CERCUL DE FOC AL
PACIFICULUI
Date generale • Prin vulcan se înțelege atât formația geologică de formă conică formată prin erupția lavelor, lavelor, cenușelor și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime
cât și deschizătura din scoarța terestră care emite rocă topită sau parțial topită (lava), cenușă și gaze. Deschizătura poate fi o crăpătură sau o gaură (mai mult sau puțin rotundă), caz în care se numește „crater”. Ocaldeiră este bazinul în formă de căldare format prin așezarea părții de sus a conului vulcanic, ea având uneori crăpături sau crater(e).
Geneza vulcanului
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizicochimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafață. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră . Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca pământul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră a interiorului Terrei.
Erupție Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.
Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:
* erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lava bazaltică cu viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive). * erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.
Erupția incepe printr-un jet fierbinte de gaze si vapori de apa ,insotit de materiale solide de diferite dimensiuni(cenusa,bombe vulcanice ,blocuri),dupa care lava incandescenta incepe sa curga sub forma unortorenti sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului. Dupa iesirea lavei ,eruptia se linisteste ,dar continua sa iasa gaze .La mult timp dupa incetarea eruptiei,activitatea vulcanica poate continua cu emanatii de gaze reci(este cazul mofetelor din România) sau cu formarea de ghizere.Vulcanii pot fi stinsi sau activi.Cei din prima categorie se intalnesc si in Romania (Oas,Gutai).Vulcanii activi pot avea eruptii frecvente(Stromboli-Italia ,Maua LoaHawaii)sau dimpotriva pot erupe dupa mari perioade de pauza (chiar secole,precum vulcanul Vezuviu din Italia).
Clasificarea vulcanilor * După perioada de formare: * vulcani tineri * vulcani bătrâni * După activitate: * vulcani activi, care continuă să erupă (ca. 600) * vulcani inactivi (stinși), a căror activitate a încetat cu milenii în urmă și care nu mai au cameră magmatică * vulcani adormiți, care nu au avut activitate o perioadă mai lungă de timp, de ordinul a sute sau chiar mii de ani, dar care au potențialul de a erupe în viitor. De regulă aceștia sunt cei mai periculoși și pot produce erupții de tip exploziv.
* După tipul de manifestare a erupției:
* de tip islandic, cu erupții liniare de lave fluide, fără explozii * de tip hawaian, cu erupții centrale liniștite de lave fluide * de tip strombolian, cu erupții de lave fluide și explozii ritmice de gaze * de tip vulcanian, cu erupții de lave vâscoase care, după consolidarea în coșul vulcanic, vor fi expulzate sub formă de cenușă și bombe vulcanice prin explozii puternice ale gazelor * de tip peleean, cu erupții de lavă vâscoasă care se ridică în forma unui stâlp * de tip Bandai-San, la care exploziile foarte puternice aruncă în aer vechiul aparat vulcanic.
Vulcanism
Sub denumirea de Vulcanism se înțeleg totalitatea proceselor și fenomenelor geologice, legate de ascensiunea magmei din mantaua pământului până la suprafața scoarței terestre. De regulă regiunile cu o activitate vulcanică sunt afectate și de mișcări tectonice, ca și cutremure, zone de subducțiune, sau Hot-Spot (zone fierbinți de exemplu în insulele Hawaii) Prin activitatea vulcanică apar și unele transformări chimice sau termice a regiunii ca de exemplu ape minerale, ape termale, retopirea unor roci deja existente (formarea de roci magmatice), magma fiind înmagazinată în așanumită cameră sau rezervor de magmă care va fi alimentată cu magmă proaspătă din adâncime printr-un canal îngust de legătură.. Produsele proceselor vulcanice (erupției) pot fi:
1. solide ca: bombele vulcanice (fragmente peste 64 mm de lavă solidificată ce pot atinge o dimensiune de mai mulți metri cubi), lapilii (fragmente între 2 - 64 mm) și cenușa vulcani 2. lichide ca: lava (magma ajunsă la suprafață), lahar (curent noroios), gheizer (izvoare fierbinți ce izbucnesc din pământ ca fântâni arteziene), maare (lacuri circulare vulcanice) 3. gaze: gaze vulcanice, fumarole (emanații vulcanice cu vapori de apă și sulf ). 4 .sau forme mixte cu scurgeri de piroclaste, echivalentul magmei în adâncime sunt plutonitele (roci magmatice de adâncime formate la presiuni și temperaturi ridicate).că (particule sub 2mm).
Vulcanii sunt rezultatul proceselor geodinamice ale vulcanismului, ce au loc și pe celelalte corpuri din sistemul solar, nu numai pe pământ, ca vulcanii cunoscuți pe lunile planetelor (Io - satelitul lui Jupiter sau Triton - satelit al lui Neptun) sau
vulcanii stinși de pe planetele Marte și Venus. Activitatea vulcanilor pot produce catastrofe naturale semnalate în istorie, sau pot influența clima pământului prin cantitățile mari de gaze și cenușă vulcanică produsă de vulcanii activi. În același timp activitatea vulcanică are și efecte pozitive prin crearea unor soluri fertile, prin rocile nou formate din care rezultă materiale de construcție; de asemenea energia geotermică este tot mai folosită la încălzire, sau vulcanii sunt atracție turistică. Un produs de asemenea important al vulcanismului sunt mineralele utile importante mineritului. O zecime din din populația globului terestru trăiesc în zona de influență a vulcanilor activi. Obsevatoare țin sub supraveghere permanentă acești vulcani activi, înregistrând și analizând activitatea lor, aceste date servind în prognoza activității vulcanului și alarmă în cazul unei erupții probabile.
CERCUL DE FOC AL PACIFICULUI Cercul de foc al Pacificului (engleză The Pacific Ring of Fire) este cea mai întinsă și activă zonă vulcanică de pe Terra concentrând 62% din vulcanii activi existenți în prezent (peste 350 din cei 600 vulcani activi).
Două treimi din acest cerc se află în arcurile insulare din Pacificul de Vest, iar restul pe țărmurile pacifice ale celor două Americi. Cercul de Foc al Pacificului este o suprafață frecventată de cutremure și erupții vulcanice care încercuiesc oceanul Pacific. Forma zonei de foc este a unei potcoave de 40.000 de km. El este alcătuit din 452 de vulcani activi. Aici se găsesc 75% din vulcanii activi ai lumii. Fosele care mărginesc Pacificul sunt activate din punct de vedere seismic, fapt care determină producerea a numeroase cutremure, care, asociate vulcanismului activ, justifică denumirea de centura de foc sau cercul de foc dată de specialiști acestei zone. Din cele 100 de cutremure de mare magnitudine care au avut loc la jumătatea secolului al XX-lea, 75 s- au produs în această zonă. Inelul este întreupt numai de -a lungul coastei vestice a SUA și Canadei, unde nu apare nici o fosă și unde se produc rareori cutremure. Dar, în sudul țărmului pacific al SUA, se află cea mai lungă zonă de fractură oceanică, Mendcino (lungă de peste 3000 km.), care se continuă pe uscat cu una dintre cele mai mari falii terestre, San Andreas (California). De-a lungul Centurii de foc au loc deplasări submarine care provoacă tsunami (valuri oceanice devastatoare care invadează coastele pacifice).
Printre vulcanii din cercul de f oc se înscriu: Muntele Asama (cel mai activ
dintre cei 57 vulcani japonezi aflați în activitate), Bromo, Tambora și Perbuaton, cei mai distrugători dintre cei peste 100 de vulcani activi din Arhipeleagul Indonezian, Kliucevski Kamaceatka, Katmai în Alaska și Mauna Loa su Kilauea sau Taali. Dintre cutremurele catastrofale din centura de foc
amintim pe cele din câmpia japoneză Kanto din septembrie 1923, din insula filipineză Mindanao (aprilie 1955), cele din Peru din noiembrie 1946, ianuarie 1962, mai 1970, octombrie 1970, octombrie 1974, aprilie1988, noiembrie 1996 sau din California, San Francisco, cel din 1906.
Cercul de foc al Pacificului este nu numai cea mai activă zonă seismică de pe glob, ci şi vulcanică. Două treimi din numărul vulcanilor pacifici se află în sectorul insular din Pacificul occidental (Indonezia, Filipine, Japonia, Kurile şi Kamceatka), iar cealaltă treime pe ţărmul estic al oceanului (America de Nord, Centrală şi de Sud). Arhipelagul indonezian, cuprinde 20% din vulcanii activi ai provinciei circumpacifice. Din cei 167
vulcani existenţi, 70 sunt în activitate, iar restul, stinşi. Acest arhipelag este cel mai lovit de astfel de catastrofe. 452 de vulcani răspândiţi pe o zonă de 40.000 kilometri. Acesta este Cercul de foc al Pacificului, cel care se cutremură sub forţa a 90 % dintre cutremurele lumii. Muntele St. Helens, Tseax Cone din Canada, Muntele Fuji din Japonia sau Pinatubo din Filipine se numără printre vulcanii ce ţin şi acum lumea cu sufletul la gură în cercul de foc al Pacificului. America de Nord, America de Sud, Antarctica, Asia sau Canada, Statele Unite ale
Americii, Mexic, Chile, Japonia, Filipine, Indonezia, Noua Zeelandă, Insulele Aleutine sau Noua Guinee – toate au un numitor comun: vulcanii care le transformă în cea mai întinsă şi activă zonă vulcanică de pe Terra , Cercul de foc al Pacificului. Denumirea dată de specialişti nu ar trebui să mire luând în considerare faptul că 75 dintre cele o sută de mari cutremure ale Terrei secolului trecut, aici s-au petrecut. Nu ar trebui uitate nici furtunile
puternice sau valurile tsunami care afectează zone întinse din Cercul de foc al Pacificului. În consecinţă, istoria acestor locuri se calculează şi în funcţie de erupţiile vulcanice, de magnitudinea cutremurelor, de tonele de lavă azvârlite din măruntaiele pământului sau de numărul persoanelor răpuse de mişcările plăcilor tectonice ..
75% dintre vulcanii activi ai Pământului sunt concentraţi în aşa-numitul Cerc de foc al Pacificului. Alte 17% din cutremurele majore sunt localizate de-a lungul centurii Alpide (care se întinde de la oceanul
Atlantic până la insulele Sumatra din oceanul Pacific şi include munţii Alpi, Carpaţii, munţii din Anatolia şi Iran, Hindu Kush, Himalaia, şi munţii din Asia de sud-est). În interiorul zonelor continentale şi oceanice cutremurele de pământ sunt mult mai rare. Alte concentrări de activităţi seismice pot fi observate în zonele oceanice, cum ar fi cele din mijlocul
oceanului Atlantic şi ale oceanului Indian. Lanţuri de munţi submarini se află în aceste zone, iar erupţiile vulcanice sunt frecvente. Concentrări masive de cutremure de mare adâncime, de până la 680 km, au loc în lanţurile de insule din oceanul Pacific şi Caraibele de est. Cercul de foc constă în cea mai mare parte dintr -o serie de insule așezate sub formă de arc în Pacific, ca de exemplu: * Insulele Aleutine * Insulele Kurile * Insulele Ryukyu * Insulele Mariane * Insulele Filipine * Insula Noua Guinee * Insulele Solomon
INFORMATII DESPRE CUTREMURE. Cum se produc cutremurele? Suprafata globului este divizata in placi tectonice.Acestea se misca unele in raport cu altele. Ele plutescin diverse directii cu viteze diferite pe stratul de roci topite , pe astenosfera si se pot ciocnii unele cu altele. Cand doua sau mai multe placi tectonice se intalnesc isi lovesc si isi deformeaza marginile astfel : * Se separa , se departeaza unele de altele ( margini divergente ) * Se suprapun ( margini convergente ) * Se ciocnesc unele de altele sau trec un ape langa alta fie una in sus si alta in jos , fie una in stanga si una in dreapta. MARGINI DIVERGENTE
MARGINI DIVERGENTE Daca se intalnesc doua placi a caror margini sunt formate din crusta oceanica si care se misca departandu-se una de alta , in spatial care apare , iese la suprafata roca incinsa din astenosfera , formandu-se vulcani. Acesta roca incinsa se raceste in apa oceanului , se intareste si duce la formarea unei niu cruste oceanice. Ea impinge cele doua placi fortandu-le sa se departeze ducand la aparitia cutremurelor in locul respectiv. Locul in care apare acest fenomen se numeste zona de divergenta. MARGINI CONVERGENTE
• MARGINI CONVERGENTE • Cand doua placi se ciocnesc , o parte din marginile lor se •
• •
distruge . Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea placilor care se ciocnesc . Astfel : * Daca se ciocneste o placa oceanica de una continental , cea oceanica , fiind mai subtire si mai densa va fii fortata sa intre sub cea continental care este mai grea si mai groasa , fenomen numit subductie – CERCUL DE FOC AL PACIFICULUI. * Cand se ciocnesc doua placi oceanice , de asemenea una poate fii impinsa sub cealalta * Cand se ciocnesc doua placi continentale , se creeaza arii de munti pentru ca marginile care se ciocnesc se vor increti , se vor compresa si vor fii impinse la suprafata - HIMALAYA.
Sfarsit
