Cuvînt înainte 1 Daca este adevărat ceea ce scriu istoricii culturii, că Boethius a scris Mângâierilefilosojiei În Închisoarc, În aşteptarca executării condanmării la moartc, această operă este pur şi simplu halucinantă, fără um1e de Îndoială, unică În analele culturii umane. Ea evidenţiază concomitent două aspecte esenţiale: pe de o parte stăpânirea de sine, şi acceptarea situaţiei tragice în care se găseşte, a autorului, iar pe de altă parte superioritatea stilistică şi intelectuală a "barbarului" get Teodoric cel Mare, în acel timp, stăpânitorul Romei şi al Italiei, cea /Ilai mare personalitate occidentală a timpului (Boethius, în Elogiul lui Teodoric). După ce îl condamnase la moarte pe Boethius, convins, ni se spune, pe baza unor mărturii mi ncinoase, că era implicat într-o conspiraţie împotri va sa, Teodoric îl lasă să-şi scrie şi să-şi motiveze uimitoarele probe de calm, de detaşare în faţa morţii, de motivare a obligaţiei de a primi vitregiile sorţii, aşa cum primise şi se bucurase de bunurile, de răsfăţul chiar, oferite mai înainte de aceeaşi soartă, conchizând că statornică în lege pe vecie e a lumii nestatornicie. După execuţie, Teodoric nu confisc� manuscrisul, nu-l distruge şi, datorită viziunii superioare a acestui barbar, cartea lui Boethius devine bun al omenirii, una din cel. �mai răspîndite şi citite cărţi, cea mai tradusă carte, după Biblie, în m'ileniul Evului Mediu, dar şi în continuare. Dacă Boethius ar fi trăit în secolul XX, la 1400 de ani după barbaru/ get stăpân al Italiei, sub alţi stăpâni peste popoare, n-am fi cunoscut nici exemplul lui Boethius, nici tulburătoarea sa operă. Numai în România, în i nima Europei, peste 500 000 de comp/otişti de acelaşi fel ca Boethius, închişi şi torturaţi, unii condamnaţi la moarte, cei mai mulţi pentru vini nu mai reale decît a lui B oethius, n-au avut îngăduinţa stăpânilor din secolul
Boethius
VI
civilizaţiei, să scrie nici măcar un rând, nici vorbă de o operă de . talia şi întinderea Mângâierilor jilosojiei.
Pentru a-şi găsi o umbră de libertate interioară, singura posibilă, această categorie de beneficiari ai "civilizaţiei" secolului XX, au trebuit să se-ntoarcă cu circa 1500 de ani înainte de Boethius şi Teodoric, la oralitatea lui Homer, orali tate tăcută, exprimată în gânduri, singurul bun care nu li s-a luat, pentru că nu era la îndemâna "civilizaţi lor" stăpâni din secolul XX. Astfel că în condiţii similare cu ale lui Boethius, nu era posibil şi nici nu s-a produs o operă de factura Mângâierilor. Glorie lui Boethius, dar omagiu şi barbarului Teodoric, care din punct de vedere al civilizaţiei şi culturii stă pe un loc invers proporţional cu timpul faţă de stăpânitorii Europei din secolul XX. Acest caz nu este ilustrativ pentru Schi/a tabloului istoric al progrese lor spiritului liman, a lui Condorcet, şi ea scrisă în închisoare sub teroarea din seca/ul lumini/or. 2 Revenind la opera lui Boethius, trebuie spus că ea, fără doar şi poate, strămoaşa literaturii existenţialiste. Lectura ei cu încercările de a justifica şi accepta situaţia tragică, fără ieşire, în care alttorul se găseşte, prezentate ca discuţii cu Filosqfia personificată asupra unora din problemele fundamentale ale existenţei umane, fie îl cuceresc, fie îl descumpănesc pe cititor, oricum îi creează interes pentru spiritul nereproductibil al gânditorului scrificat de i ntrigile şi sforăriile mărunţeilor lumii de atunci, de ieri, de azi, de oricând, care vieţuiesc în strînsă înrudire cu specii a căror viaţă e guvernată de nevoi fiziologice primare. 3 În urma unui accident stupid, excelentul nostru dascăI de latineşte şi elineşte, profesorul David Popescu ne-a chemat la patul său de suferinţă, în ziua de 18 octombrie 1991, şi ne-a spus textual: Dragul meu, tot ce am făcut pe tărîmul culturii într-o viaţă de om e sortit să se risipească. Fiul meu a îmbrăţişat o carieră tehnică şi nu l-a interesat deloc cultura clasică. Nepoţii mei se îndreaptă tot spre ştiinţe pozitive şi n-au nici pregătire, nici interes pentru studiile clasice.
Mângâierile filosofiei - C uvînt înainte
VII
Dumneata eşti singl/rul dintre foştii mei elevi, care, deşi ai urmaI, prin jorţa Împrejurâri/01; o profesiune de ştiinţe exacte, te-ai preocupat cOl/tinuu şi de cultura umanistă, ai frecventat ani [Îl şir şedinţele Societăţii de Studii Clasice.. . Îţi las dumitale toale lucrările mele, inclusiv cele În manuscris, şi te rog să te oCllpi de publicarea lor, în timp, când vei putea. Dupâ cum ştii, unele din ele le-am lucrat în ultima vreme chiar la sugestia dumitale.
I-am făgăduit, deşi ne dădeam seama că luam asupră-ne o sarcină dificilă. Deşi arăta bine şi speram că va părăsi curând patul de suferinţă, a doua zi, ne-a telefonat soţia sa, doamna Xeni, că a închis ochii pentru totdeauna, probabil în unna unei embolii. La circa doi ani după înmonnântare, doamna Xeni, probabil la rugămintea soţului dânsei, în virtutea obligaţiei pe care ne-o asumasem, ne-a chemat să ne alegem dintre cărţile latineşti ale profesorului pe cele de care am putea avea nevoie pentru confruntarea textelor şi verificarea unor date etc. pentru studii introductive şi prefeţe la traducerile sale, de publicarea cărora ne vom ocupa. La 5 mai 1993, am primit două sacoşe de cărţi de sau privitor la autorii latini, mai ales din care prof. David Popescu tradusese. Cu celelalte nu ştim ce s-a ales. 4 În cadrul acestei obligaţii morale asumate de noi, am publicat anul trecut celebra operă a lui Iordanes, De origine actibusque Getarum (Despre originea şi faptele geţilor) Getica, scrisă la 551 e.n. în Italia de getul Iordanes, prima ediţie bilingvă, pe două coloane, în cultura română, traducerea căreia o făcuse la sugestia noastră şi pe care ne-a lăsat-o în manuscris. În studiul introductiv pe care l-am dedicat acestei opere, relecturând, cu atenţie, sursele antice şi medievale, am constatat că aşa-zisa confuzie între geţi şi goţi, invocată de istoriografia apuseană şi preluată de istoriografia noastră, nu se găseşte în opera lui Iordanes. Ea a apărut la autorii occidentali fie datorită unor idei -
Boethius
VIII
preco ncepute, fie datorită grabei ŞI superfici alităţii care caracterizează activitatea a numeroşi istorici şi istorici ai culturii. Din occident, această concluzie lipsită de orice temei s-a răspîndit şi în restul Europei. Or, 24 de autori antici şi medievali atestă, în diferite formulări, aceeaşi realitate: cei pe care Înainte îi numeam geţi acum îi numim goţi. Am adus acolo şi alte argumente care dovedesc sau susţin adevărul că aşa-zişii goţi n-au existat şi nici nu puteau să existe. Totuşi dogma persistă: aşa-zişii goţi au fost şi sînt consideraţi, fără nici o probă, ca popor germanic, adică frate (cu cine?), pentru că gcrmanus = frate bun, din aceiaşi părinţi. La En nius (239 169 Î.e.n.) găsim sintagma germana soror, care, sperăm, se va accepta că nu putea fi vorba de o soră germană (nemţoaică), ci de o soră bună, legitimă. În spaniolă găsim şi azi hermana =soră, În toate sensurile - de la caridad soră de caritate, gamela - = soră geamănă, lcngas - s = limbi surori, media - = soră vitregă etc. Iar hermano = frate şi la figurat. În Collectanea etymologica a ilustrului Leibniz, Hanovra, 1717, pag. 67, găsim că teutonii sau germanii au ca strămoşi pe daci şi pe geţi, care sînt şi strămoşii parţi lor. Iar pe pag. 68 se scrie -
=
Ces grandes liaisolls, qu 'il y a toujoll/'s eu entre le Ce/les
et les Telltons, a fa il qu' on les a souvenl confondus dans I'Hisloire et enlre ellX, comme ils venoient presqlle de la meme origine, ils se sont pres que toujours traites de freres. Est c'est peut etre de la, qu'est venu le mot de Germani, que les Romains leur ont donne; comme l'a fort hien remarque Strabon; (sub!. ns. G.G.)
Aceste legături strînse, care au fost totdeauna Între celţi şi teut o n i , au făcut ca să fi e adesea confundaţi În Istorie şi Între ei, cum ei aveau aproape aceeaşi origine, ei s-au tratat totdeauna ca fraţi. Şi, poate, de aici a apărut cuvîntul germani pe care li l-au dat romanii, cum l-a r e m a r c a t fo a r t e b i n e Strabon;
Mângâierile filosofiei - C uvînt înainte
IX
In The Oxford dictionary ofEnglish Etymology, editat de C.T. Onions, pag. 395, găsim: German . . . the eartier names were Almain and Dutch/ German ... Numele cele mai timpurii au fost Aleman şi Daci (grafia Dutch după lectura englezei actuale). O limbă germană n-a existat pînă în secolul XVIII, când a fost confecţionată de Adelung ş.a. În celebra sa carte, Le language (1921), .J. Vendryes scrie (p. 397): L 'allemand commun est avant germana comună este înainte
de toate o limbă scrisă tout une langue ecrite. Iar în Marea Enciclopediefranceză (sec. XVIII) se arată Germania zilelor noastre nu se serveşte nicăieri de limba folosită de masa poporului. Germana este o limbă de pură convenţie (sub\. ns. G.G.). Că aşa-zişii goţi, în fapt geţii, nu sînt germani rezultă cu prisosinţă din numeroase fapte istorice cît se poate de clare. Să cităm, numai cu titlu ilustrativ, cîteva dintre acestea. a. Mais le gotique n'est pas I'ancetre de I'allemand. 1/ represente un groupe dont le developpement a ere sensiblement difef rent de celui qui devait abol/tir il cette derniere langue (Ernest Ton nelat, Histoire de la langl/e Allel11ande, Paris, Annand Colin, 1927),/ Dar gotica nu este strămoaşa gennanei. Ea reprezintă un grup a cărui dezvoltare a fost sensibil diferită de a celui la care trebuia să ajungă această limbă. În pofida unor astfel de menţiuni clare care figurează în tratatele privind Istoria limbii germane, diverşi istorici, care nu prea se îndeletnicesc cu documentarea, atît de pe la noi, cît mai ales de aiurea, scriu fără control al adevărului, că aşa-zisa gotă ar fi strămoaşa gennanei. b. Vers le milieu du XVI/le siecle, l'Aliemagne posede pour la premiere fois une lallgue coml11une dont les formes et le vocabulaire s' imposent aussi bien il la philosophie, aux sciences, il la politique, aux tribunal/x, il la chaire, qll' il la litterature proprel11ent dite. Apres s 'etre degagee des dialectes et avoir pris
Boethius
x
tine existence independante, celte langue commune va bientât comencer il reagir elle-meme sur les dialectes el tendre, il tout le moins dans les villes et dans les milieux cultives, il se substituer lentement il eux (E. Tonnelat, Histoire de la langue Allemallde,
1927, p. 167),/ Către mijlocul secolului al XVIII-lea Germania posedă pentru prima dată o limbă comună ale cărei fonnc şi vocabular se impun asemănător în filosofie, în ştiinţe, în politică, la tribunale, la catedre ca şi în literatura propriu-zisă. După ce s-a desprins de dialecte şi şi-a obţinut o existenţă independentă, această limbă comună va începe de îndată să reacţioneze ea însăşi asupra dialectelor şi să tindă, cel puţin în oraşe şi în mediile cultivate, să li se substituie încetul cu încetul. Iată foarte pe scurt istoria fabricării unuia din idiomurile occidentale din Europa. Mai mult sau mai puţin asemănător s-au produs şi celelalte idiomuri occidentale. Şi se mai miră savanţii occidentali că pornind de la astfel de artefacte nu pot ajunge la indo-europeana comună. c. Şi azi în Gennania se vorbesc cca 200 de dialecte. d. Ne mai spun savanţii occidentali că Adelung, principalul producător al idiomului comun german, n'avait q u'u ne connaissance tres medio cre de l a formation historique de la langue commune el ses prescriptions se fondaient plus sur la logique que sur la tradition (ibid. p. 166) / n-avea decât o cunoaştere foarte mediocră asupra formării istorice a limbii comune, iar prescripţiile sale se bazau mai mult pe logică decât pe tradiţie (subl. ns. G.G.). Este explicaţia pentru ce nu găsim în occidentul Europei nici o limbă mij loc de comunicare cu organicitate proprie. În general, idiomurile occidentale nu au capacitatea de a folosi diminutive, augmentative, nu au adâncime, nu au decât puţine sinonime şi acelea neologice, n-au nimic popular. e. Rien des premiers temps des langues germaniques ne nous est parvenu (Andre Lefevre, Les races et les langues, p. 166)./ -
M â ngâi crilc filoso fici - CuvÎnl Înaintc
XI
Nimic din primelc timpuri ale limbilor gcnnanicc nu nc-a parvenit, sau mai departe (p. 168): Enfill, I allem on d litteroire noÎf avec la traduction de la Bible par Luther (în sec. XVI., nota. ns. G.G.).! În fine, gennana literară se naşte cu traducerea Biblici dc către Luther. f. Autorii occidentali ne mai învaţă ceva: II n 'y a pas de langue commune sans enseignement scolaire (Tonnelat, Histoire de la langue allemande, p. 1 67).! Nu există limbă comună tară învăţămînt şcolar (sub!. ns. G.G.). Atîta ştiu, atîta învaţă pe alţii, cum s-a întîmplat şi cu istoria, istoria culturii, lingvistica ş. a.m. d., numai că ştiinţa autorilor occidentali se referă la idiomuri târzii, confecţionate de cărturari, "calamităţi naţionale" (v. la Vendryes) , caricaturi de o sărăcie lexicală şi lingvistică întristătoare. Fără învăţămînt şcolar, de mii de ani, la popoarele vechi, oamenii s-au înţeles între ei pentru că limba era, din eternitate, comună. Nu putem aduce aici argumentele acestei realităţi, căci ne-ar duce prea departe, dar aceleaşi cuvinte ale limbii române erau folosite, cu acelaşi înţeles, şi în secolul XII şi în secolul XVI, şi în ultimele milenii ale erei anterioare (a se vedea studiile noastre publicate în volumul Studii de cllltură şi civilizaţie românească, 2001). g. Vom mai invoca o realitate de neînlăturat şi cu asta vom încheia această parte a Cuvîntului Înainte. După istoriografia occidentală, vizigoţii au stat în sudul Franţei peste 400 de ani, dar au stăpînit şi Peninsula Iberică. Considerându-i germanici (=fraţi) şi luând ca reper gennana lui Adelung, inventată în sec. XVIII, şi retroproiectând-o asupra unui grup din secolul IV-VII, istoricii occidentali (v. şi Gordon East, Geographie- hisforique de 1 'Europe, Gallimard, 1939, p. 137) se miră că nu găsesc nici o unnă de gennanism în sudul Franţei, în Spania de azi etc. Exista la acea epocă vreo formă de germanism în sensul în '
XII
Boethius
care este înţeles astăzi? Nici vorbă nu poate fi, ci, pe atunci, germanismul nu avea decit înţeles de frate. Aceşti istorici occidentali uită că atunci când vizigeţii (!), numele real al celor care au stăpânit sudul Franţci, mai apoi şi Spania, se confundaseră în populaţia locală, chia r tâ rziu când numele I'izigoţilo r se stinsese, clasa conducătoa re a Spaniei trebuia, pentru a-şi întemeia nobleţea , să dovedească sau măcar să afirme descendenta din geti (AI. Busuioceanu, Zamolxis sali mitu l dacic în isto ria ş i legendele spaniole, 1985, p. 180), nu din aşa-zişii goţi. h. Un argument incontestabil este şi acela că Belisariu, vestitul general al lui Justinian, Învingându-i, după istoriografii occidentali, pe goţi în Italia îşi ia titlul triumfal de Geticus Maximus. Este de reţinut că în timp ce unii savanţi occidentali caută, în jumătatea sudică a Franţei unnele unui gennanism, care nu se născuse Încă în Europa, dar pe care nu-l pot defini, noi am găsit mai ales în Dictionnaire des idiomes rom{lns dUlJlidi de la France, al lui Gabriel Aza'is, Montpellier, 1877, 3 voI. de CÎte 800 p., peste 1 300 cuvinte româneşti, printre care: ades, cocă, cloşcă, a băga, bere, jos, a muşca, singw; sus etc. , dar şi 13 000 O) de verbe care fac infinitivul şi participiul trecut ca în limba română, ceea ce nu se regăseşte în nici un alt idiom din Europa sau de aiurea. Am scris această parte pentru a justifica de ce nu am putut primi, deşi le-am lăsat ca atare, sintagmele folosite de prof. David Popescu în Intro ducerea volumului: g rupa ge rmanică a popoarelor barbare, Odoacru, şeful unor cOI!federaţii germanice, puterea a rmelo r gotice, dominaţia ostrogotă etc., pentru că, aşa cum am arătat mai Înainte gennanismul era la momentul respectiv o ficţiune, iar aşa-zişii goţi (v. Studiul introductiv al volumului Iordanes, Cetica) nu au existat niciodată, şi n-au reprezentat decît lumea getică cu numele uşor modificat. 5 Inainte de a muri ne-a mai rugat ca, dacă vom republica traducerea Operei lui Boethius (nu s-a aşteptat şi nu s-a referit niciodată la o ediţie bilingvă), să publicăm şi părţi din recenziile care s-au făcut la ediţia din 1943, publicată la Casa Şcoale1or, recenzii pe care ni le-a înmânat.
Mângâierile filosofiei - Cuvînt Înainte
XIII
5. 1 În "Revista clasică ORPHEUS FAVONIUS", tomul XIII XIV, 1941-1942, Bucureşti, Institutul de Studii Latine, Facultatea de Litere; p. 167- 169, a apămt o amplă recenzie, a vestitului prof. N. I. Barbu care scrie: Ce puţin s-a tradus /a noi din operele clasicilor greco-latini. Acest gând, neplăcut, când e vorba de activitatea c/asiciştilor În România, este luminat de apariţia unei bune traduceri, aceea a domnului David Popescu, cu titlul de mai sus. o Însuşire de seamă a traducerii de faţă e aceea de a nu purta urmele străine ale textului după care a fost făcută. Este Îndeobşte cunoscută sforţarea pe care trebuie s-o facă traducătorul în general şi traducătorul din limbile greacel sali latină În special spre a nu se lăsa if!/luenţat de textul antic, sUuind firea limbii În care traduce. Cu cît sintaxa limbilor clasice e mai deosebită de a limbii noastre, cu atît traducătorul este pândit, lafiecare pas, de cursa de a si/ui limba românească. spre a fi cît mai credincios originalului. Autorul traducerii din Boethius n-a căzut În această primejdie. Dar şi altă greşeală tot atît de mare îl pândeşte pe un traducător din latineşte: de teama de a nu silui limba românească. se depărtează de textul latin, schimbându-i i'nfăţişarea, răpindu ifarmecul. Dintre moderni, traducătoriifi-ancezi din latineşte şi greceşte cad, de cele mai multe ori, În această cursă. Domnul David Popescu a trecut şi pe lângel această greutate. Să luăm o pildă: la p. 127 Înttlnim o lungă frazei care traduce o idee din Cartea IV, Prosa 6-a a operei lui Boethius. Am pusfaţă-nfaţă aceastăfrază cu originalul. spre a vedea dacă nu cumva fraza latină e mai amplă şi deci traducătorul a trebuit să jertfească mişcarea clarităţii sau dacă nu cumva termenii latini au fost daţi În româneşte În cuvinte prea Îndepărtate de text, cu alte cuvinte spre a vedea ce s-a pierdut din Însuşirile fireşti ale textului, fiindcă este un lucru prea cunoscut că Într-o traducere Întotdeauna se pierde ceva din original, iar meritul unei bune traduceri este acela de afi pierdut
Boethius
XIV
cât mai puţin. lată fraza În cele două limbi: (în continuare se pune pe două coloane o frază din Prosa 6, Cartea IV). După cum se vedeJraza românească este tot atât de dezvoltată ca şi cea latinească. Ideea este totuşi cum nu se poate mai lămurit exp usă. Se vede de asemenea că mişcarea textului, aproape toţi termenii latini şi conjuncţiunile al/ jost date În româneşte cât se poate de credincios. Traducătorul stăpâneşte deopotrivă de bine atâtfraza românească, cât şi pe cea latinească. Dar textul latinesc conţine şi versuri În diferite metre. Traducătorul a căutat să le redea cît se poate de credincios. Şi a reuşit. lată câteva exemple: unnează, pc două coloane, primele strofe din Poezia V (Cartea 1) şi din Poezia X (Cartea Ill), după
care conchide: Am putea să mai dăm şi alte pasaje. Ele ne vor arăta acelaşi lucru. Domnul David Popescu se dovedeşte aji un bun traducâtor şi îl Îndemnăm să continue pe această cale. E atât de mult de jăcut! Sunt atât de puţini cei care lucrează!
5.2 Emilian Vasilescu, conferenţiar la Facultatea de Teologic, publică în "Gândirea , anul XXX, nr. 6, iunie-iulie 1 943, p. 346348, o prezentare a Mângâierilor, în care îşi exprimă bucuria că avem pe Boethius în româneşte, adică avem opera sa capitală, "
De consolatione philosophie, una dintre cărţile cele mai citite, cele mai traduse, cele mai comentate, cele mai imitate din cîte există. Este cartea pe care Evul Mediu a preţuit-o Îndată după Biblie, şi de atunci n-a Încetat să jie citită şi meditată În lumea Întreagă. Atât de multă cinste i s-a dat cărţii acesteia, În Evul Mediu, încât unul dintre istoricii literaturii creştine, Pierre de Labriolla, cunoaşte 400 manuscrise ale ei şi peste 20 de comentarii ... şi este printre primele cărţi traduse În limba vulgară, existând o traducere anglo-saxonă din sec. IX, alta germană de la sfârşitul sec. X, şi alta franceză de la sjârşitul sec. XIII. Există traduceri în italiană, una În greacă, a lui Maxim Flanude, tipărită la Geneva, În 1871, şi chiar o traducere În ebraică.
M ângâierile fi losofiei - C uvînt în aintc
xv
Pentru Închiere, nll pot să SPUIl decât că tradllce/tor/ll român a ştiut ce să aleagă atunci când a voit să-şi valorifice calitâ(ile de c1asicist şi a dat literaturii româneşti o lucrare ce Îi lipsea de mult. Şi mai adaug că de apari/ia acestei tradllceri trebuie să se bllcure mai Întâi teologii, fiind vorba de un autor creştin, cuprins În tratatele de patrologie şi cinstit ca sfint undeva În Italia de Nord; trebuie să se bucure filosofia română, pentru că avem Înfine În româneşte o operă importantă pentru Înţelegerea filosofiei creştine medievale şi trehuie să se bucure cititorii cei mulţi care vor găsi În Mângâierilefilosofiei un adevârat balsam pentru multele şi marile suferinţe ale unor vremuri ca ale noastre, când puţini se pot crede Într-adevărfericiţi. 5. 3 În "Revista Fundaţiilor Regale", anul X, din 1 septcmbrie 1943, p. 709-710, în Note, la rubrica Umanismul antic, Gheorghe Bulgăr recenzează volumul sub titlul: Boethius, Mângâierile Filosofiei, traducere şi note de David Popesc u : Publicarea traducerii acestei opere a lui Boethius În română (la Casa Şcoalelor) trebuie Înscrisă ca o nouă biruinţă câştigată de Umanismul antic latin, de astă dată nu acela al epocii clasice, ci aparţinînd secolului al VI-lea al erei creştine; căci "De consolatione philosophie" face parte din prodlisele de seamă ale spiritului nostru care sintetizează oarecum o Întreagă tradiţie clasică şi deschide largi perspective pentru o lume nouă, un ev nou, cel modern, ce avea să ne Întreţină slaba pî/pÎire a luminilor din bogăţia n esfârşită a rea lizărilor spirituale proprii clasicismului greco-roman. Mângâierile Filosofiei stau cu cinste alături de altejmmoase traduceri din literatura greco-latină, oferind cititorului român plăcerea unei lecturi care coborînd mai aproape de eternul său zbucium lăuntric, de căutări şi atâtea tăinuite aspiraţii, urcă apoi treptele convingerii, ale credinţei, se apropie mai mult de un ideal mai uman, mai nobil. .. 5. 4 O a patra recenzie a apărut în "Basarabia Literară" din 12 septembrie 1943 (Din păcate un periodic cu acest titlu nu figurează în "Dicţionarul presei literare româneşti" (1790-1982) de 1. Hangiu,
Boethius
XVI
nici în "Dicţionarul prcsei româneşti" (1731-1918) dc Georgeta şi Nicolin Răduică. La rubrica Cronica literară apare o reccnzie semnată Nicolae P redescu, intitulată Boeth i u s : "Mângâierile filosofiei ", Traducere şi n o te de D a v i d Po p e s c u Editura "Casa Şcoalelor", 1943. Recenzia se întinde pe trei coloane de revistă şi reprezintă o analiză atentă şi serioasă a conţinutului operei şi sc încheie astfel: Vioiciunea dialogului este ajutatâ şi de alternanţa de proză şi ve/:�,jhlfnoasă şi Cll Înţeles, Împerechere mai ales În expunerea unor probleme În care este cercetat şi raportul dintrefilosofie şi poezie. Cele patruzeci de poezii (dc fapt sînt 39 de poezii, n.ns.G.G.) ale MângâierilO1; scrise În nu mai puţin de douăzeci şi şapte de metri diferiţi (hexametru, distih etc.), iar altele În versuri moderne apropiate de configuraţia gr.afică a originalului. Meritul traducătorului este de a fi ştiut să adapteze partea formală conţin utu lui, să Îmbine exactitatea gândului cu fnlmuseţea poeziei Însăşi, găsind expresia credincioasă unui fond de idei, prin natura lui dificil de interpretat. În meditaţia noastră actuală asupra celor trecătoare şi asupra celor veşnice, Mângâierilefilosofiei, care i"nseamnă un mod de înţelegere a lumii şi a vieţii, Îşi pot avea un loc meritat pe de-a-ntregul. 6 Prezenta cste prima ediţie bilin gvă, latină/română a "Mângâierilor filosofiei" În Cultura română. Pentru o uşoară verificare a echivalenţei traducerii cu textul latin de bază,s-au pus poeziile şi prozele, ale căror paragrafe sau fraze au fost numerotate conform textului latin, faţă-n faţă, pe paginile cu soţ (de stînga) figurând numai texte latineşti, iar pe paginile fără soţ (de dreapta) traducerile în româneşte. Astăzi este de tot limpede că numai limba română este aptă să redea orice text latin, în mod special textele poetice, în ritmuri şi metre similare cu cele de bază. În ediţia bilingvă Garnier Freres, latină/franceză, realizată de Aristide Bocognano, toate cele 39 poezii în latineşte ale lui Boethius au fost redate în franceză în proză, franceza nefiind aptă să redca sub nici o formă ritmurile metricii latineşti. -
M ângâierile fil osofiei - Cuvînt înainte
XVII
Această observaţie ne-a readus în memorie constatarea eruditului profesor de limba română la Universitatea din Lyon, Jean Louis Courriol, traducătorul în franceză al cîtorva zeci de poezii ale lui Mihai Eminescu:
• • •
1111 tr aductelll; 5 'il doit
sans aUClI1l doute savoir traduire doit egalement saI/oiI' /le pas traduire c h a que fois que le respect du texte, de lout le texte, de l' essentiel du
texle le lui
impose. Prellolls ii cel egard un de r nier exemple, celui de Gloss(l. Nulle tmce, non plI l S
,
de ce chef d'oeuvre de concision, de
synthe se,
de
lucidite
sceptique el stoi"que dans notre choix de poemes C'est qu'en effet il ne nOll5 semble guere possible de le transposer dans line langue, le frall�'ais, en l 'occllrrence, dont la struclure analytique ne pOllrra jamaL� rendre la lapidar ite d'aphorisl11e et de maxime de cet art de vivre pohique et ellcore 11l0illS sauvegarder le rytlune c ar re, L 'alignemenl imperatif de ce poeme ci forme fixe si imperieusement rigourell.r. Tous les essais de tmductioll qui en ont ete faits conjirmellf de
pit o y able
m alliere
qu 'Em i n escu en s o r tir ait imimediablement defigul"li (p.
13),
. . . un traducător, dacă trebuie. fără nici o îndoială, să ştie să tradllcâ, la fel trebuie să ştie sii 1111 fmdllcâ de fiecare dată când respcclul textului, al oricărui text, al esenţialului textului i-o impune. În această privi nţă, să luăm un ultim exemplu, cel al Glossei. Nici o unnă de această capodoperă de concizie, de s i nteză, de luciditate sceptică şi stoică, în selecţia noastră de poeme. Aceasta p entru e ă Într adevăr nu ne pare deloc posibil s-a transpunem Într-o limbă, În speţă franceza, a cărei stmchlră analitică nu va putea niciodată să redea lapidaritatea de aforism şi de maximă, a acestei arte de trăire poetică şi încă mai puţin de a păstra ritmul geometric, alinierea imperativă a acestui poem cu forma fixă atât de imperios exactă. Toate încercările de traducere care au fost făcute confirmă într-un chip jalnic că Em inescu ar ieşi fără doar şi poate desfigurat.
Boethius
xvm
Menţiuni asemănătoare face Prof. Courriol şi în alte părţi ale Prefeţei sale la volumul Mihai Eminescu, PoeziilPoesies, CR. , 1987, 144 p. Din acestea şi din multe alte observaţii de acest fel ale unor o(l.meni de cultură excepţionali se poate conchide că nu orice idiom este apt pentru a se traduce orice texte. Este astăzi bine stabilit că în română se pot face traduceri excepţionale din orice idiom, fără ca o reciprocă să fie valabilă. Aceasta datorită bogăţiei extraordinare a limbii române, capacităţii de a exprima pitorescul, de a diminutiva substantive\e şi adjectivele, datorită organicităţii interioare a limbii române, calităţi absente în idiomurile artificiale. *
'7 Notă asupra ediţiei
Ediţia a beneficiat de sîrguinţa şi competenţa excelentei tinere cbsiciste Cătălin a Popescu, căreia îi datorează: 7. 1 Confruntarea textului traducerii cu textul latin de bază. În cadrul acestei operaţii migăloase, Cătălina Popescu, a obscrvat mai multe scăpări în traducerea prof. David Popescu, care aşa cum spune el însuşi în memoriile sale, şi-a pierdut mult timp (cu televizorul şi alte lucruri nesemnificative?). De aceea omisiunile în traducerea operei lui Boethius nu au fost observate şi completate, nici una, în ediţia din 1992, după 50 de ani de la prima publicare (1943). Ediţia de bază folosită la traducere a fost aceea a lui Guilelmus WEINBERGER, editată în 1934, în cadrul colecţiei Corpus Scriptoru/11 Ecclesiasticorllll l Latinorum, editată de Academia de Litere din Viena, voI. LXVII. Pentru verificarea traducerii, pentru nuanţe, David Popescu a folosit şi ediţia Gamier Freres (1937?). La confruntarea textului românesc cu cel latinesc, Cătălina Popescu a numerotat paragrafele sau frazele în textul traducerii, operaţie pe care traducătoml a omis s-o facă atât la prima ediţie, cît şi la a doua. ,
Mângâierile filosofiei - Cuvînt înainte Ca unnare a acestei operaţii, în prezenta ediţie se identifică, prin numărul corespunzător, fiecare frază a traducerii cu paragr«fuÎ sau fraza echivalentă din textul de bază. Cel mai important rezultat al confruntării şi echivalării traducerii cu textul de bază a fost descoperirea de către Cătălina Pope�ci.l a mai multor texte lipsă în traducere. Cartea III Proza XI, § 31 (Nam ne in animalibus ql/idc//1 manendi amor ex anime voluntatibus, verum ex naturae principiis venit) carc nu apare în traducerea lui David Popescu, nici in ediţia din 1943, nici în cea din 1992. În ediţia noastră fraza respectivă a fost imprimată cu aldine pentru a arăta că apare pentru prima oară în româneşte. Tot în Cartea III, în Proza XII, § 29 a fost tradus: Atunci nllf/ nu există, căci Dumnezeu n-ar pl/tea face ceea ce nu există. Cum să nu poată face Dumnezeu ceea ce nu există, dadi a făcut universul, lumea? Cătălina propune: Atunci răul nu există, de vreme ce DlIII/nezeu nu-I face, el care poate face tOIul, c��ea ce este mai logic şi în sensul textului latin. C IV, Poezia III, vers 30 Timpului (scăpare a traducătorului) s-a înlocuit cu Trupului. C IV, Proza V I, § 44 iar cei pe care-Î lovesc Îi corecleazâ. C V, Proza 1, § 14 Aeesta este un caz care se crede a fi datorit Înlâmp/ării, dar el nu apare din nimic; are cauze proprii, a căror întâlnire neaşteptată şi neprevăzută, pare săli produs Întâmplarca, ceea ce schimbă sensul, dar justificat de textul latin. C V. Proza V, § 6, s-a ales: sau e adevăratăjudecata raţiunii. . în loc de sau nu e adevărată judecata raţiunii ... care, deşi nu ave" scns, faţă cu textul latin, figurează atît în ediţia 1, cît şi în ediţia II. C III, Proza IV, § 10, apare în traducere, atît în ediţia 1, 1943, cît şi în cdiţia II (1992): toţi cei răi dau o înfăţişare asemănătoare demnităţilor pe care le păstrează, prin atingerea lor, ar sensul din traducere este le pătează prin atingerea lor (în latină qllas sua conlagione coml1laculant). Cătălina a găsit mai multe astfel de scăpări, unele îndreptate tacit. 7.2 Echivalarea şi traducerea în română a majorităţii indicilor pentru textul latin după ediţia Weinberger. Unii indici au rezultat din prelucrare6l. notelor respective ale traducătorului, .
-
Boethius
xx *
8 Analiza acestei traduceri ne-a condus [a ideea că dacă [a o specie literară traducerea singură poate să fie suficientă, in ce priveşte textele clasice llumai traducerea singură nu poate da certitudinea că nu lipsesc părţi care afectează inţe[esul. Recenzenţii şi chiar cititorii obişnuiţi n-au cum să observe absenţa unor fraze, a lInor paragrafe chiar. N. I. Barbu, c1asicist fără reproş, analizează o frază şi două catrene şi, n0I111a[, n-are cum sesiza absenţa unor părţi din text sau scăpări de sens, pentrun eă n-are sub ochi textul martor. Bunăoară, În ediţia II (1992) scoasă de Institutul Biblic, surprinde numărul mare de omisiuni de texte (ne referim numai la cele observate de noi): 1) În Cartea I (C I), Proza I, § 4, lipsesc literele II şi El şi se scrie total confuz: Pe tivul lor se citeau: ţesute litere greceşti (care din e[e şi cîte ?) . . . şi Între ambele litere (care?), iar în nota 6 se dau explicaţii [a ceea ce nu exista în text, eeea ce arată cam caricahlral. 2) În C II, Proza II, § 4 lipseşte un rând (te-am crescut, aplecându-mă spre tine cu ocrotire şi înţelegere). 3) În C II, Proza IV, § 21 lipseşte: durează veşnic la cei stăpâni pe sine şi care nici nu 4) În C III, Proza IV, § 17 lipseşte: dacă se pătează chiarprin cOlltactul cu cei necinstiţi. 5) În C III, Proza X, § 23-24 lipseşte: divinităţi ei devin fericiţi; § 24 Dar după Cll/Il prin dobtndirea . .. 6) În C IV, Proza VII, § 8-9 lipseşte: Ba da § 9 Dar ceea ce fntăreşte şi /Îldreaptă e folositor? Pe lângă aceste şase [acune în text, unele afectând inţelesu[, în ediţia 1992, există şi alte scăpări şi absenţe mai mici pe care nu [e mai menţionăm.
M ângâier i le fi losofi ei - C uvînt înai nte
XXI
Au trecut 11 ani de la apariţia acestei ediţii şi nu ne e cunoscut ca cineva să fi se �izat aceste lipsuri, astfel că se publicâ opere cu numeroase carenţe, ccea ce este supărător. Dacă opera s-ar fi publicat bilingv, sîntem convinşi că şi traducătorul, dar şi cineva din redacţie sau din Comisia de editare ar fi sesizat lipsurile arătate, poate şi altele, scăpate observaţiei noastre, dar aşa, Iipsind di n faţa ochilor elementul de raportare, textul original, pot lipsi oricîte fraze fără a fi observate. Da, dar o astfel de operă nu mai poate fi calificată ştii nţifică, poate nici măcar operă.Aceste constatări induc ideea că în ce priveşte traducerile din limbile clasice numai ediţia bilingvă este utilă şi reprezintă un instrument de lucru ştiinţific. În ce priveşte editarea propriu-zisă: a. În textul latin nu am Iacut nici o intervenţie, nici măcar o virgulă nu s-a mutat din locul ei. b. În traducere am marcat, pentru evidenţiere: - numele proprii cu aldine; - citatele şi spusele Filosofiei personificate cu litere cursive; - înaintea fiecărei poezii şi a fiecărci proze am introdus, cu uşoare corecturi, şi reformulări, textele di n cuprinsul ediţiei din 1943, care constituie un fel de rezumat al poeziei, prozei respective; - prin operaţia de numerotare a paragrafelor sali frazelor s-a identificat, în paralel cu textul latin, întinderea fiecătrei fraze sau a fiecărui paragraf, ceea ce pelmite observarea uşoară a echivalenţei fiecărei părţi din traducere cu textul latin corespunzător; *
Deşi am supus, atât textul latin cules de noi, ca şi textul traducerii unui număr mare de lecturi, singura modalitate prin care se poate evita rămânerea de erori, ne cerem iertare pentru eventualele erori care au scăpat totuşi la lecturile noastre şi care s-ar mai găsi în textul încredinţat tiparului. Gabriel Gheorghe
MÂNGÂIERILE FILOSOFIEI (DE CONSOLATIONE PHILOSOPHIAE) TRADUCERE ŞI NOTE DE DAVID POPESCU
INTRODUCERE Cea mai de seamă operă a lui Boethius, de Consolatione philosophiae, nu poate fi înţeleasă în întregime decât dacă este raportată la mediul şi momentul În care ea a fost scrisă. Considerată ca o lucrare de sine stătătoare, independentă de personalitatea automlui şi de Împrejurările care au detenninat-o, această operă ar risca să rămână străină de noi, tocmai în părţile cele mai caracteristice. Căci, deşi prin conţinutul şi problemele tratate se Înalţă deasupra timpului, putînd fi şi astăzi şi oricând de actualitate, prin anumite aspecte ale sale, ea este strîns legată de viaţa autorului şi de atmosfera politică şi culturală a vremi i. Astfel a cunoaşte Mâllgâierile Filosofiei Înseamnă a cunoaşte mai întâi pe Boethius, a-i cunoaşte viaţa, opera, locul său în istoria culturii apusene.
Boethius se naşte într-o vreme când lumea romană, în totală descompunere, Îşi trăia ultimele c lipe ale apusului şi grupa gennanică a popoarelor barbare venise s-o înlocuiască. Se închidea un cv, acela al popoarelor vechi, şi începea un altul: evul mediu.
Mângâierile filosofiei - Introducere
XXlII
Lumea romană, decadentă şi slăbită politiceşte, avea totuşi destulă strălucire şi prestanţă, ca să impună cel puţin un respect formal cuceritorilor. Şcolile funcţionau, viaţa şi administraţia civilă se desfăşurau mai departe, după legile romane. Numai armata aparţinea noilor stăpanitori, care ocupau milităreşte Italia. Nemaiavând puterea de a se opune cu armele, Roma o mai avea pe aceea de a menţine oarecum stmctura sufletească a lumii vechi. Creştinismul, între altele, zdnmcinase din temelii, felul greco-roman de a înţelege lumea şi viaţa şi de a-i preţui bunurile. Şi sub acest raport deci antichitatea făcea loc unei noi forme de cultură, scolasticismului medieval. Luminoasa personalitate a lui Boethius ni se prezintă ca o legătură spirituală între două lumi: cea veche, greco-romană, şi cea nouă, a evului mediu. Ultimul Roman, cu opera sa De Consolatione Philosophiae definită ca u ltim u l suspin al antichităţii expirante, Boethius este în acelaşi timp şi iniţiatorul scolasticismuluil). Viaţa sa, înaltele demnităţi politice pc care le-a obţinut - care i-au adus şi cea mai mare strălucire omenească, dar şi reversul acestora: închisoarea şi moartea -, ca şi operele pe care le-a lăsat, înfăţişează această realitate, tragică şi consolatoare în acelaşi timp, a celor omcneşti; pe deasupra tuturor schimbărilor pe care le aduc celelalte puteri ale oamenilor sau ale popoarelor, puterea spiritului este permanentă şi, ea singură, neputînd fi înlănţuită sau suprimată, transmite din generaţie în generaţie acea lumină prin care oamenii pot fi deosebiţi de celelalte fiinţe ale pământului. Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius s-a născut la Roma, într-o familie distinsă, aproape de anul 480. Tatăl său a fost consul de trei ori, iar bunicul după tată, fost prefect al pretoriului sub Valentinian III, a murit alături de generalul Aetius. După mamă, care era din familia Severinilor, de asemenea avea înaintaşi consulari. Încă de mic a fost trimis pentru studii la Atena,
XXIV
Boethius
adâncindu-se acolo mulţi ani în filosofia greacă şi traducînd sau comentând în latineşte pe marii gânditori greci. În acest timp se petreceau în Italia evenimente foarte insemnate. Ostrogoţii, sub conducerea lui Teodoric. cu consimţămîntul împăratului de Răsărit, Zenon, care avea astfel prilej să abată în altă parte un pericol, pătrund în Italia şi, după câteva lupte, ocupă Ravena. Odoacru, şeful unor confederaţii germanice. care în 476 luase domnia ultimului rcgc roman, cste ucis (15 martie 493) şi Teodoric devine stăpânul Italiei, stabilindu-se în capitala lui Odoacru. Primind de la împăratul de Răsărit titulaturi romane, păstrând în drept calitatea de patriciu şi cle generalisim roman, luându-şi pronumele de Flavius. Teodoric conduce în fapt cu puterea armelor gotice o lume latină care asista pasiv la propria sa desfiinţare politică şi naţională. Noul stăpâni tor era deshIl de înţelept ca să nu ia măsuri radicale, să nu aducă mari pelturbaţii în instituţiile şi administraţia romană. A condus astfel cu prudenţă, ferindu-se cît mai mult ca să nu fie resimţită prea puternic de romani dominaţia străină ostrogotă. A rămas la Ravena - numai odată, în anul 500, se pare că s-a dus la Roma -, căutând în formă să nu se amestcce în organizaţia politică, juridică şi religioasă a lumii romane, decât atunci când i se cerea părerea, cum a fost bunăoară alegerea papei Symmachus, când s-a pronunţat pentru acesta. Pentru senat a arătat tot respectul, deşi activitatea senatului se mărginea în acest timp la lin fel de consiliu municipal al Romei, iar în afară la o autoritate simplu academică.2) Senatorii, dealtfel puţini, mai reprezentau spiritul de rezistenţă şi reacţiune romană; cei mai mulţi asistau, neputincioşi, la mersul evenimentelor sau se orientau. cum se întâmplă adesea, spre noua aşezare politică. Aceasta era starea de lucruri la Roma, când se întoarce Boethius de la Atena. Tatăl său murise; mama, de asemenea, cu mulţi ani înainte. Fruntaşii vieţii publice romane erau Festus şi
Mângâierile fi losofiei - Inlro ducere Symmachus. De acesta din urmă este luat sub protecţie tînărul Boethius, care, prin educaţia, cultura, şi distinsc\c sale însuşiri
sufleteşti, promitea un viitor strălucit. Se căsătoreşte cu Elpis, fiica lui Festus, dar moartea îi răpeşte la puţin timp după căsătorie pe culta şi pioasa poetă Elpis. Se recăsătoreşte cu a treia fiică a lui Symmachus, Rusticiana. Prin această căsătorie, drumul lui spre glorie se deschide deodată, luminos. Socml său, Quintus Aurelills Memmius Symmachus, îl ajuta pe Boethills cu averea, influenţa şi nume\c familiei sale vestite. Fostul consul în 485 era doar nepotul celuilalt Symmachus, amic al poetului Ausonill şi ultimul apărător al păgânismului împotriva Sf. Ambrosie. Atît familia Aniciilor, cît şi a Symmachilor, se bucura de toată vaza pe care o merita nu numai în societatea romană, dar şi faţă de noua stăpânire barbară. Era firesc deci ca Boethius să nu intîlnească nici o piedică În ascensiunea sa politică. În vârstă de mai puţin de 30 de ani intră în Senat, cu autoritatea pe care i-o conferea numele său şi rudenia cu Symmachus, dar şi cu prestigiul unei personalităţi de o vastă cultură ştiinţifică şi filosofică. Tradusese şi comentase în limba latină - ca fruct al studiilor sale la Atena pe matematicienii Pitagora, Nicomach şi Euclide şi pe filosofii Platon şi Ar.istotel; iar În ştiinţa lui Arhimede era un erudit. Pentru a fi numit În diferite demnităţi şi mai ales pentru a ajunge la consulat, ultima treaptă pe care o mai putea urca un roman în vremea aceea, avea nevoie nu numai de stima şi adeziunea nobilimii romane, dar şi de. favoarea şi deplina preţuire a lui Teodoric. Ocaziile nu Întârziară. Clovis, regele francilor, cere lui Teodoric un citarcd, un muzicant, care să cânte şi la curtea sa, aşa cum auzise că se cântă la Roma. Pentru a trimite lui Clovis muzicantul cerut, Teodoric se adresează -
lui Boethius, reputatul cunoscător al teoriilor muzicale şi al tetracordului lui Pitagora. Gondebald, regele burgunzilor, cere lui Teodoric cadrane solare şi clepsidre. Acesta roagă pe Boethius să procure regelui burgund orologiile cerute, adresând-i unnătoare\e
XX'Vl
Boethius
elogii: Ai studiat CII atât de Îndelllngă strădanie În şcolile Atenei şi ai schimbat Într-atât toga patriei Cll haina 1Il1lzelor elene, Încât aifăcut ca Învăţătura greacă să devină cultură romană. Ai i'nvăţal Cll câtă adâncime se cugetă ill pârţile sale filosofia speculativă şi in ce chip se analizează domelliul fUosofiei practice, dăruind senatorilor; urmaşi ai lui Romulus, opera pe care au lăsat-o in lume cecropizii. Prin traducerile tale, italii citesc pe muzicianul Pitagora şi pe astronol1lul Ptolemeu . A ritmeticul Nicomach şi geometrul E u clid sinI fam iliari ausoniellilor: Teologul Platon, logicianul Aristotel, vorhesc În limba Quirinallllui; chiar pefizicianul lllecanic Arhimede. l-ai făcllt sicilienilor latin. Şi orice discipline şi arIe a prodlls.f(xunda Crecie prin diferiţi bărbaţi, Roma şi le insllşeşte in grai/ll patriei numai graţie lucrărilor tale. Pe toate le-ai redat atât de elegant ca i'nchegare stilistică şi atât de desăvîrşit ca proprietate a limbii, i'ncât şi cititorii care ar cunoaşte ambele limbi ar fi preferat totuşi traducerile tale3) . . . Evident, aceste cuvinte măgulitoare sînt cu atît mai preţioase, cu cît sînt adresate lui Boethius de Teodoric, chiar dacă în numele lui scria Cassiodor. Regele şi-I apropie şi-i impărtăşeşte părerile în toate chestiunile. 1 se dă însărcinarea să refonneze monetăria, mă�urile şi greutăţile, i se acordă diferite demnităţi administrative, este numit de rege magister palatii şi II/agister officiorum, un fel de ministru al palatului, care cunoaşte toate problemele de politică internă şi externă ale statului. Quaestor, patriciu, în anul 510 este în sfârşit consul, iar în 522, punct culminant al gloriei lui Boethius, cei doi fii ai săi, prea tineri pentru această demnitate, sînt aleşi, de asemenea, consuli. Cu acest prilej, intr-un splendid discurs, Boethius face elogiul regelui Teodoric, care după aproape treizeci de ani de domnie era cea mai mare personalitate a occidentului4). Boethius are toate motivele să se simtă fericit. Fiii săi au ajuns consuli. EI şi-a Iăcul întotdeauna datoria, ca un adevărat filosof,
Mângâierile filosofiei - Intro ducere
XXVII
fiind şi un bun sfetnic al regelui şi un bun roman. A fost cinstit, drept şi înţelegător cu suferinţele tuturor. A luat apărarea celor oropsiţi şi Împilaţi, i-a apărat cu curaj Împotriva vexaţiunilor autorităţii. În timpul unei foametc a Împărţit grâu poporului, ajutându-I cu largheţe, Împotriva prefectului, cu riscul de a ajunge la cunoştinţa lui Teodoric acest caz. Pe Conigastus şi Trigguilla, doi cUlieni ai regelui, care Împilau popoml, purtându-se ca nişte tirani, i-a atacat fără cruţare ca şi pe alţi câini (Ii palatului, pentm care Italia nu era altceva decât un ţinut de exploatare şi jaf. Dar dragostea lui de cinste şi de adevăr nu se putea să-i aducă numai bucurie şi fericire. Duşmanii binelui sînt adeseori mai puternici decât duşmanii răului. Boethius cunoscuse zilele sale cele mai fmmoase de mărire şi glorie, trebuia să le cunoască şi pc cele de declin. Şi nici acestea nu Întârziară să vină. Frământările şi certurile religioase care au avut loc in primele veacuri, până la stabilirea dogmelor creştine, au dat naştere la o mulţime de erezii ce au tulburat adânc şi pentm multă vreme liniştea bisericii şi a statului, atît În Răsărit, cît şi În Apus. Una dintre aceste erezii, arianismul, era în timpul lui Teodoric credinţa oficială a palatului şi a popoarelor germanice ce stăpâneau Europa, deşi lumca romană, În frunte cu papii Romei, mărturiseau credinţa stabilită de sinoadele ecumenice. În afară de arianisl11, Încă două erezii asemănătoare tulburau conştiinţele credincioşilor: nestorianismul şi monofisitismul. Împotriva tuturor acestora, Boethius a luat atitudine, apărând prin mai multe scrieri credinţa bisericii din Roma. Poziţia lui Boethius Însă, de apărător al confesiunii religioase oficiale, împotriva ereziilo �, era dintre cele mai dificile. Deşi arian, Teodoric nu se amesteca în neînţelegerile religioase, ci lăsase forurile competente ale bisericii să se pronunţe în chestiuni de dogme şi de controverse teologice. Astfel n-a dat atenţie prea mare faptului că Boethius, prin scrierile sale Împotriva acestor credinţe care se abăteau de la Învăţătura recunoscută de biserica
xxvm
Boethius
Romei şi a Constantinopolului, lua ati tudine şi împotriva arianisfIlullli. Cît timp neînţelegerile religioase s-au menţinut pe plan teoretic şi cît timp mai ales ele dezbinau pe romani Între ei, era chiar in interesul lui Teodoric să nu se amestece în aceste neînţelegeri. Când însă Împăratul de Răsărit, Justin, luă Împotriva ereticilar o serie de măsuri care atinseră direct pe goţii arieni, aceasta nu putu lăsa pe Teodoric indiferent. Voind să curăţească imperiul de erezii, Justin a dat un ordin prin care era interzis orice cult neoficial. Locaşurile de mgăciune ale arieni/or erau închise şi predate ortodocşilor. Teodoric, fomte indignat de această măsură, care izbea Într-o mulţime de conaţionali de ai săi, ce ajunseseră in funcţiuni înalte in imperiul de Răsărit, protestează şi tocmai pregătea trimiterea unei delegaţii în acest sens la Justin, când se produce pe neaşteptate cazul Albinus. Fost consul, prefect al pretoriului şi senator, Albinus era un om cu vază şi foarte bogat. În contl i ct cu acesta şi râvnindu-i bogăţia se găsea referendaml Cyprianlls care, pentru a-şi compromite rivalul, i-a Tacut o inscenare, cu nişte scrisori, din care reieşea că Albinlls ar fi în legătură cu Împăratul de Răsărit, Justin, m ij locind liberarea Romei de barbari şi reunirea Italiei cu Răsăritul, sub sceptml lui Justin. Teodoric, alarml).t de faptele i mputate lui Albinus, care Însemnau un complot impotriva regelui şi a statului, a întemniţat de indată pc acuzat şi a pornit cercetările, pentm a stabili proporţiile complotului şi gradul vinovăţiilor. Albinus era senator roman; trebuia atlat dacă nu cumva intreg senatul, această umbră care mai rămăsese din autoritatea statului roman, este de partea lui Albinus. Boethius, în calitatea sa de ministm al palatului, nu putea rămâne în afară de acest caz. Părându-i nedreaptă şi nefondată acuzaţia adusă lui Albinus, - ca şi suspiciunea ce plana asupra senatului. - ii ia cu hotărire apărarea, dec1arând în faţa regelui că acuzaţia lui Cyprianus este falsă şi că dacă Albinus este vinovat atunci este vinovat şi Boethius însuşi şi senatul întreg.
Mângâieri le filosofiei - Introducere
XXIX
Teodoric a fost înduplecat şi hotărîrea în procesul lui Albinus
il
fost deocamdată amânată. Iată însă că Cyprianus nu se lasă bălul şi loveşte de data aceasta direct în Boethius. Făcând apel I ; t Conigastus şi Trigguilla, ale căror fărădelegi Boethius le reprimase, aceştia pun la îndemâna lui Cyprianus memorii � i documente pcntm a amesteca ş i p e Boethius î n procesul lui Albinus. Cyprianus predă lui Teodoric două scrisori contraracull:, ea fiind ale lui Boethius către Justin, pentru răsturnarea lu i Teodoric. Se arată în prima scrisoare în ce stare de opresiune s e găsesc Romanii, iar în a doua se cerea intervenţia grabnică a lui Justin pentm liberarea Italiei. Se arată, de asemenea, eă I t a l i a este slab păzită ş i că î n caz de război provinciile s e vor răscula � i vor trece de partea lui Justin. Teodoric uluit pierdu orice încredere în Boethius şi-l crezu criminal. Faptul că Boethius scr is ese împotriva arienilor era un indiciu pentru Teodoric, acum bătrâll, bănuitor şi credul, că acesta e vinovat. Mai ales când infonnalori i şi martorii împotriva lui Boethius se înmulţiră. Opilio, frate c u Cyprianus şi Gaudentius, nişte delapidatori ordinari, ca să scape de pedeapsă depuseră împotriva lui Boethius. De asemenea �i Basilius, fost intendent al Casei regale şi acum încărcat de dalori 1 . Boethius ş i Albinus sînt arestaţi. Procesul s-a judecat, i a l scnatorii, din laşitate sau din tcama de a nu fi socotiţi complici l' 1 I acuzaţii, au lăsat ca Boethius şi Albinus să fie condamnaţi IW baza declaraţiilor date de martorii lui Cyprianus. Boethius este închis la Pavia şi, cu toate memoriile trimise, c u toate protestele împotriva unei judecăţi nedrepte, Teodoric 11 1 1 reveni asupra pedepsei. După o închisoare de aproape o j umălall' de an, în care timp scrie De Consolatione Philosophiae, Boethim este executat la Pavia, sau la Calvenyano, în regiunea Milanul u l . probabil l a 2 3 Octombrie 524. Averea îi este confiscată şi lui � i I t l l Symmachus, care este de asemenea executat, iar Rusticiana e s l \' adusă în stare de umilinţă şi mizerie. În toamna anului 5 2 'i.
xxx
Boethius
Tcvdoric trimite în orient o delegaţie compusă din senatori şi
episcopi, având în fmnte pe papa Ioan I însuşi, pentru a cere lui Justin să revină asupra măsurilor luate împotriva arienilor.
Delegaţia a fost foarte bine primită şi a stat aproape o jumătate de an În Constantinopol. Papa Ioan I a oficiat, Înconjurat de un sobor de episcopi şi preoţi, slujba sărbătorilor Crăciunului (525) şi ale Paştilor (526). Întorcându-se însă fără rezultat, papa, care nu putuse stărui pentm a-i apăra pe eretici, a fost pus la închisoare, unde a murit din cauza torturi lor, la 1 8 mai 526. În chipul acesta Tcodoric scăpase de toţi capii opoziţiei romane şi catolice În Italia. M :li rămânea chestiunea ariană în Răsărit. Văzând că nu poate proceda altfel pentm a-l detennina pe Justin să repună În drepturi pc arieni, Teodoric a recurs la o măsură de o extremă severitate: a d2t un edict prin care se prevedea ca toate bisericile catolice din ItaLa să fie închise pentru drept-credincioşi şi încredinţate minorităţii ariene. Înainte de a se pune în aplicare acest edict însă, băt
Mângâierile filosofiei - Introducere
XjC,I
la 23 Octombrie. Pentru caracterul său onest şi nobil, cum şi pentru j ertfirea vieţii sale pentru Biserică şi dreptate, Boethiu s a fost beatificat. II Pe tărâmul scrisului, Boethius a avut o activitate destul de rodnică. Ne-au rămas de la el numeroase scrieri cu conţinut teologic, ştiinţific şi filosofic. Fiindcă personalitatea sa a fost atît de strălucitoare, poate că i s-au atribuit lucrări ce n-au fost ale lui, ori au aparţinut altui Boethiu, acest nume fiind destul de răspândit la începutul evului mediu -, polarizându-se astfel în juru-i şi contopindu-se într-unul mai mulţi autori. Autenticitatea operelor teologice ale lui Boethius, bunăoară, a fost foarte mult discutată. Mulţi cercetători, sprijinindu-se pe argumente scoase din opera sa filosofică, mai ales din De Consolatione Philosophiae, au ajuns la concluzia că Boethius ar fi fost păgân. Şi lllai lllulţi cercetători însă şi îndeosebi învăţaţii bisericii, l-au socotit creştin şi nu i-au pus ca atare la îndoială autenticitatea operelor sa\c teologice. Acesk opere, teologice, se Încadrează în certurile şi controversele religioase ce i-au frământat atâtea veacuri pe creştini, până ce dogmele cu privire la Sf. Treime au fost înc hegate, cristalizate şi stabilite pcntru totdeauna. Lucrările cu conţinut teologic ale lui Boethius sînt scrise în legătură cu arianismul, nestorianisfll ul şi monC?fisitisflllIl, trei erezii de seamă, care au prilejuit primele sinoade ecumenice. Pentru a apăra creştinismul ecumenic împotriva acestor erezii şi pentru a înlănţui dogmele trinităţii într-o dialectică filosofică, Boethius scrie următoarele cinci opere: 1 De unitate Trinitatis (Tratatul despre uni tatea Sf. Treimi, adresat lui Symmachus); 2 Ultrum Pater el Filius ac Spiritus Sanctus de Divinitate substantialiter praedicentur (Dacă Tatăl, Fiul şi Sf. Duh pot fi afirmaţi substanţial în Dumnezeire), adresat diaconului Ioan al Bisericii Romei, - papa Ioan 1 de mai târziu - tratează, ca şi lucrarea anterioară, despre raporturile dintre natură şi substanţă cu privire la Trinitate); 3 Quomodo substantiae, in eo q/lOd sint, -
xxxn
Boethius
(Cum substanţele sînt bune prin ceea ce sînt), către diaconul Ioan, o extrem de concisă Înlănţuire de raţionamente despre ideea de bine şi de substanţă. 4 Brevis fidei christianae cOlllplexio (Scurtă expunere a credinţei creştine, cunoscută şi sub numele Defiele catholica); 5 Liber de persona et duabus naturis contra Eu tych en el Nes toriulII (Despre cc\e două naturi şi o singură persoană În Iisus Christos, contra lui Eutichie şi Nestorie), către Ioan, diacon al bisericii Romei, cea mai Însemnată lucrare teologică a lui Boethius, În care arată cum sînt cu putinţă cele două naturi - divină şi umană - Într-o singură persoană, în Iisus Ch ristos). Prin amănunţita examinare şi desfăşurare logică a problemelor tratate, operc\e teologice ale lui Boethius devin interesante şi convingătoare. Deşi lipsite de Înti nderea unor adevărate tratate, ele au fost mult citite şi comentate de către emdiţii dogmaticii creştine. Dintre lucrările ştiinţifice ale lui Boethius se păstrează De Ins fitu tione aritmetica, De Ins/itl/fione l11usica şi Ars Geol11 etriae. Împreună cu Astronomia , care s-a pierdut, aceste opere sînt cunoscute şi sub numele de lIIatematici şi au fom1at în evul mediu ciclul superior al artelor liberale, quadriviul11 . Aritmetica, în două eăl1i, şi Muzica, În cinci cărţi, au avut mult prestigiu în evul mediu ' şi autenticitatea lor n-a fost contestată; nu tot acelaşi lucm s-ar putea spune despre Geomefrie, ce conţine două cărţi, dintre care prima e traducerea latină a geometriei lui Euclid. Fără Îndoială Însă că, dacă Boethius s-a bucurat de atâta autoritate în evul mediu, aceasta se datorează mai ales operelor filosofice. Traducerile, comentariile şi tratatele sale originale din domeniul logicii au fost În scolastica medievală cărţi fundamentale, prin care Boethius a devenit clasic alături de Martianus Capella şi de Cassiodor. Iar De Consolatione Philosophiae, ultima şi cea mai de seamă operă filosofică a sa, a luat loc de cinste printre cărţile reprezentative ale omenirii. bonae sint
Mângâierile filos ofiei - Introducere
xxxm
Autorul favorit al lui Boethius a fost Aristotel. Lucrările de logică ale acestuia le-a tradus, le-a comentat şi tot pe ele le-a avut ca pildă în scrierile sale personale. Astfel a scris mai întâi, ca studii pregătitoare pentru înţelegerea lui Aristotel: Dialogi in Porphyrium a Victorino translatum, două dialoguri asupra Isagogelor lui Porfirius, traduse de Victorinus. La Categoriile lui Aristotel, Porfirius a scris o Introducere (lsagoge), în care şi-a propus să explice cele cinci concepte logice, numite şi universale: gen, speţă, diferenţă, accident propriu şi accident comun, a căror cunoaştere uşurează înţelegerea filosofiei lui Aristotel. Introducerea lui Porfiriu a fost tradusă în latineşte de retorul Victorinus. Asupra acestei traduceri, Boethius scrie cele două dialoguri, în care explică pe larg prietenului său Fabius conţinutul operei lui Porfiriu. Pentru că traducerea lui Victorinus nu i s-a părut desăvîrşită, a lacut el alta, însoţind-o de un excelent comentariu împărţit în cinci cărţi: Comentaria in Porphyrium. A tradus apoi Categoriile lui Aristotel, la care a scris patru cărţi de interpretare: In Categorias Aristote/is, /ibri quatuor. La cartea lui Aristotel, De Interpretatione (I1Ept EpJl11VElm;;) a scris două comentarii: unul mai redus, care explică sumar textul lui Aristotel, şi altul, mai dezvoltat, pentru avansaţi: In Iibrum Aristotelis de interpretatione Commentaria minora şi Commentaria majora. De asemenea a tradus din Aristotel Analiticele prime şi posterioare (Interpretatio priorum Ana(vticorum Aristotelis şi Interpretatio posteriorum Analyticorum Aristotelis), Topicele (Interpretatio Topicorum Aristotelis) şi Argumentele sofistice (lntetpretatio Elenchorum sophisticorum Aristotelis). După unii cercetători însă, atît traducerea analiticelor, cît şi a Topicelor şi a Sofisme/oI' aparţin lui Iacob de Veneţia, de la începutul sec. XII. A comentat apoi Topicele lui Cicero (Commentaria in Topica Ciceronis) şi a scris, în legătură cu ele, De Di/Jerentiis Topicis, în care arată
XXXIV
Boethius
deosebirea dintre Topicele lui Cicero şi ale lui Aristotel, ocupându-se, în acelaşi timp, de izvoarele din care îşi scot argumente probabile filosofii şi retorii. Cu aceasta din urmă am ajuns la tratatele filosofice ale lui Boethius. Ele sînt următoarele:
Introductio ad Syllogismos Categoricos, D e Syllogismo Categorico (libri duo). De Syllogismo Hypotetico (libri duo), Liber de Divisione şi De dţfJerentiis Topicis, pe care am şi amintit-o. La aceste opere se adaugă şi altele mai puţin importante sau care n-au ajuns până la noi. După mărturisirile contemporani lor, planul lui Boethius a fost acela de a traduce în latineşte în întregime pe Aristotel şi pe Platon ş i de a arăta că în chestiunile fundamentale nu este prea mare deosebire între aceşti doi mari fil osofi. Importanţa lucrărilor filosofice ale lui Boethius în evul mediu a fost considerabilă. Cel puţin până în sec. XII cultura elenă a fost transmisă Occidentului prin intermediul acestor lucrări. Aşa se explică de ce prima perioadă a scolasticii s-a mărginit la un fonnalism logic, prin care se căuta a se pune de acord raţiunea şi credinţa,filosofia şi dogmele creştine. Nu vom analiza conţinutul traducerilor, comentarii lor sau tratatelor logice ale lui Boethius. Ne vom mulţumi, pentru a ilustra influenţa pe care au exercitat-o ele, să amintim că cearta dintre nominalism şi realism, care a fost singura problemă de reliefîn evul mediu, îşi are originea în primul dialog la Isagogele lui Porfirius. III Opera cea mai citită şi mai admirată a lui Boethius, în toate veacuri le, a fost De Consolatione Philosophiae. Scrisă în închisoare, sub fonna unui cuceritor dialog în versuri şi proză, în cinci cărţi, prin ideile adânci ce la cuprinde şi prin forma atât de uşoară şi de limpede, în care redă problemele tratate, această scriere a fost cartea dc căpătâi a multor generaţii de cititori, dintre cei mai erudiţi. Otto Bardenhewer scrie despre ea: Ultima operă
Mângâieri le filosofi e i - I ntroducere
:xxxv
a lui Boethius, D e Consolatione Philosop h iae, capătă semnificaţie istoric umană. Numai câteva produse spirituale au tras brazde aşa de adânci În istoria literaturii universale, ca această operă5J• Prin împrejurarea particulară că în ea găsim examenul de conştiinţă al unui om politic, care a cunoscut toată strălucirea gloriei, dar pe care soarta l-a aruncat, nemiloasă, în deznădejde, umilinţă şi moarte, opera are în acelaşi timp şi un înţeles social şi moral: este catehismul datoriei şi al sacrificiului. Care este tema Mângâierilor Filosofiei? Ea se desprinde chiar din primele rânduri ale cărţii. Boethius se găseşte în închisoare şi, pierdut în deznădej de, îşi tânguie j alea şi durerea, între viaţa care-l părăseşte şi moartea care îl aşteaptă. Filosofia, travestită într-o femeie distinsă şi impunătoare, îi apare, îl dezmeticeşte din somnolenţa în care îl cufundase disperarea, îl ceartă că nu-şi păstrează seninătatea pe care trebuie s-o aibă întotdeauna cel ce s-a adâncit în studiul fi losofiei, apoi îl mângâie şi-i propune să-I lecuiască de această boală sufletească ce îl stăpâneşte. Răspunzând, Boethius îi aminteşte cum a înţeles să se conformeze preceptelor
filosofice toată viaţa, sluj ind numai cinstei şi binelui, în toate funcţiile publice pe care le-a deţinut. Astfel a apărat pe cei nedreptăţiţi, s-a opus celor ce asupreau poporul fără milă, făcându-şi duşmănii care şi-au unit puterile şi l-au doborît. Deprimarea şi îndoiala lui cu privire la dreptatea imanentă este explicabilă, când la capătul unei vieţi nepătate se găseşte în temniţă, în faţa morţii.
Filosofia, ca un adevărat medic, procedează cu prudenţă, fo losi ndu-se la început de leacuri m a i uşoare ş i apoi de medicamente cu efecte mai puternice. Astfel, îi pune întâi câteva întrebări, din care să se convingă dacă disperarea i-a smuls în întregime credinţa în Diviq1tate şi în triumful binelui sau dacă mai este vreo speranţă de scăpare. Boethius crede încă în Dumnezeu, crede că lumea este condusă de o fiinţă raţională, nu de întâmplarea oarbă, dar gândurile îi sînt tulburate şi nu poate răspunde mai
XXXVI
Boethius
mult. Filosofia stabileşte diagnosticul bolii lui Boethius: din cauza intorsăturii tragice pe care a luat-o viaţa sa, mintea i s-a întunecat şi nu mai vede limpede destinele omului: ca îi făgăduieşte însă că, având ca punct de plecare credinţa lui în Dumnezeu, îi va alunga Încetul cu incetul întunericul minţii. Plecând de l a nedreptatea căreia Boethius i-a fost victimă, tema Mângâierilor Filosofiei se ridică la o înlănţuire de probleme generale: existe11ţa răului În lume şi caracterul de zădărnicie al
tuturor celor omen eşti se împacă cu ideea noastră despre Dumnezeu şi cu aspectul de perfecţiune al ordinii şi armoniei universale? Viaţa noastră e supusă intâmplării şi destinului orb sau este ocrotită de o providenţă, care conduce sub semnul binelui toate? Dacă există Dumnezeu, de ce există răul pe pământ? De ce Îl suferă atât de adesea cei buni, iar cei răi nu? Care este inţelesul libertăţii noastre spirituale, al efortului nostru personal, dacă prin prevederea şi preştiinţa lui Dumnezeu destinul nostru e urzit de la inceput şi el nu se desfăşoară decât aşa cum a fost prevăzut? Precum se vede, este vorba de problemele centrale ale filosofiei omeneşti, pentru rezolvarea cărora s-au chinuit minţile atâtor cugetători, ce au dat tot atâtea răspunsuri, fără însă să existe până acum unul absolut liniştitor pentru toate conştiinţele. Cartea lui Boethius este unul din aceste răspunsuri. Nu vom arăta aici cum au fost dezbătute problemele puse şi cum au fost dezlegate de p remergătorul e v u l u i med i u . Vom a fi rm a n u m a i că De Consolatione Philosophiae nu est una din încercările l ipsite de valoare, care mai mult deprimă decât întăresc sufleteşte; ea rămâne şi acum o carte de actualitate, în meditaţia noastră asupra celor trecătoare şi celor veşnice. Atît forma, cît şi conţinutul, confirmă valoarea cărţii lui Boethius. Ca fOfilă ne captivează de la început, prin amestecul de proză şi versuri în care este scrisă, prin dialogul viu şi colorat,
Mângâierile fi losofiei - I ntroducere
xxxvn
precum şi prin înlănţuirea silogistică a raţionamentului. Un aspect foarte variat îl prezintă metri ca. Cele patruzeci de poezii ale Mângâierilor sînt scrise în nu mai puţin de douăzeci şi şapte de metri diferiţi. Această varietate metrică este una din dificultăţile de seamă pentru traducător, în osteneala de a nu falsifica prea mult nici originalul, nici cerinţele gustului de azi6J. Amestecul de proză şi versuri poate părea la început hibrid. Acest fel de a scrie era totuşi întrebuinţat de cei vechi - dăm în acest sens ca exemplu pe Petronius şi pe Martianus Capella şi în tratarea unor probleme în care fi losofia se întâlneşte adesea cu poezia. -
împerecherea nu este l ipsită nici de înţeles, nici de frumuseţe. Fonna dialogului, în care azi zic şi zice mai mult se înţeleg decât se exprimă, schematismul uneori supărător al raţionamentelor în care deci, aşadar şi prin urmare revin la fiecare pagină, oferă traducătorului de asemenea dificultăţi, în preocuparea de a împăca logica veche cu cea nouă. Prezenţa permanentă însă a persoanelor dialogului, familiaritatea, căldura şi pasiunea cu care discută ne fascinează de la început şi piedicile formale ce ne stau în cale dispar. Până la sfârşit devenim al treilea personaj al cărţii, cu dorinţa de a participa la dezbaterea problemelor, de a ne spune şi noi părerea . . . În legătură cu conţinutul vom remarca, desigur, - şi acesta nu spre a scădea valoarea operei - că tema şi ideile din Mâl1gâierile Filosofiei nu sînt puse în discuţie pentru prima dată de Boethius. Ele îşi au izvorul În primul rând în filosofia platonică şi neoplatonică. Asupra providenţei, precum şi asupra legilor universului şi ale mişcării ce îl diriguiesc, idei stoice şi aristotelice colorează gândirea lui Boethius. Cicero, Plutarch, Augustin, de asemenea, Îşi dau Întâlnire În Mângâieri. Nu mai vorbim de alţi gânditori şi poeţi pe care Boethius îi citează sau îi trece cu vederea7).
Mângâierile Filosofiei au fost scrise în Închisoare. Boethius n-a avut putinţa să consulte lucrări pentru redactarea cărţii. A citat
Boethius
xxxvm
din memorie. Cu toate acestea, el sintetizează într-o formă personală toată fi losofia greco-romană asupra destinului omului. Definiţiile date de el eternităţii,jericirii, providenţei, destinului, au rămas celebre şi au fost folosite de toţi scolasticii. Toma de Aquino în special îl citează ca pe o autoritate şi-i dă adesea ultimul
cuvînt în Swnma Theologica. Cu o mare nedumerire rămânem in suflet după cetirea
Mângâierilor Filosofiei: sint ele o operă creştină sau păgână? Problema a fost mult discutată. Din Mângâieri, în care nu se pomeneşte niciodată numele lui Iisus sau ale Apostolilor, dar în care abundă în schimb filosofia şi miturile greeo-romane, ar reieşi eă Boethius a fost un filosof păgân idealist şi stoic, aşa cum au fost mai toţi filosofii din ultima perioadă a epocii clasice. Cele mai multe cercetări însă şi mai ales autoritatea Bisericii ne învaţă că Boethius a fost creştin şi ca un creştin a scris Mângâierile
Filosofiei , dar n - a m ărturi s i t-o, p o a t e p entru a o c o l i susceptibilitatea bătrânului Teodoric În chestiunile teologice. Problema este totuşi deschisă . . . *
De Consolatione Philosophiae s-a bucurat în toate veacurile de o preţuire egală. În evul mediu a fost, după Biblie, poate cartea cea mai mult citită, răspândită şi comentată, fiind printre primele cărţi latineşti traduse în celelalte limbi. Astfel a fost tradusă în sec. IX în l imba germană, şi în sec.XIII în limba franceză. Iar tipărită a fost pentru prima dată - text şi traducere - la Nurenberg, În anul
1473. De atunci şi până astăzi ediţiile s-au înmulţit, în fiecare secol, adăugându-se la ele studii şi comentarii, În legătură cu textul, fonna, conţinutul Mângâierilor, apoi în legătură cu creştinismul lui Boethius. Ori câte marginalii însă se vor scrie la această operă, nu vor fi mai interesante decât opera însăşi. Numai ea ne va învăţa că, atunci când orice nădejdi sînt spulberate, când viaţa îi
Mângâieri le fi losofiei - Introducere
XXXIX
este ameninţată şi aripile morţii fâlfâie deasupra capului său, omul Îşi găseşte ultimul refugiu În mângâierile liniştitoare ale fi losofiei şi ale religiei. Numai acestea il impaeă cu veşnieia . . . Sperăm c ă citirea Mângâieri!or Filosofiei v a avea asupra lectorului un efect salutar şi Îi va lăsa impresia că a citit una din acele cărţi bune care s-au scris În legătură cu problema existenţei noastre.
Note
1 ) Cf. F. Cayree A. A. Precis de Patrologie, Paris 1 930, voI. III-IV, p. 2 1 7; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Fran�ois L. Ganshof: Histoire du Moyen Âge, tome premier, Paris 1 928 (Colecţia Gustave Glotz) p. 1 24, nota 1 07; Otto Bardenhewer:
Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau 1 932, voI. V, p.2S0. 2) Op. cit. (Colecţia Gustave Glotz) p. l I S . 3) Cassiodorus, Patrologia latină, În Colecţia Migne, Tom 69,
col.S39 4) Op. cit. (Colecţia Gustave Glotz) p. 1 23 . S ) Op. cit. p. 2S 1 6) În prima tălmăcire românească a lui Boethius, am căutat să redăm ceva din varietatea de care este vorba, traducând câteva poezii În metrul original, iar pe celelalte în versuri moderne, apropiate prin metrică de configuraţia grafică a originalului. 7) În l egătură cu izvoarele de inspiraţie a l e Mângâierilor
Filosofiei, bogatele adnotaţii şi tinniteri, pe care le-am folosit şi împrumutat În mare parte în notele explicative, găsim - În afară de colecţia Migne - în Weinberger, de al cărui text ne-am servit la traducere, şi în Bocognano din care, pe lîngă text şi notele
Boethius
XL
explicative, am folosit şi traducerea, pentru contro l . Un tablou de citate, cuprinzând inspiraţiile lui Boethius din Seneca, a întocmit R. Peiper. Indicaţii bibliografice pentru toate studiile şi problemele
referitoare la Mângâierile Filosofiei se găsesc mai ales în B a r d e n h ewer şi We i n b erger. Acesta d i n urmă arată în
pro\egomenc\e ediţiei sale contribuţiile aduse la stabilirea izvoarelor lui Boethius, de către Unsener Bywater, G. Schepss, Rand Kligner, V. Jaeger, Murmellius, Peiper, Hiittinger etc. De toate
aceste contribuţii s-a folosit Weinberger în notele sale explicative, note pe care în cea mai mare parte le-am împrumutat şi noi sau le-am folosit ca indicaţii. A se vedea bibliografia sumară a lucrării de faţă la srarşit şi în notelc explicative.
B IBLIOGRAFIE SUMARĂ EDIŢII: J.P.Migne, Patrologia Latina (tom LXII I şi LXIV); A n i c i u s M a n l i u s S e v e r i n u s B o e th i u s , Ph ilosophiae
consolationis /ibri qllinqlle; A ccedunt ejusdem incerlorl/11I opuscula sacra. Recensuit Peiper, Lipsiae 1 8 7 1 ; Cuilelmus Weinberger: Anicii Manlii Severin i Boethii Philosophiae consolationis /ibri qllinque, Vindobonae-Lipsiae MCMXXXIV (in Corpus Scriptorum ecclesiasticorufll La/inorum, voI. 67); Boece La Consola/ion de la philosophie, traduction nouvelle
avec une introduction et des notcs, par Aristide Bocognano, Gamier, Paris TRADUCERI: Anicius Manlius Torquatus Severinus: Die
Trăstungern der Philosophie, iibersctzt von Richard Scheven (Univcrsal-Bibl iotck, Nr. 3 1 45, 3 1 55 , Leipzig, 1 893): Boethius :
La COl/soia/ion philosophique, nouvelle traduction avec preface,
Mângâierile fi losofiei - I ntroducere
XLI
sommaires et notes par C.E.Rathier, Paris, Hachette, 1 872; Aristide Bocognano, op . c i t . I a ediţi i ; Boethius Trast der
Philosophie (Consolatio Phil osophiae) D e u tsch von Karl Biich ner, mit einer Einfi.ihrung von Friedrich Klingn er, Sammlung Dietrich, Leipzig 1 939. L U C RĂ RI ÎN L E G Ă T U R Ă CU B o et h i u s : M . A u relii Cassiodori Opera omnia quae extant, în Patralogia Latină,
colecţia Migne, voI. 69 şi 70; W.S.Teuffel, Geschichte der
Rămischen Literalllr, Teubner. Leipzig-Berl in 1 9 1 3 ; M gr. L.Duchesne: L 'Eglise au VI-clI1e siecle, Paris, E. de Boccard,
1 925; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Fran�ois L. Ganshof:
Histoire du Moyen Âge, tome premier. Les Destinees de I 'empire en Occide n t de 3 9 5 el 8 8 8 ( î n c o l ec ţ i a G u s t a v e G l o tz) ; F. Cayree A.A., Precis de Patrologie, Paris, 1 93 0 ; Otto Bardenhewer: Geschichte allkirchlichen Literatllr, Freiburg im
Breisgau, Leipzig-Berli n 1 93 2 ; E. Brehier: Histoire de la
Philosophie, tome premier. L 'A ntiquite el le Moyen Âge, Felix Alcan, Paris ; Karl B iic hn e r , Bemerkungen zum Text de,.
Consola/io Philosophiae des Boethius, Hermes 7 5 Jahrgang, Heft 3.
2
Boethius
LIBER I Metrum I
I II
15
2 11
Carm i na q u i quondam studio f10rente peregi , f1e b i l i s heu maestos cogor i n i re modos . Ecce m i h i l acerae d i c tant scri benda Camenae et veris elegi fleti bu s ora rigant. Has saltem n u \ l u s potu i t perv i ncere terror, ne n ostrum c o m i tes prosequerentur i ter. G loria fel i c i s o l i m v i ridi sque i u ventae, solantur maesti nunc mea fata sen i s . Ven i t e n i m properata mal i s i no p i n a senectus et dolor aetatem i u s s i t i nesse suam. Intempes t i v i fu nduntur vertice cani et trem i t effeto corp ore laxa c u t i s . Mors h o m i n u m fel i x , quae se n e c d u lc ib u s annis i nserit et mae s t i s saepe vocata venit. Eheu, quam surda mi seros avert i t u r aure et f1entes ocu los c 1 audere saeva n egat ! Dum levi bus male fid a b o n i s fort u n a faveret, paene capu t t r i s t i s merserat h ora meu m ; Nunc quia fal l acem mutavit n u b i l a v ultum, protrah it ingratas impia vita mora s . Quid m e fe l icem t o t i e n s i actast is, ami c i ? Q u i cec icl i t , stab i l i non erat i l ie gradu .
Mângâierile fi losofiei - C artea 1
3
CARTEA 1 Poezia 1 Botehius, în închisoare, îşi cântă d u rerea şi nen oricirea care s-au abătut asupra lui
10
15
20
Cel ce odată poeme-am compus cu avînturi de tînăr, 1 ) Sînt nevoit c a s ă cânt vers d e amare dureri . Iată, camenele 2) -n haine de doliu să scriu îmi dictează Şi elegia-n distih faţa îmi scaldă în p lâns . 3) Ele doar să mă însoţească-au putut, fără frică de nimeni, Bune tovarăşe fiind pentru u n biet cxilat.4 ) Tînăr, ferice-n putere, pe atunci mi-au adus numai glorii, Astăzi mângâie-un bătrân dezamăgit de destin . Căci bătrâneţea grăbită de rele-a venit timpuric 5 ) Ş i a sosit de acum ceasul necazu lu i meu, Părul pe cap mi-a încărunţit înai nte de vreme, Pielea în cute subţiri văluie trupu-mi trudit. Moartea e bună când nu întrerupe o viaţă frumoasă, Când a venit pentru cei care-au chemat-o ades, Vai , ce ocoleşte cu surdă ureche pe bieţii nevolniei, Cum să închidă nu vrea ochi i de plâns obosiţ i ! Cît îmi zîmbea i nfidelă, cu bunuri nesi gure, soarta, Mai că era un ceas rău viaţa Ia fund să mi-o dea. Când însă faţa i s-a-ntuneeat schimbătoare, Viaţa haină mereu stăruie-n c iudă să-mi stea. Ce-aţi lăudat aşa de ades fericirea-mi prieteni? Nu era sigur de pas cel ce acum e căzut !
4
Boethius Prosa 1
H ae c d u m m e c u m t ac i t u s I p s e r e p u t a r e m querimoniamque lacri mab ilem stil i officio signarem, astitisse m i h i supra verticem v i sa est mul i e r revere n d i admodum v u l t u s ocu l i s arde n t i b u s e t u l t ra c o m m u n e m h o m i n u m valentiam perspicacibus, colore v i v ido atque i n e x hau s t i v igoris. quam v i s ita aev i p l e n a foret u t n u l lo modo nostrae crederetur aetat i s , statura d i sc ret i on i s ambiguae. 2 Nam nunc q u i d em ad c o m m u n e m sese h o m i n u m m e n s u ram c o h i b e b a t , n u n c v e ro p u l s are c ae l u m s u m m i v e r t i c i s cacumine v idebatur; quae cum al tius caput extul i sset ipsum e t i a m cae l u m p e n e t ra b at re s p i c i e n t i u m q u e h o m i n u m frustrabatur intuitum. 3 Vestes erant ten u i ss i m i s fi l i s subt i l i artificio indissolubili materia perfectae, quas, u t i post eadem prod ente cogn o v i , s u i s man i b u s i p sa t e x u e ra t ; qu aru m spec iem, ve I u t i fumosas i magi nes solet, c a l i g o quaedam neg lectae vetustati s obduxerat. 4 Harum in extremo margine TI Graec u m , in supremo vero e l egebatur i n te x t u m atque i n u t rasque l i tteras in scalarum modu m g radu s q ll i dam i n s i g n i t i v i d e b a n t llr, q u i b u s ab i nfer i o re ad s u p e r i li S e l e m e n t u m e s s e t a s ce n s u s . 5 E a n d e m t a m e n v e s t e m violentorum quorundam sc iderant manus e t particulas, quas qu i s qlle potui t abstulerant. 6 Et dextra qllidem eius l i bellos, sceptrum v e ro s i n istra gestabat. 7 Quae ubi poeticas Musas v i d i t nostro ass i stentes tora fle t i bu sque meis verba d i c tantes, c o mmota p au l i sper ac torv i s i n fl ammata l u m i n i b u s : 8 Q u i s , i n q u i t, has scenicas mere t ri c u l as ad h u n c aeg ru m perm i s i t accedere, q u ae dolores e i u s n o n modo n u l l i s remed i i s fo verent, verum d u ic ib u s i n su per alere n t vene n i s ? 9 Hae s u n t e n i m , quae i n fructuosis affect u u m s p i n i s u b erem fru c t i b u s rat i o n i s
Mângâieri l e fi losofi e i - Cartea 1
5
P roza 1 Filosofia Îi apare s u b c h i p u l u nei fem e i distinse, cu presta nţă. E a alu ngă corul m uzelo r care Întunecaseră, cu viersul lor, raţi unea l u i Boethius şi se ocupă ea de sănătatea lui su fletească. l Pe când depănam în tăcere aceste gânduri şi însemnam în scris tânguirea mea înlăcrimată, mi s-a arătat, stându-mi deasupra capului, o femeie d i stinsă l a înfăţi şare, cu ochii arzători ş i cu priviri mai presus de felul obişnuit al oamenilor, cu o culoare vie şi respirând o nesecată vigoare, deşi avea atâţia ani, că în nici un c h ip nu putea fi socotită din vremea noastră, cu o statură ce nu se putea limpede deosebi. 2 Astfel, aci se mărginea la măsura comună a oameni lor, aci părea că atinge cerul cu creştetul, iar când înălţa capul, pătrundea cerul însuşi şi scăpa privirii oamenilor. 3 Hainele îi erau foarte fine, făcute cu multă măiestrie din fire de o materie ce nu se strică, pe care, după cum m i-a spus, ea însăşi le lucrase cu mâinile ei; înfăţişarea lor, ca a unor c hipuri umbrite de fum îţi dădea impresia că o acoperă într-o ceaţă dintr-o epocă îndepărtată. 4 Pe tivul lor se citea ţesut în marginea de jos fi grecesc, iar sus 06) şi între ambele litere, în chip de scară se distingeau trepte, făcînd cale de urcat de la semnul de jos la cel de sus. 5 Mâini violente îi sfâşiaseră totuşi această îmbrăcăminte şi care cum putuse îi smulseseră părţi din ea. 6 În mâna dreaptă purta o carte, iar în cea stângă sceptrul. 7 Când a văzut muzele poeziei stându-mi la căpătâiu şi dictându-mi cuvinte potrivite cu lacri m i le melc, mişcată şi înflăcărată, cu priviri duşmănoase, a strigat: 8 Cine a Îngăduit să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu n1lmai că n u i-ar linişti durerile prin lIiei un remediu, dar chiar i le-ar mări mai mult, cu veninuri dulci? 7) 9 Căci ele sÎnt cele care, cu spinii sterili ai pasiuni/OI; ucid rodul bogat al raţiunii şi m inţile oamenilor le obişnuiesc Cli boala, n1l le
Boethius
6
segetem necant h o m i numque men tes assuefa c i u n t morbo, n o n li bera n t . 1 0 At s i quem profanum, u t i vulgo s o l i tu m v o b i s , b l a n d i t i ae v e s t rae d e t ra h e re n t , m i n u s m o l e s t e fe rendll m putare m - n i h i l q u i ppe i n e o n o s trae operae laede ren tur - hunc vero E l e at i c i s atque Acad e m i c i s s tu d i i s i n nutritum? I I S e d a b i te p o t i u s , S i re n e s u s q u e i n e x i t i u m d u 1 c e s , m e i s q u e e u m M u s i s c lI ra n d ll m s a n a n d u m qll e re linquite. 1 2 I-li s ilie chorus increpitus deieci t humi maestior vll l t u m c o n fessll sqlle ru b o re verecll n d i a m l i m e n t r i s t i s e x c e s s i t . 1 3 At e g o , c u i u s ac i e s lacri m i s m e r s a c a l i garet n ec d i n oscere p o s s e m , quaenam h aec e s s e t m u l i e r t a m imperiosae auctoritatis, obstllpui v i suque i n terram defi xo, quidnam dei nceps esset actura, e x spectare tac i tus coep i . 1 4 Tu rn i l l a propius accedens i n e xtrema lectu l i m e i parte c o nsed i t meumqll e i n tuens vuItum luciu gravem atqlle i n humum m ae rore d e i e c tll m h i s vers i bus de n o s t rae m e n t i s perturbati o n e conquesta e s t : Metrurn II
I II
I-Ieu quam p raec i p i t i mersa profu n d o mens h e b e t e t p r o p r i a l u c e rel ic t a tend i t i n e x tern as i re tenebras, terren i s quotiens f1 atibus auc t a cre s c i t i n i m me n s u m n o x i a cura ! H i c quondam c a e l o l i ber aperto suetus in aetherios i re meatus cernebat rosei lumina s o l i s , v i sebat gelidae s i dera lunae et q ll aecumque vagos ste l l a recursus e x ercet varios f1e x a per orbes, comprensam numeris v ic t o r h abebat.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea 1
7
lIşureazâ. l O Dacă mângâ ierile \'oas/re ar râpi pe lin profan, cllm faceţi de obicei, m i-ar fi mai p Ufin grell de suportat -
prin aceasta opera mea II-ar fi atinsă deloc - dar voi aţi pus stăpânire pe acesta, !Jrcll1 it CII /n l'cI(ături eleatice şi academ ice ? R1 1 l Plecati, mai bine, sircnc dulci până la picire,
fiindcă
şi lclsaţi-l Scl fie Îngrţjil şi insănâtoşit de lIIu::.ele 111 ele. 1 2
Mustrat astfe l , corul de muze şi-a l ăsat Cll amărăciune privirile în jos şi, m ărturis indu-şi prin roşeala feţei ruşinea, a părăsit pragul cu tristeţe. 1 3 I ar eu, carc eram cu och ii întunecaţi de lacrimi şi nu puteam să disting cine era această femeie de o autoritate atît de i mpunătoare, am rămas Înmărmurit şi, cu och i i fi xaţi în pământ, aşteptam în tăcere să văd ce avea să facă. 1 4 Atunci ea, ven i nd mai aproape, s-a aşezat lângă patul meu ş i , privindu-mi fruntea grea de durere şi plecată spre pământ de tristeţe, cu aceste versuri a plâns tulburarea minţii mele:
Poezia II 9 1 Elogiul person alităţii l u i Boeth i u s şi c o m p ătimirea pentru nenorocirea În care s e află. Î n fundu l d e genune, în care e căzută, Vai cum se stinge m i ntea; lumina-i c pierdută Şi se afundă-n neguri, când suflul pământesc Îi creşte fără număr nelinişti ce-o zdrobesc!
10
Acesta era l i ber, sub cer deschis odată, Obişnuit ca drumuri pe firmament să bată, Privea trandafirie a soarelui lumină, Urma în mersu-i luna, cea rece ş i senină, Ori stelele-obosite de drum, rătăcitoare, Ce se întorc pe ace leaşi căi, veşnic călătoare, Pe-acestea după număr cuprinse le avea Şi cu m ăsura minţii el toate stăpânea.
8
us �B_o�e�th�i�
____ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __ __
1 5
1 11
Q u i n e t i a m causas, unde son ora flami n a so l l ic itent aequora p o n t i , gu i s v o l vat stabilem spiritus orbem veI c u r Hesperias s idu s in undas casuru m rut i lo s u rgat ab ort u , g u i d veris p l ac i das temperet h o r as, ut terram ro s e i s floribus o m e t , g u i s ded i t , u t p l eno ferti l i s a n n o au t u m n u s g rav i d i s i n fluat u v i s , r i mari so l i tus atgue l atent i s natu rae varias reddere causa s : n u n c iacet effeto lumi ne ment i s et pressus grav ibus col l a cate n i s dec l i vemgue gerens pondere v u l tu m cogi t u r h e u s t o l idam cernere terram.
25
P rosa I I
I S ed me d i c i n a e , i n g u i t , te m p u s e s t q u am g u e re l ae . 2 Tu rn vero toti s i n m e i n te n ta l u m i n i bu s : Tune i l Ie e s , a i t , q u i nostro guondam l ac te nutritus, nostris edu catus al ime n t i s i n v i ri l i s an i m i ro b u r e vaseras ? 3 Atgu i tali a contu l eramu s a r m a , g u a e n i s i p r i o r a b i e c i s se s , i n v i c ta t e fi r m i t a te tllerent u r. 4 Agnosc i s n e me? Quid taces, pudore an stllp o re s i l u i st i ? M a l l e m pud ore, s ed te, u t v i deo, stupor oppress i t . 5 C u mgue me n o n m o d o tac i tu m , sed e l i nguem pro r s u s m u tumque v i d i s set, a m m o v i t pectori meo len iter man u m e t : N i h i l , i n g u i t, peri c l i e s t , l ethargu m patitur, communem i l lu sarum m e n t i u m m o rb u m .6 S u i pau l isper o b l i tll s e s t ; recordab i t u r fac i l e , s i g u idem n o s ante cognoveri t, qllod u t p o s s i t , p a u l i s p e r l u m i n a e i u s m o rtal i u m rerum n u b e c a l i g a n t i a terg a m u s . 7 H aec d i x i t ocul osque meos fl e t i b u s u n J antes c o n tracta i n r u g a m veste s i ccavit.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea 1
20
25
9
Din care pricini vîntul cu mersu-i vu itor Tîrăşte apa mării în val fremătător, S tatornic universul ce spirit îl conduce, În ape Hesperide 1 0), când la apus se duce Luceafărul, cum iarăşi se-nalţă-n răsărit, Sau cine primăveri i timp blând i-a întocm i t, Ca să împodobească pământul tot cu flori, Cine-a făcut ca toamna, în an i i roditori, Să curgă mustul dulce din strugurii cei grei Deprins să adâncească asemenea idei, Găsea la fiecare problemă lămurire. Acuma zace. M in tea îi este-n rătăcire, Împresurat îi este de lanţuri grele gîtul Şi och i i - n j o s ţinîndu-i sub fruntea împovărată, Constrîns e să privească ţărâna blestemată .
Proza II Boethius este În letargie. Filosofia îl m â n gâie şi, ca u n adevărat medic, Îi d ă p rimele Îngrijiri. 1 Dar, zice ca, este timpul lecuirii, nu al plânsului. 2 Ş i , fixându-mă cu toată atenţia, mi-a strigat: Oare, nu eşli t u acela care odinioară, hrănit CII laptele m eu, crescut sub Îngrijirile mele, ai căpătat vigoarea unui sujlet de adevârat bârbat ? 3 Şi ţi-am dat arme pe care, dacâ nu le-aifi aruncat mai Înainte, te-ar fi păstrat În tr-o neÎn vinsâ en ergie. 4 Ce, n u m ă recunoşti? D e c e taci? A i Încremenit de ruşine s a u de teamă? Aş fi preferat de ruşine, dm: după cllm văd, groaza te-a Înăbuşit. 5 Ş i , fi i ndcă m-a văzut nu numai tăcut, dar chiar fără limbă ş i glas, mi-a mângâiat încet pieptul cu mâna şi a adăugat : Nu e n ici un pericol, suferă de letargie, boală comună m inţilor obidite. 6 A uitat de sine pentru o clipă: Îşi va reaminti de m in e cu uşurin(ă, dacă În tr-adevăr m-a cunoscut Înainte. Ca să poată face aceasta să-i şterg puţin
ochii Întl/necaţi de Ilorl/l lucrurilor muritoare. 7 Acestea le-a spus şi mi-a uscat ochii uzi de plâns cu o cută a veşmîntului ei.
Boethius
10
Metrum III
1 41
Tu ne m e d i scussa l i querunt n oc t e tenebrae l um i ni bu sque prior re ci i it v igor, ut, cum praec i p i t i g l o m e rantur s i de ra Caro ni mbos isque polus stetit i mbribu s , sol latet a c nondum c a e l o venientibus astris de super i n terram nox fund i tu r ; h anc s i Th re i c i o Boreas e m i s s u s ab antro verberet e t c l au s u m resere t d i em, emicat et s u b i to vibratus l u m i ne Phoebus mi rantes oculos rad i i s feri t .
Prosa III
l Haud aliter tri stitiae nebu l i s d i ssolutis h ausi caelum e t a d c o g n o s c e n d a m m e d i c a n t i s fac i e m m e n t e m r e c e p i . 2 ltaque ubi in e a m d e d u x i o c u l os i nt u i tu m q u e defi x i , resp i c i o nutricem meam, c u i u s a b adu l es c e n t i a l a r i b u s obversatus fue ram,e Ph i losoph i a m . 3 Et quid, i n q u a m , tu in has e x s i l i i nostri so l i tudi nes, o o m n i u m m ag i stra v i rtutu m , supero cardine delap s a venisti, an ut tu qu oque mecum rea fal sis criminationibus agiteris? 4 An, inquit illa, te, alumne, desererem nec sarc inam, quam mei nominis invidia sustul isti communicato tecum labore part i rer? 5 Atqui P h i l osop h i ae fas non erat incomi tatum rel inquere i te r innocentis, meam s c i l i c e t c ri m in a t i o n e m vererer e t quas i novum a l i q u i d acc i deret perh o rrescere m ? 6 Nunc e n i m p r i m u m censes apud improbos mores lacessi tam pericu l i s esse sapientiam? Nonne apud veteres quoque an te nostri Platon i s aetatem m ag n u m s a e r e c e r t a m e n c u m s t u l t i t i ae t e m e r i t a t e -
Mângâierile fi losofiei - C artea 1
11
Poezia III Filosoful îşi recapătă con ştiinţa, şi mintea i se lu minează Împrăştiind întunericu l, dusu-s-a repede atunci noaptea Ş i -n ochii mei s-a Întors toată vigoarea dintâi, Tocmai ca stelele când le adună năvalnicul Corus l l ) 5
10
Ş i , de nori încărcat, cerul dezlănţu i e ploi . Soarele este ascuns şi, deşi nu sînt stele de seară, Noaptea coboară de sus, văilc întunccând. Dacă scăpat e din peştera tracă şi vine B oreas 1 2 ) Zilei închise să-i dea drumul cu plesnet de bici, Phoebus răsare şi, pe neaşteptate, vibrând de lumină, Prinde În razele lui ochii ce stau admirând.
Proza III Boethius recu noaşte în medicul său pe educatoarea tinereţii sale, Filosofia. Aceasta îi ami nteşte de lupta pe care a d us-o con t in u u împotriva p rosti e i şi a r ăutăţii omeneşti. 1 După ce s-au împrăştiat în acest chip norii tristeţii mele, am privit cu lăcomi e cerul şi mi-am recăpătat simţuri le ca să cunosc faţa lecuitoarei.2 Astfel, când m i-am îndreptat ochii spre ea şi am fixat-o cu privirea, am recunoscut pe doica mea, în căminul căreia fusesem prim i t din adolcscenţă, Filosofia.3 Şi pentru ce, zic, o, maestră a tuturor virtuţi lor, ai l ăsat înălţimile cereşti şi ai venit în aceste singurătăţi ale exilului meu? 1 3 ) Nu cumva eşti socotită complice cu mine şi ai venit să ispăşim împreună aceleaşi false acuzaţii? 4 Dar, a răspuns ea, te-aş părăsi, fiule, şi n-aş împărţi C ll tine. printr-o suferinţă comună, sarcina pe care ai luat-o asupră-ţi. din cauza urii numelui meu? 5 Desigur. Filosofiei nil i-ar fi permis să lase pe un nevinovat fără tovarăş de drum. NlI III-aş leme de remuşcări şi nl/ m-aş îngrozi. ca şi elim s-ar inhÎlI1pla ("cl'a
12
Boethius
certav i m u s eodemque supers t i t c p raecep tor e i u s S ocrates i n i u stae v ictoriam mort i s me astan te p romeru i t ? 7 C u i u s here d i tatem cu m dei nceps Epicu reuTI1 v u l gu s a c Stoicu m ceterique p ro s u a q u i sque p arte rap t ll m i re m o l i re n t u r meque recl amantem ren itentemque v e l u t i n partem praedae traherent, vestem, quam meis texlleram manibus disciderun t abrep t i sq ll e ab e a p an n i c u l i s t o t a m me s i b i c e s s i s s e c redentes a b i e re . 8 In q u i b u s q u o n i a m q llaedam n o s tr i h a b i t u s v e s t i g i a v i d e b a n t u r, m e o s e s s e fa m i l i a r e s i mprude n t i a rata n o n n u l l os eoru m p ro fanae m u l t itu d i n is errore pervert i t . 9 Q u o d s i nec A n a x ago rae fu gam n ec S oc rati s v e n e n u m nec Zenon i s tormenta, q u o n i am s u n t p e reg r i n a, n o v i s t i , a t Can i o s , a t S e n e c a s , at S o ran o s , quorum nec pervetusta nec i nc e l ebris memoria est, s c i re potu i s t i . 1 0 Quos n i h i l a l i ud i n c l adem detrax i t , n i s i quod nostris mori bus i n s ti t u t i s tu d i i s i m p roborll m d i s s i m i l l i m i v idebantur. I I Itaque n i h i l est, qll od a m m i rere, si i n h oc v i tae saI o c i rcu mflan t i b u s agi temur p roce l l i s , q u i b u s hoc max ime propo s i tu m est p es s i m i s d i s p l i cere . 1 2 Qll o ru m qui dem tametsi est n u merosus exercitus, s pernendus tamen est, qu o n i am n u l l o duce reg i tu r, sed errore tantum temere ac pas s i m I ymphante raptatur. 1 3 Q u i s i quando cont ra nos ac iem strue n s v a l e n t i o r i n c u b u e r i t , n o s t ra q u i dem d u x copias suas i n arcem c o n trah i t , i l l i vero c i rca d i rip iendas inutiles sarc i n u las occupantur. 1 4 At nos desuper i rridemus v i l i s s i m a reru m q uaeq u e rap i e n tes sec u r i toti u s fu r i o s i tumultus eoque vaI I o muniti, quo grassanti stu l ti tiae aspirare fas non s i t .
M ângâieri l e fi l o s o fi e i - C artea 1
13
extraordinar? 6 Crezi că aCllm, pCl/ tru prima datâ, Într-o societate necinstită, În!elepciunca kSle atacatel şi pusei În pericol? La cei vechi, Înainte de vremea discipolului meu Platoll nl/ am dat adesea luptă mare CII Îndrăzneala prostiei? Şi chiar Î/1 timpIIl vieţii acestuia, profesorul său, Socrate, /1U a primit ca răsplată o m oarte nedreapte/, chiar sub ochii mei? 7 Apoi, pe când mulţimea epicuree şi cea stoice/, şi al{ii În felul 101; unel/eau se/-mi răpească m oştenirea şi mâ tîrau, pen tru a avea fiecare par/ea lui de pradă, cu toate protestările şi opunerile mele, mi-au rupt veşmîn tul pe care l-am cusu/ cu mâinile mele şi, dupii ce au smuls din el fâşii, au plecat, crezând că le-am cedat În Întregime. 8 Atunci, fiindcă se vedeau la aceştia oarecare urme ale Îmbrâcăminţii mele, ignoranţa, crezând că ei Îmi sînt prieteni apropiaţi, cum se Întâmplă În rătăcirea mulţimii profane, a abătut pe unii din tre e i . 9 D a c ă tu n -a i c u n os c u t n ic i fuga l u i Anaxagora l 4i, nici veninul lui SocrateI 5!, n ici chinurile llli Zenon I 6!, fiindcă aceştia nu sîn t de la noi, cel puţin ai putut şti de un Caniusl7i, Seneca I Si, SoranusI9!, a căror amintire nu e nici prea veche, n ici necunoscută. 1 O Pe aceştia i-a dus la rII i nă numai faptul de a fi fost formali În disciplina mea şi de a fi avut dorinţ e cu totul deosebite de a le celor necinstiţi. 1 I Astfel, n-ai de ce sii te miri cii pe această mare a vieţii sîntem hărţuiţi de filrtuni care bântuie În jUrii-ne, unde lucrul de cea mai mare importanţă este de a /1/1 plăcea celor răi. 1 2 Deşi armata acestora este numeroasă, ea este totuşi de di!.pre!uit, fiindcă n-are nici lin conducătol; ci este tÎrÎtâ doar de eroare, care rătăceşte Încoace şi Încolo, la În tâmplare, fără n ici o ţintâ. 1 3 Dacă aceasta, lup tând Împotriva mea, mă va ataca odatâ cu furie, conducătorul meu - raţiunea - Îşi va strînge oştile sale În fortiireaţă şi duşmanul va avea de răpit doar materiale nefolositoare. 1 4 Iar eu, de sus de pe metereze, voi rÎde de cei care s e lasă furaţi de cele mai neÎnsemnate dintre lllcruri, adăpostită de orice tUlI/ult fllrios şi Întăritii prin acel zid, la care nu i-ar fi permis proslieije./ilitoare să ajungă .
14
Boethius
Metrum IV
Quisquis composito serenus aevo fatum sub pedibus egit superbum fortunamque tuens utramque rectus invictum potuit tenere vultum, non illum rabies minaeque ponti versum funditus exagitantis aestum nec ruptis quotiens vagus caminis torquet fumificos Vesaevus ignes aut celsas soli ti ferire turres 1 0
ardentis via fulminis movebit. Quid tantum miseri saevos tyrannos mirantur sine viribus furentes? Nec speres aliquid nec extimescas, exarmaveris impotentis iram;
1 5
at quisquis trepidus pavet vei optat, quod non sit stabilis suique iuris, abiecit clipeum locogue motus nectit, qtia valeat trahi, catenam.
Prosa I V
I Sentisne, inguit, haec atgue animo illabuntur tuo an
bVO� Â:upa�? Quid fles, quid lacrimis manas? 'Eţau8a, �� K€u8€ v6�. Si operam medicantis exspectas, oportet vulnus detegas.
2 Turn ego collecto in vires animo: Anne -
adhuc eget ammonitione nec per se satis eminet fortunae in nos saevientis asperitas? Nihilne te ipsa loci facies movet?
3 Haecine est bibliotheca, quam certissimam tibi sedem
Mângâierile filosofiei - Cartea
15
1
Poezia IV 20) Î n ţeleptul, spune Filosofia, treb uie să pri mească cu aceeaşi detaşare şi b u c uriile ca şi lovitu rile sorţii, să nu spere nimic şi să nu se teamă de nimic. Cel ce stăpân pe sine, cu-acelaşi fei de viaţă, A-nvins superba soartă punînd-o sub picior, Cel cc-a avut curajul ca să privească-n faţă Norocul, de înalţă sau e coborîtor, Pe-acela nici mânia oceanului întins, Cu valuri răscolite şi ameninţătoare, Nici, furtunos, Vezuviul, când izbucneşte-ncins Şi foc şi fum revarsă, cu lavă curgătoare, Sau fulgerul ce turnuri în vîrfuri le trăsll�')tc, 10
Nimica pe acela nu-l poate-nspăimânta. De ce nenorociţii admiră nebuneşte Tiranii cruzi ce ura nu pot a-şi Înfrâna? Să n-ai nădejdi, nici teamă
211,
în orice-mprejurare
Şi dezarmezi mânia celui nestăpânit; 15
Dar cine fără cumpăt dorinţi şi temeri are, Acela, ncstatornic, mereu nechibzuit, Îşi lasă-n luptă scutul, uitând de datorie, Şi-şi leagă singur lanţul ce-l duce în robie.
Proza IV Boethius aminteşte tot ce a făcut el pentru respectul virtuţii, apărând pe cei nedreptăţiţi şi luptând cu necinstea, luptă care i-a atras duşmani, ce unindu-şi puterile, l-au Învins şi l-au adus În stare de umilinţă şi mizerie. Cei cinstiţi suferă, i a r cei necinstiţi triumfă: iată ceea ce este de neînţeles În desfăşurarea faptelor omeneşti. 1 Inţelegi tu acestea, zise ea, şi-ţi intră În suf7et,
ca măgarul inain tea lirei?
221
S(/U
De ce plângi, de ce-fi
eşti
curg
16
Boethius
nostris
111
l aribus i p s a delegeras. i n qua mec um s aepe
res i d ens de h u m an aru m d i v i n a ru m q u e reru m s c i en t i a d i sserebas? 4 Tal i s habi tus tal isque v u l tus erat, c u m tecu m n atu rae sec reta r i m arer, c u m m i h i s i derum v i a s rad io descri beres , cum mores nostros totiusque v i tae rationem ad cael est i s ord i n i s exem p l a formares ? Haec ine p raem ia referi mus tibi obsequentes ? 5 Atqui tu hanc sententiam P l aton i s ore s an x i sti beatas fore res p u b l icas, si eas vei stud iosi s ap ientiae regerent veI earu m rec tores studere s a p i en t i ae c o n t i g i s s et . 6 Tu e i u s d e m v i r i o re h anc sapientibus c apessen d ae rei publ icae necessariam c ausam esse m onu isti, n e i m prob is flag i t i osi sque c i v ibus urbium rel i c t a gu bern acu l a pestem b o n i s ac p er n i c i em ferren t . 7
Hanc igitur auctoritatem secu tu s , quod a te in ter secreta
otia
d i d i c er a m.
t r a n s fe r r e
In
actu m
pu b l i cae
ammin istrationis optav i . 8 Tu m i h i et, q u i te sapien ti u m mentibu s i n seru i t, deus consc i i n u l l u m me a d magistratu m n i s i c o mmune bonorum o m n i u m studium detu l i sse. 9 1 nde cum i mprobis graves i nexorabi lesque d i scord i ae et, quod c o n s c i e n t i ae l iber t a s h a b e t , p ro t u e n d o i u re sp reta potentiorum semper offen sio. 1 0 Quot i ens ego Coni gastum
111
i m bec i l l i cUlUsque
fo rtu n a s i m p etu m fac ientem o b v i u s excep i , q u o t iens Triggu i llam regiae p raepositum domus ab incepta, perpetrata iam prorsus i n iuria deiec i , quotiens m iseros, quos i nfi nitis calumni is i mp u n i ta barbaroru m semper avari t i a vexabat, obiecta peric u l i s auctoritate protex i ! Nu mquam m e ab i u re ad i n i u ri a m q u i cquam detrax i t .
11
Provincialium fortunas
turn privatis rap i n i s , turn p u b l i c i s vectigalibus pessu mdari non al iter qllam qlli patiebantur i n d o l u i . 1 2 Cum acerbae
Mângâieril e filosofi e i - Cartea I
17
lacrimile? Vorbeşte deschis, n/l asclInde nimic În inima ta. ",) Dacă aştepţi ajutorlll doctoruilli trebuie să-fi arăţi rana.2 Atunci eu, adunându-mi în suflet toată energia, am răspuns: Oare este nevoie de explicaţie şi nu se vede de la sine asprimea sorţi i care se Înfuri e împotriva mea? Întru n i mic nu te mişcă însăşi înfăţişarea locului?3 Aceasta este biblioteca pe care tu însăţi o aleseseşi ca sălaşul cel mai s i gur în casa mea, în care adesea şezând cu mine discutai desprc şti inţa lucrurilor divine şi umane?4 Aşa eram cu, înfăţişarea aceasta o aveam, pe când descifram cu tine secretele natur i i , pe când tu îmi descriai cu băţul căile stelclor24l , pe când Îmi formai caracterul şi raţiunea Întregii melc vieţi, după exemp lele ordinii cereşti? 25) Aceasta îmi este răsplata că tc-am u rmat pc tine?5 Doar tu ai consacrat această sentinţă prin g ura l u i Platon, că vor fi fericite statele când le vor conduce i u b i tori i de înţe l e p c i u n e sau când conducătorii lor vor putea să se dcdea studiului Înţelepciunii."6)6 Tu însăţi, prin gura aceluiaşi bărbat, ai arătat că acesta este un motiv serios de a-ţi însuşi puterea statu l u i : ca nu cumva conducerea fii nd l ăsată cetăţeni lor necinstiţi şi răi, aceştia să aducă nenorocire şi pieire celor buni . 7 Aşadar, urmând această autoritate, ceea ce am învăţat de la tine în timpul orelor l ibere şi liniştite, am dorit să traduc în faptă în admi nistraţia publică. 8 Tu şi Dumnezeu, care te-a semănat în minţi le înţelepţilor, îmi sînteţi martori că nimic n u m-a adus la funcţiile publice decît dorinţa dc a servi deopotrivă pe toţi cei bun i. 9 De aici grave şi inevitabile neînţe legeri cu cei răi şi supărarea celor puternici, pe care am di spreţui t-o întotdeauna, în apărarea dreptului, aşa cum cere libertatea conştiinţei . 10 De CÎte ori m-am opus lui Conigastusm, când se repezea p e averea vreunui om slab, de cîte ori am oprit pe Trigguilla28), intendentul casei regal e , de la o nedreptate începută sau chiar Înfăptuită, de CÎte ori, opunînd pericolelor autoritatea mca, am ocrotit pe nenorociţii pe care îi lovea prin nenumărate
18
Boethius
fam i s tempore g ravis atque inex p l icab i l i s indicta coemptio p rofl i g atura i n o p i a Campa niall1 p r o v i n c i am v ideret u r, certamen ad v er s u m p raefec t u m p raet o r i i c o m m u n i s c o mmodi ratione suseep i . rege eognoscente contend i et, ne coemptio ex igeretur, evici . 13 Pau l inum consul arem v iru m, c u i u s opes P a l a t i nae ca nes i a m spe atque a m b i t i o n e devorassent, a b ipsis hiantiull1 faueibus trax i . 14 N e Al binum c o n s u l a re m v i r u m praei u d i c a tae aecu s a t i o n i s p oe n a corriperet, od i i s m e Cy prian i delatoris opposu i . 1 5 Satisne i n me magnas v ideor exacerbasse discord ias? Sed esse apud celeros lutiar debu i. qui m i h i amare iusti tiae n i h i l apud au l i cos, quo magis essell1. lutior, reserva v i . Quibus au tem deferentibus perculsi sumus? 16 Quorum B asilius o l i m regio ministerio depu lsus in delationem nostri nominis a lieni aeri s n eees s i tate cOll1 p u l su s es t. 1 7 Op i l i o n em v e ro atque Gauden tium eum ob i n null1eras m u l t i p l icesque fraudes i re i n ex s i l i u m reg ia eens u ra dec revi sset cu mque i l l i parere n olen tes s a c raru m se se aed i u m defe n s i o n e tu eren tu r compertumque id regi foret, ed ixit, uti, n i intra praescriptu m diem Raven n a urbe decederent, n o tas i n s ig n i t i fro n t i bus pel leren tur. 18 Quid h u ic severitati posse astrui v idetur? Atquin eo die deferentibus ei sdem n o m i n i s nostri delatio suscepta est. 19 Quid i g i tur, nos traene artes ita meruerun t a n i l los accusatores iustos fecit p raem i s sa damnatio? Itane n i h i l fo rtu nam p u d u i t s i m i nus accusatae i n n ocen t i ae, at aecusantium vil itas? 2 0 At c u i u s c r i m i n i s argu i m u r s u m m a m q u aeres ? S e n atu m d i c i m u r s a l v u m e s s e v o l u i s s e . 2 1 M o d u m desi dera s ? D e l a t o rem , ne d oc u m en ta d eferret, q u i b u s senatu m ma iestalis reu m faceret, i m pedi s se c r i m i n am u r . 22 Quid igitur, o mag istra, cen ses ? I nfi t i ab i mur c r i men , ne
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1
19
m anevre lăco m i a întotdeauna nepedeps i tă a barbari l o r ! Niciodată nu m - a abătut ceva de la dreptate spre nedreptate2')'. I l Mă durea ca şi pe victime când averile p rovincialilor, prin jafuri particulare sau prin daj d i i publice, erau ni mic ite. 1 2 Pe când, în timpul unei mari foamete, rechiziţia ordonată, grea şi inexpl icabilă, părea că ameninţă provincia Campania)l)) cu mizeria, mi-am luat asupră-mi lupta împotriva prefectului pretorian, pentru i nteresul genera l , am luptat cu el până l a rege ş i am învins, împiedicân d să se săvîrşească rechiziţia. 13 Pe fostul consul PaulinusJ11, bărbat ale căru i averi le devoraseră câinii Palatinului, prin proiectele şi ambiţi i l e lor, l-am scos d i n gîtlej u l lor pe când erau gata să-I înghită. 1 4 Am înfruntat furia delatorului Cyprianus pentru ca Albinus32" fost consul , să nu sufere pedeapsa unei acuzări nejudecate. 15 Oare n-am stârnit împotriva mea vrăjmăşii destul dc mari? Ar fi trebuit cel puţin să fiu la adăpost faţă de ceilalţi, eu care, în dragostea mea pentru dreptate, nu mi-am luat nici o măsură, ca să fiu în s iguranţă faţă de oameni i curţii. Dar de ce defă imători n-am fost atacat? 16 D intre aceştia, Basili us3J', de curând alungat d i n slujba regelui, a fost împ ins de datorii le lui băneşti, la delaţiune împotriva mea. 1 7 Ş i , fiindcă din cauza nenumăratelor şi multelor feluri de fraude, cenzura regească decretase să meargă În exil OpilioH' şi GaudentiusJ51, iar aceştia, refuzând să se supună, se apărau prin dreptul de azi l a l locaşurilor s finte, regele, aflând aceasta, a decretat ca, dacă nu vor ieşi din Ravena3i» p ână în ziua prescrisă, să fie înfieraţi pe frunte şi alungaţi. 1 8 Ce se mai putea face în faţa unei astfel de sevcrităţi? Şi totuşi, în acea zi ei denunţând numele meu, denunţul a fost p rimit. 1 9 Dar ce? Aceasta a meritat activitatea mea? Sau pe acei acuzatori i-a făcut drepţi condamnarea pe care o suferiseră? Sorţ i i nu i-a fost deloc ruşine, dacă nu de inocenţa celui acuzat, cel puţin de josnicia acuzatori lor? 20 Poate vrei să şti i obiectul v inovăţiei ce mi se impută?371 Se afirmă că am voit să salvez senatu1.2 1 Vrei să şti cum? Sînt
20
Boethius
t i b i pudor s i mu s ? At v o l u i nec u mquam vel l e des i stam. Fateb i mur? Sed i mped iendi delatori s opera cessavi t . 23 An optasse i l l i u s ord i n i s salutem nefas vocabo? I l Ie qu i dem s u i s de me dec ret i s , u t i hoc nefas esset, effecerat . 24 Sed s i b i semper mentiens i mpruden t i a rerum merita non potest i m mutare nec m i h i S oc ratico decreto fas esse arbi tror veI occu l u i sse veri tatem veI conces s i sse mendacium. 25 Verum id quoquo modo sit, tuo sapient iumque iudicio aestimandum rel i n q u o . C u i u s rei seriem atque veritatem , ne l a tere posteros queat, s t i l o etiam memori aeque mandav i . 26 Nam d e c o mpos i t i s fa l s o l i t ter i s , qu i bu s l i bertatem argu o r sperasse R o manam, gu i d attinet d icere? Quaru m fraus aperta patu i sset, si n o b i s i psorum confess ione delatorum, quod in omnibus negot iis max i mas v i res habet, uti l icuisset. 27 Nam quae sperar i rel iqua l i bertas p otest? Atque u t inam
posset u l l a ! R espondi ssem Can i i verbo, qui cum a Gaio C ae s a re Germ a n iei fi l i o c o n s c i u s c o n t ra s e fac ta e coniurat ionis fu i sse d iceretur: ' S i ego', i n qu i t , 'sci s sem, tu nesc i sses'. 2 8 Qua in re non ita sensus nostros maeror hebet a v i t , ut i m p i o s scelerata c o n tra v i rtu tem querar mo l i t o s. sed , q u ae s pera veri nt, effec i s se veh emen ter ammi ror. 29 Nam deteri o ra vel l e n o s t r i fuerit fo rtasse defectu s, posse con tra i nnocenti am, quae sceleratu s qu isque conceperi t , i n spec tante deo monstri s i m i le est. 30 Unde haud in i u r i a tuoru m quidam fam i l i ar i u m q u aes i v i t : 'S i qui dem deus', i nqu i t , ' est, unde maIa? bona vero unde, s i non est ? ' 3 1 Sed fas fueri t nefari o s h o m i nes , q u i bonorum omnium toti u s qu e senatus sangu i nem petu nt, nos eti am , quos propugn are bon i s senatu i que v iderant, perdi tum i re volui s se. 3 2 Sed num idem de patribus quoque merebamur?
Mângâierile filosofi ei - Cartea 1
21
acuzat că am împiedicat pc un delator de a denunţa documentele prin care ar fi p utut face senatul v inovat de I ese-maj estate. 22 Ce crezi tu, stăpâna mea, că trebuia să fac? Să-mi tăgăduiesc fapta ca să nu-ţi produc ruşine? Dar am vrut-o şi niciodată nu voi înceta de a o vrea. Să m ărturisesc? Atunci va înceta strădania mea de a împiedica pe delator. 23 Sau voi numi crimă dorinţa mea de a salva acest corp? Desigur, el făcuse prin politica sa împotriv a mea ca aceasta să pară crimă. 24 Dar bieisnicia, oricît ar minţi, nu poate să schimbe dreptatea fap telor, şi, după dictonul soeratic, nici nu socotesc că e bine să ascund adevărul sau să cedez m i neiunii3X). 25 Oricum ar fi aceasta, o las să fi e apreciată de j udecata ta şi a înţelepţi lor. Şi, ca să nu poată rămâne necunoscută povestirea adevărată a acestei afaceri , eu am transmis-o memoriei urmaşilor, scriind-o. 26 În ceea ce priveşte scrisorile apocri fe, prin care se arată că am apăra t libertatea Romei, ce pot să spun? Falsitatea acestora s-ar putea evidenţia, dacă mi s-ar permite să mă folosesc chiar de declaraţiile delatorilor, fap t care are cea mai mare valoare, în toate împrejurările. 27 Şi ce libertate se mai poate spera? 0, de s-ar putea spera vreuna! Aş fi răspuns prin cuvîntul lui Canius care, acuzat de Gaius Caesar, fiul lui Germ anicus, că ar avea cunoştinţă de u n complot urzit contra lui, a spus : Dacă eli aş fi ştiut, tu n-aiji ştiut. 28 Dar î n această afacere durerea nu a paralizat într-atît simţurile mele, încît să mă plâng că nelegiuiţii au uneltit lucruri criminale împotriva virtuţii. Din contră, sînt înmărmurit cum au putut să înfăptuiască ce au dorit. 29 Fiindcă a voi răul poate fi un defect omenesc, dar a face împotriva i nocenţei tot ce a conceput un scelerat fără teamă dc Dumnezeu, aceasta estc o monstruozitate. 30 De aceea, pe bună dreptate a întrebat unul d intre prieteni i tăi 3'!) apropiaţi: Dacă există Dumnezell, de unde provine răul? Iar dacă nu există, de unde provine binele ? 3 1 Să zicem însă eă a fost cu putinţă ca oameni nelegiuiţi, care cer sângele tuturor
22
Boethius
M em i n i sti, u t 0p l n or. q u o nla lll Ille d i c t u r u m q u i d facturumve p raesen s semper i p s a d i ri gebas, mem i n i s t i , inquam, Vero nae cum rex avidus exitii communis maiestatis cri men in Al b i n u m delatae ad c u n c t u m sen atus ordi nem transferre moli retur, lln iversi i n n ocen ti a m senatus quanta mei periculi secu ritate defenderim. 33 S c is me haec et vera proferre et in n u l \a llmqualll lllei l aude iactasse; m i n u i t eni m quodam modo s e probantis consc ien tiae secretum, quotiens os ten tando q u i s fac t u m rec i p i t fam ae pret i u m . 34 Sed innocentiam nostram quis exceperit eventus,vides; pro verae v i rtutis praem iis fal s i sceleri s poenas s u b i mu s . 35 Eccu i u s umquam facinoris manifesta confessio ita iud ices h abuit i n severi tate conc ordes, u t n o n ali quos vei ipse i ngen i i enor humani vei fo rtu nae cOI )(Jici o c u n c t i s morta l i b u s i ncerta s u m m i tteret ? 36 Si infl a m mare sac ras aedes v o l u i sse, si sacerdo tes impio iugulare gladio, si bonis o m n i b u s necem s t r u x iss e d i c er e m u r, p r aes en t elll t a m e n s e n t e n t i a, confessum tamen c o n v i c tumve p u n i sset ; n u n c q u i ngent i s fere passuum milibus procul muti atque indefensi o b studium propensius in senat u m morti proscri p t i o n ique dalllnamur. O meritos de si mili c r i m ine nemi nem posse c o n v i nc i ! 37 Cu i u s d i g n i tatem reat u s i p s i et i a m q u i detu lere
v iderunt; quam u t i a l i c u i u s sceleris a m m i x t i one fu scarent, ob ambi tum dign i tatis sacrilegio me consc ientiam pollu isse men t i t i s u n t . 38 Atq u i et tu i n s i t a n o b i s om nem reru lTI mortal illlll c u p i d i nem de nostri animi sede pellebas et sub tuis oculis sacri l eg io l o c u m esse fas n o n era t . I n s tillabas en im auribus cogitationi busque cotid i e meis Pythagoricum i l l lld E1WU SE(J) 39 Nec c o n ven iebat v il i s s im o r u m me
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1
23
celor buni ş i al senatului întreg, să fi voit să mă piardă şi pe mine, care lupt pentru bine şi pcntru senat? 32 Dar meritam acelaşi lucru şi de la senatori? Î ţi aminteşti , cred, fiind tu însăţi prezentă întotdeauna, mă conduceai în vorbele şi faptele mele, îţi aminteşti , zic, pe când la Verona regele, dorind pieirea tuturora, cău ta să pună pe seama întregului senat o crimă de Iese-majestate, de care era acuzat Albinus, cu câtă indiferenţă faţă de propriul meu pericol am apărat nevinovăţia senatului. 33 Ş tii că acestea sînt absolut adevărate şi nu le spun niciodată pentru a mă lăuda; căci se micşorează oarecum farmecul secret al conştiinţei mulţumite de sine, ori de CÎte ori cineva, arătându şi o faptă, primeşte pentru ea, ca răsplată, faima. 34 Dar vezi ce soartă a avu t nevinovăţia mea : în loc de răsplată pentru o virtu te adevărată, am suferi t pedeapsă p e n tru o acuzaţ i e neîn temeiată. 3 5 Mărturisirea p e faţă a unei crime a avut vreodată judecători aşa de potriviţi în severitate, încît să nu fie nici unii subjugaţi de erori propri i spiri tului omenesc sau de condiţia sorţii nesigure pentru toţi muritorii? 36 Dacă s-ar fi spus despre m ine că am voit să i ncendiez altarele sfinte, că tai gîtul preoţilor cu sabia nelegiu i tă, că am adus moartea tuturor celor buni, j udecata m-ar fi condamnat în prezenţa mea, pe bază de probe ş i de mărturi i ; acum, la depărtare de aproape cinci sute de m i i de paşi, fără putinţă de a vorbi şi de a mă apăra, sînt condamnat la moarte şi p roscriere, din cauza zelului meu nemăsurat pentru senat. 0, de n-ar putea fi convins n imeni că am meritat asemenea nelegiuire ! 37 Onoarea acestei acuzaţii au văzut-o c hiar cei ce m-au denunţat; ca s -o vestej ească amestecând-o în tr-o crimă, au minţit că mi-am pătat conştiinţa printr-un sacri legiu, ca să dobîndească în schimb demnitate. 3 8 Dar şi tu, sădită în mine, alungai din adâncul sufletului meu orice dorinţă a lucruri lor muri toare ş i n u p u tea să e x i s te sub ochii tăi loc p e n tru sacrilegiu. Căci îmi strecurai zilnic în urechile şi În cugetul
24
Boethius
spirituum praesi d i a c aptare, quem tu i n h anc excellentiam componebas, u t c on s i m i l e m deo fac eres . 4 0 P raeterea penetral i n nocens domus, honest i s s i morum c oetu s amicorum, socer etiam sanctus et aeque ac tu ipsa re v e r e n d u s a b o m n i n o s h u i u s c r i m i n i s s u s p i c i o n e defendunt. 4 1 S ed - o n efas ! i l l i vero d e te tanti c r im i n i s fid e m c a p i u n t atque h o c i p s o v id e b i m u r affin e s fu i sse maleficio, quod tuis imbuti d i sc ip l in i s , tui s instituti moribus s u m u s . 42 h a n o n e s t s a t i s n i h i l m i h i tuam profu is s e reverentiam, n i s i u ltra t u m e a potius offe n s i on e l acerer i s . 4 3 At vero h i c etiam nostris mal i s c u mu l u s acce d i t , quod
e x i s timatio p l u ri morum non reru m merita, sed fortunae spectat eventum eaque tantum i u d icat esse prov isa, quae fel i citas commendaveri t; quo fit ut e x i stimatio bona prima omn i u m deserat i n fe l i ces. 4 4 Qui nunc pop u l i rumores, quam d i ssonae mul t i p l icesque sentent iae, piget rem i n isci; h o c tantum d i x er i m u l t i m a m esse a d v e rs a e fo rtu n ae sarcinam, quod, dum miseris aliquod crimen affingitur, quae perferu n t m e ru i ss e c re d u n t u r. 4 5 E t ego q u i d e m b o n i s omnibus pulsus, dignitatibus exutus, existimatione foedatus ob benefi c i u m s u pp l i c i u m tu l i . 46 Videre autem v i deor nefarias sceleratorum offic inas gaudio l aetitiaque fluitantes, p e rd i t i s s i m u m q u e m q u e n o v i s d e l at i o n u m frau d i bu s i m m i n e n te m, i ac e re b o n o s n o s t r i d i sc ri m i n i s terrore prostratos , fl a g i t i o s u m quemque ad auden d u m q u i d e m fac inus impu n i tate, ad effi c iendum vero prae m i i s i n c i tari, i n so n tes autem non modo securitate, verum ipsa e t i am defens ione privatos. Itaque l i bet exclam are :
Mângâieril e fi losofi e i - Cartea 1
25
meu acel dicton p itagoreic urmează-1 pe Dllmnezeu.40) 3 9 Ş i n u s e putea s ă capăt ajutoare d e l a spiritele eele mai meschine, când tu mă formai În această nobleţă spirituală, ca să mă faci asemenea lui Dumnezeu. 40 Pe lângă acestea, căminul meu nepătat, tovărăşi a de p rieteni foarte o neşti , socrul meu41) cu o viaţă de sfint ş i care merită să fie respectat ca tine însăţi, mă apără de orice bănuială a acestei crime. 41 Dar ce nelegiuire ! Din cauza ta ei mă bănuiau de o astfel de crimă, ş i prin însuşi faptul că am fost pătruns de învăţătura ta, că am fost format în disciplina ta, par în ochii lor a nu fi străin de această acuzaţie. 42 Astfel nu e deajuns că nu mi-a fost de n i c i un folos cultul meu pentru tine, dar mai mult, eşti şi tu lovită de o fensa adusă mie. 43 Şi se mai adaugă la grămada nenorocirilor mele şi aceea că aprec ierea celor mulţi nu j udecă meritu l faptelor, ci deznodământul lor adus de evenimente şi nu iau în seamă prevederile, decît În măsura În care ele sînt Încununate de succes; de aceea se Întâmplă ca buna preţuire să părăsească cea dintâi pe cei n e norociţi. 44 Care sînt acum zvonurile în popor, cît de deosebi te şi de multe sînt mi-e silă să le amintesc; aş spune n u mai că aceasta este cea mai apăsătoare sarcină a unei sorţi v i trege, că, atunci când se plăsmuieşte vreo crimă pe seama celor nenorociţi, se crede că ei au meritat ceea ce îndură. 45 Şi eu, deposedat, izgoni t din toate bunurile mele, despuiat de demnităţi, pătat în reputaţia mea, am primit ca răsplată suferinţa, pentru că am făcut b i nele. 46 Parcă văd oficinele nelegiuite ale criminali lor jubilând de bucurie şi veselie, parcă văd pe toţi pierduţii ameninţându-mă cu şantajul unor noi denunţuri; cei buni zac, căzuţi sub teroarea primejdiei mele, criminalii, dacă n u sînt pedepsiţi, când Îndrăznesc să comită crima, sînt aţâţaţi să o săvîrşească În vederea răsplăţi lor, iar cei nevinovaţi sînt lipsiţi nu numai de securitate, dar chiar de apărare. De aceea sînt Îndreptăţit să mă j e lui:
Hul'lhlllS Mctrull1 V o ste l l i feri cond itor orbis,
5
10
IS
20
2S
q u i perpetuo nixus s o l i o rapida caelum turbine versas legemque pati s idera cogis, ut nunc pleno lucida cornu totis fratris obvia f1ammis condat stellas luna min ores, nunc obscuro pal l i d a cornu Phoebo prop ior lumina perdat et, qu i pri mae tempore n o c t i s a g i t algentes Hesperos ortu s, soli tas iterum mu tet h abenas Phoebi pallens Luc ife r o rtu . Tu frondifluae frigore brumae stringis lucem brevi ore mora, tu, cum fervida venerit aestas, agiles nocti d iv i d i s horas . Tua v i s varium temperat a n n u m , u t , 'quas B o reae s p i r i tu s aufe rt, revehat m i tes Zephyrus fron des, quaeque Arcturus semina v i d it, S i rius altas u rat segete s ; n i h i l antiqua lege solutum linquit propriae stationis opu s . Omn i a certa fi n e gubernans hominum solos respui s actus merito rector cohi bere modo. Nam c u r tantas lubrica versat Fortuna vices? Pre m i t i n sontes
M,îng,"licrik fil osofiei
-
Cartea 1
27
Poezia V42) Invocaţie către C reatorul lumii pentru a aşeza şi printre oameni legile armonice şi perfecte ale u niversului. Dăltuitor al boltei Înstelate, Şezând pe tron În veşnică domnie, Tu-nvârţi pe cer În repezi cercuri toate Şi aştrii-i fac i să se supună ţie. Tu vrei ca luna argintie, p lină, Cu flacăra ce fratele i-a dat, Î n Întuneric stelele să ţină, Sau palidă, cu discu-ntunecat, Aproape fiind ca Phoebus să dispară. 10 Prin tine, Hesperus, când noaptea vine, Conduce aştrii reci ca să răsară; Apoi , schimbându-şi frân c noi, se face Luceafăr pal id, P hoebus când apare. Tu iernii reci, de frunze pustiită, 15 Î i rândui ziua mică, noaptea mare, Tu veri i, Învăpăiată ş i-nsorită, Î i dai nopţi scurte şi Îmbălsămate. Prin tine aml-n timp Îşi toarce firul Şi fru nze de Boreas scuturate 20 Le-aduce iarăşi fragede, Zefirul. Ş i ce Arcturus vede-abia sub glie, Sub S i rius În pârgă rod se face, N imic scăpat de-a se supune ţie Din rostu-n care-i pus, nu se desface. 2S Voinţa ta la toate este cale Şi doar pe oameni Îi respingi, izvoare Să aibă vrerile dreptăţi i tale. Căci pentru ce e soarta schimbătoare De neînţeles? De-i crima pedepsi tă,
Boethius
28 30
debita sceleri noxia poena, at perversi resident c e l s o mores s o l i o s anctaque c alcant i niusta v i c e colla nocentes. Latet obscuris condita v i rtus c lara tenebris iustusque tul i t cri men i n iqu i . N i l periuria, n i l nocet i p s i s fraus m e n d a c i c ompta c o l ore . S ed cu m l ib u i t v i ribus u t i , q u o s i nn u meri metuunt popu l i , summos gaudet subdere reges . O i a m m i se ras respice terras, qu i s q u i s rerum foedera necti s ! Operis tanti pars non v i l i s h o m i nes quatimur fortunae s a l o . Rapidos, rector, c o m p r i m e fluctus et, quo c ae l u m reg i s i mmemsum, firma stab i l e s foedere terras.
3S
40
4S
Prosa V 1 Haec ubi continuato doI ore delatravi , i l la vultu plac ido n i h i l qu e m e i s questibus mota: 2 Cum te, i n q u i t , maestu m l ac r i m a n te m q u e v i d i s s e m , i l i c o m i s e r u m e x sul e m q u e cogno v i ; sed q u a m i d l o n g i n q u u m e s s e t e x si l iu m , n i s i t u a prodidisset oratio, nesciebam. 3 S e d t u q u a m proc u l a patria non quidem pulsus es, sed aberrasti ac, si te pulsum existi mari mavis, te potius ipse pepu l i s t i ; nam id quidem de te numquam cu iquam fas fuisset. 4 S i enim, cuius oriundo s i s patriae, reminiscare, non uti Atheniensium quondam multitudinis imperio regitur, sed cl<; Koipav6<; EGnV, ci<; �acrtAc6<; qui frequentia
Mângâierile fi l o s o fiei - Cartea I 30
35
40
4S
29
o ispăşeşte cel nevinovat;
Iar răutatea e pe tron suită Şi cel ce e în v iaţă nepătat De cei mişei călcat e în picioare. Virtutea luminoasă-n umbră zace, Iar dreptu l e-acuzat de-ngrozitoare Păcate, ce nedreptu l doar lc face. Sperjurul l i se trece cu vederea Ş i-nşelăciunea închisă-n false legi; Dar când ajung în mâini să ia puterea, Î ş i fac p lăcerea să subjuge regi Temuţi de neamuri mari, ncnumărate. Priveşte-acum pământul plin de jale, Oricine-ai fi cel ce dirigui toatc: Noi, bună parte a lucrării tale, Plutim pe marca v ieţii la-ntâmplare. Stăpâne, opreşte valu-nfuriat Şi dă şi pe pământ legea prin care Conduci imcnsul spaţiu înstelat.
Proza V Filosofia recu noaşte meritele şi virtuţile lui Boethius. î nsă tristeţea, mânia şi d urerea lui sînt prea grave. EI e bolnav sufleteşte şi trebuie m ai Întâi vindecat c u incetul, ca să poată Înţelege orinduirea divină a lumii, nu numai În cer, ci şi pe pământ. 1 După ce am rostit acestea în continuarea durerii mele, ea, cu faţa l in iştită şi fără să fie mişcată de p lânsul meu, a z;s:2 Când te-am văzut trist şi înlăcrimat, am înţeles imediat
că eşti nefericit şi exilat; dar nu ştiam cît de departe îţi este exilul, dacă nu-mi arătai prin cuvîntarea ta.3 N-ai fost alungat aşa de departe de patrie, ci tu te-ai rătăcit şi, dacă preferi să te socoţi alungat, tu însuti mai degrabă te-ai
30
Boethius
clvlUm, non depulsione laetetur, cu\Us agl frenis atgue obtemperare iustitiae libertas est.
5 An ignoras illam tuae
civitatis antiquissimam legem, gua sanctum est ei ius exsulare non esse, quisquis in ea sedem fundare maluerit? Nam gui vallo eius ac munimine continetur, nullus metus est. ne exsul esse mereatur; at guisquis inhabitare eam velle desierit, pariter desinit etiam mereri. 6 Itaque non tam me loci huius guam tua facies movet nec bibliothecae potius comptos ebore ac vitro parietes quam tuae mentis sedem requiro, in gua non libros, sed id, quod libris pretium facit, librorum quondam meorum sententias collocavi. 7 Et tu quidem de tuis in commune bonum meritis vera quidem, sed pro multitudine gestorum tibi pauca dixisti. 8 De obiectorum tibi veI honestate vei falsitate cunctis nota memorasti. De sceleribus fraudibusque delatorum recte tu quidem strictim attingendum putasti, quod ea melius uberiusque recognoscentis omnia vulgi ore celebrentur. 9 Increpuisti etiam vehementer iniusti factum senatus . De nostra etiam criminatione doluisti, laesae quoque opinionis damna flevisti. 1 0 Postremus adversum fortunam dolor incanduit conquestusque non aequa meritis praemia pensari in extrema Musae saevientis, uti, quae caelum, terras quoque pax regeret, vota posuisti. 1 1 Sed quoniam plurimus tibi affectuum tumultus incubuit diversumque te dolor ira maeror distrahunt, uti nunc mentis es, nondum te validiora remedia contingunt. 1 2 Itaque lenioribus paulisper utemur, ut, quae in tumorem perturbationibus i nfluentibus induruerunt, ad acrioris vim medicaminis recipiendam tactu blandiore mollescant.
Mângâieril e fi losofi e i - Cartea 1
31
alungat. Pentru că nimeni n-arfi avut asupra fa acest drept. 4 Dacă-ţi aminteşti În ce patrie a trebuit sâ te naşti, ea nu e condusă de lin guvern populm; ca odinioară A tena, ci are un singur conducător, un s ingur rege43) care se bucură de Înm u lţ irea, n u de Împuţinarea cetâţeni!ol; pentru care libertatea Înseamnă conducerea dupâ ol'dinele lui şi supunerea faţă de justiţie. 5 Sau nu cunoşti acea lege foarte veche a ţării tale, conform căreia n u poate fi exilat cine a preferat să-şi fixeze domiciliul pe pământul ei? Cel ce se găseşte Între zidurile şi Întăriturile ei n-are n ici o teamă că o să fie exilat: dar oricine a Încetat de a voi să locuiască În ea, Încetează În acelaşi timp şi de a se bucura de drepturile ei. 6 Asţfel, nu mă impresionează atit Înfăţişarea acestui loc, cît a ta, şi nici pereţii bibliotecii Împodobiţi cu fildeş şi vitralii nu-i caut mai mult decît sălaşul m inţii tale, În care am aşezat cândva nu cărţi, ci ceea ce face preţul cârţi1ol; ideile cârţi101' mele.7 Cît despre activitatea ta pentru binele obştesc, ai spus lucruri adevărate, dar puţine faţă de mulţimea faptelor tale. 8 Despre cinstea ta, ca şi despre netemeinicia acuzaţii/or ce ţi s-au adus44!, ai amintit lucruri cunoscute de toţi. În ce priveşte crimele şi m inciuni/e denunţători/or tăi, drept ai socotit că nu trebuie amintite decît pe scurt, fiindcă ele se vorface cunoscute mai bine şi mai rodnic prin gura mulţimii care ţine minte toate.9 A i Înfierat cu vehemenţă atitudinea senatului nedrept. A i suferit, de asem enea, şi din cauza acuzaţiei adusă Împotriva m ea şi ai plâns chiar de daunele reputaţiei mele răn ite. 1 0 Apoi durerea ta s-a Înflăcărat împotriva sorţii şi te-ai plâns că răsplata nu este cântârită după merit şi, În sfârşit, tu ai exprimat juruinţe unei Muze înjitriate, cerînd ca acea pace care conduce cerul sâ conducă şi pământul.ll Dar fiindcă m ulte sentimente te apasâ greu şi pentru că te trag În toate părţile durerea, mânia, tristeţea, cum eşti acum la minte nu-ţi sînt Încă prielnice leacuri tariI»
Boethius
32
Metrum VI
10
15
20
C u m Phoebi rad i i s grave Cancri sidus i n aestuat, turn qui l arga n egantibus sulcis semina cre d i d i t elusus Cereris fide quernas pergat ad arbore s . Numquam purpureum nemus l ecturus violas petas cum saevis Aqu ilon ibus stridens campus inhorru i t, nec quaeras avida manu vernos stringere palmites, uv'is si l ibeat fru i ; autum n o potius sua B acchu s munera cont u l i t . S ig n at tempora propriis aptan s offi ci i s deus n ec, quas ipse cohercu i t, m i sceri pati tur vice s . S ic q u o d praecipiti v i a certum d e s e r i t ord in e m, l aetos n o n habet e x i t u s .
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1
33
Astfel, mă voi folosi de medicamente mai uşoare cîtva timp, pentru ca părţile care s-au intărit in tumori din cauza diferitelor perturbaţii, sub atingerile mele blânde să se Înmoaie, pentru a putea primi medicamente mai energice. 12
Poezia V I În toate există o ordine prestabilită şi toate vin la timpul lor. Cel ce-n brazda neagră s-a-ncrezut Ş i semănătură a făcut Când e Cancerul apropiat Mult de Phoebus ş i înfierbântat De credinţa-n Ceres amăgit. Spre stejari să meargă-i nevoit. Niciodată pentru-o v iorea Î n păduri de purpură nu sta. Când câmpia sună de Aquiloni, 10 Ce se învolbură în mari cicloni, C u avide mâini n u căuta Struguri să culegi primăvara. Dacă vrei să ai pe săturat, Toamna mai degrabă ţi-a l ăsat 15 Bacchus darul său cel preţuit. F iecărui timp i-a rostuit Dumnezeu anume -nsărcinări; Nu vrea să se facă răsturnări Ordinei ce-odată a fixat. 20 Dacă-această cale a lăsat Şi grăbeşte mersul rânduit, Nu ajunge l a un bun s fârşit.
34
Boethius
Prosa VI I Pri m u m i g i t u r pate risne me paucu l i s rogati o n i bu s
statum tuae men t i s attingere atque, temptare, ut, q u i modus sit tuae curation is, inte l l egam? 2 - Tu vero arbi tratu, inquam, tuo q u ae v o l e s ut respo n s u ru m r o g a t o . 3 - Tu m i l l a : Huncine, inqu it, mundum temerari i s agi fortu itisque cas i bus putas an ullum c re d i s ei regi men i nesse rationis? 4 Atqu i , -
i nquam, n u l l o e x i s t i m averim moda, ut fortu i t a temeritate t a m c e r t a m o v e a n t u r, v e r u m o p e r i s u o c o n d i t o r e m praesidere deum s c i o nec u mquam fuerit d ie s , q u i me a b h ac sententiae veritate depe l l at . 5 - I t a est, i nq v i t ; n a m i d e t i a m p au l o a n t e c e c i n i s t i h o m i nesque tantu m d i v i nae exsortes curae esse deplorasti . Nam de ceteris, quin ratione regerentu r, n i h i l m o v ebare. 6 Papae autem vehementer amm i ror, c u r i n tam salubri senten t i a l ocatus aegrote s . Verum a l t i u s perscrutemur; n e s c i o q u i d abesse c o n iecto. 7 Sed d ic m i h i, quo n i am deo mundum reg i non ambigis,
quibus etiam guberl1acu l i s regatur, advertis? 8 Vix, inquam, rogat i on i s tuae s e n t e n t i a m n o s c o , n e d u m ad i n qu i s i ta respondere queam . 9 N u m me, i n q u i t , fefe l l i t abesse -
-
a l iquid, per quod velut h ianti val l i robore i n animum tuum perturb a t i o n u m m o r b u s i n re p s e r i t ? 10 Sed d i c m i h i , mem inisti ne, quis sit rerum fi n i s quove totius naturae tendat i n ten t i o ? - A u d i e ra m , i n q u am, s e d m e m o r i a m maeror hebetavit. I I Atqui s c i s, u nde cuncta processeri n t . - N o v i , inquam, deumque e s s e respondi . 1 2 Et qu i fieri potest, u t -
princ i p i o cogni to, q u i s s i t rerum fi n i s, i gnore s ? 1 3 Veru m hi perturbat ionum mores, ea valentia e st, ut movere quidem loca homincm possi nt, con vel lere autem s i b i que totum
35
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1
Proza VI Boethius n-a pierdut credinţa Într-o ordine divină a lu mii. Din c a u z a ne norocirii s a le Însă, mintea Îi este întunecată ş i n u mai înţelege limpede rosturile vieţii omeneşti. Filosofia îi promite leacuri pentru a-i lecui boala sufletească. 1 Îmi vei Îngădui, aşadCll� mai Întîi să ating şi să Încerc prin cÎteva Întrebări starea sufletului tău, ca să-mi dau seama ce fel de Îngrijire ti se cere ? 2 Î ntreabă-mă cum îţi place ceea ce vre i , zic cu, fi indcă îţi voi răspunde. 3 Socoteşti, zise ea atunci, că această lume este condusă de Întâmplarea oarbâ, fără ordine şi fără ţintă, sau crezi că există În ea o conducere raţională ? 4 Dar, răspund cu, în nici u n chip n-aş putea înţelege cum ceea ce este atît de bine organizat poate fi condus d e întâmplarea oarbă; d i mpotrivă, sînt s i gur că Dumnezeu conduce opera sa ea un Întemeietor şi n-a existat nici o zi În care să mă depărtez de acest adevăr. 5 Aşa e, zice ea; căci chiar aceasta ai cântat ÎII versurile tale, CII puţin înainte şi ai deplâns pe oameni că numai ei sînt lipsiţi de ocrotirea divină. De celelalte n u te Îndoieşti că nil sÎnt conduse de o raţiune divină. 6 - Însă vai, tare mă m ir pentru ce suferi, dacă stai pe un temei aşa de sănătos de gândire. Dar să cercetăm mai adânc; nu ştiu ce lipseşte s/!fletlllui fău exilat. 7 - Spune-mi, fiindcă nu te Îndoieşti că lumea este condusă de Dumnezeu, ştii cum o condllce? 8 Abia Înţe leg sensul întrebări i tale, zic eu, dar să mai pot răspunde ş i ce voieşti tu. 9 Oare m i se pare mie, sau Îţi lipseşte ceva prin care, ca prin spărtllra unui zid de apărare, a pătruns În tine morbul rătăcirii ? 1 0 Spune-mi, Îţi amin teşti care este sfârşitul lucrurilor şi care este finalitatea către care tinde Întreaga natură ? - Ştiam, zic, însă durerea mi-a paral izat memoria. I l - Dar de unde purced toate, şti i? - Ştiu, zic, şi am -
-
-
-
-
-
-
Boethius
36
e x s ti rpare n o n p o s s i n t . 1 4 S e d h oc qu oque respondeas vel i m , hominemne te esse m e m i n i s t i . 1 5 - Qu i d n i , inquam, m e m i n e r i m ? - Quid ig i tu r homo sit, poteri sne proferre? Hocine i n terrogas, an esse me sciam rationale animal atque mortale? Scio et i d me esse confi teor. 1 6 - Et i l la : N i h i ln e aliud t e e s s e n o v i s t i ? - N i h i l . 1 7
-
lam sci o , i n quit, morbi
tu i al iam v e I maximam causam ; quid ipse sis, nosse desisti . Quare plen i s s i me veI aegritu d i n i s tuae rationem veI ad i tu m reconci l i an dae s o s p i t a t i s i n ven i . 1 8 N a m q u o n i a m t u i ob l i vione confunderi s , e t exsuIem te et exspoliatum propri is bon i s esse d o l u i s t i . 1 9 Quo n i am vero, q u i s sit reru m fi n i s , ignoras, nequam homines atque nefarios potentes fel icesque arb i trari s; q u o n i am vero, q u i bu s g u b e rn acu l i s m u n d u s regatur, o b l i tu s e s , has fortun aru m v ices a e s t i m a s s i n e rectore f1u i tare: magnae n o n ad morbum modo, verum ad interitum quoque causae; sed sosp itatis auctori grates, quod te nondum totu m natura destitu i t . 20 H abemus m a x i m u m t u ae fo m i te m s a l u t i s v e r a m d e m u n d i g u b e r n a t i o n e sen ten tiam, quod e a m n o n casuu m temeri tati sed d i v i n ae rationi subditam cre d i s ; n i h i l igitu r perti mescas, i am tibi ex hac minima scintillula v itali s calor i l l u xerit. 21 Sed quoniam fi rmioribus remed i i s nondum tempus e s t et eam men t i u m con stat e s s e natura m , ut, quotiens abiecer i n t veras, fal s i s opinionibus induantur, e x quibus orta perturbationum cal igo verum i l l u m confu n d i t i n tu i tu m , h an c pau l i sper I e n i b u s med iocri busqu e fomen t i s attenuare temptabo, ut d i motis fal l ac i u m affect�on u m tenebri s s p l e n d orem verae luci s pos s i s agnoscere.
Mângâierile fi l osofiei - Cartea 1
37
răspuns că există Dumnezeu. 1 2 - Şi cum se face că tu, cunoscînd Începutul, nu cunoşti finele llicrurilor? 1 3 Este drept, are tulburarea sufletească acest caracte/; aceastăforfă să poată zdruncina pe om, dar nu poate să-I răstoarne şi să-I dezrădăcineze În Întregime. 1 4 Aş vrea să-mi răspunzi şi aceasta: dacă-ţi aminteşti că eşti om. 1 5 Cum, să nu-mi amintesc? răspund eu. - Ce este omul? Ai putea să-mi spui? Oare aceasta mă întrebi, dacă ştiu că este un animal raţional şi muritor?46) Ştiu ş i declar că aceasta sînt. 1 6 Şi nimic altceva nu mai ştii că eşti? Nimic, zic eu. 1 7 - Acum cunosc, zice, o altă cauză foarte însemnată a bolii tale; ai Încetat de a şti ce eşti tu Însuţi. De aceea am descoperit complet şi cauzele bolii tale şi drumul de a căpăta vindecarea. 1 8 Desigur, ţi-ai pierdut cunoştinţa şi ai suferit că eşti exilat şi desplliat de avere. 1 9 Fiindcă ignori care este sfârşitul lucrurilor, tu socoţi puternici şi fericiţi pe oamenii de nimic şi pe cei nelegiuiţi; iar pentru că ai uitat cum este condusă lumea, ţi se pare că aceste schimbări ale sorţii se petrec fără nici o conducere; acestea sînt cauze mari, nu numai de boală, ci şi de pieire: dar să mulţumeşti autorului vindecării că natura nu te-a părăsit de tol. 20 Avem găteje foarte bune pentru a aprinde focul mântuirii tale: părerea ta justă despre conducerea lumii, . faptul că o crezi supusă nu Întâmplării oarbe, ci raţiunii divine; aşa că să nu te temi deloc, pentru că ţi-ai căpătat căldura vieţii din această foarte mică scânteie. 2 1 Dar pentru că nu e timpul încă pentru leacuri mai tari şi fiindcă mintea omenească are această Însuşire naturală, că ori de cîte ori respinge ideile adevărate le primeşte pe cele false din care se naşte Întunericul rătăciri/oI' şi tulbură acea intuiţie justă a realităţii, voi încerca, pentru un moment, să-ţi liniştesc sufletul prin leacuri uşoare, pentru ca, după ce se va fi Împrăştiat Întunericul pasiunilor Înşelătoare, să pori recunoaşte splendoarea adevăratei lumini. -
-
-
-
Boethius
� lVIetrum
III
15
311
VII
Nubibus atris condita nu l l u m fu ndere possunt sidera lume n . S i mare v o l ve n s turbidus Auster m i sceat aestu m , v itrea dudu m parque serenls unda d iebus mox reso luto sordida caeno v i s i bus obstat qui que vagatur montibus altis defluus amn i s , saepe res istit rupe soluti obice s a x i . �Tu quoque s i v i s l u m i n e c l aro cernere veru m , tramite recto carpere cal l e m : gaudia pelle, pelle ti morem spemque fugato nec d o l o r adsit. Nub i l a mens est v i nctaque fre n i s , haec u b i regnant.
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 Poezia VII
10
IS
20
zs
30
Stelele, norii Când le întină, Nu pot să-mprăştie Nici o lumină. Dacă Austrul Marea o biciuie, Valuri dezlănţuie, Unda senină, Zi lei asemenea, Repede-o tulbură, Mâlul ce c locote, Stavilă ochiului, Furie val u lui. Rîu l pe cale, Până în vale, Vine din munte; Des îl opreşte Aprigă punte, Stânci ce se năruie. Ş i tu gândeşte: Dacă-adevărul Vrei să ştii limpede, Căile netede Să ţi se-nti ndă, Teama alungă-ţi Şi bucuriile, Ca şi nădejdi le, Ca ş i durerile; Ele când bântuie, Mintea se-nIănţuie, Şi se întunecă.
39
LIBER II
CARTEA II
Boethius
42
Prosa 1
1 Post haec pau l i sper obticui t atque, u b i attentionem meam modesta taci tu rn itate c o l l e g i t, sic e xorsa e s t : 2 S i p e n i t u s aegr i tu d i n i s tuae cau sas h ab i tu mq u e c o gn o v i , fortunae prioris affectu desideriogue tabes c i s ; ea tantum an i m i tu i , s icuti tu t i b i fin g i s , mu tata pervert i t . 3 Intel lego m u l t i formes i l l i u s prod i g i i fucos et eo usque cu m h i s , quos eludere n ititur blandissi mam fami l i aritatem, dum intolerabi l i d o lore confu n dat, g u o s i n sp e rata re l i gu e r i t . 4 C u i u s s i naturam, mores a c meritum rem i n iscare, n e c habu i sse t e i n e a pulchru m aliquid nec ami sisse cognosces, sed, ut arbitror, haud multum tibi haec in memoriam revocare l ab oraverim . 5 Solebas enim praesentem quoque blandientemque virilibus incessere verbis eamque de nostro adyto prolatis i nsectabare sententi i s . 6 Veru m o m n i s s u b i ta mutat i o reru m non s i n e quodam quasi f1uctu c o n t i n g i t a n i m o ru m; s i c factum est, u t tu q u o q u e p au l i s p e r a t u a tran q u i l l i tate d e s c i sc e r e s . 7 Sed tempus e s t haurire t e aliquid ac degustare molie atque i u c u n d u m , quod ad i n teri ora tran s m i s s u m v a l i d i or i b u s haustibus viam fecerit. 8 Adsit i gitur rhetoricae suadela d u l ced i n i s , quae turn tantum rec to c a l l e p roced i t , cum nostra i n st i tuta non deserit cumgue hac musica l aris nostri vernac u l a nunc l e v i ores, nunc grav i ores mod os succinat. 9 Quid est i g i tu r, o h o m o , g u o d t e in m ae s t i t i am luctumque d e i e c i t ? Novum, c redo, a l i q u i d i n u s i tatumque v i d i sti . Tu fortunam putas e rga te esse mutatam : erras. 1 0 H i semper e i u s mores sunt, ista n atura. Servavit c i rc a te propriam potius in ipsa sui mutab i l i tate c o n s tan t i a m ; tal is e rat, cum b l and iebatu r, cum tibi fal sae i l l ecebris fel i c i tatis
Mângâieril e filosofi e i - Cartea II
43
Proza 1 S o a rta e n e s ta t o r n i c ă , n u t r eb u ie s ă te t e m i de ameninţările ei, nici să-i doreşti mângâierile, ci să primeşti cu suflet egal tot ce-ţi aduce ea. 1 Apoi a tăcut un moment şi, făcîndu-mă şi mai atent prin această scurtă tăcere, a început astfe l : 2 Dacă cunosc bine
cauzele şi manifestările bolii tale, te mistuie amintirea şi dorul de situaţia ta de mai Înainte; schimbarea ei, dupii cum îţi închipui tu, ţi-a adus această stare sujleteascii. 3 Cunosc culoriie multiple şi calda familiaritate pe care soarta o are cu acei de care vrea să-şi bată joc, până când îi afundă într o insuportabilă durere, după ce i-a părăsit definitiv. 4 Dacă poţi să-ţi aminteşti de natura, caracterul şi valoarea ei, îţi vei da seama că prin ea nici n-ai avut, nici n-ai pierdut ceva extraordinar; dar cred că nu mă voi strădui mult ca să ţi-a readuc în memorie. 5 Fiindcă şi atunci când o aveai şi te bucurai de mângâierile ei, de obicei o ocărai cu cuvinte bărbăteşti şi o atacai prin maxime luate din sanctuarul meu. 6 Orice schimbare neaşteptată a lucrurilor aduce după sine şi o oarecare tulburare sujletească; de aceea ai pierdut şi tu o clipă liniştea. 7 Dar e timpul să iei şi să înghiţi un medicament uşor şi plăcut care, pătrunzînd în organismul tău, va deschide calea pentru leacuri mai puternice. 8 Să aducem deci darul fermecat de convingere al retoricii, care numai atunci păşeşte pe drumul drept, când urmează învăţătura mea, şi cu ea muzica, slujitoare în casă la mine, să cânte melodii când uşoare, când grave. 9 Aşadar, omule, ce te-a adus în această stare de tristeţe şi de plâns? Cred că ai văzut ceva nou şi neobişnuit. Tu socoteşti că s-a schimbat soarta cu tine; greşeşti. 1 0 Ea Întotdeauna a avut acest caracter, această natură. Şi-a piistrat
44
Boethius
alluderet. I I Deprehendisti caec i numi n i s ambiguos vultu s . Quae sese adhuc velat al i i s, tota tibi prorsus i n notuit. 1 2 S i p r o b a s, u t e r e m o r i b u s , n e q u e r a r i s . S i p e r f i d i a m perhorresc i s , sperne atque abice perniciosa ludentem; nam q uae n u n c t i b i e s t t a n t i c au s a m ae ro r i s , h aec eade m tranqu i l l itatis esse debu isset. R e l i q u i t e n i m te, quam non rel ic turam nemo u mquam poterit esse securu s . 1 3 An vero tu p retiosam aes t i mas ab ituram fel i c i tatem et c ara t i b i est fortuna p raesens n e c manendi fi da et, c u m d i scesserit, allatura maerorem? 1 4 Quodsi nec ex arbitri o retineri potest et calami tosos fugiens fac it, qu i d est aliud fugax quam futurae quoddam calam itatis indicium? 1 5 Neque e n i m , quod ante oculos s i tu m est, suffecerit intueri ; reru m e x i tu s prudent i a metitur eademque i n aIterutro mutabi l i tas n e c formidandas fortunae m i n a s n e c e x optan d as fac i t e s s e b l an d i t ias. 1 6 Postremo aeq u o a n i m o t o le re s oportet, quicquid i ntra fortun ae aream geritur, cum semeI iugo eius c o l la summiseris. 1 7 Quodsi manend i abeundique scribere legem vel i s e i , quam tu t i b i dominam sponte leg i s t i , nonne i n i u r i u s fue r i s e t , i m p a t i e n t i a s o r t e m ex acerbes , quam permutare non poss i s ? 1 8 Si ve n t i s v e la c o m m i tteres, non q u o v o l u n ta s p e t e r e t , sed q u o f1 a t u s i m p e l l e re n t , promovere s ; s i arv is semina c rederes, feraces inter se annos steri lesque pensares. Fortunae te regendum dedisti, dominae moribus oportet obtempere s . 1 9 Tu vero volventis rotae i m p e t u m re t i n e re c o n a r i s ? A t , o m n i u m m o rt a l i u m stoli d i s s i me, s i m anere i n c ipit, fors esse desistit.
Mângâicri l c fi losofi e i - Cartea I I
45
mai degrabă Cll tine felul ei statornic de a nu fi statornică; aşa era câ11d te mângâia, Î11cântându-te Cll amăgirile unei false fericiri. Il Ai văzut faţa dllblă a acestei puteri oarbe47}. Acoperită pentru alţii, ţie ţi s-a făcut cunoscută În Întregime. 1 2 Dacă o aprobi, foloseşte-te de obiceiurile ei, nu te plânge. Dacă te Îngrozeşte perfidia ei, dispreţuieşte-o şi respinge-i surâsul nefast. Căci cea care acum Îţi pricinuieşte atîta tristeţe, ar fi trebuit să-ţi aducă linişte. Te-a părăsit aceea de care nimeni nu puteafi sigur că nu-l va părăsi. 1 3 Socoteşti oare preţioasă o fericire trecătoare şi poţi iubi soarta prezentă, care 11ici nu-ţi făgăduieşte că va rămâne cu tine şi care, când va pleca, Îţi va aduce durere? 1 4 Dacă nici nu poate fi reţinlltă după voie şi când fuge ne face nenorociţi, ce este această fugară altceva decÎt indiciul unei calamităţi viitoare. 1 5 Fiindcă nu va fi deajuns să priveşti ce se găseşte Înfaţa ochilor; Înţelepciunea are În vedere sfărşitul lucrurilor şi schimbarea, Într-un fel sau altul, face ca nici ameninţările sorţii să nu fie de temut, nici mângâierile ei să nu fie de dorit. 16 Pe scurt, trebuie să suporţi cu suflet egal orice se petrece În arena sorţii, odată ce ţi-ai pus gîtul sub jugul ei48J.17 Dacă vrei să-i impui o lege, prin care să rămână sau să plece, cea pe care ţi-ai ales-o de bună voie ca stăpână, nu vei face nedreptate şi, prin nerăbdarea ta, nu-ţi vei Înrăutăţi o soartă pe care n-o poţi schimba? 1 8 De laşi pânzele În voia vînturilor, mergi nu Încotro vrei, ci Încotro te Împing ele; de asemenea, dacă faci semănături, ai recoltă de ani rodnici şi de ani secetoşi. Ai lăsat soarta să te conducă, trebuie să te supui obiceiuri/or stăpânei tale. 1 9 Tu Încerci să opreşti năvala unei roţi care se Învârteşte?49J Dar, o, cel mai nesocotit dintre muritori, dacă soarta Începe să rămână neschimbatâ, Încetează de a mai fi ea Însăşi.
46
Boethius MetrumI
H aec c u m superb a verterit vices dex tra et aestu antis more fertu r Euri p i , dudum tremendos saeva proterit reges humi lemque victi sublevat fallax vultum. Non i l la m i seros aud i t aut curat f1etus u l troque gemitus, dura quos fec i t, ridet. S ic i l l a ludit, s i c suas p robat v i res magnumque su(ae v)is monstrat ostentum, si quis v i satur u n a stratus ac fe l i x hora.
Prosa II 1 Vellem autem pauca tecum Fortunae ipsius verbis agitare; tu igitur, an ius postulet, animadverte. 2 'Quid tu, homo, ream me cotidianis agis querelis, quam tibi fecimus iniuriam, qua e tibi tua d e t raximus bona?
3 Quovis iudice de opum digni tatumque mecum possessione contende et, si c u iusquam mortalium proprium quid horu m esse monstraveri s , ego i am tua fu i sse, quae repetis, sponte c on cedam. 4 Cum te m atris u tero n atura p rod u x i t, nudum rebus omn ibus i nopemque suscepi, meis opibus fov i et, q u o d te n u n c i mp a t i e n t e m n o s t r i fac i t , favore prona i n d u l ge n t i u s e d u c av i , o m n i u m , q u ae mei i u r i s s u n t, affluentia et splendore c ircumded i . 5 N u n c m i h i retrahere manum l i be t : h abes gratiam velu t u s u s a l i e n i s , n o n habes ius querelae, tamquam prorsus tua perd ideri s . 6 Quid igitur ingemesc i s ? N u l l a tibi a n o b i s est a l i ata v i ol e n t i a . Opes, honores cetcraque talium mei sunt i u ri s , dominam famulae
Mângâierile fil o sofi e i - Cartea II
47
Poezia pOl Soarta se j oacă cu n oi, fâcÎndu-ne când fericiţi, când nefericiţi. Când vieţile le schimbă, cu mâin i necruţătoare, Şi-naintează asemeni spumosul u i Eurip,5 1 ) Zdrobeşte cruda soartă temuţi regi sau iubiţi Şi-umilă frunte-nalţă de învins, înşelătoare, De plâns şi de durere nu-i pasă-n nici un chip Ş i rîde ca aceia ce gem de ea lov i ţ i . A ş a mereu s e joacă, a ş a s-arată tare, C iudată-i e puterea, dacă-n acelaşi timp Ne face aci-n splendoare, aci nefericiţi52). Proza II Soarta dă oamenilor fericirea. Ei n-au motiv să se supere când soarta le-o ia Înapoi. Ea face ce vrea cu darurile sale. I Aş vrea să vorbesc niţel cu tine chiar prin cuvintele sorţii; tu bagă de seamă şi vezi dacă are dreptate53i. 2 "De
ce mă acuzi, omule, prin plângeri zilnice? Ce nedreptate ţi-am făcut? Ce bunuri ţi-am răpit? 3 Judecă-te cu mine În faţ a oricăr ui tribunal despre posesiunea averii şi a demnităţilor şi, dacă vei demonstra că ceva din ele este proprietatea vreunui muritor, eu de bună voie Îţi voi da Îndată ca să fie al tău ce ceri. 4 Când natura te-a scos din pântecele mamei tale, eu te-am luat În primire gol şi lipsit de orice, te-am Încălzit cu bogăţiile mele şi, ceea ce te face să nu mă suferi acum, te-am crescut, aplecându-mă spre tine cu ocrotire şi Înţelegere, te-am Înconjurat cu belşugul şi splendoarea a tot ce este În puterea mea. 5 Acum vreau să-mi iau mâna de pe tine: trebuie să-mi mulţumeşti ca pentru folosirea de un bun străin, n-ai dreptul să te plângi ca şi cum ţi-aifi pierdut bunurile tale proprii. 6 De ce gemi, dar? N-am săvîrşit nici
48
Boethius
c o g n o s c u n t , m e c u m v e n i u n t , me abeu n te d i sced u n t . 7 Audacter adfi rmem, s i tua forent, quae ami ssa conquereris, nullo modo perd i d i s s e s . 8 An ego soia meum ius exercere p ro h i bebor? Licet cae l o profe rre lucidos d ies eosdemque tenebrosis noctibus condere, licet anno terrae vultum nunc f1 0ribus frug i busque redi m i re , nunc n i mb i s frigoribusque c onfundere, ius est mari nunc strato aequore blan d i ri , nunc proce l l i s ac f1u c t i b u s i n h o rrescere : n o s ad c o n s tantiam n o s t r i s m o r i b u s a l i enam i n e x p leta h o m i n u m c u p i d i tas al l i gabit? 9 Haec nostra vis est, h u n c c o n t i n u u m l u d u m l u d i m u s : rotam volubi l i o r b e versam u s , i nfima s u m m i s , summa i n fi m i s mutare gaudemus. 1 0 Ascende, s i placet, sed ea lege, ne, uti cum ludicri mei ratio poscet, descendere i n i u r i a m p u t e s . I l An tu mores i gnorabas meos? N esciebas Croesum regem Lydorum Cyro paulo ante formi dabilem, mox deinde miserandum rogi flammi s traditum, misso caelitus imbre defensum?
1 2 Num t e
p raeterit Pau l u m Persi reg i s a se capti cala m i tatibus p ias impendisse lac ri mas? Quid tragoediarum c lamor aliud deflet n i s i i n d i sc re t o i c t u fo rtu nam fe l i c i a r e g n a v e rt e n t e m ? 1 3 Nonne adulescentulus
OUO 1[i8ou�, 'tov llEv Ev a KaKwv,
'tOV OE �'tEPOV EclCOV i n
I o v i s l i m in e iacere d id ic i s t i ? 1 4
Quid s i u berius d e bonorum parte s u m p s i s t i , q u i d s i a te non tota d i s c es s i , q u i d si haec ipsa m e i mutab i l i tas iu sta tibi causa est sperandi meliora, tamen ne animo contabescas et intra c ommun e o m n i b u s reg n u m locatus proprio v ivere iure desideres?
Mângâieri le filosofiei
-
Cartea II
49
un act de violenţă faţă de tine. Avere, onoruri şi toate celelalte de acelaşi fel sînt În dreptul meu, sînt servitoare care-şi cunosc stăpâna, vin cu mine şi, când plec, pleacă şi ele. 7 Îndrăznesc să afirm că, dacă ar fi fost ale tale bunurile de care te plângi că ţi-au fost răpite, nu le-ai fi pierdut În nici lin caz. 8 Îmi voi interzice eu Însămi e x ercitarea propriilor mele drepturi?54) Cerul poate să aducă zile luminoase şi apoi să le afunde În nopţi Întunecoase; anlll poate să Încllnuneze faţa pământului cu flori şi roade, sau să o tina sub nor şi frig; marea are dreptul când de a mângâia cu o întindere liniştită de apă, când de a Înspăimânta cu furtuni şi valuri; pe mine mă va lega dorinţa nesătllrată a oamenilor de o statornicie străină de caracterztl meu?55) 9 Aceasta este puterea mea, acesta e jocul meu continl/u: Învârtesc o roată cu cercuri repezi, mă bucur să schimb pe cele de sus jos şi pe cele de jos sus. 1 0 Urcă-te, dacă vrei, dar cu condiţia ca să nu ţi se pară nedrept să te cobori, când raţiunea jocului meu o va cere56i. l l Sau nu-mi cunoşti obiceiurile ? Nu ştiai de Croesus571, regele Lydienilor, Cll puţin Înainte groaznic pentru Cyrus, curând apoi În mod demn de plâns, dat flăcărilor rugului şi salvat de o ploaie trimisă din cer ? 1 2 Uiţi că PaulusS8) a vărsat lacrimi pentru nenorocirile captivului său rege Perseu? Ce plânge altceva corul tragediilor, dacă nu soarta care prăbuşeşte regate fericite, lovindu-le fără alegere? 1 3 N-ai Învăţat, când erai tînăr, că la intrarea În templul lui Jupiter se găseau două butoaie, unul plin cu rău şi altul cu bine ?59) 1 4 Ce dacă ai scos mai mult din partea binelui, dacă nu m-am Îndepărtat cu totul de tine, dacă Însăşi această fire schimbătoare a mea este pentru tine o cauză dreaptă de a spera zile mai bune? Totuşi, nu te trece cufirea şi, aşezat În Împărăţia comună tuturor, nu dori să trăieşti după dreptul tău propriu ".
Boethius
50
Metrum II
5
I II
1 5
2 11
Si quantas rap i d i s flatibus i n citus pon tus versat h arenas aut quot ste l l i feris ed i ta noctibus caelo s idera fu lgent, tantas fu ndat opes nec retrah at manum pleno C o p i a cornu, h u manu m m i seras haud ideo genus cesset fiere querelas. Quamv i s vota l i bens excipiat deus multi prodigus auri et c l aris avidos ornet honoribus, nil iam parta v identur, sed quaesita voran s saeva rapaci tas alios pandit h iatus. Quae iam praeci p i tem fren a cupidinem certa fi ne retentent, larg i s cum potius muneribus fluens s i t i s ardescit habendi ? Numquam d i ves agit, qui trepidus gemens sese c redit egentem.
Prosa III 1 His i g i tur, s i pro se tecum Fortuna loquere tu r, quid
profecto contra h i s ceres, non h abere s ; aut, si quid est, quo querelam tuam i u re tuearis, p roferas o portet, d a b i m u s d i cendi locum. 2 Turn ego : Speciosa qu idem i s t a sunt, i nquam, obl itaque rhetoricae et mus i c ae melle d u l ced i n i s turn tantum, cum audiun tur, oblectant, sed m iseris malorum -
Mângâieri l e fi losofiei - Cartea I I
51
Poezia 1160) Oricîtă bogăţie ar avea oamenii, ei n-a u saţ, ci vor mereu mai mult. Belşugul de-ar aduce cu mâini dăruitoare, Din cornu l său bogate >! !, Atîta avuţie, cît e n i s ip în mare De valuri frământat, Sau cîte stele noaptea pe firmament s-arată Strălucitoare sus, Nedemna tânguire tot n u este curmată Şi p l ânsul tot nu-i dus. Şi Dumnezeu oricîte dorinţe împlineşte, 10 Dând aur nesfârşit, Cu-onoruri pe cei dornici oricît împodobeşte, Tot nu i-a mulţumit. Căci lăcomia crudă înghite prada-ndată, Şi gura cască i ar. 15 Ce l anţuri vor mai ţine dorinţa blestemată Î n închisoare dar, Când, p lină chiar de daruri, e şi mai arzătoare Pornirea de a avea? Bogat nu-i n iciodată cel ce, gemând că n-are, 20 Mereu se crede aşa621. Proza III Soarta e schimbătoare. Boethius să fie mulţumit că, În inconstanţa ei, soarta i-a dat totuşi mai mult ca altora. 1 Dacă soarta, apărându-se, ţi-ar vorbi astfel, tu desigur
că n-ai avea nici un cuvînt Împotrivă; sau dacă ai ceva prin care să-ţi justifici plângerea, poţi să vorbeşti, Îţi dau rând la cuvînt. 2 Făţarnice îţi sînt aceste cuvinte, zic eu atunci , şi învăluite în mierea dulce a retoricii ş i a poeziei ; numai atunci -
Boethius
52
altior sensus est; itaque cum haec auribus insonare desierint, insi tus an i mum maeror praegravat. 3 Et i l la: Ita est, inqu i t ; -
haec e n i m nondum morbi tu i remedia, sed adhuc contumacis adversum curationem doloris fomenta quaedam sunt. 4 Nam quae in profundum se se penetrent, cum tempestiuum fuerit, ammovebo, veru m tamen ne te e x i stimari m i serum v e l is ; an numeru m modu mque tuae fel i c i tatis o b l i tus e s ? 5 Taceo, quod desolatum parente summorum te virorum cura suscepit d e l ec t u s q u e i n affi n i tatem p r i n c i p u m c i v i tat i s, quod pretio s i s s i mu m p ropi n q u i tatis genus est, prius carus quam pro x i mu s esse coep is t i . 6 Qu i s non te fel ic i s s i mu m c u m tan to s p l e n d ore socero ru m , c u m c o n i u g i s p u d o re, tu rn m a s c u l a e q u o q u e p r o l i s o p o r t u n i t a t e p ra e d i c a v i t ? 7 Praetereo - l i bet e n i m p raeterire c o m mu n ia - sumptas in
adu lescentia negatas s e n i b u s d ig n itat e s : ad s i n gu larem fel ic i tati s tuae cumulum v e n i re d e l ec tat. 8 Si qu i s rerum m o rta l i u m fru c t u s u l l u m bea t i tu d i n i s p o n d u s h a b e t , poteritne i l l i u s memoria l u c i s quantal i bet in grue n t i u m maloru m mole deleri, c u m d u o s pariter consules l i beros tuos domo prov e h i sub freq u e n t ia patru m . sub p l e b i s alacritate v i d i s t i, cu m e i sdem i n cu ria curules i n sidentibus tu regiae laudis orator ingenii gloriam facundiaeque meruisti, cum i n c i rc o d u o ru m m e d i u s c o n s u l u m c i rc u m fu sae multitud inis exspec tationem triu mphali larg i ti one satias t i ? 9 Ded i s t i , u t opinor, verba Fortu nae d u m t e i l la demulcet, d u m te u t delici as suas fovet. Munus,quod n u l l i u mquam pri vato commodaverat, abstu listi. Visne i g i tu r cum Fortuna c a l c u l u m p o n e r e ? 10 N u n c te p r i m u m l i v e n t i o c u l o p raestri n x i t . S i n umerum modumque laetoru m tristiumve consideres, adhuc te fel icem negare non possis. 1 1 Quodsi idcirc o te fortunatum esse non aes t i mas, quon iam, quae
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea II
53
când sînt auzite farmecă, dar cei nenorociţi au o înţelegere mai adâncă a răului; astfel, când acestea au încetat de a răsuna În urechile lor, tristeţea din suflet li se agravează şi mai mult. 3 - Aşa e, spuse ea; căci acestea nu sînt Încă remediile bolii tale, ci sînt ca nişte pansamente pentru îngrijirea unei dureri mereu rebele. 4 Când va f i timpul, îţi voi aduce medicamente care vor pătrunde adânc în organismul tău; totuşi, nu te mai considera nenorocit; sau ţi-ai uitat întinderea şi felulfericirii tale? 5 Trec sub tăcere faptul că, dezolat de moartea tatălui tău, ai fost ocrotit de grija celor mai de seamă bărbaţi şi ales ÎIl familia şefilor statului, gen de rudenie care este cel mai preţios, că le-ai fost prieten, înainte de a fi apropiatul lor. 6 Cine nu te-a numit cel mai fericit, pentru strălucirea atît de mare a socrilor tăi, pentru delicateţea soţiei tale, ca şi pentru copiii tăi, toţi băieţi? 63) 7 Las la o parte - căci îmi place să las la o parte cele comune - aceea că ai primit în adolescenţă demnităţi care au fost refuzate altora la bătrâneţeM1; îmi fac plăcerea de a veni la culminaţia unică a fericirii tale. 8 Dacă a te bucura de lucrurile muritoare constituie vreo picătură de fericire, ar putea f i distrusă printr o i'ngrămădire de nenorociri amintirea acelei zile, când ai văzut pe cei doi copii ai tăi in acelaşi timp consuli, ieşiţi din casa ta cu solemnitate, Însoţiţi de mulţimea de senatori, în mijlocul aclamaţii/or poporului şi, În timp ce ei se aşezau pe scaunele curule in senat, tu, orator lăudat de rege, ai binemeritat gloria talentului şi a elocinţei tale; când în circ, între cei doi consuli, ai săturat printr-o dărnicie triumfală aşteptarea mulţimii care te înconjura? 9 Pe cit cred, ai ştiut să vorbeşti sorţii, pe când ea te mângâia şi te dezmierda ca pe alesul ei. O favoare pe care n-o acordase niciodată vreunui particular, i-ai răpit-o tu. Vrei, aşadal; să-ţi faci socotelile cu soarta? 1 0 Acum pentru prima dată te-a rănit cu ochi duşmănoşi. Având in vedere numărul şi felul bucurii/or şi dureri/or tale, n-ai putea spune că până acum n-ai fost fericit. I I Dacă de aceea nu te socoţi fericit, pentru că au dispărut
Boethius
54
tunc l aeta videbantur, abieru n t , n on est, quod te mi serum p utes, quon i am , q u ae nunc c redu ntur maesta, p raetereunt. 1 2 An tu i n h anc v i t ae scenam n u n c p r i m u m s u b i tu s h o s p e s q u e v e n i s t i ? U l l a m n e h u m an i s r e b u s i n e s s e c o n stantiam reris, c u m i p s u m saepe hominem velox hora d i ss o l vat? 1 3 Nam etsi rara est fort u i t i s manendi fides, u l t i mus tamen vi tae dies mors quaedam fortunae est etiam manentis. 1 4 Quid i gi tu r referre putas, tune i l lam moriendo deseras an te i l l a fug i endo?
Metrurn III
10
Cum polo Phoebus rosei s quadri g i s lucem spargere coeperit, pallet al bentes hebetata vu ltus fl ammis ste l l a prementibus. Cum nemus f1atu Zephyri tepent i s vern is i n rubuit rosis, spiret i nsanum nebu losus Auster, i am s p i n i s abeat decus . S aepe tranqu i l l o rad iat sereno immotis mare fl uctibus, saepe ferventes Aqu i lo procel las vers o c o n c i tat aequore. Rara s i con stat s u a forma mundo, s i tantas variat vices, c rede fortunis hominum cadll c i s , bon i s c rede fugac i bu s ! Constat aeterna positu mqll e lege est, ut con stet gen i tu m n i h i l .
Mângâ ierile fi losofi e i - Cartea I I
55
cele ce atunci ţi se păreau 111u/ţumitoare, n-ai motiv să te crezi nenorocit, fiindcă ceea ce pare trist aCI/, trece. 1 2 A cum pentru prima dată a i venit pe această scen ă a vieţii pe neaşteptate şi ca un oaspe? Crezi că există statornicie În lucrurile omeneşti, când ora cea repede nimiceşte adesea pe om Însuşi? 13 Chiar dacă ceea ce ne aduce fntâmplarea ne prom ite să rămână CLi n o i, totuşi u ltima zi a vieţii este oarecum moartea sorţii, chiar dacă ea ar rămâne. 14 De ce interes crezi că este dacă tu o părăseşti m urind sali ea te părăseşte fugind? Poezia III Caracterul statornic al sorţii este de a fi nestatornică.
Pe cer când Phoebus a-nceput să verse Din caru-i purpuriu lumină65l, Pier stelele, păI ind cu raze şterse, Î n zarea cea de soare p l ină. Când s-a-nroşit de flori de primăvară. Dumbrava-n caldă adiere, Austrul bate, nori încep s-apară, Şi de pe crăci podoaba p iere. 10
Sub cer senin, cu-ntinsuri nemişcate, Adesea marea străluceşte, Ades furtuni, pe valuri înspumate, Turbatul Aquilon stârneşte, Când toate-n lume n-au statornicie, Când neîntrerupt sînt trecătoare,
15
Să crezi în m i ncinoasa bogăţie, Să crezi în b unuri pieritoare ! Statornică în lege, pe vecie E doar a lumii nestatornicie.
Boethius
56
Prosa IV
I Turn ego: Vera, i nquam, commemoras, o v i rtutum
o m n i u m n u tri x , nec i nfi t i ari possum p rosperitat i s meae v e l o c i s s i m u m c u rsum . 2 Sed hoc e s t , quod recolentem veheme n t i u s c o q u i t ; nam i n omni adversi tate fo rtu n ae i n fe l i c i s s i m u m est genus infortu n i i fu i sse fel icem . 3 - Sed quod tu , i nq u i t , fal sae o p i n i o n i s s u p p l i c i u m luas, i d rebus i u re i m p utare non pos s i s . N am s i te h oc i nane nomen fortu i tae fe l i c i ta t i s movet, quam p lu r i b u s max i m i sque abundes, mec u m reputes I icet. 4 I g i tu r s i, quod in omni fortu n ae tuae c e ns u preti o s i s s i mu m poss idebas, id tibi d i vi n i tus inlaesum adhuc inviol atu mque servatur, poterisne meliora quaeque retinens de infortunio iure causari? 5 Atqui viget incolu m i s illud pretiosissimum generis humani decus Symmachus socer et - quod vitae pretio non segnis emeres - v i r totus ex sapientia v i rtut i busque factus suarum securus tu i s i n gemes c i t i n i ur i i s . 6 V i v i t u x o r i n g e n i o modesta, pudicitia pudore praecellens et, ut om nes eius dotes brev iter includam, patri s i m i l i s , vi vit, i nquam, t i b i que tantum v itae h u i u s exosa spiritum servat, quoque u n a fel ic i tatem m i n u i t u a m vei i p s a concesseri m, tui desiderio l ac r i m i s a c dolore tabes c i t . 7 Q u id d i c am l i beros c o n s u l ares , quorum iam u t i n i d aetatis p u e r i s vei p atern i vei a v i ti spec imen elucet ingen i i ? 8 C u m igitu r praec ipua sit mortal i bus v i tae c u ra r e t i n e n d a e , o te, s i t u a b o n a c o g n o s c a s , fe l i c e m , c u i suppetu nt etiam nu nc, quae v ita nemo d u b i tat esse cari ora. 9 Qu are s i cc a i am l ac ri mas ; nondum est ad u n u m o mnes exosa fortuna nec t i b i n i m i u m v a l i da tempestas incubuit, quando t e n a c e s h ae re n t a n c orae, quae n e c p r a e s en t i s solamen nec fu turi spem temporis abesse patiantur.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea II
57
Proza IV F e r i c i r e a e în n O I l D ş i n e, n u în c e e a ce n e a d u c împ rej urările. Putem fi fericiţi c h i a r când soarta ne e potrivnică. Noi aspirăm l a o fericire durabilă, pe care nu ne-o poate da soarta schimbăto are. 1 Atunci e u : Adevărate lucruri zic, îmi aminteşti, o, hrănitoare a tuturor v irtuţilor, şi n-aş putea tăgădui mersul foarte repede al prosperităţi i mele. 2 Aceasta mă arde mai rău când mi-aduc aminte; căci în toată împotriv irea sorţii, partea cea mai grea a nefericirii este să fi fost fericit. 3 -Dar, zice ea,
chinul pe care îl ispăşeşti pentru greşeala judecăţii tale, n ai avea dreptul să-I pui pe seama împrejurări/oI'. Dacă te impresionează acest nume gol al fericirii întâmplătoare, poţi socoti împreună cu mine de cît de multe şi de mari bunuri eşti îmbelşugat. 4 Aşadar, dacă ceea ce fu posedai mai preţios În tot ce este legat de soarta ta ţi s-ar păstra În chip miraculos intact şi neştirbit, ai avea dreptul să acuzi nenorocirea, când ai tot ce e mai bun? 5 Socrul tău, Symmachus, acea podoabă de preţ a neamului omenesc, este încă în puterea vieţii şi ceea ce ai cumpăra cu preţul vieţii dacă n-ai fi slab - bărbat făcut În întregime din înţelepciune şi virtuţi, nu se îngrijeşte de sine, ci suferă din cauza nedreptăţilor de care ai fost lovit. 6 Trăieşte soţia ta, cu spirit ales, cu o distinsă curăţie şi delicateţe sufletească şi, ca să exprim pe scurt toate calităţile ei, asemenea tatălui său; trăieşte, zic, şi urînd această viaţă, nu respiră decît pentru tine; i'n sfârşit, singurul fapt prin care conced că fericirea ta suferă, ea se mistuie în lacrimi şi durere de dorul tău. 7 Ce să spun despre fiii tăi, foşti consuli, În care, pe cît le permite vârsta, străluceşte icoana tatălui şi a bunicului lor? 8 Aşadar, fiindcă grija principală a muritorilor este să-şi păstreze viaţa, o, ce fericit ai fi, dacă ţi-ai cunoaşte cele bune ale tale66!, tu, care ai la
Boethius
58
1 0 Et h a e re a n t ,
i n q u a m , p re c o r ; i l l i s n a m q u e
manentibus, u tcu mque s e res habeant, enatabi m u s . S ed quantum ornamentis nostris decesserit, v id e s . 1 1 - Et i l la : Promov imus, i nquit. al iquantum, s i te nondum t o t i u s tuae sortis piget. Sed delicias tu as ferre non possum, qui abesse a l i q u i d t u a e b e a t i t u d i n i tam l u c t u o s u s a t q u e an x i u s conquerari s . 1 2 Q u i s est e n i m tam compo s i tae fel i citat i s , ut non aliqua ex parte cum status s u i qualitate rixetur? Anxia e n i m res est h u m anorum condicio bonorum et quae v e i n u mquam tota proveniat vei numquam perpetua subsi stat. 1 3 Hu ic census exuberat, sed est pudori degener sangu is; hunc n o b i l itas n o t u m fac i t, sed angu s t i a re i fam i l i a r i s inclusus esse mal l et ignotu s . 1 4 I l I e u troque c ircu mflu u s vitam cael ibem deflet, i l ie nupt i i s fel i x orbu s liberis alieno censum nutrit heredi ; alius prole laetatus fii i i filiaeve delictis maestus i l l acrimat. 1 5 I d c i rco nemo fac i l e cum fortunae s u ae c o n d i c i o ne conc ordat ; i n e s t e n i m s i ngu l i s , quod i n expertu s i g n o re t , e xpertus e x h orreat. 1 6 Adde quod fel ic i s s i m i cu iusque deli catis s i mu s sensus est et, n i s i ad nutum cuncta suppetant, omnis adversitatis i nsolens minimis q u i b u s q u e p r o s te r n i t u r : a d e o p e re x i g u a s u n t , q u ae fortunati s s i m i s beat i tu d i n i s su mmam detrahunt. 1 7 Quam multos esse coniectas, qui sese caelo pro x i mos arbi trentur, si de fortunae tuae re liqu i i s pars eis minima c ontingat? Hic ipse locus, quem tu e x s i l i u m vocas, incolentibus p atria est. 1 8 Adeo n i h i l est m i seru m , nisi cum putes, contraque beata sors omn i s est aequanimi tate toleran t i s . 1 9 Q u i s est i lie tam fel i x , qui cum dederit impatientiae manus , statum suum mutare non optet? 20 Quam multis amaritudinibus humanae fe l i c i tatis d u 1 c edo respersa e <; t ! Q u ae s i e t i a m fruenti iucunda esse vi deatu r, tamen quom inu s , cum v e l i t, abeat,
Mângâieri l e filosofiei - Cartea I I
59
Îndemână chiar acum destule comori, de care nimeni nu se Îndoieşte că sînt mai scumpe deCÎt viafa. 9 De aceea usucă-Ii lacrimile; soarta nu v-a urît pe IOfi până la IIn1/1 şi Ilici nil s a abătut asupra ta o jitrtul1ă prea puternicâ, fiindcă Îţi sînI bine prinse ancorele, care I1U Îngâduie să-fi lipsească nici consolarea În prezent, nici speranţa În viitor. 1 0 - Ş i rugăciunea mea este, zic, ca ele să stea prinse, căci atîta timp cît ele vor rezista, orice s-ar întâmpla, voi fi salvat. Dar vezi cît am p ierdut d i n podoabele mele. 1 1 Atunci am progresat niţel, zice ea, dacă IlU te nemulţumeşte Întreaga ta soartă. 1ÎIsă nu pot suporta mo/icit/nea ta, când te plângi cu atîta nelinişte şi Întristare câ lipseşte ceva fericirii tale. 12 Cine are o fericire atît de completă. Încît să nu fie nemulţumit Într-o privinţă oarecare de calitatea ei? Neliniştea este condiţia bunurilor omeneşti; ele nici nI/ vin odată toate, nici nu rămân neschimbate. 13 Unul e plin de avere, dar Îi e ruşine că n-are sânge /lobi/; altul e cunoscut j Undcei este nobil, Însă În lipsa de bani care-I slrÎmtoreazei, ar prefera sei fie necunoscut. 1 4 Unul, având şi una şi alta, Îşi deplânge viaţa de celibatar; altul a feicut o căsătorie fericită, dar, fiindfără copii, strînge avere pentru moştenitori străini; altul cu destule odrasle, Iăcrimează Întristat de greşelile fiilor şi fiicelor sale. 15 De aceea nimeni nu se poate iinpăca uşor cu condiţia sorţii sale; căci În toate există ceva necunoscut de cel fără experienţei, dar de care cel cu experienţei se Îngrozeşte. 1 6 Adaugă că sensibilitatea celor mai fericiţi oameni este foarte delicată şi, dacii Il-au toate la ordinul 101; neobişnuiţi cu nici o nenorocire, cad sub loviturile cele mai uşoare ale sorţii; atit sînt de neÎnsemnate Împrejurările care Împiedică pe cei fericiţi să atingă culmea fericirii lor. 17 Cît de mulţi s-ar crede vecini cu cerul, dacă din rămăşiţele sorţii tale i-ar atinge şi pe ei o parte minimă? Chiar acest loc pe care tu-I nllmeşti exil, pentru cei care-I loclliesc este -
Boethius
60
reti neri non poss i t . 2 1 Liquet ig itur, quam s i t mortal ium rerum m i s era b e a t i t u d o , quae nec apud a e q u a n i mos perpetua perd u rat nec a n x i o s tota delectat. 22 Quid i g i tur, o mortales, extra petitis intra vos positam fel ic itatem? 23 Error vos i n s c i ti aque confu n d i t . Ostendam brev iter tibi su mmae card i nem fel i c i tati s . Estne aliquid tibi te ipso pretiosius? N i h i l , inquies: igitur si tui compos fueris, poss idebi s, quod nec tu ami ttere umquam v e l i s nec fortuna possit au ferre . 24 Atque u t agnoscas i n h i s fortui t i s rebus beatitudinem constare non posse, sic coll ige. 25 S i beatitudo e s t s u m m u m n atu rae b o n u m , rat i o n e d e g e n t i s nec est summum bonum, quod eripi u l lo mod o potest, quon i am p raec e l l i t i d , quod nequeat auferr i , man i fe s tu m est, qui n a d beatitudinem percipiendam fortunae instabi litas aspirare non possit. 26 Ad haec, quem caduca i sta fel i c i tas veh it, v J I scit eam veI nescit esse mutab i l e m . Si nesc it, quaenam beata sors esse potest ignorantiae caecitate? Si scit, metuat necesse est}ne amittat, quod amitti posse non dubi tat; quare continuus t i mor non s i n i t esse fel i c e m . An veI si ami serit, neglegendum putat? 27 S i c quoque pere x i l e bonum est, quod aequo animo fe'ratur amissu m . 2 8 Et quoniam tu idem es,
cui
p e rs u a s u m
atque
i n s i tu m
permultis
demonstrat i o n i bu s scio mentes h o m i n u m n u l l o modo esse mortales, cumque c 1 aru m sit fortu itam fel i c itatem corporis morte fi n ir i , dubitari nequ it, si haec affe rre beat itudinem potest, qu in om ne mortalium genus i n m i seriam mortis fine labatul'. 29 Quodsi muItos s c i mu s beatitu d i n i s fructum non morte solum verum etiam do loribus suppl i c ii sque quaesisse, quonam modo p raesens facere beatos potest, quae m iseros transacta non effi c i t ?
Mângâierile filosofiei - C artea I I
61
patrie6 7J 1 8 Este nenorocire numai ceea ce consideri ca atare şi dimpotrivă, orice soartă este fericită când este suportată de U I1 suflet stăpân pe sine68). 1 9 Cine este acela atît de fericit, Îndt să nu dorească a-şi schimba starea în care se găseşte, când şi-a pierdut stăpânirea? 20 De cîte amărăciuni nu e stropită dulceala fericirii umane! Chiar dacă ar părea plăcută pentru cel ce se bucură de ea, n-ar putea totuşi s-o oprească de a pleca atunci când vrea ea. 2 1 Se vede limpede deci cît de slabă e fericirea lucrurilor pieritoare, care nici nu durează veşnic la cei stăpâni pe sine şi care nici nu desfătează în Întregime pe cei lipsiţi de cumpăt. 22 De ce, aşadar, o, muritori, căutaţi În afară o fericire care se găseşte În voi? 23 Rătăcirea şi neştiinla vă Întunecă. Îţi voi arăta pe scurt punctul de căpetenie al celei mai Înalte fericiri. Ai ceva mai preţios decît pe tine Însuţi? Nimic, vei spline; aşadar, dacă tu vei f i stăpân pe tine, vei poseda ceva ce nici tu n-ai vrea să pierzi vreodată, nici soarta n-ar putea să-ţi răpească. 24 Şi, ca să-Ii dai seama că nu poate exista fericire În aceste lucruri Întâmplătoare, ascultă: 25 Dacă fericirea este supremul bine al unei f iinţe ce trăieşte conform raţiunii şi dacă supremul bine nu e ceva care să poată f i răpit, fiindcă este Între cele dintâi care nu pot f i răpite, este clar că instabilitatea sorţii n-ar putea duce la dobîndirea fericirii. 2 6 Apoi, cel ce este furat de această fericire nestatornică sali ştie sau nu ştie că ea este schimbătoare. Dacă nu ştie, ce fel de fericire poate exista Într-o ignoranţă oarbă? Iar dacă ştie mereu se teme să nu piardă ceea ce ştie că poate fi pierdut; de aici o continuă Îngrijorare care nu-i Îngăduie să fie fericit. Sau poate, dacă a pierdut această fericire, socoate că nu trebuie să se mai gândească la ea? 27 Chiar prin aceasta e un bun pieritor, f iindcă i se poate suporta pierderea cu seninătate. 2 8 Dar pentru că şi ţie, pe CÎt ştiu, ţi s-a lămurit şi Întipărit În minte prin foarte multe probe că stţjletele oamenilor nu potfi În nici un chip muritoare şi fiindcă e clar că o fericire Întâmplătoare se sfârşeşte cu •••
62
Boethius
Metrum IV
1 0
1 5
20
Quisqu i s volet p erenn e m c au tus ponere sedem stab i l i sque nec sonori sterni f1atibus Eu ri et f1 uctibus mi nantem c u rat spernere pontum, montis cacumen a l t i , b i bu las vitet harenas ; i l lu d p rotervus Auster totis viribus urguet, hae pend u lu m solutae pondus fe rre recusant. Fugiens periculosam sortem sed i s amoenae humi l i domum memento certus fi gere sax o . Quamvis tonet ru i n i s m i s c e n s aequora ventus, tu conditus quieti fel ix robore val l i duces serenus aev u m ridens aetheris iras.
Mângâieril e filosofi e i - Cartea II
63
moartea trupului69), este ne{ndoie/nic că, dacel moartea poate răpi această fericire, mai mult, tot neamul omenesc cade în nenorocire la termenul morţii. 29 Dacă ştim cel multi au căutat fericirea nu numai {n moarte, dar chiar {n chinuri şi suferinţe, cum ne-ar putea face fericiţi viaţa când e prezentă, dacel ea nu ne face nefericifi când s-a sfârşit? Poezia IV Tăria sufletească dă omului înţelept puterea de a îndura totul în linişte şi stăpânire de sine. C e l carc vrea să aibă casă tare, Zidită trainic şi prevăzător, Să fie sigur, fără-ngrijorare, Când b ate Eurus răsunător, Sau chiar când marca este în furtună, Se va feri de muntele stâncos, Cu vîrfuri ce de trăsnete răsună Şi de nisipul cel alunecos. Căci Austrul îl bate cu putere 10 Pe unul, fiind expus necontenit, Iar cestuilalt îi e cu neputere Să ţină temelie de zidit, Fugind de soarta cea periculoasă A unei locuinţe dc plăceri, IS A i grijă de îţi construieşte casă Pe o u m i lă stâncă. Cu puteri Oricît de mari va ba�e vînt pe mare, Pe naufragi aţi înspăimântând, Tu, liniştit şi fără-ngrijorare, 10 În casa ta, ca-ntr-o cetate stând, Î ţi vei gusta o dreaptă bucurie, Dispreţuind a cerului mânie70).
Boethius
64
Prosa V 1 Sed quoni am rat i o n u m i a m i n te mearu m fo menta descendunt, pau l 0 v a l i di oribus utendum puto. 2 Age enim, s i i a m caduca e t momentaria fortunae dona non essent, qu i d i n e i s est, quod aut vestru m u mquam fieri queat aut non perspectum consideratumque v i l escat? 3 Divitiaene veI vestrae v e I su i natu ra p reti os ae s u n t , quid earu m poti u s , aurumne a c vis congesta pecuniae? 4 Atqui haec effu n dendo mag i s quam coacervando mel i u s n itent, si q u idem avaritia semper odiosos, c 1aros l argi tas faci t . 5 Quodsi manere apud quemque n o n potest, quod transfertur in a l teru m, tunc est pretiosa pecunia, cum tran slata in alios largiendi usu desinit possi deri . 6 A t eadem, s i apud unum, quanta est u b i qu e gent i u m , c o ngeratu r, ceteros s u i i n opes fec e r i t ; et v o x q u i de m tota pariter m u l torum replet aud itu m , vestrae vero d i v i t i ae n i s i c o m m i nutae i n p lures t ran s i re non possunt; quod c u m fact u m est, pauperes necesse e s t fac iant, quos rel i nquunt. 7 O i g i tu r angustas inopesque d i vi tias, quas nec habere to'as p l uribus I icet et ad quem l i bet s ine ceterorum paupertate non ven i u'nt . 8 An gemmarum fu lgor ocu l o s trah i t ? S e d s i q u i d e s t i n h o c s p l e n d o re p raec i p u i , g e m m a r u m e s t l u x i l l a , non h o m i n u m ; q u a s q u i de m m i ra r i h o m i n e s v e h e m en t e r am m i ro r. 9 Q u i d e s t e n i m c a re n s a n i mae m o t u a t q u e compage, q u o d a n i m atae rationab i l ique n atu rae p u l ch ru m esse iure v ideatur? 1 0 Quae tametsi conditoris opera suique d istinctione postremae aliquid p u l c h ri t u d i n i s trahunt, infra vestram tamen e x ce l l en t i a m c o l l o c atae a m m i ra t i o n e m vestram nu l l o modo merean tur. 1 1 An vos agroru m p u l c h ritudo d el ectat? Q u i dn i ? E s t e n i m p u l c h errimi o p e r i s pulc hra port i o . 1 2 S i c quondam
Mângâicrile filosofiei - Cartea I I
65
Proza V Bucuriile pe care n i le dă lumea înconj urătoare nu au valoare prin ele însele, ci prin preţuirea pe care le-o dăm noi. Mai a le s b o g ă ţ i a n u p o a te s ă n e d e a fe r i c i rea adevărată, când ea îi face pe atîţia nefericiţi. 1 Dar fiindcă acum te pătrund leacurile argumentării
mele, cred că a sosit momentul să mă folosesc de altele ceva mai puternice. 2 Căci, haide, chiar dacă darurile sorţii n-ar fi nestatornice şi de moment, ce este în ele care să poată deveni vreodată al vostru, sau să nu-şi piardă preţul, dacă este privit şi cercetat mai de aproape? 3 Oare bogăţiile sînt preţioase prin natura voastră sau a lor? Ce vrei mai degrabă, o grămadă de aur, sau una de monede? 4 Strălucesc fnsă mai bine cheltuindu-le, decît grămădindu-le, dacă într-adevăr lăcomia face pe oameni urîţi, iar dărnicia străluciţi. 5 Dacă nu poate rămâne la f iecare ceea ce se transmite la altul, banul este preţios atunci când, trecând la alţii prin dărnicie, Încetează de a mai fi posedat. 6 Şi iarăşi, dacă sfnt strînşi la unul singur toţi banii din lume, aceata Îi face pe ceilalţi lipsiţi; şi dacă aceeaşi voce umple deopotrivă urechile multora, atunci bogăţia voastră nil poate trece la mai mulţi decît Împărţită; şi când se petrece aceasta În chip f iresc Îi sărăceşte pe cei pe care îi părăseşte. 7 O, Înguste şi deşarte bogăţii, care nici nu potfi stăpânite toate de mai mulţi, nici nu vin la unul fără să sărăcească pe ceilalţi! 8 Vă atrage privirile strălucirea pietrelor preţioase? Dar dacă e ceva ales În această splendoare, ea aparţine pietrelor, nu oamenilor; mă mir foarte mult că oamenii admiră pietre. 9 Fără mişcarea sufletească şi organizarea corporală, ce ar putea fi pe drept frumos pentru o fiinţă fn suf leţită ş i raţională? 1 0 Aceste pietre, chiar dacă au oarecarefrumuseţe prin opera lucrătorului şi prin distincţia lor, totuşi ele găsindu-se mai prejos de demnitatea voastră, În nici un caz nu pot merita admiraţia voastră. I l Vă fncântă frumuseţea ogoarelor? De ce nu? Este o
68
Boethius
contraqu e m i n i m u m , q u i a b u n d an t i am s u a m n a t u rae neces s i tate, non a m b i t u s superfl u i tate meti antur. 24 Itane aute m n u l l u m est p rop r i u m vobis atque i n s itum bonum , ut in extern i s ac sepo s i t i s rebus bona ves tra quaerati s ? 25 S ic rerum versa cond i c i o est, ut d i v i n u m merito rationis animal non a l i te r s i b i s p l e n d ere n i s i i n a n i matae s u p e l l ec t i l i s possessione v i deatur? 2 6 Et a l i a quidem s u i s con tenta sunt, vos autem deo mente con si m i les ab rebus infi m i s excel lentis natu rae o r n a m e n t a c ap t at i s n e c i n t e l l e g i t i s , q u a n t a m conditori vestro fac i at i s i n i u r i am . 27 i l i e genus h u m an u m terren i s o m n i b u s p raestare volu i t, v o s d ig n i tatem ves tram a quaeque detru d i t i s . 28 Nam si o m ne cu i u s q ue i n fra i n fim c u i us est, constat esse pret i o s i u s , c u m v i l i s s i m a b o nu m eo , tra b o n a e s s e i u d i c a t i s , e i sd e m v o s m e t i p s o s reru m v es s t i matione s u m m i t t i t i s , quod q u i d e m haud v e s tr a e x i i t . 2 9 H u manae q u i p p e naturae i sta c o nd i c i o cad i m m e rit o tan tu m c eteri s rebu s , c u m se cognos c i t , exce l l at, es t, u t tu rn en i n fra bestias red i g at u r, s i se n o s se d e s i e r i t ; ead e m ta m e r i s a n i m a n t i b u s s e s e i g n o ra re n a t u r a e e s t , n a m c et v i t i o ven i t . 3 0 Q u a m v ero l ate patet vester h i c h o m i n i b us ari posse a l i q u i d ornamentis existi mati s alien i s ! error, qui orn fier i nequ i t ; n a m s i qu i d ex appo s i t i s luceat, ipsa 3 1 At i d s u appos ita, laudantur, i l lud vero h i s tectu m qu i dem , qu ae n t
atque vel atu m i n s u a n i h i l o m i n u s foe d i tate perdurat. 3 2 Eg o v er o nego u l l u m esse b o n u m quod noceat hab en t i N u m 3 3 Atq u i d i v i t iae poss i d e nt i bu s id me nt i or? M i n i me , i n q u i s . per sae pe nocue ru n t , c u m p es s i m u s q u i sq u e e o q u e a l i e n i magi s a v i du s , q u i e q u i d u s q u a m au ri gemmarumqu e est, se salum, qui habeat, d i g n i s s i m u m putat. 34 Tu igitur, qui n u ne .
cantum glad i u m q u e s o l l i e i t u s p e rt i m e se i s , s i v i t ae h u i u s 35 c a l lem vacuus v i ator i n tras s e s , e o ra m l at r o n e e a n t a re s .
tu s O praec lara opum m o rta l i u m b e at i tu d o , q u a m c u m adep fueris, securus e s s e d e s i s t i s !
Mângâierile filosofiei - Cartea II
69
putin cei ce-şi măsoară avu/urile după nevoile naturale, nu după mulţimea ambiţii/orNi. 24 Dar voi n-aveţi in voi nici un bun propriu, de sinteţi nevoiti să căutaţi bunurile voastre in lucruri străine şi departe de voi? 25 A şa s-a răsturnat ordinea lucrurilor, indt o fiinţă cu adevărat divină prin raţiunea sa să creadă că nu poate strâluci prin al/ceva decit prin posesiunea unor obiecte neinsufleţite? 26 Celelalteflinţe sînt mulţumite cu ceea ce au, dar voi, asemănători lui Dumnezeu prin mintea voastră, căutaţi podoabe pentru natura voastră distinsă în lucruri de nimic şi IlU inţelegeţi ce insultă aduceţi creatorului vostru. 27 El a voit ca neamul omenesc să stea mai presus de toate fiinţele pământeşti; voi coborîţi demnitatea voastră mai prejos de orice. 2 8 Dacă se admite că orice bun e fIlai preţios decit posesorul lui, când voi judecaţi că cele mai neÎnsemnate lucruri sint bunurile voastre, prin aprecierea voastră voi înşivă vă puneţi mai prejos de ele. Şi pe bUIl drept. 29 Fiindcă aceasta e condiţia naturii umane, ca numai atunci să stea mai presus de celelalte lucruri, când se cunoaşte pe sine; totuşi ea s-ar coborî mai prejos de celelalte animale, dacă al' inceta de a se cunoaşte. Pentru animale, a nu se cUlloaşte pe sine e o stare naturală; pentru oameni devine denaturare. 30 Cit de mare este această greşeală a voastră, că socotiti că poate fi Împodobit ceva cu podoabe străine! 3 1 Dar aceasta nu se poate intâmpla; căci dacă Ull obiect străluceşte prin lucruri imprumutate, sînt admirate tocmai acelea care sînt imprumutate, iar ceea ce este ascuns şi acoperit de ele se Întăreşte şi mai mult În urîţenia sa. 3 2 Eu spun Însă că nu poate fi bun ceea ce aduce posesorului său neplăceri. Oare mint? Nu, vei spune. 33 Dar bogăţiile prea adesea au făcut rău posesorilor75), dacă cei mai răi, şi cu atît mai mult doritori de ceea ce este al altuia, se socotesc foarte demni pe ei care au tot aurul şi pietrele preţioase existente. 34 Aşadar tu, care acum eşti chinuit de teama loviturilor şi a pumnalului, dacă ai fi intrat pe calea acestei vieţi căIătOl; fără să ai nimic CII tine, ai cânta În faţa tâlhari/or76i• 35 O, prea strălucităfericire a bogăţiilor pieritoare, pe care de Îndată ce ai dobindit-o, ai incetat de a maififără grijă!
Boethius
70
Metrum V
1 0
I S
20
25
30
Fel i x n i m i u m prior aetas eontenta fidel ibus arv i s nee inerti perdita l u x u , faei l i quae sera solebat ieiunia solvere glande. Non B ae e h i e a munera norant l iquido eonfundere m e l l e n e e l u e i d a v e l l era S eru m Ty rio m isee re venen o . Somnos d a b a t herba s a l u b res, potu m quoque lubrieus amnis, umbras a l t i s s i m a pinus. Non d u m maris a l ta seeabat nee mere ibus undique leetis nova l i tora vi derat hospes . Tune c l assiea saeva taeebant o d i i s neque fusus aeerb i s eruor horrida t i n x e rat arva. Quid· enim fu ror hostieus u l l a v e l let prior arma mo vere , c u m vu l nera saeva vi derent nee praemia sangu i n is u l l a? Utinam mod o nostra red irent i n mores tempora priseos ! Sed saev ior ignibus Aetnae ferven s amor ardet habendi . Heu primus q u i s fu i t i l ie, auri q u i pondera tee ti gemmasque l atere vo lentes pretiosa pericul a fodi t ?
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I
71
Poezia V77) Oamenii erau mai fericiţi când duceau o viaţă simplă şi nu pătrunsese în ei dorinţa de bogăţie. Î n vremea de-al tădată fericiţi, Şi pe mănoase ţarini mulţumiţi, C-o v iaţă fără lux moleşitor, Obişnuiau s-alunge foamea lor Pc-atunci oamen ii cu ghinzi uşoare. Ei nu ştiau ca miere curgătoare78) S-amesteee în al lui Bacchus v in, Nici să cufunde-n tyrian venin.79) Strălucitorul fir al Serilor. XOl 10 Aveau pe iarbă somn odihnitor, Î n rîuri băutură săţioasă, Sub pini înalţi o u mbră răcoroasă. Pe mare omul nu se avînta,R l l Nici după treburi încă n u mergea 15 Să vadă, ca un oaspe, ţărmuri noi, Pe-atunci tăcea trompeta de război .82) Şi sângele vărsat de ură grea Temute arme831 încă nu păta. De ce voia grozava nebunie 20 Să poarte armele cu duşmănie, Când rănile ce le prieinuia Răsplata sângelui nu aducea? 0, de ne-am putea întoarcc-odată La obiceiurile de-altădată ! 25 Dar dragostea febrilă de-a avea Decît al Aetnei foc estc mai rea. Vai, cine-a fost cel ce a dezgropat Î ntâiu b ucăţi de aur b lestemat Ş i-atîtea pietre preţioase care 30 Ne-aduc pericole şi-ngrijorare?X41
72
Boethius Prosa VI
1 Quid autem de dign itatibus potentiaque d i sseram, qua vos verae d ig n i tat i s ac potestatis i n s c i i c ae l o e x aequ ati s ? Q u a e s i i n i mp r o b i s s i m u m q u e mq u e c e c i d e r u n t , q u a e fl ammis Aetnae eructantibus, quod d i l u v i u m tan tas strages dederi nt? 2 Certe , uti m e m i n i sse te arbi tror, c o n s u l are i mperi u m , quod l i bertat is pri n c i p i u m fuerat, ob superb i a m consulu m vestri veteres abolere cupi verunt, q u i ob eandem superbiam prius reg i u m de c i v i tate nomen abstuleran t . 3 At si quando, quod perraru m est, p ro b i s deferan tur, q u i d i n e i s a l i ud quam probi tas u tenti u m p l acet? Ita fit , ut non v i rtutibus ex d i g n i tate, sed ex vi rtute d ig n i tatibus honor accedat. 4 Quae vero est ista vestra expeti b i l i s ac praec lara pote n t i a ? Nonne, o terrena a n i m a l i a , cons i derati s , q u i b u s qui praesidere v ideam i n i ? Nunc si inter mures videres u n u m a l iquem i u s s i b i a c potestatem prae c e t e r i s v i ndicantem, quanto movereri s cac h i nno ! 5 QlI id vero, s i corpus spectes, i mbec i l lius homine repperire queas, quos saepe muscularum quoque vei morsus veI in secreta quaeque reptantium necat in troitus? 6 Quo vero qui squam ius al i q u od in quemp i am nisi i n s o l u m corpus et quod infra c o rp u s est - fortun a m l oquor - possit ex serere? 7 Num qu icquam l i bero i mp erabi s an imo, n u m mentem firma s i b i ratione cohaerentem de statu propriae quietis amovebis? 8 C u m l i beru m quendam v i ru m sup p l i c i i s se t y ra n n u s adacturum p utare t , u t adversum s e fac t a e c o n i u ra t i o n i s c o n s c i o s p ro d e r e t , l i n g u a m i l I e momordit atque absc idit e t i n o s tyran n i saevientis abi e c i t ; i t a cruciatus, q u o s p u tabat ty ran n u s materi am c rud e l i tatis, v i r sapiens fec i t esse v i rt u t i s . 9 Quid autem est, quod in a l i ll m facere quisque possit, quod s u s t i nere ab alio ipse non possit? 10 Busiridem accepimus necare hospites sol itum
Mângâicri l e fi losofi e i - Cartea II
73
Proza VI B ogăţia, p u tere a , de m n ităţile n - a u n ic i o v a l o are morală. Ele se dobîndesc şi de cei răi, care prin ele nu pot deveni mai bu ni. 1 Dar de ce să discut despre demnităţi şi despre putere,
pe care voi, necunoscători ai adevăratei demnităţi şi puteri, le ridicaţi în slăvi?85J Dacă ele au ajuns la cei mai necinstiţi, ce nenorociri au adus incendiile provocate de erupţ ia flăcărilor Aetnei sau potopul?2 DesigU/; după cum cred că ţi aminteşti, puterea consulară ce fusese începutul libertăţii, din cauza mîndriei consulilor,V6J, au dorit s-o Înlăture strâmoşii voştri, care din p r icina aceleiaşi m îndrii Înlăturaseră din stat mai Înainte puterea regaIăR7J. 3 Iar dacă, ceea ce se Întâmplă foarte rar, onorurile sînt încredinţate celor cinstiţi, ce altceva este de admirat la ei, decît probitatea cu care-şi fac datoria? Aşa se face că nu virtuţile cresc În consideraţie prin titlu, ci titlul capâ tă o aureolă mai strălucitoare prin virtuţile celui care-l deţine. 4 Dar care este această putere strălucitoare şi dorită de voi? Nu vedeţi, [tinţe pământeşti, cui vi se pare că porunciţi? Dacă ai vedea acum Între şoareci pe unul arogându-şi dreptul şi puterea de a conduce pe ceilalţi. ce rîs te-ar cuprinde! 5 Sau dacă priveşti corpul. poţi găsi ceva mai slab decît omul, pe care adesea îl ucide înţepătura unei musculiţe sau a unui vierme intrat În intestine? 6 Dar asupra cărei părţi din om poate exercita cineva vreun drept. dacă nu asupra corpului şi asupra a ceea ce este mai prejos de corp. vreau să spun asupra averii sale? 7 Vei putea comanda ceva unui suflet liber, vei Îndepărta vreo minte stăpână pe raţiunea sa de la liniştea-i proprie?88J 8 Un tiran credea că va constrînge prin chinuri pe un om liber89! să denunţe pe nişte tovarăşi într-un complot îndreptat împotriva sa. Acesta Însă şi-a muşcat limba şi, scuipând-o din gură, a aruncat-o în faţ a tiranului înfuriat. Astfel chinurile pe care tiranul le socotea element de cruzime. bărbatul înţelept le-a făcut element de eroism. 9 Dar ce rău
74
Boethius
ab Herc u l e hosp i te fu isse mactatu m . I I Regulus p l u res Poenorum b e l I o c aptos i n v i n c l a con iecerat, sed mox ipse vi ctoru m cate n i s manus p raebu i t . 1 2 U l I am n e i g i tu r eius h o m i n i s pote n t i a m putas, q u i , quod ipse i n alio potest, ne id i n se aher v a leat, effi cere non possit? 1 3 Ad haec, si i p s i s dign itatibus ac potestatibus i nesset a l i q u i d n at u r a l i s ac p ro p r i i b o n i , nu m q u a m p e s s i m i s proven i rent; neque en i m s i b i solent adversa soc iari , natu ra respu it ut contraria quaeque iungantur. 1 4 Ita cum pessimos plerumque d i g n i tatibus fu ngi d u b i u m non sit, i l lud etiam l iquet natura s u i bona non esse, quae se pes s i m i s h aerere pati antur. 1 5 Quod quidem de cunctis fortun ae muneribus d ig n ius e x isti mari potest, quae ad i mprobissimum quemque u b e r i o r a p e rv e n i u n t . 1 6 De q u i b u s i l l u d e t i a m considerandu m puto, quod nemo dubi tat esse fortem , c u i forti tudinem inesse conspexerit, e t , cuicu mque veloc i tas adest, man ifestum est esse velocem . 1 7 S ic m u s i c a quidem musicos, medicina m e d i c o s , rhetori c a rhetore s fac i t ; ag i t en i m cu i u s q u e rei n atura, quod propri u m e s t , nec contrariarum rerum m i scetur effectibus e t u l tro, q u a e s u n t adversa, depe l I it . 1 8 Atqui n e c opes inexpletam restinguere avaritiam queunt nec potestas s u i c o mpotem fecerit, quem v i tiosae l ib i d i nes insolubi l i bus adstric tu m ret i nent cate n i s , et col l ata i mprobis d i g n i tas non mod o non effecit d ignos, sed prodit potius e t osten tat indignos. 1 9 Cur ita provenit? Gaudet i s e n i m res sese a l i ter habentes fal s i s compel l are nominibus, quae fac i l e ipsarum rerum redarguuntur effectu; i taque nec i l lae d i v i t i ae nec i l l a potentia nec haec d ign itas iure appel lari potest. 20 Postremo idem d e tota c o n c ludere fortuna l i cet, in qua n i h i l expetendum, n i h i l nativae bonitatis inesse manifestum est, quae nec s e bon i s s e mper adi u n g i t e t bonos, q u i bus fue r i t adiuncta, n o n effi c i t .
Mângâierile fi losofiei - Cartea II
75
putem face altuia, fără să ne temem că ni-I va face şi n ouă altul? 1 0 Legenda '!'p ltne că BusirisQO! care de obicei Îşi ucidea musafirii, afost ucis de oaspetele său Hercule. 11 Regu lus9/) a pus În lanţuri mulţi prizon ieri de război ca/"taginezi, dar În curând el Însuşi şi-a dat mâinile sub cătuşele Învingătorilor săi. 1 2 Aşadar socoteşti că are vreo putere o/Jlltl care nil poate Împiedica pe altul să-ifaâi ceea ce arpllteaface el, la rândll-i, altuia ? 1 3 Pe lângă acestea, dacă prin ele IÎlsele demnităţile al' avea vreo valoare Înn ăscută şi proprie, ele n-ar ajunge niciodată În mâna celor răi; de obicei nu se asociază Între ele elem e n te p o trivn ice, căci n a t u ra resp inge u n irea contrariilor. 1 4 Astfel, fiindcă, fără Îndoială, prea adesea cei răi exercită jimcţiuni Înalte, e limpede că prin natura lor nu sînt bune cele ce se lasă săjle Însuşite de cei răi. 1 5 Aceasta este o judecată justă despre toate darurile sorţii care ajung din belşug În mâinile celor nevrednici. 1 6 in legătură CII acestea putem adăuga consideraţia că nimeni nu se Îndoieşte că e viteaz acela la care se vede bine vitejia şi cel care are iuţim e e evident că e iute. 1 7 To t aşa m uzica face pe muzicanţi, medicina pe medici, retorica pe retori, căci natura lucrează În direcţia care-i e proprie, nu amestecă Între ele elemente cu efecte contrarii şi respinge pe cele care sînt potrivnice. 18 Dar Ilici bogăţiile nil pot să Înjrâneze o lăcomie nemăsuratâ, nici puterea Il-a jâcut stăpân pe sine pe cel pe care-l ţin strîns În lanţuri de nedezlegat pofte vinovate, şi demnitatea Încredinfată celor necinstiti nil Il umai că nu-i face demni, dar Îi arată cît sînt de nedemni. 1 9 De ce aşa ? Fiindcă vă place să numiţi cu nume false lucruri care sînt În realitate alt fel, a căror natură se vede uşor din efectele lo/"; aşa că n ici bogâţia, nici puterea, n ici demnitatea, nu pot fi numite pe drept astfel. 20 in .�fârşit se poate spline acelaşi lucru despre toate aspectele sorţii, În care nu existâ nimic de dorit, n imic care sâ aibă o valoare Înnăscută, care nil se uneşte cu cei buni Întotdeauna şi care IlU face buni pe cei CII care s-a IInit.
Boethius
76 Metrum VI
5
1 II
1 5
Nov i m u s , quan tas dederit ru i n as urbe fl ammata patri busque caesis, fratre q u i quondam feru s i n tere mpto matris effu so mad u i t c ru ore corpus et v i su g e l i d u m pererrans ora non t i n x i t l acri m i s , sed esse cen sor exstincti potu i t decori s . H i c tamen sceptro pop u l o s regebat, quos videt condens rad ios sub undas Phoebu s , e x trem o ven i e n s ab ortu, quos premunt septem g e l i d i triones, quos Notus s i cco v i o l e ntus aestu torret ardentes recoquens harenas. Celsa num tandem valuit potestas vertere pravi rab i e m Nero n i s ? Heu gravem sortem , quotiens i n i quus add itur saevo gladius veneno !
Prosa VII 1 Tu rn e g o : S c i s , i n q u a m , i p s a m I n I m u m n o b i s
a m b i t i o n e m m o rt a l i u m r e r u m fu i s s e d o m i n a t a m ; s e d materiam gere n d i s rebus optav i m u s , q u o ne v irtu s taci t a consenesceret. 2 Et i l l a : A t q u i h o c u n u m e s t , quod p r a e s t a n t e s q u i d e m n a t u ra m e n te s , sed n o n d u m a d extremam m a n u m v i rtutum perfectione perductas a l l i cere possit, gloriae scil icet cupido et optimoru m in rem publicam fama meritoru m . 3 Quae quam sit e x i l i s et totiu s vacua ponderi s, sic c o n s idera. O m n e m terrae a m b i t u m , s ic u t i -
Mângâ ieri le filosofiei - Cartea II
77
Poezia Vp2) Exemplul Nero, care a rămas tot rău, oricîte daruri i-a adus soarta. Ştim lanţul tot d e crime p e care le-a comis: Oraşu-n vâlvătaie, senatul tot ucis Şi, după ce pe frate l-a o morît, pc mamă A suprimat-o fiara, mânj indu-şi fără teamă Î n sânge corpul. Apoi, privind cadavrul rece, Fără să verse lacrim i şi fără să se p lece, O frumuseţe stinsă a stat ca să măsoare93). Ţinea acesta totuşi sub sceptrul său popoare Ce Phoebus le priveşte când, răsărind din unde, 10 Se-nalţă, încălzeşte, şi în apus s-ascunde, Popoare aşezate sub nordul îngheţat, Popoare ce de Notus, când bântuie uscat, Sînt arse ca nisipul cel zilnic încălzit. Dar fost-a-n stare această putere în sfârşit 15 Prea groaznicului Nero să-i schimbe neb unia? Ah, crudă este soarta, când sabia mârşavă Nedrept se-mperechează cu groaznica otravă! Proza VII Cea mai Înaltă glorie a unui om este ca şi inexistentă în raport cu nemărginirea spaţiului şi a timpului. 1 Atunci eu i-am răspuns: - Ştii tu însăţi că ambiţia mea a fost domi nată foarte puţin de lucruri muritoare; am dorit domenii de acti v itate ca să nu-mi îmbătrânească forţele într-o tăcută nclucrare. 2 Ea a urmat: - Un singur lucru este care să atragă
minţile superioare prin natura lor, dar care n-au ajuns În primele rânduri prin perfecţiunea virtuţi/ar: dorinţa de glorie şi reputaţia celor mai de seamă merite pentru stat. 3 Cît este această năzuinţă de deşartă şi de strîmtă, judecă În chipul
78
Boethius
astro l og i c i s demonstrati onibus accepisti, ad cae l i spat i u m p u n e t i constat obti nere rationem, i d est, u t , s i a d caelestis globi m agnitudinem conferatur, n i h i l spatii prorsus habere iudicetur. 4 Huius i g i tur tam ex iguae in mundo reg i o n i s qu arta fere portio est, s i c u t Ptol o m aeo probante d i d i c i s t i , q u a e n o b i s cognitis a n i m antibus i n c o l atur. 5 H u i c quartae s i , quantum maria paludesque premunt quantumque s i t i v a s t a reg i o d i s t e n d i tu r, c o g i ta t i o n e s u b tr a x e r i s , v i x angu s t i s s i m a i n h a b i tandi h o m i n ibus area rel i nquetur. 6 In hoc igitur minimo puneti quodam puncto c i rcumsaepti atque c o n c l u s i de perv u l g an d a fama, de profe r e n d o n o m i n e cogitatis, ut q u i d h abeat amplum magnificumque gloria tam angustis e x i g u i sque l im i t i bu s artata? 7 Adde, quod hoc ipsum bre v i s habi tacu l i saeptum p l u re s i n c o l u n t nationes l i ngua, moribus , totius v itae ratione d i s tante s , ad quas turn d i ffi c u l t a t e i t i n e r u m , t u rn l oq u e n d i d i v e r s i t a t e , t u rn commerc i i insolentia n o n modo fama hominum singulorum, sed ne urbium quidem perv e n i re queat. 8 Aetate denique M. Tu l l i i , s i cu t i ps e quodam l o c o s i g n i fi c at , n o n d u m C a u c a s u m m o n t e m R o m a n a e re i p u b l i c a e fa m a transcenderat e t erat tune adu l ta Part h i s e t i a m ceterisqu e i d l ocorum gentibus form i d o l osa. 9 Videsne i g i tur, quam sit angusta, q u a m c ompressa g l oria, q u a m d i l a t are ac propagare laboratis? An ubi Roman i n o m i n i s tran s i re fama nequ it, Romani hominis g loria progredietur? 1 0 Quid quod d i v e r s a r u m g e n t i u m m o r e s i n t e r se a t q u e i n s t i t u t a d i scordant, ut, quod apud a l ios l aude, apud a l i os supp l ic i o d ignum iudicetur? 1 1 Quo fit, u t , si quem famae praedicatio delec tat, huic i n p lurimos popu l o s nomen proferre n u l l o m o d o conducat. 1 2 E r i t igitur pervagata inter s u o s g l oria qui sque contentus et i ntra unius gentis term i n o s p raec l ara i l l a famae i m mortal itas coartabitur. 1 3 Sed quam multos c l aris s i mos s u i s temporibus v i ros scriptoru m inops dc\evit o b l i v i o . Quamquam q u i d ipsa
M ângâierile filosofiei - Cartea II
79
următor. Tot globul pământesc, după cum ai Învăţat din astronomie, faţă de spaţiul ceresc, se ştie că ocupă abia un punct, adică, dacă e comparat cu mârimea universului ceresc, s-ar putea afir ma că n-are nici lin spaţiu. 4 Şi abia aproape un sfert din aceastâ micâ parte a lum ii, pământul, este, după cum a arătat Ptolemeu, locuitâ de fiinţe cunoscute de noi. 5 Din acest sfert, dacă exc/udem ceea ce ocupă mările, lacurile şi deşerturile, abia mai rămâne o porţiunefoarte mică pentru a fi locuită de oameni. 6 Aşadar În acest m inim punct dintr un punct, închişi şi încercuiţi, vă gândiţi cum să vă măriţi reputaţia, cum sâ văfaceţi numele cunoscut? Dar ce are nobil şi măreţ o glorie restrînsă În hotare atît de mici şi de Înguste? 7 A daugă că acest ţarc de scurtâ locuire este ocupat de multe naţiuni deosebite ca limbă, obiceiuri, fel de viaţă94!, la care, din cauza greutâţii drumuri/OI; diferenţei de limbă şi lipsei de relaţii Între popoare, nu poate pâtrunde, nu numai numele oamenilor luaţi în parte, dar nici măcar al oraşelor95!. 8 În vremea lui Cicero, precum el însuşi spune undeva96!, n u trecuse de munţii Caucaz numele statului roman, care era p e atunci Înfloritor şi temut chiar de parţi ş i de celelalte neamuri din acele părţi. 9 Vezi, aşadar, cît este de mărginită, cît este de restrînsă gloria pe care voi vă munciţi s-o măriţi şi s-o răspândiţi? Sau unde nu poate să pâtrundâ faima n umelui de roman va putea să ajungă gloria unui bărbat roman ? 1 0 Ce să mai spun despre faptul că obiceiurile ca şi instituţiile diferitelor neamuri se deosebesc Între ele, astfel că ceea ce la unii se judecă demn de laudă, la alţii se socoteşte demn de pedeapsă ? I l De aici rezultă că dacă pe unul tl desfătează proslăvirea numelui, el n-are nevoie În nici un chip să-şi facă cunoscut numele la prea multe popoare. 1 2 Fiecare vafi deci mulţumit cu o glorie răspândită Între ai săi şi Înlăuntrul hotarelor u n u i singur neam se va restrînge acea prea străluci/â nemurire a renumeluiY7!.
80
Boethius
scripta p rofi c i an t , quae c u m suis auctoribus premit longior atque obscura vetustas? 1 4 Vos vero i mm ortal itatem vobis propagare v i d e m i n i , c u m futuri fam a m temporis cogitatis. 1 5 Quod s i a d aetern itatis i n fi n i ta spat i a pertrac tes, quid habes, quod de nominis tu i d i u t u rn itate l aeteri s ? 1 6 Unius eten i m mora m o me n t i , si decem m i l i b u s c o n feratur an n i s , q u o n i am utrumque s p atiu m defi n i t u m est, m i n i ma m l icet, habet tamen a l i qu a m p o r t i o ne m ; a t h i c i p s e n u me r u s annorum e i u sque quam l i bet m u l t i p l e x ad i n term i n a b i l e m d iuturnitatem ne comparari quidem potest. 1 7 Etenim fin itis ad se i nvicem fuerit quaedam, i n fi niti vero atque finiti n u l l a umquam poterit esse c o l l atio. 1 8 I t a fit, u t quamlibet pro l i x i temporis fama, s i cum i nex hau s ta aeterni tate cogitetur, non parva, sed p l ane n u l l a esse v i deatur. 1 9 Vos autem n i s i ad popu l ares auras i nanesque ru mores recte facere nesci t i s et relicta conscientiae virtutisque praestantia de alienis praemia sermuncu l i s postu l atis . 20 Accipe in huius modi arrogantiae l e vi t ate q u am festive aliqu i s i l l u serit ; nam c u m q u i d a m adortus esset hominem contumeliis, qui non a d verae v irtutis u s u m , sed ad superbam g l oriam fal s u m sibi p h i l osophi n omen i nd uerat, a d i e c i ssetque iam se s c i t u ru m , an i l i e p h i l o s o p h u s e s s e t , s i q u i de m i n l at a s i n i u ri a s l e n i te r patienterque tolerasset, i l i e patientiam pau l i sper assumps i t acceptaque contumelia velut insultans: ' lam tandem ' , inquit, ' i n t e l l e g i s me e s s e p h i l o s o p h u m ? ' Tu rn i l i e n i m i u m mordaciter: ' In te l lexeram ' , i n q u i t , ' s i tacu i s ses ' . 2 1 Q u i d autem e s t , q u o d ad p raecipuos v i ros - d e h is e n i m sermo est -, qu i v i rtute g lori am petunt, q u i d , inquam, est, q u od ad h o s de fam a p o s t re s o l u t u m m o rte suprema corpus atti n eat? 2 2 Nam s i , quod nostrae rationes credi vetant, toti moriuntur homines, n u l l a est o m n i n o g l oria, cum i s , c u i u s ea e s s e d i ci t u r, n o n e xstet o m n i n o . 23 S i n vero bene sibi mens conscia terreno carce re res o lu ta caelum · I i bera petit, nonne omne terrenum negoti u m spernat, quae se caelo fruens terre n i s gaudet exemptam?
Mângâierile fi losofiei - Cartea II
81
1 3 Darpe câţi bărbaţi vestiţi În timpul lor n u i-a acoperit uitarea din lipsa de scriitori! De altfel, ce pot face scrierile Înseşi, pe care le Îngroapă, ca şi pe autorii lor, depărtarea şi În tunericul timpullli ? 1 4 Vouă vi se pare că vă asiguraţi nemurirea, când Vel gândifi lafaima voastră de viito,� 1 5 Dacă cercetezi Însel spaţiile infin ite ale eternitelţii, cum te poţi bucura de durata numelui tău ? 98) 1 6 De compari durata unui moment cu zece mii de ani, celci fiecare spaţiu este limitat, llll raport cÎt de m ic tot există intre ele, dar Însuşi acest număr de ani şi orice multiplll al lor nil poate fi nici măcar comparat cu durata infinitâ. 1 7 Fiindcă Îlltre lucrurile finite poate exista ceva comun, dar Între cele finite şi cele infinite nu poate exista n ici o comparare. 1 8 Astfel că reputaţia într lin timp destul de fndelungat, alături de nesfârşita eternitate, pare nu mică, ci absolut inexistentă. 1 9 Voi nu ştiţi să faceţi binele decÎt pentrtt gura lumii şi pelltrtt vorbe deşarte, şi, lăsând la o parte primatul conştiillţei şi al virtuţii, cereţi răsplata de la vorbele nesincere ale altora. 20 Ascultă cllm a rîs cineva de uşurătatea unei arogante de această speţă. Un oarecare adresase insulte unui om care-şi dădea n umele fals de filosof; nu pentru practica adevăratei virtuţi, ci pentru o glorie încrezu tă, şi adăugase că el va şti dacă acela efilosoj, de va suporta cu uşurinţă şi răbdare insultele ce-i aducea. Acela a răbdat puţin şi apoifă/indu-se cu acceptarea insultei, a zis: " Acum, fn sfârşit, Înţelegi că sînt filosof ? " A tunci el i-a răspuns muşcător: Aş fi i'nţeles dacă ai fi tăcut. "99) 2 1 " Dar de ce mai ţin oamenii superiori - celci despre aceştia e vorba - care caută gloria i'n virtute, de ce mai ţin ei la renume, după distrugerea corpului prin moartea supremă ? 22 Căci dacă, ceea ce conform principiilor noastre nu putem crede J ()(}), oamenii mor În i'n tregime, n u este glorie aceea al cărui posesor n u mai există. 23 Jar dacă spiritul, cu adevărat conştient de sine, scăpat de Închisoarea pământească, se Îndreaptă liber .spre cer, nu dispreţuieşte orice preocupare pământească, el care, având cerul, se bucură că a scăpat de pământ?
Boethius
82 Metrum VII
10
15
20
25
Quicumque solam mente praecipiti peti t stl mm ll mque c red it g loriam, late patentes aetheris cernat p lagas artllmque terrarum s i tu m ; bre vem rep l ere non valentis amb i t u m pudeb i t aucti nom i n i s . Quid, o supe rb i , c o l l a mortali iugo frustra levare gestiunt? Licet re motos fama per popu l o s means diffusa linguas exp l i cet et magna titll l i s fll lgeat c 1 aris domll s , mors spern it al tam gloriam, i nv o l v i t humi le pari ter et celsum caput aequatque summis i nfima. Ubi nunc fide l i s ossa Fabric i i manent, quid B rutus au t rig i d u s Cato? S ignat sllperstes fama ten u i s pallcll l i s inane nomen l i tteri s . S e d qllod dec ora n o v i m u s vocabu l a , n u m scire consll mptos datll r? Iacet i s ergo p rorslls ignorabiles nec fama notos effi c i t . Quodsi plltat i s longills v i tam trah i morta l i s aura n o m i n i s , c u m sera vobis rap iet h o c etiam d i e s , iam v o s secunda m o r s manet.
Mângâieri l e filosofi ei - Carte a I I
83
Poezia VII Nim eni nu poate obţine p e pământ nemurirea. Chiar cel e mai celebre nume tot VOr dispărea când va. Acel ce cu înfrigurare d oar după glorie s-avîntă 101 ) Ş i-o crede cel mai mare bine, Privească cerul şi pămâ ntu l , cu toate ce le înveşmîntă Ş i să le asemene cu s ine; Ruşine îi va fi de-un nume, ce-a vrut pământ u l să-cuprindă Faţă de cer aşa de mic. De ce din j ugul morţii gîtul doreşte omul să-şi desprindă Când moarte n-o-nvi nge nimic? Oricît renumele pătrund e printre popoare depărtate 10 Ş i e p u rtat d i n gură - n gură Oricît o casă străluceşte , prin titluri mari şi admirate, Î n fata mortii o măs u ră E pentru toţi . Ea n u vrea glorii ş i fără vreo deosebire La fel Îi sînt ş i mic ş i mare. 1S Cc-a mai rămas din BrutusI02), Cato1031, rigid în viaţă şi-n simţire, Fabriciu 1 04) cu credi nţă tare? O glorie u şoară-n urmă , pe care-n litere puţine Doar numele-o mărturiseşte. Dar dacă dup-al lor renU me pe unii îi cunoaştem bine, 20 De-atâţia morţi cine -aminteşte? Zăceţi deci ca-ntr-o noapte-adâncă şi faima nu este în stare Ca să vă dea tot ce îi cereţi . De socotiţi cumva că v i aţa mai lungă trăinicie are, Prin n u mele pe care- l v reţi , 25 Odată va sosi chiar ziua , când ş i acesta va dispare Ş i-atunci a doua moarte aveţi. ,
,
84
Boethius Prosa V I I I
1
Sed n e me i n e xorab i l e con tra fortunam gerere b e l l u m
putes, e s t aliquando, cum de hominibus fal l ax i l l a n i h i l bene mereatur, turn s c i l i cet, cum se aperit, cum frontem detegi t m o r e s q u e p ro f i t e t u r . 2 N o n d u m fo r t e , q u i d l o q u a r, intell eg i s ; m i ru m est, quod d i cere gestio, eoque sentent i am verb i s e x p l i c are v i x queo . 3 Eten i m p l u s h o m i n i b u s reor adversam quam prosperam prode sse fortu nam, i l la e n i m semper specie fel i c i tatis, c u m videtur b landa, mentitur, haec semper vera est, c u m se i n stab i le m mutatione demons trat . 4 I I I a fal l it, haec instru it , i l l a m endac i u m specie bonorum mentes fruentium l i gat, haec cogn it ione fragi l is fe l i c i tatis abso l v i t ; itaque i l l a m v i deas ventosam fluentem s u i que semper i g n aram, hanc sobriam s u c c i nctamque et i p s i us advers i tatis e xerc i tatione p rudente m . 5 Postremo fel i x a ve ro bona d e v i o s bland i t i i s trah i t , adversa p lerumque ad vera bona reduces unco retra h i t . 6 An hoc i n ter m i n i ma aesti mandum putasJ quod a m icorum t i b i fid e l i u m mentes h aec aspera, h aec horrib i l i s fortun a dete x i t , haec tibi certos s o d a l i u m v u l tu s ambiguosque secre v i t , d i scedens suos abstul i t , tuos rel iqu i t . 7 Quanti hoc i nteger et, u t v i debaris t i b i , fortunatus e m isses? Nunc amissas opes quere re , quod preti osissimum d i v i t i arum genus est, amicos invenisti.
Mângâierile fi losofi e i Cartea I I -
85
Proza VIII U neori şi schimbările sorţii ne sînt folositoare, la necaz putînd cunoaşte iubirea prietenilor adevăraţi.
I Dar să nu crezi că port războiul neînduplecat Împotriva sorţii; este o împrejurare când această Înşelătoare!(15) face bine oamen ilor, a n u m e a t u n c i când se ara tă, când îşi descopere fruntea şi-şi mărturiseşte caracterul. 2 Poate n u înţelegi Încă c e spun; c e caut s ă arăt e minunat ş i de aceea abia pot să-mi exprirn prin cuvinte gândurile. 3 Eu cred că o soartă nefericită e mai de folos oamenilol' deCÎt o soartă fericită. A ceasta din urmă totdeauna, sub masca fericirii, când se arată blândă, minte; cea dintâi Însă este totdeauna adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. 4 Una înşeală, alta instruieşte; una, sub masca unor bunuri min cinoase, Înlănţuie m inţile celor ce se bucură de ea, cealaltă prin cunoaşterea fericirii fragile liberează. Astfel pe una o vezi alergând vÎntoasă şi totdeaua, uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţillu tă şi prudentă În exercitarea adversităţii sale. 5 În sfârşit, soartaj'ericită, prin mângâierile ei, abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea tfrăşte cu cârligul la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi. 6 Sau ţi se pare de min imă importanţă că această soartă aspră, Îngrozitoare, îţi dezvăluie m inţile prietenilor credincioşi, că ţi-a arătat feţele sincere şi cele prefăcute ale tovarăşilol; că plecând a luat pe ai ei şi ţi-a lăsat pe ai tăi? 7 Cu CÎt ai fi cumpărat aceasta când erai în bună stare şi, după părerea ta, fericit? A cum plângi după bogăţiile pierdute; ai găsit prieteni, care constituie cel mai preţios gen de bogăţie.
Boethius
86 Metrum VIII
1 0
15
20
25
30
Q u o d m u n d u s stab i l i fide concordes var i at vices, quod pugnanti a semina foedus perpetuum tenent, quod Phoebu s roseum d ie m cu rru provehit aureo, ut, quas d u xerit Hesperos Phoebe noctibus imperet, ut fl uctus avidum mare certo fi ne c o herceat, ne terri s l i ceat vag i s l atos tendere terminos, hanc reru m seriem l i gat terras ac pe l agu s regens e t caelo i mperitans amor. H i c s i frena remi serit, quicqu i d nunc amat invicem, b e l l u m continuo geret et, quam nunc s o c i a fide pu lchris motibus i n c itant, certent sol vere mac h i n am . H i c sancto popu l o s quoque i u nctos foedere continet, hic et coniugii sacrum castis nectit amoribus, hic fidi s etiam sua d i ctat iura sodal ibus. O fel i x hominum genus, si vestros an i m o s amor, g ll o c a e l llm reg i tur, regat !
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I
10
15
20
25
30
Poezia VIII Iubirea este puterea supremă În alcătuirea lumii. Dacă-n lume, pe vecie, Toate stau în armonie, Dacă chiar cele opuse Sînt la fixe legi supuse 1 061 , Dacă Phoebus poartă-n car Z i le albe de cleştar, Phoebe ţine nopţile, Hesperus chemându-le. Dacă ale mării valuri Se opresc mereu de maluri Ş i uscatul mărginit E-n hotare neclintit, Dacă astfel sînt legate, Cer, pământ şi mare, toate Sînt conduse de iubire' 07) . Făr-a ei diriguire, Cele ce sînt azi În pace Î n curând război vor face Şi-ntocmirea lumii care Î n unire fiecare Azi o mişcă - o vor strica. Dragostea poate ţinea Neamurile-n sfintă pace; Ea pe soţi uniţi Îi face Şi scumpi unul altuia. Ea dictează legea sa Î ntre prieteni . Fericiţi, Oameni atunci o să fiţi, Când din ceruri dragostea Ş i-ntre voi se va-ntrona.
87
LIBER III
CARTEA III
Boethius
90
P rosa 1
1 lam c antu m i l l a fi n i verat, c u m me aud iendi a v i d u m
stupentemque arre c t i s ad huc a u r i b u s c arm i n i s mulcedo defi x e ra t . I taque p a u l o p o s t : 2 0 , i n q u a m , s u m mu m l assoru m sol amen animoru m , quam tu me veI sententiaru m pondere veI canendi e t i a m iucund i t ate refo v i s t i , adeo u t i am me posthac imparem fortu nae ictibus esse n o n arbitre r ! Itaque remedia quae paulo acri ora e s s e d icebas, non modo non perhorresco, sed audiendi avidus vehementer effl agito. 3 - Tu rn i l l a : S e n s i , i n q u i t , c u m v e r b a n o s tr a tac i tu s attentusque rap i e b a s , eu mque tuae m e n t i s h a b i t u m v e i exspectavi v e I , quod est v e r i u s , ipsa perfec i ; tal i a sunt quippe, quae restant ut degustata quidem mordeant, i n terius a u t e m recepta d ul c e s c a n t . 4 Sed quod t u te au d i en d i cupidum dicis, quanto ardore flagrares, s i , quonam te ducere aggredi amur agnosceres ! 5 Quonam? inquam. - Ad veram, -
inquit, fe l i c i tatem, quam tuus quoque s o m n i at a n i m u s , sed occupato ad i magi n e s v i s u i p s a m i l l a m non p o test i n tu e r i . 6 - Tu rn ego : F a c , o b s e c r o , et q u a e i l l a v e ra s i t, s i ne
c u n c tatione demonstra. 7 - Fac i a m , i n qu i t i l l a, tui causa l i benter; sed quae tibi causa notior est, eam prius designare verbis atque informare c o n abor, ut ea perspecta, c u m i n c o n t r a r i a m p ar t e m f1 e x e r i s o c u l o s , v e ra e s p e c i m e n beatitu d i n i s possi s agnoscere.
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I
91
Proza 1 Filosofia făgăduieşte lui B oethius să-i facă cunoscută adevărata fericire.
I Ea Îşi terminase cântecul ; pe mine Însa, dornic de a asculta fru museţea melodiei, ma l asase Înca fascinat şi În reverie 1 ox. Dupa puţin timp i-am spus: 2 - 0, neasemanată mângâiere a celor abătuţi, cît m-ai refacut sufleteşte , prin adâncimea gânduriior şi prin farmecul cântecll i lli tau ; pâna Într-atît, Încît acum nu ma mai cred neÎnstare de a rezi sta loviturilor sorţii ! Astfe l , de doctori ile despre care spuneai adineauri că sînt cam tari , nu numai că nu mă tem, dar chiar le cer stărui tor, dornic fi ind sa ascult. 3 Ea mi-a raspuns atunci :
-
Am simţit aceasta
pe când tu ascultai în tacere şi În cordare cu vintele mele. Starea ta sufleteasca am aşteptat-o ş i, ceea c e este m a i adevarat, eu ţi-am produs-o; cele c e urmeaza sînt d e aşa natun/ cii Înţeapă la gust, însa după ce le vei primi Înauntru se vor Îndulci. 4 Fiindca spui ca eşti dornic să asculţi, cu câta a rdoare te-ai Înflaciira, dacii ai şti unde vreau sa te duc! 5 - Unde? - Întreb eu. - Spre adeviiratafericire - răspunde ,
ea - la care viseaza sufletul tău, dar pe care tu,
Cll
ochii
Haide, " te rog , îi spun eu atunci, "şi arata-mi fără Întârziere care este rapiţi de aparenţe, nu o poţi privi drept În faţa IOY).6
-
acea fericire adevărată" .7 Pentru tine o voiface cu plâcere -
răspunde ea -, dar starea care Îţi e mai cunoscutii, pe aceea mă voi stradui să ţi-a zugrăvesc şi să ţi-o redau prin cuvinte, pentru ca dupa ce o vei privi, când vei m uta ochii În partea opusă, sii poţi recunoaşte chipul adevăratei fericiri.
Boethius
92 Melrum 1
5
I ti
Qui serere i ngenuum volet agru m , l iberat arva p rius fruticibu s , falee rubos fi l i cemque resecat, u t nova fruge gravis Ceres eat. Du l e i o r est apium mage l abor, s i malus ora prius sapor edat . Gratius astra n i tent ubi Notus des i n i t i mbriferos dare sonos. Lucifer ut tenebras pepul erit, pu l e h ra d i e s roseos agit equ o s . Tu quoque fal s a tuens bona p r i u s incipe c o l l a iugo retrahere : vera dehinc animum subierint. Prosa II
I Tu rn defi x o p au l u l u m v i su et velut in augustam suae mentis sedem recepta sic c oep i t : 2 O m n i s morta l i u m cu ra, quam multiplicium studiorum l abor exercet, di verso quidem calle procedit, sed ad unum tamen beatitudi n i s finem n ititur perveni re. I d autem est bonum, quo quis adepto n i h i l u lterius desiderare queat. 3 Quod quidem est o m n i u m s u m m u m bonorum cunctaque i ntra s e bona continens, c u i s i quid aforet, summum esse non posset, quoniam rel i nqueretur e x trin secu s , quod pos set optari . L i quet igitur esse b e at i tu d i n e m s t atu m b o n o r u m o m n i u m c o n g re g a t i o n e perfectu m . 4 Hunc, uti d i x i mu s , d i verso tram ite mortales o mnes conantur ad ipisc i ; est enim mentibus h o m i nu m veri boni natural iter i n s c r t a c u piditas, sed ad fal s a devius error
Mângâierile fil os o fiei - Cartea I I I
93
Poezia 1 Prin contrast, va putea înţelege în ce consta fericirea adevarata. Cel care vrea să faca o ţelină ogor, De radacini o cura Întâi şi de trupini Ş i-i scoate lastarişul crescut de măracini Ca Ceres sa aduca rod Îndestu lato r I I O). Mai dulce este mierea curată de albine Dacă-am avut în gură Întâi un gust amar; Mai luminoase stele pe cer sen in răsar, Cu ploaie şi furtuna când Notus nu mai vine Când Luci fer alungă nopţi negre-ntunecate, I II Frumoasa zi apare cu caii purpurii. Ş i tu , deşarte bunuri priveşte mai Întâi Ca gîtuI cu Încetu l sub jug să nu-I mai ţ i i ; Atunci v e i ş t i c e bunuri sînt cele-adevărate. Proza II Toţi oamenii concep fericirea ca binele suprem, pe care îl cauta fie în bogaţie, fie în glorie, fie în onoruri, fie în plăceri. Dar nici una din acestea nu pot da fericirea deplina. l Cu privirea fixă o clipă şi reculegându-se oarecum, în tai nele gândurilor ei, a început astfe l : 2 - Orice striidanie omen ească, pe care o h răneşte chinul dorinţelor de tot felul, plec/cii pe căi deosebite, dar caută totuşi să ajungă la singurul ţel. al fe ricirii"'). A ceasta Însă e un bun pe care dacă Îl dobÎndeşti /Ul mai poţi dori nimic altceva. 3 El este culminaţia tuturor bunurilor, conţinând în sine toate bunurile, căruia danl i-ar lipsi unul n-ar putea fi astfel, fiindcă ar rămâne în afarii de el ceva ce a r putea fi dorit. Se vede, aşadar, că fericirea este o stare rezultată din reuniunea tuturor bunurilor.
4 Pe această stare, după cum am spus, toţi m u ritorii Încearcii
94
Boethius
abducit. 5 Quorum qu idem a l i i summu m bonum esse n i h i l o indigere c redentes, ut d i v i t i i s affl uant, elaborant, a l i i vero, bonu m qllod sit dignissimum,veneratione iud icantes adeptis honoribus reverendi c i v i bus s ll i s esse ni tllntu r. 6 Sunt qu i summum bonum in S llmma potentia esse constituant: h i veI regnare ipsi volunt veI regnantibus adhaerere conantur. At quibus opt i m u m qu iddam c l aritas videtur, h i veI bel l i veI p a c i s arti b u s g l o r i o s u m nomen p ropagare fe s t i n an t . 7 Plurimi vero boni fructum gaudio l aetiti aque metiuntur; h i fel ic i s s i mu m putant volu ptate d i ffluere. 8 Sunt e t i a m , qui horum fi nes c au s asque al terutro permutent, ut q u i d i v i t i as ob potent i am voluptatesque desi derant v e I q u i potentiam seu pecu n i ae c ausa seu proferendi nom i n i s petu n t . 9 In h i s igitur ceterisque talibus h u m anorum actll u m votoru mque versatur i ntentio veluti n o b i l i tas favorque popu l a r i s , quae videntur quandam c lari tu d i n e m comparare, u x o r ac l iberi, quae i uc u n d i tatis gratia petu n t ll r ; a m i c o ru m vero quod sanc t i s s i mum q u i d e m genus est, non in fortu n a sed in vi rtute numeratur, rel i qu u m vero veI potentiae c au s a v e I d e l e c ta t i o n i s a s s u m i t u r. 1 0 l a m v e ro c o rp o r i s b o n a p r o m p t ll m e s t u t ad s u p e r i o ra refera n tu r ; robur e n i m magn i tudoque vi detur p raestare v a l e n t i a m , p u l c h r i tudo atque velocitas celebri tate m , salu bri tas v o l u ptate m . I l Quibus omnibus solam beatitudinem desiderari l iquet; nam quod qui sque prae ceteris petit, i d s u m m u m esse iudicat bonum. Sed summum bonum beatitudinem esse defi n i v im u s ; quare beatum esse i u d i cat stat u m , quem prae ceteris qu isque desiderat. 1 2 Habes igitur ante ocu los propositam fere formam fel i c i tatis humanae : opes, honores, pote n t i a m , g loriam, v o l u pt a t e s . Q u a e q u i d e m s o I a c o n s i d e r a n s E p i c u ru s
Mângâieri le fi losofi e i
-
Cartea I I I
95
s-o dobîndeasc(l, pe câi diferite; câci e.tistâ în sl�fletele oamenilor sâditâ din naştere dorinfa adevâratului bine, dar riitâcirea îi abate din drum eLltre bl/ll llrifalse. 5 Un ii crezând câ supremul bine constâ În a nu duce lipsâ de nimic se z.bat ca S(l aibii mari avuţii; alţii, socotind câ hinele constâ În ceea ce este demn de veneraţie. se silesc prill dobîndirea onoruri/or sa capete respectul concet(lţeni!or lor. 6 Sînt unii care pun suprem ul bine în puterea supremii: aceştia. sau voiesc ei sâ domneascâ, sau se silesc S(l ajungâ pe lâng(l domnitori. Iar cei cârora li se pare celebritatea cel mai mare bun, se grâbesc s(l-şifacâ numele cunoscut prin meşteşugurile razboiului sau ale pâcii. 7 Cei m a i m u lţi Însâ mâsoarâ valoarea binelui dupâ bucllrie şi veselie; aceştia socotesc CII adevârat fericit pe cel ce înoata În plâceri. 8 Şi sînI IIl1 ii care schimba Între ele scopurile şi mijloacele: de pildâ, cei care doresc bog(lţii pentru putere şi plâceri, sau cei care cautâ p u te rea pen tru bani sau pen tru a -şi fa ce n um ele cunoscut. 9 Aşadar, În acestea şi altele ca acestea se risipeşte toatâ Înco rda rea faptelor şi dorinţelor omeneşti; astfel sînt, spre exemplu, glo ria şi popularitatea, care par a adllce oarecare celebritate, soţia şi copiii, care sînt doriţi pen tru bucurie; iar prietenii, cea mai sfinta categorie de bun uri, depind de virtute, nu de soa rtâ. Celelalte sînt câlltate fie pentru putere, fie pentru plâceri. 1 0 Bunurile corporale se Însumeazâ În cele de mai SIlS; câci fo rta şi miirimea corpului par a aduce p utere, frum useţea şi iuţimea, - celebritate, sânâtatea, - plâcere. I I În toate acestea se vede bine câ este doritâ numai fericirea; fiindca ceea ce fiecare doreşte mai presus de orice este socotit a fi bUllul suprem. Dar noi am definit fericirea ca pe bunul suprem ; de aceea se socoteşte fericitii starea pe care o doreşte fiecare mai preslls de orice.
1 2 A i deci Înfaţa ochilor zugravit oareculIl tahloulfericirii omencşti: a vere, ofloru ri, putere, glorie, plâceri. NUlllai pe
96
Boethius
c o n s e q u e n te r s i b i s u m m u m b o n u m v o l u p t a t e m e s s e constituit, quod cetera omnia iucunditatem animo v ideantur afferre . 1 3 Sed ad hominum studia revertor, quorum animus etsi caligante memoria tamen bonum suum repetit, sed velut ebrius, d o mu m quo tramite re vertatur, i g norat. 1 4 Nu m enim v i dentur errare h i , q u i n i h i l o ind igere n i tuntur? Atqu i non est a l i u d , quod aeque perficere beat i tu d i nem p o s s i t q u a m c o p i o s u s bonorum o m n i u m status nec a l i en i egens, sed sibi ipse sufficiens. 1 5 Num vero l abuntur hi, qu i , quod sit optimum, id etiam reverentiae cuhu d ignissi mu m putent? M i n i me ; neque e n i m v i l e qu iddam contemnendumque est, quod ad i p i sc i o m n i u m fere mortal i u m l ab o rat inten t i o . 1 6 An i n bon i s non est numerand a potentia? Q u i d i g i tur, num i mbec i l l u m ac sine v i ri bu s aestimand u m est, quod omnibus rebus con stat esse p raestan t i u s ? 1 7 A n c l aritudo n i h i l i pendenda est? S e d sequestrari nequ i t, q u i n omne, quod e x c e l l e n t i s s i m u m sit, id etiam v ideatur esse c 1 arissi mu m . 1 8 N a m n o n e s s e a n xi a m tri stemque beat i tu d i nem nec d o l o r i b u s m o l e s t i i s q u e s u b i ec tam q u i d a t t i n e t d i c ere, quando in m i n i m i s quoque rebus id appeti tur, quod habere fruique delectet? 1 9 Atqui h aec sunt, quae adipisci homi nes volunt eaque de c au s a d iv i t i as , d i g n i tates, regna, g l oriam voluptatesque desiderant, quod per haec sibi sufficientiam, reverent i am, potentiam, celebritatem, l aetitiam credunt esse ventu ram. 20 B on u m est i g i tu r, quod tam d i vers i s stu d i i s h o m i n e s petu n t ; i n q u o q u an t a s i t n a t u rae v i s , fac i l e monstratur, c u m l icet variae dissidentesque sententiae tamen in d i l igendo boni fine consentiunt.
Mângâierile fil osofiei - Cartea I I I
97
acestea avâlldu-le ÎIl vedere, Epicur, consecvent cu sine Însuşi, consideră placerea ca pe supremul bine '12), fiindcă toate celelalte par a aduce bucurie sufletului. 1 3 Mă În torc Însă la do rinţele o a m e n i l o r, al caro r suflet, deşi Cll m e m oria Întunecată, caută totuşi binele suprem, dar ca un om beat, nu cunoaşte pe ce drum să se Întoarcă acasii"-/). 1 4 Nu par a se înşela aceia care Îşi dau toată silinţa ca să IIU ducii lipsă de nimic ? Nu existii n imic care sii poatii aduce o fericire completă, ca o stare în care toate bunurile sînt din belşug, în care Il-ai nevoie de ce este al altuia, ci eşti mulţumit cu ce ai. 1 5 Greşesc cei care socotesc că ceea ce este foarte bun este şi foarte demn de atenţiile respectului ? Deloc. Pentru că nu este neînsemnat şi de disp reţuit ceea ce este căutat cu ardoare de strădu inţele aproape ale tu turo r mu rito rilor.
1 6 Oare pute rea nu trebuie numărată p rintre bUJluri ? Dar ce, trebuie socotit slab şi fără puteri ceea ce se constată că este mai p resus de orice ? 1 7 Sa u trebuie cu desăvârşire dispreţuită celebritatea ? Nu se poate trece cu vederea că tot ceea ce este foarte distins pare a fi şi foarte vestit. 1 8 Că fericirea n u este n ici neliniştitoare şi tristii, n ici supusă durerilor şi supărărilor, de, ce să mai spun, când chiar În cele mai mici lucruri se caută tocmai ce-ţi place să ai şi sii fo loseş t i ? 1 9 A ce s t e a s î n t c e le p e ca re v o i e s c să le dobândească oamenii şi de aceea doresc avere, demnităţi, domnii, glorie şi plăceri, fiindcă prin ele cred că le va veni îndestularea, respectul, puterea, celeb ritatea, mulţumirea.
20 Binele Îl caută deci oamenii prin dorinţe aşa de deosebite; în aceasta se vede cît de mare este puterea naturii, că o ricît de variate şi de contrarii ar fi piirerile oamenilor, ele sînt de acord În alegerea binelui ca ţel.
98
Boethius Metrum I I
5
1 0
15
20
25
Quantas reru m flectat habenas natura poten s, quibus i m mensu m legibus orbem p ro v i d a servet stri ngatque ligans inresoluto singula nexu, p l acet arguto fi d i bus lent i s promere cantu . Quam v i s Poen i pulchra leones vincula gestent mani busque datas captent escas metuantque trucem s o l i t i verbera ferre magi stru m , s i c r u o r h o r r i d a t i n x erit ora, res ides o l i m redeu nt a n i m i fremituque gravi mem i ne re s u i , laxant nod i s c o l l a solutis primusqu e l acer dente c ruento domitor rabidas i m b u i t i ras. Quae canit altis garru la rami s ales, caveae clauditur antro; huic l icet i n l i ta pocula melle largasque dapes d u l c i stu d i o l u d e n s h o m i n u m c u ra m i n istret, si tamen arto saliens texto nemoru m gratas v iderit u mbras, sparsas pedibus p roterit escas, s i l vas tantum maesta requi ri t, s i l vas dulci voce susurrat. Val idis quondam v i ribus acta p rol1um flec t i t v i rga cacumen ; h a n c s i cu rvans de xtra remi s i t ,
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I
99
Poezia I I Nimic n u se Îndepărtează de natura sa; toate elementele naturii Îşi Îndeplinesc propria lor menire. Cu care frâu natu ra ne conduce, Prin care legi pastreaza cu-ngrij i re Imensul univers, În care duce Pe fiecare-n strÎnsa-nlanţu i re. A ş vrea s-arat În cântec-nalţator, Pe l i ra mea cu coarde tremurate . Pot leii puni să poarte lanţul lor, Din mâin i sa prinda hrana şi s-arate Destula teama de stăpânul crud, 10 Obişnuiţi cu biciul ce-i loveşte, Dar dacă-şi s i m t de sânge gîtu l ud Salbatica lor fire se trezeşte; Urlând adânc de ei Îşi amintesc Dezleaga lanţul, scapa din robie 15 Ş i-n furii le ce Îi stapânesc Pe-mblânzitor Întâiu ei Îl sfâşie. L i mbuta pasare ce-n ram cânta E-nchisă-n fundul unei colivii, Cu m iere cupe daca i s-ar da, 20 Ospeţe scumpe, dulci atenţii mii, Din partea celor Încântaţi de ea. Când, însă, în strîmtoarea ei sarind, Dumbrava a văzut, cu umbra sa, Mâncarea sub picioare risipind, 25 Pădurea cu tri steţe doar o cere, Cântând pentru padure cântec dulce. Nuiaua, îndoita cu putere, E-adusă vîrful pe pământ să-şi culce; Dar l i bera lasata-astfel ea nu şade,
100 3 41
35
Boethius recto spectat vertice caeI u m . C a d i t Hesperias Phoebus i n undas, sed secreto tramite rursus c u rrum s o l i tos vertit ad ortu s . Repetunt proprios quaeque recursus red i tuque suo s ingula gaudent nec manet u l i i trad i tu s ordo, n i s i quod fi ni i u n x erit ortu m stab i lemque s u i fecerit orbe m .
Prosa III 1 Vos quoque, o terre n a a n i m a l i a , ten u i licet i m ag i ne
v e s t r u m t a m e n p ri nc i p i u m s o m n i a t i s v e r u m q u e i l l u m beati tudi n i s fi nem l icet m i n i m e pers p i c ac i , qual i cu mque tamen cogitatione prospi c i t i s eoque vos et ad verum bonum naturalis ducit i ntentio et ab eodem multiplex error abducit.2 Considera namque, an per ea, quibus se homines adepturos beatitudinem putant, ad destinatum finem valeant pervenire. 3 Si enim v e i p ec u n i a v e i h o n o res ceteraque tale quid afferunt, cui n i h i l bonoru m abesse v ideatur, nos quoque fateamur fieri a l iquos h orum adepti one fe l ic e s . 4 Quo d s i neque id v a lent efficere, quod promittunt, bonisque pluri bus c aren t , n o n ne l i q u i d o fa l s a in eis beati tud i n i s s p e c i e s deprehendi tur? 5 Pri m u m i g i tu r t e i ps u m , qu i pau l o ante divitiis affluebas: interrogo: inter i l l as abundantissimas opes n u mquamne a n i m u m tuu m concepta ex q u a l i bet i n i ur i a confu d i t an x ietas? 6 Atqu i , i n q u a m , l i bera m e fu i sse animo, quin a l i q u id s e mper angerer, rem i n i sc i non queo. 7 - Nonne quia veI aberat, quod abesse non velles, veI aderat, quod ades se n o l u i sses? - Ita est, i nquam . 8 I l l i u s i gitur praesent i am , huius absentiam d e s i de raba s ? - Confiteor, inquam. 9 Eget vero, i nquit, eo, quod q u i sque desiderat? -
-
-
Mângâierile filosofiei - Cartea I I I ]0
35
101
Ci-ndată se îndreaptă către cer. Î n unde hesperide Phoebus cade, Dar iarăşi , pe un d ru m plin de mister, Cu caru l se întoarce-n răsărit. Î şi caută orice lucru calea sa, Pe ea să meargă este m u lţumit; O altă ordine nu poate da Decît acel ce leagă neschimbate Sfârşituri cu-nceputuri pentru toate l 14)
Proza I I I Bogăţiile nu ne scutesc de orice lipsuri; ele creează alte nevoi. I Şi voi, o, fiinţe piimânteşti, deşi cu imagine slaba, vii reprezentaţi totuşi originea voastrii şi acel ţel adeviirat al fericirii îl puteţi foa rte puţin în treziiri, Însii într- un chip oarecare tot Îl simţiţi prin cugetare; prin acest fapt pe de o parte o tendinţii Ilaturalli vii duce spre adevăratul bine, iar pe de altii parte vii depiirteazii de el eroarea de multe ori repetatii. 2 Examinează dacii prin acelea, prin care oamenii socotesc cii vor dobîndi fe ricirea, pot sii ajungii la ţelul propus. 3 Dacii banii, onorurile şi altele de acest fel aduc o stare care nu pare a fi lipsitii de oarecare bine, miirturisesc cii cineva poate deveni fericit p rin dobîndirea acestora. 4 Dar, dacii nu pot face ce promit şi le lipsesc cele mai multe bunuri, nu e clar cii se oglindeşte în ele o imagine falsii a fericirii ? 5 A stfel, te Întreb mai Întâi pe tine, care, cu puţin înainte a veai atîta avere : În mijlocul acelor bogiiţii fiirii margini n u ţi-a fos t n iciodatii sufletul Întunecat de nelinişte din cauza vreunei nedreptiiţi ? 6
Dar, - i-am răspuns eu, - nu pot să-mi amintesc dacă am avut vreodată sufletul absolut liber, nestăpân it de nici o grijă 7 Oare, nufiindcii-ţi lipsea ceea ce -
-
nu voiai sii-ţi lipsească şi aveai ceea ce n-ai fi vrut să a i ? -
102
Boethius
- Eget, inquam. - Qui vero eget a1iquo non est usquequaque sibi ipse s llffic ien s . - M i n i me , inquam. 1 0 - Tu i taque h anc i n s u ffi c i e n t i a m p l e n u s , i n q u i t, o p i bu s s u s tinebas? I I Q u i d n i ? i n q ll a m . - O p e s i g i t ll r n i h i l o i n d i g e n t e m suffic ientemqll e s i b i facere neqlleunt e t hoc erat, quod p ro m i t tere v i d e ba n t u r. 1 2 Atqui hoc quoque m a x i m e c o n s i dera n d u m p u t o , quod n i h i l habeat s u ap t e n atura pecllnia, ut his, a quibus possidetur, invitis, nequeat auferri. - Fateor, inquam. 1 3 - Q u i d n i fateare, c u m eam cotidie v a l e n t i o r a l i q u i s e ri p i at i n v i t o ? U n d e e n i m foren s e s querimoniae, n i s i quod v e I v i veI fraude nolentibus pecuni ae repetllntur ereptae? - Ita est, inquam. 1 4 - Egebit igitur, i n q u i t, ex trinsecu s petito prae s i d i o , quo suam pec u n i am q u i sque tueatur. - Quis id, inquam, neget? 1 5 - Atqu i non egeret eo, nisi poss ideret pec u n i a m , quam possit a m ittere . - Dubitari, inquam, nequit. 1 6 - In contrarium igitur relapsa res est; nam quae sufficientes sibi facere putabantur opes, alieno potius p raes idio fac i unt i n d igentes. 1 7 Quis autem modus est, quo pel latur divitiis indigentia? Nu m enim divites e s u r i re nequeu n t , n u m s i t i re n o n p o s s u n t , n u m fri g u s h i bernum pec u n i osorum membra non s e n t i u n t ? 1 8 S ed adest, inqu ies, o p u l e n t i s , quo fa mem satient, quo s i t i m frigusque depellant. Sed hoc modo consolari qu idem d i vitiis indigentia potest, allferri penitus non pote s t ; nam s i h aec h ians semper atque aliquid poscen s opibus e x pletur, m aneat necesse est, quae possit e x p l e r i . 1 9 Taceo, quod n aturae m i n imum, quod avaritiae n i h i l satis est. Quare si opes nec summovere indigentiam possunt et ipsae suam faciunt, quid est, quod eas sufficientiam praestare credat i s ?
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I
103
Aşa e, - zic eu. 8 - Deci doreai prez.ell (a unui lucru şi absenta Ţi-a mărturisesc. 9 Da/; zice ea - Îi lipseşte cuiva ceea ce el doreşte ? - Î i li pseşte. Şi cel care duce lipsă de ceva nu se simte Îndestulat ÎIl orice moment. Nu - raspund eu. 1 0 Aşa şi tu. plin de avere, te resimţeai totI/şi de acest neajuns. I I - De ce nu? Prin urmare bogăţiile nu ne pot altuia ?
-
-
-
-
-
-
-
face să Ill/ ne lipsească n imic, sii fim m ulţumiţi cu ceea ce avem, deşi prom iteau aceasta. 1 2 Şi cred cii tocmai aceasta trebuie mai ales reţillut. cii Ilim eni Il-are În chip natural balli, aşa Încît să nu rclpească de la cei ce Îi al/o fiirii voia lor . - Sînt
de aceeaşi parere, - raspund eu . 1 3 - Cum să Il U fii de aceeaşi părere, când ziillic cel mai tare răpeşte cu sila ban ii celui slab ? De ullde provin plâllgerile din for, dacâ ltu din aceea câ sînt ceruţi Înapoi banii riipiţi fie cu forţa, fie prin fraudâ. fărâ voia posesorilor lor ?
-
Aşa e. 1 4
-
Va avea nevoie aşadar
fiecare de paZ(l cerutii din afarâ, ca sâ-şi punii ÎIl siguran/(l banii. - Cine poate nega aceasta? 1 5 - Dar n-ar avea nevoie de această pazâ, dacii Il -ar a vea bani care se pot pierde. -
Fară îndoială. 1 6 - Ajungem deci la situaţia contrar(l; Clici averile, care socoteai Cll te m u lţumesc cu tot ceea ce-ţi trebuie, fac sâ ai mai mult nevoie de ajutor strâin. 1 7 Cum s-ar putea alullga nevoile prin avere ? Celor bogaţi nil le e foame,
lUI
le e sete, membrelor celor cu bani nu simt frigul
iernii ? 1 8 Vei râspl/llde Cll cei bogaţi au cu ce să-şi astâmpere foamea, cu ce sll-şi alllnge setea şi frigul. În acest chip lipsa poate fi Îndulcitll prin bogăţie, dar nu poate fi Îlllllturatâ cu desăvârşire; pentru Cll ea, nesăturatâ şi cerînd mereu, este potolită numai În parte prin a vuţie, rclmânând cu siguranţll ceva de potolit. 1 9 Nu mai spun Cll natura se m ulţumeşte cu foarte puţin, ia r lăcomiei n imic nu Îi este deajulls. De aceea dacâ bogllfiile nu pot să ÎnLăture nevoia. ci o fac ca pe ceva al lor, de ce Sll credeţi că ele ar aduce Îndestulare ?
Boethius
104
Metrum III
Quamvis f1 uente d i ves au ri gurg i te non e x p letu ras cogat avarus opes oneretque bac is colla rubri l itoris ruraque centeno s c i ndat o p i ma bove, 5
nec cura mordax deseret superstitem defunctumque leves non c o m i tantur opes . Prosa IV
1 S e d d i g n i tates h on o ra b i l e m r e v e re n d u m q u e , c u i p rovenerint, red du n t . N u m v i s ea est mag i s t rat i bu s , u t utentium mentibus v i rtutes inserant, v i t i a depel lant? 2 Atqui non fugare, sed i n l u strare potius nequ i t iam solent, quo fit, ut indignemur eas saepe nequ i s s i m i s homill ibus contigisse; unde Catu l l u s l icet i n c u ru l i Non i u m sedentem strumam tamen appe l l at . 3 Videsne, quantum mal i s dedecus ad iciant d i g n itates? Atqui minus eoru m patebit i n d i g n i tas, s i n u l l i s h on o ri bus i n c l are s c an t . 4 Tu q u o q u e n u m t a n d e m tot p e r i c u l i s a d d u c i p o t u i s t i , ut c u m D e c o r a t o g e re r e mag istratum putares, cum i n e o mentem nequ i s s i m i scurrae d e l atorisque resp iceres? 5 Non enim possumus ob honores reverentia d ignos iudicare, quos ipsis honoribus iudicamus i nd i g n o s . 6 A t s i quem sapientia prae d i tu m v i deres, n u m p o s s e s e u m v e I re v e re n t i a v e I e a , q u a e s t p raed it u s , sapientia n o n d i gn u m putare? - M in im e . 7
-
Inest enim
digni tas propria v irtu t i , quam protinus i n eos, quibus fuerit ad i u n c t a , t r a n s fu n d i t . 8 Quod q u i a p o p u l ares fac e re n e q u e u n t h o n o re s , l i q u e t e o s p r o p r i a m d i g n i ta t i s p u l c h r i t u d i n c m n o n h a b c rc . 9 I n q u o i l l u d e s t
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I
105
Poezia III Bogatul e chinuit de griji, iar bogăţiile nu-I Însoţesc În mormînt.
Bogatu l poate să adune de aur fluvii curgătoare, Nesăturat de bogăţie,
5
S-aduc1i. fructul Mării Roşii l 15 >, să are câmpuri roditoare Cu boi o sută sau o mie, Î n viaţă-averea n-o sâ-I l ase l ipsit de grij i istovitoare, Iar mort, cu el ea n-o să vie. Proza IV Demnităţile sînt aducătoare de griji, iar respectul şi
virtutea, care li se adresează, nu-s ale lor, ci ale omului care le exercită.
I Dar demn itaţile fac pe cel ce le a re stimat şi preţuit. A u funcţiile acea putere, Încît sa alunge viciile şi s ii Întipareasca virtuţi În stlfletele celor ce le profeseaza ?2 De obicei nu alunga, ci scot În luminii necinstea, aşa În cît ne indigniim ca ele ajung adesea În mâna celor mai necinstiţi oameni; de aceea Catullus numeşte Strum a 1 1 fi) pe Nonius, care deţinea o demnitate senatoriala. 3 Vezi cîta dezonoare aduc celor rai demnitaţile ? Nevredn icia li s-ar fi vazut mai puţin daca n u s-ar fi fiicut cunoscuţi prin onoruri.4 Şi tu ai putut În sfâ rşit accepta atîtea riscuri, Încît sa te gândeşti sa fii coleg de magistraturii cu Decoratus l l 7), când puteai vedea În el un spirit de caraghios necinstit şi dela to r ? 5 Caci nu putem socoti demni de respect pentru onorurile lor pe cei pe care Îi credem nedemni de acele olloruri. 6 Daca ai vedea pe cineva Înzestrat cu Înţelepciune l-ai putea socoti nedemn de respect, sau de înţelepciunea cu care este Înzestrat?
-
Nu. 7 - Virtutea
Boethius
106
ani madvertendum mag i s : nam si eo abiectior est, quo magis a p l u ribus quisque comtemn itur, cum reverendos facere n eq u e a t , q u o s p l u r i b u s o s te n t a t , d e s p ec t i o re s p o t i u s i m probos d i g n i tas fac i t . 1 0 Verum n o n impune; reddunt namque i mp ro b i parem d i g n i t a t i b u s v i c e m , q u a s sua contagione commacul an t . Il
A t q u e u t agnoscas veram i l l am re verentiam p e r has
u mbrat iles d i g n i tates non posse contingere: s i qui mu l t i p l i c i c o n s u l atu fu nctus i n barbaras nationes forte devenerit, veneran d u m ne barbaris h o n o r fac i e t ? 1 2 Atqu i si hoc n aturale munus d i g n i tatibus foret, ab offi c i o suo quoquo gentium n u l l o mod o cessarent, sicut i g n i s u b i qu e terrarum n u mquam tamen c a lere destitit. 1 3 Sed quoniam id e i s non propria vis, sed h o m i n u m fal l ax adnectit op i n i o, vanescunt i l i c o , c u m ad eos venerint, q u i d i g n i tates eas esse non aestiman t . 1 4 Sed hoc apud exteras nationes: i n ter eos vero, apud quos ortae sunt, num perpetuo perdurant? 1 5 Atqui praetura magna o l i m potestas, nunc i nane nomen et senator i i census grav i s s arci n a ; s i q u i s quondam popu l i c u rasset annonam, magn u s habebatur, nunc ea praefectu ra q u i d abiectius? 1 6 Ut e n i m paul o ante d i x imus, quod n i h i l habet proprii decoris, opin ione utentium nunc splendorem acc ip it, n u n c a m i t t i t . 1 7 Si i g i tu r re vere n d o s facere nequeu n t d ign itates , s i u ltro i m proborum contag i o n e sordescunt, s i m u t a t i o n e t e m p o ru m s p l e n d e re d e s i n u n t , s i g e n t i u m aest i matione v i lescunt, q u i d est, quod i n se expetendae pulchritu d i n i s h abeant, nedum a l i i s p raestent?
Mângâier i l e fil o s o fi e i - Cartea I I I
107
are o demnitate Îllnascuta, pe care imediat o ÎmprLIl1/l1ta celor CII care s-a unit, 8 Fiindca onorurile popI/Ia re 111/ pot face a c e asta, e limpede ca e l e 11 Il a u o frum useţe p roprie demn itaţii. 9 În aceasta privinţa trebuie sez facem mai ales urnultoarea observaţie: dacă cineva este cu atît mai josnic, cu cît este mai dispreţuit de ceilalti, fiindca /1 l1-i poate face resp ectaţi pe c e i pe c a re - i a ra tă disp reţ/liţi de m u lţi, demnitatea Însemneaza ca-i face şi mai rai . 1 0 Şi lUI fara u rnuzri, pentru ca cei rezi dau o Înfaţişare asemallătoare demnitaţilor, pe care le păteazcî prin atingerea lor. I I Ca să-ţi dai seama ca adevaratul respect nI/ poate fi
obţinut prin dem n i taţi iluzorii: daca, de pilda, cineva, " Îndeplinind de mai multe ori fl/Ilcţia de cOllsul, a ajuns din ÎntâmpLare Între naţiuni barbare, fun cţia sa Îl va face sa fie venerat de barbari ? 1 2 De ar a vea demn itaţile acest dar naturaL, nu şi-ar Înceta În nici un chip şi la n ici un popor oficiuL Lor, dupa cum focul pe tot pamântul nu În ceteazez n iciodata de a În calzi. 1 3 Însii fiindca ele n - a u o fo rţă proprie, ci aceasta Le este Împrumutata de opinia Înşeliitoare a oamenilor, eLe palesc pe data când ajung la aceia care nu Le socotesc demnitaţi. 1 4 A ceasta, la ceLelalte naţiuni; Între aceia chiar În m ijlocul carora au luat naştere dureaza ele veşnic ? 1 5 Pretura, mare pute re odinioara, acum e un nume goL şi o sarcina grea pentru datoriile senatuLui I I X); daca era socotit mare ceL ce se Îng rijea pe vremuri de aprovizionarea poporuLui, acum ce e mai abject decît acea sLujba ?119) 1 6 Căci, dupa cum am spus ceva mai sus, ceea ce n-are n ici o podoaba proprie, aci primeşte, aci pierde spLendoarea, dupa cum se schimba parerile. 1 7 Aşadar daca deml1 itaţile nu pot face pe oameni respectaţi, daca se pateaza chiar prin contactuL cu cei necinstiţi, daca În ceteaza de a straLuci cu trece rea timpuLui, daca scad În p reţuirea oamen ilor, ce frumusete de dorit (/u În eLe, pe care s-o Împrumute altora ?
Boethius
108 Metru m I V
5
Quam v i s se Ty rio superbus ostro comeret et n i veis l ap i l l i s, i n v i sus tamen omnibus vigebat luxuriae Nero saevient i s . Sed quondam dabat i mp robus vere n d i s patribus indecores curu l e s . Qu i s i l l os i g i tur putet beatos, Quos m iseri tribuunt honores ?
Prosa V 1 An vero regna regumque fam i l i aritas efficere potentem valet? Q u i d n i , quando eoru m fe l i c itas perpetuo perdurat? 2 A t q u i p l e n a est e x e m p l or u m v e t u s t a s , p l e n a e t i a m praesen s aetas, q u i reges fel ic itatem calamitate mutaverin t . O p rae c lara pote n t i a, q u a e n e ad c onservationem qu idem sui satis efficax invenitu r ! 3 Quodsi haec regnoru m potestas b e a t i tud i n i s a u c t o r e s t , n o n n e , s i q u a parte defu e r i t , fe licitatem minuat, m iseriam i mportet? 4 S ed quamvis late humana tendantur imperia, plures necesse est gentes rel inqui quibus regum qui sque non i mperet. 5 Qua vero parte beatos ' faciens des i n i t potestas, hac i mp o te n t i a s u b i ntrat, quae m iseros fac i t ; hoc i g itur modo maiorem regibus inesse necess e est m i seriae portionem. 6 E x pe rtus sort i s suae periculorum tyrannus regni metus pendentis supra verticem g l ad i i terrore s i mu lav i t . 7 Quae est i gi tur h aec potestas, quae s o l l i c i tu d i n u m morsus e x p e l lere, quae form i d i n u m acule os vitare nequ i t ? Atqui vel lent i p s i v i xisse securi, sed nequeunt; d e h i n c de potestate g loriantur. 8 An tu potentem c e n s es , q u e m v i d e a s v e l l e , q u o d non p o s s i t effi c e re , potentem censcs, q u i satc t t ite t atus ambit, q u i , quos terret,
Mângâierile filosofiei - Cartea I I I
109
Poezia IV Exemplul lui Nero Oricît se Îmbrăca superbul cu purpură din Tyr adusă, Cu pietre scumpe-mpodobită, Urît de toată lumea Nero trăia o viaţă-ntruna dusă Î n desfrânare nesfârşită. La senatori i respectabili curule scaune nedemne EI Însă da. Deci cine poate Să creadă fericiţi pe-aceia care primesc onoruri demne Din mâini nenorocite date? Proza V Domniile, oricît d e Întinse ar fi, n-au puteri nelimitate şi nu-s lipsite de mari raspu n deri. I Domniile şi prieteniile domnitorilor sînt ele În stare să
te facă pute rnic ? De ce nu, când fericirea lo r durează continu u ? 2 Dar e plină vremea veche de exemple J 20l, plină şi cea de acum, În care reg ii au sch imbat fe ricirea În calamitate. O, prea strălucită putere, care nu se arată destul de efectivă nici /1Ulcar pentru conservarea sa. 3 Dacă această putere a domniilor este izvor de fericire, unde ea lipseşte nu m icşorează fericirea, făcînd loc nenorociri i ? 4 Oricît de dep a rte s - a r În tinde a u to ritatea o a m e n i l o r, p rin fo rţa lucrurilor rămân multe neamuri cârora nu le poruncesc regii.
5 Oriunde Însâ puterea Încetează de a aduce fericire, se strecoară neputinţa care aduce nefericire; În acest chip deci se leagă de regi cu siguranţa o mai mare parte de nenorocire.
6 Cunoscător al pericolelor sorţii sale, un tiran a asemănat temerile domn iei cu groaza ce o inspiră o sabie atârnată deasupra capulu i J 2 J J• 7 Ce putere este aceasta, care nu poate sa alunge m uşcaturile grijilor, să evite acele nelinişti ? Regii ar v rea sâ traiasclifără grijă, dar nu pot; de aici se glorifică
Boethius
110
i pse p l u s metuit, qu i ut potens esse v ideatur, in serv ientium manu situm est? 9 Nam quid ego de regu m fam i l iaribus d i s seram - cum regna i ps a tan tae i m b ec i l l i t a t i s p le n a demonstrem - q u o s qu idem reg i a potestas saepe incolumis, saepe autem lapsa prosterni t ? 1 0 Nero Senecam fami l i arem praeceptoremque suum ad eligendae mortis coegit arb i trium, Papi n ianu m diu i nter au l i cos potentem m i l i tu m g l ad i i s A n ton i n u s o b i ec i t . I I A tq u i u te rq u e p o t e n t i ae s u ae re n u n t i are v o lu e ru n t , quorum Seneca opes e t i a m suas tradere Nero n i seque i n o t i u m c onferre conatus e s t ; sed dum ru i turos moles ipsa tra h i t , neu ter, quod voluit, effe c i t . 1 2 Quae e s t i g i tu r i s ta p o t e n t i a , q u a m p e rt i m e s c u n t habentes, quam nec c u m h abere v e l i s , tutus s i s e t , c u m deponere cupias, v itare non poss i s ? 1 3 An praes i d i o sunt ami c i , quos non v i rtus, sed fortuna conc i l i at? S e d quem felicitas amicum fec i t, infortunium faciet i n imicum. 14 Quae vero p e s t i s effi c ac i o r ad n o ce n d u m qu a m fam i l i a r i s inimicus? Metrum V
Q u i se volet esse potentem, ani mos domet ilie feroces nec v icta l i b i d ine colla foedi s summi ttat h aben i s ; 5
eten i m l icet Indica l onge tel lus tua iura tremescat et serv i at u ltima Thyle, tamen atras pe l lere c u ras m iserasque fugare quere las
10
non posse pole n l i a non est.
Mângâierile filosofi e i - Cartea I I I
111
cel puţin cu pute rea. 8 Sau socoteşti puternic pe cel care vrea ceea ce nu poate sii facă'22!, socoteşti puternic pe cel care merge Înconjurat de gărzi, ca re se teme cel mai mult de acei cărora le inspiră teamă, ca re, ca sa pară pute rn ic, se da În mâna curtenilor? 9 Şi ce să spun despre prieten ii regilor - din m oment ce a rat că domn iile Înseşi sînt pline de atîta slabiciune - pe care chiar puterea regeasca, În vigoare, sau deciizuta, Îi rastoarna? 1 0 Nero a constrîns pe prietenul şi
educ atoru l său Seneca să- ş i a leagă fe l u l d e moarte, pe Papinianus ' 23), multă vreme puternic Între curteni, Antoninus l-a pus sub săbiile soldaţilor. 1 1 Cu toate ca şi unul şi altul din aceştia au voit sa ren unţe la puterea lor. Seneca a Încercat chiar să-şi dea averea lui Nero şi sa se retraga din viaţa publică. Dar cum s-au p rabuşit'24) sub Însaşi greutatea puterii lor, nici unul n ici altul n-a facut ce a vrut. 1 2 Aşadar ce putere este aceasta de care se tem cei ce o au, pe care când vrei s-o ai nu mai eşti În siguranţa şi când vrei s-o paraseşti nu poţi scapa de ea ? 1 3 Oare te pot pazi p rietenii pe ca re ţi i-a adus nu virtutea, ci soarta ? Prietenul adus de vremuri norocoase va deveni un duşman În nenorocire. 1 4 Şi ce pacoste este mai vatamatoare decît un prieten devenit duşman ? 1 25)
Poezia V Cel ce vrea să stăpânească pe alţii trebuie să se p oată mai Întâi stăpâni pe sine. Dacă vrea puternic ca să fie-oricine Să se stăpânească mai Întâi pe sine. Î nvins de p l ăcere gîtul să nu-şi lase Ca să îl �onducă frâne ruşinoase; Căci pământul indic poate tremura Pus În Întregime fi ind sub l egea ta, Depărtat a Thul e ' 26) poate a-ţi serv i . Totuşi dacă n u poţi grijile goni, Dacă nu poţi face lacrimi de durere I II Să nu Îţi mai curgă, n-ai nici o putere.
Boethius
112
Prosa V I
l G l oria vero quam fal l ax saepe, quam turp i s e s t ! Unde non i n iuria trag icus exclamat:
o6�a, o6�a, �1)piotm O� �ponj)v O�Of:V YEyffim �iOtov ThYKwcra� �tyav CD
2 P l u re s e n i m m a g n u m s a e p e n o me n fa l s i s v u l g i opinion ibus abstulerunt, quo quid tu rpius excogitari potest? Nam qui fal s o p raedicantur, s u i s i p s i necesse est l au d i bu s erubescant. 3 Quae s i e t i am meri t i s conqu i s i tae s i n t , quid tamen sapientis adiecerint conscien tiae, q u i bonum suu m n o n popu l ar i ru more, sed c o n s c i en t i a e v e r i tate m e t i t u r ? 4 Q u o d s i hoc i p s u m p ropagasse n o m e n p u l c h ru m v idetur, con sequens est, u t foed u m non e x tendi sse iudicetu r. 5 Sed c u m , uti pau l o ante d i s s e ru i , p lures gen tes esse necesse sit, ad quas u n i u s fam a h o m i n i s nequeat perven i re, fit, ut, quem tu aestimas esse gloriosum, p ro x i m a parte terraru m v i deatur inglorius. 6 Inter h aec vero pop u l arem gratiam n e c ommemoratione quidem d ignam p u t o , quae n e c i u d i c i o provenit nec u mquam fi rma perdu rat. 7 lam v e ro quam s i t i nane, quam futtile nobi l itatis nomen, quis n o n v i deat? Quae si ad c laritudinem refertur, aliena est; videtur namque esse n o b i l i tas quaedam d e mer i t i s veniens l au s p aren tum . 8 Quodsi claritu d i nem p raedicatio faci t , i l l i sint c l ari necesse est, qui p raed i c antur, quare s p l e n d i d u m te, si tuam non h abes, al iena c l ar i tu d o non effi c i t . 9 Quod s i q u i d est in n o b i l i tate b o n u m , id e s s e a r b i t r o r s o l u m , u t i mp o s i t a n o b i l i b u s n e c e s s i tu d o v id e a t u r, ne a m a i o ru m v i rtute degeneret.
Mângâieril e fi losofi e i - Cartea I I I
113
Proza V I Gloria, renumele, titlurile de n obleţe nu-s neţărmurite şi n-au valoare dacă nu-s Întemeiate pe m erite adevărate. I Gloria Însli, adesea, cît este de Înşeliitoare, cît este de rllşinoasa! De unde n u farli dreptate exclama poetul tragic: Glorie, glorie, multor mii de m u ritori Fara nici un merit, le-ai daruit o viaţa stralucitoare 1 27).
2 Ca mulţi au a vut un /lume mare datoritli opiniilor greşite ale vulgului, se poate Închipui ceva mai ruşinos decît aceasta ? Cei ca re sînt În chip fals glor�ficaţi trebuie sli roşeasca ei Înşişi de laudele ce li se acorda. 3 Chiar dacă acestea sînt dobândite pe m e rit, ce pot t o tu ş i aduce În conştiinţa Înţeleptului care-şi masoarli binele nu dup{1 gura lumii, ci dupa adevllrul dictat de conştiinţa sa ? 4 Şi dacll pâre frumos faptul de a-ţi fi fiic ut numele cunoscut, urmeazll cll e u rît sa nu ţi-l fi rllspândit. 5 Dar fiindcă, după cum am spus mai sus m), prin forţa lucrurilor, sînt multe popoare pâna la care Illt
poate ajunge faima unui singur om, se Întâmpla ca cel pe
care tu îl considerifoarte vestit, Într-o parte foarte apropiată a plimânrului sa fie cu totul necunoscut. 6 Între aceste forme ale gloriei popularitatea n-o socotesc demna nici mllcar de a fi menţionatll, fiindca n ici nu e Întemeiată pe judecată. nici nu e destul de puternica, pentru a putea rezista. 7 Şi cît este de deşert, cît este de fllrll valoare numele de familie, cine nu vede ? Din punctul de vedere al strlilucirii nu este al tau propriu -zis; fiindcll numele neamului pare '0 laudli care vin e de la meritele pllrinţilorm>. 8 Dacll elogiile publice aduc strlliucire, ar trebui sllfie str(/fuciţi cei care sînt elogiaţi public; prin u rmare strlilucirea altuia /l u-ţi dll nici o lum inll, dacll nu o ai pe a ta. 9 SingurLIl bun, În reputaţia numelui de familie, cred CCI numai acesta este: sli le fie impusă celor de neam mare datoria de a nu declldea din meritele strâmoşilor.
Boethius
114
Metrum V I
Omne hominum genus i n terris s i m i l i surg i t a b ortu ; unus e n i m reru m pater est, unus cuncta m i n i strat. I l Ie ded i l Phoebo rad i os, dedit et cornua lunae, i l ie homi nes eliam terris dedit ut s i dera caelo, h i c c1au s i t membris animos celsa sede peti tos ; mortales igitur cunctos edit nob i l e germen . Quid genus et proavos strepitis? S i primordia vestra auctoremque deum spectes, n u l l u s degener e x s tat, n i v i t i is peiora fovens proprium deserat ortu m . Prosa V I I
I Q u i d autem de corporis volu ptatibus loquar, quarum appete n t i a q u i d e m p l e n a est an x i e t at i s , s a t i e t a s v e ro paenitentiae? 2 Quantos i l lae morbos, quam i ntolerab i l e s d o l o res quas i quendam fructum nequ itiae fruentium solent r e fe r re c o r p o r i b u s ! 3 Q u a r u m m o t u s q u i d h a b e a t iucundi tatis, ignoro; tristes vero esse v o l u p tatum e x i tu s , quisquis reminisci libidinum suarum volet, intelleget. 4 Quae s i beatos e x p l icare possunt, n i h i l causae est, quin pecudes quoque beatae esse dican tu r, quarum omnis ad e x plendam corporalem lacunam fes t i nat i n ten t i o . 5 H o n e s t i s s i m a quidem coniugi s foret l i berorumque iucunditas, sed n i m i s e n atura d i ctum e s t nescio quem fi I ios invenisse tortore s ; quorum quam sit mordax quaecumque condicio, neque alias expertum te neque nunc an x i u m necesse est ammonere. 6 In quo Eurip idis mei sententiam p robo, qui carentem liberis infortunio dixit esse felicem.
Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I I
115
Poezia VI Singurul renume pe care-I m oştenesc oamenii este obîrşia dumnezeiască. Tot neamul omenesc aceeaşi origine comună are; Un singur tată e În lume şi unul cârmu ieşte toate. EI a creat aici pe oamen i , pe cer, lumini nenumărate, Lui Phoebus el a dat splendoare şi luna tot prin el răsare. EI a închis în corp un suflet adus din-nalta-i locuinţăD()); Din nobilă sămânţă, aşadar, născut e orice muri tor. Ce vă fâliţi cu neamul vostru? Ca început şi autor Pe Dumnezeu dacă-1 consideri e nobi lă orice fi inţă. Numai să nu îşi dea pe vicii obârşi a pe care-o are. Proza VII Plăcerile simţurilor sînt Înşelătoare şi deşarte. 1 Ce sa spun despre placerile corpului, a caror dorinţa este plina de nelinişte, ia r satisfacerea, de cainţa ? 2 Cîte boli, cÎte dureri insuportabile nu aduc celor ce le gusta, ca pe un adevarat fruct al stricaciunii ? 3 Nu ştiu ce placere poate sa aiba practica lor; da r ca sfârşitul placerilor este trist, oricine va voi sa-şi am inteasca de propriile sale placeri, o va Înţelege. 4 Daca ele a r putea aduce fericire, n-arfi n ici un motiv sa nu fie num ite fericite şi an imalele, a ciiror Întreaga Încordare se grlibeşte spre satisfacerea unei nevoi corporale. 5 Poate sii fie foa rte onestii placerea de a avea soţie şi copii, dar prea s-a spus ca ceva firesc ca nu ştiu cine-a gasit În fiii sai n işte calai; cÎt este de muşcatoare grija de soarta lor, oricare ar fi ea, nu e nevoie sa-ţi amintesc faptul ca nici altadata, nici acum nu eşti scutit de nelinişte.
6 În aceastii privinţa sînt de acord cu vorba lui Euripide D 1 ) " cii
este fericit În nenorocirea s a cel ce n -a re copii ".
Boethius
116
M e tr u m V I I
5
Habet hoc v o lu ptas o m n i s , stimul i s agi t fruentes api u mque par vo lantum, u b i grata mella fud it, fug i t et n i m i s tenac i ferit i c ta c orda morsu .
Prosa V I I I
1 N i h i l i gitur dubium est, qu in h ae ad beatitudinem viae d e v i a quaedam s i n t nec p e rducere quemquam eo v al eant, ad quod se perducturas esse promittunt. 2 Quan t i s vero i m p l i c itae mali s s i n t, bre v i s s i m e monstrabo. Q u i d e n i m , pecuniamne congregare conaberis? 3 S e d e r i p i e s haben t i . Dignitatibus fu lgere velis? Danti suppl i cabis e t , qu i p raei re c e teros h o n o re c u p i s , p o s c e n d i h u m i l i tate v i l e s c e s . 4 Potentiamne d e s i deras ? S u b i ectorum i n s i d i i s o b n o x i u s p e r ic u l i s s u b i ace b i s . 5 G l o r i am petas ? S ed p e r aspera quaeque d i stractus securus esse desistis. Voluptariam v i tam degas? 6 Sed q u i s non spernat atque abic iat v i l i s s i mae fragi l i ss imaeque rei , corporis, servum? 7 lam vero qui bona p rae se c o r p o r i s feru n t , q u a m e x i gu a , q u a m frag i l i possessione n itunt u r ! N u m e n i m e l e p h antos mole, tauros robore superare poterit i s , num ti gres veloc itate prae i b i t i s ? 8 Res p i c i te c ae l i spat i u m , fi rmitu d i n e m , c e l e ri tatem et aliquando desi n i te v i l i a m i rari . Quod q u i d e m c ae l u m non h i s potius est quam sua, qua regitur ratione m i rand u m . 9 Formae vero n i to r ut rap i d u s est, u t v e l o x et vern a l i u m florum mutabi l itate fugac i o r ! 1 0 Quods i , ut Aristoteles ait,
Mângâieri le fil osofiei - Cartea I I I
117
Poezia VII Plăcerile corporale aduc m ierea amăgirii şi otrava decepţiei. La fel e orişice pl ăcere: Aţîţă, cheamă, apoi cere, Ca o albină-n zbor abia Î şi lasă dulcea miere-a sa Şi zboară, după ce-a muşcat O inimă ce-a sângerat. Proza VIII Cele preţuite de oameni (bogăţii, demnităţi, plăceri, gloria) nu pot aduce fericirea. 1 Aşadar mi există n ici o Îndoială că aceste căi abat din drumul fericirii şi că ele nu sînt În stare să conducă pe cineva acolo unde promit să conducă. 2 Îţi voi a răta acum pe scurt de cîte rele sînt legate. Vei În cerca să strîngi ban i ? 3 Dar îi vei răpi celui ce îi a re. Vrei să străluceşti prin demnităţi ? Vei face plecăciuni celui care le dă şi tu, care doreşti să Întreci prin onoare pe ceilalţi, te vei m icşora prin umilinţa cererii 4 Doreşti puterea. Expus vicleniei supuşilol; vei fi ameninţat de pericole. 5 Cauţi glorie ? Dar expunându-te primejdiilor Încetezi de a mai fi în siguranţă. Duci o viaţă de plăceri ? 6 Da r cine n - a r disp reţui şi n-ar respinge pe sclavul trupului, pe sclavul celui mai neînsemnat şi mai slab dintre lucruri ?1J2) 7 Şi cei ce socotesc bunurile corpului mai presus de ei, pe ce posesiune trecătoare şi nesigură se bizuie! Veţi putea În vinge pe elefanţi prin mărimea corpului, pe tauri 1 33) prin fo rţă, veţi întrece pe tigri la fugă ? 8 Priviţi spaţiul, tăria, m işcarea cerului şi încetaţi odată de a admira lucruri de nimic. Şi cerul nu este de admirat atît prin acestea, cît prin legile cu care este condus. 9 Iar strălucirea frumuseţii
Boethius
118
Ly ncei ocul i s homines uterentll r, ut eoru m visus obstantia penetrare t, nonne in trospectis v isceribus il l u d A l c ibiad i s superfi c ie Pll l c herrimum corpu s turp i ss i mu m v i de retu r? Igitur te p u l c h ru m videri non tua natura, sed ocu l orum spectantium reddit infi rmitas . I I Sed aestimate quam vultis nimio corporis bona, dum sciatis hoc, quodcumque miramini tridu anae febris i g n i c u l o posse d i s s o l v i . 1 2 Ex q u i b u s omnibus i l lud red i gere in summam l icet, q u o d h a e c , quae nec praestare, quae p o l l i centur, bona possunt nec omnium b o n o r u m c o n g re g a t i o n e p e r fe c t a s u n t , e a nec a d beatitud i nem qllasi qll i d am calles feru nt n e c beatos ipsa perfic iunt.
Metrum VIII
Eheu . quae m i s e ros t ramite devios abducit ignorantia! Non aurum in v iridi quaeritis arbore nec v ite gem mas carp i t i s , n o n a l t i s l aqueos montibu s abdi t i s ut p i sce d i tetis dapes, nec vob i s capreas s i l ibeat sequ i , Ty rrhena captat i s vad a ; ipsos qu in etiam f1uct i bu s abdi tos 1 0
norunt recessus aequ ori s , quae gemmis n i ve i s u n d a feraci o r vei q u a e rubentis purpurae nec non quae tenero p i sce v e i asperis p raestent ech i n i s l i tora.
15
S ed quonam l ateat, quod cupiunt, bonum ,
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I
119
cît este de trecatoare, cum piere mai repede şi mai În goana decît florile de primavara! 1 0 Daca, precum spune Aristotel, oamenii ar avea, ca Lyn ceus U�), oclzi a cliror privire sa poat(1 trece prin orice. oare privit ÎI1e1untrul llulrul1taielor, acel corp al lui Alcibiade, aşa defrtll1los la Îl1f{7ţişare, n -ar pelreafoarle urît ? Deci daca tu pari frumos, aceasta n u se datoreaZel naturii tale, ci infirmitllţii ochilor care te privesc. I I Preţuiţi cît vreti de muLt bUllurile corpului, numai sa ştiţi cel ceea ce admiraţi poate fi desfigurat de cclldura unei febre de trei zile. 1 2 Din cele de mai sus se poate conchide că cele ce IlU sînt În stare sa dea foloaseLe pe care le fiigaduiesc şi nu se desiivÎrşesc p rin aduna rea la un Loc a tuturor bunurilor, acestea nu sÎIIt n ici cai spre fericire şi nici ele Înseşi nu aduc fericirea.
Poezia VIII Î n goana după bun u ri trecătoare, oamenii scapă din vedere pe cele esenţiale. Cum duce cruda neştii nţă pe-atîtea cai Întunecate Pe oamenii nenorociţi ! Nu căutaţi În arbori aur şi nic i pietre nestemate Pe rugii viţei nu gasiţi . Nici n-aruncaţi vreodată mreaja În munţii-Înalţi când vreţi cu peşte S-aveţi un prânz Îmbel şugat. Î n apele tyreniene, de-asemeni n i meni nu porneşte De capră dacă vrea vînat. Ba Încă oamenii şi marea, cu tain icele ei retrageri 10 Î n fund de valuri o cunosc Şi apele cu pietre scumpe ei le străbat cu ochii ageri Şi purpura o recunosc. Ştiu şi arici ţepoşi sau peşte cu carne atît de delicată Î n care mări poate să fie, IS Dar unde-ascuns e acel bine ce îl doresc cu toţi i, iata
Boethius
120
20
nesc i re caeci sustinent et, quod ste l l i ferum transab i i t p o l u m , tel lu re demersi petunt. Quid dignum sto l i d i s mentibus i mp recer? Opes h onores ambiant et, cum fal s a grav i mol e p araverint, turn vera cognoscant bona. Prosa IX
1 Hactenus mend a c i s for m a m fe l i c i t a t i s o s t en d i s s e suffecerit, quam s i perspicaci ter intueris, ordo e s t deinceps, quae sit vera, monstrare . 2 Atqui v i deo, i n quam, nec op ibus sufficientiam nec regnis potentiam nec reverentiam d i g n i t a t i b u s n e c c e l e b r i t a t e m g l o r i a n e c l ae t i t i a m vo luptatibus posse contingere. - A n etiam causas, c u r i d ita sit, deprehen d i s t i ? 3 - Ten u i q u i dem veluti r i mu l a m i h i v i deor i n tu e r i , s e d e x t e apertius cognoscere mal i m . 4 A t q u i promp t i s s i m a rati o e s t . Q u o d e n i m s i mp l e x e s t i n d i v i su mque natura, i d e rror h u manus separat et a vero atque perfecta ad fal s u m i m pe rfectumque t raduc i t . An tu arbitraris quod n i hi l o i n d i g e at, egere potent i a ? - M i n i me , inquam. 5 - Recte t u q u id e m ; n a m s i q u i d e s t , q u o d i n u ll a r e imbec i l l i o ri s val e n t i ae s i t , i n h a c prae s i d i o necesse e s t egeat a l i e n o . - I t a e s t , i nq u a m . 6 I g i t u r s u ffi c i e n t i ae potentiaeque u n a est eademqu e natura. - S i c v idetur. 7 Quod vero h u i u s m o d i s i t , spernendumne esse censes an contra rerum o m n i u m veneratione d i g n i s s i m u m ? - At hoc, inquam, ne dubi tari quidem potest. 8 Addamus i g i tu r suffi c ienti ae p o ten t i aeque reverentiam, u t h aec t r i a u n u m e s s e i u d i c e mu s . - A d d a m u s , s i q u i d e m v e ra v o l u m u s confi teri . 9 - Q u i d v e r o , i nq u i t , obscurumne h o c atque ignob i l e censcs esse an o m n i c e l ebritate c l ar i s s i mu m ? 10 -
-
-
Mângâierile fi losofi e i - Cartea I I I
121
Ce, orbi, primesc ca să nu ştie. Şi ce ar trebui sa cate în cerul purtator de stele Ei c red că pe p ământ gasesc. Ce sa urez acestor oameni cu sufletele întunecate? Sa umble dupa ce doresc Şi să cunoască false bunuri când vor avea, cu greutate, Şi bunurile-adevărate.
211
Proza IX Î ndestularea, puterea, celebritatea, respectul, bucuriile sÎnt forme ale aceleiaşi substanţe: binele. Nu fiecare În parte, ci Împreun ă dau i maginea b i nelui şi a fericirii, care nu poate fi perfectă Într-o lume imperfectă. l Pâna aici m i-a fost îndeajuns sa a riit înfaţişareafericirii mincinoase; pe aceasta dacii o p riveşti cu atenţie este timpul sli-ţi arat apoi şi pe cea adevaratii. 2 - Dar îmi dau seama -
zic - că n i c i bogăţia nu poate aduce îndestulare, n i c i domnia putere, nici demni tatea respect, nici gloria celebritate, nici voluptatea mulţu m i re. A i înţeles ş i cauzele pentru care se Întâmpla astfe l ? 3 - M i se p are ca le privesc ca prin tr-o crăpătură mică; aş vrea însă mai degrabă să l e cunosc de la tine mai lămurit. 4 - Calea e foa rte uşoara. caci ceea ce din -
natu rli este simplu şi nedespartit, greşeala omeneasca separa şi duce de la adevar ş i desavîrşire la ceea ce e fals ş i Iledesavîrşit. Sau t u socoteşti c a ceea c e n -are nevoie de nimic, are nevoie de putere ?
-
Nu . 5 - A i dreptate; desigur ca daca
exista ceva cu putere mai slaba în vreo parte, trebuie sa aiba nevoie În aceasta parte de ajutor strain. - Aşa e. 6 - Deci Îndestularea şi puterea au una şi aceeaşi natura.- Aşa se pare. 7
-
Şi ceea ce este a s tfe l, c rezi ca me rita dispreţ sau
dimpotriva toata veneraţia ? Dar acest respect - zic - nici nu
poate fi pus l a îndoială. 8 sa adaugiim, aşadar, îndestularii -
şi puterii respectul ca sa le socotim pe toate trei ca un singur
Boethius
122
C o n s i d e r a v e ro , n e , q u o d n i h i l o i n d i g e re , q u o d potent i s s i mu m , quod honore d i g n i ss i mu m esse concessum est, egere c 1 aritu d i ne, quam sibi praestare non possit, atque ob id a l i q u a ex parte v i deatur abiec t i u s . I I - Non possum, i nquam, q u i n h o c , uti est, i ta etiam celeberr i m u m esse c o n fi tear. 1 2 - C on s e q u e n s i g i tu r est, ut c 1 ar i t u d i n e m superi ori bus t r i b u s n i h i l d i fferre fateamur. - C on sequ i tur, i nquam. 1 3 Quod i g it u r nu l l iu s egeat a l i e n i , quod s u i s cuncta v i ribus pos s i t, q u o d s i t c 1 arum atque reuerendum, nonne hoc etiam constat esse l aeti s s i mu m ? 1 4 Sed u nde -
-
huic, i nquam, tali maeror ul lus obrepat, ne cogi tare quidem possum, qu are plenum esse l ae t i t i ae , si qu idem superi ora m anebunt, necesse est confi teri . 1 5 - Atqui i l lud quoque per e a d e m n e c e s s a r i u m e s t s u ffi c i e n t i ae , p o t e n t i ae , c 1aritud i n i s , revere n t i ae , iucunditat i s n o m i n a qu idem esse d i versa, n u l lo modo vero discrepare substantiam. - Necesse est, i n quam. 1 6 Hoc igitur, quod est unum s i mplexque n atura, pravitas humana d i spertit et, dum re i , quae part i b u s c aret, p artem conatur ad ipisci, nec portionem, quae n u l l a est, nec i psam, quam m i n i m e affectat, assequ i tur. 1 7 - Quonam, i n quam, modo? - Qui d i vitias, inquit, petit penuriae fuga, de potentia n i h i l laborat, v i l i s obscuru sque esse mavu lt, m u l tas e t i am s i b i naturales quoque subtrahi t v oluptates, n e pec u n i am , q u a m paravit, amittat. 1 8 S e d hoc m o d o ne s u ffi ci e n t i a quidem c o n t i n g i t e i , q u e m valentia deserit, quem molestia p u n g i t , quem v i l i ta s a b i c i t , quem rec o n d i t o b s c u r i t a s . 1 9 Q u i vero solu m posse des i derat, profligat opes, despi c i t voluptates honoremque poten tia c arentem, g l o riam quoque n i h i l i pen d i t . 20 Sed h u n c quoque quam m u l ta defi c i an t , v i d e s ; f i t e n i m , u t a l i q u a n d o n e c e s s ar i i s e g e a t , u t
Mângâieri le filosofiei - Cartea I I I
123
tot. Să-I adaugam, d aca voim sa marturi s i m adevaru l . 9 - Dar ce, - zice ea - consideri eli o fiinţd cu aceste atribute e obscură şi neculloscutd sau vestită, a vând toatii celebritatea ? l O A i În vedere ca Il ll cumva ceea c e a i admis că nu duce lipsa de nimic, ceea ce e foarte puternic, ceea ce e foarte demn de onoare, sii nu parii a fi lipsit de stralucirea pe ca re fllt şi-o poate da singur şi, din cauza aceasta, inferior În vreo parte.
1 1 - Nu pot, - zic - să mărturisesc ca un om, aşa cum l-am arătat, nu este ş i foarte stral u c i t . 1 2 - Urm ează deci să miirturisim cii strcîlucirea nu d�fera Întru n imic de cele trei de mai sus. - Aşa e - zic . 1 3 - Deci cine n-are nevoie de nim ic strain, cine poate totul prin forţele sale, cine este vestit şi demll de respect, I1 U se vede bine ca este şi foarte multumit ?
1 4 - Nu pot să-mi înch ipui cum i s-ar strecura vreo tri steţe unui astfel de om; de aceea trebu ie să mărturisesc ca el este plin de mu lţumire, daca îi vor ramâne cele de mai sus. 1 5 - Tot aşa Îndestularea, puterea, strălucirea, respectul, bucuria aII nume deosebite, da r nu se deosebesc deloc ca substanţli 1 35 l•
E necesar să fie aşa, - zic eu . 1 6 - Aşadar, ceea ce este unul şi simplu prin natură, reaua deprindere omenească ÎL desparte şi În timp ce catttii să afle o parte a unui Lucru lipsit de părţi, nu găseşte nici partea, care fUi existii, nici Întregul, pe ca re nu-l caută. 1 7 - Cum
aşa? - întreb eu. - Cine calita bogdţii - raspunde ea - ca sii scape de sărăcie, nu este deloc preocupat de putere, prefera sa traiascii neînsemnat şi necunoscut şi chiar se sustrage de la multe plăceri naturale, ca sii nu-şi piardă banii pe care i-a strîns. I 8 Dar În acest mod nu e nici miicar Îndestulat cel pe c a re p u t e re a îL p ă riis e ş t e , pe c a re g rija îl c h i n u i e , neÎnsemniitatea Îl Înjoseşte, anonimatuL Îl Înmormânteazii.
1 9 Ia r cel ca re doreşte n u m a i p u terea, Lasii la o pa rte bogliţiile, dispreţuieşte pliicerile şi onoarea lipsiUt de putere; chiar şi gloriei nu-i acordă nici un preţ, dacii n-aduce putere.
Boeth ius
124
a n x i etatibus mordeatur, cumque h aec depe l l ere nequeat, e t i am i d , q u o d m ax i me p e t e b a t , p o t e n s e s s e d e s i s tat. 2 1 S i m i l iter rat i o c i nari de honoribus, g l oria, vol uptati bus l icet; n am cum u numquodque horum idem quod cetera sit, qu i squ i s horu m a l i qll i d s i ne ceteris pet i t , ne i l lud qui dem, qll od des i derat apprehen d i t . 22
-
Q u i d i g itur, i n qu am, si
qu i cuncta simul c u p i at ad i p i s c i ? - Su mmam quidem i l i e b e a t i tu d i n i s vei i t ; sed num i n h i s eam repperiet, quae demon strav i mu s i d , quod poll icentur, non posse conferre? 23
-
M i n i me, i nquam. - In h i s i gitur, quae s i ng u l a quaedam
expetendorum praestare creduntur, beatitudo n u l l o modo vestiganda est. - Fateor, i n quam, et hoc n i h i l d i c i verius potest . 24 Habes i g itur, i nquit, et formam fal sae fel i c itatis et causas. Deflecte nunc in adversum mentis intuitum; ibi enim veram, quam pro m i s i m u s , statim v idebi s . 25 - Atqui haec, inquam, vei c aeco pers p i c u a est eamque tu pau l o a n te monstras t i , dum fal s ae causas aperire conari s . 26 Nam n i s i fal lor, ea vera e s t et perfecta fe l i c itas, quae suffi c ientem, p o t e n t e m , r e v e re n d um , c e l e b re m l ae t u m q u e p e r fi c i at . 2 7 Atque u t m e i n terius ani mad verti s s e cognoscas, quae unum horu m, quo n i am idem cuncta sunt, veraciter p raestare potest, hanc esse plenam beatitud i nem s i n e amb igu i tate cognosco. 28 - O te, a l u m n e , h ac o p i n i o n e fel i cem, s i qu idem h o c , i n q u i t , adiec e r i s ! - Q u i d n a m ? i n q u a m . 29 Essene aliqu i d i n h i s mortal ibus caducisque rebus putas, -
quod huius mod i statum possit afferre? - M i n i me, i nquam, puto i d que a te, n i h i l ut amp l iu s desideretur, ostensum est. 30
-
Haec i g i tu r vei i mag i nes veri b o n i vei i mperfecta
quaedam bona dare mortal ibus videntur, verum autem atque p e rfec t u m b o n u m c o n Fc rre n o n p o s s u n t . - A s s e n t i or,
M.ângâierile fi losofiei - Cartea III
125
20 Vezi cît de m u lte lipsesc şi acestuia; caci se întâmpla ca Într-o bunâ zi sâ-i lipseascâ cele necesare, sâ fie sfâşiat de nelinişti, şi fUndcâ nu poate sa scape de acestea, in ceteaza chiar de a fi puternic, ceea ce el dorea atît. 2 1 Se poate judeca la fel despre onoruri, g lorie, placeri; fiindcă fieca re În parte e la fel Cll celelalte şi oricine, cautând pe una din ele, fc7ra celelalte, lUI gliseşte nici macar ce doreşte. 22 Dar ce se întâmpla dacă cineva doreşte sli dobîndească toate -
deoda((l ? A cela poate că vrea toat{ifericirea la lin loc; dar o va g c7si în acestea pe care le-am a ra.tat că lUI pot da ce Nu . Aşadar n il poate fi găsită în nici un f(lg llduiesc? 23 -
mod fe ricirea În acestea, ci fieca re în parte sînt crezute a da tot ce li se cere . - M arturi sesc - zic - Ş i nu s-ar putea spune nimic mai adevarat decît acestea. 24 A i, aşadar zice Filosofia în faţa. chipul şi explicaţia -
-
-
falsei fericiri. Întoarce acum ochii m inţii În partea opusâ; vei vedea Într-acolo îndatc7 pe cea adeva.ratc7, pe care ţi-am promis-o. 25
Dar aceasta o poate vedea şi un orb şi mi-ai aratat-o mai înainte, când ai cautat să expl i c i cauzele celei false. 26 Daca nu mă înşel este adevărata şi desavârşită acea feric i re care ar putea face pe c i neva îndestu lat, puternic, respectat, vestit şi mulţumit. 27 Ş i ca să vezi că eu am pri v i t lucrurile înlauntru l lor, î m i d au seama c a acea fericire este deplină şi fără echi voc, care poate să dea cu adevarat unul din aceste bunuri, fii ndca toate sînt acelaşi lucru . 28 - Te felicit pentru aceasta. părere, elevul meu, - zice ea dacă ai ba.gat de seamă şi aceasta . - Ce anume? 29 - Crezi ca. exista. în -
-
aceste lucruri mu ritoare şi nesigure ceva care sa.-ţi aduca o stare de aceastâ natura. ? Nu cred - zic - şi aceasta ai aratat-o
tu, fără sa mai fie nevoie de explicări mai ample. 30 Aşadar -
acestea par a da m u ritorilor fie imaginea adevaratului bine, fie oareca re bunuri imperfecte, da r binele adeva.rat şi perfect 11lI-1 pot darui.
Sînt de aceeaşi parere. 3 1 - Deci, fiindca. ai
Boethius
126
i nquam. 3 1 - Quoniam i g i tu r agnov i s t i , quae vera i l l a s i t, quae autem beatitudinem mentiantur, nunc superest, ut unde veram hanc petere poss i s , agnoscas . - I d quidem, i nquam, i am dudum vehementer e x sp e c t o . 3 2 S e d cum, ut i n Ti maeo P l aton i , i n qu i t , no stro p l acet, i n m i n i m i s qu oque rebus d i v i n u m p rae s i d i u m de beat i mp l orari , q u i d nunc fac iendum censes ut i l l iu s s u m m i boni sedem repperi re m e reamur? 33 I n v o c a n d u m , i n q u a m , reru m o m n i u m patrem, quo p raeterm isso n u l l u m rite fu ndatur e x o rd iu m . Recte, i n q u i t, ac s i m u l ita mod u l ata est: -
-
Metrum IX
o qui perpetua mundum rati one gubernas,
I II
I S
terraru m cael i que sator, qu i tempus ab aevo i re i u bes stabi l i sque manens das c u n c ta moveri , quem non ex ternae pepu lerunt fingere c au sae materiae fl u i tantis opus, verum i n s ita summi forma boni l i vore care n s , tu c u ncta superno duc i s ab exemplo, pu l c h ru m pu l c herri mus ipse mundum mente gerens s i m i l ique in i magine formans perfectasque iubens perfectum absol vere parte s . Tu numeris e lementa l igas, ut fri gora f1a m m i s , arida conven iant l i q u i d i s , ne p u r i o r i g n i s e v o l e t aut mersas deducant pondera terra s . Tu tripl i c i s mediam natu rae c u n c t a moventem conectens ani mam per consona membra resol v i s ; quae cum secta duos motum glomeravi t i n orbes, i n semet reditu ra meat mentemque p rofundam c i rcuit et simili convertit imag ine caelum.
Mângâieri le filosofi e i - Cartea III
127
Înţeles care este fericirea adevarata şi care sînt cele ce o promit În chip mincinos, acum ramâne S(Z cl/lloşti unde vei putea sâ cauţi pe cea adevaraW. Tocmai aceasta - zic - aştept
cu nerăbdare de atîta v reme. 32 Darfiindca. dupa cum face şi prietenul nostru Platon, În Timaios l :l61, trebuie S(Z cerem -
ajutorul divin chiar în cele mai m ici lucruri. Ce crezi câ trebuie sâ facem acum ca sa meritam a afla siilaşul acelui bine suprem ? 33 Trebuie să invocăm pe tatăl tuturor lucrurilor, fără de care nici un început nu poate avea temelie solidă. Adevârat, - a zis ea - Ş i îndata a început sa cânte astfe l : -
Poezia I X Invocaţie către Fiinţa supremă pentru a ne lumina calea către binele suprem. O, tu , acel care lumea conduci cu veşnică lege, Cel ce pământul şi cerul nascut-ai şi faci ca să curgă Timpul cel veşnic, statorn ic, dând totuşi mişcare la toate, Tu, care nu d i n motive străine ai făcut schimbătoare Opera ta, ci l ipsit de invidie, adevărată Formă-a supremului b i ne ai înfăptuit, tu pe toate După exemplul de sus le conduci, prea frumosul tău spirit Lumea frumoasă d i rigue asemenea ţie făcînd-o I 3 7) Ş i poruncindu-i în părţile sale desăvârşi rea. 10 Tu elemente cu numere !3XI legi, sa se-mpace-ntre ele Frigul cu caldul , uscatul cu apa, sa nu se înalţe Focul în aer, sau prin greutatea-i să cadă pământu l . Tu cu-ntreită natură un suflet I3�) ce toate le mişcă Alcătuind, îl împrăştii armonic în tot universul. 15 El, despărţit, după ce-n două cercuri îşi strînge mişcarea, Iarăşi se-ntoarce în sine, înconjură mintea profundă, Cerului dând aceeaş i mişcare asemenea sieş i . Suflete t u p lăsmu ieşti şi vieţi le inferioare, Ca sa se poată înălţa, aşezându-Ie-n care uşoare 1 10 1 ,
Boethiu s
128
20
2S
Tu c au s i s a n i mas paribus v i tasque m i nores pro v e h i s et levibus s u b l i mes curribus aptans i n caelum terramque seris, quas lege benigna ad te con versas reduc i fac i s igne revert i . D a , pater, augustam menti conscendere sedem, d a fontem lustrare bon i , d a luce reperta in te conspicuos an imi defigere v i s u s . D i s sice terrenae nebulas et pondera mol i s atque tuo s p lendore m i c a ; tu n amque sere n u m , tu requ ies tranqu i l l a p i i s , t e cernere fi n i s , pri n c i p i u m , vector, dux, semita, terminus idem. Prosa X
I Quoniam igitur, quae sit imperfecti, quae etiam perfecti boni forma, v id i sti, nunc demonstrandum reor, quonam haec fel ic itatis perfectio constituta sit. 2 I n quo illud p rimum arbi tror inquirendum, a n a l i quod huius modi bonum, quale paulo ante defi n i sti , i n reru m n atura p o s s i t e x s i s tere, ne nos praeter rei subiectae veritatem cassa cogitationis i mago dec ipia t . 3 S e d q u i n e x s i st at s i tque h o c v e l u t i q u i d a m omnium fon s bonorulTl, negari nequ i t ; omne e n i m , quod i m p e r fe c t u m e s s e d i c i tu r, id i m m i n u t i o n e p e r fe c t i i mperfectum esse perhi betur. 4 Quo fi t, u t , s i i n quo l i bet genere i mperfectum quid esse v ideatur, i n eo perfectu m quoque aliquid esse necesse s i t ; eteni m perfectione sublata, u nde i l lud quod imperfectum perh ibetur, e x stiterit, ne fingi q u i d e m p o t e s t . 5 N e q u e e n l m ab d e m i n u t i s i nconsu mmatisque n atura rerum cepit e x o rd i u m , sed ab integris absolutisque procedens in h aec extrema atque effeta d i la b i tu r. 6 Quods i , uti p au l o a n te m o n strav i m u s , e s t quaedam b o n i fra g i l i s i m pe rfecta fe l i c i tas, e s se a l i quam sol idam perfectamque non potest d u b i tari . - F i rm i s s i me , i nquam, veri ssimeque conclusum est.
Mâ ngâ ierile fi losofiei - Cartea I I I 2 11
25
129
Le răspîndeşti pe pamânt şi în cer ş i prin legea-ţi divină Fac i să se-ntoarca la tine aduse de focul din ele. Da-ne, părinte, cu mintea sa ne-apropiem de locaşu-ţi I� 1 ) , Sa ne-adapăm din izvoarele binelui, dă-ne lumina, Ca să putem îndrepta sufleteşte asupra-ţi privirea. Norii şi îngrămădi rea pământu lui grea o Împrăştie Şi straJuceşte-n splendoarea-ţi d ivina, caci tu eşti seninul, Tu eşti odihnă pioşilor, sa te privim ni-e men irea l �2) Tu, începutul, stapânul, viaţa, sfârşitu l . Proza X Dum nezeu este binele, În
EI este fericirea adevărată.
l D upa ce a i v a z u l c a re e s t e Îllfiiţiş a re a b i n e l u i nedesiivârşit şi a celui desavârşit, trebuie sa-ţi arat acum unde se gaseşte aşezatii aceastii desiil'ârşire a fericirii. 2 În aceastii privinţa socotesc c(; trebuie cercetat mai Întâi daca poate sa existe În natura lucrurilor vreun bine de felul definit mai sus, ca sa nu ne amageasca imaginea goala a unei cugetari alunecate pe alaturi de adeviirul lucrurilor. 3 Dar nimen i nu poate afirma ca nu existe; acest bine şi cii nu este ca un izvor al tl/turor celorlalte; tot ce se numeşte nedesiivârşit Îşi datoreaza n edesavâ rşirea unei ştirbiri a desiivârşirii.
4 Astfel rezulta ca daca Într-o categorie oarecare de lucruri se vede ceva nedesiivârşit, este necesar ca sii existe şi ceva desavârşit; ciici suprimându-se desavârşirea, nu se poate Închipui cum de exista ceea ce este socotit ca nedesavârşit.
5 Fiindcii natura lucrurilo r n u-şi ia Începutul de la cele micşorqteJ i nedesavârşite, ci, plecând de la cele Întregi şi termina te, aju n g e la c e le s e ciituite şi de ultim rang l 43J•
6 Daca, aşa cum am a ratat puţin mai Înain te, existii o fericire nedesavârşit(;, datoritii unui bine incomplet, fiU ne putem Îndoi cii existii şi o fericire În treaga şi desiivârşita. Aceasta
concluzie, - zic - este foarte j usta şi foarte adevarată.
Boethius
130
7 Quo vero, i nq u i t , h a b i tet, i t a c o n sidera . Deu m , reru m o m n i u m p r i n c i p e m , b o n u m e s s e c o m mu n i s hu manoru m · c on cept i o probat a n i m o ru m ; n am c u m n i h i l deo m e l i u s excogi tari queat, i d , quo m e l ius n i h i l e s t , bon u m e s s e q u i s dub itet? 8 I t a ve r o b o n u m e s s e d e u m rat i o demonstrat, u t perfectum quoque i n e o b o n u m esse c o n v i ncat. 9 N a m n i t a l e sit, reru m o m n i u m p r i n c e p s e s s e non poter i t ; e r i t e n i m eo praestan t i u s a l i q u i d p e rfec t u m possidens b o n u m , quod h oc prius atque a n t i q u i u s esse v ideatu r; omnia n amque perfecta minus i ntegr i s pri ora esse c l aruerun t . 1 0 Quare ne in i nfi n itum rat io prodeat, c o n fi tendum est sum m u m deum summi perfectique boni e s s e p l en i s s i mu m ; sed perfectu m bonum veram esse beat i tu di nem constitu i mu s : veram i gitur b e a t i tu d i n e m in s u m m o deo s i tam e s s e n e c e s s e e s t . Acci p i o , i nquam, nec est quod c ontra dici u l l o modo queat. I l - S ed quaeso, i nq u i t , te, v i de, quam id sancte atque i n v i o lab i l iter probe s , q u o d b o n i s u m m i s u m m u m deum d i x imus esse p l en i s s i mu m . 1 2 Quonam, inquam, modo? Ne hunc rerum o m n i u m patrem i ll u d summum bonum, quo plenus esse perhibetu r, v e i e x trinsecus accepi s s e vei i t a n atura liter habere p raesumas , q u a s i habentis dei habi taeque beatitud i n i s d i versam c o g i tes e s s e substantiam. 1 3 Nam s i e x trinsecus accept u m p u t e s , praestantius i d , quod dederit, ab eo, quod acceper i t , e x i st im are p o s s i s , sed hunc esse rerum omnium praec e l l e n t i s s i m u m d i g n i s si me confite mur. 1 4 Quod s i natura q u i d e m i n est, sed est rat i o n e d iversum, c u m d e reru m p r i n c i p e loquamur deo, fingat, q u i potest, quis haec d i versa c o n i u nxerit. 1 5 Postremo quod a qualibet re d iversum est, i d n o n est i l l u d , a quo i nt e l l eg i t u r esse d i versu m ; quare q u o d a s u m m o b o n o d i ve r s u m e s t s u i natura , id s u m m u m b o n u m n o n est, q u o d n e fas est d e eo cogi tare , quo n i h i l c o n s ta t esse praesta n t iu s . 1 6 O m n i n o e n i m nullius rei n atura s u o principio mel ior poterit exsistere, -
Mângâierile fi losofiei - Cartea I II
131
7 Dar unde locuieşte aceostiifericire zice ea cerceteazii -
-
-
astfel. Concepţia comuna a sufletelor omeneşti admite ca Dumnezeu, În ceputul tuturor lucrurilor, este bUII; Într-adevar de Îndatli ce n u se p o a te c u g e ta n im ic m a i b u n decît DUlllnezeu, cine s-ar Îndoi ca fiU e bun. cel decît ca re mi exista nimic mai bun ? 8 Astfel, raţiunea delll ollstreaza ca Dumnezeu este bun, convingâlldu-ne prin aceasta ca şi binele suprem e tot în el. 9 Daca n -ar fi aşa, n -a r putea fi principiul tuturor lucrurilor; ar exista În tr-adevar ceva mai presus de el, care sa posede binele perfect şi care sa parâ aflterior şi mai vechi decît el; câci toate cele desiivârşite, s-a vâzut limpede cii exista înainte celor mai puţin desiivârşite. 1 0 De aceea, ca sa nu ducem argumell tarea la infinit, trebuie să marturisim câ Dumnezeul suprem are În sin e singur şi binele suprem şi perfect; dar am stab ilit ca binele perfect este fericirea adeviirata; aşadar adevarata fericire se gaseşte cu
S înt de acord, - zic - Şi nu s-ar putea spune nimic împotriva. I I - Dar vezi, te rog zice ea - cît de grav şi de serios aprobi ce am spus, câ Dumnezeul suprem este singurul st(!pâllitor al binelui suprem. 12 Cum? întreb eu . Să nu-ţi închipui că acest tatii al tuturor lucrurilor siguranţâ În Dumnezeul suprem.
-
-
-
-
stăpâneşte fie din afarâ, fie În mod natural acel bine suprem cu care admitem ca este înzestrat, aşa Încît sii crezi ca există o substanţe! diferită a fericirii avute şi a lui Dumnezeu care o are. 1 3 Dacii îl socoteşti primit din afara ai putea sâ admiţi ca cel care l-a dat este superior celui care l-a primit; dar noi cu foarte mare dreptate mărturisim âi Dumnezeu este cu mult mai presus de toate celelalte fiinţe. 1 4 Dacc! posedâ binele prin natura sa, dar este deosebit ca organizare, fiindâi vorbim de Dumnezeu ca de obîrşia lucrurilor. sii-şi Închipuie cineva, dacă poa te, fiinţa c a re a u n i t aceste elem ente deosebite. 1 5 Apoi, un lucru deosebit de oricare altul, nu este aceLa de care Înţelegem câ este deosebit; prin urmare ceea ce este prin natura sa deosebit de bineLe suprem, nu e Însuşi binele Sltprem, şi aceasta n-o putem cugeta despre cel
132
Boethius
quare, quod omnium pri n c i p i u m s i t , id e t i am s u i s u b s t an t i a s u m mum esse bonum veri s s i ma r a t i one c o n c l u s e r i m . Rectissime, inquam. 1 7 Sed su mmum b o n u m beatitu d i ne m -
e s s e concessum est. - Ita e s t , i nquam. - I g i tur, i n qu i t , d e u m e s s e ipsam beat i tu d i n e m n e c e s s e e s t c o n f i t e r i . - N e c p ropositis, inquam, prioribus refragari queo e t i I l i s h o c i n latum consequens esse pers p i c i o . -
1 8 Resp ice, i n q u i t , an h i n c q u o q u e i d e m f i r m i u s approbetu r, quod duo s u m m a bona, quae a s e d i v e r s a s i n t ; esse non possu nt. 1 9 Eten i m q u ae d i s c re p a n t b o n a , n o n e sse alterum, quod s i t alteru m , l i quet; qll are neutrum poterit esse perfectum, cum alteru tri alterum d e e s t . S e d q u o d p erfectum non s i t , id summu m n o n e s s e m an i fe s t ll m e s t ; n u l lo modo igitur, quae s u m m a s u n t b o n a , e a p o s s u n t e s s e d i versa. 20 Atqui e t beatitudinem e t deum s u m m u m b o n u m e sse colleg i mus , quare i p s a m nec e s s e e s t s u m m a m e s s e be ati tudinem, quae s i t summa d i v i n i t a s . 2 1
-
Nihil, inquam,
n e c reapse verius nec rat i oc i nat ione fi rmius nec deo d i g n i u s c o n c l ud i potest. 2 2
-
S u p e r h a e c , i n q u i t , i g i tu r v e l u t i
geometrae sol ent demon strati s p r o p o s i t i s a l i q u i d i n fe r r e , qu ae porismata i p s i vocant, i ta e g o q u o q u e t i b i v e I u t i cor ol larium dabo. 2 3 Nam quon i am bea t i tu d i n i s a d e pt i o n e fi u n t homines beati, beat i t u d o v e ro e s t i p s a d i v i n i t a s , d i v i nitatis adeptione beatos fie r i man i fe s t u m e s t . 24 S e d u ti iustitiae adeptione i u s t i, s a p i e n t i ae s ap i e n te s fiu nt , i t a d i v i n i tatem adeptos deos fieri s i m i l i ratione n e c e s s e e s t . 25 O m n i s i g i t u r beatu s d e u s , sed n at u r a q u i d e m u n u s ; p articipation e vero n i h i l pro h i b e t e s s e q u a m p l u r i m o s . 26 Et pu l chrum, i nquam, h o c atq u e p re t i o s u m , s i v e p o r i s m a s i ve corolla rium vocari m av i s . 2 7 - A t q u i h o c q u o qu e p u l c hrius n i h i l e s t , q u o d h i s a d n e c t e n d u m e s s e r a t i o p e r suadet. 2 8 - Q u i d ? i n qu a m . - C u m m u l t a , i n q u i t , b e atitud o conti nere v i deatur, u tru m n e h a e c o m n i a u n u m
Mângâierile filosofi e i - Cartea I I I
133
pe care toată lumea îl socoteşte mai presus de orice. 1 6 Căci, desigur, natura n ici unui lucru n - a r putea fi mai bună decît principiul său; de aceea aş putea conchide, cu cea mai dreaptă judeca tă, că ceea ce este p rincipiul tuturo ra, este p rin substanţa sa b i n e le supre m . - Foarte j us t , - raspu n d eu .
1 7 - Dar am admis că fericirea este binele sup rel11 . - Aşa e. Deci spune ea trebuie s ă mlirturisim c ă Dumnezeu este Înstîşifericirea . Nu pot sa ma declar - zic - împotri va celor admise mai înainte şi văd ca aceasta este o concluzie dedusă din ele. 1 8 - Vezi - zice ea - dacli n il s-ar putea dovedi şi mai -
-
-
temeinic acelaşi lucru, plecând de la faptul că n u pot exista douli categorii de bine suprem deosebite Între ele. 1 9 Dacă doutî categorii de bine se deosebesc Între ele, e clar că nu e unul ceea ce e celtîlalt; de aceea nici unul din dotUI n-ar putea fi desăvârş it, fiindcă unuia Îi lipseşte celălalt. Dar ceea ce nu e des(lvârşit e evident ctî ,llt poate fi suprem; aşadar, în n ici un chip bun urile care sînt supreme nu pot fi deosebite Între ele. 20 Noi Însă am conchis CCI fericirea şi Dumnezeu sînt binele suprem. de aceea trebuie ca Îns(lşi suprema fe ric ire să fie ide ll ti c(l cu sup re m a divinitate.
2 1 Nimic nu s-ar putea conchide, nici mai adevărat ca real itate, nici mai temeinic ca raţionament, n ic i mai demn de Dumnezeu . 22 - Pe deasupra a c e s to ra de c i a ş a c u m o b iş n u ie s c -
geometriilH1 s ă deductî din propoziţiile demonstrate altele pe care ei le numesc porisme 1 45 ) , la fel Îţi voi aduce şi eli un asemenea corolar. 23 Dacă oamen ii devin fericiţi p rin dobîndirea fericirii, iar fericirea este Însăşi divinitatea, e limpede că p ri n dobîndirea divin ittîţi i e i devin fericiţi.
24 Dar după cum p rin dobîndirea dreptei/ii devenim drepţi, prin dobîndirea Înţelepciunii Îllţelepţi, tot aşa, printr-o raţiune asenulnătoare, este necesar ca cei ce dobîndesc divinitatea Sel devină zei. 25 Deci o ricine e fe ricit este un zeu; p rin esenţa sa exis/(l unul singur; p rin participare Însel n imic nu Împiedică să fie cît mai mulţi zei. 26 - Este ş i frumos ş i
Boethius
134
v e l u t i c o rp u s beat i t u d i n i s q u a d a m part i u m v a r ie t a t e c o n i u n g a n t a n s i t e o r u m a l i q u i d , q u o d b e at i t u d i n i s s u b s ta n t i a m c o mp l e a t , a d h o c v e r o c e tera referan t u r? 29
-
Vel lem, i nquam,
i d ip sarum rerum commemora t i o n e
patefacere s . N o n n e , i nq u i t , b e a t i t u d i n e m b o n u m e s s e censemu s ? - Ac s u m m u m qu idem , i nquam . 3 0 A d d a s , i n qu i t , h o c o m n i b u s l i c e t . N a m eade m -
sufficientia summa est, eadem s u m m a potentia , revere n t i a quoque, c1aritas ac v o l u ptas beatitudo esse iudicatu r.3 1 Qu id i g i tur, h ae c i n e omnia, b o n u m , s u ffi c i e n t i a , p o t e n t i a ceteraque veluti q u ae d a m beatitud i n i s membra sunt a n ad bonum veluti ad verti cem c u ncta referuntur? 32 - I n te I leg o , inquam, quid inve s tig andu m proponas, sed , quid consti tuas, aud i re desidero. 3 3 - C u i u s d i sc r e t i o n e m rei sic accipe . S i haec omnia beatitudinis membra forent , a se quoque invicem d i s c repa r ent; haec e s t e n i m partium natura, ut unum corpu s d i v e r s a c o m p o n a n t . 34 A t q u i h ae c o m n i a i d e m e s s e monstrata sunt, m i n i m e igitur m e mbra sunt; alioqui n ex u no membro beatitudo v i d e b i t u r esse coniunct a, quod fieri nequ i t . 35 - Id q u i d e m , i n qu a m , dubium non est , sed id , quod restat ex specto . 36 - Ad b o n u m vero cetera refe rri palam est. Idcirco enim suffic ienti a petitur, quoniam bon um esse iudi catur, idcirco p o te n t i a, quoniam id quo que e sse credi tur bonum; idem de reverentia , c 1 aritudine, iucu nd itate con iectare licet. 37 Omnium i g i t u r e x pete ndorum su m ma a t q u e c a u s a bonum e st ; q u o d e n i m n equ e re n e q u e simil itudine ullum in se retinet bonum, id expeti nu 110 mod o
potest. 3 8 C o n t ra q u e e t i a m , quae natura bona non su nt, tamen s i esse videa ntur, quasi v e re bona si nt, appe tun tu r. Quo fi t , u t i s u m ma, c a r d o a t q u e causa expete ndo ru m omnium bon itas esse iure
c re d atur. 39 Cuiu s vero cau sa
Mângâieril e fi losofiei - Cartea III
1 35
preţios acest corolar, sau cum vrei sa-I numeşti. 27 - Şi n u e n imic mai f1'll1l10S decît aceast(l idee pe care raţiollamenflll ne ohlig(l .1'-0 l/Ilim cu celelalte . 2 8 - Care?
-
Deoarece - zice
ea - fericirea pare a conţine multe elemen te, nu cumva toate acestea se unesc ca un corp alfericirii prin oarecare varietate a părţilor sau exis((l ceva din ele co re S(l umple substanţa fericirii şi de aceasta ar depinde celelalte ? 29 - Aş v rea -
spun eu - sa-mi lămureşti aceasta, amintindu-m i elementele Înseşi.- Nil socotim, zice - cel fericirea este lin bin e ? Ba chiar binele suprem. 30 - Poţi d a a c e s t califi c a t i v l a toate. Căc i l a fe l -
-
Îndestularea Sllprel1Ul, pllterea suprem(/, respectul, strc/lucirea şi pllicerea sînt socotite fericire. 3 1 Dar toate aceste bllnuri, Îndestularea, puterea şi celelalte sînI ca n işte l1Iembte oarecare ale fericirii, salt toate tind spre bine ca spre originea lo r ? ' 46)
32 - Î nţeleg - zic - ce-ţi propui să cercetezi , dar aş dori să aud ce stabileşti. 33 A scul((l analiza acestei chestiuni. Daal toate -
aceste bunuri arfi memhre ale fericirii, s-ar şi deosebiJiecare Între ele; pentru că natura p(lrţilor este ca, deosebite fiind, să alcătuiască un singur corp. 34 Am demonstrat că toate sînt unul şi acelaşi lucru, aşadar nu sînt deloc membre; pe lângel acestea, fericirea va părea alceltuită dintr-un singur membru, ceea ce nu s-ar putea Întâmpla. 35 - Asupra acestora
- zic - nu există îndoială; aştept dar cele ce urmeaza. 36 - E llimurit de altfel că acestea se referă la bine. De aceea este căutată Îndestularea fiindcă este socotitel ca bine, de aceea puterea, fiindc(l şi ea este socotiW ca bine; la fel s-ar putea spune despre respect, melrire, m u lţumire. 37 Aşadar bin ele este Începutul şi !.fâ rşitul tuturor aspiraţiilor, căci ceea ce n ici ca identitate, n ici ca asel1u/na re Illl conţine În sine un bin e, a ceea În n ic i un c h ip n - a r p u tea fi do rit. 3 8 Şi dimpotriv(l, cele ce p rin natura lor I1 U sînt bun e, dar par a fi astfel, sînt dorite ca şi cum ar fi Într-adevăr bune. Rezultă de aici cel pe drept binele este socotit coronamentul, stâlpul şi tell/elia tutu ror dorinţelor. 3 9 Însâ raţiunea dorinţei ull ui
Boethius
136
q u i d expetitur, id max i m e v i detu r optari , veluti si salutis c au s a q u i sp i am vel i t equ itare, non tam equ itan d i motum desiderat quam salutis effectu m . 40 Cum i g i tu r omnia bon i g ra t i a p e t a n t u r, n o n i l l a p o t i u s q u a m b o n u m i p s u m d e s i d e ratu r a b o m n i bu s . 4 1 S e d p r o p t e r q u o d c e t e ra optantu r, beatitud inem esse conces s i m u s ; quare s i c quoque soIa quaeritur beatitudo. 42 Ex quo l i q u i d o apparet i p s i u s bon i et beatitud i n i s u n a m atque eandem esse substant i a m . - N i h i l video, cur d i ssentire qll i sp iam p o s s i t . 43 - S e d deum v e r a m q u e b e a t i t u d i n e m lI n u m a t q u e i d e m e s s e monstra v i m u s . - Ita, inquam. - Securo i g i tu r concludere l icet dei quoque i n i pso bon o nec usquam a l i o s i ta m esse substantiam. Metrum X
5
1 (1
IS
Huc omnes pariter venite c a p t i , q u o s fallax l igat i mp robi s caten i s terrenas h ab i tans l ibido mentes, h aec erit vobis requies l aboru m , h i c portus placida manens qu i ete, h oc patens unum m i seris asy l u m . N o n q u i c q u i d Tagus aure i s h aren is donat aut Hermus rut i l ante ripa aut Indus calido propi nquus orb i c andi d i s m i scens v irides lap i llos, i n l ustrent aciem magisque caecos i n suas c ondunt animos tenebra s . H o c , q u icqu i d p l acet exci tatque mentes, infi m i s tellus aluit caverni s ; splendor, q u o reg itur v i getque caelum, v itat obscuras an imae ru i na s ; hanc q u i squ i s pote rit notare lucem, candidos Phoebi radi o s nega b i t .
Mângâieri le fi losofiei - Cartea III
137
lucru e ctl el pare de rîvnit cu necesitate, duptl cum spre exemplu, dacă cineva ar vrea stl căltlrească pe cal pentru săntltate nu doreşte atît m işcarea ctlliiriei, cît efectul asupra sliniitiiţii. 40 A şadar, fiindcă toate sînt dorite pentru bine, nu atît ele, cît binele Însuşi eSÎe dorit de ctltre toţi. 4 1 Şi am stabilit cli pentru fericire sînt dorite celelalte; deci şi astfel privind lucmrile fericirea singură este doritli. 42 De aici apare limpede că binele ş i fe ricirea a u una şi aceeaşi substanţtl. - Nu văd deloc pentru ce ar putea fi cineva de altă părere. 43 - Dar am demonstrat că Dumnezeu şi fericirea adevăratli este lInul şi acelaşi luc ru . Aşa e. - Putem deci -
conchide fărtl teamă că şi substanţa lui Dumnezeu este În billele Însuşi şi nidiieri În altii parte.
Poezia X Pe pământ sîntem prizonierii u no r Iicăriri Înşelătoare. Dumnezeu este adevărata lumină. Veniţi aici deodată, v o i toţi prizonieri i 147) Legaţi în ruşinoase cătuşe ale plăcerii Ce minţile terestre le ţine-nşeIătoare. Aici aveţi odihna de munci obos itoare l4Hl, Aici v-aşteaptă portul cu pace liniştită, Aici e-azil când viaţa vă e nenorocită. Nici Tagus, cu nisipul de aur purtător, Nu dă nimic, nici Hermus, cu malul lucitor, Nici Indul, ce vecin e cu lumi înfierbântate, 10 Purtând în valuri pietre verzui sau argintate, N-aduc în och i lumina, ci sufl etul orbit Mai mult în întuneric îl ţin înăbuş it. Tot ceea ce aţîţă, tot ceea ce seduce, Din funduri de caverne izvorul îşi aduce. 15 Lumina ce e-n ceruri putere şi mărire Pe suflet îl fereşte de neagră prăbuşire. Cu-acea lumină cine se va împărtăşi Chiar razele lui Phoebus le va tagadui .
Boethius
138
Prosa XI 1 A s s e n t i o r, i nq u a m ; c u n c ta e n i m firm i s s i m i s nexa
rationibus constant. 2 - Tu rn i l l a : Quanti, inquit, aestimabis, si, bonum ipsum q u i d s it, agnoveri s ? 3 - Infi n ito, i nquam, si q u i d e m m i h i pariter deum quoque, qui b o n u m e s t , continget agnoscere. 4 - Atqui h o c verissima, inquit, ratione patefaciam, maneant modo, quae pau l o ante conclusa sunt. - M anebunt. 5 - Nonne, inquit, m o n s t rav i mu s ea, quae appetuntur pluribus, idcirco vera perfectaque bona non esse, quoniam a se i n v i c e m d i sc reparen t, c u mque a l teri abesset a l teru m , plenum absolutu mque bonum afferre non posse, turn autem veru m bonum fieri, cum in unam veluti formam atque efficientiam c o l l i guntur, ut, quae suffi c i en t i a est, eadem sit potentia, reverentia, c l aritas atque i u c u n di tas, nisi v e ro unum atque i d e m omnia sint, n i h i l h abere, quo i nter expetenda nu mere n tur? 6 - Demonstrat u m , inquam, n e c d u b i tari u l l o mod o p o t es t . 7 - Q u ae i g i t u r, c u m d i s c re p an t , m i n i me b o n a s u n t , c u m v e r o u n u m e s s e coeperint, bona fiunt, -nonne, haec u t bona s i n t, u n itatis fieri adeptione conti n g i t? - ha, i n quam, v idetur. 8 Sed omne, quod bonum est, bon i partic ipatione bonum esse concedi s an m i n i me? - Ita est. 9 - Oportet i g i tu r idem esse unum atque bonum sjm i l i ratione concedas ; eadem namque substantia est eorum, quoru m naturaliter non est d iversus effectus. - Negare , inquam, nequeo. 1 0 N o s t i n e i g i tu r, inquit, omne, quod est, tam d i u manere atque s u b s i s tere, quamdiu sit unum, sed in teri re atque d i sso l v i , pariter atque unum esse destiterit? 1 1 - Quonam modo? - Ut in animal i bus, inquit, cum in unum coeunt ac permanent anima corpusque, id an i m a l v o c a t u r ; c u m v e ro h a e c u n i ta s u t r i u s q u e -
-
Mângâierile filosofiei - Cartea I I I
139
Proza XI Toate fiinţele tind spre conservarea unităţii lor, pentru a nu pieri. Unitatea fizică se identifică În plan spiritual cu binele, liman u niversal. I Sînt de aceeaşi părere - zic; căci toate sînt înlănţuite Între ele prin raţionamente foarte putern ice. 2 Atunci ea a Întrebat :- Ce preţ va a vea pen tru tille cunoaşterea binelui însuşi ? 3 Un preţ infinit - am răspuns - dacă aş putea cunoaşte tot deodată şi pe Dumnezeu care este binele. 4 - Îţi voi -
-
îlldeplini dorinţa pe drumul cel mai drept al raţiunii, numai să rămână bine stabilite concluziile de mai sus . - Vor rămâne.
5 N-am demonstratl49) că acelea care sînt dorite de cei mai -
mulţi, de aceea nu sînt bunuri adevărate şi pelfecte, fiindcă se deosebesc unele de altele şi lipsind unul altuia
11U
pot
aduce b in ele deplin şi a bsolut, dar pot de veni un bine adevărat atunci când sînt Însumate oarecum În tr-o singunÎ formă si forţă, aşa Încît ceea ce este Îndestulare să fie şi puterea, respectul, mărirea şi mulţumirea, şi că dacii n-ar fi toate unul şi acelaşi lucru, n-ar a vea nimic prin care să intre În numărul celor dorite ? 6 S-a arătat - zic - Şi nu mai poate exista nici o Îndoială În această privinţă. 7 Aşadar, -
-
dacii acestea sînt deosebite nu sînt bunuri, dar când Îllcep să alcătuiască toate la un loc o un itate intră În catego ria hinelui.- Aşa se pare. 8 - Adm iţi sau nu că tot ceea ce e bille este bine prin participarea la hine ? - Da. 9
-
Trebuie deci să
admiţi printr-un raţionament asemănător că unitatea şi binele sînt acelaşi lucru; pen tru eli cele ce prin natură au aceleaşi efecte, au aceeaşi substanţă.- Nu pot tăgădui. I O - Prin urmare ştii că tot ce există, rămâne şi trăieşte a tît timp cît Îşi păstrează unitatea, dar că piere şi se dizolvlÎ din mom entul în care-şi pierde aceastlÎ unitate . 1 1 - Î n ce mod? - Ca şi la vieţuitoare
-
zice ea când se unesc sufletul şi C01l'ul şi rămân -
Într-ul! singur tot, form ează un animal; când ÎnslÎ aceastlÎ
Boethius
140
separatione d is sol vitur, interire nec iam esse animal l iquet. 1 2 Ipsu m quoque corpus cum in una forma membroru m c o n i u n c t i o n e p e r m a n e t , hll m a n a v i s i tu r spec i e s ; at s i d i s tribu tae s e g regataeque partes c o r p o r i s d i s traxeri nt lI n i t a t e m , d e s i n i t esse, q u o d fll e ra t . 1 3 E o q u e modo p e r c u r r e n t i c e t e r a p roc u l d ll b i o p at e b i t s u b s i s t e re unumquodque, dum unum est, cum vero unum esse desinit, i nterire. - Consideranti, inquam, mihi p l u ra m i n ime aliud videtur. 1 4 Estne igitur, inquit, quod , in quantum natural iter agat, re l i c t a s u b s i s t e n d i a p p e t e n t i a v e n i re ad i n te r i t u m c orru p t i o nemque d e s ideret? 1 5 S i a n i mal i a , inquam, c o n s i derem, quae h ab e n t a l i q u a m v o l e n d i n o l e n d i que naturam, nihil invenio, qllod nullis extra cogentibus abiciant manend i intentionem et ad interitum sponte festinent. 1 6 Omne namque animal tueri salute m l aborat, mortem vero pernic iemque devitat. 1 7 Sed quid de herbis arboribusque, q u i d de i n a n i mat i s o m n i n o c o n senti am rebu s , prorsus dubito. 1 8 Atqu i non est, quod de h o c quoqlle pos s i s ambigere, c u m herbas atque arbores in tueari s p r i m u m sibi convenientibus innasci l o c i s , u b i , quantu m earum natura queat, c i to exarescere 'atque interire non p o s s i n t . 1 9 Nam a l i ae quidem campi s , a l i ae montibus oriu ntu r, a l i as ferunt paludes, aliae saxis haerent, al iarum fecundae sunt steriles h arenae, quas s i i n alia quispiam loca transfe rre conetur, arescant. 20 Sed dat cuique natu ra, quod c o n ven i t, et ne, dll m manere possunt, i n tereant, e laborat. 2 1 Quid q llod o m n e s v e l u t i n t e rras ore d e m e r s o t ra h u n t a l i m e n t a rad i c i bu s a c per medullas robur corticemque d iffllndunt? 22 Quid quod m o l l i s s i mu m quidqu e , s i c u ti medu l l a est, i nteriore semper sede rec o n d i tu r, e xtra v e ro quadam l i g n i fi rmitate, ultimus autem cortex adversum cae l i intemperiem quasi mal i patiens defensor oppon itur? 23 lam vero quanta -
-
Mângâierile filosofi e i - Cartea I I I
141
unitate este dizolvatâ prin separnrea unuia de altul, este clar câ animalul moare şi nu mai poate exista. 1 2 Şi corpul Însuşi, când riimâne Într-o singurâ formâ prin unirea m embrelor, îl vedem ca un c h ip o m e n esc; da r da cii piirţile corp u lui Împiirţite şi de;:agregate şi-au pierdut unitatea, el Înceteazâ de a fi ceea ce a fost. 1 3 În acelaşi mod cercetând şi alte fiinţe, se va vedea fârâ Îndoialâ câ fiecare triiieşte cît timp Mă Îşi pâstreazâ unitatea, Însâ când şi-a pierde, moare. -
gândesc la multe alte fiinţe - zic - Ş i pe toate le găsesc la fel . 1 4 - Aşadar este vreuna care, Întrucât duce o existenţâ naturnlii, din dorinţa de a-şi piirlisi existenţa, sli aspire la
Dacă mă gândesc - răspund eu - la ani malele care au oarecare ati tudine sufletească de a voi sau de a nu voi, nu găsesc nici una care fără nici o constrîngere din afară să abdice de la dori nţa de a trăi şi să se grăbească de bunăvoie către moarte. 1 6 Orice v ieţuitoare se străduieşte să-şi conserve sănătatea şi e vită moartea şi pericolele. 1 7 Î nsă tare mă Îndoiesc că s-ar putea aduce probe sim ilare despre iarbă, arbori şi mai ales despre lucrurile neînsufleţite. 1 8 N-ai de ce moarte şi descompunere ? 1 5
-
-
sâ te Îndoieşti, când vezi cii ierburile şi arborii riisa r în locuri care le convin, unde, pe cît le permite natura lor, n u pot nici sii s e usuce, n ici sii s e piardâ repede , so'. 1 9 Unele riisar În câmp, altele la m unte, pe unele le produc mlaştinile, altele stau fixate de stânci, nisipurile sterile sînt fecunde în alte plante, pe care dacâ Încerci sii le muţi În alte locuri se usucâ. 20 Fieciireia natura Îi dâ ceea ce-i convine ş i se strâduieşte ca ele sii nu piarâ, câtâ vreme sînt În stare sii râmânii În viaţii. 2 1 Ce sii mai spun despre faptul câ toate Îşi extrng hrnna prin râdâcini, cu gurn Înfiptli adânc În piimânt, dacâ pot S(t spun astfel, şi Îşi Împriiştie for/a p rin miiduvii şi scoarţii ? 22 Ce sii mai spun cii planta a re (piir/ile) cele mai moi, cum este miiduva, Întotdeauna ascunse În interiorul siiu, ia r În afa râ se susţine p rin tiiria lemnului, câ scoarţa se opune intemperiilor cerului, ca un apiiriitor rezistent la riiu ? 23 Şi apoi cît de m a re este Înţelepciunea natu rii ca sii
Boethius
142
e s t n atu rae d i l i ge n t i a , u t c u n c t a s e m i n e m u l t i p l i c ato propagentu r ! 24 Quae omnia non modo ad tempus manend i , veru m generati m quoque quasi in perpetu um permanendi veluti quasdam mac h i nas esse quis nesc i at ? 25 E a etiam, q u ae i n an i mata esse credu ntur, n o n n e , quod suum est, quaeque s i m i l i ratione desiderant? 26 Cur enim f1 ammas q u i d e m sursum levi tas veh i t, terras vero deorsum pondus d e p ri m i t , n i s i q u o d h ae c s i n gu l i s l o c a m o t i o n e s qu e conveniunt? 27 Porro autem, q u o d c u i q u e con sentaneum est, id unumquodque conservat; sicuti ea, quae sunt ini mica, c o rru m p u n t . 28 l a m v e ro, q u ae d u ra s u n t ut l a p i d e s , a d h ae r e n t t e n a c i s s i me p a rt i b u s s u i s e t , n e fac i l e d i ssol vantur, res i stunt. 29 Quae v ero I iquentia ut aer atque aqua facile quidem dividentibus cedunt, sed c i to in ea rursus, a quibus sunt absci s a re labuntur, ignis vero omnem refugit sectionem. 3 0 Neque nunc nos de volu n tari i s a n i m ae c ognoscentis motibus, sed de natura l i i n tentione tractam u s , s icuti est, quod acceptas escas s i ne cogitatione tran s i gi m u s , quod i n s o m n o s p i r i tu m d u c i m u s n e s c i e n te s . 3 1 N a m n e i n animalibus quide m manen d i amor e x animae voluntatibus, verum ex naturae princ i p i i s ven i t . 3 2 Nam saepe mortem c o g e n t i b u s c au s i s , q u a m n at u ra refo r m i d a t , v o l u n tas amplectitur, contraque i l lud, guo solo mortalium rerum durat d i u t u rn i tas, g ignendi opu s , quod natu ra semper appetit, i n terdum cohercet volu ntas . 3 3 Adeo h aec s u i caritas non ex animali motione, sed ex naturali intentione procedit; dedit enim p rovidentia c reatis a se rebus hanc v e I maxi mam manend i causam, ut, quoad possunt, n atura l i ter manere d e s i dere n t . 34 Quare n i h i l e s t , quod u l l o m o d o queas dubitare cuncta, quae sunt, appetere naturaliter constantiam permanend i , devi tare pern i c i e m . 35 Confi teor, i nquam, nunc me indubi tato cernere, quae dudum incerta v idebantur. -
Mângâierile fil o sofi e i - Cartea III
143
raspândeasca toate prin Înm u lţirea seminţelor! 24 Cine nu ştie eli toate acestea sînt ca n işte m ijloace ingenioase, nu n u m a i p e n tru a trai lin timp, da r c h ia r de-a l u n g u l generaţiilor, având o du rata oarecum perpetuă ? 25 Ş i cele care sînt socotite neînsufleţite nu doresc ce le aparţine p rin raţiuni asemanătoare ? 26 Pentru ce flăcarile fiind uşoare se ridica În sus, iar pământul este tras În jos de g reutatea sa,
dacă nu pentru că aceste m işcări şi spaţii le convin ? 27 Aşa Încît, pe fiecare Îl conservă ceea ce Îi prieşte; dupa cum cele ce Îi sînt potrivnice îl distrug. 28 De asemenea, cele ce sînt tari, ca pietrele, adera cu tenacitate la pcirtile lor şi rezistci ca sa nufie descompuse cu uşurinţa. 29 Iar cele ce sÎntfluide, ca aerul şi apa, cedează uşor divizării, dar se adună iaraşi În plirtile din care au fost desparţite, pe când focul refuză orice diviziune. 30 Şi acum vom vorbi nu de m işelirile volun tare ale unui suflet conştient, ci de tendinţe naturale, ca de pilda ceea ce se petrece cu noi, fără cugetare, dupli ce primim hrana În organ ism, ceea ce ne vin e În suflet, inconştient, În s0l11n. 3 1
Căci chiar l a animale, n u voinţa determină dorinţa de a trăi, ci anum ite principii n aturale. 32 Adesea, din diferite cauze, moartea, pe ca re o respinge natura, o cere voinţa şi dimpotriva, naşterea, singura prin care se asigura permanenţa lucrurilor muritoare, uneori este interzisa de voinţa. 33 Astfel, aceastli drag oste de s i n e p orneşte n u din tr-o m iş c a re sufleteasca, ci dintr-o tendinţli naturala; fiindcă providenţa a dat creaturilor sale acest instinct de conservare aşa de puternic, În cît sa doreasca În chip natural sa traiasca atît cît vor putea . 34 De aceea n -ai de ce sa te Îndoieşti ca toate cîte exista doresc În chip natural statornicia vieţii şi evita pieirea.
35 - Mărturisesc - zic - acum că văd l i mpede cele ce mai Înai nte mi se păreau nesigure. 36 - Însa - zice ea ceea ce -
caută sa trăiasca şi sa dureze, doreşte sa-şi piistreze unitatea; clici pierzând-o n u -şi va putea macar menţine existenţa . - E
adevarat. 37 - Aşadar toate aspira la unitate.
-
Am recunoscut-
Boethius
144
36 - Quod aute m , i n qu i t, sllbsi stere ac permanere petit, i d u n u m esse desi derat; h o c en i m sub lato ne esse quidem cuiquam perman e b i t . - Veru m est, i n qll a m . 37 - Omnia i g i tur, inquit, u nu m d e s i derant. - Consens i . - Sed unum id ipsum monstrav imus esse, quod bonu m . - Ita quidem. 3 8 Cuncta igitur bonum petunt, quod qu idem ita describas l icet ipsum bonum esse, quod desideretur ab omnibus. 39 - N i h i l , i n quam, v e r i u s excogitari potest; n a m v e I ad n i h i l u n u m cuncta referuntur et una v e l u t i vertice destituta sine rectore f1 u i tabunt au t, s i qu i d est, ad q llod u n i versa fes t i n an t , i d erit omnium summum bonorum. 40 - E t i l l a : Ni mium, inquit, o alumne, laetor; i psam enim med i ae veritatis notam mente fi x isti . Sed in hoc patu i t t i b i , quod i g no rare te pau lo ante d i cebas. 4 1 Q u i d ? inquam. - Q u i s e s set, i nqu i t , reru m omn i u m fi n i s ; is est e n i m profecto, quod d e s i d eratur ab omnibus, quod, quia bonum esse col legimus, oportet rerum omnium fin e m bonum esse fateamur. -
Metrurn XI Quisqu i s profunda mente vestigat verum cupitque n u l l i s ilie dev i i s fall i , i n s e rev o l vat i n t i m i lucem V i S llS l ongosque i n orbem cogat i n flectens motus animumque doceat, quicquid extra m o l i tur, suis retrusum possidere thesauri s ; dudum quod atra t e x i t erroris nubes, lucebit ipso pers p i cacius Phoebo. Non omne namque mente depul i t lumen obl i viosam corpus i n vehens molem; haeret p rofecto semen i n t rorsum veri , quod e x c i tatur venti lan te doctrina; nam c u r rogati sponte recta censet i s , n i mersus a l t o v i veret fomes corde? Quodsi Platon i s Musa personat veru m , quod q u i sque d i s c i t , i m memor recordatur.
Mângâierile fi loso fi e i - Cartea I I I
145
o. A ceast(Î unitate Însaşi a/ll demonstrat ca e binele. Aşa e. 3 8 - Deci toate cauta binele, pe care l-ai putea defini astfel: binele Însuşi este ceea ce toţi doresc. 39 - Nimic - zic - nu s-ar putea cugeta mai adevărat: pentru ca sau toate tind către nimicire şi pierzându-şi unitatea, c a şi cum ş i-ar pierde capul, vor rătaci fară cârmă, sau, dacă există ceva catre care se grabesc toate, acest ceva va fi bi nele suprem l 5 1 1• 40 Şi ea spuse: - Ma bllclI rfoa rte, Îl1 wÎţacellll meu; ţi-aifixat În minte -
-
Îllsiişi pecetea adeveÎmllli limpede. Prin aceasta ţi s-a lamurit ceea ce spun eai puţin mai Înainte ca 11 / 1 ştii. 4 1
-
Ce? - zic
Care este scopul ultim al luturor lucrurilor; desigur acesta este dorit de toate fiinţele şi, fiindca l-am stabilit ca este binele, trehuie S{Î marturisim ca billele este finalitatea tuturor lucrurilor.
Poezia X I Î n n o i Înşine putem gasi adevarul. Tot c e Învaţam este reamintire a ceea ce am ştiut cândva (reminiscenţa platonica). D e vrei adevarul cu-adâncă gândire Ş i făra s-aluneci pe drumuri greşite, Spre tine-ţi îndreapta atenta privire, Î n suflet îţi strânge puteri îndoite. Acolo învaţa-n comorile tale, Sa afli ce cauţi pe cale straina l 5 2 1• Când sufletul norul erori lor sale Alungă, ca Phoebus înalţă lumina. Caci nu este mintea de tot înti nata 10 De trup cu-ntuneric împăienjenit, Riimâne-adevărul, pe care-I arata Ştii nţa, graunte-năuntru sădit. De ce gândeşti b ine când eşti întrebat? E-n tine-adevarul, exista În minte, 15 Cac i , cum spune Platon, de e-adevărat, Orice-nvăţătură e-aducere aminte l 5 .l1 •
Boethius
146
Prosa XII
I Tum eg o : Platoni , inquam, vehementer assentior; nam me horu m i a m s e c u n d o c o m m e m o r a s , p r i m u m q u o d memoriam corporea contagione, dehinc c u m maeroris mole pres sus ami s i . 2 Tu m i l l a : Si priora, i nquit, concessa res p i c i a s , ne i l l u d qu idem l o n g i u s aberi t, qu i n recorderis , q u o d t e dudum nesc i re confessus e s . 3- Q u i d ? i n quam. Quibus, ait i l la, gubernac u l is mundu s regatur. - Mem i n i , i n qu am, me i n s c i tiam meam fu isse confessum, s e d quid afferas, I icet i am prospic i am , p l a n i u s tamen ex te aud i re desid ero. 4 M undum, i n q u i t , hunc deo regi pau l o an te m i n i me dubitandum pu tabas . - Ne nunc quidem arb itror, inquam, nec umquam dubitandum putabo, quibusque in hoc rat i o n i b u s accedam, bre v i ter exponam. 5 Mundus h i c ex tam d iversis contrari i sque partibus i n unam formam m i n i me conveni sset, n i s i unus esset, qu i tam d i versa c o n i u n geret. 6 Coniuncta vero naturarum ipsa d i versitas i n v icem d iscors dissoci aret atque d i vel leret, nisi unus esset, qui quod nexuit contineret. 7 Non tam vero certus natu rae ordo procede ret nec tam d i spositos motus l oc i s , temporibus, effi c ientia, spati i s , qual itatibus expl icarent, n i s i unus esset, q u i has mutat i o n u m varietates manens i p s e d i sp o neret. 8 Hoc quicquid est, quo cond i ta manent atque agi tantur, u s itato cunctis vocabu lo deum n o m i n o . 9 Turn i l l a : Cum haec, i nquit, i t a sentias, parvam m i h i res tare operam puto, u t fe l i c itatis compos patriam sospes rev i sas. 1 0 Sed, quae proposu i mus, i n tueamur. N o n n e in b e a t i tu d i n e s u ff i c i e n t i a m n u m e r a v i m u s d e u m q u e bea t i t u d i n e m i p s a m e s s e c o n s e n s i m u s ? - I t a q u i d e m . I I - E t ad m u n d u m i g i t u r, i n q u i t , r e g e n d u m n u l l i s extri nsecus ammin icu l i s i n d igebi t ; a l i o q u i n s i quo egeat, -
-
Mângâierile filosofi e i - Cartea 1II
147
Proza XII Binele suprem este Dumnezeu. Cu cîrma binelui EI conduce tot universul. I Sînt cu totul de parerea lui Platon - i-am spus eu atunci, pentru că mi-ai amintit pentru a doua oară ceea ce am uitat, întâi prin contactul cu corpu l şi apoi fi ind copleşit de greutatea tristeţii . 2 Atunci ea spuse: - Dacă a runci privirea Înapoi peste -
cele admise pâna acum nu vei Întârzia să-ţi aminteşti ceea ce ai marturisit de curând ca nu ştii.3 - Ce? - De ce frâne este condusă lumea.- Mi-aduc aminte - zic - că mi-am mărturisit
ignoranţal541, dar deşi înţeleg ce vrei să-mi spui, doresc totuşi să aud de la tine mai lămuritA - Socoteai - zice - m a i Înainte, făra sa te fi Îndoit deloc, că această lume este condusă de Dumnezeu . - O cred încă - zic - Ş i niciodată nu mă voi îndo i ;
îţi v o i expune d e altfel p e scurt prin ce raţionament ajung aici . 5 Această lume, alcătuită d i n parţi atît d e deosebite şi de contrari i, n-ar fi ajuns la o formă unitară, dacă n-ar fi fost cineva care să unească elemente atît de d i verse. 6 Dar odată unite, însăşi lipsa lor de omogenitate naturală le-ar fi d isociat şi dezagregat, dacă n-ar fi e x istat o fi inţă unică, să l e ţină mai departe În În lănţuirea ce le-a dat-o.? Şi nu s-ar menţine atît de sigură ord inea naturală, n i c i n-ar desfăşura mişcări aşa de ordonate ca loc, timp, proprietate, spaţiu, cal i tăţi , d acă n-ar exista c i neva care, rămânând Însuşi, să orânduiasca aceste felurimi ale schimbărilor. 8 Acesta, oricine-ar fi, prin care rămân şi se mişcă cele create, îl numesc cu numele întrebuinţat de toţi, Dumnezeu . 9 Atunci ea a spu s : -Fiindcă tu crezi astfel, socotesc că mi ramâne puţin de făcut ca să-ţi revezi patria teafar şi stăpân pe fericirea ta. 1 0 Să examinam Însa ce am spus. N-am nunulrat şi Îndestlliarea În fericire şi nu ne-am Înţeles că DUlllnezeu e Îllsaşi fericirea ? -Aşa e. l l - Şi pentru a conduce
148
Boethius
p l enam suffi c ie n t i a m non h abebi t . - I d , i nquam, ita est necessarium. 1 2 - Per se i g i tur solum cuncta d i spon i t ? Negari , i nquam, nequ i t . 1 3 - Atqui deus ipsum bonum esse monstratus est. - M e m i n i , i nquam. 1 4 - Per bonum ig i tur cuncta d ispon it, s i quidem per se regit omnia, quem bonum esse c o n sens i mu s , et h ic est veluti quidam c 1 avus atque g u be r n acu l u m , q u o m u n d an a m ac h i n a s t ab i l i s a t q u e incorrupta serv atur. 1 5 - Vehemen ter assentior, inquam, e t i d te pau l o a n t e d icturam tenu i l i cet susp i c i one prospe x i . 1 6 - Credo, i nq u i t ; i a m e n i m , ut a rb i tror, v i g i l antius ad cernenda vera oculos dedu c i s , sed , quod d icam, non minus ad contuendum patet. - Quid? in quam . 1 7 - Cum deus, i n q u i t , o m n i a b o n i ta t i s c l av o g u b e rn are i u re c red atur eademque omnia, sicuti docui, ad bonum natura l i i ntentione festi nent, num d u b i tari potest, quin voluntaria regantur s e q u e ad d i s p o n e n t i s n u t u m v e l u t i c o n v e n i e n t i a c o n temp e rataque rec to r i s p o n t e c o n v ertan t ? 1 8 - h a , i n quam, necesse e s t ; n e c beatum regi men esse v ideretur, s i quidem d et rectantium iugum foret, non o b te mperantium salus. 1 9 - N i h i 1 est i g i tur, quod naturam servans deo contra i re conetur? - N i h i l , i nquam. 20 - Quodsi conetur, a i t , num tandem profi c iet qu i c qu a m ad v e r s u m e u m , quem i ure beatitudi n i s pote n t i s s i mu m esse concess i m u s ? - Prorsu s , inquam, n i h i l v aleret. 2 1 - N o n est i g i tu r a l i q u i d , quod summo huic bono veI v e 1 i t veI p o s s i t o b s i s tere? - N o n , i nquam, arbi tror. 22 - E s t i g i tur summum, i n q u i t , bonum, quod reg i t cuncta fortiter suaviterque d i s p o n i t . 23 - Tu rn ego : Quam, i nquam, me non mod o ea, quae c o n c 1 u s a est, summa rati o n u m , verum mu l to magis h aec ipsa, quibus uter i s , verba d e l ec tant, u t tan d e m a l i quando stu l ti ti a m magna l acerantem s u i pudeat ! 24 Accep i st i , i n q u i t , i n fab u l i s l ac e s s en t e s c a e l u m Gigantas; s e d i l l o s quoque, uti c o n d i g n u m fu i t , ben igna
Mângâieri le fi l osofiei - Cartea III
1 49
lumea aşadar zice ea - IlU va avea nevoie de n ici un sprijin striii n; ClIci daca i-ar lipsi ceva n -arfi deplin În sine Însuşi. -
Aceasta - zic - e necesar să fie astfe l . 1 2 - Deci el orânduieşte
toate prin sine ?- Nu se poate tăgădu i. 13 - Şi s -a a ratat ca Dumnezeu este Însuşi binele . - M i -amintesc. 1 4
-
Aşadar,
confo rm binellti o rându ieşte toate, da cd În tr-adevar le conduce prin sine, cel pe ca re am consimţit sa-l numim binele şi aceasta este ca o bara de direcţie, ca o cârmd prin ca re maşina omen easca se pastreazd stato rn ica şi nestricata.
1 5 - Te aprob din toată inima - zic - Şi am Întrezărit printr-o uşoară bănu ială cu puţin mai Înainte, că tu vei spune aceasta. 1 6 - Cred - zice ea - caci pe cît socotesc, acum deschizi ochii mai veghetori pentru a privi adevarul, dar ceea ce am sd spun 1lL/ e mai puţin limpede de Îllţeles.- Ce? 1 7 - Fiindca pe drept credeam - zice
-
Cll Dumnezeu guverneazd toate prin
cârma bunatăţii şi eli, precum am a reltat, toate se grabesc spre bine Cit o tendinţa naturala, s-ar putea Îndoi cineva ca ele sînt conduse prin voinţa lo r şi ca rdspull d la ordinul orânduitorului lor, supunÎndu -se de bUlla voie şi acceptând pe conducatorul lor? 1 8 - Aşa trebuie să fie; c ăci n-ar părea
fericită această conducere dacă ar fi un jug pentru răzvrătiţi şi nu mântuire pentru supuş i . 1 9 - Nu există deci nimic care, pastrâ ndu-ş i n a t Lt ra, sa În c e rce să m e a rga con tra l u i Dumneze u ? - Nimic.20 - lar daca ar Încerca ar avea vreun rezultat Împotriva aceluia, ce pe drept am adm is ca este cel mai mare stapân al feric i ri i ? - Desigur că n-ar avea n ici o
putere. 2 1
-
Aşadar nu exista nimic care sa vrea sau să se
poata opune acestui bin e suprem ? - C red că nu. 22 - Prin urmare binele suprem - zice - este acela care conduce toate cu t(lrie şi le orânduieşte cu blândeţe. 23 Atunci eu i-am spus:
Cît mă desfată nu numai cele ce au fost stabilite ca o concluzie a raţionamentelor, dar cu mult mai mu lt Înseş i aceste cuvinte de care te foloseşti şi m i-e ruşine că în prostia mea uneori mă lamentam atît. 24 - Ai auzit - zice ea - de Giganţii ' 55l din legenda, care au atacat cerul; totuşi şi pe ei, cum a fost drept, i-a împacat
Boethius
150
fort i tu d o d i sposll i t . 25 S ed v i s n e rationes i psas i n v icem col l idamus? Fors itan ex h u i u s mod i confl ictatione Plilchra quaedam veritatis scinti l l a dissili at. - Tuo, inquam, arbitratu . 26 Oeu m. inquit, esse omnill m potentem nemo dubitaverit. - Qui q u i dem, i n q u am, mente c o n s i stat, n u l l u s prorsus ambigat. 27 Q u i vero est, i n q u i t, o m n i u m pote n s , n i h i l est, quod i l i e n o n poss i t . - N i h i l , inquam. 2 8 - N u m i g i tu r d e u s facere m a l u m potest? - M i n i me , i n q u a m . 29 - M a l u m ig itur, i nqu it, n i h i l e s t , c u m i d facere i l ie pos s i t, q u i n i h i l n o n p o t e s t . 3 0 - L u d i s n e , i n q u a m , me i n e x t r i c a b i l e m l ab y r i n t h u m ration i bu s texe n s , quae n u n c q u i de m q u a egrediaris, i n troeas, n u nc vero, quo i n troier i s , egred i are, a n m i ra b i l e m q u e n d a m d i v i n ae s i m p l i c i t a t i s o r b e m compl icas? 3 1 Etenim pau l o ante beati tud ine i nci piens eam summum bonum esse d icebas, quam i n summo deo s itam l oquebare . 32 Ipsum quoque deum s u m m u m esse bonum p l e n amque beat i t u d i n e m d i s se re b a s , e x q u o n e m i n e m beatum fore, n i s i qui pariter d e u s esset, q u a s i munuscu l u m dabas . 33 Ru rsus ipsam b o n i formam dei 'lC beatitudi n i s l oquebaris esse substantiam i psu mque u n u m i d ipsum esse b o n u m d o c e b a s , quod ab o m n i re ru m n a t u ra petere tu r. 34 OeUlTI quoque bonitatis gubernaculis uni versitatem regere d i sputabas volent iaque cu neta parere nec u l lam m a l i esse n aturam. 3 5 Atque haee n u l l i s extrinsecus sumptis, sed ex a l t e ro < a l te r o > fi d e m t rah e n te i n s i t i s d o m e s t i c i s q u e probati on ibus expl icabas . 3 6 - Tu rn i l la : M i n i me , i nqu it, l u d i mu s re mque o m n i u m m a x i mam d e i m u n e re , quem dudum depreeabamur, e x e g i m u s . 3 7 Ea est enim d i v i nae forma substan tiae , ut neque in e x terna d i l abatur nec in se externum aliquid ipsa suscipiat, sed, sicut de ea Parmenides ait, -
-
rravTo8Ev EUKUKAOU cr
reru m o rbem m o b i l em rotat, d u m s e i m m o b i l e m i p s a conservat. 3 8 Quodsi rationes quoque non e xtra petitas sed intra rei, quam tractabamus , ambitum collocatas agitavi mus, n i h i l est, quod amm irere, c u m P l atone s anc iente d i d iceris c o g n a t o s , d e q u i b u s l o q u u n t u r, re b u s o p o r t e re e s s e sermones.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea I I I o putere binevoitoare.
151
25 - Dar vrei sii punem
raţionamentele
să se lupte Între ele ? Poate a/ dilltr-o ciocn ire de acest fel s(/
-După dorinţa ta - zice ea - de puterea lui Dumllezeu .- Cel stăpân pe mintea sa n-are n ici o nedumerire în această pri vinţă. 27 Dar pelltru cel puternic peste toate 11/1 existâ nimic pe ca re să lI u - 1 poau/ face . - Nimic - zic eu. 28 - Dumnezeu poate face riiul ? - Nu. 29 A tunci răul lUi sarâ frumoasa scînteie a adevârullli l 561•
răspund eu. 26
-
Nimeni 11lI s-a îndoit
-
-
existâ, de vreme ce DUlllnezeu n u - l face, el ca re poate face
30 - Te joci cu m i ne - am răspu n s eu - ţesând u n inexpl icabil labirint de raţionamente, ca s ă a i cum vrei porţi de ieşire şi intrare, sau încurci mi nunatul fir al simplicităţii divine? 3 1 Puţin mai înainte, Începând cu fericirea, ziceai că ea este binele suprem şi că sălăşluieşte În Dumnezeul suprem. 32 Arătai de asemenea că Dumnezeu este supremul bine şi feric irea deplină după care îmi dădeai ca pe un mic dar ideea că n i meni n u v a fi fer i c i t d a c ă nu v a fi deopotr i v ă cu D u m ne zeu . 33 Apoi spuneai că Însăşi forma binelui este substanţa lui Dumnezeu şi a fericiri i şi Învăţai că unitatea Însăşi este binele Însuşi, pe care ÎI doreşte Întreaga natu ră. 34 S usţineai chiar că Dumnezeu conduce tot u n i versul prin c ârma binelui, că toate se supun cu voinţă şi că nu exi stă vreo natură a rău l u i . 3 5 Ş i tu explicai acestea cu argumente nu din afară, ci care-şi sprij ineau unul pe altul temeinicia, prin probe existente În acest subiect şi familiare lui. 36 Nu glumesc deloc Cll tine a zis ea atunci totul.
-
-
şi am dus la bun sfâ rşit cea mai grea sarcinâ din toate, cu aju t o ru l l u i D u m n e z e u, căruia adi n e a u ri n e - a m ruga t .
37
-
Câci forma substanţei divine este de aşa natură, c ă n ici
n-alunecă îll domenii strâine, nici n u primeşte În sine n imic stn/in, ci dllpâ cum spune
Parmenide: ea este asemenea unei
sfere cu desâvâ rşire rotundâ ' 57). - Învârteşte sfera mobilă a lucrurilor, în timp ce pe sine se p(/strează imobill7.
38
Dacă
am discutat chestiuni nu căutate în afa ră, ci ca re se giisesc Î/l{/untrul domeniului tratat, n -a i de ce sâ te m iri, fiindcii a i Învâţat s u b garanţia autorirâţii l u i Platon 1 5H) ce/ vorbele trebuie se/fie În rudite cu lucrurile despre care vorbim .
Boethius
152
Metrum XII
10
15
20
25
Fe l i x , q u i potuit b o n i fontem v i sere l u c i d u m , fel i x , qu i potu i t grav is terrae sol vere v i nc u l a . Quondam funera c o n i u g i s vates Thre i c i u s gemens, postquam fl ebi l ibus mod is s i lvas cu rrere mobi les, amnes stare coegerat i u n x i tque i n trepidum l atus saevi s cerva leonibus nec v i s u m timuit lepus i am c antu p l ac i d u m canem, c u m f1agrantior intima fervor pectori s u reret nec, qui c u n c t a su begerant mu lcerent domi n u m modi , i m m i tes superos querens i n fernas adi i t domos. I I l i c b l an d a sonantibus chord i s carm i n a temperans, qu icquid p raec i p u i s deae matri s fon t i b u s hauserat, quod l u c t u s dabat i mpote n s , q u o d l u c t u m g e m i n a n s amor, deflet Taenara c o m movens et dulci veniam prece umbraru m dominos rogat. S tupet tergem inus novo
Mângâieri le fil osofi e i - C artea III
153
Poezia XII Sa nu ne Iăsam seduşi de falsele ispite ale pamântului. Sa ne Înalţam catre lumina cereasca. Mitul lui Orfeu şi Euridice. Ferice '59) de acel ce-a putut înţelege Al binelui plin de lumină izvor, Ferice de-acel ce-a putut să dezlege Cătuşele lutului cel zdrobitor. Odata Orfeu cântăreţu l l W) plângea De moartea soţiei şi când prin cântare Pe rîuri În albia lor le oprea, Păduri liniştite punea În mişcare Când nu se temea căprioara să şadă I II Culcată alături de lei liniştiţi, Iar iepurii nu se-ngrozeau ca să vadă Pe câinii de c ântec divin Îmblânziţi, Fiindcă era mistu i t de foc rău, Ce inima până-n adânc îi ardea, 15 Şi nu izbutise cu cântecu l său, Cu c are putuse pe toţi fermeca, Durerea lui proprie să şi-o mângâie. Plângându-se zeilor ce i-o răpi ră, S-a dus În infern după scumpa-i soţie, 211 Acolo-n acorduri duioase de l i ră Î ncepe să cânte şi tot ce primise Sorbind d i n al mamei izvor minunat şi tot ce durerea Îi pricinu ise, De care atît era neconsolat, 25 Sau ceea ce dragostea sa-i inspira. Acestea le c ânta, pe Taenar l 6 1 ) mişcând şi cere iertare-ndreptând ruga sa Stăpâni lor umbrei şi jalnic plângând Portarul trigemen 1 62) de cântec d i v i n
Boethius
154 341
captus carmine iani tor, quae sontes agitant metu ul trices scelerum deae iam maestae lacri mis madent; non Ixionium caput
35
velox praec ipitat rota et longa s ite perditus sperni t f1u m i n a Tantalu s ; vultur, d u m satur e s t mod i s , n o n trax it Ti tyi iecur.
�u
Tandem ' Vi n c i mu r ' arbi ter umbrarum m i serans ait. ' Donamus comitem v i ro
45
emptam carmine coniugem; sed lex dona c o herceat, ne, dum Tartara l iquerit, fas s i t lumina f1ectere. ' Quis l egem det amantibus? Maior l e x amor est s i b i . H e u noctis prope terminos
541
Orpheus Eu rydicen s u am vidit, perd i dit, occ i d i t . Vos haec fabu l a resp i c i t, quicu mque i n superum d iem
55
mentem ducere quaer i t i s ; n a m qu i Tartareu m i n specus victus lumina f1exerit, quicquid p raec ipuum trah it, perd i t, dum videt i n fero s .
Mângâ ieri le filosofiei - Cartea III 30
De cum îl aude rămâne vrăj i t . ZeiţeleI6.1 ) care s u b s p a i m ă îi ţin Pe cei care crime au fost săvârşit Î ndată plâng, och i i în lacrimi scăldând. Pe Ixion I6�) roata ÎI I asă din chi nuri
35
Cu repezi vârtejuri d i n mers Încetând Şi Tantal 1 651 de sete atîtea suspinuri Le u ită, de apă nevrând să mai ştie.
40
Când vulturu-ndată d e cântec răpit Lu i Tityu 1(,6) ficatu l d e loc nu-i sfâşie. AI u mbrelor mare stăpân 1(7) "Î n sfârşit, Acum sînt Înv i ns" - z ice Înduplecat. "Soţia prin cântec şi-a redobând it; Î napoi i-o voi da acestui bărbat, Dar lege-i voi pune la darul primit:
45
Să nu aibă dreptu-napoi a pri vi, Din Tartar cît Încă e l n u a ieşit". Se poate iubiţii cu legi a-i opri? Iubirea e sieşi stăpân legiuit.
50
Aproape fi ind de al nopţii hotar, Pe Euridice O rfeu o priveşte: O vede, o pierde şi morţii-o dă iar, Această legendă vi se potri veşte La toţi c are către lumina de sus Voiţi sufleteşte a va Înalţa.
55
Căci cine-şi Întoarce I ăsându-se dus Privirea spre Tartar cu peştera sa, Pe oricare dar ce de sus ÎI primeşte Î I p ierde, În t i mp ce infernul priveşte.
155
LIBER IV
CARTEA IV
Boethius
158
Prosa 1
l Haec cum Ph i losophia d i g n i tate vultlls et oris gravitate servata l e n i ter suavi terque cec i n i sset, turn ego' n o n d u m p e n i t u s i n s i t i maeroris o b l i tus i n te n t i o n e m d icere adhuc aliquid parantis abrupi et: 2 0 , inquam, veri praevia luminis, q u ae usque adhuc tua fu d i t oratio c u m s u i specu latione divina turn tu i s rati onibus i n vi cta patueru n t eaque mihi, etsi ob in iuriae dolorem nuper obl ita, non tamen antehac prorsus i g norata d i x i s t i . 3 S ed ea i p s a est veI max i m a nostri causa maeror i s , quod , c u m reru m bonus rector e x s i stat, veI esse omnino maIa pos s i n t veI i mpunita praetereant, quod solum qua nta dignum sit a m m i ratione, profecto c o n s i deras . 4 At huic a l i u d ma i u s ad i u n g i t u r ; nam.i mperante fl orenteque nequ i t i a v i rtus non s o l u m prae m i i s c aret , verum e t i a m s c e l e r a t o r u m p e d i b u s s u b i ec t a c a l c a t ll r e t i n l o c u m fac i noru m supp l ic ia l u i t . 5 Quae fi eri i n reg n o s c i e n t i s o m n i a , potentis o m n i a , sed bona tantu mmodo volentis d e i n e m o satis potest n e c a m m i rari n e c conqueri . 6 Tu rn i l l a : E t esset, i n qu it , i n fi n i t i s tuporis o m n i bu sque h orri b i l i u s -
monstris, s i , u t i t u aesti mas, i n tanti v e l u t patri s fam i l ias d i s p o s i t i s s i m a d o m o v i l i a v a s a c o l e re n t u r, p re t i o s a sordescerent. 7 Sed n o n i ta e s t ; n a m si ea, q u ae pauio ante conc\usa sunt, i nconvu l s a servan tur, ipso de c u i u s n u nc regno l oquimur, allctore cognosces semper quidem potentes esse bonos, malos vero abiectos semper atque i mbec i l los nec sine poena umquam esse vitia nec sine p raemio v i rtutes, bonis fel icia, malis semper infortll n ata conti ngere multaque id g e n u s , q u ae s o p i t i s q u e re l i s f i r m a te s o l i d i t a t e
Mângâierile fi losofi e i - Cartea I V
159
Proza 1 Dacă există D u mnezeu, de ce există răul şi de ce suferă cei buni? 1 F ilosofia, păstrându-şi demni tatea p r i v i r i i ş i măreţia c h ipului său, cântase acest cântec într-o măsură p lăcută şi armonioasă; eu însă, n eu i tând tristeţea care - m i s tăpânea adâncul sufletului, pe când ea se pregătea să continue, am întrerupt-o zicând : 2 - O, antemergătoare a l um i n i i celei adevărate, toate cele ce-ai rostit până acum prin cuvîntarea ta mi s-au Înfăţişat cu o forţă de neînvins, atît prin speculaţia lor divină, cît şi prin raţionamentele tale şi deşi mai Înainte durerea nedreptăţ i i suferite mă făcuse să le u it, după cum m i-ai spus, totuşi n u le-am i gnorat n i ciodată cu totu l . 3 Cauza cea mai de seamă a dureri i mele este aceea că, cu toată existenţa unui bun d iriguitor al realităţ i i , rău l poate să existe sau să fie trecut cu vederea, fapt care îţi dai seama desigur cît este de u i m i tor. 4 Ş i acestui a i se adaugă altul mai grav: În t i mp ce ticăloşia este puternică şi în floare, v irtutea nu numai că e l ipsită de răsplată, dar chiar e trântită ş i călcată în picioare de criminali, i spăşind în locul acestora pedeapsa nelegiuirilor. 5 Că acestea se petrec în împărăţia lui Dumnezeu, care ştie totul, care poate totul şi care vrea numai b i ne le, n i meni n-ar putea Îndeaj un s să se mire ş i să se plângă " . 6 Ea a spus atu nc i : - Şi arii ceva de o nesfârşită uimire şi mai groaznic decÎt orice monstruozitate dacă, după cum crezi tu, În casa cea mai ordonată a unui atît de mare tată de familie, vasele ieftine ar fi păstrate cu Îngrijire, iar cele preţioase ar fi lăsate În părăginire. 7 Dar nu este aşa; căci dacă rămân nerăsturnate cele ce am conchis cu puţin Înainte, chiar de la Întemeietorul Împărăţiei de care vorbim acum vei afla că Întotdeauna cei buni sînt puternici, iar cei răi josnici şi slabi, că n iciodată nu există vicii fâră pedeapsă, nici virtuţi fără răsplată, că cei bUlli ali parte de
160
Boethius
c o rroborent. 8 Et quoni am verae fo rmam beat i tud i n i s me d u d u m monstrante v i d is t i , quo etiam s i ta s i t, agnovisti, decursis omn ibus, quae praemittere necessariu m puto, viam t i b i , q u ae te domum rev e h at, oste n d a m . 9 Pennas etiam tuae menti, quibus se in a l tu m t o l lere possit, adfigam, u t perturbatione depu l s a sospes i n patriam meo d u c t u , mea semita, meis etiam veh i c u l i s revertari s .
Metrum
1
S u n t ete n i m pennae volucre s m i h i quae c e l s a conscendant p o l i ; quas s i b i c u m v e l o x mens i n d u i t 5
terras perosa despi c i t, aeris i mmensi superat g l obum n ubesque postergum v idet, quique agi l i motu caiet aetheri s, transcen d i t i g n i s verticem, donec in astriferas s u rgat domos
1 .,
Phoeboque c on i ungat vias aut comitetur i ter ge l i d i senis m iles coru s c i s ideris, vei, quocumque micans n o x p i n g i tu r, recurrat astri c i rc u l u m atque, u b i i am e xh austi fue r i t sati s , p o l u m rel inquat extimu m dorsaque v e l o c i s premat aetheris compos verendi l u m i n i s . H i c regu m sceptrum d o m i n u s tenet
Mângâieri le fi l o sofiei - Cartea I V
1 61
fericire, cei răi întotdeauna de nefericire. Şi m ulte de acest fel, care le vor Întări Într-o vigoare puternică liniştindu-ţi plângerile . 8 Şi fiindcă ai văzut chipul adevăratei fericiri pe care ţi-am arătat-o de curând şi ai (�flat În ce constă. după ce vom străbate toale căile pe care le socotesc necesare pentru Început, Îţi voi arăta şi drumul care te va duce acasă. 9 Iar minţii tale Îi voi da aripi prin care să se poată Înălţa, ca, după ce Îi vei Învinge tulburarea, să te i'ntorci În patrie sănătos, condus de mine, pe drumul meu şi chiar cu mijloacele mele de călătorie. Poezia 1 1 68) Filosofia ne poate înălţa spiritul pînă la cer de unde vom putea vedea cele pământeşti în culoarea lor adevărată. Uşoare arip i 1 (9) am, c e pot s ă ducă Sus, în înaltele tări i cereşti ; Când spiritul l e-a îmbrăcat, n ăl ucă, D ispreţ aruncă celor pământeşti. Prin nesfârşi tu l aer e l străbate 1 70) Ş i - n urma sa priveşte noru l greu, Se înalţă-n regiuni învăpăiate, De focul de eter aprin s mereu. Spre-al stelelor palat apoi porneşte, 10 Pe calea sa pe Phoebus întâl n ind, P laneta îngheţată o-nsoţeşte I 7 1 ) , S o ldat 1 72) a l unui astru strălucind, Sau noaptea de lumină dantel ată, Urmează astrul alb în mersul l u i 15 Ş i când î i e rotirea termi nată, Se urcă în înaltu l cerului. Respinge sfere de eter senine, Stăpân a l venerate lor lumini; Aici supremul rege sceptrul ţine
Boethius
1 62 20
2S
30
o r b i s q u e h abenas te mperat et v o lu c re m c u rrum s tab i l i s regi t reru m c or u s c u s arb i ter. H u c t e s i red u c e m referat v i a, q u a m n u n c requ i ri s i m memor, h ae c , d i c e s , m e m i n i , patri a est m i h i , h i n c ortu s , h ic s i stam grad u m . Q u o d s i terrarum p l aceat t i b i noctem re l ic tam vi sere, q u o s m iseri torvos popu l i t i ment, cernes tyrann o s e x s u l e s . P r os a I I
l Tu rn e g o : Papae, i n qu am , ut magna prom i tt i s ! Nec d u b i t o q u i n p o s s i s e ffi ce re , tu moda, quem e x c itaveris, ne morer i s . 2 P r i m u m i g i tu r, i n q u i t, b o n i s semper ades se p o te n t i a m , m a l o s c u n c t i s v i r i b u s esse desertos agnoscas l ic e b i t , q u o r u m q u i d e m a l teru m demonstratur ex altero. 3 N a m c u m b o n u m m a l u mque contraria sint, s i bonum potens e s se c o n s t i te r i t , l i quet i mbec i l l itas m a l i , at si frag i l i tas c 1 a re s c at m a l i , b o n i fi r m i tas nota est. 4 Sed uti nostrae s e n t e nt i ae fi d e s a b u n d an t i or s i t , a lteru tro c a l l e procedam n u n c h i n c , n u nc i n d e p rop o s i t a con firmans . 5 Duo sunt, q u i bu s omnis h u manoru m actuu m constat effectus, voluntas s c i l i c e t a c p o te s ta s , q u oru m s i a l teru trum des i t , n i h i l est, q u o d e x p l ic a ri q u e at . 6 D e fi c i en t e eten i m v o l u ntate ne a g g re d i t u r q u i d e m q u i s q u e , quod non vuit, at s i potestas a b s i t , v o l u n t a s fru stra s i t . 7 Quo fit, ut, si quem v ideas a d i p i s c i v e l l e , q u od m i n i m e a d i p i scatur, h u i c obtinendi, quod v o l u e r i t , d e fu i ss e v a l e n t i am dubi tare non possis. Pers p i c u u m e s t , i nq u a m , nec u l l o moda negari potest. 8 Q u e m v ero e ffe c i s s e , q u o d v o l uerit videas, n u m eliam -
-
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea IV 20
2S
30
163
Ş i cârma l umii el o arc în mâini. Statornic carul zburătorl7 3 ) conduce Arbitru pentru toate luminat. Acolo dacă-odată te vei duce, Găsindu-ţi dru mul care l-ai uitat, Î " m i amintesc, mi-e patria" vei spune, "De-aici plecat, aici mă voi opri". Iar dacă-ţi va plăcea să vezi pământul Cel părăsi t de tine, vei privi Tirani i în exil, ce cu cuvîntul Atîtea neamuri n-or mai îngrozi.
Proza II Cei buni aspiră la bine şi-l realizează : ei au puterea şi puterea e binele. Cei răi nu pot obţine binele, deci n-au nici o putere. 1 Atunci am exclamat: - Ah, ce mari lucruri tăgăduieşti ! Ş i nu mă îndoiesc că l e vei putea face; numai t u , care m-ai trezit, să nu Întârzii . 2 Mai Întâi - zice ea Îţi vei putea da seama că cei buni au Întotdeauna puterea, iar cei răi sîn t lipsiţi de orice forţe şi aceste do/ul adevăruri se demonstrează unIII din celălalt. 3 Câ c i de în da t ă ce b i n e l e şi r ă u l s în t contrarii, dacă am stabilit că binele este puternic, s e vede limpede slăbiciunea răului şi dacă e clară fragilitatea râului, tăria binelui este evidentă. 4 Ca să ai Însă o Încredere mai deplină În Învăţătura mea, voi m erge şi pe o cale şi pe alta, confirmând când dintr-o parte, când dintr-alta propoziţiunile mele. 5 Executarea oricărui act omenesc constă din două elemente, voinţa şi puterea, din care dacă lipseşte una nu se poate traduce n im ic În fapt. 6 Lipsind voinţa nici nil Începi măcar ceea ce n u vrei, iar dacă lipseşte puterea, vointa e zadarnică. 7 De aici rezultă că dacă vezi pe cineva câ vrea să dohtndească ceea ce n u dobîndeşte, Îţi dai seama, fără sâ -
-
Boethius
1 64
potuisse dubitab i s ? - M i n i me . 9 Quod vero qui sque potest in eo v a l i d u s , quod vero non potest in hoc imbec i l l is esse cen sendus est. - Fateor, i n q u a m . 1 0 M e m i n i s t i n e i gitur, i n qu i t , superioribus rat i o n i bus esse c o l l ec tu m i ntentionem omnem v o l untatis h umanae, quae d i vers i s studi i s agitur, ad beat i tu dinem festinare? - Memi n i , inquam, i l l u d quoque esse d e m o n stratu m . I l - Num recordaris beat i tu d i nem i p s u m esse b o n u m eoque modo, cum beatitudo peti tur, ab omn i bu s desiderari bonum? - M i n i m e , i n qu a m , recordor, quon i am i d m e m o r i ae fi x u m teneo. 1 2 - Omnes i g i tu r homines b o n i pariter a c m a l i indiscreta i ntentione a d bonum perv e n i re n i tuntur? ha, i n q u am , c onsequens est. 1 3 - S ed certu m adeptione boni bonos fieri? - Certu m . - Adipi scuntur i g i tu r b o n i , quod appetunt? - S ic v i detur. 1 4 M a l i vero s i ad i p i s c e r e n t u r, q u o d appe t u n t , b o n u m , m a l i e s s e n o n p o s s e n t . - Ita est. 1 5 - C u m i g i tu r u t r i q u e b o n u m petant, sed hi quidem adi p i s c antur, i l l i vero m i n ime, num d u b i u m e s t b o n o s q u i d e m p ot e n t e s e s s e , q u i v e r o m a l i s i n t , i mbec i l l o s ? 1 6 - Q u i s q u i s , i n q u a m , d u b i tat, n e c rerum naturam nec consequent i a m potest con s id e rare rat i o n u m . 1 7 R u r s u s , i n q u i t , s i d u o s i n t, q u i b u s i d e m sec u n d u m naturam p roposi tum s i t , eorumque u n u s n atural i offi c i o i d ipsum agat atque perfi c i at, alter vero naturale i l lu d offi c i u m m i n i me amm i n i s trare queat, a l i o v e r o modo, q u a m n aturae c o n v e n i t , n o n qu i d e m i mp l eat p r o p o s i tu m s u u m , s e d i m i tetur i m p l entem, q u e m n a m h o r u m v a l e n t iorem esse decern i s ? 1 8 Ets i c o n i ecto, i nquam, quid velis, p la n i u s tamen aud i re desidero . 1 9 Ambu l a n d i , i nq u i t , motum secundum n aturam esse hominibus n u m negab i s ? - M i n i me, i nquam. 20 Eiusque rei pedum offi c i u m esse n aturale n u m d u b i tas? - Ne h o c q u i d e m , i nq u a m . 2 1 - S i q u i s i gi t u r pedibus i ncedere valens ambulet a l iusque, c u i hoc naturale pedum desi t offi c i u m , man i b u s n i te n s ambu l are c o netur, -
-
-
-
-
-
-
Mângâierile fil osofi e i - Cartea I V
165
te Îndoieşti, că lui Îi lipseşte puterea de a obţine ce a voit. E clar şi n-are de ce fi tăgăduit. 8 - Dar dacă vezi că a izbutit ce a voit, te vei Îndoi că a avut putere? - Nu. 9 - Oricine trebuie socotit puternic În ceea ce poate, iar În ceea ce n u poate, slab. Recunosc. 1 0 Îţi aminteşti ceea c e a m stabilit din raţionamentele anterioare, că toată strădania voinţei omeneşti, care se manţfestă prin d�ferite dorinţe, se sileşte să ajungă În grabă la fericire? -Ţi n minte că s-a demonstrat şi aceasta. I l Îţi amin teşti că fericirea este binele fnsuşi şi că astfel, căutândfericirea, toţi doresc binele? - Nu mă s ilesc să-mi amintesc, fii ndcă aceasta o am bine fixată în memorie. 12 Aşadar toţi oamenii, buni şi răi, se străduiesc În aceeaşi sforţare să ajungă la bin e ? - Aceasta e concluzia. 1 3 Dar e sigur că prin dobîndirea binelui devin buni. - Sigur. - Cei buni obţin prin urmare ceea ce doresc? - Aşa se pare. 1 4 - Dar cei răi, dacă ar dobîndi binele pe care-l doresc, n-ar putea fi răi. - Aşa c. 1 5 - Fiindcă deci şi unii şi alţii doresc binele, dar unii îl dobfndesc, iar alţii nu, există vreo îndoială că cei buni sfnt puternici şi cei răi slabi? 1 6 Cine sc îndoieşte nu poate urmări n i c i real i tatea l ucrur i lor, n i c i î nl ă n ţ uirea argumentelor. 1 7 - Dacă s în t două fiinţe care, conform naturii lor, au de făcut acelaşi lucru şi una din ele, supunându-se unei datorii naturale îl face, ducându-l la bun sfârşit, cealaltă Însă n u poate Îndeplini această datorie naturală, ci Într-un m o d care n u convine naturii, În loc să Îndeplinească lucrul propus, imită pe cel ce-l îndeplin eşte, pe care din aceşti doi îl socoteşti mai puternic? 1 8 - Î nţeleg eu ce vrei să spui, dar vreau totuş i să aud şi mai lămurit. 1 9 - Vei tăgădui că oartţenii au m işcarea m ersu l u i c o nform u n e i legi n a turale ? - N u . 20 - Te Îndo ieşti că a cest a c t este datoria n a t u ra lă a picioarelor?- N i c i de asta n u m ă îndoiesc. 2 1 - Dacă deci un om, putând să păşească cu picioarele lui, m erge, iar altul, -
-
-
-
-
-
-..:B� : oeth ius
_ 16 _6
________ _________
-----..;;
q u i s horum i u re valentior e x i s t i mari potest? 22 - C on te x e i n qu am, cetera; n am q u i n natura l i s offi c i i poten s e o, qu i i d e m n e q u e a t , v a l e n t i o r, s i t n u l l u s a m b i g a t . 2 3 Se d s u m m u m bonum, quod aeque mal i s b o n i sque pro p osi tu ll1 b o n i quidem n at u ral i offi c i o v i rtutum petunt , m ali v er o v ariam per cup i d i tatem, qllod ad i p i scendi boni natu rale officium non est, idem ipsum conantur adip isc i ; an tu ali ter e x i s t i m a s ? 24 M i n i me , i n q u a m ; n a m e t i a m , qu od e st con seqll e n s , p atet. Ex h i s e n i m , quae concesseri m, bo nos qu idem potentes, malos vero esse necesse est i mbe c i l l os . 25 Recte, i n q u i t , p raecurris idque, lI t i m e d i c i sp era re solent, i nd ic i u m est erectae iam resi sten t i sque naturae. 26 Sed q u o n i am te ad i n t e l l ege n d u m promp t i ss imum esse c o n s p i c i o , c re b ras coacervabo rati o n e s ; v i d e e n i m quanta v i tiosorum hominum pateat infirmitas, qui ne ad hoc quidem perven i re queunt, ad quod eos natural i s d u c i t ac paene compe l l it i n te n t i o . 2 7 Et q u i d , si h o c tam magno ac paen e i n v i c t o p ra e e u n t i s n a t u rae d e s e re re n t u r au x i l i o? 2 8 C o n s i d e ra v e r o , q u a n t a s c e l e r a t o s h o m i n e s h a be at i mpoten t i a . Neque e n i m l e v i a aut l u d i c ra praem i a petunt, quae consequi atque obtinere non possunt, sed c i rca ipsam rerum su mmam verticemque defi c i u n t nec in eo mi seris c o n t i n g i t effectus, quod s o l u m d ies noctesque moliuntur; in qua re bonorum v i res e m i n e n t . 2 9 S i c u t e n i m eum, qui ped i bus i ncedens ad eum l ocum u sque perv e n i re potuisset, q u o n i h i l u l terius perv i u m i aceret i n c e s s u i , ambu l andi potent i s s i mu m esse censeres, ita eum, qui expete ndorum fi n e m , quo n i h i l u l tra est, appre h e n d i t , pote n t i s s i mum necesse est i u d ices. 30 Ex quo fit , quod h u i c obiacet, ut idem scelesti idem v i ribus omnibus v ideantu r esse desertL 3 1 C u r en i m re l i c t a v i rtute v i t i a s e c t a n t u r, i n sc i t i ane bonorum - sed q u id enervat i u s i gn orantiae c ae c i tate? - an sectanda noverunt, sed transversos eos l i b id o p raec ipitat? -
-
-
167
Mângâicri lc fi l o s o fi e i - Cartea IV
căruia Îi lipseşte aceastâ ./ilnc(ie naturalâ a picioarelol; ar Încerca să meargâ sprijinim/It-se În mâini, cine din aceşti doi poate fi socotit mai tare ? 22 - Spune mai d eparte; căci nimeni nu se îndoieşte că cel ce poate îndepl i n i o funcţie naturală este mai p uternic decît cel ce n u poatc . 23 - D a r binele suprem - care este ţinla propllsâ deopotrivă pentru cei buni şi pentru cei răi - cei buni Îl uf'meiresc prin ./itnc(ia naturală a virtllţilo/� iar cei reii Încearcă să-I dobîndească prin diferite pasiuni, care nu constituie jil11cţia naturală de a dobîndi binele: sau tu crezi altfel? 24 - N u , căci concluzia e evidentă. D i n cele sta b i lite până acum e necesar ca eei buni să fie puternici, iar cei răi s l ab i . 2 5 Corect anticipezi zice ca şi aceasta, cum sperâ de obicei medicii, este indiciul unei naturi care se reface şi rezistă. 2 6 Dar fiindcă vâd câ Înţelegi aşa de repede, voi Îngrâmădi raţionamente multe: vezi tu cît de evidentă e infirmitatea oamenilor vicioşi, care nu pot ajunge măcar unde Îi duce şi Îi tmpinge o tendinţă naturală . 2 7 Şi ce s-ar Întâmpla dacâ arfi lipsiţi de ajutorul atît de m a re şi ap ro ap e de n e tn vins a l n a t u rii c a re anticipeaz â ? 2 8 Bagâ de s e a m â eft de mare n epu tinţâ stăpâneşte pe oam enii n elegiuiţi. Şi nu râsplâţi uşoare, care se dau la jocuri ' 74) calttâ, fârâ să le poatâ urmâri şi obţine, c i În faţa vÎljitlui şi culm ina/iei lucl'llri/or sînt neputincioşi şi, nenorociţii, n-au n ici l/Il rezultat În unica lor strâdanie de fiecare zi şi de fiecare noapte; aici se vâd puterile celor buni.29 Câci dupâ cum pe cel care mergând pe jos, poate ajunge În acel loc de l/nde nu s-ar mai putea merge mai departe, l-ai socoti cel mai Iare la mers, tol aşa pe cel ce percepe hotarul celor dorite, dincolo de care n u mai existâ nimic, e n ecesar sâ-l soco teşti cel mai puternic. 30 De aici rezultă, prin opoziţie, câ nelegiuiţii par a fi lipsifi de orice puteri. 3 1 Într-adevăr pentru ce, pârăsind virtutea, se dedau viciuilli? Din necunoaşterea binelui - şi ce este mai slab -
-
-
168
Boethius
S ic q u o q u e i n temperan t i a frag i le s , q u i o b l u c tari v i t i o nequeunt. 3 2 An s c i entes v o lentesque bonum deserunt, a d v i t i a defl ectunt? Sed hoc modo n o n s o l u m p otentes esse, sed o m n i n o esse d e s i n u n t ; nam qui communem o m n i u m , quae s u n t , finem rel i nquunt, pariter quoque e s s e desistunt. 33 Quod quidem cuipiam m i rum forte v i deatur, ut malos, q u i p l u res h o m i n u m sunt, eosdem non esse d i camu s ; sed i ta sese res h abet . 34 Nam q u i mal i s u n t , eos malos esse non abnu o ; sed eosdem esse pure atque s i m p l i c i ter nego. 35 Nam uti cadaver hominem mortuum d ixeris, s i m p l i c i ter vero h o m i nem app e l l are non poss i s , i t a vi tiosos m a l o s q u i d e m e s s e c o n c e s s e r i m , sed e s s e a b s o l u t e n e q u e a m confiteri . 3 6 Est e n i m quod ord i n e m ret i net servatque n atura m ; quod vero ab h ac defi c i t, esse etiam, quod i n s u a natura situm est, dere l inqu it . 37 Sed possunt, i nquies, mal i ; n e ego quidem negaverim, sed haec eoru m potenti a non a v i ri b u s , sed ab i mbec i l l itate descen d i t . 3 8 Possunt e n i m m a i a , quae m i n i me v a l e rent, si in b o n o r u m effi c ie n t i a manere potu issent. 3 9 Quae pos s i b i l itas e o s evidentius n i h i l posse demonstrat ; n a m s i , u t i pau lo ante c o l legimus, malum n i h i l est, cum m a i a t a n t u m m o d o p o s s i n t, n i h i l p os s e i mprobos l i quet. - Perspicuum est. 40 - Atque u t intellegas, quaenam sit huius potentiae vis, summo bon o n i h i l potentius esse paulo an te defi n i vi mu s . - Ita est, i n q u a m . - Sed idem, inquit, facere malum nequ it. - Minime. 41 - Est igitur, inquit, al iquis,qu i omnia posse h omines putet? - Nisi quis insaniat, nemo. - A t q u i idem p o s su n t m a i a . - U t i n am q u i d e m , inquam, non possent ! 4 2 - C u m igitur bonorum tantu mmodo potens possit omnia, non vero queant o m n i a potentes etiam m a l o ru m , e o s d e m , q u i m a I a p o s s u n t , m i n u s p o s s e manifestum est. 4 3 Huc accedi t , quod o m n e m potentiam i nter expetend a numerandam o m n i aque e xpetenda referri ad b o n u m v e l u t a d q u o d d a m n a t u r a e s u ae c ac u m e n
M ângâierile fi losofiei - Cartea I V
169
decît orbirea ignoranţei? - sau ştiu ce urmliresc, dar pasiunea Îi abate şi-i doboarli ? Astfel Îiface nestăpânirea slabi pe cei ce nu pot lupta Împotriva viciu lui. 32 Sau CII ştiinţli şi voinţă părăsesc binele şi se Întorc spre vicii? in acest chip Însă ei Încetează nu n umai de a fi puternici, dar chiar de a exista; cei ce părăsesc ţinta comună a tot ceea ce există, Încetează În acelaşi timp chiar de a exista. Ar părea poate cuiva de mirare afirmaţia că cei răi, care sfnt cei mai mulţi, n u există,· dar aceasta e realitatea. 33
Căci cei răi, nu neg că sînt răi, ci neg că există pur şi simplu. 3 5 Fiindcă după cllm unui cadavru Îi spui om mort, 34
dar n-ai putea să-I numeşti simplu, om, tot aşa voi admite că cei vicioşi sînt răi, dar n-aş putea recunoaşte În mod absolut că ei există. 3 6 Există desigur ceea ce respectă şi Îşi păstrează natura; ceea ce Însă se Îndepărtează de ea părăseşte ceea ce e sădit În natura sa. 37 Dar cei răi sînt puternici, vei zice,· nu voi nega, Însă această putere a lor nu izvorăşte dinforţă, ci din slăbiciune. 3 8 Ei pot face răul, care n-ar fi fost În stare să-I facă, dacă ar fi putut rămâne cu Însuşirea de a face binele. 3 9 A ceastă putinţă arată limpede că ei n u pot nimic. Pentru că, precum am stabilit mai Înainte, răul nu este nimic, de Îndată ce pot n umai răul, e clar că cei răi nu pot n imic. - Este adevărat. 40 - Dar ca să Înţelegi care este forţa adevăratei puteri, am definit cu puţin mai Înainte că nu există n im ic mai puternic decît bin ele suprem . - Aşa e. -
Dar acesta nu poate face răul.- Nu. 4 1 - Este deci cineva
care să creadă că oamenii potface totul? - Dacă n u e vreunul nebun, nimeni. -Dar ei pot să facă răul. - 0, de n-ar putea! 42
-
Aşadar, de Îndată ce numai acela care poate face binele
poate totul, iar cei ce pot face răul nu pot să facă totul, e clar că acei care pot face răul pot mai puţin. 43 La aceasta
170
Boethius
ostend i m ll s . 44 Sed patrand i sceleri s poss i b i l i tas referri ad bonll m non potes t, ex petenda i g i tll r non est. Atqui o m n i s poten tia expetenda e s t ; l iquet igitur malorum possi b i l i tatem non esse potenti am . 4 5 Ex qui bll s omn ibus bonorum quidem p o te n t i a , m a l o ru m v e ro m i n i me d u b i t ab i l i s a p p a r e t infirm i tas veramque i l lam Plato n i s esse sententiam l i quet s o l o s , quod desi deren t, facere posse sap i e n tes , i mprobos vero exercere q u i d e m , quod l i beat, quod vero d es i derent, e x p Iere non posse. 4 6 Fac ill n t en i m quae l i bet, d u m per ea, quibus de lectantur, id bonum, quod desiderant, se adepturos putan t ; sed m i n i me ad i p iscu ntur, quoniam ad beatitudi n e m probra non v e n i u n t .
I I)
Metrum I I Quos v ides sedere celsos so l i i c u l m i ne reges, purpura cl aros n i tente, saeptos tri stibus armi s , ore torvo commi nantes, rabie cord i s an helos, detrahat s i q u i s superb i s vani teg m i n a c u l tu s , i a m videbit i n tus artas d o m i nos ferre c atenas ; h i ne e n i m l i bido versat a v i d i s cord a venen i s , h i ne f1agellat i ra mentem f1uctus turbida tollens, m aeror aut captus f
I Videsne i g i tu r, quanto i n c a e n o probra v o l vantur, q u a prob itas luce resplendeat? In q u o perspicuum est n u mquam bonis prae m i a, nu mquam s u a sceleribus deesse supp l i c i a . 2 Reru m e t e n i m , q u ae g e r u n t u r, i l l u d , p r o p t e r q u o d u n aquaeque res geritur, e i u sd e m r e i prae m i u m e s s e non i n i u ri a v i deri potest, uti cu rrend i i n stad i o , propter quam
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea I V
171
se adaugă că toată puterea trebuie socotită Între cele de doril şi că toate c e le de dorit tind spre bine, ca spre culminaţia naturii 10/; după cllm am arătat. 44 Dar putinţa de a săvîrşi o crimă n ll tinde spre bine, deci ea nu este de dorit. Orice putere Însă e de dorit; e limpede prin urmare că p"tinţa de aface răul n ll e putere. 45 Din toate acestea apare neÎndoielnică puterea celor buni şi slăbiciunea celor răi şi se dovedeşte justă cugetarea lui Platon 1 751, că n umai cei Înţelepţi pot face ceea ce doresc, pe când cei răi pot Începe ce vor, dar nu pot Îndeplini ce doresc. 46 Eifac orice, socotind că vor dobîndi, prin cele de care sînt desfătaţi. acel bine pe care-l doresc, dar nu-l dobîndesc, fiindcă necinstea nu duce la fericire. Poezia 1 1 1 76 ) Cei mai mari tirani sînt robi, nu stăpâni, ai patimilor lor. Vedeţi şezând pe-naite tronuri regi mândri şi impunători Păziţi de arme-ntunccate, de purpură strălucitori , Amen inţând cu feţc aspre ş i c locotind ca de turbare, De li s-ar smulge haina, care le dă dcşarta-nfăţişare, 5 Se va vedea că poartă' lanţuri, pc d i năuntru -ncătuşaţi, Căci pasiunca-i stăpâneşte, de-al ei venin nesăturaţi , Ş i valul înălţat d e ură de atîtea ori î i biciuieştc, Aici tristeţea îi apasă, aici speranţa-i chinuieştc l 77l, Atâţi titani şi-un singur suflet vedeţi că tuturor l i -c dat; 10 Nu face ceea ce doreşte cel ce de c i e apăsat. Proza III Binele este propriu naturii umane şi el este fericirea. Numai cei buni ÎI săvîrşesc, iar cei răi se Îndepărtează de natura umană. I Vezi aşadar în ce noroi se rostogoleşte in/aII/ia şi În ce
Boethius
172
cu rritur, i acet prae m i u m corona.
3
Sed beati tud inem esse
i d ipsum bonum, propter quod omnia geruntur, ostendimus ; e s t i g itur h u man i s act i bus ipsum bonum v e l u t i p raem i u m c o m m u ne p ropo s i t u m . 4 Atqu i h o c a bon i s non potest separari - neque enim bonus ul tra iure vocabi tur, qui c areat b o n o - qu are probos m o res sua prae m i a non re l i n q u u n t . 5 Quantum l i bet igi t ur sae v i ant mal i , s apienti tamen corona non d e c i d e t , n o n a re s c e t ; n eq u e e n i m p r o b i s a n i m i s p rop r i u m d e c u s a l i e n a decerp i t i mp ro b i t a s . 6 Q u o d s i e x tr i n s e c u s a c c e p t a l ae taretur, p o t e r a t h oc v e i a l i u s q u i s p i a m v e i i p se e t i a m , q u i con t u l i s s e t , auferre ; sed quoniam i d sua cuique prob i tas confert , tu rn s u o prae m i o care b i t , cum probus esse desieri t . 7 Postremo c u m omne praemium idcirco appetatur, quon iam bonum esse creditur, q u i s b o n i compotem p rae m i i iudicet expertem? 8 At c u i u s praemi i? Omnium pulcherri mi max i m ique; memento eteni m coro l l ar i i i l l iu s , quod pau l o ante praec i p u u m d e d i , a c s i c col l ige. 9 Cum i p s u m b o n u m beatitudo s i t , b o n os omnes eo i pso, quod bon i s i nt, fieri beatos l iquet. 1 0 Sed qui beati sint, deos esse convenit, est igitur praemium bonorum, quod n u I l u s deterat d ie s , n u l l ius m i nuat potestas, n u l l i u s fuscet i mprobitas, deos fieri . I I Quae cum i ta s i n t , d e mal oru m quoque i nseparab i l i poena dubi tare sapiens nequeat; nam cum bonum m a l u mq u e , item p o e n ae atque p r ae m i u m adversa fronte d i s sidean t , quae i n b o n i prae m i o v i demus accedere, eadem necesse est i n mali poena contrar i a parte re s p o nd e a n t . 1 2 S i c u t i g i tu r p ro b i s p ro b i ta s i p s a fi t praem ium, i t a i mp ro b i s nequ i t i a ipsa supp l i c i u m e s t . lam v ero qu i s q u i s affi c i t u r poena, malo se affect u m esse non dub i tat.
13
S i i g i tur sese ipsi aesti mare v e l i n t , possuntne
s i b i suppl i c i i expertes v i d e r i , quos - omnium mal orum
Mângâieri lc fi l osofi e i - Cartea IV
173
lumină străluceşte cinstea ? Se vede bine că niciodată binelui nu-i va lipsi răsplata şi răului pedeapsa. 2 Poate părea, pe bună dreptate, că răsplata unui fapt săvîrşit este acel lucru pentru care se săvîrşeştefiecarefapt, după cum, spre exemplu, răsplata alergării Într-un stadion este coroana pentru care se aleargă.3 Dar am arâtat că fericirea este binele Însuşi, pentru care se săvÎrşeşte orice acţiune; deci Însuşi binele este propus ca răsplată comună pen tru faptele omen eşti. 4 Însă acest bine n u poate .fi separat de cei buni - căci nici nu se poate numi bun cel lipsit de bine - de aceea o bună conduită Îşi are ca urmare răsplata sa. 5 Deci oricît ar fi În largul lor cei răi, totuşi Înţeleptului nu-i va cădea coroana, nu i se va veşteji178); pentru că necinstea altuia nu poate smulge podoaba proprie sufletelor cinstite. 6 Dacă Înţeleptul s-ar bucura de o podoabă primită din afară, iar putea-o răpi fie altul, fie chiar cel ce i-a conferit-o; dar pentru căfiecăruia Îi face acest dar cinstea sa, va fi lipsit de răsplată atunci când va Înceta de afi cinstit. 7 Apoi dacă de aceea este dorită o răsplată fiindcă e socotită bună, cine ar putea crede că cel În posesiunea b in elui e lipsit de răsp lată ? 8 Şi care e răsplata ? Cea maifrumoasă şi mai mare din toate; aminteşte ţi de acel corolar pe care l-am stabilit ca foarte Însemnat cu puţin Înainte şi trage concluzia. 9 Fiindcă binele Însuşi e fericirea, e limpede că toţi cei buni, prin faptul chiar că sînt buni, devin fericiţi. CI fi
10
Dar am arătat că cei fericiţi sînt zei;
zei este deci pentru cei buni răsplata pe care nici o zi nu
o strică, nici o p utere nu o micşorează, nici o necinste n-o pătează. I l Astfel stând lucrurile, fnţeleptul n-ar trebui să se Îndoiască de pedeapsa inevitabilă a celor răi; căci de fndată ce binele şi răul, ca şi pedeapsa şi răsplata, se deosebesc cu chipuri contrarii, este necesar ca recompensei binelui să-i
Boethius
174
e x tre m u m - n e q u i t i a n o n affe c i t m o d o , v e r u m e t i a m vehementer i n fecit? 14
Vide autem ex adversa parte bonoru m , quae i mprobos
p o e n a c o m i te t u r ; o m n e n am q u e , q u o d s i t , u n u m esse i p s u m q u e u n u m b o n u m e s s e p au l o a n te d i d i c i s t i , c u i consequens est, ut o m n e , q uod s i t , id etiam b o n u m esse vi deatur. 1 5 Hoc igitur modo, quicqu i d a bon o defi c i t , esse d e s i s t i t . Quo fi t, ut m a l i d e s i n an t esse, quod fuerant. - sed fu isse h o m i nes adhuc i psa hu mani c orpori s rel iq u a spec ies ostentat - quare versi i n malitiam humanam quoque a m i sere natura m . 1 6 Sed c u m u l tra h o m i nes quemque provehere s o I a p r o b i t a s p o s s i t , n e c e s s e e s t , u t , q u o s ab h u m a n a c o n d i c i o n e d e i e c i t , i n fra h o m i n e s m e r i t u m d e t r u d a t i m prob i tas ; e v e n i t i g i tu r, ut, que m transformatum v it i i s v i deas, h o m i n e m aes t i m are non p o s s i s . 1 7 Avarit i a fervet a l i enaru m opum v i o lentus ereptor: l u p i s s i m i lem d i xeris . 18
Ferox atque i n q u i e s l i n g u a m l i t i g i i s e xe r c e t : c a n i
comparab i s . 1 9 I n s i d iator occu ltus s u b ri p u isse fraud i bus gaudet : vu lpecu l i s exaequetur. 20 I rae i n te mperans fre m i t : leonis a n i m u m gestare credatur. 2 1 Pav idus a c fugax non metuenda formidat: cerv is s i m i l i s habeatur. 2 2 Segn i s ac stupidus torpet: a s i n u m v i v i t . 2 3 Lev i s atque inconstans studia permutat: nihil av ibus d iffert. 24 Foedi s i mmundisque l i b i d i n i bus i m merg i tu r : sord i d ae s u i s vol uptate deti netur. 25
Ita fi t, ut qui probi tate dese rta h o mo esse desierit, c u m
i n d i v i nam cond ic i o n e m tran s i re non possit, vertatur i n beluam.
Mângâieri le fi losofiei - Cartea I V
175
răspundă, În cealaltă parte, Într-U/1 fel contra!; pedeapsa răului. 1 2 Prin urmare, după cum cei cinstiţi au cinstea ca râsplată, tot asţlel cei necinstiţi au ca pedeapsâ ticăloşia ' 7 9l. Şi cine suferei din cauza unei pedepse ştie bine că slderă din cauza unui relu. 1 3 Aşadar, dacă \'or Sel se judece ei Înşişi, ar putea Sel parâ lipsiti de pedeapsel cei pe care - extremitate a tllturor relelor - ticăloşia /11/ nil/tiai cel Îi atinge, dar chiar îi pătează cu totul? 1 4 Vezi Însă, În comparatie cu cei buni, ce pedeapsâ Însoţeşte pe cei necinstiţi; ai În vătat Cll puţin Înainte că tol ceea ce există e Unul şi cel acest U n u l e binele, de unde rezultă că tot ceea ce există pare a fi binele. 1 5 În acest mod deci tot ce se desparte de bine Încetează de a exista. De aici reiese că cei răi Încetează de a fi ce aufost; ch ipul rămas al corpului lor omenesc Însă arată că ei aufost oameni; căzând În s t rică c i u n e a u p ierdu t deci ş i n a t u ra o m e n ească. 1 6 Fiindcă numai cinstea poate ridica pe cineva mai presus de ceilalţi oameni, e necesar ca necinstea să coboare sllb demnitatea de om pe cei pe care Îi Îndepărtează de natura omenească; urmează deci ca pe cel ce-l vezi tran.�format de vicii să nu-l mai poţi considera om. 1 7 Violentul tâlharfierbe de lăcomie după avutul altuia; ai putea spune că seamănâ cu un lup. 1 8 Cel feroce şi fără astâmpăr Îşi oboseşte limba În procese; îl vei compara cu un câine. 1 9 Cel care umblă cu şiretlicuri şi ascunziş uri se bucură că a comis lin furtişag prin Înşelăciunile sale; e ca o vulpe. 20 Cel ce mi-şi stăpâneşte ura clocoteşte de s-ar crede că are inimă de leu. 2 1 Cel temător şi iute la picior se Îngrozeşte de ceea ce Il-ar trebui să se teamă: se poate socoti asemenea cerbilor. 22 Cel moale şi stupid stă ca un amorţit: trăieşte ca un măgar. 23 Cel uşuratic şi nesta tornic Îşi schimbă mereu dorin/ele: Întru nimic nu se deosebeşte de păsări. 24 Unul se cufundă În olaceri mârşave şi nelegiuite: este stăpânit de plăcerile I//Iei 'eroafe sordide. 2 5 Aşa seface că cel care, pârâsind cinstea, LI Încetat de a fi om, fiindcă nu poate trece În starea de dumnezeire, se transformă în fiarâ.
Boethius
176
Metrum III
I II
IS
2 11
2S
3 11
Vel a Neritii ducis et vagas pel ago rates Eurus appu l i t i n s u l ae, p u l c h ra qua res i d e n s dea S o l i s edita semine miscet hospitibus novis tacta carmi n e poc u l a . Quos u t i n varios m o d o s vertit herbipotens manus, hunc apri facies teg i t , i l i e Marmaricus leo dente cresc i t et u n g u i b u s ; h ic l u p i s nuper additus fiere d u m parat, u l u l at, i l i e tigris u t Indica tecta m i t i s obamb u l at . Sed l icet vari i s m a l i s numen Arcadi s al itis obsitum miserans ducem peste sol verit hospitis, iam tamen maIa remiges ore pocu la traxerant, iam sues Cereal i a g l ande pabul a verterant et n i h i l manet i n tegrum voce, corpore perd i t i s . S o I a mens stab i l i s super monstra, quae pat i tu r, gemit. O levem n i m i u m manum nec poten tia gramina,
Mângâieri le fi losofiei - Cartea IV
177
Poezia 1 I I ' �O) Cea mai puternică otravă este aceea care atinge sufletul. Răul desfigurează pe o m . Cei răi nu sînt oameni. Pânzele i steţului Nerite ' X ' 1 Ş i corăbiile risipite Eurus spre insulă le mână, Unde locuieşte mândra zână 1 S2 ) ,
10
IS
20
2S
Cărei soarele îi este tată. Cupe cu l icoare fermecată Are pentru oaspeţi pregătite; Când îi schimbă-n chipuri felurite, Mâna-i care v răj i din ierburi face, În mistreţ pe unul îl preface, Altul, leu marmaric I R3) devenind, Dinţi îşi vede şi-unghi i mari ieşind. Unu-n rândul lupilor i n trat, Vrea să p l ângă şi-o dă-n urlat. Altul, leu de Indii devenit, Umblă printre case liniştit. Al Arcadiei I R4) într-aripat Zeu, de şef fiind înduioşat, L-a scăpat de c h i nu l fel urit, De frumoasa gazdă pregătit. Totuşi cupele nenoroci te De vâslaşi erau acum golite. Prefăcuţi în porci nu mai mâncau Roadele lui Ceres, ci cătau Ghindă, fiind cu c h ipul prefăcut, Vocea, corpul vec h i , având pierdut. N umai mintea, nefiind schimbată, Geme de durere-mpovărată. O, uşoare mâini şi plante-n stare
Boethius
178
membra quae v a l eant l icet, corda vertere non valen t ! lotus est h o m i n u m v i gor arce conditus abdita. 3S
Haec venena potent i u s detrahunt h o m i n e m s i b i d i ra, quae pen itus meant, nec nocent i a corpori mentis v u l n ere saev i u n t . Prosa I V 1
Tu rn e g o : Fateor, i n q u am , n e c i n i u ri a d i c i v i deo
vitiosos, tametsi hu mani corporis spec iem servent, i n beluas tamen a n i m o ru m q u a l i ta t e m u t ari ; sed q u o r u m atrox scelerataque mens bonoru m pern i c i e sae v i t , i d i p s u m eis l icere n o l u i ss e m . 2 Nec l icet, i nq u i t , u t i c o n v e n i e n t i mon strabi tur loco, s e d tamen , s i i d i p s u m , quod e i s l i ce re -
c reditur, auferatur, magna ex parte sceleratorum h o m i n u m poena relevetur. 3 Ete n i m quod incred i b i l e c u i qu a m forte vi deatur, infe l i c iores esse necesse est malos, c u m cupita perfeceri nt, quam si ea quae c u p i u n t , impl ere non possint. 4
Nam si mi serum est v o l ui sse prava, potu i s s e m iseriu s
est, sine quo voluntatis miserae l angueret effectus . 5 Itaque cum sua s i n g u l i s miseria s i t, trip l i c i infortu n i o necesse est u rgueantur, quos v ideas scelus velle posse perfi c ere . 6 A c c e d o , i nq u am , s e d , u t i h o c i n fo r t u n i o c i to c a r e a n t -
patrand i scel eri s poss i b i l i tate deserti, veheme n te r exopto. 7 Carebunt, i n q u i t, ocius, quam v e I tu forsitan v e l i s veI -
i l l i se se aestiment esse caritu ros ; neque enim est aliquid i n tam brev ibus v itae metis ita seru m, q u o d exspectare longum
Mângâier i l e fi l osofi e i - Cartea I V 30
3S
179
Trupului s-aduceţi transformare Dar ce-n n i c i un chip nu veţi putea Şi în inimi să schimbaţi ceva. Î năuntru-nchise, ca-n cetate, Are omul forţe-adevărate. E vătămătoare acea otravă Ce-năuntru pătrunzând, grozavă, Scoate omul din fi inţa sa Şi, Iăsându-1 neatins trupeşte, Numai sufletul ea i-I răneşte.
Proza IV Este mai nenorocit cel ce face o nedreptate decît cel care o suferă. Nenorocirea celor răi este şi mai mare când rămân nepedepsiţi. 1 Am răspuns atunci fi losofiei :- Recunosc şi pe drept se poate spune, după cum văd, că vicioşii îşi păstrează trupeşte chip omenesc, iar ca natură sufletească sînt transformaţi în fiare; dar că spiritul lor groazni c şi criminal amen inţă cu d istrugerea pe cei buni, iată un fapt ce n-aş fi vrut să li se îngăduie. 2 Nici nu li se Îngădllie - răspunse ea - dllpâ C lll11 voi arăta la locul potrivit, dar totuşi, dacă li s-ar lua ceea ce se crede că le e Îngăduit, s-ar uşura În mare măsură pedeapsa oamenilor criminali. 3 Ar părea poate de necrezut, dar În mod s igur sîn t m a i nefericiţi când şi-au realizat do rinţele, decît dac ă n - a u p u tu t să-şi Îndep lin ească aspiraţiile lor' R5l• 4 Căci dacă este nenorocit lucru a fi dorit ticăloşia, este mai nenorocit afi avut pentru aceasta puterea fără care traducerea În faptă a unei voinţe nenorocite ar ii paralizată. 5 Astfel pentru că fiecare Îşi are mizeria sa, este necesar să fie loviţi de o Întreită nenorocire cei pe care Îi vezi că voiesc, pot şi săvîrşesc crima. 6 - Sînt de aceeaşi părere, dar aş dori foarte m u l t ca e i să fie repede scăpaţi de -
Boeth ius
180
i mmortal i s p raesert im an imus putet. 8 Quorum magna spe s et excelsa fac i norum m ac h i n a repe n t i n o atque i n sperato saepe fine destru i t u r, quod quidem i l l i s m i seriae modum statu i t ; n a m si nequ i t i a m i seros fac i t , m i serior sit necesse est diuturn ior nequam. 9 Quos infelicissimos esse iudicarem, si non eoru m m a l i t i am sai tem mors ex trema fi n iret; eten irn s i de pravitatis infortun i o vera conc \us i rnus, infinitarn liquet esse miseriarn, quarn esse constat aeterna rn . 1 0 - Turn ego: M ira quidem, i nquam, et concessu d i ffi c i l i s i n l atio, sed his eam, quae prius concessa sunt, n i rn i u rn conven i re cognosco. 11
- Recte, inquit, aestimas, sed qui conc\usioni accedere
d u ru rn putat, aequu m est v e i fal s u m a l iq u i d praec e s s isse d e m o n s tret vei c o l l oc a t i o n e m p rop o s i t i o n u m non esse effi c ac e m n e c e s s a r i ae c o nc l u s i o n i s o s t e n d a t ; a l i oqu i n concessis praecedentibus n i h i l prorsus est, quod de i n l atione c au setur. 1 2 Nam hoc quoque, quod d i c a m , n o n m i n u s m i ru m v i deatu r, s e d ex h i s , q u ae s u m p t a s u n t , aeque est necessariu m . 1 3 - Q u i d nam? inquam. - Fel i c i ores, inquit, esse improbos suppl i c i a l uentes quam s i eos nulla i u st i t i ae poena coherceat. 1 4 Neque i d n u nc m o l i or, quod c u i v i s veni at i n mentem, corri g i u Itione p ravos mores et a d rectum suppl i c i i terrore deduc i , ceteris quoque e x emp l u m esse c u lpanda fugiendi, sed a l i o quodam modo i n fe l i c iores esse i mprobos arbitror impun itos, tametsi n u l l a ratio correctionis, nu l lus respectus habeatur exemp l i . 15
-
Et q u i s erit, inquam, praeter h o s a l i u s modus ? - E t
i l l a : Bonos, i nqu i t , esse fel i ces, m a l o s vero m iseros n o n n e concessimus? - Ita est, i nquam. 1 6 - S i igitur, inquit, m iseriae c u i u spiam bonum a l i q u i d addatur, n o n n e fel i c i o r est eo, c u i u s pura ac s o l i taria sine c u i u squam boni a m m i x tione m i seria est? - S i c , inquam, v i detur. 1 7 - Quid s i e i d e m
Mângâieril e fi losofiei - Cartea I V
181
acea stă nenorocire, părăsiţi de putinţa de a săvîrşi crima. 7 Vor fi scăpaţi mai repede decît vrei tu, sau decît cred ei că vor scăpa; fiindcă În marginile atît de strîm te ale vieţii nu se poate Întâmpla n im ic aşa de târziu, Încît mai ales sufletul nemuritor să creadă că are de aşteptat mult timp. 8 Marea speranţă a celor răi şi Înalta constmcţie a crimelor lor, se distruge adesea printr-un sfârşit neaştep tat şi nesperat, ceea ce le statorniceşte o măsură a nenorocirii; dacă ticăloşia îi face nenorociţi, trebuie să fie mai nenorocit cel ce e mai Îndelung ticălos. 9 Pe aceştia i-aş socoti absolut nefericiţi, dacă moartea, În sfârşit, n-ar pune odată capăt răutăţii lor; În adevăr dacă am tras concluzii juste despre nenorocirea ticăloşiei, e clar că e i nfinită m izeria care se constată a fi veşnică'R6J• 1 0 - Concluzia - zic eu atunci - este uimitoare ş i aproape i nadmisibilă , dar îmi dau seama că s e potriveşte Întru totul cu cele admise până acum. 1 1 - A i dreptate răspunse Fi losofi a - Însă cel ce crede că s-ar Împăca greu cu o concluzie, trebuie să demonstreze că premizele sint false, sau să arate că alăturarea lor nu este potrivită pentnl o concluzie necesară; altfel, dacă ai admis premizele, n u există n ici un m o t i v de discuţie asupra concluziei. 1 2 Pentru că şi ce voi spune n u pare mai puţin uimitor, ci deopotrivă de necesar, după cele stabilite până acum . 1 3 - Ce? Că cei răi sînt mai fericiţi dacă ispăşesc crimele, decît dacă 11l1-i sancţionează n ici o pedeapsă a justiţiei. 1 4 Şi nu încerc acum să arăt cum s-ar putea gândi cineva că m oravurile rele sîn t corec tate prin m ăsuri potrivnice, aduse pe calea binelui prin frica de pedeapsă, că aceasta constituie pentru ceilalfi un exemplu de a fugi de fapte culpabile; pe altă cale cred eu că cei răi sînt mai nefericiţi dacă 11 11 ispăşesc, fără a avea În vedere corectarea lor şi exemplul ce-l oferă. 15 Şi care va fi această altă cale? N-am stabilit că cei buni sîn i fericiţi, iar cei răi nenorociţi? Aşa e. 1 6 - Dacă -
-
-
-
Boethius
182
m i sero, q u i c u n c t i s c 3reat bon i s , praeter ea, q u i bu s m i ser est, mal u m aliud fuerit adnexum , nonne m u l to i n fe l icior eo c e n s e n d u s e s t , c u i u s i n fo rtu n i u m b o n i p a rt i c i p a t i o n e rele vatur? 1 8
-
Q u i d n i ? i n q u a m . - Habent i g i tu r i mprobi ,
c u m p u n iuntur q u i d e m , b o n i a l iq u i d ad n e x u m , poenam ipsam sc i l i cet, quae ratione iustitiae bona est, idemque cum s u p p l i c i o c a re n t , i ne s t e i s a l i q u i d u l te r i u s , m a l i i p s a impu n i ta s , quam i n iquitatis merito m a l u m esse confessus es. 1 9
-
Negare n o n possu m . - Mu l to i g i t u r i n fe l i c i ores
i mprobi sunt i n iusta i m p u n i tate d o n ati quam i u s t a u ltione puniti.
2 0 Sed
pun iri i mprobos iustum, impunitos vero elabi
i n i q u u m esse man ifestu m est. - Quis i d neget? 2 1 - Sed n e i l lud qu idem, a i t , qui squam negabit b o n u m esse omne, quod i u s t u m e s t , c o n traque quod i n i u s t u m est m a l u m .
22
-
L i quere respond i . Tu rn ego: Ista qu idem consequenti a sunt eis, q u ae pau l o ante c o n c l u s a sunt; sed quaeso, inquam, te, null ane ani marum suppl icia post defunctum morte corpus relinqu is? 2 3 Et magna quidem, inquit, quorum alia poenali -
acerbitate, alia vero purgatoria c 1ementia exerceri puto, sed n u n c de h i s d i s serere con s i l i u m non e s t . 24
I d vero hactenus egimus, u t , q u ae i n d i g n i s s i m a t i b i
v idebatu r malorum potestas, e a m nul lam esse cognosceres, q u o s q u e i m p u n i t o s q u e re b a r e , v i d e r e s n u m q u a m i mprobi tatis suae carere supp l i c i i s , l i ce n t i a m , quam c ito fin i ri p recabaris, nec l ongam esse d isceres i n fe l i c i oremque fore, si d i u tu rn i or, i n fe l i c i s s i ma m vero, s i esset aeterna ; p o s t haec m i seriores e s s e i mprobos i n i u sta i mp u n i tate d i missos quam i u sta u l tione p u n itos.
25
Cui sententi ae
c o n s e q u e n s e s t , u t t u rn d e m u m grav i o r i b u s s u pp l i c i i s urgueantur, cum i mp u n i t i esse c redu ntur.
Mângâieril e fi losofiei - Cartea I V
183
deci i se adaugă oarecare bine nenorocirii cuiva, nu este el mai fericit decît cel a cărui nenorocire este În treagă şi absolută, fără amestecul nici unui bine? Aşa se pare. 1 7 Iar dacă aceluiaşi n enorocit. care este lipsit de orice bine, la răul prin care e nenorocit i s-ar adăuga un altul, n-ar trebui să fie socotit cu m ult mai nefericit decît cel a cărui nenorocire este uşurată prin participarea binelui? 1 8 - Cum nu? Aşadar cei răi, când sîn t pedepsiţi, îşi adaugă un bine, adică pedeapsa Însăşi care este un bine după judecata dreptului; şi iarăşi, când sînt fără pedeapsă, au În ei un rău mai m ult; nepedepsirea care ai recunoscut că e un rău, fiindcă e o nedreptate. 1 9 - N-aş putea să neg. - Deci cei răi, când sînt lăsaţi În tr-o nedreaptă impun itate, sîn t Cll m ult mai nefericifi decît cei ce au primit o sancţiune justă. 20 Se vede bine că e drept ca cei răi săfie pedepsiţi şi n edrept ca ei să scapefără pedeapsă.- Cine ar tăgădui aceasta? 2 1 - Dar nu s-ar putea nega nici că este bun tot ce este drept şi că din contră ce e nedrept este rău. 22 Am răspuns că acest adevăr e clar. Apoi am continuat : - Aceasta reiese din concluzii le anterioare; dar nu există, te rog, pedepse pentru suflet după ce corpul moare? 2 3 - Există pedepse mari chiar, dintre care unele, după socotinţa m ea, sîn t aplicate cu o rigoare penală, iar altele cu o Îngăduinţă p urificatoare l R7l, dar acum n-am intenţia să tratez despre ele. 24 Scopul discuţiei de până acum a fost ca tu să Înţelegi că puterea celor răi, care ţi se părea cu totul nemeritată, n u există, să vezi c ă cei Împo triva cărora t e plângeai c ă sînt nepedepsiţi n u-s niciodată scutiţi de sancţiunea necinstei lor, să afli că libertatea lor, al cărei sfârşit îl cereai degrabă, nu este de lungă durată şi că vafi maifunestă dacă vafi mai Îndelungată, ajungând afifoarte nenorocită dacă vafi eternă; că astfel sîn t m a i n efericiţi cei răi dacă-s lăsaţi Într-o nedreaptă impllnitate, decît dacă sînt pedepsiţi după cum se -
-
Boethius
184
26
-
Tu rn ego: C u m tuas, i n quam, rationes cons i d ero,
n i h i l d i c i veri u s puto, at si ad h o m i n u m iudi c i a revertar, qu i s i l i e est, c u i h aec n o n c redend a modo, s e d s a l t e m audienda v i deantur? 27 - Ita est, i n qu i t i l l a . Nequeunt e n i m o c u l o s tenebr i s a s s u e t o s ad lucem persp i c u ae veritatis atto l l ere s i m i l e s q u e a v i bu s s u n t , q u arum i nt u i tu m n o x i n l u m i n at , dies caecat ; d u m e n i m non rerum ord i nem, sed suos i n tu e n t u r affe c t u s , vei l i c e n t i am vei i m pu n i tatem scelerum putant esse fel i c e m . 2 8 Vide a u t e m , q u i d aeterna l e x sanc i at . M e l i o ribus ani mu m conformaveri s : n i h i l opu s est iud ice prae m i u m defe rente, t u t e i pse excellentioribus add i d i s t i . 29 S t u d i u m ad pei ora defl exer i s : extra ne quaes ieris u l torem, tu te i p se i n deteriora tru s i st i , v e l u t i , s i v i c i bu s sordidam h u m u m caelumque respicias, cunctis e xtra cessantibus ipsa cernendi rati o n e n u n c c a e n o , n u nc s i d e r i b u s i n te r e s s e v i de a ri s . 3 0 A t vulgus i sta non respic i t; quid igitu r, hisne accedamus, quos b e l u i s s i m i le s esse monstra v i m u s ? 3 t Q u i d s i q u i s ami sso penitus v i s u ipsum etiam se h abuisse o b l i v isceretur i nt u i tum n i h i lque s i b i ad h ll manam perfectionem deesse arbitraretur, num v identes eadem c aeco putaremus? 32 Nam ne i l l u d q u i dem adqu iescent, quod aeque v a l i d i s rationum n ititur firmamen t i s , i nfe l i c iores eos esse, q u i faciant, quam qui patiantur i ni u riam.
33
- Vel lem, i n quam, has ipsas aud i re
rationes. - Omnem, i nqllit, i mprobum num supp l ic i o dignum negas? - M i n i me .
34
-
Infe l ices vero esse, q u i s in t i mpro b i ,
multipl iciter l iquet. - Ita, inqllum. - Q u i igitu r supp l icio digni s u n t , m i se r o s e s s e n o n d u b i t a s . - C o n ve n i t , i n q u a m . 35
-
S i i g i tu r c o g n i tor, a i t , r e s i d e r e s , c u i s u pp l i c i u m
Mângâieri le fi losofiei - Cartea IV
185
cuvine. 25 Concluzia acestor afirmaţii este că tocmai atunci sînt izbiţi de pedepse mai grave, când sînt crezuţi nepedepsiţi. 26
-
Când examinez argumentele talc - i -am răspuns eu -
mi se pare că sînt foarte Îndreptăţite, dar dacă mă întorc la j udecata oamenilor, care este acela căruia ele să nu i se pară nu n umai de necrezut, dar chiar de neauzit? 2 7 - Aşa e. Ei nu pot să-şi Înalţe ochii obişnuiţi cu În tunericul la lum ina adevărului limpede şi sîn t asemenea păsărilor a căror privire este iluminatli noaptea şi orbită ziua,· căci privind nu ordinea lucruritOl; ci impresiile lor proprii, cred că ingăduinţa sau nepedepsirea crimelor constituie o fericire. 28
Vezi insă sancţiunea legii eterne. Dacă ţi-ai orânduit
spiritul conform binelui, nu e nevoie de un judecător care să te răsplătească; tu insuţi ţi-ai ales cele bune. 29 Dacă ţi-ai Întors dorinţele spre rău, nu căuta in afară sancţiunea; chiar tu te-ai grăbit să te cobori, după cum, dacă priveşti pe rând pământul urit şi cerul, inlăturând alte consideraţii şi lăsând doar privirea să judece, ţi s-ar părea că eşti când În noroi, când Între aştri. 3 0 Lumea Însă nu vede acestea; Însemnează să in trăm În rândul celor pe care i-am arătat că sin t asemănători bestii/or? 3 1 Ce, dacă cineva, pierzându-şi complet vederea, ar uita că a avut-o odată şi ar socoti că nu i lipseşte nimic ca să fie om Întreg, n-am considera oare orbi pe cei ce ar crede lafel? 3 2 Mulţimea nu va aproba nici acest adevăr sprijinit pe argumente tari şi puternice, că sînt mai nefericiţi cei care fac, decît cei care suferă nedreptatea. 33 - Aş vrea să aud înseşi aceste argumente. - Poţi spune că fiU
toţi cei răi merită să fie pedepsiţi? -Nu. 34 - Dar este cu
totu/ limpede că cei răi sin! nefericiţi?- Aşa e.- Deci nu te Îndoieşti cel cei vrednici de pedeapsă sînI nenorociţi?- Desigur că nu - răsp u n d cu. 35 - Prin urmare dacă aifijudecăto/� pe
Boethiu s
186
i n feren d u m putares, e m e q u i fec i sset an q U I pertu l i s set i niuriam? - Nec ambigo, i nquam, quin perpesso satisfacerem dolore facientis. 36 M iserior igitur tibi iniuriae i nlator quam -
acceptor esse v i deretur. 37
-
Con sequ i tu r, i nquam. Hac
i g i t u r al i i sque cau s i s ea rad i c e n i te n t i b u s , quod turpitudo s u apte n a t u ra m i se ro s fac i a t , apparet i n l atam cu i l ibet i n i u ri am non acc i p ientis, sed i n ferentis esse mi seriam. 38
-
Atqu i n u n c , ait, con tra fac i u n t oratore s ; p ro h i s
e n i m , qui grave q u i d ac e r b u m q u e p e r p e s s i s u n t , m i s e rat i o n e m i u d i c u m e x c i tare c o n a n t u r, c u m m a g i s admittentibus iustior m i seratio debeatur, quos n o n a b i ratis, sed a propi t i i s potius m i serantibusque accus atorib u s ad iudicium ve Iuti aegros ad medicum duci oportebat, ut cuI pae morbos supp l ic i o resecare n t . 39 Quo p acto defensoru m opera v e I tota frigeret, v e I s i prodesse hom inibus mallet, i n accu sat i o n i s habitum verteretur. 40 I p s i qu oque i mprobi, si eis aliqua r i mu l a v i rtutem rel i c tam fas esset aspicere v i t i orumque sordes poenarum c ru c i a t i b u s se depo s i tu ros v i derent, compensatione ad i p i scendae p robitatis nec hos cruc iatus esse ducerent defensorumque operam repudiarent ac se totos accu satori bus iudicibusque permitterent. 4 1 Quo fi t, ut apud sapientes n u l l u s p rors u s odio locus rel inqu atur, - nam bonos qu i s n i s i s tu lt i s s i mu s oderit? - malos vero o d i s s e rati one care t . 42 Nam si u t i corporu m I anguor i t a v i ti o s i tas q u id am est q u a s i morbus a n i moru m , c u m aegros c o rp o re m i n i me d i g n o s o d i o , sed p o t i u s m i s er a t i o n e iud icemu s, multo mag i s n o n i n sequendi , sed m iserand i sunt, quorum mentes omni l anguore atroci o r u rguet i mprobi t as .
Mângâierile filosofi e i - Cartea I V
187
cine socoteşti că ar trebui sâ pedepseşti, pe cel ce a fâcut, sau pe cel ce a suferit o nedreplate?- Fără îndoială că voi da satisfacţie celui ce a suferit-o, prin pedepsirea i n fractorulu i . 3 6 Aşadar ţ i s-arpărea m a i nenorocit autorul decît victima unei nedreptăţi. 37 - Aceasta e concluzia.- Deci, din aceste motive şi din altele de aceeaşi natură, din m o m e n t ce turpitudinea prin esenţa sa face pe oameni nenorociţi, se vede că o nedrep tate constituie o nenorocire nI/ pentru cel ce o suferă, ci pentru cel ce o săvîrşeşte. 38 - Avocaţii fac Însă din contră, - u rmează Filosofia; căci ei Încearcă să aţâ/e m ila judecătorilor Înfavoarea celor ce au suferit o ofensă grea şi crudă, atunci când li s-ar datora o milă mai dreaptă celor vinovaţi, care ar trebui să fie aduşi de acuzatorii lor la judecată, ca bolnavii la medic, nu cu ură, ci mai degrabă cu indulgenţă şi m ilă, pentru ca prin pedeapsă să fie vindecaţi de boala vinovăţiei 101: 39 În acest chip zelul apărătorilor, ori s-ar anula în întregime, ori, dacă ar prefera să fie de folos oameni/or, şi-ar schimba rolul În acuzator. 40 Iar cei răi, dacă ar putea să vadă printr-o deschizătură virtutea pe care au părăsit-o, şi ar vedea că se spală de n ecurăţenia vicii/or prin i!Jpăşirea pedepselor, căpătând în schimb cinstea, n-ar socoti că acestea sînt chinuri ci, respingând concursul apărători/or, s-ar Încredinţa în întregime acuzatori/or şijudecătorilor lor. 4 1 De unde reiese că în sufletul celor înţelepţi nu rămâne loc pentru ură; căci cine, decît nebunii, ar urî pe cei bun i ? Iar a urî pe cei răi e o lipsă de raţiune. 42 Dacă stricăciunea morală este o boală sufletească, aşa cum paralizia este o boală trupească, din moment ce socotim pe cei bolnavi trupeşte nu demni de ură, ci mai degrabă de m ilă, cu atît mai mult trebuie nu urmăriţi, ci compătim iţi cei a le căror s uflete s în t bân tuite de o -
infirmitate mai grozavă decît orice paralizie.
Boethiu s
188
Metrum I V
Q u i d tantos i u v at exc itare motus et propria fatu m s o l l i c i tare manu? S i mortem petitis, prop inquat ipsa sponte s u a v o l u c res nec remoratur equo s . 5
Q u o s serpe n s , lea, t i g r i s , u r s u s , aper dente petu n t , idem se tamen ense petu n t ; a n d i stant q u i a d iss iden tque mores, i n i u stas ac ies et rera bella movent a l tern i sque volunt perire tel i s ?
I II
N o n e s t i u sta satis saevi tiae rat i o ; v i s aptam meritis v icem referre : d i l ige i u re bonos et m iseresce mal i s . Prosa V
I H i c ego : Video, i n q u am, quae s i t v e I fel i c i tas vei
m i se r i a in i p s i s p r o b o ru m atque i mp r o b o r u m m e r i t i s constituta.
2
Sed i n hac ipsa fortu na populari non n i h i l boni
m al i ve i nesse perpe n d o ; neque e n i m sap i en t u m qu i sq u am exsul i nops ignominiosusque esse malit potius quam pollens o p i b u s , h o n o re re v e re n d u s , p o te n t i a v a l i d u s i n s u a permanen s u rbe f1 orere. 3 S ic e n i m c la r i u s testatiusque sapientiae tractatur offic ium, cum i n conti ngentes popu l os regen t i u m quodam modo beatitudo transfu n d i tu r, c u m praesert i m carcer ceteraque l egal i u m tormenta poenaru m pern i c i o s i s pot i u s c i v i b u s , p ropter quos etiam c o n s t i tu tae
Mângâierile filosofi e i - Cartea I V
189
Poezia IV Nu trebuie să grăbim destinul. El se Împlineşte de la sine. Să iubim pe cei buni şi să compătimim pe cei răi. De ce v-aduceţi singuri atîta tulburare? De ce cu mâna voastră destinul vi-l grăbiţi? De vreţi să vină moartea, ea fără vreo chemare Spre voi îşi mână caii mereu neobosiţi. Acei pe care leul, m istreţul îi răneşte, Ori şarpele, aceiaşi cu săb i i se rănesc. Sau firea şi năravul l i se deosebeşte De-n crâncene războaie-ntre ei se hărţuiesc, Ş i în săgeţi duşmane p ieirea şi-o aşteaptă? 10 A lor sălbăticie nu are raţiuni: Vrei pentru ficcare o răsplătire dreaptă? De cei ce-s răi ai milă, iubeşte pe cei buni . Proza V Dumnezeu a creat legi armonice În u nivers. N u este o anomalie faptul că cei drepţi au adesea parte de grave nenorociri, iar cei răi duc o viaţă plină de plăceri, lipsită de suferinţe? 1 Am răspuns atunci F i losofiei:- Văd care este fericirea şi nefericirea legată de răsplata celor cinstiţi şi necinstiţi.2 Chiar în ceea ce îndeobşte se numeşte soartă, constat că există bine şi rău; căci nici un înţelept nu preferă exilul, cu m izeria şi ruşinea lui, unei vieţi Înfloritoare în avuţie, plină de strălucire şi putere, În patria s a . 3 Funcţia înţelepciun i i este Îndep l i ni tă mai strălucit ş i mai efectiv atunci când fericirea conducătorilor se revarsă oarecum asupra popoarelor conduse, pe când închisoarea şi alte chipuri de pedepse prevăzute de lege trebuie date mai degrabă cetăţenilor periculoşi pentru care au şi fost prcvăzutc.4 De ce deci rolurile sînt sch i mbate şi pedepsele
Boethiu s
190
s u nt, d e beantur. 4 C u r h aec i g i tur versa v I c e m u te n tur sce lerumque sup p l i c i a bonos preman t , prae m i a v i rtutum m a t i rap iant, vehementer a m m i ror, q u aeque tam i n i ustae confu s i o n i s ratio v i deatur ex te s c i re d e s i dero. 5 M inus eten i m mi rarer, s i misceri omnia fortui t i s casibus crederem. N u n c stuporem meum deus rec tor exaggerat. 6 Qui cum s aepe bon i s iucunda, mal i s aspera c o n traque bon i s dura tribu at, mal i s optata c oncedat, n i s i c au s a depre h en d i tur, q u i d est, quod a fort u i t i s casibus d i fferre v ideatu r? 7 Nec -
mirum, i n q u i t , si qu id ord i n i s ignorata ratione temerarium c o n fu s u mque c redatu r ; s e d tu q u a m v i s c a u s a m tan tae d isposition i s ignores, tamen, quoniam bonus mundum rector temperat, recte fi eri cuncta ne d u b i t e s .
Metrum V
S i quis Arcturi s idera nescit propi nqll a summo card i ne l ab i , c u r legat tardus p l au stra B o otes mergatque seras aeqll ore f1ammas, cum n i m i s c e leres e x p l i cet ortu s , legem s tupebit aetheris a l t i . Pal leant plenae c o r n u a l u n ae i nfecta meti s noctis opacae, qllaeqlle fu lgenti texerat ore, I II
conflls a P h oebe detegat astra ; commovet gente s p ll b l i c u s error lassantque c rebr i s pll l s i bu s aera. Nemo m i ratur f1a m i n a Cori
Mângâierile fi losofiei - Cartea IV
191
crim elor apasă pe cei buni, iar cei răi răpesc răsplăţile virtuţilor, mă mir foarte mult şi doresc să ştiu de la tine care este raţiunea unei confuziuni atît de nedrepte.5 M-aş mira mai puţin dacă aş crede că toate sînt amestecate după j ocul întâmplării; dar ceea ce-mi măreşte u imirea, Dumnezeu conduce toate.6 De - Îndată ce el adesea acordă celor buni p lăceri , iar celor- răi neplăceri dar şi d i n contră, celor buni răutăţi, i ar celor răi le îngăduie să-şi îndeplinească dorinţele - dacă pentru toate acestea nu există explicaţie, Întrucât se deosebesc ele de capriciul întâmplării?7 - N-ar produce uimire universul - răspunse ea dacă, ignorându-i-se raţiunea ordinii sale ar fi socotit ca ceva întâmplător şi confilz; dar tu, oricît ignori explicaţia acestei armonii atît de vaste, din moment ce un cârmuitor bun conduce lumea, să nu te Îndoieşti că toate se petrec după dreptatea sa. Poezia V î ntunericul sufletului face ca unii să caute dezordine şi în armonia u niversală. Aceia, cu atît mai mult, n u pot înţelege armonia vieţii o meneşti. Cunoaşterea legilor lumii luminează mintea pentru înţelegerea tuturor lucrurilor. Cel care n u cunoaşte cum către pol s e duce Arcturus 1 88) cu încetul în drumu l său pe cer, Sau cum B oote s l 89) carul spre mare şi-l conduce, Târziu să se scufunde în ape şi m ister, Deşi grăbit răsare - acela niciodată Nu va cunoaşte legea eterului de sus. De este luna plină de negură pătată, Pălind în noaptea sumbră, cu globul pal şi dus, Sau dacă stele care erau acoperite 10 De Phoebe, i ar s-arată, aceasta dispărând. Pe neamuri rătăcirea începe să le-agite. Lovesc în aer, semne şi zgomote Iacînd l 90 l,
Boethi us
192
l i tu s frementi tundere fluctu nec n i v i s d uram fri gore molem ferve n te Phoebi s o l v ier aestu . H i c e n i m c ausas cernere promptum est, i l l i c l aten tes pectora turbant, c u n c ta, quae rara p ro ve h i t aetas stupetque subitis mob i l e v u l gu s ; cedat i n s c i t i ae n u b i l u s error, cessent profecto m i ra v i d eri !
15
20
Prosa V I
Ita est, i n quam; sed cum tui muneri s sit l atentium rerum causas e v o l v ere v e l atasque c a l i g i n e e x p l ic are rationes, quaeso, uti, quae hinc decernas, quon iam hoc me m i raculum max ime perturbat, edisseras. 2 Turn i l l a pau l i sper arridens: A d rem me, i nq u i t, o m n i u m q u ae s i t u maxi mam vocas, c u i v i x exhausti quicquam s a t i s s i t . 3 Tal i s n amque materia est, ut una d u b i tatione s u c c i s a i n nu merabi les a l i ae v e l u t h y d rae capita succrescant; n e c u l l u s fuerit modus, n is i qu is eas v i v ac i s s i mo m e n t i s igne coherceat. 4 I n h ac en i m de providentiae s implicitate, de fati serie, de repentin i s casibus, de cognitione ac praedestinatione d i vi n a, de arb i tr i i l ibertate q u aeri solet, quae quanti oneris s i n t ipse perpen d i s . 5 Sed quon i am h aec quoque te nosse quaedam med i c i n ae tuae portio est, quamquam angusto l i mite temporis saepti tamen a l i qu i d deli berare conabimu r. 6 Quodsi te m u s i c i carm i n i s obl ectamenta delectant, h an c oportet pau l i sper d i fferas v o l uptatem, d u m nexas s i b i ord i ne c o n te x o rat i on e s . - Ut l i bet, inquam. 7 Tunc velut ab alia arsa principia ita d i s serui t : Omnium g e n e rat i a rerum c u n c t u s q u e m u t ab i l i u m n at u ra r u m pragre s s u s e t , q u i c q u i d a l i q u o m o v e t u r m o d o , c a u s a s , 1
-
Mângâieri l c fi losofiei - Cartea I V
193
N i c i u n u l n u s e m iră când Corus hărţuieşte, Î n goană, ţărmul mări i cu val fremătător, Nici când zăpada, care de geruri se-ntăreşte, Pe dată e topită de P hoebus arzător. Dar daeă pentru-acestea-nţelegerea-i uşoară Sînt a lte adânci m istere ce m intea chinuiesc. Când lucruri rar se-ntâmplă, sau pot ca să apară Neaşteptat, pe oameni uşor îi îngrozesc, Eroarea neşt i i nţei eu noru-i să dispară: Vor înceta, desigur, c iudate să ne pară !
15
20
Proza VI Problema b i n e l u i şi a r ă u l u i În l u m e p u n e Înainte p ro b l e m a p ro v i d e n ţe i , a h az a r d u l u i , a ş t i i n ţ e i şi a predestinaţiei divine, a liberului arbitru. D u mnezeu are planul unitar a l u niversului, indiferent de timp şi spaţiu, iar prin destin, el execută acest plan În nesfirşitele aspecte ale realităţii, de-a lungul timpului. Cu cît u n fapt depinde mai mult de p rovidenţă, cu atît este mai singular, m ai descătuşat de timp ş i spaţiu, mai apropiat de D u mnezeu. Cu cît participă mai mult l a destin, cu atît Îmbracă mai concret formele timpului şi spaţiului. Trăind În timp şi spaţiu nu p utem vedea limpede providenţa divină care este incompatibilă cu răul din lume. 1 Aşa e, - zic eu; - dar fiindcă este în puterca ta să scormoneşti cauzele fenomenelor misterioase şi să scoţi la lumina zilei înţelesurile învăluite de întuneric, te rog să-mi spui şi mie părerile tale despre ele, pentru că mă turbură foarte mult aceste c iu dăţen i i . 2 Atunci F i losofia, surâzând 1 9 1 ) o clipă, zise : - Domen iul ce mi-l Înfăţişezi e cel mai vast dintre toate problemele care nu se pot rezolva cu uşurinţă definitiv.3 Căci sllbiectul este de aşa natură. Încît abia este Înlăturată o Îndoială şi răsar altele, ca nişte capete de hydră; şi nl/ există -
Boethiu s
194
o rd i n em , formas e x d i v in ae mentis s tab i l i tate sortitur. 8 Haec in suae s i mpl icitatis arce composita multiplicem rebus gerend i s modum statu i t . Qui modus c u m in i p s a d i v i n ae i n te l l egentiae puri tate con spic i tur, pro v identia nomi natur; cum vero ad ea, quae movet atque d i spon i t, refertur, fatum a veteri bus appel latum e s t . 9 Quae d i versa esse fac i le l iquebit, s i q u i s u triusque v i m mente conspexeri t ; n am prov identia est ipsa i l l a d i v i n a rati o i n summo o m n i u m p r i n c i p e c o n s t i t u t a , q u ae c u n c ta d is p o n i t , fatu m vero i n haerens rebus mobi libus d i spositio, per quam providentia su i s q u aeque nect i t ord i n i b u s . 1 0 Pro v i de n t i a n a m que c u n c t a pariter q u a m v i s d i versa, q u a m v i s i nfin i ta complectitur, fatum vero s i n g u l a d i gerit i n motu m l o c i s , formis ac temporibus d istributa, u t haec temporal i s ord i n i s explicatio i n d i v i nae mentis adunata prospectum providentia sit, eadem vero adunatio d i gesta atque explicata temporibus fatum vocetur. 1 1
Quae l icet d i versa s i n t , a l terum tamen pendet ex
altero; ordo namque fata l i s ex prov iden t i ae s i mp l ic i tate procedi t . 1 2 S icut e n i m artife x faciendae rei formam mente praec i p i e n s movet operis effectu m et, quod s i mp l i c i ter praesentarieque prospexerat, per temporales o rd i n e s ducit, ita deus p ro v i d e n t i a q u i de m s in g u l ar i t e r s t ab i l i terque fac i e n d a d i s p o n i t , fato v e ro h aec i p sa, quae d i sposu i t, m u l t i p l i c i ter ac tempora l i te r a m m i n i s t ra t . 1 3 S i v e i gitur fam u l antibus qu ibusdam prov identiae d i v i n i s s p i r i t i bus fatum e xercetu r seu anima seu tota i n serviente n atura seu c a e l e s t i b u s s i d e ru m m o t i b u s s e u a n ge l ic a v i rtu te seu daemonum varia sol lertia seu al iquibus horu m seu omnibus
Mângâieril e fi losofi c i - Cartea I V
195
pentru ele alt procedeu decît să le stringi sub jera tecul mistuitor al spirituluiA În tr-adevăr În acest domeniu este de obicei vorba despre unitatea providenţei, despre inlănţuirea destinului, despre evenimentele venite pe neaşteptate, despre cunoaşterea şi predestinaţia divină, despre liberul arbitru, a căror greutate tu insuţi o poţi aprecia. 5 Însă pentru că şi cunoaşterea acestoraface oarecum parte din tratamentul tâu medical, deşi timpul ne este limitat, voi Încerca totuşi sâ vorbesc şi despre ele. 6 Dacâ te desfatâ farmecul poezii/or cântate, va trebui să-ţi amâni puţin aceastâ plâcere, cît timp voi inlănţui argumentele În ordinea lor necesară. - Cum vrei, zic. 7 Atunci , ca şi cum ar fi luat subiectul dc la un alt capăt l 9 2 l , a făcut următoarea dezvoltare: Naşterea tl/turor lucruri/ar, evoluţia tuturor fiinţelor schimbătoare, tot ceea ce se mişcă intr-lin mod oarecare, Îşi are sortite cauze, rânduire, forme, din stabilitatea inteligenţei divine . 8 A ceasta, şezând in cetatea unijormităţii sale, asigură in desfâşurarea realităţii o ordine multţformâ. Privită in lumina inteligenţei divine, această ordine se numeşte providenţă; in raport cufenomenele pe care le orânduieşte şi le pune În mişcare, afost numită de cei vechi destin. 9 Că aceste două p rovidenţa ş i destinul nu se confundă, se va vedea cu uşurinţă, dacă privim cu ochii minţii putereafiecăreia dintre ele; căci providenţa este insăşi acea raţiune divină care ca principill suprem şi universal orânduieşte totul, pe când destinul este ordinea care tronează in fenomene, În mişcarea lor şi cu ajlltorul căreia providenţa le [nlânţuie, dându-le la fiecare un loc anumit. 1 0 Providenţa îmbrăţişează deopotrivă pe toate, oricît de deosebite şi oricît de nesfârşite, pe când destinul pune pe fiecare [n mişcare, dându-Ie spaţii, forme şi duratâ, aşa incÎt această desfăşurare a ordinii [n timp, unificată in lumina spiritului divin, este pro videnţă, pe când aceeaşi unitate, rânduită şi desfăşurată in timp se numeşte destin. -
-
-
Boethius
196
fatal i s series tex itu r, i l lud certe manifestu m est i m mobilem s implicemque
gerendarum
fo r m a m
reru m
esse
providentiam, fatu m vero eorum quae d i v i n a s i mp l i c itas gerenda d i sposu i t , m o b i l e m nexu m atque ord i n em temporalem. 1 4 Quo fi t, ut o m n i a , quae fato subsunt, p rov identiae quoque s u b i ecta s i n t , c u i i p s u m e t i a m s u b i ac e t fatu m, quaedam vero, quae sub providentia locata sunt, fati seriem supere n t ; ea vero sunt, q u ae pri mae prop inqua d i v i n i tati stab i l i ter fi xa fatal i s ord i nem mob i l i tatis excedunt. 1 5 Nam ut orb i u m c i rca eundem card inem se se verten t i u m , qui est i n t i mus, ad s i m p l i c i tatem medietati s accedit ceterorumque e xtra locatorum veluti cardo quidam, c i rca quem versentur, e x s i s t i t, e x t i m u s vero m a i o re ambitu rotatus, quanto a puneti media individuitate discedit, tanto ampl ioribus spatiis e x p li catur, si q u i d vero i l l i se med i o conectat et societ, in simplicitatem cogi tur diffundique ac diffluere cessat, simili ratione, quod longius a prima mente d i sc e d i t , maioribus fat i nex ibus impl i c atur ac tanto al iqu i d fato l ib e ru m est, quanto i l l u m reru m card i nem v i c i n i u s petit. 1 6 Quodsi supernae mentis haeserit fi rmitat i , motu carens fati quoque supergreditur necessi tatem. 1 7 Igitu r uti est ad i ntel lectum ratioc inatio, ad i d quod est i d quod gignitur, ad aetern itatem tempu s, ad punctum med i u m c i rc u l u s , i t a est fati series mob i l i s ad providentiae stabi lem s implicitatem. 1 8 Ea series caelum ac s i d era movet, ele menta in se i n v icem temperat et a l terna commu tat i o n e tran sformat ; eadem n ascen tia o c c i d e n tiaque o m n i a p e r s i m i l es fe t u u m s e m i n u m q u e r e n o v at p ro g re s s u s . 1 9 H aec a c t u s e t i am for t u n a s que
Mângâieri le fi losofiei - Cartea I V
197
1 1 Acestea, deşi deosebite, atârnă totuşi una de alta; căci ordinea destinului depinde de uniformitatea providenţei. 1 2 După cum lIll artist, reprezentându-şi in min te forma operei pe care o va face, Începe realizarea ei şi ceea ce prevăzuse, unic şi absolut, Începe să capete contururi i'n spaţiu şi timp, tot aşa Dumnezeu, cu ajutorul providenţei, orânduieşte tot ce are de săvtrşit unic şi statornic, iar cu ajutorul destinului organizează opera sa În amânunte şi În timp. 1 3 Prin urmare, fie că destinul se exercită prin spirite divine ajutătoare ale providenţei, fie că pânza destin u lu i e ţes u tă de spiritul universal, sau de Întreaga natură l 93) care i se supune, de mişcările cereşti ale astrelor, sau de virtutea Îngerilor' 94)" de felurita iscusinţă a demonilor ' 95 l, de unele sau de toate acesteforţe, ceea ce e sigur este căforma imobilă şi unitară a fenomenelor e pro videnţa, iar destinu l este Înlănţuirea mobilă şi de5făşurarea in timp a celor pe care unitatea divină le-a orânduit ca să se producă. 1 4 De aici rezultă că tot ceea ce e sub puterea destinului e supus şi providenţei, câreia i se subordonează şi destinul, dar unele lucruri care atârnă de providenţă stnt mai presus de inlănţuirea destinului; anume acelea care, stabilfixate in preajma supremei divinităţi, depăşesc ordinea schimbătoare a destinului. 1 5 Căci după cum dintre sferele ce se Învârtesc in jurul aceleaşi axe, cea mai lăuntrică se conjill1dă aproape cu centrul În unitate şi serveşte, oarecum, ca axă celorlalte sfere exterioare, care se invârtesc În jurul ei, iar 5fera cea mai din afară, mvârtindu-se cu un cerc mai mare, cu cît este mai departe de unicul punct central, cu atît se desfăşoară În spaţii mai largi şi dacă acestui centru i se apropie şi i se uneşte ceva, acest ceva participă la unitate şi Încetează de a fi Împrăştiat În m işcări exterioare, tot aşa, printr-o raţiune asemănătoare, ceea ce se Îndepărtează mai m ult de spiritul suprem este prins in mai mari inlănţuiri ale destinului şi
Boeth iu s
198
hominum indissolubili causarum conexione constringit, quae cum ab i mmob i l i s providentiae profici scatu r exord i i s , ips as quoque immutabiles esse necesse est. 20 Ita enim res optime r e g u n t u r, s i m a n e n s i n d i v i n a m e n t e s i mp l i c i t a s i n dec l i n ab i lem causarum ordinem promat, h i c vero ord a r e s m u t a b i l e s e t a l i o q u i n t e m e re f 1 u i tu ra s p r o p r i a i ncommutab i l i tate coherceat. 21
Quo fit, ut, tamets i v o b i s h u n c o rd i n e m m i n i me
c o n s i d e rare v a l e n t i b u s c o n fu s a o m n i a p e rt u rb a t aque v i dean tur, n i h i l o m i n u s tamen suus modus ad b o n u m d i rigens c u neta di sponat. 22 N i h i l e s t e n i m , quod mal i causa ne ab i p s i s q u i d e m i mp r o b i s f i a t ; q u o s , ut u be r r i me demons tratum est, bonum quaerentes pravus e rror avertit, n e d u m ordo de s u m m i b o n i c ard i n e profi c i e n s a suo quoquam deflectat exord i o . 2 3 Quae vero, inquies, potest u l la in iquior esse confusio, quam u t bon i s turn adversa tu rn prospera, mal i s e t i am turn optat a turn o d i o s a c o n t ingant? 24
Num i g i tur ea ment i s i n tegri tate h o m i n es degunt, ut,
quos probos i mp r o b o s v e c e n s u e ru n t , e o s q u o q u e , uti e x i sti mant, esse necesse sit? 2 5 At q u i in hoc h o m i n u m iudicia depugnant e t , quos alii praemio, al i i supplicio dignos arb itrantur. 26
Sed concedamu s , ut a l i qu is possit bonos malosque
d i s c e r n e re ; n u m i g i t ll r p o t e r i t i n tu e ri i l l a m i n t i m a m temperiem, velut i n corporibus d ic i solet, a n i moru m ? 27 Non e n i m d i s s i m i l e est m i racu l u m nesc i e n t i , cur s an is corporibus h i s quidem d u \ c i a, i l l i s vero amara conve n i ant, c u r aegri e t i am q u i d a m l e n i b u s , q u i d a m vero ac r i bu s adiuvantur. 28 At h oc med icus, q u i s a n itatis i p s i u s atque
M,â ngâieri lc fi losofiei - Cartea I V
199
este cu atît mai liberat de destin, cu cît se apropie mai mult de acea axă a t llturor lucrurilOl: 1 6 Iar dacă s-a fixat În stabilitatea sp irituilli suprem, lipsit de m işcare, trece deasupra legilor necesare ale destinului. I 7 Prin urmare, după Cll m este argumentarea pentru intelect, naşterea pentru viaţă, timp u l pen tru eternita te, cerc u l pen tru cen tru, aşa e inlănţuirea mişcătoare a destinului pentru unitatea statornică a providenţei. 18 A cea inlănţuire pune În mişcare cerul şi astrele, rânduieşte stihiile Între ele şi, printr-o schimbare succesivă, le dă forme felurite; tot ea reÎnnoieşte pe toate care se nasc şi apun, prin e vo luţii asem ă n ă to a re a le animalelor şi p la n telor. 1 9 Ea stringe oamen ilor, Într-o indisolubilă conexiune de cauze, faptele şi soarta 1 961, care, pornind din inceputurile nemişcate ale providenţei, e necesar ca şi acestea să fie neschimbătoare. 20 Căci realitatea este condusă des ă v îrşit, dac ă un itatea care s e găseş te in inteligenţa divină exprimă o ordine inflexibilă de cauze şi dacă această ordine reţine În propria ei stabilitate lucrurile nestabile, care altfel ar pluti În voia Întâmplării. 21 Reiese din acestea că chiar dacă vouă, care nu puteţi privi ordinea aceasta, vi se par toate conjilze şi tulburi, totuşi sint toate orândllite după felul lOl� fiind conduse in direcţia binelui. 22 Fiindcă nu există nimic care să sefacă În vederea răului, chiar de către cei răi; pe aceştia, după cum s-a demonstrat cu prisosinţă, o eroare gravă i-a Întors din drumul binelui, numai să nu se abată de la principiul său ordinea care işi are obirşia În axa binelui suprem. 23 Dar, vei zice, poate exista vreo conjilzie mai nedreaptă decît ca cei buni să aibă parte când de fericire, când de nefericire, iar cei răi să aibă când cele dorite, când cele detestate. 24 Au oamenii, prin urmare, acea inteligenţă deplină, Încît cei pe care ii socotesc buni sau răi să fie cu s iguranţă cum Îi cred ei? 25 in aceasta judecăţile oamen ilor sînt contradictorii şi pe cei pe care unii îi socotesc demni de răsplată, alţii îi găsesc demn i de pedeapsă.
200
Boeth ius
aegritu d i n i s modum temperame n tu mque di noscit, m i n i me m i ratur. 2 9 Qu i d vero a l i ud ani moru m s a l u s v idetur esse quam probitas, quid aegritudo quam vitia, quis autem al ius vei servator bonorum vei maloru m depu l sor quam rector ac m e d i c a t o r m e n t i u m d e u s ? 3 0 Q u i c u m e x a l t a providentiae specu l a respe x i t , quid un icuique, conveniat, agnosci t et, quod convenire novit accommodat. 3 1 Hic iam fi t i l l ud fatal i s ord i n i s in signe m i rac u l u m , cum ab sciente geritur, quod stupeant ignorante s . 3 2 N a m u t pauc a, quae ratio v a l e t h u m a n a , de d i vina profu n d i tate perstringam, de hoc, quem tu i u s t i s s i mu m et aeq u i servan t i s s i m u m putas, omn i a sc ienti providentiae d i ve rsu m videtu r. 3 3 Et victricem q u i d e m causam d i s , v ic t am vero Catoni p l acui sse fami l iaris n o s t e r Lucanus ammonu i t . 3 4 Hic igitur qu icqu id c i tra spem v i deas geri, rebus quidem rectus ordo est, opi n io n i vero tuae perversa confu s i o . 35 S ed sit a l i qu i s i ta bene mo ratu s, ut de eo d i vinum iudicium pariter h U lllanulllque consentiat, sed est animi vi ribus infirlllus, cui si quid eve n i at advers i , desinet colere forsitan i n nocentiam, per quam n o n potuit retinere fortunam. 36 Parc i t itaque sapiens di spensatio ei, quem deteriorem facere possit advers itas, ne, cui non convenit, l aborare patiatur. 3 7 Est a l i u s cunctis v i rtutibus abso lutus sanctusque ac deo p ro x i m u s ; hunc c o n t i n g i q u i bu s l i bet adversis nefas providentia iudicat adeo, ut ne corporeis quidem morbis agitari sinat. 38 Nam ut quidam me quoque excellentior:
aVbpo<; b� lf:POU bElla<; ai8ipf:<; OlKobolll1aav . 3 9 F i t autem s a e p e , u t i b o n i s s u m m a r e ru m rege n d a deferatur, u t exuberans retundatur improbitas . 4 0 A l i i s mi xta
Mângâicrile fi losofi e i - Cartea I V
201
26 Să admitem Însă că ar putea cineva să deosebească pe cei bllni de cei răi; va putea acesta să privească sufletele in intimitatea şi temperamentul lor, ca să Întrebuinţez un termen obişnuit În Înţeles fizic? 2 7 El se va minuna, ca acela care nu ştie pentru ce organismelor sănătoase le priesc la unele alimente dulci, la altele amare, pen tru ce unii bolnavi sint Întăriti cu leacuri uşoare, alţii cu medicamente puternice. 28 Dar medicul, care deosebeşte ritmul şi felul particular al sănătăţii şi al bolii, nu se minunează deloc. 29 Ce altceva pare a fi sănătatea st!/letească decft cinstea, ce este altceva boala slifletului, decft viciile şi cine altlll păstrătorul celor bune şi Îl1depărtătorul celor rele, dacă n u Dumnezeu, diriguitorul şi doctorul slifletelor? 30 Privind din turnul Înalt al providenţei el vede şi dă fiecăruia ceea ce i se potriveşte. 31 În aceea constă deosebita minunăţie a ordinii destinului, că se săvîrşesc de cel ce ştie fapte care inmărm uresc p e neştiutori. 32 Căci, pentru a mă mărgini la câteva raţionamente pe care le Înţelege m in tea o m e n ească despre adân curile dumnezeirii, despre acel pe care tu il socoteşti foarte drept şi foarte respectuos a l on estităţii, el pare deosebit de providenţa care ştie toate I 97). 33 Că zeilor le place cauza victorioasă, iar lui Cato cea invinsă, ne aminteşte prietenul nostru Luca n u s l 9R1. 34 Prin urmare, deşi vezi că se Întâmplă aici ceva pe alături de speranţele tale, există totuşi o ordine În lucruri, iar confuzia care răstoarnă valorile este o aparenţă subiectivă a minţii tale. 35 Să presupunem Însă că există cineva cu o conduită m orală atit de ireproşabilă, Încft săfie de acord asupra lui judecata divină şi cea umană; el este slab ca rezistenţă sufletească şi dacă i se Întâmplă vreo nenorocire va inceta poate de a mai cultiva virtutea care n-a putut să-i păstrezefericirea. 36 Astfel, o inţeleaptă organizare cruţă pe cel pe care nenorocirea l-ar putea face mai rău şi nu-l lasă să sufere pe cel ce nu poate răbda. 37 A ltul este amIII desăvîrşit prin toate virtuţile, sfin t şi apropiat de
202
B oethius
quaedam pro a n imoru m qu a l it ate d i s t r i b u i t , quo s d am . . . remordet, ne longa fel ic i t ate l u x u r i e n t , a l i o s d u r i s < s i n i t> ag itari , ut v i rtutes a n i m i p at i e n t i ae u su atque e xe rc itati one confi rment. 4 1 A l i i plus aequo m e tuu nt, quo d ferre p o s sunt, a l i i p l u s aeguo des p i c i u n t , quod ferre n o n p o s su n t ; hos in expe rimentum sui tristibu s duc i L 4 2 N o n nu l l i vene randurn saec ll l i nomen gl oriosae p re t i o m or t i s e m e r u n t , q u i dam sup p l ic i i s inexpugnab i l e s exe m p l u m c e t e r i s p raetulerunt i n v i c t a m m a l i s e s s e v i rt u t e m ; q u a e q u a m r e c t e atque d ispos i te et ex eorum bono, q u i bu s a c c e d e re v i dentur, fiant, nu l l a dubi tat io est. 43 N a m i l l ll d q u o q u e , qu o d i mprobis nunc tristia, nunc optata p ro v e n i u n t , e x e i s d e m ducitur cau s i s . 44 Ac de t r i s t i b u s qu i d e m n e m o m i ratur, quod eos malo meritos omnes e x i s t i m ant - qu o ru m q u i d e m supplicia t u rn ceteros ab sce l e r i b u s d e t e r re n t , t u rn i p s o s , qu ibus i n v e h u n t u r , e m e n d a n t - l ae t a v e r o m a g n u m b o n i s arg u m e n t u m l o q u u n t u r, q u i d d e h u i u s m o d i fel i c itate debeant iudicare, quam famu l a r i s ae p e i mp ro b i s cernant. 45 In qua re i l lu d etiam d i sp e n s a r i c re d o , q u o d est forsitan al i c ll i u s tam p raeceps atque i mp o r tu n a n a t u r a , ut eum in scelera potius exacerb are p o s s i t r e i fam i l i a r i s inopia; huius morbo pro v i dentia c o l l atae p e c u n i ae r e m e d i o medetur. 46 Hic foedatam p ro b r i s c o n sc i e n t i am s p e c tans et se cum fortuna sua comparans for s i ta n p e r t i m e s c i t , ne, cu ius ei iucundus u s u s est, s i t t r i s t i s ami s s i o ; m u t a b i t i gitur rnores ac, d u m fortunam met u i t a m i t t e r e , n e q u i t i a m dere linquil. 47 A l i os in c 1adem m e ri t a m p rae c i p i t a v i t i n d igne
acla
fel i c i tas, q u i b u sdam perm i s s u m p u n i e n d i i u s , ut exercit i i bon i s et mal is esset causa s u pp l i c i i . 48 N a m u t probis atque
Mângâierile fi losofi e i - Cartea I V
203
Dumnezeu; pe acesta pro videnţa până fntr-atÎt fi fereşte de nenorocire, Îndt nu-l lasă să fie atins n ici de boli. 38 Căci, după cum a spus cineva mai de seamă chiar decît mine: Tăriile cereşti ali zidit corpul om ului sfin t 1 99) 39 Dar se Întâmplă adesea ca posturile de fnaltă răspundere să fie Încredinţa te celor buni, iar râlltatea săfie nimicită. 40 A ltora providenţa le Împarte fericirea proporţional cu n enorocirea, după calitatea sufletelor lor; pe unii fi muşcă, pentru ca ei să nu se moleşească Într- o fericire Îndelunga tă, fngăduie ca alţii săfie puternic zgudu iţi, pen tru ca virtuţile lor sufleteşti să se Întărească prin prac tica şi exerciţiul râbdării. 41 Unii se tem mai mult dedt trebu ie de ceea ce defapt pot să suporte, alţii dispreţuiesc mai m ult decît trebuie ceea ce nu pot să suporte; pe aceştia experienţa fi duce la cunoaşterea de sine. 42 Unii şi-au dobîndit cu p reţul unei morţi glorioase un nume venerabil de-a lungul secolelo r, alţii, neînfrânţi În faţa torturi/or, au dat celorlalţi exemplu că v irtutea nu este Învinsă de suferinţe; că acestea s e p etrec cu regulă, cu rânduială şi În interes ul tuturor celor ce par a le suporta, este departe de orice Îndoială . 4 3 A ceeaşi explicaţie are şi faptul că celor răi li se Întâmplă c â n d n ep lăceri, când lucruri dorite. 44 De neplăcerile acesto ra desigur că n imeni nll se miră, fiindcă toţi socotesc că ei a u m eritat răul; pedepsele lor pe alţii Îi abat de la nelegiuiri, iar p e cei pe care Îi lovesc fi corectează; şi bucuriile lor s în t p en tru cei buni pildă elocventă de ceea ce trebu ie să judece despre o astfel defericire, pe care o văd adesea În s erviciu l celor răi. 4 5 În această chestiune cre d că s e p o a t e ţ i n e s e a m ă ş i de posibilitatea de aji unul cu un tempe rament aşa de iute şi de neslăpânit, Încît lipsa de cele n e c es a re să-I Împingă până la nelegiuire; providenta vindecă bo a la a cestuia dându-i ca leac avere multă. 4 6 Pri v in du -ş ; conştiinţa p ă tată de ticăloşie şi comparându- şi avu/ia cu sine, s e t e m e p o a te să nu-i fie dllreroasă pierderea hu n urilo r, CI cărorf% s ire Îi este plăcl/tă; Îşi va schimba deci cOllduila şi În team a sa de a n u-şi pierde
Boethius
204
i mp ro b i s n u l l u m foed u s e s t , i t a i p s i i n te r se i mp r o b i n e q u e u n t c o n v e n i re . 4 9 Q u i d n i , c u m a s e m e t i p s i s d i sc e r p e n t i b u s c o n s c i e n t i a m v i t i i s q u i s q u e d i s s e n t i a t fac i antque s aepe, quae, c u m gesserint, n o n fu isse gerenda decernent? 5 0 Ex quo saepe summa i l la providentia prot u l i t i n s i gne m i racu l u m , ut malos mali bonos facerent. 5 1 Nam d u m i n iqua s i b i a pes s i m i s g u i da m perpeti vi dentur, n o x iorum odio f1agran tes ad v i rt u t i s fru g e m redi ere, dum s e e i s d i s s i m i l es student e s s e , q u o s oderant. 5 2 S o I a e s t e n i m d i v i n a v i s , c u i m a I a quogue bona s int, c u m e i s competenter utendo a l i c u i u s bon i e l i c i t effectu m . 53 Ordo enim qu i dam cuncta c o m p l e c t i tu r, u t , quod ad s i g nata o rd i n i s ratione decesserit , hoc licet i n alium, tamen ord i n e m relabatur, ne quid i n regno p ro v id en t i ae l i c eat temeritat i . 54
i\pyaAEov O E �E TauTa 8EOV &c, mlv-r ayopEUEtV.
55 Neque e n i m fas est h o m i n i c u n c tas d i v i n ae operae mach inas vei ingen io comprehendere veI expl icare sermone. 56 Hoc t a n t u m perspe x i s s e s u ffi c i at, q u o d n a t u rarum omnium p rod i t o r d e u s i de m ad b o n u m d i ri g e n s cu neta d isponat du mque ea, q u ae p rotu l i t i n sui s i m i l i t u d i nem, retinere festi nat, malum omne de rei publ icae suae terminis per fata l i s seriem necessitatis e l i m i net. 57 Quo fit, ut, quae i n terris abundare cred u n t u r, si d i sponentem provi de n ti am spectes, n i h i l u squam mali esse perpendas. 5 8 S e d v i deo te i a m d u d u m et pondere quaest i o n i s o neratu m et rationis p ro l i x i t a t e fa t i g a t u m a l i q u a m c a r m i n i s e x s p e c t a re dulcedinem; acc ipe i g i tu r h austum guo refectus firmior in u Iteriora contendas .
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea I V
205
avuţia, se lasă de rele. 4 7 Pe a lţii i-a p ră b u ş i t În r u m a meritată o fericire dobîndită pe nedrept, unii au căpătat dreptul de a pedepsi, pentru ca să existe mijloc de Întărire pentru cei blllli şi de corecţie pentru cei răi. 48 Căci după cum nu există nici o legătură Între cei buni şi cei răi, la fel cei răi nu pot să se Înţeleagă Între ei. 49 De ce n-ar fi astfel, când viciile sfâşiindu-le conştiinţa, nu sîn t de acord cu ei Înşişi şi fac adesea lucruri pe care le dezaprobă după ce le aufăcut? 50 Din aceasta reiese că deseori acea providenţă supremă a dat dovadă şi de acest extraordinar miracol, Încît cei răi să facă pe cei răi buni. 5 1 Fiindcă uneori sufăr nedreptăţi din partea celor mai răi dintre ei, aprinzându-se de revoltă Împotriva nedreptăţilor, se-ntorc la roada virtuţii, dorind să nu mai fie asemenea acelora pe care-i urăsc. 52 Căci numai puterea divină este aceea pentru care şi răul să poată fi un bine cândJolosindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea vreunui bine. 53 Există o ordine care Îmbrăţişează toate şi cel ce şi-a părăsit locul pentru a intra În altă ordine de lucruri, rămâne totuşi înăuntrul ordinii, pentru ca să nu se facă loc la nimic Întâmplător în împărăţia providenţei. 54 E greu ca eu să vorbesc de acestea toate ca un zeu 200) 550mul nu poate să cuprindă cu min tea sa, ori să explice prin cuvinte organizarea operei divine]() J). 5 6 Nu e deajuns numai aceasta să vedem că Dumnezeu, creatorul tuturor fiinţelor, orânduieşte toate, conducându-Ie spre bine şi, silindu-se să menţină În asemănare cu sine ceea ce el a chemat la viaţă101), elim ină răul din h otaru l statului său, p rin înlănţuirea inevitabilă a destinului. 57 De aici rezultă că răul ce se crede că abundă pe pământ, dacă-I priveşti prin prisma providenţei rânduitoare, nu se gâseşte n icăieri. 58 Dar văd că de la o vreme tu, împovărat de greutatea problemei şi obosit de lungimea raţionamentului, aştepţi un cântec odihnitor; soarbe deci o înghiţitură care te va Întări şi-ţi va da puteri, pentru a asculta cele ce vor urma.
Boeth ius
206
Metrum V I
I II
1 5
2 11
25
S i v i s c e l s i i u ra Tonantis p u ra sol lers cernere mente, aspice summi c u l m i n a cael i ; i l l ic i usto foedere reru m veterem servant s idera p ac e m . N o n sol rut i l o c o n c i tus igne geli d u m P hoebes i mped it axem nec, quae summo vertice m u n d i flec tit rapidos U r s a meatus , numqu a m occ iduo I o t a p rofu n d o , cetera cernens s idera mergi cupit Oceano ti nguere flammas ; semper v i c i bu s tempori s aequ i s Vesper seras nuntiat u mb ras reveh itque d i e m Lucifer a l mu m . S i c aeternos reri c i t c ursus alternus amor, sic astrigeris bel lum d iscors exsu lat oris. Haec concord i a temperat aeq u i s elementa m o d i s , ut pugnantia v i c i bus cedant humida siccis iungantqlle fidem fri gora flammis, pendll l lls ignis surgat i n altum terraeqlle graves pondere sidant. H i s de c au s i s vere tepenti sp irat fl orifer annus odores, aestas cererem fer v i d a s iccat, remeat pomis gravi s autumnus, h i emem defl u ll s inrigat i mber.
Mângâierile filosofi e i - Cartea IV
207
Po ezia VI Aceeaşi ordine şi armonie domneşte În tot universul şi t oa te tind, pri n i ubire, spre Dumnezeu, principiul lor. C u gânduri luminoase ş i-adânci d e vrei s ă ştii Cel care-n ceruri tună ce legiuiri urmează Priveşte fi rmamentul cu înaltele-i tării : Acolo aştrii pace străveche îşi păstrează Prin dreapta Învoială cu care s-au legat. Strălucitor de raze când soarele s-aprinde Nu-mpiedică pe Phoebe în cerul îngheţat, Nici Ursa ce zenitul cu repezi căi cuprinde 203 l Î n valuri să se scalde nu merge niciodată 10 În occidentu-n care, cum v i n să se scufunde, Priveşte pe-alte astre pe bolta Înstelată Şi nu doreşte oceanul ca-n el să se afunde. Întotdeauna Vesper cu-ntoarceri regulate Vesteşte umbre-ncete şi Lucifer aşterne IS D i n nou fru moase zile şi binecuvântate 204 l Le înnoieşte mersul supus la legi eterne Iubirea dintre ele şi este exilat Războiul din ţinutul de stele purtător205l. Această armonie conduce neîncetat 20 Pe orice elemente ca-n rânduiala lor Uscatul să dea locul la umedul opus, Ca frigul legătura cu caldul să păstreze, Ca focul ce stă-n aer să se ridice-n sus Ş i -nvins de greutate pământul să s-aşeze. 2S De aceea-n adierea călduţă a primăverii Se-mprăştie parfumul din fiecare floare. Î şi coace Ceres roade în arşiţele verii De poame pl ină toamna se-ntoarce odihnitoare Iar iarna e bătută de ploi, zăpezi şi gheaţă.
Boethius
208 30
3S
40
45
H aec temperies alit ac profert, qu icqu id v i tam spirat in o rbe ; eadem rapiens cond it et aufert obitu mergens orta supremo. Sedet interea conditor altus rerumque regens f1ectit habenas rex et d o m i n u s , fons et origo, l e x et sapiens arb iter aeq u i , et, q u a e m o t u conci tat i re , s i st i t retrahens a c vaga firmat; nam nisi rectos revocans i tu s f1exos i terum cogat i n orbes, q u ae nunc stab i l i s continet ordo, d i ssaepta suo fo nte fat i scant. Hic est cunctis commu n i s amor repetuntque boni fine teneri, quia non a l i ter d u rare queant, n i s i conversa ru rsu s amore refl uant causae, quae d e d i t e s s e . Prosa V I I
I Iamne i g i tu r vides, q u i d h aec omnia, quae d i x i m u s , consequatur? - Qu i d n a m ? i n q u a m . 2 - Omnem, i n q u i t, bonam prorsus esse fortu nam. - Et qu i i d , i nquam, fieri potest? 3 - Attende, inqu it. Cum omn i s fortuna veI i ucunda veI aspera turn rem u n eran d i e x erce n d i v e b o n o s , t u rn puniendi corrigend i ve i mprobos c a u s a deferatur, o m n i s bona, q u a m veI i u s tam constat e s s e veI u t i l e m . 4 N i m i s qu idem, inquam, vera rati o et, s i q u a m p au l o ante docu i s t i p rov identiam fatu m v e c o n s i d erem, fi r m i s v i r i b u s n i x a sententia. 5 Sed e a m s i p l acet, i n ter e a s , quas inop inab i les pau lo ante posu i s t i , numeremus . - Qu i ? i nq u i t . 6 - Quia id h o m i n u m sermo c o m m u n i s u s u rpat e t q u i d e m crebro quorundam malam esse fortunam. 7 Visne i g i tu r, i n q u i t , -
-
Mângâieri l e fi losofi e i - Cartea I V 30
209
Această înl ănţuire a timpului hrăneşte Ş i întreţine tot ce rcspiră-n lume viaţă 206) Tot ea apucă, îngroapă, sfărâmă ş i răpeşte Pe bietel e fi inţe în moarte cufundând. Iar neîncetat, în ceruri, al l um i i ziditor Tronează, universul c u frâu-i conducând, Stăpân şi rege, obîrş ie şi nesecat izvor, Dreptăţii legiuire şi arbitru înţelept, E! cheamă iar la sine pe cele în mişcare Şi celor rătăcite le-aşază dru m u l drept. Căci dacă nu le-ar pune-ngrădiri pe-a l or cărare, Chemându- l e să vină de unde au pornit, Cele ce sînt ţinute în bună rându i re S-ar pierde de izvorul de u nde au venit. E l fără încetare e pentru toţi iubire De-orice vieţuitoare e binele dorit F iindcă-n rostu-i v iaţa i-ar fi cu neputinţă De nu s-ar reîntoarce s-aj ungă în s fârşit Condusă de iubire la cel ce i-a dat fi i nţă.
35
40
45
Proza V I I Soarta este totdeau n a bună În sine. Orice soartă care pare aspră - dacă nu pedepseşte, Înd reaptă şi Întăreşte. 1 Şi acum vezi ce concluzie urmează, după 101 ceea ce am spus ? - Ce? i-am răspuns eu. 2 - Că orice soartă e întotdeallna bună.- Ş i cum e cu putinţă aceasta?3 - Ascultă. De îndată ce orice soartă, plăcută sau aspră, are ca scop fie s ă răsplătească ş i s ă În t ă rească p e c e i b u n i, fie s ă pedepsească sali s ă Îndrepte pe cei răi, rezultă c ă oricare este bună, fiind În acelaşi timp dreaptă şi utilă. 4 - Desigur, raţionamentul tău este foarte adevărat şi dacă ţin seama de providenţa şi destinul de care m i -ai vorbit cu puţin înainte, cugetarea ta se sprij i nă pe temel i i puternice. 5 Totuş i , dacă vrei, s-o trecem şi pe ea în numărul celor pe care le-ai declarat ca de neînţeles. 6 - C u m? - Fiindcă este o afirmaţie curentă şi generală aceea că soarta unora este rea. 7 - Vrei aşadar să ne -
Boethius
210
pau l i sper vulgi sermonibus accedamu s , n e n im i u m ve lut ab h u man i tati s u s u recessisse videamur? - Ut p l acet, i n quam . 8 - Nonne i g i tu r b o n u m censes esse, quod p rodest? - !ta est, i nquam. 9 - Quae vero aut exercet aut corri g i t , p rodest? - Fateor, inquam. 1 0 B o n a i g i tur? - Q u i d n i ? S e d haec eorum est, q u i veI i n v i rtute p o s i t i c o ntra aspera b e l I u m gerunt v e I a v i t i i s decl in antes v i rtutis iter arripiunt. - Negare, i nquam, nequeo. 1 1 - Quid vero iucunda, quae i n praemium t r i bu i tu r b o n i s , n u m v u l g u s m a l am e s s e d e c e r n i t ? Nequaquam, verum uti est, ita quoque esse optimam censet. 1 2 - Quid rel iqua, quae cum sit aspera, iusto supplicio mal os c o h ercet, n u m bonam pop u l u s putat? 1 3 - I m m o omnium, i nquam, quae excogi tari possunt, i u d icat esse m i serrimam. 1 4 Vide i g i tu r, ne o p i n ionem popul i sequentes q u iddam valde inopinab i l e confeceri mu s . - Q u i d ? inquam. 1 5 Ex h i s e n i m , ait, quae c oncessa sunt, e ven i t eorum q u idem, qui veI sunt veI in p o s s e s s i o n e vei in p ro vectu veI in adept ione v i rt u t i s , omnem, q u aecumque s i t , bonam, i n i mp r o b i tate vero m a n e n t i b u s o m n e m p e s s i ma m e s se fortu nam. 1 6 H o c , i n q u a m , veru m e s t , tame t s i nemo audeat confiteri . 1 7 Q uare, inqu i t , ita vir s ap i e n s moleste ferre non debet, quotiens i n fortu nae certamen adducitur, ut v i rum fortem n o n decet i n d ignari , quotiens i nc repuit bel I ic u s tu multus. 1 8 Utrique enim huic q u i d e m g lo riae propagandae, i l I i vero conformandae sapient i ae d i fficu ltas ipsa materia est. 1 9 Ex quo etiam v irtus vocatur, quod suis v i ribus n i te n s non superetur advers i s ; neque e n i m vos in provectu positi virtu t i s d i ffl uere d el i c i i s et e marcescere voluptate ven i s t i s . 20 Proe l i u m c u m o m n i fortun a a n i m i s acre conserit i s , ne vos aut tri s t i s opprimat aut i ucunda corru mpat. 2 1 Firm i s medi u m viribus occupate; q u i cquid aut i nfra subsistit aut u l tra p rogredi tur, h abet c ontemptum fel i c i tatis, non h abet prae m i u m l abori s . 22 In vestra e n i m s i t u m manu, qualem v o b i s fortunam formare m a l i t i s ; omnis enim, quae videtur aspera, nisi aut exercet aut corrigit, punit. -
-
-
-
-
Mângâieril e fil osofi e i - Cartea I V
211
apropiem puţin de vorbirea vulgului, pentru a nu da impresia că am pierdut oarecum legătura CII omenirea ? - Cum îţi p lace ! 8 Nu crezi că ce e bun e şi folositor?- Ba da. 9 Dar ceea ce Întăreşte sau lÎ1dreaptă e folositor? - Da. 1 0 Prin urmare şi bun ? - De ce nu? - Dar aceasta este soarta acelora care, fie clădiţi În virtuţi, poartă război potrivnicii/or vieţii, fie Întorcându-se din calea viciilor, iau drumul virtuţilor. - N-aş putea să neg. 1 1 Iar soarta fericită care este dată celor buni ca răsplată nu cumva că vulgul o crede rea ?- Ba deloc; o socoteşte foarte bună, aşa cum este. 1 2 - Şi pe cealaltă, care prin asprimea ei constituie o dreaptă pedeapsă pentru cei răi, o găseşte poporul bună? 1 3 - B a o s o c o t e ş t e m a i nenorocită decît tot ce s-ar putea închipui. 1 4 Bagă de seamă deci să nu spunem vreun paradox urmândjudecata mulţimii. - De ce? 1 5 - Din ceea ce am admis rezultă că cei ce sînt În posesiunea, căutarea sau dobîndirea virtuţii, au Întotdeauna soartă bună, oricare arfi ea, pe când cei ce rămân În necinste o au Întotdeauna foarte rea . 1 6 - E adevărat, - conchisei eu deşi nimeni n-ar îndrăzni s-o mărturisească. 1 7 - De aceea răspunse ea - bărbatul Înţelep t n u trebuie să suporte CII greutate unele hărţuieli cu soarta, după cum bărbatul viteaz nu se cuvine să se mânie când sună mobilizarea. 1 8 Căci pentru fiecare, greutatea Însăşi este prilej pentru unul de a şi dobîndi glorie, pentru celălalt de a-şi Întări Înţelepciunea. 1 9 De aici se numeşte virtute, fiindcă, sprijinindu-se pe puterile sale, n u este În vinsă de potrivniciile vieţii; şi voi, deprinzându-vă cu dezvoltarea virtuţii, n-aţi venit ca să vă risipiţi În uşurătate şi să vă istoviţi În plăceri. 20 in sufletele voastre v-aţi încleştat în luptă aprigă cli intreaga soartă ca ea să nu vă înăbuşe când este tristă şi să nu vă corupă când e plăcută. 2 1 Ocupaţi locul de mijloc cu forţe tari; oricine rămâne în afară, într-o parte sau alta, are dispreţulfericirii, nu răsplata muncii. 22 in mâna voastră este chipul în care vreţi să vă dăltuiţi soarta; orice soartă care pare rea, dacă nu întăreşte sau Îndreaptă, pedepseşte. -
-
-
-
-
-
212
Boethiu s
Metrum V I I
5
I II
15
Z II
ZS
3 11
B e l l a b i s q u i n i s operatus ann i s u ltor Atrides Phrygiae ru i n is fratri s amissos thal amos piavit. I l I e d u m Graiae d are vela c\assi optat et ventos red i mi t cruore, exuit p atrem m i seru mque tristis foederat n atae iugu l u m sacerdo s . F l e v i t ami ssos Ithacus sodales, quos ferus vasto rec u bans in antro mersit i mmani Polyphemus a l v o ; s e d tamen caeco furibundus ore gaudi u m maestis l acri m i s rependi t . Herculem du ri celebrant l abores, i l ie Centauros d o m u i t superbos, abstu l i t saevo spo l i u m leon i fi xit et certis volucres sag ittis, pom a cernent i rap u i t drac o n i aureo laevam grav i or metallo, Cerberu m tra x i t tri p l i c i catena. Victor i m m i te m pos u i sse fertur pabu l u m saev is d o m i n u m quadri g i s . Hydra combusto peri i t veneno, fronte turpatus Achelous amnis ora demersi t pudibunda ripis, Stravit Antaeu m L i b y c i s hare n i s , Cacus Euandri satiavit i ras, quosque p ressurus foret altus o rb i s , saetiger spu m i s u m eros notavit. Ultimus caelum l abor i n reflexo sustu l i t collo pretiumque rursus u l t i m i caelum meru i t labori s . Ite n u n c , fortes, u b i c e l sa mag n i ducit exemp l i v i a . C u r i nertes terga nudati s ? S u perata tel l u s s idera donat.
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea IV
213
Poezia VII Mitul lui Hercule, care a fost supus la toate încercările şi chinurile şi a triumfat, câştigând ca răsplată supremă cerul. Prin zece ani de l upte A trid 2 0 7) a răzbu nat Pe frate că răpi tă i-a fost a lui soţie, Pe Frigia-n ruină lăsând-o, neîndurat. El, însă, vrând cu flota, pe marea azurie, Să p lece şi cu sânge vînt bun răscumpărând, Ş i -a scos de tată haina ş i preot s-a făcut, In triste sacrificii la zei pe fiică dând. Eroul din ltaca10R) a p lâns că şi-a pierdut Tovarăşii ce fost-au cu toţii înghiţiţi 10 De Polyp hem cel groaznic, cu pântec nesătul; Dar totuşi, pierzând ochiul, ca cei nenorociţi, Şi-acesta bucuria şi-a răsplătit destul. Lui Hercul pentru munca-i mărirea i-a fost p lată: Pe aprigii Centauri în luptă i-a supus, 15 S-a îmbrăcat cu p ielea de la un leu109) luată, Şi cu săgeţi ochite de păsări1 l O) a răpus Cu mâna-i grea de aur, el poame1 1 1 ) a răp i t Unui dragon ce-o pază le-avea neîncetat. Pe Cerber cu trei lanţuri legat l-a domolit, Î nvingător se spune că drept păşune a dat La n i şte cai în furii pe-al lor stăpân. 2 1 2 ) Zdrobită Î n foc pierit-a H ydra, eu tot veninu-i rău, Iar rîul Achelous cu fruntea murdărită, Ş i-a întors înruşi nate priviri spre fundul său 2 l3) '\\ 25 I n lybice n isipuri pe Antaeus l-a răpus . 2 1 4 ) Iar Cacus lui Evandru i-a potolit mânia Şi umerii ce lumea aveau s-o ţină sus. Au fost pătaţi de spuma unui mistreţ 2 1 5 ) . Tăria Cu care cea din urmă grea muncă a fost răbdată, 30 Căci pe grumaz el cerul ţinea 2 1 6). I-a c i nstit Pentru această trudă cu cerul ca răsplată. Mergeţi pe calea înaltă ce vi s-a dăruit Ca o măreaţă p i ldă. Fiţi bravi ! Puteţi fugi Fără curaj ? Pământul de-l veţi fi b i ruit Stăpâni pe cer veţi fi .
LIBER V
CARTEA V
Boethius
216
Prosa 1 I D i xerat orationi sque cursum ad alia quaedam tractanda atque expedienda vertebat. 2 Tu rn e g o : Recta qll i dem, i nquam, ex hortatio tu aqlle prorsus allctoritate d i g n i s s i ma, sed q u od tu dudu m de p rovidentia qllaestionem p lu r ibus al i i s i m p l i c i tam esse d i x i st i , re experior.
3
Quaero enim, an
esse a l i qu id o m n i n o et quidnam esse c as u m arbitrere . 4
-
Tu rn i l la : Fest i n o , inqu i t , debitum p ro m i s s i o n i s abso l vere v i amque t i b i , qua patriam reveharis, aperire. 5 Haec autem e t s i peru t i l i a c o g n i t u , tamen a p ro p o s i t i n o s tri tramite pau l i sper aversa sunt verendumque est, ne dev i i s fatigatus ad emetiendum rectum iter sufficere non possi s . 6
-
Ne id,
inqllam, prorsus vereare ; nam q u i e t i s m i h i loco fue r i t ea, q u i b ll s max ime delector, agnoscere. 7 S i m u l , c u m o mne disputat i o n i s tuae latll s i nd u b i tata fide constiterit, n i h i l de sequentibus ambigatur. 8 Turn i l l a : Morem, inqvit, geram tibi, s i mu lque s i c orsa e s t : S i qu i dem, i n q v i t , a l i qu i s e ventum temerario motu n u l l aq ll e c a u sarum c o n e x i o ne p ro d u c t u m c a s u m e s s e defi n i at, n i h i l o m n i n o c a s u m e s s e con firmo et p raeter s u b iectae rei s i g n i fi cationem i n anem prors u s vocem esse decerno; quis enim cohercente in ordi nem cuncta dea l ocus esse u l lus temeri tati reliquus potest? 9 Nam n i h i l e x n i hilo e x s i s tere vera sentent i a est, cui nemo u mquam veterum refragatu s est, quamquam id i l l i non de operante principio,
217
Mângâieril e fi losofiei - Cartea V
Proza 1 Hazardul, ca eveniment accidental, care se petrece fără cauză, nu există. Nimic nu se naşte din nimic. Tot ce ni se pare fără cauză îşi are originea în ordinea intimă a naturii, care este condusă de Providenţă. 1 Filosofia vorb i se astfe l şi, schimbând subiectul , era gata să înceapă a trata şi lămuri alte chestiuni. 2 I-am spus atunci : Sfatul tău este b u n ş i vrednic d e autoritatea ta, dar vorba p e care mi-ai spus-o adineauri, c ă problema providenţei este legată de multe altele, o verific acum pe teren. 3 A stfel iată, te Întreb, de crezi în întâmplare ş i ce este ea? 4 Mă grăbesc - răspunse ea - să mă achit de promisiunea făcută şi să-ţi arăt cărarea pe care să te Întorci acasă. 5 Cunoaşterea cestei chestiuni, Însă, deşi foarte folositoare, ne cam Îndepărtează totuşi de la calea noastră şi mă tem ca nu cumva, obosindu-te pe căi lăturalnice, să nu poţifi În stare să duci până la capăt drumul cel drept. 6 Nu te teme; este pentru mine o adevărată odihnă să cunosc aceste probleme, care mă desfată foarte mult. 7 Când orice latură a discuţiei tale va fi întemeiată pe o convingere necontestată, nu voi m a i avea n i c i o îndoială pentru cele ce urmează. 8 - Te voi convinge - zise ea - şi îndată începu astfe l : Dacă hazardul se defin eşte c a un eveniment Întâmplător, produs fără nici o înlănţuire cauzală, te-asigur că el nu există şi-ţi declar că acest cuvînt, necorespunzând ca Însemnătate vreunei realităţi, este o vorbă goală; căci dacă Dumnezeu cuprinde În ordinea sa tot ceea ce există, mai poate rămâne vreun loc pentru hazard? 9 Maxima care spune că din nimic n ll se naşte nil1l ic 2 1 7) este adevărată, şi nimeni dintre cei vechi Il-a cOll testal-o vreodată, deşi ei au luat-o ca temelie a -
-
Boethius
218
sed de material i subiecto hoc o m n i u m de natura rat i o n u m quas i quoddam i e c e r i n t fu ndame ntum. 1 0 At s i nu l l i s e x cau s i s a l iq u i d oriatur, id de n i h i l o o r t u m esse v ideb i tur; quodsi hoc fieri nequ i t , ne casum quidem huius mod i esse possi b i l e est, qualem pau l o ante defi n i v i m u s . I I - Q u i d ig itur, inquam, n i h i l ne e s t , quod veI c a s u s veI fortuitum iure appel l ari queat? An est aliquid, tametsi vu lgus l ateat, cui vocabu l a ista conveniant? 1 2
-
Ari stoteles meus
id, i n q u i t , in P h y s i c i s et b re v i et veri pro p i n q u a ratione defi n i v i t . 1 3 - Quonam, inquam, modo? - Quotiens, ait, aliquid c u i u sp i am rei grat ia geritur a l i u dque q u i bu sdam de cau s i s , quam quod intendebatur, o b t i n g i t , casus vocatur, ut si q u i s colendi agri c au sa fod i en s h u m u m defo s s i auri pondus i n v e n i a t . 1 4 Hoc i g i tu r fortu i to qu idem c red itur acc i d i s se, verum non de n i h i lo est; nam p roprias causas h abet, quaru m inprov i su s inopi natusque concursus casum v idetur operatu s . 1 5 Nam nisi c u l tor agri humum foderet, n i s i eo l oci pecuniam suam depositor obru i sset, aurum non esset i n ventum. 1 6 Hae sunt igitur fortu iti causae compendii, quod ex obviis sibi et confluentibus cau s i s , n o n e x gerentis i n tentione proven i t . 1 7 Neque enim veI qui aurum obru i t v e I q u i agru m exerc u i t , ut ea pecun i a repperi retur, i ntendit, sed, uti d i x i , quo i l i e obru i t , hunc fod i s s e c o n ven i t atque concurrit. 1 8 L i cet i g it u r defi n i re casu m esse i n op i n atu m ex confl uentibu s c au s i s i n h i s , quae o b a l i q u i d geruntur, event u m . 1 9 Concurrere vero atque c on fl u e re c ausas fac it o rd o i l I e i n e v i t a b i l i c o n e x i o n e p ro c e d e n s , q u i de p ro v i d e n t i a e fo n t e d e s c e n d e n s c u n c t a s u i s l o c i s temporibusque d i sponit.
Mângâieri le fi losofiei - Cartea V
219
tutu ror raţionamentelor, nu Cll privire la principiul activ, ci CII privire la materia creată, adică la lIaturafiinlelor. 1 0 Dacă se naşte ceva fără nici o cauză, va părea că s-a născut din nimic; iar dacă aceasta n u se poate Întâmpla, nici hazardul nu e posibil, cel puţin Înforma În care l-am definit adineauri. I l Ce, atunci nu există nimic care să poată fi numit pe drept hazard sau întâmplare? Sau există ceva care scapă înţelegerii vulgulu i , dar căruia totuşi i se potrivesc aceste denumiri? 1 2 - Discipolul meu Aristotel a definit acest cuvînt Într-un chip simplu şi apropiat de adevăr2 l RJ, În Fizicele sale.13 Cum? întreb eu.- Ori de câte ori, - a răspuns ea - o acţiune care se săvîrşeşte Într-un scop oarecare, din anumite cauze, ajunge la altceva decît Îşi propusese, se numeşte hazard, Cl/m arfi bunăoară atunci când cineva, săpând pentru a-şi m unci ogorul, descoperă o cantitate de al/r Îngropat În pâmânt. 14 A cesta este un caz ce se crede afi datorit Întâmplării, dar el nu apare din nim ic; are cauze proprii, a căror Întâlnire neaştep tată şi n eprevăzu tă, pare săfi produs În tâmplarea. 1 5 Într-adevăl� dacă agricultorul nu sâpa pământll1 şi dacă cineva nu şi-ar fi Îngropat banii acolo, n-ar fi fost găsit aurul. 1 6 A cestea sînt cauzele unui câştig Întâmplător, provenit din cauze care se Întâlnesc şi se întretaie nu din intenţia autorului lor. 1 7 Fiindcă nici cel ce a ascuns aurul, n ici cel ce a săpat pământul, n-au avut intenţia ca acei bani să fie descoperiţi, ci, după c llm am spus, s-a nimerit printr- un concurs de împrejurări ca ceea ce unul ascunsese, celălalt să găsească. 1 8 Se poate deci defini hazardul ca un eveniment neaşteptat, adus de cauze care se Întâlnesc în fapte ce se petrec cu un scop oarecare. 1 9 Dar Întâlnirea şi Îfltretăierea în tre cauze este datorită a c e le i o rdin i care, a vând o inevitabilă Înlănţuire şi coborînd din izvorul providenţei orânduieşte toate fenomenele În spaţiu şi timp. -
Boethius
220
Metrum 1
Rup i s Achaemen i ae scopu l i s , u b i versa sequentum pectori bus figit spicu l a pugna fu gax, Tig r i s et Euphrates una se fonte resol v u n t e t mox a b i u n c t i s d i ssoc i an tu r aqu i s . S i coeant cursumque iteru m revocentur i n u n u m , confluat, a l tern i q u o d tra h i t u n d a v ad i , conven ient puppes e t v u l s i f1u m i ne tru n c i m i x taque fortu itos i mpl icet u n d a modos ; quos tamen ipsa vagos terrae dec l i v i a casus I II
gurg i t i s et lapsi defluus ordo reg it. S i c , quae perm i s s i s f1u itare v i detu r haben i s , fors p a t i t u r frenos ipsaque l e g e meat. Prosa II
1 A n i m ad verto, i nquam, idque, u t i tu d i c i s , i ta esse consentio. 2 Sed in hac haerentium sibi serie cau sarum estne u l l a nos tri arb i trii I i bertas an ipsos quoque h u m anoru m motus ani morum fatal i s catena constri n gi t ? 3
-
Est, inqu i t ;
neque e n i m fuerit u l l a rationalis natura, q u i n eidem libertas ads i t arbitri i . 4 Nam quod ratione u t i natura l i te r potest, i d habet iudicium, quo quidque d iscernat; per s e igitur fugienda optandave d i no s c i t . 5 Q u o d vero q u i s o p t a n d u m e s se i ud icat, petit; refu g i t , ve ro quod aestimat esse fug iendum. 6 Quare, quibus i n i p s i s inest ratio, i n est e t i a m volendi nolendique l i bertas, sed h anc non i n o m n i bu s aequa m esse
Mângâierile fi losofiei - Cartea V
221
Poezia 1 Hazardul, ca u n rîu a l cărui izvor este ascuns, îşi are obîrşia În determinismul cosmic. Î n Achemenia2 19l, unde d i n fugă în p iept c u săgeata Urmăritorul lovit este de cel urmărit220l, De sub o stâncă din munţi izvorînd Eufratul şi Tigrul , Pleacă-mpreună întâi, d a r mai apoi se despart. Dacă din nou s-ar uni şi în matcă îndeobşte ar curge, Ceea ce duc despărţit împreună ar p luti Trunchi uri purtate de ape, corăbii ar merge la vale, Şi j ucăuş peste tot undele s-ar învârt i ; Totuşi această mişcare-n schimbările ei e condusă 10 De ale apelor legi şi de pământu-nclinat. Tot aşa soarta ce pare că merge cu frânele-n voie Are zăbale şi legi ce o-nfrâncază mereu. Proza II Libertatea voinţei scapă determinismului cauzat. Voinţa e liberă, În raport cu virtutea şi cu contemplarea divinităţii ; e a este determinată de pasiuni şi vicii. 1 Î mi dau seama, - zic - ş i recunosc că aşa e, cum spui tu. 2 Dar în această serie de cauze care se înlănţuie între ele există liberul nostru arbitru sau şi mişcările sufleteşti sînt strînse în cătuşele fatalităţii? 3 - Există, - răspunse ea; căci nu este fiinţă raţională căreia să-i lipsească liberul arbitru. 4 Într adevăl� cel ce poate din firea sa să se folosească de raţiune, acela posedă judecata prin care are putinţa să aleagă; distinge prin sine deci ce să dorească şi de ce să fugă. 5 El caută ceea ce socoteşte că e de dorit; şi fuge de ceea ce crede că trebuie evitat. 6 De aceea cei care au raţiune au şi libertatea de a voi sau de a nu voi, dar declar că această liherlale 111/ e egală pentru toţi. 7 Esenţele superioare au -
Boeth ius
222
e o n s t i tu o . 7 N a m s u p e rn i s d i v i n i s q u e s u b s t an t i i s et p e rs p i e a x i u d i e i u m e t i n e o rr u p t a v o l u n tas e t eff i e a x optatorum p raesto est potes tas . 8 H u m anas v e r o an i mas liberiores qu idem esse neeesse est, cum se in mentis d i vinae speeu latione eonservant, m i n u s vero, cum d i l abuntur ad eorpora, m i nusque etiam, cum terre n i s artubus eoll igantur.9 E x trema vero est servi t u s , c u m v i t i i s d e d i t ae ration i s p ro p r i ae p o s s e s s i o n e e e e i d e ru n t . I O N a m u b i o e u l o s a summae luee veritatis ad i n feriora et tenebrosa deieeerint, mox i nseitiae nube ealigant, pernieiosis turbantur affeetibus, q u i b u s aeeeden do eonsentiendoque, quam i n v e x ere s i b i , ad i u v ant serv i tutem e t s u n t quodam modo propria l ibertate eaptivae. I I Quae tamen i l i e ab aeterno cu neta prospi eiens p ro v i d e n t i ae e e rn i t i n tu i tu s e t s u i s q u ae q u e m e r i t i s p raedestinata disponit.
Melrum II /
1 )
'-
'\
I
) �
,
I1UVT E
10
puro c l arum l u m in e Phoebum mel l i flui eanit oris Homeru s ; qui tamen i n t i m a v i seera terrae non valet aut pelagi rad iorum i nfi rma perru mpere luee. Haud sic mag n i eondi tor orb i s ; huie ex a i t o c u n e t a tuenti nulla terrae mole res i stunt, non n o x astris n u b i bu s obstat. Quae s i n t, quae fuerint v e n i antque, u n a mentis eern i t i n i e tu ; quem, q u i a res p i e i t o m n i a s o l u s , v e r u m p o s s i s d i e ere s o l e m .
Mângâierile fi losofiei - Cartea V
223
desigurjudecata pătrunzătoare, voinţă neştirbită şi p uterea oricând gata de a-şi Îndeplini dorinţele. 8 Sufletele omeneşti Însă sînt neapărat mai libere când rămân În con templarea inteligenţei divine; libertatea li se micşorează când ele se coboară În corpuri şi se micşorează şi mai m ult când sînI strînse În legături pământeşti. 9 Robia lor este extremă când, alunecate pe panta vicii/OI; şi-ali pierdut posesiunea raţiunii proprii. 1 0 Căci În momentul În care şi-ali m u tat ochii de la lumina adevărului suprem spre lumea de jos şi Întunecoasă, Îndată sînt În văluite de norul ignoranţei şi lulburate de pasiuni periculoase, pe care primindll-le şi consimţindu-le îşi măresc robia ce şi-au adus-o şi sînI oarecum captive ale propriei lor libertăţi. 1 1 Pe acestea tOlllŞi, providenţa, care priveşte din eternitate totul, le vede şi le orându ieşte, predestinându-le pe fiecare după meritul lor: Ea vede tot şi Înţelege tot.2 1 l ) Poezia II Dumnezeu cuprinde cu privirea sa trecutul, prezentul şi viitorul În acelaşi moment. Cântat d e Homer cel cu glasul de m iere E Phoebus lucind de curată lumină222), Î n fundul pământului însă putere El n-are a pătrunde cu rază senină Ş i nici în oceane ce-adânci se întind. Dar nu-i tot aşa ziditorul cel mare; Privirile sale pe toate cuprind, Să- i stea împotrivă nu este în stare Pământul sau noaptea cu sumbră cerni re. 10 Pe-acelea ce sînt, ce au fost, sau ce v i n2 2 3 ) , Le are-ntr-o singură înaltă privire; El toate le vede cu ochiul divin224 l , EI singur e soare cu dreaptă numire.
Boethiu s
224
Prosa III 1 Turn ego : E n , inquam, d i ffi c i l iore rursus a m b i g u i tate confu ndor. 2 Quaenam, inquit, i sta est? lam e n i m , qu ibus -
pertu rbere, c o n i ec t o . 3
-
N i m i u m , inquam, adversari ac
repugnare v idetur praenoscere universa deum et esse u l lum l ibertati s arbitriu m . 4 Nam si cuncta prosp i c i t deus neque fal l i u l lo modo potest, evenire necesse est, quod providentia futurum esse prae v i derit. 5 Quare si ab aeterno non facta h om i nu m modo, sed e t i a m c on s i l ia v o l u ntate sque praenoscit, nul l a erit arbitrii l i bertas ; neque en i m v e i factum a l i u d u l l u m v e i q u ael ibet e x s i stere poterit vo luntas, n i s i q u a m nescia fal l i providentia d iv i n a praesenseri t. 6 N a m si a l i orsum, quam provi sae sunt, detorqueri v alent, non iam erit futuri firma praescientia, seq opinio potius incerta, quod de deo c redere nefas i u d i c o . 7 Neque e n i m i l l am probo rati o n e m , qua se q u i d am c redunt hunc q u aes t i o n i s nodum posse d i s s o l vere. 8 Aiunt enim non ideo quid esse eventurum, quoniam i d providentia futurum esse prospexerit, sed e c ontrario p o t i u s , quon i am quid futurum est, i d d i vi na m prov identiam l atere non posse eoque modo necessariu m h oc i n contrariam relabi partem . 9 Neque e n i m necesse e s s e contingere, q u ae prov identur, sed necesse esse, quae futura sunt, provideri , qu a s i vero, q u ae c u i u s r e i c au s a s i t , p r a e s c i e n t i a n e fu t u r o r u m necessitatis a n futurorum necessitas providentiae, l aboretur ac non i l lud demonstrare nitamur, quoquo moda se se h abeat orda c au s arum , necessarium esse eventum prae s c i t aru m
Mângâieri le fi losofiei - Cartea V
225
Proza III Cum se Împacă libertatea voinţei cu preştiinţa divi nă? Da că Dumnezeu ştie mai dinainte faptele oamenilor este necesa r ca ele să se p r o d u c ă a ş a c u m le-a p revăz ut providenţa, şi omul n u m ai e liber nici pe gândurile, nici pe fap tele sale. Filoso fi a p ro m i t e să Î n l ă t u re a ce a s tă contradicţie. 1 - Iată, - zic eu atunci, - m-am Înfu ndat din nou Într-o încurcătură mai grea.2 - Care? răspunde Filosofia. 3 - Mi se pare o prea mare opoziţie şi contradicţie Între faptul că Dumnezeu cunoaşte dinainte toate şi acela că ar exista vreun l iber arbitru225J. 4 Î ntr-adevăr, dacă Dumnezeu cunoaşte totul de la Început şi nu se poate înşela În nici un chip, este necesar ca e v e n im e n t e l e să se p r o d u c ă a ş a c u m l e - a p revăzut providenţa. 5 Deci dacă din eternitate cunoaşte mai d inainte nu numai faptele, dar chiar gândurile şi voinţele oamenilor n u va exista n i c i u n l iber arbi tru; fi i n dcă n-ar putea exista vreun fapt sau vreo v o i nţă, decît cu prevederea prov i denţei d i vine care n u ştie să greşească. 6 Căci dacă acestea ar p utea lua altă cale decît aceea care li s-a prevăzut, preştiinţa viitorului nu va fi puternică, c i mai degrabă o bănuială nesigură, ceea ce nu mi se pare legi uit să cred despre Dumnezeu. 7 Şi nu aprob nici acel raţionament prin care unii cred că pot dezlega nodul acestei probleme. 8 Ei zic că nu fii ndcă l-a prevăzut providenţa se va Întâmpla un fenomen, ci dimpotrivă pentru că va avea să se Întâmple, el nu poate scăpa providenţei divine, că În acest mod datele problemei se răstoarnă. 9 Nu e necesar să se Întâmple cele ce se prevăd, ci trebuie să fie prevăzute cele ce se Întâmplă; ca şi cum greutatea ar consta În a afla care fenomen este cauza celuilalt, anume de a afla dacă preştiinţa e cauza necesităţii fenomenelor sau necesitatea lor este cauză a pro v i d e n ţ e i şi ca şi cum nu ne-am s i l i să -
226
Boethiu s
re ru m , e t i am s i p rae s c i e n t i a fu t u r i s r e b u s e v e n i e n d i neces s i tatem non videatur i nferre . 1 0 Ete n i m s i q u i s piam sedeat, opin ionem, quae eum sedere c o n iectat, veram esse necesse est atque e converso rursus , si de quopiam vera s i t o p i n i o , q u o n i am sedet, eum sedere necesse est. I l In utroque i g i tur necessi tas inest, in hoc quidem sedend i , at vero in altero veritat i s . 1 2 Sed non i d c i rc o qu i sque sedet, quoniam vera est o p i n i o , sed h aec potius vera est, quoniam quempiam sedere praec e s s i t . 1 3 Ita cum causa veritatis e x altera parte procedat, inest tamen commu n i s in u traque necessitas. 1 4 S i m i l i a de p rovidentia futu risque rebus rat i o c i nari p a te t ; n a m e t i a m s i i d c i rc o , q u o n i a m fu t u r a s u n t , providentur, non vero ideo, quoniam providentur, even iunt, n i h i l o m i nu s tamen a deo vei ventura provideri veI p rovisa necesse est even i re p ro v i sa, quod ad perimendam arb i t r i i l ibertatem solum sat i s e s t . 1 5 l a m vero quam praeposterum est, ut aeternae praescientiae temporal i u m reru m e ventus c au s a esse d icatu r ! 1 6 Quid est autem al iud arbitrari ideo deum fu tu ra, q u o n i am sunt e v e n tu ra, p r o v i d e re , quam putare , q u ae olim acciderunt, causam summae i l l iu s esse prov i dentiae ? 1 7 Ad haec s ic u t i , c u m quid esse scio, i d ipsum esse necesse est, ita, c u m q u i d futurum n o v i , i d ipsum futuru m esse necesse est; sic fit igitu r, ut eventus praescitae rei nequeat e v i tari . 1 8 Postremo s i q u i d a l i q u i s a l iorsum, atque sese res h abet, e x i s t i met, i d non modo sc i e n t i a non est, sed est opinio fal lax ab scientiae veri tate longe d i versa. 1 9 Q u are s i q u i d i t a fu t u r u m e s t , ut e i u s c e r t u s ac necessarius non sit eventus, i d eventurum esse praes c i r i
Mângâierile fi losofiei - Cartea V
227
dem onstrăm că, ori în ce chip s-ar petrece ordinea cauzelor, este necesar să se produeă fenomenele preştiute, chiar dacă preştiinţa nu pare a impune fenomenelor viitoare necesi tatea de a se întâmpla. 1 0 Dacă bunăoară un om şade, j udecata care presupune că şade este în mod neeesar adevărată, şi invers, dacă despre el un om este adevărată afirmaţia care spune că el şade, apoi e l trebui e să fie aşezat î n acel momenL l 1 Există deci î n ambele cazuri necesitate: în unul şederea, în celălalt adevăru l . 1 2 Dar nu de aceea şade cincva, fiindcă j udecata cste adevărată, ci mai degrabă aceasta este adevărată pentru eă i-a precedat şederea cuiva. 1 3 Astfe l , deşi cauza adevăru lui v i ne din altă parte, există totuşi o necesitate comună În fiecarc. 1 4 Se poate j udcca Ia fel despre providenţă în legătură cu evenimentele viitoare; căci c hiar dacă de aceea sînt prevăzute fiindcă se vor întâmpl a şi nu de aceea se întâmplă pentru eă sînt prevăzute, totuşi Dumnezeu prevede neapărat tot eeea ce se va întâmp la şi face să se întâmple tot ceea ce a prevăzut, fap t care singur este de aj uns ca să suprime liberul arbi tru . l S Ş i apoi cît e de fără sens să se afirme eă devenirea faptelor În timp este cauza preştiinţei divine. 1 6 Ce este altceva a crede că de aeeea Dumnezeu prevede cele viitoare fiindcă ele se vor întâmpla, decît a socoti că cele ce s-au Întâmpla sînt cauza acelei providenţe supreme? 1 7 Pe lângă acestea, după cum când ştiu sigur că există ceva, acest ceva trebuie să existe, tot aşa când ştiu sigur că se va produce ceva nou, va trebu i să se producă; de aici rezul tă dec i că nu poate fi evitată producerea unui lucru preştiuL I 8 Î n s fârşit dacă cineva socoteşte un l ucru altfel deCÎt este el în realitate, aceasta nu numai eă nu e ştiinţă, dar este o fal s ă j udecată, cu totul contrarie adevărul u i ştiinţifi c . 1 9 Deci dacă s c va întâmpla un eveniment fără ca producerea lui să fie sigură şi necesară, cine ar p utea şti mai d inainte că el se va întâmpla? 20 Căci după cum adevărata
Boethiu s
228
qui poterit? 2 0 S icut e n i m scientia ipsa i mpermixta est fal s i t at i , ita i d , quod ab ea c o n c i p i tu r, esse a l i ter atque c o n c i p i tu r, nequ i t . 2 1 Ea n amque causa est, c u r mendacio scientia c areat, quod se i t a rem quamque h abere neces se est, u t i eam sese h abere scientia compreh e n d i t . 22 Q u i d i g i tu r, q u o n a m mod o d e u s h aec i ncerta futura praenoscit? 23 Nam s i i n e v i tab i l iter eventura censet, quae etiam non e v e n i re p o s s i b i l e est, fal li tur, quod non sentire moda nefas est, sed etiam voce proferre . 24 At s i ita, uti sunt, ita ea fu tura esse decern it, ut aeque veI fieri ea veI non fieri posse cognoscat, quae est h aec p raesc ientia, quae n i h i l certum , n i h i l stab i l e c o mprehendi t ? 25 Aut q u i d hoc refert vatic inio i l l o rid iculo Ti res iae Qu icqu i d d i c a m , aut erit aut non? 2 6 Quid e t i a m d i v i n a p r o v i d e n t i a h u m a n a o p l n l O n e prae s t i teri t , s i u t i h o m i n e s incerta iud icat, quorum est i n certus eventus? 27 Quodsi apud i l lu m rerum omnium certi ssi mum fontem nihiJ incerti esse potest, certus eorum est eventus, quae fu tura firmiter i I l e p raesci erit. 2 8 Quare n u l i a e s t human i s c o n s i l i i s act i o n i b usque l i bertas, quas d i v i n a mens sine fal s i tatis errore cuncta p rospiciens ad unum alligat et constri ngit eventu m . 29 Quo s e m e I r e c e p t o q u a n t u s o c c a s u s h u m a n a r u m re r u m consequatur, l iquet. 3 0 Frustra enim bonis malisque praemia p o e n ae v e p r o p o n u n t u r, q u ae n u I l u s m e ru i t l i b e r ac volu ntarius motus ani moru m . 3 1 Idque o m n i um v i de b i tur iniqui ssimum, quod nunc aequ issimu m iudicatur, veI pun iri improbos veI remunerari probos , quos ad a lterutrum non propria mittit voluntas, sed futuri cogit certa nec e s s i tas. 32 Nec vitia i g itur nec v i rtutes q u icquam fuer i n t , sed
Mângâieri le fi lQsofiei - Cartea V
229
ştiinţă n u este amestecată cu erori, tot aşa ceea ce e conceput de ea nu poate fi a ltfel decît e conceput. 2 1 De aceea ştii nţa e l ipsită de minciună, pentru că orice lucru estc neapărat aşa cum îl înţelege ea. 22 Cum cunoaşte mai dinaintc Dumnezeu un viitor nesigur? 23 Dacă crede că se vor întâmpla sigur evenimente care ar putea să nu se întâmple, se înşeală şi aceasta e o impietate nu numai de exprimat, dar chiar de conceput. 24 Iar dacă socoteşte că ele vor fi aşa cum sînt, că adică vor putea deopotrivă să se întâmple sau să nu se întâmple, ce fel de preş tiinţă e aceea al cărei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabil? 25 Î ntrucât diferă de acea ridicolă profeţie a l u i Tiresias: Tot ce spun, v a fi sau nu va fi? 226) 26 Ş i ce autoritate va avea providenţa div i nă în faţa j udecăţii umane, dacăj udecă întocmai ca oamenii, nesigure evenimente ce se produc nesigur? 27 Dacă înlăuntrul providenţei - acest izvor u n iversal al oricărei certitudini - nu poate exista nimic nesigur, este s i gu ră producerea faptelor a căror real i zare ea le-a preştiut cu siguranţă. 28 De aceea nu există nici o l ibertate în hotărârile şi acţiunile omeneşti ; inteligenţa d i vină, care prevede totul fără greşeală, le leagă într-o s i ngură u ni tate ş i l e determi n ă desfăşurarea. 29 Odată adm i s acest principiu se vede c lar ce deznodământ tragic au l ucrurile omeneşti. 30 Căci zadarnic se propu n celor buni şi răi recompense şi pedepse, pe care nu le-a meritat nici o mişcare l iberă ş i v o lu ntară a sufletul u i . 3 1 Şi, ceea ce acum se socoteşte foarte drept, va părea de o nedreptate extremă să fie pedepsiţi cei răi, sau să fie răsplătiţi cei buni, pe care nu îi mână spre una din aceste două alternative voinţa lor proprie, ci îi constrînge o necesitate implacab i lă a ceea ce va avea să fie. 32 Deci nici vici i le, nici virtuţile n-au în sine vreo existenţă, ci sînt mai degrabă un amestec nedefinit al consecinţelor tuturor faptelor omeneşti , concluzie cu atît mai criminală cu cât, dacă
Boeth iu s
230
o m n i u m meritorum pot i lls m i xta atque i n d i screta confusio, quoque nihil sceleratius excogitari potest, cum ex providentia rerum omnis ordo ducatur n ih i lque cons i l i i s liceat humanis, fi t, u t vitia quoqlle nos tra ad bonorum o m n i u m referantur auctore m . 33 I g i tu r nec sperandi a l i qll i d n ec deprecandi u l l a rat i o e s t ; q u i d e n i m vei speret qu i sque vei e t i am deprecetur, quando optanda omn ia series indeflexa conectit? 34
Auferetur igitll r u nicum i l lud i n ter homines deumque
commerc i u m sperand i s c i l icet ac deprecand i , si qu idem iustae hum i litati s pretio inaestimabilem vicem divinae gratiae promeremur, q u i s o l u s modu s est, quo c u m deo c o l l oqui h o m i n e s p o s s e v i d e an t ll r i l l i q ll e i n ac c e s s ae luci p r i u s quoque, q u a m i mpetrent, i p s a suppl icandi ratione coniungi . 3 5 Quae s i recepta futuroru m necessitate n i h i l v i rium habere c redan tur, quid erit, quo summo i l l i reru m principi conecti atque adhaerere possimus? 3 6 Quare necesse erit humanum genus, uti paulo ante cantabas, dissaeptum atque disiunctum suo fonte fati scere.
Metrum III Quaenam d i scors foedera reru m c ausa resol v it? Q u i s tanta deus veris statu it bel l a duobus, ut, quae carpti m si ngll i a c on stent, eadem nolint mixta iugari? An n u l la est d i scord i a veris semperque s i b i certa cohaerent, sed mens caec i s obru ta membri s nequ it oppressi l u m i n i s igne
Mângâierile fi losofiei - Cartea V
231
în providenţă Îşi are obîrşia oriee ordine a realităţii şi voinţele omeneşti n-au niei o putere, urmează eă şi vieiile noastre au ca principiu tot pe autorul tuturor lucrurilor. 33 A şadar nu e nici o raţiune de a spera sau de a te ruga pentru ceva; de altfel ee ar putea spera sau cere prin rugăciuni eineva, eân d toate cele ce merită a fi dorite sînt legate într-o înlănţuire ee nu se mai poate schimba? 34 Se va suprima deci acea unică legătură între Dumnezeu şi oamen i , speranţa şi rugăciunea, dacă cel puţin merităm, ca preţ al unei umilinţe drepte, răsplata nemăsurată a graţiei divine, care este s i ngurul mij loc prin care oamenii par a putea să vorbească eu Dumnezeu şi să se unească, prin însăşi raţiunea rugăciunii, eu acea lumină neîntinată, chiar înainte de a o dobîndi . 35 Dar dacă socotim faptele viitoare ca necesare şi nu le credem înzestrate cu o putere a lor proprie, prin ee ne vom putea lega şi uni cu acel principiu suprem al tuturor lucrurilor? 36 De aceea va trebui, cum tu spuneai mai adineauri în versuril e taiem), ca neamul omenesc să se prăbuşească dezgrădit şi despicat de izvorul său. Poezia IIJ22H) Dorinţa de a c u n oaşte este tendinţa de a ne reaminti adevărurile pe care le-am cunoscut Înainte de a ne naşte. Cunoştinţele noastre n u-şi au izvo rul În simţu ri, ci În raţiu ne, care prelucrează datele simţurilor prin formele apriorice ale conştiinţei. Ce pricină le face pc cele strîns unite Să se dezbine? Ce zeu război mereu trimite Ca două adevăruri În lupte mari să fie? Î n parte de sînt luate Îşi au statornieie, Dar ca să stea-mp reună refuză fiecare. Sau Între adevăruri nu-i nici o dezbinare, Î n strînsă legătură şi sigură fiind toate
232 I ti
Boethius
rerum tenues noscere nexus? S e d c u r tanto f1agrat amore veri tectas
repe r i re
Sc itne, quod
a p pe t i t a n x i a n o s s c ?
S ed qu i s n o t a IS
notas?
sc i re l a b o r a t ?
At si nescit, qu i d c a e c a petit? Quis enim q u i c quam optet aut qu i s valeat nescita sequ i quove inven iat? Quis reppertam queat ignarus noscere formam?
20
A n , cum mentem c e rneret altam, pariter summam et s ingula norat? Nunc membrorum condita nube non in totum est oblita sui summamque tenet singula perdens.
2S
Igitur quisqu i s vera requ i rit. neutra est habitu ; n am neque n o v i t n e c p e n i t u s t a m e n omnia nesc it, sed, quam retinens meminit, summam consul i t a l te v i s a retractans,
30
ut servatis queat obli tas addere parte s . Prosa IV 1 Turn illa: Vetus, inquit, haec est de providentia quere l a
M .que Tu l l io, cum d i v i n ationem d istribuit, vehementer agitata tib ique ipsi res diu prorsus multumque quaesita, sed haudquaquam ab uHo vestrum h actenus satis d i l igenter ac
Mângâierile fi losofiei - Cartea V
10
IS
20
2S
30
233
Dar mintea-ntunecată de trupu l orb nu poate, - Ca focul ce îşi arde lumini înăbuşi te, Să v adă lucruri le cum sînt Înlănţuite? De ce e m istuită de-atîta pasiune Să afle adevărul cu-adâncă viziune? Ştie ce vrea să-nvcţe atît de-nfrigurat? Dar cine se munceşte să afle ce-a Învăţat? Ce caută-n orbirea-i ceea ce nu va şti? Şi ce nu se cunoaşte cum s-ar putea dori? 229) Pot cele neştiute să fie cercetate Şi cum pot fi găsite? Iar dacă sînt a flate, Că sînt chiar adevărul putea-va oare şti? Ş i când inteligenţa supremă-o va privi Nu va cunoaşte parte şi tot Înseninată? Acum, În trup închisă, de nor Întunecată, Cu totul Însă mintea nu şi-a uitat de s i ne; Pierzând cele mărunte ce e-nsemnat reţine. Deci cine adevărul să-I afle Îşi propune E la mij loc de cale; căci el nu poate spune Nici că ceva cunoaşte, nici că nimic nu ştie; Dar cele mai de seamă ce-n minte pot să-i fie Le vede, le recheamă d in-nalturi neîncetat Ca să aşeze-alături de cele ce-a păstrat Aceea ce-a uitat.
Proza IV Preştiinţa n u e o cauză de necesitate pentru un fapt viitor, ea nu limitează liberul arbitru. Cunoaşterea nu e în funcţie de obiectul cunoscut, ci de subiectul cunoscător. Cele patru grade ale c u n oaşterii. 1 Filosofia a răspuns atunci:- Este veche această plângere Împotriva providenţei; ea a fos t s traşnic dezbătută de Cicero230) În..Jratatul SelU despre divinaţie şi tu ai cercetat-o
234
Boethius
fi rmiter expedita. 2 Cuius cal i g i n i s causa est, quod humanae ratioc i nation is motus ad d i v i nae praescientiae s i mplicitatem non potest ammoveri, quae si u l l o moda cogi tari queat, n i h i l p rorsus rel i n q u e t u r a m b i g u i .
3
Quod i t a d e m u m
patefacere atque exped i re temptabo, s i prius ea, qu i bus Ill ove r i s , expendero. 4 QlI aero e n i m , cur i l lam s o l ventium rat ionelll minus effi cacelll putes, quae quia p raesc ientiam non esse fu turis rebus c ausam nece s s i tatis e x i s t i m at, n i h i l i mpedi r i praescientia arb i tri i l i bertatem putat. 5 Num enim tu al iunde argumentum fu t urorum necess itatis trahi s , n is i quod ea, quae praesc i u n tu r, non e v e n i re non possu n t? 6 S i i g i tu r praenotio n u l l a m fu turi s rebus a d i c i t necessitatem, quod tu etiam paulo ante fatebare, qu id est, quod voluntarii ex itus reru m ad certum cogantur eventu m ? 7
E t e n i m p o s i t i o n i s g r at i a , u t , q u i d c o n s e q u atur,
advertas, statu amus n u l l a m esse praesc i e n t i a m . 8 Num i g i tur, quantum ad hoc attinet, quae ex arbitrio veniunt, ad nece s s i tatem cogantur? - M i n i me . 9
-
S tatuamus i teru m
e s s e , sed n i h i l rebus neces s i tatis i n iu n gere; manebit, u t opinor, eadem voluntatis i n tegra atque absoluta l ibertas . 1 0 Sed praesc i e n t i a , i n qu i es , tametsi fut u r i s eveniendi necessi tas n on est, s i gn u m lamen est necessario ea esse ventura. I I Hoc i g i tur modo, e t i a m si praec og ni t i o non flli sset, necessarios fu tu roru m ex itus esse constaret; omne eten i m s ignum tan tum, quid s i t , osten d i t , non vero effic i t, quod designat. 1 2 Quare demonstrandum prius est n i h i l non ex necessitate contingere, u t p raen o t i o n e m s ignum esse h u i u s neces si tatis appareat; al ioqu i n si h aec n u l l a est, ne i l l a q u idem eius re i s i g n u m poterit esse, quae non est. 1 3
Mângâieri l e fi losofiei - Cartea V
235
îndelung şi stăruitor. dar nici unul dintre voi nu i-a adus o lămurire precisă şi temeinică. 2 Pricina Întunericului acestei probleme este că şovăirile raţionamentului omenesc nu se pot apropia de lInicitatea preş tiinţei divine care, dacă ar puteafi Înţeleasă cît de cît, n-ar mai lăsa loc pentru Îndoială. 3 Voi Încerca totuş i să lllm inez şi să lăm uresc a ceastă problemă, după ce voi examina mai Întâi chestiunile care te frământă. 4 Vreau În adevăr să aflu pentru ce ţi se pare mai puţin mulţumitor raţionamentul celor ce aduc o soluţie, arătând că preş tiinţa nu e o cauză de necesitate pentru lucrurile viitoare, că astfel liberul arbitru nu e Împiedicat de preştiinţă. 5 În ce constă pentru tine argumentul necesităţii celor viitoare dacă nu În aceea că c;ele ştiute mai dinainte nu pot să nu se Întâmple? 6 Dacă deci precunoaşterea nu impune lucruri/oI' viitoare nici o necesitate2) 1 ), ceea ce tu ai mărturisit cu puţin Înainte, pentru ce manifestările voluntare iau o direcţie determinată ? 7 Pentru o mai uşoară punere a problemei, ca să poţi înţelege mai bine cele ce vor urma, să presup unem că preş tiinţa nu există. 8 Aşadar. ca să ne ţinem În cadrul acestei afirmaţii, cele ce vin din liberul arbitru sînt constrînse de necesitate? Nu. 9 - Să presupunem acum că preş tiinţa există, dar că nu impune fenomenelor nici o necesitate; va rămâne, după părerea mea, aceeaşi întreagă şi absolută libertate a voinţei. 1 0 Dar preştiinţa, vei zice, chiar dacă nu constituie pentru cele viitoare o n ecesitate ca ele să se producă, este totuşi un semn că ele se vor produce neapărat. 1 1 Prin urmare, în acest caz, chiar dacă n-arfi existat o cunoaştere anticipată, ar reieşi totuşi că o ieşire anum ită a even imentelor e necesară: căci orice semn arată numai ceea ce este, dar nu produce ceea ce indică. 1 2 De aceea trebuie demonstrat mai Întâi că nu se Întâmplă nimic fâră săfie nevoie, pentru ca să apară cunoaşterea anticipatâ ca semn al acestei necesităţi; -
236
Boethius
lam vero probationem fi rma ratione su bni xam c onstat non e x s i g n i s neque pet i t i s e x tri nsecus argument i s , sed ex convenientibus necessari i sque cau s i s esse ducendam. 14 Sed qui fieri potest, ut ea non proveniant, quae futura e s s e providentur? Quas i vero nos ea, quae pro v i d e n t i a futura esse p raenoscit, n o n e s s e eventura c redamus ac non i l l u d p o t i u s arbi tremur, l i cet e v e n i a n t , n i h i l tamen, u t even i rent, s u i natura necessitatis habuisse. 1 5 Quod h inc fac i l e perpendas l i ceb i t ; p l ura eten i m , dum fiu nt, s u b i ec ta ocu l i s intuemur, u t ea, quae i n quadrigis moderan d i s atque flectendi s facere spectantur auri gae, atque ad hunc modum cetera . 1 6 Num igitur qu icquam i ll o rum ita fieri necessi tas u l l a compel l i t? - M i n i me ; fru stra enim esset art i s effectus, s i omnia coacta mo verent u r. 17 - Quae i g i tu r, c u m fiunt, carent e x s istend i necessi tate, eadem, prius quam fiant, s i ne necessi tate fu tura sunt. 1 8 Quare sunt q u aedam eventura, quoru m e x i tus ab omni necessitate sit absol utu s . 1 9 N am illud quidem nullum arb itror esse d icturum, quodrquae nunc fiunt, prius quam fi erent eventura non fuer i n t ; h aec i g i tu r etiam praecogn ita l i beros habent eventu s . 20 N a m s ic u t s c i e n t i a p raes e n t i u m re r u m n i h i l h i s , q u ae fi u n t , i t a p raes c i e n t i a fu t u r o r u m n i h i l h i s , q u a e v e n tu ra s u n t , necessitatis importat. 2 1 S e d h o c , i n qu i s , ipsum d u b itatur, an earum reru m, quae neces sari os ex itus non habent, u l l a p o s s i t e s s e prae n o t i o . 2 2 D i s s o n are e ten i m v i d e n t u r p u t a s q u e , s i p r ae v i d ea n t u r, c o n seq u i n e c e s s i ta t e m , s i n e c e s s i tas d e s i t , m i n i me p r ae s c i r i n i h i l q u e s c i e n t i a comp rehendi posse n i s i certum . 2 3 Quo d s i , q u ae i nc erti sunt ex i tu s , ea quasi certa prov identur, o p i n i o n i s i d esse
Mângâicrile fi losofiei - Cartea V
237
altfel dacă lina nu există, nici cealaltă nu va putea fi semnul a ceea ce nu există. 1 3 Se ş tie pe de altă parte că o demonstraţie, .sprijinită pe un raţionament solid, nu trebuie dedusă din semne, nici din argumente exterioare problemei, ci din cauze necesare şi adecvate. 1 4 Dar cum se face că realizarea celor prevăzute nu se produce ? Ca şi cllm am crede că cele pe care providenţa le cunoaşte anticipat că se vor produce nu se vor Întâmpla şi n am socoti mai degrabă că fenomenele deşi se produc, n-au avut totuşi prin natura lor n ici o n evoie de a se produce. 1 5 De aici Încolo le vei putea judeca cu uşurinţă, căci multe fapte se petrec sub ochii noştri, ca de pildă acela când vizitii Îşi În torc sau Îşi conduc quadrigele şi altele de acest fel. 1 6 Sînt constrînse de vreo necesitate acestefapte să se petreacă altfel?- Nu, fi i ndcă ar fi zadarnică munca diferitelor învăţături, dacă totul ar fi pus în mişcare d i n constrîngere. 1 7 Deci un fenomen care scapă de necesitatea de a exista În momentul în care se produce, e scutit şi de nevoia de a exista Înainte de a se produce. 1 8 Există astfel unele evenimente viitoare a căror manifestare e dezlegată de orice necesitate. 1 9 Cred că nimeni nu va zice că unfapt care se petrece În acest moment nu s-ar fi putut Întâmpla şi Înainte de momentul În care s-a produs; prin urmare chiar cele preş/iute au desfăşurări libere. 20 Precum ştiinţa celor prezente nu le dă acestora nici un caracter de necesitate, tot aşa ştiinţa de mai Înainte a celor viitoare nu le aduce acestora nici o necesitate de a se producem). 2 1 Dar, zici, problema este dacă poate exista vreo cunoaştere anterioară a acelor lucruri a căror realizare nil e necesară. 22 Pare a fi aici o contradicţie, gândeşti că unfenomen prevăzut Îşi atrage după sine necesitatea existenţei lui, că dacă această necesitate lipseşte el nu se mai poate prevedea; şi că ştiinţa nu poate cuprinde decît ce este cert. 23 Iar dacă cele ce au realizări nesigure par ca sigure, ele -
238
Boethius
cal i g i nem, non s c i entiae veri tate m ; al iter e n i m , ac sese res h a b e a t , a r b i t r a r i ab i n te g r i t a t e s c i e n t i ae c re d i s e s s e d i versu m . 24 C u i u s erroris c a u s a est, q u o d omn i a , quae qui sque n o v i t , ex i psoru m tantum vi atque natura cognosci aesti mat, qllae sciun tur. 2 5 Quod totum contra e s t ; omne e n i m , quod c o g n o s c i tu r, non sec u n d u m sui v i m , s e d secu n d u m c ognoscen t i u m poti u s c o mprehen d i t u r facli i tate m . 2 6 Nam, u t hoc b re v i l iqueat exemplo, eandem corporis rotllnditatem al i ter visus, al i ter tactus agnosc i t ; i l ie e m i n ll s manens totllm s i mul i ac t i s rad i i s i ntuetur, h i c vero c o h ae r e n s o r b i a tq lle c o n i u n c t u s c i rc a i p s u m m o t u s amb i tu m rotll n d i tatem partibus comprehen d i t . 2 7 I p s u m q u o q u e h o m i n e m a l i te r s e n s u s . a l i te r
i m a g i n a t i o , a l i ter rat i o , a l i ter i n te l l eg e n t i a contuet u r. 2 8 S e n s u s e n i m f i g u ram i n s u b iecta materi a c o n s t i tutam, i maginati o vero solam sine materia iudicat figuram. 29 Ratio vero hanc quoque tran scend i t spec i e mque i p s a m , q u ae s i ngul ariblls i nest, u n i versal i cons ideratione perpe n d i t . 3 0 I n te l l egen t i ae ve r o c e l s i o ( o c u l u s e x s i s t i t ; supergres sa namque u n i ve r s i t at i s a m b i t u m i p s a m i l l am s i m p l i ce m formam pura menti s acie contuetur. 3 1 In quo i l lud maxi me c o n s i d e ra n d u m e s t : n a m s u p e r i o r c o m p re h e nd e n d i v i s amp1ectitur i n feri orem, i n ferior vero ad superi orem n u l l o m o d o c o n s ll rg i t . 3 2 Neque e n i m s e n s u s a l i q u i d e x tra materiam valet vel lin i versales species i maginatio con tuetur vei ratio cap i t s i mpticem formam, sed i n t e l legen t i a q u a s i d e s u p e r spectans co ncepta forma, quae s u b s u n t , e t i am cuncta d i i u dicat, sed eo modo, quo formam i p s a m , quae n ll l l i alii nota esse poterat, comprehendit. 3 3 Nam et rationis
Mângâieri l e filosofiei - Cartea V
239
se Înfăţişează ca un dom eniu Întunecat al părerii, nu ca Itn adevăr ş tiinţific; şi a crede lucrurile altfel decft s în t, Însemnează a socoti că există spărtură În integritatea ştiinţei. 24 Cauza acestei erori este că Ilai credem Ccl toate cunoştinţele pe care le avem despre Itn obiect depind exclusiv de natura şi esenţa acelui obiect. 2 5 A devărul Îllsă es te Cit totul contrariu; cunoaştem un obiect n u după Însuşirile lui, ci mai ales după puterile noastre intelectuale. 26 Căci, ca să lămurim această afirmaţie printr-un /Il ic exemplu, aceeaşi formel rotundă a unui obiecl, altfel este percepută prin văz şi altfel prin pipăit; În primul caz, grafie depărtârii poate jl intuită !lfera Întreagă, printr-o privire tolală a ei; În al doilea caz, forma sferică a obiectului nu poate jl perceputâ deCÎt prin apropierea de sferă şi prill pipăirea ei parte CII parte. 27 Pe om Însuşi altfel îl vedem prill simturi, altfel prill imaginaţie, altfel prin raţiune şi alJld prin in teligenţâ. 28 Sim ţ urile j udecă fo rma u n II i c o rp după m a t e ria componentă, imaginaţia judecâ Însă numai forma, fără m a t e rie. 2 9 R a ţ i u n e a trece m a i dep a rte ş i prin tr-o consideraţie universală, cuprinde speţa care se găseşte În indivizi. 30 Ochiul inteligenţei priveşte mai de sus; depăşilld sfera universalităţii tinde, prin pătru nderea ascuţită {/ spiritului, către tipul unic. 3 1 În legătură CII aceasta trebuie neapărat să avem În vedere că jilJ1cţiullea superioarel de percepţie cuprinde În sine pe cea inferioa ră, dar cea inferioară nu se ridică până la cea superioară. 32 În adel'ăr nici simţurile n-au vreo putere În afară de materie, nici imaginaţia n u percepe caracterele generale, nici raţiunea nu reţine forma unică, ci inteligenţa, ca dintr-un observator Înalt, cunoscând tipul, distinge În acelaşi timp tot ce se cuprinde În el, cu aceeaşi pătrundere cu care distinge tipul Însuşi, necunoscut celorlalte forme de percepţie. 33 Ea cun oaşte şi speciile univers a le a le raţiunii şi formele
Boethius
240
u n i versum et i mag ination i s fi gu ram et m ateriale s e n s i b i l e cognoscit n e c ratione utens n e c i maginatione n e c sensibus, sed i l lo una i c tu mentis form a l i ter, u t i ta d i c am , cuncta prospiciens. 34 Ratio quoque, cum qu i d un iversale respicit, n e c i mag i na t i o n e nec s e n s i b u s utens i ma g i n ab i l i a vei s e n s i b i l i a c o m p r e h e n d i t . 3 5 H a e c e s t e n i m , q l1 ae conception i s suae u n i versale ita defi n i t : homo est a n i m a l bipes rati o n a l e . 3 6 Q u a e c u m u n i ve rs a l i s n o t i o sit, t u rn i maginabi lem sen s i b i lemql1e esse rem nl1 l 1 u s i gnorat, quod i l l a non imaginatione vei sensu, sed in rationali conceptione c o n s i d e rat . 37 I m a g i n a t i o qu oql1 e , tametsi ex sensibus v i sendi formandique figuras sumpsit exordium, sensu tamen absente sen s i bi l i a quaeque c o l l u strat non s e n s i b i l i , sed i m ag i n a r i a r a t i o n e i u d i c an d i . 38 V i d e s n e i g i t u r, u t in cognoscendo cuncta sua potius facu l tate quam eorll m, quae cognoscuntu r, u tantur? 3 9 Neque id i n iuria; n am cum omne i u d i c i u m iudicantis actus exsi stat, necesse est, lIt suam qu i sque operam non ex al iena, sed ex propr i a potestate perfic iat.
Metrum IV
5
Quondam Porticus attu l it obscuros n i m i u m senes, qui sensus et i mag ines e corporibus e x ti m i s credant mentibus i mpri m i , u t quondam celeri s t i l o m o s est aequore pagi nae, quae n u l l as h abeat notas, pressas figere l i tteras.
Mângâicrile fi losofi e i - Cartea V
241
imaginaţiei şi materia senzaţiilor, n efolosindu-se n ici de raţiune, nici de imaginaţie, n ici de simţuri, ci numai de acea pătrundere a spiritului, care priveşte, ca să spun astfel, tipic. 34 Raţiunea, de asemenea, când priveşte ceva universal, fără să se folosească de imaginaţie sau de senzaţii Înţelege datele imaginaţiei şi ale simţurilor. 3 5 Ea este cea care formulează definiţiile generale, ca de exemplu.' omul este un animal biped raţional. 36 A ceasta, deşi o idee generală, n imănui nu-i e cunoscut că are un s u bs trat sensibil ş i imaginabil, p e care Însă raţiunea Îl exam in ează n u cu imaginaţia sau Cll sensibilitatea. ci CII raţionamentul, care este funcţiunea sa proprie. 37 Şi imaginaţia, deşi pe temeiul senzaţiilor Începe să vadă şi să-şi reprezinte imagini, totuşi părăsind simţurile luminează elementele sensibile printr-un fel propriu de a judeca, nu sensibil, ci imaginativ. 38 Vezi, deci, cllm În toate stadiile de cunoaştere activl!ază m a i degrabă facultăţile noastre intelectuale, decît obiectele cunoscute? 3 9 Şi pe bună dreptate,' căci de Îndată ce orice judecată se Înfăţişează ca lin act al celui ce judecă, este necesar ca fiecare să-şi Îndeplinească opera sa cu puteri proprii, iar nu străine. Poezia IV Intelectul nu înregistrează pasiv datele lumii sensibile, ci, având activitate proprie, el prelucrează în sinteze noi datele simţurilor, cu aj utorul ideilor apriorice, construind j u decăţi şi raţionamente. De Portic2 33) inspiraţi odată Bătrâni cu fairnă-ntunecată Credeau că-n minţi sînt impri mate Senzaţii şi imagini date 5 De corpurile d i n afară, Cum u neori condeiul zboară Pe-ntinsul unei pagini care Neavând deloc vreo însemnare,
Boethius
242 I II
IS
2 11
2S
3 11
3S
4 11
S ed mens si propri is v i gens nihil motibus explicat, sed tantum patiens iacet notis subdita corporum c assasque in spec u l i vicem rerum redd it imagines, unde haec sic a n i m i s v iget cernens omn ia notio? Quae vis singu l a perspicit aut quae cognita di vidit? Quae divisa recol l igit al ternumque legens iter nunc summis caput inserit, nunc deced it in i n fi ma, turn sese referens sibi veris falsa redargu it? H aec est efficiens magis longe c ausa potentior, quam quae materiae modo i mpressas pati tur notas . Praecedit tamen exci tans ac vires ani mi movens v i v o in corpore passio, c u m veI lux ocu l os feri t veI vox au ribus i nstrepi t . Tu rn mentis vigor excitus, quas i n tus spec ies tenet ad motus simi les vocans notis appl icat exteris introrsu mque reconditis formis miscet imagines.
Mângâieri l e filosofiei - Cartea V Primeşte scrisu-ntâi pc ea. 10
15
Dar dacă m intea n-ar avea Puteri şi proprie m işcare, Ci ar primi cu rescmnare, Imaginile ce-i sînt date De obiecte reflectate Ca-ntr-o oglindă, cum s-ar naşte Î n suflet faptul de-a cunoaşte? Pc lucruri ce putere trează Le vede şi le-analizează Când le cunoaşte? Cine-apoi
20
25
Le-adună în sinteze noi Şi aceste două drumuri luând, Când urcă spre abstracţii , când Spre cele ce-s concrete vine Şi, j udecându-se pe sine, Doar adevărul pur Î l cere? Aceasta este o putere Cu mult mai mare, mai activă. Decît aceea ce pasivă,
30
35
Impresi i doar Întipăreşte. Cu toate-acestea, trebuie Î ntâi un element trupesc Pentru procesu l sufletesc2J4 ) Ş i sunete-n urec h i să v ină; De suflet fi ind atunci chemate, Cu cele noi sînt confruntate Idei le înnăscute, care Cu-acestea au asemănare, Şi astfe l sînt amestecate Imagini cu tipare date.
243
Boethius
244
Prosa V
1 Quodsi i n c o rpori bus sentiend i s , quam v I s affi ciant i n s t ru m e n t a s e n s u u m fo r i n s e c u s o b i ec tae q u a l i t a t e s a n i m i qu e agenti s v i gorem passio corpori s antecedat, quae i n se actum mentis p rovocet exci tetque interim quiescentes i ntrinsecus formas, s i in sentiend i s , inquam, c orporibus animus non passione i ns i g n i tu r, sed ex sua vi subiec tam corpori i u dicat passionem, quanto mag i s ea, quae cunctis c orporum affectionibus abs o l u t a sunt, i n d i scernendo non o b iecta e x tr i n s e c u s sequ u n tu r, sed ac t u m suae mentis expedi u n t ! 2 H ac itaque ratione m u l t i p l ices cogn itiones d i versis ac differentibus cessere substanti i s . 3 Sensus enim solus cunctis a l i i s cogni t i o n i b u s destitutus i m m o b i l ibus animantibus cessit, quales sunt conchae maris quaeque a l i a saxis haerentia nutriuntur; imaginatio vero mobi l i bus beluis, q u i bu s iam inesse fug i e n d i appetend i v e a l i q u i s v idetur affec tu s . 4 Ratio vero humani tantu m generis est s i c u t intel legentia soIa divin i ; q u o fit, ut e a notitia ceteris praestet, quae s u apte natura non modo p ropr i u m , sed c eterarum quoque notitiarum subiecta cognosc i t . 5
Quid i g i tur, s i ratiocinationi s e n s u s imaginat i oque
refragentur n i h i l esse i l l u d u n i versale d icentes, quod sese i ntueri rat io putet? 6 Quod e n i m sensi b i l e vei imagi n a b i l e est, i d u n i versum e s s e non posse, aut i g i tu r ration i s verum esse i u d i c i u m nec quicquam esse sen s i b i l e aut, quo n i am s i b i notum sit p l u ra sen s ibus et i maginationi esse subi ecta, i n anem conceptionem esse ration i s , quae, quod sen s i b i l e
Mângâierile filosofiei - Cartea V
245
Proza V Î n ierarhia funcţiunilor cunoaşterii, inteligenţa divină este p u nctul c u l m i n ant. Ea Îmbrăţişează prin ştiinţa supremă şi absolută realitatea, Înlăuntrul căreia e v e n i m e n t e l e , fă ră a a v e a u n d e z n o d ă mî n t n ec es a r, constituie m ateria unei cunoaşteri a n ticipate, sigure şi precise.
1 Dacă În perceperea obiectelor, cu toate că organele simţurilor sînt excitate de impresii exterioare şi activitatea energiei sl�fleteşti este precedată de excitaţiafizică, prin care este provocată acţiunea spiritului şi sîn t trezite formele apriorice care aţipeau În interior, dacă zic, În perceperea obiectelor spiritul nu primeşte pasiv excitaţiile, ci le judecă prin puterea sa proprie cu atît mai mult fiinţele libere de orice excitaţii fizice n u se ţin de lumea exterioară În judecăţile lor, ci lasă loc n um a i activităţii in telectuale ! 2 Cunoaşterea Îşi are treptele ei, după gradul de dezvoltare
al diferitelorfiinţe. 3 Se reduc la senzaţii elementare fiinţele imobile, cum sînt scoicile marine şi alte animale care trăiesc fixate pe stânci; imaginaţia e rezervată animalelor care se mişcă şi care par a avea oarecare stări sufleteşti de dorinţă sau de rep ulsie. 4 Raţiunea aparţine speţei umane, iar inteligenţa este privilegiul exclusiv al divinităţii; de unde rezultă că această din urmă formă de cun oaştere este superioară tuturor celorlalte, fiindcă prin natura sa cunoaşte nu numai realitatea corespunzătoare ei, ci şi ceea ce corespunde celorlalte funcţiuni intelectuale. 5 Ce arfi deci dacă senzaţiile şi imaginaţia s-ar declara
Împotriva rationamentului, spunând că nu există acele idei generale pe
corc
raţiunea crede că le cunoaşte? 6 Desigur,
246
Boethius
sit ac singul are, quasi quiddam u n i versale cons ideret . 7 Ad haec, si rat i o contra respondeat se quidem et quod sensibile et quod i magi n a b i l e s it i n u n i vers i tatis rati one conspicere, i l l a vero ad u n i vers i tati s c o g n i t i onem aspi rare non posse, q u o n i am e o ru m n o t i o c o r p o ra l e s figu ras n o n p o s s e t e x ce d e r e , d e re ru m v e ro c o g n i t i o n e fi r m i o r i p o t i u s perfectiorique iudicio esse credendum, i n huius modi igi tur l i te nos, quibus tam rat ioc i n a n d i quam imaginandi etiam s e n t i e n d i qu e v i s i n e s t , n o n n e rat i o n i s p o t i u s c a u s am probaremu s ? 8 S i m i l e est, quod hu mana rat i o d i v i n am intellegentiam futura, n isi ut ipsa cognoscit, non putat intueri . 9 Nam ita d i sseri s : S i qua certos ac necessarios h abere non
v i deantur e ventus, ea certo e ventu ra p raesciri nequeu n t . 1 0 Harum igitur reru m nuHa est praescientia, quam s i etiam
i n his esse c redamu s, n i h i l erit, qllod n o n ex necessi tate proveniat. I I Si i g i tur, uti rat i o n i s parti c i pes sumus, ita d i v i n ae i u d i c i u m m e n t i s h a b e re p o s s e m u s , s i c u t i m ag i n at i o n e m s e n s ll m q u e rat i o n i c e d e r e o p o r t e r e iudicav imu s , s i c d i v in ae s e s e menti h u manam summi ttere rat i o n e m i u s t i s s i m u m c e n s e re m u s . 1 2 Quare i n i l l i u s summae intellegentiae cacumen, s i possumus, erigamur; i l l i c e n i m rat io v i d e b i t q u o d i n se non potest i n tueri, i d autem est, quonam modo e t i am, q u ae certos ex itus non h abent, certa tamen videat ac definita praenotio neque i d sit opinio, s e d s u m m ae p o t i u s s c i e n t i ae n u l l i s t e rm i n i s i n c l u s a simp l i c itas.
Mângâierile fi losofiei - Cartea V
247
ceea ce este sensibil şi imaginabil n u poate avea caracter general, deci sau e adevărată judecata raţiunii şi nu există nimic sensibil, sau fiindcă Îi e cunoscut că cele rnai multe cunoştinţe trec prin s imţuri şi imaginaţie, este goală concepţia raţiunii, care consideră universal ceea ce este sensibil şi singular. 7 Pe de altă parte dacă raţiunea ar răspunde dimpotrivă că judecă din punct de vedere universal datele sensibilităţii şi imaginaţiei, dar că acestea nu pot să aspire la cunoaşterea universului, fiindcă ştiinţa lor n -ar putea să depăşească formele corporale, că trebuie Î/1 actul cunoaşterii să se Încreadă Într-o judecată mai sigură şi mai deplină, aşadar În acestfel de neînţelegere, noi care avem În acelaşi timp facultatea de a raţiona, de a imagina şi de a simţi, oare n-am aproba mai degrabă cauza raţiunii ? 8 Tot aşa e şi cu raţiunea umană, care crede că cele viitoare, cum sînt cunoscute de ea sînt cunoscute şi de inteligenţa divină. 9 Poate vei spu n e : dacă u n e le lucruri nu par a a vea desfăşurări sigure şi n ecesare, nu pot fi ştiute mai dinainte că se vor Întâmpla sau nu. 1 0 Nu există deci n ici o preştiinţă a acestora, iar dacă am crede că ea există, nu se va petrece nici un fenomen În afara necesităţii. I l Dacă deci, după cum sîntem Înzestraţi cu raţiune, tot astfel am putea aveajudecata inte lige n ţ e i divine, c u m a m a dm is c ă i m aginaţia ş i sensibilitatea cedează raţiunii, aşa am socotit c ă cea mai dreaptă raţiune umană se supune minţii divine. 1 2 De aceea, să ne Înălţăm, dacă putem, pe culm ile acelei inteligente supreme: acolo va vedea raţiunea ceea ce nu poate cunoaşte prin sine Însăşi, adică va Înţelege ca sigure fenomenele a căror desfăşurare nu e sigură şi a căror cunoaştere anticipată nu este presupunere şi nesiguranţă, ci unitatea unei ştiinţe supreme şi nelimitate.
248
Boethius
Metrum V
10
IS
Quam vari i s terras animal i a permeant figuris ! Namque a l i a e x tento sunt c orpore p u l ve remque verrun t continuumque trahunt vi pectoris i n c i tata s u l c u m ; sunt q u i b u s a l a r u m l e v i tas v a g a verberetque ventos et l i qu i do longi spatia aetheris enatet vol atu ; h aec pressisse solo vesti g i a gressi busque gaudent vei v i ri des c ampos transmi ttere vei subire s i l vas. Q u ae vari i s videas I icet omnia discrepare formis, prona tamen fac ies hebetes valet ingravare sensu s ; u n i c a gens h o m i n u m celsum levat altius cacumen, atque levis recto stat corpore despi c i tque terras . Haec, n i s i terrenus male desipis, am monet figura: Qu i recto c ae l u m v u l tu petis exserisque frontem, i n s u b l i me feras animum quoque, ne gravata pessum i n ferior sidat mens c orpore celsius l evato. Prosa VI
1 Quon i am i g i tur, uti pau lo ante monstrat u m e s t, om ne, q u od scitur, non ex sua, sed e x c omprehende n t i u m natura c ognosci tur, i ntueamur n u n c , q u antu m fas est, q u i s s i t d i v i n ae substantiae statu s , u t q u aenam e t i a m s c i e n t i a e i u s s i t , possi mus agnoscere . 2 D e u m i g i t u r aeternum esse c u n c torum ratione degent i u m c ommune i u d i c i u m est. 3 Q u i d sit igitur aeternitas, cons ideremu s ; h aec e n i m n o b i s naturam pariter d ivinam scienti amque patefaci t . 4 Aeternitas igitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio, quod e x c o l l at i o ne temporal i u m c l ari u s l iq u e t . 5 Nam qu icquid v i v i t i n tempore, id praesens a praeteritis i n futura proced i t n i h i l que est in tempore consti tutu m, quod totum
Mângâieri le fi losofiei - Cartea V
249
Poezia V Numai omul, dintre toate vieţuitoarele, se poate Înălţa pînă la inteligenţa divină. Atitea fi i nţe sînt în lume c u chip atît de felurit! Se mişcă unele cu-ncetul prin praf, cu trupul a lungit, Tîrându-şi p ieptul înainte ş i dâră-n urma lor l ăsând, Sînt altele cu-aripi u şoare, ce spaţiile străbătând Se-ntrec cu vîntul, şi văzduhu l îl cuceresc în zborul lor. Le place unora prin câmpuri şi-n inima păduri lor Să intre şi să lase urme adânc în glie apăsate. Deşi cu chipuri fel urite, au totuş i feţele plecate Î n jos şi li se-ngreunează întunecata lor simţire. 10 Doar neamul omenesc se-nalţă spre cer c u falnică privire Cu capul drept stând în picioare de sus pământul îl priveşte2J5) De nu te-a prins ţărâna-n mreje, de chipul tău îţi aminteşte; Tu, care ai spre înalturi ochii şi fruntea-n sus ţi-e ridicată Şi spiritul spre culmi înalţă-I , ca m intea ta împovărată IS Să nu stea mai prej os de trupu l ce către cer cu faţa cată. Proza VI Dumnezeu este o p rezenţă eternă. Preştiinţa sa este ştiinţa u n u i prezent permanent actual. Ea nu i m p u n e faptelor omeneşti necesitatea de a se produce. Oamenii au deci voinţă liberă să facă binele, căci n u-s zadarnice virtuţile şi rugăciunile lor. 1 Fiindcă deci, după cum am arătat cu puţin înainte, procesul cunoaşterii n u dep in de de n a t u ra o b iectelor cunoscute, ci de natura cunoscători/Oi; să vedem acum, pe cÎt este cu putinţă, care este alcătuirea fiinţei divine, ca să putem cllnoaşte ce limite are ştiinţa sa. 2 Judecata obştească a tllturor celor ce trăiesc prin raţiune declară că Dumnezeu esle vcşl1ic. 3 Sâ cxam inăm deci ce este veşnicia; aceasta
250
Boethius
vitae sll ae spat i u m pariter p o s s i t amp lecti, sed crastinu m quidem nondum apprehendi t , hesternum vero iam perd i d i t ; in hod ierna q lloque v i t a n o n amp l i u s v i v i t i s q u a m i n i l l o mob i l i tran s itori oque momento. 6 Quod i g i tll r temporis pati tur c o n d i c ionem, l icet i l lu d , s i c u t i d e mundo censu i t Aristoteles, nec coeperit umqu am esse nec desi nat v i taque. e i lls cum temporis infi n itate tendatur, nondum tamen tale est, ut aeternum esse iure credatur. 7 Non enim totum simul i n fi n i t a e l i c e t v i t a e s p a t i u m c o m p re h e n d i t a t q u e complectitur, sed fu tura nondum, trans acta i a m non h abet. 8 Quod igitur interm inab i l i s v i tae plenitudinem totam pariter
comprehend it ac possidet, cui neque futuri quicquam absit nec praeteriti f1l1xerit, id aeternum esse iure perhibetur i dque necesse est et sui compos praesens s i b i semper assi stere et infi n i tate m mobi l i s temporis h abere praesentem. 9 Unde non recte quidam, qui cum aud i llnt vi sum Platoni
mu ndum hll nc nec habuisse in itium temporis nec habiturum esse defectum, hoc modo cond itori conditum mundum fieri coaeternum plltant. 1 0 A li u d est enim per i ntermi n ab i lem duci v i tam, quod mllndo Plato tribuit, aliud i ntermi n ab i l is v i tae totam pariter c o m p l e x u m esse praes e n t i a m , quod d i v i n ae mentis proprill m esse manifestum est. 1 1 Neque d e u s c o n d i t i s rebus a n t i q u i o r v i de r i d e b e t t e m p o r i s quantitate, sed simpl icis potius proprietate naturae . 1 2 Hunc e n i m vi tae immobi l i s praesentarium statum i n fi n itus i l ie temporal ium rerum motus i m i tatur, cu mque eum effi nge re atque aequare non possit, ex immob i l i tate defi c i t in motu m, ex s i m p l i c i tate praesentiae decre s c i t i n i nfi n itam futuri ac praeteriti quanti tatem et, c u m totam pariter v i tae s u ae
Mângâi eri l e fi losofiei - Cartea V
251
ne-o descoperă deopotrivă natura şi ştiinţa divină. 4 Veşnicia este posesiunea, tn acelaşi timp deplină şi desăvtrşită, a vieţii n esfârşite, defi n iţie care s e tnţelege m a i limpede din comparaţia Cll cele vremelnice. 5 Câci tot ceea ce trăieşte În timp, În prezent fiind, Înaintează din trecut spre viitor şi nici o fiinţă care trăieşte În timp nu poate tmbrâtişa dintr-o singură privire Întreaga durată a vieţii sale; mai mult, n aplică să vadă ziua de mâine că a şi pierdut-o pe cea de ieri; chiar tn viata de fiecare zi nu trăiţi decft o succesiune de momente care trec repede. 6 Deci un lucru care suferă condiţia timpului poate, după cum a socotit AristoteFJ6) despre lume, să n-aibă nici Început, nici sfârşit, prelungindu-şi existenta tn infinitatea timpului; totuşi nu are Însuşirile care să-i dea dreptul de afi socotit veşnic. 7 Pentru că, desigur, nil cuprinde şi n u IÎnbrăţişează deodată tntreg spaţiul vietii i/!/inite, ci ji-agmente din acest !Jpaţiu: viitorul Încă nu-l are, treculll! nu-I mai are. 8 Aşadar acela care cuprinde şi stâpâl/eşle i'1/ acelaşi timp tntreaga plinătate a vieţii nemârginite, cel căruia I/u-i scapă nici trecutul nici viitorul, acela este pe drept denumit etern şi e necesar ca, mereu prezent şi sti/pân pe sine, să aibă prezentă infinitatea timpului trecătol: 9 De unde pe nedrept linii, plecând de la ipoteza că lumea după cllm o vede Platon�37), n-are nici Început, nici !Jj"ârşit, ajung la concluzia că cele create au aceeaşi veşnicie ca şi creatorul lor. 1 0 Dar alta este a-ţi prelungi o viaţăfără limite, aşa cum crede Platon despre lume, şi alta este a îmbrăţişa în acelaşi timp Întreaga prezenţă a vieţii nemărginite, Însuşire care aparţine desigur inteligenţei divine. 1 1 Dumnezeu trebuie considerat anterior crea/iuni/or sale, nu ca duratâ În timp, ci m a i a les ca proprietate a n aturii s a le u n itare. 1 2 În tr-adevăr, acea n esfârşită m işcare a exis tenţelor trecătoare În timp, imită starea de fiecare clipă a vieţii tn nemişcarea sa şi, fiindcă ele n u o pot realiza sau atinge, din
Boeth ius
252
plenitudi nem nequeat possidere, hoc ipso, quod aliquo modo numquam esse desinit, i l l ud, quod implere atque expri mere non potest, aliquatenus videtur aem u l ari a l l igans se ad qll a lemcu mque prae s e n t i am h u i u s e x i g u i v o l ll c ri sque m o men t i . quae, qu o n i am mane n t i s i l l i u s p r ae s e n t i ae quandam gestal imaginem, gll i bu scllmque contigerit, id praestat, u t esse videantur. 1 3 Quon iam vero manere non potu it, infinitum temporis iter arripui t eoqlle modo factum e s t , u t c o n t i n u aret e ll n d o v i t a m , c u i u s p l e n i t u d i n e m complecti non valuit permanendo. 1 4 Itaque s i d i g n a rebus n o m i n a v e l i mus imponere, P l atonem s e q u e n t e s d e u m qllidem aeternum, mllndum vero d icamus esse perpetllu m . 1 5 Quon iam igitllr omne iudicium secundum sui naturam,
quae sibi subiecta sunt, comprehendit, est autem deo semper aeternus ac praesentari us status, s c i e n t i a q u o q u e e i u s omnem temporis supergressa m o t i o n e m i n s u a e manet simplicitate praesentiae infinitaque praeteriti ac futuri spatia complectens omnia, quasi iam gerantur, in sua s im p l i c i cognitione considerat. 1 6 Itaque s i praev identiam pensare vel i s, qua cuncla dinoscit, non esse p rae s c i e n t i am quasi futuri , sed scientiam numquam deficientis instantiae rectius aestimab i s . 1 7 Unde non praev identia, sed p ro v identia potius dicitur, quod porro a rebus infi m i s c o n s t i tuta quasi ab excelso rerum cacu mine cu neta prospici at. 1 8 Quid igitur postu las, ut necessaria fiant, quae d i v i no l u m ine lustrentur, cum ne homines quidem neces saria fac i ant e s s e quae videant? 19 Num en im, quae praesentia cern i s , a liquam e i s neces sitatem
I U ll S
addi t intu itus? - M i n i m e . 20 - A t q u i s i
e s t divini humaniqlle praesentis digna col latio, uti v o s vestro
Mângâieri le fi losofiei Cartea V -
253
nemişcare cad in mişcare, din lInitatea prezenţei coboară in cantitatea nesfârşită a viitorului şi a trecutului şi deşi nu pot poseda În acelaşi timp Întreaga plinătate a vieţii lor, prin insI/şi faptul că nu Încetează niciodată de a exista intr un mod oarecare, par a rivaliza Într-o măsură cu ceea ce nu pot atinge şi reproduce, legându-se de o prezenţă chiar aşa scurtă şi trecătoare cum e ea, şi fiindcă această prezenţă poartă În sine oarecare imagine a acelei prezenţe statornice, e jlresc ca fiinţele care au existenţa in prezentul relativ să creadă că trăiesc În prezentul absolut. 1 3 Neputând rămâne legate de lin singur moment Însă au lllat drumul infinit al timpului şi În acest mod au ajuns prin mişcare să-şi confirme o viaţă a cărei plinătate n-au putut-o Îmbrăţişa stând pe loc. 1 4 Astfel, dacă vrem să dăm lucrurilor num e demne de ele, urmând pe Platon23Hl, vom zice că Dumnezeu e veşnic, iar lumea [n desfăşurare perpetuă. 1 5 Pentru că judecata percepe fenomen ele aplicându-Ie legi conforme naturii sale şijiindcă Dumnezeu are totdeauna o stare prezentă şi totuşi veşnică, iar ştiin(a sa, trecândpeste orice mişcare a timpului, rămâne [n unitatea prezenţei sale şi, Îm brăţişând toate spaţiile infinite a le trecu tului ş i viitorului, [n cunoaşterea sa u n ică l e consideră ca ş i c u m s-ar Întâmpla in prezent. 1 6 Astfel, dacă vrei săjudeci această prevedere care cunoaşte anticipat toate, ili vei da seama că nu e ca o preştiinţă a viitomlui, ci mai degrabă ca o ştiinţă a prezentului m ereu actual. 1 7 De unde nu se zice prevedere, ci m a i degrabă providenţă, fiindcă şezând departe de realitatea inferioară priveşte toate ca dintr-un turn inalt al universului. 1 8 Pentru ce dar ceri ca să devină necesare cele ce sînt luminate de raza divină, când n ici măcar oamenii nu consideră necesare toate fenomenele pe care le văd? 1 9 Celor pe care le vezi În prezent le adaugă privirea ta vreo I/ ecesitate de a exista ? N u . 20 Şi dacă se poateface vreo -
-
254
Boethius
hoc temporario praesenti quaedam v i de t i s , i t a i l ie o m n i a suo cern i t aeterno. 2 1 Quare haec d i v ina praenotio naturam reru m p r o p r i e t a t e m q u e n o n m u tat t a l i aq u e a p u d se praesentia spectat, qualia in tempore o l im futura proven ient. 22 Nec reru m iudicia confundit unoque suae mentis intu i tu
tam necessarie quam non necessarie ventura d i nosc it, sicuti vos, cum pari ter ambulare in terra hominem et oriri in caelo s o l e m v i d e t i s , quamquam s i mu l utrumque conspectum tamen d i scernitis et hoc voluntarium i l lud esse necessariu m i u d icati s . 23 ha i g i t u r cu n e t a d i spiciens d i v i nus i n t u i tu s q u a l i t a t e m reru m m i n i m e p e r t u r b a t a p u d s e q u i d e m praesentium, a d cond i c i onem vero temporis fu turaru m. 24 Quo fi t, ut hoc non s i t o p i n i o , sed veri tate potius n i xa c o g n i t i o , cum e x s tatu ru m q u i d esse cognosc i t , quod idem exsi stendi necess itate c arere non nesc i at. 25 Hic si d i cas, quod eve nturum deus v i det, i d non even i re non posse, quod autem non potest non even i re, i d ex necessitate contingere, meque a d h o c nomen necessitatis a d s t r i n g a s , fate b o r rem q u i de m s o l i d i s s i m ae v e r i t a t i s , sed cu i v i x a l i qu i s n i s i d i v i n i spec u l a tor a c e s e r i t . 2 6 Respondebo namque i dem futuru m , c u m ad d i v i n am
notionem re fertur, necessari u m, cum v e ro i n s u a natura p e rp e n d i t u r, l i be r u m p r o r s u s a t q u e a b s o l u t u m v i de r i . 2 7 Duae sunt ete n i m necessitates, si mplex una, v e Iuti quod
n e c e s s e e s t o m n e s h o m i n e s e s s e m o r t a l e s , a l t e ra c o n d i c i o n i s , ut, si al iquem ambulare s c i as, e u m ambulare necesse est. 28 Quod en i m qui sque n o v i t, id esse a l i ter, ac notum est, nequ it, sed h aec c o n d i c i o m i n ime secu m i l l am s i mplicem trah i t . 2 9 H an c e n i m nece s s i t atem non propria
Mângâ ierile filosofiei - Cartea V
255
comparaţie Între prezentul divin şi cel uman. după cum voi vedeţi câteva lucruri În acest prezent al vostru limitat În timp, tot aşa el vede toate În prezentul său etern. 2 1 De aceea a ceastă p re c u n o a ş t ere di v i n ă n u s c h i m b ă n a t ura ş i proprietatea lucruri/or, ci le priveşte În faţa s a c a prezente, În forma În care ele se vor produce odată În Viit01� 22 Nici nu confundă judecăţile sale despre realitate şi, Într-o singură privire a minţii sale, deosebeşte ceea ce va exista neapărat de ceea ce nu va fi obligat să existe, după cum voi, când vedeti În acelaşi timp un om m ergând pe pământ şi soarele răsărind pe cer, deşi aveţi deodată ambele intuiţii, vă daţi totuşi seama că o intuiţie subsumează un fenomen volunlm; iar alta unul necesar. 23 Deci intuiţia divină, care priveşte toate, nu tulbură calitatea lucrurilor, prezente Înfata sa, dar viitoare sub perspectiva timpului. 24 De unde rezultă că fiII e un amestec de presupuneri, ci mai degrabă o ştiinţei hazată pe adevăr faptul de a cunoaşte ce se va Întâmpla şi de a şti ce poate fi lipsit de necesitatea de a exista. 25 La acestea dacă-mi obiectezi că ceea ce Dumnezeu vede că se va Întâmpla nu poate să nu se Întâmple, iar ceea ce nu poate să nu se Întâmple izvorăşte din necesitate şi dacă mă constrÎngi cu termenul acesta de necesitate, Îţi voi mărturisi că este aici o realitate de cel mai nestrămulat adevăr, dar la care n-ajunge deCÎt cel ce poale vedea pe Dumnezeu. 26 Îţi voi răspunde că acelaşi fapt viitor pare necesar faţă cu cunoaşterea divină, dar când e judecat prin propria sa natură pare liber şi absolut23Q). 27 Celci sînt dOllel necesităţi, una absolută, ca de pildă aceea de a fi oamenii muritori, şi alta condiţionată, de exemplu, dacă e necesar să m eargă cineva pe care Îl vezi că m erge. 28 Desigur cunoaştem un fapt cum e el, dar prin aceasta nu-i atragem o necesitate absolută de a exista. 29 Fiindcă n u natura sa proprie Îi impllne această necesitate, ci o condiţie care se
256
Boethius
fac it natura, sed cond i c i on is adiectio; nulla e n i m necessitas cogit incedere voluntate gradientem, quamvi s eum turn, cum grad itur, i ncedere necessariu m s i t . 3 0 Eodem i gitur modo, s i quid provident i a praesens v idet, i d esse n ecesse est, tametsi n u l l am n aturae habeat necessitatem . 3 1 Atqui deus ea futura, quae e x arb i tri i l i b ertate proven iunt, p raesen t i a contuetur; haec igitur ad i ntuitum rel ata d i v i n u m necessaria fi u n t per c o n d i c i o n e m d i v i n a e n o t i o n i s , per s e vero considerata ab absoluta naturae suae l ibertate non desinunt. 3 2 Fient i g i tu r p rocu l dubio c u ncta, quae futura deus esse
praenoscit, sed eorum quaedam de l ibero p rofi c i scuntu r arbi trio, quae quamv i s eveniant, exsistendo tamen naturam propriam non amittunt, qua, prius quam fierent, etiam non eveni re potuissent. 33 Quid igitur refert non esse necessaria, cum propter d i v i n ae s c i entiae con d i c i on e m modis omnibu s necessitatis i n s tar eveniet? 3 4 Hoc scil icet, quod e a , quae pau lo ante proposui, sol oriens et gradiens homo, quae dum fiu n t , non fieri non p o s s u n t , eorum tamen u n u m p r i u s quoque, q u a m fieret, n e c e s s e erat e x s i s tere, a l teru m vero m i n i me . 3 5 ha etiam, quae praesentia deus h abet, dubio p r o c u l e x s i s t e n t , sed e o ru m h o c q u i d e m de re r u m necessitate descen d i t, i l l u d vero de potestate fac i e n t iu m . 3 6 Haud igitu r i n iuria d i x imus haec, s i a d d i v i na m notitiam
referantur, necessaria, si per se consi derentur, neces s i tatis esse nexibus absoluta, s i cu t i omne, quod sensibus patet, s i a d rat i onem referas, u n i versale est, s i a d se i p s a res p i c i as singul are. 37 S e d si in mea, i n q u i e s , potestate s i tu m est mutare
p ro po s i t u m , e v a c u a b o p ro v i d e n t i a m , c u m , q u a e i l l a praenoscit, forte mutavero. 3 8 Respondebo propo s i t u m te quidem tuum posse deflectere, sed quon i am et id te posse
Mângâierile fi losofi e i - Cartea V
257
adaugă; nici o necesitate În adevăr nu constrPnge să meargă pe un om care face acest act cu voia sa, deşi e necesar ca atunci când merge, să meargă. 30 Deci În acelaşi mod, dacă providenţa vede lin fapt ca prezent, e lIecesar ca el să existe, chiar dacă n-are prin natura sa nici o necesitate de a exista. 3 1 Şi evenimentele viitoare care izvorăsc din liberul arbitru le vede împreună prezente; prin urmare, raportate la intuiţia divină, ele de vin necesare p rin fapt u l că sîn t s upuse cunoaşterii divine, dar considerate În ele înseşi, nu-şi pierd absoluta libertate a naturii lor. 3 2 Se vor produce deci fără îndoială toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaşte mai dinainte că vor exista, dar unele din ele pornesc din liberul arbitrll, şi deşi se produc, prin aceasta n u-şi pierd natura lor proprie, graţie căreia Înainte de a se produce ar fi putut şi să nu se producă. 33 [Jar ce interesează că n u sîn t necesare fenomenele - zici tu - când ele se produc În toate chipurile prin această ştiinţă divină, foarte asemănătoare necesităţii. 34 Răspunsul ţi l-am arătat m a i înain te în exemplul cu răsăritlll soarelui şi cu m ersu l o m u illi; aceste fapte În momentul în care se petrec n u pot să n u se petreacă, dar dintre ele totuşi unul chiar înainte de a se produce era necesar să se producă, celălalt însă nu se prezenta cu acest caracter de necesitate. 35 Tot aşa cele pe care Dumnezeu le are ca prezente, există fără Îndoială, dar această existenţă a lor la unele se coboară din necesitatea lucrurilor, la altele ea atârnă de puterea celor ce le săvîrşesc. 36 Deci am avut dreptate să spunem că aceste fapte, dacâ se referâ la cunoaşterea divinâ, sînt necesare, iar dacă se consideră În ele Însele sînt dezlegate de lanţul n ecesităţii, dllpâ cum tot ce e din dom e n i u l simţurilor raportat la raţiune este general, iar dacă îl priveşti În sine e individual. 37 Dar - vei zice - dacă este în puterea mea de a-mi schimba hotărîrea voi înlătura providenţa când voi ajunge să schimb ce prevede ea. 38 Voi răspunde că poţi să-ţi schimbi hotârÎrea, dar fiindcă providenţa cu adevârul său m ereu
258
Boethius
et, an fac ias quove convertas, praesen s providentiae veritas i n tuetur, d i v i nam te praescientiam non posse v itare, s icuti praesentis ocu l i effugere non possis intuitum, quamvis te i n varias actiones l i bera v o l u n tate con verte r i s . 3 9 Quid i g i tu r, i nq u i e s , e x m e a n e d i sp o s i t i o n e s c i e n t i a d i v i n a mutabitur, u t , c u m e g o n u n c h o c , nunc i l l ud vel i m , i l l a quoque noscendi v ices alternare v ideatur? - M i n i me .40 Omne namque futurum d i v i n u s praec u rrit i n t u i t u s et ad praesentiam propriae c o g n i t i o n i s retorquet ac revocat nec a lternat, u t aes t i mas, nunc h o c , nunc al iud praenoscen d i v ice, s e d u n a ictu mutationes tuas manens praeven i t atque complectitur. 4 1 Quam c omprehendendi omnia v i send ique praesent i am non ex fu turarum p rove n tu reru m , sed ex propria deus simplicitate sortitus est. 42 Ex quo i l lud quoque res o l vi t u r, quod pau l o ante posu i s t i , i n d i g n u m esse, s i scientiae d e i causam futura nost ra praestare d i cantur. 4 3 H aec e n i m s c i e n t i ae v i s p ra e s e n t a r i a n o t i o n e c u n c t a complectens rebus m o d u m o m n i b u s ipsa c o n s t i t u i t , n i h i l vero posteriori bu s debet. 4 4 Quae c u m i t a s i n t , manet i n temerata mortal ibus arb i tr i i l i bertas nec i ni q u ae l eges s o l u t i s omni necessi tate v o l u ntatibus prae m i a poenasque proponun t . 45 Manet etiam spectator desuper cunctoru m praescius deu s v i s i o n i sque eius praesens semper aeternitas cum no stroru m actu u m futura qual i tate concurrit b o n i s praemia, mal i s suppl icia d i spensans. 46 Nec frustra sunt in deo p o s i tae s p e s p re c e s q u e , quae c u m r e c t a e s u n t , inefficaces esse non possunt. 4 7 Aversami n i i g i t u r v i tia, c o J ite virtutes, ad rectas spes an i mu m s u blevate, humi les p re c e s i n e x ce l s a p o r r i g i t e . 48 M a g n a v o b i s e s t , s i d i ssimu l are non v u l t i s , necess itas indicta prob itat i s , c u m ante oculos agitis i u d i c i s cuncta cernenti s .
Mângâierile filosofiei - Cartea V
259
prezent ştie că tu poţi face aceasta şi vede dacă o faci şi Încotro te Îndrepţi, nu poţi evita preştiinţa divină, dllpă elim nu poţijitgi de privirea unui ochi mereu prezent, oricît te-ai îndrepta cu liberă voinţă spre diferite acţiuni. 39 Ce, deci vei zice - va ji schimbată ştiinţa divină după di.<;poziţia mea, aşa Încît când eu voi vrea odată ceva, odată altceva, să pară a-şi alterna şi ea fellll de a cunoaşte ? Nu. 40 Căci privirea divină precede orice fapt viitor, îl aduce şi-l recheamă În prezentul propriei sale conştiinţe; ea nu-şi modifică, cum crezi, cunoaşterea sa anticipată când Într-unfel când În altul, ci rămânând Într-o singură şi permanentă privire previne şi Îmbrăţişează schimbările tale. 4 1 Prezenţa aceasta care cuprinde şi vede totul Dumnezeu o are nu din desfăşurarea faptelor viitoare, ci din propria sa unitate. 42 Şi capătă astfel dezlegare şi problema pe care mi-ai pus-o cu puţin Înainte că este nedemn să se spună că faptele noastre viitoare sînt cauză a ştiinţei divine. 43 Fiindcă această putere a ştiinţei, care Îmbrăţişează toate printr-o cunoaştere prezentă, impune ea Însăşifelul de a ji al tuturor 11icrurilo/� jără a depinde de cele ce se vor petrece În vUtO/: 44 Astfel stând lucrurile, muritori/ar le rămâne n eatins liberul arbitru, şi nu legi nedrepte propun pedepse şi recompense voinţelor libere de orice necesitate. 45 Iar Dumnezeu, preştiutor a toate, rămâne privind din Înalt şi eternitatea totdeauna prezentă a viziunii sale merge mână În mână cu calitatea viitoare a faptelor noastre, Împărţind celor buni răsplăţi, celor răi pedepse24ol. 46 Şi nu zadarnic sînt Îndreptate către Dumnezeu speranţe şi rugăciuni care, când sînt drepte, nu pot să fie fără efect. 47 Îndepărtaţi-vă deci de vicii, cultivaţi virtuţile, Înălţaţi-vă sufletul În speranţe drepte, ridicaţi către cer rugăciuni plecate. 48 Când viaţa voastră se desfăşoară Înaintea ochilor judecătorului care vede toate, dacă nu vreţi să vă Înşelaţi pe voi Înşivă, trebuie să vă impuneţi marea datorie a virtuţii.
Mângâierile fi losofiei - Note
261
NOTE CARTEA 1 IJPoeziile de tinereţe ale lui Boethius n-au ajuns până la noi; printre ele, Cassiodor citează un Carmen bllcolicul1l. 2)Camene, muzele romane inspiratoare ale poeţilor. 3) Cf. Seneca, Octavia 327-329. 4)Cf. Ovidiu, Tristia, IV, 1 -2: Chiar pe drumurile de exil spre ţinuturile Pontului / Mă mângâie muza. Ea singură mi-a rămas tovarăşă de pribegie. S)Dacă l uăm ca sigură data naşterii lui Boethius anul 480, el avea în anul exilului, când a şi murit, aproape 45 de ani. 6)0 şi e, rrpUKTtKT] şi 8cc.oPllTtKT]; în dialogul la Porfiriu (Migne, Patrologia latină, VoI. LXIV, col. I l A) Boethius spune că filosofia este de două feluri; teoretică şi practică, id est speculativa el activa. 7)Platon, Republica, 607 a şi b: Nu trebuie admise În cetate decât imnurile către zei şi laudele de seamă; căci dacă ai admis muza fermecătoare În cântece şi poezii epice, voluptatea şi durerea Îţi vorfi lege În cetate şi ele vor domina În locul acelei înţelepciuni care a părut tuturor cea mai bună . . . ; este veche neinţelegerea Între filosofie şi poezie; Cf. şi Platon, Rep. 548 b şi Cicero, Hortensius, fragm.84 (9 1 ) . 8)Şcoala de filosofie întemeiată l a Eleea, î n Grecia Mare, de Xenofan, din Colofon, a avut ca reprezentanţi pe Parmenide şi Zenon din Eleea, precum şi pe Melissos din Samos. Parmenide şi Zenon sînt, după cum spune Aristotel, întemeietorii dialecticii. Academia era o grădină cu un gimnaziu în Atena, numită astfel de la numele eroului grec Academos. Platon a cumpărat-o şi şi-a ţinut aici cursurile sale, întemeind astfel şcoala filosofică Academia, care a durat până în timpul lui Justinian (529 p.Chr.) 9)Această poezie conţine ideile generale ale filosofiei platonice după care omul, înainte de a se naşte, a avut o existenţă ideală veşnică şi absolută, cunoscând toate, ca şi Dumnezeu; venind în lume, luând prin urmare chip material , mintea i s-a întunecat, aşa încît vede oarecum numai umbrele realităţii, nu realitatea însăşi în esenţa sa. Prin ştiinţă şi înălţare sufletească, omul îşi aduce încetul cu încetul aminte de eeea ee a ştiut odată, în existenţa sa ideală, anterioară naşterii trupeşti. Elementele decorative ale cosmologiei lui Platon (mişcările astrclor pe cer, subsumate numărului ordonator şi spiri tului universal care conduce totul într-o desăvârşită ordine .
.
262
Boethiu s
şi armonie, revenirea anotimpuri lor etc. apar şi la Boethius, în mai toate poeziile sale, ca locuri comune. I Ol Hesperide - occidentale (Hesperia, de la hesperos - apus şi hespera - seară era pentru Greci Italia şi pentru romani Spania). II lCorus, vînt de nord-vest. 1 2 lBoreas, vînt de n ord, bore a ! . Asupra asemănării versurilor, Cf. Vergilius, Eneida 1 , 52 şi XII 365. IJlPavia, altădată Ticinum, în latina veche Papia, la 35 km sud de Milano. 1 4l Anaxagora, născut la Clazomenae, a trăit la Atena, în timpul lui Pericle asupra căruia a exercitat o frumoasă influenţă. Acuzat de impietate religioasă, pentru că încerca să explice fenomenele naturii şi fiind bănuit de medism (că ar fi favorizat, contra patriei sale, interesele regelui Mezilor) a fost salvat de la moarte de Pericle, dar a trebuit să se exileze. Astfel a părăsit Atena şi s-a retras la Lampsac, unde a murit (428 a.Chr.). ISlSocrate, acuzat că ar introduce zeităţi noi în Atena şi că ar corupe tineretul prin ideile sale liberale faţă de zeii mitologici, a fost condamnat la moarte şi, deşi putea fi ajutat să fugă din închisoare, a preferat să bea cucută pentru ca să nu aducă vreo atingere majestăţii legilor ţării. Splendida pledoarie a lui Socrate pentru supunerea faţă de legi - care când nu sînt drepte trebuie schimbate, iar nu călcate - o găsim În Criton al lui Platon. 1 6lZenon din E leea, născut pe la 490 a.Chr. avea, cum spune Diogene Lertiu, strălucite Însuşiri şi În filosofic şi în politică. Voind să redea l ibertatea ţării sale căzute pc mâna tiranului Nearchos, urzi un complot Împotriva acestuia, dar fiind trădat şi constrîns să-şi dea pe faţă complicii, el i-a "divulgat" pe prietenii tiranului, apoi pe tiran însuşi, după cum spune Plutarch, şi tăindu-şi l imba cu dinţii a scuipat-o în faţa lui Nearchos. A fost pedepsit cu moartea, căzând astfe l victimă patriotismului său, ceea ce a făcut pe poetul Hermippos să exclame despre el: COIPlll tău l-a străpuns, nu pe tine. 17lCanius Iulius, fi losof contemporan cu Seneca, în a cărui operă De tranquillitate animi găsim povestite împrej urările în care a murit cu un curaj extraordinar Canius. 18lLucius Annaeus Seneca, marele filosofstoic roman (266 p.Chr.) educatorul şi ministrul lui Nero, compromis în conspiraţia lui Piso, a primit de la Nero ordinul de a se sinucide. A acceptat moartea cu o seninătate demnă de înţelepciunea sa. 1 9l5oranus, stoic, victimă a lui Nero ca şi Paetus Thrasea şi Seneca.
Mângâieril e filosofiei - Note 20)
263
Idei asemănătoare găsim la multi scri itori clasici; vers. 2, cf. Vergilius, Georgice II, 490-492: Fericit cel ce a putut cunoaşte callzele lllcrurilor Şi a cii/cat În picioare orice tcamel şi destinlll necrtl!âtor Cf. Seneca, De vita beata, cap . 5 : Viaţa .fcricitâ este stabilită statornic pe o judecată dreaptel şi sigurâ. Atunci este sl!/letul senin şi liberat de orice durere, când a scăpat nu numai de ,�/âşieri, dar chiar de răni uşoare; răl7lânÎ/u! cu hotărîre IInde s a oprit, având a-şi apăra IOCIII Selll chiar Împotriva ameninfărilor şi lovituri/oI' sorţii. 21 )Cereetătorii c lasicismului lui Eminescu ar putea face apropiere între acest vers şi cel aproape identic din Glossa . . . 22) Proverb grec. 2])Homer, Iliada, 1, 363-364 (Thetis către fiul său Achille, voind să-I consoleze de pierderea Briscii): Ce plângi tu {ătul meu scump ? Ce jale te-ajunse pe tine? Spline-mi tu mie şi nu-mi tâinlli. ca Ş 'o ştim împreună " (Trad. G. Murnu) Cuvintele subliniate sînt citate de Boethius În greceşte. 24)Vergilius, Eneida, VI, 849-850: şi-n mână cu cercul Afle-ale ştelelor căi şi-ale cerului margini rotunde. (Trad. Coşbuc) 2S)Platon, Republica 592 b: Exiştă În cer un model pentru oricine vrea să-I privească şi şă-şi rânduiaşcă dupâ el viaţa şa Cf. şi 473 d. 487 e, ibidem. 26)Platon, Republica, V, 473 d. Dacă filosofii nil devin regi În cetăţi sau dacă cei ce şÎnt în prezent regi şau şuverani nu şe fac filoşofi adevâraţi ... nici cetâ!ile, nici neamul omenesc, dupâ părerea mea, I1lI-şi vor vedea nenorocirile lor micşorate. Mai departe Platon spune eăjiloşofii trebuie şiliţi să guverneze (VII, 5 1 9 a-520 b). 27)Conigastus, favorit al lui Teodoric, pe care Alaric, regele vizigot, îl numea Bărbat ilustru. (Cf. Cassiodor, Epist. VIII, 28). 28)Trigguilla sau Trigguila, despre care Grigorie din Tours spune că era prietenul Amalasuntei, fiica lui Teodoric. 29)Platon, Apologia lui Socrate, 1 , 33 a: M-am purtat totdeallna aşafel În viaţa mea publică şi particularâ, Încît n-am Îngăduit niciodată nimănui nimic pe alăturea de dreptate. JO)Campania, veche provincie a Italiei meridionale, bântuită pe atunci de cutremure şi de erupţia Vezuviului.
264
Boethius
J I )Paulinus, consul la sfârşitul sec. V. J2)Albinus, din familia lui Decius, ca şi Paulinus, consu l în 493 şi apoi prefectul pretoriului, trimiţînd n işte scrisori împăratului de Răsărit, Justin, acestea cad în mâna ofiţeru lui palatului, Severus, care le încredinţează referendarului Cyprian us, omul de încredere al lui Teodoric. Scrisorile părînd suspecte , Albinus este acuzat de complot. Boethius îi ia apărarea şi aceasta constituie începutul urmăririi şi osândirii lui Boethius. Cypria nus ştia foarte bine latina şi gota; avea abilitate, elocinţă şi se bucura de deplina încredere a lui Teodoric (Migne, Patrologia latină, voI. LXIV, Appendix ad opera Boetii). 3J)Învinuit de magie. 34 )Fratele lui Cyprianus. J5)Gaudentius, unul din de1atorii lui Boethius. 36)Capitala imperiului de Apus încă din timpul lui Honoriu. 3 7) A supra acuzaţiei şi proce s u l u i l u i B o e t h i u s , v. Introducerea. 38)Cf. Platon Theaitetos 1 5 1 d., unde Socrate spune că filosofu l i ubeşte s inceritatea şi urăşte m i nc iuna. (Platon, Republica, 485 c: Se poate ca prin aceeaşi natllră săfie cineva fi/osofşi mincinos? NlI.) :;9)Aluzie la um1ătoarele cuvinte ale lui Epicur (Lactantius. De ira Dei, 1 3,2 1 ) : Dacă vrea şi poate să suprime răIII, ceea ce se cl/vine să credem despre Dumnezeu, de lInde există acest rău? Sau pentru ce nll-l sllprimă? 4°)Citat în greceşte; Cf. Seneca, De vita beata, XV, 5 : După cum un bun soldat va suporta rănile, îşi va număra cicatricele şi, străpuns de săgeţi, mllrind va illbi pe comandantul pentru care va cădea, înţeleptul va avea în suflet acel vechi precept: urmează-1 pe Dumnezeu. - Ep. XVI Ad Lucilillm; Ea (filosofia) ne va Îndemna să ne sllpunem de bunăvoie lui Dumnezeu, să rezistăm cu îndîrjire sorţii; ea le va Învăţa să urmezi pe Dumnezeu şi să suporţi împrejurările. - Ep. XLVIlI Ad LlIciliwn: Filosofia îmi promite să măfacă asemenea lui Dumnezeu; pentru aceasta sînt invitat, pentru aceasta am venit. . . . Cf. şi Ad. Luc. II.VII. 4 1)Protectorul şi apoi socrul lui Boethius, Symmachus, consul în 4 8 5 , era nepot al celebru l u i Q uintus Aurelius Symmachus, prefect la Roma şi consul, apărătorul păgânismului împotriva Sf. Ambrosie. În afară de rudenie, aceleaşi sentimente, aceleaşi gânduri filosofice şi religioase uneau într-o caldă legătură sufletească pe Boethius şi pe socrul său.
Mângâierile fi losofiei - Note
265
�2lInspirată din tragediile lui Seneca, mai ales din Fedra şi Hippolit, această invocaţie se înfăţişează totuşi ca una dintre cele mai izbutite poezii ale lui Boethius. 43)Reproduse în greceşte, două frânturi de vers din Iliada, II, 294 sq (cele subliniate): Rău e eând domnii sînt mulţi, numai unul săfle Între oameni Poruncitor şi stăpân, numai cine prim i de la Zeus Schiptru, putere şi legi de care s-asculte supuşii. (Trad. G. Murnu) 44)Între faptele cu care Boethius se mîndreşte este şi acela de a fi voit să salveze senatul. (v. mai sus, proza IV). 45l Plutarch, Consolatio ad Apollonium 1 92 a: Chiar cei mai nepricepuţi dintre medici nu aplică de i'ndată grămadă de medicamente peste o tumoare ameninţătoare de sânge stricat, ci aşteaptă ca tumoarea care s-a ivit să se moaie de la sine prin coacere, fiind unsă uşorpe dinafară Cll medicamente. Deci acum, după ce timpl/l, prin care toate de obicei ajllng la matl/ritate, a Înlăturat ceva din această calamitate şi afecţiunea sufletului tălI pare a căuta ajutorul prieteni/oI; am socotit că-mi voi face datoria dacă, pentru a te consola, i'fi voi i'mpărtăşi gânduri potrivite, prin care şi dllrerea ta să se micşoreze şi aceste tânguiri jalnice şi deşarte să dispară. 4 6lBoethius, /n PO/phirillnl, III, 4: Dacă ai unit ceea ce e muritor cu ceea ce e rational aifăcllt pe om. Cf. şi Plutarch, Ad Apollonium, 1 1 6 b. CARTEA II 47)La cei vechi destinul era reprezentat ca o divinitate oarbă. �8)Plutarch, Ad Apollonium, 1 02 f. sq. Este i'nsuşirea omului educat şi înţelept de a n u se schimba sub devenirea lucruri/ar ce par prospere şi de a-şi păstra Cll demnitate ţinuta l//lui Sl!f/et stăpânit i'n nenorocire. 111: Căci nu venim În viaţă cu acea lege ca noi i'nşine să-i prescriem legi, ci să ne supunem celor ce si'n t hotărîte de către zeii conducători ai universului şi celor ce aufos! prescrise de către destin şi providenţă. 49)Cei vechi comparau adesea nestatornicia sorţii cu o roată care se Învârteşte continuu. Cf. Plutarch, Ad Apollonium, 1 03 f: Căci Învârtindu-se roata, o parte a orbitei e sus, iar alta jos. Cf. şi Tibul. El I, V, 70 şi Properţiu, II, II, 1 8. SO) Soarta, Cll toatc cruzimile şi nenorocirile ei, se găseşte ca temă în cele mai multe tragedii din teatrul antic. De asemenea, şi poeţii lirici de atunci şi de totdeauna deplâng neputinţa omului de a Învi nge detG.rmi n i smul cosmic şi social, care-l împresoară.
266
Boethiu s
" IEurip, strîmtoare Între Eubeia şi Boeţia, renumită prin valurile sale veşnic agitate. 52lPluta rch , Ad Apolloniufll. 1 03 d, 1 04 a, b : Despre umlătoarde spuse ale lui Euripide: Averile I/U sînt durabile, ci cfemere, �.i: Chiar lllcl'llrifoarte mici ne răstoarnă; ba o singură zi ne-ar putea ridica pe treptele cele lIlai Înalte şi ne-ar coborî pe cele lIlai de jos , Demetriu din Faler zice că acestea sînt foarte juste, dar că ar fi fost mai exact dacă ar fi spus că nu Într-o zi, ci Într-o clipă. ,JIPentru personificarea sorţii, cf. personificarea legilor lui Platon (Criton) sau a patriei în Cicero (Catilinara 1). 54lPlutarch, Ad. Apollonilllll 1 1 6 a: Despre toate trebuie să spunem : I/e Îngrijim de cele ce sînt ale zeilor, pe care când vor ni le cer fnapoi. Asţlel n-ar trebui să socotim insuportabil dacă ei cer pe cele a căror folosinţă ne-au Îngăduit-o un scurt timp. Cicero. Tusc. 1 , 93 : Săjie Înlăturate deci aceste prejudecăţi băbeşti, că este o nenorocire să mori Înainte de vreme. Dar care vreme? Cea jixată de natură ? Dar aceasta ne-a dat viaţa, ctlln ne-a dat şi bani, jărâ afixa zilla restituirii. De ce să te plângi deci câ ea o cere Înapoi când vrea? Doar CII această condiţie ai primit-o. 55lPIutarch Ad. Apolloniu/11 1 03 b : După cum plantele lIneori dau roade lIlulte, a lteori nu dau deloc şi animalele o dată sînt producătoare de urmaşi, altădată nu; şi după cum pe mare alternează liniştea cu ji ,rtuna, tot aşa În viaţă se Întâmplă m ul te şi f elurite IÎnprejurâri, care târăsc pe oameni În diferite schimbări ale sortii. ' 56lHoratius , Ode 1 34 1 2- 1 5 ,' Numai un zeu e în stare Din mic să facă mare, pe cel înalt umil. Vădind ce-ascunde umbra. Cu aprig zbor Norocu-a smuls de-aici coroana. Vesel că dincolo o vede pusă. (Trad. C. Niculescu) Ode lll, 29, 49-52: J:'l"orocul cel prea bucuros de crunta lui menire In jocul său neprevăzut stă-n veci Îndărăpnat. Pe plac nesigure favoruri având la toţi de dat, Azi mie, mâine altuia, cu multă Înlesnire. (Trad . Ollăn es c u) Plutarch, A d. Apol/ol/ ium 1 03 ; Cît de alunecoasă şi de nestatornică este soarta şi CÎt de uşor se prăbuşesc cele Înalte şi se înaltă cele limite, În schimbările sorţii. "
Mângâierile filosofiei - N ote
267
57)Solon spusese odată bogatului Croesus că ninu}ni nI/ trebuie să se considere pe deplin fericit Înainte de moarte. Invins de Cirus şi dus să fie ars pe rug, Croesus a strigat pe Ş olon de trei ori. Ci rus, impresionat, a dat ordin să fie oprit rugul. In acelaşi timp, o ploaie torenţială a contribuit la stingerea completă a focului şi la salvarea lui Croesus. (cf. Ausoniu, Ll/dus septem sapientium) 58)Perseu, regele Macedoniei, Învins la Pydna ( 1 68), de Paulus-Emilius şi racut prizonier, a Împodobit carul de triumf al Învingătorului său şi a murit apoi În Închisoare. 59)Citat în greceşte din Iliada XXIV, vers 5 27-5 3 3 ; Două butoaie se află-n Olimp pe podeala lui Zeus Unu-i butoiul de rele, celălalt e butoiul de bunuri. Când un amestec din ele cuiva între oameni dă Zeus, Nenorocirea-I aşteaptă, dar are şi parte de bine. Dacă-i dă însă necazuri, îl face batjocura lumii Foamea pe srantu l pământ îl adulmecă rară milă. Şi umblă săracul pribeag, oropsit e de Zei şi de oameni. (Trad. G. Murnu) 6°) Subiectul acestei poezii revine des în poezia didactică latină. Cf. Ovidiu Faste 1; Horatius Sat. 1, 1 Claudian, Contra lui Rujin 1 , etc. 61)Horatius, Carmen Seculare 59. 62)Seneca, Ep. II Ad. Lucilil/m : Nu e sărac cine are puţin, ei cine doreşte mult. 6J)D i n a d o u a căsătorie, c u R u s t i ci a n a , fi i c a l u i Symmachus, Boethius a avut doi fii: pe Sym machus ş i pe Boethius, consul i foarte tineri, în 522. 64)De tânăr, Boethius a ajuns la demnitatea de patriciu şi consul. (Patriciatul era spre sfârşitul imperiului numai un titlu onorific de nobleţe, care se dădea unui număr restrâns de personalităţi în stat). 65)Carul lui Phoeblls-Apollo este, după legendă, tras de 4 cai, fiecare avându-şi funcţia arătată, de nwne: Pyrous (foc, căldură), EOlls (lumină), Ethon (care arde) şi Phlegon (care aprinde). 66)Verg. Georgice II. 458; O preafericifii agricultori, dacă şi-ar cunoaşte bunurile lor! 67)Plutarch, De exilio, 600 a: Cred că nu sînt mulţi Sardinieni care sâ nu dorească să plece În exil cu averile tale şi care să li se pară că s-a făcut foarte bine cu ei, dacă astfel le este dat mai degrabă să trăiascâ Între străini, decâtfixaţi acasă, asemănâtori broaştelor ţestoase, să n-aibă nimic bun decât să trâiascii jării grijâ.
268
Boeth ius
68lSeneca, Epist. 1, 9, 20, Ad Lucilium; Dacă cineva (zice Epicur) nu este mulţumit de averea sa, poate să fie stăpânul lumii Întregi, tot sărac e. Sali, dacă ţi se pare mai bine altfel spus (interesează dealtfel conţinutul, nu forma); cel ce nu se crede fericit este un nenorocit, chiar dacă porunceşte lumii întregi. Dar, ca să ştii că aceste idei sînt obşteşti, fiindcă le-a rostit În primul rând natura, vei găsi la un poet comic această vorbă: " Nu este fericit cel ce nu se crede astfel ". 69lTeme platonice şi stoice. 70lC f. Seneca, Thyestes III, 447; Dar nici o teamă; jără arme casa mea este În siguranţă. Şi În simplitate mă bucur de o linişte desăvârşită. 7ljSeneca, Ad. Marciam . 1 9, 5 : Soarta nu poate păstra ceea ce natura a părăsit şi nu poate fi nenorocit cel ce nu mai există. 72lCicero, Tusculane V, 8 8-89 (cap. 3 1 -32): Cine nu se teme de sărăcie? Totuşi numai filosofii nil se tem de ea. Iar el (Epicur) cu cît de puţin se mulţumeşte! Nimeni n-a vorbit mai mult decât el despre cumpătare. 73lAristotei fr. 5 7 (Stob. III 3 , 25 + Pap. Oxyrh, 666): Fericirea nu constă atît În a câştiga multe, cît mai ales a te găsi bine sub raportul sufletului şi nici c01pul Împodobit cu haine strălucitoare nu pare a da cuiva fericirea; căci se Întâmplă cu cei nevrednici de nimic, când soarta le dă stare şi bunuri materiale, că va fi mai mult admirată Înfăţişarea lor decât ei înşişi şi aceasta este mai răII decât orice. (Weinberger p . 3 3 ) 74lA. Gellius, IX, 8 : Desigur că e adevârat ce-au spus înţelepţii, observând viaţa, câ cei care au multe sînt lipsiţi de multe. Horatius, Ode IV, IX, 45 : Să nu numeştifericit pe cel ce are mult. 75lAristotei fragm. 5 7 : Celor ce stau rău cu sufletul nici buna stare, nici frumuseţea I1U le este dintre bunuri, ci cu cît bogăţiile încep mai înfloritor, cu atît mai grav şi mai rău rănesc pe cei ce le-au câştigat. 76lCf. Juvenal, X, 2 1 sq: De faci un drum În timpul nopţii şi dacă ai cu tine luată Puţin-argintărie bună, mereu de sabie sali ţeapă A i să te temi şi tremura-vei, chiar când o trestie, pe apă, Îji mişcă umbra în faţa lunii. În schimb drumeţuljăr-de-avere Ii cântă hoţului În fată. (Trad. I. M. Marinescu)
Mângâieri l e filosofiei - Note
269
77)Frumuseţea şi fericirea vieţii simple şi patriarhale au fost cântate de cei mai mulţi dintre poeţii vechi ca Tibul, Horaţiu, Ovidiu, Seneca etc. 78)Se servea comeseni lor vin şi miere, pe care şi le amesteca fiecare după plac. 79)PUrpură de Tyr; la început culoarea purpurei se scotea din otrava unei scoici. 8°)Serii, poporul din India de răsărit care fabrica şi exporta mătasea în vechime. (Viermele de mătase în chinezeşte serh, a trecut şi în greceşte ser; în latineşte seri cum mătase; serica stofe sau veşminte de mătase. Astfel se exp lică etimologia termenului modem de sericicultură. 81 )În legătură cu navigaţia, cf. Vergiliu, Bucolice IV; Tibul, Elegii 1. V; Ovidiu, Metamorfoze etc. 82)Elogiul păcii, cf. Vergilius, Horatius, Seneca, Augustin, Octavia, 390 Neamul omenesc nu cunoaşte războaiele, nici freamăteje ucigătoar� ale trâmbiţei de luptă. 83)ln text arva. In aparatul critic al lui Weinberger, p. 36, găsim: arma W (probat Hiittinger, 1 900, p. 1 9 n. l ) Faţă cu ideea am adoptat în traducere lecţiunea arma d i n codicele W (Mainhingensie bibl iothecae Wal lersteinianae). 8�)Cf. Ovidius, Metamorfoze 1, 1 40 : SÎnt dezgropate din pământ bogăţiile aţâţătoare la răutăţi. 85)Arist., Fr. 59 (Weinberger, p. 36): Onoarea şi gloria umplu mai mult sufletul de uşurătate decât celelalte după care râvneşte omul. Cicero, Tusculane III, 3 (cap. II): La această rătăcire a noastră contribuie şi poeţii: aceştia, deoarece au o mare aparenţă de Învăţătură şi de Înţelepciune, sÎnt Cll plăcere ascultaţi, citiţi şi Învăţaţi pe dinafară şi astjrd ei se Îlltipăresc adânc În suflete. Când la aceştia se adaugă şi poporul, acest mare dascăI, această mulţime care din toate părţile ne Împinge la viţiu, atunci sÎntem definitiv otrăviţi de stricăciunea ideilor rele şi ne Îndepărtăm de natura Însăşi, până acolo Încft par a-şi fi râvnit cea mai bună natură cei care au socotit că nimic nu e mai bun pentru om, nimic mai dorit, nimic mai măreţ, decât onorurile, conducerile, gloria populară . . . Plutarch, Consolatio ad Appollonium, 1 03 e: Deşi aceasta este starea lucrurilor trecătoare, unii, din cauza prostiei omeneşti, Îşi fac o glorie nesocotită şi deşartă dacă atunci când mărimea bogăţiilor sau rangul magistraturilor, sau o situaţie mai Înaltă În stat, ori onorurile şi gloria i-all ridicat puţin, ameninţă şi insultă pe cei III ici, IIcgâ/ldi/ld cÎt de nestatornică şi alunecoasă este soarta . . . =
=
270
Boethius
86) Aluzie la instituţia decemvirilor creată la 45 1 a. Chr., pentru a redacta legi scrise. 87)Ultimul rege roman, Tarquinius Superbus, a fost alungat la 509 a. Chr. R8JCf. Seneca, De beneficiis, III, XX: Dacă cineva crede că omul În Întregime poate fi supus sclaviei, greşeşte: partea cea mai nobilă din noi se sustrage acestei condiţii. Numai corpurile sînt slIpllse şi În proprietatea stăpânllllli: spiritul Îşi are dreptlll săli propriu, e atit de liber şi de plin de mişcare, Încît nici nil poate fi ţinut În Închisoare, nici nll poate fi oprit de a-şi lua avÎntllrile sale pentrll a se ridica sus, În infinit, în tovărăşia celor cereşti. 89lZenon din Eleea. Alţii cred că e vorba de filosoful Anaxarch d in Abdera, pattizan al filosofiei lui Democrit şi victimă a tiranului Nicocreon din Cypru. 90lBusiris, regc al Egiptului, care, pentru a opri flagelul unei foamete care se abătuse peste ţara lui, a ordonat, după sfatul unui ghicitor din Cypru, să se sacrifice străinii care pătrundeau În Egipt. Pe Hercule Însă nu l-a putut sacrifica, deoarece acesta rupând lanţurile a ucis şi pe rege şi pe fiul acestuia. Istoricii greci Însă combat vcrosimilitatea acestei legende, după care ar fi existat sacrificii omeneşti la Egipteni. 9 1)Î nvins într-un război cu Cartaginezii şi racut prizonier, Regulus a fost trimis să trateze cu romanii pentru un schimb de prizonieri, jurând că se va Întoarce îndărăt, dacă negocierile vor eşua. La Roma Însă el a sfătuit pe compatrioţii săi să nu admită condiţiile Cartaginezilor şi apoi, respectându-şi j urământul, s-a întors la Cartagina, unde a fost supus celor mai grele chinuri, povestite, Între alţii, de Cicero, în De OjJiciis, III, 2 7 . 92lTabloul grozăviilor săvârşite de Nero, îl găsim zugrăvit complet de Suetoniu şi Tacit. 9JlDupă ce a fost ucisă mama sa, Nero, venind să-i vadă cadavrul, se zicc că l-a privit obiectiv, admirând sau criticând din punct dc vedere estetic, diferite părţi ale corpului. Adevărul acestui fapt e pus la îndoială atît de Suetoniu, cît şi de Tacit. 9�lCicero, Hortensills 27/3 7 : Cît se deosebesc oamenii Între ei, ca fire, dorinţe şi felul vieţii Întregi. 95)Cicero, Hortensills, 8 0/87. 96lVisui iui Scipio, În Republica, VI, 22. 97lCicero, Rep. VI, 25: Acel renume Însă În Întregime este ÎI1Cătllşat i'11 limitele acestor regiuni pe care le vezi; pentru
Mângâierile filosofi e i - Note
271
nim eni el n-afosl veşnic, ci se prăbuşeşte Cll lI/oartea oamenilor şi se stinge În uitarea posterităţii. 98lPlutarch, COl1solatio ad Apollonillll/, 1 1 7 e: Cea mai lungă viaţă este scurtă şi de o c1ipâJaţcl cu veacllrile nenumârate, c f. Cic. Hort, 25/35; Rep. VI, 24 99lPlutarch, De vit. pud. 532 f (Weinberger 42). Tăcerea este, zice Euripide, răspunsul filosofilOl: Pro verbe 1 1 , 1 2 : Bărbatul Întelept va tăcea (cf. Proverbe 1 7, 2 8 ; Ecclesiastlll 20, 5, 6, 7). Macrobius, Satllrnalia VII, 1 . 1 1 : Aceasta este una din virtuţilefilosofiei, că pe când oratorul 11 li poate Scl demonstreze decât vorftind, filosofulface filosofie f1l 1 mai puţin tăcÎnd, decât vorbind. In timpurile noastre tăcerea a fost magistral dăltuită în bronzul cuvîntului de T. Carlyle şi V.Pârvan. I OOlCf. Plutarch. Ad uxorem 6 1 1 d.: În privinţa celor pc care le auzi de la alţii, care sfătlliesc pe mlllfi SPU11IÎ/d că fllI există nimic rău, nimic trist pentru cei ce sîn/ dezlegaf i de corp, ştiu că te Împiedică să crezi această În vâfâfllrâ strămoşească şi simbolurile II/istice ale orgii/ar dionisÎacc, pe care le cunoaştem unii de la alţii cei ce participâm la ele. 10 1 l Cf. Vergilius, Eneida IV, 1 73- 1 77 102lBrutus, autorul principal al revoluţiei republicane din 509 a. Chr., prin care Tarquinii au fost alungaţi şi rega l i ta tea înlocuită cu republica. S-ar plltea să fie, de asemenea, l'orba despre Brutus care a II/al parte la asasinarea Illi Caesw: 1 03l Stoicui Cato din Utica. 1 04l Consul roman în 282 a.Chr., proverbial pentru sărăcia, integritatea şi cinstea sa. În războiul cu Tarentul, Fabricius a fost trimis la Pyrrhus să negocieze răscumpărarea ptizonierilor şi pacea. Pyrrhus voind să-i facă un dar de bani, el l-a refuzat. În acelaşi timp însă a denunţat lui Pyrrhus intenţiile criminale ale medicului acestuia. Când a auzit Pyrrhus a exclamat: Recllnoscpe Fabricills' Ar fi mai uşor să intorci soarele din drumlll sâu, decât pe acest roman din calea dreptăţii şi a onoarei. I 05lSeneca, Agamemnon, 58 sq. 106lMartianus Capella, 3,7: Cel care legi, strîngînd în lanţuri tainice, Seminţe care se luptă între ele Şi printr-o sfintă-mbrăţişare încălzeşti legături, Căci împleteşti elementele unelc cu altele. Uneşti sexele şi credinţa sub semnul ' Dragostei' . 1 07lReminiscenţe din Banchetul şi Timeul lui Platon, după
Boethius
272
care iubirea este ca un demon ce are misiunea de a uni elementele despreunate. CARTEA III J 08lCf. Platon, Protagoras 328 d . : Dupâ ce Protagora a spus acestea şi altele ca acestea a Încetat cuvFntarea; eu Însă, mult timp fermecat de cuvîntarea lui, ÎI privearn Încă, dornic să aud cele ce urmează. I09lÎ n Republica lui Platon (începutul cărţi i VII) găsim celebra alegorie a peşterii, prin care Socrate aseamănă pe om, prizonier propriilor sale simţuri şi prejudecăţi, neputincios de a cunoaşte esenţa adevărului, cu nişte captivi care, închişi într-o peşteră întunecoasă, sînt nevoiţi să stea cu spatele spre lumină şi să nu poată vedea decât umbrele fiinţelor şi lucrurilor reflectate de lumina de afară. După cum aceşti prizonieri cu cît se apropie mai mult de ieşirea din peşteră, cu atît pot vedea mai bine lucrurile iar nu umbrele lor, tot aşa omul, dezbrăcat de pasiuni şi prejudecăţi şi înălţat până la Dumnezeu, poate cunoaşte realitatea ideală. Conchide Platon, prin gura lui Socrate (5 1 7 b): Aşadm; iubite Glaucon, aceasta este icoana condiţiei umane. Peştera subterană este lumea vizibilă;focul care o luminează este lumina soarelui; captivul care se ridică În regiunea superioară şi o conlemplă este spiritul, care se Înalţă până la �fera inteligibilă. Aceasta este părerea mea, dacă vrei Sel o ştii. Dumnezeu ştie dacă este adevărată. 1 I0lCf. Martianus Capella, 37,4 (24,6) I I l lLoc comun al fi losofiei morale antice. Cf. Platon, Euthidem, 278 e: Toţi voim săjimfericiţi. . . . cine dintre oameni nu vrea săfiefericit? Cicero; Hort. 26/3 6: Desigur toţi voim să fimfericiţi ; Seneca, De vita beata, 1, 1: Toţi doresc să trăiască fericiţi . . . I 1 2l Epicur, fr. 348 (Augustinus, De civitate Dei, XIX. l ) I IJlCf. Platon, Republica, 5 1 8 c. 1 1 4l Cf. Seneca, A d L ucilium 36: A n otimpurile, zilele, astrele, arată că toate fenomenele şi lucrurile au un ciclu pe care îl parcurg şi-l repetă În perioade determ inate. I 1 5lPerle; cf. Horatius, Epode, 8. 1 4 . 1 1 6lStruma scrofulă, urmată de scrofuri; Catul, LII. 117lExista un Decoratus, ataşat pe lângă maestrul oficii lor (Bocognano, p. 264, nota 98). 11 8lPe lângă îndatoririle lor speciale (jurisdictio şi imperium) pretorii aveau şi unele atribuţii politice şi administrative. Ei dădeau spectacole pentru popor. "
"
=
Mângâieril e fi losofiei - Note
273
1 I 9lPrefectui aprovizionării, care supraveghea toate industrii le alimentare, nu mai avea la sfârşitul imperiului din vechile sale însărcinări decât pe aceea de a fixa preţul pâinii şi de a verifica, pentm exactitate, dntarul brutarilor. I 2OJCicero, Pro Archia, 1 4 . 12llDionisie, tiranul Syracuzei, către anul 400 a.Chr., pentru a face pe linguşitorul curtezan Damocles să înţeleagă plăcerile domniei, i-a cedat pentru o zi locul, u rcându-l pc tron şi înconjnrându-l de toate satisfacţii le, dar atâmându-i în acelaşi timp deasupra capului de tavan o sabie, care se ţinea într-un fir de păr să nu cadă. Damocles a înţeles astfel fericirea tiranului. I m C f. Cicero De OjJiciis, II, 24 sq. I 23lPapinianus, jurisconsult cclebm, Caracal a, ucigându şi fratele i-a cerut să facă apologia crimei. Papinianus a refuzat şi a fost ucis. 1 24l Horatius, Ode, III, 4, 65 : Forţa oarbă se prăbuşeşte sub propria sa greutate. I25lC f. Ev. Matei, 1 0,36: Şi vrcljmaşii omului, casnicii lui. 126lCf. Vergilius, Georgice 1, 30. Indus la est şi insula Thule la nord erau limitele lumii cunoscute de cei vechi. 1 27)Versuri citate în greceşte din Euripide, Andromaca, 320 sq. 1 28lCartea II, proza VII. 129)Aristotel, Rhetorica 1 399 b; Sallustius Iugurtha 85, 2 1 -25. I 3OlCf. Iuvenal, XV, 708, sq. Din cer ne luarăm cunoştinţa Acestui simţ din care nll sÎnt Întm nimic Împărtăşite Vie(uitoarele ce-şi poartă a lor priviri Î/l jos lintite. Acel ce le-a creat pe toate dilltrll-nceputul lumii, dete La dobitoace numai viaţă, iar omeneştii noastre cete, Dădu şi suflet . . . (Trad. I. M . Marinescu) I J IlÎ n Andromaca, vers. 420 I 32lPlutarch, Consolatio ad Apollonium, 1 04 a: În realitate trupurile oamenilor sÎnt muritoare şi efemere. I 3JlPlutarch, De liberis educandis, 5 e: CÎt de mică este puterea omului, comparată cu pllterea altor animale ca de pildă elefantii, taurii, leii. Seneca Ad Lucilium Xv.- Nu vei atinge niciodată nicifarfele, nici greutatea unui bou gras. 1 34l Aristotel. Fr. 59 (lamblichus, Protreptico/l 8 , 47, 1 2) : Dacă cineva ar avea vederea lui Lynceu, a cărui privire putea strâhatc prin ::.idllri şi arbori, i s-ar părea o reprezentare slI!'o/"/{/hilii sii \'{/(/â din cite rele e constituit. (Weinberger, p. 59)
274
Boethius
I 35)Cf. Platon, Protagoras, 329 c.d. : . . . virtutea e una, dar părţile ei sÎntjustiţia, temperan{a, sfinţenia, sau toate acestea sÎnt numele uneia şi aceleiaşi realităţi. 1 J6)Platon, Timaios, 27, c . : Deci, datoria ta, Timaios, este să vorbeşti În legătură cu acest subiect, pe cît se pare, după ce vei invoca mai Întâi, după lege, pe zei. I 37)Platon, Timaios, 2 7c; c! Geneza, 1,26; etc. 1J8)Cf. Platon, Timaios, 31 b-32c. lJ9)C f. Platon, Timaios, 35 şi 3ge. 1 4°)Cf. Platon, Timaios, 41 e. Dialogul Timaios al lui Platon se găseşte În Opere, voI. VII, Ed. Ştiinţifică, 1 993, p. 1 05-2 1 5 . 1 4 1 )Martianus Cap elIa, 74, 1 8 (49,4): Dă, tată, ca mintea să se urce la cetele eterice. 1 42)Cf. Platon, Legile, 7 1 5 e : Demiurgul, cum spune un vechi cuvÎnt, având În sine Începutul, sfîrşitul şi mijlocul tuturor lucrurilor, pe toate le cuprinde, ur11lărindu-le cu dreptatea sa. C! Apocalipsa lui Ioan, 1,8: Eu sînt A lfa şi Omega, fncputul şi şjfrşitul, zice Domnul, cel ce este, cel ce era şi cel ce vine, atot/iitorul. ' 43)Idee inspirată din Platon 1 44)Boethius tradusese "Elementele" l u i E uclid ş i Aritmetica lui Nicomah. 14 5)În vocabularul fi losofic al lui Lalande, găsim această notă, după L. Braunschweig: Porismele lui Euclide s-au pierdut; nu se ştie exact ce conţineau, /ţici măcar ce Înseamnă cuvântul. Dar se poate presupune că ele tratau de:,pre propoziţiuni incomplet demonstrate şi a căror dovedire, logică şi generală, trebuia demonstrată. Totuşi în dicţionarul grec-francez al lui Bailly găsim tradus astfel cuvîntul: porisma = corolar, propoziţiune scoasă dintr-o teoremă (Eucl. , Elem. 3 , 1 ) . Această traducere concordă, după cum se vede, cu Înţelesul pe care i-I dă Boethius. Prin urmare, Însemnarea cuvintului porisma nu rămâne necunoscută. '46)Platon, Phaidon 60 b. 147)Cf. Ev. Matei XI 2 8 : Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pre voi . '48)Vergilius, Eneida VII, 4 6 : Loc de cetate ş i trudelor capăt acolo să-ţi fie. (Trad. Coşbuc) 149)Cf. Cartea III, proza XI 15°)Plutarch: De Exilio, 607 c : Există ţinuturi unele mai potrivite decât altele, pentru plante, În care acestea răsar şi
275
Mângâierile filosofiei - Note
cresc mai bine. 1 5 l l Q uintiiianus, Institutia Orataria VI I , Praefatio. 152)Fericitul Augustin, Confesiuni, VII, 1 0: Am (ost nevoit să mă Îndrept spre mine Însumi, all/ intrat În adâncul conştiinţei mele şi am văzut. . . lumina cea schimbâtoare. 153)Cf. cu teoria platonică a reminiscenţei (Phaidon, 9 1 e) 1 54)Cf. Cartea 1, proza VI ISS)Giganţii, spune legenda, ajutaţi de mama lor Geea, au declarat război lui Jup'i ter, dar acesta i-a învins cu aj utorul lui Hercule. IS6)Platon, Republica, 425a. IS7)Citat în greceşte, c f. Platon, Sojistul, 244e. 1 58)Platon, Timaios, 29b 1 59)C f. Vergilius, Georgice II, 490: Fericit cel ce a putut cunoaşte cauzele IlIcrurilor 1 6°)Orfeu, fiul regelui Oeagru şi al nimfei Caliope - după altă legendă, fiul lui Apollo şi al muzei Clio cel mai mare dntărcţ al antichităţii, de numele căruia se leagă poeme, mistere, dogme etc. Poezia aceasta a lui Boethius este în întregime imitată după Seneca, Hercule Furiosul, 570-5 9 5 , Hercule pe muntele Oeta, 1 03 5- 1 1 34, şi Medeea, 628-636. Inf1u C1nţe din Seneca se găsesc în aproape toate poeziile lui Bocthius. In cea de faţă asemănările sînt mai izbitoare ea în toate celelalte. Tabloul complet al împrumuturilor din Seneca la Boethius a fost întocmit de R. Peiper, Cons. Philosophiae, Lipsiae, 1 87 1 . Asemănări izbitoare se găsesc şi în Satyricolllli (Cartea IX) lui Martianus Capella. C f. şi Ovidiu, Faste, II, 83 . 161)Thaenar (Azi capul Matapan), peşteră de la extremitatea de sud-est a Laconiei, lângă intrarea în "infern". 162)Cerberul , câine cu trei capete, păzitor al infernului. 163)Furi i le (la greci Eriniile), zeităţi cărora nici o crimă sau viclenie nu le rămâne nedescoperită şi nepedepsită. 164)Ixion, regele Lapiţilor, căruia Jupiter îi acordase azi l în Olimp. Ucigându-şi socrul şi încercând în Olimp să necinstească pe Junona, a fost aruncat în Infern şi pedepsit cu legarea de o roată care se învârtea necontenit. 1 6S)Tantal, regele Lidiei, dând o masă zeilor, pentru a le ispiti ştiinţa, le-a servit drept mâncare pe propriul său fiu, Pelops, tăiat în bucăţi. Jupiter a-toate-ştiutorul însă l-a trimis pentru nelegiuirea lui în Tartar, pedepsindu-I la o foame şi sete veşnice, pe care nu şi le poate astâmpăra niciodată; deşi în mij locul unui -
276
Boethius
rîu şi având deasupra un pom cu fructe coapte, crăcile se ridică În sus când Întinde mâna, iar valurile fluviului Îi scapă mereu printre buze, fără să poată înghiţi o picătură de apă, când vrea să-şi astâmpere setea. 1 66l Gigant pedepsit de Apollo şi Diana fi indcă Încercase să necinstească pe mama lor, Latona, şi condamnat să-i sfâşie veşnic doi vulturi ficatul rară ca el să-i poată alunga. 167lPluto, zeul Infernului. CARTEA IV 1 68lCf. Cicero, Visul lui Scipio (Republica). 169lPlaton, Phaidros, 249 c : Singură gândirea filosojitlui e înaripată . . . 1 70lMart. Capella, 40, 1 2 (26, 1 3). J7I)Saturn. Cf. Vergilius, Georgice I. 336: Priveşte Încotro se-ndreaptă planeta Îngheţată a lui Saturn. 1 72lMarte. 1 73lPlaton, Phaidros, 246 e: E Înnăscută puterea aripei de a zbura în Înalt, unde locuieşte neamul zeilor . . . Marele Jupiter merge înainte pe cer, purtat În car, pregătitor şi Îngrţjitor a toate. 1 74lVergilius, Eneida, XII, 7 6 1 -763: Cinci ocoliri au făcut înainte pe aici şi pe acolo Cinci îndărăt; căci acum nu fug dup-o slabă răsplată Jocuri făcând, ci se-ntrec pe capul şi viaţa lui Turnus. (Trad. Coşbuc) I75lC f. Platon, dialogul Gorgias, din care Boethius s-a inspirat În acest capitol. I76lPortretul timpului, cf. Platon, Republica, X. 578 b-580 b. J77lMartianus Capella, 1 6, 1 (9,25). 1 78lCf. Pildele lui Solomon, XIV 25: Cununa Înţelepţilor este bogăţia lor; iar viaţa nebuni/ar este rea. Cf. şi Psalmi, 89,6; /erem. 1 3. 1 8. 1 79lCf. Ambrosius. De Officiis ministrorum 1, 1 2, 46: Nelegiuitul îşi este Însuşi pedeapsă, cel drept . . . mulţumire şi fiecare din faptele sale bune salt rele Îşi ia răsplata sa. 1 80lAcest episod din viaţa lui Ulysse e povestit de Ovidiu în MetamOifoze XIV, 254 sq. 1 8l)Ulysse, Neritus era un munte Într-o mică insulă de lângă Ithaca, patria lui Ulysse. J82lCirce, zeiţă vrăj itoare, fiica soarelui şi a nimfei Perseia, l ocuind în insula Aia, într-un palat păzit de animale sălbatice şi de eroi, transformaţi de ea În animale. A fost ucisă de Telemac. Cf.
Mângâierile fi losofi e i - Note
277
episodul acesta povestit de Homer (Odiseea următorul început: De aici pornim-nainte plini de jale De pierderea il/biţilor tovarâşi, Dar mulţumiţi că noi scâparăm teferi Şi-ajungem la ostrovul Aia, unde Şedeafrumoasa Circe, o zeiţă Cu graiu de om şi-amarnică, o soră De-un sânge cu sălbatecul Aetes Care-i născut din luminosul soare Şi de-a lui Ocheallosfatâ Persa . .
XX
1 3 8 sq.) cu
.
(Trad. Murnu) 1 83)African, Marmarica, în Africa, între Egipt şi Cyrenaica. 184)Mercur, născut în Arcadia, reprezentat cu arip i la umeri şi la picioare. ' 85)C f. Platon, Gorgias, 509, d. (cap.LXV): Aşadar, din douâ rele, a comite o faptă rea şi a sl!feri, noi spunem că-i mai mare cel dintâiu şi mai m ic cel de-al doilea. De aceea, ce mijloace trebuie să-şi procure cineva, ca sâ poatâ să-i ajute astfel, fnCÎt să aibă amândou/i foloase, atit pe acela de a nu comitefapte rele, CÎt şi pe acela de a nu le suferi? Oare puterea sali voinţa ? Vreau să spun astfel: va fiferit de nedreptăţi dacă nu va voi sau dacă {şi va dobândi puterea ca să l1ujie nedreptâţit? (Trad. Simenschy) cf. Cicero, Hortensius 29/3 9; Augustin, De Civitate Dei V, 26. ' 86l Platon, Gorgias, 472 e : După părerea mea ... cel nedrept şi criminal este nefericit fn orice caz, totuşi mai nefericit dacă nu e tras la răspundere şi judecat de zei şi de oameni. (Trad. Simenschy). 1 87lCf. Platon, Republica, X ; Vergilius, Eneida, VI, 739 ' 88l Vergilius, Georgice 1, 204. 189)Mart. Capella, 42, 4 (27, 1 ); cf. Ovidius MetamOffoze II, 1 77. 190)În timpul eclipselor de lună, cei vechi făceau un zgomot asurzitor, lovind Între ele obiecte dc metal, pentru a ajuta luna să iasă din eclipsă. Acest obicei, care se mai păstrează şi astăzi la groenlandezi şi la unele populaţii africane, trebuie pus în legătură cu un străvechi mit indian, după carc luna şi soarele sînt necontenit urmărite de capul nemuritor al lui Rahm, pîrît de aceştia lui Vişnu că ar fi băut din apa nemuririi. '9llLoc comun în dialogurile platonice. Cf. Phaidon, 62 a. 1 921Cicero, De divinatione, II 1 0 1 . După Usener, Klingner
Boethius
278
şi Muller (ef. Weinberger, p. 96) Boethius s-a folosit în acest capitol de izvoare neoplatonice; Plotin, 1, 7, 1 ; 20 1 ; III, 1 , 7, sq. 19J)Idee stoică. 194)Părerea susţinută de Atenagora, filosof platonic, născut la Atena în sec. I I , convertit la creştinism. 1 95)Gândire platonică. 1 96)Cf. Cicero. De divina/iane, 1, 1 25 : Eli Însă numesc destin ceea ce Grecii numesc elJlUPJleVll, adică o ordine şi o serie de cauze care se nasc unele din altele. 197)Verg. Eneida II, 426. 198)Lucanus, Pharsalia 1, 128. Nepot al lui Seneca Retorul şi Seneca Filosoful, Lucanus, marele poet cpic roman, a murit de tânăr, osândit de Nero fiindcă se amestecase în conspiraţia republicană a lui Calpurnius. 199)C i tatul , în greceşte, este luat poate din Hermes Trismegistul, personaj legendar, căruia i se atribuiau numeroase cărţi, conţinând principiile înţelepciunii vechiului Egipt (Bocognano p. 268) sau din filosoful eleat Parmenide (Weinberger, p. l 00). 200)Citat în greceşte, din Iliada, VII, 1 76. Dacă nu sînt o muză, anevoie o să spun despre toate. (trad. Murnu). 20 1 )Cf. Ecc/esiastu/ 1, 8 : Toate lucrurile SI/lt grele, nu poate omul să le explice prin cuvînt şi mi se va sătllra ochiul a vedea, nici urechea a auzi. 202)Cf. Epist. Filip. 2, 7: Ci s-au deşertat pe sine chip de om luând, Întru asemănarea oamenilorjăcându-se. Iacob, 3, 9: Cu dânsa (Cll limba) blesten!ăm pre oameni, cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. 2 OJ ) C f. Mart. Capella 427, 7 (299, 2 5 ) Vergilius, Georgice II, 48 1 -482. 204)Vergilius, Ecloge 8, 1 7. 2 05)Vergilius, Georgice III, 225-226. 206)Maximianus, 5, 1 1 2. 2 0 7) Î n a inte de a p l e c a c u flo ta spre Troi a, Atridul Agamemnon a trebuit să jertfească pe fi ica sa Ifigenia, pentru a avea vînturi favorabile de plutire. Z08)V1ysse. 209)Leul din Nemeia. Este vorba de chinurile la care a fost supus Hercule pentru a ispăşi vina de a-şi fi ucis, într-un acces de nebunie, soţia şi copiii. 2 IO) Păsările lacului Slym fale. 2II )Merele de aur din grădina Hcspcridclor. -
Mângâieri le fi losofiei - Note
279
2 1 2lDiomede, regele Traciei, îşi hrănea caii cu carne omenească. Hercule l-a pedepsit pentru această cruzime, dându-l propriilor lui cai să-I sfâşie. 2 1 JlSeneca, Hercules Furens 1 1 78. 2 14lSeneca, Medea, 643, 653. 2l S) Mistretul de la Erimante din Arcadia. 2 ( 6)A ţinut, în locul lui Atlas, pământul pe umeri. CARTEA V 2 (7)Cf. Platon, Timaios, 28 a: Tot ceea ce naşte trebuie să se nască dintr-o cauză oarecare; căci nimic nu-şi poate avea originea În afară de o cauză. Persius, Satire III. 84 sq. Nimic nu se naşte din nimic Nimic nu se poate Întoarce În nimic. 2 1 8)Aristotel, Physica II, 4. 2 (9)Persia: numele de Achemenia, de la Achemene, strămoşul lui Cyrus�şi Darius. 220lln retragere, parţii cauzau mari p ierderi inamicului, copleşindu-l din fugă cu săgeţi. 22 1lCitat în greceşte (Iliada III, 277 şi Odiseia XI, 1 09 şi XII, 323) versul acesta figurează în Weinberger (p. l l O) ca primul în poezia ce urmează. 222)Homer, Iliada, 1, 605-606 22J)Vergilius, Georgice, I V, 3 9 3 : Cele ce sînt, ce au fost şi-ncurând sînt Împinse să vină. 224 )Cf. Cicero, De Natura Deorum II, 6 8 : III, 54 Lactantius, Institutiones Divinae II, 1 0 - Firmicus Maternus, De erroreprofanarnm religionum 1 7, I . - Mart. Capella 74, 1 (48,9). 22S)Cf. Augustinus, De Ci vita te Dei V, 9- 1 1 . 226)Horatiu, Satire 11 , 5 , 59. Ulysse se adresează vestitului profet teban Tiresias, întrebându-l cum va putea să-şi refacă averea. După ce-i dă unele sfaturi, Tiresias adaugă aceste cuvinte al căror echivoc e caracteristic tuturor oracolelor: Fiu al lui Laerte, ceea ce spun va fi sau nu va fi: marele Apollo Îmi inspiră prezicerea! 227) Cf. cartea I V, poezia VI, 43 . 228lDespre teoria platonică a reminiscenţei, ale cărei idei sînt reluate aici, v. şi Cartea III, poezia XI. 229)Cf. Platon Menon, 80 d . e . : Bagi de seamă În ce argumentaţie Încurcată intrăm ? Ca şi cum omul n-ar putea cerceta nici ce cunoaşte, nici ce nu cunoaşte. Căci el nu caută ceea ce cunoaşte fiindcă ştie şi n-are nevoia de nici o cercetare amănunţită, şi nici ce nu cunoaşte; fiindcă nu ştie ce caută. 230)Cicero, De Divinatione, II 8, sq. -
Boethius
280
231lOrigenes (Eusebius, Praep. ev. VI, I l ), Preştiinţa lui Dumnezeu nu implică celor pe care el le are în p uterea sa necesitatea de a se produce. m)Idee neoplatonică din Ammonius: cunoaşterea . . . este o energie a cunoscătorului - şi Proculus: tot ce se cunoaşte nu prinputerea sa, ci mai degrabăprinputerea cunoscători/oI"sepercepe. 233)Numele latin al fi losofiei stoice gr. o'toa lat. porticus, o galerie cu colonade şi picturi în Atena, unde Zenon din Citium şi a ţinut cursurile. Filosofia sa şi-a luat numele de stoicism, de la locul unde era predată. Stoicii afirmă că senzaţia este primul act al cunoaşterii; acordă însă spiritului rolul de a prelucra datele simţurilor şi de a extrage din impresii confuze şi particulare idei precise şi generale. După concepţia stoică deci, spiritul nu are numai o receptivitate pasivă, ci este esenţial activ. Boethius opune acestei teorii a cunoaşterii teoria platonică, după care noţiunile generale despre lucruri nu ies din percepţiile noastre sensibile, ci ele preexistă în spirit, fiind doar trezite cu prilejul percepţii lor. 234)C f. Prudentius, Apotheosis, 83 . 235)Cf. Sallustius, Catilina 1. 1 . Ovidius, MetamOlfoze, 1, 85 sq. - Prudentius, Contra Symmachum, II, 262. 236)Aristotel, De Caelo 1; cf. şi II, 1 : Cerul in întregime nici nu este născut, nici nu se poate strica, aşa cum zic unii despre el, ci este unul şi veşnic, nea vând nici început nici sfârşit al întregi eternităţi, având însă şi păstrând în sine timpul infinit . . . 2J7)Platon, Timaios, 2 8 sq. : După ce tatăl a băgat de seamă că lumea creată de el se mişcă şi are viaţă . . . s-a bucurat şi plin de veselie s-a gândit s-o facă şi mai mult după asemănarea sa. Astfel, precum el e veşnic, tot aşa s-a hotărft săfacă şi universul pe cît se�oate lafel. Evident, natura vieţuitoarelor este veşnică. 23 )Platon, Timaio.'!, 3 7 d. sq. 239)Ammonius, 1 3 5 : Acelaşi lucru prin natura sa este liber, iar prin cunoaşterea zeilor este n u nedejlnit, ci definit. (Weinberger, p. 1 2 5 ) . 240JPrudentius, Cathemerinon, II, 1 05 sq: Din zori şi până În apus Avem un ochiu acolo sus Ce zilnic e cercetător Al vorbelor şifaptelor El vede tot şi ştie-orice În tot cefacem martor e De dreapta judecat-a Lui Nu scapă gândul nimănui. -
