bine? Nu vreau să ştie Cameron că c ă l c a t prima înţelegerea. Nu sunt prietenă cu Susan, vreau dlar să descopăr ce ştie despre moartea lui Carly. - Nu înţeleg.. - Ce legătură are Susan cu povestea asta? Cloe se opreşte câteva clipe, ca şi cum s-ar gândi ce să spună. -Trebuie să ştii că, în tr-o vreme, eu, Carly şi Susan eram într-adevăr inseparabile. Pe urmă Susan m i-a trădat în cre­ derea şi relaţia noastră s-a schimbat, dar a rămas foarte bună prietenă cu Carly. Eu cred că ea ştie mai mult decât povesteşte despre accidentul sorei m ele.. .-Poate greşesc, dar am senzaţia asta şi vreau să văd clar.

- Din cauza asta te - ai mutat la New York? -Da, să plec de aici mi s -a părut cel mai bun lucru ca să înfrunt moartea lui Carly şi să încerc să iau din nou în mâini frâiele vieţii mele. Cloe e mai tare decât m i- am imaginat. -îmipare rău. Mă simt atât de proastă fiindcă am judecat- o fără măcar să- i cunosc povestea. - Oh, n-are importanţă. Trecutul e trecut. Prezentul contează.

Are dreptate. Mă întorc să mă uit la băieţi, Cameron îm i zâmbeşte şi-mi trimite o sărutare. E foarte dulce. 'Ş tii, Gris, la începutul anului, Cam m i-a vorbit despre dar eşti complet diferită de cum te -a descris el. La început nu ne înţelegeam deloc, încuvi'^’ amST

că o d eranjai pe Susan, explică ea, iar eu dimineaţa pălăvrăgind. Cloe e chiar simpatică, 8-0 judec aşa în grabă.

b r is iin a 108

' '

T T ^ a rre m acasă. E u şi C am ne

Vine timpul să ne m

spre m aşină.

ră m a s -b u n d e la to ţiş in e m d rj

-T e -a ip lic ti^ t? m ă în tre a b ^ - N u , nici pe d e p a r t e . U o e im Zâmbeşte.

i S m i c T o T i spre noi urmată de Jack. Trebuie să-ţi "iria ck râ m â n e m sin g u rijn tim p ce e i^ io is e to ^ ^ ^ ^ ^ -T educiacasăcuC am eron?m am treabael _

Da, ne v o m p etreo e seara îm p re u n ă .

T u ... t e d u e i c u Cloe?

întreb la rândul meu. - Da Şi noi ne vom petrece seara îm preună.

Nu ştiam că între Cloe şi Jack e ceva mai mult decât Oprietenie. - Oh, nu în sensul acela! Părinţii noştri sunt prieteni şi ai mei au invitat la cină familia Split, ca să sărbătorească întoar cerea lui Cloe. / Gameron revine şi trece pe lângă mine fără să zică un cuvânt. - Nu fi laş şi spune-i! strigă Cloe, venind spre m ine. Pare îngrijorată. - Gris, orice ţi-ar spune, păstrează-ţi calmul. Bine? Avertismentul ăsta al ei mă surprinde. încuviinţez şi mă duc în maşină. îm i pun centura fără să spun nim ic. - Cam... e totul bine? - Da, răspunde imediat. Doar că... Gris, trebu ie să-ţi spu» ceva. /a. Inim a începe să-m i bată tare. -V o rb eşte. Te ascult. - Da, dar prom ite-m i că ai să te gândeşti bine în a in te a lua orice hotărâre. - De acord. încep să mă îngrijorez.

109

ia mâna şi o strânge între ale lui. lîm ii qdu că ai vorbit cu Sam de problema aia... adică de prima V . dubiile pe care le ai. ne cei-a spus. Pa Cam... nu ştiu ce să cred. Eşti primul băiat cu care ^ăcut dragoste, de asta sunt sigură, şi ştiu că se poate întâmmi s-a întâmplat, totuşi am o senzaţie ciudată... pe care [usuot în stare s-o explic. Da ştiu... Şi e adevărat, e prima oară pentru tine şi ai facut-o cu mine, dar... dar nu în ziua aia. - Ce... ce însean^nă asta? Nu reuşesc să înţeleg. Cam, explică-te mai bine. _ în seara cu petrecerea lui Nash, tu erai în camera m ea... -Mi-aispus că în noaptea aia am jig n it-o pe Susan, căi-am spus lucruri oribile, şi că nu s-a întâmplat nimic altceva.

îşi trece mâna prin păr şi se lasă pe scaunul maşinii, evitând să se uite în ochii mei. - Ei, n-a fost chiar aşa. E ceva ce nu ştii. în seara aia, eu şi Susan am urcat la etaj şi am intrat în camera mea să facem ce ştii. însă, când te-am văzut întinsă în patul meu, n-am mai avut chef să fac dragoste cu ea. Erai foarte frumoasă când dor­ meai... pe urmă te-a i trezit şi ai urlat la Susan insulte care nu se pot reproduce. Deci, când ea a plecat, te -a i întins din nou Şl eu m-am aşezat lângă tine, şi pe urm ă... ~ Nu, gata. Prefer să nu aud continuarea. Nu pot să cred că s-a întâmplat ^^'^aîn timp ce eram beată şi n u -m i conştientizam acţiunile. ^

maşină, trântesc portiera şi grăbesc pasul. Nici

nu eram împreună, să cred că pot avea încredere în el. ^^^^acesilă. ^?^6âptă! A coborât din maşină şi vine după m ine. j r ascultă ce am de zis, pe urmă faci ce vrei. opresc.

H i ___________________________________

C ristin a

Chi^Rri

- Ce ai vrea să-mi spui? Gât te-ai distrat în timp ce eu eram beată? Cam, mi-e silă de tine! - îmi spuseseşi că vrei şi tu! -C e? - în noaptea aia, după ce m-am întins lângă tine, practic ai sărit pe mine, spunându-mi că vrei să faci dragoste. - Eram beată! îmi ieşisem din minţi! Ce vrei să spui? Că a fost vina mea? Dincolo de toate cele, tu erai cu Susan! De ce dracului te-ai predat în faţa uneia pe care nici măcar nu puteai s-o suferi? - Nu, nu e vina ta. Eu voiam, voiam s-o fac cu toată fiinţa mea. Am început să simt ceva pentru tine cu mult timp înainte şi, când am făcut dragoste, eram mort după tine. Cum de nu îţi aminteşti? Păreai atât de prinsă., a fost foarte drăguţ... Din clipa aia am avut certitudinea că vreau să termin cu Susan. - Cameron, nu mă doare faptul că prima dată am făcut-o cu tine. Mă răneşte să ştiu că tu mi-ai ascuns asta tot timpul şi că a fost Cloe cea care te-a convins să-mi vorbeşti _ Ştiu. Şi de aia mă simt cel mai mare rahat de pe pământ. Ar fi trebuit să-ţi spun imediat. Dar faptul că pentru tine nu se întâmplase nimic m-a deconcertat şi, cu trecerea timpului

ampierdutdin vedere. Cns... I ~ c ă să se apropie. Mâretragimediat. • _ Nu mă atinge! Singurul lucru pe care îl vreau . să stau cât mai departe de tine. spun eu şl pi^,

este

17 unea e cea mai rea zi din săptămâm. E greu S ă revii k runna cotidiană după ce ai petrecm o duimnică jjjjeagâ Sră să faci nimic.

X

Bebme să mă pregătesc repede dacă vreau să nu întârzii iaşcoală- Nu cred că-1 voi găsi afară pe Cameron. care să mă sşiqjte...

Ieri am pnut mobilul închis toată ziua, fiindcă n-am i t u i ă cm nici un fel de legătură cu el. iar acum. când îl descliid. •sunt curioasă să văd dacă m-a căutat. Cinci apeluri pierdute, toate de la Cam. Inunl să spun că sunt fericită, fiindcă asta demonstrează că ţine la mine şi că ’VTea să clarifice lucrurile, dar sunt şi puţin agitatl Dacă l-aş întâlni azi, n-aş şti ce să-i spun. Sunt confuză şi încă nu m-am hotărât dacă merită sau nu să fie iertat pentru ceea ce a făcut. îmi pun căştile şi încerc să-mi îndepărtez gândurile rele cu sielodia Wonderland a lui Tylor S\sift. O să fie bine totul, trebuie ^0^ să fiu pozitivă. In faţa şcolii, Austin mă salută, iar eu mă duc spre el. E cu cu Robin şi cu Camila. 'Salut, Gris, ce faci? ®ună, băieţi. Bine, răspund cu un surâs strâmb. Obsen^ ^^astăzi Cămila poartă lănţişorul pe care i l-a dăruit Austin. ’

niă mai gândisem... Petrecerea de ziua ei de naştere

1 10

_______________

--------- petrecerea în o n o a re a tatălui ly

avusese loc imedia

P

Cam .îndum inicaaceeaeueram

g- ■

într-un pat pat

d eriuata...Ei,îtiurezcuîntârzierenum aibine

-M utam ».. h .e e .. *»>1«

7

“"

,1 .« M . =U « « » " P»“ '« plăceau ceştile de la el, de-acum fac c o le c ţie , ş i . . . R obinîi trage un ghiont, şi ea se opreşte. E h ...d a , la u rm a urmelor, mulţumesc. - Mai bine spune-ne dacă te -a i lă m u r it c u D a lla s ? întreabă Robin schimbând discuţia. Ce? - Robin, eşti un rahat! pufneşte A u s tin . -N u , scuze... despre ce v orb eşte?

:

lindsay. Ăla-în care zice că te-ai certat

o p ri" oprmretaioasapnetenuluisău.

Austin, aruncându-i

cările fără răspuns

încerc să îi ignor p

doar încet-

®*'^^*'^otind.

Oh, nimic nou... ^

<=u cineva băgă” ^ ^

n .i„ ,e o a lă şiîn e e p ;^ ^ ^ ^ -

P le c - am

«urând!

«inute p â n ă r Ar puîea^f■ ° N-o ffii atn n, / °*'i’^nde şi m ai sunt îe'® pe nicăieri h iui-E u

^®“ieron şi pe s’u sj“ ^

“ “alinininiâ

înd rep t spre dulap>^

în fundul culoar"'

p i l e r iju n a M yjlieo

Is Y o u J _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___________ 1 1 3

]vlâ opresc şi mă uit în ju r, căutând o m odalitate de a ajunge A lap fără să trec prin faţa lor. Nu, n -a m alternativă, n u -i pot Iv itl Respir adânc şi o iau la picior. Reuşesc să mă pierd p rin tre elevi şi să trec de ei fără s ă -şi dea seama vreunul. Mai b in e aşa. Ajung la dulap şi iau cărţile de care voi avea nevoie la orele de azi îl încui din nou şi im ediat ce mă în torc îl văd pe Cameron. Tresar de spaim ă, iar el surâde, amuzat de reacţia m ea. Mă calmez şi trec de el fără să scot u n cuvânt. în timp ce mă duc spre clasă, îi aud p aşii în urm a m ea. Mă opresc, nu reuşesc să îl ignor. - C u puţin în a in te m i s - a părut că erai bin ed ispu s. Sunt bucuroasă pentru tin e, zic eu întorcân du -m ă. - N-oi fi geloasă pe Susan! -N u . - îmi povestea despre fratele ei m ai m are, care a reu şit să -ş i ia diploma de liceu. E un bun p rieten d e-al meu. - Nu ţi-a m cerut explicaţii. - Ştiu, dar sim t nevoia să ţi le dau, ca să n u -ţi treacă cine ştie ce idei ciudate p rin cap. Scutur din cap şi plec ia r spre clasă. Mă apucă de braţ, aşa în cât trebu ie să mă opresc. - îm i zici ce ai? E şti în că supărată p en tru povestea aia? - Mi se pare evident. “ Gris, am v ru t-o am ândoi şi a fost foarte frum os. Dacă ţ i- a i aminti cum a fost în noaptea aia ai fi fericită. Mă uit la el şi nu răsp u n d n im ic . în c ă m ai am sen z a ţia aceea ciud ată... p o ate, în a in te de a-1 în v in o v ăţi pe C am , ar trebui să învăţ să m ă a scu lt pe m in e în s ă m i... “ De ce nu m i-a i răspuns la tele fo an e? ~ N-aveam chef să vorbesc, e bine? S -a u întâmplat prea

lucruri şi aveam nevoie să mă gândesc. ' Iar hotărârea ta fin a lă ar f i . .. ?

H i-------------------- ------------------- ^-----------------------------

Mă gândesc la asta câteva clipe, dar ştiu că, de fapt, q. încă nici o decizie. Sunt prea confuză şi prea supărată ca sâ^"' o hotărâre atât de importantă. - Hai, Cris, nu putem să ne despărţim pentru că am dragoste. - Nu-i vorba despre o dată oarecare, ci de prim a mea dată pe care nu m i-o am intesc şi pe care tu m i-a i ascuns-o. îmipai-g rău, dar am nevoie să mă gândesc bin e. Sună clopoţelul şi răsuflu uşurată. Dacă ar fi continuat, con­ versaţia asta nu s-a r fi sfârşit b in e. Imediat ce intră în clasă, profesorul de engleză îi spune Iui Sam să se ducă în biroul d irectoarei. Ea se ridică îngrijorată. - S -a întâmplat ceva? - Nu, nu vă faceţi griji. D irectoarea are nevoie de dumnea­ voastră ca să îi arătaţi şcoala noului elev care soseşte astăzi. Sam încuviinţează şi iese d in sală. în timpul orei de engleză nu reuşesc să m ă gândesc la altceva decât la băiatul care va veni. Mişc nervoasă creionul pe bancă, făcând un zgomot deranjant. - Gris, ce te -a apucat? în treabă G am eron în spatele meu. Mă uit la profesor, care e d istras de o în tre b a re , şi mă întorc în spate. - Mama are im presia că l - a văzut pe S e t plim bându-se pe Ocean Drive ie ri după-am iază. Im ed iat m -a m gândit că a gre­ şit. .. Şi dacă, totuşi, ar fi el noul elev? - Ce?! Gum d e -ţi trece aşa ceva p rin m in te ? Sigur i s-o fi părut m am ei tale! - D om nişoară Evans, e vreo p ro b lem ă? în treab ă proful-

- E vina mea. O întrebam dacă mă pot aşeza lângă ea săurinâresc lecţia, având în vedere că m i-a m uitat cartea, intervine Ca»' Profesorul încuviinţează, ia r e l ia scau nu l şi se mută 1»»^ m ine.

,1, n ile m m a J lJ ilJ ______________ ^

------------------

_ Nu ştiu de ce. dar m i-e teamă că nou-so.ţit.,1. *

lis ...

.F o .» J ttu lub»? Şl de „ întreabă Cameron in şoaptă.

“•

_ Nu ştiu. Dar ju r că, dacă e el, schim b şcoala _N -a i grijă^ Dacă fraierul acela vrea să supravieţuiască va trebui să stea departe de tin e. Şi dacă n -o va face, am să i-o amintesc eu, zice el zâmbind. Uşa clasei se deschide ş i intră Sam. Im ediat ce se uită la mine înţeleg că e terorizată. -A , domnişoară Dallas, a sosit? întreabă profesoral îl iau de mână pe Cameron, uitând pentru câteva momente ce s-a întâmplat. Sam încuviinţează şi îi face sem n să intre băiatului care se află dincolo de uşă. Când intră, pălesc. - Bine ai venit în şcoala noastră! exclamă profesorul. - Cam eron... şoptesc disperată. El ia o faţă furioasă şi mă strânge de mână. - Prezentaţi-vă clasei, zice proful. - îmi pare bin e, sunt Trevor Square, spune Trevor, intrând şi aşezându-se în faţa catedrei. Oh, Doamne! D in toţi oam enii de pe pământ, tocmai el tre ­ buia să se mute aici, în şcoala asta? îi strâng tare m âna lui Cam eron, care pare chiar nervos. Ultima întâlnire dintre el şi Trevor n -a fost prea amicală. - B in e , dom nule Sq u are, d u ceţi-vă şi aşezaţi-vă în faţa Samanthei, zice profesorul, iar Trevor se duce la locul lui. Văzându-1 aici am o senzaţie foarte ciudată... " A r fi fost m ai b in e dacă era bastardul acela de fost p rieal tău, com entează Cam. Si în excursie va trebui să stau în ^^ttieră cu el? doam ne, e adevărat!

’ '_î„cearcâsă ceri un schimb,sugerez e u ş i o b s e x ^ şi domnuk Dallas, dacă nuter„,i ouvorbavoifinevoitsăvărogsăvăduceţipecoridorşisă,5 ‘ „etiacolopânălasfârşitulorei.ziceproM. _ - Bine, face Gameron luan du -m a de m ana şi ndicându^g^ Mă trage până la uşa clasei. - La revedere, domnule p rofesor. Nu o face serios, nu? Reuşesc doar să văd chipul şocat al profesorului în ti^p ieşim din clasă. - Gameron, ce -ţi veni? în treb eu im ed iat ce închide uşa. - N e -a dat două p o s ib ilită ţi. E u p u r ş i s im p l u a m ales. S cutur d in cap. - Ge fa ce m ? în tr e a b ă el. - Gu T revo r?

încuviinţează şi începe să meargă d e -a lungul culoarului, îl urmez. -N u ş tiu ... îl ignorăm?

- Da, dar el va reuşi să te ignore pe tine? întreabă oprindu-se în faţa unui distribuitor automat de cafea. Bagă o monedă Şl selecţionează o cafea. -Va învăţa să o facă. Spw, pentru ca, dacă n-o face, am să îl învăţ eu... o s p râ n c m r''""

~ Mai eşti supărată? vorbim despre noi^"^"^^ este cel m ai n ep o trivit moment ca

jiil^ a

is lou I______________

, M i - a i zis C am . D eci lu cru rile se îr^K

s„raâud. îmi iau och ii de la zâm betul lui şi

1 17

~

' “ tanâtâţesc, ,ie. „i „

care se revarsă pe cu lo ar când sună c l o p o t e C t l r s ă intrăm iar în clasă. ’ ’

putem

Mergem unul alătu ri de celălalt, când în denSrt pe Susai care p llâv râg eşte cu p rictcn ele.’t a i r c „ „ e t ' ^ imaginea ei cu C am şi sim t că fierb de furie -G ris? Totul b ine? m ă întreabă Cameronuitându-se îngri­ jorat la mine. Pe u rm ă o vede şi el şi pufneşte. Te rog, să nu-mi spuicătegândeştiiarla e a ... Ţ i-am spus deja despre ce vorbeam. -

Ştii ceva? Nu te cred . Nu cred ca diploma fratelui ei să fi

un subiect atât de d istractiv. C am eron, îmi pare rău, dar am nevoie să-m i lim p ezesc gândurile în privinţa anumitor ches­ tiuni. Trebuie să m ă laşi în pace. Am nevoie de timp să mă gândesc şi să înţeleg. Mă răsucesc şi m ă îndepărtez de el cu pas grăbit.

J 0

L

ună. Gris, intri deja în clasă? mă întreabă Sam apr».

( V ^ piindu-se. închid dulapul şi îm i pun ghiozdanul în spate. - Da, mai devreme. Totul bin e, Sam ? Pare tulburată de ceva şi ştie foarte b in e că în mine poate avea încredere. -D a , numai că... Se uită în ju r să vadă dacă e cineva prin preajmă. Se apropie şi continuă în şoaptă: Trevor mă înspăi­ mântă. Nu ştiu, e neliniştitor modul în care te priveşte şi în care încearcă să socializeze cu m ine ca să ajungă la tine. - A vorbit cu tine pe parcursul săptăm ânii? - Da, practic în fiecare zi, în tim p u l o relo r, între ore şi în timp ce erai la baie. Adm it c ă - ş i jo a c ă fo arte bine rolul, aproape a reuşit să mă convingă că e sim p atic. îmi pare rău pentru Trevor şi pentru situaţia dificilă în care se află, ţinut la distanţă şi privit cu n e în cre d e re de prietenii mei, dar el a căutat-o. Dacă intre noi nu s-ar fi întâmplat toate lucrurile alea, sosirea am avut m h]^

fericită fată de pe pământ, ^ ^^^vărat, eu şi Trevor

j>am suspină uşurată. insistenţă la m' * * seam a că Trevor se uit^ ?i atât eu, c â t n o a s t r e se în tâln esc de câteva le «batem , stâ n je n iţi.

------------------------------------ ---------- -—

-------------

119

,est, în această interm inabilă zi de vineri, orele mi se ,r mai lungi şi mai plicticoase decât de obicei. O fi din cauză Jâ îi simt lipsa lui C am ... E inu til, nu pot nega evidenţa: îl Albesc şi nu reuşesc să trăiesc departe de el. Mi-a respectat rugămintea de a-m i lăsa timp să mă gândesc şi, chiar dacă în aceste zile am înţeles că vreau să fiu cu el, e ceva care co n tin u ă

să mă înfrâneze.-.. Nu am destulă încredere, asta-i pro­

blema, iar încrederea este cel mai important element al unei relaţii. Când sună clopoţelul ţâşnesc din clasă. Abia aştept să mă întorc acasă şi să mă bucur de o seară liniştită fără părinţi. Azi, ai mei sunt în oraş, şi eu şi Kate avem toată casa la dispoziţie. în timp ce traversez coridorul în pas săltat, cu dorinţa de alăsa în urmă această săptămână grea, aud că mă strigă cineva. ECameron şi vine în direcţia mea. Simt un gol în stomac. -Bună... Ce este? Se apropie şi se opreşte la câţiva centimetri de mine. Se uită lamine cu intensitate, fără să scoată o vorbă. Pe urmă mă mân­ gâie pe faţă şi un fior îmi străbate şira spinării. - Cam... încerc să îl opresc. -Sst. -Nu. Mă dau înapoi. - îmi lipseşti, Gris, am nevoie de tine. Nu pot să stau departe de tine încă o zi, nu mai pot. - Cameron, te rog. jUs capul în jos, ca să nu îi văd ochii. îmi ridică bărbia aşa încât să-l pot vedea. " Nu poţi lăsa această poveste să ne strice relaţia. Mergea bine. Am greşit, dar încearcă să mă înţelegi, Gris. Păreai convinsă că vrei să faci dragoste cu mine, nu-m i închică n-ai să-ţi aminteşti, elj..

din mine continuă să-m i repete să stau departe de avea doar probleme. Alta însă îmi aminteşte dăţile eu am fost nesinceră cu el.

l i L - - - - - - - - - - - - ----------------- ^

M ? u « r o l i i lui. Adevărul este că îl iubesc şi g â n d u ld e a -lp ie rd e su n tte ro riz a tă .

-B in e, Cam. 'C e ? _ ^ - Dacă încerc să judec ce s - a m tam p lat, nu mi-e să cred că am dorit cel puţin cât tin e să se fi întâmplat. vinţa faptului că tu m i-ai ascuns asta, sp er cu adevărat că nu vor mai fi lucruri nespuse în tre noi. Şi te iert. -într-adevăr? Dau din cap că da şi el mă strânge la piept. Doamne, cât mi-a lipsit îmbrăţişarea lui. E ca atunci când te în to rci acasă după o călătorie lungă. E un ţărm sigur la care să ancorezi ca să-ţi regăseşti pacea şi dorinţa de a pleca din nou. - Mititico, ai vrea să petrecem seara împreună? propune el sărutându-mă pe cap. - Da, nu cer altceva. Dacă vrei, putem sta la mine, ai mei au ieşit din oraş. Cam mă priveşte şi zâmbeşte maliţios. - Nu-ţi băga în cap cine ştie ce idei stran ii, o să fie şi Kate acasă. Chiar ar fi stânjenitor. Prea stân jen ito r. O s o facem în linişte, răspunde el, făcând u-m i cu ochiul. Scutur din cap şi zâmbesc prosteşte. M i-a lip sit foarte mult Gris! aud apoi în sp a te le m e u

n u o să

i ,,j - j

,

'° " '= ® " '^ e a s ă - m i s p u n ă ,l u i C a i n e r o n

^Austm, ne grăbim, zic. neului de bascheTvre^r*^' Ţ '" * finala,“ră 8 p u n S să deschid gura.

Sâm bătă e finala tur“ «ciul m eu . Şi noi jucă»

'« ip e rtin e n t, fără să -m i dea timP

,C red că Gris e destul de m are să poată alege sin ^ ră la ce jieci să meargă, replica Austin. -S o a lea g ă l Sunt iubitul ei. Mi se pare firesc să-l aleagă e al meu! exclamă Gameron râzând. ’’ Şi are dreptate. Austin este un prieten drag, dar e evident că alegerea mea va fi m ereu în favoarea lui Cam. ^Da, până n -a i să faci altă tâmpenie. Pe urmă şi-ar putea schimba gândul, replică Austin. S-a hotărât să moară azi? Cameron îi aruncă o privire duşmănoasă şi face un pas spre el, dar, din fericire, se opreşte şi respiră adânc. - Ascultă-mă, Miller, tocm ai mă pregătesc să petrecc o seară liniştită cu iubita mea şi nu voi permite nimănui să m i-o strice. Aşa că fă stânga-m prejur şi d u -te -n drumul tău! Situaţia asta nu -m i place deloc. Este o discuţie între ei doi din care eu sunt exclusă complet. -Sigur, du-te şi distrează-te! Dar fii sigur că mai devreme sau mai târziu va înţelege ce pui de lele eşti. -Austin, gata! Te rog, intervin eu. Poate nu a observat, dar se joacă cu focul. - în orice caz, ţi-a m rezervat locuri în primul rând, în cazul în care ai să te decizi să vii, zice întinzându-mi biletele. Le iau şi surâd. -N -o să aibă nevoie de ele, comentează Gameron, apropiindu-se ca să mi le smulgă din mână. Mă dau deoparte şi le pun în buzunarul de la jachetă. ~ Mulţumesc, Austin, ai fost foarte amabil. II iau de mână pe Gameron şi îl trag după mine. Păcălici de doi bani, îl aud cum bombăne. Cam... ^ E)a, scuză-mă. Să evităm să vorbim despre el, îi dăm prea importanţă, răspunde el luându-m ă de după m ijloc ^^^răgându-mă mai aproape de el.

19 ---n

L/

ând intrăm în casă, nu văd pantofii lui v ,, geanta ei. ^ t e şj

- E cineva? Kate, eşti aici? întreb cu voce tare Nici un răspuns. Ce ciudat! k u mobilul şi îi scriu un mesaj să aflu pe unde e I se pare că suntem singuri zice şi îndreptându-se spre camera m e^ ’ Cand îl ajung din urmă, îl găsesc uitânH. ' ^afii în care sunt eu cu Sam si eu alti copii

,

Dintre fotografiile unde suntem îm p re u n f ace’"'"'

™

şipăstrea.ă în ea a m i n t i r i l e - Imediat. şi zâmbesc.

ld iiT “

a?ez alături de el

' ”‘ " * '’ “ ' f - - » ' » c e c h i „

~ Şterge-o! Imediat! ~ Nu, face el râzând. faţa ca să limitez dezastrd^^”^^^^^^'

î^de^nfr-unllu”'

^^cerc să-mi acopăr

din pat.

"^telcarem ăînn eb u neste.

0 }}îs

b

JiJ ^

------------------^------------- --------- — _ _ J 2 3

- Bine, zic că ne ajunge. Ai o im prim antă? Urcăm la etaj şi in trăm în biroul tatălui meu. E un fel de sanctuar, o zonă offlimits, unde nu pun nieiodată piciorul când

e tata acasă.

Pornesc imprimanta, şi Cameon tastează ceva pe display-ul delasmartphone. -Vino. Să alegem una, zice sprijinindu-se de biroul tatii. Unele au ieşit destul de bine, m area majoritate sunt mişcate

şi în aproape toate încerc să îmi acopăr faţa.

- s-o scoatem pe asta la imprimantă. Pe toate celelalte, şterge-le, zic eu. - Sigur, cum să nu... o trimit la imprimantă.

Fotografia e foarte reuşită, Cameron e foarte frumos, eu, normală. Coborâm în camera mea, iar eu adaug fotografia lângă celelalte de pe uşa şifonierului. - Pe asta o pun ca fundal la mobil, face el. Mă apropii să o văd. E un prim-plan cu mine... e groaznic! -Nu. Şterge-o, e oribilă! - Dacă mai zici o dată plec. Am făcut-o. Pe display apare faţa mea. N-aş vrea să am niciodată un ase­ menea fundal. - De ce nu pui una cu noi amândoi? -Asta-mi place mai mult. Eşti atât de spontană şi ştiu că motivul zâmbetului aceluia sunt eu. Şi mă face să mă simt o per­ soană specială. Zâmbesc la cuvintele dulci pe care tocmai le-a spus. Gând ştie să fie cel mai bun băiat de pe pământ.

Mă mângâie pe obraz şi se apropie să mă sărute. Sărutul, a început nevinovat, devine din ce în ce mai intens. Am stat ^Parte mult prea multă vreme, ne dorim unul pe celălalt. Mă în spate, sprijinindu-mă de birou. ^

am lasă să-i alunece o mână pe talia mea, în timp ce îmi

lenf ’

şi gâtul cu sărutări mici. Se mişcă într-un ritm chestia asta mă înnebuneşte. Pe urmă îşi pune ambele

m _ ------------------------------------- ^-------------------------

mâini pe soldurile mele şi mâ ridică în şezut pe revine să se concentreze pe ^ r a mea

" Poi

Gâfâi, vreau să îi simt pielea m contact cu a mea. îl ^

marginea tricoului şi i-1 scot încetişor. El întrerupe câteva secunde sărutarea, mă ajută să-mi s^o, puloverul şi mă apropie de el, tragandu-ma spre biroului. începe din nou să mă sărute, in timp ce mâinUeim coboară de-a lungul pulpelor mele, iar trupul mi-e străbătu, peste tot de fiori. Sună soneria şi tare aş vrea să o ignor, ca să nu stric acest moment fermecător. Cam se îndepărtează încet.

Ca întotdeauna... Oare toţi au o blestemată de alarmă ca sună ori de câte ori eu şi cu tine facem ceva? Cobor de pe birou şi-mi recuperez puloverul, ca să mă duc să deschid. Cam mă urmează fără măcar să se deranjeze să îşi pună tricoul. Când pun mâna pe clanţă. Cam e atât de aproape de mine, că îi simt răsuflarea pe ceafă şi-mi trebuie câteva clipe să-mi scot din cap scena de acum câteva secunde. Deschid şi mă trezesc faţă în faţă cu un băiat pe care nul-am mai văzut până acum. - Bună. Ce pot face pentru tine? îl întreb. - Lipsesc farfurioare. Ce naiba zice? Trei fete se apropie şi intră în casă, aruncând ocheade evi­ dente de apreciere către Cameron, care însă nici nu le iaîQ seaiiiă. - Cris, ce se întâmplă? mă întreabă el. - Tare aş vrea să ştiu şi eu. - Ce-i de înţeles? face tipul. Avem nevoie de alte farfu^^* pentru cartofii prăjiţi. , Ies din casă şi alerg în grădină să văd ce se întâmplă. Gazo» ^ e plin de copii şi mulţi alţii vin dinspre alee. Pe

MşJB-?---------------------- ------------ 125 ■cinei sunt măsuţe cu băuturi şi mâncare. Unii aranjează •o staţie de DJ cu mixer stereo şi boxe. Ai orgariizut o petrecere? întreabă Cam mirat. _Ce?!N u!

Ovăd pe Sam care vine spre mine. -Gris, când intenţionai să-mi spui că e o petrecere la tine

acasâ?

-Nu-i nici o petrecere la mine acasă! Cine ţi-a zis că e? - Nu ştiu. Mesajul pe care l-am primit era anonim. ÎI vede pe fratele ei în spatele meu. Cameron e încă fără

tricou.

- Dar... îmi închipui că nu e de la tine, având în vedere că făceai altceva. -Dacă aflu cine a fost, îl înec cu mâinile mele în piscma! exclamă C a m e ro n .

Respir adânc şi încerc să analizez situaţia. Sunt deja adunate vreo cincizeci de persoane şi muzica e dată prea tare. intr-un mic grup de copii care pălăvrăgesc în chioşc o recunosc pe Susan, care mă observă surâzând. Când înţelege că ma uit la ea, ridică paharul în semn de salut. Nupot să cred că proasta asta a ajuns să organizeze o petre­ cere la mine acasă fără ca eu să ştiu. Ge-o fi având în capul ei. Bomboane în loc de neuroni? - La ce te uiţi? întreabă Cameron. ^ ^ “ La o fată care peste trei secunde va fi moartă, răspun eu, îndreptându-mă spre ea. "■Ei, ei, opreşte-te şi stai cuminte aici, zice ameron, a cându-mă de încheietura mâinii. ' Eu nu stau cuminte nici un pic. Fir-ar al na' u s le, « a t o petrecere la mine acasă! răspund ridicând ~Da, ştiu. Dar lasă-mă să vorbesc eu cu ea. ’‘8?«eşte o modalitate să-i dai afară pe toţi. De ea am eu ^ ] ■ Încuviinţez şi mă întorc la Sam, care în clipa as ''“^băcuCloe.

______________ ______ _ _ Gris, ce se

^ organizat o petrecere la nij^

_ î„ tre a b -o p e p n e _

acasă Şl a ‘“''“^

^ăpentrualăsa garda jos şipunpari^ P Cloe.

armistiţiu erau doarotacti

“ - f . “ “ » S ” i. » « ■ * “ "

ţine cont de planul nostru. -Plan? întreb eu. , v,- i, , -A m convins-o să stea departe de tin e in schim hul unui

lucru, dar n-are im portan ţă. Acum trebuie să scăpăm de toatâ lumea asta. Are dreptate. Trebuie să ne m işcăm în a in te c a s i t u a ţ i a s ă

degenereze

şi vecinii să chem e poliţia. - U nde-i Gameron? în treab ă S am . - E acolo. Mă în to rc sp re locul u n d e se g ă s e a S u s a n . Sau, cel puţin, acum câteva clipe erau aco lo . N u m a i s u n t. - S -o r fi dus să stea de v orb ă p e u n d e v a , p r e s u p u n e Gloe.

- Ne-ar fi fost de ajutor. Cu firea lui colerică, ar fi fost în stare să îi gonească pe toţi în câteva secunde, zice Sam. Gloe aleargă spre marginea piscinei şi strigă tare; - Petrecerea s-a terminat! Acasă cu toţii! t e s t e r a ? o r T A ,° “ ®'“ "^®''“ ‘’“ "tdăpesteeaşiotrî^^ f u r i o a s ă c a n i c i i . S s E t â r ’^” ''*^^^^ buie să găsesc o modalitate de a-i d â r f l r ' ^ fU“ obilulşimăuitlaceas.xo3i

^“ ‘“«“ Primescmesajulsi^ sufi ” Susan afiT -? j.

J

^ '^“^‘eCamareuşitsăn ®‘a- Daca e aşa, jm- ^j . j _____

"

:

J

Ce aşteptaţi???' grădina îndrepe

. w, B, .

P® Susan să trimită mesaj»! <=aemor.

---------------------------- -^ \[^ întorc pe călcâie cu in ten ţia de a -1 căuta şi îl văd pe cu m obilul în m ână. ^ Tu

ai făcut asta?

Cum de ştia num erele tuturor acelor copii?

c^iiiosc destul de bine ca să ştiu că nu eşti genul de om care organizează asemenea petreceri. De aceea, atunci când am primit mesajul, am avut nişte bănuieli... Aşa că m-am hotă­ rât să vin să controlez şi am găsit mobilul lui Susan, explică el arătându-mi-1.

,

-

j

-

De fapt, nu putea fi al lui: e complet roz şi are o husa cu doua urechi de iepure. -M u lţu m esc, Trevor.

'

^

-A m încercat doar să-ţi fiu de ajutor. Se întoarce şa pleaca, lăsându-mă fără cuvinte dinaintea gestului lui. - Gris, zice Sam alergând spre mine, cum ai reuşit.

-A fo stT re v o r.A g ă sitm o b ilu llu iS u s a n ş ia trim isu n x n e s a ]

cu contrapetrecerea.

-Trevor? Trevor ăla? Admit incredulă. +;;? Mă răsucesc şi îl - Unde mama mă-sii s-au us cu o • pe Cameron, tot fără tricou. Pentru Susan decât o plăcere să stea de vorbă cu e . -Mulţumită lui Trevor, auplecattoţ • -- NTrevor? îţi baţi joc de u , chiar aşaafost. Au făcut balamu Dă din cap că da. Fir-arsăfie! -A tunci hai să ne

- E u şi Cameron ne ocup

vedeţi de casă.

^iceSamje piscia^.

noe.

(1 0

eci peste trei săptămâni vom pleca. Vă sfătuiesc pe toţi să vă luaţi haine groase, fiindcă, după cum ştiţi, la t^ d r a vremea nu e dintre cele mai plăcute. Mai cu seamă în martie, e imprevizibilă: putem avea zile cu soare şi altele cu zăpadă. Sună clopoţelul. Bine, vom avea ocazia să mai vorbim la orele următoare. Poftă bună tuturor, zice profesorul aranjându-şi lucrurile pe catedră. Ies din clasă să mă îndrept spre cafenea, dar sunt ajunsă din urmă de Susan. - Cris, trebuie să.-ţi vorbesc despre un lucru important. - Susan, n-am aer, dă-te mai încolo. - E ceva despre care vreau să ştii dinainte. Lexy mi-a zis că Susan ar fi fost singura dispusă să îmi povestească despre istoria cu Garly.

gura cu tme. Ueja mi-e greaţă.

-CLTe

'ii'itotdeauna.

a fost lovită de maşină dar am ir,f ™ la Cameron şi la I u s t i n i " părerea despre ei. putea să te facă să-ţi schimbi

------------------------------------- 1 ^ 9 ^ C ontinuă. N -o lu n gi, m ă faci n e ră b d ă to a re . _ Pe v re m e a aia, eu şi Garly e ra m cele m ai bu n e p rie te n e , ia r ea îHii v o rb ea d e s p re p ro b le m e le ei cu G am ero n şi cu A u stin . Era în d ră g o stită de a m â n d o i, ia r ei îi îm p ă rtă şe a u a te n ţiile . Admit că am fo st p u ţin in v id io asă: Carly era cu rtată de cei m ai frum oşi b ă ie ţi d in şc o a lă , p e cân d eu e ra m d o ar p rie te n a lo r. Aia pe c a re n - o o b se rv a n im e n i n icio d a tă . Se o p re şte câtev a secunde, cu fu n d ată în g ân d u rile ei. P e n tru m o m e n t m i se p a re că nu am n im ic în co m u n cu această Carly. Su nt în d ră g o stită de C am ero n şi nu sim t n im ic pentru A u stin . - în t r - o zi, câ n d m ă în to rce a m de la an tren am en tu l de m a rjorete, i - a m văzut p e ce i doi că vorbeau d esp re u n pariu. Miza era cine s - a r fi cu lcat p rim u l cu Carly. A m în c e rca t să o a v e rti­ zez, dar nu m - a ascu ltat, co n tin u ă ea dând din um eri. . N im ic n ou, în ce m ă p riv eşte. Ştiu foarte bin e că, în tre cu t, C am eron se co m p o rta ca u n ticălo s. - C am ero n c h ia r era în d răg o stit de ea, în tr -a tâ t în cât să nu vrea să acce p te p ariu l p ro p u s de A u stin. Dar, în cele din u rm ă, a p rim it p ro v o ca re a p e n tru că u ra pe care o are faţă de M iller depăşea o ric e a ltcev a. A şa că, în tr -o seară, la u n p ah ar în plus, după ce a făcu t d rag oste cu Carly, a câştigat pariul. Sp er să nu te tulbure p re a m u lt ch estia asta. - Nu, stai lin iştită . Ştiu foarte bin e - C am ero n nu a fost u n sfânt. în sc h im b , n u în ţe le g u n lu cru : de ce, după aia, t e - a i com binat cu el d a c ă se p u rta s e atât de u râ t cu cea m ai b u nă prietenă a ta ? Zâm betul îi d isp are de p e chip şi p are co n trariată de î n tr e ­ barea m ea. - îl iu b e sc p e C a m e ro n d in p rim u l an de gim n aziu, n -a m vrut n im ic a ltce v a d e c â t să fiu cu el! M ai cu râ n d , d acă aş fi în locul tă u , m - a ş g ân d i la faptul că tu şi C arly se m ăn aţi m ai «lult d e câ t a r p ă r e a . U n e le c ir c u m s ta n ţe p a r să se re p e te .

In pnmul ran • fi trebuim

Dallas te-a convins să faci ce ^ doilea rând, de când ostilitatea dintre el şi Austin

; S t iar îa suprafaţă, ca atunci. De unde ştii câ ăştia doi nu t m r X M™â îndepărtez acest gând. încearcă doar Să m ă

provoace.

. . . .

- E o ipoteză ridicolă. Ia zi-mi, m schiml), de unde ştii de mine şi de Cameron.

-Am sursele mele. Oricum, crezi ce vrei. Eu te-am avertizat. Şi pleacă lăsându-mă singură la toaletă. Eram convinsă că m-am detaşat de povestea asta, având în vedere că nu mi-o nmi amintea nimeni, dar, după cât se pare, nu e aşa... Şi Susan vorbeşte despre asemănări pe care nu le văd, sau poate nici ea nu mi-a povestit adevărul. După-amiază, în clasă, continui să mă gândesc la treaba cu Carly şi mă conving din ce în ce mai mult că din puzzle-ul meu lipsesc piese. E ceva ce nu se potriveşte. Probabil numai Cam m-ar putea ajuta să înţeleg, dar cu el e mai bine să nu abordez subiectul. Sunt cufundată în gânduri când un ghemotoc de hârtie sare pe banca mea. II desfac şi citesc ce e scris. „Trebuie să-ţi vorbesc“.

însă, pe

™

de celelalte litere V - w i r ^ A E un mesaj de la Trevor ^ vrea să-m i în I

8ă-mi spunâ? Nimi

concentraţi la lecţie, ®

dezordonat şi, faţS majuscule. Nu ştiu ce să îi răspund.

Dar, în fond, ce-ar putea

"Bine", scriu îmnTi!* mi-a povestit Susan. •‘«‘Păturesc biletul şi

---------------------------------- ^ La t e r m i n a r e a o r e i t r e c e p e lâ n g ă m in e şi zice:

-T e

a ş te p t a f a r ă .

Dau d in ca p ş i m ă u it la e l c u m se în d e p ă rte a z ă .

_ Ce voia? face Gameron, intrând în sală şi apropiindu-se. ^ 0 , n im ic . Sunt s ig u r ă c ă n - a r fi în c â n t a t s ă ş tie că m ă v oi în tâln i cu

Trevor să v o r b e s c c u e l. - Părea binedispus. - Z i c i ? î n t r e b e u î n c h i z â n d u - m i gh io zd an u l. - A z i e ş ti l i b e r ă ? M e r g e m îm p r e u n ă a ca s ă ? Mă ia de m â n ă ş i îş i î m p le te ş t e d e g e te le cu ale m ele. - Nu, n u p o t. T r e b u ie s ă m ă în tâ ln e s c cu m am a în cen tru . - H m m ... N u - m i s p u i a d e v ă ru l, re p lic ă el zâm bind. - A m c h e s tii d e f ă c u t. - C um a r f i? - C h estii c a r e n u te p r iv e s c ! N e v e d e m după aceea, spun eu a p ro p iin d u -m ă s ă - i d a u u n p u p ic. Mă î n to r c ş i p le c , s p e r â n d să n u v in ă după m in e s ă -m i ceara explicaţii.

Pe coridor dau de Sam, care-şi aranjează lucrurile în dulap. Ei pot să îi povestesc despre Trevor. - Sam. ~ Gris, trebuie să vorbesc ceva cu tine. ' Şi eu.

■»< Important. D.cJ InsS Cameton o .S pu»>

'

ieşit cu mama.

"Bine. ~~Tu despre ce treb u ia să -m i z ici. ^ E vorba ch iar de Trevor. Cu s-a oprit să sch im b ă m două vorbe.

^

^

^ici

tre b a t dacă sunt

—

liberă în weekendul acesta, fiindcă duminică seară să mă invite la cinema. - Şi ce i-ai răspuns? Sper din tot sufletul că nu a fost atât de proastă ' accepte. -A m zis că o să mă gândesc. - Sam...

^rea

sa

- Urăsc să le spun nu oamenilor, bine? Mi-e teamă să n jignesc. Ştiu cumte simţi şi nu vreau să se întâmple asta altc^y^ Sam e cu adevărat o persoană fantastică. - Bine, poate vorbim mâine, aşa îţi povestesc despre întsi nirea mea cu el. în curte îl vâd pe Trevor care mă aşteaptă. Lăsăm în urmă şcoala Şl mtrăm în tr-u n părculeţ.

Ne aşezăm pe o bancă. -.^adar, despre ce voiai să-mi vorbeşti? întreb eu Nu-mi place felul în care te porţi cu mine. Mi-ai lipsit, Cns, Şl ma doare să te văd aşa distantă. t ent a?“

teptaisasard egâtu ltău ? Los W

reacţionez văzându-te aici? Te as-

l ''

î n tâ m p l a t în tr e noi la

explic c ? m

expUc cum au stat lucrurile în realitate. AngeleT°"^’ mă reţine

amintesc de zilele alea de la Los încheietura mâinii şi

au le credeam se^ P® eare ţi le-am spus la Los Ang«*®* ® o r ţ u lui Gass j rău, eram supărat din cau^Ş ^*“'°
ţ y j jpmil^ m a

is Tou L

sentimentele pe care le nutream pem • că problema n-o să iasă nicioLt» ^ '« “ W _ Ba ar fi trebuit să vorbeşti cu min^ i^ Trevor scutură din cap. * wai de mult.

cre d e a m

-O ricum ... adevărul e că, la scurtă vreme Hn.eu şi Gass ne-am combinat, -G e?!

,

■ Plecat,

Nu pot să cred că mi-au ascuns asta atâta vreme Credeam că sunt prietenii mei, cei mai buni prieteni ai mei, că între noi nu există secrete... - Gass nu voia să-ţi spună pentru că se gândea că ţi-ar fi părut rău. -D e ce? - Credea că tu eşti îndrăgostită de mine. -O , Doamne... - în orice caz, lucrurile nu mergeau prea bine între noi. Ea începuse să consume substanţe stranii, din ce în ce mai puter­ nice, şi să frecventeze diverse grupuri... precum şi diverşi băieţi. După ce am prins-o a treia oară cu altul, am părăsit-o. Aşa ne-am îndepărtat şi am pierdut-o din vedere. - Mama mi-a spus că problema asta cu drogurile începuse înainte să plec eu. - Da, e adevărat, dar pe vremea aceea situaţia era gestionabilă. Era vorba de cantităţi mici, câte-o ţigară de marijuana, droguri uşoare, nimic mai mult... Credeam că treaba asta avea 3ăsetermme,mschimbadegenerat.Lăsândlaopartepenoada

scurtă în care am fost împreună, Cass a fost mai ™ reuşisem să o ajut, m-a înnebunit. Aşa * c a , . „ 1 - . , i .,i , di» gurâ . . f - t la nervi, conchide el uitându-se drept în oc Pare atât de sincer în clipa asta, dar nu-e fnca în el.

.. gcuipate ' încred

134___________________ ____________ - Nu ştiu ce să spun... - Spune-mi doar că mă crezi. Doar asta vreau să aud. Mă simt îngrozitor de vinovat pentru ce s - a întâmplat, iar dacă Cass nu-mi va putea spune niciodată că m -a iertat, sper să aud asta măcar de la tine. - D a ... te cred. -Vorbeşti serios? -D a . Se apropie şi mă îmbrăţişează. îm brăţişarea celui mai bun prieten al m eu... M i-a lipsit prea multă vrem e. Din ochi mi se prelinge olacrimă. Crezusem că l-am p ierd u tp en tru totdeauna. - Imi pare rău de tot. - Nu te mai gândi, bine? îl linistesc eu

întotdeauna sincer. N-am să mai fac a c ”] ” schimbăm subiectul, altfel risc să devi ^ S^®?eli. Dar să simpatic prietenului tău, greşesc? P^^tetic... N u -i sunt Chicotesc la întrebarea lui. - Nu, crede că eşti încă îndrăgostit de mine - M ă străd uiesc. S p u n e-i să aibă răb d are

du-mi cu ochiul.

- '

’ ^^^P^nde el făcân-

Q 1

P unt în faţa casei lui Cameron şi abia aştept să îmi petrec ( J seara cu el. De azi-dimineaţă sunt binedispusă continuu. Ofi din cauză că ieri, în sfârşit, am limpezit lucrurile cu Trevor, dar mi se pare că, dintr-odată, viaţa mea a revenit pe drumul bun şi că totul să decurgă cum ar trebui.

în c e p e

Sun la sonerie. Aud paşi, dar nu-mi deschide Cameron, cum speram de fapt. - Gris, ce plăcere să te văd! Intră. Doamna Dallas este îmbrăcată foarte elegant. - Bună seara. Surâd încercând să-m i ascund deziluzia. Intru în casă şi Ovăd pe Sam care se vântură pe la intrare.

- Ei, Cameron m -a chemat să ne petrecem seara împreuna, dar după cât se pare a uitat să mă anunţe că aveţi a te mai importante de făcut.

-lob., tocmai am aflat care era obligaţi» * 'lai alui Cameron, zice ea cu glas tare, în aşa felmca ^^zi soţul ei. -A , da? Care? întreabă domnul ce încearcă neîndemânatic să-şi faca no

B*i-1 aranjează ,i ii ,.p.es.e «va. ®Pre mine "Oh, Cris, bună seara!

^iinHu-se, în eravată.

- Bună seara, „ . Priq se pOiiA''^

p a n to f ii ă ş t i a c u r o c h i a ? m ă î ^ , r

:E;?CartLbuiasănevedem .dar,după cât separe.^ O m Î u i fa c e T ro X e , el a zis că are altceva mai bun deftcutde’câtsâvinălauna dintre obişnuitelecine de lucru ale tatei. Acel ceva mai bun de făcut cred ca eşti tu. - îm i pare rău, nu v reau să r e n u n ţe l a s e r a t a a s ta

dm vina

mea. - S t a i liniştită, e m ult m a i b in e a ş a , m ă a s i g u r ă domnul DaUas. Nu am nici u n ch ef s ă - l iau d u p ă m i n e îm b u f n a t. Zâmbesc. - Suntem gata? în treab ă d o a m n a D a lla s . El încuviinţează şi îi face s e m n lu i S a m s ă ia s ă d in casă. - Seară bună. Gris! -M u lţu m e sc, dom nule D allas, s ă a v e ţi ş i d u m n e a v o a stră o seară frumoasă.

-

Gris, Cam eron face

duş.

a r fi b in e

să îl

a ş t e p ţ i î n cam era

lui, imi sugerează Sam.

zffomotiir;!

’

scările spre camera lui. Intru şi aud

pe pat şi mfuit

n-a terminat. Mă aşez

cu ceva timp, îrface^^ noptieră. îmi amintesc că, în urmă schimb, acum, e a ° fotografie cu Susan, în ”^ine. Zâmbesc ffândinT^^^ ™ făcut-o acasă la Dacă nu ar fi fost o-l^ nenorocirile din ziua am fi pet,ee,t o seTr ! S«st pe care le-a făcut Uşa camerei se deschiH “ taliei şi

®

brumoasă. î

pe C am eron cu un prosop

inalii în toată splendoarea lor, goi-

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 137 -Mititico, eşti deja aici? mă întreabă el trecându-şi mâna prinpărul deja uscat. la

- Da, însă am ajuns de puţină vreme. Cum de nu te-ai dus cu ai t ă i ?

cină

Dă din umeri şi tace o vreme în timp ce-şi ia o pereche de boxeri. - Cu tine mă voi distra mai mult, răspunde făcându -mi cu ochiul şi ieşind din cameră. Intră iar puţin după aceea, cu boxerii pe el. Se apropie de pat şi se aşază lângă mine. - E ceva în neregulă? întreabă el scrutându-mă atent. -Nu, totul bine. - Hmm... nu te cred. Gris. E ceva care te preocupă. -E i bine, dar încearcă să-ţi păstrezi calmul, bine? N-am nici un chef să mă cert cu tine. încuviinţează şi se aşază comod, sprijinindu-se de tăblia patului. -Ieri, Susan mi-a povestit despre un pariu între tine şi Austin cu privire la Garly. Acum lucrul acesta nu mă preocupă, pentru că ştiu bine cum erai în trecut... Pare calm şi e atent la fiecare cuvânt pe care îl spun. - Dar... face el. - Dar mi-a mai spus că l-ai câştigat tu fiindcă, atunci când aţi făcut-o, Garly era beată. ~ Şi tu vrei să ştii dacă s-a întâmplat acelaşi lucru cu tine, continuă el. - De, da, oamenii nu fac altceva decât să-mi spună că povesaia se repetă, iar eu am nevoie să ştiu dacă e adevărat, ^mân în tăcere. Mă nelinişteşte să-l văd aşa. " De data asta o fac fărâme pe Susan, fir-ar să fie, zice el pe ton dur. ^^ Cam, răspunde-mi la ce te-am întrebat. La Susan ne vom Sândi după aceea, te rog.

iT lm

la C

n ici u n p ariu pe se a m a ta , ş tii bin e cu® s -.

desftsurat lu cru rile. Tu nu e ş ti C arly . ş i eu nu sunt oel atunci Sunt sătul de ch estia asta cu „p o v estea care se repe,j. îţi cer doar să mă asculţi când îţi sp u n să p ăstre zi distanţa fa,3 d e S u s a n ş id e A u s tin .B in e ? Dau din cap că da şi mă ap ro p ii să îl îm b răţişez. - T e iubesc, Cris, m urm ură el m â n g â in d u -m i părul. - Credeam că ai să te su peri. - Nu, ţi-am prom is. Şi, pe u rm ă, nu vreau ca seara noastră să fie distrusă încă o dată d in cauza lu i Su san . - Pare să o facă special. Im ed iat ce lu cru rile în cep să meargă bine între noi, inventează scuze să n e în d ep ărteze. Cam suspină. - Gata, să nu mai vorbim de ea. Să v o rb im de noi. -A h , da? zâmbesc, şi el îm i fixează in s is te n t, cu privirea, buzele. - Da. De azi dimineaţă aştept să p e tre c p u ţin tim p cu tine. Se apropie şi îm i atinge buzele. Mă las în voia sorţii, transportată de sen zaţia pe care mi-o dă ^ e st moment. Aveam nevoie să îl sim t p e Cam atât de aproape. ă uit la el, şi el zâmbeşte, îm i m u şcă u ş o r buza, si un fior îmi strabate şira spinării. în chid ia r o c h ii în tim p ce îm i u m ple faţa de sărutări mărunte.

dă seama, c t h pe gât, unde-si p. Mâinile noastr Din Când

UBl,e„ °

a^

*

j

m axilaru l ş i pe urmă ajung® ®3rută fără încetare, caută pielea de

“ o p »» ca M ,e l„li„wie^ Al»»"*'

-------------------------------------------- -------------- -- ------------ —

_ 1 3 9

„oastre. din ce în c e m a i g â fâ ite se co n to p ese. E singurul sunet

3,e

rupe tă ce re a clm c a m e r a . N e ţin e m strâ n şi unul de altul

u aş

vrea să m ă d e s p r in d n ic io d a tă .

^‘ "Brusc, d i n t r - o m i ş c a r e , C a m m ă în tin d e cu faţa în sus.

iaii ia braţele şi le d u c e d e a s u p r a cap u lu i m eu , ţin ân d u -m ă strâns de în c h e ie tu r i. S e a şază d e a s u p ra m ea, aco p erin d u -m i corpul cu co rp u l lu i. î n c e t , î m i la s ă lib e re în ch eietu rile, ca sâ mă m ângâie p e b r a ţe . M ă t r e c f io ri. A tin g erea lui e un fulg care mă gâdilă, î n a in te şi în a p o i. C ând îm i m ângâie din nou mâinile, îm i fa ce d e s e n e î n p a lm ă cu d egetele m ici. Apoi le ia între ale lui şi îşi ţin tu ie ş te o c h ii î n t r - a i m ei. Eu mă pierd în p r iv ire a lui.

-Te iubesc, şoptesc. - Şi eu te iu b e sc, ră sp u n d e în to r c â n d u -s e pe o parte. Se sprijină în co t şi se u ită la m in e , m ân g âin d u -m i un obraz. Universul n o s tr u p a r a le l se ru p e în b u căţi când îm i sună mobilul. Pu fnesc d e ra n ja tă . - Chiar treb u ie să ră sp u n z i? E u aveam altceva în cap pentru noi... Speram să n e d is tr ă m p u ţin . îi arunc o p r iv ire r ă u tă c io a s ă , şi p e el îl pu fn eşte râsul. Mă întind spre n o p tie ra de lân g ă p at să iau m obilul. E Kate. Gând răspund, aud d o a r u n zgom ot de fond. -G ris, unde e şti? în tr e a b ă ea agitată. ~ La Cam. Ce se în tâ m p lă ? ridic în cap ul o a s e lo r p e p at. ' Gris, vino im e d ia t a c a s ă , te ro g . M am a şi tata se cearta, P^rcă au în n eb u n it, ră sp u n d e ea plân gân d. 7 Sosesc! 'achid şi sa r d in p a t. . , : Ce-i? U n de te d u ci? în tr e a b ă el rid icâ n d u -se m iund. ^^i trag re p e d e h a in e le p e m in e . în tâm p lă ce v a a c a s ă şi K ate p a re d isp era a.

Trebuie

___________^slina Pk,.

__________ __ Cam se ridică din pat- C e faci? întreb. -V in cu tine.

- G... ce? Nu, te rog rămâi aici. Mama şi tata s-ar enerva şi mai tare, sunt sigură. Se apropie şi

^

_

îmi ia faţa m mâiiu.

- Păstrează-ţi calinul. Vin, dar aştep t afară, aşa că, dacă ai nevoie de mine, sunt acolo. Mă sărută repede. Ieşim din casă şi ne îndreptăm spre m aşină. - Chiar nu ştii ce ... -N u. în ultima vreme, mama şi tata se ceartă des şi chiar nu ştiu ce să fac. Imediat ce pun piciorul în casă aud ţip etele mamei dinspre bucătărie: - Simen! O văd pe Kate care, din uşă, asistă la scenă cu lacrim i în oclii. Trec de ea şi intru în bucătărie.

- Ce se întâmplă? întreb tremurând. Amândoi mă ignoră şi continuă să se certe. Courtney, exagerezi.

să ms

cineva ce se întâmplă? strig în asa fel încât

--p a ta a u z işi,p e e â tse p a re .fu L ţio n e a L Hai, spune-i! zice mama. furioasă. «va, Courtne!?? răspunde el ^

mea?

° ceartă! Nu mai vreau sate

izbucnest? P" de nu mi '"î ^ duc la ea s-o în*rîti?«" ® seama că totul se destramă în fan“*‘* pare rău, zice ea.

^

,Sst. O strâng tare. - Cum poate să fie atât de prost?

, Poate doar trece p rin tr-o perioadă grea... Trebuie să ii ajutăm, răspund desprinzându-mă din îmbrăţişare şi dându-i un şerveţel să se şteargă pe faţă. încearcă să vorbeşti cu el şi să dregeţi lucrurile. Nu-i deloc frumos să vă vedem cum vă certaţi aşa, mai ales pentru Kate e dificil. -A i dreptate, Gris. Acum am nevoie să-mi revin cinci minute. Mai târziu am să fac ordine în haosul acesta. Mama se duce în cam era ei, ia r eu răm ân singură în bucătărie.

- Totul bine? L-am văzut pe tatăl tău ieşind furibund, uşa era deschisă şi... Cam tocmai a intrat în bucătărie. Ce s-a întâm­ plat? întreabă el uitându-se în jur. - Tata... nu ştiu ce i se întâmplă, dar cred că a ridicat puţin mâna, doar că nu-i stă în fire... - Şi mama ta era atât de supărată pentru asta? - Da, era răvăşită, zic eu încercând să-mi ţin lacrimile. -Mititico, o să fie bine! Mă sărută pe cap şi mă trage spre elîntr-o îmbrăţişare. Curaj. îl privesc şi un zâmbet firav îmi încolţeşte pe buze. -Ce-i? întreabă el. - Nimic.

" Nu, acum zi-mi, insistă el pe un ton cald. Nimic... doar că te iub esc de m or.

^putea fi mai perfect de-atât? Şi eu te iubesc, răspu nd e el zâm bind.

y n dimineaţa asta. ţârâitul deşteptătorului nu mă indispu ,^ /

deloc, ba din contră: am înlocuit obişnuitul bip, bip, care

îmi aminteşte mult de alarmă, cu melodia şi cuvintele dulci

ale lui Sky Stevens din Rewind. Cobor din pat şi deschid şifonierul să-m i aleg ce să pun pe mine. Uneori mă gândesc că ar fi mult mai uşor să avem o uni­ formă şcolară, aş putea economisi timp preţios dimineaţa si aş dormi câteva minute în plus. Gând intru în bucătărie pentru m icul dejun, rămân mută de uimire: tata şi mama se îm brăţişează. Nu vreau să le stric momentul de intimitate, aşa că, deşi e devrem e, mă hotărăsc să sar peste micul dejun şi ies im ediat din casă. Având în vedere că astăzi Cam nu mă va putea duce cu maşina, profit sa fac o plimbare matinală liniştită până la şcoală. Mobilul care vibrează îm i sem nalează un mesaj.

P

Nou sositul Trevor Square pare să-şi f i găsit sufletul che... Acum câteva zile a fost văzut cu Cristina Evans r o postura afectuoasă, care se potriveşte mult pre
atasnm °

Cum, se va simţi C am ero nîîn ^^rprinşi într-o îmbră-

"4sta e tnt

plimbări romantice prinpO'''^' pentru astăzi. L in d s a fş i sursele ei

J IS YOU L

Sper din to t sufletul să nu citească şi Gamernn acesta! Nu J i e că m -a m întâlnit cu T revor şi, eu s i g u r a n Z ^ gj-i cada D ine.

Când ajung la şcoală, Sam tocm ai îşi parchează scuterul în c u r t e .

-E i, Gris! Bună dim ineaţa! _ Bună, Sam. Mă în d o iesc că va fi o zi bună dacă va citi Cam

mesajul lui Lindsay... - încă nu i - ai spus de Trevor? -N u. -D acă aş fi în locul tău, i-a ş spune imediat, altfel când va citi.mesajul lui Lindsay cu siguranţă o să-l interpreteze greşit. -A i dreptate. O să vorbesc cu el imediat. - Oh, ia te uită, zice Sam. Mă răsucesc şi îl văd pe Trevor venind spre noi. Şi, nu departe, îl zăresc pe Cam. Nu pot să risc să fiu văzută cu el. - Saiii, trebuie să plec, nu pot rămâne aici, zic. - Bine, du-te în ain te să te vadă Cameron. Chiar dacă m ai su nt în că zece m inute până începe ora,

intru în clasă. Ciudat, Cameron e deja aşezat la locul lui. Pare concentrat la ceva şi nu mă observă nici măcar când trec pe lângă el. -Cam , zic eu. înalţă capul şi se uită la m ine. Ceva îm i spune ca e suparat ^oc pe mine.

^

i •

- Totul în regulă? îl întreb punându-mi mâna pe a Şi“ 0 retrage şi se rid ică de pe scaun. ~Te interesează? Aoleu!

■“ Ce zici? . " De ce nu te duci la Trevor să îl întrebi p Acitit mesajul.

,9

îl strig

din clasă, şi eu m ă duc dupa e ■ opreşte, dar, încăpăţânat cum e, nu o face.

sp e râ n d

că se

H 4 _ _ - ---------- ----------- — -------------------------, 1a toaleta b ăieţilor,şi eu mă o p r e s c m u ş l

î ^ i r o n , nu e corect să te port. aşa cu „.>ne. Vi„o sâstămdevorbădespreasta. !Î L “e“ f t c u T v r e i . Dacă nu vrei să asculţi ce am d e,, ' ‘M

»

şi fac primul pas să plec, în să el iese şi « ă ap^e^

de încheietură. —Vorbeşte. Ştiam că aşa reuşesc să îl conving. -L ind say a scris numai tâm p en ii! F ire şte , nu e absolut nimic între mine şi Trevor.

Tace şi nici măcar nu mă priveşte în ochi. - Cam... cum poţi s- o crezi pe Lindsay? - Niciodată n-aş fi crezut-o, dar fo tog rafiile...

- înpozele alea ne-am îmbrăţişat pentru căne-am împăcat -C e?

- în după-amiaza aia ara fost cu Trevor în parc pentni că voia să lămurească cu mine anumite lucruri. Am vorbit despre moartea lui Cass şi mi-a cerut iertare pentru felul cum s-a purtat cu mine atunci la Los Angeles. Cam se sp rijin ă de p e r e te şi îş i r id i c ă p r iv ire a . - A ş a că, în lo c s ă - ţ i p e tr e c i d u p ă -a m ia z a cu m in e, ai stat cu fraierul ăla de T re v o r să a s c u lţi b le s te m a t e le lui de scuze. Şi l-a i şi crezut? - Da, G am eron, l - a m cre z u t. E u , s p r e d e o s e b ire de tine, am în cred ere în o am en i şi c r e d c ă f ie c a r e m e r i t ă o a doua şansă. - Bravo. Aplauze p e n tru fata b u n ă c a r e îi i a r tă p e toţi- Eu îns ch iar sunt sătul. P lec. Clopoţelul su n ă ş i n u a r t r e b u i s ă f im a i c i . . . proful a şi in tra t în clasă. - Cam, c a r e - i p ro b le m a ? - Nu puteai s ă -m i sp u i, m ă c a r a tâ t?

, Glumeşti? Mi-ai ascuns lucruri mult mai . te-am iertat, iar tu nu reuşeşti să accenti ’ , Ala e mort după tine dintotdeauna, nu e un . Da, însă am clarificat de la început că eu ut, ,,„toe„tcle.C ătevreaunum aipeLe " - Sigur, cum să nu...

^

■

-Atunci ştii ce zic. Cam? Fă cum vrei. Eu plec, răspund trecând pe lângă el.

Bat la uşa clasei şi intru. -Evans, e vreo problemă? întreabă profesorul. - Nu, mă scuzaţi. Am fost la toaletă. Iau cartea şi o pun pe bancă. Mobilul meu vibrează. îl scot din buzunar ca să-l bag înpenar. E un mesaj de la Sam: „Ce s-a întâmplat?" „Eu şi Cam ne-am certat“, răspund, atentă să nu mă vadă proful. Cineva bate la uşă, îmi închipui că e Cameron. Şi chiar el e. Intră în clasă şi, fără măcar să-i adreseze vreun cuvânt profe­ sorului, se duce şi se aşază la locul lui în spatele meu. Profesorul se uită pe sub ochelari şi dă din cap, dar nici ^ăcar nu încearcă să-i ceară explicaţii. »Iar?! E din cauza poveştii cu Trevor?“ scrie Sam. 'înainte de a încheia lecţia, am câteva veşti să vă dau cu f''ire la excursie, zice proful. D o m n iş o a ră Split, sunteţi atat «'‘«guţă să distribuiţi foile astea? Vă mulţumesc. Este vorba '«Pre programul detaliat al săptămânii de la Londra, eţi g ■'"părţirea pe camere. „n-re ^ 'Scuzaţi-mă, domnule profesor, numele meu nu ">®eri, zice Trevor. şi îl aud pe Cameron t>a, Square, răspunde el, parcurgând hst o :^ « ă f ie o g r e ilă .îtis p u n d e p e -a c u m c a a :s a doi băieţi.

146

- Cine? întreabă Trevor. - Matthew Espinosa şi... - Eu, adaugă Gameron. - Da, şi domnul Dallas. Toţi se întorc să îl privească, şi Trevor ridică ochii la cer pufnind. - Bine! Sună clopoţelul, şi Cam iese imediat din clasă, fără măcar să-mi arunce o privire. Trevor vine imediat la mine la bancă. - Chiar o să trebuiască să stau în cameră cu ăla? -Trevor... - Da, iartă-mă. Uit că sunteţi împreună. Dar nu îl suport. Atunci... zice. Gând foloseşte cuvântul „atunci“ înseamnă că vrea să mă întrebe ceva important. - . . . Ştii, să-mi zici dacă prietena ta Sam e logodită? Uau. - Nu, nu mai e. Dar, dacă ai intenţia să te distrezi şi atât, las-o în pace. E o fată bună şi merită să fie tratată cu mănuşi albe. Ştiu foarte bine cum se poartă Trevor în cazurile astea. - Ştiu şi nu intenţionez să o fac să sufere. - A r fi mai bine pentru tine.

Surâde şi se sprijină de banca din spatele lui. - Despre ce vorbiţi? întreabă Sam apropiindu-se. —Am întrebat-o ce meci o să se ducă să vadă mâine, impr® vizează Trevor. -Având în vedere că te-ai certat eu Cam. ai face bine să» duci să îl vezi pe cel al lui Austin. Fratele meu chiar o men»zice ea. -Am să mă hotărăsc mai târziu. ,« Trevor nu reuşeşte să-şi ia ochii de la Sam. I-aş vedea -preună... Chiar dacă preferam să o văd pe Sam cu Na*"E. da. erau o pereche perfectă.

8 8

O

am, sper că glumeşti, zic uitându-mă la hainele pe care " ( J va trebui să ni le punem pe noi ca să ne ducem săvedem meciurile. în cele din urmă m -am hotărât să asist la ambele finale cu Sam. Vreau să fiu prezentă la meciul lui Cam, chiar dacă e supărat pe mine. Nu mă interesează. - Nu. Hai, fugi la baie şi îmbracă-te! îmi întinde un tricou şi o fustă cu talie înaltă. - Tu eşti nebună, zic eu surâzând. -Mişcă-te, fiindcă lui Gameron o să-i ia puţin timp să se pregătească şi trebuie să fiu punctuală pentru Trevor, zice ea. - Pentru Trevor? întreb surprinsă. -Da... ştiu că e absurd, dar cred că mă va ajuta să ies cu băieţi noi. - Te va ajuta să îl uiţi pe Nash... încuviinţează cu aer trist. -Trebuie să-l las în urmă, nu pot continua să stau singură, sperând că peste un an o să fie iar totul ca înainte. Dacă o să se simtă mai bine la New York? Dacă se va hotărî să rămână acolo Pentrutotdeauna? Dacă va găsi una mai bună ca mine? Trebuie să~mi continui viaţa şi să încerc să îl uit, chiar dacă ştiu că va fi foarte greu. Nash a lăsat o urmă de neşters în inima mea. ~Ai dreptate, însă el va continua să te sune şi să te întrebe merg lucrurile... T e -a i g â n d i t la ce-i vei spune? ?tiu. Nu cred că aş reuşi să-i mărturisesc adevărul, fond, ştiu că ar fi profund rănit.

---------- ------------ - --------

^

î“ l>Wcou„

‘“'"^^‘rflTmulţumeşti în clipa în care Cameronte vaved,, înArăcatâaşaşivarămânefărăcuvinte. -Sigur... cum să nu... spun eu luând tricoul şi ies din Deschid uşa şi în faţa m ea dau ch iar de Cam.

Câteva momente rămân nemişcată, ca o proastă, iar el face acelaşi lucru. Apoi respir adânc şi mă dau de o parte, să mă duc în baie, în timp ce el intră în camera lui Sam. Pun pe mine fusta şi tricoul, îmi trag ciorapii şi îmi strâng părul în coadă de cal. Cred că o să fie bine aşa. Gând revin în camera lui Sam, ea îşi aranjează nişte lucruri prin geantă. -Totul bine? - Sunt probleme. Maşina lui Cam s-a defectat, şi el a plecat deja, cu tata. O să trebuiască să luăm scuterul. - Bine, zic eu chicotind. - Nu, nu-i bine deloc. O să mi se strice părul. Tocmai l-am făcut cu placa. Zâmbesc şi îmi iau geanta. E ciudat să văd curtea şcolii atât de aglomerată sâmbăta după-amiază. Azi au loc finalele campionatelor şcolare de fotbal Şl de baschet, două evenimente care adună o mare de suporteri. Nu-i uşor să găseşti un loc să parchezi scuterul. - Foarteb'’

Sam imediat ce-şi scoate casca.

l-a - Fantastic! Iul Cam!

° ®^i<=lă de apă şi să i-o ducem

~ Ce? Trebuie să ne ducem la vestiare?

uy DlliOiniiis ----------

_ Da, tine. SunS-1 pe Trevor şi

"

’

--------------

I fJ

«ă întârziem pentru că

a survenit ceva neprevăzut. ‘ Tastez număral în timp ce mă străduiesc să ţin pasul cu Sam,

care se îndreaptă foarte repede spre un distribuitor automat Când îl avertizez, Trevor îmi spune că e şi el la vestiare cu Matt. - Bine, atunci ne în tâln im acolo!

Nu ştiam că Matt şi Trevor au devenit atât de buni prieteni. - Haide, zice Sam alergând.

- în sfârşit! exclamă Cameron imediat ce intrăm la vestiar. Privirea lui trece de la Sam la mine, se uită fix la mine, şi eu sunt teribil de stân jen ită. - Gris, poţi să vii o clipă? strigă Trevor din capătul celălalt al vestiarului. - Da, răspund îndreptându-m ă spre el şi ignorându-1 com ­ plet pe Cameron. - Ce vrei? - Mai târziu ai să te duci să vezi finala de baschet?. -D a , de ce? -A tu n ci venim şi noi, zice arătându-se pe sine şi pe Matt. Nu. Nu şi iar nu. - T u n -a r trebu i să ai petrecerea cu echipa? îl întreb pe Matt, în speranţa că a uitat de ea. - Da, dar cu siguranţă o să fie plicticoasă. - Ce o să fie plicticoasă? întreabă Taylor apropiindu-se. - Petrecerea de după m eci, răspunde Matt. - Ştiu, d -aia eu mă duc să văd cum se descurcă M iller cu echipa de baschet. “ Şitu? întreb. După cât se pare, cu toţii vor să vadă cu orice preţ meciul acela. ^ Da. Oricum, sigur or să piardă, răspunde Taylor, iar el şi Matt încep să râdă din cine ştie ce motiv straniu. "A tu nci o să m ergem cu toţii. Gel puţin cu voi nu mă voi plictisi.

1 5 0

_ _

_ ------------- ---------------------------------------------------------------------

_ Băieţi, pe teren! anunţă antrenorul. -Haideţi! Sam mă ia de mână şi mă trage după ea. Ieşim din vestiar şi ne ducem la locurile noastre în tribu„^ - Ei, ei... cineva ar trebui să îmi mulţumească, zice Samde lângă mine. - Mulţumesc, Sam. Avea dreptate, Gameron nu-şi lua ochii de la mine. Mă uit pe teren, care din locul nostru se vede foarte bine fiindcă, practic, suntem în primul rând. Susan nu încetează să îi arunce ocheade lui Gameron. Sosesc şi Gloe cu Jack şi se aşază lângă noi. Ghiar sunt drăguţi împreună. Mă uit la Gameron, care aleargă şi îşi face încălzirea. E pur şi simplu perfect. - îţi lipseşte, nu-i aşa? mă întreabă Gloe. -Da. - încă n-a vorbit cu tine? -Nu, de ce? întreb. - îmi spusese că vrea să o facă. - După cât se pare, şi-a schimbat gândul. - Da-i puţin timp, ştie să fie tare încăpătânat, dar, în cele din urmă, o să-şi revină.

- Sper. Oh, ai încredere, pun pariu că asta o să se întâmpl* curând... nu încetează să se uite în partea asta. lângă mTne" 'Ţine! W

®

îi dâ haina lui. Ce drăguţii

~ Nu-1 scăpa^din

echipa adversă-

cu. rn

Hil

nu-l p i„ „ j ‘ ipul acela

^j^^,.jyîr,tmibăSam.

"*5“''- « « ar trebui

, îl ,'iriunlpi! arb itru. , Mi-fi '«am » «ă nu o să tc creadă, zic eu

.

„ i . e „», .l .r I d e c m ™ d ,,

CUochiul. După cât 8C p a rc, e b in e echipat. Mâ aşe^ bine pe locul „eu şi cum mâ în to rc o văd pe Susan alergând spre Cameron Eclar că vrea să atrag ă aten ţia asupra ei, şi chestia asta mă deranjează. V orbesc câteva clipe, apoi ea îl îmbrăţişează, şi el

răspunde la fel. - Cameron şi Susan sunt iar împreună? întreb eu. -Nu, m i-ar fi spus, răspunde Sam. Sunt pe punctul de a exploda de gelozie. “ Asta e oare o glum ă? întreabă Gloe. - Se sărută? Sam se apleacă în faţă să vadă mai bine. -Fetelor, mă înspăim ântaţi. Susan se îndepărtează, şi Cam eron îşi reia încălzirea. Suspin de uşurare. M ajoretele se strâng sub tribune şi Susan se opreşte chiar în faţa noastră. -C red că o să fie o sea ră foarte frumoasă! Uraţi-mi noroc Pentru cea m ai fru m o asă rep rezentaţie a anului, îţi urez s ă -ţi ru p i u n p icio r, răspund eu sec. Susan face o faţă şo cată şi pleacă, verde de furie. "Te ador, zice Cloe im ed iat ce Susan e destul e ^

şi nu Opoate auzi. Sam nu în cetează cu râsu l, şi Trevor cu Jack to aş •

Q4 7

,

Ai P

.itranie, m a jo re te le a le a rg ă pe teren

L tr d r e ? ^ ^ ’ - Faceţi-0 să tacă, vă rog! exclamă Sam de lângă mine. Eu şi Gloe izbucnim în râs. - Haide, Susan! strigă un băiat în spatele nostru. Ea sare şi fustiţa de pe ea se ridică complet, arătându-i fun­ dul. Băieţii se înveselesc şi scot diverse sunete ciudate. Acum înţeleg de ce e atât de populară Susan la şcoală. în cele din urmă, spectacolul se termină şi băieţii intră pe teren. Cameron ia poziţie în centru, în timp ce arbitrul fluieră începutul meciului. Taylor reuşeşte să ia mingea imediat şi să înainteze în jumă tatea de teren a adversarilor, însă e oprit de linia de apărare, în ajutorul lui sare Carter, care reuşeşte să paseze mingea şi 8ă o facă să ajungă la Cameron, - H a i ! strigă Gloe.

Cameron fuge la poartă driblându-şi adversarii, dar, c« câteva sccunde înainte do a trage, arbitrul fluieră un

--------------------------------------- -------------- ------------------------------------------------1 5 3

^.^ărul doi al echipei adverse e întins la pământ şi ţipă tinând„-se de un picior. _ Trevor... strig, şi el se întoarce spre mine încuvUnţând.

Dă aşa

înapoi şi se vede clar că a fost o simulare. Chiar

cum prevăzuse Matt. Trevor ia telecamera şi se duce la arbitru, să-i arate filmarea. Cameron aleargă în d irecţia noastră, evident bulversat de

situaţia creată.

-Ce se întâmplă? -Numărul doi a simulat un fault, dar Trevor a filmat tot. îi arată îm-egistrarea arbitrului, îi explică Sam apropiindu-se. - De ce îl filma? - Fiindcă e atât de cool, încât vrea să îl folosească la o publi­ citatepentru chiloţii Calvin Klein pe care îi are acasă. Ce naiba, nuînţelegi? întreabă Cloe. Jackizbucneşte în râs, iar Cameron se uită la el fără să spună uncuvânt. - L-a rugat Matt, explic eu. Arbitrul fluieră din nou şi numărul doi se duce să se aşeze pebanca de rezerve. Trevor se întoarce la noi. Zâmbeşte, deci totul trebuie să fi mers bine. -Aşadar? întreabă Jack. . - Matt avea dreptate. Prima repriză se termină i la i. în pauză ne ducem la băieţi îiivestiar. 'Ce naiba, Jordan, trezeşte-te! Nu ne putem permite un apărător care doarme pe teren! exclamă antrenorul, adresânunui băiat. ^ Ce a făcut? întreabă Sam. " i-am pasat mingea, s - a îngălbenit la faţă. E tipul care '^ocuieştepeNash. că pe Sam o doare când îi aude numele.

151—

----------- -

nn<;a lui în echipă? întreb eu.

Canieron. : L 'm “ S « " ‘ c b lT u„ .p W to r ■<* '■ Să scape de minge. Şi acum mă în treb cum naib a l-a ales antre­ norul. comentează Cameron.

Mi-a răspuns. Mă uit la el cum îşi scoate tricoul cu numărul şapte. Pe urmă îl văd că zâm b eşte. - C e - i ? în tre b . - N i m i c i m p o r t a n t... A i v e n i t c h i a r d a c ă s u n t s u p ă ra t pe tin e , răsp u n d e el, b ă g â n d u -ş i î n d u lap t r i c o u l p e c a r e tocmai l- a dezbrăcat. - C e -i aşa de stra n iu ? - N im ic ... d o a r ... c r e d e a m c ă n - o s ă v ii s a u c ă a i fi preferat m eciul lui M iller. - E cla r că nu m ă cu n o ş ti b in e .

-Aşa o fi. în orice caz sunt mulţumit că eşti aici, replică el zâmbind. îi răspund Ia rândul meu cu un zâmbet. - Păcat că e şi el, zice uitându-se la Trevor. - Cam, ţi-am spus deja că Trevor e doar un prieten şi că... Se apropie şi-şi pune arătătorul pe buzele mele ca să tac. N-am chef să vorbesc acum. S-o facem după meci, răs­ punde în şoaptă. Pe curând. în tini

spssat pe obraz şi îşi urmează echipa pe teren.

m timp ce noi ne întoarcem în tribună. Mina lui Sam s-a schimbat. "Ţi-e bine?

is You 2 '

------------------

155

^Ce o fi apucat-o? întreabă Trevor. ,N u Ş ti« Când arb itru l flu ie ră în ce p u tu l celei de a doua reprize, Sam e iar lângă m in e , m u tă şi g â n d ito are. - Eşti sigură că ţ i - e b in e ? - Da, sunt d o a r p u ţin o b o sită. Mai sunt d o a r câ te v a m in u te p ân ă la term in area meciului. ^ G oool!!! strig ă Gloe ţo p ă in d . Pe te re n îl văd p e G a m e ro n cu m aleargă fără trico u şi îşi îmbrăţişează co e ch ip ie rii. Fetele sunt to a te în p icio a re şi fac poze. Gameron su râd e şi îşi în cru cişează câteva clipe privirea cu a mea. Gât aş v re a să fiu lân g ă el, s ă -l îm brăţişez! De p artea ce a la ltă a te re n u lu i, Susan îşi ia avânt şi se duce ţintă spre el. Se îm p ie d ic ă în ceva şi p are s ă -ş i piardă ech ili­ brul, dar, d in n e fe ric ire , se reech ilib rează şi sare pe Gameron, înconjurându-i ta lia cu p icio a re le . Toţi răm ân m ir a ţi, m a i ales el. - Dar ce fa c e ? în tre a b ă T re v o r alătu ri de m ine. Gameron se u ită la ea şi o ia de m ijlo c să o dea jos. Ea răm âne cu gura căscată. Gloe, în sp a te le m e u , n u m a i p oate de râs.

Gameron aleargă spre noi şi sare mantinela care desparte spectatorii de teren. înaintează spre mine, şi eu mă duc spre el- Mă ia de şolduri şi mă ridică să mă întoarcă în jurul Im. Ma apoi jos şi mă sărută pe buze. - Ultimul gol ţi l-am dedicat ţie, spune. iertat.

r o

D

prese deşteptătorul şi îl mai pun să sune o dată pestezece ( 7 minute, fiindcă am nevoie să mai dorm un pic. Când reusesc, în cele din urmă, să mă ridic, mă târâi în baie si mă pregătesc fără chef, luând din dulap ce-mi sare mai întâi în ochi.

în bucătărie o găsesc pe Kate care-şi term ină micul dejun şi e deja gata să iasă din casă. - A z i dim in eaţă, câ n d în c ă d o r m e a i, m a m a ş i ta ta s-au cerat din nou, zice ea în şoap tă. Cutia cu cereale îm i cad e d in m â n ă . - De ce? în treb în to rc â n d u -m ă s p r e e a . - Gris, eu nu cred că e d in cau za b ă u tu r ii. D u p ă m in e e alt­ ceva la m ijloc, doar că nu v o r să n e s p u n ă . A z i d im in eaţă, tata era treaz, şi în că cum . - Şi dacă o fi vorba d esp re u n alt t r a n s f e r ? Numai la gândul ăsta şi m i se fa c e ră u . - Oh, D oam ne, Gris, sp e r că n u! T o cm a i a c u m , cân d ne obiş­ nuim în sfârşit aici! - Şi eu sp e r să nu fie a ş a ... C u g r e u a m r e u ş i t să-mi o viaţă aici şi, abia acu m , după m u lte lu n i ş i m u lte dificuK^'’’ lucrurile p ar în sfârşit să m e a rg ă b in e . N - a ş v r e a să trebuia*^^

8ă părăsesc totul tocmai acum!

- Kate, ai să vezi că n-o să fie nimic grav. O fi o criză -tre parteneri, din cele pasagere, carfli se întâmplă tuturo^

-------^

— --------------------------------------------------------— _ _ _ 1 5 2

Surioara mea în cy iin ţe a z ă lăsând privirea în jos si băeân i.şi în gură ultima linguriţă de iaurt. ' ® du-Şi Când Kate iese din casă, iau mobilul şi deblochez ecranul 35 văd dacă

sunt mesaje de la Cam eron sau de la altcineva.

’

C am ero n m i-a trim is unul: „Tocmai a trecut autobuzul.

Unde eşti?“

Ah, nu! Sunt o proastă! De ce am mai pus o dată ceasul săsune*? Uitasem com plet că azi Cam nu vine să mă ia fiindcă are maşina stricată şi, în plus, în dimineaţa asta mama şi tata au

plecat devreme amândoi. Ce fac acum? N-am să ajung niciodată la timp dacă mă duc

Rulez agenda de contacte din mobil, să văd dacă mă poate lua şi pe mine cineva cu maşina până la şcoală. Cu siguranţă, Sam nu, pentru că îi place să ajungă devreme, aşa că la ora asta e deja la şcoală. Continui să parcurg numele, dar nu găsesc pe nimeni... Ah, da, ar putea fi unul: Trevor! Poate el este încă acasă la ora asta. II sun şi, din fericire, răspunde. - Bună, Gris! Totul bine? - Bună, Trevor, da, totul bine. Eşti încă acasă? întreb. -Acum ies, de ce? - Reuşeşti să vii să mă iei? Am pierdut autobuzul şi, dacă vin pejos, am să ajung foarte târziu. “■Da, nici o problemă. în cinci minute sunt la tine. -Mulţumesc. Ies imediat din casă, ca să nu mă aştepte, şi, după nici cinci minute, Trevor soseşte pe o motocicletă gigantică. ' Ei, zice el dându-mi casca. Pune-ţi asta şi ţine-te bine. zburăm. aşez în spatele lui si pornim cu o viteză înspăimântaAproape pare că planăm pe asfalt în timp ce trecem ca

“ I” * '" '

ZltiM I d. lievor deoarece, den . „

şi intrăm în clasă înainte să sune clopoţelul. Uau. Nic: nu mai fete ultima săptămână înainte de excursia şcolară şi, între predat, lucrări şi ascultat, ritm u l le c ţiilo r e f r e n e ti c şi obositor.

Vacanţele şcolare aşa sunt: ai mereu un preţ de plătit înainte să înceapă şi după terminarea lor. Şi când mă gândesc că, la î n to a r c e r e a d e la L o n d ra , va trebui să ispăşesc pedeapsa aia absurdă cu S u sa n , m ă ap u că greaţa... Cam şi cu mine apucăm să n e f a c e m p u ţin tim p pentru noi abia în pauza de prânz, pe care o p e tr e c e m îm p r e u n ă la cantină. în schimb, nu reuşesc to ată ziua s ă s c h im b n ic i măcar un cuvânt cu Sam. în ultima vrem e îm i scap ă m a i m u lt decât de obi­ cei şi câteodată pare să fie iar fata de a ltă d a tă : în ch isă în sine, gânditoare, so litară... Din f e ric ire în s ă , a î n c e p u t să iasă cu

Trevor, dar nu ştiu încotro se îndreaptă prietenia lor. Când clopoţelul anunţă sfârşitul ultimei ore o întreb pe Sam drvoitr

abiaaştentl PV»'

<=ândcredeam că va f lucru. se opreşte şi

împreună acasă, ca să stăm puţi»

j

i

» elanul de pe vre®® Nash cu noi. Fără el nu va fi aceW’ Şi eu îi simt toată tristeţe»' izbucneşte într-un hohot de

^ trolat, căutând refugiu în braţele mele. O strâng tare în mângâi pe păr. Te rog mult să mă ierţi, Gris. Mă simt o proastă, face ea ^ "jovreme, desprinzându-se din îmbrăţişare şi ştergându-şi glumă să nu zici asta, Sam, nu trebuie să te scuzi nimic. îmi pare rău doar că nu am înţeles că ţi-e atât de rău. /edeam că ţi-ai revenit, puţin şi datorită lui Trevor. -Stiu să mă prefac, ştiu. întotdeauna am ştiut. Dar, mai devreme sau mai târziu, mă ajunge şi pe mine şi trebuie să dau nipnt curealitatea. Oricât am încercat, mi-am dat seama ca nu-1 Jot uita pe Nash, nu sunt în stare. Viaţa mea fără el nu are nici un sens.

te lăsa doborâtă în halul ăsta. Te-ai schimbat atât de mult de când te-am cunoscut, ai devenit o fată mai puter­ nică, una care ştie să se ridice din nou şi să lupte împotriva , 'T ash 1 ‘a Îs, fie că îţi place sau nu, iar ţie nu-ţi rămâne decât să faci la fel şi să reacţionezi. Viaţa ta are sens şi fara e • Sitrebuie să te bucuri de orice clipă, fiindcă, a^nci cand vei fi maimare, o să-ti pară rău că ţi-ai risipit vârsta de şaptesprezece ani plângând şi suferind pentru cineva care nu merita. -Ai dreptate. Gris, Ga întotdeauna. Mă apropii să o îmbrăţişez din nou. - Eşti o prietenă adevărată, îmi şopteşte ea la ureche. -Şi tu. - Şi de aia trebuie să-ţi spun ceva... Pare puţin îngrij orată. - E o chestie urâtă? întreb.

tată bună.

160 ______ _ -B in e . în sfârşit, zâmbeşte. - Poate am putea să-l luăm şi pe Trevor şi, pe urm ă, voi doi aţi putea decide să vă petreceţi seara îm preună. îi fac cu ochiul. - Gris, nu cred că Trevor este băiatul potrivit pen tru mine -D e ce? ca

^

îl

rău. Chiar L metodă cu mineTa'^să^^iteT^^r-^^^^^ Măstrăduiesc..:^ C u v i r e l t i r T ^ ^ ' ’

foloseşte aceeaşi ® "^ "z â n d .

- Bine, vasăzică va fi o înghetatăTntr" ' “ "l"

tene, răspund eu luând-o de mână

^

bune prie-

96 - - ( ^ i n t e n ţ i a să pierd tL p 'îr a Îro p tr t f!^dcă si-a uitat paşaportul acasă, zice profesorul depauza de prânz ca s a -1 su n pe Nash - t e

.. m. d

„

.

E

,

u

,ig .„ a

„

mmic? mtreaba G am eron intrân d în clasă. -Da, Cam, m ulţu m esc. -Bine atunci. Ne ved em m ai târziu. Se apropie şi îş i lip e şte buzele de ale mele. Mă uit după el cum p le a c ă ... Doamne, nici acum nu-mi vine sa cred că e al m eu. Ah, dragostea! exclam ă cineva în spatele meu. Mă întorc şi o văd pe Gloe zâmbind. "î^-ai speriat. Sunteţi în tr-a d e v ă r fo arte frum oşi împreună. De multă nu l-a m m ai văzut atât de fericit. Ştii

m erg b in e în tre noi. Sper doar să dureze...

înal'^

schimba dintr-un moment

^ •••Tie cum îţi m erge? Pe &

b in e , doar că zilele astea am văzut-o preamult rugat s ă - i dau o m ână de ajutor la matematica.

^A

0 su port! răspunde Gloe pufnind.

de ce m ai stai în preajma ei? Eu n-aş reuşi.

'Ş l——— '"

r^ d efăcân d u -m i cu ochiul.

_Treaba

sper să merite... Mă duc să mă pU^

^Oricare ar 11

^

eu » . « « . a r e cu rloziW e. -D ejack.

Roşeşte şi lasă privirea în JOS.

-Ah, Doamne, v-aţi cuplat? încuviinţează, neobişnuit de tim id ă . - Da, şi în seara asta m i-a d at î n tâ ln ir e . N u ş t iu c u m să mă îmbrac, cum să mă p o r t... ce m a i, s u n t a g ita tă .

.

- Cloe, trebuie doar s ă - ţ i p ă s tr e z i c a l m u l , s ă f ii tu însăţi şi să te distrezi. El a ales deja. -Z ici? - Sigur! Şi, pe urm ă, e de aju n s s ă v e z i c u m s e u i tă la tine. Roşeşte şi mai mult. - Oh, Dumnezeule, sp er d o a r să n u s t r i c to t u l!

^ -O să fieb in e ...A cu m în să tre b u iesă p lec.V rea u să p ro fit de pauză să fac ceva important -C e ?

■« d". S

•«. i . r e . . c „ . , e 1W . a 1.

vorbesc despre Sam'

sun pe Nash. Vreau să-i

proastă prin care trece

e la cu ren t cu perioada

neputincioasă şi

s p u n e c u m s ă o a ju t. M ă simt

rău. Din fericire el răQr»^^ ^ -N a sh !

^

"^ ^ is ,c e b in e c ă ry .

c u m v a s ă î n c e a p ă i a r s ă - s i facă im e d ia t.

•

nevoie să v o r b e i ’''''**' ®

fa e T

^ P e^ rcă a î'

>^egulă?

"ultima perioadă se p u t e a s p u n e c e v a c u p rivire

_____ __ _____________ _De fapt,m -asunat ieri seară şi mis-apărut foarte dem o­ ralizată. M i-a spus lu cru ri care m -au ră n it... că nu vrea să mă fflâi audă, că n u m a i poate co n tin u a în felul a cesta... şi că la şcoală s- au în tâm p lat u n ele lucruri. - Ce fel de lu cruri? - G ris... e u ... nu ştiu dacă p o t... - Nash, te rog, su nt cu adevărat îngrijorată pentru ea. Sunt zile în care se poartă straniu, şi nu reuşesc să înţeleg motivul. Ştiu că, în p arte, nu se sim te prea bine din cauza ta, dar bănu­ iesc că m ai e ceva la m ijlo c, ceva care o tulbură. Te rog, aş vrea să o ajut, dar nu ştiu cum. - î m i p a r e r ă u , S a m m - a i m p lo r a t să n u sp u n n im ic , p e n tru că e ce v a d e s tu l d e d e lic a t, c a r e ţie n u ţ i - a r c ă d e a b in e şi m a i cu seam ă l - a r p u te a î n f u r ia p e C a m e r o n .

- Ce s -a r fi putut întâm pla atât de grav? întreb eu deranjată de întorsătura pe care o ia conversaţia. - Gris, îm i pare rău, dar şi aşa am spus prea multe. - Nash, în cep să mă enervez. Ge naiba, Sam e cea mai bună prietenă a m ea, o rice i s - a r fi întâm plat sau ar fi făcut, poţi să-mi spui. Ţ in la ea şi vreau să o ajut. Povesteşte-m i ce s-a întâmplat. - Gris, nu in sista , nu pot. Te rog doar să stai pe lângă ea. Dacă va vrea, va vorbi ea cu tine. Nash închid e telefonul.

- Ei, Gris! Aşadar, şi clasa ta o să vină la Londra! exclama Austin radios, cu gura până la urechi. Asta da veste! - Da, chiar aşa, zic eu surprinsă. Nu ştiam că... Ce bine, adaug prea puţin entuziasmată.

Mă îngrijorează puţin... îmi şi închipui reacţia Iu. Cameron ^âiidoafla. . Cămila trece pe lângă noi şi se hmiteaza să se uite u ne salute. Ge purtare ciud ată.. •

____ Iii—----- ---------

ti„? E totul bine cu Cămila? întreb

. Austin. e ;® ;;departe încât să nu audă^ imediat ce ea e destul a ^ perioadă am negli^ E supărată pe nun

antrenamentele

j 3,.o.Şieadevârat m ann

de baschet pentru j fiu s i n c e r , e ş i g e l o a s a

să

-j^ g

Nu e iubita mea şi nu poate

p

pretinde toate aţenţ^^^^^^^

d a m X L g o s tit ă d e A u s t in ş i, la urm a u rm elo r, o înţeleg. _Artrebui sâ vă împăcaţi, e cea m ai bu nă p rie te n a a ta.

- Ea e cea care ar trebui să se împace cu mine şi să-mi ceară scuze. M-a tratat de rahat şi a folosit cuvinte foarte grele. Aştept să se calmeze niţel, pe urmă poate vom putea sta din nou de vorbă, răspunde Austin dintr-O suflare.

- Sunt sigură că veţi reuşi să vă lămuriţi... Acum e mai bine să mă întorc în clasă, cred că proful de matematică a şi sosit pentru că azi dăm o lucrare. - Bine. Ah, ştiu că Dallas a avut ceva probleme cu maşina. Dacă ai nevoie să te duc acasă, eu sunt aici, replică el făcându-mi cu ochiul. Ii mulţumesc, dar atâta timp cât Trevor o să fie liber am să-l mea^a*^

*^®“ieron că şi Austin s-a pus la dispoziţia

mea ar exploda de furie.

Ajunsă în clasă, mâ apropii de Sam -Vreausăstaudevorbăcutine,îi,ic. •ţdiatfaceofaţăîngrijorată. Ml convine dacă OlăQăvv, nu mă simt nrpff3 +‘+-

târziu? T reb u ie să recapi-

. : ® ‘“«-dar...Cerf_P^:^*-^l'^«areaasta. pe toţi la locurileTo?'"'^^’

laCameron, aşa cj _

P®trece după-amiaza '"P°*"°'^bimaitârziucuSam.

uw DllenilEi^-^^^--------------------- — 3 ---^

_______ ~

-------- — ——— _115

La sfârşitul o re lo r, câ n d su nă clopoţelul m ă uit să văd dacă

eaepeundevapnnjurulmeu, dar nimic. Pare să se fi evaporat

Dacă crede că, ascunzându-se, va reuşi să mă evite, se însală rău'

Eu şi Cam ieşim de la şcoală mână în mână, îndreptându-ne Spre casa lui.

în grădină o b se rv im e d ia t scu teru l lui Sam. Asta înseam nă că

a sosit d eja. - Cam, ştii d acă so ra ta va cin a cu noi? întreb. - H m m ... pizza ră m a să de ieri seară nu m ai e, deci nu cred

că va vrea să cin eze. în o rice caz, m ă duc să o întreb. Deschid frigid eru l-să văd ce ingrediente avem la dispoziţie să alcătuiesc u n m en iu . - Sam nu e acasă, poate a ieşit cu Trevor, zice Cam, intrând iar în bucătărie după câteva m inute. - A h . .. sp e ra m să p ot vorb i cu ea. - Totu-i în regu lă? - D a , d oar că su n t p u ţin îngrijorată pentru ea. După cum ţi-am spus, N ash nu a vrut s ă -m i spună nim ic cu privire la ches­ tia asta care o frăm ân tă atât. M i-a zis să aştept să vină ea la mine, să stăm de vorbă. - H m m ... N u -i n e ap ărat n e cesar ca Sam să vrea asta. De la ea s -a r putea să nu a f l ă m n iciodată. - Da, d ar, în afară de N ash, cine altcineva ar putea şti? gân­ desc eu cu glas ta re . - Eu aş avea o i d e e ... C ineva care ştie m ereu totul despre toţi.

Lindsay? “■Chiar aşa... am să vorbesc eu cu ea.

9.1 Q unt trează de la ora şase şi continui să controlez bagajele la fiecare cinci minute. ^Maină, un de-m i sunt pantofii negri? n

Mă fâţâi înainte şi înapoi prin casă. prada neliniştii. -Aşteaptă, Cris, nu fi nerăbdătoare! Nu pot pregăti micul dejun si în acelaşi timp să-ţi caut şi pantofii negri. Pufnesc şi mă întorc în camera mea, sa ma uit daca sunt în dulap. Văd geaca de blugi. Şi dacă zilele astea o să fie cald la Londra? Hmm... Da, o iau şi alerg să o pun în valiză. Nu se ştie niciodată. Cineva sună la sonerie, dar eu sunt prinsă să-mi închid valiza, nu mă pot duce să deschid. - Mama, te duci tu? - Prăjesc clătite! Dacă plec de lângă ele, risc să le ard! - Ce se întâmplă? întreabă Kate din capul scărilor, cu ochi somnoroşi. E devreme, gata cu gălăgia asta! Soneria începe iar să sune şi eu dau fuga să deschid. Dincolo de uşă sunt Cloe, Sam şi Cam. Mâncăm micul dejun împreună, apoi mergem în camera mea sa mai aruncăm o privire înainte de a pleca, bserv că Cloe are în mână o listă lungă, eci, lucru foarte important: acte, zice ea.

ta l

Să nu lipseair^^

continuă aproape zece minute şi

«•dm fe„cire,aluat-oCloepeaei.

___________ __________ m în c ă rcă m v a lizele î n m a ş in ă şi m a m a n e du ce la ae ro p o rt. La opt fix , d u p ă p r o g r a m , s u n te m în faţa S o u th T erm in al gi descărcăm b a g a je le . - Ei, co p ii, d r u m b u n ş i d is tr a ţi-v ă ! n e sp u n e m am a în ain te să se u rce în m a ş in ă . D ra g a m e a , n u u ita să dai te le fo n cân d ajungi. Să ştii că te le fo n u l m e u e ste în to td e a u n a d esch is. - B ine, m a m ă , sta i lin iş tită . M ama p le a c ă , şi n o i in tr ă m în T erm in al. Ne u ită m în ju r să c ă u tă m p ro fe s o r ii şi p e to ţi co leg ii n o ştri. De d e p a rte r e c u n o s c ce le do u ă valize, albă şi cicla m e n , ale lui Susan. Su n t m u lt p r e a m u lte . - U i t e - i a co lo ! N e a lă tu ră m gru pulu i şi, î n t r -o o ră, tr e c e m de co n tro a le şi n e în d r e p tă m s p re p o a rta n o a stră . în a in te de îm barcare, p r o fe s o r ii n e in fo rm e a z ă u n d e n e su n t lo cu rile. -A ş a d a r , e in d ife r e n t u n d e n e aşază. Sunteţi rugaţi să nu vă, văicăriţi şi să n u îi d e r a n ja ţi sub n ic i o fo rm ă pe ceilalţi p a s a ­ geri. Dallas, să ş tii că n u v e i fi sc ă p a t d in o ch i, zice profu l. - Nu c e r a ltce v a, r ă sp u n d e C am ir o n ic. Ne u rcă m în a v io n şi n e că u tă m lo cu rile. Da, ştiu că al m eu nu e pe a ce la şi r â n d c u C am , s p e r m ă c a r să nu fie p re a d ep arte. - S ă fie cu J a c k , fă să fie cu J a c k ... co n tin u ă să re p e te Cloe în tim p ce tr e c e lo c u r ile în re v istă . - Eu zic c ă e c a m s o n a tă , co m e n te a z ă c h ico tin d C am ero n . Apoi, d in tr -o d a tă , d e v in e s e r io s . Ce face M iller cu n o i? Mă u it în d ir e c ţi a în c a r e p riv e ş te şi el şi îl văd p e A u stm care to cm a i se aşâză. Im e d ia t c e m ă v e d e , m ă salu tă. Ii răsp u n d zâmbind, p e u r m ă m ă u it d in n o u la C a m e ro n . -- C am , nu te n e lin iş ti! O să fie to tu l b in e, îl în cu rajez eu, d ar se în d e p ă rte a z ă f ă ră s ă ră sp u n d ă n im ic . Mă uit în jur si în cele din u r m ă îm i v ăd lo cu l. Mă a p r o p ii.. .N u . T re b u ie să fie o g re şe a lă , nu p o t sta m tre

Susan şi Lindsay! Simt că drumul acesta v a fi interminabil.

nouă ore ca să ajungem la Londra şi alternaSunt necesare no _ g„j,iecte de conversaţie cu colegele tiva este: să dorm on sa fiindcă deocamdată nu mele. Optez pentru a Lindsay şi Susan, decid să mj mi-e somn. Nevoita sa hotărât, o întreb de ce concentrez pe prima şi, geva atât de inutil cum este ! ““

‘S

T

o

.

.

.

.

.

-

1.« .

Lindsay. îi urim articolele, deseori in u til de agresive. Cred că e cea mai duşmănită fată din şcoala. -A tu n ci... de ce? . i , - Nu aveam prieteni şi singurul lucru pe care m i-1 doream

era să cunosc puţină lume. Credeam că aşa voi reuşi. Dar n-a fost aşa, ba din contră... m i - a m câştigat ura multora şi, în cele din urmă, m-am trezit singură. îţi jur că aş da orice să am prieteni ca ai tăi, Gris. Nu ştii cât de norocoasă eşti. - De, ce să zici, ştim bine că nu toţi p rie te n ii ei sunt aşa fan­ tastici cum crede... se bagă-n vorbă Susan. - Susan, vrei să taci? - Nu drăguţă, n-am să tac. Lindsay, p o v e ste şte -i puţin des­ pre prietenii ei, ba chiar de unul în m od sp ecial. - Despre ce vorbeşte? o întreb pe Lindsay. - Nimic, n -o lua în seamă. - Hai, Lindsay! De ce să -i ascunzi lui Gris cu lisele cu privire

la una dintre persoanele cele mai dragi ei? - încetează Susan, acum exagerezi, îi face Lindsay observaţie. mi zice cineva despre ce vorbiţi? întreb eu zăpăcită. amu7» r T “ amuzata de situaţia asta.

tu? întreabă Susan, fireşte

- ^ p r o m i s Să tac din gură şi a m s -o fa c.

--------------------, Cred că ştii d espre sursele lui Lindsay, nu?

- Da. persoanele care o inform ează despre diversele b ârfe...

, Bine. una d intre surse e cu adevărat foarte demnă de lual

în

»amă. De departe p referata m e a ...

_ Susan, nu m ai trage de tim p. Vorbeşte.

^Văd că eşti nerăbdătoare! Iată vestea care îţi va strica vacanţa: S p er

cea mai bună prietenă a ta, Sam, era una din surse. să nu fi auzit bine.

_ C e ... ce? întreb eu neîncrezătoare.

-Ai înţeles bine, era una dintre cele mai active surse. Mă întorc să mă uit la Sam, care în clipa asta stă la palavre cuTrevor. Nu e posibil. N-ar fi fost niciodată în stare de aşa ceva. Nu după tot ce am tră it îm preună.

-Nu, mă minţi! Nu se poate... răspund eu, întorcându-mi din nou privirea spre Susan. - Ba să ştii că-i totul adevărat. Nu te-ai întrebat niciodată cum de veştile despre tine soseau la scurtă vreme după ce i le povesteai lui Sam? Gândeşte-te bine.... Sama fost prima persoană de care m-am legat aici la Miami, singura căreia i-am încredinţat întotdeauna toate secretelc mele. Nu pot să cred.

i

- Gris. zice Lindsay de lângă mine, punându-mi o mana pe umăr. îm i pare ră u ...

- M i e n u , d i n c o n t r ă .a c u m m ă s i m t m u l t m a i b m e ,c o m e n ­

tează S u san c u u n z â m b e t r ă u t ă c io s .

o

M,i c r e d e a m

M. s i . , .rid ... ,i

. . S.m „ fie In sUre de .«a

scopul? Ce am făcut să merit asta. acum? Trebuie să- i spun că ştm tot? ^ Şi Cam? Cum o să-i pice? Nu, sub n Să afle. Chiar s-ar supăra foarte tare şi cr cu ea niciodată.

^ B > por.

^

ris, m u rm u ră o voce în trerupându-m i somnul. M ^

ajuns.

Deschid ochii şi în faţa mea eLindsay.

Deci totul e adevărat, revista şcolii, S am ... Speram sa fi fost doar un vis urât, în schimb... Acum trebuie să hotărăsc cum să mă p o rt... Da, poate cel mai bun lucru e să tac şi să aştept ca ea să deschidă subiectul. Dacă ţine cu adevărat la mine, va găsi curajul să fie sinceră. Afară din aeroport ne aşteaptă un autobuz, să ne ducă la hotel. Gând urc în el, Cloe îmi face semn din spate să mă duc la ea. Mi-a păstrat un loc între ea şi Sam, iar în faţa noastră sunt aşezaţi Cam şi Jack. -A i petrecut bine în avion? mă întreabă Sam. - Da, mint eu. -Adevărat?! Cum au fost Susan şi Lindsay? -Susan, mai insuportabilă decât de obicei, în schimb, mdsay, simpatica. Dar nu am stat mult de vorbă, din fericire

am adormit aproape imediat. Trevo^r^ ri'

schimb, cum a fost călătoria ta cu Cloe, aplecându-se spre ea.

‘s

^____________

._______________ W

^ Ce? Dar ai spus că...

-D a, ştiu... dar încep să cred că nu este numai prietenie ceea ce simt pentru el. Poate nu e adevărat că doar îl folosesc ca să-l înlocuiesc pe Nash. Uau! Sinceră să fiu, nu reuşesc să mi-i închipui pe Sam şi

pe Trevor ca pereche. Dincolo de geam, oraşul se desfăşoară în faţa ochilor mei

şi abia acum realizez că mă aflu într-una din metropolele cele m ai

frumoase de pe pământ.

Autobuzul se opreşte în faţa hotelului nostru. O să fie greu să împart camera cu Sam şi să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic. Cineva îmi trece cu mâna prin faţa ochilor şi, când îi ridic, îl văd pe Trevor. - Stăteai pe gânduri, zice el zâmbind. Mă uit în jur şi văd că au coborât toţi în afară de Cam şi de Trevor, care se uită fix la mine. - Eşti sigură că e totul bine? întreabă Cam. încuviinţez din cap. Hotelul unde ne vom caza nu e rău deloc şi nici nu e departe de centrul Londrei. - Sper măcar să avem camerele aproape una de alta, adaugă el. -N u, eu îmi doresc să fie cât mai departe, fiindcă altfel va trebui să te suport în toate nopţile, glumeşte Gloe. - Nu-ţi face iluzii deşarte, Gloe, nu mă interesezi, replică arogant Cam. Chicotesc amândoi. Cam şi Cloe au o relaţie foarte speci­ ală, tot timpul se împung precum câinele cu pisica, dar, când au nevoie unul de celălalt, sunt întotdeauna disponibili. în cele din urmă ne vine şi nouă rândul să luăm cheia camerei. A noastră are numărul 210,: etajul doi, camera 10 .

nlin şi ne hotărâm să urcăm pe scJrj . Liftul e prea p ^ mânei-ul valwei şi eu şi nu cred ca vo

g j o duc până la etajul doi.

- Mulţumesc, dar mă descurc sm gura, răspund eufărâ3j.

 u ! t S i F « « “ ^^^

dau drumul

-Lasă-mă să te ajut. - Da, Cris, lasă-1 pe Austin să te ajute, face Gloe. îi amnc o privire urâtă, apoi ridic o chii la cer şi-i fac semn din cap că da. Austin ia valiza şi urcă scările fără p ic de efort până la eta­ jul doi. Le aud pe Gloe şi pe Sam cum ch icotesc şi îm i pot imagina motivul veseliei lor. Gloe deschide uşa şi aleargă înăuntru cu Sam. - Mulţumesc pentru ajutor, Austin, chiar dacă nu era nevoie. - Pentru puţin.

Rămâne nemişcat, privindu-m ă ţin tă, si eu nu mă simt în largul meu. -A tu nci mă d u c...

-A i ceva cu m ine? m ă în tr e a b ă e l. -Ce? Nu. Credeam^că

u ltim a v r e m e , a m s e n z a ţ ia că mă eviţi.

-A şa de m in e.,.

P*'^®teni... ’

p r e f e r c a t u s ă s t a i o v r e m e departe

'a re ar fi celei u

'

nu vorbeşti o

" '" ^ * ’ ^ - « o

u

m o t iv ...

^

^

“ “ dcă nu reuşesc să înţeleg' : ; ! ; 7 ; ; a î n a i n t e ? D e ce n u l i răspunzi’’ ‘Câdemine...

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 1Ţ3 yVre dreptate, în ultim a vrem e ch iar am în cercat să îl evit. - A u s tin , n - a m c h e f d e v o r b ă a c u m , o s ă d is c u t ă m p e s u b i e c ­ tu l a c e s t a c â n d n e î n t o a r c e m a c a s ă .

- peste o săptăm ână? Nu, Cris, eu vreau un răspuns acum. - Ei b in e. în afara fap tu lu i că lui G am eron n u -i p lace să ne vadă îm p reu n ă, cred că d in gelozie şi d in cauza p o veştii cu Carly, am im p resia că bag zâzanie în tre tin e şi Gamila. Şi nu vreau asta. -A m vorbit deja cu ea. Eu şi Gamila încercăm să ne rezolvăm problemele, tu nu treb u ie s ă - ţi faci g riji pentru n im ic. Gris. N-ai nici o treabă, e num ai vina mea dacă ea e supărată pe m ine. în ce-1 priveşte pe G am eron ... de, ar trebui să în cerce să aibă încredere în tin e şi să lase deoparte povestea aia cu Garly, sunt sătul să aud tot tim pul de ea. Spre deosebire de el, eu am fost întotdeauna sin ce r cu ea şi nu am trădat-o niciodată. A r trebu i să înţelegi în cine să ai cu adevărat în credere. - Dacă m ăcar unul dintre voi ar în cerca să-m i povestească istoria asta, poate aş reuşi. Uşa cam erei se deschide şi apare Gloe. - Scuzaţi-m ă că vă deranjez, voiam doar să ştiu ce pat p re ­ feri, zice ea jenată. - V in acum. Mă în to rc iar spre Austin. îţi m ulţum esc din nou pentru ajutor. Ne vedem m ai încolo. Iau valiza şi o târăsc înăuntru. Gamera chiar pare prim itoare, nu e foarte m are, dar îm i place. - Despre ce vorbeaţi? în treabă Gloe în tim p ce în ch id uşa în urma mea. - Despre faptul că puteai foarte bin e să eviţi să -l încurajezi să-mi ducă valiza, răspund aşezându-m ă pe patul meu pentru Următoarele şase zile., ' Hai, a fost distractiv! Ii face cu ochiul lui Sam.

1 7 4 ----------- „ s s ă f a c ă o r i c e p e n t r u t i n e . - A u s t i n a r f t
^ .a p a t .. . z i c e u p l i c t i s i t ă .

_ V ă ro g . să

j , i n e c ă b ă i a t u l e m o r t d u p â t i n ,,

în locul tă u aş Sper ca C l o e s

^

doar prieteni. Putem să au

N aş f gţâ te rog? mai vorbim despre as , ^^ _Uau! După cât s e p a r e , chizând u ş a

d e s tic U ^

învecinează c u

! L

5

B a l c o n u l e u r i a ş şi se

a le

" ^ t t o a s t r r i e X

^exclamă Sam des-

C l o e i e ş i n d . P ă c a t c ă de aici

T

s l d S i d e

-m i c â - i o g lu m ă ! e x c l a m

ş i a p a r e a f a r ă Susan. e u , î n t o r c a n d u - m a .n

^ "rrrn u e p o s ib iliiz b u c n e ş te S u s a n c u g la s ta re .

-D a, nici eu nu sunt bucuroasă sa te vad. -D in f e r ic ir e ,e ş ti tu , C lo e !

replică S u s a n z a m b m d u - u n c e l

m a ifa ls m o d p e c a re l-a m y ă z u tv re o d a ta .

.

- Da, ce bine că suntem vecine! ii răspunde ea, . sinceră. - Dacă vrei, mai târziu vino să ne vezi camera^

c

ză-mă, dar trebuie să intru. Mă duc să mă pregătesc p cină. Pe curând! Uşa terasei lui Susan se închide din nou. - Cloe, te prefaci foarte bine că îi eşti prietenă, zi zâmbind. Aproape m -ai convins şi pe m ine! -Mulţumesc! - Cunosc pe alţii şi mai buni decât ea. Mă uit la Sam, care pare să fi înţeles la ce mă refer-

Is Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

-A şa mă jigneşti. Gris! glumeşte Cloe. Surâd. _ Să in tr ă m . E m a i b in e să în ce p e m să ne pregătim pentru cin ă .

în cu v iin ţez d in ca p şi o u rm ez. - Gris, o p r e ş t e - t e o clip ă . - C e -i, S a m ? m ă î n t o r c sp re ea. - A i s ă - m i sp u i ce v a ? - N u . . . tu ? S per d in to a tă in im a s ă - m i d estăinu ie adevărul. - Nu, ră s p u n d e e a c o b o râ n d p rivirea. -B in e . în cu v iin ţez ş i sch iţe z u n su râs. Mă în to rc înăuntru şi mă aşez pe pat, d e z ilu z io n a tă d e p u rta re a ei.

Q 9

/

ondra este un o ra ş m in u n a t. Până acu m a m re u ş it să v iz ită m n u m a i un

National Galleiy, şi n e -a u tre b u it p e s te d o u ă o r e şi jumătate fără să reuşim să vedem to t ce a m fi v ru t. Adevărul e că n -a m p re a fo s t f o a r te a t e n t ă la explicaţiile ghidului, pentru că sunt în că p u ţin ră v ă ş ită d e ch e stia cu Sam Am crezut că este p rie te n a m e a , m a i m u lt, c e a m ai tună prietenă a mea. A m crezu t că , d u p ă t o a t e p r i n c a r e am trecut împreună, am devenit d in ce în ce m a i u n i te ş i m a i sincere una faţă de cealaltă! Dar, după câ t se v e d e , a m g r e ş i t

Mezat I â „ « el t Sam, mai ales că el e în prezenţa.

®

] s v e a m c h e f s ă stau lângă s ă - m i r i d i c e m o r a lu l şi doar cu

întorc spre el ~D a. " N u m is e p a i.g n Să ştiu de c T " ^

L o n d r a te p orţi ciu'

You 2 ---------- ---------- -------— _ S u n t doar o b o s it ă .

, Nu te cred. Ştiu foarte b in e că e altceva la m ijloc Nu pot şi nu vreau s ă -i spun despre Sam, cu siguranţă i-aş strica excursia. _ Astă seară, eu cu tin e, stăm de vorbă. Vreau să ştiu tot. Vino jj,;, zice în co n ju râ n d u -m i u m erii cu braţul şi trăgându-mă spre el. Ajunşi la hotel, eu şi Sam ne aşezăm la rând să luăm cheia de la cameră. T ăcerea d intre noi este stânjenitoare. Nu reuşesc să mă prefac că e totul bin e, iar ea trebuie să fi înţeles. -D esp re ce aţi v o rbit tu şi Cam pe drum, în autobuz? mă întreabă ea la un m om ent dat, m ai mult ca să rupă gheaţa decât din reală curiozitate, cred. - Despre n im ic în mod special. Nu vreau să vorbesc cu ea, cu atât mai puţin să-i povestesc despre mine şi despre Cam. -N u cred. Hai, G ris, sunt cea mai bună prietenă a ta! Ştii foarte bine că -m i poţi povesti totul. Deschid gura s ă - i zic ceva, dar mă răzgândesc, o închid si respir adânc. -A m vorbit doar despre excursie. - îmi explici ce t e -a apucat? Te porţi în tr-u n fe l... Pare îngrijorată. -în c e ta ţi odată toţi să -m i spuneţi că sunt cmdata? Nu am nimic, mă sim t bin e, rep lic eu ţâfnoasă. -B in e , scuză-m ă. Lasă privirea în jo s şi tace până intrăm în cameră. Sunt prost dispusă, aşa că, în timp ce Gloe şi Sam se pregade oină, ies pe balcon să iau o gură de aer. Scot mobilul şi controlez cine m -a căutat si m esajele t unui

la Kate. îl deschid şi citesc: „Bună, Gris, sper că te distrezi, tare, tare dor de tine."

^ '

____ _____

„,ie mi-e dor de tine“ îi răspund şi trec la mesajul iL T e d e la T re v o r. Ciudat e â m i - a s c n s hot’elului. Vreau să vorbesc cu tin e.' Vino în t Mi l-a trim is acum cin ci m in u te. Su n t fo arte curioasă

să aflu despre ce vrea să-m i vorbească, aşa c ă -m i bag mobilul în buzunarul blugilor şi cobor la p a rter îl găsesc în hol, aşezat pe un fotoliu de catifea, ocupat să citească o revistă. Când sunt la câţiva paşi de el, ridică privirea. -la tă -te ! Se ridică în picioare. A m crezut că nu vii. Urm ează-m ă, să vorbim într-u n loc m ai lin iştit.

Ne ducem într-un salonaş mai retras şi ne aşezăm pe un divan. - Deci, spune-mi ce se întâmplă, mă ia repede Trevor. -M ie? Nimic. - Nu te cred. Hai, Cris, poţi să i-o spui lui Matt, lui Gameron sau oricui altcuiva, dar nu mie! Ştii foarte bin e că te cunosc şi că ştiu când lucrurile merg bine şi când nu. - Ei bine, da, s-a întâmplat ceva. Dar nu e nim ic îngrijorător. - Poţi avea încredere în m ine, ştii foarte bin e. -A m descoperit ceva important despre o persoană la care mtr-adevăr ţineam foarte mult. - Sam? - De unde ştii? că din nu ea- Ce s-a întâmplat?

®

- E o poveste complicată p. soanele care i-a spus 1 • t •

“ ^

dintre per-

?i m ai în a in te c e le ila k e

d e s p r e m in e ş i C am ero n ,

A p o v e s tit ş i i u e j . y j . j j _ ®

< = o n d u c e a r e v i s t a ş c o l ii-

fiin d că o c o n s i d e r a m

ce a

fă cu t-o , în c ă

^

p e c a r e i l e d e s tă in u is e ffl P r i e t e n ă a m e a . N u ştiu

i&^ră că aşa stau lucrurile?

17 9 păcate, da.

i o r răm âne câteva clipe tăcut. Chiar e o lovitură sub centură. '

Pa N u

ştiu ce să cred şi nici ce să fac.

,C a m e r o n ş t i e ? -S ig u r c ă n u ! -T re b u ie s ă - i s p u i . -

C ând

'1 “ a

ne vomîntoarce acasă. Nuvreau să-i stric şi lui cala

« r - .n pu„« &

|1 p r . . » r e f l e c te ., bine . . . p . .

" 't p e r ca m ă ca r e l să ş tie s ă - m i dea ceva v re m e c e , î n c l i p a a s t a , e s t e

singura persoana p

ac

bune.^de P

CUadevărat. -A iv o rb it cu Sam ? -N u , vreau ca ea să fie cea care D e o ca m d a tă p r e f e r s ă n u s c o t - A i d re p ta te . T a re a ş

. _ .„ a s t a .

^ ^

^ f j c u t a s ta . S ig u r,

s a ^ ^

o cu n o sc d e p u ţin ă v r e m e ,

d in t r -u n b u n m o tiv ,

e a d e v ă ra tă , S a m t r e b u i e s a s e

i pu

•

s u fle tu l să

- M - m g ân d i. l . . c e l » i l . . » . Ş ‘ *P fie aşa.

r r

să v o r b

- Dacă v re i, p ot să m ce

e s c cu

ea.

chestia asta.

- N u , m ulţum esc, p re ® - Bine, răspunde el Se uită la m ine si se

Fac acelaşi l u c r u

Ş l»

tot.

^

mă îmbrăţişeze. sg.m i opresc un suspm.

80 upă cină in tră m ia r în c a m e r e l e n o a s tr e . A stă seară nu sunt prevăzute ie ş ir i. Cu s ig u r a n ţă o să ne adu­ năm într-un a din cam ere să n e ju c ă m j o c u r i s tu p id e . Intrăm cu toţii în lift, s p e râ n d s ă n u s e b lo c h e z e . Prima oprire e la doi, la m ine. Sam şi C loe ie s , i a r eu d au să le urmez când Cam mă apucă de b raţ şi m ă o p r e ş te . - G e -i? - T u vii cu mine, zice zâm bind. î n timp ce uşile se înch id ia r, m ă u it la S a m ş i la Cloe, care chicotesc. M manînlift. Trevor mă priveşte în lem n it, si eu dau din umeri. Ne opnm la etajul patru, şi T re v o r ie s e . C a m m a i rămâne

mauntru.şieucuel. cat, T u lT â l^ tltr t'p e f e ţ r ' C a m e î n c ă n e m i ş -

Liftul se închide. -Undemergem? întreb

Odată ajunşi, cob orâm ' nu fac zgomot '

f ă c â n d u - m i cu ochiuld e m â n ă ş i îm i face semn

« el d e s o h i d . „ „s>.

"o st.

.

aflăm într n -

™ Ur X

'

a re c e . . ™ o

" ^ « ^ MUnc e p e m Să ur c ăm.

U s J f o u J ______________^

.

^

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 111

jji vârf, răm ân cu gura căscată în faţa priveliştii care

• răsuflarea. în faţa noastră se desfăşoară Londra în toată ăreţia ei, cu inconfundabilul său orizont de clădiri. ^ ^ Uau! exclam uitându-m ă în jur. Suntem pe a c o p e r i ş u l h o te lu lu i. Mă a p r o p ii de p a r a p e t şi contem plu u lu ită a c e a s tă p a n o ra m ă in cre d ib ilă .

- E fantastic! zic zâmbind. Gamvine lângă mine. - Cum ai găsit locul acesta? îl în treb. -M -a m uitat pe site şi am văzut că exista un solar, îm i el făcându-mi cu ochiul. Mă sprijin în coate de zid şi mă bucur de spectacolul acestui

explică

oraş imens, plin de lumini scânteietoare. îmi dau seama că el mă observă. -C e -i? De ce nu admiri şi tu minunăţia asta? - La ce-m i foloseşte s-o privesc, când alături de mme o am pe fata cu cel mai frumos zâmbet de pe pământ? Mă apropii ş i-i dau un sărut fugar pe buze. -T e iubesc. ^ _ - Ş i eu, nici nu- ţi închipui cât, îmi şopteşte Cam, mângâin du-mi obrazul.

••

î m i ia f a ţ a î n m â i n i ş i s e u i t ă f e l a b u z e l e m e l e . M a a p r o p i i să îl s ă r u t . E l m ă

ia

c u d u io ş ie d e ta lie , m ă

trage

sp re

e

şi

îş ia p a s ă b u z e le d e a le m e l e c u in f i n i t ă s e n z u a lita t e . A p o i , s ă r u ­ tă r ile lu i î n c e p î n c e t s ă t r a s e z e d r u m u l d e - a l u n g u l o b r a z u l u i ,

până ajung pe gât. - Cam... zic şoptit.

^

^

- C e-i? m ă î n t r e a b ă r i d i c â n d c a p u l ş i u i t â n d u - s e i n o c b i i m e i .

' Nu putem să stăm aici. , . j. u -Ştiu, dareuamasta, răspunde e l scoţândocheiedmbuzunar. uit uimită la ea. " Cum ai făcut rost de ea? ~ N -a fo st c h ia r aşa d e g reu . A

. f o s t

^

d e a ju n s sa c o n v in g

^ cameristă să o ia pentru mine, zice surâzând.

..n â , coborâm scă rile şi ne întoaxce»,. Mâ

în tu neric p este to t şi, din

măî'nP'®' 'Sst!

, _ p i r adânc, să mă calm ez. Ieşim pe corid„,

încuviinţez

pg

jjungemlacamera

j,jjgie şi in trăm ,

abajurul de pe noptieră. Apoivi^e

Cam incui ^

cen tim etri de buzele mele.

S u ^ s â zâmbeşti mai des. E ş t i frum oasă când o faci. "uau Cameron Dallas, tandru de atâtea ori in tr-o zi! Ai trebui să-mi notez pe undeva, aşa va răm âne în istorie! -

Pot să încetez să mai fiu b ăiat b u n , r ă s p u n d e Gara ironic

apoi mă strânge de talie, fă c â n d u -m ă să d a u în a p o i până când spatele mi se sprijină de p erete. Apoi se îndepărtează de gura m e a ş i m ă s ă r u t ă scu rt de-a lungul obrazului şi al gâtului. B u zele lu i s u n t c e l m ai sublim lucru de pe pământ. Fizicul lui e p u r ş i s im p lu p e r f e c t. Lăsându-mi mâinile pe talia lui, îl s ile s c s ă se ap ro p ie şi mai mult de mine. Am absolută nevoie d e el î n m o m e n tu l acesta. Buzele lui revin să le în tâln ească p e ale m e le şi, în timp ce

1 1e noastre se mişcă în p erfectă a r m o n ie , Sunt e l c r a t t ^ f

c a ş i cu m ar fi una

gâtului.

“ "eva că voi ajun’J s T r Gândul acesta^s f -Nu-i imio rl^ inimic de râs. 'eşte. îi eu al f

Cam eron, i-a ş fi râs în ” iic hohot de râs.

^^getul peste buzele lui.

câ el îj^. ' Te ‘i u^' “

să exnr' sr'*^'■'8, nici

figurantă. Caut în «ădeschidg?J« şopteşt®'

81 izita cu g h id la T a te M o d e rn a fo st de o p lictiseală m o rtală! e x cla m ă C a m e ro n c ă scâ n d . Nu pot d ecât s ă - i d au u n g h io n t a u z in d u -i vorb ele. - Ce-i? A fo st p lic tic o a s ă . -T u eşti p lic tic o s ! r e p lic . Tate e ste u nu l d in tre cele m ai fru ­ moase şi m ai i n t e r e s a n t e m u z ee d in lu m e! C h iar nu înţelegi nimic, Cam! -S u n te ţi in c r e d ib ili, m e r e u u n u l c o n tr a celuilalt în toate cele! observă Cloe c h ic o tin d . Folosim ce le d o u ă o re de lib e r ta te ca re n e -a u f o s t acord ate să facem o p lim b a re î n c a r ti e r u l S o u th b an k , şi ne h o tă râ m să luăm o g u sta re î n t r - o p ie ţiş o a r ă cu ad evărat d elicioasă, cu aer uşor v in ta g e , la c â ţiv a p a ş i de T am isa: G ab riel’s W h arf. Aici sunt m ulte b a ru ri şi m a g a z in a ş e co lo ra te , unde se p ot face oarece cu m p ă ră tu ri, Deşi aerul e fo a r te r e c e , n e a şe z ă m la m esele de afară ale ^nui mic local şi c o m a n d ă m fish & chip.s. în d ep ărtare răsună botele unei b u că ţi r o c k e x e c u ta te life. "A uziţi? în tre a b ă C lo e. "S ă n u -m i s p u n e ţi c ă v r e ţi să v ă d u ceţi să vedeţi! exclam ă ^^eron. Eu aş e v ita cu p lă c e r e . ~ Şi eu, zice p ro m p t Ja c k . Şi T ay lo r e de aceeaşi p ărere. ^ şi Cloe s c h im b ă m o p riv ire şi s ă rim în p icio are. "R e v e d e m m a i în c o lo .

_______________________________ !i l l i !l l !i i i !!p e r i

1|4------------- --------------------------------------

„i se alăturâ şi, îm preună, urm ând muzica, pe rstrădutâ laterală până ajungem la o alta pieţ.şoară, unde L p ă d e p a tru tin e ricâ n tă la in stru m e n te şid m g u ră o b u c a tă m inunată.

^

^

Ritmul muzicii ne învăluie şi în cep em sa n e m işcăm şi să batem din palme. Băieţii din trupă se uită la noi şi zâm besc, pe urmă ne fac semn să ne ducem la ei, având în vedere că suntem singurele fete din public. De fapt, sunt foarte puţini spectatori, în mare parte femei în vârstă, cu plase de cumpărături. Toate trei izbucnim în râs şi ne hotărâm să acceptăm invita­ ţia. Băieţii ne aplaudă a încurajare. - Cum vă numiţi? întreabă solistul surâzând. - Gris, Gloe şi Sam, răspund eu pentru toate. Se întoarce spre spectatori. - Să le urăm bun venit lui Gris, Cloe şi Sam! Publicul aplaudă, iar eu şi fetele râdem amuzate de situaţia ciudată în care ne aflăm. Tmeni încep din nou să cânte, şi noi trei să dansăm. Bucăţile lor sunt cu adevărat senzaţionale şi sper din tot sufletul ca aceşti tmeri muzicanţi să obţină succesul pe care îl m erită. , p?

- Vă m I

apropie şi mă la de mână să mă invite să dansez cu

s

- Păcat, ne-ar fi f Oricum ne-a făcut intinzându-ne mâna

e

termina şi publicul aplaudă.

™ P^^cere să vă avem cu noi mai des. P rezintă fie c ă re ia dintre noi.

J

pjjenŢiîli

Is Yo u

L

^ p„tem sa fa cem o fotog rafie cu voi? Eu şi Sam ne uităm imediat la Cloe, m tre b a n d -o d in p riviri „ce naiba faci?“. Când irri' o să fiţi faim oşi, n e v om putea lăuda cu o fotografie cu voi . Când o să se în tâ m p le , vă vom chem a să fiţi dansatoare pe scen ă, răspunde un ul d in tre băieţi care avea un cartonaş pe trico u pe care scria Jam es. Ne amuzăm cu to ţii de v o rbele lui. Pozăm, şi Cloe roagă un trecător să facă fotografia. -O ricu m , aveţi seri lib e re aici la Londra? Ori sunteţi per­ manent sub su p raveg h erea strictă a profesorilor? întreabă basistul grupului. - Suntem în totd eauna lib ere, inventează Cloe. Oare c e -i tre ce p rin cap? - Putem să facem sch im b de num ere de telefon ş i... dacă vă convine, uitaţi b ilete să in traţi gratis în localul unde vom cânta astă seară, zice basistul d ându-ne trei bilete. - Mulţumim! A r fi fantastic! Cloe le ia şi le bagă în geantă. Apoi facem schim b de numere de mobil cu Bradley şi cu James. -A tu n ci, pe diseară! face Bradley. - Sigur, pe diseară! răspunde Cloe. Imediat ce ne aflăm destul de departe de băieţi, ne pufneşte râsul. Am flirta t cu ei şi a fost amuzant, dar ştim foarte bine ca nu-i vom suna în n ici u n caz. Im portant este să nu afle m ciodată Cam, fiindcă sunt sigură că nu i-a r cădea deloc ine. Seara, la hotel, în a in te de cină, Cloe mă informeaza ca am fost convocată de p ro fesor în hol. Cobor repede scările până la parter. - Cloe m i- a spus că m ă a ş t e p t a ţi.

- D., C r i..l J , Im edU . c . « « » -^uite-o! Mă întorc să văd cin e e. Ce? " De ce tocm ai ea? în treb.

, , . ^ - „ x ^vnlic

_____ _________________ C r is t in a C h i j ^

' Oh. nu!

ce se term ină excursia, aveţi de

- El, va am ^ . „j.gmiă, deci începeţi să vă obişnuiţi ispăşit o pe eapsa Acum ţineţi astea, spune întiniJ u -L '^ s te ^ o s a r e şi distribuiţi-le la camere Este vorba Zpreunmaterialinformativcuprivirelapnncipalelemonux n e L pe care le vom vizita mâine: Turnul Londrei şi catedrala Sain tPaul. - Nu le puteaţi distribui m â in e ? în tr e b eu. - Nu, voiam să vă aco rd to t tim p u l să le s tu d ia ţi la noapte, răspunde el cu un zâm bet, co n ş tie n t de p r o s tia p e c a r e o spune. Nu vreau să fiţi nep regătite. D is tra ţi-v ă ad au gă el, p lecân d . - Dacă ne despărţim , te rm in ă m m ai r e p e d e , su g e re z eu. - Bine, răspunde Susan cu ju m ă ta te de g u ră. După circa o oră, am d istrib u it d o sa re le p r im e lo r tr e i etaje şi aproape pe to t etajul patru. L ip sesc n u m a i d o u ă c a m e r e , între care şi cea a lui Gam eron. Din celălalt capăt al cu loarulu i, S u san îm i a r u n c ă o privire răutăcioasă, în sem n de sfid are. încep să alerg ca să ajung p rim a la u şa c a m e r e i lu i, şi ea face la fel. Ajungem în acelaşi tim p şi b a te m f r e n e tic . Gam eron deschide şi se uită ciu d at la n o i. - E pen tru vizita de m âin e, sp u n e m la u n i s o n eu şi Susan, îm pingând u-ne una pe alta. Gam scutură din cap şi su râd e.

- Mulţumesc. Ia dosarul din mâna mea, apropiindu-se să mă^rutepebuze. Ne vedem curând, şopteşte el închizând uşa. săple^c^^^ ^

° s p r â n c e a n ă . P e u r m ă m ă în to rc

aţi flimt ™

Ştiu foarte bine cum

face deloc plăcer^să Ma întorc să mă uit la ea.

Gameron nu i-ar

-------------------------------- --------------------- —

—

, Si mai Ştiu ?' d espre noaptea de pasiune pe care aţi petre^„t-o'tu şi el îm preună, aşa că, dacă vrei să nu mă duc să-i spun totul, ar fi bine să te p o rţi frum os cu m ine şi să stai departe de Cam în noaptea asta. - C in e ţ i-a spus? _A r trebui să fii m ai atentă cui îi împărtăşeşti secretele tale, răspunde ea, făcân d u -m i cu ochiul. - Sam ... Chestia asta tre b u ie să se term in e, nu pot să continui să mă prefac că nu ştiu n im ic. Cobor în grabă scările şi intru în camera m ea ca o fu rie. - Ei, îm i explici cum ai putut? Sam se ridică din pat.

-D esp re ce vorbeşti? îşi bate jo c de m ine? - De ce-m i faci aşa ceva? De ce continui să-i spui lui Susan lucrurile pe care ţi le îm părtăşesc eu? Ce fel de prietena eşti? o atac cu toată m ânia pe care am acumulat-o zilele astea. Cloe se uită la n o i d econ certată şi pare înspăimantata de reacţia m e a n e o b iş n u ită .

- Ce se întâm plă? întreabă ea zăpăcită de cap. Sam la să ca p u l î n j o s . - D e c i ? V re i s ă - i e x p lic i?

Sam rămâne nem işcată şi tace.

cut-o. Stătea pe lângă m in e doar ca s şi să obţină vreo ştire bom bă pe care s lui Lindsay. Tot c e - i d estă in u ia ^ eu a p n j^ ^

eu am fost atât de tâm pită sa . . fost atât de proastă, în cât am crezu ca adevărată, zic prin tre lacrim i. Gloe face ochii cât cepele.

Lexi şi revista şcolii, Hat peste o pne-

_______________ _ - Sam, e adevărat?

- Cine ţi-a spus? se limitează să în treb e ea. - Susan, prietena ta dragă. M i-a povestit în timpul călătoriei CU a v i o n u l .

- Şi de ce t e -a i hotărât să v o rb e ş ti a b ia a c u m ? - Pentru că aşteptam s ă -m i m ă r tu r is e ş ti tu . M ă aşteptam ca tu, cea mai bună p riete n ă a m ea, să f i avut c u ra ju l s ă - m i spui cum stau lucrurile de fapt. - Şi crezi că, dacă ţ i- a ş fi sp u s, lu c r u r ile s - a r f i desfăşurat altfel? Ţ i-a r fi căzut m ai b in e ? Dar ce în trebare e asta? -N u , nu m i-a r fi căzut deloc m ai b in e ! F ir e ş te , d a r ... răs-

pund eu dezorientată, poate m i-ai fi spus c ă -ţi pare rău sau că aveai vreun motiv ca să te p o rţi a ş a ...

- De ce ai făcut-o, Sam? întreabă C io c. - Nu e treaba voastră! răspunde ea bru sc şi iese din cameră trântind uşa.

8 Q

/

eri se a ră a m ră m a s p â n ă târziu în cam era lui Cam să

aştept să a d o a rm ă T re v o r. C hiar era înduioşător, băuse

p re a

mult şi îi e ra fo a rte rău .

Ameţit cum e ra , zicea lu c ru ri fără s e n s ... repeta că este încă

îndrăgostit de m in e , m ă ru g a să nu p le c ... Cu siguranţă erau cuvinte fără se m n ifica ţie , d icta te num ai de alcool şi de care, probabil, nici m ă c a r n u - ş i va aduce am inte. în dim ineaţa a sta în c ă n - a co b o rât la m icul dejun. încep să mă îngrijorez. - Dar băieţii u n d e su n t? în tre ab ă Sam. încă nu în ţe le g m o tiv u l p e n tru care Gloe a insistat ca Sam să vină să se aşeze la m a să cu n oi. Ştie foarte bine că n e -a m certat şi că nu v re a u să v o rb e sc cu ea. - Nu ştiu. Poate îl ajută pe Trev, presupune Jack. ~ Tu l-a i văzut în d im in e a ţa asta? - Da, şi nu ară ta p re a b in e. Hmm... Nici m ă c a r n u m i - e foam e, singurul lucru pe care vreau e să m ă duc să văd cu m se sim te p rieten ul meu. - Mă întorc im e d ia t, zic rid icâ n d u -m ă de la masă şi trav er­ sând sala, ca să m ă duc sp re ca m e ra b ăieţilor. Bat la uşa lo r şi îm i d e sch id e Cam . " M ititic o ...? Sună m a i mult ca o în treb are decât ca un sa de eşti a ici? în tre a b ă el pe u rm ă , d ân d u -m i un pupi pe buze.

Trevor.

I „ t n u » c a i« e '« ,^ ^ g e U ic e T a y lo r . .Oh. nxvr^u _ par tu ce ta

îndepărtându-mă de

şi „itându-mă la el.^

j^grozitor.

Tayloreîntms ^ i_a fost rău toată noaptea şi ăştia făcejy 'as'emenL balamuc, că a trebu it să co b o r să caut ,

T

Si in cele dlo urmă. m -an i t r e o t c . J ajut pe T „ ,

-Acum unde este? - Pe terasă. Avea nevoie să respire pu ţin aer proaspăt. Deschid uşa-fereastră şi îl văd pe Trevor aşezat pe un scaun, cu ochii închişi.

Se întoarce brusc şi, imediat ce mă vede, zâm beşte. - Gris, cum de eşti aici?

-Eram îngrijorată pentru tin e. Nu ţ i- e r a prea bine ieri seară, explic eu luându-mi un scaun gol s ă -l aşez lângă el. - Nu-mi amintesc nim ic... Doar câte o im agine neclară cu mine care beau, tu care îmi zâmbeşti, apoi d in nou eu care cad pe jos şi în cele din urmă întunericul'. N ici n u -ţi închipui ce durere de cap am.

-Ai fi putut să bei mai puţin. Zâmbesc.

^Per doar că nu se rpf spus ieri seară

“i

' cu vintele pe care mi

"Aha.

«dormit.

®’^®"dpro8teştg

®xemplu fraze ciu d a te ? întreabă

------------------------------- -------------------------------m ^ pe, de fapt.. •ai zis lucruri foarte ciudate. ^ Cum ar fi? __Că încă mă iubeşti, că nu faci altceva decât să te gândeşti la mine. •• tâmpenii de genul ăsta, răspund zâmbind şi uitând u -m ă

direct în ochii lui.

El îşi

privirea de la m ine şi încetează să mai zâmbească.

-A h a ... se limitează să răspundă. Nu-mi place răspunsul ăsta al lui, iar în trebarea care u rm e a z ă

îmi iese spontan din gură.

-Vorbeai aşa numai pentru că erai beat, nu? Sper din tot sufletul să-m i spună că da. Deci? insist eu. -D a, sigur. Hai, doar nu m -ai crezut? Eram beat turtă, mă asigură el râzând. Tăcem câteva clipe şi admit că situaţia devine stânjenitoare. - Eu plec, zic, şi el încuviinţează. Taylor a adormit şi Cam e în baie să facă duş. Bat la uşă să-i spun că mă întorc în camera mea şi că îl aştept acolo. Din fericire, camera mea e goală. Sam şi Gloe încă mai iau micul dejun. Mai bine aşa. Mă arunc pe pat şi iau mobilul să văd dacă am primit mesaje sau telefoane. Unul de la Nash. Cine ştie ce voia să -m i zică... îl chem pe FaceTime şi el răspunde imediat. E ciudat s ă -i văd chipul după atâta vreme, îmi lipseau ochii lui albaştri. - Ei, de ce m -ai căutat înainte? E totul bine? întreb eu im e­ diat ce se cuplează videoconvorbirea. ' Bună, Gris, d a... voiam doar să ştiu cum merg lucrurile.

Observ imediat că e îngrijorat şi îmi imaginez şi de ce... " Ştiu totul despre Sam, zic.

^mâne tăcut câteva momente. ' îmi pare rău. T i-as fi spus, dar nu mi se părea corect sa afli la mine.

19L _ - —

—

-------------------- ------------ ----------------------------------------

_ D in păcate, nu m i- a spus ea.

-Atunci cine? ' t o e de ce nu poate să-şi vadă de treburile ei? -A făcut bine, măcar o dată. Sunt sigură că Sam nu mi-arf; spus

n im ic

-îi

e ra

n iciod ată.

, ^

^ .

frică de reacţia ta, explică el. Cris, irai pare tare rău...

cred că trebuie să staţi de vorbă. Ea cum a reacţionat când i-ai spus că ştii? ,. .. - S-a enervat şi a plecat fără să dea explicaţii. - Şi tu ce ai de gând să faci? Intenţionezi să o ierţi? - Nu ştiu, Nash. - Cris, e prietena ta. Ar trebui să staţi de vorbă şi să vâ lămuriţi. - Se presupune că şi ea e p r ie te n a m e a , to tu ş i n u a avut nici cea mai m ică re m u şcare câ n d s - a d u s s ă - m i t o a r n e secretele la Lexy, Lindsay şi Susan. A şa că , m ă î n tr e b , d e ce a r trebui să fiu tocmai eu cea care să jo a ce ro lu l p r ie te n e i b u n e şi să o iert. - Ce a făcut S a m ?! în tre a b ă C am d in u ş ă . O, nu. - C a m ... zic eu d â n d u -m ă jo s d in p a t ş i r id ic â n d u -m a m picioare, ca să m ă pot uita în o c h ii lu i î n t im p c e - i vorbesc. - Răspunde, zice C am . - A m aflat că Sam le p o v estea lu i L exy , S u s a n ş i Lindsay des pre lucrurile pe care i le m ă r tu r is e a m e u , a d m it.

-C e ? întreabă el apropiindu-se. Ş i de ce nu m i-ai sp«sCând aveai de gând să-m i spui? adaugă el ridicând glasulUrase când face aşa. Mă face să mă sim t îngrozitor de vi»®''* - Gris, eu închid, zice Nash la m obil.

j

: Să te ia naiba, Nash! strigă Cam eron s i iese din came^ înaint T ’ a„ H ■namte de a închide.

«ă reflectezi la «e - n e ! îm i pare rău, Cris, .ice

|.c YOU

1

----------

-------------------------------

19j

^ erg afară din cam eră să în c e rc s ă -l opresc pe Cam ,N u . CriS’ .C am , te rog, nu in ten ţion ez să p lec, răspund eu apropiin-

Tace, şi chiar aş p re fe ra să răspundă ceva. . Vorbeşte... te r o g ... zic eu ţin ând pasul cu el. Pufneşte şi nu se în to a rce n ici m ăcar să se uite la mine. Pur şi simplu rămâne îm p ietrit şi se uită fix la ceva. ■ _ De câtă vrem e ai aflat? Cine ţ i- a spus şi ce ştii exact? Poate era m ai b in e să co n tin u e să tacă. -Susan m i-a zis d oar că Sam era una dintre sursele de la revista şcolii şi că le tran sm itea toate informaţiile. Ştiu de când n e -a m

urcat în avion ca să venim încoace, admit.

Nu zice nim ic. - Cam, îmi pare foarte rău. N -a r fi trebuit să-ţi ascund asta, ştiu. Dar m i-era frică de reacţia ta faţă de Sam. Ştiam că ai să te superi pe ea şi nu voiam s - o văd suferind. - Nici măcar după tot ce ţ i- a făcut? întreabă el mirat. - Nu. Nu ştiu de ce a fă cu t-o , dar asta nu trebuie să influen­ ţeze relaţia dintre voi doi şi, în plus, chiar dacă sunt supărată pe Sam, sunt convinsă că în spatele purtării ei există un motiv întemeiat. Nu cred că a făcu t-o din proprie voinţă. Poate a şan­ tajat-o Susan, nu m -a ş m ira, sau există alt motiv pe care nici nu mi-1 închipui... - Cum faci? întreabă Cam. ~ Ce să fac? - Cum faci să fii atât de bună? Cum de nu te înfurii când vezi cum se poartă? ■~Eu continui să cred în ea, răspund, şi el nu se mai uită la mine. ţi-a mai spus n im ic altceva Susan? Vreau să zic, în ^

nu numai despre S a m ... "

Atâta ştiu, răspund, şi el îşi fereşte ochii.

rat

de prezenţa mea.

Vin imediat.

închide si pleacă. _ Unde crezi că te duci? Trebuie să isprăvim de vorbit, sp,^ eum ergându-ipeurm e.

.

,

- Nu, Gris, acum nu am ch ef sa m ai v o rb esc cu tine. Rămân nemişcată şi m ă uit la el cu m u rcă scările şi piej^j Intru iar în cameră, dar nu sunt în stare să accep t faptul că nu ştiu ce crede Cam despre toată treab a asta. Mă hotărăsc să mă duc la el în cameră să vorbim. Urc la etajai patru şi, ajunsă în faţa uşii, aud atât vocea lui, cât şi pe a lui Cloj venind dinăuntru. Fac un pas înainte să ascult c e - ş i sp u n, dar ceva îm i spune să n-o fac, fiindcă am să dau de bu cluc. Nu. Vreau să aud. Mă apropii şi-m i lipesc u rech ea de uşă să ascult. - Te asigur că ea a fost! zice Gloe. - Şi acum ce intenţionezi să fa ci? în tre a b ă Cam. Dar despre ce vorbesc? - Sa duc probele la poliţie. M i se p are evident, nu se poate sa-i fi făcut rău sorei m ele şi să scape aşa. Iată că iar iese la iveală povestea cu C arly... Poate au înţeles cm eafost cel care a u cis-o . -A ra tă -m i-le .

culoa!l*r’-'i

ei. Numărul de înmatriculare şi

culoareaciclamen. Cam, e a a f o s t, in sistăC lo e. vinşică c a T o l o r - r ' ' ' ^ ' ’ iustin.

niă în to rc , îi văd pe Sam şi P®

-------------------------------------- —

195

Acumce le spun? Ce faci aici? întreabă Austin. Şi el de <=®®

Cameron?

I eu.Uşa c a m e r e i lui Cam se dă de perete. Gameron şi Gloe se uită 1, ffline şi pălesc-

_ Gris?! exclamă el. _ T receam

pe aici şi i-am întâlnit pe Austin şi pe Sâm.. .

- Şi ai auzit ceva? întreabă Gloe îngrijorată. ^ Am auzit despre maşină. Nuintenţionez să mint. Mi-au ajuns toate minciunile astea. - Doar n-ai făcut-o intenţionat? întreabă Gameron râzând. - Să fac ce? Sunt năucită.

- N-ai tras cu urechea la uşă... Gris, ai să reuşeşti vreodată, măcar o dată, să-ţi vezi de treburile tale? De ce nu încetezi să-ţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala? -Nuvorbi aşa cu ea. -Miller, taci şi intră, zice Gameron, dându-se deoparte sâ-l lase pe Austin să intre în cameră. - Dallas, nu o poţi trata în felul acesta, se răsteşte el, ţintuindu-l cu privirea înainte de a intra. Gameron îşi ia privirea de la el şi se concentrează iar asupra Biea. ~ De când sunteţi voi doi prieteni? întreb eu. " Gris, nu e treaba ta. ' în c e te a z ă s ă m a i s p u i c ă n u e t r e a b a m e a , G a m e r o n ! ^^etează s ă m ă m a i e x c l u z i d i n c e e a c e f a c i , f i i n d c ă m i e m i W t . Ş i î n c e t e a z ă s ă m a i s u s ţ i i c ă v r e i s ă f iu s i n c e r ă c u t m e s in g u r u l c a r e m i n t e , c h i a r ş i a c u m , e ş t i t u . V r e a u s ă ş t iu ce tr e b u ie s ă v o r b i ţ i . a r tr e b u i s ă - i s p u i ... in te r v in e S am .

_ Dacă nu vrei să-mi spui nim ic, bine! Fa cum vrei! Da,

sâ nu vii după aia să mă cauţi, fiindcă de data asta n-am să,e aştept cu braţele deschise, aşa cum fac întotdeauna. ' îi susţin privirea ca să îl fac să înţeleagă că vorbesc serios. -A i

avea dreptate! comentează Austin, câştigându-şi astfel

o privire sfredelitoare din partea lui Cameron. - Gris, ştiu că acum totul ţi se pare atât de absurd şi că ai impresia că noi complotăm împotriva ta, dar nu e aşa, crede-mă, intervine Gloe. Nu îi răspund. Vreau doar să plec de acolo. -Mititico, te rog, ascultă-mă! înainte de a -ţi povesti totul, vreau să fiu sigur că am aflat totul. Adevărul va ieşi la suprafaţă. Te rog doar să ai încredere în mine, zice Cam, luându-mi faţa în mâini. - Răbdarea mea are o limită, răspund îndepărtându-mă. - Ştiu, dar rezistă. Suntem atât de aproape de deznodământ.

0 să vorbim diseară, bine?

-0«».â= .,ig aad esc,rasp m d şip lec.

88 A ^

sta v a fi u ltim a n o a s tr ă se a ră la

Londra. Zilele

au

tre cu t m a i re p e d e d e câ t m i-a ş fi putut imagina.

Ultimele două l e - a m p e tr e c u t cu T rev o r, Lindsay şi Tylor, încercând să îi evit pe C a m e ro n şi pe ceilalţi, m ai ales după ce ieri s e a r ă Austin m i - a m ă rtu risit că el, Cam , Sam şi Cloe au făcut unfel de pact să afle cu m s - a u p e tre cu t lucrurile in noaptea în care a fost lovită m o rta l G arly. Cu to ţii sunt convinşi că nu a fost vorba despre un a ccid e n t şi b ăn u iesc că Susan e responsabilă de cele întâmplate. însă Austin n - a v ru t s ă - m i p ov estească m ai multe şi m i-a zis că restul m i -1 va sp u n e C am d acă o să vrea. Totuşi, d es­ pre toate astea, iubitul m e u , ca re m ai m ult ca oricine ar trebui să fie sincer cu m in e , n u m i - a spus un cuvânt. Sunt jignită şi su p ă ra tă pe el, la fel şi pe Sam şi pe Cloe. Mă simt luată p este p ic io r, tră d a tă , iar de data asta nu in ten ­ ţionez să trec p este asta! încerc să m ă co n c e n tre z asu p ra b agajelor şi aş vrea să t e r ­ min înainte de cin ă . M âin e d im in eaţă va trebui să eliberăm camera înainte de zece. Mobilul sună şi pe e cra n ap are „M am a“. Răspund şi aud că o voce ciu d ată... plânge. ■'^ am a,e totul în regu lă? E u ... Noi v o iam d oar să o p ro tejăm ... ^^spină.

198

- Mamă, ce s -a întâm plat? întreb ridicându-m ăîn • şi plim bându-m ă în sus şi în jo s prin cameră, pradă - U ite ... zice ea şi abia îi m ai aud vorbele, singurul

J

'■

la care reuşesc să mă concentrez este zgomotul pe care telefonul în tim p c e -m i scapă din m ână şi cade pe jos. Mă ghem uiesc pe pardoseală, panicată. Nu pot să cred tocm ai am auzit. Mama continuă să vorbească, dar sunt mult prea răvăşită ca să iau din nou mobilul. - Gris! G ameron bate la uşa cam erei m ele. M ititic o , des­ chide! Trebuie să stau de vorbă cu tine. Nu ştiu de unde, dar găsesc puterea de a relua convorbirea cu mama. - De când a dispărut? Plângem amândouă. - De două zile. Am chem at poliţia, dar încă n-au găsit nimic, îm i pare rău că -ţi spun abia acum Gris, dar eşti la m ii de kilo­ m etri d istanţă şi speram s -o găsim im e d ia t... Dar au trecut două zile şi nu m ai ştim ce să credem . - M a m ă , p o liţia o s - o găsească. K ate, sunt sigură, e bine şi se va în to arce foarte curând acasă. M âine ajung şi eu şi o să facem tot p osibilul. A cum în ce rca ţi să fiţi calm i şi sunaţi-mă dacă aveţi orice noutate. - B in e, draga m ea. Ne auzim m ai târziu. Te iubesc. Şi în ch id e. - G r i s , d eschid e! G am eron co ntin u ă să bată în uşă. - Gam, pleacă! strig eu pradă la crim ilo r. Nu vreau să văd pe n im e n i, cu atât m ai puţin pe el. - Dar p lâ n g i... Ge n a ib a s - a în tâm p lat? R e sp ir ad ânc, ca să în c e r c să m ă lin iş te s c , dar nu reuşesc* Gam apucă clan ţa şi în c e p e să tragă de ea în sus şi în jos, ca sa o forţeze.

f

^

gjilemEijlIîli---------G ris, sparg uşa dacă nu îmi dai drumul, fn cele din urm ă cedez şi deschid. Cândîi întâlnesc o ch iiad ân ci,sim tu n golînstom acsiîntelegcă singura persoană care m -a r putea face să mă simt i i l3ine în clipa asta e el. Am nevoie să stea lângă mine si să mă consoleze, cum a făcu t-o întotdeauna. Mă arunc în braţele lui izbucnind în plâns.

-Sst, îmi şopteşte el la ureche, mângâindu-mă pe spate. îmi pare rău, ştiu că am fost un fraier. - Nu e vina ta, reuşesc să murmur. încerc să mă desprind din îmbrăţişarea lui, dar el mă strânge şi mai tare. - N-ai grijă, acum sunt eu cu tine. Bine? Totul e bine. Nu poate fi bin e totul. Nu câtă vreme eu sunt la Londra, în timp ce la M iami fam ilia mea e disperată. - Ce s-a întâm plat? întreabă ştergându-mi lacrimile. - Kate... respir adânc. - Ce a făcut? - A dispărut. De două zile. Nu dau de ea nicăieri. Poliţia o caută, dar m om entan fără rezultate, zic eu dintr-o suflare. -C e ? - Da, Cam, am aflat acum. Nu ştiu ce să cred. Cine ştie unde este în momentul acesta, ce fa ce ... Şi dacă o fi răpit-o cineva? Mii de în treb ă ri se succed în capul meu zăpăcindu-mă şi mai tare.

-S tai liniştită, or s-o găsească. Probabil e inutil, dar ai încercat să o suni? Ţ ine, foloseşte mobilul meu.

îl iau si tastez numărul lui Kate. După patru încercări, aceeaşi voce deranjantă repetă pentru a cincea oara să las un ^esaj după sem nalul sonor. - f c . t c H . ! S „„, .igu r e l . « f » doar o b ra v a d ă a d o le s c e n tin ă .

» » 1 W "'-

“”

—

------------------------------

' T ^ n . t e . d a r e u î n t o r c capul să-lîndepâ„,^ SeaproP'®® .^ g ju p ă to tc e a fă c u t. încă nu ma siffl^

^^.ggaşi voce m ă îndrumă să la^

" " T î i Î r o r răspunde. Vreau doar să ştiu dacă ţi-e bi^e, dacă eîti cu cine’va. îmi ajunge atât, te rog. Ju r că imediat ce a â voi'întoarce la Miami am să te caut p este tot, până am să te

găsesc, zic şi închei convorbirea. Cam se apropie să mă strângă în tr -o îm b raţişare cum doar el stie să dea. Mobilul meu vibrează şi îl scot din buzunarul blugilor. - Oh, Doamne, e un mesaj de la Kate! zic în tim p ce ochii mi se umplu de lacrimi. „Sunt bine, nu te îngrijora. Te iu b esc.“ Schiţez un surâs. Nu credeam c ă -m i va răspunde atât de repede. -Aivăzut? Ce ţi-am spus? E bin e. în cea rcă să stai liniştită. „Te rog, Kate, întoarce-te acasă. Cu to ţii sunt îngrijoraţi din cauzata", îi răspund. Eu şi Cameron rămânem în tăcere câteva clipe, în speranţa că soseşte un alt SMS, dar nimic. - Se va întoarce acasă singură. ~ Sper.

d i ^ r L ? d r a c l S 't l e ' dar nu v^frcu^'i' '"«brăţişa din nou si^

mesajul lui Kate. E uşupână când nu o va putea

lacrimile, şi Cam mă”^'^

''sdea cu ochii ei că e bine. îmi şterg

^<=““1 abia aştept să surioarei mele. ^ot schimijâjj^ ^^^P^let su ^ ^

ultim ele lucruri, alătur celorlalţi în căutarea în treab ă la u n moment dat

.C a m e ro n , n - a m c h e f să v o rb esc despre

q

ijjr aiii alte lu cru ri în m in te . ‘ _ o ,, d „ K a .. , i - a r l s p „ «

' ^

j^oment nu poţi face n im ic altceva.

^

^

.S o r a m ea a d isp ăru t, eu su n t pradă îngrijorării, pe un alt continent şi la m u de k ilo m e tri distanţă de fam ilia mea

si tu

ehiar crezi că vreau să m ă gândesc la planul vostru stupid si la tâmpeniile pe care m i le ascu nd eţi? -A şteaptă, planul n ostru ? întreabă Gameron surprins. -D a , G am eron. Ştiu de planul vostru. Despre dovezile ca să o incrim inaţi pe Susan şi să le arătaţi tuturor că prietena ta Carly nu a m u rit d in în tâm p lare, spun eu privindu-l. Rămâne tăcut câteva secunde, susţinându-m i privirea, ca şi cum ar vrea să în ţeleag ă dacă m in t sau nu. - Dar este e v id e n t... Iată unde era Miller ieri seară... Să-ţi vorbească despre ce facem noi. Ce măgar, zice el dând din cap. - Nu, G am eron. A u stin a fost singurul sincer. Nu mă poţi opri să aflu lu cru rile pe care tu şi ceilalţi mi le ascundeţi, ştii foarte bine. Aşa că, dacă ai fi inteligent, m i-ai spune totul. Tace şi n ici nu se uită la m ine. - Gris, a scu ltă ... Pare foarte nervos. Dacă-ţi ascund poves­ tea cu Garly există u n m otiv, ştii bine că nu aş face niciodată nimic care să te răn ească, exact la fel ca Sam. - Ge legătură are Sam ? - U it e ... i-a m ceru t să facă un anume lucru pentru mine. Eu am rugat-o să se apropie de Susan, să se dea drept prietena ca să înţeleg ce s - a întâm plat în noaptea aceea. " De ce tocm ai de Susan? ~ Era îm preună cu Garly.

privirea de la m ine.

------------------------------ ---------------------------Uite, o luăm de la capăt! E tip ic p e n tru Gameron săspună adevărul doar până la un p u n c t... S cu tu r d in cai) deranjată.

Frică Să „u ,e pierd p e n t r u U e a u n a din ctu z a p e şe T iîo r

•«treb iro n ic

Să te iertuşor. N -am sătre'

n -a m de gând

Va trebui să lupţi ca să obtii^n ^ î n t o t d e a u n a . Zâmbeşte şi se uităla m L t — red erea m ea.

Scanned by CamScanner

•

84

/

n sfârşit ne urcăm în avionul

Sosirea este p r e v â ^ s 1„ p r C p ” " e N-am dorm it toată noaptea încercânS

‘‘‘ ™P®-amiezii.

,e K ..e J « s i o b ,n « s p ™ .C i n e ,U e J e ::“ ' î , t ; : :

un coşmar.

«ase pare

locul meu e 37A, Ia {ereastrâ. Mâ a,ez şi imi p„u ce n to . de siguranţă. Sper doar să nu trebuiască să stau din nou alături de Susan, fiindcă, obosită cum sunt, nu aş fi în stare să o suport. - Gris! Mă în to rc şi îl văd pe Austin. După cât se pare, ne vom petrece îm preună următoarele nouă ore! Chicoteşte aşezându-se lângă mine. Fantastic! Nu ar fi fost prima mea alegere, dar tot e mai bine decât cu Susan. - Nu, e prea destul! Ga şi cum n-am zis nimic... Ce naiba, o fac special? pufneşte Susan pierzându-şi răbdarea. ~ Trebuie să te aşezi aici? întreb. - 3 7 C .D a . ■“ Eşti sigură? Te rog, zi-m i că ai auzit greşit. - Nu sunt surdă, Evans. Şi se aşază lângă Austin. - Susan, te rog, îţi ce r un armistiţm. In ore nu am nici un ch ef să -ţi aud insultele, aşa ~ Evans, cine eşti tu să -m i spui ce sa ta .

eu.

•

C r i s t i n a C h l p p . r[ 204

. - E i , ei, fiţi calme-

să avem o călătorie liniştită, ^ ^gj^iti în tre voi.

qa în c e rc ă m

ai dreptate, .ic şi m ă las în scaun să mă relaxez.

Opt

şi^ legănată de melo-

ore

mai târziu, mă trezesc când avionul ş i- a început

coborârea spre Miami. Imediat ce pun piciorul afară din aeroport, realizez cât mi-a lipsit soarele Floridei! Mângâierea lui caldă pe p iele, după frigul din Londra, mă salută de bun venit acasă. Mă duc spre colegii mei care s-au adunat în grup şi stau la palavre. - Nu e posibil! Eu nu vin mâine, zice Gloe pufnind. - Ce s-a întâmplat? întreb. - După cât se pare, profii nu au anulat testele de la m atema­ tică şi literatură programate pentru m âine. O să trebuiască să ne petrecem restul după-amiezii învăţând. - Ce? Ce nenorociţi! comentează Sam apropiind u-se. Sin^rul lucru care mă interesează, în clipa asta, e să mă duc acasă să o îmbrăţişez pe mama. Şi mai cu seam ă să o găsesc pe Kate, oriunde o fi ea. “ Mă [ncorc. * ^

>• * « « ' 0 “ 6“ " “

^ doam nă D allas.

o pune înportbaeai*

°

«cerea până ce o voi găsi

^

Odată urcată în m aşin ă * «lesaje sau dacă m - a

pentru a mia oară.

m aşină, pe urmă respecte re c u n o sc ă to a re , Şi v e r i f i c d a c ă a m p r im it

^ cineva. în cerc să o ch em pe Kate

P l^ ia

iS l O U 2 ------------

Nici un răspuns. Evident.

Samin tr ă

205

î n m a ş in ă ş i d o a m n a D a lla s porneşte

La un moment dat simt cum v ib r e a z ă

i ,

'

,id ecranul. E Hayes. rapi

'‘«Woche^

, Ş , i . - d e e E .« ^ , „ e d i « .e la nune. Oh, Dumnezeule! -Totul bine? în trea b ă Cam eron. văzându-ml faţa răvăşită Nu pot să cred că Hayes n -a spus nim ic nimănui. De ce nu a spus-O im ediat? - Cris, insistă Cam eron, punându-şi o mână pe umărul meu. Singurul lucru pe care reu şesc să -l fac este să răsucesc mobilul în aşa fe l în cât să poată citi mesajul. -D a r ce n a ib a ...? -E u ... eu ... Nu ştiu ce să zic. Sunt încă şocată. - Să mergem d irect la noi acasă, face Cameron către părin­ ţii lui. ' Nu trebuie să o lăsăm m ai întâi pe Gris acasă? întreabă tatăl lui. 'N u . ~ Gris, ce s -a întâm plat? Sam se uită îngrijorată la mine. ~~Poate ştiu unde este Kate, îi şoptesc. . ' Cameron, trebuie să o lăsăm la ea acasă. Părinţii o aşteaptă, ^^sistă domnul Dallas. " Nu! Direct la noi acasă! " Nu vorbi aşa cu m ine. Vrei, nu vrei, o ducem pe

.

^'^asă mai întâi. ^ y ' Cam, n u -i nim ic. Mă pot ocupa şi singură de treaba asta, ^®Pun eu c a S ă - l l i n i ş t e s c . Chiar nu am n e v o i e d e ajutorul

. lu i c a să a ju n g

.

,v

aş

Dupîzeceminutesuntemînfaţa casei mele. Traversez t a T u ^ â m unul la altul în tâoere ,i ,e î„j,rătişămtare. Peurmă, în spatele lui, o vad pe mama Epalidj şi are faţaobosită,ochii înconjuraţi decearcane.Alergmbraţele ei şi nu-m i mai pot r e ţin e la c r im ile . Familia noastră nu e completă fără K ate. Nu m ai pot pierde tim pul, re s p ir a d â n c ş i m ă s ile s c s ă m ă d e s p r i n d d i n î m b r ă ţ i ­ şarea re co n fo rtan tă a m a m e i m e le .

- Scuzaţi-mă, trebuie să p le c ... am uitat ceva în m aşina lui Cameron. Ne vedem mai încolo. îmi târăsc valiza în cameră şi ies iar. Sunetul unui claxon îm i atrage atenţia şi, im ed iat ce întorc capul, îl văd pe Cameron care îm i face se m n d in cap să vin. Mă apropii de geamul lăsat. - Ce vrei? - Să te duc. Z âm b eşte. A ju n g e m m a i r e p e d e d a c ă v i i c u m in e .

in fata şcolii.*

foarte s c u rt tim p ajungem

l-a rugat Kate’ înnV.-^ 'D a c ă n u ş i- a ; r

*iu-m i spună n im ic pentru că

‘

aş ştii unde este

-

zic i„i,^;

-G ris. căm in , zic p

"S o s'

cauza transferului

ttameron scos din fire. răspunde. m a n ierei t a l e ?
^ ^ n tem d e ja la intrarea

1. e t a j » ! ■>' « M m l , , . , , .

^jj,yes, d esch id e! S u n t e xtrem de nervoasă. Dacă

H

jhide imediat, risc să sp arg uşa. Caitieroii îşi pune m ân a pe um ărul meu. .H ei... m ititico, m ai în cet. Rişti să o dai jos. Mă opresc şi resp ir. Uşa se deschide şi apare Hayes. Intru imediat, uitându-mă înjur după Kate, dar ea nu e acolo. -Unde este? m ă uit disperată la el. -A r trebu i... Nici n-apucă să zică ceva că apare din baie Kate şi face ochii mari. Desigur nu se aştepta să mă vadă aici. -Kate! Alerg spre ea şi o îm brăţişez, în timp ce mi se umplu ochii delacrimi. Cum de nu s-a u gândit că acesta era primul loc unde s-ar fi putut ascunde? - Ce ti-a venit? în tre b uitându-m ă în ochii ei. -Aveam motive întem eiate să plec, Gris, zice ea serioasă. ^ Sunt atât de bucuroasă că e bine, dar în acelaşi timp

®

ge-o de gât. Nici n u -si poate închipui în ce buc uc s-a ag • - Q ,„ d .

s is it-.

>1

’

El se apropie şi explică: A r o l o nu se duce 'S - a ascuns în debaraua sălii de sport. Acolo “‘«leni niciodată. . Eu şi Gameron sch im băm o privire-

. jjji„tesc foarte bine iardinzâm-

J^haraua aia si lucrurile care s-au întâmpla lui Gameron înţeleg că îşi ammteşte şi -Kate, povesteşte-m i ce S '» întâmp a • Zâmbetul îi dispare de pe faţa Şi lasa p ^ elaşi lucru îl face şi Hayes.

■

208_ ^

t

«

,

o

i

« n.â p o r, o . 5,

^

p tivlresl Îmi fece .em „ . â f i . c

Cum si t.»? K.te • f«g« iar eu, de data asta, nu vreau să m in t. - K a t e , v o rb e ş te , in s is t.

Ea scutură din cap şi nici nu se uita la m in e. - Kate, sora ta a fost foarte îngrijorată din cauza ta. îm i închi­ pui că ţii la ea, corect? Atunci fă -o m ăcar p en tru ea. Spune-i cum s-au desfăşurat lucrurile, o încurajează Gam eron. Dacă nu îi povesteşti ce s-a întâmplat sigur se va în fu ria şi mai tare şi rişti să se ducă să le spună şi părinţilor tăi. Ş i pe urm ă nu va mai avea încredere în tine, continuă el privin du-m ă. îmi iau ochii de la el. Nu cred că discursul lui e adresat sută la sută sorei mele. - De ce pare că tu nu vorbeşti despre m in e? întreabă Kate, trecându-şi privirea de la Cam la m ine şi de la m in e la Cam. - Kate, zic eu ridicând glasul. Urăsc când încearcă să schim be vorba ca să abată atenţia de la ea. Cam îşi pune mâna pe umărul meu. - F ă -O p e n tr u s o r a ta .

-A s ta -i problema, sora mea, zice Kate rid icân d u -se de pe pat Şl accentuând cuvântul „sora“. - Despre ce vorbeşti? întreb eu. cuvânt^ cuvânt. Apoi respiră adânc.

p rin cam eră fără să scoată un

nou. Tocmai măTn? biroului tatei ca să p rin faţa du-se. Uşa era înt / cam era m ea, i-a m auzit certâni'e eschisă, cu siguranţă credeau că încă nu

______________ niă întorsesem acasă. M -am apropiat şi am tras cu urechea. V o r b e a u despre ceva ce, după părerea tatei, ar fi trebuit să-mi s p u n ă cu mult tim p în urmă, dar mama nu era de acord... Nu

j-euşeam să înţeleg sensul discuţiei lo r... până când o frază mi-a zdrobit

inim a...

Tace câteva secunde şi îşi şterge o lacrimă. - Ce frază, Kate? Gameron mă ia protector cu braţul de după umeri, sesizându-mi agitaţia. - „Kate are dreptul să ştie adevărul. Trebuie să-i spunem că a fost adoptată." G ris... noi nu suntem surori, zice izbucnind în lacrimi. Nu pot să cred aşa ceva.

85

.u n . Blgurt d" “ >” Izbucneşte în plâns Şi m ă apropii S -O îm b ră ţişe z Dacă ar fi adevărat, cum de au ţin u t ascu n s p a n n ii noştn acest lucruatâtatim p?Şipe u rm ă, am a m in tirid e stu ld e d a re despre mama mea însărcinată. M ai m u lt, eu ş i K ate semănăm foarte mult. - E ceva ce nu se potriveşte, Kate. E xistă fo to g rafii cu mama când era însărcinată cu tin e şi, ch ia r d acă a tu n ci eram foarte mică, îmi amintesc perfect de tin e când d e -a b ia te născuseşi. Kate, trebuie să cerem explicaţii m am ei ş i ta te i. T rebuie să ştim cum s-au întâmplat lucrurile. E p ro b ab il ca tu să fi interpretat totul greşit. -N u , Gris, eu am în ţeles foarte b in e . Ş i o ricu m , nu vreau să mă întorc în casa aia, răspunde ea aşe z â n d u -se pe pat. - Nu, tu vii cu m ine! Trebuie să în fr u n ţi situ a ţia , nu pot' continua să fugi! Ea îşi încrucişează braţele la p iep t s i îs i ia o c h ii de la fflin®-K ate... insist eu. -N u mă întorc acasă la ăia doi d esco tri în to td ea u n a p ă r in ţii tă i. orice ^ P«*-Teiubesc, Kate, ş i- a r da viaţa p e n t r u tin e , ş t i ib '» "

---------------------- — — — iii j„,earcâ numai s ă - ţ i în ch ip u i ce sim t ei în clipa asta. Sunt jigpefâţiCuvintele m ele tre b u ie să fi m ers drept la tintă. Kate îsi 5,himbâ expresia feţei. Pufneşte şi se dă jos din pat, ca să iasă

iin cameră. H văd pe G am eron zâmbind. _(]e-i? întreb curioasă. ^ Nimic... zice el dând din um eri, ştii să te descurci. -Hayes, îţi m ulţum esc pem ru tot. Chiar nu ştiu cum să-ţi mulţumesc, spun apropiindu-m ă de el. -Nu trebuie să -m i m ulţum eşti m ie, ci lui Nash, care m -a sfătuit să te anunţ. După cât se pare, întotdeauna are dreptate, admite el surâzând. în maşină mă aşez pe bancheta din spate lângă Kate. Ea îmi ia mâna. E îngrozitor de îngrijorată. -

Fii liniştită! O să fie totul bine, o liniştesc eu.

încuviinţează, lăsând privirea în jos şi continuând să-m i strângă cu putere mâna. îmi pot doar imagina c e -i trece prin cap la ora asta. Chiar dacă s-a r dovedi că ea nu este sora mea, absolut nimic nu s-ar schimba. în aceste două zile m i-a fost atât de teamă că aş putea să o pierd, încât nim ic nu mi se pare mai impor­ tant decât faptul că am găsit-o sănătoasă şi teafără. Nimic nu putea rupe legătura strânsă care ne uneşte, suntem şi vom fi întotdeauna surori. -Ajunse în faţa casei, în timp ce Kate bate la uşă, eu mă aprode Gameron să -i mulţumesc. ^ici să nu te gândeşti. Gris, aş face orice pentru tine. -Aceste cuvinte sim ple sunt suficiente să-m i facă inima ^^râme. vre^

•poate nu e momentul potrivit să te întreb, dar mâine trec să te iau să te duc la şcoală? m ulţum esc... antastic!... Adică, bine. A tunci... pe mâine!

---------------— ------------------- P e mâine! -în c e a rc ă să-ţi păstrezi calmul. îmi face cu ochiul şi porneşte. - O să încerc. în pragul casei îi pot auzi deja pe părinţii mei cum plâj^ - Kate, te rog, zice mama. - Nu, răspunde ea. - Ce se întâmplă? le întreb eu intrând. - Kate nici măcar nu vrea să se apropie de noi. Nu reu • să înţelegem de ce! suspină mama în braţele tatei. - Nu reuşiţi să înţelegeţi de ce? Nu se pot preface că nu ştiu care este motivul fugii ei - Nu, Gris, nu reuşim să înţelegem , întăreşte tata scuturând din cap. - Kate, îmi explici ce s-a întâm plat? o imploră mama. - Ştiu tot, răspunde ea. Ştiu că am fost adoptată, şi acesta e motivul pentru care am fugit. în ziua în care a plecat Gris vorbeaţi despre asta în birou. Am auzit totul. Aşadar, adevărul este ca am trăit întotdeauna cu o fam ilie care nu era a mea, zice Kate cu faţa brăzdată de lacrim i. Liniştea care se lasă în cam eră este dovada. Kate a fost adoptată. -V orbiţi, spun eu adresându-m ă părinţilor mei. Ce ar trebui să spunem? Nu voiam să afle în felul acesta, Zice tata.

îriQS ^ adevărul? De ce îm i am in tesc de mama când era insarcmatăcuKate? ^Şesc

în trebările care mi se

« î,^ , După ce t e -a i născut tu. Gris, am început să ar.

u

^__^j„âtatea.EuşitatăltăunedoreamînsăLriceZ^^^^ . d . „ . . « , d , „ e „ , U n « , d. I t „ t o „ „ a r . . Ins», m luxu , 5 . ^ , . , ' Despre asta n u -ţi p o ţi a m in ti fiin d că am rugat-o pe m ă L a Liz site ţină la ea până când m -a ş fi sim ţit mai bine. Situaţia nu părea să se îm bu nătăţească şi fe tiţa ... a murit la scurtă vreme după naştere. Nu vă p u teţi în chipu i prin ce perioadă am trecut euşi tatăl vostru. Ne d oream atât de mult încă un copil... spune ea plângând. -

Mama voastră era cu adevărat distrusă, credeam că nu v

mai reuşi să se pună pe picioare şi să îşi continue viaţa. Până când, în tr-o zi, o colegă de serviciu m i-a povestit despre un accident îngrozitor de m aşină în care fusese implicată o întreagă familie. M u riseră cu to ţii, cu excepţia fetiţei de câteva luni. Am vorbit im ediat despre asta cu mama ta, care, după ce te-a văzut, Kate, s - a în drăgostit definitiv de tine şi a început din nou să zâmbească după o vreme care mi se păruse o eternitate. Gât tim p a v o rbit tata, Kate s-a lim itat să se uite într-un punct fix în faţa ei. -K a te , ch ia r dacă nu eşti fata mea naturală, te-am iubit întotdeauna ca şi cum ai fi fost. Şi am să continui să o fac. Mama are glasul frânt de em oţie.

‘ n » .„ „

^

,.m ce .« » .

Să plece, dar mama o opreşte.

aocuns

- la-ţi tot timpul de care ai asta. îmi dau seama că am greşi

să-ţi spună .,

mai de mult, dar eu nu voiam,

explicaţiile pe care

Credeam că e spre binele tău le vrei, ţi le vom da, dar sa ştu ca t sunteţi raţiunea noastră de a trăi, zice Kate aleargă în camera ei.

Tu şi Cris

86 Q ună ceasul, făcându-mă să-m i încep ziua în cel

rău mod posibil. Ar trebui să existe un fel de regulă care să îi oblige pe eleyj să stea acasă o săptămână întreagă după călătoria de instruire! Mă dau jos din pat şi deschid dulapul să-m i aleg ceva să puii pe mine. Mă trezesc că fixez cu privirea hainele agăţate şi câ mă gândesc din nou la conversaţia pe care am avut-o ieri seară cu Trevor. După ce amadus-o acasă pe Kate, l-am sunat. Singurullucru pe care îl doream în clipa aceea era să-m i împart gândurile cu un prieten bun. ® Fireşte, el nu s-a dat înapoi şi, mai mult, m i-a dat diverse f e r » v re t Z

ta c '

T

,;I

■ni-a d e .tii„ „ i“ ‘c

în c r e d e r e a . B a m ai m.lt,

e m ta m B rc i, 'M . < SI Ii , M ,

S am . C r .d e că . . “ ‘

“ ” '1 ' » > i o u a şan sâ. O să fi.

Claxonul maşinii lui PaT« «1 întârziere. ^am eron mă anunţă că sunt deja

maşină,

întreabă el imediat ce urc în

You 2 — «b o rât. smgur, da.i , j . , i '.jebăut-

.n , ® Mâncare

«' , peloc bine. Nu vrea să audă să iasă din cam ^Qgj.i treacă. Va înţelege că părinţii voştri au a^^ .jebinelevostru. Poate a u g re ş it,d a ra u fă c u t-o c u b rrT ''

Sper, spun luând mobilul să văd cât e ceasul

,Eşti pregătită pentru lucrările de astăzi? întreabă

Cam

gluminii-C u toate câte s -a u întâm plat, n -am avut timp să învăţ. ^ O s ă te las să copiezi. Se întoarce sp re m in e şi îm i face cu ochiul. -D acă crezi că p o ţi drege lucrurile în felul acesta, greşeşti cumplit- Mai devreme sau m ai târziu va trebui să mă ierţi. Nu poţi sta departe de m in e p rea m ultă vreme. - Nimic de zis, eşti sigur pe t in e ... Dar de data asta e altfel, Cameron, răspund eu pe u n ton sfidător. Atunci el parchează m aşina şi se uită drept în ochii mei. - Eu cred că acum e exact la fel ca de fiecare dată. Ne certăm din cauza poveştii cu Garly, ne împăcăm fiindcă ne iubim. Asta-i tot. - O să întârziem la oră, zic întinzând mâna să deschid portiera. -N -a re im portanţă, zice Cam, punând siguranţa dmtr-un singur gest. Am nevoie de tin e. Gris, murmură atingându mi obrazul. Vine încet spre m in e ... Nu pot să-i permit. -C am eron, nu, zic foarte aproape de buzele lui“■Ştiu că vrei, insistă el. "Vreau, dar nu pot. Se îndepărtează şi se lasă pe scaun. ' Mă urăşti atât de tare? ^Nu, nu te urăsc. 'A tu n ci de ce e şti atât de distantă?

------ --------- ------------------_ Nu ştiu... e ca şi cum, pe p arcursul tim pului, s -a rf ia j prea multe lucruri... de data asta vreau să aştept să fiu de ceea ce vrem. Tăcere. - Bine, Gris, dar să ştii că n -a m să în cetez să încerc. Am să continui să te sâcâi până ai să te predai, zice surâzând. Ce zi mă aşteaptă, mă gândesc eu im ediat ce cobor din maşina. - Gris, m i-e atât de frică! spune Gloe, apropiindu-se ime­ diat ce pun piciorul în clasă - De ce? o întreb. - Pentru lucrările de azi! Am adorm it cu capul pe cărţi, dar nu ştiu nimic! -A h , eu am renunţat de la început! M i-am petrecut seara la telefon cu Trevor, spun dând din um eri. Gameron scutură din cap şi se duce să se aşeze la locul lui. - A i aflat de Trevor şi Sam? întreabă Gloe. -D a . - De când au sosit n-au făcut altceva decât să stea lipiţi unul decelălalt. Mi-i arată în fundul clasei. însă nimeni nu te întrece pe tme cu Gameron. Şi îmi face cu ochiul. - Eu şi el nu mai suntem împreună, zic m i 'a S f

Nesuferitul nu

M ulţum esc că ai d ezlăn ţu it-o De r in ^ P

când mă aşez.

•

Funa, spune Gameron

fi trebuit sâ-i spui, răspund.

Mă im o r^ s^ re 'lre d r? ''"

^

'

P - f u l d i s .r r u r t e s L .! '" ‘r " “ ^^^P""'*Pnmele răspunsuri ca re -m !'’ trezesc că aleg cad sub ochi. Nu doar că n-am

------------------—

-

, . . — -— — ,epetat nimic, d^ar nici nu am dispoziţia potrivită să Jtrez pe întrebările astea stupide de literatură , Dacă vrei, ţi-o duc eu, zice Cameron oprindu-se k h ^ea la sfârşitul orei şi întinzând o mână spre mine

îi dau testul şi, în timp ce îmi strâng lucrurile ca să mă duc în cealaltă sală, el se duce la catedră. Şi lucrarea la m a tem a tică o să iasă to t... rău. Am să mă căptu­ şesc cu doi E de toată fru m u seţea, dar acum nu mă interesează, am să recuperez în lu n ile urm ătoare. Celelalte ore tre c rep ed e şi, d in fericire, începe ultima lecţie a zilei: istoria. In trâ n d în clasă, profesorul ne anunţă pe mine şi pe Susan că su n te m ch em a te la directoare. Ah, nu, pedeapsa noastră! Fără chef, ie şim d in clasă şi ne îndreptăm spre cabinetul ei. -B u n ă ziua şi b in e v -a ţi în to rs, zice serioasă directoarea, în timp ce eu şi Su sa n n e aşezăm pe fotoliile dm biroul ei. - Motivul a ce ste i conv ocări vă e cunoscut, deci.. .spune aratându-ne o cutie u ria şă la picioarele biroului ei, iată pliantele I« t.re va trebui s» le distribuiţi până la sfSijitu l !aplan»nn.

- Dar .unt foarte multe! remaro eu. sperând ei 81“ » “ - DomnisoarS E v .« , sunteţi donâ ,i ave,Itre. iUe, t o si punem 1, .oectealâ .eekend.1. Sunt s,gu« eavei. duce la bun sfâ rşit această m isiune.

ios cutia.

D.pâ . . ie,im din biroul a i« e t.» > : E extrem de grea, con ţine zeci de m u e p i

' jupă-amieze

~ Nu pot să cred că va trebui să nu p împreună cu tin e, com entează Susan.

Hm»- ••

~ Ai încredere că n ici eu nu s a r s i n g u r ă zi‘rebuie să găsim o m odalitate - E imposibil! Sunt p rea multe, r ~ Şi dacă n e -a r ajuta şi altcineva. Tocmai m i-a venit o id e e .. •

ea.

SI am ero n , T rev o r, A u stin , T a y lo r, S a m , G loe şi Jack ne vor ajuta să te rm in ă m m ai rep ed e. Am reu şit să îi conving. La u rm a u rm e lo r, n ic i n - a fost aşa de g reu ... G am eron s - a oferit sin gu r, ia r c e ila lţi nu aveau n im ic mai bun de făcut, şi ideea de a p etrece această d u p ă-am iază distri­ buind pliante, pe neaşteptate, nu părea să le d isp lacă prea mult. Şcoala s-a term in at de cin ci m in u te ş i su n te m cu to ţii în sala de sport, gata să ne îm p ărţim m unca. - Eu am să d istrib u i p lian tele cu Ja ck , zice surâzând Gloe. - Ge să d istribui? face Taylor. - Nu i-a ţi spus? Mă uit la băieţi. - S ă -m i spună ce ?in sistă Taylor. Nu ştiu de ce, dar e întotd eauna u ltim u l care află lu cn irile. - Ne vom petrece ziua d istrib u ind p lia n te ca să facem publi­ citate şcolii, explică Jack. - E eeh?! Mă gândeam s ă -m i p etrec ziua pe p lajă cu priete­ n ii, nu îm prăştiind afişe! - Dacă ne ajuţi, pe urm ă m erg em pe p la jă , zice Sam . ^ Vă urăsc. Nu ştiam n im ic ... A ş fi p re fe ra t 8ă stau acasă. Cani

accep tat, admite

-M u lţu m e sc, p rieten i. c ________ ] u , ,

You 2 “',0 râ s c s â v ă în tre m p c â n d 8 c h im b a ţire p lic ia fe e tu o a s ., l)„ie să ne m iŞcăm m ai repede, zice Susan. a r u n c ă m câte o privire rapidă, dar, de fapt, are dreptate

^ Eu tac p erech e cu T revor, zice Sam.

Rămânem num ai eu. Susan, Cameron, Austin şi Taylor.

Vreau să am

o după-am iază liniştită, fără să mă gândesc la

Carly* la relaţii care nu funcţionează etc. J Eu mă duc cu Taylor, hotărăsc. ^Eu cu Cam eron, face Susan, tăbărând imediat pe el. C am eron pare destul de contrariat de alegerea mea, dar nu

mă interesează. _ Aşa, A ustin răm âne în să singur, remarcă Trevor. - Nu, poate m erge şi el în grupul lui Gris. Nu te deranjează, nu? întreabă Susan rid icân d o sprânceană. o urăsc. F ir e ş te , nu pot s ă - i zic nu lui Austin fiindcă e prietenul meu. - Nici o problem ă, răspund străduindu-mă să zâmbesc. -

B in e !

A tunci la treabă! zice Jack.

Rămân puţin în urm ă, câtă vrem e ceilalţi împart phante e în nouă teancuri.

.

-N u te d eranjează că am să fw cu

j

- Nu-i n ici o problem ă. De fapt mă enervează îngrozitor. -T oate astea pen tru o poveste stupidă F care

ţi-o povestesc. Nu crezi că exagerezi un p

dorinţa de a-1

Nu răspund. N u -i pot m ărturisi că m

braţele

simţi din nou al m eu, de a - i sim ţi buze e jurul tru p u lu i m e u . ..

" Bine, com entează el zâmbind şi

ându-se la Susan. şi mân-

Mă doare că trebu ie să îl ţin aşa la dista ^ '^■'5în acelaşi tim p de ceea ce fac. Vreau s

^

,,r e

- r... îmi ascundă n im ic. A tâta tim p cât nu

------------

3,fiesin cerâ.icaresan uxm ia^ ^,^^ va fi aşa, Cam poate sa Şl

. . d . p l,â . » 0 . T .,l .r in a ş . fel ■ » » . » ^ au d. N - l g r i ji T a ,,a v e „ t .t .i m p u l s i s t t m p e p la ja , » c e j . e k punându-i o mână pe umăr.

Ieşim din sala de sport şi ne înţelegem să acoperim zone diferite ale oraşului. - Ne întâlnim la şase în faţă la Forever ;?i, aşa avem tim p să-l facem fericit şi pe Taylor, zice iron ic G am eron. - Ceea ce ar trebui să fie o p rio rita te p e n tr u v o i, având în vedere că m -aţi adus aici p rin în şelă to rie, co m en tează el. - Hai, Cam, zice Susan apucându-1 de b raţ. - Sigur, Susan, răspunde el uitân d u -se la ea. Pe m ai încolo! Şi îmi face cu ochiul. Crede că mă face geloasă. Eu, Taylor şi Austin m ergem spre cen tru . M u lţi tre că to ri ne ignoră complet. Ce îi costă să în cetin ească pasu l două secunde, să ia un pliant publicitar tâm pit?

După vreo oră, ne hotărâm să luăm o pauză de câteva minute, să evaluăm cum stăm.

-C âte aţi reuşit să distribuiţi? îi întreb pe băieţi imediat ce se aşază pe bancă. - Nu m u lte, zice A u stin .

zice Taylo^zTiSiS”**^ Austin.

numărul unei fete,

dwplăcea să iei câteva din ale noastre, face

86 distrează cel mai mult ^

®

221

i„ schim b, cu m o r f i m erg ân d trebu rile c . P Susan? S -o r d istra ? ^®®eronşicu

, Toate bune? mă întreabă Austin. ,D a . _ Ai chef să le d is trib u im îm preună? Poate reuşim - *

„âfflinai repede, şiîmiîntindemâna casă măridicderebrcl - Dâ.

Neîndemânatică cu m su nt, când mă ridic în picioare aiun. 13 doi cen tim etn de el şi m ă trezesc cu ochii fixaţi pe buzele lui

câteva secunde, pân ă se apropie o fată. E Gamila. -A ustin, ce fa ci a ici? îl întreabă. Jenaţi, refa cem d istan ţa dintre noi. - Distribuim p lia n te să facem publicitate pentru şcoală. Iei câteva? face el zâ m b in d u -i. Ea încuviinţează ş i- m i aruncă o privire răutăcioasă. - O să -ţi p etre ci toată după-amiaza cu ea? -N u sunt nu m ai cu G ris. Sunt şi ceilalţi băieţi şi, după ce distribuim p lian tele, m ergem la plajă. - V ii şi tu? o în tre b cu u n surâs. Nu vreau să vină cu n o i, dar, dacă trebuie s-o fac ca să-i par mai simpatică, o fac. -N u , m u lţu m esc. Pe urm ă, adresându-i-se din nou ui: Nu uita să nu întârzii prea mult. N e-ai promis, nue şi luiAiex, Că ne petrecem seara îm preună. Bine, atunci pe m ai târziu, zice Austin. - Da, zice ea u itâ n d u -se la m ine şi plecân .

E. a Au.,i„ o o n ,i„.to « fi crezut vreodată că m ă voi distra atât Cu cât trece tim pu l, cu atât Austin îmi co n firm ă ^ăiat foarte sim p atic şi drăguţ. "U ite , tre ce ţi pe acolo! E minunată, z pliante unui grup de fete.

împărţm^

mi

V i-— ----- "■

■"

nîinâtsă le d is tr ib u ie pe ale lor,

Sper că şi ceilalţi

jn ă fa c e să am tot felul

fiindcă timpul petrec

f lţtte r m in a t? întreabă Taylor.

S

n

'

r

*

ctHp alte câteva nu m ere de telefo n .

L

i

n

d

s

a

y

când su n tem la câţiva

rvip+ri de rlp magazin. map'azin. Vă căutam. cău tam . metri

- Ce s-a întâmplat? Sper că nimic îngrij orător. -Trebu ie să vă zic un lucru im portant. îl ţin p en tru mine de prea multă vreme. Dar trebuie să fiţi cu to ţii. - Stăm să ne întâlnim cu ceilalţi ca pe u rm ă să ne ducem cu toţii la plajă. Vrei să vii cu noi? în treabă A ustin. - Bine. Iată-ne la Forever 2,1 . - în sfârşit! V -a trebuit ceva tim p, zice Gloe. - Cum de eşti cu ei? întreabă Ja ck u itâ n d u -s e la Lindsay. -V rea să ne spună ceva im portant, explic eu. - E o impresie de-a mea sau lipseşte cineva? în treab ă Taylor trecându-ne în revistă. Susan a plecat acasă. Avea ceva de făcu t, zice G a m e ro n . Acum sa mergem la plajă. îl u r m e a z ă ^ / ^ îngrijorată.

™

- E doar furios că «i c î-iloc Să fie cu tine. O s L i . pe umărul meu,

m ine, m ă loveşte cu umărulTrevor, care m i-a observat faţa

‘

. ‘^^pă -a m ia z a cu Susan el p u n â n d u -şi braţul

Is You

—

L

---------- —

__ _

----- ~ _ i 2 3

,C e minunăţie! zice Sam imediat, ce ne asov^ pe nisipul "JE sp len d id iA ş vrea ca timpul 8ăfie mereu aşa,comentcazâ lack. ,D eci? Ce voiai să ne spui? intervine Austin, uitându-se laUndsay. Ea se ridică şi se propteşte în faţa noastră. -A m observat că în excu rsie n -aţi făcut altceva decât să discutaţi despre povestea cu Carly, despre ce s-a întâmplat

în noaptea aia. Nu credeam că o să fie iar de actualitate după atâta tim p ...

-N im eni nu s - a r fi aşteptat, comentează Sam. - Cu toţii în cercaţi în că să înţelegeţi cine a fost, nu-i aşa? -D a, face Austin. -E u nu! Mă sim t b in e şi fără să ştiu ce s-a întâmplat, zice Taylor. Se uită toţi la el. -G e -i? Aşa este. Carly nu m ai e şi cu asta basta. Nimic nu o va mai readuce la viaţă şi povestea asta nu creează decât probleme. -N uvorbiaşa.T ay. Carly a fost sora mea, comenteaza

-îmipare rău, Cloe, dar asta gândesc. P

■

o v e s t e a a s t a „ e d .s -

viaţa tuturor! continuă Taylor. ^ Eu şi Cameron schim băm o privire, dar îmi iau i (jg Jn pi

ochii

.

-Ş tii foarte bine de ce continuăm să vorbim despre as a, punctează Cloe. , . Taylor se întinde pe nisipul cald şi -D eci, Lindsay? f a c e J a c k u i t â n d u - s e »

'Ziceam ... Ştiu că încercaţi să aflat, cme a 6ram acolo în noaptea în care au lovit Cu toţii eram, observă Cameron.

o m orât-o-

_ _ _ _ _ _ _ _ ^ n a Chinpri ----- — --------- -—

"

_ Da, dar eu eram prezentă exact în momentul în care Garly a fost lovită de maşină. _ Băieţii par şocaţi de aceasta ' -A şad ar ştii cine a fost? în tr e a b a C lo e .^

p

,

,

-A m văzut cum maşina lui Susan intra in Carly. Nu doresc nimănui să asiste vreodată la o asemenea scena. - Ştiam eu! exclam ă C am eron. - Bine deci eforturile voastre nu au fost inutile, comentează TaylorpuMnd. M - a ţ i plictisit cu povestea asta, zice el şi pleacă. -A vem un martor şi probele! Susan a u cis-o pe sora mea, asta nu e mult, dar e sigur, subliniază Cloe. - Da, dar la volanul maşinii putea fi oricine, gândeşte cu glas tare Sam. Nu avem dovezi zdrobitoare cu privire la vinovăţia lui Susan. - Da, e ad evărat... Dar totul te duce cu g ân d u l la ea. Cu atât m ai m ult cu cât în seara aia, după ce a v o r b it cu m in e , Susan a ieşit urm ată de Garly. A avut to t tim p u l să se u rc e în maşină şi să dea peste ea, zice C am eron. - Dar Susan nu era cea m ai b u n ă p r ie te n ă a e i? D e ce ar fi făcu t-o ? Sunt zăpăcită, nu în ţele g . Cam eron şi b ă ie ţii lasă p riv irea în jo s ş i a m u ţe sc, prefăcând u-se că nu m i-a u auzit în tre b a re a . Pe urm ă, Lindsay se rid ică în p ic io a r e ş i ru p e tă cerea .

- Se face târziu, eu trebuie să m ă în torc acasă. Se decide să plece, iar eu trebuie să fac drum ul cu Cameron, cu Sam şi cu Trevor. Pe traseu, Trevor şi Sam nu fa c d e câ t să pălăvrăgească între ei, în tim p ce eu şi C am eron nu n e a d re s ă m n ic i u n cuvânt.

M vrea să le pun m ii de în tre b ă ri, ca s ă în ţe le g ce s - a întâm' hicn^'^'

*^lestemată. în p o v e ste a a sta su n t p rea multe

lucruri care nu se potrivesc...

inceledinurm l .Mcaracasătacrurilep»,^,, y încet,mcetecMibrul.InwMkend,Kateai„cep„„ivorbească iar cu m a m a ş i cu ta ta . P e n tru m o m en t nu a pus întrebări cu privire la tre c u t ş i la fa m ilia ei de origine, pare să fi lăsat deo­ parte ch estiu n ea, p r e f e r â n d să se p refacă că nu s -a întâmplat nimic. îm i în c h ip u i c ă v r e a să d esch id ă subiectul în tr-u n alt moment, cân d se v a s im ţi p re g ă tită să o facă. Important e să fie împăcată cu ea. Şi, m ă c a r în zilele astea, m i s -a părut că este. - Dar cin e e fa ta a sta sp le n d id ă care m erge în pas săltat? Imediat ce m ă î n t o r c , îl văd pe T revor Ia volanul maşinii lui.

îi zâmbesc. - U r c ă . Te d u c p â n ă la şco a lă . - M ulţum esc. In tru în m a ş in ă şi m ă aşez lângă e l - D e c i, cu m m e r g e ? - C a d e o b i c e i ... - A i v orb it cu G a m e ro n în w eeken d? Sunt noutăţi? - Nu, n ici u n a . S itu a ţia a sta m - a o b o sit... Pare să fie mereu ceva sau cin ev a g a ta să s tr ic e re laţia m ea cu el.

a

P

înainte facem d o i în a p o i şi, ca să fiu sm ceră, Trevor, ™ -T e -a ig â n d itv re L tă c ă p u rş is im p lu s -a rp u te a s a n u frn făcuţi unul p e n tru c e lă la lt?

n ic io d a tă

întrebarea lui m ă p rin d e p e p icio r g r e ş i . luat în s e rio s a c e a s tă p osib ilitate. ^

ce m ă în tr e b i? . , Nu ştiu, m i se p a re o în tre b a re logic lucrurile în tre v^^i. V ă c e rta ţi to t tim p u l

văzând cum continuu

----- -------- îuar şi o poveste vech e şi îngropată E de ajuns puţm, c ^ .. C hiar eşti sigură că

cri« .

eum e cea cu Garly, ca vrei să “

totul se va sch im b a?

^^„teuşesc să -m i im aginez viaţa fără el, admit

eu. Tu ce m-ai sfătui sa fac? - Dacă aş fi m locu

^

să-ţi

iS ^ p lS S e ir c u C a m e r o n in a ş a fe lin c â ts ă n u nici_ oNu nelăm urire. stiu dacă voi f im sta re... liu

iubesc. N u m ă văd sub

nici un chip alături de un alt baiat. Trevor îmi ia mâna Şl m i-o strânge.

_

- S i^ r că poţi să o faci, Gris. A r trebux sa o fa ci pentru binele tău.

Respir adânc şi mă uit afară pe geam. Nu sunt sigură că îl pot şterge din in im a m ea pe Cam, dar Trevor are dreptate: pentru bin ele am ând urora, e m ai bine

să terminăm. Nici eu, nici Cameron nu vrem să su ferim şi cel mai bun lucru e să p u n em cap ăt le g ă tu r ii. Ajunşi în faţa s c o lii c o b o r d i n m a ş i n ă , g a t a s ă în fru n t şi această zi de luni. Când sună clopoţelul m ă du c d i r e c t î n c l a s ă , s p e r â n d să nu mă întâlnesc cu n im en i. V reau să sta u s i n g u r ă , s ă m ă gândesc la ce m i-a spus Trevor. Proful intră în clasă u rm a t d e L in d s a y ş i d e C a m e r o n , care zâmbesc, când unul, cân d celă la lt.

-A sta chiar că e o noutate... De când s -a u împrietenit Lindsay şi Cameron? curâifrt*p’

ce am v o rbit s i la s ă - i în colo. Mai

Se referă la Sam. ^ " ^ ‘ '■ - P - a d e p ,ă n .e a v i n e spre m ine.

22? ^ î,l i - a .i s T r e v o r c ă v o ia i să v o rb e ş ti

cu

^ Da, sâ ieşim din clasă. străbatem c o r id o r u l ş i n e d u cem în curte. Ne aşezăm

e

obancă o arecare, ia r ea în c e p e im ed iat să vorbească , Am fost o n e n o r o c ită , ş t i u ... - Cel puţin o admite. - Dar ,„-am purtat aşa d o a r p e n tr u fra te le m eu. Voia să o ajute pe Cloe ş i - , eu m i- a m dat se a m a că asta n u -ţi făcea decât rău, aşa că m -am o fe rit să îl a ju t ca să în ch eiem cât mai repede cu povestea a sta ... - Şi de ce m ă ro g ar fi tre b u it să îl ajuţi spunându-le Iui Lexy silui Lindsay c e - ţ i îm p ă rtă şe a m eu? - Cameron avea nevoie ca Susan să mărturisească faptul că a ucis-o pe Garly. De aceea am început să mă prefac că îi sunt prie­ tenă, ca să intru în rela ţii de confidenţă cu ea. Susan era obsedată de tine, mă în tre b a contin uu despre viaţa ta, despre relaţia ta cu Cam şi, ca să in tru în jo c , a trebu it să -ţi trădez încrederea. Din păcate, a fost in u til... Singurul rezultat a fost că ţi-am făcut rău ţie şi am stricat p rie ten ia noastră. îm i pare foarte rău, Gris. - Şi Cam eron ştia ? Nu pot să cred că el i - a p erm is să facă aşa ceva. - Ei... da. La început nu era deloc convins, pe urmă a acceptat pentm că în felul acesta spera să te apere pe tine şi relaţia voastră. Rămân tăcută, nu ştiu ce să zic şi ce să cred. . , - îmi pare fo arte rău p en tru tot, Cris. Am fâcut totul cu intenţii bune. Nu vreau să o pierd pe cea prietenă a m ea p entru o istorie urâtă care,

®

''at! Am nevoie de tin e, zice ea uitându-se

i P

Ce a făcut e grav, d ar nu pot lăsa

° ^'bsurdă să ia de lângă m ine una dm tre pi t au fost în totd eau n a alături.

de persoane care

______ uMomia umnarj ^ ^

___________ __ _ „ .u » - . l »

F

>

“" Ţ

“

“ “ «

o vorbă când ti-am povestea lu i Carly din cauza -C a n ie r o n n u v r e a c a tiis a a iiip ^ . i unor lucruri cu adevărat urâte care s-a u m tam p lat. A şa ca mi-a fost teamă să-ţi Spun. ^c - Ce intenţionaţi să faceţi acum. când ştiţi ca Su san a omorât-O pe Carly? - Să ducem dovezile la poliţie. - Ceva continuă să nu -m i fie clar; de ce oare S u san a trebuit să-i facă râu celei mai bune p rietene? - N - a r trebui să-ţi povestesc lucrul acesta, dar am s -o fac pentru că vreau să ai din nou încredere în m in e. Ş tii b in e că ea, Carly, era îndrăgostită de Cam, nu? Dar nu putea să aleagă între el şi Austin... în noaptea cu petrecerea de la liceu, cea în care a fost accidentul, ea îl alesese pe Cam. Şi asta a în fu ria t-o pe Susan. - D e ce? Cam îmi spusese că ea nu ştia de alegerea lu i C arly ... încă o dată nu a fost sincer cu m ine. - Fiindcă, pe ascuns, Cam eron avea o leg ătu ră cu ea. Dar atunci când l-a ales Carly, s -a hotărât să pună capăt legăturii

- Sigur că da, zic eu zâmbind.

şese având i î ^ n o t i r c T e ^ e r e t l ^ ™ “ i-a spus o

vreodată este Cam.. •

Carly, dar, de fapt, se ^el de onv g?

spusese că o iubea pe ^

dreptate Trev ''a face să sufjr întotdeauna

cea m ai bună p rieten ă a ei.

89 u - i n im ic m a i b u n d e c â t s ă - ţ i p e tre ci dum inica

/f y

d im in e a ţă a le rg â n d p e ţă rm u l m ă rii, ca s ă -ţi scoţi

a m in te o rice g â n d n e p lă c u t.

Atrecut o s ă p tă m â n ă d e câ n d m - a m d ecis să înch ei definitiv u Cam iar lu cru l a c e s ta c o n tin u ă să m ă facă să m ă sim t rău. E ciudat să n u îl s a lu t, s ă n u v o rb e s c cu el, să nu îl îm brăţişez, sâ nu îl săru t. . . A c u m s u n te m d o i stră in i. Cel puţin aşa s - a r z ice d a c ă p riv e ş ti d in a fa r ă ... Din p ăcate, eu n u f a c a ltc e v a d e câ t să m ă gândesc la el, şi Samîmi tot sp u n e c ă , a c a s ă . C a m n u scap ă ocazia să vorbeasca

orisăîntrebedemine...

. .

-

.

în schim b, la sc o a lă , se p o a r tă e x a ct in v ers. Toată săptam ana aroit în jurul lu i L in d s a y ş i a d m it că lu cru l a cesta m - a deranjat foarte mult. u* -u Mă opresc c â te v a s e c u n d e s ă - m i tra g sufletul şi sa schim l) “melodia.

Drop in H e Ocem" era prea trist» .« m e d .* de luorm. Am nevoie de ceva

• +

“

mă gândesc la Cam şi cred că textul dm ^ All“al Selenei Gomez mă poate ajuta. W p iar să alerg. . „siJurăsuportaEozi splendidă, cu un soare strălucitor şi o Oamenii stau Ia plajă, tinerii fac sur . ®ziua în care i-am cunoscut pe Nash şi P®

H L ____ ____' Nu, Gris. Chiar n u te p o jx ^ U., Amintirile fac rau nu în d e p ă r ta re îl vad pe Ir

şi la prietenii direcţia mea

şi ridic un braţ ca sa m a va

^

neţile, prânzurile şi serile “ “ P^

Sam.

gtrânge tare la pieptul lui,

p el1uimit. -înultimele zile, da.

l-mă. chicoteştepnvindunimic - Nu chiar. Să zicem că mă ajută să nu mă gândesc la ni - î ţ i antrenezifiziculpentrula vară?

şi îmi ţine moralul ridicat. - Ştii, nu-i aşa, că ai făcut bine să pui capăt? Las privirea în jos şi evit să răspund la această întrebare. - Putem să nu vorbim despre asta? Am venit să alerg tocmai ca să nu mă gândesc la asta. El încuviinţează şi nu se mai uită la mine, ştie că a atins o coardă sensibilă. - Cum merge cu Sam? - Bine, ieri seară am fost la ea acasă ne - am uitat la un film şi am mâncat popcorn. T revor la re la ţia asta m u lt p r e a î n s e r i o s , d a r m i - e p u ţin e mai c ^

te a m ă că , p e n tr u ea ,

putea suferi. e incredibilă,

~

Trevor

devreme sau mai târzm, ar **

^’^ncţioneze a tât de b in e ! Sam

ciudat, dar aşa e''*”’ *''''

----------------------- ----- —

----- ^

Sunt bucuroasă pentru tine. '

jgle astea îm i p a re că şi lu cru rile între tine şi Austin

destul de bine sau greşesc? “’^^^Suntem doar p rie te n i. Sau, cel puţin pentru mine, Austin

"r asta e, un bun prieten. Ştiu că el simte ceva pentru mine, red că 1-am făcut să înţeleagă foarte clar că, atâta timp nu

scoate din cap pe Cam, între noi nu va putea fi

jiimic mai mult. - A s t a 6 c e c r e z i t u . D a r e l n u p a r e s ă te c o n s id e r e d o a r o prietenă.

- Nu mă interesează, zic lăsând ochii în jos. - F ir e ş t e , p e n t r u c ă e ş t i c o n c e n t r a t ă p e id io t u l ă la d e D a lla s şin u i-a i p e r m it e n i m ă n u i a l t c u iv a s ă î i ia lo c u l. ’ Chiar aşa, n u c r e d c ă î l v a p u t e a î n lo c u i v r e o d a tă c in e v a . - L -a m iu b i t c u a d e v ă r a t , e n o r m a l s ă m a i s im t c e v a p e n ­ tru el. - Da, d ar t r e b u ie s ă g ă s e ş t i o m o d a lita te s ă îl u iţi.

-Nu

am să

îl f o l o s e s c

din

p e A u s t i n c a s ă m i-1 s c o t

Cameron, d a c ă a s t a v r e i s ă s p u i, z ic e u ,

aruncându-i

cap p e

o p rm re

furioasă. - N u z i c s ă î l f o l o s e ş t i , c i, p u r ş i s im p lu , s ă î i d a i o p o s ^ i l i t a t e . îi sun ă m o b ilu l ş i r ă s p u n d e im e d ia t . D u p ă c u m şi după g lu m e le p e c a r e le f a c e î n ţ e l e g c ă e v o r b a

zameş

esp

Termină d e v o r b it î n s c u r t t i m p , d i n f e r i c i r e p e n t r u m

“ Ce- i? întreb. , ^^ - Sam are nevoie să merg cu ea să ia ceva de a supe Vrei să vil?

.

^ •

' Nu. Trebuie să plec şi eu, avem musafiri dau o mână de ajutor în bucătărie, îi spun ridica Şi

scu tu râ n d u -m i n isip u l

de

p e

m in e .

^Bine. Se ridică. G â n d e ş te -te bine la ce i ^ l ’âţişează şi îmi dă un pupic pe frunte, apoi i continuă alergarea.

cn u s.

Mă

j,gştile

232

-------- ------------------- -

_______________ Crislina Cfiineti

------

MS hotărăsc să mă întorc acasă, sunt deja obosită. Sună mobilul şi răspund fără să mă uit cine e. -Alo? -A m veşti. Recunosc imediat vocea. - Gloe, ţi- a m sp u s că n - a m n e v o ie d e i n f o r m ă r i l e t a le la zi.

- Cameron n u

s - a m a i v ă zu t c u S u s a n d u p ă c e v - a ţ i d e s p ă r ­

ţit. A şad ar, sin g u ra fată c a re v ă p u n e b e ţ e î n r o a t e m o m e n ta n e Lindsay. Şi ştiu ş i cu m să o g o n e s c . Lui Gloe n u i - a p ic a t d e lo c b in e r u p tu r a m e a c u C a m ş i s e dă p este cap să n e îm p a ce . î l u r m ă r e ş t e p e s t e t o t ş i î i c o n t r o le a z ă şi cea m ai m ică m işca re ! - G loe, dacă e f e r ic it cu ea, fo a r te b in e .

- Bine? Nu, Gris. Toate astea nu merg deloc bine. Vrei să înţelegi că singura persoană cu care s-a simţit cu adevărat bine vreodată Gameron eşti tu? - la rtă -m ă , G loe, d a r a c u m t r e b u ie s ă te la s . A m fo a r t e m u lte lu c ru ri de făcu t. N e au z im m a i tâ r z iu . G loe p u fn e şte ş i în c h id e . îm i re ia u d ru m u l s p re c a s ă , d a r , d u p ă c e a m f ă c u t c â ţiv a m e tri, telefon u l îm i su n ă d in n o u . T o t e a e '

W in .'” * " - S-au întâlnit? întreb eu mirată

dacă inventezi ca să atra J a ^ e n ţf

Gândul că băiatul ăsta Cam ««oate din minţi! Nu m aî ^ Şi Gloe nu înţeleg asta^M^

®^ •eu trebuie doar să îl uiti

® adevărat sau

de viaţa lui mă v o rb in d u -se de el. De

deloc bine să ştiu

u ) ropoziţia care continuă să îmi răsime în minte e ,,urăsc

y

l u n e a !e x a c t ca Garfield, motanul grăsan din dese-

^eieaniinate. Respir adânc şi cobor din pat, n-am de gând să ajung târziu lâscoală. Iau pe mine ce-mi cade în mână din dulap şi mă duc

inbucătărie pentru micul dejun. -lată-te, tocmai vorbeam despre tine, zice mama. - Ce am făcut? întreb. Mă aşez şi iau un biscuit cu ciocolată. - Curând e ziua ta, face Kate emoţionată. -Ei şi? Anul ăsta, dorinţa mea să sărbătoresc este egală cu zero. Odupă-amiază obişnuită pe plajă cu prietenii ar fi perfectă. -Trebuie să organizăm o petrecere minunată! Şaptesprezece ^împlineşti o singură dată în viaţă! zice mama. -Nuvreau megaserbări sau ceva de genul acesta. 'în schimb, o să facem tocmai invers. O să fie o petrecere ^^iieuitat! zice Kate. sunetul unui claxon care vine dinspre grădină, ma ridic ^ apropii de fereastră să văd cine e. Sam oprit scuterul în faţa casei. duci cu cineva la şcoală? întreabă mama. cred că o să mă duc cu Sam, chiar dacă nu mi a să n <*•

II rugat să treacă să mă ia. Sranned bv CamSrannei

'^■'■•'•"'i,""”/ '

'^"''''".

,,„ „j (i,;l GhiooKîij'fi Hoolfmdu-şi cascn,

; iri'm H« t« ‘i ' Vonirt (l(!«i «x««t I a; ^

»

^ *

'

*" f

‘=‘'

" ;>'.'mull.uncscl Fonrto bunii idee. dar mergi îneci! Plc„cMi. în « « ' » • ' n • , l„,cdiat CCSmn tl vede pe -n-evor. «nrc de gfltul Iu. ş. d sănua, nelasflnchi-i nici milcar timp sS respire. Br;\ să vreau, privirea mea se lixeazii pe Cameron, E aşezat în banca lui şi laslca/.il ceva pe mobil, probabil îi serie lui Lindsay. Mă duc 8ă iau loc şi profesorul intrA în clasă. în timpul orei înccrc să-mi notez tot şi 8ă mă concentrez pe ceea ce spune el. Sigur va trebui să recuperez nota proastă de la ultima lucrare la literatura engleză. La un moment dat mă opresc ca să-mi odih­ nesc mfnia şi creionul îmi alunecă pe jos. încerc să-l mişc în faţă cu piciorul, dar el alunccă tot mai înapoi. M;1 dau într-o parte pe scaun să încerc să îl ridic, dar, cfind mă întorc, îl văd pe Cameron care m i-a anticipat mişcarea. Mă ridic, şi el îmi dă creionul. - Mulţumesc. -* Cu plăcere. Zfimbeşte. - Evans, Dallas. E posibil să vă găsesc tot timpul vorbind? pioful, iai eu mă aşez imediat cuminte pe scaunul meu. a

oe surâde şi bate din palme de fericire. Nu s-a întâmplat

lucru G h ' ^

ce se entuziasmează pentru atâta

‘- ' n i l * ; ? ' ' ' ' ’ ' ' " " ' ' " ' ™ -

“ leg sa luiim „n • P® Trevor şi pe Sam în eamera un«> JOC ( e Playstation. Gloe vine şi ea cu noi.

Urcăm scările să ajungem la etajul doi laT Cioe mergem în faţă şi căutăm camera cu „u lT î°'^ ',„o„ient dat, uşa altei camere se deschide si i !,? T ' je apleacă să ia o cutie mare. ’ ^lat care , Oh, Doamne! îngaim ducând mâna Ia gură de n' ■ El ridică ochii şi zâmbeşte. ^ ^ -Gris! -Nash? aproape şoptesc. Mă duc spre el şi îl îmbrăţişez. Nu-mi vine să cred că e el în faţa mea. Credeam că nu se va mai întoarce niciodată, în schimb, iată-1 aici. Privirea lui se mută de la mine şi se opreşte la Sam, care stă nemişcată în mijlocul coridorului, cu lacrimi în ochi. Se privesc câteva secunde care par nesfârşite, apoi Samres­ piră adânc şi o ia la goană în direcţia opusă. Nash rămâne ca la dentist. - Iată ochii mari albaştri, preferaţii mei! zice Gloe, apropiindu-se să îl îmbrăţişeze. Mă uit la Trevor care, fireşte, nu ştie ce să facă. - Mă întorc imediat, zic eu fugind să o prind pe Sam. o găsesc în curte. E răvăşită şi izbucneşte într-un plâns isteric imediat ce mă apropii să o îmbrăţişez. - E totul în regulă, îi spun strângând -o tare la piept. ^ Mă îndepărtez puţin şi mă uit la ea m timp ce •iniştească. Aş fi reacţionat în acelaşi fel daca m-aş i fata cuiva pe care reuşisem să-l uit ™ f j u -Nu se poate, Cris! Nu se poate sa-mi ac^^^^ când lucrurile cu Trevor merg bine. “'ea fără el căpăta un sens şi î n c e p e a m sa puţin lipsa. Şi cel mai absurd lucru e jntâmplat, îmi vine să-l iau în braţe, zi

'■iplâns. ^ Sam, încearcă să-ţi păstrezi ca m

Respiră

acum, ce ^

__C rlstinaj hUiip^ |

236

- Nu pot. El s-a întors, iar asta o să strice tot, simt. E mai bine să te duci înăuntru. Nu vreau să ştie că plâng, zice ea stergându-şi lacrimile. - Eşti sigură? Nu mă interesează ce ar putea crede Nash. - Pe mine da, zice întrerupându-mă. Nu vreau să creadă că sunt atât de disperată încât s-o iau la goană şi să plâng. îmi iau câteva clipe să mă gândesc ce-i mai bine să fac. - Te rog, Sam, revino-ţi. Ştiu cât poate fi de dureros, dar gân­ deşte-te că acesta-i doar începutul. De azi înainte ai să te trezeşti cu el în faţa ta în fiecare zi, deci e mai bine să dai piept cu el imediat şi să îi arăţi că ţi-e bine, zic încercând să fiu cât mai con­ vingătoare posibil. îşi şterge lacrimile şi suspină. - Bine, ai dreptate. Se ridică în picioare şi schiţează o urmă de zâmbet. Sunt destul de credibilă? - Da, îi spun zâmbind la rândul meu. Sam ştie să fie cu adevărat tare, îmi place să o văd hotărâtă ca în clipa asta. Mergem la ceilalţi. Toţi sunt acum în camera lui Nash, a sosit şi Cam. Trevor, aşezat pe jos, pare foarte dezorientat. Ma duc să mă aşez lângă el. -N u trebuia să te întorci anul viitor? întreabă Gameron adresandu-i-se lui Nash. întor^m^^H

bat foarte mult

»Şa că m -am hotărât să mă

zice NasV, •

toţi= îm i închipui că s-a u

ai lipsit!

’

văzut! T e-aisch im -

\ n t'

Ştii ce s-a întâmplat cât

You 2 ,„ i C a m e ro n să Iţi p o v e s t e a ,c i , s p u „ ^ ^

mă uit

„nte! răspunde C a m e ro n .

” Ce nesuferit!

să-ţi povestesc eu totul, intervine Cloe, încercând sjuşureze situaţia. , Chiar aşa, mai întâi povesteşte-ne tu cât de bine te-ai simţit la New York! îl sfidează Sam, adresându-i-se pentru prima oară de când s-au văzut, în încăpere se lasă o linişte insuportabilă. _ De... cred că a venit timpul ca eu să mă retrag, zice Trevor ridicându-se. -Vin cu tine. Mă ridic şi eu şi îl urmez spre uşă. Ne vedem mâine, adaug cu faţa spre toţi. Ne îndreptăm spre casa mea. - Şi când te gândeşti că voiam doar să-mi iau înapoi jocul pentra Play, încearcă el să mai destindă atmosfera. Deci, acum, când fostul prieten al lui Sam s-a întors, ce se va întâmpla.

- Da, dar asta nu înseamnă că va lasa totu

a

întoarce la el. Ai văzut în ce fel îi vorbea, mcerc 8ă nu ajungă la concluzii pripite. - L-a iubit. Gris, şi cred c putea decât să fiu de acord cu ea da j.?

De ce nu gândesc toţi băieţii ca bine? -Da, bine, n-are sens să

gândeşti, la asta, , jtg el. în schimb, u n e i persoane

»4vorbimdelucruri8erioase...Curândvat

_______________________ _____________y l l l L 0 3 _ _ C M j j f j

938

— ---------- ----------- -

'

pe ca.-e o consider mai impo.lan« decât oricare alu din ,u „ mea, o cunoşti? glumeşte el. -H m m ... nucred. Chicotesc, iar el mă ia de umeri. - Ce ţi-ar plăcea să primeşti anul acesta? Nu prea ma pncep - N r e adevărat, întotdeauna m i-au plăcut mult cadourile de la tine. - Doar pentru că era Cass să mă sfătuiască... Acum chiar nu ştiu cui să-i cer ajutorul. Lasă privirea în jos. - Gel mai mare frumos cadou pe care puteai să m i - 1 faci a fost să vii aici, la Miami, nu am nevoie de altceva. Mă ia de mână să o ducă la buze şi m i-o sărută cu delicateţe. - Ce m-aş face fără prietena mea care mă scuteşte să fac cadouri? glumeşte el. Dacă tot suntem la subiectul ăsta, m-a sunat mama ta să mă roage să-i recom and un local unde să-ţi organizeze petrecerea. Cred că a uitat că sunt de puţină vreme la Miami şi nu prea cunosc oraşul, adaugă el jucându-se cu degetele mâinii mele. Aşa că am vorbit cu Sam şi cu ceilalţi, iar ei mi-au recomandat sala de sport a şcolii. Au spus că acolo organizează petreceri foarte frumoase. Ce crezi? - Hmm... anul acesta nu prea am ce sărbători, răspund. Abia acum îmi dau seama că aproape am ajuns acasă la mine* - Dacă e din cauza lui Gameron, nu poţi să laşi să-ţi strice ziua în care împlineşti şaptesprezece ani. - Ştiu, dar nu e numai din cauza lui. Simt că nu va fi distractiv. Ba ne vom distra, şi încă cum. îţi prom it.

4i J [

stă z i, p r o f e s o r u l d e e n g le z ă n e v a aduce lucrările la lite r a tu r ă d a te a c u m d ou ă săptăm âni, când n e-am

ijtors din e x c u rs ie . O i f i lu a t c e l m u lt u n E , su nt sigură.

Sala e destul de aglomerată din cauza întoarcerii lui Nash. Oecând a intrat în clasă, nu s-a mai oprit din salutat pe cei pecare îi cunoaşte. -C e fac aici t o a te g â ş te le a s te a ? în tre a b ă Sam. De fapt, p e rs o a n e le c a r e v o r să îl salute sunt m ai mult fete... -Sam , zic a r u n c â n d u - i o p riv ir e u râtă. - Ce-i? în c e p e o ra , tr e b u ie să se în to a rcă în clasele lor! puf­ neşte ea d u c â n d u -s e să s e a şe z e la locu l ei. Eu şi Cloe s c h im b ă m o p riv ir e in ten să.

-E geloasă, zicem p r a c t ic la u n iso n . Sam tre ce p e lâ n g ă N a sh , şi el o - Se vede de la o p o ş tă c ă n - a re u şit să treaca p

P

a*.a.D arlu cru lp ecLn u îlîntelegd eloced ececontm u asa. «ite pe Nash în fe lu l a c e s ta . N u N-o mai ascu lt p e C lo e fiin d că ,

concentrarea r

«ea 8c duce sp re ce le d ou ă p e rso a n e care ^ Lindgay. Cel m a i t a r e m ă d eran jează

Cameron ^^ ^ţ jjeagă că ar fi j^j. g complet

intre ei, câ n d se v e d e câ t acolo că p ri ^ de ce a c a re e ste în tr e

voine şi

“ cunosc fo a rte b in e p e C a m e ro n şi e c tot ce p oate ca s ă - i a tra g ă atenţi

poate de evident

.s e a f f l â

Si tu, de la Cameron şi

n u

m ă

asculţi, pentru că te

ita aia, ace Cloe întorcându-se 55.; fi în locul tău, i-aş da o lecţie de

privească pe

jojtăfrumuseţea"' _ Nu vreau sa

' ^ţjmci, vineri seară ai să fii la petrg,

_ Ba s

i g u f f ^ Vj trebui să îl faci gelos pe Gameron cu cerea lui j,i„e cu cine. orice chip ■^^gaţionez să îl folosesc pe Austin şi nicj PăarAr'^fi

îl vedem pe Dallas gelos. în sinea ta iei în considerare pro-

a m L n t să

Se îmbufnează. Pun pariu că punerea mea. - P a riu p ie r d u t, î i

zic amncându-i o privire furioasă.

- Opersoană inteligentă ar accepta. - Nu am intenţia să mă bag între ăia doi pentru un capriciu tâmpit de-al tău. Profesorul intră în clasă şi toţi se duc la locurile lor. Camerontrece pe lângă mine, cu ochii în jos şi cuunzâmLet minunat întipărit pe chip. Cred că e meritul lui Lindsay.

Caîntotdeauna, înainte să ne dea înapoi lucrările corectate, P esorul ne ţine o pledoarie lungă, ce are drept unic şi sadic scop să ne mărească teama. ‘“«o ntâ

>i«obişnuit de liniştită: ştiu deja căam

~Au fost unii ’ alţii care, ca Dallar'^^ ^“i Săse străduia!,^r ^‘raniu, Camer chiar se uit| tele

îi eerg

P«dosuiV''®

aştept la nimic bun. siguranţă o notă foarte maf®’ următoarele luni vortreniedia. '^®®P'inde cu nici una dintre zâmbeşte indiferent.

urmă'*nostru să împarta ^ cât în mâini lucrarea. Ma “ ‘ *f°«tderea.

. a9 9 9 [jiiA- •• jjjmăn cu gura căscată. Eim posihiig-.

jriidemare. întorc din nou foaia, să văd dacă e lucra

. iau o notă

scrie numele meu. Fără unnă de îndoil'^r^ ^geopera altcui^^... astea nu sunt răsp u n su rile^ ,*'"’"*® Mă întorc spre Gameron şi văd adevărat, ,

pebanca Im Nu pot să cred că a reuşit să le schir^e ' -îmi e.xplici de ce ai făcut-o? întreb eu supărată ' Dă din umeri şi nu zice nimic. - Şi dacă te-ar fi descoperit?

mai-Nus-aîntâmplat,faceelaplecându-sepestebancăsăfie aproape de mine. -N-ar fi trebuit să o faci, zic. -Eu cred că, în sfârşit, am făcut ceva corect de când sunt mşcoala asta! Acum n-ai să ai probleme cu promovarea. Asta eimportant, spune el concentrându-se pe privirea mea. -Nu înţeleg ce te interesează, mai ales acum, când nici niăcar nu mai suntem împreună şi suntem practic doi străini. Las privirea în jos. ~ N-ai să fii niciodată o străină pentru mine.

Mă uit câteva secunde în ochii lui, încercând să înţeleg cât ^fieserios în cHpa asta. Şi pe urmă, când am făcut-o, eram încă împreună. în orice as proceda la fel chiar în momentul acesta, î^rofesorul ne face atenţi şi sunt silită să mă aşez cumtrebuie

scaun. ^rimesc imediat un sms de la Gloe. că deja vă împăcaţi! Evident a înţeles greşit totul iaterpretând conversaţia noas-

pe o flecăreală amicală. _ . Pi'ofia după“ îi răspund, fiind atentă sa nu ma

i*

-D a

- Şi crezi că e ceva serios? m ă în tre a b ă în tim p ce coborâm scările e x te rio a re .

- Nu ştiu, Nash. Dacă ar fi s ă -ţi dau u n sfa t, aş zice s ă -i laşi puţin timp să se gândească la situ aţia asta. D up ă cu m cred că ai înţeles, nu i-a căzut prea b ine î n to a r c e r e a ta neaştep tată, încerc să fiu cât pot de sinceră. Şi nu cre d că tu o p o ţi învinovăţi. - Ştiu. Credeam că-i fac o surpriză, în sc h im b , a fost singura care nu a strigat de bucurie când m - a văzut. L asă o ch ii în jos. Dar o înţeleg... trebuie că nu i- a fost u şo r. - Cred doar că e confuză. D ă - i t i m p ş i a i s ă v e z i c ă v a înţelege ce vrea cu adevărat.

42 A

J

ncă nu r e u ş e s c s ă p r i c e p d e ce su n te m aici! Lindsey vor-

/ bise despre o discotecă, nu despre o casă privată! zice Qoe. Când am a ju n s î n v il ă , p r a c t i c n u e ra n im en i, aşa că l-am ■„trebat pe u n b ă ia t d a c ă a c o lo e r a p e tre c e re a , iar el n e -a con -

ina. Saniseuităinjur. _ Măcar a ici, a fa r ă , e c e v a lu m e . îndepărtare o r e c u n o s c p e S u san . -C h ia r p re a m viltă, a ş z ice . -Ă la e N ash ?

Samarată spre o măsuţă. -

,

m i,

Ei, dar e şi T r e v o r, r e m a r c eu , lu ân d u -m i ochu de la Nas

Practic, sunt lip iţi.

şi cred că situ a ţia a s ta îl

înnebuneşte pe Trevor.

C lo e îlia d e b r a ţp e ja c k . core ringul de dans. - H a i s ă n e d e z l ă n ţ u i m ,s p u n e a l e r g a n d s p r e n gu

-Ah, nu, m - a văzut!

^asăvăd cei se întâmplă.

Sam o ia la g o a n ă , ia r eu m ă d uc up

7 Sam, a şte a p tă !

5 d estul de departe de

încetineşte d o a r c â n d s e c o n s i e r Nash şi de T re v o r ş i s e o p r e ş te î n t r - u u c Se aşază p e jo s s ă - ş i tra g ă sufle^u

______________ Cristina Chippfi

---------------------------------

244

_ Ce te-a apucat? o întreb aşezându-mă lângă ea. Nu se putea întoarce mai târziu. Nu putea să aştepte până „,ă îndrăgosteam de Trevor? Pare că s- a întors special atât de

I

repede, tocmai când în sfârşit viaţa mea o luase pe drumul cel bun. , 1 j - Sam, nu cred că a făcut-o special. Nash nu avea de unde să stie de relaţia ei cu Trevor. Şi oricum, cred că lucrurile nu s-ar fi schimbat dacă s-ar fi întors mai târziu. Nash îţi place de foarte multă vreme şi încă eşti îndrăgostită de el. Tace câteva secunde şi se uită fix la gazon. - Trebuie doar să te gândeşti bine cum să înfrunţi situaţia asta, fiindcă orice alegere ai face îl va face să sufere pe unul dintre ei. Respiră adânc şi îşi sprijină capul de genunchi. - Ştiu, şi ştii ce aş vrea să fac? Aş vrea să continui să fiu cu Trevor, dar numai ca să îl fac pe Nash să sufere. Nici nu-şi poate imagina cât de rău mi-a făcut să descopăr că i-a fost oferită posibilitatea de a alege să rămână aici ori să plece. Dacă aş face aşa, atunci mi-aş face rău şi mie, fiindcă adevărul e că eu îl iubesc pe Nash mai mult decât orice pe lume şi nu ştiu cât voi rezista să stau departe de el. Ştiam că ar fi ajuns la concluzia asta şi singurul lucru la care ma pot gandi m clipa asta e cum s-ar simţi Trevor dacă ar şti ce simte bam pentru Nash. a s tă fn !!t“ ' " f el, dar. în locul ei.

™ ce simţi pentru Nash, continui eu

- Gunoscându-l în cele din urmă cu

alegerea.

P® Trevor să sufere, «ă simt ceva pentru

’

cum.să-i spun lui Trevor. spune că n u - i va p ica bine, dar,

va fi înţelegător şi îţi va accepta

,

—

in sfârşit, ia tă -v ă !

245 -

Ţrevor v in e sp re n o i cu două pahare în îşi ia im e d ia t p riv ire a de la el şi se crispează .S a m . pot să v o rb e sc u n m o m en t cu tine’ întreabă I i^,eleg că su n t în plu s şi m ă rid ic s ă -i las singuri Tare să fiu in v izib ilă, ca să ascult ce -şi vor sp u n l Sper Sam

să fie sinceră CU el.

^

Ajung la petrecere şi mă apropii de o masă să iau ceva de băut. Dincolo de locul aranjat pentru DJ îl zăresc pe Cameron care vorbeşte cu Lindsay despre ceva care evident nu-1 inte­ resează. înţeleg asta din faptul că nu încetează să se uite în paliarul din care a băut şi din modul în care aprobă din cap aproape ca un robot. Cât aş vrea să fiu în locul lui Lindsay în acest moment, ca să pot sta alături de el şi să-i simt parfumul. - Uite-o pe asistenta mea pentru cadourile aniversare, zice Austin distrăgându-mă de la Cam. - Bună! zic punând paharul gol pe masă. -T e distrezi? - Mai mult sau mai puţin, mă aşteptam la - Da, şi eu, îmi închipuiam că e o petrecere la discoteca aşa ceva... Cu cine ai venit? - Cu Sam, Cloe, Jack şi Cameron, car -A i chef să dansezi? - Sigur, spun zâmbind.

^

ritmul

Ne băgăm în mulţime şi mc P , muzicii. Austin se apropie încet şi i pună după gâtul lui.

braţele ca să n» le .

Apoi ni se alătură şi Cloe cu Jack ş

împreună.

, ,

j dansăm toţi patru

cu glas tare. ca să o pot

-Aivăzut-opeSam?întreabaCloec g

auzi. —Vorbeşte cuTrevor.

_ Prevăd neplăceri, spune ea luând o faţă îngrijorată. _ O să fie bine! zice Jack luându-i mâna şi strangand-o mai tare la pieptul lui. Jack şi Gloe chiar sunt o pereche foarte frumoasă, par făcuţi unul pentru celălalt, nu pot să nu mă gândesc la cum s-ar des­ făşura lucrurile între mine şi Cameron dacă am avea o relaţie asemănătoare cu a lor. Scutur din cap ca să îndepărtez gândul ăsta inoportun. - Oh, nu! face Austin uitându-se la cineva în spatele meu. Mă întorc şi o văd pe Camila venind spre noi. Pare prost dispusă, sper că nu fiindcă mă vede cu Austin. - Bine că nu voiai să vii la petrecere! spune ea oprindu-se lângă el. - într-un final m-am răzgândit. -Aşa? Pe neaşteptate? E îngrozitor de înfuriată, iar privirea ei continuă să se mute de la Austin la mine. - Da, probleme? îi ţine piept el. - Să te ia naiba! Ea se răsuceşte pe tocuri şi pleacă. Austin pufneşte şi se uită iar la mine. - O să vorbesc mai târziu cu ea. - De ce i-ai zis că n-ai fi venit? întreb în timp ce el îmi ia din nou mâinile. - De când am pus lucrurile la punct, nu face altceva decât să stea lipită de mine. - E tipic pentru Camila. Se poate să nu se fi prins că te place? întreabă Gloe. - Ştiu, dar nu împărtăşesc. După părerea mea, ar trebui să vorbeşti cu ea şi să clarifici

“

ui

I m™ "'” " " 6 “ •

------------------ ------ ---------------------, Dar aşa li faci şi mai mult rău, (ii„da altul îi îm părtăşeşti sim ţăm intele. '

Stie foarte b in e că nu e aşa! Am făcut-o sâ Înţeleagă nu

explicit, fireşte, d ar c re d că am fost destul de clar. Ce rnai încoace şi în co lo , d acă cel m ai bun prieten al tău ar începe 5ăvorbească m ereu d espre o fată, tu ce ai crede? -C ă simte ceva p en tru ea, răspund eu. -E xact, ar în ţelege oricin e. Surâde. Tare aş v r e a s ă ş t i u c i n e e fa ta d e sp re care v o rb eşte atât de mult cu C a m ila . O v o c e î n m i n e îm i zice că aş putea fi eu, dar, la rândul m e u , c r e d e a m c ă a m fo st cla ră cu el. - A r în ţe le g e o r i c i n e c i n e e fa ta d esp re care vorb esc m ereu. Face un p a s î n f a ţă c a s ă s c u rte z e d ista n ţa d in tre noi. - A , d a ? î n t r e b , i a r i n i m a îm i b a te să sară din piept.

Ah-ah... In oKpa asta aş vrea să fiu Io cu totul alt loc. Aostin .a mâugâie pe obraz 51mă priveşte inter». M* *r "' »[«m eşaj«l... Trebuie neapărat şă 11 im p i e d r c s a m .^ -Deh.. mie ml-e tare sete. ţie n»? Mi duc sa beau ceva. indepărtându-mă stângace de dImediat ce ajung la masa, resp « ... Unde am greşit? Trebuie - P Şi să îl fa c s ă î n ţ e l e a g ă c a p u te m m ult... Şi d a c ă t o t u ş i a r a v e a d re p ta te g ân d in d u -m ă c ă p o a t e a r trebui sa 'ifflp câ t v o i r ă m â n e l e g a t ă d e nimeni a ltc in e v a a lă tu r i d e m in e . O .

mai ştiu ce să fac.

^ „ j „1_ păstrez distanţa » .i ^

O clipă oscilez ^

pg D um nezeule.••

48 T

-t rr.r,tpmatica, dar în ultimele zile,

/:::î r a " tr u L A u s t in ,în ^ Până si mic mi sc pare ciudat, dar o mai urăsc ca mai înainte. Pana şi mie v " 'd u S evaluarea e x e c r a b ilă la ultimul test de matematică, Austin 8 -a oferit să mă ajute. Aveam multe dubii în m aterie... Mă temeam că, după ceea ce se întâmplase la petrecerea lui Lindsay, să-mi petrec după-amiezile cu el ar putea complica lucrurile. Pe urmă însă m-am gândit că puţin timp petrecut împreună ar putea să ne ajute pe amândoi să ne limpezim gândurile. Pentru moment, continui să cred că, pentru mine, Austin este mai întâi de toate un prieten foarte bun, pe care l-aş con­ sidera aşa şi dacă nu mi-ar fi capul plin de Cam. Cu certitudine este un profesor foarte bun! Gând explică lucrurile înţeleg tot, şi chiar încep să găsesc distractive ecua­ ţiile de gradul doi.

Mă amuză să fac calcule şi să văd că rezultatele coincid cu cele din carte. - Daaa!

- N u e r ă u deloc! com entează A ustin. -M eritulprofesoruluin^eu. zâm b esc eu.

IS I uu i— ——

249

, Hai. să în ce rcă m să fa ce m u na mai grea pau din cap că da şi în cep să fac rapid toaie calculele pot să nu o b se rv p riv ire a lui filată asupra me

. t

să îl ro g să î n c e t e , să m ă m ai t i n t u i a l . eu p l ^ r t

gi^dcămădeconcentreaza. d arn u p ot.E lafostatâtd ^ râlt cu mine, nu p ot s a u sp u n anum ite lucruri.

’

-Rezultatul e ... cincisprezece, îi spun, şi el controlează în caietul de exerciţii. -Am creat un monstru! -Daaa! Facem o pauză? întreb sesizându-i oboseala de pe chip. -Da, mulţumesc. Se ridică de pe divan să se întindă. -Vrei să mănânci ceva? - Nu, mulţumesc. Sunt în regulă. Se aşază iar lângă mine. -Ai dormit puţin? întreb închizând caietul de notiţe al lui Sam. -Da. -Gumasa?

.

, .

- s-au întâm plat ceva lucruri în casă... Părinţii mei trebuie

să ia nişte hotărâri importante şi eu sunt puţin îngrijo - E ceva CTav sau... - Nu... Eu sunt cel care se agită p

e n tru

. .. once prostie.

în cele din urmă se uită la mine şi zâmbeşte.

Are un zâmbet foarte frumos.

„„mar fi fost viaţa mea

Fără să vreau, încerc să- mi imaginez

Cameron. Pun

•iacă l-aş fi întâlnit mai întâi pe Austin, pariu că ar fi fost mult mai uşor,,, ~ E totul în regulă?

_ . _Jusem în

Nici nu m i-am dat seama că ma pie

de pe divan. " Nu, dar as avea nevoie la baie.

j-ijicân-

JlllţlniChlpeti ,

loarului. ultim a u ş ă pe dreapta.

^ în capătul cu

Dă din cap ca a înţelese

‘" ' l l r m o S t o

jachetei să văd dacă am primit

ră fiu a c a i r i H t a c i tocolo, aşa că dacă v rei să-m i dai

înapoi caietul ştii când mă găseşti;-)

^ Sper din tot sufletul ca la ora aia Cameron sa nu fie acasă.

Nu am chef să-l văd sau să vorbesc cu el. - Reluăm exerciţiile? întreabă Austin intrând în bucătărie. încuviinţez şi revenim în camera de zi. - Deci... zic eu aşezându-mă pe divan şi luând pixul să încep să scriu. Austin îşi ia mobilul şi îmi face o fotografie în timp ce scriu. - Ce faci? zic încercând să-mi stăpânesc un zâmbet. - Câteva fotografii. Zâmbeşte pentru Snapchat! - închide, ies foarte prost, îi spun în timp ce încerc cu dis­ perare să-i iau telefonul. - Ba eşti foarte frumoasă. Şi iar mă ia în cadru. pe ecraT^^^^ câteva secunde şi îl văd cum tastează rapid chestii frumMsă dută

P® o i>ară n eagră: „Cea mai

? im e d itW

T răiască

înfundalsunteurâ/âriH Tt

>uci forţat. Nu mi Q»

•

m a te m a tic a

pare nici prefăcut, un ca r de vrem e,

‘slecamera.

^^tnesc.

®

u n s e lfie , zice el potrivind

,^0 ! »

^

------------------

Mă apropii de el şi pozăm. Dupăpriina, eu mă îndepărtez, darelnuînceteazâsăfacăpoze Cuo mişcare rapida, reuşesc să-i iau mobilul din mână şi mă indepârtez de divan ca să nu mă prindă. El vine după mine, implorându-mă să i-1 dau înapoi. Chiar e rapid, aşa că nu-i trebuie mult să mă prindă şi să-mi blocheze braţele. Râdemîn continuare, dar eu încerc să mă eliberez dinstrânsoarealui. De câtă vreme nu m-am mai simţit atât de bine cu cineva...

-Bine, mă predau. Atunci A ustin niă eliberează şi, fără să-şi desprindă nici un pic privirea de la buzele m ele. ia mobilul şi-l bagă în buzu­ nar. Scutură din cap şi face un pas înapoi, ca şi cum şi-ar fi dat

seama că a făcut ceva greşit. - M i-ai m ai oferi ceva de băut? După goana asta, cred ca

am nevoie. îmi face cu ochiul şi ne ducem în bucatăne. îi dau un pahar cu apă.

-D e ci... tusiCam eronîncănuv-aţilămunţ. -N u , şi nu cred că se va întâmpla foarte curând,adzmt eu. El în cu viinţează privind în jos.

îi vibrează mobilul. A primit un mesaj.

- Cine e? întreb curioasă. - P ă r i n ţ i i m e i, zice

Petrecerea de ziua ta

tastând răspunsul. Petrecc

e vinerea asta, corect? -D a,dece?

t.a sta toată seara. în dimineaţa

- U ite... Nu ştiu d a c ă VOI pu ea

^

im p o rtan te cu ei.

următoare trebuie să fac nişte u

Pare foarte contrariat, şi bănmesc ca

pe care tocmai l-a primit.

^

mesaju ui

____________b ni Dfi ri

----------- ------ -

Mâ apropii, dar el se dă deoparte fâră sâ se uite la mine. - Da, dar cred că e timpul sa ma duc acasa. -Bine, l a s â -m â doar să te însoţesc, zic eu conducându-I spre uşă. - Nu-i nevoie. Atmosfera dintre noi s-a schimbat în mai puţin de o secundă şi nici măcar nu înţeleg de ce. Am făcut sau am zis ceva greşit? - Eşti supărat pe mine? întreb în timp ce el deschide uşa casei. - Nu, o taie el scurt şi iese. -Atunci ce ai? Te porţi ciudat. Se opreşte şi se întoarce spre mine.

- Nu e vina ta, Gris. în timp ce eram în baie am primit un telefon de la ai mei... cu privire la o decizie pe care trebuiau să o ia de mult. - Şi, deci? - De o săptămână întreagă încerc să-ţi spun, dar n-am reuşit niciodată să-mi fac curaj...

u 'r r .

>"8 »

Ce s-a întâmplat, Austin?

Trebuie 8ă ne

fiâraân cu gura căscată. Vom pleca sâmbătă dimineaţă

u Ştiu ce să zic sau să fac. Ma “ puţm de o săptâmânj si «i Se apropie şi m j g*

’

®1 Şi îl îmbrăţişez. mai fi aici,

^Nuvreauaăpiee de multa vreme şi

''« « m să îl duc la eram foarte ap ro ap e...

,

-------- -- ------- ^ 2 5 3

aminteşte foarte m d t de reacţia mea din ziua în

j»,coperitcănevommuta. îm i amintesc de cât . i , . /

care am

"sâ stau cu el şi să îl consolez. ' . Chiar dacă ştiu că e un lucru imposibil

sin^.^ i >

^ „i-l d.«»c cu .de«r.t e si vid „ sta., Z ,a.a. Şi im. mane«e tap. Cred cl ,ce«a od „ i

.«

^„„ent s-o fac, nu vom mai avea alte ocazii să fim doar noi doi Poate că, spunându-ţi lucrurile astea, am să stric totul între noi’

dar măcar ştiu că, odată plecat din Miami, n-am să am regrete Ştiudeja ce intenţionează să facă şi nu am nici puterea si nici dorinţa să îl opresc. Privirea lui se focalizează pe buzele mele. Se apropie încet. Singurul lucru pe care reuşesc să îl simt în acest moment este inima mea care bate să-mi sară din piept. Buzele lui le ating cu duioşie pe ale mele, şi simt în mine un fiorputernic. Nu are acelaşi efect ca la Cameron, totuşi e intens. -Mulţumesc, murmură desprinzându-se de mine. Nu zic nimic. îi zâmbesc şi să mă uit în ochii lui. -Cred că acesta a fost cadoul perfect de adio... anticipat, spune el ironic. încă nu-mi vine să cred că ai să pleci... nu va mai fi la fel fără tine. Surâde şi se uită la mine cu ochi dulci. ■“ Admite că eşti tristă doar fiindcă nu vei mai avea pe cineva sate ajute cu lecţiile la matematică, glumeşte el, şi eu râd de ce spune.

"Aşa o fi. Ne vedem mâine, spune şi mă sărută pe obraz. Pe mâine, răspund eu. r uit la el cum pleacă cu zâmbetul întipărit pe faţă şi mă ^'"desc Că, dacă nu ar fi fost mutarea, aş fi avut ceva dubn

Privire la relaţiile mele şi la sentim entele mele pentru el.

44 / J

ncă nu-mi vine să cred că i-am dat voie lui Austin să mă sărute şi, sinceră să fiu, nici m ăcar nu ştiu de ce l-am

lăsat să o facă. O fi pentru câ trebuie să plece şi ştiam că aştepta de mult acest moment, sau poate pentru că, în fond, m i - 1 doream şi eu de o vreme încoace. Intru confuză în casă şi mă duc în bucătărie să m ănânc ceva. Mintea mea nu încetează să mă readucă la sărutul lui A u stin ... Aş da orice să elimin senzaţia că este unul din tre puţinele lucruri bune făcute de când am venit la Miami. Mă uit la ceas şi cred că Sam a ajuns acasă. îi tr im it un SMS:

Jnzece minute sunt la tine“.

Neapărat trebuie să-i dau caietul înapoi şi s ă -i mulţumesc. Fug în camera mea să-mi iau geanta şi ies din casă.

S»m . n eo b is *nlt

'*

-C ris! Hei, strig intrând A

"^tematică! MuJţumegg ~ Cu plăcere! Sner fi

înapoi caietul de ^

Scanned by CamScann

^ ^

-- ----------- _ _ _ J 5 5

vrea eu să a m scrisu l tău u rât! Al meu e atât de scârbos " eori J a u d pa?i P®

Când © ă

•' ®P"" P®

»u

să nu fie Gameron. ™

«riaş întipărit

întrerup ceva... zic eu brusc jenată.

Dacă aş fi Ştiut că Nash şi Sam s-au împăcat, nici nu aş fi venit. - Nu, nu ai întrerupt nimic. De fapt, încă trebuie să vorbim, Sam uitându- se la N ash, iar el încuviinţează. - L - a m însoţit pe G am eron acasă şi am întâlnit-o pe Sam, explică Nash.

Se aud alţi paşi şi apare Gameron, în blugi şi tricou, cu parul -N^suferitule, ai vărsat tot gelul de duş pe jos! spune el coborând scările şi adresându-i-se lui Nash. -L in işte şte -te .

Gam, mă duc să şterg! Nash imi face

ochiul. Pa, Gris, şi pleacă la etaj.

Dintr-odată se simte un miros puternic de ars.

Gameron, urmărindu-şi cu privirea sora

- Ei, cred că e timpul să plec.

Mă întorc în speranţa că el nu ma v -N u... aşteaptă. , Ah, nu. Mă opresc şi mă întorc spre e . -Ge-i? j -Vreau să vorbesc cu tine. ^ ^i. Mă ia de mână şi mă duce în ca Nu Mi-a fost de ajuns acea ţ f ,,^ e ra de zi. Elseaşaza reuşesc să opun r e z i s t e n ţ ă . U urmez m pe canapea.

_ _ __ _ __ _ __ _ Uristina CMii^ ?56

------------------------------------

-A sază-te, zice.

rog » . m i a s » « ‘ . crezut că

« P ' » ” *"” " '

>«

î l »g â»n pd »e s«c” la“ tine! “" rîn Tfiecare „ ”

măcar

zi mă trezesc întrebându-mă ce spui sau ce facx, ori ce s-ar

întâmpla dacă ai fi lângă mine. Eşti obsesia mea. Nu mi s-a mai în L p la t o chestie de genul acesta. Şi daca te gândeşti la Carly, să ştii că sentimentele pentru ea au fost mmic faţa de ce simt pentru tine. Ruptura asta stupidă m-a făcut sa înţeleg că esti singurul lucru de care am nevoie ca să continui să trăiesc. Stiu că am făcut foarte multe greşeli, dar noi doi suntem făcuţi să fim împreună, Gris. Ştii şi tu, sunt sigur de asta. Deoarece, cu toate cele întâmplate, ne iubim încă şi ştim amândoi că lucrul acesta va dura şi în viitor, spune el făcând un pas spre mine. Mi se prelinge o lacrimă pe obraz. - Ce vrei să-mi spui cu asta, Cameron? -N u ... nu plânge, zice apropiindu-se şi ştergându-mi faţa. Vreau să spun că te iubesc şi nu vreau să renunţ la tine sub nici un motiv. îmi reproşezi că nu am fost sincer, şi asta e adevărat... în trecut te-am minţit, am făcut-o ca să te apăr, însă acum înţeleg că am greşit, fiindcă, procedând astfel, ţi-am pierdut încrederea. Chiar dacă nu-mi pot şterge greşe­ lile, dacă-mi vei acorda încă o şansă pot să-ţi promit că mă voi schimba. Fiindcă, Gris, eu nu vreau să trăiesc fără tine. îmi ia faţa şi se uită drept în ochii mei. Şl acesta e momentul în care mă simt îngrozitor de vino­ vată pentru ce am făcut cu Austin, şi sub nici o formă nu-i pot ascunde asta lui Cam. « ru M . f c e „ ,1 „ p r e „ U c â ^ v . Scanned by CamSc

25?

,C e ...C e - i ? întreabă, nedumerit

, Eu... Respir adânc şi fac un pas

.

^ strica totul, dar e corect să ştii.

să-ţi spun

-Spune-mi... -în a in te să vin a i c i... m i-a m pet Austin, fiindcă s - a oferit să mă ajute

'^"P^'amiaza cu

când a venit clipa să ne luăm rămas-bun mute din oraş... Mă opresc câteva m o m e n t T ' * ° -Ş i...? ^ - Ş i . . . c r e d ... din cauza momentului, i-am permis să mă

sEruic. Cam lasă imediat privirea în jos. - îmi pare rău, dar cred că e corect să-ţi spun. Trebuia să ştie. Nu-i pot cere să fie sincer cu mine dacă eu nu sunt cu el.

Se uită din nou la mine şi nu pare nici pe departe supărat. - Şi ce ai simţit când te -a .... ei, înţelegi tu... - Nimic. E nimic faţă de ce simt când mă sărută el. -A tunci şi eu trebuie să-ţi mărturisesc ceva, zice scărpinându-se în creştet. De fapt, nu s-a întâmplat nimic... Dar, dacă trebuie să învăţ să fiu sincer, vreau să îţi povestesc un lucru neînsemnat ca acesta... în după-amiaza asta, după antre­ nament, a venit să mă vadă Lindsay, şi, în timp ce stăteam la taclale, a încercat să mă sărute. Gelozia creşte în mine, dar trebuie să-mi păstrez ca m -însăeuamrespins-oimediat,fiindcănusimtmnucpentru ea.

Tăcem amândoi câteva secunde. Eşti supărată? " Nu, sigur că nu... Dar tu? întreb. Se apropie zâmbind şi mă ia de talie-

- Cum să fiu supărat pe tine? Sigur, ar trebui să fiu, pentru că e vorba tot de Miller, dar imi lipseşti prea mult ca să te înde­ părtez iar, şi pe urmă, vestea transferului lui e ceva ce aşteptam de multă vreme! Fără rivali! Surâd la gluma lui şi suspin uşurată. îmi pun mâinile pe umerii lui şi zârabetul i se lăţeşte şi mai mult. - Austin n-a fost niciodată rivalul tău. îţi amintesc că eu nu sunt Carly, zic, şi el aprobă. - Ştiu, mititico. Ştiu. Se apropie încet de buzele mele şi mă sărută. Mi-a fost tare dor de el.

-Ohkrmăl„nebune51i,C a„.Pâ,^ae^ eâtevam in«e.i«r

CS t.-a , ii spar, cap,J. I„ schimb, acum. singunU lucru pe care li vreau e sa stau lângă tine. tare” S ^Fopiindu-se să îmi mai dea o sărutare. Şi voi sta întotdeauna lângă tine.

Scanned by CamScanner

45 ........# »>»»♦■-----P

hiar dacă nu a sunat deşteptătorul, din fericire am reu-

^

şit să ajung la timp la şcoală. Ga întotdeauna, când mă

jbesc nu găsesc nimic, şi azi dimineaţă aşa s-a întâmplat. Nu reuşeam să găsesc biletul de intrare la Monkey Jungle, ynparc natural mare pe care îl vom vizita azi, locuit de circa tru sute de maimuţe din treizeci de specii diverse, dintre care lulte pe cale de extincţie. După cum a descris - o proful, această mică excursie va fi un fel de călătorie de descoperire a unei lumi necunoscute. -Unde sunt Ganiff şi Dallas? strigă proful de biologie în timp ce aşteptăm autobuzul. - Ca de obicei, Taylor întârzie, comentează Gloe, uitându-se la mobilul ei. - Câteodată pare că o face special, chicoteşte Sam. - Nu, chiar asa e el! Vine mereu cu întârziere şi, ca şi cum nu ar tide aiuns, îşi uită lucrurile, zice Nash. Dar, altfel, e unbăiatbun. Taylor reuşeşte întotdeauna să îi bmedispuna pe toţi, pare un tânăr fără griji şi superficial, dar, când e nevoie, ştie foarte sensibil şi înţelegător. E un om minunat. „fletul Auzim pe cineva cum aleargă: uite - 1 că soseşte cu sufletul ' M i n m a i tâ rz iu v in e ş i C a m e ro n , care în să m erge extrem de liniştit.

„.

.

După câ t se p a r e , e l n u - ş i fa c e griJi ca

acesta mă face să zâmbesc.

ţ„târziat, si lucrul

2 6 0 _____

Ieri ne-am petrecut toată după-am iaza îm p reu nă, glumind şi fă c â n d m işto d e p ro g ra m e le d e latelev izo r.N u m -am distrat niciodată aşa de tare.

i t

i

Gând mă vede zâmbeşte, iar eu m ă duc sp re el. Im ediat ce

sunt înbraţele lui ni se pare că au dispărut din jur toate lucrurile şi toţi oamenii. Acum suntem numai noi doi. Existăm numai noi doi. Şi pentru mine e lucrul care contează cel mai mult. - Bună, mititico!

Mi-a lipsit foarte mult zâmbetul lui dimineaţa, reuşeşte să îmi dea elan să înfrunt mai bine ziua. - Bună, spun îndepărtându-mă de buzele lui. - Domnişoară Evans şi domnule Dallas! Vă puteţi gândi la treburile amoroase la voi acasă, îl aud pe profesor strigând. Cam pufneşte.

- îl urăsc. - Hai să mergem! îl iau de mână şi urcăm în autobuz.

Sam ridică mâna şi ne face semn să ne ducem la ea. Din feri­ cire, ne-a păstrat două locuri.

- Unde e Gloe? o întreb eu pe Sam. - In faţă, alături de Jack. Ga şi cum ne-ar fi i

Când aveai de gând să-mi Să-mi spu spu^‘ spui? corecteaz Sam. ^ ane ju i? o corectează spus pe urmă. dată, mă ia în balon

®*ializăm cine ştie ce plantă ciu-

sunteţi iar împreună? întreabă Sam.

"Adevărat? îrit * autocarului.'

aşezat pe partea cealaltă

---------------------- ------ ---------- --------------- 2il pTrevor, iar lângă el eTaylor. încuviinţez- Sper să nu mă judece rău pentru alege3 pe care ani făcut-o. Ştiu că nu aprobă împăcarea asta cu Cameron. Dar e viaţa mea şi trebuie să decid singură ce e mai bine pentru mine. Dacă, pe urmă, va fi să iasă rău şi de data asta mă voi duce la el şi îi voi spune că a avut dreptate şi că am fost o proastă. Dar acum vreau doar să mă bucur de clipa asta. _ Si când te gândeai să-mi spui? Credeam că sunt cel mai

bunprieten al tău. Pare puţin jignit.Ge-or avea cu toţii azi? -Voiam să-ţi spun acum, în autocar, răspund. -Ş i de ce n-ai făcut-o? -Tocmai m-am urcat în autocar, Trevor. Pufneşte si se uită drept în faţă, ca şi cum ar fi enervat pe mine. Nu poate fi! Nu se poate supăra pentru o asemenea tâmpenie!

-Când v-aţi împăcat? strigă Taylor, încercând să acopere vacarmul pe care îl fac ceilalţi. - Ieri d u p ă-am iază am clarificat lucrurile.

, .

i

- Ieri după-amiază ce? întreabă o voce ascuţită dm ultimele

'“ c^ d mă aplec peste scaun, am certitudinea că e vorba despre Susan. - S-au împăcat! îi răspunde Taylor.

S u san serid icăşivin esp ^ n e^ -Şicuroşcatacums-atenmna^ - N-a fost niciodata ninaic cu deranjat de situaţia creată. Susan,

Chiar nu pot să-i spun nimic

^ tjn d u -se la mobil.

P

doar o greşeală, chiar dacă azi nu ştw cum sa m P Din fericire, e în al doilea autocar.

el,

*

•

.„ r t si s ch im h

subiectul. în schim b, cu Nash?

î e r i ; ; i C - n i c i m â c a r n u n e - a m dat seam a câau pleeat

din casă. Au fost foarte discreţi. -A m clarificat totul. - Deci v-aţi împăcat? a n u m it sens... încercăm sa nu ne grăbim. am su fe rit m u lt, şi e mai bine dacă ne apropiem din nou unul de altul treptat. Fără prea mare grabă, zice ea z â m -în tr-u n

A m ân d oi

bind. Chiar dacă ne va fi greu. E greu să o iei încet cu persoana pe care o iubeşti şi cred că regula asta nu va dura mult. Ajunşi în parc, pătrundem într-o mică porţiune de pădure tropicală şi începem imediat să studiem diversele tipuri de plante prezente. Niciodată nu am fost prea pasionată de botanică şi de biolo­ gie, dar să vezi lucrurile pe viu e cu totul altceva. - Dar ce-i, numai noroi? zice Susan cu o faţă dezgustată. Mă amuză gălăgia pe care o face. Cu toate indicaţiile clare ale profesorului-haine comode şi care să acopere tot corpul Susan poarta o salopetă cu pantaloni scurţi şi un tricou tot atât de scurt. Ţânţarii nu încetează să bâzâie în jur, si ea continuă sa se mişte ca să îi gonească, dar degeaba. această direcţie putem observa o alta planta foarte interesantă, Caesalpiniasappan. Urmaţi-mă,

- DuTă* ^ particularită™

toţi în direcţia lui. Pl^ntă are numeroase

M^tienîm^^^eşte,apoi,dintr -od ată, se întunecă, ~ Da... doar

estiT

eşti supărată pe m'

deranjez pe nim eni, cu ce s - a întâm plat ieri, nu?

^ , Bine. acum profesorul vă va despărţi pe perenh^ • lu cra la plante, anunţă ghidul. ^ ''«ti " . Rămâneţi cu persoana de lângă voi, ne instruieste profe sorul. Se vede că nu are nici un chef să îşi asume tot rolul. Eu şi Austin ne zâmbim reciproc şi reţinem loc la vma din­ tre mesele

cu microscop. N e aşezăm şi aşteptăm instrucţiuni

de la ghid- N-am nici un chef să mă mut. O să-mi lipsească Miami, zice el. - Chiar trebuie să pleci sâmbătă dimineaţă? -Dinpăcate, da. - Hei, gândeşte pozitiv... N-ai s-o mai ai pe Susan pe lângă tine. Imediat ce o spun, el chicoteşte. - E singurul lucru pozitiv! în rest, numai lucruri negative. Osă-mi fie dor de echipa mea de baschet, deAlex, Robin, Camila, de tine, până şi de rivalitatea cu Dallas. Surâde. Sper să reuşesc să revin în Miami din când în când, ca să vă pot saluta. Mi se pare că mă văd pe mine vorbind despre mutare cu Trevor si cu Gass. -A i să ne revezi pe toţi, sunt mai mult ca sigura.

îi zâmbesc, şi el îmi răspunde la fel

Apoi îl văd pe C am eron venind spre n de scaunul lui A ustin.

j g Nu aş fi vrut

^

. 5, sâ fii puţin mai ama

-T e-ai putea strădui,

bil cu el? F ă -o pentru m ine. In fon

pe urmă n-ai sa - 1 mai vezi.

jj„du-se Asvreasăvor-

besc cu logodnica mea, zice sub

- C e-i? întreabă.

,

.

j ^ a i sunt doar trei zi e

2J4________ __________________ ______________[ijlstln^^CjHpejj

- Bine, acum că sunteţi la locurile voastre, începeţi să anali­ zaţi la microscop conţinutul eprubetelor, zice ghidul, iar eu mă apropii de microscop să văd ce e înăuntru. -Vinerea asta e ziua ta, nu? mă întreabă Cam notându-şi ceva pe o foaie. Are un farmec diferit când e concentrat să înveţe. Gris? zice ridicând privirea spre mine şi trecându-mi mâna prin faţa ochilor. - Hm... da, zic coborând din nori. -Vinerea asta faci petrecerea, corect? - Da, de ce? - La ce oră vin să te iau? Nu ştiu ce să zic, pentru că nu ştiu încă nimic despre petre­ cerea de ziua mea. Se ocupă Trevor, mama şi Kate. -încă nu Ştiu... -Şiunde ai să o faci? -însala de sport a şcolii. -

blema? întreb curioTs^Xl^^^-^ o petrecere în sala de sport. de sport tâmpită.

întâm plă

P articip ăm la

“ feriţi m ai m ult decât o sală

Zâmbeşte

" Um aşa?

în pare c prelungeşte Pare ‘“ g^ijorează p u ţ " ' '^'‘^“ “ dat în gândurile lui.

46 P ingurul motiv pentru care găsesc puterea să mă ridic f)

din pat în dimineaţa asta este faptul că între mine

,

lucrurile sunt ca înainte. Nu m - aş putea trezi cu un gând I mai frumos' Mă pregătesc rapid şi ies din casă. îmi pun căştile şi ascult omelodie frumoasă, care mă înveseleşte şi mai mult. Merg repede şi, imediat ce ajung la şcoală, îl văd pe Cameron parcând. ' Alergia el. între două sărutări reuşesc să înţeleg că zâmbeşte şilucrul se confirmă când mă îndepărtez. - Suntem binedispuşi astăzi! zice el punându-şi mâinile pe mijlocul meu şi făcând un pas înapoi ca să se sprijine cu spatele de maşină.

- Cum să nu fiu, când suntem din nou împreună? Mă mângâie pe obraz. - îmi lipsea zâmbetul tău de dimineaţă, îl sărut iar pe buze. - Hai să ne grăbim să intrăm, trebuie să fac ceva miportant, zic luându-i mâna şi trăgându - 1 după mine în şcoala. în timp ce mergem se desprinde din mâna mea şx- mi pune

plastic pe care îl are în mână, varsand cafeaua pe aruncă cu el de pământ şi vine rapid spre noi. cred că voia să facă înainte să alunece pe ca ea şi

®P ^ ’

Cei din jur râd în hohote, în timp ce prietenele ei îi dau o mână de ajutor să se ridice.

i

i

î„ i aruncă o privire foribundă şi se duce la toaleta. - G am eron, n -avem

timp! Mişcă-te, zice a c e apropiindu-se.

- Ce trebuie să faceţi? întreb. - Cam, nu avem timp! repetă ea. - îţi povestesc după, zice şi-m i dă un sărut rapid pe buze. Rămân nemişcată în mijlocul culoarului, în timp ce Cameron se îndepărtează cu Cloe. Singurul motiv pentru care ea trebuie să fie atât de agitată e sora ei Garly. îmi închipui că toată graba asta are de a face cu Susan. Băieţii au aşteptat chiar prea mult să dea piept cu chestia asta şi cred că de-acum nu mai pot amâna. Ajung în sala de engleză înainte să vină profesorul. Observ că şi Cameron, şi ceilalţi sunt adunaţi în cerc în jurul unei bănci şi par să vorbească despre ceva important. Ma apropn să intervin în conversaţia lor şi o aud pe Sam că spune:

- Eu nu cred că e corect. Avem doar o fotografie si un martor ocular, nu certitudinea că a fost ea! Ax fi nevoie de alte dovezi ca sa iim siguri. - Despre ce vorbiţi? întreb. ' ' “ ^"^"Simediat despre ce e vorba. Nu toţi sunt de a ^ d s r ^ ^ p T ? * " ? “

cu Carly.

Susan^ zice Cloe uitându-se la Sam !'' tâmpită, cu o maşilă tTm pto ni intervine Sam.

■' se pare de la sine" fi putut avea cheile de la

’

™ ^

°

^ ă c a r nu se vede şoferul,

®

a fost. Cine altcineva ar Susan, dacă nu ea? întreabă

^----------- ------------------------ --, Gris. tu ce crezi? întreabă Sam, în speranţa că eu sunt de Apreda poliţiei fotografia mi se pare lucrul cel mai de bun Cliiar dacă nu se vede cine e la volan. Jsam , îini pare rău ... dar eu sunt de acord cu Gloe şi cu

Cameron. Politia trebuie să aibă fotografia aia. Cine ştie, poate constituie o probă, dar, oricum poate da informaţii utile ca

5ă se redeschidă investigaţiile despre moartea lui Garly. Poate oliţia reuşeşte să o analizeze în vreun fel şi să scoată ceva din ea. Probabil poate ajunge chiar să înţeleagă cine era la volan... chiar dacă răspunsul mi se pare evident.

Stim cu toţii că Susan ar putea fi capabilă de aşa ceva, nefiind o persoană pe de a-ntregul echilibrată. - Mai lipseşte părerea lui Austin, zice Sam. Cred că Austin se gândeşte la cu totul altceva acum. - Şi a mea, comentează Nash. Eu sunt de acord cu Sam. Sunt necesare si alte probe, ca să nu ne râdă poliţia în nas. - Să aşteptăm pauza de prânz, să vedem ce are de zis Miller, propune Cameron, ridicându-se în picioare tocmai cand intra profesorul în clasă. Din fericire, restul zilei trece repede. în tr-o pauză, interogat despre t^^ba cu poliţia, Austm a fost de acord cu poziţia l u i Cameron Ş l a lui oe, imune numai ca să-l lase toţi în pace. Se vedea foarte ^ alte lucruri pe cap şi că povestea aia era pentru el absolut pe '“ e te gândeşti? mă târziu după şcoală, când suntem mtmşi pe

P

- . . t orele, Cameron s-a oferit Imediat după ce s-au termina Bă mă ducă acasă, - L a n im ic im p o r t a n t , z ic cu ,

filmul la care ne uitam.

di«

2gg

_________________________________________________ CrisUnaJhi^y

Nici măcar nu-mi amintesc titlul. L-a ales Cameron asigurându-mă că avea să fie foarte frumos.

îmi ia faţa în mâini, ca să mă uit în ochii lui. - Ştii că mie nu-mi poţi ascunde nimic, zice el. - Mă gândeam la Susan. Dacă s-ar descoperi că a fost ea, ar aresta-o. Cu toate astea, m i-ar părea oarecum rău pentru ea, spun cuibărindu-mă în braţele lui. - Da, aşa e, ar fi ciudat să nu o mai avem printre noi, zice jucându-se cu o şuviţă din părul meu. Dar dacă lucrurile s-au desfăşurat aşa cum credem noi, e corect. Susan are nevoie de ajutor, altfel ar putea face rău altcuiva şi nu putem permite aşa ceva. - Da, ştiu, Cam. Totuşi, deşi m i-a făcut atâtea, deşi sunt con­ vinsă că ea era la volanul maşinii în seara aia, m i-e greu să cred că a vrut să îi facă rău celei mai bune prietene. - Şi de asta te iubesc, Cris! Eşti dispusă întotdeauna să vezi lucrurile bune. chiar dacă cu Susan mă tem că te-ai fript. Nu e persoana sensibilă şi neînţeleasă pe care o crezi. -A ş a o fi! Probabil, tu ai dreptate Cam potriveşte... ^

•

Scanned by CamScanner

nultimele două zile, Gameron a fost foarte înţelegător. Nu a comentat şi nici nu a pufnit când i-am spus că vreau să petrec

puţin timp cu Austin.

Am să îi simt lipsa mult, de aceea am vrut să profit de foarte puţinul timp pe care îl mai avem la dispoziţie ca să îmi iau rămas -bun

de la el cum trebuie.

Acum două zile, băieţii au predat la poliţie fotografia făcută înseara morţii lui Garly, iar Lindsay a dat o declaraţie. Nu ştim ce s-a întâmplat imediat după aceea şi ce se va întâmpla de acum înainte, dar cert este că ieri Susan nu a venit la şcoală. După-amiază se vehicula ştirea că fusese interogată şi reţinută la poliţie şi că nu o vom mai vedea o bună bucată devreme. Va fi ciudat să n-o mai întâlnesc şi, mai ales, să nu mai fie nimeni care să mă insulte sau care să-mi arunce pnvin răută­ cioase imediat ce mă vede cu Gameron. Ieri, deja absenta ei se simţea destul de mult, iar prietenele ei stăteau pleoştite la locul lor, fără să scoată un cuvânt. Cred câ erau impresionate. silesc să mă dau jos din pat. chiar dacă în clipa asta vrea să stau sub plapumă tot restul zilei. Deschid şifonierul să aleg ceva special cu care să mă îmbrac, «Vând în vedere că e ziua mea.

270_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^ s t i n a C h |n ^ Iau un tricou şi mă răsucesc să-l pun pe pat. Pe urmă, când ridic privirea, observ că fereastra e deschisă şi că perdelele se mişcă din cauza unui vânticel care adie afară. îmi amintesc perfect că am lăsat totul închis.

Mă apropii să o închid, dar pe pervaz remarc o cutiuţă roşie cu o fundiţă lila. Un zâmbet prostesc îmi apare pe faţă imediat ce pun mâna pe ea. Mă duc să mă aşez pe pat şi citesc ce scrie pe bileţelul lipit de fundiţă. „La mulţi ani, mititico! Te iubesc. Cameron.“ Gând desfac cadoul îmi cade o lacrimă. E un lănţişor cu un pandantiv? O inimioară de aur cu G+G încrustate pe ea. Nu pot să cred că Gameron a trecut dimineaţă pe aici ca să-mi lase această mică minunăţie! Ar fi putut măcar să mă trezească, i-as fi mulţumit cum se cuvine. îmi pun lănţişorul şi mă uit în oglindă: e perfect. Mobilul meu vibrează şi alerg să văd cine o fi. „La mulţi ani, mititico! Sper că ţi-a plăcut cadoul. Nu te pot însoţi la şcoală fiindcă am o treabă. Ne vedem acolo. Te iuţesc Lam. ss sama duc la şcoală să îl îmbrăţişez.

^bia aştept '

din casa. Din fericire, nu-mi trebuie mult să aiung la scoală iar

- M u Z S '

“ •

Zâmbesc şi ea pleacă.

trul atenţiei. E ce/maT 1^

naştere e că sunt în cen-

T gândesc la p e tr e c e r e r S ta r T ™ « «â fie stânjenitor când t

vor canta cu to ţii obişnuitul

y jlle in m iiL M - 2 __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ La mulţi ani!“ şi eu am să stau nemişcată ca n . ^ tiu ce să fac, unde să mă uit şi ce să spun î ,u l t i m e l e d o u ă z i l e ,K a t e ş i p ă r i n ţ i i „ ,e i n u a u f ă e u t altceva

ilecât să vorbeasca despre seara de azi!

„Osă fie excepţional", continua să îmi repete Kate Nu înţeleg ce o fi aşa de diferit de celelalte zile de naştere' Şaptesprezece ani sunt o vârstă ca atâtea altele, doar nu sunt şaisprezece anii Ar fi trebuit să fie mai emoţionant anul trecut! Tocmai mă pregătesc să încui dulapul când cineva îmi acoperă ochii cu mâinile. - Cine sunt? -T rev o r, zic eu.

- La mulţi anii fredonează el, şi eu îl îmbrăţişez imediat. Sunt fericită să ştiu că şi anul acesta îmi voi sărbători ziua cu el. Nu pot să nu mă gândesc cum ar fi fost dacă ar fi fost şi Gass cu noi... cu siguranţă ne-am fi dus într-un loc drăguţ, dupa

şcoală, si am fi sărbătorit în felul nostru. Gândul meu se duce la prietena mea, oriunde ar fi ea... Ştiu că ar fi fost mulţumită să mă vadă cu Trevor. Mi-e tare dor de ea. -Cum te simţi când a i u n an în plus? întreabă - Exact ca atunci când aveam ş a i s p r e z e c e . închid du

, p

şi o lu ă m s p r e c la s ă .

- Eşti gata pentru dif^^ră? - Da! Toată ^ ă p t â n x a n a , Ka e altceva! Nu înţeleg ce e aşa de p - E primul tău an la Miami şi

MobilulluisunăşiTrevorseopreştein

mijlocul coridorului

Să c ite a s c ă m e s a ju l.

- Totul bine, întreb eu. . -H m m ... da, numai c ă . » Să b e a u u n c e a i.

-A v e m o ră peste zece minute. N

iţeşti la a u t o m

a te ?

, vreau să în târzii.

Vreau

272 - Nu durează mult! Hai, să mergem, zice apucându-mă de braţ şi trăgându-mă după el. Merge cu paşi foarte grăbiţi şi nu reuşesc să mă ţin după el. Ce l-o fi apucat? De când îi place ceaiul lui Trevor? - Stai, zic o p r i n d u -m ă din mers şi eliberându-mă din strânsoarea lui. De când bei ceai? Bombăne ceva în şoaptă şi se apropie din nou de mine. -A m zis ceai? Voiam să zic ciocolată caldă! Mi se pare la mintea cocoşului că minte. - Trevor, mă iei peste picior? - Dacă îţi spun că da, te superi rău? Se scarpină în creştet. - Trevor! Nu pot să cred. De ce? Deschide gura să vorbească, dar mobilul îi sună din nou. - N-are importanţă. Hai în clasă. Zâmbeşte şi mă ia de mână. - Mai înainte îmi explici ce te-a apucat? - O să înţelegi după aia. îm i face cu ochiul şi m ergem spre clasă.

Urăsc când încearcă să mă mintă. Sper să aibă un motiv bine întemeiat să o facă. Ajungem în faţa clasei, şi uşa este deja închisă. Ciudat, mai sunt cinci minute până să înceapă lecţia. - Uite, am mai şi întârziat. Mulţumesc, Trevor! zic eu, şi el chicoteşte. Bat, dar nu aud glasul nimănui. - Intră şi gata. Trevor apucă clanţa şi deschide brusc uşa. Ai înnebunit, sunt sigură. ând se deschide uşa, văd scaunul din spatele catedrei gol şi cum pun piciorul înăuntru începe clasica melodie de felicitare. urlasT.

“

lip it e d e a s u p r a " " " '*

şi ţin în mâini un afiş f o t o g r a f i i l e n o a s tre

^

} i J ^ ____________________ _____ _______________m

E impresionant. Acum înţeleg purtarea ciudată a lui Trevor. gurul care lipseşte la apel e Cameron. Poate chiar avea altjva de făcut în dimineaţa asta. Băieţii se opresc din cântat, iar cineva îmi acoperă ochii. - Ghiceşte cine sunt, spune un glas minunat la urechea mea. -Cam? întreb. Mă întorc şi el mă sărută. - La mulţi ani, mititico! murmură. Sper că ţi-a plăcut cadoul. - E minunat, spun eu arătându-i-1. - Ei, ei... mai suntem şi noi pe aici, zice Cloe tuşind. îi zâmbesc şi o îmbrăţişez. Pe urmă fac acelaşi lucru cu toţi ceilalţi. , . -A , uite, ai deja un rid! face Taylor arătând spre un punct de pe faţa mea.

Chicotind, îi dau un pumn în braţ.

“

- M

i a

- M

i - a „ l i p

" t ^

c l o

a

p

, . , p

o

, e

colegii noştri.

.

S S

a i . p

W

. U

V in â

s e a r a ,

e » c e r a e d

, a

d

a

s e

i a

r i c e

i . M

e

d

S a m

i . » i . Ş

e

s c M

l m

i =

d

b r .,.^ n d » - m

» a b

e

, i . «

i . . ^

e

p

e p

»

a

. , . a o

. i »

«

e

. . , i

J n

-

L

rezi că ar putea merge? întreb eu pentru a mia oară.

fy

în curând. Trevor o să treacă să m ă la la petrecerea

de ziua mea şi aş vrea să fiu absolut p erfectă, cel puţin astă '"T a m e ro n s -a oferit săle dea o mână de ajutor părinţilor mei ca să aranjeze u l t i m e l e l u c r u r i , deci o să fie deja acolo. - Da, îţi lipseşte doar coroniţa ca să sem eni cu o prinţesă, zice Kate şi, când mă uit la ea înţeleg că nu e ironică. - Nu cred că e cazul, dar tot îţi mulţumesc. - încercam să te binedispun! Nu pari prea emoţionată. Parcă te-ai duce la o înmormântare mai curând decât la o petrecere, zice ea apropiindu-se să-m i aranjeze partea din spate a rochiei. - Nu ştiu, dar simt că se va întâmpla ceva... nici n -aş putea să explic, mă bâlbâi eu. E ceva ce simt în mine şi gata. Cineva sună la uşă şi Kate se duce să deschidă.

- E timpul să mergem! Trevor a sosit. Să ne grăbim, doar nu vrei să întârzii la petrecerea de ziua ta?

Iau gentuţa, mă uit în oghndă pentru ultim a oară şi ieşim din casă.

Părinţii mei organizează petrecerea asta de săptămâni, aşa câ trebuie să mă arăt fericită, deşi am o presim ţire stranie.

Trevor ne aşteaptă în grădină. E foarte elegant şi are un zâm­ bet minunat întipărit pe faţă.

--------------------------- -----------— ^Eştifoartefrumoasă,spuneelimediatcemăvede q.

.î„,isărutămâna.

vede.Surade

I^â amuză gestul lui galant. - îmi permiteţi să vă însoţesc până la maşină? - Desigur, cavalerul meu. Chicotesc, şi surâde şi el.

Cândparcăm şi coborâm din maşinăjrevorîmiîntindebraţul. Niciodata nu m i-au plăcut pantofii cu tocuri înalte, dar Cloe ainsistat să m i-i pun şi ştim cu toţii că, atunci când îşi pune ea

ceva în cap, obţine întotdeauna. în şcoală nu se aude n ici un zgomot, străbatem coridoarele care duc la sala de sp o rt cufundaţi în tr-o tăcere ireală şi e o senzaţie foarte ciudată. De aici ar trebui să auzim deja muzica, glasurile in v itaţilo r... - Şi dacă au schim bat locul în ultimul moment? mă uit în jur neliniştită. Trevor şi Kate tac. Pe neaşteptate, un băiat coboară scările. - Nash? Dar e în pijama!

- Gris, ce faci aici la ora asta? Ştii că n-ai voie, murmură el. - Dar astă seară e petrecerea.. . explică Trevor. - Directoarea a contramandat totul înultima clipă. Nu ştiaţi? - Cameron şi ceilalţi au venit aici acum o oră... Unde sunt? - Probabil s-au întors acasă, zice Nash. - Dar cum se poate aşa ceva? întreabă Kate. întorcându-se spre mine cu o privire temătoare. - N e - a r fi anunţat.

^

- Oh, nu! Tocmai am o b s e r v a t că am zece apeluri pierdute

de la mama ta! zice Trevor uitându-se la m obi. -D acă nu mă credeţi, duceţi-vă să controlaţi. Sala trebuie să fie goală, face Nash.

- Nu, bine, te cred. Sunt doar puţin deziluzionată.

sport

2 / 6 _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ — ..... Chiar dacă ideea acestei petreceri nu mă entuziasma, să ştiu că munca părinţilor mei s-a dus pe apa sâmbetei mă deran­ jează. Au consumat multă energie să organizeze totul în cele mai mici amănunte. - Eşti sigură? întreabă Nash. - Hmm... sigur, am încredere. - Eu nu, zice Trevor. Vreau să văd cu ochii mei. Zâmbeşte şi mă trage după el. Hmm... totul e prea ciudat, încep să cred că îmi ascund ceva. Ajunşi în faţa sălii de sport, Nash îmi zâmbeşte cu toată faţa. Kate face la fel şi dă uşile de perete. Asist la o explozie de baloane şi de lumini multicolore pe notele melodiei „Mulţi ani trăiască“. Lipit de perete e un afiş pe care scrie „Mulţumim că ai intrat în vieţile n oastre!iar alături semnăturile tuturor prietenilor mei. Mă silesc să-mi ţin lacrimile, în timp ce părinţii mei se apro­ pie să mă îmbrăţişeze. - îţi place? întreabă tata arătând spre sală. - Totul e minunat! - Trebuie să le mulţumeşti prietenilor tăi. Au muncit mult în seara asta, zice mama. - Unde sunt? Nu-i văd. Mă uit în jur. - Ultima oară când i-a m văzut erau Ia m ese, controlând ca băuturile şi m âncarea să fie în regulă. îm i fac loc prin mulţimea care a şi început să danseze şi să

«e distreze. Lângă o masă îi văd pe Robin şi pe Alex care stau la taifas CU Camilâ. - U ite-o pe sărbătorită! zice ea. Nu înţeleg dacă e bucuroasă că mă vede sau nu, d ar nu mă interesează.

Am

lucruri mai im portante la care să m ă gândesc.

Robm ş. Alex se întorc spre m ine şi m ă felicită. Scanned by CamS

----------------------------------------- ------------------ -------- ^

^Cris,cerici? E foarte frumos! ,V reisăbeiceva?

Hm, acum nu, mulţumesc. Ii căutam pe Cam şi pe ceilalţi, dar^nu'i’văd pe nicăieri. Erau aici acum câteva minute, dar n-am văzut unde s-au

dus, îice Cămila. - Sper să îi găsesc mai devreme sau mai târziu.

Zâiribesc şi continui să îi caut. în cele din urmă îi zăresc pe Sam şi pe ceilalţi. Cred că mă caută pe mine. _ ^ . - Felicitări nenumăratei zice Sam alergând să mă îmbrăţişeze. Eu şi ea chiar am trecut prin multe anul acesta, iar m cele dm urmă ie-am depăşit pe toate! Mă consider norocoasă să o am nSrăţişezpeTaylor.GloeJackşiLindsay.Şidat^^^^^^^^^ amînceput să simt acest oraş puţin mai mult al meu. Mau t a şimă simt fericită: sunt înconjurată de oamenn potrmţi, ştiu să dea căldură vieţii mele. -V ă mulţumesc fiecăruia dintre voi! Nu pot sa cred organizat cu adevărat toate astea!

- P e n tr u c e a m a ib u n ă p r ie te n ă a m e a ^ s a

. ţ

altele

Sam zâmbeşte, iar Cloe îi aruncă o . -Geam aibunăprietenăanoastra,ocorecteaza. Nu pot să nu râd.

- Mă duc să îi salut pe ceilalţi Surâd şi mă îndepărtez.

în realitate,8in g u ru llu cru p ecareil

u de Cam şi să îl iau în braţe. Sunt oprită de foarte mulţi, dar în cele din urmă îl văd. Se uită în jur, cred că dupa mine

lui înfloreşte uu surâs minunat. Este care l-a m văzut v r e o d a tă .

doresc în clipa asta e să „ran. şi pe chipul

P

o iau la goană spre el. Nimeni nu-şi poate imagina ce uşu­ rată sunt imediat ce-i simt mâinile pe şoldurile mele şi îi văd ochii adânci privindu-mi cu insistenţă buzele. - Bună seara, prinţesa mea, zice el glumind. - Bună seara, prinţul meu. Mă apropii şi îi las pe buze un sărut scurt. Eşti de mult aici? - De ceva timp... Nu puteam lăsa totul în mâinile lui Sam şi ale celorlalţi. Nu s-ar fi sfârşit cu bine. Surâde şi îşi pune mâna pe talia mea, începând să danseze. - Totul e minunat! zic dându-i un alt sărut pe obraz. - Şi totul e pentru tine, mititico. Sunt atât de fericită, în sfârşit simt că am dat de omul potrivit! - Te iubesc, zice el la un moment dat. - Şi eu te iubesc. Cam. Mă sărută încet. Ştie foarte bine că mă înnebuneşte atunci când face aşa. ^ - lartă-mă... pot? cere un băiat de lângă mine şi, când mă mtorc, îl văd pe Austin cu mâna întinsă şi cu ochii la Cameron. Lucrul acesta nu promite nimic bun. - Numai pentru că în scurt timp ai să fii foarte departe de oraşul acesta, zice Cameron contrariat.

Iui d ^ d f

f

ducem în centrtd ringu-

Zâmbeşte.

- Nu-i aşa? Au organizat totul la p erfecţie. Came o T c a " se

Acum par toti 3

T

'^^; '

- Deci tu şi CaLron «echeamea ' Da, o tai scurt.

n '

^

Lindsay.

"g^ijoraţi... Ce se întâmplă? audîn şoaptă la

-------------------------------- -------- ------- --------

279

fjuintenţionez să vorbesc despre asta cu el, mai cu seamă în seara asta, care e ultima pe care o petrecem împreună. ^ ^Afostalesdinnouel.

Măîndepărtez puţin şi îl văd zâmbind. - Austin, îmi pare rău ... zic oprindu-mă din dans.

^Nu-ţi face probleme. Şi începe iar să danseze. Nu ştiu ce aţigăsit tu şi Garly la el şi, ca să fiu sincer, nici nu vreau să ştiu. Dar sunt fericit că te-am cunoscut, eşti o prietenă minunată. Doar un lucru aş vrea să ştiu. -Ce? -Crezi că, dacă n -ar fi fost Cam, lucrurile ar fi stat altfel? Vreau să zic, între mine şi tine. -Nu vom şti niciodată, Austin. Poate am fi fost împreună, poate nu. Cine poate spune? Rămânem în tăcere câteva clipe, lăsând muzica să vorbească înlocui nostru în timp ce dansez în braţele lui. - Chiar a fost un an greu, dar a fost frumos să îl petrec cu tine. -Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie, răspund. - Să nu îi asculţi niciodată pe alţii. Nu eşti la fel cu Garly! Tu... eşti diferită. - Ştiu. întotdeauna l-am iubit pe Gameron şi niciodată nu m-am îndoit de ce simt pentru el. - Ne vedem mai târziu. Gris. îmi dă un pupic pe frunte şi se îndepărtează. Seara continuă într-un mod plăcut. N-am încetat să dansăm Şi să cântăm, iar foamea şi oboseala încep să se facă simţite. - Niciodată n-am crezut că mă voi distra atat! -A i văzut. Gris? Ti-am spus eu, face Cloe. Fireşte, ea are întotdeauna dreptate, nimeni n-are dubii în privinţa asta. ............................ -A h, nu! exclamă Sam şi, când mă uit în direcţia ei, ii vad pe Matt şi pe Trevor venind spre noi.

- La mulţi ani, Gris! Matt mă îmbrăţişează. -M ulţumesc de mii de ori. răspund eu străduindu-mă să surâd. - Ş i vouă complimente! Aţi fost cu adevărat foarte bune la organizare, le laudă pe Sam şi pe Gloe. - Credeam că te-am pierdut, chicoteşte Trevor. Sunt prea mulţi astă seară. - Trebuiau să fie mult mai mulţi! remarcă Sam. - Băieţi! strigă Lindsay venind spre noi. - Ce te-a apucat? întreb eu când e destul de aproape. - Susan a fost eliberată acum jumătate de oră! - Ce? întrebăm toţi în cor. - După cât se pare, poliţia a constatat că nu a fost ea la vola­ nul maşinii care a lovit-o pe Garly, zice Lindsay dintr-o suflare. Nu pot să cred. -Atunci cine? întreabă Trevor. -Asta nu ştiu. Părinţii mei atât au ştiut să-mi spună. - Trebuie neapărat să îi spunem lui Gameron, face Gloe. - Mă duc să îl caut, zic eu întorcând capul. -V in cu tine. Unde l-ai văzut ultima oară? întreabă Trevor. -A cu m cinci m inuteera la bar cu G am ila,răspundeLindsay.

Ne facem loc prin mulţime şi în cele din urmă reuşim sa ajungem la Gamila. -Copii, ce se întâmplă? - L-ai văzut pe Cameron? Ce se întâmplă?

afară. Se uită zăpăcită la noi.

-N im ic, răspunde Trevor

d e â r r o ‘: ^ “‘“ momente.

în curte, dar niciurmă ascuns? întreb, oprindu-mă câteva

"

------------------

poate e pe partea cealaltă a şcolii! Mă duc să văd. Lifldsay se în d ep ărtează. f,e ducem sp re p a rc a re , ap oi Trevor se opreşte să-şi scoată

obilul din buzunar. ,

P e ce

n aita n - are sem nal? întreabă mişcând mâna în toate

direcţiile în căutarea reţelei. ^Trebuie să te îndepărtezi de sala de sport ca să ai semnal, ^ci nu se prinde, îl informez eu. încearcă să te duci mai încolo. - Bine. Mă uit la Trevor cum se îndepărtează, încă nu pot să cred că Susan e nevinovată... Dacă nu ea a om orât- o pe Carly, atunci cine ar fi putut să fie? Mă uit în direcţia spre care s-a dus Trevor şi nu îl mai văd! Unde a dispărut? Locul acesta începe să mă cam înspăimânte... Mă întorc şi văd o maşină care vine cu toată viteza m direcţia asta. în direcţia mea. t j„+ Se apropie scrâşnind. Culoarea jeep u lu i e de n econfun da .

Dmcolo de parbri* reuiesc si-i vid ochii vem ?. pnvtea

,

asasină. De ce o f a c e ?

“

^

î

P ° ^ ^ ^ f e r n u V a i am scăp are.

Dau să o iau la goana, ştnnd „Povestea lui Carly se repeta , co Aveau dreptate..., dar nu m -aş fi gan
că asasi-

Nuuu! Aud glasul in^onfundabd aUui Trew^^^ fa^ându-mă

Apoi o izbitură puternică ma p îmi pierd conştienţa.

CRISTINA CHIPERI, o liceană din Padova, a devenit una dintre cele mai citite autoare în rândul tinerilor după ce poveştile sale, publicate pe platforma online wattpad, au ajuns în librării sub forma unei trilogii:-My dilemma is you. Dacă povestea de dragoste dintre Cris şi Cam a prins aripi în timpul vacanţei de Crăciun, odată cu începerea şcolii reapar suspiciunile şi neînţelegerile. Secretul despre Carly, fosta iubită a lui Cameron, îi pune la încercare tinerei atât curiozitatea, cât şi dragostea. Va reuşi oare Cris să depăşească noile probleme care apar în viaţa ei? ---------- .« 0 ^

,My dilemma... este senzaţia intemetului şi a librăriilor, deopotrivă.

Cititorii şi fanii au înnebunit complet: nimic altceva nu mai există. La Repubblica „O poveste despre maturizare, emoţii şi sentimente bulversante, care merită, cu siguranţă, citită! O plăcere să citesc această carte. îmi aduce aminte de adolescenţă şi de gândurile şi sentimentele de atunci, care se schimbau cu viteza luminii! “ Delicatese literare

Nu pierde următorul volum al trilogiei My dilemma is youl

Pl;; J

Tradiţie din

1989