croaziera-uitarii

MARINA THOMAS

Croaziera uit`rii Traducerea [i adaptarea \n limba român` de CECILIA IONESCU

ALCRIS M94

Titles you can't find anywhere else

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.





































Capitolul 1 Silueta se contura pe puntea luminat` de lun`. B`rbatul st`tea \n picioare la pror`, cu fa]a \ntoars` spre mare. Vaporul mare se deplasa lin pe apele calme, totu[i t otu[i Ines de Coucy sim]i o ame]eal` ciudat` \n timp ce observa, fascinat`, necunoscutul ce se afla la câ]iva pa[i de ea. Nu, \ntr-adev`r, nu era posibil. Trebuie s` se st`pâneasc`, s`-[i vin` \n fire. Numai o iluzie optic`, sau oboseala acestei prime zile pe mare, \i puteau provoca aceste halucina]ii nebune[ti. Falsa asem`nare se va risipi... Trebuia. Rezemat` de bastingaj, ad`postit` \n penumbr`, tân`ra femeie continua s` priveasc` atent silueta m`rit` de reflexele reflexele difuze ale clarului de lun`. |n clipa \n care necunoscutul va face o mi[care, totul va reveni la normal, va putea zâmbi de confuzie. |n a[teptare, \ncremenit` pe loc, incapabil` s` renun]e la observatorul ei improvizat, tremurând \n ciuda [alului \nf`[urat \n jurul umerilor umer ilor sì goi, Ines de Coucy se l`s` prad`







































6

MARINA THOMAS

Nu mai era nici un alt pasager pe puntea de plimbare, la aceast` or`, când orchestra de pe vapor propunea dansuri lente [i rockuri \n saloanele marelui pachebot. Dup` toate aparen]ele, necunoscutul era oare, ca [i ea, indiferent la distrac]iile propuse de organizatorii acestei croaziere de lux? Necunoscutul... De fapt, pentru Ines, el avea ceva inexplicabil de familiar... Umerii la]i [i supli, ceafa, mi[carea unduioas` a p`rului \nchis la culoare, degaja o impresie de for]`, chiar de agresivitate. Probabil c` era \nc` sensibil` [i nervoas`, dac` se l`sa astfel tulburat` de o coinciden]`. Hubert era mort, iar de-acum \nainte teama r`m`sese \n urm`. Pneul explodase. Apoi avusese lor un derapaj \ngrozitor, ma[ina s`ltase pe primul stâlp, apoi pe parapet, apoi... La aceast` amintire, \mpotriva voin]ei sale, tân`ra femeie scoase un geam`t. B`rbatul, pân` atunci complet nemi[cat, tres`ri [i se \ntoarse brusc; profilul seme] \nvinse imediat fantasmele c`l`toarei, nu-l v`zuse niciodat`, \nainte, pe acest b`rbat. |ndep`rtându-se de bastingaj, ea se \ntoarse pentru a ajunge la u[a ce d`dea spre holul de primire. Genunchiul \n]epenit de nemi[carea prelungit`, o f`cu s` sufere; [chiop`ta jalnic. – Doamn`! Ah, nu! Doar nu va trebui s`-i explice unui nepoftit motivele retragerii sale! Dac` acceptase s` se \mbarce, o f`cuse pentru a r`mâne singur`, pentru a nu vedea pe nimeni, pentru a \ncerca s-o ia de la \nceput! Se gr`bi, cu dificultate, blestemându-[i genunchiul. Pe m`sur` ce \nainta astfel, nu se







































CROAZIERA UIT~RII

7

– Ei, domni[oar`! Vocea grav` insista \n spatele sù. Cu siguran]`, b`rbatul \ncepuse s-o urm`reasc`, dar cu pruden]`; probabil, v`zând-o [chiop`tând, f`cea \nadins ca s` n-o ajung` prea repede, de team` s` nu sperie o biat` infirm`... De ce oare continua s` fug` f`r` s` se \ntoarc`? Era nu numai o atitudine inutil`, dar [i nepoliticoas`... Totu[i, Ines ajunse \n luminile holului mare cu u[urare [i-i zâmbi stewardului care se gr`bi s-o ajute s` treac` peste puntea de interior a vaporului. Mai multe grupuri de c`l`tori se aflau reuni]i \n jurul unor mese. Muzica pl`cut` ajungea aici, \n surdin`. De cealalt` parte a s`lii spa]ioase se aflau saloanele [i pistele de dans invadate de perechi. L`sându-se prad` deprim`rii, Ines renun]` s` li se al`ture tovar`[ilor de c`l`torie. Pentru c` era \nc` atât de sensbil`, atât de emotiv`, f`cea mai bine s` se duc` duc ` imediat \n cabina sa [i s` \ncerce s` doarm`. Dar necunoscutul, dep`[ind la rândul sù pragul, o interpel` din nou: – Scuza]i-m`, dar am avut impresia c` v-am speriat. Probabil prezen]a mea pe punte v-a surprins. }ineam s` m` scuz... Hot`rât lucru, b`rbatul era foarte \nalt, la fel de \nalt ca Hubert; asta contribuise la asem`narea din penumbr`. Ines ro[i, afirmând: – Deloc, domnule. Urcasem s` iau pu]in aer \nainte de a m` \ntoarce \n cabin` [i...







































8

MARINA THOMAS

– Nu mm-a]i a]i speri speriat, at, \l \nt \ntre rerup rupse se In Ines es de Co Coucy ucy silin silindu du-s -see s` zâmbeasc`, pentru a [terge acea impresie proast` pe care o f`cuse. – Philippe Kervonnec, adùg` el , \nclinându-se. – Contesa de Coucy, spuse tân`ra femeie \ntinzând mâna [i observând chipul b`rbatului. Avea ochii atât de \ngu[ti, \ncât se gândi automat c` probabil era euroasiatic. „Ve]i c`l`tori cu elita interna]ional`“, afirmaser` pliantele publicitare ale croazierei pe Ulysse... Aceast Ace ast`` aso asocie ciere re de ide ideii o f`c f`cuu s` râd râd`` \n nas nasul ul necunoscutului, f`r` voia ei. – Sun Suntt \ncâ \ncântat ntat s` v`d c` sunt sunte]i e]i mai vesel vesel`` decâ decâtt adineaori, remarc` el \nsu[i zâmbind [i aproape ironic. – Cum pute]i [ti exact dispozi]ia \n care eram pe punte, din moment ce era]i cu spatele? replic` ea m`surându-[i interlocutorul din cap pân`-n picioare. – Exact, intui]ia mea, unele comunica]ii misterioase de gânduri... Zâmbetul de pe gura frumos conturat` avea farmec, dar ochii migdala]i p`strau o expresie serioas` [i atent` care dezorienta. „Unul din acei play-boy obi[nui]i ai croazierelor, care caut` aventura“, trase imediat concluzia, cu o urm` de enervare. – Sunte]i foarte sigur de dumneavoastr`! Totu[i, intui]ia nu mi se pare principala dumneavoastr` calitate! – Cu atât mai bine, asta \nseamn` c` nu era]i trist`, r`spunse el privind-o insistent, cu un fel de sfidare \n ochi. – Pentru c`, iat`-v` lini[tit, v` urez o sear` bun`, domnule. – Kervonnec, Philippe Kervonnec. Dar tân`ra femeie r`mase nemi[cat` deoarece durerea din







































CROAZIERA UIT~RII

9

„N-ar fi trebuit s` merg atât de repede adineaori, \[i spuse. La urma urmei, bietul bìat era inofensiv, nu m-a pus \n pericol [i nu-i pot repro[a c` apreciaz` un clar de lun` pe mare!“ Vizibil surprins s-o vad` astfel nemi[cat`, necunoscutul r`mase [i el \n loc. Situa]ia amenin]a s` devin` ridicol`. |n jurul lor, grupuri continuau s` vin` [i s` plece. Pentru a-[i reveni, Ines \[i scoase [alul din m`tase ro[ie [i ap`ru \n rochia neagr`, foarte decoltat`. Necunoscutul avu o mi[care de surpriz` [i de admira]ie pe care nici m`car nu \ncerc` s` [i-o ascund`. – Mi-ar face pl`cerea, domni[oar`... – Doamn`. – Doamn`, pentru pentr u c` s-a \ntâmplat s` ne \ntâlnim pe acest ac est vapor, mi-ar face pl`cere s` v` conduc \n salon... – Sunt pu]in obosit`, admise ea. O c`dere de pe cal... M` doare \nc` genunchiul... El \naint` cu dezinvoltur`: – Sprijini]i-v` pe mine... F`r` s` protesteze, Ines lu` bra]ul care i se oferea [i f`cu câ]iva pa[i. – E deja mai bine, afirm` ea. Voi putea s` cobor singur`... – Mi-a[ permite s` v` atrag aten]ia c` nu p`re]i foarte sigur`. – M` voi ]ine de balustrad`… El f`cu un gest u[or enervat [i-i retrase brusc sprijinul. Ines fu gata s` se pr`bu[easc`, dar \[i reveni. – Bun` seara, doamn`, spuse el f`r` s` mai insiste. {i \ntorcând spatele, se \ndrept` spre primul salon. Ines urm`ri cu privirea silueta supl`, ceafa puternic`... Da, exista o asem`nare... Chiar [i f`r` clar de lun`...









































10

MARINA THOMAS

ce duceau la cabina sa. |i trebuir` mai multe minute pentru a str`bate distan]a scurt`. Unul dintre stewarzii a[eza]i inevitabil \n toate ungherele vapoului nu o p`r`si din priviri pân` ce nu \nchise u[a dup` ea. F`r` \ndoial`, \n ochii tân`rului b`rbat ap`ruse drept una dintre bog`ta[ele singure care parcurgeau escalele mediteraneene \n cùtarea aventurii. Cât despre acest Kervonnec, atât de mul]umit de el \nsu[i, de intui]ia sa, de fizicul sù convenabil, va trebui s`-l evite pe viitor, ceea ce probabil nu va fi u[or pe acest vapor de lux, unde totul era conceput pentru a favoriza \ntâlnirile [i distrac]iile \n comun. Oglinda mare ag`]at` deasupra mesei de toalet` o atrase ca un magnet. De [ase luni, oare câte ore petrecuse \n fa]a oglinzii? Era peste puterile ei, trebuia s` verifice f`r` \ncetare, s` pândeasc`, s`-[i supravegheze tr`s`turile, s` \nve]e s` le controleze... Nu i se \ntâmpla \nc` deseori s` nu se recunoasc` \ntâlnindu-[i din \ntâmplare imaginea \n vitrina unui magazin? Cu un suspin, \[i desf`cu turbanul care-i \nconjura capul. – Micu]o! S-ar crede c` c ` visezi! Profesorul Descamp este un magician! E[ti \ncânt`toare, exclamase m`tu[a Anna când venise s-o vad` la clinic`. – Haide, n-am fost niciodat` foarte frumoas`!







































CROAZIERA UIT~RII

11

– Mi s-a spus c` tete-ai ai hot hot`râ `râtt s` plec plecii \nt \ntr-o r-o cro croazi azier` er` [i m-am bucurat. N-o uita pe pe b`trâna ta m`tu[` m`tu[` [i trimite trimite-i-i ni[te ilustrate. |n aceea[i zi, dup` plecarea singurei sale rude, r ude, Ines \i primi pe verii Coucy, veni]i s` verifice la c`p`tâiul sù starea tinerei v`duve a contelui. Oricum, [i[i ei, ca [i m`tu[a Anne, p`rur` surprin[i de aspectul „accidentatei“... Se gândiser`, cu siguran]`, c` mo[tenirea atât de considerabil` a defunctului risca s` devin` rapid bucuria unei a doua alegeri a \ncânt`toarei v`duve... Oricum, se \n[elau, deoarece Ines, departe de a-[i reveni, c`zuse \ntr-un fel de depresie periculoas`, care-i sc`dea treptat puterile. |n acea sear`, \n fa]a oglinzii, \[i contempl` \nc` o dat` noua imagine. Da, era o alta. Cea care, pe viitor va fi remarcat`, dup` care b`rba]ii se vor \ntoarce aproape f`r` s` vrea, cea pe pe care pasagerul singuratic de pe punte o privise privise de asemenea admirativ, cu pl`cere. Era o Ines necunoscut` ei \ns`[i... Un chip nou, o libertate nou`, o avere nou`... Tân`ra femeie se \nfior`, cuprins` de nelini[tile care pe viitor \i vor tulbura singur`tatea. |[i pierduse pl`cerea de a trì din momentul [ocului \ngrozitor al ma[inii, sirenelor pompierilor







































12

MARINA THOMAS

rezultate ale interven]iilor sale succesive. Fa]a zdrobit` de tabloul de bord fusese \n \ntregime ref`cut`, f`r` s` r`mân` o cus`tur`, o cât de mic` cicatrice. – Imediat ce-]i va cre[te p`rul, nu vei mai avea de ce s` te preocupi de urmele opera]iilor, draga mea Ines, \i explicase medicul... P`rul blond, des [i ondulat, \ncepuse s` creasc` sub e[arfele aranjate \n mod foarte priceput de tân`ra femeie. |n seara aceasta, ca \n toate serile, verific` progresele. Peste pu]ine zile, va putea s`-[i expun` buclele scurte... Ar fi putut-o face de o s`pt`mân`, dar preferase s` mai a[tepte, din sl`biciune, de team`... A[teptase s` fie singur` pe vapor, f`r` martori ai vie]ii sale de odinioar`. O dat` redobândit p`rul, va putea s` se gândeasc` s` elimine cu curaj celelate sechele... {i distrugerile interioare fuseser` la fel de grave, poate mai grave... Astfel \ncât, \n acea sear` chiar, nervozitatea o f`cuse s` cread` o clip` \n apari]ia lui Hubert pe puntea vaporului! {i nu era decât un b`rbat complet strìn, acest Kervonnec, cu chipul sù de asiatic. |i sem`na lui Hubert doar prin talie, l`]imea \n spate [i de asemenea printr-o anumit` agresivitate... De ce oare \i vorbise despre o c`dere de pe cal, referitor la







































CROAZIERA UIT~RII

13

nu-i permitea s` poarte \nc` tocuri \nalte, câteva luni. Cât despre \ncheieturile mâinilor rupte \n accident, ele nu puteau suporta \nc` nici cea mai mic` greutate. greutate. |mbr`c` rapid o c`ma[` de noapte. De la [old pân` la coapsa stâng`, se vedea o cicatrice lung`... Hubert nu [tiuse nimic, nu \n]elesese nimic din ceea ce se \ntâmplase. Murmurase numai: „Râpa...“ Apoi vacarmul sinistru, r`sturn`rile mortale! Ines gemu din nou aruncându-se pe pat, cùtând alinarea arificial` a pernei. – F`r` somnifere, nu-i a[a? M` bizui pe dumneata, \i spusese profesorul Descamp. Ascult`toare, \nainte de a-[i p`r`si apartamentul parizian pentru a se \ntoarce la Vene]ia, aruncase ultima cutie de pilule roz. |n seara aceea, \n cabin`, ar fi trebuit s` ia, ca s` doarm`, sau va sta de veghe f`r` ajutorul iluzoriu al drogurilor. Tân`ra femeie stinse lumina [i \nchise \nchise ochii. Lacrimile Lacrimile \i curgeau f`r` voia ei. Se va putea oare vindeca vreodat`? „{i nu uita c` la vârsta ta, nimic nu este cu adev`rat grav“, \i scrisese m`tu[a Anne, \n ultima scrisoare. „Gânde[te-te la mama ta pe care ai f`cut-o atât de fericit` \n ultimele sale clipe. }i-a dorit fericirea [i trebuie s` lup]i gândindu-te la ea. Eu \ns`mi, draga mea micu]`, am suferit destul pentru a-]i afirma c` vei ie[i







































Capitolul 2 A dou douaa zi, \n mar marea ea sufr sufrage agerie rie a pach pachebot ebotului ului,, Ine Iness \mp`r]ea masa cu o pereche tân`r` de italieni [i o americanc` mai \n vârst`. Conversa]ia se desf`[ura \n englez`, cu unele improviza]ii ale explozivei Majorie, \n limba lui Dante. L`sându-[i comesenii discutând despre farmecul comparat al Greciei [i al Italiei, Ines se duse s` se instaleze \ntr-unul din saloane. O duzin` de tinere fran]uzoaice \n rochii de plaj` schimbau re]ete sigure, care le va permite s` se bronzeze \n câteva ore \n jurul piscinei de pe Ulysse. Ascultându-le, Ines avu un gest de regret; i-ar fi pl`cut [i ei









































CROAZIERA UIT~RII

15

Un b`rbat zâmbitor, \naint` spre masa adolescentelor. |n c`ma[a descheiat` [i blugi, p`rea mult mai tân`r decât \n ajun. Era c`l`torul singuratic. Z`rind-o pe Ines, o salut` cu un scurt semn din cap. – Ne-a]i promis c` ne ve]i ajuta, declar` una dintre tinerele fete, cu un zâmbet ironic. – {i o voi face, spuse el, a[ezându-se \n mijlocul pl`cutei companii. |ncepu s` vorbeasc` \n mod firesc, punând fiec`reia \ntreb`ri ale c`ror r`spunsuri se p`rea c`-l mul]umesc. „Va g`si cu siguran]` diversiuni pl`cute printre aceste nimfe, se gândi tân`ra femeie. Dar cum [tia oare limba greac`? A[ fi pariat mai degrab` pentru chinez`. Cu ochii lui...“ Jenat` c` se l`sase dus` de conversa]ie, se \ntoarse spre hublou [i, tr`gând perdeaua de muselin` care estompa lumina str`lucitoare, contempl` marea. – Cum? Nu sunte]i la piscin`! {ti]i oare c` cele mai bune







































16

MARINA THOMAS

– De fapt, n-am cump`rat-o, este a gondolierului „meu“! A acceptat s` mi-o ofere dup` plimbare! Era atât de romantic! Studentele fran]uzoaice plecar` de la mas`, l`sându-l pe Kervonnec. Acesta, ridicându-se la rândul sù, se \ndrept` spre bar. – N-a[ vrea s` v` fac s` pierde]i timpul, \i spuse Ines noii sale prietene. Poate v` voi reg`si curând... |n timp ce se se exprima astfel, avea nepl`cuta nepl`cuta senza]ie c` voia s` scape de amabila doamn` pentru a-l observa pe \ndelete, pe necunoscutul din ajun... – Sunt \ncântat` c` c ` v-am convins! exclam` americanca. Voi p`stra un [ezlong lâng` mine. Nu v` gr`bi]i. Nu v` gr`bi]i. V` voi a[tepta continuându-mi opera... |mi ve]i spune ce crede]i cr ede]i despre asta... O dat` Marjorie plecat`, Ines putu s`-l examineze din locul sù, pe \ndelete, pe Kervonnec, aflat iar cu spatele la ea. Da, acest b`rbat sem`na cu Hubert [i de aceea, f`r` \ndoial`, sim]ea un fel de fascina]ie deplasat` [i de asemenea







































CROAZIERA UIT~RII

17

Tân`ra doamn` de Coucy nu asistase la funeralii, nici la deschiderea testamentului... totul se petrecuse \n prezen]a singurei sale rude, \nc` \n via]`, m`tu[a Anne, sora mai mare a mamei sale... Tres`ri. Kervonnec se afla \n fa]a ei, cu dou` pahare mari cu cafea de la ghea]`, \n mân`. – Sunt oare foarte indiscret? murmur` el. Pierdut` \nc` \n amintirile [i spaimele sale, Ines ro[i [i se auzi r`spunzând automat. – Deloc, este... dimpotriv`, este o idee bun`. – Este \n felul meu, un mod de a \ncheia un incident sup`r`tor. – Face]i Fac e]i aluzie la \ntâlnirea noastr` \ntâmpl`toare? \ntreb` Ines cu indiferen]`. – Exact. Voiam s` l`muresc... – Nu este nimic de l`murit, \l \ntrerupse tân`ra femeie care-[i reg`si complet st`pânirea de sine dup` ce







































18

MARINA THOMAS

– Poate c` m` intereseaz` escalele arheologice! – A[ jura c` nu! – {i de ce? – Pentru c` sunte]i prea inactiv` [i prea bogat` pentru a da importan]` trecutului... Pe vaporul acesta, toat` lumea \[i omoar` plictiseala de-a trì... – Tot Totu[i u[i,, \nc \ncânt ânt`to `toare arele le titiner neree ca care re v` \nc \ncon onjur jurau, au, adineaori, nu aveau un aer atât de dezgustat de via]`. – Nici o leg`tur` cu restul pasagerilor. Este vorba despre elevele mele. Noi c`l`torim \n surplus. Un acord \ntre compania maritim` [i ministrul francez al culturii. – {i bine\n]eles, orice alt mod de a c`l`tori pe Ulysse, vi se pare dregradant. – |ntr-o oarecare oarec are m`szsur`, da, r`spunse el, apropiindu-se [i oferindu-i un zâmbet ambiguu. – {i dumneavoastr`... – Eu sunt sun t \nso]itorul.







































CROAZIERA UIT~RII

19

orbitor f`cea s` str`luceasc` fiecare mi[care a apei. a pei. Cerul curat \[i oferea bolta f`r` nori. Vaporul intrase \n acea zon` magic` a Mediteranei unde vara se prelungea [i domnea f`r` dificultate pân` la sfâr[itul toamnei. „F`r` lungi expuneri la soare. Pielea dumitale a fost chinuit`. Trebuie s` i se lase timp s`-[i recapete elasticitatea. La vârsta dumitale, totul va intra rapid \n normal“. Pentru prima dat` de la \nceputul decep]iilor sale, Ines avu un reflex de revolt`. De ce s` nu \ncerce o vizit` la piscin`? Hot`rârea sa fu luat` imediat. |ntorcându-se din drum, se duse la magazinul de pe vapor. Se g`seau acolo parfumuri, bibelouri f`r` valoare, bijuterii [i haine \n m`sur` s`-i farmece pe cei patru sute de privilegia]i de pe Ulysse \n timpul croazierei. – Bun` ziua doamn`, spuse vânz`toarea, ave]i vreo idee... – Doresc un u n costum de baie. Avem un sortiment \n dou` piese, \ncânt`toare, [opti









































20

MARINA THOMAS

|n mod curios, se sim]ea aproape vesel` dezbr`cându-se. Nici nu se uita la cicatricea care-i br`zda [oldul. Noul costum de baie o ascundea perfect de altfel, l`sând s` apar` doar o urm` fin` pe coaps`. |n timp ce proba, putea urm`ri conversa]ia ce se angajase \ntre vânz`toare [i un client. – Parfumurile sunt su nt vândute f`r` taxe, nu-i n u-i a[a? – |ntr-adev`r domnule! Este pentru o doamn`? – Oh, sunt hot`rât. A[ vrea parfumul „Revin“ din gama Worth. Ines zâmbi singur` \n cabin`. Acest b`rbat avea bun-gust,







































CROAZIERA UIT~RII

21

– Oh, nu m` va interesa asta, f`r` \ndoial` n-am fost niciodat` \nv`]at` nici s` citesc, nici s` scriu de-a lungul existen]ei mele trândave! Vânz`toare tu[i u[or [i declar` pe un ton lini[tit: – A[adar A[adar,, lua]i acest costu costum m de baie, doamn doamn`... `... Nu vre]i s`-l \ncerca]i [i pe cel mov? se potrive[te atât de bine cu culoarea ochilor dumneavoastr`... – Nu. Ace Acesta sta va fi per perfec fect,t, spu spuse se tâ tân`r n`raa fem femeie eie \ndreptându-se spre cas`, cu po[eta \n mân`. V` voi pl`ti... – |n dolari? – Cu







































22

MARINA THOMAS

– Sunt aici! Alo! Alo! Vântul este atât de r`coros! Marjorie o reperase imediat [i-i f`cea semn. |[i scosese pijamaua din m`tase. C`rnurile i se rev`rsau f`r` jen` dintr-un costum de baie \n dou` piese, cu flori. – Dumnezeule! E[ti \ncânt`toare! Probabil nu m`nânci \n fiecare zi pentru a fi atât de sub]ire! {i de ce acest costum de baie de femeie b`trân`! Cu un asemenea corp! Voi fran]uzoaicele, sunte]i prea pudice! – Asta din cauz` c` pielea mea este foarte sensibil` la soare, trebuie s` m` expun \n mod progresiv, spuse Ines.







































CROAZIERA UIT~RII

23

– Eu sunt totu[i sigur` c` este diferit de ceea ce crede]i voi, dr`gu]elor, spuse o adolescent` \nalt` cu p`rul negru. – Oh! Ai vrea s` ne faci s` credem... c redem... – N-am spus nimic! V` sf`tuiesc doar s` a[tepta]i, s-ar putea s` ave]i surprize! – Mult noroc! Dac` reu[e[ti, vom face haz... – Sst! Iat`-l! Iat `-l! Ines ascultase \mpotriva voin]ei sale, cu aten]ie, flec`reala tinerelor fete. Chiar o privise atent, cu mai mult` curiozitate, pe bruneta frumoas`, atât de sigur` de farmecele sale [i nu







































24

MARINA THOMAS

modul firesc [i puternic \n care str`b`rea scara dreapt`. Ines suferi din nou emo]ia care o tulburase \n ajun, dar de data aceasta, teama lipsea... r`mânea o nelini[te inexplicabil`. „Trebuie s` \ncetez s`-mi amintesc de Hubert“, murmur` pentru ea \ns`[i. – Iart`-m`, n-am \n]eles, exclam` Marjorie. A]i vorbit cu mine? –Oh, nimic important, murmur` Ines. Spuneam doar c` ai curaj s` continui s` lucrezi astfel la soare. – Ador tapiseria, atâta tot.









































CROAZIERA UIT~RII

25

|ntr-o clip`, \n fa]a expresiei uluite a bolnavei, Ines apreciase situa]ia. Dac` Hubert de Coucy o cerea \n c`s`torie, \l va accepta de so]. Astfel, amândou` vor \nceta s` aib` necazuri cu banii. Ar putea merge s` consulte acel spacialist







































26

MARINA THOMAS

Strig`te, râsete, s`rituri salutar` ini]iativa sa [i curând reap`ru ciudata [i frumoasa fa]` \nconjurat` de nimfe gr`bite s`-i zâmbeasc`. Ines \[i privi picioarele \ntinse \n fa]a sa. Cu o grimas`







































CROAZIERA UIT~RII

27

– Exagera]i! L`sa]i-m`... Dar el o strânse mai puternic, imobilizând f`r` drept de apel corpul tinerei femei lâng` al sù. Ines, alarmat` de tulburarea care o cuprindea, \ncerc` s` se zbat`, dar







































28

MARINA THOMAS

– Sper c` glumi]i, ripost` ea cu fermitate. Chiar crede]i c` m-a[ fi supus unei asemenea c`deri [i... – {i acestui drum \n bra]ele mele? Nu sunt foarte sigur; ave]i o curioas` manier` de a lupta \mpotriva situa]iilor care







































CROAZIERA UIT~RII

29

Ines se ridic` \n pat, cùtând o oglind`, \n timp ce Kervonnec, foarte \n largul sù, o contempla râzând. – Cùta]i o oglind`, nu-i a[a? Reac]ie clasic`. Dar \n acela[i timp, nelini[tea dumneavoastr` fa]` de mine este foarte











































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































CROAZIERA UIT~RII

65

– Dac` era o „femeie proast` [i flecar`“, cum se pare c` la[i s` se \n]eleag`, ar fi ales, ca mine, un so] bogat [i cu titlu, interveni Ines. – }i-am povestit asta doar pentru a te face s` \n]elegi c` „femeile fâ[ne]e“, mondene, nu-mi sunt necunoscute. M-ar putea chiar interesa timp de câteva luni... – Durata unei aventuri, de exemplu? – Este exact ceea ce voiam s` spun. |n tinere]ea mea, am avut ocazia s` observ destule. – Te crezi c rezi oare un Matusalem? – La treizeci [i cinci de ani nu mai e[ti cu adev`rat tân`r, desigur, doar dac` n-ai trìt... – |n consecin]`, sunt asigurat` de tinere]ea mea ve[nic` datorit` activit`]ii mele mentale limitate? – Cine [tie? [tie? Dar tu reprzin]i pentru un b`rbat o cucerire de invidiat, ceea ce nu este cazul tuturor celor ce-]i seam`n`. – {i interesez \n mod special b`trânii domni ca tine, \n lips` de aventuri? – Sau pe b`rba]ii \ntre]inu]i de femei, dac` preferi. Ines l`s` capul \n jos. Indiscutabil, Marjorie folosise cu inocen]` termenul \n fa]a lui... El râse, luând-o cu blânde]e de talie: – A[adar, tot [ovìtoare? – Eu... \n realitate n-am avut asemenea aventuri, murmur` murmu r` ea, [i chiar nici una... – Pari aproape sincer`; f`r` \ndoial`, min]i mai bine decât celelalte... Ea fu frapat` de triste]ea ce trecu pe nea[teptate prin ochii







































66

MARINA THOMAS

– Crezi c` mint [i mai bine decât tine? – Eu nu mint niciodat`, \i replic` el. Nu este nici folositor, nici eficace, a[a c` la ce bun. Totul se termin` prin a fi descoperit. Va afla oare \ntr-o zi c` tr`s`turile ei de fapt nu-i apar]ineau? C` anumite puncte de pe tâmple, de pe obraji, nu-[i vor reg`si niciodat` sensibilitatea? {i ce va crede \n acel moment, despre aceast` fals` femeie frumoas`, opera unui chirurg talentat? – Exist` adev`ruri atât de \ngrozitore, \ncât este de preferat s` le ascunzi... – Dar \n acest caz, remarc` el cu gravitate, a purta o tain` t ain` foarte ap`s`toare, m` \ntreb dac` este de preferat? – Este cu siguran]` siguran ]` de preferat, afirm` Ines cu convingere. Ca [i când \[i urma incon[tient mersul gândurilor el continu`: – Acea c`dere de pe cal... Se pare c` nu-ncetezi s` te gânde[ti la ea? – Am fost zdruncinat` zdrav`n, spuse ea cu un zâmbet for]at. A fost destul de dur`. – Es Esen en]i]ial alul ul \n ca cazu zull t` tùu er eraa s` nu nu-]-]ii zd zdro robe be[t [tii fermec`torul nas pe care ]i l-a dat natura; ai fi avut foarte mult de pierdut... Fusese gata s`-i r`spund` cu brutalitate. „Dimpotriv`, se pare c` a[ fi câ[tigat mai mult“. Dar r`mase \n loc t`cut`, vr`jit` din nou de atingerea bra]elor ferme trecute \n jurul taliei. Dac` ar fi \ndr`znit... dar [tia c` nu va \ndr`zni niciodat`, din mândrie [i de asemenea din ne\ncredere.







































CROAZIERA UIT~RII

67

sau de caracter, nimic nu ne apropie social sau sentimental [i totu[i sunt atât de atras de tine \ncât deja ]i-am povestit din trecut. Pentru ce oare folosea acelea[i vorbe care-i veneau veneau [i ei pe buze, dar pe care ea [i le re]inea? Era oare \nc` un efect al remu[c`rilor fa]` de Hubert? Acorda un sens exagerat fiec`reia dintre reflec]iiile lui Philippe pentru a se pedepsi de moartea so]ului sù? – Trebuie s` m` \ntorc. \ntor c. Acum s-a f`cut frig. – A[a este. Ai bra]ele \nghe]ate. \nghe]at e. |[i scosese deja haina [i o puse cald` \nc` pe umerii ei goi. Ea tres`ri la aceast` atingere, aproape la fel de pl`cut` ca pielea sa. – S` ne \ntoarem \n salon, spuse el, brusc gânditor. – Prefer s` cobor \n cabin`. Simt nevoia s` fiu singur`. – |mi datorezi un dans... Luminile salonului \i \ntâmpinau deja. Ea arunc` o privire \n oglinzile mari [i fu surprins` c` tulburarea sa interioar`, oboseala, nu l`saser` nici o urm` pe tr`s`turile sale. Chipul \i era calm [i neted ca de obicei sub buclele de aur... Silueta lui Kervonnec se potrivea cu a sa. Dar Hubert [i Ines de Coucy f`ceau [i ei, dup` p`rerea general` „o foarte frumoas` pereche“ [i so]ul sù nu rata niciodat` s` remarce cu ironie: – Suntem considera]i foarte potrivi]i, \n ciuda tinere]ii tale, draga mea, iat` ceva ce m` m`gule[te foarte mult, crede-m`. – Dar nu avem nimic \n comun, replica atunci tân`ra femeie cu dispre]...







































68

MARINA THOMAS

Se l`s` condus` pe ringul de dans unde Majorie, obraz lâng` obraz cu unul dintre compatrio]ii sì, avea pe pe chipul rotund un aer vis`tor foarte nou. Tân`ra Agnes dansa de asemenea cu un \nso]itor de vârsta sa. Pe m`sur` ce Philippe [i Ines se \nvârteau \n jurul ringului, \ntâlneau tinerele fran]uzoiace de care se ocupau tineri amabili... – O or` de neaten]ie [i [i-au uitat profesorul devotat, remarc` Philippe, vizibil \nduio[at. Toate sunte]i la fel: infidele din fire. – Trebuie s` se apere. E[ti atât de posesiv [i de preten]ios, trebuie s` devenim mai pu]in vulnerabile. – So]ul tù era un b`rbat autoritar? – A[a se pretindea, admise ea, cu vocea tremurând la aceast` evocare. O strânse lâng` el. – Suntem S untem destul de maturi pentru a recunoa[te leg`turile care s-au \nnodat \ntre noi, f`r` s` vrem, Ines... Ea nu r`spunse, dar \nchise ochii, rezemându-[i capul de um`rul lui Philippe. Se aprinse din nou \n bra]ele sale [i tremura ghicind emo]ia \mp`rt`[it` de \nso]itorul sù. Hubert voise s` fac` din ea o femeie experimentat`, dar numai dup` trei zile corpul sù p`rea c` \n]elesese brusc atâtea lec]ii inutile pân` atunci [i care o revoltaser`. – E[ti \nc` atât de tân`r`, spunea Hubert amuzat. amu zat. |ntr-o zi, vei fi pentru mine o amant` irezistibil`...Va veni oare aceast` zi? Venise? Dup` moartea lui Hubert? Totu[i, Kervonnec nu sim]ea pentru ea nici un sentiment deosebit, [i nu i-o ascunsese.







































CROAZIERA UIT~RII

69

prin \ns`[i dorin]a care o f`cea s` se nasc` \n ea, nelini[te necunoscut` pân` atunci [i pe care nu era st`pân`. – Dac` ai vrea, murmur` murmu r` el lâng` obrazul ei. – Nu pot, r`spunse prompt. – Te voi conduce conduce,, hot`r\ el [i vocea devenise brusc \ncurajatoare, prietenoas`, a[a \ncât ea se l`s` deja condus` spre luminile pl`cute din hol. Totu[i, tremura \nc`, indiscutabil de frig, [i din cauza oboselii provocate de eforturile pe care le f`cuse asupra sensibilt`]ii sale pentru a pre\ntâmpina dorin]a, a \ndep`rta o tenta]ie atât de puternic`. Ce r`m`sese oare din mânia [i ne\ncrederea sa? |nainta la bra]ul lui, sus]inut`, pe jum`tate purtat` de for]a acestui lup, care acum f`cea pe mielul... sau \i era sincer mil` de ea? Numai \n cazul \n care nu renu]ase s` vrea s` creeze \ntre ei o \ncântare. Sim]i lâng` ea [oldul suplu, coapsa ferm` sub pantalonii negri. Se eliberasee oare de tulburarea sa, sau dimpotriv`, era deja singur` cu aceast` dorin]` care-i surprinsese sim]urile? – {i acum, trec eu \nainte. Scara este dreapt` [i treptele sunt \nguste pe vapoare. Trebuie s` fii prudent. O alt` voce, un alt b`rbat, atent, aproape tandru, dar noua polite]e o f`cea s` se team` de indiferen]`, a[a \ncât se surprinse regretând duritatea, agresivitatea raporturilor lor precedente. – Ai cheia? c heia? Ea cobora ca prin vis. O cea]` \i dansa prin fa]a ochilor, f`când ecran \ntre trupul sù [i umerii puternici, ceafa lat` [i









































70

MARINA THOMAS

Odinioar`, Hubert o precedase astfel pe scara casei lor de la ]ar`... Hubert... era foarte vinovat` vin ovat` fa]` de el... Evoc` trist` cele câteva zile care urmaser` mor]ii mamei sale... El devenise complet diferit... m`rturisise: „de câteva s`pt`mâni, sunt sigur c` te iubesc, sunt atât de nefericit, m-am jucat cu focul...“ |n loc s`-l ierte, s` \ncerce s`-l \n]eleag`, ea \l ironizase, ascultând numai de ranchiuna [i de orgoliul sù r`nit. – Te iubesc dar [tiu c` \ntotdeauna \mi vei purta pic`. Nu voiam s` te iubesc, \ns` s` [tii c` suf`r [i \mi pare rù... Dar aceast` m`rturisire n-o \nduio[ase. Dimpotriv`, \i vorbise despre desp`r]ire, \[i strigase indignarea, amintindu-i de cursa prin care voise s-o \nfrâng`. – Ai dreptate, r`spunse el cu triste]e, n-am nimic de spus \n ap`rarea mea... Acum, spre ea se \ntorcea chipul lui Philippe. Alung` imediat fantoma lui Hubert. – D`-mi cheia, voi deschide eu... Apoi, cea]a se \ngro[` \n fa]a ochilor sì; o groap` neagr`, neagr` , apoi ideea ciudat` c` plute[ti: „{ampania... Este din cauza [ampaniei, nu mai sunt obi[nuit`...“







































Capitolul 5 Raza de soare care intr` \n \nc`pere prin deschiz`tura perdelelor, ajunse pân` la pern`. Ines se \ntoarse. Un sfert de or` mai târziu, lumina o atinse din nou; oftând, \[i protej` fa]a cu amândou` mâinile [i deschise ochii; era \ntins` \n a[ternut \n furou. Totu[i, nu-[i amintea s` se fi dezbr`cat [i culcat. Nu-[i mai amintea nimic de de la intrarea \n cabin`, cu o sear` \nainte. Ultima imagine pe care o avea \n memorie era cea a lui Kervonnec, aplecat asupra \ncuietoarei.







































72

MARINA THOMAS

„{ocul a fost foarte dur. S-ar putea s` mai ave]i \nc` mici crize de amnezie, câteva luni. S` nu v` nelini[ti]i. Totul va intra treptat \n normal...“ |ns` ea \l revedea numai pe Kervonnec aplecat asupra ei, zâmbitor, calm [i aproape tandru. Apoi groapa, cea]a... |ncepând din ce moment oare, vocea sa atât de tìoas` se modificase brusc? – D`-mi cheia... Cheia! Se a[ez` deodat` [i privi cu \ngrijorare \n jurul ei. Cheia era pe noptier`. A[adar, nu putuse \nchide cabina din exterior... Dar dac` n-o l`sase deschis` decât foarte târziu, ie[ind din camera sa... Diminea]a? Dar era oare diminea]` sau deja dup`-amiaz`? Trebuia s` afle. Totul era atât de confuz \n mintea sa. Ap`s` instinctiv pe butonul soneriei. Aproape imediat o b`taie discret` \n u[` semnal` sosirea stewardului. – Intra]i, spuse ea. Era un tân`r frumos, ca to]i angaja]ii care frecventau culoarele cabinelor de lux. Zâmbea cu un aer lini[tit, mul]umit de persoana sa. – Doamna a dormit mult. – |ntr-adev`r. Nu [tiu ce or` este... ceasul meu s-a oprit [i...







































CROAZIERA UIT~RII

73

– Unde? – La Patnos! exclam` tân`rul b`rbat foarte surprins. De altfel, domnul Kervonnec ne-a recomandat s` v-o amintim, dar cum n-a]i sunat... – Dom Domnu null Ker Kervon vonnec nec?? {i câ când nd a f`c f`cut ut ac aceas east` t` recomandare? – Ei bine, \n diminea]a aceasta, spuse stewardul cu un zâmbet pe care ea \l considera \ngrozitor de ambiguu. – Foarte bine. Mul]umesc. Era ner`bd`toare s` r`mân` singur` [i nu mai dorea cafea. |n cazul \n care Kervonnec \l v`zuse pe steward diminea]`, \nsemna c`... Da, f`r` \ndoial` \[i petrecuse noaptea lâng` ea. Era \nspìmântat`. Memoria \i reveni, par]ial. |[i amintea acum de conversa]ia lor de pe punte [i \ntoarcerea \n salon. Dansaser` [i, la un moment dat, avusese impresia c` el \ncetase s-o mai judece cu ironie.... Acum \n]elegea mai bine aceast` perfid` schimbare de atitudine. Cu cât` precau]ie o ajutase s` ajung` \n camer`. Vocea era \ntr-adev`r blând`, tonul aproape prietenos... Cât de naiv` fusese \nc` o dat`! „Poate am bùt prea mult` [ampanie, se gândi ea, dornic` s` se conving` c` \n nici un caz nu putuse consim]i... Câteodat`, [i Hubert \ncercase s-o \mbete... Oare ce fatalitate o abandona astfel unor b`rba]i f`r` scrupule? {i ce sl`biciune







































74

MARINA THOMAS

– {alupele? Pentru ce? – Pentru a merge pe insul`. Ulysse r`mâne \n larg [i pescarii din Patmos vin s` ia c`l`tori \n [alupe. Stewardul disp`ru. F`r` nici un gest spre tav`, termin` \n grab` s`-[i pieptene p`rul. Gesturile executate automat o ajutar` s` lupte \mpotriva panicii care o asalta treptat. Pentru prima dat` din timpul sejurului sù \n spital, nu aruncase nici m`car o privire \n oglind`. De obicei, \n momentul \n care se trezea, d`dea fuga s`-[i examineze tr`s`turile, s` le studieze mimicile, s` se obi[nuiasc` pân` la urm` cu noul aspect. Probabil c` \n acea diminea]` nu dorea s` \ntâneasc` imaginea celei pe care Kervonnec o sedusese \ntr-un mod atât de brutal. Totu[i... Patul era aproape nedesf`cut. S-ar fi spus c` un singur trup, frânt de oboseal`, se adâncise \ntr-un loc [i r`m`sese nemi[cat toat` noaptea... Cu o fantezie care o \nspìmânta, \ncerc` s`-[i imagineze trupul lui Philippe Philippe \ntins lang` al sù [i descoperi c` era mai mult tulburat` decât revoltat` de aceast` eventualitate. Era oare \n curs s` inventeze astfel o \ntâmplare conform` cu dorin]a sa secret`? Dar stewrdul \i vorbise pe un ton atât de firesc despre









































CROAZIERA UIT~RII

75

eventualitate o tulbura. Inima \i b`tea la ideea c`... Nu. Era imposibil. Chiar epuizat`, ar fi reac]ionat, s-ar fi ap`rat. Dar pân` acum fusese cu adev`rat capabil` s` reziste, s`-i refuze acestui b`rbat seduc`tor cel mai mic s`rut? Fugise de mângâierile sale? Dimpotriv`, emo]ionat`, tulburat`, se pref`cuse doar c` le suport`, \n timp ce o parte din ea le dorise, le savurase. Chiar [i \n aceast` clip` \n care incertitudinea o chinuia, se temea \n egal` m`sur` de cele dou` ipoteze: ca el s` fi plecat, ca el s` fi r`mas. „Domnul Kervonnec mi-a spus s` v` anun]... Domnul Kervonnec...“ De ce oare rostise rostise stewardul atât de firesc numele c`l`torului? Ideea unei complicit`]i \ntre cei doi b`rba]i provoc` \n ea o tres`rire a con[tiin]ei. Trebuia neap`rat s` afle... Sun` din nou. De data aceasta, pentru a-l primi pe steward, st`tea \n picioare \n mijlocul camerei, foarte dreapt` \n rochia de







































76

MARINA THOMAS

– De trei ani! – Cum? Este a treia sa croazier`? – Aici, el nu este \n croazier`, este acas`! R`mâne pe Ulysse Ulysse timp de trei luni vara [i se ocup` de grupuri de studen]i. – Ah, \n]eleg, \ntr-un anumit fel, este angajat ca ghid. – Da, \ns` pentru c` vrea el. – El? Ce vre]i s` spune]i? – Este fiul domnului Kervonnec! – B`nuiam, \ntr-adev`r c` poart` numele tat`lui sù, replic` Ines oarecum agasat`, dar nu era cazul, dac` n-ar fi fost totu[i profesor de limba greac`! – Haide]i, doamn`, dac` nu era fiul armatorului... – Fiul... – Ei da, spuse cu mândrie stewardul, cu un aer \ncântat de acest interogatoriu care-i d`dea importan]`. Domnul Kervonnec tat`l, Jean Kervonnec, este patronul nostru. Are mai multe vapoare...







































CROAZIERA UIT~RII

77

\ncerca \n aceast` \n[el`torie? Dispre]ul pentru avere nu-l \mpiedicase s` foloseasc` vapoarele tat`lui sù s` seduc` seduc` \n timul verii tinere adolescente, conducându-le \n jurul Mediteranei sub un pretext cultural... |n realitate... „|n realitate, e[ti extrem de feminin`, \i spunea uneori Hubert, dar te aperi cu \nver[unare \n bra]ele mele, de orice sensibilitate. E[ti a[a de pornit` \mpotriva mea!“ |n acele momente Hubert avea un aer aproape triumf`tor. Oare Philippe Philippe se amuzase amuzase la fel la ideea ideea c` putea putea abuza atât atât de u[or de ea? Practica \n mod sistematic acest joc \n timpul croazierelor? |n acest caz, probabil c` tocmai se felicita [i el pentru femintatea sa! {i asta \i va spori dispre]ul pentru bog`ta[ele lene[e, c`l`torind pentru pl`cerea lor sau pentru a-[i compens compensaa plictiseala plictiseala din din escal` \n escal`. escal`. Se b`tu cu putere \n u[a cabinei. Ea se duse s` deschid`: – Ce sear`, izbucni Marjorie, instalându-se f`r` fasoane pe







































78

MARINA THOMAS

– Vrei s` spui c` n-ai fost \nc` \n c` niciodat` c`s`torit`? – Asta este. Tat`l meu \mi atrage mereu aten]ia, spune c` suntem boga]i [i c` tinerii sunt foarte interesa]i... Gregory caut` o so]ie de mult timp. Are cincizeci de ani... – Nu-i arat`! arat `! exclam` Ines. – Asta i-am spus [i eu. Pe scurt, pretinde pretin de c` imediat ce m-a v`zut... – A [tiut c` vei fi tu sau nimeni? – Voi fran]uzoiacele, intui]i atât de bine sentimentele altora! exclam` americanca vizibil impresionat` de intui]ia noii sale prietene! Mi-a propus s` lu`m avionul spre Florida, imediat dup` sosirea la Atena. – S` \ntrerupi croaziera? Dar este foarte romantic! O adev`rat` dragoste la prima vedere, a[adar? – Eu nu sunt Julieta [i el nu este Romeo, oft` ea, [i nu [tiu ce s` cred despre propunerea sa... – Este un b`rbat frumos, se gr`bi Ines s` fac` remarca, [i







































CROAZIERA UIT~RII

79

– A[adar, e[ti foarte bogat`, Marjorie? M arjorie? – Da, recunoscu recu noscu ea l`sând capul \n jos. Avem aproximativ o mie de camione de livr`ri... o afacere foarte mare... – Dar dac` Philippe te-a lini[tit... – M-a sf`tuit s` am \ncredere, s` nu m` gândesc mereu la averea mea, crede c` este nes`n`tos s` ai o asemenea team`... Este adev`rat c` domnul Kervonnec avea un aer atât de optimist \n aceast` diminea]`, vedea vedea totul \n roz... – Adev`rat? remarc` Ines ro[ind, dar de data aceast de mânie [i nu de emo]ie. – Da. Mi-am spus c` f`r` \ndoial` ai un amestec \n asta [i m-am bucurat, draga mea, erai atât de trist` când ai sosit pe vapor... – {i acum sunt mai pu]in? – E[ti mult mai \n form` [i chiar [i mai frumoas`, dac` asta este posibil! – Marjorie, e[ti prea entuziast`!









































80

MARINA THOMAS

mergeau al`turi de a sa. Pilo]ii se interpelau \n mod familiar \n limba greac`. Pe una dintre [alupe, Ines \l z`ri a[ezat la pupa [i stând de vorb` cu st`pânul, pe Philippe Kervonnec. „O alt` manier` de a-[i folosi cuno[tin]ele“, \[i spuse ea \ncercând s`-[i alunge emo]ia care-i f`cea inima s` palpite. |n realitate, nu se putea \mpiedica, de când \l v`zuse, s` nu-l spioneze cu curiozitate pe cel care, car e, poate, \i fusese amant de-o noapte. Doar la aceast` idee \n ea se aprindea un incendiu de senza]ii. Soarele f`cea s` luceasc` p`rul negru, subliniind perfec]iunea profilului... Nu putea z`ri corpul b`rbatului cu care noaptea trecut`...







































CROAZIERA UIT~RII

81

Deodat`, Kervonnec se ridic` [i f`cu un semn larg. Ea \ntoarse capul. Atunci, auzi cuvinte \ntretìate de vânt [i distan]`... „Tu... fermec`toare... Elegant`...“ Indiscutabil, râdea din nou de ea. Rezist` tenta]iei de a se \ntoarce, nu trebuia s` mai accepte, niciodat`... pentru a sc`pa de vocea lui Philippe se concentr` asupra manevrelor pe care le f`cea pilotul cu [alupa pentru a se apropia de digul portului, care ie[ea \n mare. Patmos era de acum aproape. Satul etajat pe colin` era orbitor de alb \n lumin`. Mai sus de aglomera]ie, m`n`stirea







































82

MARINA THOMAS

Curând, ad`postit` de \mpletitura capricioas` de str`du]e, Ines se sim]i \n siguran]`. I se p`rea c` absolut nimic n-o va atinge \n mijlocul acestui sat pl`cut \n care pere]ii albi]i cu var, florile ce se c`]`rau pe fa]ade [i gr`dini]ele frumos \mprejmuite, formau un univers poetic [i pl`cut. – A]i venit pe insul`? Se \ntoarse. Un b`rbat tân`r, \nalt [i blond era instalat pe un zid [i o interpela \n englez`. El zâmbi. |n spatele lui, \n jos, era o p`[une motan` \n pant` lin` spre o cas` joas`. O capr` alb` p`[tea lini[tit` sub un mic m`slin. – Nu. Sunt Sun t \n trecere. t recere.







































CROAZIERA UIT~RII

83

– {i asta v` \mpiedic` [i s` \nota]i? \nota ]i? – Da, afirm` ea, \ncântat` s` aib` un motiv credibil de a-l \ndep`rta pe tân`rul b`rbat! – P`cat. V-a[ fi ar`tat plaja mea. Este pu]in mai departe, de cealalt` parte a colinei [i trebuie \ntâi s` urci, apoi s` cobori... – |ntr-adev`r \mi pare rù, afirm` Ines care, \ntr-o oarecare m`sur` era sincer`. Cu un asemenea \nso]itor lini[tit, n-ar fi avut nici o problem` [i ar fi putut trì câteva ore de relaxare. – Sunte]i atât de frumoas`! declar` el grav. Dar probabil vi s-a spus destul de des... Nu-i a[a? |ntr-adev`r, doamna este \ncânt`toare, dar







































84

MARINA THOMAS

– {i o versiune pentru fiecare \n leg`tur` cu fermec`torul tù genunchi pe care \l ar`tai cu atâta u[urin]` adineauri, supunând marinarii greci la chinuri! – |ntr-adev`r, o versiune pentru fiecare. De ce nu! B`rba]ii sunt naivi, cred tot ce li se spune. Tu nu m-ai crezut? – Nu, f`cu el s`rind jos de pe stinghia pe care st`tea, ceea ce-i smulse Inesei un strig`t involuntar de \ngrijorare. El ateriz` teaf`r [i nev`t`mat [i acum cobora \n fug` cei câ]iva metri care-l mai desp`r]eau de tân`ra femeie. – E[ti foarte emotiv`, draga mea Ines. – Nu-mi plac mi[c`rile bru[te!









































CROAZIERA UIT~RII

85

– Nu te vei duce la m`n`stire? o \ntreb` el ridicând ochii spre colin`. – Nu, dar presupun c` mica ta clas` te a[teapt` acolo cu ner`bdare, cu blocnotesurile \n mân`, pentru a nu pierde







































86

MARINA THOMAS

– |n acest caz... – Mi-e team` c` nu e[ti destul de s`rac pentru gustul meu. – Asta pentru a te folosi de autoritatea ta de femeie bogat`? – Poate. Noi suntem atât de capricioase, atât de vicioase. – |nceteaz` cu jocul!













































































88

MARINA THOMAS

– O cafea greceasc` v` rog, r og, f`r` prea mult zah`r... Chelnerul \i zâmbi. |n]elegea limba francez` [i chiar o vorbea destul de bine. – Noi spunem aici „metrios“. A]i vizitat satul? – Da, este foarte frumos.







































CROAZIERA UIT~RII

89

„De acum“, asta voia s` \nsemne: „acum când am f`cut dragoste“? Cât despre masc`... – O masc`, masc` , sublinie ea ironic. Ce glum` elegant`! – Nu-mi imaginam c` te deranjeaz` atât de mult. Asear` aveai mai mult` \ncredere a[a c` am dedus...











































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































CROAZIERA UIT~RII

1 25

– A[adar, m-ai l`sat... – Nu m-am gândit la suferin]`, dar pentru pentr u c` c ` el trebuia s` dezbrace \ncânt`torul trup al pacientei sale, am crezut c` e mai bine s` m` retrag \nainte... Am f`cut rù? Atât de mari erau tulburarea [i contradic]iile \n care o aruncaser` pasiunea sa pentru Philippe! La aflarea adev`rului, se sim]i \n acela[i timp u[urat` [i dezam`git`. A[adar, el nu-[i dep`[ise nici un moment drepturile... dar dac` l-a v`zut pe medic, acesta nu-i dezv`luise oare teribilul accident... – {i ce ]i-a spus medicul? – C` m-am \n[elat. C` p`reai adormit` profund, dar c` se va asig asigura ura de ast asta. a. I-a I-am m pre preciz cizat at c` ai b` bùt ut [am [ampan panie ie [i c` mi-aii f`cut remarca de a nu fi obi[nuit`... mi-a obi[nuit`... – {i atunci? – Atunci a afirmat c` era normal [i c` e[ti \nc` prea sensibil` pentru a suporta alcoolul... – {i... N-a adùgat nimic? – Ce-ar mai m ai fi putut s`-mi spun`? – Nimic, absolut nimic, f`cu ea gr`bit`. Nu m-a trezit [i g`sesc asta ciudat... – Draga mea Ines, dac` atât de pu]in vin pe care c are \l bùsei, te-ai \mb`tat, nu te puteai trezi! Izbucnir` amândoi \n râs. A[adar, nu fusese decât o confuzie... Totu[i, se gândise ea brusc, era diminea]` când \i ceruse stewardului s` m` trezeasc`. Se hot`r\ s`-l surprind` asupra faptului: – {i ai venit mai târziu s` vezi ce fac? fac ? – Nu.







































12 6

MARINA THOMAS

– Nu lua acest aer sever [i acuzator, nu se potrive[te cu \ncânt`torul tù chip! |ntr-adev`r, l-am \ntâlnit pe stewardul tù pe punte, când vorbeam vorbeam cu medicul. El este cel c`ruia i-am cerut ve[ti despre despre tine diminea]a diminea]a devreme, devreme, imagineaz`-]i, imagineaz`-]i, pentru c` nu sunt un monstru. Dup` p`rerea lui te sim]eai bine [i m-am gândit atunci c` vei dori cu siguran]` s` vezi m`n`stirea... de altfel, o gre[eal` din din partea mea! Totul se explica. |n realitate, fusese atât de orgolioas` s` cread` c` Philippe Kervonnec, atât de frumos, atât de seduc`tor, avea pentru ea o asemenea \nclina]ie \ncât s` profite \ntr-o sear` de oboseala sa. Descoperi c`-i repro[a c` ac]ionase \ntr-o manier` atât de fireasc` [i pân` la urm`, atât de indiferent`. – Pari tulburat`? tu lburat`? – Deloc, numai c` ar fi trebuit s`-mi spui toate astea. N-am putut s`-]i mul]umesc nici ]ie, nici s`-i mul]umesc excelentului doctor care a fost deranjat degeaba. – N-aveai pentru ce! N-avea, \ntr-adev`r. Ar fi f`cut asta pentru oricare alt c`l`tor, cum s-ar fi expus cu siguran]` mor]ii pentru a salva orice fiin]` uman` c`zut` \n mare \n timpul furtunii! – Unde ai \nv`]at s` \no]i atât de bine? – Pe vapoarele tat`lui meu, când eram un copil \ngrozitor de r`sf`]at, r`spunse el cu un zâmbet trist. – Nu este un mare p`cat! Nu-]i puteai alege p`rin]ii! – |ntr-adev`r. Dar când te na[ti bogat, ]i-e greu s` \n]elegi realitatea altora. – Este adev`rat, spuse ea cu convingere, deoarece \[i aminti de lipsa de \n]elegere a lui Hubert de Coucy pentru







































CROAZIERA UIT~RII

1 27

– Ce [tii despre asta? \ntreb` Philippe cu o ironie mai tìoas`. – Nu [tii totul despre mine [i ai hot`rât hot` rât c` n-am nici un fel de experien]` de via]`. Te po]i \n[ela... – Dar acum, draga mea, por]i \n jurul gâtului o mic` avere [i asta nu pare s` te impresioneze deloc! – Colierul apar]ine familiei so]ului meu. |nainte... Dar se opri brusc. Nu era necesar s`-i dea am`nunte despre trecut. Dimpotriv`, f`cea mai bine s` contraatace: – „Spionul“ mi-a m`rturisit c` ]i-ai schimbat via]a dup` moartea so]iei tale, asta este \n contradic]ie cu ceea ce mi-ai spus tu \nsu]i... – De ce? c e? – Pentru c` asta dovede[te c` a fost un [oc... – |ntr-adev`r. A fost cel pu]in ocazia unei profunde reconsider`ri. Atunci m-am hot`rât s`-mi fac studiile [i s` m` consacru arheologiei care-mi place mai mult decât orice. |n felul acesta renun]am s` trìesc ca un mo[tenitor neproductiv! – Sunt de acord s` te cred. – Acesta este adev`rul. So]ul tù a murit \ntr-un accident de ma[in`, nu-i a[a? – Da, admise ea sobr`. A murit imediat. Se l`s` t`cerea. Era ca [i când vraja care domnise dintre ei \n timpul minunatului vals disp`ruse. Rec`zuser` \n durele lor realit`]i, respectiv \n trecutul lor. Cum s` revin` la \n]elegere [i complicitate? Lâng` el, pe bancheta care le favorizase atât de bine apropierea mai \nainte, Ines se sim]i brusc izolat`, pierdut`.







































12 8

MARINA THOMAS

prezent`... Totu[i, profilul frumos era tot la fel de regulat, fermec`tor [i de dorit... se \nfior`, \ngrozit` de influen]a pe care o avea asupra ei. El se \ntoarse brusc. – Iat` pu]in` pu]in ` muzic` lini[tit`. Dac` am a m dansa? Ea se ridic` emo]ionat` de perspectiva de a reg`si apropierea corpului \nalt, musculos, cald [i deja atât de familiar, lâng` care i se rede[tepta \ncrederea [i dragostea de via]`. Dar pentru pent ru cât timp? O dat` \n bra]ele sale, nu-[i mai puse \ntrebarea. Timpul trecea din nou ca \n vis. Un blues cu inflexiuni dureroase \i duse \ncet spre ringul de dans, unde to]i dansatorii, tandru \mbr`]i[a]i, p`reau supu[i aceleia[i vr`ji a muzicii [i dansului. Ea \ndr`zni, aproape f`r` s` se gândeasc` la asta, s`-[i pun` o mân` \n spatele cefei lui Philippe, care r`spunse imediat acestei apropieri. |i sim]i ccorpul \ncordându-se [i \ncerc` un fel de senza]ie de triumf [i \ncântare. Dar curând, ea fu cea care se topi sub alte dezmierd`ri, \n timp ce el murmura la urechea ei: – A[ vrea s` pot dansa toat` via]a cu tine; chiar [i m`tasea rochiei tale este ca o alt` piele \ncânt`toare... Cu capul pe um`rul sù, ea zâmbi la aceste complimente care o tulburau, ca [i la dorin]a de a fi tot mai apropia]i... apropia]i... – Mâine \]i voi ar`ta Efesul. Este unul dintre cele mai frumoase ora[e antice care se pot vizita la ora actual`... Ea fu decep]ionat` s`-l aud` vorbind astfel foarte lini[tit, \n timp ce vocea ei ar fi fost gâtuit` [i tremur`toare de emo]ie. – Tentezi mul]i b`rba]i, dar \mi vei fi fidel`, o [tiu, \i spusese Hubert de Coucy \n seara nun]ii lor... |]i vei vedea







































CROAZIERA UIT~RII

1 29

Putea s` tenteze b`rba]ii. Recunoscuse de mai multe ori la trecerea sa, scânteia de dorin]` pe care o aprindea \n ochii lor. Philippe nu era poate decât unul dintre acei b`rba]i sensibili la frumuse]e [i numai propria sa dorin]` o f`cea s` spere c` \ncerca un sentiment mai profund? |n acest caz, era oare demn de ea s` se lase astfel curtat`, tulburat`? |ncerc` s` se \ndep`rteze pu]in, dar el o aduse din nou, cu blânde]e lâng` pieptul sù [i ea intr` iar \n zona magic` \n care trupul sù [i sufletul sù gustau \mpreun` o fericire pe care n-o mai sim]ise sim]ise nicioda niciodat` t` \nainte. \nainte. – Care este secretul tù, Ines? murmur` el, atingându-i \ncet buzele. Era gata s`-i m`rturiseasc` pe ner`suflate adev`rul: „Sunt o femeie f`r` chip, tr`s`turile mele nu-mi mai apar]in a par]in [i-mi vor trebui probabil mul]i ani s`-mi revin dintr-un [oc...“ Dar \ntoarse capul cu regret [i \[i lipi obrazul de al lui Philippe, p`strând t`cerea [i l`sându-se leg`nat` de muzic`. – Se pare par e c` n-ai n-a i \ncredere \n nimeni. |ntr-un anumit fel, era [i mai rù decât credea el. |[i dorea enorm s` i se destìnuie dar \[i spunea c` acest ac est mister era poate singura sa [ans` de a-i \ntre]ine mai mult timp interesul pe care i-l purta. F`când un efort pentru a vorbi normal, declar`: – |mi p`strez misterul. Tu mi-ai explicat c` pentru o femie cochet`, este un atu major. – Dac` este singurul motiv, nu spune nimic, voi afla eu. Ea se \nfior` la ideea c`, \ntr-adev`r, ar putea s` ghiceasc`. Era \n stare, pentru c` pân` atunci demonstrase mult` perspicacitate. Dar un asemenea secret era mai greu de









































13 0

MARINA THOMAS

Deodat`, el p`rea preocupat, parc` nu mai d`dea nici cea mai mic` aten]ie apropierii lor. Era ca [i când \[i p`r`sise \nveli[ul trupesc [i se retr`sese \n gândurile sale. Continuar` s` danseze \n t`cere [i aproape pe loc. Nu mai era vârtejul de la primul vals, ci lenta evolu]ie a temei bluesului [i a triste]ii lor u[or de transmis. |n aceast` pozi]ie atât de tulbur`toare, Ines, ardea de dorin]`, dar Philippe p`rea c` o p`r`sise. Când \ncepu s` vorbeasc`, o f`cu pentru pentru a aminti viitoarea escal` [i a povesti despre locurile din Efes, dând date [i am`nunte despre monumente. Asaltat` de emo]ii, cucerit` de tulburare, ea abia asculta, având penibila impresie c` el prefera frumuse]ile vechi ale ora[elor moarte. Nimeni, niciodat` pân` atunci, n-o ini]iase pe Ines de Coucy \n dragostea pentru trecut. Se descoperea ignorant` la tot ceea ce iubea Philippe. „M-am hot`rât s` m` consacru arheologiei“, \i explicase. Din acel moment, cum l-ar mai fi putut interesa mult timp o femeie incapabil` s`-i \mp`rt`[easc` pasiunea? Rochia, colierul superb [i chiar chipul despre care se spunea c` este perfect [i pe care i-l d`duse soarta, \i ap`rur`







































CROAZIERA UIT~RII

1 31

La sfâr[itul dansului, o conduse spre masa lor [i se a[ez` lâng` ea, f`r` s` \ncerce m`car s`-i ating` mâna. Din nou, ca de atâtea alte d`]i de când \l cuno[tea pe acest b`rbat, se \ndoi de interesul pe care el i-l purta. Oare nu-[i imaginase totul? Pentru c` ceea ce sim]ea era dragoste, era acum sigur` de asta, chiar dac` era obligat` s` m`rturiseasc` faptul c` nu [tia totul despre el [i c` aceast` pasiune risca s` o aduc` \nc` \nc` o dat` la desperare. – Pari obosit, remarc` el, vrei cu siguran]` s` te \ntorci \n cabin`? Avea impresia c` o d` afar`. Ca o copil`, cùta un motiv pentru a mai r`mâne \nc` o clip` lâng` el. – Voiam s`-]i spun... – Ce anume? an ume? o \ntreb` \nt reb` el zâmbind. – N-a ... n-a fost o c`dere de pe cal... – Nu. A fost un accident de biciclet`! exclam` el ironic. ironic . – Eram... Eram \n ma[in` când a murit mu rit so]ul meu. El r`mase o clip` \ncremenit. P`rea c` se gânde[te. – {i nu ]ii s` revii asupra... acestor detalii? – Da. Atunci vorbesc despre o c`dere. Asta dezl`n]uie mai pu]in curiozit`]ile.







































13 2

MARINA THOMAS

– Ai elevele tale, este adev`rat! Nu le po]i p`r`si... Str`b`tuser` deja amândoi salonul. Ceilal]i c`l`tori umpleau \nc` toat` sala [i p`reau hot`râ]i s` prelungeasc` noaptea. De ce oare p`rea deodat` atât de gr`bit s` o conduc` conduc ` \napoi? Ca printr-un vis neclar, ajunser` sus pe scara de ducea la cabina sa [i sper` c` el \i va propune s-o \nso]easc` pân` la u[`. Dar el nu f`cu nimic [i aplecându-se, \i s`rut` u[or mâna. – Bun` seara [i noapte bun`, bun `, \i spuse. Ea \i urm`ri drumul pân` la cabina sa, cu impresia c` o leg`tur` sub]ire tocmai se rupsese \ntre ea [i Kervonnec. Ce rù f`cuse oare? M`rturisirea de ultim` or` i se p`ruse stângace? Nu era vina ei dac` pneul explodase, dac` ma[ina s`rise peste pod pentru a c`dea... Timp de \nc` dou` ore, amestec` \n gândurile sale toate aceste \ntreb`ri... Dar din când \n când, trupul sù \[i mai amintea de mângâierile lui Philippe [i speran]a \i revenea, incapabil` s` renun]e la via]a [i la planurile ce se instalaser` \n sufletul sù. Când primele lic`riri ale zorilor ap`ruser` la hublou, \n sfâr[it adormi.







































Capitolul 9 Sosirea pe locul Efesului fu o \ncântare. Philippe Kervonnec \i d`duse \ntâlnire lui Ines \n fa]a „Fântânii lui Traian“. P`rea mai relaxat decât \n ajun [i-i explic` bine dispus: – Le su sunt nt da dato torr sc scum umpe pelo lorr me mele le el elev eve. e. M` vo voii oc ocup upaa s`-[i fac` vizita vizita \n \n mod con[tii con[tiincios, ncios, apoi vom vom putea putea vorbi vorbi despre cetate [i ne vom plimba atât cât ne va permite genunchiul tù. |n consecin]`, Ines \[i urm` tovar`[ii la coborârea din autobuzele care-i l`saser` pe situl aflat la câ]iva kilometri de







































13 4

MARINA THOMAS

Ines nu se a[tepta la un orizont atât de vast. De altfel, nu era singura care se mira de asta. |n jurul sù se exclama \n englez`, \n italian`, \n flamand` sau \n francez`. Totul era extrem de impresionant prin \ntinderea ruinelor [i calitatea monumentelor deja resturate. Cu dou` mii de ani mai \nainte, ora[ul Efes fusese f`r` \ndoial` o important` metropol` \n care \ndeletnicirile din timpul liber, sporturile, situa]ia material`, bìle publice, reveneau cet`]enilor rafina]i. Nimic uimitor ca pentru Philippe Efes era \nc` viu, p`rea astfel [i pentru un vizitator neavizat. La aproximativ cincizeci de metri \n jurul drumului, z`ri grupul antrenant al tinerelor fete urm`rindu-[i profesorul. Sim]i \n ea o emo]ie nou`. Philippe putea s` dea [i altceva decât farmecul sù [i s` creeze [i alte leg`turi decât cele de seduc]ie. Era mândr` de asta. Hubert de Coucy nu-i d`duse niciodat` aceast` impresie, cu toate c` [i el fusese mai \n vârst` decât ea. Era bogat \n tradi]ii, str`mo[i, bunuri materiale, dar n-avea puterea s` fac` s` renasc` via]a \n mijloc mijlocul ul ruinelor. ruinelor. Aveau Aveau dreptate dreptate aceste aceste adoles adolescente cente s` se ata[eze peste m`sur` de vr`jitorul care le transforma astfel vacan]a. vacan] a. Nu le putea purta pic` pentr pentruu faptu faptull c` vegh vegheau eau cu gelozie asupra lui, pentru a-l ap`ra de „\ntâlniri nepl`cute“. Grupul se apropia de gra]ioasa construc]ie a „Bibliotecii“.









































CROAZIERA UIT~RII

1 35

Se duse s` se a[eze pe marginea drumului, pe un capitel p`r`sit, decorat cu frunze de marmur`. O umbr` lini[titoare domnea aici. Construc]ia ce constituia fântâna f`cea ecran \ntre ea [i soare. L`sându-se u[or \napoi, g`si pentru a-[i sprijini spatele o coloan` [i zâmbi la ideea c` arti[ti atât de vechi \i procuraser` \n acela[i timp pl`cerea de-a vedea [i confortul. Pentru prima dat`, avea cu adev`rat \ntâlnire cu Kervonnec. Pân` acum, \l a[teptase sau fugise de el \ntr-o manier` dezordonat` [i numai \ntâmplarea f`cuse s` se nasc` un dialog \ntre ei. Era oare un progres real \n rela]ia lor? |ncerca s` cread`. |nclinându-se pu]in mai spre coloana robust` din marmur`, neted` ca o piele, \[i rezem` obrazul de ea. Astfel instalat`, era perfect \n largul ei. Nu mai putea z`ri cl`direa Bibliotecii, dar f`r` \ndoial`, profesorul [i trupa sa se \ndreptaser` spre alt cartier al ora[ului. Ar fi fost inutil s`







































13 6

MARINA THOMAS

– Calmeaz`-te, nu voi p`stra o dublur`! |]i voi da unica fotografie! Pentru c` este atât de compromi]`toare... Dar ea nu putea vorbi [i fixa cu team` cutia neagr` din care va ie[i, \n câteva minute, prima fotografie a noului sù chip. – B`nuiam c` aveai ceva de ascuns [i \ncepând de asear` m-am luminat, dar am \ndep`rtat o atât de penibil` b`nuial`... |n acest caz, continu` el cu o privire sever`, de ce te afi[ezi pe un vapor de lux? – Nu-mi... plac fotografiile... – Cel pu]in dac` te hot`rai s`-]i petreci restul vie]ii \n strìn`tate, \n speran]a c` nimeni nu se va gândi... – Eu? Dar de ce? Se auzi un declic [i fotografia ie[i din aparat. El nu se mai preocup` de asta. – M-am gândit mult noaptea trecut`, t recut`, la so]ul tù t` u mort. mort . {i, pe cuvânt, am ajuns la o concluzie logic`, dar cu ni[te tr`s`turi atât de blânde, un chip atât de pur, este u[or s`-]i ascunzi







































CROAZIERA UIT~RII

1 37

|mpotriva voin]ei sale, \n timp ce el vorbea, ea \ncerca s` z`reasc` fotografia \nc` prins` de aparat. El \i surprinse privirea, o smulse [i i-o d`du. O primi cu mâinile tremurânde [i se sili s-o examineze. Aceasta era a[adar noua Ines de Coucy! Tot ceea ce-i spusese Philippe [i ce recep]ionase ea mai pu]in bine \n oglinzi, era adev`rat. Tân`ra Tân `ra femeie rezemat` de coloan`, avea un profil \ncânt`tor. Buclele blonde formau o casc` de aur care apar]inea zei]elor antice... Emo]ionat`, izbucni \n hohote de plâns [i fotografia \i c`zu la picioare. – Este pu]in prea târziu ca s` plângi, nu g`se[ti? \i arunc` el cu un inexplicabil dispre]. – Cred c` nu \n]elegi! – |n]eleg c` ]i-ai stricat via]a printr-un act stupid. Cu siguran]` vei oferi ni[te motive bune: constrângerea, decep]ia, poate vei evoca [i o prea mare sensibilitate? Dar de ce n-ai ales s` te despar]i de so]ul tù?







































13 8

MARINA THOMAS

– |nc` mai ma i g`se[ti c`-i seam`n? – Nu fi gelos, \l rug` ea, \n[elându-se \nc` o dat` asupra reac]iei sale. N-a reprezentat nimic pentru mine; dac` mama n-ar fi fost \n situa]ia aceea, niciodat`... – Asta nu explic` deloc gestul tù! – Dar era atât de bolnav`! {i dac` i-ai fi v`zut s`rmanul chip, atât de zâmbitor, când mi-a adus la cuno[tin]` ce i-a declarat el... N-am rezistat... Era pierdut` [i [tiam asta, o [tiam deja de trei luni. N-aveam nici o [ans` s-o duc \n Elve]ia, unde era convins` c` ar putea fi salvat`... – {i probabil asem`narea noastr` ]i-a dat ideea de-a face din mine viitoarea ta victim`? „Victim`“? |n loc s` se revolte, revolte, Ines crezu c` Phlippe l`sa s` se \n]eleag` c` [i el o iubea [i se apropie de el zâmbind. – Nu ]in s` fac victime, spuse ea \ncet. – N-are rost s` schimbi astfel discu]ia! izbucni el. {tiu c` femeile sunt de temut, dar de aici pân` la a ucide!







































CROAZIERA UIT~RII

1 39

– D`-mi \napoi \n apoi aceast`... – Prive[te, continu` el, \nc` la fel de ironic, iat-o pe nimfa cu tr`s`turi mai pure decât con[tiin]a [i sufletul sù! – |ntr-adev`r, con[tiin]a c on[tiin]a mea nu-mi repro[eaz` nimic... n imic... Dar vocea i se frânse. |n realitate, se sim]ea vinovat` fa]` de Hubert de Coucy. Moartea sa tragic` o f`cuse s`-[i regrete duritatea [i refuzul de a-l ierta. Dar Philippe nu putea s` [tie. Atunci, ce-i repro[a? {i cu ce drept? – Nu, nu ai con[tiin]a lini[tit` [i e[ti \ngrijorat`. De când ne-am \ntâlnit, te por]i ca o vinovat`. – Vinovat` pentru pentr u c` nu l-am iertat? iert at? – Nu. Pentru Pen tru c` l-ai omorât. Ea r`mase o clip` uluit`. A[adar, el credea c` Hubert voise s` moar`? Aceast` b`nuial` o atinsese o clip` [i pe ea, dar amintindu-[i \mprejur`rile accidentului, nu reu[ea s-o cread` cu adev`rat. {i apoi, ar fi trebuit s` vrea s-o ia cu el \n moarte... Ridic` ochii spre Philippe. Avea o fa]` \mpietrit` ca a unei









































14 0

MARINA THOMAS

– Nu v`d \n ce m`sur` m`su r` e[ti chiar a[a de plâns! Dimpotriv`, consider c` ai conceput un plan banal, dar eficace. Necazul este c` fenomenul de remu[c`ri stric` deseori frumoasele planuri de viitor! – Las`-m` s` m` gândesc, murmur` ea rug`toare, las`-m`. Mi se pare c`-mi revine deodat` memoria [i... – Hot`rât lucru, e[ti o actri]` extraordinar`! Acum vei evoca amnezia! Nu dai \napoi din fa]a nici unui [iretlic... O prinse cu brutalitate de umeri [i o oblig` s` se ridice. |n pofida agresivit`]ii gesturilor, ea r`mânea sensibil` la cea mai mic` atingere [i temându-se s` nu cedeze emo]iei, se







































CROAZIERA UIT~RII

1 41

tr`s`turile sale, pân` când el fu surprins de expresia sa \ncordat`. Cum va primi oare vestea? |i va accepta chipul când va afla c` aceast` armonie este aproape artificial`? art ificial`? Cu lacrimi \n ochi, murmur`: – Este din cauza chipului meu. Nu l-am v`zut niciodat` pân` acum \n fotografie... El rican` cu rùtate: – Ai vrea s` m` faci s` cred c` acel so] atât de \ndr`gost \ndr`gostitit n-a avut niciodat` ideea de-a fixa pe pelicul`... Ea \l opri dintr-o mi[care, punând mâna pe gura lui Philippe.







































14 2

MARINA THOMAS

– De ce nu faci o fotografie a criminalei crimina lei evocându-[i crima râzând? – A[adar, este adev`rat \n leg`tu` cu chipul tù... El... Ea p`li. Vestea \l impresionase indiscutabil pe Philippe. |[i va mai apropia oare buzele de obrazul sù, \[i va mai trece mâna prin p`rul sù f`r` s` se team` de prezen]a cicatricelor? – Imagineaz`-]i, chipul meu este rezultatul unor serii de interven]ii considerate „delicate“! f`cu ea pe grozava, \n realitate moart` de fric` [i pândindu-i privirea. Reac]ia sa fu nea[teptat`. O prinse \n bra]e cu blânde]e [i murmur`:







































CROAZIERA UIT~RII

1 43

El \naint` [i cuprinse \n mâini chipul tinerei femei. Timp de câteva clipe, ea \l l`s` s-o fac`, fericit` s` reg`seasc` gustul buzelor b`rbatului pe care-l iubea mai presus de orice. O duse lâng` fântân`, o f`cu s` se a[eze al`turi de el [i, murmurându-i numele, \i acoperi cu s`rut`ri gâtul [i mâinile. Tremurând de dorin]`, ea nu-ndr`zni totu[i s` r`spund` avansurilor sale. O idee \nspìmânt`toare se stabilise \n sinea sa: \i era mil`, regret` izbucnirea precedent` [i \ncerca s` se fac` iertat. Tulburarea ce o curpinsese \mpotriva voin]ei ei, se p`rea c` nu era \mp`rt`[it` de Philippe. |ntr-o tres`rire de curaj, de demnitate, \ncerc` s` scape de







































14 4

MARINA THOMAS

„Nu trebuie s` plâng, \[i repeta Ines, nu trebuie s` plâng. Trebuie s` rezist pân` la sosirea pe vapor...“. Al`turi de ea, Philippe se str`duia str` duia s` dea am`nunte am`nunt e despre cl`dirile restaurate pe care le \ntâlneau, dar se sim]ea c` era pentru el un mod de-a continua o conversa]ie artificial`. Pentru a-[i face curaj, Ines \ncerca s`-[i bat` joc de ea \ns`[i, s`-[i fac` repro[uri. „Ar trebui s` \nv`] pe viitor s` m` feresc [i eu de \ntâlniri nepl`cute. Sunt slab` [i la[`... N-ar fi trebuit s` accept nici m`car s` mergem \mpreun` la autocar. Trebuia s`-l trimit









































CROAZIERA UIT~RII

1 45

Când \i v`zur` pe Gregory Smith [i pe Marjorie venind \n \ntâmpinarea lor, fur` f`r` \ndoial` u[ura]i amândoi c` nu trebuia s` se mai prefac` \ntr-o intimitate atât de penibil`. – |ncepusem s` ne \ngrijor`m, explic` Marjorie. Toat` lumea v` a[teapt`...







































14 6

MARINA THOMAS

Din p`cate, Ines nu putea face un bilan] la fel de pozitiv al acestei croaziere. Departe de asta. De altfel, de când \n]elesese c` Philippe n-avusese puterea s` accepte adev`rul, c`zuse \ntr-un fel de apatie care-i permitea s` fie neatent` la gesturile







































CROAZIERA UIT~RII

1 47

„Nu. Nu-mi mai este team`, descoperi cu uimire. De când am v`zut fotografia, mi se pare c` am fost \ntotdeauna a[a... Cred chiar c` m`tu[a Anne n-a gre[it spunând c` mai degrab` am câ[tigat!“. A[adar A[a dar Phi Philip lip Ker loc foa













































































CROAZIERA UIT~RII

1 49

trìe[te un moment mare, \n timp ce debarc`rile de la precedentele escale se desf`[uraser` f`r` emo]ii deosebite. |n timp ce se schimbau atât de multe \ntreb`ri [i atât de pu]ine r`spunsuri, soarele urca solemn la orizont [i to]i \[i exprimau admira]ia \n leg`tur` cu legendara puritate a aerului























































































































































































































































































































































































croaziera-uitarii

Recommend Documents