FUSTEL DE COULANGES
CETAT EA ANTICik IN ROMANESTE DE
A. G. ALEXIANU CU 0 PREFATA DE
C. HAMANGIC CONSIL1ER LA MALTA CURTE DE CASATIE $1 JUSTIT1E
BUCURESTI EDITURA
LIBRARIEI
SOCEC & Co., S. A.
1929
www.digibuc.ro
CETATEA ANTICA
www.digibuc.ro
Din lucrärile D-lui Prof. G. Alexianu Institutia jurâtorilor in vechiul nostru drept, Bucuresti, 1924.
Charles Gide, Viata si opera sa, Bucuresti, 1925. Codul contributiior directe, in colaborare cu D-1 Vespasian Erbiceanu, Consilier la Casatie, St. Mihaescu, Magistrat, Bucuresti, 1926. Dreptul Constitutional, in Biblioteca Universitara de Drept, 1926.
Statutul functionarilor publici, Cultura National 1926.
Rtispunderea puterei publice, 1926. Codul Invatamântului, contindnd legea mv. primar, secundar (1928) si superior, adnotate cu expuneri de motive, desbateri parlamentare i intreaga
interpretare data de Curtea de Casatie si de
Curti le de Apel, in colaborare cu D-nii Paul Negulescu, profesor universitar, I. Dumitrescu si T.
Dragos, avocati ai Ministerului de Instructie, Bucuresti. 1929.
Traducer!: Ch. Gide, Economia politica, 2 vol. Bucuresti 1924 si 1925.
Charles Gide si Ch. Rist, Istoria doctrinelor economice, 1926.
Charles Gide, Principii de Economie poltia in Biblioteca Universitarg de Drept, 1928.
www.digibuc.ro
PREFATA - CATEVA LAMURIRI
Dace& a exist-at vreo opera care set pro voace tn ateti de
superior interes tiinitic, un ata t de curat entuziasm atat de multe discutiuni, lupte de idei Ø controverse, in cursul secolului al XIX-lea, apoi aceasta opera este, de
sigur, celebra lucrare a lui Fustel de Coutanges. La
Cité Antique". De aceea a avu t. o bund inspiratiune traducatornl et in rometneste, e prima traducere ce se face marei opere, in limba ronta net, mai ales cei transpunerea ei în limba noastra este facutet intr'o buna frumoasei limbet rometneasca.
Eram, student universitar Mud dm citit pentru prima oarel aceasta metiastra carte, si impresia letsatet a tost de neuitat. Era o intrecere printre tinerimea universitara
de pe vremuri, de a se patrunde de marele idei i ode-varari istorico-juridice cuprinse in marea opera. Ia adevetr, Cetatea Antici", celebra lucrare a lui Fustel de Coulanges, este una din acele creatiuni intelectuale rari, care a trait o riarc proprie, cunoscand epoci de metrire i celebritate, urmate de indoialet controverse. Am fi voit sc arettetm aiciistoricul acestei carti
precum f i atitudinea actualet a criticei moderne fatei de. ideile continute in ea. Ar fi fost prea lung inset aceia ne vom metrgini set schirtm în cetteva reinduri ?mufti
aceastet atitudine a criticei.
www.digibuc.ro
PREFATA
VI
Prima editie a Cetätei antice a apárut la 1864.
Fustel de Coulanges era pe atunci profesor de istorie anticei la Universitatea din Strasbourg. Cativa ani mai în urma, a fost numit profesor la Sorbona si membru al Institutidui Frantei. Aced /apt aratei cu prisosinta si in mod eloquent succesul stralucit pe care l'a avut aceasta /ucrare 'Inca dela inceput. In darea de seama pe care R. Dareste, celebrul istoric al Dreptului, o publica in Revue historique de Droit, 1865, (t. XI), p. 96 100, opera lui Fustel de Coulanges era infatisatei ca o carte excelentei constiincioasee , menita sa reabiliteze i set inalte studiile de istorie juridico-religioasa, discreditate prin unele incercari prea indraznete i deci riscate din punct de vedere al adevarului istoric.
Nu mutt in urmet Wei au inceput din diferite parti sa apara critici ci obiectiuni. Ele aveau trei izvoare 1) Credinta in existenfa unui comunism primitiv la toate popoarele indo-europene. 2) Progresele cerceteirilor
asupra mentaliteitii primitivilor si a credintelor lor religioase. 3) Progresele istoriei dreptului, multumita mai cu seama lucrarilor lui Iherinq. Teza fundamentala a lui :Fustel de Coulanges era bazata pe ideea religioasei a cultului stramosilor si a. focului familial; pe aceasta &ma religioasei era fondata, dupei credinta istoricului francez, nu numai intregut
drept de familie al vechilor Greci si Romani, dar si
dreptul de proprietakk in special proprietatea funciarei. Intr'adeveir, mormantut stramosilor i vatra familiei, in care ardea focul sacru, erau elementele care legau pe om
de pa mant. In jurul acestor divinitati ale familiei subt protectiunea lor se forma o zona pe care familia o stapetueic ca pe un bun propriu.
In special lhering a fost foarte sever in critica combaterea parerilor c conceptiunilor lui Fustel de Coulan.9,es.
In luerarea sa "Les- Indo-européens- avant
l'Elistoire", p. 67, el contesta veracitatea unora din sustinerile ci argumentele lui Fustel de Coulanges. Evident, este o oarecare exagerare in aprecierea celebrului rowww.digibuc.ro
PREFATA
VII
manist, mai ales th i lucrarea sa Les Indo-européens avant Histoire", publicata dupa moartea sa, nu este lipsitä de erori. In Indo-europenii inainte de Istorie" 1), scrisa mtb fluenta progreselor gramaticii comparate, celebrul roman? st
arata lipsa de siguranfa a originii atribuite de
Fustel de Coulanges pro prietatii funciare. C ultul
stria"-
mosilor nu se confunda cu acel al focului familial si dacci mormäntul, care este locul pro prim, al cultului stra-
mosilor, nu poate fi mutat dintr'un loc intr'altul, nu tot asa este cu altarul pe care arde focul sacru. Acesta poate fi mutat din loc in Zoe i numai asa se explica
migrcqiunile popoarelor indo-europene. Fustel de ('oulanges credea de asemenea cá pentru transferarea proprietät,ii funciare trebuia un act religios, flincica ea insá-vi avea o natura religioasa. Dupa istoricul francez mancipafiunea ar fi fost in consecinfa un act religios, iar adica purtätorul de balanta care prezida la acest act, ar fi fost un preot. Ambele afirmafiuni au fost combatute. De alta parte, mancipatiunea servea nu numai pentru vanzarile imobiliare, ci era aplicabila si la unele animale domestice. Uncle mai apare aici caracterul religios al operafiunii susfinut de Fustel de Coulanges ?
Istoricul çi juristul francez mai susfinuse ea dreptul succesoral era determinat de requlile reliqioase relative
la transmisiunea cultului stramosilor (sacra privata).
Ihering dovedeste contrariul : anume ea' transmisiunea oacrelor private era determinata de regulile devolutiunii 8ucce8orale2)
Dar nu numai în materia dreptului privat afirmatiunile lui Fustel de Coulanges au fost combeitute. El insusi I) Cf. Les Indo-européens avant l'histoire (tradnction Meulcnaere) p. 59-67.
2) Ihering, loc. cit.; cf. C. Stoicescu, Ours de drept roman, p. 386, M. C. Nicolau, Sine sacris hereditas, in Orpheus, 1927, p. 58 i urm. Dealtfel, principalele date din aceste rand.uri sunt datorite D-lui Matei G. Nicolau un tank i savant romanist care studiazit ìnc. in Franta.
www.digibuc.ro
Viir
PREFATA
a ree unoscut mai tetrziu ca unele din peirerile exprimate in eelebra sa lucrare, sunt contestabile i controversate. Dreptul public antic, dupei peirerea istorieului francez, este un rezultat al religiunii de Stat, ea inseisi bazatet pe cultul
streimosilor. Dar in realitate nu existei nici un raport intre cultul oficial al Statului antic si cu4tul strämosilor. Fustel de Coulanges a avut de sustinut polemici ve-
heniente petnei la moartea sa care a avut loe in 1890.
A sä, duper,' cerceteirile lui D' Arbois de Jubainville, celebrut specialist al studiilor eeltice, Celfii primitivi nu ar
fi cunoscut proprietatea funciarei inainte de cucerirea Gal iei de catte Gezar, ci ar fi practicat un comunism agrar intoemai ea i Germanii. Fustel de Coulanges a critical aceastä tezei, care era eu tutul protivnicei opiniei sale asupra originii proprietätii Junciate. D' Arbois de Jubainville a reispuns la aceastei critied in monumentala sa lucrare «Les Origines de la propriété foncière en Prance" desigur cá polemica ar fi continuat, dacei mom tea pre-
maturà a lui Fustel de Goulanges nu i ar fi pus capIt. A st(7zi se observel o miscare favorabilei tezei lui Fustel de Coif langes atett de mult criticaiä la spirsitul veacului trecut.
0 lucrare recentei a d-lui C. W. Westrup, La succession primitive devant l'histoire", Paris 1928, are de 0biect dovedirea fundamentului religios al s uccesiunii in dreutul primitiv. Este vechea idee a lui Fustel de Coulanges.
Academia francezei in ultimul timp a pus la concurs o disertafiune având ea subject : L'éloge de Pustel de Coulanges". toate cei
Cetatea anticii" a dat nastere la atettea
lupte i la ateitea conttoverse, totusi ea este atât de bOgatil
in observatiuni, idei qi sugestiuni de tot felul, inat poate fi socotith cu drept cuvânt ca una din lucrarile cele mai indispensabile pentru cunóaqterea antichitfitii clasice §i a e'volutiunii omenirii. De aceia cetirea ei este de un mare folos cultural nu numai jurivtilor
istoricilor, dar si tuturor acelor ce voesc a se instrui. C. HAMAN GM CONSILIER LA iNALTA CURTE DE CASATIE
www.digibuc.ro
CETATEA ANTICA INTRODUCERE Despre nevoia de a studia cele mai vechi credit* ale stramo§ilor pentru a le cunoa§te institutiile. Ne propunem sà," afaam aici dupà cari principii si reguli s'au guvernat societatea greacä si romang. Intrnnim In acelas studiu pe Romani si pe Greci, pentrucA
aceste doug popoare, cari erau douà ramuri ale unei
aceleiasi rasse, si cari vorbeau doug idiome iesite dinteo aceias limbg, au avut un fond de institutii comune si au trecut printr'o serie de revolutii asenignAtoare. Ne vom ocupa mai ales s5, facem id aparà diferentele radicale si esentiale, cari deosibesc complectamente aceste popoare vechi de societ4ile moderne. Sistemul nostru de educatie, care ne face sà träim din copilârie in mijlocul Grecilor si Romanilor, ne deprinde sà-i compargin mereu
cu noi, sà judecka istoria lor dupà a noastN, si sà explicâm revolutiile noastre prin ale kr. Ceiace am do-
bindit dela dânsii si ceiace ne-au lasat mostenire, ne fac sâ credem el ne semänau; ne este oarecum greu sg-i socotim ea popoare stiiiine; aproape totdeauna ne vedem pe noi In ei. De aici au decurs multe greseli. Ne putem insela asupra acestor popoare vechi când le consider6m prin prizma pArerilor si faptelor timpului nostru. 93903 Biblioteca Universitarä, Vol, VI.
www.digibuc.ro
I
2
1NTRODUCERE
Ori, greselile, in aceastá materie, sunt periculoase.
Ideia ce ne-am facut-o despre Grecia si Roma a turburat adesea generatiile noastre. Din cauz/ c/ au fost intelese rgu institutiile cetatii antice, s'a inchipuit putinta de a le face A' träliasca la noi. S-a f/cut iluzie despre libertatea la cei vechi, fapt care a pus In primejdie libertatea la moderni. Ultimii nostri optzeci de ani au ar/tat Um-
una din marile dificulati cari se opun progrepede sului societ/tii moderne este deprinderea pe care am luat-o de a avea totdeaima, inaintea ochilor antichitatea greacä," roman/.
Pentru a cunoaste adevgrul asupra acestor popoare vechi, este intelept s/ le studiem Mr/ a ne gändi la noi, ca. si cum ne-ar fi strline, cu aceia.s dezinteresare i libertate de cuget, ca si cum am studia India veche sau Arabia. Astf el studiate, Grecia i Roma ni se prezint6 cu un caracter absolut inimitabil. Nimic din timpurile mo-
derne nu le seam/n/. Nimic in viitor nu le va putea semAna. Vom Meer= sà, arat/m regulile de care erau guvernate aceste societ/ti i vom constata lesne c aceleasi reguli nu mai pot guverna omenirea. Cum se explic5, aceasta? Dece conditiile guvernä'xii oamenior nu mai sunt aceleasi? Mari le schimMri cari apar din timp in timp in constituirea societAtilor nu
pot fi nici efeetul întârnplrii, nici al fortei singure.
Cauza care le produce trebuie 0, fie puternic i aceastä cauz/ trebuie s stea in om. Dacä', legile asociatiei umane
nu mai sunt aceleasi ca in antichitate, e din cauzg, c. trebuie sg, fie ceva schimbat in ora. Inadev/r, avem o parte din flinta noastr/ care se modifica din secol in secol; e inteligenta noastig. Ea este meren in miscare, aproape meren in progres, i din cauza ei legile noastre sunt supuse schimbärii. Omul nu mai Ondeste azi ceiace gandea acum dougzeci i cinci de secole de aceia nu se mai guverneaz/ cum se guverna.
Istoria Greciei si a Roraei e o mgrturie i un exemplu de strânsa relatie ce exist/ totdeauna intre ideile inteligentii umane i starea social/ a unui popor. Priviti instiwww.digibuc.ro
STUDIUL CREDINTELOR
3
tutiile celor vechi, flied a vg gândi la credintele lor; le yeti ggsi obscure, bizare, inexplicabile. De ce patrideni i plebei, patroni i clienti, eupatrizi i teti si de unde vin diferentele ingscute i nesterse pe care le ggsim intre aceste clase? Ce Inseamn g. acele institutii lacedomoniene cari ne par asa de contrare naturii? Cum. sg.. explicgm acele ciudgtenii injuste ale vechiului drept privat: la Corint, la Teba, vánzarea pgmântului prohibitd; la Atena, la Roma, neegalitate la succesiune intre frate si sorg? Ce intelegeau jurisconsultii prin agnation, prin gens? De ce aceste revolutii in drept i aceste revolutii in politicg? Ce era acest patriotism ciudat care fAcea sá disparg uneori toate sentimentele naturale? Ce se intelegea prin acea libertate de care se vorbea mereu? Cum
se face cg institutii cari se departeazg asa de mult de tot ceiace cunoastem. azi, au putut sg, se stabileascg
sg dginuiascg, multg. vreme? Care-i principiul superior care le-a creiat autoritate In spiritul oamenilor? Dar in fata acestor institutii i legi, puneti credinOle; faptele vor deveni indatà mai clare i explicatia
lor va veni dela sine. Dacg, urcând la primele epoci ale acestei rasse, adicg la timpul când isi intemeiazd observi ideia pe care si-o tacea despre fiinta umang, despre viatg, despite moarte, despre a doua exis-
tentd, despre principiul divin, observi un raport intim intre aceste pgreri i regulile vechi ale dreptului privat, intre riturile cari derivarg, din aceste credinte politice.
Comparatia credintelor si a legilor aratd, cá o religie primitivg a constituit familia greacg i romang, a stabilit cgsgtoria si autoritatea pgrinteascg, a fixat rangu-
rile rudeniei, a consacrat dreptul de proprietate si de mostenire. Tot aceastg. religie, dupg ce-a lärgit i rgspandit familia, a format o asociatie mai mare, cetatea, si-a stgpitnit-o ca ì pe familie. Dela dânsa decurg toate instituiile ca i intreg dreptul privat al celor veehi. Dela dânsa cetatea îi are principiile, regulile, obiceiurile, magistraturile. Dar, cu timpul, aceste vechi crewww.digibuc.ro
4
INTRODUCERE
dinte s'au modificat ori s'au sters; dreptul privat
politice s'au modificat odata cu ele. Atunci s'a
desläntuit seria revolutiilor. i transformkile sociale au urmat in chip regulat transformarilor inteligentii. Trelmie s studiem inainte de toate credintele acestor popoare. Cele mai vechi sunt acele cari ne intereseazä mai
mult. Cad instituiie i credintele pe cari le aflam in
epocile de glorie ale Greciei i Romei nu sunt altceva cleat desvoltarea institutiilor i credintelor anterioare;
trebuie cautat radacinele mult mai departe, in trecut. Populatille grece i italice sunt infinit mai vechi cleat Romulus si Homer. Intr'o epocg mai veche, Inteo antichitate fàr data, s'au format credintele i s'au pregala, s'au stabilit institutiile. Dar ce nadejdie avem cà vom ajunge la cunostinta, a,cestui trecut Indepärtat? Cine ne va spune ceiace gândeau oamenii, cu zece sau unsprezece secole inainte de
era noastrg? Putem noi regäsi ceiace-i asa de greu de prins i a§a de fugitiv, credinte §i. pareri? ,5tim ce gân-
dean Arii din Orient, acum treizeci i cinci de secoli; o stim din imnurile Vedas care, desigur, sunt foarte vechi,
*i din legile lui Manu, cari sunt mai putin vechi, dar unde se pot deosebi pasagii clinteo epocg extrem
de indepartata. Dar uncle sunt imnurile vechilor Eleni? Aveau, ca i Italicii, cântece vechi, vechi carti sfinte; dar din toate acestea nu ne-a ajuns nimic. Ce amintire ne poate ramane dela aceste generatii cari nu ne-au lasat un singur text saris?
Din fericire, trecutul nu moare niciodatä complect, pentru om. Omul poate foarte bine sa-1 nite, dar II pastreaza, totdeauna intrânsul. Càei, astf el cum este el insusi in fiecare epoca, e i produsul i rezumatul tutu-
= epocilor anterioare. Dacg coboarg in sufletul sau, poate sà regaseascI i sà deosibeasca aceste diferite epoci, dupg ceia ce fiecare din ele a lasat intransul. SA observam pe G-recii din timpul lui Pericles, pe Romanii din timpul lui Cicero; poartg intrânsii semnele autentice i urmele sigure ale celor mai indepartati
secoli. Contemporanul lui Cicero (varbesc mai ales de www.digibuc.ro
STUDIUL CREDINTELOR
5
omul din popor) are imaginatia plin ä. de legende; aceste legende Ii vin dintr'un timp foarte vechi i ne aduc mär-
turia chipului de a gândi al acelui -limp. Contemporaaul lui Cicero se serve§te de o limbg cu radicali infinit de vechi; aceast 1imb, exprimând gândurile epocilor vechi, s'a modelat dupä dânsele, i ne-a -pästrat pecetea lor, pe eare ne-o transmite din secol In secol. Intelesul intim al unui radical poate uneori s desvälue o veche pärere sau un vechi obiceiu; dar cuvintele au ramas,
martori necintiti ai unor .credinte cari an dispärut.
Contemporanul lui Cicero practica rituri In sacrificii, In Inmormântäri, In ceremonia cAsätoriei; aceste ritan sunt mai vechi decât dânsul i o probeazg faptul cl nu mai räspund credintelor pe care le are. Dar dad privim deaproape riturile pe care le respectä sau formulele pe care le recita, vom gäsi imaginea a ceeace credeau camenil cu douäzeci §i. cinci de secoli Inaintea lui.
www.digibuc.ro
CARTEA ÎNTAIA CREDINTE ANTICE CAPITOLUL INTAIU.
Credit* despre suflet §i moarte. Pâng'n ultimele timpuri ale istoriei Greciei si Romei vedem persistând In popor un amestec de gânduri si de
obiceiuri cari datau, desigur, dinteo epoca foarte Indepgrtatg, si din cari putem afla ce päreri si-a fäcut omul
despre propria sa naturg, despre sufletul sgu, despre misterul mortii. Oricât de departe am cerceta istoria rassei indo-europene, din ramurile egreia fac parte si popoarele grecesti si italice, nu vom afla cg aceastä rassg a gândit cândva cä, totul se sfârseste pentru om odatg cu aceastg scurtä viatä. Cele mai vechi generatii. cu malt mai inainte de epoca filosofilor, au crezut intr'o a doua existentá, care nrmeazg acesteia. Au privit moartea nu ea o distrugere a fiintei, ci ca o simpld schimbare de viatg. Uncle si ce fel se petrecea Insg aceastg a doua existentg? Credeau ei oare ca spiritul nemuritor, bdatà iesit dintr'un corp, va merge sä Insufleleascg un altult Nu; credinta In metempsicozä nu s'a putut inigdgeina niciodatZ, 'in spiritul populatiei greco-italice; deaseme-
www.digibuc.ro
-0-
CAlt-TEA I.
CREDINTE ANTICE
nea, ea nu este nici cea mai veche pgrere a Arilor din Orient, deoarece imnurile din Veda sunt contrare ei. Era oare credinta eg spiritul ar sbura catre cer, &Are regiunea de luming? Nu, nici aceasta; gândul cg sufletele ar intra
intr'o locuintg cereascg dateazg dintr'o epocg relativ recentg. in Occident; ggzduirea cereascg era privitg ca recompensa câtorva oameni mari si binefIcgtori ai orae-
nirei. Dupg cele mai vechi credinte ale Italicilor si Grecilor, sufletul nu mergea sg-si petreacg a doua existentg Inteo lume strging acesteia; rgmânea foarte aproape de oameni si continua sg trgiascg sub pgmânt 1.
S'a erezut foarte multi): vreme chiar cá in aceastg a
doua existentg, sufletul rgmânea asociat corpului. Ngseut cu clansul, moartea nu-1 desparte; se inchide cu dânsul in mormânt. Oriegt de vechi ar fi aceste credinte, ne-au rgmas raga.-
turii autentice. Aceste mgrturii sunt riturile inmormântärii, care au supravietuit multá vreme eredintelor primitive, dar care, desigur, s'au ngscut odatg en dânsele IA pot sg, ne facg A, le intelegem.
Riturile inmormântgrii aratg clar eg atanci and se imnormânteazg, un corp, se crede in acelas timp eá se pune
acolo si ceva vin. Virgil, care descrie totdeauna cu atâta precizie si scrupul ceremoniile religioase, terming poves-
tirea funerariilor lui Polydor min aceste cuvinte: In-
ehidem sufletul in mormânt". Aceas expresie se gäseste in Ovidiu si in Plinin cel Tâng,r; aSta nu inseamng eg ar fi egspuns ideior ce-si fáceau acesti scriitori despre
suflet, dar cg dânsa se perpetuase dintr'un timp imemorial in limbg, atestând antice si vulgare credinte.
1 Sub terra consevant reliquani vitam agi mortuorum. Cicero, Tun., I, 16. Aceastit credinpi era asa de puternia, adangg, Cicero, Mal, chiar atunci când se stabili obiceiul arderil corpurilor, continua sii, se creadit cg. mortii tritlau sub pXmint. Cf. Euripide, Alcest, 163; Hecuba, passim. Ovid, 1 Virgil, En. III, 67: animainque eepulcro condimus. Past., V, 451: tumulo fraternas condidit umbras. Pliniu, Ep., VII, 27: manes rite conditi. Descrierea lui Virgil se raportil la obiceluI cenotafelor; era obiceinl a atanci and nu se putea gust corpul unel rude, sii,-i se fac li. o ceremonie care reproduces exact toate
www.digibuc.ro
USPRE SUFLET SI MOARTE
9
Era nn obiceiu la sfârsitul ceremoniei funebre de a striga de trei ori sufletul mortului cu numele pe care4 purtase. I se ureazg sg trgiascg fericit sub pämânt. De trei ori i se spune: Odihneste-te in pace, si se adaugg : tärâ,na usoarä j. Atât de mult se crede c fiinta va continua sä, träiascg sub pgmânt i c dânsa va pästra
acolo sentimentul fericirii si al suferintii! Se scrie pe mormânt e. omul odihneste acolo; expresie care a supravietuit acestor credinte .0 care, din secol in secol, a ajuns pang la noi. 0 mai intrebuintäm Incg, desi ni-
meni nu mai crede c. o fiin
nemuritoare odihneste inteun mormânt. Dar in antichitate se credea asa de hotgrit c un ora trgieste acolo, inat totdeauna ingropau cu dânsul obiectele de care se presupunea cg are nevoie: imbrácgminte, vase, arme. I se varsä, vini pe mormânt pentru a-i potoli setea; i se pun alimente pent= a-i potoli foamea 3. Se jertfesc cai i solavi, in credinta
cg aceste Elate inchise en mortul, au sg-1 serveascl in mormânt, cum fgcuserg In timpul viejii 4. Dupg cucerirea
Troiei, Grecii se vor intoarce in jarii; fiecare din ei a-
obicelurile Inmormântiirii, i prin asta, se eredea a se Inchide, In
lipsit de corp, sufletul In mormânt. Enripide, Elena, 1061, 1240. Scholiast, ad Pindar. Pyth., IV, 284. Virgil, VI, 505; XII, 214. Iliada, XXIII, 221. Euripide, Alce,t, 479: Kotiya cot xecivi, incimeer nioot. Pansanias, II, 7, 2. Ave atque vale, Catul, C, 10. Servius ad. Eneid., II, 640; III, 68; XI, 97. Ovid, Fast., IV, St tibi terra levis; tenuem et sine Ton852; Metam. X, 62. dere terram; Juvenal, VII, 207; Martial, I, 89; V, 35; IX, 30. 2 Euripide, Alcest, 637, 638; Orest, 1416-1418. Virgil, En., VI, 221; XI, 191-196. Veehiul obicein de a educe daruri mortilor e Intitrit pentru Atena de Tueydide, II, 34; slutpipst Ttl) intro& Exacnoç. Legea lui Solon oprea sg, se Ingroape en mortal mai vault de trei vestminte (Plutarc, Solon, 21). Lucian vorbelte tncit de !west obiceiu: C1te vestminte 1 podoabe nu s'an are eau Ingropat en mortii ea 111 cum ar ft trebuit sit se serveascit de dânsele tn pimânt!" Chiar la tnmormântarea lni Cesar, Intro epoci de mare superstitie, vechinl obieein fa observat; se aduse pe rug =mere, vestminte, arme, bijuteril (Suetonius, Cesar, 84); Cf. Tacit, Ann., III, 3. 3 Euripide, Iphiy. n Taurida, 163, Vivgil, En., V, 76-80; VI, 225. 4 Iliad., XXI, 27-28; XXIII, 165-176. Virgil, En., X, 519-520; XI, 80-84, 197. Acelas obleein In Gana, Cesar, B. G. V, 17.
www.digibuc.ro
10
CARTEA 1.
CRED1NTE ANT10E
duce cu dtmsul pe frumoasa sa captivä; dar Achile, care-i in pamfint, cere i dânsul captiva sa, se (la Polyxene
Un vers din Pindar ne-a pastrat o curioasa ramasita de astfel de ganduri ale vechilor generatii. Phryxos este constrâns sà paraseascä Grecia i fuge 'Ana in Colchida. Aci moare; cu toate acestea, insa, vrea sa reving in G-recia. I se arata deci lui Pelias si-i porunceste sà mearga in Colchida i sa-i aduca inapoi sufletul. Farb: indoialä, sufletul sau regreta pamântul patriei, al mormântului fa-
miliei; legat insa de ramasifele trapesti, nu poate sà
paraseasca Colchida farä dânsele
Din aceasta credinta primitiva porni nevoia inmor-
mântärii. Pentru ca sufletul sa poata fi linistit in locuinta
subterana care-i era hotarita pentru a doua sa corpul de care era legat trebuia sa, fie acoperit eu pamint. Sufletul care nu-si avea mormânt nu avea locuinta. Era ratacitor. Zadarnic aspirà la linistea pe care o dorea, dupä sbuciumul si truda acestei vieti; era nevoit sà alerge vecinic sub forma de larva sau de fantomä, fara a se odihni vreodata, Para a primi vreodata ofrandele i alimentele de care avea nevoie. Nenorocit, sufletul devenea lin curând raufacator. Chinuia pe cei vii, trimitándu-le boll, devastându-le holdele, speriindu-i
prin aparitii lugubre, pentru a-i Instiinta sa-i faca, inmormântarea corpului sau si a sa. De aci credinta in strigoi s. Intreaga antichitate a fost convinsa CAI fara mormânt, sufletul era nenorocit i cà inmormântarea Il facea fericit pe veci. Ceremonia funebra nu era sávarsita, pentru exprima cineva durerea in public, ci pentru linistea i multumirea celui mort E de observat insa ca nu era deajuns inmormântarea ' Euripide. Hecuba, 40-41; 107-113; 637-638. 2 Pindar, Pythiq., IV. 284 ed. Heyne; vezi Seholiastul. 3 Cicero, Tusculanes, I, 16. Euripide, Trectd., 1085. Hérodot,
92. Virgil, VI, 37, Horatiu, 1, 379. Odele, I, 23, Ovide. Past., V., 483. Pliniu, Epist. VII, 27. Suetoniu, Caligula, 59. Serrius ad. -/En. 11 1, 63.
4 Iliada, XXII, 358; Odiseia, XI, 73.
www.digibuc.ro
DESPRE SUFLET $1 MOARTE
II
corpului. Trebuiau observate toate riturile traditionale pronuntate formule determinate. Gäsim in Plant povestea tumi strigo?; e un suflet rageitor, pentrucg corput eau a fost inhumat fgrg, ca riturile s fi fost observate. Suetoniu povesteste cum corpul lui Caligula fiind inhumat fgrg s fi fost sgvarsitg ceremonia funebrä, sufletul sgu deveni igtacitor si apgru celor in viatä, pang in ziva cand se lug hothrirea sg., fie desgropat i sg-i se filch', ceremonia obicinuitg Aceste douä' exemple aratg, limpede ce important i ce efect se atribuià riturilor formulelor ceremoniei funebre. De oarece MI% dânselesufletele erau rgtgcitoare i se argtau celor vii, inseamng ca ele serveau pentru a linisti i inchide sufletele in morminte i dupg cum existau formule cari aveau aceastä putere, cei vechi mai posedau i altele care aveau putere contrarie, de a evoca sufletele si a le face sg iasg indatg din morminte.
Se poate vedea, la scriitorii antici, cat era oraul dechinuit de teama cg, riturile n'au sg, fie observate dupg moartea sa. Era un isvor de mari ingrijorgri 8. Se temeau mai putin de moarte decat de lipsa de mormânt, De accasta depinde linistea i multumirea vecinicg, Nu trebuie sg fim prea surprinsi dacg Atenienii au omorit pe acei generali cari, dupg o victorie remare, nu ingrijiserg de ingropatul mart-Hon Acesti ge, 1 Plaut, 2lo8tellaria, UI, 2.
a Suotoniu, Caligula, 59; &Ws constat, priusgnam id fieret.
hortorum eustodes umbris inguietatos... nullam noctem sine aliquo terrore transactam. a Vezi in Iliada, XXII, 338-344, Hector cergnd celui care I-a invins sit nu-I 1ipseascg de mormint: Rogu-te pe genuchii pe viatg, pe pgrinti, nu da corpul meu pradg ciinilor de pe liingg coAlpine grecilor; primette aurul pe care ti-1 va oferi tatgl men din balqug t dg-i corpul men, pentruca Troienil l Troienele sa-mi La fel, in Sodea ceeace mi se =vine din daruele rugului'. focle, Antigona infruntg moartea ,,pentruca fratele sgu sg nu rg--
ming fgrg mormant`. (Sofocle, Antigone, 467).
Acela§ senti-
ment e exprimat §i de cgtre Virgil, IX, 213. Horatin, Ode, I, 18, v. 24-36; Ovid, Herokle, X, 119-123; Tristele, III, 3. 45. Acela§ lucru in blesteme; blestemul cel mal mare pentru un du§man era s. moarg fdrg, z fi Inmormantat (Virgil, Eneida, IV, 620).
www.digibuc.ro
CARTEA I.
CREDINTE ANTICE
nerali, elevi ai filosofior, deosebeau poate sufletul de corn si cum nu credeau c soarta unuia ar putea fi legatà de a celuilalt, li se pgruse cg era de puting importantg faptul eg un cadavru s'ar descompune In apg sau in pgmânt. Ei nu infruntaserg furtuna pentru formalitatea zadarnicrt a adungrii i Inhumgrei mortilor. Multimea insg, care chiar la Atena rgmânea legatg de vechile credinte, Ii acuzg de neligiuire si-i omori. Prin vic-
toria kr salvaserg Atena, prin neglijenta kr insg au
pierdut mii de suflete. Pgrintii celor morti, gândindu-se la chinurile nesfârsite ce aveau sg indure aceste suflete, au venit la tribunal in vestminte de dolly si au cenit räsbunare In cetätile vechi legea lovea pe marii vinovati en o pedeapsg reputatä drept groasnicg: nu erau inmormân-
tati
Astfel era pedepsit sufletul însài, i i se dädea
nn supliciu aproape etern. Trebuie sä observgm cg la cei vechi se stabilise o altg, pärere asupra lgeasului celor morti. *Si-au inchipuit o regiune, tot subterang, Msg., mult mai vastg, deeât mormântul, in care toate sufletele träiau la un loc despgrtite de corp i unde erau Impä'itite pedepsele i recompensele dupä purtarea pe care omul o avusese in timpul vietii. Riturile inmormântärii, asa cum le-am descris, sunt in desacord manifest en aceste eredinte; dovadg sigurg eg In epoca in care aceste rituri s'au stabilit, nimeni nu credea Ind. In Tartar si in Câmpiile Elizee. Cea dintáiu pärere a
acestor vechi generatii a fost c fiinta umang trgia in
mormânt, eg sufletul nu se despärtea de corp, ci râmânea legat de acea bucatg, de pgmânt unde erau ingropate osemintele. 10mul de altf el nu avea de dat nici o socoteall
asnpra vietii sale anterioare. Odatä inmormântat, nu mai avea de asteptat niei recompense, nici pedepse. rere pkimitivg, desigur, NA este origina notiunei de via% viitoare.
1 Xenofon, Helenicele, I, 7. 2 Eschyle, Cei rapte contra Tebei, 1013. Sofocle, Antigona, 198. Euripide. Phen., 1627-1632. Cf. Lysias, Epitaph, 7-9. Toate vechl adlogau la tortura marilor criminall sl lipsa de mormint.
www.digibuc.ro
DESPRE SUFLET $1 MOARTE
13
Fiinta care träia sub pämânt nu era complect des-
legate', de restul omenirei, pentru a nu mai avea nevoie de hranä. De aceia la anumite zile ale anului se aduceau alimente la fiecare mormânt
Ovidiu si Virgil ne-au dat descrierea acestei ceremonil care se pästra intactä 0315, In epoca br, cu toate a se transformase credinta. Dânsii ne spun cä se Impodobea mormântul cn ghirlande mari de flori i ier-
buri, cä se aseza pe dânsul präjituri, fructe, sare,
se värsa lapte, -yin, ha adesea i siingele unei victime Ne-am Insela adânc dad, am crede acest praznic funebru numai un fel de comemorare. Hrana pe care o aducea fa-
milia era In realitate häräzitä mortului i numai lui. Ceiace dovedeste aceasta e Japtul c laptele i vinul era räspândit pe tärâna mormântului; se fäcea o gaurä prin care sit podia ajunge alimentele solide pang Aceasta se numea In latineste interims terra, parentare, ferre solemnia. Cicero, De legibus, II, 21; majores nostri mortuis parentari voluerunt. Lucretius, III, 52; Parentant et nigras mactant pecudes
et Manibus divis inferias mittunt. Virgil, En., VI, 380:
Tumulo solemnia mittent; IX, 214: Absenti ferat inferias decoreigue sepulcro. Ovid, Amor.,I, 13, 3: Annua solemni caede parentat avis. Aceste ofrande destinate mortilor se numeau Manium fura, Cicero, De legilb., II, 21. Cicero face aluzie in pro Fiacco, 38, i In prima FilipicX, 6. Aceste obieeiuri erau Inc respectate in timpul lui Tacit (Ist., II, 95); Tertulian le pomenete ca fiind lnc in vigoare in timpul lui: Defunctis parentant, guos escam desiderare praesumant (De resurr. carnis, I); Defunctos vocas secure's, si guando extra
porlam cum obsoniis et matteis parentans ad busta recedis (De testim. animae, 4).
Solemnes turn forte daps et tristia dona Libabat Orient Andromache manesque vocabat
Hectoreum ad tumulum. (Virgil, En., III, 301-303). Hie duo rite mero libans carchesia Baccho Fundit humi, duo lacte novo, duo sanguine sacro Purpureisque facit flores ac talia fatur: Salve, sanete parens, animaeque, umbraeque paternae.
(Virgil. En., V, 77-81). Est honor et tumulis; animas placate paternas. . . . . Et sparsae fruges parcaque mica sails Inque mero mollita ceres violaeque solutae.
(Ovid, Fast., II, 531-542).
www.digibuc.ro
14
CARTEA. I.
CitEDINTE ANTICE
mort; (beg se sacrifice vre-o victimä, toatä carnea se ardea, pentruca nici unul dintre cei vii sä, nu ia dintr'insa, -se pronuntau oarecari formule consacrate pentru a invita
pe mort s mänânce i sä bea; chiar dacg intreaga familie ar fi asistat la acest praznic, totusi nu i-ar fi
fost inggduit sä se
ating5,
de
bucate;
insfarsit,
plecau, aveau mare grije sä lase putin lapte si cateva präjituri in vase si ar fi fost mare päcat dad,
efind
vreunul dintre cei vii s'ar fi atins de aceste putine provizli läsate mortului. Aceste vechi credinte au persistat mult timp incg, expresia se mai regäseste la marii scriitori ai G-reciei. Torn pe tärina mormfintului, spune Iphigenia lui Eu-
ripide, laptele, mierea, vinul, càci cu acestea se inveselesc
Fiu al lui Peleu, spune Neoptolem, primeste aceastä bäuturä care place mortior, vino si bea acest sânge 2". Electra vars libai,iile i spune: Baal-tura a intrat in pämânt, tatäl meu a primit-o e". Iatg, rugäciunea lui Oreste la cdpätaiul pärintelui säu mort: mortii" 1.
O tatä, dacä voi träi, tu vei primi bogate banchete;
dar daca mor, nu vei avea partea ta de ospete fumegânde,
cu cari se hränesc mortii ". Glumele lui Lucian dovedesc c aceste obiceiuri existau chiar in timpul. säu: ,,Oamenii îi inchipuie c`d sufletele se ridicä, de jos care cina cari li se aduce, cä se regaleaz1 de fumul beau vinul värsat peste groapä" 5. La Greci, in fata fieeärui mormânt era un loc destin at pentru jerffirea victimei Euripide, Iphigenia in Taurida, 157-163. 2 Euripide, Hecuba, 536; Electra, 505 qi urm. 3 &chyl, Choephores, 162. In Persii, Eschyl imprumutit Eschyl, 07toephores, 432-484. lui Atossa ideile Grecilor: Aduc sotului meu aceste bucate cari tnveselesc morii, lapte, miere auria, struguri; sit invocitm sufletul lui Darius qi sg, varsiinx aceste bluturi pe care le va bea p5,m5.ntu1 cari vor ajunge pinA, la zeii de sub plmânt". (Persii, 610-620). -Când victimele erau oferite divinitKti1or cerului, carnea se mines de muritori; dar când erau oferite mortilor, carnea era arsb. In Intregime (Pausanias, II, 10). 6 Lucian, Charon, 22. Ovid, Eastele, II, 566: posito pascitur umbra cibo.
www.digibuc.ro
CULTUL MORTILOR
15
arderea carnii sale ". Mormantul roman avea i dânsul culina, un fel de buatärie specialg. i numai pentru nevoia mortului 2. Plutarc povesteste c dupa tatAlia dela Plateea fázboinicii morti fiind ingropati pe locul luptei, Plateenii se angajarà," s'a le ofere In fiecare an masa funebra. In consecintg, la ziva aniversgrii se duceau In mare procesiune, condusi de cei mai inaFti magistrati, spre locul
uncle se odihneau mortii. Le ofereau lapte, vin, unt-
delenan, parfumuri i sacrificau o vietimá. Dupá ce puneau alimentele pe mormânt, Plateenii pronuntau o for-
mulg, prin care chemau pe morti sá viná sá ia cina. Aceastä ceremonie se mai Indeplinea ine'd in timpul
lui Plutarch, care putu sá vadä a sase suta aniversare" Lucian ne spune care-i ideia care a dat nastere tuturor
acestor obiceiuri. Mortii, scrie dânsul, se hránese eu bucatele pe care le punem pe mormânt si beau vinul pe care-I Varsgm; astf el cá, un mort, cáruia nu-i se oferá nimie, e condamnat la foame perpetug" 4.
latà credinte destul de veehi i cari ne par desigur
false i ridicule. Ele au exercitat totusi puterea lor a-
supra omului timp de un mare nunaár de generatii. Ele au guvernat sufletele; vom vedea Indat5, eg, au guvernat chiar soeietáile, i cá cea mai mare parte din institutiile casnice i sociale se datorese acestei surse. CAPITOLUL II
Cultul mortilor. Aceste oredinte adura loc de timpuriu la reguli de conduitä. Deoarece mortul avea nevoie de hranä i b6uturg,, se nIscu ideia eN, era o datorie pentru cei vii sg. Lucian, Charon, c. 22: Sapii gropi 1ng morminte i gAtese hrana pentru morti". 2 Featus, v. culina: Culina vocatur locus in quo epulx in funere comburuntur. 3 Plutarch, Aristide, 21: napcoccasi Tot); IvrcoOavówcuç ini avov vivo aip.oxoopiay.
4 Lucian. De luctu, c.
9.
www.digibuc.ro
Bs:-
16
CARTEA I.
CREDINTE ANTICE
plineascg aceastä nevoie. G-rija de a procura mortilor alimente nu fu läsatä, la capriciul sentimentelor variabile ale oamenilor; deveni obligatorie. Astfel se stabili o intreagg religie a mortii, ale cdrei dogme au putut enrând sg disparg, liar ale egrei rituri au durat pânä la triumful crestinismului. Mortii treceau drept fiinte sfinte I3girânii le dgdean cele mai respectuoase epitete ce puteau gäsi; Ii numean buni, sfinti, fericiti 2 Aveau pentru dau§ii intreaga veneratie pe care omul poate s'o aibg pentru divinitatea pe care o iubeste i pe care o teme. In gändul lor, fiecare mort era un zeu Acest fel de apoteozg nu era privilegiul oamenilor maxi; nu se .facea distinctie Litre morti. Cicero spune:
Strgmosii nostri au voit ea oamenii cari pgräsesc
aceastä viatg sä fie socotiti printre zei i". Nu era nici
mgcar nevoie sg" fie un ora virtuos; eel rgu devenea zeu
ca í omul de bine; numai cä, pästra in aceastä a doua existent)", toate înc1inri1e rele pe care le avusese in prima 5.
Grecii dgdeau bucuros mortilor numele de zei subpgmânteni. In Eschyl, un fiu invoacg astfel moartea tatglui sdu: O, tu, care esti un zeu sub pämântean". Euripide spune, vorbind de Alcest: Aproape de mormântul sau, trecgtorul se va opri i va spune: Aceasta este acum o divinitate fericitä,6". Romanii dgdeau mortilor numele 'Oacov Tot); p.t6esvina; lepob; voplCetv, Plutarch, Solon, 21. 2 Xpirmot., p.ixapeq, Aristotel, citat de Plutarch, Quest. rom., 52; grecq., 15. Oxeye; xD6vtot, Eschyl, Choeph., 475. Euripide, Phenic., 1321: Tot; 6avo5ai xp-h Tbv ob Ts AvyptóTa Ttplzç ill801fCCA x6hvwv e.6 oi6stv 0e6v. Odisseia, X, 526: EbyAct. Map xXIYCal Ply= vexpciiv. Eschyl, Chroeph., 475: Voi, cari locuiti sub pKmant, ascultati invocatia mea; veniti in aju-
torul copiilor votri i dati-le victoria'. In virtutea acestei idei Ene li spune tatkllui s5u mort: Sancte parens, divinus parens; Virg. En., V, 80; V. 47; Tbv Ter)vvixóta AiTooca.
Plutarch, Quest rom., 14: esbv TeTovivat Cornelius Nepos, Fragmente, XII: paren-
tabis mihi et invocabis deum parentem.
Cicero, De legibus, II, 22. 5 Saint-Augustin, Cité de Dieu, VIII, 26; IX, 11. Euripide, Alcest, 1015: N5v 8 iaTI p.kcsepcc Salp.(ev xtq, al Soilq.
www.digibuc.ro
CULTUL MORT1LOR
17
de zeii Mani. Dati zeilor Mani ceiace le datorati, spune Cicero; sunt oameni cari au p`árIsit viata; considerati-1 ca fiinte Mormiutele erau templele acestor diviiiith4i. i chiar purtau inscriptia sacramentalg Dis Manibus si in greceste esoic x00YEotc. Aici trgia zeul inmormântat, Manesque sepulli, spune Virgil 2. In fata mormântului era un altar pentru sacrificii, ca'n fata templelor zeilor 8. Acest cult al mortilor se intâlneste la Eleni, Latini, Sabini Etrusci; deasemeni se intalneste si la Arii din India. Imnurile Rig-Veda II mentioneazd. Cartea Legilor lui Menu vòrbe$te de acest cult ca de cel mai vec,hi pe care 1-au avut oamenii. Se vede chiar din aceastg. carte câ. ideia metempsicozei a trecut peste aceastg veche
credintä; religia lui Brahma se stabile$te cu mult mai inainte i totusi, sub cultul lui Brahma, sub doctrina metempsicozei, religia sufletelor stigmosilor mai subzistá, vie si indestructibilg, i sileste pe redactorul legilor lui Manu s j.i socotealg de dânsa si s. mai admit5, Ina
prescriptiile sale in cartea sfântA. Nu e cea mai micé. particnlaritate a acestei arti asa de ciudate faptul de a fi .pgstrat regulele relative la aceste credinte vechi, când este
,redactatg, evident, intr'o epoca când credinte cu totul opuse c4tigaserg, terenul. Asia probeaz5, cg, dacg, trebuie
'mult timp credintelor umane sâ,' se transforme, trebuie 1 Cicero, De Zell., IT, 9, Varron, In Saint Augustin, Cité de Dieu, VIII, 26. 2 Virgil, En. IV, 34. Euripide Troienii, 96; rtip.6onq
tepic ,rt1.)v ststcp.711tircwv. Electra,
505-510. Virgil, Eu., VI, 177: Aramque sepuleri; III, 63: Stant Manibus arae; III, 305: Et geminas causam lacrimis, sacraverat aras; V. 48: Divini ossa parentis condidimus terra maestasque sacravimus aras. GrAmAticul Nonius Marcellus spune ca mormiintul se numea templu la cei Techi i 'n adevAr Virgil Intrehuinteazrb cuvantul templum pentru a desemna mormintul sau cenotaful pe care Didona 11 ridicase sotului s5u (Eneida, IV, 457). Plutarch, Ouest. rom., 14: 'Ent Tibv TeMpC01, ittIcTpipmerai, %meet/rep (Jean, isp& p.thvcs rc Tan) TraTkpami p.v+ip.wca. Se continua sit se numeasca ara piatra ridicata pe mormint (Suetoniu, Neron, 50). Acest cuvant e Intrebuintat In inscripii1e funerare 'Orelli, Nr. 4521, 4522, 4826.
4 Varon, De lingua lat., V, 74. 93993.
Biblioteca Univcrsitara www.digibuc.ro
9
18
CARTEA I.
CREDINTE ANTICE
Ina si mai mult pentruca practicele externe si legile sil se modifice. Astäzi chiar, dupä atätea secole si revolutii, Indianul mai aduce Ina ofrandä strilmosilor. Aceste idei si rituri sunt tot ce-i mai vechi in rassa indoeuropeanä si sunt deasemeni, tot ce a fost mai persistent. Acest cult era acelas in India ca si in Grecia si Italia. Indianul trebuia sä procure manilor cina ce se numea sraddha. Stápânul casei sä fach sraddha cu orez, lapte, rädäcini, fruete, astfel ea sä atragä asupra lui binecuvântarea manilor". Indianul credea a in momenful and aducea aceastä cinä funebrd, manii strámosilor veneau sä se aseze lângá dânsul si luau hrana ce le era oferitä. Mai credea cá aceastá cilia procura mortior o mare mul-
tumire: Când sraddha e fácut dupil rituri, strámosii celui care oferä cina inceara o satisfactie neInchipuitel. Astfel, Arii din lOrient, la originá, au avut aceleasi
credinte ca si cei din Occident, relativ la misterul clestinului dupá moarte. Inainte de a crede in metempsicozá, ceiace presupune o deosebire absolutá a sufletului de corp,
au crezut in existenta vagá si nedecisá a fiintei umane, invizibilá dar nu imaterialá, cerând dela muritori hraná si bäuturä. Indianul, ea si Grecul, priveau mortii ca fiinte divine, care se bucurau de o existentä ferieitä. Dar era o conditie pentru fericirea lor; trebuia ea ofrandele sä le fie regulat aduse de cei vii. Daa nu se mai indepli-
neaseä sraddha pentru un mort, sufletul acestuia iesea din locuinta sa linistitä si devenea un suflet rag,citor, care turbura pe cei vii; astfel cá, daa manii erau
adevárati zei, erau numai atâta vreme at cei vii ii
onorau cu un cult'. Grecii si Romanii aveau exact aceleasi pkeri. Daa 1 Legile lui Manzi, I, 95; III, 82, 122, 127, 146, 189, 274. 2 Acest cult al mortilor se exprima in grecelte prin cuvintele ivaii4w, ivaTtcy.k. Pollux, VIII, 91; Herodot, I, 167; Plutarch, Aristide, 21; Caton, 15; Pausanias IX, 13, 3. Cuvintul ivaiiCul se Intrebuinta pentru sacrificiile oferite mortilor, 66w, pentru cele oferite zellor din cer; aceastii deosebire e bine scoas1 In evidentg de Pausanias, II, 10, 1 li de Scholiastul lui Euripide, Petrie., 281; Cf. Plutarch, Quest. rom. 34. Xoecç %al ivaTtop.ok 'COI; Ts511t1G6OL..., XOÓIÇ %at ivaTtcp.by coipooctv i Tcl tòv xeipov.
www.digibuc.ro
19
CULTUL MORTILOR
inceta ea se ofere mortilor cina funebrä, de
indatii..
acestia ieseau din mormintele lor; umbre rätäcitoare, erau auziti gemand in täcerea nopjii. Tineau de fan pc) cei vii
de nelegiuita lor negligentä; cäutau
pedepseascä,
trimitându-le boll sau fäcând pämantui neroditor. Nu le dddeau nici o elipd de rägaz celor vii pânä in ziva când ospetele fumebre erau restabilite Sacrificiul, ofranda
hranei si libatia, Ii fIceau s reintre in mormânt, re-
dându-le odihna i atributele divine. Omul cädea atunci la pace cu dansii 2. Daeä mortul neglijat devenea o fiinj räufäeätoare, acel
onorat era un zeu tutelar. Iubea pe cei care-i aduceau hranä. Peutru a-i protegui, continua sä, se amestece in afacerile omenesti; aici juea adesea rolul sau. Oricât de mort
era, stia sä fie puternic i activ. Era rugat. I se cerea
sprijinul i favorul säu. Când cineva intalnea un mormânt, se oprea i spimea: tu, care esti un zeu sub p6mântean, fi-mi favorabil". Se poate judeca puterea pe care cei vechi o atribuiau mortilor prin aceastä rugalciune pe care Electra o adreFie-ti min*, de mine si seaz5, zeilor mani ai tatälui de fratele meu Oreste; adu-mi-1 inapoi; ascultä rugämin-
Vezi in Herodot, I, 107, povestea sufletelor Foceenilor cad ras-
colesc un intreg tinut pn ce li se consacra o aniversare qi multe
alte povestiri asemanatoare in Herodot qi In Pausanias, VI, 6, 7. La fel, in Eschyl, Clitemnestra, Intiintat c1 stramolii lui Agamemnon s'au miniat pe dansa, se grabelte sa le trimita, alimente pe mormant. Vezi qi legenda romana pe care o poveste0e Ovidiu, Fastes, II, 549-556: Se ulta, inteo zi, datoria, parentalia; atunci sufletele ielira din morminte i fura auzite alergand i urland pe strazile ormului i campurile din Latium, pina ce sacrificiile i-au readus in morminte". Cf. intlimplarea pe care o povestelte i Pliniu eel Tamar, VII, 27. Ovidiu, Fast., II, 518: Animas placate paternas. Virgil, En., VI, 379: Ossa piabunt et statuent tumulum et tumulo solemnia mittent. Comparati grecescul ikciozop.rht (Pausanias, VI, 6, Titu Liviu, I, 20: Justa funebria placandosgue lnanes. Euripide, Aleest, 1004 (1016). Se crede ca dac a. n'avem nici o atentie pentru cei morti gi daca le neglijam cultul, ne fac ram 0 ca din contra, ne fac bine daca ni-i facem favorabill prin ofrande". Porphyre, De abstin., II, 37. Vezi Horatiu, Ode, II, 23: Platon, Legile , IX. p. 926, 927.
www.digibuc.ro
20
CARTEA I.
CREDINTE ANTICE
tea mea, tatä; primind libatiile mele indeplineste-mi dorintele". Acesti zei puternici nu aduc numai bunuri materiale, aci Electra adaugä: D`a-mi o inimä mai castA decât aceia a mamei mele i maini mai curate i". Astfel,
Indianul cere zeilor mani ca, in familia sa, numdrul
oamenilor de bine sg se märeascä, i sg aibä mult pentru
a putea dgrui". Aeeste suflete umane, divinizate prin moarte, erau ceiace Grecii numeau demoni sau eroi2. Latini le dädeau numele de LaH, Mani 8, sau Genii. Strämosii nostri au crezut, spune Apuleus, c. Manu, când erau rdufäcgtori, trebuiau sä fie numiti larve, si-i numeau Lari, când erau binefgatori i favorabili i". Intalnim in
altg parte: Geniu i Lar, e aceias fiintä; astfel au cre-
zut strgmosii nostri" 5; si in Cicero; Acei pe care Greed Ii numese Demoni, noi Ii numim LaH Aeeastg religie a mortilor pare sg fie cea mai veche
care a existat In rassa umanä. Inainte de a concepe si de a adora pe Indra sau Zeus, omul adorä mortii; Ii fu I Eschyl, Choephores, 122-145.
2 E posibil ea intelesul primitiv a lui
pwç sIt fi fost acel de ern mort. Limba inscripii1or, care-i cea vulgarX, i care-i in acelal timp aceia in care serisul vochilor cuvinte persist1i, eel mai mult, intrebuinteazA, uneori gip; cu simplul inteles pe care-1 dXm cuvântului defunct: irirog xplots, xaips, Beck. Corp. inter. No. 1629, 1723, 1781, 1782, 1784, 1786, 1789, 3398: Ph. Lebas, Monum. de Morée, p. 205. Vezi Théognis, ed. Welcker, V, 513 §i Pausanias, VI, 6, 9. Tebanii avean o veche expresie pentru a desemna moartea: ilptua TivecOat. (Aristot, fragmente, ed. Heitz, t. IV, p. 260; Cf. Plutarque, Proverb. quibus Alex. usi aunt, c. 47). Grecii dgcleau
sufletului unni mort nume de Scap.wv. Euripide, Alcest, 1140 si Scholiaste. Eschyl, Persii, 620: Bailie= aptiov. Pausanias, VI, 6: acdp.wv liyeptincoo.
3 Manes Virginim (Titu-Liviu, III, 58). Manes conjugis (Virgil, VI, 119). Patric. Anekisae Manes (Id., X. 534). Manes Heetoris, (Id., III, 303). Dis Manibus Martialis, Dis Manibus Acutiae (Orelli, No. 4440, 4441, 4447, 4459, etc. Valerii deos manes (Titu-Liviu, III, 19). 4 Apuleus, De deo Socratis. Servius, ad. JEneid., III, 63. 5 Censorinus, De die natali, 3. Denis din Halicarnas traduce Lar fami6 Cicero, Timée, ziaris prin: WPC' oì,tiav 4-'iptug (Antiq. rom, IV, 2).
www.digibuc.ro
r MU
teamá de dânsii, le adresá rugáciuni. Sentimentul religios se pare c5, a inceput de aici. Poate in fata mortii omul a
avut peutru prima datá ideia supranaturalului si a voit s. nädájduiascá dincolo de ceiace vedea. Moartea a Lost primul mister; ea puse omul pe calea altor mistere. Ea ridicá gândul dela vizibil la invizibil, dela treator la etern, dela uman la divin. CAPITOLUL III.
Focul sacru. Casa unni Grec sau a unui Roman cuprindea un altar; pe acest altar trebuia s fie intotdeauna puting cenusä si
cárbuni aprinsij. Era o obligatie sfântá pentru stápânul fiecárei case sá intretinä focul, ziva si noaritea. Nenorocire pentru casa unde se stingea. In fiecare seará,
se acoperean cárbunii cu cenusä, pentru a nu se trece de tot; di-aineata, prima grijä era sá aprindä, focul si alimenteze cu câteva crengi. Focul inceta sá mai scântee pe altar numai atunci când familia -pierià In intregime; altar stâns, familie stansg, erau expresii sinonime la cei vechi Fárá discutie, acest obiceiu de a intretine totdeauna foc pe un altar se raporta la o eredintä, veche. Regulile
riturile ce se observau in aceastá priviintá aratä, cá nu era vorba aici de un obiceiu neinsemnat. Nu era inghduit sä, se alimenteze acest foc cu orice fel de lemn; religia distinge, printre arbrri, spetele cari puteau fi intrebuinGreen numeau acest altar cu nume diferite:
cI4LOÇ,
opu,o;
acesta din uring prevalg in Intrebuintare i dgdu naltere cuvântului cu care se desemng in uring zeita Vesta. Latinii numeau acelal altar, vesta, ara, sau focus. In primis ingressibus donwrum vestae, id est arae et foci, solent haberi (Nonius Marcellus, ed. Quichérat, p. 53). Hymnes homer., XXIX. Hymnes Orph., LXXXIV. Hesiod, Opera, 679. Eschyl, Agam., 1056. Euripide, Hercul. fur., 503, 599. Thuchydide. I, 136, Aristofan, Plut., 795. Caton, De re rust.. 743. Cicero, Pro Domo, 40. Tibul, I, 1, 4. Horatiu, Epod., II, 43, Ovidiu, A. A., T, 637. Virgiliu, En II, 512.
www.digibuc.ro
22
CARTEA L
CREDINTE ANTICE
tate pentru west scop i acele cari ar fi constituit o impietate dacg, s'ar fi servit de dânsele Religia mai ordona acest foe trebuie sä famân'a totdeauna curat 2; ceiace insemna, in sens literal, ea, nici un obiect murdar nu trebuie s5, fie aruncat intransul, i, in sens figure. cà nici o actiune condamnabilà nu trebuie s5., fie comish in prezenta,
sa. Era o zi pe an, la Romani 1 Martie, in care fiecare familie trebuia sà stine, focul sacru i sà reaprinda altul numai decât Dar, pentru a-si procura focul non, eran rituri cari trebuiau scrupulos pAzite. Mai ales nu era ingâduit sà intrebuintezi amnarul i cremenea. Sin,
gurele procedee permise erau de a concentra intr'un punet
cadura razelor solare, sau de a freca repede douà bucAti de lemn de o spetà determinaM 0115, când iesea scânteia Aceste diferite reguli dovedese cu priso3inta câ, in pgrerea celor vechi, nu era vorba numai de a produce sau conserva un element util i agreabil; acesti oameni vedeau altceva in focul care ardea pe altarele kr. Acest foc era ceva, divin; era adorat, i se aducea un adevgrat cult. I se däruia tot ceiace se credea Ca", poate fi plAcut unui zeu, flori, fructe, miresme, yin 5. I se cerea protectia; era crezut puternic. I se adresau rug6ciuni staruitoare pentru a obtine dela dânsul aceste eterne obiecte ale dorinklor umane: s'arAtate, boggtie, fericire. Una din aceste rugâciuni, care ne-a fost pgstratä in culegerea imnurilor orfeice, este conceputà astfel: Focule, fg-ne totdeauna, infloritori, totdeauna fericiti; tu, care esti etern, frumos, totdeauna tânär, tu care hrânesti, care esti bogat, primeste cu toati inima ofrandele noastre clà-ne in schimb fericirea ì annatea, care-i asa de I Virgil, VII, 71: Castis taedis. Festus, v. Felicia. PIntare Nutna, 9. 2 Euripide, Here. fur., 715. Caton, De re rust., 143. Ovidiu,
Fast., III, 698. 3 Macrobe, Saturn., I, 12. 6 Plutare, Narita, 9; Festus, ed Muller, p. 106. 5 Ovidlu, A. A., I, 637: Dentur in antiquos thura meruntque focos. Plant., Captiv. 2, 39-40. Mercator, V, 1, 5. Tibul, I, 3, 34. Horatiu, Ode, XXIII, 2, 3-4. Caton De re rust. 143 Plant, Aulularia, prolog.
www.digibuc.ro
FOCUL SA.C1113
23
Astfel, ei vedeau in foe un zeu binefkator, care intretinea viata omului, un zeu bogat, care-1 hrania cu darurile sale, un zeu puternic, care proteguia casa si familia. In caz de pericol cautau refugiu la dânsul. Când palatul lui Priam este atacat, Hecuba aduce pe batrânul rege lânga altar: Armele tale n'ar putea sâ te apere, Ii spune dânsa; dar acest altar ne va protegui pe toti Iata pe Alcesta murind, dându-si viata pentru a-si salva sotul. Se aproprie de foe si-1 invoaca in acesti -ter-
dulce
meni: O divinitate, stapâra a acestei case, e ultima data dud m inchin in fata ta i4i adresez rugkiunile
mele; ad am sa cobor acolo undo sunt mortii. Vegheaza asupra copiior mei, cari nu vor mai avea mama; d fiului meu o iubitoare sotie, ficei mele un nobil sot. Fa ca dânsii sa nu moara ca mine, Inainte de vrerne, ci plini de fericire s ajunga la adânci batrânete s". Dânsul im-
bogâtia familia. Plaut, in una din comediile sale, 11 represinta masurându-si darurile dupa cultul care i se
aducea 4.
G-recii II numeau
zeul bogatiei,
wrirstoc5.
Teal II invoca in favoarea fiilor cerea sa le dea sanatate i abundenta de bunuri°. In nenorocire omul invinovätea focul sacru si-i adresa mustrari; In fericire Ii multumea. Soldatul care se intorcea din rasboiu Ii multumea pentru c 1-a scapat din primejdie. Eschyl ni-1 repres:nta, pe Agamemnon revenind din Troia, fericit, acoperit de glorie; nu-i multumeste lui Jupiter insa, i nici
nu-si duce in templu bncuria i recunostinta, ci face sacrificiul pentru a multumi focului care arde in minul Ocaul nu pleca niciodata de aeasa fara a Hymnes orph., 84.
2 Virgil, En., II, 523. Horatiu, Epist., I, 5. Ovidiu, Trist., IV, 8, 22. 3 Euripide, Alcesta, 162-168. Plant; Aulularia, prolog, a esöç wt/lotoç, Eustathe, in Odysa., p. 1756 1 1814. Zak atirEoC, despre care se vorbelte adeseori, este un zeu casnic, e focul glut. 6 Iseu, De Ciceronis hered., 16 yksto 41p.iy 61icectv Staóvat acd. xvil000
kab+11,.
7 Eschyl, Agant 851-853.
www.digibuc.ro
24
CARTEA I.
CREDINTE ANT10E
adresa o rugaciune focului sfânt; la intoarcere, mai fi revazut sotia i a-si Imbrätisa copiii, inainte de trebuia sa se inchine in fata foeului i sI-1 invoace Focul sfânt era deci Providenta familiei. Cultul sau era foarte simplu. Prima regula era ca intotdeauna sa
se Oseasca pe altar ativa eárbuni aprin*i; caci daca focul s'ar fi stins, aceasta ar fi insemnat ca un zeu a Incetat de a mai exista. In anumite ore ale zilei se punea pe foc ierburi uscate i lemne; atunci zeul se manifesta In flacAre luminoase. I se ofereau sacrificii; ori, In esenta mice sacrificiu nu urmarea decât sa Intretinä *i sil invioreze focul sacru, sa hraneasca î desvolte corpul zenlui. Pentru aceste motive i se daruiau mai ales lucruri
de lemn; tot de asta se varsa apoi pe altar vinul eel
tare al Greciei, untdelemn, mirodenii, grasimea victimelor. Zeul primea aceste ofrande si le consuma; satisfacut si radios, se Malta pe altar si ilumina cu razele sale pe cel care-I adora 8. Acesta era momentul invocgrei, imnul rugaciunii se nastea in sufletul omului. Prânzul era actul religios prin excelentg. Zeul 11 prezida. El era acela care copsese pâinea i pregatise alimentele 4; de aceia i se datora o rugkiune la inceputul si la sfârsitul mesei. Inainte de inceputul mesei se punea
pe altar prinosul de hrana; inainte de a incepe sa bea se fkea libatiunea cu vin. Aceasta era partea zeului. Nimeni rni se indoia ca el n'ar fi de fata si cà n'ar mânea sau n'ar bea; i, de fapt nu vedeau ei fladira erescând,
ca si cum s'ar fi hränit cu mâncarile oferite? Astfel, masa era impartita intre orn i zen: aceasta era o cere1 Caton., De re rush:ea, 2. Euripide, Hereul. fur., 523. 2 Virgil. En., I, 704: Flammis adolere Penates. 3 Virgil, Georgice IV, 383-385: Ter liquido ardentem perfudit nectare vestam, Ter flamma ad summum tecti subjeeta reluxit. Servius explia aceste douit versuri: id est, in ignem vinum purissimum fudit, post quod quia magi's fiamma convaluit bonum omen ostendit.
Ovid, Past., VI, 315.
www.digibuc.ro
FOCUL SACRU
2-5
monie sfrintä, prin care comunicau unul cu anal'. Vechi credinte, cari dispärurä ca timpul, lush' au läsat multä vreme in urma lor obiceiuri, rituri, forme de limbaj, de cari chiar cel necredincios nu se putea lepäda. Horatiu, Ovidiu, Juvenal inâncau incä inaintea altarului si fäceau libatiuni si rugáciuni. 2
Acest cult al focului sacra nu apartinea numai po-
poarelor din Grecia sau Italia. Se Intalneste si in Orient. Legile lui Manu, a§a cum ne-au parvenit, ne aratä religia lui Brahma nu numai ca fünd bine statornicitä, ci chiar
pornind care declin: ele pästreazä insä, urmele si resturile unei religii mai vechi, aceea a focalui sacra. pe care cultul lni Brahma o lásase pe planul al doilea, färg a putea s'o distrugá 'Msg. Brahmanul are focal säu sacra pe care trebuie sä-I intretinä zi si noapte; in fiecare dimineata si in fiecare searä Il alimenteazá cu lemne; insä ca
si la Greci, nu se poate intrebuinta deca lemnul unor
anum'iti arbori indicati de religie. Dupä cum Grecii si Italienii ii oferä vin, Indianul ii toarnä din lichidul fermentat pe care Il numeste soma. Prânzul este de asemena an act religios, si riturile sunt descrise foarte scrupulos in legile hi Nana. Focului sacra i se adreseasä rugáciuni ca si In Grecia; i se oferil lui mai intâiu din
mânertri, orez, unt, miere. Legile grAesc astfel: Brahmanului nu-i este IngAduit sit mänânce din
orezul nou
recoltat mai inainte de a fi oferit focului sacra. Câci focal sacra este avid de grâne, si atunci când nu i se dri partea cuvenitä, el arde pe brahmanul negligent". 1 Plutare, Quest. rota., 64: izp6v TC 41 tpániCa. Id. Symposiaca
VII, 4
7: Tpr.ineCa be avEwv iaTLOC xrAsEtut Id , ibid. VII, 4, 4:
altar,* TCU nopi itno8:Sovtac;. Ovid., Pastes, VI, 300: Et mensae cre-
dere adesse deos. VI, 630: In ornatum fundere vina foeum, II, 634:
Nutriat incinctos mixta patella Lares. Cf. Plaut, Autularia, II, 7, 16; Horatiu, Ode, III, 23; Sat., II, 3, 166; Juvenal, XII, 87-90; Plutare, De Fort. Rom , 10. A se compara bun Omeric , XXIX, 6. Plutare. framente. cont., asupra lui Hesiod, 44. Servius, in Aeneida, I, 730: Apud Romanos, caena edita, silentium fieri solebat guoad ea quae de caena libata fuerant ad focum ferrentur et igni darentur ac puer deos propitios nuntiasset. 2 Ante larem proprium vescor vernasgue procaces Pasco libatig dapibus. Oratiu, Sat., II, 6, 66. Ovid, Pastes, II, 631-633, Juvenal XII, 83-90. Petronin, Satir., e. 60.
www.digibuc.ro
26
CARTEA I.
CREDINTE ANTICE
Indienii, ca si Grecii si. Romauii, isi inchipuiau zeii avizi, nu numai de respect sau de onoruri, ci chiar si. de mâncare si. bäuturâ. Omul se credea obligat sä le potoleascii foamea si setea, daca voia sä, evite mânia lor. La Indieni aceastä, divinitate a focului este adesea numitä Agni. Rig-Veda confine un mare numâr de imnuri
cari-i sunt adresate. Unul din ele spune: O Agni, tu esti viata, tu oti protectorul omului... ca pret al laudelor noastre, dâ tattilui care te implorA gloria si bogatia... Agni, tu esti un aprAtor prudent si un pärinte; tie iti datorAm viata, noi suntem familia ta". Astfel fecul sacru e ca si in Greeia o putere tutelar-a. Omul ii cere abundenta: FA ca pâmântul s6 fie vecinic darnic pentru noi". Ii cere srm'atate: Ca s6 mä bucur cât mai mult de lumina zilei si sà. ajung la batrânete ca si soarele la apusul sâu". Ii cere chiar si. intelepciune: O Agni, tu pui pe calea cea bunâ omul care se rätâcea pe cea rea... Daeg, am Lent o gresalg, dacti
ne-am depârtat de tine; iartg-ne". Acest foe sacru era, ea si in Grecia, cu totul curat; era strict interzis brahmanului srt arunce ceva murdar, sau sil-si incâlzeascl picioarele 1. Ca si in Grecia omul vinovat nu se mai putea apropia de focul sacru, mai inainte de a se fi purificat. Faptul cl aceste credinfe se esesc atât la oamenii de pe tgrmurile Mediteranei cât si. la cei din peninsula indianI, e o dovadâ de vechimea acestor credinte si obiceiuri. Bine
Inteles, Grecii n'au imprumutat aceastä, relgie dela Indieni, nici acestia dela Greci.. Dar Grecii, Italienii, Indienii apartineau aceleiasi rasse; strämosii lor la o epoel foarte indepârtatä. träiserg la un lac in Asia eentralä. Acolo au luat nastere aceste credinfe si. s'au stabilit aceste rituri. Religia focului sacru dateazâ deci din epoca indepârtata si. intanecoasä" când nu erau nici Greci, nici
Italieni, nici Indieni, ei erau numai Ari. Când tribu-
rile s'au daspártit unele de allele, ele au dus aceast6 creding cu ele, unele pe Ormurile Gangelui, altele pe fârI Aeelali preseriptie in religia romana: pedem in focum non
imponere, Varron in Nonius p. 479, ed. Quieherat, p. 557.
www.digibuc.ro
FOCUL SACHU
27
murile Mediteranei. Mai thrziu, aeeste triburi desphrtite nemai având leghturi unele cu altele, au adorat unele
pe Brahma, allele pe Zeus, altele pe Janus; fieoare
grupa fhurit zeii sai. Toate insh au phstrat ea o mostenire strAveche cea dintâiu religie, pe care au conceput-o practicat-o In leagänul comun al rassei lor.
Dach existenta acestui cult la toate popoarele indoeuropene n'ar demonstra suficient marea lor vechime,. am putea ghsi alto dovezi in riturile religioase ale Greci-
lor si Romani lor. In toate sacrifieille, chiar in acelea care se fhceau in cinstea lui Zeus sau a Atenei, prima invocatie era adresath intotdeauna focului sacru. Orice rugrwiune adresatä unui zeu, ori care ar fi, trebuia inceapg i s starseasch prin o rugheiune adresath focului sacru 2. La Olympia, primul sacrificiu pe care I/ facea intreaga Grecie strânsh acolo, era hh"rilzit focului sacru, al doilea lui Zeus Acelas lucru si la Roma; prima rughciune era pentra Vesta, care nu era altceva decât focul sacru 4. Ovid. spune despre aceasth clivinitate e ocuph primul loc in ierarhia, religioash a oamenilor. Astfel, chiar in imnurile din Rig-
Veda: Mai inaintea tuturor celorlalti zei trebuie sh invoehm pe Agni. Vom pronunta venerabilul shu nume mai inainte de acela al celorlalti nemuritori. Agni, ori care ar fi zeul pe care 11 cinstim prin sacrificiul nostru,. fie Intoldeauna adresath jertfa". E decik sigur c la Roma, In timpul lui Ovid, in India in timpul Brahmanilor, focul sacru trecea inch, inaintea celorlalti zei; nu eh
Jupiter si Brahma n'ar fi dobindit o mult mai mare
importanth In credinta oamenilor; dar toti îi aminteau ch focul sacru era .cu mult anterior acelor zei. Luase de multe secole, primul loc in cult si zeii mai noi $i mai mari nu-I putuserh deposeda. Simbolurile acestei religii se modificará cu tirnpul. and Porphyr, De abstin, II, p., 106; Plutarc, De frigido 8. 2 Hymnes hoot, 29; Ibid., 3, V, 33. Platon, Cratyl, 18. Resbehius Diodor, VI, 2, Aristofan, PaMrile, 865. 3 Pausanias, V, 14. Cicero, De nat, Deor., 11, 27. Ovid, Fad., VI, 304.
www.digibuc.ro
28
CARTEA L
CREDINTE ANTICE
populatia G-reciei i Italiei lug obiceiul reprezinte pe zei ca fiind persoane i sä, dea fiecgruia din ei un nume propriu i o formg umang, vechiul cult al focului sacru suferi i dânsul legea comung, pe care inteligenta umang o impunea in aceastä perioadg, oricarei religii. Altarul focului sacru fu personificat; fu numit ¡orb; Vesta; numele fu acelas in limba lating i In cea G-reacä, si de fapt nu era altceva deca numele care In limba comung si primitivg Insemna altar. Printr'un procedeu destul de obicinuit, din numele comun se ileu un mime propriu.
0 legenda se infiripg ca incetul. Ii inchipuirg pe aceastg divinitate cu träsgturile unei femei, egci numele care Insenana altar, era de genul femeuin. Ei merserg pânä acolo cg reprezentarg aceastä zeitä prin statui. Nu putu fi stearsä insg niciodatg urma credintei primitive, dupg care
aceastä zeitnte era pur i simplu focul de pe altar, si insusi Ovid fu constrâns sg recunoascä cg Vesta nu
era cleat o flaarg vie" 1.
Dacg apropiem cultul focului sacru de acela al mor-tilor, de care vorbeam adineauri, vom vedee o legriturä foarte strausg intre &Insole. Sg observäm in primul rand cà acest foc care era intretinut In cgmin nu era, In credinta oamenilor, focul naturei materiale. Ceia ce dânsii vkl in el nu-i elementul pur fisic care incälzeste sau arde, care transformg carpurile, topeste metalele i devine puternicul instrument industriei umane. Focul sfânt este cu totul de o altg naturg. E un foc neprihgnit, care nu poate lua nastere decal cu ajutorul unor anumitor rituri si nu poate fi alimentat cleat eu un anumit fel de lemne. E un foe cast; Impreunarea celor doug sexe nu trebuie sg aibg loc In prezenta lui 2. Nu i se cere numai bog-54ie i sängtate; Ii sunt adresate ruggciuni i pentru a dobindi curgtenia
temperanta, Intelepciunea. DA-ne boggtie si prosperitate, fg-ne deasemeni intelepti si casti!" Focul sfânt este deci un fel de fiintg moralä. E drept cà sträluceste, incillzeste i coace hrana sfântii ; in acelas timp insg el are I Ovid, Fast. VI, 291. 2 Iiesiod, Opera 676-680. Plutarc, Corn. asupra lui Hess. pag. 43.
www.digibuc.ro
FOCUL SACRU
29
constiinta i inteligentâ; concepe datorii si are grijä sä fie indeplinite. L-am putea crede ora, câci el are natura dublâ omului: fiziceste, strgluceste,
se miscâ, trgeste, procurä abundenta, prepara cina, hräneste corpul; moraliceste, are sentimente i afectii, omului curAtenia; stAphneste binele i räul, hrâneste sufletul. Se poate spune c'ä intretine vieata omeneascä In Indoita serie a manifestärilor sale. E In acelas timp isvor de boggle, de sânâtate si de virtute. E In adev'gr zeul naturei umane. Mai târziu, câ,nd acest cult a fost läsat pe planul al doilea de catre Brahma sau Zeus, focul
sacru a râmas aceia ce in divinitote era mai accesibil omului; a fost intermediarul srtu pe lânet, zeii naturii luat sarcina de a duce cerului ofranda omufizice; lui, si de a aduce acestuia favorurile divine. Apoi, când acest mit al focului sacru a devenit marea zeitä Vesta, Vesta a fost zeita fecioar6; ea nu a reprezentat in lume nici puterea, nici fecunditatea; ea a fost ordinea; bash', nu ordinea riguroasâ, abstractà, matematicâ, legea imperioas
i fatalâ, docim, care fu observata din vreme
printre fenomenele naturei fizice. A fost ordinea morard.
Oamenii si-au inchipuit-o ca un fel de suflet universal care ar regula decsebitele miscâri ale lumilor, dupa cum sufletul omenesc pune regulä in organele noastre. Si astfel conceptia generatiilor primitive incepe sg, fie
intrezäritt Principiul acestui cult este in afara natural fizice si se af16 in acest mic univers misterios, omul. Aceasta ne readuce la cultul mortilor. Amândouâ, au aceias vechime. Erau atât de strâns legate, incât credinta celor vechi nu fAcea dinteinsele decât o singurâ religie. Foc sacru, demoni, eroi, zei Lari, toti acestia erau confundati j. Vedem din douä pasagii ale lui Plaut i Columel in limbajul ordinar se spunea Mfg deosebire foe sacru sau Lar domestic, si vedem din Cicero câ, nu se 1 'Mu!, II, 2, Horatiu, IV,
Grecii dAdeau zeilor lor casnici
11,6. Ovid, Trist,
III, 13; V, 5.
eroilor epitetul de épioTtot sau
icnto5xot.
www.digibuc.ro
30
CARTEA I.
CREDINTE ANTICE
deosebia f cad srant de Penati si nici Penatii de zeii Lari1. Citim in Servius Prin focul sacru cei veehi infelegeau zeii Lari; astfel Virgil a putut pune färä deogebire când foc sacru in loc de Penafi, când Penafi pentru foc saeru"2.
Intr'un pasagiu vestit din Eneida, Hector spune lui Eneea e ii va incredinfa Penafii troieni, i in realitate ii d in primire focul sacru. Inteun alt pasagiu, Eneea invocând aeeiasi zei, Ii chiamä deodatä, Penati, Lari si Vesta s.
Am väzut de altf el crt acei pe care cei vechi Ii nu-
miau Lari sau Eroi, nu erau cleat sufletele morfilor, crtrora omul le atribuia o putere supraomeneascg si Amintirea unuia dintre acesti morfi era vecinic legatí de focul sacru. Adorându-1 pe acesta, mortul nu putca fi dat nitarii. Ei erau asociati in respeetul oamenilor In rugriciunile lor. Deseendenfii, and vorbeau de focul
sacru, pomeneau bucuros numele strämosului: Pârdseste acest loc, spune Dreste Elenei, i apropie-te de anticul foc al lui Pelops pentru a putea infelege vorbele mele" 4. Acelas lucru face si Enea dud vorbind de focul pe care-I transportä, peste märi, Ii dg, numele de Larul lui Assaracus, ca si cum ar fi vazut In acest foe sufletul strämosalui sga. Gramaticul Servius, care era foarte instruit In ceiace priveste antichitatea greac i romanä, (in timpul sä.0 erau mai mult studiate decât in tiinpul lui Cicero), spune cg. era un obiceiu foarte vechiu ingropatul morfilor in casa, i adaugä: Ca o urmare a acestui obiceiu, Larii Penatii sunt adorafi In cash". Aceastä fraz g. stabileste limpede o legäturg. veche intre eultul morfilor focul sacru. Putem intrevedea deci cg. la originä focul sacru n'a fost decât simbolul cultului morfilor, ert sub Plaut. Aulul., II, 7, 16: in foco noetro Lari, Columel, XI, 1, 19 : Larem focunigue familiarem, Cicero, Pro domo, 41; Pro Quintio, 27, 28.
2 Servius, in Aen., III, 134. 3 Virgil. En. II, 297; IX, 257-258; V, 744. Euripide, Orate, 1420-1422. 5 Serving, in Aen., V, 64; VI, 152. Vezi Platon, Minoe, p. 315;
'EOaTvrov iy
r
oia "rob; &noOavówcaç.
www.digibuc.ro
RELIGIA CASNICÄ
31
piatra altarului se odihnea un strdmos, c fOcul era aprins
in cinstea lui i c acest foc pdrea cd Intretine viata
intr'ânsul sau c reprezintd sufletul sdu, mereu de veghe. De fapt, aceasta-i numai o presupunere, cdci dovezile ne lipsesc. Ceea ce-i sigur insd, e faptul ei cele mai vechi gene-
ratii ale rassei din care au esit Grecii si Romanii au
avut cultul mortilor si al focului, religie veche care nu-si
lua zeii din natura fizic, ci omul insdsi era obiect de adorajie; ej adorau fiinta invizibild care säldslueste In
fiecare din noi, forta moral i ganditoare care insufleteste i stdpâneste corpul nostru. Aceastd religie nu a avut Intotdeauna o influentä la f el de puternicd, asupra sufletului; ea sldbeste putin &ate putin, Insd nu dispare niciodatd. Contimporanä cu primele timpuri ale rassei arice, ea pdtrunse atât de adânc In sufletul acestei rasse, hat strMucita religie a Olimpului grec nu-i suficientd pentru a o deardddeina, ci numai crestinismul putea sdvârsi acest lucru. Vom vedea In curând ce actiune puternied a exercitat aceastd religie asupra institutiilor casnice i sociale ale celor vechi. Ea a fost eonceput i stabilitd In acea epocd indepärtat d. and aceastd rassd cauta ssá-si formeze institutiile, si a determinat calea pe care au mers apoi popoarele. CAPITOLUL IV
Religia casnieá. Nu trebue sd ne inchipuim aceastd veche religie ca
pe acelea cari au fost fundate mai târziu de umanitatea mai avansatd. De foarte multd vreme, oamenii nu mai admit o doctrina religioas ä. decât cu urmdtoarele conditii; prima ca anunte un Dumnezeu unie; iar cealaltd., ea sd se adreseze tuturor oamenilor si sä fie accesibild tuturor, färd a respinge sistematic nici o dud e nici o rassä. Religia primelor timpuri nu implinea îns. nici una din aceste conditii; nu mimai cll. nu oferea spre
adorare un zeu unic, dar acesti zei nu primeau www.digibuc.ro
sr].
32
CARTEA I.
fie adorati de
CREDINTE ANTICE
toti oamenii. Ei nu apäreau ca zei ai
geniului uman. Ei nu semänau nici mäcar cu Brahma, care era barim zeul unei mari caste, nici cu Zeus Panhellenicul, care era al unei intregi natii. In aceastä religie primitiva fiecare zeu era adorat de o familie numai. Religia era pur casnicä.
Trebue sä luminäm acest punct important; eaci MIL aceasta n'am putea intelege foarte strânsa relatie care s'a stabilit intre aceste vechi credinte si constituirea familiei grece si romane.
Canal mortilor nu se asemänà deloc eu acela pe care-I au crestinii pentru Sfinti. Una din cele dintai reguli ale acestui cult era c5 nu putea fi sävârsit de fiecare familie dead pentru mortii cari le apartineau prin sange. Funerariile nu puteau fi indeplinite religios decât de ruda cea mai apropiatä. Cat despre cina funebrä care se relnoia apoi la epoci determinate, singurä familia
avea dreptul sä asiste si orice sträin era exclus cu se4 veritate 1. Se credea cg, mortul nu primea ofranda decal
din mâna alor säi; nu voia cult decât din partea des-
cendentilor säi. Prezenta unui ora sträin de familie turbura linistea manilor. Si legea interzice sträinului sä se apropie de un mormânt ?. A atinge cu picierul, chiar din nebägare de seamä, un mormânt, era un act nelegiuit, pentru care trebuia sa ceri iertare mortului si sä te purifici pe tine. Ctivântul prin care cei vechi desemnau cultul mortilor este seinnificativ; Grecii spuneau zwypEgEtv3,
Latinii spuneau parentare. Inseamnä cä rngäziunea si
1 Legea lui Solon oprea sK. urmeze cineva gemând convoiul unui ora care nu-i era, rucla (Plutarc, Solon, 21). Nu inglduii femeilor A,
insoteasd mortul decât Omit la gradul de nepoate, iwcòç ecystleazócini (Demostene, In Macartatwm, 62-63. Cf. Ciceron, De legibus, H,
26. Varron, L. L., VI, 13: Ferunt epulas ad sepulcrum quibus jus ibi parentare. Galus, II, 5, 6: Si mode mortui funus ad nos pertineat. 2 Obx neouv ie Et)Àó.tpLoc f3craii.Cstv (legea lui Solon, in Plutarc, Solon, 21). Fittacus omnino (weed ere quenzquam vetat in funus alioruin (Cicero, De legib., II, 26).
8 Pollux, III, 10.
www.digibuc.ro
ofranda erau adresate de fiecare pgrintilor sgi Cultul mortilor era Intradeligr cultul strgraosllor 2. Lucian, ironizand pgrerile vulgului, ni le explieg clar dud spune: Mortul care n'a läsat fiu nu primeste pomana si-i expus la foame vesnieä" 3. In India ca Grecia, pomana nu putea fi fäcutg unui mort decât de aceia cari coborau dintrânsul. Legea Indienilor ca si legea ateniang oprea admiterea unui stigin, fie el un prieten, la ospgtul funebru. Era a§a de necesar ea aceste mese sg fio oferite de descendentii mortului si nu de al1ii, Incât se presupunea cg manii, In locaui pronuntau adesea aceastä rugäminte: De-ar da zeii sä se nascg mereu din neamul nostru fu, cari sg ne ofere deapururi orez fiert cu lapte, miere si unt Inche-
gat" 4.
limit de aici cä'n Grecia si la Roma, ca si'n India, fiul avea datoria sit faa, libatii $1. sacrificii manilor Lalitbui i tuturor strgmosilor A lipsi dela aceastg datorie era nelegiuirea cea mai grail ce se putea comite, pentrucä Intreruperea acestui cult fäcea sg decadg o serie de morti i distrugea fericirea lor. 0 astfel de neglijentä, era un adevärat paricid, multi plicat de atâtea ori efiti sträraosi erau In famine. Daeä, dimpotrivg, sacrificiile erau totdeauna Indeplinite dupg rit, dacg alimentele erau aduse pe mormfint 1 Astfel citim in Iseu, De Meneclis hered., 46: .DacX. Menecles n'are copii, sacrificille casnice nü vor avea loc pentru dansul qi nimeni nu-1 va aduce ofrandit anualit pe mormânt". Alte pasagii ale acelulaq orator aratlt cg, totdeauna fini trebuie sit aclucK bltuturile pe mormant; De Philoct. hered., 51; De Apollod hered., 30. Cel putin la originit, clei mai tiirziu cet4ile au avut i ele croil lor topici §1 nationali, cum vom vedea mai departe. Vom vedea deasemeni ell adoptia creia o rudenie factice i clIdea dreptul la onorarea unei serli de stilt/loci. 8 Lucian, De luctu.
4 Legile lui Manu, III, 138; III, 274. 5 E ceia ce limbajul grec numelte notaiv ch voittC6p.sva (Eschin in Timarch., 40; Dinare, in Ariqog, 18) Cf. Plutarc, Caton, 15: xpil 20i; Toveliatv ivceríCecy. Vezi cum pinarc repropazg, lui Aristogiton cit n'a fAcut sacrificial anual tatildui situ mort in Eritrea. Dinare in Aristog., 18. 93903. Biblioteca Uniersitar, Vol. VI.
www.digibuc.ro
3
c.rm I Lt g
L. IA Zinn! E
la zile fixe, atunci strImosul devenia -un zeu protector. Duman tuturor acelora cari nu coborau din el, îi gonea clela mormântul sgu, lovindu-i cu boalg, daca se apropiau; pentru ai s'ai era bun si ajutätor. Era un schimb continuu de servicii intre viii i mortii fiecärei familii.
Strgmosul Inimea dela descendentii si seria ospetelor funebre, adicg singurele mulfumiri pe cari le mai putea avea In viata de apoi. Descendentul primea dim partea strgmosului ajutorul i forta de care avea nevoie In viata aceasta. Cel viu nu se putea lipsi de eel mort, nici mortul de eel viu. Prin aceasta se crea o legâtura puternicg intre toate generatille unei aceleiasi familii astfel formau un corn pe veci de nedes*Irtit.
Fiecare familie avea mormântul sau, in care mortii veneau sg se odihneascg unul dupg altul, intotdeauna impreung.
Toti aceia de acelas sânge trebuiau sg, fie ingropali la un loc i nici un altul din altg familie nu putea fi prima Acolo se celebrau ceremoniile si aniversgrile. Acolo Anticul obicein al mormintelor de famine e formal dovedit. Cuvintele zectpoç itcmcptimg,
ica,cpc¡imo,
upoTóvabv, apar
foarte des la Greci, cit. 0 la Lanni tumulus patrius, monu mentum gentis. Demostene in Bulnaidern, 28: Tà nwcrninz
Lv zoompio5acv "6-zotitEp eta': 'cob Tivoo5. Legea lui Solon interziceA
sg. fie Ingropat un om din altil familie; ne alienum inferat. (Cie. De leg., II, 26) Demostene. in Macartatum, 79, descrie mormantul wunde se odihnesc tosi eei earl descind din Buselos; se numete monumental Buselizilor; acesta este un loc mare Inconjurat de o imprejmuire, urmând obiceiului antic'. Mormântul Lakiazilor, licp.dma e mentionat de Marcellinus, biograful lui Tucydide, de cittre Plutare, Cimon, 4. Este o veche anecdotil care dovedefl,te cAt edi de necesar ca fiecare mort sit fie Ingropat In mormântul familiel sale; se povestea cA Lacedemonienii, pe punctul de a da lupta cu Messenienii, legaserit de bratul lor drept semne cleosebite, pe care erà saris numele flecilruia qi acela al tatAlui OW, pentru ca In caz de moarte corpul sit poatli fi recunoseut 0 transportat In mormântul strgmo0lor acest exemplu de moraYuri antice ne-a fost conservat de cgtre Justin, III, 5. Eschyl face aluzie la acelal obiceiu atunci când spune, vorbind de rrizbolnicii cari vor pien, cit vor fi readu0 In Omântul strImorsc, Tdptuv icaTp4a.ov ),axal (Cei capte contra Tebei, I, 914) Romanil mean deasemenea morminte de familie; Cicero, De offic., 47: Sanguinis conjunctio, eadeni kabere monumenta majorum, iisdem uti-
www.digibuc.ro
REIM1X7AgglriV
fiecare familie credea cg-si vede strgmosii si sfintiti. Intimpurile foarte vechi, mormântul era chiar pe proprie-
tatea famiiei, in mijlocul locuintei, ea fii intrând. sau iesind din casa kr s, intalneascg de fiecare datâ si de fiecare datg sg le adreseze o ruggciune i". Astfel strämosul rânignea in mijlocul a kr sgi; invizibil, insg
intotdeauna prezent, continua sl facg," parte din familie, sg-i serveascg de sef. E1 nemuritorul, fericitul, divinizatul, se interesa de ceia ce rdsase muritor pe pämânt, le eunostea nevoile, le sprijinea slàbiciunile. i acel care era
incg in viatil, care muncea, care, dupa expresia antica nu-si pllitise înC. datoria fatg de existentg, aeela avea in jurul situ dIguzele si sprijinitorii sai: acestia erau strgmosii. In mijlocul greutatilor ei invocau bgtrâna lor intelep3inne; la nenorocire le cereau o consolare, in primejdie un sprijin, dupg o gresalg, iertare. Fgrg indoialg astAzi cu multh greutate ne ptttem imagina c,iI cineva a putut sg-si adore tatM sau strämosul sau. A face din om un zeu ni se pare tocmai opusul
religiei. Ne este aproape tot atât de greu s. intelegem vechile credinte ale oamenilor cum le-ar fi fost i lor sg le imagineze pe ale noastre. S ne gandim cg cei vechi nu aveau incg idei despre ereatie; pentru ei misterul generatiei era ceia ee ar putea fi pentru noi acel al creatiei. Generatorul li se pgrea o fiintg diving i deaceia Ii adorau strgbunul. Trebuie ea acest sentiment sg fi fost foarte natural si puternic, cgci el apare ca principiu al unei religii la originea aproape a tuturor societgilor umane; Il ggsim la Chinezi ca si la Greci, Geti i Sciti, la popoarele Africei ea si la acelea ale Lumei-Noui 2. Focul sacru, care era atat de strâns asociat de cultul sacris, sepulcra habere communia. Ca gi in Grecia nu eat inggduit
ingropi membrul unei alte famili; Cicero, De legib, II, 22: Mortuum extra gentem inferri fair negant. Vezi Ovidiu Tristele, IV, 3, 45. Velleius, II, 119; Suetoniu, Nero, 50; Tiberiu 1; Cicero, Tascut, 1, 7, Digeste, XI, 7; XLVII, 12, 5. 1 Euripide, Elena, 1163-1168. 2 La Etrusci gi la Romani era obiceiul ea fit:Tare familie treze chipurile strgmolilor in jurul cminului. Aceste imagini erau care numai portrete de famine ori idoli?
www.digibuc.ro
mortilor, avea de asemenea drept earacter esential Ca apartinea numai unei singure familii. El represinth stramosii, era providenta unei familii
si nu avea nimic comun cu focul familiei vecine, care era o altä providenta. Fiecare foc sifiat proteja pe ai sai. Intreaga aceasta religie era inchisa In euprinsul casei. Cultul nu era public. Toate ceremonlile se savarsiau numai in mijlocul familiei 2 Focul sfant nu era mezat niciodata afara din casa i nici aproape de poarta exterioara, unde un strain 1-ar fi putut vedea. Grecii II asezau de asemenea inteo inaprejmuire care-I apara de atingerea sau chiar privirea profanilor. Romanii II ascundeau in mijlocul locuintei lor. Toti acesti zei, Foc srant, Lari, Maui erau numiti zei ascunsi sau zeii interio-
rului 4. Toate aceste religii erau savarsite in secret, sacrificia occulta, spune C:cero; 6 era destul ea o cerefio zarita de un strain, ca sa fie turburata, monie pangarita de aceasta singura privire.
Pent u aceasta ieligie casnica nu exista nici reguli uniforme, nici ritual comun. Fiecare familie avea in-
dependenta desavârsita. Nici o putere exterioara nu avea dreptul s. reguleze cultul sau credinta sa. Nu era alt preot deciit fatal; ea preot nu cunostea nici o ierarhie. Pontiful din Roma sau arliontele din Atetna puteau sa se intereseze daca seful familiei savarsea toate riturile relig:oase, nu aveau Insa dreptul s5-i ordone nici
o modificare. Suo quisque ritu sacr:ficium faciat, aceasta era regula absoluta Fiecare familie avea ceremoniile cari-i erau proprii, sarbatorile sale particulare, formulele sale de rugaciune §i imnurile sale'. Tatal, singurul inter1 ..Entia nattnPa, Focus patrias. De asemenea in Veda, Agni
este invocat ca zen casnic. 2 Iseu, De Cironts hereditate, 15-18. 2 Aceast5, imprejmuire er1 numitit Ipxoç.
02.01 111)Xt0C, dii Pen ttes. Cicero, De nat. DPor, II, 27: Pennies,
quod penitus insident. Servius. Aen., III, 12: Penates ideo appellantur guod in penetratibus aedium coli solebant. 5 Cicero. De arusp. resp., 17. Varron, De ling. tat., VII, 88. 7 Ilesiod, Opera, 701. Macrob. Sat. I, 16. Cie., De legib., II, 11: Ritus fasniliae patrumgue servare.
www.digibuc.ro
RELIGIA CASNICA
37
pret i singurul pontifice al religiei sale, avea singur dreptul de initiare, îns numai fatâ de fiul sKu. Riturile, durata rugâciuniii, cânfecele, care formau o parte esentialâ a acestei religii casnice, erau patrimoniu, o proprietate sfânt6, pe care familia n'o trn-
pârtea cu nimeni
si era chiar interzis s'o itmpârtâsesti strginilor. Astf el se petreceau lucrurile in India :
,,Am drept cea mai puternicä armäi Impotriva inamicilor, spune brahmanul, cântecele sfinte pe care le am mostenire dela strâmosi i pe cari mi le-a transmis tatAl meu" j.
Astfel religia nu resida in temple ci in locuintâ; fiecare avea zeii sâi; fiecare zeu nu proteia decât o singurà si nu era zeu deca Intr'o singurâ easà. Nu putem rational presupune ca o religie cu acest caracter sä", fi fost revelatâ oamenilor de imaginatia puternicâ a unuia din ei, sau cà le-ar fi fost ImpArtäsità de o castà de preoti. Ea s'a nâscut spontan in spiritul uman: leagitnul Om a fost familia; fiecare familie si-a fAcut zeii säi. Aceastâ religie nu se putea propaga decât prin generetie. Taal dând viatâ fiului sâu, Ii dâdea in acelas timp credinta, cultul sâu, dreptul de a Intretine focul sfânt, de a cferi ospâtul funebru; de a pronunta formulele ruGeneratia stabilia o legâturà misterioasâ intre copilul care se n4tea i toti zeii familiei. Acesti zei formau lnsâ familia sa, eeot irteveiT ; eran in stingele âui. eeo a6vez(p.ot 2 Copiluil prin nastere aducea drepAil de a-i adora i a le oferi sacrificii, tot asa cum,
mai târziu, când moartea Il va fi divinizat i pe dânsul, va trebui la rândul säu sä; fie socotit printre acesti zei ai familiei.
Trebuie sä observâm Mg, varticularitatea, cg: religia
c9snicg nn se propoga cleat In linie bärbâteasa. ARig- Veda, tr. Langlois, t. I, p. 113. Legile lui Mann mentIoneeilt edesea riturIle particulare fiearei familil: VIII, 3; IX, 7. 2 Sofocle. Anti g., 199; Ibid., 659. A se compare isccrpipot hot tn Aristofan, Viespile, 388; Eschyle, Pers., 404. Sofocle, Electra 411; OsoE Tsvi0Xtot, Platon, Legile, V, p. 724; Di generis, Ovid, Past., II, 631. 1
www.digibuc.ro
38
CARTE& 1.
CRED1NTE ANTICE
ceasta färä indoialä era In leggturg, cu ideea pe care §i-o fäceau oamenii despre generatie
Credinta vremurilor primitive, asa cum o gäsim In Veda si dupä rämäsitele pe care le gäsim In intreg dreptul grec si roman, a fost cä puterea reproductoare sluia numai In tatä. Singur tatäl poseda principiui mis-
terios al fiintei i transmitea seânteia de viatä. Din aceastä veche pärere a rezultat faptul transmiterii cultului casnic numai In linie bärbäteascä, femeia neputând participa la el decat prin intermediul tatälui sau sotului gäu, si in sfârsit, dupä moarte, femeia neavând aceias parte ea si bärbatul la cult si ceremoniile funebre. Au rui rezultat încä i alte consecinte foarte grave in dreptul privat i in constituirea familiei; pe acestea le vom vedea mai departe.
Vedalele numesc focul sacru causa posteritittil masculine. Vita Mitakchara, trad. Orianne, p. 139.
www.digibuc.ro
CARTEA. II
Familia CAP. I
Religia a fost principiul constitutiv al f amiliei antice Daca ne ducem cu gandul in mijlocul acestor vechi ge-
neratii de oameni, gasim in fiecare cask un altar si in jurul acestui altar reunitä familia. Ea se aduna in fie-. care dimineata pentru a-i adresa focului primele sale rugaciuni si in fiecare seara pentru a-1 invoca pentru ultima data. In cursul zilei, ea se mai strange Inca in jurul lui pentru piâxtzul la care partieipa toti en ereclinta, dupa ce au facut rugacianea i libatiunile. In toate actele sale religioase, intreaga familie cânta imnurile mostenite dela stramosi.
Afará din casa, aproape, in campul vecin, este un mormant. Acesta-i a doua locuinta a familiei. Acolo odihnesc laolaltA mai multe generatii de stramosi; moartea nu i-a despartit. Raman grupati in aceasta de a doua existentk si continua, sa formeze o famine strans legatä. äru a unei familii, ntt-i Intre partea vie i cea dispt1
cleat aceastä distantä de cativa pasi, care desparte locuinta de mormant. La zile anumite, care sunt determi-
nate pentru fiecare de religia sa easnia, cei vii se reunesc
www.digibuc.ro
40
CARTEA II.
FAMILIA
lânga strämosi. Ei le due prânzul funebru, le varsa
lapte i vin, depun präjituri i fructe, ori ard pentru ei carnea unei vietime. In schimbul acestor ofrande le cer protectia, Ii numesc zeii lor i le cer s Lea ogorul fertil, in casa s aduca prosperitate, st faea sufletele virtuoase.
Principiul familiei antice nu-i nuraai generatia. Dovada e faptul ea* sora nu insearnna In familie ceia ce Inseamna fratele, cä fiul emancipat sau fiica odata cäsáto-
rita Inceteaza de a mai face parts dintrânsa; mai sunt apoi Inulte alte dispozitii importante ale legilor grecesti pe care vom avea prilejul sa le examinam mai rol d opal to.
Principiul familiei nu-i Insa nici afeetiunea natura16, caci dreptul grec i cel roman nu tin socoteala de acest
sentiment. El poate sä, existe In funclul sufletelor. In
drept nu Inseamng nimic. Taal Ii -poate iubi fiica, tug nu-i poate lsa mostenire bumtrile sale. Legile de succesiune, adica acele dintre legi
cari dovedesc eel
mai bine ideia ce-si faceau despre familie, sunt in contradictie flagrantä, fie cu ordinea nasterei, fie cu afeefunea natural's', 1.
Istoricii dreptului roman, observând foarte just cg nici nasterea, nici afectiunea nu erau temelia familiei romane, au crezut c aceastä, temelie era formatä, de puterea parin-
teasca sau cea maritalà. Ei fac din aceasta putere un explica frig cum fel de institutie primordiala. s'a format, deckt prin superioritatea puterii barbatului asupra femeii, a tatalui asupra copiilor. Or, e o mare gresala a pune forta la originea dreptului. Vom vedea de altfel mai departe cà autoritatea pArinteasca sau eea maritala, departe de a fi o prima eauza, a fost ea insäsi
un efect; ea a derivat din religie si a fost stabilita de diinsa: nu e deci principiul care a constituit familia. Ceia ce uneste membrii familiei antice, e ceva mai puternic decat nasterea, sentimentul, sau forta fizica; e religia focului sfant si a stramosilor. Ea face ea fami' Bine tnteles cg, vorbim act de dreptul cel mai vechiu. Vom vedeá mat departe c aceate legi vecht au font modIficate.
www.digibuc.ro
cisicromA
41
lia sg formeze un corp unit in aceastg via i chiar in cea viitoare. Familia anticg este o asociatie religioasg mai mult decat una naturalg. Astfel vom vedea mai departe, cg, femeia nu va fi socotitä, ca fgcând parte dinMusa, decât in ingsurg in care ceremonia sued, a eNstitoriei o va fi iniiat in cult, c5, fiul nu va mai face parte
dad, va fi renuntat la cult sau dad a fost emancipat.
ca cel adoptat va fi, dimpotrivg, un adevarat fiu, pentrucg,
dad, nu are leggtura de sânge, va avea ceva mai mult, comunitritea cultului; ca legatarul care va refuza sg adopte cultul unei familii, nu va putea avea succesiunea: ea, in sfarsit, rudenia i dreptul de mostenire vor fi regulate nu dupg nastere, ci dupg drepturile de partieipare la cult, asa cum le-a stabilit religia. Fara indoiala ca nu religia a creiat familia, dar sigur cä, dânsa a fost aceia care i-a dat regulele, si de aci a venit faptul cä, religia anticg a avut o constitutie atât de deosehitA de aceea pe care ar fi avut-o, dad ar fi avut la bazg numai sentimentele naturale. Vechea limbg greaca avea un cuvânt foarte semnifica-
tiv pentru a desemna o familie: se spunea
.)sf attov, en
vânt care inseamng literal, ceiace este leingd foeul sacru.
0 familie era un grup de persoane cgrora religia le inggduie sa ifavoace acelas foc sacru, si s ofere prâ.nzul funebru aceloras stramosi CAPITOLITL II
Cfisitoria Prima institutie pe care a stabilit-o religia a fost eu clrept cuvânt casatoria. Trebuie s observgra c aceastg religie a carainului
a strgmosilor, care se transmitea din bgrbat In bgrbat, nu apartinea totusi exclusiv omului: femeia avea parte I Herodot, NT, 93, pentru a spune 700 familil Intrebuinteazii, ex-
presia iTclaxima iníarta. In alt loe I, 176 pentra a spune 80 de spune 6T8o(incovta ioTEaL. Lela§ expreele in Plutare, Bomultur, 9.
www.digibuc.ro
42
CARTEA II.
FAMILIA
la cult. Fatà, asista la actele religioase ale tatälui sgu; cäsätoritä, la acele ale bkbatului. Se presimte numai prin aceasta caracterul esential al uniunei conjugale la cei vechi. Douà familii träesc aläturi una de alta, dar au zei diferiti. Inteuna din ele, o tânärä ia parte, din copilärie, la religia tatälui säu; invoacä altarul säu; Ii oferä in fiecare zi lib4ii, II inconjurä de flori si de ghirlande In zilele de särbgtoare, Ii cere protectia, Ii multumeste pentru binefaceri. Acest
altar pkintese e zeul säu. Dacg un tânk din familia
vecinä o cere In easätorie, atunci e vorba pentru dânsa de cu total altceva cleat de a trece dintr'o casä In alta.
E vorba de a päräsi altarul pkintesc, pentru a merge
sà invoace altarul sotului säu. E vorba de a schimba re-
ligia, de a practica alte rituri si de a pronunta alte rugäciuni. E vorba de a päräsi zeul copiläriei sale pentru a se pune sub imperiul unui zeu pe care nu-1 cunoaste. Sii nu näNdueascä cg, poate sii ritmânä, credincoasä unuia, onorând pe celilalt, eàci in aceastä religie e un principiu imuabil, cii o aceias persoanä nu poate invoca douä al-
tare sau douä seHi de strämosi. Bela cäsätorie, spune unul din cei vechi, femeia nu mai are nimic comun cu religia casnic6 a pärintilor sacrifici la altarul sotului 1".
Cisitoria este deci un act gray pentru tâniri si tot
asa de gray pentru sot. Cäci aceastä religie cere si te fi
niscut lângä altar, pentruca si ai dreptul si sacrifici acolo. Si totusi, dânsul va introduce längä altarul sin
o sträinä; cu dânsa va face ceremoniile misterioase ale cultului säu; îi va aräta riturile i formulele, cari sunt patHmoniul familiei sale. N'are nimic mai scump decât aceastà mostenire; acesti zei, rituri, imnuri, pe care le are dela strämosi, e ceiace-1 protejeazi In viati, It promite
fericirea, virtntea. Totusi, in loc de a pistra pentru sine aceastä putere tutelarn, cum le pgstreqzi sMbatecul idolul sau amuleta, va admite ca o femeie s'o impartä cu dânsul. Diceare, cltat de Étienne de Byzance,
www.digibuc.ro
CASÁTORIA
43
Astfel, eind pltrundem In glndul acestor oameni
vechi, vedem de ce importantI era pentru dânsü nniunea conjugal 1:3i. cât de necesarg, era interventia religiei. Nu trebuia oare ea prin vreo ceremonie sfânta taurmeze de ng= sl fie initiatg, In cultul pe care avea aici Inainte? Pentru a deveni preoteasg, a acestai altar, de care n'o lega nasterea, nu-i trebnia oare un f el de inordinare sau adoptie?
Cgsg,toria era ceremonia sfântä care trebuia sg, produd, aceste marl efecte. E obisnuit la scriitorii latini sau greci sl se desemneze eggtoria prin cuvinte cari indica un act religios 1. Pollux, care telia In timpul Antoninilor, dar care poseda o foarte veche literaturk pe care noi n'o mai avem, spune c In timpurile vechi In loc de a desemna cgsAtoria prin numele sga particular erattoo o desemna numai priR cuvântul T&Xoc, care Inseam-mg, eeremonie sfântg, 2; ea si cum clsgloria fusese, In aceste timpuri vechi, ceremonia sfânta prin excelentg. Ori, religia care flcea cgsltoria nil erq aceia a liii
Jupiter, a Junonei san a altor zei din Olimp. Cere-
monia n'avea loc inteun templu; era Indeplinitl In casa o prezida zeul casnic. In adevAr, când religia zeilor ceresti deveni preponderantg, nu se pain opri de a-i invoca i In rugYaciunile cgsgtoriei; se lug, chiar obiceiul de a se duce mai Inainte la templu si de a oferi acestor zei sacrificii, cari se numeau preludiile cgsgtoriei 8. Dar partea prinesentiall a ceremoniei trebuia totdeauna sg, se sävii,r,;0,scä in fata altarukil casnic. La Greci, ceremonia asItoriei se compunea, cum am spume, din trei acte. Primul se petrecea inaintea altarului tatglui-, p1viltc ; al treilea la altarul sotului, TOoc; al doilea, era trecerea dela unul la alful,zottirl.
1° In casa plrinteasek In prezenta pretendentului, tatgl, Inconjurat de obiceiu de familia sa, oferI un sacrificin. Sacrificiul terminat, declark pronuntând ô formulg, sacramentak fata tânkului. Aceastl' 86stv yecp.ov, sacrum nuptiale.
3 Pollux, ill, 3, 38. 3 nporasta, seporip.ta,-Pollux, III, 38.
www.digibuc.ro
44
CARTEA
FAMILIA
declaratie e absolut indispensabilg cgsgtoriei. Cgci thngra n'ar putea sä, meargg numai decat sg adore altarul sotului, daca tatgl n'ar fi despgrtit-o In prealabil cile altanil pärintesc. Pentruca sä, intre In noua sa religie trebuie sä, fie deslegatg de ori ce leggturg, cu prima ei religie 1. 2° Tfingra este transportatg in casa sotului. Uneori,
bgrbatul tnsui o conduce 2 In anumite orase sarcina
de a educe pe thnärg apartine unuia din acei oamenj cari cram Investiti la Greci cu un caracter sacerdotal i pe care-i numeau herolzi 3. Thngra este de obiceiu asezatg pe un car 4; are fata acoperitg cu un vgl i poartg, pe cap o coroang. Coroana, cum vom avea adesea ocazia s'o vedem, era obisnuitg In toate ceremoniile eultiilui. Ro-
chia sa era albä. Albul era culoarea hainelor In toate actele religioase. Inaintea ei merge o tortg; e toirta nuptialg 2. Pe tot parcursul se chntg, In jurul ei un imn re-
ligios, care are drent refreng) 6p.iiv, it) kivexce. Se numea,
eest imn himeneu i importanta acestni chntec sfhnt era asa, de mare cg dgdea numele ceremoniei Intregi Tângra nu inträ, cu dela sine putere in moue, locuintg, Trebuie ea bgrbatul s'o ia pe sus, sg simuleze o rgpire, sg, seoatg eateva tipete i femeile care o intovgrgsesc sg. simbol al se Leg c'o apgrg. De ce acest rit? E ()are pudoarei finerei? E putin probabil; momentul pudoarii n'a cgci ceia ce se va Indeplini mi Int.:1i In aceasosit
stg casg, e o ceremonie teligioasg. Nu vrea oare mai I Herodot, VI, 130. Iseu, De Philoctem, Hered., 14. Demostem
d§, esteva onvinte din format: irrotii id atxt:doec 84.apta stvoct (its Stephanunt, II, 18). Aceastl parte a actului aslitoriei se mal numeá, si ExSooLS, traditio, Pollux, III, 35, Demostene, Pro PhorInione, 32.
1 Pollux, III, 41. 8 Plutaro, Quest. grog, 27. PIntare, Quest. roll..., 29. Photius, Lex., p. 52: napacIa6ówcer, adviiv ix stilc natpq.nq Basíaç
,c4r, ap.citav &roomy si; vhv
1all05vc0ç.
votS
5 Iliada, XVIII, 492. Hesiod, Scutum, 275: Euripide, Iphig in Aulis, 792; Phéniciennes, 344; Elena, 722-725. Pollux, III, 41; Lucian, Atition, 5. 6 filada, XVIII, 495. Hesiod, nutria's, 280. Aristofan, Ave8,1720; Pax, 1332. Pollux, III, 37; IV, 80. Fotius, Biblietk., 0. 239.
www.digibuc.ro
curind sä se arate c femeia care va sacrifica la acest
altar n'are prin ea insäsi nici un drept, cg nu se apropie de dânsul prin efeetul vointei sale si e trebuie ea stäpfinul locului si al zeului s'o introducg printr'un act al puterii sale? Oricum ar fi, dupg o luptg simulafg, sotul o ridicg in brate i o trece usa, dar avgnd grijä ca picioarele ei s nu atingg pragul Ceiace precede e numai preggtirea i preludiul ceremoniei. Actul sfânt va incepe in casä. 3° Se apropie de altar, sotia e pusg in prezenta casnice. 0 stropeste cu apg lustralä; atinge focul sacru 2. Se spun ruggciuni. Apoi ambii soti isi impart o prgjiturg, o pfiine, eateva fructe. Acest fel de ospät frugal care incepe i sffirseste printr'o libatie si o ruggciune, aceastä, impgrtire a hranei in fata altarului, pune pe cei doi soti in comuniune religoasá comuniune cu zeii casnici 4. Casgtori.a romang seraäna mult cu egsgtoria greacä, cuprindea ea si (Musa trei acte, traditio, deductio in domum, confarreatio. 10 Tângra pgräseste edminul pärintese. Cum dänsa nu-i legato:, de acest altar prin propriul sgu drept, ci numai prin intermediul tatglui, singurg autoritatea tatálui o poate deslega. Traditio este deci o formalitate indispensabilá °. Plutarc, Licurg, 15: iycii.toov Se etp1ca-rr4ç. Denys din Ilalicarnas,
II, 30: obx
Vroov
p
i;opst vç cipar, OA' ini 'Op* Tsvop.ing, 6XTio
E'60;,
aì Tpeinov aottitávuuy itch5'
ooyi-
ITTOVTCC: yezp.fit Taiç Tovat.;iv Erttpavicrratov.
2 I gnem undanique jugalem (Valer. Flaccus, Argonaut., VIII, 245.) 3 Plutare, Solon, 20; Praec. conjug., I. Acelall obiceiu la Macedo-
neni; Quintus, Curtius, VIII, 16: Jussit afferri j atrio more panen: hoc erat appud. Macedones sanctissimum coeuntium pignus; quern divisum gladio uterque libabat. 4 De aici aceast4 expresie a lui Platon, utiç 1.1.1-c& bediv xca iVioóoatç stç Ttio oixicev, (Legile, VIII, p. 841) 11 aceasta a lui Plutare, 614 xocvtuvíav Tiyooç afisiv ,t2t Tcaal 11LÚJTaTa 'Ilap.odvowcuç xcd Mort's; ( Via(a lui Teseu, 10). Acelal pc5v yclp.cuv
scriitor spune, dealtminterl, cX nu-i legXturg mai fang deck eXsittoria, otia icrtc EspcuTipa xrprecCeuicç (Amatorius, 4).
6 Asupra formelor particulare de traditio, de sponsio in dreptul roman, vezi textul ma de curios a lui Servius Sulpicius in Aulu-
www.digibuc.ro
LMilIA 11.
-x-cy
tAMILIA.
2° Tândra este condusd in casa sofului. Ca §i'n Grecia, poartd -väl si o cunund; o fdclie nuptiald precede cortegiul 1. Se edutd in jurul ei un vechiu imn ieligios. Cuvintele acestui imn se schimbard poate cu timpul,
acomoddndu-se cu variatiile credintei si ale limbii; dar refrenul sacramental rdmase totdeauna, färd a putea fi alterat: era cuvântul Talassie, cuvânt al cärui sens Romanii din timpul lui lioratiu nu-1 intelegeau mai mult decât intelegeau Grecii cuvântul 60vocte, si care era, probabil, restul sfant i inviolabil al unei tormule antice 2,
Cortegiul se opreste in fata casei sotului. Aici, i se
prezintd tinerei foc i apd. Focul este emblema casnice; apa este cea lustrald, care serveste familiei
la toate actele religioase 3. Pentruca tândra s. intre in trebuie, ca Grecia, sä se simuleze rdpirea 4. Sotul trebuie s'o ia in biate i s'o treacä peste prag, färd
cash',
ca ea sa-1 atingd, cu picioarele. 3° Sofia e condusä, atunci inaintea altarului, acolo unde sunt Penatii, unde toti zeii casnici i imaginele strdbuni-
lor sunt grupati imprejurul focului sacru. Cei doi soti, ca Grecia, fac un sacrificiu, varsd libatia, pronuntd câteva rugdciuni i mänitncil impreund dinWo prdjiturd fdind find (panis farreus) 6. Gellu, IV, 4.Cf. Plant, Aulularia, II, 2, 41-49; IT, 3, 4; Tri mmus, V, 4; Cicero, ad Atticum, 1,
Ovid, Fastes. II, 558-661.
3.
2 Plutarc, Romulus, 15.
3 Varron, De lin. lat., V, 61; Plutarc, Quest. rom., 1. Servius
ad .rEneida, IV, 167. 6 Plutarc, Quest rom., 29; Romulus, 15. Macrobe, Saturn, 1, 15. Festus, V° rapi.
6 Pliniu, ist. nat., XVIII, 3,10: in sacris nihil religiosius confar-
reationis vinculo erat, novaeque nuptae fareum praeferebant. Denys, din Halicarn., II, 25; imaeov Tub; ispok Telp.p.00ç tpa4c/oua izirò vi-15
xotwevla; Teti (paOk. Tacit, Ann., IV, 16; XI, 26-27. Juvenal,
X, 329-336. Servius, ad .zEn., IV, 103; ad. Georg., I, 31. Gains, I, 110-112. Ulpian, IX Digeste, XXIII, 2, 1.§i la Etrugti clisgtoria
se Indeplinea printr'un sacrificin (Varron, De re rust., II, 4). Aceleali obiceluri la vechil Indieni (Legile lui Nanu, III, 27-30. 172; V, 152; VIII, 227; IX, 194. Mitackchara, trad. Orianne p. 166, 167, 236).
www.digibuc.ro
Aceastä präjiturä mâncatä in mijlocul recitärii rugaprezenta i sub ochii divinitätilor familiei, e ceiace face unirea sfantil, dintre sot si sotie j. Din acel moment sunt asociati in acelas cult. Femeia are aceiasi zei, aceleasi rituri, aceleasi rugäciuni, aceleasi särbatori ca i bilrbatul sau. De aici aceastä veche definitie a càsätoriei, pe care ne-au pästrat-o jurisconsultii: Nuptiae sunt divini juris et humani communicatio. Si aceastälaltä: Uxor socia humanae rei atque divinae . lnseamnä c. f emeia a venit s impärtäseascä, religia sotului, aceastä femeie pe care insäsi zeii, cum spune Platon, au introdus-o in casa. Femeia a.stfel märitatä pästreazg cultul mortilor; dar ea nu duce cina funebrä propriilor ei strämosi; nu mai are acest drept. Cäsätoria a despärtit-o complect de faciunilor,
milia tatälui säu si a rupt toate raporturile religioase cu dansa. Ea aduce ofrandä strämosilor sotului ei; face parte din familia lor; au devenit sträbunii ei. Cas`átoria i-a dat a doua nastere. Ea este deacum inainte fica sotului ei, filiae loco, spun juriseonsultii. Nu poate apartine la doug familii, nici la doug religii casnice; femeia este cu totul in familia si religia sotului ei. Se vor vedea consecintele acestei reguli in dreptul succesoral.
Institutia edsätoriei religioase trebuie sa fie tot asa de veche la rassa indo-europeanä ca i religia casnica, câci una nu se poate färä alta. Aceasta religie a invatat pe orn c uniunea conjugara este altceva decât un raport al sexelor i o afectiune trecatoare; dalisa a unit doi soti prin legätura puternicti a unui acelas cult si acelorasi credinte. Ceremonia nuntior era dealminteri asa de so1emn i producea asa de grave efecte, inekt nu trcbuie fim surprinsi c acesti oameni n'au crezut-o permisä vorn vorbi mai departe de alte forme de cAsiltorie intrelmintate la Romani §i uncle nu intervenes religia. Aid e deajuns si
corespunde spnnem cli mariajul sfint ne pare cel mai vechiu; color mai veclii credinte i a dispKrut numai pe milsurX ce acestea
au slKbit.
2 Digeste, XXIII, 2. Codul lui Just., IX, 32, 4. Denys din Hall-
earn., II, 25: xotvovbs vrrateectuv al
www.digibuc.ro
posibila decal pentru o singura femeie in fiecare casa. 0 astfel de religie nu putea s, admitä poligamia. E foarte lesne de inchipuit c o asemenea legaturä era foarte greu de desfacut i ca divortul era aproape imposibil j. Dreptul roman Ingaduia cu uprinta desfacerea casâtoriei fcuth prin coeniptio sau prin usus; desfa, cerea casatoriei religioase insa se fileea cu mare greutate. Pentru aceasta deslegare era necesara o noua ceremonie sacra; caci singura religia putea desface ceia ce tot dânsa unise. Efectul ceremoniei numita confarreatio nu putea fi distrus decat prin alta ceremonie numita diffareatio. Cei doi soti cari voiau sa se desparta apareau pentru ultima data in fate, focului sacru; un preot si martori erau de fata. Li se infätisa sotilor, ca si in ziva cununiei, o prajitura facuta din cea mai buna faina 2. Probabil insa cá ei o respingeau in loc sà o impartä. Apoi, in loc de
rugaciuni, ei pronuntau formule de nn caracter stra-
niu, sever, dupaanos, infrico$ator" 3, un fel de blestem prin care femeia renunta la cultul i zeii sotulm. Atuuci, legatura religioasa era rupta. Comunitatea cultului incetAnd, orice altd comunitate inceta de plin drept satoria era anulata. CAPITOLUL III
Despre continuitatea familiei; celibatul interzis; divorf In caz de sterilitate. Inegalitate tithe fiu §i fiica Credintele relative la morti i cultul care le era datorit au constituit familia antica si i-au dat cea mai mare parte din reguli. Cel Min la origine. Denys din Halicarnas, II, 25, spune categoric cg, nimic nu putea desface o asemenea cgsMorie. Facultatea diyortului pare a se fi introdus destul de timpnriu in dreptul atic. 2 Festus v. .Diffareatio. Pollux, III, iinozovrct. Se poate citi pe o inscriptie: Sacerdos confarreattonum et difjarreationum. Orelli No. 2648. oztoptxd31, ii.).).1)xorm, c.soOpú.ma. Plutarc, Quest. rom. 50.
www.digibuc.ro
DESPRB CONTINUITATEA PAMILIE1
4g
Am vgzut mai sus cg, omul, dupg moarte, era socotit ca o fiintg fericitg si diving, cu conditia insg, ca cei vli sa-i ofere intotdeauna prânzul funebru. Dacg, aceste 0frande incetau, era egu pentru mort, care devenia demon nenorocit i räufacgtor. Cgci in epoca câncl aceste vechi generatii incepuse sg-si reprezinte viata viitoare, nu se gândise la recompense si la pedepse; credeau cg, fericirea mortului nu depindea de purtarea din timpul ci de aceia pe care o aveau descendentii sgi fatg de dânsul. Astfel fiecare tatg astepta dela urmasii lui seria de prânzuri funebre care trebuia s asigure manilor sgi linistea i fericirea. Aceastg pgrere a fost principiul fundamental al dreptului casnic la cei vechi. Mai intâi a decurs deaici aceastg reguld, cg fiecare familie trebuie sg se perpetueze meren. Mortil aveau nevoie sg nu li se stingg, descendenta. In mormântul in care trgiau, ei n'aveau alt subiect de neliniste. Unicul lor gând ca i unicui lor interes era, ca sg, aibä totdeauna pe cineva din sângele lor peatru a le aduce 0frande la mormânt. i Indianul credea cg acesti morti repetau mereu: Sg dea cerul sg, se nascg totdeauna in linia noastrg fii, cari sg, ne aducg orez, lapte i miere". Indianul mai spunea: Stingerea unei familii pricinueste ruina religiei acestei familii; stAmosii, lipsiti de ofranda prgjiturior, cad in rândul nenorocitilor"1. Oamenii din Italia si din Grecia au crezut multg, vreme
la fel. Dacg nu ne-au lgsat in scrierile lor o expresie a credintelor kr tot asa de clarg ca aceia pe care o ggsim Iii vechile cgrti ale Orientului, eel putin legile kr sunt de fatg pentru a mgrturisi vechile kr pgreri. La Atena, legea insgrcina pe primul magistrat al cetgtii sg vegheze ca nici o familie sá nu se stingg 2. La fel, legea romang avea grijg sg nu lase sg se desfiinteze vreun cult casnic 3.
Se eiteste intr'un discurs al unui orator aterdan: Nu
exista om care, stiind cg are sg moarg, sg aibg asa de pu' Bhagavad-Gita, I, 40. 2 Iseu, De Apollod. hered., 30; Demostene, in Macart., 75. 3 Cicero, De legibus, II, 19: Perpetua sint sacra. Denys, IX, 22: tvoc p.41 isp& basítpli =trim. 93903.
Biblioteca UniversitarI, Vol, VI, www.digibuc.ro
4
50
CARTEA If.
FAMILIA
tin5 grijä de sine, Inctit sà vrea siti-si lase familia fäla desrendenti; caci n'ar avea atunci pe nimeni care indeplineascA cultul datorit mortilor i". Fiecare avea deci un interes puternic siti lase un fin dup5, dânsu, convins c5, era vorba de fericita sa nemurire. Mai era si o datorie fatit de stamosi, deoarece fericirea lor nu putea sit dureze decât
attt timp cât dura familia. Astfel, legile lui Manu numean pe fiul col mai mare cel care-i rascut pentru indeplinirea datoriei".
Ajungem astfel la unul dintre caracterele cele mai
de seamg ale familiei antic% Religia, care a format-o,
cere imperios ca dânsa s'a, nu piard. 0 familie care se stinge e un cult care moare. Trebuie sit ne infatisam aceste familii in epoca când nu s'au alterat Incit credintele. Fiecare dintrânsele poseda o religie si zei, pretios
depozit asupra c'kuia trebuie s'a" vegheze. Cea mai mare nenorocire de care se teme pietatea sa e ca s'a: nu se sting6
neamul. Càci atunci religia sa ar dispare de pe pämânt, focul dere vata s'ar stinge, intreaga serie a mormizeria eternâ. Mare le intilor ar adea in uitare teres al vietii umane e de a continua descendenta pentru a continua cul.tul. In virtutea acestor pkeri, celibatul trebuia 85, fie In acelas timp o gravâ nelegiuire i o nenorocire: o nolegiuire, pentrucâ celibatarul punea In pericol foricirea manilor familiei sale; o nenorocire, pentrucA dânsul n'avea sit primeascA nici un cult dupti moarte i nici sit cunoascl ceiace inveseleste pe mani". Era in acelas timp pentru dânsul si pentru strAmosii siti un fel de blestem. Este locul sit credem cit in lipsit de legi, aceste credinte
religioase flirt multâ vreme deajuns pentru a impiedica celibatul. Dar mai mu.lt decal, atât, se pare c5, din momental aparitiei legilor, dânsele se pronuntarà cit celibatul era un lucru rgu i vrednic de pedepsit. Denys din lialicarnas, care adunase vechile anale ale Romei, spune cit ar fi Va"zut o veche lege care obliga pe tineri Ism, VIÏ, De Apo lot/. hered., 30. Cf. Stobée, Germ., LXVIT, Tivoç, Tobs 'cot; ()so% Um.
www.digibuc.ro
51
DESPIIE CONTINUITA fEA VAMILIEl
se insoare Tratatul Legilor lui Cicero, tratat care reproduce aproape totdeauna, sub o forma filozofica, ve-
chile legi ale Romei, cuprinde una care interzice celibatul2. La Sparta, legislatia lui Lycurg pedepsea sever pe cel ce nu se cdsgtoree. Se stie din mai multe anecdote cd atunci când celibatul incetä sl mai fie oprit de fu Ina multit vreme oprit de obieeiuri. Se pare insfârsit, dintr'un pasagiu al lui Pollux cd, in multe orase grecesti, legea pedepsea, celibatul ca un delict 4. Aeeasta
era conform cu credintele; omul nu-si apartinea
apartinea familiei. Era un membru intr'o serie si nu
trebuia ca seria sd se opreascd la dânsul. Nu era ndscut la intâmplare; fusese introdus In viatd pentru ea id continue un cult; nu trebuia sd pilräseascä, viata fa% sd, fie sigur c. acest cult are sd fie continuat dupd dânsul. Dar nu era deajuns sd dea nastere unui fiu. Fiul care trebuie s perpetueze religia casnieä, trebuia sd fie fructul unei cdsdtorii religioase. Bastardul, copilul natural, acel pe care Grecii Il numeau vóhc. i Latinii spurius, nu putea sä, indeplineascd rolul pe care religia Il punea In
sarcina fiului. In adevär, singurd legdtura sângelui nu constituia familia si mai trebuia fried legdtura cultului. Ori, fiul näscut dinteo femeie care nu fusese asociat d. la cultul sotului prin ceremonia cdsdtoriei, nu putea sä, ia
parte la cult 5. N'avea dreptul sä, ofere cina funebri familia nu se perpetua printrânsul. Vom vedea mai departe cd, pentru aceias ratiune, n'avea drept la mostenire. Cdsätoria era deci obligatorie. N'avea de scop pläterea; obiectul ei principal nu era unirea a doud fiinte care se intelegeau si care voiau sd se asocieze pentru fericirea
pentru greutätile vietii. Efectul edatoriei, in ocliii
religiei si a legilor, era, unind cloud fiinte in acelas cult casnic, s dea nastere unei a treia care sd fie aptd Denys din Halicarnas, IX, 22. 2 Cicero, De legibus, III, 2. 8 Plutaro, Lycurg., 15; Apophth. des Lacédémoniens; cf. Vie de Lysandre, 30: &Tap.iou
4 Pollux, III, 48. Isée, VI. De Philoct. her. 47. Demostene, in Macartatuin. 51.
www.digibuc.ro
4.
52
CARTEA 11,
FAMILIA
continue acest cult. Apare clar acest lucru din formula saeramentalg ce se pronunta in actul chsätoriei: Ducere uxore»t liberum quaerendorum causa, spuneau Romanii; ir2E8ard
in' Ey 6rtp -rwricsEm, spunea Grecii 1.
Cgsgtoria fiind contractatg pentru a perpetua familia,
'Area drept sä poatä fi ruptä dacä femeia era sterilg. Divortul, in acest caz, a fost totdeauna un drept la cei vechi; e posibil cbiar s fi fost o obligatie. In India, re-
ligia prescria ea femeia sterilg sg fie inlocuitg dupg opt ani" 2 C. datoria ar fi fost aceias in Grecia si la Roma, nici un text formal n'o probeazg. Totusi, Herodot citeazg doi regi din Sparta cari au Lost constrânsi sg-si indeparteze femeile pentrueg erau sterile 3. In ceia ce priveste Roma, se cunoaste indeajuns istoria lui Carvilius Ruga, al egrui divort este primul pe care 1-au mentionat analele romane. Carvilius Ruga, spune Aulu-Gelu, bärbat dintr'o mare familie, se despgrti de sotia sa prin divort, pentrucg nu putea stt aibg dela dânsa copii. 0 iubea cu mult drag si n'avea decât s5, se laude cu purtarea ei. Dar dânsul sacrifica dragostea sa religiei jurämäntului, pentrueä jurase (in formula egsâtoriei) c'o lua de sotie ca sg aibä copii" 4. Religia spunea cg familia nu trebuie sä se stingä; orice afectiune i oHce drept natural trebuiau s cedeze in fata acestei recruli absolute. Dacg o crtsgtorie era sterila
din cauza bgratului, familia trebuia totusi sg continue. Atunci un frate sau o rudg a sotului trebuia sä, se sub. stitue lui, i femeia era tinutä sä, se dea aeestui om. Copilul care se ngstea de aici, era considerat ca fiul sotului si continua cultul lui. Acestea erau regulele la vechii Indieni; le reggsim in legile din Atena si Sparta 3. Attt,t ' Menandrn, fragm. 185. Demostene, in Neaeram, 122. Lucian, Timon, 17. Eschyl, Agamemnon, 1207. Alciphron, I, 16.
2 jegi-le lui Manu, IX, 81. 3 lierodot, V, 39; VI, 61. Aulu-Gelu, IV, 3. Valeriu-Maxim, II, 1, 4. Denys, II, 25. Astfel trebuie inteles ceiace Xenofon 5 Plutare, Solon, 20. Plutacc spun despre Sparta: Xen. Reap. Laced.,I; Plutare, Lycurg, 15. Cf. Legile lui Manu, IX, 121.
www.digibuc.ro
DESPRE CONTINUITATEA FAMILIEI
63
de mare era puterea acestei religii! atât de mult datoria religioasä trecea Inaintea celorlalte.
Cu si mai mult5, dreptate legisl4iile vechi prescriau
c5,sgtoria v5duvei, când n'avusese copii, cu ruda cea mai
apropiat5, a sotului säu. Fiul care se nästea era socotit fiul clefunctului Nasterea unei fete nu Implinea obiectul cAatoriei. In adevar, fica nu putea s5, continue cultul, pentru motivul
&I, In ziva când se ra5rita, reminta la familie si la cultul tatAtui sau, i apartinea familiei si religiei sotului s5u. Familia se continua, ca si cultul, prin bärbati; fapt capital, ale cgrui consecinte se vor vedea mai departe.
Fiul deei era asteptat, era necesar; pe dânsul Il re-
clama familia, strämosii, c5minul. Prin el, spuneau vechile legi ale Indienilor, un tat5 îi achit5 datoria fatä, de manii strgmosilor sai asigurä, lui insusi nemurirea". Acest fiu era tot asa de pretios In ochii Grecilor, cci trebuia s5, faca mai târziu sacrificiile, sä ofere osp5tul funebru i s5, conserve prin cultul sgu religia casnieä. Astfel, In Eschyl, fiul este numit salvatorul aminului pärintese
Intrarea acestui copil in familie era semnalatä prin tr'un act religios. Trebuia mai Mai ca dânsul sa fie agreat de tata. Acesta, cu titlu de stäpân si de paznie pe viat,5 al c5minului, de reprezentant al str5mosilor, trebuia s5 se pronunte dacä nonl venit flicea parte din familie. Nasterea forma numai leg5tura fizieä; declaratia tatAlui constituia legnura moral5, si religioas5. Aceastä formalitate era la fel de obligatorie la Roma, in G-recia in India. Trebuia in plus pentru fiu, cum am väzut pentru sotie, un fel de initiare. Ea avea loc putin timp dup5, nastere,
a noua zi la Roma, a zecea In Grecia, in India a zecea san a douàsprezecea 2. In ziva aceasta tatul aduna faLegile lui Manes, IX, 69,146. La fel la Ebrei, Deuteronomul, 25. 2 Eschyl, Cholph., 264 (262). La fel, tn Euripide (Phen.c., 16). Lalus cere luI Apollon 8X-1 acorde biei, raibwv &pativalv xotvwvv, 3 ArIstofan, PhiErile,. 922, Demostene, In Bacot, de dote, 28. Le
lui Afanu, II, 30,
www.digibuc.ro
54
CARTES II.
FAMILIA
milia, chema martori 4 facea un sacrificiu pe altar. Copilul era prezentat zeilor casnici; o femeie Il purta in brate si alergând inconura cu dânsul de mai multe ori focul sacru Aceasta ceremonie avea un indoit scop, mai intâi s purifice copilul 2, adica sa-i scoata pata pe care cei vechi presupuneau c'o contractase prin singurul fapt al gestatiei, apoi initieze in cultul easnic. Din
acest moment, copilul era admis in acel fel de societate sfânta si de mica biserica, care era familia. Avea o religie, practica riturile, era apt sa spun 's'. rugaciunile; onora pe stramosi i mai titrziu trebuia sa fie el insusi un stramos onorat. CAPITOLUL IV
Despre adoptiune §i emaneipatiune Datoria de a perpetua cultul casnic a fost principiul dreptului de adoptiune la cei vechi. Aceias religie care obliga pe orn sa. se casatoreasca, care pronunta divortul in caz de sterilitate, care, in caz de impotenta sau moarte prematura, substituia barbatului o ruda, mai oferea familiei o ultim resursa pentru a scapa de nenorocirea asa de temuta a stingerii familiei; aceasta resursa era dreptul de adoptiune.
Acel caruia natura nu i-a.dat un fiu, poate sa adopte
unul, pentruca ceremoniile funebre sä, nu inceteze". Ast-
fel vorbeste vechiul legiuitor al Indienilor 3. Avem o pledoarie curioasa a unni orator atenian Intr'un proces, in care se contesta unui fiu adoptiv legitimitatea adoptiei sale. Aparatorul ne arata mai intai care-i motivul pentru care se adopta un copil. Monecles, smme dânsul. nu voia s moara fat% copii; tinea sg lase dupg, &maul pe cineva pentru a-1 inmormânta si pentru a-i face in urma ceremoniile cultului funebru". Arata apoi ce se vn intâmpla, dach tribunalul anuleaza adoptia, nu aka lui Platon, Theethet, Lyslaa, In HarpocratIon, V, 'A pinSp6p.ca, 2 Puer Intrtratur, Macrobe, Sat., P Legile lui Manu, IX? lOr
www.digibuc.ro
DESPRE ADOPTIUNE
ci acelui care l-a adoptat; Meneeles a murit, dar interesul lui este Ineä, In joc. Daa, anulati adoptia mea, yeti face ca. Menecles s5. fi l¡nurit färä. sä, lase copil dupä dânsul,
astfel cá nimeni nu va face sacrificiile in onoarea sa, nimeni nu-i va oferi ospeteld funebre, i insfârsit, va
fi fäxti cult".
A adopta un fiu insemna sä, veghezi la perpetuitatea religiei casnice, la salvarea cáminului, la continuitate t ofrandelor fullebre, la linistea manilor starnosilor. Adoptia neavând altá ratiune deeât numai necesitatea de a preveni stingerea unui cult, urmeazä de aici cit era IngIduitá numai pentru acela care nu avea copii. Legea Indienilor era formalä, in aceastä privintá 2 Aceia a Atenei e la fel; intreaga pledoarie a lui Demostene contra lui Leochares stä de märturie 3. Nici un text precis nu probeazä c'ar fi fost la fel in vechiul drept roman si noi stim cá pe vremea lui Gaius un acelas, orn putea sá aibä, copii dela naturá i copii prin adoptie. Se pare totusi cá acest punct nu era admis in clrept in timpul lui Cicero, cäci inteuna din pledoariile sale, oratorul se exprimh
astfel: Care-i dreptul care guverneaz5, adoptia? Nu trebuie oare ca adoptatorul sä, fie la o vârstä and n'ar mai putea avea copii si ca inainte de a adopta sá fi c6utat sá aibá? A adopta, inseamnä a cere religiei si legii ceia ce nu s'a putut obtine dela naturá 4. Cicero atacâ
adoptia lui Clodius bazändu-se pe faptul, e bärbatul care l-a adoptat are un fiu i strigá cá aceastä adoptie e contrará dreptului religios. ' Iseu, De ilfenecl. Tiered., 10-46. Acelal orator, in pledoaria pentru rnotenirea lul Astyphilos, e. 7, arata un orn care inainte de muri a adoptat tin flu, astfel c acesta ini TO;34 [3wp.ok Tok-ita
.cpcimo5 ßuatetTut zai TeXelyr-íic.avtt uhtip yop.:C6p.vda nor'/last.
TO14 ixs.ivoo upoyóvotç
2 Legile lui Manu, IX, 108, 174. Dattaca-Sa-ndrica, tr. Orianne p. 260. 8 Vezi
Ism de Meneelis Tiered., 11-14
4 Cicero, Pro donio, 13, 14. A se compara cu eeiace spune Aulu-
Gehl relativ la adrogatie, care era adoptia unui homo sui juris:
arrogationes non temere nec inexplicate committuntur; nani conistia,
arbitris pontifieibus, praebentur; aetasque ejus qui arrogare vult an liberis gignendis idonea sit consideratur (Aulu-Gelu, V, 19).
www.digibuc.ro
56
CARTEA II.
FA MILIA
Când adoptai un Miat, trebuia Inainte de toate sä-1 initiezi In cult, introduci In religia casnicit, sa-1 apropii de penati". Deasemeni a doptia operà printr'o ceremonie saciä, care pare sä fi fost desful de asemänätoare cu aceia care vestea nasterea unui fiu. Prin asta, noul venit era admis In cämin si asociat la religie. Zei,
obiecte sfinte, rituri, rugkiuni, total Ii devenea comun cu tatäl säu adoptiv. Se spunea de dânsul in sacra transuit, a trecut In cultul noii familii 2. Prin aceasta chiar renunta h cultul celei vechi 3. In adevär, am väzut cä dupä, aceste vechi credinte acelas orn nu putea sä sacrifice la doug altare nici sä onoreze douä
serii de strälyuni. Admis inteo casä nouä, casa pärinteascä Ii devenia sträinä. Nu mai avea mimic comun cu cäminul In care se näscuse si nu mai putea sä, ofere cina
funebrä propriilor säi strAbuni. Legätura nasterii era ruptä; nouai legäturä a cultului o biruise 4. Omul devenia asa de complect sträin vechii sale familii, Incât dad, murea, tatäl säu natural n'avea dreptul sä se Insäreineze cu funeraliile sale si sä, urmeze convoiul. Fiul adoptat nu putea sä, mai reintre In vechea sa familie; cel
mult legea i-o permitea dacä, având un fiu, II läisa pe acesta In locul säu in familia adoptantä. Se socotea cä perpetuitatea acestei familii fiind astfel asiguratä, dânsul putea sä. iasà. Dar in acest cqz rupea orice legilturfi cu propriul säu fin Adoptiei Ii corespundea drept corelativ emancipatia. Pentru ea un fiu sä, poatä sä intre intr'o familie nouä, trebuia In mod necesar sä, fi putut iesi din cea veche, ,r& tsp&
sev Iseu, De A pollod her., 1. Venire in sacra, Cicero,
Pro domo, 13; in penntes adseiscere, Tacit, Ist , I, 15. 2 Valeriu-Maxim., VII, 7. Cicero, Pro domo, 13: Est heres sacforum.
3 Amissis saeris paternis, Cicero, Pro domo. 4 Titu-Liviu, XLV, 40: Duo filii guos, duobus alii8 datis in adoptionem, solos sacrorurn heredes retinuerat domi. 5 Iseu, De Philoet. her., 45: De Aristarchi her., 11. Demostene, /n Leocharem 68. Antiphon, fragm., 15. Harpocration, ed. Bekker, p. 140, A se compara Legile luillfanu, IX,142.
www.digibuc.ro
T
DESPRE RUDENIE j.
s fi fost liberat de religia sa Principalul efect al emancipatiei era renuntarea la cultul familiei in care te näscusesi. Romanii numiau acest act prin nnmele foarte semnificativ de sacrorum delestatio 2. Fiul mancipat nu mai era membru al familiei, nici ca religie, nici ea drept.
adic
CAPITOLUL V
Despre rudenie. Despre ceiace Romanii numeau agnatio Platon spune c rudenia e comunitatea acelorasi zei casnici 3. Doi frati, adaugä Plutarc, sunt doi oameni cari au datoria de a face aceleasi sacrificii, de a avea aceiasi zei pärintesti, de a impärti acelas mormânt 4. Când Demostene vrea sä probeze ea" doi oameni sunt rude, aratä ei practica acelas cult si oferà cina funebrä aceluias mormânt. In adevär, religia casnicä constituia rudenia. Doi oameni puteau sä-si spunä rude când aveau aceiasi zei, acelas altar, aceias cinä funebrä. Am observat mai inainte c dreptul de a face sacrificii pe altar se transmitea din bärbat in bärbat i cultul mor-
tilor se adresa astfel numai ascendentilor in linie bärbäteaseä. Rezultä din aceastä regulä religioasä cä nu
puteai fi rudä prin femei. Dupä pärerea acetsor generatii vechi, femeia nu tranmitea nici existenta, nici cultul.
Fiul tinea totul dela tatä. Dealtminteri, nu se putea apartii la doua familii, s invoci doua altare; fiul n'avea deci altä religie i altä familie decât aceia a tatälui 1 Consuetude apud antiques fuit vt qui in familiam transiret prius se abdicaret ab ea in qua natus fuerat. Servius, ad. yEn. II, 156. 2 Aulu-Gelu, XV, 27. A se compara ceeace Grecii numeau Platen, Legge, XI, p. 928: 'Tab itirlpoxo; beltni.01) 2tir&wceiv itreticav Lay Y.cecee vótlov p.yro.i.te stvae. Cf Lucian XXIX, Phil desmostenit. Pollux, IV, 93. Hesychius, V°. 'Arcoxlpmerk. Platon, Legile, V, p. 729: EuTTiveta bp.oyviwy OB(11') xamovict.
6 Plutarc, De frat. annore, 7. 5 Patris, non matris farniliam sequitur. Digeste, carto 50, tit.
16,r § 196.
www.digibuc.ro
CARTEA H.
FAMILIA
Cum ar fi avut o familie materna? Chiar mama, in ziva in care se Indeplinise riturile sacre ale casatoriei, renuntase In chip absolut la propria sa familie; dela aceasta data oferise cina funebra strabunilor sotului, ca si cum ar fi devenit fica lor, si n'o mai oferise proprillor ei strabuni, pentruca nu mai era socotita cà deseinde din ei. Nu mai pristrase niei legatura religioasa, nici legatura de drept cu familia in care se nascuse. Cu si mai mult cuvânt, fiul ei n'avea nimic comun cu aceasta familie. Principiul ruaeniei nu era actul material al nasterii; eracultul. Lucrul acesta apare clar in India. Acolo, se-
ful familiei, de doua ori pe lung, ofera cina funebrä,
prezinta o präjitura manilor tatalui säu, o alta bunicului sau patern, o a treia strabunicului sau patern; niciodata acelora din care coboara prin femei. Apoi, urcamdu-se mai sus, dar mereu in acems linie, face o ofrandä la al patrulea, al cincilea, la al saselea ascendent. Numai eä, pentru acestia, ofranda e mai usoara; e o simpla libatie de apä i caeva boabe de orez. Asa este cina funebra; si dupa Indeplinirea acestor rituri se socoteste rudenia. Când doi oameni cari Indeplinesc separat cina lor fu-
nebra, urcând fiecare seria celor §ase strabuni ai lor,
pot gäsi unul care O. le fie comun, acesti doi oameni sunt rude. Ii spun samanodacas, daca strabunul comun e din
acei carora lì se ofera nurnai libatia de apa; sapindas, daea e din acei carora li se prezinta prajitura j. Socotind duprt obiceiurile noastre, rudenia sapindas mergea pang la al saptelea grad si cea samanodacas liana la al patrusprezecelea. Si'ntrunul si in celalt caz, rudenia se recunoaste prin aceia ca se £ricea ofranda unni aceluias strabun; si se vede ea In acest sistem rudania prin femei nu poate fi admisä.
Tot asa era si In Apus. S'a discutat mult asupra a
ceiace jurisconsutii romani intelegeau prin agnatio. Dar problema e lesne de rezolvatt, de indata, ce se pune'n legatura agmatio eu religia easnica. Dupa cum religia se transmitea numai din barbat In brirbat, la f el e Intarit ¿epilf lui Maim, IT, 60; MItakeharao tr. Orianne, p. 213.
www.digibuc.ro
59
DESPRE RUDENIE
de jurisconsultii vechi cg, doi oamení nu puteau fi aguati
Intre ei deal dacg, urcând totdeauna din bârbat In hdrbat, se &eau având strämosi comuni Regula penttru agnaVo era deci aceiasi ca i pentru cult. Exista Intro aceste doug lucruri un raport manifest. Agnatio nu era altceva deal rudenia asa cum o stabilise religia la inceput.
Pentru a reda acest adeviir mai clar, s schità'm tabloul unei familii romane Lucius Cornelius Scipio, mort dare 250 in. is. C.
P. Cornelius Scipio
P. Cornelius Scipio Africanus
P. Cornelius Scipio
L. Cornelius Scipio Asiaticus
I7
I
Cornelia solia lui Sempronius Gracchus
I
I
P. Cornelius Scipio Aemilianus, n5scut In familia Aemilia, intrat prin adoptie In familia Cornelia
Cn. Cornelius Scipio
L. Cornelius Scip. Asiat.
P. Cornelius Scipio Nasica Corculum I
I
Tiberius si Caius Gracchus
P. Cornelius Scipio Nasica
L. Cornelius Scipio Asiaticus
I
P. Cornelius Scipio Nasica Seraph,
In acest tablou, a cincea generatio, care trAia, pe la anul 140 inainte de I. C., e reprezentat6 prin patru personagii. Erau toate rude Intre dânsele? Dupâ ideile noasire moderne, da; nu erau Insg, toti, dup5, p'grerea Roma1 Gains, I. 156: Sant agnati per virilis 138X1L8 personas cognatione juncti, veluti frater ex eodem patre natus, fratris filiu8, neposve ex eo, item patruus et patrui filias et nepos exeo. Ici., III, O. Mean, XXVI. Institutele lui Iustiniall, III? 4,
www.digibuc.ro
80
CARTEA II. - FAMILIA
nilor. In adevar s examinam daea aveau acelas cult casnic, adica daca faceau ofrande la aceiasi strábuni.
lam re al treilea Scipio Asiaticus, care ramâne singur in ramura sa, oferind la ziva fixata cina funebra; urcând din barbat in barbat, gaseste ea al treilea sträbun pe Publius Scipio. Tot asa Scipio Aemilianus, facând sacrificiul sat', va g5si in seria ascendentilor sai pe acelas Pubilus Scipio. Deci Scipio Asiaticus si Scipio Aemilianus sunt rude intre ei; la Indieni li s'ar spune sapindas.
De alta parte, Scipio Serapion are drept al patrulea strabun pe Lucius Cornelius Scipio, care-i deasemenea al patrulea strabun a lui Scipio Aemilianus. Sunt deci rude intre dânsii; la Indieni i-ar spune sanzanodacas. In limbajul juridic si religios al Romei, acesti trei Scipioni sunt agnati; primii doi sunt in al saselea grad; al treilea e cu eeilal4i (bpi in al optulea. Nu este la fel cu Tiberius Gracchus. Acest ora care, dupá obiceiurile noastre moderne, ar fi cea mai apropiata ruda a lui Scipio Aemilianus, nu era ruda eu dansul nici in gradul eel mai departat. In adevar, putin intereseaza ea, Tiberius e fiul Corneliei, fica Scipionilor; nici clansul, nici Cornelia chiar nu apartin dupa religie acestei familii. N'are alti sträbuni decât pe Semproni; acestora le ofera cina funebra; urcând seria ascendentilor sii, nu va intAlni pe altcineva in afarä, de Sempronius. Scipion Aemilianus si Tiberius Gracchus nu sunt deei agnati. Legatura sângelui nu-i deajuns-pentru a stabili aceastä rudenie; trebuie legatura cultului. Se intelege dupa aceasta dece, in ochii legii romane, doi frati consanguini erau agnati i doi frati uterini nu erau. Sa nu se spuna Ins c. descendenta prin barbati era principiul imuabil pe care era bazata rudenia.In adevär, nu dupa nastere, ei dupa cult se recunosteau agnatii. Astfel, fiul pe care emancipatia Il deslipise de cult nu mai era agnatul tatalui sau: strainul care fusese adoptat, adica admis la cult, devenia agnatul adoptatorului si chiar
al intregii sale familii. ileligia fixa deci rudenia. Fr indoiala, a venit un timp, pentru India si Grecia pentru Roma, cand rudenia pria cult n'a mai fost www.digibuc.ro
IMEPTUL LIE PROPRIETATE
.
61
singura admisg. Pe mäsura ce aceasta veche religie slabe,.ste, vocea sangelui vorbi mai tare si rudenia prin nastere fu recunoseutg de drept. Romanii numira cognatio acest fel de rudenie, care era absolut independenta de regulele religiei casnice. Când citesti pe jurisconsulti dela Cicero pang la Justinian, vezi cele doug sisteme de rudenie rivalizând intre dânsele si disputându-si domeniul dreptului. Dar In timpul celor Dougsprezece Table,
singura rudenia agnatio era cunoscutg si numai dânsa eonferea drept la mostenire. Se va vedea mai departe cg a fost la fel si la Greci. CAPITOLUL VI
Dreptul de proprietate Iata o institutie a Celor vechi despre care nu trebuie sa ne facem idee dupa ceiace vedem imprejurul nostru. Cei vechi au fundat dreptul de proprietate pe principii cari
nu mai surd acele ale generatiilor prezente; rezultii de aici cg legile prin care au garantat-o sunt sensibil diferite de ale noastre. Se stie chi sunt rasse cari n'au ajuns niciodatá
si stabileascg proprietatea privata; altele au ajuns
cu greu si dupg foarte mult timp. In adevgr, nu este o problemg usoarg, la originea Socletatilor, de a sti data individul poate sa-si apropie pamântul si sA stabileascA o atât, de putertnica leggturg Intre fiinta sa si o parte din pamânt, Ineat sa poatg spune: Acest pgmânt e al meu, acest pgmânt e ca o parte din mine. Tatarii concep dreptul de proprietate, când e vorba de animale si nu-I mai Inte leg dud e vorba de pamant. La vechii Germani, dupg
cativa autori, pgmântul nu apartinea nimanui; In fiecare an tribul repartiza fiecäruia din membrii sai un lot spre cultivare si se schimba lotul In anul urmator. Germanul era proprietazul recoltei; nu era si al pgmântului. Situatia aceasta exista si azi la o parte din rassa semi% si la câteva popoare slave.
www.digibuc.ro
62
CARTEA II.
FAMILIA
Dinipotrivä, popu1aiile Greciei i Ita Eel, din cea mai Indepärtatit antichitate, au cunoscut i practicat totdeauna proprietatea privatä,. N'a rämas nici o amintire istorieä a vreunei epoci In care pämântul s fi fost comun si nu se Intaneste nimic asemänätor cu acea impärtire anualä a
ogorului semnalatä la Germani. Existä chiar un fapt destul de remarcabil. Pe când rassele cari n'acordä, individului proprietatea pimntu1ui, Ii acora cel putin pe aceia a roadelor muncii asle, adicA a recoltei sale, lucrul se petrecea contrariu la Greci. In câteva orase, cetätenii erau constrânsi s punä'n comun recoltele, sau
cel putin cea mai mare parte si trebuia sä, le consume In comun 2; individul nu era deci In mod absolut stäpan al graului pe care-1 recoltase; dar in acelas timp, printr'o contradictie destul de remarcabiK avea proprietatea absolutä a pämântului. Pâmântul Ii apartinea mai mult cleat recolta. Pare Ca' la Greci conceptia dreptului de proprietate a urmat o cale cu totul opusä aceleia care pare naturalä. Nu s'a aplicat mai Intai la recoltä i apoi la pdmânt. A urmat ordinea inversä. Sunt trei ilucruri cari, din cea mai indepärtatä epocä,
se gäsesc fundate si solid stabilite In aceste societäti grece i italiene: religia casnieä, familia, dreptul de pro-
istoricl au einis Orerea cK la Roma proprietatea fusese intal publicA i ett devenise privatA, numai sub Numa. Aceasta grealg provine dintr'o fal;it interpretare a trei texte din Plutare (Mama,. 16); din Cicero, (Republica., II, 14) i din Denys (II,
74). In adevAr, aceti trei autori spun cit Numa a distribuit anumite
Oinfinturi cetittenilor; dar el aratii foarte clar cit n'a vrut sri faa aceastl impXrtire decât in ceiace privqte plimânturile pe cari ultimele cuceriri ale predecesorului au le adlugase primului teritoriu roman, arj
2 Astfel in Creta fiecare dA.dea pentru cinele comnne a zecea parte din recolta pArnântului sKu. Athena, IV, 22. La fel la Sparta, fiecare trebuia sit furnizeze din proprietatea sa o cantitate determinatit de flinK, vin, fructe, pentru clieltuelile duel comune (Aristot,
Pouit., II, 7, ed. Didot., p. 515: Plutarc, Lycur, 12).
www.digibuc.ro
DREPTUL t
PROPR1ETATE
63
prietate; trei lucruri cari au avut intre dânsele, la orlging, un raport manifest si care par sd, fi fost nedesphrtite.
Ideia de proprietate privatg era chiar in religie. Fiecare familie avea altarul i strdbunii sii. Acesti zei nu
puteau fi adorati dead de dânsa, n'o proteguiau deal pe ea; erau proprietatea ei. Ori, intre acesti zei i phmânt, oamenii epocilor vechi vedeau im raport misterios. S ludm mai intai vatra: acest altar e simbolul vietii sedentare; chiar numele o aratg Trebuie sä, fie asezat pe pgmânt; odatd asezat, nu mai trebuie sg-1 schimbi din loc. Zeul familiei vrea
sd, aibg o locuintg fixh; materialmente este greu id trans-
porti piatra pe care arde; din punct de vedere religios, aceasta-i si mai greu thc i nu-i permis omului cleat dacd aspra necesitate it sileste, dad un dusman it goneste, sau daeä phmântul nu-1 poate hrgni. Când se aseazd vatra, se face cu gândul i cu speranta ed. va rdmâne totdeauna in acest loc. Zeul se instaleazd aici nu pentru o zi, nici chiar pentru o viatA de ora, ci pentru tot timpul cât va dura aceastg familie i cât va rämâne cineva ca sä intretie flacgra prin sacrificiu. Astfel vatra ia in posesie pgmântul; aceastd bucath de phmânt devine a sa; e proprietatea sa. Si familia, care prin datorie i prin roligie rhanâne totdeauna grupatd in jurul altarului, se fixeazd de pgmânt ca
i altarul. Ideia. de domiciliu vine in mod natural.
Familia e legato: de vatrd, vatra de pdmânt; o re-
latie strânsd, se stabileste deci intre pgmânt i familie. Acolo trebuie sg fie locuinta ei permanentd, pe care nu se va gândi s'o pdräseased, numai dac . vreo forth superioarg n'o constrânge. Ca si vatra, va ocupa totdeauna acest loc. Acest loc Ii apartine: e proprietatea sa, proprietate nu numai a unui ora, dar a unei familii ai egrei diferiti membri trebuie, unul dupa altul, sa vhia sa se nasal, i sd moard aici. icycírh, t'cup.t, stare. Vezi Pintare, De prime frigido. 21; Macrob,
1, 23; Ovid, Fast., VI, 299.
www.digibuc.ro
64
CARTEA II.
FAMILIA
S. urmgrim gândurile celor vechi. Doug altare reprezintA divinitgti distincte, cari nu se unese si nu se confundg niciodatg; aceasta-i atât de adevgrat, Inca chiar ea"sgtoria Satre doug familiii nu stabileste aliantg intre zeii lor. Altarul trebuie sg fie izolat, adicg complect despgr-
tit de tot ceiace nu este al sgu; nu trebuie ca strginul sg, se apropie in momentul când se indeplinese ceremoniile
cultului, nici chiar sg se uite la dânsul: deaceia se numesc ace§ti zei, zeii ascun§i, 1.0Ztor, sau zeii interiori, Pe-
natii. Pentruca aceastä regulg religioasg sa fie bine indeplinitg, trebuie ca in jurul altarului, la o anumitg distantg, sg, fie o ingràditurg. Putin intereseazg, dacg ea-i formatg dintr'un gard de, mgrIcini, . dinteo inchizgtoare de lemn, sau dinteun zid de piatrg. Ori cum ar fi, aratg limita care desparte domeniul unui altar de do-
meniul altui altar. Aceastg ingrgditurg e consideratg
sacra 1. E o nelegiuire sg treci peste ea. Zeul vegheazg. asupra ei si-o tine in paza sa: de aceea se dg acestui zeu epitetul de &win; 2. Aceastg ingrgditurg trasg de religie si proteguitg de &Luse, este emblema cea mai sigurg, sem-
nul eel mai vädit al dreptului de proprietate. Sg ne intoarcem la epocile primitive ale rassei arice. Ingrgditura sfânt:g pe care Grecii o numese gpxoc si Latinii herelum, e ingrgditura destul de intinsg, in care familia isi are casa, turmele si bucata de pgmânt pe care o cultivg. In mijloc se ridicg vatra protectoare. Sg coborim in epocile urmgtoare: populatia a ajuns pâng'n Grecia si Italia si a construit orase. Locuintele s'au apropiat; nu sunt totusi unite una de alta. Ingrgditura 1 "Epxo; ispóv. Sophocle, Trach'n., 606. 2 La epoca cand acest vechiu cult fu aproape sters de religia mai
strIlucitoare a lui Zeus, si cand Zeus fu asociat divinitiltil vetrel, zeul nou hilt pentru dinsul epitetul de ipcsio;. Nu-1 mal pupil, adevXrat a la originit adevitratul protector al Ingritditurii era zeul casnic. Denys din Hallearnas o narturiseste (I, 67), and spune a 1Jer.1 ipzeiot sunt aceiall ea si Penatii. Aceasta reese, dealtminteri, din apropierea unni pasagiu a lui Pausanias (IV, 7) cu un pasagiu a lui Euripide (Troy., 17) qi unul al lui Virgil (En., II, 514); aceste trei pasagii se raportit la acelas fapt si aratit ea Zvi; ipxeioç nu-1 altceva decit altaruI mink..
www.digibuc.ro
DREPTUL DE PROPRIETATE
65
sfânta exista incä, dar in mai mici proportii; cele mai dese ori e redusd la un mic zid, la un sant, la o brazdä, sau la o simplã dungd de pâmânt de câteva picioare lárgime. In toate cazurile, douà ease nu trebuie sa se ating5.; comunitatea e un lucru considerat imposibil. Ace las zid
nu poate fi comun la doll/ case; crici atunci ingraditura sfântd a zeilor casnici ar fi disparut. La Roma, Liege& fixeaza la doug picioare i jumatate lâtimea spatiului liber care trebuie totdeauna sá despartá donl case si acest spatiu e consacrat zeului ingraditurii 2. Rezultá din aceste vechi reguli religioase cá viata in comun nu s'a putut stabili niciodatä la cei vechi. Falansterul n'a fost niciodatá cunoscut acolo. Chiar Pitagora n'a reusit sá stabileapcà institutii cârora sti, le reziste religia intima a oamenilor. Nu se gäseste, in nici inteo epoca; din viata celor vechi, nimic care sá se asemene cu acea proraiscuitate a satului, care era genera% in Franta in secolul al doisprezecilea. necare famrlie, având eii i cultul sau, a trebuit sA aibâ: i locul sàu deosebit pe pamânt, domiciliul izolat, proprietatea sa. Grecil spuneau cá vatra a invâtat pe om sri construiascrt
case 2. In adeviir, omul care se fixase prin religie intfun loc pe care credea ekl, nu trebuie sà-1 mai pdraseascâ vreodatit, a trebuit repede sa se gândeased sa ridice in acest loo o constTuctie solidá. Coati' se potriveste cu A rabul, cáruta cu Tätarul, dar o familie care are o vatra casnicA,
are nevoie de o locuintri durabilti. Colibei de pitmânt sau de lemn i-a succedat curând casa de piatrri. Nu s'a construit numai pentru o vialä de orn, ci pentru familia, ale cdrei generatii trebuiau sà se succeadit in aceias cladire.
Casa era totdeauna asezatâ, in intlritura sfântrt. La Greci se impârtea In dourt patratul care forma aceastrt ingelditurá:prima parte era curtea; casa ocupa partca a Festus, Yu Ambitus. Varron, L. L., V, 22. Servlue, ad. Aen.
II, 460.
3 Diodor, V, 68. Aceiali credintl e raportatil, de Euetatiu, care epune eì locuinta provine din vatrl. (Euet. ad Odyse., XIV, V, 158; XIII, V, 156). 93903. Biblioteca Universitalii. Vol. VI www.digibuc.ro
66
CARTEA II.
FAMILIA
doua._ Vatra &snag care mijlocul ingräditurii totale, se gdsea astfel in fundul curtii i aproape de intrarea casei. La Roma, dispozitia era diferitg, dar principiul era acelas. Vatra ramânea asezatä in mijlocul ingraditurii, dar constructiile se ridicau in jurul ei de patru Orti, de asa fel c'o inchideau in mijlocul miei mici curti.
Se pricepe lesne gândul care a inspirat acest sistem de constructie: zidurile s'au ridicat in jurul vetrei pentru a o izola i apära, si se poate spune, cum ziceau Grecii, cg, religia a iniatat cum se construeste o casg. In aceastg, casg, familia este stäpâng i proprietarg; divinitatea sa casnic Ii asigurg dreptul sau. Casa este consacratil prin prezenta perpetug a zeillor; e templul care-i pgzeste. Ce este mai sfânt, spune Cicero, decât locuinta fiecgrui om? Acolo este altarul; acolo arde f ocul sacru; acolo sunt lucrurile sfinte i religia i". Era
un sacrilegiu sg intri in aceastá msa cu inteatii rau-
fgegtoare. Domiciliul era inviolabil. Dupg, o traditie ro-
mang, zeul casnic respingea pe hot si indepärta pe dusraan 2.
S. trecem la un alt obiect al cultului, mormântul, vora vedea c. aceleasi idei se legau de dânsul. Mormântul avea o mare importantg in religia celor vechi; cici,
deoparte, se datora un cult stabunilor si dealtg parte principala ceremonie
a acestui cult,
cina
funebra,
trebuia sg, fie indepliintg chiar pe locul unde odihniau strgbunii3. Familia avea deci un mormânt comun uncle membrii sgi trebuiau sg, \Ting sg, se repauzeze unul dupg altul. Pentru acest mormânt regula era la f el ca i pentru vatrg: nu era ineaduit sg, se uneasca doug familii inteun acelas mormânt, dupg cum nu era ingaduit sä, se uneascg
doug, vetre casnice inteo singurä casa. Era o egalä nelegiuire de a ingropa un mort in afarg de morraântul familiei sale sau de a aseza In acest mormânt corpul unui Cicero, Pro Domo, 41. 2 Ovidiu, Paoteo, V, 141. 3 Aceasta era eel pupil regula veche, deoarece se credea cX clna funebrít serves de hranX mortilor Vezi Euripide, Troienii, 381 I
(389).
www.digibuc.ro
67
DREPTUL DE PROPRIETATE
sträin 1. Religia, casnia, fie In timpul vietii, fie dupà moarte, despartea fiecare familie §i iradepärta cu severitate orice aparenta de comunitate. pupa cum easele nu
trebuiau sä se atinga; fie care din ele avea, ca §i casa, un fal de ingraditura. Cat de mutt se manifestä In toate acestea caracterul proprietatit private! liortii sunt zei cari apartin numai unei fomilü i pe care singura dansa are dreptul sa-i mvoace. Acesti morti au luat In stäpanire pämäntul; traesc sub aceasta mica movila §i lumen; uukkt nu-1 din familie, nu se poate gandi sa, se amestece cu ei. Nmieni dealtmmteri, n'are dreptul sa-i deposedeze de pa,-
mantul pe care-1 ocupa; un mormaut, ku cm went, Int poate niciodatä sá ie distrus sau mutat `; cele mai severe legi o opresc. latä deci o bucata de pamant care, in numele reuigiei, devine uu object de propnetate perpetua pentru fiecare faniilue. 1 amilia si-a insusit acest painant punandu-si raortii acolo; s'a Implantat acolo pentru totdenuna. Vidstarul in viatä al acestei familii, poate spune in mod legitim: Acest p6,mant e al -meu. i1 a§a de mult al nedespartat de dansul i ca n are dreptui
sa se lipseasca de el. Pamantul unde odihnesc morii e inalienabil i imprescriptibil. Legea romana prevede, ca
daca o familie vmde campul unde este mormantul sau, ea ramane cel putin propnetard a acestui moormant §i pilstreaza vesnic dreptul de a traversa campul pentru a se duce sa Indeplineasca ceremoniiie cultum sae. Vechiul obiceiu era sä, se Ingroape mortii nu In cimitire sau pe marginele unui drum, ci In campul fiecarei Acest obiceiu al timpurilor vechi e atestat de o Cicero, De legib., 11, 22; 11, 26. Gadub, lestit., II, 6. Digeste, cart. ALV11, tit. 12. Trebuie notat c. sclavul §i clientul, cum vom vedea mai departe, fIceau parte din lamilie ti erau ingropati in mormantul comun. Reguia care prescria c fiecare orn sii tie ingropat in mormantul familiei suierea o excepOe in cazul cand chiar cetatea acorda funerarii publice. 2 Licurg, Cymru tut _Leveret, 25. La Roma, pentruca un mormant fie mutat, trebuia autorizarea pontifilor. Pliniu, berisors, X, 73. 3 Cicero, De legib., 11, 24. Diyedte, Cart. XVIII, tit. 1, 6.
www.digibuc.ro
5.
88
CARTEA 11.
1AM1L1A
lege a lui Solon i de mai multe pasagii din Plutarc 1, be vede intr'o pledoarie a lui Demostene cä, Inca pe timpul
sau, fiecare famiiie îi ingropa mortii In ampul säu
and se cumpara un domenm in Attica, se gäsea mormintul vechilor propr:etari 2. Pentru Italia acest ubiceiu ne este marturisit printr'o lege din cele Dousprezece Table, prin textele a doui juriseonsulti si prin casta frazä a lui Siculus Flaccus: Era in vechime cloud feluri de a aseza mormântul, unii Il puneau la marginea câmpului lor, a1ii catre mijloc" 3. Dupä acest obiceiu se concepe c ideia proprietätii s'a intins usor dela mica movilä unde se odihneau mortii la câmpul care-I inconjura.
Se poate citi in cartea bätrânului Caton o formulä prin care plugarul italian raga zeii mani s vegheze asupra Campului säu, sag päzeaseä bine de hot, §i sa-i
produca o buna recolta. Astfel, aceste suflete ale morjilor îi intindeau actiunea lor tutelara si cu dânsa dreptul lor de proprietate pâna la marginele domeniului. Printrânsele, familia era stäpand unica a acestui camp. Mor-
mântul stabilise unirea indisolubila a familiei en pamântul, adica proprietatea. Prin religie s'a stabilit dreptul de proprietate, la cea mai mare parte din societätile primitive. In Biblie, Dumnezeu spune lui Abraam: Eu stint Eternul care te-a fácut sa iesi din Urul Chaldeenilor, spre a-ti da aceastä tare, i lui Moise Te voiu face sd intri in tara pe care am jurat s'o dau lui Abraam i ti-o voi da de mostenire".
Astfel Dumnezeu, proprietar primitiv prin dreptul de creatie, deleagá omului proprietatea sa pe o parte a
I Leyea lui Solon, citata de Gains in Digeste, X, 1, 13. Plutarc, Atiztide, 1. Cinton, 19. Marcellinus, Via(a lui Tuckydide, § 17. 2 Demostene, 'in Calliclem 13, 14. Descrie dealtminteri mormintal Buselizilor, movilii destul de 1ntins i InchisA dupg, obicelul vechiu, uncle se odihnesc in comun toti eel ieii din Buselos (Dem., in Macart., 79). 3 Siculus Flaccus, edit. Goez, p. 4, 5. Vezi Fragm. terminalia, edit. Goez, p. 147. Pomponlus in Digeste, cart. XLVII, tit. 12, S. Paul, in Digeste, VIII, 1, 14. Digeste, XIX, 1. 53: Si vendidisti funduin in quo sepuicrunt habuisti; XI, 7, 2, § 9; XI, 7, 43 II 46.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE PROPRIETATE
mintului 1. A fost ceva analog la vechile populatii greco-
itallene. E adevArat cA nu religia lui Jupiter a fundat acest drept, poate pentrac5, dânsa nu exista îuc. Zeii cari conferira fieckei familii dreptul asupra pAmântului, fur5, zeii casnici, altarul i manii. Prima religie rare avu putere de strtpânire asupra sufletelor fu aceia care constitui $1. proprietatea.
E destul de evident cri., proprietatea privatit era o institutie care nu se putea desp5rti de religia casnicit Ames% religie prescria izolarea domiciliuhmi i izolarea mormântului: viata in comun a Lost deci Aceias religie ordona ca vatra s5, fie fixat5., de p5,mânt, ca
mormântul s5, nu fie distrus sau mutat. Suprimati pro-
prietatea, altarul va fi eat-teller, familiile se vor a-
mesteca, mortii vor fi pär5siti si lsafi fgr5, cult. Pentni ca vatra s5, nu poatii, fi miscat5, din lac i mormântul s5 fie permanent, familia a luat posesiunea Ornântului.. familia a fost, intruchtva, imbibatä si p5trunsil de religia vetrei si stetbunilor. Astfel omul timpurilor veehi fu dispensat s. rezolve probleme prea grele. FArIi discutie, f5r5, muncä, fär5, umbra unei ezitAri, ajunse dintr'o dat5, si nirmai In virtutea creetintei sale la conceptia dreptului de proprietate, a acestui drept de undo Porneste orice civilizatie, pentruert printrânsa omul Imbungt54este pAmântul i devine el Insusi mai bun. La Inceput dreptul de proprietate fu garantat de religie, nu de legi. Fiecare domenin era: sub ochil casnice eari vegheau asupra lui2. Fiecare câmp trebuia s5 fie Inconjurat, cum, am vAzut pentru casa, de o ingrkliturg care s5,-1 desparta', complect de domeniile altar fani.ilii. Aceast5, Ingeklitur5, nu era un zid de piatrA: era o f5,sie de p5mânt de ateva picioare Ultime, care trebnia s r5mAn5 necultivat5 çi pe care nu trebuia s o Aceial traditie la Etrusei: Glum Jupiter terrant Etruriae sib'
vindicovit, constituit jussitque metiri campos signarigne agros.
Auctores rei agrariae, la fragmentul care are drept titlu: ¡dent Vegoiae Arrunti, ed. Lachmann, p. 350. 2 Lams agri custodes, Tibul, I, 1, 23. Religio Larum posiia in fundi villaeque conspectu. Cicero, De legib., II, ll.
www.digibuc.ro
70
CARTEA II.
FAMILIA
ating g. vreodatl plugul. Acest spatin era sfânt: legea romann Il declara impreseriptibil 1, apartinea religiei. In anumite zile din lun g. si an, tatgl farniliei fIcea Inconjurul câmpului sau, urrnánd aceastn. linie; Impingea tnaintea, lui victimele, cânta immun i oferea sacrificii Prin aceastg ceremonie credea e desteaptg, bunnvointa zeilor fatn de câmpul i casa sa; îi afirma mai ales dreptul säu de proprietate purtand in jurul câmpului snu cultul snu casnic. Drumul pe enre-1 urmase vietimele i rugnciunile era marginea inviolabiln a do-neniului sAu. Pe aceastg linie, din distantg in distantä, oraul punea câteva pietre mari sau ehtiva trunchi de arbori, cari se numean hotare. Se poate judeca ce erau aceste hotare i ce idei se legau de dânsele prin chipul cu care credinta oamenilor le punea in pgmânt. Mtn, spune Siculus Flaccus, ee practieau strgbunii nostri: Incepeau prin a sgna o rnieg groapn si, ridicand Hotarul pe margine, II incoronau au ghirlande de iarbg i flori. Apoi ofereau un sacrificiu: sau s curgn sânele vietinaei iniunghiate In Troapn; a-
runcau acolo cnrbuni aprinsi (aprinsi probabil la focul sncru al vetrei), grâne, prnjituri, putin vin i miere. Când toate acestea se consumau in groapn, pe eenusa cola Men, se infunda piatra sau bueata de lemn". A pgre elar cg. aceastg ceremonie avea arept seep sn feel din Hotar un fel de reprezentant sfant al cultulni casnie. Pentru a-i mentine acest caracter, In fieeare an se reinoia asupra lui actal sfânt, turnând libatii i recitánd ruedciuni. Hotarul pus In camp Insemna intrueâtva religia casnien Implântatn, in pnmânt, pentru a arnta en acest pgmânt era pentru totdeauna proprietatea familiei. Mai tfirziu, en ajutorul poeziei, Tiotarul fu considerat ca nn 7mi distinct si personal.
Intrebuintarea Hotqrelpr.sau a semnelor sfinte pp ogoare pare sn fi fost universalg In rassa indo-europeang. 1 Cicero, De legib., I, 21.
Caton, De re nat., 141. Scrip/. rei agrar., edit. Goez. p, 308. Denys din HaIlcunas, II, 74. Ovidiu, Faet., II, 639. Strabon, V, 3. 8 Sicuhis Flaccus, De eonditione agrorum, edit. Lachmann, p. 141, edit. Goez, p. 5.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE PROPR1ETATE
71
'Exista la Indieni Intr'o indepgrtatg anticitate i ceremoniile sfinfe ale hotarnlui avesu la dAnsii if) mare analog;e eu acelea pe care Sicnlus Flacus le-a descris pentru Italia j. Ina;nte de Roma, ggsim Hotarul la Sabini 2; II mai Plsirn. j la Etrusei. Si Elenii aveau hotare sfinte pe care le numeau ePot, Osol 60tot 5.
Hotarul odatg., asezat dupg, rituri nu era niei o putere din lume care sg-1 poatg mnta. Trebuia s. fainAng pentru
eternitate In acelas loc. Acest princiniu religios era exprimat la Roma printr'o legendg: Jupiter, voind sg-si faeg un loc pe muntele Canitolin pentru un templu, nu putuse deposeda. pe zeul Hotar. Aceastg veehe traditie aratg cht era de sMntg proprietatea; cgei hotard nemiseat Inseamng e pronrietatea e In adevgr, Hotarul pgzea marginea ogorului iii veghea asupra lui. Vecinul nu indrgznea sg, se apropie prea malt: eXci ahmei. cum spline Ovicliu. eul, care se simtea atins de fier ori sann, strima: Onreste-te, acesta-i c&mpul men, iatg 1 pe al tgu" Pentru a intra In campul unei familii, trebu;a sg rgetorni son s mnti din loc un hotar; ori, acest hotar era un zou. Nelogiuirea era Ingriizitoare e pedeansa severg; vechea lege romana spunea: .,Daeg a atins Hotarul en fierul plugului, omul i boii sg se ducg, la zeii infornului 2; aceasts insernns c omul (3i boii au sg fie iertfiti ea expiare. Lea.ea Etruccg, vorbind In numele rel;giei, se exprima astfel: Acel care va fi atins san miacat hotarul, va fi cnndamnat de zei; caea-i va dispare, neamul se va stinge; pgmântul nu va mai produce fructe; grin&na, rugins, aldurile caniculare ti vor &strive semgngturile; membrele vinovatulni se vor umplea de bube e vor egdea" Terr70 lui Ma'am. VIII, 245. Vrlhaepati, eltat de Sioé, rislat hirclowe, D. 159. 2 17nrron. Z. L.. V. 74.
8 Pollux. IX. 9. neevchius
'6 peg.
Platon, Legge, VIII, p. 842.
'Dents traduc terminus prin gpen. DealtmInteri, cuviintul Plutare Tipumv exieta el In limb& greacK (Euripide, Electra, 96).
4 Ovidiu, Pt., ir. 677.
5 Feeble V° Teminne, ed. Muller, p. 368: Qui terminum exaraeseo. et ipsum et Imes sacros esse. 6 Script, rei agrar., edit. Goez, p. 258; ed. Lachmann, p. 351.
www.digibuc.ro
72
CARTEA H.
FAMILIA
Nu posedgm textul legii ateniene asupra aceluial subieet;. ne-au rgmas numai trei euvinte cari inseamng: .,Nn dengsi otarnl". Dar Platon pare sg comnlecteze gândul legiuitorului când spune: Prima noastrg lege trebuie sg, fie aceasta: Nimeni sg, nu se atingg de hotarul
care despart4 câmpul sgu de acela al vecinului, cgei acesta trebuie s rlimâng nemi.scat. Nimeni sg, nu se incerce sg clintesseg din loc mica piatrg, care desparte proprietatea sa de a vecinului, piatrg pe care s'a angajat prin iurgmant s'o lase la locul sgu" Din toate aceste credinte, obiceiuri si legi. rezultg limPede eg, religia cssnicg a invätnt pe om insuiasert pgmântul e i-a asigurat dreptul asupra lui. Se Intelege lesne cg drentul tie nranrietate fiii4 esff el concenut e stabilit, a fost mult mai complect si mai absolut in efectele sale de cum poate fi in soeietgtile noastre moderne, unde e fundat pe alte princinii. Praprietatea era atfit de inerentg religiei casnice, incât a familie nu nntea renunta la una, cum nu nutea renuntn la, cealaltg. Casa .si (1=111 eran ea si incorporate la dânsa. e nu putea nici sg le pinrdg, nici sg, se linsenscg de
dânsele. Platon, In tratatul despre legi. nu nrefindea, sg swing o noutnte, când oprea pe proprietar sa-si vandg dmpul: nu fgcea deal sg aminteascg o veclie lave. Totul ne Indreptgteste sg eredem a In vechile timpuri proprietatea era E destul de cunascut cg la Spai:ta, era formal onritg vinderea pgrahntului 2. Aee;a4 interdictie exists', In legile din Tiocna si Leucada8. Fhidon din Corint, leginitor din seeolul al nouglea, prescria cg rgmâne imuabil numgrul proprietAtilor ,si al familiilor 4. 1 Platon, Legile, VII, p. 842. 2 Aristotel, Politica, II, 6, 10 (ed. Didot, p. 512) Heraelid din Pont, Prarn. hist. grcec., ed. Didot, t. II, p. 211. Plutare, Instituta laconica, 22.
8 Aristotel, Politica, II, 4, 4. 4 Aristotel, Politico, II, 3, 7. Aceasa lege a vechiului-legiuitor nu viza egalitatea averilor, cc1 Aristotel adaugii: chiar daea proprieatile ar fi fost neegale. Ea viza numai mentinerea proprieMtii In familie. §1 la Teba numKrul proprieatilor era inniabil, Aristotel Pol II, 9, 7.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE PROPRIETATE
73
Ori, aeeastä prescriptie nu putea fi observatä, cleat dacä
era interzis fieeärei familii sä-si vândä pämântul sau chiar Impartä. Legea lui Solon, posterioarä Cu apte sau opt generatii aceleia a lui Phidon din Corint, nu mai oprea pe ora säli vândä proprietatea, dar lovea pe vanea.tor en o pedeapsä severä: pierderea drepturilor de cetätean j. Insfarsit, Aristotel ne aratä intetm chip general cä, in multe orase vechile legislatii interziceau vânzarea pilmânturilor 2.
Astfel de legi nu trebuie sä ne surprindl. Daeä, fundati
proprietatea pe dreptal de muna, omul ar putea sä se lipseascä de dansa. Fundati-o pe religie si el nu se va mai
putea lipsi: o legäturä mai puternieä decât vointa omului uneste de dânsul pämântul. Dealtminteri, acest camp unde-i mormântul, undo träesc fiintele divine, unde familia trebuie totdeauna sä indeplineaseä un cult, nu-i proprietatea unui om numai, ci a unei familii. Nu individul actualmente 3n viatä a stabilit dreptul säu pe acest mânt, ci zeul casnic. Individul 11 are numai in clepozit; nämântul apartine mortilor i celor cari se vor naste.
Face un tot cu familia si nu se mai noate desnärti. A
desprinde pe unul de altul, inseamnä sä distrugi un cult si sä, ofensezi o religie. La Indieni proprietatea, fundatä deasemeni pe cult, era si acolo inalienabilä 3. Nu cunoastem dreptul roman decât itcepând dela cele Douäsurezece Table; e limpede eä in acea epoeä vânzarea
propietätii era inedui-tä. Sunt insä motive care ne fac sä credera cä In primele timnuri ale Romei, si in Italia Inainte de existenta Romei, pämântul era, ea si in Grecia, inalienabil. 1 Omul eare-11 instrKinase patrimoniul, b th naTpipa xaTeNboxd,g
era izbit de 2tuvla. Esehin, in Timarchum, 30; Diogene Laertin
Solon, I, 55. Aeeastli, regulN, care nu mai era observatK, in timpul lui Esehin subsista de form A. ea un vestigiu al regulli veehi; fn totdeanna b Bíwri xateNboitivat T2c ca.tp(pa. (Bekker, Anealota, p. 199 si 310). 2 Aristot, Polit, TT, 2,5. 'Tv y' apxaibv iv roUceig nóXsot 'Ear= vevop.oerclp.ivoy p.41 nuastv itsived Tobs noccp(Pooç (alias nfni,Tong)
8 Mitakclutra, trad. Orianne, p. 50. Aceast regul dispXru incetul eu Incetul, And brahmanismul deveni dominant.
www.digibuc.ro
74
CARTrA ÍI.
FAMILIAL.
Chiar dadi nu a rgmas nici o mgrturie despre aceastg lege, distingem totusi ameliorgrile cari fost aduse putin ate putin. Legea celor Dougsnrezece Table, lgsand mormantului caracterul de inalienabilitate, a scutit insg ogorul. Apoi s'a permis impgrtirea proprietItii, In car zul &find eran mai multi frati, cu conditia Insg ca o noug ceremonie religioasg. O. fie sgvArsitg: singurg religia putea Impgrti ceia ce tot dfinsa declarase altgdatg indiviziMl. Apoi a fast Inggduit sg se vândg mosia; e pen-.
tru aceasta a fost nevoie de formalitäti cu caracter religios. Aceastg iifinzare nu putea avea loc decrtt fatg de libripens si en toate riturile simbolice din mancipatio. In Grecia vedem ceva analog: vânzarea unei case sau a unei bneti de pgmant era Intovgräsitg de un sacrificin adus zeilor 1. Se pare cg orice mutatie de proprietate trebuia sä fie autorizatg de religie. daeg, omului nu-i era Inggduit, sau nu putea decn eu multg, greutate sg se desfaeg, de pgmântul all, en atfit mai mult nu se .putea sg. fie linsit fgrä voia lui. Exproprierea pentru cell7A de utilitate publicg nu era ennoscutg, de cei vechi. donPscarea nn era practicatg--decgt ca o conseeintg a sentintei de exilare adieg atunci &and omnl fiind desbrAcat de titlul .sgn de edit-Wan, nu mai pntea sg, exercite nici un drept pe pgmântul cetgtii. Nici expronriereq. pentrn drto,ii nu se -Intfilne.te nieiodnt$ In dreptal vechin al cetgtilor Legea celor Dongsnrezece Tab] e desi nu ern% ne debitor, totnsi nu Ino:gduie ea proprietatea sa sg fie confiseat In profitul ereditorulni Corpul omulni rgspunde pentru datorie,_ nu pgrOntql t Fragment din Teophrast, ottarde Stohen, germ. 42. AceastX dispare in ernes, democratica a cetlitilor. 0 leep a Eleatilor nn ingKduta hipoteca asupra pltmAntulut. Aristot, Pouit , VII. 2. Hipoteca era necunoseutX in vechinl drept roman. Celace se Ronne despre hipotecK in dreptnl atenian dinaintea lut Solon se sprilinX pe un cuvint rgai inteIes de PIntare. Termennl lips; care tnsemnK mal trziu o pistr hIpotecarlt. insemnX in
timpnl Int Solon piatra sang care demarea dreptnl de pronrle-
tate. Vezi mal departe, cartes IV. cap. 6. Fflpoteca nu appre decát mal tttrzln in dreptul attic, st numat sub forma de vinzare CU e. de rlteeampkare. r
www.digibuc.ro
75
DREPTUL DE SUCCES1UNE
sh,u, oci pitmântul e nedestArtit de familie. E mai wr snpui omul servitutei deefit iei un drent de pronrietate care apartine maimult familiei dece liii tnqusi; debitorul e dat ne m,inile ereditornlui; pnmAntul l urrneezN, oarecum in selavie. StAnânul care uzeaet In nro-
fitul skt de forta fizieit a omulni, se buenrK in aceli
timp de roadele nA,mftntulni, dar nu devine j proprietaruI lui. Inteattit dreptul de proprietate e deasupra tu. furor i inviolabil!i. CAPITOLUL VII
Dreptul de succesiune 10 Netura i principiul dreptului de succesinne la cei vechi
Dreptn1 de proprietate fiind stabilit pentru sAvrsirea
unni cult ereditar, nu era posibil ca acest drent gn se dng odotn, en sour-Ft existeutn a mu; birl;v41. Omul moare, eultnl rXmlne: focul sfânt nu trebne sn, se stingli, nici mormantul s fie nArgsit. Iteligia casn;e4' contintand, dreptul de proprietate trcbuie et se continue odatA en dânsa. DonA lucruri snnt strâns 1cl-2:ate atAt In cred:r-
tele eftt e In legile celor
vechi,
enitul nnei familii
proprieltatea acestei familii. Astfel, era o regulä
I In articolul din legea celor 12 Table care se referli la debiInsolvabil, Si volet suo vivito: deal debitorul, de-
torn]
venit aproape slcav, mal pIstreazX tnd. cera al slim., proprietatea, po care (lea o are, nn i-o la nlmeni. Dispozitiunile ennoscute in dreptul
roman sub nnmele de Inancipatio cu fidueie
si
pionus erau,
Inaintea leali lui Servius. m/jlonee Indirect() pentru a asigura creditorulul plata datoriel: ele dovedesc indirect cX, nu. exIsta exproplerea pentrn datorii. Mai tfirziu, and s'a desfiintat servitutea corporani, trebni sX se Osiascli, un mijloc de a pune m'ana pe averea debitorulul. Nu era utpor; dar deosebirea ce se Mum intro proprietate I posesiune oferi o resursh, Creditorul a eXpKtat dela Pretor dreptul de a scoate in vinzare nu proprietatea, do minium, ei bunurile debitornlul, bona. Numal ma, printr'o expropriere deghlzatli, debitorul plerdn folosinta proprietIttil sale.
www.digibuc.ro
76
CARTEA. II.
FAMILIA
al% exceptie In dreptul grec ea si In eel roman, cg nu se putea dobindi nici proprietatea arg cult, nici cultul fgrg proprietate. prescrie, spune Cicero, ea bunurile §i cultul fiecgrei familii s fie nedespgrtite, $i sacrificidor sri, fie Intotdeauna hgrZizitg aceluia cit-
ruja îi revine mostenirea". La Atena, iatg in ce termeni reeking cineva, pledând, o succesiune: bine, Domnilor judecgtori, care dintre noi, eu sau adversand meu, trebue sg mstenim bunurile lui Philoctem $i si facem sacrificii pe mormântul siu" 2. Se poate care spunp mai clar ci grija cultului e nedesprirtiti de succesiune ? Acela$ lucru se petrece si In India: ,.Persoana care mo$ieneste, oricare ar fi ea, e Insireinatg sg aducg ofrande la mormânt" Din acest principiu au venit toate regulile dreptulni de succesiune la cei vechi: Prima e cg religia casnieg
fiind, cum am vizut, hereditarg din tatrt In fin $i proprietatea este la fel. Dupg cum fiul este continuatorul natural si obligat al cultului, tot asa mosteneste lmnurile. Astfel a fost aflatg legea eredititii; ea nu-i rezultatul unei simple conventii acute Intre oameni; ea derivg din credintele, din religia kr, cela ce are mai mare
putere asupra sufletelor bor. Ceia ce face ea fiul sii mosteneaseg, nu e vointa personalg a tatglui. Tatil n'are nevoie sg faeg un testament; fiul mosteneste dupg deplinul sin drept, ispo jure heres exsistit, snune iurisconsultul. El este chiar mostenitor necesar, heres necessarius 4. El nu poate nici srt primeaseg nici sii refuze $tenirKt. Continuitatea proprieatii, ca i aceia a cultului. ' Cicero, De legibus, II, 19-20. Ata't de mare era important& acelor sacra, incat jurisconsultul Gaius scrie meet curios pasagiu: Quare autem tans improba possessio et usucapio concessa sit, ilia ratio est quod voluerunt veteres niaturius hereditatee adiri, lament qui sacra facerent, quorum Vas temporibus summa observatio fuit. (Galus, II, 55). Festus, V° Everriator (ed. Muller, p. 77). Everriator vocatur qui, accepta hereditate, justa facere defuncto debet: si non fecerit, euo eapite luat.
2 Then, VI, 51. Plato numelte moEttenitorul accaoxo; riedo, Legile, V, p. 740. 3 Legile lui Menu, IX, 186. Digeste, cartes %XXVIII, tit. 16, 14.
www.digibuc.ro
DEEPTUL DE &IMMUNE
77
este pentru el o obligatie, nu numai un drept. Fie ca vrea fie ca nu vrea, succesmnea Ii incumba, oricare ar putea fi ea, cu toate sarcinele §i datoriile ei chiar. Beneficiul de inventar si cel de abstentiune nu sunt admise pentru
fiu In dreptul grec, iar in cel roman nu sunt introduse der& mult mai tarziu. Limba juridica a Romei numeste pe fiu heres suus, ca §i cum am zice heres sui ipstus. El mosteneste, de fapt, dela_ sine. Intre tata §i fiu nu exista mci aonatie, rum legat, nici mutatie de proprietate. E pur i simplu o continuitate, ntorte parent s continuator utnnotium. uniar din timpul vietii tatalui, fiul e coproprietarul campului §i al casei, vivo quoque patre dominus existimottle 1.
Pentru a ne putea face o idee exacta despre mostenire
la cei vechi, nu trebuie sá ne inchipuim o avere care
trece din man-a in mama. Avcrea este imobila ca si focul sfant §i mormantill de care se afla legata. Omul e acela
care trece. Omul este acela care pe másura ce familia isi desfa§oará generatiile, so-este la randul sau pentru a continua cultul §i a ingriji de proprietate. 2° Fial »totene§te, nu Pica In aceasta privinta mai ales, ne par, la prima vedere, legile celor vechi, bizare §i nedrepte. Suntem oarecum surprinsi cand vedem in dreptul roman ca f dca nu mastemeste pe tata, daca-i Casatorita, §i in dreptul grec ca nu-1
mo§tenette in nici un caz. In ce priTelte pe colaterali ni se pare, la prima vedere, inca §i mai departe de natura §i dreptate. Aceasta din cauza ca toate aceste legi decurg, nu din logica sau ratiune, nici din sentimentul de echitate, ci din credintele §i religia care stapaneau sufletele.
Regula, in privinta cultului e ca se transmite din
barbat in barbat; pentru mo§tenire regula e cá urmea zuí
cultul. Fata nu-i apta sa continue religia parinteasca, caci se máritä §i maritandu-se renunta la cultul tatälui pentru a-1 adopta pe cel al sotului: ea n'are deci nici un Insilitaeo, III, I, 3; III, 9, 7; Ill, 19, 2.
www.digibuc.ro
78
CARTEA II. FAMILIA
drept la mostenire. Dacä s'ar fi intämplat ca un tata se:1i lase averea fikei sale, proprietatea ar fi -Lost astfel despärtitä de cult, ceia ce nu se poate admite. Mica nici n'ar putea sä indeplineascd cea mai insemnatä indatorire a rnostenitorului, aceia de a continua seria praznicelor fuaebre, cazi ea-i datoare sä of ere sacrificii sträinosilor SOtului ei, Religia dee.i nu-i ingädue sá mosteneasca dela, tatä.
Acesta este principiul antic; el se impune in mod egal legisiatorilor lndieni, Greci si Romani. Cele trei popoare au acelea,si legi, nu cá i le-ar fi imprumutat unele alfora, ci pentrucd legile au izvorit din aceleasi credinte.
Dupà moartea tatálui, spune codul lui Mann, Ii
legiuitorul recomandä. impart fratii intro ei averea"fratilor sälsi inzentreze surorile cela ce aratä i mai n'au nici un drept bine cä, acestea, prin ele
la succesiunea parmteascá.
Acelats lucru la Atena. Oratoriii attici, in pledoariile lor, au adesea prilejul sa. arate cd, fetele nu mostenesc Demostene este el insusi un exemplu al aplicárei acestei
reguli, cad avea o sorä, i noi stim din. propnile sale scrieri ea', era unicul mostenitor al averii; tatäl säu pástrase numai a saptea parte pentru a-si inzestra idea. In ceea ce priveste Roma, dispozilaile dreptului primitiv ne sunt foarte putin cunoscute. Nu posedäm din aceste epoci vechi nici un text de lege care sä fie relativ la dreptul de succesiune al fiicei; n avem niel un document analog pledoariior Ateniene; suntem redusi s cântAin slabele urme ale dreptului primitiv intr'un drept foarte vechiu i foarte deosebit. Gams i Institutele
Justinian amintesc el fiica nu face parte din numárul mostenitorilor naturali, decfit in masura In care se afla
I In Iseu, in lenoenetum, 4, vedem un tatg care 1aal, un fiu, doug, fiice i un alt fiu emancipat ; primul fiu moltenetrte singur.
In Lysias, fro Mantitheo, 10, vedem doi frati carelt impart averea se multumesc
Inzestreze surorile. Zestrea nu era dealtfel dupa
obiceiurile Atenel, decAt o mid, parte din averea p/irinteasa Demostene, tn ildeotunt, de dote, 22-24, snug deasemenea cg fflcele nu moltenesc. Insfarlit Aristotan, Ayes, 1653-1654, arata limpede eg o fileA nu molteneqte daca are frap.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCES1UNE
79
sub puterea pärinteaseA in momentul mortei tatAlui1: ori, ea nu mai este, dacä a fost cäsätoritä dupa ritul religios. Presupunänd deci cg, inainte de a fi fost märitata
ea ar fi putut impärti mostenirea cu un frate, ea nu
mai putea face acest lucru de indatä ce prin conf arreatio
csise din familia tatälui, pentru a se lega de aceea a sotului. Este foarte adevärat cà, nemkitatä, legea, nu o lipsia formal de partea sa de mostenire; trebuie Insä sä ne intrebam dad:, in practicä, ea putea ii in adevar
mostenitoare. Ori, nu trebuie s pierdem din vedere aceastä fiicä, era pusä sub tutela fratelui sau a agnatilor cä ea rämänea astfel toatä viata, c tutela vechiului Drept era stabilita in interesul bunurilor, si nu al fiicei, i ca, ea avea de obiect conservarea bunurilor in familie 2; cä in sfarsit fata, la orice Varstä nu se putea casatori, nici trece in alta familie, fara autorizarea tutorelui säu. Aceste fapte, cari sunt bine intemeiate, nc ingaduie sá credem c existä, dad, nu in legi, cel putiu In practicá si lu moravuri, o serie de dificultati cari se opuneau ca fata sä fie tot asa de plin proprietara pe partea sa de avere cum era si fiul pe a sa. Nu avem dovada cii fiica ar fi exclusä dela mostenire, avem insa siguranta ea, märitatA, ea nu mostenia pe tatAl sän, si cá nemkitatà, ea nu putea sä dispung niciodatä de ceia ce raostenise.
Daca era mostenitoare, aceasta nu era decät provizoriu, cu condiii, aproape ca un simplu uzufruet; ea nu avea dreptul nici sä testeze, nici sä, insträineze färá autorizarea acelui frate sau acelor agnati, cari trebuiau dupg moartea sa sä-i mo§teneascrt averea, si in timpul vietii sale sä., i-o pästreze
Se mai poate face ilia altA observatie. Institutele lui Justinian amintesc vechiul principiu, atunci cázut in
desuetudine, insa. nu dat uitárii, care prescria cá mostenirea trece intotdeauna la barbati 4. Aceasta e färá I Gains, III, 1-2 ; Institutele lui Justinian, II, 19,2. 2 Ceia co D. Gide a ariitat foarte bine in a sa Etude sur la Condition de la femme, p. 114. 3 Gains, I, 192.
4 Institute, III, 1, 15; III, 2, 3; Ita jura eonstituit ut plerumque
hereditatee ad maseulos confluerent.
www.digibuc.ro
80
CATREA II.
PAMILIA
doialä In amintirea acelei reguli c femeia, in dreptul civil, nu putea fi niciodatä instituitä mostenitoare. Uu cât ne departam in antichitate de epoca lui Justinian,
cu atát ne apropiein mai mult de o regula care interncea femeilor s. mosteneasch. In timpul lui Cicero, dach un tatit rasa un fiu i o fich, el nu putea lega fncei sale decât o treime din avere; dad, nu e decât o singurh fath, ea tot nu poate avea decât jumhtate din avere. Mai tre-
buie mentionat incä cä pentru ea fiica sá poat6 avea acea
treime, trebuie ea tatál sá fi fkut un testament in fa-
voarea ei; fata din plinul säu dreptt n'are In fine, un secol i jurnatate inaintea lui Cicero, Cato voind sá reinvieze moravurile vechi, aduse legea Voconia care nu ingkluia: 1" ea o femeie sä fie instituitá mostonitoare, chiar dach ar fi flied unich, märitatá ori
nemáritatä; 2° ferceilor nu li se putea läsa mai inult
decal jumátate din evere `. Legea Vocenia nu face decal_ sh reinoiasch legi mai vechi; Choi nu ne putem inehipui eh ea ar fi putut sh fie acceptatä, de contimporanii Sci-
pionilor, dug nu s'ar fi sprijinit pe vechi principii respectate Inch. Ea urmárea sä restabileaseä ceia ce timpul alterase. Ceia ce-i mai curios In aceasth lege Voconia, e -faptul ch nu stipuleazá nimic relativ la mostenirea ab intestat. Ori, o atare thcere nu poate insemna eh in cáci nu e de acest caz fiica fi mostenitoarea admis ca legea sg, interzich fiieei sá mosteneascâ dela 41,01 sän prin testament, odath ce este mostenitoare de plin drept färá testament. Aceastä tâcere inseamnä mai degrabâ cá legiuitorul nu spusese nimic asupra mostenirei ab intestat, cki asupra acestui punct vechile reguli se mentinuserd mai bine. Astfel, fárä sá putem afirma crt fiica ar fi eu totul exclusá dela succesiune, este cel putin sigur eh vechea / Cicero. De rop., III, 7. 2 Cicero, in Verr., II, I, 42; Ne ¡pis heredent virginem neque mulierom faeeret. Id., 43; Si plus legarit quam ad heredes vervefiat, non licet. Cf. Tite Live, Epitont., XLI; Gaius, II, 226 §i 274; St. Augustin, De civit, Dei, III, 21, Ne quis heredent ferninam faceret, nec unicant titian?.
www.digibuc.ro
81
DREPTUL DE SUCCESIUNE
lege comund, tot ca ai cea greacd, &idea fiicei o situatie mult inferioard fiului, i aceasta era consecinta naturald, i inevitabild pe care o intipdrise religia in toate spiritele.
E adevroat cá oamenii au gdsit din vreme un mijloc care implica prescriptia religioasá, ce nu ingd,duia fiicei sli moateneaseä, cu sentimentul natural, care voia ea, si dânsa sd, se poatd, bucura de averea tatálui. Acest lueru e isbitor, mai ales in dreptul grec.
Leg:slatia ateniand tintea In mod manifest ea fiica, dacd nu putea fi moatenitoare, sá poatit cel putin
sd se cdsätoreasc'd cu moatenitorul. Daci, de pildi, defunctul ar fi ldsat un fiu i o fiicN, lcgea autoriza egsgtoria intre frate i song, dad., ei n'ar fi fost näscuti de aceiasi mamá. Fratele, singur moatenitor, putea dupi voie si se cásátoreased cu sora, sau sd, o inzestrezej.
Dand, un tatä nu avea decat o filed, el putea si a-
dea pe fiica sa de sotie. El pytea si instituie prin testament ehiar un moatenitor care si .dopteze un fiu
se cdsitoreascd, eu fiica sa, 2.
Dac'd tatäl murea fled si fi adoptat sau testat, vec1i;u1 drept vo;a ca ruda cea mai apropiati si-1 mosteneasci acest moatenitor avea insi obligatia si se cristorease5, cu fiica sa. In virtutea acestui principiu cdsätoria unchiului cu nepoata era autorizati, ba ehiar ceDemostene; in Babulidem, 20. Plutarc, Temisteele, 32. Cornelius Nepos, Uimon, I. Trebuie sit notlim a legea nu ingliduia el ste ditsittoreascg doi frati nterini, nici fratele emancipat. Mica nu putea Ina in asittorie cleat fratele consanguin, act numal acesta era moI
0enitorul tatKlui.
2 Isen, De Pyrrhi hereditate, 68. 8 Aceste dispozitii ale dreptului vechiu atic nu mat erau In piing, vigoare in secolul al IV-lea. Ggsim totu0 urma vizibilI in pledoaria lui Igeu, De Cirenie hereditate. Obiectul procesului e urmItorul : Ciron murind i ISsand in nrma sa numai o fats, fratele lui reclama moltenirea. Then pled pentru &a. Nu poseditm pledoaria adversarului care, evident, sustinea, in numele vechilor principii, cI fiica nu avea nici un drept; insI autorul acelei ônoOicstç pusS, in fruntea discursului lui Iseu, ne inItiinteazA cl acest foarte bun avocet sustinea o cauzIt rea; teza sa, spune dnsul, e conformit cu chitatea naturalit, e contrail insI legli. 93903,
www.digibuc.ro Blbliotece UnivereitorA, Vol. VI.
6
82
CARTEA li.
PAMIL1A
rutS de lege'. Mai mult decat atât: dach aceastä, fats
se Intampla sä. fie deja ckatoritS, ea trebuia sä, se desparta de sotul säu, pentru a lua In cdsätorie pe mostenitorul tattilui ei a. Acelas lucru trebuia faca i mo-
Stenitorul dacä, ar fi fost cäsätorit 3. Vedem aci în ce grad dreptul antic, voind sä se conformeze religiei, a nesocotit natura
Necesitatea de a Implini cerintele religiei, combinata cu dorinta de a salva interesele unei fiice unice, drtdu nastere unei alte solutii. In acest punct dreptul Indian dreptul atenian se potriveau de minune. Se citeste In legile lui Mann: Acel care n'are copil de sex masculin poate bbliga pe fiica lui sä-i dea un fin, care sä devinä al srtu si care sä, indeplineascI In cinstea sa ceremonia funebrä". Pentru aceasta tatäl trebuie sä preying pe sotul caruia-i dädea pe fiica sa, pronuntând aceasta", formulä: dau Impodobitä de g:ilvaeruri pe aceastä fiicrt clre u'are frate; copilul pe care-I va naste va fi fiul men si va celebra funerariile mele" 5. Acelas obiceiu era si la Atena; tatäl putea sä-si continue descendenta prin fiica-sa, dând-o unui bärbat cu aceasta conditie specialä. .IA111 care
se nktea dintr'o astfel de cäsätorie trecea drevt fiul tatälui sotiei; el urma cultul bunicului sSu, asista la actele ceremoniei sale si mai tärziu fit Intretinea mormântul ' Lieu, De Pyrrhi hered., 64, 72-75; Iseu, De Aristarcht hered., 5; Demostene, n Leocharetn, 10. Files unieti, era numitl an.ak-rlf.oç euvitat care se traduce grelit prin ,,moltenitoare-; semnificatia eset4ialI a cuvintului este care e kingcl mosienire, acein ce. se id odatl cu ea. In dreptul strict, flica nu-i moltenitoare; in fapt, moktenitorul is moktenirea obv a(ytt ; cum spune legea citata in pledoaria lui Demostene, in Macartatum, 51. Cf. Iseu, III, 42: De
Aristarchi hered , 13.Condipa de inizi.9poç nu era particularft dreptului atenian, o regAsim la Sparta (llerodot, VI, 57; Aristot; Poldica, II, 6, 11), ki la Thurii (Diodor, XII, 8). 2 Isen, De .Pyrrhi hered., 64; De Aristarchi hered., 19. 3 Demostene in Eubutidem, 41; In Onetorem I, argument. Toate aeeste obligatii se imblAnzirli, putin cite putin. Aga, in epoca lui Iseu i Demostene, rude cea mai apropiatil, putea el nu se elAtoriascii, en flies, dar trebuia sg, rentinte la motionire ki doteze rude (Demost., In Macart. 54; Iseu, D Cleonyini hered, 39). Legile lui Mantt, IX, 123, 136. Vasishta, XVII, 16. Iseu, De Cironis hereditate, I, 15, 16, 21, 24, 25, 27.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCES1UNE
83
In dreptul indian acest copil mostenea pe bunicul säu ca si cum ar fi Lost fiul acestuia; acelas lucru se intâmpla
si la Atena. Când un tat& îi manila Lulea sa unicä, in falul cum am spus, el nu era raostenit nici de flied, nici de ginere, ei de fiul fiicei sale% De Indatä ce acesta ajungea la majorat, lua In posesie mostenirea bunicului säu dinspre mamä, cu toate cä tatál si mama sa erau Ina, in viatä Aceste ciudate ingaduinti ale religiei si legli, confirm:a
regula pe care am aratat-o mai sus. Fiica nu-i capabild sä mosteneascA. Insa, printr'o imblânzire foarte natural& a rigorii acestui principiu, fiica unicä era consideratä ea un intermediar, prin care familia putea sä se con-tinue. Ea.nu mostenea, ins& cultul i mostenirea se transmiteau printrânsa. 3° Despre succesiunea colaterald
Un ora murea fárá copii; pentru a 4ti care era mosteni-
torul bunurilor sale trebuia sä cauti pe continuatorul eultului stiu. Ori, religia casnicg se tran.smitea prin sânge din bär-
bat in bárbat. Singurá descendenta In linie masculinä stabilea intre doi oameni raportul religios care ingáduia unuia sä continue cultul celuilalt. Cmace se numea rudenie nu era alteeva, &TA cum am väzut mai sus, decât expresia acestui raport. Erai rudä cu cineva pentrucä aveai acela§ cult, acelas foe sacru originar, aceiasi strämosi. Nu erai însá rudá pentrucg aveai aceias raamä; religia nu admitea rudenia uterinä. Copiii a douä surori sau ale unei surori i ai unui frate nu aveau intre ei nici o legáturá si nu apartineau nici aceleasi religii casnice, nici aceleiasi familii. Aceste principii regleraentau ordinea succesiunilor.
Dacá un bärbat, pierzánd pe fiai i fiica sa, läsa dupä dânsul numai nepoti, Il mostenea fiul fiului säu si nu Acesta nu erh, numit nepot; 1 se dKdeá, numele partienlaur de 5oycecraoilç
2 ben, De Cironis hereditate, 31; De Aristarehi heredit., 12. Demostene, In Stephanten, II, 20.
www.digibuc.ro
84
CARTEA II.
PAMILIA
fiul fiicei sale. In lips6 de descendenti, avea clrept mostenitor pe fratele sail, nu pe sora sa; pe fiul fratelui nu pe fiul sorei sale. In lips g. de frati si de nepoti trebuia sg. urci seria ascendentilor defunctului, mereu, in linie masculins, piing ce g'aseai o ramurii care sl se fi desprins din familie prin bgrbat; apoi coborai in aceastA ramurii
din bärbat In barbat, fang gäseai unul In viatti: acesta era mostenitorul. Aceste reguli au fost deasemeni in vigoare In India, la. Greci, la Romani. In India mostenirea apartine celui mai apropiat sapinda; in lips5, de sapinda, lui samanodaca" Ori, am vazut ea ruktelua pe care o exprima aceste doul cuvinte, era rudenia religioasä sau Inrudirea prin bärbati ì corespundea la Romani lui agnatio.
Iate; acum legea Atenei: Daca un om moare Wit copii, mostenitor e fratele defunctului, dad, este frate consanguin; in lipsa lui fiul fratelui: ceici succesiunea trece intotdeauna barbatilor i descendentilor acestor barbati." 2. Se mai cita incI accosta veche lege in timpurile lui Demostene, desi fusese modificata si se incepuse a se admite la aceastä epoc.1, inrudirea Cele dou6sprezece table hottirau deasemeni c'a" dacá Uil
om murea fárá mo0enitor propriu, suocesiunea apartinea
celui mai apropriat agnat. Ori, am vgaut di nu existA agnat prin femei. Vechiul drept roman mai specificA cá nepotul mostenea dela patruus, adicA dela fratele tan,lui sgu si nu dela avunculus, fratele mamei sale ". Daek ne raportgm la genealogia argtatá a familiei Scipionilor, vom observa di Scipio Aeniilianus mnrind frtr5, copii mostenirea lui nu trecea nici Corneliei, matusa sa, miei lui C. Gracchus, care dupg ideile noastre moderne ar fi várul sgu primar, ci lui Scipio Asiaticus, care, dupá dreptul celor vechi, era cea mai apropiata rudd a sa.
In timpul lui Justinian, legiuitorul nu mai intelegea aceste legi vechi; Ii päreau nedrepte si invinuia de prat
mare asprirne textul celor dougsprezece table, care acorda '
Legile lui Manu, IX, 186, 187.
2 Dernostene, In_Macartatuin, 51; in Leoelearern. Ism, VII, 20.
Inefitutele, III, 2, 4.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCESIDNE
85
Intotdeauna preferintä posteritätii masculine si excludea dela mostenire pe acei cari erau legati cu defunctul In linie femeninä" Lege nedreaptä, daca vrei, &dci nu ti-
nea socotealä de naturä, Ina o lege foarte logica, ertei mostenirea era legata de cult. inlätura dela mostenire pe aceia pe cari religia nu-i autoriza sä continue cultul. plecând dela pTincipiul c
40 Efeetele emaneiparii qi ale adoptiei Am väzut mai Inainte c emanciparea i adoptia produceau pentru ora o schimbare de cult. Prima, Il desprindea de eultul pärintesc, a doua Ii initia In religia unei alte familii. Aici dreptul roman se cOnforma înc regulelor religioase. Fiul care fusese exclus prin emancipare din cultul pärintesc era Indepärtat i doh mostenire 2 Dimpotrivä, sträinul care fUsese asociat cultului unei ramilii prin adoptie. devenea fiu *i continua cultul si mostenea bunurile. In ambele caznri vechiul drept Once socotealä mai mult de legätura religioasä decât de legiitura de nasteTe. Cum era impotriva religiei ca un orn sä aiM douä culturi casnice. tot astfel nu putea nici mosteneasca dela doug familii. Asa, fiul adoptiv care mostenea familia care-I adoptase, nu mostenea dela familia
naturalä. Dreptnl ateninn era foarte clar In
aceastä privintä. Pledoariile oratorilor atici, ne aratä a-
deseori oameni eari fiind adoptati de o familie. vor sä $teneascit si dela familia In care s'au näscut. Lezea se opune Persoana adoptatä nu poate mosteni dela propria
sa familie deckt reintrând intrânsa; el nu se poate reIntoarce decât renuntând la familia adoptivä; si din aceasta nu nolte iesi deaf cu aceste douä conditii: una,
ca sä abandoneze Datrimoniul acestei familii; alta, ca nu cumva eultul casnic, pentru continuarea cäruia a fost a doptat sä Inceteze prin plecarea sa: i pentru aceasta trebuie sä lase In aceastä familie un fiu care sä-1 Inlocu. iascä
Acest fiu Ii ia asupra-$i grija cultului i pose-
' Ibid.. III, 3. 2 Men. De Arisoarehi hereditate. 45, 11 ;IL' De Aefeph hereg, 3?. 3 HarpOCT4t1on, Ocç 4 roorrral, Demostene, In Leoe. harem, 136.-8P,
www.digibuc.ro
-86
CARTEA II.
FAMILIA
siunea bunurilor; tathi atunci se poate Intoarce la familia sa de nastare i poate mosteni. Ina acest tag, si acest fin nu mai pot mosteni until clela altul; ei nu mai sunt In aceias familie; nu mai sunt rude. Se poate lesne observa care era gAndul vechiului Thgiui-
ter And Stabilea aceste reguli asa de minutioase. Nu socotea posibil ea doux mosteniri A fie reunite pe un acelas can, pentrucX doux culturi casnice nu puteau fi servite de aceias raftiA. 5° Testamenticl nu era cunooseut la arigine
Drentul de a testa, adiA de a clisnune de bunurile sale dunA moarte pentru a le trece altctiva decât mostenitorului sNu natural, era In opozitie eu eredintele religioase cari forman fundamentul drentului de proprie-tate i al dreptului de sue,-esiune. Proprietatea era merent cultulni, i eultiil. fiind ereditar, se putea gândi cineva la testament? Dealtminteri, proprietatea nu apartinea individului, ci familiei, Aci omul n'o dobIndise prin munca sa, ci nm cultul casnic. Legat5, de familie. ea se transmitea dela mort la viu, nu prin vointa i alegerea celni mort, ci In virtutea regulelor snperioare pe care le staMlise
Vechiul drept indian nu cunostea testamentul. Drantul nâng, la Solon, Il Interzicea In mod absolut', Insusi Solon nu-1 IngXduia deal acelora cari nu lbau copii °. Testamentul a fost mult timp interzis sau necunoscut Iii Sparta si n'a fost autorizat decat In urma razboiului pe lononesiac S. S'a p5strait amintirea timpurilor And se IntAmmla acelas lueru la Corigit si la Teba 4. E sigur faptul A facultatea de a lrisa mostenire bunurile sale In mod arbitrar nu fu recunoscutg la Ificeput ca un drent natural; princiniul constant al epocelor antice 'a
fost, a orice proprietate trebuia A rgmang In familia de care o legase religia. Plutare, Solnn. 21. 2 Then. De PurrIt Itereditate, 68. Demostene, n Stephanum, 11,14 3 Platare, A ois, 5. ATIstot, Polit, II, 8, 4.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCES1UNE
37
Platon, In tratatul sgu asupra legilor, care nu este in mare parte decM un comentariu al legilor ateniene, explicg foarte limpede gandul vechilor le6u'tori. Presu pune un oui pe patul de moarte, cerind dreptal cle a-ksi face testamentul i rugandu-se: 0 zei! nu-i oare prea aspru pentru mine sg. nu pot disnune de bunul meu ass, cum inteleg si in favoarea cui imi place, läsfind unuia mai mult, altuia mai putin, dung dragostea pe care mi-a argtat-o"? Leoiuitorul Ii rgspunde Tu care n'ai de
trgit mai mult de o zi, tu care nu esti decal un tre-
cgtor aici pe ng,mânt, tie-ti apartine oare s hotgrgsti asemenea lucruri? Tu nu esti nici stgpAnul bunurilor tale, nici al tgu Insu-ti; tu, impreung cu bunurile tale apartinAi familiei, adieg -itrgmosilor i posterititii" 1. Veehiul drept roman e pentru noi foarte obscur si pentru Cicero era, la fel. -Ceiace cunoastem noi asupra acestui drept nu trece dincolo de cele dougsprezece table, cari.
desigur nu formeazg dreptul primitiv al Romei si din eare nu ne-a mai rgmas dealtfel decât câteva crâmpee. Acest cod autorizg, testamentul; i Inc fragmentul relativ la aceasta e prea scurt i prea evident incomplect, pentru a ne putea lguda cg, cunoastem adevgratele dispozitii ale legiuitorului in aceastg materie; acorilând facultatea de a testa, nu stim ce rezerve si ce conditit continea 9. Inainte de cele Dougsprezece Table n'avem nici un text de lege care sg, interzicg sau s permitg, testamentul. Limba pgstreazg insg, amintirea timpurilor cand nu era eunoscut; cgci numeste pe fin mo$tenitor propriu necesar. Aceastg formulg pe care Gaius si Justinian o mai intrebuint9u incg, dar care nu mai era de acord cu legislatia timpului, provenea fgrg, nici o IndoiaM, dinteo epocg, Indepgrtatg, dud fiul nu -putea fi niel desmostenit.
nici st refuze mostenirea. Taal nu putea prin urmare dispune liber de averea sa, Testamentul nu era absolut ne-
Platon, Legile, XI. Uti legassit, ita jus esto. Dad, n'am avea din legea lui Solon cleat euvintele Stárisa9st. 67C0); aV ¡W.-0, am presupune c. testaI
2
rnentul era permis In toate cazurile posibile; legea adangli Insit av ph) Trocielq
www.digibuc.ro
88
ÒAIITEA H. FAMILI1
cunoscut, dar era foarte anevoios. Trebuiau multe formalitAti In primul rand, secretul nu era acordat testatorului In timpul vietii sale; aeel eare-ei ,lemostenea familia ai viola legea pe care o stabilise religia, trebuia sA fac6acest lucru In mod public, la lumina zilei i sA
asupra-ai, Ina din timpul vietii, toatA ura care se
lega de un astfel de act. Si aceasta nu era deajuns: mai trebpia ea vointa testatorului sA fi primit aprobarea autoritAtii swverane. adicA a noporului intrunit In curii. sub presedintia pontificelui 1. SA nu ne Inchipuirn cA aceasta ar fi numai o simnlA formalitate, mai ales In pHtnele secole. Aceste comiii curiate, erau Intrunirea cea mai solemnA a cetAtii romane; ar fi copilAresc sA oredem eX se convoca un popor sub presedintia sefului srle religios, pentru a asista ea simplu martor, la citirea nreii testament. Putem crede c poporul vota i d'icA ne frAndim bine, aceasta era en total necesar; inadevilr, era o lege generalA, care regula ordinea succesiunii Intr'un mod foarte riguros; pentruca aceastA ordine sA fie modificatA Inteun caz particular, ar fi trebuit o altA lege. AceastA, lege ex-
eeptionalA era testamentul. Facultatea de a testa nu era
deci deplin recunoseut A. unui orn i niei nu putea fi, atatit vreme cat aceastA societate rAmiinea sub stilpanirea vechii In eredintele acestor timpuri vechi, oraul.
aMt cAt trAia. nu era cleat reprezentantul, pentru câtiva mil, al unei fiinte constante i nemuritoarefamilia. Ear
numai depozitarul cultului ai proprietAtii; dreptul sAu asupra lor Inceta odatA cu viata. 6° Veclzea indiviriune a patrimoniului
Trebuie sA ne raporam dincolo de timpurile a egxor amintire a pAstrat-o istoria, dare acei secoli îndepArtati, In limpul crtrora institutiile casnice eau stabilit i instis'au pregAtit. Din aceastA epocA nu ne rAtujdie mane si nu poate sA ne grating, nici un monument scris. Ulpian, XXII, 2. Gains, L 101-119, Aulins Gellus, XV, 27 Testamentul ealatia COrnitiis fu fr Indola1 11. eel urn! yeehin infra buintat; dar nu mal era ennoseut In timpul lui Cieero'(De orat., 1, 53)
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCESDINE
89
Dar legile eari conduceau atunci oamenii au läsat cilteva
urme In dreptul epocelor urrndtoare. In aceste timpuri Indepärtate se deosebeste o institutie care a trebuit sii domneased multd vreme, care a exercitat o influent/ considerabild asupra eonstituirii viitoare a societätilor färä de care aceastd constit&re nu s'ar putea explica. Este indivizia patrimoniului CU Ufl fel de drept de primogeniturä.
Vechea religie stabilia o diferentd intre fiul mai mare si eel mai mie: Primul näseut, spuneau vechii ATri, s'a näseut pentru Indeplinirea datoriei edtre strämosi, cei-
lalti s'au näseut din dragoste". In virtutea acestei su-
perioritäti orig;nare, primul näseut avea privilegiul, dupd moartea tatälui, de a prezida toate ceremoniile cultului casn;c; dânsul oferea ospefele funebre si pronunta formulele de rugäeiune: eäei dreptul de a pronunta rugdeiuni
apartine aceluia din copii, care a venit eel dintdiu pe lume". Fini mai mare era deei mostenitorul imnurilor, continuatorul eultului, seful religios al familiei. Din aceastä eredintä decurgea o reguld de drept: singur fiul mai mare mostenia bunurile. Astfel o spunea un vechin text, pe care ultimul redactor al Legilor lui Mann iI mai Insera Ina* In codul sdu: Fiul mai mare ia posesiunea Intregului patrimoniu si ceilalti frati triliese sub autoritwtea sa, cum trdiau sub aceia a tatätlui lor. Fiul mai mare pläteste datoria eätre strämosi, trebuie deci
sä aibd total".
Dreutul gree este isvordt din aceleasi credinte ea si dreptul indian: nu este deei de mirare de a grni §i aiei. la originit, drentul de primorreniturn. To, Smrta. nareelele stabilite la origine eran indivizibile si fiul al doilea nu avea parte. La fel se netreceau luerurile In multe legislafii vechi, pe cari le strdiase Aristot; in adeNär, el ne aratä,
legislatia Tebei prescria In mod absolut ca numärul
ldturilor sä riimang, nesehimbat, ceeace desigur exLegile lui Manu, IX, 105-107, 126. AceastX veche regulit a
fost modtficatit pe nAsurit ee reltgia a s1K131t. Chtar tn codul lni Mann se Osese artteole earl recomandli si antorizI tinpIrttrea suocesinnii.
www.digibuc.ro
CARTEA II.
FAMILIA
eludea partajul intre frati. 0 veche lege din Corint voia dânsa ea nun:16ml famililor sh fie invariabil, ceiace nu se putea intämpla atâta vreme cat dre-ptul de prin. ogenimogeniturh oprea familiile sh se desmembreze la fiecare ger era tie I.
La Atenieni, nu trebuie s ne astepthrn sh mai g6sim aceasth veche institute in vigoare inch in timpul lui Demostene; mai ainuia totusi in aceastä epoch,, ceia ce se numea privilegiul celui dinthi niiscut2. Acesta consta, se pare, in a pästra in urma impärtelii, casa phrinteasch; avantaj considerabil materialiceste, i mai cons'derabil inch din punet de vedere religios, deoarece casa pärinteaseä
cuprindea vechiul foc setcru al familiei. Pe &and cel mli
mic din frati. In timpul liii Demostene, mergen sä aprind6, un foc nou, primul nhscut, singurul adevhrat
mostenitor, rhmânea in posesiunea eäminului närintesc si a mormântului strhmosesc; astfel el singur phstra nufamiliei 8. Acestea erau rhmäsitele timpuhii când avusese singur mosten;rea.
Putem observa ch lipsa de echitate a dreptului prim' lui nhscut, in afarh de faptul ch nu impresioua spiritele, asupra chrora religia era atat puternich, era corectath de mai multe obiceiuri ale celor vechi. Uneori eel mai mie Gra adoptat de o alth familie i o mostenea; uneori se c6sittorea cu o fiich unicä; alteori primea bucata de phmftnt a unei familii stinse. Când toate aceste posibilithti lipseau, fratii cei mii mici erau trimisi in colonii. In ce priveste Roma, nu ghsim nici o lege care sä, se refere la dreptul de primogeniturh. Nu trebuie insh conchidem de aci c ar fi fost necunoscut in Italia veche. putut s dispara i chiar amintirea sh-i se steargä. Ceea ce ne permite sh credem ch mai mnainte de timpurile
eunoscute nouh el fusese in vigoare, e faptul a existenta unei gerts romana i sabina nu se putea explica färä dânsul. Aristot. Pollt., II, 9, 7; II, 3, 7; II, 4, 4.
2 ripeoßeíce Demostene, Pro Phorin., 34. In epoea lul Demostene, ftpeofieía nu mat era decat un simpin euvant, qi de multX yreme, sueeesiunea se Impktea intre frati in pltrO egale, 8 Demostene, in Botunh cie nomine.
www.digibuc.ro
DIMPT1:11, DE- SUCCESIUNE
91
Cum ar fi putut o familie ea acea numitA Claudia, conting, mai multe mii de nersoane libere, sau mai multe sute de combatanti toti Patricieni, ca familia Fabia, daeg, dreptul de primogeniturg, nu i-ar fi mentinut unitatea In timpul unei lungi serii de generatii si nu ar fi mgrit-o din seeol In secol, Impiediand-o sg, se fgrg.miteze?
Acest vechiu drept ae nrimoveniturg ge dovedesfe priu conse&ntele, snn mai the zis nrin nrmgrile sale. Trebuie Insg s Intelegem bine, cg dreptul de prinaogenitur n. nu insemna spolierea fratilor mai mici in favoarea celui mai mare. Codul lui Menu Ii explica sensul dud spune: Fratele cel mare sg. aibg pentrn cei mai mid dragostea unui tatg pentru fii e acestia la rândul lor respecte ca pe un pgrinte". In gândirea vremurilor vechi, dreptul de primogeniturX implica intotdeanna viata leolaltg. Nu era In fond cleat folosirea bunurilor In comun de cgtre toti fratii sub preeminenta celui mai mare. El reprezintg indiviziunea patrimoniului ea indiviziune a familiei. In acest sens ne putem imagine cg, a fost in vigoare In eel mai vechiu drept al Romei. sau eel putin In moravurile sale, qi cg a fost isvorul lui gens romana CAPITOLIIL
Autoritatea In famine. 10 Principiul i nalura puterii pririnte#i la cei veal;
Familia nu si-a prirait legile dela cetate. DacX cetatea ar fi stabilit dreptul privat, este foarte probabil ea sa-1 fi fiteut en totul deosebit de ceiace am vnzut en este. Vechea flmb Win g. a pg,qtrat o nrm, a acestel indiviziuni care, oriat de slabg, ar fi, meritg, sg, fie semnalatli. Se numea sons un lot de pltmint, proprietatea unel famil ; cars patrintonium signtficat, spune Festus; cuvântul cratRortea s spunea despre aceia earl n'aveau eu totii decit o singurK bucatK de plimint ii tritiau pe acels9 domeniu, Ori vechea 11mb desemn pen acest ouvant fratil l cbiar
www.digibuc.ro
92
CARTEA I.
FAMILIA
Ar fi regulat dup g. alte principii dreptul de proprietate dreptul de succesiune; eXci nu era in interesul sgu ca nämfintul sä fie hialienabil i patrimoniul indivizbil. vnz i chiar sä-si oLegea care permite moare fiul, lege pe care o gäsim in Grecia ea si la Roma, n'a fost imaginatä de cetate. Cetatea ar fi spus mai degrab/ taMlui: Via-to, sotiei i copilului täu nu-ti apartine nici libertatea, kr; Ii voiu proteja chiar impotriva ta ; nu esti tu acela care-i va judeca, care-i va omori dad, au
gresit: eu voiu fi sineurul lor judeator". Daa eetatea
nu verbeste astfel, e probabil fiindcä n'o poate face. Droptul nrivat exista inaintea ei. Atunci ctind ea a inceput
scrie legile, a gäsit nest drept deja stabilit, viu, inrädiieinat in moravuri §i tare prin adesiunea universal& L'a modi-. primit neputind face altfel i n'a Indräznit fice deca incetul cu incetul. Vechiul drept nn.-i opera
unui legiuitor; dimpotrivä, el s'a impus A luat nastre in familie. De aci a iesit in mod spontan
si format de vechile principii cari o instituiau. A decurs din credintele religioase, cari eran universql admjse in vArsta primitivN a acestor popoare si cari tsi exercitau atotpufernicia asupra inteligentelor i vointelor. 0 familie se compune din tat& man& copii si sclavi. Acest grup, oricat ar fi de mic, trebuie sä-si aibi disciplina sa. Cui Ii anartinea oare autoritatea primä? Tatalui? Nu. Existä in fiecare casä ceva care este ehiar deasupra tatMui: este religia casnic& este acel zeu pe care Grecii II numesc 7eul eäminului.ierloaSivccon pc care La tinii Il numesc Lar familine Pater AceastA divinitate
¡Mena sau, ceiace inseamnä acela lucru, credinta care este in sufletul omenesc, iatä antoritatea ceq, mli discutabiM. Ea este aceja care va fixa rangurile In familie.
Tathl este eel dintAi lane/ foeul sacru; Il aprinde. I] tn-
rude inteun grad destnl de depnrtat: mitrturie a unor timpuri cand patrimoninl l familia erau indivizibile (Festus, V°, Sors, Cicero, in Verrem, II, 3, 23. Tit-Liviu, XLI, 27. Velleius, I, 10. Lucretiu, III, 772; VI, 1280). ' Plaut, Mercator, V,' lr 5: Djj Penates .familiaeque Lar Pater. Sensul primitiv al euvintulurLar este aeela de senior, print, stIIpitn. Cf...Lar Porsenna, Lar 7blusbnius,
www.digibuc.ro
AU CORITATEA IN FAMILIE
tretine; el este pontifice. In toate actele religioase indeplineste cea mai inaltà funcliune; injunghie vietima; gura sa pronuntg formula de ruggeiune care trebuie sg, atragâ, asupra sa i asupra a lor sgi protectiunea zeilor. Familia i cultul se perpetuiazg, printr'ânsul. El singur reprezintg. intreaga serie a descendentilor. Pe el se sprijing cultul easnic; poate aproape sA spuna ea i ln-
dianul: Eu sunt zeul. Când moartea va sosi, el va fi o fiin% sfântd, pe care descendentii o vor invoca. Religia nu aseazA sotia pe un rang tot atat de inalt. E adevArat cá dânsa ia parte la actele religioase, dar ea nu este stApAna cäminului. Nu-si are religia dela nastere; a fost numai initiatg prin cgsgtorie; a invg,tat dela sotul sgu ruggeiunea pe care o pronuntl. Nu reprezintg stràmo§ii, pentrucg nu deseinde din ei. Ea insgsi nu va de-
veni un strämos; inmormântatA, nu va primi un cult special. In moarte ea si in viatg ea nu conteazg decit ea un ajutor al sotului Dreptul grec, dreptul roman, dreptul indian, care de-
rivA din aceste credinte religioase, concordá in a considera ferneia totdeauna minor& Ea nu poate avea niciodatg un
cgmin al Om; nu este niciodatA seful cultului. La Rem., primeste titlul de mater familias, dar Il pierde clacg sotul moare j. Neavând niciodatg un &Amin care sg,-i aparting, n'are nimic din ceia ce dà autoritate in casg. Niciodatit nu comandA; nu-i nici chiar liberg sau stApâng, de sine insusi, sui juris. E totdeauna lângg, egininul altuia, repe-
tând rugAciunea altuia; pentru toate actele vieu religioase Ii trebuie un §ef i pentru toate actele vietii ci-
vile un tutore. Legea lui Manu spune: Femeia, in timpul copilgriei, depinde de tatA; in timpul tineretii de bärbat; bärbatul
mort, de copii; dacA nu are copii, de rudele apropiate ale bgrbatului gal; cgci o femeie nu trebuie niciodatA sg se conducg dupg, bunul sAu plac". Legile grece ' Festus, ed. Muller, p. 125: Materfamitiae nou ante dicebatur vuon vir 4144 paterfamilka dictua Nee vidua hoc nemine apellari poteet. 2 Legit,' lui Manti V, 147, 148,
www.digibuc.ro
94
CARTEA 11. 4--
M1LIA
romane spun acelas lucru. Fatä, e supusä, tatalui sau; daca tathl moare, fratilor i agnatilor sái; mAritatä, sub puterea barbatului; dad. bärbatul moare, nu se intoarce in propria sa familie, cäci a renuntat la dânsa pentru totdeauna prin casätoria sfântä; 2 vacluva, räinâmsupusä tutelei agnatilor bárbatului sAu, adieä propriilor
sAi fii, dad, are', sau, in lipsa de iii, celei real apro-
piate rude 4.
13Arbatul are asa de mare autoritate asupra ei, 01.
dânsul poate inainte de a muri sa-i deseinueze un tuLore §i chiar aleagA un al doilea bärbat
Pentru a desemna puterea bärbatului asupra femeii, Romenii aveau o foarte vecbe expresie, pe care au Or strat-o jurisconsultii lor; e cuvântul manus. Nu este usor sä-i descoperi sensul primitiv. Comentatorii fee din-
tr'ânsul expresia fortei materiale, ea i cum femeia ar. fi fost sub mâna brutalä a bärbatului. Dup5, toate aparentele insä ei s'au inselat. Puterea bärbatului asupra femeiei nu rezulta nici decuna din forta mai mare a celui dintâiu. Ea deriva, ea si intreg dreptul privat, din credintele religioase, care asezau bärbatul mai sus (teat femeia. Ceia ce dovedeste acest lucru, e faptul eä, femeia care n'a Lost asätoritä dupä riturile sacre, i eare prin urmare n'a fost asociatA cultului, nu era pusä sub antoritatea marital0. CAsätoria aducea subordonarea in acelas timp si demnitatea unei femei. Aceasta canstitue o dovadA mai mult cä nu dreptid celui mai tare a eonstituit familia! 1 Demostene, In Onctorem, I, 7; in Baeotunt, de dote, 7; in Eubulidena, 40. Iseu, de Illeneclie hered., 2 gi 3. Demostene, in'Stephanum,
II, 18. I Se intorcea in caz de divort. Demostene, in Eubulidem, 41. 3 Demostene, in Stephanum, II, 20; in Phaenippum, 27, in Macartatum, 75. Then, de Pyrrhi hereditate, 50. Cf. Odisela, XXI 350-353. Gains, I, 145-147, 190; 118; Ulpian, XI, 1, 27. 5 Demostene, In Aphohum, I, 5; pro Phormione, 8. 6 Cicero, Topic., 14. Tacit, Ann., IV, 16. Aulus-Gellus, XVIII, 8, Vora vedea mai departe c inteo epocg, oarecare ql pentru motive pe care le vom desvolta, s'au imaginat feluri noul de citsittorte e1 cart au_ proclus aceleall efecte juriclice ea el citsIttorla eftnita.
www.digibuc.ro
AUTORITAThA IN PAMILIt
05
S. trecem la copil. In aceastä privinta natura vor-
beste dela siue destul de tare; ea vrea ca copilul s aibá
un protector, o calauza, un stäpän. Religia este de acord cu natura; ea spuue ea tatal va fi ptul cuitului si ca f iul va trebui sa-1 ajute numai, in slujba sa sfânta. Natura insa nu are aceasta subordonare decat pentru un oarecare numar de ani; religia cere mai mult. Natura aduce fiului majoratul; religia nu i-1 acorda. Dupa prin. cipiile antice, focul sacru e indivizibil i proprietatea este ca si el; fratii nu se despart la moartea tatalui; cu
atât mai mult nu se pot despärti de el atât cât este in viata. Dreptul primitiv in asprimea lui, hotär6ste ea fil sa stea legati de crtminul tatälui i, prin urmare, supusi autoritatii lui; ain't cat el träeste, fiii sunt minori.
Ne inchipuim cä aceastä regula n'a putut dealt atit cat vechea religie casnica era in vigoare.
Aceastä supunere färä sfârsit a fiului catre tata dispare de timpuriu In Atena. La Roma, vechea regula e scrupu-
los pästratä: fiul nu poate sä intretina un alt foe sfânt, atât cât traeste tatal sau; casätorit chiar, ij.avâncl copii, este in tot timpul sub puterea parinteasca De altminteri, se intâmplä cu puterea parinteasca ca cu cea maritald; ea are clrept principiu si conditie cultul casnic. Copilul näscut din concubinaj nu era pus sub autoritatea tatalui. Intre tata si el nu exista comunitate
religioasä: nu exista nimic care sä-i confere unuia autoritate i sa-i impuna altuia ascultare. Paternitatea, prin ea insäsi, nu dddea nici un drept tatalui. Gratie religiei casnice, familia era un mic corp organizat, o mica societate, care avea seful i guvernámântul
säti. Nimic in societatea noastra moderna nu ne poate da o idee despre puterea parinteascä. In acele timpuri Cand Gams spune despre puterea pkinteascii: jus proprium osi civium Romanorum trebuie s intelegem cg In timpul lui GaTus,
dreptai roman nu recunoaste aceasa putere deck ceateanului roman; aceasta nu inseamrdCa, ea n'ar fi existat mai inainte aiurea n'ar fi fost recunoscutg de dreptul altor orap. Acest lucru va fi lAmurit prin ceiace vom spune despre situatia legalit a supulllor sub dominkla Romei. In dreptul atenian dinainte de Solon, Orintele putea sít-11 vinc16 copili (Plutarc, Solon, 13 10 23).
www.digibuc.ro
96
CARTEA ir.
FAMILIA
tag nu este numai oraul puternic, care protege si care are si puterea de a se face ascultat: el este preotul, mostenitorul focului sacru, continuatorul strämosilor, tulpina descendentilor, depozitarul riturilor misterioase ale
cultului si a formulelor secrete de rugIciune. Intreaga religie se sprijing pe dânsul. Chiar numele care i se dd., pater, poartä in sine curioase semnificäri. Cuvântul este acelasi in limba latinä, greacä, sanscritä: de unde se poate conchide c acest cuvânt dateazä dintr'un timp in care strämosii Elenilor, Italicilor i Indienior trgiau impreunti in Asia central's.% Care-i era sensul si ce idee reprezenta atunei in spiritul oamenilor? Se poate sti aceasta,
cIci a pästrat insemnarea primitiva in for-
mulele limbei religioase acele ale limbi juridice and cei vechi, invocând pe Jupiter, il numeau pater hom
inum Deorunque,, nu voiva s spunä" c5, Jupiter al fi tatäl zeior si al oamenilor; cäci nu l'au considerat niciodatä ca atare, ei au crezut, dimpotrivìi, ct genul
uman exista inaintea lui. Ace las titlu de pater se da lui Neptun, lui Apollo, Bachus, Vulcan, Pluto, pe care desigur oamenii nu-i socotean ea pärintii lor astfel, titlul de mater era dat Minervei, Dianei, Vestei, care erau socotite ea trei zeite fecioare. Tot asa in limbagiul juridic
titlul de pater sau paterfamilias, putea fi dat unui mn care nu avea copii, nu era eilatorit sau chiar nici nu era in varsta in care, sä. poatä contracta cäsiltorie Ideia de paternitate nu se lega deci de acest cuvânt. Limba veche avea un altul care desemna pe tab; si care, tot eat de vechiu ca si pater, se gäseste ea si dânsul in limba Grecilor, a Romanilor i Indienilor (getnitar; 7evviMp, Aulus-Gellus. V, 12: Jupiter . . . Sic et Neptunus pater conjuncte dictas est et Saturnuspater et Marspater. Lactantiu, Instit. IV, 3: Japiter a precantitus pater vocatur et Satarnas et Janus et Liber et caeteri. Pluto era numit.Dis Pater (Varron, De ling. lat., V, 66; Cicero, natura deorum, II, 26), Acelal cuvint se dg, zeului Tibrului In rugliciuni; Tiberini, Pater, Sancte, precor (Titus-Livius, II, 10). Virgil II numelte pe Vulcan Pater Lemnius, zeul din Lemnos.
3 Ulplan, in Digeste, I, 6, 4: Patresfamiliarum aunt qui aunt
mute proteetatis, sive puberes, sive impuberes.
www.digibuc.ro
AUTORITATEA IN FAMILIE
97
genitor). Cuvântul pater avea un alt seas. Iu limba religioasä era dat tuturor zeilor; In Iiinbajul juridic, oricgrui om care nu depindea de nimeni altcineva, i care avea autoritate asupra unei familii i asupra unei proprietgti, paterfamilias. Poetii ne aratg cg era dat tuturor acelora pe cari voiau
cinsteascg. Sclavul
tul Il dgdeau stgpânului lor. Era sinonimul cuvintelor rex, avaa, (3ccatXsk. Continea in sine nu ideia de paternitate, ci pe aceia de putere, de autoritate, de demnitate maiestoasä. Ca urn astfel de cuvânt a fost dat tat6lui de familie pâng
când a devenit incetul cu incetul numele sgu cel mai
obisnuit, iatg desigur un fapt foarte semnificativ si care va 'Area gray ori cui ar voi s cunoascg vechile institutii. Istoricul acestui cuvfint este suficient pentru a ne da o idee despre puterea pe care tatgl a exercitat-o mult timp in familie i despre sentimentul de veneratie care se lega de dânsul ca de un pontif i ca de un suveran. 20 Enumerarea drepturilor cari cornpuneau puterea pärinteasca Legile grece i romane au recunoscut tatgui aceastg putere neliraitatä cu care-I Investise religia In primul rând. Drepturile foarte numeroase i foarte diverse pe
cari i le-au conferit, pot fi asezate In trei categorii, dupg cum cnsidergm pe tag]. de familie ca sef religios, ea stg-
On al proprietätii sau ca judecgtor. I. Tatgl este seful suprem al religiei casnice; oraldueste toate ceremoniile cultuki, asa cum stie, sau mai degrabg asa cum l-a vgzut fgeänd pe tatgl sli. Nimeni in familie nu contesta suprematia sa sacerdotalL Cetatea ea insgsi i pontifii sgi nu pot schimba nimic din cultul sgu. Ca predt al altarului, nu recunoaste nici un It superior. Cu titlul de sef religion, el este acela care-i igspunzgtor de perpetuitatea cultului i prin urmare de aceia a familiei. Tot ceiace se atinge de aceastg perpetuitate, care
este prima sa datorie si prima sa grije, depinde de el singur. De aici derivä o Intreagg serie de drepturi: www.digibuc.ro 93903. Biblioteca Unlvprsitará Vnt VL
98
CARTEA 11.
FAMILIA
Dreptul de a recunoaste copilul la nastere sau de a-1 repudia. Acest drept este atribuit tatglui de legile grece,sti intoemai ea si de cele romane. Oricât de barbar ar fi, nu este Ina in contradictie cu principiile pe care-i funded familia. Filiaiunea, chiar necontestatlt, nu este deajuns pentru a putea intra in cercul sf ant al familiei. E nevoie de consimtglnântul sefului si de initierea in cult. Atât cat copilul nu este asoeiat religiunii casnice, nu inseamng nimic pentru tatg. Dreptul de a-si repudia sofa, fie in eaz de sterilitate, pentrucg nu trebuie ea familia sä. se stingg, fie in caz de adulter, pentrucg familia i descendenta trebuiesc fie ferite de orice necurgtenie. Dreptul de all mgrita fiica, adieg de a ceda altuia puterea ce-o are asupra ei. Dreptul de a-si casatoti fiul: cgatoria fiului intereseazg perpetuitatea famiiei. Dreptul de a emancipa, adicg de a exclude un fiu din familiei ì din cult. Dreptul de adopfe, adieg de a introduce un stain lângg altarul casnie. Dreptul de a indica, la moarte, un tutore sofei si copiilor
Trebuie sg observgm cg toate aceste drepturi erau atribuite numai tatglui, excluzând pe toti ceilalti membri ai familiei. Sotia n'avea dreptul sg divorteze, eel putin in epocile vechi. Chiar atunci când era vgduv6 nu putea niei sg emaneipeze, nici sg adopte. Ea nu era niciodata tutoare, chiar a copiilor Ai In eaz de divort copiii rgmâneau lângg tatg, chiar i fetele. N'avea niciodatg copii sub puterea ei. Pentru egsgtoria fiicei sale nu-i se eerea consiintAmântul2.
II. Am vgzut mai sus cà proprietatea nu fusese con.eeputg la ineeput ca un drept individual, ei ea un drept de familie. Averea apartinea, cum spune formal Platon si cum spun implicit toti vechi legiuitori, strgmosilor descendentilor. Aceastg proprietate, prin natura sa, nu se impbirtea. Nu putea exista in fiecare familie decat un 1 Herodot, I, 59. Plutarc, Aleibicule, 23; Agesilaue, 3. 2 Demostsne, rM Bubulidem, 40, 43. Gatie, I, 155. Ulpian, VIII, 8, Tnstitutes. I, 9. Diqeste, Cart. I, tit. I, 11.
www.digibuc.ro
99
AUTOR1TATEA îr FAMILIE
proprietar, care era familia Insäsi i un uzufructuar, care era tatAL Acest principiu explica mai multe dispozitii ale vechiului drept. Proprietatea, neputându-se Impärti i fundandu-se In
Intregime pe capul tatälui, nici sotia, nici fiul n'aveau nimic propriu. Regimul dotal era pe atunci necunoscut si ar fi fost nepractieabil. Zestrea sotiei aparti.nea färä rezervri bärbatului, care exercita asupra bnnurilor dotale nu numai drepturile unui administrator, ci i pe acele ale unui proprietar. Tot ceiace femeia putea sä dobindeaseä In timpul cäsäteriei clidea In mâiniie bärbatului. Deveninid vfiduvä, nu-si relna nici dota1. Fiul era In aceleasi conditii ca i femeia: nu poseda nimic. Nici o donatie acua de dânsul nu era valabila, pentru motivul c5,* nu-i apartinea nimie. Nu putea sfi, dobbnieasea nimic; roadele muncii sale, beneficiile comertului sau, apartineau tatälui. Dacä un stain flew, nn testament In favoarea sa, tatal si nu dânsul primed, tegatul. Astf el se explicA textul dreptului roman, care interzice orice contract de vânzare Intre tat5. i fiu. Daca tatal ar fi vândut fiului, si-ar fi vândut cäzi fiul dobIndea numai pentru taa 2. Vedem In dreptul roman si gäsim acelas lueru si In legile Atenei, ca taal îi putea vinde fiul a. Aceasta pentru c5. taal putea s. dispung, de Intreaga proprietate care se afla In familie, i c fini Insäsi putea fi socotit ea o proprietate, cfizi bratele i munca sa erau un isvor de venituri. Taal putea deci dupfi, alegere sa pfietreze, sau sá cedeze altcuiva acest instrument de Muncä. A-1 ceda Insemna a-1 vinde. Textele pe cari le avem din drepGalus, II, 98. Toate aceste reguli ale dreptului primitiv furl. modificate de dreptul pretorian. La fel la Atena, in timpul lui Isen i a lui Demostene, dota era restituitX in caz de desfacere a vorbini, In acest capitol, decit de dreptul cel mal vechiu. 2 Cicero, De legibus, I. 20, Gains, II, 87. Digeste, cartea XVIII, citsittoriei. Nu intelegem
tit. 1, 2. 8 Plutarc, Solon, 13. Denys din Halicarnas, II, 26. Grails, I, 117,
132; VI, 79. Ulpian, X, 1. Titus-Livius, XLI, 8. Festus, V° Demi-
nutus.
www.digibuc.ro
7
100
CARTE& II.
FAMILIA
tul roman, nu ne ramuresc indestul asupra naturei acestui contract de vânzare i asupra rezervelor cari ar fi putut
sâ. fie fâcute. Ce pare a fi sigur, e faptal cä fiul astf el vândut nu clevenea cu totul sclavul cumpärâtorului. Tatâl putea s stipuleze in contract eä", fiul îi va fi revândut. El pdstra atunci puterea asupra lui; §i, du$ ce Ii lua inapoi, putea sà-1 revândà Legea celor Dougsprezece Table autorizI aceastà operatiune pftnä la trei ori, declarà insà, cà dupà aceasta triplà vânzare, fiul va fi lu fine liberat de sub puterea pgrinteaseg 2 Putem vedea de aci cat era de absolutg, in vechiul drept, autoritatea p6,rinteasea 3.
III. Plutare ne aratit c5. la Roma femeile nu puteau sà aparà in justitie, nici ca martore4. Citim in jurisconsultul G-aius: Trebuie s tim câ nu se poate ceda in justitie persoauelor cari sunt supuse altora, adieä sofiului, sclavilor. Gaei dela faptul cà aceste persoane nu puteau avea nimic al lor propriu s'a dedus cu multA dreptate cä ele nici nu puteau revendica nimic in justitie.
Dad, fiul tAu, supus puterii tale, a comis un delict,actiunea in justitie e intentatä impotriva ta. Delictul comis de un fiu impotriva tatàlui sgu, nu dà loc nici unei
actiuni in justitie". Din toate acestea rezultà clar, cà sotia i fiul nu puteau fi nici intimati niei apgrAtori, niei
acuzatori, nici acuzati, nici martori. Din intreaga familie, numai tathi ar fi putut sà aparg inaintea tribunalului cetätei; justitia publicA nu exista deat pentru dânsul. Aa dar el era responsabil de delictele comise de al s'aj.
Galus, I, 140: Quern pater ea lege vendidit ut aibi remanciparetur, tune pater potestatem propriam aibi videtur. 2 Si pater filium ter venumduit, filius a patre liber esto (apud. Ulpian., Pragm., X, 1). 3 Când fiul comite un delict, tatM pntea eh. se degajeze de responsabilitate dându-1 cu titlnl de indemnitate persoanei lezate. Gains,
I, 140: Quem pater ex noxali causa mancipio dedit, velut qui furti nonine damnatus eat et eum mancipio actori dedit . . . hune actor pro pecunia habet. Tatgl in acest caz Ii pierde puterea. Vezi Cicero, pro Ocecina, 34. De oratore, I, 40. 4 Plutarc. Publicola, 8. 5 Galus, II, 96; IV, 77, 78.
www.digibuc.ro
AUTOR1TATEA IN FAMIL1E
101
Justitia, in ceiace priveste fiul i sotia, nu exista in cetate. pentrud, se gäsea in easä. Judedtorul lor era seful familiei tinând sedinta ca la un tribunal, in virtutea autoritätii maritale sau päxintesti, In numele familiei si sub ochii divinitätilor casnice
Titu Liiu povesteste rL Senatul, voind s desfiinteze Bacanalele la Roma, a deeretat pedeapsa eu moartea Impotriva acelora cari ar fi luat parte. Decretul a fost executat usor fata de cet64etni. Insä, In privinta femeilor, care nu erau cele mai putin vinovate, se prezenta o gravg,
dificultate: femeile nu puteau fi judecate de dtre stat; familia singura avea dreptul sä, le judece. Senatul respectä, acest veehiu prineipiu i läsä, sotilor i párintilor sarciva de a pronunta sentinta cu moartea impotriva femeilor 2.
Acest drept de justitie pe care-1 exercita seful familiei in casa sa, era complet i färä, apel. El putea sä, condamne la moarte asa, cum fäkea i magistratul In cetate; nici o autoritate nu avea dreptul sä, modifice hoOririle
sale. Sotul, spune Caton eel %Aran, e judeditorul sotiei sale; puterea sa nu are limite; el poate orice vrea. Dad, ea a, comis vreo rea1á, o pedepseste; dad a Mut vin, o condamnä,"; dad, a avut legauri cu un alt ora, o omoarg". Dreptul era 'leeks in privinta copiilor. Valeria Maxim eiteaza pe un oareeare Atilius care îi omorá fiica vinovatä, de purtári urâte i toatä, lumea eunostea pe akel tatá care si-a omorat fiul, complicele lui Cati
2.
Fapte de aceastä, naturä sunt numeroase In istoria romanä. Ar insemna sä," ne facem o idea falsä,, dad, am crede cg, tat61 avea drept absolut sà"-si omoare sotia ' Au fost timpuri eind moravurile au moclificat jurisdictia; tatitl consults familia întreag i o organiza ea un tribunal, pe care 11 pre7ida. Tacit. XIII, 32; Digeete, cartea XXIII, tithil 4, 5. Platon, Legi. IX. 2 Titu Liviu, X XXIX, 18. 3 Caton, in Aulus-Gellus, X, 23. Valeriu-Maxim, VI, 1, 3-6. De asernenea legea atenianit IngOula sotnlui omoare sops, adulterg. (Schol. ad Horat., Sat., II, 7, 62), gi tat§,lul s viindit in servitute pe flica sa desonoraa. (Plutarc, Solon, 23).
www.digibuc.ro
102
CARTEA II. - FAmILIA
copii. El era judedtorul bor. Dacg, ii pedepsea cu moar-
tea, fâcea acest lueru in virtutea dreptului su de indecatg. Cum tatgl familiei era singur supus judecâtii cetatii, sotia i copilul nu putean gaisi alt judedtor decât pe el. El era in interiorul familiei unicul magistrat. Trebuie de altfel sà, observgm c`á autoritatea pgrintease'â, nu era o putere arbitraid, cum ar fi aceia care ar
deriva din dreptul celui mai tare. Ea avea drept principiu credintele cari se 0,seau In fundul sufletelor îi gasea limitele chiar In aceste credinte. De exemplu, tatba avea dreptul s excludà pe fiu din familie; el stia bine insI d, dad, fâcea acest Iucru, familia risca A., se stinga" i manii strämosilor sài sà cadà In vecinid uitare. El avea dreptul sà adopte un strAin, Tug religia Ii
interzicea sä" fad acest lucru dacà avea un fiu. Era
unicul proprietar al bunurilor sale, totusi el nu avea, cel
putin la origine, dreptul de a le InstrAina. Putea repudieze sotia; pentru a face acest lucru hug trebuia
sà indfdsneasd, mai intaiu s'a" mpg' legAtura religioasà pe
care o stabilise egsgtoria. Astfel religia impunea tatglui tot atâtea obligail câte drepturi Ii conferea. Aceasta a fost mult timp familia antia. Credintele cari ainuiau In spirite au fost de ajuns, fIrg, s5, fie nevoie de dreptul fortei sau de autoritatea. unei puteri sociale pentru a o constitui In mod regulat, pentru a-i da o disciplinä, o conducere, o justitie, i pentru a fixa In toate detaliile dreptul privet CAPITOLUL IX
Antica morali a familiei Istoria nu studiazà numai faptele materiale i institutiile; adevgratul sau obiect de studiu este sufletul oraenese; ea trebuie sà aspire la a cunoaste ceia ce a crezut,
ce a gândit, ce a simtit acest suflet, In diferitele vârste ale neamului omenese.
Am arätat la incepatul acestei eärti antieele credinte ce-si fkuse oamenii asupra ceia ce avea s6 fie dup6. www.digibuc.ro
moarte. Am. spus apoi cum aceste credinte au dat nastere institutiilor casnice i dreptului privat Ramane vedem care a fost influenta acestor credinte asupra moralei in societatile primitive. Fara a pretinde el aceasta veehe religie ar fi creiat sentimente morale in sufletul omului, putem crede cel putin ca. ea s'a asociat lor
pentru a le intari, pentrit a le da o mai mare autori-
tate, pentru a le asigura stapanirea i dreptul lor de conducere asupra purtärei oamenilor, uneori insä i pentru a le falsifica. Religia acestor prime tiznpuri era exclusiv casnica; morala de asemenea. Religia nu-i spunea omului arl-
tându-i pe un altul: Iata fratele tau. Ea Ii spunea: un strain; el nu poate lua parte la actele religioase ale cäminului tau; nu se poate apropia de mormintele familiei tale, are alti zei deal tine i nu se poate uni cu tine pentru o rugaciune comuna. Zell ti resping raga, ciunile lui si.-1 privesc ea pe un dusman; este deci dusmanul tau. In aceasta religie a focului sacru casnic, omul nu roaga nieiodata divinitatea in favoarea altor oamenii; el n'o in-
voaca decat pentru el si ai säi. Un proverb grec a rams ea o amintire i o räMäsita a acestei vechi izolari a omului in rugaciune. In timpul lui Plutare se mai zicea Inca egoistului: Aduci sacrificii focului sacru j. Aceasta insemna: Te departezi de concetatenii tai, nu ai prieteni, semenil tel nn inseamna nimic pentru tine, nu traesti dechit pentru tine i pentru ai VAL Acest proverb era indiciul unor timpuri când, intreaga religie fiind In jurul focului sacru casnie, orizontul moralei i al afectiei nu depäsea nici el cercul strimt al familiei. E natural ca ideia morala s fi avut inceputurile progresele sale ea si ideia religioasa. Zeul primelor generatii, in aceasta rassa,, era foarte mic; putin cate putin oameni 1-au facut mai mare: tot asa morala, foarte strimta la inceput §i foarte incomplectä, s'a largit pe neEwria 66stg. Pseudo-Plutarch, edit. Dubner y,167. Eustatiu, In op.s Odyss., VII, 247: napotvict Tò p ciav dye. iccct aouvac obai gevéptec.Y.
www.digibuc.ro
siurtite pânâ child, din progres in progres, a ajuns proclame datoria iubirei fatâ, de toti semenii. Punstul situ de plecare a fost familia, si sub actiunea credintelor religiei casnice i-au apilrut omului in primul rând indatoririle sale. Sà ne Inchipuim aceast6 religie a focului sacru casnic si a mormântului, in epoca deplinei sale vigori. 'Omul vede
divinitatea foarte aproape de dânsul. Ea este, ca si constiinta, de fatà la cele mai mici actiuni ale sale. AceastA flint-a fragilg se ggseste sub ochii unui martor care nu-1 parAseste niciodartg. El nu se simte niciodat6 singur. Al'alturi de dânsul, lu casà, pe camp, are protecsA-1 ineurajeze iii munca vieii i judeditor, care torj pedepseaseä faptele sale vinovate. Larii, spun Romanii, sunt divinitAti inspilimântRoare, cari sunt insäreinate sí pedepseascil oamenii i sà vegheze asupra tot ce se petrece in interiorul caselor". Penatii, mai spun ei, sunt zeii cari ne intretin viata; ei hanese corpul nostru ne câIluzese sufletul" Se obicinuia A, se dea focului sacru epitetul de cast" 2 si era eredinta cà el poruncea oamenilor castitatea. Nici un act materialmente sau moralmente impur nu trebuia sg. fie coatis in apropierea lui. Primele idei de gresalá, de pedeapsti, de ispIsire, par a fi venite de aei. Omul care se simte vinovat nu se mai poate apropia de propriul situ câmin; zeul s'Au Il respinge.
Oricui ar fi Värsat sânge, nu-i este ingaduit sá mai facg nici un sacrificiu, nici o libutiune, rugáciune sau ciná. sacrit Zeul e Mat de aspru csa', nu admits nici o seuz54 nu distinge intre un omor involuntar i o crimá premeditatl
Nana pátatá de sânge nu mai poate atinge obiectele Pentru ea omul sg, poatá reia cultul 4i sá reintre in poseqia zeului sàu, trebuie eel putin sä; se sfinte
purifice printr'o ceremonie expiatorie 4. Aceastii religie Plutare, Quest. role., 51. Macrob, Sat.. III, 4. 3 'Ar.soIr; iatiaç óiepotç, Euripide, Hemel. ftrr 705. IIerodot, I, 35. Virgil, Eneida, II, 719. Plutare, Theseu, 12. '
Herodot Ibid.. Esehyl. Choeph.. 90: cereinonle deserisli, de Apollonius din Rodoq. IV, 704-707.
www.digibuc.ro
ANTICA MORALA A b ZrILIta
TM"
cunoaste iertarea; are rituri pentru a curati petele sufle-
tului; oriat de strâmta si de grosolana ar fi ea, stie sa consoleze omul chiar de greselile sale.
Daea ignoreaza in mod absolut datoriile de caritate, eel putin schiteaza omului cu o admirabila claritate datoriile sale de familie. Face cgsatoria obligatorie; celibatul este o crimä In ochii unei religii care face din continuitatea familiei prima si cea mai sfânta din datorii. Dar unirea pe care dânsa o prescrie nu se poate indeplini deckt In prezenta divinitätilor easnice; e unirea religioasa, sfântä, indisolubila, a sotului si. a sotiei. SA nu si sä fug' din casatorie un contract de consiintire, cum a lost la sfârsitul societätii greee si romane. Aceasta veche religie il opreste si. daca Indrazneste s'o faca, il pedepseste. Caei fiul care se naste dinteo astfel de uniune e considerat ea bastard, adica drept o fiinta care n'are
loc In camin; n'are drept sä Indeplineasca nici un act sfânt; nu se poate ruga1. Tot aceasta religie vegheaza cu grija asupra curateniei familiei. In ochii sai, cea mai grava greseala ce poate fi comisa e adulterul. Cgei cea dint& regula a cultului este ea sa se transmita din tata In fin caminul; ori.
adulterul turbuia ordinea nasterii. 0 alta regard e ea
inormântul sa cuprinda numai pe merabrii familiei; ori. fiul adullerului e ma strain, care va fi inmormântat in mormânt. Toate principiile religiei sunt violate; cultul este paint, caminul devine neeurat, fieeare ofranda la
mormânt devine o nelegiuire. Mai mult Inca: prim adulter seria descendentilor e sfarâmata; familia, chiar Para voia celor vii, e stinsa, si nu mai exista fericire divina pentru strabuni. *i. Indianul spune: Fiul adulterului zadärniceste In aceasta viatä ei'n eealalta ofrandele adresate manilor" 2.
Iata pentruce legile Greciei si a Rom.ei dau tatalui 1
Iseu, De Plated. heredit., 47; Demostene, In Macart.,
51:
Nó/np 8i. IA etvat &-ry.tatsiced kb' israiiv p.410' baiwv. Religia tim-
purilor posterioare a oprit ti ea pe vórioç de a oficia ea preot. Vezi Ross, Inscr. qr., III, 52. 2 Legiie liii. Manu, III, 175.
www.digibuc.ro
CARTEA li.
FAMILIA
dreptul de a indepgata pe copilul nou ngscut. i iat6 dace ele sunt asa de riguroase, asa de inexorabile pentru adulter. La Atena îi este Inggduit sotului sg" omoare pe vinovat. La Roma soful, judecgtorul soiei, o condamng la moarte. Aceastg religie era atat de severg., incât omul nici nu avea dreptul sg, ierte cu totul si era fortat sg-si repudieze femeia 1.
Iata deci primele legi ale moralei casnice ggsite sanctionate. lag, in afarg, de sentimentul natural,
o
religie poruncitoare, care spune bgrbatului i femeiei cà
sunt uniti pentru totdeauna §i cá din aceasti unire decurg datorii riguroase, a cgror nesocotire ar aduce consecintele cele mai grave atât in viata aceasta, cât si in cealaltg. De aci decurge caracterul serios i sacru al uniunei conjugale la cei vechi i puritatea pe care familia a pgstrat-o mult timp. Aceastg, moralg, casnicg mai prescrie Incl si alte datorii. Ea spune sotiei cá trebuie sg, asculte, sotului cá trebuie sg porunceascg. Ea ii Invat.á pe amândoi sg, se respecte unul pe altul. Sofia are drepturi, cgoi are locul sgu in jurul focului sacru; ea are sarcina sg-1 pgzeascg. sà nu se stingg. Ea mai ales, trebuie O.', observe ca focul sA se pgstreze curat; ea il invocg, ea Ii oferg sacrificii 2. Ea are deci i un rol religios. Acolo unde femeia lipsaste, eultul casnic este incomplect ì insuficient. Pentru un Grec este o mare aaenorocire sg aibg un &grain fgrg sotie 3.
La Romani prezenta femeii este atât de necesaig la sacrificii, Incât preotul îi pierde darul devenind vgduv 4. ' Demostene, In Neaer., 86. E adevIrat c daeg, aceastl moraai primitivi, condamna adulterul, ea nu desaproba incestul; religia 11 autoriza. Prohibitille relative la asA,torie erau toemal contrarii de cele actuale; era foarte bine vlzutit asg,toria fratilor Intros ei (Cornelius Nepos, proemium., id., Victfa lui Cimon, c. 1. Minucins Felix, Octavius 30), era insA interzis In principiu sg. te asiitoresti en o femele din alt oral. 2 Caton, de Re rust., 143: Rein divinain faciat... Focum purum habeat. Macrobin, I, 15, in fine: Nupta in domo viri rem facit divinam. A se compara cu Denys din Halicarnas, II, 22. 3 Xenophon, Guy. Lacedem., IX, 5: r uvatak asvilv icnicro, Plutare, Quest. rom., 50. Cf. Denys din Halicarnasua, II, 22.
www.digibuc.ro
ANT1CA MORALA A FAMILIEI
iv
S'ar putea crede c acestei impärtkiri la intretinerea cultului casnio se datoreste veneratia care n'a incetat niciodatá s inconjoare pe mama de familie, atât in societatea greacl cât i In cea romand. De aci vine faptul femeia poartà in familie acela§ titlu ea si sotul sàu: Latinii spun paterf amilias $i materf amilias, Greed obtoaeOzÓrnc j oir.oaionotva, Indienii grihapati, grihapatni. De aoi vine 1§1. formula pe care o pronuntä sotia in dsätoria romanä: Ubi tu Caius, ego Caia, formulä care ne spune eA1 dad, in easä n'au autoritate egad, au eel putin aoeeas demnitate 1.
Cât despre fiu. 1-am väzut supus autoritgii tatälui, care-1 poate vinde i condamna la moarte. Acest fiu are îns i el un rol in cult; indeplineste o functiune in ceremoniile religioase; prezenta sa in anumite zile este eta de necesard, in cat Romanul care nu are nici un fin e suit s adopte in mod fictiv unul pentru aoele ziler pentruea riturile sä poatä fi indeplinite 2. $i vedeti ce legaturä puternic6 stabileste religia intre tatä si. fin!. Era inrädäcinatä, credinta inteo via% viitoare in mormint, viatä fericitä i ealmä, clad, ospâtul funebru a fost
regulat fAcut. Astfel teal e convins c soarta sa in
viata viitoare va depinde de grija pe care o va avea fiul säu de mormânt, si. fiul, la rândul säu, e convins c tatal säu mort va deveni un zeu pe care el va trebui sä-1 invoace.
Putem ghici cat respect si afectie reciproca puneau aoeste credinte in familie. Cei vechi &Mean virtutilor casnice numele de pietate: ascultarea fiului fatà de tati. dragostea pe care o poartä inamei sale, era pietate, A§a cX ne lnelm daca vorbim despre trista aservire a femeii romane in inanu mnariti. Cuvântul mantis implica idela nu de fortl ci de autoritate, gi el se aplicit tot atilt de bine autoritrttii tatitlui asupra flicei sau a fratelui asupra sorei ca 1 acelelac
a sotului asupra soieí. Titu-Liviu, XXXIV, 2: feminaa in manu . esse parentum, fratrum, virorum. Femeia asXtoritI dupa rit era stKpina easel.
Yupta in domo viri DOMINIUM adipiscitur. (Ma-
crobiu, I, 15. in fine); Denys din Halicarnas. II, 25, exprimit clar situatia femell: Ascultând in toate de sot-ul situ, era sail:aria. casei ca i el«. 2 Denys din Haliearnass, II, 20, 22.
www.digibuc.ro
CARTEA IL
FAMILIA.
pictas erga parentes; dragostea tatAlui pentru copii, duiosia mamei, erau tot pietate, pietas erga liberos. Totul era divin in familie. Sentimentul datoriei, afectiunea naturalA, ideia religioasA, toate acestea se confundau,
nu fAceau decât una, se exprimau printeun singur
,cuvint. Vi se va pdrea poate foarte curios c'd socoteau dragostea
de casa printre virtuti; totusi, era o virtute la cei vechi. Acest sentiment era profund si puternic in sufletul bor. Priviji pe Anchise care, la vederea Troiei in flacdri nu vrea totusi sd-si pdrdseascA bdtrâna-i casd. Priviti pe Illysse cdruia i se oferd toate comorile i nemurirea chiar; el insA nu vrea decat sá revadd flacAra cdminului sàu. SA
venim pânä la Cicero; acesta nu mai e un poet, ci un om de stat care spune: Aci este religia mea, rassa mea, aci sunt urinele pdrintilor mei; nu stiu ce farmec se aflä aci, care pItrunde in sufletul i simturile mele" Trebuie ne strAmutdm. cu gândul in mijlocul celor mai vechi generatii, pentru a putea intelege cât au fost de vii si de -puterniee aceste sentimente, cari in timpul lui Cicero eratt intrudtva mai slabe. Pentru noi casa e numai un un addpost; Il pArdsim i o uitäm fArá multA greutate, ori, dacà ne legdm de dânsa, facem aceasta numai
prin forta obisnuintei si a amintirior. Cdci pentru noi
religia nu este intr'ânsa; Dumnezeud nostru este Dumnegdsim pretutindeni. La cei zeul intregului univers vechi se intâmpla cu totul altfel; in interiorul casei gdseau principala lor divinitate, providenta lor, aceia care-i proteguia individual, care le asculta rugAciunile si le indeplbiea vointele. AfarA din casä, omul nu se mai simtia sub ocrotirea zeului; zeul vecinului era un zeu &imam. Omul isi inbea atunci casa cum îi iubeste azi biserica-2. astfel, credintele primelor epoci n'au fost strAine
desvoltitrii morale a acestei pärti a umanitatii. Acesti zei preseriau curAtenia i opreau värsarea sângelui; noCicero. De legibus, 11, 1. Pro Donto, 41. 2 De aici sfintenia domiciRului, pe care cei yechi o considerara totileauna ca Demostene, in Androt., 52; in Evergunt 60. Dipeste, de in ju voc.. 11, 4. '
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA
109'
tiunea de justitie, dach nu s'a näscut din aceastâ eredintâ, a fost cel putin int`áriti de dânsa. Acesti zei apartineau in comun tuturor membrilor unei aceleasi familii;. familia s'a gâsit astfel unitä, printr'o legâtura. puternicâ. toti membrii säi au invâtat sä, se iubeascâ i sit se respecte unii pe altii. Acesti zei trgiau In interiorul fiecârei
case: omul si-a iubit deci casa, locuinta sa fisä si dupe care o avea dela strâmosi i pe care o la's& mostenire copiilor sUi ca pe un sanctuar.
Morala antica, orinduitg, de aceste credinte. nu cunostea,.
caritatea dar Inváta eel putin virtutile casnice. Izolarea familiei a insemnat, la aceastâ rassâ, Inceputul moraleL Atunci au apârut datoriile, clare, precise, imperioase, dar strânse inteun cerc restrâns. Si va trebui sâ ne amintim, In cursul acestei cârti, acest caracter strâmt al moralei primitive: cAci societatea civilä, fundatâ, mai tflrziu pe aceleasi principii, a inabrkat acelasi caracter multe tfäsâturi particulare ale vechii politici, se vor Pxplica prin aceasta CAPITOLUL X
Gens" la Roma §i In Grecia Se Intalneste la jurisconsultii romani si la scriitorii greci urmele unei vechi institutii, care pare &A. fi avut mare vigoare In prima epoca a societâtilor grece si italice, dar care, slabindu-se putin câte putin, a läsat urme ce aMa se pot desprinde In ultima parte a istoriei lor. Vorbim de ceiace Latinii numeau gens i Grecii Iivoc. S'a cliscutat mult -asupra naturii si constituirii amstei yens. N'ar fi poate folos s spunem mai întâi ceface dificultatea problemei. Este care nevoie sg, atragem atentia c5, am incercat, in acest capitol, sit schitiim cea mai veche moralg a popoarelor cari au devenit Grecii ci Romanii? E nevoie qK adkiglim eg, aceastl mortal s'a modificat apol eu timpul, mai ales la Greci? Chiar in Odiseia TOM gKsi sentimente noui i alte moravuri; continuarea aeestel cArti a va arAta.
www.digibuc.ro
1.10
CARTEA II. - FAMILIA
Gens, cum vorn vedea mai departe, forma un corp a cdrui constituire era cu totul aristoeraticg; gratie organi-
zgrii sale interne, Patricienii la Roma si Eupatrizii la
Atena, pästrarä multg vreme privilegiile bor. Atunci când partidul popular lug puterea, combgtu cu toatg energia
aceastä veche institutie. Daa, ar fi putut s'o distrugg
eomplect, e probabil cg nu ne-ar fi rgmas despre dânsa asici
-cea mai mid, amintire. Dar ea era deosebit de puternicg si de infaldgcinatg in moravuri; nu s'a putut s'o facg sg disparg compleetamente. Se multumirl deci s'o modifice: i se lug ceiace fAcea caracterul sgu esential si-i se 160, numai formele sale externe, cari nu supgrau intru nimie noul regim. Astfel, la Roma, plebeii se gândirg s forraeze gentes, dupg exemplul patricienilor; la Atena se ineercä sa se rgstoarne accstea, sg le amestece impreun i sg le inlocuiascg prin deme, infiintate dupg asemanarea kr. Vom explica aceste fapte când vom vorbi de revolutii. E deajuns s observgm aici cg, aceastg alterare profundl, pe care democratia a introdus-o in regimul gens, e de naturg sg, ineurce pe acei cari vor sg-i tunoascg, constituirea primitivg. In adevgr, aproape toate tirile ce le avem asupra ei dateazg din epoca când fusese transformatg. Ele ne aratg numai ceiace revolutiile mai lgsaserg sä subsiste. Sg, presupunem ca peste dougzeci de secole orice cunostintg, de evul mediu ar dispare, cg, nu ar mai rAmâne nici un document din ceiace a precedat revolutia din 1789 totusi nn istoric al acestui limp ar vrea sg-si facg o ideie de institutiile anterioare. Singurele documente pe .cari le-ar avea In mftini, i-ar argta nobilimea secolului al nougsprezeeelea, adieg ceva foarte diferit de feudalitate.
Dar s'ar gândi cä o mare revolutie s'a indeplinit in interval §i ar conehide cu drept cuvânt c aceastg institutie, ea toate celelalte, a trebuit sg fie transformatg; a,ceastä nobilime pe care i-ar aräta-o textele, n'ar mai fi pentru dânsul cleat umbra sau imaginea foarte alteratg a unei alte nobilimi incomparabil mai puternieg. Apoi, daeg, ar examina en atentie slabele rg,mg§ite ale vechiului
monument, câteva expresii rimase in limbg, câtiva terwww.digibuc.ro
"GENS" LA ROMA
111
meni scäpati legii, vagi 'amintiri sau zadarnice päreri de ran, ar ghici poate ceva din regimul feudal ei ar ajunge sg-ei Leg din institutiile evului mediu o ideie care n'ar
fi prea indepgrtatä de adevär. Greutatea ar fi desigur mare; e tot atilt de mare pentru istoricul e azi, care vrea sä cunoascg anticul gens, cdci n'are alte informatii asupra lui, deckt acele cari dateazä, dintr'un timp cdad nu mai era decal propria sa umbed.
Vora incepe prin a analiza tot ceiace scriitori vechi ne spun despre gens, adieä, tot ceiace mai rdmäsese dintrânstul in epoca in care era de acum mult modificat. Apoi, cu ajutorul acestor resturi, vom incerca sä Intrevedem adeväratul regim al anticului gens. 1° Ceiace ne spun scrittarii vechi despre gens
Dug, deschizi istoria romand in timpul räzboaielor punice, intidneeti trei personagii cari se numesc Claudius Pulcher, Claudius Nero, Claudius Centho. Toti trei apartin aceleias gens, gens Claudia. Demostene, intr'una din pledoriile sale, aduce eapte martori cari toti dovedesc c fac parte din aceias Tbog, aceia a lui Britides. Ceiace-i curios in acest exemplu e faptul cg cele eapte persoane citate ca membre ale aceluia§ livos se gäseau inscrise in ease deme deosebite; aceasta demostreazä cä Tivos nu corespunde exact cu dema ei nu era ea aceasta o simplg impärtire administrativg lath' deci un prim fapt dovedit: erau gentes la Roma ei la Atena. S'ar putea cita exemple relative la multe alte orase din Grecia ei din Italia ei sà conchidem de aci ca, dupa toate probabilitätile, aceastg institutie a fost universalg la vechile popoare. Fiecare gens avea un cult special. In Grecia se recunoeteau membrii aceleiasi gens, dupg, faptul cd fdceau Demostene, in Nener., 17. Vezi Platare, Themist., 1 Esehin, De falsa legat., 147. Boeckh, Corp. inser., No. 385. Ross, Demi AtLid, 24, La Greei gens e adesea numit6 tcírrpct: Pindar, passim.
www.digibuc.ro
112
CAHTEA II.
FAMILIA
sacrificiile In comuu dintr'o epoca foarte indepartate i. Plutarc mentioneaza locul de sacrificiu al gintei Lyco-
mezilor, si Eschin vorbeste de altarul care apartinea gintei Butazilor 2. La Roma de asemeni, fiecare gens avea diferite acte re-
ligioase de indeplinit; ziva, locul, riturile erau fixate de religia sa particulara 3.
Capitoliul e blocat de
Gali; un Fabius iese 0 strabate rdradurile dusmane
Imbracat In costumul religios si purtând In mâini obiec-
tele sfinte; se duce sa faca sacrificii pe altarul gintei
sale, care-i asezat pe Quirinal. In cel de al doilea rasboiu punic, un alt Fabius, acela care era numit scutul Rome!, tine piept lui Anibal; de sigur ca republica are mare nevoie ca el sa, fie la post; el lag totusi comanda armatelor in mâna imprudentului Minucius: caci e aniversarea
zilei de sacrificiu a gintel sale si trebuie sa alerge la Roma spre a indeplini actul sacru 4.
Acest cult trebuia sa fie perpetuat din generatie In generatie; si era o datorie sa lasi un fiu In urma ta pentru a-1 continua. Un inamic personal al lui Cicero, Claudius, si-a parasit ginta sa pentru a infra inteo familie plebeiana; Cicero Ii spune: Dece expui religia gintei Claudia sa piara, din cauza ta? 5. Zeii gintei, Dii gentiles nu o protejau de cât pe dânsa si nu voiau sa fie invocati cleat de (Musa. Nici un strain nu putea fi admis la ceremoniile religioase. Se credea ca, daca unui strain i se dedea o parte din victima sau numai daca asista la sacrificiu, zeii acelei gens erau ofensati si toti membrii eratt sub acuzarea unei grave nelegiuiri. Dupa cum fiecare gens avea cultul si sarbatorile sale ' Harpocration V° Tsvvirrat: `Exciarri rtiiv cppwcpecilv rtro et; tr,v at teptuatívat at ixecoTOC; .apoo41xeocat itxTayipoinno. Hesychius: rElivirCat, 01. TO atyro5 *10; p.stixonsç %at aveAsso ite fipxtç Exowcsç xotva lepci.
Tin Tettixovta, a
2 Plutarc, Themist., I. Eschin, De falsa legat., 147. 3 Cicero, De arusp. resp., 15. Denys din Halicarnass, XI, 14. Festus, V° Propudi, ed. Muller, p. 238. 6 Titu-Liviu, V, 46; XXII, 18. Valeriu-Maxim, I, 1, 11. Polybin. Ill, 94. Pliniu, %XXIV, 13. Macrobiu, III, 5. 5 Cicero, Pro domo, 13.
www.digibuc.ro
or,
religioase, ea avea i mormantul säu comun. Citim bate()
pledorie a lui Demostene: Acest om pierzind pe toti
copii sai, i-a inmormântat in mormântul strämosilor lui,
in acest mormânt comun tuturor celor din gens a sa".
Urmarea pledoariei aratä, cá nici un sträin nu putea fi inmormântat in acest mormânt. Intr'un alt discurs, acelas orator vorbeste de mormântul in care ginta Buselizilor îi ingroapä membrii í uncle in fiecare an ea sävarseste un sacrificiu funebru; acest loc de iumormântare e un câmp destul de mare, eara-i ingràdit, dupâ obiceiul vechiu" Acelas lucru se intâmplä, si la Roma. Velleius vorbeste
de mormântul gintei Quintilia si Suetoniu ne spune eä. gens Claudia 11 avea pe al säu pe coasta muntelui Capitoliu 2.
Vechiul drept al Romei considera pe membrii unei gens ca apti de a mosteni unii dela altii. Cele Dou5sprezece Table se pronuntä cä, in lipsa de fii sau de agnati, gentilis e mostenitorul natural. In aceastâ 1egislaie, yentas e deci mai apropiat decat cognatul, adicä mai apropiat deal rudele sotiei 3. Nimic nu-i mai strâns legat cleat membrii unei gens. Uniti in celebrarea, aceloras ceremonii sacre, ei se ajutau ,reciproe in toate nevoile vietii. Gens intreagg, räspunde de datoria unuia din membrii säi; ea räscumpära," prizonierul; ea plâteste amenda condarnnatului. Dacä, unul dintre ai säi devine magistrat, ea cotizeazg pentru a pläti toate cheltuelile pe care le cere orice magistratur6 4.
Acuzatul e intovârâsit la Tribunal de toti membrii gintei sale: aceasta aratä, solidaritatea pe care legea o stabileste intre orn i corpul din care face parte. A pleda impotriva unui om din pinta ta, sau a mârturisi impotriva lui, e un act contra religiei. Un Claudius, personagiu considerabil, era inamic personal al lui Appius Demostene, In Macartatum., 79; in Eubulielein., 28. 2 Suetoniu. Tiberius, I. Velleius, II, 119.
3 Gains, III, 17. Digeste, III, 3. 1. 4 'Mtn-Li-du, V, 32. Denys din flabearnas, Fragm., XIII, 5. Appian, Annib., 28. 93.90.3. Biblioteca Universitark Vol. VI.
www.digibuc.ro
114
CARTEA II.
FAMILIA
Claudius, decemvirul; &and acesta fu chemat la judecatd
arnenintat cu moartea, Claudius Il apArd si implord
poporul in favoarea lui, anuntind insd, c dacd face acest demers, 11 face, nu din dragoste ci din datorie"'. 13n membra din gens nu avea dreptul s dea in jade-
cata cetdtei pe un altul, aceasta pentrucd exista o justiti.e in fiecare gens. Fiecare avea seful s'du, care era totdeodatd judeedtor, preot i comandant militar2. Se stie e. atunci când. familia sabind a lui Claudius veni A. se stabileascrt la Roma, cele trei mii de persoane cari o compuneau, ascultau de un sef unic. Mai tarziu, and familia Fabius se ins6.reind, singurd, cu idsboiul impotriva Veilor, vedem ciii aceastd gens are un sef care vor-
beste in numele ei in fata senatului si o conduce Inapotriva dusmanului s.
In Grecia de asemenea fiecare gens avea un sef; inscriptiile ne-o dovedesc; ele ne aratd, c acest sef purta de obiceia titlul de arhonte 4. In fine, la Roma ca i in Gre-
cia, gens avea adundrile sale; clddea deerete pe cari meinbrii trebuiau sd le asculte i cari erau respectate chiar de cetatea Acesta-i ansamblul de legi si Oiceiuri pe care le gasim Inca in vigoare in epocile in cari gens era foarte sl'abitd aproape denatuiatd. Acestea -sunt rinirtsitele acestei vechi institutii °. Titu-Liviu, III, 58. Denys, XI, 14. 2 Denys din Halicarnas, II, 7. Idem, IX, 5. BOeCkh, Corp. inscr., No. 397, 399. Ross, Denui Attici, 24. 5 Titu-Liviu, VI, 20. Suetoniu, Tiberiu, 1. Ross, Demi Attici, 21. 6 Cicero Inceara o definitie a unei gens: Gentiles sunt qui inter se cadent nomine sunt, qui ab ingenuis oriundi aunt, quorum majorum nemo servitutem servirit (Cie., Topice, 6). Aceasa, definitie e incomplectit; ea indica oarecari semne exterioare mai degrabit cleat caracterele esentiale. Cicero. care apartinea ordinului plebeu, p.tre
a fi avut idol foarte vagi de gens din timpurile antice; el spune e. regele Servius Tullius era gentilis al s6u (meo regnante gentili, Tusculanes, I, 16) i c un oarecare Verrucinus era aproape ge ttilis eu Verres (en Verrent, II, 77).
www.digibuc.ro
GENS LA ROMA
115
2" Cercetarea ceitorva päreri cari au fost emise spre a ,explica gens romanti.
Asupra acestui obiect, care-i de mull In discutia eruclitilor, au fost propuse mai multe sisteme. Unii spun: gens nu-i altceva deal o asemänare de nume. Dupa altii gens nu-i dealt expresia unui raport dintre o familie care exercita un patTonagiu 6 allele cari sunt cliente Fiecare din aceste douä pareri contin o parte de adevar, îns nici una din ele nu corespunde intregei serii de fapte, legi, obiceiuri, pe cari le-am ennrnerat.
Du$ alta teorie, gens Inseamna un fel de inrudire
artificialä; gens e o asociatie politica a mai multor faxniiii la origine, erau straine una de alta; In lipsa
unei legaturi de sânge, cetatea a stabilit Intre ele o uniune fictiva, o Inrudire conventional& Se prezinta îns o prima obiectie. Daca gens nu este cleat o asociatie factice, cum se explica faptul cit mem-
brii sai au dreptul sa se mosteneasca unii pe altii? De ce gentilis e preferat cognatului? Am vazut mai sus regulile ereditätii si am spus ce relatie strânsa si necesara stabilise religia Intre dreptul de mostenire si Inrudirea in linie barbäteasca. Se poate presupune oare cit legea antia, s'ar fi depártat de acest principiu pâng, la a acorda succesiunea unor gentiles. dacä acestia ar fi fost straini unii altora? Caracterul cel mai puternic i mai bine constatat al u-
nei gens, e cä ea insä§i are un cult asa cum Il are si familia
pe al sau. Ori, dacl am cautb, zeul pe care II adora
fiecare, vom vecka cä, intotdeauna e un stramos divinizat i ca altarul pe care aduce sacrificii, e un mormânt. La Atena, Eumolpizii Il venereaza pe Eumolpis, autorul
rassei kr; Phytalizii adora pe eroul Phytalos; Butazii pe Batas, Buselizii pe Buse los, Lakiazii pe Lakios, Amynandrizii pe Cecrops La Roma, Claudii descind dintr'un Clausus; Caecilius onoreaza ca sef al rassei lor
Dernestene. in Macartatum, 79. Pausanias, I, 37. Insciipia Amynandrizilor, eitat6 de Ross, p. 24.
www.digibuc.ro
CARTEA 11.
FAMILIA
pe eroul Caeculus, Calpurnius pe un Calpus, Iulius un lulus. Cloelius un Cloelus E adevärat cil ne este ingäduit sg, credem Cil multe din aceste genealogii au fost alcauite in urmä; trebuie totu§i sg, märturisim cil aceste prefgAtorii n'ar fi avut motiv, dacg n'ar fi fost un obiceiu constant la veritabilii gentes sä recunoascä un strämo§ comun i sâ-i adua un cult. Minciuna cautg, intotdeauna sà imite adevärul. De altfel inselgioria nu era asa de usor de comis, cum ue-am înehipui. Acest cult nu era o adeväratg, formalitate de paradà. Una din regulile cele mai riguroase ale religiei era cà nu trebuia sä fie onorat ca stramos, deck acela din care descimdeai in adevg,r; sà aduci acest cult unui sträin era o gravg, impietate. Dacg, yens adora in co-
mun un strämes, racea acest lucru pentrucä credea in
simulezi un mormod sincer cà descinde mant, sà contrafaci aniversäri si ospete funebre, ar fi fost sä aduci minciuna in tot ce era mai sfânt i sg, te joci cu religia. 0 asemenea fictiune a fost cu putiartg, in timpul lui Cezar, când vechea religie a familiilor nu mai impresiona pe nimeni. Dar dacg,-ne gândim la timpul in care credintele eran puternice, nu ne putem inchipui cil mai multe familii, asociindu-se in aceias §ireteMe, sä-si fi spus: Sà me prefacem cl avem un acela§ strgmos; ridicgm un mormânt, oferim ospete funebre si descendentii nostri Il vor adora in vecii vecilor. Un astfel de gaud nu se putea sil se prezinte spiritelor, sau el trebuia
sg: fie inläturat ca un gând necurat. In probleinele grele pe cari ni le of erit foarte adeseori istoria, e bine sg, cerem termenilor linguistici toate lgmuririle pe cari le pot da. 0 institutie e adeseori explicatà prin cuvântul care o clesemneazä. Ori cuvântul yens e exact acelas lucru cu cuvântul genus í puteau
fi luate unul clrept altul si spune fie gens Fabia, fie
genus Fabium 2; amândoug, corespund verbului gignere §i substantivului genitor, intocmai cum -jives cores1 Festus, Caeculus, Calpurnii, 2 Titu-Liviu, II, 46: genu8 Fabium.
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA
117
punde lui Tevvep si lui yovsk. Tuate aceste cuvinte poartg in ele ideia de filiatiune. G-recii numeau mera-
brii unei Tins prin cuvântul
61LoyiXazreq
care in-
seamna hraniti en acelas laptei. Sti se compare cu aceste cuvinte toate acelea pe cari noi avem obieeiul sä, le traducem prin familie, In latinote familia, greceste obtoq Nici until iiici altul nu contin in sine sensul de genera tie
sau de inrudire. Adevdrata semnificatie a cuvântului
familia
e
proprietate; el desemneazg câmpul, casa,
banii. sclavii si de aceia cele Dougsprece Table spun, vorbind de mostenitor, familiam nancitor, ca sit ia suecesiunea. Cât despre otzos e limpede eg nu prezintg spiritului altg ideie deca de proprietate ori de domiciliu. Iatg totusi cuvintele pe cari le traducem de obiceiu prin familie. Ori, este de admis ea termeni al cgror sens intrin-
sec e acela de domiciliu sau de proprietate, au putut fi adeseori intrebuintati pentru a desemna familia, alte euvinte 0 cgror sens intern e filiajìune, nastere, paternitate, sä nu fi desemnat niciodatg decât o asociatie artificialg? Desigur, aceasta n'ar fi fost conform cu claritatea i preciziumea limbilor antice. E indubitabil cg. Romanii, legau de cuvintele yens i 1tvo ideia unei origini eomune. Aceastg idee s'a putut sterge când i institutia gens s'a alterat; cuvântul insg a rrtmas ea o märturie. Sistemul care ne prezintä pe yens ca o asociatie factice are deci impotriva sa: 10 vechea legislatie, care dg., lui gen-
tiles un drept de ereditate; 2° eredintele religioase, cari nu vor comunitatea cultului decat acolo undo e coraunitate de nastere; 30 termenii limbii, eari atestä in yens o origine comung. Un alt defect al acestui sistern e eg pi esupune, cä societglile umane ar fi putut incepe printr'o conventie si printr'un artificiu, ceiace stiinta istorieä nu poate admite ca adevgrat ' Philochor, in Fragm. ist grec., vol. I, p. 399. revr?ccat, or ay. ir.pótpav vIct". (M.óxoctoç ap.o-facty.Toç OcAelarlat, Pollnx, VIII, 11: 01 p.STiy.010TE:; TO5 Tivouç Tevlitcat bp.cr, áltreç. Tor) alyco5 Taw Tp..6.xorca -Owns+, olk:
www.digibuc.ro
118
CARTEA 11.
FAMILIA
3° Gens este familia &mind ineä organizarea tatea primitivä.
uni-
Totul ne prezintâ pe gens ca unitg, printr'o legilturà. de nastere. S61 mai consultbim Inch' limba: cuvintele de gentes, In Grecia ea i la Roma, au forma care era utili-
zata In amândouâ limbile pentru nume potronimice. Claudius insemna fiul lui Clausus, i Butades al lui
Butes. Acei cari cred c. väd. In gens o asociatie artificiatâ, por-
nesc dela o premisa falsg. Ei presupun c o gens numära intotdeauna mai multe familii având nume diferite i ei eiteazil bueuros exemplul gintei Cornelia care cuprindea
pe Seipioni. Lentulus, Cossus, Sy lla. Dar nu se in-
tâmpla intotdeauna la fel. Astfel gens Marcia pare eä a a-
vut totdeauna o singurä ramurä; la fel vedem la gens Lucretia, si la gens Quintilia multA vreme. Ar fi desigur foarte greu sä spunem cari sunt familiile cari au format yens Fabia, cAei toti Fabii cunoseuti In istorie apartin in mod manifest aeeleiasi tulpini; toti poartâ In primul rând prenumele de Vibubanus; 11 schimbâ apoi toti pentru acela de Ambustus, pe care-1 inlocuesc apoi
cu Maximus ori Dorsos. Se stie en la Roma era obiceiul ca (nice patrician sä poarte trei nmne. Pe cineva Il chema, de pildâ, Publius Cornelius Scipio. Nu-i de prisos sä edutäm care din aceste trei cuvinte era socotit ea
adevâratul nume. Publius nu era cleat un nume pus
inainte, praenomen; Scipio era unul adängat, agnomen. Adeväratul nume, women era Cornelius: ori, acesta era in acela§ -Limp i cel al Intregei yens. Chiar daeg am avea numai aceastg, singurg informatie asupra anticei gens, ne-ar fi deajuns, pentru a putea afirma eh' au fost Cornelii inainte de a fi fost Scipio, si nu cum se spune adesea, eä familia Scipionilor s'a asociat altora pentru a forma gens Cornelia. Vedem, de fapt, in istorie cg, yens Cornelia a fost mult timp indivizrt i eä toti membrii säi puntau cognomen Maluginensis §i Cossus. Abia pe timpul dietatorului Camillus una din ramuri adoptrt pronumele de Scipion; mai o alVt ramuril Il ia pe eel de Rufus, pe eare-1 www.digibuc.ro
»GENS" LA BONIA
119
cueste apoi cu Sy lla. Lontulus apare In epoca rasboaielor
Samnite, Cethegus In al doilea r`ázboiu punie. Ace la* lucru se Intâmpa cu gens Claudia. Claudii rtiman timp uniti Intr'o singurg familie i. poartil toti pronumele de Sabinun, sau Regillensis, seinnul originii lor. Ji poti urnagri timp de sapte generatii fara, a putea distinge ramuri In aceastA familie, foarte numeroasg, de altfel. Numai la a opta generatie, In timpul primului rtisboiu punic, vedem separându-se trei ramuri luând trei porecle, eari le rgmán ereditare; acestea sunt Claudius Pulcher, care se continuti, timp de doug secole, Claudius Centho, care se sting curind, si Claudius Nero, cari se perpetueaz6 IAA. In timpul Imperiului. Reese de aci cut gens nu era o asociatie de familie ci familia tinAisi. Ea putea sut cuprindA fie o singurti ramurg,
fie sut produck" ramuri numeroase; rilmânea totusi o
Fa-
milie.
E usor de altfel ea-ti dai seama de formarea si de natura anticei gens, dacI te gândesti la vechile credinte institutii pe cari le-am vg,zut mai sus. Vom recunoaste (liar CA, yens a derivat In mod natural din religia casnidi si din dreptul privat al timpurilor vechi. Ce prescrie. fapt, aee:astA religie primitivit? C sta%bunul, adia, omul care a fost cel dintâi Inmormfintat In mormânt, sut fie perpetuu cinstit, ea un zeu i c2A descendentii
Intruniti In fiecare an lângti locul sfânt unde se odihofere cina funebrà. Acest altar, Intotdeauna aprins, acest mormânt, totdeauna onorat de un cult, iati centTul In junil aruia toate generatiile träiese i prin neste,
care toate ramurile familiei, oricât de numeroase ar putea fi, rgmân grupate Inteun singur mh'nunchi. Ce mai spune
inc5, dreptul privat al acestor epoci? Observând ce era antoritatea In familia veche, am vgzut C51, fiii nu se des-
pIrtcau de tata; studiind regulile transmisiunii patriinoniului, am constatat cä, gratie principiului comunit4ii domeniului, fratii mai mici nu se despàrteau de fratele mai mare. CAmin, mormânt, patrimoniu, toate acestea erau nedespärtite la originti. Prin consecinfa ass era si familia. Timpul n'o desmembra. Aceastri familie
www.digibuc.ro
121
CARTEA ii.
FAMILIA
indivizibila, care se desvolta cu trecerea vremii, perpetuând din secol in secol cultul i numele, era In adevär antica gens. Gens era familia, dar familia conservând unitatea, pe care i-o poruncea religia i atingând intreaga desvoltare, pe care vechiul drept privat li permitea s'o atintä Acest adevär admis, tot ceiace ne spun scriitorii. vechi despre gens, devine clar. Strânsa solidaritate pe care o remarcam adinewuri intre membrii sai, 1111 mai are nimic
surprinzätor: sunt rude prin nastere. Cultul pe care-1 practica in comun, nu-i o fictiune; II au dela strämosii lor. Cum sunt o aceias familie, au si un mormânt comun. Pentru acelas motiv legea celor Doublsprezece Table Ii declaril capabili s mosteneascä unii pe alii. Cum aveau toti. la origine, un acelas patrimoniu indiviz, fu un obirein i chiar o necesitate ca intreaga gens sä fie räspunzdtoare de datoria unnia dintre membrii säi i sí pläteaN'avem bri revenim asupra color ce-am spus mai sus (cart. IL Cap. V) despre agnation. S'a putut vedea el agnation i gentilitatea decurgeau din aceleai principii i eran o rudenie de aceia naturl. Pasagiul din loges celor Douitsprezece Table, care dl mWenirea la
gentiles in lipsii de agnati, a incurcat pe jnrisconsulti i a fleut bit se creadlt a putea s fie o diferentl esential/ intre aceste doul feluri de rudenie. Dar aceastl diferentl esentialg nu se vede In nici un text. Erai agnatus cam oral gentilis, prin deseendenta masculinit si prin legltura religioasl,. Intre aceste doul era nurnai o diferenti de grad, care se flcu observatIt mai ales dela inceputul
epocei, 'And cole donit ramnri ale unei aceleias gens se despIrtirlt. Agnatus fu membrul ramurci, un gentilis al lui gems. Se stabili atunei aceia dinstinctie intro termenii de gentilia i agnatus ca i intro cuvintele ens 0 familia. Familiam dicimus cranium agnatorum. spune Ulpian In Digeste, Cart. L, tit. 2t1 g 195. (Ind erai agnat
fatl de un om, erai i cu mai mu RA arie gentilis; dar puteai fil gentilis frií s fil agnat. Legea eelor Doulsprezece Table &Aden mo.;tenlrea. In lips de agnati. acelora cad eran numai gentilis fatl,
de defunct. adicl acelora cari eran din acelm gens, fr il. fi din ramura sau din familia sa. Vom vedea mai departe c a intrat in gens un element de ordin inferior, clientela: de aici s'a format o leglturl de drept Intre client i gens. Ori, aceastit legiiturit de drept s'a numit deasemeni gentilitas. De exemplu, In Cicero, De oratore, I, 39, expresia jus gentilitatis, dezemneazl raportul Intro
gens i elienti. Astfel, acela-;.1 cuvilnt a Insemnat doul hicruri, pe
earl nu trebuie sit le confundlm.
www.digibuc.ro
nOENS- LA ROMA
121
scri, räscumpararea prizonierului sau amenda condam-
natului. Toate aceste reguli se stabilise dela sine, când gens avea îuc unitatea sa; And se desmembrâ, ele nu putur g. sä. disparà complet. Din unitatea anticA i sfantä,
a acestei familii, rämaserä trâaturi persistente in sacrificiul anual, care aduna membrii despârti-ti, si in legislatia, care le recunostea drepturi de mo0.enire, precum In moravurile cari le prescriau sa se ajute reciproc. Era natural ca membrii unei aceleias gens s'a poarte un acelas nume i tocmai astfel se si intâmplà. Obiceiul numelor patronimice dateaz5, din aceastà indepIrtatA antichitate si se lea& In mod vizibil de aceastrt veche religie. Unitatea nasterii si a cultului se ardta prin unitatea numelui. Fiecare gens îi transmise din generatie in generatie numele strâmosului perpetuà cu aceias grijà cu care-si perpetug, cultul. Ceeace Romanii numean propriu zis nomen, era acel nume al strdbunului, pe care toti descendentii ì toti membrii gens-ului trebuiau sti-1 poarte. Veni o zi când fiecare ramurà, devenind In anumite privinte independente, îi aratà individualitatea, adoptând un supranume (cognomen). Dealtminteri, cum fiecare persoanä trebuia sà fie distinsâ printr'o denumire
particularâ, fiecare avu ate un agnomen, precum Caius sau Quintus. Dar adevrtratul nume era acel de gens: acesta se purta oficial; acesta era sfintit; acesta, pornind
de la primul sträbun cunoscut, trebuia sa dureze tot atât de mutt cat familia i zeii sài. La fel era In Grecia; Romanii i Elenii ,se aseamânà sPn acest punct. Fiecare grec, cel putin dacä, apartinea unei familii vechi
regulat constituite, avea trei nume ca i patricianul dela Roma. Unul din aceste nume Ii era particular; un altul era acel al tatillui sâu, si cum aceste douà nume alternan deobiceiu intre dânsele, ambele echivalau cu cognomele ereditar, care Insemna la Roma o ramuid a unei gens; In sfârsit al treilea nume era acel al intregei gens. Astfel se spunea: Miltiade, fiul lui Cimon, Lachiade, i In generatia urmátoare: Cimon, fiul lui Lachiade Kp.av NIATteta0U Asnctia-qq. Lachiazii formau un áioç, precum Cornelii formau o gens. Se www.digibuc.ro
192
CARTEA 11.
FAMIL1
poate observa e5; Pindar im face niciodata elogii eroilor fara a le aminti numele de livo.; al bor. Acest Tame la Greci era de obiceiu terminat in tails sau a a Tv; i avea
o forma de adjectiv, intocmai cum numele de gens la
Romani era invariabil terminat In ius. Acesta era adevaratul lui nume; in vorbirea zilnica i se putea spune omului i eu supranumele individual, dar in limbagiul oficial al politicii sau al religiei, trebuia sà dai omului denumirea sa completh . si mai ales sà nu uiti numele de "fins 1. E vrednic de observat cà istoricul numelor a urmat Uil eu totul alt drum la cei vechi, decal in societatile crestine. In evul mediu, pang, in secolul al XII-lea, adevaratul nume era numele de botez sau numele individual, iar numele patronimice a venit destul de târziu, ea nume de mosie sau ca supra nume. Exact contrariu ea la cei vechi. Ori aceastä diferenta
e in intima legatura, daca observi bine, cu diferenta dintre cele doua religii. Pentru vechea religie casnica familia era adevaratul corp, adevarata fiintA vie, individul fiind numai un membru nedespartit: deaceia numele patronimic fu cel dinthiu ea data si ca importantä. Noua religie, din contra, recunostea individului o viatà proprie, o libertate complecta, o independenta cu totul personal si nu ezita sa-1 izoleze de familie: astfel, numele de botez fu primul i multa vreme singurul nume. 4° Extinderea faniiliel, sclavia si clientela. Tot ceiace am vazut despre familie: religia casnica, zeii pe cari facuse, legile pe cari i le &Muse, dreptul de primogenitura pe care se fundase, unitatea, desvoltarea din epoca, in epoca pang ce a format gens, justitia, saccr-
dotiul, guvernarea sa interna, toate acestea due in mod fortat gândul nostru care o epoeä, primitiva, Gaud familia era independenta de mice putere superioara i and cetatea nu exista Inca. ' E adevilrat nit mai farziu demoeratia pu,e nurnele dentei in loc de Tivog, cepace era un fel de a imita regula antiea.
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA
123
Dacri priviin aceastä religie casnicA, acesti zei cari apartineau unei singure familii i exercitau providenta lor numai in incinta unei case, acest cult secret, aceasta religie care nu voia sg, fie propagatä, aceasth anticil moralä, care prescria izolarea familiilor: e vädit, crt astM de credinte nu au putut lua nastere In spiritele oamenilor, decât inteo epocà, and marile societäti nu se formaserri incä. Dacä, sentimentul religios s'a multumit cu o conceptie asa de strâmtà a divinului, asta se explicg prin faptul c asociatia umanä era atunci redusä, ea proportii. Timpul când omul credea nmnai in zeii casnici.
este timpul in care nu exista decât familia. E foarte
adevärat cä, aceste credinte au putut sä, subsiste i dupg, aceea sichiar multä vreme, dupä ce s'au format cetgtile natiunile. Omul nu se libereazä usor de pärerile cari au pus odatri stäpanire pe dânsul. Aceste credinte au putut deci sä, dureze, cu toate c. erau atunci in contradictie cu starea socialä. In adevär, ce este mai contradictoriu cleat de a träi inteo societate civilI i de a avea in fiecare familie zei pariticulari? Dar e lärnurit cà aceastä contradiclie nu existase intotdeauna i cil in epoca and aceste eredinte se stabiliserä in spirite si deveniserä destul de puterniee pentru a forma o religie, rrispundeau exact stririi
sociale a oamenilor. lOri, singura stare socialä care sä poatä, fi de acord cu dâncele e aceia in care familia träeste independentä i izolatä. Intreaga rassä aricä pare sä, fi träit multä vreme In aceastä stare. Imnurile din Vedas dovedesc aceasta pentru ramura care a dat nastere Indienilor; vechile credinte i vechiul drept privat o märturisesc pentru Greci si Romani.
Dacà se comparä institutiile politice ale Arilor dìn Orient, cu acele ale Arilor din Occident, nu se gäseste aproape nici o analogie. Dad, compari, din contra, institufile casnice ale acestor diferite popoare, observi crt, familia era constituitä dupä aceleasi principii in Grecia si in India; aceste princiipii erau, dealtminteri, cum am constatat-o mai sus, de o naturg, asa de particularà, incat nu se poate presupune cà aceastä asemänare ar fi e www.digibuc.ro
194
CARTE\ lt.
- F1MILIA
fectul In sfârsit. nu numai institujiunile of erâ *o evidentd analogie, ci chiar cuvintele care le desemneaz4 sunt adesea aceleasi, in diferitele limbi pe care aceastg rassg le-a vorbit dela Crange pâng la Tibru. Se poate trage de aci o indoitg concluzie: intâiu. cg nasterea institutiilor casnice. In aceastä rassk este ant erioarg epocii &and aceste diferite ramuri s'au despgrtit; a doua e. -e6 din contra, nasterea institutiilor politice este posterioara acestei separatii. Prime le au fost fixate In timpul
când rassa trgia incg in vechiul sAu leagän din Asia
Centrala; cele de al doilea s'au format incetul cu incetul In diferitele regiuni unde au condus-o raigratiile sale. Se poate deci intrevede o lungg perioadg in timpul cg.Teia oamenii n'au eunoscut vreo altg formg de societate decât familia. Atunci s'a produs religia casnicg, care nu
s'ar fi putut naste inteo societate altfel constituitg care a trebuit chiar sg fie multA vreme o piedieg desvoltârii soeiale. i tot atunei s'a stabilit vechiul drept
privat. care mai târziu a venit In desacord cu interesele unei societAti ceva mai intinse, dar care era In perfectg armonie eu starea societnii In care s'a ngscut. Sg ne transpunem cu gandul In mijlocul acestor an-tice generatii, a cgror amintire n'a putut sà disparg cu totul §i. cari au lAsat mostenire credintele i legue lor generatiilor urmâtoare. Fiecare familie are religia sa, zeii. sacerdotiul sgu. Izolarea religioasg este legea
cultul sn e secret. Chiar in moarte sau in existenta
care-i urmeazA, familiile rm se amestecg: fieeare continug sg trgiaseg, aparte In mormântul still, din care strginul este exclus. Fiecare famifie are i proprietatea sa,
&Ea partea sa de pgmânt care este legatg de ea in mod nedespgrtit: zeii hotarului Ii pgzesc ingrAditura, zeii mani vegheazg asupra ei. Izolarea proprietgtii este
In asa fel obligatorie, inat douâ domenii nu pot sti, se mgrgineaseg unul cu altul, ci trebuie sà lase intre dânsele o §tiTitä, de pämânt, care sg fie neutrâ i sä râmâng inviolabilg. Insfdrsit, fiecare familie are seful sgu, cum ar avea o natiune regele. Are legile sale, care, fgrà Indoiald nu sunt scrise, dar pe cari credinta religioasg le www.digibuc.ro
GENS LA TION11
125
intipareste in sufletul ficcarui om. Are justitia sa internO, deasupra careia nu este nici o alta la care sä, poata apela. Familia poseda In sine tot ceeace ornul are in mod imperios nevoie pentru viata sa materiala sau pentru viata
sa morala. Nu-i trebuie Millie din afara; ea e un Stat organizat, o societate care face fatä la toate. Dar aceasta familie din epocile vechi nu-i redusa /a praportiile familiei moderne. In manila societati, familia
qe desmembreaza i micsoreaza, dar in lipsä de orice
societate, ea se intinde, se desvolta, se ramifica, fara, a se diviza. Diferite ramuri mai mici raman grupate imprejurul unei ramuri mai mari, langa caminul unic mormantul comun.
lin alt element a mai intrat in compunerea acestei familii antice. Nevoia reciproca Pe care saracul o are de begat i bogatul de sarac, a creiat servitorii. Dar in acest fel de regim patriarhal servitorii sau sclavii sunt tot una. Tn adevar, se intelege ea, principiul unu,i serviciu liber, voluntar, putând inceta dupit placul servitorului, nu se poate deloc acorda cu o stare sociala In care familia trae§te izolat. Dealtminteri, religia casnica nu per-
mite sa, se admità In familie un strain. Trebuie deei ea printr'un mijloc oarecare servitorul sà d eying nu membru i o parte integrantä a acestei familii. Se ajunge la aceasta printr'un fel de initiere a noului venit la cultul casnic.
Un curios obiceiu, care va subsista multa vreme In casele ateniene, ne arata cum intra sclavul In familie. Il apropiau de camin, Il puneau In prezenta clivinitàfii casnice;
Ii turnau pe cap apa sfintita si impärtea cu familia cateva präjituri i fructe Aceasta ceremonie era analoaga cu aceia a casatoriei si a adoptiei. Fara, îndoiath, insemna cà
noul venit, strain pang, acum, va fi de aici Inainte un ' Demostene, in Stephanum, I, 74. Aristofan, Plutue, 788. Acesti doi scriltori aratg clar o ceremonie, dar n'o descriu. Scoliastul 1111 Aristofan adaugg câteva amgnunte. Vezi, in Eschyl, cum Clytemnestra primes;te o noug sclavg. Intl% in aceastit casg, deoarece Jupiter vrea ca tu sg imparti spMatul cu &pit sfintitg cu ceilalti sclavi al mel, lingg altarul meu eagnic". (Egchyl, Agamemnon 1035-1038).
www.digibuc.ro
126
CARTE 1 II.
FAMILIA
membru al familiei si va avea religia acestia. Si astf el sclavul asista la rugäciuni i impärtäsea si dânsul särbätorile 1. Cäminul Il proteguia; religia zeilor Lari Ii apartinea ca i stäpânului säu2. De aceia sclavul trebuia sä fie inmormântat In locul rezervat pentru inmormântarea familiei.
Dar, prin chiar faptul c. servitorul dobindea cultul
dreptul de a se ruga, îi pierdea libertatea. Religia era an lant care-I retinea. Era legat de familie pentru toatä viata i chiar dincolo de moarte. Stäpânul Il putea face sä, iasä din sclavia de rând §i sä-1 trateze ca ora liber. Dar servitorul nu päräsea pentru aceasta familia. Cum era legat de dânsa prin cult, nu putea sä se despartg, de dansa decât In chip nelegiuit. Sub numele de libert sau client, continua sä, recunoaseä, autoritatea sefului sau patronului si nu inceta s aiba obligatii fatä, de dânsul. Nu se Asätoria decât cu autorizatia stapdnului $i copii cari se nästeau oontinuan sä, se supunä 3.
Se forma astfel, In sânul marii familii, un anumit numär de mici familii cliente $i subordonate. Romanii atribuiau lui Romulus stabilirea clientelei. ca $i cum o institulip de natura aceasta putea fi opera unui ora. Cliedela 1.ristot. Economiques, I, 5: Mai mult pentru selavi deettt pentru persoanele libere trebuie sii se indeplineascit saerificiile si sIrlaKtorile". Cicero, De Iegibus, II, 8: Ferias in famutis habento. In zilele
de skbItoare era intcrzis 91 se puna selavul la munerb (cie., Dc legib., II, 12). 2 Cicero, De legib., II, 11: Neque ea, quae a majoribus prodita
-est quum dominis tum famulis religio Larum, repudianda eat. Selavul putea sI indeplineasel chiar actul religios in numele stuípnu1ul eau ;
Caton, De re rustica, 83.
3 Asupra obligatillor celor liberati in Dreptul roman, vezi Digeste, XXXVII, 15, De jure putronatus; XII, 15, De obsequiie parentibus -et patronis praestandis; XIII, 1, De operis tibertorum. Dreptul groc, in ceeace prive-;;to pe eel liberati 11 clientela, s'a transformat
mult mai curand cleat dreptul roman. De acela no-au si rmLs foarte putine tiri despre veehea conditie a acestor clase; vezi
totuli Lysias, in Harpoeration, la cuviintul arcoatiatev, Chrysippus, in Athena, VI, 93 i un pasagiu curios al lui Platon, Legile, XI, p. 915. RezuIt c cel liberat area totdeanna datorli fatil, de veehlul
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA
12 7
e mai veche cleat Romulus. Dealtminteri a exists.* pretu-
tindeni, in Grecia ca i in Italia Nu cetatile au stabilit-o §i reglementat-o; dimpotrivri, cum vom vedea mai departe, ele au micsorat-o si distrus-o. Clientela e o institutie a dreptului easnic si a existat in familii inainte de a fi cetriti. Nu trebuie judecata", clientela timpurilor antice dupa clientii pe care-i vedem in timpul lui Horatiu. Clientul fu multä vreme un servitor legat e laraurit aceasta de patron. Dar atunci era ceva care constituia demnitatea sa: avea drept la cult i era asociat religiei familiei. Avea acelas altar, aceleasi särbaori, aceleasi sacra ea si patronul sriu. La Roma, pentru a arata aceast6 emunitate religioas`a, lua numele familiei. Era considerat drept membru prin adoptie. De aici o legaurA stransa o reciprocitate de datorii intre patron si client. Aseultati vechea lege romana: Dad patronul a cauzat supdrare clientului sau, s5, fie blestemat, sacer esto, sri moarrt" 2. Patronul irebuie s proteguiasd clientul prin toate mijloacele si toate fortele de care dispune, prin rugAciunea sa ca preot. prin lancea sa ea risboinic, prin legea sa ca judedlor. târziu, &And justitia cetritli va cheina pe client, patronul va trebui sg-1 apere; va trebui sg-i fad eulioseut formulele misterioase ale legii, care-1 vor face sä-si castige eauza s. Cineva putea sii nArturiseasert lu justitie contra unui cognat, nu putea s'o fad, contra unui client 4; §.1 vor continua sg, se considere datoriile d-
tre clienti ea Inuit deasupra datoriilor fatrt de eognati 5. Deee? Pentrud, un cognat, inrudit numai prin femc i. nu-i o rudri i n'are parie la religia familiei. Clientul, din Cliente15. la Sabini (Titu-Liviu, II, 16; Denys, V, 40); la Etrusti (Denys, IX, 5); la Greet, noç akyivothv w 21.ncdov (Denys, II, 6). 2 Legea celor XII Table, eitatl de Servius Ad.-.1En., VI, 609; Cf. Aut fraus innexa clienti. Asupra datorillor patronilor, vezi Denys, II, 10. I Clienti promere jura, Horatiu, Epistoles, II, 1, 104. Cicero, De orat., III, 33. 4 Caton, ln Aulu Gelu, V, 3; XXI, 1: Adversos cognatos pro cliente testatur; testimonium adversus clientem nemo dieit. 6 Aulu-Gelu, XX, 1: clientem tuendurn esse contra cognato. 1
www.digibuc.ro
CARTEA II.
FAMILIA
contra, are comunitatea cultului; are, oricât de inferior este, adevärata rudenie, care constä, dupg, expresia lui Platon, In adorarea acelorasi zei casuici. Clientela este o legâturg, sfântg, pe care a format-o religia i pe care nirnic n'o poate rupe. Odatâ client al unei familii, nu te mai poti despârti de dânsa. Clientela acestor timpuri primitive nu-i un raport voluntar i trecAtor Intre doi oameni; este ereditafl; esti client prin datorie, din tatg, In fiu 1. Se vede din toate acestea ca familia timpurilor celor mai vechi, cu ramura sa principard i ou ramurile sale secundare, cu servitorii i clientii, putea sit formeze un grup de oameni foarte numerosi. 0 familie, gratie religiei oare-i mentinea unitatea, gratie dreptului sdu privat, care o coa indivizibilit, gratie legilor clientelei, care retinea pe servitori, ajungea sit formeze In cele din urmâ o societate
foarte intins6, al cârui sef era ereditar. Dintr'un nu-
in-ár indefinit de societa"ti de natura aceasta pare sâ fi
fost compus6 rassa arioâ timp de un lung numgr de secoli. Aceste mii de mici grupe truujan izolate, având Acest adevgr, dupg, pgrerea noastra, reese cu prisosinta din douit
cazuri cari ne sunt raportate, unul de Plutarc, altul de Cicero. C. Herennius, chemat ea martor contra lui Marius, deelarg cg-i potriva regulelor vechi ea un patron sa marturiseaseg contra clientului sgu; gi deoareee probabil lumea se mira crt Marius, care fusese tribun, sg fie califieat client, adguga cg In adevgr Marius familia sa erau din vechi clientii familiei Herennius". Judecatorii
admiserg scuza, dar Marius, caruia nu-i convenia sg fie redus la aceastg situatie, rgspunse cg in ziva In care fusese ales Intr'o magistraturg, fusese liberat de clientell; ceiace nu era In totul ade-
vgrat, adaugg istoricul, cgei nu orice magistraturg libereazii, de con-
ditia de client; numai magistraturile curule au acest privilegiu" (Plut. Vie de Marius, 5). Clientela era deci, afarg de aceastg unici exceptie, obligatorie i ereditarg; Marius o uitase, Herennius Il aducea aminte. Cicero mentioneazg un proces care s'a desbgtut in timpul sgu intre familiile Claudius gi Marcellus; eei dintii, eu titlu de gefi ai gintei Claudia, pretindeau, in virtutea dreptului veehi, eit Marcelii erau elienii lor; zgdarnic erau acegtia de doug secole in primul rang In Stat: Claudii persistan sg misting elt legatura clientelei nu putuse fi sfaritmatg. Aceste doug fapte seg.pate uitgrii ne permit sa judecam ce era clientela primitivg.
www.digibuc.ro
»GEMS" LA ROMA
129
putine raporturi Intre dânsele, neavând nici o nevoie mlele de altele, uefiind unite prin nici o legAturg, nici re-
ligioasO, uici politia, având fiecare domeniul slu, conducerea sa interna, zeii sgi.
390,3. -- biblioteca tniversitara. VoL VI
www.digibuc.ro
9
www.digibuc.ro
CARTEA III CETATEA CAPITOLUL INTAIU
Fratria §i curia; tribul N'am prezentat pan/ aid si nu putem prezenta Inc/ nici o data. In istoria acestor societati antice, epocile se pot mai u§or insemma prin succesiunea ideior si a institutiiler decat prin aceia a anlior. Studiul vechior reguli ale dreptului privat ne-a facut intrevedem, dincolo de timpurile cari se numesc istorice,
o perioada de secoli, in timpul carora familia fu singura form/ de societate. Aceasta familie putea atunci sá contin/ in largul sau cadru mai multe mii de fiinte umane.
Dar in aceste limite asociatia umang, era Incá prea
stramtä,: prea stramta, pentru nevoile materiale, eaci era greu ca aceastä familie sá facá fata tuturor imprejuarilor vietii; prea stramta," si pentru nevoile morale ale naturii noastre, cáci in aceastá mica lume, am. vazut cat de insuficienta era intelegerea divinului i morala cat de necomplecta.
Micunea acestei societati primitive raspundea perfect micimei ¡deli ce-si facuse despre divinitate. Fiecare fa, milie avea, zeii sai §i omul nu concepea si n'adora decat divinitále casnice. Dar el nu putea sá se multumeascá multa vreme cu acesti zei Old de dedesubtul niveluhii pe care-I putea atinge inteligenta sa. Daca-i trebuiau inert multi secoli pentru a ajunge sa-si reprezinte pe Dumincomparabilá, infinita, eel punezeu ca o flint,/ t-in trebuia sá se apropie pe nesinitite de acest ideal, ma-
www.digibuc.ro
1 62
CARTEA HI.
CETATEA
rind din epod, in epod., conceptia sa i lärgind putin cite putin orizontul a eärui linie desparte pentru draisul fiinta divina de lucrurile pamânteiti. Ideia religioasä i societatea umana aveau deci sä creaRA In acela§ timp. Religia casnieä interzicea ea (Iona f amilii sä se amestece i s. devinä una. Dar era posibil ea mai multe fa-
färä a sacrifica nimic din religia lor particularä, sä se uneascä, eel putin pentru celebrarea unui alt cult, care sä le fie comun. Tocmai ceeaee se intAmplä. TJn anu-
mit numár de familii formarä o grupä, pe care limbo, gread, o numea o fratrie, limba latinä o curie'. Exista care intro familiile unei acelea§i grupe o legäturä de na-
§tere? E imposibil s'o afirmäm. Ceeace-i .igur e c aceastä asociatie nong nu s'a fdeut färá o anumitá rárgire a ideii religioase. Chiar In momentul In care se vnirei, aceste fa,milii concepurä o divinitate superioará divinitátilor kr easnice, care le era comma tuturor, i care veghea asupra grupului Intreg i ridicar5, un altar, aprinsera', un foc sacru i instituirä uni cult'.
Nu exista curie sau fratrie care sä
fi avut al-
Acest mod de naltere al fratriet este clar indicat fntr'un curios t. II, p. 238); dup ce-a Torbit de cultul familiei, care nu se comunica nici
fragment a lui Dicéarc (Fragm. hied. gr., ed. Didot,
prin cristitorie. adaugrt: Et&pa 'CC; "Stay' ispcby v.otcovvicii otívoloç
cppcmpiav dio6p.aCov. Fratrille sunt semnalate in Homer, ca o institutie comunit Greciei; Iliada, II, 362: xpIv' avipaç %at& priXa, ivrre4 (pkTpaS, 'ATattitt.voils. di; ypfrcril tfp&rprrpty &p+av, tp5).a ai tptD,oeç.
Pollux, III, 52. 43pa.tpiaL any `6novasza, %al iv Exacsvg Tocicsowtri. Demosthene, In Macartatum, 14; Isen, De Philcet. hered.,
Erau fratrii la Teba (seollastul din Pindar, Team., VI, 18), la Corint (ibid. Olymp., XIII, 127); In Tessalia (ibid. /Ohm , X, 85); la Neapoli (Strabon, V, p. 246); In Creta (Boeckh, Corp. inecr., No. 2555). Catty& istoriel ered c eui;n1 din Sparta corespund en fratrille din Atena. Cnyintele fratrie 1 curie erau socotite ca sinonime; Denys din Hallearnas (II, 85) 0 Dion Cassius (frag. 14) le tradue 10.
unni prin altul.
2 Demosthene, in Ilfacart., 14 II Iseu, de Apollod. hered., mentioneaa, altarul fratriel Ii sacrificiul care se facea. Cratinns (In Athénée,
XI, 3, p. 460) vorbeste de zeul care prezic1eaz1 fratria, Zak cppa. Tiquov Pollux, III, 52: esol ppiecptot. Tb tspbv iv oov41suav cppeottops;, ppemptov imasito, cppeccpto;
www.digibuc.ro
Eluop.irri 'col; ypevcoppt.
FRATRIA $1 CURIA
133
tarul §i zeul situ protector. Actul religios era de aceias nalturg cu cel sgvârsit in familie. Consta dinteo -cing co-
mung; hrana fusese preparatg chiar pe altar si era prin urmare si ea sac* in timpul când mâncau recitau câteva ruggeiuni; divinitatea era de fa i primea partea sa de mâncare si de Muturgi. Aceste ospete religioase ale curiilor dginuirg mult timp inog la Roma; Cicero le mentioneazg, Ovidiu le descrie 2. In timpul lui August ele îi pgstraserg incg toate formele lor antke. Am vgzut, spune un istorio al timpului, in aceste lgeasuri sfinte, prânzul preggtit inaintea zeului; mesele erau de lemn, dung obiceiul eclor vechi, si vasele eran de pgmânt. Alimentele erau: pftine, präjituri faicute din Min g. si câteva fructe. Am vgzut cum se faiceau libatiunile; ele nu cgdeau din
cupe de aur sau argint, ci din vase de argilg; si am admirat pe oamenii timpurilor noastre cari au rgmas eat de eredinciosi riturilor i obiceiurilor pgrintilor lor". La Atena, lin zile de sgrbgtoare ca: Apaturies sau Thar-
gelies, fiecare fratrie se intrunea in jurul altarului sgu.
se sacrifica o victimg: carnea, friptg, pe focul sacru era impgrtitg intro toti membrli fratriei, chri ayeau. mare grijg ca nici un strgin sg nu participe 4.
Sunt obiceiuri cari au durat pang in ultimele tim-
puri ale istoriei grecesti i cari aruncg oarecare lumin asupra naturei fratriei antice. Astfel, vedem cg
cDpercpiamc asInva (Atheruk, V, 2); Curia lea mensae (Festns p. 64). 2 Cicero, De orat., I, 7: dies curiae, convivium. Ovidiu, Fast. VI, 305. Denys, II, 65. 8 Denys, II, 23. Orice s'ar spnne, se introduseserlt totusi citteva schimbki. Prinzurile curiel nu eran deckt simple formalitXti, bune pentrn preoti. Merabrii curiei se dispensau Immures si se rKspindise obiceinl de a inlocui prinzul coraun printr'o distribuire de bani alimente; Plant, Aultdaria, V, 69 si 137. 4 Then, de Apollod. Tiered., 15-17, descrie unul din aceste pritnzuri;
&lures (de A8t/pk. Tiered., 33), vorbeste de un om care iesind In urma unei adoptiuni din fratria sa, era socotit drept un strKin gi fn zadar ar fi venit el la fiecare prinz sacra; nimeni nu i-ar fi dat din carnea victiraei. Cf. Lysias, Frogm., 10 (ed. Didot, t. II, p. 255): un orn nliscut din plirinti stAini se alitturX unei fratri3, orice atenian va putea su-1 dea fn judeeate.
www.digibuc.ro
134
CARTEA 1H.
CETATEA
timpul lui Demostene, pentra a putea face parte dinteo fratrie trebuia sg. Iii ngscut dinteo dtsgtmie legitimg Intr'una din farailiile care o compuneau. Cgci religia fratriei, ea 6 aceia a familiei, nu se tramsmitea decfit prin sânge. Tângrul atenian era infgtisat fratriei de cgtre tatgl sau, care jura c Ii edte fia. Admiterea avea loc sub o formulg. religioasg. Fratria sacrifica o victirag li frigea carnea pa altar; toti membrii erau de fatg. Da,C6 acestia nu voiau sg admitg pe noul sosit, a§a cum aveau dreptul sg facg, atunci carnea trebuia sg fie luatg de pe
altar. Dad, ei nu fgceau aceasta si dacg dupg ce era
friptg, 1mpg4eau cu noul vetht carnea victimei, tg,ngrulj. era admis i devenea irevocabil membru al asociatiei Ceia ce explicg aceste obiceiuri e faptul cg cei veehi cre-
dean cg mice hrang preggtitg pe un altar si Impgrtitg Intre mai multe persoane, stabilea Intre ele o leggturg imposibil de desfgcut i o leggturg sfântg care nu inceta decat odatg cu viata 2. Fiecare fratrie sau curie avea un sef, curion sau fratriarch, a cgrui functie principalg, era sg, prezideze sacrificiile. Atributiile sale fuseser g. poate, la origine, mai latinse. Fratria avea Intrunirile sale, delibergrile ' Demostene, in Macartatum, 13-15. Iseu, de Philoct.hered., 21-22; IM Cironia hared., 18. Amintim c o adoptie regulaa produeea intotdeanna aceleali efecte ca I filiatiunea legitimX Eti a H. tinea local. 3 Aceastli. credIn tii. este principal ospitalitlitii entice. Nu intait in
sablectul nostra descrierea acestel curioase institutii. S spanem unmet cg. religia a jucat un mare rol. Omal care realise IA ajung4 in sânul unei farnilii nu mai pates fi socotit ca nn strXin; devenise itpiatto; (Sophoele, Trull/en., 262; Earipide, Ion, 654; Eschyle, Eumrnidee, 577; Thucydide, I, 137). Acela care se implirtitlise din prinzal sacra riimânea pentra toldeauna in comanitate
en gazda sa; pentra aceasta Evandru le spune Troientlor: Communem vocate Delon. (Virgil, Eneida, VIII, 275). Alai se vede nn exempla
din aeeia ce e intetdeanna nelogic in sufletal omenesc: religia casnia nu-1 flicatrt pentra strAini; prin urmare ea 41 respinge; dar
tot pentru aceleaqi motive strginul, eare-i odatil admis, este cu alit mai malt consfintit. De indatit ce s'a atins de focal sacra, trebuie neapArat al& inceteze de a mai fi nn strXin. Acelag principin care 41 Indeptrta ieri, cere ca astliast gi pearu totdeanna s devin4 membrn al familiet,
www.digibuc.ro
FRATRIA
1 CURIA
135
sale si putea da i hotgriri
dânsa oa si familia aveâ un zeu, un cult, un sacerdotiu, o justitie, un verngmânt. Era o micg societate, exact dupg modelul familiei.
Asociatia continng sg creascg in chip natural si dupg acelas model. Mai multe curii sau fratrii se gruparg, formarg un trib. Acest cerc nou îi avu la rânda-i religia sa; in fiecare trib era un altar i o divinitate protectoare a Zeul tribului era de obiceiu de aceias naturg ca i acel
al fratriei sau acel al familiei. Era un ein divinizat, un erou. Tribul Ii lua numele dela dânsul: de aceia
G-recii Il numesc erou eponym. Era sgrbgtorit in fiecare an la o zi hotgritg. Partea principalg, a ceremoniei reliJ gioase era un ospgt la care lua parte intreg tribul 3. Tribul, ca i fratria, avea adungrile sale si dgdea
hotgriri cgrora trebuia sg se supung toti raembrii Avea i un tribunal si dreptul de a irapgrti dreptate intro membrii sgi. eful era numit, tribuirus, IDDX0Occa--
Xsin t. Din ceia ce ne-a mai rgmas din institutiile tribului,
se vede crt la origing fusese constituit pentru a fi o societate independentg, ea 0 cum n'ar mai fi existat nici o putere socialg cleasupra sa5. Despre curio sau magister curiae, a se vedea Denys, II, 64; Varron, De ling. at., V, 83; Festns, p. 126. Fratriarenl e mentionat tn Demostene, in Eubui., 23. Deliberarea si votul sunt descrise tn Dem., in Macart., 82. Mai =tile inscriptii contin deerete date de fratrii; a se vedea Oorpus jeer., attic., t. II, Ed. Köhler, nos. 598, 599, 600. a ctIoXítuv Oscilv irp& (Pollux, VIII, 110). (I)Larctx& 3617CYCL (Athenée, V, 2); Pollux, III, 67. Demostene
in Boeot., de nom., 7. Despre cele patru vechi tribmi Ateniene raporturile lor en fratrille i 'Own, vezi Pollux, VIII, 109-111, gi Harpoeration, V° Tpi.vroç, dupe, Aristot. Existenta vechilor trlburi,
In numlir de trei san patru, e un fapt comun tuturor cetltilor grecestl dories sau lonice; Iliada, II, 362 O 668; Odiseea, XIX, 177; Herodot, IV, 161; V, 68 si 69; vezi Ot± Müller, Dorier. t. IT, p. 75. Trebue sit se feel o deosebire Intro triburile religioase mele timpuri i triburile locale ale timpurilor posterioare; voni raven/ mal tArziu. Numal prImele aunt in report en fratrille 4 Pollux, VIII, 111. Cf. Aristot, fragment citat de Photius, V°. 5 Organizatia politie. I reflgioas a eeler trei tribnri primitive din Ro.na'a Igsat pntine urmelin documents. Toece se Ole, 0 el
www.digibuc.ro
130
CARTEA III.
CETATEA
CAPITOLUL II
Noui credinte religioase 1° Zeii naturei fizice
Inainte de a tree() dela formarea triburilor la nagterea cetätilor, trebuie s mentionäm un element important din viata intelectualä a acestor populatii antice. Atunci câncl am cercetat cele mai vechi creclinte ale acestor popoare, am gAsit o religie care avea drept obiect strämosii i drept simbol principal focul sacru din cg-
min; aceastä credintä a constituit familia si a stabilit
primele legi.
Aceastä rassä, a mai avut insä, in toate ramurile sale si o altä religie, aceia ale &Axel figuri principale au fost Zeus, Hera, Athena, Junona, religia Olimpului helenic si a Capitoliului roman.
Din aceste douä religii, prima Ii gäsea zeii in sufletul omeinesc; a doua vi-i lua din natura fizic. Deed sen-
timental fortei vii si al constintei pe care o poartä Infr'ânsul i-a inspirat omului prima ideie de divinitate, i earel coplevedema imensitätei tare-1 înconjoar rste, dada un alt curs sentimentului gu religios.
Omul primelor timpuri era vecinic In prezenta naturei; obiceiarile vietei civilizate nu puseser încä o stavilä intre naturä i ora. Privirea sa era desfätatä de frumusetea sau minunniä de märetia naturei. Se bucnra de luminä, se speria de Intuneric, i când vedea revenind sfânta lumin'ä, a cerurilor" 1, simtea recunoetintä. Viata sa era in mlitnile naturei; astepta norul binefätätor de emu compuse din curii i fientes i cit fiecare din ele ayes un tribunt18. Numele lor de Ramnes, Titles, Lueeres s'au conservat, cum efteva ceremonii ale eultului. De altfel aceste triburi formau
corpuri prea considerabile, fncit ceatile au flcut tot posibilul
sit
le slAbeaseK qi sit le ia independents,. Plebeil deasemenea au lucrat la distragerea bor. ' Sophoele, Antigona, v. 879. Veda lele exprimit adeseori aceiaqi idea.
www.digibuc.ro
NOUI CREDINTE RELIGIOASE
137
care clepindea recolta; se temea de furtuna care ar fi putut sa-i distruga munca i nadeldea unui an intreg. Simtea n oHce moment slabiciunea sa i nemasurata for% a tot ce-1 Inconjura. Simtea intotdeauna un amestee de ve-
neratie, de dragoste si de spaima, pentru puternica
natura. Acest sentiment nu 1-a condus indata la conceptia unui Dumnezeu unic, stapânind intreg universul..Ideia de univers nu exista Inca, pentru dânsul. Nu stia c pamântul, soarele, astrele nu sunt decât Oat ale unui singur corp; nu-i venea in gaud c ele ar putea fi conduse de o aceias
Fiinta. Dela primele priviri pe cari le-a aruncat omul asupra lumei exterioare,
inchipuit-o ca un f el de re-
publica confuza, in care forte rivale se rasboiau Satre ele. Judeca lumea exterioara dupa el insusi, si cum el se simtea o persoana liber, vedea de asemenea in fiecare parte a creatiei, in pamânt, in arbori, in nori, in apa fluviului, in soare, tot atâtea persoane asemanatoare lui; le atribuia gândire, vointa, putere de deliberare; le simtea
atot puternice si cum era supus influentii lor, îi mar-
turisia dependenta; le ruga i le adora; îi facu zei dinteinsele. Astfel, la aceasta rassa, ideia religioasa se prezint6 sub doua, forme foarte deosebite. Deoparte, omul leaga ideia de divin de principiul invizibil, de inteligenta, de ceia ce intrezarea din suflet, de eel% ce simtea sfânt in el. De alta parte, aplica ideia de divin obiectelor exterioare pe cari le contempla, le inbea sau de cari se temea, agentilor fizici, cari erau stapânii norocului i vietei sale.
Aceste doua ordine de credinte dadura loc la doux religii, pe cari le vedem durând tot atat timp cat i so-
,
cietatile grece i romarne. Aceste doua credinte nu s'au razboit: au trait chiar foarte bine împreun i si-au impr-
fit stapânirea asupra omului; nu s'au confundat insa ni-
ciodata. Au avut intotdeauna dogme cu totul deose-
bite, adeseori contradictorii, ceremonii si practici cu totul diferite. Cultul zeilor Olimpului i acela al eroilor i al
manilor n'au avut niciodata nimie comun intre ele. Din aeeste doua religii, nu se poate ei care a foat cea mai www.digibuc.ro
138
CARTEA
CETATEA
veche; nioi n'am putea spune care a lost anterioara celeilalte; ceiace-i sign; e c um, din ele, aceia a mortilor, fünd fixata dintr'o epoca foarte indepartata, a ramas Intotdeauina neschimbata In practica, pe dud dogmele s'an sters facetul cu incetul; cealalta, aceia a naturei fizice, a fost mai progresiva i s'a desvoltat liber in decursul timpului, moclificandu-si ou Incetul legendele doctrinele i marindu-si mereu autoritatea asupra omului. 2° Raportul acestei religii cu desvoltarea sockumane
S'ar putea crede ca primele rudimente ale acestei religii a naturei au fost foarte vechi; sunt poate tot atat de vechi cat i cultul stramosilor; cum ea raspundea Ina unor
conceptii mai geaerale si mai fnalte, Ii trebuia mult mai mult timp pentru fixa o doctrinä. precisa 1. Ceia ce-i foarte sigur e c'a, nu s'a produs inteo zi i ea nici n'a esit facuta gata din creerul omului. Nu se vede la origina acestei religii nici un profet, nici un corp de pre-
Nascu In diferite inteligente prin un elect al fortei lor naturale. Fiecare a ta'urit-o In felul sau. Intre toti
acesti zei, nasculi din minti deosebite, au fost i asemanari, cci ideile se formeaza, la ora dupa un mod aproape uniform; a lost lns i o foarte mare varietate, caci fiecare minte era fauritoarea zeilor sai. A rezultat de aci faptul c religia a fost nault -Limp confuz i zeii sai au fost nenumarati. Totusi, elementele cari putean fi divinizate, nu erau prea numeroase. Soarele care fecundeaza, pa'mantal care hraneste norul, rand pe rand binefacator sau funest, acestea erau principalele puteri cari ar fi putut fi zeifiE nevole oare s mai amintim toate traclitine grace sau italice care fkean din religia lui Jupiter o religie nou l relativ recentA? Grecia t Italia pstraserit amintirea unni timp in care socleatile umaue existan i nand aceastit religie nu era formatil inca. Ovid, Fast., II, 289; Vìrgilin, Georg., I, 126; EscliyL Eumenides; Pausanias, VIII, 8. Se pare c la Indieni Pitris au fost anteriori Doves.
www.digibuc.ro
NOD( CREDINTE RELIG1OASE
139
cafe. Din fiecare element din acestea insg, au esit mii de zei. Cgoi acelas agent fizie, privit sub aspeete diferite, a primit diferite nume din partea oamenikr. Soarele, de pildg, fu numit aci Heraeles (eel glorios), acolo Phoebus (strgkeitorul), aiurea Apo llon (eel care goneste noaptea si. rgul); nnii 11 numirg fiinta eea mai lug ltatg (Hype-
rion), altii mântuitorul (Alexicacos); si cu timpul grupärile de oameni cari au dat aceste nume diferite astrului strälueitor, nu mai recunoseurg eg, au acelas zeu.
De fapt, fiecare oro nu adora deeât un numgr f carte restrâns de divinitäti; zeii unuia Insg, nu pureau a fi si
zeii celorlalti. Numele puteau sä, fie asemängtoare, multi oameni au putut sä, dea zeului kr numele de Apo lo sau de Hercule, egoi aceste cuvinte apartineau limbei uzuale
si nu erau deeât adjective cari desemnau Fiinta diving prin unul sau altul din atributele sale cele mai importante. Sub acelas nurne 'MA, diferitele grupe de oameni nu ar fi putut crede eg era un singur zeu. Se socoteau mii de Jupiter diferiti; erau o multime de Minerve, de Diane, de Junone, cari semAnau foarte putin. Fiecare din aceste conceptii, fiind formate de activitatea liberu a fiecgrui spirit e fiind. Intruatva proprietatea sa, de s'a Intämplat ca acesti zei sg fie multg vreme independenti unii de altii si fiecare din ei sä. albg legenda sa particularg si cultul sun 1. Fiind prima aparitie a acestor eredinte, datând din o epocg &And oamenii trgiau Ind, In starea de familie, aeesti
zei noi au avut mai intgiu, ea si demonii, eroli e larii, ca-
racterul de divinitate easnieg. Fiecare familie 1i f gurise zeii sgi si fiecare li pgstra pentru sine, ca pe niste proteetori, ale cgror binefaceri nu voiau sä, le Imperil'," en sträinii. E o ideie care apare adeseori In imnurile din Veda; si nu Incape Indoiala cg ea n'a fost si In spiritele Arilor
Daell, se intimpla adesea ea mal multe nume sN. represinte o &colas clivinitate eau o metes coneeptie a spiritultd, se intiimpla ill invers ea un ;malts nume sit aseundli adeseori divinititti foarte desebite: Poseidon Elipplos, Poseidon Phytalmios, Poseidon Erechtelon Poseidon Egeeanul, Poseidon Heliconianl, eran zei diverqi, earl nu aveau niei aeeleasi atribute, tad &Masi adoratori. 1
www.digibuc.ro
140
CARTEA III.
CETATEA
din Occident, ea'ci a 16.sat urine vizibile in religia bor. Pe milsufal ce o familie, persocnificând un agent fizic, creia un zeu, ea U. asocia c`áminului Au, 11 numka printre penatii sk i adgoga pentru el câteva cuvinte in formula sa de rueciune. Pentru aceste motive intâlnirn adese la cei vechi expresii ea aceasta: zeii cari sgräsluiesc laugh' egminul meu, Jupiter al focului meu sacru, Apo lon al pg.rintilor Te conjur, spune Tecmes lui Ajax, in numele lui Jupiter care s616,slueste 1âng5, focul t6u sacru".
Medeea veijitoarea, spune in Euripide: Jur pe Hecata, zeita, stäpâna mea, pe care o venerez si care locuieste sanctuarul aminului meu". and Virgil descrie ceia ce era mai vechiu in religia Romei, Il aratg pe Hercule aso-
ciat cminului lui Evandru i adorat de acesta ca o divinitate casnicl.
De aci au pornit miile de culturi locale intre cari nu s'a putut stabili niciodatA unitatea. De aci acele lupte ale zeilor, de cari politeismul este plin i cari reprezint6 luptele familiilor, cantoanelor sau oraselor. De aci, in sfârsit, acea multime nesfarsit6 de zei i zeite, din care de sigur ch nu cunoastem decât foarte putini: caoi multi au pierit fkI a räsa nici amintirea numelor lor, pentruc . familiile cari Ii adorau s'au stins sau orasele cari le p6strau cultul au fost distrnse. A trebuit mult timp pânS, ce zeii s 4.96, din siLnul familiilor cari i-au conceput cari Ii priveau ea patrimoniul bor. Se stie chiar Ca' multi
dintre ei nu s'au liberat niciodag., de aceste legguri
casnice. Demeter din Eleusis a Ames zeitatea particular6 a familiei Eumolpizilor; Athena de pe Acropolea Atenei apartine familiei Butazilor. Potitii la Roma aveau un Hercule i Nautii o Minervl 2. Sunt multe motive sK credem c eultul Venerei a fost mult timp in familia cX acast6, zei% n'a avut cult publiç in Roma. 'Eano5xot. lepiaTtot, ewrpgen. c0 k p.bç Zek, Euripide, Hecuba, 345; Medeea, 395. Sophocle, Ajax, 492. Virgille, VIII, 543. Herodot, I, 44. 2 Titu-Livin, IX, 29: Poiiiii, ores cujus familiars fueras sacerdottum Herculis. Denys, II, 69. Tot ela familia Aereliu avea maid casnic_al Soarelni (Feetne V°, Aureliam, ed. Miller, p. 23).
www.digibuc.ro
Dit.W1 Lathinrqb
In decursul timpului se intampla ea zeitatea unei familii, astand un mare prestigiu asupra imaginatiei oamenilor i parka puternica In raport cu prosperitatea acelei familii, intreaga cetate s vrea s'o adopte aducg, un cult public, pentru a-i obtine favoarea. Asa s'a intamplat cu Demeter a Eumolpizilor, au Atona Butazilor, eu Hercule al famiiei Potitii. Cand Ins g. o familie cousin-41a sd-si impartg, astfel zeul, ea îi pastra eel putin sacerdotiuL Putem observa c demnitatea de preot,
pentru fiecare zeu, a fost mult timp ereditard si nu a putut esi din oarecari familii'. E ramasita unui timp and Risk, zeuLl era proprietatea acestei familii, nu o proteja decât pe ea si nu voia sa fie servit decât de dânsa.
Se poate deci spune ca aceasta a doua religie a fost la unison cu starea sociala a oamemilor. A avut drept leag.n fiecare familie si a ramas mult timp Inchisa In acest strîmt erizont. Ea se preta isä maibine du:at cultul morprogresului viitor al asociatiei umane. De fapt, stra-
mosii, eroii, manii, erau zei cari prin insäsi esenta kr nu puteau fi adorati deeât de un foarte mic numar de oameni i cari stabieau pentru totdeauna nepgtrunse Unii de
democratie intro familii. Religia zeilor naturei era un cadru mai larg. Nici o lege riguroasa nu oprea propagarea acestor cúlturi; nu intra in natura intima a acestor zei conditia ea sä, nu fie adorati decat de o familie respinga pe sträini. In fine oamenii trebuiau s ajunga pe nebggate de searad sg, observe ea', Jupiter adorat de o familie era In fond aeeias fiinta sau aceias conceptie ea
si Jupiter adorat de o alta; ceia ce era imposibil s.
creada despre doi Lari, doi stramosi sau doug, focuri sacra. ' Herodot, V, 64, 65; VII, 153; IX, 27. Pindar, I8thrn., VlI, 18. Xenofon, Hellen., VI, 8. Platon, Legi, VI, p. 759; Banchetul, p. 40. Pintarc, Menu, 23; Viqa a zece oratori, Lycurg, c. 11. Phi lochor, fragm. 158, p. 41. Diodor, V, 58. Pansanias, I, 37; IV, 15; VI, 17; X, 1. Apollodor, III, 13. Justin, XVIII, 5. Harpocration, V. 'Etso600ráaat, Eövstaat. Cicero, De divinatione, I, 41. Strabon, IX, p. 421; XIV, p. 634. Tacit, Anna lee, II, 54.
www.digibuc.ro
142
CARTEA III. ---- CETATEA
SA, adAogg,m &A aceastri religie nouä avea cleasemenea
si o altä. moralg.,. Ea nu se mIrginea srt-i arate omului datoriile fa.miliei. Jupiter era zeul ospitalitAtii; din partea sa veneau strAinii, cersetorii, venerabilii sAraci", acei
cari trebuiau sä, fie tratati ca niste frati". Toti aeesti
zei luau adeseori ehipul uman si se arittau muritorilor. Uneori pentru a lua parte la, luptele si la bâtrtlii1e lor, adeseori insA, pentru a le propovAdui paeea si a-i invata sA se ajute unii pe altii. Pe mäsur g. ee aceastä, a doua 1.6ljg-1e merse desvoltân-
du-se, societatea a trebuit sA se mAreascA. Or, e foarte manifest faptul eil aceastA religie slag, la inceput, a luat apoi o mare extensiune. La origine, ea se adgpostise in familii, sub protectia focului sacru casnic. Acolo zeul cel nou obtinuse un mic loc, o miea ce//a, aproape de al-
tarul venerat, pentrua putin din respectul pe care oa-
menii II purtau focului saeru, sä se indrepte si care zeu. Putin câte putin zeul, luând mai multg autoritate asu-
pra sufletului, renuntA, la acest fel de tuteld; pârAsi focul casnic; avu o locuintä. a lui si saerificii cari ii furl proprii. AceastA locuintA. (vabc), dela vaEio, a
locui) fu cláditA, in chipul vechiului sanctuar; a fost, ea si mai inainte o cella fatg de un cgmin; cella InsA, s'a má-
rit, s'a infrumusetat si a devenit un templu. Facul sacru rAmase la intrarea casei zeului, dar pAzu foarte mie pe lânga, dânsa. El, care fusese principalul, rAmase numai accesoriu. IncertA, de a mai fi zeu si cobori la rangul de altar al zeuhzi, de instrument pentru saerificiu. Fu insArcinat sâ ardä carnea victimei si. sá poarte of randa cu rugAciunea omului &Are divinitatea majestuoasA a cárei sta-
tue rezida in templu. Când vedem aceste temple ridicându-se si deschizAn-
du-si portile In fata multimii adoratorilor, putem fi siguri cA, de mult6 vreme inteligenta umanrt si societhtea indepliniserá aceasta.
www.digibuc.ro
CETATEA SE FORMEAA
143
CAPITOLUL III
Cetatea se formeazi Tribul, intocmai ea familia ei fratria, era constituit pentru a fi un corp independe4t, deoarece avea un cult special dela care strAinul era exclus. OdatA format, nici o familie noua nu mai putea fi admisg. DouA triburi nu puteau s. se contopeaseg in unul singur; religia lor se opunea. Dar, dupa cum mai multe fratrii se uniserg intr'un trib, mai multe triburi puturA sä, se asocieze intre ele, cu conditia ca s'a" fie respectat cultul fieckeia din ele; in ziva in care se fAcu aceastA aliantA, cetatea luA Putin ne intereseazA sA cereetAm cauza, care determing,
Iiiai multe triburi vecine sá se uneascA. Uneori unirea fu
voluntarg, alteori fu impusä, prin forta superioarA a
unui trib sau prin vointa puternieä a unui ora; Ceia ce-i sigur, e cá legAtura nouei, asociatii, fu tot un cult. Triburile cari se gruparg pentru a forma o eetate,. aprinserä un foc sacru si-si d'aidurg, o religie comuná. Astfel, societatea umang,, in aceastä, rassä,, n'a crescut in forma unui cerc care se l'Argeste putin cate putin, má-
rindu-se din ce in ce. Dimpotrivä, mici grupuri constituite eu mult inainte, s'au contopit unele cu allele. Mai multe familii au format o fratrie, mai multe fratrii un trib,
mai multe tribufi cetatea. Familie, fratrie, trib, cetate sunt dealtminteri societáti exact asemánAtoare Intre ele s'au nIscut una din alta, prin o serie de federatii. arebuie chiar observat cä pe mäisurA ce aceste diferite
grupe se asociau astfel idtre d'ansele, nici una din ele nu pierdeà totusi nici individualitatea, nici independenta. De§i mai multe familii se uneau inteo fratrie, fiecare din ele rämânea constituiLA ea in epoca izolkii sale; nimie nu se schimba intrinsa, nici cultul, nici saeerdotiul, nici dreptul de proprietaite, nici justitia in'drag. Apoi se asociarä, curiile, dar fiecare isi pästra cultul, intrun:rile, dirbAtorile, seful. Dela trib se trecu la ce-
tate, dar triburile tottusi nu se disolvarg si fiecare din www.digibuc.ro
144
CARTEA HI.
CETATEA
ele continug sä. formeze un corp, aproape ea si cum
cetatca n'ar fi existat. In religie se pästrg o multime de mici culturi, deasupra cärora se stabili un cult comun; in politicA o multime de mici guverne continuarg sA functioneze i deasupra kr se ridicä un guvern comun. Cetatea era o confederatie. De aceia, ea fu obligatA eel putifn timp de mai multi secoli, sg respecte independenta religioasA i civilA a triburilor, curiilor i familiilor, nu avu la inceput dreptul s intervinä in afacerile particulare ale fiecgruia din aceste mici eorpuri. N'avea nimic de controlat in sAnul unei familii, nu putea s judece ceia ce se petrecea acolo; lase, tathlui dreptul de ali judeca sotia, fiul, clientul. Pentru aceasta, dreptul privet care se fixase la epoca izo1rii famiiilor, a putut s subziste in cetAti i s'a m.odificat foarte târziu. Acest mod de nastere a cetgtiior vechi este atestat de obiceiurile cari au durat foarte mult. Dad, observAm armata cetAtii, in primele timpuri, o gAsim impärtitä in triburi, in curii, in familii de asa f el, spune unul din cei vechi, ca luptAtorul sä aibg drept vecin in luptg pe acela cu caxe, in timp de pace, face libatia i sacrificiul la acelas altar" 2. Dacg privim poporul adunat in primele secole dela fundarea Romei, el voteazä pe curii i pe gentes 3. Dad, privim cultul, gAsim la Roma sase Ves-
tale, doug de fiecare trib; la Atena, arhontele face cea mai mare parte din sacrificii in numele cetätii in-
tregi, dar mai rAmân câteva ceremonii, cari trebuesc indeplinite in. comun de sefii triburilor 4. Astfel cetatea nu-i o adunare de e o confederatie- de mai multe grupe constituite inainte de dânsa pe cari le lasg sâ subziste. Se vede dela oratorii atici cii
fiecare Atenian face parte in acelas timp din patru societAti diferite; e membrul unei familii, unei fratrii,
' Homer, lliada, II, 362. Varron, De ling. lat., V, 89. La Atena
Arnase obiceiul de a a.ezm soldatil pe tribun i pe deme: Herodot, VI, 111; Iseu, De Meneelie hered., 42 ; Lysias, Pro Ilfantitheo, 15, 2 Denys din Halicarnas, IT, 23. 8 Aulu-Gelu, XV, 27. 6 Pollux, VIII, 111.
www.digibuc.ro
CETATEA SE FORMEAZ1
145
mini trib i unei cetäti. Nu inträ In acelas timp si'n aeeas zi in toate patru, ca Francezul care, din momentul nasterii, apartine In acelas timp unei familii, unei comune, unui judet, unei patrii. Fratria si tribal nu sunt diviziuni administrative. 10mul inträ, in epoci diverse In aceste patru societäti i ureä intrucâtva, dela una la alta. Copilul e prima twig In familie prin ceremonia religoasä, care are loc dupg, zece zile dela nastere. Câtiva ani mai tärziu inträ, In fratrie printr'o noul ceremonie, pe care am descris-o mai sus. Insfarsit, la vârsta de sa,iprezece sau saptesprezece ani, se prezintä pentru a fi admis in cetate. In aceastä zi, In fata unui altar si inairitea cärnurilor fumegânde ale unei victime, pronuntä un jurämânt prin care se angajeazä, intre alte lucruri, s respeete totdeauna religia cetätii Din aceastä zi e initiat
In cultul public si devine cetätean 2 Privind pe acest tânär Atenian, cum urea din treaptä, in treaptä, din cult In cult,
aveti imaginea etapelor prin care a trecut
odinioarg asociatia umana. Drumul pe care acest tânär e constrâns sä-1 urmeze, e acela pe care l'a urmat la inceput societatea.
Un exemplu va face acest adevär mai clan Ne-a rämas despre antichitätile din Atena destule traditii si apentru ea sä putem s, vedem destul de clar, cum s'a format cetatea atenianä. La originä, spune. Plutarc, Atica era divizatä pe familii 3. Câteva din aceste familii ale epocii primitive, cum sunt Eumolpizii, Ceeropizii, Gephyrenii, Phytalizii, Lakiazii, s'au perpetuat pânä'n epocile urmäteare. Atunci cetatea atenianä nu exista; dar fiecare familie, inconjuratä de ramurile sale mai mici si de elientii sai, ocupa un canton si träia acolo inteo independentä absolutä,. Fiecare avea religia sa proprie: Eu2 'Ap.ova, brcip tspino acd
tepec Tec rcempea TLAcw.
(Pollux, VIII, 105-106). 2 Iseu, De Cironie hered., 19; Pro Euphileto, 3. Demostene, In Eubulidem, 46. Necesitatea de a fi inscris intr'o fratrie, col putin in timpurile antice, inainte de a face parte din cetate, reese dintr'o lege citatit de Dinaree (Oratores attici, coll. Didot, t. II, p. 462, fr. 82). s KaTek TíV Plutarc, Teseu, 24; Ibid., 13. 93903.
www.digibuc.ro
Biblioteca Univer,itarl, Vol. VL
10
146
CARTtA III.
CETATEA
molpizii, stabiliti la Eleusis, adorau pe Demeter; Cecr& pizii, cari locuiau stânca pe care se va clädi mai târziu Athena, aveau drept divinitati protectoare pe Poseidon Atena. Alaturi, pe mica colina a Areopagului, zeul protector era Ares; la Marathon era un Hercule, la Prasies un Apol lon, um alt Apo lion la Phlyes, Dioseurii la Cephalos, i :tot asa in celelalte cantoane'. Fiecare familie, dupa cum avea zeul i altarul, avea deasemeni i seful sau. Cant]. Pausanias vizita Atica, gasi in micile burguri traditii antice cari se perpetuasera odata cu cultul; aceste tradiii il facura s afle c fiecare burg avusese regele sau inainte de domnia lui Cecrops la Atena 2 Nu era oare aceasta amintirea unei epoci indepa'rtate, and aceste mari familii patriarhale, asemanatoare clanurilor celtice, aveau fiecare seful lor hereditar, care era in acelas timp preot i judecätor? Aproape o suta, de miei societati, trkau deci izolate in tara, necunoscând in-
tre ele nici legatura religioasa, nici lee-Aura politica, având fiecare teritoriul sau, faandu-si adesea razboiu, fiind insfarsit asa de despartite uncle de altele, bleat easatoria dintre dânsele nu era totdeauna permisa. Dar nevoile sau sentimentele le apropiara. Pe nesimele se unira In mici grupe, &ate patru sau sase. Astfel,
gasim in traditii c. cele patru burguri din ampia Marathon se asocial% pentru a adora impreu.na pe Apollon Delfinianul; oamenii din Pireu, din Phaleron si din dou'd cantoane vecine, se unira la rândul lor i zidira in comun un tempul lui Hercule 4. Cu timpul aceasta sea de mici state se reduse la doug.sprezece confederatii. Aceasta
schimbare, prin care populatia din Atica trecu din starea de familie patriarhala la o societate ceva mai Intinsa, era atribuita de legenda sfor*ilor lui Cecrops; trebuie s. intelegem prin asta, e. aceasta transformare se termina in epoca in care se pune domnia acestui personagiu, I Pausanias, I, 15; I, 31; I, 37; /I, 18.
3 Pausanias, I, 31: T6v iv Tot; aílliotç apò St; &nil; 'CiÌÇ aixponoç ißauasiSorro. a Plutare, Teseu, 13.
cpdvat noXXobç
EL;
xai
4 Plutare, Teseu, 14. Pollux, VI, 105. Stefan din Byzant, V° ixsMENt.._
www.digibuc.ro
CETATtA.
E tornitAzA
147
adic5 spre secolul al saisprezecelea, inairite de 6ra, noastra. Se vede dealtminteri c acest Cecropg mia domnea decât asupra uneia din cele douasprezece asociatii, aceia care deveni mai târziu Ateria; celelalte unsprezece erau complect independente; fie care avea zeul protector, altarul, focul sacru, seful sau
Mai multe generatii trecura, in timpul cgrora grupa dobindi pe nesimtite mai multa impor-
Ceeropizilor
tanta. Din aceasta perioada a ramas amintirea unei hipte sângerânde,.pe care ei o sustinurä, contra Eumolpizilor din
Eleusis, si al cgrni rezultat fu c. acestia se supusera, cu singura rezervä, de a conserva sacerdotiul ereditar al divinitgtii bor. Se poate crede ca au fost alte lupte í alte cuceriri, a cgror amintire nu s'a pgstrat. Stânca Ceeropizilor, unde incetul cu Incetul se desvoltase cultul Atenei si care adoptase numele diviinitatii sale principale, do-
bindi suprematia asupra celorlalte unsprezece state. Atunci apgru Teseu, mostenitorul Cecropizilor. Toate sunt de acord sä, spuna ca dânsul Intruni cele douäsprezece grupe inteo cetate. In adevk, el reusi s fach sa se adopte In toata Atica
cultul Atenei Polias, astfel c tam intreagg celebia de atunci In comun sacrificiul Panatheneelor. hainte de dânsul fiecare satisor avea focul sau sacru i prytaneul sail; el voi ca prytaneul Atenei sit fie central religios el intregei Atice 2 De atunci se intemeia unitatea ateniana; ca religie, fiecare canton isi pastra vechiul cult, dar toti adoptarg un cult comun; politiceste, fiecare pästra efil, judecatorii, d.reptul de a se aduna, dar Pbilochor, citat de Strabon, IX, p. 609. Kixporca aptkov slG
U.v3Exa nóXstç covocntacct tò itX6oç. Tucydide, II, 15. Cf. Pollux, VIII, 111. 2 Thucydide, II, 15; 0 eocsbç ICCLUCktlactç Taw Mow stóKsuiv tat fisol.stry'ripta lad Tat; 3cpxecç... gv Poolsoríiptov 2tnoariaq ispo'cvsiov Plutare, Teseu, 24. °Ev novirlaç &meat notv6v irfarravstov.... 1avo.64-ivatcc euatav inot-ors xotwilv. 'Zto ì t 31.8,colma, 4)y rt whl v5v OtS000t. Cf. Pausanias, VIII. 2, 1.
www.digibuc.ro
148
CARTE& lit.
CETATEA
deasupra acestor guverne locale fu guvernul central al j.
Din aceste amintiri si traditii asa de precise pe cari Mena le pgstra cu religiozitate, ne pare cg, rezultg doug adevgruri egal manifeste: unul e cii cetatea a fost o confederatie de grupe constituitg Inainte de ea; cealaltii e cg societatea nu s'a desvoltat decgt pe mgsurg ce religia se lgrgea. Nu s'ar putea spune dacg progresul religios adus progresul social; ceiace-i sigur e cg, s'au produs amândoug In acelas timp i cu un remarcabil acord.
Trebuie sii ne gândim eg, era peste putintà de greu populatiilor primitive sii fondeze societgti regulate. Le-
gätura sociali nu-i usor de stabilit Intro fiinte umane cari sunt atât de deosebite, atat de libere, atat de nestatornice. Pentru a le da reguli comune, pentru a putea in,stitui un comandament i a-i face si accepte supunerea, pentru a face ca pasiunea si cedeze ratiunei i ra1 Plutare qi Tucydide spun el Teseu distruse prytaneele locale ql desfiintl, magistraturile Cantoanelor. Totuql, dad, incercl s'o fael, e sigur eg., nu mull, cel mult timp dupa dânsul mai glsim In culturi locale, adunlri, regii triburilor. Boeckh, Corp. inset., 82, 85. Demostene, in Theorrinens. Pollux, VIII, 111. Lsm la oparte legenda ial Ion, clrela mal multi istorici moderni pare sit-i fi dat prea mare importantl, prezentind-o ea simptomul unei invazii stritine
in Atica. Aceastl invazie nu-1 indicatI de nici un document. Dad. Atica ar fi fost cuceritI de acelti Ionieni din Pelopones, nu-1 prohabit ea Atenienii sl fi eonservat cu MAta religiositate numele lor de Cecropizi, Erechtelzi qi sl fi considerat, din contra, ca o injurie numele de Ionieni (Herodot, I, 143). Color cari cred In aceastft invazle a Ionienilor qi earl adaug4 cl nobletea Eupatrizilor vine de Mel, 11 se mal poate rispunde cX cea mai mare parte din mantle familli ale Atenei descind dintr'o epoeii destul de anterloarl aceleia in care se pane sosirea lui Ion In Atica. Se poate oare spune cll. Atenienli n'ar fi lonieni in cea mai mare parte? El apartin cn sigurantii acestei ramuri a rassel helenice; Strabon ne spune cit in timpurile cele mai indepgrtate, Atica se numea Ionia gi Ias. Dar e greu s. faci din flul lui Xuthos, din eroul legendar a lui En/11)1de, tulpina acestor Ionieni; el sunt infinit anteriori tut Ion qi numele lor e poate mull mai vechi cleat acela de Heleni. E greu s6 fad sr., deseindit din acest Ion toti Eupatrizii qi sii prezinti aceastl clasit de oameni ea o populatle cuceritoare, care ar fi oprimat prin fort& o pdpulatie Invmnsii. Aceast6 opinie nu se sprijinl pe nici o mirturie veche.
www.digibuc.ro
CETATEA SE FORMEAZi
149
tiunea, individualä ratiunei publice, e nevoie neapärat de ceva mai mult decat forta materialä, mai respectabil de-
ad interesul, mai sigur cleat o teorie filosoficä, mai
imuabil decat o conventie, ceva care sä, fie In toate sufletele i sä le stäpaneaseä puternic. Acest lucru este credinta. Nimic nu are mai mare putere asupra sufletului. Credinta e opera spiritului nostru, nu suntem insä liberi s'o modificäm dupä voie. E o creatie de a noasträ, nu o $tim trig. E umana çi noi o credem Dumnezeu. E efectul täriei noastre §i-i totusi mai puternicI deal noi. Ea e in noi; nu ne päräseste; ne vorbeste In orice moment. Dacä, ne spune sä ascultäm, vom asculta; (lag ne impune datorii, ne supunem. Omul poate Invinge natura, e supus Insä gandirei sale. Ori, o veche credintä Ii poruncia omului sä-si cinsteascä
strämosii; cultul strämosilor a grupat familia tn jurul unui altar. De aci prima religie, primele nigäciuni, prima ideie de datorie e prima moralä; de aci asemenea $i proprietatea stabilitä, ordinea succesiunei fixatä; de aci In fine tot dreptul privat i toate regulile organizatiei casnice. Apoi credinfa crescu, i im acelas timp i asociatia. Pe mäsurä, ce oamenii simt cä, au divinitäti conume, se unesc in grape mai Intinse. Ace lea$i reguli Os-
site $i stabilite In familie, se aplicg, succesiv fratriei, cetätei.
S5', cuprindem cu privirea drumul parcurs de oameni.
La origine familia träeste izolatä si omul nu cunoaste decât zei casnici, ()sot naTprpot, dii gentges. Deasupra familiei se forrneazä fratria cu zeal säu, Oabc wh-
Tpcot, Juno curialis. Vine apoi tribul $i zeul tribului esk pt'Atoc.
Ajuragem In fine la cetate $i acum se concepe un zeu care sä Imbräti$eze intreaga cetate, eeò noXce?4, penates publici. Ierarhie de eredinte, ierarhie de aso-
ciatii. Ideia religioasä a fost la cei vechi suflul inspirator si organizator al societätei. Traditiile Indieni1or, Grecilor, Etiuscilor, povestese zeii au revelat oamenilor legile sociale. Sub aceastä formä, legendarä exista un Etdev6r. Legue sociale au fost
www.digibuc.ro
150
CARTEA III.
CETATEA
opera zeilor, insg acesti zei atat de puternici §i. atát de bincfacgtori nu erau alteeva decât credinta oamenilor. Acesta, a fost modul de Intruchipare al Statului la cei vechi; acest studiu a fost necesar pentru a ne da seama de natura §i de institutiile cetgtei. Trebuie sí facem o rezervg insg. Dacg primele cetgti s'au format prin confederatia micilor societgti constituite anterior,nu Inseamng,
Insg eg toate cetgtile cunoscute noug, s'au format in acelas chip. Organizarea municipalg odatg, ggsitg, nu era necesar sg se inceapti pentru fiecare oras nou acela§ drum
lung si obositor. S'a putut chiar intâmpla foarte adeseori sg se urmeze tocmai ordinea inversg. Când Uri §ef, pgrgsind un oras constituit, se ducea sg fondeze Uil altul, nu lua cu dânsul de obicei cleat un mic numgr de concetgteni, dar Ii aträgea si multi alti oameni cari veneau din diverse benn i eari puteau sg aparting chiar unor rasse diferite. Acest §ef îns i constituia noul Stat dupg chipul ateluia pe care-I pgrgsise. In consecintg, îi Impgrtia poporul In tribun i fratrii. Ficoare din aceste nOci asociatii Isi avu altarul sgu, sacnificii, sg'rbgtori; cultul lor i cu timpul ajungeairsg se creadg cg, descind chiar dintr'insul. Adeseori se intâmpla ca oamenii unei anumit tinut sil trgiascg fgrg legi i filril ordine, fie a, organizarea so-
cialg nu se putuse stabili, ca In Arcadia, fie cg fusese conruptg i dizolvatg, prin revolutii prea brusce, ca In Cyrenaica si la Thurii. Dacg un legiuitor se apuca sil pung ordine Intre acesti oameni, intotdeauna Incepea prin
a-i repartiza in tribun i In fratrii, ea ei cum n'ar mai fi existat vreun alt tip de societate. In fiecare din aceste cadre instituia un erou eponym, aranja sacrificii, inaugura traditii. Astfel incepeau Intotdeauna cei ce voiau sg fondeze o societate regulatg Astfel fgcu chiar Platon cand
imaging o retate model.
r'Fferodot, IV, 161. Cf. Platon, Legi, V, 738; VI, 771. Astfel,
cand Lycurg reformN, i reinoi cetatea Sparta, primul lucru pe care
tl fitcu a fost construirea unui templu, al dollea sX-11 Impartg, ceMtenil fa 1 tn idat: legile sale politice Tin abla mai târziu, (Plutarc, Zycur,q, 6),
www.digibuc.ro
ORA8111.
151
CAPITOLUL IV
0 r a § ul Cetate si oras nu erau cuvinte sinonime la cei vechi. Cetatea era asociatia religioasa si. politicg, a familii1or si triburilor; orasul era locul de adunare, domiciliul §i mai ales sanctuarul acestei asociatii. Nu trebuie sä, ne facem despre orasele vechi ideia pe ( are ne-o dau orasele ce le vedem ridicându-se in zilele noastre. Se cladesc câteva case, ia nastere un sat; pe nesimtite numarul caselor creste, apare un oras; si termiagm, dacd-i nevoie, inconjurându-1 cm un §ant mare si cu
un zid. La cei vechi un oras nu se ridica cu timpul, prin cresterea treptatä a numärului oamenilor si clgdirilor. Un oras se fonda de o data, in intregime, in aceiasi zi. Trebuia lush' mai intgiu ca cetatea sä fie constituita si acesta era lucrul cell mai greu si mai de lungg, durata. In-
data ce familiile, fratriile §i triburile se hotarau sa se uneasca si sa aiba acelas cult, indata se fonda si orasul, pentru a fi sanctuarul acestui cult comun. Astfel, fondarea unui oras era intotdeuna uni act religios. Vom lua de pilda Roma insIsi, cu toatg, lipsa de cre-
din% ce se da acestei vechi povesti. S'a repetat adeseori ca Romulus era un sef de aventurieri si ca-si fäcuse un popor, chemând la dânsul vagabonzi §i hoti, si cà toti acesti oameni adunati far% alegere, cradisera la intâmplare
câteva bordeie pentru a-§i ascunde prada. Scriitorii cei
vechi insa ne area faptele cu totul in alt fel; si ni se
pare ca daca voim sg, cunoastem antichitatea, prima regala trebuie sa fie sg. ne sprijinim pe raarturiile ce ne vin clela dânsa. Acesti serlitori vorbesc, e adevarat, de un adgpost, adica o imprejmuire sfânta, in care Romulus primi pe toti cei cari au venit; urmând in aceasta privinta exemplul dat de multi alti intemeietori de orase '. Acest adapost fug nu era crawl; el fu deschis numai dupg, ce ' Titn-TAviu, I, 8: Veiere eoneitio condentiuts urbee.
www.digibuc.ro
152
CARTES III.
CETATEA
orasul fusese intemeiat i clädit in intregime Era un adaos adäogat Romei, nu era Roma insäsi. Nici nu fäcea parte din orasul lui Romulus, cäci se afla asezat pe coasta muntelui Capitoliu, pe and orasul ocupa platoul Palatinului2. Trebuie sä discernem bine cele douä elemente ale populatiei romane. In asil au venit aventurierii
nitl un rost; pe Palatin sunt oamenii veniti din cetatea Alba, adia oameni cari erau organizati In
Mfg,
societate, impärtiti lai gentes i curii, având cultul casnic
legi. Adäpostul nu-i cleat un fel de &gun sau de
mahala in care bordeiele se elädese la Intâmplare
nici o regula; pe Palatin se ridicä un oras religios sfânt.
Asupra modului in care a fost intemeiat acest oras, antichitaf ea e plina' de amänunte; gäsim In Denys din Ealicarnas, care se inspira dela autori mai vechi decât
dânsul; In Plutare, In Fastes a lui Ovidiu, In Ta-
cit, In Caton cel bätrân, care compihse vechile anale la alti doi scriitori cari trebuie s ne inspire mare incredere. Savantul Varron i Verrius Flaccus. pe care Festus ni i-a pästrat In parte, ambii foarte instruiti In ceia ce priveste antichitatea romanä, prietenii adevärului, foqrte putin creduli e cunoseänd destul de bine regulele criticei istorice. Toti acesti scriitori ne-au transmis amintirea ceremoniei religioase care pecetluise intemeierea Romei, si nu avem dreptul sä nesocotim asemenea märturii. Se intânaplä adeseori sä gäsim la cei vechi fapte cari ne mira: acesta insä nu-i un motiv s spunem cä toate sunt povesti, mai ales dacä aceste fapte, care sunt foarte Titu-Liviu, I, 8: dupN, ce a povestit intemeierea oragalui pe Palatin, dupl ce a vorbit de primele institutil, de primele amello-
rXri Titu-Livin adaogX: deinde asylum aperit. 2 Oragul, labs, ocupa Palatinul; aceasta e formal afirmat de Denys, II, 69; Plutarc, Romulus, 9; Titu-Livin, I, 7 gi 33; Varron, De ling. lat., VI, 34; Foetus, V° Quadrate, p. 258. Aulu-Gellu, XIII, 14. Tacit, Annales, XII, 24, dh, traseul acestel incinte primitive din care Capitoliul nu fAcea parte. Dimpotrivit, Asylum era situat pe coasts Capitollului; Titu-Liviu, I, 8; Strabon, V, 3, 2; Tacit,
Jamie, III, 71; Denys, 2, 15; era de altfel un simplu Newt sail lepòv aeokov, eum era pretutindeni in Italia l Greets,
www.digibuc.ro
ORA giL
153
departe de ideile moderne, se potrivesc foarte bine cu ideile celor vechi.
Ara gäsit in viaja lor privata o religie care re-
gula toate actele lor, am vazut apoi cum aceasta religie i-a constituit in societate; de ce s. ni se para atat de ciudat faptul c Intemeierea unui oras sa fie deasemenea un act sacru i ea Romulus Insäsi sa fi savarsit rituri cari erau pretutindeni observate? Prima grije a intemeietorului este sí aleaga locul orasului nou. Aceasta alegere, lucru greu, de care era credinta c depinde soarta Intregului popor, e lasata Insa Intotdeauna la hotärirea zeilor. Daca Romulus ar fi fost Grec, ar fi consultat oracolul din Delphi; Samnit, ar fi urmarit animalele sfinte, lupul sau ciocanitoarea. Latin, vecin al Etruscilor, initiat In tiirrta augurala 1, el cere desvalue vointa lor prin sborul pasärilor. Zeii zeilor Palatinul. Ziva intemeierii sosind, el face mai
Intaiu un sacrificiu. Tovarasii säi se afla In jurul lui; aprind un foc de vreascuri i fiecare din ei sare prin
flaeara usonrä 2. Explicarea acestui rit e ca pentru actul ce urmeaza sa fie savarsit, poporul trebuie sa fie curat: or cei vechi credeau ca sarind prin focul sfant, se curatau de orice pata fizicä sau morala. Dupa ce aceasta ceremonie preliminrira a pregatit poporul pentru marele act al Intemeierii, Romulus sapa o mica groapa circulara, arunca Inteansa un bulgare de pamant aclus din orasul Alba3; apoi fiecare din tovarasii sai, apropiindu-se rand pe rand, arunca fiecare cMe putin pamant adus din orasul din care veneau. Acest rit e remarcabil i ne clesvälue la acesti Oameni un gaud care trebuie semnalat. Inainte de a veni pe Palatin, ei locuiau qau vreun alt orae vecin. Acolo era caminul lcxr: acolo au träit si au fost Ingropati parintii bor. Ori, religia nu le Ingilduia sa päraseasca pamantul pe care fusese ' Cicero, De divin., /, 17. Plutare, Camillus, 32. Plinus, XIV, 2; XVIII, 12. 2 Denys, I, 88. 8 Plutare, Romulus, 11. Dion Cassius, Fragm., 12. Ovid, Fast,i IV, 821. Foetus, V° 9uadrata,
www.digibuc.ro
1154
cikturEA. III.
CETATEA.
tstabilit Tocul sfânt i uncle se odihneau strnnosii divini; a trelmit deci, ea s'a: se evite mice impietate, ca fiecare din oameni sg, intrebuinteze o fictiume i sg, ia cu el, ?sub simbolul unui bulgare de pgmânt, pgmântul sfintit
in care erau ingropati strgmosii si de care erau legati
manii lor. leimul nu se putea deplasa decât luând eu dânsul pginântul si strtimosii sui. Trebuia ea acest rit s fie încleplinit pentru ea sä poata spune, ar`átând locul nou pe care-I adoptase: i acesta este prtmântul pkintilor
mei, terra patrum, patria; aci este patria mea, cci aci
sunt manii familiei mele. Groapa in care aruncase fiecare câte putin pâ'mânt se numea mundus; ori acest euvant insemna in vechea limbâ religioaa. regiuneq, maniler 1. Din acest loc, urmând traditiei, sufletele celor morti seilpau de trei ori pe an, dormice s'é, vadâ o clipg lumina'. Nu vedem noi oare In acea.AA traditle adeväratul gând al celor vechi? Punând in
groapl un bulgâre de pgmânt din fosta lor patrie, ei îi
inchipuiau c aduc i sufletul strâ'mosilor bor. Aceste suTlete reunite aeolo trebuiau s aiM un cult perpetuu vegheze asupra descendentilor kr. Romulus in acest Aoc asez5, un altar si aprinse focul sfânt. Aces& fu altarul cetâtei 3. Tin jurul acestui altar trebuie s'a: se ridice cetatea, asa cum se ridicA locuinta In jurul altarului casnic. Romulus trage apoi o brazdâ' care india incinta. i aci Plutare, Romulus. 11: xcao5ot Si tbv flOpov Tokov p.o51,Sov. Festus, ed. Müller, p. 136: mundum... inferiorent ejus partem cause-
cratam diis manibus. Servius, ad yEn., III, 134: aras inferiorum (vocant) mundos.
2 Expresia mundus patet arata cele trei zile In care manii eliau din locuinta lor. Varron, In Macrobiu, Saturn., I, 16: mundus quuni
patet, Deorum tristium atque inferum quasi janua patet. Festus, ed. Müller, p. 156: Alundum ter in anno patere putabant . . . clausum omni teinpore praeter 438 tres dies quos religiosos judicaverunt quod his diebus ea quae occulta religionis deorum manium essent, in lucem adducerentur.
3 Ovidiu, Pastes, IV, 823.. Possa repletur humo plenaeque im-
ponitur ara, et novas accenso fungitur igne focus. Altarul fu deplasat mat tirziu. Gaud cele trei cetXti, Palatinul, Capitoliul rti Quirt-
nalul, se twilit In una singur4, altarul comun sau templul Vestei fu alezat pe un teren neutru, intre cele trei coline,
www.digibuc.ro
ORASUL
155
cele mai mid detalii sunt fixate de ritual. Fondatorul trebuie sä.' se serveascä, de un plug de aramä; plugul sä fie tras de tin tear alb i de o vacä tot alb& Romulus cil capul acoperit i imbräcat cu costumul sacerdotal, tine el insäsi coarnele plugului §i-1 conduce, cântând rugaciuni.
Tovarg§ii si merg in urmä pästrând o
religioasä. Pe mäsurl ce plugul trage brazda, pämântul e aruncat cu ingrijire in interiorul incintei, pentru ca nici o bucatä, din acest pämânt sfânt sä nu fie instrginat Aceastä, incintä trasä de religie este inviolabilä. Nici sträin, nici cetgean n'au voie sä o depäseaseä. A. säri peste aceastä brazdä e un act de impietate; traditia romenu spunea cg, fratele fondatorului comisese acest sacrilegiu si-1 platise cu viata2. Pentru a putea intra i esi
din ora îns, brazda e intreruptä din loc in loc; pentru aceasta Romulus a ridicat plugul i 1-a purtat pe sus; aceste intervale se numesc portae; sunt portile ora§ului3. Pe brazda sfântä, sau ceva niai inapoi, se ridicà zidurile; i ele sunt sfinte4. Nimeni nu le poate atinge, 1 Plutarc, Romulus, 11. Denys din Halle., T, 88. Ovidiu, Fastes,
i urm. Varron De ling. lat., V, 143: Oppida condebant in Latin, Atrusco ritu; junctis bobus, tauro et vacca interiore, aratro circumagebant Mom; hoc faciebant religionis causa, die 1V, 825
auspicato. Terram unde exculpserant fossam vocabant et introrsum jactam murunt. Festus, ed. Willer, p. 375. Urvat . . . ab eo sulco
qui fit in urbe conAnda sulco aratri. Aceste reguli erau atit de i uzitate, !neat Virgiliu, descriind fundarea unui ora,
eunoscute
incepe prin a descrie acest obiceiu. Interect Aeneas urban& designat aratro (V, 755). 2 Plutarc, Quest. rout., 27. : Tò Teixos isp6v &iv» Tap Soxsi pap; &next eivat Tbv iCaskybv iç 5atov at itpbv Tórcov iiterletpo5vta S21r1841.,
d TroXeiv fii6viXov.
$ Caton, citat de Servius: Urbent designat aratro; quern. Cato in Originibus dic;t morem fuisse; conditores enim civitatis taurum in dextra, vaccant intrinsecus jungebant; et incinti ritu Sabino, id est, togae parte caput velati, parte succinti, tenebant stivam incurvam ut glebae ()wanes intrinsecus caderent; et ita sulco ducto loca nturorum
designabant, aratrum sumendentes circa loca portarum. (Servius, V, 755). 4 Cicero, De nat. deorum, III, 40: muri urbis quos vos, pontifices, sanctos esse dicitis dilgicntiusque urbem religione quam moenibus ad.
cinqitis. Gahm, I4 8: Sanctae guogue ree, velut muri et portae,
www.digibuc.ro
156
CARTEA HI,
CETATEA
nici chiar pentrn a le repara, fgrg voia pontifilor. De ambele pgrti ale acestui zid, nu spatiu larg de cittiva pasi e dgruit religiei; se numeste pomoerium; l nu-i voie -sg treacg plugul sau sg se ridice vreo constructie pe dânsull. Asa, a fost, dupg o multime de nagrturii antice, caremonia intemeierii Romei. Dacsg ne intreldm cum s'a pu-
tut pgstra amintirea pang la seriitorii cari ne-au transmis-o, rgspunsul stä in faptul c aceasn ," ceremonie era reamintitg In fiecare an poporului, printr'o sgrbgtoare aniversarg, care era numitg ziva de nastere a Romei2. Aceastg sgrbgtoare a fost celebrata in intreaga antichitate, an de am si poporul roman o mai celebreazg
astgzi inch% la, aceeas datg ca i odinioarg, la 21 Aprilie: aceasta dovedeste cât rgrnan oamenii de credinciosi vechilor obiceiuri eu toate neincetatele lor transforragri! Nu se poate inchipui ca asemenea rituri sg fi fost ima-
ginate pentru prima datg de &are Romulus. E sign; dimpotrivg c multe alte orase inaintea Romei au fost tntemeiate In acelas chip. Varron spune cg aceste rituri erau comune In Latium si in Etruria. Caton cel bgtran care, pentru a-si scrie cartea sa Originile, consultase ana-
lele tuturor popoarelor italice, ne aratg cl rituri analoage erau practicate de &are toti fundatorii de orase. quodammodo divini juris aunt.
Digeste, I, 8, 8: muros e888 saactos;
Ibid, 11: Si ouis violanierit muros, capita punitur. 1 Varron, V, 143: Postea qui fiebat orbis,'"urbis principium: post-moerium dictum, quo urbana auspicia finiuntur. Cippi pomcerii stant circum Romani, Titu-Livin, I, 44: pomoerium .... locus quem in condendis urbibus quondam Etrusci certis terminis inaugttrato consecrabant, ut negue interiore parte aedificia moenibus continuarentur ac extrinsecus puri aliguid ab humano cultu pateret soli.... Neque habitari neque arari fast est. Aulu-Gelln, XIII, 14,
(16, definitia pe care a Osit-o tn criIe angurilor: Pomoerium est locus intra agruin effatum per totius urbie circuitum pane muros, regionibus (religionibus) certis determinatus, qui facit finem urbani auspicii. 2 Plutarc, Romulus, 12; Y.a.1 yip tp.ipav Taimp) iepviConot ePu31.t.cdot TsvirAcoy c11ç natpt8o; hyop.govcsç. Pfiniu, Mt. nat., XVIII
66, 24'1: XI Salendas maias urbis Romae natalis. Of. Corpus inorirti lat., vol. I, p. 340-341: natalig dies urbis Rouble,
www.digibuc.ro
011141IL
151
Etruscii posedau 054 liturgiee In cari era dmisemnat titualul complect al acestor ceremonii Grecii credeau, ea si Italienii, c locul pe care avea sä"
fie construit un ores trebuia s fie ales si revelat de o
divinitate. Asa, când ei voiau sá intemeieze un oras, con-
sultan oracolul din Delfi2. Herodot semnaleaa ca Un act de impietate sau nebunie c5, Spartanul Dorieu indrásnise sa clg.deasa un oras, fdrá s'a consulte oracolul ará sá sávâsseascä nici una din ceremoniile preserise", piosul istoric nu-i surprins cá un oras construit astfel, In
afarg, de reguli, n'a durat decât trei ani 3. Thucydide, amintind ziva In care a fost fondatá Sparta, pomeneste cântitrile pioa.se i saerificiile facute In aceea zi 4. Acelas istorie ne spune cá Atenienii aveau tin ritual pardcular, i cg, nu fondau niciodat g. o colonie fárá a se conforma lui 5. Se poate vedea inteo comedie a lui Aris-
tofan un tablou destul de exact al ceremoniei care era obisnuitá In asemenea cazuri. Când poetul reprezenta vesela Intemeiere a orasului Pgsgrilor, se gânc,ka e sigur
la obiceiurile care erau urmate la intemeierea unui oras lociiit de oameni: asa pune in scená un preot care aprinde focul pe un altar invocând zeii, un poet care cânta Imnun i un ghicitor care reciti oracole.
Pausanias steadtea Grecia in timpul lui Adrian. Ajuns In Messenia, pune preotii povesteaseA fundarea orasului Messina, si apoi ne transmite povestirea lor 8. Evenimentul nu era prea vechiu; avusese loc pe timpul lui Epaminondas. Cu trei secole mai inainte, Messenienii fuseseril goniti din tam lor si din acel timp trgiserá Im1 Caton in Servius, V, 755. Varron, L. L., V, 143. Festus, V° Rituales, p. 285: rituales nominantur Etruscorum libri in quibus yraescriptum est quo ritu condantur urbes, arae, aedes sacrentur, qua sanctitate muri. 2 Herodot, IV, 156; Diodor, XII, 12; Pausanias, VII, 2; Ateneu, -VIII, 62.
a Idem, V, 42. Tuchydide, V, 16.
5 Idem, Iii, 24. 5 Pausanias, IV, 27,
www.digibuc.ro
158
CAtITEA III. -- CETATEA
prästiati printre ceilalti Greci, färl patrie, pästränd insä eu pioasä grije obiceiurile si religia lor nationalä. Thebanii voiau sä-i adua, iaräsi in Peloponez, pentru a pune un dusman 'in aproprierea Spartei; era greu insä s:1,-i hotärascA pe Messenieni. Atunci Epaminonda, care avea deaface cu oameni superstitiosi, crezu potrivit sä. punä in circulatie un oracol care prezicea acestui popor intoarcerea in vechea sa patrie. Aparitii miraculoase dovedirg,
ca.
zeii nationali ai Messenienilor, cari-i in-
selaserä la epoca cuceririlor, le redevenise favorabili. Acest popor timid se hotäri atunci sä se intoareä In Poloponez pe urma armatei tebane. Trebuia insä, sä se stie in
ce loc anume va fi reconstruit orasul, cai nu putea fi vorba sä meargä sä ocupe din nou vechile orase ale -Wei;
ele fuseserä pângärite de cucerire. Pentru a alege locul unde se vor stabili, nu aveau la indemânä, resursa obi§nuitä, oracolul din Delphi, aci Pytia era acum de partea. Spartei. Din fericire, zeii aveau si alte mijloace de a-si revela vointa; un preot messenian avu un vis 'in care unul din zeii natiei sale ii apäru si-i spuse sä meargä,
sä se aseze pe muntele Itom si. sä indomne poporul
sa-1 urmeze. Locul noullui oras fiind astf el indicat, mai rämânea sä se stie riturile necesare intemeierii; Messenienii le uitaserä; nici nu puteau sä adopte pe acele ale Tebanilor, nici pe ale vreunui alt popor; si. nici nu
stiau cum sä, construiascä orasul. Un alt Messenian avu un vis foarte nimerit: zeii ii poruncirg sä, se trams-
porte pe muntele Itom, sä caute un pin care se gäsea M.110 un mirt si sä sape pämântul in locul acela. Ascultä,
si. descoperi o urnä si'n aceastä urnä, foi de cositor, pe
eari se gäsea gravat ritualul complect al ceremoniei sfinte. Preotii scoaserä imediat copie si o transcriserä in cärtile bor. Se creclea c5, urna fusese depusä. aici de unul din vechii regi Messenieni, inainte de cucerirea tilrii.
De indatä, ce furl in posesia ritualului, fundatia incepu. Preotii sävarsira mai irtâiu un sacrificiu; invocarà vechii zei ai Messeniei, Dioscurii, Jupiter din Itom, vechii eroi, sträbunii cunoscuti si venerati. Toti amsti protectori ai tärii o päräsiserä probabil, dupä credinta www.digibuc.ro
0RA$1.11,
159
celor vechi, in ziva cand dusmanul se Muse stäpän pe tug.; Li conjurarä, sit se intoara. Se pronuntarä, formule cari trebuiau s aiba drept efect sä-i determine sä. locuiascA orasul nou impreunâ cu cetätecnii. Aceasta era cel
mai important lucru; s. fixeze pe zei Impreunä cu dânsii era un lucru la care oamenii acestia tineau cel mai mult se poate crede c ceremonia religioasti n'aveau alt scop. Dupg cum tovaräsii lui Romulus sdpar6 o groap5, crezurä, cä. depun acolo pe manii strämosilor lor, tot astfel contimporanii lui Epaminondas chemau la dânsii pe eroii lor, pe strämosii lor divini, pe zeii rii. Credeau,
prin formule si rituri, sa-i lege de pdmântul pe care-1 ocupau i sa-i inchidä, In incinta pe care aveau s'o tragâ.
De aceia, le spuneau: Ireniti cu noi, Finte divine! si
locuiti laolaltä, cu noi acest oras". Ziva întáia fu intrebuintata pentru aceste sacrifieii i rugilciuni. A doua zi se puse ingräditura, In timp ce poporul cânta imnuri religioase.
Esti surprins mai intâi când vezi In autorii vechi cä nu
era nici un oras, oricât de vechiu ar fi fost, care sä nu pretindà, sä tie numele fundatorului si data fundärii sale. trn oral Insä, nu putea pierde amintirea cerenaoniei sfinte care-i insemnase nasterea; did In fiecare an Ii skbâtorea aniversarea printr'un sacrificiu. Atena ca si Roma sarbättoreau ziva matalä Se intâmpla adesea sä, se stabileasa, inteun ores deja
construit coloni sau cuceritori. N'aveau s construiasa case, cdci nimic nu se opunea sa le ocupe pe ale invinsilor. Dar trebuiau sä, indepliteasca ceremonia fundärii, adicä sä puna propriul lor altar si sä, fixeze In noua locuinfa zeii lor nationali. De aceia gäsim In Thueydide
i
In Herodot ca Dorienii fundara Sparta si
desi ambele popoare gäsiserä, aceste orase complect construite i existând de foarte multä vreme.
Aceste obiceiuri ne are-tá limpede ce era un oras in I
Plutarc, Teseu, 24: Mae rz MVIOLXLCC, 41 / ETC czì. vBv OtSeuzt.
Cicero, Pro Sextio, 63, observa c debarcl la Brindisi in ziva in care ormul OtrlAtorea ziva natalX: idem dies natalis eolonicte Brun disinae.
www.digibuc.ro
160
CARTEA III.
CETATEA
conceptia celor vechi. Inconjurat de o ingrMiturä," sfântd,
intinzându-se imprejurul unui altar, el era domiciliu religios care primea pe zeii i oamenii cetatii. Titu Liviu
spunea despre Roma: Nu existä", un loc in acest oras care a nu fie impregnat de religie si care sb", nu fie ocupat de vreo divinitate oarecare... Zeii Il locuiesc". Ceiace spunea Titu Liviu despre Roma, putea spune orice orn de
propriul au oras; aci daa fusese fundat dupa rituri,
primise In incinta sa zeii protectori, cari crescuserg, par'a, In pgmant si nu mai trebuiau paraiseascA,. Orice oras era un sanctuar; orice ores putea s'a" fie numit sfant
Cum zeii erau pentru totdeauna atasati de oras, poporul nu trebuia nici dâ,nsul s päxaseasa locul uncle se
fixaserâ, zeii. Era in aceastg, privinta" un angajament reciproc, un fel de contract intre zei i oameni. Tribunii ple-
bei spuneau intr'o zi eg, Roma, devastata de G-ali, era numai o grâmad5, de ruine, ca," la cinci leghe distant'a exista un ores complect construit, mare si frumos, bine situat i lipsit de locuitori, Ina, de atunci de and Romanii
ar fi trebuit s Orgseascb," Roma distrua i a se transporte la Veli. Dar piosul Camil le aspunse: ,Orasul nostru a fost fundat in mod religios; zeii Ina* au al:Oat locul i s'au stabilit cu pkintii nostri. Oricat de ruinat ar fi, este Ina, locuinta zeilor fAcuserg, cucerirea; c
nostri nationali". Romanii r4masefd, la Roma.
Ceva sfânt si divin se lega In mod natural de aceste orase pe care zeii le ridicaserA 2
eontinuau sà," le umple
cu prezenta lor. Se stie c traditiile romane promiteau Romei eternitatea. Fiecare cetate avea traditii asemAnätoare. Toate orasele se zideau pentru a fi eterne. CAPITOLIM V
Cultul fundatorului; legenda lui Eneea Fundatorul era omul care indeplinea actul religios
de care un ora I 'Am;
nu putea exista. Dânsul era acela care
(Iliada), tepal 'AI3tvat (Aristofan, Cav., 1319) Aa-
wtSatp.6vc 8E11 (Theognis, 1". 837); Ispetv Tc6Xtv, spune Theognis vor-
bind de Megara. Pausanias, I, 28:`Isp& cç 'AOlvEiç ioTtv 4 n6Àt4. 2 Neptunia Troja. Osóap.yrot 'Aeilvac V. Teognis, v. 755 (Welcher).
www.digibuc.ro
CULTUL FUNDATORULUI
punea altarul unde trebuia s ardu totdeauna focul sfânt;
dânsul era acela care, prin rugleiunile i riturile sale, cheraa zeii fixa pentru totdeauna in orasul nou. Se intelege respectul care se lega de acest orn sfânt. In timpul oamenii vedeau in .el autorul cultului i tatäl cetälii; la moarte, devenia un strâmcl comun pentru toate generatiile cari se succedau; era pentru cetate ceiace Intâiul strAbun era pentru familie, un Lar familiar. Amintirea sa se perpetua ea focul de pe altar, pe care-I aprinsese. I se hârazea un cult, Il credeau zeu orasul Il adora ca Providenta sa. Sacrificii i sârbâtori erau reinoite 1m fiecare au pe mormântul säu 1. Toatà lumea stie Ca Romulus era adorat, c avea un templil i preoti. Senatorii puturg foarte bine OA zu-
grume, dar nu sa-I priveze de cultul la care avea dreptul ca fundator 2. Fiecare oras adora la fel pe fundator; Cecrops si Theseu, considerati ca fundatorii succesivi ai Atenei, aveau acolo temple. Abder aducea sacrificii fundatorului säu Tinaesios, Thera lui Theras, Tenedos lui Tenes, Delos lui Anios, Cyrene lui Battos, Mi let lui Neleu, Amphipolis liii Hagnon 3. In timpul lui Pisistrate Pindar, Pyth. V, 117-132; Olymp., VII, 143-145. Pindar numelt° pe fundator tatM eerernoniilor sfinte" (Hyporchemes, fr. 1). Obiceiul de a institut an cult pentru tundator e confirmat de Herodat, VI, 38: Mt)vcceast tasotíicavri Xspoovvicam bOoocsr.v, dig vóp.oç oIxtost. Diodor din Sicilia, XI, 78: "Ispwv iTeXeórilos. xai -t-Lp.Wv 41protxrilv ETOX81/, di; &10 wriorviç Terowilç vç rreAsruç. Pintare, Aratus, 53, deserie onorurile religioase i sacrificiile instituite pentru Aratus dupl moartea ea si adaogA t;orcsp oixterilv Swilasocrav.
Plutarc, Romulus, 29. Denys, II, 63: Tin, Trop.taov ispo5 xara. oxsut xai 6ocriatç Ststloiotç tc4s Tspa:pso6at. Ovidiu, Pastes, II,
475-510. Cicero, De rep., II, 10; I, 41. Nu-1 deloc Indoelnic a nu s'ar fi compus, din acest moment, imnuri in onoarea fundatorului; am fi tentati sA vedem un ecou al acestor vechi ciintece in cAteva versuri ale lui Ennius, citate de Cicero: Simul inter Sese sic memorant: o Romule, Romule die, Qualem te patriae custodem Di genuerunt! 0 pater, o genitor, o sanguem Die oriundum, Tu produxtett nos intra luminis oras. I Herodot, I, 168. Pindar, Pytkigues, IV. Tucydide, V, 11. Strabon, XIV, 1. Cicero, De nat. Deorwrn, III, 19. Plutare, Quest. grecques, 28. Pausanias, I, 34; III, 1. 93xc.
Biblioteca tiniversitarl Vol. VI.
www.digibuc.ro
162
CARTEA Ill.
CETATEA
un Mi ltiade se duse s'a fundeze o colonie in Chersonesul
Traciei; aceasta colonic îi institui un cult dup'a moarte dupg obiceiul obisnuit". Hieron din Syracusa, fundând orasul Etna, se bucurà, apoi de cultul fundatorilor" Nu era nimic care s5, fie mai scump unui oras &eâ . amintirea fundArii sale. Mid Pausanias vizita Grecia, in al doilea secol al erei noastre, fiecare oras putu sad spuna numele fundatorului s5n, cu genealogia si principalele fapte ale existentii sale. Acest nume i aceste fapte nu puteau iesi din memorie, cáci fAceau parte din religie erau amintite in fiecare an. la ceremoniile sfinte.
S'a pästrat amintirea turd mare nuniär de poeme
grece, cari aveau drept subject fundarea unui oras. Philo-
chor cântuse pe aceia a Salaminei, Ion pe o Chiosului, Criton pe a Syracusei, Zopyr pe a Miletului; Appollonius, Hermogene, Hellanicus, Deocles compuserg pe acelas subiect poeme sau povestiri. Poate cá nu exista oras care sN, nu ailig poema sa, sau cel putin irnnul s6u privitor la actul sfânt care-i dhluse nastere. Printre toate aceste vechi poeme, cari aveau de object Intemeierea sfântg a unui oras, este unul care nu a pierit, c6ci, daca subiectua situ II nicea pretios pentru o cetate, frumusetea sa fkut ss," fie pretuit de toate popoarele si toate secolele. Se stie cá Encea Intemeiase Lavinium, leagänul Albanilor i Romanilor si c prin urmare era socotit ca primul intemeietor al Romei. Se stabilise asupra lui un ansamblu de traditii (3i. de amintiri pe cari le gásim trecute In versurile bAtilnului Naevius si In istoria lui Cato eel BátrAn. Virgil a luat acest subiect si a scris poemul national al cetStei romane. Sosirea lui Emcee, sau mai degrabá transportarea zeilor
din Troia In Italia, formeaz5. subiectul Eneidei. Poetul cant:5 pe acela care strábátu márile pentru a se duce Intemeieze un oras duck'. zeii In Latium, dum eonderet urbem Inferretque Deos Latio.
1 Herodot, VI, 38. Diodor, XI, 78. Cultul fundatorului pare sl fi existat l la Sabini: Sabini etiam regem swan priintnn Sanguns retulerunt in .Deos. (Sf. Augustin, Cité de Dieu, XVIII, 19).
www.digibuc.ro
CULTUL FUNDATORULUI
163
Nu trebuie s judecám Eneida cu ideile noastre moderne. Se prang unii 6. nu gäsese In Eneea Indräsneall, elan, pasiune. Sunt obositi de epitetul de pios care revine 1ntr'una.
Se mira väzând pe acest räsboinie care-si
consultä Penatii, cu o grije atat de scrupuloasä, invocand la orice moment vre-o divinitate, ridicand bratele la cer, atunci cand e vorba s. lupte l'AsAndu-se purtat de oracole prin toate mä%rile í vIrsänd lacrä'mi la vederea unei primejdii. De asemenea i se mai impustä $i rkeala sa fatä
de Dido si multi sunt gata s acuze inima lui, pe care nimic n'o atinge: Nu Ilis ille movetur
netibus, ant voces ullas tractabilis audit.
Dar aci nu-i vorba de un räsboinic sau de un erou de roman. Poetul vrea, sá ne arate un preot. Eneea e seful cultului, omul sacru, fundatorul divin a eärei misiune este
de a salva Penatii cetätei: Sum plus ./Eneas raptos qui ex hoste Penates Classe vein) mecum.
Calitatea sa dominantI trebuie sä, fie pietatea i epitetul pe care i-1 aplica de cele mai multe ori poetul e acela care-i se potriveste mai bine. Virtutea sa cea mai de seamä trebuie sä. fie o rece i Inaith, impersonalitate, care sä faca din el nu un orn, ci un instrument al Zeilor. De ce s cäutäm pasiuni intr'insul? el nu are dreptul s. sau dac g. are trebuie s le respingä in fundul sufletului: Mu lta gemens multoque aninum labefactus amore, Jusse tarnen Divurn insequitur.
Si la Homer Eneea era un personagiu sfânt, un preot,
pe care poporul 11 venera ca i pe un zeu", iar Jupiter 11 prefera lui Hector. In Virgil, el e päzitorul salvatorul zeilor troieni. In timpul noptei In care s'a sIvitr$it ruina orasului, Hector i-a apgrut In vis. Troia 10 Incredinteaz6 zeii s.i, eautá un nou oras". Si In acala$ timp i-a dat lucrurile sfinte, statuetele protectoare $i focul eäminului, care nu trebuie sä, se stingti. Aeest vis nu www.digibuc.ro
164
CARTEA W.
CETATEA
e un simplu ornament pus de fantezia poetului, este dimpotriva fundamentul pe care se sprijina intreg poemul; caci prin el Eneea a devenit depozitarul zeilor cetatei si i-a fost revelata misiunea sa sfântä. Orasul Troia a pierit, nu îns i cetatea troiana; gratie lui Eneea focul sacru nu s'a stins, i zeii mai au Inca un cult. Cetatea i zeii fug cu Eneea; ei parcurg marile cauta un loe uncle le fie dat sa se opreasca: Considere Teueros
Errantesque Deos agitataque numina Trojae.
Encea cauta o locuinta stabilä, oricât ar fi ea de mica, pentru zeii sai parintesti: Dis sedem exiguam patriis.
Alegerea acestei locuinte Irish', de care va fi legata pen-
tru totdeauna soarta cetatei, nu depirnde de oameni, ci apartine zeilor. Eneea consulta prezicatorii i intreaba oracolele. El nu-si hotareste singur drumul i telul; se condus de divinitate: Italiam non sponte sequor.
Ar vrea sä se opreasca In Tracia, in Creta, In Sicilia la Cartagina cu Dido: fata obstant. Intre el si dorinta lui de odihna, intro el si dragostea lui, se aseaza intotdeauna hotaririle zeilor, cuvântul revelat, fata. Nu trebuie sá ne inseam, adeváratul erou al poemului nu-i Eneea: sunt zeii Troiei, aceiasi zei cari vor fi intr'o
zi ai Romei. Subiectul Eneidei nu-i decât lupta zeilor romani impotriva unei zeitati ostile. Obstacole de tot felul vor sä-i opreasca:
Tantas molls erat romanam condere gentem!
Uneori aproape sunt doboriti de furtunit sau inlantuiti de dragostea vre unei femei. Ei insa 'hiving total si sosese la tint% hotarltA. Fata ylam Inventunt.
latá ceiace trebuie sa fi de4tePtat mai ales interesul Romanilor. In acest poem se vedeau pe ei, intemeietorul lor,
www.digibuc.ro
ZEII CETATI1
i 65
orqul, icastitutiile, credintele, puterea: cki f ark' acesti zei oetatea romana n'ar mai esista 1. CAPITOLUL VI
Zeii Cetitei Nu trebuie s6 pierdem din vedere faptul eA, In timpurile vechi, ceia ce fIcea legnura oricArei societAti, era cultul. Dupg cum altarul casnie tinea grupati in jurul lui pe toti membrii familei, tot asa cetatea era unirea tuturor acelora cari ayeau aceiasi zei protectori cari sávarseau actul religios la acelas altar.Altarul sf Ant al cet4ii era inchis in cuprinsul unei cradiri pe care Grecii o numeau prytaneu 2 si Romanii templul Vestei 3. ' Nu-I locul sit examinIrn aci daci legenda lui Eneea corespunde
unni fapt real: ne este de ajuns sit vedem inteinsa o credinti. Ea ne arati ce ideie îi ficeau eel vechl despre intemeletorul unui oral, de penatiger §1 aceasta-i important. Mai adgogAin c5, mai multe orale in Tracia, in Creta, In Epir, la Cytera, Zacynt, in Sicilia, Italia, credeau cit au fost fundate de Eneea inchinaserK un cult. 2 Prytaneul era mai inainte de toate edificiul care cuprindea altarul. Pollux, 1, 7, Pausanias.V, 15, 5. Denys din Halicarnas, II, 23, spune c5, in Prytaneele Grecilor se gXsea focul comun al fratriilor. 4.7,astsp
iv
ToZ.-;
akvivticois uptitavii.otç icetta xot.vt
Tli111 cppcerptilv.
Cf. Scholiastul lui Pindar, Nemeenele, XI, Scholiastul lui Tucydide, II, 15. In orice ora greeesc era un prytaneu; la Atena (Thueyd., II, 15; Pausanias, I, 18); la Sicyone (Herod., V, (37) la Megara (Pausan., I. 43) la Hermione (Pausan., II, 35); la Ells (Pausan., V, 15); la Siphnos (Herod., III, 57) la Acheeni Phtioti (Herod., VII, 197); la Rhodos (Polybiu, XXIX, 5): la Mantinea (Pausan., VIII, 9); la Thasos (Atheneu, I, 58); la Mitylene (Atheneu, X, 24); la Cyzic (Titu-Liviu, XLI, 20); la Naucratis (Atheneu, IV, 32); la Siracuza, (Cicero, In Verrem, De signis, 53) i ping in insulele Lipari, pe cari le locuia rassa greacK (Diodor, XX, 101). Denys din Halicarnas spune crt nu era socotit ea posibili intemeierea
unui oral ari a fi stabilit mai frail altarul comun. (II, (35). La Sparta era o preoteasi care purta titlul de io.drA nave; (Boeckh,
Corp. inser. gr., t. I. p. 610). 3 La Roma, templul Vestel nu era decit altarul stint al orasulul: Cieero, De legib., II, 8: Virgines Vestales custodiunto ignem foci pziblici sempiternum. Ibid., II, 12: Vesta quasi focus urbis. Ovid, .Fastes, VI, 291: Nec tu aliud Vestant quam vivam intellige fammant.
www.digibuc.ro
166
CARTEA III.
CETATEA
Nimic nu era mai sfânt inteun ores decIt acest altar pe care era intretinut vesnic focul sMnt. E adevgrat cg
aceastI mare veneratie slgli in scurt timp in Grecia, càci imaginatia greacA se lasa impinsg, atre temple mai frumoase, legende mai bogate, statui mai frumoase. La Roma lug., ea nu slAbi niciodatg. Romanii n'au incetat s's", creadA c5., destinul eetgei era legat de acest altar, care reprezenta zeii lor '. Respectul purtat Vestalelor dovedeste importanta sacerdotiului 2. Dach un consul limittlinea o vestak in drumul sAu, pleca fasciile in fata ei. In schimb, dacit una din ele ltisa sg. se stingb: focul, sau ptingAirea cultul, nepUtrându-si datoria sa de castitate, orasul, care attunci se simtea in primejdie sg-si piardI zeii, se rAsbuna pe Vestalg, ingropfind-o de vie 3.
Inteo zi templul Vestei fu amenintat A, ard5. Intr'un incendiu al caselor dimprejur; intreaga RomA, se alarma, aci isi simtea tot viitorul in pericol. Pericolul trecând, Senatul propuse consulului sä caute pe autorii incendiului si consulul acuz5, câtiva locuitori ai cetatei Capua, care se aflau atunci la Roma. Aceasta nu pentruca ar fi avut vreo dovadg impotriva lor, ci pentrucg-si fIcea urmsátorui rationament: Un incendiu ne-a amenintat c5,minul; acest incendiu care erà s'a: sfarme mArirea noastrg si &A stgvileascg destinele noastre n'a putut fi aprins decht de mâna dusmanilor nostri cei mai de temut. Or nu avem altii mai indarjiti decât pe locuitorii din Capua, acest oras care in prezent este aliatul lui Anibal si care aspira s'a" fie in locul nostru capitala Italiei. I Titu-Liviu, XXVI, 27: Conditum in penetrati fatale pignut, romani imperii. Cicero, Philipice, XI, 10: Quo salvo salvi sumus futuri. 2 Virgines sanclae (Horatiu, Ode, 1, 2, 27), sanctissimum sacerdotium (Cicero, Pro domo, 53). Cf, Cic. Pro Fonteio, 20. 2 Titu-Liviti, XXVIII, 11. Festus, p. 106: lgnis Vestae si quando interatinctus met, virgines verberibus afficiebantur a pontifice. Foeul nu putea fi aprins din nou deck printr'un procedeu antic §i religios: Mos erat tabulam felicis materiae tamdiu tere, brare qousque ignem cribro aeneo virgo in aedem ferret, (Festusibidem).
www.digibuc.ro
ZED CETÄTII
167
Deci acei oameni au vrut sä distrugä templul Vestei, eäminul nostru etern, acest zálog al mrtrirei moaskre vii-
toare". Astfel, un consul, sub influenta ideilor sale religiease, credea ca dusmarnii Romei nu gäsiserä alt mijloc mai sigar de a o invinge, dealt distrugându-i focul sfânt. Vedem aci credintele celor vechi; altarul public era sanetuarul cetätei; dela dânsul pornise si dânsul o proteja.
Dup5, cum cultul focului casnie era secret O. numai familia singurä avea drept sä ia parte, tot a.sa cultul focului public era ascuns sträinilor. Nimeni, dad, nu era eetätean, nu putea asista la sacrificii. Singurä privirea unui sträin pangärea actul religios 2. Fiecare eetate avea zei care-i apartineau numnii ei. Acesti zei erau de obiceiu de aceias naturä ea cei ai religiei primitive din familii. Ca si aceia, ei erau numiti
Lari, Penati, Genii, Demorni, Eroi3; sub toate aceste nume, se ascundeau sufletele umane divinizate prin moarte! Cki am väzut cg in rassa indo-europeanä, omul avusese mai intAiu cultul fortei invizibile si nemuriteare
pe care o simtea IntrInsul. Aceste genii si acesti Eroi
erau de cele mai multe ori strämosii poporului 4. Corpurile erau ininormântate fie In oras, fie pe teritoriul srtu, si cum, dupä credintele pe cari le-am argot mai sus, sufletul nu päräsea corpul, rezultä de aci eä. acesti morti divinizati erau legati de päinântul in care erau ingropate oasele bor. Din adâncul mormintelor ei vegheau asupra Titu-Livitt, XXVI, 27. ' 'Ispà, aa6pplycec, aiatcc, ravO.a. Plutare, Nuina, 9; Camil, 20; Denys din Halicarnas, II, 66. Virgil, Eneida, III, 408 Pausan., V, 15. .Apian, g. civ., I, 54. 3 Penates publici (Titu-Liviu, 111,17); Lares publici, (Plinin, H. n., XXI, 3, 8). Et vigilant nostra semper in urbe Lares (Oviditt, Fastes, II, 616) Cicero, Pro Sextio, 20: Te, patria, testor, et vos, Penates patriique die:. Macrobiu, Saturn., III, 4: De diis Romanorum propriis id est, Penatibus. Servius, ad. ..eE'n., IL 351: Genio urbis 1
Boma&
' Plutarc, Aristide, 11, Ot p.iv TElp 1,1' poisq, oiç axasos Otist.v, Ecpxrakai Rceraciaiv 4lowi. Sophocle, Antigona, 199: rtip awcpav Itai. 6.sobg ,tobç iylsveiç, Acesti zei sunt adeseorl numiti acciToyes aTx&pco. A se compara, la Latini, dii indigestes (Servius, ad YEn., XII, 794; Aulu-Gelhi, II, 16).
www.digibuc.ro
CARTEA Ill.
168
CEFATEA
cetätei, protejau tam, si erau in oarecare mäsurg, sefii stäpanii ei. Aceastä expresie de sefi ai t,Arei, aplicatä moro gäsira inteun oracol adresat de cätre Pythia lui
Solon: Cinsteste cu un cult pe sefii tärei, mortii cari
locuese sub pämânt" Aceste páreri veneau numai dela atotputernicia pe care generatiile antice o atribuia sufletului dupä moarte. Orice orn care adusese un mare serviciu cetätei, dela acel care o intemeiase i pänä, la acela care o fácuse victorioasá ori îi ameliorase legile sale, devenea un zeu pentru acea cetate2. Nici nu era totdeauna necesar sä fiiun orn mare sau un binefácgtor; era de ajuns
sä fi impresionat puternic imaginatia contimporanilor fi fost obiectul vreunei traditii populare, pentru a deveni un emu, adicä un mort puternic, a cärui protectie era de dorit si a eärei mânie era de temut. Tebanii au continuat timp de zece secole sá aducä sacrificii lui Eteocle i Polynice 3. Locuitorii din Acant aduceau cult unui Persan care murise la ei in timpul expeditiei lui Xerxes 4. Hippolyt era venerat ea un zeu la Trezena 6. Pyrrhus, fiul lui Achille, era zeu la Delphi, numai pentru cá murise i fusese ingropat acolo 6. Crotona avea
un cult pentru un erou, pentru simplul motiv cá fusese in timpul vietei eel mai frumos om din oras7. Athena adora ca pe unul din protectorii sái pe Euristeu, desi acesta era din Argos; Euripide ne explicá cum s'a. näseut acest cult, când face ssa; aparä pe scenä pe Euristeu a1 Plutarc, Solon, 9.
prriyak xtJpag 4nalatç -Tipwaç ivoixou; Z-
1atoo, ei yetvóp.svot aipxowcat
iiatov 861001,TCZ. Aceste din urmâ
cuvinte fac aluzie la obicelul pe care-1 aveau Atenienil Ingroape mortiVintoreindu-i câtre apus. (Plutarc, Solon, 10). Lycurg avea nn templu in Sparta, preoti, sKrbâtori elute imnuri (Herodot, I, 65; Plutarc, Lycurg, 31; Ephor In Strabon, VIII,
5, 5). Tezeu era un zen la Atena, care ridia un templu la mormântul lni. Aristomen era cinstit en un cult la Messena (Pausan.. IV, 32; Eacizii la Egina (Herodot, V, 80). Putem vedea in Pausanias numgrul eroilor topici pe eari Ii venera fiecare cetate. ° Pausanias. IX, 18. Herodot, VII, 117. 5 Diodor, IV, 62. 6 Pausanias, X, 23: Pindar, Iskinecnele, VII, 65 i urm. Herodot, V, 47.
www.digibuc.ro
ZEII CETÄTEI
169
proape muriind, spunând Atenienilor: Igropati-ma in Attica; vâ voiu fi propice i In sanul pamântului voiu fi pentru tara voastra un oaspete protector". Teat/ tragedia lui Oedip la Co lona se reazima pe aceste credinte: Crean i Tezeu, adica Theba si Athena se cearta, pentru corpul unui om care va muri i va derveni zeu; Oedip, dupa legenda, se pronunta pentru Athena; el arata Insu-si loeul unde vrea sa, fie inmormântat: Desi mort, nu voiu fi, spune dânsul, un locuitor nefolositor al acestui tinut; 2 voiu apara Impotriva dusmanilor; va voiu fi o paváza mai bung decât milioane de soldati 3, corpul
meu, sub pamânt, se va ad'Apa cu sângele rasboinicilor Tebani" 4.
ori cari ar fi fost, erau pazitorii jàrei, eu con-
ditia ca sa fie cinstiti prin cult. Megarienii Intrebau
Intr'o zi oraeolul din Delphi, cum ar putea fi fericit orasul lor; zeul raspunse ca ar putea fi, daca ei ar avea grija sa se sfatuiasea Intotdeauna cu nurnarul eel mai mare; ei au Inteles ea prin aceste cuvinte zeul Intelegea pe morti. cari de fapt sunt mai numerosi cleat cei vii: In conseciarta ei construira sala lor de consiliu pe locul unde era mormân-
tul eroilor lor" 5. Era mare noroc pentru o cetate când avea morti mai de seama. Mantineea vorbea cu mândrie de osemintele lui Areas, Teba de acele ale lui Geryon, Messena de Aritomene 6. Pentru procura aceste relieve pretioase, ei intrebuintau adesea siretenia. Herodot poves-
teste prin ce viclenie Spartanii Isi Insusirá osemintele lui Oreste 7. E drept crt aceste oseminte, de care era legat sufletul eroului, au adus pe data o victorie SparEuripide, Heraclizii, 1032. 2 Sopboele, Oedip la Colona, 627. 3 Idem, ibidem, 1524, 1525. 5 Idem, ibidem, 621-622. La Atena se putea vedea mormântuI in care se odihneau osemintele lui Oedip l 41pqmv, unde primea onorn-
rile funebre (Pausan. I, 28; I, 30). Se tutelage dela sine a si The-
banii aveau asupra lui Oedip o &UN. legendI. 5 Pausanias, I, 43. 0 legendlt asemitngloare si ace1easi obleeluri so giiseee fn oragul gree Tarent (Polyblu, VIII, 30).
6 Pausanias, IV, 32; VIII, 9; VIII, 36. 7 Herodot. I, 67-68. Pausanias, III, 3.
www.digibuc.ro
170
CARTEA III.
CETATEA
tanilor. De indata ce Athena a dobindit puterea, primul
lucru ce l-a fäcut a fost de a-si insusi osemintele lui Thesen, care fusese ingropat in insula Scyros si sa le ridice un templu in oras, pentru a maxi numärul zeilor
sai protectori. In afara, de acesti eroi t3i. aceste genii, oamenii aveau §i zei de alta, sputa, ca Jupiter, Junona, Minerva, &are cari spectacolul naturii le indreptase gandurile. Am vä-
zut ilia cii aceste creatiuni ale inteligentei umane avusesera mult timp caracterul de divinitäti casnice ori locale.
La inceput, acesti zei n'au fost conceputi ca veghiând asupra intregului gen uman; s'a crezut a, fiecare din ei apartinea in propriu unei familii sau unei cetäti. Astfel era obiceiul ca fiecare cetate, fara a mai socoti eroii sai, sa mai aiba si un Jupiter, o Minerva ori vreo BIM divinitate pe care o asocia primilor sai. Penati 0 cäminului säu. Erau in Grecia si'n Italia o suma de divinitati poliade. Fiecare ores avea zeii sai cari locuiau inteinsuli. Numele multor divinitäti de felul acesta au fost uitate; din intamplare s'a mai pastrat amintirea zeului Satrapes, care apartinea orasului Elis, zeitei Dindymena la Teba, Soteira la Aegium, Britomartis la Crete. Hyblaea la Hybla. Numele de Zeus, Athena, Hera, Jupiter, Minerva, Neptun, ne sunt mai cunoscute; stim ca. ele erau adesea aplicate divinitatilor poliade. Insa, din faptul ca 1 Acetti zei erau nnmiti asoi IroXteiS (Pollux, IX, 40), n0 -rao5xo Eschyl, Sept., 109), Ito),1zat (Eschyl ibid., 253), .lc,rov6p.o: (Eschyl, Again., 88). Ei exercitan o protectle cleoseblig asupra oragului;
Vitruviu, I, 7: Quorum deorum in tutela eivitos videtur ease. Macrobiu, III, 9: Constat amnes urbes in alicujus dei ease tutela. Hesychills: Ilaktoilixoc., Oi Tip ItGatv aiLCovceç
xro.ì
ol.
apxolnec ab'c.
Virgil expriin li. acelaqi idee: Di patrii, quorum semper sub nomine
Troja eat, (IX, 246). Necesitatea pentru orice orm non de all ¡Uri In primul rind o divinitate poliadii este ar5tatli, in Aris-
tophan, Ayes, v. 826: Tic saS. beòç ito).totixo; rozar.. Aceste ail+. nitral locuiau in Omit, 11 posed= Demostene, Pro corona, 141: Oeoe Soot 'rip) xiiipav gxoont vivo 'Azzati. Plutarc, Aristide, 18: egni a v}p, sAsTactaa gloom. Lycurg, in Leocratem, 26: 'A Olvalo .c41, xd.ipo.v 0.1..rixoimi.
www.digibuc.ro
ZEll CETATI1
17 1
douä orase dedeau zeului lor acelas nume sä nu conchidem c ele ar fi adorat acelas zeu; era o Athena la Athena si mai era una la Sparta; erau doua zeite deosebite mare numär de cetäti aveau un Jupiter drept divinitate poliadd; erau tot atai Jupiteri câte orase erau. Jn legenda felsboiului Troian vedem o Pallas care combate pentru Greci, si la Troieni gäsim o alb, Pallas, care. are un cult si apärä pe adoratorii säi 2. Putem zice c'à aceiasi divinitate figura in ambele armate? Desigur cä nu; cad cei vechi nu atribuiau zeilor lor darul de ubicuitate 3. Orasele Argos i Samos aveau fiecare o Hera poliadá; nu era aceiasi zeità, cäci era reprezentatä in doug, orase cu atribute deosebite. La Roma era o Junoná; la cinci leghe de
acolo, orasul Veii avea o alta; era ata de putin aceiasi divinitate, Inca vedem pe dictatorul Camillus, pe and asedia cetatea, adresându-se Junonei inamice pentru a c. conjura sá páráseascti orasul etruse i sá treacá In tabára sa. St:6Thu al orasului, el ia statua, convins cá ia in acelas timp i zeita i o duce cu mare pompä la Roma. De. atunci Roma avu douä Junone protectoare. Aceiasi po-
veste se IntAmplä ativa ani mai tgrzie pentru un Jupiter, pe care un alt dictator 1.1 aduse din Prenesta, in
timp ce Roma mai avea ineä trei sau patru 4. Orasul care avea o divinitate proprie nu voia ca ea sä
protejeze i pe sträini si nu ingäduia ca sä fie adoratä
de ei. De obiceiu un templu nu era aecesibil deca ce-
tätenilor. Argienii singuri aveau dreptul sá intre In ternplul Herei din Argos. Pentru a pátrunde tn templul Athenei din Atena, trebuia sä fii Atenian 5. Romanii cari aThueyd., I, 134; Pausanias, III, 17. Iliada, VI, 88. 8 Era o 'Abw+41 noX:k la Athena, cti tot o noXticç Tegeea : aceasta le promisese Tegeenilor a oravil lor nu va û luatniciodat (Pausanias, VIII, 47). 4 Titu-Liviu, V, 21, 22; VI, 29. A se vedea in Dion Cassius,. LIV, 4, o poveste care-1 arata pe Jupiter Capitolinul i JupiterTonans, ca doi zei diferiti. 5 Herodot. V, 72; VI, 81. Sparta avea o Athena gi o Hera (Plutare, Lycurg, 6; Pausan. III) Un spartan nu avea lns dreptul s. pittrund6 in templul Athenel poliade din Atena sau in eel al Herel poliade din Argos.
www.digibuc.ro
172
CARTEA III.
CETATEA
.dorau la, Roma douil Junone, nu puteau sä, intre In tem-
plul unei a treia Junone, care se afla In oräselul Trebuie s reeunoastem ea' cei vechi, afarä de eateva rare inteligente de elitä, n'au reprezentat pe Dumnezeu ea o fiinta unica care-si exercita actiunea sa supra universului. Fiecare din nenurnaratii lor zei avea micul säu domeniu: unul o familie, altul un trib, ce15,lalt o cetate: o lume suficionta providentei fiecäruia. Cat clespre zeul genului uman, cativa filosofi l'au putut ghici,
misterele din Eleusis au putut sa faa, pe cei mai inteligenii din initiati sa-1 intre7areascA; vulgul Insa n-a crezut niciodata Intr'insul. Mu lt timp Inca oraul n-a In-teles fiinta divin cleat ea o fortà care-I apä,ra personal, fiecare oar sau fiecare grupa de oaraeni a voit sä-si sibä zeii sài. Astäzi Inca, la descendentii acestor Greci, vedera tarani rugandu-se sfintilor cu multi càldurä, ne indoim insa dacá vor fi având ideie de Dumnezeu; fie-care din ei vrea s aibä printre sfinti un protector particular, o provident:a speciala. La Napoli, fiecare cartier îi are madona sa; Lazzaronul ingenunche In fata aceleia ihn strada sa i o insulta pe cea din strada vecina; nu rar sà vezi doi strengari certându-se si dându-si lovituri de eutit pentru meritole madonelor lor. Acestea sunt exceptii In ziva de azi si nu le mai intalnim deck la anumite popoare si In anumite clase. La cei vechi era 'hag regula. Fiecare cetate avea corpul Om de preoti cari nu de-
pindea de niei o autoritate strainá. Intre preotii celor douà cetäti nu era nici o legatufal, nici o comunicatie, aìici un sehimb de invätäturi, niei de rituri. Cine trecea dintr'un oras Intealtul, gäsea alti zei, alte dogine, fine
ceremonii. Cei vechi aveau eärti liturgice, dar acele ale unui oras, am semänau cu cele ale altui oras. Fiecare cetate avea eulegerea SA de rugäciuni si practice, pe care le tinca foarte tainuite; ar fi Insemnat sd-si compromitä religia i destinele, daca le-ar fi lasat sti fie väzute de El n'au lobtrulit ueeqt drept deea t dupli eneerlrea eetatel : Titn-Livin, I'M. 1 4.
www.digibuc.ro
ZEll CETÄTE1
173
sträini. Astf el religia era oil totul localä, civilä, lulnd acest euvânt in sensul vechiu, adia, speeialä fieckei cetäti j.
In general, omul nu cunostea decât zeii orasului, nu-i
cinstea i nu-i respecta deckt pe dânii. Fiecare putea spune aceia ce, lute() tragedie de Eschyl, spune un sträin
Argienelor: Nu mä tern de zeii Várei voastre si nu le datorez nimic" 2.
Fiecare ora îi astepta salvarea dela zeii sai. In caz
de pericol erau invocati i li se spunea: Zei ai acestui oras, faceti ca el sa nu fie distrus impreuna cu casele caminurile noastre... 0 tu care locuiesti de atata vreme pätnântul nostru, II vei träda acum? ID voi toti päzitori ai intäriturilor noastre, nu le predati dusmanului" 3. Pentru a-si asigura protectia kr, oamenii le acordau un cult. Acesti zei erart avizi de ofrande; li se (164:lea din belsug cu
conditia insä ca si ei sä vegheze la salvarea orasului. Sä.
nu uitäm cá ideia unui cult pur moral, a unei adoratii
spirituale, nu-i mult prea veche in omenire. In timpurile irechi, cultul consista In a hräni zeul, a-i da tot ceia ceincânta simturile sale: cárnuri, prkjituri, vin, parfumuri, inabräcáminte si podoabe, dansuri i muzick In schimb, i se cereau binefaceri i servicii. Astfel in Riada, Chryses spune zeului sau: De multä vreme ara fript pentru tine
taurii cei mai grasi; astäzi implineste-mi dorinta si arunc6-ti sägetile impotriva dusmanilor mei". In alt loc Troienele invocând zeita lor, Ii ofer6 o imbrIcaminte fru-
moasä
fägäduese doasprezece junice, dacá va
salva cetatea Ilion" 4. Intotdeauna este o invoialá introacesti zei i oameni; pietatea unora nu-i gratuitä i nici ceilalti nu dau nimic pe de geaba. In Eschyl, Thebanii
se adreseaià divinitätilor kr poliade si le spune: AO-
rati-ne, interesele noastre sunt comune; dael orasul prospereazà, el îi va cinsti zeii. Arätati.-v6 dragostea pentru Nu existau culturl eomune mat multor cetXti deck In cazul con federapllor; vom mat vorb1 alurea. 2 Eschyl, Suppl., 858. s Eschyl, Cei fapte, V, 69-73, 105, 109, 139, 168-170. Biada, 1, 37 II urm.; VT, 93-96.
www.digibuc.ro
174
CARTEA III.
CETATEA
crawl nostru, ganditi-vä, la cultul pe care vi-1 aduce acest popor si amintiti-vä. de pompoasele sacrificii ce sunt oferite" j. Acest gând e exprimat de sute de ori de cei vechi; Theognis spune a Apollo a salvat Megara de atacurile persane, pentruca orasul ofere in fiecare an stalucite hecatombe" De aci vine faptul cä," un oras nu Ing`acluia stràinilor sä, adueä, ofrande zeilor si poliazi i nici sä; intre In templu Pentru ca zeii sä, nu vegheze cleat asupra lui, e necesar ca ei s primeasa, cultul numai din partea sa. Ne fiind cinstiti decât acolo, dacä, doreau sä, fie continuate sacrificiile i hecatombele cari le erau pretioase, erau obligati s. apere numai acel eras, sä.-1 facd s6 dureze pe vecie, sag facä, bogat *i puternic.
De obiceiu, de fapt, acesti zei îi dedeau mare ostenealä, pentru orasul kr; se vede in Virgil cum Junona
face sfortgri si se azneste" pentru a face din Car-
tagina stgpana lumei. Fiecare din acesti zei, ca i Junona lui Virgil, aveau mândria máretiei cetatei kr. Acesti zei aveau aceleasi interese ca i oamenii, concetätenii bor. In timp de räsboiu mergeau la luptä, in millocul bor. Vedem In Euripide un personagiu care spune aproape de incepu-
tul luptei: Zeii cari combat arauri de noi nu sunt mai
slabi cleat acei cari sunt de partea dusmanilor nostri" 4. Niciodatâ cei din Egina nu plecau la rbboiu MI% a lua cu dânsi statuile eroilor lor nationali, Eacizii. Spartanii ban In toate expeditiile pe Tyndarizi 5. In invälmä,sealbl cetatenii se sustineau reciproc j când erau invin gätori, insemna eh' toti si-au fAcut datoria. Dac6, dimpotrivä, erau mnvini, zeii eran vinovati de Infrângere; li se impute c'd nu si-au Implinit datoria de apârätori ai 1 Eschyl, Cei sapte., 76-77, 176-181. 2 Theognis, ed. Welcher, V. 759; ed. Boissonade, V. J. 77. a FiirK, SndoialX c nu-i neeesar sit spunem crt, aceste reguli antice
s'au schhnbat mult eu timpul; avem insrcriptil earl ne arata et/itini aducind ofrande divinitgttlor atenlene; aceste inscriptli lns aunt de data relativ recena. Euripide, Heraclides, 347. Herodot, V, 65; V, 80.
www.digibuc.ro
ZEII CETÄTEI
175
orasului; unemi mergeau paná la a le rästurna altarele si a arunea cu pietre in templele inchinate lor j. Dacg, un oras era Invins, se credea c i zeii erau Iii vinsi odata", cu dânsul 2. Daa un oras era capturat, zeii
înii erau captivi.
E adevgrat cg, asupra acestui ultim punct, pgrerile erau nehotgrite i variau. Multi erau convinsi cà un oras nu putea fi luat niciodat5., atâta timp Cat zei locuiau intr'insul; dacA el adea, insemna 61, zeli Il pgräsise. Când Enea
vázu pe Greci stgpânii Troiei, stria, cá zeii cetAtii au plecat, párdsind templele i altarele 8. In Eschyl, corul Tebanilor exprimâ aceiasi crediattà, când, in apropierea inamicului, conjurà, zeii sg nu pgidseascá orasul 4.
In virtutea acestei páreri era nevoie, pentru a putea captura un oras, s'a" faci sá fie párásit de zei. Romanii intrebuintau in acest scop o anumitd, formulti, pe care o aveau In ritualul lor, i pe care ne-a Ostrat-o Macrobiu: Tu, o prea märitule, care ai aceastá cetate sub paza ta, te rog, te ador, îi cer favoarea de a párgsi acest oras west popor, de a pArNsi aceste temple, aceste locuri sfinte
departându-te de ele, sa vii la Roma, la mine si la ai mei. Fie 6, orasul nostru, templele, locurile sfinte, fie mai pracute si mai dragi; ia-ne sub paza ta. Dacá vei face astfel eu voiu intemeia un templu In cinstea ta" 5. Ori, cei vechi erau convinsi cá existau formele attlt de eficaee si de puternice, încât dacg, erau exact pronuntate, fáril a schimba un singur cuvânt, zeul nu mai putea, reSuetoniu, Caligula, 5; Seneca, De Vita beata, 36. 2 Virgil, Eneida, I, 63: vietosque Penates. 3 Virgil, Eneida II, 351: Excessere omnes adytis &risque relictis. Di quibus imperium hoc steterat.
4 Eschyl, Cei rapte, 217-220. Eteocle: Se spune atunci cand un
ora a capturat c zeii 1-au pkgsit. Corul: Fie ca zeii cad aunt de &tit sit nu ne piiritseascit niciodatit ill sit nu vitd niciodatit Teba 1uatit en asalt §1 prad fAcitrilor!". ° Macrobiu., Saturnalele, III, 9. Pliniu, Risk nat. XXVIII. 4,18: In oppugnationibus ante omnia solitum a Romanis sacerdotibus evocari deum in cujus tutela id oppidum esset promittique 1111 eumdem aut ampliorem spud Romanos cultum".
www.digibuc.ro
176
CARTEA III.
CETATEA
zista cererei oamenilor. Zeul astf el chemat, trecea de partea inamicului i orasul era luat Gasim Im Grecia aceleasi paren i obiceiuri analoage. Chiar in timpul lui Tucydide, când se asedia un ores, niciodatá nu uitau sa adreseze o invocare zeilor, pentru ea ei sa inggduie a fie luat cu asalt2. Adeseori in loc sg se Intrebuinteze o forraulg care sg atragg zeul, Greed pref e-
rau sg-i fure cu dibacie statua. Cunoastem cu totii legenda lui TJlysse räpind pe Pallas a Troienilor. In o altg epocg Eginetii, voind sa fad, räsboiu eetätei Epidaurus, au inceput prin a rapi doug statui protectoare ale acestui oras si le transportarä la dânsii 8. Herodot povesteste c Athenienii voiau sg facg räsboiu
Eginetilor; intreprindere cam riscatg, ci Egina avea protector un erou cu o mare putere si de o mare fidelitate: Eacus. Atenienii, dupa ce au socotit bine, au amânat cu treizeci de ani executarea planului lor; in acelas timp ei ridicarg In orasul lor un altar acestui Eacus,
inchinarg un cult. Erau cauivinsi ca, dacä acest
cult era continuat färg intrerupere in timp de treizeci
de ani, zeul nu va mai apartine Eginei, ci Atenienilor. Li se 'Area cà un zeu nu putea primi atat de mult timp victime grase, fara a deveni obligatul celor ce i le oferisera. Eacus era astfel obligat, la urrna urmelor, sa p'argseasca interesele Eginei çi sa dea victoria Atenienilor 4. In Plutare mai este i un alt exemplu. Solon voia ea Asupra puterii formulelor iltayerfot san xataôéeetç a se vedea Piston, Legi, XI, p. 933, Euripide, Suppliantes 39. Aceste formule erau atitt de vechi, Incest multe cuvinte nu mal eran Intelese nici nu mai apartineau limbil grecesti; Vezi Hesychius, la cuvântul 'Epeeist. Cei vechi credean cit puteau sg, oblige zeil constringg, gând pe care Virgil It exprima tn aceste versuri: Junonis magma primum prece numen adora;
Junoni cane vota libens, domimanque potentem, Supplicibus supera clouts (En. III, 427-440). Enuntul rugitclunei, preees, promisiunile, voia, ofrandele, dona, latg, cele trel arme prin carl se poate Invinge, superare, reana veintg a until zen, 2 Thucydide, II, 74. $ Herodot, V, 83. Idem, V, 89.
www.digibuc.ro
cl:TÁTII
177
Atena sa fie stapana micei insule Salamina, care apartinea pe atunci Megarei. Consulta oracolul. Oracolul Ii raspunse: Daca vrei s cucere$ti insula, trebuie mai Intâiu sa eastigi favoarea eroilor cari o apara $i o locuese". Solon asculta; in numele Athenei, el oferi sacrificii celor doi principali eroi ai Salaminei. Ace$tia nu rezistara darurilor facute: trecura de partea Atenei si insula, lipsitil de protectori, fu cucerita In timp de rasboiu, daca cei ce asediau, tacercau puna maim pe zeitatile cetätei, asediatii la rândul kr le aparau cura puteau mai bine. Uneori zeul era legat cu lanturi pentru a-1 frapiedeca sa fuga. Alteen Il ascundeau pentruca inamicul sa nu-1 poata gasi; sau, opuneau formulei cu care inamicii cautau sa indeparteze zeul, o altä formula, care avea puterea sa-1 retina. Romanii îi imaginasera un mijloc, care li se 'Area i mai sigur: tineau secret numele zeului eel mai insemnat $i cel mai puternic
dintre zeii kr protectori; ei îi inchipuiau ca odata ce
inamicii nu-1 puteau cheraa pe nume, el nu va putea trece niciodata de partea. lor i orwil nu va fi luat niciodata 2. Vedem aci ce ciudata parere 5'4 faceau cei vechi despoata inchipui pre zei. Trecu mult timp, fara ca ei
Divinitatea ea o putere suprema. Fiecare familie îi avu religia casnica fiecare cetate religia sa nationala. Un ora$ era ca o mica biserica Intreaga, care i:§i avea zeii, dogmele i cultul sau. Aceste credinte ni se par foarte primi-
tive, au fost insa acele ale poporului cel mai spiritual din acele timpuri. $i au exercitat asupra acestui popor i asu-
pra poporului roman o actiune atât de puternica, bleat cea mai mare parte din legile, din institutiile $i din istoria lor, a pornit de acolo. Plutare, Solon 9. 2 Pliniu, Ist. nat., XXVIII, 4, 18: constat ideo oceultatum in cujus
dei tutela Roma meet, ne qui hostium evo(arent.Macrobiu, Sat., III, 9; Ipsius urbis nomen etiam doctissimis ignotum est, caventibus Romanis ne, quod saepe adversus urbes hostium fecisse se noverant, idem ipsi hostili evocatione paterentur, si tutelce suce nomen divulgaretur. Servius, ad. iEn., II, 351: Romani celatum 6886 voluerunt, in cujus dei tutela Roma sit, ne suis noininibus dii Romani appellarentur, ne exaugurari possint". 93903. Biblioteca Universitara, Vol. VI.
www.digibuc.ro
12
178
CARTEA III.
CETATEA
CAPITOLITL VII
Religia cetätei 10 Prasnicele publice. Am vAzut mai sus cg. principala ceremonie a cultului casnic, era un praznic care se numea sacrificiu. SA, m5,-
nânci o mâncare preparata pe un altar, aceasta a fost. dupg, toate aparentele, prima formh pe care a dat-o omul
actului religios. Nevoia de a se pune In comunicare cu Divinitatea a fost satisfAcutA prin acest praznic, la care era §.1 dânsa poftitA, i din care i se dedea partea cu-
Principala ceremonie a cultului cetâtei era tot un praznic de aceia§ naturA; trebuia sA, fie sAvarsit in comun, de egtre toti cetAtenii, In onoarea divinvrati.lor pro-
tectoare. Obiceiul acestor praznice publice era universal in Grecia; se credea cä salvarea eetA:tei clepindea de Avârsirea lor1. Odyseea ne dt descrierea unui astfel de prasnic sfânt: Doug mese lungi sunt asezate pentru poporul din Pylos; la fiecare din ele sunt asezati cinci sute de cetâteni, §i fiecare grupg a sacrificat nouA tauri In onoareu zeilor. Acest prasnic, numit prasnicul zeilor, incepe ì sfârse§te prin libatiuni i rugAciuni2. Obiceiul antic al prânzurilor In comun e seninalat si de cele mai vechi traditii atheniene; se poveste§te c Oreste, ucigasul mamei sale, sosise la Athena tocmai in momentul când intreaga cetate,
adunatA in jurul regelui, era gata s sAvâxseascA actul sacru3. Mai gäsim aceste prasnice publice înc in timpul
lui Xenophon; la zile anumite ale annlui, ora§ul saeri-
1 Etuviipta mentioneazX pe gioase.
noitov a6v6sucva Atheneu, V, 2. Pollux, I, 34, J.000tYt eau Icao0ocvEat printre serbitrile roll-
2 Odyssela, III, 5-9; 43-50; 339-341. 3 Atheneu, X, 49, dupX Phanodern.
www.digibuc.ro
179
RELIGIA CETATEI
fica numeroase victime i poporul Içi Iraparte cärnurile 1. Aceleasi obiceiuri existau pretutindeni 2.
In afarä de aceste bancheturi imense, la cari erau reuniti toti cetätenii, i cari nu puteau avea loc decât la ser-
bärile solemne, religia prescria ca In fiecare zi sA fie un prasnic sfânt. In acest scop, câtiva oameni alesi de cetate, trebuiau s prânzeascä Impreunä, In numele sau, In incinta prytaneultti, In prezenta focului sfânt a zeilor protectori. G-recii erau convinsi c daeä aceste piänzuri ar fi fost omise o singurä zi, Statul ar fi fost amenintat sä-si piardä favoarea zeilor si 3. La Atena, sortii desemnau pe aceia cari trebuia sA ia parte la prânzurile comune i legea pedepsea aspru pe acei cari, nu voiau sA-si facl aceastA datorie 4. CetAtenii cari se asezau la masa sfântA, ImbrAcau pentru acele momente un caracter sacerdotal; eran numiti parasites: acest
cuvânt, care deveni mai târziu un cuvânt de dispret, incepuse prin a fi un titlu sacru In timpul lui Demostene, Xenphon, Reap. Aiken., 3: etiouo: alp.00ír.c noWz, i'CYCL
b
wxot.y.evo;
4 6).cç ib.r.LAccacív(ov Tit
tipact Erpeta.
Cf. Scholiastnl lui Aristofan, Norii, 386. Plutarc, Pericle, 11, tti Isocrate, Areopagitic, 39, mentioneazii obheiul acestor iort.clostg la Atena.
2 Aihenen, V, 2. 0: vop.o6irac rei TS yoXertzez ariava zal
alr
!Iowa& npockc4ay T.& pparptaxec. Acelm scriitor mentioneazX la Argos 8-rip.óctar boivar. 0 la Sparta prasnice zarri Tic.; o rag deose-
bite de cpsalrta zilnice. (Atheneu, XI, 66). D o lungl descriere a prasnieelor sfinte ale orarlor Phigalia i Naucratis; mentioneazi obicelurile cari erau urmate, libatiunile, imnurIle 1V, 32). Vorbe0e flo-OsErat xa: 871de acele din Tarent: 4 x6t.rç za!i' izexcrov 1.1.00'.Cp i3TCciaSt net SIT= (I V, 61).
Face aluzie la acest obicein, X, 25. Pindar In a XI Nemeang. descrie prasnicul sant din Tenedos Cf. Diodor, XI, 72. 3 Atheneu, V, 2: auveSslavouv cppova zul acovitpta raw ró).ewv atívSeurva.
o: asp: Tcptiravtv cuL-
4 A se vedea un decret citat de Athenen, VI, 26:
ç av p.41 6z).-g
icapaocrav, elaatirco zêç Tò SLUCCIT+19LOY. 5 Plutarc: Solon, 24. 'Hwy ro5 EóÀcovo
iaì rb amp: rijs iv owilostoc, iinsp air* vapaotrsiv zizkypyr.Atheneu, VI; 26. Tb rot) napaeirou ivotta Inetka y ary.vby atti leriy . . . 'Ev T0i4 na)..ri.: 014 1061.1.0m; al rIsiCPCGCL Tar/ n6).ecov fn v.ai o+ip.epov Tat; ivrc-
IloviratS apXalç oorgarakiT000m napaoírooç. Philocor, fragmental 156; Clitudern fr. 11. Pollux, VI, 35.
www.digibuc.ro
180
CARTEA 1H.
CETATEA
parazitii disphruserh, dar prytanii mai erau constrânsi nanance impreuna In Prytaneu. In toate orasele se ggseau suli destinate prasnicelor comune j. Duph chipul cum se desräsura un astfel de prânz, recunoastem indath o ceremonie religioasä. Fiecare oaspete avea o coroanä pe cap; acesta era de fapt un foarte ve-
chiu obiceiu, de a te încununa cu flori sau frunze, oridecâteori s'avarseai un act solemn religios. Cu cat esti
mai impodobit cu flori, cu atat esti mai sigur ch. vei place zeilor; dach aduci insh saerificii, fhed s ai o coroanä, ei b e vor dephrta de tine" 2. O coroang, se spunea, e mesagerul de bun augur pe care rugkiunea Il trimite maintea ei, zeilor" s. Conmesenii, pentru aceleasi motive, erau imbrkati In haine albe, albul fiind culoarea sfanth la cei vechi, aceia care plkea zeilor 4. Praznicul incepea intotdeauna printr'o rugniui1 i libatiuni; se cântau imnuri 6. Felul bucatelor si ei vinurilor ce urmau 0, fie servite, erau regulate de ritualul fiechrei
cetati: Cei ce se departau cat de putin dela uzurile ur-
mate de cei vechi, aducând vre un f el nou de bucate sau
alterând ritmul imnurilor sacre, comiteau o impietate grava, care fheea Intreaga cetate responsabilh fatä de zei. Religia mergea panh la fixarea naturei vaselor cari trebuiau sh fie intrebuintale, fie pentru preghtirea alimentelor, fie pentru serviciul mesei. In uncle orase pâinea
trebuia sh fie push 'in cosuri de aramh; In altele nu se puteau lntrebuinta decât vase de pâmânt. Chiar forma painilor era perfect fixate: 6 Aceste reguli ale vechei re-
au fost intotdeauna phstrate cu sfintenie, si prasnieile sacre si-au phstrat intotdeauna simplitatea lor primitivh. Demostene, Pro corona, 53. Aristot, Politica VII, 1, 19. Pollux VIII, 155. Pausanias, V, 15. 2 Fragment din Sapho, in Atheneu, XV, 16. $ Fragment din Chaeremon, in Atheneu XV, 19. 4 Platon, Legi XII, 956. Cicero, De legib , II, 18. Virgil, V, 70, 774; VII, 135; VIII, 274. §i la Indieni, In actele religioase, trebuiau poarte o eununA de flori qi sit fie ImbrKeati In alb. Legile lui Mann, IV, 66, 72. 6 Hermlas, in Atheneu, IV, 32: Tab tepoltpu.s.o5 Tic; na,rplooç eiàç aataXiionoç, GUYaltiYaolnsq. 6 A se vedea autorii eitati de Atheneu, 1, 58: IV, 31 &I 32; XI, 66.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETATEI
181
Credinte, moravuri, stare sociaK toate s'au schimbat; aceste prasnice au rämas neschimbate. Caci Grecii au fost intotdeauna observatori foarte scrupulosi ai religiei lor nationale. E locul sg. adaogam c atunci când conmesenii satisfaceau cerintele religiei, máncând alimentele prescrise,
puteau imediat apoi s inceapa o alta masa inult mai suculentä i mai binej.potrivita cu gusturile lor. Asa era obiceiul la Sparta Obiceiul praznicelor sure era In vigoare in Italia tot ca §i In Grecia. Aristot spune c ele existau mai de mult la popoarele numite (Denotorieni, Osei, Ausoni2. Virgil a consemnat amintirea lor de doua ori In Eneida; bätrânul
Latinus primeste trimiii lui Enea nu in locuinta sa, ci
in templul consacrat de religia strOmosilor; acolo au loc banchetele sacre, dup5. sacrificarea victimelor; acolo toti sefii familiilor, Ised impreun g. la mesele cele lungi. Mai departe, când Enea soseste la Evandru, Il gOse§te celebrând un sacrificiu; regele este in mijlocul poporului sau; toti sunt incununati cu flori; toti asezati la aceia§ masa,
ablta un imn, spre lauda zeului ceta4ei3.
Acest obiceiu se perpetua la Roma. Intotdeauna a exis-
tat o sag, in care representatii curiilor mâncau in comun. Senatul, in anumite zile, avea praznie sacru pe Capitoliu4. La serbarile solemne mesele erau gezate pe strazi, §i poporul intreg lua parte. La origina pontifii prezidau aceste prânzuri; mai arziu aceasta grije a fost lasata preotilor speciali, cari au fost numiti epulones5. 1 Atheneu, IV, 19; IV, 20. 2 Aristot, Politica, VII, 9, 2-3, ed. Didot, p. 611. 21 Virgil, VII, 174 si nrm.; VIII, 102-111, 283-305. DeMs, II, 23. Aulu-Gellu, XII, 8. Titu-Liviu, XL, 59. 5 Cicero, De oratore,III,19: Pontifices veteres, propter sacrificio rum
multitudinem tres viros epulones ease voluerunt . . . ut illud ludorum epulare sacrificium facerent. Cuvântul epulum se apnea proprIti zis prasnicelor date In onoarea ieilor. Festus, ed. Miller, p. 78: Epulones . . . datum his nomen quad epulos indicendi ,Tovi caeterisque diis potestatem, haberent. Vezi Tit.-Liviu, XXV, 2; XXVII
36; XXIX, 38; %XXIII, 42; XXXIX, 46, in quo toto foro strata triclinia. Cicero, pro IlTurena, 36: Cum epulunt populo romano daret.
www.digibuc.ro
182
CARTEA III.
EETATEA
Aceeste vechi obiceiuri ne dau o ideie despre strânsa legâturâ care unea pe membrii unei cetâti. Asociatia umanS era o religie; simbolul säu era un prânz coraun. Trebuie
ne inchipuim una din aceste raid societati primitive, adunata in intregime, cel putin sefii familiilor, la aceiasi masà, toti imbräcati in alb si purtând pe cap o cununit; toti Pk:And impreunâ libatiunile, recitând aceias rue,ciune, cântând aceleasi imnuri, mâncând aceias mâncare, pregâtitâ pe acelas altar; in mi.ilocul lor strämosii sunt de faf i zeii protectori iau parte la acest prânz. De aci vine strânsa unire iutre membrii cetâtei. In cazul unui rgsboiu, oamenii îi vor aminti, dupa expresia unui trân, câ, nu trebuie sg-tzi pârâsesti tovarâsul de rang cu care ai fâcut aceleasi sacrificii i aceleasi libatiuni i cu care ai impârtit prasnicele sfinte"1. Acesti oameni sunt legati de fapt, prin ceva mai mult decât interesul, conyenta, sau obiceiul, sunt legati prin comuniunea sfânt5., sävârsitä cu pietate, de fat5. fiind zeii cetâtei. 2° Seirbeitarile i calendarul.
In toate timpurile i la toate societAtile, omul si-a cinstit zeii prin sárbâtori; a stabilit c`a vor fi zile in timpul arora va domina numai sentimentul religios in sufletul sau, fârâ a fi distras de gAndurile si muncile terestre. Din numärul zilelor ce are de trait, le-a fâcut o parte zeilor.
Fiecare oras a fost intemeiat cu rituri, cari in imaginatia celor vechi, aveau de scop sg, fixeze in cuprinsul säu
pe zeii nationali. Trebuia ca virtutea acestor rituri A, fie intineria in fieeare an, printr'o noua ceremonie religioasâ; aceasta sgrbâtoare se numea ziva natalg; toti cetMenii trebuiau s'o celebreze. Tot ceiace era sfânt dddea loc unei sârbâtori. Era sâkrbâ-
toarea inprejmuirii cetatii, amburbalia, aceia a hotarelor I Denys, II, 23:
p.41
xtetaXt1rav .r6v itapaaTávriv, 4 ouv6orcem
tepOiv p.stiaxe. Istoricul aplicg aceusta prasnlcelor comune ale Spartanilor pe care In alt loc le comparg. it prinzurIle comune ale Romani lor.
oovi(locle
%at YOL1060
www.digibuc.ro
RELIGIA CETkrEI
1 83
tarinei am barvalia. In aceste zile cetMenii fäceau o mare procesiune, imbracati in haine albe i incoronati cu ramuri verzi; inconjurau ora§ul sau farina, cântând rugaciuni; in cap mergeau preotii, conducând vicitimele, ce erau sacrificate la sfarsitul ceremoniei I. Veuea dupa asta sarbatoarea fundatorului. Apoi fiecare din eroii cetätdi, fiecare din aceste suflete pe cari oamenii le invocau ca protectoare, reclama un cult; Romulus it avea pe al sau i Servius Tullius si multi altii, doica lui Romulus si mama lui Evandru. Atena pau g. avea, la fel, särbältoarea lui Cecrops, a Erechteionului, a lui Theseu i celebra pe fiecare din eroii trii, pe tutorul lui Theseu i pe Euristeu i Androgeu i pe o multime altii. Mai exislau i sarbatorile câmpului, aceia a aratului, a seman' atului, a infloritului, a culesului viilor. In Grecia,
ea si in Italia, fiecare act al vietii de agricultor era intoväräsit de sacrificii §i munca se fäcea recitând imnuri sacre. La Roma, preotii fixau in fiecare an ziva când trebuia sà inceapa culesul viilor si ziva cand se pu-
tea bea vin nou. Totul era orinduit de religie. Religia era aceia care ordona sä se taie via; caci ea spunea oamenilor: va fi o nelegiuire sa, se ofere zeilor o libatie cu vin dintr'o vie netäiatä 2. Orice cetate avea o sarbdtoare pentru fiecare din pe care le adoptase ea proteetoare i numára adesea multe. Pe masura ce cultul unei divinilÀtti noui se
introducea in cetate, trebuia sa gasesti o zi pe an sä i-o consacri. Ceia ce caracteriza aceste särbatori religioase, era interzicerea muncii obligatia de a fi vesel, cantecul Festus, V° Amburbiales, ed. Müller, p. 5. Macrobin, Sat., III, 5. Descrierea s6rlatorii este in Tilml, cart. II, elegia 1. ap.rciauvo 2 Plutarc, Arenta, 14: p.ì oneaztv hoEç Varron, L. L., VI, 16: Aliquot locis vindemiac primum ab .5acerdolibus publice fiebant, ut Romae etiam ream; nam flamen dialis
arts picatur vindemiam et, ut ussit vinum legere, agrui ..Tovi facit.
Plinin, XVIII, 2: Nec degustabant nova vim' antegnam sacerdotes Pentra särlAtorile cari trebuian sit preceadl priuii(ias libassent. seceri.,m1, vezi Virgilin, Georgicele, I, 340-350.
3 PlatOn, Legile, II, p. 584. Deinostene, in Midiam, 10. Demost. zpvlp.aTECetv 6rt. Fiv phi arpi ìç opttç in Timocratea, 29:
www.digibuc.ro
CARTEA III.
1 84
CETATEA
jocurile in public. Religia adguga: Feriti-va, in aceste zile, de a VA supdra unii pe altii 1. Calendarul nu era altceva decal succesiunea sdrbâtorikr religioase. i dânsul era stabilit de preoti. La Roma,
existat multâ. vreme Ufa', a fie scris: in prima zi a
lunii, pontiful, dupd ce oferia un sacrificiu, convoca poporul i spunea ce sârVátori au sd fie In cursul lunii. AceastA convocare, se numea calatio, de uncle numele de calende, ce se dddea acestei zile 2. Calendarul 1111 era orinduit nici dund cursul lunii, nici
dupd, cursul aparent al soarelui; Ora orinduit numai dupd legile religiei, legi misterioase, pe cari numai preotii le cunosteau. Uneori, religia prescria sd se scur-
teze anul, alteori sd, se lungeascd. Ne putem face o ideie de calendarele primitive, dacd ne gânclim cd la Albani, luna Mai avea doudzeci i doud, de zile i cd, Martie avea treizeci i vase 3.
Ne putem foarte usor inchipui cd, urmând acest sistem, calendarul unei cetdti nu semAna intru nimic cu a-
cela al unei alteia, de oarece religia nu era aceas la
toate cetâtile i c zilele de grbâtoare ea si zeii, erau deosebite. Anul nu avea aceias duratd, dela un oras la altul. Lunile nu purtau aceleasi nume; Atena le numea en totul altfel decât Teba si. Roma cleat Lavinium. Aceasta din called cI de obiceiu numele fiecgrei luni, era si acela al principalei särbâtori pe care o cuprindea; ori,
sdrbâtorile nu erau aceleasi. Cetdtile nu se invoiau s. facâ s. ineeapä, anul la aceiasi epoca, nici pentru a numdra sirul anilor ineepand dela aceias data. In Grecia, sdrbâtoarea dela Olympia, deveni cu timpul o datA comund; cu toate aceStea, fiecare cetate îi avea un an deoCicero, De legibus, II, 12: Feriariwn ratio in liberis reguietern habet litium et jurgiorum, in servis operum et laborum. Macrobiu, I, 16: Affirmaban, s icerdores pollui ferias, si opus aliquod fieret.
Demostene, in 2'imoeratea. Acelag preseriptie la Roma; Macroblu,
Sat., 1, 15: In feriis
vim euiguam inferre picteulare est. Cf. Cie., De leg., II, 12: reguietent jurgiorunt. 2 Varron, De ling. lat., VI, 27. Servins, ad Aen., VIII, 654.
Macrobiu, Saturn., L 14; 1, 15. 8 Censorinusf De die natali, 22.
www.digibuc.ro
HELIGIA CETATEI
185
sebit. In Italia, fiecare oras numâra anii incepând dela intemeierea sa.
3° Censul §i lustratia. PrintTe cele mai importante ceremonii ale religiei unei cetdti, era aceia numitä purificarea t. Ea avea loc la Atena
in fiecare an; 2 la Roma era s'avarsitâ din patru In patru ani. Riturile cari erau observate i numele pe eare-I purta, arata c aceastä ceremonie avea darul s tearg& pkatele comise de cetäteni Impotriva cultului. De fapt, aceastA religie atât de complicatâ, era un isvor de spairaâ pentru cei vechi; cum credinta i curAtenia intentiilor
Insemnau putin lucru, si cum Intreaga religie consta In practice minutioas6 a nenumâratelor prescriptii, intotdeauna ei se temeau câ au corals vreo neglijentâ, vreo omisiune sau vreo gresal6 si nu erau niciodatá siguri nu sunt expusi mâniei sau râzbunärei vreunui zeu. Era nevoie deci, pentru a linisti sufletale oamenilor, de un sacrificiu expiatoriu. Magistratul care era Insârcinat cu sAvarsirea lui, (la Roma era censorul; inaintea censorului fusese consulul, Inaintea consululuiregele) incepea prin a se asigura, cu ajutorul auspiciilor, daca zeilor le era pläcutâ ceremonia. Apoi, convoca poporul cu ajutorul unui crainic, care se servea. in acest scop de o formulg., saeramentald3. Tai cetatenii In ziva hotgritâ, se strângeau In afara zidurilor cetätii; acolo, toti pgstrand tkere, magistratul Inconjura de trei ori adunarea, mânând inaintea lui trei victime, un berbec, un pore, un taur (suovetaurilia); aceste trei animale unite, constituinu la Greci ca si la Romani, un sacrificiu expiatoriu. Preotii îi urmau procesiunea; când al treilea inconjur era sävarsit, magistratul pronunta o formulä" de rugkiune si sacriAceastl operatinne se numia itaricapsty sau Ityystletv isóktv. Hip-
ponox, edit. Bergk, fragm. 60. In latinqte se spunea lustrare Cicero, De divin., I, 45: quum, censor populum. lustraret. Servius, Aen., I, 283: post quinquennium unaquaeque civitas lustrabatur. Diogene Laertius, Socrate e. 23, "Ewcy eapy)stilivps, Zits potiat Tip, IrDsty 'Aevivaiot. De asemenea se purifies in fiecare art altarul casnic. Eschyl., Chaphores, 966. Varron, De ling. lat, VI, 86, 87.
www.digibuc.ro
186
CARTEA UI.
CETATEA
fica victimele j. Incepând din clipa aceasta mice pting'grire era stearsg, orice neglijentg in sgvarsirea cultului reparatg, i cetatea se ggsea in bung intelegere cu
Pentru un act de aceastä naturg e de o atare impor-
tantg, erau necesare doug lucruri: înthiu ca nici un stain sg, nu se fi strecurat printre cetilteni, ceia ce ar fi turburat viciat ceremonia; apoi, ca toti cetateni s fi fost de fatg; altfel cetatea ar mai fi putut pgstra vreo pangarire Era necesar deci ca fiecare ceremonie religieasrt sg fie pre-
cedatg de o numgatoare a cetgtenilor. La Roma si la Atena, erau numgrati in mod foarte scrupulos; e probabil ca numgrul lor s fi fost pronuntat de ma-
gistrat in formula de ruggeiune, apoi era inscris in darea de seamg a ceremoniei, care era redactatg de cenzor. Omul care nu s'ar fi inscris, pierdea dreptul de cetgtenie. Aceastg severitate e foarte explicabilg. Acela care nu lua parte la actul religios, care nu a fost purificat pentru care n'au fost rostite ruggciuni si nici sacrificate victime, nu mai putea fi membru al cetglei. Fatg de zeii cari au luat parte la ceremonie el nu mai era cetgtean 2 1 Titu-Liviu, I, 44: Suoveteurilibus lustravit. Denys din Hablicarnasus IV, 22: IcAsimaç 'Cobs noVvcaç Ecrcartag auvelbsiv . . . . xuOciptm, carctIly orhaccto tatípy x& xptip %al rpciTtp. Cicero, .De Servius. oratore, II, 66: lustrum condidit et taurum immolavit. ad Aen., III, 279: lustrato populo dii placantur. Cf. ibid., VIII,
Valerin- Maxim rezumg. ruggelunea pronuntatg, de censor: Censor, quum lustrum conderet, inque solito fieri sacrificio scribe ex publicis tabulis solenne ei precationis carmen praeiret, quo 183.
dii immortales ut populi romani res meliores amplioresque facerent rogabantur (Val.-Maxim IV, 1, 10). Aceste uzuri au persistat pang in timpul imperiulni, Vopiscns, Aurelian, 20; Lustrata ?Irbil cantata carmina. Titu-Liviu, I, 44, pare a crede cg ceremonia lustrgrii a fost instituitg de Servius. Este tot atât de veche ca 0 Roma. Ceia ce o dovedelte, e faptul cg lustratio de pa Palatin, adieg ora011 primitiv al lui Romulus, a continuat sg se sgorgreaseg din an in an; Varron, De ling. /at.,VI, 34; Peb7uatur populus, id eat, lupercis nudis lustratur antiquum oppidum Palatinum gregibus humanis cinctum. Servims Tullius a fost poate primul care a sgvitrOt /ustratio pentru ormui mgrit de el, mal ales a instituit censul, care intovgrkea lustratia, fgrit a se confunda insg en (Balsa.
2 Putea fi bgtut cu vergi
vândut ea selav; Denys, IV, 15;
V, 75; Cicero, Pro Ccecina, 34. Cetittenii absenti din Roma trebu-
www.digibuc.ro
RELIGIA CE FATEI
187
Ne putem da seama de importanta acestei ceremonii,. judecând dupa puterea nemärginitä a magistratului care o prezida. Cenzorul, inainte de a incepe sacrificiul, aranja poporul dupa o anumitä ordine, senatorii inteurt loc, cavalerii intealtul, triburile in altà parte. Stäpân absolut in ziva aceia, el hotära locul fiecàrui om in diferite categorii. Apoi, dupg ce toatá lumea era asezatä dupit ordinele sale, magistratul sävârsea actul sacru. Din ziva aceia pang la lustratia urmAtoare, fiecare orn pästra in
cetute rgui care-i fusese desemnat la cereraonie. Era . senator dacg in acea zi fusese numärat printre senatori cavaler dacg figurase printre dânii. Simplu cetätean, el filcea parte din tribul in rândurile cäruia fusese pus ID dael magistratul ar fi refuzat sä-1 admitä la cererhonie, el nu mai era cetätean. Astfel locul pe care I/ ocupase fiecare la sävârsirea actului religios i uncle Il väzuserà zeii, era acela pe care-I pästra in cetate timp de pAru ani. De aci a venit imensa putere a censorilor. La aceastä ceremonie asistau numai cetäteni, ferneile, copii, sclavii, bunurile kr mobile si imobile. erau. intrucdtva, purificate in persoana sefului fainilie:. De aceia,. fiecare cetätean inainte de sacrificiu, trebuia sà dea censorului enumerarea persoanelor i lucrurilor cari depin-
Veau de el'. Lustratia, in timpul lui August, era sävarsitä cu aceiasi exactitate si aceleasi rituri ca in timpurile cele mai vechi. Pontifii o mai priveau Inca' drept un act religios; oamenii de Stat insä vedeau inteinsa o excelentä mäsurä administrativä. lau s se Intoara, pentru ziva lustratiei; nici un motiv nu putea sâ-i dispenseze de aceastli datorie. Aceasta era la origine, regulg.;.
ea nu a fost tmblânzitit decât In ultimele
dourt secole ale repuVelleius, II, 7, 7; Titu-Liviu, XXIX, 37; Aulu-Gellu, .
V, 19.
Cicero, De Legibus, III, 3; Pro-Flacco, 32. Titu-Liviu, I, 43, Denys. IV, 15; V, 75. Varron, De ling. lat. V, 93. Plutarc, Cato. major, 16.
www.digibuc.ro
188
CARTEA Ill.
CETATEA
4° Religia in aduntirile poporului, In Senat, Tribunal, in armatti; triumful.
Nu era nici un act in viata publid in care sil nu fi fost introdusi si zeii. Cum pe atunci era credint6 eä, zeii ,erau când excelenti protectori, când dusmanii cei mai de -temut, omul nu Indräsnea niciodata sä, fad,' ceva, "Ana', nu
era sigur c5., zeii ii erau favorabili.
Poporul nu se intrunea in adunäri decat in zilele in-
täduite de religie. Dad, o zi oarecare fusese vreodatä, insemnatä, de vreo nenorocire pentru cetate, färä, indoialä, zeii fuseserä lipsä, ori supdrati; deci In fiecare an, 11
aceias epoca, ei vor fi din nou supärati din motive ne-
,cunoscute muritorilor 1. Deci acea zi rämânea pe veci
nefastg: nu se fäceau adunäri, nu se judeca; viata pullid, era suspendatä," 2.
La Roma, inainte de a intra In sedintä, trebuia ca augurii sa se asigure mai intâiu daca zeii erau bine voitori. Adunarea, incepea printeo rugileiune pe care o pronunta augurul, si consulul o repeta s. Acelas lucru si la Atenieni; adunarea Incepea Intot41eauna printr'un act religios. Preotii ofereau un sacriSiciu, apoi se desemna un mare cerc stropindu-se en apä, lustrala, si in acest cerc sfânt se intruneau cetA4enii4. Mai inainte ea vreun orator sä, fi luat euvântul, se pro1 Asupra acestei credinte a color vechl a se vedeit Cassius Hemina in Macrobiu, 1, 16. 2 .Asupra zilelor nefaste la Greci, a se vedea Hesiod, Opera et .dies, v. 710 li urm. Zilele nefaste se numeau fm.ipat 2tirocppriSec s(Lyslas, Pro Phania, fragm., ed Diclot, vol. II, p. 278). Cf. Herodot, VI, 106. Plutarc, De defectu oracui., 14; De El apud Deephoe, 20. $ Cicero, Pro Murena, 1. Titu-Liviu, V, 14; VI, 41; XXXIX, 15,
Denys, VII, 59; IX, 41; X, 32. Pliniu, in Panegiricul lui Traian,
.63, amintelte inc de longunt carmen comitiorum. $ Eschine, in Tintarchum, 23: Eneao ,ci, xa56poto,v asptevieri -xal 6 rApoi Tàç Itatploog etixaç BRIrac. Id, in Ctesiph 2-6. Pollux, 'VIII, 104: 11 spteaTiacxot ixaIlayov xocrnaimg T4110 ixx),noiay. De .aci euvântul lui Aristofan, Acharn, 44: 'Ev,c;)ç Tot) zoalapp.arog) pentrn a desemna locul adnrAril. Cf. Dinare, in Aristog., 14.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETÄTFI
189
nunta o rugaciune in fata poporului tacut j. Se mai ccgnsultau i auspicii, i daca se orate,' pe cer vre un semn cu caracter funest, adunarea s imprgstia pe data 2.
Tribuna era un lee sfânt; oratorul nu se urca decât purtând pe cap o coroang 3, i mult timp Inca, obiceiul voia ca el sa-si inceapa discursul prin invocarea zeilor.. Locul de reuniune al senatului roman era intotdeauna un templu. Daca o sedinta ar fi fost tinutä aiurea decât in vre un loc sfant, hotgririle luate ar fi Lost patate de nulitate; caci zeii nu au fost de fata 4. Inaintea oricarei delibergri, presedintele savarsea un sacrificiu i rostea o. rugaciune. In salk se afla un altar pe care fiecare senator, intrând, raspIndea o libatiune, invocând zeii 5. Senatul Atenian seragna din acest punct de vedere, cix cel Roman. Sala cuprindea de asemenea un altar, un foc sacru. Se savarsea un act religios la inceputul fiecgrei sedinte. Orice senator cand intra, se apropia de altar si
rostea o rugaciune.
La Roma ca i la Atena, nu se impartea dreptatea decal in zilele cari erau indicate de religie ca favorabile. La Atena, sedinta tribunalului avea loc lânga un altar Demostene amintegte aceastii rugIciune, flril a cita formula, Ds falsa legat., 70. Ne putem face o idee din parodia lui Aristofan ftn, Thesmophoriazusae, V, 295-350.
2 Aristophan, Acharnieniis., 171: Atocv.irz icti 3 Idem, Theamoph; 381, i Scholiast: ativapov gOog v Totç XiTooaL cycapavo5cOat icrikov. Era obiceiul vechiu. Cicero, in Vatinium, 11}
in Rostris, in illo augurato templo.
Servius, ad Aen., XI, 301,.
spune eX la cel vechi orice diseurs incepea printeo rugXclune, teazg ea dovadI diseursurile lui Caton qi ale Grachilor.
i ci-
4 Varron, in Aulu-Gellu, XIV, 7: Nisi in loco per augures constituto, quod templum appelaretur, senatusconsultum factum fuisset justum id none sse. Cf. Servius, ad Aen., I, 448; VII, 153: Nisi in auqusto loco consiltum senatvs habere non poterat. Cf. Cicero, Ad diversos, X, 12. b Varron, in Aulu-Gellu, ibid: Immolare hostiam prius auspicarique debere qui senatum habiturus asset. Suetoniu, Augustus, 35.. Dion Cassius, LIT., 30. 6 Andocide, De suo reditu, 15; De mysteriis, 44: Antiphon, Super chorenta 45; Licurg, in Leocratem, 122. Demostene, in Midiam, 114. Diodor, XIV, 4. Xenophon, Hellen, II, 3, 52.
www.digibuc.ro
190
CARTEA 111.
CETATEA
incepea printr'un sacrificiu3. In timpul lui Homer, ju-
deatorii se intruneau inteun cerc sacru". Festus spune c in ritualele Etruscilor se gäseau i.
dicatiuni asupra felului in care se fonda un ores, se consacra un templu, se impärteau curiile i triburile in adu-
nare, asezarea unei armate in ordine de bätaie. Toate acestea erau insemnate in ritualuri, dci toate erau in legam% cu religia. In räsboiu, religia juca un rol tot atât de important ca i in Limp de pace. In orasele italiene erau colegii de
reoti numiti f.jali, cari prezidau, ca i crainicii la
toate ceremoniile sfinte, dedeau loc la leggturi internationale. Un fetial, având capul acoperit eu un väl de Mug, dupà cum era obiceiul, luând zeii de martori, declara räsboiul, pronuntând o formulä sacramentald2. In acelas timp consultd, in costum sacerdotal, sävâxsea un sacrificiu i deschidea solemn portile templului lui Janus, divinitatea cea mai veche si mai veneratä din Italia3. Inainte de a pleca in vreo expeditie, in fate armatei
adunate, generalul pronunta rugdciuni si sgvarsea un sacrificiu. Ace las lucru se intâmpla si la Atena Sparta 4.
In campanie, armata reprezenta inaginea eetätei; religia o urrna. G-recii luau cu dânsii statuile Oriee armatd greaeg ori romang purta eu dânsa un altar Aristofan, Vespae, 860-865. Cf. lliada, XVIII, 504. 2 Se poate vedea in Titu-Liviu, I, 32, riturile" declaratiei de ritsbolu. A se compara Denys, II, 72; Plinius XXII, 2, 5; Servius ad Aen., IX, 52; X, 14. Denys, 1, 21, qi Titu-Liviu, I, 32, asigura eit aceastil institu0e era comuna la multe orage italice. In Grecia de asemenea, rasboiul era declarat de cadre un v.4)pu:, Thu-
cydide, I, 29; Pausanias, IV, 5, 8. Pollux, IV, 91. 8 Titu-Livlu, I, 19; descrierea exacta 0 amanuntitil a ceremoniel se afla inVirgiliu, VII, 601-617. 4 Denys, IX, 57: OS. ;Turco: ebxà; notyri4cp.svot Tot; aerii.; wh: (11-ifictvxs; rv orprerby èVrizaav
it
tok ito).ep.iou;. Xenofon, Hellen
III, 4, 3; IV, 7. 2 ; V, 6, 5. Vezi in Xenofon, .Resp. Laced., 13 (14), seria sacrificiilor pe care le Pacea un de armata spartan inainte de a ie0 din cetate, inainte de a trece granite. 0 pe care le reinola apoi in fiecare dimineata, ina1nte de a da ordinul de marl.
La plecarea unei flote Atenienii, ea 0 Romanii, oferiau un sacrificin; comp. Thucydide, VI, 32, 0 Titu Liviu, XXIX, 27.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETÄTEI
191
pe care era intretinut zì i noapte focul sacru j. 0 armatá romang, era intotdeauna intovgrgsitä de auguri; orrice armatä greacg, avea i prevestitorul sgu. Sg, privim o armatg romang In momentul cand se preggteste pentru luptä. Consulul dg. ordin sg se aclucg, o victimg, o lovesite cu securea; ea cade: mgruntaele sale trebuese sg arate vointa zeilor. Un aruspiciu le examineazg i dacg semnele sunt favorabile, consulul dä semnalul de luptg. Cele mai indemânatice mgsuri, cele mai fericite imprejurgri, nu servese la nimic dacg zeii nu in-
ggdue lupta. Baza artei militare romane era ca armata sg nu fie niciodatä obligatg, sg, lupte fgrg voia sa, &and zeii ar fi fost protivnici. De aceia zi ou zi fgceau din tabära lor an f el de citadelg. Sg, privim acum o armatg, greacg si sg imgm drept exemplu bgtglia dela Plateea. Spartanii sunt asezati In linie, fiecare la postul lui de luptg; toti au o coroarm -pe cap si cântgretii din fla.ut cântg imnuri religioase. R,egele, ceva mai inapoia rändurilor, injunghie victimele. Dar mgruntaiele nu dau semne favorabile si sacrificiul trebuie reinceput. Doug, trei, patru victime sunt suecesiv injunghiate. In timpul acesta cavaleria persang se apropie, aruncg sg,geti, omoará un destul de mare numär de Spaitani. Spartanii rgmân nemiscati, cu scutul la pieioare, färg a se apära raker, de loviturile dusmanului. Ei asteaptg semnalul zeilor. Insfärsit, victimele prezintä semnele favorabile: atunci Spartanii ridicg, scuturile, iau sabia In mâng, luptä i sunt invinggtori2. Dupg fiecare victorie se fgcea un sacrificiu; aici este origina triumfului ass, de cunoscut la Romani si tot atat de uzitat de Greci. Acest obiceiu era consecinta pg,rerii Herodot, IX, 19, Xenofon, Reep. Laced., 12 Plutarc, Lycurg 22. In fruntea armatei greeertti era un utíptpopos, care purta focul sacra. (Xenof. Resp. Lac. 13; Herod., VIII, 6. Pollux, I, 35; Hesychius, V ittíptpopoç). Tot ala qi in 1agg,rn1 roman era tobleauna un foc aprins (Denys, IX, 6). Si Etruscii aveau un altar in armatl. (Pintail; Publicola, 17); Titu Livin, II, 12 aratit qi el un ccCefl8U8 ad sacrificium foculus, l Sulla ayes avea un altar In fata cortului Obsequens, 116). Herodat. IX, 61-62.
www.digibuc.ro
192
CARTFA III.
CETATEA
care atribuia victoria zeilor cetätii. Inainte de luptii, armata le adresa o rugalciune analoaga" cu aceia care se
citeste In Eschyl: Vouâ, Zeilor cari locuiii i posedati teritoriul nostru, daeä, armatele noastre sunt victorioase dacä, orasul nostru este salvat, v promit sä, stropese altarele voastre cu sânge de berbec, sä, v jertfesc tauri si sä, expun In templele voastre sfinte, trofeele cucerite eu
lancea". In virtutea acestei promisiuni: invingâtorul datora un sacrificiu. Armata se intorcea in oras pentru a-1 indeplini; se ducea la templu formând o lunga pro-
cesiune i cântând un imn sacru, Op*. 6os 2.
La Roma, ceremonia era aproape aceias. Armata se ducea In procesiune la principalul templu din ora,,s;
preotii mergeau In fruntea cortegiului, conducând victimele. Ajuns la templu, generalul jertfea victimele zeilor. Pe drum, soldatii purtau toti o coroanä, cum se cuvenia la o ceremonie sfântä, i cântau un imn ca si 'n Grecia.
Veni, In adevär, un timp când soldatii n'aveau nici un serupul de a inlocui imnul prin cântece de cazarmä, sau prin glume contra generalului. Dar ei plstreazA cel putin
obiceiul de a repeta din când In când anticul refren, lo triumphe 3. Chiar acest refren sfânt dä,dea oerimoniei numele
Astf el, In timp de pace si In timp de räsboiu, religia intervenea In toate actele. Era pretutindeni prezentg; ea coplesea pe ora. Sufletul, corpul, viata publicri, viata privata, ospetele, sárbátorile, adungrile, tribunalele, luptele, totul era sub imperiul acestei religii a ceatii. Ea regula toate actiunile omului, dispunea de toate momentele vietii sale, fixa toate obiceiurile sale; gaverna fiinta umanä cu o autoritate asa de absolutä, bleat nu räxnânea nimic care sä. fie in afarà de ea. Eschyle, Cei rapte, 252-260, Euripide, Phenic., 573. 2 Diodor, IV, 5; Photius: 6pi.a6og, iviSec¡tç vbcrig, Tropark 3 Titu-Liviu, XLV, 39: Diis gnoque, non solum how:tabus, debetur triumphus . . . . Consul proficiscens ad bellum vota in Capitolio
nuncupat; victor, perpertrato bello, in Capitolio triumphans ad eosdem deos, quibus vota nuncupavit, merita dona populi romani traducit Titu-Liviu, V, 23; X, 7. Varon. De ling. lat., VI, 68, Pliniu, 18t. N., VII, 56; XXXIII, 7, 6.
www.digibuc.ro
RITURILE
1 ANALELE
193
Ar insemna sg avem o ideie destul de falsg despre natura umang, dacg ar fi sä credem cg aceastg religie a odor vechi, era o iniselgtorie si pentru a spune astfel, o comedie. Montesquieu pretinde eg Romanii nu si-au cleat un cult dectit pentru a infrâna poporul. Niciodaig religia n'a
avut o astfel de origin& si orice religie care a venit sus-
tinându-se numai pe aceastg ratiune de utilitate publicg, nu s'a sustinut multg vreme. Montesquieu mai
spune cl Romanii aserveau religia Statului; contrariul e mai adevärat; e imposibil de a citi câteva pagini din Titu Liviu, fgrg a fi izbit de absoluta dependentä, in care eratt oamenii farg de zeii lor. Nici Romanii, nici Grecii n'au cunoscut aeeste triste conflicte, cari au fost asa de comune
in alte societAti, intre Biserid, si Stat. Dar asta depinde mimai de faptul cg la Roma, ca si la Sparta si la Atena,
Statul era aservit religiei. Asta nu insemng cä, a fost
vreodatg un corp de preoti cari sg-si fi impus dominatia. Statul vedhiu nu asculta de un sacerdotiu; el era supus insgsi religiei sale. Acest stat si aceastg religie, erau asa de complect confundate impreung, Inca era imposibil, nu
numai de a inchipui ideia unui conflict intre ele, dar chiar de a le deosebi una de alta. CAPITOLUL VIII
Riturile §i analele Caracterul si virtutea religiei celor vechi nu era sg ridice inteligenta umang la conceptia absolutului, sg deschidg spiritului avid un drum strglucitor, la sfârsitul cgruia sa creadg cg intrevede pe Dumnezeu. Aceastg religie era un tot nu prea bine inchegat de mici credinte, de mici practice, de rituri minutioase. Nu trebuie sa-i cauti sensul; nu trebuie sä, gandesti, sg-ti dai seama. Cuvântul religie nu insemna ceiace inseamng pentru noi; sub aceastä, denumire, Intelegem un corp de dogme, o doctring asupra lui Dumnezeu, un simbol de credintä asupra misterelor
cari sunt in noi si imprejurul nostru; acelas cuvânt, la 93903. Biblioteca Universitarl, Vol. VI.
www.digibuc.ro
13
194
CARTEA RI.
CETATEA
cei vechi, insemna rituri, ceremonii, acte de cult exterior.
Doctrina era putin lucru; lucru important era practica; ea era obligatorie i imperioask Religia era o
leggiturg material6, un lant care tinea pe om in sclavie. Omul o facuse si el era guvernat de dânsa. Omul avea teamg, de dânsa §i. nu indräsnea niel s discute, nici sit rationeze, nid s'o priveasa in fatk Zeii, eroii, mortii, cereau dela dânsul un cult material i el le pliitea datoria pantru a-si face dinteinsii prieteni si mai mult inck pentru a nu si-i face dusmam. Omul conta putin pe prietenia bor. Erau zei supkkiosi, fgrii iubire sau bunA vointk bucurosi de luptà cu omul Nici zeii nu iubeau pe orn, nici.omul nu-si irtbea zeii. Credea in existenta br, dar ar fi voit uneori sa nu existe. Se temea chiar de zeii sài casnici sau nati60,91i; Ii era fried sâ nu fie trädat de dânsii. S5, nu atragâ ura acestor fiinte invizibile era marea sa preocupare. Toatìi imblânzeascg, paces deorum quac. viata se ingrijia
rere, spune poetul. Dar mijlocul de a-i impka? Mijlocul mai ales de a fi sigur impka si cl-i avea de partea sa? Crezura sà-1 &easel lin intrebuintarea anumitor for-
mule. Cutare rugkiune, compusg din cutare cuvinte, fusese urraatit de succesul a ceiace se ceruse; fàrà indoialá fusese auzitâ de zeu, avusese actiune asupra lui, fusese puternick mai pnternicg, cleat dânsul, pentrudi nu-i putuse rezista. Se p6strau deci termenii misteriosi sacri ai acestei rugkiuni. Dupg, tatä, Ii repet6 fiul. De indattà ce se stiu scrisul, Ii puse lin cris. Fiecare familie, cel putin fiecare familie religioask avea o carte in care se &eau formulele de care se servise cei vechi cilrora zeii le cedase. Era o arna pe care o intrebuinta omul contra nestatorniciei zeilor. Dar nu trebuia sà schimbi din aceasta nici un cuvânt, nici o silabà., nici mai ales ritmul dupg care trebuia s'a", fie cântatk Cki I. Plutarc, De defectu oraculor, , 14: a dpitoLv dyriponcot ppoita-
p.ccut act43.i3volv, apoato6p.evos met Itpocilycriceç o'flç Zaexcktop6.;
).ap.vcdouç byolici:ouat.
www.digibuc.ro
195
RITURILE $1 ANALELE
atunci, rugaciunea si-ar fi pierdut puterea i zell ar fi
mas liben Dar formula nu era destul: mai erau Inca acte externe al, cgror amanunt era minutios i neschimbgtor. Cele mai mici gesturi ale sacrificatorului si cele mai neinsemnate parti ale costumului sau erau reglementate. Adresandu-te unui zeu, trebuia sg. ai capul acoperit; adresitndu-te altuia, trebuia sa-1 ai descoperit; pentru un al tre lea pulpana togei trebuia s fie ridicata pe umar. In anu-
mite acte, trebaia sg ai picioarele goale. Erau rugacinni cari n'aveau eficacitate decat &tea, omul, dupg ce le pronun-fa, se invârtea In jurul lui dela stanga la dreapta. Natura victimei, culoarea parului, felul de injunghiere, forma cutitului, felul lemnului ce trebtua intreouditat pentru arsul carnurilor, toate acestea erau regulate pentru fiecare zeu de religia fiecarei familii sau a fiecarei cetati. Zadarnic inima cea mai credincioasg oferea zeilor cele mai grase victime; daeg unul din nenumaratele rituri ale sacrificiului era neglijat, sacrificiul era nul. Cea mai mica abatere facea dintr'un act &ant, un act nelegiuit. Alterarea cea mai usoarg turbura i intorcea pe dos religia patriei i transforma zeii protectori In tot atatia dusnaani cruzi. De aceia Atena era severg ea preotul care schimba ceva din vechile rituri2; de aceia senatul 1 Asupra vechilor imnuri pe cari Green contlnuau sit le cânte la ceremonii, vezi Pausanias, 1, 18; VII, 15, in fine; VII, 21; IX, 27,
29, 30. Cicero, De legibus, II, 15, observâ cit orarle grecgti erau atente in conservarea ritmurilor vechi, antiguum vocum servare niodum. Platon, Legile VII, p. 799-800, se conformA vechilor regull,
cänd prescrie cit ramân neschimbate cântecile i ritmurile. La Romani formulele de rugitciune eran fixate de un ritual; vede0 Varron, De ling. lat., gi Caton, passim. Quintilian, 1, 11: Saliorum carmine, vix sacerdotibus suis inteliecia, mutori vetat religio et consecratis utendum est. 2 Demostene, in isTeoeram, 116, 117. V arron citeazit citeva envinte din tibri sacrorum cad se pastrau la Atena qi a cAror limbit
era arhala (De ling. lat., V, 97). Asupra respectului Grecilor
pentru vechile rituri, vedqi citteva exemple curioase in Plutarc, Quest. Orecg. 26, 31, 35, 36, 58. Gandul celor vechl este bine exprimat de Socrate, Areopagitigue, 29-30 potriva Neerii.
www.digibuc.ro
intreg discursul 1m-
196
CAIITEA III.
CETATEA
din Roma degrada pe consulii i dictatorii eari comiseserä vreo gresealä inteun sacrificiu. Toate aceste formule si practici fuseseig läsate moste-
fire de cei vechi, cari le incercase eficacitatea. Nu era nimic de inovat. Trebuia sä te multumesti cu ceia ce fâcuse acesti sträbuni si cea mai mare pietate era de a face ea
i dthii. Interesa destul de putin daca credinta se
schimba: se putea modifica in voie eu timpul si lua mii forme diferite, dupä placul reflexiunii inteleptilor sau imaginafiei populare. Dar era de cea mai mare unpurtantä ca formulele sit nu caa, in uitare i riturile sä nu fie modificate. i astfel, fiecare eetate avea o carte, in care toate acestea erau conservate. Intrebuintarea cârilor sfinte era universalä la Greci, la Romani, la Etrusci Uneori ritualul era scris pe täblite de lemn, uneori pe panza; Atena ii grava pe table de aramä sau pe pläci de piaträ, pentru a nu se pierde usor 2. Roma avea cärtile pontifilor, ale augurilor, cartea sa de ceremonii ì culegerea de I ndigitanienta. Nu era oras care sä nu fi avut o eolectie de imnuri vechi in onoarea zeilor säi 2; limba se schimba odatä cu moravurile si credintele; cuvintele i ritmul rämâneau neschirabate si la sUrbâtori imnurile continuau sit fie cântate, desi nu mai erau Infelese. Aceste carti si aceste cântece, serise de preoti, erau pazite de dânsii cu mare grije. Ele nu erau ar: trite niciodatä sträinilor. A revela un rit sau o formulä, insemna trädarea religiei cetAtei si Insträinarea Pausanias, IV, 27. Plutare, intpotriva lui Caloks, 17. Plinin, Lt. Nat., XIII, 21. Valeriu-Maxim I, 1, 3. Varron, L. L., VI, 16. Censo:1.1ms, 17. Festus, V° Rituales. 2 Pollux, VIII, 128: Aatot xcaxai, al, 4-ioehv nRat iv Tivtontop.ivo: oi vc.m.oc ei npi TCov :spans xal. nthv zarpwv. Se tie c:1 una din semnificrtrile cele mai vechi ale enviintului vóp.oç e aceia de rit sau reguI religioasL Lysias, In .Nicomachum, 17 : xpt Tei; 6X xti), xopPicov xa.1, rciw CMIX(i.)10 Ma& 'Ca; etvaypactok.
3 Atheneu, XIV, 68 citeazX imnurile vechi Ateniene; Elian, II, 39 pe acele Cretane, Pindar, hithig. V, 134, pe acele Cyrenaice. Plutare Thesen 16, pe acele Boetiene; Tacit, Ann , IV, 43, pe mule vatum earntina, plstrate de SpartanI i Messenieni.
www.digibuc.ro
RITURILE
I ANALELE
197
zeilor. Pentru mai multd precautiune, ele erau ascunse privirii cetgtenilor chiar i numai preotii puteart sä le cerceteze.
In minlea acestor popoare, tot ce era vechiu, era res-
pectabil i sfánt. Cánd un Roman voia s spung cg un anumit lucru li era scump, spunea.: acesta este antic pentru mine. Grecii avean o expresie asemgngtoare 1. Orasele tineau foarte mult la trecutul lor, cäci in acest trecut gäseau toate inotivele i toate regulile religiei lor. Aaminteaseg, cgei pe amintiri i pe trb,veau nevoie
ditii se sprijinea intreg cultul Thr. Astfel, istoria avea pentru cei vechi mult mai multg importantg decät ar.-3 pentru noi.
Istoria a existat mult timp inaintea lui Herodot si a lui Thucydide; scrig sau nescrisg, simplá traditie sau carte, ea a fost contimporang cu nasterea cetätilor. Nu era ores orica de mic i de obscur ar fi fost, care sg nu piing cea mai mare atentie la pgstrarea amintirii a ceia ce s'a petrecut in sfinul sgu. Nu era vanitate, ci Un oras credea cg nu are dreptul ssä, uite ceva, cki intreagg istoria sa era legatg de cult. Istoria ineepea, de fapt, prin actul fundäzei i spunea numele sfânt al fondatorului. Se continua prin legenda zeilor cetätii, a eroilor protectori. Aráta data, origina, ratiunea fiecgrui cult si explica riturile obscure. Se consemnau minunile pe cari le inMptaise zeii "Aril i prin eare-ai raanifestaserä puterea, bungtatea sau mania lor. Se descriau ceremorniile princari preotii zgdgrniciserd, cu
indemanare vreo prevestire rea sau linistiserá mâaia zeilor. Se mentiona ce epidemii bantuiserg In eetate prin ce formule sfinte au fost inlgturate, in ce zi a fost consacrat un templu i pentru ce motiv a fost sgvarsit un sacrificiu sau s'a stabilit o särbgtoare. Se indemnau toate evenimentele cari -s'ar fi putut raporta la religie, toate victoriile cari dovedeau protectia zeilor e in can zeii fuseserä vgzuti cbmbltând, infrângerile cari argtau mania lor i pentru care trebuise sa se introducá un sacriItti,rptov &crctv fip.r.v. Aceste cuvinte revin acleseori la Tliucy, aide. i la oratorli
www.digibuc.ro
198
CARTEA
CETATEA
ficin expiatoriu. Toate acestea erau scrise pentru instruirea sit pietatea descendentilor. Intreaga aceastg istorie era clovada materialg a existentei zeilor nationali: cici eveni-
mentele ce continea erau forma vizibilg sub care se relevaserà zeii in toate timpurile. Printre aceste fapte ()ran multe cari &Mean chiar loc la aniverski, adicg sacrificfi, serbki, jocuri sfinte. Istoria cetgtei spunea cetAteanului tot ceia ce trebuia s cread i sg adore. De aceia, aceastg istorie era scrisg de preoti. Roma avea
analele pantifilor sai; preotii sabini, preotii samniti cei estruci aveau de asemenea pe ale bor.'. La Greci ne-a rAmas amintirea cktilor sau analelor sfinte ale Atenei, Spartei, Delphi, Naxos, Tarent 2. Când Pausanias
strgbgtu Grecia pe timpul lui Adrian, preotii fieckui
oras Ii povestirg vechi legende locale; ei nu le inventau; le inrygtaserg din analele bor. Acest fel de isforie era cu totul bocalà. Incepea odatg Cu fundarea, &a:0i ceia ce era anterior acestei date nu interesa Intru nimic cetatea; si de aceia cei vechi au ignorat cu desgvârsire originele rassei bor. Nu raporta decal evenimentele la cari luase parte si cetatea, nu se ocupa
insg de restul omenirei. Fiecare cetate avea istoria sa
specialg, dupg cum Isi avea religia i calendarul. Ne putem usor inchipui c aceste anale ale oraselor erau foarte seci, foarte bizare atat in ceia ce priveste fondml cat si forma. Ele nu erau o operg de artg, ci o operg religioasg. Mai %mill au apkut scriitori i povestitori
ca Herodot, ganditori ca Thucydide. Istoria ese atunci I Denys, II, 49. Titu-Livin, X. 33. Cicero, De divin., II, 41 I, 33; II, 23. Censorlus, 12, 17. Snetoniu, Claudiu 42. Macrobiu, I,
12; V, 19. Solin, II, 9. Servhis, VII, 678; VIII, 398, Scrisorile lui Marcu Anreliu, IV, 4.
Vechile anale spartane, Ipot, ,rtaXateStaTat IcvaTpacpal aunt men-
tionate de Plutare, adv. Coloten, 17; de Atheneu, XI, 49; de Tacit, Ann., IV, 43. Solon, 11, vorbWe de cele din Delphi. Messenienli tnsi aveau Annale I monumenta sculpta aere prisco, care dupX, spusele lor datau din timpul invaziel doriene. (Tacit, ibid). Denys din Halicarnas, De Plzucyd. hist., ed. Retake, vol. VI, p. 819: scat StscaLtewco nap& re4 irctxtup1rotç p.vtica 'tax&
rivri xat xatà
ling tit' iv Ispot; ste h (3i61Xoic anoxsitievat Tpapaí. Polybiu semnaleazii, deasemenea SvilLootat s6v ableuno atvoefecepaí. (XII, 10).
www.digibuc.ro
RITURILE
I ANALELE
199
din mainile preotilor si se transformg. Din nenorocire, aceste frumoase i strglucite scrieri ne fac sg, regretkm
mai mult vechile arhive ale oraselor si tot ceia ce ne-ar fi invgtat asupra credintelor i vietii intime a celor vechi.
Aceste nepretuite documents, cari par a fi fost tinute secrete, cari nu eseau din sanctuare, dupg, cari nu se scotea nici o copie si pe cari singuri preotii le citeau, au pierit toate §i nu ne-a mai famas decat o slaM amintire. E adevgrat eä aceastä amintire are mare valoare pentru
noi. Fkrg dansa am fi poate Indreptgtiti sg respingem i Roma povestese din antichiltatea lor; toate aceste povesii cari ne par atat de putin verosimile, pentrucg se deosibesc de obiceiurile si de felul nostru'de a gandi si de a actiona, ar putea trace drept tot ceiaee Grecia
produsul imaginatiei oamenilor. Dar aceastä amintire care ne-a rgmas din vechile anale, ne aratg eel putin respectul pios pe care-1 aveau cei vechi pentru istoria lor. Stim c5, In aceste arhive erau cu religiositate insemnate -bate faptele, pe mksurä" ce se petreceau. In aceste cärti sfinto, fiecare paging era contimporang cu evenimentul pe care-I povestea. Era materialmente imposibil sg alterezi aceste documente; cgei preotul le avea In pkstrare, ì religia, era cu total interesatk ea ele sä rgrnanrt inalterabile. Nici chiar preotului nu-i era posibil, pe rarisurg ce scria randurile, sä insereze cu intentie fapte contrarii adevgrului. Cgei se credea el orice eveniment venea din partea zeilor, cg, revela
vointa lor, eg, dedea loc, pentru generatiile urmktoare, la amintiri pioase si chiar la acte sfinte; mice eveniment petrecut In cetate, fgcea de mndatg parte din religia viitorului. Cu asemenea credinte, ne inchipuim foarte usor cg au fost multe greseli involuntare, rezultat al credulitgtii, al predilectiunii pentru lucrurile minunate, wl oredintei in zeii nationali; minciuna voluntarg, nu se putea concepe Insä, cci ar fi fost pgeat; ar fi violat sfintenia analelor i ar fi alterat religia. Putem. deci crede el in aceste cärti vechi, dad, totul nu era aaevgrat, col putin nu se ggsea nimic ea preotul sg nu fi crezut adevgrat. 10r, pentra isterieul care cautg sä strgbatg intunericul acestor vechi timpuri, e un puternic motiv de Incredere www.digibuc.ro
200
CARTEA Ill.
CETATEA
faptul câ, stie, c desi poate are de aface cu erori, nu vla putea fi vorba de impostura. Chiar aceste greseli,
având Insâ avantajul de a fi contimporane cu vechile timpuri pe cari le studiazg, pot sa-i arate, dacâ nu detaliul evenimentelor, col putin credintele sincere ale oamenilor. Mai erau deasemenea pe lOEng
anale, documente scrise
si autentice, o traditie oralg, care se perpetua In populatia unei cetâti: nu o traditie vagg. si indiferentA cum sunt ale noastre, ci traditia scumpA oraselor, care nu varia dupâ, bunul plac al imaginafiei i pe care nu
erau liberi s'o modifice, cki ea fácea parte din cult,
si se compunea din recitki i cântece, cari se repetau din an In an., la serbârile religioase. Aceste ininuri sfinte neschimbate fixau amintirile i reInviau perpetuu traFAA, indoialâ, nu se poate crede c aceast g. traditie a avut exactitatea analelor. Dorinta de a lamb, zeii putea fi mai tare decât dragostea de adevâr. Totusi, ea trebuia sX fie eel put-in reflexul analelor i sâ se afle de obiceiu de acord cu ele. Cki preotii cari le redactau si le citeau eran aceiasi cari prezidau la serbgrile uncle se cântau ve chile povestiri. Au venit totusi timpuri, In care aeeste anale au fost di-
vulgate; Roma sal* grin a le publica; acele ale celorlalte orase italiene, furg cunoscute; preotii oraselor grecesti
nu-§i mai falcurg un scrupul din a povesti ceia ce ele
continean 1.
Apoi aceste monnmenfe autentice furA studiate, flu% pompulsate. Se formâ o scoal5, de eruditi, dela Varron si Verrius Flaccus pânâ la Aulu-Gelu ,si Macrobin. Se fku luminâ asupra intregii isiorii entice. Se corectarti. elteva eron i. cari se strecuraserâ. In traditie, i pe cari 1 Cicro, De oratore, TT, 12; Res (manes singulorum annorum man4abat litteris pontifex et proponebat domi ut potestas &met populo cognoseendi. cf. Servius, ad Aen., I, 373. Denys declarlt clt el cunomte cg:rple sfinte i analele secrete ale Romel (XI, 62). In Grecia, Ina
din o epod, destul de veche, au fost logographi cart au consultat copiat analele sfinte ale oralelor; vezi Denys, De Thueydlastor., C. 5, ed.:Relske,r,p. 819.
www.digibuc.ro
GUVERNIMINTUL CETATH
210
istoricii epocei precedente le repetase; se stiu, de pildg cg Porsenna luase Roma i c s'a plait aur G-alilor. Epoca criticei istorice incepu. Or, e demn de observat cg, aceastg critieg, care mergea pang, la isvoare i studia a-
nalele, n'a ggsit nimic care sg-i fi dat dreutul s respingg ansamblul istoric construit de istorici ca Herodot si Titu-Liviu. CAPITOLUL IX
OuvernImântul cetätii. Regele 1° Autoritatea religioasä a regelui.
Nu trebuie s ne reprezentim o eetaie, la nasterea sa, deliberând asupra guvernului pe ci,re si-1 va alege, eautand si discutându-si legile, combinând.iti institu tine. Nu s'an fgurit legile in acest chip si nici nu s'au stabilit astfel guvernele. Institutiile politice ale cetaii au luat nastore odatti cu cetatea Insíi, In aeeiasi zi; fiecare membru al cetgtii le purta in el insW, cgei ele erau In germen In credintele i religia fieeärui ore. Religia prescria ea altarul sui ailog intotdeauna un preot suprem. Ea nu admitea ca autoritatea sacerdotalg
sg fie impärtitg. Altarul casnic avea un mare preot,
acesta era tatgl familiei; altarul curiei avea curionul stiu
sau fratriarchul; fiecare trib îi avea seful sgu religios,
pe care Atenienii 1.1 numeau regele tribului. Religia ceaibg si ea pontificele el. tgtei trebuia Aeest preot al altarului public purta numele de rege. Uneori i se dgdeau alte titluri; cum el era inainte de toate preotul prytaneului, Grecii Il numeau bucuros prytaneu; uneori Il mai numeau archonte. Sub aceste nume diverse: rege, prytaneu, archonte, trebuie sit valem um persona& care este mai ales seful cultului; el intretine focul sacni, educe sacrificii i pronuntg rueciunea, presideazg la prânzurile religioase. E usor de observat cut vechii regi ai ItSliei i Greeiei. erau preoji, nu numai regi. Citim. in Aristot: sa-
www.digibuc.ro
202
CARTEA Ili.
CETATEA
crificillor publice ale cetgei apartine, duprt obiceiul religios, aru unor preoti speciali, ci acelor oameni cari tin demnitatea dminului lor i cari sunt numiti, In unele locuri regi, In altele prytani Gri archonti". Astfel vorbeste Aristot, omul care a cunoscut eel mai bine constitutiile cetg.tilor grecesti. Acest pasagiu atfit de precis dovedeste In primul rând, cg. cele trei cuvinte rege, prytan, arhonte, au fost mult timp sinonime; aceasta este atit de exact, Iliad Charon din Lampsaca scriind o carte asupra regilor Lacedemonieni, a Intitulat-o: Arehontii fi prytanii Lacedemonientilor2. El mai e de pg,rere cg personagiul care era numit eu unul din aceste nume, poate cu toate trei deodatI, era preotul cetnei cg, isvorul puterii i demnitatii sale era cultul altarului public.
Acest caracter sacerdotal al regaliatii primitive e clar
indicat de cgtre scriitorii vechi. In Eschyl, fiicele lui
Danaos se adreseaz g. cu acesti termeni regelui din Argos: Tu esti prytainul suprem i esti acela care vegheazg, asupra altarului aeestei tgri" 3. In Euripide, Oreste, uciga-
sul mamei sale, spune lui Menelaos: E drept, ca fiu al lui Agamemnon s. domneascg In Argos;" i Menelaos Ii räspimde: Esti Gare In, mg,surg, tu, ncigasule, sg, atingi vasele eu ap g. lustralg, pentru sacrificii? Esti tu in mg,surg sg. Injunghii victimele?". Deci principala functitme a unni rege era sgvfirsirea ceremoniilor religioase. Ern vechiu rege din Sicyone a fost detronat pentrud mAi-
nile sale panggrite de un omor, nu mai putean sacrificii Nemai putand fi preot nu mai putea fi nici rege. 1 Aristot, Politico, VI, 5, 11 (Didot p. 600).
I I, 65: T2c xceXotíp.evfx npuravga loth, tap& %al rtilv ix6vtcav Tb 0-0.c:toy iv Talc n61.sot xptiroç. 2 Suidas, V° Xeipwv.
Denytrdin pansticsat npòç
Esehyl, Suppliontea, 369 (357). Se title ce strinsX legliturg era la cei veohi intre teatru t religie. 0 reprezentatie teatralli era o ceremonie a cultului, i poetul tragic trebuia s celebreze, in general una din legendele sfinte ale eetlitii. De aci pornelte faptul gtsim in tragici atitea veohl traditii rti chiar forme vechi de limbagiu. ;;.-2 Euripide, Oresto, 1594-1597.
5 Mao lae din Daman, in Pragos. hiot grace., vol. III, p. 394.
www.digibuc.ro
GUVEIINIMANTUL CETAT1I
203
Homer si Virgiliu ne aratg pe regi ocupati mereu
en ceremoniile sfinte. Stim prin Demostene eg veehii.
regi Atici sAvilrsean ei Insisi toate sacrificiile cari erau preserise de religia ceatii, iar Xenofon ne spune a regii Spartei erau sefii religiei lacedemoniene j. Lucumonii etrusci emu In acelas timp magistrati, sefi militari si pontifi 2.
Tot asemenea erau si regii Romei. Traditia ii reprezintg ea preoti. Primul a fost Romulus, care era instruit
In stiinta augaralg"3, si care fundg orasul dupg toate riturile religioase. Al doilea fu Numa; el Indeplinea, spune Titu-Liviu, cea mai mare parte din funetiunile sacerdotale; a prevAzut Insg cA succesorii sgi, având de purtat multe rgsboaie, nu vor putea sA aibg intotdeauna
grije de sacrificii; deaceia el institui flaminii, pentru a Inlocui pe regi, când aee,stia vor fi lipsg din Roma". Astfel, sacerdotiul roman nu era deck un f el de emanare a
regalitnii primitive'. Acestì regi-preoti erau Intronati cu un ceremonial re-
ligies. Noul rege, condus pe muntele Capitoliu, se aseza pe un jet de piatrA, cu fata cAtre miazg zi. In stânga sa stgtea un augur eu capul acoperit de fAsiile sfilate, tinând In mâng bastonul augural. El trArrel. linii Inobipuite pe cer, pronunta o rugAciune si punând mkna pe capul regelui, raga zeii sA, arate printr'un semn vizibil eg acest sef le era plAcut. Apoi de Indatg ce un fulger sau zborul unei pilsgn i. argta asentimentul zeilor, noul
rege yi lua sarcina In posesie. Titu-Liviu descrie ce-
remonia aceasta, en prilejul inStalgrii lui Numa; Denys 1 Demostene, In Neoeram, 74-81. Xenophon, Beep. Lac., 13-14. He-
rodot, VI, 57. Arlstot, Pol., III, 9, 2: Tà ispbg Tobc 8sob iototitosta fkaae5oe 2 Virgil, X, 175. Titn-Liviu, V, 1. Censorinus, 4.
s Cicero, De nat. Deor., III, 2; De rep., II, 10; De Divinat., I, 17; II, 38. A se vedea versurile lui Ennius, in Cie., De Div. I, 48. Cel veal nu-I reprezentau pe Romulus in costum ritzboinic, el in eostum de preot, en bastonul augural si eu trabeea, lituo pulcher trabeaque Quirinus, (Ovidiu, Fastes, VI, 375; Cf. Pliniu, Hist. nat., IX, 39, 136). 4 Titu-Liviu, I, 20. Servius, ad Aen., IV, 268: Majorum lIctec erat consuetude utrexeset etiam sacerdos et pongee°.
www.digibuc.ro
204
CARTEA
CETATEA
asigurg cg ea a avut loc pentru toti regii i apoi pentru consuli; el adaogg cg mai era practicat i in timpul astfel de obieeiu îi avea ratiunea sa de a fi: sgu cum regele avea sg fie seful suprem al religiei si soarta cetätii avea sg depindg de ruggciuuile si sacrificiile sale, aveau foarte muPt dreptate sg, se asigure mai Intaiu dacg acest rege era acceptat de zei. Cei vechi nu ne spun nimic asupra felului In care erau pusi In functiune regii Spartani; ne spun numai atunci se sgvarsea o ceremonie religioasg 2. Se stie Insg, dupg unele vechi obiceiuri rgmase pâng Ta sfá,r5itul istoriei spartane, cg cetatea voia sg fie sigurg cg regii sii erau plgcuti zeilor. In acest scop ei intrebau zeii, cerânì7QV. Iatg care era acel semn, dupg du-le un semn,
spusele lui Plutarc: La fiecare noug ani, eforii, aleg o noapte foarte seining, dar fail% lung si se aseazg in tIcere, cu ochii fixati care cer. Dacg Vfid o stea cgzând, aceasta le aratg cg regii lor sunt vinovati de vreo gresalg impotriva zeilor. Ii suspendg atunci din regalitate pang ce un oracol venit din Delphi Ii scapg, de decidere" 3. 2° Autoritatea politiet1 a rege1ui.
Dupg cum In familie auforitatea era inerentg sacerdotiului i tatgl, cu titlul de sef al cultului casnie, era in acedas timp judecitor si stipan, tot asa, marele preot al ceti4ii a fost i eful ei politic. Altarul, dupg, presia lui Aristot Ii conferea demnitatea. Aceastg, confuzie a sacerdotiului si a stgpânirii, nu are nimic care ar putea si ne surprindg. 0 ggsim la origina tuturor societgtilor aproape, fie cg, la inceputurile popoarelor, religia e singura care poate obtine ascultarea, fie cg, natura Titn-Liviu, I, 18. Denys, II, 6; IV, 80. De act vine Taptul ea* Plutarc, rezumând un discurs al MI Tiberius Gracebus, 11 face
Ts Pacaeía ¶at p.srictut5 is poopTice4 xatheoicume 7cpbg cb 0.etov. (Plut., Tiberius, 15). 2 Thncydide, V, 16, in fine,
s. spunI:
$ Plutarc, Agis. 11. Aristot, Poi., VI, 5, 11: ?tub vç xotvii; icTiag Ixooct r4v TV/1Y.
www.digibuc.ro
GUVERNAMANTIM CETATII
770
noastra siinte nevoia sa nu se supunä niciodatä altei stApaniri dealt aceleia a unei idei morale. Am spus cat de mult se ainesteca in orice lucru religia cetAtei. Omul se simtea in fiece moment Ca,' depinde de zeli säi i prin urmare de acest preot care este inter-
mediarul intre zei si el. Acest preot veghea si. asupra
focului sacru; cuna spune Pindar, rugäciunile sale zilnice salvau in fiecare zi eetatea El era acela care cunostea formulele rugaciunilor, cärora zeii nu le puteau rezista; In momentul luptei, el injunghia victima si aträgea astfel proteetia zeilor asupra armatei. Era foarte natural ca un om inarmat cu o atare putere sä fie accepted si recunoscut ca sef. Din faptul cà religia se amesteca in guvernare, justitie, räsboiu, a rezultat in mod necesar ea preotul sä fie in acelas timp magistrat, judeditor i ef
militar. Regii Spartei, spune Aristot 2, au trei atribu-
sg,varsesc sacrificiile, comandá in timpul räsboae-
lor si impart justitia". Denfs din lialicarnas se exprima In aceiasi termeni cu privire la regii Romei.
Regulile constitutive ale acestei monarchii au fost
foarte simple, si n'a fost necesar sä le cäutrtm mutt timp; ele au decurs din regulile cultului. Fundatorul care
a stabilit altarul sacru a fost, in mod natural si primul preot. Ereditatea, la origine, era regula constantä pentru transmiterea c(cestui cult; altarul, fie at era al uaei familii al unei eetAti, religia prescrh Ca; grija intretinerii lui trecea intotdeauna din tatä in fiu. Sacerdotiul a fost deci ereditar i puterea la fel 3. 0 tràsäturä bine eunoseutti a vechii istorii a Greciei, dovedeste in mod foarte clar cà regalitatea a, apartinut la or:gine omului care fundase altarul cet'atei. Se stie Ca." populatia coloniilor ionice nu se compunea din Atenieni, ei era un amestec de Pelasgi, Eolieni, Pindar, Nemccnele, XI, I-5. 2 Aristot, Politica, III, 9. 3 Vorbim aci mimai de prima viirsta a cetiltilor. Vom vedea mai departe ell au venit timpuri cand ereditatea Inceta sli, fie regull-: la Roma regalitatea n'a fost niciodatg ereditarg; aceasta din cauz6 cg. Roma a fost fundatg relativ recent qi dateazit dintr'o epocit In care regalitatea era atacatg í micprafg pretutindeni,
www.digibuc.ro
CARTEA VII.
CET4TEA.
Abanti, Cadmeeni. Tot* altarele noilor cetati au fost
toate fundate de membrii familiei religioase Codrus. Rezultatul a Lost eh' acesti colonisti, In loc sé. aib, sefi, oa-
meni din rassa kr, Pelasgii un Pelasg, Abantii un Abant, Eolieni un Eolian, au dat toti regalitatea, In cele
Fireste c aceste personagii nu-si astigaserg cu forts, autoritatea kr, cki erati aproape singurii Atenieni cari existau in acea nnmeroasa aglomeratie. Dar cum ei erau aceia cari fundasera altarele, lor le apartinea í dreptul sa-le intretinä. Regalitaitea le-a fost deci acordatä färä nici o contestare clouasprezece orase ale kr, Codrizilor
rämase ereditaré, In familia lor. Battos fundase Cyrene in Africa: Battiazii au fost mult timp in posesia demmitätii regale. Protis fundase Marsilia; Pratiazii, din taté, in fiu, au exereitat sacerdotiul §i au beneficiat de mari privilegii. Deci nu forta a recut pe sefi i pe regi in aceste vechi cetäti. N'ar fi adevärat daeä am spune c primul dintre regi
a fost un soldat fericit. Autoritatea a decurs, dupa cum spune formal Aristot, din cultul focului sfânt. Religia fku pe regele cetätii dupé, cum fécuse pe tatä seful familiei. Credinta, indiscutabila i imperioasa credintä, spunea
ca preotul, mostenitorul focului sacra, era depozitarul lucrurilor sfinte i pazitorul zeior. Cum s5, poatà ezita cineva i sä nu asculte de un astfel de mu? TJn rege era un ore sfânt: patXsiç tepai Pindar. Cei vechi vedeau in el nu tocmai an zeu, ci omul eel mai puternic, cel mai in stare sä conjure vointa tenor" omul far/ ajutorul cäruia nici o rugkiune nu era eficace, nici un sacrificiu nu era acceptat. Aceastä regalitate semi-religioasä i semi-politic`a s'a stabilit in toate orasele, dela infiintarea kr, Para, sforVári din partea regilor, färä rezistenté, dim partea supusilor. Nu vedem la origina popoarelor vechi fluctuatiile luptele cari marcheazä penibila nastere a societätilor moderne. Se stie cat tinap a trebuit, dupa caderea
§i
imperiului roman, pentru a gäsi regulele unei societáti I Herodot, I, 142-148. Pansanias, VII, 1-5. 2 Sofoele, Oedip-rege, 34.
www.digibuc.ro
201
GUVERNÄMANTUL CETITI1
regulate. Europa, secoli intregi, a vrizut multe principii opuse disputindu-si guvernarea popoarelor i popoarele refuzandu-si uneori orke organizare sociala. Un astfel de spectacol nu se vede nici in Grecia veche, nici in, vechea Italie; istoria kr nu incepe prin conflicte; revolutiile au aparut numai la sfOrsit. La aceste populatii societatea s'a format incet i multrt vreme, pe etape, trecand dela familie la trib si dela trib la cetate, dar fara sguduiri f ärä lupte. Regalitatea s'a stabilit in mod cu totul natural, in familie mai intâi, in cetate mai tärziu. N'a fost inchipuitä de ambitia cuiva; s'a nascut dinteo necesitate manifestä in ochii tuturor. Mu lte secole ea fu onoratä, ascultatrt. Regii n'aveau nevoie de for% mateHard; n'aveau nici armatä, nici finante; sustinuta insä de credinite cari aveau putere asupra suflettului, autoritatea lor era stânta Mai tärziu, o revolutie, de care vom vorbi in altri parte, rästurna regalitatea in toate orasele. Cazand, ea nu rasa nici o ura, in sufletul oamenilor. Acest dispret amestecat de ura, care se leaga de obiceiu de märetiile detronate, n'o atinse niciodata. Oricât de decazuta era, respectul i dragostea oamenilor ramasera legate de amintirea sa. In Grecia se vazu chiar un lucru care nu-i prea comun in istorie, anume cä in orasele in care familia regard, nu se stinse, nu numai ca ea nu fu expulzata, dar aceiasi oameni cari o despuiaserä de putere, continual* s'o einsteaseä. La Efes, la Marsilia, la Cyrene, familia regalä, privata de putere, rämase incoujuratä de respeatul popoarelor i pastra chiar titlul i insignele regalitätii Popoarele stabilira regimul republican; dar numele de rege, departe de a deveni o injurie, ramase un titlu venerat. Se obicinueste sa se spuna cä acest cuvânt era odios despretuit: ciudatä gresealä! Romanii Il dädeau zeilor in rugaciunile bor. Daca uzurpatorii nu indraznirä niciodath sà ia acest titlu, aceasta se explica, nu prin faptul 1 Strabon, XIV, 1, 3: xal
v5v oi ix
2o5
Tivou; 'Av;10xXou
óvop.c1Corccd ficcaa.ei;, i'xovtig 2p.citc, nposSpíciv, iv &Twat xcd top(Opal, inEcrrip.ov r5 ßccat'mxo5 Tivooç oxintova Gcv21, ax4pctpou, %at Tet
tspei 'Ci;; A4,[1.1.tpoç. Atheneu, XIII, 36, p. 576.
www.digibuc.ro
208
CARTEA III.
CETATEA
ca era odios ci, mai degraba, pentruca era sfaint 1. In Grecia, monarhia fu restabilita, de nenumarate ori in orase; dar nouii monarchi nu crezura vreodata ea au dreptul s se numeasca regi si se multiunit% sa fie numiii tirani2 Ceiace facea diferenta acestor doua nume nu era mai mica sau mai marea cantitate de calitati morale cari se gaseau in suveran; nu. se dadea numele de rege unui print bun si acel de tiran unuia rau; religia in special Ii deosibea pe unul de altul. Regii primitivi indeplinise functiunile de preoti i dobindiserä autoritatea lor dela altar; tiranii epocii posterioare erau numai sefi politici i datorau puterea lor fortei sau alegerii. CAPITOLOL X
Magistratul Confuziunea autoritatii politice si a sacerdotiului in acelas personagiu, n'a incetat odatä cu regalitatea. Revo-
lutia, care a stabilit regimul republican, n'a despartit functii al caror amestec parea foarte natural si era atunci legea fun damentala a societalii umane. Magistratul care linlocui pe rege, fu ca si dânsul in acelas timp preot i ef politic. Titieori acest magistrat anual pastra titlul sfânt de rege3.
Alteori, numele de pritan, care i se pastra, indica
principala sa functie 4. Tri alte orase romane, titlul de
arhonte. La Theba de pildä, primul magistrat era numit astf el; insa ceia cc ne spune Plutarc despre aceasta
Titu-Liviu, III, 39: Nce nominis (regii) /tontines tuna pertaesunt
quippe quo Jovem appellari fas sit, quod sacris etiam ut soeentne retentunt sit. Sanctitas reguna (Suetoniu, Julius, 6). 2 Cicero, De rep , I, 33: Cur enim regein apprllem, Jovis Optimi nomine, hominem dominandi cupidum ant poputo oppressso dominantem, non tyranum potius ? 3 La Megara, la Samotracium. Titu-Liviu, XLV, 5. Boeckh, Corp. inscr. qr. No. 1052. , 4 Piadar, Netneenele, XI.
www.digibuc.ro
MAGISTRATUL
209
magistraturA, lie arat5 cà sP deosebia putin de functia sacerdatalg. Acest arhonte trebuia sg, poarte in timpul &it avm acest titlu o coroan g. pe cap 1, asa cum se cuve-
nea unui preot; religia Ii interzicea s'a-si lase p6rul creasa i sä poarte vreun obiect de fier asupra sa, preseriptii cari-1 fac intruchtva aserndator fIarnniior romani. Orasul Plateea avea deasemeni arhontele su i religia acestei cetriti poruncea ea in tot cursul magistraturei sale s'a" fie imbrkat in alb 2, culaarea sfântA.
Arhontil atenieni, in ziva and primiau aceasa sar-
cing, se urcau pe acropole, incunanati cu miii i aduceau un sacrificiu divinitli poliade 3. Deasemeni era obiceiul ca in exercitiul functiunii lor s`á poarte pe cap o coroaa", de frunze 4. E sigur c coroana, care cu timpul
a devenit si a rämas emblema puterii, nu era pe atunci deat o emblemg, religiaas`a, un serum exterior, care intovAr6sea rugkiunea i sacrificiu15. Printre cei nou'a" arhonti, ácel care era numit Rege era mai ales seful reo functie ligiei; fiecare dintre colegii si ins6 aveau sacerdotalä de indeplinit; aduceau i ei unele sacrificii zeilor 6.
Grecii desemnau magistratii printr'o expresie specialà; spuneau oE
iv taet , adia acei ce vor sàvarsi. sacrifi-
expresie veche, care aratA ideia pe care si-o LAceau la inceput despre magistrat. Pindar spume despre ciile 7.
Plutare, Quest. rom., 40. 2 Plutarc, Aristide, 21. 3 Thucydide, VIII, 70. Apollodor, Fragm. 21 (col. Didot, vol. I, p. 432). 4 Demostene, in Midiant, 33. Eschin, in Timarch., 19. 5 Se mal purta coroan5., pe cap la coruri i procesiuni: Plutarc, Nicias, 3; Pltocion, 37; Cicero in Verr. IV, 50. 6 Pollux, VIII, cap. IX, No. 89 si 90: Lysias, de Ev prob., 6-8; Demosth., In Neaeram, 74-79; Lyeurg, col. Didot, vol. II, p. 362; Lysias, in Andoc., 4. 7 Expresia ol i Taal sau Tet e tot asa de bine intrebuinatl pentru a desemna magistratil Spartei ea si al Atonal. Thucydide, I, 58; II, 10; III, 36; IV, 65; VI, 88; Xenofon, Agesilaus, I, 36; Hellen., VI, 4, 1. A se compara Herodot, 133, III, 18; Eschyle, Pers., 204; Agam., 1202; Euripide, Trach., 238. I
www.digibuc.ro
210
CARTEA III.
CETATEA.
aceste personagii ca, prin ofrandele ce aduc focului sacru asigura mântuirea cetatii. La Roma, prima actiune a unui consul era savArsirea unui sacrificiu In for. Arictimele erau aduse pe piata publica; când pontiful le declara demne de a fi oferrte, consulul le Injunghia cu mâna sa, in limp ce un crainic poruncea multimii Were religioasa si un cântaret din flaut cânta melodia sacra'. Cilteva zile mai târziu con, sulul mergea la Lavinium, de unde pornisera penatii romani, si aducea Incá un sacrificiu.. Daca cercetam cu mai multa atentie caracterul magistratului la cei vechi, vedera cat de putin se aseamana, cii sefii de Stat din societatile moderne. Sacerdotiu, justitie si comandaraent se confundau in persoana sa. El repre-
zenta cetatea, care este o asociatie tot atât religioasa
cat si. politica. El are in mainile sale auspiciile, riturile, rugaciunea, protectia zeilor. Un consul e ceva mai mutt
cleat un om; e intermediarul dintre ora si divinitate. De soarta sa e legata soarta publica; este ca si genial
tutelar al cetätii. Moartea unui consul e funestei republi-
cei2. Când consulul Claudius Neron isi paraseste armata pentru a sari inteajutorul colegului sail, Titu-Liviu ne arata cat de alarmata e Rom, do sosrta acelei armate; caci lipsita de seful ei, armata e lipsita si de protectia cereasca; odea cu consulul au plccat si auspiciile, adica, religia -si. zeii 3.
Celelalte magistraturi romane, cari au lost desprinse rand pe rând din consulat, au reunit ca si dânsul atributii sacerdotale si politice. La anumite zile se putea Ved.ea censorul, cu o coroana pe cap, savârsind un saerificiu In nurnele cetatei si lovind cu propria sa mânii victima. Pretorii, edilii curuli, prezidau serbarile religioase 4. Orice magistrat avea de Indeplinit si oarecare ' Cicero, De lege «gr., II, 34. Titu-Liviu, XXI, 63; IX, 8; XLI; 10. Macrob, Saturn, III, 3. 2 Titu-Liviu, XXVII, 40. $ Titu Liviu, XXVII, 41: caatra relicta sine imperio, sine auspicio.
i Varron, L. L., VI, 54. Ath6n6e, XIV, 79.
www.digibuc.ro
MAGISTRATUL
211
acte religioase; cad in conceptia celor vechi orice autoritate trebuia s,1i aiba i laturea sa religioasa. Singuri tribunii plebei nu aveau de savarsit nid un de aceia ei nici auu erau socotiti printre adevaratii magistrati. Vom vedea mai departe c autoritatea lor era de natura cu totul exceptionaRt. Caracterul sacerdotal care se leaga de persoana magistratului se vede in deosebi din felul in care el era ales.
Pentru cei vechi nu erau suficiente sufragiile
oamenilor pentru a alege pe cineva sef al cetatei. Atat timp cat a durat regalitatea primitiva, a parut foarte natural ca acest §ef sa fie desemnat prin nastere, in virtutea legii religioase, care prescria c. fiul succede tatalui in demnitatea sacerdotala; nasterea parea c arata In deajuns vointa zeilor. Chid revolutiile au suprimat peste tOt aceasta regalitate, se pare ca oamenii au cautat, pentru a inloeui nasterea, un fel de alegere, care sa fie pe placul zeilor. Atenienii, ca multe alte popoare grecesrti, n'au vazut ált mijloc mai bun cleat tragerea la sorti. Nu trebue insa ne facem o idee falsa despre acest procedeu, din care s'a facut un cap de acuzare impotriva democratiei
ateniene; pentru aceasta trebue insa sty patrundem in gandirea celor vechi. Pentru ei sortii nu erau o intaraplare, ei erau revelatia vointei divine. Dupii cum in temple
se recurgea la acest sistem pentru a putea patnmde secretele celor de sus, tot astfel i cetatea recurgea pentru alegerea magistratului sau. Ei erau convinsi c zeii II alegeau pe cel mai bun, facand sa iasa numele sau din urna. Platon exprima gandirea celor vechi atunci calla spnnea; Omul pe care l-au desemnat sortii, noi spunem. ca este placut noi gasim foarte just ea el comande. Pentru toate magistraturile care vin in atingere cu lucrurile sfinte, lasand divinitìíii alegerea acelora care-i sunt agreabili, noi ne lasam la buna voe a sortilor". Astfel cetatea credea c primeste rnigistratii din partea zeilor 1. Platon, Legi, III, p. 690, VI, p. 759. Istoriell moderni au fost
de pgrere c tragerea la sorti erA, o inventie a democratiei ateniene, ai e4 a trebuit sX fie timpuri eiind arhontii erau ale71 de eXtre
www.digibuc.ro
212
LARTEA lit.
CETATEA
In fond, de§i sub aparente diferitc, lucrurile se petreceau la fel §i la Roma. Alegerea consulului nu putea apartine c.amenilor. Vointa sau capriciul poporului nu erau potrivite pentru a crea in mod legitim un magistrat. Iatä in ce fel era ales consulul. Un magistrat care functiona mai demult, adicä un mu care se aflä in pesesia icaracterului sacru al auspiciilor, indic printre zilele faste pe aceia in care trebuia sit fie ales consulul. In timpul noptei care proceda ziva alegerii, el veghea tot timpul afarä, eu ochii pe cer, observând semnele pe cari le trimeteau zeii, in timp ce pronunta in gând numele câtorva candidati la magistraturä. Datä prevestirila erau favorabile, aceasta insemna cit zeii apreciau pe ace§ti
candidati. A doua
zi,
poporul se intrunea pe
câmpul lui Maite; acela§ personagiu care consultase zcii prezida aclunarea. El spunea cu voce tare numele canzit.pozo.,11. Aceasta e insit o punt ipotezA, pe care nu o sprijinit nici un text. Textela climpotrivI aratl tragerea la sorti, xkiipoç vth xvocv.q) Àaxstv, ea foarte veche. Plutare, care sera viata lui Pericle dup6 istorici contimporani ca Stesimbrot, spune eS, Pericle n'a fost nici odatA. arhonte, egcl aceastl demnitate era tras4 la sorti din timpurile
cele mai vechi, ix nakaino (Plut., Pericles 9). Demetrius din Phalera, care a seris luerXri asupra legislatiei Atenei, gi in particular asupra arhontatului, spunea formal cit Aristicle a fost arhonte tot pe eaten tragerli la sorti (Demetrius, eitat de Plutarc, Aristide, 1). E adevitrat cal Idomeneu din Lampsac, scriitor posterior, spuneit cit Aristide fusese ridicat la aceasal demnitate prin alegerea coneetittenilor Plutarc insg, care raporteazg aceastit pg,rere (ibidem) daogft cit daa ea este exactX, trebue sit Intelegem cit Atenienii au facut
o exeeptie in favoarea meritului eminent a lui Aristide. Herodot, VI, 109, aratX clar eg, in timpul luptei dela Marathon. cei nouil arhonti printre cart i Polemarcul, au fost numiki pe ealea tragerii la sorti. Demostene, In Leptinem, 90, citeazit o lege din care rezultii, cg,
ineit din timpul lui Solon sortii desemnau pe arhonti. In fine Pausanias, IV, 5, spune cit arhontatul anual eu tragere la sorti a suecedat imediat arhontatului decenal, adieli in 683. E adevlirat cit Solon a fost ales pentru a fi arhonte, pílic1 apxtuv; Aristide poate fost deasemenea; niel un text nu spune msi cit ar fi existat vreodati regula electiunii. Tragerea la sorti pare a fi fost tot aat de veche ea i arhontatul linsgqi; eel putin trebue sit socotim astfel In lips5 de texte contrarli. De altfel acesta nu erà un procedeu democratic. Demetrius din Phalera spune cit in timpul lui Aristide nu se trIgeà la sorti decitt dintre familiile cele mai bogate, ix ,c(7)v Titow CB' T ItiTtcyra TcpAp.cera ix6vuov. Inaintea de Solon, nu se
www.digibuc.ro
MAG1STRATUL
213
didatior asupra cgrora consultase auspiciile; daal printre acei care ceruserrt consulatul se afla vreunul pentru care auspiciile nu fuseserA favorabile, el îi omitea numele. Poporul nu vota decât numele care erau pronunlate de aceg prwdinte 2. Dacq, -prezidentul nu numea decat °Lai camrlidati, poporul fi vota pe amândoi, cgei nu se putea altfel; dad.' numea trei, poporul alegea
dinire dânii. Niciodatà nu avea voie adunarea s dea sufragiile sale altor persoane, decât acelert pe care le
desemnase prezidentul; cAci numai pentru aceia fuseseei auspiciile favorabile si era asigurat si. asentimentul zeilor
Acest fel de alegere, care fu scrupulos urmat In pri . mele secole ale republicei, explicg ckteva teasnuri caracteristice ale istoriei romane si cari ne suprind. Vetrggeit, la sorti cleat dintre Eupatrizi. Chiar in timpul lui Lysias si Demostene nu erau puse In urn5 numele tuturor cetgtenilor.
(Lysias, JJc invalido, 13; in Andocidem, 4; Isocrate v. jzwre'66asoic, 150). Nu se cunosc bine regulile acestei trageri la sorti. care era incredintatit de alifel thesmotetilor in exorcitiul functiunei; tot ceia ce se poate afirma, e faptul c5 in nici o epocg textele nu semnaleaz5 practica xstpotovta pentru cei nouit arhonti. E demn de observat cg, atunci câni democratia a built conducerea, a creat stra-
tegii si le-a dat Intreaga autoritate; pentru acesti sefi ea nu s'a gânclit sg. practice tragerea la sorti si a preferat sa-i aleagX prin sufragli. Astfel clt pentru magistraturile care datau din epoca aristocratie5 mai domin5 tragerea la sorti i alegerea pentru acele care erau din epoca democraticK.
' Valerin-Maxim, I, 1, 3. Plutarc, Marrellus, 5. Titu-Liviu, IV, 7. 2 Aeeste reguli ale veehiului drept public roman, cari au c5zut in desuetudine In ultimile seeole ale republicei, sunt atestate de numeroase texte. Denys, TV, 84, arat5 limpede cit poporul nu voti deckt numele pronnte de prezident: `0 Aboxostoç &Art; alpeitat 86o, Bpoiirov xat Kak)sciTLIPW, xat b
p.oç xa.koiSp.svoç %al.& kózooc
inixpwas col; 2408p4ot tip Ecprilv. Dacg, câteva centurii votau pentru alte nume, prezidentul putea sit nu tie cont de aceste su-
fragii; Titu-Liviu, HT, 21; consules edicunt ne quis L. Quinctium consulem faceret; si quis fecisset, se id suffragium non observeturos. Titu-Liviu, VII, 22: consules . . . rationem ejus se hahituros neqabant. Acest ultim fapt dateaz5 din anul 352 Inaintea I. C. povestirea lui T.-Liviu aratit dreptul prezidentului cu total nesocotit de cittre popor de astit dat5. Acest drept care fu de act insinto 1iter5 moartI, n'a fost totusi legalmente deefilntat 1 cu timpul
www.digibuc.ro
214
CARTEA III.
CETATEA
dem, de pildä, adeseori cg desi poporul, aproape in unanimitate vrea sg, facg consulii pe doug persoane, cu toafe acestea nu-i este posibil; aceasta din cauzg cg presedintele nu cercetase auspiciile in privinta iacestor doi, ori poate auspiciile nu au fost favorabile. Dinpotrivg, vedem alteori poporul alegând consuli pe doug persoane pe care le detestg'; aceasta din cauzil eg presedintele nu
a pronuntat decât aceste doug nume. Ei au trebuit sii fie votati; cgci votul nu se exprimg, prin da ori prin nu; fieoare sufragiu trebuie sg, poarte dong nume propril. fgrg sg, fie posibil sg, scrie allele deal acele care fuseserg indicate. Poporul cuíruia i se recomandil candidati pe care nu-i poafe suferi, poafe sg-si manifesto supgra-
rea, retrigandu-se färi sg voteze; vor rgmâne totusi in incintg destule persoane pentru a putea simula un vot 2. Vedem de aci care era puterea presedintelui comitiilor,
si nu trebuie sii ne mai mire expresia consacratg, creat consoles, care nu se aplica poporului, ci presedintelui comitillor. De el se putea spune mai degrabg deal de popor: el creazg consulii; egci el era acela care destgi--
nuia vointa zeilor. Dacg nu era el de fapt acela care
fcea consuli, eel putin ea era acela prin care zeii ceatt. Puterea poporului nu mergea docat piing la a ramulti consull s'an raportat la clânsul. Aulu-Gellu, VI, 9. FuTvium pro tribu aedilem curule rennuliaverunt: at aedilis qui romitia lzahebat negat aceipere; ad prezidentul, care e un simpla edit, refuzit sit primeaselt si sit numere sufragiile. Aiurea consuhil Porch's declarit cit nu va accepta pe cutare candidat. non accipere women que (Titu-L. XXXIX, 39). Valeria-Maxim, III, 8, 3, povestelte el la deschiderea comittilor presidentul C. Pison fu intrebat dacl, in cazul and sufragiile poporulni s'ar adresa lui Lollius Palicantle. dimsul 1-ar proclama ales; Pison rXspunde cit el nu-I va mai
proelama, non reunutiabo: ei atunci adunarea dit sufragiile sale unui alt candidat. Vedem in Velleius, II, 92, pe un president al comi-
tillor nedind voie anal eandidat sit se prezinte, profiteri vetuit, cum acesta perstql, clausal deelarl, cit chiar dacit ar fi ales de sufragiile poporului Intreg, tot nu va recnnomte votul. Or, proclamarea oresídentuhii. renuntiatio, erm indispensabill l flrit dansa alegerea
nu pules sh, OA loc. 1 Titu Livia, IL 42; Er. 43. Denys. VIII. 87. 2 Irculeill
evernple in Denys? VEIL
www.digibuc.ro
'?
i .,Titu-Liviu? II? (14
MAGISTRATUL
411)
tifica alegerea, i cel mult a alege intre trei sau patru
nume, awl auspiciile se arAtaserl la fel de favorabile pontru trei sau patru candidati. Este afará de orice indoiala c acest fel de a proceda era f carte avantagios aristocratiei romane; s'ar înela het acela care ar vedea aci o Inselätorie inventatä de dânsa. 0 astfol de inseläciune nu se putea concepe in secolele In care aceastä religie era puternicä incä. Politiceste, ea era inutilä In primele timpuri, cAci patricienii
aveau atunci majoritatea In sufragii. Ea s'ar fi putut intoarce impotriva kr chiar investind unt singur OM
CU o putore nemärginitä. Singura explicatie ce s'ar pu-
tea da In privinta acestor obiceiuri sau mai degrabä
rituri ale alegerii, e faptul crt toatä lumen credea In mod sincer, eä, alegerea magistratului nu apartinea poporului,
ci zeilor. Omul care trebuia s. dispunä de religia si de soarta cetätei trebuie sä fie revelat de vocea Prima regulä pentru alegerea unui magistrat era aceia pe care o da Cicero: O.' fie numit dupä rituri" 1. Daca câteva luni dupa alegere cineva venea s spunä Senatului eä a fost neglijat vre un rit sau ru Indeplinit, Senatul ordona consulilor s abdice si ei ascultau. Exemplele sunt foarte numeroase; i daca pentru doi sau trei dintre dânii, putem crede c Senatul a fost foarte multumit s scape de uin consul fie neândemânatec, 'fie Insufletit de gânduri rele, de cele mai multe ori dimpotrivä, nu i se poate imputa deaf un scrupul religios. E acleviirat c atunci când sortii la Atena sau auspiciile la Roma au desemnat pe archonte sau consul, se fäcea un fel de Incercare prin care se examinau meritele noului ales 2. Aceasta ne va aräta ceia ce dorea cetatea sä gäseascä la magistratul säu; ea nu cäuta omul I Cicero, De legibus, III, 3; Auspicia patrurn sunto, ollique ex se produnto qui cornitiatu creare consules rite possint. Se stie c in De legib., Cicero nu face decat s reproduc i sg, explice legile Romei. 2 Poxep.aaict sau Icvecxpt.3e5 Etpx6vttuv. Deosebitele chestiuni ce
erau puse la acest examen se Osage enumerate in Dinaro, Ariatogitonent, 17-18 E;i In Pollux, VIII, 85-86. Cf. Lycurg fragm. 24 si Harpocration, V° értecog.
www.digibuc.ro
210
CARTEA III.
CETATEA
cel mai euragios In fa'sboiu, eel mai indemânatec sau eel mai drept In timp de pace, ci pe eel mai iubit de zei. De fapt senatul atenian Intieba pe moul ales daea poseda vre
un zeu casnic
1
daca faeea parte din vre o fratrie,
daa. avea un mormânt al farniliei §i daeä-si Indeplinea toate datoriile fa-0, de morti 2. De ce aceste chestiuni?
pentrua acela care n-avea vre un cult familial nu putea sä ia parte la cultul national i nici nu era apt faa sacrificii in nurnele cet4ii. Acela fyi,re neglija cultul mortilor sgi era expus mâniei lor si urmä'rit de dusmaimi nefdzuti. Cetatea ar fi fast foarte temerarà daca §i-ar fi incredintat soarta unui asernenea orn. Trebuia ca noul magistrat sä" fie, dup'à expresia lui Platon, dinteo familie purà 3. Cki, daa vre-unul din strämosi ar fi comis vreodatà unul din actele care pangáresc religia, altarul focului eirnânea pe veci pätat i descendentii erau
urâti de zei. Acestea erau principalele Idtrebari ce se puneau aceluia care avea sh deving nrigistrat. Se pare cà nimeni mu se ecupa nici de caracterul, nici de inteligenta sa. Ei tineau mai ales sä se asigure a el era In stare s'à kideplineasa, funetiunile sacerdotale i ligia cetsätii nu va fi compromisit In mâinile lui.
a re-
Acest fel de examen pare a. era Intrebuintrit §i la Roma. E adevgrat cà nu avem nici o indicatie asupra ehesItiunilor arora trebuia s'à eispundà consulul; §tim insg cà acest examen era fkut de care pontifi i ne putem
foarte usor inchipui di nu se referea deal la aptitudinile religioase ale magistratului 4.
El ppect6ps5 slaty ccivrtli 'hut ficup.ot Ag ip/CE:OT zut 'ArciaXtuvoç
uwcpgios (Dinars, in Harpoeration). §1 'Ait6):ktuv iutiv Utrt0t; rptiwg
ISCL-
tcd Zsbg Ipstog (Pollux, VIII 85).
4 El Ir'Ipta tcarpCpx anti (Dinars, in Aristog., 17-18). Arhontele rnai
erì Sntrebat t}I dad a fiteut toate campanille la care fusese chemat qi dadli pl6(ise toate impozitele.
8 Platon, Legile, VI, p. 759: ttç 6rtv.O.tom ix Tall/ zarlapzuousubv Pentru aseleal ratiuni se indeparta dela archontat mice p ersoara infirmit sau diform& (Lysias, invalido, 13). Cxci un eusur fizie, semn al relei vointe divine, Mee% pe un om nedemn de oix41ortov.
indeplinl vreun sacerdotiu i prin urmare de a exercita vreo
magistraturit.
4 Denys, II, 93: ol Ito vtfxzc.. . . 'Ca; EtpXàç drc&caç grrriConai
www.digibuc.ro
LEGEA
217
CAN'POLUL XI
Legea La Greci si la Romani, ca si la Indieni, legea a fost mai intaiu o parte a religiei. Vechile coduri ale cetatilor erau un ansamblu de rituri, de pescriptii liturgice, de rugaciuni si in acelas timp i de dispozitii legislative. Regulile dreptului de poprietate si ale dreptului de succesiune erau imprastiate print re reguhle relative la sacrificii, la inmormântare si la cultul mortilor. Ceia ce ne-a mai rilmas din cele mai vechi legi ale Romei, care erau numite legi regale, se aplica tot atAt de des la cult cât si la raporturile vietei civile. Una din ele interzicea femeiei pacatoase sa, se apropie de altar; o alta interzicea servitul unor oarecari bucate la prânzurile sacre, o a treia spunea ce ceremonie trebuie s facìl un general victorios când se intorce in ora$. Codul ce lor dougsprezeze Table, desi mai recent, continea Inca prescriptii minutioase asupra riturilor religioase ale inmormântarii. Opera lui Solon era totdeodata un cod, o constitutie i un ritual; aci erau reglementate ordinea sacrificiilor i pretul victimelor, ca si riturile ceremoniei nuptiale si cultul mortilor. Cicero, In tratatul sau despre Legi, schiteaza planul unei legislatiuni, care nu este complect imaginara. In ceoace priveste folndul si forma codului sau, imita pc vechii legiuitori. Tea primele legi pe care le formuleaza: Nu vä apropiati de zei cleat cu mânile curate; Intretineti Temple le parintilor vostri i locuinta Larilor casnici; preotii sa nu intrebuinteze la pranzurile sfinte dati zeilor Mani cultul cleat mâncarile prescrise; datorit". Bine inteles, filozoful roman se preocupa foarte putin de aceasta veche religie a Larilor i Manilor, schiNu mai e nevoi
s
spunem a in ultimele secole ale republicei,
aeest examen, presupuniind eg. se mat tinel, na mai eri cleat o simplii formalitate.
www.digibuc.ro
218
CARTEA III.
CETATEA
teazg un cod dupg imaginea codurilor antice, si se credea obligat sg insereze i regulile privitoare la cult. La Roma era un adevrtr recunoscut, cg nu putea fi cineva un bun pontifice dad', nu eunostea dreptu11, invers, nu puteai s cunosti dreptul dacg nu cunosteai regulile religioase. Mu ltg vreme numai jurisconsultii an
fost pontifici. Cum nu era aproape nici un act al vietii care sg nu fi avut vreun raport cu religia, rezultg de aci cà aproape totul era supus hotgririlor acestor preoti, crt ei erau singuHi judecgtori competenti intr'un numgr nem:grginit de procese. Toate contestatiile relative la cgsgtoric, la divort, la drepturile civile i religioase ale
erau aduse In fata tribunalului kr. Ei erau
judecgtorii incestului i ai celibatului. Cum adoptiunea
era in leggturg eu religia, ea nu se putea face cleat cu asentimentul pontifului. A face un testament, insemna sh" rupi ordinea pe care o stabilise religia In privinta suecesiunei bunurilor si a transmisiunei cultului; deaceia testamentul, la origine, trebuia sg fie autorizat de pontif. Cum hotarele oricgrei proprietgti erau hotgrite de religie, de indatg ce doi vecini erau In litigiu, ei trebuiau s pledeze In fata pontifului sau In fata preotilor, care erau nulniti frati arvali2. Iatg pentruce aceiasi oameni erau pontifi si jurisconsulti; drept i religie nu format' cleat o singurg institutie 3. La Atena, primul arhonte i regele aveau aproape aceleasi atributii judieiare ea si pontiful roman. Aceasta pentrucg arhontele avea misiunea s vegheze la perpetuarea cultului casnic4, i regele, asemgnaor in totul Cicero, De legihus. II, 19. Pontificem neminem bonum esse nisi qui jus civile eognoseit.
2 Cicero, De legibus, II, 9, 19, 20. 21; De aruspie. resp. 7; Pro domo, 12, 14. Denys, II, 73. Tacit, Annalele, I, 10; Hist., I, 15. Dion Cassius, XLVIII, 44. Pliniu, Hist. nat. XVIII, 2. Aulu-Gelle, V, 19; XV, 27. Pomponius, In Digeste, De origine juris. 8 De a ci se trage aceastX veche dermitie pc care jurisconsultii au pilstrat-o pang, la Justinian: Jurisprudentia est serum divinarum atque hurnanorum notitia.
4 Ion, de Apollop, hereo, 30,
www.digibuc.ro
LEGE A.
219
pontifului roman, avea conducerea supremä a religiei cetatii. Astfel el, cel dintli, judeca toate desbaterile care se refereau la dreptul de familie si al doilea, toate delictele care atingeau religia 1. Felul de creare al legilor antice ne apare foarte clar. Ele n'au Lost inventate de un singur om. Solon, Lycurg, Minos, Numa au putut sci, transpuie in scris legile cetätei lor, ei insä" nu le-au fâcut. Dacä intelegem prin legiuitor un om care creiazil un cod prin puterea geniului &an §i care il impune celorlalti oameni, legiuitori de acest
fel n'a existat niciodata la cei vechi. Legea antica n'a luat nastere nici din voturile poporului. Gândul di un numgr de voturi ar putea face o lege n'a apärut decat foarte tarziu In cetilti, si numai dupä ce fuseserä transformate prin dou'A revolutii. Pang atunci legile se prezentau numai ca ceva antic, venerabil si de neschimbat. Tot ant de vechi ea si cetatea, fondatorul le-a asezat, in acelas timp cand a pus si piatra fundarcentalä a altarului, moresque viris et moenia ponit. Le-a ingituit In acela§ timp cu religia. Nu putea totusi spune c6 le-a imaginat singur. Cine este atunci adevAratul autor? Cand am vorbit mai sus despre organizarea familiei si despre legile grece sau romane care reglementau proprietatea, succesiunea, testamentul, adoptiunea, am observat cat de exact corespundeau aceste legi ea credirrtele vechilor generatii. Daca punem aceste legi In prezenta echitAtii naturale, le gäsim adeseori In contradictie cu dansa si pare foarte dar ea', ele n'au Lost concepute in respectul notiunei dreptului absolut
si al sentimentului de dreptate. Ing dach privim aceleasi legi dim punctul do vedere al cultului mortilor si al foeului sacru, si datä le compargm cu diversele prescriptii ale acestei religii primitive, vom recunoaste ca sunt intr'un acord perfect cu toate acestea. Oraul n'a fost nevoit sbi-si cerceteze constünta si sà' spung: acest lucru e just, acesta nu este. Nu astfel s'a ascut dreptul antic. Omul cralea oil focul sfânt, in vir1
Pollux, VIII, 90 Andocide, de Mysleriie, 111.
www.digibuc.ro
CARTEA HI.
CETATEA.
tutea legii religioase, trecea dela tatä la fiu; si de aci a
rezulbat cg, locuinta a fost socotitä un bun ereditar.
Persoana eare-si ingropase pe tatäl sän. In propriul säu ogor, credea cä, spiritul mortului a luat pe vescie In posesie acest camp i pretindea posteritätii sale un cult perpetuu; a rezultat de aci cä ogorul, domeniul mortului locul de sacrificii, a devenit proprietatea inalienabilä unei familii. Religia spunea: fiul continuä cultul, nu fica; i legea a spus i dansa, fiul mosteneste nu fiica; nepotul mosteneste In linie bärbäteaseä, nu nepotul In linie femeiasa Iatä cum s'a fäcut legea. A apärut dela sine, färä sä. se fi sträduit cineva prea mult s'o &lute. Era consecinta directä i necesarä a credintei; era religia aplicandu-se relatiilor dintre oameni. Cei vechi spuneau cä legile lor le erau venitte dela zei. Cretanii le atribuiau pe ale lor nu lui Minos, ci lui Jupiter; Lacedemonienii credeau cä, leginitorul lor nu era Lycurg ci Apo Hon. Romanii spuneau cä Numa scrisese sub dietalea uneia dintre zeitätile cele mai puternice
ale Italiei entice, zeita Egeria. Etruscii îi primiserä legile lor dela zeul Tage. Ceva adevärat este in toate
aceste tradiii. Adeväratul legiuitor la cei vechi n'a fost omul, ci credinta religioasä pe care fiecare o purta Intr'insul. Legile au rämas mult timp un lucru sfant. Chiar In epoca cand s'a admis eh' vointa unui om sau sufragiile
unui popor puteau face o lege, totusi mai era inicA, nevoe
ea religia sä fie consultatä i sä fie si ea de aceia§i piivere. La Roma se credea cA unanimitatea sufragiilor nu era suficientä pentru ea sä poitä, decreta o lege: mai era 1)206 nevoe ca hotärirea poporului sä fie aprobatä de
pontif si ca augurii sà ateste eä, zeii erau favorabili
legii propuse Denys, IX, 41: Tag prttpcapvIcaç thyripopi7g
òEt,
rpo6soXes.
cap.ivig TIN pouViN, 'Kai yob TOArjooq ItaTiEc cpatpiag tag LP4vpoug iNSViTXCLVTOÇ %Ca p.se tlp.p6tspa .rce5Trz Talv Imp& TO5 AUG1101400 (311p.eíAsv %ea otwva,v Froiv ilMtvrt015i1PCUO, TOTS xspEag AceastX,
regulg prea riguros observatiL In primul secol al republicel, clispIru
mai arziu eau fa eludaa.
www.digibuc.ro
LEGEA
221
TRW() zi and tribunii plebei au voit s fang o legc adoptat4 de o adunare a triburilor, un patrician le-a spus: Ce drept averi voi s'a faceti o lege nouá sau sa vá atingeti de legik existente? Voi care nu aveti auspiciile, care in adunArile voastre nu s'avarsiti acte religioase, cc aveti voi comun cu religia i cu toate lucrurile sfinte, printre care trebuia sá numargm eg ea? 1.
Astfel ne putem da foarte usor seama. de respecrtul de credinta pe care cei vecbi au pástrat-o foarte malt timp pontru legile lor. Ei nu vedeau in ele o operá omeneasc5.
Ele aveau o origine s Malta. Nu-i un cuvant fard seas cand Platon spune cá deed te supui legilor te supui zeilor. El nu face dealt sá exprime conceptia greacá atunci rand la Criton ni-1 aritá pe Socrate dându-§i vieata pentruca legik i-o cereau. Ineintea lui Socrate se Krises° pe stanca dela Termopile: TrecRorule, du-te pune Spartei Ca am murit aci pentru a ne supune legilor ei". Legea la cei vechi a Lost intotdeauna sfanta. In regalitátii ea era regina zeilor, In timpul republicilor a fost regina poporului. A nu i se supune era un sacrilegiu. In principiu, legea era immabilá, cad era divinä. Trebuie sg, observám eä niciodatá legile nu erau abrogate.
Se putea foarte bine face altele noui; cele vechi subsistau insä orina,ta contrazicere ar fi fost intre ele. Codul lui Dracon nu a fost abrogat de eltre acela al lui Solon si nici legile regale de enre cele douIsprezece Table. Piatra pe care se afla sgpat6 o lege era inviolabilá; 1 Denys. X, 4: 'fly/4 bp.iv tareau Tfov ispebv, Inv iv Tt zai yóIto; :;¡v. Cf. Titu-Liviu, III, 41: nec plebem nec tribunos legem ferre posse. 2 Andoeide, De mysteriis, 82: 'ESo;s Tell Vv.", Teuecp.svoç atte, noXvt.teriabat 'Arivutouç MIT& TEt itaTtLtt, v6p.otç Si xpi-iaria:
2:4)stuvog, xptoriat Si zal co pcbtonaç eiop.ot5, agcep ixptUp.sba, iv 'ail ttpóaOsv xp61,04). Cf. DémostUne, in Evergum, 7 1, in Leptinem,
158. Pollux, IX, 61. Aulu-Gelle, XI, 18: .Draconis leges, guoniam videbantur acerbiores, non decreto jussogue, sed tacito illiteratogue Atheniensiunt eonsene obliteratae aunt.
www.digibuc.ro
222
CARTEA III.
CETATEA
cel mult cei mai putin scrupulosi îi permiteau s o intoarca. Acest principiu a fost cauza principala a marei confuzii pe care o putem observa in dreptul antic. Legi cu totul opuse si din epoci diferite se gaseau reunite, toate trebuiau sa fie respectate. Vedem intr'un discurs al lui Iseu doi oameni certfindu-se pe o mostenire; fiecare dintre ei are o lege in favoarea sa. Ambele legi sunt cu total contrarii, la f el de sfinte insa. Astf el codul lui Manu pastreaza vechea lege care stabilaste dreptul de primogenitura, i inscrie o alta alaturi de aceasta, care prescrie imparteala egala intre frati. Legea antica nu are niciodata considerente. i dece ar avea? Ea nu este inut s dea relatii. Exista pentrued zeii au facut-o. Ea nu se discuta, ci se impune; este o opera de autoritate; oamenii i se supun pentruca au credinta inteinsa.
Timp de multe generatii, legae nu erau scrise; se transmiteau din tata in fiu, odata cu credinta i formulaic de rugaciune. Ele erau o traditie sfânta care se perpetua in jurul altarului familiei sau a cetatii.
In ziva in care ele au inceput sa fie scrise, au fost consemnate in cartile sfinte, in rituale, in mijlocul rugaciunilor si al ceremoniilor. Varron citeaza o lege antica a orasului Tusculum si adauga ca a citit-o in cartile sfinte ale acestui oras Decays din Halicarnas, care consuP-ase documente originale, spune ca la Roma, inainte de epoca Decemvirilor, putinul care era in materie de legi
scrise so gasea tot In cartile sfinte 2 Mai tarziu legea ese din ritualuri; o gasim scrisa deosebit; se continua' Insa obiceiul i1iuerii in templu i preotii o pa7ese ca mai inainte. Scrise sau nu, aceste legi erau intotdeauna formulate in hotariri foarte scurte, care se pot compara, in privinta formei, cu versetele cartii lui Moise, sau cu capitalele
crii lui Manu. Este chiar bAnuiala c. textul Varron, De ling. lat. VI, 16. 2 Denys, X, 1 : v tepalc piv)).0,;
www.digibuc.ro
legii
LEGEA
223
era rift:tat'. Aristot spune c'd inainte de timpul legilor scrise, ele erau diutate 2. Au rams amintiri in limbâ, Romanii numeau legile Carmina 3, versuri, Grecii le spuneau v6tiot, cânturi 4. Aceste versuri antice erau texte neschimbate. Dad"), le schimba o literä, se deplasa un cuvânt, sau se altera ritmul, ar fi insemnat s distrugi legea uiisài, distrug'ând
forma sfântâ sub care ea se aratase oamenilor. Legea era ea si rugAciunea, care nu era agreabil6 cleat cu condifia s6 fie recitatä cu exactitate; devenea nerespectuoasA daca s'ar fi schimbat un singur cuvânt. In dreptul primitiv exteriorul este totul; nu trebuie
crtutam sensul sau spiritul unei legi. Legea nu valoreaza' prin principiul moral pe care-I are, ci prin cuvintele pp care le confine formula sa. Intreaga sa putere sta; Isi cuvintele sfinte care o compun. La cei vechi i mai ales la Roma, ideia de drept era inseparabilA de intrebuinfarea unor oarecari cuvinte sacramentale. Dach era vorba, de exemplu, de o obligafie care se contracta, unul trebuia s spung Dari spondes? si cellalt trebuia s rAspundâ: spondeo. Daca nu se pronunfau aceste cuvinte contractul era inexitent. In zadar
creditorul venea siL cearg plata datoriei. Debitorul nu datora nimic. Caci ceeace obliga pe cineva in acest drept antic, nu era constiinfa i nici senItimentul drepth4ii, ci era formula sfânta. Aceastal formula', pronuntatA intre douâ persoane, stabilea intre ele o legatura de drept. Acolo unde formula nu exista, nu exista nici dreptul. Formele bizare ale anticei procecluri romane nu ne vor
mai surprinde dacâ ne eandim c dreptul antic era o religie, legea un text sacru, justifia un ansamblu de rituri. Reclaranntul îi egutâ dreptul dupg lege, (Tit Ellen, H. V., II, 89.
2 Aristot, Probi. XIX, 28. 3 Tit.-Liviu, I, 26: Lex horrendi earminie erat. Nép.to = a implirti; v6p.os, diviziune, meur, ritm, eantee;vez1
Plutare, De musica p. 1133; Pindar: Pyth, XII, 41; Prarn. 190 (edit. Heyne) Seollastut lui Arietofan. Chen., 9:N6p.ot zotXe5v vy. el $t; Oso4 elvvoc,
www.digibuc.ro
224
CARTEA III.
CETATEA
lege. Prin enuntarea legii pune mâna pe adversar. Trebuie sä, fie hied foarte atent; ca sä, aibä legea de partea sa, trebuie sä' cunoase ä. toti termenii i sä-i pronunte cu exactitate. DacA spune un cuvant in locul celuilalt, legea nu mai existä i aiu-1 mi poate apura. Gaius povsteste iratamplarea unui mu, al arui vecin Ii täiase via; faptul era constatat; cità legea, dar aceasta spunea arbori. El spusese vie si asfel pierdu proeesul Enuntarea legei nu era deajuns. Trebuia intoväräsita de semne exterioare, care erau ca i riturile acestei ceremonii religioase, si se numia contract sau piocedurà in justitie. Din aceastä, cauz5,, in orice -vânzare, trebuia sá intrebuintezi o bucatá de aramá i o balantg; ca sä, cumperi un lucru trebuia sä,-1 atingi cu mama, mancipatio; dacii cineva disputa o proprietate, avea Joe o luptä fictivä, manuum consertio. De aci toate formele emancipärii, ale actiunei juridice i intreaga pantominà a proceduri.
Cum legea fácea parte din religie, ea partieipa la carecterul misterios al acestei religii a ceatilor. Formulele legii erau tinute secrete ca i acele ale cultului.
Ea era linutà ascuns6 pentru ochii sträinului, chiar si pentru plebeu. Aceasta nu pentrucä% patricienii s'ar fi
gândit cä, ar putea sä, tragg o mare foitä, din posesiunea
exclusivä, a legilor, ci pentrucg legea, prin origina natura sa, a foslt foarte mult timp un mister, in care nu puteai fi initiat cleat dupä, ce ai fost initiat in prealaIn cultul national §i casnic.
Origina religioasä, a dreptului antic ne mai explicg încà unul din principalele caractere ale acestui drept. Religia era pur eivila, adia, specialà fiecárei cetä,ti, deci nu putea sä, decurgA dintr'insa cleat un drept civil. Trebuie Irish" sä deosebim sensul pe care-I avea west euvânt
la cei vechi. Când spuneau eä dreptul era civil, jus civile, velloE nokermoi,
ei nu intelegeau numai faptul
cà fiecare cetate avea codul sät1 dupá cum in zilele noa-
stie fiecare stat Il are pe al sau. Ei voiau sà spung cá Gains, Instit., IV, 11.
www.digibuc.ro
CETATEANUL $1 STRAINUL
ZZI)
legile lor nu aveau valoare si nu puteau actiona deceit intro membrii unei aceleasi cetgti. Nu era suficient sl locuesti intr'un oras pentru a putea fi supus legilor sale si a fi protejat de dânsele: trebuia s fil i cetäteon. Legea nu exista pentru sclavi i nici pentru strgini. Vom vedea mai departe cí strginul, domiciliat inteun oras, nu putea A' fie raici proprietar, nici mosteniter, nici testeze i nici sä', feed vreun contract de orice fel si nici s.
aparä in fato tribunalelor ordinare ale cetgtenilor. La Atena, dacg el se Intâmpla sä fie creditor al vreunui cetitean, nu putea sa-1 uringreascg in justitie pentru plata datoriei sale, legea nerecunoscând un contract valabil pentru el. Aceste dispozitii ale vechiului drept erau de o logica perfectä. Dreptul nu era näscut din ideia
de justitie, ei din religie si nu era conceput in anti, de dânsa. Paatru ea sg fie un raport de drept intre doi oameni, trebuia s existe intre ei un raport religios, adieg aibg cultul acluiasi altar si aceleasi sacrificii. and intre doi oameni, aceastä, comunitate religioasä nu exista, nu putea sä, existe nici relatie de drept. Or, nici sctlavii,
nici sträinii nu aveau drept la religia cetätii. Un sträin un cetitean, puteau träi aläturi multi ani, färä oa se fi putut concepe posibilitatea stabilirii unei leggtari de drept intro ei. Dreptul nu era deat una din fetele religiei. Acolo uncle nu era religie comunä nici legile nu erau comune. CAPITOLUL XII
Cetãteanul §i stainul Cetäteanul era recunoscut dupg faptul c putea lua parte la cultul cetätei, si tocmai dela aceastg participare Ii veneau toate drepturile sale eivile si politico. Ace la care renunta la cult trebuia s. renunte si la drepturi. Am vorbit mai sus de prânzurile publice care formau principala ceremonie a cultului national. Or, la Sparta, acela 93908.
Biblioteca Universitar5. Vol. VI
www.digibuc.ro
15
226
CARTEA Hi.
CETATEA
care nu lua parte la dânsele, chiar daca n'ar fi fost din vine, sa, inceta imediat de a fi socotit printre cetAteni Fiecare cetate cerea ca toti membri sgi s ia parte la serbArile cultului 2 La Roma, trebuia s fii fatA la ceremonia sfânth,' a lustratiei. pentru a te putea- bucura de drepturile politice 3. Cel care nu asistase, adicA acel care nu luase parte la rugAciunea comung si la sacrificiu, nu mai era cetiltean pitn5, la lustrul urmgtor.
Daca vrem s definim cetgeanul timpurilor antice, prin atributul su cel mai esenti'al, trebuie spus c'ai este omul care posed6 religia cettitii. Este acel care onoreaza aceiasi zei ea i dânsa 4. Este acel pentru care arhontele sau pritanul oferä sacrificiul In fiecare zi 5, care are dreptul A, se apropie de altar, care poate sA pätrundá In incinta sfânt.1, unde se tin adungrile, care asistA la serbAri, care urmeazA procesiunile j ia parte la pane-
giricuri, care se a§eazA la ospetele sfinte i primeste partea sa din victime. Deasemeni acest om, In. ziva in care a fost inscris pe registrele cetAtenilor, a jurat cá, are s. practice cultul zeilor cetAtii si are s. lupte pentru ei 6. IatA termenii limbii: a fi admis printre cetAteni, aceasta se exprimA in limba greacA prin cuvintele i. e r r ty
t
ubv LspÑv, dreptul de impArtAsire a lucrurilori sfinte 7. 1 Aristot, Politica, II, 6, 21 (II, 7). 2 Boeckh, Corp. inscr., No. 3641 b, t. II, p. 1131. La fel, la Atena bitrbatn1 care fusese desemnat s la parte la ospetele publice i nu
se achitase de aceastg datorie era judecat i pedepsit; vezi o lege citatii. de Atenen, VI, 26. Denys, IV, 15; V, 75, Cicero, Pro. Ccecina, 34. Velleins, II, 15. Se admise o exceptie pentru soldatil in campanie 1 incit trebuia ca eensorul s5, trim1t4 s4 le la numele, pentru ea inscrittli pe regIstrul ceremoniel sA, fie considerati prezenti. 4 OF); 41 /alt.; vopget. Osok vop.iCuw. (Xenofon, Memor., I, 1).
5 Asupra saerificillor pe care pritanii le ficean in flecare zi in
nnmele oratului, rezi Antiphon, super choreuta, 45. 6 Kai Tex tap& Ta virtra &ovth Si bid() tpv. Intreaga formnlit a acestui jurlimiint se glsegte in Pollux, 'VIII, 105-106. 7 Deeret relativ la Plateeni, In Demostene, in Ne tram, 104. Cf., ibidem 113: Tast&v xal lcpdv %ea Ttp.i5v I.LsTixety. Vezi i Isocrate,
Panegyr., 43 vi Strabon, IX, 3, 5.
www.digibuc.ro
CETIMANUL
I STRXINIIL
227
Stain, din c.ontra, este acel care n'are acces la cult, acel pe care zeii cetätii nu-1 proteguese i n'are nici drep-
tul invoace. Cdei acesti zei nationali nu vor sä primeaseä rugäciuni i daruri decat dela cetätean, resping
pe sträin; intrarea in templele lor Ii este interzisä prezenta sa In timpul ceremoniilor este un saerilegiu. 0 märturie despre acest antic sentiment de repulsiune ne-a ramas intr'unul din principalele rituri ale cultului roman: pontiful, atunci and sacrifia, in pliai aer, trebuie sä, aibà capul acoperit, pentrucd nu trebuie ca in fata focului sacru, in a,etul religios care este oferit zeilor nationali, sä, i se arate ochilor pontifului figura vre-
unui stain; auspiciile ar fi turburate"1. Un obiect sacru care cädea pentru o clipà numai in mana unui stain, devenea indatd profan; el nu-si putca redobindi caracterul säu religios decat printr'o ceremonie expiatorie2. Dacä, dusmanul ocupa un oras §i ce-
tätenii sài l'ar fi reluat din mänile lui, trebuia mai Inainte de toate ea templele sä, fie purificate i toate focurile sacre stinse i reaprinse: atingerea stainului le pâmgärise 3.
Astfol religia stabilia intre cet.-äjoan si stain o deosebire profunda i neinläturat 4. Aceastä religie, atilt
timp cat a fost stäpänä, pe suflete, nu ingäduia sä, se dea stiräinilor dreptul de cetätenie. lai timpul lui Herodot, Sparta nu-1 acordase încà nimänui, cu exceptia unui prezicdtor, si pentru aceasta fusese a-levee de ordivir-j1, g Eoeida III, 406. Festus, V Exes'o: Lictor in quiln.sdain sacris elamitabat, hostis exesto. Se §tie el hostis se spuneit despre (Maerobin, I, 17; Varron, De ling. lat. V, 3. Plaut, Tri nu»tus I, 2, 65); hostilis facies, in Virgil inseamna figura unui .str/in. 2 Digeste, cartea XI, tit. 6, 36. So poate vedea un exemplu al acestei regule pentra Grecia in Plutarc, Aristide, 20 qi pentru Roma in Titu-Livin, V, 50. 4 Aceste reguli ale timpurilor antice s'au mai imblânzit apoi: strXinii au obtinut droptul de a intra in templele cotatii i de a depune ofrande. Cn toate acestea au mai riLmas oarecare serblri §i sacrificil dela eari str6inul a fost tntotdeauna exclus, vezi Boeckh, Corp. inscr., 101: Ilstpcus5ct y6p.ip.by ietcy slatem, iXXcv
www.digibuc.ro
15*
228
CARTEA III. CETATEA
nu% formal al oracolului'. Atena acorda ,Adest &apt cite odatA, Ina+, ea foarte multe precautiuni! Trebuis mai intiii ca poporul reunit sg, voteze admiterea strlinului; aceasta nu Insemna Ind, nimic: trebuia ca nouä zile apoi o a doua adunare sä voteze In acelav sens cu vot secret, vi sä fie eel putin vase mii de sufragii favorabile: eifra care va 'Area enormá, dacá ne gandim cá foarte rar o adunare atenianä reunea acest nuraär de cetäteni. Insfarvit oricine dintre Atenieni putea a opunri, un fel de de veto, sä atace decretul Inaintea tribunalelor ea fiind contrariu vechilor legi vi sä-1 anuleze. Desigur, nu exista act public pe care legiuitorul sá-1 fi Iniconjurat cu atatea
greutäti vi precautiuni, cum era acela care-i conferea unui stralin titlul de cetätean; erau mult mai putine formalitäti de Indeplinit pentru declararea unui rdsboi sau pentru facerea unei legi noui. De ce se opuneau attitea obstacole sträinului care voia sti, fie cetätean?
Desigur, nu se temeau ca votul säu In aduaxile politice ar face sä se Incline balanta. Demo,stene ne spune ad.eväratul motiv vi aclevärata conceptie a Atenienilor: Trebuie A, ne gândim la zei vi sä psástrám sacrificiilor Intreaga lor puritarte". A exclude sträinul Inseamnd s'a veghezi asupra ceremoniilor sfinte". A admite tin strhin
printre cet4eni ar insemna sä-i faci parte la religie vi sacrificii" 2 Pentru un asemenea act poporul nu se simtea complect liber, ci era cuprins de un scrupul religios;
aci el vtia CI zeii nationali erau dispuvi sä refuze pe sträin vi cá sacrificiile ar putea fi alterate prin prezenta
unui nou venit. Onoarea dreptului de cetätenie unui sträin era o adeváratá violare a prineipiilor fundamentale ale cultului national, vi tocinai pentru aceasta cetatea, la origine, era eat de aver& De asemeni mai trebuie sä notilm di persoana, attil de greu admisä ea cetittean, nu putea fi nici arhonte, nici preot. Cetatea II. 3 Herodot, IX, 33-35. Totusi Aristot spune at vechil reg.! ai Spartei acordau destul de bucuros dreptul de cetittenIe (Poi,tica, II, 9, 12). 2 Demostene, In Neceran, 89, 91, 92, 113, 114.
www.digibuc.ro
CETATEANUL
I STRAINUL
229
ineduia sg, asiste la cult; sa-1 prezideze ar fi fost prea mull.
Nimeni nu putea deveni cetgtean al Atenei dacg era cetgtean in alt oras Cgci faptul de a fi In acelas timp membru a doug, cetäti era o imposibilitate religioasg, fel ea atunci and era vorba sg," fii membru a doug familli. Nu puleai sg, ai doug religii in acelas timp. Participarea la cult aducea dupg dânsa i posesiunea drepturilor. Cetgteanul care putea s asiste la sacrificiul care preceda adunarea, putea sg, voteze. Dupg cum putea sg faeg sacrificii in numele celthitii, tot asa putea sg, fie pritan san arhonte. Având religia eet4ii, putea sg, invoce legea si sg sitvgrseaseg toate riturile procedurii. Strginul. dimpotrivg, neluând parte la religie, nu putea sg aibg nici im drept. Dacg, infra in locul sfânt pe pe care preotul II desemnase pentru adunare era pedepsit en moartea. Legile cetätii nu existau pentru dânsul. Dacg eomitea vreun delict, era tratat ca nn sclav i pedepsit fgrg, forme de proces, cetatea nedatorandu-i niei
no fel de dr4tate 2 Atunci cand a ajuns sn se simfg nevoia unei justitii pentru strgini, a trebuit s5. se stabileascg un tribunal exceptional. Roma avea un pretor nentrn judecata strginilor (preetor peregrim(3). L Atena judeegtorul strginilor a fost polemarcul, adieg acelas magistrat care era insgrcinat en grija rgsboiului si en toate leggturile eu inamicul 3.
Nici la Roma niei la Atena sträinul nu putea sg fie proprietar 4. El nu putea sg. se egsgtorelseg; eel putin egsgtoria sa nu era recunosentg; copii ngscuti din egsgtoria unui &Wean ou o 'stirging eraul nurniti bastEatti 5. I Plutare, Solon, 24. Cicero, Pro Comina, 34. 2 Aristot, Pnlitica, III, 1, 3. Thlaton, Legile, VI. 8 Demostene, in Neerant, 49. Lysias, in Pancleonein, 2, Pollux, VIII, 91. Harpoeration, V°. 1104p.apzo5.
5, 13,
4 Xenophon, De vectigal., II, 6. Strliinul putea obtine prin favoare inclividuall eeeace dreptul gree numea irwrtiotg, dreptul roman jut, comercii.
5 Demostene, in Nierain, 16. Aristofan, Pasdrile, 1652. Arlstot Politica III, 3, 5, Plutaro, Perkle, 37. Pollux, 3, 21, Ateneu, XIII. 38. Titu-Liviu, %XXVIII, 36, 43. Galus, I, 67. Ulpian, V, 4-9. Paul,
www.digibuc.ro
230
CARTEA III.
CETATEA
El nu putea sä, f acg vreuni contract cu -an cetätean; eel putin legea nu recunastea nici o valoare unui asemenea contract. La origing n'avea dreptul A, fad, comert, 1. Legea romang nu-i inggduia sg mosteneaseg, pe un cethlean i miei unui cetätean sg-1 mosten)easeg pe dânsul 2.
Rigoarea acestui principiu era dusg atatt 'de departe,
Inca dad, un strin obtinea dreptul de catatenie ro-
mang, färg ca fiul sgu näscut inainte sg fi avut aceiasi favoare, fiul devenea fatg de tatäl sgu un strgin ì nu-1 putea mosteni 3. Deosebirea intre cancan i strgin era mai puternieg deeât leghtura naturalä, intre tag si fiu. S'ar pgrea, la prima vedere, cg s'ar fi urmgrit stabilirea unui sisiem vexatoriu impotriva strginului. Ori, nu este exact. Atena si Roma Ii fgceau, dimpotrivg, o primire si-lprotejau, pentru motive comerciale sau politice. Bungvointa lor îns i chiar interesul kr nu puteau sg desfiinteze ve-hile legi -pe care le stabilise religia. Acea-
sig religie nu ingaluia strginului sii devie proprietar, cgei el nu putea sg, aibg parte in pämântul religios al cetgtii. Religia nu Inggduia nici strginului sg, rnosteneaseg pe cetitean, nici cetäteanului sit mosteneaseg pe stain, crici orice transmisiune de bunuri ducea cu sine
transmisiunea cultului si era tot Oat de imposibil cetgteanului sg Indeplineaseg cultul strginului, cat si sträinului sg-I Indeplineascg pe al cetgteanului.
Strginul putea fi prirnit, i se putea purta grije, putea fi stimat chiar, dacg era bogat i onorabil; nu i se putea insg da nici un loc in religie i in drept. Sclavul, in
unele privinti, era mai bine tratat deeât dânsul; cgci
solavul, membrn al unei familii al cgrui cult 11 Imprirtgsea, rimânea begat de cetate prin intermediul stApânului sgu; zeii Il protejau. Astfel religia romang declarg sfânt mormântul selavului, pe acela al sirginului insg, nu 4.
Pentru ea strginul sii poatg fi considerat cât de putin - II, 9. Era nevoe de o lege specialX a cetii pentru a da locuitorilor unui alt ora§ sau conuhium. Ulpian, XIX, 4. Démostene. Pro Plzorm., 6; in Eubulidem, 31. 2 Cicero, pro Arehia. 5. Gains, II, 110. 8 Pansanias, VIII, 43. 4 Digeste, liv. XI, tit. 7, 2, liv. XLVII, tit. 12,
www.digibuc.ro
CETÄTEANUL SI STRÄINUL
231
in ochii legii, pentxu a putea face comert, a. contracta, a
se folosi in siguran1 6 de bunul sgu, pentruca jugtitia cetätii sg.-1 poatrt, apka cu folos, trebuia s (hying client al unui cetgtean. Roma i Atena voiau ca orice strgin sg, adopte un patron Intrând lin rândurile clientelei si sub
dependenta unui ceatean, strginul era legat de cetate prin acest intermediar. El participa atunci la eâteva din beneficiile dreptului civil §i protect-la legilor Ii era dobinditg.
Vechile cetalti pedepseau mai toate greselile comise impotriva lor, ridicând vinovatului calitatea de cetgtean. Aceastg pedeapsg se numea Icrtplex 2. Omul care era atins de dânsa nu mai putea sg, ocupe vreo magistraturg, nici sg. fad, parte din tribunale, nicl s vorbeasa, in adungri. In acela§ timp religia Ii era interzisg,; sentinta
spunea: cg el nu va mai infra niciodatg In nici until
din sanctuarele cetgtii, eg, nu va mai avea dreptul sg se incunune eu flori lia zilele eând ceilali cetgteni se Incununau, cg nu va mai pune piciorul In incinta, pe care o trasa apa 1ustral i sângele victimelor In agora"3. Zeii cetgtii nu mai existau pentru dânsul. Pierdea in 'leeks timp toate drepturile civile, nu mai apgrea inaintea tribunalelor nici ca martor; ofensat, mai era inggduit sg faca nici o plângere; putea sä, fie lovit fr ea aceasta sg atragg vreo sanctiune 4, legilel cetgtii nu-1 Harpooration, npoarkviç. Pollux, III, 56, Lycurg, in Loecratem; 21. Aristot, Politica, III, 1, 3. 2 Despre firtpla la Atena, vezi Eschin, in Timarchum, 21; Andocide, de Mysteriis, '73-80; Plutare, Phoeion, 26, 33, 34,37. Despre 2txtp.icc, la Sparta, Herodot, VII, 231; Thuoydide, V, 34. Plutare,
Agesilaus, 30. Aceiali penalitate exists la Roma; se erprima prin termenii infamia sau tribu movere; Titu-Liviu, VII, 2; XXIV, 18, XXIX, 37; XLII, 10; XLV, 15; Cicero, Pro Cluentio, 43; de Oratore, II, 67; Valeriu-Maxhn, II, 9, 6; Ps. Aseonius, ed. Orelli p. 103; Digeste, liv. III, tit. 2; Denys, XI, 63, traduce infames prin si Dion Cassius, %XXVIII, 13, real tribu movere prin 2erep.gstv 3 Eschine, rn Timarehum: Li iicrrtu cebt) tepm a6nv ispeoceac, ex p.18' sic cò 81p.oal .t lepei sicatcu, h Tat; xocva% anyomniabw, 1113' 6,04 Tail) Tii; kV:Tag nspcppomtlpkuv nopsuicibw. Lystas,
in Andocidem, 24: EtpTsac
Ç &TOO; VA Tli)10 tvprov.
4 Plutare. Aqesilau, 30: Masc b gotikly.tvos abtok. Lyslas, In
And., 24: %twig two' etamo6p.svov birò ttbv axSpay 86nobat. aínv
www.digibuc.ro
232
CARTEA HE.
CETATEA
mai protejau. Pentru el nu mai exista nici cumpkare, nki vânzare, nici vreun alt contract j. Devenea strgin In oras. Drepturile politico, rougie, drepturi civile, totiil Ii era luat In acelas timp. Tot acest ansablu era cuprins In
titlul de cetgtean si se perdea odatg cu dânsul. CAPITOLUL XIII
Patriotismul. Exilul Cuvantul patrie, la cei vechi, Insemna pgmântul pgrintilor, terra patria. Patria fiecgrui om era partea de pginânt pe care religia sa casnic,g sau nationalg o sfintise, pgraântu1 In care erau depuse osemintele stigmosilor i pe care-1 ocupau sufletele bor. Mica patrie era incinta familiei, cu morragintul i altarul sgu. Marea patrie era cetatea, cu pritaneul e eroii sui, cu incinta sfântg, si en teritoriul hotgrnicit de religie. Pgmântul sfântt al patriei", spuneau Grecii. Nu era un cuvânt gol de sens. Acest pgmânt era In adevgr sfintit de ora, cgci era locuit de zeii säi. Stat, Cetate, Patrie, aceste cuvinfe mi erau o abstractie, ca la cei moderni; reprezentau un total de divinitgti locale, cu un cult de fiecare zi $i oredinte puternice asupra sufletului. Prin asta se explicg patriotismul celor vechi, sentiment I energic, care era pentru dânsii virtutea supremg i In care veneau sg se Impreune toate celelalte virtuti. Tot ceeace omul pntea sä aibg mai scump, se confunda cu pairia. Intr'Insa Ii ggsea bunul, siguranta, dreptul, credinta, zeul sgu. Pierzând-o, pierdea totul. Era aproape imposibil ca interesul privat sg, fie In dezacord cu interesul public. Platon Patria ne naste, ne hrgneste, ne creste. Si. Sofocle: patria ne conservg. Xaßeiv. Demostene: In Midiam, 92: 2.einp.tx Amy xca aocelIso rceivstuv os6plocc. Pledoaria contra Neerei, 28-28, arat e up.oç nici nu era admie eX depunK miirturle. La Sparta, nu putea nid s. cumpere, nici nici contratteze o clsg,torie legitim, nici cstoreasc filea eu un cetItean. Thucydide V, 34; Plutare, A eeilau8, 30.
www.digibuc.ro
PATRIOTISMUL
233
0 astfel de patrie nu este mimai un dorniciliu pentru ma. Dacg el pgrgeste aceste sfinte ziduri, dacg trece hotarele sfinte ale teritoriului, nu mai ggseste nici relig:e, nici legg'hirg socialg, de nici un fel. Pretutindeni,
aiurea cleat in patria sa, este In afarg de viata regulatg si de drept, pretutindeni aiurea, este fgrg, zeu i In afarg de viata moralg. Numai aiei are demnitatea do i datoriile sale. Nu poate fi ora decât aici. Patria tine omul legat printr'o leggturg sfântg. Trebuie s'o iubes-ti cum iubesti o religie, sa-i te supui cum te supui unni zeu. Trebuie s. te dedai In intregime ei, sg pui tot ce ai Intr'Insa, sg-i to Incredintezi ei". Treom
buie s'o iubesti glorioasg, sau obscurg, prosper% sau nenoroeitg. Trebuie s'o iubesti In binefacerile ca rigorile
sale. Socrate, condamnat de dânsa pe nedrept, o iubeste tot athl de mult. Trebuie s'o iubosti cura iubea Abraham pe zeul sgu, pâng a-i sacrifica fiul sgu. Trebuie mai ales sg, tii sg mori pentru dânsa. Grecul sau Romanul nu mor niciodatg din devotament pentru un om sau pe un caz de onoare; patriei mns Ii datoresc vioata. Cgci, dad patria este atacatg religia este ataeatg. El luptg, cu adevgrat pentru altarele sale, pentru focul sacru, pro aris et focis1, dacg, dusmanul cucereste orasul, altarele vor fi rgsturnate, focul va fi stins, mormintele profanate, zeii distrusi, cultul desfiintat Dragostea de patrie Inseamng pietate pentru strgmosi. Trebuia ca posesiunea patriei sg fie pretioasg', cg)ci cei vechi nu-si inchipuiau vreodatg pedeapsg, mai cruda
decât de a lipsi pe ora de dânsa. Pedeapsa obisnuitg a marilor crime era exilul.
Exilul era nu numai interdictia sederii In oral si IndepArtarea de pgmântul patriei: era In acelas timp inferdictia cultului; cuprindea ceiace modernii au numit excornunicare. A. exila un om Insemna, dupg formula Intrebuintatg de Romani, sg-i interzici focul i apa 2 Prin 1 De eel formula jurXmantnlui pe care o pronunta tanXrul stenian: 'Ap.oyd, brip rLiiv lspüy. Pollux, VIII, 105. Lieurg, in Leocratent, 78.
2 Cicero, Pro domo, 18. Titu-Liviu XXI, 4. Ulpian X, 3.
www.digibuc.ro
234
CARTE& Hi.
CETATEA
foe trebuie inteles focul sacrificiilor, prin apa, apa lustrala 1. Exilu/ punea pe ora In afara de religie. Deasemeni, la Sparta, când cineva era lipsit de dreptul cetatii, focul ii era interzis2. Un poet atenian pane In gura unuia din personagiile sale formula teribila, care isbea pe exilat: sa fuga, spunea sentinta i s'a nu se mai apropie niciodata de temple. Nici un cetatean sa nu-i vorbeasca, sau A:1 primeasca; nimeni sa nu-1 admita la
rugAciuni si la sacrificii; nimeni sa nu-i ofere apa lustrala3. Orice casa era batjocorita prin prezenta lui. Omul care-I primea devenea necurat In contact cu dân-
sul. Acel care va fi mâncat sau Mut cu clausal, sau care-I va fi atins, spunea legea, va trebui sa se purifice4. Sub lovitura acestei exoomunicari, exilatul nu mai putea sa ia parte la niei o ceremonie religioasà", numai avea cult, ospele sfinte, rugaciuni; era desmostenit de partea sa de religie. Trebuie sa ne gindim bine ea pentru cei vechi Dumnezeu nu era pretutindeni. Daca aveau vreo vaga ideie despre o divinitate a universului, nu pe aceagta o considerau ea providenta lor i o invocau. Zeii fiecarui orn
erau acei cari locuiau in casa, In canton, In ores. Exilatul, ltisand patrai in urma sa, îi lasa 6 zeii. Nu mai vedea nicAeri religie care sa-1 poalli consola i protegui; nu mai simtea providenta, care sa vegheze asupra lui; fericirea de a se ruga Ii era luatil. Tot ceiace putea satisfacg, .nevoile sufletului era departe de clausal.
Ori, religia era isvorul de unde decurgeau drepturile civile i politice. Exilul, pierzând religia patriei, pierdea toate acestea.
Exclus dela cultul cetAtii, vedea luându-i-se totodatA Festus, ed. Willer, p. 2. 2 Herodot, VII, 231.
Sofoele (Oedip Pege), 229-250. Era la fel in tInp.ict care era un fel de exil Intern. Platon, Legile, IX, p. 881: (13soyiuu ZestcpoTEav TC51PCUIV
60TZ/l4
tspir.0 sipTiam... 'Edo, Si stc ,cip towing) aup.pcirg Ttva 03.111/ ItOMOVEGC1/ ICOMDIPhalb
41
irpooemorsci, ilirts sic ispbv 0,017 Fire sic Stpvcst.
www.digibuc.ro
%Ga
cop.%al p.6vov illtuT1'ivt011 EiTopacv ttpicspov ;1) itcx41
PATR1OTISMUL
235
cultul casnic i trebuia sg stingg focul altarului sge.
Nu mai avea dreptul de proprietate; pg'mântul i toate bunurile sale erau confiscate in folosul zeilor siu al statului 2. Ne mai javând cult, nu mai avea familie; inceta de a fi sot si tata. Fiii sgi nu mai erau in puterea sa3, femeia sa nu4 era sotie. Si ea putea imediat sg-si ia un alt sot 4. Vedeti pe Regulus prizonier al dusmanului, pe care legea roman 11 asimileazä cu un exilat; dacg Senatul Ii cere pgxerea sa, refuzg s. o dea, pentrucg exilatul nu mai este senator; dacg sotia i copiii aleargg la dansul, le respinge ImbrAtisgrile, cki pentru exilat nu mai sunt copii, nu mai existg sotie: Fertur pudiete conjugis oseulum Parvospue natoq. ut capitis minor, A se removisse 5.
Astfel, exilatul pierdea, odeä, cu religia si drepturile cetAtii, religia i drepturile de familie; nu mai avea nici
cgmin, nici sotie, nici copii. Dacg murea, nu putea fi 1 Ovidiu, Tristele, 1, 3, 4: Exstinctos foeos. 2 Titu-Liviu, III, 58; XXV, 4. Denys, XI, 46, Demostene, in Midiam, 43. Thucydide, V, 60. Plutare, Temistocle, 25. Pollux VIII, 90. Aceastl regulX fu uneori bunurile puteau fi, In anumite eazuri, lAsate exilatului, sau sK fie transmise copillor sIti. Platon,
Le Ole, IX, p. 877. Nu trebue de altminteri eonfundat intru nimic ostracismul en exilul ; cel dint5,1 nu atrkea confiscarea. 8 Institutele lui Justinian, I, 12, 1. Gaius, I, 128: Cui aqua et igni interdicitur, proinde ac mortuo eo liberi desinunt in potestate esse. La fel exilatul nu mai era in puterea tatItini sItu. (Gaius, Leggiurile de familie erau rupte, drepturile la moltenire dispIreau. 4 Vezi in Denys, VIII, 41, rlimasul bun pe care E;1-1 i-a Coriolan dela sotia sa: Tu nu mai al lArbat; ajute Dumnezeu sg, gIt-
setl un altul mal fericit deal mine!". AclaugX cIt fiii BM nu mai au Wit. Nu este ael o deelamatie de retor; este expresia dreptului antic.
5 Horatiu, Odele, III, 5. CuvIntele capitis minor se explia prin capitis dominutio, din dreptul roman, care era o consecintg, a exilul ai. Cf. Gaius, 1, 129: Si ab hostibus captus, fuerit parent', pendet jus liberorum. -Regulus, care era prizonier pe euvânt, era deasemenea
servus hostium, dupX expresia lui Gains (ibidem) vi prin urmare
nu mai avea niei drepturile de cetItean, nid cele de famille: a se valea Cicero, De officia, III, 27.
www.digibuc.ro
236
CARTEA III.
CETATEA
inmormântat rnici pamântul cetatii, niti in mormântul strabunilor sai t, caci devenise un strain. Nu-i surprinzator ca republicile antice au ingaduit aproape totdeauna vinovatului sa, scape dela moarte prin fuga. Exilul nu era socotit o pedeapsa mai blânda decItt moartea2. Jurisconsulti romani Il numeau pedeapsa capitala. CAPITOLUL XIV
Spiritul municipal Din c,eeace am vazut pana, aici in privinta vechilor institutii si mai ales a vechilor credinte, putem sa ne facem 01 idee despre profunda deosebire care a existat totdeauna intre doua cetati. Oricât de vecine ar fi fost, ele formau intotdeauna doug, societati cu totul deosebite. Intre ele
era o distantg mult mai mare cleat aceia care desparte astazi doug, orase, mult mai mare cleat frantiera care desparte doua state. Zeii nu erau aceiati, nici ceremoniile, nici rugaciunile. Cultul unei cetati era interzis omului din cetatea vecing. Credeau ca zeii unui ores resping omagiile si rugaciunile tuturor acelora care nu erau cetatenii kr. E adevarat ea aceste antice credinte s'au modificat ei imblânzit cu timpul; ele au fost Insa, in plina vigoare in epoca in care se formeaza societatile si aceste societati
au pastrat intotdeauna pecetea kr. Se pot concepe usor doua lucruri: in primul rând aceasta, religie proprie fiecarui ores a constituit cetatea inteo forma foarte puternica si de neschitnbat; este in adevar minunat cat a putut sa dureze aceasta organizare sociala, cu toate defectele si cu toate lipsurile ei; apoi, aceastii, religie a trebuit sa, aiba drept efect, timp ' Thucydide, I, 138. . 2 E idela pe care o exprinA Euripide, Electra, 1315; Phonic, 388, li Platon, Criton, p. 52.
www.digibuc.ro
SPMITUL MUNICIPAL
237
de multe secole, imposibilitatea stabilirii unei alte forme sociale decitt cetatea. Fiecare cetate, prin însíi exigentele religiei sale, tre-
buia s. fie absolut independentä. Trebuia ca fiecare sä aibd codul sdu particular, odatä ce fieeare isi avea religia sa çi legea decurgea din religie. Fiecare trebuia sd aibd justitia sa suverand si nu putea sd, existe o altä, justitie superioard celei a cetdtii.
Fiecare cetate avea serbarile sale religioase si calendarul sdu; lunile i anii nu puteau fi aceiai in doud orase, eaci seria actelor religioase era deosebitd. Fiecare cetate avea moneta sa particulard, car.e la origine era deobiceiu insemnatd cu emblema sa religioasd. Fiecare cetate avea greutátile i mdsurile sale. Nu se putea admite existenta a ceva comun intre cloud cetäti. Linia de demarcatie era atät de proftradd, incdt cu greu se putea imagina cdsätoria intre locuitorii a daub: orase deosebite. 0 astf el de unire päru intotdeauna foarte ciudatd
si a fost mult timp socotità ea nelegitimd. Legislatia
Romei si a A.tenei se ferese in mod vizibil s'o admitä. Aproape pretutindeni copii ndscuti dintr'o asemenea cdsdtorie erau socotiti printre bastarzi i lipsiti de drepturile de ceddtean Pentru ea sd poatd fi legitimd cdsätoria
intre locuitorii a douä orase, trebuia sà existe intre ele o conventie particulard ( jus cannubii, inerap.Ea) 2
Fiecare cetate avea in jurul teritoriului sau mu hater fácut din pietre sfinte. Era orizontul religiei sale nationale si al zeilor sdi. Dincolo de aceste pietre de hdtar domneau al4i zei si era practicat un alt cult'. Pollux III, 21: vac); 6 ix iiv115 TtaUctlfaoS Tivtrcat vólov etym. (Lege citata de Ateneu, XIII-39) Demostene, In Naeram, 16. Plutare, Pericle, 37. 2 Lysias, De antiqua reip. forma, 3. Demostene, Pro corona, 91. Isoerate, Plataic-51. Gaius I, 67. Ulpien, V, 4. Titu Livin, XLIII-3; l
XXXVIII, 36. 3 Plutare, Tesca, 25. Platon Legile, VIII, p. 482, Pansanins, passim.
Pollux, I, 10. Boeckli. Corp. Inscript., vol. II, p. 571 i 837. Linia pietrelor sfinte dola Ayer Romanus mai exist înc lii timpul lui Strabon i pe fiooare din aceste pietre preotul fleea in fiecare an un saerificiu (Strabon V, 3, 2).
www.digibuc.ro
288
CARTEA Ill.
ETATEA
Caracterul cel mai isbitor dia istoria Greciei i Italiei, inainte de cucerirea romana, este imbucAtAtirea, dusA la exces i spiritul de izolare al fiecArei cetAti. Grecia nu
reusise Inca sr], formeze un singur statt; ntici orasele latine,
nici ora§ele etrusce si nici triburile samnite n'au putut forma un corp compact. S'a atribuit incurabila împártire a Grecilor naturei tArei bar i s'a spus cA muntii care
se IncruciseazA stabileau intre oameni linii naturale de despartire. Dar Intre Teba i Plateea, intre Argos si Sparta, Intre Sybaris i Crotona nu erau munti, dupil cura nu erau nici Intre orasele din Latium si nici Intro cele dougsprezece cetAti ale Etruriei. Nattura fizicd are, fArA IndoialA, oarecare influentA asupra istoriei popoare-
lor, insä credintele au una mult mai mare. Intre dour],
cetAti vecine era ceva mai greu de trecut de cât un munte; era seria pietrelor sfinte, era diferenta de cult, era hotarul pe care fiecare cetate II ridica !litre stain si zeii sAi. Ea ii interzicea strAinului
sA intre in templele divinitAtilor sale poliade; ea cerea divinitAtilor sale poliade sá uraseg i sA lupte contra strAinului
Pentru west motiv cei vechi n'au putut stabili nici
concepe allá organizatie de stat decât cetatea. Nid Grecii, nici Italicaii, nici Românii, chiar in timp de mul te secole, nu si-au inchipuit ca mai multe orase s'ar putea uni si sa trdiascil cu titlu egal, sub un acelas guvernii-
mlat. Intre douä cetati putea sd fie aliantA, asociatie momentanA In vedelea unui profit de dobindit sau atunci .când era vorba de Inláturarea unui pericol; nu era InsA nici o datA unire completA. Cki religia fkea din
fieeare ora§ un corp, care nu so putea uni cu altul.
Izolarea era legea cetAtii.
Cu credintele si obiceiurile religioase pe care le-am vAzut, cum s'ar fi putut uni oare mai multe orase Intr'un singur Stat? Asociatia nmanA nu era InteleasA si nu párea h locul ei decât atât timp cat era fundatA pe Simbolul aeestei asociatii trebuia sá fie un prânz luat In comun. Câteva mii de cetAteni puteau la rigoare Se Intelege Indeajuns cA nu vorbirn aici decilt de epoca veclie a cetAtilor. Aceste sentimente au slMit miilt cu trecerea tImpului.
www.digibuc.ro
SPIRITUL MUNICIPAL
2 39
sd se intruneascd in jurul unui aceluias prytan, sd, recite mpart(); bucatele sfinte. Incereati twit cu aceste obiceiuri s formati un Stat din Intreaga aceia§ rugdciune i s
Grecie! Cum s'ar putea ssavârsi prânzurile publice toate ceremoniile sfinte la care sunt tinuti sd, asiste toti cetdtenii? Unde va fi prytaneul? Cum se va putea face lustratia anuald a tuturor cetdtenilor? Ce vor deveni
hotarele inviolabile cari au insemnat la, origine teritoriul cetdtii si care 1-au separat pentru totdeauna de restul pd-
mântului? Ce vor deveni toate culturile locale, divinitAtile poliade, eroii cari locuiesc fiecare canton? Atena are pe pArnântul sdu pe eroul Oedip, inamicul Thebei: cum sti poti sd unesti Atena si Teba intr'un acelas cult si acelas guverndmânt? Când aceste superstitii vor sldbi (si ele nu vor sldbi decât f carte târziu In sufletul poporului), nu va mai fi timp sd se stabileascd o noug formd de Stat. Diviziunea era consacratd de obicinuintd, de interes, de ura Inniiscutä, de amintirea vechilor lupte. Nu se mai putea reveni asupra trecutului. Fiecare oray tinea foarte mult la autonomia sa,. el numea astfel un ansamblu care cuprindea cultul, dreptul, guverndmântul, toatd independenta sa religioasd si politicd.
Ii era mult mai usor unei cetdti sà supund pe o alta, cleat s'd se uneased cu dânsa. Victoria putea sà facd din
toti locuitorii unui oras cucerit tot atâtia sclavi; ea nu
putea Insd sà facd dn ei cetAtenii Invingdtorului. A con-
funda cloud ceati inteun singur Stat, a uni populatia invinsd cu cea victorioasd si a le asocia sub un singur guverndmânt, iatd, ce nu se poate vedea in antiehitate, afard de o singurd exceptie, de care vom vorbi mai tarziu, Daka Sparta cucereste Messenia, nu face aceasta pentru a forma din Spartani si Mesenieni un singur popor; ea expulzeazd sau aserveste pe învini 6 le ia pdmânturile. Atena face acelas lucm cu Salamina, Egina, si Me los.
A face pe invin§i sui intre in cetatea inrvingMorilor era o idee care nu-i putea veni nimdnui. Cetatea poseda zei, imnuri, serbdri, legi, care erau patrimoniul shu cel mai
www.digibuc.ro
240
CARTEA III. - CETATEA
pretios; deaceea se ferea s'a-1 impktaseascg. 6 invinsilor.
Dealtfel nici nu avea dreptul; Atena putea ea oare admite ca un Occuitor al Eginei s'e: intre in templul Atenei
poliade? sil adreseze tin cult lui Tezeu? sä: ia parte la prânzurile sacre? s'e: intratie ea prytan focul pe altarul public? Religia il oprea. Deci populatia invinert din insula Egina nu putea s'e: formeze un acelas Stet cu popula-
tia din Atena. Neavând aceias zei, Eginetii si Atenienii nu puteau se, aibrt aceleasi legi, nici aceiasi magi:strati.
Dar Atena nu putea oare, Pa'sând in picioare orasul invins, ea, tritneate: mdcar magistrati pentru a-1 guverna?
Era absolut contrar principiilor celor vechi, ca o cetate se: fie guvernatà de un om care nu era cet64ean. In adevitr, magistratul trebuia s'à fie un sef religios si functiunea sa principare: era sli indeplineascg sacrificiul in numele cetatii. Sträinul care nu avea dreptul de saerificiu, nu putea fi magistrat. Neavând nici o functie religioag, n'avea in ochii oamenilor nici o autoritate regulate:. Sparta Incerc6 sg puie in orase harmostii siil; dar aceasi oaraeni nu erau magistrati, nu judecau, nu apgreau in adunki. Neavând nici o relatie regulatà cu locuitorii oraselor, nu se puturà mentine multe', vrerne. Deaci rezultà c6 orice invingnor era in alternativa sau de a distruge cetatea invins6 si a-i ocupa teritoriul, sau de a-i làsa intreaga inclependentà. Nu exista mgsurà mijlocie. Ori cetatea inceta de a fi, ori era un Stat suveran. Având cultul &Au, trebuia sali ailfe. guvernämântul s5,u; nu perdea pe unul decât pierzând pe celaalt si atunci nu mai exista. Aceasti independente: absolutd a cetätii antic() n'a putut ea, inceteze cleat atunci când credintele pe care era fundatg, au dispgrut complet. Dupd ce ideile s'an transformat si. mai multe revolutii au trecut peste aceste societati entice, atunci abia s'a putut ajunge sg se conceapá si stabileascil un Stat mai mare, guvernat de alte reguli. Dar pentru aceasta a trebuit ca oamenii se', descopere alte principii si o altb: leg'etuià socialá cleat cca din epocile vechi.
___,
www.digibuc.ro
LEGITURILE DINTRE CETITI
241
CAPITOLUL XV
Legaturile dintre cetiti; risboitil; pacea; alianta zeilor. Religia, care exercit6 o asa de mare influentä, asupra vietii interioare a cetätii, intervine eu aceiasi autoritate In toarte legAturile pe care cetâtile le au Intre ele. Acest fenomen se poate vedea când observtim cum se räsboiau intre dânsii oamenii acelor timpuri vechi, cum tacheiau pacea si cum formau aliantele. Doua cetäti erau douâ asociatii religioase care n'aveau aceiasi zei. Când erau in râsboi, nu luptau munai oamenii
ci si zeii luau parte la luptä. SI nu se creada crt, ar fi aici o simplä fictiune poetieä. A existat la cei vechi o credintä foarte hotârat5, si foarte vie, In virtutea cIreia fiecare armatä isi ducea cu dânsa zeii. Ei erau convinsi cb; si zeii luptau inapreunâ cu dânsii; soldatii l'i apârau pe ei si ei la rândul lor apârau pe soldati. Luptând Impotriva inamicului, fieeare credea ea luptâ gi impotriva zeilor celeilalte cetäti; pe zeii acestia strâini este ingâduit
sä,-i ufästi, s5.-i insulti si sä-i lovesti; ii puteai face si prizonieri.
Räsboiul avea astfel o bafâtisare foarte ciudatâ. Trebuie 0, ne Inchipuim doug, mici armate fatâ in fatâ; fiecare are 'In mijlocul ei statuile zeilor, altarul si. insignele, embleme sfinte1; fiecare are oracolele sale care
i-au promis succesul, augurii si. preziatorii ski, care-i asiguiä victoria. lnaintea luptei, fiecare soldat din cele douil armate erede si spune ea acel grec din Euripide: Zeii cari luptä de partea noastrg sunt mult mai pulernici decât acei cari sunt cu inamicii nostri". Fiecare armatä pronuntä Impotriva armatei inamice un blestem In geniul acehlia a cârei formulâ ne-a p'äsrat-o Macrobiu: O zei, rdspladiti groaza, frica si râul printre dusmanii nostri. Faceti ca acesti oameni si ori si eine locueste cam' 'Ent TiA; isek i'ICITTOWCO Glp.SLOCq Denys, X,.10. 93903.
Biblioteca Universitarät. Vol. VI
www.digibuc.ro
16
CARTEA III.
CETATEA
piile i orasul lor, sg fie lipsiti prin voi de lumina soarelui. Faceti ea orasul acesta i eampurile i persoana lor,
sg vg, fie devotatte"1. Acestea spuse, lupta incepe din ambele pgrti, cu toatg sglbgticia pe care le-o d gandul cg au zeii de partea lor i cg, se luptg impotriva zeilor strginci. Nici o ertare inamicului; rgsboiul este neindurat; religia prezideazg lupta i excitg pe combatanti. Nu poate exista nici o regulg superioarg, care sa le ternpereze dorinta de a omori; este Inggduit sg, fie sugrumati prizonierii ì omoriti cei Chiar in afara câmpului de luptg, nirneni nu se gindeste la cea mai inieg datorie, oricare ar fi ea, fatg de inamic. Pentru strgin nu exist's', drept; si eu atât mai mult nu existg, atunci and te rgsboesti cu dânsul; in privinta lui nu trebuie s. te osteneSti pentru a deosebi dreptul de nedrept. Mucius Scaevola ca i toti Romanii au crezut cg, era, frumos sg asasinezi un inamic. Consulul March's se lguda in public cg, a reusit sg înele pe regele Macedonenilor; Paulus Emilius Vându ea sclavi o sutg de mii de epiroti, care se dgdurg de bung, voe prizonieri 2.
Lacedomonianul Phebidas, in pling pace, a ocupat cetgtuia Tebanilor. Agesilaus fu intrebat asupra dreptgtii
acestui fapt: Examinati numai dacg este foIositor, a
spus regele; cgci de ilia% ce o actimie este folositoare Patriei, este frumos s o faci". Iatg dreptul gintilor in cetg-tile antice. Un alt rege al Spartei, Cleomène, spunea el tot rgul ce se putea face dusmanilor, era Intotdeauna privit ca just de zei si de oameni.3. Invinggtorul putea sg se foloseascg de victorie dupg bunul sgu plac. Nici o lege diving sau umang nu putea sg opreascg rgsbunarea sau rgutatea sa. In ziva in care Atena decretg cg, toti cei din Mitilene, Mr% deosebire de 2
Macrobin, Saturnalele, III, 9 XLII, 57; XLV, 34.
3 Plutare, Agee*: lae. 23; Apophtegmele Lacedemonienilor. Aristide el insult nu face exceptie; el pare al fl epos c. dreptatea nu este obit-
gatorle dela o cetate la alta: a se Tedea ce spune Plutarc, Viafa lu Arietide, Cap. 25.
www.digibuc.ro
243
LEGITURILE DINTRE CE
sex sau varsta, ar fi exterminati, ea nu credea ar depasi dreptul sau; când a doua zi reveni asupra acestui decrett si se multumi numai s omoare o mie de, cetateni i a le confiste toate pamanturile, ea s'a crezut foarte indulgent ä.
foarte umana. Dupä, cueerirea
cetatii Plateea, oamenii au fost sugrumati, femeile vandute, si niineni n'a acuzat pe tarvingator c ar fi violat vreun drept1. Rasboiul nu se facea numai Intro soldati, ci se facea Impotriva Intregei populatii, barbati, femei, copii, selavi. Nu duceau razboiu numai eu fiintele omenesti, ei cu câmpurile i recoltele. Casele erau arse, copacii eran
taiati; reeolta inamicului era aproape intotdeauna Inchinata zeior infernali i prin urmare arsa 2. Animalele erau exterminate; se distrugeau chiar semanaturile care ar fi putut produce anul urmator. Un rasboi putea facä, sä, dispara deodatä, numele i rassa unui intreg popor i sä. transforme un tinut fertil intr'un desert. In. virtutea acestui drept de räsboi, Roma a Intins pustietatea Imprejurul ei; din teritoriul unde Volscii avean donazeci si trei de cetati, ea a fäcut mlastinele pontice; cole cincizeci i trei de orase din Latium, au disparut; In Samnium multa vreme s'a putut recunoa*e locurile nude armatele romanc trecusera, nu atât dung ramasitele lagarelor lor cat dupa singuratatea care domnea In I mp rejurimi 3.
Atunci cand invingatorul nfi extermina pe invinsi, a vea dreptul sa le suprime cetatea, adica sà sfarme asociatia lor religioasa i politicà. Atunci culturile Incetau zeii erau uitati 4. Odata religia cetatii dishrag, reli1 Thucydide, III, 50; III, 68. 3 Titu-Liviu, VI, 31, VII, 22: Cum aqris magis qualn cunt hominibus urendo populandoque gesserunt bella.
3 Titu-Liviu, II, 34; X, 15. Plinin, Istoria naturalti XXXV, 12. 4 Euripide, Troienele, 25-88: vocieE Tac 'CLIP)
6iv ofAi up.ilafiaL Oast.
Uneori Invinglitorul lua pa zei cu dânu1. Alteori el se ageza pe
plmântul eucerit, ii aroga ca un drept grija de a continua eultul zellor sau eroilor rii. Titu Liviu povestegte dt llomanii, stApinl pe Lanuvin I-au redat cultul", probK, cI prin simplul fapt al cucerhil el li fusese rIpit; au pus numai conditIa sit aibX gi el
dreptul sX intre ln tempinl Junonel Lanuvina (Titu Llylu, VIII, 14).
www.digibuc.ro
24-1
tARTEA 1114
CÈTATEA
gia fied,rei familii disOrea i dânsa. Altarele se stintgeau. Odatà cultul dispgrut, dispgreau i legile, dreptul civil, familia, proprietatea, tot ceace se sprijinea pe religie'. Sà ascultdm pe eel lavins d,ruia i s'a làsat vieata; el este obligat sà pronunte urmâtoarea
Dau per-
soana mea, orasul meu, pàmântul, apa care II stabate, zeii mei de hotar, templele, obiectele caszice, toate lucrurile care apartin zeilor, le .dau poporului roman" Din acest moment zeii, templele, casele, pà.'mCnfuTile,
persoanele, apartin invingAtorul. Vora spune mai departe ce deveneau toate acestea sub domkatia romang. Pentru a incheia un treat de pace era nevoe de un act religios. Ind,' din Iliada vedem crainici sfinti cari due ofrandele destinate juamintelor zeilor, adid, mieii vinrul; seful armatei, cu mâna pe capul victiraelor, se adreseazI zeilor i le face proraisiuni; apoi el Injunghie mieii i varig libatiunea, pe când armata Intreagg, pronuntà aceasta formulà de rugkiune: 0 zei nemuritori! faceti ea dupä cum aceasta victinA, a fost lovit5, de fier, tot asa s'a: fie sfärâmat capul primului care-si va fi calcat jurrtmântul". Aceleasi rituri se con-
tinuà in intreaga istorie gread,. Ind, din timpul lui Thucydide, un tratat se incheie printr'un saerificiu. Sefii poporului, cu mâna pe victima saerificata 4, pronuntg. o formulä, de rugkiune, si se leagà In fata zeilor.
1 Invinii pierdeau dreptul de proprietate asupra plimiuturilor lor. Thucydide I, 98; III, 50; IH, 58. Plutare, Pericle, 11. Siculus Flacons, De cond. agror. in Gromatici, edit. Lachmann p. 138: Bellis gestis victores populi te) ras mites ex guibus victos ejeccerunt publicavere. Siculus Flacons, p. 136: Ut vero Romani omnium qentium potiti stint, agros ex hoste captos in victorem populum sunt. Cicero, in Verrem, II, III, 6; De lege agraria, I, 2; 11,15. Appian, Reisboaiele civile, I, 7. In virtutea acestui principin solum
provinciale apartinea de drept poporului roman; Gaius II, 7; In
provinciali solo dominium populi romani est.
2 Titu Liviu, I, 38; VII, 31; XXVIII, 34. Polybiu, XXXVI, 2. Ggsim formula de predare chiar in Plant, Amphitryon: Urbem,
agrum, aims, focos segue uti dederent (V, 71) deduique humanague ortinia, urbem et liberos (V. 101). 3 Iliada III, 245-301. licadt tpv Taelcuv, Thucyclicle, V, 47. Cf. Xenofon, Anabase
II. 2, 9: apágams
Ta5pov
aL
dorpov
www.digibuc.ro
xpt 6v, zed fiCkICTOSITE;
poc
LEGXTURILE D1NTRE crrÁT[
245
Fiecare popor invoacg zeii si particulari i pronuntg formula de jurgmânt care-i este proprie2. Aceastg rugAminte ì acest jurgmânt fgcut zeilor 1w.g1 pgrtile con-
traciante. Grecii nu spun: a semna un tratat, ci spun: a Injunghia victima jurgmântului, 47.1-1 Tátostv,, sau a face libatiunea, cicive(sOcu; i când istoricul vrea dea numele acelora pe care n limbaj modern i!-am numi semnatarii tratatului, spune: ifutg numele acelora
care au fkut libatiunea".
Virgil, care descrie cu o atât de scrupuloasg exacti-
tudine moravurile i obiceiurile romane, nu se depgrteazá" prea mult de Homer, atunci calnd ne aratá cum se
face un tratat: Se aseazg intre cele dousa armate un rug, se clgdeste un altar divinitgtilor care le sunt comune. tin preot imbrAcat in alb aduce victima. Cei doi sefi fac libatiunea, iinvoc zell, pronuntg promisiunea lor; apoi victima este Injunghiatg, iar carnea sa este wzat6 pe flacgra altarului"4. Titu Livia este de o claritate remarcabilg asupra acestui punct al dreptului public roman: tin tratat nu poate fi fkut färg fetiali fgrg sgvârsirea riturilor sacramentale; cgci un tratat nu este o conventie, o sponsio, ca intre oameni; un tratat se Inchee prin pronuntarea unei rugkiuni, precatio, prin care se cere ca poporul care nu-si va tine promisiunile care au fost exprimate, sg fie lovit de zei, asa cum vic-
tima a fost lovitá de fetial".
Singurn aceastg eeremonie religioasg, dgdea convenToatg tiilor intennationale un caracter sfânt
lumea cunoaste istoria furcilor eaudine. 0 arrant/ In-
tteagg, prin intermediul consulilor, questorilor, tribunilor i centurionilor si, fácuse o comentie cu Samnitii. Insg nu fusese sacrificatg nici o Victimg, sau pronuntatg 1 Thucydide, II, 71. 2 Idem, V, 47; '0i.t.wiltraiv .rbv intxdaptov apxov Zanowç.
3 Idem V, 19. 4 Virgil, XII, v. 13, 118-120, 170-174, 200-215. Cf. VIII, 841: Et eaesa jungebant foedera porca. 5 Titn-Liviu:' IX, 5. Acelae istorle d in aid parte, I, 24, descriers% complectli, a eeremon%e
t o parts din precatio, O
FXsi deasemenea tn Polybiu, III 25,
www.digibuc.ro
Turn
246
CARTEA III.
CETATEA
vreo rugkiune, nici nu fusese luat vreun angajament, fatä de zei. Deaceea Senatul s'a crezut dator s spung cg acea couventie nu avea nici o valoare i anulând'o, nici un pontif i nici un patrician n'a erezut c s'ar comite un act de rea credintä. La cei vechi era pärere constantä faptul cá fiecare ora nu avea obligatii dead fatä de zeii säi particulari. Trebuie s ne amintim cuvântul unui oarecare grec, a &Arai cetate adora pe eroul Alabandos; el se adresa unui orn dinteo altä cetate care adora pe Hercule: Alabaindos, spunea dânsul, este un zeu, pe când Hercule nu"1. Cu ase-
menea idei, era necesar ca inteun treat de pace, fiecare cetate sa-si ia propriii säi zei ea martori ai jurämintelor sale. Am filcut un tratat si am värsat libatiuni, spun Plateenii Spartiatilor; am jurat, voi, pe zeii pärintilor vostri, noi, pe zeii cari stäpAnese tara noasträ" 2. Deobicei,
eäutau sä invoace, dacà era posibil, divinitäti oari sä fi fost comune celor douit orase. Ei jurau pe acesti zei care era vizibili tuturor, Soarele care lumineazä totul, Pämântul care-i hräneSte. Insä zeii fieeärei eetäti i eroii si protectori impresionau mult mai mult pe oameni trebuia ca cei cari contractau sä-i ia de martori dacä voiau sä fie in adevär legati prin religie. Dupg cum in timpul räsboiului zeii se amestecatt eu luptätorii, tot astfel ei trebuiau sä fie cuprinsi in tratate. Se stipula deei c va fi i Intre zei aliantä, dupä cum era intre eam enfi a douä coati. Pentru a stabili aceastä aliantä a zeilor, se intámpla uneori ca doua popermitä reciproc sä asiste la serbärile lor poare sfinte 3. Uneori isi deschideau reciproc templele i fa"ceau un sehimb de rituri religioase. Roma heart Inteo zi c'à divinitatea orasului Lanuvium va protegui de atunci inainte pe Romani, care vor avea dreptul s i se inchine sä intre in templul säu Uneori fiecare din cele douit päTti contractante se angajau sà aducä un cult zeitätilor Cicero, De natura Deoram, III, 19. 2 Tchucydide, II, 11. 3 Thueydide, V, 23. PlutAre, Teseu, 25,33, Tit4-Liv1u, VIII, 14,
www.digibuc.ro
LEGÁTURILE DINTRE CETATI
247
celeilalte pgrti. Astfel Elenii, fgcând un tratat cu Etolienii, au a,dus apoi sacrificiu anual eroilor aliatilor lor Adeseori doug orase hot5,rau ca fiecare din ele sg introducg in ruggeiuntile sale si numele celuilalt 2 Era lucru obisnuit ea in urma unei aliante sg se reprezinte prin statui sau medalii divinitgtile celor doug orase, dandu-si mâna. Astfel avem medalii pe care vedem
uniti pe Apollon din Milet i geniul Smyrnei, pe zeita Pallas a Sideenilor i pe Artemis a Pergilor, pe Apollon din Hyerapolis i pe Artemisa din Ephes. Virgil, vorbind de o aliantg Intre Tracia i Troieni, ne arat5, penatii color doug popoare uniti §i asociati 3. Aceste obiceiuri bizare rgspundeau perfect ideei pe care si-o fgceau cei vechi despre zei. Cum fiecare cetate Ii avea pe ai sgi, pgrea foarte natural ca acesti zei figureze in lupte i in tratate. Rgsboiul sau pacea intre doug orase insemna rgsboi sau pace intre doug, religii.
Dreptul gintilor la cei vechi a fost mult timp fondat pe acest principiu. and zeii erau dusmani, era "r5sboi fgrg iertare si fgrg nici o regulg; de indatg ce. erau, prieteni, oamenii erau legati intre dânsii si aveat sentimentul dateriilor reciproce. Dacg, se putea presupune a, di-
vinitgtile poliade a doug cetgtí ar fi avut vreun motiv destul de puternic sg, fie aliate, i cele doug cetgti atunci fáceau la fel. Primul oras cu care Roma a legat prietenie a fost Caere in Etruria, si Titu Liviu ne spune motivele:
In dezastrul invaziunei Galilor, zeii romani au ggsit
adgpost in Caere; ei au locuit acest oras, au fost adorati acolo; o leggturg sfântg de ospitalitate se formase intre zeii romani si cetatea Etruscg 4; de atntnei, religia nu mai Ing`aduia ea cele doug orase sg fie dusmane, ele au rgmas aliate pentru totdeauna. I Pausanias, V, 15, 12.
2 Astfel .Atena flicea rugKetuni pentru Chios gi reelproe. v. Iristophan, Phdrile, v. 880 11 un curios fragment din Theopomplu, eitat. de Seollast asupra aceiulaq vers.
Virgil, Enos:4 III, 15; Sociique penates. Cf. Titu Liviu
.Deoa consociatos.
4 Titu-Liviu, V, 50, Aulu Gellu, XVI, 1
www.digibuc.ro
,
45;
248
CAFtTEA
CETATEA
CAPITOLUL XVI
Confederatiunile; Coloniile Nu este nici o Indoialä c. spiritul grec a felcut sforiíaì a se ridica deasupra regimului municipal; de foarte timpuriu, mai multe cetati s'au Intrunit Intr'un fel de fedratiune; Insa chiar aici, practicile religioase au tinut un mare loc. Dupa cum cetattea avea altarul prytaneului, tot asa cetatile asoeiate au avut ele altarul lor comma Cetatea avea eroii sai, divinitdtile sale poliade, serbarile sale; confederatia a avut deaseme-
nea templul su, eii si, ceremoniile, aniversarile sale, indicate prin prilnzuri sfinte i prin jocuri sacre. Grupul celor douasprezece colonii ioniene din Asia Mica Ii aveau templul lor comun, numit Panioniul2, el era Inchinat lui Posseidon Heliconianul, pe care aceiasi oameni Il slaviserd, In Pelopones Inainte de migratiunea lor 3. In fiecare an ei se reuneau In acel loc sfhnt pentru a celebra serbarea numita Panionia; ei aduceau Impreunä un sacrificiu i Imparteau mbicarurile sfinte. Orasele doriene din Asia avean templul lor comun pe promontoriul Triopiurn; acest templu era Inchinat lui Apollon lui Poseidon si se celebrau acolo la aniversdri, jocurile triopice 4.
Pe cocntinentul grec, grupul de cetati beotiene avea templul lor Inchinat Atenei Itonia serbarile sale anuale, Panibeotia. Cetdtile acheene aveau sacrificiile lor comune la. Egium i ofereau un cult zeitei Demether 0 Pamachea, CEeTíct ray `Aptatuv. Pausanias, VIII, 6. 2 Herodot, I, 143. 8 Strabon, VIII, 7, 2.
4 Herodot, I, 148: ZuMaTóp.svot Move; 6rsaleov Eoptirri v t8.810TO o5vop.ce IlavWvich. Strabon, XIV, I, 20. Ilixvioívta oulerasitat vir) noes-
Ouo:a. Diodor, XV, 49. Herodot I, 144, Aristide din Mi1et1 tn Fragmenta hist grec,
&byte
ed. Didot. vol. IV p. 324. 8 Pausanise, IX, 31.
www.digibuc.ro
CONFEDERAT1UNILE
249
Cuvântul amfictionie pare a fi fost termenul antic care desemna asociatia mai multor cetäti. A. fost lines din primele timpuri ale Greciei un nuraär destul de mare de amfictionii. E cunoscutä aceia din Calauria, din Delos, Thermopile si Delphi. Insula Calauria era centrul uncle se initruneau orasele Hermion, Epidaur, Prasies,. Nauplia, Egina, Atena, Orchemenos. Aceste orase sävtirseau acolo un sa,crificiu la care nici un alt ores nu lua parte 1. Acelas lueru se Intâmpla la Delos, unde din timpuri foarte vechi, insulele vecine trimiteau reprezentanti pentru a celebra serbarea lui Apollon prim sacrificii, coruri si jocuri 2. Amphictionia din Termopile, mai cunoscutä in istorie,
nu era de alta naturä decât cele precedente. Formatä la originä Irntre cetäti care erau vecine 3, ea avea templul vechei Demether, sacrificiile i serbarea sa anualä 4.
Nu era amfictionie sau federatie färä," cult; cki, spune eineva, aceasi idee care a prezidat la fundarea oraselor a fa:cut sä se instituiascä si sacrificiile comune mai ntultor cetäti; vecinäitatea çi nevoia reciprocä apropriindu-i, ele au celebrat impreung serbäri religioase
panegirice; o leg.tur. de prietenie nästea din prân.zul s Cant §i. din libatiunea fäcutä in comun" Strabon, VIII, 6, 14. Cu timpul s'an produs schimbKri. Argienit
au luat locul cet4ii Nauplia in ceremonia sÍnt pe acela al eetItii Prasies.
i Lacedemonienil
Tb Trcaat p.s.real a6voSo5 s14 2 Thneydide, III, 104: isy 6,11).oy 261% IÚJS,(01) iaì vlatevtiiiv obv yúvattt sal Touch, irietivoov, oat 6.-pl.$9 iTCOCSITO, X0pOk TS 6w1r1ov Ci níAst5.
Aceast6 amfictionie a fost restabilit6 in secolul V de Atena, ins6
cn total in alt stil.
3 Eschin, 116, enum6r 6. popoarele care sapiineau impreun6 temerau Tesalieni, Beotieni, Dorienii din tetrapolis, Ionienli, Perhebli, Magnetii, Delopii tsi Locrienii, pi/11 Meri p.siiXOYTa rob ispos;
Eteenii, Ftioii, Malienii i Poceenii. Sparta figura ca o colonie Doridel, Mena ea o parte a popoporului ionian. Cf. Pausanias X, 8; Harpocration V, ap.pcx,c6ovsg.
4 Strabon IX, 6, 17. 5 Idem, IX, 3, 6, Mainoke a fost de pArere c acest pasagiu erit
interpolat 1 I-a aiat din editia sa. Desigur el este de un autor
vechin, foarte probabil cle Strabon. Dealtrninteri acei9i idea e exprimaa de Denys din Halicarnassue, 14, 0,
www.digibuc.ro
250
CARTEA III.
CETATEA
Cetaitile confederate trimeteau, In zilele indieate de religie, câiva oameni cari erau Imbritcati pentru moment cu un caracter sacerdotal si care erau numiti theori, pylagori, sau hieromnemoni. 0 victimI era sacrificatg, de fatg, eu dânsii, In cifistea zeului asociatiei si car-
nea fripth pe altar era Impärtitä Intre reprezentantii Acest prânz comun, IntovArgsit de irnnuri, de ruggeiuni si de jocuri, era dovada i legatura asociatiei. Daca unitatea grupului elenic s'a manifestat vreodatil clar î,m spiritul Grecilor, aeeasta a fost numai prin intermediul zeilor comuni si a ceremoniilor sfinte, la care se adunau. Dupä imaginea divinitätilor poliade, ei avurg im Zeus Panhelenic. Jocurile olinipice, istmice, nemeice, pythice, erau mari solemnitâti religioase la care au fost admisi cu timpul toti Grecii. Ficare ores trimetea teoria sa pentru a lua parte la sacrificii 1. Patriotismul grec n'a cunoscut mutt timp cleat aceasth formä religioasä. Thucydide aminteste In mai multe locuri de zeii cari sunt comuni Helenilor 2, si atunci And Aristofan roagX pe compatriotii sâi sä renunte la luptele lor interne, el le spune: Voi care la Olimpia, la Thermopyle si la Delfi, stropiti altarde cu aceiasi ap5, lustral, nu mai stasiati Grecia prin certurile voastre, ci unitivä Impotriva barbarilor 3.
Aceste amfictionii si aceste confederatii aveau foarte putin rol politic. Daca ne-am Inchipui theoriile din Thermopyle, din canionium sau Olimpia ca un eangres sau un stat federal, ne-am face o pgrere gresitä. Chiar dad,
acesti oameni au fost uneori indemnati sa se ocupe de interesele materiale i politice ale asociatiilor, aceasta nu
se Intâmpla deal in mod exceptional $i sub imperial =or eircumstante particulare. Aceste amphictionii nici nu Impedicau mä'icar pe membrii lor de a se ra'sboi Intre Platon Leqile XII, p. 950: Elewpobç.... flOu tip
Itat etc '0Xop.iiíctv Alt uctl iç Nsplav Itcd ic 'Io6p.bv x v.atvwvo5ytes 8.00ttilv xcd. errtívituv to6ToLç tott
/rill/caw,
3 Tdt tap& tà Itotvát tqlç TU68oç (Thucyd. III, 581 esot p.tot wit xotvol tti1v `E)XIfivcov (Id. IIII59; V, 18). 3 Aristofan, Lam:strata, T. 1130:0111A.
www.digibuc.ro
CONFEDERATIM4LE
251
Atributiile kr obieinuite inn consistau in a delibera asupra intereselor, ci in a cinsti zeii, a slvarsi ceremoniile, a mentine armistitiul sacra in timpul serb5rilor dac5 theoriile se organizau uneori ca un tribunal i aplicau o pedeapsä unuia din orasle asociatiei, aceasta nu se
intampla deal atunci dad acel oras ar fi neglijat vreo datorie religioas5 sau atunci când ar fi uzurpat vreun pämânt consacrat
Insfitutii asemänätoare au existat in vechea Italie. Orasele din Latiutu aveau fériile latine: reprezentantii lor se adunau in fiecare an in sanctuarul lui Jupiter Latiaris, pe muntele Albanas. Un taur alb era sacrificat carnea sa era impärtit5 In atatea buati ate cetgti confederate erau2. Cele douäsprezece ()rase ale Etruriei aveau deasemenea templul lor comun, serbarea kr anualä, jocurile lor prezidate de un mare preot 3. Se stie eä nici Grecii, miei chiar Romanii n'au praeticat colonizarea la f el cu modernii. 0 colonie nu era o dependentä sau o anex5 a statului colonizater; era ea Insài un stat complet si independent. Totusi, o leeturä. de naturg, particular5 exidta intre colonie i metropol5 aceasta tinea de felul in care fusese fundat5 colonia. Nu trebuie s credem inteadev5r, cä o colonie se forma la intâmplare, sau urmând capriciului unui oarecare numär de emigranti. Un grup de aventurieri nu putea niciodatä s5 fundeze un ores si nu avea dreptul, dup5 pgrerea celor vechi, s5 se organizeze in cetate. Eran oarecari reguli c5rora trebuiau s5 se conformeze. Prima conditie
era sä posead5 inainte de toate un foe sfânt; a doua, s5 aduc5 eu dânsii o persoang capabil s Avârseasc5 Numal cu muR mal arziu, in timpul lui Filip Macedoneanul
amfictioniile s'au ocupat si de interese politice. 2 Denys, IV, 49 "Lox covspxótkevot naveyopECwat
icu6wrat. xormi51, ispc5v px.rcekap.flávtuot. Varron VI, 25. Latinae feriae, a
Latinis populis quibus ex sacria cement petere jua fait cum Romania. Pliniu, Ist. nat., III, 9, 69: Cum his cement in mente Al-
bane aoliti accipere populi. Cf. Titu Liviu, %LI, 16, Denys, IV, 49: ú000Lvthç bnò nacuilv 9.uop.ivou, p.Spos kiwi) sb civap.vo v Xagiávit. 3 Titu Liviu;;V, 1,
`Evi,;
www.digibuc.ro
252
CARTEA 111.
CETATEA
riturile fundärii. Emigrant:a cereau toate acestea metro-
polei. Ei luau cu dânsii focul aprins la altarul sfânt1; luat in acelas timp un fundator, care trebuia s aparting uneia din familiile sfinte ale cetgtii 2. Acesta practica fundarea orasului nou, unnând aceleaei rituri care fuseserg sgvkrsite altä datä pentru orasul din care esea Focul altarului stabilea pe vecie o legäturä de religie
de rudenie intro cele douä orase. Cetatea care-I furnizase era nurnitä, cetate-maniä,
Aceia care-I primise
era fatä de dânsa in situatia unei fiice
Doug' colonii
ale aceluiasi oras se numeau intre ele cetäti surori 8. Colonia avea acelas cult ca i metropola 1; ea putea. avea câtiva zei particulari, trebuia Insä sg pästreze i sä cinsteascä divinitile poliade ale orasului din care esise. Cele dougsprezece cetäti ioniene ale Asiei Mici, care erau socotite colonii ateniene, nu pentrucl ar fi fost compuse din Atenierni, ci pentrucä luaserg foc din prytaneul Atenei j luaserg cu dânsele fundatori atenieni, aduceau un cult divinitätilor din Atena, celebrand serbgrile lor 8, si le trimeteau in fiecare an sacrificii si theorii8. Astfel fg-
ceau coloniile Corintului si ale cetätii Naxos ". Deasemeni Roma, colonia cetätii Alba si prin aceasta a Laviniumului, fäcea in fiecare an un sacrificiu pe mun-
tele Albanun ei trimetea victime la Laviniuna uncle erau penatii sgi"
Un vechiu obicei al G-recilor era ca
1 Etymologieum magnum, V: 11 poTaveia; Herodot 1, 136.
2 Herodot, I, 146, Thueydide, I, 24; VI, 3-5; Diodor V, 53, 59, 81, 83, 84; Plutarc, Timoleon. 3 Thucydide, III, 34; VI, 4. Varron, De lingua lat. V, 143: Coloniqe nostrae item, eonditae ut Roma. 4 Atenienil aunt numiti de Herodot ptirintii lonienilor, VII, 51; VIII 22. 5 Aceast l. idee e adeseori exprimatii de eel veehi. Polybiu, XII, 10; Denys, III; Titu-Liviu, XXVII, 9. Platon, Leqile, VI; Thueydlde, I, 38. Polybin, XXII, 7, 11; Plutarc, Timolon, 15.
Thucvdide. VII, 4; Polvbiu, IX; Strabon, IV, 1, 4. Herodot, I, 147; VII, 9.5.
9 Thucydide, I, 25, Scholiastul lui Aristofan, Norii, 385; Isoerate, Paneqyrice, 7, 31. 1° Diodor, XII, 30; Thneydlde VI, 3. r 11 Varron, De lingua latina, V. 144: Denys II, 52; rluts,re, Coriolan, 26.
www.digibuc.ro
ROMANUL ;
ATENIANUL
253
metropola s rimeatá coloniei pontifi, care prezidau cultul stm i vegheau la mentinerea riturilor .
Aceste legaturi religioase între colonii i metropole an -Camas foarte puternice pâna", In secolul -V-lea al erei noastre. Cât despre o legnur`a politicg multg, vreme cei vechi nu s'au gitndit s stabileasc6 vreuna 2 CAPITOLUL XVII
Romanul; Atenianul Aeeiasi religie care a fundat societ4ile si le-a guvernat mult timp, a format si sufletul omenese si-a faurit omului ca,racterul sau. Prin dogmele i practicile sale, adu Romanului i Grecului un anumit fel de a gândi ei de a actiona i anumite obiceiuri, de care ei nu s'au putut desface mult vreme. Ea arata omului pretutindeni zei. Zei mici, zei foarte suprbiciosi i fau voitori. Strivea (mull sub frica de a nu avea zeii impotriva sa nu-i Thsa nici o libei+tate In actele sale.
E interesant de vg,zut ce loc ocupg religia In vieata unui Roman. Casa este pentru dânsul ceeace este penrtu noi un templu; el ggseste intr'Insa cultul si. zou sai. Ca-
minul sail este un zeu; peretii, uile, pragul, sunt zei la rândul kr. Pietrele de hotar, care Inconjurg, ogorul, stint iari zei. Mormântul este un altar si stramoeii sai sunt flints divine. Fiecare din actiunile sale zilnice este un rit. Intreaga sa zi apartine religiei. Dimineata i seara invocA focul sacru, penatii, strämosii sai; plecând de acasa sau Intoncându-se, le adreseazg o rugaciume. Fiecare prânz este
un act religios pe care-I Imparte cu divinitatile &ale 1".10.os 7riv ilyxcepiag lt p.ntponóXstug XajAcivetv, Scholiastul lui
Thucydide, I, 25. 2 Aceastit leggturit politicX abia tncercatg, de cetatea Corint (Thu-
cydide 1, 50) n'a fost in adevitr constituit 6. decat in eleruchiile Atenei l coloniile romane; unele I altele sunt de data relativ recents, 11 nu ne vom ocupa de ele eel.
www.digibuc.ro
254
CARTEA III.
CETATEA
casoice. Na5terea, initierea, lua.rea togei, cásätoria aniversärile tuturor acestor evenimente, sunt actele so-lemne ale cultului säu. El pleacä de acas i aproape nu poate sä fad, un pas färä s intEneaseä un object sfânt; fie o capelä, fie un Ice pe care odinioarä a cazut trIsnetul, fie un mornifint;. aci e ne-voit sä se reculeag i sä pronunte o rugäciune; aci trebuie intoarcä ochii i säli acopere fata pen-,
tru a evita vederea unui obiect funest. In fiecare zi sävar5e5te sacrificii in casa sa, in fiecare lunä in curie 5i de mai multe ori pe an in gens sau Ini tribul Au. In afarä de toti ace5ti zei, el mai datore5te. un cult 5i. acelora ai cetätii. La Roma erau mai multi zei cleat cetäteni. Face sacrificii pentru a multumi zeilor; mai face altele i in nuraär mult mai mare pentru a fe stampära mânia. Inteo zi ia parte la o procesiune i danseazg, inteun ritm antic, la -sunetul flautului sfânt. Intr'o altä zi el conduce carele in care surd eulcate -statuile zeitätilor Altä datä este serbarea numitä leetisternium; intT'una din sträzi este aranjatá o mash' incárcatä de bucate; pe pafturi sunt culcate statuile zeilor 5i fiecare Roman trace inclinându-se, purtfind o coroaná pe cap 5i o ramurá de laur in mânä a. Ei au o serbare pentru semänäturi, una. pentru seceri5,
alta pentru táiatul viei. Mai inainte ca graul sá Li legat spic, el a trebuit sá feel mai mult de zece sacrificii i s'el invoace vreo zece divinitäti particulare pentru succesul
recoltei sale. Are mai ales un mare numär de serbäri inchinate mortilor, &dci se teme de dan5ii.3.
Asupra procesiunel, numia tensae vezi Titu-Liviu, V, 41; Suer Oulu, Vespasian, 5; Festus, ed. Mueller, p. 364. 2 Titu-Liviu, XXXIV, 55; XL, 37; Pliniu XXXII, 2, 10. 3 Plaut, Amphitrion, II, 2, 145, Ovidin (Pastes, V, 421 i urtn.> descrie riturile obiruite pentru a goni strigoii; trebue sg. te aeon la miezul nopii, 86 strgbati casa eu picioarele goale, sg, trosneflti, degetele, s i1 in gura boabe negre de fasole qi sl le scuipi pe jos,, intorcind capul i spunind: ce dKruesc; prin aceste boabe de. Insole, m4. rItscumpAr". Spiritele adunit boabele §i inclintate
Acesta este ritul antic.
www.digibuc.ro
25b
ROMANIA, ; AT ENIANI1L
Nu pleacà niciodatá de acasá fárá sd se uite dad, nu apare cumva vreo pasdre de pied, rea. Sunt cuvinte pe care nu indrdzale§tte sd le pronunte niei odatd in, vice:to sa. Dad, are vreo dorintA, §i-o scrie pe o tabletd pe care o depune la picioarele statuii vreunui zeu j. In fiecare moment consultd zeii i vrea sd le stie I§i gdse§te toate hotdririle sale In máruntaiele vietimelor, in sborul pásdrilor, sau in interpretarea fulgerelor 2. Faptul cd se anuntà o ploaie de singe sau existenta unui bou care sá vorbeascd, il turburd si-1 face sd tremure; iniu va fi deal dupd ce o ceremonie expiatorie 1-a impleat cu zeii sài '.
Nu porneste de aced, deal cu piciorul drept;
taie pdrul decât pe lung, plind. roartd asupra lui amulete.
Impotriva incendiului isi acoperä peretii loeuintei sale cu tot felul de inscriptii magice. Stie diferite formule peaittru a inlAtura boala, si allele pentra a o vindeca; trebuie Insá ca aceste formule 0, fie repetate de doudzeci i apte de ori si de fiecare datd sà scuipi inteun
anmnit fel 4. El nu ia cuvântul la Senat dacá vic-
timele n'au dat semne favorabile. Pgräse§te adunarea po-
porului dad a auzit tipdtul unui soarece. Renuntd la
planurile cele mai bine hotdrite, dad, a zárit o piazá rea sau dad, a auzit un cuvânt filmiest. Este bray in luptd, cu singura conditie bad., ea auspiciile
asigure victoria.
Romanul despre care am vorbit aici nu este omul din popor, omul slab de spirit pe care mizeria i ignoranta 11 fac superstitios. Am vorbit de patrician, de omul no-
bil, puteratic §i bogat. Acest patrician e find pe rand
Juvenal, Satire, X, 55. Despre acest lucru gAsim mkturie qi in tabletele de plumb Osite la Delff de dl. Carapanos. 2 Cicero, De divinitate, I, 2. Nail publice sine auspidis nee domi nec militias gerebatur. Valeriu-Maxim, II, 2, 1 apud antiques, non solicit; publice,
tied etiam privatim, nihtl gerebatur sine auspicie
prius sumpto. 3 Titu-Livlu, XXIV, 10, XXVII, 4; XXVIII, 11, et alias passim. 4 A se vedea intre altele formulele pe care le di& Caton, De re rust., 166 11 Varron, De re rust., II, 1, 137. Cf. Plinlu, L n. 2-5 (4-23).--Legea celor doulisprezece table pedepsettte omul qui frugal excantassa (Plinius, XXVIII, 17; Servius, ad Eclogas, VIII, 99; cf. Ciceron, De rep. IV, 10).
www.digibuc.ro
256
CARTEA III.
CETATEA
magistrat, consul, agricultor, comerciant; insa pretutindeni i Iatotdeauna este preot §i gandirea sa este fixata, asupra zeilor. Patriotism, dragoste de glorie, de bani, orica,t de puternice ar fi aceste sentimente asu-
pra sufletului sau, frica de zei stapdnqte totul. Horatu a spus cuvântul cel mai adevarat asupra Romanului: Temându-se de zei a devenit stapânul pamántului. Dis te minorem (pod genie, imperas.
S'a zis c aceasta era o religie politica. Dar putem oare sa ne inchipuim c nn Senat de 300 de membri, un corp compus din trei mii de patricieni, sa se fi putut Intelege cu o asemenea unanimitate peutru a insela poporul ignorant? Si aceasta timp de secole, fara ca printre atatea rivalitì4i, lupte, uri personale, sa, nu se fi ridicat niciodata o voce care sa spuna: toate acestea sunt minciuni. Daca un patrician ar fi &Mat secretele castei sale, daca adresându-se plebeilor, care suportau nerabdatori jugul acestei religii, i-ar fi scapat si liberat odata de aceste auspicii §i sacerdotii, acest ora ar fi doWilda imediat o asa de mare trecere, Inca ar fi devenit stapanul intregului Stat. Si putem oare crede ca, daca patricienii n'ar fi crezut in religia pe care o practicau, o asemenea tentatie n'ar fi fost destul de puternica, pentru a determina cel putin pe unul dintre ei sa reveleze secretul? Nu inselam profund asupra naturii umane daca presupunem o religie ar putea sa se stabileasca prin conventie i sa se sustina prin impostura. Sä cautam In Titu Liviu decáte ori aceasta rougie stânjenea chiar po patricieni, de câteori a pus in cumpáná Senatul i i-a impedicat actiunea i numai atunci sá spunem daca aceasta religie a fost inventatá pentru comoditatea oameni-
lor politici. Abia pe timpul lui Cicero a inceput sä se creada ca religia putea fi folositoare guvernânifintului; atunci insa religia era deja moarta In suflete. SI luáin un Roman din primele secole; sá alegem unul din cei mai mari rásboinici, pe Camilus, care a fost de cinci ori dictator si care a invins in mai mult de zece
www.digibuc.ro
HOMANUL ; ATENIANUL
257
lupte. Pentru a avea notinnea exactil trebuie s. ni-1 reprezentam in aceiasi mäsurä, i preot i räsboinie. Apartinea gintei Furia: pronumele sau e un cuvânt care desenmeaz6 o functie sacerdottalä. Copil, a purtat toga pretextà, care indiel din ce castä face parte
bulb., care inlätura spiritele rele. A crescut asistând lin fiecare zi la ceremoniile cultului. si-a petrecut tineretea instruindu-se in riturile religioase. E adevgrat eä, atunci and a isbucnit Uil räsboi, preotul s'a fäcut soldat; a fost väzut, ränit in coapsä, Intr'o luptä de cavalerie, smulgändu-si fierul din rang i continuând sa. lupte. Dupä mai multe campanii a fost ridicat in magistraturà; a 'lout sacrificii publice, a judecat, comandat armate.
Sosi o zi and s'au gândit la dânsul pentru dictaturl. In aceiasi zi magistratul in functiune, dupä ce s'a re-
cules In timpul unei nopti senine, a consultat zeii; dul säu era la Camilus, al cärui nume II pronunta incet
ochii säi eran fixati pe cer, unde cäutau prevestiri. Zeii n'au trimis decât foarte bune, aceasta insemna cä le era agreabil Camilus; deci el este numit dictator. latä-1 sef de armatä; ese din oras, nu fárá a fi consultat anspiciile i sacrificat multe victime. Are sub or-
dinele sale multi ofiteri, aproape tot atâti pre* un pontif, auguri, aruspicii, pularii, victimarii i un soldat care purta focul sMnt. E insárcinat sä termine räsboiul Impotriva cetätii Veii, care este asediatä fiirá succes de nouá ani. Veii este un oras etrasc, adicg aproape un ora§ sfânt; trebuie sá lupti mai mult en credinta cleat cu indräsneala. Decá de nouà ani Romanii sunt intotdeauna îuvini, aceasta inseamnä cä Etruscii cunose mai bine riturile, care sunt pläcute zeilor i formulele magice, care intorc zeii de partea lor. Roma, la rândul säu, a deschis cArtile sibiline i a cAutat inteinsele voinj zeilor. A observat eA feriile latine au fost pängärite de vreun viciu de fornià si a reinoit sacrificiul. Etruscii au totusi superioritatea;
nu le Amine deal o singurá resursä: sä rápeascit in preot etrusc i sá afle dela dfinsul secretul zeilor. rn preot veian e hiat prizonier i this la Senat: ..Pentim ca 93903.
Biblioteca Uoiver5itar5. Vol. VI
www.digibuc.ro
17
258
CARTEA III. - CETATEA
Roma sä aibä victoria, spune dânsul, trebuie sá coboare nivelul lacului Alban, päzindu-se bine sa nu cumva sa se scurgá apa In mare". Roma ascultä i sunt täliate o infinitate de canaluri si de locuri de scurgere i apa lacului se pierde in câmpie. In. acest moment este ales dictator Camilus. El se duce in lagär, in aproprierea cetätii Veii. E sigur de succes; cáci toate oracolele au fost consultate, 'toate ordinele zeilor au fost sávarsite; dealtfel, inainte de a pleca din Roma, el a promis zeilor protectori serbäri i sacrificii. Pentru a invinge nu neglijeazä mijloacele omenesti; mgre§te armata, intgreste dis-
ciplina, sapá o galerie subterand pentru a putea pa-
trunde in cetate. aim atacului soseste; Camilus ese din cortul silu; consulla, auspicite si sacrificA victirnele. Pontificii si augurii II inconjoará; imbräcat cu paludamentul, el inrvoaa, zeii: Sub conducerea ta, Apollo, si prin vointa ta, care mä inspirá, merg pentru a cuceri distruge cetatea Veii; tie, daca vei fi invingätor, îi promit si-ti %chin a zecea parte din pradá". Insä nu este suficient sá ai zeii de partea ta; inamicul are deasemenea o divinitate puternicá, care-1 apárä. Camilus o evoacä prin aceastä formulä,: Junona reginá, care in prezent locuiesti in cetatea Veii, te rog vino cu noi invingátorii; urmeazä-ne in crawl nostru, primeste cultul nostru; fie ca orasul nostru sä, devinä al tau". Apoi, dupil ce sacrificiile sunt sávârsite, rueciunile spuse, formulele recitate, când Romani sant siguri cá zeii sunt de partea lor i cá Enici unul nu mai apAral inamicul, ei dau asaltul orasul este luat. Acesta este Camilus. Um general roman e
un orn care stie sä lupte admirabil, care cunoaste mai ales arta de a se face ascultat, care insä, credo profund in auguri, care sávârseste in fiecare zi acte religioase
care-i convins cá ceia ce importä mai mutt nu este curajul nici disciplina, ci enuntarea catorva formule exact spuse, dup5 prescriptia riturilor. Aceste formule adresate zeilor constrâng aproape intotdeauna sä-li dea Ii determiná
victoria. Pentru un astfel de general recompensa supremä este faptul cá Senatul Ii ingädue sä sävarseascrt sacrificiul triumfal. Atunci se ura, pe carul sfânt, care www.digibuc.ro
ROMANUL; ATENIANUL
259
este inbgmat cu patru cai albi, aceiasi care due statuin lui Jupiter in zilele de mari procesiuni, e imbrdcat cu toga sfântg, aceiasi cu care aunt imbräcati zeii in zilele de särbätoare; are capul incununat; Im dreapta tine o ramurg de lauri, in stânga un sceptru de flicks; acestea sunt tocmai atributele i costumul pe care le poartg statuia lui Jupitetrl. Sub aceastd majestate, aproape diving, el se area concetätenilor säi si merge s5, aducä omagii adeväratei majestkti a celui mai mare zeu roman. El urcä Capitoliul i ajuins in fata templului lui Jupiter, sacrifick victimele.
Teama de zei nu era un sentiment propriu Romanului; ea stäpfmea la fel i sufletul Grecului. Aceste popoare, formate la origine de religie, hanite i crescute de dânsa, au pästrat foarte mult timp pecetea educatiei lor primitive. Sunt cunoscute scrupulele Spartanului care nu incepe niciodatä, o expeditie (hat dacd-i lunA plinä 2, care sacrifick mereu victime, pentru a sti clack trebuie sä. lupte si care renuntd la Intreprinderile cele mai bine concepute i cele mai necesare, pentrucd un semn räu Il sperie. Atenianul se deosibeste de Roman si de Spartan prin foarte multe träsdturi de caracter si de spirit. Li se aseamdng insä, prin teama de zei. 0 armatd
ateniand nu inträ niciodatd, in campanie inainte de a saptea zi a lunei i când o Rota' vrea sà porneascä pe mare, au mare grije sä, aureascd, din nou stabile lui Pales Atena. Xenofon asigurg, ea' Atenienii au muit mai multe ser-
1 Mu Liviu, V, 23: Curru albis equis juncto . . . Jovis Solisque equis. Idem, X, 7 : Qui Jovia Optimi Maximi, ornatu decoratus, curru curato vectus in Capitolium. Pliniu, I. N. %XXIII, 7, 36. Avis simulacri faciem minio inlini aolitum triumphantiurnque corpora. Denys, II, 34; 5, 47, Applan, Rdsboaiele punice, BO, Cf. Juvenal, X, 38: In tunica Jeri& Herodot, VI, 106: Ci'nd s'a aflat debarearea Persilor, Spartanil au volt sa sera tn ajutor Atenienilor; tnsit nu le-a fost posibll sì pornease imediat; ettei nu volau sit violeze regula (ròv vóp.ov, regulg re1igioas); el spuseserX a nu vor porni In eampanie deeit tn ziva and vs fl luna plinX". Istorieul nu ne spume daa nu eumva acesta nu era deeitt un pretext. Trebne sit judecgan pe eel yacht dupI ideile lor sl nu dupa ale noastre.
www.digibuc.ro
9 (50 bdn i.
CARTEA III.
CETATEA
religioase deeât oricare alt popor gree t. Ce de
victime oferite zeilor, spune Aristofan 2, ce de temple! ce de cettiti, ce de procesiuni sacre! In orice clipg a anului vedem banchete religioase si victime incoronate". Noi,
spune Platon, oferim cele mai numeroase sacrificii facem pentru zei procesiunile cele mai strälucite i cele mai sfinte" 3. Cetatea Atenei i intreg teritoriul ei sunt acoperite de capele si temple; unele sunt pentru cultul ceth4ii, al-
tele pentru cultnl triburilor si al demelor, sau pentru cultul familiilor. Fiecare casg este ea Insgsi un templu si aproape in fiecare ogor este un mormânt sacru. Atenianul pe care ni-1 inchipuim asa de nestatornic, asa de capricios i de 151)er cugetator, are, dimpotrivg un ciudat respect pentru vechile traditii i vechile rituri. Principala sa religie, aceeia care obtine dela &insul devotiunea cea mai fervent5., este religia strämosilor §i a eroilor. El are cultul mortilor si se teme de dânsii. Una din legile sale il obligg sg le ofere in fiecare an prinosul recoltei; o altg lege îi interzice s pronunte vreun cuvânt care ar putea sg le provoace mania 4. Tot eeia
ce se leagg de antichitate este sfânt pentru Atenieni. Au vechi culegeri in care sunt consenanate riturile niciodatg nu se depärteazg de dânsele 3; dach un preot ar introduce in cult cea mai usoarg inovatie, ar fi pedepsit cu moartea. Riturile cele mai bizare sunt pgzite din secol in secol. Intr'o zi a anului, Atenianul face un sacrificiu in onoarea Arianei i fiinded se spunea eä, iubita
Xenofon, Reap. ath., III, 2. Sophocle spune c Atena este cea mai credincioasI cetate (Oedip la Colona, 1007). Pausanias observii. I, 24 cri. Atenienii erau mai atenti deck't toate celelalte popoare, in privinta cultului zeilor. 2 Aristofan, Nora. Platon, Alcibiade, II, p. 148. 4 Plutare Solon, 21. 6 A se yedea ce spune Isocrate despre fidelitatea eelor vechi pentru riturile antice, Areopagitica, 29-30. Cf. Lyisias, adv. Niclzoroarch., 19: TFA
Ttilv Ittip6Elxiv .01.101PCEq.
Demosthene amintWe deasemenea vechiul principiu care cere ca saw-Menlo s fie Mcute dupg. riturile eelor vechi, fr 0, fie nimic omis nici schimbat. (in Neaeream, 75).
www.digibuc.ro
ROMANUL ; ATENIANUL
261
lui Thezeu ar fi murit î timpul facerei, atunei ei sunt sil imite tipetele i miciiri1e unei femei in timpul faeerei. Ei mai celebrau o alth serbare annali, numità" Oschophories si care este pantomina Intoarcerei lui Thezeu in Attica; atunci se ineununeazi caduceul unui crainic,
cáci erainicul lui Thezeu îi Incununase eaducerd; se scot
anumite tipete pe cari presupun ci le-ar fi scos crainieul, i se formeaza o procesiune In care fieeare poartä costmnul care se obiehmia pe timpul lui Thezeu. Mai este o altä zi In care ori ce Athenian isi fierbe legumele intr'o oata, de o formi determinafa; aceasta este un rit a Carui origine se pierde in depitrtata antichitate, al ciirui sens nu mai este inteles, si tutusi este pistrat eu sfintenie In fiecare an 1.
Athenianul ea si Romanul, are zile faste i nefaste; In zilelo nefaste, nimeni nu se cAsitoreste, nu se incepe
nici o intreprindere, nu se tin adunari, nu se distribue justitia. Ziva a optsprezecea si a nouàsprezecea a fie-
arei luni sunt intrebuintate pentru purificatiuni. In
ziva Plynteriilor, zi nefasti prin excelenti, se acopere marea statuie a divinititii poliade2. DimpotriVit, In zina
Panatheneelor, vraul zeitei este purtat In mare proce-
shine si toti cetittenii, fa."ri deosebire de vArst.5, si rang, trebuie facä. cortegiu. Athenianul aduce sae.rificii
pentru rodnicia recoltelor, pentru plonie sau timp frumos, pentru a lecui boalele sau a goni foametea sau eiuma.
Athena are culegerile sale de oracole entice, dupi cum Roma are cirtile Sybiline, i intretine in Prytaneu oameni cari-i prezic viitoru13. Pe strizi se puteau înrtâhui la fiecare pas prezicaori, preoti, tilmicitori de visuri 4.
Athenianul crede în prevestiri; un strinut sau tiuitul
ureehilor II opresc In executarea we unei Intreprinderi5. 1 Plutare, Texen, 20, 22, 23. 2 Platon, Legile, VII, p. 800: IIp.ipo.:1.1.4) arAapal &XV itaoppiAes.
Philochor, Fragntente, 183. Xenophon, Ifellenicele, 1, 4, 12. 3 Aristofan, Pax, 1084. 4 Thucydide, II, 8. Platon vorbeste si de saerificatorii si de prezicKtorii ambulanti earl asaltau portile cetor bogati". (Poltava. ii). 6 Aristofan i comentatorn1 sAn, Ayes, 721. Enripide, Jim, 1189.
www.digibuc.ro
962
CARTEA III.
CETATEA
Nu se imbarca nici o data farA a consulta auspieiile Inainte de a se egsâtori, are grije sa. consulte sborul sarilor 2. Crede in cuvinte magice si daeä, este bolnav, poarti la gat amulete 3. Adulnarea poporului se imprâstie de iudatä. ce cineva anunta e a vâzut pe cer un semn funest 4. Daea' un sacrificiu a fost intrerupt de o veste rea, el trebuie sA fie reinceput 5. Athenianul am incepe nici odata o frazil fara sa invoace mai intaiu norocul 3. La tribunä, oratorul debuteaza de obicei printr'o invocare adresata zeilor si eroilor cari locuiesc acel tinut. Poporul este condus, spunandu-i-se tot felul de oracole. Oratorii, pentru a face sa pre-
valeze pgrerea lor, repet5, In tot momentul: Astfel ordona zeita 7.
Nicias apartine unei mari familii bogate. Fiind inch' foarte tank., conduce la sanctuarul din Delos o-theorie, a-
§i un cor pentru a cânta laude zeului in timpul sacrificiului. Intors la Atena, educe ea omagiu dicá
zeilor o parte din averea sa, dedicând o statue Athenei i o capela lui Dyonisos. Rand pe rand este hesitator 0. face
cheltuiebile ospalului sfânt al tribului säu; Choreg, si intretine un cor pentru serbärile religioase. Nu trece o zi in care O. nu ofere vre un sacrificiu zeilor. Are un prezicator in 'permanenta Panel dânsul, care nu-1 párásete si pe care-I consultä asupra afacerilor publice, ea si asupra intereselor sale partieulare. Numit general, eon-
Aristofan, Ayes, 596. 2 .Aristofan, Aves, 718. Xenofon, ilernorabileic, I, 1, 3: El cred In preziceri, Intreabl aborul ptisgrilor, cantecele, semnele, rnAruntaiele victimelor". Xenofon asigur c Socrate credea In augur1 recomanda studierea tiinei divinatiunei; ibidem, I 1, 6; IV, 7, 10. El Insu0 era foarte superstitios; credea In vise, (Anabasis, III, 1; IV, 3) consulta miiruntalele victimelor; (ibid., IV, 3) era Inconjurat de prezie5tori (ibid., V, 2, 9; VI, 4, 13). A se vedea fn Anabasis scena Inmormintltril.
8 Plutaro ne dit acest detaliu relativ la Pericle Insui. (Plut. Pericles, 37, dupI Theophrast. Aristofan, Acharnienii, 171. 5 Plutarc, TItezeu, 22. o Aristofan, Aves, 436. Lieurg, In Leocratem, 1. Aristofan, Cavalerii, 903, 999, 1171, 1179.
www.digibuc.ro
ROMANUL ; ATENIANUL
2f33-
duce o expeditie impotriva Corintului; pe când se Intoarce invingttor la Atena, observa ea; doi din soldatii more au râmas neinmormântati pe teritoriu dusman; e cuprins de un scrupul religios; opreste nob si trimite un crainic sA ceart Corintienilor permisiunea de a inmormânta cele doug cadavre. Gaya timp dupt aceia, poporul atenian delibereazt asupra expeditiei din Sicilia. Nicias urea', la tribunt §i declart et preotii si prezicgtorul stu anuntä prevestiri cari se. opun expeditiei. E adevitrat ca; Alcibiade are ale prezicttori cari debiteazt oracole in sons contrariu. Poporul este nehotgrit. Vin oameni eari se intore din Egypt; au consultat pe zeul Amon, care Incepe sä fie foarte mult cinstit si. adue acest oracol: Atenienii vor cuceri pe toe Siracusienii. Poporul se hottrgste indatt pentru rgsboi 1. Nicias, cu toate cg, färg voia lui, comandt expeditia. Inainte de plecare, indeplineste un sacrificiu, dupt obiceiu. Duce cu dânsul, cuni face orice general, o trupt de prezicgtori, de sacrificatori, de haruspici si de heralzi. Flota duce altarul OA; fiecare vas are o emblemt care reprezintg un zeu. Dar Nicias are putint sperantt. Nenorocirea nu-i anuntatt prin destule minuni? Corbii au dgrâmat o statue a zeitei Pallas; un oni s'a mutilat pe un altar; si plecarea are loc in zilele nefaste ale Plynteriilor! Nicias stie prea bine et acest rgsboiu ii va fi fatal lui si patriei sale. Deaceia. in tot cursul acestei campanii, il vedem totdeauna plin de frict si circumspect; nu indrtzneste aproape niciodatä sg, dea semnalul unei lupte, el care-i cunoscut ca un soldat asa de brav si un general asa de priceput. Siracusa nu poate fi cuceritt si dupt pierdeH crude trebuie sä se decidt sä se intoarct la Atena. Nicias pregtteste flota pentru intoarcere; marea este Ebert Ina. Dar survine o eclipst de lung. Consultg prezicttonil; prezicittorul ii räspunde et prevestirea e contrant si di trebuie A astepte de trei ori noug zile. Nicias se supune; 1
Plutare, :Views, 4, 5, 6, 13.
www.digibuc.ro
264
CARTEA Ill.
CETATEA
petreee tot acest timp In neactiune, oferind importante sacrificii pentru a imblanzi mania zeilor. In a cest limp dusmanii inchid portul si-i distrug flota. mai ramane decat sti, se intoarcit pe useat; lucru imposibil; nici dânsul i niei vre unul din soldati nu soap's,' din mane Siracusanilor.
Ce spun Atenienii la vestea dezastrului? Cunosteau curajul personal a lui Nicias i admirabila sa constantg. Nu se gandirl, nici sa-1 el-Rice de a fi urmat preceptele religiei. Un singur lucru gäsirä sä-i impute, a-
cela de a fi luat un preziator necunosator. Cäci prezictitorul se inselase asupra prevestiri eclipsei de ar fi trebuit sg. stie c6, pentru o armata care vrea sar se retragg. luna care-si ascunde lumina e o prevestire favorabil5 C A.PITOLUL XVIII
Despre omnipotenta Statului; cei vechi nu au cunoscut libertatea individualà Cetatea fusese fundata pe baza unei religii i constituitä ea o Biseriert. De aci forta sa; de aci i omnipoteruta i stApanirea absoluta pe care o exercita asupra membrilor sai. Intr'o societate stabilita pe asemenea principii, libertatea individuala nu putea s existe. Cetriteanul era supus in totul i fara nici o rezerva apartinea in intregime. Religia, care zamislise Statul, ì Statul, care intretinea religia, se sustineau until pe altul i in fond formau o singura fiinta; aceste doua puteri asoeiate i confundate formau o putere supraunaana aproape, careia sufletul i corpul Ii erau abervite deopotriva.
In om am era nimic care sa fi fost independent. Corpul silu apartinea Statului si era consacrat apärdrei sale; la Roma serviciul militar era obligator 'Ana Plutare, Nieas, 23; Tueydide, VI, VII; Diodor, XII, XIII.
www.digibuc.ro
DESPRE OMNIPOTENTA STATULUI
777
la patruzeci i vase de ani, la Athena si Sparta viata intreaga" Averea sa era intotdeauna la dispozitia Sta{mini; clacg cetatea avea nevoie de bani putea ordona
dea bijuteriile kr, creditorilor s abandoneze politele lor, acelora cari posedau mäslini, sa-i cedeze In mod gratuit untdelemnul pe care-I fabrifemeilor
caserä 2.
Nici viata privatä nu scApa acestei omnipotente a Statului. Mu lte din cetAtile grecesti interziceau cetätenilor s ramânä celibatari 3. Sparta pedepsea nu numai pe acela care nu s'ar fi cägtorit, ci i pe acel care se casg-
torea prea târziu. Statul putea sä prescrie la Athena munca si la Sparta lenea 4. El Isi exercita tirania 'And In cele mai mici lucruri; la Locri legea interbea yin curat; la Roma aceastä zicea bärbatilor interdictie era aplicata numai femeilor 5; acelas lucru Milet si Marsilia. Se obieinntia ea imbräle4mintea
fie fixata' de legile fieeärei cetäti; legislatia spartanä hotära pieptänätura femeilor, i aceea a Athenei nu Ingkluia s'a", se ia In cälälerie mai inult de trei rochii In Rodos, .legea interzicea raderea barbei; In Byzant. pedepsea cu amendä pe acela care ar fi avut un briciu; Sparta. dirnpotriv6, cerea ea toti bärbatii stätile rase .
poarte mu-
Thucydide, I, 105; Plutaro, Phocion, 24; Pausanias, I, 26. Xenophon, Helenicile, VI, 4, 17. 2 Arist0t, Econom., II. Autoral eiteazX exemple din Byzant, Athena, Lampsaca, Heraelea PonticI, Chios, Clazomene, Ephes. Pollux, 48, `Ham/ xal Ecrap.iou Sixat oUce,05, xcd binTap.loo Ited xcev.oTcy.loo iy Aaxstiottp.óca. Cf. id., VIII, 40: TaciA aTap.too. La Roma o hotItrire a censorilor lori pe Plutarc, Lysandru, 30.
eelibatari Cu o amendX. Valerin Maxim, II, 9; Aulu Gellu, I, 6; II, 15. Cicero mai spune: censores . . . . coeltbes esse prohibento. (De legib., III, 3. Maitre, Lyeurg, 24. Pollux, VIII, 42. Theophrast, fragment, 99. Atheneu, X, 33. Elian, H. V., II, 38. Theophrast, fr., 117.
6 Xenophon, Resp. Lac. 7, Thucydide, I, 6. Plutare, Lycur, 9.
Heraelide din Pont, Fragmenta, ed. Diclot, t. II, p. 211. Plutare, Solon, 21.
1 Atheneu, XIII, 18. Plutare, Cleomena, 9. Romanii nu eredean
potrivit sX se lase tututor libertatea de a se egskori, de a area
copii, de a triti dupI gustul lor, de a face petreceri, de a-gi urma
www.digibuc.ro
266
CARTEA III.
CETATEA
Statul avea dreptul sä nu tolereze ea cetätenii säi sä fie diformi sau räu fdeuti. In consecintä ordona pärintelui care ar fi avut un asemenea copil, sa-1 omoare.
Aceastä lege se gäsea In vechiul cod spartan si roman 1. Nu stim dacä exista si la Atena; stim numai eh' Aristot si Platon au trecut-o in 1egislaiile lor ideale. G-Asim In istoria Spartei un fapt pe care Plutarc
Rousseau 11 admirau foarte mult. Sparta suferise la Leuctra o infrângere In care pieriserä multi cetäteai de ai siti. La aceastä veste, rudele eelor morti au fost obligate sg, apara in public cu a figurg, foarte veselà.
Mama, care stia c fiul sàu sapase dela nenorocire vacla, se arata mâhnitä. i plângea. Aceeia care stia o cà nu-si va mai revedea fiul, aräta bucurie i cutreera templele multumind zeilor. Cât era de mare puterea Statului care putea sà ordone fasturnarea sentimentelor na-
turale si era totusi ascultat!
Statul nu admitea ca o persoanä sä fie indiferentä
intereselor sale; filosoful, omul de studii, n'aveau drep-
tul sä trgiascd la o parte de ceilalti. Era obligat sá
votteze in adunarea popornlui si sä fie magistrat la rândul sau. Intr'un timp când discordiile erau foarte f reqvente, legea atenianä nu Inghluia ceateanului sä rá-
mâiià neutru; el trebuia sà combatä cu unul sau altul
din partide; impotriva aceluia care ar fi voit sä rgmâng In afara partidelor i sä-si pästreze calraul, legea pronunta o pedeapsä severg; pierderea dreptului de cetAtenie 2
Lipsea mult ea educatia sä, fie liberà la Greci. Dim-
potrivä, nu era nimic la care Statul se tinä mai mult sä fie stäpân. La Sparta., tatäl nu avea nici un drept asupra educatiei copilului. Legea pare &A fi fost mai putin rignroasä, la Athena.; cetatea se ingrijea ea educatia sä fie comunä, sub profesori alesi de (Balsa. Aristofanp inteun pasagiu elocvent, ne aratä copiii Athenei ducandu-se la scoalà; in ordine, impärtiti pe cartiere, gusturile, fgrg, a suferi o inspectie sau ton, 23. 1
o judecatii. Plutarc, Ca-
Cicero, De legib, III, 8; Denys, II, 15; Plutarc, Lycurg. 16.
2 Plutarc, Solon, 20.
www.digibuc.ro
D11SPRE OMNIPOTENTA STATULUI
267
laerg in rânduri strânse, prin ploaie, prin ninsoare sau prin soarele eel tare. Copii par depe acum a intelege a indeplinesc o datorie civieá. Statul voia s'd condueâ singur edueatia si Platon explicä, motivele acestei exigente: I pgrintii nu trebuie sd fie liberi de a arimite sau de a nu taimite copii kr, la profesorii alesi de cetate; de oare ce copii sunt mai putin ai pärintilor decta ai eettgii". Statul considera corpul si sufletul fiecgrui cetätean ea apartinându-i lui; deaceea voia A, le formeze In sensul de a trage eel mai mare folos. I se preda gim-
nastica, deoarece corpul omului era o arma pentru cetate si pentru c5, trebuia ea aceastä arnia sâ fie tot atfit de puternid, eat si de usor de condus. I se mai predau si. cAnteeele religioase, imnurile, dansurile sacrer pentru eg, cunoasterea kr era neeesarä bunei executAri a. saerificiilor si serbArilor cetgtii 2.
Se recunostea Statului dreptul de a impiedeca existenta unui InvätAmânt liber pe Paned al sâu. Athena a promulgat o lege care oprea instruetia tinerilor, rázn a autorizatie a magistratilor, si o alta care interzicea In special Invàtâmântul filosofiei 3. Omul n'avea dreptul la alegerea credintelot sale. El trebuia sti, creada si s5, se supunâ religici cetrttii. Putea url si dispretui zeii cetâtii vecine; cât priveste diviniatiIe eu un earacter general si universal, ea cerescuI Jupiter, Junona sau Cibela, era liber de a crede sau nu.. Nu trebuia Ins6 eu nici un chip sâ se Indoiascg de Pallas Athena, Erechteu, sau de Cecrops. Ar fi s'a.vârsit o mare impietatc, care ar fi lovit a-Mt interesole religlei elt si ale Statului, Impietate pe care Statul ar fi pedepsit-o aspru. Socrate a fost condamnat la moarte pentru aceastrt crimV. 1 Aristophan, Norii, 960-965.Platon, Legile, VII. 2 Aristophan, Norii, 966-968. Acelal lucru la Sparta; Plutarc, Ly eurg, 21. 3 Xenophon, Memor., I, 2, 31. Diogene Laertius, Teophr. e. 5._ Aceste doug legi nu au durat mult timp; totusi, ele doyedese omnipotents, reounoscutg a Statului in materie de instructie. 4 Actul de acuzare sung: 'Aincet Ears.pc'erYN oik +1 nóXtç vop.[Cst .3.eob; ob vopgwv. Xenophon, Memor., I, 1). Despre Tpc4Fh acefisíaç
www.digibuc.ro
268
CARTEA 111.
CETATEA
Libertatea de a gândi in privinta religiei cetgtii era cu totul necunoscutg celor vechi. Trebuiau sg se conf ormeze tuturor regulilor culiului, sg. figureze in toate procesiunile, s ia parte la prânzurile sfinte. Legislatia atheniang pronunta o pedeaps4 contra acelora care se abtineau de a celebra eu religiozitate o sgrbätoare Cei vechi nu cunosteau deci miei libertatea vietii private. nici libertatea edueatiei, si nici libertatea religioasg. Omul In sine insemna prea putin fatg de aceasta autoritate sfânt i aproape diving, care se numea patrie sau Stat. Sitatul nu avea numai, ca In societätile noastre moderne, un drept de justitie asupra cetAtenilor. El putea sg loveaseg pe cineva fgrg ca acesta sg fie vinovat, si numai perrtru faptul cg era interesul sgu In joc. De sigar, Aristide nu comisese nici o erim i nici nu pu-tea fi bAnuit; Insg cetatea avea dreptul sg-1 alunge din teritoriul sgu, pentru simplul motiv, cg, el, astigandu.si
prin virtutile sale prea multg influentg, ar fi putut
deveni periculos dacti ar fi voit. Aceasta ahmgare se numea ostracism; institutie care nu era particular% A tenei: ô ggsim la Argos, la Megara, la Siracusa i Aristot lash' s inteleagg c. exista in toate cetgtile grecesti. care aveau guvern democratic 2. Ostracismul nu era o pe-
cleapsig de fapt: era o precautie pe care o lua cetatea Impotriva unui ceigtean de care se temea ea inteo zi sg nu i se ridice Impotrivg. La Athena se putea eondamna o persoang pentru necivism, adicg lipsg de d.ragoste de patrie. Viata omului nu era garantatg de nimic. de Indatg ce era vorba de interesele cetiltii. Roma a promulgat o lege care inggduia sg fie omortitt oricine ar fi avut intentia s deving rege. Funesta maxiing cá salvarea Statului este legea supremä, a fost formulath vezi Plutarc, Pericle, 32, pledoaria lui Lyslas contra lui Andocide; Pollux, VIII, 90. Pollux, VIII, 46. Ulpian, Schol., in Demosth., in .3lidiam. 2 Aristot, Politica, III, 8, 2; V, 2, 5. Diodor, XI, 86. Plutarc,
Aristide, 1; Temistocle 22. Philochor, ed. Didot, p. 306. Scoliastul lui Aristophan, Caralerii, 855. 3 Plutarc, Publicota, 12.
www.digibuc.ro
DESPRE OMNIPOTENTA STATULUI
269
din antichitate Ei erau de parere c dreptul, morale, totul trebuia sä cedeze In fata intersului Patriei.
Face deci o foarte mare gresalà", cea mai mare gresala, acela care crede c in cetatile entice omul putea A', se foloseascA de libertate. Nici m6car nu-i trece prin
gaud. Nu-si putea inchipui cà ar fi putut exista vre un drept fatil de cetate si de zeii sai. Vora vedea imediat ca guverngmantul a schimbat de mai multe ori forma; insa natura Statului a ramas aproape aceiasi, i omnipotenta sa nu a fost intru nimic micsoratä. G-uverngmantul s'a numit ranci pe rand, monarhie, aristocratie, democratie; ins5, nici una din aceste revolutii n'au dat oa-
rnenilor aclevArata libertate, libertatea individualä. Aavea drepturi politice, a vota, a numi magistratii, a putea fi archonte, iata ce se numea libertate; insa omul nu era prin aceasta mai putin aservit Statuhii. Cei vechi. si mai ales G-recii, au exagerat intotdeauna importanta si drepturile societAtii; aceasta depinde farg, indoialk de caracterul sacru i religios pe care societatea 1-a irebrkat dela originä chiar.
i
Cicero, De legib, III, 3.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
CARTEA IV REVOLUTIUNILE Nu se poate Inchipui ceva constituit In mod mai solid decât familia din timpurile vechi, care cuprindea zeii, cul-
tul, preotul si magistratul sau. Nimic mai puternic de-
cal acea cetate care avea In
sine religia,
protectori, sacerdotiul s'du independent, care stäpâmea atat sufletul, cat i corpul, si care, mult mai puternicA decit Statul din zilele noastre, reunea Inteinsa Indoita autoritate pe care o vedem acum impärtitä inrtre Stat DacA este o societate care a fost constitnitä sí
dureze, apoi aceasta este. Totusi si ea, ca 'tot ce este omenesc, a avut seria sa de revolutii.
Nu gatem spune In mod general In ce epocä au Inceput aceste revolutii. Ne Inchipuim ea, de fapt, aceastä epoca n'a fost aceeiasi pentru deosebitele cetäti G-recesti
Italiene. Ceia ce este sigur e faptul cä, incä din secolul al aptelea al erei noastre, aceastä organizare so-
ciall era discutatä si atacatä aproape pretutindeni. De atunci ea s'a sustinut cu mare greutate, gratie numai unui aniestec mai mult sau mai putin reusit de rezistentä si concesiuni. Astfel, acea organizare socialä s'a mai staut Inca câteva secole, in mijlocul luptelor perpetue i apoi a dispärut.
Cauzele care au facut-o sà disparä se pot reduce la
douit. Prima este schimbarea care s'a petrecut cu timpul In gindirea omeneascä, In urma desvoltärei naturale a
www.digibuc.ro
2 79
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
spiritului UMW §i care, stergand vechile credinte, a. fäcut sg se dgrâme in acelas timp i eclificiul social pe care aceste credinte II ridicaser i numai ele Il puteau sustine. A doua este existenta unei close sociale care se ggsea In afara acestei organizari a cetgtii, care suferea din aceastA cauzg, i care avea interes sg o distrugg si care, prin urmare, duse o luptg fgrg rAgaz. Deci indatg ce credintele pe cari era bazat acest regim social au slgbit i interesele majoritnii oamenilor au fost In dezacord cu acest regim, el a trebuit sg, oadg.. Nici o cetate n'a scgpat acestei legi de transformare. nici Sparta, nici Athena, dupg cum nici Roma sau intreaga Grecie. Dupg cum am vgzut cg locuitorii Greciei i Italiei au avut la origine aceleasi credinte. s'a desfgsurat aceiasi serie de institutii, vom vedea acum cg toate aceste cetgti au trecut prin aceiasi ierie de rev)lutii. Trebuie sg, studiem dece i cum oamenii s'au depgr-
tat treptat de aceastg anticg organizare, nu pentru a
decgdea, ci pentru a inainta, dimpotrivg, spre o form% sociall mai largg si mai bung. Cgci sub o aparentg de dezordine i adesea de decadentg, fiecare din transformgrile lor Ii apropia de un tel pe care nu-1 cunosteau incg. CAPITOLUL I
Patricieni i Clienti Pang acum n'am vorbit de clasele inferioare i nici nu trebuia s vorbim de de. Cgci era vorba de a descrie organizarea primitivg a cetalii, i clasele inferioare nu contau absolut cu nimic in acest organism. Cetatea se constituise ca si cum aceste clase n'ar fi existat. Puteam deci sg, asteptgm ajungerea la epoca revolutiilor pentru a le studia. Cetatea anticg., ca orice societate omeneasck prezenta ranguri, ditinictii, neegalitati. Se cunoaste la Atema
www.digibuc.ro
PATRICIENI
I CLIENTI
273
cleosebirea originarà Intre eupatrizi i theti; la Sparta inthlnim cla,sa Egalilor si a Inferiorilor; In Eubeen. aceia a cavalerilor ei a popomlui. Istoria Romei este pling de lupta In,tre patricieni i plebei, luptä pe care o intâlnim Th toate cetAile sabine, latine, i etrusce. Putein observa chiar c, eu cat ne urcâm mai sus, In istoria Greciei si a Italiei, eu atâta deosebirea apare mai profund5 iar rangurile mai distinete: probä sigurâ cà neegalitatea nu s'a format cu timpul, ci cä ea a existat dela inceput câ este comftimporaná eu nasterea eetätilor.
Este interesant sii cereetäm pe ce principii se baza aceastä diviziune a claselor. Se va putea vedea astfel mai usor in virtutea câror idei si cAror nevoi se vor angaja luptele, ce vor pretinde clasele infeTioare, i in numele cäror principii Içi vor apära drepturile clasele sap e rioare.
Am väzut mai sus el cetatea s'a näscut din confederatia familiilor si a triburilor. Ori, ,Inainte de a se fi format eetatea, familia continea In ea Insâsi aceastil deosebire a claselor. De fapt, familia nu se desmembra; era indivizibilà ca i religia primitivä a câminfilui. Fiul eel mai värstnic, singur arma tatAlui, ocupandu-se de saeerdotiu, luAnd proprietatea, autoritatea i fratii sä erau fatA de dânsul asa cum fuseserä fatä de pârintele lor. Din generatie In gemeratie, din prim näscut In prim näseut, nu era decât un singur sef de familie; el prezida la sacrificii, pronunta rugäciunea, impârtea dreptatea, guverna. Lui singur, la origine, îi apartinea titlul de pater; aci acest cuvânt care desemna puterea si nu paternitatea, nu se putea aplica atunci decât sefului familiei. Fu sài, fra$ii, servitorii, tati il numeau astfel. IatA deci, In constituirea intimâ a famiiei, un prim principiu de inegalitate. Fiul eel mai mare este privilegiat In ceeace priveste cultul, succesiunea i conducerea. Dupg, mai multe generatii se formeazà, In mod natural, in fiecare din aeeste mari farailii, ramuri secundare, cari sunt, prin religie i prin obicei, intr'o stare de inferioritate fat/ de ramura principalä si care, träind sub protectia sa, sunt supuse autoritillii sale. 91903.
Biblioteca Universitari. Vol VI
www.digibuc.ro
11
274
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
Apoi, aceastâ familie are servitori cari n'o pargsesc niciodatâ, cari suut legati prin mostenire de dânsa, asupra arora pater sau stApAnul, exercitä tripla autoritate de stIpAn, de magistrat i de preot, Li se dà nume care variazA dupä regiuni; acela de client si de thet sunt cele mai obisnuite. IatA Inca clasI inferioarâ. Clientul vine in urma nu
numai a sefului suprem al familiei, ci i in unna ramurilor secundare. Intre dânsele si el este aceastA deosebire, câ membrul unei ramuri secundare, urcând seria strâmasilor sgi, ajunge intotdeauna la un pater, adicii la un sef de familie, la unul din acei strArnosi divini, pe care familia îi invocA Im rugAciunile sale. Cum. el descinde dintr'un pater e numit in hitineste patrieius. Fiul
unni client, dimpotrivii, crick de departe ar nrca in
genealogia sa, nu ajunge niciodatii decAt tot la un client
sau la un sclav. El nu are nici un pater printre strâ-
mosii sAi. De aci urmeazA pentru dânsul o stare de inferioritate, din care nimic nu-I poate ridica. Deosebirea intre aceste douâ elase de oameni e manifestA in ceeace priveste interesele materiale. Proprietatea familiei apartine in intregime sefului care, de altfel, impArteste folosinta cu ramurile secundare i chiar cu clientii: Pe &And ramura secundarA bash% are cel pu-
un drept eventual asupra proprietâtii, In cazul eând
ramura principalà s'ar stinge, clientul nu poate niciodatA sA devinâ proprietar. Pâmântul pe care-1 cultivä,
nu-1 are deeât in pAstrare; dal& moare, pâmântal se intoarce la stâpân; dreptul roman din epocile posterioare a pagtrat un vestigiu al acestei vechi reguli in ceeace se numea jus applicationis j. Nici banii clientului
nu-i apartin; patronul este adeväratul proprietar si se Toate folosi de dânsii pentru propriile sale nevoi. lit virtulea acestei reguli antice, dreptul roman hotAreste cA-i ohligat clientul sA inzestreze pe fiica patronului sAu cà trebuie sà präteascA pentru dânsul amenda Cicero, De orttiore. I, 39; Aulu-Gellu, V, 13.
www.digibuc.ro
PATRIMENI $'1 CLIENTI
275
sä-1 räscumpere sau sà contribuie la cheltuiala cerutä, de diferitele demnitäti. Deosebirea este si mai evidentä inc6 In religie. Numai descendent-al unui pater poate sä sämitrseasc6 cere-
moniile cultului familiei. Olientul ia parte; sacrificiul este fäcut i pentru dinsu1, insä nu-1 face el insäsi. Intre el si divinitatea casnicA este intotdeauna un intermediar. Nici nu poate nidear sä inlocuiaacd familia In lips& Dacä aceagtä familie s'ar stinge, clientii nu pot continua cultul; ei se inaprästie. CAci religia nu-i patrimoniul lor; ea nu le vine dela proprii lor strämosi-, nu-i din sangele bor. E o religie de imprumut; ei au numai folosinta,mi i proprietatee. ne amintim cg, dupa pärerea celor vechi dreptul de
a avea un zeu si de a-i educe ruggeiuni era ereditar. Traditia sfântä, riturile, cuvintele sacramentale, formulele puternice, care hotärau zeii sä actioneze, toate acestea nu se transmiteau deck odatä cu sangele. Era (loci foarte
firesc ca in fiecare din aceste farnilii entice, acei cari descindeau cu adevär din primul strämos, sä fie singurii In posesinneka caracterului sacerdotal. Patricicnii sau eu-
patrizii aveau privilegiul de a fi preoti si de a avea o religie care sä, le apartie numai lor 1.
Astfel, inainte chiar de a fi esit din starea exista o distinctie de clase; vechea religie casnicg, stabilise rangurile. Când mai tärziu s'a format cetatea, nimic nu s'a schimbat in constituirea interioarä a familiei. Am arätat chiar cum cetatea, la origing, ca'a fost o asociatie de indivizi, ci o confederatie de triburi, de curii de farnilii i cä, in aceastä aliantà, fiecare din acele corpuri a rämas asa cum fusese i mai inainte. CApeteniile wester mici grupuri se uneau Intre dânsii, hissä fiecare dintre ei ränettnea stapan absolut In mica societate al carui sef era. Pentru aceasta dreptul roman a läsat atät de mult timp lui pater autoritatea abso/utà asupra' alor säi, atotputernicia i dreptul de a impärti justitia fatä 1 Diodor, I, 28; Pollux, VIII, 3; Etymologicum magnum, p, 395.. Denys &a Halicarnas, II, 9; Titu-Liyiu, X, 6-8; IV, 2: VI, 41.
www.digibuc.ro
27ti
CARTEA IV.
REVOLU YIUNILF.
de clienti. Deosebirca de clase, nascutà in s-a continuat deci In cetate. Cetatea, in primele timpuri, n'a fost deck reunirea sefilor de familie. Avem märturii dintr'un timp and numai ei puteau fi cetäteni. Se mai poate vedea incä o iämlisità a acestei reguli Intr'o veche lege ateniang, care spunea eä, pentru a fi cetätean trebuie sä posezi un zert casnic Aristot observa Ca' In vechime, in imele orase, era obicinuit ca fiul sä nu fie catätean In timpul vietii tatälui säu i cä, odatä tatAl mort. singur fiul eel mai mare se bueurä de drepturile politice" 2 Legea deci nn considera in cetate nici ramurile secundare 6 nici, cu mai multä dreptate, pe clienti. Astfel Aristot adaugd adeväratii cetäteni erau atunci In numär foarte mic. Deasemeni adunarea care delibera asupra intereselor generale ale cetätii, nu era compusä. In timpurile vechi, deeät din sefi de familie, patres. Ni-e Ingäduit sä nu-1 credem pe Cicero când spune c5. Romulus i-a numit pärini pe Senatori, pentru a arata dragostea pärinteasea pe care o aveau acestia pentru popor. Membrii vechinlui Senat purtau in mod natural acest titlu, pentru cà erau
sefii gintilor. In timp ce acesti oameni reuniti repre-
zentau cetatea, fiecare dintre ei räinfinea stäpan absolut iii gruparea numitä gens, care era ea si un mic regat al stiu. De asemeni vedem, Ineä dela Inceputul Romei, o altà
adunare mai numeroasà, aeeia a curiilor; ea se deosebeste, destul de prutin insä, de aceia a celor numiti patres. Tot ei sunt aceia care formeazA elementul principal al acestei adunäri; numai cà fiecare pater se aratä Inconjurat de familia sa; rudele i clienfii chiar ii formeazA un cortegiu, arätând astfel puterea. sa. Fiecare familie, dealtfel, nu are in aceste comitii dealt un sin4 gur vot 3. Se poate foarte bine admite ea seful slt cearà pärerea rudder i chiar a clientilor säi, big al Harpocration, V° Zsbç ipxsioç, &TN, Hiperide i Demetrius din Phaler.
2 Aristot, Politica. V, 5, 3. 3 Aulu Gelu, XV, 27. Vom vedea c5 mai tlirziu clientela s'a
tran,format; vorbim aci numal de aceia din primele secole ale Bomel.
www.digibuc.ro
PLEBEII
277
este acela care voteazg. Legea interzice, de altfel, clientului, de a fi de alth pgrere deaf patronul sgu Dach sunt cu ceva legafi de cetate, nu sunt decal, prin intermediul sefilor kr patricieni. Ei participg la cultul public, apar in fata tribunalului, iau parte la adunare, 'bash. numai in suite, patronilor bor.
Nu trebuie sh ne reprezenthm cetatea acestor vechi timpuri ca o aglomerafie de oameni trgirnid amestecati in incinta acelorasi ziduri. Cetatea nu este 1m primele
timpuri un loc de locuit; ea este saInctuarul In care
locuesc zeii comunithfii; e fortgreafa care ii aphrh, si a chror prezenfg o sfiuteste; e centrul asociafiei, resedinta
regelui si a preofilor, kcul uncle se imparte justifia; oamenii gau trgesc Insg Intr'insa. Timp de mai multe
generafii oamenii continug 'inch sh, trhiascg In afarg de oral, in familii izolate, care ti Impart farina. Fiecare din
aceste familii ocupg pgmântul sgu, unde îi are sanetuarul manic i unde formeazh, sub autoritatea celui rimmit pater. un grup indivizibil2. Apoi In zile anumite.
dacg e vorba de interesele cetáfii sau de obligatii ale cultului coraun, cgpeteniile acestor familii se due la oras si se strâng In jurul regelui, fie pentru a delibera, fie pentru a asista la sacrificii. Atunci când e vorba de ritsboi, fiecare din acesti §efi soseste urmat de familia si de servitorii sgi. (ma manus); se grupeazg pe phratri sau curii i fornaeazg armata cetafli, subt ordinele regelui. CAPITOLUL
Plebeii
.Trebuie sg semnatám un alt fel de populafie care
se &ea subt clasa
clienfilor, si care, neInsemnat la
origine, a dobIndit pe nlesimfite desturá fortg pentru Denys, II, 10: 05Ts iiatoy pike aip.t; 41pov avavsEav Opt.. TucydIde II, 15-16, descrie aceste moraynri antice care au sub-
www.digibuc.ro
2 78
CARTEA P.
REVOLUTIUNILE
a putea
fa'râma vechea organizare socialit AceastA clasg, care deveni la Roma mai numeroas6 decât oriunde, era numitg, plebe. Trebuie s'a" vedem origina
caracterul acestei clase pentru a putea intelege rolul pe care 1-a jucat In istoria cetii i a familiei la cei vechi.
Plebeii nu erau clienti; istoricii antichitAii nu eonfundg, aceste done,' clase intre ele. Titu Liviu spune undeva: Plebea nu a voit sa" ia parte la alegerea consulilor, deci consulii au fost alesi de câtre patricieni ci de in altâ parte: Plebea s'a plâns cà patrieienii au prea mult6 influentà in comiii, gratie voturilor clientilor ler" Citim in Denys din Halicarnas: Plebea esi din Roma, si refugig pe muntele Sacru; patricienii singuri falmaser6, In oras impseung cu lor". i mai departe: Plebea nemultumitä a refuzat ssä, se inarmeze; patricienii luarg, armele impreunh"
cu elienii lor i duserg, rgsboiul" 3. Aceast6 plebe, en totul distinctà de clienti, nu facea parte, cel putin In primele secole, din aceace se numea poporul roman. Intr'o veche formulà de rugalciune, si care se mai repeta inc6 In timpul ràsboaielor punice, li se cereau zeilor s'à fie bine voitori" poporului i plebei" 4. Plebea deci nu sistat in Atica pin g. in thnpul sau: Ty/ xr.vdt xtUpcav Etcrrovótup p.sraxo9 oi 'Abylvaiot, Tag &TpoIg itayotx/ol,.f oiattiogvveg. Numai la ineeptul 4sboiului Peloponesiac au pXräsit obttrA5 xl tzpa a WA. nctvrò5 v abtoig ix efig acme( ,cò iipxistiov nokmeíag ndx-
1 Titu-Livin, II, 64. 2 Titu-Liviu, II, 56. 3 Denys, VI, 46; VII, 19; X, 27. 4 Titu-Livht, XXIX, 27: Ut ea milli populo plebique romanae
bene verruncent. Cicero, Pro Murena, I: Ut ea res
magis-
tratuique meo, populo plebique romanae bene atque feliciter eveniat.
Macrobiu (Saturn, I, 17) eiteazit un oracol antic al prezieltorului March's, care spunea: Praetor qui jus populo plebique dabit. Cli
uneori scriitorii antici n'au tinut (tout de aceast6 deosebire esentiallt intre populus i plebs, nu trebue sit ne surprindg aceasta clacl no gandirn e deosebirea dispXruse atunci când el au eerie. timpul
hil Cicero, de mu1t6 Treme fuel, plebs ficea parte din populus. Vechile formule Amâneau insN. ca Amitsite ale timpului cind eele doug clase ale populatiei nu se eonfundau.
www.digibuc.ro
PLEBEll
cI
era cuprinsá la origine in popor. Poporul cuprindea pe patricieni §i. pe plebea era in a fará de dânsii. Asupra inceputurilor plebei, cei vechi ale dau putine indicatii. Bine inteles avem dreptul sit presupunem Ca ea s'a campus in mare parte din vechile populatii cucerite i supuse; suntem totusi surprinsi. s. vedem In Titu Liviu, care cunostea vechile traditii, c5, patricienii le imputau plebeienilor, nu cá ar fi esiti din populatiile invinse, ci cä ar fi lipsiti de religie i ehiar de familie. Or, aceastá imputare, -care era nemeritatá incá din timpul lui Licinius Stolon, i pe care contimporanii lui Titu Liviu abia o mai lutelegeau, data desigur, dintr'o epocg, foarte veche i ne -duce la primele timpuri ale cetátii. Observárn de fapt in insási natura vechilor idei religioase, mai multe cauze care aduceau dupá dânsele formarea unei clase inferioare. Religia casnic6 nu se putea propaga; ngscutá inteo familie, rámânea inchisá intr'uinsa; trebuia ca fiecare famine sà-si fäureaseg, credinta sa, zeii, cultul &Zia. Or, s'a putut prea bine intâmpla ca unele familii s5, nu fi avut pntinta creeze o divinitate, sà institue un cult, sá inventeze imnul ritmul miei rugäciuni. Aceste familii au fost, numai
prin acest fapt, puse inteo stare de inferioritate fat4 de a.nele care aveau o religie si n'au imtut sà intro in societate impreura cu dânsge.
Se mai intârapla uneori ca uncle familii care avuseserä un cult casnic sà-1 piard6, fie prin neglijentà ti uitare a riturilor, fie dupá una din atele crime sau nelegiuiri, care icnterziceau omului s'a se apropie de cáminul
sdu, sá, continue cultul. S'a mai Intâmplat insfârsit ca unii elienti, care avuseserá totdeauna cultul stápanului si nu cunosteau altul, s6,-1 päráseascá, goniti de familie sau de buná voe. Aceasta lucerne°, renuntarea la religie. Sg, mai adäugám cá fiul näscut dinteo &gag-
tofie fàrà ritari era socotit bastard, ea acel care era
n'accut din adulter i pentru acestia sin existta, religie casnieä.. To-ti acesti oameni, exclusi din familii i pusi in afará de cult, eadeau in clasa oamenilor fárá edmim www.digibuc.ro
280
CA RTEA Iv.
REVOLUTIIMILE
Existenta unei plebe era consecinta necesarg a naturii ex-
clusive a organsmului antic, Se intalneste aceasta, classâ aproape In toate cetâtile vechi, dar despärtitg printeo linie de despärtire. Un oras grec este dublu; este orasul propriu zis, care deobicei se Ina ltâ In várful unei coline; fundat dupa anumite rituri religioase, cuprincle inteinsul sanctuarul divinitâtilor poliade. La poalele colinei, se gâseste o grâmadâ de case, care au fost cMdite flrä ceremonii religioase, fär g. incina sfânt'd; e domiciliul plebei care nu poate loeui in orasul sfânt. a Roma deosebirea originalg intre cele douâ populatii este isbitoare. Drasul patricienilor si al Clientilor este acela pe care Romulus 1-a fundat, dupa rituri pe platoul Palatinului. Domiciliul plebei este Azylul, un fel de imprejmuire situatâ pe coasta muntelui Capitolin in care primul rege a Ingâcluit pe oamenii fä,r5, nici un rost pe care nu-i putea primi s locuiascg in orasul
säu. Mai târziu, când alti plebei au venit la Roma,
cum ei erau straini religiei cet4ii, li s'a dat loc pe Aventim, adied in afar% de Pomerium i de ormul religios Un singur cuvâir Ii caracterizeaz4 pe plebei: Sunt fdrà nici un cult; eel putin patricienii le reproseazâ câ, nu au nici unul. .,Ei nu au strâmosi", ceeace inseamnA In conceptia adversarilor lor cà n'au stegmosi recunos-
cuti i legalmente adrnisi. Nu au pârinti", ceeace In-
seamnI ca in zadar ar urea seria aseendentilor lor, nu vor gàsi niciodatà un sef de familie religioasà, un pater. .,Nu au familie, gentem non habent". aceastra insamng,
câ, ei n'au deckt familia naturall; eit despre aceia pe
care o formeazg j o constitue religia, adevArata gens,
ei nu o au'.
CAsâtoria sfântà nu existâ pentru dânsii; ei cunose riturile. Neavând foc sacru, uniunea pe care acesta Aulu Gelu, XIII, 14: Titu Liviu I, 33. 2 Nu se constatg existents de entes plebe% decitt In ultimele trei secole ale republicei. Atunei plebes se transformit i tn timp ce dobindea drepturile patricienilor, le Ina i moravurile ti se modelau dupN, asemitnarea lor.
www.digibuc.ro
PLEBEI1
281
o stabileste le este interzisä. A.stfel patricienii, care nu eunosc (miel o altä unire regulatä decât pe aceia care leagä, sot-al cu so-Oa In prezenta divinithjii casnice, pot spune atunci când vorbesc de plebei: Connubia promiscua habent more ferarum. Pentru plebeu nu exista familie i nici autoritate pärinteascä. Ei pot avea supra copiilor kr puterea pe care o
forta sau sentimentul natural; acea autoritate
sfântä "insä, cu care Imbracä religia pe tatä, ei nu o au. Pentru ei dreptul de proprietate nu existä. Cäci orice proprietate trebuie ea fie stabilitä si consacratä de un foc sacra, de un mormânt, de zeii hotarului, Klieg, de toate elementele cultului casnic. Daa, plebeul posea, o bucatä de pämânt, acest pämânt n'are caracterul sfant; e profan i nu cunoaste hotärnicia. Se pune chiar Intrebarea dac In primele timpuri putea oare s posede o bucatä de pämânt? Se stie cg, la Roma nimeni nu poate s exercite dreptul de proprietate dacä nu este ce-
tätean. Or, plebeul, in primele timpuri ale Romei, nu era cetätean. Jurisconsultii spun a.. nu poti fi proprietar dead având dreptul Quiritilor; ori plebeul In primal rand nu este socotit printre Quiriti. La origina Romei ager romanus a fost Impärtit intre triburi, curli gintil, or, plebeul, care nu apartine nici an-6a dintre aceste rituri, desigur c u'a fost socotit la aceastä Impärtealä. Acesti plebei care n'au religie, nu au nici aceia ee face ea omul sg-si poatä, pune pecetea asupra unei bucliti de pämänt i sä si-o apropie. Se stie c ei au locuit
malt timp pe Aventin si au construit acolo locuinte; Insä numai dupa vreo trei secole i multe lupte au putut obtine proprietatea acestui teren2.
Pentru plebei nu existä nici lege, nici dreptate; cä'ci legea este o hotärire a religiei i procedura este un ansamblu de rituri. Clientul beneficiaz1 de dreptul de ce-
tätenie prin intermediul patronului; pentru pleben a-
cest drept nu existä. Un istoric antic me spune formal eä al saselea rege al Ronaei a fäcut, cel dintai, câteva legi 1 Varron, de ling. lat. V, 55; Denys, II, 7. 2 Denys, X, 32; ef. Thu Dv-in, III, 31.
www.digibuc.ro
282
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
pentru plebe; pe and patricienii avea de multk vreme legile kr Se pare chiar a aceste legi au fost mai tarziu luate plebei, sau cil nefiind bazate pe religie, patricienii nu au vrut s'S Ong cont de dânsele; càci vedem in
Istorie cä atunci and au fost creati tribunii, a fost nevoie sä se facä o lege specialrt pentru a proteja vieata libertatea br i cá aceastS lege era conceputS astfel: s'a, nu loveascI sau s omoare un tribun, asa cum
ar face cu un orn din plebe" 2 Se pare deci c oricine avea dreptul sit loveased sau sg, omoare pe un plebeu, sau eel putin ca wceste acte comise fats de un orn care era in afara legei, nu erau legalmente pedepsite. Pentru plebe nu existatt drepturi po4itiee. Li primul rand ei nu nut cetäteni ì nici unul dintre ei nu poate fi magistrat. La Roma, timp de douà secole, nu exist/ alta adunare dealt aceia a curiilor. Or, euriile nu cuprind in primele secole ale Romei, cleat pe patricieni clientii bor. Plebea nu inträ mäcar in compozitia armatei, atâta tiny- alt aceasta_ este impärtitS pe curii. Aceia ce sepal% insg, in mod vädit pe plebeu de patrician e faptul cà plebeul nu are religia cetätii. Nu este posibil deci sä fie investit eu vreun sacerdotiu. Putem chiar crede cä In priraele secole îi era interzis6 rugrwiunea, cà riturile nu putteau sä-i fie revolate. Acelas lucru ca
in India uncle Sudra nu trebuie sa cunoascä niciodata formulele sfinte". El este strIin i prin urinare numai prezenta sa pangäreste sacrificiul. El este respins
de zei. Litre el si patrician e toatS distanta pe care o
poate pune religia intre doi cemeni. Plebea este o populatie dispretnita i nesuferità, in afarri de religia cetAtii,
In afarà de lege, in afarS de societate, in afarä de familie. Patricianul, nu poate compara aceastä eXistentS cle-
at cu aceia a animalelor, more ferarum. Atingerea de un plebeu este impurg. Decemvirii, in primele lor zece table, uitaserà s'ä Interzicri päs5.-toria intre cele doull ordine; aceasIta, din cauza acesti primi Decemviri Denys, IV, 43. Denys, VI, 89; tilg Zva Tall+ nondiV. Expresia o noUel este eea pe care o intrebuinteaul adesea Denys pentru a desernna plehea
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE
283
erau toti patricieni i nici nu le veMse mgcar in gAnd vreunora dintre ei c ar fi posibilli o asemenea disittorie. Vedem deci in ce fel erau suprapuse clasele in epoea
primitivg a cetätilor. In frunte era aristocratia sefi-
lOr de famine, aceia pe care limba oficiala a Romei Ii numea patres, pe care clietatii Ii numea reges i Odisea Ii numeste Pact4-1c sau avcotrec. Dedesubt, se aflau ramurile secundare ale familiei; apoi clientii, apoi mult mai jos cu toitul in afarg, plebea. Aceastg deosebire de elase a venit dela religie, cAci in timpul In care stegmosii grecilor, italicilor, i indutsilor trgiau impreung In Asia Centralg, religia spusese:
cal mai varstnic va face rugkiunea". De aci venise
preeminenta primului ngscut in orice manifestare; ramura cea mai vâxstnicg in fiecare familie fusese ramura sacerdotal i stäpâng. Religia socotea totusi ramurile secundare, care erau ca un fel de rezervg pentru a inlocui mate() zi ramura principalg sflns i astfel
salveze cultul. Religia mai socetea deasemenea i pe elienti, chiar i pe sclavi, pentrucg ei asistart la actele religioase. Ea nu socotea absolut de loc pe plebeul insg.
care nu lua parte la cult. Astfel fuseserg hotgrite rangurils.
Insg nici una din ramurile sociale pe care le, imagineazit ei le stabileste omul nu este imuabilii. Aceasta, purta Inteinsa un germen de boalä si de moarte; ett, prea marea neegalitate. Prea multi oameni aveau interes sh" distrugg o organizare social'a" care nu ie adnact nid un bine. CAPITOLIIL 1II
Prima revolufie. 1°
Regii pierd autoritotea politica.
Am spus cg la origine regele a fost seful religios aF eetgtii, marele preot al alttitului public, si cg acestei fatwww.digibuc.ro
284
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
torit'ati sacerdotale el Ii adgugase autoritatea se 'Area foarte natural ca omul care reprezinta religia cetatii, sâ, fie in acelas fimp presedintele judecâtorul i eful armatei. In virtutea acestui principiu, s'a intâmplat ca tot ceeace Insemna putere In Stat s6 fie reunitá, In mânile regelui. efii de familie insg, pat,.es j cei mai sus decât dftnii, efii phratriilor i ai triburilor, formal', alnuri de rege, o aristocratie f carte puternia. Regele nu era singurul rage; fiecare pater
era rege in ginta sa. La Roma chiar era un obiceiu
sâ. fie numiti fiecare din acesti puternici patroni cu numele de rege. La Athena fiecare phratrie
antic
ficcare trib aveau seful lor i algturi de regele cetâtii erau regii triburilor 0.05ccatX-214. Era o ierarhie de sefi, având toti, intr'un domeniu mai mult sau mai putin intins, aceleasi atributli i aceiasi inviolabilitate. Regele cetâtii nu-si axercita puterea sa asupra intregei porulatii; interiorul familiilor i intreaga clienterd scapa de sub privegherea lui. Ca si regele feudal, care n'avea drept supusi dead ativa puternici vasali, tot asa acest rege al cetg-ii antice nu comanda declt sefilor tri-
burilor i gintilor, dintre care fiecare individual putea sà"
fiatot atât de puternic ca si el, iar toti reuniti erau mult
mai puternici &at dânsul. Se intelege dela sine c5, nu era usor s se facd ascultat. Oamenli aveau pentru iânsul malt respect pentrua era seful cultului i pâzi-
torul altarului; Insâ, nu-i erau prea supusi pentrucä avea o putere micà. Guvernanti i guvernati. nu dupà mult vreme observarà &A nu erau de aceiasi pgrere asupra màsurci de ascultare datorità. Regii voiau sâ fie puteraici
-clar p4rintii nu o voiau. Deci. porni o luptà, In toate cetätile, Intre aristocratie i regi. Pretutindeni .rezultatul luptei a fost acelas; regalitatea a fost invinsà. Nu trebuie Insà sà pierdem. din veclere ca' aceastg, regalitate primitivI era sfântà. Regele
Sera persowna care rostea rugâciunea si care fIcea sacricare Insarsit, prin drept ereditar, avea uterea s'a,"
atragi asupra orasului protectia zeilor. Deci nimeni nu -se putea gândi s'a", se lipseasel da rege; era nevoe de el, www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE
2 85
pentru religie i pentru salvarea cetii. Astfel, vedem in toate cetatile a cAror istorie ne este cunoscutA., ea nu
s'a atins nimeni, in primul rând de autoritatea sacerAdtala a regelui, ci s'au multumit numai ss-i ia autoritatea politicI. Aceasta nu era decât un fel de apendice pe care regii Il adAugaser6 sacerdotiului lor. Ea nu era sfâiìt i inviolabilA ea dânsul. Ea putea fi rapita regelui, fArA ca religia sä fie pusti in pericol.
Regalitatea fu deei pastrata; despuiatA îns de putere, n'a mai fost decât un sacerdotiu. In timpuri foarte vechi, spune Aristot, regii aveau o putere absolutä in timp de pace i in fasboi; cu timpul însä unii au renuntat dela sine la aceastä, putere, altora le-a foost ridicatA eu forte, i nu le-a mai fost lasatA acestor regi decât grija sacrificiilor. Plutare spune acelas lucru: ..eum regii se arAtau orgoliosi i aspri In conducere, cea mai mare parte din Greci le ridicara puterea i le läsarA nu.mai grija religiei" 1. Herodot vorbeste de cetatea Cyrena i spune: I se lAsä, lui Battes, descendent al regilor, grija eultului i posesiunea ogoarelor sfinte. lash' i-a fost ridicata toatA puterea de care se bucurase pgrintii AceastA regalitate, astfel redusA la functiunile sacerdotale, continuà cea mai mare parte a timpului a fi ereditarA, in familiile sfinte, care asezaserA odatA altarul §i incepuserA cultul national. In timpul imperin-
lui roman, adicA sapte sau opt secole in urma acestei revolutii, se mai gäseau incA, In Ephes, la Marsilia, la Thespi, familii care pAstrau tithil i insignele vechei regalitAti i mai avean Inca prezidarea ceremoniilor religioase In celelalte orase familiile sfinte se stinseserg si regalitatea devenise e1ecfiv i in genere anualä. 20 Istoria acestei revolutii la Sparta.
Sparta a avut intotdeauna regi i totusi revolutia de care am vorbit s'a sAvArsit aci tot atät de bine ea celelalte cetAti. Aristot, Politica, III, 9, 8. Plutare. Quest. roni.. 63. 2 Strabon, XIV, 1. 3. Dlodor, IV. 29.
www.digibuc.ro
9A4;
CAME 1.
iv.
IIEVOLUTIUNILE
SP pare eä primii iegi dorieni au domnit ea stäpflui
absoluti. Insä dela a treia generatie a inceput lupta ¡litre regi i aristocratie. Timp de cloud seeole a fost o aserie de lupte care Ricurá din Sparta una din cetätile eele mai agitate ale Greciei1; se *tie eh', unul dintre ace*ti regi, tatitil lui Lyeurg, pieH lovit intr'un râsboi civil
Nimic nu este mai obseur deeât istoria lui Lycurg; biograful ski. antic Incepe prin aeeste cuvinte: Nu se poate spune nimic despre dânsul care sà nu fie supus controversei". E sigur eel putin eh Lycurg apäru in mijlocal discordiilor, intr'un timp in care guvernknântul plutea inteo agitatie perpetug" 3. Ceeace apare mai limpede din toate informatiiie care ne-au parvenit asupra lui, este faptul cit reforma sa
aduse regalitätii o loviturti in urma direia au s'a mai ridicat nieiodatd. Aristot spune ,.sub Charilaus mo»ar-
chia faeu loe aristocratiei". Or, acest Charilaos era
rage atunei eând Lycurg Men reforme. Se *tie, de altl'el, prin Plutarc, ca Lyeurg a fost insiircinat cu funcliunea de legislator in mijlocul unei revolutii in timpul cAreia regele Charilaas a trebuit caute adä,post intr'un templu. Lycurg a avut la un moment dat puterea -zA suprime regalitatea; nu o fàeu insä, judeeând regalitaten uecesara
i familia domnitoare inviolabilä. Se
purtä insg astfel, Inca regii furil de atunci inainte Senatului in ceeace privea guverdâmântul*i nu mai furg, deck, prezidentii acestei adunäri i executorii deciziilor sale. Un seeol mai târziu regalitatea fu i mai mult släbitA si puterea executivii, Ii fu ridicatä si ineredin-
tata unor magistrati annali. numiti efori. E u*or gä no däm searna de putina putere lasatä regilor dupg atributiunile date eforilor. Eforii impärteau dreptatea In materie civilit. pe când Senatul udeca afaverile cri-
Tucydide, I, 18. Herodot, I, 65. a Strabon, VIII, 5. Plutarc, Lycurg, 2. 3 Plutarc, Lyeurg, 5. Cf. Ibid., 8. Aristot, Politica, V. 10, 3, ed. Didot, p. 589. Heraclide, ta Fragmentele isturicilor greci, col. Didot, t. II, p. 210.
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIt
287
Eforii, cu avizul Senatului, declarau rásboi stabileau clauzele tratatelor de pace. Int timp de rgeboi doi efori intoväräseau pe rege, 1l supravegheau; ei erau aceia cari hotärau planul de luptä i comandau toate operatii1e2. Ce le mai rilmânea deci regilor, dacä le era räpitä justitia, relatiile externe i operatiile militare? Le mai rämituea sacerdotiul. Herodot descrie prerogati-vele lor: Dang cetatea face un sacrificiu ei au primul loe la prânzul sfânt, sunt serviti primii i li se d'a, portie dublä. Deasemenea. sunt primii cari fae libatiunea pielea vietimelor le apartine. Li se dä fiecärora de douN ori pe lung, o victimä pe care o sacrificA lui Apollon" s. Regii, spune Xenofon, srtvarsese sacrificiile publice au cea mai mare parte din carnea victimelor". Dacg nu judecä nici In materie civil, niei criminalg, li se reservä eel putin dreptul de a judeca In afacerile care sunt leminale
gate de religie. In caz de räsboi unul din cei doi regi merge intotdeauna in fruntea armatelor, sävârsind fiecare zi sacrificii i consultând prevestirile. In pre-
zente inamicului, sacrifieä victime i când semnele sunt
favorabile, dà semnalul luptei. lai luptà e inconjurat de preziatori, care-i arat6 vointa zeilor si de cântgref din flaut, cari cânta imnurile sfinte. Spartanii spun cA regele comandä, pentrucä are in mânile sale religia i auspiciile; de fapt eforli j polemarcii suntt acei cari reguleazä toate miscArile armatei4.
Deci am putea spune cà regalitatea in Sparta este mai ales un saeerdotiu ereditlir. Aceiasi revolutie care a suAristot, Politica, III, 1, 7. 2 Xenofon, Reap. Lac. 8, 11, 15; Helenicele, II, 4, 36; VI, 4, 1. Eforii prezidau adtmarea, Tuoydide, I, 87. Ei decretau recratlirile soldatilor, Xenofon, Reap. Lac., 11; Helen., VI, 4, 17. Aveau dreptul sit judece pe regi, intemniteze, s1-1 arnendeze, Herod.* VI, 85, 82; Thucydide I, 131; Plutare, Lyeurg, 12; .Agia, 11; Apoplath. lac. p. 221. Aristot numeftte eforatul 1zp4 zopLa Ttliv p.e-ficrauv (Polit.
II, 6, 14). Regii pgstraserg, oarecari atributii militare; vedem insg pe efori dirljetndu-i adeseori in expeditii sau rechernandu-i la Sparta (Xenofon, Hel. VI, 4, 1); Thuc1de V, 63; Plutare, Agesilatia, 10, 17, 23, 28; Lysandru, 23). ; Herodot, VI, 56, 57; Xenoton, Rasp. lac. 14. Aristot, III, 9. 2. 4 Xennfon, Reap. lac. 13-15, Herodot, VI, 56.
www.digibuc.ro
288
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
primat puterea politica a regelui in toate cetgtile, a suprimat-o si la Sparta. Puterea apartine in realitate Senatului. care conduce si elorilor care executa. Regii, in tot ceeace nu griveste religia, dau ascultate eicOlor. Astfel Herodot poate spune ca Sparta nu cunoaste reg'mul moncrhic i Aristot c guvernamantul Spartei e:.te o aristocratie 1.
3° Aceiafi revolutie ki Atena. Am vazut mai sus care a fost starea primitiva a populatiei din Atka. tin oarecare numgr de familii independent° si farg legaturg intre ele îi imparteau tara, fiecare din ele formand o mica soeietate, care era guveruatg de un sef ereditar. Apoi aceste familii se gruparg din asociatia lor se naseu cetatea Ateniang. I s'a atri-
buit lui Teseu faptul de a fi desavarsit marea opera a unitgtii Atieei. Traditiile insg adaug i noi eredena
fgrg mare greutate, ca Teseu a trebuit sg infianga multe rezistente. Clasa care-i facu opozitie nu a fost aceia
a clientilor, a saracilor, cari erau imprktiati in cgtune si Ttvrj. Acesti oameni s'au bucurat mai degrabg de o schimbare care aducea un stapân stpârniluì lor si le asigura lor insile o protectie. Acei cari au suferit dupg urma acestei schimbgri furg sefii familiilor, sefii cgi ai triburilor, ßcenXric, tFaXoEactXals, acesti enpatrizi care aveau grin drept de mostenire autoritatea suprema in 1tvoc ori in triburile lor. Ei au aparat egt au putut mai bine independenta i odatg, pierdutg, o re-
tunelor
gretarg. Cel putin regii au pastrat tot ce au putut din vechea lor
autoritate. Fiecare din ei a ramas stapán atotputertnic al tribului sau al 76v(4- ului. Tezeu n'a putut sa distrugg o autoritate pe care o stabilise religia i pe care o fgcuse invioliibilit
$i mai mult deal atât. DacA examinam
traditiile relalive la aceastg epocg, vedem cà acesti puternici eupatrizi n'au eansimtit sä se asocieze pentru a ' Herodot, V, 92. Aristot, Politica, V, 10. Isoorate Xieocles, 24. l'Iutare, De unius in rep. dominations, C. 3.
www.digibuc.ro
PIuMA RtVOLUTIE
280
forma o cetate, dectit stipultind ca guvernämântul sä, fie in realitate federativ i eä, fiecare din ei s poatä lua parte. Exista i un rege suprem; de indatä insä ce interesele comune erau in joc, adunarea sefilor trebuia sä fie convocatä, i nimic important nu putea fi sävârsit
decât cu asentimentul acestui fel de Senat. Aceste train limbagiul generatiilor urindtoare, se exprimau aproape astfel: Tezeu a schimbat guvernämântul Atenei si din monarhic 1-a fäcut republican. Astfel vorbese Aristot, Isocrate, Demostene, Plutarc. Sub aceastä formk Wm. mincinoask existä, totusi un fond adevärat. Tezeu, dupä cum. spune traditia, a readus autoritatea suveianä Iii mâinile poporului". Decät cuvântul popor,
pe care traditia 1-a pästrat, n'avea in timpul lui Tezeu o aplicare atât de intinsä ca aceia pe care avut-o in timpul lui Demostene. Acest popor, sau corp politic nu putea, fi atunci decal aristocratia, adicA totalul sefilor de yin I. Tezeu instituiud aceastä adunare, au era un inovator voluntar. Formarea marei unitäti ateniene schimba färä voia lui conditiile de guvernämânt. De când eupatrizii, a daror autoritate rämânea intactä in familii se reunirá intr'o singurä, cetate, constituiau un cdrp pulernic, care avea drepturile sale si putea avea cerintele sale. Regele micei stânci a lui Cecrops deveni rege al intregei Atice; insä pe când in micul säu domeniu fusese rege absolut, aici nu fu decât seful unui stat federativ, adicA primul intro egali. Un conflict nu putea intärzia sä isbucneascI intro aceastä aristocratie i regalitate. Eupattrizii regretau puterea, in adevär regalk pe care ficcare din ei o exercitase 'Ara atunci In domeniul gal". Se pare cä acesti räsboinici-preoti au pus religia pe primul plan si au pretins ca autoritatea culturilor locale era astfel micsoratt Daca-i adevärat, dupg'cum spune Thucydide, o Tezeu 1 Plutarc, Tezeu, 25: Aristot, citat de Plutarc, ibidem; Isocrate, Elena, 36; Demosthene, in Neaeram, 7 5. Legenda lui Tezeu fusese, alteratil in cursul timpulni i mai ales de splritul democratic. 93903.
Biblioteca Universitari, Vol. VI. www.digibuc.ro
19
260
CARTEA IV.
BEVOLUTIUNILE
a Incercat sâ. distrugI prytaneele cartierelor, nu-i de mirare ea sentimentul religios s. se fi ridicat impotriva lui. Nu putem spune ate lupte a avut de sustinut, câte fa'scoale a trebuit sg, infrângä, prin indemânare sau cu forta:
ceeace-i sigur, e faptul a la, urm5, a fost Invins, c fu alungat din Atena i muri in exil Eupatrizii au deci biruinta; ei nu au suprimat regalitatea dar au creat un rege pe gustul kr, Menestheu. Dupâ dânsul familia lui Theseu re1u6 puterea i o p6stra -Limp
de trei gencratii. Apoi ea fu inlocuita de o altá familie, de aceia a Melantizilor. Intreagâ aceastä, epocâ trebuie cá a fost foarte turbure; amintirea risboaielor civile nu ne-a fost insä bine pAstratá. Moartea lui Codrus coincide cu victoria definitivâ a eupatrizilor. Ei nu au suprimat Incá regalitatea; caci
religia lor nu le-o ineduia; i-au ridicat insg, puterea
politicà. Cálâtorul Pausanias, care a venit cu mult dupâ aceste evenimente, care insâ a consultat cu mullìi grije traditlile, spune cá regalitatea a pierdut atunci o mare parte di. atributiile sale si a devenit dependent4"; ceeace ',nseamnä, fat% indoiala, c'd ea fu atunci subordonatg, Seniatului eupartrizilor. Istoricii moderni numesc aceastá perioadá a istoriei Atenei arhontat, si nu pierd niciodatá ocazia sg, spuná câ regalittatea fu atunci desfiintatá. Lucru care nu este cu total adevârat. Deseen-
dentii lui Codrus s'au succedat din tatá in fiu limp de treisprezece generatii. Aveau titlul de arhonte, sunt insâ documente antice care li-1 dá deasemeni pe acela de rege2;
am spus mai .sus cá aceste douá titiuri erau exact sinonime. Atena, in aceastá lungá perioada, avea încì regi ereditari; le râpise insä puterea si nu le litsase decât functiunile rel;gioase. E ceeace se fäcuse F,4i. la Sparta.
La sfariitul celor trei secole, eupatrizii au gAsit a-
ceastá regalitate religioasá tot mai tare cleat ar fi voit ei, o slábirâ. Au hot6rit cá nimeni nu va mai poseda aceastâ inaltá demnitate sacerdotalá, mai rank de zece ani. 1 Plutare, Tezeu, 25, 32. Diodor, IV, 62. 2 VezI Marmorele de Paros i compara cu Paucanias, T, 3, 2; IV, 5, 10; VII, 2, 1; Platon, Menezeniu, p. 238, c.; Ellan, B. V., V, 13.
www.digibuc.ro
PRIMA. REVOLUTIE
291
De altfel s'a continuat a se crede eal vechea familie regalit era singura in stare s5. indeplineascrt functiunile de arhonte 1.
Aproape patruzeci de ani trecurg astf el. Intr'o zi familia regalet fu pânggrita, de o crina5.. Atunci s'a hotälit c. ea nu mai putea s'a", indeplineascA functiunile sacerdotale 2; deei pe viitor arhontii nu vor mai fi alesi dintr'insa i aceastA demnitate va fi accesibilá tuturor
eupatrizilor. Dupá a1i patruzeci de ani, pentru a mic$ora $i mai mult aceastA regalitate, sau pentru a o impárti intre mai multi, ea fu fkutá anualA si in acetimp impártitb, in &Ha magistraturi deosebite. Rang atunci arhontele era in acelas timp rege; de adtunci aceste dou4 titluri au fost desOrtite. Un magistrat numit arhonte i un alt magistrat numit rege Ii la§
impártir5 atributiile vechei regalitAti religioase. Sarcina de a veghia la perpetuitatea familiilor, de a autoriza sau interz:ce adoptia, de a primi testamente, de a judeca in materie de proprietate imobiliará, toate fapte la care se gAsea interesatA §1 religia, furä incredintate arhontelui. Sarcina de a sävArsi sacrificii solemne si aceia de a judeca lin materie de necredinta fu rezervat'd regelui. Ast-
fel titlul de rege, titlu sfânt, care era necesar religiei,
se per-pet-1A in cetate odatl cu sacrificiile si cultul national. Regele $i arhontele, uniti cu polemarcul i cu cei $ase thesmotheti, care existuu de mult poate, corn, plectará larumgrul celor nota magistrati anuali, care full numiti cei nouá arhonti, dupg, numele primului clintre ei. Revolutia, care ridicA regaliteii puterea sa politici, s'a s'AvAr$it, sub forme deosebite, in toate cetätile. La Argos, imediat dup5, a doua generatie a regilor dorieni, re-
galitatea fu micsoratá atfit Inca nu li se 160, deseen-
dentilor lui Themenos cleat numele de rege, ra'rá nici o alta putere"; de altfel aceast6 regalitate a fanias ereditará timp de mai multe secole a. La Cyrene descendentli 1 Pausanias, IV, 5, 10. 2 Heraolide dia.Pont, In Fragmenta, vol. II, pag. 208; Nicola cBn Damas, Fragm. 51, Suidas, V° innop.ivr,G. Diodor, frag., Cartea
8 Pausanlas, II, t.
9.
www.digibuc.ro
292
CARTEA IV.
REVOLUT1UNILE
lui Battos intrunirA intâi in minile lor sacerdotiul puterea; apoi incepand dela a patra generatie nu li se mai MA, decât sacerdotiul In Corint regalitatea s'a transmis mai intai ereditar in familia Bachiazilor; revolutia a avut de efect s o faca anualä, fr s'o scoata insá din aceasta familie ai cárei membri au posedat-o rand pe rand timp de un secol Z 4° Aeda0 revolutie la Rama, Regalitatea fu la inceput la Roma ceeace a fost in Grecia. Regele era marele preot al cetatii; era in acelas timp judecátorul suprem. In timp de rgsboi el conducea cetgenii inarmati. Aláturi de dansul erau sefii familiilor, patres eari formau un Senat. Nu era decat nu rege, pentrucA religia prescria unitatea in sacerdotiu i unitatea in guvernamânt. Se intelege dela sine insá cá acest rege trebuia s'a", con-
sulte pe sefii familiilor confederate in oriee afacere important:V. Istoricii mentioneaza inca din aceastâ epoeiti o adunare a poporului. Trebuie mnsá sa ne intrebam care putea fi atunci sensul cuvantului popor (populas), adica calm era corpul polhio pe timpul primilor regi. Toate mârturiile sunt de acord sä arate cá acest popor se intrunea intotdeauna pe curii: or, curiile nu erau deck
reuniunea Fiecare gens se ducea in corpore i n'avca deeât un singur vot. Clientii erau de Taw, intruniti in jurul lui pater, consultati poate, dân-
du-vi poate pärelea, contribuind la compozitia votulni unic pe care gens Il pronunta, neputând insá fi de alta pálere ea pater. Aceasta adunare a curiilor nu era deci altceva decal cetatea patricianâ adunatá in fat-t regelui. Vedem prin aceasta ea Roma se gâsea in aceleas conditii ea i celelalte cetáti. Regale se afla In prezenta unui eorp aristocratic foarte puternic constituit si care îi gdsea forta In rougie. Aceleasi conflicte pe care le-am vázut in Grecia le regIsim si la Roma. Herodot, IV, 161. Diodor, VIII, Fragm. Diodor, VII; Ilerodot, V, 20; Pausanias II, 3, 4. Gens a 13acbiazllor cuprindea aproape 200 de membri. 8 Cicero, De Depublica II, 8.
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE
293
Istoria celor sapte regi e istoria acestei lungi netntelegeri. Primul vrea sg-si mg,reaseg puterea i sg, iasg de sub autoritatea Senatului. Se face iubit de clasele inferioare; Párintii Ii sunt insg ostili El piere asasinat la o intrunire a senatului. Aristocratia se gândeste îndafi sg, dgrâme regalitatea si Pärintii exercitg, rând pe rand functiunea do rege. E adevârat c incep sg, se agite elasele inferioare; ele nu voese sg fie guvernate de sefii gintilor si cer restabilirea regalitâtii 2 Patriciencii insä se consoleazg, hotiirând eg. ea va fi do acum inainte electivâ si stabilesc, eu minunatg, indemânare, formele alegerei: Senatul va trebui aleagâ pe eandidat; adunarea patricianâ a curiilor va confirma aceastA alegere i lin sfânsit, augurii patrieieni vor spune daca noul ales e plgeut zeilor.
Numa a fost ales dupg, acesto reguli. El se aratg. foarte religios, mai mult preot dealt rgsboinie, observator foarte scrupulos ai tuturor riturilor cultului si, prin urmare, foarte legat de constitatia religioasg, a familiilor si a cetglii. Fu un rege pe placul patricieni'tor i muri linistit in patul Se pare &a sub Numa regalitatea a fost redusg, la funetiunile sanerdotale, dupä cum se intâmplase si In cetgtile grecesti. Col putin e sigur c. autoritatea religioasg, a re-
gelui era cu totul deosebitg, de autoritatea sa politic si o. una nu aducea in mod necesar i pe cealaltg. Ceace dovedeste aceasta e faptul cg, se fâcea o alegere dub16. In
virtutea celei dintâi regele nu era deeât un sef religios; adauge i puterea politicg imperium, avea nevoe ca cetattea sg-i confere acest
da&a: la aceastg, demnitate voia s
drept printr'un deeret special. Acest punct do vedere reese clar din ceeace ne spune Cicero despre vechea I Titu-Liviu I, 15: Multitudini gratior quern Patribus. 2 Titu Liviu, I, 17 : Fremere plebs multiplicatum servitutant, centum pro uno dominos factos, nee ultra nisi iegem et ab ipsis creation videbantur passuri. Cicero, De Republica; II, 12: &flatus
tentatit ut ipse gereret sine rege rempublicam; populus id non odit et regem flagitare non destitit.
www.digibuc.ro
294
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
Astfel sacerdotiul i puterea erau deosebite. Ele puteau fi Intrunite In aceiasi mâng; era nevoie Insg pentru aceasta de doug. comiii i doug alegeri. Al treilea rege le reuni In persoana sa. Avu sacerdotium j comandamentul j fu mai mult rgsboinic decât preot; el disprefui i vru s slgbeascg religia, care racea puterea aristocratiei. 11 vedem primind la Roma o sumg de strgini, In ciuda principiului religios care-i excludea. Indrazneste chiar sg locuiascg In mijlocul lor, pe Coelius. Il mai veclem Impgrtind plebeilor cateva pgmânhiri, al cgror venit fusese pânä", atunci Intrebuintat cheltuelilor cerute de sacrificii. Patricienii Il Invinuesc c ar fi neglijat riturile i chiar, lucru mai gray, cg le ar fi modificat e alterat. Si dânsul moare ca $i Romulus; zeii patricienilor Il trgsnesc pe el si pe Aceastä, loviturg redg autoritatea senatului, care numeste un Tege pe placul sgu. Ancus pgzeste scrupulos religia, poartg rgsboaie cat mai putin posibil i îi petrece vieata In templu. Scumf patricianior, el moare In patul eonstitutie
säu.
Al cincilea rege este Tarquinius, care a obtinut regalitatea Impotriva Senatului i cu aiutorul claselor inf ericare. E putin religios, foarte necredincios 6 tnumai o minune I-a puhit convinge despre stiinta augurilor. E inamicul vechilor familii; creiazg patricieni $i altereazg atât cat Ii este posibil vechea constitutie religioasg a cetâtii. Tarquinius e asasinat. Al saselea rege la regalitatea prin surprindere; se pare 1 Cicero, de Rep. II, 13: quanquam populus eum curiatis reqem ease jusserat, tamen ipse de suo imperio curiatam legent .Cf. ibtdem 1I, 17; II, 20: Tullus Hostilius, rex creltus, po-
pulunt de imperio consuluit curio:tint; fI. 20: Cunctia populi suffragis rex est creatus J. Tarquinivs, isque de stto imperio legein tulit.
Melt ace01 oameni find regi, mal au inch, nevoe de a propune o lege care El le confere imperium, aceasta inseamnit c regalitate imperium sunt lucruri distincte. Trebue BA, observiim a cuvint,1 imperium nu desemna exclusiv comanclamentul militar, ci se aplica autoritlikii civile i politice; A se vedea exemplele acestei
Titu-Liviu, I, 17; I, 59: XXVI. 28; XXVII, 22;' XXXII, 1;
Cicero, de Rep. II, 13; Tacit, Anale, VI, 10, Dion Cassius, XXXIX, 10: LII, 41.
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE
295
de altfel c Senatul nu I-a recunoscut niciodat5, ca rege legitim. El linguseste clasele inferioare, le imparte pgmânt, nevoind sg ia în consideratie vechiul drept de proprietate; le dg chiar un loc In armatg si in cetl.te. Servius e injungh:at pe treptele Senatului.
Cearta Intre regi i aristocratie lua caracterul unei lupte sociale. Regii îi apropiau poporul; din clienti si din plebe isi fgceau un sprijin. Patriciatului, atât de puternic organizat, ei opuneau clasele inferioare, destul de nume-
roase la Roma. Aristocratia se Osi atunci intr'un Indoit Dericol. dintre care cel ma1 rgu nu era acel care ii obliga sg se Incline in fata. regalitAtii. Ea vedea ri-
dicându-se In spatele ei clasele pe care le dispretuia. Vedea ridicându-se plebea, clasa fgrg religie i fgrg cgmin. Se vedea poate atacatg de clientii si, chiar In interiorul familiei, a cgrei constituire, drept, religie, erau dis-
cutate si puse In pericol. Regii erau deci pentru dânsa inamici odiosi cari, pentru a-si mgri Imterea, tindeau sä rgstoarne organizarea sfântä a familiei i a ceItätii. Lui Servius ti urmeazg al doilea Tarquin. El insalg speranta Senatorilor care 1-au ales. Vrea sä fie stgpin, de rege dominws exstitit. Face tot räul pe care poate sg-1 facg patricienilor; doboarg pe acei care-si tineau capul sus; domneste PArg a-i consulta pe Pgrinti, poartg rgsboi Incheie pace fgrg, a le cere aprobarea. Patriciatul pare definitiv Invins. Insfârsit se prezintg o ocazie. Tarquiniu e departe de Roma; nu numai el ci i armata, adicg acei oari Il sustin. Orasnl se gilseste pentru moment In mâinile patriciatu-
lui. Prefectul orasului, adicA acela care are puterea civilg dupg rege, e un patrician, Lucretius. Sdul cavaleriei, adicg acela care are autoritatea militarg in lipsa regelui. e un patrician, Junius 1. Acesti doi oameni preggtesc rgscoala. Au drept asociati alti patricieni, un Valerius, un Tarquiniu Collatin. Locul intâlnirei inu. e Roma
ci micul oras Collatia, care apartine unuia dintre conFamilia Junta, era patricianli. Denys, TV, 88. Sunii care se In. talnesc mai arzin in istorie aunt .plebei.
www.digibuc.ro
296
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
jurati. Acolo ei aratä, poporului cadavrul unei femei, spunând c aceastä femeie s'a sinucis, pedepsindu-se In urma miei crime a unui fiu al regelui. Poporul din Col-
latin se räscoalä; se duce la Roma; acolo se reinoeste aceiasi scenä. Spiritele sunt turburate, partizanii regelui desorientati; i dealtminteri chiar din acest moment puterea legalà in Roma apartine lui Junius si lui Lucretius.
Conjuratii se feresc de a aduna poporul; ei se duc la Senat. Senatul pronuntä, cäderea lui Tarquiniu si desfiin-
tarea regalitAtii. Dar decretul Senatului trebuie srt fio confirmat de cetate. Lucretius, cu titlu de prefect al orasului, are'dreptul de a convoca adunarea. Curffle se Intru-
new; ele judeel ea si conjuratii; pronuntA depunerea lui Tarquiniu i crearea a doi consuli.
Acest punct principal odatA hotArit, se lasà adunärii pe
centurii grija numirii consulilor. Dar aceastä adunare In care si câtiva plebei voteazä nu are sä protesteze oare in contra a ceiace au fäcut patricienii In Senat i In curii? Ea nu poate. CAci mice adunqre romang este prezidatA de un
magistrat care indicg, obiectul votului gi nimeni nu poate educe in deliberare o altä chestiune. Ceva mai mult:
Nimeni, In afail de prezident, In acea.stä epoeä, n'are dreptul sä, vorbeascä. Dacä e vorba de o lege, centuriile nu pot vota cleat prim da sau nu. E vorba de o aiegere, prezidentul prezintà candidati i nimeni nu poate vota decât pentru candidatii prezentati. In cazul actual, presedintele, desemnat de Senat, este Lucretius, unul din conjurati. El aratä, ca unic subiect de vot alegerea celor doi cansuli. Prezintä douà nume sufragiilor centurilor, pe
acele ale lui Junius si Tarquiniu Co llatin. Aeesti doi oameni sunt In mod necesar alei. Apoi Senatul ratificä" alegerea i insMrsit augurii o confirmg In numele zeilor.
Aceastä revolutie nu pläcu intregei lumi la Roma. Multi din plebei intovgrIsirg, pe rege si se aläturarä soartei lui 1. In sehimb un bogat patrician din Sabina, Denys, V, 26. 53, 58, 59, 63, 64. Titu Liyiu nu indicli aceste fapte, dar face aluzil la dinsele cand spune c patricienil furl, fatit concesil plebei, inservire plebi (II, 21):
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIA GUVERNEAZA CETATILE
297
seful puternic al ifnei numeroase gems, mändrul Attus Clausus, Osi noua-conducere asa de conforma vederilor sale, Neat veni sä se stabileasca la Roma. Dealtminteri, numai regalitatea politieg fu suprimatä; regalitatea religioasg era sfântg i trebuia sg dureze i astfel se gfabirg sg, numeascg tin rege numai pentru sacrificii, rex sacrorum. Se luarg toate precautiunile se puteau inchipui ea acest rege preot sà nu abuzeze vreodatg de marele prestigiu pe care i-1 dgdea functiunile
lui, pentru a pune mâna pe putere. CAPITOLUL IV
Aristocratia guverneazi cetitile Aceasi revolutie, sub forme usor diferite, se infgptuise la Atena, la Sparta, la Roma, in toate eetätile Insfarsit, a &arm isttorie ne este cunoscutg. Pretutindeni ea fusese opera aristocratiei, pretutindeni a avut de efect suprimarea regalitgtii politice, läsând sà subsiste regalitatea Teligioasg. Cu incepere dela aceastg, epocg, i In timpul unei perioade a cgrei duratä fu foarte neegalg, pentru diferitele orase, guvernarea cet4ii apartine aristocratiei.
Aceastg aristoeratie era bazatg in aeelas timp pe mlastare si pe religie. Ea îi avea principiul in -ustitutia religioasg a familillor. Sursa din care .deriva ,Tau insusi acele reguli, pe care le-am observat mai a Re' i cultul casei si in dreptul privat, adicg legea ereditgth caminului, privilegiva celui dintâi ngscut, dreptul de a pronunta rugaciunea, legat de nastere. Religia ereditarg era titlul acestei aristocratii pentru dominatia absolutg. Ea Ii dgdea drepturi care pareau sfinte. Dupg vechile credinte numai acela care avea un cult casnite putea fi propri,N3-,
tarul pamântului; numai acela era membru al cetglii care avea Intr'insul caracterul religios ce-1 fgcea cetgteam; .numai ace& putea fi preot, care cobora dintr'o. famine având un cult; numai acela putea fi magistrat care a.vea dreptul de a indepliui saorificii Omul care www.digibuc.ro
298
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
n'avea cult areditar, trebuia sg fie clientul unui alt orn, sau dach nu accepta, trebuia sä rämâng in afarg de societate. Mu lte generatii au trecut pang când le-a ventit oamenilor ideia c aceastg neegalitate ar fi nedreaptä. Nimeni nu se gândi s. constitue societatea omeneasd, dup'ä alte reguli. La Atena, dela moartea lui Codrus pâng la Solon, intreaga autoritate fu in mânile eupatrizilor. Numai dânsii erau preof i arhonti. Numai ei impä'rteau justitia eunosteau legile nescrise, ale cgror formule sacre transmiteau din tatä In fiu. Aceste familii pgstrau atât cat le era cu putintg vechile forme ale regimului patriarhal. Ele nu trgiau initrunite in oras. Continuau s trgiascg In diferitele cantoane din Atica, fiecare pe vastul sgu dorneniu, inconjuratg de numerosi servitori, guvernatg de $eful säu eupatrid i practicând, intr'o independentä absohitä, cultul sgu ereditar 1. Timp de patru secole, cetatea atenianä n'a fost decât confederatia acestor puternici $efi de famine, cari se adunau In anumite zile, pentru celebrarea cultului central sau pentru urmgrirea intereselor comune. S'a observat adesea cât de mutä este istoria asupra acestei lungi perioade a existentei Atenei si In general a existentei cetätilor grece. Rgmânem mirati de faptul cä, pästrâml amintirea multor evenimente a timpului vechilor regi, ea n'a inregistrat aproape nici unul din timpul guvernämintelor aristocratice. Fgrg IndoiaTh
s'au proclus atunci prea putine acte de interes general. Intoarcerea la regimul patriarhal suspendase aproape pretutindeni vieata nationalä. Oamenii träiau despärtiti aveau putine interese comune. Orizontul fiecäruia era mica grupg $i mica burgada uncle trgia ea eupatrid sau ca servitor.
La Roma, deasemeni, fiecare din faminile patriciene träia pe domeniul sgu, inconiuratä de clientii säi. Veneer' la ora$ pentru särbgtorile cultului public sau pentru adunäri. Dupä expulzarea regilor, puterea aristocratiei este absolutg. Nimeni, In afarä de patrician, nu putei Thucyclicle, II, 15-16.
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIA GUVERNEAZX cErITILE
299
indeplini functiunile sacerdotale in cetate; Vestalele, pontifii, salienii, flaminii, augurii trebuiau aleBi exclusiv
din casta sfântg. Singur patricienii puiteau fi consuli; numai ei alcgtuiau Senatul. Dacg nu se suprimg adunarea pe centurii, unde plebeii aveau acces, se privi cel putin adunarea pe curii ca singura legitim i sfântg. Centuriile aveau in aparentä alegerea consulilor; dar am vgzut cg ele nu puteau vote cleat asupra numelor pe care le prezentau patricionii si de altf el deciziile lor erau supuse intreitei ratificgri a Senatului, a curiilor si a au-
gurilor. Numai patricienii distribuiau justitia i cunosteau formulele legii.
Acest regim politic a durat la Roma un mic numgr de ani. In Grecia, din contra, a fost o lungg perioadg In care aristocratia a fost stápâng. Odiseia ne prezintg un tablou fidel a acestei stgri sociale in partea occidentalg a Greciei. Gásim acolo, in adevgr, un regim patriarhal, foarte analog cu acela pe care 1-am observat In Aticra. Câteva familii mari i bogate 1i impart tam; numerosi servi cuftivá' pgmântul sau InOrijese turmele; vipata este simplg; o aceiasi masg reuneste pe sefi e pe ser-
vitori. Acesti sefi sunt denumiti, cu un nume care In
alte societgti devine un titlu pompos, avaxteg, f3occstAelç. Astfel, Atenienii epocei primitive numeau platXet:K seful unni 76vos i clientii dela Roma pástrarg obiceiul de a numi rex pe seful unei gens. Acesti sefi de familie au un caracter sMut; poetul Ii numeste regi divini. Itaca e destul de mieg, are totusi un mare numár de astfel de
regi. Prinfre ei existg, In adevgr, un rege suprem; dar el n'are nici o importantg si nu pare sg aibg altg prerogativg deefit aceia de a prezida consiliul sefilor. Pare chiar, dupg anumite semne c e supus alegerei, vedem c Telemae nu va fi seful suprem al insulei decât dacg ceilalti sefi, egalii sgi, vor voi sg-1 aleagg. Erlyse, intorcandu-se in patrie, nu pare sg" fi avut alti supusi deefit pe servitorli care-i apartineau lui insgsi; când a omorât câtiva din sefi, servitorii acestora iau armele si Bustin lupta pe care poetul nu se gândeste s'o eseascg blamabilg. La Feacieni, Alcinos are autoritatea www.digibuc.ro
300
CARTEA IV.
REVOLUT1UNILE
suprema; dar Il veclem ducandu-se. ta adunarea sefilor putem observa cO nu d'ansul a convocat consiliul, ci consiliûl chemat pe rege. Poetul descrie o adunare a ce
tOtii feaciene; e cleparte de a fi o adunare a multimii. S'au intrunit numai sefii, individual convocati de un crainic, ca la Roma pentru comitia Calata; stau pe scaune da.piatrO; regeIe ia cuvântul i calificg pe cei de fatO cu numele de regi purtAtori de sceptru. In orasul lui Esiod, In pietroasa Ascra, gäsiin o clasä, de oameni pe care poetul. o numeste sefi sau regi; acestia impart dreptatea poporului. Pindar ne aratä," si el o clas de sefi la Cadmeeni; la Theba lauda rasa sfântä, a Spar-
tanilor, de care Epaminonda legg mai tarziu nasterea sa 1. Nu putem ceti pe Pindar %fa' a fi isbiti de spiritul
aristocratic care domneste înc in societatea greacO pe timpul räsboaielor medico; i ghicim astfel cat de puternicO fusese aceastO aristocratie cu un sec& sau doux mai inainte. COci. ceeace Poetul laudO mai mult la eroii si e familia lor i frebuie sä, presupunem c west fel de dogiu avea de atunci mare pre i cä, nasterea 'Area Incâ bunul suprem. Pindar ne aratO marile familii care sträluceau atunci in fiecare cetate; numai in cetatea Egina, numeste pe Midilizi, Teandrizi, Euxenizi, Blebsiazi, Cariazi, Blahizi. La Syracusa laudg familia sacerdotal:A a Iamizilor, la Agrigent pe a Emenizilor si tot astfel in toate orasele de care are ocaziune sä, vorbeascA. La Epiclaur intregul corp de cetâteni, adicA acei cari aveau drepturi politice, nu se compuse multi vreme de-
cht din 180 de membri; intreg restul era In afara ce-
tOtii". Adevâratii cetAteni erau i mai putini mumerosi la Heraclea, -uncle cadetii marilor familii n'aveau drepturi politice 3. Tot asa fu malt/ vreme la Cnida, la Istros, la Manilla. La Tara, intreaga putere era in manila cAr torva familii, reputate sfinte. Tot astf el era In Apolo nia, 4. La, Erittea exista o clasâ, aristocraticá, numita Ba1 Pindar, Isth., I, 41; Pausanias, VIII, 11; IX, 5. 2 PIntarc, Quest. pee, 1. 8 Aristot, Politica, V, 5, 2. 4 Idem, ibid. III, 9, 8; VI, 3, 8.
www.digibuc.ro
ARISTOMATIA GUVERNEAZX CETITILÊ
801
zilizii 1 In orasele din Eubea clasa eonduatoare se numea Cavaleri.2. Putem observa in rivinta aceasta c`á la cei vechi, ca i In evul mediu, era un privilegiù de a lupfta cMare.
Monarhia nu mai exista de mult`a, vreme la Corynt, ett,nd o colonie plea, s'a," fundeze Syracusa. Asttf el, cetatea nouI nu cunoscu regalitatea i fu guvernat5, dela ineeput de o aristocratie. Aceastä claa, se numea G eo-
mores, adia, proprietari. Se compunea din familii cari, in zina fundärii, îi distribuise cu toate riturile obisnuite,
pgrtile sfinte ale teritoriului. Aceastg aristocratie r-mase mai multe generatii stäpâtfá absolutA pe guvern dânsa pgstra titlul Au de proprietar, ceeace pare a arata cg, .dreptul de proprietate asupra p6mAntului nu
apartinea claselor iinferioare 3. 0 aristocratie asenfänätoare fu multà vreme stäpânä. la Milet si la Samos. CAPITOLUL
A doua revolutie; schimbari In constituirea f amiliei; dreptul de primogenituri dispare; gens se desmembreazi. Revolutia care rAsturnase regalitatea, modificase mat
mult forma exterioarg a guvernului cleat schimbase constitutia societ4ii. Ea nu fusese opera claselor inferioare, care aveau interes s distrugg vechile institutii, ci a aristoeratici, care avea interes sä le menting,. Ea nu fu-
sese facutN, pentru a schimba organizatia antia a faci pentru eonservarea ei. Regii fuseserá adesea tentati s ridice clasele de jos si câ slneaseg, pe gentes, vi de acea fuseserI fasturnati. Aristocratia nu infaptuise o revolutie politicâ deat pentru a impiedica o revolutie social i casnia Ea luase in mani puterea, nu at'at pentru plkerea de a domina, cA,t penstru a apgra de Idem, ibid. V, 5, 4,
2 e1tetc66oTat., Herodot, V, 77. Plutare, Pericles, 23. Strabon, X, 1, 8: 41 "ctBy tivrco6o,c6)y xcaoottirri troXt.teN inaltp&tet, itpoiovtloccv Mpsc atpt3.roxpotTtxt74 lémowcsç. Aristot, Poliyey atcÒ
tica, IV, 3, 2 3 Herodot, yii, 155. Diodor, VIII, 5. Denys, VI, 62,
www.digibuc.ro
302
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
ataouri vechile sale institutii, anticele sale principii, cul-
tul sau casnic, autoritatea sa paterna, regimul gens in srarsit intreg dreptul privat, pe care religia primi-
tiva D. stabilise. Aceastg. mare si generalg, sfortare a aristocratiei rg.s-
pundea deci unui pericol. Or, se pare e, in ciuda sfortdrii i chiar a victoriei sale, pericolul subsista. Vechile institutii incepeau sä se clatine i grave schimbari aveau sá se introduca in constituirea intima a familiilor. Vechiul regim gens, fundat de religia familiei, nu fusese distrus in ziva in care oamemi trecuserl la regi-
mul cet4ü. N'au voit sau n'au putut sá renuate la
dansul imediat, sefii incercând pástreze autoritatea lor, inferiorii ne avand numai dedit gandul de a se libera. Se conciliá deci regimul gens cu aoela al ceMtii. Dar in fond erau cloud regimuri opuse ce nu se putea nádájdui a, au sá fie aliate pentra totdeauna care trebuiau intr'o zi sau alta sá se rasboiascsá. Familia, indivizibilá i numeroasá, era prea puternica prea independentA pentru ca puterea socialá 0, nu simtá tentatia i chiar nevoia s'o slábeascA. Sau cetatea nu putea sá dureze sau, In cele din urine:, trebuia sá sfarme familia.
Vedlia gens, cu altarul sáu unic, cu seful sau su-
veran, cu domeniul indivizibil, se concepe foarte bine atit cât dureazá starea de izolare i cat nu existA, alta societate; dar deindatA ce oamenii s'au reunit in cetate, puterea vechiului sef este in chip fortat micsorata; cáci in aoelas timp cu suveranitatea lui de acasá, el este membrul unei comunitüti; ca atare, interese generale Il obliga la sacrificii i legi generale îi poruncesc ascultare. In proprli sai ochi si mai ales in ochii inferiorilor sài dem-
nitatea sa este micsoratä. Apoi in aceasa comunitatc, oricat de aristocratic ar fi ea constituitä, inferiorii conteaa, totusi ceva, chiar dacá n'ar fi cleat prin numbirul lor. Familia care cuprinde mai multe ramuri si care se duce la comitii, inconjuratá de o multime de clienti, are in mod natural mai multa autoritate in deliberarile comune cleat familia putin numeroasá, care are putine www.digibuc.ro
ARISTOCRATIA GtIVERNEAZI CETATILE
808
brate i putini soldati. Or, acestti inferiori nu Intârzie
sa simta importanta pe care o au si forta lor; un oarecare sentiment de mândrie i dorinta de o scout/ mai bung naste in ei. Adáugati la aceasta rivalitátile sefilor de familie, luptând pentru influente i cgutând reciproc sg, se slábeascâ. Adgugati apoi cg, ei devin dornici de magistraturile cetAtii, cg, pentru a le obtine cautg sá se facg populari i pentru a le conduce, neglijeazg sau uitg, mica lor suveranitate localg. Aceste eauze au produs cu timpul 0 oarecare slgbire in constituirea grupgrei numitg,
gens; cei eari aveau interes s'a," menting, aceastg, constituire nu erau atât de stgruitori; cei cari aveau interes s'o modifice deveneau mai indrAzneti si mai puternici.
Regula de indivizie care acuse forta familiei antice a fost putin câte putin pgrgsitii. Dreptul de primogeniturI, conditia unitgtii sale, a dispgrut. Desigur, nu trebuie sá me asteptám ca vreunul din scriitorii antichitg,tii sg ne procure data exacta: a acestei schimbki. E foarte probabil cg, n'a avut o datg hotáritA, caci nu s'a desgvArsit intr'un
singur an. S'a fgcut cu timpul, in primul rând intr'o familie, apoi Intealta i putin cate putin in toate i s'a
terminat pe nesimtite. Putem foarte bine erode de asemeni cil oamenii n'au
trecut dintr'un singur salt dela indivizibilitatea patrimoniului la partajul egal intre pkti. Probabil a fost o tranzitie intre aceste doug regimuri. Lucrurile s'au petrecut toate, in Grecia i in Italia, ca si in vechea societate indiang, unde legea religioasg, dupg ce prescrie in-
divizibilitatea, patrim,oniului, lasit pkintelui libertatea
sá dea oarecare parte din avere fiilor sgi mai mici; apoi
dupg ce cere ca cel mai vârstnic sá ailA eel putin 'h parte dublg, permite ca impgrteala sg. fie Palcut.g in mod egal, i terming, chiar prin a o recomanda 1. kg, asupra tuturor acestora n'avem nici o indicatie precisg. Un sin-
gar pima este sigur, eg, dreptul de primogeniturg si de indiviziune a fost regula anticá i cá apoi a dispgrut.
Impiktirea patrirnoniului este lucru obit:Inuit la Roma, la mijlocul secolulni al V-lea. Legea celor doulisprezece table actio familiae erciscundae, (Gains, in Digeote, X, 2, 1).
www.digibuc.ro
acorcIA
204
CA-RTEA IV.
REVOLUTIUNILE
Aceastg schimbare nu s'a desgvârsit in acela4 tirap nici in acela, fel in toate cetgtile. In miele din ele legea men-
tinu destul timp indiviziunea patrimoniului, La Teba gd la Corynth ea mai era Inca in vigoare In secolul all VIII-lea, La Atena legislatia lui Solon mai dovedea Inca o oarecare preferintg In privinta primului näscut. Sunt crap in care dreptal de primogeniturg n'a clispgrut cleat in urma unei rgscoale. La Herac lea, la Onidos, la Istros, la Marsilia, ramurile secuindare luarg armele pentru a distruge totdeodat i autoritatea.pgrinteasa ç1 privilegiul celui mai vârstnic Din acest moment cutare cetate greacg, care pging atunci
nu avusese cleat vre-o 100 de oameni, cari se folosiau de
drepturi polifice, a putut numgra pang la 5 sau 600.
Toti membrii familiilor aristocratice devenirg cetgteni, §.1 accesul magistratturilor i al Senatului le fu inggduit. Nu ne este posibil sg spunem in ce epocg privilegiul primu-
lui näscut a dispgrut din Roma. E foarte probabil cä
regii, in mijlocul luptelor impotriva aristocratiei, au fgcut tot ceeace le-a fost cu putintg pentru a-I suprima pentru a desorganiza astf el gintile. La inceputul reputblicei vedem 140 de noi membrii intrând in Senat. Ei egeau, spune Titu Liviu, din primele rânduri ale ordinului equestru2. Or, ¡poi §tim cg primele çase centurii de Cavaleri erau compuse din patricieni 3. Deci tot patricieni sunt acei cari vi sä, complecteze golurile- Senatu-
lui. Titu Liviu adaugI un detaliu foarte semnificativ: incepând din acest moment s'au distins doug categorii de
Senatori, unii cari erau numiti patres ç1 cdilalti numiti conscripti Toti erau deopotrivg patricieni; Pares lug, erau cIpeteniile celor 160 de gentes care mai existau iar conscripti erau alesi printre ramurile secundare ale acestor gentes. Putem presupune de fapt eg aceastg clash' Aristot, Politica V, 5, 2, ed. Dielot. p. 571. 2 Titu-Liviu II, 1: primoribus equestris gradus 3 A se vedea Belot, Histoire des Chevaliers romains, cart. I, cap. II.
4 Titu-Liviu II, 1: Qui patres quique eonseripti assent. Foetus. ecL Mueller, p. 41: conscripti dicebantur qui ex equudri ordine patribus ascribebantur. Timp de mai multe seeole patres fury, sebit de conscripti; a se vedea Plutare, Quest. Rom 58.
www.digibuc.ro
ARISTOGRATrik OUVERNtAZX CETATILE
iumeroas
305
i energicä nu dase coneursul säu la opera
lui Brutus i a acelor numiti patres decât cu conditia obting drepturi civile i politice. Ea dobindi astfel, gratie fapftului c aveau nevoe de dânsa, tot ceia ce aceiasi clash' cucerise cu ajutorul armelor la Heraclea, la Cnidos si la Marsilia. Dreptul de primogeniturà dispgru deci de pretutindeni: revolutie considerabia, care Incepu sà transf,orme societatea. Gens italicA i elenicul 76v os si-au
perdut unitatea primitivg. Diferitele ramuri se separarä; fiecatre din, ele îi avu de aci inainte partea sa de proprie-Late, domiciliul sàu, interesele sale deosebite, indepenclenta
sa. Singuli singulas familias incipiunt habere,
spune jurisconsultul. In limba latinä este o veche expresie care pare cä dateazä din aceastä epoch': familiam ducere, se spunea despre acela care se desprindea din gens mergea intemeieze familie aiurea, dupà cum se spunea ducere coloniam, de acela care päräsea metropola si se ducea in locuri indepgrtate sà fundeze o colonic: Fratele care se despärtea astfel de fratele mai mare avea de aci inainte cäminul sàu propriu i focul sacru, pe care fdrä
indoialà Ii aprinsese dela focul comun al gintei, dupg cum colonia 11 aprindea pe al säu la pritaneul metropolei. Gens am mai pastià dead un fel de autoritalte religioasä
cu privire la diferitele familii care se despärtiserà de dánsa. Cultul sgu dobindi suprematia asupra culturilor lor. i nu le-a fost ingäduit sà uifte c'à erau asite diii gens; ele continuarä poarte numele; la zile hotärâte mai dinainte se reunirà imprejural focului sacru comun, pentru a venera strämosul antic sau divinitatea protedtoare. Ele continuarä chiar sä aib un sef religios si-i probabil c5, eel mai varstnic îi pästrä privilegiul pentru sacerdotiu, care rämase mult timp ereditar. In afarä de aceste lucruri, ele furä independente. Aceastà desmembrare a grupárii gens avu grave consecinte. Antica familie sacerdotalä, care formase un grup atât de bine unit, atât de puternic constituit, a fost pentru totdeauna micsoratà. Aceastä revolirtie pregai i fäcu mult mai usoare alle schimbäri. 93903. Biblioteca Universifark Vol. www.digibuc.ro
20
306
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
C.PITOLUL VI
Clientii se elibereazd. 1° Ce era la inceput clientela ì cum, sga transformat.
latá, Ina o revolutie a carei data nu se poate indica si care totusi a modificat constitutia familiei si a societatii Familia antic/ cuprindea sub autoritatea unui §ef unic douâ clase de rang inegal: deoparte ramurile secundare, adicâ indivizi natural liberi; de alta servitori sau inferiori prin na§tere, apropiati de stâpâni prin participarea lor la cultul casnic. Din aceste douil clase am vAzut pe prima esind din starea ei de inferioritate; a doua aspira si dânsa sä, se libereze. Cu timpul reu§este; clientela se transforma §i sfarse§te prin a dispârea. Imensä, schimbare, pe care scriitorii antici nu ne-o po-
vestesc. Tot a§a In evul mediu cronicarii nu ne spun cum s'a transformat incetul cu incetul populatia ruralä. A. fost In existents, societgilor umane un destul de mare numâr de revolutii a cgror amintire nu ne este pästratä de
niai un document. Scriitorii nu le-au observat pentrucä ele se sâvârseau cu Incetul, pe nebilgate de seamä, f6ri1 lupte vizibile; revolutii adânci §i ascunse, cari turburau numail adâncurile societâtii umane, fara sä, fi apärut ceva la suprafatä, §i care rämâneau nebilgate In seamä chiar de generatiile care contribuiau la sävâx§irea lor. Istoria nu le poate inregistra cleat foarte mult Limp dupa ce s'au terminat i numai atunci când comparând doua epoci ale viejii unui popor, constatä Intro ele a§a de mari deosebiri, incat devine evident ca In intervalul care le desparte s'a sävârsit o mare revolutie.
Dacâ ne-am raporta la imaginea pe care ne-o aratä
scriitorii In privinta clientelei primitive la Roma, am vedea o institutie Infloritoare. Ce poate fi mai uman cleat patronul care-si apara clientul In fata justitiei, care 11l sustine cu banii sai, daeg este sarac si care contribue la educatia copiilor sai? Ce poate fi mai mi§cator deat acest
www.digibuc.ro
CL1tNT1t sE ELIFIMSAZI
207
client care la -rândul. sgu sustine patronul cgzut In mizerie, care-i plitteste datoriile i dg tot ceeace posedg pentru a-1 rgscurapgra De fapt insg nu este atât de mult sen(timent in legile popoarelor vechi. Afectiunea dezinteresath i devotamentul nu au fost niciodatä, Trebuie s ne facem o altg idee despre clientela i pp, tronaj.
Cela ce slim cu mai multg sigurantg asupra clientului, e faptul eh' nu se poate separa de patronul sgu i nici sg-si aleagh un altul, si legat din tatg In fiu de o famine'. Chiar daeg am sti lumai atât ne-ar fi destul no convingem cg conditiile sale de trai nu erau prea blânde. Sh mai adguggm ch. acest client nu este proprietarul pämântului; pginântul apartine patronului, care, ca sef al unui cult casnic i ca membru al cetgtii, singur el are calitatea de a fi proprietar. Dach clientul cultivg.ogorul, o face In numele i pentru
profitul stgpâmilui. El nu are nici mgcar proprietatea completg a obiectelor mobiliare, a banului, a peculului shu. Aceasta ne-o dovedeste faptul cä, patronul Ii poate lua to1ul inapoi, pentru pläti datoriile, sau a se as-
cumpgra. Astfel nimic nu-i apartine. Este adevärat ea patronul Ii datoreazg intretinerea sa si a copiilor sgi; in schimb el trebuie sh munceaseg pentru patron. Nu se poate spune ea este sclav; are insg un stäpân cgruia Ii apartine i vointei cäruia este supus in toate imprejurhrile. Intreaga sa vieath e client si fli shi vor fi la fel. Este oarecare asenagnare intre clientul epocilor entice servul evului mediu. De fapt principiul care-i condamnä, la supunere nu este acelas. Pentru serv, acest principiu e dreptul de proprietate, care se exercitä asupra
pmântului i asupra omului in acelas timp. Pentru client, acest principiu este religia casnic, cgreia Ii este credincios, sub autoritatea patronului, care-i preotul. De altfe?, atât pentru client cat i pentru serv, subordonarea este aceiasi; unul este legat de patronul sgu i celalt de Plutarc, Romulus, 13. Denys, II, 9-10. 2 A se Tedea asupra acestui punct un fapt curios raportat de
Plutare in Viola lui Marius, 5, cf. Cicero, De orators, I, 39.
www.digibuc.ro
308
CARTEA lAt;
IIEVOLVTIUNILE
seniorul sau; clientul nu poate p`árgsi gens §i miei servul p5mântul, Clientul, ca i servul, amâne supus unui st4ân din tatä in fiu. Un pasagiu din Titu Liviu ne face sg credem este interzis sg, se crtatoreasc6 in afarà de gens, dupà cum servului Ii este interzis s'a," se casätoreascä in afarà de sat j. Ceace-i sigur, e faptul cà nu poate sà cgntracteze o cgsItorie färà autorizarea, patronalui. Patronul poate lua inapoi ogorul pe care-1 cul-
tivA clientul, i banii pe care-i posedà tot-at-A dupg, cum seniorul poate s`a, se poarte cu servul. Daca clientul moire
tot ceeace a fost in folosinta sa revine de drept patronului, tot asa, cum succesiunea servului apartine seniorului. Patronul nu-i numai stApân, e i judecätor. Poatte sä condamne la moarte pe client; In afarà de asta ii este
sef religios. Cliental se supune acestei autoritgi, atât
morale chit i materiale, care-i stilpâneste corpul i su-
fletul. E adevgrat cà aceastä religie impune datorii patronului, datorii MA' al aror judecaor este el singur pentru care nu existä, sanctiune. Clienitul nu vede pe nimeni care sà-1 protejeze; i nici nu-i cetAtean prin el insusi; daca vrea s'," aparà inaintea Tribunalului cetätii. trebuie s'a" fie condus de patroniul s'aiu si. acesta sg, vor-
beascà pentru dânsul. Vrea sà invoace legea? Nu-i eumoate formulele sfinte; si.chiar daca le-ar cunoaste prima lege pentru dânsul e s5; nu märturiseasa i nici sà vorbeascg, vreodatà impotriva patronului s6u. FAA', patron, nici o dreptate i impotriva lui nici un sprijin. Clientul nu existg, numai la Roma; Il gäsim la Sabini Etrusci, fAcând parte din manus a. fiecgrui sef 2. A. existat in vechea gens elenicg, dui:a cum a existat i in gens italica. E adevärat c'd nu trebuie sà-1 cgmfa'm in cetgtile doriene, unde sistemul gens a dispgrut de timpuriu unde cei mnvini sunt legaii, nu de familia unui stkAn ci de o bucatg de pämânt. Il gAsim la Atena i in cetàtile ioniene i eoliene sub numele de thet sau pelat. Atât timp cât dureaz5, regimul aristocratic, acest Met nu face
parte din cetate. Inchis intr'o familie din care nu poate Titn-Livhi, /am, 19. 2 Denys, V, 20; IX, 5. Titu-Liviu, II,. 16.
www.digibuc.ro
CLIENT1I SE ELII3EREAZI
esi,
309
el se gäseste in mâna unui eupatrid, cIre are in
sine acelas caracter i aceiasi autoritate ca si. patronul roman.
Putem foarte bine sä, presupunem eâ, de timpuriu a existat urä, intre patron i client. Ne inehipuim fârâ mare greutate ceeaee trebuie s fi fost existenta in aceastä, familie, in care unul avea intreaga putere si altul nu avea nici un drept in care asenitarea fgrâ margini niei o nMejde se gäsea altituri de omnipotenta nein-
frânatä, in care cel mai bun stäpan isi avea mâniile capriciile sale si servitorul eel mai resemnat avea supágemetele i urile sale. Ulysse este un stälpân bun: vedeti ce dragoste pârinteascA poartg lui Eumene i lui Filetios. Dar el condamnä la moart6 pe un servitor care 1-a insultat fâra recunoasc i pe servitoarele care au câzust in päcatul, la care chiar lipsa lui le-a expus. De moartea pretendentilor e râspunzâtor fata de cetate; dar de moartca servitorilor nimeni nu-i cere socotealg.. In starea de izolare in care trâise multä, vreme familia, clientela se putuse forma si naentine. Religia casnicä era
atunci atotputernicA asupra sufletului. Omul card era preot prin drept de raostenire, apârea claselor inferioare ea o fiinft4 sfântâ. Mai mult dead un orn, el era intermediarul intre oameni i dumnezeu. Din gura sa esia rugiteiunea
puternieä, formula irezistibilä care aträgea favoarea sau
mânia divinitfii. Inaintet unei astfel de forte trebuia sä. te inehini; supunerea era impusâ de credintA si religie. De altminteri; c-nm ar fi putut incerca clientul sâ se libereze? Nu vedea alt orizont decât aceastá familie, de care
totul Il lega. Numai in ea gAsea o vieatâ linitit, o subsistentâ asiguratä; in ea singueä, dacg avea un stApân, avea un protector; nurn ti in ea insrarsit ggsea un altar de care sâ se peat)," apropia i zei pe care sä,-i fie permis invoace. A pâräsi aceastä. familie insemna sâ se punä in afarâ de orice organizare socialâ si de intreg dreptul; insemna sâ-si piardâ zeii i sg, renunte la dreptul de rugâciune.
CetMea odatâ Intemeiatä, clientii diferitelor familii se puteau intalni, isi puteau vorbi, îi puteau comunica do
www.digibuc.ro
310
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
rintele i nemultumirile lor, face o comparatie Intro di-
feriti stgpâni §i intrevedea o soartg mai bung. Apoi privirile lor Incepura sa se intinda In afara cercului familiei; incepurà sali dee seama cii In afarrt de dânsa, exista o societ tie, reguli, legi, altare, temple i zei. Si faptul cit nu puteau esi din familie nu mai era pentru ei o nenorocire fira nici un remediu. Tentatia devenea in fiecare zi mai puternica; clientela pirea o sarcina din ce mai grea i eu timpul Incetara si mai creada cii autoritate i stipanului ar fi legitimä si sfântit Se naseu atunci In sufletul acestor oamoni o puternici dorinta de liberfate.
Fari indoialä, nu gasiin in istoria nici unei cettiti amintirea unei riseoale generale a acestei clase. Chiar daca au fost lupte i s'a ficut uz de arme, ele s'au petrecut si au fost ascunse In cercul fiecarei familii. Timp de mai multe generatii s'au vazut, de o parte, energice pentru independentA, de alta parte o represiune nemiloasa. In fiecare casi s'a desfrisurat o lung)", i dramat;ci poveste, pe care-i imposibil sii o mai reinviern astgzi. Ceeace putem spune e numai faptul cii sfortariliclaselor infeiioare nu au fost fit% rezultat. O necesitate de neinvins a obligat cu timpul pe staplai sä cedeze ceva din omnipotenta bor. Atunci clad autoritatea Inceteazg de a mai apare justa supusilor, mai trebuie msi sa treaca mult timp pâni sa se convingi §i stripânii de acest luau;
acoasta vine cu timpul si atunci stipanul care nu mai crede autoritatea sa legitinag, sau o apari prost, sau star-
seste prin a renunta la dânsa. Si adiuggm ei aceasti
clasi inferioara era folositore. Ca bratele sale cultivând pimântul, ficeau bogatia stapânului §i luptând, Ii intireau puterea in mijlocul rivalitätilor familiilor, i ea era deci cuminte ca ea Si fie satisficuta si ca interesul si se uneasci cu umanitatea, pentru a face concesiunile necesare.
Pare sigur faptul cii putin câte putin s'a ameliorat conditia de viata a clientilor. La originä ei traesc In casa stapfinului, cultivând Impreuni domeniul comun. Mai târiu s'a atribuit fiecgruia dintre ei un lot de pgmânt th
www.digibuc.ro
CLIENT11 SE ELIBEHEAZA
311
particular. Cliential desigur c s'a simtit mult mai fericit.
Fr indoialg el mai lucra incg In folosul stgpânului;
panatintul nu-i apartinea, ci el era mai degrabg acela care apartinea pgmântului. Cu toate acestea 1-a cultivat multi ani dearândul si se simtea legat de clausal. S'a sta-
bilit intre client §i pgmânt nu leggtura pe care o crease religia proprietgtii intre pgmânt i stgpin, ci o eltg leggturg, aceia pe care munca si suferinta chiar o pot faluri intre omul care isi da toatg osteneala i pgmântul care-i dg roadele sale. Se infgptui apoi un nou progres. El nu mai cultiva pgmântul pentru stkiân, ci pentru el insusi. Sub conditia unei arenzi, care probabil la inceput a fost variabilg, dar care cu timpul a devenit fixg, cliental se bucurg de recoltg. Osteneala sa ggseste astfel o oarecare recompeng vieafa sa fu in acela§ timp mai liberg si mai mândrg. de familie, spune un a.utor antic, desemniu portiunile do pgmânt inferiorilor kr ca si cum acestia ar fi fost proprii lor copii" Deasemenea citim in Odiseea: Un stgpfin bitnevoitor Ii dg servitorului sgu o casg i o bucatg de päinânt"; i Eumeu adaugg: o sotie malt do rite, deoareca cliental n'are incg dreptul sg se cgsgtoreascg farg vointa stäpânului, care-i alege tovargsa de vieatg.
Lisa ogorul pe care se desfgsurg de aci inainte vieata sa, unde era toatl munca i toatg multumirea sa, nu era incl proprietatea lui. Cgci acest client nu poseda caracterul sfânt prin care ogorul putea deveni proprietatea tiami om. Lotul pe care-I ocupa continua sg poarte piatra sfantg. zeul Terminus, pe care familia stgpânului II aiezase odinioarg. Aceastg piatrg inviolabilg atesta cà ogo-
rul, unit de familia stgpanulai printeo leggturg sfântg, nu putea sg aparting niciodatg clientului liberat. In Italia, câmpul i casa pe care o ocupa villicus, cliental patronului, cuprindea un altar, un Lar Familiaris; insg acest altar nu en al cultivatorului, ci al stgpânului I Festus. V. Palms, ed. Milner, p. 246. ; Cetoo, De re rua., 143 Columelle, XI, 1, 19.
www.digibuc.ro
312
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
Aceasta stabilea totodatil dreptul de proprietate al pa-
tronuluì i subordonarea religioasg a elientului, care orieat de departe ar fi fost de stripan, pgstra încà eultul s'au. Clientul, devemit posesor, suferia de faptul c5, nu putea fi proprietar í nAdàjduia sii devina. Ii puse ambitia sa
fad, sii dispari din acest ogor, care pirea oi este al lui dreptul de mune6, piatra stânt4, care-1 fAcea pe veci proprietatea vechiului stiipau.
Vedem limpede ci in Grecia clienjii au ajuns acest scop; prin ce mijloaee nu se stie. Cât timp le-a trebuit cate sfortAri au field pentru a ajunge, nu putem afla cleat din ghicite. Poate s'a intâmplat in antichitate ace-
iaj
de schimbiri sociale, pe care Europa le-a vr,tzut produicându-se In evul mediu, când sclavii dela -turd au devenit servii legati de glie, i când acesti servi, supusi tuturor capriciilor stripânului, s'an schimbat in servi angajati i apoi s'au transformat în Omni proprietari.
2° Clientela dispare la Atena; opera lui Solon.
Aceasti transformare apare limurit in istoria Atenei. Risturnarea regalit64ii avusese de efeet sri, reinvieze regImul
"fivo; familiile îi ieluascra vieaja lor izolati
fiecare incepuse s'a," formeze un mic slat, care avea drept
sef un eupatrid i drept supusi muljimea de clienti sau servitori, pe care limba veche Ii numea theti'. Acest regim pare s'a fi apis-tt greu asupra populatiei ateniene, cAci ea pistril o rea amintire. Poporul so socotea atât de nenorocit, incât epoc-t precedenti i s'a pArut un fel de epocg, de am.; regreta regii; si ajunse inchipuie csg, In timpul monarhiei, fusese fericit liber, ei atunci se bueurase de egalitate, i numai dela aderea regilor au Inceput inegalitatea si suferinta. Era o iluzie, cum au adeseori popoarele; traditia popularg punea ineeputul inegalitgli atunci când poporul in-
cepuse si o simtg de mesuferit. Ei frtceau si dateze
1 Acest euvânt este intrebointat in sensui de servitor de Hesiod. Opera ct dies, V, 563, ql in Odysseee, IV, 644. Denys, din Halicarnas, II, IX, asimIleazA pe vechil theti al Atenel cu clIentli roman!.
www.digibuc.ro
CLIENTII SE ELIBEREAZI
313
aceast à. clienteK acest f el de serval care era tot attit de vechi ca i constituirea familiei, din epoca in care oamenu ii simtiseig pentru prima oat% greutatea teleseserrt nedreptatea. Este totusi foarte sigur eä", nu in secolul al VII-lea eupatrizii au stabilit asprele legi ale clientelei. Ei n'au fticut dada sä, le plistreze si numai In aceasta consta vina bor. Ei au mentinut aceste
1 egi peste timpul in care populatiile le primeau fr :A murmure; si le-au mentinut Impotriva dorintei oameniler. Eupatrizii acestei epoci erau poate st4âni mai putin aspri deal fusesefA strâmosii lor; au fest totusi urâti
mai mult. Se pare ajar. c5, sub dominatia acestei aristocratii conditiile de trai ale clasei inferioare s'au ameliorat. CAM a-
cum vedem clar aceast5, clasâ, obtinând posesia buditilor de pilmânt, cu singura conditie sä, pldteascâ o arendti care era fixat5, la a sasea parte din reeoltrt Oamenii 'neestia
erau aproape emancipati; având fiecam un câmin propriu j nemai fiind sub ochii stripârtului, respirau mai in voie i munceatt in folosul kr.
insg, natura urnanä, e asa fel alcMuitra,, 'Meat pe na'äsuri1
ce se imbunnAtea soarta lor, ei simteau tot mai adânc neegalitAile ce le mai ilmânea. Faptul eg nu erau cetgeni,si nu aveau nici un drept la administrarea cethii, Ii atingea
Mr îndoia1, dar mai putin; InsA faptul c5, nu puteau
deveni proprietarii prtmântului pe care se n'gsteau si mureau, Ii durea mult mai mult. S adrtugnn c aceia ce
era suportabil In conditiile lor actuale de trai n'avea,
stabilitate. Caci, desi erau in adevga. posesorii 01-
mluttului, totusi nici o lege fermata', nu le asigura nici aceasti, posesiune, nici independenta care rezulta de aci. Vedem in Plutarc e vechiul patron putea s supunI jarài vechiul servitor; dac5, nu pltiau arenda anualg, sau pentru oricare alt motiv, acesti oameni recgdeau inteun fel de noug sclavie. Plutarc, Solon, 13: 'EyecúpT oov Tag IC4occEotç twra Telly evo!limy Tao5vreç, ixtv.órnot 1tpoanopso6usvot xat 6-i1ceç. Pollux, IV, 165: 'Extrw.6pcot iv 'Exiiioptog
vrtxoi;;. Idem, VII, 151; ot usXwcou uccp oÀthv, xat int ripat Teton/91.in.
www.digibuc.ro
314
CARTEA IV. REVOLUTIUNILE
Chestiuni grave" fura deci agitate in Atioi, timp de patru sau cinci generatii. Nu era posibil ca oamenii clisei inferioare s ramana in aceasta situitie nestabila neregulata, catre care ti condusese un progres imperceptibil. Si atunci din doua una: ori pierzand aceast& situatie trebuiau sä cada din non in legaturile aspre ale clientelei, ori hotarit liberati printeun nou progres si ridicati
la rangul de proprietari ai pamantului si de oameni liberi.
Ne putem inchipui toate sfortarile facute de plugar, vechiul client, toatä rezistenta opusa de proprietar, vechiul -patron. N'a fost un fa'sboi civil -propriu zis; de aceia analele ateniene n'au pastrat amintirea nici unei lupte. A fost un rasboi intern in fiecare sat, in fiecare casa, din tata lu fiu. Aceste lupte par a fi avut o soarta deosebita, dupa natura solului, in diferitele regiuni ale Aticei. In carapie, aeolo uncle eupatridul îi avea principalul domeniu si acolo unde el era intodeaun t prezent, autoritatea sa s'a mentinut aproape intacta asupra micului grup de servitori, pe care Ii aye% intotdpauna sub supraveghere; astfel pedienii au fost in general mai credinciosi vechiului regim. Aceia insa care arau cu multa greutate pamantul saracazios al muntilor, d'acrienii, mai departe de stapan, mai obisnuiti cu vieata Indepartata, mai indräzneti mai curagiosi, inchideau in sufletul lor o puternica ura fata de eupatrizi i o vo;nta hotaritá sa se libereze. Mai ales acesti onmeni se indignan vazand pe Campul lor piatra sfanta," a staptinului i simtind pamantul lor supus" Cat priveste loeuitorii regiunilor vecine cu marea, paralienii, proprietatea pamantului Ii tenta mai putin; ei aveau marea dinaintea. kr si comertul i industria. Multi dintre ei devenisera bogati i fiind bogati erau aproape Ei nu impärtaseau deci dorintele arzatoare ale diacrieni-
lor si nu aveau o ura prea puternieá fatä de eupatrizi. Solon, e I. Bach. pag. 10L-103:
SoAstíoola. Pluian, Solon, 15:
www.digibuc.ro
31 5
CLIENTII SE ELIBEREAZI
N'aveau îns
nici josnica resemnare a pedieenilor. Co-
reau mai multä. stabilitate In conditiile kr de trai
drepturi mai bine asigurate. Solon a fost acela care d4du, pe cat posibil, satisfactie
acestor dorinti. Existäl o parte din opera acestui le-
g;uitor, pe care cei vechi ile-o transmit in mod foarte incomplect, care hied pare a fi fost partea principalk Inaintea lui cea mai mare parte din locuiiorii Aticei se gäseau Ina redusi la o posesiune precar ä. a pämântului si puteau chiar sä. recaa in servitute personalk Dupti dânsul, aceastä, numeroas." clas6 de oameni nu se mai reintillneste. Nu mai vedem nici po arendasi obligati la arena., nici pdmântul supus sclaviei" i dreptul de proprietate e accesibil tuturor. E o mare schimbare al cdrui autor nu poate fi decât Solon. E adevgrat cà dacä; ne raportilm la cuvintele lui Plutare, Solon n'a fAcut cleat sä imblânzeasca legislatia asu-
pra datoriilor, luând creditorului dreptul de a asupri pe debitor. Insà trebuie s privim cu atentie ceeace un scriitor, care vine atât de târziu dupg, aceastà epock ne spune de aceste datorii care au turburat cetatea atenianä, asa cum au fost turburate la rândul lor toate cetätile Greciei
i Italiei. E foarte greu sä credem c5, ar f. fost
inaintea lui Solon o asemenea circulatie de bani, i cä au existat multi creditori i debitori. Sà nu judecAm acele timpuri dupg imaginea celor care au urmat. Pe atunci comertul era foarte putin desvoltat; schirabul de creante era necunoscut i imprumuturile trebuiau si fie
destul de rare. Pe ce gaj omul care nu poseda nimic propriu ar fi putut imprumuta? C6ci nu-i obiceiul In nici o societate sä, se imprumute acelora care nu au nimic. Se spune in adevälr, de cätre traducnorii lui Plutare, mai degrabg deck de el insusi, c5, acel care se Impruniuta îi angaja pàmântul 1. Presupunând Insà cit a' Plutare vorbeste de gpoe. In timpul lui Plutarc qi chiar
in timpul lui Demostene Solon ópos nu era qi nu
erau Opoc
ipotecare.
In
epoca lui
putea fl decit Ter minus emblem& si garantia dreptulul de proprietate. In cazul care ne preocupa -6pcq insemna pe ogorul ocupat de catre tot domeniul eminent al aup*t idului,
www.digibuc.ro
31 6
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
cest pámânt ar fi Lost proprietatea sa, nu 1-ar fi putut angaja, cci sisfemul ipotecilor nu era incil cunoscut in acele timpuri si era in contradictie cu natura dreptului de proprietate 1. In ace§ti debitori despre care ne vorboste Plutare trebuie s vedein pe vechii servi; in datoriile lor, arenda anualä pe care trebuie sá o pläteasca vechilor stäValli; In servitutea in care cad dacá nu platese, vechea clientelä care-i supune din nou. Se poate ea Solon sä fi suprimat arenda, sau mai probabil sä-i fi redus cifra la o astfel d suma Meat rascurapärarea sä poatá fi falcutil cu usurintii. El aläugit in viitor lipsa de platä, nu va mai face pe orn sà recadil In servitute. i fäen chiar mai mult. Inaintea lui aco§ti vechi c1ieiii, deveniti posesori ai prunitintului, nu mai puteau sä, devinä i proprietari: cAci pe cfunpul lor se ridica piatr sfântä i inviolabilit pusä de vechiul patron. Pentru emanciparea pámântului i a cultivatorului, trebuia ea aceastä plated sit disparä. Solon o rästurra: gäsim
márturia acestei mari reforme în uncle versuri ale lui Solon insäsi: A fost o operä pe cart- nu sperim sä o pot sävärsi; am sávArsito cu ajutorul zeilor. Tau ca märturie pe zeija mamä, pämäntul negru, din care In multe locuri am smuls pietrele, pämântul care era sclav si care acum
e liber". Fticand aceasta, Solon a sávâr*it o revolutie considerabilä. A inláturat vechea religie a proprietätii, care In numele zeului Therminus col de nemiseat, retinea pámantul in mâna unui numär foarie mic de posesori. El smulsese pämântul religiei pent] u a-1 därui muncii. Suprimase odatä eu autorititeL eupairiduhri asu-
pra pämântului, autoritatea sa asupri, omului si putea spune In versurile sale: Ain liberat pe cei cari pe acest pämint sufereau cruda sclavie si tremurau in tuta unui stäpau". Este foarte probabil Cit pe aceastä emancipare o nu1 Proprietatea apar(inea incit mai degralAt familiel deck persoanel: numai mai arziu dreptul de proprietate devine un drept individual. Atunci numai ipoteca a putut fi intrebuintla; l incg. nu s'a intrebuintat in dreptul atenian deck pe calea deturnatii vanArii cu conditie de rAgenmpXrare.
www.digibuc.ro
CLIENTII Sig ELIBERPAZI
317
meau contemporanii lui Solon aecceree!n. (a scäpa de o povarä). G-eneratiile urmätoare, cari odatä obisnuite cu libertatea, nu voiau sun nu puteau erede lor fusesera sclavi, au explicat acest cuvânt casicura el ar fi insemuat numai o desfiintare a datoriilor. El insrt are o energie care ne reveleazä o revolutie mai mare. adäugdm aceastil frazä a lui Aristot code, far% a tra In povestirea operelor lui Solon, spune aiumai atât: el fäcu sä inceteze sclavia poporului" 3° Transformarea clientelei la Roma.
Aceasla lupta intre clienti i patroni a umplut deasemoue i o mare perioadà din existenta Romei. Titu Liviu de fapt nu spune nimic, pentrucä nu are obiceiul sà observe de aproape transformkile institutiilor: de altfel, analele pontifilor i documentele analoage din care se inspiraserä vechii istorici, pe cari Titu Liviu Ii compila, nu pulteau sä ne dea povestea acestor lupte interne. Un lueru cel putin e sigur. Au fost la origina Romei clienti; ne-au rämas chiar märturii foarte precise despre clependenta in cire Ii tinea patronii kr. Dacil, peste mai multe secole, cAut5m pe acesti clienti, nu-i mai gäsim. Numele mai existrt incii nu si elientela. Cki nu-i nimic mai deosebit de clientii epocei primitive decal acei plebei din titnpul lui Cicero, cari îi spuneau clientii vreunui bogat, pentru a avea drept la sportula.
Existä cineva care se aseamänä mai mult cu vechiul client, e libertul 2. Nici la sffirsitul Republicei i nici
in primele timpuri ale Romei, omul, esind din servitute, nu devine indatà mu liber i cetnean. Rilmâne su-
pus stäpânului. ARA data el era numit client, acum e numit libert. Singur numele s'a schimbat. Cat despre stäpân, nici numele nu i se schimbh; altä datrt era numit patron, si tot astfel este nurait i acum. Libertul ea vechiul client rämâne legal de familie; îi poart'a iov Tcaögal.. Aristot, Politica, II, 9, 2; met BootisÓGIOTCE T&Y 2 Libertul devenea client. Identitatea intre aceti dol termeni e Snsemnat li. intr'un pasagiu din Denys, IV, '23.
www.digibuc.ro
318
CARTEN Iv. - REVOLUT1UNIL1 :
numele, tot ea si vechiul client; depinde de patronul säu; lì datoreazA nu numai recunostinta ci un adevärat servi-
ciu a arei rnäsurä singur stäpanul o fixeazä. Patronul
are drept sä aplice justitia asupra libertului säu, tot asa cum avea i asupra clientului; poate readuca in stare de sclavie, pentru delict de ingratitudine 1.
Libertul ne aminteste deei In totul pe -vechiul client Intro ei nu-i cleat o deosebire: Odinioarà, era cineva client din tatä in fiu; acum starea de emancipat inceteaza
la a doua sin cel mult la a treia generate. Clientela
deci n'a dispärut; ea pune ineä m'ana pe om in mornentul când päräseste sclavia; nurnai eä nu mai e ereditarrt. Acest simplu fapt a totusi o schimbare considerabilä. Ne este impcsibil sä spunem la ce epoeä s'a sävârsit. Se pot foarte bine urmäri imbunätätirile succesive care au fost aduse soartei clientului i starile prin care a ajuns la dreptul de proprietate. La originä, seful unei gens Ii desemneaz5, o bucatä, de pämânt spre a-I cultiva =.
El nu intärzie sä devinä cu timpul posesor viager al acestei bucäti de ptimânt, in schimbul contributiei h toate cheltuelile care-1 impoväreazä pe vechiul säu Hotdririle &Vat de aspre ale vechei legi, care-1 obliga
sä plateaseä birul patronului, zestera fiicei sale sau amenzile judeeätoresti, dovedesc cel putin cä in timpul in care a fost scrisä aceastä lege, el avea dreptul sä posede peculus. o oarecare sumä de bani Clientul face apoi un pas mai departe: obtine dreptul ea la moarte sä transmitä aceia ce posedil fiului sän; drept eä in lipsa unui fiu, bunurile sale se reintore tot la patron. Dar iatä un nou progres: clientul care n'are fiu, eapätä dreptul sä facd testament In privinta acestu'a obiceiul e deosebit; uneori patronul reia jumätate din Digeste, liv. XXV, tit. 2, 5; liv. L , t. 16, 195. Valeriu Maxim, V, 1, 4. Suetoniu, Glaudiu, 25. Dion Cassius, LV. Legiferarea era aceiali la Atena; vezi Lysias gi Hyperide in Harpocration. V° 'A zo.rctoi,,o Demostene 4n Aristogitonem 1 Suiclas V° Avaptato9. Ob1ìgaiì1e 11bertilor sunt enumerate In Platon, Lege, XI, p. 915. Este totugi foarte
clar, eg. pe vremea lui Platon aceste velii legi nu mai erau urmato 2 Pestus, ° Patre3.
www.digibuc.ro
CLIENTII St ELII3EREAZX
210
bunuri, alte ori vointa testatorului e respectata in intregime. In orice caz testamentul sau niciodata nu este fara valoare 1. Astfel clientul, chiar dad, nu se poate numi lnea proprietar, are eel putin o folosinta atat de intinsa pecat egte posibil. Farb', Indoiala, nu avem Inca de aface cu emanciparea complecta. Insa nici un document nu ne ingadue sá fixam epoca in care clientii s'au despartit definitiv de familiile patriciene. Sant mai multe texte din
Titu Liviu 2 care, dad, le consideram ad literam, ne dovedesc c Inca din prima ani ai republicei e,Iientii erau cetäteni. Totusi, sunt aparente c ei existau chiar in timpul regelui Servius; probabil e votau In comitiile curiate Inca dela origina Romei. Nu putem insa conchide de aci, c ei ar fi fost chiar de atunci cu totul emancipati; caci e foarte posibil ea patricienii sa-si
rì
facut interesul, dand elientilor lor drepturi poli-
facandu-i sa. voteze in comitii, farä, ca prin aceasta emans'a," fi consimtit O. le dea i drepturi civile, adieä,
-ipeze de subt autoritatea lor. Se pare ca revolutia care a Jrnancipat clientii la Roma nu s'a terminat dintr'o data, 3a la Atena. Ea s'a sävarsit foarte incet i pe nesimtite aproape, f Ara ea vreo lege formalä, s'o fi consacrat. Legaturile clientelei s'au stabit patin ale putin i clientul se departä, pa nebagate'n seama de patron.
Regele Servius ram o mare reforma in avantagiul
elientilor; schimba organizarea armatei. Inaintea lui ar-
mata mergea impartita in triburi, in curii, in gentes. Aceasta era impartirea patrieiana; fiecare sef de gens comanda clientii &IL Servius imparti armata In centurii;
fiecare îi avea rangul dupa bogatie. Deacum clientul nu va mai merge aläturi de patronul sau, nu-1 va mai recunoaste ea sef in räsboi i astfel va lua obiceiul indep endentei.
Aceasta, schimbare aduse o alta in constituirea co-
mitiilor. Inainte adunarea se impartea in curii i in gentes i clientul, daca vota, vota supraveghiat de st:apanul Institutele id Justinian, III, 7. 2 Titu-LiTiu II, 16: Atti Clausi clientIbus cinitas data. 11,64: per patres clientesgue patrura consules ereati,
www.digibuc.ro
220
cAartA IV.
REVOLUTIVNILE
sau. Insä, impârtirea pe centurii fiind stabilitä; pentru comitii, ea si pentru armatA, clientul nu se mai gilsi in acelas cadru cu patronul sAu. E adevâxat Ca; vechea lege Ii poruncea hid; sä, voteze ca i dânsul; insâ cum sä; poti
verifica votul säu? Insemna destul de mult faptul câ se despártea elientul de patronul sau in imprejuarile cele mai solemne ale vietii: in momentul luptei si al votului. Autoritatea patronului s'a gäsit mult micsoratà i ceia ce-i mai râmase fu din zi in zi mai contestat. De indatä, ce clientul a gustat independenta, a voit-o intreagâ. Aspirà se desprindâ de gens i sä, initre in plebe, unde era liber. Ce de ocaziuni se prezentau. Sub slit-
phnirea regilor era sigur c. va fi ajutat de ei, cari
nu urnaâreau alteeva decât sä; sabeascâ grupârile yens. In timpul republicei gâsea protectia in plebe si in tribuni. Multi clienti s'au emancipat astfel i gens nu putu sâ-i mai recapete. La 472 inainte de Christos numârul clientilor mai era destul de considerabil, deoarece plebea se plângea cg, prin sufragiile lor in comisiile centurir to fâceau sä" se plece balanta de partea patricienilor Tot pe atunci plebea refuzând sa se inroleze, patricienii au putut sâ formeze o armatà cu elientii lor 2. Se pare totusi c5; acesti clienti nu mai erau degtull de numerosi, pentru a putea cultiva ei singt.tr pâmânturile patrieienilor i acestia erau obligati säl imprumute brate de mimed dela plebe 3. E foarte verosimil ea tribunatul, asigurând pe clientii scäpati de protectorii lor impotriva lor patroni, i fricand situatia plebeilor mai sigurâ si mai de dorit, grâbi aceastti miscare treptatti care emaneipare. In 372 iau mai existau clienti, si un Manlius putea spune poporului: Pe at ati fost clienti in jurul
unui patron, tot atilt yeti fi acum adversari impotriva unui singur inamic 4. De atunci nu mai gâsim in istoria
Romei aces-Li vechi clienti, acesti oameni legati ereditar de gens. Clientela primitivä; face loc unei clientele de un Titu-Liviu, II, 56. 2 Denys, VII, 19; X, 27. 3 Inculti per seccestrionem plebis agri, Titu Llviu, II, 34. 4 Titu LIviu, VI, 18.
www.digibuc.ro
A TRE1A. REVOLU PE
321
gen nou, legaturg. voluntkira i aproape fietiva care nu mai atrage aceleasi obligatii. Nu se mai deosebese la Roma cele trei clase ale patricienilor, clientilor si plebeilor. Nu
mai rilinfia decal douri, càei cliiitii s'au amestecal cu pb,bea.
Cei din familia Marcelus, par a fi o ramurg, desprinsa in acest fel din gens Claudia. Numele lor era Claudius; insä deoarece min erau patricieni, nu puteau face parte din
gens decht cu titlul de clienti. Liberi de timpuriu, imbogatili prin mijloace care ue sunt necunoscute, ei s'au ridicat mai Inthi la demnitätile plebei, apoi la acele ale cetatii. Timp de mai multe secole gens Claudia pare a-si fi ultat vechile sale drepturi asupra lor. Inteo zi totusi, pe vremea lui Cicero, ea si-a adus deodat'a aminte. Un libert sau client de al lui Marcellus. muri i Thisä o mostenire, care dupä lege trebuia s'a, se intoareä la pall-mu. Patricienii, din fumlilia Claudius, pretinserN, cei din familia Marcellus, fiindcui erau clienti, nu puteau avea la randul lor clienti i c libertii lor trebuiau s cadb:
cu mostenirea lor cu tot in mâinile efului gintei patriciene, singurul in drept s exercite drepturile de patronaj. Acest proees a intrigat mutt publicul si a pus in dilemä. pe jurisconsulti; Cicero insäsi g6si aceastä chestaune foarte obscurti. Ea n'ar fi lost cu vre-o patru secole mai
inainte si Claudius ar fi avut *fig de cauzä. Dar pe
vremea lui Cicero, dreptul pe care isi bazau reclamatia lor, era atat de vechi, incat fusese uitat si Tribunalul putu dea *fig de cauzil lui Marcellus. Vechea clientla" nu mai exista. CAPITOLUL VII
A treia revolutie; plebea intri In cetate 1° Istoria generald a acesfei revolutii. Sehimblrile care se sävarsiseril, cu timpul in constituirea famiiei au adus altele in coaustituirea cetatii. Antica familie aritocratic i sacerdotaltt era släbitil. Dreptul 93903. Biblioteca UniversitarS, Vol. VI
www.digibuc.ro
21
kRTEA IV. - REVOLUTIUNILE
primului näscut disp'grând, ea îì pierduse unitatea vigoarea; clientii fiind cei mai multi emancipati, ea Ii pierdu cea mai mare parte din supusii si. Oamenii clasei inferioare nu mai erau impgrtiti intre gentes; trgind in
afara lor, au format intre dânsii un corp. Pria aceasta cetatea îi schimbg infatisarea; in loc de ceace fusese inainte, o adunare slab legatä de tot atâtea mici sta1e elite familii erau, unirea se fâcu de o parte latre meinbrii patricieni ai gintelor, de alta !rare oamenii de rang inferior. Au fost astfel doug mari grupe, doua societäti inamice. N'a mai fost ca in epoca precedentg o luptg obscurä in fiecare familie; ci in fiecare cetate un rgsboi fgtis. Din cele doug. clase una voia sg se menting constituirea religioas ä. a cetätii iar guverngmântul ea i saeerdotiul sg rämäng in mâinile familiilor sfintite. Cealaltg voia sit rupä vechile ingrIdiri care o punea in afara dreptului religiei i a societätei politice. In prima parte a luptei, avantagiul fu de partea aristocratiei din nastere. Ce-i dreptul, ea nu mai avea vechii sgi supusi i forta sa ma-
terialg dispäruse. Ii rämänea insä prestigiul religiei, organizarea sa regulatä, obisnuinta de a comanda, si mândria sa ereditarg. Ea nu se indoia de drepturile sale; apgrându-se, credea cä-si apärg religia. Poporul nu avea de partea sa decât marele sgu numgr. Se simtea stânjenit printr'o obisnuintg a respectului de care nu era usor sä. se desobisnuiascg. Dealtfel, nici nu avea conducgtori; orice principiu de organizare Ii lipsea. Era la orging o multime fgrg nici o legäturg si nu un corp bine constituit i viguros. Dacä ne amintim c oamenii nu au gäsit alt principiu de asociere decât religia ereditarg a familiior i cg nici nu-si puIeau lachipui o autoritate care
sl nu fi derivat din cult, vom intelege eu usurintä cg
aceastg plebe, care era in afarg de cultul religiei, n'a putut formeze in primul rând o societate regulatg i cii i-a irebuit foarte mult timp pentru a putea gäsi 'in ea Insgsi elementele unei discipline si regulele unui gtiverniimânt. Aceastg clasg inferioard, in slgbiciunea sa, nu väzu in
primul rând alt mijloc de a combate aristoeratia deciit opunindu-i monarhia.
www.digibuc.ro
A TREIA IIEVOLUTIE
.3
In cetAtile in care clasa populard se gasea mai demult formatd, de Pe ttimpul vechilor regi, ea ii sustinu cu toatà puterea de care dispunea si-i incurajd sd-si märeascd putérea. La Roma ea ceni restabilirea regalitatii dupd Romulus; muui pe Hostilius; Mau rege pe Tarquinius bardnul; iubi pe Servius i regretd pe Tarquinius eel mândru. Atunci când regii furd pretutindeni învini i aristocratia deveni stdpând, poporul nu se mg,rgini sd regrete monarbia, ci aspird s'o restaureze sub o formA noud. In
Grecia, in secolul al VI-lea, ea reusi in general sd-si
aleagd conducdtorii neputând totusi sd-i numeascd regi, pentrued acest titlu implica i ideia de functiune reli-
gioasd si nu putea fi purtat cleat de familie sacerdotalk Ii numi tirani 1.
Oricare ar fi sensul originar al acestui cuvânt, e sigur
cd nu era imprumutat limbei religioase; nu se putea aplica zeilor asa cum se fdcea cu euvântul rege; nu era pronuntat in rugAciuni. El deserana, de fapt, ceva foarte nou printre oameni, o autoritate care nu deriva din cult, o putere pe care religia n'o stabilise. Aparitia acestui cuvânt in limba greacd insema, aparitia unui principiu pe care generatiile precedente nu-1 cunoseuserd: ascultarea omului de alt ora. Pang atunci nu fusese al,i sefi de stat decât aceia cari erau i sefii religiei; numai aceia care fdceau sacrificii i invocau zeii pentru dânsa porunceau tu eetate; ascultând de ei, nu falceau asculte legea religioasd si nu fIceau act de supunere dead fat/ de divinitate. Ascultarea fatA de un om, autoritatea datd acestui om de cdtre alti oameni, o putere de orii de naturd cu totul umanA, aceasta fusese ceva giun cu total necunoscut vechilor eupatrizi i nu fu conceput decât in ziva când clasele inferioare au scuturat jugul aristocratiei i clutaid un guverndmânt nou. Sd citAm câteva exemple. La Corint poporul suporta au greutate dominatia Bacchiazilor, Cypselus, martor al urei care li se purta i vIzand eA poporul cduta un sef Denumirea de rage a fost 16.satl uneori 1 &castor efi populari, stand când ei coborau din familli religioase. Herodot, V, 92.
www.digibuc.ro
324
CA RTEA IV.
REVOLUT1UNILE
pentru a-i conduce spre emancipare", se oferi sg, fie clânsul sef; poporul Il accept-a, 'A fgcu tyran, isgoni pe Bacchiazi dg,du ascultare lui Cypselus Milettul a avut drept
ran pe un oarecare Thrasybul; Mitilena ascultg, de Pitacus, Samos de Policrat. Ggsim tirani la Argos, Epidaur, Megara, Chalcis, in timpul secolului al VI-lea; Sicyone
avut tirani timp de 130 de ani, färg, intrerupere
Printre G-recii din Italia ggsim tirani la Cume, la Cmtona, la Sybaris, pretutindeni. La Syracusa, in 485, clasa inferioarg se fgcu stgpgna orasului i izgoni clasa aristocratg, bled, ea nu s'a putut mentine, i nici gualeagg, yema i dupg, un an de zile a fost nevoit6 uu tirans. Pretutindeni acesti tirani, cu mai multà sau mai puting violentg., aveau aceiasi politicà. Um) tiran din Co-
rint ceru inteo zi unui tiran din Milet sfaturi asupra guvernAmântului. Acesta, drept mice rgspuns, tg,ie toate spicele de grân care erau mai inalte cleat celelalte. Astfel, regula kr de conduitg, era sg, abatä pe acei ce tineau capul sus, sg loveascg, in aristocratie, sprijinindu-se pe popor.
Plebea ramang fa'cu In primul rand comploturi pentru aleagA a restabili pe Tarcininius Ea incercg, apoi tyrani i puse ochii rand pe rând, pe Publicola, pe Spurius Cassius, pe Manlius Acuzatia pe care patriciatul o adreseazg ata de adeseori acelora cari- se fac populari, nu trebuie sg, fie o simplà calomnie. Frica celor mari dovedeste dorintele plebei. Trebuie sà notgra insg, dacg, poporut, In Grecia si la Roma, ants sg, Waite monarhia, auu o fgcea aceasta dinteo adevgratg pornire pentru acest regim. Plebea iubea mai putin pe tirani cleat despretuia aristocratia. Monarhia era pentru ea mimai un mijloc de a invinge i de a se rgsbuna; Ins6 niciodatà acest guverngm'ant, Herodot, V, 92. Aristot, Politica, V, 9,122. Diodor, VII, 2. Pausa-
nlas, II, 3-4. Nicola din Damasc, fr., 58. 2 Herodot, 1, 20; V, 67, 68; Aristot, Politica, III, 8, 3; V, 4, 5; V, 8, 4; Plutarc Solon, 14. Herodot, zViI, 155, Diodor, XIII, 22, Aristot V, 2, 6.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
395
care nu era näscut deck din dreptul fortei si nu se sprijinca pe nici o traditie sfântä, nu avu rädäcini in sufletul populatiilor. Ele îi alegeau un tiran pentru nevoile luptei; Ii läsau apoi puterea fie din recunostintä, fie din necesitate; Insä, dupa ce treceau cativa ani si se stergea amintirea asprei olgarhii, tyranul era detronat. Acest guvernárnant n'a avut niciodatä simpatia Grecilor. Nu
1-au acceptat deck ca o resursä momenta/al, asteptkid ca partidul popular sa gäseascä un regim mai bun sau gäseaseä puterea de a se guverna singur. Clasa inferioarä crescu cu timpul. Sunt progrese cari se sävânsesc In mod obscur si care totusi hotäräsc viitorul
gnei clase si pot transforma o societate. Prin secolul al VI-lea inaintea erei noastre, Grecia si Italia väzurä apärând. un nou isvor de bogätie. Pämântul nu mai era sufieient tuturor nevoilor omului; gusturile se Ind_reptau tre frumos si lux, chiar i artele incep s aparä; atunci industria i comertul devenirä necesare. Se formä cu
timpul o bogätie mobiliarä; se bäturä monete; apärur5 banü. Or, aparitia monetei era o mare revolutie. Banii nu mai swat supusi acelorasi conditii de proprietate ca pämântul. Eivrau, conform expresiei jurisconsultului, res. nee mancipi puteau trece din mânä In mânä färä nici o formalitate religioasä i ajunge Pk% nici o pieclicA la plebeu. Religia, careli pusese pecetea asupra pärn:antului, n'avea nici o putere asupra baniloT. Oamenii din clasele inferioare cunoscurä atunci i alte ocupalii In afarg de aceia de a cultiva pämântul; apar meseriasi, navigatori, conduckori de industrie, comercinati; in curand apar printre ei i bogdtasi. Ciudatä noutate! Odinioarä, numai conduckorii de gens puteau fi proprietari i iatä acum vechi elieniì sau plebei cari aratä, bogätia bor. Apoi luxul, care imsunt bogati bogkia pe omul din popor. skkia pe eupatrid; In multe cetätzi i mai ales la. Atena o parte din membrii corpului aristocratic, cäzurä In mizerie. Inst Intr'o societate In care bogätia se deplaseazti, rangurile pot fi fortrte nsor rästurnate. 0 altiti consecintä a acestei schimbäri .a fost faPwww.digibuc.ro
39(i
CAR MA IV.
REVOLUTIUNILE
till CA in mijlocul poporului chiar se stabilesc deosebin i ranguri a§a cum se Intamp la In mice so-.
cietate omeneasca. Câteva familii devenira marcante;
teva nume se ilustrara incertul cu incetul. Se forma In plebe un fel de aristocratie; i aceasta nu era un rau; plebea Inceta de a fi o massä confu zl.
ineepu sà semene
cu un corp constituit. Formându-se inlauntrul ei diferite ranguri au putut asttfel sa-si formeze i efi, far% a mai avea nevoe sa ia dintre patricieni pe primul ambitios venit si care ar fi vrut sa domneasea. Aceasta aristocratie plebeiaing a dobindit in curând calitafi care intoväräsesc deobiceiu bogafia dobindita prin munca, adica sentimentul valoarei personale, dragostea de o libertate acel spirit de infelepciune care, dorind imboetiri, se teme totusi de aventuri. Plebea se lasä astfel condusa de aceasta elità pe care era mandra, cà o are. Ea renunta la tirani de indata ce simti ca poseda inlauntrul ei elementele
unui guvernamânt mai bun. Insfarsit, bogätia deveni pentru câteva vreme, dupa cum vom vedea Indatl, un
pricipiu de organizare sociala. Mai este Inca o schimbare de care trebuie sa vorbim, caci a ajutat mult la ridicarea clasei inferioare: este aceia care s'a savarsit in arta militara. In primele secole ale istoriei eetatilor, forfa arrnetelor era In cavalerie. Adevaratul luptator era acela care lupta pe un. car sau Ware; infanteristul. pufin folositor In. lupta, nu era luat in considerafie. De
aceia vechea aristocratie îi pastrase pretutindeni dreptul de a lupta Ware 1; in eâteva orase chiar nobilii isi dädeau titlul de cavaleri. Celleres ai lui Romulus, cavalerii romani ai primelor secole, erau toti patricieni. ha cei vechi eavaleria au fost Intotdeauna arma nobila. Patin ate pufin Insa infanteria si-a märit importanta. Progresul in fabricarea armelor si nasterea disciplinei i-a ingaduit sa reziste cavaleriei. Acest punct obfinut, ea lud, indata primul rang in lupte, caci era
mai usor de manevrat si de condus; legionarii, hoI
Aristot a fleut observatia c
in toate vechile ceati in care
cava leria fusese a rm a dom inantX, conititutia era oligarhicl,
IV, 3, 2.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
327
fur/ de aci inainte f orta armatelor. Or, legionarii erau plebei. Sg mai addugdm ea% marina hid o
mare desvoltare mai ales In G-recia; cd, au fost lupte pe mare si cg destinul unei cetdti a fost adeseori In mâlnile vgslasilor ei, adicg a plebeilor. Or, clasa care este destal de puternicd pentru a apgra o societate, este destul de pucuceri drepturi si exercita o legitimg ternicd i pentru influent& Starea social/ si politick' a unei natiuni e Intotdeauna In leggturd eu natura $i. compozitia armatei sale. Insfâssit clasa inferioarg a reusit cu timpul sg-si aibg si dAnsa religia sa. Acesti oameni aveau in suflet, ne putem user Inchipui aceasta, acel sentiment religios care-i nedespgrtit de natura noastrg si care face din adoratie ruggclunt o necesitate. Ei sufereau de faptul eá se vedeau Indepartati de la religie, prin principiul antic care pres-
cria cá fiocare zeu apartine unel familii $i cg dreptul de rugdciune se trainsmite numai prin sânge. Au cdutat sg, aibg si ei un cult.
Ne este imposibil sá intrgm in arnAmmtele sfortárilor pe care le-au fdeut, a mijloacelor pe care si le-au imaginat si a
dificultilfilor sau ajutoarelor care li s'au ivit. AceastA muneg, mult timp individual& a fost intodeauna secretul fiecArel inteligente. Noi nu putem observa decât rezultatele. Uneori o familie plebee ei-a fAeut -an altar en foe sacru, fie cg a Indräznit sa-1 aprindd singurg, fie cá si-ar fi procurat de aiurea flacgra sfântg; atunci acea familie îi avu cultul, sanctuarul i divinitatea sa protectoare, sacerdotiul sgu, la fel cu familia patriciang. Alteori, plebeul, Mr/ a avea cult casnic, a fost primit In templele eetgtii; la Roma, acel care nu avea altar i prin urmare nici serbdri
casnice, îi oferea sacrificiile anuale zeului Quirinus Când clasa superioarg persista sg depArteze din templele
sale clasa interleaf& aceasta îi fdurea templele ei; la Roma exista unul pe muntele Aventin 6 era consacrat Dianei. Ea avea templul pudoareii plebeiene. Culturile orientale care, Incepand din secolul al VI-lea $i-au fgcut aparitia si au cotropit Grecia $i Italia, furg primite Vann]. De lingua latina, VI. 13.
www.digibuc.ro
328
-CA,RTEA IV,
REVOLUTIUNILE
ell mult entuziasm de plebe; eran culturi cari ea si budhismul, nu fâceau deosebire, nici de castâ, nici de
popor. Deseori iaräsi plebea Ii crea lucruri sfinte, analoge zeilor curiilor i triburilor patriciene. Astf el regele Servius ridia un altar in fiecare cattier pentruca multimea poatà face sacrificiile; i Pisistratizii ridicarâ statui numite Hermes pe strAzile i pietele Atenei 1. Acestia au fost zeii democratiei. Plebea, odinioarg,
multime fârâ nici un cult, a avut de aci inakte ceremoniile sale religioase i sail:Arlie sale. Ea putu astfel sit se Incline; aceasta Insemna mult Inteo societate In care religia forma demnitatea omului. Odatâ ce clasa inferioarâ Indeplini aceste deosebite pro-
grese, când se gdsi ingantrul ei bogati, soldati, preoti, când ea avu tot ceeace-i dà omului sentimentul fortei valoarei sale, când insfârsit putu obliga clasa superioara sä-i dea, oarecare consideratie, atunci fu imposibil sä mai fie tinutá In afarà de vieata socialâ i politicâ i cetatea nu i-a mai putut rdmâne mult timp Inchisd.
Intrarea acestei clase inferioare In cetate este o revolutie care, din secolul al VII-lea pâma In al V-lea, cu-
prinde Intreaga istorie a Greciei si a Italiei. Sfortdrile poporului au avut pretutindeni succes, Ing nu pretutin-
deli In acelas f el si prin aceleasi mijloace. Aici poporul, delndata, ce s'a simtit puternic, s'a fás-
culat; inarmat fiind, a fortat portile orasului In oare-i
era in-terzis sâ, locuiascA. Odatâ ajuns stäpan. sau a gonit pe cei 'marl si le-a ocupat locuintele, sau se multumeste sâ, declare mimai egalitatea de drepturi. Asa s'a
Intamplat la Syracusa, la Eritrea la Mkt. _Dincolo dimpotrivä, poporul, a fkut uz de mijloace mai putin violente. Fârg. lupte Inarmate, ci prin simpla fortA moralà pe care i-o dAduse ultimele sale progrese, a constrans pe cei mari sä-i facg coneesli. S:a numit atunci un legiuitor i constitutia a fost whimbart6. E cceace s'a intâmplat a Atena. Aiurea, clasa inferioark fârà sbuciumäri i färâ râsDenys, IV, 5. Platon, Hipparc, Harpoeratio, V° 'Spy at.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
329
coale, a ajuns treptat la scopul sgu. Astfel la Crime numgrul membrilor cetâni mai magi foarte restrâns, a crescut de prima datg prin admiterea oamenilor din popor, care erati destul de bogati ca sg poag intretine un cal. Mai tgrziu, numgrul cetgtenilor se ridieg la o mie, j.
putin ate punn u ajuns la sistemul democratic In alte orase admiterea plebei printre cetgteni a fost opera regilor; la Roma de exemplu. In allele ea a Lost opera tiranilor populari:; asa s'a intâmplat la Corint, Sicione, Argos. and aristocrana relug puterea, avu deobicei Intelepeiunea sg lase clasei inferioare titlul de cetgean, pe care regii sau tiranii aduse. La Samos, aristrocrana n'a ajuns la sfârsitul luptei Impotriva tiranilor decât emancipând clasele cele mai de jos. Ar fi prea lungg, sg, enumergm toate formele diverse prin care s'a sgvârsit aceastg mare revolutie. Rezultatul a fost pretutindeni acelas; clasa inferioar'd a pgtruns In cetate a fgeut parte din corpul politic. Poetul Teognis ne d o idee destul de elm% de acelesta revolune si de consecintele ei. Ne spune cg in Me-
gara, patria sa, sunt doug feluri de oameni. 0 numeste pe una clasa celor buni, acyaeo1 ; acesta-i, de fapt, numele pe care .0.-1 dgdea In cea mai mare parte din orasele wl; de altfel, grecesti. Numeste cealaltg. clasa räilor,
acesta era numele obisnuit pentru a desemna clasa inferioarg. Poetul ne descrie vechiul fel de trai al acestei daze: ea nu cunostea altä dat. nici legi, nici tribunale; aceasta insemnä destul de clar eg oan avea drepturi de eetgtenie. Acestor oameni midi nu le era rag-
car permis sg, se apropie de oras; träiau in afara cetgtii ea si animalele sEbatice". Ei nu luau parte la ospetele religioase si nu aveau dreptsg contracteze egsgtorii in familiile celor buni. Dar cum s'au schimbat toate acestea! Rangurile au fost rgsturnate, cei rE au fost pusi deasupra celor buni". Justine, nu se mai aplicg; legile entice nu mai exisrtg si au Heraclit, In Fragments des hist. grees. colectia Didot, vol. II, pag. 217.
www.digibuc.ro
330
CARTEA IV.
REVOLUTIUN1LE
Lost inlocuite cu legi noi foarte ciudate. Bog Atia a devenit
singurul lucru de dorit, pentruca d'a puterea. Omul de vira nobila se casätoreste cu fiica bogatului plebeu si'n cAsatorie amestecA rasele".
Teogniss, care face parte dintr'o familie aristocratä, In zudar a Incercat sA reziste cursului lucrurilor. Condam-
nat la exil, jefuit de bunurile sale, el nu mai are decât versurile pentru a putea protesta i combate. Dar daza nu nAdajdueste nici un succes, cel putin nu se indoeste de dreptarea cauzei sale; primeste infrângerea, insa pa-
streaza sentimentul drepturilor sale. In ochii sai revolutia care s'a sAvarsit este un rail moral, o crimA. Fiu al aris-
tocratiei, i se pare ca azeasta revolutie n'are de partea ei nici justitia, nici zeii, cidimpotriva este contra religiei. Zeii, spune dânsul, au parasit pamântul; nimeni nu se mai teme de ei. Rasa oamenilor piosi a disparut, nimeni nu se mai gAndeste la Nenwritori".
Aceste regrete sunt zAdarnice, si el o stie. Daca se vaeta astf el, 6 face printr'un fel de datorie pioas.a, pentra Ca a
primit dela cei vechi traditia sfântil", si ca trebuie s'o perpetueze. Insä in zadar: traditia Insäi o sa disparA, Liii nobililor vor uita nobletea lor; in curând Ii vom vedea pe toti unindu-se prin casatorie cu familiile de plebei, vor bea la serbArile lor i vor lua loc la masta cu dânsii"; In curând vor adopta sentimentele bor. In timpul lui Teognis regretul e tott ceeace a mai rAmas aristocratiei grecesti cu timpul acest regret chiar va disparea. De fapt, dupa Teognis nobletea nu mai fu decât o amintire. Mari le familii continual% sa pastreze cu sfintenie cultul casnic i amintirea stramosilor; inssA numai atfit. Mai erau Inca oameni cArora le plAcea sA-si numere strAmosii; insA acesti oameni erau luati in ras S'a pastrat obiceittl sá se inscrie pe unele morminte ca mortul era de rasa nobila, bag, nu s'a fAcut nici o incercare pentru a reinvia un regim cAzut pentru totdeauna. Isocrate spune
cu multa dreptate ca in timpul sau marile familii ale Atenei nu mai existau. dead In morminte.
Faee exceptie Roma unde nobilimea transformandu-qe stra totui preRtigiul I eredinta.
www.digibuc.ro
A rHEIA T1EVOLUTIE
331
Astfel cetatea antieg s'a transformat treptat. La origing, ea era asociatia unui grup de 100 de *efi de familie. Mai tärziu numgrul cetätenilor creste, pentruel ramurile secundare obtin drepturi de egalitzte. Si mai tarziu Inca, clientii emancipati, plebea, intreagg aceastg mul-
time, care timp de secole rgmkese in afara asociatiei religioase i politice, uneori chiar in afará de zidul sfânt al cetatii, dgrâmg piedicile eare-i se puneau i pMrunse lu cetate, unde fu de Indatg stgpâng.
20 Istoricul acestei revolutii la Atena. Eupatrizii, dupg rkturnaral regalitgtii, au guvernat Atena timp de patru secole. Asupra acestei lungi domina-
tii istoria nu ne d. nici o indicatie. Nu se stie decât un singur lucru, eg ea a fost odioasd claselor inferioare si poporul a fgcut sfortAri pentru a e*i din acest regim. Care anul 612, nemultumirea care devenea geueralg
semnele sigure care anuntau o revolutie, desteptarg. ambitia unui eupatrid1 Cy Ion, care se gAndi sà rktoarne-
guverngmântul castei sale si sg se facä tiran popular. Energia a,rhontilor fku ea aceastg intreprindere s dea gres. Agitatia confinug, ins'g i dupá dânsul. Im zadar eupatrizii fgcurg uz de toate resursele religiei lor. In zgdar sustinurg c. zeii erau raâniati i cg apgreau pretatindeni spectre. In zgdar purificarit orasul ridiearg doug. altare Violentei i Insolentei, pentru a aceste doug divinitgti a egrei influentg rgufgcgtoare turburase spiritele Toate acestea nu servirg, la nimic; sentimentele de urg nu furg imblânzite. Din Creta fu adus piosul Epimenide, personagiu misterios, despre
care se spunea ea era fiul miei zeite. El sivarsi o serie de ceremonii expiatorii; se ngdg¡duia cá impresionând astfel imaginatia poporului. s'g se reinvie religia i prin urmare sit se intgreaseg aristocratia. Poporul insg nu se emotiong; religia eupatrizilor nu mai avea prestigiu asupra sufletului sgu. El perzistg sá cearg. reforme. Plutare, Solon. 12. Diogeniu Laertiu I, 110. Cicero, De eg., 11. Ateneu, XIII, 78. 1
www.digibuc.ro
832
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
Timp de incä 16 ani opozitia Sälhatecg, a säracilor dela niunte i opozitia linistitä a bogatilor de pe tärmuri,
duse un räsboi aprig eupatrizior. La, sfärsit, tot ceiace era mai intelept In cele trei partide, s'a inteles pentiu a incredinta lui Solon grija sä, termine aceste certuri i sä previe nenorociri mai mari. Solon avea marele noroc sä, apartie Ma' eupatrizilor prin nastere Cat i comercian-tilor prin ocupatiile tineretei sale. Poeziile sale ni-1 aratà ,ca un om cu totul degajat de prejudiciile castei sale. Prin
spiritul sàu conciliant, prin pistil sän pentru bogätie lux. prin dragostea sa de pläceri, el e foarte departe de -vechii eupatrizi i apartine Atenei celei noug. Am spus mai sus cä Solon a inceput prin a emancipa pämälitul de vechea dominafe, pe care o exercitase asupra sa religia familiilor eupatride. El sfrtramä lanturile elica-
telei. 0 atare schimbare In starea socialä aducea eu sine o alta in ordinea politicä. Trebuia ca clasele inferioare sä, aibä, de aci inainte, dupä, cum se exprima Solon itsäsi, un scut pentru ali apgra libertatea recentä. Acest scut Il forMau drepurile politice. Constitutia lui Solon nu ne este bine cunoscutä. Totusi se pare ch," toti Atenienii au acut de atunci inainte parte din adunarea poporului i cä de atunci inainte Senatul -nu a fost compus numai din eupatrizi. Se pare chiar cä, .arhontii au putut fi numiti in afaid de vechea casta sacerdetalà. Aceste mari inovatii au därâmat toate -vechile reguli ale cetätii. Sufragii, magistraturi, sacerdotii, conducerea societätii, pe toate trebuia eupatridul sä, le impartà cu omul din costa inferioarg.,In noua constitutie nu se tinea nici o socotealä, de drepturile de nastere; mai .existau Inca clase, ele nu se deosebeau bag, decât prin -boggtie 1. De atunci dispäru dominatia eupatrizilor. Eupatridul, dacg nu era bogat, nu mai insemna nimic; valora ceva prin boggie, nu prin nastere. De acum incolo -poetul putea spune: In sä,räcie nobilul nu mai Inseamnä Asupra celor 4 elase noui i asupra Ty.4-1p.ura, yezi Plutarc, Solon, 18: Aristot, eitat de Harpocration, V° irma; Pollux VIII. 129
www.digibuc.ro
A TRE1A REVOLUTIE
333
nimic"; si-yoporul aplauda la teatru acest haz al unui
comic: Din ce familie este acest ora? E bogat; acestia sunt astäzi nobilii" Regimul care se interaeiazä, astfel avea doua feluri de dusmani: Eupatrizii, care regretau privilegiile perdute cei säraci, care mai sufereau hie/ de pe urma
Abia îi terminase Solon opera c au i inceput agitatiile. Cei säraci se arätarä, spune Plutarc, aprigi dusmani ai celor bogati". Noul guvernämânt le era poate tot atät de displäcut ea si eel al eupatrizilor. De altfel, väzând ea," eupatrizii mai puteau fi înc arhonti i senatori, multi si-au inchipuit Ca, revolutia nu fusese complectrt. Solon mentinuse formele republicane; or poporul mai avea incä o urä de neinvins impotriva acestor forme de guver-
nämânt, sub care el nu vdzuse, timp de patru secole. decal dommia aristocratiei. Urmând exemplul multor cetäti grecesti, el dori un tiran. Pisistrate, descendent al eupatrizilor, urmärind insä ambitia sa personalä, promise celor säraci o impärtire a pämântalui fäcu devotati. Inteo zi el apäru in adunare i pretinahnd cä a fost ränit, ceru sä i se dea o gardà. Oamenii din primele elase erau gata sä-i räspundrt
sä-i desvälue minciuna, insä poporul era gata sá viná in ajutor pentru a-1 sustine pe Pisistrate; vázând aceasta
bogatii higirá in dezordine". Astfel, unul din primele act° ale adunärii populare, de curând instituite, a fost acela cä, a venit Im ajutorul unui ora, sprse a-1 face stäpânul patriei De altfel nu pare cä, domnia lui Pisistrate ar fi adus,
vreo yiedieä, desvoltärii soartei Atenei. A avuit, dimpotrivd, drept elect principal faptul cä, a asigarat si a garantat impotriva unei reactiuni, marea ref ormá socialá politia, care se sävârsise 8 1 Euripide, Feniciene2e. Alexis, in Ateneu, IV, 49. 2 Asupra aliantei lui Pisistrate en clasele inferioare, a se vedea Herodot I, 69; Plutare, Solon, 29, 30; Aristot, Politica, V, 4, 5, ed. Didot pag. 571. 3 Herqdot, I, 59 i Thueydide VI, 54 afirmI c Pisistrate piístrl eonstitutia i legile stabilite, adia legile i constitntia lui Solon,
www.digibuc.ro
CARTEA 1%.
HENTPLuTumuLE
Poporul nu se arätä deloc doritor reia libertatea -De douá ori coalitia celor mari si a bogatilor Il rästurnä pe Pisistrate, de cloud, ori el reluä puterea i fiul säu cel alai mare domni in A.tena dupä dânsul. A trebuit sä vie interventia unei armate spartane in Atica, pentru a face sit inceteze dominatia acestei familil Vechea aristocratie a avut un moment speranta sa profite de caderea Pisitratizilor pentru a-si relua privi-
legiile. Nu numai ca, n'a reusit, insä a primit cea mai asprä loviturti care i-a fost vreodatä adusg. Clistene, care era descendent al acestei clase, Ina dintr'o familie pe care aceastä clasä o disprettlia i o renega de trei generatii, gas" mijlocul cel mai simplu pentru a-i
lua si puterea care-i mai rämäsese ". Solon, schimbând constihitia politic. läsase sit däinuiasea intreagä vechea organizatie religioasä a societätii ateniene. Populatia era impärtitä in douä sau trei sute de gentes, in donit-
sprezece fratrii, in patru triburi. In fiecare din aceste grupe mai erau Inca, ca si in epoca precedentä, un cult ereditar, un preot care era eupatrid, un sef care era in
acelas timp i preoi. Toate aceste erau rämäsite ale unui trecut care dispärea cu greu; prin aceasta traditiile, obiregulile, deosebirile, care domniserti In vechea .stare socialà, se perpetuau. Aceste cadre fuseserä stabilite -de religie i ele la rândul lor, mentineau religia, adicä puterea marilor familii. In fiecare din aceste cadre crau doug. clase de oameni, de o parte eupatrizii care posedau ereditar sacerdotiul i autoritatea, de cealaltä oameni
conditie inferioarä, care nu erau nici servitori, nici clienti, care lug. mai erau încit retinuti sub autoritatea cupatridului, prin religie. In zädar legea lui Solon spuIlea cit toti Atenienii erau liberi. Vechea religie prindea 1 Herodot, V, 63-65; VI, 123; Thucidide, I, 20; VI, 54-59, Acelti
istorlci arata foarte limpede c Urania fu asturnstA nu de
Armodius qi Aristogiton, el de Spartatl Legends atenlanli a
alterat faptele. 2 Herodot, V, 66-69, d o Idea foarte (impede despre lupta lui LlIstene impottiva ial Isagoras tlI allants ea cu elasele inferloare, f. Isocrate, ítvt...11,.P3504, C. 232.
www.digibuc.ro
335
A TREIA REVOLUTIE
omul la esirea din adunare, unde votase liber i Ii spunea; Esti legat de un eupatrid prin cult, Ii datorezi respect, ascultare, sup unere; Salon te-a facut liber ca membru al unei cetati, ca membru al unui trib, tu asculti lush', de un eupatrid; ca membru al unei fratrii ai drept sef tot un eupatrid; In familie chiar, In gens, In care s'au nascut stramosii thi si din care tu nu poti esi, mai rega-
sesti Inca autoritatea unui eupatrid. La ce mai servea care faptnl c legea politica facuse din acest om un cetatean, odata, ce religia i moravurile, perzistau s feed,
dinteinsul un client? E drept ca. de mai multe ge-
neratii multi oameni se gäseau In afara acestor cadre, fie ca eran veniti din tari straine, fie ca scapasera din gens i din trib, pentru a fi liberi. Acesti oameni sufereau lug In alt mod. Scosi afara din triburi, ei se gaseau intr' o stare de inferioritate moral fati de eeilalti oameni si un fel seadere se lega de independenta bor.
Deci, dupg, reforma politici a lui Solon, mai era de facut o alta reforma In domeniul religios. Clistene o sa-
vat* inlocuind cele patru vechi triburi religioase prin zece triburi noui, care erau impartite tntr'un oarecare numar de deme Aceste tribun i aceste deme semanau In aparenti cu anticele tribun i eu gentes. In fiecare din aceste circumscriptii, era un cult, un preot, un judeeitor, reuniuni pentru ceremoniile religioase, aduniri pentru a delibera asupra intereselor comune2. G-rupurile noui insa, se
deosebiau de cele vechi In &Mi puncte esentiale. In primul rand, tati oamenii liberi ai Atenei, chiar i acei cari axtz facusera parte din vechile tribun ì gentes, fura repartizati in cadrele formate de Clistene 3: mare reforma, care dañea nn cult acelora care nu aveau Inca, si care facea si, intre Inteo asociatie religioasa pe acei
eari mai inainte erau
exclusi
din
orisice
I Herodot, 1, 66-99, 2 Esehin, in Ctesiph., 30. Deinostene, in Eu6111. Pollux, VIII, 19, 95, 107. 3 Aristot, Polit ica, III, 1, 10. Scollestul lai Eschin, ed. Didot,. pag. 511.
www.digibuc.ro
336
CARTEA W.
REVOLUTIUNILE
asociatie. In al doilea rând oamenii flied impärtiti
In tribun
i in deme, nu dupa nasterea lor, oa altä
mai avea nici o insemnätate; oamenii furä egali i privilegiile n'au mai fost cunoscute. Cultal pentru celebrarea caruia noul trib sau dema se reuneau nu mai era cultul ereditar al unei vechi familii. Nu se mai adunau in jurul focului sacru al unui eupatrid. Nu mai era un vechiu eupiatrid acela pe care tribul sau dema Il venera ea stamoe divin. Triburile nvur noui eroi eponimi, alesi printre personagiile antice, a cal-or amintire o cinstea poporul, iar demele adoptarä in mod uniform drept zei protectori pe Zeus, pazitorul incintei i pe peirintescal Apo lon. De. atunci nu mai e niei o ratiune ca sacerdotiul sä fie ereditar in demä, asa cum fusese in gens. Nu mai era ratiune nici ca preotal sä fie intotdeauna un eupatrid. In nouile grupäri dermnitatea de preot i de sef fu anualä i fiecare membru o putea exercita la rândul sau. Aceastä reformg a fost aceia care a terminat desfiintarea aristocratiei eupatrizilor. Din acel moment nu a mai existat castä religioasä, misi privilegiu de nastcre, nici in religie, nici in politica. Societatea atenianä era in kitregime transformatä Or, desfiintarea vechilor triburi inlocuite prin triburi noi, in care toti oameni aveau acces i erau egali, nu-i un fapt particular istoriei Atenei. Aceiasi schimbare s'a infäptuit la Cirene, la Sicione, la Elis, la Sparta si probabil in multe alte eetäti grecesti 2. Din toate mijloacele proprii s. sla'beasel vechea aristocratie, Aristot nu gäsea nici -maul mai eficace deal. acesta. Acel datä, ci dupg, domiciliu. Nasterea
care vrea s intemeieze democratia, spjine dânsul, va face Fratariile antice i Tivyi nu furg, suprimate; ele se mentinurg,
dimpotrivX, ping, la sflirlitul istoriel grecesti. Oratorii vorbesc despre
clânsele (Demostene, in lifacartatum 14, 57; in Naeram, 61, in Eubulidem, 23, 54; Iseu, De Csronis hereditate 29). Inscriptille mai mentioneazX înc actele i decretele lor (Boeckh, v. I, pag. 106, v. II, Pag. 650; Ross, demi, pag. 24. Koehler Nr. 598, 599, 600). lnsX aceste phratrii i aceste Tin n'au mal fost decât cadre reli-
gioase, f"ArX nici o valoare In ordinea 2 Herodot, V, 67, 68. Aristot, Politica, VII, 2, 11. Pausanias V, 9,
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
337
ceiace a fäcut Clistene la Atenieni: va stabili triburi noi noi fratrii; In locul sacrificiilor ereditare ale familiilor vor substitui sacrificii in care toti oamenii vor fi adcaisi; vor confunda pe cât posibil legdturile oamenilor Intre ei. având grije s sfarme toate asociatiile anterioare". Când aceastd reforrnd se Indeplini In toate cetátile, se poate spune c vechiul tipar al societätii este sfärâmat cd se formeazd un nou corp social. Aceastä schimbare In cadrele pe care vechea religie ereditard le stabilise si pe care le declara nesträmutate, Inseamnä sfârsitul regimului religios al cetätii. 30 Istoricul acestei revolufii la Roma La Roma plebea avu de timpuriu o mare importantd. Situatia orasului intre Latini, Sabinii i Etrusci o condamna la un rdsboi perpetuu i rdsboiul cerea ca ea sd aiba o populatie numeroasä. Astfel regii primirä chemard pe toti strdinii, färd, O. tie socoteuld de originea lor. Rdsboaiele se succedau fdrä intrerupere si cum era nevoe de oarneni, rezultatul cel mai obicinuit al fiecärei victorii, era cà se lua populatia cetältii *hiving, si se aducea la Roma. Ce deveneau ace§ti oameni adusi odatä, en prada? Daca se gäsea printre dânsii familii sacerdotale apropie. Cât patriciene, patriciatul se gräbea sh. despre populatie, o parte intra In clientela celor mari sau a regelui, altd, parte era introclusd In plebe. In compozitia acestei clase mai intrau i alte elemente.
Multi sträini se grämädeau la Roma ea Intr'un loc pe care situatia sa II fdeea propriu comertului. Nemultumitii din Sabirlia, Etruria si Latium gäseau acolo un refugiu. Toti acestia intrau In numärul plebei: Clientul care reusia sà scape din gens devenia plebeu. Patricianul care fileea, mesaliantd ori comitea una dn acele groseli, care aträgeau deedderea, scobora In clasa inferioard. Orice bastard era respins de religie i devenia plebeu.
Pentru aceste motive plebea îi märea mereu nu-
märul. Lupta care incepuse Intre patricieni i rege ti mAri importanta. Regalitatea i plebea si-au dat de cu Aristot, Paiticct, VI, 2, 11, ed. Didot, p. 594, 595. 93903.
Biblioteca Universitar5. Vol. VI www.digibuc.ro
22
338
CARTEA IV,
REVOLUTIUNILE
vreme seama ca au aceiasi dusmani. Ambitia regilor era sä, se libereze de vechile principii de guvernamânt, care impedicau exercitiul puterei bor. Ambitia plebei era sa
sfarme vechile bariere care o excludeau din asociatia
religioasa i politica. 0 alianta tacita se stabili; regii
protejara plebea i plebea sustinu pe regi. Traditiile i marturiile antichitatii pun sub domnia lui Servius primele progrese ale plebeilor. Tira pe care patricienii o pastrará acestui rege ne arata cu prisosintil
care a fost politica sa. Prima sa reforma a fost de a da pamânt plebeilor, e adevarat cä, Lii In Ager romanus, ci in teritoriile luate inamicului; totusi, era o inovatie grava faptul ca a conferit astfel dreptul de proprietate asupra paniântului unor familii care päna acum nu facusera cleat s cultive pamântul altora j. Lucru mai gray insa, el publica legi pentru plebe; ceiace nu mai exiaase. Aceste legi erau relative In cea mai mare parte la obligatiile pe care plebeul putea le contracteze eu patricienii. Era un inceput de drept comun intre cele doua ordine i pentru plebe un inceput de egalitate2. Apoi, tot acest rege stabili o Impart-ire noua In cetate. Fara a distruge cele trei triburi vechi, In care familiile patriciene i clienii erau repartizati dupd nastere, forma patru triburi noui, in care populatia intreaga era impartità dupa domiciliu. Am väzut aceasta" reforma la Atena si am aratat efectele; ele furä, aceleasi la Roma. Plebea care nu infra In vechile triburi, fu admisa In triburile noui.3. Aceasta multime p-ana acura flotintä, un fel de populatie nomada, care n'avea nici o legatura cu cetatea, avu de aci Inainte diviziunile sale fixe i organizarea sa regulata. Formatia acestor triburi, In care cele doua ordine erau amestecate, delimiteaza cu adevärat intrarea plebei In cetate. Fiecare trib avu un altar si sacriI Titu-Liviu, I., 47. Denys, IV, 13. Chiar regil preeedenti Im-
priser pmnterile luate dela dulmani; dar admis plebea la ImpArtealg. 2 Denys IV, 13; IV, 46. 3 Idem IV, 26.
www.digibuc.ro
sigur daeg, au.
A TREIA REVOLUTIE
339
ficii; Servius stabili zei Lari la fiecare rgspântie a orasului, In fiecare circumscriptie la tarä. Ei servirg de divinitgti acelora care nu aveau prin nastere. Plebeul celebrg sarbgtorile religioase ale cartierului si ale cetätii sale (compitalia, paganalia), intocmai eum patricianul celebra sacrificiile gintei i curiei sale. Plebeul dobincli o religie.
In acelas timp o mare schimbare se infäptui in ceremonia sfantä a lustratici. Poporul nu mai fu asezat pe curii, cu excluderea acelora pe care curiile nu-i admiteau. Toti locuitorii liberi ai Romei, toti acei care fgceau parte
din nouile triburi, figurara in actul sfânt. Pentru prima datä toti oamenii, fgrg deosebire de patricieni, plebei, s'au intrunit. Regele inconjurg aceastg adunare amestecatä, mânând inamtea lui victimele i cântând imnul solemn. Dupg terminarea ceremoniei toti erau cetäteni egali. Inainte de Servius se deosebea la Roma douä feluri de oameni, casta sacerdotalg a patricienilor cu clientii lor si clasa plebeilor. Nu se cunoastea nici o altg distinctie decât aceea pe care o stabilise religia ereditard. Servius creg o diviziune noug, care avea drept principiu bogfitia. Impârti pe locuitorii Romei in doug mari categorii: in una erau acei care posedau ceva, in alta cei care n'aveau nimic. Cea dintgi se impdrti ea insgsi in cinci clase, in care oamenii furg repartizati dupg cifra averii br 1. Servius introducea prin aceasta un principiu cu totul nou in societatea romang: boggtia creg de aci inainte ranguri, asa cum fkuse religia. Servius aplicg aceastg impgrtire a populatiei romane la serviciul militar. Inainte de el, dacg plebeii nu luptau in rangurile legiunei.
Dar cum Servius fkuse din
1 Istoricii moderni socotese deobieei 6 elase. De fapt nu au fost decat cinci: Cicero, De republica, II, 22; Aullu-Gellu X, 28, Ca-
valerii de o parte, de altg parte proletaril eran in afara claselor. SI notgm de altfel cg acest cuvant classis n'avea in vechea limh un inteles analog ca acel din zilele noastre; insemna corp de trnpit
(Fabius Pictor, in Auln-Gellu, X, 15; ibid. I, 11; Festus ed. Mueller, pag. 189, 225). Aceasta inseamng cg linpgrtirea stabilitg de Servius a fost mai rault miIitar decat politicg.
www.digibuc.ro
22*
340
CARTEA IV. - REvourriuNILE
i cetäteni, putea Lea i legionari. De aci inainfe armata nu mai, fu compusa numai din oamenii curiilor; toti oamenii liberi, toti acei cari aveau ceva avere, facura parte i numai proletarii continuara sä fie exclusi. Nu rangul de patrician sau client determinä armura fiecarui soldat i postul sau de lupta; armata era impärtita pe clase, exact ca si populatia, duo'. bogatie. Prima clasa, aceia care avea armura completä ei proprietari
cele doul urmatoare, care aveau mäcar scut, casca i sabie,
format% primele trei siruri ale legiunei. A patra cincea, usor inarmate, formal% corpul velitilor si a acelora
care purtau pra§tii. Fiecare classä se Impartea In cornpanii, care se numiau centurii. Prima cuprindea, se spune 80, celelalte patru câte douazeci i treizeci fiecare. Cavaleria era socotita aparte i In aceastä privintä Servius a mai facut o mare inovatie; pe cand pang atunci singuri tinerii patricieni compuneau centuriile de cavaleri, Servius admise un oarecare numar de plebei alesi printre cei mai bogati, sa lupte calare i cu dânsii forma dou5,sprezece centurii noui.
Or, nimeni nu se putea atinge de armatä far% a se atinge In acelas timp de constitutia politica. dadura seama cä valoarea lor In stat se märise; ei erau acum inarmati, aveau o disciplinä, i conducatori; f iecare centurie îi avea centurionul sau i un steag sfânt. Ace-sta organizafie militara era permanentä; pacea nu o disolva. Este adevarat ea la Intoarcerea dintr'o campanic soldatii päräseau unitätile lor, deoarece legea le interzicea sä intre In oras organizati In corp de armata.. Dar a poi, la pr'mul semnal, cetätenii se duceau Inarmati
pe câmpul lui Marte, unde fiecare Ii regäsea turia, centurionul i drapelul sau. Ori, douazeci i cinci
ani dupa Servius Tulius s'a intâmplat ca armata sa fie convocata, ins5, nu pentru o expeditie militarä. Armata fiind reunitä i fiecare la locul säu, ficcare centurie sub comanda centurionului, strânsä In jurul drapelului www.digibuc.ro
A TRE1A REVOLUVE ..;:.
341
magistratul vorbi, Ii consul-VA si-i puse s voteze 1. Cele vase centurii patriciene i cele douäsprezece plebeie, compuse din cavalerie, votard mai inthi, dupä dânsele urmarI
centuriile de infanterie de prima clas i celelalte, pe rând. Astfel se stabili, dupa putin timp, adunarea cenituriatà, In care ori cine era soldat avea dreptul de vot §i In care aproape nu se distingeau plebei de patricieni12. Toate aceste reforme au schimbat foarte rault Infätisa-
rea cetâtii romane. Patriciatul se mentinea cu cultul su ereditar, curiile, senatul säu; plebeii îns dobândeau obicinuinta independentei, bogâtiei, armelor si a religiei. Plebea nu se confunda cu patriciantul, ci crestea alâturi de dânsul. E drept cá patriciatul luat revansa. A Inceput prin a omorî pe Servius. Mai thrziu l-a izgonit pe Tarquiniu. Odatá cu regalitatea fu Invinsá si plebea. Patricienii s'au luptat sá ia înapoi toate cuceririle pe 1 Denys din Halicarnas descrie in cAteva cuvinte intltip.rea aeestor aduniiri centuriate: Zavilst tò Wioç O.; cò 'Apesov Sitò Xoza7oiç xii crfpisiotç Te-canavov, illaltzp iv ittAip.cu (VII, 59) ef. Id. IV, 84: 'Exovtas Tic líttiox. 2 Pare incontestabil c comitille centuriate nn erau altceva cleat reunirea armatei romans. Ceeace o dovede§te e faptul 1° aceast5
adunare e adeseori numitg armata de sirlitorii latini: Urbanize exercitue, Varron, VI 93; quum comdzorum cauea exercitus educate esset, XXX1X, 15; Mars ad suffraqia vocatur et comitia centuriata dicuntur, Ampelius 48, 0 2° c5, areste comitii
(nail convocate intoemai ea 0 armata, atunci eind inttii, in luptl, adieit la sunetul trompetei (Varron, V. 91) doul stindarduri fluturau deasupra cetii, until ro;u uentru a eherna infanteria, eelMalt verde inchis pentru cavalerie; 30 el aceste comitii s incau intotdeauna pe câmpul lui Marte, exci armata nu se putea reuni in interiorul ormului (Aulu-Gelu, XV, 27); 40 eI ele se eompuneau din toti eel ce purtau arme (Dion Cassius, XXXVII, 28) t}i c5. se pare ehiar e5. la
inceputul acestor adurari cetätenii se &mean inarmati (Denys IV, 84, in fun); 50 eA, eetXtenii erau imp5rtiti pe eenturii, infanteria de o parte, cavaleria de alta; 6° c5 fieeare centurie avea in frunte centurionul i steagul s5u, írics=sp 'iv iro).ipAp. Denys, VII, 59; 7°
a acei
eari impliniserA 60
de ani, ne mai fa.and parte din
armat5., nu mai aveau nici dreptul s5, voteze in comitii, eel putin in primele secole: Macroblu, I, 5; Festos V', Depontuni. Sil adilugAm
c5 in vechea limkt cuvântul classis Insemna corp de trup4 l envântul centuria insemna o companie militar5. Proletarii nu apg-
www.digibuc.ro
342
CARTEA IV.
REVOLUTFLINILE
care le Thicuse In timpul regilor. Unul dintre primele lor acte a fost acela c li s'a luat plebeilor pämiinturile daruite de Servius; si se obsersia c singurul motiv adus pentru a-i jefui astfel a lost cí erau plebei Patriciatul repunea deci in vigoare -vechiul principiu care voia ea religia ereditarA s'a. fie singurg baza dreptului de proprietate i care nu ingkluia ea omul fiíra", religie strumosi s'a", poatu exercita vreun drept asupra pamântului. Legile pe care Serving le Pacuse pentru plebe i-an fost deasemenea retrase. Sistemul claselor si al adun6rii centuriate n'au fost desfiintnte, pentrucg, starea de rsboi nu le mai inguduia dezorganiseze armata, apoi pentrucli au stiut sh" incercuiascg, aceste comitii cu asemenea formalitAti incat tot patriciatul a rumas stupân In alegeri. Nimeni n'a Indruzmit sä. le ia plebeilor dreptul de cetAteni; au fost rdsati su figureze in cens. E limpede ins5. cut patriciatul, Ingbiduind plebei suí facg parte din eetate, n'a impärtit cu dânsa nici drepturile politice, nici religia, uici legile. Cu numele, plebea a rámas In cetate; de fapt,
a lost exclug. Totusi s'o" nu acuzára mai mult decât se cuvine pe patricieni i sg, nu ne inchipuim cuí ei au conceput cu mult sânge rece planul sva; acupreascg i s'a," sfarme plebea. Pa-
tricianul care cobora dintr'o familie sfântá si se simtea urmasul unui cult, nu putea intelege alt regim social decat acela ale cárei reguli fusese stabilite de vechea religie. In ochii säi elementul constitutiv al oricgrei societgli era gruparea gens, cu cultul SuíU, cu seful säu ere&tar i clientela sa. Pentru (Mitsui cetatea nu putea fi
altceva cleat reunirea condueltorilor acestor grupgri. Nu-i putea trece prin gând cuí ar putea exista alt sistem politic cleat acela care se sprijinea pe cult, alti magistrati deal aceia care sávârseau sacrificiile publice, alte reau In primele thopuri in aceastl adunare; totuli, fiinda era obkeiul ea in armatl ei sit formeze o centurie, intrebuintatl la muncile mai grele, au putut s. formeze o centurie ir;i in eomitii. 1 Cassius Hemina, in Nonins, cartea II, V, Plevzias.
www.digibuc.ro
A
1 IALIA lit. V UL U {IL
legi dead acelea ale cgror sfinte formule le dietase religia. Nici nu trebuia s i se obiecteze c i plebeii aveau de puting vreme o religie i cg aduceau, sacrificii Larilor dela räspântii. Ggei ar fi rgspuns eh' acest cult nu avea caracter esential de adevgratg religie, cä, nu era ereditar, eg, aceste focuri sfinte nu erau focuri entice si e. acesti zei Lari nu erau adevärati strgmosi. Ar fi adgugat plebeii, instituindu-si un cult, fiícuserg ceeace nu aveau dreptul sg faeg; c violaserg toate principiile; cä, nu fä..cuserg decât sä ia infgtisarea exterioare a cultului i cg desfiintaserg principiul esential, care era ereditatea; cii In_
sfärsit simulacrul lor de religie era absolut opusul adeväratei religii. De indatg ce patricienii se inegpätânau sä, creadg ca numai religia ereditarä putea si guverneze popoarele, rezulta de aci eä ei nu vedeau niei un f el de guverngmânt posibil pentru plebe. Ei nu concepeau cg
puterea sociali ar putea sg se exercite regulat asupra acestei clase de oameni. Legea sfânti nu putea si le fie aplicatg; justitia era un teren sfânt pe care le era interzis si calce. Atât timp cat fuseserg regi, ei îì luaseri asupra lor sit conducg plebea i o ficuserg dupg anumite reguli, care nu aveau nimic comun cu vechea religie, ci pe care nevoia sau interesul public îi facuse si le descopere.
Insg, prin revolutia care isgonise regii, religia îi reluase dominatiunea si fatal s'a intamplat ca orice clasä, plebeie sg fie scoasg afarg de legile sociale. Pa,triciatul fiurit atunci un guvennämânt conform cu propriile sale principii; dar nu s'a gândit sä, stabileascg unul i pentru plebe. N'avea indrgsneala s'o isgo-
neasci din Roma, dar nici nu putea ggsi mijlocul s'o constitue In societate regulatg. Se .vedeau astf el 'in mij-
locul Roraei mii de familii pentru care nu existau legi fixe, nu exista ordine sociali, nu exista magistratufa. Cetatea, populus, adicg societatea patr:ciang, cu clientii care-i mai rgmâneau inci, se ridica puternicg, organizatä, majestoasi. In jurul ei trgia multimea plebeiani, care nu era un popor i nici nu forma un Corp. Consulii, sefii ce-
www.digibuc.ro
CARTEA. EV. - REVOLUTIUNIGE
thtii patriciene, mentineau ordinea materiald In aceastd populatiune confuzd; plebeii ascultau; slabi, In general Arad, ei se incovoiau sub puterea elasei patriciene. Problema a cdrei solutie trebuia s hotdrascd viitorul Romei era aceasta: cura va deveni plebe], o societate regulatd? Ori, patriciatul dorainat de principiile riguroase ale religiei sale, am vedea dealt un mijloc pentru a putea rezolvi aceastd problemd, adicd a face sd intre prin intermediul clientelei, in cadrele sfinte ale gruphrilor gentes. Ne putem usor inchipui c s'a fdcut o innercare In acest sens. Chestiunea datoriilor, care In acea epoch frdmânta Roma, nu se poate explica decht daca vedem In ea chestiunea mai grava a clientelei si a selaviei. Plebea romand, despuiatd de pdmânturile sale, nu mai putea trdi. Patricienii calculard, c sacrificând o cantitate oarecare de bani, o vor fdeea s eadd In mrejele lor. Omul din popor se imprumuta. Imprumutându-se, el se &Idea creditorului, se lega de dhnsul printr'un fel de operatie, pe care Romanii o numeau nexum. Era un fel de vânzare, care se fdcea per aes et librani, adicd formalitatea solemnä, care se intrebuinta deobicei pentru a conferi unui om dreptul de proprietate asupra unui object E adevdrat c plebeul se asigura Intruchtva impotriva sclaviei; printr'un fel de contract fiduciar el Bfipula cd-si va pdstra rangul de ora liber, Ong In ziva scadentei i ed. In acea zi, dacd, pldteste datoria, îi va putea relua plina posesiunea sa. Ins odatd ziva scadentei venitd, dacd datoria nu putea fi pldtitd, plebeul pierdea beneficiul contractului sdu. Devenit ad-
dictus rdmânea la discretia creditorului, care-I lua la
dânsul acasd si-I fhcea servitorul salt. $i cu toate acestea, patricianul nu credea c sdvârseste un act neumin. Idea-
lul societgii fiind pentru dânsul regimul grundrii gens, lui nu i se pdrea nimic mai legitim si mai frumos dead atragd intr'insa oamenii prin orice mijloace ar fi: Dacd planul Ii reusia, plebea ar fi dispdrut In foarte Varron, de lingua latina, VII, 105, Titu-Livhr, VIII.28. Aulu-
Gelln, XX, 1. Featus V°, Isroxum.
www.digibuc.ro
A. TREIA REVOLUTIE
345
seurtä, vreme si cetatea romanA n'ar fi fost decât asocierea gruparilor de gens patriciene, care si-ar fi Impärtit multimea clientilor. Aceastä, clientela Insä, era un hut pe care plebeul Il ura. El se sbätea Impotriva patricianului care, inarrnat cu drepturile sale, voia sâ-1 subjuge. CV entela era pentni dânsul echivalent cu sclavia; easa patricianului era in ochii s'ai o Inehisoare ( ergastulum). De nenumArate ori plebeul amenintat de patrician, implore,' ajutorul semen',
lor säi si ascula plebea, strigând câ. el e om liber, ariltând ca märturie ränile pe care le primise luptând pentru apilrarea Romei. Calculele patricienilor n'au servit deeât sä, irite plebea. Ea vazu pericolul si dori cu intreaga energie sä," iasä, din aceastä. stare In care o adusese pea',
busirea regimului regal. Plebea vru sä aibâ lee si. drepturi. Nu se pare MA, cä acesti oameni sä, fi dorit la Inceput sä, Impartâ legile si. drepturile patricienilor. Poate Ca' si ei credeau, ca si patricienii Insäsi, câ nu putea sà existe nimic comun intre cele douil, ordine. Nimeni nu se &i-
dea la egalitatea civild si politicä. Nici In mintea plebeului dirt primele secole si. nici In a patricianului nu putea infra idea, eá plebea s'ar putea ridica la nivelul patricienilor. Departe de a reclama egalitatea drepturilor
si a legilor, acesti oameni par a fi preferat mai Intai o separatie completä. In Roma ei nu puteau gäsi remediul suferintelor lor; nu välzurä, decât un mijloc pentru a putea esi din inferioritatea kr, acela de a se depârta din Roma.
Istoricul antic redä foarte bine gIndul kr atunci când le atribue urmätorul limbagiu: deoarece patricienii vor sä posede singuri cetatea, n'an decât O. se foloseascit de dansa In liniste. Pentru noi, Roma nu inseamnä nimic. Nu avem inteinsa nici altare, nici sacrificii, nici patrie. Nu päräsim clecât un oras sträin; nici o religie ereditarâ nu ne leagä de acest loc. Orice bucatä, de pämânt va fi bunä pentru Doi. Acolo made vom gäsi libertatea, acolo va fi patria noastra". $i se duserá sá se stabileascä pe 1 Denys VI, 45; VI, 79.
www.digibuc.ro
-3-10
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
muntele Sacru, dincolo de hotarele lui Ager Ilomanus.
In prezenta unui atare act, Senatul fu de päreri di-
ferite. Patricienii cei mai infocati ariltard câ plecarea ple-
bei nu-i mâhnea deloc. De aci inainte patricienii vor 1'6:mane singuri la Roma, irapreunä cu cliecatii care le mai erau Inca credinciosi. Roma va renunta la mdrirea sa viitoare, insd patriciatul va fi stilphn. Nu vor mai avea
sä: se ocupe de aceastä plebe, careia nu-i se pUteau aplica regulile obicinuite ale guvernamantului si care era un motiv de nemultumire in cetate. Poate ar fi fost bine sä, fi fost isgonitd in acela§ timp cu regii; si odatá ce ea insd§i se hotdra sd plece, trebuia s'a fie ldsatb: in pace i ei nu puteau decât sä, se bucure de acest lucru.
Altü insd, mai putin credinciosi vechilor principii, sau mai ingrijorati de viitorul Romei, erau nelinititi
din cauza plecdrei plebeilor. Roma pierdea junadtate din soldatii sii. Ce avea sä, devie ea oare, inconjurati de Latini, Sabini, i Etrusei, toti inamici? Plebea avea i ceva bun. Dece oare nu se pricepeau s'o facit folositoare intereselor cetätii? Acesti senatori doreau ca in schimbul cdtorva sacrificii, ale cäror consecinte probabil eh' nu le prevedeau, sit readuci in oras mille de brate care fdceau forta legiunilor. De altd, parte plebea bägi de searai, dupd carteva luni, ci nu mai putea trdi pe Muntele Sacru. Desi isi procurä lucrurile materiale necesare existentei, Insi îi lipsea tot
ceeace face o societate organizati. Nu-i era posibil sii intemeieze acolo un oras, cdci nu avea nici un preot care sä, stie si sivârseascd ceremonia religioasä a intemeierii. Nu putea sä creeze nici magistrati, cdci nu avea un pritaneu aprins, dupä toate regulile, uncle un magistrat sä, poatä aduce sacrificii. Nu putea nici sii gäseascd, fundamentul legilor sociale, &id singurele legi pe care si le putea inchipui omul pe atunci, derivau din religia patrieiatului. Intr'un cuvânt ea nu avea intr'insa elementele unei cetAti. Plebea îi adu bine searna ci desi era
mai independentä, nu era mult mai fericitä, nu forma o societate mai regulat comtituitá decal, in Roma si ci astfel problema a cirei deslegare o interesa Milt, nu era www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
347
Inca rezolvitg. Deci faptul cg se depärtase de Roma nu-i
servise la nimic; cäci nu in singurgtatea Muntelui Sacru si-ar fi putut ggsi legile i drepturile la care aspira. S'a intAmplat deci cg plebea i patriciatul, desi nu aveau
aproape mimic comun, totusi nu puteau trgi unul fgrg de celalt. S'au apropiat atunci si au fgcut un tratat de alianta. Acest tratat pare a fi fost fäcut in acelea,si forme ca i acelea care terming un rgsboi intre doug popoare deosebite; de fapt, plebea i patriciatul nu formau nici o singurd cetate, nici un singur popor Prin acest tratat, patriciatul nu admitea ca plebea s facg parte din cetatea religioasg si politicg; se pare chiar -c5', nici plebea nu cerea aceasta. Au convenit numai ca pe viitor plebea, constituitg inteo societate aproape regulatg, sq-si ail-A cgpitenii alese din mijlocul ei2. Aceasta este origi-
nea tribunatului plebei, institutie cu total noug si care nu se aseamgng cu nimic din ceiace cunooscuse mai inainte cetätile.
Puterea tribunilor nu era de aceiasi naturg ea aufori-
tatea magistratului; ea nu deriva din oultu1 cetätii.
Tribunul nu sgvArsea ulci o ceremonie religioasg; era ales Para auspicii i pentru ca el sg fie creat nu era nececesar asentimentul zeilor 8. El nu avea nici scaun curul,
nici haing de purpurg, nici coroang de frunze, nici una din insignele care in teate cetäjile antice desemnau veneratiei oamenilor pa magistratii preoti. El nu era socotit printre adeväratii magistrati romani 4. Care era deci natura si care era principiul puterei sale? 1 Titu-Liviu IV, 6: Foedere icto cum plebe. Denys, VI, 89, nu-megte formal pe feciali. Textul acestui tratat, care se chisang lex secrete, se pAstrA, mult 5. vreme la Roma; Denys citeaz5. extrase (VI,
89; X, 32; X, 42. Cf. Festus, p. 318. Titu-Livin, II, 33: concessum ut plebi sti magistratus essent. 3 Denys, X, 4. 4 Plutarc, Chestiuni romane, 81 :Ktiatiatv aprIIS p.633,ov
Titu-Livin, II, 56. arata c patricianul considera pe tribun ca un privatus, sine tmperio, sine magistratu. Printr'un abuz de expresiese aplica deci cuvantul magistratus tribunilor. Tribunatul se transformase, and Cicero, printr'o fraz oratoricA 11 numea sanctissimusmagistratus (Pro Sextio, 38).
www.digibuc.ro
q1,10
CARTE& IV.
REVOLUTIUNILE
Este nevoe aci s. departam din spiritul nostru toate ideile
i toate obiceiur:le moderne, s
ne transportäm
atat pe cat este posibil In mijlocul credintelor celor veehi. Pang. atunci oamenii nu Intelesesera autoritatea decal ea
un apendice al sacerdotiului. Atunci deci cand au voit sa stabileasca o putere care nu era legatä de cult si con.ducatori care nu erau preoti, a fost nevoe sa se imagineze
o procedura foarte ciudattä. Pentru aceasta, In ziva In care s'au creiat primii tribuni, s'a savarsit o ceremonie religioasä cu un caracter particular j. Istoricii nu descriu riturile; spun numai cä ea a avut de efect sa-i Lea pe neesti primi tribuni sacrosancti. Sa nu luam acest tennen In sensul figurat i vag. Cuvantul sacrosanctus desemna c eva foarte precis in limba religioasä a celor vechi. El se aplica obiectelor cari erau Inchinate zeilor si pe care, pentru aceste motive, oamenii nu le puteau atinge. Nu clemnitatea de tribun era declarata onorabila i sfanta, ci persoana i insàsi corpul tribunului 2 era pus inteun asemenea raport cu zeii, incat acest corp nu mai era un object proNn, ci sfant. De atunci nimeni nu se putea .atinge de dansul fara a comite crima de violare si fàrà gvozoc elm 3. a risca o pangarire, Plutarc ne raporteaza In aceasta privintä un obicei ciudat: se pare el de cate ori cineva mntalnea un tribun In public, regula religioasa voia ca acela sa se purifice ca si cum ar fi fost pangärit de aceastA intalnire 4. Obicei pe care câtiva credincirsi il mai pâstrau Ind, In timpul lui Plutarc si care ne dâ oarenre idee asupra felului In care era privit tribunatul cu cinci secole inaintea lui. Titn-Liviu nu vorbe§te de aceaqt g. ceremonie in momentul intribunatului, ci vorbeqte de dansa in mornentul bri, in 449: [psis quoqui iribrinie,ut S lern,anett milerintur,relafie renoparunt it inv.oleles eo quum telieione tuna lege feeerunt (III, 55). Denyq marcheazI cu aceia1 clar1tate cz Isp&Nr p.e-fraacc iicapaktap.inv ix 9zeu.$0 int-rventia ilw;rxarg. (IX, 47). 2 Erenr, VI, 89: "6-qp.-p-hurv otly.xrca lp IrLp.aatv
xizt Travx-r41.Id., IX, 48.
3 Idem, VI. 89. Tiliayst iviyeariat. Zonaraq, t. I. p. 56. tt xar)o.Epear)at iced ,owane, 81: IIclat verp.otç 4 Plutarc,
Apgzafrat. th oCup.a xafirrip p.ep.:acp.iyov.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
34g
Acest caracter sacrosanct rämknea legat de corpul tribunului in tot timpul duratei functiunilor sale. Pe urnag,
creind pe succesorul säu, el Ii transmitea acest caracter, tot asa cum consulul, creind alti consuli, le trecea auspicitle i dreptul de a savarsi rituri sfinte.
In 449, tribunatul fiind intrerupt timp de doi ani, a.
fost nevoe pentru stabilirea .nouilor tribuni, A. se reinoiasea ceremonia religioasa, care fusese savarsita pe Muntele Sacru.
Nu se cunosc destul de bine ideile celor vechi pentru a putea spune dacä acest caracter sacrosanct facea persoana tribunului onorabila in ochii patricienilor sau, dimpotriva, o fäcea object de ura si de nemultumire. Aceasta conjectura din urrnä e destul de verosinaila cel putin pentru primele timpuri. Ceace-i sigur e faptul oricum ar fi tribunul se gäsea cu totul inviolabil, patricianul neputandu-se atinge de dânsul Led a comae a grava impietate. 0 lege confirma si garanta aceasta inviolabilitate; ea enunta ca nimeni nu va putea sa violenteze un tribun, nici si-1 loveasea i nici sa-I omoare". Adaugá cd, acela care si-ar permite vreunul din aceste acte fatá de un tribun, va fi socotit impur, bunurile sale vor fi confiscate in profitul templului zeitei Ceres si va putea fi omortit orieänd j. Legea se terminä prin formula a carei lipsa de claritate servi molt progresele vtitoare ale tribunutului: Niel un magistrat i nici un particular nu va avea dreptul sá faca ceva Jinni triun" 2 Toti ce-
tätenii jurara pe lucrurile sfinte", legându-se sa respecte intotdeauna aceasta lege ciudatrt §i ficcare recita o formula de rugaciune, prin care cherna asupra SA ma-
nia zeilor, in cazul cand ar fi violet legea, adaugänd cá orisicine s'ar face vinovat de atentat impotriva tribunului va fi pecetluit cu cea mai mare pangarire"3. 1 Denys, VI, 89; Titu-Liviu, III, 55. 9 Denyq. X. 32. Wits úpx*ste ob's 1uLT appeçwpsito Irptivrslio oniv ,CV/Ti.6% ?7,p.et Fri tp. Denys ne dit neessa Irazit drept unul dia articolele din lex &tem.(' 3
idem, VI, 89: eS4; aTet p.sTiottp iv6xot.5.
www.digibuc.ro
.350
CARTEA IV.
BEVOLUTIUNILE
A.-cestui privilegiu de inviolabilitate se intindea pâna
acolo pänä uncle tribunul îi putea intinde aetiunea sa directä. Dacá un plebeu era maltratat de un consul, care-I condamna la inchisoare, sau de un creditor, care-1 arest 1, de indatä ce se aräta vreun tribun si se aseza intre dânsii (intercessio) putea s opreascä mama patricianului. Cine
ar fi indräznit sä, facä ceva impotriva unui tribun".
sau sä se expuie sä fie atins de dânsul? Tribunul inä nu exercita aceastä ciudatä influentA deLât unde era de fatä. Departe de dânsul, plebeii puteau fi maltratati. El nu avea nici o influentä asupra faptelor care nu se petreceau in stricta sa apropiere, saw crau in afarä de raza privirilor i cuvântului &au 1. Patricienii nu dilduserä drepturi plebei; acordasera nu-
mai la câtiva dintre plebei inviolabilitatea. Totusi, era suficient acest lueru, ca s poatä exista oarecare sigurantl
pentru toti. Tribunul era un fel de altar insufletit, care era legat un drept de ocrotire 2 Tribunii devin in
arogarä dreptul de mod natural conducätorii plebei a judeca. De fapt, ei n'aveau dreptul sit cheme la judocatä nici railcar pe un plebeu; ei puteau insä sit punit stapânire pe corput lor 3. Odatä In puterea lor, omul asculta.
Era deajuns chiar sit te gäsesti Iii raza in care puteat
.auzi cuvântul lor; acest cuvânt era irezistibil i trebuia te supui, parician sau chiar consul. Tribunul, in primele timpuri, n'avea nici o autoritate Nefiind magistrat, nu putea sit convoace nici curiile, nici centuriile. Nu putea sit Lea nid o propunere in Senat i la inceput nimeni inchipuia cit ar putea mkar apare acolo. El n'avea nimic coraun cu adevärata cetate, adicit cu cetatea patricianä, unde nu-i era recunoscutä vreo autoritate. Nu era tribunul poporului, ci al plebei 4. Tribun i. antiquitus creati, non juri dicundo nec causis querelisque de absentibus noscendis, sed intercesszonibus faciendis quibus Praesentes fuisent, ut injuria que emus fieret arceretur. Aulu Gelltt, XIII, 12. 2 Plutarc, eliestiuni ramane, 81: °S2orrep pap.og.
8 Aulu Gellu, XV, 27. Denys, VIII, 87; VI, 90. 4 Titu-Llyiu II, 66. 12: Tribunos non populi, sed plebis.
www.digibuc.ro
TRE1A REVOLUTIE
351
Erau aa dar, ea si in trecut, douä societäti la Roma; cetatea i plebea: una puternie organizatä, având legi,
magistrati, un Senat; alta, care ramânea un conglomerat fara drepturi i legi, care ins ä. gäsea sprijin i judecätor In tribunii säi inviolabili.
In anii urmätori se poate vedea cum tribunii devin iau tot felul de libertäti nepreyväzute. Nimic nu-i autoriza s convoace plebea: ei au convoIndrrizneti
cat-o. Nimeni nu-i chema In Senat: ei se aseaz6 la inceput
la intrare
i apoi chiar in. interior. Nimic nu le dä
dreptul s judece pe patricieni: ei îi judeeä si-i condamnä.
Aceasta era urmarea inviclabilitätii, care era legatä de persoana lor. lOrice putere cAdea Inaintea bor. Patriciatul s'a dezarmat din ziva in care a declarat, cu riturile solemne, cä, oricine s'ar atinge de un tribun, va fi impur.
Legea spune: nu vei face nimic impotriva unui tribun. Deei daca acest tribun convoca plebea, plebea se adun.L nimeni nu putea dizolva aceastä adunare, pe care prezenta tribunului o punea in afara influentei patriciatului si a legilor. Dach tribunul intra In Senat, nimeni nu putea sä-1 dea afará. Daca punea mâna pe un consul, nimeni nu putea sa-1 scoata din mâinile sale. Nimie nu rezista indräsnelei unui tribun. Contra unui tribun nurnai un alt tribun avea putere. De indatä ce plebea avu astfel sefii sai, nu intârzie sä aibe i adunärile sale deliberative. Acestea nru semänarä intru nimic en acele ale cetätii patriciene. Plebea, In comitiile sale, era impArtità in triburi; domiciliul regula locul fiecäruia, nu religia sau bogätia. Adunarea nu incepea printr'un sacrificiu; religia nu aprtrea aici. Nu se stia de prevestiri si glasul unui augur sau al unui pontif nu putea sili oamenii sä se Impräsfie. Erau cu adevärat comii,iile plebei i ele n'aveau nimic din vechile reguli, nici din religia patriciatului. E adevärat c aceste adunäri nu se ocupau la inceput de interesele generale ale cetätii: nu numeau pe magistrati
si nu fäceau legi. Deliberan numai asupra intereselor plebei, numeau pe sefii plebei i fäceau plebiscite. A existat multä vreme la Roma o serie indoitä de www.digibuc.ro
352
CARTEA IV.
REvourpuNILE
Senatus-consulte pentru patricieni, plebiscite pentru plebe. Plebea nu se supunea senatus-consultelor nici patricienii plebiscitelor. Erau doua popoare in decrete,
Roma.
Aceste douä popoare, totdeauna Impreun i locuind intre aceleasi ziduri, n'aveau totusi aproape nimic comun. Un plebeu nu putea sä fie consulul cetätii si nici un pa-
trician tribunul plebei. Plebeul nu intra In advmarea pe curii i nici patricianul In adunarea pe triburi j. Erau doua popoare care nici nu se intelegeau mäcar, neavând pentru a spune astfel, idei comune. Dacä, patricianul vorbea In numele religiei si a legilor, plebeul fa'spundea c5, el nu cunoaste aceastä religie ereditarä, nici legile ce decurgeau din ea. Dacä patricianul venea In numele sfântului obicei, plebeul räspundea In numele dreptului na
tural. Ei îi aruncau unul altuia acuzarea de injustitie; fiecare din ei era drept, dupä propriile sale principii, nedrept dup5, principiile i credintele celuilalt. Adunarea curiilor i reunirea acelor patres prirea plebeului un privi-
legiu odios. In adunapea triburilor patrie'anul vedea un conciliabul reprobat de religie. Consulatul era pentru plebeu o autoritate arbitrará i tiranica; tribunatul era In
ochii patricianului ceva nelegiuit, anormal, cantrar tuturor principiilor; el nu putea intelegc acest f el de sef, care nu era preot si care era ales farä auspicii. Tribung--
tul turbura orclinea sfântä a cetätii; era ceeace este a erezie intr'o religie; cultul public era atins. Zeii ne vor fi protivnici, spunea un patrician, atâta vreme cat vom avea In noi acest ulcer care ne roade si care intinde coruptia in intreg corpul social". Istoria Ronaei, timp de un secol, fu plind de astfel de neintelegeri intre aces le douà
popoare, care nu päreau cä vorbesc aceiasi limbä. Patriciatul persista sä, reting, plebea in afarä de corpul politic; 1 Titu-Liviu II, 60. Denys, VII, 16. Festus, V°, Scila plebis Bine filteles voibim de primele timpuri Patricienli erau mnscrii in
tnb"ri, dar farl indoialI nu figurau in adenIrile, eme se intruneau art', augpieii I (iirit eeremonie relieiogsit qi elirora malt& vreme nu le-au reeunoseut niei o valoare legall.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
353
plebea isi creia institutii proprii. Dualitatea populatiei romane devenea din zi in zi mai manifestg. Exista totusi ceva care forma o leggturg Intre aceste doug, popoare; era rgsboiul. Patriciatul avusese grije sg, nu se lipseaseg de soldati. El lgsase plebeilor titlul de cetAteni, fie si. numai pentru a-i putea incorpora in legiuni. Dealtminteri veghiaserg la faptul ea inviolabilitatea
tribunilor sg. nu se intindg in afarg de Roma si pentru aceasta decisese cg un tribun nu va esi niciodatg din Roma. In armatd, plebea era deci supusg si. nu mai constituia o putere dublg; in prezenta dusmanului Roma redevenea una. Apoi, multumitg, obiceiului luat dupg gonirea regilor,
de a intruni armata pentru a fi consultatg asupra intereselor publice, sau asupra alegerei magistratilor, existau adungrii mixte, in care plebea figura algturi de patricieni. Ori, noi vedem clar in istorie cà aceste comitii pe centurii cgpgtarg din ce in ce mai multg, importantg si devenirg pe nesirntite ceiace se numi marile comitii. In
adevgr, in conflictul angajat intre adunarea pe curii .si adunarea pe tribmi, pgrea natural ca adunarea centuriatà O. devie un fel de teren neutru, uncle interesele generale sa fie desbgtute de preferintg. Plebeul nu era totdeaima sgrae. Adesea apartinea unei familii originarg dintr'un alt oras, care fusese acolo bogatg si consideratg si pe care soarta rgsboiului o transportase la Roma, fArd a-i ridica bogätia sau acel sentiment de demnitate, care deobicei o intovArgseste. Deasemeni, uneori plebeul se putuse imboggi prin munca sa,
mai ales pe timpul regilor. Când Servius impgrase
populatia in clase dupg avere, câtiva plebei intraseig in prima. Patriciatul nu indrgznise sau nu putu sg desfiinteze aceastg diviziune in clase. Existau deci plebei care
luptau algturi de patricieni, in primele rânduri ale legiunei si. care votau cu ei in primele centurii. Aceastä clasg bogatg, mândrg si prudentg, cgreia nu putea sg-i convie turburgrile si trebuia sà se teamg de ele, care avea, mult de pierdut, dacg Roma cgdea si mult 93903. Bíblioteca Universitad, Vol. VI.
www.digibuc.ro
23
354
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
de castigat, daca dansa se ridica, fu un intermediar natural iutre cele doud tabere dusmane. Pare cd plebea n'a incercat nici o nepläcere, vilzand a; se stabileste in mijlocul ei distinctiile bogdtiei. Treizeci i ase de ani dupd crearea tribunatului, numärul tribunilor fu ridicat la, zece, astfel ca ssä fie ate doi de fiecare din cele cinci clase. Plebe], primea deci i tinea sd pdstreze diviziunea pe care Servius o stabilise. Si chiar partea sdracd, care nu era cuprinsd In clase, nu ridica niei o reclamatie. Ea ldsa celor mai instdriti privilegiul lor si nu cerea sd," aleag i (lama tribuni. Cât despre patricieni ei nu se speriau de aceast6 importantd pe care o lua bogatia. Cdci i dansii erau bogati. Mai intelepti sau mai fericiti decdt eupatrizii dela Atena, care se distruserd In ziva când directia societdtii apartinu boggiei, patricienii nu neglijard, niciodatä, nici agricultura, nici comertul, si nici chiar industria. Sd-si mdreascd averea a fost totdeauna marea lor preocupare. Munca, cumpdtarea, buna conducere a afacerilor au fost totdeauna virtutile lor. Dealtminteri, fiecare victorie asupra dusmanului, fiecare cucerire le mitrea posesiunile. Si astfel, ei nu vedeau un prea mare rdu in faptul cä puterea ar depinde de bogdtie. Obiceiurile i caracterul patricienilor erau astf el, e ei nu puteau avea dispret pentru un bogat, chiar dacd acesta
apartinea plebei. Bogatul plebeu se apropia de ei, traia cu ei; nenumdrate relatii de interes sau de prietenie se stabileau. Acest perpetuu contact aducea un schimb de idei. Plebeul Il fricea pe patrician sd, inteleagd incetul cu incetul dorintele i drepturile plebei. Patricianul sfdrsia prin a se läsa convins; ajungea pe nesimtite s aibd, o pdrere mai putin fernad i mai putin mândrd de superioritatea sa; nu mai era asa de sigur de dreptul sdu. Ori, and o aristocratie ajunge sd se indoiascd, cii puterea sa o legitimii, sau n'are curajul s'o apere, sau o apdri
räu. De indatA ce prerogativele patricianului nu mai furd, un articol de creclintd, pentru el insdsi, se 'mate spune cii patriciatul era pe jumdtate invins. www.digibuc.ro
A TRE1A REVOLUTIE
355
Clasa bogatä pare sâ fi exercitat o actiune de un alt gen asupra plebei din care esise si de care nu se despgrtise hid,. Cum dânsa tinea, la märetia Romei, dorea unirea celor dou5, ordine. Ea era de altminteri ambitioas6. Socotea ca separarea absolutâ a celor douâ ordine Ii inchidea pentru totdeauna cariera sa, inlântuind-o de clasa inferioarâ, pe când unirea lor, Ii deschidea o c de al drui sarsit nu-1 putea intrevedea. Ea se sili deci sà imprime ideilor i dorintelor plebei o altâ directie. In loc de a perzista sâ, formeze un ordin distinct, in loc de a-si da cu greutate legi particulare, pe care celalt ordin nu 1-ar recu-
noa§te niciodatä, in loc de a lucra incet, prin plebiscitele sale, ea, sà-si fad, spete de legi dupg, trebuinta sa
elaboreze un cod care sa n'aibe siiciodatà valoare oficialà, ea Ii inspirâ ambitia de a pâtrunde in cetatea patricianä si de a infra la Impârteala legilor, institutiilor demnitâtilor patriciane. Dorintele plebei tinsel% atunci la unirea celor douâ ordine sub conditia egalitätii. Plebea, odatà intratà pe aceastâ cale, incepu prin a cere un cod. Erau legi la Roma, ca in toate orasele, legi invariabile i 8finte, care erau scrise si al cAror text era pAstrat de preoti Insâ aceste legi, care faceau parte din religie nu
se aplicau decal membrilor cetâtii religioase. Plebeul n'avea dreptul sä le cunoaseâ i ne putem inchipui cà n'a-
vea drept nici sâ le invoace. Aceste legi existau pentru curii, pentru gentes, pentru patricieni i clientii lor, nu insä pentru altii. Ele nu recunosteau dreptul de proprietate aceluia care n'avea sacra; i nu acordau dreptul de actiune in justitie acelora care n'aveau patroni. Acest caracter exclusiv religios al legei era acela pe care plebea voi fad, sâ, disparà. Ea a cerut nu numai ca legile sä fie scrise i publicate, ci 01 se si fad, legi care ni poatl fi egal aplicabile i patricienilor §i plebei. 1 CI a fost o 1egis1atie scris inainte% decemvirilor, e un fapt atestat prin numeroase texte; Denys, X, 1; III, 36; Cicero, de Rep. II,14; Pompenks. in Digesty, I 2. Multe din aeeste veehi legi sunt citate de Plinio, XIV, 12; XXXII, 2; de Servius, ad. Eclogls, IV, 43; ad. Georg., III, 387; de Festus, passim.
www.digibuc.ro
356
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
Se pare ca" tribunii voira mai intai ea aceste legi sa redactate de plebei. Patricienii raspunsera ea probabil tribunii nu-si dau seama de ceeace inseamna o fie
lege, caci altf el n'ar fi exprimat o asemenea dorinta. Este In adevar imposibil, spuneau dânii, ca plebeii s facä
legi; voi, can nu aveti auspiciile, care nu savarsiti acte religioase, ce aveti oare comun cu toate lucrurile sfinte, printre care trebuie s socotim i legea? j. Pretentiunea plebei parea deci patricienilor monstruoas i cu toful nelegiuita. De altfel, vechile anale, pe care Titu Liviu si Denys le consultau privitor la acest capitol al istoriei lor, mentioneaza minuni ingrozitoare, cerul plin de flacari, spectre sburand prin vazduh, ploi de sange. Adevarata minune Insa era faptul c plebeilor le-a trecut prin gaud sa-si faca legi. Republica rdmase opt ani In suspensie, intre cele doua clase care, fiecare, se mira de ineäpatanarea celeilalte. Apoi tribunii gäsira
un compromis: Deoarece voi nu voiti ca legea sä, fie
scrisa de plebei, spun dansii, s alegem legiuitori fdelad parte din cele douä clase". Prin aceasta lor li se 'Area ca. fac mari concesii; era foarte putin insa fata de principiile eat de riguroase ale religiei patriciene. Senatul replica
dansul nu se opunea catusi de putin la redacfirea unui cod, îns c acest cod nu putea fi redactat &cat de patricieni. Au sfarsit prin a gasi un mijloc de a Impea plebei cu neeesitatile religioase pe care le invoca patriciatul. Au hotarît ea legiuitorii sa, fie toti patricieni; codul lor Insa, inainte de a fi promulgat pus in vigoare, O. fie expus publicului i supus aprobarii prealabile a tuturor claselor. Nu este aci momentul sg, analizam codul decemvirilor.
E nevoe numai sa, observam ca opera legiuitorilor, expusa In prealabil In for, discutata in mod liber de toti cetatenii, fu primitä apoi de comitiile centuriate, adica de adunarea In care cele doua clase se confundau. Aceasta era o inovatie grava. Adoptqta de toate clasele, 1 Titn-Liviu, III, 31. Denys X, 4. 2 Julius Obsequens, 16.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
357
aceiasi lege se aplica de acum inainte tuturor. Nu gäsim
in ceeace ne mai rämâne din acest cod nici un singur cuvânt care sä implice o inegalitate intre plebeu si patrician, fie pentru dreptul de proprietate, fie pentru contracte i obligatii, fie pentru procedurá. Din aeest moment plebeul apdru inaintea aceluiasi tribunal ea si patricianul, se purtä ca i dânsul i fu judecat dupa aceleasi legi. Ori, nu se putea face o revolutie mai radicalä, chai toate obiceiurile, moravurile, sentimentul omului
fatä, de ora, ideia de demnitate personalä, principiile dreptului, totul se schimbä in Roma. Cum mai ramâneau câteva legi de fäcut, se numirä Poi
decemviri i printre ei gäsim i trei plebei Astfel, dupä
ce li se spusese cu atâta energie c. dreptul de a scrie legi
nu apartine deal clasei patriciene, progresul ideilor se facu cu atâta iuteald, incât dupä un an de zile, plebeii furä adraisi ca legiuitori. Moravurile tindeau spre egalitate. Erau pe un povarnis pe care alunecau, Paid sä, se mai poatä opri. Devenise necesarä o lege care sä interzicä cäsätoria intre cele douä clase: dovadä sigurä c religia i moravurile nu mai erau
suficiente pentru a o interzice. Insä aceastsä lege abia edictatä,, cäzu in disgratie generalä. Câtiva patricieni perzistarl sä aducá argumentul religios: sângele nostru va fi Pângärit i cultul ereditar al fiecArei familii va fi atins. Nimeni nu va mai sti din ce familie se trage, eä,ror sacrificii apartine; va fi o rästurnare a tuturor institutiilor divine si umane". Plebeii nu dädeau nici o atenargumente, care li se päreau subtilitäti färä tie nici o valoare. Sä. diseuti articole de credintä, fatä de oameni care nu au niei una, Inseamnä sa-ti pierzi timpul degeaba. Tribunii replicau de altfel cu destulä dreptate: Dacá-i adevarat cá religia voastra este atât de puternicä, dece mai aveti nevoe de aceastä, lege? Ea nu vä serveste la nimic; n'aveti cleat s'o retrageti; veti rämâne tot atät de liberi ca si inainte, de a nu va alia cu fa m iliile de plebei". Legea fu retrasä. De indatä eäsätoriile devenira foarte frecv'ente intre cele doua clase. Plebeii bogati furá atât de mult cAutati 'Neat, pentru a nu vorbi www.digibuc.ro
358
CARTEA V. - REVOLUTIUNILE
decat de cei din familia Licinius, Ii vedem aliindu-se cu trei gentrs patriciene, eu Fabii, Cornelii, Manlii. A.tunci s'a putut vedea c legea fusese la un moment dat singura
barierä care separa cele doua clase. De atunci inainte sängele patrician i plebeu se amestecä.
Deindatä ce egalitatea fu cuceritä in vieata privata,
lucrul cel mai greu se Douse si se päru natural ca egalitatea s. existe chiar politicä. Plebea se intreba atunci dece i-ar fi interzis consulatu gi nu vedea nici o ratiune ca sä mai fie mult timp Indopärtarg dela aceastä demnitate. Exista totusi o ratiune foarte puternica. Consulatul nu era numai un comandament; era si un sacerdotin. Pentru a fi consul, nu era suficierrt s. oferi garantii de inteligentä, de curaj i de probitate; trebuia mai ales sä fii capabil s sävärsesti ceremoniile cultului public. Era necesar ca riturile sä fie bine observate i zeii multumiti. Ori, numai patricienii aveau caracterul sacru care le ingaduia sa rosteasca rugdeiuni i s cherne protectia divina asupra cetätii. Plebeul nu avea nimic comun cu acest cult; religia nu-i ingaduia deci s fie consul, nef as plebeium consulem fieri.
Ne putem usor Inchipui surprinderea i indignarea patricienilor, când plebeii exprimarä pentru prima datä pretentia de a fi consuli. Li se parea ca. religia era amenintatg. Si-au dat multä ostenealä pentru a face plebea inteleagg% acest lucru; i s'a spus ce importanta avea religia in cetate, ea ea era aceia care intemeiase orasul, prezidase la toate actele publice, conducea adunädle deliberante, &Idea magistrati republicei. S'a adaugat ca aceasta religie era, dupä regulele entice (more majorum) patrimoniul patricienilor, cà riturile sale nu puteau fi cunoscute ì practicate deeât de dânsii ì ca, in sfársit zeii nu primeau sacrificiul plebeului. A propune sa se creieze consuli plebei insernna sa vrei sä suprimi religia cetätii; de atunci Inainte eultnl ar fi pângärit cetatea n'ar mai fi In bunâ intelegere cu zeii Titu-Liviu, V. 12; VI, 34; VI, 39. 2 Titu-Liviu, VI, 4L
www.digibuc.ro
A TRE1A REVOLUTIE
359
Patriciatul fäcu uz de toatá puterea si de toatá indembinarea sa, pentru a indeparta pe plebei dela aceste ma-
gistraturi. Ii apâxâ, in acelas timp religia §i puterea sa. Deindatg, ce vázu consulatul in pericol do a fi obtinut de
plebe, despârti d dânsu1 functiunea rdigioasâ, care avea cea mai mare imporiantrt, aceia care consista in a face lustratia cetátenilor; astfel se creará censorii. Intr'un moment cand i se paru prea greu sá reziste dorintelor plebeilor, inlocui consulatul prin tribunatul Plebea a arâtat de altfel foarte multä rábdare;
asteptâ 75 de ani fâná i se realizá dorinta. E vi-
zibil cá punea mai putinâ, ardoare in a obtine aceste inalte magistraturi, decAt pusese atunci când a vrut sá cucereascä tribunatul §i un cod. Insâ, dacA plebea era destul de indiferentá, exist& o aristocratie plebeie, care era ambitioasä. latá o legendá din acea epocg: Fabius Ambuscus, unul din patricienii eei mai distinsi, îi mâritase cele douâ fiice ale sale, una eu un patrician, care deveni tribun militar, alta cu Licinius Sto lon, ora foarte bine vâzut, insâ plebeu. Aceasta se afla intr'o zi la sora sa când lictorii, aducând pe tribu-
bunul militar acasá, lovia in use cu fasciile lor. Cum dânsa nu stia acest obicei Ii fu fricá. Rasetele i intrebárile ironice ale sorei sale ii arAtarg cât o Meuse s5,
deeadâ o câsâtorie plebeiang, aducând'o intr'o cas6 in care demnitAtile i onorurile nu erau sâintre niciodatd. TaVal sàu Ii ghici durerea, o consolà promise câ si ea va
vedea la dânsa intr'o zi ceiace vazuse in casa sorei
El se intelese cu ginerele säu §i amândoi lucrar`a in acelas sens". Aceastâ legend5,, pe htingá câteva detali copiTároase i neverosimile, ne Inv*, cel putin douâ lucruri: întâi cä aristocratia plebeie, trAind cu patricienii, devenia ambitioasâ, i aspira la demnitAtile lor; si al deilea, cà se gáseau patricieni care incurajau si
atâtau ambitia acestei noi aristocratii, care se unise cu dânsii prin legâturile cele mai strânse. Se pare a, Licinius i Sextius, care se unise cu dânsul. nu se asteptau ca plebea sá Led, mari sfortâxi pentru a le dobindi dreptul de a fi consuli. Cáci ei crezurá potriwww.digibuc.ro
360
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
lilt s5, propuná trei legi deedatä. Aceia, care avea de scop
sä, stabileascd cá unul din consuli va fi in mod fatal ales din plebe, era precedatä de alte douá, din care una micsora datoriile §i cealaltá acorda pámánturi poporului. Evident, primele cloud trebuiau sá serveascá spre a excita
zelul plebei in favoarea celei de a treia. A fost un moment când plebea a fost prea perspicace: ea primi din propunerile lui Licinius aceia ce o interesa, adicá reducerea datoriilor si impártirea pámântului, läsând la o parte consulatul. Insá Licinius replicä cá cele trei legi erau inseparabile si ea' trebuiau sau primite sau respinse laolaltá. Constitutia romang autorizá acest procedeu. E lesne de inch ipuit ca plebea a preferat sá primeasel totul decât sä piardá totul. Nu era suficient insá ea plebea sá, voiascá sá facá legi; mai trebuia la aceastá epecá ca Senatul sg, convoace comitiile si apoi 0, confirme decretul 1. Zece ani de zile n'a consimtit la aceasta. Insfársit, se petrecu un eveniment pe care Titu-Liviu nu-1 releveazá indeajuns 2; se pare cá plebea a luat armele §i rásboiul civil insângerä strázile Romei. Patriciatul invins dádu un Senatus consult, prin care aproba §i confirma dinainte toate decretele pe care
poporul le-ar aduce in cursul acelui an. Nimic nu mai impedicá pe tribuni sá voteze cele trei legi ale ler. Din acest moment plebea avu in fiecare an un consul din doi si nu intârzie sá, parviná si la celelalte magistraturi. Plebleul purtá toga de purpurá si fu precedat de fascii; impárti dreptatea, fu senator, guverna cetatea si comandä legiunile.
Rámânea sacerdotiul si se credea cá, nu vor putea sag rápeascá patricienilor. Cáci in vechea religie era o dogmá
nestrámutatä, cá dreptul de a recita ruaciunile, ca si dreptul de a te atinge de obiectele sfinte, nu se trans-
mite cleat odatá cu sangele. Stiinta riturilor ca si. posesi-
unea zeilor era ereditarä. Dupá curn un cult casnic era un patrimoniu de care nici un stráin nu se putea apro1 Titu-Liviu, IV, 49. 2 Titu-Liviu, VI, 42.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE
361
pia, cultul cetatii apartinea exclusiv familiilor care formasera cetatea primitivd. Desigur, in primele secole ale Romei nu-i venise nimanui in gaud ca un plebeu ar putea sä, fie pantifice. Ideile insä se schimbasera. Plebea, scotand din religie
regula ereditatii, Ii facuse o religie pentru uzul sdu. li constitui lari casniei, altare la rdspantii í focuri sacre ale fieckui trib. Patricianul, la inceput, dispretui aceasta parodie a religiunei sale. Insa aceasta, cu timpul, deveni serioasä, i plebeul ajunse sä, creada ca era chiar din punct de vedere al cultului i in privinta zeilor, egal cu patricianul. Se gäseau douä, principii fatä, in fata. Patriciatul perzista s5, sustinä, ca acest sacerdotiu i dreptul de a adora divinitatea erau ereditare. Plebea emancipa religia sacerdotiul, de aceasta regula invechitä, a ereditatii; ea pretindea cä, orice orn era in stare sä, pronunte rugáciunea si eä, era deajuns ca cineva sä, fie eetatean pentruca aiM dreptul sä, savarseasca ceremoniile cultului cetatii;
asrtfel ajungea la consecinta cá un plebeu putea fi pontifice.
Dad sacerdotiile ar fi fost deosebite de comandament
si de politid, e foarte posibil ca plebeienii sá nu le fi dorit cu atata ardoare. Insä toate aceste lucruri se confundau: preotul era si magistrat, pontiful era judecator, augurul putea sa disolve adunarile publice. Plebea observä de timpuriu ca fan', sacerdotiu nu exista, in realitate, nici egalitate civilä, nici egalitate politica. Ea
ceru deci irapartirea pontificatului intre cele doua ordine, asa cum ceruse i impartirea consulatului. Era greu sá i se obieeteze inqapacitatea religioasa, dci de saizeci de ani plebeul, in calitate de consul, savarsea sacrificii ; ea censor fdcea lustratii i ca invingator al inamicului, indeplinea sfintele formalitati ale triumfului. Prin magistraturi, plebea isi dobindise o parte din sacerdotii 6 nu era usor ca celelalte sa-i fie interzise. Credinta In
principiul ereditätii religioase era sdruncinatä chiar la patric:ani. Cate unii dintransii invocarä zadarnic vechile reguli i spusera: Cultul va fi alterat, pangärit de www.digibuc.ro
362
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
mani nedemne; v. atingeti chiar de zei; bagati de seamA ca mania lor sa nu se reverse asupra ora§ului nostru" Se pare ea aceste argumente n'au avut prea multa influenta asupra plebei i nici C majoritatea patricienilor s'ar fi impresionat. Moravurile noi dadeau castig de cauza principiului plebeu. S'a hotririt deci ca jumatate din pontifici si din auguri sä, fie dintre plebei 9.
Aceasta a fost ultima cucerire a clasei inferioare; nu mai putea dori nimic alkeva. Patriciatul pierdea pana superioritatea sa religioasa. Nimic n-o mai deosebea de plebe; patriciatul devenise un nume sau o amintire. Vechile principii pe care era fundata cetatea romana ca toate cetatile antice, disparuse. Din aceast5, antica religie ereditarrt, care guvernase mult timp oamenii si sta-
bilise ranguri intre ei, nu mai ralasese cleat formele
exterioare. Plebeul luprtase Impotriva ei patru secole, In timpul republicei si sub regi i o invinsese. CAPITOLUL VIII
Transformirile In dreptul privat; codul celor-12 Table; Codul lui Solon Dreptul, prin natura sa, nu este absolut si neschimbutor; dimpotriva se modifica si se transform'a, ca orice opera umana. Fiecare societate are dreptul salt, care se transforma si se desvolta odatä cu (Musa, care se schimba ca i dansa si care, insfarsit, urmeaza intotdeauna miscarea institutiilor, moravurilor i credintelor sale. Titu-Li yin, X, 6; Deos visuros nei sacra sua polluantur. Titn-
Liviu pare a crede ea a Tit argument nu era de at o prefacittorie, insa, credintele nu carnn atat de slabite in aceasta epo .5, (301 i
chr.) !neat un astfel de limbagiu sa nu poati
fi
sin er in gura
multor patricieni. 2 DemnitAtile regelui sacrificillor, ale fl.uninilor, ale sa ienilor
ale vest ilelor, de care nu se leaga nici o importanta politica, furl lasate fr nici o grije in mama patriciatului, care ramase intotdeauna o casta sffintri, insa nu mai fu o castS dominants.
www.digibuc.ro
TRANSFORMÄRI iN DREPTIM PRIVAT
363
Oamenii vechilor timpuri erau supusi unei religii cu atfit mai puternicA asupra sufletului lor, cu cAt era mai rudimental* aceastä religie le falurise dreptul, dupä cura tot ea le creiase instituiile politice. Societatea insä se transformg, Regimul patriarhal, pe care-1 crease aceastA religie ereditarA, s'a pierdut cu timpul in regimul cetätii. Pe nesimtite gens s'a desmembrat; cel de-al doilea näscut s'a despartit de primul näcut, servitorul de stApAn; clasa
inferioarA, s'a märit; s'a inarmat; si a terminat prin a
invinge aristocratia i a cuceri egalitatea. AceastA schimbare in starea socialA, trebuia sä, aducA o alta in drept. Cu cat eupatrizii i patricienii rAmâneau legati de vechea religie a familiilor i prin urmare de vechiul drept, cu atat clasa inferioara avea mai multA urA, pentru aceastA, religie ereditarA, care milt timp o tinuse in inferioritate qi pentru acest drept antic, care o inAbusise. Nu numai cA le ura, dar nici nu le inlelegea. Cura ea nu avea credintele pe care se intemeiase el, acest drept i se pärea
ca n'are nici un fundament. Il gäsea injust i de atunci Ii fu imposibil sä se mai mentie. Daa luAna in considerare epoca in care plebea s'a mAHt
5i a intrat in corpul politic 5i daa, comparAm dreptul acestei epoci cu dreptul primitiv, vedem apArAnd mari schimbAri. Prima si cea mai importantä, e cà dreptul devenit public si-i cunoscut de toti. Nu mai e acel imn misterios i sacru, pe care si-1 repetau din generatie in generatie, cu un pies respect, pe care numai preotii II scriau numai bdrbatii familiilor religioase puteau sà-1 cunoas a. Dreptul a iesit din ritualurile si din artile preotilor; si-a pierdut misterul sriu religios; devine un limbagiu pe care fiecare II poate citi 5i pronunta. In aceste coduri se manifestä ceva si mai gray Inca. Natura legei i principiul sAu nu mai stunt acelasi ca perioada precedentà. Mai inainte legea era o hotririre a religiei; trecea drept o revelatie fAcutA de zei strAmosilor, intemeietorului divin, regilor sfintiti, magistratilor preoti. In nouile coduri, dimpotrivä, legiuitorul nu mai vorbeste in numele zeilor; decemvirii dela Roma au
prima puterea lor dela popor; tot poporul l'a investit. www.digibuc.ro
364
CARTEA IV. - REVOLTJTIUNILE
si pet Solon cu dreptul de a face legi. Legiuitorul nu mai reprezintä traditia religioasä, ci vointa popularä. Legea are de aci inainte drept principiu interesul oamenilor i drept fundament asentinaentul celui mai mare numär. De aci douä consecinte. Mai inthi legea nu se mai prezintä ca o formulá imuabilä i indiscutabilä. Devenind operä, umanä, ea se recunoaste supusä schimbaril:,.. Cele
doudsprezece Table spun: Legea este ceeace sufragiile poporului au ordonat in ultima instantä" j. Din toate textele care ne ri-imân din a,cest cod, nu existä
niciunul care- sä aita mai multä importantä decat acesta, nici care sä arate mai bine caracterul revolutiei care se
opera atunci in drept. Legea nu mai este o traditie
sfântä, mos, ea este un simplu text, lex, 0. cum ea este vointa oamenilor care au acut-o, tot aceastä vointä -poate s'o schimbe. A doua consecintä e urmätoarea. Legea, care mai inainte fAcea parte din religie i era prin urmare patrimonial familiilor sfinte, fu de aci inainte proprietatea comunä. a tuturor cetätenilor. Plebeul putu s'o invoce si sä, actioneze
in justitie. Patricianul din Roma, fiind mai Inapatanat sau mai siret decät eupatridul dela Mena, Incera, sí ascundä multimei formele procedurei; aceste forme insäsi
nu intarziará a fi divulgate. Astfel dreptul îi schimbä natura. De aci inainte nu mai putea contine aceloasi prescriptii ca in epocile precedente. Atat timp cât religia avusese influentä asupra lui .el ordonase legäturile intre oameni, dupà principiile ace-
stei religii. Insd clasa inferioarä care aducea in cetate alte principii, nu Intelegea nimic nici din vechile reguli ale dreptului de proprietate, nici din vechiul drept de succesiune, nici "din autoritatea absolutä a tatalui, nici din inrudirea agnation. Ea dorea ca toate acestea sà disparä. In realitate aceastä transformare a dreptului nu se putu sävärsi dintr'o data% Dac6-i este uneori posibil omului
schimbe bruse institutiile sale politice, nu poate schimba I Titu-Liviu VII, 17: IX, 33, 34.
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI iIsI DREPTUL PRIVAT
365
legile si dreptul sau privat decat treptat si cu incetul. Aceasta o dovedeste istoria dreptului roman ca si aceia a dreptului atenian. Cele douasprezece Table, dupá cum am vazut mai sus, au fost scHse in mijlocul unei transformari sociale. Pa-
tricienii au fost aceia care le-au facut, Ira, le-au facut dupa cererea si pentru folosinta plebei. Aceasta legislatie nu mai este deci dreptul primitiv al Romei; ea nu-i Inca, nici dreptul pretorian ci este o transitie hare cele doug.
Iatä In primul rand punctele asupra carora nu se departeaza 'Inca de dreptul antic: ea mentine puterea tatalui; lag, sa-si judece fiul, sä-1 condamne la moarte, sa-1 van& Atat timp cat traeste tatal, fiul nu este niciodatá major. In privinta succesiunilor, ea pastreaza deasemenea regulile vechi; mostenirea trece agnatilor si in lipsa de agnati, acelora numiti gentiles. Cat despre cognati, adicá rudele din partea sotiei, legea nu le recunoaste *Inca. Ei nu se mostenesc intre dansii. Mama nu mosteneste dela fiu si nici fiul dela mama j. Ea pastreazä emanciparei si adoptiei caracterul si ef ectele pe care aceste douä acte le aveau In dreptul antic. Fiul emancipat nu mai ia parte la cultul familiei si urmeazä de aci ca nu mai are nici un drept la succesiune. Iatä acum punctele asupra carom, aceasta legislatie se departeaza de dreptul primitiv: Ea admite formal ca patrimoniul poate fi impartit intre frati, deoarece acordä actio familiae erciscundae 2.
Hotaraste ea, tatill nu va putea dispune mai mult de trei ori de persaana fiului sau, si cá dupa trei vanzari, fiul va fi liber3. Aceasta este prima stirbire pe care a adus-o dreptul roman autoritatii pärintesti.
0 alta schimbare mai grava a fost aceia care-i dadu omului dreptul SI testeze. Mai inainte fiul era mostenitor propriu §-i necesar; In lipsa unui fiu mostenea cel mai a- _ 1 Gaius, III, 17 ; III, 24, Ulpian, XVI, 4. Cicero, de Inventaria:1,5. 2 Gains, in Digeste, X, 2, 1. 3 Ulpian, Flagnzenta, X, 1.
www.digibuc.ro
300
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
propiat agnat; In lipsa de agnati, bunurile se reIntorceau la gens, In amintirea timpului In care gcns, Inca nedespaltita, era unica proprietara a domeniului care apoi a Lost impartA. Cele douaspiezece Table lasa la o parte aceste principii invechite; ele socotesc c proprietatea nu mai
apartine lui gens ci individului; recunosc deci omului dreptul de a dispune de bunurile sale prin testament. Aceasta mi inseamna dreptul primitiv testamentul ar fi fost cu totul necunoscut. Omul avea dreptul sa-si aleaga un legatar in afara de gens, insa cu conditia fad, agreata alegerea sa de adunarea curiata; astf el ea numai vointa cetatii intregi putes sa faca sä se deroge dela ordinea pe care o stabilise odinioara religia. Dreptul eel uou libereaza testamentul de aceastá regula suparatoare, da o forma mai usoara, aceia a unei vânzari simulate. Omul se va preface ca-si vinde averea aceluia pe care-I va fi ales drept legatar; in realitate a Lb:-
cut un testament si nu mai avea nevoie sá apará In
fata adunarii poporului. Aceasta forma de testament avea marele avantaj de a fi ingaduitä plebeului. El, care n'avea nimic comun eu adunarile curiate, n'avusese pana acum nici un mijloc de a testa j. De aci Inainte el poate sá uzeze de procedeul vanzarii fictive si sa clispue de bunurile sale. Ceiace-i mai remarcabil In aceasta perioada a istoriei legislatiei romane, e faptul ca prin introducerea unor anumite forme noui, dreptul putu sa-si Impinga actiunea i binefacerile sale asupra claselor inferioare. Vechile reguli i vechile formalitali nu putusera si nu puteau Inca sa se aplice In mod convenabil deeat familiilor necunoscute de religie; se faureau Insa noui reguli i noui procedee care sa poata fi aplicabile si plebeilor. Pentru aeeleasi motive si din aceleasi nevoi s'au introdus inovatii- In acea parte a dreptului care se Exista i testamentnl in procinetu; ins6 nu suntem bine informati asnpra ac stni fel de testament; probrthil el era fail (13 testamentul calatis contitiis, ceiace adunarea centuriatA era f atA de cea curiatá.
www.digibuc.ro
TRANSFORMXRI IN DREPTIll, PRIVAT
367
raporta la cdsâtorie. E limpede c, familiile plebeie nu practicau cäsâtoria sacrä, si putem crede cg pentru dânsele uniunea conjugalg se baza numai pe conventia mutualg a pgrtilor (mutuus consensus) §i pe afectiunea pe care si-o fâgkluiserä (affectio maritalis). Nu se sgvErsea nici o formalitate, nici civith, nici religioasg. Aceastg cdsâtorie plebeie sfârsi prin a prevela cu timpul in moravuri i in drept; la origing insâ, legile cetätii patriciene nu-i recunosteau nici o valoare. Or, acest act avea con-
secinte grave; cum puterea maritalä i pärinteaseg nu decurgea in ochii patricianului decht din ceremonia re-. ligioasg, care initia femeia In cultul sotului, rezulta de aci cá plebeul n'avea aceasta putere. Legea nu-i recunostea familie i dreptul privat nu exista pentru dânsul. Era o situatie care nu mai putea dura. S'a imaginat deci un procedeu de care sg poatg face uz i plebeul i care, in ceeace priveste legAturile civile, sá producg aceleasi efecte ca i egsátoria sfântg. Se recurse ca i pentru testament, la o vânzare fictivá. Femeia fu cumpdratg de sot, coemptio, de atunci ea fu recunoscutä in drept ca facând parte din proprietatea sa (familia) ea fu in imterea lui si avu fatg de dânsul situatia unei fice, intocmai ca si cum ceremonia religioasá ar fi fost sâvârsitA Nu putem afirma cä acest procedeu nu ar fi mai vechi
decat cele Douâsprezece Table. Este cel putin sigur faptul cá legislatia cea noug l-a recunoscut drept legitim. Aceast a. lege, dadea astfel plebeului un drept privat, care era analog in ceeace priveste efectele cu dreptul patricianulu;, cu toate cá in ceeace priveste principiile se deosebea foarte mult. Lui coemptio Ii corespunde usus; sunt dong forme ale unuia i aceluiasi act. tOrice object poate fi dobindit, astfel, in doug feluri:
prin cumpârare sau prin uz. Se
intâmplä acelas lucru i cu proprietatea fictivä asupra femeii. Aci usus inseamnâ convietuirea timp de un an; ea stabileste intre soti aceleasi legáturi de drept ea si vânzarea sau ceremonia religioasá. Desigur, nu este nevoe sg I Gains, I, 113-114.
www.digibuc.ro
368
CARTEA IV.
REvourrunsaLE
adAugAm eä, trebuia ca aceastä convietuire sä, fie precedata* de cAsAtorie, eel putin de cdsAtoria plebeie, care se efectua prin consimtimântul i afectiunea pârtilor. Nici
coemptio, nici usus nu creau unirea moralâ intre soti; acestea veneau numai dupa cAsAtorie si stabileau o lega-
turA de drept. Nu erau, dung, cum s'a repetat prea de multe ori, diferite moduri de a contracta o cäsätorie ci erau numai mijloace de a dobândi puterea maritalä, pArinteascA
Puterea maritalä, din timpurile antice avea insâ consecinte eari la epoca istoricä, la care am ajuns, incepeau sä, parä, excesive. Am vAzut cA femeia era supusä, färä, re-
zervä, bdrbatului i cá acesta putea chiar s'o insträineze sau sä, o vândä Dintr'un alt punct de vedere puterea maritalâ mai producea Ina; efecte, pe care bunul simt al plebeului le pricepea cu greutate; astfel, sotia intratä, in mina beului, era cu totul separatä, de familia sa, nu o mc4tenea
si nu pästra fata de &Lisa nici o legáturg, i nici o inrudire in ochii legii. Aceste mäsuri erau bune in dreptul primitiv, atunci cand religia nu ingAduia ca aceiasi per-
soang, sä, facA parte din doug gentes, sä, sacrifice la doug altare, i sà mosteneascA dela douä, case. Puterea maritalA insA nu mai era conceputl cu aceiasi rigoare i se puteau
gäsi mai multe motive foarte bune penttru a scdpa de aceste aspre consecinte. Asa, legea celor Douäsprezece Ta-
ble, desi stabilea cA convietuirea timp de un an supunea sotia puterei bärbatului, fu totusi silità sä, lase sotilor libertatea sä, nu contracteze o legâturä atAt de riguroasA. Dacá femeia intrerupe in fiecare an convietuirea printr'o absentä care dureazA trei nopti, e suficient ea puterea maritalá nu se poatA, stabili. Atunei fem( ia pästreazA cu Galas, I, 111: quae anno ntinuo NUPTA verseverabat. Goeutptio
era eat de putin
cAsItorie, tricat sotia putea s'o contracteze cu alteineva, decit 1411 tau, cu un tutore, de exempla. Gaius, I, 117, 118. CI acaasa emancipatie nu era decit
tn timpul lui Gaius, nu mai este nici o
ea a putu-
tnsg, el fie realli, la origine. De altfel asItoria pr n simplul consensus nu era acelm Meru ca l clisittoria sacrX, care stabilea tntre soti o legg.turX indisolubilL
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI ÎN DREPTUL PRIVAT
369
propria sa familie o legnurá de drept i poate mosteni dela dânsa. Far% sä, fie necesar sä intram In amänunte mai multe,
yeller° cum codul celor Dougsprezece Table se depärteazä
m ilt de dreptal primitiv. Legislatia roraanä se transformä, ca i ouvernämantul i starea socialä. Putin câte putin i aproape la fiecare generatie, se va produce o schimbare notiä. Pe mäsurä, ce clasele inferioare vor pro-
gresa in ordinea politicä, se va introduce o modificare nou'l regulele de drept. In priraul And va fi permisä, cäsätoria intre patricieni i plebei. Va veni apoi legea Papiria, care nu-i va ingärlui debitorului sä punä corpul säu drept chezäsie. Procedura se va simplifica in folosul plebeilor, prin desfiiutarea aetiunilor legate. InsfArsit, Pretorul, continuând sä meargä pe calea pe care au deschis-o cele DougspTezece Table, va construi aläturi
de dreptul vechiu un drept cu totul nou, pe care religia nu l'a dictat i se va apropia din ce in ce mai mult de dreptul naturii. 0 revolutie asemänätoare apare in dreptul atenian. Se 'tie cA, la Atena au fost redactate douä, codice de legi, la interval de 30 de ani, primul de Dracon, al doilea de Solon. Acela al lui Dracon a fost scris in vAltoarea luptei dintre cele dour], clase, atunci când eupatrizii nu r u bled invinsi. Solon l-a redactat pe al gal chiar in morn qrtul dud clasa inferioarä iesea invingâtoare. De aceia dcosebiiile sunt mari intre cele dons,' coduri.
Dracon era eupatrid; avea toate sentimentele castei sale si era instruit in dreptul religios". El nu pare a fi fa:cut altceva cleat sä scrie vechile obiceiuri, färä a schimba nimic. Prima sa lege este aceasta: Vei onora pe zeii i eroii Wei tale si le vei aduce sacrificii anuale, färä a te depärta de riturile urmate de stfämosi". S'a pästrat amintirea legilor sale asupra crimei. Ele prescriu ca vinovatul sä fie indepärtat din temple si sä,-i fie interzis
sä se atingä de apa lustralä si de vasele ceremoniale
&Wm-Gehl, XI, 18. Demostene, in Leptinem, 158. Porphyr, De abstinentia, IX. 93903.
Biblioteca Universitara. Vol. VI
www.digibuc.ro
24
370
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
Aceste legi au parut aspre generatiilor :urragtoare. Ele erau de fapt dictate de o religie implacabilä, care vedea in orice gresalä o insultä adusä divinith4ii i'n orice insul% o crimä de neertat. Furtul era pedepsit cu moartea pentrucä insemna 1.UI atentat la religia proprietätii. Un articol curios al acestei legislaii i care ne-a fost
pästrat, ne aratá spiritul In care a fost ea fäcutä. Ea nu
acorcla dreptul sä se urmáreascä, o crimä In justitie decat mortului i membrilor gintei sale'. Vedem de aci eät era Ind, de puternicá gens la acea epocä, deoarece
nu permitea cetätii sä, intervina din oficiu in afacerile sale, nici pentru a o rdsbuna mäcar. Si acum oraul aparfinea mai Inuit familiei cleat cetátii. In tot ceeace ne-a rämas din aceastä legislatie vedem c5, ea nu fäcea decât sä reproducA dreptul antic. Avea asprimea i rigiditatea vechiului drept nescris. Se poate erede cá stabilea o despärtire foarte adâncä Intre clase, cáci clasa inferioará a urât-o intotdeauna i dupá 30 de ani cerea o legislatie noul Codul lui Solon este cu totul deosebit; corespunde unei mari revolutii sociale. Primul lucru pe care-I observära este faptul cá legile sunt aceleasi pentru toti. Ele nu stabilesc deosebire intro eupatrid, simplul om liber, ji thet. Aceste cuvinte, nici nu le gäsim mäcar In articolele care ne-au lost pästrate. Solon se laurlä in versurile sale Cá a scris aceleasi legi ji pentru cei mari ji pentru cei mici 2 Ca si cele Dou5sprezece Table, codul lui Solon se de-
pärteaz5. In multe puncte de dreptul antic; In alte
puncte Ii rámâne credincios. Aceasta nu inseamnä, Ca de-
cemvirii romani au copiat legile Atenei; insä cele doug legislatii, opere ale aceleasi epoci, consecinte ale aceleasi revolutii, nu s'a putut sä nu semene. Si. Ina', aceastä asemánare nu se gäseste decât In spiritul celor douä Dacä compardm articolele lor, gäsim deosebiri numeroase. Sunt puncte asupra cärora codul lui Solon it"Demostene, in Evergum, 68-71; in Macartatum, 37.
2 OvIk
6p.oicuç r4
aij , TB la-WM) ETpectlicc. Solon, ed. Bois-
sonade, pag. 105.
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI IN DREPTUL PRIVAT
371
mâne mai aproape de dreptul primitiv cleat cele Donäsprezece Table, dupà cum sunt i puncte asupra cbzora se depärteazä, mai mult. Dreptul foarte vechiu prescria c fiul cel mare va fi singurul mostenttor. Legea lui Solon se depärteazg de aceste prescriptii i spune In termeni formali: fratii îi vor frapäxti mostenirea". Legiuitorul insa nu se depärteazil, de dreptul primitiv Mat, incât sä, dea i sorei o parte din suceesiune: partagiul, spune dânsul se va face intre fii" 1. $i mai mult decât atât; dac5, fatal numai lasá o singurá fiicá, aceastä fiicá unicg nu poate fi mostenitoare, ci intotdeauna cel mai apropiat agnat va lua succesiunea. Solon, in aceastä, privintä, se conformeazá dreptului antic; el reuseste cel putin sá dea fiicei folosinta patrimofortând pe mostenitor sä se cäs'ätoreascä eu dânsa 2.
Inrudirea prin femei era necunoscutá in dreptul vechi; Solon o admite Im noul drept, asezând-o insä pe o treaptâ inferioará rudeniei in linie bärbäteascä. Tatä ce spune legea
Dad, tatäl, murind intestat, lasä numai o sin-
gurä, fiicá, cel mai apropiat agnat mosteneste, cAsätorindu-se cu acea fiicà. Dacä, nu lash" copii, mosteneste fratele säu, nu sora sa; fratele säu dupä tatä sau consaguin si nu
fratele uterin. In lipsä de frati sau de fii ai fratilor säi, succesiunea trece la sofa... Daeä nu sunt nici frati, nici surori i nici nepoti, mostenesc verii i nepotii de vär din
ramura tatälui. Dacá nu se gäseste nici un vär din
partea tatálui (adicA printre agnati), succesinnea trece colateralilor din partea mamei (adicä, cognatilor)". Astfel incep i femeile sä, aiba drepturi la succesiune, inferioare
Insä, acelora ale bärbatilor; legea enuntá formal acest principiu: bärbatii i descendentii In linie bärbgeascl Iseu, de Apollo hered, 20; De Pyrrhi hered., 52 Demostene in Macart. 5i; in Boeotum de dote, 22-24. 2 'sell, de Arietarehi hered. 5; de Cronts hered., 31; de Pyrrphi hered, 74; de Cleonyini, hered., 39. Diodor semnaleaz1, XII, 18, o lege analoagl, a lui Charondas. 3 hen Hagniae hereditate 11-12; de Apollod hered. 20. Demostene in Macartatum, 51.
www.digibuc.ro
372
CARTEA Iv.
REVOLIMUNILE
exclud femeile i descendentii lor". Cel putin acest fel de siinfrudire e recunoscutg si-si face loc In legi,
garb', eg dreptul natural Incepe sg vorbeascg tot atât de tare ca i vechea religie. Solon mai introduce In legislatia ateniang ceva foarte nou, testamentul. Inaintea lui, bunurile treceau In mod ne-
cesar celui mai apropiat agnat sau, In lipsg de agnati, la gennetes (gentiles) t; aceasta decurgea din faptul ca bunurile nu erau considerate ea apartinând ci familiei. In timpul lui Solon insg, incepe sg se conceapg altfel dreptul de proprietate; disolvarea vechiului ïvo fäcuse din fiecare domeniu bunul propriu al unui individ. Legiuitorul IngAdui deci omului s`g dispue de averea sa sg-si aleagg legatarul. Totusi, suprimand dreptul pe care 7&vos 1l avusese asupra bunurilor fiecAruia din membrii sgi, nu suprimá dreptul familiei naturale; fiul rgmase mostenitor necesar; dacä cel care deceda nu rasa cleat o singurg" fiieä, nu putea sg-si aleagá mostenitorul cleat cu conditia ca acel mostenitor sg se cgsgtoreaseg
cu fiica; iar omul fgrg copii era liber sg, testeze dupg
bunul sâu plac 2. Aceastg ultirag regulg era absolut noug
In dreptul atenian i prin dânsa putem vedea câte idei noui se Uästeau atunci asupra familiei si cum Incepu ea sg se deosibeasca de vechiul ïgvos. Religia primitivg daduse tatâlui o autoritate suverang In casg. Dreptul antic atenian Ii ingkluia chiar sg-si vândg sau omoare fiul s Solon, conformându-se moravurilor noui, puse limite acestei puteri 4, se stie cu signantá ea nu ingkluia tatglui vândg fiica, afarg de cazul când ar fi fost vinovatg de vreo gresealâ gravg; e probabil cg aceiasi interzicere proteguia i pe fiu. Autori-
titea pgrinteascg slábia pe másurg ce religia veche îi pierdea puterea: lucru care a avut loe Intgi la Atena si 1 Plutare, Solon, 21: 'Ev "rt? rivet rtti TsOrtr.c'proç Ret Tat xp411wcz4 Itatailivetv.
2 Isen, de Pyrrhi hereditate, 68. Demostene, in Stephanum, II, 14. Plutarc, Solon, 21. Plutare, Solon, 13. Plutarc, Solon, 23.
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI ÎN DREPTUL PRIVAT
4 14
apoi la Roma. Astfel, dreptul atenian nu se mai multumi
sà spunrt ca cele Douäsprezece Table; dupg o intreitä vânzare fiul va fi liber". El inghlui fiului, ajuns la anumità
sà scape de sub puterea pärinteascl. Moravu-
rile, dad, nu legile, venirä pe nesimtite sâ stabileascd majoratul fiului, chiar in timpul viefii tatAlui sdu. Cunoastem o lege ateniang care porunceste fiului sà healneascA pe tatâ1 sgu, ajuns bâtrân sau infirm; o asemenea lege implicg, in mod necesar, putinta fiului de a poseda prin urmare emanciparea sa de sub puterea pârinteascd. Aceastà lege nu exista la Roma, pentrucg fiul nu poseda niciodata nimic, ci ramânea intotdeauna lia puterea Orinteascà.
In ceeace priveste femeia, legea lui Solon se mai conforma Ind, dreptului antic, atunci când Ii interzicea sä testeze, de oarece femeia nu era propridtará, i nu se pntea bucura decht de uzufruct. Ea se depârteaz5, insI de dreptul antic atunci când ingAdue femeii srt-si reia dotal. In acest cod se mai gäseau i alte lucruri noui. In opo-
zitie cu Drawn, care acordase dreptul de a urmàri o crimä in justitie numai familiei victimei, Solon acordd acest drept oricärui cetätean 2 Ineg, o regulà a vechiului drept patriarhal care dispare. Astfel, la Atena ca si la Roma, dreptul incepe s5, se transforme. Pentru o nouâ stare socialâ se naste un drept nou. Credintele, moravurile, institu1ii1e modificându-se.
1 Iseu, de Prjrrhi hereditate, 8-9, 37-38. Demostene, in Onetorem, 8; In Aphobton, I, 15; In Boeoluin de dote, 6; In Phoenippum, 27, In Notteram, 51, 52. Nu s'ar putea afirma c restituirea dotei ar fi fost stabiliti inelt din timpul lui Solon; o glsim ea o regulI stabilitI in timpul lui Iseu §1 Dernostene. Totuti, trebue sIl fatrem accasfit observatie: vechlul principiu care voia ea sotul sit fie proprietarul bunurilor aduse de sotie, se glselte inscris in legt (Ex.: Demostene, in Phoenippum, 27; frisl sotul se constitue debitor, fatIl de xerricoc a sotiel, au o surnA egall cu dota, fi pune bunurile sale in garantie; Pollux, III, 36; VIII, 142. Boeek, Corpus inscript. gr., Nr. 1037 i 2261. 2 Plutare, Solon, 18.
www.digibuc.ro
374
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
legi cari odinioarâ pâreau drepte i bane, inceteazg de a mai 'Area astfel i incetul eu Ineetul dispar. CAPITOLUL IX
Noui principii de guvernamant: interesul public votul Revolutia, care rästurná dominatia clasei sacerdotale clasa inferioarg la nivelul vechilor §efi ai grupärilor gentes, Insemn5, Inceputul unei perioade noui la istoria cert44ilor. Un f el de reinoire social4 se indeplini. Aceasta Inseamng nu numai c o clasA de oameni Inlocueste la putere pe o alta; ci vechi principii Bunt date la o parte si apar reguli noui, cari vor guverna societätile omenesti.
E drept c'à cetatea pgste4 formele extrioare pe care le avusese In epoca precedent:b.,. Regimul republican sub-
zistà; magistratii ii p6strarâ aproape peste tot vechile
lor nume; la Atena mai ggsim arhonti si la Roma consuli. Nimic nu se schimM nici in ceremoniile religiei publice. Ospetele din Prytaneu, sacrificiile la inceptitul adungrii, auspiciile i rueciunile, toate acestea furà conservate. Este ceva obicinuit la oameni ca atunci când desfiinteazg institutii vechi sä pà.streze cel putin aparentele. In fond, totul era schimbat. Nici institntiile, nici drep-
tul, nici credintele, nici moravurile nu furl In aceastit perioadà ceeace fuseserà In cea precedentà. Vechiul regim dispgru, luând cu dânsul rgulile riguroase pe care le sta-
bilise In toate privintele; un regim nou fu fundat, vieata uman4 îi schimbg. infgisarea.
Religia fusese ¡imp de mai multe secole unicul principiu
de guverngmânt. Trebuia sà se gaseascà un alt principiu care sà fie capabil s'o inlocuiascà si care s'à poatà, ea si dansa, sà conducl societatile, punându-le atât pe dit era posibil, la ad6postul fluctuatiilor i conflictelor. Princi-
piul pe care se fundâ guvernâmântul cetAtilor de aci inainte fu interesul public. www.digibuc.ro
NOUI PRINCIPII DE GLIVERNÀMÂNT
375
Trebuie s. observäm aceastä. dogm6 Daub, careli fäert
atunci aparitia In spiritul omenesc i In istorie. Mai
inaiute regula superioarg din care deriva ordinea, soda% nu era interesul, ci religia. Datoria de a sâ-varsi riturile cultului fusese legâtura sociatá. Din aceastä," necesitate
religioasä decursese pentru unii dreptul de a comanda pentru altiì obligatia de a asculta; de aici au pornit regul91e justitiei si ale procedurei, acele ale deliberälrilor publice, ale fa'sboiului. CetAile nu se Intrebaserä, dach
instituiile pe care si le creiau erau folositeare. Aceste
institutii se fundaserg pentrucä,' astfel voise religia. Nici interesul, nici convenien4a nu contribuise la stabilirea lor; i dacl daze sacerdotatä luptase pentru a le apitra, n'o facuse aceasta In intertsul public, ci In numele traditlei religioase. In perioada in care inträm. acurn însä, traditia nu mai are nici o influentA i religia alu mai guverneazI. Principiul regulator, din care toate institutiile sunt obligate scoatA de aci Inainte fortele lor, singurul care sà fie deasupra vointelor individuale, si care sä, poatâ sä le oblige la ascultare, este interesul public. Aceiace latinii numesc res publiect, i Grecii r otvdv, iat6 ce inlocueste vechea religie. Interesul public hotgräste de aci Inainte legile i la acesta se raporteazg, toate actele importante ale cetgii. In deliberäsile Senatului sau
ale adunärilor, fie ca se discutl asupra unei legi, sau
asupra uniei forme de guvernämânt, asupra unei chestii de drept privat, sau asupra institutiunei politice, nimeni nu se mai Intreabg ceeace prescrie religia, ci cerintele interesului general. I se atribue lui Solon un cuvânt care caracterizeaz1 destul de bine regimul nou. Cineva 11 intrebri, pe Solon dadi crede cä. a dat patriei sale cea mai bung constitutie:
Nu, räspunse el, ci pe aceia care i se potriveste mai bine". Ori, era un lucru foarte nou faptul c5, nu se mai cereau formelor de guvenatimânt i legilor decât un me-
rit relativ. Vechile constitutii, bazate pe regulele cultului, se proclamaserä infailibile i imutabile; ele avuse-
www.digibuc.ro
376
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
sera rigoarea i inflexibilitatea religiei. Solon, prin aeeste cuvinte, indica ca in viitor constitutiile politice vortrebui sa se conforme nevoilor, moravurilor i intereselor oamenilor fiecarei epoci. Nu mai era vorba de adevgr absolut. Rgulele de .guvernamant trebuiau sa fie deaci inainte flexibile i variabile. Se spune ca Solon dorea
ca legile sale sa fie observate cel mult timp de o suta de ami'.
Prescriptiile interesului public aiu mai sunt atat de absolute, de limpezi si de manifeste, cura sunt acelea ale religiei. Ele pot totdeauna sg fie discutate; la inceput nici nu se observa. Modul care paru cel mai simplu si eel mai sigur pentru a se sti ce reclama interesul public fu de a aduam pe oameni si de a-i consulta. Acest procedeu fu judecat necesar i fu intrebuintat aproape zilnic. In epoca precedenta auspiciile fuseserg aproape singurile deliberari; pä'..rerea preotului, a regelui, a magistratului sfant era átot puternica; se vota putin si mai mult pen-
tru a indeplini o formalitate deal pentru a face cunoscuta parerea fiecaruia. De aci inainte se vat% pentru toate lucrurile; trebui sa se ailig parerea fiecaruia, pentru a fi sigur ea se cunoaste interesul tuturor. Votul deveni
marele mijloc de guvernare. El fu isvorul regula dreptului; el decise ceace-i util si chiar just. El fa deasupra magistratilor,ba chiar deasupra legilor; fu suveranul In cotate. Guvernamântul se schimba
i dansul. Functia sa esentiala nu mai fu indeplinirea regulata a ceremonilor religioase; el fu mai ales constituit pentru a mentine ordinea i pacea inauntru, demnitatea i puterea in afarg. Ceeace fusese alta data pe al doilea plan, trecu pe priinul. Politica lua locul religiei i guvernarea oamenilor deveni lucru uman. Se intâmpla prin urmare sau ca. magistraturi nioui furg, create sau cel putin cä cele vechi luara un Plutarc, Solon. 25. Dap, Herodot, I, 29, Solon s'ar fi mulfacs pe Atenieni s. jure c vor observe legile timp de tumit zece ani.
www.digibuc.ro
NOUI PRINCIPI1 DE GUVERNÄMÂNT
377
earacter nou. Aceasta se poate vedea prin exemplul Atenei j prin acela al Romei.
La Atena, in timpul donainatiei aristocratiei, arhontii fuseserg mai ales preoti; grija de a judeca, de a administra, de a purta räsboi, se reducea la putin lucru §1 putea
aril inconvenient sg fie adgugitg la sacerdotiu. and cetatea ateniang respinse vechile procedee religioase de guvernare, nu suprimg arhontatul; cgei se simtea o extrenag neplgcere s. suprime ceeace era antic. Dar algturi de arhonti stabili alti magistrati, care prin natura functiilor lor, räspundeau mai bine nevoilor epocei. Ace,stia
fuel strategii. Cuvgntul inseamng sef al armatei, dar aultoritatea lor nu era pur militarg; ei aveau grija relatiilor
cu celelalte cetäti, administrarea finantelor si tot ceeace privea politia orasului. Se poate spune cg arhoutii aveau in mânile lor religia si tot ceeace se raporta la &Lisa, cu conducerea aparentil a justitiei, pe cand strategii aveau
politica. Arhontii pgstrau autoritatea asa cure fusese
conceputg lin epocile vechi; strategii o aveau pe aceia pe care nevoile noi o stabilise. Incetul cu incetul se ajunse
ca arhontii sg nu mai aibg deal aparentele puterei, pe când strategii avurg, intreaga realitate. Acesti noui magistrati nu mai erau preoti; abia sgvânseau ceremoniile cu totul indispensabile in timp de rgsboi. Guvernarea tindea din ce in ce mai mult sg, se despartg de religie. Acesti strategi puturd fi alesi in afarg de elasa eupatrizilor. In examenul la care-i supuncau inainte de a-i numi (aomptaak() nu-i intrebau, cum Ii intrebau pe arhonti. daeg au un cult casnic i dacg, apartineau unei familii de eetAteni sau au o proprietate in Atica Arhontii
erau desemnati prin sorti, adicg prin vointa zeilor; cu totul altfel strategii. Cum guvernarea devenea mai grea si mai complioatg, iar pietatca nu mai era cali-
tatea principalg, ci trebuia çliMcie, prudentg, curaj, arta de I comanda, nu se mai crezu cg sortul ar fi suficient pentru a face un bun magistrat. Cetatea nu mai voia sg, fie legatg prin pretinsa vointA a zeilor, ci tinea sg aibg. 2 Dinare, in In Demosthenent. 71.
www.digibuc.ro
378
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
libera alegere a sefilor sgi. Era natural ca arhontele, care era preot, sg. fie ales de zei; dar strategul, care avea Io mâinile sale interesele materiale ale cetäti, trebuia sg' fie ales de oameni. Dacg observgm de aproape institutiile Romei, ne dgm seama eg, sehimbgri de acelas fel se mnfptuir i aci. De o parte tribunii plebei îi mgrirsä, asa de mult importanta
lor, incât conducerea republieei, cel putin in privinta
afacerilor interne, sfâri prin a le opal-tine. Acesti tribuni, cari nu aveau caracter sacerdotal, se asernAnä, mult ou strategii. De altg parte, insgsi constilatul nu putu sg subsiste decât schimbându-si natura. Ceeace era intr'insul sacerdotal dispgru incetul cu incetul. E foarte adevgrat cà respectul Romanilor pentra traditiile i formele trecutului, ceru consulului sg continue sä, indeplineascg ceremoniile religioase instituite de cei vechi. Dar se intelege
lesne cä', in ziva eând plebeii devenirg consuli, aceste ceremonii nu mai eran cleat zgdaraice formalitgti. Consulatul fu din ce in ce mai putin un sacerdotiu si din ce in ce mai malt un comandament. Aceastg transformare fu lentg, nesimtitä, neobservatg; fu totusi complectg. Designs, consulatul nu mai era in timpul Scipionilor ceeace fusese pe timpul lui Publicola. Tribunatul militar, pe care Senatul II institui in 443 si asupra egruia cei vechi ne dau prea patine stiri, fu poate transitia baize consulatul epocei intai i accl al epocei a doua. Se poate deasemenea observa ea' se flea o sehimbare In modul de numire al consulilor. In adevgr, in primii secoli, votul centurilor in alegerea magistratilor nu era, am vgzut-o, decât o simplg, formalitate. In fond, consulul fie-
cgrai an era creat de consulul analui precedent, care-i transmitea auspiciile, dupg ee luase asentimentul zeilor. Centariile nu votan clecât pentru doi sau trei canaidati pe care-i prezenta consulul in functie; nu existan desbateri. Poporul putea s. deteste pe un candidat; era totusi obligat sg voteze pentru el. In epoca in care suntem acum,
alegerea era cu totul alta, desi formele sunt ineg aceExistg inc5,, ea si in trecut, o ceremonie religioasg
www.digibuc.ro
-0 ARISTOCRATIE A BOGITIEI
379-
un vot; dar cremonia religioasä, este de formg i votul este realitatea. Candidatul trebuie sä, fie si acum prezentat de consulul care prezideazg; dar consulul este consteams, dad nu de lege, cel putin de obicei, sä. primeasca pe toti oandidatii çi sä, declare cA auspiciile le sunt egal de favorabile tuturor. Astf el, centuriile numesc pe cinevor. Alegerea nu mai apartine zeilor, ea e lu mânile poporului. Zeii i auspiciile nu mai sunt consultati cleat
sub eonditia de a fi impartiali pentru toti candidatii. Oamenii sunt oei cari aleg.
CAP1TOLUL X
0 aristocratie a bogatiei Inceard, sa se constitue; stabilirea democratiei; a patra revolutie Regimul care urnia" dominatiei aristocratiei religioasenu fu dela inceput democratia. Am vä"zut din exempiul Atenei si al Romei, eä, revolutia care se indeplinise nu fusese opera claselor celor mai de jos. In adevgr, au fost
cgteva orase in care aceste clase se räscularä la incput;. dar ele nu puturA sA fundeze nimic durabil; lungile dezordini 'in care cAzurá Syracusa, Miletul, Samosul, stint o dovadg. Regimul nu se stabili cu oarecare soliditate decat acolo unde se gäsi numai decât o clasä, superioarg care
poatA lua In mâini, pentru cltva timp, puterea i autoritatea moralg care scgpase eupatrizilor sau patricienilor..
Care putea fa fie aceastä aristocratie noul? Religia
ereditarg hind IndepArtatá, nu mai exista alt element dedistinctie socialg decât boggtia. Se ceru deci bogAtiei sá fixeze ranguri, spiritele neadmitând numai decât cá egalitatea poate fi absolutä. Astfel Solon nu crezu cg poate sg facg sA, se uite vechea distinctie fundatg pe religia ereditarg, decAt stabilind o diviziune nouä, fundatä, pe boggtie. Impgrti pe. oameni In patru clase si le (Wu clrepturi inegale; trebuia sä, fii bogat pentru a ajunge la inaltele magistraturi; tre-
www.digibuc.ro
380
CARTEA IV.
REVOLUTIUN1LE
buia sg, fil eel putin dintiuna din cele douä clase mijlocii, pentru a avea acces in Senat i tribunale La f el fu la Roma. Am väzut crt, Servius nu mic§ora puterea patriciatului cleat fundând o aristocratie rivalä. El creiä douäsprezece centurii de cavaleri, alese printre cei mai bogati plebei; aceasta fu origina ordimului ecvestru, care deveni de aci inainte clasa bogatä a Romei. Plebeii,
care n'aveau censul fixat pentxu cavaleri, hug repartizati in duel clase, dupä cifra averii bor. Proletarii furä in afarä de orice clasà. N'aveau drepturi politice; dacä, figurau in comiiile pe centurii, e sigur cel putin ea, nu votau Constitutia republicana Vast% aceste deosebiri hotärite de un rege i plebea nu se arätä la inceput prea doritoare de a stabili egalitatea intre membrii sag.
Ceeace se observg, asa de clar la Atena §i la Roma, se intalneste aproape in toate celelalte certälti. La Cume, de ,exemplu, drepturile politice furà date la inceput numai acelora cari, posedând eai, formau un fel de ordin ecvestru; mai târziu, acei care veneau dupg dânsii prin cifra averei, .obtinurä acele drepturi §i aceastä ultimä mäsurä ridicg
abia la o mie numärul cetätenilor. La Regium, guvernul fu multä vreme in mainile celor o mie mai bogati ai cetätii. La Turii trebuia un cens foarte ridicat pentru a face parte din corpul politic. Din poeziile lui Teognis ne apare foarte limpede cg., la Megara, dupä cAderea no-
bililor, guvernarâ bogatii. La Teba, pentru a se bucura cineva de drepturile de cetätean, nu trebuia sä, fie nici meserias, nici negustor g.
Astfel, drepturile politice cari, in epoca precedentä erau inerente familiei din care se trägea cineva, furn 1 Plutare, Solon, 1, 18; Aristide, 13. Aristot citat de Harpocralion, la cuvintele 1.1ZITsig, .8-71reç. Pollux, VIII, 129. Cf. Iseu, de Appollod. her., 39, LS; inrcuSu TAtiiso apxetv Woo itpX&;.
2 Titu-Liviu, I, 43. Denys IV, 20. Cog al clror cens nu atingea 11.500 de asi (asul de o formau o singurit centurie, neavind -cleat on singmr vot din 193 qi modul de votare era astfel, Inctit aceastX centurie nu era chemat6 niciodatít s5,-0 dea votul sgu. Aristot, Politica III, 3, 4; VI, 4, 5; Heraclide in Fragments tie hist. gr. p. 217-219. Cf. Teognis, versul VIII, 502, 525, 529.
www.digibuc.ro
O ARISTOCRATIE A BOGATIEI
381
oarecare vreme inerente boggtiei. Aceastg aristocratie a banului se forrng in toate cetgtile, nu ca elect al vreunei calcul, ci prin natura insgsi a spiritului omenesc care, esind dinteun regim de profundg inegalitate, nu putea ajunge deodatg la egalitatea desgvarsitg. Trebuie sg obscrvgm c aceastg aristocratie nu-si baza superitatea numai pe boggtie. Pretutindeni a avut ambitia sg formeze clasa militarg. Ea s'a insgrcinat s apere cdtgtile In timp ce le i guverna. Isi rezervg armele cele mai bune i lupta acolo unde era pericolul mai mare, vrând sg imite astfel clasa nobilg, pe care o inlocuia. In toate cetatile cei mai bogati format% cavaleria 1, clasa mijlocie formg corpul hoplitilor sau al legionarilor2. Cei
sgraci furg scut-4i de serviciul militar; ei erau Intrebuintati cel mult ca velii,i i peltasti, sau printre vgslasii flotei.3. Organizatia armatei corespundea astf el cu perfectg exactitate organizatiei politice a Mgt-H. Pericolele
erau proportionate cu privilegiile si forta materialg se ggsea Intrunitg cu bogglia In aceleasi maini 4. Astfel, In mai toate ceRitile a egror istorie o cunoastern, a fost o perioadg, in timpul Oreia clasa bogatg sau cel In privinta Atenei a se vedea Xenophon, Hipparc, I, 9. Pentru Sparta, Xenofon, Relenicele, VI, 4, 10. Pentru orasele grecelti in general, Aristot, Politica, VI, 4, 3, ed. Didot, pag. 597. Cf. Lysias
Alcib., I, 8; II, 7
saTak6Too, despre care vorbeste ThuVIII, 24. A ristot, Politica, V, 2, 8. Observ5. in räsboiul peloponesiac infrangerile pe uscat au decimat to5 xaTaVyrou CPCpwretSeariat. class bogatg a Atenel, 3cez rò In ceiace privelte Roma vezi Titu-Livin I, 42; Denys IV, 17-20; VII, 59; Salu4tiu, Yugurtha, 86: Aullu Gellu, XVI, 10. 2 Acestea sunt b7c),I,ru t.
cydide VI, 43
2 elyre5 ob
fti
rpuTstiowco. Harpocration, dup5, Aristophan.
4 Doug pasagil din Thucydide ne araa c5. inca in timpul sKu cele 4 clase erau deosebite in 7 in ceeace prive§te serviciul militar. Oameni primelor doul clase, Pentacosiomedimnii, i cavalerii serveau
in cavalerie. Oamenii celei de a treia clasg, zeugitil erau hopliti istoriul semnaleaz5, ca o exceptie faptul c§, erau intrehuintati i ea marinari la nevoe (III, 16). In alt lu Thucydide socotind victimele ciumei, Ii a.zezä in trei categorii: cavalerii, hoplitii i insfir§it multirnea de rand, Fi ?3,5,5 óxkog (III, 87 . Patin c5,19 putin au fost admii i thetii in armati (Thucydide, VI, 43 Antiphon in Harpoeration V° fii1cs5).
www.digibuc.ro
.382
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
putin clasa mijlocie posedg puterea de a guverna. Acest regim politic îi avu meritele sale, asa cum orice regim le poate avea, când este conform moravurilor epocei când credintele nu-i sunt protivnice. Nobilimea sacerdotalg a epocei precedente desigur cg, adusese mari servicii; cgci ea era aceia care pentru prima datg stabilise legi i fundase guverngminte regulate. Ea intretinuse timp de mai multe secole, calmä i demng, vieata societgtilor umane. Aristocratia banului avu un alt merit: imprimg societgtii i inteligentei o impulsiune noug. scutg din muncg, sub toate formele, ea einsti i stimulg munca. Acest nou regim dgdea cea mai mare valoare politicg omului eel mai muncitor, eel mai activ, sau cel mai indemânatec; era deci favorabil desvoltgrii industriei comertului; si era favorabil i progresului inteleetual; cgci dobindirea acestei boggtii, care deobicei se astiga si se pierdea dupg meritul fiecgruia, fgcea din instrueprimg, necesitate si din inteligentg, cel mai puie ternie resort al ocupatillor omenesti. Deci nu trebuie s. ne surprindg faptul cg, sub acest regim Grecia si Roma
lgrgirg limitele culturii kr intelectuale i fácurg un pas mai departe in Clasa bogatg, nu pgstrg insg stgpânirea atgl de mult timp cat o pgstrase nobilimea ereditarg. Titlurile sale la dominatie n'aveau eceiasi valoare. Ea nu avea acel cará,cter sacru, care investmânta pe vechiul eupatrid; nu dom-
nea in virtutea credintelor i prin vointa zeilor. N'avea mimic intr'insa care sg, aibg stgpânire asupra constiintei si care sg, forteze pe orn sg,* se supung. Gad omul nu se pleacg decgt inaintea a eeiace el crede di este drept sau inaintea a ceia ce pgrerile lui Ii aratg, a fi en mult su-
perior lui. El s'a putut supune mult timp in fata su-
perioriatii religioase a eupatrizilor, care spuneau ruedciunea i aveau in posesiunea lor pe zei. Beggia nu impunea insg. Fatg, de boggle sentimentul eel mai obici . nuit nu este respectul, ci invidia. Neegalitatea politieg, care rezulta din deosebirea, de avere, li s'a parut curând o nedreptate i oamenii luptarg s'o facg sa disparg. www.digibuc.ro
0 ARISTOCRATIE A BOGITIEI
383
Dealtfel, seria revolutiilor odatâ inceputâ, nu se mai puLea opri. Vechile principii erau rAsturnate si nu mai
existau nici traditii, nici reguli hotârite. Era un sentiment general de nesigurantI, care fâcea ca nici o constitutie sI nu poatâ dura multg, vreme. Noua aristocratie a fost deci atacatâ asa cum fusese j cealaltâ; cei säraci voirâ sâ, fie cetâteni i luptarä pentru a pâtrunde la randul lor In corpul politic. Ne este imposibil sä inträin in amânuntele acestei lupte noui. Istoria cetdtilor, pe rakurg ce se depârteazI de origin5, se deosebeste din ce in ce. Cetâtile urmeazA aceiasi
serie de revolutii; aceste revolutii se prezintâ big, sub forme foarte diferite. Trebuie cel putin sâ facem observatia cl in orasele In care principalul element al bogâtiei era pâmântul, clasa bogatâ fu mai mult timp respectatI stapâni mai mult; i dimpotrivI, In cetâti ca Atena, In care erau putine bogâtii teritoriale si unde se imbogitteau mai mult prin industrie i comert, nestatornicia averilor desteptä mai degrabI invidia sau sperantele claselor inferioare i aristocratia fu atacatN, mai de timpurin. Bogatii Romei-rezistarâ mult mai bine decât cei din Grecia; aceasta din cauze pe care le vom spune mai departe. Insâ când citim istoria greacâ, observäm cu carecare surprindere cât de slab se apArg noua aristocratie. Este adevârat el ea nu putea, asa cum au fkut eupatrizi, sâ opunI adversarilor ler marele i puternicul argument al traditiei i al pietâtei. Ea nici nu putea sâ cheme In ajutor zeii si. strämosii. N'avea sprijin nid in propriile
sale credinte: ea n'avea credintd In legitimitatea pri-
vilegiilor sale.
Avea de partea sa forta armatâ; insâ chiar i aceastA superioritate sfhrsi prin a-i lipsi. Constitutiile pe care dau statele ar dura fârâ indoialâ mai multá vreme, dacä fiecare stat ar putea träi izolat sau cel putin ar putea tfaii. tntotdeauna In pace. Insboiul insA sdruncing mecanismul constitutiilor si gräbeste schimbärile. Ori, Intro cetAtile Greciei i Italiei, starea de rkboi era aproape perpetuä. Serviciul militar apdsa mai greu asupra clasei
www.digibuc.ro
384
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
bogate, cdci ea era aceia care ocupa primul rang in lupte. Adeseori, la intoarcerea din luptil, ea intra in oras decimal/ si slaked, in neputintg deci de a tine piept partidului popular. La Tarent, de exemplu, clasa superioard pierzând cea mai mare parte din membrii sai, inteun rgsboi impotriva Japygilor, democratia se stabili deindatd in cetate. Acelas lucru se produsese la Argos cu treizeci de ani mai inainte: in urma unui räsboi nenorocit impotriva Spartanilor, numärul adeváratilor cadteni devenise gat de mic incât a trebuit sä li se dea drept de cetiltenie la o seamd de pe-
rieci '. Tocmai pentru a nu ajunge la aceastd extremitate,
Sparta purta atäta grije de viata adeväratilor Spartani. Cât despre Roma, rgsboaiele sale continue explicä In mare parte revolutiile sale. Rdsboiul i-a distrus in primul rând patriciatul; din trei sute de familii care compuneau aceastä
cast/ in timpul regilor, a mai rámas abia o treime dupg cucerirea cetAtii Samnium. Rdsboiul a secerat apoi plebea
primitivg, acea plebe bogatg si curagioasg, care era eaprinsg in cele cinci close si care forma legiunile. Unul din efectele rgsboiului era faptul cá cetgtile erau aproape intotdeauna constrânse sd inarmeze si clasele inferioare. Pentru aceste motive la Atena si in toate orasele maritime, nevoia unei marine si luptele pe mare, au dat clasei sdrace importanta pe care i-o refuzase constitutia. Thetii ridicati la rangul de vdslasi si chiar soldati si având in mâinile lor mântuirea patriei, s'au simtit necesari si au devenit indrázneti. Aceasta a fost origina democratiei ateniene. Sparta se temea de rásboi. Putem sd vedem in Thucydide cu ce incetineald si silä intra ea in rasboi. In rásboiul peloponesiac se ldsase târâta färd voie; ins/ ce sfortgri a filed ca sä iasg din acest rdsboi! Cfici. Sparta era silitä sg-si inarmeze 62rop.stoys5, neodamozii, methecii, laconienii si chiar hilotii; ea stia foirte bine cd orice rgsboi, inarmând clasele care pang, atunci fuseserä oprimate, puneau cetatea In pericol de revolutie si ar fi fost 7-10,-o:oi, la intoarcerea armatelor, sau sd se supung legii
hilotilor, sau sg ggseaseg mijlocul de a-i masacra fárd 1 Aristot, Politica, V, 2, 8.
www.digibuc.ro
0 ARISTOCRATIE A BOGATIEI
385
sgomot Plebeii calomniau Senatul roman când Ii reprosau cg, intotdeauna cautg rgsboaie uoui. Senatul era
prea dibaci. Stia câte concesii i câte esecuri in for il
vor costa aceste räsboaie. Nu le putea evita insg, cth Boma era inconjuratg de dusmani.
E deci in afarg de indoialg cg" rasboiul, putin ate pua umplut distanta pe care aristocratia banului o pusese intro dânsa i clasele inferioare. Pe aceastä cale s'a intâmplat ea constitutiile sg fie in dezacord cu starea socialg i de aci s'a nascut nevoia ca ele sg fie modificate. De altfel, trebuie sg recunoastem ca mice privilegin era in mod fatal in contradictie cu principiul care guverna atunci. Interesul public nu era um principiu care sg fie de natura sa autorize i sg menting mult timp neegalitatea. El ducea inevitabil la democratie. Aceasta e atât de adevgrat, Inca a trebuit, mai curând sau mai târziu, sa se dea pretutindeni, tuturor oamenilor liberi, drepturi politice. De indatg ce plebea romang a voit
sä aiba comijii proprii, a trebuit sa admitg pe proletari, n'a mai putut sa menting impärtirea pe clase. Cea mai mare parte dintre cetgti vgzu astfel formându-se adungri cu adevarat populare §i sufragiul universal se stabili. Ori, dreptul de vot avea atunci o valoare incomparabil mai mare cleat aceia pe care poate s'o aibg in statele moderne. Printrânsul, ultimul cetgtean
contribuia la toate afacerile, numia magistratii, fäcea legile, impartea dreptatea, hotgra rgsboiul sau pacea redacta tratatele de aliantg. Era deci deajuns aceastä extensiune a dreptului de sufragiu pentru ca Intreg guvernul sg fie cu adevgrat democratic. Sa facem o ultimg remarca. S'ar fi putut poate inlgtura ridicarea democratiei, daa, s'ar fi putut intemeia aceiace Thucydide numeste bkrrapxEa óv p(4, adicg guverngmân-
tul pentru câtiva i libertatea pentru toti. Grecii insg n'aveau o idee clarg despre libertate; drepturile individuale intotdeauna au fost lipsite la dânsii de garantie. Vezi ceeace povestqte Thueydide, IV, 80. 93903.
Biblioteca Universitark Vol. VI. www.digibuc.ro
25
386
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
Stim, prin Thucydide, care desigur nu poate fi suspectat de prea mult zel pentrn guvernamantul democratic, ca. sub dominatia oligarhiei poporul era expus la multe vexatiumi, multe condamnari arbitrare, executii violente. Citim In acest istoric: Ca era nevoe de regimul demo-
cratic pentru ca cei saraci s wan', avea un refugiu si cei bogati un frau". Grecii n'au §tiut niciodatä s Impace egalitatea civil cu inegalitatea politica. Pentru ca saracul sa nu fie atins In interesele sale personale, li s'a parul necesar sä aiba un drept de sufragiu, s'a', fie judedtor In tribunal §i sä poata fi magistrat. Daca ne amintim de altfel ca la Greci statul era o putere absoluta
§i ca nici un drept individual n'avea putere impotriva lui, vom intelege ce imens interes avea fiecare om, chiar si cel mai umil, ea; aiba drepturi politice, adica sa fad parte din guvernamânt. Suveranul colectiv flind atat de atotputernic, omul nu putea sa Insemne ceva, cleat fiind un membru al acestui suveran. Siguranta i dernnitatea lui tineau la acest lucru. Ei voiau sa posede drepturi politice
nu pentru a avea adevarata libertate, ci pentru a avea cel putin ceva care sä-i tina locul. CAPITOLUL XI
Regulele guvernämântului democratic; exemplul democratiei ateniene. Pe masura ce revolutiile îi urmau cursul lor i societatatea se del:aria de vechiul regim, guvernamblitul devenea din ce In ce mai anevo'os. Trebtiau reguli mai minutioase,
mecanisme mai complicate si mai delicate. Aceasta se poate vedea din exemplul guvernamantului atenian. Atena avea un foarte mare numar de magistrati. In primul rand ea pastrase pe toti aceia ai epocei precedente, arhontele care dadea numele sau anului si veghea la perpetuitatea cultului casnic, regele, care savarsea sacrificiile,
polemarcul, care era sef al armatei si judeca pe straini, www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNAMILNTULUI DEMOCRATIC
387
mi. 6 thesmoteli, cari, in aparentk impgrteau justitia, in realitate Insg, ei nu fâceau decat sg, prezideze =rile jurii; ea mai plstra 'pica pe cei zece ieponoEot care consultau oracolele i sgvârseau oarecari sacrificii, pe napiattot cari intovdräseau pe arhonte i pe rege la ceremonii, cei
zece athloteti, care serveau patru ani pentru a pregati serbgrile Atenei, insfârsit prytanii cari, in numâr de eincizeci, se gdseau reuniti in permanentä pentru a veghia la intretinerea focului ce ardea pe altarul public si la continuarea ospetelor sacre. Aceasta listä ne aratä c. Atena rämânea credincioasg traditiilor timpurilor vechi; atâtea revolutii nu ajunseserä Inca s. distrugg acest respect superstitios. Nimeni nu indrâznea s rupä cu vechile forme ale religiei nationale; democratia continua cultul instituit de eupatrizi. Veneau apoi magistratii special creati pentru democratie, care nu erau preoti si care vegheau la interesele mate-
riale ale cetâtii. Erau in primul rând cei zece strategi, cari se ocupau eu afacerile räsboiului si ale politicei; apoi cei zece astynomi, cari aveau grija politiei; cei zece agoranorai, care vegheau asupra pietelor orasului
celor din Pyreu; 15 sytophilaci, care supravegheau vânzarea graului; eincisprezece metronomi, cari controlau mäsurile i greutätile; zece pdzitori ai tezaurului; zece contabili; cei unsprezece care erau insgrcinati cu executarea sentintelor. S. adâuggm ca cea mai mare parte a acestor magistraturi se repetau In fiecare trib i in fie-
care demd. Cel mai mic grup de populatie in Atica îi
avea arhontele säu, preotul, secretarul, contabilul i seful
sgu militar. Aproape nu puteai s faci un pas in orias sau la targ, fgrg, s te intâlnesti cu un magistrat.
Aceste functiuni erau anuale; rezultg, de aci cg aproape nu exista ora care sä nu fi nâdâjduit s`a exercite vreuna la
rândul sau. Magistratii-preoti erau ttasi la sorti. Ma-
gistratii care nu exercitau decât functiuni de ordine publicâ erau alesi de popor. Totusi, exista o precautiune impotriva capricilor soartei, sau acele ale sufragiului universal; Fiecare nou ales cládea un examen fie in fata Sewww.digibuc.ro
.
388
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
natului, fie in fata magistratilor care plecau din funotie, fie in fata areopagului; Jau pentrua, s'ar fi cerut dovezi de capacitate sau de talent, ci pentrucA se rácea o ancheti asupra probitä,tii omului si a familiei sale; se mai cerea de asemenea ca orice magistrat sg, posede nn patrimonitt compus din pmânturil. S'ar Orea cá ace§ti magistrati, alesi prin sufragiile egalilor lor, uumii numai pentru un an, responsabili chiar revocabili, ar fi avut putin prestigiu i autoritate. Este suficient insg, s. citim pe Thucydide i pe Xenophon, pentru a ne asigara c ei erau respectati i ascultati. A fost intotdeauna in caracterul celor vechi, chiar al Atenienilor, o mare aplecare de a se supune unei discipline. Aceasta era probabil consecinta obicinuintei de a asculta, pe care le-o cráduse guvern'Amântul sacerdotaL Erau obicinuiti s respecte statul i pe toti aceia cari, pe
trepte deosebite, Il reprezentau. Nici nu le trecea prin gând mgcar s dispretuiasa un magistrat, pentruch- era alesul lor; sufragiul trecea drept unul din isvoarele cele mai sfinte ale autorit4ii 2. Deasupra magistratilor care n'aveau ad), insilreinare decât aceia de a executa legile, era Senatul. Acesta era numai un corp deliberativ, un fel de consiliu de Stat; n'avea nici o putere de actiune, nu fIcea legi si nu exercita nici o suveranitate. Nimeni nu vedea nici un incovenient in faptul c5.. era reinoit in fiecare an; cAci nu pretindea dela membrii s.i nici vreo inteligen% superioar`a, nici o mare experientA. El era compus din cei cinci-
zeci de prytani ai fiec6rui trib, care le exercitau pe Dinarc, adv. Demostenem, 71. Tok v6p.00g apoXiTetv err/mm(1), Tip, Trap& Teti s4-1p.00 rcEottv 2,4co5nr. 1.ap.ßervery, rrat8onorsicitiat %uTà Tok yóp.oug ilv ink Spam r.extirAlac.
2 Asta nu inseamnX c magistratii Atenei ar fi fost respectati temuti, tot atil ct eforii Spartei sau consulii Romei. Fieeare magi,trat atenian, nu numal el, era obligat s dea socoteal& &and expira sarcina sa, mnsí chiar in timpul magistraturei sale putea sg, fie clestitult printeun vot al poporului (Arista, in Harpocration V,
Kopia ; Pollux VIII, 87 ; Dernostene in Timoteum, 9). Evemplele
unei astfel de destituiri sunt relativ destul de rare.
www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNX.M.ANTULUI DEMOCRATIC
389
rand functiunile sfinte i deliberau intreg anul asupra intereselor religioase sau politice ale orasului. Probabil pentrucä Senatul la origine nu fusese decat reuniunea prytanilor, adia a preotilor anuali ai focului sacru, se pästrase obiceiul ea ei s'd fie numiji prin tragere la sorti. Trebue sä. adAugäm, e dupá ce soortii se pronuntaserä, fiecare nume suferea o cercetare i dacg, nu era gäsit suficient onorabil, era Inläturat Mai sus chiar decat Senatul era adunarea poporului. Acesta era adeväratul suveran. Insä dupà cum in monarhiile bine cortstituite, monarhul se Inconjurä de precautii Impotriva propriilor sale capricii i greseli, tot asa demoerati.a avea reguli invariabile cärora se supunea. Adunarea era eonvocatä de prytani sau de strategi. Ea se tinea Intr'o incintä consacratä de religie; disdedimineatä preotii, dupà ce lniconjurau incinta, numitä Pnyx, Injunghiau vietime i invocau protectia zeilor.
Poporul sta asezat pe bänci de piaträ. Pe un tel de estrad5., mai ridicat'd stäleau prytanii sau proedrii, cari prezidau adunarea. Dupä ce se a4eza toatä lumea
un preot (voe) gläsuia
astfel: Pästrati linistea religioasa ( s6rip.fx ); ruga..ti zeii si zeitele inrumea principalele divinitäti ale tairii), pentra ea totul sä se petreacI &At mai bine In aceasra adunare, pentru cel mai mare folos al Atenei i pentru fericirea cetätenilor Apoi poporul, sau eineva In numele säu, fa'spundea: Invocam zeii, pentru ca ei sà proteguiasc6. cetatea. Fie ea pärerea celui mai intelept sà prevaleze! SA fie blestemat acela care ne va da sfaturi rele, care va pretinde sä, schimbe decretele i legile sau acela care ne va descoperi secretele noastre inamicului". Esehin, in Otesiphuni, 2. Demostene, h Neaeram, 3. Lysias, in Philon, 2. Harpoeration, V iitt),axtilv.
9 Esehyn, In Tinzarch. 23. In Clesiphurn 2-6. Dinarque, in
Aristogiton; 14: '0 vóp.oç xeXtOtt eWep.svov Tim/ wiipoxa Rs'C' sbcp-qo5coug Sp.1v ò ooXs6saficcr., St66vca. Demostene, De falsa legat., 70: ta69.' ¿nip Sp.@ v xa6' ix&otly rv xxX-ricEay stíxmat b v.41po v6p.q.) npootstamiva, 70: cf. Aristophan, Thesmoph.,
p.tas
295-350. Pollux, VIII, l04.
www.digibuc.ro
390
CARTEA 1V.
REVOLUTIUN1LE
Apoi crainicul, dupa porunca presedintilor, spunea despre ce chestiune se va ocupa adunarea. chestiunile care erau prezentate poporului trebuia s. fi fost mai Intai studiate si discutate de Senat. Poporul n'avea ceiace in limbajul modern se numeste initiativa; Senatul Ii aducea un proiect de decret; el putea respingä sau sa-1 achnita. insà nu avea dreptul sa, delibereze asupra altor chestiuni. Dupe', ce crainicul cetia proectul de decret, discutiunea era deschisa. Crainicul spunea: Cine vrea sä ia cuvântul?" lOratorii se urcau la tribune', dupa. varsta. Orisicine putea sa vorbeasca, fàrà deosebire de avere i nici de profesiune, cu conditia numai sà fi dovedit ea', se bucura de drepturile politice, ea, nu datora nimic Statului, cà moravurile sale erau curate, ca. era casatorit legitim, cá poseda un lot de pämânt In Atica, ca-si indeplinise toate datoriile fata de parinti, cá facuse toate expeditiile militare pentru care fusese concentrat i cá nu-si aruncase scutul in nici o lupta 1. Aceste precautiuni odatá luate Impotriva elocventei, poporul i se abandona apoi cu totul. Atenienii, dupa. cum
spune Thucydide, nu credeau cá cuvântul poate sá strice actiunii. Ei sinateau dimpotriva, nevoia se: fie
luminati. Politica nu mai era, ea in regimul precedent, o chestie de traditie si de credintä. Trebuiau sá judece sä cântareascä motivele. Discutia era necesara; caci orice chestie era mai mult sau mai putin obscure', i singur cuvântul putea scoate adevarul la lumina.. Poporal atenian voia ca fiecare chestiune sä-i fie prezintatá sub toate as-
pectele sale diferite $i sà i se arate limpede, pentru contra. El tinea foarte mult la oratorii sai. Se spune cá erau plàtifi In argint pentru fiecare discurs pronuntat la fribuna.2. Ei faceau un lucru si mai bun Inca; le &Idea ascultare; cáci nu trebuie sa ni-i Inchipuim ca o multime turbulenta i sgomotoasà. Atitudinea poporului era tocmai tore.tuanía frert6pcuy. Esehin, in Timarehum, 27-33. Dinare in Dvinostenenv., 71.
2 Asa eel putin spune Aristophan, Vie8pile, 691 (Dipec aovo-
ptx&v, Spay,P.4p. Seoliastul adaugtt : 'FAcip.euvoy ot ktopec aPc'XP.411"
Ste ouvvópouy Snip rç vóXwç.
www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNkMÂNTULUI DEMOCRATIC
391
contrarie; poetul comic il reprezintä ascultänd cu gura cäscatä nemiscati, pe bäncile de piaträ 1. I4toricii tii oratorii ne descriu In mod frecvent acest reuniuni populare; aproape niciodatä nu vedem un orator intrerupt. Fie ca e Pericle san Cleon, Eschin sau Demostene, poporul e atent; fie ca este magulit sau criticat, el asculta. El lasä pe oratori sa-si exprime pärerile cele mai opuse cu o rabdare demnä de lauda. Uneori murume, niciodatä tipete sau huidueli. Oratorul, orice ar spune, poate intotdeauna sä ajungä la sfârsitul discursului sau. La Sparta elocventa nu este de loc cunoscuta, caci principiile de guvernamänt nu sunt aceleasi. Aristocratia mai guverneazä Inca si ea are traditii fixe, care o dispenseazä sä desbatä mult timp pentru si contra fiecare subiect. La Atena poporul vrea sa fie instruit si nu se hotäräste cleat dung o desbatere contradictorie. Nu actioneazä decat in mäsura in care este convins, sau crede cä este convins.
Pentru a pune in miscare sufragiul universal sunt ne-
cesare cuvântärile; elocventa este resortul guvernämântului democratic. Astfel oratorii isi iau de en vreme titlul de demagogi, adicä conducätori ai cetätii; cAci ei sunt aceia, de fapt, care o fac sä actioneze si care determinä toate hotaririle sale. Se preväzuse cazul când un orator ar face o propunere contrarie legilor existente. Atena avea magistrati speciali, pe care-i numea päzitorii legilor. In numär de 7, ei supravegheau adunarea, asezati pe scaune inalte si päreau cä reprezintä legea, care este deasupra poporului insäsi. Daa vedeau eä o lege era atacata, opreau pe orator in mijlocul discursului ei ordonau disolvarea imediatä a adunärii. Poporul se imprästia, färä sä mai aibä dreptul sä voteze.
Exista o lege, putin aplicabilä in adevär, care pedepsea pe orice orator dovedit c'd ar fi dat un sfat räu poporalui. Mai era alta, care interzicea accesul tribunei 1 Aristophan, Gavaterii, 1119. 2 Pollux, VIII, 97. Philocor, Fragmenta, col. Didot, p. 497.
www.digibuc.ro
392
CARTEA IV
REVOLUTIUNILE
oriedrui orator, care ar fi propus de trei ori rezolutii contrarii legilor existente Atena stia foarte bine cä democratia nu se poate sustine, dedt prin respectul legilor. G-rija de a &auto, schim-
bärile care ar fi fost potrivit sä fie aduse in apartinea in special thesmotetilor. Propunerile lor erau prezentate Senatului, care avea dreptul sd le respingd, nu insä sä le transforme in legi. In caz de aprobare Senatul convoca adunarea si-i impArtdsea proectul thesmotetilor. Poporul insä, nu trebuia s rezolve mimic imediat; el ar maw, discutiunea pe o altä, zi i in acest timp desemna 5 oratori, tare aveau drept misiune specialä apArarea vechei legi i fkeau sA reiasä inconvenientele inovatiei pro-
puse. In ziva fixatA poporul se intrunea din nou si asculta mai inthi pe oratorii insärcinoti cu apdrarea legior vechi, apoi pe aceia care sprijineau pe cele noui. Nici dupä
ascultarea discursurilor, poporul nu se pronunta Ind. El se multumea s numeased o comisiune foarte numeroasA, dar compusA mumai din bArbati care exercitase functiunea de judecätor. AceastA comisiune relua examinarea chestiunei, aseulta din nou pe oratori, discuta si delibera. Dad nu admitea legea propusg, judecata sa era fard apel. Dad, o aproba, mai reunea Ind odatd poporul, care pentru a treia Gard trebuia insfArsit sä, voteze 6 ale cdrei sufragii, transformau propunerea in lege Cu toate aceste mäsuri foarte prudente se putea intampla ea o propositiune nedreaptA sau funestä sd fie totusi adoptatd,. Insd .legea noua purta numele autorului sAu, care mai tärziu putea sg, fie urmArit in justitie pedepsit. Poporul, ea un adevä'rat suveran, era reputat impecabil, fiecare orator in parte rämânea insA intotdeauna responsabil de sfaturile pe care le dAduse 3. Ateneu, XII, 73, Pollux, VIII, 52. Vezi G. Perrot, Histoire du Droit public d'Athènes, Cap. II. 2 Vezi asupra acestor punote ale constitutiet ateniene, cele doul diseursuri ale lut Demostene, Impotriva Int Leptin i Timocrate; Eschin, n Otesiphontem, 38-40; Andocide, De Mysteriis 83, 84; Pollux, VIII, 101. 3 Thucydide, III, 43. Demostene, in Timocratem.
www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNAMINTULUI DEMOCRATIC
393
Acestea erau regulele de care asculta democratia. Nu trebuie sg," conchidem de aici eg ea nu ar fi gresit nicioclatg. Oricare ar fi forma de guvernkrafint, monarhie, aristocrate, democratie, sunt momente in care stkpâneste ratiun ea si intealtele pasiunea. Nici o constitutie nu
a suprimat vreodath slbiciuni1e i vitiile naturii oraenesti. Cu cât regulele sunt mai minutioase, cu atât dovedesc mai mult cg conducerea societAtii e grea i plink de pericole. Democratia nu putea s dureze decât gratie prudentei. Ne i mirg munca pe care o impunea oamenilor aceastg, democratie. Era um guverngmânt foarte la-
borios. Iatg, cum se petrecea vieata unui atenian: Inteo zi e chemat la adunarea demei sale i trebuie sg delibereze asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei miei asociatii. Intr'artg zi e convocat la adunarea tribului sgu; trebuie s aranjeze o serbare religiooasg, sau sg, examineze cheltuelile, sau sk facg decrete, sau sg numeascg
conducktori i judecátori. De trei ori pe lung, regulat
trebuie sg, asiste la adungrile generale ale poporului; nu-i este inggduit sg lipseascg. Ori, sedinta e lungg; el nu se duce acolo numai pentruca sg, voteze: venit disdedimineatg, trebuie sg Tgmâng, pâng la o org inaintatg, pentru a a.sculta pe oratori. El nu poate sg voteze decât dacg a
fost prezent la sedintä bleb; dela deschidere i dacg a ascultat toate discursurile. Acest vot este pentru dânsul o afacere din cele mai serioase; aci e vorba de a se numi sefi politici i militari, adica pe aceia cgrora interesele
vieata sa le vor fi incredintate pe timp de un an;
aci trebuie s. stabileaseg un impozit sau s transforme o lege; alte ori trebuie s voteze in privinta rgsboiului, desi stie cä, va trebui sg-si dea sângele sgu si al fiului sgu. Interesele individuale sunt inseparabil legate de interesul Statului. Omul nu poate fi nici indiferent, nici nsuratic. Dug, se insealg, stie ck in curând isi va lua pedeapsa i cg cu fiecare vot îi angajeaz i vieata averea sa. In ziva in care s'a hotkrit nenorocita expeditie in Sicilia, nu era nici un cetgtean, care sg nu-si fi dat searna c unul dintre ai ski, va face parte dinteinsa www.digibuc.ro
394
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
trebuie sä-si dea toatä osteneala i sä chibzuiascg avantagiile si pericolele unui asemenea räsboi. Era absolutä nevoe ca ei s. cugete i sä se lumineze, dci o Infrângere a pa-trig era pentru fiecare cetätean o sc5,dere a demnitAtii sale personale, a sigurantei si a bogätiei sale. Datoria cetäteanului nu se märginea numai la -mt. and Ii venea rândul trebuia sä fie magistrat in dema sau in tribul sgu. La ficcare doi ani era heliast, adid, judecAtor i petrecea tot anul acela in tribunal, ocupat sä, asculte pledoariile i sA aplice legile. Nu era nici un cetigean
care sä nu fi fost chemat de douá ori in vieata sa sA facä parte din Senatul celor cinci sute; atunci, timp de un an an, el era ocupat tu fiecare zi, de dimineatá pâtiä seara, primind depozitiile magsitratilor, controländu-le soco-
telile, raspunzand ambasadorilor sträini, redactând instructiile ambasadorilor atenieni, examinând toate afacerile care trebuiau sä fie supuse poporului i preparând decretele. In sfärsit putea fi magistrat al cetätii, arhonte,
strateg, astynom, dacá sotul sau sufragiul II desemna. Vedem cá faptul de a fi cetätean al unui Stat democrat era o sarcing destul de grea i cá aceasta-i putea ocupa aproape intreaga existentä i cA-i rämânea foarte putin timp pentru munca personalä i vieata casnid. Astfel Aristote spunea eu foarte multä dreptate eh' omul care avea nevoe sä munceascá pentru a trai, nu puteau fi cetätean. Atât erau de mari cerintele democratiei. Cetätanul, ca i functionarul public din zilele noastre, se da-
tora intreg Statului. In räsboi Ii adea sângele si in timp de pace tot timpul eau. El nu era liber sä lase la o parte afacerile publice, pentru a se putea ocupa cu mai
multi grije de afacerile sale. Mai degrabä îi neglija afacerile sale, pentru a munci in folosul cetätii. Oamenii Se crede c erau aproape vase mii de heliavi la 18 000 de cetitteni; ins5, trebue s tliem din aceastit ultimA Writ, pe toti acela
cari nu avean Ind. 30 de ani, bolnavii, absentii, cei cari erau In rizboi, eel loviti de atimie i instIrvit acei cari erau dovediti incapabili de a judeca.
www.digibuc.ro
BOGATI
L SÄRACI
395
Ii petreceau vieata, guvernând, Democratia nu putea dura cleat sub forma muncei tneineetate din partea tuturor cetAtenilor sài. Indatá ce zelul lor scadea, ea trebuia sau sä disparA sau s`á se corup5.. CAPITOLUL Xli
Bogati i sfiraci; democraia dispare; tiranii popularP and seria revolutiilor aduse egalitatea Intre oamenii
când n'au mai avut motiv s se lupte pentru principii drepturi, oamenii au inceput sä se idsboiascd, pentru interes. Aceastg noug perioadä a istoriei cetà"tilor n'a In-
ceput pentru toate cet6tile in acelas timp. In unele din ele ea urrna", imediat dup6 stabilirea democratiei; In altele nu ap5,ru decât dupa rali multe generatii, care stiuserg, s`á se guverneze In liniste.
Ins6 toate cetätile, mai curând sau mai târziu, au intrat In aceste lupte deplorabile. Pe nadsura ce se depärtasera de vechiul regim, se formase o clasä säracg. Mai inainte, când fiecare orn faleea parte dinteo gens i aye°, stäpâmul sau, mizeria era aproape necunoseutg. Omul era hränit de sapanul sgu; acela cgruia Ii dgdea ascultare, In schimb era dator sà-I ajute la toate nevoile sale. Revolutiile Insà. care desfiintaseel 76vog , schimbaserà i conditiile de vieatI. In ziva. in care omul se emancipase de legriturile diem-
telei, Valzu ridicându-se in fata lui necesitdtile i greu-
Vie* devenise mai independentà, big in acelas timp mai laborioas6 0 mai pling de accidente. täfile
Fiecare avea de aci inainte grije de buna sa stare, de plkerile i obligatiile sale. Ernul se imbog4ise prin activitatea sau norocul sau, altul rAmAsese sgrac. Inegalitatea de avere e inevitabilä in mice societate care nu vrea sg, ramâna In starea patriarhalä sau In starea de trib. Democratia nu suprima mizeria, ci dimpotrivb; o fgeu www.digibuc.ro
396
CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
mai sensibilg. Egalitatea depturilor politice Pam iasg mai bine in relief inegaliiatea Cum nu exista altg, autoriltate care' sg se ridice deopotrivg deasupra bogatilor i sgracilor, constrgagg sg trgiascg in pace, ar fi fost de dorit ea principiile economice i conditiunile de muncg sä, fi fost astfel, ineâtt eele doug clase sg fie silite s trgiascg in bung intelegere. A.r fi trebuit, de exemplu, ca ele sg, aibä, nevoe una de
alta, ea bogatul sg. nu se poatg imboggti deal cergnd
eelui sgrac munca sa si ea astfel cel sgrac sg-si ggseascg. mijloacele d trai, muncind pentru cel bogat. Atunci neegalitatea averilor ar fi stimulat activitatea i inteligenta omului; ea nu ar mai fi dat nastere la coruptie si rgsboaie tivile. Mu lte cetgti insg erau cu totul lipsite de industrie
{le eomert: ele n'avean deei resurse ea sg-si märeaseg suma averii publice, pentru ca astfel sg, poatg da sgracului o parte, flrg a prejudicia pe nimeni. Acolo unde exista comert, aproape toate beneficiile erau pentru bogati,
In urraa pretului exagerat al banului. Dacg exista o industrie muneitorii, cei mai multi dintre ei erau solavi. Se stie ciI bogatul din Atena sau din Roma avea in casa sa ateliere de tesgtorie, de bijuterii, de armurgrie i toti lu-
ergtorii eran sclavi. Chiar profesiunile liberale erau
-aproape inchise cetgteanului. Medic era de cele multe ori um Belay, care vindeca bolnavii In folosul stgpgamlui sgu. Functionarul din bancg, multi architecti, constructorii de
eorgbii, functionarii inferiori ai Statulni, erau sclavi. Sclavia era un flagel, de care suferea mnsiIi societatea
liberg,. Cetäteanul ggsea foarte putin de lucru. faipsa de ecupatie Il fgcu incurand lenes. Cum el nu vedea muncind. decgt pe selavi, Incepu sI dispretuiascg munca. Astfel, obiceiurile economice, dispozitiile morale, prejudecg-
totul se intrunea pentrn a bnpedica pe cel sgrac sg iasg, din mizerie i sg tfliascg in mod cinstit. Boggtia
sgräcia nu erau constituite in asa fel ca sg poati Arai in pace.
Sgracul avea egalitate de drepturi. Desigur Irisl cg www.digibuc.ro
BOGATI
I SARAct
397
suferintele sale zilnice 11 fkeau sa se endeasca c egali-
tatea de avere iar fi fost mult mai folositoare. Ori, nu a trecut multa vreme pfina sa-si dea seama c egalitatea pe care o avea Ii putea servi s o dobândeasc i pe cea pe care nu o avea i c stapan pe vot, putea sä deving stapän i pe bogätii.
Incepu prin a voi s traiasca din dreptul sau de vot. So rasa sa fie platit pentru a asista la adunare sau pentru a judeca in tribunale j. Dug, ceitatea nu era destul de bogatà, pentru a putea contribui la asemenea cheltueli, saracul avea alte resurse. Ii vindea votul si cum ocaziunile de votat erau destul de dese, putea s traiasca astfel. La Roma acest trafic se fäeea in mod regulat si la lumina zilei; la Atena se ascundeau mai mult. La Roma, acolo unde saracul nu intra in tribunale, se vindea ca martor; la Atena ca judecator. Toate acestea nu-1 scoteau
pe särac din mizerie, in schimb Il aruncau tot mai jos
In degradare. Aceste expediente ne mai fiind suficiente, saracul uza at-unci de mijloace mai energice. Organiza un rasboi In toata regula imp itriva bogatiei. Acest räsboi a fost mai
intai deghizat sub forme legale; cei bogati au fost incarcati cu toate cheltuelile publice, au fost coplesiti de impozite, li s'a ilnpus sä construiasca trireme, iar apoi li se pretindea sa dea serbari poporului 2 Apoi se inmultira amenzile la judecata. Se pronuntara confiscari ale bunurilor pentru greselile cele mai usoare. Se poate oare spune cati oameni au fost condamnati la exil, pentru singurul motiv c erau bogati? Averea celui exilat mergea la tezaurul public, de unde se scurgea apoi sub forma de triobol, pentru a fi impartit intre sdraci. Insä 111:abs ixxXriatacittak, Arietophan, Eclee. 280 i nrm.; MtarThç Stlutatock, Aristot, Politica, II, 9, 3, Aristophan, Cavalerii, 51,255, Vieepile 682. 2 Xenophon, Rem. ath.. 1, 13: xypTyro5acv et rao/Sotot, zorrasiTat Si b Sims; TptIpanotiatv .acce yoftvaatarzotiaty et uXotíctot, b Si Stp.oç TrulpapxsIcat 'tat Top.votc;:apxekat. ,,,Mot o7v 2tpTeptov X6tp.6&Silp.oç %al aawv xat Tpixtev aat bpxotíp.eveç, Iva ab:c6ç cs Yetv i'xst. %OA oi raseatot trevicnspot TErvietnat. Cf. .Arisfofan, Cavalerii,
versul 293 qi urmare.
www.digibuc.ro
398
CARTEA 1V.
REVOLETTUNILE
toate aceste nu erau Inca suficiente, cdci numarul celor saraci crestea mereu. Cei saraci ajunserä atunci, In multe
orase, sa uzeze de dreptul lor de vot pentru a decreta fie o desfiintare a datoriilor, fie o confiscare In massa o perturbare general& Epocile preeedente respectasera dreptul de proprietate,
caci se baza pe credintä religioasd. Atät timp cât fiecare patrimeniu fusese legat de un cult si trecea drept inseparabil de zeii casnici ai unei familii, nimeni nu se gândea c. ar fi avut dreptul sä despoaie pe un om de ogorul sail. In epoca insa In care ne-au adus aceste vechi credinte sunt pärdsite i religia proprietâtii a disparut. Bogätia nu mai este un teren sacru inviolabil. Ea nu mai apare ca un dar al zeilor ci ea un dar al intämplarii. Se naste dorinta de a o posecla jefuind pe aeela cäruia Ii apartinea, i aceastä dorintd, care
altädatä ar fi parut o impietate, incepe acum sa pug. legitima. Nu mai vedem principiul superior care consacrä dreptul de proprietate.; fiecare nu-si dá searaa decât de propria sa nevoe mälsoarâ, drepturile dupa
Am mai spus cá cetatea, mai ales la Greci, avea o putere fära limite, cá libertatea era necunoscutä si cá dreptul individual nu insemna nimic fatá de vointa Statului. De aci rezulta cá majoritatea sufragiilor putea sa decreteze confiscarea bunurilor celor bogati, i cá Grecii nu vedeau In aceasta nici inegalitate i nici nedreptate. Ceace
statul hotärise era drept. Aceastä lipsä de libertate individualá a fost una din cauzele care au adus nenorocirea
dezordinea in Grecia. Roma, care respcta ceva mai mult drepturile omului, a si suferit mai putin. Plutarc povesteste cä la Megara, In urma unei fa'scoale, s'a decreta.t ca datoriile vor fi desfiintate i creditorii, ta afará de pierderea capitalului, vor fi obligati sä Inapoieze i dobinzile incasate
.
La Megara, ca i In alte orase, spune Aristot partidul Plotaro, Quest. grec. 18. 2 Aristot, Politic'', V, 4, 3.
www.digibuc.ro
BOGATI SI ABACI
399
popular luând puterea, Incepu prin a hotäri confiscarea bunurilor câtorva familii bogate. Odatä intrati pe aceastä cale, nu le mai fu posibil s5, se opreascd. Au fost obligati sá fad, in fiecare zi o nou5, victim's.' si. in sfârsit nu-
märul bogatilor jefuiti si exilati deveni °AM de mare, incât formarä o armatä". In 412, poporul din Samos, ucise 200 din adversarii säi, exilând alte patrusute si-si impärti pämânturile si casele lor" '.
La Syracusa, poporul abia scäpat de tiranul Denys, dela prima adunare decretä, Impärtirea pgmânturilor2. In aceastä perioadä a istoriei grecesti, ori de câte cri vedem un räsboi civil, bogatii sunt de o parte si säracii de
alta. Cei säraci vor sä ia bogätia, cei bogati vor s'o pástreze, sau s'o ia inapoi. In toate räsboaiele civile, spune un istoric grec, e vorba de deplasarea averilor". Orice demagog fâcea ca acel Molpagoras din Cios, care dädea in mäinile multimii pe aceia care posedau bani, masacra pe unii, exila pe altii si impärtea bunurile lor intre sà,red. La Mesana, de indatä ce partidul popular iesi invingätor, exilá pe cei bogati si le impäili pämNuturile i. Clasele superioare n'au fost niciodatä in antichitate, nici destul de inteligente, nici de indemänatece, pentru a putea indrepta pe cei saraci care muncA, si a-i ajuta sä, iasä, in mod onorabil din mizerie si coruptie. Câtiva oameni de inimä au incercat acest lucru; nu au reusit Insä. Reza HA de aci &A cetätile pluteau intotdeauna intre douä revolutii, una care jefuia pe cei bogati si alta care-i punca
din nou in posesia averii lor. Aceasta a durat din timpul räsboiului penopolesiac pânä, la cucerirea Greciei de Romani.
In fiecare Mate bogatul si säracul erau doi dugmani, cari träiau unul aläturi de altul, unul invidiind boggia, altul väzându-si bogätia invidiatá. Intre ei, nici o legáturä, nici un serviciu, nici un fel de munch' care 2 Thoeydide, VI I, 21. 2 Plotare, Dion, 37. 48. 8 Polyhtu, XV, 21, 3. 4 Polyb, VII, 10. Ed. Didot.
www.digibuc.ro
400
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
sa-i uneascg. Sh'racul nu putea s6 dobindeaseI averea de-
al despuindu-1 pe bogat. Bogatul nuli putea apgra bunurile sale, deefit printr'o Indemâmare extraordinarA sau. prin forta. Ei se priveau cu multg dusmgnie. In fiecare ores era o conspiratie dublg: cei s'araci conspirau din lkomie, bogatii de Mel. Aristot spune c'e; bogatii fkean intre ei acest jurgmaaat: Jur sá fiu Intoldeauna inamicul poporului si s',"-i fac tot red care mi-o fi cu putintg" 1. Nu ne este posibil s'a: spunem care dintre cele dou'd par-
ticle a comis cele mai multe crime ei cruzimi. Ura stergea orice sentiment de umanitate din sufletele lor". A fost in Ili let un faisboi intre bogati si s'araci. Acestia au fost mai intai Invingaitori, si fortarg pe cei bogaji s6 fugá din oras. Apoi pentrucg regretau c6 nu i-au putut ornori le luarà" copii, ii strânserg In grajduri, strivindu-i sub picioarele boilor. Bogatii reintraig apoi In oras si redevenirá stApani. La randul lor luarg copii sgracilor, ii unserg en smoalá si ii arserg de vii 2. Ce devenia atunci democratia? Ea .nu era rat de responsabiral de aceste excese si crime, tug a fost prima care a suferit. Nu mai era nici o regulg; ori, democratia inu poate trE, decat in mijlocul regulei celei
mai stricto si mai bine pIstrate. Nu se mai vedeau
adevärate guvern'aminte, ci factiuni la putere. MagistraI Aristot, Politica, V, 7, 19. PIntarc, Lysandru, 19. 2 Heraclid. din Pont in Atheneu, XII, 26. Se obicintlete sI se acuze dernocratia ateniani O. ar fi dat Greciei exemplul acestor
excese gi acestor perturburlri. Atena, dimpotrivâ, este aproape singura cetate greaci, cunoscua noua, care sK, nu fi vraut intre zidurile sale acest rrisboi atroce intre bogati gi sâraci. Acest popor inteligent gi intelept 11-a dat searna tneg din ziva in care a inceput seria revolutillor, ch. merge catre un starlit, de unde numai munca ar fi putut salva societatea. Ea a incuradat-o deci gi a fitcut-o onorabilL Solon prescrisese a. orice orn care nu muncegte A fie lipsit de drepturile politico. Pericles hoarise c5. TOO un sclav-
sä nu puni mina la construirea marilor monumente pe care el le ridica gi reservase aceasa intreagl muncei, oamenilor liberi. Proprietatea era de altfel atit de mult implrtiti, tacit la sfarlitul secolului al V-lea, se socotea in micul teritoriu al Aticei mai mult de zece mii de cetiteni proprietari funciari, fati de duet mii nepro-
www.digibuc.ro
BOGATI $I SARACI
401
tul nu mai executa autoritatea In folosul pdcii si al legii, ci In profitul intereselor i ambitiilor until partid. Comandamentul nu mai a-vea nici titluri legitime i nici caracter sacru. Ascultarea nu mai avea nimic voluntar; intotdeauna constans'd, ea intotdcauna doria râsbunarea. Cetatea nu mai era, dupa cum spune Platon, deal o adunare de oameni, dintre care o parte era stäpInA si alta sclavd. Se spunea despre guvern6mânt cd era aristocratic, atunci când bogatii erau la putere si democratic
and sâracii erau la putere. In realitate, adevrtrata democratie nu mai exista. Din ziva in care nevoile i interesele materiale izbucnira, ea se alterase i se corupsese. Democratia, cu bogatii la putere, devenise o oligarhie violentd. Democratia sd-
racilor devenise tiranie. Din al V-lea pând in al II-lea secol inaintea erei noastre, vedem in toate cetAile Greciei i Italiei, Roma fâcea inc6 exceptie, câ formele republicane sunt primejduite i cd au devenit odioase unuia dintre particle. Or, se poate deosebi usor, cari sunt
aceia cari vor sa le distruga si care sunt aceia care ar vrea sâ, le lAstreze. Bogatii mai luminati si mai mândri râmân credinciosi regimului republican, in timp ce sdracii,
pentru cari drepturile politice au mai putin pret, îi aleg de build' voie drept sef un tiran. Când aceastâ clasâ dupa mai multe rdsboaie civile, recunoscu c'd vietoriile sale nu-i serveau la nimic, cd, partidul potrivnic revenea Intotdeauna la putere i ci dupi multe alternafive de confisciri i restituiri lupta trebuia intotdeauna inceputd" din nou, vru si stabíleasci un regim monarhic, care sd fie conform intereselor sale si care, comprimând prietari, (Denys din Fralic: De Lysia, 32). De aceia Atena, tritind
sub un regim economic putin mai bun deck acela al celorlalte eetrqi, fu mai putin tulburatl deegt restul Greciei. Rzboiu1 slracilor contra bogatilor s'a dat i aci ca in alte pitrti, a fost insX mal putin -violent í n'a adus au sine ma, grave desordini; S'a mIrginit
la un sistem de impozite i de liturgii care ruina clasa bogatg, la un sistem indeatoresc, care e gent sg, tremure qi sg, sdrobeascl; eel putin Ins 5. n'a mere nici odatl pAn5, la desflintarea datorillor impiirtirea pganinturilor. 93903.
www.digibuc.ro Biblioteca Universitarg. Vol. VI
26
402
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
partidul protivnie, sa-i asigure pe viitor beneficiile vietoriei sale. Pentru aceste motive a creiat tiranii. Din acest moment partidele Isi schimbarg nuraele. Numai era nimeni aristocrat sau democrat; combneau pentru libertate sau pentru tiranie. Sub aceste dona cuvinte, tot bogâtia i sgrdeia se râsboiau intre dânsele. Libertate insemna regimul In care cei bogati aveau superioritatea si îi ap6ru averea; tiranie, fnsemna tocrnai contrariul. E un fapt general i aproape fír exceptie In istoria G-reciei si a Italiei, c'e," tiranii es din partidul popular si au drept inamie partidul aristocratic. Tiranul spune Aristot, cu'are drept misiune decât sà protejeze poporul ImpOtriva bogatilor; a inceput intotdeauna prin a fi un demagog, si ocupatia de apetenie a tiraniei este sa." cornbatg aristocratia". Mijlocul de a ajunge la tiranie, mai spune dânsul, este sà câstigi increderea multimii; ori, In-
crederea se astiga declarându-lie inarnicul bogatilon Astfel fdcurà Pysistrate la Atena, Theagen la Megara, Denys la Syracusa" 1. Tirana]. Intotdeauna poart5, rgsboi begatului. La Megara, Theagene surprinde pe câmp turmele celor bogati si le Injunghie. La Cume, Aristodem desfiinteazâ, datoriile, ia pâmântul bogatilor pentru a-1 da s'arcilor. Astfel face Nicocles la Sicyone, Aristomac la Argos. Toli
ne sunt infâtisati de &are scriitori, ca fiind foarte cruzi; nu este probabil ca ei sä, fi fost toti astfel din nastere; insà erau din cauza necesitAii presaute in care se gäseau de a da pâmânturi sau bani celor Ei nu puteau sg, se mentima la putere, decât In mgsura In care satisfakeau ambitiile multimei si-i intreaces-Li
tineau pasiunile. Tiranul acksitor cetäti grecesti este un personagiu, despre care nimic astäzi nu ne poate da o idee exacta.. E
u t cm care trgeste in mijlocul supusilor sgi, fill% intermediar e fàfa," ministri, i care-i pedepseste direct. El nu este in acea pozitie Inaltà i independenta. in care este suveranul unui stet mare. Are toate micile pasiuni 1 Aristot, rolitica, V, 8, 2-3; V, 4, 5.
www.digibuc.ro
REVOLUTIILE SPARTEI
403
ale einului de rând: nu este insensibil profitului unei confiscgri; e accesibil mâniei i dorintei de rgsbunare personalä; se teme; stie cg, are inamici pretutindeni i e opi-
nia publicä aprobä asasinatul, atunci când victima este un tiran. Ne putem usor inchipui cam ce putea fi guvernâmântul unui asemenea ora. In afarä de doua sau trei exceptii onorabile, tiranii care S'au ridicat in toate orasele grecesti, in secolul al patrulea si al treilea, ra'au domnit incurajând ceeace era mai räu in multime i doborând cu violent5 tot ceeace era superior prin nastere, boggie sau merit. Puterea lor era nelimitatä; Grecii vázurá cât de usor se schimbA in despotism guvernul republican, atunci când nu profeseazg un respect deosebit pentru drepturile individuale. Cei vechi aduserá Statului o putere atât de mare.
inat in ziva in care un tiran lua in mâni aceastä atotputernicie, oamenii nu mai aveau nici o garantie impotriva lui, iar el era legal stäpânul vietei i averei bor. CAPITOLUL XIII
Revolutiile Spartei. Nu trebuie sä credem cá Sparta a tráit zece secole, fdrä sà% fi avut revolutii. Thucydide ne spune, dimpotrivá, eá
a fost bântuità de neintelegeri, mai rault cleat oricare altä cetate greceaseä" 1. Istoria acestor certuri interioare ne este putin cunoscutd, insä aceasta provine din faptul eL guverwal spartan obicinuia sg, se inconjure de misterul cel mai profund.2. Cea mai mare parte din luptele care s'au petrecut, au fost ascunse si date uitärii; dar din atât cat stim putem spune c dacá istoria Spartei se deosibeste
simtitor de aceia a celorlalte orase, totusi, a trecut clause prim aceiasi serie de revolutii. I Thucyde, 1, 18. 2 ldem, V, 68.
www.digibuc.ro
404
CARIT.A. Iv.
11.EVOLIJIIUNILE
Dorieuii se formaserd deja in corpuri popularc, atunci când au nävälit in Pelopones. Ce-i facuse sa piece din tara lor? Era oare invaziunea unui popor strain, sau o revolutie interioara? Nu se poate sti. Ceiace pare sigur ea', in acest moment al existentei poporului dorian, vechiul regim al gruparii gens, dispäruse. Nu se mai deosibeste la dânsul aceasta, anticá organisatie a familiei; e,
nu se mai gäsese urmele regimului patriarhal, mnici o urma
de noblete religioasâ, nici de clientelä ereditara; nu se vad dead, luptatori egali, condusi de un rege. Este probabil deci, ea o primä, revolutie socialá sa se fi sä,l,ârsit,
fie in Dorida, fie pe drumul cari ducea acest popor spre Sparta. Dacá compargm societatea doriang din secolul al IX-lea cu societatea ionianä a aceleisi epoci, observäm c5, prima era mult mai inaintatá cleat cealalta
in seria schimbärilor. Rasa ionianá a intrat mai târziu pe calea revolutiilor: e drept 0, a parcurs-o mai repede. Dad, Dorienii, la venirea kr in Sparta, nu mai aveau regimul gens, totusi nu se putuserá desparti compleot de
dânsul si pästraserä cAteva institutii caracteristice, de exemplu indiviziunea si inalienabilitatea patrimoniului. Aceste institutii nu intârziarä sä, restabileasca in societatea spartaná o aristocratie. Toate traditiile ne aratg, cg, in epoca in care a apärut Lycurg, erau doug clase printre Spartani, si cg, ele erau in luptä '. Regalitatea avea o tendintä naturala sg fie de
partea clasei inferioare. Lycurg, care nu era rege.se
used, in fruntea celor mai buni", fortä pe rege srt facg, un jurämânt care ii micsora puterea, institui un senat orgarhic, si fgcg astf el ineât, dupä expresia lui Aristot, tirania fu schimbatá in aristocratic'. Declamatiile cgtorva din antichitate si multora din timpurile moderne, asupra intelepciunei institutiilor spartane, asupra fericirii inalterabile de care se bucurau, asupra egalitätii, asupra vietii in comun, nu trebuie sg ne Plutare, Lycurg. 8. 2 Idem, Ibidem, 5. 8 Aristot, Politica, V, 10, 3, (Ed. Didot, p. 589). 1
www.digibuc.ro
REVOLUTIILE SPARTEI
40:3
fad', iluzii. Din toate cetätile care au existat pe lume, Sparta este poate aceia in care aristocratia a domnit in modul eel mai aspru si. wide egalitatea a fost mai putin cunoscufg. Nu trebuie sit vorbim de impb:rtirea egala a pamânturilor; dacb: aceastg, egalitate a lost vreodqt5, stabilitg,
e sigur însá cà n'a fost mentinufá. Càci in timpul lui
Aristot, unii posedau domenii imense, altii n'aveau nimic,
sau aproape nimic; se socoteau in toed Laconia abia o mie de proprietari" j. S'a", läsam la oparte pe Hiloti si Laconieni
i sa nu
examinam decât societatea spartan'6: vom ggsi o erarhie do clase suprapuse una alteia. In primul rând sunt Neodamozii, cari par a fi vechi sclavi liberati 2; apoi Epeuuactii, cari fuseserá admisi sa% complecteze golurile pe care räsboiul le Meuse printre Spartani ; inteun rang ceva mai superior erau Motacii, cari, destul de asemrmitori cli-
entilor casnici, traiau cu stdpanul, Ii faceau cortegiu, impArteau ocupatiile, munca, serbarile si luptau araturi, de dânsul 4. Venea apoi clasa basta,rzilor, vóOot, cari descindeau din adeváratii Spartarni, pe care ins6 legea si religia Ii depárta "5 de dânsii; apoi Inca o clasá, care era nu-
mitá a inferiorilor, 6 wroLríovs i pe care o formau probabil fiii cei mai mici, desmostenitii familiilor. In-
sfarsit deasupra tuturor se ridica clasa aristocraticá, compus6 din oameni cari erau uumiti Egali, gp.otoc. Acesti oameni emn de fapt egali intro dânii, insg, moult superiori
tuturor celorlalti. Numárul membrilor acestei clase nu ne este cunoscut; stim numai cä, era foarte restrâns. Intr'o zi unul din inamicii lor Ii numgra", pe piata publicri si nu Osi cleat 60 in mijlocul unei multimi de patru mii de oameni Acesti egali, singuri aveau parte la guvernbimântul cetaii. A fi in afara acestei clase, spune 1 Aristot, Politica, II, 6, 18 fti 11. Cf. Plutarc, Agis, 5. 2 Myron din Prieva, in Atheneu, VI. 3 Theopompe, in Athenen, VI 4 Atheneu, V, 109. Plutarc, Cleomena, 8. Elian, XII, 43. 5 Aristot, Politica, VIII, 6, (V. 6. Xenophon, Helenicile, V, 3, 9). Xenophon, Helenicele, III, 3, 6. Idem, fladon, III, 3, 5.
www.digibuc.ro
406
CARTEA 1V.
Xenophon, înseamn Demostene spune c
REVOLUT1UNILE
s. fil in afara corpului politic 1. oraul care intrn In clasa Egalilor,
devine prin acest simplu fapt unral din stApânii guvernnmântului" 2 Sunt numiti egali, mai spune dânsul, pentruen egalitatea trebuie sä domneasen intre membrii unei oligarhii". Ace$ti egali erau singurii cari aveau drepturile corn-
plecte ale cetäteanului; numai ei formau ceiace se numea la Sparta poporul, adicn torpul politic. Din aceastä clasn eseau pe cale de electiune, cei dounzeci si opt de Senatori. A intra im Senat se numea in limba oficialn a Spartei sà obtii premiul de virtute. Nu stim ce merite, ce conditii de avere si de nastere trebuia sn ai pentru a compune aceastn virtute. Vedem limpede cn nasterea cuiva
nu era suficientn, pentrucä se acea si un f el de alegere Se erede cà bogätia conta mult inteun oras care avea in
cel mai inalt grad dragostea do bani i unde totul era
permis celor bogati" Oricum ar fi, acesti senatori, eari erau inamovibili, se bucurau de o foarte mare autoritate, deoarece Demostene spune cà in ziva in care cineva intrà in Senat, devine un despot pentru multime G. Acest Senat, uncle regii erau simpli membri, guverna Statul dupn procedeele obicinuite ale
eorpurilor aristocratiei; magistrati anuali, a cnror alegere le apartinea in mod indirect, exercitau in numele snu o autoritate absolutn. Sparta avea astfel un regirn republican. Avea chiar toate infätisnrile democratiei, rege-preoti, magistrati anuali, un Senat deliberativ, o adunare a poporului. Acest popor insn nu era decât o adunare de doun, trei sute de oameni. Astfel fu dupn Lycurg $i mai ales dupg stabilirea eforiIdem, Reap. Lac, 10. 2 Demostene, in Leptinem, 107. 3 'AOXov sau vcwiriiptoy TiriC apsviN. Aristot, II, 6, 15; Demostene,
Liptinem, 107, Plutarc, Licurg, 26.
4 Aristot, Politica, II, 8, 18. CalificX cu eplletul de copllgreso acest fel de alegere; e descris de ciitre Plutare, Licurg, 26. 6 Aristot, Politica, II, 6, 5; V, 6, 7. b Demostene, in Leptinem, 107. Xenophon, Guy. din Laced., 10.
www.digibuc.ro
REVOLUTIILE SPARTEI
407
lor, guvernamantul spartan. 0 aristocratie compusa din cativa bogati, facea sa apese un jug de fer asupra HiLaconienilor, si chiar asupra majoritatii Spartanilor. Prim energia, Indemanarea, lipsa de scrupule i sfidarea legilor morale, ea a putat s'ati p'ästreze puterea timp de cinci secole. Ins`á a starnit multa urà i a trebuit sa inabuse un mare numar de eiscoale. Nu vom vorbi de complotul Hilotilor. Ace le ale Spartanilor nu ne sunt cunoscute; guvernul era prea indemânatec, pentru a nu cauta sa in:Abuse pana i amintirea lor. Sunt totusi cateva pe care istoria nu le-a putut uita. Se stie c`á acei coloni cali fundarà Tarentul erau Spartani, cari voisera sä fastoarne guvernul. 0 indiscretie a poetului Tyrteu "facu eunoscut Greciei c'à in tirapul rgsboaielor messeniene uu partid conspirase pentru a obtine impartirea pamânturilor Ceiace salva Sparta, era diviziunea extrema pe care stia s'o mentinä intre clasele inferioare. Hilotii nu se intelegeau
cu Laconienii; Motacii dispretuiau pe Neodamozi. Niel o coalitie nu era posibila i aristocratia, gratie educatiei sale militare si a strânsei uniri a membrilor säi, era intotdeauna destul de puternia, pentru a putea tine piept fieareia din clasele inamice.
Regii ineercara ceiace nici una din clase asu putea realiza. Toti acei cari incercara sa iasa din starea do inferioritate in care Ii tinea aristocratia, autara un sprijin la oameinii de conditie inferioard. In timpul medice Pausanias facu planul sà ridice totdeodatà regalitatea í clasele inferioare, r6sturnand aligarhia. Spartanii Il uciserà, acuzandul ea avea planul de emancipare a Hilotilor 2 Putem sacoti in istorie cat de numerosi au fost regii exilati de efori; cauza acestor condamnäri se ghiceste usor 6 Aristot spune: Regii Spartani, pentru a pirtea tine plept eforilor 6 Senatului, se f6ceau. demagogi" 3 Arlstot, Politica, V, 6, 2. 2 Idem, Ibidem, V, 1, 5. Thucydide, 1, 13, 12. 8 Aristot, Politica, 2, 6, 14.
www.digibuc.ro
408
CARTEA IV.
REVOLUTIUNILE
In 397 o conspiratie era sa rdstoarne acest guvernamânt oligarhic. Un oarecare Cinadon, care nu apartinea clasei Egalilor, era seful conjuratilor. Când voia s castige un orn pentru complotul sau, 11 ducea,pe piata publica punea s numere cetatenü; socotind printre dânsii pe regi, efori, senatori, ajungeau la cifra de aproape
saptezeci. Cinadon Ii spunea atunci: Acesti oameni sunt
inamicii nostri; toti ceilalti care umplu piata, in numar de mai mult de patru mii, sunt aliajii uostri". Mai adduga: Când intâlnesti un spartaa s vezi In el un inamic si un stärdn; toti ceilalti oameni sunt amici". Hiloti, Laconieni, Neodamozi, incottetoveq, toti erau aso-
ciati de asti data i erau complicii lu Cimidon: Caci toti, spune istoricul, aveau o asa de mare ura contra stdpânilor kr, Inat nu era unul singur, printre ei, care sa nu fi marturisit e i-ar fi fost placut manânce de vii". Guvernul spartan insa era admirabil servit; pentru dânsul nu existau secrete. Eforii pretinsera ca maruntaiele victimelor Ii facusera sa descopere complotul. Nu li s'a lasat conjuratilor timp sa actioneze: ci au fost prinsi omorâti in ascuns. Oligarhia fu Inca odata scapata Gratie acestui guvernamânt, neegalitatea merge crescând mereu. Rdsboiul peloponesiac i expeditiile in Asia fusera sà se ingramadeasca bani In Sparta; insd, ei fuseserä impart,iti in mod foarte inegal, si nu imbogdtiseura decât
pe aceia care erau mai de mult bogati. In acelas timp disparu §i mica proprietate. Numarul proprietarilor, care
mai era inca in numar de o mie in timpul lui Aristot, se redusese la o sutd, un secol dupa dânsul 2. Pamântul era in intregime in mainile câtorva bogati, atunci and nu exista nici industrie, nici comert, pentru a da saracului ceva de lucru, si and bogatii cultivau imensele lor domenii cu sclavi. De .0 parte erau câtiva oameni cari aveau totul, de cealaltä parte toti cei multi cari nu aveau nimic. Plutarc ne aratd In vieata lui Agis si a lui Cleomene un tablou al societatii spartane; vedem o dragoste nestdpânità 1 Xenophon, Helenicele, III, 3. 2 Plutare, Allis, 5.
www.digibuc.ro
REVOLIMILE SPAR FEI
409
de bogatie, totul pus mai prejos decilt ea; la unii lux, moli-
ciune, dorinta de a-si înmulti la infinit averea; in afarg de acestia. nimie cleat o turmb,' mizerabilg, sbiraeä, MIA drepturi polftice, fgrg nici o valoare In cetate, invidioasd, plin g. de nra i pe care o asemenea stare socialà o condamna sg, doreasca o revolutie. Când oligarhia împinse astfel lucrurile la ultimele li-
mite ale posibilului, fu fatal ca revolutia s isbucneascä si ea democratia, care fusese alâta timp retinuta i infrânatil, s, sfarme insfârsit zggazurile. Ne dgm usor seama, cg, dupg o atât de lungg constrângere, democratia nu se putu opri la reforme politice, ci trebuia sä,* ajungà dintr'o datg la reforme sociale. Micul numgr al Spartanilor din nastere (socotind toate clasele deosebite, nu mai erau decat 700), si slgbirea caracterelor, ca nrmare a unei lungi opresiuni, au fgcut ca semnalul schimbarilor suí nu vie din partea claselor inferioare. El a venit din partea nnui rege. Agis incere6 sä" sg,vârseasert aeeastä, revolutie inevitabilg prin mijloace legale:
Ceeace-i mgri greutatea intreprinderei. Prezentg Senatu-
lni, adieg bogatilor însà, doug proecte de lege, pentru desfiintarea datoriiloor si impärtirea pgmânturilor. Si nu-i
de mirare cg, Senatul a refuzat aceste propuneri, desi Agis îi luase toate mgsurile ca ele s5, fie primite . Insg, legile odatg votate, mai rgmânea ea ele sg fie puse in executare; ori reformele de aceastg naturg, sunt intotdeauna atât de greu de sgvârsit, Incgt cei mai Indräzneti dau gres. Agis, oprit de rezistenta eforilor, fu constrâns sg, iasg, din legalitate: el demise pe acesti 'magistrati nurai in locul lor altii cu propria lui autoritate; apoi îi inarmA partizanii i, timp de un an, instaurg, un regim de
teroare. In timpul acesta putu aplica legea asupra datoriilor si dildu ordin ea toate titlurile de creantg sg, fie arse In mijlocul pietii publice. Dar nu avu timp sg, imparta pginânturile. Nu se stie dacà. Agis a sovgit asupra acestei hotariri si dad, s'a inspgimântat de ceeace voia sg, intreprindg, sau dacg oligarhia rgspândi Impotriva lui acuzatii mestesugite; fapt cert e cg, popornl se depgrtg
www.digibuc.ro
410
CARTEA IV. - REVOLUTWNILE
de dansul si-1 lasa sa cada. Eforii Ii omorira i guvernul aristocratic fu restabilit. Cleomene relua proectele lui Agis, cu mai multa In-
drazneala si mai putine scrupule. Incepu pfin a ma-
sacra pe efori, suprima cu indrazneala aceasta magistratura, care era odioasá regilor §i partidului popular si pro-
scrise pe cei bogati. Dupa aceasta lovitura de Stat el savarsi revolutia, deereta Impartirea pamanturilor i dadu
dreptul de cetatenie la patru mii de Laconieni. E demn de observat cà nici Agis, nici Cleomene nu marturiseau
cà savarsese o revolutie i cà amandoi, servindu-se de numele batranului legiuitor Lycurg, pretindeau sa readueä Sparta la obiceiurile entice. Desigur, constitutia lui Cleomene era foarte departata de dansele. Regele era in adevar um stapan absolut; niei o autoritate nu-I contra-
balansa; domnea In felul tyranilor, eari erau atunci in cele mai multe orase greceOti i poporul spartau, satisfaeut ca a obfinut pamanturi, parea ca, se sinchiseste roarte putin de libertatile politice. Aceasta situatie nu dura multa vreme. Cleomene voi sa intinda regimul democratic in Intreg Peloponesul, unde tocmai Aratus lucra
sà stabileosca un regim de libertate si de inteleaptit aristocratie. In toate orasele partidul popular se agita in numele lui Cleomene, nadajduiud sá obtie ca si In Sparta o desfiintare a datoriilor i o impart-ire a pamanturilor. Aceasta revolutie neasteptata a claselor de jos obliga pe Aratus sati schimbe toate planurile; el credea ea va putea conta pe Macedonia, al Mimi rege, Anti-
gon Doson, urma atunci o politica impotriva tiranilor si a partidului popular, si-I introduse in Pelopones. Antigon i Acheil invinsera pe Cleomene la Selasia. De-
mocratia spartana fu Inca odata doborita si Macedonenii restabilira vechiul guverndmant (222 i. chr.). Oligarhia insa, nu se mai putea sustine. Au lost unite
turburari. In cursul unui an trei efori, cari erau favorabili partidului popular, mosaerara pe doi din tovaralsii lor; in anul urmator cei cinci efori apartineau partidului oligarhic. Poporul se inarma si-i injunghie. Oligarhia nu mai voia regi; poporul voia
www.digibuc.ro
REVOLUTIILE SPARTEI
411
aleserd In afara familiei regale, lucru fu numit unul care nu se mai pomenise la Sparta. Acest rege numit Lycurg, fu de doug ori detronat, odatg de popor, pentrucg refuzase sá impartä pgmânturile, o a doua oarg de aristocratie, pentrucg-1 bgnuia ca vrea sg le impartg. Nu se ,stie ce s'a intâmplat cu dgnsul; insa vedem apoi In Sparta un tiran, Machanidas: dovadg sigurg cg partidul popular e§ise invinggtor. Philopemen, care in fruntea ligii aeheene lupta
pretutindeni impotriva tyranilor democrati, esi tor si omori pe Machenidas. Democratia spartang adoptg de indatg un alt tyran, Nabis. Acesta dgdu dreptul de cetate tuturor oamenilor liberi, ridicând pe Laconienii la rangul de Spartani. El merse pang la emanciparea 1E1(4-Hon Urmând obiceiul tyranilor din cetAtile grecesti, se fgcu conducatorul sgracilor impotriva celor bogati,
proscrise sau omori pe aceia pe care boggtia Ii idica
deasupra Aceastg noug Sparta democraticg nu era lipsitg, de oarecare miretie. Nabis introduse in Laconia o ordine cum nu
mai fusese de multä vreme; supuse Spartei Mesenia, o parte din Arcadia, Elida. El cuceri i Argosul. Formg, o marina, lucru foarte depgrtat de vechile traditii ale aristo-
cratiei spartane; cu flota sa doming asupra tuturor insulelor care inconjurg Peloponesul si-si intinse influenta pang asupra Cretei. Pretutindeni el introng democratia;
stgpan In Argos, prima sa grije fu sá confisce averile celor bogati, sg. desfiinteze datoTiile i sá impartg pämân-
turile. Putem vedea la Polybiu cat ura de mutt liga acheang pe acest tyran democratic. Ea determing pe Flaminius sg-i facg rgsboi in numele Romei. Zece mii deLaconieni, fgrg a socoti mercenarii, luarg armele pentru a apgra peNabis. Dupg o infrângere, el voi sg inchee pace. Poporul nu primi, atgt erau de devetati cauzei tyranului! Flamininus, inrvingator, Ii lug o parte din puterea sa, ' Polybiu, XIII, 6; XVI, 6; XVI, 12; Titu-Liviu XXXII, 38, 40; XXXIV, 26, 27.
www.digibuc.ro
412
CARTE& IV. - REVOLUTIUNILE
insä Il läsä sä domneasc6 in Laconia fie cä imposibilitatea de a restabili vechiul guvernämânt era prea evidentä, fie cä era potrivit intereselor Romei ca sä, existe cktiva tyrani, cari sä contrabalanseze liga acheanä. Nabis fu asasinat mai tilrziu de un etolian. Moartea so nu stabili insä" oligarhia; schimbärile pe care le sävärsise in stare socialá, furä mentinute si dupg moartea sa si Roma insäsi refuzg sä, readucA Sparta in vechea sa Bann-tie.
www.digibuc.ro
CARTEA V REGIMUL MUNICIPAL DISPARE CAPITOLUL I
Credinte noui; filozofia schimbi orientarea politieä. Am vdzut in ceece precede cum s'a constituit regimul municipal la cei vechi. 0 religie foarte veche, fundase mai intâi familia, apoi cetatea; ea stabilise mai lilt 1i dreptul casnic si guverndmântul grupdrii gens, apoi legile civile si guvernamântul municipal.
Statul era straits legat de religie. Pornea dela dânsa si se confunda cu dânsa. Pentru aeeste motive, in cetatea primitivA toate instilutille politice fuseserA institutii religioase; serbärile, ceremoniile ell] tului, legile, formulele sfinte, regii si magistratii, prep-W. Tot pentru acest motiv libertatea individuald fusese necunoscutd si omul nu-si putuse sustrage mid mkar constiinta de sub omnipotenta ce-
tAtii. Pentru aceste motive Statul rdmase mArginit la limitele unui oras si nu putuse niciodatA sä, treacA hotarul pe care zeii säi nationali i-1 träsese la origine. Fiecare cetate avea nu numai independenta politicA, ci si cultul si codul sAu. Religia, dreptul, guvernämântul, totul era municipal. Cetatea era singura fortA vie; mimic deasupra ei si mimic dedesubt. Nici unitate nationald si mici libertate individuald.
Ne rämâne sä spunem In ce fel a dispArut acest www.digibuc.ro
414
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
regim, adicA in ce chip principiul asociatiei umane schim-
bându-se, guverngmântul, religia, dreptul, s'au despuiat de caracterul municipal, pe care-1 avuseserá in antichitate. Ruina regimului politic pe care Grecia si Italia Il creaserg se poate raporta la doug, cauze principale. TTna apartine ordinei de fapte morale si intelectuale, cealaltg ordinei de fapte materiale; prima e transformarea credinte_
lor, a doua e cucerirea romang. Aceste doug, mari fapte sunt din acelas timp; ele s'au desvoltat si s'au indeplinit impreung in timpul celor cinci secole care preced era cresting.
Religia primitiva, ale cgrei simboluri erau piatra altarului sacru, i mormântul strgmosilor, religie care constituise familia anti i organizase apoi cetatea, se alterg eu timpul i imbgtrâni. Spiritul ornenese *tie, in fortg fguri credinte noui. Incepu sg, nascá ideia naturei imateriale; se precizg notiunea de suflet omenesc aproape in acelas timp se ngscu 1m spirite ideia unei inteligente divine. Ce vor fi gândit ei atunci despre divinit4ile primelor timpuri, de acei morti care trgiau in morminte, de acei zei Lori, cari fuseserg oameni, de acesti strämosi sfintiti pe care trebuia sä continue sá-i largneascg cu alimente? 0 asemenea credintg deveni imposibilá Asemenea credinte nu mai erau la nivelul spiritului omenesc. E foarte ade-
vgrat cg aceste prejudicii, oriat de grosolane erau, nu au fost smulse cu usurintg, din spiritul vulgului; ci domnirg mutt timp inc6; lush' chiar din secolul al V-Lea dinaintea erei noastre, oamenii care-si &Meat' seama, se eliberaserg de aceste greeli. Ei priveau altf el moartea; unii credeau inteo distrugere complectA, altii bite() a doua existentá spiritualg intr'o lume a sufletelor; in nici un caz nu mai admiteau cg mortut trgeste in mormânt, facg o ideie hränindu-se din ofrande. Incepuse lumea prea înaltä despre divinitate, pentru ca sg, mai poatg ad-
mite cá mortii s'ar transforma in zei. Ii inchipuiau, dimpotrivá, sufletul omenesc mergând caute in cârapiile Elisee recompensa sau plgtindu-si pedeapsa greselilor sale; si printr'un progres insemnat nu mai divinizau
www.digibuc.ro
CREDINTE NOM
415
priutre oarneni decht pe aceia pe care recunostinta sau lingusirea Ii ridica deasupra umanitatii. Ideia de divinitate se transforma eu Incetul, prin efectul natural al puterei mai mari a spiritului. Aceast5, idee pe care omul o aplicase mai intâi fortei invizibile, pe care o simtea inteinsul, o transmite puterilor incomparabil mai mari, pe care le vedea in naturd., i aceasta panA când s'a putut ridica la conceptia unei fiinti care s'a", se gäseascd in afara i deasupra naturii. Atunci zeii Lari Eroii pierdura adoratia tuturor acelora care gândeau. Cat despre focul sacru, care nu pare a fi avut vreun sens, cleat in mAsura in care se lega de cultul raortilor, îi pierdu cleasemenea prestigiul. A continuat s'A existe in fiecare casg, un foc sfânt casnic, a continuat sg, fie salutat, adorat, ofere i liba1iuni, ins4 nu mai era decAt un cult din, obisnuintà, pe care nici o credintA nu-1 mai inviora. Focurile sfinite ale oraselor sau prytaneele, furâ, târâte cu incetul in discreditul in care cAzuse focul sfânt casnic.
Nu-si mai dgdeau seam ce insemna. Uitaserà cA' focal intottleauna aprins al prytaneului reprezenta, vieata invizibilA, a stramosilor, a fundatorilor, a eroilor nationali. Au conitinuat sà intretie acest foe, sA, se facA, ospete pu-
blice, sâ se cânte vechi imnuri; ceremonii zadarnice, de care nu indrAzneau s5, se despartà, pe care insä nu le mai intelegea Chiar divinitAtile naturii, care fuseserâ asociate focuri-
lor sfinte, îi schimbarA caracterul. Dupâ ce au inceput prin a fi divinitâti casnice, dupà ce deveniserâ, divinitAti ale cetAtilor, ele se mai transformard încà. Oamenii sfârsir% prin a observa CA, fiintele deosebite pe care le numeau
cu numele lui Jupiter, se putea foarte bine sA nu fie deal o singurà si aceiasi fiintà si tat astf el si ceilalti zei. Spiritele fur% stânjenite de multimea divinitAtilor si se simti nevoia sA, le reducA numArul. Si-au dat searaa cà zeii nu
mai apartineau fiecare unei familii sau unui oras, ci apartineau cu toti genului omenesc i vegheau asupra universului intreg. Poetii mergeau din oras in oras explicau oamenilor in loc de vechile imnuri ale cetAtii, www.digibuc.ro
416
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
cânteee noui, in care nu era vorba de legendele nici ale zeilor Lafi, nici ale divinitätilor poliade, ci se vedeau lt gendele celor mai mari zei din cer si dupä pämânt; poporul grec uita vechile sale imnuri casnice sau nationale pentru aceasta poezie nouä, care nu era fiicä a religiei, ci a artei si a imaginatiei libere. In acelas timp câteva sanetuare mai importante, ca cel din Delphi i Delos, aträgeau oamenii, fäcându-i s. uite culturile locale. Misterele si doctrina pe care o contimeau, Ii obicinuiau sa dispretuiascä religia goald de inteles si farà nici o semnificatie a cetätii. Astfel se sAvarsi o revolutie inteleotuala, lentä, i ob-
scurg. Chiar nici preotii nu-i opusera rezistenta; aci deindata ce sacrificiile continuau sä fie sävarsite in zile ho-Mete, li se pärea cà vechea religie era,salvatä; ideile puteau A., se schimbe i credinta putea sä, disparà, numai ritu-
rile sä nu fie Cat* de putin alterate. Se intâmplä deci cà färä ca praetica sä fie modificatä, credintele se transformara i religia casnicd i municipalä perdu orice in-
fluentä asupra sufletelor. Apoi apäru filozofia i rasturnä toate regulile vechei politice. Era imposibil sä se aline, cineva de pärerile oamenilor, farg sà atingâ: i principiile fundamentale de guvernämânt. Pytagora, având conceptia vagâ a unei fiinte supreme, dispretui culturile locale si aceasta a fost suficient pentru ea el sä inláture vechile moduri de guvernämânt i sä incerce sà intemeieze o societate nouä. Anaxagora intelese pe Zeul-inteligentä, care stäpâneste asupra tuturor oamenilor i asupra tuturor Indepärtându-se de credintele antice el se depärtá si de politica anticä. Cum nu credea in zeii prytaneului, el nu-si mai indeplinea toate datoriile sale de cetätean. Fugea de adunári si nu mai voia sä fie magistrat. Doctrina sa aducea prejudicii cetätii; Atenienii II condamnará la moarte. Venifd apoi sofistii i exercitarg o actiune mai insemnatä, decât aeeste dou'à mari spirite. Erau oamet-A doritori sà combatà vechile erori. In lupta pe care o pornirá impotriva a tot ce tinea de trecut, ei nu ocro-
www.digibuc.ro
CREDINTE NOUI
417
tirg, nici institutille cetatii ì nici prejudecdfde religiei. Examinard i dizeutar en indräsneal5 legile eari guvernau înc statul si familia. Mergeau din oras in ores
predicând principiile noui, invdtându-i nu chiar indi-
ferenta fatA de drept si de nedrept, ci o justitie nouä, mai putin strimtil i mai putin exclusivA decât cea antia, mai umanä, mai rationald i degajatd de formulele timpului trecut. A fost o intreprindere indrAzneatä, care ridied o furtund de urd si de pizmA. Au fost acuzati cá n'au
credinf:A nici morald, nici patriotism. AdevArul e asupra tuturor acestor lucruri nu aveau o docti ind bine stabilitá i credeau cd au fkut destul atunci când coinbateau prejudecAtile. Ei turburau, dupd cum spune Platon, ceiace pând atunci fusese In perfectA imobilitate. Puneau regula sentimentului religios i aceia a politicei in constiinta umand si nu in obiciurile antice sau in traditia imuabild. Ej propovAduird Grecilor cá pentru a guverna un stat nu era suficient sá invoci vechile obieeiuri legile sfinte, ci trebuia sA convingi oamenii si sä, actionezi asupra voinfelor libere. In loc de cunoasterea vechilor obiceiuri ei puneau arta de a rationa 6 de a vorbi, dialectica i retorica. Adversarii lor aveau traditia; ei avurA elocinfa i spiritul. Odatä ce trezird astfel cugetarea, omul nu mai voi sá creadd, fárA a-si da socotealä de credinfele sale, nici sá se lase s. fie guvernat, LAI% a diseuta institutiile. El se indoi de dreptatea vechilor legi sociale i alte principii Ii apArurä. Platen pune In gura unui
sofist aceste frumoase cuvinte: Voi toti care sunteti aici, vá consider ea rude intre voi. Natura, in lipsa legei, v'a fkut concefAteni. Insá legea, acest tiran al oraului, violenteazd natura in multe ocaziuni". A opune astfel natura legii i obiceiului, Inserana sd ataci inski baza politicei antice. Im zadar Atenienii gonirA pe Protagoras si-i arserI scrierile sale; lovitura era flat& rezultatul inväTimintelor sofistilor a fost imens. Autori-tatea institutiilor dispdrea odatá ca autoritatea zeilor nationali i obi-
einuinta liberului examen se stabilea In familie i pe pietele publice. 93903.Biblioteca UniversitarS. Vol. VI
www.digibuc.ro
27
418
CARTEA V.
SPIR1TUL MUNICIPAL D1SPARE
Socrate, dezaproband abuzul pe care-1 faceau so-
fistii ca dreptu) de a te indoi, fäcea parte totui din
scoala lor. Ca $i dân$ii, el respingea dominatia traditiei credea c regulile de purtare erau gravate in constlinta umanä. El nu deferea de dau§ii clecât prin faptul cg studia aceastá constiintg eu religiositate si. cu dorinta fermg, de a gäsi inteinsa obligatia de a fi drept de a face bine. Puinea adevärul mai presus de obicei, dreptatea mai presus de lege. El desprindea morala din religie; inainte de el datoria se concepea ca o sen-
tintä a zeilar antici; el dovedi c. principiul datoriei se
gäseste 1m sufletul omenese. Prin toate acestea. in mod voluntar sau involuntar, el declare; rgsboi culturilor cetatii. In zadar avea grije sä asiste la toate serbraile $i sa ia pa rte la sacrificii; credintele $i vorbele sale Ii desminteau purtarea. Et iutemeia o religie noug, care era opusa religiei cetgtii. Fu acuzat cu dreptate ;,cä, nu adora zeii pe care
Ii adora statul". El fu ucis pentrucä atacase obiceiurile credintele strämosilor
sau, cum se
spuuea, pen-
trueä, ar fi corupt generatia prezenta. Impopularitatea lui Socrate i ura violentä a concetätenilor säi se explica, dach ne gândim la obiceiurile religioase ale acestei societ4 ateniene, uncle erau atittia preoti, ,$i eari erau atat de puternici. Dar revolutia pe care a inceput-o sofistii $i pe care a reluat-o Socrate eu mai multä, mäsurä, nu a fost stitnjenitä de moartea lui. Societatea greaeä, se emanci-
peaza zi cu zi de imperiul vechilor credinte si al vechilor
Dupg dânsul, fiozofii discutara in depling libertate prineipiile si regulele asociatiei umane. Platou, Criton,
Antistene, Speusippe, Aristot, Theofrast si. multi altii scriserg tratate asupra politicei. Au cercetat, au examinat; marele probleme al organizgrii Statului, ale autoritätii íi ascultgrii, ale obligatiilor $i drepturilor, se puserg, tuturor spiritelor.
Fiird îndoiath,, gändirea nu se poate desprinde usor din leggturile pe care i le-a fgurit obicirauinta. Platon se resimte 1ne. in. unele punete de vedere de stäpânirea vechilor eredintk.. Statul pe care 11 imagineazil. este tot ce-
www.digibuc.ro
CREDINTE NOUI
419
tatea anti* e strimt; nu poate contine decât cinci mii de membri. Guvernâmäntul este condus tot dupg,
antice; libertatea e necunoscutä; telul pe care si-1 propune legiuitorul nu-i atftt perfectionarea omului, cât siguranta i märetia asociatiei. Familia însái este aproape ingbusitä, pentru ca sä nu poatä face concurent,g, cetätii. Statul este singurul proprietar; el singur e liber, are o vointá; are o religie i credinte si oricine nu
gândeste ca dânsul trebuie sá piará. Totusi, in mediul acesta incep s aparg, iclei noui. Platon proclamä ea Soerate
regula moralei si a politicei se ggseste in noi înine, cá traditia nu Inseamng, nimic, a nu trebuie sg, consultäm deal ra-tiunea si cá legile nu sunt juste cleat In nagsura In care sunt conforme naturei omenesti. Aceste idei sunt i mai precise ilia la Aristot. .,Legea
spunea dânsul, e ratiunea". El Invatâ cá trebuie cercetat, nu aceia ce-i conform obiceiului páriatilor, ci aceia
ce-i bun In sine. Adaug cá pe másurg, ce timpul inainteazá, trebuie sä modifiam institujiile. Lash', la o parte respectul pentru strgmosi: Primii nostri strgmosi, spune dânsul, fie a au fost näseuti din inima pämântului,
sau a au supravietuit vrennui potop, semánau, dupg toate aparentele, cu ceeace-ì astâzi mai vulgar si mai
ignorant printre oameni. Ar fi o absurditate evidentä sa ne márginim la párerea acestor oameni." Aristot, ea toti filozofii, nu ia in consideratie origina religioasâ a societätii umane; nu vorbeste de prytanee; ignoreazg, cá aceste
culturi locale au fost fundamentul statul&. spune dânsul, nu este altceva cleat o asociatie de fiinte egale, autând in comun o existentä fericitä i usoarg,".
Astfel filozofia .tnláturä veehile principii ale societätilor cautá o baza noua, pe care sg poatá sprijini legile sociale i ideia de patrie 1. coala cinia merge si mai departe chiar. Ea neagg, însai patria. Diogene se láuda c n'are drept de cetätenie
si Crates spunea cá patria sa e dispretul párerilor altora. Cinicii acläugau acest adevâr. atunci foarte nou, I Aristot, Politica, II, 5; 12; IV, 5; IV, 7, 2; VII, 4 (VI, 4).
www.digibuc.ro
420
CARTE& V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
omul e cetätean al universului i cl" patria nu este incinta stramtä a unui oras. Considerau patriotismul municipal ea o prejudecatd. i supriman din randul sentim,an-
telor dragostea pentru cetate. Din desgust sau dispret, filosofii se depärtau din ce in ce mai mult de afacerile publice. Socrate îi indeplinise fried datoriile de cetätean; Platon incercase sà munceasc4 pentru stat reformându-l; Aristot mai indiferent, se mrirgini la rolul de observator i Men. din Stat un object de studii tiinifice. Epicurenii 15.sarà la o parte afacerile
publice. Nu va anaestecati, spunea Epicur, decat dacii vreo putere superioarg và, constrânge". Cinicii nici nu voiau mIcar s'5, fie cerateni. Stoicii revenirg, la politicâ. Zenon, Cleante, Crissip, scriserd numeroase tratate asupra guverngrii statelor. Principiile lor erau insà foarte departe de vechea politicii
municipali. late; in ce termeni un scriitor antic ne informeazi asupra doctrinelor pe care le continea scrierile lor. Zenon, in tratatul sin asupra guvernämântului §i-a pro-
pus si ne arate ci nu suntem locuitorii unei oarecare demo sau oarecare cetAti, despirtiti unii de altii printr'un drept particular si legi exclusive, ci ci trebnie si vedem in toti oamenii concetiteni, ca si cum am apartine toti aceleasi deme i aceleasi cetgi" Vedem dé aci c6 eale au parcurs ideile dela Scrate la Zenon. Socratte se
mai credea luci obligat si adore, atât pe cat Ii ma posibil, zeli Statului. Platon nu cancepea luci altf el de guvernâmânt deal acela al cetâtii. Zenon trece peste aceste sirimte Emile ale asociatiei omenesti. Dispretueste pe care le stabilise religia vechilor timpuri. Dupi cum concepe Dumnezeu al universului, are deasernenea i ideia unuia Stat in care ar incipea intreg genul email'. late', ins'a" un principiu i mai nou, Stoicismul lrgind asociatia omeneasci, emancipeazi individul. Cum el Pseudo-Plutare, Fortune d'Alexandre, 1. 2 Ideia deepre o cetate univerealii e exprimatg de Seneca, ad, Mareiain IV; de tranquiltitate, 14; De cltre Plutare de exeile; de
atre Marcu Areliu: ,Ca antonin am Roma drept patrie; ca uni versul".
www.digibuc.ro
CREDINTE NOUI
421
respinge religia eetatii, respinge si servitutea cetateanuiui. El nu mai vrea ca fiinta omeneasca sa fie sacrificata Statului. Distinge §i sepal% precis ceiace trebuie sa rtimana
liber in orn §i emancipeaza eel putin constiinta. Spune omului ea trebuie sa se inchida in el insusi, in el sa gaseasea datoria, -virtutea, recompensa. Nu-i inteizice s6, se ocupe de afaeerilt publice; 11 indemna chiar, instiintân-
du-1 cá principala sa ocupatie trebuie sa aibe de obiect amelioraret sa individuala i c, oricare ar fi guvernamântul, constiinja sa trebuie sa ramâna indepenclentd. Principiu mare, pe care cetatea antica 1-a desconsiderat
intotdeauna, care insa trebuia sa ajunga odata, una din regulele cele mai sfinte ale politicei. Au inceput atunci sà inteleaga ca mai sunt i alte cleat datoriile fata de Stat si alte virtuti deat
cele civice. Cetatea antica fusese atat de puternica si de tirank& incât omul facuse din ea tinta intregii sale activitati §i tuturor virtutilor sale. Ea fusese regula bunului a binelui, i n'a existat eroism dead pentru dânsa. Iata ins6 ca Zenon li Invata pe oarneni ca exista o demnitate nu de cetatean, ci de ern; ca In afara de clatoriile fatá
de lege, el are datorii fata de sine Insasi si ea supremul merit nu este sa traiesti sau sa mori pentru Stat, ci sa fii virtuos ì pe placul divinit4ii. Virtuti cam egoiste i care lasara sa decada independenta nationala si libertatea, dar prin cari individul se fnalta Tirtutile publice pierira cu incetul, virtutile personale insa se desprinsera §i aparura pe lume. Ele avura sa lupte mai Intai fie impotriva coruptiei generale, fie impotriva despotismului. Putin ate putin însa, ele se inradacinara in urnanitate; en timpul devenira o putere, de care trebnie sà tina seama orice guvernamânt, si regulele politice trebuira, sà fie modificate pentru ca sa li se poata face loc liber.
Astfel se transforrnara putin cate putin credintele;
religia municipalä, baza cetatii se stinse; regimul municipal, asa cum Il concepusera cei vechi, trebui sa cada odata cu dânsa. Pe nebagate de seamä se despartira de aceste reguli riguroase si de formele strImte de guvernamânt Idei mai Inaintate cer oamenilor sà forineze sock,-
www.digibuc.ro
422
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
täti mai mari. Ei sunt atrasi cAtre unitate; aceastä a fost aspiratia generala in cele douA secole, care au precedat era crastinä. E adevairat c fructele acestor revolutii ale inteligentii se coc foarte Incet. Tom vedea insA. studiind eneerirea romanä, ea' evenimentele mergeau In acelas seins
cu ideile, cit tindeau ca i ele la ruina vechiului regim municipal si eA pregAteau noui moduri de guvernämänt. CAPITOLITL II
Cucerirea romand. Se pare, la prima vedere, foarte surprinzAtor cA printre miile de cetäti ale G-reciei i Italiei s'a gäsit una care A, fie capabilA sä. le supunA, pe toaite celalte. Acest mare
eveniment este totusi explicabil prin cauzele obi§nuite ca re determing mersul activitätii omenesti. Intelepciunea Romei a constat, ca orice intelepciune, in a profita de circumstantele favorabile, pe care le intälnea. Se poate deosebi in opera cuceririi romane douA perioade. Una concordA cu timpul In care spiritul antic mu-
nicipal mai avea Inc/ multa; putere; atunci Roma avu sA infrunte cele mai multe obstacole. A doua apartine timpului in care spiritul municipal e foarte slAbit; encerirea atunci devine foarte usoarA si se sAvarseste cu repeziciune.
1" Cateva cuvinic asnpra originii
populatici nomei.
Originile Romei i compunerea poporului säu punt demne de observat. Ele explicA caracterul particular al politicei sale §i rolul exceptional care i-a fost härazit incA deki inceput printre celelalte cetäti.
Rasa romang era foarte amestecatä. Fondul principal era latin si originar din Alba; dar acesti Albani, dup6, traditiile pe care nici o critid, nu ne autorizA s5, le respingem, se compuneau din douA populatii asociate, nu confundate: una era rasA Iocalni&A, veritabili Latini; cealaltg, era de origing sträing, §i trecea drept venitA, din Troia, eu Enea, preotul fondator; era putin numeroasA In
www.digibuc.ro
CUCER1REA ROMANÁ
423
aparentai, dar era considerabila prin cultul si institujiiie pe care le adusese cu dânsa 1. Acettti Albani, amestec de dou5, rasse, fundará Roma intr'un loc unde se ridica un aat oras, Pallantium,
fundat de Greci. Ori, populatia din Pallantium
mase i in orasul cel non si riturile cultului grec se pgstrafa 2 Mai era, deasemenea, pe locul uncle a fost mai târziu Capitoliul, un oras numit Saturnia, despre care se splmea e a fost intemeiat de Grecis.
Astfel la Roma toate rassele se asociaza si se a-
mestecri: exista Latini, Troieni, i Greci; vor fi in cuPalatirând Sabini i Etrusci. Prìvijii diversele mil este orasul latin, dupa ce a fost orasul lui Evandru; Capitoliul, dupâ ce a Lost locuinta tovaräsilor lui Hercule, deveni locuinta Sabinilor lui Tatius. Quirinalul 1i primeste ammele dela Quiritii sabini sau dela zeul Sabin Quirinus. Coelius pare a fi Lost locuit Inca dela origine
de Etrusci 4. Roma nu pârea a fi un singur oras ; ci pgrea o confederatie de mai multe orase din care fiecare era legat prin origina sa de o eunifederatie. Ea era centrul in care se intâlneau Latinii, Etrnscii, Sabinii i Grecii.
Primul srtu rege fu latin. Al doilea, conform traditiei,
un sabin; al cincilea era, se spune, fiul unui Grec; al
saselea Etruse. Limba sa era compusâ din elementele cele mai deosebite; domino. latina; Ins'a" fad6cine1e sabine erau numeroase si se gaseau mai multe faflâcinì grecesti decât in ori-
care altul din dialectele Italiei centrale. Ctit despre numele sail, nu se qtie cgrei limbi ii apartinea. Dupà unii, Origina troianl a Romei era o Orere primít 1nainte de a fl foA Roma in raportnri continui cu oricntul. Un prezicAtor trin, intr'e prezicere care se referea la al doilea risbei punic, dAdea Bornanulni epitetul de trojugena, Titu-Liviu, XXV, 12. 2 Titu-Liviu, I, 5, 7. Virgil, VIII. Ovid, .Fast., I 579. Plutaro, Quest. ram. 76, Strabon, V, 3, 3, Denys, I, 31, 79, 89. 3 Denys, I, 45; I, 85. Varron, de lingua lat. V, 42. Virgiliu, VIII,
358. Plinin, Hist. nat., III, 68. Din cele trei mime ale triburilor primitive cei vechi au crezut intotdeauna el unul era un nnme latin, al doilea cabin 11 al trel-
lea etruse.
www.digibuc.ro
424
CARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL DÍSPARE
Roma e un euvânt troian; dupa aljii, grec; sunt motive credem latin, insä câtiva din antichitate Il soocoteau
etruse.
Numele familiilor romane atestä de
asemenea o
mare diversitate de originä. In timpul lui August mai existau incä vreo cinzeci de familii, earl dacä ar fi urmat seria strämosilor kr, ar fi ajuns la tovaräsii lui Eneia 1.
Alti se socoteau näseuti din arcadienii lui Evandru,
din vremuri strävechi oamenii acestor famila purtau pe Incaltamintele lor, ea semn distinctly, o mica semílunä. Familiile Tullius Quinetims, Servillius, erau venite din
aceia care erau nuinii tovaräsii lui Hercule si deseendenta lor era doveditä prin cultul ereditar al acestui zeu 2. Tullius, Quinctius, Servillius, erau veniti din Alba,
dupl cucerirea acestui ores. Multe familli adiugarä nurnelui lor un pronume, care amintea origina kr strainä ;
Auruncus,
astfel era Sulpicius Camerinus, Comiuius Sincinius Sabinus, Cladius Regillensis
Aquillius Tuscus. Familia Nauita era trolang; Aureliai era-a sabini; Cecillii veneau din Preneste; Octavii erau origitnari din Velitres. Efeetul acestui amestec intre populatille cele mai deo-
sebite a fost legäturile de origina ale Romei cu toate popoarele pe care le eunostea. Ea se putea mumi Imtiai
cu Latinii, sabina cu Sabinii, etruseg cu Etruscii
greaca eu Grecii a.. Cultal situ national era de asemenea o Imprennare de mai multe culturi deosebite, dintre care, fiecare o lega
de Unul din aceste popoare. Ea avea culturile greeesti ale lui Evandru si Hercule ; se läuda c posedä palla dium troian. Penatii säi eran In orasul latin Lavinium. Inca dela originä a adoptat cultul sabin al zeului Consus.
Un alt zeu sabia, Quirinus, prinse rdthni atat de a-
dânci, inat II asociä lui Romulus, fundatorul sau. Roma Denys, I, 85: 'Ex To5 Tpoi:xo5 vb ebTevéatatoy vop.tC6tLevoy, n ob ysysai. Trveq fr
TC.Spcirloav stg
icelitYpto vrOt 11.6),toTC4 ONO La.
Juvenal, I, 29; Servius, ad. Eneidam, V.. 117, 123. 2 Plutare chest Tom. 76. 3 Titu-Liviu, I, 7; IX, 29.
www.digibuc.ro
ef.
CUCERIREA ROMANI
425
mai avea i zeii Eltruscilor i serbärile lor, auguratul, i insignele lor sacerdotale. Intr'un timp In care nimealri nu avea dreptul s asiste la serbarile religioase ale unei natiuni, daca nu apartinea pû.n
acestei natiuni prin nastere, Romanul avea incomparabilul avantaj de a putea lua parte la feriae latine, la serbärile sabine, elrusee si la jocurile olimpice
Ori, re-
ligia era o legäturä foarte puternieä. Când douä cetäti aveau un cult corium ele se considerau rude; trebuiau sä se priveascg ca aliate i sä se ajute Intre dânsele. Nu se cunostea In aceastä antichitate altä legäturg decat aceia pe care o stabilia religia. De aceia Roma pAstra cu mare grije tot ceiace i-ar fi putut servi drept märturie a acestei pretioase inrudiri cu celelalte natiuni. Latinilor le aräta traditiunile sale asuspra lui Romulus; Sabinilor legenda cu Tarpeia i Tabus; G-recilor vechile imnnri pe care nu le mai Intelegea, Insä pe care persista sä le cânte. Pästra deasemenea, en foarte multä grije, amintirea lui Enea;
end dacg, pria Evandras se putea numi ruda a peloponesienilor, prin Enea se Inrudea cu mai mult de treizeci de cetäti faspandite In Italia, In Sicilia, In Grecia, In Tracia i In Asia Mel, toate fiind intemeiate de Ene:I. san fiind colonii ale cetätilor intemeiate de dânsul, toate având prin urmare un cult comun cu eel roman. Se poate vedea din räsboaile pe care le-a purtat in Sicilia Trapetriva
lui Filip, ce folos a tras ea din accastä antica rudenie. Populatia romana era deci un amestec a mai multor rasse, cultul säu o reunire de mai multe culturi, focul säu national o asociatie a mai multor focuri sacre. Eri aproape singura cetate pe care religia sa municipalä nu o Indepärta de toate celelalte. Ea se inrudea eu intrelg Italie si cu toatä Grecia. Nu exista aproape nici un popor pe care sä nu-1 poatä admite la focul situ sacra. 1 Romanii de timpuriu obisnuirg sgli lege origina lor de Troia;
vezi Titu-Liviu, XXXVII, 37; XXXIX, 12. Deasemenea ei mIr-
turiseau rudenia lor eu ormul Sagest (Cicero, in Verrem, IV, 33; V, 47), en insula Samotrace (Servius, ad. Aten., III, 12), cu Peloponesienii (Pausanias VIII, 43), en Green (Strabon, V, 3, 51.
www.digibuc.ro
426
LARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL D1SPARE
2° Prime le tairiri ale Boma (753-350 in&nlea lui Christos).
In timpul secolelor in care religia murnicipala era pre-
tutindeni In vigoare, Roma îi stabili politica sa dupä dansa.
Se spune crt primul act Theut de noua cetate a foot Apeasscä ateva femei sabine: legewiä care pare foarle putin verosimilä, dacä ne gândim lii sfintenia crtqatoriilor la cei vechi. Am vgzut însi mai sus cb." religia municipal cfisrttoria Intre persoane locuind In cetäti deosebite, afarà de cazul când aceste dourt cetäti
ar fi avut o legtiturg de origine sou un cult comun.
Acesti primi Romani aveau dreptul de cäsätorie cu Alba de uncle erau originari, nu-1 aveau insa cu ceilaljii vecini, Sabinii. Ceeace Romulus a voit sä, cucereascä Inca dela inceput a fost nu câteva femei Sabine, ci dreptul de eäsätorie, adica dreptul de a contracta legäturi statornice cu populatia sabinä. Pentru aceasta trebuia sa stabileasa. 'Lire ei o leggturà religioasä; adoptä deci cultul zeului sabin Consus si-i celebrà serbarea. Traditia adaugA cg. In timpul acestei serbäri, au fost räpite fameile; dad', ar fi fdcut astfel, cgsgtoriile n'ar fi putut fi celebrate dupà prescriptiile riturilor, deoarece primul act si eel mai neeesar al casâtoriei era traditio in manu, a.dic däruirea fe-
tei de catre tata sau; i astfel Romulus si-ar fi gresit
tinta. Prezenta insà" a Sabinior si a familiilor lor la ceremania religioadi si participarea lor la sacrificii, stabileit intre cele douä popoare o astfel de legAturä, Incât connubium nu mai putea fi refuzat. Nu era nevoe de o apire de fapt; eApetenia Romanilor stiuse sä cucereascg dreptul de asätorie. Astfel istoricul Denys, care consulta textele imnurile antice, ne asigarg &A Sabine le ftträ cäsätorite dupg, riturile cele mai solemne, lucra pe care-I confirma Denys, II, 30; Plutare, Romulus, 14, 15, 19; Cicero. de Republica, II, 7. Dacl observgm cu atentle descrierile acestor trel istorid qi expresiile pa care le intrebulntau, vom reeunoalte toate caracterele asAtoriei antice; de aceia suntem dispul s credem aceastX legendit a Sabine lor care a devenit cu timpul povestea unel
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANI
427
Plutare §i Cicero 1 E demn de observat ca prima sfortare a Romanilor a avut de rezultat faramarea barierilor pe care le punea religia nunicipala Intre dansii i un popor vee;n. Nu ne-a parvenit vreo legenda analoga, relativ la Etruria; insa, se pare sigur ca Roma avea ea aceasta tara aceleasi relatiuni ca i eu Latium si tinuturile Sabine. Roma avea deci indemfinarea de a se uni prin cult si prin sange eu toti acei cari erau In jurul ei. Tinea sa aiba connubium cu toate cetatile i ceeace dovedeste ea, ea cunoaste foarte bine importanta acestei legaturi e faptul ca nu voia ca celelalte eetati, supusele sale; sa-1, aiba Intre dânsele 1. Roma intra apoi In lunga serie a rgsboaielor. Primul rgsboi a fost impotriva Sabinilor lui Tatius; se terming printr'o alianta religioisa i politica Intre cele dona mici popoare 2. Se rasboi apoi cu Alba; istoricii spun ca Roma indrazni sit ataoe acest ora§, cu toate ca era o colonie a ei. Probabil tocmai pentruca era o colonie a crezut neoesar propriei sale ingriri s-o distrugg. Orice metro poill de fapt exercita asupra coloniilor sale o suprematie
religioasa. Or, religia avea Anci o influenta atat de mare, Incht, atfita timp cat Alba ramtmea In picioare,
Roma nu putea sa fie cleat o cetate dependenta, iar
.:oarta sa pe veci hotarata. Alba odata distrusa, Roma nu se multumi numai sa nu mai fie o colonic; pietinse sa se ridice la rangul de metropola, mo#enind drepturile i suprematia religioasä pe care Alba o exercitase Tana atunci, asupra celor treizeci de colonii din lAtium. Roma sustinu rasboaie lungi pen-
tru a obtine presedintia sacrificiului In ferfile latine. Aceasta era mijlocul sit dobindeascg singurul fel de su perioritate si de dominatiune care se putea concepe atunci. Ea ridica in interiorul cetatii un templu Dianei; obliga pe Latini sg ving sg-i aducg, sacrificii; atrase chiar rlpiri, era la originl legends dobindiril dreptului de connubium cu Sabinli. Astfel pare el a Inteles i Cicero: Sabinorum connubia con junxiese, de Oratore, I, 9. I Titu-LIvlu, IX, 43: XIII. 4. 2 Sacrie comunicatis, Cicero, de Republica, II, 7.
www.digibuc.ro
428
CARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
pe Sabini j. Prin aceasta ea obisnui cele doua popoare sä, ia parte cu dânsa si sub prezidentia ei la toate rile, rugaciunile i carnurile sfintite ale victimelor. Ea le intruni sub suprematia sa religioasa.
Roma e singura cetate care a §fiut prin rasboi märeasca populatia. A avut o politicé. necunoscuta Intregului rest al lumei greco-italiene; îi apropie tot ceiace cucerea. Aduse la dânsa locuitorii oraselor cucerite i din învini facu putin câte putiri Romani.- In acelas timp ea -trimitea colonisti in àrie cucerite si in acest chip semana pretutindeni tot atâtea Rome; caci colonistii intemeind cet6,ti distincte din pullet de vedere politic, pastrau cu Metropola o comunitate religioasä. Or, aceasta era deajuns pentru ca ei sä, fie constrânsi sä-si subordoneze politica lor, ei, s'o asculte si s'o ajute in toate Tasboaiele.
Una din träsaturile cele mai remarcabile ale politicei romane era ca atragea la dânsa toate culturile cetif,tilor -vecine. Se straduia sä, cucereasca atât zeii cât i orasele. Ea rapi o Junonä, din cetatea Veii, un Jupiter din Prenesta, o Minerva din Falisqua, o Junona din L'inuvium, o Venus a Samnitilor i multe altele pe care nu le cunoastem 2 Caci se obicinuia la Roma, spune un scriitor antic', de a face sä patrunda intr'insa religiile cetätilor Invinse; uneori le repartiza printre gentes, alteori le dadea un loc in religia sa nationale. Montesquieu lanai pe Romani pentru rafinamentul politicei lor abile, de a nu fi iinpus zeii kr popoarelor invinse. Dar aceasta era absolut contrar ideior
kr si a tuturor celor vechi. Roma cucerea zeii celor
1nvinsi, îns nu-i dadea pe ai si. Ea pastra pentru sine
protectorii sal i cauta chiar sa le mareasca numarul. Cauta s poseada cât rad multe culturi i cât mai multi zei tutelari. Cum de altfel aceste culturi i acesti zei erau, in
Titu-Liviu, T, 45. Denys, IV, 48, 49. 2 Titu-Liviu, V, 21, 22; VI, 29. Ovid, Fast. III. 837, 843. PluAare, Parateld 'intro istoria gretcei cea romand 75. 3 Cineius, eitat de Arnot, Adv. genies, III, 38.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANA
429
cea mai mare parte luati dela cei invinsi, Roma era printrInsii in comuniune religioasä cu toate popoarele. Legäturile de originä, cucerirea dreptului de connubium, a prezidentei ferillor latine, aceia a zeilor invinsi, dreptul pc care pretindea c6-1 are s adua sacrificii lla Olimpia
la Delphi, erau tot atâtea mijloace prin care Roma lei pregatia dominatia. Ca toate cetAtile ea avea religia sa municipalä, isvorul patriotismului säu; era ins ä. singura
cetate care se servea de aceastä religie pentru desvoltarea sa. Pe and prin religie celelalte cetäti erau izolate, Roma avea indemânarea sau norocul s'o intrebuinteze, atraga la dânsa totul, stapâneasca totul. 3° Cum a dobindit Roma Imperiul. (350-140 i. chr.). Pe and Roma se desvolta astfel cu incetul, prin mijloacele pe care religia i ideile de atunci i le puneara la dispozitie, o serie de schimbäri sociale i politice se desfäsura in toate cetatile i in Roma chiar, transformând totdeodatä guvernamântul i felul de a gândi al oamenilor. Am descris mai sus aceastä revolutie; ceeace intereseaza s observdm aci e faptul a ea coincide cu marea desvoltare a puterei romane. Aceste douä fapte care s'au produs in acelas timp, au avut oarecare actiune unul asupra celuilalt. Cuceririle romane nu s'ar fi putut face cu atâta usurintä, dacA vechiul spirit municipal nn s'ar fi stins atunci pretutindeni; si putem crede de asemenea cit regimul municipal n'ar fi azut atât de curând, daca cucerirea romana nu i-ar fi dat ultimo, loviturä. In mijlocul schimbärilor care se produseserä in institutii, in moravuri, in credinte, in drept, patriotismul el ins4i îi schimbase natura, i acesta-i until din faptele care contribue cel mai mult la marele progres al Romei. Am spus mai sus care era acest sentiment in primele timpuri ale cetätilor. El fäcea parte din religie; isi inbea cineva patria, pentrua iubea i zeii protectori, pentrued inteinsa se gäsea un prytaneu, un foe sacru, serbäri, rugäciuni, imnuri i pentrua in afara ei nu existau nici zei, nici cult. Acest patriotism era FA credinta §i pie-
www.digibuc.ro
430
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
tate. Când insd dominatia i-a fost retrasâ, castei sacerdotale, acest fel de patriotism dispäru odatà cu toate vechile credinte. Dragostea de patrie nu pieri complect ci o forma', nouâ.
Nu-si mai iubea cineva pairia pentrrt religia zeii säi; ci pentru legile, institutiile, dreptul si siguranta pe care o acorda membrilor sai. Se vede in discursul funebru pe care Thucydide Il pune in gura lui Pericles, care sunt motivele cari fac ea Atena sa fie iubitd,: Cdci
acest oras vrea ca toti sà fie egali In fata legii"; eki drt oamenilor libertatea i deschide tuturor calea onorurilor; cdci mentine ordinea publicà, asigurà magistratilor autoritatca, protejeazA pe cei slabi i dg, tuturor spectacole i serb6ri, cari sunt edueatia sufletului". i oratorul terminA spunând: Iatâ dece rdsboinicii nostri au murit ca eroii, deal sit lase sd li se râ.peaseâ aceastä patrie; iatit dece acei cari supravietuiese, stint gata sà sufere si s5; se devoteze ei". Omul mai are ineâ" datorii catre
cetate; dar aceste datorii nu mai decurg din acelas principiu ca altà datà. El îi dá Inca sângele i vieata, dar nu
pentru a mai apära divinitatea sa nationalâ i altarul strâmosilor sâi; ci pentru a apàra institutiile de care se bucurà i avantagiile pe care Matea i le procurg. Or, acest patriotiqm nou n'avu intocmai aceleasi efecte,
ea acel al epoeilor vechi. Cum sufletul nu se mai indrepta spre prytaneu, spre zeii protectori, spre pamântul sfânt, ci nurnai atre histitutii í legi si cum dealtminteri acestea, in siarea de nestabilitate in care se gäseau atanci toate cetiitile, se schimbau des, patriotismul deveni un sentiment variabil si neconsistent, care depinse de Iraprejuidri si care fu supus acelorasi fluctuatii ea i guvernAmâ,ntul însui. Patria nu mai era iubiti, cleat dac'd iubeau regimul politic care prevala acolo inteun anurnit moment; acel care grisea legile rele n'avea nimic care sa I lege de cetate. Pattriotismul municipal slabeste astfel i dispare din suflete. Pgrerile fiecArui orn Ii furl mai sacre decât patria sa i triumful factiunei sale li fu mai scump decât mâretia sau gloria cetàjii. Fiecare ajunse sà prefere ora-
www.digibuc.ro
C1JCERIREA ROMANit
431
sului sdu natal, daca nu gdseste inteinsul institutii pe plac, oricare alt ora§ uude gdseste aceste institutii Iii vigoare.
Atunci au inceput s emigreze mai lesne. Exilul e mai putin temut. Ce-i mai interesa atunci faptul cà erau exclusi din prytaneu i lipsiti de apd, lustrald? Se obici-
nuiau cu usurintä sá nu se mai endeaseä deloe la zeii protectori i sä se lipseasc/ si de patrie.
aci pg,nä la a se Inarma hnpotriva ei, nu era cale prea lung/. S'au aliat cu unele orase inamice pentru a face sá triumfe partidul lor In cetate. Intre doi Argieni
unul dorea un guvernämânt aristocratic i deci Ii era mai drag/. Sparta deal Argos, celalt prefera democratia, deci
iubia Atena. Nici unul nici celalt nu tineau prea mult la independanta eet/tii lor, si nu le era desagreabil sá se socoteascá supusii unui alt oras, cu conditia ea acesta
sá sustin/ partidul lor In Argos. Vedern litiapede In
Thucydide si'n Xenophon CA aceast/ predispozitie a spiritelor nascu i fdeu sd dureze ata de mutt rasboiul poloponesiac. La Plateea cei bogati erau de partea Thebei si a Lacedemoniei, democratii de partea Ate-
nei. La Corcira partidul popular era pentru Atena aristocratia pentru Sparta Atena avea aliate In toate orasele din Pelopones si Sparta In. toate orasele ioniene. Thucydide si Xenophon se potrivesc atunci cand spun cá nu exista nici o cetate In care partidul popular sd, nu fie favorabil Atenienilor i aristocratia Spartanilor Acest rgsboi reprezintá o sfortare general/ pe care o fac Grecii pentru a stabili pretudindeni o aceiasi constitntie, odata cu hegemonia unui oras; unii Ins/ doresc aristocratia sub protectia spartang, attii deraocratia cu spriji-
nul Atenei. Se intampl/ acelas lucru si In timpul lui Filip. Partidul aristocratic din toate orasele dorea dominatia Macedoniei. In timpul lui Filopemen, rolurile
erau intervertite, frig, sentimentele rdmâneau aceleasi. Partidul popular primea dominatia macedoneand i toti Thucydide, III, 69 72; IV, 48 48; III, 82.
Thucydide, III, 47. Xenophon, Helenicele, VI.
www.digibuc.ro
432
CARTEA V.
REG1MUL MUNICIPAL D1SPARE
cei care erau pentru aristocratie se aläturau de liga acheana. Astfel dorintele i afectiunile oamenilor nu mai aveau cetatea drept object. Erau foarte putini Greci care sä, fie gata sa sacrifice independeni a municipala, pentru a putea avea constitutia pe care o preferau. Cat despre oamenii cinstiti i scrupulosi, neintelegerile
perpetue al caror martor erau, Ii desgustau de regimul municipal. Ei nu puteau sä, iubeasca o societate in care trebuia sá te lupti îa fiecare zi, unde säracul i bogatul se räsboiau vecinic, i unde vedeau alternand mereu violentele populare i rasbunarile aristocratice. "Voian
sa scape de un regim care, dupa ce produsese o adeväratá märetie, nu mai producea cleat suferinte i urIt. Incepura sä, simtä nevoia sá iasa din sitemul municipal i sä, ajunga la altd forma de guverndmant decat cetatea. Multi oameni se gandeau cel putin sá stabileascä mai presus de. cetati, un fel de putere suveranä, care efi vegheze la mentinerea ordinei si care sa sileascä pe aceste mici societäti turbulente sá trained, In pace. Astf el Focion, un bun cetatean, sfatuia pe compatriotii sai sä, primeascä autoritatea lui Filip, i le promitea cu acest pret pacea i siguranta. In Italia lucrurile se petreeeau la fel. Cetätile din Latium sau cele etrusce i Sabine, erau turburate de aceleasi revolutii i aceleasi lupte i dragostea de cetate disparea. Ca i In Grecia fiecare se apropia bucuros de un oras strain, pentru a face sa prevaleze párerile sau interesele sale, In cetate. Aceste stiri de spirit facura norocul Romei. Ea spriuini pretutindeni aristocrat-la i pretutindeni aristocratia
fu aliata sa. SI citäm cateva exemple. Gens ClaUdia, pgräsi teritoriul Sabin in urma certurilor interne ei se duse la Roma, pentru ea' prefera ínstitujiule romane acelora ale patriei sale. In aceiasi epoca multe familii latine emigrara la Roma, pentruca nu mai simpatizau regimul democratic din Latium i pentra cg, Roma restabilise tocmai dominatia patriciatului 1. La Ardeea aristo, cratia i plebea fiind In luptá, plebea chema pe :Volsci Denys, VI, 9.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMAN.I.
433
in ajutorul Au si aristocratia predg, cetatea In mâinile Romanilor j. Etruria era cuprinsg de neintelegeri. Veii rgsturnase gavernä'mântul sgu aristocratic; Romanii o ata.ar i celelalte societAti etrusce In care mai domina incg aristocratia sacerdotall, refuzarA sA vie in ajutorul Veienilor. Legenda adaugg cg, In acest rgsboi Romanii
rápirg un aruspiciu veian i II fAcu A le incredinteze oracolele care le asigurau victoria. AceastA legendi nu ne lasg, ea oare sA intrezárim cg preotii etrusci deschiserg erasul Romanilor? Mai târziu, când Capna se revoltA impotriva Ro-
mei, se observg cum cavalerii, adicí. corpul aristocratic
nu lug parte la aceastg revolutie2. In 313, cetätile Ausona, Sora, Minturna, Vescia, furá predate Romanilor de partidul aristocratic'. Atunci când Etrascii se coalizarä impotriva Romei, aceastä Inseamng, cg, se stabilise e la dansii guvernul popular; singurA cetatea Aretium refuzg s intre In aceastA coalitie; cAci aristocratia prevala Inca In Aretium °. Când Anibal se afla in Italia toate cetAtile erau agitate; lush', nu era vorba de independentg; lin fiecare cetate aristocratia era de partea Romei plebea pentru Cartaginei5: Felul in care era guvernatg Roma ne poate
aceastA preferintg constantá pe care aristocratia o avea pentru dânsa,. Seria revolutiilor se desfgsura ca i In toate cetgtile, mai Incet Insg. In 509 când cetAtile latine aveau acum tyrani, o reactiune patriciang reusi In Roma. Democratia se ridicA apoi, dar cu Incetul, cu multg surg, i moderatie. GuvernAmântul roman fu deci mai mult timp aristocratic decât ori care altul i putu sg, fie mult {imp spermata partidului aristocratic. Titu-Liviu, IV, 9, 10. 2 Titu-Llviu, 11. 3 Titu-Liviu, IX, 24, 25. 4 Tltu-Liv1u, IX, 32; X, 3. 6 Titu-Livin, XIII, 13, 14 0 39; XXIV, 2: Unus velut morbus
invaserat omnea Italiae eivitates ut plebs ab optimatibus disaentiret, senatus Romania faveret, plebs ad Poenos rem tralteret. 93903.
Biblioteca Universitari. Vol. VI.
www.digibuc.ro
28
434
CARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
E adevärat cä demoeratia sfärsi prin a esi birui atund procedeele la, Roma; basä chiar aceiace am putea numi artificiile de gayernämânt rtimaserg, aaistoeratice. In comitiile cenitoare
turiate voturile erau repartizate dup bogätie. Si se IntàmpI la fel si In conditiile de triburi. De drept, nicio deosebire de boggtie nu era admisä; de fapt, clasa säracä fiind inchis5 In patru triburi urbane, n'avea deat patru sufragii sä opunä celor treizeci si unu ale clasei proprietarilor. De altf el, nimic nu era mai linistit, deobicei, deal aceste intruniri. Nimeni nu vorbea afara de prezident sau de acela cäruia i se dädea cuvântul. Oratorii nu erau ascultati; se discuta foarte putin; total se reducea de cele mai multe ori in a vota prin da sau nu si a socoti voturile. Aceastä ultimä operatie fiind foarte complicatä, cerea malt timp i multi liniste. Trebuie sä adAugäna c Senatul nu se reinoia In toti anii, ca In cetätile democratice ale G-reciei. Legal, el era compus
la fiecare cinci ani (un lustru) de censori; In realitate, listele erau foarte asemängtoare dela un lustru la altul i membrii exclusi erau o raritate; astfel a Senatul era un corp viager, oare se recruta aproape singur unde se poate observa c deobicei fii succedau pärintilor bor. Era In adevär un corp oligarhic.
Moravarile erau e mai aristocratice Ina deal Senatorii aveau locuri rezervate la teatru. Bo-
gatii singuri serveau In eavalerie. Gradele In armatä erau In mare parte rezervate tinerilor din familiile mari; Scipio nu avea Ina 16 ani când comanda un escadron 1. Dominatia clasei bogate se sustinu la Roma mai mult timp decât In oricare alt oras. Aceasta din dourt. cauze. U na c s'an fäcut cuceriri mari, iar câstigurile au fost ale 1 Pliniu., XIV, 1, 5: Senator, censu legi, judex fieri mum, magistratum ducemque nail magis exornare quam cen8rLm. Ceiace Pli-
nia spune aci nu se aplic. numai ultirnelor timpuri ale republicei. La Born& a existat intotdeauna un cens pentru Senator, un cons pentru cavaler i chiar pentru a fi legionar; de itndatiL ce a existat an corp de judecItori, a trebuit eg. fie cineva bogat ca el fact parte dinteinsul, astfel c dreptul de a judeca a fost Intotdeanna privilegiul claselor superioare.
www.digibuc.ro
43 5
CIJCERIREA ROMANÄ
elasei bogate; toate pämânturile räpite celor îiwiai fora'
date in posesiunea ei; ea lug in stäpânire i comert-ul
tärilor cucerite, &MAIO; enormele beneficii ale incasärei impozitelor si ale administratiei provinciilor. Aceste familii, imbogätindu-se astfel cu fiecare generatie, devenirä cn timpul enorm de bogate i fiecare dintre ele insemna o putere fatä de popor. Cealaltä caned era &A Romanul, chiar i cel mai Arne, avea un respect inäscut pentru bogätie. Atunci când adevärata clientelä dispäruse
de multä vreme, ea fu reinviatä sub forma unui omagiu adus marilor averi; si se stabili obiceiul ea proletarul meargä In fiecare dimineatä sä-i salute pe cei bogati sä le ceara hrana Aceasta nu insemnä c lupta dintre bogati i säraci nu a fost si la Roma ea in toate pärtile. Ea insä" n'a ineeput deeät in timpul G-rahilor, adicä dupä ce cucerirea era aproape terminatä. De altfel aceastä luptä n'a avut niciodatä la Roma caracterul violent pe care-I avea pretutindeni. Poporul de jos din Roma nu invidia cu prea multä tarie boggtia; ajutä slab pe Grahi; nu voi creada c acesti reformatori lucrau pentru binele lui, päräsi in momentul deeisiv. Legile agi are, infätiqate de attitea ori celor bogati ca o amenintare, lasara intotdeauna poporul destul de indiferent e nu-1 agitarit deeät la suprafatä. Se vede foarte bine de aci c ei nu dorean cu prea multä tärie s posede pämânturi; de altfei daeä i se oferea impärtirea pämântului public, adica
a domeniilor statului, el nu avea gandul
s
despoaie
pe cei bogati de proprietätile lor. JumAtate, dintr'un respect invechit, i jumätate din obicinuinta de a nu face nimic, Ii era drag sä träiaseä aläturi si la umbra eelor bogati.
Aceastä clasä avu cumintenia s. adraitä intr'insa familiile cele mai importante, din orasele snpuse sau aliate. Tot ceiace era bogat in Italia ajunse, putin cate putin, formeze clasa bogatä dela Roma. Acest corn erescu naereu ea importantä i fu stapän al statului. Exercitä singur rnagistraturile, pentracl ele costan mult, trebuind sä fie curapärate; i singur compunea Senatul,
www.digibuc.ro
436
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
pentrua era nevoe de un cens foarte ridicat, pentru a putea fi senator. Astfel am vä'zut producându-se acest fapt ciudat, c in potriva legilor care erau democratice, se forma* o noblete i cA poporul, care era atotputernic, suferi
ca ea sA se ridice deasupra lui i nn-i facu niciodatA o opozitie adevaratA. Roma era deci in
secolul
al III-lea si al
doi-
lea inaintea erei noastre, orasul cel mai aristrocratic guvernat din Italia i Grecia. SA. observa.m cA, dacA in afacerile interioare, Senatul era obligat sA menajeze poporul, in ceeace privea politica externA era stApAn absolut. EI era acela care primea ambasadorii, care incheia aliantele, care ratifica actele generalilor, care determina conditiile
puse celor invinsi; fapte care, pretutindeni aiurea, erau in atributiile adunArii populare. Stilinii, in legaturile lor cu Roma, n'aveau deci niciodata aface cu poporul; ei n'auzeau vorbindu-se decal despre Senat si erau intretinuti in ideia cA poporul n'avea nici o putere. IatA pA-
rerea pe care un Grec o exprima lui Flamininus: In
tara voastrA, spune el, bogâtia guverneazA. si total Ii este supus" A rezultat de aci ca, in toate cetAtile aristocratia Ii indrepta ochii spre Roma, se biznia pe dânsa, o lua drept protectoare si se lega de soarta ei. Aceasta era cu ata,t mai mult ingAdnit, cn cat Roma nu era pentru mimeni un
oras strain: Sabini, Latini, Etrusci, vedeau inteinsa un oras sabin, latin sau etrusc, i Grecii credean cA regAsese IntrInsa Greci. De indatA ce Roma se infa4is1 Greciei (199 inaintea lui Christ), aristocratia i se supuse. Aproape nimeni atunci nu-si inchipuia ca, s'ar pntea face alegere intre independentA i supunere. Pentru cea mai mare parte dintre
oameni, nu era vorba decal de partidul aristocratic sau cel popular. In toate cetAtile, acesta era de partea lui Filip, a lui Antiohus, sau a lui Perseu, celalt de partea Romei. Putem vedea In Polybiu i in Titn-Livin cA dacA In 198 Argos îi deschide portile Macedonenilor, o face I Titu-Liviu, XXIV, 31.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANÄ
437
pentrucI poporul domina acolo; i anul urm/tor partidul
celor bogati dAdu Opuntul Romanilor; la Acarnanieni aristocratia f/cu un tratat de aliantä cu Roma, ins/ 'in anal urmator acest tratart este rupt, pentrucl intre timp democratia a reluat conclucerea; Teba este aliat/ cu. Filip atâta vreme cat partidul popular e cel mai puternic si se apropie de Roma deindat/ ce aristocratia devine stdpan/. La Atena, la Demetriacla, la Foceea, poporul este ostil Romanilor; Nabis, tyranul democrat, poartä rgsboi
Impotriva lor; liga Achean/, atât timp eat este guvernatä de aristocratie, le este favorabitä; oameni ca Filopemen i Polybiu, doresc independenta nationalà", prefer/ ins/ dominatia roman/ democratici; chiar si liga acheaniä
la un moment dat, e stApânit/ de particlul popular; si din acest moment iga e dusmana Romei. Diaeos Critolaos sunt totdeodatg, egpeteniile partidului popular generalii Ligei impotriva Romanilor; combat cu viteiie la Scarpeea i Leueopetra, poate mai putin pentru independenta Greciei cAlt pentru triumful democratiei. Asemenea fapte ne spun destul de limpede cum Roma, fral a face eforturi mari, a obtinut imperinl. Spiritul municipal dispgrea putin câte putin. Dragostea de independent/ devenea un sentiment foarte rar i eamenii erau en totul legati intereselor i pasiunilor de partid. Pe ne-
t:agate de seam/ cetatea era uitatg. Barierile care despartiser/ odinioarä orasele í fäcuser/ din ele tot atâtea miei lumi deosebite, al cgror orizont mArginea dorintele gândurile fiecAruia, e/deau una dup/ alta. Nu se mai
deosebea, In toe/ Italia si In hat/ Grecia, cleat douuí grupuri: de o parte clasa aristocratieg, de alta partidul
popular; una dorea dominatia Romei. celalt o respingea. Aristocratia Invinse si Roma dobîndi imperiul. 4° Roma distruge pretutindeni regimal municipai.
Institutiile eet/tii antice fuseser/ slaite i epuizate printr'o serie de revolutii. Dominatia roman/ a avut drept prim
reznitat faptul c
le-a
distrus com-
plect si a sters si ceiace mai rttm/sese dintrInsele. www.digibuc.ro
438
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
Patera veclea acest horn, dacA observtim in ce conditie azurA popoarele pe mAsurA ce furrt supuse de Roma. Trebuie mai intâi s InlAturAm din spiritul nostru, toate obiceiurile politicei moderne i sti nu ne reprezentAm popoarele intrând unul dup5, altul In statul roman, asa dupA, cum in zilele noastre provinciile eu-
cerite sunt anexate unui stat care primind acesti noi membrii îi lArgeste limitele. Statul roman, civitas romana, nu se mArea prin cuceriri; nu cuprindea decat tot
familiile care figurau in ceremonia religioasA a censului.
Teritoriul roman, ager romanus nu se Intindea mai departe; ci rAmânea Inchis in limitele imuabile pe care i le trAsese regii i pe care ceremonia Ambarvalilor le sanetifica in fiecare an. Doug, lucruri numai se mAreau ou fiecare cucerire: era dominatia Romei, imperium roma-
num i teritoriul apartinând statului roman, ager publieus.
At At timp cdt a durat republica nu i-a venit nimAnui in gând cá Romanii i eelelalte popoare ar putea sA formeze o aceiasi natiune. Roma putea foarte bine sg, primeascA' la dânsa individual câtiva gázduiascá In cetate transforme en timpul in Romani; ea insA
nu putea sá asimileze o intreaga; populatie strAing en populatia sa i un intreg teritoriu cu teritoriul s'Au. Aceasta nu tinea de politica particularA a Romei, ei de un principiu constant in antichitate, principiu de care Roma s'ar fi despArtit mai bucuros decât oricare cit ora4, de care insä nu se putea emancipa in intregime. Prin urmare, atunci când un popor era supus, el nu intra in statul roman, in eivitate, ei numai sub dominatia romanA. in imperior. Nu se unea cu Roma, asa cum astAzi provinciile sunt unite cu Capita la; intre dânsa i popoare, Roma nu cunoetea decât doua feluri de legáturi: snpunerea sau ali-
anta (dedititii si socii). Ni s'ar palrea dupä acestea rA institutiile municipale puteau supravetni la cei muvini si cá lumea putea fi un
vast ansamblu de cetäti deosebite Intre dânsele siavtuid in fruntea lor o cetate stApânA. Or, nu era asa. Cucerirea
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANÄ
439
romana avea de efect s sävärseascg In interiorul fiecgrei cetgji, o adevgratä transformare. Deoparte erau supusii, dedititii, adicA acei care Dronuntaserg formula deditio, predaserä poporului roman persoana, zidurile, pämânturile, apele, casele, templele si. zeii lor". Renuntaserä deci nu numai la guvernamântul kr municipal, ci si la tot dreptul lor privat. Din acest moment acesti oameni nu mai formeazg Intre ei un corp politic; nu mai au nimic din ceiace se cheamä societate regulatg. Orasul lor putea sä rämâng In picioare, cetatea insg dispäruse. Dacg, continnau s trg-
iascä Impreunä, o fáceau färg, s, aibe institutiuni,
sau magistrati. Autoritatea arbitrarg a unui praefectus trimis de Roma, mentinea Intre dnii ordinea
legi,
materialg De OM parte erau a1iaii, foederatii sau goCjj. Erau tra-
tati mai bine. In ziva In care intraserg sub dominatia pgstrau regimul lor muniromang, se stipulase cipal i vor rgmäne organizati In cetäti. Ei continuatt
st aibg deci In fiecare oras, o constitutie proprie, magistraturi, un Senat, un prytaneu, legi i judecgtori. Orasul trecea drept independent si pgrea cg nu are alte leggturi cu Roma decât acele ale unui aliat. Totusi, In termenii tratatului, care fusese redactat In momentul cuceririi, Roma Introdusese aceastä formulg: Majestatent populi romani comiter conservato 2. Aceste cuvinte stabileau dependenta cetgtii aliate fatä de cetatea bt'äpâng si cum erau foarte vagi, rezulta dintr'Insele c mgqura acestei de-
pendente era Intotdeauna la voia celui mai tare. Aceste ()rase, care
erau numite libere primeau ordine dela
Roma, ascultau de proconsuli i plätean impozite publicanilor; magistratii lor dädeau socotealg guvernatorului provinciei, care primea deasemenea i apelurile judecgtorilor lor 8. Ori, astfel era natura regimului municipal I Titu-Livin I, 38; VII, 31; IX, 20; XXVI, 16 ; XXVIII, 34. Cicero, de lege agr. I, 16; II, 32. Festus, V Praerecturae. 2 Cicero, Pro Balbo.
3 Titn-Livin XLV, 18. Cicero, Ad Att., VI, 1 ; VI, 2 Apian,
Rdsboatiele eivile
I, 102. Tacit XV,45.
www.digibuc.ro
440
CARTEA V. REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
la cei vechi, inctit era nevoe sau de o independentg complectg, sau sg inceteze de a mai exista. Litre mentinerea institutiilor cetgtii i subordonarea unei puteri
sträine, era o contrazicere, care nu apare poate destul de limpede In ochii celor moderni, care Insg trebuia ssá impresioneze pe toti oamenii acestei epoci. Libertatea inu.nicipal i stäpinirea Romei nu se puteatt concilia; prima nu putea A, fie decat o aparentä, o minciunä sau un amuzament bun sg distreze oamenii. Fiecare din aceste
orase trimetea aproape in fiecare an o deputatiune la Roma si afacerile sale cele mai intime si mai minutioase erau aranjate In Senat. Ele mai aveau înc i magis-
tratii kr municipali, arhonti i strategi, alesi In mod liber; arhontele Insg nu avea alta ocupatie dec"at sit-0 Inscrie numele In registrele publice, pentru a insemna anul i strategul, odinioarg sef al armatei si al statului,
nu mai avea cleat grija drurnurilor i inspectia pietelor Instituiile municipale dispgreau astfel i la popoarele aliate ca si la cele supuse; era numai deosebirea cg primele mai pgstrau Inca formele exterioare. La drept vorbind, cetatea, asa cum o concepuse antiehitatea, nu se mai
intalnea decgt la Rome.
De altfel, Roma distrugand pretutindeni regimul cetAtii nu-1 inlocueste cu nimic. Popoarelor cgrora le distrugea instittrtiile, nu le dedea altele in loc. Nici nu se gândea mkar s creieze institutii noui pe care sä, le poata utiliza. Nu dädu niciodatä o constitutie popoarelor cari compuneau imperiul si nu stiu s stabileascg reguli fixe pentru a-i guverna. Chiar autoritatea pe care o executa
asupra lor n'avea un caracter de regularitate. Cum aceste popoare nu fgceau parte din Statul, din cetatea sa, ea n'avea asupra br nici o actiune legalg. Supusii sgi îi erau sträini; de aceia avea fatg de dgnsii aceastg pu-
Pilostrate, Viata Sofiftilor, I, 23. Boeck, Corp. inacr., passim. 2 Mai firziu Roma a ridicat pretutindeni regimul municipal, trebue s intelegem el acest regim municipal al imperiului nu se-
mAna deciit in aparentX cu acel al timpurilor anterioare; n'avea Mel principiile, nici spiritul acestuia. Cetatea galicK sau greael din secolul Antoninilor este eu totul altceva decit cetatea antiel.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANI
441
tere neregulatg, i nelimitatg pe care o dadea cettgteanului
anticul drept municipal in privinta strginilor sau inamicilor. Pe acest principiu se bazg multg vreme administratia romang i iatA cum proceda.
Roma trimetea pe unul din cetätenii sgi intr'o tara..
aceastg targ devenea provincia acestui ora, adicg rgmânea
in grija i in sarcina sa, era o afacere personalg; aeesta era sensul cuvântului provincia in vechea limba. In acelas timp conferea acestui cetgtean imperium; aceasta insemna ca se deposecla in favoarea lui i pentru un timp determinat, de suveranitatea pe care o poseda asupra tgrei. De atunci acest cetgtean reprezinta in persoana sa
toate drepturile republicei, si cu acest titlu era stapän absolut. Hotgra cifra impozitelor; exercita puterea militarg; impartea justitia. Raporturile sale cu supusii s tu aliatii nu erau regulate de nici o constitutie. Când judeca, o fdcea dupa propria sa vointg; nici o lege nu putea sa i se impung, lui, nici legea provincialilor, cleoarece era Roman, nici legea romang, deoarece judeca provinciali. Pentru ca sa fi putut exista legi intre dânsul
administratii sai, ar fi trebuit ca sg, le faca el insusi: caci numai el singur se putea lega. Astfel, imperium, demnitatea cu care era investit, cuprindea i puterea legislativg. De aci vine faptul ea guvernatorii avurí dreptul si contractara obiceiul de a publica, odatg cu intrarea lor intr'o provincie, un cod de legi, pe care il numeau edict, si cgruia se angajau moralmente sg, se conforme. Cum guvernatorii se schimban in fiecare an insg. codurile se schimbara de asemenea, prin legea nu isvora decât din vointa omului momentan investit cu imperium. Acest principiu era atttt de rigaros aplizat incgt atuncea când o judecatg fusese inceputi de un guvernator, farg sg fi putut A. fie executatg in intregime in momentul plecärei sale din provincie, sosirea nou-
lui succesor anulà de plin dreptt aceastg judecath i procedura trebuia sg fie reinceputa Atat era de importantg omnipottenta guvernatorului. Gaius, IV, 103-106.
www.digibuc.ro
442
CARTE& V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
El era legea personificatä. Atunci când provincialii voian sä, invoace justitia romang impotriva instantelor crimelor sale, ei nu o putean face decât dacg ggseau un cetätean roman care 0, le serveascä. de patron'. Cgci ei insisi n'aveau dreptul de a apela la legea cetätei nici sg, se adreseze tribunalelor sale. Erau strAini ; limbaginl juridic si oficial Ii numea peregrini; tot aceia ce spunea legea despre hostis continua sä, le fie aplicat lor.
Situatia legalg a locuitorilor imperiului apare 'im-
pede In scrierile jurisconsultilor romani. Se vede cg popoarele aunt considerate ca nemai avand legile lor proprii nici pe cele romane. Pentru dân$ii dreptul nu existä deci sub nici un aspect. In ochii jurisconsultului roman provincialul nu e nici sot, nici tatg, adicA. legea nu-i recunoaste nici puterea, maritalg, nici autoritatea pArinteaser)... Proprietatea nu existg penfru dânsul; existä chiar o indoitä imposibiitiate in privinta dreptului de proprietate: imposibilitate, din cauza conditiei personale, clici nu este cetgtean roman; imposibilitate, din cauza situatiei
pgmantului sälu, cäci nu este pgmânt roman, $i legea nu admite proprietate complectg decat in limitele lui ager romanus2. Asa jurisconsultii ne informeazg eä, pgmântul provincial nu-i niciodatg. proprietate privatg. iar oamenii nu pot avea decât posesiunea $i uzufructuP. Ori ceea, ce spun In secolul al doilea al erei noastre, despre putut aplica i pAmântului itapgmântul provincial, lic, mai Inainte ca Italia sA fi obtinut dreptul de cetate romang, dupg cura vom vedea Indatg.
E deci cunoscut faptul cg popoarele, pe mgsurg. ce intrau in imperiul Roman, pierdeau religia municipalg, guverngmâ,ntul i dreptul lor privat. Patera foarte bine 1 Asupra institutiei patronajului si a clientelei aplicat oraselor supuse i provincilior, Test Cicero: De off iciis II, 11; In aseilium 4; in Verrem, III, 18 ; Denys, II, 11; Titu-Livin, XXV, 29; Valerin Maxim, IV, 3, 6 ; Appian, Rdsboaiele civile, II, 4. 2 i mai tarziu &supra lui ager italicus. 3 aims, II, 7: in provinciali solo dominium populi romani est. Cf. Cicero, pro Flacce, 32.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMAN Ä
443
crede c Roma Imblânzeà In practica partea destructivä pe care o continea supusenia. Astf el vedem foarte bine desi legea romanä, nu reeunoaste autoritatea pärinteas* totusi o 1as sä. subziste In moravuri. Dael nu i se ingaiduia unui oarecare ora sá se numeascá proprietarul pámântului, totusi i se läsa posesiunea; Ii cultivà pämântul, Il vindea, II lä'sh mostenire.
Nu se spuneä despre acest pámânt c ar fi al slu ei
ca si al sätt, pro MO. Nu erä proprietatea sa, domi-
nium, ci racea parte din bunurile sale, in bonisi. Roma imaginit astfel In folosul supusului o sumg de artificii de limbaj. Desigur geniul roman, chiar daeä tradimunicipale 1l impiedicau sä facá legi pentru cei invinsi, nu putea totusi sä, suporte ca societatea sä fie amenintatä, de disolvare. In principiu ei erau pusi In afara dreptului, de fapt ei trälau ca cum ar fi avut unui. In aceastä situatie, färä toleTanta Invingátorului, toate institujiile celor învini erau läsate In päräsire i legile lor amenintau sá dispaiä. Imperium romanum, prezintá mai ales sub regimul republican si senatorial acest ciduat spectacol: o singurá cetate rämänea In picioare i päistrà dreptul ei; restul, adieä optzeci de milioane de suflete ori n'aveau nici un fel de lege, ori eel putin n'aveau din acele cari sä fi fost recunoscute de cetatea stäpttnä. Lumea, pe atunci nu erà de cat un haos; forta Insä arbitrariul, conventiunea, In lipsa unor legi i principii, sustineau singure societatea. Acesta fu efectul cuceririi romane asupra popoarelor cari devenirä succesiv prada lor. In cetate, totul decäzu: mai Inttti religia, apoi guvernáraäntud i Insfarsit dreptu/ privet; toate municipale, sdruncinate de mult timp, furá insfarsit desrädäcinate i desfiintate. Dar nici o societate religioasä, nici un sistem de guvernare nu In-
locuia imediat tot ceeace dispärea. A. fost o pauzá /litre momentul când oamenii vázurä, dizolvandu-se regimul municipal si acela In care se näseu un alt mod de 1 Gains, I, 54; II, 5, 6, 7.
www.digibuc.ro
444
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
societate. Natiunea nu urnag, numai decât cetätii, cáci imperium romanum nu seingna intru nimie nnei na-tiuni. Era o multime confuzg, unde nu existä adevgratg ordine cleat inteun pullet central si unde intreg restul avea numai o ordine factice i trecgtoare ei numai cu pretul supnnerii. Popoarele supuse n'ajunserg sti se oonstitue inteun Corp organizat cleat cucerind, la rândul lor, drepturile i institutiile pe care Roma voia sg le pgstreze pentru dânsa; pentru aceasta, trebuirg sg intre in cetatea romana, sg-si facä. acolo un loc, sä, se indese. s'o transforme i pe dânsa, astfel ea sg facä din ele si din Roma un singur corp. Fu o operä lung i grea. 5° Popoarele sapuse infra pe rand tin retatea roman& Am vgzut cât de vrednicg de plâns era conditia de supus al Romei i cat de mult trebuia sg fie invidiata situatia de cetätean. Nu numai vanitatea avea de suferit; ci qi interesele cele mai scumpe si mai reale. Cine nu ery, cetItean roman, nu era socotit nici sot nici tatg; legal, nu putea fi nici proprietar, nici mostenitor. Asa de mare dânsul era valoarea titlului de cetätean roman, Inca erai inafara dreptului, iar prin el intrai In societatea regulatg. Astfel, acest titlu deveni obiectul celor mai vii dorinte ale oamenilor. Latinul, Italianul, Grecul, mai tit.ziu, Spaniolul i Galul ngdä,jduirg sg devinä cetgteni români, singurul mijloc de a avea drepturi si a insemna ceva. Toti, unul dupg altul, aproape in ordinea in care intraserg sub imperiul Romei, luptaserg ca sg. intre In cetatea roman i, dupg lungi sfortgri, reusirg. Acea.sti inceatg introducere a popoarelor in Statul roman este ultimul act al lungii istorii a transformgrii sociale a celor vechi. Pentru a observa acest mare eveniment in toate fazele sale succesive, trebuie sg-1 vedem
de când incepe: din secolul al patrulea inainte de era n oastrg.
Latium fusese supus; din cele patruzeci de mici poToare care-1 locuiatt, Roma exterminase jumätate, despuiase pe câteva de pgmânturile lor i lasase altora titlul de aliate. In 340 acestea observarg cg alianta era In Inwww.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANI
445-
tregime In detrimentul lor, cä, erau obligate s asculte in totul si cá erau condamnate sä', risipeaseä, In fiecare an, sangele i banii lor, numai pentru profitul Romei. Atunei se coalizara; Seful lor Annius formula astfel reclamatiile
bor in Senatul Romei: Sä, ni se dea egalitatea; sà. avem acelegi legi; sä, formam cu voi un singur Stat, una eivitas; sa avem un singur nume 5i sa ni se spunä, noua Romani" Annius enunta astfel, din anul 340, dorinta pe care toate popoarele imperiului au conceput-a
unul dupa altai, lucru care nu se va realiza complect decat dupa cinci secoli jumatate. Atunci o astfel de IAmere era cu totul noua, en totul neasteptata; Romanii odeclarara mosntruoas i criminala; era, in adevar, contrara vechii religii i vechiului drept al cetittilor. Consulul Manlius raspunse ca daca s'ar intâmpla ca o astfel de propunere sä, fie primita, el eonsulul, ar oinorî pe eel dintai Latin care ar veni in Senat; apoi, intoreitndu-se catre altar, lua zeul de marturie, zicând: ai auzit. Jupiter, vorbele nelegiuite cari au iesit din gura acestui oin.! Ai putea tu sä ingadui, zeule, ea un strain 55. vinri sä se aseze in templul tau sfAnt, in calitate de senator, de consul?". Manlius exprima astfel vechiul sentiment de repulzie care despartea pe cetatean de strain. Era organul anticei legi religioase, care urescria ea strainul sà fie detestat de oameni, pentruca era urit de zeii parea imposibil ca uu Latin sa fie senator, pentruca locul de reuniune al Senatului era un templu i pentruca, zeii romani nu puteau suferi in sanctuarul lor prezenta unui strain Se isca rasboiu; Latinii, învini, facura" deditio, adica. predara Romanilor orasele lor, culturile, legile, pàmânturile. Situatia lor era crud/. Un consul spunea in Senat ca, dad, nu voiau ea Roma sä" fie Inconjuratä de un vast pustiu, trebuia reglementatä soarta Latinilor cu oarecare elementa. Titu-Liviu nu ne explicit elar ee s'a 1 Titn-Liviu, VIII, 3, 4, 5. 2 Titu-Liviu, VIII, 5; legenda adaugg. e autorul unel propuneri asa de neleginite, ala de contrarl vechilor principii ale religiei poDade, fuseee izbit de zei de o inoarte subiti, la iesirea din curie.
www.digibuc.ro
446
CARTE& v. REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
fäcut; dn./ voim sä-1 credem. se dädu Latinilor dreptul de cetate romana; dar fail a cuprinde, in ordinea poliiieä, dreptul de vot, nici in ordinea civil:6, dreptul de asätorie; se poate semnalà, in afarg, de aeeasta, eä acesti noui eetäteni nu erau socotiti in cens. Se vede foarte bine cä Senatul Insela pe Latini, dându-le numele de tetäteni romani; acest titlu ascundea o adeväratä supunere, deoarece oamenii cari-1 purtan aveau obligatiile ce-
täteanului, färä a avea si drepturile sale. Aceasta este ma de adevärat ineât mai multe orase Latine se revoltara,
cerând sä li se rotrag6 acest pretins drept de cetate. Tree o sutä, de ani 4i, färä," ea Titu-Liviu sä ne Instiinteze. recunoastem usor eä Roma si-a schimbat politica.
Conditia Latinilor având drept de cetate farä vot si
färä conubium, nu mai existä. Roma le-a reluat titlul de oetgean, sau mai curând a fäcut sä disparé, aceastä, min-ciunä si s'a decis s6 dea diferitelor orase gavernamântul municipal, legile lor, magistraturile bor. Dar, printr'o masuré de mare dibäcie, Roma deschidea o poart6 care, oricat de strâmth, ar fi foSt, permitea supusilor sä intro in cetatea romanä. Ea dédea dreptul ea ori ee Latin care ar fi exercitat o magistraturá in orasul s6u natal, sä, devinä cetätean roman la expirarea insäroinärii sale J. De as% datä, darul dreptului de eetate era complect si fair6 rezervg: voturi, magistraturi, inscriptie la cens, cäsätorie, drept privat, toate se gäsese aici. Roma se resemna sä impartA cu sträinul religia sa, guvernul, legile sale; numai eä, favorurile sale eran individuale si se adresau nu oraselar intregi, ci eâtorva oameni din fiecare din ele. Roma nu primea In sânul säu cleat ceeace -era mai bun, mai bogat, mai considerat in Latium. Acest drept de cetate devine atunci pretios, mai intâi pentrueä era complect, apoi pentrucá era un privilegiu.
Prin el puteai figura in comitiile eelui mai puternic oras al Italiei; putdai fi consul e comanda legiunile.
Avea eu ce sä satisfacä si ambitinnile cele mai modeste; gratie lui se putea alia, prin Casátorie, en o famine ro1 Appian, Razboaiele civile, II, 26. Cf. Gaius, I, 95.
www.digibuc.ro
447
CUCERIREA ROMANI
matt; se putea stabili la Roma si sä fie acolo proprietor; putea face comert In Roma, care devenia cea dintâi piatä comercialä a ljimii. putea intra In companiile publicanilor, adieá sä ia parte la enormele beneficii pe care le procura perceperea impozitelor sau specularea pämfinturilor numite ager pub licus. In orice loc ar fi locuit, era proteguit foarte bine; scäpa autoritätii magistratilor municipali si era la adápost ehiar de capriciul magisitratiror romani. A fi cetátean al Romei, castigai In onoruri, sigurantil.
Latinii se aigtarg, deci gräbiti
s`a,
caute aces* titlu
uzarä de toate felurile de mijloace pentru dobandi. In ziva câncl Roma voi sä se arate ceva mai severd, descoperi eg, 12.000 dintre acestia 11 obtinuserä prin fraudá De obiceiu Roma Inchidea ochii, gândind cá prin asta populatia sa se märea i eä pierderile rázboiului erau reparate. Dar orasele latine sufereau; bogatii lor locuitori deveniau eetäteni romani si Latium särácea. Impozitul, cad cei mai bogati erau scutiti, fiind cetäteui romani, devenia din ce in ce mai greu i contigentul de soldati pe care trebuia sä-1 furnizeze la Roma era in fiecare an din ce in ce mai greu de complectat. Cu catt
era mai mare numärul aeelora cari obtineau cetätenia, cu atât devenia mai grea conditia acelora cari n'o aveau. Veni un timp când orasele latine cerurä ea acest drept de eetate sä Incetze de a fi un privilegiu. Orasele italice cari, supuse de mai bine de dousä secole,
emu aproape In aceiasi conditiuni ea orasele latine si vedeau i ausele pe cei mai bogati locuitori ai lor päräsindu-le pentru a deveni Romani, reclamarg, pentru dânsele acest drept de cetate. Soarta supusilor sau a aliatikr devenise cu atât mai putin suportabilä In aceastti epocä, cu citt democratia romanl agita atunci marea chestiune a legilor agrare. Ori principiul tuturor acestor legi era cI nici supusul, nici aliatul nu puteau fi proprietari ai pämântului, ra;rä" un act;formal din partea cetätii si cá cea mai mare parte din pämânturile italiene aparXXXIX, 3.
www.digibuc.ro
448
CARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
tineau republicii; un partid eerea ca aceste pamanturi, ocupate aproape toate de italici, sa fie reluate de Stat si impartite saracilor din Roma. Italicii erau deei amenintati de o ruina generala; simteau puternic nevoia de a avea drepturi eivile si nu le puteau avea decht devenind cetäteni romani. Rasboiul care urma fu numit rasbolul social; in adevar
aliatii Romei luau armele pentru a nu mai fi aliati si a deveni Romani. Roma victorioasa, fu totusi constransa sa acorde ceiace i se eerea si Italicii obtinura ineetatenirea. Asimilati de atunci Romanilor, ei putura vota In for; in viata privata fura, condusi de legile romane: dreptul lor asupra pamântului le fu reeunoscut si ogo-
rul italic la fel ea si ogorul roman, putu fi stapa-
nit individual. Atunci se stabili jus italicum. care era
ilreptul nu al persoanelor italics, pentrucg italicul
devenise roman, ci al pamântului Italic, care deveni susceptibil de a fi posedat ca proprietate, asa ea e cum. ar fi fost ager romanus i. -..Incepând dela aceasta data. Italia intreaga forma un singur Stat. Mai ramânea sa se faca O. infre in unitatea romana provinciile.
Trebuie facut o distinctie intre provinciile din Occident si Grecia. In Apus erau Galia si Spania care. Inainto de cucerirea Romana, nu eunoscuse adevaratal regim municipal. Roma creie acest regim pentru aceste popoare,
fie a dânsa nu credeà posibil sa le guverneze altf el,
fie ea, pentru a le asimila incetal eu incetul populatiiloitaliee, trebuià 0, le fac .. sa strabata acelas drum pe care 11 urmase aceste popoare. Astfel se explica faptul ea Imparatii, cari suprimau oHce via% politica la Roma, intretineau cu grije formele libertatii municipale in pro-
vincii. Se forma astfel cetati in Galia; fiecare din elo avu Senatul sail, corpul sau aristocratic, magistraturile
1 Astfel este numit de atunci in drept res mancipi. Ulplan, XIX, 1 Jut; italicuin, care exista dup a. toate aparentele in timpul lui Cicero e mentionat pentru prima data de Pliniu, Ist. nat., 3, 25; III, 21, 139; el se aplicá, printr'o extensinne naturala, teritoriului mal multor orale situate In mijlocul provinciiior. Vezi Digeste, C. L, titlu 15.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANI
449
elective; fiecare avu chiar cultul sga local, Gerthis, divinitatea poliadg, dupil chipul celei care era in vechea G-recie i in vechea Rabe. Ori acest regim municipal care se stabilea .a,Afel, nu impiedeca pe oameni s. ajungâ la cetatea roman6; din contrâ Ii pregâtea. O erarhie abil combinata intre aceste oraee arata zradele prin care ele trebuiau sä se apropie pe nesimtite de Roma, pentru a se asimila in sfAreit cu dânsa. Se deosebea: 1° Aliaii, care
aveau un guvernAmânt i legi proprii i nici o legâturg de drept cu cetâtenii romani; 2° Coloniile care se bucuraù de dreptul civil al Romanilor, fr g. a avea drep'turile politice; 3° oraeele de drept italic, adicà acelea cgrora favoarea Romei le acordase dreptul de proprietate cora-
pleca asupra pâmânturilor lor, ca ei cum aceste 'Omanturi ar fi fost in Italia; 10 orasele de drept latin, adicâ acele ale cAror locuitori puteau, dung, obiceiul altâclatà stabilit in Latium, sâ deving cetaleni romani, dupa ce exercitaserâ o magistratufl municipalà. Aceste doesebiri erau aea de adânci incât intre persoaue de douâ cate-
gorii diferite, nu era posibill nici câsâtoria, aid o altá relatie legalà. Dar impâratii avurä, grijà ca orasele sà se poate ridica, prin trecerea timpului ei din treaptrt in treapra, dela conditia de supus sau de la aceea de aliat, la dreptul italic ei dela dreptul italic la dreptul latin. Când un oras ajungea aici, principalele sale familii deveniau romane, una dupâ alta. Grecia inträ i dânsa putin câte putin In Statul roman. Fiecare ores pIstra mai intâi formele i mecanismill municipal. In momentul cuceririi, Grecia
se arâtase doritoare de a-si pIstra autonomia sa; ti fu ralsat6 i poate mai multâ vreme decât voi dânsa. Dupa câteva generatii aspira sâ, (laving. roman5.; vanitatea, ambitia, interesul, contribuirâ la aceasta. Grecii n'aveau pentru Roma acea urâ pe care o porti deobiceiu unui stäpân strâin; ei o admirau, aveau pentru
dânsa aclmiratie; din proprie inijiativà Ii consacrau un cult ridicau temple ca unui zeu. Fiecare oras uita divinitatea sa poliadâ i adora in locul eau zeita Roma ei zeal Cesar; cele mai frumoase sarbätori le erau con93903.
Biblioteca Universitarli, Vol. VI www.digibuc.ro
29
450
CARTEA. V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
sacrate i primii magistrati n'aveau functiune mai inaltg
decgt aceea de a celebra en mare pompg jocurile Augustale
Oamenii se obisnuian astfel s ridice ochii dea-
supra cetgtilor kr; ei vedeau in Roma cetatea prin excelentg, adevgrata patrie, pritaneul tuturor popoarelor. Orasul in care se ngscuserg li se Ora, mic, interesele lui nu-i preocnpa, reeompensele care 1i erau date nu-i mai satisfgceau ambitia. Nimic nn valora cât cetgtenia romang. E adevgrat cg sub impgrati, acest titln nu mai conferea drepturi politice; dar oferea avantagii dintre cele mai solide, pentrueg omul care-I poseda dobindea in acelas timp dreptul de deplinA proprietate, drepetul de egsMorie, autoritatea parinteascg i intreg dreptul privat al Romei. Legile pe care fiecare le gäsea In orasul sgu erau legi variabile i fdrg bazg, care aveau numai o valoare de tolerantg; Romanul le dispretuia i însi Grecul le pre-
tuia putin. Pentru a avea legi fixe, recunoscute de toti si In adevgr sfinte, trebuia s aiM legile romane. Nu se vede nici Grecia 1ntreagg, nici chiar un ores grec care sg fie cerut formal acest drepit de cetate, atât de &wit; dar oamenii lucrarg individual ca sg-1 dobindeascg. si Roma admise aceasta cu destulg bungvointg. Unii 11 obtinurg prin favoarea Imparatului; altii 11 cumpArarg; er acordat acelora cari dgdeau trei copii societatii sau
cari serveau in anumite eorpuri ale armatei; uneori era deauns pentru a-1 obtine fi adus grAu la Roma. Un mijloc usor si prompt de a-I dobindi era de a se vinde ea sclav unui cetgtean roman; 'Oki liberarea, In formele legale, ducea la dreptul de cetatean'. Omul care poseda titlul de cetgtean roman nu mai fäcea parte nici civilimente, nici politiceste, din orasul salt natal. Putea sg continue sg locuiascg, dar era socotit strain3; nu mai era supus legilor ormului, nu se mai snGrecii ridieaserl temple zeitei Roma din anul 195, adia linainte de a ft cueerii. Tacit, Annate, IV, 56; Titu-Liviu, XLIII, 6. 2 Suetoniu, Neron, 24. Petroniu, 57. Ulpian, Galus, 1.16, 17. Devenea stritin chiar de familia sa dacit ea n'avea ca i dânsul dreptul de cetate. N'o mostenea. Pliniu, Panegyric, 37.
www.digibuc.ro
CUCERMEA. ROMANK
451
punea magistratilor sAi, nu mai suporta sarcinele Eth consecinta vechiului principiu, care nu ing5,ea acelas ore s apartinil in acelas timp la douA cetätil. Se intâmplA in mod natural cA dupà, câteva generatii A, fie in fiecare oras, un destul de mare nurniir de oameni si de obiceiu erau cei mai bogati, cari sA nu recunoascA mci guvernAmantul, nici dreptul acestui oras. duia
Regimul municipal pieri astfel incetul, ea de moarte naturalä. Verd o zi când cetatea deveni un cadru care
nu mai inchidea nimic, când legile locale nu se mai aplican aproape nimAnui, cand judectitorii municipali nu mai avurA
Insfârsit, când opt sau zece generatii suspinarg, dupA dreptul de cetate romanA i când obtinuse tot ceeace valora ceva, atunci apairu un decret imperial, care-1 acordu tuturor oarnenilor liberi, fArA deosebire.
Ceeace-i ciudat aici e cA nu se poate spune cu signrantA nici data acestui decret, nici numele printalui care 1-a dat. Cu oareeare aparentA de adevAr i s'a fäcut aceastA
onoare lui Caracala, adicA unui print care n'a avut niciodatA vederi prea inalte; dealtfel nu i se atribuie cleat o simplA mAsurA fiscalä. Nu se Intalnese in istorie decrete
mai importante &eat acesta: suprimä deosebirea care exista dela cucerirea romanA intre poporul domnitor popoarele supuse; fkea chiar sA disparä distinctia, mult mai veche, pe care religia i dreptul o pusese intre cetAti. Totusi, istoricii din acest timp n'au luat notA i niti nu-1 cunosteau decAt prin doug. texte ale jurisconsultilor i o sour% indicatie a lui Dion Cassius 2. DacA acest drept n'a izbit atenti.a contemporanilor i n'a fost observat de
3 ¡l Cicero, pro Balbo, 28; pro Archia; 5 ; pro Cmcina, 36. Cornelius Nepos, Atticus, 3. Grecia plirIsise de mult acest principiu; dar Roma 41 plstra en credintlt.
a Antoninus Pius jus romt.n civitatis omnibus subjectis do?wit" Justinian, Novele. 78, Cap. 5, In orbe romano qui sunt, ex con.stitutione imperatoris Antonini, cives romani effecti sunt". IIIplan, in Digeste, cartea I, tit. 5, 17. Se stie dealtfel dela Spartian despre Caracala el& ti p1cea slt fie nnnait A.ntonin tn actele Dion Cassnis spume (LXVII, 9) despre Caracala eN, a dat tnturor locnitorilor imperiului dreptul de cetittenie pentru a generaliza impozitul de 20 0/0 asupra liberltrilor i succesiunilor, pe care pere-
www.digibuc.ro
.
452
CARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
acei cari scriau atunci istoria, aceasta inseamng ed schimbarea, a egrei expresie legalg era, se terminase de mult. Inegalitatea intre cetäteni i supuci se micsorase cu fiecare generatie i dispära incetul cu incetul. Decretul putu
trece neobservat, sub inatisarea unei mgsuri fiscale; el proclama i trecea in domeniul drepitului ceeace era un
fapt implinit.
Titlul de cetätean incepu atunci sä cub, in pgräsire, sau dacg mai fu incä intrebuintat, aceasta numai pentru a desemna conditia omului liber in opozitie cu a sclavului. Dela aceastg datä, tot ceeace facea parte din imperiul roman, din Spania piing la Eufrat, formg eu adevälrat un singur popor i un singur Stat. Deosebirea din-
tre cethti dispgruse; aceea dintre natiune avärea desLul de slab. Toti locuitorii acestui imens imperiu erau Romani; Galii îi pgräsirg numele lor de Gali i luarä cu grabg pe acela de Romani; la fel fäcurä', Spaniolii, la
fel locuitorii din Tracia sau din Siria. Numai fu deal Uil singur nume, o singurä patrie, un singur guvernämânt, un singur drept.
Se vede astfel cat de mult s'a desvoltat cetatea ro-
manä din epocg in epocg. La origing nu continuse cleat patricieni i clienti; apoi pgtrunse clan plebee. in urmä' Ita licii; insfärsit provincialii. N'a fost deajuns cucerirea ca sä, se inaptuiasc6 aceastg mare schimbare. Trebui pentru aceasta o lentg transformare a ideilor, concesiuni prudente dar neintrerupte, ale impgratilor ei zelul intereselor individuale. Atunci toate celelalte dispärurg, cu incetul; i cetatea romang, ultimo, care mai stgtea In nu-1 p1itteau. Distinctia intre peren-rini, Latini cetAtenl nu dispitruse in Intregime ; se gkeste 4neg. Ine'Ulpian si'n cod ; In adevk pitrra natural ea selavii liberi O. nu devid deIndat6 cetitteni romani, grigi1
dar sl tread prin toate vechile trepte cari despkteau servitutea de dreptul de ceatean. Se vede ìnc, dupg anumite indicii, c deosebirea intre pitmânturile italice si pgmânturile provinciale subzistlt Ind niu1tit vreme (Codex, VII, 25; VII, 31; X, 39 ; .Digeote, cart. L, tit. 1). Astfel, orasul Tyr, In Fenicia, chiar dupg. Caracala, se bucura prin privilegin de dreptul italic (Digeste, cart. V, tit. 15); mentinerea acestei distinctii se explid prin interesul Impkatilor earl nu voiau sit se lipseasd de tributul pe care p?tmantul provincial 41 plkea fiscului.
www.digibuc.ro
CRESTINISMUL SCHIMA GUVERNAMANTUL
453
picioare, se transformg ea insgsi, de asa fel cä deveni reunirea a vreo dougsprezece mari popoare sub un pân unic. Astfel cgzu regimul municipal. Nu intrg in cadrul nostru de a spune prin ce sistem de guvernamânt fu inlocuit acest regim, nici de a cauta dae g. aceastg schimbare fu la inceput mai mult avantagioasg decât funestri populatiunilor. Trebuie sä ne oprim In momentul când vechile forme sociale, pe care le stabilise antichitatea, furg !terse pentru totdeauna. CAPITOLUL III
Cre§tinismul schimbi conditiile guvernämântului. Victoria crestinismului inseamn'g sfaisitul societgtii antice. Cu religia noug se terming aceastg transformare socialg pe care am valzut-o incepând cu sase, saute secole inainte.
Pentru a sti cât de mult au fost atunci schimbate regulele esentiale ale politicei, e dejuns sg ne amintim eä; vechea societate fusese construitg printr'o veche religie, a cgrei principalg dogni a'. era cg fiecare zeu proteguia ec-
clusiv o familie sau o cetate si nu exista decât pentru
dânsa. Era timpul zeilor casnici si a divinitgtilor po-
liade. Aceastil religie &Anse nastere dreptului: relatiile intre oameni, proprietatea, mostenirea, procedura, totul era condus, nu de principiile echitgtii naturale, ci de dogmele acestei religii si In vederea nevoilor cultului Dânsa stabilise nn guverngmânt printre oameni: al tatglui In famine, al regelui sau al magistratului in cetate. Totul venise dela religie, adicg, dela pgrerea pe care omul si-o fgeuse despre divinitate. Religie, drept, guverngmânt erau confundate si nu fuseserg decat un singur lucru sub trei infgtisgri diferite. Am cgutat sg punem In liming' _acPst _Tegim social al color vechi, in care religia era stgpâng absolutä in viata privatg i In viata publicg: in care Statul era o comunitate religioasä, regele un pontif, magistratul un preot, legea o formulg sfantg; uncle patriortismul era pietate, exilul o excomunicare; uncle libertatea individualg era
www.digibuc.ro
454
CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
necunoscutd, omul era aservit Statului prin sufletul säu,
prin corpul sau, prin bunurile sale; unde ura era obligatorie contra sträinului, nude notiunea dreptului i a datorici, a justitiei i a afectiunii, se oprea la portile unde asociatia umand era in mod necesar märginitä
intr'o anumitä circonferintä Imprejurul unni pritaneu, si uncle nu se vedea posibilitatea de a funda societal mai mari. Acestea furä träsäturile caracteristice ale cetätilor grecesti i italice in timpul unei perioade a istoriei kr. Dar, incetul en incetul, am väzut-o, societatea se modified'. Schimbtiri se inaptuirä in guvernämänt si in drept ca j 'n credinte. In eei cinci seeoli cari precedarä crestinismul, alianta nu mai era asa de Intinsit
intre religie deoparte, drept si politia de alta. Sar-
situl claselor oprimate, rdsturnarea clasei sacerdotale, opera filosofilor, progresul gândirii, sdruncinase vechiul principiu al asociatiei umane. Se Meuse neineetate sfortäri pentru a se libera de imperiul acestei vechi religii,, In care omul nu mai putea creadd; dreptul si politica, ea morala, se desprinseserä putin cate putin de legäturile lor.
Numai c, acest fel de divort se tragea din disparitia vechii religii; daeä dreptul i politica incepeau sd fie in trucava independente, aceasta se explicd prin faptul cí oamenii nu mai aveau credintd; deed' societatea nu mai era guvernatd, de religie, aceaea depinde mai ales de laptul c religia nu mai aved, tdrie. Ori, veni o zi când sen-
timentul religios recäpätä viatd si vigoare si când, sub forma crestind, credinta puse din nou stäpânire pe imperiul sufletului. Nu trebuia oare reaparä vechea eonfuzie a guvernämântului e a sacerdotiului, a credintei a legei? Cu crestinismul, sentimentul religios a lost nu nurnai reaprins, ci a luat o expresiune mai inaltä *j. mai putin ma-
teriald. In timp ce aItä data: se crease zei din sufletul uman sou din marele forte fizice, se incepu srt se conceapa Dumnezeu ca adevitrat strdin In esenta sa, de natura umand de o parte, a lumii de cealaltd. Divinul fn in mod
www.digibuc.ro
CRESTINISMUL SCHIMBÄ GUVERNÄMÄNTUL
455
hotarit asezat in afara de natura vizibila si mai presus de (Musa. In timp ce alta data fiecare om isi Meuse zeul sau,
i erau atatia zei câte familii
i
cetati. Dum-
nezeu aparu atunci ca o fiint unica, imensa, universala, singura insufletinând lumile ei singura tnbuind s'a Indeplineasca nevoia de adoratie care rezida in om. In loc ca altä data religia, la popoarele Greciei i Italiei, nu
era alteeva cleat un total de praetici, o serie de rituri ce se repetau färä srt aiba vreun sens, o insiruire de formule care adesea nu se mai intelegeau pentru cil linaba se Invechise, o traditie care se transmitea din epoca in epoca ei care nu-ei mentinea caracterul sfant deal gratie antichitatii, in loc de aceasta, religia fu un total de dogme i un mare obiect propus credintei. Ea nu mai fu exterioaril; ea sälaelui mai ales In gfindul omului. Nu mai fu materie; deveni spirit. Crestinisraul schimba nltura ei forma adoratiei: omul nu mai dada zeului hrana libatie; rugaciunea nu mai fu o formula de Incântare; fu un act de credinta i o umila rugaminte. Sufletul fu inteo altä relatiune de divinitate: teama de zeu fu balocuita prin iubirea de Dumnezeu. Creetinismul mai aclucea si alte inovatii. Nu mai era
religia casnica a nici unei familii, religia nationald a niei unei cetati sau rase. Nu apartine niel unei caste si nici unei corporatii. Dela inceput, ea cherna la dAusa umanitatea intreaga. Isus Christos spune diseipolului sau: mergeti i invatati toate popoarele". Acest principiu era aea de extraordinar ei aea de neasteptat incat primii discipoli avura un moment de In-
doiala; se poate vedeà in actele apostolilor ca mai mulii dintre ei refuzara la inceput sil propage noun doctrina in afara de poporul in care se nascuse. Aeesti disdpoli gândeau; ca ei vechii Iudei, ca Dumnezeul Judeilor nu voia sa fie adorat de straini, ca ei Romanii i Grecii timpurilor vechi, credeau cA fiecare rasa avea zeul salt, ca" a propaga numele i cultul acestni zeu insemnh sil te lipseeti de un bun propriu ei de un protector special ei ca o astfel de propaganda era in acelae limp contrara datoriei ei iiateresului. Dar Petru replica acestor discipoli: Dum-
www.digibuc.ro
456
CARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
nezeu nu face diferenth, Intro gentili i noi". Sf. Paul repetä acest mare principiu in orice ocazie si sub tot felul de forme: Dumnezeu, spune dânsul, deschide gentililor
portile eredintei. Dumnezeu nu-i deal Dumnezeul Iudolor? Nu, desigur, el este si al geutililor... Gentilii aunt chemati la aceiasi mostenire ca
Era in toate acestea ceva foarte nou. Chei pretutindeni, in prima vârsth a umanithtii, se concepuse divinitatea, ca special legatil de o rash. Iudeii crezuserl in. zeul
iudeilor, Atenienii in Pa las Atena, Romanii In Jupiter Capitolinul. Dreptul de a practica un cult fusese un privilegiu. Strhinul fusese respins din temple; cel care nu era Iudeu, nu putea s. intre in templul iudeilor; Lacedemonianul nu avusese, dreptul de a invoca pe Pa las A_tena. E drept B spunem e In cele cinci secole care precedarä crestinismul tot ceiaee gandea se revolta impotriva acstor reguli strâmte. Filozofia Inväta,se de nenumhrate ori, din timpul lui Anaxagora Inch, cé Dumnezeul universului primea fhrh deosebire omagiile tuturor oamenilor. Culturile Cybelei, a lui Serapis i Inch alte ateva primiserh fhrh distinctie adoratori din toate natiunile. Iudeii incepuse s. admith pe strhini in religia lor. Grecii i Romanii ti admiseserh In cethtile bor. Cresti-
nismul, venind duph toate aeeste progrese ale ghndirii umane si ale institutiilor, prezenth adoratiei tuturor oamenilor un zeu unic, un zeu universal, un zeu care era al tuturor, care nu avea popor ales si care nu distingea nici rasele, nici familiile, nici State le.
Pentru acest zen nu mai erau strhini. Strhinul nu mai profana templul, nu mai mânjea sacrificiul prin singura
sa prezentä. Templul fu deschis ori cui crezu In zert. Sacerdotinl Inceth de a mai fi ereditar, pentru nu mai era un patrimoniu. Cultul nu mai fu tinut secret, rughciunile, dogrnele nu mai fur's', ascunse. Din contra, exista de atunci In aeolo un Invhthmânt religios, cari nu numai se dhdu, dar se oferi. care se duse in fata
celor mai Indephrtati, eari merse sh caute pe cei mai indiferenti. Spiritul de propaganda. Inlociti legea excluderii.
www.digibuc.ro
CRE$T1N1SMUL SCHIMB1 GUVERNÄMiNTUL
457
Aceasta avu maxi consecinte atilt pentru relatiile intre popoare eat i pentru guvernämântul Statelor. Intro popoare, religia nu mai porunci ura, nu mai puse
cetäteanului o datorie de a detesta pe sträin; din contra, fu de esenta sa de a predica cá avea fatd de dusmani datorii de dreptate i chiar de bund vointd. Barierele
i rase furd astfel coborite; Pomoerium disparu. Isus Christos, spune apostolul, a rupt zidul de despärtire i de dusmänie" sunt mai multe membre, mai spline dânsul; dar toate fac un singur corp. Nu existä, nici gentil, nid iudeu, nid circumeis, nici necircumcis, nici barbar, nid Scit. Intreg genul uman este ordonat in unitate". Se predicd chiar popoarelor cd descindean toate dintfun tatä comun. Cu unitatea lui Dumnezeu. unitatea rasei umane apgru spiritelor i fu de atunci o neeesitate a religiei de a interzice omulai 'intro popoare
urascg pe alti oameni.
In ceiace priveste guvernämântul Statului, se poate spune cg, crestinismul l-a transformat in esenta sa, toemai pentru c. dânsul nu s'a ocupat de el. In vechile epoci religia i Statul erau un singur lucru; fiecare popor adora zeal sgu i fiecare zeu guverna poporul sdu, acelas cod regula re1aiile dintre oameni i ,datorille fatg, de zeii cetdtii. Religia comanda atunci Statului si-i desemna sefi prin vocea sortului sau prin aceia a auspiciilor; Statul la rândul att. intervine In domeniul constiintei i pedepseste orice infractiune la rituri i la cultul
cetätei. In loc de aceasta, Isus Christos invatd pgrdtia sa nu-i In aceastd lume. Desparte religia de guvernAmânt. Religia, ne mai fiind pämânteascg, se amestecd,
mgsura cea mai micg cu putin% In lucrurile 'admantesti. Isus Christos adaogrt: dati Cezarului ce ,este al Cezarului i lui Dumnezett ce este al lui Dumnezeu". Pentru prima datä se deosebeste asa de dar Dumnezeu de Stat. Cgoi Cezar, la aceastg epoeg, era Wog mare pontif, seful i principalul organ al religiei romane, el era paznicul i interpretul credintelor, tinea In miinele sale
cultul si dogma; insgsi persoana sa era sfântd, 6. diving: cgai seesta era tocmai una din caracteristice polifici
www.digibuc.ro
458
CARTEA V.
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
impAratilor: voind sa se reia atributiile regalitAtii antice nu se uità acest caracter divin pe care antichitatea Il dAduse regilor, pontifilor i preotilor fundatori. Dar iatA cA Isus Christos sfarmA aceastä, aliantA pe care pAganismul i imperiul vole, sà o reinoiascd; el proclamA cA religia
nu mai este statul, i cA a asculta de Cezar nu e tot una cu a asculta de Dumnezen.
Cristianismul terminä asturnarea culturilor locale; stinge pritaneele, sfarmA definitiv divinitáile poliade. Face mai mult: nu ia asupra lui puterea pe care aceste aulturi o .exercitase asupra societAtii civile. ProfeseazA cà intre stat i religie nu existA nimic comun; desparte ceiace intreaga antichitate confundase. Se poate observa
dealtminteri cà, timp de trei secole, religia nou'à trAise cu totul in afarä de actiunea Statului; stiu sA se lipseascä de protectia sa si chiar sä lupte impotriva lui. Aceste trei secole stabilirA o prApastie !litre dorneniul guvernA-
mAntului i acel al religiei. Si cum amintirea acestei glo-
rioase epoci n'a putut sä disparA, a rezultat cà aceastä distinctie a devenit un adevAr vulgar si indiscutabil, pe care sfortgrile supreme ale unei pArti din clerici n'au putut sä-1 desrAdAcineze.
Acest principiu fu fecund in mari rezultate. Deoparte, politica fu definitiv liberatA de regulele stricte pe care le trasase vechea religie. Se putu guverna oamenii fArà A, fie nevoie sA se recurgA, la obiceiuri sfinte, fried a lua avizele auspiciilor sau ale oracolelor. fArA a conforma
toate actele credintelor j nevoilor cultului. Politica fu mai liberA in manifestArile sale; nici o altä autoritate, in afarA de legea moratä, n'o supArä. Dealtä parte, dad), stabil fu mai stApAn in anumite lucmri, actiunea sa fu insA mai limitatg. 0 intreagl jumAtate din om Ii scapA. Crestinismul InvAta eA omul apartinea societAtii numai
printr'o parte a sa, cä era legat de dansa prin trupu1 interesele sale materiale, cA, supus unui tiran, tre-
buia sA se supunA, cefAtean al unei republici, trebnia sä-si dea viaita pentru ea, sufletul sAu InsA era liber j nu era angajat cleat fatl de Dumnezeu. Stoicismul observase aceastA despArtire; redase omul
www.digibuc.ro
CRESTINISMUL SCHIMBI GUVERNAMiiNTUL
459
fundase libertatea interioarâ. Dar, din aceia ce
nu era decât efortul de energie al unei secte euragioase, crestinisraul facu regula universard si de nesdrun-
cinat a generatiilor urmItoare; din ceiace nu era decât consolarea câtorva, fdcu un bun comun al umanitätii.
DacA acum ne amintim ce s'a spus mai sus asupra omnipotentii Statului la cei vechi, dacA ne &Aim in ce punct cetatea, in numele caracterului säu sfânt si al religiei interente ei, exercitâ o putere de comandament absolutâ, se va vedea c. acest prineipiu nou a fost sursa din care a putut sg, decurgä libertatea individului. Din datä ce sufletul s'a gäsit liberait, lucru cel mai greu era infäptuit i libertatea a devenit posibilâ in ordinea socialâ. Sentimentele i moravurile
s'au transformat atunci tot asa de usor ca si politica. Ideea ce ne fâceam de datoriile cetAteanului s'a micsorat. Datoria prin excelentâ n'a mai consistat sâ-si dea timpul, fortele i viata sa sta.. tului. Politica i râzboiul n'au mai fost eel mai mare bun al omului; toate virtutile n'au mai fost cuprinse in patri-
otism; sufletul nu mai avea patrie. Omul a simtit ea
avea alte obligatii dead de a träi si a muri pentru cetate. Crestinismul a distins virtutile private de virtutile publice. Scoborându-le pe acestea le-a ridicat pe celelalte; el a pus Dumnezeu, familia, persoana umanä deasupra patriei, aproapele mai presus de concetätean. Dreptul a schimbat de asemenea de naturl. La toate natiunile vechi dreptul fusese supus religiei si primise dela dânsa toate regulele sale. La Persi si la Indieni. la Iudei si la Greci, la Italieni si la G-ali, legea fusese cuprinsä in eärtile sfinte sau in traditia religioasâ. Astfel fiecare religie îi Meuse dreptul dupâ imaginea Crestinismul este cea dintâi religie care n'a pretins cal dreptul sä depinda de ea. El se ocupä de datoriile oamenilor. nu de relatiile lor de interes. Nu fu väzut regulânti nici dreptul de proprietate, nici ordinea succesiunilor, moi nici procedura. El se asezä, in afarä de drept ea in afarä de orice lucru pur piimântese. Dreptul fu deci independent; putu sa-si ia regulele sale din naturâ, din
www.digibuc.ro
460
CARTE& V. - REGIMUL MUNICIPAL UISPARE
constiinta umang din puteruica idee a justului care este in noi. Putu sä se desvolte In toatg- libertatea, sä se reformeze, i sg se Imbungtäteascg färä nici o piedicg, sg urmeze progrese morale, sg se piece intereselor i nevoilor sociale ale fiecgrei generatii. Fericita influentä a idei noui, se recunoaste foarte bine In istoria dreptului roman. In timpul celor ckeva secole care precedarä triumful crestinismului, dreptul roman lucre sä se desprindg de religie i sä se upropie de echitate i naturg; dar el proceda pe cgi läturalniee çi
prin subtilithi, care-I enervau si-i slabeau autoritatea morald. Opera de regenerare a dreptului, anuntard de filozofia stoicg, urmatg de nobile sfortgri ale jurisconsultilor romani deformatg de artificiile i viclenia pretorilor, nu putu sg reuseased complect decât gratie independentii pe care noua rougie o läsa dreptului. S'a putut vedea, pe mäsurg ce crestinismul cucerea societatea, codurile ro-
mane admitând regulele noui nu prin subterfugii el pe latä i fárg, ezitare. Penatii casnici. furg rgsturnati 5i
altarele stinse. Antica constituire a familiei dispäru pentru totdeauna si nu se mai pgsträ decât aceia pe care Insgsi
natura i-o conferg, pentru nevoile copilului. Femeia, pe care vechiul cult o aseza In positie inferioarg bgrbatuluì, devine moralmente egalg, lui. Dreptul de propriettate fu transformat In esenta sa; hotarele sfinte ale campurilor dispgrurg; proprietatea nu mai decurse din religie, ci din muncI; dobtridirea ei fu mai lesnicioas i formelit4le vechiului drept furg definitiv Inlgturate. Astfel, prin singurul fapt cg familia nu mai avea religia sa casnicg, constituirea i dreptul sgu furg transformate; la fel cum prin singurul fapt cg statul nu mai avea religia sa ofieialä, regulele guvernäriì oamenilor furg schimbate pentru totdeauna. Studiul nostru trebuie s, se opreaseg la aceasig thnituí care disparte politica veche de politica modernä. Am fgcut istoria unei eredinte. Ea se stabili: soeietatea
nmang se constitue. Ea se modified: societatea traver-
seazg o serie de revolutii. Ea dispare: societatea schimbg. de Infätisare. Aceasta a fost legea timpurilor antice. SFARSIT
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA A doua via* S'a crezut mai intai ca se petrecea in mormant, 8. Ce idee a domnit apoi, 12, 416. Adoptie. Adoptia a avut de principiu datoria de a per-
petua cultul casnic, pag. 5455; nu era ingaduita deck acelora cari nu aveau copii, pag. 55-56; efectele sale religioase si civile, 85-86. Adunitri (ale poporului). Ince-
peau printr'o rugaciune si
un sacrificiu, 189, 190, 391. Adunkile pe curii, 275, 292. Adunki pe centurii, cum se
votà, 215, 296, 381; adunarea
centuriata era armata, 341-
342. Adunarile triburil or, 352. Adunarile atheniene, 391-393.
Agnation. Ce fel de rudenie
insemna, la Romani si Greci, 57-61; 120-21.
Agni, divinitate a timpurilor stravechi, apartinand rassei indo-europene, 26-27.
Alegeri, modul de alegere al regilor, 204, 205, 243; al consulilor, 214-216, 380; archontilor, 212-213. Ambarnales, 70, 182-183. Arnphictionii, numeroase In Grecia antica, 249; erau adunazi mai mult religioase deck politice, 250, 251.
Annale.Obicinuite de cei vechi; erau redactate de catre preoti
si faceau parte din religie, 198-202.
Applicatio (Jus applicationis), 128 n. 1; 273.
Archive (ale ora§elor), 200. Archonti ai Tivri, 115, 146, 288. Archontii oraselor, 210; titlul
de archonte era la inceput sin nim cu acela de rege, 203; functiuni religioase ale archontilor,210; puterea judiciara, 220; cum se alegeau, 212, 213; autoritatea le e cu timpul redusa, 378; ce devin in timpul imperiului roman, 443.
Aristocratie. Aristocratia he-
reditara a patricienilor, a Eupatizilor, fiaaaetg, Geomorii,
etc., 271-276, 297-301. Deose-
birea de clasa se bazeaza in primul rand pe religie, 281;
aristocratia din nastere se sprijina pe sacerdotiul hereditar, 297.Aceasta aristocratie
dispare mai tarziu, 336-37; se formeaza o aristocratie a celor bogati, 380 si urm. A-
ristocratia spartana, 285-286, 407-412.
Armata. Actele religioase cari se savarseau In armatele grece i romane, 191-92. Armata era primitiv organizata,
www.digibuc.ro
462
TABLA ANALITICA
Ca si cetatea in gentes si in curii, in Tin, si in phratrii,
144. SchimbAri facute de Servius Tullius in constituirea armatei, 319, 340-342;
sensul cuvAntului classis,
340; in Grecia ca $i la Roma cavaleria era un corp aristo-
cratic, 326, 327.Natura armatei
se schimba odatA cu constituirea cetMei, 327-386. Armata romanri formeazrt o adunare politicA, 341-342. In tim-
pul dominatiei clasei bogate,
in Grecia ca si la Roma, rangurile in armatrt erau fixate dui:0 bogAtie, 382, 383,
ce insemna la Roma, 153, 279.
Athena. Formarea cetAtei athe-
Auspicii. Alegerea magistratilor prin auspicii, 214-16; devin o putt formalitate, 380. Calendar, la cei vechi, 185. Camil, tipul rfisboinicului preot, 257-259.
Cirti liturgice ale celor vechi,
.1197-200, 26!. Carti sibiline la Atena .;;i Roma, 258, 262. Cdsätoria. CAsAtoria sfAntd, 41-
48; efectele sqle religioase, 47, 52; era interzisä intre locuitorii a cloud orase, 230238. Legenda rapirii Sabi-
nelor, 429. InterzisA, apoi autorizat't intre patricieni si plebei, 358. CAsatoria prin mutuus consensus,368; usus, coemptio, 369-370. Efectele puterii maritale, 95, 108; mo-
niene, 146-148, 287-289; opera
dul in care poate sä se elibereze de puterea maritalk
aristocratia Eupatrizilor, 271,
Cavaleri, clasA aristocraticA, 381-333; in Eubeea, 272; la
lui Thezeu, 287-283; regalitatea primitiva, 206, 208; 286; clArAmarea regalitritei po-
litice, 289; dominatia aristo-
370.
Roma, 340-43, 381.
cratiei, 289, 297-298, 312-313;
Celibat, interzis de cAtre religie, 51, 106; int rzis de cAtre legile Spartane i Romane,
thenian, 260 si urm., 390, 402; superstitii atheniene, 261-262. Tentativa lui Cylon,331 ;opera legislativri a lui Dracon, 730; opera lui Solon, 315-316, 331, 371-375, 377; Pisistrate, 333; opera lui Clistene, 334-337.
Cens, recensAmAnt, lustratie, ceremonie religioasA in cetätile antice, 186-188. Transformarea censului de cAtre Servius, 339-344. Censori. Origina i natura puterii lor, 188; functiile religioace, 212. Cetate. Cetatea se formeaza prin
archontatul viager si archontatul anual, 290, 291; archontele-rege, 291. Caracterul a-
Dominatia aristocratiei celor avuti, 381-383; progresul claselor inferioare, 384 si urm. Magistraturile atheniene, 338-
389; adunarea poporului, 391393; oratorii, 393; armata athenianA, 383; caracterul demo-
cratiei atheniene, 402, nota. 'A cp. i a, pierderea drepturilor politice, civile i religioase, 232-33.
51, 265-266.
asociatia triburilor, curiilor,
grupArilor gentes, 143 si urrn. E o confederatie, 144. Exemplul cetAtei ateniene 146-148.
Religia proprie fiecArei cetAti, 166 si urm. Ceiace se intelegea prin autonomia ce-
tMii, 240-244. De ce n'au putut
cei vechi sd fondeze o socie-
www.digibuc.ro
463
TABLA ANALITICA
tate mai cuprinzatoare decAt cetatea, 238-240. Putere absolutS a cetatei asupra cetateanului, 265 i urm. SlAbirea regimului cetätei, 432 si urm.
faceau la inceput despre consuli, 212, mai tarziu, 379. Cu
regimul municipal,440 i urrn.
Coroani, se purta la ceremo-
Cucerirea roman'S distruge Cetiitean. Ce deosebeste ceta-
te, nul de acela care nu-i e cetatean, 227-232, 445-447. Cum se dobande$te acest
drept la Athena, 229. Clienti. Ce erau la origine, 128130, 273-276; erau deosebiti de plebei, 277-278, 307; con-
ditia lor, 273 $i urm; 307, figurau in comitiile curiate,
273; analogia cu servii din evul
mediu 307-308; emanciparea progres: vä, 306-310 si urm.; devin treptat proprietarii pamantului, 308, 312; in ce chip au devenit la Atena 312-317, la Roma, 317, 320, disparitia clientelei primitive, 312, 321,
322; patriciatul incearca zadarnic s6. o restabileasca, 344345. Clientela timpurilor posterioare, 317-321.
Colonii, cum au fost intemeiate 252; legatura religioasä intre colonie si metropolii, 253.
Cognatio, inrudire in linie fe-
meninä, in Grecia si la Roma, 61; pätrunde putin cAte putin in drept, 366, 372-373. Conditia economicS a societiitilor vechi, 398, 401.
Confarreatio, ceremonie religioasä usitata in cAsâtoria romana i cea greacà, 46, 48.
Confederatie, 248 si urin. Connubium, drept de casatorie intre douä cetiiti, 230, 238, 429.
Conscripti, senatori, distincti de patres, 304.
Consulat. Functie religioasd a
consulilor, 211. Ce idee îi
ce formalitäti religioase se alegeau
consulii, 214-216,
schimbäri in felul alegerii,
380. Consuli plebei, 359-360.
niile religioase, 181; la casatorii, 44, 46; ciind purtau si magistratii coroana, 210, 212. Credinte.Credinte primitive ale celor vechi, 7 $i urm, rapor-
turile lor cu dreptul privat, 63 si urm., 76 i urm., 93 si
urm., 221-225; raportul cu morala primitiva, 104-110. Neto-
leranta celor vechi in privinta credintelor, 136-142, 416 $i urm. Crestinism, actiunea sa asupra ideilor politice i asupra guvernamantului societätilor, 456-464.
Cucerirea rornanil, 432 si urm. Cuitul mortilor, la toate popoarele hntice, 15-16, 168-170, 177;
legaturile acestui cult cu cultul focului sacru, 29-31. Cultul eroilor indigeni, 168-170. Cultul intemeietorului, 161, 162, 184.
Curii, i phratrii, 132, 135.
Datorii. De ce se popreà corpul datornicului si nu pamantul Mu, 73; datoriile la Athena, 315.
Declaratie de risboiu (Riturile) 191.
Demagogi sensul acestui cuvânt, 393.
Democratie. Cum a fost stabiEta', 384 si urm.; regulile guvernamântului democratic, 388 i urm. Demoni sutletul mortilor, 16,2. Detestatio sacrorum, 57. Diffarreatio, 48,
www.digibuc.ro
464
TABLA ANALITICÄ
Divort 48; era obligatoriu In caz de sterilitatea femeiei, 52.
Dota, drept antic, 100. Dreptul nou, restituirea dotei, 374. Ilomp.aaia, examen pe care il treceau magistratii, senatorii, oratorii, 217, 389, 392. Douisprezece-table, 366-370.
Drept, dreptul antic a luat na§tere in familie, 92; a fost In legaturä cu credintele §i cultul, 63, 94, 223, 225, 230. Dreptul de proprietate, 62 §i urni. Drept de succesiune,
76 §i urm. Parerea pe care si-o fac cei vechi despre drept, 224. Drept civil, ¡us civile, 225. Interzis aceluia care nu erá cetätean, 230. Schimbäri In dreptul privat Athenian, 371-374; Roman,366,
370. Dreptul celor Dotaisprezece-table, 367-369. Legile lui Solon, 372-373. Dreptul pretorian, 446. Dreptul gintilor, intre cetai, 241-246.
E'rriyicies, actul cAsatoriei grece
corespunzand lui traditio in manum, 43-44.
Dreptul primului niiscut sta-
bilit la originea societätilor antice, 89-92, disparu cu timpul, 303 §i urm.
Educatie. Statul o conduce in
'Bait:luny, familie, 48. "Eplte toç Zek, divinitate casnicA, 65.
'Epxos, herctum, incinta sfäntä a domiciliului, 65. Eroi, sufletele celor morti, 20;
erau aceia§i ca §i Larii
§i
Genii, ibid.; eroi eponimi,134; eroi nationali, 167-170, 183. Eupatrizi, analogi patricienilor,
272; luptd impotriva regilor, 289; guverneazd cetatea, 290-
297; sunt ataclti de clasele inferioare, 312-316, urm.
331
§i
Exil, interzicerea cultului national §i a cultului casnic, analog cu excomunicarea, 234, 236.
Familia, sensul acestui cuvant, 118.
Familie. Religia, 7-38; independenta religioasä, 36; ceiace li
forma leg-aura, 39, 40; avea
obligatia sä se perpetueze, 49. Nume de familie la Ro-
mani §i Greci, 122-123. Schim-
bari in constituirea familiei, 301 §i urm. Impártirea grupiirei gens in familii, 303 §i urm.
Femeea. Rolul sat in religia casnicá, 38, 41, 94-95, 108. Ro-
lul säu in familie, 94. Regi-
Grecia, 267. Emancipati, (liberti) 126. Drep-
mul dotal a fost mult timp
Emanciparea fiului, 57, efectele in dreptul civil, 86. Enea ( Le genda lui ) 163-165, 425-428, Sensul Eneidei, 163,
de bärbatul sat, mai tärziu de un tribunal casnic, 102.
turile pe care le pästrau patronii asupra lor, analogie cu vechii clienti, ibid., 317-318.
166.
Ephoril la Sparta, 286, 408, 412. 'Enclap:ta, jus connubil, 230, 238. 'Enht)lpos, 81-83, 372.
necunoscut, 100. Femeia e in-
totdeauna sub tutelä, 94. Nu putea apare in justitie, 101; nu era justitiabilä de cetate, 102; era judecatä, la lnceput Titlul säu de mater familias, 108. Femeia dobände§te in-
cetul cu incetul drepturi la mo§tenire, 372-373 §i la posesiunea dotei, 374. Rudenie prin femei, 61, 62, 373.
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA
Feriile latine, 251. Fetialii in orasele italiene, rhpoxac î spendophorii in cele grece, 191, 245-247.
Fica. Fica, dupá vechile credinte, era socotitä inferioará
tiului 53-54; maritata, nu mostenea pe tatal säu, 7'7, 80.
Fica inbalpog, 80-82. Focul sfânt, 20 si urm. Focul sacru. Focul sacru era un altar, un object divin, 21 si urm.; rituri prescrise pentru intretinerea focului sacru, 21-
22; tocul sacru nu putea fi schimbat din loc, 64; rugaciunile ce-i se adresau, 21, 22; anticitatea acestui cult, 25;
relatia sa cu cultul mortilor, 29-31.
Influenta pe care a
exercitat-o acest cult asupra moralei, 103-109. - Focul sacru sau pritaneu, 165 si urm.
Foe sacru adus la armate,
190-191. Cultul focului sacru îi pierde creditul, 415 si urrn.
rivog grec analog cu gens romana, 110 si urm.; Tivoc la Atena, 114; Tivo; la Britizi, 111. Cultul intern a lui Tivo;, 112; mormäntul sau comun,
113; seful sau, 114. iv(); pierde importanta sa politica, 334335.
Formule. Puterea formulelor, 176, nota 1; formule magice 274; formule de evocare a zeilor, 175.
Fundarea, oraselor, ceremonie religioasa, 150-159.
Fundator (Cultul), 160 4i urm. Gens. Intelesul acestui cuvânt, 117. Gens era adevarata famine, 118-120. Cultul intern a lui gens, 112; mormantul sat' comun, 413; solidaritatea membrilor sai, 114-121. Nomen gentilitium, 121-122. *e93903.
465
lui gens, 114, cum s'a desmembrat gens, 119, 299 si urm. Gentes plebee, 110, ful
277, 355-356. Transformarile succesive i disparitia regi-
mului gens, 300 si urm. Gentiles. Legatura de cult intre dansele, 111-113; legatura de
drept, 113-114; gentilis era
mai apropriat decat cognatul, 113.- Dii gentiles, 113. Gentilitate, 120, 365. Heliasji, la Atena, 393.
Heres suns et necessarius, Intelesul acestui cuvant îi drep. tul roman, 77.
Himeneu, cant sacru, 44-46. Hipoteci, necunoscuta in drep-
tul primitiv, 75-76; cand sub ce forma s'a introdus in
dreptul antic, 315, 316 notaHostis. Sensul acestui cuvant. 228, nota 1. De ce s'au confundat cu (Mitsui la origine ideea de strain si de inamic, 228-231.
Imperium, acest cuvant desem-
neaza puterea civilä cum si
autoritatea militara, 293. Imperium romanum, 445-446. Imperiul Romei, imperium roinanum, 441; conditia popoarelor carei erau supuse, 442447.
Importanta textului legii, 224225. Plebea cere redactarea unui cod de legi, 356; legile celor douasprece Table, 357. Schimbare in natura principiul legii, 365 si urm. Cum se faceau legile in Atena. 393-394.
Jus italicum, 451-452, Jus latii, 449-452.
Lari, acelas lucru ca si manii
geniile, 20. Larve, genii rele, 10-11, 18-20, 255, nota 3.
- Biblioteca Universitarä. Vol. VI
www.digibuc.ro
30
466
TABLA ANALITICA
Lectisternium, 252.
Legende. Importanta lor in istorie, 198-201; legenda lui Enea. 163 $i urrn.; legenda rapirii Sabine lor, 429.
Legiuitori. Vechii legiuitori, 290-991.
Lege. Legea face parte din
religie, 218 si urm.; respectul celor vechi pentru lege, 222; legea e reputata sfanta, ibid ; ea vine din partea zeilor, 221. Legile primitive nu erau scrise, 223; erau redactate sub forma de versuri i cantate, 224.
Libertate. Cum o intelegeau cei vechi, lipsa de garantie pentru libertatea individuala, 265, 269-387, 403.
Lustratio, ceremonie religioasa, 186-188.
Lycurg. Opera lui Lycurg la Sparta, 285-286, 406.
Magistrati. Ce erau magistratii
in prima epoca a existentii cetatilor, 210 $i urm.; ce au fost in a doua epoca 378379, 389-390.
asezate la origine, in campul fiecarei familii, 68. Mormântul era inalienabil, ibid. Mundus. Sensul special al acestui cuviint, 154. Natal (ziva) oraselor, 156. Neuxm, 345. Noboi. Ce se cuprindeau in vechi me in categoria vo001, 106107, 230-238.
Numele de familie in Grecia $i Roma, 122, 123.
Odyseea. Societatea descrisa e o societate aristocratica, 299. "Op.owt, clasa aristocrata la Sparta, 407-408.
Oratori. Rolul lor in democratia atheniana, 392-393.
'Opxvh zip.vstv,
oniviiasriat, 245. "Opoc, Osoi, Opcot,
ferire fmdus, zeii termimi,
71-72.
Oraq. E deosebit de cetate, 151
urm. Ce era orawl la cei vechi, 276. Cum se alegea locul pe care urnià sa se cladeasca orawl, 161. Riturile
fundarii, 156-165. Orasele erau socotite sfinte, 161
Ospitalitate, 133, 141.
Mancipatio, 75, 225.
Mani, erau sufletele mortilor, 20; corespund esoi xriovtot a
Ospete. Ospetele erau acte religioase, 24. Ospete funebre
Manus, sensul acestui cuvant
Ospetele publice erau cere-
Legatura intre puterea maritala si cultul casnic, 105. Efectele manus in dreptul civil, 369; cum se pot evita
pete publice la Atena, 180. In Italia $i la Roma, 182. Ostracism in toate orasele gre-
grecilor, ibid.
In dreptul roman, 95, 108 nota.
aceste efecte, 370. Materfamilias, 94, 188. Morala primitiva, 103-110, 186, 243.
Morminte. Mormintele familiilor, 34. Strainul nu z,vea
drept sa se apropie de dartsele, 32; nici sa fie inmorrnantat, 67. Mormintele erau
oferite mortilor, 12-15, 33, 49. monil religioase, 179-183; os-
ce$ti, 268-269.
Parasiti, sensul vechi al acestui cuvânt, 180.
Pirinte. Sensul originar al cuvântului pater, 97. Autoritatea religioasa a tatalui, 35, 94, 98. Puterea sa deriva din religia casnica, 40. Autoritatea sa asupra copiilor, 99100. Ceiace trebuie sa intelegem prin dreptul ce-1 avea
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA
467
de a-si vinde copilul, 101; yietas. Sensul complex al ace-
sa-si otnoare sotia i fiul sax', 102-103. Dreptul sau de justitie, ibid. Era responsabil de
toate delictele comise de ai sai, 103. Puterea parinteasca dui:6 legea celor Douaspre-
zece Table, 366-367; dupa legea lui Solon, 374.
Paterfamilias, sensul acestui cuvant, 97. Irlatptgetv, parentare, 32.
Patricieni, Origina clasei pa-
tricienilor, 271-274; privilegiul sacerdotal 272-273; privilegii politice, 273-274, 398,
342 si urm., 362. Lupta impotriva regilor, 291 si urm.
rezistenta la eforturile plebei, 341 si urm. Ideile lor politice. 343, 344, 363, nota.
Patrie. Sensul acestui cuvant,
Ceiace era la inceput ceince a devenit mai tar-
233.
stui cuvant, 109. Pindar, poetul aristocratiei, 300.
Plebei. Aceastä clasa exista tu
toate cetMile, 279, 329-331 erau deosebiti de clienti, 277 278, 320. La origine nu erau socotiti in populus, 277, nota
4. Cum s'a format plebea,
278. Cum s'a märit mai tarziu prin alipirea celor învini si a strainilor, 338. Plebeii nu aveau la origine nici religie, nici drepturi civile, nici drepturi politice, 278 si urm.
Lupta lor impotriva clasei
superioare 321 si urm. Sustin regii, 323. Creiaza pe tirani, 323-324. Ef orturile ì progre-
sele plebei romane in timpul regilor, 338 si urm.; in timpul Republicei, 345 si urm.; refugierea pe muntele sacru,
dragostea de patrie, 233-236;
346-347; tribunatul plebei, 348-
ziu acest sentiment, 432 si urm. Patroni, 128, 130, 237.
321 si urm. Plebiscit, 352. Pontifi, supravegheau culturile casnice, 36. Pontifi patricieni, 274; pontifi plebei, 363.
Patruus i avunculus. Deosebire radicala intre inrudirea,
pe care o exprima aceste
doua cuvinte, 59, 85. Philosophie. Influenta sa asu pra transformarilor politicei, 418
si unit. Pythagora, 418; A-
naxagora, ibid.; Sophistii, 419; Socrate, 420; Platon, 421; Aristot, 421; Politica Epicurienilor i Stoicilor, 422-423.
Ideea despre cetatea universala, 423.
Phratrii, analoage curiilor, 132.
Cult special pentru phratrii, 133. Cum era admis un tanar in phratrie, 134. Phratriile pierd importanta lar politica, 337.
352. Plebea intra in cetate,
Pretori, aveau oarecari functii religioase, 212.
Prezicitori la Athena, 262; in
armatele grecesti, 192. Procedura antica, 224-225.
Proprietate. Dreptul de proprietate la cei vechi, 62 si urm., legatura Infra dreptul
de proprietatè i religie, 64. Proprietatea a fost la inceput inalienabila, 73;-indivizibila,
75. Ce a devenit dreptul de proprietate in epocile poste-
rioare, 399-400, 442, 446, 460.
Provincie. Sensul acestui cu-
vânt, 444. Cum a administrat Roma provinciile, 444 !O urm.
www.digibuc.ro
46 8
TABLA ANALITICÄ
Provincialii nu aveau nici un drept, 443-447.
Prytaneu. tocul sfant al cetätei, 147, analog templului zeitei Vesta, 166.
Prytani, erau totdeodatä preoti si magistrati, 210; prytani si Senatori, 390. Rfizbolu. Caracterele rAzboiului la cei vechi, 240-242.
Regalitate. Ce erà regalitatea primitivä, 203 si urm. Regii preoti, 204. Cu ce forme li-
turgice erau alesi
204-205.
301 $i urm. Revolutia in ce-
tate prin progresele plebei, 321 si urm. Revolutiile la Roma, 291-296; 304-305, 317-
321, 337-363. Revolutiile A-
thenei, 287 $1 urm. 312 si urm.
331 $i urm. Revolutiile Spartei, 285-286 si urm. Disparitia
vechiului regim si noul sistern de guvernAmAnt, 375.
Aristocratia celor bogati, 380385. Democratia, 385 $i urm.;
Lupte intre bogati si säraci, in Grecia, 397 si urm.; la Roma, 438.
Atributiile lor juridice $i militare, 206 si urm. Regalitatea hereditarA ca $i sacer-
Ritualuri, in toate cetätile an-
Sanditas regain, 209, nu a
Roma.Formarea cetätei romane, 152. Ceremonia fundärei, 153-
dotiul, 207. Baaas14 ispoi, 208,
la Athena dupA Codrus, 290. Revolutia care suprimA pretutindeni
fost desfiintatA
regalitatea. 283 si urm. Ma-
gistrati anuali numiti regi,
210, 285, 290. Rex Sacrorunz, 296. CuvAntul aplicat, in tim-
pul aristocratiei, sailor grupArilor gens, 299.
Religia. Rdigia casnick 31-32, 65. Cum intelegeau cei vechi religia, 195-197. Religia particularA fiecArei cetAti, 166.
Religia romanA nu a fost sta-
bilità prin calcul, 194, 256257. Influenta religiei in alegerea magistratilor, 205, 212215. Transformarea sentimentului religios, 416.
Respublica; ,cò xotvòv, 376.
Revolutii. Caracterele esentiale si cauzele generale ale revolutiilor in cetätile antice, 270.
Prima revolutie care ltiä re-
galitAtii puterea politick 383 $i urm. Revolutia in constituirea familiei, prin separatia
ramurilor gruptirei gens §i. prin emanciparea clientilor,
lice, 197-200. 156.
Natura azilului fundat
de Romulus, 152. Caracterul roman, 254-259: superstitiile romane, 254-256. Patriciatul
273 si urm. Plebea, 277 si
urm. Senatul, 190, 295. Adunarea curiatä, 189, 275. Regalitatea 204-207, 291-294. Lupta regilor impotriva aristocratiei, 292. Revolutia care supunea regalitatea, 294-296. Dominatia patriciatului, 298342-344. Eforturile si progresele plebei, 345 si urm. Tribunatul, 348-352. Adunärile triburilor si plebiscitele, 352. Plebea dobindeste egalitatea civilk politicA $i religioask 356-363. Totu$i procedeele de
guvernämänt $i moravurile
rAmAn aristocratice, 437. Formarea unei noblete noui, 438.
Cucerirea romanilor, 428 si urm. LegAturile de origina si cult intre Roma si cetätile Italiei si Greciei, 425, 428,
431. Primele mAriri, 428 si urm. Suprematia religioasä asupra cetätilor italiene, 429-
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA
438. Roma se face pretutine deni protectoarea aristocraPei, 435-440. Imperiwn ro-
manum, 444-446. Cum isi trateaza supusii, 446-447. Acorda
dreptul de cetate romana, 447 $i urm. Rudenie cum o intelegeau cei vechi, 58; era desemnata prin
469
privinta cultului, 53, mostenirei, 78-82.
Sparta. Regalitatea la Sparta, 285-287. Caracterul spartan, 260, 385, 386, 393. Aristocratia
guverneaza Sparta, 407, 408, seria revolutiilor Spartane,
403 si urm. Regii demagogi $i tiranii populari 410 $i urrn.
cult, 59. Nu exista inrudire prin femei, 61-62. Cum s'a introdus in dreptul atenian
Strategli la Athena, 379, 389; ce devin sub dominatia Ro-
Sacerdotiu. In vechile cetati, sacerdotiile fura mult timp
cetAtean, 227-228. Strainul nu
inrudirea prin femei, 372-373.
hereditare 140-141. Sacerdotii
rezervate patriciatului, 280. Plebea dobindeste sacerdotii, 361-363.
Sacrosanctus. Sensul acestui cuvant, 349-350.
Sclavi, cum erau introdusi in
familie si in itiati in cult, 127. Ecrtia, Vesta, eilmin, 21-31.
Senat. Senatul se intrunea intr'un loc sfant, 190. Era CMpus din $efii grupArilor gens, 275. Introducerea senatorilor
conscripti, 304. Senatul din
Athena, 390. Senatul Roman, 437-439.
Sepultura, riturile i credintele care se leaga de el, 8-9, 11.
De ce se terneau cei vechi
de lipsa unui mormant, 11-12. Servius Tullius. Reformele sale, 338-342, 381.
Shradda la indiani, ceva ase-
mandtor ospAtului funebru la Greci si Romani, 18.
Scuola. Ce idee Ii faceau cei vechi despre dansa, 213; ce insemna tragerea la soli a
magistratilor, 213, 214 nota, 379.
Solon, opera sa, 312-317, 371375.
Sora, subordonatil fratelui, in
mana. 443.
Strain ceiace il deoseheste de
putea sa fie nici proprietar nici mostenitor, 230, 231; nu era protejat de dreptul civil, 231-232; era judecat de cAtre pretorul peregrin sau de
archontele polernare, 230, 234.
Sentiment de ura pentru strain, 242-243.
Striimo0 (Cultul), 15-20, 30 31-38.
Succesiunea.Regula in privinta dreptului la succesiune era aceiasi ca $i pentru transmiterea cultului domestic, 7677, 87. De ce mo$teneste singur fiul si nu fiica, 80. Succesiunea collaterald, 84-85. Mostenitorul collateral tre-
buia sA se casatoreasca cu
fiica defunctului, 81-82. Drep-
tul de primogenitura, privilegiaza pe cel mai in varsta, 89-92. Dreptul de succesiune dupd cele Douasprezece-Table, 366-367; dupd legislatia lui Solon, 372-373.
Supunere. Supunerea aducea
cu sine distrugerea culturilor nationale, 234, 245, 442.
Termine, limite inviolabile ale proprietAtilor, 71. Legenda
zeului Thermus, 72. Cu ce ceremonii se punea piatra de hotar, 71.
www.digibuc.ro
470
TABLA ANALITICÄ
Testament. Testamentul era contrariu vechilor prescriptii religioase si a fost mult timp necunoscut, 87-89. Nu a fost ingdduit de Solon decdt acelora cari nu aveau copii, 87, 373. Formalitätile dificile cu care era inconjurat in dreptul roman, 88, 89. E autorizat de cele Douasprezece-Table, 367. Thetii la Athena, 312-316. Tirani, ce ii deosebeste de regi, 209, 323-324. Erau sefii partidului democratic, 324-27. Politica obicinuitä de tirani, 403-404.
Tragere la sorti pentru ale-
gerea magistratilor, 213, 214
nota.
Traditii. Ce valoare li se poate acorda traditiilor si legendelor celor vechi, 201-202. Tratate Tratatele de pace erau acte religioase, 245-246.
Tribunatul plebei, 348. Natura particularä a acestui fel de magistraturä, 348, 352. Tribunatul militar, 380.
Tribuna. Tribuna era un loc sfant, un templam, 190.
Triburi. Triburile natale,
135.
Aceste triburi sunt suprimate
de Clisthene !,.;i de altii in toate cetMile grece, 334-337. Triburile de domiciliu la Athena, 336; la Roma, 339.
Triumf, ceremnnie religioasä la Romani si Greci, 192-193, 259.
Vesta nu era deck focul sacru, 21, 27; se confunda cu Larii, 29, 30. Legenda Vestei, 29. Exemplul Vestei e analog cu prytaneul grec, 166. Credin-
tele ce se legau de dansul, 167, 168.
Zei. Zei casnici, 31-38; 139. Di-
vinitäti poliade, 168 si urm. Zeii Olympului au fost la inceput zei casnici i divinitAti poliade, 139-142. Párerea pe care si-o faceau cei vechi
despre zei, 172, 176, 177, 178, 181, 195, 196, 242, 247, 248. Alianta divinitätilor poliade 248; evocarea zeilor, 176; rugaciuni si formule care ii
constrangea sä se manifeste, 176,
242, 259; frica de zei,
195, 260.
Nouile idei asupra
divinitätii, 417 si urm. Crestinismul, 453-60. Z;le nefaste la Romani si la Greci, 189, 190, 261.
www.digibuc.ro
TABLA DE MATERII Pag.
Despre nevoia de a studia cat mai mult vechile credinte ale antichitätii pentru a le
Introducere.
puteh cunoaste institutiile
CARTEA INTALA
Credit* vechi Cap.
I. Credinte asupra sufletului i mortei II. Cultul mortilor
Focul sacru .
.
IV. Religia casnicd
15 21 31
.
CARTEA DOUA Cap. ,.
11
..
Familia I Religia a fost principiul constitutiv al familiei vechi II Cásátoria la Greci si Romani . .
III Despre continuitatea familiei; celibatul e interzis; divortul in caz de sterilitate.Neegalitatea intre fiu si. fticS. IV Despre adoptie si emancipare . . . . . V Despre rudenie; aceea ce Romanii numeau .
agnation
VI Dreptul de proprietate . . . VII Dreptul de succesiune 10 Nature si principiul dreptului de succesiune la cei vechi
www.digibuc.ro
39 41
49 55 58 62 76
76
472
TABLA DE MATERII Pag.
2° Fiul mostene$te, fiica nu 30 Despre succesiunea collateralA . . . 4° Efectele adoptiei $i emancipArei . . . 5° Testamentul nu-i cunoscut la origine 6° Antica indiviziune a patrimoniului . Cap. VIII. Autoritatea in familie
78
84 86
10 Principiul $i natura puterei pArinte$ti la cei vechi 20 Enumerarea drepturilor cari compun
puterea pArinteascA Cap. IX. Morala familiei
87 89 92
92 98
X. Gens la Roma si in Grecia
.
.
.
.-.
.
103 .
1° Ceia ce ne spun documentele antice des-
pre gens
2° Cercetarea pArerilor emise pentru a explica gens romana . . 30 ()ens nu erà cleat familia atunci cAnd IO pastra organizatia primitivA $i unitatea 4° Extinderea familiei; sclavagiul $i clientela
110 112
116 119 124
CARTEA TREIA
Cetatea Cap.
Cap.
.
.
.. .. ......
I. Phratiea $i curia; tribul Il. Noui credinte religioase 10 Zeii naturei fizice 2° Raportul acestei religii cu desvoltarea e
societAtei umane III. Se formeazA cetatea IV. Orasul V. Cultul fondatorului; legenda lui Eneea
........
,9
www.digibuc.ro
.
136
151 161
VII. Religia cetAtei 10 Ospetele publice 2° Serbärile $i calendarul 3° Censul $i Lustratia 4° Religia in adunAri, la senat, la tribunal in armatA, triumful . . .
. . . . .
IX. GuvernAmAntul cetAtei, Regele . 1° Autoritatea religioasii, a regelui . 2° Autoritatea politicA a regelui . . X. Magistratul . XI. Legea
136
138 143
VI. Zeii cetAtei .....
Cap. VIII. Ritualele $i annalele ......
131
.
.
166 179 179
183 186
189 194 202 202 206 210 218
473
TABI A -DE Mik.T2R11
Yeg.
Cap. XII. Cetateanul si strainul
XIII. Patriotismul; exilul XIV. Spiritul municipal XV. Legaturi Intre cetati; rasboiul; pacea; alianta
zeilor XVI. Confederatiile; coloniile XVII. Romanul; Atenianul XVIII. Despre omnipotenta Statului; cei vechi nu au cunoscut libertatea individuala
CARTEA PATRA Revolutlile I. Patricieni si clienti II. Plebeii . III. Prima revolutie 1° Autoritatea politica e rtipita regilor, cari pastreaza autoritatea religioasd . . . . 2° Povestea acestei revolutii la Sparta . . 30 Atena . II 40 ,, Roma . . If ,1 1,
. ...........
Cap. It 1.I
.II
Cap. 9f
11
IV. Aristocratia guverneaza cetatile . . . . V. A doua revolutie. Schimbari In constituirea familiei; dreptul de primogenitura dispare; gene se desmembreaza
VI. Clientli se emancipeaza ......
.
1° Ce era clientela la origine si cum se
265
271
277 283 283 285 287 291
296 301
306
Solon
312 317
11
public si sufragiul ......
. .
X. 0 aristocratie a bogatilor Incearca sa se
constituie; stabilirea democratiei; a patra revolutie XI. Regulile guvernamantului democratic; exemplul democratiei atheniene . . .
.......
XII. Bogati si sdraci; democratia piere; tirani populari . XII. Revolutiile Spartane 93903
248 254
306
3° Transformarea clientelei la Roma . . Cap. VII. A treia revolutie. Plebea intra In cetate 1° Istoria generala a acestei revolutii . . 20 acestei revolutii la Athena . . 3° Roma . . ff VIII. Schimbari in dreptul privat; codul celor II dousprezece Table; codul lui Solon . . IX. Noui principii de guvernämânt; interesul ..
9,
241
transforma
2° Clientela dispare la Athena; opera lui
W
226 933 237
Biblioteca UniversitarA. Vol. VI
www.digibuc.ro
.
.
.
.
321 321 331
337
363 375
380 388
390 405 30*
474
TABLA DE MATERU
CAR rEA CINCEA
Regimul municipal dispare Cap. .s
Pag.
I. Credinte noui; philosophia schimbd principiile i regulile politice II. Cucerirea romans . . . . 1° Cáteva cuvinte asupra originel popula. tiei romane . . 2° Primele desvoltari ale Romei (755-350 a Chr.)
.. ...... . a Chr . ) ..... . ..... 40 Roma distruge pretutindeni regimul mu3° Cum a dobandit Roma imperiul (350-140 .
nicipal
.
.
50 Popoarele supuse intrá treptat in cetatea romaná III. Cretinismul schimba conditiile guvernarei Cap. Tabla analiticá
www.digibuc.ro
415 424 425
428 432 440 447
456 461
www.digibuc.ro
