1) CONSTITUTIA ANGLIEI -flexibila=poate fi oricand modificata printr-o lege ordinara - Marea Britanie nu are o constitutie scrisa. Constitutia Marii Britanii este compusa dintr-un set de legi, tratate, statuturi si decizii ale curtii.
Regatul Unit nu are o constituție scrisă propriu-zisă. Constituția este formată din mai multe categorii de norme juridice cuprinse în: dreptul statutar (Statute law), dreptul jurisprudențial (Common law) și obiceiul constituțional (conventional rules). 2) Dreptul statutar cuprinde, în primul rand, anumite mari carte, petiții și statute:
Magna Charta Libertatum (1215)
The Petition of Rights (1628)
Habeas Corpus (1679)
Bill of Right (1689)
Act of Settlement (1701)
Parliament Act (1911, 1949)
The Statute of Westmister (1931)[1]
5) Dreptul jurisprudențial. Unele dintre cele mai importante principii ale constituției britanice sunt principii de drept comun, adică nu au fost stabilite prin nici o lege trecută prin Parlament sau hotarâte de rege, ci sunt stabilite la tribunal prin folosirea deciziilor din cazurile individuale ca precedent pentru cazuri ulterioare.
Parlamentul, corpul legislativ al Marii Britanii, este format din Camera Comunelor, Camera Lorzilor și regină în rolul său constituțional. Camera Comunelor are atribuțiile cele mai importante: adoptă legi, deține competențele financiare, are competența de a controla guvernul și de a pune în discuție responsabilitatea sa. Limitarea puterii Camerei Lorzilor se bazează pe principiul că aceasta este o cameră de revizuire care trebuie să completeze Camera Comunelor, nu să rivalizeze cu ea. Odată trecute prin cele două camere, proiectele de lege au nevoie de acordul regal pentru a deveni legi.
6) Modificarea constituției Parlamentul poate aduce amendamente constituției printr-o simplă majoritate în ambele camere, urmată de acordul regal. Convențiile pot fi schimbate, deoarece nu au statut legal. Dar ele tind să fie tolerate pentru ca permit sistemului să funcționeze.
- literatura de specialitate admite că istoria constituţionalismului începe cu constituţia engleză
ca fiind prima constituţie apărută în lume. Sistemul constituţional britanic, de câteva sute de ani se bazează pe un set de documente istoric definite ca fiind componente ale „constituţiei britanice”, concept apărut odată cu adoptarea în 1215 a documentului intitulat Magna Charta Libertatum, şi continuat şi după adoptarea primelor constituţii scrise. Alături de Magna Charta Libertatum amintim, ca izvoare scrise ale Constituţiei engleze, Petiţia drepturilor (“Petition of Rights”) din 1628, Habeas Corpus, Bill-ul drepturilor (“Bill of Rights”) din 1689, Actul de stabilire a succesiunii la tron (“Act of Settlement”) în 1701; “Reform Act”, în 1832; diversele „Acte ale Parlamentului (1911, 1949, 1958). Pe lângă regulile scrise, cuprinse în actele amintite, constituţia engleză mai are şi alte două categorii de reguli şi anume: – uzanţe (“simple practici”), care nu provin de la autoritatea legislativă, nici de la cea judecătorească4 şi – common law, adică reguli care, fără a fi în mod necesar înscrise într-un text legislativ, au fost sancţionate de instanţele judecătoreşti; În acest context, în ultimii 25 de ani, în Marea Britanie, s-au purtat discuţii doctrinare foarte
aprinse, având la bază ideea dacă a sosit sau nu timpul ca Regatul Unit să aibă sau nu o Constituţie scrisă, ca mai toate statele federale moderne. Din acest punct de vedere, adepţii ideii unei constituţii scrise aduc în discuţie, argumente dintre cele mai pertinente atât teoretice cât şi din practica instanţelor judecătoreşti britanice în diverse domenii. Influenţe în ceea ce priveşte procedura parlamentară a elaborării legilor. Doctrina juridică din Marea Britanie, recunoaşte faptul că sunt trei mari chestiuni care influenţează crearea legilor în Regatul Unit. Acestea sunt:
I.
II.
Programul de guvernare Când un Guvern se formează acesta are un program de reforme pe care doreşte să le urmeze pe perioada legislaturii. Acest program se fixează într-un program de partid care este supus votului popular la alegerile generale. De asemenea, la startul fiecărei sesiuni parlamentare guvernul aunţă, prin cuvântarea Reginei, ce legi anume, particulare, doreşte să promoveze în respectiva sesiune. Deci, marea majoritate a iniţiativelor legislative provine de la Guvern. Dreptul Uniunii Europene poate conduce către elaborarea unor noi acte normative care să fie emise cu scopul de a aduce dreptul britanic pe aceeaşi linie cu cel european.
III. Alte influenţe privind legiferarea, includ propunerile de lege iniţiate de diverse agenţii de reformare juridică, cum ar fi Comitetul de reformă legislativă (înfiinţat în 1952), Comitetul de revizuire a Codului Penal (creat în 1957), Comisia de Drept (creată în 1965 printr-o lege specială). Mai pot fi menţionate grupurile de presiune care pot forţa Guvernul să reconsidere o anumită lege într-un anumit domeniu.
II – TEHNICILE DE REVIZUIRE A) PROCEDURILE DE REVIZUIRE Există o mare varietate de proceduri de revizuire. Întotdeauna trebuie avută în vedere: - pe de o parte, o corectă formulare a legii de revizu
B) LIMITELE REVIZUIRII Problema teoretică a limitelor revizuirii este complexă: distincţia dintre puterea constituantă originară şi cea derivată, existenţa unei ordini supraconstituţionale
3) Magna Charta Libertatum este un document emis în Anglia în 1215 în timpul domniei regelui Ioan Fără de Țară. Prin această Cartă se urmărea îngrădirea puterii regelui în scopul eliminării abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanții săi direcți, precum și garantarea unui număr de drepturi pentru toți cetățenii. În timp, Magna Carta s-a afirmat ca un element de bază a parlamentarismului englez. Parte a Constitutiei M B , contine o serie de dispozitii ce au profunde conotatii religioase . Semnatarii jura, prin Carta in fata lui Dzeu si confirma ca „Biserica Angliei va fi libera si va avea drepturi depline si libertati nestirbite” Printre altele, documentul prevedea: 1. ...Biserica Angliei va fi libera si va fi pastrata libertatea alegerii episcopilor. (...) 7. Orasul Londra va pastra toate vechile libertati si privilegii atat pe uscat cat si pe apa. (...) 39. Nici un om liber sa nu fie prins sau inchis, sau lipsit de drepturile sale, sau pus in afara legii sau exilat, sau vatamat in vreun chip, nici nu vom merge impotriva lui, nici nu vom trimite pe nimeni impotriva lui, decat in temeiul unei judecati legiuite a egalilor sai si potrivit cu legile tarii.
4) HABEAS CORPUS nici un om liber ar putea fi reținut în arest, cu excepția pe o acuzație penală sau condamnare sau pentru o datorie civil. Acest drept este exprimat în Carta Marea Actul Habeas Corpus (1679) a fost adoptata in timpul domniei lui Carol al II-lea, după Războiul Civil. Acesta a consolidat actul vechi și puternic Magna Carta. A servit pentru a proteja libertatea individuală, prevenirea închisorii ilegale sau arbitrare. Habeas Corpus in latină = "ați putea avea corpul" - obiectul unei examinări legale în fața unui tribunal, sau unui judecător.
HABEAS CORPUS Drept care garantează libertatea individuală și îngrădește arestările și reținerea arbitrară a persoanei.
