Curs Sgbd Oracle

FACULTATEA DE INFORMATICA MANAGERIALA CURS BD ORACLE an III Seria A (Versiune site:) PLANIFICARE CURSURI: ORACLE AN III – SEM. II/2010 Prof. dr. Virgil Chichernea Calendar activitate: 15.02 – 09.05.2010 - ACTIVITATE DIDACTICA (12 sapt.); 10.05 – 23.05.2010 - Definitivare lucrare licenta (2 sapt.); 24.05 – 20.06.2010 - Sesiune de examene (4 saptamani); 21.06 -04.06.2010 - RESTANTE (2 sapt.); 21.06 – 05.06.2010 - Inscriere la lienta ; 7.07 - 11.07.2010 - EXAMEN DE LICENTA PLANIFICARE CURSURI- Semestrul II – An Univ: 2009-2010 Planificarea cursuri : S.G.B.D. ORACLE-SQL AN III: SEMESTRUL II -2010 Cursul nr. 1. – 17.02.10 Prezentarea generală a SGDB-urilor şi a arhitecturii sistemelor informatice cu baze de date/ baze de date relationale; SGBD – ORACLE. Arhitectura funcţională şi internă a sistemului ORACLE. Sesiuni de lucru şi controlul accesului utilizatorilor; Cursul nr. 2. – 24.02.10 Utilizarea SQL*PLUS - Editarea comenzilor. Comenzi interactive. Formatarea rezultatelor; Cursul nr.3. – 3.03.10 SQL - Limbajul de definire a datelor; Crearea si actualizarea bazei de date prin comenzi SQL; Cursul nr.4. – 10.03.10 Limbajul de manipulare a datelor; Limbajul pentru controlul accesului la date; Cursul nr.5. – 17.03.10 Interogarea bazei de date şi setul de operatori SQL. Subinterogări. Interogări corelate. Utilizarea subinterogărilor pentru crearea si actualizarea tabelelor. Cursul nr.6. – 24.03.10

Implementarea operatorilor relaţionali în SQL. Operatorii asamblişti. Operatorii relaţionali (selecţia, proiecţia, joncţiunea, diviziunea). Operatori aritmetici, funcţii şi grupuri de funcţii; Stabilire teme proiect de semestru Cursul nr.7. –31.03.10 Test nr. 1 - test semestrial în plen Cursul nr.8. – 7.04.10 Functii agregat SQL. Subtotaluri. Analize multidimensionale. Operatorii CUBE şi GROUPING SETS. Soluţii OLAP. Ferestre pentru funcţii analitice; Obiecte din schema bazei de date. Extensii procedurale ale SQL. Dicţionarul bazei de date. Reguli de validare. Tabele virtuale în ORACLE si VFP.

Cursul nr.9. – 14.04.10 Realizarea de rapoarte si videoformate in SQL. Crearea viziunilor, secventelor, sinonimelor si grupurilor de tabele sau indecsi (clusteri) Cursul nr.10. – 21.04.10 Introducere in PL/SQL. Proceduri, funcţii stocate şi declanşatori în VFP şi ORACLE Cursul nr.11. – 28.04.10 Test nr. 2 - test semestrial în plen Cursul nr.12. – 5.05.10 Dezvoltari de proiecte in ORACLE. Privilegii, roluri, utilizatori, schema unui utilizator, securitatea datelor. Expresii si Functii.

Bibliografie: 1. BAZE DE DATE – ORACLE – SQL, SQL*Plus, PL/SQL Autori : Prof. Dr. Virgil Chichernea, Lector drd. Gabriel Garais, Asistent univ. Dragos Paul Pop, Editura Universitatii Romano-Americane, Bucuresti 2009. 2. Pliant cu comenzile SQL

CUPRINSUL MANUALULUI CURSULUI UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA BUCURESTI Prof. univ. dr. Virgil Chichernea Lect. univ. drd. Gabriel Eugen Garais

Asist. univ. Dragos Paul Pop

BAZE DE DATE

ORACLE - SQL, SQL*Plus, PL/SQL -

Bucuresti 2009

Cuprins Prefaţă BAZE DE DATE RELATIONALE SI ARHITECTURA FUNCTIONALA A SGBD ORACLE 1.1. Baze de date relaţionale (BDR) 1.2. Modelul relaţional 1.3. Forme normale 1.4. Arhitectura funcţională a SGBD ORACLE

PARTEA I Sectiunea I: LIMBAJUL SQL (Structured Query Language) - ORACLE 2.1. Prezentarea limbajului SQL-ORACE - Tabele - Structura comenzilor în SQL 2.2. Limbajul de definire a datelor (LDD) a) Crearea bazei de date şi spaţiului alocat tabelelor Crearea bazei de date în SQL : Comanda CREATE DATABASE Crearea spaţiului alocat tabelelor b) Crearea obiectelor în baza de date Crearea unei tabele Modificarea structurii într-o tabela existentă: c) Crearea viziunilor : Comanda CREATE VIEW d) Vizualizarea structurii unei tabele e) Ştergerea unui obiect din baza de date 2.3. Limbajul de manipulare a datelor Comanda INSERT Comanda DELETE Comanda UPDATE Comanda SELECT 2.4. Limbajul pentru controlul accesului la date (LCD) 2.5. Interogarea bazelor de date. Implementarea operatorilor relaţionali Interogări simple 2.5.1 Implementarea operatorilor de selecţie şi proiecţie 2.5.2. Expresii, condiţii şi operatori Operatori: a) Operatori aritmetici b) Operatori de comparaţie: c) Operatori de subliniere d) Operatori logici: AND; OR; NOT;

e) Operatori pentru mulţimi: UNION şi UNION ALL f) Operatorul INTERSECT g) Operatorul MINUS h) Operatorul BETWEEN i) Operatorul LIKE j) Operatorul IN 2.5.3. Implementarea operatorului JOIN (operator de compunere) a) Echi-joncţiunea ( jonctiunea echivalentă) b) Non – echi- joncţiuni c) Joncţiuni externe d) Auto-joncţiunea (joncţiunea tabelei cu ea însăsi) 2.5.4. Crearea de scripturi (Macro) 2.5.5. Definirea variabilelor în SQL 2.6. Funcţii SQL şi funcţii agregate SQL 2.6.1. Funcţii totalizatoare: a) Funcţia COUNT – returnează nr. total de linii care respectă clauza WHERE b) Funcţia SUM – returnează suma tuturor valorilor dintr-o coloană c) Funcţia AVG – calculează valoarea medie a unei coloane d) Funcţia MAX – găseste şi afişează valoarea cea mai mare dintr-o coloană e) Funcţia MIN – returnează cea mai mică valoare dintr-o coloană f) Funcţia VARIANCE – Calculează şi afişează dispersia valorilor dintr-o coloană g) STDDEV – calculează şi afişează abaterea (deviaţia) standard 2.6.2. Funcţii pentru data calendaristică şi ora a) Funcţia ADD-MOUNTHS – adaugă un număr de luni la data curentă

2.6.3. Funcţii matematice a) Funcţii aritmetice b) Funcţii trigonometrice c) Funcţii logaritmice EXP, LN, LOG d) Funcţii le POWER, SIGN, SQRT 2.6.4. Funcţii de tratare a şirului de caractere 2.6.5. Funcţii diverse 2.6.7 Funcţii agregate - Clauzele utilizate în comanda SELECT a) Clauza WHERE b) Clauza STARTING WITH c) Clauza ORDER BY d) Clauza GROUP BY e) Clauza HAVING 2.7. Cereri complexe 2.7.1. Cereri complexe de interogare

2.7.2. Subinterogări 2.8. Realizare rapoarte şi videoformate(Forms) în SQL 2.8.1. Realizarea rapoartelor în SQL 2.8.2. Realizarea de videoformate (FORMS) în SQL

Sectiunea a II-a: SQL*PLUS (Manual de utilizare). 3.1. Sesiunea de lucru 3.2. Moduri de lucru cu SQL*Plus 3.3. Editarea comenzilor SQL*Plus (exemple) 3.4. Opţiunile de lucru. Comanda SET; 3.5. Utilizarea variabilelor utilizator 3.6. Introducerea de comentarii printre comenzile dintr-un fişier 3.7. Afişarea unor informaţii: (DESCRIBE: HELP{COMANDS/ CLAUSE}) 3.8. Parametrizarea/abandonarea schimbărilor asupra BD 3.9. Controlul accesului la baza de date: nume utilizator şi parola. 3.10. Formatarea rezultatelor şi editarea de rapoarte 3.11. Dicţionarul datelor – componenta a SGBD ORACLE

PARTEA a II-a: LIMBAJUL DE PROGRAMARE PL/SQL Sectiunea I: 4.1. Introducere în limbajul PL/SQL 4.2. Structura unui bloc de bază PL/SQL 4.3. Declararea variabilelor 4.4. Elemente de limbaj 4.1.3 Declaraţiile 4.5. Instrucţiuni PL/SQL 4.6. Gestiunea cursorului în PL/SQL 4.7. Subprograme PL/SQL 4.8. Pachete 4.9. Declanşatori (triggeri) - 4.9.1. Integritatea restricţiilor şi triggeri - 4.9.2. Integritatea restricţiilor - 4.9.3. Exemple de triggeri - 4.9.4. Programarea trigerilor - 4.9.5. Mai multe despre trigeri 4.10. Gestiunea erorilor

4.11. Abordarea orientată obiect în PL/SQL -

4.11.1. Programarea în PL/SQL 4.11.2. Încorporarea SQL şi Pro*C 4.11.3. Concepte generale 4.11.4. Variabile gazda şi variabile de comunicaţii 4.11.5. Zona de comunicare

Sectiunea a II-a:

PROBLEME REZOLVATE ÎN SQL ŞI PL/SQL 5.1. 5.2. 5.3. 5.4. 5.5. 5.6. 5.7. 5.8.

Prezentarea studiului de caz şi a modelului relaţional Probleme referitoare la LDD şi LMD Interogări monorelaţie Interogări utilizând operatorii relaţionali Interogări multi relaţie Aplicaţii referitoare la vizualizări Aplicaţii referitoare la declanşatori Subprograme în PL/SQL

PARTEA a III-a: Sectiunea I: Proiecte realizate in SQL si PL/SQL Sectiunea a II-a: PREZENTAREA ŞI UTILIZAREA APLICAŢIEI SITIRATING 6.1 Obiective 6.2 Modele economico-matematice utilizate 6.3 Manual de utilizare

Sectiunea a III-a: Pliant SQL Teste de autoevaluare Bibliografie

EXTRAS DIN CUPRINSUL CURSURILOR PREDATE LA : DISCIPLINA : BD-ORACLE AN III – SERIA A Prof. Dr. Virgil Chichernea

Cursul nr. 1 : (extras) Obs : Continutul informational complet se afla in manual. 1.4. Arhitectura generală a SGBD-ului ORACLE Corporaţia ORACLE este principalul furnizor de software pentru gestiunea bazelor de date relaţionale (SGBDR), software ce lucrează pe o gamă largă de calculatoare conectate la Internet. În fig. nr. 3 sunt prezentate principalele etape evolutive din istoria acestei corporaţii, a doua companie de software la nivel mondial.

Fig. 3 Etape semnificative ale evolutiei SGBD-ului ORACLE

1.4.1 Arhitectura funcţională şi internă

În cele ce urmează vom discuta despre componentele SGBD ORACLE: arthitectură, structura logică şi fizică a bazei de date, şi modul în care comenzile SQL sunt procesate şi cum se crează obiectele bazei de date. Principalele caracteristici ale sistemului ORACLE sunt: - ORACLE este un SGBD relaţional, portabil pe o mare varietate de platforme şi foloseşte un număr mare de utilitare care se pot folosi pe toate etapele modelării, de la specificarea cerinţelor până la exploatarea aplicaţiilor dezvoltate. - ORACLE dispune de un limbaj de definire (DDL), un limbaj de manipulare (DML) a datelor şi un limbaj de control al datelor (LCD); - Manipularea datelor se face cu ajutorul limbajului SQL şi PL/SQL (Procedural Language); - Oracle suportă proceduri, funcţii şi biblioteci (pachete) stocate la nivelul bazei de date. Pachetele pot fi apelate prin programele utilizatorilor sau de către sistem ca urmare a realizării unui anumit eveniment declaşator (trigger).; - Oracle asigură: coerenţa datelor, confidenţialitatea datelor, integritatea datelor, salvarea şi restaurarea datelor, gestiunea acceselor concurente, portabilitatea datelor şi a aplicaţiilor dezvoltate, Arhitectura funcţională, sub o formă simplificată, a SGBD ORACLE este prezentată în fig.4 ARHITECTURA ORACLE INTERFETE DE DEZVOLTARE DEVELOPER

PRO*…

DESIGNER

NUCLEUL ORACLE SQL*PLUS

PL/SQL

JAVA

INSTRUMENTE DE INTRETINERE ADMINISTRATOR TOOLS

NET PRODUCTS

BROWSERE, EDITOARE, …

BD

Fig. 5. Arhitectura funcţională ORACLE Componentele care formează arhitectura ORACLE sunt structurate pe trei niveluri: nucleul, intefeţele şi instrumentele de întreţinere. Aceste componente sunt dispuse într-o configuraţie client/server. Componentele de client şi de server sunt plasate pe calculatoare diferite într-o reţea în care: - serverul asigură memorarea şi manipularea datelor, precum şi administrarea bazei de date; - clientul asigură interfaţa cu utilizatorul şi lansează aplicaţia care accesează datele din baza de date. 1.4.2. Managementul memoriei şi al proceselor Oracle DBMS server se bazează pe aşa numita arhitectură Multi-Server. Serverul este responsabil cu procesarea tuturor bazelor de date active, adică cu execuţia unei comenzi SQL, managementul userului, resurselor şi memoriei. Deşi există numai o copie a codului de program pentru SGBD server, fiecare utilizator este conectat la un server logic care îi este destinat. Fig. Nr.6 ilustrează arhitectura SGBD Oracle privind structura memoriei, proceselor şi fişierelor.

Utilizator 1

Utilizator 2

Utilizator n

Server Proces

Server Proces

Server Proces

PGA

PGA

PGA

System Global Area (SGA) Buffer

Shared Pool

Buffer Redo-log

Dicţionar Cache

Baza de date (Database) Buffer Arhiva Log DBWR

LGWR

Fişiere date

Fişiere Redo-log

ARCH

Fişiere Control

Bibliotecă Cache Procese de bază PMON

SMON

Fişiere Arhivă şi backup

Figura 6: Arhitectura sistemului Oracle 1.4.3. Structura logica şi fizica a bazei de date Baza de date a unei aplicaţii realizată în ORACLE conţine tabele corelate în care se memorează datele aplicaţiei. Rândurile unei tabele reprezintă Entităţi (înregistrări), iar coloanele tabelei reprezintă atribute (câmpuri). Un model de date este o structură pentru descrierea şi documentarea datelor necesare utilizatorului care pot fi implementate într-o bază de date. Un model de date trebuie să fie creat pentru fiecare user. Toate modelele de useri sunt adunate într-un model de bază de date. Un view de user este dezvoltat din modelul de bază de date pentru a reprezenta modelul fiecărui user.

Schema bazei de date descrie în totalitate baza de date adică: descrie tabelele, defineşte relaţiile, defineşte domeniile, defineşte regulile afacerilor. Elementele unei baze de date ORACLE (vezi fig. nr. 8): - Zonele de memorie: Zona globală de sistem (SGA); Zona globală de program (PGA); Zona de context (CA). - Procesoarele ORACLE: DataBase Writer; Process Monitor; System Monitor; Proces Check Monitor. (Client; Sever). - Obiectele tip ORACLE: BD; Tabela de bază; Tabela virtuală; Clusterul; Indexul; - Tipuri de date – cele din standardul SQL; - Fişierele - pentru memorarea datelor din structura fizică a BD ORACLE: o Fişierele de date (tabele de bază, indecşi, clusteri, segmente, dicţionarul de date); o Fişierele de control o Fişierele jurnal (redo, log); o Alte fişiere;

Fig. nr. 8. Baza de date ORACLE În arhitectura bazei de date se face distincţie între structura logică şi fizică a bazei de date (vezi fig. nr. 9). Structura logică descrie zonele logice de memorie (numite spaţii) unde obiectele ca tabelele pot fi memorate. Structura fizică este determinată de fişierele sistemului de operare care constituie baza de date.

Baza de date LOGIC

FIZIC

Spatiu tabel

Fisier de date

Segment Extensie

Bloc ORACLE

Bloc OS

Figure 9: Structura logica şi fizica a unei baze de date Urmatoarea schema ilusrează arhitectura ORACLE a instanţei BD şi a legăturilor între structurile logice şi fizice .

Fişiere redo-log

Baza de date

Fişiere Date

Tabele spaţiu

Fişiere control

Tabele Tabele Segment Tabele Tabele Block

extent

Fig. nr.10 Relaţiile dintre structura logică şi fizică a bazei de date

Cursul nr. 2 : (extras) Obs : Continutul informational complet se afla in manual.

PARTEA I

Sectiunea a II-a

1.2 SQL*PLUS (Manual de utilizare). 2.1. Sesiunea de lucru 2.2. Moduri de lucru cu SQL*Plus 2.3. Editarea comenzilor SQL*Plus (exemple) 2.4. Opţiunile de lucru. Comanda SET; 2.5. Utilizarea variabilelor utilizator 2.6. Introducerea de comentarii printre comenzile dintr-un fişier 2.7. Afişarea unor informaţii: (DESCRIBE: HELP{COMANDS/ CLAUSE}) 2.8. Parametrizarea/abandonarea schimbărilor asupra BD 2.9. Controlul accesului la baza de date: nume utilizator şi parola. 2.10. Formatarea rezultatelor şi editarea de rapoarte 2.11. Dicţionarul datelor – componenta a SGBD ORACLE

SQL*PLUS - PREZENTARE GENERALA Obiective: -

Prezentarea unui manual minimal de utilizare a interfeței SQL*Plus; Controlul accesului la baza de date: nume utilizator şi parola; Formatarea rezultatelor şi editarea de rapoarte; Accesul la dicționarul datelor ORACLE.

SQL*Plus asigură interfața interactivă (low-level) dintre utilizator şi SGBD-ul ORACLE. SQL*Plus este un program utilitar, cel mai utilizat de SGBD ORACLE, care permite utilizatorilor să definească şi să manipuleze interactiv obiectele bazei de date şi asigură accesul la obiectele (componentele) unei baze de date (tabele, viziuni, clustere etc.). Acest program utilitar se utilizează implicit la afișarea rezultatelor interogarilor sau a view-urilor pe ecran. Printre facilităţile oferite de către SQL*Plus se pot enumera: • Este un editor de linii de comanda SQL. ( Se precizează că SGBD ORACLE acceptă şi alte editoare de linii de comandă ); • Oferă numeroase comenzi pentru formatarea rezultatului unei cereri; • SQL*Plus asigură asistența on line (help on line). • Rezultatul cererii poate fi memorat în fişiere care pot fi printate; • Cererile frecvente pot fi salvate într-un fişier şi pot fi apelate de câte ori este nevoie; • Cererile pot fi parametrizate astfel că este posibil să se invoce o cerere salvată şi să se precizeze numai parametrii. După ce utilizatorul s-a conectat la SQL*Plus, sistemul afișează promterul SQL> şi asteaptă comenzile utilizatorului. Utilizatorul poate scrie trei tipuri de comenzi: - Instrucţiuni SQL pentru definirea şi accesarea bazei de date; - Blocuri PL/SQL pentru accesarea bazei de date; - Comenzi SQL*Plus pentru editarea şi memorarea comenzilor SQL, a blocurilor PL/SQL, pentru formatarea rezultatelor şi pentru setarea opţiunilor de lucru.

3.1. Sesiunea de lucru:

Pentru a lucra cu SQL*Plus utilizatorul trebuie să se conecteze la sistemul de operare şi să deschidă o sesiune de lucru ORACLE conform procedurilor de mai jos. Deschiderea unei sesiuni de lucru: Pentru a deschide o sesiune de lucru utilizatorul SGBD ORACLE poate opta pentru una din procedurile prezentate mai jos: a) Clic pe START All Programs  ORACLE  Application Development  SQL*PLUS 10g …. Apare o fereastră pentru conectare şi se introduce nume utilizator şi parola, [nume bază de date]  OK ; Apare prompterul SQL>

b) Click pe START 

sau click pe iconul

Se tastează nume utilizator, parolă, [nume baza de date]  OK ; Apare prompterul SQL>

Inchidere sesiune SQL*PLUS: se realizează prin una din comenzile: SQL> QUIT; SQL> EXIT; SQL> [CTRL]Z; Și apare mesajul : Disconnected from ORACLE.

3.2. Moduri de lucru cu SQL a) modul direct, în care utilizatorul introduce o comandă SQL care se tastează după promterul SQL. Această comandă este memorată în bufferul SQL şi poate fi modificată sau lansată în execuție de mai multe ori, atâta timp cât utilizatorul nu a introdus o nouă comandă sau nu a șters explicit bufferul SQL; O nouă comandă SQL va șterge automat vechea comandă din buffer. b) modul program, care constă în elaborarea şi rularea unui fişier de comenzi ce conţine instrucţiunile unui program sursă scris în limbajul SQL. Fişierul este de forma nume.SQL şi se obţine prin una din urmatoarele proceduri: - cu ajutorul comenzii SQL > EDIT  tastare comenzi SQL   SAVE nume_fişier [CREATE|REPLACE|APPEND]; - salvarea buffer-ului SQL, care conţine un număr de comenzi, cu ajutorul comenzii: GET nume_fişier[.ext] [LIST] [NOLIST]. - utilizarea comenzii INPUT urmată de comenzile fişierului şi apoi salvarea conţinutului buffer-ului într-un fişier.

3.3 Editarea comenzilor SQL*Plus (exemple) Cele mai recente instrucţiuni SQL sunt memorate în bufferul SQL, indiferent dacă aceste instrucţiuni au sau nu sintaxa corectă. Se poate edita bufferul folosind una din comenzile: • l[ist] – listează toate liniile din bufferul SQL şi marchează cu “_” linia curentă din buffer • l - listază linia • c[hange]// - inlocuiește secvența șirului vechi cu șirul nou; • a[ppend] - adauga la linia curentă; • del – șterge linia curentă; • r[un] – execută conţinutul bufferului; • get - citește datele din fişierul în buffer; • save - scrie bufferul current în ; •edit invocă (lansează) editorul şi incarcă bufferul curent în editor. După iesirea din editor instrucțiunea SQL modificată este memorată în buffer şi poate fi executată cu comanda r; Editorul poate fi definit în shell-ul SQL*Plus prin tastarea comenzii: editor =, unde poate fi un nume de editor. Comenzile SQL sunt memorate în buffer-ul comenzilor SQL şi pot fi modificate fără a fi nevoie de retastare. Editarea se poate realiza utilizând următoarele comenzi SQL: L afişează toată comanda (toate liniile comenzii din buffer-ul SQL); Ln afişează numai linia n; L* afişează linia curent[; Lmn afişează liniile de la m la n; Llast afişează linia precedentă; I inserarea de linii după linia curentă.

2.4.Opţiunile de lucru. Setarea se face cu ajutorul comenzii SET a) Afişarea opţiunilor se face cu comanda SHOW 1) Să se afişeze numărul poziţiei liniei în cadrul paginii curente SQL> SHOW LNO; lno 9 ....... b) Evaluarea timpului necesar executării comenzilor 5) Să se creeze o zonă de contorizare a timpului necesar executării diferitelor comenzi, cu numele CONTOR 6) Să se indice efectuarea unui salt de trei rânduri la începutul unei pagini noi. SQL> SET PAGESIZE 7

3.5. Utilizarea variabilelor utilizator. &nume_variabila prin comanda ACCEPT sau comanda DEFINE 1) Să se definească variabila VAR1 ca fiind coloana MARCA, prin comanda DEFINE şi variabila VAR2 ca fiind coloana NUME, prin coloana ACCEPT. SQL> DEFIME VAR1=MARCA; ACCEPT VAR2 NUME SQL> / old 1: selected &VAR1, &VAR2 new 1: SELECTED MARCA, NUME MARCA NUME ---------------------------400 GICA ION 3.6. Introducerea de comentarii printre comenzile dintr-un fişier (REMARK; DOCUMENT; /*… */ ) 1) Să se introducă un rând de comentariu în programul de bufer curent SQL> INPUT /* PROGRAM TEST */ SQL> LIST 1 SELECT &VAR1, &VAR2 2 /* PROGRAM TEST */ 3 FROM SALARIATI 4 * WHERE FUNCT= ' DIRECTOR' Obs. Pentru ca după afişarea unei pagini să se facă pauză, urmând să se aştepte apăsarea tastei ENTER , se foloseşte comanda PAUSE [text]. 3.7. Afişarea unor informaţii : ( DESCRIBE: HELP{COMANDS/ CLAUSEE})

Help System SQL*Plus şi alte comenzi utile Pentru a avea acces la help-ul online SQL*Plus se tastează help; • Pentru a schimba parola se foloseşte comanda: alter user identified by ; • Comanda desc[ribe] listează toate coloanele unei tabele împreună cu tipul datelor şi informaţii despre valorile null dacă au fost alocate; • Comanda spool asigură ca toate informaţiile de pe display să fie memorate în . Pentru a inhiba această comandă se utilizează: spool off; • Comanda copy poate fi utilizată pentru copierea completă a unei tabele. Exemplu: copy from scott/tiger create EMPL using select _ from EMP;

3.8. Parametrizarea/abandonarea schimbărilor asupra BD 1)

Să se realizeze efectiv actualizările făcute asupra bazei de date

SQL> COMMIT commit complete b) Să se renunţe la actualizările făcute SQL> ROLLBACK rolback complete Copierea datelor între BD diferite COPY [FROM nume_utilizator / parola@baza_date] [TO nume_utilizator / parola@baza_date] {APPEND | CREATE | INSERT |REPLACE | nume_tabela [ (nume_col, nume_col,…..)] USING cerere; 3.9. Controlul accesului la baza de date: nume utilizator şi parolă. Acordarea drepturilor de acces 1) Să se acorde dreptul de conectare la baza de date utilizatorului COMBAZA1; SQL> GRANT CONNECT TO COMBAZA1; Grand succeeded. 2) Să se definească un acces privilegiat pentru tabela SALARIATI utilizatorului util. SQL> GRANT ALL ON SALARIATI TO UTIL1; Grant succeeded. 3) Să se revoce drepturile de acces la baza de date pentru utilizatorul UTIL1. SQL> REVOKE CONNECT FROM UTIL1; Revoke succeeded. 4) Să se revoce accesul privilegiat la tabela PRODUSE utilizatorului UTIL2. SQL> REVOKE ALL ON PRODUSE FROM UTIL2; Revoke succeeded. Reţinerea în baza de date a comenzilor utilizator [ AUDIT]. 5) Să se controleze operaţia de introducere a datelor în tabela SALARIATI. SQL> AUDIT INSERT 2 ON SALARIATI BY ACCESS; Audit succeeded.

Partajarea accesului la tabele SQL> LOCK TABLE SALARIATI 2 IN EXCLUSIVE MODE NOWAIT; Table(s) Locked. Observaţie. Comanda LOCK TABLE dă posibilitatea utilizatorului să împartă în mod egal cu alţi utilizatori accesul la una sau mai multe tabele, păstrând integritatea acestora. 2.10.Formatarea rezultatelor şi editarea de rapoarte Raportul este o formă de afişare a datelor într-un format cerut de beneficiar. Pentru realizarea editării de rapoarte profesionale SGBD ORACLE pune la dispoziţia utilizatorilor un număr de comenzi aşa cum se poate vedea în cele ce urmează: Tema 1: Executaţi secvenţa de comenzi şi observaţi efectul lor : SQL> SET BUFER BAFUTIL I TTITLE ' Stat de salarii' BTITLE 'Terminare raport' COLUMN MARCA FORMAT A5 HEADING 'Marca| Angajat' COLUMN NUME FORMAT A12 HEADING 'Nume| Angajat' COLUMN PREN HEADING 'Prenume| Angajat' COLUMN SALAR FORMAT 9999 HEADING 'Salariu' COLUMN ATEL HEADING 'Atelier' FORMAT A7 BREAK ON REPORT ON ATEL SKIP1 COMPUTE SUM OF SALAR ON ATEL COMPUTE SUM OF SALAR ON REPORT SELECT ATEL, MARCA, NUME, PREN, SALAR FROM PERSONAL ORDER BY ATEL; CLEAR BREAKS CLEAR COLUMNS CLEAR COMPUTES Se apasă tasta ENTER 3.11.Dicţionarul datelor ORACLE Dicţionarul datelor Oracle este cea mai importantă componentă a SGBD-ului Oracle. El conţine toate informaţiile despre structura şi obiectele bazei de date cum ar fi tabelele, coloanele, utilizatorii, fişierele de date etc. Datele memorate în dicţionarul datelor se numesc metadate. Deşi el constituie domeniul administratorul bazei de date, datele dicţionarului sunt surse de informaţii pentru utilizatori şi pentru dezvoltatorii de aplicaţii. Dicţionarul datelor conţine două nivele : nivelul intern care conţine toate tabelele de bază

care sunt utilizate de către componentele software SGBD si ele nu sunt accesibile utilizatorilor finali. Nivelul extern furnizează numeroaselor vederi informaţiile accesate de către aceste tabele despre obiectele şi structurile la diferite nivele în detaliu. 3.11.1. Tabelele dicţionarului datelor La instalarea unei baze de date Oracle întotdeuna se crează trei utilizatori standard Oracle: • SYS: Acesta este proprietarul tabelelor dicţionarului de date şi vederilor. Acest utilizator are cele mai mari privilegii în mânuirea obiectelor şi structurilor bazei de date Oracle şi are dreptul de a crea noi utilizatori. • SYSTEM: este proprietarul tabelelor utilizate de diferite utilitare cum ar fi SQL*Forms, SQL*Reports etc. Acest utilizator are mai puţine privilegii decat SYS. • PUBLIC: Acesta este un utilizator “dummy” al bazei de date Oracle. Toate privilegiile asignate acestui utilizator sunt automat asignate tuturor utilizatorilor cunoscuţi ai bazei de date. Tabelele şi vederile furnizate de către dicţionarul datelor conţin informaţii despre: • utilizatorii şi privilegiile lor; • coloanele tabelelor şi tipul de date, restricţii de integritate, indexi; • statistici despre tablele şi indexi utilizati pentru optimizare; • Privilegiile acordate obiectelor bazei de date; • structurile memorate ale bazei de date. Comanda SQL select * from DICT[IONARY]; 3.11.2. Vederile (Views) din dicţionarului datelor Nivelul extern al dicţionarului datelor furnizează utilizatorilor un acces la datele relevante ale utilizatorilor. Acest nivel asigură numeroase vederi (cca 540) care reprezintă date privind tabelele într-o manieră inteligibilă. Aceste vederi (views ) pot fi utilizate în interogările SQL la fel ca şi tabelele normale. Vederile furnizate de dicţionarul datelor conţine trei grupuri de informaţii: USER, ALL şi DBA. Grupul nume se construieşte cu un prefix acordat vederii. Exista asociate sinonime aşa cum se prezintă în continuare. • USER : Înregistrările din vederea USER conţin informaţii despre obiectele proprietarului care a lansat interogarea SQL (current user) USER TABLES – toate tabelele cu numele lor, numărul de coloane, informaţia memorată, informaţii statistice etc. (TABS) USER CATALOG tabele, vederi şi sinonime (CAT) USER COL COMMENTS commentarii pentru coloane; USER CONSTRAINTS definiţia restricţiilor pentru tabele; USER INDEXES toate informaţiile despre indexi create pentru (IND); USER OBJECTS toate obiectele bazei de date aparţinând utilizatorului (OBJ) ........

Cursul nr. 3 - 9 : (extras) Obs : Continutul informational complet se afla in manual.

PARTEA I

Sectiunea I:

LIMBAJUL SQL (Structured Query Language) - ORACLE 1. 2. 3 4. 5. 6. 7.

Prezentarea limbajului SQL-ORACE Limbajul de definire a datelor (LDD) Limbajul de manipulare a datelor Limbajul pentru controlul accesului la date (LCD) Interogarea bazelor de date. Implementarea operatorilor relaţionali Interogări simple Funcţii SQL şi funcţii agregate SQL

8. Cereri complexe 9. Realizare rapoarte şi videoformate(Forms) în SQL

Nota: Pentru interfata utilizator cu platforma ORACLE recomandam utilizarea SQL*Plus. Manualul minimal de utilizare a SQL*Plus se afla in sectiunea a II-a.

FUNDAMENTELE PROGRAMĂRII ÎN LIMBAJUL SQL - ORACLE Obiective: -

Prezentarea şi modul de lucru cu limbajului SQL; Interogarea bazelor de date şi implementarea operatorilor relaţionali: Funcţii SQL şi funcţii agregate SQL; Cereri complexe care au ca suport mai multe tabele ; Realizare rapoarte şi videoformate(Forms) în SQL.

2.1. Prezentarea limbajului SQL-ORACLE Limbajul SQL (Structured Query Language) este un limbaj standard care poate fi utilizat pentru a defini, interoga, actualiza, şi gestiona o bază de date relaţională. SQL utilizează următorii termeni: tabelă, linii, coloane, sau termeni echivalenţi, relaţii, înregistrării/tupluri, atribute. În acest manual se va folosi: linii/randuri/înregistrări/tupluri şi coloane/atribute. O tabelă poate avea maxim 254 coloane care pot avea acelaşi tip de date sau tipuri diferite de date şi în care se pot memora domenii de valori. Domeniile posibile sunt: date alfanumerice (şiruri), numere şi date formatate. SGBD ORACLE oferă următoarele tipuri de date: - char (n): date tip caracter în lungime fixă (şir), de lungime n caractere. Mărimea maximă pentru n este 255 bytes. Spaţiul fizic ocupat este egal cu n. Dacă lungimea reală a şirului este mai mică decât lungimea declarată atunci se completează automat şirul cu spaţii în partea dreaptă pană la completarea celor n caractere declarate.

2.2. Limbajul de definire a datelor (LDD) Limbajul de Definire a Datelor (LDD) permite definirea bazei de date (BD) şi a obiectelor care compun baza de date. Prin definirea unui obiect al bazei de date în SGBD ORACLE se înţelege crearea, modificarea şi suprimarea obiectului şi pentru realizarea acestui obiectiv, SGBD ORACLE pune la dispoziţia utilizatorilor un set de instrucţiuni/comenzi SQL (CREATE; ALTER; DESCRIBE; DROP), care permit crearea, vizualizarea structurii tabelelor, modificarea şi distrugerea obiectelor bazei de date. Schema bazei de date conţine o serie de structuri logice de date care aparţin unui utilizator al BD şi care poartă numele acestuia. Un utilizator poate avea o singură schemă care va conţine numele schemei (adică numele utilizatorului), descrierea tabelelor, vizualizărilor şi privilegiilor asociate. Comanda de definire a schemei BD are sintaxa: CREATE SCHEMA AUTHORIZATION nume-schemă {comanda CREATE TABLE | comanda CREATE VIEW | comanda GRANT}… Tipuri de date în SGBD- ORACLE: SGBD SGBD ORACLE permite memorarea şi prelucrarea următoarelor tipuri de date:

-

numerice : NUMBER; FLOAT; DECIMAL; INTEGER; şiruri de caractere (alfa-numerice): CHAR; VARCHAR2; LONG; date calendaristice: DATE; Binary Large Object(BLOB).

Fig. 1 Ecran de vizualizare a structurii unei tabele a bazei de date. 2.2.1. Definirea de obiecte în SGBD ORACLE Definirea tabelelor Tabela este acea structură a bazei de date în care se memorează datele bazei de date relaţionale. Definirea tabelelor include operaţiile de creare de tabele noi (comanda CREATE), vizualizarea structurii tabelei (comanda DESCRIBE), modificarea structurii tabelelor existente (comanda ALTER), şi ştergerea la cererea utilizatorilor a tabelelor (comanda DROP). Crearea unei tabele: Sintaxa generala a comenzii de creare a unei tabele este: CREATE TABLE nume_tabela (nume_coloana1 tip (marime) restricţie, nume_coloana 2 tip (marime) restricţie, ..., nume_coloana n tip (marime) restricţie,....)

Indicarea restricţiilor(constrângerilor) la nivel de coloană: Pentru a indica o restricţie la nivel de coloană când se creează tabela, se introduce restricţia pe aceeaşi linie cu definiţia coloanei. Restricţiile (constrângerile) acceptate sunt : UNIQUE Forţează unicitatea pe coloană; NOT NULL Nu acceptă valori null; PRIMARY KEY Defineşte coloana ca fiind cheie primară REFERENCES tabela (coloana1, coloana2,...) Defineşte coloana ca fiind o cheie străina; ON DELETE CASCADE Forţează ştergerea înregistrărilor când părintele cheilor străine este şters. Poate fi folosit doar cu clauza REFERENCES; DEFAULT Oferă o valoare implicită pentru coloană; CHECK conditie Verifică condiţia înainte de a accepta data;

Indicarea constrângeri la nivel de tabelă: Cheile primare şi cheile externe se pot defini fie la nivel de câmp, fie la nivel de tabelă. Dacă cheia primară sau cheia externă este compusă, trebuie definită la nivel de tabelă prin clauzele: PRIMARY KEY (nume_coloana, nume_coloana,...) FOREIGN KEY nume_coloana REFERENCES nume_ tabela (coloana) CHECK (nume_coloana condiție) sau (nume_coloana ÎN (SET OF VALUES)) Pentru a specifica restricţiile la nivel de tabelă, restricţiile se introduc după ultima definiţie a coloanei. Sintaxa generală de creare a structurii unei tabele în SQL este de forma: CREATE TABLE ( [not null] [unique] [], ......... ( [not null] [unique] [], []);

Verificarea tabelelor create: Înainte de crearea unei tabele este necesar să stim: . care sunt atributele unei înregistrări care urmează să fie memorate; . care sunt tipurile de date asociate coloanelor; . se va folosi varchar2 sau char; . din ce coloane se construiește cheia primară;

. ce coloane permit (nu permit) valori nule; . ce coloane au (nu au) valori duplicate; . care sunt valorile implicite pentru coloanele care permit memorarea valorii null. Comanda DESCRIBE: Pentru a vizualiza structura unei tabele se utilizează comanda DESCRIBE, care are ca efect listarea structurii unei tabele cu toate componentele ei (nume tabelă, nume şi tip coloane, cheie primară, etc.) şi are sintaxa: DESCRIBE < NUME_TABELA>; Exemplu: DESCRIBE PERSONAL; Modificarea structurii unei tabele (Comanda ALTER TABLE). Comanda ALTER TABLE realizează modificarea structurii unei tabele, dar nu modifică conţinutul ei. Această comandă ( ALTER TABLE) permite: - adăugarea (ADD) unei coloane într-o tabelă existentă; - modificarea (MODIFY) coloanelor unei tabele; - specificarea constrângerilor la nivel coloană; - specificarea unei valori implicite pentru o coloană existentă; - activarea şi dezactivarea (ENABLE/ DISABLE) unor constrângeri; - schimbarea sau ştergerea (DROP) cheii primare, a cheii externe; Comanda ALTER TABLE are una din urmatoarele forme: ALTER TABLE nume-tabelă ADD (nume-coloană1, ..., nume coloanăN); ALTER TABLE nume-tabelă MODIFY (nume-coloana1, ..., nume coloanăN); Observaţie. Putem folosim ALTER TABLE pentru a adăuga sau renunţa la restricţiile definite într-o tabelă. Constrângerile sunt înregistrate în dicţionarul datelor şi sunt de forma: nume-coloană numele unei coloane unde este aplicată restricţia; NULL or NOT NULL activează sau anulează dreptul unei coloane de a avea valori nule; UNIQUE fiecare rând trebuie să aibă o valoare distinctă pentru coloană; fiecare coloană trebuie să fie declarată NOT NULL, coloana nu are voie să fie PRIMARY KEY PRIMARY KEY specifică coloana ca fiind cheie primară; FOREIGN KEY column, column... REFERENCES table column, column... specifică coloana ca şi cheie străină a coloanei tabelei; CHECK condition setează o condiţie, coloana trebuie să satisfacă această condiţie pentru a exista în tabelă. Într-o coloană restricţia CHECK se poate referi doar la coloana de care restricţia aparţine. Într-o tabelă, clauza CHECK restricţie, se poate referi la coloane multiple.

Restricţia FOREIGN KEY/REFERENCES: - respinge INSERT sau UPDATE dacă nu există o valoare corespondentă în cheia primară a tabelei; respinge DELETE dacă invalidează restricţiile REFERENCES; trebuie să facă referire la o coloană cheie primară sau unică în tabela cheii primare; se va referi la cheia primară a tabelei dacă nici o coloană sau grup de coloane nu este specifică t în restricţie; trebuie să facă referire la o tabelă, nu o viziune; nu restricţionează modul in care celelalte restricţii se pot referi la aceeaşi tabelă; necesită coloana cheie primară şi coloana restricţionată să aibă aceleași tipuri de date; poate referi aceeaşi tabelă numită în CREATE TABLE. Cu ajutorul acestei comenzi se pot adăuga atribute, sau şterge atribute din structura unei tabele. Când un atribut este adăugat, valorile pentru aceasta sunt NULL, dacă data nu este o valoare default specificată în definirea coloanei. Definirea vizualizărilor (Comanda CREATE VIEW...): O vizualizare (view) este o tabelă logică relativă la datele conţinute în una sau mai multe tabele sau vizualizări. Vizualizarea este definită pornind de la o cerere de interogare de date şi fiind o tabelă virtuală nu solicită o alocare de memorie pentru date. Ea este definită în dicţionarul datelor şi are caracteristicile unei tabele. Sintaxa generală de creare a unei vizualizări este următoarea: CREATE VIEW [(lista coloane)] AS ; Unele comentarii pe tabele Adăugarea de comentarii la definiții Pentru aplicațiile care includ numeroase tabele, este util să se adauge comenatrii la definirea tabelelor ori comentarii pentru coloane. Un comentariu poate fi creat prin comanda: COMMENT ON TABLE IS ‟‟; Un comentariu pe o coloana poate fi creat prin comanda: COMMENT ON COLUMN . IS ‟‟; Comentariile pe tabele şi coloane sunt memorate în dictionarul datelor. Ele pot fi accesate utilizând vederi din dicționarul datelor prin comenzile USER TAB COMMENTS şi USER COL COMMENTS . Observații: 1. Tabelele se crează fără date şi se populeaza cu date cu ajutorul comenzii INSERT. După crearea unei tabele, putem adăuga noi coloane, partiții şi

restricţii de integritate cu ajutorul clauzeii ADD a comenzii ALTER TABLE. Se poate schimba definirea unei coloane existente sau a unei partiții cu ajutorul clauzei MODIFY a comenzii ALTER TABLE. 2. Privilegiile sistemului ORACLE sunt grupate în doua categorii: - Privilegii de sistem – privilegii privind accesul la baza de date şi la definitia obiectelor sale. Comanda pentru acordarea privilegiilor de sistem are sintaxa:

GRANT {privilegiu_sistem |role} [,{privilegiu_sistem | role }]… TO {utilizator | role | PUBLIC} {,utilizator | role | PUBLIC}… [WITH ADMIN OPTION]. 2.3. Limbajul de manipulare a datelor După crearea unei tabele se pot efectua operații de inserare, ștergere sau modificare a înregistrării în această tabelă. Prin manipularea datelor conţinute în baza de date se înţelege efectuarea operaţiilor de actualizare, modificare şi consultare a conţinutului bazei de date. SQL oferă patru comenzi care permit actualizarea înregistrărilor, modificarea datelor şi consultarea conţinutului bazei de date, dupa cum urmeaza: Comanda INSERT oferă posibilitatea adăugării de noi înregistrări într-o tabelă; Comanda UPDATE asigură modificarea uneia sau mai multor valori dintr-o înregistrare; Comanda DELETE se utilizează pentru ştergerea unor înregistrări dintr-o tabelă; Comanda SELECT permite interogarea obiectelor create cu ajutorul LDD; Cererile Limbajului de Manipulare a Datelor (LMD) pot fi formulate direct prin interfaţa SQL*Plus sau pot fi utilizate în utilitarele sistemului SGBD ORACLE. Ele pot fi încapsulate într-un program PL/SQL sau într-un program scris în limbajul gazdă. În funcţie de momentul în care utilizatorul doreşte realizarea actualizărilor asupra BD se poate folosi una din comenzile: SET AUTOCOMMIT ON - actualizările se fac imediat; SET AUTOCOMMIT OFF - schimbările sunt păstrate într-un buffer până la execuţia uneia din comenzile: COMMIT - care permanentizează schimbările efectuate; ROLLBACK – determină renunţarea la schimbările realizate. 2.3.1. Adăugarea datelor în SQL ( Comenzi INSERT): Instrucţiunile INSERT se folosesc în operaţia de introducere date în baza de date., şi sunt de forma: INSERT …… VALUES, INSERT ……..SELECT. Sintaxa generală a acestor instrucţiuni are forma: INSERT INTO nume-tabela (col1, col2, ….) VALUES (val1, val2, …);

2.3.2. Comanda UPDATE Instrucțiunea UPDATE – este folosită pentru modificarea valorilor din înregistrările existente. Sintaxa generală a acestei comenzi este: UPDATE nume-tabel SET nume-col1 = Val1 [, col2 = Val2,…] WHERE conditie-de-cautare; Instrucţiunea UPDATE verifică mai întâi condiţia de căutare şi pentru toate înregistrările care verifică condiţia, valoarea corespunzătoare este actualizată. 2.3.2.Instrucțiunea DROP TABLE – nume-tabela; Permite ştergerea completă a unei tabele dintr-o bază de date, inclusiv indecşi ataşaţi. DROP TABLE Facturi-noi; DROP DATABASE nume-baza –de –date;

2.3.3. Comanda DELETE Ștergerea (suprimarea) înregistrărilor dintr-o tabelă (dar fără a elibera spaţiul) se realizează cu ajutorul comenzii DELETE, care are urmatoarea sintaxa: DELETE FROM nume-tabelă [alias] [WHERE condiţie]; 2.3.5. Comanda SELECT – Interogarea bazelor de date: I. Interogări simple – interogarea datelor conţinute într-o singură tabelă Pentru regăsirea informaţiilor memorate în baza de date SGBD ORACLE se utilizează limbajul de interogare SQL. În cele ce urmează ne vom concentra pe interogări simple urmând ca să se reia discuția mai tarziu pentru interogarile complexe. În SQL o interogare are următoarea formă (unde componentele din parantezele [ ] sunt opționale, iar Comanda se incheie prin ;). SELECT [distinct] FROM [ WHERE ] [ order by ]; a) Selectarea coloanelor Pentru a fi selectate coloanele dintr-o tabela ele sunt specifică te prin cheia de selecție. Această operație se mai numește şi proiecție. De exemplu, interogarea SELECT Loc, Cod_Dep FROM DEPART; b) Selectarea înregistrărilor

Până acum am văzut cum se selectează atributele (coloanele) unei tabele. Pentru a selecta numai anumite înregistrări care satisfac anumite condiții, aceste condiții se specifică prin clauze care se referă la înregistrări. În clauzele de selecție pot apărea operatori de comparație, operatori logici, sau chiar subinterogari şi clauze Examplu: Să se listeze funcţia şi salariile numai salariaților pentru care codul șef proiect (CodSP) este 7698 or 7566 şi castigă mai mult de 1500: SELECT Funcţia, Salar FROM PERSONAL WHERE (CodSP = 7698 or CodSP = 7566) AND Salar > 1500;

c) Accesarea tabelelor altor utilizatori. Presupunem că un utilizator are privilegiile de acces la tabelele altui utilizator. El poate referi aceste tabele în cererile sale. Fie un utilizator SGBD ORACLE şi o tabela a acestui utilizator. Această tabelă poate fi accesată de alți utilizatori (privilegiați) cu ajutorul comenzii: SELECT * FROM .; Se recomandă să se foloseasacă un sinonim în loc de .. În SGBD ORACLE-SQL un sinonim poate fi creat prin comanda: CREATE SYNONYM

for . ;

Este posibil să se utilizeze numai în clauza deasemenea create şi pentru tabelele proprii.

FROM. Sinonimele pot fi

d) Operații şi mulțimea rezultatelor Uneori este utilă o combinație a rezultatelor a două sau mai multor cereri într-un singur rezultat. SQL pune la dispozitie trei seturi de operatori care au acelasi sablon: Setul de operatori este urmatorul: • union [all] - returnează o tabelă care conţine toate rândurile care apar fie în rezultatul cererii fie în cele ale cererii . Duplicările de înregistrări sunt automat eliminate, în afara cazului în care se utilizează clauza all; • intersect – returnează toate înregistrările care apar în ambele cererii ( şi ; • minus – returnează toate înregistrările care apar în rezultatul dar nu se afla în rezultatul cererii ; e) Operatii asupra sirurilor Pentru a compara conţinutul unui atribut cu un sir, trebuie ca șirul să fie scris între apostroafe.

Exemplu : WHERE LOCATION = ‟DALLAS‟. Împreună cu operatorii mai pot fi utilizate şi două caractere speciale: % şi _ (caracter de subliniere). De exemplu, dacă dorim să extragem toate înregistrările din tabela DEPART care conțin două caractere C în numele departamentului, condiția va fi : WHERE CodDept LIKE ‟%C%C%‟. Semnul % precizează șirul care este căutat, chiar dacă șirul este gol. În contrast semnul _ semnifică înlocuirea unui singur caracter. De exemplu condiția : WHERE CodDept LIKE ‟%C_C%‟ arată că cererea se referă numai la un singur caracter care poate să apară între cei doi C. Asupra șirurilor mai sunt disponibile următoarele operații: • upper() transformă toate lierele din șir în litere mari; • lower() transformă toate lierele din șir în litere mici; • initcap() transformă prima litera din șir ( ) în litera mare. • length() returnează lungimea șirului; • substr(, n [, m]) extrage m caractere din șir începând cu poziția n; Dacă nu se sepcifică m se consideră sfârșitul șirului Exemplu: substr(‟DATABASE SYSTEMS‟, 10, 7) returnează șirul ‟SYSTEMS‟. f) Funcţii agregate Funcţiile agregate sunt funcţiile statistice: COUNT, MIN, MAX etc. Ele pot fi utilizate numai asupra valorilor unei coloane. Exemplu: Câte tupluri sunt memorate în tabela PERSONAL? SELECT COUNT(*) FROM PERSONAL; Exeamplu: Câte funcţii diferite sunt memorate în tabela PERSONAL? SELECT COUNT(DISTINCT Funcţia) FROM PERSONAL; Exemplu : listați salariul minim şi maxim: SELECT MIN(Salar), MAX(Salar) FROM PERSONAL; Exemplu: Calculați diferența dintre salriul minim şi salariu maxim: SELECT MAX(Salar) - MIN(Salar) FROM PERSONAL; Funcţia SUM se aplică numai asupra datelor de tip numeric. Exemplu:: Calculați suma salariilor din departamentul 30: SELECT SUM(Salar) FROM PERSONAL WHERE CodDept = 30;

Funcţia AVG calculează valoarea medie pentru o coloană de tip numeric: Obs: Funcţiile AVG, MIN şi MAX ignoră înregistrările care au valoare nulă, dar funcţia COUNT le consideră (numără). Procesul de căutare şi obţinere a datelor şi informaţiilor dintr-o bază de date se numeşte interogarea bazei de date. În limbajul SQL formularea unei interogări înseamană redactarea unei fraze SELECT în care se apelează un număr de clauze prin care se exprimă solicitarea de date dorită. Ne reamintim sintaxa generală a unei comenzi SELECT şi precizarea că într-o Comanda SELECT sunt obligatorii clauzele SELECT, FROM şi nume_tabelă: SELECT [ALL|DISTINCT] {* | lista de SELECTAT} FROM lista tabele [WHERE condiţie] [GROUP BYlista expresii [HAVING condiţie]] [ORDER BY {expresie |poziţie} [ASC|DECS] [,{expresie|poziţie} [ASC |DESC] ]…]; g) Grupări În paragraful anterior am vazut cum funcţiile agregate pot fi utilizate pentru a calcula o valoare pentru o anumită coloană. Deseori se cere gruparea înregistrărilor care au aceleași proprietăți şi apoi să aplicăm funcţiile agregate pentru o coloană aparținând unui grup anume. Pentru aceasta, SQL pune la dispoziție clauza: . Această clauză apare după clauza WHERE şi trebuie să se refere la coloanele tabelelor listate în cluaza FROM şi are sintaxa: SELECT FROM WHERE GROUP BY [HAVING ]; Prin acest procedeu se regasesc şi se grupează acele înregistrări care au aceași valoare pentru . Agregarea specificată în clauza SELECT este aplicată separat fiecărui grup. Este important ca numai acele coloane care apar în clauza “group column(s)” pot fi listate fară ca funcţia de agregare în clauza SELECT. h) Implementarea operatorilor de selecţie şi proiecţie În general o interogare a bazei de date poate fi scrisă sub forma: SELECT câmp1, câmp2,, ..., câmpn FROM Fis1, Fis2,..., Fism WHERE condiţie; În urma execuţiei acestei comenzi se obţine un rezultat sub forma unei liste afişată pe display, sau a unei tabele, sau a unei tabele temporare. Dacă se doreşte eliminarea înregistrărilor identice din rezultatul interogării atunci se utilizează în fraza SELECT opţiunea DISTINCT şi comada de selecţie în acest caz devine:

SELECT DISTINC câmp1, câmp2,, ..., campn FROM Fis1, Fis2,..., Fism WHERE condiţie; Analizând efectele clauzelor din Comanda SELECT, remarcăm faptul că interogarea corespunde: - unei selecţii de înregistrari din tabelele suport ale interogării, înregistrări care satisfac condiţiile de selecţie exprimate prin clauza WHERE; - unei proiecţii, adică reţinerea în rezultatul interogarii numai a câmpurilor specifică te în lista de câmpuri ale comenzii SELECT; - unui produs cartezian format din mulţimea înregistrărilor conţinute în tabelele menţionate în clauza FROM (FROM Fis1, Fis2, ..., Fisn); Pentru a redacta într-un proiect operaţiile de selecţie şi proiecţie folosite în cadrul interogărilor se folosesc notaţiile: R1  SELECŢIE (FURNIZORI, DenF = „ Furnizor x SA‟) R2  PROIECŢIE (R1, Judet) Precizări privind utilizarea operatorilor de selecţie şi proiecţie: - Utilizarea instrucţiunilor SELECT cu clauza FROM pentru: o Selectarea şi listarea integrală a unei tabele o Selectarea şi listarea numai a anumitor coloane dintr-o tabelă o Selectarea şi listarea numai anumite linii dintr-o tabelă Expresii: O expresie este formată din variabile, constante şi operatori. Exemplu . Fie baza de date PERSONAL (Nume, Prenume, Data-n, Adresa, Salar,….). In comanda urmatoare se exemplifica conceptul de expresie. SELECT (Prenume +‟ „ +Nume) WHERE Nume = „STAN‟ FROM PERSONAL; Condiţii: Condiţiile fac posibile interogările selective, adică permit returnarea numai a acelei submulţimi de înregistrări care satisfac condiţia specificată. În mod frecvent condiţiile sunt exprimate prin clauza WHERE a comenzii SELECT şi apar sub forma: WHERE < condiţie de căutare> Exemplu: Precizaţi efectul comenzilor: SQL> SELECT * FROM PERSONAL; (Efect ?) SQL> SELECT * FROM PERSONAL WHERE Nume=‟Stan‟; Operatori: Operatori aritmetici: +;

(Efect ?)

-; /; *; modulo(%);

(returnează restul împărţirii)

Exemplu : 5%2=1 sau 6%2=0 În multe cazuri pentru a da o formă mai profesională (o formă elegantă şi eficientă) a cererilor se utilizează conceptul de alias. Spre exemplu să urmărim folosirea în sintaxa unei instrucţiunii a unui nume-coloană alias. SQL > SELECT Nume, Preţ-cost, (Preţ-cost*1.25) Preţ-vanzare FROM PRODUSE; (Atenție ! Caracterul spaţiu dintre atribut şi aliasul său este obligatorie) Operatori de comparaţie: În algebra relaţiilor se pot utiliza operatorii de comparaţie. Valori obţinute prin evaluarea acestui operator sunt: TRUE; FALSE; UNKNOWN Exemplu. Fie tabela PRODUSE(Nume, Preţ-unitar, Preţ-vânzare,….), care conţine o înregistrare în care Preţ-unitar este NULL. Care este semnificaţia comenzilor: SQL>SELECT * FROM PRODUSE; SQL> SELECT *FROM PRODUSE WHERE Preţ-unitar IS NULL; SQL> SELECT * FROM PRODUSE WHERE Preţ-unitar <10000; SQL > SELECT * FROM PRODUSE WHERE Nume LIKE „%TABLA‟; Comanda de mai sus are ca efect listarea tuturor înregistrăilor care au în coloana Nume o expresie care conţine șirul de caractere TABLA; De remarcat următoarele detalii:. 1. „TABLA%‟ - listează toate înregistrarile care în coloana Nume începe cu TABLA; 2. LIKE face diferenţiere între literele mari şi literele mici.). Operatori de subliniere: Fie tabela : STUDENŢI (Nume, Iniţiala, Prenume, Telefon,….). Precizați semnificațiile comenzilor: 1) SQL> SELECT * FROM STUDENŢI; 2) SQL >SELECT * FROM STUDENŢI WHERE Iniţiala LIKE „C_„; 3) SQL> SELECT * FROM STUDENŢI WHERE Telefon „555_6_6‟; 4) SQL> SELECT * FROM STUDENŢI WHERE Telefon „555_6%‟; Operatori logici: AND; OR; NOT; Exemplu: Fie tabela PERSONAL (Nume, Marca, Vechime, Zile-concediu). Care este semnificaţia instrucţiunii: SQL> SELECT Nume, Vechime, Zile-concediu FROM SALARIATI WHERE Nume LIKE „B%‟ANDZile-concediu >12; Operatori pentru mulțimi: UNION şi UNION ALL Operatorul UNION implementează operaţia de reuniune a două tabele care sunt compatibile. Operatorul UNION ALL realizează de asemenea reuniunea a două tabele,

dar fără eliminarea dublurilor. UNION combină două sau mai multe tabele. Pentru a realiza operaţiunea de UNION, tabelele implicate trebuie să fie compatibile (acelaşi număr de coloane şi coloanele corespondente din acelaşi domeniu). UNION este precum adunarea (TABELA1+TABELA2) UNION – returnează rezultatele a două interogări, mai puţin înregistrările duplicate. Sintaxa generală a operatorului are una din formele: 1. SQL> SELECT Nume FROM FIS1 UNION SELECT Nume FROM FIS2; Efectul acestei comenzi constă în returnarea valorilor câmpului Nume dinstincte din cele două tabele. 2.

SQL > SELECT Nume FROM FIS1 UNION ALL SELECT Nume FROM FIS2;

Această comandă are ca efect returnarea tuturor valorilor câmpului Nume dinstincte din cele două liste, fara a elimina duplicatele. Observatii: 1.Prin definiţie, rândurile duplicate sunt înlăturate din reuniune. 2.Dacă opţiunea ALL este. inclusă, rândurile duplicat sunt păstrate Tema. Care este efectul comenzii de mai jos: SELECT CodTranz,, DenP, Val, DataScadentă FROM CONTRACTE WHERE DataScadentă < SYSDATE UNION SELECT CodTranz,, DenP, Val, DataScadentă FROM CONTRACTE WHERE Val > 10000; Operatorul INTERSECT – returnează numai liniile găsite de ambele interogări: INTERSECŢIA combină două tabele şi păstrează doar tabelele comune. Putem considera o propoziţie logică de tip AND (să se extragă toate înregistrările din prima tabelă care sunt comune cu înregistrările din a două tabele). Operatorul INTERSECT realizează intersecţia a două tabele compatibile. Sintaxa comenzii este: SQL> SELECT *FROM FIS1 INTERSECT SELECT * FROM FIS2; Comanda are ca rezultat listarea liniilor comune din tabele FIS1 şi FIS2. Exemplu: Să se listeze produsele care au o valoare în stoc mai mică de 100 şi au fost contractate de cel puţin 8 clienţi: SELECT CodP, DenP, FROM PRODUSE WHERE Cant < 1000

INTERSECT SELECT CodP, DenP, FROM CONTRACTE GROUP BYCodP HAVING COUNT (*) > 8; Operatorul MINUS returnează înregistrările din prima interogare care nu fac parte din a doua interogare. Operatorul MINUS implementează operaţia de diferenţă din algebra relaţională. Acest operator returnează doar rândurile ce se află în prima tabelă dar nu şi în a doua. O putem considera o INTERSECŢIE cu propoziţia NOT. Considerăm aceast operator ca opusul operatorului INTERSECT. Sintaxa comenzii este: SQL> SELECT * FROM FIS1 MINUS SELECT * FROM FIS2; Exemplu : . Să se afişeze codurile produselor care nu au fost contractate. SELECT CodP FROM PRODUSE MINUS SELECT DISTINCT CodP FROM CONTRACTE; Operatorul BETWEEN Operatorul BETWEEN se utilizează pentru definirea intervalelor de valori. Exemplu : Să se afişeze facturile emise în perioada 1.08.2009 până în 15.09. 2009. SELECT * FROM FACTURI WHERE DataFact BETWEEN TO_DATE („01/08/09‟, „DD/MM/YY‟) AND TO_DATE („15/09.09‟. „DD/MM/YY‟); Același rezultat se poate obține şi prin comanda echivalentă cu cea anterioară: SELECT * FROM FACTURI WHERE DataFact BETWEEN {01/08/09}AND{15/09.09}; Operatorul LIKE: Operatorul LIKE permite compararea unui atribut (expresii) cu un literal utilizând o mască cu ajutorul semnelor %, _. Exemplu: . Care din lista firmelor din tabela Clienţi sunt firme de tip SRL? SELECT * FROM CLIENŢI WHERE DenCl LIKE „%SRL‟; Operatorul IN: Operatorul IN permite căutarea unei valori într-o listă.

Exemplu:. Care sunt localităţile din judeţele Braşov şi Sibiu SELECT * FROM LOCALITATI WHERE Jud IN („BV‟, „SB‟); Implementarea operatorului JOIN (operator de compunere): Analizând cu atenţie efectele operatorului produs cartezian observăm că obţinem o fuziune necondiţionată a două tabele. Dacă dorim să extragem din două tabele numai înregistrările care care au o proprietate comună atunci folosim operatorul de joncţiune. În esență joncţiunea este echivalentă unui produs cartezian urmat de o selecţie. Un operator join reprezintă o legatură între două tabele, care au cel puţin o coloană comună. Operatorul join permite crearea unei tabele temporare care conţine liniile care satisfac condiţia de join. Atunci când se utilizează operatorul join se recomandă ca tabela care are linii mai puţine să fie a doua în operația de compunere. Pentru ca durata de execuţie a operatorului să fie mai mică atunci indexăm această tabelă după coloana precizată în compunere. Pentru a manipula datele între mai multe tabele se foloseşte operația de Joncțiune. Operaţiile de joncţiune “lipesc” tabelele. Există următoarele tipuri de joncţiuni: Joncţiuni externe; Joncţiuni stânga; Joncţiuni dreapta; Echi-joncţiunea; Non-echi-joncţiunea; Autojoncţiunea Prin clauza JOIN se poate specifica calea de acces la date. Daca numele atributelor sunt duplicate în cele două tabele legate, pentru fiecare atribut trebuie să se specifice tabela care îl conţine. a) Echi-joncțiunea (joncţiunea echivalentă) Temă: a) Să se listeze înregistrările din tabela COMPONENTE care au înregistrări echivalente în tabela COMENZI b) Să se listeze toate comenzile care se referă la “BICICLETE CARPAŢI” c) Să se calculeze suma încasată din vânzarea biciletelor CARPAŢI; d) Să se genereze factura pe clienți. Non – echi- jonctiuni Exemplu: SQL > SELECT O.Nume, O.Cod-C, P.Cod-C, O.Cantitate*P.Preţ TOTAL, P.Descriere FROM COMENZI O, COMPONENTE P WHERE O.Cod-Cl >P.Cod-Cl; Joncţiuni externe Nu mai combină toate liniile unui tabel cu ale altui tabel şi filtrează numai cele dorite. Exemple: a) SELECT P.Cod_c, P.Denumire, P.Preţ O.Nume, O.Cod-C FROM COMPONENTE P

JOIN COMENZI O ON COMENZI.Cod_c =54; Analiză: Rezultatul este format din toate liniile din tabela COMPONENTE îmbinate cu liniile specificate din tabela COMENZI în care Cod_c=54; Auto-joncţiunea (joncţiunea tabelei cu ea insasi) Se utilizeză pentru a elimina înregistrările duble. SELECT F.Cod-C, F. Denumire S. Cod-C, S. Denumire FROM COMPONENTE F, COMPONENTE S WHERE F. Cod-C = S. Cod-C AND F. Denumire < > S. Denumire;

Crearea de scripturi (Macro): Un script este un set de comenzi SQL salvate ca şi un fişier. Scripturile sunt utilizate pentru a stoca interogări sau alte comenzi ce sunt folosite în mod des. Pentru a crea un script este utilizat orice editor de text sau procesor word. Dacă este utilizat un procesor word, scriptul se salvează în mod TEXT dar extensia trebuie să fie SQL. Pentru a crea un un fişier script de la prompterul SQL se introduce comanda EDIT unde nume_fişier este numele fişierlui script. Aceasta va porni editorul. Se introduc comenzile SQL necesare ca şi cum ar fi introduse în SQL. Se salvează fişierul cu extensia SQL. Pentru a rula un script se foloseste START < nume_fişier > ca şi comanda SQL. Se introduce numele fişierului. Dacă fişierul are extensie SQL, nu este necesară ca aceasta să fie scrisă. Definirea variabilelor în SQL: Pentru a defini o variabilă se foloseşte o comanda care are construcția de forma: ACCEPT variabilă PROMPT mesaj. Partea ACCEPT a comenzii permite introducerea unei valori pentru variabilă. Partea PROMPT este afişată pe ecran ca şi prompt pentru valoarea variabilei. Funcţii SQL şi funcţii agregate SQL: SQL acceptă urmatoarele tipuri de funcţii: funcţii totalizatoare, funcţii pentru data calendaristică şi ora, funcţii matematice, funcţii de tratare a şirului de caractere, funcţii diverse, funcţii de agregare. Funcţii totalizatoare: Fie baza de date: PERSONAL (Marca, Nume, Loc_Munca, Nr_Copii, Salar, Telefon,….) Funcţia COUNT – returnează numărul total de linii care respectă clauza WHERE Exemple: Să se listeze numărul de salariaţii care au salariul mai mare decât 600: a) SQL> SELECT COUNT (*) FROM PERSONAL

WHERE SALAR > 600; Rezultat: Ieşire: COUNT (*) …………… 4 Funcţia SUM – returnează suma tuturor valorilor dintr-o coloană: Exemple: a) Să se calculeze salariul total al angajaților: SQL > SELECT SUM (SALAR) TOTAL-SALAR FROM PERSONAL; Se obține rezultatul: TOTAL-SALAR …………………….. 15027 Observații: Se pot utiliza mai multe operaţii de sumare în aceeaşi comandă: Funcţia AVG – calculează valoarea medie a unei coloane: Exemplu: SQL > SELECT AVG (SALAR) SALAR-MEDIU FROM PERSONAL; Rezultat - ieşire: SALAR-MEDIU …………………….. 480 Funcţia MAX – găseşte şi afişează valoarea cea mai mare dintr-o coloană: Exemplu: SQL > SELECT MAX (SALAR) TOTAL-SALAR FROM PERSONAL; Rezultat- ieşire: MAX(SALAR) …………………….. 850 Observatie: Funcţia MAX nu operează într-o clauza WHERE: Funcţia MIN – returnează cea mai mică valoare dintr-o coloană: Exemplu:

SQL > SELECT MIN (SALAR), MAX(Nr-Copii) FROM PERSONAL; Rezultat - ieşire: MIN(SALAR) …………………….. 290

MAX(Nr-Copii) 4

Funcţia VARIANCE – calculează şi afişează dispersia valorilor dintr-o coloană: Exemplu: SQL > SELECT VARIANCE (SALAR) FROM PERSONAL; Rezultat- ieşire: VARIANCE (SALAR) …………………….. 622.5 Observaţie: Funcţia VARIANCE se aplică numai valorilor numerice. Funcţia STDDEV – calculează şi afişează abaterea (deviaţia) standard: Exemplu: SQL > SELECT STDDEV(SALAR) FROM PERSONAL; Rezultat:-ieşire: STDDEV(SALAR) …………………….. 350 Funcții pentru data calendaristică şi ora: Fie baza de date: PROIECTE (Nume, Data-Start, Data-Finala, …) a) Funcţia ADD-MOUNTHS – adaugă un număr de luni la data curentă; Funcţia LAST-DAY – afişează ultima zi a lunii specifică te; Funcţia MONTHS-BETWEEN – afişează numărul de luni dintre luna X şi luna Y; Funcţia SYSDATE – afişează ora şi data calendaristică a sistemului; Tema : 1. Să se adauge 2 luni la data finală a proiectului: SQL > SELECT Nume Data-Start, Data_finala Sfarsit ADD-MOUNTHS (Data-Finala,2) FROM PROIECTE;

2. Să se afişeaze stadiul în care se află activităţile din proiect la data curentă (stadiul lucrărilor). SQL > SELECT * FROM PROIECTE WHERE DATA-START > SYSDATE; Funcții matematice: Fie baza de date: NUMERE (A,B), unde A şi B sunt numere reale. a) Funcţii aritmetice ABS – afişează valoarea absolută din argument Exemplu: SQL > SELECT ABS(A) VAL-ABSOLUTA FROM NUMERE; CEIL - afişează cel mai mare număr întreg mai mare sau egal cu argumentul FLOOR - afişează cel mai mic număr întreg mai mic sau egal cu argumentul Exemplu: SQL > SELECT B, CEIL(B) FROM NUMERE; b) Funcţii trigonometrice : COS, SIN, SINH, TAN, TANH – gradele trebuiesc convertite în radiani. Exemplu: SQL > SELECT A, COS(A*0.0174) FROM NUMERE; c) Funcţii logaritmice: EXP, LN, LOG Exemplu: SQL > SELECT A, EXP(A) FROM NUMERE; d) Funcţiile: POWER, SIGN, SQRT Exemplu: SQL > SELECT A, B, POWER(A, B) FROM NUMERE; Funcţii de tratare a şirului de caractere: a) Funcţia CHR (COD) – returnează caracterul echivalent numeric folosit în argumentul funcţiei; Exemplu: SQL > SELECT COD, CHR(COD)

FROM CARACTERE; Vezi tabela ASCII: COD 67 68 87

CHR(COD) C D W

b) Funcţia CONCAT - Concatenează (lipeşte) două şiruri Exemplu: SQL > SELECT COCAT (PRENUME, NUME) NUMELE FROM CARACTERE; i) Funcţia INITCAP – Această funcţie formatează șirul de caractere dintr-un cuvânt şi are ca efect: scrie prima litera din cuvant litera mare şi celelalte litere mici. Exemplu: SQL > SELECT PRENUME , INITCAP(PRENUME) FROM CARACTERE; Sir caractere initial ION VICTOR ANDREI

Sir caractere final Ion Victor ANDrei

j) Funcţiile: LOWER şi UPPER – Aceste funcţii au următorul efect: formatează un cuvânt, transforma toate literele din sir în litere mici şi respectiv, toate literele din șir în litere mari. e) Funcţia REPLACE (arg1, arg2, arg3), unde: arg1 este şirul care trebuie căutat, arg2 este cheia de căutare şi arg3 este şirul de înlocuire. Funcţia REPLACE are ca efect inlocuirea sirului cautat cu sirul propus pentru inlocuire. Observaţie: Dacă al treilea argument lipseşte sau este NULL, toate secvenţele identice cu cheia de căutare din şirul respectiv sunt eliminate. Exemplu: SQL > SELECT NUME REPLACE (NUME, „ST‟) INLOCUIRE FROM CARACTERE; NUME IONESCU CONSTANTIN Funcţii diverse:

ÎNLOCUIRE IONESCU CONANTIN

USER - returnează informaţii despre sistem (adică numele curent al bazei de date) Exemplu: SQL > SELECT USER FROM CONVERSIE; Funcţii de agregare: (Clauzele utilizate în Comanda SELECT) Clauze SQL: WHERE, STARTING WITH, ORDER BY, GROUP BY, HAVING Sintaxa generală a instrucţiunii SELECT este: SELECT [DISTINCT | ALL] {* | Veder..} FROM Tabela [WHERE cANDitie] [GROUP BYexpresie…. [HAVING conditie]] [{UNION | UNION ALL…}] [ORDER By {expresie}]; a) Clauza WHERE – oferă posibilitatea de exprimare a unui filtru de selecţie. SGBD ORACLE suportă toţi operatorii de comparaţie (<, =, >, <=, =>), alături de operatorii logici AND, OR şi NOT. Dacă este folosit NOT, comparaţia ar trebui închisă în paranteze. Clauza STARTING WITH: 1). SQL > SELECT NUME, SUMA, OBS FROM BONURI WHERE NUME STARTING WITH („Ca‟); Clauza ORDER BY: Pentru a ordona tupluri după un atribut specificat, trebuie folosită clauza ORDER BY. Tuplurile pot fi ordonate ascendent sau descendent. În mod implicit, ordonarea este ascendentă. Pentru a obţine o ordonare descendentă, este necesară includerea atributului DESC după numele câmpului în clauza ORDER BY. Următoarele instrucţiuni selctează toate atributele şi sortează după numele angajatului în secvenţă ascendentă. Clauza GROUP BY- permite sumarea unui câmp după un anumit criteriu: Este folosită de regulă cu funcţii precum COUNT, AVG, SUM. Returnează exact un rând pentru fiecare valoare unică a coloanei utilizate în clauza GROUP BY. Când este utilizată, orice atribut folosit trebuie specificat şi în propozitia SELECT sau clauza DISTINCT. Funcţia este aplicată grupului. 1).

SQL > SELECT Departm, AVG(Salar) FROM PERSONAL GROUP BYDepartm;

2). SQL > SELECT Funcţia, SUM(Salar) FROM PERSONAL GROUP BYFuncţia; 3). SQL > SELECT NUME, SUM(SUMA) FROM BONURI GROUP BYNUME; Clauza HAVING: Clauza HAVING este de asemenea acceptată. Trebuie utilizată cu o clauză de grup şi testează rezultatele unei funcţii de grup. Rândurile sunt raportate doar dacă trec condiţia în clauza HAVING. Exemple: 1). SQL > SELECT Funcţia, COUNT (*) FROM PERSONAL WHERE Sal > 3000 GROUP BYFuncţia HAVING COUNT(*) > 10; Atentie! Clauza WHERE nu operează cu funcţii totalizatoare. 2). SQL > SELECT SECTIE, AVG(SALAR) FROM SALARII GROUP BYSECTIE HAVING AVG(SALAR) < 3800000; Exerciţii cu funcţii de grup: 1. Să se afişeze numărul produselor distincte contractate. Rezolvare: SQL > SELECT COUNT (DISTINCT CodP, DenP) FROM CONTRACTE; II. Cereri complexe – interogari care au ca suport datele din mai multe tabele: În paragrafele anterioare s-au tratat numai cererile care se referă la o singură tabelă. De aceea condițiile din clauza WHERE erau simple comparații. O facilitate majoră a bazelor de date relaţionale constă în combinarea înregistrărilor memorate în diferite tabele pentru a obține informaţii mai multe şi mai complete. În SQL comanda SELECT este utilizată pentru formularea cererilor din mai multe tabele sub forma: SELECT [distinct] [.], . . . , [.] FROM [], . . . , [] [WHERE ];

Specificarea alias-urilor tabelelor în clauza FROM este necesară pentru referirea coloanelor care au același nume din diferite tabele. De exemplu CodP apare şi în tabela PERSONAL şi în tabela DEPART. Dacă dorim să ne referim la aceste coloane în clauzele WHERE sau în comanda SELECT, un alias al tabelei trebuie specificat şi pus în fața numelui coloanei. Se poate utilize şi numele tabelei, dar uneori acest nume este prea mare şi conduce la o formulare prea lungă a cererii. În acest sens vom exemplifica prin prezentarea unor cazuri concrete: Funcţii de grup: De multe ori pentru a obține rezultatul unei interogări trebuie să apelam la funcţiile de grup. Sintaxa generală în astfel de cazuri este: SELECT [domeniu] [funcţie-agregata(nume-camp) AS alias [lista-selectie] FROM nume-tabela1, nume-tabela2,…. GROUP BYcamp-de-agregare [HAVING criteriu-de grupare] [ORDER BY campuri-criteriu {ASC/DESC]]; Exemplu: Să se listeze clienţii răi platnici care au acumulat o valoare a facturilor neachitate > 20 milioane; SELECT den-client, SUM([Val-neachitata]) AS Total FROM Creante GROUP BYden-client HAVING SUM (Val-neachitate) > 20000000; Relatii de tip Joining: Comparațiile în clauza WHERE sunt utilizate pentru a combina rândurile din tabelele listate în clauza FROM. Exemplu: În tabela PERSONAL numai numărul departamentului este memorat şi nu denumirea lui. Dacă dorim să regăsim numărul şi numele departamentului unde lucrează salariații vom scrie comanda: SELECT Nume, P.CodDept, D.Nume FROM PERSONAL P, DEPART D WHERE E.P.CodP = D.CodP AND Funcţia = ‟Analist‟; Subinterogări: a) Construirea unei subinterogări: O subinterogare permite să se transmită setul de rezultate al unei interogări la o altă interogare. Fie baza de date formata din tabelele COMPONENTE şi COMENZI care au urmatoarea structură: COMPONENTE (Cod_c, Denumire, Pret) COMENZI (Data-C0m, Nume-Cl, Cod-C, Cantitate, Achitat)

Se cere să se extragă din baza de date şi să se listeze câmpurile Data-Com, Cod_c, Denumire, Cantitate, Achitat, pentru toate înregistrările care se referă la BICICLETA CARPATI. SELECT O.Data-Com, O.Cod-C, P. Denumire, O. Cantitate, O. Achitat FROM COMENZI O, COMPONENTE P WHERE O.Cod-C = P.Cod-C AND O.C0d-C = (SELECT Cod-C FROM COMPONENTE WHERE Denumire = „Biciclete carpati‟); Observaţie: Pentru a evita erorile din subinterogări trebuie să ne asigurăm de unicitatea valorilor memorate în câmpul de căutare. b) Folosirea funcţiilor totalizatoare în subinterogări: Temă: Să se găsească valoarea medie a unei comenzi: SELECT AVG (O.Cantitate *P.Pret) FROM COMENZI o, COMPONENTE P WHERE O.Cod-C = P.Cod-C; c)

Imbricarea subinterogărilor:

Temă: Avem baza de date de mai sus. Să se listeze comenzile mai mari decât valoarea medie. SELECT ALL C.Nume, C.Adresa, C.Judet, C. Cod-Postal FROM CLIENTI C WHERE C.Nume IN (SELECT O.NUME FROM COMENZI O, COMPONENTE P WHERE O.Cod-C = P.Cod-C AND O.Cantitate *P.Pret > (SELECT AVG (O.Cantitate *P.Pret) FROM COMENZI O, COMPONENTE P WHERE O.Cod-C = P.Cod-C)); EXEMPLU - TEST: În baza de date a firmei “SOFT” se memorează atributele: Cod_Proiect(N3), Den_Proiect(C30), ID-APrg (N), Nume-APrg(C20), Prenume-APrg(C20), Limbaj-Prg(C15), Data-Angaj(D8), Funcţia(C10), Salar(N6), Tip_Proiect(C20), Cod-Etapa(C2), Den_Etapa(C18), Nr-Ore-Etapa(N4), Val-Etapa(N6), Nr-Ore-Proiect(N8), Val-Proiect(N8), Val-Ore-Etapa(N6), Nr_Contract(N4), Cod_Cl(N4), Nume_Client(C25), Cont_Cl(C12), Data-Contract(D8), Termen_predare(D8), Val-Contract(N8). Se cere:

1. Creaţi şi scrieţi relaţiile bazei de date utilizând metoda prescurtată; Aduceţi relaţiile acestei baze de date în FN3; 2. Trasaţi diagrama entitate-asociere. 3. Baza de date “SOFT” este utilizată pentru aplicaţii multi-user realizate în SQL. Se cere: 1. Să se creeze tabela SALARIATI; 2. Să se adauge în tabela SALARIATI înregistrările de mai jos şi să se listeze această tabelă, sortată după câmpul Cod_Proiect;

ID-APrg Nume-APrg Prenume-APrg Data -_Angaj Cod- Proiect Limbaj Salar (C3)

(C20)

(C20)

(D8)

305 101

Ionescu Adrian Java 4000

174 304

Popescu C++ 2500

578 321

Nanu Popa

Oana Ion

Maria 8/26/05 2/25/01

(N3)

(C15)

(N6)

7/15/98 11/20/04 101 304

VB C++

2000 3500

3. Să se anuleze tranzacţia anterioară şi să se elimine fişierul index realizat; 4. Să se adauge câmpul Achitat în tabela CONTRACTE şi să se memoreze valoarea DA pentru toate înregistrările din tabelă; 5. Să se calculeze valoarea medie a CONTRACTELOR şi să se listeze toate CONTRACTELE care au valori mai mari decât valoarea medie; 6. Să se calculeze valoarea totală a tuturor CONTRACTELOR; 7. Să se numere câte CONTRACTE au avut valori mai mari decât valoarea medie; 8. Eliminaţi dublurile din tabela CONTRACTE. 2.4. Limbajul pentru controlul accesului la date (LCD) O tranzacţie este o unitate logică de lucru, o secvenţă de comenzi, care trebuie să se execute ca un întreg pentru a menţine consistenţa bazei de date. De exemplu, un transfer bancar între conturile A şi B implică atât scăderea sumei transferate din contul A cât şi adăugarea acestei sume în contul B. Dacă din anumite motive, una din comenzile tranzacţiei “cade”, toate schimbările generate de comenzile tranzacţiei vor fi anulate. O tranzacţie constă din: - o singură instrucţiune LDD; - o singură instrucţiune LCD; - instrucţiuni LMD care fac schimbări consistente în baza de date.

O tranzacţie începe după o comanda COMMIT, după o comanda ROLLBACK, după conectarea iniţială la SGBD ORACLE sau când este executată prima instrucţiune SQL. O tranzacţie se termină dacă sistemul cade sau utilizatorul se deconectează, dacă se dau comenzile COMMIT sau ROLLBACK sau dacă se execută comenzi LDD sau LCD. După ce se termină o tranzacţie, prima instrucţiune SQL executabilă va genera automat începutul unei noi tranzacţii. O comanda COMMIT apare automat când se execută o comanda LDD< sau LCD , sau după o ieşire normală din SQL*Plus. O comanda ROLLBACK apare automat după o ieşire “anormală” din SQL*Plus sau o cădere de sistem. Dacă în SQL*Plus se dă comanda SET AUTOCOMMIT ON atunci toate modificările după comenzile INSERT, UPDATE, DELETE vor fi definitive. Comanda COMMIT este similară operaţiei de salvare a unui fişier în MS WORD. Execuţia unei comenzi COMMIT implică: - Toate modificările (INSERT, DELETE, UPDATE) sunt definitive. Comanda se referă numai la schimbările făcute de către utilizatorul care dă comanda. - Toate punctele de salvare vor fi şterse; - Starea anterioară a datelor este definitiv pierdută; - Toţi utilizatorii pot vizualiza rezultatele; - Blocările asupra înregistrărilor afectate sunt eliberate. Comanda ROLLBACK anulează tranzacţia în curs şi toate modificările de date făcute după ultima comandă COMMIT. Pentru tranzacţii care implică execuţia mai multor comenzi SQL sunt necesare puncte de salvare (savepoint). Un punct de salvare poate fi asociat unei comenzi ROLLBACK prin comanda: ROLLBACK [TO nume_punct_salvare]; Punctul de salvare se defineşte în secvenţa de comenzi SQL sub forma: SAVEPOINT nume_punct_salvare; Consistenţa la citire (READ CONSISTENCY). SGBD ORACLE, ca SGBD multiuser, furnizează READ CONSISTENCY la nivel de instrucţiune SQL, adică o singură comandă SQL nu poate da rezultate care sunt contradictorii sau inconsistente. READ CONSISTENCY asigură că fiecare utilizator vede datele aşa cum existau ele la ultimul COMMIT, înainte să înceapă o operaţie LMD. Dacă asupra bazei se execută o comanda LMD, serverul SGBD ORACLE face o copie a datelor înainte de modificăre şi o depune în segmentul ROLLBACK. 2.5.

Realizarea rapoartelor şi videoformatelor (FORMS) 1. Realizarea rapoartelor în SQL

Conţinutul unei tabele poate fi listată cu ajutorul comenzii: SELECT * FROM ;

Rezultatul executării comenzii SELECT apare ca o listă în care numele atributelor tabelei sunt titlurile coloanei şi fiecare rând al listei reprezintă o înregistrare. Această listă poate fi modificătă folosind câteva opţiuni ce stabilesc variabile de sistem sau modifică variabile de sistem existente. O variabilă de sistem este o simplă variabilă ce este definită pentru sesiunea SQL. Aceasta poate conţine doar o valoare şi o formatare la un moment dat.

Setarea paginii şi mărimii liniei: Mărimea paginii este setată cu SET PAGESIZE n, unde n este numărul de linii per pagină. Următoarea comandă va seta pagina la 20 de linii: SQL>SET PAGESIZE 20 Mărimea liniei este setată folosind SET LINESIZE n, unde n este numărul de caractere permise pe o linie. Următoarea comandă va seta mărimea liniei la 100 caractere: SQL>SET LINESIZE 100 Sunt multe opţiuni pentru comanda SET. În HELP-ul sistemului putem examina opţiunile comenzii SET. Să urmărim acum sintaxa şi semnificaţia principalelor comenzi utilizate în realizarea rapoartelor în SQL. Editarea titlului tabelului: Pentru a afişa o linie de titlu în partea superioară a fiecărei pagini a unui raport se utilizează Comanda TTITLE, care are sintaxa: TTITLE pozitie ‘text’ pozitie ‘text’ ...... unde: Poziţia poate fi: Left, Right, Center, Justified, COL n,ANDSKIP n; Left, Right,ANDCenter sunt poziţii relative faţă de marginea stângă şi dreaptă; Text poate fi orice şir de caractere ce poate fi folosit ca şi titlu. COL n unde n este poziţia numărului unei coloane, primul caracter al titlului în coloana n a liniei. Skip n unde n este un integer ce spune SGBD ORACLE câte linii să sară după printarea unui element. Exemplu. Care este semnificaţia comenzii? SQL>TTITLE CENTER „LISTA STUDENTI‟ SKIP 2 LEFT „ AN UNIV. 2008-2009‟

BTITLE Complementar lui TTITLE este Comanda BTITLE. Această Comanda are aceeaşi opţiune şi formatare ca şi TTITLE, dar printează titlul la sfârşitul fiecărei pagini.

Editarea capului de tabel: Textul HEADING defineşte titlul unei coloane. Dacă nu este folosită clauza HEADING, titlul default va fi column sau o expresie. Dacă textul aferent unei coloane conţine spaţii sau caractere de punctuaţie, acestea trebuie incluse între “” sau „‟.

Spaţierea corpului tabelului şi linii de sumar: Când este folosită clauza ORDER BY în Comanda SQL> SELECT, rândurile cu aceeaşi valoare în coloanele ordonate sunt afişate împreună în output. Acest output poate fi mai util creat folosing comenzile BREAK şi COMPUTE aparţinând SQL*Plus pentru a crea subseturi de înregistrări şi pentru a adăuga spaţii sau linii de sumar după fiecare subset. De exemplu, următoarea interogare, fără comenzile BREAK sau COMPUTE: SELECT DEPT, NUME, SAL FROM salariati WHERE SAL < 2500 ORDER BY DEPT; produce următorul rezultat neformat: DEPT -----10 10 20 20 30 30 30 30 30

NUME ------

SAL ----IONESCU POPESCU 1300 ANCA ALEXA IANCU GEORGESCU VLAD ALEXE MARTIN

2450 800 1100 1600 950 1500 1250 1250

Pentru a face acest raport mai util, vom folosi Comanda BREAK pentru a stabili DEPT ca şi coloană break. Prin BREAK poţi suprima valori duplicate în DEPT şi plasa linii goale sau începe o pagină nouă între departamente. Poţi folosi BREAK împreună cu COMPUTE pentru a calcula liniile de sumar ce conţin salariul total pentru fiecare departament şi pentru toate departamentele. Suprimarea valorilor duplicate în coloanele BREAK. Comanda BREAK suprimă valorile duplicate din default în coloană sau expresia numită. Pentru a suprima valorile duplicate într-o coloană specificată într-o clauză ORDER BY, se foloseşte cea mai simplă formă a comenzii BREAK.

BREAK ON break column Notă: De fiecare dată când este specifică o coloană sau o expresie într-o Comanda BREAK, se foloseşte clauza ORDER BY pentru a specifica aceeaşi coloană sau expresie. Dacă nu se procedează astfel, break-ul poate aparea aleator. Pentru a suprima afişarea departamentelor duplicate în interograre, vom introduce: SQL> BREAK ON DEPT SQL> SELECT DEPT,NUME, SAL 2 FROM salariati 3 WHERE SAL < 2500 4 ORDER BY DEPT; SQL*Pus afişează următorul output: DEPT -----10 20 30

NUME ------

SAL ----IONESCU POPESCU 1300 ANCA ALEXA 1100 IANCU GEORGESCU 950 VLAD 1500 ALEXE 1250 MARTIN

2450 800 1600

1250

Inserarea spaţiului când se schimbă valoarea unei coloane break: Linii blank pot fi inserate sau trecute la o nouă pagină de fiecare dată când valoarea se schimbă în coloana break. Pentru a insera n linii goale, se foloseşte următoarea formă a comenzii BREAK: BREAK ON break_column SKIP n Pentru a sări la o nouă pagină, se foloseşte următoarea formă a comenzii: BREAK ON break_column SKIP PAGE Exemplu: Pentru a plasa o linie goală între departamente, se foloseşte Comanda: SQL> BREAK ON DEPT SKIP 1 Rulând acum Comanda: SQL> SELECT DEPT, NUME, SAL 2 ORDER BY DEPT; SQL*Plus afişează următorul rezultat: DEPT NUME SAL --------------10 IONESCU

FROM salariati WHERE SAL < 2500

2450

20 30

POPESCU 1300 ANCA ALEXA 1100 IANCU GEORGESCU 950 VLAD 1500 ALEXE 1250 MARTIN

800 1600

1250

Dacă dorim să inserăm linii goale sau pagini goale după fiecare rând folosim următoarea Comanda pentru a sării n linii: BREAK ON ROW SKIP n Folosim următoarea Comanda pentru a sări un număr definit de linii ce formează o pagină: BREAK ON ROW SKIP PAGE Notă: SKIP PAGE sare doar numărul de linii definite să fie o pagină. E posibil ca acestea să nu conţină o pagină întreagă.

Tehnica folosirii spaţiilor multiple Să presupunem că avem mai mult de o coloană în clauza ORDER BY şi dorim să inserăm un spaţiu când valoarea fiecărei coloane se schimbă. Fiecare Comanda BREAK inserată înlocuieşte pe cea anterioară. Dacă dorim să schimbăm diferite tehnici de spaţiere într-un raport după ce valoarea se schimbă trebuie specificate coloane multiple şi acţiuni într-o singură comanda BREAK. Exemplu: Avem două coloane de tip BREAK într-o cerere: 1 SELECT DEPT, FUNCTIE, NUME, SAL FROM salariati WHERE SAL < 2500 2 ORDER BY DEPT, FUNCTIE; Acum, pentru a sări 3 linii când valoarea DEPT se schimbă şi o linie când valoarea FUNCTIE se schimbă, se utilizează comanda: SQL> BREAK ON DEPT SKIP 3 ON FUNCTIE SKIP 1 ; Rulând din nou cererea de mai sus rezultă: DEPT ------10

FUNCTIA -------------Programator Sef proiect

NUME -------IONESCU POPESCU

SAL -----300 2450

20

Programator

ANCA ALEXA

800 1100

30

Programator

IANCU

950

Analisti

GEORGESCU VLAD ALEXE MARTIN

1600 1500 1250 1250

Afişarea şi ştergerea definiţiilor BREAK Se poate lista actualul break prin folosirea comenzii BREAK fără nicio clauză. BREAK Se poate anula actualul break prin Comanda CLEAR cu clauza BREAK CLEAR BREAKS Comanda CLEAR BREAKS se poate plasa la începutul fiecărui fişier de comandă pentru a ne asigura de faptul că anterioarele comenzi BREAK nu vor afecta interogarea ce o rulăm în fişierul dat.

Inserarea liniilor de sumar când valoarea unei coloane break se schimbă. Dacă rândurile unui raport sunt organizate în subseturi cu Comanda BREAK, se pot realiza diverse inserări în rândurile fiecărui subset. Acest lucru se poate realiza cu funcţii ale SQL*Plus. Se pot folosi BREAK şi COMPUTE în următoarea formă: BREAK ON break_column COMPUTE funcţion OF column, column, column ... ON break_column Pot fi incluse multiple break-uri de coloană şi acţiuni precum sărirea unor linii în comanda BREAK, atâta timp cât coloana numită după ON în comanda COMPUTE apare de asemenea şi în comanda BREAK după ON. Pentru a include coloane multiple de tip break impreună cu comanda COMPUTE, se utilizează comenzile în următoarea formă: BREAK ON break_column_1 SKIP PAGE ON break_column_2 SKIP 1 COMPUTE funcţion OF column column column ... ON break_column_2 Comanda COMPUTE nu are efect dacă nu corespunde comenzii BREAK. Se poate realiza COMPUTE la numărul coloanei sau în cazuri certe la toate tipurile de coloane. Următoarele tabele afişează funcţiile de calcul şi efectele acestora. Funcţia Efect SUM suma valorilor din coloană MIN minimul valorilor din coloană MAX maximul valorilor din coloană AVG medium valorilor din coloană STD deviaţia stANDard a valorilor din coloană VAR variaţia valorilor din coloană COUNT numărul valorilor not null din coloană NUM numărul de rânduri din coloană Funcţia specificată în comanda COMPUTE se aplică tuturor coloanelor introduse după OFF şi înainte de ON. Valorile cumulate (însumate) vor fi scrise pe o linie separată când

valoarea coloanei de tip break se schimbă. Etichetele pentru valorile adunate apar în prima coloană. Dacă folosim COMPUTE pe prima coloană, ar trebui creată o coloană fictivă pentru etichete folosind comanda COLUMN. Altfel eticheta nu va fi afişată. Toate funcţiile COMPUTE în afară de SUM ignoră valorile null. Pentru a aduna totalul SAL pe departament, întâi listăm definiţia curentă BREAK ON: SQL> BREAK ON DEPT SKIP 2 ON FUNCTIE SKIP 1; Apoi introducem următoarea Comanda COMPUTE şi rulăm interogarea: SQL> COMPUTE SUM( SAL) DEPT SELECT DEPT, FUNCTIE, NUME, SAL 2 FROM salariati WHERE SAL < 2500 ORDER BY DEPT, FUNCTIE; SQL*Plus afişează următorul output: DEPT FUNCTIA -------------------10 Programator Sef proiect ******** sum 20

******** sum 30

******* Sum

********

Programator

********

Programator Analist

********

NUME -------IONESCU POPESCU ********

****** 3750

ANCA ALEXA ********

800 1100 ******* 1900

IANCU GEORGESCU VLAD ALEXE MARTIN ********

SAL -----300 2450

950 1600 1500 1250 1250

****** 6550

Editarea liniilor de sumar la sfârşitul raportului: Se pot calcula şi afişa linii de sumar bazate pe valorile unei coloane folosind BREAK şi COMPUTE în următoarele forme: BREAK ON REPORT COMPUTE funcţion OF column, column, column... ON REPORT Pentru a calcula şi afişa totalul salariilor pentru toţi agenţii de vânzării, întâi introducem următorul BREAK şi COMPUTE: SQL> BREAK ON REPORT; SQL> COMPUTE SUM OF SAL ON REPORT;

Apoi introducem şi rulăm o nouă interogare SQL> SELECT NUME, SAL FROM salarii WHERE Funcţia = 'Analist'; SQL*Plus afişează rezultatele: NUME --------GEORGESCU VLAD ALEXE MARTIN ******** sum

SAL -----1600 1500 1250 1250 -----5600

Efectuarea calculelor: COMPUTE Pot fi anulate toate definiţiile de tip COMPUTE prin introducerea comenzii CLEAR cu clauza COMPUTE. Pentru a anula definiţiile COMPUTE şi BREAK , se utilizează comenzile: SQL> CLEAR BREAKS SQL> CLEAR COMPUTES Este indicat să plasăm comenzile CLEAR BREAKS şi CLEAR COMPUTE la începutul fiecărui fişier de comenzi pentru a ne asigura de faptul că anterioarele comenzi COMPUTE şi BREAK nu afectează fişierul curent. Tema nr.1: Executaţi secvenţa de comenzi şi observaţi efectul lor: SQL> SET BUFFER BAFUTIL I TTITLE ' Stat de salarii' BTITLE 'Terminare raport' COLUMN MARCA FORMAT A5 HEADING 'Marca| Angajat' COLUMN NUME FORMAT A12 HEADING 'Nume| Angajat' COLUMN PREN HEADING 'Prenume| Angajat' COLUMN SALAR FORMAT 9999 HEADING 'Salariu' COLUMN ATEL HEADING 'Atelier' FORMAT A7 BREAK ON REPORT ON ATEL SKIP1 COMPUTE SUM OF SALAR ON ATEL COMPUTE SUM OF SALAR ON REPORT SELECT ATEL, MARCA, NUME, PREN, SALAR

FROM PERSONAL ORDER BY ATEL; CLEAR BREAKS CLEAR COLUMNS CLEAR COMPUTES Se pasa tasta ENTER SAVE PROG1 (Pentru a salva bufferul într-un fişer cu numele PROG1) START PROG1 (Pentru a rula programul)

2.5.2. Utilizarea video formatelor în SQL (SQL FORMS) Vederi (Views): In SGBD ORACLE comanda SQL pentru crearea unei tabele virtuale (vedere/view) este de forma: create [or replace] view [()] as [with check option [constraint ]]; Opțional se poate folosi clauza replace dacă exista deja numele coloanei coloanelor în vedere. Daca nu sunt specificate în definiția view, coloanele vor avea aceleași nume cu cele listate în comanda SELECT. Exemplu:: Următoarea vedere conţine numele, funcţia şi salariu annual al salariațiilor care lucrează în departamentul 20: Create view DEPT20 as SELECT ENAME, JOB, SAL_12 ANNUAL SALARY FROM EMP WHERE DEPTNO = 20; În instrucțiunea SELECT aliasul coloanei ANNUAL SALARY este specificat pentru expresia SAL_12 şi acest alias este dat prin view. O alternativă la această formulare poate fi: CREATE VIEW DEPT20 (ENAME, JOB, ANNUAL SALARY) as SELECT ENAME, JOB, SAL _ 12 FROM EMP WHERE DEPTNO = 20; O vedere poate fi utilizată în același mod ca o tabelă, adică, rândurile pot fi regăsite dintro vedere, sau aceste rânduri pot fi modificate. O vedere este evaluată din nou de fiecare dată când este accesată. În SGBD ORACLE SQL nu sunt permise operațiile de inserare, actualizare sau ștergere dacă se utilizează la definirea vederi următorii constructori: • Joins • Funcţii de agregare ca: sum, min, max etc. • Operatorii (in, any, all)sau exists în subinterogari; • clauzele group sau distinct .

O vedere poate fi ștearsă prin Comanda . Structura platformei SGBD ORACLE DEVELOPER : Pentru dezvoltarea de aplicaţii informaţice platforma SGBD ORACLE DEVELOPER pune la dispoziţie următoarele utilitare: - FORMS DEVELOPER sau SQL*FORMS; - PROJECT BULIDER; - REPORTS DEVELOPER sau SQL*REPORTS; - GRAPHICS BUILDER sau SQL*GRAPHICS; - PROCEDURE BUILDER (creare aplicaţii client-server cu PL/SQL); - TRANSLATION BUILDER (integrare de aplicaţii construite în diferite medii de programare specifice platformei SGBD ORACLE); - SCHEMA BUILDER (actualizarea şi redefinirea structurii BD); - QUERY BUILDER (interogare obiecte BD). 1. Prezentarea FORMS DEVELOPER sau SQL*FORMS: Structura utilitarului: - Form Builder (creare VF); - Form Compiler (creare fişiere executabile); - Form Runtime (rulare VF). Form Builder: Conţine 8 submeniuri prin care se pot proiecta şi dezvolta aplicaţii cu BD: ORACLE Forms Builder – Nume aplicatie………

File

Edit

View

Navigator

Program

Tools

Windows

Help

Modulele unui VF create astfel, pot fi salvate atât în fişiere cât şi în BD curentă, sub forma următoarelor tipuri de fişiere: Tip modul FORM

MENU

PL/SQL LIBRARY

Tip extensie modul .FMB .FMX .FMT .MMB .MMX .MMT .PLL .PLX

Tip format fişier Binar Executabil Text Binar Executabil Text Binar Executabil

.PLD

Text

Cu FORMS BUILDER se pot defini şi rula patru tipuri distincte de VF, şi anume: -

Single Block Form; Master/Detail Form; Single block Form cu câmpuri de căutare; Master/Dtail Form cu câmpuri de căutare.

SGBD ORACLE oferă metode mai elegante şi eficiente pentru introducerea de date, vizualizarea sau modificarea datelor din una sau mai multe tabele, prin utilizarea VIDEO FORMATELOR (SQL FORMS). Prin SQL FORMS se pot vizualiza datele pe ecran sau se pot introduce date de la tastatură. Elementele unui FORMS sunt: - Pagina (Ecranul – unul sau mai multe); - Blocul (O pagină are unul sau mai multe blocuri. Fiecare bloc are un nume. Într-un bloc se afişează sau se introduc date numai dintr-o tabelă); - Zona (Un bloc e format din una sau mai multe zone. O zonă poate fi formată dintr-un text, sau dintr-o coloană (spaţiu de afişare/introducere de valori coloană) sau text + coloană. Deci, ZONA:   

text; coloană; text + coloană.

Structura unui VF: -

Blocul; Elemente; CANVAS (suprafaţa în care sunt aşezate listele de valori, grafice, vizualizate elemente, etc.); Fereastra; Frame; Unităţi de program; Trigger; Alte obiecte. A) Operaţii asupra SQL – FORMS:

a)

-

Definirea structurii SQL- FORMS; Compilarea SQL-FORMS (IAG- utilitar de complilare a videoformatului); Execuţia SQL-FORMS (RUN FORMS).

b)

-

Modificarea structurii SQL- FORMS; Recompilarea structurii; Execuţia SQL- FORMS.

- Definirea structurii SQL- FORMS se face cu utilitarul SQL- FORMS; Pentru a rula acest utilitar kernelul trebuie să fie încărcat în memorie. - Se tastează: SQL> SQLFORMS; Pentru a accepta numele şi parola se apasă tasta END. - Modul de lucru este de tip asistat; - Există la dispoziţie un sistem de meniuri; - În modul de lucru asistat se utilizează taste sau combinaţii de taste, fiecare din acestea având o anumită semnificaţie, adică lansează o anumită operaţie; - Prin tastarea lui F8 se obţine semnificaţia tastelor din SQL- FORMS. B) Semnificaţia tastelor funcţionale în SQLFORMS: Tab - parcurgerea opţiunilor înainte (sau ENTER); Săgeată sus - parcurgerea opţiunilor de sus în jos; Săgeată jos - parcurgerea opţiunilor de jos în sus; SHIFT +TAB - parcurgerea opţiunilor înapoi. Acţionarea unei opţiuni se face tastând tasta F1. END

Meniu

F1

Meniu 1

F1

Meniu 2

Crearea unui videoformat:

Urmarea execuţiei comenzii: SQL> SQLFORMS; apare în ecranul principal, denumit OBJECT NAVIGATOR, o fereastră care poate fi structurată în şase secţiuni: -

FORMS; MENUS;

-

PL/SQL LIBRARIES (Bibliotecile PL/SQL); OBJECT LIBRARIES (Biblioteca de obiecte); BUIT-IN PACKAGE (Lista pachetelor PL/SQL); DATABASE OBJECT (Obiectele bazei de date).

Modificarea VF a) Introducerea de noi blocuri; b) Ştergerea de blocuri; c) Modificare bloc: 1. introducere texte noi, 2. corectare texte, 3. modificare loc/zone, 4. ştergere zone, 5. introducere de noi zone, 6. trasare de linii sau chenare. d) În CHOOSE BLOCK se dă un nume şi se alege opţiunea DEFAULT; e) Se face cu DROP (din CHOOSE BLOCK); Observaţie: Într-un VF care are mai multe blocuri, pentru a sări de la un bloc la altul se utilizează PgUp şi PgDn. Oricare din operaţiile de la C) se fac numai în cadrul unui bloc, chiar dacă pe ecran sunt afişate mai multe blocuri. c1 - tastez ce doresc în locul unde vreau să înceapă textul. c2 - intru pe text şi corectez. Tasta DEL şterge caracterul indicat de cursor.

Cursul nr. 10-12 : (extras) Obs : Continutul informational complet se afla in manual.

PARTEA a II-a

Sectiunea I

LIMBAJUL DE PROGRAMARE PL/SQL 1. Introducere în limbajul PL/SQL 2. Structura unui bloc de bază PL/SQL 3. Declararea variabilelor 4. Elemente de limbaj 5. Instrucţiuni PL/SQL 6. Gestiunea cursorului în PL/SQL 7. Subprograme PL/SQL 8. Pachete 9. Declanşatori (triggeri) 10.Gestiunea erorilor

11. Abordarea orientată obiect în PL/SQL

4.1 INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL PL/SQL În rezumat, obiectivele majore ale lui PL/SQL sunt: • creşterea expresivităţii limbajului SQL; • prelucrarea rezultatului unei cereri în mod orientat pe înregistrare; • optimizarea combinaţiilor de instrucţiuni SQL; • dezvoltarea de programe modulare de aplicaţii modulare cu BD; • reutilizarea codului program şi • reducerea costului de întreţinere şi de schimbare a aplicaţiilor. Denumirea PL/SQL provine de la Procedural Language extensie a limbajului SQL. Limbajul PL/SQL oferă un mediu robust de programare care permite programarea procedurală cu tehnici de programare orientată pe obiect, cum ar fi încapsularea, ascunderea informaţiei şi rescrierea funcţiilor. PL/SQL este o extensie procedurală a limbajului SQL. PL/SQL este un limbaj de acces la datele stocate în baze de date relaţionale ( BDR), care permite gruparea unei

mulţimi de comenzi într-un bloc unic de tratare a datelor. PL/SQL include instrucţiuni SQL pentru manipularea datelor şi instrucţiuni pentru gestionarea lor. Elemente din SQL acceptate de PL/SQL sunt: - instrucţiuni pentru manipularea datelor : INSERT, SELECT, UPDATE , DELETE; - instrucţiuni pentru prelucrarea tranzacţiei (secvenţa SQL care este tratată ca o unitate) COMMIT, ROLLBACK, SAVE-POINT. - Funcţiile : toate funcţiile SQL care sunt utilizate în instrucţiunile specifice SQL. - Predicatele SQL (condiţiile din clauza WHERE , toţi operatorii BETWEEN, IN, IS, NULL, LIKE). PL/SQL are un număr de instrucţiuni proprii: BEGIN, END, DECLARE, atribuire, DECLARE…. CURSOR, OPEN, FETCH, CLOSE, EXCEPTION, RAISE, EXCEPTION_INIT, IF…THEN.….ELSE, LOOP, GO TO , NULL, EXIT. În SQL există comenzi care nu pot fi utilizate direct în PL/SQL, dar pot fi utilizate indirect prin intermediul pachetelor (package): CREATE, ALTER, DROP, GRANT, REVOKE. Comenzile de definire a datelor CREATE TABLE nu sunt permise în PL/SQL deoarece codul PL/SQL este compilat şi nu poate să se refere la obiecte care nu există în momentul compilării. In fig. 1 se prezintă o imagine sugestivă privind definirea limbajului PL/SQL.

Fig. 1. Structura limbajului PL/SQL Facilităţi PL/SQL: PL/SQL oferă construcţii procedurale cum ar fi variabile, constante şi tipuri. Limbajul oferă construcţii selective şi iterative construcţiilor SQL. Avantajele majore ale folosirii PL/SQL sunt: - integrarea comenzilor de bază SQL; - definirea şi gestiunea blocurilor de instrucţiuni; - gestiunea variabilelor şi a constantelor; - gestiunea cursoarelor explicite şi implicite; - definirea subprogramelor; - definirea pachetelor; - utilizarea structurilor de control fundamentale; - detectarea şi gestiunea erorilor de execuţie şi a situaţiilor excepţionale. PL/SQL este necesar pentru a construi aplicaţii cu baze de date care includ programarea logică, construcţii secvenţiale şi construcţii SQL. Folosind limbajul PL/SQL se pot construi aplicaţii care pot fi actualizate în timp. PL/SQL îmbină puterea de

manipulare a datelor oferită de SQL , cu puterea de prelucrare a datelor oferită de limbajele procedurale.

4.2 Structura unui bloc de bază PL/SQL Construcţia de bază în PL/SQL este blocul. PL/SQL este un limbaj structurat pe blocuri. Un bloc este o unitate de program care are un nume şi care poate fi imbricat (adică un bloc poate conţine mai multe blocuri). Blocurile conţin proceduri, funcţii sau pachete care au un nume. Un bloc are o secţiune de declaraţii (secţiune opţională), o parte care conţine instrucţiuni PL/SQL şi o parte opţională de tratare a erorilor. Structura unui bloc este următoarea ( conţinutul din parantezele [] este opţional): [] [declare ] begin [exception ] end; În partea de început a blocului (header) se specifică dacă blocul este o procedură, o funcţie sau un pachet. Dacă nu se specifică headerul atunci blocul se numeşte bloc anonim PL/SQL. Fiecare bloc PL/SQL conţine instrucţiuni PL/SQL. Aceste blocuri pot fi imbricate la fel ca şi blocurile din limbajele convenţionale de programare. Scopul variabilelor declarate este analog cu scopul variabilelor din limbajele de programare C sau Pascal. Un bloc constă dintr-o mulţime de construcţii SQL şi/sau PL/SQL.Un bloc PL/SQL constă din 3 secţiuni: Declaraţii (opţional): această secţiune începe cu cuvântul cheie DECLARE şi se încheie când începe secţiunea cu cod executabil;  Cod executabil (obligatoriu): această secţiune începe cu cuvântul cheie BEGIN şi se sfârşeşte cu END. După cuvântul cheie END trebuie pus semnul de punctuaţie punct şi virgulă;  Tratarea excepţiilor (opţională): secţiunea de tratare a excepţiei este inclusă în partea de cod executabil şi începe cu cuvântul cheie EXCEPTION. Secţiune Descriere Declaraţii Conţine declaraţii de variabile, constante, cursoare şi excepţii (DECLARE) definite de user care sunt referite în secţiunile de cod executabil şi excepţie. Execuţie Conţine construcţii SQL care caută date în baza de date şi (BEGIN...END) construcţii PL/SQL pentru a manipula datele din bloc. Excepţie Specifică ce acţiuni trebuie efectuate când sunt întâlnite erori sau (EXCEPTION) condiţii anormale în secţiunea de cod executabil.

Un bloc de programe PL/SQL poate conţine un număr de instrucţiuni SQL combinat cu: - instrucţiuni de atribuire; - instrucţiuni alternative (IF); - instrucţiuni repetitive (FOR, WHILE) specifice PL/SQL. Programul PL/SQL conţine mai multe blocuri care pot fi separate sau conţinute unul intr-altul. Există 3 tipuri de blocuri:  Blocuri anonime: acestea sunt blocuri PL/SQL care sunt definite în cadrul unei aplicaţii şi nu au nume;  Proceduri: acestea sunt blocuri PL/SQL care au un nume, au parametri de intrare, dar nu au parametri de ieşire expliciţi;  Funcţii: acestea sunt blocuri PL/SQL care au un nume, au parametri de intrare şi tot timpul returnează o valoare. Exemple de blocuri scrise în PL/SQL: 1. Sintaxa blocurilor anonime: [DECLARE Declarate variabile] BEGIN Cod program [EXCEPTION Cod tratare erori] END; 2. Sintaxa pentru definirea unei funcţii: FUNCTION nume [(lista_argumente)] RETURN tip_data {IS,AS} Declarare variabile BEGIN Cod program [EXCEPTION Cod tratare erori] END; 3. Blocuri imbricate: -- blocuri imbricate DECLARE error_flag BOOLEAN :=false; BEGIN DBMS_OUTPUT.PUT_LINE ('NUMARAM DE LA 100 LA 1000.'); DECLARE HUNDREDS_COUNTER NUMBER (1,-2); BEGIN HUNDREDS_COUNTER := 100; LOOP DBMS_OUTPUT.PUT_LINE (HUNDREDS_COUNTER);

HUNDREDS_COUNTER := HUNDREDS_COUNTER + 100; END LOOP; EXCEPTION WHEN OTHERS THEN DBMS_OUTPUT.PUT_LINE ('ACEASTA ESTE VALOAREA MAXIMA GASITA'); END; IF error_flag THEN DBMS_OUTPUT.PUT_LINE ('NU POT NUMARA ASA MULT'); ELSE DBMS_OUTPUT.PUT_LINE ('DONE'); END IF; END; / 3. Sintaxa pentru declararea unei proceduri: PROCEDURE nume [(listă_argumente)] {IS,AS} BEGIN Cod program [EXCEPTION cod tratare erori] END; Exemplu de bloc procedură: PROCEDURE alfa (a1 IN OUT NUMBER, a2 IN OUT NUMBER ) IS temp_a NUMBER; BEGIN temp_a := a1; a1 := a2; a2 := temp_a; END; Un bloc de programe PL/SQL poate conţine un număr de instrucţiuni SQL combinat cu: instrucţiuni de atribuire; instrucţiuni alternative (IF); instrucţiuni repetitive (FOR, WHILE) specifice PL/SQL. 4.3 Declararea variabilelor Limbajul PL/SQL lucrează cu un număr de tipuri de date care pot fi grupate în: date de tip scalar, date de tip obiect, înregistrări şi pointeri. O variabilă de tip scalar este o variabilă care nu se obţine din combinarea altor variabile. Acest tip de dată se foloseşte pentru a construi tipuri de date complexe cum ar fi înregistrările şi tablourile (arrays). PL/SQL lucrează cu următoarele tipuri de date: Tip dată VARCHAR2 CHAR NUMBER BINARY_INTEGER

Semnificaţie Variabilă, sir caractere cu lungime variabilă Variabilă, sir caractere cu lungime fixă Număr, cu lungime fixă Valori întregi

DATE BOOLEAN

Date calendaristice Valori TRUE/FALSE

Variabilele pot avea orice tip de dată SQL, cum ar fi CHAR, DATE, sau NUMBER, sau un tip de dată PL/SQL cum ar fi BOOLEAN sau PLS_INTEGER. După fiecare declaraţie se pune punct şi virgulă. Constantele, variabilele, cursorii şi excepţiile utilizate în blocul PL/SQL trebuie să fie declarate în secţiunea de declarare a blocului. Clauza COSTANT arată că o valoare alocată la o variabilă nu poate fi schimbată (variabila devine constantă). 4.4 Instrucţiuni PL/SQL Instrucţiunile PL/SQL controlează fluxul execuţiei unui program PL/SQL. În cadrul limbajului PL/SQL distingem următoarele tipuri de instrucţiuni: instrucţiuni de atribuire (:=). Instrucţiuni iterative: LOOP, WHILE, FOR. Instrucţiuni condiţionale : IF; Instrucţiuni de salt : GO TO , EXIT. Instrucţiunea vidă : NULL. Operatorul atribuire în PL/SQL este “:=” iar în SQL este “=”. Exemplu: DECLARE data1 DATE; BEGIN data1 := TO_DATE(‚29-DEC-2009‟,‟DD-MON-YYYY‟); END; / Fluxul secvenţial de execuţie a comenzilor unui program PL/SQL poate fi modificat cu ajutorul structurilor de comenzi de control: IF, LOOP, FOR, WHILE, GOTO, EXIT. Sintaxa comenzii IF IF condiţie THEN Instrucţiuni; [ELSIF conditie THEN Instrucţiuni ;] [ELSE instrucţiuni;] END IF; Exemplu: IF (A>=100) THEN IF ! (B=10) THEN DBMS_OUTPUT.PUT_LINE („B nu este egal cu 10‟); ELSIF B<> 11 THEN DBMS_OUTPUT.PUT_LINE („B nu este egal cu 11‟);

ELSE DBMS_OUTPUT.PUT_LINE („B diferit de 10, 11‟); END IF; END IF; În cadrul unui program scris în limbajul PL/SQL se pot distinge mai multe structuri de control: 1. Instrucţiunea IF are 3 forme: IF-THEN, IF-THEN-ELSE şi IF-THEN-ELSIF. a. Sintaxa pentru instrucţiunea IF-THEN: IF THEN END IF; Exemplu: DECLARE sales NUMBER(8,2) := 12100; quota NUMBER(8,2) := 10000; bonus NUMBER(6,2); emp_id NUMBER(6) := 120; BEGIN IF sales > (quota + 200) THEN bonus := (sales - quota)/4; ELSE bonus := 50; END IF; UPDATE employees SET salary = salary + bonus WHERE employee_id = emp_id; END; b. Sintaxa pentru instrucţiunea IF...THEN...ELSE IF THEN ELSE END IF;

c.

Sintaxa pentru instrucţiunea IF ... ELSIF

IF THEN ELSIF THEN

ELSIF THEN ..... ELSE END IF; 2. Instrucţiunea CASE Pentru a nuanţa salturile în secvenţa de program în funcţie de valoarea condiţiei se foloseşte instrucţiunea CASE, care are sintaxa: CASE variabilă WHEN ‟A‟ THEN Instrucţiuni WHEN ‟B‟ THEN Instrucţiuni WHEN ‟C‟ THEN Instrucţiuni ..... ENDCASE; 3. Instrucţiunea GO TO Instrucţiunea GO TO asigură saltul necondiţionat la instrucţiunea cu eticheta indicată. Scopul acestei instrucţiuni este de a asigura saltul (ieşirea) dintr-un subloc, dintr-un ciclu, dintr-o instrucţiune IF. Sintaxa acestei instrucţiuni este: GO TO etichetă; Exemplu: DECLARE I POSITIVE:=1; Max_loop CONSTANT POSITIV :=100; BEGIN I := 1; LOOP I :=i+1; EXIT WHEN I > max_loop; GOTO mai_mult; END IF; END LOOP; << mai_mult>> I :=1;

END; 4. Instrucţiunea vidă: NULL Această instrucţiune se utilizează pentru a marca în instrucţiunea de tip IF... THEN... ELSE că nu se execută nici o acţiune pentru o clauză ELSE particulară. IF (a=b) THEN NULL ELSE DBMS_OUTPUT.PUT_LINE („a<>b‟); END IF; IF (a=0) THEN GOTO sfarsit ….. <> NULL; END; 5. Instrucţiunea iterativă WHILE...LOOP Această instrucţiune evaluează o condiţie înainte de a executa o secvenţa de comenzi. Dacă condiţia nu este indeplinită atunci nu execută secvenţa de comenzi. Instrucţiunea iterativă WHILE ... FOR evaluează condiţia după executarea sevenţei de comenzi (adică secvenţa de comenzi se execută cel puţin odată). Sintaxa instrucţiuni WHILE... Loop este: WHILE LOOP END LOOP; Exemplu: DECLARE Contor NUMBER := 0; BEGIN WHILE contor >= 10 LOP DBMS_OUTPUT.PUT_LINE (Valoare contor este‟ || contor); END LOOP; END; / 6. Instrucţiunea de ciclare WHILE . . .LOOP Instrucţiunea WHILE . . . LOOP se execută până atâta timp cât condiţia este adevărată. Sintaxa acestei instrucţiuni este: WHILE condiţie LOOP secvenţa de comenzi END LOOP; Această formă a instrucţiunii este echivalentă cu:

LOOP sequence_of_statements EXIT WHEN boolean_expression; END LOOP; Folosirea instrucţiunii FOR-LOOP Bucla FOR iterează peste un anumit interval de întregi. Numărul de iteraţii este cunoscut înainte de intrarea în buclă. Operatorul (..) serveşte ca operator de domeniu. Domeniul este calculat când se intră prima dată în buclă şi nu mai este niciodată reevaluat. 7. Instrucţiunea WHILE ... FOR (ciclare cu pas) Exemplu: DECLARE A_a INTEGER; BEGIN SELECT COUNT(*) INTO A_a from imprumută; FOR i IN 1..a_a LOOP ………… END LOOP; …………… END;

8.Instrucţiunea EXIT Această instrucţiune forţează ieşirea dintr-o buclă. Sintaxa acestor instrucţiuni este: EXIT Exemplu: DECLARE I POSITIVE:=1; Max_loop CONSTANT POSITIVE :=100; BEGIN LOOP I :=i+1; EXIT WHEN I > max_loop; END LOOP; END; Comanda EXIT trebuie plasată în afara buclei. 9. Instrucţiunea EXIT ... WHEN

Instrucţiunea EXIT ...WHEN determină ieşirea din buclă în urma unei condiţii. Sintaxa acestei comenzi este: EXIT [nume_etichetă] WHEN condiţie;

Exemplu: IF count > 100 THEN EXIT; ENDIF; sau EXIT WHEN count > 100; Cele 2 construcţii de mai sus sunt echivalente, dar EXIT ...WHEN este mai uşor de înţeles. Temă: Daţi 2 exemple de programe în PL/SQL care folosesc structurile de control LOOP, folosind obiectele din baza de date creată de voi !

4.6

Gestiunea cursorului în PL/SQL

Cursorul este o zonă de memorie, în care se scriu 0 sau n rânduri dintr-o tabelă, printr-o cerere SELECT. Cursorul determină o bază de date să se comporte ca baza de date de tip ISAM (acces indexat secvenţial). Pentru a utiliza mecanismul cursorului trebuie să se parcurgă urmatoarele etape: 1. Declarare cursor – etapa de definire a instrucţiunii SELECT care va fi utilizată şi eventualele opţiuni privind cursoarele; 2. Deschidere cursor – etapa în care se încarcă efectiv datele, folosind instrucţiunea SELECT definită anterior; 3. Regăsirea rândurilor (înregistrărilor) individuale – conform necesităţilor; 4. Închidere cursor. Etapa: Crearea cursoarelor: Să urmărim crearea cursorului ClientCursor care va conţine toţi clienţii fără adresa de email. DECLARE CURSOR ClintCursor IS SELECT * FROM Clienti WHERE email_client IS NULL; Etapa: Utilizarea cursoarelor OPEN CURSOR ClintCursor; Când această instrucţiune este prelucrată, interogarea este executată şi datele regăsite sunt stocate în vederea operaţiilor ulterioare de navigare şi derulare. Datele din cursor sunt accesibile prin instrucţiunea FETCH.

Există două tipuri de cursoare: - implicite care sunt generate de serverul ORACLE când în partea executabilă a unui bloc PL/SQL apare o instrucţiune SQL; - explicite – declarate şi definite de către utilizator atunci când o cerere SELECT întoarce ca rezultat mai mult decât o linie (înregistrare). Cursorul se deschide pentru acces (OPEN) şi este accesat secvenţial prin (FETCH). Definirea cursorului se face în partea declarativă a blocului, prin instrucţiunea CURSOR, iar execuţia prin instrucţiunile care manipulează cursorul: OPEN, FETCH, CLOSE. Prin cursor se pot obţine informaţii despre execuţia instrucţiunilor: INSERT, UPDATE, DELETE, SELECT. Utilizarea cursoarelor implicite: atributele acestor cursoare oferă informaţii despre executarea ultimei comenzi. Exemplu: Excepţiile (erorile) ce pot să apară la execuţia comenzii SELECT pot fi sesizate cu ajutorul atributelor: % ROWCOUNT – returnează numărul de linii afectate de ultima instrucţiune SQL; %FOUND – atributul are valoarea TRUE dacă ultima comandă SQL afectează una sau mai multe linii; %NOTFOUND - atributul are valoarea TRUE dacă ultimă comandă SQL nu afectează nici o linie. poate fi formulat ca un trigger de înregi

×

Report "Curs Sgbd Oracle"

Your name

Email

Reason -Select Reason- Pornographic Defamatory Illegal/Unlawful Spam Other Terms Of Service Violation File a copyright complaint

Description

Close Send

×

Sign In

Email

Password

Remember me Forgot password?

Sign In

Our partners will collect data and use cookies for ad personalization and measurement. Learn how we and our ad partner Google, collect and use data. Agree & close