ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CATETERISM VEZICAL ŞI/SAU SONDA „Â DEMEURE"
Cateterism = introducerea unei sonde (cateter) prin uretră în vezică.
golirea vezicii - când golirea spontană este imposibilă;
prelevarea urinei sterile pentru analize de laborator; se preferă recoltarea în emisie spontană „metoda jetului mijlociu";
efectuarea unor procedee de tratament prin
sondă; golirea vezicii înaintea unor operaţii sau
postoperator;
bilanţul hidric ia bolnavii fără control sfincterian (comatoşi, paraplegie, polinevrite
etc);
De exemplu:
după intervenţii chirurgicale asupra perineului (se evită în felul acesta iritarea regiunii operatorii de către urină); histerectomie pe cale vaginală; pentru a preîntâmpina o obstrucţie sau pentru a asigura un drenaj în urma unei operaţii asupra
vezicii urinare;
intervenţii chirurgicale ale prostatei; retenţie acută sau cronică de urină;
stricturi ale uretrei; paraplegii; come;
la arşi pentru a măsura diureza.
Material necesar
Se pregătesc materialele sterile: sonde, tampoane, pense, mănuşi, soluţii dezinfectante de preferinţă clorigene (soluţie cloramidă 4% clor activ), tăviţă renală, aleza, muşama. Pentru sonda â demeure se pregătesc în plus:
mandren metalic, stilet butonat,
sondă canelată sau un instrument rotunjit (un
Hegar) în cazul folosirii sondei Pezzer sau Malecot, leucoplast, ace, comprese.
Atunci când se instituie un cateter â demeure, este nevoie de a instala un sistem de drenaj închis (presupune un cateter permanent, tub de conectare şi un sac colector care poate fi golit).
Sondele folosite pentru drenajul vezical continuu sunt cele autostatice (cu balonaş de tip Foley sau
se vor folosi sondele Pezzer). În caz de nevoie, se pot folosi şi alte tipuri de sonde cu obligativitatea fixării lor la organele genitale
externe.
DE REŢINUT!
în unele cazuri, cateterismul poate salva viaţa
pacientului, de exemplu atunci când el nu poate urina.
Cateterismul se recomandă numai în cazuri absolut necesare (risc de infecţii ale căilor
urinare).
Infecţiile urinare reprezintă 35% din infecţiile
nozocomiale iar dintre ele cele mai multe se datorează folosirii instrumentelor nesterile (în
special sondele).
Agenţii patogeni mai frecvenţi:
•
Escherichia coli, Proteus, Pseudomonas, Enterobacteriile, Candida.
Multe fac parte din flora intestinală a pacientului sau se transmit între pacienţi prin
intermediul personalului de îngrijire sau prin echipamentul nesteril. •
Aceste microorganisme ajung datorită cateterismului în căile urinare fie în momentul
introducerii, fie prin lumenul unui cateter contaminat.
Reguli pentru protecţia pacientului Pentru a asigura protecţia pacientului, trebuie respectate următoarele reguli: respectarea unei asepsii riguroase (dezinfecţia mâinilor, mănuşi şi materiale sterile etc); dezinfecţia organelor genitale externe şi a
meatului uretral;
atenţie la grosimea cateterului care trebuie să fie mai mică decât meatul uretral pentru a nu produce răni;
lubrifierea cateterului (cu lubrifiant antimicrobian); introducerea delicată a cateterului dar cu siguranţă; a nu se goli vezica dintr- o dată şi nu mai mult de
DE REŢINUT!
Pentru efectuarea dezinfecţiei organelor genitale externe şi a meatului uretral sunt necesare cel puţin
6-7 tampoane sterile.
Folosind fiecare tampon o singură dată (o singură ştergere). La femei: dezinfecţia (de sus în jos) dinspre simfiză
spre anus:
primul şi al 2 -lea tampon pentru labiile mari;
al 3-lea şi al 4-lea pentru labiile mici; al 5-lea şi al 6-lea pentru orificiul uretral;
un tampon rămâne pe orificiul meatului uretral.
La bărbaţi: decolarea prepuţului; dezinfectarea (de sus în jos) cu pensă şi tampoane: glandul şi orificiul uretral de 3 ori fiecare cu
orificiul uretral se dezinfectează încă o dată cu alt
tampoane diferite, întotdeauna dinspre meatul uretral spre corp; tampon.
Problemele pacientului
Sentimentul de jenă din cauza expunerii organelor
genitale externe. Frica de durere.
Neliniştea pacientului datorită necunoaşterii intervenţiei.
Frica de: neadaptare la cateter permanent;
infecţia căilor urinare prin cateter sau printr -
iritarea sau lezarea (răni) ale uretrei sau ale
un drenaj defectuos al urinei;
vezicii (efectele secundare ale sondei). Obiective
Obiective vizând pacientul şi obiective de
îngrijire: menajarea psihicului pacientului;
adaptarea pacientului la sondă; absenţa complicaţiilor: fără infecţia căilor
absenţa rănilor (leziunilor la nivelul uretrei şi
urinare; vezicii);
întreţinerea constantă a sistemului de drenaj (supravegherea bunei funcţionări a sondei Intervenţii
Se vor manifesta multă înţelegere şi. răbdare cu aceşti pacienţi, pentru că ei pot avea complexe de inferioritate datorită infirmităţii lor.
Se va informa pacientul asupra unor (elementare) noţiuni de anatomie şi fiziologie.
Se va explica tehnica intervenţiei.
Se va informa asupra scopului intervenţiei.
Se va asigura pacientul că tehnica nu este dureroasă (puţin dezagreabilă şi o senzaţie de
presiune).
Se va explica pacientului că inconfortul este mai mic dacă el este relaxat. Se va ţine cont de sentimentul de pudoare a pacientului, de aceea asistenta va avea grijă ca el să fie acoperit, lăsând descoperită doar regiunea perineală.
În cazul pacienţilor cu sondă â demeure se vor efectua şi alte intervenţii:
Pentru prevenirea contaminării sistemului de
drenaj;
tubulatura nu trebuie debranşată; toate manevrele se vor efectua în condiţii de asepsie (atenţie la spălarea şi dezinfecţia mâinilor înainte şi după manipularea sistemului de drenaj); atenţie la capătul extern al sondei pentru a rămâne aseptică în timpul manipulării;
păstrarea etanşeităţii.
Sacul colector să fie totdeauna sub nivelul vezicii
urinare pentru a evita refluxul urinei.
Se veghează la menţinerea permeabilităţii tubulaturii, fără încolăcituri, îndoituri - care ar
împiedica scurgerea urinei.
Stagnarea urinei favorizează infecţia. Supravegherea poziţiei corecte a pacientului. Se goleşte sacul colector la cel puţin 6 -8 ore interval sau mai des în funcţie de volumul urinei
colectate. În lipsă de pungi colectoare speciale sonda poate fi astupată cu dop steril sau deschis într -un urinar steril.
Dacă sonda se astupă cu dop steril, asistenta va trebui să destupe sonda la intervale regulate de 13 ore ziua şi noaptea
pentru a recolta urina într-un vas gradat. Manevra se face apucând sonda cu vârful degetelor, de la extremitatea liberă (se poate face şi aseptizarea sondei cu alcool). Dacă sonda este deschisă într -un urinar, acesta trebuie să fie steril.
ATENŢIE! Procedeul urinarului necesită o supraveghere constantă (urinarul putându -se răsturna; risc de infecţii). Uneori în activitatea practică se mai foloseşte (în
loc de urinare) un borcan steril.
Se procedează în felul următor: se racordează sonda â demeure prin intermediul unui tub de sticlă steril, la un tub
de cauciuc sau plastic; acesta este introdus întrun borcan steril (dinainte pregătit) la marginea patului (atenţie la îndoirea tubului).
Ideal este racordarea sondei â demeure la pungi de plastic speciale, sterile,
Asistenta va asigura toaleta organelor genitale de mai multe ori pe zi (având grijă să evite infecţia care s-ar putea produce în urma efectuării în mod incorect a toaletei
intime a pacientului). În caz de spălaturi vezicale, asistenta
pregăteşte material necesar steril şi ajută
medicul. Întreţine curăţirea şi sterilizarea tuburilor şi borcanelor folosite. Avertizează medicul la timp pentru a schimba sonda (la nevoie), cu această ocazie, uretra este lăsată în repaus 2 ore.
Supravegherea bunei funcţionări a sondei
Se urmăreşte în permanenţă sistemul de drenaj: dacă cateterul este bine menţinut; fără presiuni asupra uretrei, fără să cauzeze tracţiuni asupra vezicii. Se fixează cât mai bine sonda pentru a evita deplasarea (fixată cu leucoplast pe coapsă). Tubul conector se fixează la marginea patului (la cearşaf). Uneori acesta se fixează pe coapsa pacientului pentru a împiedica tracţiunea atunci când pacientul se mişcă în pat. Asistenta trebuie să se asigure că tubul nu este
comprimat sub membrele pacientului; pacientul să nu fie culcat peste tubul de la sondă.
Dacă se foloseşte procedeul urinarului, asistenta va supraveghea ca sonda să nu alunece din urinar. Urmăreşte şi asigură dacă scurgerea urinei se face
corect.
• Supraveghează în mod regulat umplerea
urinarului sau a borcanului.
• Urmăreşte ca urinarul să nu comprime regiunile din jur (penis, coapse) deoarece există pericol de
escare. IMPORTANT!
Se notează ingestia de lichide şi excreta pentru a vedea dacă eliminarea urinară este normală.
Evaluarea rezultatelor Pacientul:
Nu prezintă infecţia căilor urinare: urina este clară, densitate normală (1015 -1025);
urocultura = rezultate negative;
temperatura pacientului normală; debitul urinar este satisfăcător; nu există excoriatii în jurul meatului urinar. Nu prezintă răni la nivelul vezicii sau uretrei:
nu are dureri la mictiune; elimină 200 ml - 400 ml la fiecare mictiune; nu prezintă semne de incontinentă.
Sistemul de drenaj funcţionează corect:
tubul de drenaj nu este deplasat; sacul colector este sub nivelul vezicii urinare. IMPORTANT!
Asistenta trebuie să observe toate semnele şi simptomele unei infecţii a căilor urinare: febra, urina tulbure, hematuria, anorexia, starea de rău, dacă prin meatul uretral nu iese puroi, dacă nu prezintă excoriajii.
Educarea pacientului cu sondă â demeure la
domiciliu
reamintesc raţiunea pentru care îi trebuie sonda; arăt schema vezicii, sonda şi cum funcţionează (a -l incita să-şi exprime temerile, legate de sondă, ex.: durere, cum se va îmbrăca, discuţii, soluţii). Pentru evitarea infecţiei: a-i explica cum microbii pot ajunge în sondă prin: mâini, haine, cearşaf; a-l învăţa cum să manevreze instalaţia acasă pentru golirea conţinutului; a descrie aspectul urinei în caz de infecţie (culoare,
aspect, miros), necesitatea unui control medical în caz de dubiu;
a-i explica legătura între consumul de lichide şi eliminare; a-l face să-şi măsoare urina şi băuturile pe 24 ore; a se explica necesitatea schimbării sondei (la perioada fixată de medic) cel puţin la 15 zile; evitarea iritatei locale, a arăta cum se evită neplăcerile datorită frecării sondei şi riscurile smulgerii sondei (fixarea sondei pe coapsă); a se da sfaturi pentru a se îmbrăca; păstrarea unei capacităţi vezicale normale;
golirea cu regularitate a vezicii pentru a evita distensia
ANTRENAMENT VEZICAL sonda va trebui pensa tă pentru un interval de 3 -4 h, crescând tonusul musculaturii înainte de a
instaura reeducarea vezicală.
