1 DESCÂNTECE Pă uărândă D’e spăriet Foc, focuţ. Domn,domnuţ, Io-i durn’i Tu nu durn’i! Io-i somna, Tu nu somna! Tu te fă-o şerpoaie năzdrăvană. Cu 99 de guri muşcătoare. Cu 99 d’e limzâ înţăpătoare, Cu 99 d’e cozâ plezn’itoare. Ie-t’e-n lume păstă lume, Până la scrisa şi uărâna me. Cu gurile muşcă-l Cu limbd’ile-nţapă-l, Cu cozâle, plezn’eşte-l! D’e li afla în pat Ţâpă-l su pat! D’e li afla pă ladă, Ţâpă-l lângă ladă! D’e li afla pă scaun, Ţâpă-l lângă scaun! D’e li afla pă laiţă, Ţâpă-l lângă laiţă! D’e li afla cinând la masă Puie lingura pă blid Şi pt’ita lângă cuţât Să zâcă că s-o hrăn’it, La mine, gata să h’ie d’earăduit Nu-i da –atăta stare-n loc, Cât ai pun’e-on lemn pă foc! Nu-i da stare şi hod’ină, Cât ar ard’e-on păr în lumn’ină! Până la min’e-a vin’i, Mâna cu min+a da, În gură m-a ţuca, La o masă-om şed’e D’int-on păhar om be D’int-on blid om mânca, Înt-o cunun’ie-om sta, Înt-on pat n’e-om culca. DESCÎNTEC D’E D’IUĂT’I
Spăriet curat, n’ecurat, Fuji, că t’e-ajunje abur d’e maică curată! D’e-i spăriet (N) d’e tată, D’e-i spăriet d’e babă, D’ei spăriet d’e cântatu cocoşilor, D’e cotcorozâtu găin’ilor, D’e răcăitu raţălor, D’e găgălitu gâşt’ilor D’e mn’eunatu mâţălor, D’e bătutu cân’nilor D’e grohotu porcilor, D’e răjitu marhălor, D’e bornăitu boilor, D’e cârţâitu uşilor, D’e trânt’itu lemn’ilor, Ieşi spăriet tare, Ieşi spăriet mare D’in capul lui (N) D’in clerii capuli D’in faţa obrazuli, D’in gârliciu narilor, D’in uăt’ii lui, D’in mânurile lui, D’in pt’icioarile lui, D’in spat’ile lui, D’in şelile lui! Fuji spăriet tare, Fuji spăriet mare, Că cu cuţâtu tăie-t’e-oi, Cu c’ept’in’ile c’eptăna-t’e-oi, Cu mătura, măturat’e-oi, Cu şt’ergura, şte’rje-t’e-oi! La (N) n’imn’ică nu i-o fost, N’imn’ică să nu-i h’ie D’in ceasu d’e-amu, D’e zua d’e astăzâ Să rămâie t’istaş şi curat Ca arjintu străcurat
2 D’ESCÎNT’EC D’E D’IUĂT’I Ceas bun, ceasu lui Dumnn’ezo, D’escânt’ecu-i d’i la mun’e, Leacu-i d’i la Dumnn’ezo Şi d’i la Maica Sfântă Sării pasăre sării ‚Ci-a sări, coale-a sări Pt’atra sacă, în patru crapă. Nu crapă pt’iatra. Crapă uăt’ii şi irma Cine-o d’iuat’et pă (ăi zîci pă nume) D’e -i d’iuăt’et d’e om, d’e femeie, D’e mur,d’e muroaie, D’e stîgoi,d’e strîgoaie D’e d’iavol, d’e d’evoloaie, Crepe-le ţîţăle, Cuie-le lapt’ile Crepi-le boişile Cui-le belile. Cin’i d’iuăt’et să rămîie curat Să-şi vie-n uări, Cum îşi vinn’e grâu-n flori. Mn’ică să nu-i h’ie, Păcum nu i-o fost D’in ceasu d’eamu Şi d’in zua d’e astăzî. (Culeasă de la Bârle Marişca) septembrie 2006
