CARACTERISTICILE CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC
● AMBIGUITAT AMBIGUITATEA EA - trăsătură a liricii contemporane - este realizată fără încărcătură de figuri de stil - efort sporit de descifrare a înţelesurilor ● EXPRESIVITATEA EXPRESIVITATEA - se realizează atât prin figuri de stil, imagini artistice, prin topică şi prozodie, cât şi prin modul modul specific al fiecărui poet de de a folosi materialul lexical al limbii. ● SUGESTIA - principala caracteristică a limbajului poetic simbolist, prin care, cu ajutorul simbolurilor şi al imaginilor artistice, este construit mesajul. ● REFLEXIVITATEA REFLEXIVITATEA - tendinţa de a filozofa pe marginea unei stări existenţiale - poetul se avântă în formule generalizatoare despre lume, viaţă, destin.
!"#$%# &'%#"("# ● )'*+&')* - mesajul mesajul poetic poetic este sugerat sugerat de de corespon corespondeţa deţa dintre dintre realitat realitatea ea exteri exterioară oară şi cea interioară - cult ultiva ivarea rea sim simbo bolu lullu'
● "*($%')* - prezenţa prezenţa temelor temelor şi motivelor motivelor specifice specifice romantism romantismului uluiunive universul, rsul, geniul, natura, iubirea, luna, noaptea - prima primatul tul sentim sentiment entelo elor, r, a pasiun pasiunii ii şi a sentimen sentimentel telor or putern puternice ice - imaginaru imaginarull romanti romanticc cuprinde cuprinde alternarea alternarea trecutului trecutului cu prezent prezentul, ul, realul realul cu imaginarul, terestrul cu astralul ● %"(/'0'$(&')* - istoria istoria şi şi folcloru folclorull reprezi reprezintă ntă domeniile domeniile relevante relevante ale specificu specificului lui unui unui popor, la care se adaugă componenta componenta sa spirituală, religia - clasic clasicism ismul ul formei formei catr catrene ene sau sau terţi terţine ne şi păstra păstrarea rea tutu tuturor ror elementelor de prozodie ritm, rimă, măsură.
● */#"$')* - respingere respingereaa modele modelelor lor clasice clasice,, ruptura ruptura cu tradiţ tradiţia ia şi şi dorinţa dorinţa de inova inovare re - difi dificu cult ltat atea ea deco decodă dării rii me mesa saju julu luii - simpli simplitat tatea ea stilul stilului ui şi cara caracte cterul rul refle reflexiv xiv al al lirism lirismulu uluii ● $#*/#"$')* $ic1ita )tănescu - limbajul limbajul liric se înnoie înnoieşte şte profund, profund, devenind devenind pentru pentru unii unii poeţi poeţi nu un un mijloc, ci un scop în sine, cum este 2lupta3 cu verbul necuvintele lui $ic1ita )tănescu - subtilita subtilitatea tea metaforelo metaforelor, r, insolitul insolitul imaginilor imaginilor artistice, artistice, ambiguit ambiguitatea atea împunsă până la nonsens
● ("%4 5#%'4 -
rapo raport rtul ul crea creato toru rulu luii cu cu ope opera ra sa ilustr ilustreaz eazăă proces procesul ul creaţ creaţiei iei şi şi valoar valoarea ea opere opereii de artă artă exprim exprimare areaa propri propriilo ilorr convin convinger gerii despr despree poezie poezie şi şi poet poet ilus ilustr trea ează ză liri lirism smul ul subi subiec ecti tivv
● 5#6'# &'"'4 - exprim exprimare areaa directă directă a sentim sentiment entelo elor, r, fără fără ajutor ajutorul ul person personaje ajelor lor - mărcile mărcile lexico-gra lexico-gramati maticale cale care evidenţia evidenţiază ză prezenţa prezenţa eului liric ● /#)"'#"#( - prezen prezentar tarea, ea, cu ajutor ajutorul ul imagin imaginilo ilorr vizu vizuale ale - substantiv substantivele ele ident identifică ifică detalii detalii ale ale cadrului cadrului,, în timp ce adjecti adjectivele, vele, cu valoare de epitet, au rolul de a spori expresivitate ● &'"')* )!+'#%'7 - discur discurss liric liric perso personal nal,, rostit rostit cel cel mai mai adese adeseaa la pers persoan oanaa ' - discurs discurs de tip confesiv confesiv,, specific specific poeziei poeziei inceputuri inceputurilor lor şi poezie poezieii romantice ● &'"')* +'#%'7 - discurs discurs liric liric în care care subie subiectivi ctivitate tateaa eului eului este este disimu disimulată lată,, iar autorul autorul comunică cu cititorul prin intermediul intermediul unor măşti măşti sau roluri lirice lirice
LISTĂ OPERE LIMBA ROMÂNĂ – BACALAUREAT PROZA SCURTĂ BASMUL 8 POVESTEA LUI HARAP HARAP ALB 8 '. "#($94 8 '. NUVELA REALISTĂ PSIHOLOGICĂ 8 MOARA CU NOROC 8 )&(7'' NUVELA ROMANTICĂ ISTORICĂ 8 AL. LĂPUŞNEANUL 8 . $#9"!66' NUVELA FANTASTICĂ 8 &( 0'94$' 8 *. #&'(/# POVESTIREA 8 HANUL ANCUŢEI ANCUŢEI (CEALALTĂ (CEALALTĂ ANCUŢĂ 8 *. )(/7#($! ROMAN ROMAN MODERN SUBIECTIV PSIHOLOGIC INTERBELIC 8 8 . ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI 8 5#%"#)! ROMAN REALIST OBIECTIV INTERBELICDE TIP BALZACIAN 8 8 9. 4&'$#)! ENIGMA OTILIEI 8 8 *. ROMAN REALIST OBIECTIV POSTBELIC 8 MOROMEŢII 8 5"#/( 8 &. "#+"#($! ROMAN REALIST OBIECTIV INTERBELIC 8 ION 8 DRAMATURGIE 8 '.&.("(9'(&# COMEDIE 8 O SCRISOARE PIERDUTĂ 8 DRAMĂ MODERNĂ 8 IONA 8 *("'$ )"#)! POEZIE ROMANTISM 8 FLOARE ALBASTRĂ 8 *. #*'$#)! ALBASTRĂ 8 SIMBOLISM 8 PLUMB 8 9. +(7'( 8 &. MODERNISM 8 EU NU STRIVESC COROLA COROLA DE MINUNI A LUMII 8 +&(9( 8 %. ("9:#6' MODERNISM 8 TESTAMENT 8 MODERNISM 8 RIGA CRPTO CRPTO ŞI LAPONA ENIGEL ENIGEL 8 '. +("+! MODERNISM 8 &#('4 %;$4"4, %;$4"4, '!+'"#( 8 $. )%4$#)! 8 7. 7'!&#)! TRADIŢIONALISM 8 ÎN GRĂDINA GHETSEMANI GHETSEMANI 8 TEORETIC DACIA LITERARĂ MODERNISMUL ŞI EUGEN LOVINESCU JUNIMEA ŞI TITU MAIORESCU
POVESTEA LUI HARAP-ALB de 'on reangă - comentariu 8 5ublicat in anul <=>>, în revista ?onvorbiri &iterare?, ?5ovestea lui :arap-(lb?, de 'on reangă, este o sinteză a basmului românesc, în care sc1ema folclorică este preluată în liniile ei esenţiale@ lupta dintre bine şi rău, existenţa unui mezin, care i se substituie lui Aăt-Arumos, probele la care este supus şi nunta ca final fericit. peră narativă în proză, în care realitatea este transfigurată în fabulos, iar personajele poartă valori simbolice, bas!" este o specie literară străvec1e, prezentă atât în literatura populară, cât şi în cea cultă, basmul cult având ca particularităţi reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul şi specificul limbajului. Titlul basmului B5ovestea lui (rap (lb3 sugerează caracterul fabulos al operei?povestea?, dar şi caracterul său iniţiatic@ :arap-(lb este numele sub care eroul trece prin toate probele, care îi aduc desăvârşirea umanăB:arap3- rob, B(lb3 8 nobil. Tema basmului este iniţierea unui tânăr care parcurge drumul de la stadiul de novice, la acela de om total. (stfel, basmul lui reangă întruneşte trăsăturile unui bildungsroman. Motivele specifice sunt superioritatea mezinului, călătoria, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria. Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor părinteşti, eroul fiind nevoit să refacă experienţa tatălui, pe care calul îl purtase, în tinereţe, prin aceleaşi locuri. Cntâlnirea cu )pânul este, deci, o reluare a veşnicului conflict dintre cele două forţe, simboluri ale binelui şi răului. Perspectiva narativă a basmului aparţine unui narator omniscient, care subiectivizează prin intervenţii directe sau prin folosirea dativului etic. $araţiunea este realizată la persoana a '''-a. %e1nica narativă folosită este te1nica înlănţuirii cronologică şi cauzală a secvenţelor. Reperele temporale sunt neprecizate ?în vremurile acelea?, situând întâmplările în atemporalitate, iar reperele spaţiale se configurează prin locuri şi fiinţe fantastice sau personaje@ 5ădurea )pânului, 9rădina !rsului, 5ădurea erbului. Acţiunea se desfăşoară liniar, succesiunea secvenţelor fiind redată prin înlănţuire.
Incipitul acestui basm se deosebeşte de formula iniţială a prototipului
folcloric, compusă din doi termeni@ unul care atestă o existenţă ?( fost odată? şi altul care o neagă ?ca niciodată?.?5ovestea lui :arap-(lb? începe cu formula ?(mu cică era odată?, care pune povestea pe seama spuselor cuiva, fără a o nega, intrarea în text făcându-se prin ?era odată un craiul care avea trei feciori...?. %ot în incipit se regăsesc două motive literare specifice basmului@ cel al fraţilor despărţiţi şi al împăratului fără moştenitori. Finalul este înc1is şi compensator,ca la basmul tradiţional. dată iniţierea înc1eiată, eroul reintră în posesia paloşului, primeşte recompensape fata Cmpăratului "oş şi împărăţia, şi îşi sc1imbă statutul socialdevine împărat, fapt ce confirmă maturizarea acestuia. a şi în cazul incipitului, reangă inovează formula finală pentru că aduce un element de originalitate, introducând o referire critică la adresa societăţii naratorului@?iar pe la noi, cine are bani mănâncă, iar cine nu, se uită şi rabdă3. ?5ovestea lui :arap-(lb? urmăreşte formarea unui tânăr pentru a-şi dobândi dreptul de a deveni conducător şi pentru a-şi forma o familie. (ceastă călătorie se realizează în trei etape. 5rima este pregătirea şi anticipează drumul de iniţiere. )fânta /uminică, simbol al experienţei acumulate, îl învaţă pe fiul de crai cum să dobândească calul, paloşul şi 1ainele de mire ale tatălui săusimboluri ale legăturii cu strămoşii. ea de-a doua etapă, drumul de iniţierede formare, cuprinde proba podului, rătăcirea prin 5ădurea )pânuluispaţiul labirintic, sc1imbarea indentităţii eroului prin vicleşug, care are loc în fântână, şi cele două probe la care este supus de către )pân@ aducerea sălăţilor din 9rădina !rsului şi pielea bătută cu nestemate a erbului. /in toate aceste probe, :arap-(lb iese învingător, graţie ajutorului primit de la )fânta /uminică. ea de-a treia etapă este cea mai grea şi înc1eie drumul de maturizare a eroului. (cesta trebuie să se descurce singur)fânta /uminică dispare din basm şi să o aducă pe fata Cmpăratului "oş. /upă ce trece cu succes de această probă cu ajutorul celor cinci prieteni, al furnicilor şi a albinelor, :arap-(lb este ucis de )pân, decapitarea şi învierea eroului fiind ultima treaptă a iniţierii. Personajele basmului 25ovestea lui :arap-(lb3 sunt purtătoare ale unor valori simbolice@ binele şi răul în diversele lor ipostaze, personajele antagonice şi simbolice care le reprezintă fiind :arap-(lb şi )pânul. &a construcţia celor două personaje contribuie fabulosul, care este tratat în mod realist@ nici :arap-(lb nu se confundă cu Aăt-Arumos, ci este un om care are calităţi şi defecte, şi nici )pânul nu este zmeu, ci o fiinţă umană însemnată de natură prin lipsa bărbiiexpresie a bărbăţiei.
(mândoi sunt nişte personaje ?deg1izate?@ :arap-(lb este un fiu de împărat ascuns sub 1aine de slugă, iar )pânul este ?răul necesar?, deg1izat în fecior de împărat. HarapAlb este personajul !"#$%#!&', !")&*$#+) # !$# al basmului lui reangă. #roul săvârşeşte un act de iniţiere în vederea formării lui pentru viaţă. (utorul îşi scoate personajul din tiparele clasice, pentru că renunţă la perfecţiunea eroului şi îl introduce în categoria oamenilor simpli. 'niţial, personajul lui reangă este timid, ruşinos şi lipsit de curaj. "eacţia sa atunci când raiul îi ceartă pe fraţii mai mari, este evidenţiată de către narator prin #a$a#%&$'(a$&a )'$&#%*. %ot acum găsim o trăsătură definitorie a personajului, milostenia, care face ca el să fie alesul. Cntâlnirea cu )pânul constituie episodul-c1eie în evoluţia ulterioară a personajului. Cn pădure, el trăieşte sentimentul de frică şi neputinţă şi nesocoteşte sfatul tatălui său, luându-l în slujba sa pe )pân. !rmează momentul crucial@ cel al supunerii prin vicleşug. $aiv, fiul de împărat coboară în fântână la îndemnul )pânului. (colo, el renunţă la originea sa nobilă pentru a porni fără nimic în lupta cu destinul. /in acest moment, :arap-(lbun oximorom este eroul care va lupta şi va birui cu bunătatea inimii sale, nu cu mândria eroului perfect. #l apare ca un om simplu, modest, calităţi apreciate de toţi cei din jurul lui, spre deosebire de )pân, ale cărui defecte omeneşti îl duc la pierzanie@ rău, antipatic, arogant. (jutat mai mult de sfatul )fintei /uminici, :arap-(lb va da cele dintâi probe de curaj şi de bărbăţie, nu fără ezitări şi slăbiciuni omeneşti. Cn cea de-a treia probă, călătoria prin locuri pustii şi greu accesibile constituie un permanent prilej de cunoaştere pentru erou, care ţnţelege că fiinţele cele mai neinsemnate furnicile, albinele îţi pot fi de folos. /e asemenea, :arap-(lb poate constata ciudăţeniile fiinţelor umane şi variatatea indivizilor, dovedind toleranţă şi sociabilitate. 5e drumul de întoarcere, el se îndrăgosteşte de fata Cmpăratului "oş, dar rămâne loial )pânului, considerând că datoria este mai presus de sentimentele lui. (junşi la 7erde Cmpărat, tânăra îl demască pe )pân.(cesta nu are demnitatea zmeilor, care se recunosc învinşi, şi îi taie capul lui :arap-(lb. #xperienţa capitală prin care trece eroul se petrece în sens invers celor din fântână@ ?moare? sluga şi ?se naşte? împăratul. !p"nul întruc1ipează forţa răului în basm, un fel de 6meul-6meilor care seamănă în lume teroare, răutate şi violenţă. #l este personaj negativ specific basmului şi
întruc1ipează nedreptatea, răutatea, minciuna - trăsături condamnate în orice basm popular sau cult. mul spân este prin naştere un om rău, viclean peste măsură, nu se dă în lături să păcălească un ?boboc? nepriceput, lipsit de experienţă cum era mezinul craiului şi-l atrage în capcana din fântână prin minciuni şi tentaţii ce dovedesc o bună cunoaştere de oameni. %răsăturile lui morale reies în mod indirect din faptele sale şi din relaţiile cu celelalte personaje. 'mpostor şi grosolan, se comportă ca un stăpân tiran, considerând că slugile seamănă cu animalele. /in proprie experienţă, ştie că ?să te ferească /umnezeu, când prinde mămăliga coajă?, deoarece el, obraznic şi prost crescut, cum vede că ?i s-au prins minciunile de bune? si că este primit cu toate onorurile de către împăratul 7erde, devine ameninţător cu sluga, îi dă o palmă, cu scopul ?să facă pe :arap-(lb ca să-i ieie şi mai mult frica?. 7ăzându-se ajuns urmaş la tronul împărătesc, )pânul devine arogant şi lăudăros, însuşindu-şi toate meritele lui :arap-(lb, ba mai mult, fălinduse că ştie să fie stăpân adevărat şi să-şi strunească slugile. a mo#uri #e e$punere , spre deosebire de basmul popular, unde predomină naraţiunea, basmul cult presupune îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi cu descrierea. N&"&/#0$& este dramatizată prin dialog, iar individualizarea acţiunilor şi a personajelor se realizează prin amănuntelimbaj, gesturi. D#&'*0' susţine evoluţia acţiunii şi caracterizarea personajelor. D+%"#"& conturează indicele spaţial şi personajele prin portretistică. "egistrele stilistice oral, popular şi regional conferă originalitate limbajului, care diferă de al naratorului popular prin specificul integrării termenilor. &imbajul cuprinde termeni şi expresii populare, regionale, ziceri tipiceproverbe, zicători. !morul se realizează prin ironie, porecle şi apelative caricaturale, scene comice, expresii populare. ralitatea stilului se realizează prin expresii narative tipice, exprimarea afectivă în propoziţii interogative şi exclamative, dativul etic şi inserarea de fraze ritmate sau versuri populare. B5ovestea lui :arap-(lb3 scrisă de 'on reangă este un basm cult, deoarece prezintă reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul şi specificul limbajului, însă, asemenea basmului popular, pune în evidenţă idealul de dreptate, de adevăr şi de cinste.
MOARA CU NOROC de 'oan )lavici - comentariu $uvela B*oara cu noroc3 a fost publicată în <==<, în volumul de debut B$ovele din popor3, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului. B*oara cu noroc3 de 'oan )lavici este o +!,&"* , adică o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă, un plan narativ central, intriga şi conflictul sunt bine conturate iar personajele relativ puţine pun în evidenţă personajul principal, complex, puternic individualizat. $uvela aparţine $&a"'s!"!' clasic prin imaginea veridică a realităţii sociale la începutul secolului al DD-lea, în (rdealE tema şi motivele aparţin realismuluiE conflictul predominant interior, dar şi socialE fixarea exactă în timp şi spaţiu de la începutul opereiE determinarea socială a personajelor şi complexitatea acestoraE stilul sobrul, uneori impersonal şi perspectiva narativă şi tipul de narator omniscient, omniprezent şi neimplicat %ot de realism ţine şi interesul pentru analiza psi1ologică +!,&"* s'./"/0'#*, prin temă, conflictul predominant interior, investigarea psi1ologică a personajului, folosindu-se ca te1nică analiza psi1ologică şi monologul interior. Titlul capătă valenţe ironice. uvântul B*oara3 este sinonim cu B1an3, motiv frecvent în literatura interbelică. Aixează indicele spaţia predominant. uvântul Bcu noroc3, raportat la desfăşurarea evenimentelor, capătă o încărcătură ironică pentru că spaţiul se dovedeşte a fi nefast pentru familia protagonistului. Tema susţine caracterul realist, dar şi pe cel psi1ologic al nuvelei@ efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei de înavuţire, în contextul societăţii ardeleneşti de la începutul secolului al DD-lea. (lte teme se mai întâlnesc în nuvelă sunt tema familiei, a destinului şi tema iubirii. %ema este conturată şi de motive specifice realismului, cum ar fi motivul 1anului sau al banului. Conflictul este predominant psi1ologic, cuprinde zbuciumul interior al personajului între dorinţa de înavuţire şi dorinţa de a rămâne om cinstit. Cn
plan secundar se dezvoltă şi un conflict social, determinat de dorinţa eroului de a-şi sc1imba statutul social, iar pe de altă parte relaţia dintre el şi &ică. Perspectiva narativă a nuvelei este obiectivă, viziune din spate, aparţinând unui narator omniscient, omniprezent şi neimplicat, narator la persoana a '''-a. %e1nica narativă folosită este te1nica înlănţuirii cronologică şi cauzală a secvenţelor. (cţiunea se desfăşoară la sfârşitul secolului D'D, început de secol DD, pe parcursul unui an, având ca reper temporal două evenimente cu rezonanţă religioasă. )fântul 91eorg1e şi 5aştele. a reper spaţial întâlnim vestul (rdealului, între 'neu şi (rdeal, la B*oara cu noroc3. &ungimea de text impresionantă , include, conform spuselor lui 9eorge ălinescu, un subiect de roman. )tructurată în <> capitole, fără titlu, include un singur plan narativ care are o desfăşurare liniară şi ascendentă până la un punct culminant. #xpoziţiunea are dimensiuni neobişnuite. 'ncipitul şi finalul conferă simetrie structurii compoziţionale% (mbele sunt realizate prin te1nica punctului de vedere, incluzând vorbele bătrânei care fixează normele morale între care vor evolua personajele şi se constituie în vorbele naratorului. Cn e$poziţiune, descrierea drumului care duce la B*oara cu noroc3, realizată în manieră realistă, prin te1nica detaliului semnificativ şi a locului în care se află cârciuma, redă un peisaj. S#)"#& #$%#!#)0'0# %0 1#$&'0' se realizează prin descrierea drumului. )imbolistica iniţială a drumului se completează, în final, cu sugestia drumului vieţii care continuă şi după tragedia de la *oara cu noroc. (pariţia lui &ică, şeful porcarilor şi al turmelor de porci, care tulbură ec1ilibrul familiei, constituie intriga în manieră realistă, prin utilizarea te1nicii detaliului, relatarea amănuntului semnificativ. &ică are un orgoliu de stăpân şi îşi impune încă de la început regulile. &esfă'urarea acţiunii se concentrează în jurul procesului înstrăinării cârciumarului faţă de familie, analizat cu măiestrie de )lavici. /evine mo1orât, violent, îi plac jocurile crude, are gesturi de brutalitate neînţeleasă faţă de (na, pe care o ocrotea până atunci. 5rin intermediul monologului interior, sunt redate frământările personajului în proza lui )lavici, relaţia specifică realistă între individ şi mediul din care provine ia forma relaţiei individ-colectivitate. Punctul culminant coincide cu momentul în care 91iţă ajunge pe ultima treaptă a degradării morale. 91iţă îşi aruncă soţia în braţele lui &ică, (na i se dăruieşte lui &ică, deoarece acesta este un Bom3, pe când 91iţă Bnu e decât muiere îmbrăcată în 1aine bărbăteşti3. ând se întoarce şi realizează
acest lucru, 91iţă o ucide pe (na, iar el, la rândul lui, este ucis de "aţiu, în numele lui &ică. &ezno#ăm"ntul este tragic. !n incendiu provocat de oamenii lui &ică mistuie cârciuma. 5entru a nu cădea viu în mâinile lui 5intea, &ică se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. )ingurele personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii. Cn nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe comple$itatea personajelor . )lavici este un observator imparţial al vieţii rurale, înzestrat cu un spirit realist desăvârşit, anticipând astfel te1nica lui "ebreanu. $umărul personajelor nuvelei este redus, însă acestea sunt bine conturate, realiste şi determinate social. /acă la început personajele sunt antagonice, acestea ajung până la sfârşit personaje complementare. G2#/3 este cel mai complex personaj din nuvelistica lui )lavici, al cărui destin ilustrează consecinţele nefaste ale setei de înavuţire. L#%3 rămâne egal cu sine@ Bun om rău şi primejdios3. Cn sc1imb, A$& suferă transformări interioare, care îi oferă scriitorului posibilitatea unei fine analize a psi1ologiei feminine. 5ersonaj secundar, jandarmul P#$)& urmăreşte pedepsirea lui &ică pe căi legale, motiv pentru care se asociază cu 91iţă. B3)"4$& # %!###, personaje episodice, supravieţuiesc incendiului pentru că sunt singurele fiinţe inocente şi morale. $aratorul obiectiv îşi lasă personajele să-şi dezvăluie trăsăturile în momente de încordare, consemnându-le gesturile, limbajul, prezentând relaţiile dintre ele #a$a#%&$'(a$& '+)'$&#%* . /e asemenea, realizează portrete sugestive#a$a#%&$'(a$& )'$&#%*E detaliile fizice relevă trăsături morale sau statutul social ex@ portretul lui &ică. )unt utilizate şi '1"/a#& )& '+,&s%'0a2'& s'./"/0'#* dialogul, monologul interior, stilul indirect liber, notaţia gesticii, a mimicii şi a tonului vocii. 5ersonajul principal al nuvelei, ()iţă, evoluează de la tipicitate, sub determinate socialăcârciumarul dornic de avere, la individualizare, sub determinarea psi1ologică şi morală. #l parcurge un traseu al dezumanizării, cu frământări sufleteşti şi ezitări. #zită între cele două căi, simbolizate de (navalorile familiei, iubirea, Bliniştea colibei3 şi de &icăbogăţia, atracţia malefică a banilor. )e arată slab în faţa tentaţiilor şi sfârşeşte slab. )tatutul social se sc1imbă, din cizmar ajunge cârciumar, fiind capul familiei. Fi profilul psi1ologic se sc1imb. /acă la începutul nuvelei 91iţă are curajul de a-şi modifica destinul, mândria îl face să nu mai suporte batjocura oamenilor. #ste 1otărât, nesocoteşte sfaturile bătrânei, impunânduşi punctul de vedere, 1otărând destinul familiei. #ste cinstit, 1arnic, realizează în scurt timp din B*oara cu noroc3 un loc popular. Cşi iubeşte
familia, îi place să stea de vorbă cu oamenii care poposesc la cârciumă, se face respectat, iar în mentalitatea comună, 1anul încetează să mai fie B*oara cu noroc3, ci ajunge să se numească Bcârciuma lui 91iţă3. #ste demn şi curajos, îl înfruntă pe &ică precaut, avertizându-l pe acesta din urmă asupra faptului că ar fi mai bine să-l aibă prieten decât duşman. /erularea evenimentelor îl face să vadă că nu are decât două soluţii@ să rămână cinstit şi să plece de la 1an sau să intre în jocul necurat al lui &ică. 91iţă se sc1imbă, &ică reuşind să stârnească în el dorinţa de înavuţire. /evine ursuz, irascibil, se îndepărtează de familie şi îi consideră o piedică în calea înavuţirii şi nu răspunde încercărilor (nei de a-i spune ce anume îl frământă. Cşi conştientizează sc1imbarea şi are remuşcări, frământările personajului observându-se prin monolog. "egretă că s-a îndepărtat de (na şi încearcă să reaprindă sentimentul iubirii. )e consideră un tată nevrednic, ticălos, însă devine ezitant şi nu-şi duce până la capăt intenţia. Ci este frică de &ică şi devine din ce în ce mai dependent de acesta. probă majoră a gradului de dezumanizare a personajului este mărturia falsă de la procesul lui &ică, în urma căruia acesta scapă. (cest moment constituie ruptura definitivă dintre el şi (na, ea ştiind că 91iţă a depus mărturie mincinoasă. $u-l pârăşte, suportând violenţele verbale şi fizice ale acestuia. /orinţa de înavuţire îl face să devină ucigaş. (ceastă dorinţă este dublată de un sentiment de răzbunare, născută din gelozie. *oartea personajului este o consecinţă firească a faptelor lui, o pedeapsă pe care autorul o aplică lui 91iţă pentru că a încălcat principiile morale. *ijloacele de caracterizare pe care )lavici le utilizează pentru a-l caracteriza pe 91iţă sunt cele specifice. C&"&%)"#5&"& 6#"%)3 se realizează prin monologul interior, prin autocaracterizare, prin intermediul celorlalte personale&ică, (na, bătrâna, 5intea şi de narator. 5redomină %&"&%)"#5&"& #$6#"%)3 , realizată prin faptele personajului, atitudini, limbaj, mimică, relaţia cu celelalte personaje. !n alt personaj al nuvelei este *ică, personaj secundar, liniar, care stă sub semnul demonicului. (cesta are o influenţă nefastă asupra tuturor personajelor. #ste )ămădău, şeful porcarilor, dar şi tâl1ar. )pre deosebire de 91iţă, naratorul îi realizează un portret fizic şi vestimentar detaliat, care pe de o parte îi trădează caracterul maleficoc1i verzi, sprâncene împreunate, îşi muşca colţul mustăţii, iar pe de altă parte sugerează faptul că personajul îşi obţine veniturile din afaceri necuratevestimentaţia. (utocaracterizarea subliniază caracterul violent,
crud, cinic, şi părerile celorlalte personaje, (na fiind cea care intuieşte influenţa malefică a lui &ică. m care impune frică, are tendinţa de a-şi intimida convorbitorii. Aără scrupule, omoară omoară fără niciun fel de remuşcare, singur afirmând că uneori simte dorinţa de sânge cald. #ste un bun psi1olog, întăreşte dorinţa de înavuţire a lui 91iţă pe care p aţâţă permanent, este invidios pe 91iţă pentru că are o familie şi de aceea o distruge treptat, încălcând orice normă morală. %răieşte după propriile legi, fapt care face să fie perceput ca un om de temut, influent, are relaţii sus-puse. #ste un disimulat, ascunzându-şi cu abilitate intenţiile. /in punctul de vedere al lui 5intea, singura lui slăbiciune sunt femeile. omportamentul lui faţă de copiii (nei contrastează cu ticăloşenia personajului şi nu reuşeşte să-l umanizeze. (re influenţă distrugătoare asupra tuturor personajelor cu care intră în contact. #ste puternic, orgolios, preferând să-şi pună capăt zilelor într-un mod violent, decât să fie prins de 5intea. (ceastă trăsătură este evidenţiată şi de (na, care, comparativ cu 91iţă, îl consideră un bărbat adevărat. *oartea personajului este o pedeapsă adusă răului absolut. A+a3 personaj feminin secundar, reprezintă condiţia femeii din acea perioadă, supunându-se necondiţionat dorinţei lui 91iţă de a se muta la *oara cu noroc. a statut social, este soţia lui 91iţă, mamă a doi copii. 5ortretul fizic se conturează încă din expoziţietânără, frumoasă, fragilă, îşi iubeşte familia, este răsfăţată de către soţul ei şi consideră că 91iţă a făcut o alegere bună. *aturitatea personajului se dovedeşte în momentul în care intuieşte caracterul malefic al lui &ică, avertizându-şi soţul. bservând sc1imbarea lui 91iţă, încearcă să-l salveze, rugându-l să-i mărturisească ceea ce-l frământă. "elaţia dintre cei doi începe să se răcească, la aceasta adăugându-se violenţa verbală şi fizică pe care 91iţă o manifestă faţă de (na şi faţă de copii. ând 91iţă neglijează afacerile de la *oara cu noroc, (na este cea care preia conducerea, contrazicând îndoiala mamei. Cn momentul în care 91iţă depune mărturie mincinoasă la proces, (na se înstrăinează definitiv de acesta, intrând în jocul seducţiei făcut de &ică. #ste un fin psi1olog, simte că ceva se va întâmpla şi refuză să plece de 5aşti împreună cu bătrâna şi copiii, rămânând la 1an. "ănită de gestul lui 91iţă, (na încalcă normele familiale şi, într-un gest de răzbunare, i se dăruieşte lui &ică. (cesta este motivul pentru care autorul o pedepseşte printr-o moarte violentă, fiind ucisă de către soţul ei. a mo#uri #e e$punere predomină naraţiunea obiectivă la persoana a '''-a, monologul interior evidenţiază natura psi1ologică a nuvelei şi descoperă frământarea interioară a personajelor, dialogul contribuie la
stabilirea relaţiilor dintre personaje şi dinamizează discursul narativ, iar descrierea conturează indicele spaţial şi personajele prin portretistică. !tilul este sobru, lipsit de încărcătură stilistică, iar limbajul este autentic ardelenesc, acesta contribuind la realizarea atmosferei. pera literară B*oara cu noroc3 de 'oan )lavici este o nuvelă realistă deoarece oglindeşte viaţa socială şi de familie în satul ardelenesc de la sfârşitul secolului al D'D-lea, importanţa acordată banului, cât şi personaje tipice, reprezentative pentru lumea ardelenească din perioada evocată.
ALE4ANDRU LĂPUŞNEANUL de ostac1e $egruzzi - comentariu 8 $uvela 2(lexandru &ăpuşneanul3 este prima +!,&"* $/a+%'#* )& '+s'$a2'& 's%/$'#* din literature română, o capodoperă a speciei şi un model pentru creaţiile apărute ulterior de acest tip. (pare în primul volum al revistei 2/acia literară3 la GH ianuarie <=IH, alături de articolul-program al romantismului românesc, răspunzând astfel uneia dintre direcţiile prevăzute de *i1ail Jogălniceanuistoria ca sursă de inspiraţie. $uvela este o specie a genului epic care include un singur fir narativ, intriga şi conflictul sunt bine continurate iar accentual cade pe individualizarea personajelor, nu pe acţiune. 2(lexandru &ăpuşneanul3 este o +!,&"* 's%/$'#* prin temă şi motiv literar central, sursele de inspiraţie specifice, prin conflict şi personaje atestate documentar şi prin culoarea epocii. #ste şi o +!,&"* $/a+%'#* deoarece are ca şi caracteristici tema şi motivul central, prin antiteza ca mijloc de conturare a personajelor, prin excepţionalul personajului creat şi a situaţiilor în care este pus şi prin descrierile cu caracter documentar, şi nu estetic. $egruzzi preia o serie de evenimente şi întâmplări din 2&etopiseţul 0ării *oldovei3 al lui 9rigore !rec1e, cum ar fi revenirea la tron a doua oară a lui (lexandru &ăpuşneanul, întâmpinarea domnitorului, incendierea cetăţilor, omorârea celor I> de boieri, îmbolnăvirea şi moartea lui (lexandru
&ăpuşneanul la etatea :otin prin otrăvire şi cele două replici ale mottourilor pe care le aşează în capitolele < şi I 2/acă voi nu ma vreţi, eu vă vreu3 şi 2/e mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu3 5entru a amplifica conflictul, $egruzzi apelează la licenţa istoricăabatere de la adevărul istoric, introducând două personaje, *oţoc şi )toici, care nu mai erau în viaţă în timpul celei de-a doua domnii a lui &ăpuşneanul. $uvela are ca temă lupta pentru putere în epoca medievală, în timpul celei de-a doua domnii a lui (lexandru &ăpuşneanul în *oldova. Motivul literar central este tipic romantic, şi anume răzbunarea ca pedeapsă. Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal. 5rincipalul conflict, cel 7)"#" , este de ordin politic@ lupta pentru putere între domnitor şi boieri. onflictul +%0$6&" , între domnitor şi *oţocboierul care îl trădase, particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului, fiind anunţat în primul capitol şi înc1eiat în cel de-al '''-lea. onflictul +%#&' , între boieri şi domnitor, este limitat la revolta mulţimii din capitolul al '''-lea. Perspectiva narativă este obiectivă, aparţine unui narator omniscient, omniprezent şi neimplicat. $araţiunea este realizată la persoana a '''-a. a te1nică narativă, putem remarca înlănţuirea cronologică şi cauzală a secvenţelor narative. In#icele temporale 'i spaţiale sunt determinate istoricmijlocul secolului al D7'-lea, în cea de-a doua domnie a lui (lexandru &ăpuşneanul, la cetatea de scaun a *oldovei , )uceavaE în al patrulea capitol, cetatea :otin. !tructura compoziţională este clasică, ec1ilibrată şi simetricăprin incipitul şi finalul care aparţin naratorului. 'nclude patru capitole, fiecare precedat după moda romantică de câte un motto. apitolele se constituie în momentele subiectului. C&!#)'0' I curpinde &5/('2'!+&a întoarcerea lui (lexandru &ăpuşneanul la tronul *oldovei, în
C&!#)'0' III conţine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau excepţional, concretizându-se în !+#%!" #!"'+a+% al nuvelei@ participarea şi discursul domnitorului la slujba religioasa de la *itropolie, ospăţul de la palat şi uciderea celor I> de boieri, omorârea lui *oţoc de către mulţimea revoltată şi 2leacul de frică3 pentru doamna "uxanda. Cn %&!#)'0' &' IV-'& este înfăţişat )&(+/)*8+%!", moartea tiranului prin otrăvire. /upă patru ani de la cumplitele evenimente, &ăpuşneanul se retrage în cetatea :otinului. +olnav de friguri, domnitorul este călugărit, după obiceiul vremii. /eoarece când îşi revine, ameninţă să-i ucidă pe toţi, doamna "uxanda acceptă sfatul boierilor de a-l otrăvi. Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice@ personaje excepţionale în situaţii excepţionale. *ajoritatea personajelor sunt reale, atestate istoric. )unt construite pe baza antitezei romantice &$*'#%-doamna "uxanda 8 6$#%-(lexandru &ăpuşneanulE 8#" )"363)" -*oţoc 8 8#" !&)"#) -)pancioc şi )troici. Ale$an#ru *ăpu'neanul este personajul principal al nuvelei, personaj eponim şi romantic. 5ersonaj excepţional, acţionează în situaţii excepţionalede exemplu, scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui *oţoc scena morţii domnitorului otrăvit. #ste tipul domnitorului tiran şi crud, cu voinţă puternică, ambiţie şi fermitate în organizarea răzbunării împotriva boierilor trădători, aceasta fiind unica raţiune pentru care s-a urcat pentru a doua oară pe tronul *oldovei. aracterizat indirect prin faptele şi atitudinile sale, &ăpuşneanul se dovedeşte un bun cunoscător al psi1ologiei umane. !n exemplu ar fi atitudinea lui faţă de *oţoc, pe care-l cruţă pentru a se folosi de el în aplicarea planului de răzbunare. /eţine arta disimulării, scena din biserică fiind foarte semnificativă în acest sens@ îmbrăcat 2cu mare pompă domnească3 se înc1ină pe la icoane, sărută moaştele sfântului, îl ia martor pe /umnezeu pentru căinţa de a fi comis crime, citează din +iblie, în timp ce pregăteşte cel mai sadic omor din câte comisese 8 piramida de capete tăiate ale celor I> de boieri ucişi la ospăţul domnesc. #ste inteligent, dar perfid, reuşind să-i păcălească pe boieri, să manevreze pe oricine şi să-şi ascundă adevăratele planuri de răzbunare, pe care le pune în aplicare cu o satisfacţie deosebită. aracterizarea indirectă, prin faptele, vorbele şi atitudinile personajului conturează mai ales cruzimea, care este trăsătura dominantă a lui (lexandru &ăpuşneanul. 5rintre faptele cumplite, putem enumera@ leacul de frică, linşarea lui *oţoc, ameninţarea cu moartea a propriei familii, omorârea celor I> de boieri şi piramida de capete. *oartea violentă, prin
otrăvirea lui &ăpuşneanul de către blânda lui soţie, este o plată binemeritată pentru cruzimea sa. *odalităţile caracterizării directe de către narator contrurează portretul fizic şi moral, realizat prin redarea înfăţişării, a gesturilor şi a mimicii personajului. elelalte personaje îl caracterizează şi ele în mod direct.. &oamna Ru$an#a este un personaj secundar, de tip romantic, construit în antiteză cu &ăpuşneanul@ angelic-demonic, bândeţe-cruzime. #ste fiica lui 5etru "areş şi reprezintă statutul femeii în #vul *ediu. )e căsătoreşte cu (lexandru &ăpuşneanul doar din dorinţa boierilor. #a nu acţionează din voinţă proprie nici când îi cere soţului său să înceteze cu omorurile, nici când îl otrăveşte. /eşi în #vul *ediu femeia 8 c1iar soţie de domn 8 nu avea prea multe drepturi, doamna "uxanda înfăţişează în nuvelă un caracter slab, care pune în lumină, prin contrast, voinţa personajului principal. a mo#uri #e e$punere , naraţiunea şi descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv limitându-şi intervenţiile. aracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor în text, de realizarea scenică a secvenţelor narative, de utilizarea predominantă a dialogului şi de minima interveţie a naratorului prin consideraţii personale. /escrierile au valoare documentară, nu epică. /escrierea cetăţii :otinului, cu motive romanticecetatea pustie, stâncile, are funcţie simbolică. !tilul narativ se remarcă prin sobrietate, concizie, ec1ilibru între termenii ar1aici şi neologici, o mare frecvenţă a gerunziului. )tilul indirect alternează cu stilul direct, realizat prin dialog şi intervenţie izolată. *imbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare şi concentrează atitudini, redă trăsături în mod indirect, prin replicile memorabile2/acă voi nu ma vreţi, eu vă vreuM3. Aiind o operă literară istorică în contextul literaturii paşoptiste, 2(lexandru &ăpuşneanul3 este o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiului romanticinpiraţia din istoria naţională, dar şi prin specie, temă, personaje excepţionale în situaţii excepţionale, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicii şi al scenelor.
HANU ANCUŢEI de *i1ail )adoveanu - comentariu 2Aântâna dintre plopi3 face parte din volumul 2:anu (ncuţei3 de *i1ail )adoveanu, publicat în
Atmosfera povestirii ţine de modul în care naratorul regizează o
anumită tensiune, suspansul pe tot parcursul povestirii, pentru a capta atenţia ascultătorilor sau cititorilor. (cţiunea se desfăşoară alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. Cntr-o toamnă, $eculai 'sac duce vinuri în ţinutul )ucevei ţi face popas la :anu (ncuţei. 5limbându-se călare pe malul râului *oldova, întâlneşte un grup de ţigani care se scaldă. #ste întţmpinat de :asanac1e, un bătrân cerşetor, care o alungă fără succes din calea boierului pe *arga, o ţigăncuţă de opsrezece ani e$poziţiunea. Arumuseţea fetei îl tulbură şi le dă celor doi câte un ban de argint intriga. Aata îl caută la 1an a doua zi pentru a-i arăta ciuboţelele cumpărate cu banul primit. (poi tinerii petrec o noapte la fântâna dintre plopi şi îşi promit o nouă întâlnire de dragoste la întoarcerea lui de la 5aşcani, unde trebuia să îşi vândă marfa. ( doua întâlnire la fântână are un final tragic. Cndrăgostită, fata îi mărturiseşte ca :asanac1e o trimisese la 1an ca să-l seduca, iar panul era ca ţiganii să-l omoare şi să-i ia banii de pe marfă. &%A. /eşi este conştientă că o vor omorî pentru că i-a trădat, fata îl avertizeză asupra pericolului. %ânărul fuge călare, scapă cu viaţă, dar o prăjină aruncată de urmăritori îi scoate un oc1i punctul culminant . Cnsoţit cu făclii de cărăuşii de la 1an care auziseră strigătele sale, revine la fântâna dintre plopi, unde sângele proaspăt de pe colacul de piatră este semnul că fata fusese ucisă cu cruzime şi aruncată în fântână #ezno#ămantul . (utenticitatea naraţiunii este susţinută prin relatarea la persoana ' şi prin intervenţia (ncuţei, unul dintre ascultători, care adevereşte întâmplarea ştiută de la mama ei. 5ersonajul-narator relatează întâmplarea din perspectiva tânărului neştiutor, dar reprezentarea faptelor este însoţită de analiza şi condamnarea lor, din perspectiva maturului, din cauza consecinţelor tragice. (cesta foloseşte cuvinte dure pentru autocaracterizare 2boiac3, 2ticălos3. T8+*$!" N&#!"a' Isa# are defectele specifice vârste@ neştiinţa şi nesocotinţa. 5rima întâlnire cu ţiganii şi cu fata care umblă prin apă în fusta ei roşie este relatată din perspectiva tânărului, care nu vede capcana în această 2întâmplare3. %ânărul crede că trăieşte etapele unei idile superficiale, dar se vede întins în plasa întinsă de ţigani. 5lăteşte nec1ibzuinţa sa cu lumina unui oc1i. )capă cu viaţă tot datorită tinereţii@ calităţile fizice şi seninătatea inconştientă. &icărul de conştiinţă se aprinde prea târziu, iar
manifestările lui sunt regretul şi autocondamnarea. %ânărul este #a$a#%&$'(a% 9+ /) '+)'$&#%, prin fapte, limbaj, comportament şi gesturi. P/$%$&%!" 6'('# a" +a$a%/$!"!' este realizat de la intrarea personajului în scenă venirea la 1an, vestimentaţia reflectând statutul social, indicat şi în formula de adresare folosită de comisul 'oniţă 2căpitani de mazili3. (erul demn şi tragic al căpitanului de mazili se datorează rangului nobiliar şi tristeţii. 7enirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la 1an. #l povesteşte din dorinţa de a revedea trecutul pentru a-l înţelege, căci pierdere oc1iului îi dă puterea vizionară. /eşi fântâna dintre cei patru plopi s-a dărâmat, el o poate vedea. Arumoasa Ma$0a este eroina tragică a acestei poveşti de iubire. ondişia ei umilă, ţigăncuşă care se lasă folosită de grupul nomad pentru a-i jefui pe călătorii dornici de aventuri trupeşti, este umanizată şi metamorfozată de puterea dragostei adevărate. (flată în situaţia limită de a se supune legii nescrise a cetei sau de a-l salva pe bărbatul iubit, ea alege jertfa de sine. 5ersonaj romantic, acţionează în situaţii excepţionale. Aapta ei o plasează într-un plan moral superior faţă de tânărul nesăbuit, de unde şi caracterul etic al povestirii. 5ersonajul este #a$a#%&$'(a% '+)'$&#% , prin fapte, gesturi şi statut social, şi )'$&#% de către personajul-narator, care-i realizează portretul fizic. &egătura simbolică dintre fiinţa ei şi elementul acvatic este prezentă la fiecare întâlnire cu personajul-narator. Aata 2"ăsare3 din apă şi va sfârşi în acelaşi element. )emnificaţia fântânii cu patru plopi este de centru al lumii, loc sacru care însă nu-i mai protejează pe îndrăgostiţi, fiind pângărit de vina fiecăruia şi sortit pieirii. (pa fântânii se amestecă cu sângele, iar în plan simbolic, iubirea cu moartea. a mo#uri #e e$punere predomină naraţiunea subiectivă la persoana a '-a care se îmbină cu dialogul şi scurte pasaje descriptive. BAântâna dintre plopi3 este povestire deoarece este o naraţiune subiectivizată, care se limitează la relatarea unui singur fapt epic, o întâmplare de dragoste din tinereţe.
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE3 :NTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI de amil 5etrescu - comentariu 8 "omanul B!ltima noapte de dragoste, întâia noapte de război3, scris de amil 5etrescu, aparţine realismului psi1ologic şi răspunde cerinţelor modernismului formulate de #ugen &ovinescu. #ste un $/a+ /)&$+ )& %' s!b'&#%', '+%&$b&"'# deoarece are ca şi caracteristici tema citadină, relaţia dintre instanţele comunicării, unicitatea perspectivei narative, te1nicile narative, tipul de personaj şi te1nicile de analiză psi1ologicămonolog, introspecţie, timpul prezent şi subiectiv, fluxul conştiinţei, memoria afectivă, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul şi autenticitateaprezenţa jurnalului şi a unor documente ale epocii prezente în subsolul paginii, valorificarea a două experienţe existenţiale, considerate de personajul narator Bdefinitive3. B!ltima noapte de dragoste, întâia noapte de război3 este şi un $/a+ s'./"/0'# prin temă, conflictinterior, protagonisto conştiinţă problematizantă şi prin utilizarea unor te1nici de individualizare a personajului. Titlul este format din două părţi si anticipează structura compoziţională a romanului. Aiecare partea a titlului se poarte constitui in titlu al cărţilorE fixează cele două teme majore ale romanului. uvântul Bnoapte3 capătă semnificaţii simbolice, semnificând căutările interioare ale personajului principal. Tema romanului este drama intelectualului camilpetrescian însetat de absolut. Conflictul este predominant interior. )e naşte din discrepanţa dintre lumea ideilor în care trăieşte personajul şi viaţarealitatea socială. #ste şi un conflict exterior, ca reflex al primului, prin care se conturează o imagine veridică a realităţii româneşti înainte de 5rimul "ăzboi *ondial. Perspectiva narativă este subiectivă şi unică, aparţinând unui narator personaj. 7iziunea este Bîmpreună cu3, iar naraţiunea se realizează la persoana '. Te)nicile narative sunt moderne, preluate din romanul francez al lui *arcel 5roustte1nici proustiene. %e1nica memoriei involuntare presupune relatarea întâmplărilor în ordinea aleatorie a memoriei, iar in cadrul te1nicii
fluxului de conştiinţă, personajul devine centrul de conştiinţă al romanului, el analizând semnificaţia fiecărei întâmplări. Timpul 'i spaţiul sunt mobile , se modifică şi se nuanţează în funcţie de trăirile interioare ale personajului. #xistă două niveluri ale timpului, timpul obiectiv cronologic5rimul "ăzboi *ondial şi timpul subiectiv psi1ologictimpul rememorării. "omanul este structurat +n #ouă părţi intitulate Bărţi3. &egătura dintre ele se realizează printr-un artificiu compoziţional prezent în primul capitol, şi anume introducerea timpului subiectiv psi1ologic în timpul obiectiv cronologic. 5ropriu-zis, prima carte debutează cu cel de-al doilea capitol. 'ncipitul se constituie în primul capitol şi se află în simetrie cu finalul, pentru că se pleacă dintr-o realitate obiectivă şi se termină cu aceeaşi realitate se începe cu povestea de iubire şi se înc1eie cu sfârşitul poveştii . Ainalul romanului este desc1is, dând posibilitatea cititorului unor multiple interpretări, iar pe de altă parte, eroul camilpetrescian trebuie supus unor alte experienţe existenţiale. "omanul modern de tip proustian promovat de amil 5etrescu impune şi un nou tip de personaj , o conştiinţă lucidă, analitică, intelectualul, inadaptabilul superior. Pa$%'#!"a$'%*2'"& )& #/+s%$!#2'& a &$s/+a1!"!' 9+ $/a+!" s'./"/0'# sunt înlocuirea corespondenţelor artificiale dintre portretul fizic şi cel moral cu detalii semnificative în trăirile personajuluiE interesul spre conflictul şi portretul interior, prin analiză şi introspecţieE interesul asupra lumii interioare, la nivelul conştiinţeiE utilizarea te1nicilor moderne de analiză psi1ologicăintrospecţia, monologul interior, fluxul conştiinţei, memoria afectivă. 5ersonajul principal din romanul ?!ltima noapte de dragoste, întâia noapte de război?, ,tefan ()eorg)i#iu- identificându-se în totalitate cu autorul amil 5etrescu , este un personaj-narator, deoarece relatează la persoana ' şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. )tudent la Ailozofie, cu un statut social modest, căsătorit cu o colegă studentă la &itere, având aceeaşi condiţie materială. fire reflexivă, care analizează cu luciditate realitatea din jurul său, construindu-şi o lumea ideală, abstractă, care intră în contradicţie cu realităţile sociale. /ialogul de la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului, care consideră că ?cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt?. (stfel, prin memorie involuntară , se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste, pe care o consemnează 9$ jurnalul de
front: ?#ram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la !niversitate şi bănuiam că mă înşeală?. #ste în căutarea absolutului în orice experienţă de viaţă, scriitorul confruntându-l cu două experienţe pe care le consideră definitive. P$'a &5&$'&+2* este cea a iubirii înşelate. rede că #la este femeia perfectă şi coincide cu acel tipar de idealitate pe care si-l crease. 'ntervine descrierea pe care o face asupra #lei, considerând-o unică. 5entru Ftefan 91eorg1idiu, iubirea este un proces de autosugestie, el însuşi prezentând etapele care au dus la această iubire. uplul stă sub ideea perfecţiunii şi trăieşte în armonie până în momentul în care eroul primeşte moştenirea de la unc1iul %ac1e 91eorg1idiu. 'nteresul #lei pentru moştenire şi încercarea de implicare în viaţa mondenă îl fac pe Ftefan 91eorg1idiu să descopere o altă faţă a ei. 5rocesul de înstrăinare este dublat de o analiză continuă şi c1inuitoare pe care o face fiecărui gest al #lei. #xcursia la dobeşti este o secvenţă narativă care evidenţiază c1inul lăuntric al personajului şi constituie apariţia /omnului 9., avocat obscur dar bărbat monden, în prim-plan motiv al c1inurilor lui 91eorg1idiu, acestea amplificându-se pe măsura disimulării. #l masc1ează totul printr-o veselie excesivă, suferind o dramă a geloziei. "elaţia cu #la capătă o întorsătură imprevizibilă, include despărţiri şi împăcări repetative, 91eorg1idiu încercând să descopere certitudinea că #la este infidelă. Cn relaţia celor doi, certitudinea infidelităţii este dată c1iar de 91eorg1idiu, care aduce în patul conjugal o prostituată cu care #la îl descoperă. (ltădată, vine acasă şi nu o găseşte pe #la, o caută înnebunit pe străzi, este 1otărât să divorţeze, dar renunţă în final pentru că descoperă un bileţel de la verişoara sa (nişoara, care o c1eamă pe #la în seara aceea să doarmă la ea. %reptat, personajul suferă un proces de dezumanizare, salvarea venind odată cu izbucnirea 5rimului "ăzboi *ondial, când Ftefan 91eorg1idiu se înrolează ca voluntar. A )/!a &5&$'&+2* este războiul absolut, şi anume confruntarea cu moartea. Cn calitate de sublocotenent, descoperim firea polemică a lui Ftefan 91eorg1idiu, revoltat de realităţile frontului, idealizate de instituţiile şi de presa vremii. (cest sentiment polemic este dublat de cel al responsabilităţii vieţii acestora. dată izbucnit războiul, acesta devine o dramă colectivă în care este implicat şi Ftefan 91eorg1idiu. )entimentele ca frica, dorinţa de a fugi, de a se ascunde, devin comune şi nu favorizează oamenii indiferent de statutul social sau intelectual. apitolul elocvent în acest sens , care surprinde
imaginea monstruoasă a războiului , este intitulat sugestiv B$eacoperit pământul lui /umnezeu3. /in această experienţă, 91eorg1idiu iese modificat, salvat ca om. "ănit şi spitalizat, se întoarce în +ucureşti, are certitudinea înşelării, dar nu-l mai interesează şi se desparte de #la, lăsându-i casele de la onstanţa, banii, adică tot trecutul. !nii critici literari consideră că Ftefan 91eorg1idiu nu poate fi considerat un învins , deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-< dezumanizeze. #l se înalţă deasupra societăţii mesc1ine, trăind o experienţă morală superioară , aceea a dramei omenirii, silită să îndure un război tragic şi absurd. #ste, de altfel, singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. .la este personajul feminin al romanului, subiectiv, perceput din punctul de vedere al lui Ftefan 91eorg1idiu. #ste studentă la &itere, cu o situaţie materială modestă. ea mai frumoasă fată din !niversitate, curtată de mulţi colegi, îl alege pe 91eorg1idiu, cu care se căsătoreşte, acesta devenind centrul universului ei. 5are să corespundă prototipului de femeie ideală perceput de Ftefan 91eorg1idiu, şi de aceea este considerată de acesta ca fiind o femeie unică. 5rimirea moştenirii oferă o altă faţetă a #lei, percepută în mod acut de către personajul narator. %răsăturile morale reies, indirect, din referirile lui Ftefan, care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă, fiecare gest, dorind să aibă certitudinea iubirii #lei. "elaţia dintre cei doi cunoaşte suişuri şi coborâşuri, care duc treptat la înstrăinarea celor doi. #la apare ca o fiinţă interesată de latura materială, , atrasă de viaţa mondenă şi vinovată de infidelitate, atenţia ei îndreptându-se spre /omnul 9. 5rincipalul mo# #e e$punere este naraţiunea confesională cu caracter de confesiune. *onologul interior evidenţiază natura psi1ologică a romanului şi frământarea interioară a personajului, dialogul contribuie la stabilirea relaţiilor dintre personaje şi dinamizează discursul narativ, introspecţia conştiinţei şi a sufletului, retrospecţia, autoanaliza şi autointrospecţia, scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului, cauzat de aspiraţia spre absolut. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate, sobrietate, frază scurtă şi nervoasă, este analitic şi intelectualizat . !tilul este anticalofil , iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă, ?ca într-un proces verbal?. pera literară B!ltima noapte de dragoste, întâia noapte de război3 este un roman modern de tip subiectiv, psi1ologic, deoarece arată drama
intelectualului camilpetrescian însetat de absolut, conturată într-o manieră modernă, alături de te1nici narative şi te1nici de analiză psi1ologică modernă.
ENIGMA OTILIEI de 9eorge ălinescu - comentariu 8 pera literară B#nigma tiliei3, scrisă de 9eorge ălinescu şi apărută în anul
"omanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor@ destinul tiliei, al lui Aelix, al membrilor clanului %ulea, al lui )tănică etc. Cn incipitul romanului sunt prezentate principalele personaje, sugerează conflictul şi trasează principalele planuri epice. Ainalul este înc1is prin rezolvarea conflictului şi este urmat de un epilog. !imetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea străzii şi a casei lui moş ostac1e, din perspectiva lui Aelix, străinul din familia 9iurgiuveanu, în momente diferite ale existenţei saleadolescenţa şi zece ani mai târziu, Bdupă război3. Acţiunea romanului începe cu venirea tânărului Aelix, orfan, absolvent al &iceului 'nternat din 'aşi, la +ucureşti, în casa unc1iului şi tutorelui său legal, pentru a urma Aacultatea de *edicină. ostac1e 9iurgiuveanu este un bătrân avar, care o creşte în casa lui pe tilia *ărculescu, fiica sa vitregă, cu intenţia de a o înfia. (glae o consideră un pericol pentru moştenirea fratelui ei. .$poziţiunea este realizată în metoda realist-balzaciană@ situarea exactă a acţiunii în timp şi spaţiu, detaliile topografice, descrierea străzii în manieră realistă, fineţea observaţiei şi notarea detaliului semnificativ. )trada şi casa lui moş ostac1e sugerează contrastul dintre pretenţia de confort şi bun gust a unor locatari bogaţi, burg1ezi, şi realitatea@ inculţiaspectul de Pitsc1, amestecul de stiluri ar1itectonice, zgârciţicase mici, cu ornamente din materiale ieftine, snobiimitarea ar1itecturii clasice, delăsătoriurme vizibile ale umezelii şi ale uscăciunii, impresia de paragină. 5ătruns în locuinţă, Aelix îl cunoaşte pe unc1iul său, un omuleţ straniu care îl întâmpină cu un bâlbâit 3 $0-$0 +)3 $#$# &#%#, $0 %0$+% 3, pe verişoara tilia şi asistă la o scenă de familie@ jocul de table. )unt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare şi fiziologice. #ste prezentată, în mod direct, starea civilă, statutul în familie, elemente de biografie. %oate aceste aspecte configurează mediul neprimitor, cele două planuri narative şi conflictul. "eplicile (glaei anticipează conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a tiliei motivează ataşamentul faţă de Aelix. Intriga se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund şi în #esfă'urarea acţiunii @ istoria moştenirii lui ostac1e 9iurgiuveanu şi destinul tânărului Aelix )ima. ompetiţia pentru moştenirea bătrânului avar este un prilej pentru observarea efectelor, în plan moral, ale obsesiei banului. +ătrânul nutreşte iluzia longevităţii şi nu pune în practică nici un proiect privitor la asigurarea viitorului tiliei, pentru a nu c1eltui. lanul %ulea urmăreşte succesiunea
totală a averii lui, plan periclitat ipotetic de înfierea tiliei. )tănică "aţiu urmăreşte să parvină, vizează averea clanului %ulea, dar smulge banii lui moş ostac1e, personajul susţinând în fond intriga romanului. (lături de avariţie şi de parvenitism, sunt înfăţişate aspecte ale familiei burg1eze@ relaţia dintre părinţi şi copii, relaţia dintre soţi, căsătoria, orfanul. C3+3)"#& face parte din preocupările unor personaje ca (urica, %itise tulbură erotic şi trăieşte o scurtă experienţă matrimonială, 5ascalopol doreşte să aibă o familie şi se însoară cu tilia, )tănică se însoară cu limpia pentru zestrea niciodată primită, Aelix se va căsători, ratând prima iubire. +anul perverteşte "'&/#& 6#$)" +/# . )tănică se căsătoreşte pentru a-şi rezolva situaţia materială, dar nu îşi asumă rolul de soţ şi de tată. Cn clanul %ulea, lucrurile stau inverse@ (glae conduce autoritar, )imion brodează, mai târziu fiind abandonat în ospiciu. M)#;0' !&)"$#)3/## este înfăţişat diferenţiat. O"1&$## au doi protectori@ ostac1e şi 5ascalopol. 5lanul formării tânărului Aelix, student la *edicină, urmăreşte experienţele trăite de acesta în casa unc1iului său, în special iubirea adolescentină pentru tilia. #ste gelos pe 5ascalopol, dar nu ia nicio decizie, pentru că primează dorinţa de a-şi face o carieră. tilia îl iubeşte pe Aelix, dar după moartea lui moş ostac1e, îi lasă tânărului libertatea de a-şi îndeplini visul şi se mărită cu 5ascalopol, care îi poate oferi înţelegere şi protecţie. Cn #ezno#ăm"nt aflăm că 5ascalopol i-a redat cu generozitate tiliei libertatea de a-şi trăi tinereţea, ea devenind soţia unui conte exotic. tilia rămâne pentru Aelix o imagine a eternului feminin, iar pentru 5ascalopol o enigmă. limpia este părăsită de )tănică, iar (urica nu-şi poate face o situaţie. 5entru portretizarea personajelor , autorul alege )2$#%& 8&'5&%#&$3 & 6+%"#"## mediului şi fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter. 5ortretul balzacian porneşte de la caracteristici clasiceavarul, ipo1ondrul, gelosul, cărora realismul de conferă dimensiune socială şi psi1ologică, adăugând un alt tip uman, arivistul. "omanul realist tradiţional devine o adevărată comedie umană, plasând în context social !"+$&<' )#!#%. %endinţa de generalizare conduce la realizarea unei tipologii@ moş ostac1e 8 avarul iubitor de copii, (glae 8 B 8&8& &8+'0)3 13"3 %0+0" 9$ "30 3, (urica 8 fata bătrână, )imion 8 dementul senil, %iti 8 debil mintal, infantil şi apatic, )tănică "aţiu 8 arivistul, tilia 8 coc1eta, Aelix 8 ambiţiosul, 5ascalopol 8 aristocratul rafinat.%ot din clasicism este preluat triung1iul amoros.
trăsătură a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. *oş ostac1e nu este un avar dezumanizat. #l nu şi-a pierdut instinctul de supravieţuirec1eltuieşte pentru propria sănătate şi nutreşte o iubire paternă pentru tilia. 5ascalopol o iubeşte pe tilia în acelaşi timp patern şi viril. 5rin )2$#%& 1%&'#53"## , caracterul personajelor se dezvăluie progresiv, pornind de la datele exterioare existenţei lormediul, descrierea locuinţei, a camerei etc.. Cn mod )'$&#%, autorul dă lămuriri despre gradele de rudenie, starea civilă, biografia personajelor reunite la începutul romanului. aracterele dezvăluite iniţial nu evoluează pe parcursul romanului, dar trăsăturile se îngroaşă prin acumularea detaliilor în #a$a#%&$'(a$&a '+)'$&#%*prin fapte, gesturi, replici, vestimentaţie, relaţii între personaje. Feli$ crescuse la internat, fiind orfan de mamă, şi este nevoit să vină în casa lui ostac1e 9iurgiuveanu, tutorele său legal, pentru a-şi continua studiile de *edicină. 5e fiica vitregă a lui moş ostac1e, tilia *ărculescu, Aelix şi-o amintea vag, din vremea copilăriei. (ceasta îl surprinde plăcut, la prima ei apariţie, iar prin oc1ii tânărului este realizat primul portretul fizic al acesteia@BAelix privi spre capătul scării ca spre un cer desc1is şi văzu în apropierea lui :ermes cel vopsit cafeniu, un cap prelung şi tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri3. 5ortretul ei apare conturat în opoziţie cu cel al (uricăi, BCnsă în trupul subţiratic, cu oase delicate ca de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă şi pătată a (ureliei, era o mare libertate de mişcări, o stăpânire desăvârşită de femeie3. /tilia reprezintă nenumăratele feţe ale ideii de feminitate, fiind, de asemenea, şi cel mai modern personaj al romanului, atât prin te1nica de realizarepluriperspectivism, cât şi prin problematica sa existenţială. )pirit artistic, studentă la onservator, tilia se va apropia de Aelix încă din momentul sosirii acestuia în casă. 5entru că nu îi pregătise nicio camera, tilia îl duce pe Aelix în camera sa, spaţiul său intim, prilej pentru el să descopere personalitatea fascinantă şi imprevizibilă a fetei. (cesta observă 1aine, cărţi, parfumuri, partituri aruncate la întâmplare, &$#"& 8&'5&%#&$3 fiind elocventă în acestă scenă. (mândoi se dezvoltă de-a lungul romanului, însă afecţiunea stabilită încă de la început se păstrează. Aiind prima lui dragoste, Aelix o transformă pe tilia într-un ideal feminin. omportamentul derutant al fetei, dar mai ales gesturile foarte familiare şi tandre ale acesteia, îl descumpănesc însă. tilia însăşi recunoaşte cu sinceritate faţă de Aelix că este o fiinţă dificilă şi se autocaracterizează astfel@ Be tânăr de vârsta mea îţi înc1ipui că m-ar iubi pe mine aşa cum suntQ )unt foarte capricioasă, vreau să fiu liberăM
#u am un temperament nefericit, mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată.3 #xistenţa lor şi preocupările de ordin intelectual aproape că nici nu se intersectează cu cele ale membrilor familiei. Aelix este în permanenţă gelos pe 5ascalopol, pe care îl acuză de sentimente nu tocmai paterne faţa de cea pe care el o iubeşte. Cn momentul în care 5ascalopol vine s-o ia pe tilia la teatru, Aelix este deranjat nu de veselia fetei, ci de Bsatisfacţia reţinută3 a bărbatului, Bcare nu se clasa deloc printre sentimentele paterne3. iudată i se pare şi înclinaţia tiliei, Bo prietenă de vârsta lui3, pentru un bărbat atât de matur. 5ermanent această relaţie dintre tilia şi 5ascalopol îl va contraria pe tânăr. )entimentele care se înfiripă de la început între ei pornesc de la o apropiere firească între doi tineri, dar şi de la o grijă reciprocă între doi orfani, ce simt nevoia să se apere unul pe celălalt. tilia devine o obsesie pe care, în funcţie de nevoile sale, Aelix o dărâmă şi o reconstruieşte, fără a fi capabil de generozităţi sentimentale prea mari. tilia concepe iubirea în felul aventuros al artistului, dăruire şi libertate absolută, pe când Aelix este dispus să aştepte oricât până să se însoare cu ea. /iferenţa dintre ei şi posibilitatea de a reprezenta o piedică în calea realizării profesionale a lui Aelix o fac pe tilia să îl părăsească şi să aleagă o căsnicie cu 5ascalopol. #şecul în dragoste îl maturizează, dându-i putere să nu renunţe la carieră. Aelix înţelege că, într-o astfel de societate, dragostea nu mai este un sentiment pur, iar căsnicia devine o afacere, nu o împlinire a iubirii. 1iar el Bse căsători într-un c1ip care se c1eamă strălucit şi intră, prin soţie, într-un cerc de persoane influente?. a mo#uri #e e$punere predomină naraţiunea obiectivă la persoana a '''-a, dialogul conferă veridicitate şi concentrare epică, descrierea spaţiilor şi a vestimentaţiei susţine impresia de univers autentic, iar prin observaţie şi notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirectă a personajelor. B#nigma tiliei3 este un roman realist balzacian prinEprezentarea critică a unor aspecte ale societăţii bucureştene de la începutul secolului al DD-lea, motivul paternităţii şi al moştenirii, structură, specificul secvenţelor descriptive, realizarea unor tipologii, însă depăşeşte modelul realismului clasic, prin spiritul critic şi prin elemente ale modernismuluiambiguitatea personajelor, te1nicile moderne de caracterizare etc.
MOROMEŢII de *arin 5reda - comentariu 8 5rimul roman scris de *arin 5reda, B*oromeţii3, este alcătuit din două volume, publicate la doisprezece ani distanţă@ în , volumul al ''-lea. #ste un $/a+ $&a"'s% /b'&#%', /s%b&"'# deoarece are ca şi caracteristici imaginea veridică a satului românesc din âmpia /unării înaintea celui de-al /oilea "ăzboi *ondial, perspectiva narativă, aspectul monografic, simetria incipit-final şi crearea unei tipologii. Titlul B*oromeţii3 aşază familia în centrul romanului, însă evoluţia şi criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul românesc al vremii. Tema generală a romanului este libertatea morală a individului în lupta cu istoria#ugen )imion şi dispariţia unui mod de viaţă sub presiunea timpului istoric. (lte teme prezentate în roman sunt tema familiei, iubirea, timpul şi criza comunicării Conflictul romanului este in principal unul &5%&$'/$, între două moduri de viaţă, simbolic reprezentate de satul moromeţian din volumul ' şi satul Bgroapă fără fund3 din volumul al ''-lea. #ste conflictul intrigii ţărănimii şi al lui 'lie *oromete. onflictul '+%&$'/$ este resimţit de 'lie *oromete şi determină o dramă a paternităţii. Perspectiva narativă este obiectivă, include viziunea din spate a unui narator neimplicat, care relatează la persoana a '''-a. 7iziunea lui este completată în primul volum de cea a naratorilor reflectori'lie *oromete, iar în al doilea volum de cea a naratorilor martoripersonaje-martori ai evenimentelor, pe care le relatează ulterior altora. a te)nici narative, întâlnim in primul volum te1nica decupajuluidiscursul narativ include multe scene cu valoare de simbol, iar în cel de-al doilea volum te1nica rezumativăcu eliminări de fapte şi întoarceri în timp. V/"!!" I include trei secvenţe epice, intitulate simbolic de #ugen )imion Bina3, B5rispa3 şi B)ecerişul3. 5rima începe într-o sâmbătă seara şi continuă până a doua zi după-amiaza, a doua conflictul direct dintre 'lie şi fiii săi iar a treia surprinde satul în febra secerişului. )imetria compoziţională este dată de tema timpului prezentă în incipit şi final. Cn incipit, timpul este răbdător, iar în final, timpul nu mai avea
răbdare. #ste un timp înşelător, care crează iluzia că viaţa curge în tiparele ei ar1aice, dar care va sc1imba istoria şi care va duce la dispariţia ţăranului tradiţional, în volumul al ''-lea. 'ncipitul fixează coor#onatele spaţiale 'i temporale alea acţiuniisatul )iliştea 9umeşti, înaintea celui de-al /oilea "ăzboi *ondial. (cţiunea se desfăşoară pe 603 !'&$0"# $&"&)#; . 7iaţa moromeţilor, ameninţată de destrămare şi viaţa comunităţii săteşti, surprinsă în momentele ei specificeaspecte monografice. D's#!$s!" +a$a%', se concentrează în jurul unor s#&+&; !cena cinei ilustrează o realitate rurală, importantă în conturarea imaginii monografice a satului tradiţionalist. (re un triplu rol în cadrul romanului, pretext pentru a prezenta personajele eponime. (nticipează tensiunile din familie şi se constituie în aspect monografic. 'lie *oromete pare a domina o familiei formată din copii proveniţi din două căsătorii, învrăjbiţi din cauza averii. (şezarea în jurul mesei sugerează evoluţia ulterioară a conflictului. ei trei fraţi vitregi, 5arasc1iv, $ilă şi (c1im, stăteau pe partea dinafară a tindei, ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se ridice de la masă şi să plece. &ângă vatră, stătea atrina, iar lângă ea îi avea pe copiii făcuţi cu *oromete, $icuale, 'linca şi %ita. 'lie *oromete stătea deasupra tuturor, pe pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare în parte. V/"!!" II este format din cinci părţi şi prezintă destrămarea satului tradiţional. !rmăreşte două momente istorice necesare la nivelul satului@ "eforma (grară de la
înzestrat cu spirit meditativ şi contemplativ. %ipologic, este ţăranul patriar1al. M/)a"'%*2'"& )& #a$a#%&$'(a$& a &$s/+a1!"!' sunt )'$&#%&de către narator 8 Bbărbat între două vârste, căsătorit de două ori, tată a şase copii, mai în vârstă decât atrina cu
P'3%"& ;"8# este o pasiune pentru ţăranul mucalit 3 care profită de orice întâlnire cu câte cineva pentru a sta la taclale, deşi singurul cu care putea vorbi cu adevărat era prietenul său, ocoşilă, în tovărăşia căruiap ierdea ceasuri întregi, spre supărarea atrinei. 5ărăsit de atrina şi de fiii lui, rămâne la bătrâneţe cu fata cea mică, 'linca. (propiindu-se de vârsta de =H de ani, slăbit şi împuţinat la trup, *oromete, cu ciomagul în mână, rătăceşte în neştire pe lângă garduri, pe câmp, până când, într-o zi, a fost adus cu roaba acasă. Catrina, personaj secundar, ilustrează condiţia femeii în mediul rural. )tatutul ei este precizat în scena cinei, prin #a$a#%&$'(a$& )'$&#%* 2mamă a patru copii, trei cu 'lie *oromete şi o fată dintr-o altă căsătorie 8 (lboaica, care era la părinţii fostului soţ3. #a moşteneşte de la acesta pământul din care vinde o parte în timpul căsătoriei cu 'lie *oromete, cu promisiunea că va trece casa pe numele ei. (pare ca o femeie copleşită de treburile casei, ironizată de soţ şi dispreţuită de copiii vitregi. I+)'$&#% , este caracterizată prin fapte, atitudini, relaţiile cu celelalte personaje. Aemeie gospodină, creşte copiii lui *oromete, îngrijeşte de treburile casei şi este creştină, aproape 1abotnică. #ste în conflict cu 'lie *oromete, pe de o parte prin refuzul de a trece casa pe numele ei, iar pe de altă parte prin atitudinea diferită faţă de şcolarizarea lui $iculae. 'nstinctul matern al atrinei nu îl vizează doar pe $iculae, ci si pe fiii vitregiscena cinei, când îl influenţează pe *oromete în luarea deciziei de al lăsa pe (c1im la +ucureşti. )e află în conflict cu cei trei, care arau convinşi că îi va da afară după moartea tatălui. #ste lipsită de căldura afectivă a soţului şi a celor trei fiii vitregi. /ezamăgită de plecarea lui 'lie la +ucureşti, ea îl părăseşte. *imbajul prozei narative se remarcă prin limpezimea, naturaleţea şi precizia stilului, oralitatea, lipsa podoabelor, îmbinarea stilului direct şi indirect liber, textul şi subtextul ironic. 2*oromeţii3 este un roman al destrămării satului tradiţional. riza ordinii sociale se reflectă în criza valorilor morale, în criza unei familii şi în criza comunicării.
ION de &iviu "ebreanu - comentariu 8 5ublicat în anul
"omanul este alcătuit din două părţi opuse şi complementare, coordonate ale evoluţiei interioare a personajului principal G'&+0' !34$)0'0# şi G'&+0' #08#"## . %itlurile celor
trezeşte lui 'on regrete, pentru că în ea, apoi în 5etrişor, fiul lui, nu vede decât garanţia proprietăţii asupra pământului. $ici moartea copilului nu-l opreşte din drumurile lui după Alorica, măritată între timp cu 9eorge. Punctul culminant este reprezentat de moartea lui 'on care, surprins într-o noapte în curtea Aloricăi, este lovit de către 9eorge cu sapa în capunealtă a muncii pământului. &ezno#ăm"ntul este previzibil, iar 9eorge, care-l loveşte pe 'on în cap, nu este decât un instrument al destinului. 9eorge este arestat, Alorica rămâne singură, iar averea lui 'on revine bisericii. Cn celălalt plan, rivalitatea #intre preot 'i +nvăţător pentru autoritate în sat este defavorabilă celui din urmă. #l are familiesoţie, un băiat visător, poetul %itu, şi două fete de măritat, dar fără zestre, &aura şi 91ig1i. Cn plus, casa şi-o zidise pe lotul bisericii, cu învoirea preotului. 5reotul +elciug este un caracter tare. "ămas văduv încă din primul an, se dedică total comunităţii. 7isul său de a construi o biserică nouă în sat este urmărit cu tenacitate, iar romanul se înc1eie cu sărbătoarea prilejuită de sfinţirea bisericii. Personajele romanului B'on3 ilustrează tipuri umane, având destine şi profile psi1ologice realizate de scriitor după logica internă a universului ficţional. Ion este personajul titular şi central din roman, dominând întreaga lume care se desfăşoară în legătură cu el. elelalte personaje principale(na, +aciu, Alorica, 9eorge gravitează în jurul său, punându-i în lumină trăsăturile, năzuinţele. 5ersonajele secundare sunt numeroase şi au roluri diferite în acţiune. 'on este personajul principal, un personaj complex, cu însuşiri contradictorii@ viclenie şi naivitate, gingăşie şi brutalitate, insistenţă şi cinism. 'niţial dotat cu o serie de calităţi, în goana sa după avere se dezumanizează treptat. #ste un personaj realist, tipic pentru o categorie socială, ţăranul sărac care doreşte pământ. 5ersonajul este determinat social şi are o psi1ologie complexă, urmărită în evoluţie. 5rin destinul său tragic, 'on depăşeşte caracterul reprezentativ şi se individualizează. #xponent al ţărănimii prin dragostea faţă de pământ, el este o individualitate prin modul în care îl obţine. )ingulară în satul 5ripas nu este căsătoria sărăntocului cu o fată cu zestre, ci comportamentul său faţă de (nao face de ruşinea satului înainte de nuntă, iar apoi umblă după nevasta lui 9eorge. &a începutul romanului i se constituie un portret favorabil. /eşi sărac, este Biute şi 1arnic3, iubeşte munca şi pământul Bpământul îi era drag ca
oc1ii din cap3. #ste înfrăţit cu pământul prin muncă, lipsa pământului apărând ca o nedreptate în ceea ce-l priveşte. 'steţ, silitor şi cuminte, trezise simpatia învăţătorului, care îl considerase capabil de a-şi sc1imba condiţia. 5entru că îl ştiu impulsiv şi violent, este respectat de flăcăii din sat şi temut de ţigani, care cântă la comanda lui şi îl însoţesc la cârciumă după 1oră, deşi 9eorge este cel care le plăteşte. 'nsultat de 7asile +aciu beat, în faţa satului, la 1oră, se simte ruşinat şi mânios, dorind să se răzbune. 7asile îi reproşează că umblă după fata lui şi îl numeşte Bsărăntoc3, Btâl1ar3, B1oţ3, fiindcă este sărac. rgolios, posesiunea pământului îi apare ca o condiţie a părăsirii demnităţii umane. &ăcomia de pământ şi dorinţa de răzbunare se manifestă când intră cu plugul pe locul lui )imion &ungu, pentru că acesta fusese înainte al 9lanetaşilor. #ste viclean cu (na@ o seduce, apoi se înstrăinează, iar căsătoria o stabileşte cu +aciu când fata ajunsese de râsul satului. #ste naiv, crezând că nunta îi aduce pământul, fără a face o foaie de zestre. /upă nuntă, începe coşmarul (nei, bătută şi alungată de cei doi bărbaţi. +rutalitatea faţă de (na este înlocuită de indiferenţă, sinuciderea ei si moartea copilului netrezindu-i niciun licăr de conştiinţă. 'nstinctul de posesie asupra pământului fiind satisfăcut, lăcomia lui răspunde altei nevoi lăuntrice@ patima pentru Alorica. 7iclenia îi dictează modul de apropiere de aceasta@ falsa prietenie cu 9eorge, în a cărui casă poate veni astfel oricând. N&"&)"0' prezintă iniţial, în mod )'$&#% , biografia personajului, iar pe parcursul romanului, elemente de portret moral. aracterizarea directă realizată 6 &') !"+$&< se subordonează te1nicii pluralităţii perspectivelor. A0)%&"&%)"#5&"& evidenţiază frământările sufleteşti prin monologul interior. aracterizarea '+)'$&#%* se realizează prin 1&!)' care evidenţiază trăsăturile sale. L#8&<0' aparţine registrului popular, fiind diferit în funcţie de situaţie şi de interlocutor. G+)0"#' # ##%& îi trădează intenţiile. V+)#$)&/#& îi reflectă condiţia socială de ţăran, iar numele devine emblematic. omportamentul său îi reflectă intenţiile şi faţă de "'&/#& '0# %0 %''&') !"+$&< . /intre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare reprezentând o ipostază a misterului feminin, unele de o feminitate tulburătoare, A+a, fata înstăritului 7asile +aciu, pare născută sub semnul nefericirii, fiind predestinată unei existenţe tragice. (utorul o surprinde în trei ipostaze succesive care îi conturează treptat profilul moral prin analiza sufletului ei c1inuit@ cea de tânără femeie, îndrăgostită profund de 'on, căruia îi încredinţează cu generozitate viaţa,
aceea de soţie, îndurând cu umilinţă vorbele grele şi loviturile bărbatului, şi aceea de mamă, ipostaza care, în circumstanţe normale, ar fi putut deveni salvarea pentru femeia nefericită. Cntreaga existenţă a (nei este guvernată de iubire şi blândeţe, virtuţi care întregesc un portret moral superior. #a este 1arnică, supusă, ruşinoasă, prototipul femeii de la ţară. /in punct de vedere fizic, (na este insignifiantă, pentru 'on fiind o fată ?slăbuţă? şi ?urâţică?, mai ales în comparaţie cu Alorica. Airavă şi fără personalitate, covârşită de voinţa lui 'on, îmbătate de cuvintele şi gesturile lui drăgăstoase, (na va deveni o victimă uşoară a flăcăului interesat numai de zestrea sa. Cn ciuda acestei firi slabe, (na va dovedi pe parcursul acţiunii o voinţă şi o putere de a răbda uluitoare. $u numai 'on e un revoltat, încălcând normele colectivităţiiE (na însăşi trăieşte aceeaşi condiţie, întrucât nesocoteşte obiceiul tipic lumii rurale de a accepta căsătoria plănuita de părinţi cu 9eorge +ulbuc, în care latura sentimentală nu are importanţă.. /in dragoste pentru 'on , (na acceptă relaţia cu acesta si, însărcinată, ajunge de râsul satului şi e crunt bătută de tatăl ei, nu-i reproşează nimic lui 'on. Arământările fetei , nesigură de dragostea lui 'on, complexată de frumuseţea Aloricăi, sunt surprinse cu fină intuiţie psi1ologică, autorul insistând mai ales pe deznădejdea ei care ii provoca adesea ?gânduri de moarte?. $unta Aloricăi cu 9eorge este un moment de cumpănă în existenţa (nei, care întrevede acum moartea ca pe unica scăpare. Aemeia simte acum o silă grea pentru tot ceea ce o înconjoară, iar copilul i se pare o povară. bsesiv îi apare imaginea lui (vrum care se spânzurase. *oartea ei devine, prin urmările ei, o cumplită pedeapsă aplicată aceluia care i-a distrus viaţa, şi anume lui 'on. Mo#urile #e e$punere îndeplinesc o serie de funcţii epice în discursul narativ. D+%"#"& are, pe lângă rolul de fixare a coordonatelor spaţiale şi temporale, funcţie simbolică şi de anticipare. N&"&/#0$& 8#%)#;3 îşi realizează funcţia de reprezentare a realităţii prin absenţa mărcilor subiectivităţii. D#&'*0' susţine veridicitatea şi concentrarea epică. B'on3 de &iviu "ebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca trăsături specificul relaţiei narator-personaj, obiectivitatea naratorului omniscient, viziunea realistă, utilizarea naraţiunii la persoana a '''-a, viziunea din spate, atitudinea detaşată în descriere şi verosimilul întâmplător.
O SCRISOARE PIERDUTĂ de '. &. aragiale - comentariu 8 "eprezentată pe scenă în anul <==I, #/&)'a 2 scrisoare pierdută3, de 'on &uca aragiale, este o capodoperă care se remarcă prin caracterul universal al situaţiilor prezentate, prin tipicitatea personajelor şi prin calitatea comicului. omedia este o specie a genului dramatic, care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate, cu un final fericit. 5ersonajele comediei sunt inferioare, conflictul comic fiind realizat prin contrastul dintre aparenţă şi esenţă. )unt prezente formele comicului@ umorul, ironia şi diferite tipuri de comicde situaţie, de caracter, de limbaj, de nume. Titlul piesei 2 scrisoare pierdută3 reliefează intriga, iar prin repetarea situaţiei scenice, scrisoarea de amor devine simbol al corupţiei şi al compromisului. /in punct de vedere tematic, comedia urmăreşte degradarea vieţii publice şi de familie a înaltei societăţi româneşti de la sfârşitul secolului al D'D-lea. (stfel,2 scrisoare pierdută3 este o comedie de moravuri. 7iziunea autorului aspra lumii este una realistă, fiind surpinsă o realitate a cărei prezentare este adevărată şi exactă. Cn acest sens, aragiale alege o seamă de elemente tipice@ o situaţie tipică alegerile pentru forul legislativ din anul <==G, un eşantion reprezentativ lumea politică dintr-un oraş de provincie şi nişte motive literare tipice triung1iul conjugal, prostia, orgoliul, beţia de cuvinte. Conflictul este derizoriu şi constă în lupta de interese care se dă între două grupări ale partidului de guvernământ pentru locul de deputat. Cn piesa lui aragiale, conflictul se amplifică prin implicarea unui număr tot mai mare de personaje şi prin multiplicarea situaţiilor conflictualete1nica 2bulgarelui de zăpadă3. Compozitional 3 comedia lui aragiale are o construcţie clasică. Cn cadrul celor patru acte, incluzând II de scene, evoluează tot mai multe personaje, fapt care generează sporirea tensiunii. Formula #ramatică se bazează pe structuri tradiţionale, dar şi pe structuri dramatice moderne precum simetria situaţiei scenicepierderea scrisorii, intriga care se consumă înainte de ridicarea cortinei sau instalarea conflictului.
!paţiul 'i timpul acţiunii sunt obiective şi limitate@ capitala unui judeţ
de munte, <<-
din actul ' în care are loc dialogul dintre %ipătescu şi %ra1anac1e. el de-al doilea aflase deja de la aţavencu de scrisoarea de amor şi acum îi relatează prefectului, gradat şi detaliat, discuţia pe care a avut-o cu acesta. #vocarea atinge punctul culminant când soţul înşelat îi spune amantului, pe din afară, conţinutul scrisorii. )ituaţia ar trebui să genereze un conflict şi să modifice relaţia dintre cei doi. 5us în faţa faptului împlinit, %ipătescu adoptă un ton agresiv, oscilând între ameninţări şi injurii. %ra1anac1e, însă, dezamorsează conflictul în propriul său stil@ 2Cntr-o soţietate fără moral şi fără prinţipR trebuie să ai puţintică diplomaţie3. Ainalul discuţiei dintre cei doi aduce în prim plan situaţia comică şi crează ambiguitate@ 2/iseară eu mă duc la întâlnire. %rebuie să stai cu Soiţica, îi e urât singură3. omicul de limbaj este principala modalitate de individualizare a lui 6a1aria %ra1anac1e şi accentuează realismul operei. Aormele greşite ale cuvintelor, repetarea unor fraze împrumutate de la fiul său 2de la facultate3 pe care îl citează cu mândrie, erorile de exprimare 2unde nu e moral, acoloi corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le areM3 şi ticul verbal@ 2aveţi puţintică răbdare3 sunt criterii care-i trădeaza incultura personajului şi contrastează comic cu pretenţia de erudiţie. omicul de nume este nelipsit, numele personajului sugerând za1ariseala 6a1aria şi faptul că poate fi modelat uşor tra1ana însemnând 2cocă moale3 de către superiorii de la entru, dar mai ales de 6oe. 6a1aria %ra1anac1e este un personaj reprezentativ pentru societatea lipsită de principii morale, surprinsă de aragiale în această comedie. Aaptul că el este cel care reflectă această moralitate atât în plan social şi politic, cât şi familial, accentuează ironia autorului la adresa societăţii contemporane lui, la adresa sistemului 2curat constituţional3. 7aloare artistică a acestei opere constă şi în concentrarea mai multor tipuri #e comic@ de moravuri, de intenţie, de caracter, de situaţie, de nume şi de limbaj. $outatea absolută constă în calitatea comicului care se învecinează cu tragicul. C/'#!" )& /$a,!$' vizează viaţa de familie şi cea politică. &a prima vedere lumea înfaţişată este onorabilă, apelative ca 2stimabile2 şi 2onorabile3 fiind folosite mereu. Cn realitate, este o societate bazată pe corupţie, şantaj, dispreţul legilor şi al eticii, compromis şi imoralitate. C/'#!" )& #a$a#%&$ evidenţiaza moravurile pe care aragiale le satirizează în tipologiile conturate. Cncornoratul %ra1anac1e, adulterina 6oe, demagogul aţavencu , imbecilul Aarfuridi, servilul
5ristanda reprezintă tot atatea defecte ale unei lumi caricaturale pe care aragiale o surprinde în comedie. el mai 2bogat 2 este (gamiţă /andanac1e, personaj care reuneşte trei tipuri@ idiotul, ramolitul şi şantajistul perpetuu. $u întâmplător aragiale îl consideră 2mai prost decât Aarfuridi şi mai canalie decât aţavencu3. Aiecare personaj este definit printr-o trăsătură fundamentală, caricaturizată şi îngroşată, aflată in contrast puternic cu ceea ce vrea el să pară, de unde şi efectul comic. C/'#!" )& s'%!a2'& se referă la evenimentele care provoacă râsul şi este bine reprezentat in triung1iul conjugal. 'lustrativă în acest sens este scena '7 din actul ' în care are loc discuţia dintre %ipătescu şi %ra1anac1e. (pariţia lui (gamiţă /andanac1e, candidatul propus de entru, se înscrie şi ea în comicul de situaţie. 5rezenţa lui este aiuritoare. #l povesteşte cum a ajuns să fie deputat ca şi aţavencu, prin acelaşi tip de şantaj. /ar adevăratul comic de situaţie constă în faptul că o atribuie pe 6oe când lui %ipătescu, când lui %ra1anac1e. C/'#!" )& "'ba1 este principala modalitate de construire a personajelor şi accentuează modernismul operei. Aormele greşite ale cuvintelor, erorile de exprimare, ticurile verbale sunt criterii după care se constituie o categorie de personaje - parvenitii, care îşi trădează incultura prin limbaj. #ste cazul lui aţavencu, a cărui exprimare contrastează comic cu pretenţia de erudiţie, iar în privinţa lui Aarfuridi, prostia este evidenţiată de pretinsa inteligenţă pe care crede că o probează prin afirmaţii imbecile@ 2iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători3. ei doi se întrec în actul ''' în discursuri în care nonsensul şi paradoxul le demonstrează incultura şi snobismul. C/'#!" )& +!& este o formă prin care autorul sugerează dominanta de caracter, originea sau roul personajelor în desfăşurarea acţiunii%ra1anac1e 8 2cocă moale3, /andanac1e 8 2dandana3, Aarfuridi şi +rânzovenescu 8 prostia. T scrisoare pierdută U scrisă de 'on &uca aragiale este o comedie deoarece stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, dar în acelaşi timp, atrage atenţia cititorilor sau spectatorilor, în mod critic, asupra 2comediei umane3.
FLOARE ALBASTRĂ de *i1ai #minescu - comentariu 8 5oezia BAloare albastră3, scrisă de *i1ai #minescu şi publicată în revista Bonvorbiri literare3 la < aprilie <=>G, este considerată o sinteză a ceea ce a fost şi ce a devenit creaţia poetică eminesciană, dar şi un embrion al poemului B&uceafărul3. BAloare albastră este o *'*3idilă cu dialog şi o 6#)&/# filozofică cu accente '*#&%. )e încadrează în estetica $/a+%'#* prin temă, motive literare, alternarea planului cosmic cu cel terestru, construirea ideii poetice pe baza antitezei şi amestecul de speciiidilă, meditaţie, elegie. Temele poeziei sunt specific romantice, natura şi iubirea, dar prin implicarea condiţiei geniului, are profunde idei filosofice, descoperind aspiraţia poetului spre o iubire ideală, care nu se poate împlini. Titlul conţine motivul central al poeziei, motiv romantic pe care #minescu îl preia din literatura universală, recontextualizându-l. /acă la $ovalis Bfloarea albastră3 este simbolul căutării absolutului, a idealului, la #minescu este metafora-simbol a vieţii. Aloarea este simbolul fiinţei păstrătoare a dorinţelor, supusă efemerităţii, iar albastrul este simbolul infinitului, reprezentat atât în plan verticalcer, cât şi în plan orizontalmarea. Aloarea albastră sugerează lumea trăirilor autentice, pusă în antiteză cu lumea ideală a geniului, o lume rece, o lume a gândirii. !tructura compoziţională ilustrează ceea ce %udor 7ianu numeşte Blirica măştilor3, având un vag fir epic, iar ca modalitate de expunere este prezentă alternarea replicilor unui eu feminin şi al unuia masculin. 5oezia este structurată în patru secvenţe poetice, două includ monologul liric al iubitei, iar celelalte două monologul lirico-filozofic al poetului. P$'a s&#,&+2* este alcătuită din primele G strofe. #ul feminin îşi situează iubitul, omul de geniu, într-o lume superioară. 5rintr-o suită de metafore simbol, este sugerat domeniul cunoaşterii absolute, Bîntunecata mare3, element de geneză, Bcâmpiile asire3 sau Bpiramidele-nvec1ite3, cele două simboluri ale universului de cultură şi creaţie. #ste o lume ideatică, pe care Bfloarea albastră3 îl îndeamnă s-o părăsească, oferindu-i, în sc1imb, fericirea terestră. ea de-a )/!a s&#,&+2* , strofa a patra, cuprinde prima intervenţie a eului masculin. #ste un monolog dominat de un sentiment de înţelegere a
faptului că fericirea este doar în plan erotic, dar şi un sentiment de interiorizare a visului de iubire =E0 & "4+, $-& 5#+ $##%&.> A %$&'a s&#,&+2*, strofele K--N, tăcerea erotică şi uitarea de sine-= silabe, ritmul tro1aic 8 sugerează starea idealistă, juvenilă. /ezvoltarea unui motiv romantic de circulaţie europeană, într-o viziune lirică proprie, poemul BAloare albastră3 reprezintă o capodoperă a creaţiei eminesciene din etapa de tinereţe, purtând în germene marile teme şi idei poetice dezvoltate, mai târziu, în B&uceafărul3.
PLUMB de 9eorge +acovia - comentariu 8 5oezia 25lumb3 inaugurează primul volum de versuri al lui +acovia, cu acelaşi titlu. #ste o &")3 !)#%3creaţie poetică prin care poetul îşi exprimă crezul, concepţia estetică legată de rolul poeziei şi al poetului. %extul poetic se înscrie în lirica s'b/"'s%* prin folosirea simbolurilor, te1nica repetiţiilor, tematica şi dramatismul trăirii eului liric. /ramatismul este sugerat prin relaţia ce se stabileşte între materie şi spirit. riticii sunt unanim de acord că această poezie, alături de 2&acustră3, ar fi fost suficiente pentru a-l plasa pe +acovia printre marii poeţi ai literaturii romane. 5oezia 25lumb3 îşi are punctul de plecare dintr-o experienţă de viaţă trăită de +acovia, mai exact vizita pe care acesta a facut-o la cavoul familiei )turdza, unde a fost impresionat de masivitate de plumb. Titlul se constituie în motivul central al poeziei, printr-o metaforăsimbol cu multiple semnificaţii. uloarea metalului sugerează monotonia, greutatea sugerează apăsarea interioară, căderea grea, surdă, iar faptul că este metal sugerează răceala. Tema textului este condiţia poetului într-o lume mesc1ină, claustrantă, care înăbuşe orice formă de avânt spiritual. Motivul central al poeziei este 2plumbul3. #lement de recurenţă, se repetă de L ori, în fiecare strofă de G ori, în poziţie fixă. Cn prima strofă determină substantive aparţinând concretuluisicrie, flori, coroane, iar în strofa a doua este asociat unor abstracţiuni cărora le conferă materialitateamor, aripe. !n alt motiv prin care se configurează imaginarul poetic este T cavoul U, care pe lând semnificaţia proprie a cuvântului, capătă şi alte valenţe, si anume spaţiun în care vieţuieşte poetul, dar şi propria corporalitate. %extul este structurat în două catrene. ele două strofe corespund celor două planuri ale realităţii @ realitatea exterioară, obiectivă, simbolizată de cimitir şi de cavou, şi realitatea interioară, subiectivă, simbolizată de sentimentul iubirii, a cărui invocare se face cu disperare, fiind şi el condiţionat de natura mediului.
&irismul subiectiv este redat la nivelul expresiei, prin mărcile subiectivităţii @ persoana ' a verbelor T stam U, T am început U, persoana ' a adjectivului posesiv T amorul meu U. P$'a s%$/6* surprinde elemente ale cadrului natural înc1is, apăsător, sufocant, în care eul poetic se simte claustrat @ un cavoul, simbolizând universul interior, şi în care mediul înconjurător a căpătat greutatea apăsătoare a plumbului. #lementele decorului funerar sunt T sicriele de plumb U, T veşmântul funerar U, T flori de plumb U, T coroanele de plumb U. "epetarea epitetului T de plumb U are multiple sugestii, insistând asupra existenţei mo1orâte, lipsită de posibilitatea înălţării. 7ântul este singurul element care sugerează mişcarea, însă produce efecte reci, ale morţii T Fi scârţâiau coroanele de plumb U. Ca#rul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabră poartă sugestia nocturnului. ea de-a )/!a s%$/6* debutează sub semnul tragicului existenţial, generat de dispariţia afectivităţii 2 D"& 9$)"+ &"0' 0 6 !'083. uvântul 2întors3 constituie misterul poeziei. #ste vorba, probabil, cum va spune +laga, de întoarcerea mortului cu faţa spre apus. #ul liric îşi priveşte sentimentele ca un spectator. 2(ripile de plumb3 presupun un zbor în jos, căderea surdă şi grea, moartea, Cncercarea de salvare este iluzorie 2Fi-am început să-l strig3. #lementele naturii primordiale sunt, în poezie, frigul şi vântul, care produc disoluţia materiei. )tarea de solitudine a eului liric este sugerată de repetarea sintagmei 2stam singur3, care alături de celelalte simboluri, accentuează senzaţia de pustietate sufletească. Cnstrăinarea, împietrirea, solitudinea, privirea la sine ca la un străin, aparţin esteticii simboliste. Cn ceea ce priveşte prozo#ia, poezia 25lumb3 are o construcţie riguroasă, care sugerează prezenţa morţii, prin înc1iderea versurilor cu rimă îmbrăţişată, măsură fixă de
Da#'a "'%&$a$* Cn <=IH, a apărut, la 'aşi, revista D&%#& '#)"&"3, condusă de *i1ail Jogălniceanu. Cn articolul-program, intitulat I$)"60%/#, Jogălniceanu se referă, mai întâi, la revistele care apăruseră până atunci în ţările române@ C0"#"0' "4$+% +ucureşti,<=ON, 'on :eliade "ădulescu, A'8#$& "4$&+%3 'aşi, <=ON, 91eorg1e (sac1i, G&5)& 6 T"&$+#';&$#& +raşov, <=G=, 9eorge +ariţiu etc. )unt recunoscute meritele acestor reviste, dar li se reproşează totuşi caracterul prea regional. $oua revistă îşi propune să cuprindă în paginile sale creaţiile originale ale scriitorilor români din toate provinciile istorice. %itlul revistei este, în acest sens, reprezentativ@ /acia era denumirea care cuprindea în sine ideea că spaţiul locuit de români este acela al provinciei colonizate de romani. Jogălniceanu, în opoziţie cu '.:."ădulescu, milita pentru o literatură originală. :eliade susţinea ideea punerii bazelor literaturii române printr-o amplă acţiune de traduceri. Jogălniceanu considera că traducerile Bnu fac o literatură2. /e aceea le sugerează scriitorilor români trei surse de inspiraţie, pentru a crea o literatură originală@ - istoria naţionalăE - peisajul românescE - folclorul auto1ton. "evista îşi propunea să întreprindă o critică constructivă@ va fi criticată cartea, şi nu omul. 5rin programul său, D&%#& '#)"&"3 a impus în literatura română un curent naţional de orientare romantică, dacă ţinem seama de sursele de inspiraţie recomandate. "omantismul românesc, care începe să se manifeste prin deceniul patru al secolului al D'D-lea, cunoaşte o dezvoltate deosebită după apariţia revistei D&%#& '#)"&"3. )e consideră că epoca de manifestare la noi a romantismului este cuprinsă între <=GH şi <=LH, perioada paşoptistă de la anul revoluţionar <=I=, cu prelungiri până în <==G, prin creaţia lui #minescu, ultimul mare romantic european. "omantismul paşoptist are două caracteristici principale@ - caracterul eterogen în creaţiile scriitorilor acestei epoci, pe lângă elemente romantice apar şi elemente clasice, în variantă iluministăE - conştiinţa civică domină conştiinţa artistică@ scriitorii acestei epoci îşi pun arta în slujba unor idealuri naţionaleE ei consideră că prin literatură contribuie la modernizarea societăţii şi la cultivarea idealului de libertate şi unitate naţională.
