CUPRINS 1.Introducere 2. Fundamente teoretice 2.1. Etimologie 2.2. Istoric 2.3. Aspecte demografice 2.4. Riscuri asociate cu comportamentul homosexual 2.4.1. Stigmatizarea și discriminarea persoanelor LGBT în diverse medii sociale 2.4.2. HIV/SIDA în relație cu LGBT 2.4.3. Problematica suicidului la LGBT 2.5. Atitudini și comportamente față de diversitate 3. Obiective și ipoteze
4. Participanți 5. Design 6. Instumente
7. Procedură 8. Prezentarea și interpretarea rezultatelor 9. Concluzii
1
1.
Introducere Cotidianul care descrie secolul în care trăim, manifestă o deosebită deschidere spre
ceea ce înseamnă orientare sexuală și exteriorizarea publică a acesteia. Dar, oare, această deschidere este una reală sau o reprimare a unei epoci ,,confiscate ,,confiscate de mariaj’’ 1?. După cum afirmă și Michael Focault, ,,ne-am ,,ne-am plasat pe noi înşine sub semnul sexului, dar nu atât sub semnul unei Fizici a sexului, cât sub al unei Logici a sexului ’’ ,
2
această sexualitate actuală se
bazează mai mult pe logica lo gica și ideologia țării în care trăim, generând, astfel, diferite atitudini față de persoanele homosexuale, transexuale, atitudini care nasc chiar și fobii precum homofobia sau homonegativitatea. Ostilitatea față de sexualitate provine și din cauza modalității în care
persoanele homosexuale își expun această orientare și atitudinea lor față de o societatea încă, clasică, bazată pe anumite doctrine și cu anumite concepții despre cele doua sexe care o guvernează. Deși homosexualitatea nu este și nu a fost o boală cu manifestări acide asupra organismului uman, este privită drept o anomalie și un factor dis turbator în bunul mers al dogmelor tradiționale care ne conduc. Anxietatea este sentimentul cel mai acerb în această luptă
de acceptare a sinelui și a criticii alterității. În acest caz, un exemplu concludent îl constituie sfatul dat de marele psihanalist Sigmund Freud unei mame al cărei copil prezenta câțiva dintre
indicii homosexualității.3 Pornind de la negarea pronunțării, cu atât mai mult, în scris, a acestui termen și încercarea disperată de a-și aduce fiul pe făgașul heterosexualtității, observăm cum atitudinea și acceptarea celor din jur este definitorie în procesul integrării homosexualității ca normalitate în cotidianul zilelor noastre.
constructivismului social, ne vorbeste și Ion Ion Vladuțiu: Din perspectivă explicativă a constructivismului Homosexualitatea în sine este un u n fapt de viaţă, un fapt social. Comportamentul sexual în sine nu este un comportament deviant. Societatea este aceea care, în raport cu o multitudine de criterii, care ţin de sexul şi vârsta persoanei, de perceptele religioase şi morale existente în cadrul 1
Michel Foucault, Istoria sexualității , Vol.I, Editura.Univers, Bucureș ti, 2005, p.7. Idem,p.76. 3 Irene Ionescu, Freud și homosexualitatea, homosexualitatea, București, 2015, http://www.psync.ro/blog/files/pink_freud.html. 2
2
acesteia la un moment dat, de interesele anumitor grupuri şi instituţii sociale etc., îl califică drept o formă potrivită sau nepotrivită a sexualităţii umane. Societatea este aceea care face din comportamentul homosexual un comportament deviant. Homosexualitatea, la fel ca multe alte forme ale comportamentului uman, nu este inerent deviantă; ea devine o formă a comportamentului deviant ca rezultat al unui complex proces social care o defineşte astfel 4.
De la păcat, la libertatea manifestărilor sexuale, homosexualitatea a fost, este și va rămâne un subiect atipic, cu o serie de studii și experimente la bază, cu o infinitate de trăiri suprimate sau nu, o decizie și un act propriu pe care, unele persoane, și-l vor asuma și susține, iar altele, din păcate, din cauza unei posibile labilități psihice îl vor nega prin depresie sau chiar, uneori, prin suicid.
4
Ion Vlăduț, Homosexualitatea și atutudinile socio-legale socio-legale față de această formă a sexualității umane , 2005, nr. 3-4, http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2005/art12-%20Ion%20Vladut.pdf, p.3.
3
2. Fundamente teoretice
2.1. Etimologie
În ceea ce privește etimologia acestui termen de homosexualitatea și definițiile care se nasc pe baza acestui tip de orientare sexuală, există o varietate de studii care încearcă să o
definească, să-i găsească originea și să exprime logic toate manifestările ei. Etimologic vorbind, cuvântul homosexual denotă iubirea față de același sex, existând diferențe comparative între termeni, precum adejectivul care definește un anumit tip de comportament și
devine o etichetă a unei anumite orientări și substantivul care reprezintă imagini și acțiuni prezente între homosexuali. Homosexualitatea definește acțiunea în sine cu toate manifestările ei, de la atitudini, la comportamente, pe când acestă atracție față de persoanele de același sex are termeni proprii, atracția feminină fiind încadrată în aria lesbienelor, iar atracția masculină desemnând comunitatea gay. Termenul de
homosexual , respectiv homosexualitate a fost elaborat de austriacul
Karl-Maria Kertbeny(1868)5 care, împreună cu germanul Ulrichs, pledează pentru această, a treia, categorie de oameni care se nasc cu predispoziții sexuale imposibil de schimbat, iar pulsiunile care-i domină nu trebuie să determine discriminare lor în în niciun fel. Standardizarea acestor termeni se face prin intermediul diverselor publicații, precum cea a lui Richard von Krafft-Ebing(Psychopathia Sexualis,1886).
Devenind un termen cu o largă circulație în diverse medii sociale, ajunge să fie un cuvânt-standard pentru exprimarea unei orientări și a unui mod de a fi, astfel încât începe
această luptă acerbă a psihologilor, psihanaliștilor, sociologilor sau biologilor pentru descoperirea cauzei producerii acestei mutații, așa după cum unii dintre ei o definesc. Psihiatr ii, ii, precum Magnus Hirschfeld (Die Homosexualität des Mannes und des Weibes, 1914), cel care
5
Dan Heching, homosexuality.
TheWord'Homosexuality'IsBorn , 2016, https://www.out.com/today-gay-history/2016/5/06/birth-term4
alege să militeze pentru LGBT, încep să demonstreze faptul că homosexualitatea nu are nimic în comun cu mediul clinic, cu bolile sau anomaliile, așa cum se afirmă uneori.
euni aceste orientări, atât gay cât și lesbianismul și alte sfere ce nu se Pentru a putea r euni încadrează, după anumite norme, în normalitatea pe care noi o cunoaștem, se formează, în anii ‘80, termenul englezesc de LGBT 6, cel care înglobează persoanele transgen ce au suferit un proces de d e marginalizare socială și se începe încep e un proces amplu de integrare socială și acceptare a alterității cu toate modificările ei. Era necesar acest demers îndelungat pentru definirea clară a acestui tip de orientare și clarificarea acestei mișcări a LGBT-ului, pentru a scăpa de sub stigmatul de boală mentală și tulburare psihică adus acestei categorii. Atingând capitolul teoriilor provenienței homosexualității și descoperirea originii acesteia, Sebastian Bartoș, în capitolul Selecția partenerilor de același sex , din lucrarea Psihobiologia sexualității (2011), face o scurtă incursiune în geneza acestui tip de orientare. Deși
cu baze teoretice în genetică, iar mai apoi în imunologie, se ar ată ată faptul că ,,oamenii pot fi homosexuali conform unei definiții, dar nu și conform alteia 7 , astfel încât ipoteze susținute
empiric și sursele științifice care caută în adâncurile ființ ei umane și a structurii biologice a acesteia, se dovedesc a fi studii raționale, cu argumente decisive în definirea homosexualității din
perspectivă biologică, neurologică, psihologică etc., însă, ceea ce o definește cu adevărat stă la baza experimentalismului și a structurii comportamentale a fiecăruia dintre noi. Sebastian Bartoș ne vorbește despre o depatologizare a homosexualității, alegând drept formulă doveditoare a acestui fapt, teoria formării alianțelor. Această teorie devine imparțială în alegerea unei singure surse de proveniență a homosexualității, căci ceea ce stă la baza definiției sale este evoluția care a a favorizat comportamentul homosexual, nu o orientarea homosexuală. homosexuală.8 Folosind date și
reacții ale lumii animale se dovedește similaritatea sexualității omului cu cea a animalelor, modelul excluzinii benefic din punct de vedere reproductiv, putând fi pliat ambelor categorii.
Această menținere a alianțelor se dovedește a fi, încă din cele mai vechi timpuri, o sursă a homosexualtății, sursă care prevede menținerea speciei, adaptabilitate și chiar, uneori, ascensiune
6
Wikipedia, LGBT , https://ro.wikipedia.org/wiki/LGBT Sebastian Bartoș, Psihobiologia sexualității.Idei de cercetare, Editura Sinapsis, Cluj-Napoca, 2011, p. 8 Idem, p. 7
5
socială. După cum bine știm, homosexualitatea este o construcție socială9, o reflecție a determinismului social, în unele cazuri sau un conflict de identitate care, la maturitate se
materializează într -un -un anumit tip de comportment fie homosexual sau heterosexual. Homosexualitatea, după cum afirma și Focault10 constituie o specie nouă cu un anumit tip de adaptare și anumite norme și atitudini specifice. Astfel încât, treptat, oamenii decid să își construiască comportamentul sexual în funcție de două categorii: fie homosexual, fie heterosexual.11 Acest mod de a fi constituie o manifestare a proprii personalități și o identitate
ic, trece prin diverse stări, de l acceptare, la negare, de la de gen care, din punct de vedere istor ic, susținere, la stigmatizare.
9
Alina S. Rusu, Homosexualitatea: un paradox Darwinian? , ClujNapoca https://www.slideshare.net/1Leu/homosexualitatea 10 Idem. 11 Idem.
6
2.2 Istoric
Dezvoltarea identităţii de gen constituie un prim-pas înspre acceptarea propriei personalităţi şi de aici, porneşte şi acceptarea celor din jur, homosexualitatea fiind un fapt de viaţă, un mod de trai şi un flux de sentimente diferit, pe alocuri, faţă de ceea ce noi numim normalitate. Din perspectiva psihologiei dezvoltării, capacitatea de a forma legături emoţionale intime cu alţi indivizi este considerată ca reprezentând o caracteristică principal a unei bune funcţionări a personalităţii, aşa cum afirmă Richard Bolwby în lucrarea Attachment and Human (2007), Development (2007),
configurarea mentală şi înţelegerea organizării propriilor simţuri şi raţiuni
duc la o bună funcţionare atât cu propria interioritate, cât şi cu alteritatea. Formarea noastră ca indivizi ai socialului se manifestă încă de la cele mai fragede vârste, de aceea, apariţia acestei
orientări homosexuale se pune, uneori, pe seama climatului familial şi social al mediului în care copilul îşi desfăsoară existenţa. Tot Bowlby ne vorbeşte despre ataşamentul copil-mamă, prima legatură pe care copilul o formează şi influenţa acesteia asupra adultului viitor. Ni viitor. Ni se vorbeşte despre acest model de lucru intern şi emoţiile, trăirile şi sentimentele care guvernează deciziile
unui adult, ajuns la această etapă. Primordial în aspectul relaţiilor sociale şi definitorie pentru ipostaza de adult a cărui orientare sexuală este bine definită, este ataşamentul matern al noului născut căci, la începutul vieţii lui, este o prelungire a sufletului matern , oglinda sufletului sufletu lui mamei sale- a structurii ei psihologice şi emoţ ionale ionale complete, așa după cum afirmă profesorul Franz
Ruppert(2012). Însă, între această legătură internă produsă între mama şi copil trebuie produsă o
separare, a cărui agent este tatăl copilului, separare necesară definirii dezvoltării indentităţii de gen. Despre acest sentiment sexual contrar , aşa cum îl denumea Carl Friedrich Westhpal,
în anul 1870, se nasc multe teorii şi explicaţii atât din punct de vedere religios, psihanalitic, psihologic sau biologic, însă, chiar dacă explicațiile multiple nu-i definesc originea, homosexualitatea determina un anumit tip de atitudine, a noastră, cei care ne încadrăm în sfera 7
normalului, față de homosexuali și a lor, față de noi. Așadar, având la temelia analizei acestui subiect, o serie de studii și cercetări de diverse naturi asupra homosexualității, primul imbold îl are atitudinea alterității față de acestă orientare, căci ,, În al patrulea caz, homosexualitatea simbolizează un stil de viată permanent, cu un rol sau identitate socială corespunzătoare. Motivaţia sexuală individuală depinde de aceste variaţii culturale."12
Homosexualitatea, privită drept o orientare atipică, dar, totuși, un mod de a fi, parcurge un traseu anevoios până în momentul momen tul acceptării acesteia ca mod de viață cu sentimente și pulsiuni proprii. Deși homosexualitatea a existat dintotdeauna, cu diverse forme de manifestare, prima dată apare în anul 1869, inserată într -un pamflet care avea la bază condamnarea a tot ceea ce interzicea sodomia și emoțiile, trăirile care se aflau înafara ariei
normalului. Chiar și Antichitatea Antichitatea vine cu dovezi viabile asupra existenței acestor orientări, orientări, prin mărturisiri istorice referitoare la poziția unor persoane în mormânt și obiectele care îi înconjurau. Trecând de la permisivitatea pulsiunilor sexuale ale culturilor din Grecia antică, la statutul special oferit uneori persoanelor homosexuale în America precolumbiană, se ajunge în Evul Mediu unde se impun restricții și se definesc limite între ceea ce înseamnă homosexual și
la plăcerile regăsite heterosexual. De la primele manifestări homosexuale produse în Africa, până la plăcerile în istoria Asiei cu privire la acest aspect al vieții cotidiene, homosexualitatea produce
controverse și trece de la o simplă pulsiune sexuală acceptată ca atare, la crearea unor homofobii care generează procesul de suprimare a homosexualității și interzicerii practicii publice a acesteia. Clasicismul ne întâmpină cu o atitudine benevolă față de aceste acte sexuale între
persoane de același sex, având la bază principiul pederastiei și aducând la rang de lege aceste manifestări homosexuale. Având la bază principiile creștinismului, Evul Mediu și Renașterea impun restricții și adâncesc acest dezechilibru social, care găsește totuși, o metodă de eliberare în epoca Iluminismului atitudinile faţă de formele de sexualitate ilicită sau alternativă au fiind definite şi ele de o toleranţă crescândă.13 Urmând acest parcurs, homosexualitatea ajunge în
secolul XX, secol în care permisivitatea indentității de gen și exprimarea sexualității nu mai păstrează normele impuse de dogma creștină sau valorile tradiționale anterioare, astfel încât în atitudinea socială și politică s-a produs o schimbare. 12
Bogdan Mateciu, Tipuri de homosexualtăți , apud, Kon, A Sociocultural Approach Approach, în Theories of Human Sexuality, Plenum Press, N ew York şi Londra, 1987, pag. 278-279 13 Sorin M. Rădulescu, Sociologia şi istoria comportamentului sexual „deviant”, Bucureşti, Editura Nemira, 1996, p. 191.
8
Această orientare sexuală trece de la etapa de anomalie, boală, dupa cum o denumea care se manifestă la un individ și și Hickey un sindrom sau tipar comportamental sau psihologic care se care e asociat cu dificultati sau dizabilitatea sau cu un risc semnificativ ridicat de a suferi moartea, durerea, dizabilitatea sau o importantă importantă pierdere a libertății
14
, la un proces de
acceptare și convenție cu mediu social în care aceștia își dezvoltau activitatea, iar prin prisma presiunilor și a schimbărilor de paradigmă socială a diverselor culturi, DSM modifică încadrarea homosexualității din categoria tulburărilor psihice, la o formă ego-distonică ego-distonică , eliberându-o de sub auspiciul anomaliilor.
Treptat se ajunge la eliminarea homosexualității din DSM(1987), demers susținut de Asociația Americană de Psihologie, astfel încât, pe lângă homosexualitate se exclude si categoria persoanelor LGBT de sub această sferă a anomaliilor psihice, a bolilor sociale sau a
tulburărilor emoționale. Avand în vedere sorgintea acestei orientări sexuale găsim referințe care ne trimit în secolul a XIX-lea, în Germania, secol în care homosexualitatea îşi cere drepturile şi doreşte să scape de acest stigmatism social care îi ingrădea simţurile şi îi imputa dreptul de a se manifesta
în conformitate cu resorturile interioare, în societatea în care trăiau. Fiind considerată un păcat şi , totodată, o difuncţie la nivel psihic, homosexualitatea străbate un drum lung până la momentul acceptării drept un comportament care se poate alătura heterosexualităţii. De la renegarea acestei orientări, până la acceptarea, cu anumite limite, a homsexualităţii, se străbate un drum anevoios care înglobează mai multe aspecte determinante pentru acest tip de dezvoltare. De la studiu biologic, la cel ereditar, lucrările de ştiinţă conchid conch id faptul că această orientare sexuală ţine, mai degrabă, de influenţa culturală a zonei zon ei în care aceasta se manifestă. Treptat, deși supuși oprobiului public și negării unei astfel de atitudini ce se presupunea că reprezintă o formă de sfidare, homosexualii au parte de o toleranță din punct de vedere legal, manifestându-se, astfel, câteva schimbări la nivel de lege: Mai întâi, ca rezultat al The Offences Against the Person Act din 1861, pedeapsa cu moartea pentru delictul de pederastie a fost înlocuită cu o sancţiune mai uşoară: închisoare de la 10 ani la închisoare pe viaţă. Apoi, faimosul „amendament Labouchère” (The Criminal Law Amendment Act), din 1885, avea să diminueze gradul de pericol social al actelor de indecenţă între bărbaţi, în public sau în viaţa 14
Hickey Phillip, Homosexuality:The Mental Illness That Went Away , 2011, http://behaviorismandmentalhealth.com/2011/10/08/homosexuality-the-mental-illness-that-went-away/ .
9
privată şi, în consecinţă, să prevadă, pentru astfel de acte, doar o sancţiune de până la 2 ani închisoare cu muncă muncă silnică.15
Mutațiile asupra viziunii acceptării acestei orientări se produc abia în secolul XX, atunci când are loc un dezgheț față de doctrinele anterioare și suprimarea adusă încă din perioada Greciei antice. Odată cu Drepturile Omului, cadrul juridic, în ceea ce privește persoanele LGBT,
a devenit unul mult mai permisiv și confortabil în această problemă a excluziunii sociale. Instrumentele care au în vizor suprimarea discriminării și înlocuirea atitudinilor homo fobe care produceau zarvă la nivel social, sunt date de legi ce prevăd dreptul fundamental la libertate și
exprimare liberă, ca de exemplu, legea regăsită în Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii prec um sexul, rasa, culoarea, Europene: se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală sexuală16.
Trecând de la climatul European la cel al țării noastre, găsim și aici o evoluție în
procesul de d e acceptare a persoanelor LGBT, mutația, aici, fiind una de ordin moral și, totuși, în urma cercetăriilor și studiilor făcute în societatea românească se concluzionează cu faptul că Aparent o «victorie» a homosexualilor din România şi un «eşec» al conştiinţei morale pusă să vegheze asupra «purităţii» vieţii sexuale vieţii sexuale a românilor. În realitate, legislaţia românească în acest domeniu continuă să rămână una din cele mai represive din Europa şi din lume17 .
De-a lungul istoriei, istoriei, de la anomalie la sodomie, de la genetic la biologic, biologic, de la social la psihic, toate domeniile de natură umană au încercat să definească acest f enomen enomen al
homosexualitătii, să o accepte sau să o reprime, să o denigreze sau să o integreze, însă concluzionând asupra evoluției sale, încă din cele mai vechi timpuri, homosexualitatea devine parte integrantă și variațiunile produse asupra subiectului acceptării sau excluderii sale ține de
cultura țării în care se regăsește și de legile aferente acesteia, căci, Omul nu are instincte sexuale. Comportamentul sexual uman, după cum am văzut, variază mult de la individ la individ şi de la o cultură la alta şi acest comportament este deplin dependent de învăţare şi condiţionare. Gusturile, preferinţele, ţelurile şi motivele care determină şablonul de 15
Ion Vlăduț, Homosexualitatea și atutudinil e socio-legale socio-legale față de această formă a sexualității umane , 2005, nr. 34, http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2005/art12-%20Ion%20Vladut.pdf, 4, http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.3-4-2005/art12-%20Ion%20Vladut.pdf, p.6. 16 Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf 17 Op.cit . Ion Vladuț, p.10.
10
comportament sexual al unui individ sunt dobândite în Creiere homo şi gene homo www.homosexualitate.ro 13 contextul experienţelor sale unice şi nu sunt în nici un caz înnăscute ori moştenite. Doar dacă acest fapt este integrat în profunzime şi absorbit este posibil să se discute despre fenomenele sexuale umane dintr-o dintr-o perspectivă ştiinţifică. 18
18
Bogdan Mateciu, Tipuri de homosexualtăți , apud, Churchill, Homosexual Behavior Among Males: A CrossCultural and Cross-Species Investigation , pag. 101.
11
2.3 Aspecte demografice și psiho-sociale ale homosexualității
Vorbim despre homosexualitate, chiar și în zilele noastre, cu o reținere ușoară și prin prisma unor limite personale impuse atât de mediul familial, cultural sau social în care ne
dezvoltăm. Deși homosexualității si persoanelor LGBT li se dă șansa să își manifeste trăirile în mod normal, lipsite de constrângeri, studii de psihiatrie și psihopatologie clinică declară faptul că anxietatea și depresia sunt manifestări care apar mult mai frecvent în cazul acestui tip de persoane. Studiile făcute în cazul depresiei atât la persoanele heterosexuale, cât și cele
homosexuale au la baza teste și chestionare chestionare atent elaborate, precum BDI-II(Beck, Steer&Brown 1996), așadar rate mai mari de respingere din partea familiei au fost semnificativ asociate cu stări de sănătate precare. Pe baza raporturilor de d e șanse, tinerii LGB care au raportat niveluri mai ridicate de respingere familială în timpul adolescenței au avut de 8,4 ori mai multe șanse de a recurge la tentative de suicid, de 5,9 ori mai multe șanse de a dezvolta depresie, de 3,4 ori mai multe șanse de a consuma droguri ilegale și de 3,4 ori mai multe șanse de a se angaja în raporturi sexuale neprotejate, comparativ cu omologii din familii care nu au raportat sau au raportat niveluri scăzute de respingere familială .19 Iar în urma acestui fenomen de ostracizare
socială pe care persoanele LGBT îl resimte, se creează confuzii la nivel psihic, sentimente de excludere socială și neapartenența la grup, la societate. Aceste lamentări psihice și dezechilibre produse în urma unor stări de angoasă și interiorizare a propriilor gânduri, conform studiilor efectuate, se produc cu preponderență în cazul adolescenților. Această perioadă instabilă din
punct de vedere psihologic, aduce cu sine incapacitatea acceptării propriei persoane, negarea propriilor stări și imposibilitatea imposibilitatea depășirii unor probleme de ordin moral. Manifestările acestor persoane LGBT s-au concretizat, de-a lungul anilor, în anumite grupări cu statut individual, înafara normelor sociale, grupări ce reprezentau universuri 19
Caitlin Ryan, David Huebner, Rafael M. Diaz, Jorge Sanchez , Family Rejection as a Predictor of Negative Health Outcomes in White and Latino Lesbian, Gay, and Bisexual Young Adults” 2009 346 –350, https://pediatrics.aappublications.org/content/123/1/346?sso=1&sso_redirect_count=1&nfstatus=401&nftoken= 00000000-0000-0000-0000-000000000000&nfstatusdescription=ERROR%3a+No+local+token ,
12
,
compensatorii în vederea acceptării acestei orientări ce a fost negată și renegată de către mediul social în care apărea. Pentru o acceptare a interiorității este necesar un proces inițiatic în ceea ce privește înțelegerea homosexualității ca normalitate, nu ca un factor de risc pentru integritatea celor din jur, sau ca pe o boală incurabilă. Iar mai apoi, acceptarea alterității și a prejudecăților pe
care aceasta le poate emite. În vederea procesului de integrare, se naște fenomenul de coming out . Acesta a luat naștere odată cu perspectiva adoptării unui militantism asupra drepturilor
persoanelor LGBT și presupune, după cum am spus, un proces de inițiere ce se desăvârșește prin acceptarea și integrarea completă într -un -un anumit mediu familia, social, cultural. Se trece de la ipoteze biologice, precum cele ale lui Havelock Ellis, din lucrarea Psihologia sexului(1933) care afirmă faptul că homosexualitatea este o anomalie congenitală care se poate numi patologică, dacă patologia este nu știința bolilor, ci a anomaliilor, așa că o persoană homosexuală este la fel fel de sănătoasă ca una daltonistă20 , la ipoteza lui Sigmund Freud
care pune pe seama experienței de viață sau a anumitor factori decisivi care condiționează într -un -un fel, sau altul, opțiunea pentru heterosexualitatea sau homosexualitate. Treptat, se ajunge la concluzia că această orientare sexuală nu este fixă, ci se poate modifica pe întregul parcurs al vieții, iar domeniul biologic, ereditar, social sau psihologic sunt doar potențiali factori influenți în acestă decizie asupra sexualității individuale. Privind dintr-o perspectivă demografică, pe întreg teritoriul UE, conform Eurobarometrului, 11% din respondenţi au afirmat că s-ar simţi inconfortabil având un homosexual ca vecin (răspuns 11-3 pe scară), iar 67% s-ar s-ar sim ţi confortabil (răspuns 7 -10 -10 pe scară21 , iar la celălalt capăt al scării, România este ţara cu cel mai mare procent de respondenţi care se simt inconfortabil având un homosexual ca vecin (36%), urmată de Lituania, Letonia, Bulgaria şi Ungaria.22
Printre primele studii recunoscute asupra aspectului demografic în ceea ce privește homosexualitatea și răspândirea acesteia, un studiu cunoscut și prin prisma criticilor aduse este cel al lui Alfred Kinsey(1948), cel a cărui denumire o poartă și instrumentul de ,,măsurare” a
orientării sexuale, numită Scara Kinsey, el raportând faptul că aproape 46% dintre subiecții 20
Ursula Sandner, Este homosexualitatea o boal ă? ă? , 2017,https://www.ursula-sandner.com/estehomosexualitatea-o-boală. 21 Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf p.23 22
Idem, p.33.
13
bărbați au "reacționat" sexual la persoane de ambele sexe în cursul vieții lor de adulți, iar 37% au avut cel puțin o experiență homosexuală23.
Singura problemă în acest caz, nu ar fi depistarea propriei orientări sexuale și declararea homosexualității prin acest proces, nou format, de coming out , ci suprapunerea acestora cu atitudinea alterității și receptarea ei față de această categorie. Și în acest caz se produc studii la nivel mondial, pornind de la acceptarea homosexualității la nivel familia, până la acceptarea acesteia în celălalte categorii de viață, social, educational, cultural, politic etc. În acest sens se denotă, încă, în anumite medii culturale o ușoară reținere față de persoanele LGBT și o dizarmonie la nivel social introdusă prin acțiuni disc riminatorii, atât în plan educațional, cât și în plan social, economic. Un studiu atent realizat ne prezintă următoarea situație: Între statele membre ale UE există diferenţe majore şi în privinţa opiniei publice faţă de persoanele şi problemele LGBT. De exemplu, studiul Eurobarometru din 2006 privind discriminarea a constatat că că majoritatea populaţiei din Ţările de Jos (82%), Suedia (71%) şi Danemarca (69%) 23
David Leonhardt, John Leonhardt, John Tukey, Statistician; Coined the Word 'Software'” 'Software '”,The New York Times , 2000.
14
se declara în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, în timp ce numai o mică minoritate era de acord cu aceasta în România (11%), Letonia (12%) şi Cipru (14%). De asemenea, în timp ce 91% din populaţia Ţărilor de Jos nu respingea ideea de a avea un vecin homosexual, doar 36% din populaţia României era de aceeaşi opinie. Studiul Eurobarometru din 2008 privind discriminarea, care a folosit o „scară a confortului” d e zece puncte, a produs rezultate similare: respondenţii suedezi (9,5), precum şi cei olandezi şi danezi (9,3), se simţeau cel mai „confortabil” cu ideea de a avea un homosexual ca vecin, în timp ce un nivel mult mai scăzut de „confort” a fost înregistrat în Bulgaria (5,3), Letonia (5,5) (5,5) şi Lituania (6,1).24
24
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf , p.10.
15
2.4. Riscuri asociate cu comportamentul homosexual 2.4.1 Homofobia și stigmatizarea persoanelor LGBT în diverse diverse medii sociale Am urmărit cum, de-a lungul veacurilor, încă de la primele semne ale apariției acestui comportament de tip homosexual, se dezvoltă o stare de incertitudine în vederea acestor orientări diferite față de ceea ce se încadrează în normele normalului. Stare car e acuză aceste comportamente nenaturale și le introducea într -o zonă marginalizată, homosexualii suferind de excluziune și marginalizare socială. Această problematică a sexualității a fost oscilantă, oscilantă, încă din cele mai vechi tipuri, trecându-se de la o permisivitate acceptată juridic, la forme de negare și stigmatizare, forme care au dus la
creearea unor grupuri sociale individuale, cu propriile reguli și norme. Se ajunge treptat, la o acceptare de către societate a orientărilor sexuale de diverse naturi, regăsindu-se însă, la anumite nivele ale socialului, în anumite țări cu norme si legi mai aspre, un val de stigmatism și o homofobie care se răspândește prin violență și excludere din viața socială a acestor persoane. În ceea ce privește homofobia și stările pe care aceasta le produce și aversiunea cu care aceasta desconsideră persoanele LGBT, a fost răspândită în întreaga lume și reprezintă, conform unor statistici atent realizate, mobilul ascuns al campaniilor de ură și violență produse, de-a lungul timpului, în diverse țări. Din punct de vedere conceptual, homofobia definește stări și trăiri de negare la adresa persoanelor homosexuale, stări care provoacă dezaprobarea comportamentelor homosexuale,
stigmatizarea acțiunilor acestora, dezgustul, furia și chiar anxietatea față de persoanele LGBT. Termenul creat de psihologul American George Weinberg (1969) duce, în cele mai dure cazuri,
la ură și acțiuni violente asupra homosexualilor, nefiind defapt, o stare preexistentă ființei noastre, ci o stare acumulată pe parcursul vieții cu influențe sociale și educaționale. Cercetările
făcute în cazul homofobilor, determină faptul că, această dezaprobare nu este de ordin biologic sau patologic, în unele cazuri, nu este nici o sentință dată în urma relaționării cu anumiți indivizi homosexuali, ci, mai degrabă, o acumulare de prejudecăți și de norme ale sociății din care fac parte. Homofobia înglobează, la rândul său, și derivate ale acesteia care determină ura împotriva 16
unei anumite orientări sau a unui anumit tip de comportament precum ar fi, bifobia, transfobia, lesbofobia.
Această prejudecată anti-LGBT este definită în DSM(2003) drept Sentimente intense de inadecvare referitoare la funcționarea sexuală sau alte trăsături în legătură cu cu standardele autoimpuse de masculinitate sau feminitate25. Reprezentând un anumit tip de comportament care
definește dezaprobarea, ura, neconcordanța și anxietatea față de homosexualitate, acesta își are sorgintea în propria interioritate umană și ajunge să fie o decizie proprie, influențabilă de mediul în care homofobul se desfășoară și de propriile norme și principii, astfel încât, Sandor Ferenczi(1950) spune că indivizii ce se pronunță a fi homofobi, aderă la acest tip de comportament, pentru a se defini pe ei înșiși, normali și morali. Însă, dacă analizăm acest lucru
din perspectivă psihologică, Richard Ryan, susține susține că în multe cazuri homofobii poartă un război interior și au tendința de a îndrepta furia, pe care o simt față de ei înșiși, către ceilalț, 26
iar din punctual de vedere al teorii pshanaliste, Wilhelm Stekel(2013) afirmă faptul că „[...] acești bărbați nu vor săsă- și și mărturisească homosexualitatea și de obicei susțin că au un dezgust înspăimântător față de actele homosexuale. Dar noi știm că dezgustul este doar o dorință negativ accentuată, un zid de apărare împotriva dorinței. Tocmai un puternic dezgust în fața homosexualității ne face să bănuim o homosexualitate refulată.”27
Vorbind despre un comportament negator care prevede și excluziunea dar și ura,
homofobia se regăsește sub mai multe forme de manifestare, de la cele mai simple și imparțiale, până la cele mai dure și riscante. Așadar, de la homofobia instituționalizată, la cea oportunistă, mai apoi la cea internalizată se ajunge și la o homofobie pasivă, una dintre cele mai acceptate forme, deoarece, homofobia ajunge, de la atacuri verbale, sociale și economice, la săvârșirea unor crime în acest acest sens. Definind un tip de comportament și devenind, în cele cele din urmă, un mod de a fi și de a analiza alteritatea, homofobia poartă diverse măști sociale, trecându-se de la bârfă și stigmatizare, la reacții fizice violente și ajungându-se, în cele mai nefericete cazuri, la crimă. Această haină pe care homofobia o poartă, presupune anumite credințe și atitudini,
discutate mai sus, atitudini care duc la stigmatism, iar consecința acestui tip de manifestare tinde 25
Aurel Romilă, Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Editura Asociației Psihiatrilor liberi din România, București, 2003, p.5 26 Eikipedia, Homofobia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Homofobie. 27 Wilhelm Stekel ,Psihologia eroticii masculine (în germană). Tradus de Georgeta Mitrea. 2013, București, București, p. p. 232 17
să atingă coardele cele mai sensibile ale psihicului uman, iar o categorie a LGBT, să fie definită de depresie, însingurare, propria excluziune, stimă de sine scăzută sau chair suicid. Unele cazuri atestă faptul că, deși săvârșit procesul de coming-out, homosexualii sunt excluși de propria familie, producând dezechilibru și rupture familiale. Conform unui studiu al Institutului Williams, 40% din tinerii fără adăpost fac parte din comunitatea LGBT. 28 , iar pe deasupra,
această mărturisire a propriei orientări, duce, în nenumărate cazuri, la abuzuri sexuale atât în cadrul familiei, cât și în mediul social.
Privind statutul legal pe care acest tip de comportament îl are, homofobia și acțiunile acesteia sunt considerate iraționale și sunt pedepsite prin lege, atrăgându-se atenția asupra
faptelor ostentative și a gesturilor stigmatizante Dar Parlamentul European a votat încă joi o rezoluție în care recomandă țărilor din Europa, fie ca fac sau nu parte din Uniunea Europeană, să apere persoanele LGBT de violențe homofobe și de discursul bazat pe ură. Parlamentul European, o instituție tot mai influentă a Uniunii Europene, și și--a exprimat regretul că nici în țările membre drepturile minorităților sexuale nu sunt apărate pe deplin29. Cadrul legal prevede
constituirea unei stări de acceptare și renunțare, treptată, la accesele de violență săvârșită, decretând legi și reguli care au, la încălcarea lor, drept pedeapsă incadrarea în aria circumstanțelor agravante. În 15 state membre (Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Estonia, Spania, Irlanda, Italia, Cipru, Lituania, Luxemburg, Letonia, Malta, Austria, Slovenia, Slovacia), homofobia şi transfobia nu sunt definite explicit drept circumstanţe agravante. Totuşi, în şase dintre aceste state (Republica Cehă, Germania, Letonia, Malta, Austria şi Slovacia), noţiunea generală de infracţiune motivată de ură este recunoscută de lege şi, astfel, este posibil ca homofobia şi transfobia să poată fi luate în considerare ca circumstanţe agravante.30
Măsurarea gradului de homofobie se realizează pe baza uor circumstanțe ale acțiunilor homfobe, iar stările declanșate persoanelor LGBT, ajungând să fie corelate cu anumite tulburări psihice, depresii, anxietate, excluziue, anturaje nefaste în lumea drogurilor, incapacitatea de a crea universuri u niversuri paralele, fapte și trări care duc la suicid. 28
Williams Institute , Serving our Youth, 2012, http://williamsinstitute.law.ucla.edu/wp-content/uploads/DursoGates-LGBT-Homeless-Youth-Survey-July-2012.pdf, p.4. 29 Iolanda Bădiliță, Rezoluție împotriva homofobiei a Parlamentului European, European, 2012, Radio Europa Liberă Moldova, https://moldova.europalibera.org/a/24593281.html, p.1. 30 Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf , p.40.
18
Drept consecințe ale homofobiei, se remarcă discriminarea persoanelor LGBT, în în majoritatea categoriilor sociale, pornind de la forța lor de manifestare prin anumite parade și
întruniri, până la dreptul la educație și sănătate. Vorbind despre invizibilitatea persoanelor LGBT, modele de discriminare și stigmatizare a acestora regăsim în toate categoriile socialului. Începând cu integrarea lor în
câmpul muncii, studiile efectuate demonstrează faptul că persoanele LGBT refuză să își dezvăluie identitatea de gen ori din cauza unor evenimente trecute, ori din frica de concediere, sigmatizare, ridicularizare sau excluziune socială, însă, în acest sens persoanele LGBT au dreptul la protecția din partea legii Cercetările arată că o legislaţie efectivă privind condiţiile egale de încadrare în muncă permite persoanelor LGBT să depună plângeri oficiale în cazuri de discriminare.31 Utilizarea termenului de homosexual/gay în mediul educațional, de exemplu,
vine la pachet cu acțiuni și stări homofobe, fiind utilizat cu sens peiorativ. Aceste acțiuni homofobe, se produc, din nefercire, în urma procesului de coming-out, urmând o serie de
ridiculazirări sau marginalizări sociale. Majoritatea decid să nu -și dezvăluie identitatea de gen din frica de a nu fi afectați în cadrul procesului educațional. Deși acest proces de alienare și excluziune se produce la toate nivelele, treptat, profesorii au fost instruiți și ghidați în acest sens
și educați și pentru formarea și integrarea acestor persoane cu orientări sexuale diferite. Stigmatizarea persoanelor LGBT vine la pachet cu încadrarea acestora în categoria persoanelor cu handicap, cu anumite disfuncții, în categoria minorităților, marginalizată din toate punctele de vedere. Homosexualitatea, este privită, încă, ca o anomalie și este tratată drept o
boală a sistemului uman, o disfuncție psihică sau, uneori, este supusă unei analize sociale, fiind considerată un trend. Așadar, în urma acestor încadrări se realizează izolarea socială pe criterii de indentitate de gen, iar studiile realizate regăsesc o rată mai ridicată a discriminării la nivel medical și în cadrul forțelor de muncă. Problematica discriminării discriminării are în vedere și opinia alterității față de acțiunile pe care LGBT le propun, de exemplu, se are în vizor, problematica adopției copiilor de către aceste persoane, iar în urma studiilor efectuate pe baza unui Eurobarometru, se constată astfel: Sondajul […] arată că acceptarea homosexualităţii tinde să fie destul de limitată. In medie, doar 32% din europeni consideră că adopţia copiilor ar trebui să fie permisă cuplurilor cu plurilor de homosexuali din Europa. De fapt, în 14 din cele 25 state membre, mai 31
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf , p.13.
19
puţin de un sfert din opinia publică acceptă acc eptă adopţia de către cuplurile de homosexuali. În ceea ce priveşte căsătoriile între homosexuali, opinia publică tinde să fie ceva mai tolerantă: 44% din cetăţenii UE sunt de acord că astfel de căsătorii ar trebui să f ie f ie permise în Europa. Trebuie remarcat că unele state membre se disting de rezultatele medii prin niveluri foarte ridicate de acceptare: Ţările de Jos se află în fruntea listei, 82% din respondenţi fiind favorabili căsătoriilor între homosexuali, iar 69% sprijinind ideea adopţiilor de către cuplurile de homosexuali. Opoziţia cea mai puternică se înregistrează în Grecia, Letonia (ambele cu 84% şi, respectiv, 89%) şi Polonia (76% şi 89%) 32.
Drept deznodământ al atitudinilor față de persoanele LGBT, statisticile arată faptul că ceea ce provoacă repulsia sau acceptarea este modalitatea fiecărei țări de legalizare a acestor acțiuni specifie LGBT. Părerile sunt diverse, iar acceptarea este asimilată de fiecare în parte, unii acceptă homosexualitatea ca realitate imediată, îi acceptă ca vecini, colegi de școală, de muncă, persoane ale culturii, medici, profesori sau chiar conducători de stat, iar alte persoane neagă aceste prezențe în orice cadru, prefer să arate neutralitate, iar în cazurile dure, se manifestă sub forme violente și subversive.
32
Homofobia şi discriminarea pe criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-hdgso-report-part2_ro.pdf , p.34.
20
2.4.2.HIV/SIDA în relația cu LGBT
Ceea ce se alătură acestui tip de orientare sexuală și corelația care se face des este
legată de bolile HIV/SIDA, deoarece în urma unor statistici atent aplicate, reiese faptul că persoanele LGBT sunt mult mai expuse exp use riscului de a avea aceste boli. Această asociere care are la bază teste și reprezentări demografice viabile, a avut și are un aport considerabil în procesul de stigmatizare și discriminare a persoanelor LGBT. Și în acest caz, afirmațiile care susțin că infectarea cu HIV/SIDA are preponderență în cazul persoanelor cazul persoanelor homosexuale, vin cu statistici și cifre atent analizate, precum cele ale Centrului American pentru Controlul și prevenția Bolilor care, statistic vorbind afirmă că infecţia cu HIV în rândul bărbaţilor americani între iunie 1999 şi iunie 2000. În rândul albilor, comportamentul homosexual este încă răspunzător de marea majoritate a infecţiilor cu HIV, şi numai 4,1% dintre infecţiile cu HIV ale bărbaţilor au loc în urma unor contacte heterosexuale. iar căile cunoscute ale infecţiei cu HIV în rândul rându l femeilor americane între iunie 1999 şi iunie 2000. Dintre femeile albe care au contractat HIV, aproape jumătate au făcut -o prin contact heterosexual, jumătate dintre el având un contact heterosexual cu bărbaţi care îşi injectau droguri, aveau un comportament comportament bisexual, erau hemofili sau primiseră transfuzii cu sânge infectat.33
Discursurile homofobe şi mediatizarea acestei încadrări sociale, stigmatizează persoanele LGBT şi în ceea ce priveşte corelarea cu aceste boli, manifestându-se astfel o adâncire în problema acceptării persoanelor homosexuale şi integrarea lor în comunitatea din care fac parte. Invizibilitatea persoanelor LGBT provine, tocmai, din frica de asumare, pe de-o
parte, iar pe de altă parte din teama de excluziune social şi damnare din cauza unor principii şi doctrine sociale care nu prevăd acceptarea acestui tip de persoană. Privind corelarea cu bolile HIV SIDA, conform studiilor efectuate, persoanelor LGBT li se atribuie un risc crescut de infectare iar atitudinea faţă de persoanele transgen devin, semnificativ, mai negative. Homosexualitatea se confruntă în zilele noastre cu o dublă problemă, atât de ordin
social, cât și psihologic . Cuplul homosexual este problematic doar pentru că societatea îl 33
Bogdan Mateciuc, Homosexualitate și SIDA , http://www.homosexualit http://www.homosexualitate.ro/resurse/homosida.pdf. ate.ro/resurse/homosida.pdf.
21
respinge. Această repulsie a societății față de homosexuali este de ordin moral. Teoriile lui Freud
au dovedit că atât fetele, cât și băieții, în etapa intrauterină debutează prin a fi sex feminin. Unii rămân la acest gen , pe când alții trec la sexul masculine, în funcție de structura pe care A.D.N-ul o prezintă. Deşi homosexualitatea nu este şi nu va fi privită niciodată drept o normalitate, eventual, doar se modifică tipurile de încadrare, normele de acceptare şi legile care o fac acceptabilă, cu anumite condiţii, provoacă, la nivel mondial, dispute şi controverse care asociază această orientare cu un anumit tip de handicap. Aducându-se o serie de cifre şi statistici asupra homosexualităţii tratate ca boală, ca handicap, şi asocierea acesteia cu nivelul ridicat de infectare cu HIV-SIDA, situează, după cum am văzut, încă din cele mai vechi timpuri, homosexualitatea
ca fiind una dintre cele mai controversate polemici a actualităţii.
22
2.4.3. Problematica suicidului la LGBT Suicidul apare ca urmare a unor temeri interioare cu un ritm accelerat de dezvoltare la nivelul psihicului uman, astfel încât, aceste tulburări neînțelese și netratate, devin factorii
esențiali care duc, din nefericire, la săvârșirea acestui act, ce pare, la o prima impresie, un act de evadare, însă, se transformă într -o fatalitate covârșitoare. Fiind cauza unor decese uspecte și neînțelese, suicidul, apare, în urma unor statistici, cu o rată în creștere, în cazul persoanelor homosexuale care, fie interiorizează această schimbare și nu știu cum să o asimileze, fie o afișează și sunt prinși sub mreaja stigmatismului social. Un astfel de gest și de trăire devastatoare, apare, încă din adolescență. La nivelul acestei vârste în care trăirile și orice simțire nouă trebuie asimilate și privite cu optimism, găsim, la nivel subconștient, frici și stările unei viitoare anxietăți, sau chiar depresii. temeri care mocnesc și susțin stările acc eptarea unei u nei identități de gen se soldează, solde ază, adesea, cu frici și temeri, Lupta în desco perirea și acceptarea atât față de sine, cât și față de restul societății. Această frică vine la pachet cu un stres cumulativ, stres remarcat în grupurile minoritare de homosexuali.
Pe lângă stresul și frica față de afișarea orientării sexuale în public, apare și discriminarea familială, care, într-un sondaj al unei reviste americane, a pare a pare în proporție de 25%34 familiile înseși prododucând discriminare și exluziune, creând consecințe traumatice,
stimă de sine scăzută, abandon familial dar și școlar, depresii, anxietate și în cele din urmă, suicid. Sunt situați pe aceeași scară ca rată a sinuciderilor, adolesenții aflați în acea perioadă a
acumulărilor interioare și persoanele LGBT cu dificultăți în asimilarea propriei identități și acceptarea acesteia ca parte integrantă a vieții lor. Comparativ cu heterosexualitatea, homosexualitatea vine cu un procent mai ridicat în
privința gradului de sinucidere și a riscului crescut ca acest număr să se mărească treptat din cauza unor acțiuni homofobe. Problematica în cazul suicidului se ridică la nivelul educației, deoarece, încă din perioada copilăriei/adolescenței, tinerii iau contact contact cu persoane LGBT, iar interpretarea comportamentului acestora se face în funcție de conjuctura și perspectiva 34
Marcia Feinleib, Report of the Secretary's Task Force on Youth Suicide. Volume 3: Prevention and Interventions in https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED334503.pdf p. p. 76 Youth Suicide, 1989, https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED334503.pdf
23
familială cu care aceștia au fost învățați. În acest caz, persoaele LGBT sunt situate în fața unor alegeri și anume cele de a-și dezvolta, sau nu propria identitate. Stigmatismul social față de tot ceea ce nu este în conformitate cu normalul, este des întâlnit și frecventat, fără a ține seama însă, de subiectul ales și de natura acestuia: Many youth initially try to deny a gay or lesbian orientation to both themselves and others. Those adolescents who understand and recognize they have a gay orientation will continue to hide their identity from family and peers for fear of adverse consequences. Finally, those who become open about their identity, confront those adverse consequences in an effort to win acceptance and support. Each adaptation contains specific problems which contribute to suicidal feelings and behavior.35
Un alt factor perturbator al nivelului psihic de conștientizare a acestui tip de identitate sexuală îl contituie încercarea perseverentă de a schimba ceea ce simți. Din frica de stigmatism social, exluziune, critică și neacceptare, o parte dintre persoanele LGBT aleg să își ascundă orientarea și să o schimbe cu gândul de a se integra în normalitate, lucru total eronat. Această stare de incertitudine și dorință de apartenență, creează atitudini și stări contradictorii, iar pe deasupra, provoacă anxietatea și depresie, mecanisme subtile ale tentației suicidale. Cultura propriei familii, cea de stat și religia sunt, în mare parte, factorii evaluatori ai homosexualității și instrumentele de acceptare a acestora ca alteritate apropiată. Exemple de homosexualitate și suicid ca fapt ultim al unei existențe marginalizate, se regăsesc atât în artă, cât și în alte domenii ale socialului, putând fi modele pro sau contra acestui tip de acțiune. Istoria ne oferă modele concludente de homosexuali, pornind de la împăratul Cezar, mai apoi Nero, la exemple din istoria artei precum Leonardo da Vinci, Van Gogh, literatura având și ea aparținători ai acesti identități de sex precum Oscar Wilde, Goethe. Majoritatea cazurilor din cinematograf, a imaginilor literaturii, a artelor plastice, a culturii
musicale sau a altor categorii sociale, sfârșesc prin acest ultim gest al sinuciderii, neavând un model pozitiv în acest caz, sau o societate deschisă spre un alt tip de alteritate. Negarea propriei identități și frica față de oprobiul public devin piedici în procesul de integrare și acceptare atât a propriei persoane, cât și a părerilor celor din jur.
35
Marcia Feinleib, Report of the Secretary's Task Force on Youth Suicide. Volume 3: Prevention and Interventions in Youth Suicide, 1989, https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED334503.pdf , p. 80.
24
2.5 Atitudini și comportamente față de diversitate În constituția noastră ca ființe umane dominate de rațiune și instincte, se regăsesc
stări, trăiri, atitudini și comportamente care ne definesc și ne pot integra sau exclude din mediul social din care facem parte. Deși ne naștem doar cu un bagaj ereditar, neșlefuit încă, suntem su puși experieței și faptelor de viață care ajung să ne definească, să ne formeze ca indivizi ai
socialului și să ne investească cu o serie de atitudini esențiale pentru modul fiecăruia de a fi și de a gândi.
Înconjurați de alteritate și de un întreg vârtej social care ne obligă, într -un -un fel sau altul, să ne integrăm și să fim părtași ai comunicării cu celălalt, fiecare persoană, prin prisma însușirii realității exterioare, își definește propriile atitudini, atitudinea fiind definită astfel ca fiind o stare de pregătire mentală și neurală, cristalizată prin experienta, care exercită o influenţă diriguitoare şi dinamizatoare asupra răspunsului individului la toate obiectele şi situaţiile cu care el este în relaţie 36 . Atitudinile se materializează prin fapte, gesturi, gânduri gânduri și
acțiuni față de alteritate și de faptele sociale. Acestea nu pot fi înțelese decât într -un -un context social și organizațional, înafara ariei de izolare, manifestând percepții de viață și moduri de gândire dobândite atât pe cale genetică, dar în mare parte, pe calea experienței. Vorbind despre atitudini în acest context al acceptării homosexualității ca fapt de viață și mod de a fi, suprapunerea acestora constituie o provocare pentru întreaga structura organizatională. Căci acceptarea, dar și negarea provin din atitudini, iar acestea se manifestă prin limbajul care formează miezul cercetării atitudinii și al experienței atitudinale 37 . Atitudinile
variază de la cele favorabile, la cele nefavorabile, fiind o determinantă în procesul de integrare și acceptare atât a sinelui, cât și a mediului înconjurător. Conturarea acestora se produce prin prisma propriei asimilări a exteriorului și a subiectivității emoționale a substratului nostr u psihic. Atitudinile devin un indicator al personalității, măsurabile prin intermediul unor scale precum: Likert, Osgood, Moreno.
Atitudinile sunt compatibile cu convingerile pe care o persoană le are la adresa unui anumit fapt de viață, ajungând să determine un anumit tip de comportament, încadrat, la 36
Gordon Allport, Structura și dezvoltarea peronalității , Editura Didactica, București, 1991, p.45. Maria Grogoru ță, Atitudini comportament: o abordare psihologică a procesului procesului organizațional, 2005, ță, Atitudini și comportament:
37
http://seaopenresearch.eu/Journals/articles/MI_12_2.pdf , p.14. 25
rândul său, într -o anumită tipologie. Și, totodătă, reacția determină un anumit tip de atitudine înțeleasă ca fiind drept o evaluare, o clasificare a actului văzut, pozitivă sau negativă. Conexiunea dintre comportament si atitudine a fost atent studiată, existând întrebarea generală care pune problema influenței atitudinilor asupra unui anumit tip de comportament uman. Dintro anumită perspectivă psihologică, acestea relaționează în cazul în care, o anumită atitudine este activă în memoria curentă a unui individ, iar dacă o atitudine devine accesibilă, atunci este mult mai probabil ca aceasta să determine un anumit tip de comportamen comportament.t.38
Însă, privind
conexiunea dintre atitudine și comportament, sociologul Richard LaPierre(1934) a găsit forme necorespondente la adresa acestei conexiuni, ajungând la concluzia faptului că acest tip de
comportament este influențat, nu doar de atitudini, ci și de anumite norme ale socialului. Nu întotdeauna reacționăm și ne comportăm sub impulsul propriilor atitudini ci, mai ales în această zonă socială, ne autoimpunem un alt tip de comportament care, poate, nu corespunde propriilor norme, dar este necesar în procesul de integrare. Într-adevăr, atitudinile au un rol important în formarea unu anumit tip de
comportament, însă influențabilitatea acestora la adresa comportamentului nu este una generalvalabilă, existând și alți factori influențabili. Deși, în unele cazuri, atitudinile față de homosexualitate sunt neutre, iar persoanele nu doresc să participe activ la manifestări antiLGBT, sau la acțiuni homofobe, se regăsesc entități, care, sub impulsul influenței unei anumite categorii homofobe, își manifestă și ei stigmatismul și discriminarea, deși atitudinile personale
nu implică, neapărat, aceste valori și concepții.
38
Maria Grogoru ță, Atitudini comportament: o abordare psihologică a procesului procesului organizațional, 2005, ță, Atitudini și comportament: http://seaopenresearch.eu/Journals/articles/MI_12_2.pdf , p.13
26
3. Obiective și ipoteze 3.1.
Obiective
Având în vedere că, homosexualitatea și persoanele LGBT reprezintă un subiect discutat și polemizat, de-a lungul anilor, prezentul studiu are ca obiectiv general corelația dintre cunoștințele și atitudinile față de această problemă. Plansându-ne într-un s pațiu al formărilor profesionale de tip ,,helping others”, de educare, de implementare a practicilor incluzive, consider că este necesară atât investigarea, cât și monitorizarea atitudinilor privind homosexualitatea la persoanele din aceste categorii.
Un prim pas de natură explorativă este cel de a evalua atitudinile față de homosexualitate la studenții aflați în programul de formare secundar în do meniul psihopedagogiei speciale și comportamentul față de diversitatea care-i cuprinde.
3.2.
Ipoteze
ex ista corelația dintre nivelul de atitudini favorabile Ca primă ipoteză de cercetare va exista față de problematica homosexualității, spre deosebire de cele nefavorabile. Iar o altă corelație ce va fi identificată și măsurată va fi cea legată de diversitate și acceptarea acesteia ca realitate imediată.
27
