UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAŞI FACULTATEA DE DREPT
DAREA ÎN ADMINISTRARE. DAREA ÎN FOLOSINŢĂ CU TITLU GRATUIT
Anul II; Grupa B1 Studenţi: Ilaşcu Adina-Loredana Moroşan Alina
Iaşi 2009-2010
2
Cuprins Capitolul I 1. Noţiuni Noţiuni introd introductiv uctivee …………………… ……………………………… ………………… …………. …. 3 Capitolul II ……….……….. 5 2. Scurt istoric privind dreptul de administrare ……….……….. 3. Darea Darea în administ administrare rare ………………… ………………………… ………………… ……………... …... 8 Capitolul III 4. Darea Darea în folosinţă folosinţă cu titlu titlu gratuit gratuit ……………… ……………………… ……………. ……. 10 Capitolul IV 5. Stingerea dreptului de proprietate publică ………………...… 13 6. Concluzii …………………………………………………….. 14
7. Bibliogra Bibliografie fie …………………… …………………………… ………………… …………………… ………….... 15 8. Anexă: Contract de dare în folosinţă gratuită
Contract de dare în administrare
3
Noţiuni introductive introductive Prin domeniu public (în sens larg), înţelegem acele bunuri publice sau private care prin natura lor sau dispoziţia expresă a legii trebuie păstrate şi transmise generaţiilor viitoa viitoare, re, repre reprezen zentân tândd valori valori desti destinat natee a fi folosi folosite te în intere interess pub public lic,, direct direct sau prin prin intermediul unui serviciu public şi supuse unui regim administrativ, respectiv unui regim mixt, în care regimul de putere este dominant, fiind în proprietatea sau, după caz, în paza persoanelo persoanelorr juridice juridice de drept drept publi publicc 1. Domeniul public (în sens restrâns), semnifică numai bunurile care sunt obiect al dreptului de proprietate publică al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale a dministrativ-teritoriale 2. Într-o sinteză concisă şi sistematizată a celor două puncte de vedere, domeniul public public este definit definit ca reprezentân reprezentândd totalitatea totalitatea bunu bunurilor rilor mobile mobile sau imobile imobile aparţinând aparţinând statului sau unităţilor administrativ-teritoriale care prin dispoziţiile legii sau natura lor sunt de uz sau de interes public şi se supun regimului juridic administrativ 3. În ceea ce priveşte trăsăturile domeniului public, pornind de la defniţia în sens larg a acestuia, în doctrina administrativă se reţine că, pentru ca un bun să facă parte din domeniul public trebuie:
Prin Prin natu natura ra sau sau prin prin dest destin inaţi aţiaa expr expres esăă a legi legiii să intr intree în cate catego gori riaa bunurilor bunurilor care trebuie trebuie protejat protejatee şi transmise transmise generaţiilo generaţiilorr viitoare; viitoare;
Să prezinte semnificaţia unei valori de interes public sau să fie destinat unei folosinţe de interes public;
Să fie supus unui regim juridic administrativ sau după caz, unui regim mixt, de drept public şi privat, în care regimul public rămâne dominant;
Să se afle în proprietate publică sau în paza unei persoane de drept public public4;
Bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare prin mai multe modalităţi prevăzute prevăzute de lege: lege: 1
Iorgovan, Antonie, Tratat de Drept Administrativ, vol. II, ediţia a III-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, Administrativ, v, Vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. p. 169, APUD Apostol, Tofan, Dana, Drept Administrati 125 2 Pop, Pop, Liviu, Liviu, Dreptul ediţie revăzută revăzută şi com completa pletată, tă, Editura Editura Dreptul de proprietate proprietate şi dezmembrămint dezmembrămintele ele sale, ediţie Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 70, APUD Apostol, Tofan, Dana, op. cit., p. 125 3 Petrescu, Rodica, Narcisa, Narcisa, Drept Administra Editura Accent, Accent, Cluj-Nap Cluj-Napoca, oca, 2004 2004,, p. 247, APUD Administrativ, tiv, Editura Apostol, Tofan, Dana, op. cit .,., p. 126 4 Apostol, Tofan, Dana, op. cit .,., p. 127
4
Concesiunea bunurilor publice;
Închirierea bunurilor publice;
Darea în administrare a bunurilor publice;
Darea în folosinţă cu titlu gratuit a bunurilor publice;
Concesiunea bunurilor publice presupune În cele ce urmează ne vom ocupa de darea în administrare şi darea în folosinţă cu titlu gratuit.
5
Scurt istoric Până la apariţia Legii nr. 213/1998, în literatura de specialitate s-au făcut discuţii asupra naturii juridice a dreptului de administrare asupra bunurilor proprietate publică, asupra subiectelor care pot avea acest drept, implicit care pot avea calitate procesuală în litigiile ce privesc aceste bunuri. Este în afară de orice îndoială că, în condiţiile aplicării Legii nr. 213/1998, ca şi a Legii nr. 219/1998, orice analiză asupra aspectelor de mai sus trebuie să aibă ca punct de plecare plecare Constit Constituţia. uţia. Aline Alineat atul ul (4) (4) al art. art. 136 136 din din Cons Consti titu tuţie ţie cons consac acră ră prin princi cipi piul ul gene general ral al domenialităţii, după care bunurile proprietate publică, în condiţiile legii, pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice, pot fi concesionate ori închiriate, respectiv pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. Observăm că regia autonomă şi instituţia publică sunt nominalizate expres de legiuitorul constituant în cazul administrării bunurilor, să înţelegem, mai departe, că acestea sunt singurele subiecte care pot exercita exercita dreptul dreptul de administrar administrare? e? Apoi, Apoi, cum delimităm delimităm sfera sfera regiilor, regiilor, în condiţiile condiţiile reorganizării unora ca societăţi sau companii naţionale (O.U.G nr. 30/1997), cum, la fel, problema problema delimităr delimitării ii instituţii instituţiilor lor public publicee care pot adminis administra tra rămâne rămâne de clarificat. clarificat. Până Până la O.U. O.U.G. G. nr. nr. 30/1 30/199 997, 7, legi legisl slaţi aţiaa prom promov ovaa idee ideeaa unei unei regi regiii publ public icee comerciale, deşi se opera cu noţiunea de regie autonomă (care conducea mai degrabă la ideea de regie administrativă), Legea nr. 15/1990 fiind sensibil influenţată de Legea din 15 martie 1929. S-a preferat expresia de regie autonomă şi nu cea de regie comercială pentru a marca, mai clar, deosebirea dintre regie şi societatea comercială: “Autorităţile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, se organizează şi funcţionează, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, sub forma de regii autonome sau societăţi comerciale” [art.1 alin (2) din Legea nr. 15/1990]. Mai mult, mult, legiu legiuito itorul rul din 1990 1990 adm admite iteaa posibi posibilit litate ateaa de asocie asociere re între între regii regii autonome şi societăţi comerciale, pentru realizarea în comun de activităţi de producţie şi de comerţ, rezultând o nouă persoană juridică, contractul de asociere, cuprinzând:
Părţile;
Activităţile economice realizate în comun;
Contribuţia fiecărei părţi la realizarea activităţii economice comune; 6
Condiţii de administrare şi conducere a asociaţiei;
Modalităţi de împărţire a rezultatelor;
Cauze de încetare a asocierii;
Orice alte clauze necesare activităţii asociaţiei (art.34) 5;
Import Important ant este este de reţinu reţinutt că legea legea,, în formu formulare lareaa iniţial iniţială, ă, interz interzice iceaa “orice “orice acorduri între societăţile comerciale sau regiile autonome, orice decizie de asociere între acestea şi orice practici concentrate care sunt susceptibile a afecta comerţul între agenţii economici, restrângând sau denaturând jocul concurenţei” (art. 3), acţiunile celor interesaţi împotriva practicilor de acest gen fiind date în competenţa instanţelor judecătoreşti, când ar fi trebuit date în competenţa instanţelor de contencios administrativ. De fapt fapt,, la data data ado adoptăr ptării ii Leg Legii nr. nr. 15/1 15/199 990, 0, în ma mate teri riaa cont conteencio nciosu sulu luii administrativ nu intervenise nicio schimbare, ceea ce înseamnă că asemenea schimbări nu s-ar fi putut anticipa chiar prin această lege. Apoi, nu trebuie să uităm că Legea nr. 15/1990 a scăpat din vedere complet ideea de bun public, nu mai vorbim de ideea afectării unor bunuri bunuri publice publice serviciilor serviciilor publice, publice, fiind preocup preocupată ată de desfiinţarea desfiinţarea fostelor fostelor întreprinde întreprinderi ri de stat şi împroprietărirea regiilor şi societăţilor comerciale nou înfiinţate. Este în afară de orice îndoială că o bună ordine juridică reclamă modificări expr expres esee în aces acestt sens sens,, atât atât a Legi Legiii nr. nr. 15/1 15/199 990, 0, cât cât şi a Legi Legiii nr. nr. 29/1 29/199 9900 priv privin indd contenciosul administrativ, dar de aici până a contesta competenţa instanţelor de contencios administrativ în litigiile privind bunurile publice şi serviciilor publice este o distanţă foarte mare. Un prim pas în acest sens s-a făcut prin O.G. nr. 15/1993, privind unele măsuri pentru pentru restruc restructurar turarea ea activităţii activităţii regi regiilor ilor autono autonome. me. În conclu concluzie zie,, până până la O.U.G. O.U.G. nr. 30/19 30/1997, 97, trebui trebuiee să privim privim diferit diferit regii regiile le autonome, după cum au avut ca obiect de activitate administrarea de bunuri publice (implicit prestarea de servicii publice legate de punerea în valoare a acestor bunuri) sau nu; cele cele din prima prima categ categori oriee au dobân dobândit dit calitat calitatea ea de persoa persoane ne juridi juridice ce de drept drept pub public lic,, acţionând în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, deci sub comanda şi, 5
Legea îngăduie şi asocierea regiilor autonome ori a societăţilor comerciale cu capital parţial sau total de stat stat şi cu terţe terţe perso persoan anee juridi juridice ce sau sau fizice fizice,, român românee sau sau străin străine, e, în scopul scopul creăr creării ii de “noi “noi societ societăţi ăţi comerciale” (art. 35.), APUD Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ , vol. II, ed. a IV-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2005 , p. 215-216
7
respectiv, controlul unor organe de stat, după caz, autorităţi ale administraţiei publice locale (consiliu judeţean, consiliu local, primar). O.U.G. nr. 30/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 207/1997 şi ulterior modificată prin Legea nr. 103/1998, organiza regiile autonome, cu excepţia a cinci, ca societăţi comerciale, denumite, uneori societăţi naţionale ori companii naţionale, fireşte, exceptându-se regiile care au fost supuse procedurii de dizolvare şi lichidare. Prin Legea nr. 207/1997, de aprobare a O.U.G. nr. 30/1997, s-a lărgit lista regiilor autonome de la 5 la 11, stabilindu-se două criterii prin care se putea lărgi numărul regiilor autonome ce ar fi urmat să fie exceptate de la aplicarea dispoziţiilor ordonanţei, şi anume: regii ce urmau să constituie monopol natural de interes strategic sau regii ce urmau să realizeze anumite servicii publice de interes naţional. 6
6
Iorgovan, Antonie, op. cit., p. 217
8
Darea în administrare Bunurile din domeniul public pot fi date în administrare numai persoanelor juridice juridice de drept drept public, public, adică regiilor regiilor autonome autonome,, prefecturi prefecturilor, lor, autorităţilor autorităţilor administraţ administraţiei iei publice publice centrale centrale şi locale, locale, altor altor instituţ instituţii ii publice publice de intere interess naţional, naţional, judeţean judeţean sau local. local. 7 Dreptul de a decide darea în administrarea unui bun este diferit. Astfel, în cazul când bunul aparţine domeniului public de interes naţional, Guvernul hotărăşte darea în admini adm inistr strare are a acestu acestuia. ia. Dacă Dacă bunul bunul aparţi aparţine ne dom domeni eniulu uluii pub public lic de intere interess local local sau judeţean, judeţean, darea darea acestuia acestuia în administrar administraree se face prin hotărârea hotărârea consiliul consiliului ui local local sau judeţean, judeţean, după după caz.8 Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta în condiţiile actului prin care a fost constituit acest drept. Dreptul de administrare va putea fi revocat, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea 213/1998, numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de dare în administrare. Cu toate acestea, în practică, în mod frecvent statul român schimbă titularul dreptului de administrare a bunurilor sale publice, prin transmiterea lor din administrarea unorr autori uno autorităţi tăţi pub public licee în adm admini inistr strare areaa altor altor autori autorităţi tăţi pub public licee ale statul statului ui sau ale colectivităţilor locale, în scopul satisfacerii unor cerinţe sau interese publice. Această practică administrativă este corectă, întrucât dreptul de proprietate, cu atât mai mult dreptul de proprietate proprietate publică, nu poate fi indisponibilizat indisponibilizat perpetuu, Legea Legea 213/1998 prevăzând faptul că nerespectarea actului de dare în administrare constituie un motiv de revocare revocare a acestui act cu titlu de sancţiune. sancţiune. În celelalte celelalte situaţii, statul şi unităţile administrativ- teritoriale îşi vor exercita prerogativele dreptului lor de proprietate publică potrivit potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţi Constituţie, e, adică prin darea darea în administr administrare, are, concesio concesionarea narea,, închirierea sau darea darea în folosinţă gratuită a bunurilor bunurilor publice, publice, alegerea acestor modalităţi juridice juridice şi a mome momentulu ntuluii adoptării adoptării lor, rămânând rămânând la apreciere apreciereaa exclusiv exclusivăă a titularulu titularuluii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. În litigiile privitoare la dreptul de administrare, titularul acestui drept va sta în instanţă în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, 7
Trăilescu, Anton, Drept administrati administrativv, ed. a III-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 95-96. Administraţia ia publică publică în Români România, a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, Brezoianu, Brezoianu, Dumitru, Oprican, Mariana, Administraţ 2008, p. 167 8
9
titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cine este titularul dreptului de proprietate, pentru a fi introdus în proce proces. s. Titula Titularul rul dreptu dreptului lui de adm admini inistr strare are răspund răspunde, e, în condi condiţiil ţiilee legii, legii, pentr pentruu prejudici prejudiciile ile cauzate cauzate ca urmare urmare a neîndepl neîndepliniri iniriii acestei acestei obligaţii. obligaţii. Potrivit Potrivit Legii Legii 213 213/199 /1998, 8, neexecutarea acestei obligaţii atrage revocarea dreptului de administrare. 9 În litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public, public, statul statul este repreze reprezentat ntat de Ministe Ministerul rul Finanţelo Finanţelor, r, iar unităţile unităţile administra administrativ-te tiv-teritor ritoriale iale sunt reprezentate de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar public sau un avocat care să-l repre reprezint zintee în instan instanţă. ţă. 10 În astfel astfel de litigi litigiii au calita calitate te proce procesua suală lă fie propri proprieta etarii rii bunurilor bunurilor,, în cazul litigiilor litigiilor referitoar referitoaree la dreptul dreptul de propriet proprietate ate asupra asupra acestora, acestora, fie autorităţile (instituţiile) publice sau regiile autonome, în cazul litigiilor privind dreptul de administrare asupra bunurilor în cauză. Cele Cele mai import important antee mod moduri uri de încet încetare are ale dreptu dreptului lui de adm admini inistr strare are sunt: sunt: revocarea dreptului de administrare, dacă titularul său nu-şi exercită drepturile sau nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere şi transmiterea, fără plată, a bunului în admini adm inistr strare areaa altuia altuia,, dacă dacă folosi folosinţa nţa sa nu mai este este necesa necesară ră adm admnis nistra trator torulu uluii centr central; al; trecerea bunului în administrarea altuia se face prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean judeţean sau sau a consiliu consiliului lui local. local. 11
9
Trăilescu, Anton, op. cit., p. 95-96. Dreptul colectivit colectivităţilor ăţilor locale locale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, Manda, Corneliu, Manda, Cezar C., Dreptul p. 418. 11 Zaharia, T. Gheorghe, Budeanu-Zaharia, Odette, Budeanu, I. Tudor , Chiuariu, Tudor Alexandru, op. cit .,., p. 252. 10
10
Darea în folosinţă gratuită Articolul 17 din legea numarul 213/1998 conţine o normă prin care se recunoaşte posibilitate posibilitatea, a, pentru stat şi unităţile unităţile adminis administrativ trativ terito teritoriale riale de a da imobile imobile din din patrimoniu patrimoniull lor, în folosinţă folosinţă gratuită, pe termen limitat, limitat, persoanelor persoanelor juridice juridice fără scop lucrativ, lucrativ, care desfăşoară o activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice. O dispoziţie similară este prevăzută şi de articolul 124 din Legea 215/2001, potrivit potrivit căruia căruia „ consilii consiliile le locale locale şi consiliile consiliile judeţene judeţene pot pot da în folosinţă folosinţă gratuit gratuită, ă, pe termen termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală sau judeţeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.”
12
Privind mai departe, departe, Constituţia României prevede, prevede, de asemenea, asemenea, în articolul 136 alin. (4) că: „ Bunurile proprietate publ publică ică sunt inalienabile. În condiţiile legii legii organice, ele pot fi date în în administrar administraree regiilor regiilor autonome autonome ori ori instituţiilo instituţiilorr publice publice sau pot pot fi concesio concesionate nate ori închirate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. publică.13” Noţiunea Noţiunea de „ instituţii instituţii de utilitate utilitate publică” publică” este convenţional convenţională, ă, dar sub aspect aspect ştiinţific trebuie să ne raportăm numai la sintagma „ utilitate publică” , care vine cu un sens foarte precis din istorie. Legea nr. 21/1924 (Legea asociaţiilor şi fundaţiilor) dădea în competenţa Parlamentului atribuirea statutului de „ stabiliment de utilitate publică”, pentru o asociaţie sau fundaţie, adică o persoană de drept privat cu scop nepatrimonial. În 1928 a fost adoptată Legea pentru recunoaşterea Institutului de Ştiinţe Administrative a României ca stabiliment de utilitate publică, cum s-a precizat în primul volum al tratatului. De asemenea, acest drept îl au şi alte structuri neguvernamentale, care prin legea lor organică sunt calificate ca fiind de utilitate publică, fiind implicate în prestarea unui serviciu public cu aceleaşi efecte ca structurile administraţiei publice locale. 12
Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată în 2008. O dispoziţie similară era prevăzută şi de vechea lege lege a administraţiei administraţiei publice locale nr. 69/1991, 69/1991, modificată şi republicată republicată în 1996, în art. 86 care dispunea „ Consiliile locale şi cele judeţene pot da în folosinţă gratuită, pe termen limitat, imobile din patrimoniul lor, societăţilor comerciale şi instituţiilor de utilitate publică sau de binefacere recunoscute ca persoane juridice, în scopul îndeplinirii unor activităţi care satisfac cerinţele cetăţenilor din administrativ tiv şi instituţii politico-ad politico-adminis ministrativ trativee , comună, oraş sau judeţ”, APUD Vedinaş, Verginia, Drept administra Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 508. 13 Constituţia României, României, actualizată la 15 noiembrie 2008, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008.
11
La întrebarea cine atribuie în folosinţă gratuită, se răspunde simplu: autoritatea care realizează administrarea generală. În acest sens, vorbim despre Guvern pentru bunurile bunurile proprietate proprietate publică publică de stat, consiliul consiliul judeţean judeţean pentru pentru bunu bunurile rile proprietat proprietatee publică publică a judeţului, judeţului, consiliul consiliul local local pentru pentru bunu bunurile rile proprietat proprietatee publică publică a municipiu municipiului, lui, oraşului oraşului sau comunei. Precizarea la care ne referim din Constituţie, a fost introdusă în continuarea unui text text care care începe începe cu formul formulare areaa „ în condiţ condiţiil iilee legii legii organi organice ce”, ”, ceea ceea ce înseam înseamnă nă că procedura, procedura, regulile regulile de folosire folosire a bunu bunului, lui, încetarea încetarea folosinţe folosinţeii gratuite, gratuite, ca şi soluţionar soluţionarea ea litigiilor, vor trebui stabilite printr-o lege organică specială sau printr-o lege de modificare şi completare fie a Legii nr. 213/1998, fie a Legii nr. 219/1998. Atribuirea în folosinţă gratuită presupune în mod logic, încheierea unui contract. Acest contract se încheie în baza actului unilateral al administratorului general (Guvernul, consiliul judeţean, consiliul local), între regia sau instituţia publică care are bunul în administrare concretă şi instituţia de utilitate publică. 14 Niciunul Niciunul dintre dintre actele actele normative normative enunţate enunţate mai sus nu stabileşte stabileşte modalitate modalitateaa concretă de realizare a acestui drept de folosinţă, în regimul său juridic. Unii autori consideră că, deoarece dreptul de folosinţă şi dreptul de administrare atribuit regiilor autonome, autorităţilor sau instituţiilor publice, au aceeaşi natură juridică, fiind drepturi reale principale, în ceea ce priveşte modul de constituire şi regimul juridic al dreptului de folosinţă îi sunt aplicabile, prin analogie, regulile referitoare la dreptul administrare. În ceea ce priveşte domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale el cuprinde bunurile aflate în proprietatea acestora şi nu fac partedin domeniul public. Bunurile aparţinând domeniului privat se află în circuitul civil, fiind supuse dreptu dreptului lui comu comun, n, dacă dacă legea legea nu preved prevedee altfel altfel.. În conse consecin cinţă, ţă, aceste aceste bun bunuri uri pot fi conce concesio sionat nate, e, închir închiriat iatee sau date date în locaţie locaţie de gesti gestiune une în mod modali alităţi tăţile le şi condi condiţiil ţiilee prevăzute prevăzute de lege. lege. 15 Beneficiarul dreptului de folosinţă are o serie de obligaţii, printre care: să facă cheltuielile de întreţinere a bunurilor, să nu schimbe destinaţia bunurilor, să prezinte rapoarte pe anumite perioade de timp determinate cu privire la bunurile respective, să 14
Iorgovan, Antonie, op. cit. , p. 252-253. Zaharia, T. Gheorghe, Budeanu-Zaharia, Odette, Budeanu, I. Tudor , Chiuariu, Tudor Alexandru, Tratat de drept administrativ român, Editura Junimea, Iaşi, 2001, p. 255.
15
12
restituie bunul în stare de funcţionare la expirarea perioadei pentru care a fost încredinţat. Darea în folosinţă încetează fie la expirarea termenului pentru care a fost încredinţat, fie prin revo revocarea carea ei. ei.
Stingerea dreptului de proprietate publică
13
Dreptul de proprietate publică încetează în două situaţii: dacă bunul a pierit sau dacă bunul a trecut în domeniul privat. Trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre hotărâre a Guvernulu Guvernului,i, a consiliul consiliului ui judeţean, judeţean, respectiv respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin alte legi nu se dispune altfel. 16 Hotărârea de trecere a unui bun în domeniul public sau privat poate fi atacată potrivit Legii contenciosului administrativ. 17
16 17
Vezi art. 10 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. cit ., Trăilescu, Trăilescu, Anton , op. cit ., p. 94-95.
14
Concluzii În concluzie,
15
Bibliografie Administrativ, Vol. II, Editura All Beck, 1. Ap Apos osto tol, l, Tofa Tofan, n, Dan Dana, a, Drept Administrativ,
Bucureşti, 2004 Administraţia publică în 2. Brez Brezoi oian anu, u, Du Dumi mitr tru, u, Op Opri rica can, n, Mari Marian ana, a, Administraţia România, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008 Tratat de drept drept adminis administrat trativ iv, vol. II, ed. a IV-a, 3. Iorg Iorgov ovan an,, An Anto toni niee, Tratat
Editura All Beck, Bucureşti, 2005 colectivităţilor locale, Edit 4. Corn Corneeliu liu, Manda anda,, Cezar zar C., Dreptul colectivităţilor Editur uraa
Lumina Lex, Bucureşti, 2007 administrativ, ed. a III-a, Editura C. H. Beck, 5. Trăi Trăile lesc scu, u, Ant Anton on,, Drept administrativ
Bucureşti, 2008 6. Vedinaş, naş,
Vergini inia, Drept
administrativ administrativ
şi
instituţii instituţii
politicopolitico-
administrative, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
7. Zahar Zaharia, ia, T. Gh Gheo eorg rghe he,, Bude Budeanu anu-Za -Zaha hari ria, a, Od Odet ette te,, Bude Budeanu anu,, I. Tudo Tudorr , Chiuariu, Tudor Alexandru, op. cit .,., Legislaţie Legislaţie
1. Cons Consti titu tuţi ţiaa Româ Români niei ei,, … 2. Lege Legeaa nr. nr. 213/ 213/19 1998 98 3. Lege Legeaa nr. nr. 215/ 215/20 2001 01
16
