CONJUNCŢIA 1. ASPECTE DEFINITORII Conjuncţia este o clasă de cuvinte neflexibile prin intermediul cărora se exprimă relaţii sintactice de coordonare sau de subordonare ori relaţii pragmatice, discursive, între diversele componente aparţinând nivelului propoziţional, frastic sau transfrastic. Conjuncţiile fac parte din clasa conectorilor, alături de prepoziţii şi de relative (prono (pronomin minale, ale, adject adjectiva ivale, le, adverb adverbiale iale. . !n !numi umite te partic particula ularit rităţi ăţi sintac sintactic ticee şi semant semantice ice deoseb deosebesc esc însă însă conjun conjuncţi cţiile ile de ceilalţ ceilalţii conect conectori ori.. !stfe !stfel, l, prepoz prepoziţi iţiaa marc"ează numai raporturi de subordonare, de obicei în cadrul propoziţiei ( Îmi fără părinţi.. #n situaţii speciale, şi anume place casa de acolo., Ion este un copil fără părinţi. atunci când se combină cu o propoziţie relativă sau conjuncţională, prepoziţia contribuie la redarea unui raport de subordonare la nivelul frazei$ Surpriza a fost (vezi I, mare pentru cine a aflat adevărul., A citit fără să reţină nimic. (v Prepoziţia, 3.1.1.6; II, Grp! prepoziţio"a!, #.$. Ca şi prepoziţia, relativele stabi stabile lesc sc rapo raport rtur urii de subo subord rdon onar are, e, însă însă numa numaii într întree prop propoz oziţ iţii ii,, avân avândd în subordonatele pe care le introduc şi funcţie sintactică ( Locul unde am mers îmi era necunoscut.. %pre deosebire de conectorii reprezentaţi de prepoziţie şi de relative, conjuncţiile indică atât relaţii de coordonare, în interiorul propoziţiei sau între propoziţii (conjuncţiile coordonatoare$ Scriitorul şi cititorul cititorul se întâlnesc în fiecare carte., A carte., A încercat, dar nu nu a reuşit. , cât şi relaţii de subordonare, între propoziţii (Ştie că a greşit.. &aţă &aţă de prep prepoz oziţ iţii ii şi de rela relativ tive, e, conj conjun uncţ cţiil iilee pot depăşi nivelul nivelul frastic, frastic, marcând şi relaţii pragmatice, discursive, între unităţi textuale (vezi II, Co"e%&ori pildă, conjuncţia dar din din următorul exemplu 'ra(&i%i )i &ra"('ra(&i%i, #.1, #.# . 'e pildă, exprimă o relaţie discursivă între două fragmente de text, având un rol important în realizarea coerenţei textuale$ Cartea aceasta a fost scrisă pentru a fi pierdută, ceea ce a reuşit de minune. u am nimic să adaug, nimic să retractez. !Aşa este "ocul#, cum zice $ersul lui Arg%ezi Arg%ezi & şi "ocul tre'uie tre'uie lăsat în pace. Dar scandalul a răscolit fapte şi pro'leme ce se aşază nu numai dincolo de carte, ci şi dincolo de literatură. (. %ebastian, Cum am de$enit %uligan. 'upă raporturile sintactice pe care le marc"ează, conjuncţiile se împart în %oor*o"a&oare şi (+or*o"a&oare. Con"unc(iile coordonatoare pun în relaţie unităţi sintactice aflate pe acelaşi plan, coor coordo dona nare reaa nefi nefiind ind posib posibilă ilă într întree un term termen en rege regent nt şi subo subord rdon onat atul ul
))*
său$ Lipsa de entuziasm şi de curaj a fost cauza eşecului lui Ion. (dar nu$ + Lipsa şi -. de entuziasm - /nităţile sintactice aflate în raport de coordonare şi dependente obligatoriu de acelaşi acelaşi regent au aceeaşi aceeaşi funcţie sintactică$ sintactică$ C%ipul frumos şi senin al copilului atrăgea aten(ia. sau, mult mai rar, funcţii sintactice diferite, de circumstanţiale, şi nu de comple complemen mente$ te$ )urnalistul îşi câştigă reputa(ia dacă scrie mereu şi bine., *re'uie să dăm un răspuns acum şi aici. (dar nu$ + +au copiilor şi cartea.; acest enunţ, în care copiilor şi cartea sunt complement indirect, respectiv complement direct, este posibil numai dacă şi este semiadverb, şi nu conjuncţie. Conjuncţia şi marc"ează totuşi, rar, şi o relaţie de coordonare între un circumstanţial şi un complement, ca în exemplul$ În"urătura nu este decât un prefa'ricat de mânie, la (!. 0lan 0landia diana na,, Calita . #n poziţii oricân ândd şi oricui oricui.. (!. înde îndemâ mână nă oric Calitatea tea de marto martor r . sintactice sintactice diferite pot apărea şi propoziţii propoziţii circumstanţiale care se conectează conectează printr1o conjuncţie coordonatoare$ Lucrează când vrea când vrea şi cum şi cum poate. poate. leagăă înto întotd tdea eaun unaa o unit unitat atee sint sintac acti tică că Con"unc(iil Con"unc(iilee su'ordo su'ordonatoar natoaree leag dependentă, reprezentată printr1o propoziţie, de un termen regent aflat într1o altă propoziţie$ e (p"e de fi reflec lectăm tăm asu asupra pra fiec ecar aree da dată tă,, cu de delic licat ate( e(ee să ref răspunsului. 2egentul propoziţiei introduse printr1o conjuncţie subordonatoare poate fi şi un grup sau o serie de grupuri sintactice coordonate$ Se -+ra% a*e(ea " ro) )i )i p"e p"e p!rie "ea/r pe %ap, fiindcă aşa se simte ea cel mai bine. !numite conjuncţii subordonatoare marc"ează restricţia centrului unui grup sintac sintactic tic superior, superior, care poate fi$ verb ( Ion vrea să plece., substantiv deverbal ( Afirmaţia Afirmaţia că se retrage din ec%ipă nea afectat. , adjectiv ( -l capabil să o -l este capabil să con$ingă., adverb ( A A a"uns înainte să plec eu. sau interjecţie ( Iată că a $enit. !tât conjuncţiile coordonatoare, cât şi conjuncţiile subordonatoare indică diverse raporturi semantice şi pragmatice între componentele enunţului sau între enunţuri, raporturi care se precizează în context$ asociere ( şi, precum şi, opoziţie (dar, iar, însă, ci, deşi, cu toate că, în loc să , excludere ( sau, ori, implicaţie (aşadar, deci, prin urmare etc. !lăt !lătur urii de 0o"%ţi"e, modalitate de exprimare a raporturilor dintre unităţile sintactice cu ajutorul conectorilor, 0&ap"erea, având acelaşi rol, presupune simpla alăturare a elementelor elementelor discursului. 'acă 'acă prin prin folosi folosirea rea conect conectori orilor lor se marc"e marc"ează ază relaţi relaţiaa sintac sintactic tico1 o1 seman semantic ticăă dintre dintre unităţ unităţile ile sintac sintactic tice, e, pentru pentru stabil stabilire ireaa tipulu tipuluii de raport raport exprimat prin juxtapunere prin juxtapunere se se ţine seama de sensul actualizat al elementelor care intră în relaţie, de topică, precum şi de datele contextuale şi 3 sau situaţionale. 'e exemplu, în enunţul Spa(iul e paradisul, timpul este infernul. (. Cărtărescu, /r'itor , , raportul adversativ dintre cele două propoziţii este sugera sugeratt de opo opoziţ ziţia ia seman semantic ticăă paradis & infern (şi este redat grafic prin virgulă4 vezi II, Re!aţii (i"&a%&i%e, 1.#, #.1.
#. STRUCTURA 2ORFE2ATIC A CONJUNCŢIEI Ca parte de vorbire neflexibilă, conjuncţia reuneşte elemente lexicale utilizate în limbă cu o unică realizare. 5rin urmare, structura conjuncţiei conjuncţiei nu include morfeme care să exprime opoziţii gramaticale, ca în cazul părţilor de vorbire flexibile.
)67
&olosirea variantelor da0 (pop. şi fam., dară (înv. şi pop. pentru dar, or (pop. pentru ori, iară (înv. şi pop. pentru iar, daca (reg. pentru dacă nu are consecinţe în plan gramatical. 'upă (&r%&r, conjuncţiile sunt analizabile şi neanalizabile. 'eşi neflexibile, multe conjuncţii reprezintă asocieri de unităţi morfematice.
#.1. Co"0"%ţii!e "ea"a!iza+i!e %unt neanalizabile conjuncţiile care au o structură redusă la o singură unitate morfematică, precum$ au (înv. şi pop., că, ci, dar, de, fie, iar, însă, or (neologic, ori, sau, să, şi. #n categoria conjuncţiilor neanalizabile se includ şi cele a căror structură compusă originară este greu de recunoscut pentru vorbitorul limbii actuale, precum căci (1 că 2 ce, dacă (8 de 2 că. #.#. Co"0"%ţii!e a"a!iza+i!e %unt analizabile conjuncţiile formate în cadrul limbii române prin procedeul lexico1gramatical al compunerii. !cestea pot avea elementele sudate$ deoarece (de 2 oare 2 ce , deşi (8 de 2 şi, fiindcă (8 fiind 2 că, încât (8 în 2 cât , întrucât (8 întru 2 cât etc. sau nesudate$ ca să, ca3să. #.3. 4o%ţi"i!e %o"0"%ţio"a!e 5e lângă conjuncţiile analizabile şi neanalizabile, se înregistrează în limba română un număr însemnat de locuţiuni conjuncţionale, adică grupuri de cuvinte ce se constituie în unităţi sintactico1semantice ec"ivalente ale conjuncţiilor propriu1zise. #.3.1. Cele mai multe locuţiuni conjuncţionale conţin în structura lor un element cu rol de conectiv$ o conjuncţie ( cum că, doar că sau un relativ ( după cum, de $reme ce, pe măsură ce etc.. 9xistă însă şi locuţiuni conjuncţionale, în general relativ noi, care nu conţin niciunul dintre aceste elemente conective, precum$ ca atare, în concluzie, prin urmare etc. :ocuţiunile conjuncţionale, foarte numeroase, se pot repartiza în câteva tipuri, în funcţie de calitatea elementului de relaţie component, care se află, de obicei, pe ultimul loc$ :ocuţiuni conjuncţionale în componenţa cărora intră o con"unc(ie asociată cu$ (a un adverb$ cum şi, precum şi, cât şi, ca şi (în construcţiile cu sens cumulativ, cum că, precum că, doar că, numai că, măcar că, c%it că, aşa că, c%iar dacă, c%iar de, de parcă4 (b o prepoziţie (şi un substantiv nearticulat sau un pronume$ pentru că, pe lângă că, pentru ca să4 din pricină că, din cauză că, în loc să4 cu toate că4 (c un verb$ (pop. lasă că (las0 că. /nele locuţiuni conjuncţionale conţinând o conjuncţie cunosc variante contextuale disociate, în condiţiile intercalării unor cuvinte între elementele locuţiunilor, precum$ pentru ca să 5 pentru ca3să, în loc să 5 în loc ca3să6 *re'uie să respectăm programul de lucru, pentru ca totul să meargă 'ine. ;arianta în loc ca3să ( n loc ca tot timpul să îi reproşeze ce$a, mai 'ine ar încerca săl •
)6)
în(eleagă. se explică prin faptul că, în anumite condiţii sintactice, conjuncţia să se realizează în varianta ca3să (vezi infra, $.3. :ocuţiuni conjuncţionale alcătuite dintr1un pronume sau ad"ecti$ relati$ asociat cu$ (a un substantiv precedat sau nu de prepoziţie$ în $reme ce, de $reme ce, pe măsură ce4 cât timp, câtă $reme4 (b o prepoziţie$ după ce, până ce , de ce (în construcţii cu elemente corelative de tipul de ce3de ce, de ce3de aceea, vezi infra, $.54 (c un adverb$ îndată ce, imediat ce, (pop. cât ce, (pop. numai ce, odată ce, (pop. a'ia ce. :ocuţiuni conjuncţionale care conţin un ad$er' relati$ asociat cu o prepoziţie$ după cum, pe când, pe cât, după cât . :ocuţiuni formate numai din elemente de relaţie$ ca şi cum, ca şi când, după ce că. :ocuţiuni conjuncţionale în componenţa cărora nu apar nici conjuncţia, nici adverbul relativ, nici pronumele sau adjectivul relativ, precum$ prin urmare, în concluzie, în consecin(ă, ca atare. #.3.#. rupările ci şi, dar şi, care presupun prezenţa corelativelor nu numai sau nu numai că, au fost tratate diferit, ca locuţiuni conjuncţionale, conjuncţii compuse sau îmbinări libere. !ceste grupări sunt, de fapt, analizabile în conjuncţia ci, respectiv dar şi semiadverbul cumulativ şi. %emantic, raportul exprimat prin aceste grupări cu elemente corelative cuprinde în prima parte o restricţie (indicată de numai care este negată ( nu numai, iar în a doua parte, o corectare a negaţiei, semnalată de conjuncţiile adversative ci sau dar şi subliniată prin semiadverbul cumulativ şi, opus lui numai. #n astfel de structuri, conjuncţiile ci sau dar nu sunt obligatoriu coocurente cu semiadverbul şi, sensul de cumul fiind exprimat sau presupus de alt element al enunţului, care urmează conjuncţiei ci sau dar6 -minen(a ei ontologică este atât de mare, încât putem spune că ine7isten(a limitei e7clude nu numai orice discurs ontologic, ci însăşi e7isten(a fiin(ei ca atare. (>. :iiceanu, +espre limită, Câteodată nu numai +umnezeu, dar toate lucrurile îmi par ca şi cum ar fi. (C.
•
•
•
)66
Corelate cu adverbele nu numai, aceste grupări stabilesc raporturi de coordonare între două unităţi sintactice de tip propoziţie, când sunt exprimate ambele verbe, dar şi când este exprimat un singur verb$ -ste ca şi cum aş fi apostrofată întro lim'ă cu desă$ârşire străină, în care sunt conştientă că nu pot în"g%e'a un dialog, nu numai pentru că nu reuşesc să formulez replica, ci şi pentru că din tot ce mi se (ipă nu în(eleg decât intoleran(a tonului. (!. 0landiana, Autoportret , Ca pedeapsă, $or'ea prost nu numai aromâna, dar şi toate lim'ile pe care le ştia. (?. rupările ci şi, dar şi pot fi corelate şi cu nu numai că6 !u numai că ar fi $or'a despre o simplă e7plica(ie (!asta şi numai asta este#, în locul unei în(elegeri, dar în plus este $or'a şi despre o e7plica(ie proastă, for(ată. (>. :iiceanu, )urnalul . = %pre deosebire de structurile nu numai (că3ci 3 dar şi, unde absenţa lui şi poate fi suplinită de alte elemente contextuale în exprimarea ideii de cumul, din grupările cât şi, precum şi, cum şi semiadverbul şi nu poate lipsi, nici nu poate fi înlocuit4 de asemenea, aceste trei ultime îmbinări nu permit dislocarea prin intercalarea altor elemente. !ceste fapte constituie argumente pentru considerarea lor drept unităţi sintactice şi semantice cu statut de locuţiuni conjuncţionale, şi nu de îmbinări libere, cum sunt ci şi, dar şi. = 9ste preferabilă interpretarea grupării şi cu nu ca locuţiune conjuncţională sau ca locuţiune prepoziţională, ci ca îmbinare liberă a conjuncţiei coordonatoare copulative şi cu un grup prepoziţional având drept centru prepoziţia cu. /n argument important al acestei interpretări este faptul că cele două conective nu sunt obligatoriu coocurente$ Ion şi cu tine sunte(i premian(ii concursului. vs Ion şi tu sunte(i premian(ii concursului., Ion cu tine sunte(i premian(ii concursului. (în construcţiile cu numerale sunt posibile variantele$ +oi şi cu trei fac cinci. sau +oi cu trei fac cinci., dar nu + +oi şi trei fac cinci.. 'e altfel, asocierea conjuncţiei şi cu prepoziţia cu este posibilă numai în grupul nominal în poziţia de subiect$ Ion şi cu "aria au plecat la munte. #n poziţia de complement direct, unde nu apare această asociere , folosirea lui cu în locul lui şi are alte consecinţe sintactice şi semantice$ (a :eau $in şi apă . nu este acelaşi lucru cu (b :eau $in cu apă. !ltfel spus, dacă în grupul nominal subiect construcţiile coordonate prin şi pot fi ec"ivalente cu acelea în care apare prepoziţia sociativă cu, fapt ce ar permite tratarea lui cu drept conjuncţie coordonatoare, în grupul nominal complement direct, acestea nu mai sunt ec"ivalente, sensul propoziţiei sc"imbându1se în funcţie de alegerea lui şi sau a lui cu. !şadar, în propoziţia (a, substantivele $in şi apă sunt coordonate prin şi, iar în propoziţia (b, cu subordonează substantivul apă substantivului $in, cu având deci comportament de prepoziţie, nu de conjuncţie. !naliza separată a celor două conective este determinată de regimul lor sintactic diferit$ atunci când se combină cu un nominal, prepoziţia cu îi impune acestuia forma de acuzativ ( Ion cu tine, în timp ce conjuncţia şi impune nominalului păstrarea formei cazuale a celuilalt membru al relaţiei ( Ion şi tu, fra(ilor şi surorilor .
)6@
3. DESCRIEREA SINTACTICOSE2ANTIC #n discutarea conjuncţiei, aspectul sintactic nu poate fi separat de cel semantic, întrucât rolul acesteia este de a lega unităţi sintactice pentru a marca diverse raporturi semantice.
3.1. De(%rierea (i"&a%&i% 'in punct de vedere sintactic, conjuncţiile stabilesc două tipuri principale de relaţii$ de coordonare şi de su'ordonare (sau de dependen(ă, între unităţile sintactice aparţinând aceluiaşi grup sintactic. #n funcţie de aceste tipuri de relaţii, conjuncţiile se împart în coordonatoare şi su'ordonatoare (vezi infra, 5, $. 1 9lement important de coeziune în cadrul propoziţiei sau al frazei, conjuncţia participă totodată la organizarea semantică a enunţului. 'e exemplu, în enunţul$ Ioana nu a $enit azi la şcoală pentru că este 'olna$ă., subordonata cauzală introdusă prin locuţiunea conjuncţională pentru că exprimă motivul nerealizării acţiunii indicate de verbul regent. #n interiorul aceluiaşi enunţ, dar mai ales între enunţuri, conjuncţia marc"ează şi relaţii de alt tip, pragmatice, discursi$e, AanunţândB o nouă temă de discurs, o argumentare, o obiecţie (ca în fragmentul$ ;entru unii, în(eleg foarte 'ine, a $or'i, astăzi, despre îngeri sună ca nucan perete. Dar în definiti$, nu to(i tre'uie să a"ungem analişti politici, tranzitologi, profesionişti ai reformei. & !. 5leşu, +espre îngeri4 vezi II, Co"e%&ori 'ra(&i%i )i &ra"('ra(&i%i, 3, 5.1. :a nivel discursiv, pragmatic, diferenţele dintre relaţiile de coordonare şi cele de subordonare (din interiorul enunţului nu mai sunt la fel de evidente ca în plan gramatical. !cest fapt este relevat, de exemplu, de propoziţiile cauzale argumentative (metadiscursive, considerate în unele gramatici c"iar propoziţii principale, diferite de subordonatele cauzale propriu1zise. 'acă se compară, de pildă$ Ioana este 'olna$ă, pentru că nu a $enit azi la şcoală. şi Ioana nu a $enit azi la şcoală pentru că este 'olna$ă., se observă că în primul enunţ propoziţia introdusă prin locuţiunea conjuncţională pentru că exprimă un argument, o explicaţie a afirmaţiei anterioare, şi nu cauza nerealizării acţiunii indicate de verbul regent, aşa cum se întâmplă în al doilea enunţ, unde între propoziţia principală şi subordonata introdusă prin acelaşi conector se stabileşte o relaţie semantică (şi gramaticală de tip cauzăefect (vezi şi II, Cir%-(&a"ţia!! *e %az, 3.#. !numite conjuncţii cunosc o utilizare specială atunci când introduc o construcţie incidentă, enunţul fiind întrerupt de o opinie a locutorului în legătură cu situaţia concretă de comunicare, cu participanţii la dialog sau cu obiectul comunicării. !stfel, conjuncţia şi poate să introducă în discurs o altă idee, o completare cu caracter suplimentar, stabilind doar o relaţie formală cu restul enunţului$ *atăl meu, şi lucrul acesta a fost arătat şi de profesorul +recin foarte 'ine, atunci când a $or'it despre pozi(ia lui fa(ă de mişcarea legionară , a fost totdeauna împotri$a dictaturilor. (CD2;. 'e asemenea, locuţiunea conjuncţională pentru că, introducând o construcţie incidentă, nu marc"ează o legătură de tip cauzăefect cu altă propoziţie, ci are rolul de a introduce în discurs o explicaţie pentru dezvoltarea temei anunţate anterior$ Citisem unde$a că unii ne'uni & pentru
)6E
că tot $enise $or'a de ei & dacă se cred, să zicem câini, se poartă ca atare, au !mentalitate# de câini. (!. 0uzura,
)6F
elementelor alcătuitoare să aibă legătură cu sensul acestui raport. !stfel, în construcţia u team a"utat, de vreme ce nu miai solicitat spri"inul., locuţiunea conjuncţională de $reme ce introduce o subordonată cauzală, substantivul $reme sau celelalte elemente ale locuţiunii nespunând nimic despre sensul relaţiei dintre cele două propoziţii. 'e asemenea, locuţiunea conjuncţională cu toate că nu conţine niciun element care să facă referire la ideea de concesie, deşi această locuţiune este specializată pentru raportul concesiv. Cele mai multe conjuncţii însă, coordonatoare şi subordonatoare, exprimă raporturi variate, în contexte diferite (vezi infra, 5.3, $.3.
5. CONJUNCŢII4E 7I 4OCUŢIUNI4E CONJUNCŢIONA4E COORDONATOARE !tât conjuncţiile coordonatoare, cât şi cele subordonatoare prezintă trăsături comune şi trăsături specifice în raport cu$ restricţiile sintactice şi semantice impuse de apariţia lor într1un enunţ, valorile contextuale şi prezenţa elementelor corelative.
5.1. C!a(i'i%area (i"&a%&i%o(e-a"&i% #n funcţie de raportul sintactico1semantic pe care îl marc"ează, conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale coordonatoare pot fi$ (a %op!a&i8e, exprimând ideea de asociere$ şi, nici (în structura nici...nici, cât şi, cum şi, precum şi, ca şi ( -7plica(iile ( precum $ ca şi e7emplele pe care leai folosit arată că ai în(eles pro'lema.. #n structurile A $enit şi Ion., u a $enit nici Ion., elementele şi, nici sunt semiadverbe declanşatoare de presupoziţii$ Aîn afară de ?on a mai venit cel puţin o persoanăB, respectiv Anu numai ?on nu a venit, ci nimeni altcineva nu a venitB. #n structurile cu elemente corelative$ %i tu, şi eu cunoaştem ade$ărul., !ici tu, nici eu nu cunoaştem ade$ărul., valoarea de semiadverb cumulativ a lui şi, respectiv a lui nici se asociază cu valoarea de conjuncţie copulativă, perec"ile şi...şi, nici...nici dobândind rol de conector (compară %i tu, şi eu cunoaştem ade$ărul. şi +*u, eu cunoaştem ade$ărul.4 !ici tu, nici eu nu cunoaştem ade$ărul . şi +*u, eu nu cunoaştem ade$ărul.4 vezi şi infra, 5.5.
(b *i(0"%&i8e, exprimând excluderea sau alternanţa unor acţiuni, momente, posibilitaţi etc.$ sau, ori, fie, (înv. şi pop. au ( u ştiu dacă $ine ori pleacă., =ine sau astăzi, sau mâine.. /tilizarea conjuncţiei disjunctive au, de obicei în enunţuri interogative, împreună cu adverbul negativ 'a, se asociază frecvent cu o intenţie stilistică, ca în următorul exemplu$ Adică în loc de >? @@@ @@@ lei (cele >@@ g de carne dânsul a strâns >? @@@ @@@ 2 >?@ @@@ B >? >?@ @@@ lei. ;ăi, se numeşte că $a $ândut şi %ârtia cu >?@ @@@ lei, au ba& (!C, 677@. Conjuncţia disjunctivă ori are varianta populară or, omonimă cu conjuncţia adversativă neologică or.
)6G
(c a*8er(a&i8e, marcând raporturi sintactico1semantice de opoziţie între unităţile pe care le leagă$ iar, dar, însă, ci, or4 numai că, doar că ( -l îi po$esteşte, dar ea nu îl ascultă.. +ar este conjuncţie adversativă sau conjuncţie concluzivă. /n criteriu de deosebire a celor două elemente omonime este topica$ conjuncţia concluzivă dar nu apare la începutul propoziţiei, ci în interiorul sau la sfârşitul acesteia ( ;irgu o luase dar spre ;oştă, noi spre Sărindar. & . Caragiale, Craii. #n limbajul neîngrijit, se confundă adesea or adversativ cu ori disjunctiv$ - greu să fii cura"os când eşti fricos. #ri ea a reuşit c%estia asta. (A'ilemaB, 677@.
#naintea conjuncţiior adversative se pune virgulă$ A a"uns în gară, dar trenul plecase. Conjuncţia or poate fi precedată sau urmată de virgulă$ n alt efect foarte răspândit al acestei gândiri este postularea unui inter$al $id între +umnezeu şi om. #r, tocmai spa(iul acestui inter$al este spa(iul credin(ei. (!. 5leşu, +espre îngeri.
(d %o"%!zi8e, introducând un rezultat, o concluzie, o consecinţă a ceea ce s1a exprimat anterior$ aşadar, dar, deci, care$asăzică, $asăzică, ca atare, aşa că, în concluzie, în consecin(ă, prin urmare. 2aportul sintactic marcat de conjuncţiile concluzive se apropie de raportul redat prin conjuncţiile care introduc o subordonată consecutivă (încât, de, că, să . 5entru că nu exprimă întotdeauna rezultatul unui fapt, ci poate introduce şi o explicaţie sau o deducţie, funcţionând adesea la nivel pragmatic, discursiv (locul predilect de manifestare a conjuncţiilor coordonatoare4 vezi II, Cir%-(&a"ţia!! %o"(e%&i8, 1; Co"e%&ori 'ra(&i%i )i &ra"('ra(&i%i, 3.#.6, $ , conjuncţiile concluzive se separă de cele care introduc circumstanţialele consecutive şi se integrează mai degrabă în clasa conjuncţiilor coordonatoare. 'ificultatea de încadrare a elementelor concluzive în clasa conjuncţiilor sau în cea a adverbelor a fost adesea pusă în evidenţă (vezi, de pildă, >! ?, p. @HE@HI. !ceste elemente ar putea fi considerate adverbe sau locuţiuni adverbiale, pe baza următoarelor argumente$ 5osibilitatea de asociere cu o conjuncţie coordonatoare, particularitate care le deosebeşte de celelalte conjuncţii coordonatoare. #n exemplul$ Sa antrenat serios şi deci a câştigat concursul., raportul sintactic dintre cele două propoziţii este realizat, de fapt, cu ajutorul conjuncţiei coordonatoare şi. #n cazul în care din enunţ ar lipsi conjuncţia coordonatoare, relaţia sintactică ar fi exprimată prin juxtapunere$ Sa antrenat serios, deci a câştigat concursul. #ntr1o singură situaţie două conjuncţii coordonatoare se pot combina, însă construcţia rezultată este pleonastică, deci nerecomandabilă$ dar însă. !bsenţa din structura locuţiunilor conjuncţionale concluzive a unei conjuncţii sau a unui alt element de relaţie (adverb sau pronume relativ, condiţie satisfăcută de toate celelalte locuţiuni conjuncţionale (vezi supra, #.3.1. Dr, locuţiuni ca prin urmare, în consecin(ă, în concluzie, ca atare etc. nu au în structura lor un astfel de element. Jopica liberă, diferită de cea a conjuncţiilor coordonatoare$ u a o'(inut rezultatul dorit, deci $a mai încerca o dată 3 $a mai încerca deci o
)6I
dată 3 $a mai încerca o dată deci . 'intre toate conjuncţiile coordonatoare, doar conjuncţia adversativă însă prezintă libertate de topică (vezi infra, 5.#.1.
5.#. Re(&ri%ţii (i"&a%&i%e )i (e-a"&i%e *e &i!izare a %o"0"%ţii!or )i a !o%ţi"i!or %o"0"%ţio"a!e %oor*o"a&oare 5.#.1. 'in punct de vedere sintactic, conjuncţiile coordonatoare leagă două unităţi care pot fi propoziţii principale ( A insistat, dar nu a primit un răspuns cert., propoziţii subordonate, dependente de acelaşi element regent ( u a $enit la întâlnire, pentru că era târziu şi se simţea obosit. , componente ale propoziţiei, de obicei cu aceeaşi funcţie sintactică ( Îmi plac muzica şi filmul . sau un component nonpropoziţional şi o propoziţie de acelaşi fel, dependente de acelaşi regent ( Î(i cumpăr o carte şi ce mai doreşti.. /neori, conjuncţia coordonatoare apare la începutul unui enunţ, marcând şi în acest caz legătura cu un enunţ anterior$ u $rem să e7tindem dilema asupra a ceea ce, în "urul nostru, e nedilematic. Dar o recomandăm, acolo unde este cazul, ca pe un început de în(elepciune. (A'ilemaB, 677@. !parent, conjuncţiile coordonatoare leagă şi conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale$ ;ână la urmă, ade$ărul ade$ărat este că, din moment ce şi cu toate că $ia(a nare sens, ea ar putea a$ea unul. (A'ilemaB, 6776, prepoziţii$ 8edicii sunt nemul(umi(i de primul articol al legii conform căruia ca'inetul medical este unitatea cu sau fără personalitate "uridică. (CD2;, prefixoide$ Am o'ser$at la microscop spa(iul e'tra şi intracelular. #n astfel de situaţii, conjuncţia coordonează, de fapt, unităţi sintactice (realizate propoziţional sau nonpropoziţional, dintre care una este incompletă şi poate fi recuperată din context$ din moment ce viaţa nu are sens şi cu toate că $ia(a nu are sens, unitatea cu personalitate juridică sau fără personalitate "uridică, spa(iul e7tracelular şi intracelular. &enomenul de elipsă este general$ în coordonare, elementele identice pot să nu fie repetate ( 8aria a citit mesa"ul şi aria a plecat., Ion este 'ogat, dar ?on este nefericit.. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale adversative iar, or, ci, dar, însă, numai că, doar că leagă propoziţii, nu şi componente ale propoziţiei$ Copiii au cântat, iar părin(ii iau aplaudat. vs +Copiii, iar părin(ii .... Conjuncţia ci, obligatoriu coocurentă cu semiadverbul de negaţie nu (care presupune un verb, c"iar dacă apare într1un context în care nu sunt exprimate ambele verbe, coordonează tot propoziţii ( !u Ion a venit, ci D%eorg%e a $enit., ca şi !u $ine, ci pleacă.. :a fel, conjuncţiile dar şi însă conectează două propoziţii şi în situaţia în care numai un verb este lexicalizat, cele două componente conectate corespunzând unor predicaţii diferite ( -ste frumoasă, dar este rea., ca şi Sa aşezat la masă, dar nu a mâncat.. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale concluzive ( deci, aşadar, aşa că etc., de asemenea, conectează numai propoziţii$ A muncit, deci a reuşit., ca şi -ste frumos, deci este infatuat. &aptul că leagă numai unităţi sintactice de tip propoziţie apropie conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale adversative şi concluzive de conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale subordonatoare. %pre deosebire de celelalte conjuncţii coordonatoare, care pot apărea între doi sau mai mulţi termeni ( Să prezinte lucrarea un student sau doi sau c%iar mai mul(i, conjuncţiile adversative dar, însă, iar, ci, or nu sunt ocurente decât în
)6H
structuri binare care exprimă o opoziţie ( Lucrarea $a fi prezentată nu de un singur student, ci de mai mul(i.. Conjuncţiile coordonatoare nu se asociază cu un semiadverb$ Am a"uns acolo şi $ dar am stat pu(in. vs + Am a"uns acolo "-ai şi $ "-ai dar am stat pu(in. şi nici cu o altă conjuncţie coordonatoare$ Am citit, dar nu am în(eles nimic. vs + Am citit )i dar nu am în(eles nimic. &ac excepţie conjuncţiile concluzive, care se pot asocia cu o conjuncţie coordonatoare$ A lucrat mult )i deci merita acest rezultat. *opica elementelor conjuncţionale coordonatoare este în general fixă$ conjuncţiile coordonatoare se plasează între unităţile sintactice pe care le leagă, respectiv la începutul celei de1a doua unităţi sintactice. Jopică liberă nu au decât conjuncţia coordonatoare însă ( 8a între'at ce am citit, însă nu citisem nimic 3 nu citisem însă nimic 3 nu citisem nimic însă. şi conjuncţiile (şi locuţiunile conjuncţionale concluzive (cu excepţia locuţiunii aşa că4 vezi deci, supra, 5.1. Conjuncţiile coordonatoare nu pot apărea la începutul unei propoziţii care reprezintă răspunsul la o întrebare$ Ce mai faciE & + %i citesc. >ruparea reprezentată de conjuncţie şi unitatea sintactică (propoziţie sau component al propoziţiei cu care aceasta se combină nu poate fi antepusă celeilalte unităţi sintactice implicate în relaţia de coordonare ( Am a"uns acolo şi 5 dar am stat pu(in. vs + %i 5 Dar am stat pu(in, am a"uns acolo.. 5.#.#. 'in punct de vedere semantic, conjuncţiile coordonatoare se supun unor restricţii impuse de unităţile lexicale pe care le conectează. !stfel, conjuncţiile coordonatoare nu leagă în mod obişnuit termeni aparţinând unor clase semantice diferite (+ Îmi plac animalele frumoase ori domestice.. #n limbajul artistic sunt permise însă asocieri de elemente diferite sub raport semantic pentru a se obţine anumite efecte stilistice. &igura de stil care valorifică asemenea asocieri este cunoscută sub numele de zeugma. #n enunţul$ *ânăra doamnă de la masa mea, înaltă şi 'runetă, un(uroaică şi îmbrăcată în verde, de forma(ie istoric şi de profesie producător de tele$iziune, îmi arăta nişte căr(i nou apărute la Clu". (A'ilemaB, 677@, asocierea semantică dintre apartenenţa etnică a personajului şi o caracteristică privitoare la aspectul vestimentar este acceptabilă cu presupunerea unei intenţii stilistice. #n anunţurile publicitare actuale, se înregistrează adesea combinări nerecomandabile de elemente diferite semantic, uneori şi cu funcţii sintactice diferite, ca efect al enumerării concise a unor cerinţe sau oferte$ Anga"ăm $ânzătoare, profil mezeluricarne, cu e'perienţă şi carte muncă. (2lib, 677@, *a7i *ess caută cola'oratori cu auto personal şi e'perienţă în domeniu, posi'ilită(i licen(ă e7ecu(ie, condi(ii a$anta"oase. (A!nunţul telefonicB, 677@.
5.3. 9a!ori %o"&e&a!e Conjuncţiile coordonatoare îşi modelează sensul în funcţie de semantica elementelor coocurente.
)6*
= Conjuncţia copulativă şi, în contexte în care există o opoziţie între termenii pe care îi leagă, capătă valoare adversativă$ -l $ine şi ea pleacă. ;aloarea adversativă a conjuncţiei şi este întărită când este însoţită de semiadverbul de negaţie nu (care subînţelege un verb$ Informaticienii folosesc cu$ântul !site#, şi nu !sit#. (enunţ ec"ivalent cu$ Informaticienii folosesc cu$ântul !site#, şi nu folosesc cu$ântul !sit#.. !lteori, conjuncţia şi exprimă un raport concluziv între unităţile sintactice pe care le leagă$ Sunt om şi greşesc. !semenea unor elemente adverbiale precum apoi, după aceea, când, conjuncţia şi poate sugera succesiunea în timp a unor evenimente (Sa ridicat de pe 'ancă şi sa îndreptat spre el . sau concomitenţa derulării unor acţiuni ( Când am desc%is uşa, ea desena şi fredona un cântec.. &olosit singur sau împreună cu adverbe temporale ca atunci, apoi, acum, deodată etc., şi apare frecvent în naraţiune, având un rol important în redarea desfăşurării evenimentelor evocate. #n textul narativ, unde relaţiile de coordonare (exprimate prin elemente conjuncţionale şi prin juxtapunere sunt dominante în raport cu relaţiile de subordonare, conjuncţia şi contribuie în mare măsură şi la realizarea continuităţii discursive, marcând progresia tematică şi ierar"izarea informaţiei. #ntr1un asemenea text, conjuncţia şi impune o lectură narativă în care raporturile logico1semantice sunt estompate. #ntr1o frază ca$ 8aşina (ipa goală şi toată lumea se oprise şi se uita la mine. (. 5reda, În ceată, un posibil raport consecutiv sau temporal de simultaneitate între primele două propoziţii, precum şi un posibil raport final între ultimele două sunt neglijate prin utilizarea lui şi narati$ în favoarea unei lecturi care pune accent pe succesiunea în timp a evenimentelor. 'in punct de vedere discursiv, conjuncţia şi este folosită frecvent ca marcator al sfârşitului unei enumerări$ Am citit mai multe nu$ele, piese de teatru şi poezii scrise de acest autor ( pentru alte valori discursive ale lui şi, vezi II, Co"e%&ori 'ra(&i%i )i &ra"('ra(&i%i, #, 5.1. = Conjuncţia sau (ca şi ori, în anumite construcţii, se apropie de sensul copulativ, marcând nu excluderea, definitorie pentru conjuncţiile disjunctive, ci o asociere, o enumerare. !cest sens este sugerat adesea şi de acordul la plural al predicatului cu subiectul reprezentat de două unităţi sintactice coordonate prin sau6 )ocul didactic sau po$estea cu final moralizator sunt metode eficiente de educare a copiilor. Sau poate marca şi un raport de ec"ivalenţă, explicativ, între două componente ale enunţului$ Analiza semică sau componen(ială este o metodă de cercetare structuralistă. #ntr1o astfel de situaţie, sau stabileşte o relaţie de coordonare disjunctivă la nivel metalingvistic. #n anumite contexte, conjuncţiile coordonatoare disjunctive fie, ori, sau exprimă o alternanţă temporală în care se înscriu fapte, stări, însuşiri $ +e câte ori mă întâlnesc cu ea, se plânge sau se laudă. (K sau se plânge, sau se laudă., )ie liniştită, fie ne'unatică, întotdeauna este o companie agrea'ilă. 'in acest motiv au mai fost numite şi con"unc(ii coordonatoare alternati$e.
)@7
Cu rol narativ, conjuncţiile disjunctive sau şi ori introduc în firul naraţiunii o ipoteză care poate fi confirmată sau nu$ Ce(i faci capul ciulama cu atâta citanie, $rei să a"ungi în doaga lui ;aşadiaE #ri crezi că dacă ai să ştii ca el cine la moşit pe 8a%omet - e mare scofalăE imic4 cu astea te usuci. (. Caragiale, Craii. = Conjuncţiile adversative dar, iar, însă, ci, or, nesubstituibile în aceleaşi condiţii sintactice (vezi supra, 5.#.1, realizează într1un mod diferit raportul de opoziţie dintre două unităţi sintactice. 'in punct de vedere semantico1pragmatic, conjuncţiile cvasisinonime dar şi însă marc"ează contrazicerea aşteptărilor declanşate de primul termen al raportului sintactic adversativ ( Îi strig pe nume pe câ(i$a dintre ei, dar e de prisos. & Camil 5etrescu, ltima noapte4 ci indică o corectare a unei ipoteze negate, exprimată de termenul coocurent anterior ( 8itul nu tre'uie să fie recunoscut, ci crezut. & <. anolescu, *eme4 conjuncţia iar sugerează un contrast tematic ( ecunoscând %ârtie şi cerneală, 5 Cântecul nostru senăl(a cântat, 5 Iar nesfârşitul $ie(ii nu era stricat 5 +e un canon, un scris, o zugră$eală & J. !rg"ezi, Înc%inăciune, iar or, specializat pentru relaţiile pragmatice, discursive, introduce altă premisă a unui argument, decisivă pentru concluzie ( ;entru că filozofia înseamnă !mania#, ne'unie, or niciun om de ştiin(ă nu poate a$ea !mania#. & >. :iiceanu, )urnalul4 pentru descrierea pragmatică a acestor conectori, vezi şi II, Co"e%&ori 'ra(&i%i )i &ra"('ra(&i%i, #.1, #.#.1. #n textul narativ, cele două conjuncţii adversative, dar şi însă, introducând o perspectivă narativă nouă, contribuie într1un mod semnificativ la progresia tematică$ Spre nedumerirea mea îndurerată, mama şi surorile mele au trecut de partea lui şi au pornit ac(iuni paralele. Dar asta na fost ultima surpriză a acestui testament. e$astămea, cu oc%ii ei al'aştri şi nepri%ăni(i, a inter$enit în discu(ie cu o pasiune şi o îndâr"ire de care nu o credeam în stare. (Camil 5etrescu, ltima noapte. %ensul adversativ al conjuncţiei iar este întărit atunci când este urmată de semiadverbul de negaţie nu6 Cu tatul său a$e(i cea$e(i, iar nu cu dânsul (?. Creangă, Amintiri. #n anumite contexte, conjuncţia iar, asemenea lui şi, marc"ează simultaneitatea temporală ( ;refer săl las să spună la întâmplare, cei dictează pofta de $or'ă, iar eu să trag numai cu cangea, la malul meu, amănuntele care mă pri$esc. & Camil 5etrescu, ltima noapte sau succesiunea în timp a evenimentelor (Stau aşa ca $reun ceas, iar când se încenuşează noaptea, trimitem o patrulă. & Camil 5etrescu, ltima noapte.
5.5. Co"0"%ţii )i !o%ţi"i %o"0"%ţio"a!e %oor*o"a&oare % e!e-e"&e %ore!a&i8e Conjuncţiile copulative şi disjunctive pot însoţi ambii membri ai raportului sintactic, formând perec"i$ Ce po(i a$ea, sufletul meu, 3 Când soarele ne punen ramuri iară 3 #ri un inel de foc, ori o 'ră(ară. (J. !rg"ezi, ;ia. #ntre aceste conjuncţii, se distinge fie, care apare obligatoriu la fiecare membru al unei perec"i$ )ie mergi înainte, fie te opreşti unde ai a"uns. Celelalte tipuri de
)@)
conjuncţii coordonatoare constituie numai facultativ o perec"e copulativă sau disjunctivă. Corelarea a două conjuncţii sinonime (ca în exemplul$ ;ute(i să lucra(i fie indi$idual, sau, dacă este necesar, în grup. este nerecomandabilă.
5erec"ile conjuncţionale fie3fie, ori3ori, sau3sau exprimă o relaţie de excludere mai puternică decât cea indicată printr1o singură conjuncţie de acest tip (#ri $ii, ori pleci vs =ii ori pleci. !ceste perec"i conjuncţionale pot exprima şi o alternanţă de momente în care se plasează elementele conectate$ În ultima $reme am $ăzuto sau râzând, sau plângând. (vezi şi supra, 5.3. ai rar, elementul corelativ este adverb, nu conjuncţie, ca în următoarele structuri, conţinând şi semiadverbul cumulativ şi, care redau raportul sintactico1 semantic copulativ$ atât3cât şi, nu numai (că3ci 5 dar şi6 Statuile eline, oar'e toate, poartă în ele nu numai limita(ia, forma, ci şi principiul contemplării ei. (>. :iiceanu, +espre limită. 9ste nerecomandabilă o construcţie ca$ Acest site este dedicat ec%ipei de fot'al ni$ersitatea Clu", cât şi suporterilor acesteia. (?nternet, din care lipseşte corelativul atât .
#n construcţii cu elemente corelative, pot să apară numai adverbe, care, prin repetare, dobândesc şi valoare de conector$ şi3şi, nici3nici, aci...aci, acum...acum, când3când, 'a3'a. 'intre acestea, perec"ile şi3şi, nici3nici au un sens cumulativ$ !ici $oi, nici noi nu am cunoscut ade$ărul despre cele întâmplate. Construcţiile cu elemente corelative aci...aci, acum...acum, când3când, 'a3 'a exprimă o succesiune temporală sau alternanţa în timp a unor evenimente, însuşiri etc., apropiindu1se de rolul conjuncţiilor disjunctive ( *ând $ ba ninge, când $ ba plouă., Acum este ama'ilă, acum este furioasă., Aci se 'ucură, aci se întristează.. #ntre termenii coordonaţi ai unei perec"i conjuncţionale se pune virgulă (compară Lucrez sâm'ătă şi duminică. şi Lucrez şi sâm'ătă, şi duminică..
$. CONJUNCŢII4E 7I 4OCUŢIUNI4E CONJUNCŢIONA4E SU:ORDONATOARE $.1. C!a(i'i%area (i"&a%&i%o(e-a"&i% 'upă raportul sintactico1semantic pe care îl exprimă, conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale subordonatoare se clasifică în %ir%-(&a"ţia!e, introducând propoziţii subordonate temporale, modale, cauzale, condiţionale etc., şi "e%ir%-(&a"ţia!e, introducând propoziţii subordonate subiective, predicative, completive directe, completive prepoziţionale etc. Clasa conjuncţiilor şi a locuţiunilor conjuncţionale subordonatoare este mai bogată decât a celor coordonatoare, cuprinzând atât elemente specializate pentru
)@6
anumite raporturi sintactice, cât şi elemente compatibile cu diverse raporturi sintactice. 'in categoria elementelor (pe%ia!iza&e fac parte$ conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale cauzale+ căci, deoarece, fiindcă, întrucât, din cauză că, din pricină că, de $reme ce, din moment ce, pentru că ( Din cauză că era tristă, nu $oia să $adă pe nimeni.4 'in cauza sinonimiei dintre căci şi că, atunci când cele două conjuncţii exprimă un raport cauzal, că este înlocuit în mod greşit prin căci şi în alte construcţii decât cele cauzale$ Afla(i căci o ducem 'ine.
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale concesive+ deşi, cu toate că, c%iar dacă, c%iar de, măcar că (*u toate că a promis că îl $a a"uta, nu a făcuto.4 conjuncţia consecutivă încât (*re'uie să lucreze atât de mult, încât să recupereze şi timpul pierdut .4 conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale temporale+ imediat ce, îndată ce, a'ia ce, (ori de câte ori ( Imediat ce a $ăzuto, a iz'ucnit în plâns.4 locuţiunea conjuncţională opoziţională în loc să ( Aşteaptă o minune, în loc să ac(ioneze întrun fel .4 locuţiuni conjuncţionale cumulative+ după ce că, pe lângă că, plus că, lasă (las0 că ( După ce că nu face nimic, îi mai încurcă şi pe ceilal(i.. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale "e(pe%ia!iza&e au valori semantice diferite în funcţie de contextul semantic şi sintactic în care sunt folosite$ să, ca să, ca3să, că, dacă, de, până, unde, când, cum, (în afară că, de unde, câtă $reme, după ce, în timp ce, odată ce etc. (vezi infra, $.3.
$.#. Re(&ri%ţii (i"&a%&i%e *e &i!izare a %o"0"%ţii!or )i a !o%ţi"i!or %o"0"%ţio"a!e (+or*o"a&oare %pre deosebire de anumite conjuncţii coordonatoare care leagă două sau mai multe unităţi sintactice, la nivelul propoziţiei sau al frazei ( şi, sau etc., conjuncţiile subordonatoare conectează întotdeauna numai două unităţi sintactice, reprezentate de o propoziţie subordonată şi de regentul ei. Ca şi conjuncţia coordonatoare, conjuncţia subordonatoare poate apărea la începutul unui enunţ$ conjuncţia trimite însă şi în acest caz la un element regent aflat în enunţul anterior ( =oi $eni. Dacă doreşti atât de mult .. ?zolarea subordonatei evidenţiază plasarea acesteia într1o poziţie marcată stilistic. Conjuncţiile subordonatoare se deosebesc de cele coordonatoare prin faptul că se pot asocia cu semiadverbe$ =om a"unge acolo "-ai dacă $om a$ea noroc. (vezi supra, 5.#.1.
)@@
că este adesea asociată cu modul conjunctiv$ Ficeam că să stăm de $or'ă, să $edem cum îi facem, $or'i flăcăul, oprinduşi caii în uli(a satului. (. 5reda, Întâlnirea din ;ământuri . #n literatură, o asemenea asociere este frecvent folosită pentru redarea oralităţii. Conjuncţia subordonatoare încât este compatibilă cu oricare dintre formele verbale personale, exceptând imperativul. #n limba vorbită, se întâlneşte totuşi, utilizată metadiscursiv, o construcţie care asociază o conjuncţie subordonatoare cu un verb la modul imperativ, ca$ 8am săturat de tine, încât pleacă de aici (apud !vram 677). :a fel ca încât, conjuncţia dacă se combină cu oricare dintre modurile indicativ, condiţional, conjunctiv sau prezumtiv4 când indică raportul condiţional, dacă nu admite însă modul conjunctiv. 2elaţia conjuncţiei de cu verbul permite interpretarea acestei conjuncţii drept coordonatoare sau subordonatoare. &olosită popular, conjuncţia de conectează două propoziţii construite cu imperativul$ *u mai lasă drumurile şi stăi lângă mămuca, dei fă (e$i şi leagănă copilul. (?. Creangă, Amintiri. #ntr1o asemenea situaţie, conjuncţia de are sens final, la fel ca în construcţia A mers de la a"utat . 'atorită faptului că verbele pe care le leagă au caracteristici morfologice similare (cf. persoană, timp, mod, se consideră că de cu sens final are şi o funcţie coordonatoare, comportându1se asemănător conjuncţiei şi6 +ute şi $ de mănâncă, Sa dus şi $ de la a"utat. /tilizarea conjuncţiilor subordonatoare presupune şi luarea în considerare a unor restricţii de topică. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale subordonatoare se află la începutul propoziţiei subordonate pe care o introduc. Când subordonata precedă regenta, conjuncţia subordonatoare este primul element al frazei$ ntrucât a'aterile sunt gra$e, se propune eliminarea din concurs a acestui candidat. %pre deosebire de conjuncţiile coordonatoare (vezi supra, 5.#.1, conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale subordonatoare (cu câteva excepţii$ încât, de $reme ce etc. au posibilitatea de a apărea la începutul unei propoziţii care constituie răspunsul la o întrebare$ +e ce nu $iiE & entru că nu pot. 'acă unele conjuncţii subordonatoare permit antepunerea propoziţiei subordonate pe care o introduc, altele nu apar decât în subordonate obligatoriu postpuse. Conjuncţia căci, de exemplu, nu poate apărea într1o subordonată cauzală antepusă regentei, spre deosebire de conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale sinonime fiindcă, deoarece, din cauză că etc. (compară )iindcă am fost 'olna$, nu am $enit . şi +*ăci am fost 'olna$, nu am $enit .. ?dentic se comportă conjuncţia că (+*ă am fost 'olna$, nu am $enit.. 5rin această restricţie, conjuncţia căci se apropie de conjuncţiile coordonatoare, care nu pot fi dislocate împreună cu propoziţia cu care se combină (vezi supra, 5.#.1. Conjuncţia căci are şi alte particularităţi sintactice comune cu ale conjuncţiilor coordonatoare. !stfel, căci (ca şi întrucât şi de $reme ce nu apare într1o propoziţie care este răspuns la o
)@E
întrebare$ ( +e ce nu ai $enitE & )iindcă am fost 'olna$., dar nu$ +*ăci am fost 'olna$.. 5ropoziţia introdusă prin căci, la fel ca propoziţia care se asociază cu o conjuncţie coordonatoare, nu admite combinarea cu un semiadverb$ Am $enit "-ai fiindcă mai rugat. vs + Am $enit "-ai căci mai rugat. 'e asemenea, coordonarea a două propoziţii introduse prin elementul de relaţie căci nu este posibilă$ u am $enit fiindcă am fost 'olna$ )i fiindcă nu ma in$itat nimeni. vs + u am $enit căci am fost 'olna$ )i căci nu ma in$itat nimeni ( pentru restricţiile sintactice de utilizare a conjuncţiilor coordonatoare, vezi supra, 5.#.1.
'impotrivă, conjuncţia cum introduce subordonata cauzală numai când aceasta precedă regenta$ *um nu la anun(at nimeni, a fost luat pe nepregătite de această $izită. 'eplasarea conjuncţiei în interiorul propoziţiei subordonate are ca efect emfatizarea unor elemente ale subordonatei$ Inspira(ie dacă ai, cu$intele se leagă. 5rin restricţiile de topică şi de asociere cu modurile verbale, pe care conjuncţia le impune propoziţiei cu care se combină, acest conector poate fi considerat centru de grup sintactic. #ntr1o situaţie similară se află, de exemplu, prepoziţia, care, în calitate de centru al grupului prepoziţional, impune diverse restricţii termenului cu care se asociază (vezi I, Prepoziţia, 3.1.1; II, Grp! prepoziţio"a!, # . Ca şi grupul prepoziţional, (rupul conjuncţional se include într1un grup sintactic superior$ grup verbal (recunoaşte că a greşit , grup nominal (dorin(a să plece , grup adjectival (apt să muncească, grup adverbial (înainte să $ină , grup interjecţional ( 9ai să plecăm.
$.3. 9a!ori %o"&e&a!e 5entru a exprima un anumit raport (de asociere, de opoziţie, de implicaţie etc., conjuncţiile coordonatoare pun în conexiune în special sensurile exprimate de predicatele din propoziţiile pe care le coordonează4 în sc"imb, conjuncţiile subordonatoare marc"ează diverse raporturi sintactico1semantice între întreaga propoziţie subordonată şi un anumit element regent din altă propoziţie$ verb, interjecţie, adjectiv, adverb, substantiv, pronume, numeral. 'acă unele conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare sunt (pe%ia!iza&e pentru un tip de raport sintactic (vezi supra, $.1, altele prezintă multiple valori, circumstanţiale şi 3 sau necircumstanţiale, în funcţie de context, fiind elemente omonime. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale subordonatoare "e(pe%ia!iza&e se împart în trei categorii, după cum pot avea$ (a numai valori circumstanţiale, introducând un număr limitat de subordonate, din cauza caracterului lor mai concret4 (b numai valori necircumstanţiale ( cum că , precum că sau (c atât valori circumstanţiale, cât şi valori necircumstanţiale.
)@F
(a /nele conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale circumstanţiale cunosc o relati$ă specializare, în sensul că se asociază în mod frecvent cu un anumit raport circumstanţial, şi anume cu raportul sintactico1semantic iniţial, din care au derivat celelalte raporturi. !stfel$ & (în afară că introduce, de obicei, propoziţii circumstanţiale cumulative ( n afară că e frig, mai e şi întuneric., dar poate introduce şi propoziţii circumstanţiale de excepţie ( n afară că a căzut, nuşi mai aminteşte nimic altce$a.4 & după ce introduce în mod frecvent circumstanţiale temporale ( A plecat după ce şia luat rămas 'un., dar poate introduce şi circumstanţiale cumulative, fiind utilizată, de fapt, în locul locuţiunii după ce că ( După ce nu a în$ă(at nimic, mai $rea şi notă mare.4 & în timp ce, în $reme ce, câtă $reme, în mod obişnuit mărci ale raportului temporal ( Ascultă muzică în timp ce se îm'racă., pot indica şi raportul opoziţional dintre propoziţia regentă şi subordonata sa ( Azi munceşte, în timp ce ieri se distra.4 & odată ce introduce frecvent temporale (#dată ce se $or solu(iona re$endicările, studen(ii $or reîncepe cursurile., dar şi cauzale (#dată ce ia promis, tre'uie să se (ină de cu$ânt.. !lte conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale circumstanţiale (reprezentând conversiuni din alte părţi de vorbire nu marc"ează preponderent un anumit raport sintactic, nu au prin urmare o relativă specializare sintactico1semantică$ & până introduce temporale ( ână adoarme, mama îi spune fiului său o po$este.4 cantitative (Sa îngrăşat până a a"uns la greutatea normală.4 & când introduce$ cauzale (*ând ai o fire dinamică, $ie, cum să te mul(umeşti cu un asemenea mod, sedentar, de $ia(ăE & >. !dameşteanu, +iminea(ă pierdută4 condiţionale ( +a0 că laş ucide în 'ătaie, când aş afla că el a prins pupăza, so c%inuiască. & ?. Creangă, Amintiri4 opoziţionale ( ;retinde atâtea a$anta"e, când el nu oferă nimic nimănui.4 (pop. concesive (*eai supărat pe mine, când eu nu team min(it niciodată4 & cum introduce$ temporale ( *um ai a"uns tu, a şi început discu(ia.4 cauzale (*um nu ai terminat cartea, nu ştii ce sa întâmplat cu persona"ul tău preferat .4 & unde introduce$ (pop. cauzale ( -nde a insistat atâta, a o'(inut informa(ia dorită.4 opoziţionale (-nde până mai ieri se 'ucura de respectul tuturor, acum a'ia mai este salutat pe stradă .4 & de unde introduce$ concesive ( De unde nu mai sperai că o să $ină, a apărut pe neaşteptate.4 (pop., într1o construcţie eliptică condiţionale (Să pleci, că de unde nu, o să(i pară rău 4 opoziţionale ( De unde până acum - îmi tot telefona, acum tace. & 5. >oma, Alte "urnale. (b :ocuţiunea conjuncţională subordonatoare cum că (la fel ca precum că introduce, în sc"imb, numai subordonate necircumstanţiale$ subiective (*um că pentru scopul acesta se iau drept de$iză toate principiile posi'ile şi imposi'ile,
)@G
cum că cutare grup se porecleşte cu cutare nume de fantezie, iar altul, cu cutare, e asemenea ade$ărat. & . 9minescu, ;u'licistică4 8i se spune cum că mai am de aşteptat.4 completive directe ( A aflat cum că proiectul său a fost respins.4 completive prepoziţionale (Sa gândit cum că ar fi mai 'ine să renun(e la noul proiect de lucru., atributive (Ştirea cum că plecarea sa anulat la întristat .. (c Conjuncţiile că, dacă, de, să, ca să, ca3să (ultima, ca variantă contextuală a conjuncţiei să, decât, precum şi locuţiunile după cum, ca şi cum, ca şi când, de parcă, pe cât pot avea atât valori circumstanţiale, cât şi valori necircumstanţiale. !stfel$ & că introduce subordonate necircumstan(iale6 subiective (Se ştie că $a întârzia.4 predicative ( ;ărerea mea este că ai întrecut măsura.4 predicative suplimentare (/ $ede că este a'ătută.4 completive directe ( Cred că eşti mul(umit de rezultatele cercetării tale.4 completive secundare ( Ion mă anun(ă că pleacă.4 completive prepoziţionale (Se gândea că $a ploua.4 atributive (Dândul că îl $a părăsi îl neliniştea. şi subordonate circumstan(iale6 cauzale ( u a $enit, că nu a fost in$itat . 4 consecutive ( Ia po$estit atât de multe că la fermecat . 4 concesive (*ăs rude, căs prietini, tu să na"ungi la mâna lor3 & >. !dameşteanu, +iminea(ă pierdută4 & să, conjuncţie şi marcă a modului conjunctiv, introduce atât propoziţii subordonate necircumstan(iale6 subiective (*re'uie să a"ungă la timp.4 predicative (/'liga(ia lui era să supra$eg%eze grupul de ele$i.4 predicative suplimentare ( La făcut să renun(e.4 completive directe ( +oreşte să fie in$itat la conferin(ă.4 completive secundare ( Ioana ma în$ă(at să înot.4 completive prepoziţionale (Se gândeşte să renun(e la plecare de dragul ei .4 atributive ( +orin(a să câştige îl anima., cât şi propoziţii subordonate circumstan(iale6 finale ( 8erge în oraş să cumpere un cadou.4 condiţionale ( -%ei, să fi trăit mămica, alta iar fi fost $ia(a & >. !dameşteanu, +iminea(ă pierdută4 concesive ( ă mă roage, şi tot nu $oi mai răspunde in$ita(iei lui.4 (nelit. consecutive ( A căutat să înne'unească adresa ei.. Să este numai marcă a conjunctivului în propoziţii principale imperative ( ă $ină când $rea sau în subordonate introduse prin alt element conector ( u găsesc un loc unde să mă retrag.. Conjuncţia să este înlocuită greşit în alte construcţii decât cele finale cu conjuncţia ca să sau cu locuţiunea conjuncţională pentru ca să (cu care este sinonimă când indică o relaţie finală$ u ştiu pentru ca să î(i spun.
Conjuncţiile că şi să, introducând acelaşi fel de propoziţii subordonate necircumstanţiale, participă la exprimarea opoziţiei modale posibil 3 real$ 8ă 'ucur că 5 să îl $ăd după atâ(ia ani. & ca... să, variantă contextuală a conjuncţiei să (în condiţiile intercalării unor elemente aparţinând subordonatei între termenul regent şi predicatul din subordonată introduce propoziţii necircumstan(iale6 subiective (*a lucrarea noastră în $iitor să constituie un singur organism normal şi fără a'atere , e, sen(elege de sine, un ideal. & . 9minescu, ;u'licistică4 predicative ( Ideea era
)@I
ca până la acea dată lucrarea să fie terminată.4 predicative suplimentare ( La făcut ca imediat să plece.4 completive directe ( +oreşte ca atunci când greşeşte să fie corectat.4 completive secundare ( Ion ma anun(at ca mâine să $in la şcoală.4 completive prepoziţionale (Se gândea ca atunci când nu se $a mai descurca singură să apeleze la a"utorul lui.4 atributive ( +orin(a ca ele$ii săi să reuşească era mare. şi propoziţii circumstan(iale6 finale ( Am înregistrat aceste $ersuri ca în momentele mele de singurătate să le ascult.4 consecutive ( u era aşa de nai$ă ca la propunerea lui să renun(e la acel proiect important .4 & ca să (ca şi pentru ca să marc"ează cel mai frecvent raportul final ( Am $enit ca să î(i mul(umesc., dar poate să introducă şi alte subordonate circumstan(iale precum$ consecutive ( u era atât de nai$ă ca să accepte propunerea lui.4 opoziţionale ( -rau foarte în(epate când încercam să le fac curte, pur şi simplu îmi întorceau spatele, ca să fie $esele cu al(ii. & . 5reda, Cel mai iu'it dintre pământeni4 de asemenea, ca să (nu şi locuţiunea conjuncţională pentru ca să poate introduce propoziţii subordonate necircumstan(iale, construcţii însă nerecomandate de limba literară$ subiective ( ar fi deloc imposi'il ca să ne trezim antrena(i întro catastrofă3 & >. !dameşteanu, +iminea(ă pierdută4 predicative (Solu(ia era ca să ne aştepte câte$a ore.4 predicative suplimentare ( La făcut ca să nu mai stea.4 completive directe (=oia ca să plece mai repede.4 completive secundare ( La în$ă(at ca să cânte la $ioară.4 completive prepoziţionale ( Îl punea ca să repete.4 atributive (/rdinul ca să înainteze era clar .. Ca să este o conjuncţie analizabilă care evidenţiază tendinţa de disociere funcţională a elementelor alcătuitoare$ primul component, ca, tinde să preia rolul de element de relaţie, iar să, să funcţioneze exclusiv ca marcă 3 morfem a 3 al conjunctivului.
& dacă, marcând transpunerea vorbirii directe în vorbire indirectă, poate să introducă mai multe tipuri de subordonate necircumstan(iale6 subiective ( u se ştie dacă $a $eni.4 predicative ( Între'area este dacă $a a"unge la timp. , completive directe ( u ştie dacă $a a$ea acelaşi succes ultima sa melodie .4 completive secundare ( Lam între'at dacă în(elege.4 completive prepoziţionale ( Se gândea dacă poate să plece mai repede., atributive ( Între'area dacă $a $eni îl frământa.. Când nu indică transpunerea în vorbire indirectă, dacă introduce o serie de subordonate circumstan(iale6 cel mai adesea, condiţionale ( Dacă $ei a$ea cura", îi $ei mărturisi ade$ărul.4 (pop. temporale ( Şi nu că mă laud, căci laudai fa(ă6 prin somn, nu ceream demâncare4 dacă mă sculam, nu mai aşteptam sămi deie al(ii4 şi când era de făcut ce$a trea'ă, o cam răream de peacasă . & ?. Creangă, Amintiri 4 opoziţionale ( Dacă prin pacea de la >GH Jusia a fost depărtată de la +unăre, o $edem câştigând prin răz'oiul strein de la >GK@ aproape tot ceea ce pierduse. & . 9minescu, ;u'licistică4 cauzale ( A plecat, dacă lai "ignit.4 (pop. concesive (Şi dacă o rogi, tot nu pleacă. 4 & de introduce, de asemenea, subordonate necircumstan(iale6 subiective ( u se ştie de $a $eni.4 predicative (C%estiunea este de $a răspunde. 4 completive
)@H
directe ( A între'at de/ar putea săl a"ute .4 completive secundare ( La între'at de $a putea $eni.4 completive prepoziţionale ( -l este curios de $om a"unge la o în(elegere.4 atributive ( Între'area de $a reuşi o neliniştea. şi subordonate circumstan(iale6 condiţionale ( De ştiam asta, mai 'ine şedeam acasă. & ?. Creangă, Amintiri4 concesive (Şi de mar fi 'ătut mama cu toate gardurile şi de mar fi izgonit de la casă ca pe un străin , tot naş fi rămas aşa de umilit în fa(a ei, ca atunci când ma luat cu 'ineşorul. & ?. Creangă, Amintiri4 consecutive (Căldura ia înfier'ântat fa(a şi ia înmuiat înc%eieturile de nici nui mai $ine să se mişte. & >. !dameşteanu, +iminea(ă pierdută4 circumstanţiale de relaţie (Să cercăm $inul de/ i 'un. & apud >! ?. #n structurile necircumstanţiale şi neinterogative, conjuncţiile dacă şi de pot avea o funcţie modală şi de tematizare propoziţională , introducând subiective ( Dacă team iertat o dată, asta nu înseamnă că te $oi ierta şi a doua oară., De mă $ei căuta înseamnă că mai iertat . sau completive directe ( Dacă team iertat, am făcuto pentru a(i da posi'ilitatea de a mă cunoaşte mai 'ine., reluate adesea de un substitut propoziţional (pronume cu valoare neutră şi substantive cu valoare generală în propoziţia regentă, care are funcţia sintactică a subordonatei$ aceasta, asta, o, totul4 faptul, lucrul (vezi Or/a"izarea &e-a&i% a e""ţ!i, 3.1.#.#. & decât introduce subordonate necircumstan(iale completive comparative ( -l lucrează mai 'ine decât lucrează ea., dar şi circumstan(iale de excepţie, având în asemenea construcţii valoare restrictivă ( u a făcut nimic altce$a, decât a citit.4 & locuţiunea conjuncţională după cum introduce subordonate necircumstan(iale6 completive comparative ( n lucru pe care dorim să îl realizăm este acela de a prezenta piesele la fel de di$ers şi detaliat după cum sună şi pe al'um. & ?nternet, predicative ( ;u'licul este după cum (il faci. & ?nternet, predicative suplimentare ( Am găsito după cum mio imaginam., dar şi circumstan(iale modale (Sa petrecut totul după cum neam în(eles.4 locuţiunile conjuncţionale ca şi cum, ca şi când, de parcă pot introduce subordonate necircumstan(iale6 comparative ( 8erge repede ca şi cum ar alerga.4 8ânca(i încet ca şi când a(i face o rugăciune. & ?nternet4 -ra o'osit de parcă nu dormise trei nop(i la rând., predicative ( A apro'a tot şi pe to(i este ca şi cum nu ai e7ista. & ?nternet4 +acă iai cere iertare, asta ar fi ca şi când (iai recunoaşte greşeala.4 8ia fost frică fiindcă era de parcă se uitau la un cada$ru. & ?nternet, dar şi subordonate circumstan(iale modale (*e por(i ca şi cum nu sar fi întâmplat nimic.4 Continuă să lucreze ca şi când nu ar fi nimeni de fa(ă.4 =or'eşte de parcă nu lar auzi nimeni.4 locuţiunea conjuncţională pe cât poate introduce subordonate necircumstan(iale comparative ( u este c%iar aşa de 'ogat pe cât se laudă., dar şi subordonate circumstan(iale cantitative ( e cât se poate, să păstrăm lucrurile aşa cum sunt. #n te7tul narati$, conjuncţiile subordonatoare contribuie în mare măsură la realizarea continuităţii referenţiale şi a continuităţii discursive, prin marcarea unor relaţii temporale, comparative, finale, cauzale, condiţionale etc. 'erularea evenimentelor narate este semnalată frecvent de conjuncţii şi de locuţiuni conjuncţionale subordonatoare care indică raporturi temporale de posterioritate ( până, de anterioritate ( după ce, îndată ce, odată ce etc.$ Aşa, a doua zi, au $enit la masă după ce toată lumea se aşezase. & Camil 5etrescu,
)@*
ltima noapte sau de simultaneitate (în timp ce, câtă $reme etc.4 vezi I, 9er+!. Ti-p!, 1.1; II, Cir%-(&a"ţia!! *e &i-p, 3. !numite conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale au rol metadiscursiv, contribuind astfel la coeziunea textului$ Când zic !tăinuită# e un fel de a $or'i, căci eram ma"or şi din familia noastră nimeni nu mar fi putut opri. (Camil 5etrescu, ltima noapte. Conjuncţiile subordonatoare pot avea şi rolul de a desc"ide o nouă perspectivă în planul narativ$ Încep să "udec şi atitudinea ei, ca amantă. Dacă ar fi iu'it, ar fi suferit atroce ca mine şi ea. (Camil 5etrescu, ltima noapte4 pentru valorile pragmatice, discursive ale unor conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare, vezi şi II, Co"e%&ori 'ra(&i%i )i &ra"('ra(&i%i, #, 3.
$.5. Co"0"%ţii )i !o%ţi"i %o"0"%ţio"a!e (+or*o"a&oare % e!e-e"&e %ore!a&i8e Ca elemente corelative ale unor conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale subordonatoare apar în propoziţiile regente anumite adverbe sau locuţiuni adverbiale. 'e exemplu, raportul cauzal marcat de o conjuncţie sau de o locuţiune conjuncţională, precum deoarece, fiindcă, pentru că etc., poate fi întărit de elementul corelativ de aceea (locuţiune adverbială din regentă$ entru că a cunoscut succesul, de aceea este încrezător în ceea ce face. #n corelaţie cu aceeaşi locuţiune adverbială, de aceea, conjuncţia ca să exprimă raportul final$ De aceea este aici, ca să(i e7plice ce nu ai în(eles. 9lementele corelative au rolul de a explicita şi de a întări raportul de subordonare dintre două propoziţii. 'e pildă, prezenţa corelativelor aşa (de, atât (de implică raportul consecutiv exprimat de anumite conjuncţii$ La afectat atât $ aşa de tare $estea, încât a început să plângă., Am fost aşa de surprins, că mia pierit graiul. (<. anolescu, *eme. Ca şi conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, unele elemente corelative sunt specializate în exprimarea unui anumit raport. !şa sunt adverbele totuşi şi tot, care nu pot fi corelate decât cu conjuncţia deşi sau cu locuţiunile conjuncţionale specializate c%iar dacă, măcar că etc. pentru marcarea raportului concesiv$ Deşi nu sa clasat în primele locuri, totuşi a fost mul(umit de rezultat . 'acă în relaţia de coordonare, termenii corelativi sunt cel mai adesea identici, în relaţia de subordonare, rar se întâmplă acest lucru. C"iar când există o identitate, aceasta este doar formală, pentru că, în realitate, termenul din propoziţia regentă nu este conjuncţie, ci aparţine altei clase de cuvinte . !stfel, cum cu funcţie de conjuncţie poate să fie corelat cu adverbul de timp cum6 *um a a"uns, cum sa apucat de lucru. :a fel, locuţiunea conjuncţională de ce este corelată cu locuţiunea adverbială omonimă de ce pentru a marca o comparaţie proporţională (progresivă$ De ce îl asculta, de ce se întrista. 6. CONJUNCŢIA SU:ORDONATOARE CA EPRESIE A REGI2U4UI UNUI CENTRU DE GRUP Coeziunea unui grup sintactic se poate manifesta şi prin restricţiile de selectare a conjuncţiei. Conjuncţiile subordonatoare pot impune restricţii de asociere cu modurile verbale (vezi supra, $.# sau pot fi impuse de verbul regent. !stfel, unele verbe modale, precum a putea, a $rea, a tre'ui etc., sau care dobândesc valoare modală,
)E7
cum este ai $eni, şi unele verbe inerent aspectuale (a se apuca, a continua, a începe etc. sau contextual aspectuale (a sta, a da etc. se construiesc obligatoriu cu să, conjuncţie şi totodată component al modului conjunctiv $ =reau să citesc., Se apucă să citească. !lte verbe, precum a afirma, a presupune etc. nu acceptă combinarea cu modul conjunctiv, deci cu să, ci selectează conjuncţia asertivă că6 Afirm că îl cunosc. D serie de verbe, ca a se 'ucura, a plăcea etc., acceptă însă ambele combinaţii, selecţia lui că sau a lui să corespunzând valorilor modale real vs posi'il6 8ă 'ucur că 5 să te re$ăd . %ubstantivele sau adjectivele verbale păstrează regimul verbului din care au provenit$ dorin(a să, încercarea să, rugămintea să, afirma(ia că, 'ănuiala că ( +orin(a să a"ungă la capăt era mare., doritor să, 'ucuros că 5 să ( -ra întotdeauna 'ucuros că ne $ede 5 să ne $adă..
<. RE4AŢIA CONJUNCŢIEI CU A4TE C4ASE 4EICOGRA2ATICA4E 2aporturile pe care conjuncţia le are cu alte clase lexico1gramaticale trebuie urmărite sub câteva aspecte$ ). sc"imbarea statutului morfologic al unor elemente, care ajung să funcţioneze asemenea unor conjuncţii4 6. omonimiile dintre elementele conjuncţionale şi elemente aparţinând altor clase lexico1gramaticale4 @. tendinţa unor grupări de cuvinte de a căpăta valoare de locuţiuni conjuncţionale.
<.1. Co"8er(i"i " %!a(a %o"0"%ţiei #n interiorul clasei conectorilor (conjuncţii, prepoziţii şi unele adverbe se produc adesea modificări de statut, care se explică prin particularitatea lor comună de a lega diverse unităţi sintactice. 'e exemplu, conjuncţia până are la bază prepoziţia până, ambele sugerând o limită circumstanţială (de loc, temporală sau cantitativă a acţiunii exprimate de termenul regent$ Am alergat până acolo 5 acum. vs Am alergat până am o'osit. 'upă cum limita acţiunii este exprimată la nivelul propoziţiei sau al frazei, elementul până are statut de prepoziţie, respectiv de conjuncţie. Când se combină cu o propoziţie conjuncţională, introdusă prin conjuncţia să, conectorul până, deşi se situează la nivelul frazei, are tot statut de prepoziţie, fiind centrul unui grup prepoziţional care încorporează o propoziţie$ A plecat până să vină el. (vezi II, Grp! prepoziţio"a!, #.$. 5rin fenomenul de conversiune se explică trecerea în clasa conjuncţiei a adverbelor relative când, cum, unde, care se desemantizează$ *um nu sa pregătit, a luat o notă mică. (vezi supra, $.3..
)E)
'acă unele părţi de vorbire pot deveni prin conversiune conjuncţii, conjuncţia nu îşi sc"imbă niciodată calitatea morfologică. 'oar în metalimbaj conjuncţia poate funcţiona ca substantiv, ca, de altfel, orice unitate lingvistică$ !Că# este o con"unc(ie su'ordonatoare. (ca şi !A# este o $ocală.. !numite conjuncţii, utilizate în propoziţii principale, independente, pot să1şi piardă calitatea de conector strict sintactic, dobândind rol pragmatic şi stilistic. !cest fapt este evident în următorul context$ Ce dacă nam spirit de o'ser$a(ieE Imagina(ia e totul. *a să $ezi ce gânduri po(i lega de un geamantan $ec%i, mai ales când e la mi"loc o femeie drăgu(ă. (<. anolescu, *eme, faţă de A $enit ca să îl a"ute. (circumstanţială finală. #şi pierd funcţia de conjuncţie, devenind mărci modale, şi conjuncţiile de, dacă, din propoziţiile principale optative, care, la origine, sunt, de fapt, propoziţii subordonate, dependente de o propoziţie principală subînţeleasă ( ar fi 'ine de 5 dacă$ Dear $eni $ara mai repede, Dacă aş putea să z'or . +acă îşi pierde statutul de conector şi atunci când se află în vecinătatea adverbului a'ia, indicând o valoare modală, de aproximare şi de incertitudine, ca în construcţia$ +ea'ia dacă îl mai recunosc.
<.#. O-o"i-ii "&re %o"0"%ţie )i a!&e %!a(e !ei%o/ra-a&i%a!e #n construcţiile comparative, decât este fie prepoziţie, fie adverb, fie conjuncţie. !stfel, când se combină cu un nominal căruia îi impune restricţie de caz (*u eşti mai 'un decât mine. decât este prepoziţie. #n sc"imb, când cele două nominale corespunzând comparatului şi comparantului au aceeaşi formă cazuală sau când ambele nominale sunt precedate de prepoziţie, decât are statut de adverb ( Î(i dau (ie mai mult decât altuia., Am $or'it mai mult despre mine decât despre tine.. Când stabileşte o conexiune între două verbe, decât comparativ funcţionează ca o conjuncţie$ Ion în$a(ă mai 'ine decât în$a(ă 8aria. Dmonim cu decât comparativ este semiadverbul restrictiv decât6 u $reau decât asta 5 să plec mai repede. (vezi şi A*8er+!, 5.5.#; Prepoziţia, 5.#. >ruparea ca şi din construcţiile cu sens cumulativ se comportă la fel ca locuţiunile conjuncţionale copulative cât şi, precum şi, cum şi $ n 'ulgăr mai talentat a reuşit să spargă un ultim rest de geam şi zgomotul cio'urilor sa gră'it să pul$erizeze re$eria mea 'elle poMue ca şi medita(ia mea o'osită de efortul o'iecti$ită(ii. (!. 0landiana, Autoportret4 vezi supra, #.3. :ocuţiunea conjuncţională ca şi este omonimă cu gruparea ca şi prin care se exprimă un raport comparativ de egalitate. >ruparea ca şi, substituibilă cu elementul component ca, presupune ca nominalul cu care se asociază să aibă formă de acuzativ$ Ade$ărui că to(i erau tot aşa de surprinşi de atitudinea unc%iului ca şi mine. (Camil 5etrescu, ltima noapte 3 K ca mine. ( pentru interpretarea ca adverb sau ca prepoziţie a conectorului ca în funcţie de identitatea sau de diferenţa de formă cazuală a nominalelor aflate în raport de comparaţie, vezi Prepoziţia, 5.#. 9lementele deci, aşadar, prin urmare etc., ca mărci apoziţionale, indicând o relaţie de ec"ivalenţă, sunt adverbe, nu conjuncţii, ca şi conectorii adică şi anume6 e $om întoarce acasă pe H august, deci 3 adică peste e7act două săptămâni. <.3. Grpri i"&erpre&a+i!e %a !o%ţi"i %o"0"%ţio"a!e (a %a -+i"ri !i+ere 2elaţia conjuncţiei cu alte părţi de vorbire este invocată în discutarea statutului de locuţiune conjuncţională al unor îmbinări precum în ciuda faptului că,
)E6
în ipoteza că, în cazul că, datorită faptului că, pentru moti$ul că, su' prete7tul că, cu condi(ia să etc. %e consideră că aceste grupări nu sunt locuţiuni conjuncţionale, întrucât substantivul pe care îl conţin îşi păstrează individualitatea semantică şi sintactică, dovadă fiind forma articulată (indusă de propoziţia următoare şi posibilitatea acestuia de a primi şi alte determinări$ în ipoteza fericită că, în cazul neaşteptat că etc. #n sc"imb, grupările care conţin un substantiv nearticulat, mai vec"i în limbă, manifestă mai puternic tendinţa de a deveni locuţiuni, dat fiind faptul că acestea nu mai prezintă aceleaşi posibilităţi combinatorii$ în caz că (dar şi în nefericitul caz că, pe moti$ că, pe 'ază că. Li construcţiile paralele dat fiind şi dat fiind că au un statut oscilant, fiind tratate fie ca locuţiuni (prepoziţională, respectiv conjuncţională, fie ca îmbinări libere. &orma invariabilă a lui dat ar întări interpretarea potrivit căreia ambele structuri ar fi neanalizabile, deci locuţiuni ( dat fiind rezultatul, dat fiind propunerile. #nsă faptul că în limbă circulă, conform normei literare, forme cu acord (date fiind propunerile reprezintă semnul scăderii unităţii acestor structuri, care sunt analizabile într1un circumstanţial de cauză (exprimat prin gerunziu pasiv M subiect, respectiv propoziţie subiectivă. Construcţia de unde este o îmbinare liberă a prepoziţiei de cu un adverb relativ atunci când aceasta corespunde construcţiei de acolo. #n contexte în care se poate stabili asemenea ec"ivalenţă, adverbul îşi păstrează autonomia semantică, indicând o circumstanţă de loc, iar prepoziţia indică punctul de pornire. #n situaţia în care adverbul relativ se desemantizează, gruparea de unde are statut locuţional. !stfel, de unde este locuţiune atunci când marc"ează raportul concesiv, condiţional sau opoziţional (pentru exemple, vezi supra, $.3. :a fel, pe când este o îmbinare liberă a adverbului când cu pe, când exprimă circumstanţe temporale ( e când ne plim'am, sa auzit un strigăt., e când rămâne să ne $edemE, sau locuţiune conjuncţională, când introduce o opoziţională, situaţie în care sensul temporal al lui când se şterge ( -l e %arnic, pe când ea e leneşă..
)E@
