Bacauanu Vasile-Podisul Moldovei.pdf

Coperta de; Eiena Mirescu

Redactor: Glieorghe Vlăsceanu

VASILE VASILE B Ă GÂUA GÂ UANU NU NICOLA E BARBU MARIA MA RIA PANTAZIC PANTAZICĂĂALEXANDRU ALEXANDRU UNGUREA NU DUMITRU CHIRIA CHIRIA C

F O D IS D L HOm OVEl Na N a f u r ă, om, om , e c o n o m i e Coor Coordo dona nare re^^ şt iin ţific ă : prof prof,, un iv. dr. Va sile BÂ CA UA NU , U niv ersita tea ,,A!. I. Cuza“ Cuza“ — Iaşi Iaşi

I

646099 B.C.U. lASI

Editura ştiinţifica şi enciclopedica Bucureşti, 1980

Autorii au participat ia elaborarea lucrării astfel: P artea I

V. B ăcăuan ăcăuan u, ca p .l, 2, 3. Măria Pantazica, cap, 4, 5.

N. Barbu, cap. 6, 7, 8. toţi autorii cap. 1;2. P arte a a Il- a

D. Ch iriac, cap. 9, i, 9. 3, 9. 4, 10. 3, 1 1.3 . Al. Ungureanu, cap. 10. 2, ii. 2, II. 4, 11. 5, 13. ambii autori, cap. 9. 2, 9. 5, 10. I.

Pa rtea a IlI-a

V. B ăcăuana Maria Pantazică N . B a r b u D. Chiriac Al, Ungureanu

w

lÂ M

l

— a s p e c te le g e n e r a l e , g e o lo g ic e şi g e o m d r f e îp gice. — a s p e c te le c l i m a t i c e şi h i d r o lo g i c e , — aspectelG bip b ip g e o g r a îi c e şi p e d o g e o g ra f ic e . — p o p u l a ţi a şi a şez şe z ăr i l e r u r a l e , e c o n o m ia ag rar ă. ’ ■ — g e o g ra f ia a şez şe z ăr i l o r u r b a n e şi i n d u ştr şt r l a l r

C U P R I N S U L

p r e f a ţ a

..........................................................................................................................................................................................

î . A Ş E Z A R E , C A R A C T E R E G E N E R A L E

.....................................................................................................

1.1 . A şe za re a geo grafică şi l i m i t e l e ............................................................................................................... 1 .2 . C aract er e g en era le ...............................................................................................................................

7

9 9 10

P A R T E A 1. C O N D I Ţ I IL E M E D I U L U I N A T U R A L 2 . E V C L U ll A F A L E C G E C G R A F IC A ŞI A L C Ă T U I R E A C F C I C G I C Ă

....................

....

, .

17

Platforma Molcîovoneasca ..................................................................................................... 17 2 .2 . D ep resi u n ea B îr lît( iiilu i ....................................................................................................................., . , 18 2 .3 . C iiverti ir a .............................................................................................................................................................. 20 2 .4 . M iş că ril e te cto n ic e. ......................................................................................................3 2 2 .5 . S e i.s m ic it a t e a ........................................................................ .... ............................................................................ 34

2 .1 .

.

3 . R E L IE F U L 3 .1 . 3 .2 . 3.3 . 3.4. 3.5. 3 .6 . 3.7.

........................................................................................................................................................................

C on sid er aţii ge ne ra le asupra o ri gi n ii ş i ev o lu ţi ei r e l i e f u l u i .............................................. C ît e v a a s p e ct e m or fo gr af ic e şi in o r fo m e tr ic e .......................... ; ............................................ R olul raorfogenetic al con diţiilor stru ctu ral-tecion ice . ................................................... Relieful .sculptural .......................................................................................................................................... Relieful de acumulare .............................................. ........................................ ........................................ R e li e fu l f l u v i a t i l ............................................................................................................................................... Pro cesele geom orfologice care con iribu ic la m odelarea ver sanţilor şi m îcroreliefui cr eat d e e le ................................................................................................................ ........................................ .

..... 4 . C L I M A ....................................................................................................................................................................

35 35 38 42 4 9

53 53 fi6 7&

4 .1 . F a c to r ii cli m a to g e n i ..................................................................................................................................... 4 .2 . C a ra c te r is tic ile g en er a le a le c l i m e i ................................................................................................. .....

76 80

................................................................................................................. ..... ............................................................

9S

5. A PE L E

5 .1 . A p e le su b te ra ne ................................................................................................................................................ 5 .2 . R îu r il e ............................................................................................................' ..................................................... 5 .3 . L a c u r i l e .................................................................................................................................................................... G. F L O R A ŞI V E G E T A Ţ IA 6 .1 . (). 2. 6 .3 . (5.4. (j.5. G.6.

98 106 12 6

..........................................................................................................................................

1.30

O rig in ea şi e v o l u ţ i a .......................................................................................................................................... Z o n eie d e v e g e t a ţ i e .................................................................................. ....................................................... V e g e ta ţi a i n t r a z o n a l â ..................................................................................................................................... V a lo rif ic a re a v e g e ta ţie i s p o n t a n e ........................................................................................................... M odificări antro pice în în ve litul veg etal ...................................................................................... Im po rta nţa v e g e t a ţ i e i ....................................................................................................................................

i3 0 133 141 Î4 3 )4 4 }47

g

CUPRINSUL

7. FA UNA ......................................................................................................................... ................................. ..... • 7 .1 . Fau na tere stră ............................................................................................................................................ 7 .2 . Fa un a a c v a t i c ă ....................................... ................................................................................................ 7 .3 . Im po rtanţ a fa unei şi oc ro tir ea ei ................................................................................................ ....

....

;8. Î N V E L IŞ U L D E S O L ........................................................................................................................................ 8 .1 . P rin ci p alii fa ct ori p ed ogen et ic i ...................................................................................................... 8 .2 . C ar ac ter isticile p e d o g e o g r a îi c e .................................. .................................................................... . . • 8 .3 . Zonele (e taje le) de so l ..................................................................................................... 8 .4 . S o lu rile in tra zo na le şl sla b d e z v o l t a t e ........................................................................................ 3 .5 . V alo rific ar ea fo nd ulu i p e d o l o g i e .................................................................... ....

149 li>f 1-^5 158 1^9

....

....

PARTEA A lI-A. POPULAŢIA, AŞEZĂRILE, ECONOMtA 177 177 179 180 181 18 3

9 . P O P U L A Ţ I A ....................................................................................................................................... 9.1. Evoluţia istorică a procesului ds popul 9 .2. Num ărul po pu laţiei şi evo luţia acesteia . , 9.3 . D en sita tea p o p u l a ţ i e i ....................................... .... 9.4 . Mişcarea natu rală a po pu laţiei . . . . , 9.5. Mişcnrea migratorie a p o p u la ţie i ................... 10. AŞEZĂRILE 10.1. Caracterizarea generala a reţelei de aşezii;’i 10.2. Aşe;;ările urbane .................................................... IU .3 . A ş e ză r il e r u r a l e .....................................................

180 18 6 18 7 19 2

11. ECONOMIA ..................................................... . . . 11.1. Caracterizare gene rala ........................ 1 1 .2 . G eo gra fia i n d u s t r i e i .................................. 11.3. Geograîia agriculturii .................................. 11.4. Căile de comunicaţie şi transporturile J1.5. Po ten ţialul tur istic şi va lori îicarea sa

201

.

.

201 20 3

220

227 234

PARTEA A III-A. REGIONAREA GEOGRAFICĂ A PODIŞULUI MOLDOVEI 1 2.

P R I N C I P A L E L E S U B U N I T Ă Ţ I G E O G R A F I C E Ş l C A R A C T E R I S T I C IL E L O R 12.1. Podişul piemontan Ciungi— Corni si Culoarul. M oldova—Ş i r e t ................................... ....................................... 1 2.2 . Po dişu l S u c e v e i ............................................................... 12 .3. C tm pia M old av ei .................... .......................................................................................................... . 12.4. Podiş ul B îr lo dulu i .............................................................................................................................. 12 .5. Pod işul C ovurhîiulu i ..................................................................................................................... . ....

....

.

....

24^ 244 263 28 0 29 7 32 3

13. PO DIŞU L MOLDO VEI ÎN PERSPE CTIVA EVOLU ŢIEI SOCIAL-ECONO.HICE A R .S . RO M Â N L M N U LT IM EL E DECEN 'II A LE SEC. X .K ......................................................

334

14. B IB L IO G R A F IE SELEC TIV A .................................................................................................................... Î5. A N E X Ă ................................................................................................................................ .......................................

33 7 347

....

p r e f a ţ a

I Elaborarea unor stu dii complexe, care să contr ib uie 'la promovarea tradiţiilo r valoroase yla cunoaşterea şi aprofundarea g în d iri i ş tiinţifice contemporane, la soluţionarea numeroaselor şi variatelor probleme legê de natură, populaţie şi economie, relevîriâ, în acelaşi tim p, sarcinile actuale şi perspectivă care stau în fa ţa cercetătorilor şi specialiştilor, reprezintă o cerinţă majoră a etapei actuale a construcţiei socialism ului în patr ia noastră, k&cesitatea, actu alita te a şi u til ita te a lor se fac tot m ai m u lt sim ţite şi în dom eniul geo grafiei; care. In u ltimele-decen ii, a beneficiat de un mare numă r de cercetări de rarnură, generale şl regionalei cu caracter f undam ental şi'^ aplicativ. Pornin d de la aceste exige nţe, lucrarea de faţă încearcă să redea o im agine cît m ai completă a Podişului Moldovei — un it ate geografică de prim ra ng a Rom ânie i sociaUiste evid enţiind atit problemele ştiin ţific e esenţiale, cît şi aspectele care treb uie să fundamenteze unele măsuri necesare dezvoltării, în condiţii optime, a naturii şi econoriiiei sale. rj: Podişui'inoldovsi a fost, înainte de 23 Aiigust 1944, o unitaie geografică rămasă în. urmă din punct de vedere economic şi social. In anii construcţiei socialiste s-a bucurai de o atenţie deosebită în cadrul politicii partidului privind repartizarea raţională a forţelor de producţie pe în tr eg teritoriu l ţă rii, a dezvoltării industriei în toate zonele şi localită ţile. Ca urmare, astăzi se constată aici un viz ib il progres economic şi social, concretizat într-o industrie avansată şi diversă, o agricultură modernă şi un nivel de trai material şi spiritual ridicat care în .viitor vor cunoaşte noi valenţe. Aşa cunt sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar gen eral al P a rtid ulu i Com imlst Ro m ân , „...Dacă âste jus t că o ţară fără industrie n u poate fi socotită o ţară stăptnă pe soarta sa, independentă şi suverană, a regiune lipsită de industrie va râmine în urm ă din p un ct de vedere al n ive lulu i economic şi al nive lulu i vieţii sociale, al dezvol tării ştiinţei şi culturii, lată de ce partidul nostru acordă o atenţie deosebită amplasării teritoriale a noilor obiective economice, ridicării nive lului general al tuturo r regiunilor'". {Nicolae Ceauşescu, R om ânia pe drum ul desăv îrşirii con strucţiei socia liste, vol.I, Editura-politică, Bucureşti, J968, pp. 460 — 461). D upă cu m este cunoscut, prin poziţia şi caracteristicile sale geografice, Podişul M oldovei se integrează armonios ţinutu ril or deluroase de la ex terioru l arculu i ca rp atic, întregind astfel alcătuirea unitară, concentrică, a pămîntului românesc. întreaga gamă de aspecte ale m ed iului natur al (structura geologică monoclinală, relieful ma i '^înalt la cont.actul cu muntele şi mai coborît spre est şi sud-est, direcţionarea arterelor hidro grafice, distribuţia vegetaţiei forestiere şi a solurilor podzolice pe treptele înalte ale reliefului, a silvostepei şi stepei, pe cele joase etc.), confirmă acest lucru. Dar, mal elocventă decit natura locurilor este originea şi vechimea milenară a populaţiei şi aşeză rilor, a căror continuitate este dovedită cu prisosinţă de numeroasele mărturii arheolo gice şi istorice. In vetrele mu ltor lo calităţi ale zonei extracarpatice din răsăritul ţăr ii se întîlne şc vestig iile fostelor cetăţi traco-geiice şi ale vestitelor „dave"' dacice, care, la rîndul lor, au fost precedate de aşezările neolitice şi paleolitice, j Unitatea tuturor aspectelor amintite, la care se pot adăuga desigur şi multe altele, ca şi conexiunile lor, sînt atit de bine recdlzate incit chiar stabilirea unor limite geografice, care să satisfacă toate exigenţele, este anevoioasă. In această privinţă ar putea [i amintite şi dificultăţile întlnipinate în stabilirea limitelor din vestul şi sudul podi-

4 .

/ '^:

şultii, exisitn â argumente pentru susţinerea mai multor păreri. în ceea ce ne priveşte, ţinin d seama de pro filu l geograf ic cuprinzător al lucrării de faţă , am inclus la p odiş masivele reziduale ale piemontului sarmaţian de la \contactul cu Obcinele Bucovinei şi Su bcarpaţii Moldovei, care alcătuiesc „Podişul piemontan Ciu ngi— Corn i'\ precum şi Cîmpia Covurluiului din sud. : Pornind de la existen ţa acestor legături strinse şi binecunoscute ale Podişului ' Moldovei cu întregul teritoriu al României socialiste,^ am ţinut să scoatem în evidenţă t! asăturile saleQcele m ai reprezentative, care i i conturează personalitatea geografică^ i la^& eS ^^'^^^Ţ ^c râ reă a fost struciuraiărîn trei părţi: ,,condUiXle niediului' nat^ ,,populafta:;'''aşezârM £mn.om-a“, ale Podişului Moldovei Tn pn m d parte se face o prezentare, la nivelul întregului podiş, a tuturor mniponentelor cadrului fizic constituţia geologică, relieful, clima, hidrografia şi aspectele bio-pedo-geografice — privite genetic şi evolutiv, în relaţiile lor de cauzalitate şi inter dependenţă., subliniindu-se trăsăturile e^tiţiale de ansamblu şi particularităţUe geo grafice, importanţa lor pentru viaţă şi cţctivitaiea economică. Partea a doua, care se ocupă de geografia populaţiei, aşezărilor şi economiei, evidenţiază, între altele, evoluţia istorică a procesului d£ populare, repartiţia teritorială a populaţiei, mişcarea sa naturală şi structura', caracterizează aşezările urbane şi rurale, apoi industria, agricultura, căile de comunicaţii şi transporturile, potenţialul turistic şi valorificarea sa etc. O grijă deosebită s-a acordat inter re laţii lor om—mediu, va lorifi cării potenţialului economic şi uman, precum şi dinamismului dezvoltării acestei regiuni a ţării în ultimele decenii. Cea de-a treia parte se referă la principalele subunităţi geografice care se individualizcam pe fondul general al peisajului Moldovei extracarpatice. Criteriile şi posibi lităţile de regionare sînt numeroase, însă, noi am avut în vedere, în primul rlnd, funcţionalitatea. Am plecat de la existenţa subunităţilor confirmate de realităţile din teren, recunoscute şi utilizate de specialiştii multor domenii de aciivitate şi chior de po pu laţia locală, menţionate in manualele şcolare, în cursurile şi tratatele universi tare, pe diferite hărţi şi în publicaţiile ştiinţifice , încercînd să le ierarhizăm într-un sistem taxonomic unitar. Ţinînd seama apoi de faptul că majoritatea cercetărilor din Podişul Moldovei au evidenţiat rolul polarizaior al reliefului asupra celorlalte compo nente ale peisajulu i geografic şi că lucrarea noastră trebuie să satisfacă cerinţe variate — ştiinţifice, practice, didactice e tc .— am adoptat un plan comun pentru toate subunităţile. Am începui cu prezentarea aspectelor fizico-geografice, în succe siunea lor firească, coniinuind cu cele referitoare la geografia oraşelor şi a industriei, care au un rol doinipant în viata economică şi socială, cu populaţia rurală, satele şi economia agrară Subunităţile de ordinul doi au fpst analizate mai succint, subliniindu-'Se- nu m ai'trăsătu rile, care justifică delimitarea lor, iar cele de ordinul Jrei , , ,,u . . .. au jost. doar am intite. M ultitudin ea şi cctnpiexiiaiea problemelor cu privire la natura, populaţia şi economia Podişului Moldovei şi-au găsit astfel expresia într-un studiu unitar şi docu mentat, bazat pe ana liza faptelor din teren şi pe o bogată literatură de specialitate, într-o sinteză a cunoştinţelor geografice actuale care înccarcăsă răspundă imperativelor ştiinţifice ale. societâţii. ^ înscrisă pe aceste coordonate, cartea se adresează deopotrivă profesorilor şi cerce tătorilor din domeniul geografiei şi al ştiinţelor conexe, specialiştilor care se ocupă cu probleme legate de organizarea, amenajarea şi valorificarea mediului ambiant, siudcniilor, cît şi tuturor celor dornici de a cunoaşte niai bine geografia regională a. României. Vasile BĂCĂUANU ....

.....

I. AŞEZARE, CARACTERE GENERALE

' iiJi 1.1. Aşezarea geografică şi limitele. Podişul Moldovei, cel mai întins şi' p 4 reprezenta tiv podiş al ţăr ii , ocupă,part ea de est a R.S . Rom ân ia fiind cuprins». : lin ii mari, într e Obcinele Bucovinei, Su bcarp aţii Moldovei, nord- estul Cîmpieî Kiolnâne, valea Prutului şi cea a Dunării. El face parte din marea treaptă a ţinuturi|d r deluro ase ale ţării, caracterizîndu -se printr- un peisaj care se include în mod riî^Jesar spaţiului carpato-dunărean! Limitele care evidenţiază cel mai bine contactul unor domenii cu trăsături I dîsţincteale mediului natural sînt, mai ales, cele vestice. In rest, la nord, sud şl est, . un{|e dife renţele sînt mai p uţin pr on un ţate , lim itele au un caracte r convenţSonaU Contactul geografic major dintre unitatea de podiş, din estu! ţării, şi cea apa rţinîn d orogenului carpatic, nu apare totdeau na tranşant şi unic pe ntru t o a te aspectele complexului de condiţii geografice. Chiar acolo unde este vorba de dis continuităţi geologice şi geomorfologice, ca de ex. în estul Obcinelor Bucovinei, în lungul flancului estic al Culmii Pleşulut sau al Pietricicăi Bacăului, limita se prezin tă adesea ca o fîşie sa u zonă de tranziţie . De aceea, în unele lucrări generalede specialitate se arată că Podişul Moldovei este limitat ia vest de valea Moldovei şi de cea a.Şiretului. Pentru cel care urmăreşte lucrurile în amănunt, o astfel de limită este destul: de vagă deoarece, în unele sectoare, valea Şir etulu i, la nivelul teraselor superioare, atinge lăţimi de cca 20 km. în afară de aceasta, chiar o limită precisă din punct de vedere geologic sau.geoiTiorîologic nu are totdeauna şi un corespondent fito-pedoclimatic, ori geografic complex, ceea ce explică acceptarea unor limite mai largi şi unele inconsecvenţe legate de sta bilir ea lor. în lucrarea de faţă, avînd în vedere carac teristicile de bază struc tural-m orfo logice, climatice şi fito-pedo-geografice ale podişului, cit şi corelarea factorilor natura li cu cei .<;ocial-economici, am co nsid erat că, la nord de valea M oldovei, podişul' vine în con tact direct cu Obcinele Bucovinei pe linia loc alităţilor S traja, Vicov, Marginea, Solea, Ca cicaşi P ăltino asa. Aici, prezenţa, pe de o parte, a form aţiun ilor ge ologice mon oclinale, sarm atice, iar pe de aîta a celcr cu tate ale flişului carp atic, cît şi den ivela rea de 300—500 m dint re culm ile domoale, cu în ălţim i moderate din est şicele m onta ned in vest, constituie elemente reprezentative pentru schimbarea întregu  lui peisaj. Mai spre sud coniactul podişului cu Subcarpaţii — reprezentaţi prin Culmea Pleşului — este, de asemenea, cît se poa te de evident, menţinîndu-se aproape p a ra  lel cu valea Moldovei, vale care, în aval de Păltin oa sa, ap arţine în întregirne podişului. in lungul acestui sector de lim ită se întîlnesc lo calităţile Capu Cîn ip ului, Valea Moldovei, S latin a, Mălini, O glinzi, TîrgU 'Neam ţ ş.a. In continua re, prezenţa depresiunilor subcarp aticeO zan a—To po litaşi Cracau— B istriţa, închise la exterio r de înălţim i prop rii po dişului face ca lim ita să fie mai

10

AŞEZARE, CARACTERE GENERALE

.slab exprimată în schimbarea peisajului geografic. Ea corespunde cu flancurile vestice ale dealurilor Boiştea, Corni, Stîn ca, Mărgineni, Bîrjoveni şi Runcu , con stitu ite, în mare parte, din depozite piemontane sarmaţiene. în cîteva puncte apar ■chiar evidente deranjamente tectonice, care marchează contactul dintre podiş şi Subcarpaţi. Aşa este cazul în D. Stînca, de lîngă comuna Ştefan cel Mare, unde straiele ajung pînă !a o înclinare de eS*", la Mărgineni, Budeşti şi Hălmăcioaia^Gura Văii. Dacă ar fi să m en ţion ăm totuşi c îW a loca lităţi care să jaloneze ac eastă lim ită dintre văile Ozanei şi Bistriţei, atunci ar trebui amintite: Boiştea, Ţoiici, Corni, .^Ştefan cel Mare, Mărgineni, Buhuşi şi Racova, Mai dep arte, între B istriţa şi Trotuş, lim ita scco ntin uă pe la Hemeiuş, urm ăreşte •apoi baza flancului estic al Culmii Pietricica fiind marcată de localităţile Măgura, Xuizi-iC^ălug^ra, Fa rao ani, Cleja, Fundu Răcăcimii. Spre capătul sud-esţic al Guimii Pietricica., ea se ret rage mai către Ş iret, îăsînd la Vest;'trtpnoclinttj ’pi^^ iPăriceştilor (Qrbenilof) care se leagă măi'bine cu pi^moiituV curburii;de îa sud^^^ 7 T roţuş. ' , V, ’• De ja nord-est de Adjud, pînă îa norcl-est de Mărăşeşti, limita urmăreşte bâza “ver santulu i stîng, în alt şi abru pt, a! văii Ş iretulu i, pentru ca apo i-sase.d epla âek e .:spre est, ocolind astfel Cîmpia Tecuciului care face parte din Cîmpiă...Română. Ap artenenţa'geo grafică a Moldovei de sud la marile unităţi naturăle ale. Rom âniei . şi delimitarea podişului, sînt prezentate diferit în Htefatura de specialitate, datorj^tă mnei treceri ap roape insesizabi le spre Dunăre şi Cîmpia Ş iretu lui inferior. Fap tul că, în !>cele aproap e şap te decenii care s-au scurs de la ap ar iţia p rimelor studii care abordează problema li mitei sudice a Podişului Moldovei (G. Vâlsan, 1915, ş.a.) nu sâ aju n sia un punct de vedere unan im acceptat, demonstrează posibilitate a arg um en tării, în conti:;nuarev a includ eriiC îm piei Covurluiului a tît la podiş, cît şi laC îm pia Română. Totuşi, pen tr u păstrarea un it ăţii din tre elemen tele c adrulu i’natu ral, cele social-economice etc-, -am consid erat — ca şi mulţi alţi autori — că, în acest secto r, lim ita începe de la. .nord-vest de Nicoreşti (fiind marcată prin den ivelarea din tre Piscu C orbf lui "şi Nicoreşli), contin uînd u-se pe la sud de Ţ epu, pîn ă spre confluenţa B erh^ciului •cu Bîrladul. Ea urcă apoi pe valea Bîrladului pînă dincolo de Ghidigeni (la Vizureni), pentr u ca în cele din urma să se orien teze spre su d, prin Corod şi Valea Măruiui, sup rap un îndu 'se văii Gerului pînă la Piscu. Mai departe se înscrie pe la baza verssantului stîng al vâri Ş iretului p înă la confluenţa cu Dunărea. 1.2. Caractere generale. Podişul Moldovei cu o su pr afaţă de peste 25 000 !kmp — ceea ce repr ezin tă mai mult de 10% din ter itoriu l ţării — face parte din marea trea ptă a dea lurilor şi po dişurilor din faţa Carpa ţilor, pu rtînd ampre nta -unei ev oluţii în delungate şi complexe, a con diţiilor v ariate în care s-au man ifestat factorii geografici şi a dinamicii actuale a acestora. Integrat în mod armonios ansamblului teritorial al României, acest podiş se caracterizează printr-un peisaj cu trăsături proprii care-i conferă o pregnantă „personalitate". Dominantele cadrului său natural sînt, în mare măsură, expresia poziţiei sale în cuprinsu l ţăr ii şi al continentu lu i. Din ])imci de fizico-geografic, Podişul Moldovei se integrează peisa ju lu i de ansam blu al ţării noastre, condiţionat de dispoziţia geografică sub formă de trepte concentrice descendente ale reliefului. De aceea, partea sa ves tică, mai în al tă, are un peisaj de origine centra l-europeană (est-carpatică), corespunză to r zonei forestiere (stejar, gorun şi fag), care spre est şi sud-est, în concordanţă ‘CU descreşterea altit udinal ă a reliefului, sub 250 m, este înloc uit tre ptat de zonele

AŞEZARE,' CARACTERE GENERALE

11

•de silvostepă şi stepă, sarm ato-p ontice. P e fondul acestei distr ib uţii eta jate .se tîijscriu şi influe nţe est-euro pene,' boreale (subbaltice) şi ^ est-meciiieraneeneSiih raport morfostr u d ural, cea mai mare parte a podişululse identifică cu P latfo rm a Moldovenească, iar sectorul său su dic corespunde ; Depresiunii Bîr Iadului. • Platforma se caracterizează priritr-un soclu cristalin, precainbrlanV de natura şod olică şi prin tr-o c uv ertu ră sedim entară nec uta tă, cii grosimi ce cresc de lă cîtevia sute de metri în NE, la peste 2000 î chiar peste 3000 m în vest şl sud. Depcizitele ■:superioare, neogene, ale acestei cuv ertu ri sîn t, în mare ,parte, de ^provenienţă car p ati că. ' . Ca urmafe a evoluţiei fea!e:paleogeogrăfice, forrhaţiunile geologice'de ,supra,îată aparţin'midcenului, în jumatatea riordiGă şi pliocenului îh‘ceă sudică. Ele au 'O structură radnocliiială (NV—SE, 5—8 îa mie) şi sîiit formate, în general,,dintr-un complex de argile şi îriarne cii alternanţe de nisipuri, la care —;îh diversa sectoare— se adaugă şi unele orizonturi subţiri de gresii, calcare, conglomerate, prundişuri, cin erite and ezitice ş,,a. La parte a su perioara a acestora se întîlnesc luturi'loessbide Sub ţiri, depozite flu viatile Tuto-nisipo-afgîloasc, în lungiţi văilor, său fluv io-Iâc ustre ;pe:înterf]uyn iedinsud, toate de virstăcu atern ară. ^ Morfologia de ansaniblu a podişului a început să se schiţeze,trepUt, de la nord ia sud, pe măsura retragerii succesive a apelor mărilor mio-pliocene spre actu alu l bazin a ^JVţării Negre şi a, apariţie i su pr afeţei usca tului. . . -Relieful actu al, de riv at din vechile cîmp ii sarmato-pliocen e, în ălţat e epiroge ne tic la sfîrşltul pliocenuiui şi în cuater nar, po artă am prenta stru ctur ii, monoclinale, a litologiei şi facto rilor mod elatori externi reprez enta ţi prin reţeau a hidrografică şi procesele de versan t. In ter îlu viile deluroase şi ,coIinare, sau sub formă de pla tou ri, se rep etă pe sp aţii întinse avînd a ltitu din i o bişnuite de 350—300 m în partea centrală şi vestică şl de 200—300 m în est şi sucL Energia medie a reliefu lu i este în jur d e r50—-200 m în Pod işul Sucevei şi în Podişul Cen tral Moldovenesc şi de 50—70 m în Cîmpia Moldovei şi celelalte subunităţi mai joase. Tipic pe ntru morfologia podişului este relieful, con diţiona t de struc tura mono‘Ciinală: inte rfluv ii şi văi orie ntate , în principal, NV—SE, platouri stru ctu rale , -aiiniamente de cueste ş,a. V ăile largi, cu 7—8 terase ale căror alti tu d ini re lative depăşesc uneori 170--200 m, frecve nţa şi dezvolta rea alunecărilor de teren şi a ■celorlalte procese de versant constituie, de asemenea, trăsături morfologice caracte ristice. Clima teritoriului Moldovei extracarpatice este de tip temperat continental destul de pronunţat care, spre V si NV, se interferează cu climatul moderat con tin en ta l prop riu părţii de vesţ ă^con tinen tului, Carac teristice sînt însă influenţeile est-europene imprimate de predominarea maselor de aer rece în timpul iernii şi a celor calde şi uscate, vara. Temperaturile medii anuale sînt cuprinse între 7,5° şi 10°C, iar precipitaţiile depăşesc 600 mm numai în regiunile înalte. Condiţiile climatice prezintă însă unele nuanţări. în Podişul Sucevei clima este ceva mai rece, cu um id ita te mai bog ată dato rită influenţelor ciclonice din nord-v estul E u ro pe i; în Pod işul B îrladulu l se resimt influenţele con tinentale care generează contraste termice mari, iar în Cîmpia Moldovei sînt caractei'istice inva ziile de aer continental care determină ierni reci, cu viscole, şi veri secetoase. Caraderisticlle hidrografice ale Po dişului Moldovei sînt legate de co nd iţiile clim atice şi geomorfologice. A pele de sup rafa ţă sînt formate din cîteva rîu ri mai im po rtante , de prov enien ţă car patică (Ş iretul, cu afluen ţii săi de pe dre apta şi

;j 2

AŞEZARE, CARACTERE. GENERAi.E

Prutul) şi dintr-un mare număr,de rîuri autohtone cu regim de scurgere foarte ^'arîato l: uneori in ter m iten t. La adestea se adaugă şi num eroase lacuri am ena jate ;de în lungul văilor, mai ales în Cîmpia Moldovei, pentru satisfacerea unor cerinţe de ordin economic. ’ D en sitatea medie a reţelei hidrografice este cup rinsă înt re 0,3 şi 0,5 km/k mp. Ş ire tul, format în mare pa rte pe seama afluenţilor carpa tici, are un deb it mediu de, 11,5 mc/s în am onte de co nfluenţa cu Suceava şi 133 mc/s,la Cosmeşti şi dreiie?ţză cca 60% din supra faţa podişului. Pr utu l, Jip sit de,aflu enţi c ar p a tic i,’deşi drenează cca 40% din ter ito riu , are d ebite cu creşteri mai mici de la un sector la altul (75,5 mc/s la Ungheni, 85,5 mc/s la Oancea), Ţ inînd seama de elementele cele mai reprezenta tive care definesc un ităţile hidrologice, în estul ţării se poate seipara o provincie moldavă cu umiditate varia bilă sau deficitară, dre nata de rî uri cu alimenta re plu vială modera tă in se cto arele mai în alte din pa rtea pentraî-vestică şi nprd-vestică ,şi cu alim en tare pluvio-niv ală în. cele mai joase. Pen tru întreg ul podiş, Ia aceste surse sei’ adajjgă şi o alimenttre subterană, moderată (I. Ujvari, 1972). yegeia fia şi solurile întrunesc şi ele carac tere care de la d^c reşterpa altitudinală a reliefului dinspre unitatea de orogen, către e^tîor şî de lâ unele inte rferen ţe ale eleme ntelor cen tral-europe ne şi est-europene, cu d iferen ţieri locaîb în funcţie de condiţiile climatice şi cele geomorfoiogice. Deşi puternic transformată de om, datorită extinderii cultui'ilbr agricoîe, vegetaţia naturală se încadrează în două zone; zona de pădure fqtlercinee şi făgete, pure sau în am estec ş.a.), care ocupă părţil e înallealepodişu lu i şi zona de silv oste pă şi stepă, prezentă mai ales în Cîmpia Moldovei, Depresiunea Fălciuiui şi sudul Podişului Covurluiului. Solurile zonale sînt reprezentate prin seria cernoziomurilor în regiunile joase, soluri silvestre-cenuşii şi podzolice argilo-iluvi.ale în regiunile mai înalte. Cele intrazonale şi slab dezvoltate, formate ca urmare a influenţei unor factori pedogenetici locali, ocupă supra feţe restrînse îndeosebi în lunci şi pe v ers ănţi. Ele grupează soluri alu via le şi colu viale , regosoluri, lăcovişti, săratu ri ş.a. ^ Caracteristicile fizico-geografice aie Podişului Moldovei au suferit importante modificări, în timp şi spaţiu, ca urmare a utilizării îndelungate a teritoriului de către om. Pe isajul geografic s-a tran sform at tre pta t şi s-â îm bo găţit cu noi âspecfe semnificative de natură antropică. Aâi mult chiar, uneori aspectele care se impun cu prioritate între componentele mediului ambiant sînt cele de dî'din econo/ni(:o~ geografic. Fenomenul cel mai frapa nt, definito riu a tît pen tru economia Podişului Moldovei, cît şi a întregii ţări, e&te puternica industriiiUzare, ţinîn du -se seama de re pa rtiţia optirnă a forţelor de produ cţie la'niv el naţiona l, de ridic are a'ne co nte nit ă a nivelului de trai al populaţiei şi folosirea completă a resurseloi: de forţă de muncă. Nu este mai puţin adevăra t că. pentr u a atinge nivelu l în alt de astăzi (12% din valoarea producţiei industriale a R.S, ‘România)^ industrializarea contemporană a trebuit să învingă uneîe dificultăţi provocate de lipsa unor resurse naturale (mine reuri metalifere, săruri ş.a-.), de rezervele mici de combustibil şi lemn, de insufici enţa resurselor de apă ^— cel puţin în jum ătatea răsăriteană a podişului. Din aceste motive, dar şi datorită faptului că industria este, în'cea mai mare part e, nouă, modern dota tă şi concepută conform ideii obţin erii unei eco no micităţi cît mai ridicate, prevalează un tip de industrializare concentrat, cu noduri indus triale puternice cum .sînt cele din laşi sau Galaţi, iar ponderea oraşelor în valoarea producţiei in dustriale este de oseb it de mare. Arealul de distr ibuţie’a unităţilor noi


13

este însă'în curs de lărgire continuă, odată cu necesitatea asigurării unui debuşeu pentru fo rţa de muncă eliberată în număr erescînd din agricu-Hură; dato rit a meca nizării, şi a form ării unei reţeie noi de ^centre urban e care ufmează şă realizeze o încadrare mai completă a teritoriului şi din punctul de vedere al serviciilor asigurate p m u la ţiei. : Se ridic ă astfel lo calităţi ca V ere şti, Podu Ţ iirc ulu i, R.^ducăneni, Jmirgeni, Podu Iloaiei, Bucecea ş.a ._ . r r- • ; Podişul Moldovei disp un e.’de o reţea urbană destul de pcliilibratăv conturată încă din perioad a premergătoare formării sta tulu i feudal,; dar mu lt modificată, şi co m pletată , ulterior . Este rem arcab il modul în care oraşele au vaiorificat,, în tşat« perioadele istorice, pu nctele optim e, cu caracter convergent sau din lungul fîşUlor de co ntact d in tr e un ităţile geografice qu potenţial'cpm plem eritar,^ şj maniera. în care aceste oraşe au rezistat pe acelaşi Ioc, chiar în co nd iţiile ,,unpr distrugeri repetate, în trecutuî istoric.^ , ■ Gu tot procesul de dezvoltare rapidă a oraşelor din uitim ele trei decenii, nivelu,I urbanizării (35,4% în 1977) este sub media pe ţară, ceea ce indică, printre altele,, necesitatea creării în continuare a unor noi centre urbane, cu prioritate în Podişul Bîrladului, partea cenlral-nord-estigă a Glmpiei Moldovei ş.a.\ Avîntul economic general nu a fost posibil fără o modernizare substanţială a căilor de eomunicăţie întovărăşită de o completare a structurii transporturilor prin dezvoltarea transporturilor rutiere de mărfuri şi pasageri, care pătrund: astăzi pînă în cele mai^^îndepărtate comune şi puncte de exploatare a resurselor solului şisubsolului. întreaga re ţea de şosele moderne a Po dişului Moldovei este un, rezu ltat al perioadei postbelice, în tim p ce în trans po rtul feroviar are loc o creştere aprecia bilă a tr aficulu i de mărfuri — sp ec ializat în produ se voluminoase şi ieftine — şi de pasageri, în special dato rita dep lasărilo r periodice pentru muncă. Modernizarea căilor de com unicaţie reprezintă şi u na d in formele de atragere în circuitul turistic a unor valori ale tezaurului nostru cultural, artistic şi istoric, mai puţin cu noscute şi valorificate, dar care merită o ate nţie mai mare, cu a tît mai mult cu cît din această par te a ţării s-a rid icat un num ăr impre sionant de pers on alităţi ale artei, culturii şi ştiinţei, ca Mihai Eminescu, Nicolae lorga, George Enescu, Emil Racoviţă, Ciprian Porumbescu, Vasile Alecsandri şi mulţi alţii. Reţeaua de aşezări rurale era bine conturată încă din perioada dinaintea formă rii statului feudal. In structura şi repartiţia sa au avut loc schimbări determinate de condiţiile istorice şi social-economice. Aceste schimbări au vizat, în perioada feudala mai ales, teritoriile „deschise" (Cîmpia Moldovei, Depresiunea Făiciului.Cîmpia Covurluiului, valea Bîrladului şi cea a Şiretului). în zonele de pădure, ap ărate natu ral, re p ar tiţia geografică a aşezărilor rur ale a suferit, în această perioada, transformări mai puţin importante. Ea îşi definitivează configuraţia actuală prin formarea aşezărilor de împroprietărire, începînd din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, şi prin formarea şi evoluţia specifică a aşezărilor în perioada moderni zării căilor de com unica ţii. D istr ibuţia terito ria lă actu ală a aşezărilor rurale, for mată în decursul istoriei pe baza continuităţii de populare a Podişului Moldovei, urmează să fie restr uc tur ată conform noilor co ndiţii social-economice din perioada socialistă. Urmărindu-se ridicarea nivelului de viaţă materială şi spirituală a popu laţiei, modernizarea mediului rur al, apropierea n ivelulu i său de dezvo ltare de cel urban, s-au impus o serie de masuri, care deja se aplică, privin d mo dernizarea agric ul tu rii, zonarea produ cţiei agricole, sistem atizarea terito riu lui şi localităţilor . Schim bările care vor avea loc în co nfiguraţia reţelei rurale vor deter min a în tărir ea socialeconornică a aşezărilor viabile, d ezvo ltarea unor sate -cen tru de comună cu dotări cores punzăto are şi a unor cen tre locale de polarizare cu fu ncţii zonale. Dezvo ltarea

14


aşezârllor rurale de perspectivă este concepută în strînsă legătură cu reţeaua urbana de persp&tivă, într-un tot unitar, Intr-un sistem de aşezări interdependente care va asigura ridicarea tutu ror locaiităţilor, în raport de poziţia lor în sistemul de aşezări, de funcţiile şi posibilităţile lor de integrare. Zonele de producţie agricolă din Podişul Moldovei diferenţiază tîtorial ;ânum ită specializare în funcţie de condiţii ie na turale _şi dotarea tehniGOrônomieă, a teritoriului. Se remarcă printr-un grad de specializare şi printr-o agricultură intensivă mai ales.Podişul Sucevei, valea Şiretului cu o parte a Podişului piemontan Ciungi—Corni şi multe alte subu nităţi geografice. Zonarea de perspectivă â agricul turii ţine seama de con diţiile ecologice de cultură a pla ntd br- de condiţiile locale aje creşterii animalelor etc. Modernizarea agriculturii pTîii chimizate, dotare tehnica, specializarea forţei de muncă, lucrări de îmbunătăţiri funciare va determina ocreştere substanţială a importantei acestui sector economic. Populaţia rurală se caracterizează prin valori ridicate ale sporului natural, cu excepţia Podişului Sucevei, condiţie de bază care asigură reîntinerirea forţei de muncă. Sub aspectul populaţiei agricole active, în Podişul Moldovei există rezerve de forţă de munca care sînt atrase de mediul urban. Prin diversificarea ruralului, prin dezvoltarea unor activităţi neagricole, a completării reţelei urbane, se creează condiţii ca cea mai mare parte a populaţiei active din mediul rural. să. fie ocupată pe locul de reşedinţă sau prin migraţii pendulare zilnice spre centrele-' de polarizare apropiate. Aceasta va asigura un echilibru între sosiri şi plecări, în cadrul general al redistribuirii populaţiei conform noilor condiţii soci a l-economice.

PARTEA I

CONDIŢIILE MEDIULUI NATURAL

2. EVOLUŢIA PALEOGEOGHAF.ICĂ ŞI ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ

.

Pod işul Moldovei se carac terizea ză printr-o înd elu ng ată evo luţie geologica, îiiscriindu 'se prin tre u nit ăţile cele mai vechi ale vorland ului c arpatic. Aspectul general şi ca racte risticile sale m orîostructu rale sînt rez ultatu l intera cţiunii perirsanen te d intr e factorii interni şi extern i, al regimului geotectonic diferenţiat în tim p şi sp aţiu, al transg resiu nilor şi regre siunilor m arine rep eta te şi al evoluţiei s ub aer iene din pliocen şi cuaternar. în alc ătuire a geologică de ansam blu a podişului se pot separa dou ă arii geostructurale: Platforma Moldovenească şi Depresiunea Bîrladului 2.1. Platform a Moldovenească. Re prez intă o regiune rigid ă, cons olidată încă din proterozoic, ă Moldovei e.xtracarpatice. Ea are un fundament cristalin vechi, podolic, cu ta t şi fa li at, sc ufu nd at la ad încî mi din ce în ce mai mari spre sud şi vest şi acoperit de o stivă sedimentară groasă, formată din roci paleozoice, mezozoice şi t er ţia re nec utate , cu nu meroa se şi imp ortan te disco rdan ţe stratig rafice între ele. Contactul său cu unitatea cutată, mai labilă, a orogenului carpatic se face în lungul faliei pe ricar patic e, pe linia Vicovu de Sus, Păltin oa sa, Tîrgu-N eam ţ, Buhu şi, G ura Văii {pe Trotuş). Spre sud, limita dintre Platforma Moldovenească şi Depresiunea B îrlad ulu i a re un carac ter conv enţiona l (situînd u-se pe la nord de Bacău, lă sud de Vaslui şi nord d e Fălciu), pen tru că ea nu se pune în e vide nţă la supr afa ţă. în acest sector, corespunzător părţilor de nord ale Colinelor Tutovei şi Dealurilor Fălci ulu i, pro spe cţiuni le geofizice au pus în e viden ţă o linie de fractu ră şi de afun  dare accentu ată spr e sud a fundam entului precambrian al platformei, pînă către Bîrlad şi Murgeni.Stu diile de specia litate efectua te p îna în prezent, prospecţiunile geofizice, forajele de mare adîncime etc., au arătat că în evoluţia paleogeografica îndelungată, a Pla tform ei Moldoveneşti se pot disting e două mari etap6 cu c arac teris tici tectono -struc turale deosebite, m ateria lizate în prezenţa celor două etaje struc tur ale : soclul şi cuvertura. Soclul platformei este co nst ituit din form aţiuni c ristaline de vîrstă precam bri ană, în scriin du-s e în tr e prim ele uscatu ri ale păm în tu lu i Eu rope i. El a fost cuta t şi mela mo rfczat în tim pul proteroz oiculu i mediu şi este alc ătui t, în prin cipa l, din gnaise granitoide, paragnaise plagioclazice, şisturi migmatice ş.a,, străbătute de filoane de peg m atite , gr an iţe roz cu muscovit şi bi ot it, uneori cliiar de baz alte, ’ Întruc ît evoluţia geologică a celor două un ităţi se diferenţiază, în specia), în privinţa fun dam entulu i, cuvertura lor sedimentară fiind unică, necompartime ntată, vom îace, mai în tîi, o scurta caracterizare genera lă a fiecăreia dintre ele, ius istînd asupra structurilor de adînc ime , duj)ă car e vom analiza global depozitele ce ie acoperă.

18


aşa cum S-a constatat în forajul de la Todireni—Botoşani. Ele au o v îrstă de 1400—1500 milioane ani şi chiar mai veche. Compoziţia petrografică şi adîncimea fundam entului cjistalin nu sînt uni forme. Prospecţiunile geofizice făcute în ultimele decenii (I. Gavăt şi colab. 1963 ş.a.) au arătat că în structura fundamentului Platformei Moldoveneşti se pot deosebi trei zone distincte, din ce în ce mai noi şi mai scufundate spre vest şi sud. Prima şi cea mai veche este zona cu fundament arhaic-kareHan, corespunzătoare părţii de NE a Cîmpiei Moldovei şi extremităţii estice a Podişului Birladului, cuprinsă între rîuî Pru t şi linia Darabani—Truşeşti—Ungheni—Huşi—Faîciu. A doua, zona cu fundament baikalian, sudată tectonic îa cea anterioară şi. extinsă spre vest pînă la o linie ce ar uni localităţile Ibăneşti—Botoşani—H îrlău —Tîrgu Frumos— Roman şi Bacău. La vest de aceasta linie se întinde cea de-a treia zonă, constituită din şisturi verzi şi care reprezintă continuarea în fundamentul Moldovei de vest a for maţiunilor existente la suprafaţă în Dobrogea centrală (soclui assyntic). Fundamentul acesta cristalin este străbătut de mai multe linii de.maxime magnetice, legate de erupţii paleozoice, ce s-au produs pe fracturi crustale neregC’ nerate, mascate de cuvertura sedimentară. Dealtfel structura sa de ansamblu indică existenţa îndelungată a unui regim de geosinclinal, caracterizat şi prin prezenţa unor mişcări orogenetice în proterozoicul inferior şi mijlociu. Odată cu aceste mişcări care au generat desigur şi o morfologie proprie regiunilor muntoase, se încheie regimul tectonic de geosinclinal, teritoriul transformîndu-se într-o unitate de platformă cu mobilitate destul de redusă. în conse* cinţă, denudaţia activă a modelat intens relieful de orogen, transfermtndu-1 tre ptat într-o suprafaţă structurală puţin accidentată, cunoscută sub numele de peneplena soclului cristalin precambrian, înhumată sub stiva cuverturii de roci sedimentare. Numeroasele foraje de mare adîncime, executate în diferite puncte, au scos în evidenţă poziţia şi caracteristicile fundamentului Platformei Moldoveneşti, Ele confirmă prezenţa sa mai aproape de suprafaţă în nord-estul Moldovei şi scu fundarea, din ce în ce mai puternică, spre vest şi sud. Astfel, în forajul de la Todireni (judeţul Botoşani) soclul a fost atins la o adîncime de 950 m, şi.străbătu t pe o grosime de aproape 500 m; la Bătrîneşti (la est de Botoşani) el a îost întîlnit la 1008 m, !a Nicolina—laşi a îost interceptat la 1121 m, în timp ce în lungul văii Ş iretului forajele n-au ieşit din depozitele sarm aţiene nici la 3000 m, aici dezvoltîndu-se o adevărată fosă precarpatică. Mai mult decît atît, marginea de vest a fundamentuliâi cristalin al Platformei Moldoveneşti este prinsa chiar sub cutele flişului şi ale Subcarpaţilor. La Frasin, pe valea Moldovei, ea pătrunde peste 13 km sub for maţiun ile carpatice (Ia 3340 m forajul a intrat abia în badcmian), iar lîngă Piatra Neamţ (Cucjdiu) s-a pătruns în formaţiuni similare abia la 4275 m. 2.2, Depresiunea Bîrladului. Această un itate structurală ocupă extre mitate sudică a Moldovei, situată dincolo de linia localităţilor Pîopana, Bogdana, Fălciu. Ea constituie partea vestică a marii depresiuni predobrogene şi este încadrată de două falii principale profunde: una la nord (Fălciu—Plopana), con tinuată în d.irecţia văii Moldovei inferioare, şi alta la sud, în lungul braţului Sfîntu Gheorghe, care se continuă spre nord-vest în direcţia oraşului Tecuci. Zona de afundare maximă, în care se întîlneşte fundamentul podolic cu cel dobrogean, corespunde, de asemenea, unei fracturi de adîncime, prelungită spre nord-vest în direcţia cursului inferior al Trotuşului. Această zona de puternică afundare tectonică ar reprezenta o depresiune intracratonică (V, Mutlhac, L. îonesi, 1974) care s-a format prin scufundarea marginii

Fig. 1. Geologia Podişului Moldovei (după I. lonesi, 1974).

20

':


su di ce a Platformei' M şi a părţii nordice a prom ontoriulu i dobrogean,. Este vofba deci de o unitate cu fundament mixt, de origine podolică la nbrd de linia localităţilor Bacău—BîrIad—Murgeni şi de origine hercinică, nord-dobro:geana; spre sud. După datele geofizice, Depresiunea B îrlad ului are multe asemăr 'nări cu Platforma Valahă, motiv pentru care se consideră că partea sa adîncă ,ar avea carac terul de bloc (M. Socolescu şi colab. 1975). Flancul podolic al acestei depresiuni, prezintă aceleaşi trăsături ca şi restul soclului Platformei Moldoveneşti, numai că este mai fallat şi scufundat în trepte la adîncimi din ce în ce mai mari, ajungînd la 2[)00~3000 m către axul Depresiunii Bîrladului, Spre deosebire de acest sector, fundamentul de origine nord^doferogeană este m ult mai com partim entat, secţionat de falii ce se întreta ie generînd o struc tură în blocuri. în componen ţa acestora s-au identificat şisturi c ristaline , repr ezen tate prin gnaise şi am îiboîite străpunse de roci eru ptive, form aţiu ni paleozoice, peste care se aştern depozite triasice constituite din conglomerate gresoase, calcare, dolomite, gresii şi şisturi argiloase străpunse de porfire etc. Fo rma ţiunile acestea ale fundam entului sînt acop erite de sedimente jurasice — care formează cea mai mare parte a umpluturii depresiunii — la care se adaugă: depozite cretacice, neozoice si cuaternare. în ceea ce priv eşte vîrsta, Depresiunea Bîrlad ului este mai recen tă decît Platforma Moldovenească. Ea a luat naştere probabil la sfîrşitul paleozoicului, ca urm are a orogenezei hercinice (N. Grigoraş, 1961; I, Cornea, 1964), sau ch iar mai tîrziu, ia începutul jurasicului, ca urmare a mişcărilor kimerice vechi (I. Pătruţ şi colab., 1963). Din cretacic şi mai ales din neogen, evoluţia Platformei Moldoveneşti şi a Depresiunii Bîrladului a avut multo aspecte comune, fapt atestat şi de caracteris ticile cuverturii sedimentare. 2.3. Cuvertura. Cratogenizarea tre p tat ă a dom eniului podolic şi instalarea regimului tectonic de platformă, au făcut ca, de la sîîrşitui proterozoicului şi pîna astăzi, regiunea să fie afectată doar de mişcări oscilatorii cu amplitudini iWuse, dar cu largă desfăşurare în suprafaţă. Acestea au determinat numeroase transgre siuni şi regresiuni marine ce au dat naştere etajului structural superior al platformei, constituit dintr-o stivă groasă de roci sedimentaire necutate, dispusă discordant a tît peste supra faţa scu lptu rală a soclului Platform ei M oldoveneşti, cît şi a funda  mentului Depresiunii Bîrladului. Dacă în partea nordică şi centrală a Podişului Moldovei s-au identificat trei mari cicluri de sedim entare (proterozoic superior-silurian , cretacic şi b adenian superior-levantin) separate de două importante lacune stratigraîice (devonian-jurasic şi paleogen-miocen inferior), spre periferia sa sudică şi vestică oscilaţiile au fost mult mai numeroase, fapt care a dus la formarea unei coloane stratigraîice mai bogate în term eni, cu lacune stratigra fic e mai multe, dar cu am plitu din i mai reduse. La sfîrşitul proterozoicului superior, peneplena cristalină suferă prima miş care de scufundare generală, care a avut drept rezultat instalarea unei mări epicontine nta ie ce s-a m enţinut pîna la sfîrşitul siiurianu lui. Forajele exe cutate în ultim ele decenii au arătat că cele mai vechi depozite de cuvertura, cu grosimi pîna la 600 m, co ns titu ite, în princip al, din gresii cu conglomerate în bază şi cu inter cala ţii de şisturi argiloase, pot fi atr ib u ite cam brianului şi ord ov icianu lui. E le sînt conti nu ate cu un pachet de form aţiuni siluriene, repreze ntate prin calcare cu in terca  laţii subţiri de marne, gresii calcaroase şi argile, dispuse sub formă de pături cu


2î

încl inar e generală dinspre. NE c ătre SV. Acest îapt rez ultă şi din adînc iinile la care au îost interceptate; 60—70 m în extremitatea nord-estic.ă a Cîmpîei Moidovei (I a ,^ ăd ău ţi—P ru t); 241 şi 520 m la Tod ireni; între 356 m şi 602 m ia Ia şi; pe^te TOGO ra la R ădăuţi şi peste 1500 m la Iv ăneşli. O uşoară mişcare de ridicare, care s-a produs la sfîrşitul s.ilurianului, a deter m inat retragerea. a pelor ma rine spre sud şi vest şi exondareia „unei mari părţi a Platformei Moldoveneşti, în felul acesta a luat naştere o cîmpie de acumulare marină care, în urma modelării de către factorii externi a fost transformata într-o= sup rafa ţă sculp turală derivată, pos tsiluriană. de, sud şi v est.'ale platform ei, rămîn însă în con tinua re a cop erite l e ape, ’p î nâ î n carb oniferul inferior. Aşa se explică prezen ţa depozite lor devonieneîn forajfilp de la Cra sna, Ivăne şti, Rom an, Bud eşti şi Tîrgu-Ne am ţ şi ch iar a celor carbonifere, semnalate în forajele din zona oraşului Roman. Este posibil ca aceste sed im ente să fi avu t o extind ere mai m are, dar ele au fost înd ep ărtate de de nu da ţia care a av ut loc în, perioada c on tine ntal ă (C. M artiniuc, 1955). în re giun ea de la vest de Ş iret şi în cea corespunzătoare D epresiunii Bîrladuluf.^ procesele de se dim enta re s-au produs, cu unele în tre ru peri, şi în tim pul ju rasic ului. Forajele din jurul oraşului Rădăuţi, ca şi din toată partea nord-vestică a Podişului Sucevei, au interceptat astfel de depozite jurasice superioare pe o grosime de 160 m. Hle sînt co ns titu ite din calcare, marne şi do lomite cu interc ala ţii sub ţiri de anhidrite şi diaclaze cu caicit. In Depresiunea Bîrladului depozitele jurasice se întîlnesc pe grosimi foarte mari, constituind o bună parte din umplutura acesteia. în forajul de la Ghidigeni, aceste depozite, străbătute pe o grosime de aproape 800 m (fără a se fi atins baza lor), sîn t formate d in marne şi argile doggeriene, la- pa rte a inferioară, co ntinu ate cu un facies lagunar format din calcare organogene, dolomite, marnocalcare şi argile cu inte rcala ţii de anliidrit, atr ibu ite malm ului. Peste ele urmează un complex de roci format din argile, marne, nisipuri şi gresii de vîrstă titonică. Faptul că, în Depresiunea Predobrogeană de la est de Prut s-au întîlnit şi formaţiuni liasice, îndreptăţeşte presupunerea că şi pe teritoriul ţării noastre, sub depo zitele doggeriene g-ar găsi, de asemenea, juras ic inferior. Grosimea mare ; a jurasic ului din sud ul M oldovei şi s tru ctu ra depoz itelor sale , indică o dezvoltare larg ă a De pres iunii Bîrladu lui în acea stă perioadă. Di^pă. tito nic , su bside nţa din această regiu ne încetea ză, astfel că regim ul de platform a .se extinde şi asupra Moldovei meridionale. De la sfîrşitul jurasicului şi pînă în cretacicului mediu, uscatul existent în restul Platformei Moldoveneşti se întinde şi în Depresiunea Bîrladului care ă lost supusă proceselor eroziunii subaeriene ce au favorizat înlocuirea cîmpiei de acumu lare fluvio -m aritim ă jurasică, cu o cîm pie scu lptu rală. Al doilea mare ciclu de sed im entare a fost d eterm ina t de o nouă Goborîre a sup rafeţei podişulu i şi de tran sgre siunea mărilor mezocretacice. Cîm pia scu lptu  rală postsiluriană din nord-est şi cea postjurasică din vestul şi sudul Moldovei, au fost înhumate astfel sub stiva depozitelor marine mai noi. Încep înd de la sfîrşitul cretacicu lui inferior — aşa cum o dovedesc sedimentele apţiene, formate din marne, calcare şi gresii calcaroase, cu grosimi între 70 şi 100 m, din forajele de la Rădăuţi şi Stroeşti — apele marine din geosincHnaiul ca rpatic se extind trep tat spre est. î n albia nui mediii ele au acoperit partea-^de vest a Platformei Moldoveneşti şi a Depresiunii Bîrladului, ajungînd pînă în zona Tîrgu Frumos, pe ntr u ca în tim pul cretacicului superior sâ acopfere cea măi m am

j

1

!

< ] '

,

i

1 !

2 2


p arte a Moldovei. Ex cepţie, făcea acum, doar partea sud ică a D ep r^ iu n ii Bîrladului care a co ntinua t să funcţioneze ca usc at şi să fie supusă modelării subaeriene. Cercetările de specialitate au ajuns la concluzia ca sedimentele cfetacice, care au acoperit tran sgresiv şi discordant form aţiunile paleozoice aîe platform ei, ap arţin cenom anianului şi senonianului. Ele au grosimi m ic i— care variază de la cîţiv a metri, pîn ă la cîtev a zeci de metri — şi sînt con stituite, în principal» .-din calc are marnoase_şi cretoase cu coricreţituri de silex, sub c are urmează gresii şi nisipuri glauconitice. După cum este cunoscut, încă de la începutul secolului nostru (I. Simionescu» 1902), cretacicul aflorează în maluî drept al Prutului între Rădăuţi-Prut şl Mitoc, reprezentînd cele mai vechi depozite geologice ce apar la zi în cuprinsul Podişului Moldovei. Deschiderile naturale de aici au pus în evidenţă partea superioară a calcarelor marnoase cenom aniene cu concreţiuni de silex, pe o grosime de 5—6 m, aşa cum se poate vedea în zona localităţilor Miorcan i, Crasnăleuca şi Mitoc; Depo zite asem ănătoare, a pro pia te de supr afaţa, au fost interce ptate în toa te forajele d int re Daraban i şi 'R ăd ăuţi-P ru t. Spre vest şi sud-ve st, ele se afun dă la adînclmi tot mai mari, iar grosimea lor depăşeşte 200—300 m, aşa cum s-a co ns tatat îa Todireni (în tre 212 şi 520 m), la Iaşi, în tre 356 şi 602 m etc. Depozitele senoniene, constituite dintr-un complex de roci calcaroase cu grosimi ce pot ajung e pînă la aproape 300 in, au fost id entificate în to ate forajele din partea de vest şi sud a Moldovei (Rădăuţi, Suceava, Paşcani, Secuieni, îvăne şti ş.a.). Adîncimea senonianului şi cenom anian ului a fost ’ st ab ilită între 1156 şi 1223 m la Horodnic şi Ia peste 1500 ra în cuprinsul Depresiunii Bîrladului. Prezenţa fo rm aţiun ilor cretac ice şi chiar mai vechi, jurasîce , de platfo rm ă, a fost semnalată şi sub marginea orogenului carpatic în apropierea localităţii Putna (jud eţul Suceava). Aici, jur asic ul, format d in gresii grosiere, marne, calcare şi gipsuri, atinge o grosime de peste 200 m (între 2046 şi 2250 m), iar cretacicul, constituit din calcare compacte, dure, a fost identificat între 1812 şi 2046 m la Putna şi între 3685 şi 4005 m la Frasin. începînd de la sîîrşitul cretacicului şi pînă în badenian, cea mai mare parte a terito riul ui Aloldovei a fost ex onda ta şi a evoluat în cond iţii con tinen tale, îar suprafaţa cîmp iei cenomanian-sen onîene a fost intens m odelată de den udaţie. Excep ţie a făcut doar partea nordică şi vestică a Depresiunii Bîriadului care, în timpul eocenului a func ţionat ca dom eniu marin, aşa cum indică nis ipu rile calcaroase, marnele cenuşii-verzui, marnocalcarele şi calcarele gresoase glauconitice, cu numuliţi şi_ rnicrofaună caracteristică. ’ In oligocen şi miocenul inferior apele mârine ocupau doar o su pr afaţă restrîns ă din cup rinsul ariei carp atice, îar întregu l podiş funcţiona ca uscat, disp unînd de un relief de cîrapie sculpturală joasă. Cel de-al treile a mare ciclu de sedimentare, care a generat partea superioară a cuv erturii platform ei, corespunde, în generai, neogenului. El începe prin tra ns  gresiunea puternică a apelor marii badenian superioare, care s-au întins spre nord şi est pînă dincolo de gran iţele ţării no astre, ur m ată de retrag erea lor trep ta tă spre S—SE, din sarmaţian şi pînă în cuaternar. Aceste schimbări paleogeografice şi-au lăsat am prenta asu pra cara cteristicilor litologice şi struc tura le ale form aţiunilo r neogene din această parte a ţării. Vîrsta lor, sarrnatică în jumătatea nordică a podi şului şi pliocenă în cea sudică, ca şi structura monoclinală (NV—SE, 5—5 la mie), reflectă în mod cla r etape le succesive de exondare a supr afeţei p odişului şi restrîn* gerea domeniului marin sarmato-pliocen.

CONDIŢIÎLS MEDIULUI NATURAL

23

Constituţia petrografică este reprezentată, în general, prin argile şi marne cu alternante de nisipuri, la care se adaugă şi unele orizonturi subţiri de calcare

oolitice, gresH calcaroase, conglomerate, prundişuri, cinerite andezitice ş.a. Sedi.mentarea diferenţiată care a avut loc în cuprinsul mărilor .neogene, ca urmare a apropierii său depărtării faţă de Carpaţi, a adînc im il âpe i, a fluctuaţii lor ^ţărmuri Ier etc., au făcut să existe totuşi unele diferenţieri regionale. Către Şiret si Subcarpaţi se rem arcă o frecv enţă mai mare a depozitelor litoralo-neritice şi deltaice, cu un bo gat m ate ri al psa m itic şi chiar psefitic, în tim p ce spre est acestea sîn t în lo cuite treptat cu un facies argilo-marnos mai de adîncime. De asemenea, privite în ansam blu, formaţiunile pliocene din ju m ătatea sudică a podişului sînt mai nisipoase decît cele sarmatice din nord şi nord-est. Grosimea totală a neogenului de platformă creşte de la E—NE, către V—SV. Ea are sub 100 m la est de Darabani, 157 m ia Todireni, 329 m la Iaşi, 615 m la Hîrlău, peste 1000 m în Depresiunea Bîrladului, 1114 m la Horodnic şi peste 1392 m la Suceava, Primul termen al cuverturii neogene este badenianul superior dispus transgresiv şi discordant peste suprafaţa sedimentelor mai vechi, cretacîce şi eocene, denudată în condiţiile unui climat cald şi arid. El aflorează pe versantul drept al văii Prutului, de la N de Păltiniş, pînă la Liveni, în rest fiind acoperit de sedimente mai noi. Badenianul superior este reprezentat prin trei orizonturi litologice. Primul orizont este constituit din gresii calcaroase, conglomerate cu silex şi nisipuri silicioase (vizibile la Miorcani, Crasnaleuca, la sud de Mitoc), continuat lateral cu gip suri şi a nh idr ite, ce apar la zi la Cuzlău şi care au fost semnalate aproape în toate forajele de pe suprafaţa podişului. Unii autori {C. Gheorghiu şi colab., 1961) consideră că gresiile calcaroase din baza acestor depozite ar putea fi atribuite chiar helveţianului. Particularităţile litologice şi biostratigraîice ale acestui orizont au condus îa co ncluzia că el s-a form at într-un clim at cald şi arid, care s-a menţinut şi în fazele următoare de sedimentare. Conglomeratele cu elemente de silex, ca şi fragmentele prinse în masa nisip urilo r siiicioase, pro vin din form aţiunile cretacîce su bjacente, erodate şi' apoi redepuse în condiţiile unei întinse cîmpii litorale. N isip urile cuarţoase, acum ula te în canti tăţi mari în unele sectoare pro vin, de asemenea, din dezagregarea puternică a rocilor din substrat în perioâda de evo lu ţie c on tine nta lă a nterio ară, urm ată de sortarea şi resedimentarea lo r de către apele puţin adinei ale mării badeniene. Al. Chelărescu şi Colab. (1961) considera că originea nis ipu rilo r ar fi d ifer ită de cea a fragmentelor de silex, deoarece p a rti culele nisipo ase au o stru ctu ra cristalină, în timp ce elementele din componenţa conglomeratelor au o structură amorfă sau criptocristalină. N isip urile cuarţoase bad en iene din extremitatea nord-estica a Moldovei au un conţinut de 98% SiOg, format din granule cu_diametre între 0,25 şi 0,75 mm, constituind una dintre sursele principale de fabricare a sticlei. Exploatările exis tente la Miorcani şi Hudeşti, asigură materia primă pentru fabricile de profil din. Dorohoi şi alte centre ale ţării. Concomitent cu depunerea conglomeratelor şi a nisipurilor silicioase, în zonele lagunare învecinate ale platformei continentale s-au format gipsuri şi anhidrite. E xiste nţa u nu i mediu lagu na r,'c u ape pu ţin adinei şi evaporaţie intensă, au fost deosebit de favorabile precipitării sulîaţilor de calciu. Există însă şi părerea că'gip sur i le acestea, răsp înd îte pe su pra feţe foarte întinse, ar reprezenta „un depozit; de

24


precipitaţie pe suprafa ţa unei platform e continentale cu aspect de arhipâg, unde a]3gle marine prezentau o concentraţie mare de SO^Ca*' (C. Gheorghîu' si colaT?., 1^61, p. 24). ;, ', " ’ Pre zen ţa, la adincirai mari, a acestor depozite, care se găsesc astăzi între 544 şi 562 in îa Hîrlău, între 1054 şi 1114 m Ia Horodnic sau la peste 1000 m în Depre siunea B îrlad ulu i (G hidigeni), ca şi grosimea acc entuată, spre Carp aţi, a întregulu i complex de roci baden iene şi chiar sarm aţiene, s,e explică p rin,ex iste nţa unor subsiden ţe actiy e la care a fost supus bazinul de sedim entare şl care au fost din ce în ce mai accentuate spre contactul, cu orogenul carpatic. La partea superioară a nisipurilor şi gipsurilor, urmează al doilea orizont litologic al acestui etaj, constituit dintr-un complex de marno-calcare cu Liţhothamnium . Este vorba deci tot de un facies litoral, cai:e con ţine mai m ulte in t^ 'ca la ţji de calcare şi marne, evident în versantul drept al Prutului siib forma unor bancuri de 4—6 m.’El are o răspîndire mai restrînsă decît celelalte 6rii,oiituri fiind întîlnit doar în cîteva foraje din partea centrală a Platformei Moldoveneşti (Movilehi, 240—260 m; îaşi, 307—329 m ş.a.). Ultimul orizont litologic al badenianului este reprezentat prin marno-argile cenuşii negricioase, cu in tercalaţii locale, sub ţiri şi d iscon tinui, de tufuri şi bentoiiite (N atalia P aghida-T relea, 1969). Prezenţa sa a fost semn alată atît în deschiderile na turale din valea Prutului, cit şi în forajele de pe întregul cuprins al podişului. De multe ori, faciesul argilos înlocuieşte, parţial sau to tal, orizontul caîcards, supra punîndu-se fo rm aţiu nilor cu gipsu ri. Aşa este cazul în sectorul din tr e valea Ş iretului şi valea Moldovei unde, peste depozitele lagunare, urmează inarne argiloase, ce s-au depus într-o zona neritică (Bica lonesi, 1968). Un aspect care reţine atenţia şi care ne poate conduce la stabilirea unor co relaţii cu evenimentele geologice din Carpaţi, în special cu erupţiile vulcanice din Munţii Căliman, este prezenţa, în cuprinsul acestui orizont, a unor intercalaţii de tufuri vulcanice şi bentonite. Situaţii similare sînt prezente, de asemenea, şi în depozitele mai noi bugloviene şi volhiniene. Intr-un profil deschis în versantul văii P rutului din am onte de Cuzlău, in terc ala ţia de tuf ating e o grosime de 0,25 m, iar mai în ava l, la Miorcani, la Crasnaleuca şi c hiar în unele foraje (cum este cazul la Nicoliha-Iaşi), sînt prezente strate subţiri de bentonit. Fa ptul că în unele sectoare tufu rile au fost ben tonitizate, iar în altele nu, indică variaţii destul de mari ale chimismului apei. In condiţiile unor ape cu pH ridic at , tufurile se transform ă în b entonite, în timp ce o scădere accentu ată a pH-ului perm ite păstrarea tu fulu i ca ata re {C. Gheorghiu şi colab., 1961). Asemenea variaţii ale con centra ţiei în ioni de hidrogen au fost în tru to tu l posibile în apele pu ţin adînci . din apropierea ţărmului. Peste badenian, în con tinuitate de sedimentare urmează buglovianul, considerat multă vreme ca etaj separat al miocenului. Colocviul asupra problemelor de microîaună neogenă de la Kiev (1963), ţinînd seama de poziţia sa stratigrafică şi de con ţin utu l microfaunistic propriu apelor de tip sa lm astru, îl încadrează ca prim ă sub  diviz iune a sarm aţian ulu i inferior. E xistă, de asemenea, părerea ca buglovianul treb uie separat ca prim subetaj al sarm aţianului şi nu ca orizont al v olhin ianu lui (Bica lonesi, 1963). Buglovianul aflorează în lungul văii Prutului, începînd din nordul localităţii P ăltin iş şi pînă Ş tefăneşti, în parte a inferioară a unor văi din aprop iere a acestui sector, precum şi între valea Şiretului şi valea Sucevei, la nord de o linie ce ar uni loc alităţile Grăm eşti—Şiret—V icşani—Dorneşti. In restul pod işului este prezent doar în foraje.

COiq-DitlILfe MEDIULUI iSTAfUliAL

25''

Condiţiile de sedimentare, specifice şi în acest caz unor zone litpi'ale şi sublitoraJe, cu ape a căror adîncirhe nu depăşea 200 m, au favoi-izat unele diferenţieri litologice ma rcate de preze nţa form aţiun ilor organogene, şi terigen e. Prim ele, sub ■ forma unu i facies calcaros, recif al, co ns tituiţ din tu bu ri de Ş erpuia, briozoare,, valve şi cochilii de moluşte, care trăiau în imediata apropiere şi chiar aljge calcâroase, s.înt preze nte în lungul văii Prutului în tre Mitoc şi Ştefăneşţi. Aici se întîlne sc; cîtev a stîn ci caicaroase (toltry), c are ap ar câ n işte sjjinări secţionate de rîu — cum sînt cele din apropierea localităţilor Stînca, Ripicerii, Liverii — la care se adaugă şi alte forme de dimerisiuni mai mici diri cadrul versanţilor. Lateral şi deasupra acestor calcare organogene, urmează un facies detritic format din argile şi marne cu intercalaţii de nisipuri şi chiar prundişuri, îa care, locat, se adaugă tufii’ri andezitice şi bentonite. Litofaciesul argilo-marnos se întîlneşte pe dreapta Prutului, în tre sectoarele recifale şi în amonte de Mitoc, apoi în nordul Podişului Sucevei,., fiind'pi'ezent şi în m ajoritatea forajelor din restu l Moldovei. Predom inarea faciesului argiîo-nisîpo s din zona Do rne şti--V icşani—Ş iret, ca şi prez enţa la pa rtea sa superioară a u nui orizont de calcare ê so a se ’ fosili fere, cu lame libranch iate, gasteropode, tuburi de Şerpuia şi briozoare, arătă că aici sedimentarea s-a făcut într-o zonă ceva mai adîrtcă. Âcest nivel constituie un reper important deoarece încheie seria depozi telor bugloviene. In terc ala ţii le de pru nd işuri, cong lomerate, n isipu ri şi gresii, prop rii buglovianului, sînt mai puţin răspîhdite, avînd un caracter local, ca şi cele de natură vulcanică. Ele sînt prezente atît în deschiderile naturale ia care ne-am referit, cît şi în foraje. între acestea se numără şi un orizont de tufuri andezitice, cu grosime pîn ă la 1 ra, sem nalat de L Simionescu încă din 1920. In iţia l el a fost atr ib uit volhinianului, însă cercetările mai noi arată că aceste tufuri şi chiar conglomeratele situate cu cîţiva metri mai sus, aparţin buglovianului. Grosimea totală a depozitelor bugloviene este de 20—30 m în valea Prutului şi în forajele d in apropierea oraşului Iaşi, ajung înd la 650 în împ rejurim ile oraşului Suceava şi la 950 m la nord-est de Rădăuţi. Ciclul de sedimentare deschis în badenian se continuă, în partea de nord a. Moldovei, pînă către sfîrşitul volhinianului, cînd, regiunea începe să fie din nou exondată şi modelată de către agen ţii denu daţiei. Astăzi, d upă o perioad ă îndelu n ga tă de evoluţie con tinen tală, în care depo zitele de la p artea sup erioară a reliefului acestei regiun i au fost în bună m ăsură erod ate, sar maţian ul inferior are grosimi sub 100 m spre Prut şi de cca 1500 m la vest de valea Şiretului, întîlnindu-se pe întregul terito riu pînă pe linia loc alităţilor B aia—Drăguşeni—Tătăruşi—Lespezi—H îrlău — —B iv ola ri. Mai spre sud el trec e sub baza reliefu lui, fiind în tîl nit în fo ra je la adîncimi din ce îri ce mai mari (235 m la Iaşi, 425 m la Mogoşeşti ş.a.). Litologic, volhinianul este constituit aproape exclusiv din depozite detriticereprezentate, în cea mai mare parte, prin alternanţe de argile şi nisipuri, la care seadau gă unele nivele de gresii şi calcare oolitice, lentile de pru ndişuri, inte rcala ţii subţiri de bentonit şi tuf andezitic ş.a. Spre deosebire de bade nian şi buglovian , acum co nd iţiile de sedim entare; sîn t mai d ifere nţiate, fapt con firmat a tît de litologie, cît şi de asociaţiile măcro: ■ şi niicrofau nistice. Sectorul vestic , coresp unzător Pod işului Sucev ei, care era sitiia t • în apropierea ţărmului, cu ape puţin adinei, a beneficiat de un aport substanţial de material detritic gi'osier, provenit din regiunea carpatică. De aceea, el este format dintr-o serie de depozite argilo-nisîpoase şi nisipoase, separate de mai inulte ori-zonturi calcaro-gresoase, uneori boliticfe {Bica lonesi, 1968). Acestea indică eKistenţa. unor înaintări şi retrageri repetate ale liniei de ţărm.

26


La sedimentele litoralo-neritice de aici s-au adăugat şi unele depuneri fluvio-deitaice, formate, în p rincipal, din prun dişuri şi nisipuri, cu inter ca laţii argiloase subordonate. Acestea se aliniază la marginea podişului dinspre Obciriele Buc6vinei :şi. Şubcarpaţi, începînd de la valea Sucevei şi pînă la sud de valea Moldovei (în ♦dealurile Leahu, Fătu, Cireşu, Cerdacu, Corlata, Socu, Ciungi ş.a,). în zonele mai depărtate de ţărm, corespunzătoare, în linii mari, părţii de vest jnprd 'vest a Cîmpiei Moldovei, faciesul petrogra îic este do minat de arg ile nisipoase, 'CU inte rcalaţii de nisip uri fine şi, mai ra r, gresii şi. conglomerate, pentru ca, mai -spre est şi sud-est (spre Pru t şi zpria praşului erau mai mari -(150—200 m}, să predom ine afgiTele/ în fo ra je le de la Todireni, Iaşi, M înjeşti— ôgoşeşti ş.a. volhiriiănul apare în facies peiitic. Dacă avem în vedere ev oluţia în tim p a volhinia nului, aşa cum precizează ,N. Macarovici şi P. Jea nrenaud (1958), precum şi cercetări ie întreprinse de Bica lonesi (1968), de Natalia Paghida-Trelea (1969) ş.a., aici se pot separa dovia orizon;t u ri : un orizont inferior, a lcătu it din argile, marne, nisipuri şl gresii — cunoscut :sub numele de „orizontul cu Erviiia“ — care se încheie cu greisia oolitică de Bur■dujeni, cu o mare întindere-şi, un orizont superior, reprezentat printr-un pachet 4e ■nisipuri cu-intercala-ţli iatgi,Io,iase şi. gr,esoase.-Acesta formează o fîşie relativ îngustă spre limita sudică a regiunii (Boroaia. Giumuleşti, Lespezi, vest şi nord de Hîriău ► etc.) şi are u n.c on ţinu t ,paleontologic caracteriza t prin Macira viîaliana var. simio.nescui. Mac., Ia care se asociază un număr mare de ceriţi. Limita superioară a volhinianului este, adesea, greu de precizat, datorită •trecerii sale g rada te spre bessarabian, între aceste subetaje existînd un orizont de •tranziţie. Către sfîrşitul sarm aţian ulu i inferior şi înce putu l celui mediu, parte a de nord ,a Platformei Moldoveneşti începe să fie antrenată într-o uşoară mişcare generală de ridicare care, în etapele următoare, s-a extins pînă ce a cuprins întregul podiş. Ea a av ut drept co nsecinţă retrage rea succesivă spre S—SE a apelor m arine şi lărgi rea, în acelaşi sens, a suprafeţei u scatului. Aşa se explică fap tul că form aţiunile sarm aţianu lui mediu au un caracter regresiv, fiind prezente la zi pe între ag a supra faţă corespunzătoare părţii de sud a Podişului Sucevei şi Cîmpiei Moldovei, precum şi celei nordice a Podişului Bîrladului, pînă la latitudinea oraşelor Bacău, Vaslui ..şi Huşi. Ca urmare a structurii sale monoclinale, mai spre sud de această linie, bess arabianu l trece sub nivelul inferior al văilor, afundîndu-se sub depo zitele mai noi, .kersoniehe. Cercetările geologice detaliate, sintetizate în lucrările elaborate de N. Maca rovici (1953—1968), P. Jeanrenaud (1971), Bica lonesi (1968), Natalia Paghida’Trelea (1969) ş.a,, scot în evidenţă particularităţile litologice şi paleontdldgice .ale acestui subetaj cu grosimi pînă la E)00 m în aria estică şi peste 800 m spre Şiret. în general, în cuprin sul bessarabianului se remarcă aceleaşi varia ţii laterale de facies, dinspre Carpaţi spre Prut, ca şi în volhinian, deosebindu-se trei orizonturi ■distincte (inferior, mediu şi superior). Orizontul inferior corespunde cu un pachet de strate vizibile pe o grosime de ' cca 200 m în zona d intre Tîrgu-.Neamţ, Paşcani, Iaşi şi se caracterizează prin d epozite mai grosiere spre vest şi din ce în ce mai fine spre est. La contactul cu Subcarpaţii, acest orizont este alcătuit dintr-un facies deltaic, cu nisipuri şi prundişuri, care se aliniază în continuarea celui volhinian de la nord şi care este prezent în’clealurîle ..Boiştea, Ţ olici—Corni, nord-estul D. Stînca ş.a. Aceste depozite s-au format la . ţărm ul mării bessarabiene , prin a portul rîu rilo r ce îşi aveau bazinul în zona munţilor


27

îftişului. Poziţia lor în fa ţa văilor Ozana, Topoliţa, Cracăul superior, este cît se poa te ■de’concludentă din acest punct de vedere. în continuare spre est, pe interfiuviul jVlp.ldpva—Siret (de ia C iu m ule şti—Ţ olic i—Tătăruşi şi pîn ă la sud de Mi ros lo veşti— Ciohorăni),- precum şi pe înălţimile de pe stînga Sireţului—^începînd de la vest de Cotnari, nord de Ruginoasa şi pînă la Criveşti — domină un facies litorajo-neritic, constituit dintr-o succesiune de argile, nisipuri, gresii şi calcare oolitice. în bazinul Bahluiului din partea sudică a Cîmpiei Moldovei este prezent un facies mai de adîn•cime, carac teriza t prin depozitele argilo-marnoase cu C ryptom actra, care stau la baza .sarm aţia nuiu i mediti. -A-ici, a lăt u ri de -arg ilele-compactexu .c rista le .de,' gip suri, sau sub formă de plachete, se întîlnesc şf unele intercalaţii subţiri de nisipuri fine. Acest facies a fost găsit în toate forajele din zona Iaşi, pe o grosime de cca 200 m.
^

C O N til^îL E MEDIULUI >îiVt'CrR^L

P. J.eatireria'ud (1961^1971) pre d ze az t că,’intre Sîret şi P ru t, kerspnianul are o grosime de. aprpximaţiV 130—150 m, fiind înc adra t între d oua orizo nturi d â re : un calcar lumaşelic în bază.şi un orizont de cinerite andezitice la partea superioară, care m archează baza meotiănitlui. E xiste nta u nui o rizont Be trecere m tre sarriiaţianul rnediu şi cel superior, repr ezen tat p rm „s tra ţele de M ing ir“, nu a fost confirm ată. Dealtfel, studii receiite arată ca nici în partea vestică a podişului, între Roman şi Fiatra-Neamţ, „nisipurile de Văleni", considerate de N. Macaroyici (1954), de asem enea, Ia trecerea dintre bessarabiă'n şi kerson'ian, nu ar ap ar ţih e liriui ori zorit de trâhziţie, ci kersonianuiui (L. lonesi, Bica lonesi, i976),■ ••în tim pu l .formării sedime ntelor sarm aţian ulu i su perior, co nd iţiile din mediul marin s-au schimbat, favorizînd atît, dezvoltarea unul facies salmastru, Gît şi.a unui facies delta ic. Kersonianul în facies salmastru ocupă o zonă relativ îngustă, care se desfă şoa ră pe o lăţim e de cca 25—30 km la sud de linia localităţilor Vaslui—Tanacu—Huşi. , El are la bază un nivel de gi'esie calcaroasă fosilifefă, cu.mactre mici, uşor de Iden tificat, continuat cu o succesiune de depozite argilo-nisipoase, pînă la baza orizon tu lu i cin eritic cu care începe meoţianul, De asemenea, pe dre ap ta Ş iretulu i, îriire valea B istri ţei şi va lea Tro tuşului, se întîlne sc depo zite k erson iene in. facies ;şa 1m astru, a lcătuite p red om inan t’din nisipuri cu inie rcala ţii de argile şi gresii. . . ^ Faciesul salm astru, prezent la sud de Vaslui şi Hu şi, este înloc uit latera l printr-un facies deltaic care, în cadra t în tre aceleaşi lim ite, se în tin de pîn ă pe în ăl ţimile de la sud de laşi şi pînă la vest de valea Şiretului. El este constituit din ar gile, argile nisip oase şl nisipu ri cu interc ala ţii şi concreţiuni gresoase sub ordon ate şi are adesea o structură încrucişată. în cuprinsul său, mai ales în nisipurile dinspre partea in fe rioară, se întîln esc ,’ un eo ri, re stu ri fosile de mam ifere şi plante . Astfel, în nisipurile şi gresiile din D. Păun, N. Macarovici şi Nataiia Paghida (1966) au determinat, între altele, resturi de Aceratherium incissivum, Hiparion sebasiopoliianum, IctWw riumhipparionum, apoi trunchiuri silicifiate de arbori şi impresiuni de frunze de plop, fag, stejar, carpen ş.a. în timpul pliocenului se continuă evoluţia sculpturală a părţii de nord şi îiordvest a Podişului Moldovei, în cuprinsul căreia existau deja o serie de artere hidro grafice im po rtante . Acestea înainta u tre p ta t spre sud, odată cu retragere a ţărmu rilor marine, c ontribu ind la colm atarea zonelor pu ţin adînci. Aşa se explică extinderea , în m.eoţian, a faciesului d eltaic , fluvio-la custru, în toa tă part ea sud ică a Pod işului Central Moldovenesc, în Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului. Este de fapt o con tinu are dire ctă a proceselor şi formaţiunilor regresive din tim pu l sarm aţian ulu i superior, iar penuria de fauna şi lipsa unor caractere litologice distinctive au făcut ca, mult tim p, depo zitele kersoniene şi cele meo ţiene să fie prez en tate ned ifereriţiat. Abia în ultima vreme studiile de specialitate au făcut o serie de precizări în această direcţie. M eoţianul, care urmează în co ntin uita te de sedim entare peste sarm aţianu î superior, este constituit dintr-o serie de depozite argiloase, marnoase şi nisipoase, cu o gro.sime de lOO—120 m spre P ru t şi cca 250 m în valea Ş iretu lui. Pe ste to t el are la bază un orizont de cinerite andezitice care, ca şi calcarele oolitice de Repedea, constituie un reper important în stratigrafia acestei regiuni (P. Jeanrenaud, 1971). în constituţia acestui etaj se pot deosebi două orizonturi: unul inferior, cine ritic şi altul superior, nisipo-argilos. Orizontul inferior, cunoscut şi sub numele de „orizontul cineritic de Nuţascâ— Ruseni“, este format din trei bancuri de cinerite andezitice. între care se găsesc

CONDIŢIILE MEDIULUI NATURAL Uvigerina, asperula Splrjalis

TOJtTONIAN

>>,>>>>>

Nsimulitss!

EOCEN PALEOEEN

•m r p ;

Glubigerina psGUEloilul oides G. trilDculinoldes

c n z

GtGbotrtincaqa stu^rti G. marginata Sţensioina exacsilpt). Pithonella avslt$

SENONIAK

i i L i ;i

Kclaslsr taoviî

CENOMANIAN AIBIAN MEDIU

APJIÂN

Psctsn eleginş, P. lilll Pectunculiis obovatuî

r^rrrrrrrr ETGDE r 7.

Lima gîoboîa Exogyra columba Gtoliigerina infracretacea Kcdbciêlta globigerinellinoidss Orbilolina conoidsa' Trochafina aîtienslş

JURASIC SliPEfil3R

INFERIOR

Tiirammma ochinata Tirpcllopsis spiriaiis

OEVOiilA» INFERIOR

Psaniospiiaera de»onjca Dlctyonenia sp.

CARBONIFER

FiiKOSites fDrliCSi

Ctiortetfis striatella Delthyris elovaiiis TentaDUfites omatus

SÎLURIAN

~ y. :: Tasmaniles sp. Protospltaendlufn tuberculiferura

PRESiLURIAN

Sticlasphaoritfiuni pectinate Favcsphasrldiuni faosuin Cyntatiasphaers sp.

ARHAIC Fig, 2. Coloană sh-aUgraîiorI ce sintetizează formaţiunile Platforma Moldovenească {dup ă L. lonesi,

presarmatiejie din 1974).

29

30


nisipuri şi marne argiloase. Spre E, materialul vulcanic din ce în ce mai redus at acestor bancuri este completat de cantităţi sporite de nisipuri, ajungîndu-se astfel îa cinerite nisipoase şi chiar nisipuri cineritice. Grosimea lor este de 10—20 m la est de valea Bîrladului şi creşte spre valea Şiretului, ajungînd pînă Ia 70—80 m în regiunea de Ia Rac ătău. Cineri’tele acestea, prezente doar pe vîrfurile şi spinările unor dealuri din partea sudică a Podişului Central Moldovenesc, sînt vizibile în lunguî majorităţii versanţilor dintre latitudinile oraşelor Vaslui şi Bîrlad. Orizontul superior al meoţianului este mai ^ o s decîi cel inferior, ajungînd la 160—180 m în partea sudica a regiunii, acolo unde cineritele coboară îa nivelul albiilor rîurilor. Litologic, el este alcătuit dintr-o succ&siune monotonă de nisipuri cu struc tură încrucişată, nisipuri argiloase şi argile cu intercalaţii subţiri de gresii în plăci. Pe interfiuviile din partea sudică a Colinelor Tutovei şi a Dealurilor Fălciului, începînd de la linia Corbiţa—Soci—Vultureni—Ciocani—Birla d—-Murgeni, peste meoţian apar depozite nisipoase aparţinînd pliocenului mediu. Suprafaţa în tinsă a cîmpiei formată pe seama sedim entelor m eoţiene a fost pu ternic denudată şi fragmentată. De aceea, meoţianul din unele sectoare ale ba zinului superior al iBîrladului a fost complet erodat. Astăzi, spre limita sa nordică (dintre Bacău şi Costuleni, judeţul Iaşi) el este prezent, mai întîi, pe areale disper sate, pentru ca apoi să se extindă pe întreaga regiune dintre Subcarpaţi şi Prut. Către extremitatea sudică a Dealurilor Fălciului şi a Colinelor Tutovei, pe un areal rela tiv redus, peste meoţian se aştern depozitele pliocenului mediu, repre zen tate prin ponţian şi dacian, care atestă o restrîngere şi mai accentuată a domeniu lui marin. Datorită unei dezvoltări litofaciale mai puţin variate, cele două etaje nu au fost pînă acum delim itate precis. Multă vreme s-a considerat chiar că ponţianul lipseşte, însă existenţa Iui ă fost semnalată de N. Macarovici (1960) şi confirmată de studiile ulterioare de specialitate. Pon ţianul şi dacianul .sînt constituite dintr-un pachet de depozite litera le format din argile nisipoase şi nisipuri cu intercalaţii subţiri de gresii friabile, avînd o grosime totală în jur cîe 120 m. .Spre nord, la partea superioară a acestor depozite s;e întîlnesc argile şi nisipuri roşietice cu caracter continental. în sectorul nordic al Podi.şului Covurluiului, formaţiunile ponţian-daciene coboară spre baza versanţilor văilor, dispărînd treptat sub cuv ertura levantinului (rom ani an). Depozitele levantine sînt raspîndite pe o mare parte a teritoriului Moldovei meridionale, începînd de ia est de oraşul Bîrlad şi pînă spre Tuluceşti—Izvoarele. Depuse în condiţiile unui stad iu avansat de colmataVe a lacului pliocen, fo rmaţiun ile acestea sînt alcătuite din două faciesuri deosebite: unul continental şi altul lacustru. Primul, format din prundişuri cu intercalaţii de nisipuri, este prezent pe versanţiî dintre Şiret şi Berbeci, la nord de Nicoreşti,precum şi în regiunea Măluşteni—Bereşti,. unde predom.ină depozitele de nisipuri în care a fost identificată o bogată faună de mamifere fosile {Anancus arvernensis, Zygolophodon borsonîy Mus donnezani, Hipparion, Equus etc.). Celui de-al doilea facies îi revin nisipurile cu lentile de gresii şi argile nisipoase cu unionide, dezvoltate în Podişul Covurluiului, la sud de paralela localităţilor Cu dalbi—Fîrţăneşti. Pe măsura retragerii .spre sud a liniei de ţărm, faciesul îluvio-lacustru, generat de aportul -sporit al rîurilor ce veneau dinspre nord-vest şi nord, s-a extins, fiind continuat la partea superioară de depozite mai recente, pleistocene. Dealtfel, după studiile cele mai recente, depozitele nisipoase cu mamifere fosile de la Măluşteni—Bereşti ar reprezenta partea finală a pliocenului .superior, iar orizontul p.seîitic-psamitic’de deasupra, corespunzător stratelor de Bălăbăneşti—Tuluceşti, ar aparţine villafrancbianului (pleistocenului -inferior)..


31

Trecerea de la pliocen la cuaternar marchează începutul unei noi etape de evo luţie a Podişului Moldovei, în care se desăvîrşeşte înfăţişarea actuală a reliefului, schiţată încă din miocen în nord şi din pliocen în sud. Accentuarea mişcărilor de ridicare din zona carpatică (faza valaha) care s-au reflectat cu siguranţă şi asupra podişului, ca şi factorii de ordin climatic care au acţionat în tim pul cuaternarului, au dus la accentuarea fragm entării reliefului, Ia adîncirea şi dezvoltarea văilor, la apariţia unor depozite continentale foarte variate din punct de vedere genetic şi litofacial. în extrem itatea sudică a Moldovei, formaţiunile cuaternare se aştern în con tinuitate de sedimentare peste cele pliocen superioare, prezentînd aspecte diferite în* funcţie de condiţiile lor de formare. Aici, primele depozite aparţinînd pleistocenului sîn t „straiele de Bălăbăneşti—Tulu ceşti“, de origine fluvio-lacustră, constitu ite din tr-un orizont de pietrişuri şi nisip uri, peste care sînt dispuse nisipuri cu in tercalaţii' subţiri de argile şi gresii, cu o grosime totala de cîteva zeci de metri. Acestea cores pund depozitelor villafranchiene de la periferia Carpaţilor, cunoscute sub numele de „stratele de Cmdeşti“. Precizări importante în legătură cu caracteristicile şi vîrsta pietrişurilor de Bălăbăneşti au fost făcute de V. Sficlea (1960), întregite într-o serie de lucrări ul terioare. El ajunge la concluzia că „strate le de Bălăbăneşti—Tuluceşti reprezintă depozitele unei cîmpii fluvio-îacustre formate în villafranchian pe o mare arie dinsudul Moldovei de o reţea hidrografică carpatică cu direcţie NV-SE, care se termina în iacul cuaternar inferior de aici, în con tinuă retragere spre su d'‘ (1972, p. 10).. Există însă şi părerea că, prundişurile villafranchiene de la vest de valea Bîrladului,. care conţin elemente de şisturi cristaline, au fost depuse de către Şiret şi Bistriţa,, pe cînd cele de la est de această vale, lipsite de asemenea componente, ar fi fost. aduse prin intermediul Prutului {î. Hârjoabă, i968). Pieistocenul mediu este reprezentat prin depozite fluvio-lacustre şi chiar marine, constituite din argile, argile nisipoase şi nisipuri, deschise în malul Şiretului,, la Bărboşi şi în malul Dunării, ia Galaţi. Conţinutul lor paleontologic arata că: aceste strate s-au format în condiţiile transgresiunii paleoeuxinice, care a ajuns pînă< la marginea sudică a Podişului Moldovei. Prundişurile villafranchiene din nord şi argilele nisipoase amintite, sînt aco pe rite de o cu vertură groasă de lu turi nisipoase, aparţinîn d pleistocenului superior. Depozitele acestea loessoide sînt prezente pe toate interfluviile, începînd de Ia la titudinea localităţii Homocea, din sud-vestul Colinelor Tutovei şi pînă la Dunăre, în regiunea Po ian a—Nicore.şti—Cozmeşti grosimea luturilor oscilează între 20—100 m„ favorizînd dezvoltarea abrupturilor importante ale versantului stîng al văii Şire tului. Pe interfluviile din partea nordică a Podişului Covurluiului grosimea lor os cilează între 5 şi 15 m, pentru ca spre S şi SE să crească pînă Ia 30—70 m (60 —70 m la nord de Galaţi). In acelaşi sens cu creşterea grosimii se constată o scădere con tinuă a particulelor nisipoase şi o creştere a celor mai fine, kito-argîloase. O caracteristică importantă a depozitelor loessoide din această parte a Mol dovei este dată de prezenţa unui mare număr de soluri fosile (2—3 în jurul muni cipiului Galaţi şi 7—8 în zonaC osti—Sinîrdan—Izvoarele, V. Sficlea, 1972). De ase menea, în masa lutu rilor loessoide se întîlnesc uneori lentile de nisipuri şi ch iar prundişuri, care indică originea lor.deluvio-proluvială. în sectoare mai restrînser se Întîinesc însă şi depozite loessoide eluviale (mai ales în partea nordică a Podişului Covurluiului) şi de origine fluviatilă, în sectorul sudic supus fenomenului de sîibsidenţă ş a.

32

c q î j d iţ ii l b ; m e c i u l u i n a t u r a i -

Depozite; cu aţern are de origine fluvia tilă se în tîlnes c şi în res tul Pod işului .Moldovei (prezente mai ales în cadrul văilor, sub formă de tWase pleistocene, ori aluviuni de luncă, holocene), constituite din nisipuri, prundişuri, aîle şi luturi. Ele sint completate de cuyerturi locale (Je luturi eluviale, situate pe interfluvii şi pe suprafe ţele slab în clin ate , depozite deiu via le şi pro lu vio -c olu via le etc. 2,4. M işcările tectonice . De-a lungul într eg ii sale ev olu ţii geologice, Pod işul Moldovei a fost supus unor mişcări tectonice diferenţiate, care s-au reflectat atît în stru ctu ra sa de ansam blu, cît şi în con figuraţia m orfologică a acestui terito riu . Ele au con diţiona t, în m are măsură, transgre siun ile şi regres iunile m arine care au generat depozitele cunoscute ale cuverturii. Structura monoclinală a forrnatiunilor geologice în care este sculptat reliefui M oldovei ej(traca rpatice , ca şi prezenţa unor d epoz ite mai vech i, ce se afunda suc cesiv spre S-SE sub strate din ce în ce mai tinere, demonstrează clar că, concomitent cu sedim entarea , a av ut loc şi o înălţare tecto nică care s-a propagat tre p tat dinspre N-N V, către S-SE . De as em en ea , ca eîec t al com pensării ridicăr ii din zona carpati că, marginea de vest a Platformei Moldoveneşti a suferit o mişcare de subsidenţă, con firm ată de o creştere tr ep tat ă spre vest a grosimii form aţiunilor mio-piibcene. Pe fcndul general al acestor mişcări au existat desigur şi unele oscilaţii secun dare, care au co ntr ibu it la pendularea liniilor de ţărm , fapt ate sta t şi de stu diile de specialitate. A m plitudine a ridic ărilor şi coborîrilor scoarţei poa te îi dedusă dup ă cotele la care se găsesc astăzi sedimentele miocene şi pliocene din partea nordică.şi centrală a Moldovei şi din va loare a înc linării lo r gen erale de 5—8 la mie. Ţ inîn d seam a de ex isten ţa unei înc linări uniform e a tutu ror depoz itelor cu ve rturii, inclusiv a celor cuaţernare din sudul Moldovei,, unii autori sînt de părere că mişcarea generală de ridicare, care a dat naştere structurii monoclinale s-a produs în pleistocenul inferior (P. Jeanrenaud, 1971). Pe ntru ultima etap ă de evoluţie — cea cuaterna ră ~ unele indicii în priv inţa m işcărilor recen te ale scoa rţei ne sînt furn izate , în tre a ltele , şi de energia reliefu lui ;şi de po ziţia tera.selor în cadrul v ăilor. A ltitu d in ile rela tiv e, de 170—200 m; ale teraselo r su perioare, sîn t cît se poate de conc ludente d in acest punct de vedere. ReîerindU'.s& la mişcările neotectonice de pe cuprinsul ţării noastre, studiile ■de specialitate (E. Liteanu, C. Ghenea, 1967 ş.a.) consideră că teritoriul Moldovei s-ar pute a încad ra în trei zone: o zonă afectată de mişcări radiare pozitive în pliocen şi pleisto cen şi de mişcări ne ga tive în holocen, si tu a ta fa nord de B ac ău—^Vaslui — Huşi; o zonă cu mişcări radiare negative în pliocen, de ridicare în pleistocen şi negative în holocen, corespunzătoare, în linii mari. Colinelor Tutovei şi Dealurilor Fălciului şi o zonă de mişcări radiare negative din pliocen pînă în pleistocenul mediu, de-ridicare în pleistocenul superior şi negative în holocen, suprapusă Podi şului Covurluiului. Şi astăzi teritoriul podişului se găseşte, aproape în întregime, sub influenţa •unor mişcări pozitive, cu intensitate mai mare în jumătatea nordică şi mai atenuate spre sud. După harta mişcărilor verticale recente ale scoarţei terestre d in R om ânia (R. Cio cîrde l. Al. Esca, 1966), în partea n ord ică a Moldovei, core spu nzătoare Po
Fig. 3. Tectoii’ca Podişului Moldovei (după A tl a su l R . S . R o m â n ia , 1 9 7 4 — 197 9) . I. U nilătl de p lalfo rm ă: A — Epjjilgoiîiiană cu adtnc ime a soclu lui !a ~ tOOO m (I): — 1000—2000 ni-(2) — 20 00 — 30 00 m (3 ): B —E p ih c rc in ic S . S oclo ru l m oe si c, cu ad în c im e a so c lu lu i la — 500 m (4 ); — 50 0—^ lOQO.rn tS) ~ 1000 — 2000 rn (6); peste — 2000 111 (7), S ectorul scitic, cu adîncim ca soclului la pcsie — 3000 m (Ă) II. Un ităţi oroge nice ,'tlpinc. C — Moldiivide (externide). Et aju l tectoge nic s tiric nou (itiIrabadeniaTi), (9) D — Avatifosa. Zona internă epiroKcnică (etajul stiric nou şi mo ldav, Pg — ), (10); zona ex tern a epi cratonică, făr«1 d d o r m a r i (N, — Q,), (11), l îî , A)(e semn e. Încă1ef:îiri jm po rlan te (J2); fain no rm al* .(13); falii aco perito (M); fractu ri rnajurtî de adîu cim e (15): fiex uri (IG); izobate la sup rafa ţa soclulu.i cuta t, djn p la tfo rm e (17).

3 4 ....................


2.5. Seismicitatea. Podişul Moldovei, ca dealtfel întregu l terito riu românes este afectat uneori de „cutremurele moldavice“ ale căror focare sînt situate în zona Vrancei. Aici există de fapt două grupări de focare seismice:, una în interiorul depresiunii subcarpatice a Vrancei, cu hipocentre la adînciini cuprinse între ipO şi 200 km şi alta la exterior, în zona Focşani—M ărăşeşti—Tecuci, cu hipo ceh tre mai puţin adînci, sub 60 km. Seismicitatea cea mai ridicata are loc în sectorul intern; din 559 cutremure înregistrate în anii 1901—1963, doar 67 (12%) s-au produs la adînci mi mai mici dş 100 km. De asfemenea, reţine ate nţia şi faptul că aici, din ca ntita te a to ta lă de energie eliberată în acelaşi interval de timp, 70,7% revine cutremurului din 1940 (G. Radu, 1965). Intr-adevăr, între manifestările cele mai puternice din ultimele secole, cu epicentrul în Vrancea, se numără cutremurul de la 10 noiembrie 194Q, cu magni tudinea 7,4 pe scara Richter şi cel de la 4 martie 1977, care a atins magnitudinea 7,2 pe scara Rich ter, resim’ţindu -se în cea mai mare p ar te ' a Europe i. Propagarea şi intensitatea mişcărilor seismice depinde de poziţia şi distanţa la care se află diferite regiuni faţă de focarul cutremurelor, de magnitudinea şi energia .seismului, con stitu ţia geologică a scoarţei etc. Ţ inîndu -se seama de aceste elemente, pe harta seismică a României (R. Ciocîrdel’şi colab., 1965) teritoriul Moldovei prezintă un grad din ce în ce mai redus de seismicitate de la sud spre nord, pe măsura depărtării de zona Vraticei. Astfel, de ia Galaţi, pîn ă la o linie ce ar trece pe la nord de Bacău— Huşi, regiunea aparţin e zonei cu se ism icitate maximă de gradul 8; în continuare, pînă spre nord de Roman-nord de Iaşi, seismicitatea poate atinge gradu l 7. Urmează o zonă de gradul 6. care s-ar întin de pînă spre Piatra NeamtFăltice ni— Bo toşani—Săveni. şi de gradul 5 mai spre nord. Această zonare a fost con firmată şi de cutrem uru l din 4 martie 1977, care a pro voc at distrug eri mai mari în partea sudică şi centrală a Moldovei şi mai mici în nordul acesteia.

3. RELIEFUL

3.1.

Consideraţîi generale asupra originii şi evoluţiei reliefului. Evoluţia şi

alcătuirea geologică a Podişului Moldovei, ca şi întregul ansamblu de condiţii şi factori care ţine de domeniul modelării externe, se reflecta, în mod clar, în peisajul geografic al acestui ţinut şi, în special, în morfologia sa. Relieful actual al podişului a început să se schiţeze încă din sar m aţian , deîndatti ce apele mărilor care-1 acopereau se retrăgeau spre actualul bazin al Mării Negre, Această retrag ere a dus la apariţia unor cîmpii de acumulare marină, fără accidente im po rtan te de reiief, cu stru ctur ă ş'i supr afa ţă uşor înclin ată spre S-SE, în direcţia deplasării liniilor de ţărm. Cea mai veche dintre acestea s-a format în nor dul Moldovei, încă de la sfîrşitul voîhinianului şi aria ei s-ă extins treptat .spre sud pe măsură ce noi te ritorii se adăugau domeniului continenta l. La sfîrşitu rsan n a ţia' nului superior, uscatul cuprindea toată jumătatea de nord a podişului, iar în levan tin şi cuaternar se mai găsea sub apa doar extremitatea sudică a teritoriului dintre Şiret .şi Prut. Exon darea succesivă a cîmpii lor de acum ulare sarm atică, pliocenă şi c uatern ară a fost urmată de o perioadă îndelungată de manifestare intensă a factorilor denuda ţiei, favorizată at ît de con diţiile clim atice va riate din acest interva l de timp, c ît şi de prezenţa unor roci sedimentare moi, uşor de modelat. Dintre facto rii m odelatori, un rol deosebit de activ în crearea şi evo luţia relie* fului l-au av ut reţeaua h idro grafică şi procesele de versant. Prim ele artere hidrografice care s-au in stala t pe supr afa ţa cîmpiîîor iniţiale au av ut, cu sigu ranţă, un caracter consecvent, dezvoltîndu-se ulterio r at ît spre amon; te, prin evoluţie regresivă, cît şi în av al, od ată cu retragerea ţărm urilor marine. Considerăm că cel pu ţin două din tre rîurile principa le de astăzi — Siretu î şi Pru tul ~ au o astfel de origine, deşi mărturii morfologice, care să ateste formarea văilor, există doar de la sfîrşitul pliocenului®. Forme d.e relief fluvialii create în a doua jumătate a sar m aţian ulu i şi în prim a pa rte a pliocenului nu s-au pu tu t păstra din cauza denudaţiei care a îndepărtat paturi groase de roci de la partea superioară a interfluviilor. S-ar putea totuşi ca la formarea unor depozite de nisipuri, prundişuri şi conglom erate din de alurile B our— I băneşti. Dealul Ma re-^ Hîrîău, din Colinele Tutovei şi ale Covurluiului şi din alte regiuni, să fi contribuit, cel puţin în parte şi aceste rîuri. în orice caz terasele din lungul lor, cu altitudini relative pînă la 210 m în sectorul mijlociu al văii Şiretului şi 140—150 m pe dreapta Prutului, arată că aces tea sînt cele mai vechi văi ale po dişului, care şi-au păstr at d irec ţia generală din pliocen şi pîn ă astăzi. O vechime şi mai mare au se cto are le carp atice ale afluenţilor 2 E xistă şi păreri referitoare la o reţea hidrografică iniţială ca d irecţie estică. „Relieful {luviatil“ .

Vezi capitolul

Fig. 4. Hipsometri a Podişului Moldovei.

Fig. 5. Geofflorfologia PodişuJui Moldovei (după A tl a s u l R . S , R o m â n ia , Î974— Î979, cu modificări) >00 m), cu suprafeţe structurale întinse şl cueste frecvente^ : 2 — Masive . ^ l — _____ . î. îJpiipf ..rproziune* iMasive deluroase şi ansamblur i de cuimi largi_ (300— 500 dP V m a r t â r i ai* — Coline sculpturale prelungi , W (200—5.00 m), formate pe seama depozitelor pliocene. 4—:-Dealuri şî Piemontului sărmaţian. deîeroke;:. .mărt6ri‘a i:-^îemontîilui' sarmaţia^. 3 deluroasisculbturale , . .y ^^maţiari. 5 — Depresiuni de eroziune diferenţială. tectonice _ îp r es iu n i____ .— ------ 6- — -Abruptiiri;. dezvoltate pe seama, unui facjes: argilos — sarmatiai Joasfe D rlclp alf 7-_2 's — Inşeuări deluroase. 9 Alunecări :de teren. II. ..Relief â? de acumulare: I o — Cîm pie lliivlo*lacustră viliafranchiană, acoperită ---- -

Si

II — Cîmpli pie mo nta ne cua ter nar e, alu vio -p rol uv ial e. 12 — Tera se. 13 — Lunci. H — Conuri de dejecţie de mari dimensiuni* I I r linităţl morfologice. d|n afara podişului: J 5 — Carpaţii Orientali. J6 — Siibcarpaţii Mo{doyei. 1 7 Piemonturile curburii. 1 8 Cîrnpia Roţnâna*

38

CQNDIŢIIXiE MEDIULUI NATURAL

de pe dr ^ p ta Ş iretului, care au depus la ţărmu l mării sarmatice cunoscutele deppzite deltaice. Cursurile,lor inferioare, din cuprinsul podişului, au apărut însă mai tîrziLlv.-c6ncon ţitent cu cobori rea nivelu lui de bază m arin. Ele au co ntrib uit i a formarea ’ Siretiitoi^^^^feel mai important colector al apelor din Carpaţii Orientali. Toate cele- : lalte văi ale rîurilor afluente din bazinul Şiretului şi Prutului au fost sculptate mai tîrzîu , dezvoltîndu-se, adîncindu-se şi ramificîndu-se trep tat, acţiune a fiind încă în plină desfăşurare şi: astăzi. , Aspectul actual al văilor, mai ales al celor secundare, ca şi fdrriia unor interfluvii, au rezultat în urma a numeroase modificări ale reţelei hidrografice, geniâte şi de unele captări recente şi iminente, cum sînt cele; dintre afluenţii-Pniţuliu şi ai Şiretului. De la văile iniţial consecveiite, după multe remanieri, ;s-ă ăjuris;; 3 slăzi" la cele subsecve nte, o bsecvente şi resecvente de diferite ordine . Văile subşetVenţe şi mai ales cuesţele care le înso ţesc, c on stitu ie,u na dintre carac tei-işticiie mbrfologice, ênţiale ale Podişului Moldovei. Aşa este valea Jijiei inferioare, valea;Bahlululu^^ continu ată spre vest cu cea a Bahluieţu.lui, valea B îrladu lui sup erior ş.al Activitatea modelatoare a reţelei hidrografice s-a desfăşurat confcoihitefnt cU cea a proceselor de versant. Rolul şi importanţa acestora din urmă i:ezu.jtâ şi din fap tul că cca 60—70% d in suprafa ţa podişului a fost continu u sub in flu eriţâW ţiun ii , directe a proceselor de ablaţie, ravinare şi alunecare care au desăvîrşit evoiuţU şi morfologia de de taliu a versa nţilor sch iţaţi prin adîncirek arte relo r hidrog rafice. : Toate platourile şi culmile interfluviale, multe cueste şi abrupturi cuestîforme, cum sînt cele de la contactul Cîmpiei Moldovei cu Podişul Central Moldovenesc ' şi Podişul Sucevei ş.a. şînt opera modelării exclusive de către procesele de versant, be-a lungul tim pulu i, rolul lor a fost am plificat, ori ate nuat, dato rită condiţiilor climatice variate, calde în neogen, cu alternanţe periglaciare şi interperiglaciare în pleistocen, tem pera t-con tinen tale cu nu anţe excesive în a ctual. Intera cţiun ea îndelun gată a acestor două categorii de factori m odelatori activi a scos în evidenţă, în mod selectiv, particularităţile structurale şi litologice ale podişului, aju ngîn du-se astfel la formarea prin cipa lelor trăs ături geo’mbrfologice actuale. într-o formă mai simplă, aceasta părere în legătură cu originea sculpturală a reliefului a fost emisă de către geologul Gr. Cobâlcescu încă din anul 1883. Ei con sidera că relieful podişului derivă de la o sup rafaţă neted ă mai în altă, care se în clina uşor spre D unăre şi care a fost fragmenta tă de apele curgătoare. O concep ţie asemănătoare întîlnim şi la I. Simionescu (1903) precum şi la alţi cercetători care s-au referit la această problemă în primele două decenii ale secolului nostru. In jurul anului 1920, M. David încearcă o nouă interpretare a formării reliefului Moldovei extracarpatice, considerînd că unele compartimente mai ridicate, sau mai coborîte, ca şi anumite aliniamente principale de cueste, se datoresc unor mişcări sau accidente tectonice. Ipoteza a fost acceptată, parţial sau total, şi de către’alţi geografi şi geologi, menţinîndu-se în literatură pînă către anul 1950. Studiile geologice şi geomorfologice elaborate după cel de-al doilea război mondial, bazate pe metode şi mijloace moderne de investigare, au infirmat ipoteza cu privire la rolul morfogenetic hotărîtor al factorilor tectonici, ajungînd din nou la concluzia că relieful Podişului Moldovei are un caracter structuraîo-sculpturai şi se datoreşte, în prin cipa l, factorilor den udaţiei care au acţion at d iferen ţiat, în funcţie de condiţiile geologice şi fizicc-geografice.

Cîteva aspecte morfografice şi morfometrice. Privit în întregul său, Po 3.2. dişul Moldovei se pre zin tă ca un ansamb lu de pla touri, dealuri şi coline ale căror suprafe ţe cob oară domol spre S-SE şi care se repetă pe sp aţii foarte întinse.


39

Caracterul de podiş şi înfăţişarea generala a reliefu lui, deriv a, aşa cum am mai menţionat, de ia alcătuirea geologică a acestui ţinut care a impus o diferenţiere a ac tiv ităţilo r m odelatoare ale factorilor externi. într-a de văr, sectoarele cele mai reprezentative de platouri structurale se păstrează în partea centrală şi nord-yestica, 'ăcolo unde orizonturile de gresii şi calcare oolitice sînt mai caracteristice. în regi unile formate din roci mai moi, mai puţin rezistente la eroziune, domină formele scuipturaie cu contururi relativ domoale şi altitudini mai coborîte, cum este cazul în Cîmpia Moldovei şi în bazinul Elanului, Structura monoclinală a depozitelor geologice de suprafaţă este pusă în evi denţă de frecven ţa asim etriilo r morfologice, iar mişcările tectonice moderate sînt atestate, între altele, de fragmentarea orizontală şi verticală a acestui teritoriu. Intrare a mai tim pu rie în cîmpul acţiunii factorilor de nudaţiei a regiunilor nordice, în com para ţie cu cele sudice, a făcut ca, a tît vîrsta reliefului sectoarelor respective, cît şi a formelor subordonate să fie diferită. Aşa se explică evoluţia mai avansată a reliefului din Podişul Sucevei {deşi aceasta este subunitatea cea mai înaltă), a Cîmpiei Moldovei şi Podişului Central Moldovenesc, modelate în depozite sarm atice, în com paraţie cu Colinele Tutove i form ate prin disecarea inte nsă a fostei cţiiipii pliocene sau cu Podişul Covurluiului ale cărui interfluvii-cîm puri reprez intă încă porţiun i aîe cîmpiei lacu stre, pliocen-cuaternare, originale. Reţeaua hid ro grafică corespunzătoare bazinului Ş iretului şi P rutu lui, aj ut ată în mod su bsta nţial de procesele de versant, a contribuit ia fragmentarea părţii superioare a cuverturii podişului, la distrug erea vech ilor cîm pii de acum ulare sa rm atice şi pliocene şi la înlocuirea lor cu noi suprafeţe sculp turale cu aspect deluros. Cu excepţia extremităţii sudice a Moldovei, suprafaţa generală a podişului este astăzi cu mult sub nive lul cîmpiilor m arine iniţiale . Dacă ţinem seama de liniile rezu ltate din racordarea culmilor şi plato urilor, observăm ca această su:'prafa ţă descreşte trepta t de la nord-est către .şud-est. De la această regulă se ab ate doar . CîmpiaMoldovei, tinde evoluţia de.scendentă a reliefului s-a făcut mult mai rapid. ..Şî aici însă altit ud in ile descresc de lă nord-vest către sud-est, atît cînd este vorba de întreaga subunitate, cît şi de fiecare interfluviu în parte. A ltitudine a medie, calc ulată pe ntru întreag a su prafaţă a podişului, nu depă şeşte 250 m. Ea diferă însă de la un sector Ia altul ridicîndu-se la cca 350 m în Podişul ;Sucevei, 250 în Podişul Bîrla du lui, 150 m în Cîm pia Moldavei şi 120— 140 m în' ■Podişul Covurluiului.’Treptele principale, care se impun în morîojogie, au valori -^de 350—500 m în nord-vest şi de 300—400 în Moldova' centrală. în nord-est şi S plafonul în ălţim ilo r cu cea mai inare frecve nţă scade în tre 150 şi 200 m. ■ Distribuţia înălţimilor în cadrul diferitelor subun ităţi geografice este destul de echilibrată. Acest lucru se observă şi pe ansamblul Podi.suîui Moldovei în sensul că ju m ătate din terit oriu l său are altit udin i pîn ă la 200 m, iar ceala ltă ju m ătate este ocupată de interfluvii cuprinse între 200 şi 500 m. Altitudinile mai mari de 500 m sînt foarte puţine şi dispersate, to talizîn d sub 2% din întregu l teritoriu . Intre acestea se numără; D. Ciungi (situat în dreptul ieşirii din munte a văii Moldova) 688 m; D. Boiştea (est de Tîrgu-N eam ţ) 583 m ; D. Corni (care închid e spre nord-est Depre siunea Cracăului) 592 m; D. Runcu (la nord-est de Buhuşi) 507 m; D. Teişoara (vest de Suceava) 528 m; D. Dragomirna, 522 m; Dealul Mare—Tudora, 587 m; D. Doroşanu (din partea central nordica a Colinelor Tutovei), 562 m; D. Arinoasa (din vestul Colinelor Tutovei), 522 m ş.a. în Podişul Central Moldovenesc, cotele maxime ating 465 m în D. Tansa, 447 m la nord-est de Ţ iban a, 404 rn în D. Pău n, de la sud-est de Iaşi etc. A ltitudinea cea mai mare din Cîmpia Moldovei este doar 270 m în D. Bodron, de la est de Mitoc;

42

COlSrDlTIILE MEDIULUI NATURAL

în jumătatea sudică a Dealurilor Fălciului ea atinge 338 m, pentru ca în Podişul Covurluiuiui valorile înăiţimilor maxime să descrească de îa 312 m în nord, aproape de Bereşti,' pină la 55—75 m pe interHuviiîe din extremitatea sudică. Cele măi coborîte cote se întîlnesc în lungul lun cilor prin cip ale: 300 m Ia intrare a Ş iretu lui în ta ră; 239 m la confluenţa Sucevei cu Ş ire tul; 170 m în sectorul de vărsare a rîului Moldova; 148 ra pe Bîrladuî superior (Ia est de Băceşti), 54 m la con fluenţa Bîrladului-Gu Tu tova; 130 m la intrarea P ru tu lui în ţară fOroftiana), 32 m în apropiere de Ungheni şi sub 15 m în lunca Prutului şi în cea a Şiretului din aprop iere de Galaţi.. . Fragmentarea orizontală a reliefului variază de la o subunitate la: alta, dar; în cea măi mare parte (peste 60% din teritoriu) este cuprinsă între 700 şi 900 m, Tn această'.categorie se încadrează Podişul Sucevei (cu excepţia.unor sectoare nordice), apoi Cîmpia Moldovei, aproape în întregime, Podişul Central Moldovenesc şi Co linele Tutovei. în cuprinsul lor se întîlnesc însă şi unele areale restrînse cu uri ritm mediu de fragmentare mai accentuat, sau mai scăzut. în nord şi nord-estul Podişului Sucevei şi în unele porţiuni din nordul şi estul Cîmpiei Moldovei, densitatea tnedie a fragmentării reliefului este ceva mai accentuată (500—700 m). în partea esţîcă a Po dişului B îrlad ulu i (între Bîrlad şi Pru t) ea scade, în consecinţă lăţimea medie a interîluviilor creşte la 900—1100 m, pentru ca'în Podişul Covurluiuîui să oscileze în tre J 100 şî 2000 m. în ceea ce priveşte energia reliefului, se apreciază că valoarea medie pentru întregul podiş este in jur de 125 m. Adîncimi medii superioare acesteia se întîlnesc în Podişul Sucevei (150 m) şi Podişul Bîrladului (150—200 m), iar mai mici, în Cîmpia Moldovei (50—70 m) şi Podişul Covurluiuîui (30—60 m). Valorile maxime ale : energiei reliefului, trec de 300 m în unele sectoare din Podişul Sucevei, Podişul Centra! Moldovenesc şi Colinele Tutovei; se apropie de 200 m în Cîmpia Moldovei şi de 150 în nordul Podişului Covurluiuîui. G eo de cliv ităţile se menţin în jur de sau chiar sub această valoare, în ca-> prinsul plato uri lor şi culm ilor in terflu viale, în jur*de 5° în cazul vers anţilor conformi cu structu ra , 10— 15“ pe flancurile unor văl sim etrice şi 15—20° pe versa nţii leiji, fun cţie de cuestă or ientaţi spre IM—NV. Subun ităţile cu fragmentare şi energie mai mare, sau unele sectoare ale acestora, din partea centrală şi nord-vestică a Mol dovei, se caracterizează prin versanţi mai înclinaţi, în comparaţie cu cele mai jOăşe din nord-est şi sud. în Cîm pia JHoldovei, de ex., o frecve nţă mare o au pante le între 5 şi 10°, iar în Podişul Covurluiuîui cele sub S°. 3.3. Rolul morfogenetic ai con diţiilor structural-tectonice (Relieful struciural şi petrografic). Deşi structura geologică face parte din categoria factorilor pasivi, ea are un rol morfogenetic important, înscriindu-se pregnant în relief, dătorită com po rtării difere nţiate a componen telor sale faţă de ac tiv itatea agen ţilor modela tori externi. în cazul Podişului Moldovei această evidenţiere este cu atît mai demnă de a fi luată în considerare, cu cît ea a imprimat principalele trăsături morfologice ale acestuia, semnalate de M., David încă din anul 1921. Multitudinea şi larga dez vo ltare a formelor cond iţion ate de stru ctu ra m onoclinală a depozitelor neogene au făcut să se atribuie întregului podiş, sau numai unora dintre subunităţile sale, numele de „podiş erozivo-structural“, ori chiar de „podiş structural“. Relieful s^/'udura/. Aspectul de monoclin al cuverturii geologice de 3.3.1. sup rafaţă este ilus trat, îna inte de toate, de orientarea şi înclinarea generală, pe di rec ţia NV-SE, a culm ilor şi văilor, de prezenţa p latourilor s tru ctu rale şi a cuestelor. Aceasta depinde desigur şi de natura rocilor, în general moi, argilo-nisipoase, dar şi

CONDIŢIILE MEDIULUI: NATURAL

43

CU sectoare ce dispun dfi inter cai aţii mai rezi stente la eroziune. Lip sa'U nor a^femenea orizo nturi, predom ina nt calcaro-gresoase,: fac e-ca relieful să* cap ete aspect sculptural. Pr ez en ţa la supra faţă, sau în apropiere de supra faţă, a pătu rilo r întin se "de roci dure , a făcut ca eroziunea să fie mai anev oioasă, creîndu-se astfel su prafeţe topografice, supra puse ştra telor geologice sau para lele cu acestea (cunoscute sub numele de plato uri, suprafeţe sau platform e structur ale), care explică şi faptul că în reg iunile respectiv e se întîin esc şi cele mai m ari .altitudini. In unele lucrări de spe cialitat e (P. Goteţ, 1973 ş.a.) asemenea spaţii interfluv iale, s itu ate în spatele unor linii de. cueste, sînt n um ite gîacisuri sţru ctu rale, sau eroz iv-stru ctura le, deşi între acestea nu se poate pune semnul ega lităţii. \ ’ Cele mai reprezentative platouri structurale sînt grupate în Podişul Sucevei şi Podişul Centra l Moldovenesc. Ele au supr afeţe surp rinzător de netede şi de înt inse — adevărate cîmpuri înalte cv asi-orizo ntale— m ărginite'de cornişe puternice şi de versan ţi abrupţi', mai accentu aţi spre nord şi nord -vest, a fect aţi de inten se |:rocese geomofiologice actuale. Astfel de forme se pot rem arca în partea îna ltă, cu a ltitu din i în jur de 500 m'a Podişului Dragomirnei: Platoul Calafindeşti, platoul dintre Poiana Trei Meri — D. Varăria şi pădurea Dragomirna, platourile de la est de Călineşti, cele din zona A dîn cata —M itoc—Burdujeni ş.a. Largă întindere au apoi plato urile structurale din Podişul Fălticenilor; D. Liniei, D. Pleşa Doiheştilor, D. Bosanci, D. Cirltei ş.a. (C. Martiniuc, 1956), Eie se continuă şi mai spre sud în unele sectoare înal te ale inte rflu viu lui M oldova—Ş iret, ca de ex . Ia vest de Tătăruşi, la Hom iţa, la nord de Moţca, .la nord-ve'^t de Brăteşti etc. „Platfcrmele structurale*' din cuprinsul Dealului Mare — Hîriău, semnalate de V. Mihăilescu (1930) şi analizate pe larg de V. Tufescu (1937), sînt de o netezime care îţi creează impresia unor veritabile cîmpii, şi numai cînd te apropii de margi nile lor îţi dai seam a că ele se găsesc cu 200—300 m deasupra albiil or văilor mai importante de aici. Altitudinile lor absolute variază de la un sector la altul, de la valori în jur de 300 m, pînă la peste 400 m. R emar cabile din accst pu nct de vedere sîn t cele de la nord de Ru glncasa — din zona local ităţilor Vascani, Hărmăneşti, Todireşti, Stroeşti — care con stituie cea mai întinsă suprafa ţă stru cturală din întregul P odiş al Moldovei, cunoscută sub numele de Platform a stru cturală Broscăria—Laiu (370—-400 m). Astfel de suprafeţe netede se găsesc şi la vest şi sudvest de Hîrlau, unde placa de calcare ooHtice tari contribuie la apariţia Platformei structurale Sîngeap; cu înălţimi în jur de 400 m, precum şi în alte sectoare. Podişul Central Moldovenesc este, de asemenea, o asociere de platouri şi culmi care provin din compartimentarea unor plăci întinse de calcare şi gresii sarmatice. în unele sectoare podurile sale interfluviale a ting lărgimi de 3—5 km, în altele însă se reduCj fiind înlocuite de creste interfluviale înguste. Cele mai dezvoltate platouri stru ctu ral e se întîln esc la nord de loca lităţile Şcheia, Ipate le, Su huleţ şi Schitu Hadîmbu, la nord-est de Ţibana (Cheia Domniţei), la sud de Iaşi (Repedea—Păun), la sud d.' Slobozia şi Dobrcvăţ. Multe din su prafe ţele acestea se sup rapu n direct ştratelo r de calcare şi gresii sarmatice, înreg istrînd u-se un parale lism perfect între topografia reliefului şi ori zontu rile du re (ex. Podişul Drag omirnei, Dealul Mare — Hîriău ş.a.) Această corespond enţă se m enţine şi în cazul cînd plăcile am intite sînt acoperite cu depozite argiloase sau nisipoase, cu grosimi pîn ă la 20—25 m (ex. Repedea, Şcheia, Ş uhu leţ, Ipatele ş.a.), în cazul în care grosimea rocilor acoperitoare ajunge la 40—50 m, profilul topo grafic nu mai corespunde în tru totul cu orizontul rezistent din substrat. Se dezvoltă astfel su prafe ţe întins e cu aspect de scut larg bo ltit, în care doar p ărţile

44

CONDIŢIILE CONDIŢIILE MEDIULUI NAŢURAL NAŢUR AL

peri pe rife feri ricc e au u n c a rac ra c te r s tru tr u c tu r a l mai ma i e v iden id en t, cum cu m este es te cazu ca zull supr su praf afeţ eţel elor or Cheia Ch eia Domrlitei, Boroseşti, Cujba, Dumasca ş.a. în părţile lor centrale se mai păstrează încă restur res turii din d in form aţiunil aţiunilee nisipo-argiloase acope ritoare, neîn lătur ate de den denu^ u^ daţie, care se prezintă sub ferma uncr movile foarte estompate, cu pante slabe, uneori une ori abia ab ia schi sc hiţţate. at e. (D. Plcsc Pl csc aru, aru , 19 1973 73). ). Peste tot orizonturile de calcare şi gresii sînt exploatate în cariere de interes iocal sau regional şi folosite pentru lucrări gospodăreşti şi în aite scopuri. în Colinele Tutovei se semnalează doar cîteva platouri structurale mici, for mate pe seama cineritelcr meotice, cum sînt cele dintre Şiret şi Răcătău (I. Hârjpabă, 1968), jar în Cîmpia Moldovei şi în celelalte regiuni mai joase ele lipsesc sau'sînt cu totul ncreprezentative. Fragm entarea suprafeţelor suprafeţelor struc turale, care iniţial iniţial erau m ult mai întinse , şi punerea în evid enţă enţă a pa rtic ul arităţ ar ităţilo ilo r stru ctu rii geologice, geologice, se datoresc reţek reţek i hidrografice şi proceselor de versant, care au contribuit la formarea şi dezvoltarea unui mare număr de văi. Caracttrizarea şi clasificarea acestora se poate face din multe mu lte pun cte de vedere, între care şi în funcţie funcţie de stru ctu ră, deosebindu-se deosebindu-se â st îtî m i consecvente, subsecvente, obsecvente, resecveiite resecveiite etc. Prim ele r îuri îu ri şi v ăi, conforme cu suprafeţele suprafeţele in iţial iţial e ale cîmp iilor marine ma rine şi şi cu stru ctu ra lor, au fost cele consecvente. Ele sînt sîn t mai bine repre zen tate în jumatate a sudică a Moldovei. Pa rale lism ul văilor şi interîluv interîl uviilo iilorr alun gite pe zeci zeci de kilom etri din Colinele Tuto vei, ca şi şi direcţia direcţia văilor din P odişul C ovurluiulu ovu rluiulu i, se pa p a rate ra te de larg la rgii cîm cî m puri pu ri în a ltltee , sînt sî nt m ărtur ărt uriiii ale unor un or eta et a pe r e l a t i v rece re cent ntee de evo ev o luţie luţie a relie fului, iar văile Berheci, Z ek tin , Tutov a, Covurlui Covurlui ş.a. ş.a. sînt considerate consecvente. Văi cu orien tare generală NV—SE se întîln esc şi în regiu nile mai mai nordice însă acestea sînt de de tip resecvcnt; Volovăţ, Volovăţ, Başeu, Başeu, S itna, itna , M iletin ş.a, din Cîm pia Moldovei; Mo ldovei; Ş caco văţ, văţ, Stavnic, Dobrovăţ din bazinul superior al Bîrladu Bîrl adu lui şi multe altele. D ezvo ltarea reţelei reţelei hidrcg rafice, prefacerile suferite de-a de-a lungul tim pului. în urma extinderii şi adîncirii sale, a captărilor şi a altor fenomene, au contribuit la apariţia unor văi subsecvente, şi mai caracteristice structurii raonoclinale. Carac teriz ter izat atee pri ntr-o ntr- o pro nu nţ nţată ată asim as im etrie a profilului transv ersal ersa l şi şi înso ţite de versanţ vers anţiicue stă, ele ele au aici cea mai mare frecven frecven ţă din toate to ate reg iun ile’ţării ile’ţării noastre. no astre. A lături de numeroasele văi secundare cu direcţia vest-est, în această categorie se încadrează mu lte sectoare locale locale din lungul Ş iretului iretulu i şi Pru tulu tu lui, i, al cursurilor curs urilor inferioare inferioare ale Sucevei, Moldovei, Jijiei, Babluiului, Bîrladului, Racovei, Vasluiului, Crasnei şi Lohanului etc. A pariţia pariţia şi dezvoltarea cuestelcr nu este îns ă.cpe ra dire ctă a rîuri lor. La sculptarea lor şi-au adus contribuţia, într-o mare măsură şi procesele deluviale. Acest lucru este doved it şi şi de existenţ exis tenţaa unor cueste sau abru ptur pt urii cuestiforme care care au fost sculptate în întregime numai de procesele de versant, cum este cazul celor care fac trecerea dintre partea nordică a Podişului Bîrladului şi Cîmpia Moldovei sau dintre acea.sta şi Podişul Sucevei. Cuesta dintre Cîmpia Moldovei şi Podişul Centra] Moldovenesc, numită şi Coasta laşilor (M (M. D avid , 194 1941) este cel mai mai im portant port ant abru pt structur struc tur ai din toa tă Moldova, desfăşurîndu-se desfăşurîndu-se pe linia Iccalităţ Icc alităţilor ilor Tom eşti—B eşti—Bîrnova îrnova —M og o şeştiVoincşti—Horleşti—Sineşti—Strunga, pe o lungime de aproape iOO km. Ea se continuă, pe o distanţă şi mal mare, spre N—NV, pe la Tîrgu Frumos—Cotnari— Hîrlău, pînă la vest de Botoşani şi Dorohoi, cu denivelări morfologice similare.


45

Scu lptate în form aţiuni aţiuni argilo-marnoase cu inte rca laţii laţii de nisipu ri, pro tejate uneori de plăci de calcare şi gresii sarmatice, aceste abrupturi de la periferia Cîmpiei Moldovei — cărora 1. Sîrcu (1956) Ie-a atribuit numele de Coasta Moldavă — au o energie ce poate depăşi 200 m, prezentînd pante cu înclinări frecvente în jur de 15—20 15—20°. °. O cara cter istică morfologică morfologică a lor o co nst ituie frecven ţa şi şi inte ns itate a sporită a proceselor sculpturale care le-au dat naştere şi care întreţin o evoluţie rapidă a acestor cueste. Dovada o constituie şi martorii izolaţi, uneori încă protejaţi de stra te dur dure> e> din faţa faţa fron tulu i lor, cum sînt cei din zona H trlău —Co tnari, Vlădiceni —T om eşti (la sudsu d-es estt de Iaşi) şi d in m u ltltee a lt e p u n c te . . în trec ut, a pa riţia riţia acestor cueste era pusă, în prim ul rînd , pe seama factorilor tectonici, deosebindu-se astîeLcoaste tectonice şi coaste erozive sau normale (M. Da yidi 1941; 1941; N ătalia'Ş enc hea , 1943 1943)). în prima categorie categorie erau înca dra te cuestele cuestele cele mai importante: Repedea—Mcgoşeşti—Voineşti—Sineşti—Strunga; cea de la Mogoşeş Mogoşeşti—V ti—V u ip ăşeşti; ăşeşti; Co asta -H îflăului îflăul ui (V. Tuîe scu, scu , 193 1937) 7) ş.a. Aşa Aşa cum am mai menţionat, încercările de a explica originea Coastei laşilor şi a altor cueste impor tanţe din Podişul Moldovei, prin intervenţia factorilor tectonici, nu au fost confir mate de cercetările ulterioare. Ca urmare a condiţiilor în care se dezvoltă, a importanţei reţelei hidrografice şi a asocierii celorlalte procese modelatoare, cuestele din Podişul Moldovei pot îmbrăca aspecte din tre cele cele mai va riate . Ex istă astfel, cuoste cuoste prin cipa le, cu lungimi lungimi de zeci de kilometri şi energie de peste 100 şi chiar peste 200 m, cum sînt multe din tre cele cele am in tite mai sus şi cuoste cuoste secun dare, cu dimen siuni mai redu se. Uneori însă, chiar cele secundare, corespunzătoare flancurilor nord-vestice ale unor dealuri sau platouri structurale, au o energie mare (ex. D. Muncelului—Şcheia, D. Slo bo zia— zi a— Ip a te le ş.a, ). C ueste ue stele le „flanc „fla nc de v a le “ şi cele ce le cre cr e a te e xc lusi lu sivv de proce pro cese sele le de versa nt, con stitu ie şi şi ele tip ur i distin cte, dacă ţinem ţinem seama de factorii morfogenetici. Un num ăr mare de tip ur i se poate deosebi deosebi în funcţie funcţie de forma forma fro ntu lui cu estelor. între acestea se numără cele liniare, semicirculare, sinuoase, în unghi, etajate etc., care sînt foarte frecvente şi comune în toate subunităţile podişului. Uh fa pt co ns tata t de toţi toţi cerc etătorii este şi şi expoziţia expoziţia v ari ată a cuestelor. Deşi Deşi cele mai tipice privesc către N—NV, nu lipsesc nici formele cu orientare vestică, nord -estică şi şi estic ă, care se datoresc preze nţei nţei în c on stit uţia uţia -versanţ -versanţilor ilor a unor al ternanţe de roci argilo-marnoase şi nisipoase, iar uneori existenţei, la partea supe rioa ră a acestora a unor orizo nturi mai dure. Cele care nu îndep linesc c on diţia diţia de orientare, con trară hiclinării generale generale a stra ielor monoclinale, monoclinale, au fost fost num ite abrupturi cuestiîorme. O ultim ii categorie de văi, a căror căror evo luţie luţie şi şi caracte re sînt legate de stru ctu ră, sînt cele obsecvente, cu orientare generală SE—NV. Ele sînt mai reduse ca număr şi mai puţin dezvoltate, prezentîndu-se adesea sub forma unor bazine torenţiale scu rte, dar cu o evo luţie luţie viguroasă, cu cu profil tran sve rsal sim etric şi şi pan te long itud i nale ac cen tua te, care fragmen tează fronturile de cueste. Unii afluen ţi de pe dre apt a Bahluiului (Vămeşoaia, Voroveşti—Brătuleni ş.a.); de pe dreapta Bîrladului su peri pe rior or (P ălti ăl ti n iş, Iezer Iez er), ), de pe d re a p ta R acov ac ovei ei infe in feri rioo are ar e (Bro (B roşşteni te ni,, Valea Va lea Caselo Ca selor) r) etc., au sculptat astfel de văi. In flu fl u e n ţe litologic litol ogicee în morfologie morfo logie.. Multe din trăsăturile morfologice pe 3.3,2. care le-am discutat în legătură cu structura se datoresc şi litologiei. Acest lucru apare cît se poate de evident atunci cînd încercăm să analizăm comparativ diferite subunităţi sau sectoare ale podişului. In aceleaşi condiţii structurale şi climatice, morfologia morfologia lor de ans am blu este dife ren ţiată. Facto rii externi scot în evid enţă enţă pa p a r ti c u l a r it ăţi ăţi le c o n s tititu tu ţie i p etro et rogr graf afic ice, e, g en erîn er îndd astf as tfel el u n relie re lie f s c u lp tu ra l-li l- lito to -

46

CONDIŢIILE-MEDIULUI NATURAL

IcgiC: CU trăs ătu ri pr op rii. Aşa Aşa se exp lică al tit u d in i ie mai m ari, sa u mai mici, ale uno r jn ter îlu v ii form ate din roci roci raai raai dure şi mai moi, aspec tul gen era l al uno r văi şi morfometrice dife rite, spec ificul şi şi . raodul. de aso  cu ca rac teristic i mc rfcgraîjce şi ciere a uncr procese de ve rsan t, geneza geneza şi şi dinam ica un or forme de reiief etc-, etc-, . ^ Predom inarea rocilor rocilor moi, moi, argilo-nis argilo-nisipoase, ipoase, ale cuv erturii nedgene nedgene se reflectă reflectă în relief pe întreg teritoriul podişului. Despre o morfologie care să exprime în cea mai mare măsură natura substratului argilos se poate vorbi însă mai ales în Cîmpia Moldovei. Relieful estompat, ale cărui altitudini sînt cu peste 200 m mai coborîte îată de regiunile din jur, interfluviile larg boltite, văile cu pante domoaîe şi şesuri dez volta te, ve rsan ţii mo delaţi delaţi de alunec ări şi şi alte procese procese ac tua le sînt nu m ai cîteva dintre elementele caracttristice. D epo zitele de lutu ri loessoide loessoide care ocupă sp aţii aţii întin se în sud ul Moldovei şi care, sub formă de cuverturi subţiri se întîlnesc si în restul podişului, generează şî ele unele procese şi forme specifice de relief.între acestea pot fi amintite cîmpuriie îna lte ale C ovu rluiului, corniş cornişele şi şi a bru ptu rile verticale form ate prin proces procesee de desprindere.columnară şi de surpare, prezente la marginile tuturor interfluviilor acop erite de de lu tu ri ; canicane le m iniatu rale şi şi crovu rile din sud, precum şi o gamă largă de procese şi forme clastocarstice şi suîozionale. C ro v u rile — cele cele mai c aractcristice aractcristice microrelieîuri microrelieîuri legate legate de prezenţa prezenţa acestor roci — se întîlnesc atît în depozitele loessoide mai nisipoase din partea nordică a Po dişului Co vu rlu iulu i, cît şi şi în în cele do m ina nt prăfoase prăfoase din sud {V {V. Sficlea, 1972 1972), ), P îlnii de suîoziune cu diam etre pînă la la 7—8 7—8 m şi adîncim i ce pot ajunge la 5 ^ 6 m, uneori continuate cu avenuri, asociate cu galerii şi mici poduri naturale, pot fi vă zute în partea sud-vestică a Colinelor Tutovci, în cuprinsul versantului abrupt al văii Ş iretulu i din tre loca lităţile lităţile Po iana şi şi Pisc u Corbului (I. H ârjoa bă, 196 1968). Unele şiruri de pîlnii mici aliniate în kingul traseului hrubelor subterane şi chiar o serie de rîpe rezultate din contopirea mai multor pîlnii, au fost semnalate pe ştînga văii S itn a, ia nord de Botoşani şi la B ăiceni, în pa rtea sud- ves tică a aceluiaşi aceluiaşi oraş {V. Tuîescu, 1958). Microforme asemănătoare se dezvoltă şi pe seama unor m arne sal in iza te d in Cîm pia Môl Môldo dove veii (ex. la D um eşti eşti şi şi C eple niţa). niţa). Rocile gresoase, calcarele şi cineritele andezitice, care apar sub formă de ori zon turi cu grosimi pînă la cîţiva cîţiva me tri în în ab ru ptu rile de la par tea sup erioară a unor ver san ţi din P odi sul'Su cev ei şi şi Pod işul işul B îrla du lu i, deşi deşi nu dau na ştere la forme ]i]itologice deosebite, generează totuşi mici trepte şi abrupturi, precum şi unele blocuri de dezagregare sau fragm ente colţuroase colţuroase ce in tră în com ponenţa ponenţa cu ve rturilo r deluviale ale vtrsanţilor, aşa cum se poate vedea pe fruntea Dealului Repedea de Ia sud de laşi şi a altor coaste. Do minarea nisipurilor sau a nisipurilor argiloase, din unele părţi părţi ale podişului, podişului, se înscrie în p eisaj p rin ver san ţi cu microforme de eroziune m ereu proa spe te şi şi spă lări accentuate, prin formarea unor mici glacisuri coluviale, supraînălţarea rapidă a şesurilor şi şi îm bătrîn irea prem atură a reţelei reţelei hidro grafice ca de de ex. ex. în sudul Moldovei. In un ele caz uri, nis ipux ile acestea co nţin nţin şi şi con cre ţiuni gresoase, sub form ă de trova nţi, nţi, puse în evid en ţă de eroziunea dife ren ţială, cum este cazul în îm pre juri mile oraşului oraşului D orohoi, la nord de H uşi, uşi, în Colinele Tutovei etc. Aşa Aşa cum am m ai m enţiona enţiona t, cuvertu ra sed im enta ră de la sup rafa ţa Po dişului dişului Moldovei este formată dintr-o succesiune de roci moi, predominant argilo-nisipoase cu interc ala ţii de m arne; nisip uri, gresii, calcare etc .; de aceea încercările de sta  bil b il ir e a u n o r t i p u r i c la s ic e de reli re liee f lilito to l c g ic — în a fa ra c elu el u i a rg il o s — se p o t face fa ce numai pentru areale reduse.

;-

CONmTIILE MEDIULUI NATURAL

47

‘3.3.3. Aspectele morfologice determ inate de mtşeâri/e icdoriice. Deşi mişcările tecto nice , mai vechi sau m ai no i, au fost prez ente şi în ac eas tă parte a ţării, con diţionînd m ulte din tre trăs ătur ile geologice ale po dişului, consecinţele lo r inorfogenetice directe nu sîn t inc ă suficient de conclud ente. Cert este că în parte a'ce n trală şl nordică a P odişului M oldovei nu s-au sem na lat influe nţe tecton icei deo sebite, ca re :să îie exprimate în morfologie. Este adevărat că ridicările epirogenetice cu rază mare de acţiun e, care s-au prod us de la sfîrşitul pliocen ului şi pîn â astăzi, au con  diţionat adîncirea destui de energică a văilor şi formarea teraselor cu altitudini pîn â ia 200, m, în să ele cara cteriz ează în tr egul te rito riu al podişulu i. A depţii evo luţiei po liciclice a relief ulu i — conce pţie care a făcut epocă în geog rafia rom âne ască d in tre cele două războaie m ondiale — au încercat să demonstreze existen ţa un or în ăl ţări periodice d iferen ţiate din cu prin sul u nor su bu ni tăţi ale M oldovei, care au dus la formarea aşa-num itelor „platforme de eroziune". Efo rturile depuse în această pri vinţă au fost însă anulate de studiile geologice şi geomorfologice ulterioare, care nu &n con firma t presupusa succesiune a faze ier de ridicare tec tonică, urm ate de intensa denudare a reliefului. Pe lingă acestea, în unele lucrări (M, David, 1921 ş.a.) se considera că valea Bîrladului superior, valea Bahiuiului, cea a Prutului ş.a. s-ar li dezvoltat în lungul unor iinii tectonice, iar o serie de cueste ar avea şi ele această drig ine . O nd ulări de ordin tecto nic, îalii şi flexuri, erau presupuse şi în cup rinsul P ea lulu i M ar e— H îrlău (V. Tufescu, 1937), după cum ex istenţa un ui mare dom în zona Tansa şi a altor structuri anticlinale (Avereşti—Buciumi) erau invocate şi pen tr u bazin ul superio r al B îr ladului (N atalla Ş en ch ea , 1943). Id ei asem ăn ătoare se întîlnesc şi în unele lucrări mai recente. Astfel V. Mihăilescu (1966) admite exis ten ţa uno r bo m bări axiale în Po dişul D ragom irnei, în D ealul M are—H îrlău şi în nordu l Colinelor Tutov ei, ca reflex al ridicărilor din C arp aţi, considerînd toto da tă că Depresiunea Prutului de mijloc poate fi interpretată ca o vastă butonieră, dez v o lta tă pe un an ticiin al foarte larg. El avan sează şi ideea form ării ram ei sudice şi vestice a C împiei Moldovei în urm a unor mişcări tecton ice tîrz li, de la sfîrşitul le va ntin ulu i şi din cuaternar. A rgum ente noi în favoarea flexuri lor care au favorizat formarea abruptului cuestiform din estul Dealului Mare—Hîrlău şi a unor lăsări episodice locale la est de Iaşi, aduce şi V. Tufescu (1977). Aşa cum rezultă din studiile geologice din ultimele decenii, bazate pe foraje de mare adîncime, pe determinări geofizice etc., în Podişul Atoldovei sînt unele ondulări largi ale cuverturii neogene, care se subordonează însă structurii generale mo noclinale. E xisten ţa uno r accide nte tecto nice majore, a unor domuri şi cuv ete, nu s-a confirm at. To ate văile subsecv ente şi cuestele de aici au ap ărut şi s-au dez v o ltat în urm a unei evoluţii norm ale a reţelei hidrog rafice şi a celo rlalte procese ale d en ud aţiei, care au acţion at s electiv pe bază de rocă şi struc tur ă. în partea sudică a podişului, corespunzătoare, în mare parte, Depresiunii B îrlad ulu i, influe nţele tecton ice au fost şi sîn t însă mai evid ente. Sch imb area di recţiei un or cursuri de apă din sud ul Moldovei a fost exp lica tă de G. V âlsan (1915) ş.a. p rin in flue nţa m işcărilor de sub side nţă, ia rM . D avid (1921) arăta că forma văii Bîrladului se datoreşte unei mişcări de torsiune — o răsucire spre sud-vest a părţii sudice a pod işului, da tor ită aceleiaşi arii de sub siden ţă şi unor linii tecto nic e. C un oştinţele actua le refe ritoa re la tecto nica jum ătăţii sudice a Moldovei au perm is unor auto ri să în tregească date le exis te nte, fără a avea însă p retenţia rezol vării de finitive a problemei şi fără a exclud e şi alte p os ibilităţi de in terp reta re. Astfel, dire cţia văii B îrladu lui şi cea a P ru tu lui sînt ex plica te de către D. Pa ras ch iv (1964) prin unele caracteristici tectono-structurale proprii Moldovei extracar p a tic e : P la tf orm a M oldovenească are văi cu orienta re NV—S E, co nform înclinăr ii

48

CONDIŢIIIB MEDIULUI NATURAli

iniţiale a Stratelor, Depresiunea Bîrladuiui dispune de văi deviate spre vest, în sensul afundării acestei unităţi spre regiunea precarpatică şi, în sfîrşit, promonto riu lui nord-dobrogean, scufu nda t, îi corespund sectoare de rîur i o rie nta te N-^S. M. Paucă (1968) referindu-se la blocurile structurale din fundamentul Podi şului Moldovei arată că ^,unul dintre aceste blocuri ale fundamentului a suferit o uşoară mişcare de ridicare la sfîrşitul plioeenului, fapt care a determinat nu numai altitudiniea mai pronunţată a reliefului din partea centrală a Moldovei, dar şi dis poziţia para le lă şi arcuită spre est, prezenta tă de cursurile rîu rilor Bîrla d şi Pru t, împreună cu afluentul acestuia din urmă, Bahiuiui“ (p. 94). Aceeaşi cauză este in vo cată pe ntr u sch imbarea direcţiei Ş iretu lui Ia Rom an (cursul cu di re cţie S-—SE se înd rea ptă spr e S—V). Unele idei, asemănătoare, în legătură cu ob stac olu l pe eare-1 formează partea nordică a Podişului Central Moldovenesc în calea scur^gerii fireşti a rîur ilo r, şi cu direcţia tra nsversa lă — în acest sector — a cumpenei apelor din tre bazinele Şiretului şi Pru tu lu i, se întîlnesc si la Gh. Murgoci (1925), V. Tuîescu (1940, 1974) ş.a. . ’ Alţi autori (I. Hârjoabă, 1968), fără a acorda mişcărilor tectonice un rol hotărîtor, consideră că, datorită ridicărilor care au afectat partea de sud a Moldovei în cuaternar, Şiretul s-a deplasat treptat spre vest, Prutul spre est, iar Bîrladul s-â ins inu at la con tactul d int re forma ţiunile deltaice ale Ş iretului şi Pr utu lui care se pre zentau sub forma a două imense conuri de dejec ţie. V. Sficlea (1972) ajun ge la concluzia că sectorul cu dire cţie N E—SV, din tre Crasna şi Ghid igeni, al văii B îrla duiui se datoreşte mişcărilor neotectonice care s-au produs începînd de la sîîrşitul villafranchianului. Izobatele de la baza stratelor de Bălăbăneşti—Tuluceşti, ca şi existenţa în acest sector a unor terase cu altitudini relative mai mari de 100 m numai pe stîn ga B îrla du iui, a testă acest lucru. Pe aceleaşi baze se exp lică şi orien tar ea văii P rutu lui inferior şi a văilor din interiorul Podişului Co vurluiu lui. Mişcările tectonice actua le din Po dişul Moldovei, cara cter izate p rin tend inţe de ridicare , aju ng înd , în nord, la 3—5 mrn/an, influenţează desigur şi procesele ac tu ale de modelare a reliefului. Deşi în această pr ivin ţă lipsesc stu d iile de am ănunt, se pot face unele deducţii şi corela ţii d intre aceste mişcări şi d istrib uţia reţele i hidro grafice, poziţia alti tu di na îă a teraselor din lungul diferitelor văi, grosimea aluviulu i acestor terase sau al luncilor, ruperi de pantă din talvegul rîurilor, schimbări de direc ţie a unor cursuri de apă etc. Se consideră astfel ca zonele de convergenţă a apelor constituie un ecou al subsidenţeîor locale, pe cînd cele de divergenţă ar indica o ridic are. In tere san tă din acest punct de vedere este analiza efectuată Ia scara întregii ţari de R. Ciocîrdel şi N. Popp (1967), deşi ex em plul cit at pentru Podişul Moldovei (subsidenţa din zona de co nfluenţă Ba hlu i—Jijia) nu se confirmă (V. Băcăuanu, 1968). Unele mişcări slabe par să fie înregistrate şi de terasele fluviatile. Aşa este cazul teraselor Prutului care în sectorul sudic al Cîmpiei Moldovei îşi înalţă podurile cu cca 10 m. Terasa care în amonte de Ş tefăneşti are 10 m, ajun ge spre sud (Bivo lari —Trifeşti—Cîrniceni) la 15 m; cea de 20 m se ridică pînă la k) m, cea de 50 m atinge GO m, iar cea de ÎOO m are aici 110 m (V. Băcăuanu , 1968). în Colinele Tutovei, adincirea locală a unor a lbii ale văilor secundare este pusă, de asemenea, pe seama ridicărilor locale (I. Hârjoabă, 1968) şi ex. sim ilare se pot da şi pentru alte sectoare ale podişului. Pc lîngă acestea, s-a constatat că pe fondul general monocHnal al cuverturii neogene a Podişului Moldovei ar exisia şi unele ondulări largi, de natură neotectonică, de ex. în zona Moişa—Bo roaia—Bogd ăneşti din lungul şoselei P aşcan i— F ăltic en i—Suceava (I. D răghin dă şi cola b., 1967), sau cea din Pod işul Centra l Mol


49

dovenesc cu centrul în D. Pietrosu—Dumeşti (P. Jeanrenaud, 1971). Acestea con firm ă unele ipoteze mal vechi din litera tură şi, cu sig ura nţă că, stu dii le v iitoare vor între gi d atele existe nte cu priv ire la re laţiile d int re neoi:ectonică şl relief.

Relieful sculptural. Cu toate că factorii geologici amintiţi au imprimat 3.4. reliefului o serie de caracteristici importante, rolul morfogenetic principal, îl au totu şi factorii externi, rep rez en taţi, în cazul nostru , prin reţeau a hidrografică şi totalitatea proceselor de versant. Aceştia, ajutaţi în mod substanţial de condiţiile climatice şi de existenţa complexului de roci sedimentare moi, au contribuit la for marea celui mai larg ansam blu morfologic al podişului — relieful sc ulp tura l. El înglobează numărul mare de interflu vii lips ite de ex isten ţa unor, orizon turi dure, care să Ie protejeze , sau de preze nţa unor cu ve rtur i alu viale şi coluvia le, precum şi to ţi versa nţii ale căror pante depăşesc 3—4° şi sîn t m odelaţi de spălări,, organisme tor en ţiale sau d eplasări de teren . Cîm pia Moldovei, mare part e din Colinele Tu tovei, Dealurile Fălciului, Depresiunea Fălciului şi alte părţi ale Podişului Moldovei au astfel de caracter sculptural. Fiecare dintre culmile şi platou rile interfluviale de dife rite ordin e de aici, fiecare vers ant, poa rtă am pren ta unui modelaj exte rn deosebit de activ, care s-a impus mai mult în relief decît elementele de ordin structural şi litologic. interfluviile sculpturale se prezintă sub formă dc coline şi dealuri cu co ntu ru ri relativ domoale, uşor bombate, sau slab înclinatc conform cu structura. Deşi influenţa factorilor geologici este vizibilă în orientarea şi aspectul lor general, trăsăturile cele mai numeroase şi mai reprezentative ale reliefului se datoresc factorilor denudaţiei. Astfel, marea majoritate a culmiior şi văilor au orientarea NNV—SSE, dar, cu toate acestea, nu se poate vorbi de un paralelism, sau de o suprapunere în tre suprafe ţele topografice şi cele ale str aie lor geologice. în Cîm pia Moldovei de ex., cu mici exc epţii, valo rile m edii ale înclin ării genera le a păr ţii sup erioa re a inter fluv iilor sîn t de cei p uţin 5—6 ori mai mari d ecît ce le ale depozitelor pe care sînt formate. Evoluţia culmilor şi podurilor interfluviale se datoreşte astăzi unor procese slab e de altera re , dezag regare şi abla ţie, în comparaţie cii suprafe ţele muit mai înclinate ale yersanţilor, unde se întîlneşte o gamă largă de procese destructive, cu in te nsităţi "diferite. De aceea, cobo rîrea supra feţei generale a relief ului se face lent, existînd posibilitatea conservării naturale a solurilor şi chiar a formării unor cuverturi subţiri (pîna la 3—4 m) de luturi loessoide eluviale. Aceasta demonstrează un echilibru între transformările pedo-diagenetice ale complexului argilo-nisipos, care contribuie la formarea rocilor cu aspect loessoid şi procesele de eroziune a so iului, echilibru care trebuie consolidat printr-o utilizare cît mai judicioasă. Acest lucru se impune, cu atî t mai m ult, cu cît suprafeţele am intite dispun de teren uri bu ne şi fo arte bune pentru agric ultură, aşezări om eneşti, căi de comunic aţii şi alte categorii de c onstru cţii. Poziţia aititudinală diferită a interfluviilor şi existenţa unor trepte mari de relief se explică astăzi prin modelarea diferenţiată a reliefujui pe bazine hidrogra fice, în funcţie de co nd iţiile de rocă, stru ctu ră, clim ă etc. în liter atu ra de spec ia litate se întîlnesc însă mai multe interpretări ale formării reliefului major al Po dişului Moldovei, sau a unora dintre părţile sale componente. Ele reflectă concepe ţii ’l e care au s ta t la baza a naliz elor geom orfologice din dif erite epoci şi, cum istoria lor nu este pre a înd ep ărta tă, sîn t şi astăzi readuse în dis cuţie. Mecanismul complex de sculptare generală şi relativ uniformă a unor regiuni, ca şi repetare a pe spa ţii largi a unor culmi cu altit ud ini apro piate, co nstitu ie de

CONDIŢIlt/E MEDIUlitil rKĂTUEAll

50

fapl unul dinjre aspe^ teotetice importante care stă în faţa specialiştilor, cnhoscuţ si:!)' nii'meîe' de problema suprafeţelor âe denudaţie.' ' ’ :

P leu n d de la rapo rtul din tre tectbftică şi denudaţie, şi de la 'ap lica re a/lâ acest te rito riu , a concepţiei ev oluţiei policiclice a reliefu lui, stu dii le geografice din tre cele dou ă răzl3oaie m ond iale au încercat .sa identifice aici 3—4 p latforine d e ero ziune. _Mai rnûlt det.1t at tt , cerce tările şi e m ir siile făcute în Româ nia de către En iro: de Martoiine îri prim ele decenii ale .'secolului n o st ru — 'ineîusiv în Moldova' — şi nouta tea pe care o pre zentă atu nci această concepţie, au făciit ca nuifieroşi geografi rom âni să'i acorde uri loc im portant în lucrările îor. • ■ încă din 1921, cu ocai:ia unei exc ursii, îiîarfeie geograf francez atrăgeâ' aten ţia asupra a doiiă cicluri de eroziune, mafei'ializâte în două trepte de relief de la isud de Iaşi: una inferioară, în zoria Cetăţuia şi alfa ma'i înaltă, la Repedea (V, Tufescu, 1947). Ideea a: fost preluata de geografii noştri care, iiIterîor, au constatat că ^ri' Podişul Moldovei au exir4at trei cicluri principale de eroziune, care s-ar putea recunoaşte în tot atîtea platfcrnVe; una superioară, de'virstă ken-oniană, a’doua, inedie, dc vîrstă pontică şi ultima, inferioară, levantină; ia care, local, fe adai'gâ şi alte trep te, în diferite ’ sub un ităţi ale podişului, stud iate mai am ănun ţiiM nire cele războaie monfli«]p mondiale, f-au ide ntificat suprafeţele de denu da ţie sintetizate. rp]p două rlmiă răzhnflip în tabelul următor: Principalele platforme

de eroziune din Podişul Moldovei

Unitatea în care Dennniirea platJor m ei

P cd işiil Ccntr.Tl Mo ld ov en esc M. Dfivid (1922)

PlHl’forma superioară kersoniană

Platforma,' medie pontica

Repedea 350— 400 m

Platforma daciană

Platforma inferioarij levantină

200 m

D ea lu l M »rc—H îr lău

Distr. Neami■BacSu

Bazinul Rădăuţi N. Lu pu (1937) '

Nat al ia Şenc.hcra (1041',

V. Mihiiitescu (1929)

V. Tufescu (1937)

M. David . (1932)

Tansa— Cheia Domnitei 440— 465 iTi

D. Mare— Holm 450- , 560 m

D. Mare— Holm' 490— 530 ni.

Corni -1-600 m

Buila 510609 m ' /,

Repedea— Suhuleţ 370— 440 ir!

Bolohani — Sîngeap 70. m sub cea super.

Aliciu'ri 410— 490 m

Gliindăoani 500 m

Bilca 465— : .559 m .

Grumăzesti

Brădet — Laura 400— 511 m

Bpdeşti—:• Onceşti 250— 300 m

Platforma

Niv. interm. Vlaiiici 420440 m Şiret— Bahlus 280— 410 m

Sireţei— Bahlui 260— 400 m

400— 450 in

M îndre şti —■

Botoşani—

mixtă

ciiotemară

Tabelul 1

a fosl' identificată .51 autorul

Şchela— Ipatcle 300— 390 m Cărpineni 180—

■

-

-

Hîrlău

60— 100 m deasupra luncilor |

-

-

CONDIŢIILE 3VTEDIULUI NAOTOTRAL

51

, ■ Cu toa tă, converge nţa apa ren tă a rexu jtate lor o b ţin ute în, diferite, sectoare ale Podişului Moldovei, cercetările geologice şi geografice ulterioare.au demonstrat că ■asemenea mod de a privi lucrurile, j us tifi ca t .pentru perioada interb elică de stadiul:, de dezv oltare a cun oştinţelor de sp ecialitate , este astăzi lip sit de sens. A rgum entu l princ ipal îl c onstitu ie prezenţa în cuv ertura geologică, a, podişului a depozitelor kersoniene, pon ţiene şi leva ntin e etc ., care anulează, fundam entarea paleogeografică la care se făcea apel.. Retragerea succ esivă-a jnar ilor mid-pliocene de la n ord la sud şi co ntin uitatea de sedim ent are, în acelaşi sens, arată,, de .ase menea,;c ă cic lur ile'inv oc ate nu corespund re alit ăţii. A tunci,,cum pot fi explica te totuşi trepte le, p a ri de relief ex istşhte aici? Prin simp la activitatis diferenţiâlă a fac torilor >e,xterni,,'care. ă puş în evidenţă: anum ite nivele structur ale şi li{oiogice; prin evolu ţia relie fulu i pe' bazin e Hidrografice!;; prin intensificarea sau ate nuarea' prp.cese)pr de Eroziune şi .acumulare.în fu ncţie de condiţiile clim atice, Nu este neg ai;' nicî rolul t ec to n ic ii,c are, aşa cum am văzut, s-â manifestat perm anent, d ar moderat, Gondiţionînd. desăvîîrşireă'exondării podişului, adîncirea văilor şi aItfe aspectegeo- ' logice 'ş i ' geoiporfologice. , , ^ . : To ate cercetările între prinse în ultim ele trei decenii ajunge la concluzia că în Podişul Moldovei nu se mai poate vorbi de mai multe peneplene înălţate, ori de . mai multe i,cicluri mări “-d e erozimie. C. M artiniuc (1955) preciza că „u ltim u l relief de platformă şi-a'început ciclul: său de evoluţie din, miocen, în partea nordică ,, şl . a evolu at în trep te locale, cu peneple nizări parţiale , cu nivele înscrise la înăl ţimea diverselor faciesuri pe trog rafic e“ ,(p. 505). Icleen nivelărilor parţiale şi crearea unor-„pseudopeneplene“ este întîlnită şi în lucrările lui I. Sîrcu (1956, 1965). De. asemenea, recunoaşterea rolului eroziunii selective în formarea treptelor sculpturale de relief în raport cu diferitele complexe litologice şi bazineie'hidrografice, se face, şi în Monografia geografică a R .P . (1960). Acest lucru este snb lin iat şi de V» Mlhăilescu (1966) dar el conchide că „platformele de eroziune p.oliciclică sînt o; re alita te în no rdul Mo ldove i“ (p. 271). P, Coteţ (1973) evidenţiind roiul niv elato r al..ârterelor hidro grafice, (al ,,îIuv iop lan aţiei“) în dezvo ltarea relief ului, consideră că în Podişul Moldovei se pot deosebi două generaţii de forme; de interfluvii, şi de bazine hidrografice. Tre ap ta interflu vii lor corespunde cumpenelor de apă de:ord inul II şi i n şi apare mai mult sub forma unor mar tori structu ral-er oziv i şi acumu lativerozivi pe în ălţim ile din lungul culmii în alte dint re bazinu l Jijie j şi Siretu lui. Treapta bazinelor hidrografice, cu forme de acum.ulare aluvială şl proluvială şi cu interfluvii sculpturale de ordinele HI,, IV, V etc., este prezentă-în bazinele Jijia, Elan ş.a. Pentru sublinierea rolului hotărîtor a! rîurilor şi al proceselor comple mentare de versa nţi se încearcă ch iar in troducerea unor noţiun i noi ca de ex. cea de „îluv ioplenă“ folosită pen tru Cîm pia Moldoyei'. Interesantă şi perfect aplicabila la evoluţia morfologică a Podişului Moldovei este şi concepţia lui I.A. Meşcereakov (1959), concretizată în „suprafeţele poligenetice de n iv el a re A c e as tă precizare făcută de I. H arjoabă (1968) pentru Colinele Tutovei, poate fi exti nsă asu pra în tregulu i Podiş al Moldovei. Gr. Posea,-N, Popescu şi M. lelenicz (1974) ocupîndu-se de întregul relief al ţării n oastre, disting şi o etapă a scul ptării suprafeţelor şi nivelelor coli nare, pe care o corelează cu unele nivele de umeri din văile carpatice. Ca şi în alte regiuni, autorii citaţi consideră că în Podişul Moldovei există două trepte majore. Una a culmilor superioare, e chiv alen tă „suprafeţei Repe dea“ din lucrările lui M. David, şi alia formată în ievantin-cuaternar inferior, care corespunde culoarelor de va,îe şi de pre siunilor.

52


După cum se poate remarca, toate aceste puncte de vedere au o trăsătură comună şi anume» individualizarea unor trepte întinse de relief, sculptate diferenţiat de către factorii externi, în funcţie de condiţiile geologice şi fizico-geojâîice pe care le oferă diferitele subunităţi ale Podişului Moldovei. Reţine apoi atenţia exis tenţa, în cadrul aceloraşi suprafeţe, a proceselor şi formelor de eroziune şi acumulare, strîns legate unele de altele, generate de factori mor{ogenetici comuni. O altă problemă de geomorfologie sculpturală se referă la marginea vestică a Moldovei extracarpatice, situată dincolo de valea Moldovei şi a Şiretului. După cum s-a putut vedea şi din analiza geologică a regiunii, în sarmaţian, în lungul ţărmului marin care se găsea în preajma ariei carpato-subcarpatîce, se de* puneau cantităţi imense de aluviuni grosiere, fluvio-deltaice. Ridicările tectonice ulterioare au contribuit la înălţarea acestei zone şi la retragerea treptată, spre S—SE, a liniilor de ţărm, în consecinţă, tăpşanele piemontane de acumulare aluyio-piroluviaiă au intrat într-o fază sculpturală-descendentă, fiind fragmeiităte, erodate şi transformate într-un relief de coline şi dealuri. Acestea ne mâi amintesc astăzi de vechiul piemont doar prin alcătuirea geologică şi poziţia lor în faţa rîurilor car patice care le-au dat naştere. Aşa sînt dealurile Ciungi (688 m), Boişteă (583 m), Corni (592 m), Runcu (507 m) ş.a. Situate imediat în apropierea orogenului carpatic, ele au suferit cel mai mult influenţele mişcărilor de ridicare în bloc, fără deformări structurale, de aceea deţin şi cele mai mari înălţimi din întregul Podiş al Moldovei, Poziţia, structura, altitudinea lor de peste 500—600 m şî alte aspecte geografice, au determinat pe unii autori să le considere subcarpatice. Aşa a fost cazul regiunii deluroase dintre valea Moldovei şi Depresiunea Cracău—Bistriţa, pe care M. David (1932) o considera subcarpatică; Depresiunea Rădăuţi, după N. Lupu (1937) de asemenea ş.a. Cercetările care au urmat au arătat însă că, din punct de vedere morfostructural, morfosculptural etc., ele se integrează Podişului Moldovei, Fondul structural-morfologic de bază al acestei părţi vestice a Moldovei extracarpatice păstrează trăsături tipice de podiş; structură monoclinală exprimată în relief prin forme caracteristice (asimetrii morfologice, cueste etc.), acelaşi specific sculptural, completat şi de aspecte bio-pedo-climatice asemănătoare ş.a. Pe acest fond sînt suprapuse, discontinuu, vestigiile vechiului piemont sarmaţian, alături de unele generaţii mai noi de glacisurF situate Ia contactul Obcineior şi Subcarpaţîlor cu marginea mai joasă a podişului (ex. în estul Culmii Pleşului). De asemenea, aici luncile văilor principale capătă dimensiuni, procese şi microforme cu trăsături aparte. Această îmbinare creează, de fapt, nota sa distinctivă, justificîndu-i perso nalitatea. Problemele geografice ale părţii de vest a Podişului Moldovei nu sîn't simple. De aceea, cu toate studiile care s-au făcut încă cu 40—50 ani în urmă, se caută noi soluţii. Cert este că, cel puţin din punct de vedere geomorfologie, aceasta regiune nu este subcarpatică, pentru că îi lipsesc caracterele subcarpatice reprezentative, iar multe aspecte morfologice şi fizico-geografice similare se pot întîlni şi la est de Şiret (ex. în Culmea Bour—Ibăneşti, în Dealul Mare—Hirlău, la Poiana—Nicoreşti etc.). Nu este vorba însă nici de un piemont, în adevăratul înţeles al cuvîntului. C. Martiniuc (1960) arată că formaţiunile deiatice se prezintă, astăzi ca un piemont colinar, înglobat Podişului Moldovei. Gr. Posea şi N,, Popescu (1973) precizează că „Piemontul Moldovenesc, datorită distrugerii sale (tectonice şi erozive) a fost total încorporat altor tipuri şi unităţi de relief, nemaiexistînd azi“ (p. 195). La fel, I. Donisă şi I. Hârjoabă (1974) contestă existenţa piemontului, considerînd că aici se mai păstrează doar unele depozite de prundişuri care ar putea fi interpretate ca vestigii ale piemontului sarmaţian.

CONDIŢirLE MEDIULUI NATUEAL

53

Aceste considerente, cărora li se asociază şi alte aspecte, prezentate pe larg ÎB partea a treia a lucrării, ne-au îndemnat să considerăm partea vestică a Moldavei extracarpatice ca pe o subunitate distinctă a podişului. 3.5. Relieful de acumulare. Mergînd pe linia prezentării principalelor tipuri de relief, în funcţie de procesele dominante care le-au generat, putem 4eosebi şi o familie a formelor de acumulare. Ca şi în cazul ceîor sculpturale, cu care se leagă destul de strîns, şi acestea aparţin, în principal, sistemului de modelare fluvialii şi deluvial. Alături de specificul lor genetic, o caracteristică cunoscută a acestor forme o con stituie p rezenţa lor în părţile cele mai coborîte ale reliefului — în cadrul v ăilor şi al depresiunilor, la contactul dintre diferite trepte de relief, la .schimbările mai importante de pante etc. în general, dacă ţinem seama de frecvenţa şi repartiţia geografică a proceselor şi formelor, observăm că relieful de acum ulare, cu toa tă va rietatea pe care o prez intă, este subo rdonat în întreg ime celui scu lptura l. Totuşi, im porta nţa sa pentru desci frarea e 'tolu ţiei paleogeoraorfologice a ter ito riu lu i şi a dinam icii actuale , ca şi din pu nct de vedere pra ctic (pentru agri cultură, căi de com unicaţie, aşezări etc.) este foarte mare. El înglobează cîmpuri interfluviale întinse, lunci şi terase, glacisuri coluviale şi proluviale etc. Din vechile cîmpii de acum ulare sarmato-pliocene înălţate , care formau supra faţa in iţial ă a relief ului, au mai rămas doar c îteva crîmpeie în extre m itatea sudică a Moldovei. Ele se prezintă sub forma unor poduri interfluviale largi, detaşate din supra faţa cîmpiei vilîafran chie ne de văile predom inant consecvente de aici. | în restul podişului, cele mai reprezentative forme de acumulare sînt legate de ac tivitate a rîu rilor principale: Ş iretul cu afluenţii săi carpatici, apoi Pru tul, Jiji a, B îrlad ul ş.a. Un ele lunci şi zone de confluenţă ca pătă adesea carac terul unor ve ri tabile GÎmpii de acumulare. Aşa.este lunca Şiretului, cu deosebire în zona de vărsare a Sucevei, Moldovei şi Bistriţei, apoi lunca Prutului mijlociu şi inferior ş.a. Terasele şi unele glacisuri prolu vio-co luviale mai vechi au apărut, de asemenea, datorită proceselor de acumulare fluviatilă şi deluviala, urmate Însă de faze de ero ziune şi de adîncire a văilor. Dealtfel foarte multe dintre formele actuale de relief inclusiv ceîe din cadrul luncilor — sînt opera comună a proceselor de eroziune şi acumulare, cu pondere şi intensităţi diferite. Mai mult chiar, apariţia şi evoluţia lor, în tim p şi sp aţiu, este legată adesea de mai m ulţi factori. Şi p en tru că în făţi şarea actuală a reliefului Podişului Moldovei se datoreste aproape în întregiiTie mo delării fluv iatile şi deluvia le, se im pune şî o prezenta re sep ara tă a consecinţelor acesteia, materializată în relieful generat de reţeaua hidrografică şi de procesele de versant.

3.6, Relieful fluviatil. Formarea şi evoluţia reţelei hidrografice. Re ţeaua hidrografică a co nsti 3.6.1, tuit primul şi cel mai important factor care, aşa cum am mai menţionat, şi-a început activitatea odată cu exondarea primelor cîmpii de acumulare marină. Iniţial ea a avut un caracter consecvent şi s-a dezvoltat continuu atît spre amonte, cît şi spre aval. C onfirm area acestei e vo lu ţii este d ată de existenţa, încă din sarma’ţian ul inferior, a unor rîuri carpatice care au dat naştere importantelor acum.ulări piemontane din lungul marginii vestice a Podişului Moldovei, şi care s-au prelungit apoi spre SE în sensul retrag erii liniilor de ţărm.

g4

CONDIŢIILE MEDIULUI NATUR AL

' îri legătură cu formarea şi direcţia celor dintîi rîuri care au străb ătut sup ra faţă podişului au existat mai multe păreri. Plecînd de la prezen ţa pru ndişurilor pe m ulte suprafeţe îna lte din cuprinsul Podişului Moldovei şi de la existenţa înşeuărilor care apar în lungul cuhnii de pe stin gă Ş ire tu lu i, mai m ulţi auto ri (V. Tufes cu, 1932v 1977; M, D av id, 1933; Gh. N ăst ase, J9 46 ) au dezvolt at te za cu p riv ir e la o reţea hid ro gra fică in iţia la o rien ta tă ve st— est, deci tran sv ers ală faţa de cea ac tua lă, d in care, în urm a unor captări: suc cesive, s-au format c ursu rile principa le de .astăz i: Ş iretul şi P rutu i. Studiile amănunţite de teren, executate ulterior, au infirmat însă ace:^te puncte de vedere, explicînd şi interpretînd în mod convingător datele de pe teren. Preci zări im po rtante în aceas tă priv inţă întîlnim în lu crările laiC . M artiniuc (1955, 1960), I. Sîrcu (Î955), V. Băc:ăuanu (1968, 1973), 1. Hârjoabă (1958), V. SficTea::(I950, 1972)^ş.a. în legătură cu orizonturile de prundişuri existente la partea superioară a unor inte rflu vii din no rdu l Po dişului Moldovei, s-a co ns tata t că ele sîn t de vîr^,tă sa rm aţian ă — în marea m ajo ritate a c azu rilor — şi nu au niinic comu n jiic i cu: terasele superioare ale unor văi, nici cu presupusele rîuri transversale. Atîi nisi^ purile gro sie re şi pru nd işu rile, cît şi gre siile sau co nglo m era te le care s-au fo rm at pe se am a lor, apar, de ce le mai m ulte ori, su b form a unor orizontu ri in tercalate între roci argiloase de origine marină. Depozitele sarmatice, ca şi cele p!iG;:ene, prezintă m ulte v a ria ţii de facies în fu ncţie de condiţii le în care a avut loc seclimentarea. In apropierea contactului cu orogenul carpatic se îatîlneşte un facies litora l cu carac tere d eltaice, care se con tinuă spre e^t cu form aţiuni nisipoase, gresii, calcare oolitice, argile şi marne. Astfel de intercalaţii şi orizonturi ds gresii, prundişuri şi un eo ri chia r conglo m era te, apar şi în tre Ş iret şi P ru t, fiind sem nala te însă şi’ mai’ la est. Ele se întîlne sc în cu prins ul inalţim Jlor d in dea lurile B ou r—■ Ibăn eşti, D ealul M are—Mir Iau, Pod işul C entral Moldovene'^c şi ch iar în un ele pu ncte din Gîmpia Moldovei. Fre cve nţa de po zitelor nisipoase creşte de la nord la sud, mai alei în coline le pliocen e, unde exis tă, de asem en ea, şi ori zontu ri în tin se de pru ndişur i, cu m sîn t cele din regiunea Poiana-Nicoreşti, din Colinele Tutovei şi Podişul Covurluiului. Prez enţa acestora e ste ju stif ica tă şi de fap tul că bo rdur a v est’i că a Pod işulu i Moldovei este tiv ită cu o serie de „delte sarmatice*', d in care, prundişuri le erau tra ns po rtate şi mai spre es t şi sud-e^t şi îm p răştia te pe supr afe ţe întin se , ac op erite de ape pu ţin adînci. Âcest lucru era absolut norma! şi el e^te atestat de caracteristicile litolog ce ale de po zitelo r de su p ra fa ţă; de aceea P. Cote ţ (1973) trage conc luzia că Po dişul Moldovei „are caracter de piemont epîcontinental molasic“ (p. 324). Relieful scu lptu ral şi stru ctu ra l ac tual nu mai con ţine însă nim ic piem oiitan în înfăţişare a sa. Singurul sector care încă păstrează astfel de caracteristici e^te cel de Ia vek de valea Moldovei şi a Şiretului din aval de Roman. Interf eren ţa d in tre procesele gene rate de apo rtu l rîurilo r carp atic e si cele care av ea u loc pe dire cţia N —S, ca şi frec ven tele p en du lări ale liniei de ţărrn , jus tific ă pre zenţa unor oriz ontu ri de pru ndişu ri chia r p en tr u unele re giu ni mai dep ăr tate de Carpaţi, fără a fi nevoie a se apela la existenţa unor rîuri transversale. O situaţie deosebit de elocventa din acest punct de vedere se întîlneşte în sudul Mjldovei (Colinele Tutovei şi Podişul Covurluiului). In ceea ce priveşte originea înşeuărilor din lungui culmii de pe .stînga Şiretului, lucrurile au fost, de asemenea, clarificate. Ele se datoresc eroziunii selective pe bază de rocă, dezv oltind u-se în s.îctoarele co ns titu ite d in form aţiuni mai moi, mai uşor de eroda t ;iccît rrg iun ile v ecine. F orm aţiun ile gresoase, cong lom eraţi ce, sau cala i-

CONDIŢIILE MEDIULUI NATU RAL

55

roase.în dealurile. Bo ţir-r-Ibăneşti, din D ea iui Mare—H îriău, sau din Podişul Ce ntral Moldovenesc, au rezistat mai bine la eroziune şi au generat forma mai înalte decît cele din. ssctoarele amintite. Pe aceste înălţimi, ca şi în înşeuările de Ia Bucecpa sau Ruginoasa—Strunga, se întîlnesc uneori prundişuri, dar ele sînt sarmatice, .putînd pro veni şi d in dezagre gare a unor conglo m era te d in substrat,; deci nu au fo şt aduse de rîu ri care au trecut peste aceste locuri. . . . A vîn du -se.în vedere po ziţia prin cipa lelor înşeu ări în faţa sectoa relpr inferioare ale unora din tre a fluen ţii de,:pe dre ap ta Ş iretulu i, se considera că Şaua Rligincasa— Strun ga a fost crea tă de riuL Moldova, iar cea de la Bucecea d e către Suceava. I. Sîrcu (1955) anaiizînd raporturile dintre valea Şiretului şi Şaua de la Rugirioasa, a ra tă că Sculptarea:^şi tra nsv ersa rea acesteia din lu^mă de către un rîu ca rpa tic (respectiv M oldova), nu pu tea să aib ă ioc deoarece, înt re valea .Moldovei şi R uginoasa, se inte rpu n înălţim i mai m ari. în a fară de aceasta, întrea ga serie a teraselor Ş ire tului, care se ridică la peste 400 m altitudine absoluta (.200—210 m aititudinre relativă) păstrează un paralelism evident cu actualul curs, iar terasele superioare se găsesc la altitudini mai niari decît Şaua de îa Ruginoasa. .0 situ aţie asem ănătoare, care infirm ă, de asemenea, ipoteza cursurilor tran s versale, se întîlneşte în sectorul sudic al interfluviuhii Suceava—Şiret. C. Martiniuc şl V. Băcăuanu (1960) precizează că D. Găprăriei de la est de oraşul Suceava, cu o altitudine de 457 m, reprezintă un fragment dintr-o terasă de 180—190 m, care dem onstrează că la acest nivel rîu l Suceava se vărsa în Ş iret. P rin urm are el nu putea să treacă mai spre est şi să sculpteze Şaua Bucecea de pe stînga Şiretului, cu alti tudini absolute mai mici (sub 350 m). Geneza şi ev olu ţia P odişului Moldovei, modul de org aniza re a uno r artere hidr o grafice în co nd iţiile cîm piîlor de acum ulare m arină în plin ă dez vo ltare şi mai ales ansa m blul teraselo r flu via tile ce însoţesc princip alele v ai, pledeaz ă pe ntru o reţea hidrog rafică in iţia lă, care s-a format, pe cele din tîi s up rafeţe exon date , continuînd să se adîncească şi sa se prelungească treptat spre sud, odată cu retragerea liniilor de ţărm . V ăi cu ca racte r transv ersa l au exis tat doar în Ca rpa ţii O rien tali. Ele s-au op rit însă ia ţărm ul m ării sarm atice, iar retragerea ulter ioa ră a apelor acestei mări spre SE a co nd iţion at şi orien tarea rîu rilo r pe această direc ţie. Prim a ge nera ţie de văi care s-a ins tala t pe sup rafa ţa cîmp iei sarm atice proaspăt ieşită de sub apele mării — din care au făcut parte, desigur. Şiretul şi Prutul — a av ut d eci un carac ter consecvent şi este mai tînără de cît aflu en ţii carp atici ai Şiretului. Aspectul de astăzi al văilor, mai ales al celor subsecvente şi al celor secuiidarsa rezultat în urma a numeroase modificări pe care ele le-au suferit de-a lungul tiitipu, lui. S tad iu l av an sat de evo luţie a părţii n ordice şi ce ntr ale a p od işulu i nu ne permite să reconstituim în amănunt aceste modificări, însă fenomenele de captare, relativ recente, d intre aflue nţii Jiji si şi ai Ş iretulu i, d in bazinul BîrIadu lui ş.a,, ne arată că evoluţia reţelei hidrografice a mers de la rîuriie consecvente la cele subsecvente şi rui invers. V. Mihăilescu (1930), V. Tufescu (1932, 1937), C. Martiniuc şi V. B ăcăuanu (Î962, 196S) ş.a., m enţionează m ulte ca ptăr i efe ctua te în sectoarele înşea.iTiior de ia Lozna, Bucecea, Ruginoasa etc., îa care se adaugă cele iminente de Ia Bucecea (unde aflu en ţii S itn si am en inţă Ş iretu l), sau de la Brădăţel, unde Şomiizul este pe cale de a capta apele Moldovei (C. Martiniuc, 1946 ş.a,). Toate acestea in dică te n di nţa trec erii de la o reţea hidrografică lo ng itudin ală la una transversală. Mărturii morîologice sigure, care să confirme evoluţia văilor din podiş în a doua jum ătate a sarm aţian ulu i şi în prim a p arte a plioce nu lui, nu ex istă, Grcdc'm

5Q


îi i ^ că, unele din tre orizonturile de prundişuri şi nisipu ri, cum ar îi cele din dealurile Bour — Ibăneşti, din Dealul Mare — H îrlău, din Colinele Tutovei şi Pod işul Gov urluiului au îost depuse, cei puţin în pa rte şi de aceste artere hidrografice. Daca ţine m seama de faptul că Podişul M oldovei a suf erit u şoare mişcări de ridic are epirogenetică în to t cursul sarm aţianu lui şi pliocenului şi că rî u ri k res pective şi-au păstrat traseul iniţial, s-ar putea considera că va lea Ş iretu lu i are un caracter antecedent, iar cea a Priitului este atît epigenetica, cît şi antecedentă. Du pă cum am mai am in tit, a cţiune a înde lunga tă a proceselor denud aţiei a contribuit la distrugere a suprafeţei iniţiale a podişului înd ep ărtînd, în unele sectoare, depozite groase de sute de metri. Ca urmare a’acestei sculptări intense au disp ărut şi m ărturiile morfologice referitoare la înce putul evoluţiei văilor din jum ă tatea nordică a Moldovei. Această evoluţie poate fi reconstituită mai precis doar de la sfîrşitul pliocenului şi pînă astăzi, pe baza teraselor din lungul Văilor principale . Terasele fluviatile. Terasele constituie una dintre cele mai elocvente 3.6.2. categorii geomorfologice referitoare la evoluţia cuaternară a Podişului Moldovei şi mai ales a văilor sale. Deşi unele studii şi rezultate meritorii au fost publicate încă de la sfîrşitul secolului trec ut, c on tinu ate susţinut în prima pa rte a secolului nos tru, co ntrib uţiile cele mai remarcabile s-au înregistrat doar în ultimele decenii. Cu mici excepţii, cercetările mai vechi — adesea valoroase sub raportul ma ter ialu lui faptic pe care îl conţin — suferă de un an um it schem atism, limitînd u-se doar la o parte din aspectele complexe pe care le ridică aceste forme de relief. Cele mai multe dintre ele indicau doar 3—4 terase (inferioare, medii şi superioare) create ca urmare a unor „cicluri mici de eroziune", indiferent de regiune, de bazinhidrografic, de im po rtan ţa v ăii, fără a le analiza mai de tal iat , sau a încerca sa reconstituie vechile a lbii şi să le integreze ans am blului evoluţiei văilor. Urmărind succesiunea cronologică a studiilor referitoare la această problemă, co nstatăm că cele din tîi menţiuni mai valoroase au fost făcute de Gr. Cobâlcescu (1896) asupra teritoriului oraşului Iaşi şi a împrejurimilor sale, urmate de cele ale Iui R. Sevastos (1903, 1912, 1922). Acesta din urmă, folosind metode geologice de cercetare, identifică cinci terase în cursul mijlociu al Şiretului, cinci terase în valea B ahlu iulu i şi pa tru terase în cea a P ru tul ui . Ca poziţie şt struc tură ele corespund întru totul realităţilor din teren, însă originea eustatică şi vîrsta au fost stabilite sub influenţa directă a studiilor întreprinse pe coasta franceză a Mediteranei de generalul Lamothe şi de Ch. Deperet, autori ai teoriei eustatice a genezei teraselor fluv iatile . M unca sa de pio nie rat, în această direcţie, este demnă de sublin iat p entru că cercetările geomorfologice actuale confirmă temeinicia lor. în perioada din tre cele două războaie m ondiale, dato rită concepţiei, pe atunci la m odă, a e voluţiei policiclice a reliefului, terase le cu alt itu di ni rela tive de peste 100 m au fost neglijate, iar unele dintre treptele morfologice corespunzătoare lor erau considerate „platforme de eroziune de vîrstă levantină“ (ex. partea superioară a D. M iroslava —Iaşi, 186 m ş.a.). M ajorita tea geografilor considerau că deasupra luncilor exista doar trei terase cu altitudini relative în jur de 20 m, 60 m, 100 m,de vîrstă wiirmiană, rissiană şi, respectiv, mindeliană. Intensificarea şi aprofundarea cercetăriKor în ultimele decenii, folosirea unor concepţii şi metode noi, au condus la sta bilirea unui nu m ăr mult mai m are de terase (2—3 trepte de luncă şi 7—8 de versant), cu altitudini relative pînă la 200—210 m in valea Ş iretului m ijlo ciu ; ISO—170 m în valea P ru tu lu i; 180— 190 m în valea

CONDIŢIILE MEDIULUI NATURAL,

57

Sucevei; 160—170 m în valea Moldovei; tot 160—170 ra in valea Bahluiului etc. Ca valo ri ab solu te, aceste terase sup erioa re oscilează într e 200 şi 435 m, în func ţie de poziţia v ăilor în cadrul p odişului, iar v îrsta lor este consid erată pieisto,cen|infelioară şi chiar pliocenă (vezi Anexa, p. 347). Altitudin ea şi num ărul teraselor principalelor vai ale Podişului Moldovei au valori destul de apro piate . La acestea se pot adăuga desigur şi alte rez ulta te cu privire la morfologia văilor princip ale , sau a celor afluente , obţin ute în urma num eroaselor studii geografice, (vezi Anexa, p. 347). In legătură cu distribuţia şi altitudinea teraselor se remarcă cîteva aspecte pro prii Podişului Moldovei, ca de ex. para le lism ul evident din tre tera se şi profilul lon gitu din al al albiilo r, înălţim ile abso lute diferite ale teraselor similare din lungul Ş iretulu i şi Pru tu lui , ierarhizarea teraselo r pe gene raţii de văi, prezenţa un cr „gruiuri aluvion are" în zonele de confluenţă Suceava—Siret, Moldova—Şiret, Ji jia —Pr ut, form ate p rin de plasarea succesivă spre ava l a confluenţelor, pe distan ţe ce pot depăşi 30 km. Deşi văile celor două artere principale ale podişului s-au format în etape succe sive, de la nord ia sud, şi străbat unităţi structurale diferite (Platforma Moldove nească şi Depresiunea Bîrlad ului) ele se caracterizează prin terase ale căror al ti tud in i se menţin, apro ape inv ar iabil, de la intrare a în ţară şi pînă în cursul lor inferior. Aşa de ex. terasele de 15—20 m, 50—60 m, 120 ra, 160’—170 m ş.a., sînt pre zente în valea Şiretului atît în amonte de Bucecea, cît şi în apropiere de Mărăşeşti. I. Donisă şi L H ârjoabă (1974) stabile sc chiar o legătură . între ie ra şde îp^^ ^Şiretului infe rior şi pru nd işurile piem ontane de la nord de valea Ş uşiţei. Acelaşi părale iism este evid ent şi îa te ra se le Prutulu i (10— 15m, 20—25 m, 30—40 m, 60 m, 110 m ş.a.), id en tific ate din nord-estul Cîm piei Moldovei şi pînă în ap ropiere de G a la ţi„ precum şi pentru alt e văi. E xplicaţia acestei situ aţii este dată, în prim ul rîn d, de regimul tec tono-clim atic rela tiv un iform al podişului şi de slaba diferen ţiere litologică a depozitelor cuverturii sarmato-pliocene. In apropiere de Ga laţi, altitud inile teraselor P rutu lui înregistrează însă o scădere destul de acce ntu ata . Cele de 10—15 m şi 20—25 m d ispa r, tota l sau parţialv sub nivelul luncii, iar terasele care în amonte de Tuluceşti au altitudini de 115—120 m, 75—^0 m şi 57—65 m, se racordează „com plexului de Bab ele “ din zona ora şului Galaţi (V. Sficiea, 1972). înecarea teraselor inferioare este pusă în legătură cu nivelul mai scăzut al Marii Negre, în wiirm ian , cînd s-au fo rm at aceste terase, şi cu rid i carea ulterioară a suprafeţei luncilor d ato rită aluvionării pu ternice, iar „contopirea“ celor superioare este explicată prin condiţiile tectono-climatice cuaternare ale părţii sudice a Moldovei. Este vorba de o suprapunere a depozitelor fluvio-deltaice, deter minată de subsiden ţa Cîmpiei Cov urluiului şi de nive lul mai ridica t al Mării Negre, din stadiul său paleoeuxin, urmata de o uşoară înălţare epircgenetica care a dus la secţionare a teraselor. Deosebit de interesantă este, de asemenea, comparaţia altitudinilor absolute ale teraselor similare din lungul Şiretului şi Prutului. Aşa de ex.- între lunca şi te rasele văii Şiretului din sectorul Paşcani şi formele corespunzătoare din valea’Pru tului, de la sud de Bivolari, se păstrează cam aceleaşi raporturi ale altitudinilor relative. Dacă urmărim însă valorile cotelor absolute vedem că, atît lunca Prutului, cît şi între gul său sistem de terase, sc găsesc cu cca 160 m m>ai jos. Acest fapt ne arată că poziţia altitudinală a celor două rîuri era diferită încă înainte de sculp tarea teraselor superioare şi că mişcările tectonice ulterioare şi condiţiile climatice nu au influenţat în mod deosebit ritmul lor de adîncire.

58


Referindu-se ia această problemă, V. Mihăilescu (1930) considera că la aceeaşi altitudine Prutul este mai coborît pentru că se află mult mai departe de izvoarele sale în com paraţie cu Şire tul. M. David (1923) presupunea că linia te cto nic ă.a Pr u tu lu i justi fică diferen ţa de alt itu d in e /V . Tufescu (1937) susţinea că ea. se dato reşte unei mişcări de lăsare continuă a bazinului Jijiei, iar V. Băcăuanu (1968) este de părere 6a poziţia ajtitudinală diferită a celor do uă rîuri îşi are originea în mişcările tectonice postvolhinie.ne, care au fost mai puternice înspre Carpaţi. Sigur că, în această privinţă trebuie avută în vedere şi energia cinetică, diferenţiată, a rîurilor respective. Ttîrasele superioa re, pu ternic fragmentate şi erodate, ca şi po ziţia lor/dom inantă pe unele in te rî liiv ii de pe dreap ta Ş iretu lu i, sau din bazinu l Jijiei, deiiionştrează în mod convingător că, deasupra treptelor cunoscute au ex ista t şi aît e tera se mai înalt e, pliocene, care au fost însă distruse de factorii denudaţtonăîi. Rolul hotărîtor al Şiretului şi Prutului în modelarea reliefului, vechimea reţelei hidrografice şi formarea succesivă a diferitelor generaţii de văi sînt confir mate, de asemenea, de num ărul tot mai redus al ter aselor de pe văile de ordin inferior. Există însă şi văi mici — ca de ex, cea a Nicolinei, de la sud de Iaşi, cu o lungime doar de vreo 30 km, valea Bahluiului ş.a. — care au cîts 7-8 terase, cu altitudini Telative pînă la 140-—170 m, fa pt care probează vîrsta lor asem ănătoare cu cea a văilor principale . încercările de racordare arată că paralelizarea teraselor cu altitudini egale, de pe văi de ordine diferite, trebuie făcută cu mult discernăniînt. îii sectoarele de confluen ţă ale unor văi se pot întîlni trepte cu alt itu din i rel ati ve dife rite. Aşa este cazul confluenţei văilor Moldova şi Şiret. Deşi în ambele cazuri terasele au a lt it u  dini cu valoare apropiată, racordarea l&r se face între trepte cu diferenţe de 20—40 m. La altitu dini absolute egale, terasele Ş iretului au înălţim i relati ve mai mari- (V. Băcăuan u, C. Martiniuc, 1970). în această situ aţie terasa de 160—170 m a Moldovei se întîlneşte cu cea de 200—210 m a Şiretului, cea de 110—120 m se racordează cu te rasa de 160—170 m ş.a.m .d. O situaţie sim ilară apare şi la confluenţa văilor SiretB ist riţa unde terasa de 170 m a B istriţei se racordează direct cu cea de 200;m a Ş ire tu lu i ; terasa de 100— 110 m se leagă cu cea de 135— 145 m e tc ., diferenţa m enţjnîndu-se pînă la nivelu l luncii (I. Donisă, I. Hârjoa bă, 1974). Unele probleme mai dificile de parale lizare şi de corelare a teraselor apa r în sectorul pj em o nt an — ca de ex. în Depresiunea Rădăuţi, apoi la pătrund erea în ■'podiş a văilor Moldova, Bistriţa, Ozana ş.a. Aici, de obicei, terasele inferioare îşi reduc tre pt at al titud in ile pînă ia contopirea lor cu formele mai joase. Se schiţează astfel nişte terase-con care completeazâ argumentele privitoare la existenţa unei zone piemontane actuale. Aşa de ex. terasa de pe stînga Moldovei, care în aval de Păltinoasa are 20 m, ajunge la Braitişti cu o altitudine relativă de 15 m, iar la Sasca Nouă, aproape de Baia, îa 10—12 m. Cea de 10 m, de la Capu Codrului, scade la 5 m la Brăieştl şi la 3—4 m la Cornu Luncii. Pe Suceviţa, terasa care la ieşirea din Obcine are 15—16 m, ajunge la Marginea cu o al titudin e relativ ă de 8—9 m, iar ia Volov ăt de 5 m. Tot aici, terasa de 6—7 m coboară la 3 m ia Margi nea, p entr u ca mai în ava l, spre Rădăuţi, să treacă la nivelu l lun cii (N. Barbu, 1976). în cazul văii B istriţei, terasa, care la ieşirea din munte are 15 m, coboară tre p ta t, ajungînd la 5 m în dreptul lo ca lităţii P odoieni, iar la marginea vestică ii podişului, în aval de Baimşi, trece la nivelul şesului (L Donisă, 1968). Morfologia şi structura teraselor au fost analizate destul de am ănunţit îa n u meroase puncte din lungul rîurilo r prin cipale şi, uneori, c hiar pe sectoa re de zeci de kilomeiri.

CONDIŢIILE ME3DIULUI NATURAL

.

59

în gene ral, se co nsta tă c ă. terasele cu al titu din i pîn ă îa 60—70 m şînt cele mai bine păstrate, prezentînd elemente morfologice clare şi o struptură caracteris tic a: nisipuri şi pru ndişuri în bază şi luturi loessoide la partea ,csupe rioară, cu o grosime totală în jur de 10—i5 m. Pentru exemplificare putem amiriti terasele de 20—30 m şi 60 m ale Ş iretu lui de la Paşcani, îorm ate d in 2—4 m p run dişuri şi nisipuri şi 10—15 m luturi; terasele similare ale Moldovei d;in aval de Drăguşeni (2—7 m nisipuri şi prundişuri şi 8—Î2 m luturi loessoide) ;, terasele de 20—30 m şi 60 m din lungul Pru tulu i (Ştefăneşti, Prob ota—B ălteni, est H uşi, Rogojeni—Braneşti) ale căror aluviuni sînt formate din orizonturi de prundişuri şi nisipuri cu grosimi variabile (1—5 m), acoperite, de asemenea, de buturi (iO—12 m). Treptele superioare cu altitudini ce depăşesc 100—120 m sînt din ce în ce mai degradate, cu o morfologie mai puţin expresivă, fiind atestate doar de con stituţia lor geologică. Ele sînt fragmentate, întrerupte pe mari distanţe şi înlocuite : cu nivele sc ulp tura le formate pe seama^ rocilor sa rinatice şl pliocene. Aşa se pre  zintă terasele înalte ale Prutului (T. 140 m). Şiretului (T.’ 160 m, din amonte de Buceceă), Moldovei (Rauceşti—Oglinzi), Bahluiului (T. 160—170 m) ş.a. Terasele cu aceleaşi altitudini sînt mai reprezentative şi mai bine păstrate înspre zonele de confluenţă aîe văilor, în com para ţie cu sectoarele din am onte. Tn afară de poziţia altitudinală, care corespunde şi cu vechimea lor diferită, gradul de păstrare a teraselor fluviatile depinde şi de dezvoltarea lor iniţială. Unele au fost mai extinse, altele abia schiţate. între cele mai clare, prezente în lungul tuturor văilor mai importante, se numără treptele cu altitudini de 20—25m, 59—60 m şi 100—120 ra, pe cînd cele cu a ltitu d in i de 10—15 m, 70—90 m au o frecvenţă maî mică. Ma joritatea teraselor fluv iatile d in P odişul Moldovei au o con stituţie rep re zentată printr-un soclu format din sedimente marine (sarmatice sau pliocene) pes te care se aştern depozite formate din pietrişuri şi nisipuri, acoperite de luturi loes soide. Doar în pu ţine cazuri fruntea terase lor este sculpta tă în întregime în a luv i uni. Aşa este terasa de 20 m, a Moldovei, din aval de Mirosloveşti, terasa de 15— 20 m a’Şiretului dintre Roman şi Bacău şi alte terase inferioare dinspre marginea vestică a podişului, ale câror baze aluvionare se găsesc sub nivelul general al luncilo r. ’' ' în cazul văilor principale, drenate de rîuri care îşi au obîrşia în zona mon tan ă, se remarcă o struc tură mai va riată, cu alter nan ţe de nisipuri grosiere, p ie trişuri şi cliiar bolovânişuri în care predomină elementele de origine carpatică, aco perite de lu tu ri loessoide aluvio-coluviale. în acea stă ca tegorie se în cadre ază, de obicei, toate terasele.cu altitudini .sub 100 m din lungul Şiretului, Prutului, Sucevei, Moldovei, B istriţei ş.a. Văile rîurilo r autoh tone (Jijia , B ahlu i, Btrlad etc.) au de pozite de tera să mai uniforme, predominant nisipo-lutoas e, cu prundişuri puţin e, sub formă de lentile, provenite din remanieri locale, sau din prelucrarea prin trans port a unor fragmente de calcare şi gresii sa rmatice. Structurile cele mai tipice, deosebit de clare, se întîlnesc în special la tera sele inferioare. La cele mai vechi, aluviul fie că a fost îndepărtat, fie că a fost acoperit şi su pr aîn ălţat de depozite coluviale. D in această cauză la multe terase cu înălţimi de peste 120 m, nisipurile şi prundişurile apar chiar la nivelul solului (terasa de 140 m a Pru tu lui la sud-vest de Ripicen i şi est de Huşi, teras a de 160 m de pe in terflu viu l Suceav a—Ş iret, cea de 160—170 m din p artea sudică a interflu viului Moldova—Sîret ş.a.). Decantarea trep tată şi sortarea gran ulom etrică natura lă a aluviunilor de pro venien ţă carpatică au făcut ca în terasele Ş iretulu i şi ale văilor de pe dreapta

6Q

CON15IŢIILE MEDIULUI NATURAL

acestuia, prundişUrile şi nisipurile să fie mai bogate decît în lungul Prutului şi al afluen ţilor săi. Terasele unor vai subsecvente, cum sînt cele ale Jijiei inferioare (sectorul Vlădeni—Ţ igănaşi), ale Bah iuiului, Ba hluie ţulu i, M iletinului, Valea Neagră de la vest de R oman ş.a. au o largă dezv oltare în eva nta i şi — cu excep ţia celor inîerioa> re — sînt îmbrăcate într-o manta groasă de luturi aluvio-coluviaie, care face aproa pe im posibilă recu noaşterea mai m ultor trepte morfologice. în aceste caz uri se para rea diferitelor trepte morfogenetice din cadrul văilor se face doar pe baza structurii, pusă în evid enţă de deschiderile natu ra le sau de foraje. Ca racte risticile me nţionate privitoa re la num ărul, înfăţişarea şi struc tura teraselor, poziţia lor în c adrul văilor etc ., sînt indisolubil legate de asp ec tde mor fogenetice şi morfocronologice. Toţi ce rcetătorii reliefu lui s înt de acord că formarea acestor trepte morfolo gice se datoreşte adîncirii ritmice a văilor, întreruptă de perioade favorabile acu m ulărilor. P en tru a se explica acest mecanism s-a făcut apel a tî t la osc ilaţiile eUj sta tice , cît şi la mişcările tectonice, sau la factorii clim atic i. D iscu ţia nu este încă încheia tă pentru ca, în rea lita te, fiecare dintre aceste cauze poa te da naştere ter a selor fluviatile. E xistenţa pe întreg cuprinsul Pod işului M oldovei a unor sistem e de terase cu caracteristici asemănătoare, indică o conlucrare continuă a factorilor tectono-climatici, iar, local, se pot stabili şi influenţele separate ale fiecăruia dintre ei. în orice caz, legătura d intre te rase le’cuaternare şi o scilaţiile clima tice din pleisto ten, corespunzătoare perioadelor glaciare şi interglaciare, a fost şi este pe prim plan. Problema care se pune este precizarea situaţiilor care au favorizat acumularea şi a celor în care activitatea de adîncire a albiilor a fost preponderentă. Faţă de părerile care considerau că acum ularea era pre dom inan tă în perioadele mai calde, in terglaciare, ia r deta şare a trepte lo r morfolugice avea loc în perioadele mai reci, sau faţă de opiniile ex act inverse, stu diile rec ente au acredita t şi la noi ideea că ,vmecanismul form ării tera selor este lega t de secvenţele de rupere a echilibrului morfodinamic, respectiv de trecerile de Ia glaciar la interglaciar (cataglaciar) şi de la interglaciar la glaciar (anaglaciar), timp în care rîu l, fie că aluvioneazâ puternic, fie că se adînce şte" (Gr. Posea, N. Popescu, M. lelenicz, 1974, p . 162). Situa ţia aceasta jus tific ă şi fap tul că în alu viu nile unor terase se întîlnesc resturi ale faunei de climă rece, iar în altele apar vestigii ale faunei de climă caldă. Stabilirea drs/et teraselor a constituit o preocupare remarcată încă din perioa da prim elor studii refe ritoare la ac eastă problemă. Astfel, G r. Cobâlcescu (1896), R. Sevastos (1903, 1912), N. Moroşan (1938) ş.a., fac importante precizări în legă tură cu terasele din această parte a ţării. Dacă pentru terasele medii şi inferioare, cu alt itu di ni relativ e în ju r de 60 m şi 20 m, vîrs ta rissiană şi respec tiv wiirm iană, fusese stabilită cu destulă precizie pe baza de faună fosilă, terasele superioare erau atr ibu ite c uate rnaru lui inferior şi pliocenului fără o bază paleontologică certă. In cele mai multe cazuri se considera ca terasele de 100 m s-au format în Mindel, iar cele de 150 m, în Giinz. Vîrste apropiate, bazate însă pe noi argumente, s-au stabilit şi în etapele ul terioare, fiind precizate şi de cercetările actuale. Studiile lui C. Bratescu (1933, 1936) care considerau că formarea depozitelor de loess corespunde perioadelor glaciare, iar solurile fosile sînt interglaciare, au oferit specialiştilor rom âni o metodă nouă de determinare a vîrstei reliefului de

CONDIŢIILE MEDIULUI NAT URAL

61

acumulare. în Moidova, ea a fost aplicată mai puţin, cu toate că studiile lui N. Moroşan (1931—-1938), care se preocupau de depozitele cuaternare din nord-estul :ţării, ajungeau la aceleaşi concluzii. Analiza mai aprofundată a genezei şi distribuţiei luturilor loessoide şi a solu rilor fosile din cuprinsul terr.selor din bazinele Şiretului şi Prutului infirmă ipoteza eoliană'glaciară a formaţiunilor loessoide, considerînd că ele sînt aluviuni loessoidiza te, depuse în perioade in terglaciare umed e şi p o triv it de calde (N. Bucur şi colab., 1959, 1960). Solurile fosile au doar un caracter intrazonal şi s-au format în perioadele de înce tare te mporara a dep unerii alu viu nilor, care pot corespun de unor oscilaţii clim atice mai p uţin um ede şi calde din tim pu l interg laciare lor. îsîumărul spo rit de terase iden tificate în ultim ele decenii în lungu l văilor :3odişului a impus şi o diferenţiere cronologică mai amănunţită. Dintre criteriile :'olos’ite, pe prim ul loc se situează tot restu rile de faună fosilă, deşi argu mentele paleon tologice sîn t încă sărace, mai ales pentru terase le superioare. în literatura geologică şi geografică sînt menţionate numeroase elemente de paleo faună proprii dep ozitelor de tera să din Moldova. Cele mai vechi par a fi o mandibulă de Anancus arvernensis Croiz, et Jo b., atribuită pietrişurilor terasei de 165 m a Bistriţei din aval de Buhuşi şi cîteva fragmente de Archidiscodon meridio' imlis Nesti, găsite în terasa de 40—60 m a aceleiaşi văi, în dreptul satului Gura Văii, care indică sîîrşitul pliocenului şi, respectiv, interglaciarul Giinz—Mindel (A.Saraiman> V. Căpitânu, 1964, 1966). Din nisipu rile şi pru nd işurile teraselor de 120— 140 m ale B ahluiului, de la îaşi. Gr. Cobâlcescu (1896) ă determinat; Corbicula jassiensis Cob., Pisid ium Jassiensis Cob., Melanopsisacicularis Fer,, Vivipara romanoU Cob., Vivipara maldarescuL Cob.y Vivipara michaeli Cob., care indică pleistocenul m ed iu — vîrstă ceva mai tînără decît cea a „stratelor de Bărboşi—Babele" din sudul Moldovei (.N. Macarovici, 1968)— iar I, A tana siu (1940) ami nteşte şio mâsea bine p^stvâtâdQ Elepfiasan tiquu s Fale. Un număr mare de moluşte a recoltat şi V. Bacauanu (1968). De asemenea, pentru terase le cu a ltit u d in i de 50—60 m, din acelaşi sector, R. Sevastos (1912) menţionează Rhinoceros leptorhinus Cuv., Aceratherium incisivum Cav. (cu urme de rula re), Megaceros hybernCcus Owen, Corbicula flaniinalis Mult şi alte moluşte proprii pleistoconului mediu. Mai numeroase şi mai conclude nte sînt vestigiile faunistice din depo zitele teraselor cu altitudini între 5 şi 40 m, care atestă vîrsta lor pleistocen superioară. Astfel, terasele Bahluiului, la Iaşi şi Holboca, cele ale văii Vasluiului, din zona oraşului cu acelaşi nume, ale BîrIadului la Rateş (Ungă Tecuci), Şiretului, la Paş cani, şi Roman etc., conţin resturi fosile de Mammuthu s primigen ius Blu m ., Rhino ceros tichorhinus Cav., Bison priscus Boj., Bos primigenius Boj., Megaceros euryceros Aldro v., Equus sp. ş.a. Con ţinu tul pa leontolog ic al teraselor din Podişul Moldovei şi din alte regiuni geografice, între git de utiliz area ana lizelor com para tive, a corelaţiilor cu cond iţiile în care a avut loc acumularea şi eroziunea, ca şi paralelizările efectuate, au permis stab ilirea uno r scheme pe care cercetările ulterioare le vor putea comp leta sau modifica. în lucrările lui T. Ba nd rabur, P. Giurgea (1965), V. Băcăuanu, C. M artiniu c (1966), V. Băcăuan u (1968), I. Donisă (1968) ş.a., se încearcă precizarea vîrstei fiecăreia dintre cele 7-8 terase din cadrul văilor din Moldova, iar Gr. Posea, N. Popescu, M. lelen icz (1974) le sintetize ază într-o schemă morîocronologică mai generală. Se consideră astfel că tre ptele de luncă cu altitud ini sub 5m sînt holocene. Terasele cu prinse în tre 5 şi 40 m sînt pleistocen supe rioare : T. 5— 15 m (Wiirm

Ig^

GONDIŢiril.E MEDIULUI NATURAL

■n])', T. 20—30 m (Wurm îî), T, 35—40' m (Wurm 1). Pleistocenului nifediu îi smt atri buite nivelele cu altit u d in i în jur de 50—70 m, iar pleistccentiiui Inferior şi-ikficadei de trecere de la pliocen îa pleistocen îi aparţin terasele dte 100 ni, 120 m şi 140 m'. Treptele cele mai înalte de’ÎSO—160 m sînt de' bună seama-plibcene. Dealtfel toate-terasele cu altitudini mai m'ărr de 11:0—120 m din sectoarele'^mijlMi ale principaîcltr vai moldovene, trec spre fetid, la nivelul 'depozitelor iriterfluviale de vîrstă levantina şi pleistocen inferioară; Cercetăriie efectua te-pe flancul sting al; w Pr ut ulu i, în U.R .S.S." (K - N.Negad aeV'Niko nov şi A.A. Ara pb v,-1964 şâ.)■stabilesc,■ pe baze paîccntolcgice, vîrsta tu ate rnară pentru tc ate terasele: cti altitu d in i re la tive pîn ă Ia 100 iTi lif clu siv ţi plicccn superioară;, pentru e:ele niî'în alie- ’ ; '.Perfec|ionarea contiriiui a metodelor şi'^nîjIpacelor ,de stu diu Va cbiitrib^^ cu sigu raiiţă, la sta bilire a rnai prec isă a etap el6r de evdlu fie a v ă ilo r 'i â ’caVe,,',rie-â)Tl reTerit. ’ ’, ' ' ' ’^ ' ' '■ ; , . PToblernele de ordin lepre tic pe care Ie ridică stud iul terase lor sîh i înt re g ite '' şi de nymeroaşe aspecU practice. • ’ ' ' V’ p u p ă cum este.c unosc ut, ac este forme ale .r e li e fu lu i, de ac umulare iL uviaiila. constituie ierisnuri .de cea mai .bună calitate pentru mulţiple utilizări,..;E!,e;au Qfrag men tare redusă mai ales eele' din jum ătatea inferioara a ve rsa nţiiqr yâilq r Sire-.' tului* Prutu.lui, Bîrladului .etc. — au soluri fertile, bine conservatev.favoratiile cui; turiior agricole; sînt ’s labile şi bine drenate, preferate,pentru am p las ar ea d ez v o Ţ tar ea aşezărilor om ene şti,, a căilor de com unic aţii şi’ a alto r obiec tive' econoîTiice. Mu lte oraşe ale Moldovei, ca Suceava; Paşcan i, Rom an, Baca u, Iaşi; Văsfui, B îrîad , Galaţi ş,a., precum si nenumărate sate, ocupă astfel de tereniiri. Terasele; oferă appî unele m ate riale de cons truc ţie de interes loca! (pru ndişuri, nisipu ri, luturi)', conţin str aie acyifer e rela tiv boga te, ce pot fi folosite în alim entare a' cu apa a localitglţilor dc. în această privinţă se remarca, în primul rîild, terasele Sirtûlur si ale P ru tu lu i— care sînt şt cele mai dezvoltate — apoi cele din zonele de confluenţă ale Sucevei, Moldovei şi Bistriţei cu Şiretul, de pe fiancbrile'conforme ale văilor sub secven te ş.a., ' ' ■ ,3.6.3. LuB cil ^ Ce! mai tînăr relief fluv iatil, de v îrstăholoc enă, este reprezen ta t de luncile sau şesurile care însoţesc to ate văile im po rtan te ce străb at Po-dişul Moldovei şi în care, procesele de eroziune, transport şi depunere au îpruiat o micromorfologie caracteristică. Luncile con stituie cele mai joase trep te de relief, relativ plan e, în mare pa rte inund abile, cu pa nte lc»ngitudinale ce se reduc adesea sub 1 m/km. Aşa c u n re ste şi normal, geneza, caracteristicile dimensionale, structura, şi particularităţile lor morfologice depind, în primul rînd, de regi mul arterelor hidrografice; corelat cu vari aţiile climatice, cu unele influenţe eustatice şi tectonice clc. De aceea, cu toate tră sătu rile comune, se înregis,trează şi o serie de difere nţieri în ..funcţie xie con diţi ile locale specifice fiecărei, văi. Forma rea dep ozitelor d in cadru l luncilor se dato reşte rit m ic ităţii sezoniere şi m ulţian ua le a proceselor m crfodinam ice care au ioc pe fondul pe rio dic ităţii c li matice postglaciare. Ca şi pentru alte regiuni ale României, acumulările cele mai importante au avut loc în timpul holocenului mediu — în Atlantic — cînd, datori ta climatului temperat, cald şi umed, rîuriie dispuneau de o mare capacitate de transport şi depunere. A urmat o perioadă de relativă stagnare a aluvionarii şi de adînc ire a albiilo r, dup ă care, în co ndiţiile clim atulu i rece şi umed din Suba tlantic, s-au depus alu viu nile mai fine dinspre partea super ioară a lunc ilor. Se cţionarea te  raselor de luncă a început, probabil, în Subboreal, iar în ultima parte a Subatlan-

CONDIŢIILE MEDIULtJi NATtntAL

63

ticului $-a format treapta cea mai joasă — patul actual al rîurilor — care evoluea ză şi sub ochii noşiri. în ălţar ea tre pt at ă a suprafeţei luncilor, ca urm are a aluv iona rii, a co ntrib uit la aterûarea pa ntelor lo rjgiiudinale şi la r-căderea com petenţei rîu rilor, favorizînd ■ formarea unor dep ozite cu o grosim e ce dep ăşeşte uneori 15 şi chiar 20 m în lungul ivăilor princip ale şi 3—5 m la cele mai mici. Cunoscînd că vîrs.ţa alu viu nilo r este în întregime holocenă, putem aprecia că, în generai, ritmul mediu de creştere ia grosimii aluviuriilor a fost de I—2 mm/an. Aceste procese de ag ra dare sîn t evi de nte şi a stăzi, m ai ales în urma revărsărilor şi in un da ţiilor, avîn d dre pţ consecin ţă numeroase, despletiri ale albiilor rîurilor deda vest de Şiret, rneandrari ale celor lalte cursuri, la care se adaugă o gamă largă de microîorme de acumulare (ostroave, renii, grinduri ş.a.). Dealtfel, defrişările şi extinderea culturilor agricole din ul tim ele secole au dţus la intensificarea eroziunii de pe sup rafeţele în clina te mai înaN te, la creşterea debitului solid al rîurilor şi la accentuarea proceselor aluviale şi coluvio-proluviale din cadrul luncilor. în această ordine de idei merită semnalate procesele de co lm atare ra pidă a alb iil or rîurilor din Colinele Tutovei şi din nordul Podişului Cuvurluiului, accentuate şi de larga dezvoltare a unui facies nisipos, pliocen, care contrib uie ia o îm bătrîn ire pre m atu ră a reţelei hidrografice din partea de sud a Moldovei (M. Filipescu, 1950). Dezvoltarea s pa ţială a luncilor variaz:ă în funcţie de importa nţa rîur ilo r ce le-au dat n aştere, de la cîtevâ zeci au sute de me tri, în cazul celor secundare, pînă l a ' 5 — lO 'k m 'şi ch iar mal mult, î n unele sectoare din lungul Ş iretu lui şi Prutului'. ■ '

Tabelul 2 Cîteva caracteristici ale principalelor lunci din Moldova

Lunca

LocaUtatea

AKiiiidinea absoluta în m

Lăţimea îu km

Oroaimca cu iiluviuui în in

2 4 4 7 -9

6— 10

Şiret Paşcani la E de Roman . Ia S de Bacău

300 220 180 155 .

Vicovu de Jos la SE de Rădăuţi confl. cu Siret-ul

435 340

Moldova Moldova— Sirct

Baia Timişe.şti la S de Roman

370 275 175

5 4 10

6 -1 2

Bistriţa

Racova la N de Bacîiu

205 170

4 4,5

5 -1 5

Şiret

Suceiiva

7— ) 2

Pante long. m/kin

Terase îuncă m

0,5—1,5

0,5—1 1,5—2 . 3 -4 5— 7 0—1,5

1-2,5

6— 10

239 5 --1 8

1—2,5 media = i,G5

2— 3 4 -5 5-7

1 -2

0,5-1 1 ,5 - 2 2'—3 , 4 —6 0,5-1 1 -2

CONDIŢIILE MEDIULUI NATUI^L

64

Lunca

Prut

Jijia

Bîrlad

Localitatea

RădIuţi'Prut Ştefăneştî Trifeşti— Ţuţora la E de Huşi Galaţi

Altitudinea absolută tii

Lăţimea în km

Grosimea cu aluviuni !n

100 60 50—32

0,5 3— 4 4— 7

5 -8 6—10 15

0,6

3-8,5

17 40--60

0,17—0,23

7 -8 3—8

3,65

8-10

0,6

11

Dorohoi Truşeşti Victoria

Î40

N egreşti Vaslui Bîrlad

126 95 70

66 42

1,5 3 -4

2

10-15

Pante

long.

m/km

0,35

Tefase

luncă

1—2

2 -3 4 -6

0,30

1-^1,5 ,3-^ 8—,10

3

0 -2

0,3

5-—8

2— 4

Luncile constituie unităţi geografice cu caracteristici proprii care, prin com plexitatea problemelor pe care le ridică, interesează, în cel mai înait grad, atît pentru explicarea evoluţiei reliefului, a particularităţilor îizico-geografice integrate în peisaj, cît şi pentru utilizarea economică complexă, inclusiv adoptarea unor programe adecvate de perspectivă. Astăzi, mai mult ca oricînd, se urmăreşte folosirea şi amenajarea judicioasă a acestor sectoare importante ale văilor în vederea dezvoltării agriculturii, a sistema tizării teritoriului şi localităţilor, construirii unor obiective hidrotehnice, a rezol vării problemelor ridicate de alimentarea cu apă, irigaţii şi desecări, a com baterii inundaţiilor, exploatării unor materiale de construcţii (prundişuri, nisipuri) etc. Constituţia peirografică şi mai ales compoziţia granulometrică a aluviunilor va riază atît pe orizontală, cît şi pe verticală. Trecînd peste aspectele generale, cunoscute, de reducere a dimensiunilor şi frecvenţei fracţiunilor pseîitice din amonte către aval şi de Ia bază către partea superioară a aluviunilor, în Podişul Moldovei se pot deosebi trei zone, caracteriza te printr-o compoziţie granulometrică şi un coeficient deosebit al moMlităţii albi ilor (Diana Urziceanu, 1967): 1. Partea de nord-vest a Podişului Moldovei, situată în apropierea contactu lui cu regiunea montană, drenată de sectoarele corespunzătoare ale rîurilor Suceava şi Moldova, unde se remarcă o scădere accentuată a capacităţii de transport a arte relor hidrografice şi o acumulare intensă a nisipurilor şi prundişurilor de origine carpatică. Aici diametrul mediu al particulelor oscilează între 10 şi 150 mm, iar albiile sînt mai stabile decît în restul podişului, înregistrîndu-se totiişi importante inodifii^ri în timpul inundaţiilor (ex. 1969—1973). 2. O zonă ce corespunde văii Şiretului şi sectoarelor inferioare ale Moldovei şi Bistriţei, în care predomină, de asemenea, procesele de acumulare şi care se ca racterizează printr-o granulometrie dominată de pietriş şi nisip cu diametre între 1


L<5

, 3) Cea mai mare parte a podişului diritrc: Ş iret şi P ru t, ân ,qiire ,patul alb iilor este-'Gonstituit din nisip uri fine, cu un diaî7ietru mediu al pa rtic ulelo r jîntre D,! şi l miTi, cu un coeficient ridicat de deformare, abt în plan, cit şi în aHîriciine, Coeiicientul de mobilitate al albiilor, ca şi întreagg dinamica a-proceselor morfohidrog raîice, dep ind deci de c ara cte risticile geologice şi fi zi cp-geografi ce ale regiunilor respective. Existen ţa unor dq30zite grosiere, a u iw albii vechi, îngropa te, sau care încă se mai schiţează pe su prafa ţa lun cilor principale,, ind ică depla.'^ări late ral e care, în ultim a pa rie a holoc enulu i au avut oc pe b lărgime p înâ ia 3—4 km. Exemple de acest fel se întîlnesc irecvent în luncile Şiretului şi Prutului unde vech ile cursuri^ care-şi mai păstrează încă ind ivid ua litate a, se numesc „Sireţel“ şi, respectiv, „Pruteţ", Procesele actuale de eroziune şi acumuîare din cadrul luncilor au creat un microrelief variat, caracteristic atît albiilor minore, cît şi luncilor. . . A lb iile minore prezintă aspecte şi dimensiuni variate, în funcţie de particula rităţile cursurilor de apă. In afară de factorii pe care i-am amintit,: trăsăturile lor specifice depind şi de-panta longitudinală a, patului rîurilop. Astfel, albiile Sut cevei şi Moldovei extrac arp aţice , cu pan te medii de 1— 1,65 m/km , pre zin tă, aşa cum am mai amintit, o despletire accentuată, în timp ce Şiretul mijlociu şi Bîrladul, cu 0,5 m/km, şi mai ales Şiretul inferior, Prutul, Jijia ş.a, cu pante sub 0,3 in^km, raeandrează foarte putern ic (Prutu l atinge un coeficient de meandrare de 1,7). In legătură cu albiile minore se pot aminti şi alte aspecte, ca de ex. exis tenţa unor I?ancuri de aluviuni, ostroave mari şi mobile, constituite din pfundişuri, în sectorul e xtr aca rpa tic a! rîuril or Suceava şi Moldova; prezenţa unor maluri con cave cu înălţimi de 3—5 m care alternează cu renii şi plăji, a unor ostroave mici, nisipoase şi stabile, a unor acumulări nisipoase transversale urmate de sectoare cu adîncimi pînă ia 3—4 ra în cazul Şiretului şi Prutului. La vest de Şiret, procesul răspunzător de mo bilitatea şi desp letirea cursu rilor de apa este acum ularea piemo ntană, pe cînd mai spre est, procesul de albie cel mai activ este eroziunea late rală. Această situaţie este completată de înlocuirea, în aceleaşi sectoare, a proceselor de eroziune cu procese de acum ulare, în func ţie de ten din ţa de variaţie a debitelor. ^ Pe lîngă înălţarea albiilor din cursul inferior al rîurilor Suceava, Moldova, Bistriţa şi Bîrlad şv coborîrea lor în cazul Şiretului mijlociu, Jijiei, Bahlulului etc. . ob ser va ţiile din uJtima jum ătate des eco l'aii pus în ev iden ţă o perio dicitate a fe nomenului chiar:pentru aceleaşi sectoare, Aşa.deex. albiile;din sectorul inferior al Jijiei au prezentat o relativă stabilitate în deceniul al treilea al secolului nostru, o tendinţă de ridicare în deceniul al patrulea şi, de coborîre, în cel de-al cincilea (C. Diaconu şi colab., 1962). Suprafaţa luncilor principale (Şiret, Prut, Suceava, Moldova ş,a.) are un as pect teraiât, pre ze ntînd două'tre i tr epte sculp ta te în acelaşi complex aluv ionar (îmbucate), ale căror altitudini oscilează în jurul a l—2 m, 3—4 m, 5—7 m. în cu prinsu l lor ie sc hiţea ză meandre şi bra ţe părăsite, vechi popine care se ridică doar cu cîtiva metri peste nivelul general al şesului, microforme de tasare (coşcove şi chiar micro depres iuni de tipu l crovu rilor), sectoare cu exces de um idita te ş.a. în lungul albiilor Siretuliji, Prutului şi ale altor rîuri, s-au format grinduri long itudina le, mai nisipoase decît restul aluv iun ilor de la par tea superioară a luncilor, cu altitudini ce depăşesc cu 2—4 m suprafaţa generală a acestora. Ele nu sin t inu nd ate , dec ti în cazuri cu lo tu l ex cepţionale , de aceea au fost folosite mai inten s pen tru aşezări şi căi de com unicaţie.,M ai mult decît a tît, prezenţa aceslor grind uri împiedică adesea debuşarca d irectă a unor aflue nţi ce pătrund în

-

66

CONDIŢIILE MEDIULU I NATU RAL

)uncile rîurijo r colectoare, favorizînd men ţinerea unor cursuri para lele pe distan ţe ie z&i de kilometri (ex. Jijia, după ce pătrunde în şesul Prutului, curge paralel cu rîu l p rinc ipal încă vreo 70 km). M arginile şesiirilor sînt pa raz itate adesea de gîacisuri proluv io-coluv iale, sau de conu ri de deje cţie izola te, care creează o trece re gr ad ată de la ve rsan ţi la lunca pro pri u-z is a. Din această cauză şesuriîe văilo r se cundare au un profil transvers al concav, deosebit de cel al văilor mari, care este uşor convex, sau în trepte. în fecioare le de confluenţă ale văilor mai im po rtante (M oldova—Ş iret, B ist riţa— Ş iret, J ij ia —P rut ş.a.) s-au format conuri de dejecţie întins e, care au con tribuit la deplasarea albiilor minore în partea opusă a luncii, imprirnînd şi alte trăsături specifice acestor sectoare (V. Tufescu, 1946). Deplasarea treptată spre aval a puiiC' ieîor de conflu enţă a favorizat formarea unor mici cîmpii a kiv io-p rolu yiale cu lăţi mi pînă la 10 km . ■ C arac terizînd luncile rîu rilo r Rom âniei, Gr: Posea, N, Popescu, M. lelenicz (1974) m enţionează, pe bun ă drep tate, că da torită c on diţiilor structu ral-mo rîoiogice ale Podişului Moldovei, luncile Şiretului şi Prutului formează un tip distinct „do m inat de mu lţimea mea ndrelor şi bra ţelor părăsite , ă gr in du rilo r, a sectoarelor mlăştinoase etc.“ (p. 180). Ele au o dezvoltare din^ce în ce mai m.are: din amonte către aval, cu lărgimi de 2—4 km în nord şi peste ii km în sud, avînd depozite aluvio nar e a le căro r gro simi cresc în acela şi sens, d e la 2—5 m, Ia SO^—40 m.- Rîu rile autohtone (Jijia, Bahlui, Bîrlad ş.a.) au lunci bine exprimate începînd chiar din cursul s up erio r, cu lăţim i ce variază de la cîtev a sute de m etri, pîn ă Ia 1—2 km .î un aiu vîu de 2— iO m grosime. Ele sînt co ns titu ite din de po zite mai fine, a rgiloni ipoase, la formarea cărora au contribuit şi depunerile coluvio-proluviale. Aici îniilnim multe cursuri şi meandre părăsite, sectoare zvîntate care alternează cu altele mlăştinoase ori lacustre, conuri laterale care au supraînălţat şesul şi au deviat albia l îulu i cole ctor şi ch iar grin du ri şi teras e de luncă, d ar m ai p uţin repr eze nta tive. Accentuarea proceselor de' colmatare din lungul albiilor^ unor rîuri secundare s a datorat, în mare miăsură şi num.eroaselor iazuri amenajate de om d^-a lungul iimpului. • în Cî mp ia Moldovei de ex.. recuno scută din acest p un ct de vedere, aproape că nu există vale care să nu aibă vechi „ve tre" de iaz, puternic co lm atate, sau mici ba rajev p a rţia l dis truse, ce alternează cu ia zurile actu ale de dim ensiu ni varia bil e. Co lma tarea cu valori medii ‘de 1—2,8 cm/an face ca, în ge nerai, du rata medie de ex iste nţă a unu i iaz ob işnu it să fie în jiir d e -50 ani. Do ar cîtev ă un ităţi mai mari (ex. D răcşani 400 ha ş;a.) date az ă de cîteva s ute de an i. Maria Sch ram (1970), re îerind u-se ia acea stă problem ă, ar at ă că inte iisitate a pro ce se lor de colm ata re varia ză în ra po rt de cadru l geo graf ic al fiecărui b azin şi de condiţiile climatice ale fiecărui an. Observaţiile făcute au arătat că ÎH'Lacul Pod u Ilo aiei, din lunca B ahluiu liii, în anul 1969 — bogat în ploi tore nţiale şi vi  itur i — s-au depus 12,2 cm alilviu iii, în timp ce, în pe rioad a a nte rio ar ă, creşterea medie anu ală a stra tulu i aluvionar a fost de 5,5 cm. Valori apro pia te ale int en  sităţii colmatării s-au înregistrat şi la alte lacuri antropice din această parte a ţării. Amenajările bazinelor hidrografice, care sînt în plină desfăşurare, construirea de diguri şi bazine de retenţie, canale de desecare şi de irigaţii etc., completează microrelieful luncilor cu numeroase forme antropice care, în unele sectoare, depă şesc ca importanţă pe cele naturale (ex. în lunca Bistriţei). 6 j^ ^ P ro c e s e Ie geomorîologice care contribuie la modelarea versanţtlor şl microryîeîul creat de eie.


67

^ 3 ? ^ " Condiţiile care famrizcazăôcesele dc versantÂşa cum am văzut şi în ca pii o ld ^ a n te rio a re , Pôclişiii'^Moldovei dis pune ae condTţi i geo legi c6 şi î i 2:1 cd-g eogr a iice care favorizează apariţia şi dezvoltarea proceselor de versant. Intre acestea se rema rcă prezen ţa un or form aţiuni geologice, de sup rafa ţă, c on stitu ite din roci moi, perm eabil e şi im perm eabile, rep rezentate, în cea mai m are part e, p rin tr -u n co m  ple x de arg il e şi m arn e cu altern an ţe de n lşip u ri, la care , în div ers e se cto are , se adaugă şi unele crizonturi, subţiri de gresii, calcare, cineriţe andezitice şî alte ştrate mai rezistente Ia eroziune, precum şi o cuvertură discontinuă de luturi locisoide. Acest complex îitologic, în care sînt cantonate, de obicei, mai multe straie acvifere freatice şi de adîncime, secţionat de numeroase văi, se pretează la o modela re de stul de uşoară sub acţiun ea ag en ţilor denud .aţiei. V Densitatea şi adîneimea fragmentării reliefului (o energie între 50 şi 300 m, ve rsan ţi cu înc linare medie în jur de 10° şi Jun gim i v aria bile etc.), ten din ţa con  tin u ă de rea liza re a pro filului ele ech ilibru al ta Iveguri lor şi; ve rsa nţi lor, de e x tin  dere a bazinelor hidrografice etc., în tre ţin , de ,asem ene a, un pote nţial ridicat de desfăşurare a proceselor gravitaţionale. A cestui fond ge ologo-georriorfologic i se ad au gă şi al ţi f ac tor i c are av a n  tajeaz ă mod elarea deluv iaîă, curii sînt unele elemen te clima tice şi ac tiv i tatea umană. Clim atui tem pera t-contine ntal cu nu an ţe excesive, caracterizat prin mari va  ria ţii Termice î, mai ales, p rintr- un regim foarte neuniform al prec ipita ţiilor , con tribuie din plin la pregătirea şi declanşarea proceselor de versant. Temperaturile medii a nu ale de 9— 10°C în sud-e st şi 7—8°C în nord -est, ex isten ţa un or am pl i tud in i term ice medii în ju r de 25°C şi m axim e de 70°C, ca şi îng he ţur ile p re lu n  gite de iar nă, frecven ţa îng he ţurilo r şi dez ghe ţurilor în ano tim pu rile de tra nz iţie, uscăciunea accentuată din sezonul cald, accelerează dezagregarea şi afînarea rocilor de su p ra fa ţă, prem isa a dis loc ărilo r şi de pl as ărilo r uîte1*ioare. C an tităţile medii an uale de precip itaţii sînt, aparen t, ino fen siv e— ele va ri ind între 450 şi 550 mm în partea estică şi sud-estica, 600 mm în partea centrală şi 650^—700 mm în nord-vest — tnsă repartiţia lor foarte neregulată, cu alternanţe plo io ase şi se ceto ase şi cu o m are fr ecvenţă a plo ilor toren ţiale, se re fle ctă viz ibil în ritmul şi intensitatea proceselor de versant. V întu riîe umede sau uscate, ca ide şi reci, accen tuează dife renţieriie um id ită ţii şi te m pe ra tu rii ae rul ui. Cea mai mare frecv enţă o au ceîe din sp re nord-ve^t şi nord care sînt şi purtătoare de umiditate, fapt care, alături de structură şi declivitat e, exp lică inte ns itate a mai mare a deg radărilor de teren pe fi'unţile de cuestă şi versanţii orientaţi în această direcţie, Intervenţia omului, cu deosebire în ultimole două secole, prin defrişarea pă durilor întinse de altădată (a „codrilor merei“), desţelenirea pajiştilor şi agrotehnica rudimentară din trecut, au deranjat evident echilibrul natura! favorizînd eroziunea accelerată. Rolul cei m.ai important în apariţia şi dezvoltarea proceselor deluviale, în stabilirea caracteristicilor lor dinamice şi morfologice îl are însă umiditatea accen tu ată. A pa, principalul element declan şator, po ate proveni atît din prec ipitaţii d i re c te — din top irea zăpezilor, din ploi de lungă dura tă, rnai frecvente în ano tim  pu ril e de tra n z iţie , sa u su b fo rm ă de avers e v a ra — cit şi din su rsele subterane fre a ti ce, sau canto na te în strat ele mai adînci, sa rm atice şi pllocene, secţiona te de ve r sanţi. Acestor factori potenţiali şi declanşatori ii se opune, în oarecare măsură, în velişul de soi şi covorul vegetal. Adeseori însă tendinţa lor de frînare este depăşită.


mai ‘ales in pe rioa de le cu pre cip itaţii b o g a te — cum au fost cele din anii 1912, 191^, 1932—1933, 1942, 1955, 1962, 1969— 1973 s.a . (N. B arb u, jV . BăcaU' aiiu, 1977).. 3.7.2 . Procese şî forme- actuale de modelare a versâiUilor. Pe versărîţi; ea şi pe. alt e su pra feţe înclina te, se întîlne şte o gama largă de procese de eroziune, tfanslôrt şi acumulare, care generează un microrelieî caracteristic. între acestea se numără' plu vio de nu da reâ şi a b la ţia , eroziunea tor en ţială, de pla sările de tei'en s-a», care acţion eaz a sep ara t sau. con jugat, în func ţie de co nd iţiile locale ale •diferitelor sec toare. ’ repre zintă două proaese îa PUiviodeiiudarea si ablaţia. (eroziunea apareîită minore, clar cu un rol important in ifîOTeTarea reliefului Podişului Moldo vei, d ato rită fa cto rilor po ten ţiali am in tiţi şi ploilor torfenţiale de vară, cu frecv en ţă şi intensitate mare, care sînt foarte agresive. Acestora din urmă !e sînt atribui te 80 —90"'o din p ie rd er ile de sol de pe tere nur ile ag rico le (M. Moţoc> 1953} ajur;gînd pînă la 98% în Colinele Tulovei. Deşi în mod. p ra ctic ab la ţia ^nu genere ază un m icro relieî si:e::ific şi nvi eVie sesizabilă decît pe suprafeli^^cu îifcTinarj- î n Ş î n i p s l f ^ naturală, ea rep rez intă to tuşi procesul d enu da ţion al cel mai ră-.pîndit, deoseb it de activ , iacoperin d’ cca '$0% . ervTonupr?it'6n1r^rî"t0^^ ţi !e Podişului Moldovei^ dar nia i a 1eş în şud^L^^ !Ş’-'j \} ’^C entrai MaldoAêr-jesCj,Jô li n e k şrjPo dişul 'Ţ^fcTexcesele clim atu lui co ntin en tal sîrit mai ev i de nte , ia r în ultjmtTe secole s-au făcut cele mai întins e'd es ţeio riiri şi defrişări îo ve derea extinderii culturilor agricole. Aprecieri cantitative directe asupra eroziunii superficiale ă reiieîiilui şi mai ales a terenurilor agricole, s-au făcut în multe puncte şî. sectoare ale podiişului, scoţîndu-s e în evide nţă c on diţiile favorizante, inten sitatea şi cara cteristicileprd ce^ uiui, p o sib ilit ăţile de pre venire şi-com bate re etc. Ele au a răta t că m ajo ri ta te a suprafe  ţelor c ultiv ate cu înc linări mai mari de 6—7% sînt supu se eroziunii, .iar inte ns ita tea procesului creşte od ată cu panta., fiind influe nţat însă.du foa rte mulţi pa ram etri, în genera l, su pra feţele cu ltiva te, cu în clinări,..şub..3‘'. se caracterize ază p rin eroziune neapjeciabjlă; cele cu încjinărl_d.e.3.-rt.5" pot fi afectate de spălări slabe; pe'"Şăhlele cu vaiofi d e 5— 10'’ eroz iun ea este m odera tă, iar pe cele m aî' mari de 10— IŞJ’ ea este p u ie rn ic ă''şr foarte puţernică. Generalizările şi zonările, cum sînt de ex, cele care ţin seama de agresivitatea p lu vială (L iv ia D răgan, P. Stăn escu, Î970) ş.a ., situează Podişul Moldo ve i în tre re giunile cu un pcienţial pluvio-denudativ mediu fată de celelalte regiuni ale ţării no astre , lin e le es tim ări ind irec te pot fi făcute însă şi în func ţie de de bitul solid iil rîurilor. Deşt o parte din materialele erodate din sectoarele mai înalte aie podişului sînt depuse în po rţiun ile joase din im ediata apropiere, co ntribuin d astfel la atenuarea co ntra ste lor mf.u'îolog'ice, rîu rile tra ns po rtă .încă o mare ca n tita te de aluviun i. Luîndu-!e.în co nside raţie num ai pe acestea din urm ă, con statăm că în nordul şi centrul Moldovei ex tracarpa tice sînt erodate, în medie, 0,5—1 t/ha/an , iar în aria depozite lor pliocene din sud se ajunge pină la 5,4 i/ha/an (bazinul rîuluî Covurlui). Aces tea echivalea?,ă cu erodarea de pe întregul teritoriu a unui strat cu grosimi înl;re 0,05 şi 0,32 mm/an, iar spre Subcarpaţi mai mult decît atît. Dacă la ace?te valqri m odera te adăugăm şi co ntr ibu ţia ce lorhd ţi facto ri denu daţion ali co nsta tăm că, pîn ă la .u rm a, p o t e n t e r o z i u n e din .P odişul.M oldo ,vei est e printre.,c^ dicate din iară. -----


69

■ Studiile întreprinse în ultim ele două decenii de către specialiştu S taţiunii Se cercetări p entru com baterea eroziunii so iului, de Ia Pe rien i—B îrlad sîn t c it se poate de interef-ante şi conclu dente , E le arata că>' în această regiune, peste 47% ; ' din t anual al pre cip itaţiilor cad în sezonul critic ia eroziune (mai-august), adesea sub formă de ploi tore nţiale , dif ere nţiate ca n tita tiv şi ca inte ns itat e, iar pie rderile niedii anuale de sol variază în funcţie de înclin area pante lo n şi de natura ciiMuri ior. Pe ntru perioada î 958— 1960, pe sup rafe ţele c u ltiv at e cu porum b eroz iu nea a fost de 14—60 ori mai mare decît pe cele cu ie rb uri p er en e, . iar pe cele cu^ ■grîu de toamnă, de 2—7 ori. Experimentările au indicat ca de pe pantele de 15— |S % , Gultivalte cu porum b, se îndepărtează 6 5 ,5 t/h a/ an ; de pe cele cu grîu 8.4 i'/ba/an, iar în cazul ierb urilo r perene 1,1 t/h a/a n. Cînd pan tele au pe ,te 28% lim ită pen tru teren urile cu ltivate) eroziunea ajunge la 107 t/ha /an pe su* prafeţele cu ltiv ate cu irorurab ; 49,2 t/h a/an pe cele cu grîu şi 7.2 t/h a/an cîn d solu l fete a co pe rit cu ie rbu ri p erene (A. Popa,^ 1971). C reşterea lung im ii ^pantelo r, fo r ma vers an ţi lor, tip u l gen etic de sol, m odul de ex ecu ţie a lucr ărilor agrico le e tc., ... ..modifică m ult aceste valo ri. Êxperienţe asem ănătoare, efe ctu ate în C împia Moldo.yeij au arătat că prin simplă îni.erbare, chiar în primul an, eroziunea se poate micşora cu 61% (A. Grîneanu şi colab,, 1959). In perioaciele lips ite de ve ge taţie, efectul a blăţiei este pus în ev ide nţă de num eroase ,.pete", sau de supr afeţele de culo are-m ai deschisă, care indică înde păr tarea oriz ontu lui ivupericr al so lu lu i şi ap ariţia la zi a ce lor infeî;ioare, sau chia r a .rocilor i,in s it u ‘\ aşa cuţii se poa te observ a în jum ătat ea s up erio ară a'n ia jo ri tăţii vers an ţilor sc ulp tura li ai văilor, în lungul cuestelor şi chiar pe ,u nele in terflu vii din bazinul Jijiei, Bîrladului, din Podişul Sucevei şi din alte regiuni. 7v\ăsurile agrotehnice şi ameliorative din ultimele decenii contribuie însă, din ce în ce mai mult, la atenuarea efectelor negative ale acestor procese, la conservarea şi rege nerarea, veg eta ţiei şi' a solu lui de pe sup rafe ţele d egr ada te. T oto da tă, ele au de  m on str at că de pe aceste tere nu ri ê pot ob ţin e prod uc ţii m sri, d uble şi trip le faţă ■ :de cele anterioare. / De multe ori eroziunea areolară provocată de scurgerile de apă de pe suprafeţele mai pro em inen te este acc en tua tă şi de eroziu nea eo liană, cu rol mai m odest, care acţioneaz ă îii perioad ele uscate ale aniilui. Şi în acest caz aprec ierile c a n tit a  ti v e sîn t anevo ioase, dar pr eze nţa d efla ţiei se po ate obse-rva uşor vâr a şi, toa m na , cînd viteza yîntuiui este mare (peste 4—7 şah chiar iarn a'cîn d particulele de sol, ero date de pe supra feţele expuse v în tu lui , s in t depuse peste .stra tul de ză:padă ai sectoarelor adăpostite, schimbîndu-i culoarea. IJn'edri aceste depuneri'depă şesc'! cm grosime, aşa cum s-a semnalat îiş Colinele Tut'ovei şi în alte regiuni (î. ^ H ârjoabă, 1968). îiitregeşle activitatea denudativă a celorlalte procese de ■;Versanî7dTnd naştere la o'tamilie specifică de forme dis,relief (ogaşe, răvene. jorenti.), , d ez vo ltată în aceleaşi co nd iţii ca, şi ero ziunea areo lară, pref erind însă ver san ţii de/ frişaţi, cel folosiţi ca imaş, terenurile desţeleniie cu pante mari etc. Şi îrl acest căz există o core laţie strîn să în tre a gres ivitatea ploilor din sezonul cald al anu lui, na: tfjra «u bs tra tulu i şi c eila lţi factori n a tu ra li ’sau JOciaî-ecpROţnici; . Orga nisineje, to ren ţia 1e sî n t pre zen te pe toţi ve rsan iii cu în clinări pe.sle..5!— _:lCf, dar c u ’o fr ecvenţă mai mare în cuprinsul PodişuIu i piem onta nC iungi—Corni şi îii aite sectoare unde predomină faciesul psamiio-psefitic, în lungul cuestelor şi al ah rup iu rllo r cuestifcrm e (Mogoşeşti—V oine şti—-Strunga, C otn ari—H îrlău , Iâcova, L'ohan ş.av), în Coli ne) e Tu to ^ i..'^î ,C û rIu iiilu i cu 'o.: co ns titu ţie p redo m inan t nisipoasă sau argilo-h isipoasă etc. In to regiun i în tîln im i regulă între

CONDIŢIILE M E B im U î m T m A L ;

ga gamă de forme car acte risti ce eroziunii li niare, de la cele incip iente , pînă la cele av an sa te. Se rem arc ă însă predom inarea celor minore şi îrec\(enţa mai redusă a raVenelofe-şi toren,tilor, deşi pe alocuri se ajung e pînă la sta di ul de ba d-l an ds ,.sa u ia rav€ne cu lungim i de or din ul mujtor sute de metr i şi adîn cim i ce pot depăşi 15— 2Q m '(ca Ciu ngi , D- Cor ni, în Coliiaele Tutovei pe ve rs an |i i văii Si mile i, la Dru geşti ţi pei.cei ai, Zel etin ulu i, lîngă satu l .Putiî]i ş.a.) ■ '^ Evo lu ţia :îorrne]()F rezul tate^ în'iUf ma sCui^gerilof cu carîcter to re nţia l se face în fiincţie de condiţiiliş locale specifice fiecărui sector de ver san t. Pe ter enu rile c ul  ti va te ele se lărgesc foarte repede, influenţînd, eroziunea sup erfic ială ai por ţiun ilo r ddîăce nte pîn ă a con tur are a unor largi bazine de recep ţie (ex. în ba zi nu ’ sup e rior al Ji jie i şi Baie uiiii). Pe versafttii î nţete niţi, apar,: de^ obic ei- ferme simpl e si ra m if ic at e/ da r Cu profil transven^âl îngust, maluri abrupto şl eroziune de obîrşie foarte activă^-pen tru ca în cond iţiile unui su bstra t mai nisipos,: cu interca laţii margmsoam-^ ravenele să capete fo rm e foarte -cur ioa se, cu îngustări; şi lăr noose giri Miccesive, p ragu ri, ma rm ite de fun d şi later ale etc. (ex ; la Soleşiiv: pe ver-? . sântul stîng al văii Vaslui; ca şr pe mulţi versanţi din nordul Colinelor Tutovei); ■ Unele forme ăpaft e, da to rit e eroziunii^ tor enţial e, com bin ată qu cea sub ter an ă şi cu s ufoziu nea, se înt îln esc pe versa nţîi ■formaţi^ din marne s ah iiătic e sălinizMe; )ii n b â d n u l Bahluiuluifşi .al:JijM , .h i::Legat e direct de proce;cle de eroziune areola ră şi lini ară de pe versa nţi sînt şi acumulările cohiviale şi oroiuvialc care contribuie la supraînălţarea unor şesuri — cu m sini cele aîe Crasne şi Lohan ului , sau ale văi lor ce străb at Co linele Tutovei şi ale C ov url ulu lai — la colm atare a l;^zurilor (Cihiria Moldov ei); apoi dep une  rile de la baza versant!lor, ce*c de pe podu'ile uncn' terase şi de pe alte suprafeţe slab înclinate. Organismele lorenţiale provoacă pagube atît agriculturi], cit şi altor senioare ale economiei (lo cal ităii, căi de comunica ţie). Ele cont rib uie a )oi la m ărirea frec ven ţei vi itu ril or , la acce nlua rea ins ta bi li tăţii versa nţi lor şl cliuir la scoatere a din uz, -înainte de terifien, a unor lucrări hidrotehnice. Aşa de ex, bazinul de relenlle de la Fol teşti, de pe vale a Chiiicjii, a fo
_ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ I

Procese de mod elare actu ală a re b eî4 u ) jnP od işu l _Mo]do,el (dlipă A t l a s u l R . S , i^ o m to a , .1974-1979).

.........

¥ - 1 - D e c l a s ă r i î n r n a s ă ^ a i u n e e ă k ) . e r o z i u n e s u p e r f i c i a l ă ş r în ; s u p r a f a ţa : - a ) m ^ n s e ; b) m o d e r a t e . :2 - -E r p? ^ ii )n e to re n ţial ă sl în su pr af aţă: a) inte ns c;b ) &labc, aso ciate cy .cîep|4.scej,e fluv nijie c u p r e d o m i n .u e f . u o / i u n l i si t n a i > p o r U i l u i 11 - D e p l a s a t i î n m a s ă 1 2 — P r o te t ,o a c t i v e d e v e r s a n t c u pi e dom inareî aluneci^rilor si ero ziu nii tore nţiale . 13 — Âcurnularj dato rate vulc an ilor noroioşi.

72

CONDIŢIILE MED IULUI NA5FURAL

Manifestarea acestor procese capătă o amploare deosebită în anii cu precipi taţii abundente, ca de ex. în perioada 1969—1973 cînd, în unele luni de vară, pre cipitaţiile au fost de doua-trei'ori mai mari decît cele obişnuite. La Iaşi, valoarea medie m ultian uală a pre cip itaţiilor este de 53,8 mm pen tru luna mai, 73,3 mm pen tru iun ie şi 61.7 mm pe ntru iulie, ori, în 1970 au căzut 134,2 mm în mai şi 122,8 mm în iulie, adică mai mult decît dublu. Dacă avem în vedere că aceste pioi au avut cara cte rul unor averse cu valo ri de 20—120 mm în 24’^ şi că ter en ul con ţine a deja o um idit ate suficientă din etap ele anterioare, atunci in un da ţiile, surpările şi alu  nec ările ce au av ut loc — favo riza te şi de nişte factori con diţion ali bine cunoscuţi — sînt pe depli n ju stificate. P rec ip itaţiile bog ate au con stituit deci factorul dec lanşator care a antren at în mişcare terenuri întins e d in spa ţiul versanţilor. A pariţia unor alune cări, pe supr afe ţe pînă atu nci ne afec tăte, ca şi reactiv are a pu tern ică a celor mai vech i, concomi ten t cu mari i nu nd aţii şi a lt e fenomene dăun ătoare , au căp ăta t pr op or ţiile unor cala m ităţi natu rale cu im portante im plicaţii e c o n o m i c e . In limitele Podişului Moldovei (jude ţele Ia şi, V aslui, B otoşani, B acău ş.a,) au fost afec tate m ii de hec tare de teren uri agricole, au fost di.^^truje şi av ar ia te sute de loc uin ţe şi al te con  str uc ţii din oraşe şi sate , s-au deg radat sectoare în treg i ale unor căi de com un icaţii, reţele electrice şi telefonice etc. U nele alunecări au o btu rat alb iile rîu rilor, amplificînd inundaţiile (ex. albia Prutului în dreptul satului Sălăjeni-Grozeşti, albia Bahluiului la Chipereşti). Aşa cum am mai m enţion at, deşi procesele de luv iale co ns titu ie o perm ane nţa a modelării actuale a Podişului Moldovei, ele înregistrează o anumită ciclicitate, cu perioade de paroxism, care corespund, celor cu exce^ de umiditate. C orelaţia strînsă din tre an um ite perioade climatice mai umede, declanşarea şi re activ are a mai inten să a proceselor de pe ver san ţi este cît se po ate de ev iden  tă, dar re p et ab ilit at ea lor nu este încă suficient lăm uri tă. Deşi nu se pot face încă progno ze asu pra perioadelo r în care .se vor pro duce astfel de re crudescenţe ale pro ceselor de versant, terenurile cu potenţial de alunecare, ca şi masurile de preveni re a ier sînt bine cunoscute. Ele sînt în atenţia specialiştilor care au elaborat de ja pla nuri de am enaja re com plexă a bazinelo r hid rografic e, de pre venir e şi com ba tere a deplasărilor de teren de pe teritoriile destinate agriculturii, silviculturii, dez voltării localităţilor ş.a. Folosind o scară mai cuprinzătoare, proprie schimbărilor climatice din ho1ocen, se poate încerca sincro nizare a unor gene raţii vechi de alun ecări, cu an um i te perioade climatice. Se consideră chiar că multe din'deluviile groase, stabile, cu fragm entare sub formă de trep te masive sau m onticuli proem inenţi — ca cele din unele sectoare ale Coastei Repedea—Voineşti, de pe flancul estic al DealuUu Mare— H îrlău ş.a. — ar corespunde cu ultim a p arte a pleistoc enu lui şi cu holocenul in ferior. A ltele au avu t con diţii op tim e în holocenul mediu (în A tlan tic) şi cel su peri or (Subatla ntic). în prezent, dacă trecem peste unele aspecte ale eroziunii accelerate determi nate şi de activitatea social-et;ônomică, constatăm o tendinţă generală de restrîngere a alun ecărilo r de teren , în ălţar ea tre p ta tă a supr afeţei lu ncilor, ca urm are a degradării lor continue, a contribuit la; ridicarea cu 5—20 m a bazei de denudaţie a v er sa nţilo r, fap t care a av ut influ en ţe vizibile în peisa jul geomorfoSogic. In Cîm  pia M oldovei, ca şi în alte regiu ni, cca 70% din suprafeţele ca re au fost modelate de alunecări sini aslfizi stabilizate, sau în curs de stabilizare (V. Băcăuanu, 1968). De asemenea, asa jc explică şi faptul ca pe o mare întindere a podurilor interfluviale şi a uncr suprafeţe slab înclinate, se întîlneşte un bilanţ morfogenetic eclil-


iS

li br aţ, iar pe un ii v ersa nţi cu lin ii do moale eroz iune a, tra ns p or tu l şi ac um ularea se compensează reciproc şi discontinuu (T. Morariu, I. Mac, 1972). De aceea, multe sectoare de vers ant a u ’un profil ec hilib rat d e glacis, iar spre contac tul lor cu şeşurile se dezvoltă adesea ferme deluvio-coluviale şi proluviale. Pe teritoriul Moldovei există o mare diversitate de tipuri de deplasm'i, înce pîn d cu cele superficiale, cu aspect de bra zde şi te rm in în d cu cele su b formă de gtimee şi pseu dote rase a căror pro fun zim e poa le depăşi 30 m. De multe cri ele îmbracă forme complexe, ccupînd versan ţi întregi, eum .est e cazul fron tiiriicr de cueste sau al unc r sectoare cu versan ţi abrupţi din lungul văilor Pru tului, Ş ire tulu i, Jijioj, Bah luiulu i, Bîrladuluiv Lo han ului şi al altor rîuri. Cea mai im porta ntă catogorio a deplasărilor de terun din P Moidcvoi o forffl'cîâză''HS7re7a?7Sr c tipiza te şi prozonta'to^^fn' muUo stu dii geîrcra4t%'-fGgjtnTătr'şi'lp: (C. M artîniuc, V. B ăcăuan u, 1961; V, Tufcscu, 1964, 1966: V. Băcăuanu, Î968 ş.a,). ' U na şi aceeaşi alu neca re poa te fi înc ad ra tă în mai m ulte grupc>. sau tipuri, în fiincţio do st ru ct u ra do po zit eb r po care? le aîoctca ză, do car acte rul mişcării, grcsimoa doluviului, viretă ctc., dar col mai concludent criteriu este forma. Ea exprimă adcsoa întreag a com plexitate a fa c tc ri k r caro au c-iniribuit la dezvoltarea actst( r prcccsi; gravitaţionale. Din accîsi punct de vodere so pot decsebi: pnZi'.nte pe areale redu se în toate subunităţile geografice ale pcdişului; olurtecările lenticulare caro pot fi văzute pc vorsanţii mu!tc:r văi din Cîmpia Mcl■doVi'i"' şi P'"(îişuTple.m ontan Ciungi —C orn i, cri din alte regiun i; alunecărUe în trepte, cum sînt Cvlo de pii versan ţi! văii Sit na , din apropierea o ra şulu i. Bo teşani, do pe flan cu rik; m ult or văi din CalineU^ Tuto vei, din cu prinsul m a rik r cm ste ale P o  dişului S.vc; vei şi Po dişului Ce ntral M oldo vene sc; pre zen te în ba  zinul Bîrladului, Podişul piemontan, Cîmpia Moldovei; alutiecările mqniim^^ (movile, tigliii) în nord-estul Cîmpiei Moldovei, în jurul orăşelbf Sucâva şi Fălti ceni, în bazinul superior al Bîrladului; alunecări mi ab rup ţi ai văii Ş ire tul ui; şi Pr ut ul ui , în lun gu l cupVielor şi ai ab rup turilo r cuestilorme; alunecări cfugoţqare^jtorcnilA&ji^ Podişul Sucevei, Masivul Corni, Cîmpia\A'î6TdoT’ei' 'etcT'7.

. .. .

Ca acestea :i.e pot adăuga, desigur, muite alte tipuri de procese şi forme gravitaţionâle, cum ar f i p r e z e n t e în lu ng ul u no r a b ru p tu r ld e desprindere de îa partea superioară V ve rsan tilcr, sau în cup rinsul malurilor îna lte ale albiilor rîu ri lor, apoi unele CQŞi,oggilri de blocuri, rupte din marginea orizonturilor de roci mai dure; ţorms de su foziune şi pûdaccrstlce com biu aie cu alunecări puternice, nu m ite ,,pon.oaTe‘"'(e x rn o V d S tin ca —Ş tefâ ne şti şi sud Ro m âne şti, jud eţul Botoşani): fenom ene de crecp, sc)lifiuxiutU etc. c u o răsp înd ire şi o ponder^ mai red usă.’ “’^ Dacă avem în ved ere şT al te crite rii de clasific are, co nsta tăm că marea majo  ri ta te a d eplas ărilor de teren din.Pocli.şul M oldovei sîn t detrusive, .insecvcnte, cu pro fu nzim e în tre 2 şi 10 m ; că pre dom in ă cele stab il izate şi în curs de st,jbil iz are , în comparaţie cu cele active şi că, de obicei, se asociază cu ablaţia şi eroziunea to re nţia lă d înd na şter e unor deg radări com plexe ce pot acoperi v ersan ţi întregi cu :-.uprafeţe de zeci şi su te de he cta re (ca în c azul fro n tu rilo r de cueste), Condiţiile naturale specifice principalelor subunităţi fizico-geografice ale Podişului Aloldovei se reflectă. în oarecare măsură şi în caracteristicile deplasări lor de teren. Astfel, pe versanţii văilor din Podişul Sucevei şi Podişul CentrjiL.iilaldovene^sc, ca şi în lung ul cue stelo r cu or iz on tu ri mai dure de oiitTc^ 3]:)ăr, (ie ^ b ic e i, două gener a ţii de al u n ec ări; un ele mai vecl:iv4e~ Ia-s fîrşitu l pleistTlcCTlTfui si încg{Tutur"IrQToceniI1uT^ .sub form a cTe tr epte ori

V CONDIŢIILE MEDIULUI NATURAL

si\;e/CU dislocări profunde, şi altele recente, suprajjuse, cu aspect de monticuli, v aixiriT‘;<3IÎHll3r'^tîT''lTrTn1mn ar ^ î o - in ar nos""s^ff ar g iT o lîî^ t^ s ,^riT]a,(ran, ca în Gîmpia Moldovei, predomină alunecări le cu profunzime mai redusă, cu f rag m enta re sîmp hl, însSoţite ce forme inai ?:ccentuaie doar aco lo un de sînt sec ţi onate depozitele unor terase mai vechi, plelstocene. Aici apar şi unele iorme mi nore, claştocarstice, dezvoltate pe seama luturilor loessoide sau a unor: marne şalinizate. Ahinecari supe rficiale, uneori con diţion ate .şi de ad înc ire a,r ap idă a ravenelor ce secţionea ză dep ozitele nisipo-argiloase pliocene, carac terizează Colinele Tutovei şi partea de sud a Moldovei. în ceea ce priveşte vechimea proceselor deluviale — şi mai cu seamă a depla sărilor de te re n — cert este că ele au apărut odată cu sch iţarea c elor .dintîi:ver san ţi {în sarm aţian şi p iioc en )şi că, de atun ci şi pTnă ast ăzi, au m ode lat coritîau u supraîeţele interflu via le, m arile cueste şi sectcare întreg i ale flancu rilor Văilor^ Form ele rez ulta te clin acca stă mcdelare au suferit însă prefaceri perm ane nte, fiind înlocu ite şi reînnoite din aproape în aproape. De aceea, vîrsta deluviilor existente în prezent p cate coborî, în tim p , la cel m ult cîteva mii de a a i. Doa r pe v ersanţii cu en erg ie mare şi pan te acc entu ate — îndeosebi a c uestelcr princip ale — pu tem vorbi de deluvii moştenite de la sfîrşitul pleistocenuiui, din hul.ccenul timpuriu şi :mîjlociu, cînd climatele mai umede au provocat, indiscutabil, ample desfăşurări ale prccese|or d-e versant (N. Barbu şi V. Băcăuanu, 1977). în ultima parte a hoiocenuiul, aşa cum am mai prccizăt, există o tendinţă generală de slăbire şi de restrîngere a proceselor de transpcrt în masă. S .7 .3. M ăsuri de amenajare ,st utilizare a versanţilor. D ato rita con diţiilor n atu ra le şi celor social-economice din trecu t, mai bine de jum ătate din suprafa ţa Po dişului Aloldovei este a fec tată de procese de ero ziun e, a lun ec ări de tere n şi alte forme de degrada re în diverse stadii de evo luţie. Doar p latou rile şi culm ile Iriterfluviale, cu înclinări pînă la 2—3", podurile teraselor, şesurile şi unele glacisurt c o lu v ia le c a r e totalizează în jur de 40% din întregul teritoriu — nu necesită măsuri antierozionale. în rest, mai ales pe terenurile agricole, eroziunea este pre ze ntă sub diverse le sale forme. De aceea, pre ven irea şi co m ba terea co nsec inţeler sale ne ga tive s-a pus şi se pune încă cu mare ac u ita te. în ac eastă dir ec ţie se a c ţio  nează su sţinu t de pe ste trei de cen ii, iar rezu ltate le sîn t cît vse po ate de ev iden te. P en tru mărirea eficienţei efo rturilor care se fac şi a con tinuării lor sistem atice, s-au elaborat planuri speciale de amenajare integrală a bazinelor hidrografice, în care este prevăzut un complex armonios de măsuri ce vor asigura o stabilitate mai mare a componentelor mediului şi o valorificare economică superioară a teritoriului. Cea mai mare aten ţie s-a aco rdat co mb aterii eroziun ii de pe tere nu rile agricole, ac ţiun e ce s-a inte ns ific at în c on diţiile noi ale ag ric u ltu rii so cialiste. MăsLirile utilizate sînt cunoscute astăzi de toată lumea, iar rezultatele sînt dintre cele mai bune, a tît pe pla n local — în fieca re coopera tivă de p ro d u c ţie —^cît şi pe pia n general. Form area orga nismelor tore nţiale este, de asemenea, p rev en ită prin nive larea terenului şi distrugerea şiroaielor în timpul lucrărilor agricole curente. In cazul ravenelor şi torenţilor se iau măsuri speciale (consolidarea prin plantaţii şi ziduri, con struirea de mici baraje etc.) vizibile de la dis tan ţă în toa te sub un ităţile Moldovei, ca şi în celelalte regiuni ale ţării. A lunecările de teren sînt p reven ite şi stab iliza te pe mari su prafe ţe, mai ales acolo unde afecteaz ă obiective economice mai deoseb ite (în loc alităţi, în lung ul căilor de co m un ica ţii sau al alto r co nstr uc ţii). Nive lările, pla n ta ţiile de vii şi


75

livezi, îm pădu ririle pa rţiale sau tot ale , drenajele, zidu rile dc sus ţinere şi alte măsuri tehnice sint din ce în ce m ai num ercase, dt şi, în ace astă pr iv inţă, este încă m ult de f^cu t, c’atoTită şi fap tu lu i că stăv ilire a lor este încă îoa rte costisitoare.

Pe lîngă tipurile de reliel amintite, în Podişul Moldovei S3 intîlnesc procese şi forme de origine lacus tra, eo liană, b icgs na , an trop lcă ş.a. care, local, se înscriu în peisaj ca elemente secundare, subordonate celor amintite anterior.

4. CLIMA

Podişul Moldovei are o climă temperat continentală; aceasta se datoreşte predom in ării in flu e n ţii d ir ecte a mase lcr de aer c tn iin e n ta l, de crig in e asiatic ă, care, în generai, iarna sînt uscate şi reci, iar vara sînt calde sau chiar foarte calde şi uscate. Ca urmare, precipitaţiile sînt reduse, cscilînd între 450 şi 650 mm anual; iarna acestea cad sub formă de zăpadă care este frecvent viscolită. Pe parcursul anu lui rep artiţia p rec ip itaţiilo r este ne un ifonn ă, înreg istrîndu-se perioade sece toase cu o frecvenţă mai mare vara. Va riaţia m aximă a tem pe ratu rii atr u îu i în decursul unui an dtpăşeşte 65“; în medie se produc 120 de zile cu îngheţ, iar cca 100 de zile sînt senine; vîntul predominant, care bate dinspre ncrd-vtst, poate, ia rafale, să depăşească iarna viteza de 40 ra/s.

4.1. Factorii cHmatogenî. Caracteristica climei Podişului Moldovei, ca pre

tutin de ni pe sup rafaţa P ăm întu lui, rezultă din inierac ţiun ea fac torilor cHmatogeni (radiativi, geografici şi dinamici). ' 4.1.1. Faciorii radiativi. D intre toţi factorii climato gen i, deosebit de imp or ta n tă este rad ia ţia s ola ră, sub formă glob ală, deoarece con stitu ie sursa enţ.rgLtică care stă Ia baza tuturor proceselor şi îtnomenek.r climatice. io /c ră/o /fl/a (gk.bală) este rece pţiona tă în med dif erit, pe sup rafa ţa Po dişului Moldovei, da to rita desfăşurării lui pe mai multe grade de latitu din e, a du rate i diferite de străluc ire a soarelui şi a pav licu larităţilcr leeale ale ' cad rului natural. A stfel, ana lizînd hărţile întocm ite la nivelul ţării, se co nstată creşterea rad ia ţiei solare to ta le de la nt rd la sud . Ea se rem arc ă printr-t> v ar ia ţie de cca 13 kca]/c rap/a n pe d irt c ţia N V— SE (direcţie pe care va lorile oscilează în tre 112 şi 125 kcal/cmp/an); în acelaşi stns, durata anuală de strălucire a soarelui marchcază o creştere de 300 ore, iar n eb ulo zita tea medie an ua lă se redu ce cu 1—2 zecimi. C ircu laţia maselor de aer de term ină, în fun cţie de eara ctt.ristic ile lor term chidrice, de la an la an, variaţii importante în suma radiaţiei solare totale. De ex., în profil m u lt ian u al, an aii zîn d valo rile de la staţia C utn ari, pentr u in terv alu l 1955— 1975, se observă că ra d ia ţia solară tota lă, cu o medie de 112,9 k cal/c m p/a n, a av ut efectiv o variaţie de 34,9 keal/cnip; în anul Î963, cînd circulaţia atmosferică domi na ntă .s-a înfăp tuit pe o com ponenta estică, rad ia ţia solară totală a fest maxim ă (121,9 kcal/cmp/an); ea a fost favorizată de o durată mare de strălucire a soarelui (2351 e;re), în prezenţa unui aer uscat (cu o umiditate relativă nudie de 67%) şi ?le o ne bu loz itate red usă (5,2), zilele eu ne bu loz itate rid ica tă avind o irecv enţă max imă în an otiu ipu l rece. In con trast cu acea stă situ aţie, în an ul 1960, prin preO(.-minarea maselor de ae r oce an ic, tra n sp ortate din spre NV, ra d ia ţia so la ră to ta lă a f(,st min imă (87 ke a! /cm p/ an ); în acesi an d u ra ta de strălu cir e a soare lui a fost

CONDIŢIILE lyiEDIULUI NATURAL

77

Fig , 7. R adia ţia solară totală în kcal/cnip/an {după A tl a su l R .S . R o m â n ia , 1974—i979),

redusă (1956,5 ore), iar nebulozitatea ridicată (6,2) s-a înregistrat inai ales în ano timpul cald. în timpul anulai variaţia radiaţiei solare totale este condiţionată, în princi pal, de m ărim ea zilei. A ceastă s itu a ţie p erm it e cre şterea rad iaţiei în cepîn d din ianu arie, cînd pen tru întreg Pod işul Moldovei are v alori stib 3,5 kcal/cm p/luna şi pină spre mijlocul verii (în iulio), clnd depăşeşto 15 kcal/cmp/lună. Deşi ziua are du rata ma xim ă în iunie (15*55'”), ra di aţia solară totală este maximă în iulie, p rin asocie re a îavora biUi a celo rla lţi fa cto ri de in flu enţa (i nso la ţia , nebu lo zit atea , umiditatea). în a doua jum ătate a anu lui, din au gust pînă în decem brie, ra dia ţia solară lun ară scad e co ntinu ii. în lun a decem brie du ra ta mică a zilei (8A30”0, ca şi frecv enţa ridicată a sistemelor noroase sînt elemente caracteristice, specifice stărilor barîco

V CONDIŢIILE MEDIULUI NATURÂL

ciclonaie, ce reduc mult durata de strălucire a so are lui, pînă la de pa tru ori, faţă de situaţia înregistrată în iulie. Ca urmare, în decembrie, în tot Podişul Moldovei, radiaţia solară totală coboară sub 3 kcal/cmp/iună. Din pun ct de vedere practic este interesant de sub liniat că In intervalu l aprilie—septembrie, durata de strălucire a soarelui însumtază 1336 ore la Dorohoi şi 1528 ore la B îrla d, ia r ra d ia ţia solară tota la este de 81,8 kca l/cm p la Dorohoi şi de 88,7 kcal/cmp la Bîrlad, reprezentînd peste 70% din totalul anual. Deci, facto rul ra dia tiv este favorabil cu ltivării rnu ltiplelor soiuri de pla nte , inclusiv a viţei de vie, asigurînd co nd iţii o ptime coacerii aces.tora. în plus, pe ntru econom isirea de carb ur an ţi şi de energie electrică (în prezent p rccu rată din surse epuizab ile), se pot lua în consid era re şi posibil ităţile de a realiza, în cadru l gospodăriilo r in d iv i du ale sau a ferm elor zoo tehnic e, sisteme de ob ţiner e a apei calde m ena jere, cel p uţin p arţial, pe baza en ergiei so lare . Factorii geografici. Aşezarea gec grafică, ca şi c adru l n at u ra l (cu 4.1.2. p a rticu la rităţile sale im puse de modul în care se com bin ă, de la loc la Icc, fo rm ele (le relief, h idrog rafia, solul şi veg etaţia), oferă p os ibilităţi v ari ate de transform are a energ iei solare în căld ur ă şi prin ace asta, facto rii m en ţion aţi, vor in flu en ţa dif erit componentele climei. y\şezarea ge ogra fică a Podişului Moldovei, prin desfăşurarea în latitudine pe cca 2'^50', de ter m ină varia ţia în spa ţiu a rad ia ţie i so lare şi în co nsec inţă, de la sud spre nord , tem pe ratura medie anu ală a aeru lui se reduce cu cca 3 X . Ungh iul sub care razele solare ajun g pe suprafaţa podişului oscilează, in cadrul an ulu i, de Ia sud (G ala ţi) la nord (R ăd ău ţi-P n it) , în tre 68" şi 65" 13', la so lstiţiu de var a şi Între 21‘^ 06', resp ectiv la so lstiţiu de ia rn ă; ace asta imp une va ria ţia în tim p a ca n tităţii ele căldură p rim ite şi deci, o am plitu din e de cca 6 5X în os cilaţia tem pe ra turii aerului. Fiin d aşezat în estul C arp aţilor”O rien tali, Podişul Moldovei prim eşte in  fluenţele m oderatoare ale A tlanticu lui şi Me diterane i, într-o m ăsură mai mică decît restul ţării. In schim b, relieful puţin ac cid en tat din est, faciliteaz ă influen ţa aeru lui co ntin en tal, cu consecinţe în precizarea cara cteristicilo r term o-p luvio m etrice şi dinamice ale climei. Cadrul natural introduce o diversificare în aspectul climatului, în special prin relief. Astfel, orientarea generală NV—SE a principalelor văi şi dealuri impune pre dom in area vîn tulu i din această dir ecţie. Scăd erea genera lă a înăl ţim ilo r, de la nord spre sud şi de la vest spre est, determina sensul de diminuare a precipitaţii lor şi de creştere a tem pe ratu rii aerului. De ex. p rec ip itaţiile m edii anu ale măsoară 565 mm la Botoşani (173 m altitudine absolută), 533 mm la Iaşi (104 m altitudine absolută) şi 455 mm la Bîrlad (74 m altitudine absolută); temperaturile medii an ua le sîn t de la B otoşani, de 9 ,6 X la Iaşi şi de 9,8“C la B îrlad , Vegetaţia, p rin formele sale, influen ţează, în mod difer it, ca n titat ea de apă red ată atm osferei în procesul complex al evap otra ns pira ţiei. A stfel, în spa ţiul din ne)rd-vestul şi centrul podişului, unde predomină foioasele, umezeala relativă med ie anu ală oscilează între 75 şi 80% ; de la latitu din ea oraşului V aslui spre sud, predom in area suprafeţelo r agricole şi pre zenţa unor p recipitaţii mai reouse dete rm i nă o ev ap o tra n sp ira ţie m ai slab ă şi, în conse cinţă, aerul este mai uscat (umezeala relativă coboară sub 70% anual). Solul şi hidrografia {m specia] supra feţele lacustre) irJiu en ţea za c lim a prin valoarea albedcului, respectiv prin capacitatea de reflectare a razelor solare datoritf: culcjrii pe care acestea o au. De ex. în Po dişul Moldovei, pe cca 65 %o din su pţdf aţă, se găsesc cern ozio m uri, în diver se stad ii de deg rada re. Aceste soluri de


79

Fig. 8. D'Jrata de strălucire a soarelui în ore anual (după A ll a su l R . S . R o m â n i a , 1974— 1979).

culoare închisă au proprietatea să retină cea 85% din radiaţia solară. Deci, ele pot asi gura în m agazin a rea energiei calo rice, core spunzătoare te m peratu rilor optim e, pentr u dezvoltare a in bune condiţii a cult uril or agricole . Factorii dinamici. Masele de aer, prin marea îor mobilitate, constituie 4.1.3. factoru l climatoge n care generează v ari aţiile neperiodice ale v rem ii. Direcţia de mişcare, ca şi caracterul maselor de aer, ce ajung pe teritoriul Podişului Moldovei, depind de poz iţia, deasup ra Eu ropei, a diverselor formaţiuni barice, care reprezintă ce ntrii de acţiun e. Pe ntru Europa şi resp ectiv ter ito riu l ţării noastre, cei mai im po rtanţi centri tăriei sîni anticiclonul azoric, anticidonul siberian, ciclonul islandic şi ciclonul mediteranean. Poziţia acestor centri, intensitatea lor şi deci puterea lor de influ en ţă, se modifică în tim pu l an ulu i în funcţie de can titate a de energie solară re 

30

CONDIŢIILE MEDIULUI NATURA L

cep ţion ată de emisfera nc astr a. Accastă situ aţie d'eicrmină dif cr cn ţitrfa esenţialii h aspectu lui st ărilcr vremii şi ca urm are oscilaţia valorii eleme ntelor climatice. Astfel, iarna, ciclunui islandic influenţează partea de ncrd -ves t a E uropei, anticiclonul azoric controlează partta ei de sud-vest, anticiclonul siberian, prin interm ediul unei dors ale, se resim te în partea de est şi cen trală, iar ciclonul med i teranean în cea de sud. Poziţia acestc.r centri barici in timpul iernii, pe care o caracterizăm în medie prin lu na ia nuarie, fa vorizează pătrunderea in ţara noastră, prin partea de est, a unei mase de aer arctic continental, deosebit de rece şi uscat. Pe deasupra acestei mase de a tr d er s, cu grosimi de 400—600 m, se' deplasează; în sens invers, un a tr mai cald ; in zona de interferenţă a acestor mase de aer, cu origini diferite, se formează un strat de nori care micşorează radiaţia solară globală. Podişul Moldovei, intrînd aproape în întregime in z.>na altitudinilor sub 600 m, resimte iarna, în cea mai mare pa rte a tim pu lu i, influen ţa maselor de aer arc tic co ntin en tal, cu toa te conscc inţele ce decurg de aici , în timpul verii, pe care o caracterizam în medie prin luna iulie, centrii barici m en ţion aţi îşi reduc , în genera l, aria de ac ţiun e, cu ex cep ţia an ticic lon ulu i az oric, care, printr-o dt;rsală extinsă prin sud-vestui Europei, cuprinde şi ţara noastră, in an(.tinipul cald , gra die nţii barici orizontali sînt mici şi, ca urm are, trans po rtul aerului atlantic spre est se îaee lent, ajungînd la noi destui de uscat şi cald; aceste carac tere se accen tuează dup ă ce masa de aer trave rsează Carp aţii O rien tali. Masele de aer cu origine atlantică au grosimi apreciabile şi sînt relativ omo gene avînd un grad redu s de um idita te. Sub influen ţa suprafeţei su biace nte, local, se produc modificări termodinamice, îapt ce poate genera atît înnourări, cît şi alte procese meteo ro lo gice, cu un tim p redus de m anifestare. Stările de vreme m enţionate, gen erate de poziţia medie a prin cipa lelor sisteme baric e, au o fre cvenţă redusă, deoartc e aşez area şi intensitatea centrilor de acţiune se m odifică contin uu , în consecinţă, circu laţia maselor de aer din tr-o dir ecţie este într eru ptă frecvent de inva zia aerului pe o altă dire cţie, co ntribu ind astfel la schim  barea vre m ii. 4.2. Caracteristicile: generale ale ciimes. M odificarea, la su pr afa ţa Po dişului M oldovei, a factorilo r clim atcg eni, în ansam blul lor şi oscilaţia acestora în tim p, deter m ină modul de va ria ţie a eleme ntelor climei (tem per atura, p rec ip itaţiile, vîntul etc.). 4.2.1. Temperatura aerului. Dintre elementele climei temperatura aerului este parametrul cel mai important; ea înregistrează, în timp, un grad mare de variabilitate determinînd astfel şi modificarea celorlalte elemente climatice. Temperatura medie anuală a aerului scade odată cu creşterea altitudinii şi a lat itu d in ii. Pe sup rafa ţa Podişului M oldovei, acţiun ea celor doi factori de in fluen ţă, av înd , în gene ral, aceeaşi dir ecţie de m odifica re, se însum ează în procesul de înc ăl zire a aerului. Ca urmare temperatura medie anuală, de ia sud la nord, oscilează în tre lO'^C (la Pechea ) si 6,5° C (la S tra ja) în registrîn du -se o difere nţă de 3,5" C. An alizînd rel aţia grafică din tre tem per atu ra medie anu ală şi alt itu di n e se observă înscrierea valorilor pe două curbe, punîn.du-se astfel în evidenţă două zone sub aspect termdc; o zonă mai rece, cu temperatura în medie de 8,5°C, caracteristică părţii de vest a podişulu i şi o zonă mai cald ă, cu tem peratura în medie de 9,5'"G, caracteristică părţii de est a podişului. Izoterma de 9°C limitează partea centrală

CONDIŢIILE MEDIULUI, NATUIÂL

81

şi de sud a Cîmpiei Moldovei, valea Prutului, Depresiunea Huşi, valea Bîrladului şi vaiea Şiretului în zona latitudinii de 47°tV, Din înre gist rările efectu ate la staţiile cu p erioadă m are de obse rvaţie (60— 70 ani) se constată că valoarea medie multianuală a temperaturii a îost depăşită cu 1—2°C de cătr e tem pe ra tu ra medie a an ilc r 1975, 1966, 1S61, 1951, 1936 e t c .; în 1936 ten ipe ratu ra m edie an ua lă a iost tle 9,9"'C la Dcro hc i, ia r în 1951 de U ,9 “C la G ala ţi; în profil m ulti an ua l, aceste tem pera turi au o frecvenţă de 3—5% . V a loare a m edie m u ltia nu ală nu a îost de păşită in 1969, 1964, ,1956, 1942, 1940, 1933 etc . ;. în 1942 tem pe ra tu ra m edie an u al ă a fost de 6,4 T. la D oroho i şi de 7,2'*C la H uşi, iar în 1933 de 6,TC la Rom an şi de 8 ,2 ^ la G al aţi; aceste valo ri au o frec venţă de 1—2%.

ă2 ' lOrnO

Primo varo

Vora

)0

12 *C

’Fig. 10, Variaţia în altitudine a temperaturii medii anuale a aerului.

I n ti m p u l anulu i tem pe ratu ra aerului înregistrează va ria ţii sezoniere, lunare şi diurne care, în spaţiul Podişului Moldovei, se modifică, ca şi cele anuaie, în ra p o rt de la tit u d in e ş,i a ltit u d in e . Iarna, ca urmare a.aşezarii geografice a podişului temperatura medie a aerului ts te ne ga tivă, oscilînd În trej—4''G şi — 1,3°C şi, în gene ral, mai cobo rîtă (s u b — 2°C) în jum ătatea no rdică. Faţa de anotimp ul precedent, tem peratura medie a iernii înregistrează 6 scădere de 10—13^C. Cele mai coborîte valori (—4°C) sînt caracteristi ce, în g enera l, zonelor depresion are şi văilor a dînc i, unde formele de relieî îavcrizeaxă răcirea aertilui prin radiaţii nocturne. în plus, spre aceste zone coboară, de pe d ealu ril e în alte: din ju r, ţin aer rece şi dens care , prin sta ţio n a re, se su pr arăc eşte. . ; . Dintre iernile, deosebit de reci, pentru zona extracarpatică a Moldovei, amin tim anii 1968—1969, 1666--1967, 1963—1964, ÎS62—1963, 1953—1954 otc.; itrni relativ calde s-au înregistrat,în anii 1974-~Î975, 1970—Î97Î, 1948—1949 etc. Priinămra, p rin creşterea rad iaţiei solare, temp era tura medie a aerulu i osci lează în tre i7,2''C {în pa rte a de NV a po dişulu i, la al titu d in i peste 500 m) şi 10,3'’C (îil sud -estu l p od işulu i). T em pe ratu ra med ie a pr im ăver ii este cu 9—-12°C mai ricîioată, în co m para ţie cu anotimp ul precedent. Ani carac teristici, în care prim ăvara a fost mai Caldă cu 2—3°C decît valoarea multianuală, sînt 1975, 1972, 1968, 1966, 1961, 1951, 1950 etc., iar mai reci (cu 2—3"C sub normală) 1974, 1969, î'965, 1^56, 1942 etc. . ■ V a ra ,'fa ţa de anotim pul a nterio r, tem pe ratur a medie creşte cu peste 1T’C .în sudul podi.şului şi cu 9— 1IX în nordu l lui. Modificarea grad ului de neb uloz i ta te şi, în general, a stărilor de vreme din tim pu l ver ii, determ ină, în profil m ulţian ua l, v aria ţia tem pe ratu rii medii a ano timpu lui. Astfel, gradul de neb ulozitate rid ica t, prin succedarea mai mu ltor fronturi atm osferice, a îm pied icat ■încă-lzirea normală a acrului în anii 1974, 1969, 1965, 1955; 1949 etc.; în vara anului'1969 temperaturamedie a anotimpului a fost de 18,4“C la Cotnari şi de 19,3°C la Vaslui, în verile cu un nu m ăr mare de zile senine, p rin încălzirea puternică .a aerului > tem pe ratu ra medie a anotim pu lui a dep ăşit norm ala, ca de ex. în anii 1964; 1963, 1954 etc.; în vara anului 1963 temperatura medie a anotimpului a fost de 21,TC la Vaslui şi de 21,3°C la Cotnari. Toamna; din punct de vedere terinic, este apropiată primăverii, fiind mai caldă cu 0,8°C şi mai rece decît vara cu 9—10°C, In intervalul 1896—1975 toamna a fost mai caldă, decît situaţia normală, în anii Î969, 1967, 1966, 1963, 1962 etc. şi mai rece în 1973, 1972, 1971, I9S5, 1953, 1942 etc . In toa m na an ulu i 1969 te m pe -

G0îît)IîiIII.E MEÎ5I0LUI NAÎÎÎÎIAL

83

ra tu fa m edie a anxştimpului a fost de 1I,5°C la Co tnari şi de I0,9 '’G la. Vaslui, iar in, 19Î2 de 8i.5fG şi respectiv de 8v9X. Temperatura rnedie lunară 'pvezmik acelaşi med de variaţie pe toată siipraîaţa Po dişului M oldovei. Astfel, în tim pu l anu lui tem peratu ra m edie lunară cea mâi coborîtă se înregistrează în ianuarie, cînd iâ valori între -^3,4°C şi —4,6®G, în pa rtea de HGi'd a po dişului şi înt re —3°G şi — i,8 “C în cea de sud. Valoarea medie lunară eea mai ridicată se produce vara, în iulie; acum, în raport de alti tudine, temperatura medie oscilează între 18 şi 21"G pentru jumătatea-riordică şi în tre 19 şi 22“G în ju m ătat ea sud ică. In anotimpul rece temperatura medie lunară cea mai coborîtă, din perioada, analizată, s-a produs, în 18% din cazuri, în decembrie, în 55% în Ianuarie şi, în 27%, în februarie. In anotimpul cald, temperatura medie lunară cea mai ridicată s-â înregistrat în 4,7% din cazuri, în iunie, în 65,9% în iulie şi în 29,4% in august.

CONDIPILE MEDIULUI NATURAL 84

Diferenţele de tem pe ratură între lunile de vara ra r depăşesc 2°C, iar în tre lunile de iarnă, numai local, depăşesc 3“C; între lunile anotimpurilor de tranziţie salturile în media tempeiraturii sînt mult mai mari, de 5— 7°C. Fa ţă de tem pe raturile anuale, mediile lunare maxime, din intervalu l aprilieoctorabrie, sînt mai mari cu 11,TC la Fălticeni, cu 1Î,7°C la Şteîăneşti şi cu 11,9°C ia Bîrlad; în intervalul noiembrie—martie valorile medii lunare minime sînt mai redu se de cîţ cele an ua le cu 12,3°C la Făltice ni, cu 12,7“C ia Ş tefân eşti şi cu 13,3X la Bîrlad. Însumînd abaterile ir.-sdii lunare, determinate îaţă de media anuală, se constată că excesivitatea regimului termic scade de la sud spre nord şi de la est spre vest, amplitudinea med/e fiind de 25,2 X ia B îrlad, de 24,4®C la Ste fan esti si de 23,4"C la F ălti ce n i. ; ’ ’ R ad iaţia solară, com bina tă favorabil cu circu laţia maselor de aer şi cu ca rac  terele suprafeţei sub iacen te, permite realizarea, în spa ţiul P od işului M oldovei,

CO NP IŢIÎI^ MEDIULUI NATUEAL

85

a unor temperaturi absolute exivam de m afi. Tn urm a iiho r astfel de situ aţii temp eraturiie maxime înregistrate au fost de 38®C, în axlgust-1905, la Ddfbhoi, de 40°C, în iul ie 1909, la laşi^ de 38,9°G, în au gu st, 1951 ^ la V aslu i, d e 40,2°C, în iuU e 1938, la H uşi şi de 39°C, în aug ust 1954, Ia G a la ţi; tem pe ratu rile minime au fost de —•32,5°G, în ianuarie 1940 şi în februarie 1937 şi 1911, la Dorohoi, de —29°C, în ianuarie. 194Q şi febru arie 1929, la C otn ari , de —3 3,2 X în fe br ua rie 1954, la R om an şi de --28,'6®G în feb rua rie -1929,' l ă 'G a la ţi. A nip U tu dinile abso lute varia&ă între 67,6°C şi 71 ,4 X în p arte a de sud a po dişulu i şi în tre 66;5°G işi 70,6°G, în p ar tea de no rd. Ziie (le în gheţ, cu temperatura minimă: diurnă < (fC, sînt posibile în urma efec telor ra d ia ţiy e ’d in nop ţile senine şi lin iştite, sau p rin ad ve cţia ae rulu i rece.; îngh eţul, este d ecsebiţ de p u ttr n ic cînd cele dguă cauze acţion ează con com itent, iar efectul lui p cate h dezastruos pentru vege taţie. în cuprinsul Po dişului M oldovei, nu m ărul mediu anual de zile cu îngheţ os cik ază între.Q2,şi 140;’ în zona îna ltă din Coiiriele Tu tove i, din D ealurile Fălciului, din Podişul Central Moldovtncsc, din nordul Cîmpiei Moldovei, în cea mai mare p arte din Podişul Sucevei şi a Pod işului piemo ntan C iung i—Corni, n um ărul lor ( ste mai mare de 120. N um ărul max im de zile cu îngh eţ va riaz ă, de la sud la n ord , între 120 (Galaţi) şi 157 (Dorohoi), iar cel minim, pe aceiaşi direcţie, oscilează . în tr e 64 şi 110. ’ în Podişul Moldovei această caracteristică termică este specifică intervalului no iem brie — m artie, avînd cea mai m are frecve nţă în lunile decembrie — februa rie. Pr im ul în gh eţ, toam na , se prod uce, în m edie, între 10 şi 15 octom brie, în pa rtea de nord a pod işului şi în preajma lui 1 noiem brie în sud. Gel mai tim pu riu îngh eţ de toamnă s-a înregistrat în ultima decadă din luna septembrie, în jumătatea eie nord a po dişului şi în decada a dcu a a lun ii octom brie, în sud ul lui. U ltim ul îng he ţ, p rim ăv ara, se pro ducă în medit! în lu na ap rilie, în rcgistrîn du-s e o în tîr zie re în timp, odată cu creşterea latitudinii şi a altitudinii. Astfel, în Podişul Govurluiului fenomenele de îngh eţ se prod uc cel mai tîrzi u la sf îrşitul lun ii apr ilie , iar în Po dişul p ie m ontan Ciu ng i—Cern i .şi în P odişul Sucevei la încep utul lunii mai. Po si b ilita tea de pro duct re a în gh eţu lu i în lu na mai este re dusă, de 5—10% . în Podişul Moldovei s-a înre gist rat un îng he ţ, ex cep ţicn al de tîrz iu , în inte rva lul 21 --24 mai 1952, cu urm ări neg ative în dez vo ltarea v ege taţiei. Zile de iarnă, ,cu ternpe ratura maxim a diurnă < 0°C, se înregistrează în cadrul intervalului de timp în care se produce îrghtlul, deci, din noiembrie în februarie. Numărul mediu al zilelor de iarna csciltazâ între 30 şi 60; acesta re prezintă în tre 11 şi 13%.,. d in n um ăr u l de zile anual, pen tr u nordul podişulu i şi între 9 şi 12% pentru sud. Zilele de vară, cu temperatura maximă diurnă > 25 T , se înn gislrtaz ă în cazul ad vec ţiei aeru lui cald tro pica l şi a celui asiatic ccn tin en tallza te. In Pod işul Moldo vei se pro du c, în med ie, 50-—98 zile de v a r ă ; ele au o frecv en ţă an iială în creştere de la nord spre sud, între l4 şi 27%. Aceste temperaturi diurne sînt caracteristice intervalului m.artie — noiembrie în sudul Cîmpiei Moldovei, în Depresiunea Huşi— Elan şi în partea de sud a Podişului Bîrlad, iar în intervalul aprilie — octombrie în restul po dişului. în lun ile iulie — aug ust zilele de vară au o frecve nţă maximă care, în medie, depăşeşte 50% din suma ier anuală. In intervalul aprilie — octombrie, prin continentalizarea maselor de aer cald, în timp ul insolaţiei puternice din zilele senine, tem pera tura maxim ă diurn ă poate să fie 30°G, înr eg istrîn du -se zile tropica le In Podişul Moldovei numărul zilelor

S 6

,e,ONţ)IŢI;lLE MţîDimLUI iNATU.RAJU

,11; ..]a 2,7% ele. sîn t ca racte ristice lunilor^ iulie — au gu st cînd se. înrţgistreaz â'G ca ;70% din num ărui, caz urilor anuale (68% via Dorohoi şi 75% la G ala ţi). , ^leuizniQ, umiditâtea 4.2.2. Umiditatea aerului şi nebulozitatea.'Ga >31 nebulozitatea con stituie param etri c6’scot îri evidenţă câract-erele clim ei. • ' ’ în spaţiul Po dişului Moldovei, um iditatea se modifica în timp,: ,,în rai).oi:t d-e temperatura, aerului! Ca u rm are ,,valoarea medie mueLyd '.a. MniiditâţiV r^^ creşte de !a sud-est spre norcl-vest pu cca 12% (de la 68% la $5% ) , Cele m ai. reij'uşe Valori (sub 72%) sînt caracteristice în sudul Cîmpiei Moldovei, în valea Prutului, tn^ Depresiunea H uşi—E lan, în Podişul Covur lui ului, în sud ulC oiin el or Tat ovei.şi în valea Şiretului (la âltitudini sub' 100 m). în aceste zone temperatura medie anuală este mal mare de 9°C. în restul pod işului te m pe ratu ra aeru lui xioboată 'Şi, în consecinţă, creşte um iditate a la peste 72%. ; :’

CQNDIJIIIiE, MEBIJJLUÎ

, 87

în profil inultiaiiual, vari aţia- fac tor ulu i term ic influenţează în mod diferit gradul de saturare a aerului cu vapori de apă. Astfel, în intervalul 1956—1975, cel mai sărac în umiditate a fost anul 1963 (cu 5—7% mai redus ca media plurianuală), iar cel mai bogat a fost anul 1972 |cu 5—8% mai mare ca media plurianuală). în tim pul a nului, prin va riaţia tem pe raturii aerului şi a conjuncturii create de ansam blul celorlalte elemente ale climei, u m iditate a relativă' este maximă iarna şi m inimă va ra. Curba vari aţiei lunare a acestei caracte ristici are aspec t invers celei de oscilaţie a tem peratu rii aerului. în cadrul perioadei reci, cînd umiditatea relativă este tnare, valoarea medie lunară maximă, în cca 31% din cazuri s-a produs în decembrie, în 25% în ianu arie, în 29% în februa rie, iar în 15% din ca zuri s-a înregistrat în cîte două luni; în decem brie, valorile medii lunare maxime oscilează. într e 83% (ia Fălticeni) şi 86% (la Galaţi). în perioada calda a aptului, cînd umiditatea rdlătiva este scăzută, media lunară minimă se poate înregistra din,aprilie pînă în august; acum, de fapt se conturează două intervale cu valori coborîte (una primăvara şi alta vara), separate între ele. Astfel, prim ăvara, sa ltul term ic determ ină scăderea acce ntuată a um idităţii relative, în raport cu anotimpul precedent, în perioada'1956—1975, minimul de primăvară s-a produs în 50% din cazuri, în aprilie, în 48% în mal, iar în 2% din cazuri nu s-a înregistrat în acest anotimp. . Va ra, sînt cond iţii termice pe ntru realiza rea celui de-al doilea minim în evoluţia lunară a umidităţii relative; acest minim, în 38% din cazuri, s-a produs în august, în 33% în iulie, în 27% în iunie, iar în 2% din cazurile intervalului analizat, nu s-a înregistrat un minim de vară. între minimul de primăvară şi cel de vară, în luna iunie, în general, se re marcă o uşoară creştere în valoarea u m id ităţii relative , cu 1—2% faţă de luna m ai; a cea stă creştere este dete rm ina tă de un spor de umezeală, care apare în atmo sferă, prin inte nsificarea evaporaţiei într-o perioadă caldă dar bcgată în precipitaţii. Din analiza curbelor’de variaţie a umidităţii relative medii lunare, în general, -se observă că, în partea de nord şi de nord-vest a podişului (unde se simte influenţa climatului^baltic), minima de primăvară este uşor mai accentuată ca cea de vară. în sudul podişului, unde adesea pătrunde influenţa aerului continental (în regim anticiclon ic) c,u tem pe ratu ri rid ica te, minim a de vară este uşor mai pronunţată ca cea de p rim ăvară. De exem plu medii Ie lunare ininime sînt de 65% în mai şi 66% îri iulie, la Dorohoi, de 63% în mai şi 64% în iulie, la Roman şi de 61% în mai şi 57% în iulie, la Bîrl^ d, de 64% în măi şi 61% în iulie, la Ga laţi. ' în septem brie, valoa rea inedie^ a u m id ităţii relative, este apropiată de cea înregistrată în lunile de vara; rar cel de-al doilea minim, se produce ,îri această luriă (ex, în 1975). Din octombrie, prin scăderea temperaturii, media lunară a acestei caracteristici este în continuă creştere; saltul între mediile lunilor sept(iiTibrie -~ noiem brie este cu Ii % la Făltice ni, cu 12% la Botoşani, cu 16% la Husi, si cu 17% la Bîrlad'. ■’ ’ Nebulozitatea insdie anuală, în spaţiu l Podişului Moldovei, variază Îîiti'e 5 şi 6. în perioada an alizată, va lori sub media multia nua lă s-au înregistrat în an ii 1970, 1963 etc ., ia r mai .mari în anii 1974, 1972, 1968, 1966 etc. în tim pu t anu lui, în to t podişul, n ebulozitatea medie lunară este minimă la sfîrşiţul verii şi maximă la înce pu tul iern ii, în fu ncţie de frecvenţa ariilor ciclonale şi a sistemelor frontale. Astfel, în anotimpul rece succesiunea frentmilor

88


atmosferice, legate de frecvenţa m are a' depresiun ilor barice (caracteriza te prin niişcarea ascenacntă a aerului), determină o nebulozitate ridicată, cu yalcri peste 7. în timpul verii, creşterea temperaturii reduce posibilitateă de saturare a aerului cu vapori de apă şi, ca urmare, scade gradul de acoperire a] cerului cu nori, spcrind durata efectivă de strălucire a scarelui; acum, nebulozitatea medie lunară coboară sub 5, iar in partea de sud a podişului chiar sub 4. 4.2.3. Precipitaţiile atmosferice. Sursa principală de apă a Podişului Moldovei o formează prec ipitaţiile atmosferice şi, prin aceasta, cunca.şterea va riaţiilor ca ntita tiv e şi ca litative, în timp şi sp aţiu, prez intă şi o deosebită im portanţa practică. Preclpitaiiile anuale, variază, în medie, între 450 şi 700 mm. In repartiţia ter ito rială a prec ipita ţiilor se remarca mai mult inîhien fa altitu di ni i şi mai puţin cea a latitu di nii, iz obie ta de 500 mm, în nordul po dişului, limitează parte a central-estică a Cîmpiei Moldovei, iar în sud pătrunde, prin intermediul văilor, în

CONDIŢIILE MEDltrtUI^ {iSTATURAL

89

Podişul Central Moldovenesc şi în Colinele Tutovei; ea urmăreşte în medie altitudi nile de 150—175 m. în partea în alt ă a podişului, cu al titu di ni peste 300 ra, precip i taţiile medii anuale depăşesc 600 mm, iar local, în partea de nord-vest, la altitu dini mai mari de 500 m, acestea ajung 'la '700 mm. în zona extraca rpa tică a Moldovei pr ecipitaţii reduse, în genera l sub 400 mm an ua l, s-au înregistrat în 1973, 1967, 1963, 1959, i954 etc., iar prec ipitaţii bc ga te„ însumînd peste 600 mm anual, în-1974, 1971, 1970, 1S69, 1S68, 1966, 1955, 1941, 1940, 1933, 1932 etc. Analizînd sumele anuale, din intervalul 1925—1975, se observa gradul mare de var iab ilita te, în tim p, a l pr ecip itaţiilor rec epţionate de Po dişul Moldovei. De ex. la staţia Iaşi, pentru perioada a m in tită, în 43% din cazuri suma p rec ip itaţii lor anuale nu depăşeşte 400 mm, în 28% din cazuri a fost mai mare de 600 mm,, iar în 29% din cazuri a fost cuprinsă între aceste limite. De asemenea, se constată că, pe ntru acelaşi post pluvio m etric , dife renţa între sumele anuale extreme poate să ajuriga şi-chiar să depăşească 1000 mm; astfel, la postul D agîţa s-au în registrat I2î6 mm în an ul 1940 şi 243 mm în 1927. în ansa m  blu pe în treaga su prafaţa a podişulu i, diferenţa în tre precip itaţiile anuale ex trem e este de 1200 mm ; maxima, de 1259 mm, s-a înre gistr at în 1932 la pun ctul Tudo ra, iar minima, de 64,4 mm, în 1903 la Pechea. Variaţia precipiiaţiilor în timpul anului este influenţată de circulaţia maselor de aer şi de caracterele suprafeţei subia cente. Astfel, se con stată că în sezonul cald,, respectiv in tervalu l aprilie —septembrie, precip itaţiile înregistrate reprez intă între 65—75% din sUma an ua lă, p entru partea de nord a p odişului, şi intre 60—65% pentru cea de sud. Surp lu su l de precipitaţii în reg istrat în ju m ătatea nord ică a podişului se dato re şte in fluenţei climei baltic e; ca urm are , aici, se produc ploi de convecţie termică şi ploi fr onta le, legate de deplasare a cicloniior peste Europa centrală; aceştia, în drumul lor spre Marea Neagră, traversează o zonă de cîmpie şl podiş,, cu relief n u prea a cc ide nta t, ceea ce le perm ite să aducă mase de aer destul de umede, pînă în nordul Podişului Moldovei. în ju m ătatea de sud a podişului, p rec ipitaţiile sînt d eterm inate, mai ales, de conVecţia termică locală şi de cea fron tală, care este legată de cicionii dez vo lta ţi deasup ra M ed iteran ei; aceştia au în lunile de vară o frecven ţă mai redusă, în plus, traiectoria, în lungul cărda se deplasează, intersectează o serie de masive montane, unde lasă o bună p arte d in u m iditate a ce o co nţin; totuşi prin in term ediul Ier se aduce un aer rela tiv umed pînă în Colinele Tutov ei şi în Dealurile Fălciului. In sezonul rece, respectiv în intervalul octombrie—martie, predomină masele de aer rece, contin enta l (estice şi polare), cu un conţinut redus de u m id ita te; ca, urmare, precipitaţiile căzute reprezintă sub 40% din sumele anuale. Acum, cele mai mari c an tităţi, însumînd cca 35—40% din va lorile anua le, se înregistrează în sudul podişului, p înă unde cicion ii mediteraneeni aju ng cu o frecven ţă mai mare şi cu un conţinu t mai ridic at de um iditate. Dinamica maselor de aer determină deci, în variaţia lunară a precipitaţiilor, un ,m ax im în anotim pul cald (în iunie) şi un minim în anotimpul rece (ianuarie— februarie). Analizîndu-se fondul de date pluviometrice se constată că minimul din anotimpul rece, în zonele cu altitudini sub 175 m (din sudul Cîmpiei Moldovei, din Depresiunea H uşi—Ela n etc.), are o frecvenţă mai inare în ian uarie;.de ex. la staţia Iaşi, din perioada analizată, în 36% din cazuri minimul pluviometric s-a. înre gis trat în ianuarie, în 34% în februarie şi în 30% în decemb rie. In zonele cu alti-

90

eONDITIILE MEDIULUI. m T U K A L

Fig. 15. Precipitaţii medii anuale în mm (după A tl

l R

S

R

ân ia

1974

1979).

CQNJpjŢIILE,MEDIULUI NAŢUBAL

91

ludin i p^s.te minimul .piuyiQmetric .are frecvenţa mai mare..în februarie; astfel. Ia staţia Roifaăn, acesţ^ a înregistrat 42% din.cazun-în februarie, 33% în decembrie si, 25®/^; în isnuarie, "~ “ “ Anîz;Lnd', med ii'se'cofiştaţă; că, între liinile , cu pre cip itaţirex trem ei ;5Înt d i% en ţe de .’Sp-^Şb m de nord. a po dişulu i, şi dş: 35—55 mm, în cea d e siţd. In in tery aiu l, 1896,Tri975, dife ren ţele în tre sum ele exţrem e a.L© preeipl;taţii lor, , înregis tra t e ' în, aceeaşi . lu na, au depăşit 10,0 şi ’ch iar 200', m in. A stfel, p rin tr-un gra d;m are de y aria b ll jl ate se rem arcă luna se pte m bri e; în această,lu nă, la m ulte .ppşţuri .din Po dişul iîoldxpvei, cel p uţin în tr- u n :a n n u .a u căzu t preci p ita ţiir în:;ii'inp ê în alţi a n i s-au În re gistrat pe ste 200 şi chiar peste 300 mm; (ex, 30 5:-TOm ia .Botoşani î 1912). ÎTi cadrul anului,:de la o zi la alta, repartiţia:precipitaţiilor este, de asemenea, extrem de variată cantitativ şi neuniform distribuită în timp, perioadele secetoak alţer nî nd ,cu ceie pipioase. Din pun ct dş vedere meteorologic, perioad ele secetoase au 'o durkta.meciie de 13 zile, în part ea de nord -vest a podişului, şi de 16 zile în cea ■de ^s ud .' Num ărul an ual mediu aî perioad elor lipsite de precip itaţii se reduc e odată cu creşterea altitudinii, de la sud spre nord şi de la est spre vest; de ex. anual se ^înregistrează, în medie, opt perioade ia Galaţi şi şapte la Dorohoi, opt la Huşi 5i şase ia Roman, , ’ Tn Cîmp ia Moldovei, und e pătrun dere a aeru lui con tine nta l asia tic este uşor ■acce sibilă, iar aerul oceanic suferă, in plus, un proces de fohniz are în timp ce coboară din Podişul Sucevei, seceta este importantă ca frecvenţă şi durată; la Bivolari şi Şipote intervalul lipsit de precipitaţii dui’ează în medie 17 zile (maxima a fost ;în 1898 de^-77 zile;la:Bivolari, iar în 1944 de 69 zile la Şipbte) şi are o frecvenţă medie a nua lă;d e cca 10 ;perioade (frecven ţa m axim a a fost de 15 perioade în 1898 la Bivolari şi de 14 perioade în 1939 la Şipote). ; Seceta m eteorologică este un fenomen. în tîl h it d es tu l de frecven t în Po dişul Moldovei, cu deosebire în sp aţiul Ş iret— Prut, şi este car acte ristică zonelor cu a lti tu d in i sub 175 m, un de pr ec ip itaţiile an ua le’ nu depăşesc iîn medie 500 mm, iar te m pe ratu ra medie an ua lă urcă peste 9°C. în această zona, în m edie, num ărul anu al de zile cu preci■ pitaţii ^ l mm, în general, feste mai mic de 70. în co ntrast c u aceste si tu aţii, se înreg istrează şi zile cti precipit aţii de osebit de. m ari. Media max im elor diu rn e re pre  zin tă în tre 35 şi 45% din m edia pre cip itaţiilo r lun are ; deci în tre 1/3 şi 1/2 din suma .iDrecipitaţiiloi* lun are.se poa te în regis tra într-o singură zi. Cele mai mari procente, cu valori peste 40%, sînt caracteristice lunilor februarie, iulie, august, septembrie, octombrie şi noiembrie. în Pod işul Moldovei, în vara an iior 1974, 1972, 1970, 1969, 1965, s-au înregistrat precipitaţii diurne maxime, echivalînd cu 1 --2 ori vaioarea medie a lunii res pec tive; ex. în 1969 la îaşi, în luna august, în 24'^ s-au produs 136,7 mm, media fiind de 60 mm. C an titatea maximă căzută în 24‘^ a atins AOO SOO 6C0 700 mm valori de 204,6 jnm la Av rameni (iulie 1907), 132,5 mm la Huşi Fig. 16. Variaţia în : (iunie 1952), 118,0 mm la Iaşi (au gust 1970). altitudine a precipi Ninsoarea este specifică intervalului de timp în care tem taţiilor medii anuale. pera tu ra , îxi .ştra tu l inferior al atmosferei, sub plafonul de

CONDIŢIILE MEDIULUI NÂTURAL

92

norU fste negativă; fiind o caracteristică dependenta de temperatura, (?a'=variaza, ca frecvenţă şi durată, cu altitudinea şi latitudinea. Prima ninscare se produce, de obicei, la începutul lunii noiembrie în partea de ridfd-vesl a podişului. Căderea ninsorii întîrzie, în timp odată cu scă^derea alti tu d in ii ^în iuidul Cîmpiei-Mtildovei se preduce in a 3-a dctad ă ‘a lun ii'neiiem brie) şi-a latitudinii (se înregistrează în priină decadă a luftîi deceiiibriti în -sudul podişu lui).'Ultîiiia zi cu ninsoare, în medie, se înngistrfază măi tinipurlu în parteă de siid'a Podişului MoldcVei (la începutul îutiii martie^) şi îritîrzie treptat pîiiă lâ sîîrşitu l lunii martie, cu cît creşte altitudinea şi latitudin ea. într e aceste lim ite'm edii sîht cuprinse Gca 14'0 zile în partea de nord-vest şi cca ÎOO ziîfe în partea de sud a podişului, timp în care pot apărea co ndiţii de căderea n in so rii ; aeeăk ă'fotm ăâ pre cip itatiilf.r se înregistrează efectiv în 30—35 zile în nord*vestul p&dişului şi în cca 20 zile în partea de sud. Formarea stratului de zăpada, în general, întîrzie cîteva zile după prima ninsoare. în medie stratul de zj'padă apare în'a 3-a decadă a lunii noiembrie în părtea de nord-vest a pcdişului; ce asemenea, acum se icrmează strat de zăpadă în

mm

IOOt SO

SUCEAVA

F A L T 1C E N i

mm

10090 80 -

80706050

7060^ 50 «0-

mm

et>i

IAŞI

$

5 f r 40 30 -

mm

r

o

m

a

n

70 -

30 - 30 -

tO-

D-

t FMAMl

8 1 R LA D

30 Î O ' 10 -

70-

10-

FM A M ( t A SON O

IFMA M I iASO ND

IAS ON D

40 .

30-

Mediana

40^:

80 70 60 50 -

AO-

0-

50 -

mm

60 50 -

HU Ş i

mm

; €

î O-

ftO70-

A1 lASOND

60"}

30 -

IASON D

0-

1A S O N D

20-

0- I F M A M I

Mediana aniiald

tO-

40-

20 10-

BOTOŞA NI

2 0-

60 50 -

0-

0

)00^.1 F M A M »

6070-

70 -

10050H 80 70605 040 30 -

30-

I FM A M I I A SO N D

mm

t FM A M i I A SO HD

mm 60-1 70 -

GALAŢI

6050 40 -

303G-i

0

]

I F M A M I I A S O N D

Fig. 17. Variaţia precipitaţiilor medii lunare în raport cu mediana anuală (xam/12).


93

nord ul Cîrnpiei. Moldovei, în Podişul Ce ntral Moldcvencsc şi în .n or du l Golinelor Tu tovei ,şi a Dealurilor Fiilciu lul ; în prim a decadă a luni) dtvcembrie acesta: se formează în par tea de sud a Cîm piei Moldovei, a CoHnelor Tiţiovei şi a D ealurilor F â|ci u lu i, iar în a 2-a decadă. a lunii decembrie în Podişul CovurJuiuiui. La suprafa ţa soiului ^ ra tu l de zăpadă se păstrează,, ţn m edie, în tre /5 ” 85 zile în partea de nt
94

CONDIŢIILE MEDiTJtUI NATURAL

• îri'partea de sud a Podişului Moldovei, după datele înregistrate GalaţUse. co ns tată că c6le rna i'fre cv en te vîn tu ri bat din no rd-es t (20%)V nord (18%) şî suci-veăt-'{ifrecvenţa medie an ua lă es te'd e 15% , iar din iarn ă 24 % ). ‘ ' ' ' Câ'liTi'ui, în cad rul îrec venţei an ua le, înreg istrea ză o cre ştere cu lat itu dirie a' de la 11 % \(G alaţi) j a 35% (Suceava). In tim p u l’ariului., î^ t o l PodJşul^Moldov calmuj ,are ^frecvenţa lunară cea mai mare toam na, cînd d e p ăşeşte'^ cu 3% la G ala ţi şi cu 10% la Bo toşan i, şi înr;egistrează îrecver>|:â'cea mai reduş^^^ prirnăvara,, cînd co boară su b m tdîa anuala cu 2% la G ala fi şi cu 8% ia Boipşani. . Pe sup raf aţa po dişului şi fn tim pu l am\\\x\y viteza,vlntidui în rapcri-.de, valoarea grad iejituiui baric dezvo ltat între principalii cen tri de acţiun e atmosferică în .a căro r.sfe ră de in flu en ţa se inclu de ace st>te ritoriu , : i v?;. sViteza medie anuală a vintului creşte de la-nord spre.sud,-în sens invers cu cel de v a ri a ţie a frccvc nţei ca lm u lu i; de ex. acea sta osciiează^între 1 şi 4 m/s la BotoŞ anî şi în tre 2: şi 6 m/s ia G ala ţi. .;v- ; în partea de nord a pod işului cea mai mare viteza a au vîntu'Hle dinsp re no rd-v est (2,5—4,5 m/s) şi no rd (1,5—3,5 m /s); v în tu î din dir ec ţii le-ve st ;şi est are viteze reduse (în m edie sub 2 ,5 m/s), iar d in ce lelalte direcţ-ii are viteze in terme diare (de 2--3 m/s).. în partta de sud. a podişului vitezele mari (peste;.4 m/'s) şîni-: caracteristice vinlului de nord şi nord-vest; vînturik de nord*est, sud şi sud-vest au, viteze medii de 3—4 ' m/s, iar din c elelalte direc ţii au viteze sub-’3 m/s. în ti^npul anului, în general, vîntul are viteze mai niari.iarna şi primăvara, in partea, de sud a po dişulu i, iar prim ăvara şi vara în pa rtea de n o rd ; viteza v întu lui: este. mai redusă vara şi toa m na în sud , iar toam na şi iarna în nord., .

CON©-ÎÎLE ^ME DIU LU r •NA TU RII.

95

i Frecv enţa şi viteza cu care ba te vîn tu l în tim pu l anului se răsfrîng, prin aspecte negative sau pozitive, asupra activităţii cotidiene a omului. Astfel, în tim pu l iernii vîn tu l pa rticip ă adesea la dis tribu irea ninso rii, provoctnd înzăpezirea cailor rutiere sau dezgolirea ar ăturilo r, ceea ce impu ne luarea unor măsuri speciale de prot ec ţie. A cţiun ea de viscolire a zăpezii este mai p ute rnic ă în pa rtea de riprd-est şi în cea de sud a po dişului. ^ în acelaşi timp, vîntul constituie şi o sursă de energie inepuizabilă. Astfel, Silv ia P at ric h’i (1968) m enţionează că, pen tru ţar a n oa stră, ter ito riu l cuprins într e Şiret şi Prut reprezintă una din zonele cu un regim favorabil în captarea'energiei eoliene. Autoarea consideră că într-o mare parte din Podişul Moldovei vîntul atinge adesea viteza de 3 m/s, minim necesară pentru a pune în mişcafe.motoare construite în acest sco p./în funcţie de va riaţia vitezei v întu lui în tim pul a nu lui, motoarele p;ot lu cra cu o ,pro d u ctiv itate mare prim ăv ara şi cu randam ent scăzut to am na şi la începutul iernii; în cadrul zilei, folosirea energiei eoliene ,^ste avantajoasă între orele 9 şi 18-cînd viteza vîntului e5>te:; maxima; în intervalul cald, mai—octombrie, vitezele,medii orare ale vîntului, din timpul zilei, sînt de 2-^3 bri mai mari ca cele de no ap te. ,, 4.2.5. fenom ene atnmsferice deosebite. Importanţa pe care, în raport de factorii genetici,- pot sa o capete, la un monient dat, elementele vremii, ca şi modul cum eie se .asociază, generează diferite fenomene atmosferice care, prin excesivitatea lor, sînt specifice climei'continentale din Podi^şul Moldovei. Aceste fenomene se caracterizează prin d isco ntin uitate , în tim p, şi prin re pa rtiţie neuniforma , în spaţiu, raanife stîndu -se sub formă de gri nd ină, rouă, ceaţă, brum a, polei, chiciură, vis col etc. ' , ■' Grindina, îm preu nă cu orajele, pot ,sa însoţeasc ă ploile to ren ţiale . Din cerce tări le e fectu ate de către O. B ăiescu şi F i. M ilita ru (1964) asup ra grind ine i din ţara no astr ă, re zu ltă că ace asta se formează în 3:6%; d in cazu ri în prez enţa unui cî mp bar ic depresionar, în 18% din cazuri într-unîcîmp'anticiclonic, în 29% cînd se îniocijieşte cîinpu) baric depresionar cu ce! anticiclonic, iar în 14/o din cazuri înţr-o situaţie inver să pre ced en tei. , . v r, Pe p arcu rsul unu i ,an, ac est fenom en a tm osf eric se formează cu frecyeiiţă. mare (96%) în tr-o z on ă fro nt ala (în gen eral de, fro n t rece) şi mai rar :(4%) Într-o masă de aer omogen şi deci este specifică anotimpului cald; în timpul zilei-în-general se form ează.’du pă-or a 12. ,: ^ An aliza datelo r medii dete rm inate p entru s ta ţiile m eteorologice:din bazinele S ire t-^ P ru t de către 1. Do nisă şi E len a E rh an (1974) ne arată .eă, cel puţin; oda tă la doi ani, cade grindină în to t’ Podişul M old ov ei/Te ritorial, după valorile;m$(iii anua le, se conture ază trei cen tre cu o frecven ţă mai m are'a grin d in ei: H u şi— E lan (cu. 2,5 zile/a n),: par tea d:e norii a/QE ipiiei;(Moldb vei ;şi. ă Pod işului Sucevei (cu cîte :1, 5'.ziîe/an) . . ..r;G ranu lele de gh ea ţă, care in tră jn? co m pon enţa grin dine i, pot ajunge.-la di mensiuni ap rec iab ile (cca 3 cm în dia m etru )- în func ţie, de in ten sita tea cu c-are se pro duce aceasta poate cau za pagube im p o rtan te vegeta ţiei,. anim ale lo r şl c bia r omului (de ex. grindina căzută la Iaşi: tn 4 august 1950). R oua se formează prin con densa rea v ap orilo r de apă-(ex isten ţi la -partea.infe rioară a atmosferei) pe sup ra faţa- ac tiv ă, răc ită prin ra dia ţie în tim pu l nopţilor senine şi lin iştite , din anoti mpu 1 ca 1d . în Po dişul Moldov ei se înre gis tre az ă în m edie an ua l .intre 50 şi 100 zile cu rouă. In pro fil m uItian ual’, num ărul de zile cu rouă are varia ţii im po rtan te; de ex.

96

CONDIŢIILfi MEDIULUI NATURAL

Fig, 21. Numărul anual de zile cu strat de zăpada (după A tl a su l R . S . Rom ânia ,

1974—1979).

la staţia Cotnari s-au produs 71 zile în 1974 şi 14 zile în 1967, iar la staţia Vaslui s-au produs mai mult citi 100 zile în anii 1974, 1972, 1971; 1970, 1969 etc. şi numai G2 zile în 1975. în timpul anului numărul zilelor cu routi creste din luna martie, cînd se înre gistrează sporadic, pînă în iulie în partea de sud a podişului şi pînă în augtist în partea de n o rd ; acum frec venta lunară a zilelor cu rouă este maxim ă; de ex. ea înregistrează 20% din num ărul de zile ale lunii la Cotnari şi 60% la Iaşi. în co nt i nuare. de la lună la tună, zi lele cu rouăsînt din ce în ce mai puţine pînă în decembrie cînd se mai produce sporadic (în 1—2 zile). Ceafa în regim diurn are o den sitate maximă noapte a şi m ult mai redusă z iu a ; în tim pul anului ceata are o frecvenţă mare în sezonul rece şi mult mai redusă în sezonul cald ; de ex. Ia Cotnari. în intervalul aprilie—:-eptembrie ceaţa se produce foarte rar, iar în anii 1962—1964 şi 1969—1974 nici nu s-a înregistrat. în lunile sezonului rece. ceaţa are frecvenţă maximă în noiemb rie pentru partea ■de nord-vest a podişului, în decembrie pentru partea de nord-est şi în ianuarie pen tru pa rtea sa sudică. In unii ani numărul lunar al zilelor cu ceaţă a fost m are; de ex. la Dorohoi s-a produs ceaţă 20 de zile în noiembrie 1953 şi 1954. timp de 21 zile în decembrie 1966 şi 17 zile în ianuarie 1949, 1954, 1971; la Cotnari s-a înregistrat ceaţă 17 zile în noiembrie 1958.şi 1959, 16 zile în decembrie 1959 şi 14 zile în ianuarie şi în martie 1965: la Vaslui numărul maxim lunar al zilelor cu ceaţă a îost de 13 în decembrie 1961, de 16 în ianuarie 1962 şi de il în februarie 1963. Anual numărul zilelor cu ceată, în general, este mai mare de 40 în partea de nord a podişului şi sub 40 în partea de sud; de ex. la Cotnari s-au înregistrat


97

59 de zile în 1968, 58 de zile în 1965 şi cîte 46 de z ile în 1958 şi 1959, iar la Vaslui ceaţa s-a produs 38 zile în 1962, 34 de zile în 1964 şi 33 de zile în 1961, în Podişul Moldovei cele mai frecv ente sînt ce ţur ile radiativ e, iar cele mai persistente sîn t ceţurile mixte, ad v ^ tiv -rad iativ e; ceţurile ra dia tive şi frontale sSÎnt, în general, de durată scurtă. In timpul zilei între orele 6—8 sînt condiţii favorabile pentru formarea tu turo r tipu rilor de ceaţă; totuşi, ma joritatea ceţurilor de radiaţie se formează în a doua jumătate a nopţii, tfecînd printr-un maxim între orele 7—8 şi printr-un minim la orele 15. în 60% din cazurile analizate ceaţa s-a format în intervalul termic de —5°C la +5°C, iar în cca 65% din cazuri s-a semnalat în intervalul de presiune 1010—1025 mfa. Bru ma este ,un fenomen specific sezonului rece; toamna şi primăvara, dacă condiţiile meteo-sinoptice îi permit să se producă, bruma se poate remarca prin ef ^ te le negatîNfe şse rcit ate asupra veg etaţiei. In anotimp uri'le de tran ziţie, bruma înreg istreaz ă o frecvenţă lunară maximă în noiem brie (de 3—5 zile în pa rtea înaltă a podişului şi" de 7—8 zile pe şesuriîe văilor principale) şi una în martie {variind invers cu altitud ine a în tre 1,5 şi 6 zile), , ^ . . Brum a de toam nă,-îiî medie, se produ ce mai tim pu riu în pa rtea de nord-vest a podişului (în ultima decada a lunii septembrie) şi mai tîrzlu în partea sa sudică (în prima decadă a lunii octombrie). Bruma de primăvară se înregistrează, pe toată suprafaţa Podişului. Moldovei în aprilie, cu o întîrziere în timp odată cu creşterea latitudinii. Cea mai timpurie brumă s-a înregistrat în nordul podişului în inter va lul 15— 17 septem brie i95 6, iar cea mai lîrzie brumă s-a produs în tre 21— 22 mai .1952, cînd s-a extins pe versanţi pîna la 50—70 m altitudine relativă şi care, cu rare excepţii, a cuprins ţpţ podişul. în medie, numărul de zile cu brumă, în timp de un an, oscilează între 10 şi , 30. Desigur, în ra po rt de. co nd iţiile sino ptice, în, unii ani s-au înregistra t valori deosebite; de ex. s-a produs brumă la Dorohoi două zile în 1932 şi 45 de zile în 1949; !a Cotnari cîte 6 zile în anii 1966 şi 1967 şi cîte 57 zile în 1973 şi 1974; la.Vaslui, în intervalul 1961—1975, numărul anual al zilelor cu brumă nu a fost mai mic de 24, iar în unii ani a depăşit 50, ca de ex. în 1965 (50 de zile), 1972 (60 de zile). 1973 (78. de zile), 1974 (61 de zile) şi 1975 (67 de zile). Pre zen tarea fenomenelor atmosferice, cu frecvenţa, inten sitate a şi timpu l în care se produc, comp letează trăsătu rile specifice climei d in această pairte a ţării şi, în plus, sugerează luarea unor măsuri pentru buna desfăşurare a activităţii omului, în con cluzie, P odişul Moldovei are o clim ă temperat c ontinentala cu nuanţe pro prii, determ in ate de aşezarea acestei u nităţi natu rale în partea de est a ţării, în „umbra“ Carpaţilor Orientali. Ca urmare de la nord-vest şi nord spre sud-est şi est, odată cu reducerea latitudinii şi a altitudinii,^ valoarea elementelor climei se modifică .sporind în acelaşi iens gradul ei de excesivitate.

5. APELE

Sursa principală de alimentare a unităţilor acvatice din Podişul Moldovei o co nstitu ie p rec ipita ţiile, iar ce! mai im portan t consum ator îi iorinează evapbtranspiraţia. Astfel, din suma precipitaţiilor medii anuale consumul de apa prin evapotranspiraţie reprezintă între 70%, în partea de vest şi centrală a podişului, şi 90% în est şi 5ud. Cum infiltraţia reprezintă cca 9% în vestul podişului şi între 2% şi 5% în estul şi sudul acestuia, re zu ltă că, la supra faţa pămîntu îui, din precipi taţiile primite se reţine efectiv un volum redus de apă. Alcătuirea geologică, condiţiile climatice şi celelalte aspecte ale mediului au condiţionat o mare varietate de ape subterane (sub presiune şi libere) şi de su prafaţă (conc en trate în rîuri şi lacuri). Acestea pre zin tă im porta nţa geografică, teoretică şi practică, datorită proprietăţilor lor fizico-chimice, ceea ce le imprimă calităţi terapeutice deosebite, cum este cazul unor categorii de ape subterane. De asem enea, ele interes-eaza şi prin volum ul re ţin ut ca şi pentru po sibilităţile uşoare de utilizare, ca în cazul apelor de suprafaţă; în plus, asupra acestora din uimă, în prezent există multiple şi variate informaţii permiţînd o bună cunoaştere a regimului lor hidrologic. 5.1. Apele subterane. în Podişul Moldovei caracteristicile lltologice, repre ze nta te prin d epozite cuatern are şi terţiare dispuse pe ste form aţiuni mai vechi cretacice, siluriene şi chiar presilufiene, au fost favorabile acumulării de ape sub tera ne la diverse adînc imi, dar care dator ită cond iţiilor clim atice şi de stra t au, în general, debite reduse şi con ţinut ridica t în săruri. Apele sub tera ne din cadrul po dişului, în ra port de posib ilităţile natu rale de drena re, respectiv de legătura lor cu apele de suprafaţă, sînt sub presiune şi libere. 5.1.1. A pd e subterane sub presiune. în această categorie se includ stratele acviîere de adîncime situate sub nivelul talvegului riurilor şi acelea care, chiar daca în sectorul de alimentare sînt cu cîţiva metri deasupra acestuia, nu pot avea drenare naturală datorită direcţiei de curgere a apelor. Condiţiile de zăcămînt, cu depozite monoclinale înclinate spre sud-est, asigură acestor unităţi acvatice posibilităţi de alimentare numai prin capătul ridicat al stratului, care este intersectat de supra faţa topografică sau este acoperit de materiale permeabile. Apele sub presiune au fost intersectate prin intermediu! forajelor de prospec ţiun e şi de exploa tare, e xec utate în diverse sectoare ale Pod işului Moldovei. D in analiza coloanelor stratigrafice respective se constată că apele subterane de adîn cime sînt cuprinse în diferite categorii de depozite, ceea ce le imprimă anumite particula rităţi term och im ice. După vîr sta depozitului şi deci dup ă succesiunea lor pe vertic ală se deosebesc apele din forîna ţiunile presiluriene , siluriene , cre tacice, neogene şi cuaternare.


99

Apele din form aţiuni presilurîene sînt cuprinse în fisurile de la partea supe rioară a fundamentului cristalin, întîlnit în forajele executate în zona oraşului Iaşi, la adîncimi între 1107 şi 1309,4 m. Ele au o mineralizare foarte ridicată, variind între 58 şi 64 g/1, din care 40—60% reprezintă clorura de sodiu, iar 30—50% ciorura de calciu. Deci, după caracteristica chimica sînt clorosodice sau clorocalcice, iar d at or ită presiu nii, de term inată de poziţia lor în str a t, sî nt ascendente, urcînd în oraj pînă la —3,5 m. Apele din form aţiuni sHuriene sînt acumulate în roci fisurate şi se găsesc, după forajele executate în zona oraşului Iaşi, la adîncimi între 602,1 şi 1107 m; grosimea acestor depozite creşte de la 65 m, în partea de nord-est a podişului, la 1000 m în zon a R ădău ţi ^S uceava şi ]a 1500 m în zona Ivăne şti. Litologic, depozitele silu, riene sîn t alc ătuite din calc are cu inte rca laţii de marne, gresii calcaroase şi de argile cu o culoa re cenuşie înch isă; ca urm are, apele pe care le conţin sîn t clorosodice sulfuroase, bica rbo natate şi alc aline. Co nce ntraţia în săruri variază între 9,9 şi 12,9 g/l; au un gust săraţi miros de hidrogen sulfurat şi o culoare închisă; datoi îJUi presiunii ele urcă pînă la + 7 ,5 m, deversînd liber 77 mc/h. Cele întîlnite în forajul de Ia Nicolina-Iaşi au 213,4 mg/1 hidrogen sulfurat, 5 mg/l iod, 40 mg/l ?:' ■ brom, iar 80% din gradul de m ineralizare este da t de clorura de sodiu. j-~. , ■s Prosp ec ţiun ile geologice ara tă că în vestul şi sudul podişului se găsesc depo. ziţe devoniene, carbonifere şi jurasice repreze ntate prin a lternanţe de gresii sili. cipase, argi le nisipoase şi dure şi prin ca lcare; deci cond iţiile litologice sînt favo■ ■ dabile acumulării apelor subterane, dar literatu ra de specialitate nu face menţiuni în acest sens. i Ceie mai vechi dep ozite, cu ex tin de re mare în sup rafaţă şi care apar la zi '' spre nord-e st, în malul P ru tu lui în tre R ădăuţi-P ru t şi Li veni, pe grosimi de 1— 6|m, sînt de vîrstă creiacică. Aceste depozite reprezentate prin calcare marnoase şi '■ ‘ vgresoase, dispuse peste gresii şi nisipuri, au fost în tîl nite spre vest, în zona Horodnic— R ădăuţi la adîn cim i mai mari de 1000 m. Apele din aceste formaţiuni sînt mine ralizate (peste 3 g/l) şi au o temperatură de cca 17°C. Apele, din form aţiuni neogene sîn t reprez entate prin mai multe strate cuprinse în depozite miocene (badeniene, bugloviene şi sarmatice) şi pliocene (meoţiene, ponţiene, daciene şi levantine). Form aţiu nile miocene acoperă jumătatea de nord a podişului (la nord de Vaslui), iar cele pliocene se e.Ktind spre sud (pînă la lati tudinea oraşului Adjud). Ape le din form aţiuni badeniene sînt acumulate în depozite marno-calcaroase cu inte rca la ţii de nisipuri care apa r la zi, într-un areal restrîns din malul Prutului, la Oroftiana de Sus, la Liveni. Faciesul recifal-calcaros, de la est de Ripiceni. înmagazinează ape potabile cu un conţinut redus de săruri (sub 0,7 g/l). La jMihălăşeni, în acest facies, s-au găsit ape bicarbonatate-sulfatate cu minerali zare redusă, ceea ce le face potabile. Aceste ape au fost prinse şi în forajul de la N ic olina-Iaşi. Apele din form aţiuni bugloviene sînt acumulate în calcare recifale, deschise în valea Prutului, în amonte de Ştefăneşti, în văile inferioare ale rîurilor Gliirehî, Volovăţ, Podriga şi de cursul superior al Başeuluî. în această parte a ^Moldovei este loc aliza tă zona de alim en tare a ap elo r de adîncim e din formaţiunile bugloviene; acestea spre vest şi sud coboară sub nivelul de eroziune al rîurilor. La S tînca —Ştefăneşti forajele ce au pătruns în calcarele recifale au întîlnit ape potabile alimentate şi de rîul Prut, la fel cu cele de la Ripiceni; în luncă, sub faciesul recifal, s-au interceptat ape arteziene, potabile, cu un miros uşor de hidro-

Ape subterane {ndepoziteinisipo-argiloase şi argilo- nisipoase, .. deiuviO'ColuviQ-eiuviale coaternare şi in complexul argilo-mâmo-saiTâtic :Ape subterane in fisurile |i golurile îermaţiunilor calcaroasesarmatfce

Âps-subterane in nisipuri cu rnlGrcalatii. de fnarne meotieng ^pe. şubleranBjfi depozite ntsifJo-argifoasE şi.argilo-nisipoase dBiuvio-colttYîO-iîiuyiîls cuaternare in rnarns cu intercalaţii rfenisipuri meoţietie Âpe subterane în depozite nisipo-argiîoase i argilo-nisipoase . |eîuvio-coluno-elu¥iale cuaternare şfj n argile şi. nisipuri, po'hţiene Aps subtEraneîii depozite -nisipoase i

ApB subterane în depozite loessoids eluviaie cuaternare ■

Âps subterane în nisipuri si proniiipri dg terasă cuaternare

;Âps .subtgrane îr nisipuri şi prundişuri aiuvials din depeais nlsipo-îfsîkiasi £uaternare

ZQKm

Fîg. 22.;^HidroglofogJa Podişului Moldovei (după Eleanora:.:Roşesctî>. cu înodifiâri).

102


gen sulfura t. în nord -vestul Podişului Moldovei, în zona localităţilor Grămeştî — Şiret, Vicşaqaii, Dorneşti se întîlnesc ape subterane acumulate în depozite bugloviene detritice, ârgilio-riisipoase, alimentate şi din rîuri. Apele suîjţerane, din nord-estul podişului, cuprinse în depozitele bugloviene, ' badeniene şi silu riene au fost cercetate fizico-cHimic şi prin sondajele de îa Botdşarti (—346 tn), D îngeni (—300 in), Deleni—-H îriău (—906 m), Iaşi (pun ctul Socoiâ —342 m şi punctul Nicolina —380 m şi I 032 m) şi Todireni (—952 m). Prin in ter mediul acestora s-a constatat că apele intersectate de forajul de la Botoşani sînt deosebit de dure, avtnd peste 50° dliG; în forajul de ia Dîngeni apele de âdîncime au o culoare negricioasă, da torită prezenţei su lfurii de fier şi au cca,8 ,4 g/l cJdrurâ de sodiu şi hidrogen s ulfu rat; în forajul de la Deleni—H îriău mineralizare a apeicreşte cu adîncimea, variin d între 4,9 şi 5,5 g/l. Ape le din formaţiuni sarmatice sînt cantonate în intercaiaţiile nisipoase, gresoase şi caicaroase existente în complexul argilo-marnos, iar mineralizarea lor se dato reşte dizolvării sărurilor reziduale existente jn petitele sarmatiene. în general ele sînt potabile, d ar aceste condiţii caracterize ază mai mult apele din inte rca iaţiile calcaroase şi gresoase din partea centrală a podişului. Tn unele foraje, executate in zona oraşului Iaşi (ex. Ungă sediul Comitetului geologic), s-au în tîl n it însă şi ape sarmaţiene clorosodice, sulfuroase, bromo-iodurate, bicarb on atate, alcalin e, calcice, magneziene, avînd o con cen traţie mare în săruri (de 12—20 g/l); aceste ape au caracter artezian, urcînd în foraje la -1-6*6 m, iar debitul prin revărsare liberă este de 8,2 nic/h. Ape subtera ne, de âdîncime, din sarm aţianu l mediu şi superior au îost in tîln ite în trei foraje (la Vaslui, Huşi şi Crasna). La Vaslui s-au întîlnit ape arteziene, cu uşor miros de hidrogen sulfurat şi cu min eralizare sub 1 g/l; asemenea ape au mai fost întîlnite într-un .foraj pe şe.sui Vasluiului, la Moara Domnească. în forajul de la Huşi, am plasa t în sa rm aţian ul mediu, s-au găsit;ape ne po tabile cu d u rit at e fQai*ţe mare (peste 80'’dhG) şi cu un con ţinu t ridica t de clorură de sodiu. De asem enta, în forajul de la gara Crasna, care a mers pînă l a —100 m, s-au întîl n it ape cu un grad foarte mare de mineralizare şi de duritate (85°dhO) şi cu un gust sălciu pro nunţat. In formaţiunile pifjocene apele-de adinciine fost în tîln ite în depozite meoţiene, ponţiene, daciene şi levantine. Astfel, în meoţian, la localităţile Laza şi Bogdăneşti, s-au identificat trei strate acvifere sub presiune; aceste ape au un grad de m ineralizare de stul de rid ica t, co nţin numeroase suspensii şi au un de bit de cca 1 l/s la den ivelări red use; lipsa alto r surse face ca ele să fie folosite ca ape po ta bile. Prin in term ediu l nisip urilo r meoţiene şi po nţiene se alim ente az ă, din surse superficiale, apele de âdîncime din sudul podişului. în depozitele daciene sîn t condiţii litolo gice şî morfologice pentr u acumu  larea apelor subterane sub pre,siune, cu caracter ascensional sau chiar artezian, ca de ex. la Bîrlad,- Murgeni, Banca etc. Apele din aceste depozite au o mineralizare redusă, iar prin lipsa calciului şi a magneziului sînt puţin dure şi deci bune la gust; debitele specifice de exploatare oscilează între 0,5 şi 5 l/s. în form aţiunile levantine din sudul Moldovei, situate la sud de o linie ce uneşte loca lităţile Tîrgu Bereşti şi Cristeşti (de pe valea Bîrladulu i), se diferen ţiază două zone litologice şi hidrogeologice. Prima zonă, situată în partea de nord-vest a Podişului Covurluiului, cu depo zite în facies psefitic, este alcătuită predominant din pietrişuri şi nisipuri; aici apele de âdîncime sînt arteziene, presiunea în st ra t şi debitul ex ploata bil mărindu-se

GONiDIŢIILE MEDIULUI NATURAL

103

od ată CU creşterea adîncim ii peste 100 m. Aceste ape, de foarte bun ă câ lita te, au deb ite specifice,, la exploatare, de 5— 10 l/s. ' , . A doua zonă corespiinde iform aţium ior' levan tine, în facies psa raitbpelitic, ce se găsesc aproape în tot-PodişuT Covurluiululr In această zonă apet'e subterane jn t canto nate ,în nisipuri medii şi fine cu mare putere de re stitu ir e. Ele au un grad de^ nin eraliza re mai rid icat, faţă de apele din zona precedentă, încadrîndu-se totuşi în hm ite de po tab ilita te admise, iar debitele sînt mai mici (sub 0,5 l/s),. .Apele ^ in form aţiunile cuaieniare (pleistocen inferior) se găs^c, în sudul Podişului Cov urluiuluî, .în depozite repre zentate prin .altern anţe de stra te for m ate din. pietri,şuri şi nisipuri cu diverse,granulometrii.,şi cy intercalaţii argiloase; ca urm are ,.,a ici s-au .format mai m ulte prizonţuri de ape subterane. Presiu nea în s trat fiirid yariabilâ, apa are caracter ascensional diferenţiat; analizele chimic.e'ie indică ca ip e potab ile normale, cuprinse în lim ite admisibile. îi le au con diţii de expîoatare dificile şi debite reduse, s u b , 0,5 l^s. Apele'sub iera ne libere. în categoria apelor sula.terane libere se includ şiratele acvjfere lipsite de presiune, la care se remarcă o zonă de alimentare şi :Una (le descărcare, (deci ele sînt drenate îri mod natural). în această categprie se cuprind apele suprafreatipe, freatice şi de stratificaţie. Apele suprafreaiice .sînt terafqrare, au caracter .lenticular şi sînt cantonate în toate categoriile de soluri ale Podişului Moldovei.,/Ele au debite’mici (sub 0,1 l/s) şi sînt influenţate puternic de variaţiile sezoniere ale climei. Ape le freatice se acumulează în primul orizont de materiale permeabile. Ele se alime ntează, pe toa tă întind erea ior, din prec ipitaţii, apoi lateral din un ităţile hidrogeologice superioare, iar local din revărsarea rîurilor. Regimul lor hidrologic este influenţat, într-o mare, măsură, de variaţia în ţimp şi spaţiu a elementelor climei. Straiele acvifere, în general, sînt formate din depozite cuaternare .de interfluviu, de versant şi de şes, ce acoperă întreaga suprafaţă a podişului. Apele, de siratificaţie se acumu lează în depozite permeabile intercalate între ştrate argilo-marnoase. Aştfel de,ape subterane, repartizate pe mai multe nivele, se găsesc în toate depozitele secţionate de vâile rîurilor. Alimentarea lor se face din p recipit aţii şi din u n it ăţile hidrogeologice superioare, prin cap ătu l mai rid ic at al stratului, iar drenarea se face prin.capătul mai coborît. Deci, ele pot alimenta apele freatice şi pot .fi alimentate de acestea. în cea mai m are pa rte, apele de stra tific aţie aie podişului se găsesc în de pozite neogeno şi pleistocen inforicare, alcătuite din alternanţe do argile şi mame cu intercalaţii de nisipuri, gresii şl mai rar de calcare. Ele sînt, într-o mare măsură ferite de influ enţele climei, au un debit redus şl cu va ria ţii mici în timp. îniriajoritalea cazurilor,' izvoarele alimentate de aceste ape sînt mascate decuverturile de luv io'co luv iale 'ce îm bracă v ersariţii, locurile de emergenţă fiind marcate, uneori, de pre zenţa vegetaţiei halof ile şi de eflorescenţele saline de pe solu ri. De cele mai multe ori, c on diţiile de zăcămînt sîn t favorabile min eralizării ape ior de stra tifi ca ţie ; la aceasta se adau gă, frecven t, şi sărurile de pe soluri, care sînt spălate de pr ec ipltăţiile ce se infiltrează. Ca urmare, aceste ape au un grad de mineralizare ridicat, iar prin sărurile componente sînt curative. Aşa este cazul apelor minerale sulfatate, magneziene-sodice, de la Breazu-îaşi, situate )a o adîncime de 4 m, în nisipuri sarmatice (mineralizarea lor depăşeşte 10 g/l); ele sînt incluse în categoria celor mai sulfuroase ape subterane din ţara noastră (6,3 g/1 SO ,). Ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sulfuroase, sodice, sulfatate, cu mineralizare de 2,6 g/l, au fost identificate în nisipurile sarmatice de la Strunga ;

104

CONpjŢJlLE

IÂTUilAL

ele se găsesc ia adîncimi de 1,5—2 m în versantul stîng al văii. Mai amintim, .din această categorie, zona de la Drînceni unde în malul Prutului, tot în nisipuri sarm atice , ies la zi ape cloro-sodice sulfuroase şi cu m inera lizare to ta lă de cca 7,5 g / l ; astfel de ape se găsesc şi pe versant la o adîncime de 2,5 m.. în func ţie de con diţiile natu rale generale şi mai ales inorfo-litoiogice, ape le subterane freatice din Podişul Moldovei se pot grupa în mai multe unităţi şi subimităţi hidrcgeolcgice. a. Unitatea hidrogeologică a dealurilor şi ptatourilor înalte, din partea centrală, vestică şi nord-vestică a podişului (Podişul Central Moldovenesc, Podişul piemontail Ciungi—Corni şi Podişul Sucevei); litolcgic această unitate este alcătuită diritr-o alte rn anţă de argile, marn e, nisipu ri, gresii, calcare oolitic e şi chiar corţgiomerăte. D upă criter ii fflorfolitdlogice aic i’se Repară pătr u u n ităţi c aracte riza te prin p osi b ilităţi de ac umula re şi de restituir e specifice. aj. Subunitatea, platourilor structurale de tip Dragomirna—Dealul Mare— Repedea—Ipatele are un areal discontinuu, iar apeie subterane din cadrul ei sînt acumulate în fisurile şi în golurile rocilor caicaroase şi gresoase şi în intercăiaţiile de nisipuri oolitice; patul impermeabil, pentru aceste strate acvifere, este iorrtiat din argile şi m arne. Fragm enta r această sub unita te hidrogeologică se extind e' tn Pod işul F ăltice nilor, în lungul culmilor înalte Bour-—D ealul Mare {de p e ‘st înga Şiretului) şi în nordul Podişului Central Moldovenesc în dealurile Avereşti—Bozieni, Tansa —Su hule ţ, Ip ate le, Scheia, Boroşeşti, Sloboz ia—Drobovăţ şi Repedea— Schitu Duca. . Interfluviile bine dezvoltate, cu lungimi de cîţiva kilometri şi cu lăţinii pînă la 2 km, situate la altitudini mari (peste 300 m) asigură acestor ape subterane o bună alim entare din precipit aţii (care în aceste zone depăşesc 600 mm /an) şi.o'p ie rdere redusă p rin eva potra nspira ţie. La contactul între rocile acviîere şi suportul impe rmea bil, pe versa nţii late rali, apar linii de izvoare ca de ex. în lungul abruptului cuestiform din estul Podişului Sucevei, între Pădureni şi Cucuteni, între Cucorăfii şi Cristeştî etc., din care se ălimentează mai mu lte lo calităţi cum sînt Scobifiţi, Deleni, Ra den i, Sticlăria etc. Aceste ape subterane sint potabile şi au debite riiari (în general sub 5 I/s) că lă Vest de Dorohoi şi Hîrlău sau la Strunga, Tansa etc. Ele contribuie sensibil şi la ali mentarea rîur ilor, asigurîndu -ie ex istenţa în perioadele lip site de precip itaţii.: a^. Subunitatea dealurilor pieniontane este localizată la vest de Podişul Sucevei, la contactul cu zona carpatică şi subcarpatică. Depozitele de pietrişuri şi nisipuri cu lentile de argile de aici, ca şi celelalte condiţii fizico-geografipe, sînt f a w a b il e acu m ulării unor im po rtante c an tităţi de ape, care apar pe linU de i^voare.pe versanţi şi sînt utili za te în alim en tarea pop ulaţiei din aşezările ap ropiate . ,. Subunitatea şeilor de eroziune are un. areal discontinuu şi se găseşte, în part ea de est a Podişului Sucevei (la Lozna, Bucecea şi Ruginoasa —Strunga). în cadrul acestei su bu nităţi stra tele acvifere pro prii, cu caracter-ierx-ticular,. se spri jină pe in terc alaţiil e argilcase existente în nis ip urile complex ului sarm atic.; len tilele acvifere fiind reduse, debitele izvoarelor nu depăşesc'3 i/,s, iar calitatea apelor, în general, este necorespunzătcare. . : , , a^. Subu nitate a cuestelor şi a versanţilor cuestifornii ■ este alcătuită dintr-o cuvertură cu grosimi variate ce pot depăşi; uneori, 20 m, fiind formată dint^r-un amestec de argile, pietrişuri şi de nisipuri. In astfel de materiale precipitaţiile se infiltrează uşor, formînd, pe suportul argilo-marnos, un strat acvifer propriu; apa subterană este puternic, influenţată de variaţia elementelor climatice, de grosimea

CONDIŢIILE MEPIULU I NATURAL

10 5

ş) ea lita tea m ate rialu lui acu mu lat pe ve rsa nt, cît şi de frecvenţa şi volumu l izvoa relor ap ărute din sub unitate a piato uriior struc tura le sau de st ra tiîic aţie ; versa nţii pute rn ic în clinaţi sîn t săraci în ape freatice. . b, Unitatea hidrogeologicâ a dealurilor şi colinelor sculpturale joase, dţzvo\iate^ în cea mai mare parte , în depozite sarm aţiene este loca lizată în partea de nord-est a podişului, respectiv în Gîmpia Moldovei; în cadrul ei se individualizează trei su bu nităţi cu ^cara ctere hidfogeologice specifice. bj. Subunitatea culmilor calcaroase (toltry) este reprez entată prin form aţiuni recifaie bugloviene prezente în lungul Prutului, din partea de nord-est a Gîmpiei Moldovei; în fisurile acestor roci circulă ape cuprinse în limite admisibile de pota bil itate . bg. Subunitatea culmilor şi piatouriior joase^ acoperite de luturi eluviale, cu grosimi de 1—3 m. La baza acestor depo zite le găseşte un stra t acvifer anem ic, cu debite sub 0,1 l/s, influenţat puternic de variaţiile sezoniere ale elementelor cli mei. Această subunitate include partea superioară a interfluviilor sculpturale. : :, bg. Sub unita tea versanţilor deluvio-coluviali, care cuprinde şi interfluviile uşor înclinate, acoperite cu produse de degradare, este formată din, argile, nisipuri, lu tu ri, p rund işuri, frecvent cu. grosimi de 0—5 m, uneori pînă la 10 m şi foarte rar pe ste 10 m ; apa acumula tă în de pozite deluvio-coluviale, în general, se găseşte la. limitele gradului de pptabilitate. c. Unitatea hidrogeologică a colinelor pliocene include Colinele Tutovei, Dea lurile şi Cîmpia Fălciului şi.partea de nord a Podişului Covuriuiului. In cadrul ei se găsesc două subunităţi cu caractere hidrogeolcgice proprii. c^. Subunitatea calmilor interfluviale cuprinde? ca şi în Cîmpia Moldovei, partea superioară a dealurilo r form ate din nis ip uri cu gra nula ţie varia tă şi cu in ter calaţii de argile şi marne (în nordul zonei) şi din nisipuri cu pietriş şi argile (în partea de su d). Ea este acoperită cu lu tu ri elu via le şi coiuviale, dar, suportul fiind impermfabil apele s-au acumulat la adîncimi mult mai mari decît în Cîmpia Mol dovei. S tra tu l acv ifer se pune în eviden ţa pe versa nţi, p rin aliniam ente de-izvoare situa te la diferite niveie, în rap or t de poziţia inte rca laţiilor impermeabile. Ca ur  mare, adîncimea apei freatice aici este mult mai mare în sectoare[e înalte şi scade od ată cu aprop ierea de baza ve rsan ţilo r, esc ilînd între O,^şi 30 m, în g eneral, âpele subterane se găsesc la adîncimi mai mici (sub 20 m şi chiar sub 10 m) în partea de es t şi de nord ;a> subunităţii res pective şi la adîncimi mai mari (peste 20; m şî ch iar peste 30 m) în 'p a rtea centrală şi de sud^vest. Din cercetările efectiiate asupra Colinelor Tutovei (L Kârjoabă, 1968) rezultă că în valea Gloduri, din .bazinul Berbeci, linia de izvoare apare la 60 m sub nivelul interflu viilor, iar în bazinul S tud ine ţ, afîuen t al T utovei, frecvenţa redusă a alune  cărilor de teren se explică prin lipsa aproape completă a argilelor, care să asigure formarea pînzei de apă. în njardul De alurilor Fălciul ui prez enţa unui facies ârgilo s perm ite form area unui strat acvifer )a ad îţicim i mai reduse, în tre .2 şi 7 m, dar cu debite mici (sub 0,5 i/s). Apele freatice din.depozitele eluviale, deşi au un acoperiş mare permeabil,sînt in flue nţate p utern ic de co ndiţiile climatice . Astfel, in a n u l.1961 după mai multe ploi to re nţiale (cu 8—10 l/h), prin îmbogăţirea s tra tului acvifer şi înmu ierea argilelor, în scurt timp s-au produs alunecări de teren, în partea centrală a Colinelor Tutovei, Cele măi importante izvoare au debite sub 5 l/s. Dealtfel, în Podişul Moldovei, cea mai săracă în ape subterane libere este partea centrală a Colinelor T uto vei; a ic i pentr u a se asigură apa pota bilă, se constru -

eONDlŢIILE' MEDIULUI NATURAL i^sc ;,bud ae“ sau ,,bu durca ie‘‘ (amenajări în pre ajm a-revoărelof)’ şi ,,trifitrî‘‘ (gru pări de''fîntîm^ aceeaşi le ntilă acvilera), iar aşezările ornefieşii s-au fixat în funcţie de aceste posibilităţi (P. Pcghirc, 1972). ’.’cj,. Subunitatea versanţilor deluviqli cuprinde părţile inferioare ale ace stora, acolo u nde s în t, .frecvente aiune căriie de tere n. Grosimea mare a deiuYrWlui (cca 20 m), ca şi existenţa padinelor cu apa,,ne indică poziţia variată a stratului acyiîer (îptre Oşi 20 m, local peste 20 m), Izvoarele care drenează stratul.acviîer de versant au deb ite reduse (sub 1 3/s), da r apa lor este bună la gust. ^ • d.’ Vnitaiea hiârogeologică a teraselor şi jesw.ri7or tocupă două areale ■sti'îns legate de sistemele hidrog rafice Şiret şi P r u t; ele sînt cuprinse în aceeaşi linitate hldrcgeolcgică deoarece depozitele în care se acumulează apa au o. geneză comuna. dl- Terasele^ hlhX subunităţi hidrogeolOgice formate dintr-un orizont de nisi puri cu pru nd işuri (în.câre se acum ulează apa) acop erite cu un str at de lu t Uri. E x tind ere a teraselor în supra faţă este Variabilă, iar volumul de apă ăcum uiat depinde de Caracterele litologice şi climatice ale zonei în care se găsesc. Ga urmare, straiele acvifere sînt mai bogate (în general izvcareie au debite mai mări de 1 l/s) îri'baz inul Ş ire tulu i, în zonele de confluenţe cu Suceavă, Şom uzul, Moldova, Bi str iţa şi B îfIadul şi sînt mai sărace (izvoarele în general au debite mai mici de 0,5 î/s) în baziiiiil Pru tului şi cu deosebire în Cîmpia FălciuJui. D atorită cond iţiilor litologice, cele mai sărace în apă sînt totuşi terasele Tutovei, Pereschiv ului şi Zeletin ulu l, unde suportul nisipos permite infiltrarea apei la adîncimi mai mari; de ex. la Iveşti, în valea Tutovei, apele din terasa superioară se infiltrează în cea inferioara reiiuitînd, prin Cumulare, izvcare cu debite pînă la 0,2 l/s. Terasele de confluentă dintre Şiret şi Prut, din Cîmpia Covurluiului, au ja partea supe rioară un acoperiş loessoid cu grosimi între 5 şi 10 m, la baza căruia se acumulează apa freatică; aceste ape, situate la adîncimi uşor accesibile omului, -nu sînt potabile deoarece panta redusă, granulaţia fina, ca şi climatul a r i d determină creşterea gradului de mineralizare; din punct de vedere chimic ele sînt clorurate, sulfatate, calcice, magneziene. dg. Şesurlle sînt subunităţi hidrcgeolcgiCe alcătuite la partea inîericară din materiale grosiere, care reprezintă stratul acvifer principal, iar la partea superi oară din materiale mai fine, respectiv din nisipuri şi nisipuri argiloase (în bazinul Şiretului) şi din nisipuri argilcase cu lentile de argile şi argile nisipoase (în bazinul Pratului) în care se găseşte frecvent un strat acvifer secundar, lenticular. D atorită con diţiilor de zăcămînt, apele subterane din şesul Ş iretulu i, pînă în a val de conflue nţa cu Trotuşul, ca şi cele din şesurîle afluente , sîn t p otab ile. Apele subterane de la baza şesurilor Prutului, Jijiei şi Bahluiului, în cursul mediu şi inferior, au caracter ascendent şi un grad ridicat de mineralizare ce le face ne pota bile. în tim pul anulu i, dato rită condiţiilor clim atice, apele din stratu l acvifer lenticu lar înreg istrează im porta nte variaţii de nivel şi debit (va riaţiile anu ale ale nivelului sînt între 2 şi 5 m), iar după calităţile chimice se cuprind în limitele ad mise de pdtabilitate. 5.2. Rîurile. Teritoriul Podişului Moldovei este străbătut de rîuri prinse în sistemele hidrografice Ş iret şi P rut, două din tre cele mai im porta nte p entru ţara no astră prin lungim i şi suprafeţe drenate.

CONDIŢIILE. MEDIULUI NATURA L

107

5.2.1. Caracterele reţelei hidrografice. După modul de asociere a afluenţilor, rîurile din partea de est a ţării se pot încadra în mai multe tipuri de sisteme®. - Astfel d e,aprecieri a u desigur un cara cter su biectiv, depinzînd şi de ordinul pe care îl are sistemul hidrcgraîic an alizat. Lu ata îii ansam blu, reţeaua hidrografică din Podişul Moldovei se organizează în sisteme de tip dendritic; analizată separat, reţeaua hidrcgrafică de primul ordin, din Podişul Sucevei, se poate include în tipul flu at, ÎQ ungni asc uţit, ca de ex. Ş iretul în tre princip alele confluenţe, Suceava, Şomuzul, Moldova etc. Rîurile din Cîmpia Moldovei (Başeul, Jijia etc.) se adună în sisteme de tip dendritic; în Podişul Bîrladului, rîurile'din Colinele Tutovei sînt para le le, ia r cele din Podişul Cen trai Moldovenesc, dato rită caracterului mortologic al zonei, pot îi considerate de tip divergent. D intre cele mai im porţanle rîuri prin lungime, a m intim Ş iretul cu sectoarele inferioare ale principalilor săi afluenţi (Sijceava, ĂlLoldova, Bistriţa şi Trotuşul) s\ Ş orauzul Mic, Ş omuzul Mare şi Bîrladu l (în totalitate ), apoi Prutu l cu afluenţii de pe pa rtea dreaptă (G hireni, V olovăţ, B aşeu, Corcgea, Jijia, Prute ţu, Sărata, E lan , Lişcov, Chineja). în general aflue nţii ’de ord inu l I (care debuşează direct în Şiret şi Prut) au lungimi peste 50 l)%o în Po dişul Cen tral Moldovenesc, 4—15%o în Colinele Tutovei şi 8—-19%o în D ealurile F âlc iului; în to ate cazurile, cu cît rîul este mat scurt, panta medie este mai mare; de ex. rîul Durduc, cu o lungime de 45 km, are o pantă de 3%o, iar următorul afluent al Bîrladului, Velna, cu o lungime de 13 km, are o pantă de 19,4%o. Dens itatea reţelei hidrcgraîice cu caracter perm anent oscilează intre O.i şi 0,7; valorile cele mai reduse, sub 0,3, sînt caracteristice părţii de nord a Ctmpiei Moldovei, Depresiunii Huşi, Cîmpiei Fălciului şi în sudul Podişului Covurluiului, iar densităţile cele mai mari, peste 0,5, se întîlnesc în zonele înalte ale Colinelor Tutovei, în Podişul Central Moldovenesc, în Podişul Sucevei, în Podişul piemontan Ciungi—Cerni şi, local, în sud-estul Cîmpiei Moldovei, unde litologia a favorizat . fragmentarea terenurilor şl deschiderea mai multor strate acvifere. 5.2.2, Sursele de alinieniare. Rîurile din Podişul Moldovei se alimentează din ploi, zăpezi, din ape suprafreatice, freatice şl de stratificaţie (lipsite de presiune hidrostatică). Modul în care sursele de alimentare se combină în timp determina, de !a loc la loc,-particularităţile regimului hidrologic. Sursele de supra[aţâ (constituite din ploi şi zăpezi) reprezintă forma princi pală de alim enta re cu ap ă a rîu rilor. Astfel, din volumul scurgerii anuale, aportul surselo r de sup rafaţă oaciJează între 70 şi 90% .P ro ce ntu l p articip ării surselor ^super ficiale ia formarea scurgerii totale se reduce cu creşterea a lt it u d in ii ; acea.stă relaţie, specifică rîurilor din Podişul Moldovei, este determinată de sărăcia în ape subterane a părţii de nord-est, de est şi de sud, unde, pe suprafeţe mari, relieful coboară sub 2 D eşi sînt frecvent folo site metod ele de clasific are a reţelei lildfogra îlce după poziţia nume 2 rică cursurilor afluente faţa de colectorul principal (R.E. Horton 1945, A.N. Strahier 1952, A.E. Sciieidegger, 1965 etc ., com enta te de I. Zăvoian u în 1978), ne-am opr it la analiza acestora după modelul propus de V.A. Troiţici (citat de T. Morariu şi co lalî., 19B2) care are în vedere configuraţia în plsin â re ţelei hid rografice. Preferăm acea stă cla sifica re de oarece ex prim area este sugestivă, comp arabilă şi, în plus, se poate aplica la sectoare de siste m e hidrografice, cum este cazul cu SireliJl şi Prutul care se includ parţial tn Podişul Moldovei.

CONDIŢIILE MEDIULÎJI NATURAL

y/-

T:

Fig. 23. Scurgerea medie lichidă specifică (l/s/kmp), âupa p ilo s u l jR. 5 . R om ânia , .1974— 1979).

200 m; ca .urinare aici,,prin comparare cu zonoîe înalte, pieile şi zăpezile au o parti cipare prccentuală mai mare în formarea scurgerii, ’ ; ^ > ■ . Cantita,tea de pre cip itaţii prim ită în a notimpul rece, în ra po rt cu valoarea an uala, creşte de la nord spre sud şi de la vest spre es t; în consecinţă în acelaşi sens cre şte şi proc entul, participării zăpezii la [ormarea scurgerii. Te ritorial, aiimentarca din zăpezi variază între 28% (în partea de nord-vest a podişului) şi 52% (în sud), iar diferenţa pînă la 100% (respectiv 72 şi 48%) reprezintă aportul ploilor, din suma anuală a pr ec ipitaţiilor. ’ • SurseAe subterane participă îa formarea scurgerii lichrde într-o măsură'mai mică decît cele superficiale, variind între 10 şi 30%,din volumul anti^L Procentul alimentării riuriior din surse subterane depinde de umiditatea aerului, de,valoarea precip itaţiilor, de caracterele reliefului şi de co nstitu ţia iui petrograiica'; funcţie


10 9

de aceşti Ja cto ri, pe u nităţi, hidrogeologice similare, ap or tul apelor sub terane creşte ■ cu altitudinea şi latitudinea. După modurde asociere a surselor de alimentare cu apă a rîurilor, I. Ujvari (1959) a dife ren ţiat trei tipu ri caracteristice p ărţii de est a ţări i: ^ _ T ipul pluvial moderat şi subteran moderat, cu o participare de 15—30% pentru surşele'subterane şi de 70—85% pentru cele de suprafaţă, din care'30—40% provine din zăpezi ;.âcest tip este caracteristic rîurilor din partea de vest şi centrală a Podi şului Moldovei. Tipul plmio-niml şi sw6êm/î. este specific rîu rilor la care, în formarea scurgerii, sursele subteran e reprezintă 10— 15%, iar p recip itaţiile 85—90%. La acest tip , participarea, plo ilor 'pre zin tă un uşor.a ya ntaj faţă' de zăpezi (ploile repre■zi^tă '50—60%, iar zăpezile 4£)>-5p-%:)v T'ţpuî prezentat s.a remarcat în cea mai mare parte din Gîmpia Moldovei, în valea P rutu lu i, în Depresiunea Huşi, în Cîm pia Fălciului şi în partea de nord a Podişului Covurluiului. Tipul nivo'pluvial şi subteran, moderat se caracterizează printr-iui procent redus în aportul apelor subterane (10—15%) şi o participare importantă a surselor de suprafaţă (85—-90%) în formarea scurgerii lichide. Din sursa .superficială, peste 50% revine zăpezii, intrate în circuit, în cea mai mare parte, în anotimpul rece, cînd evaporaţia este redusă. El este specific rîurilor din partea centrală şi de sud a Podişului Covurluiului. Scurgerea lichidă. Aceasta este caracteristica hidrolcgică cu o mare 5.2.3. im porta nţă prac tică, deoarece eviden ţiază rezervele de apă tr an sp orta te de rîuri, Variaţia, în timp şi spaţiu, a scurgerii liclude este determinată de condiţiile îizicogeografice şi în special de cele climatice. Pe supra faţa Po dişului Moldovei scurgerea specifică medie anuală, ca şi sursele de,a lim en tare, variază cu latitud ine a şi altit u d in ea ; cele mai mari valori se întîlnesc în,n or d-ve stu l podişului (peste 3 1/s/kmp), iar cele mai reduse în p artea de sud-est (sub 1 i/s/kmp ); această scădere a valorilor este deter m inată de modificarea, în acelaşi sens, a condiţiilor fizico-geografice favorabile formării scurgerii lichide. V ariaţia în tim p a eleme ntelor climei in fluenţează c an titate a şi calitatea surselor de alimentare şi acestea se reflectă în oscilaţia debitelor anuale. Astfel, pentiu rîu ri ie alohtone (Prutu l, Ş iretu l, Suceav a, Moldova etc.), raportu l în tre debitele anuale extreme este, în gîneral, sub 6, iar pentru cele autohtone (Şomuz, Bîrlad, Jijia etc.) depăşeşte 15. în perioada analizată (1950—1976) cele mai mici debite anuale s-au înregistrat în 1950 pentru toate rîurile din partea de vest a po dişului şl în anii 1952 şi 195i pentru rîurile de la est de Şiret, Cele mai mari debite anuale s-au înregistrat în 1955 în nord-vestul podişului (pe-dreapta Şiretului) şi în 1969 pe celelalte rîuri. Sistemele hidrografice Ş iret—P rut deversează în medie anual, în con diţiile actuale de amenajare a bazinelor respective, cca 10 000 mii. mc de apă (7000 inii. mc prin inte rm ediu l Ş iretu lu i şi 3000 mii. mc prin al P ru tu lu i) . în anul cu scurgere minimă s-au transportat, în Dunăre, cca 5000 mii. mc de apă, iar în anul cu scurgere maxim ă, cca 20 000 mii. mc. Fată de deficitul de um id itate rid ica t, mai ales din perioada agrico lă, acest ex port mare de ape este exagerat, ceea ce impune creşterea ritm ulu i de con struire a unor bazine de acumu lare bine dim en sionate.

TabdlulS

Nr. ord.

Rîvil

Postul

Şiret Suceava Suceava Soloneţ Şomuz Şiret Moldova Şiret Sucovsţ Bîrlad Vaslui Crasna Bîrlad Tutova Tutova Berbeci Zeletin Bîrlad Şiret Suhurlui Şiret Prut BaşeuBaşeu Prut Jijia Jijia

Şiret Iţcani Li teni Părhauti Dollieşti Lespeîi Tupilaţi Răcătău Şofroneşti Negreşti M.Domnească Cordeni Bîriad Rădeni Pogon eşti Feldioara Galbeni Tecuci Lungoci Pechea Şendrenî Rădăuţi Săveni Ştefăneşti Ungheni Dorolioi Todireni Botoşani Todireni Victoria Hîrlâu Pd, Iloaiei Tg. Frumos Pd. Iloaiei Iaşi Tăşi

Situa

Sitna Jijia

Bahlui

Bahlui Bahlueţ Bahlueţ Nicoiinâ Elan Covurlui Prut

Murgeni

Fîrţăneşti Oancea

Modulul scurgerii lichide (1/s/kmp)

H. S u p r . med. knip 1647 2377 2602 205 444 5945 4070 19639 299 817 497 298 3952 172

668

566 613 585 471 301 510 711 662 246 252 239 229 226 290 253 261 278 220 540 158 516

519 389 6778 36122 312 43933 8462 586 182 809 170 156â0

255 1080 197 940 3571 125 581 115 500 1436 ” 172 410 426 26874

262 186 202 167 150 317 204 235 159 169

HI 1,905 3,484 7,466 ,813 3,049 6.440 1,822 3,064 6,472 2,537 3,317 7,171 1,869 3,559 7,523: 1,759 3,218 6.895 2,263 2,850 6,221 2,493 3,269 5,850 0,679 2,!44 4,953 0,744 1,827 3,606 0,781 2.539 4.463 0,701 1,926 4.017 0,687 1,687 3,447 0,657 1,849 4,105 0,999 2,201 3.440 1,094 2,185 4,703 1,699 3,149 6,021 0,738 1,624 3,134 4.42S 3,008 5,279 0,519 1,516 2,449 4,369 2,968 5,209 3,013 3,938 6,665 0,778 3,512 6,041 0,678 3,059 5,263 2,721 3,537 6.018 0,533 2,184 6,161 0,677 2,584 5,584 0,53^ 2.178 5,142 0,435 1,911 3,934 0,528 1,350 3,454 1,120 2,432 5,136 0,501 1.539 3,19i 1,122 2,435 5,139 0,668 1,956 4,056

Lâi.

2,145 ,983 168 1.007 3,400 6,632 167 1,021 2,385 2,373 1,898 2,467 4,197

V

IV

VI

Vil

6,749 8,751 8,794 7,024 4,707 6,232 10,130 8,470 3,365 2,350 2,064 1,547 1,352 1,459 1,121 1,663 2,396 1,209 6,027 1,042 4,947 6,701 2,608 2,272 6,050 3,114 2,500 3,100 1,587 2,615 3,080 1,845 3,078 1,264 ; 1,908. 2,134 1,860 2,276 2,146 1,654 1,331 2,408 1,317 6,944 5,850 4,220

11,342 9,227 9,262 11,364 9,564 11,498 11.420 9,610 11,554 8.829 5,073 3,756 5,901 4,977 4,707 10,474 8,521 8,553 13,157 14,080 12,830 11,392 11,920 10,862 4,856 2,783 2,682 3,831 2,131 2.24G 3.103 1,742 2,022 1.829 0,819 1,067 2,529 1,313 1,370 2,733 1,855 1,651 2,174 1,578 1.371 2,237 2,233 1,738 3,362 2,959 2,514 2,491 1,306 1,300 9,226 9,220 8,011 0,830 0,718 1,388 9.103 9,100 7,904 10,707 11,030 9,289 4,089 1,390 2,302 3,561 J,215 2,006 9,667 9,955 8,387 5,247 1,898 3,553 3,729 1,349 2,016 5,228 1.893 3,543 2,728 1,324 1,384 2,908 1,344 2,211 7,360 4,744 3,712: 2,892 1,931 1,666 .7,357 4,748 3,713 3.420 1,928 1,658 3,145 1,515 1,293 6,743

X

VIII

1

5,891 7,411 7.448 5,610 4,144 5,440 10,391 6,801 0,870 0,858 2,429 1,229 1,046 0,913 1,162 1,216 2,039 0,933 4,751 0,814 4,687 5,899 1,176 1,025 5,327 1,051 0,880 1,046 1,178 0 ,6 17 1,960 1,107 1.957 1,520 1.2311,314 1,639 1,082 3,714

3,827 4,775 4,798 3,463 2,590 3,534 5,526 4.435 0,612 0,652 0,793 0 ,728 0,r-20 0, 773 0,232 1,154 1,614 0,705 3,289 0 ,3 56 3,245 4,190 0,691 .0,602 3,784 0,333 0,396 0,330 0,863 0,491 J.032 0,862 1,036,' ,1.156

2,812 3,093 3,108 2,829 2,365 2,597 4,291 3,933 1,013 1,099 0,920 0,725 0,817 1.209 0,96.6 1,341 1.728 1,632 3,18 2 0,5 96 3,140 3,753 0,7 70 0,670 3,393 0,341 0,531" 0,340 0,821 0,559 1,056 0,824 1,052 0,958

q 311 XII l/s/kinp

1

2,607 2,761 2,775 2.439 2,185 2,407 3,253 3,308 0,559 0.638 0,926 0,721 0,589 0,529i 0,786 1.102 1,450 0,693 2,669 0,349 2,633 3,262 1,505 1,311 2,945 0,710 0,571 0,706 0,572 0,479 1,408 0,618 1,409. 0,580

1,029- " o ^ ‘ m >1,188 i.551 1,034 0,784 0,944 0,967 2,638: 2,367 2.054:

2,849 2,610 2,623 2,537 2,365 2.631 2,892 3,248 0,7i9 0,714 1,054 0,725 0,624 0,535 0,820 1,106 1,360 0,754 2,667 0,298 2.632 3,191 0,783 0.682 2,881 0,627

0,828

0,624 0,463 0,511 1,288 0,632 l;287 Q,63â 0,659

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15. 16 17 18 19 20 2t 22 23 24 25 26 27 28 29 30

Rîul

Şiret Suceava Soloneţ Şomuz Sirct Moldova Şiret Trotuş Bîrlad Vaslui Btrlad Tutova Berbeci Zeletin Bîrlad Şiret Suhurlui Prut Jijia Jijia Sitna Jijia Bahlui Bahlueţ Bahlui Prut Prut Elan Govurlui Prut

Postul

':Xo

Zo

Yo

Şerbăneşti Iţcani Părliăuţi Dolheşti Lespezi Roman Răcătău Adjud Negreşti M, Domneasca Bîrlad Pogoneşti Feldioara Galbeni Tecuci Lungoci Pechea Ungheni Dorohoi Todireni Todireni Victoria Pd. Iloaiei Pd. Iloaiei Iaşi Drînceni Leova Murgeni Fîrţăneşti Oancea

636 720 729 65,8 663 776 750 740 573 -559 543 530 545 519 530 687 470 679 570 550 555 538 574 550 558 630 625 495 490 610

461 522 591 542 520 571 577 547 537 513 513 500 501 461500 555 458 527 522 510 510 505 540 507 522 510 515 461 452 508

175 198: 138 116 143 205 173 193 36 46 30 30 44 58' 30 132 12 152 48 40 45 33 34 43 36 120 HO 34 38 102

' Uo 65,9

77

50,4 39,7 54 82.4 68,3 78,2 11.6 14,7 9,5 9,7 14,7 18,9 9.5 49,8 3,6 — 15,6 12,3 13,2 9,8 10,(3 12,9 10,9 — — 10,3 11,5

So

Szo

109,1 121 87,0 76,3 89 122i6 104,7 114,8 24,4 31.3 20,5 20,3 29,3 39.1 20.5 82,2 8,4 :— 32,4 27,7 31,8 23,2 23,4 30,1 25,1 —

33,8 35,7 28 26,3 28,1 35,6 30,9 32,7 9,3 12 8

—

23,7 26,5

-

Spo

Wo

5,619 6,094 6,124 4,537 3,919 5,189 7,386 6,331 2,104

1,727 1,903 1,336 1,340 1.523 1,454 1,815 2.524 1,377 5,146 0.907 5,078 5,968 2,137 1,862 5.389 2,063 1,â04 2,056 J,433 1,422 2,864 1,468 2,843 1,650 ;1,524

M î T '■nBsgr0.912 i . ^ 5

0,915 1,401 2,009 3,759

TabeluiA

Elementele failanţului hidrologic al rlurilor din Podişul Moldovei (mm) Nr. ord.

n.^y/x

g

k,o=z/w

*«ao=

75,3 526,9 0,27 : 0,88 0,12 85,3 - 599 0,27 ^ 0,87 0,13 59,6 641,4 0,19 0,92 0,08 50 581.7 0,18 0,93 0,07 60,9 574 0,91 0,09 87 653,4 0,26 0,87 0,13 73,8 ! 645,3 0,23 0,90 0,10 82,1 625.2 0.26 0,88 0,12 15,1 548,6 0,06 0,98 0,02 19,3 527,7 0;08 . ‘0,97 0,03 . 12,5 522,5 S0:.06 •0^98 0,02 12,6 7,7 509,7 ' : >0,06 0,98 . 0,02 11,1 18,2 515,7 0,08 0,97 0,03 14,7 24,4 479,9 0.11 0,96 0,04 8.0 12,5 . 509,5 0,06 0,98 . 0,02 25,5 56,7 , - 604,8 .0,19 .0,92: 0,08 3,5 4,9 461,6 0,02 ^0,99„ 0,01 — — 0,22 ' -• — 12,2 20,2 537,6 0,08 0.97 • 0,03 16,6 11,1 522;3 0,07' 0,98 0,02 13,4 :i8,4 523,2 0,08 -0.98' 0 ,02 ' 9,6: r 13,6 514,8 ^ • 0;06 0,98 0,02 9,3 14,1 550,6 0,06 0,98 0,02 12.5 17,6 519,9 0,08 0.98 0,02 10,3 14,8 532,9 0,06^ 0;98 0.02, — — : . 0,19 — — " — . ^ — ‘ — — '■ 0,18 . 9.8 13,9 471,3 0,07 0,Q2 V 0,98.. 11 15,5 463,5 0,08 0,98 0,02 0,17 '—' —

S

S % >

s >

X12 .

CONDItULE MEDIULUI NATURAL

Din ana ii za b ila nţulu i hidrologic* se observa că m ajo ritatea componentelor sale (Xo, Yo, Wo etc.) înregistrează o creştere :valorică odată cu creşterea altitudinii şi a latitu dinii. Astfel, coeficientul scurgerii este mai rid icat (peste 0,20),pentru rîuri le din p artea de vest şi c en trală a podişului scăzînd- spre est şi sud (ţn Colinele Tutoyei), sub 0,10, datorită gradului ridicat de permeabilitate al rocilor. Din analiza bilanţului hidrologic se mai observă că, în zone cu precipitaţii reduse şi deci cu po sib ilităţi efectiv mai slabe în alime ntarea rîurilor, umezirea solului (respectiv cantitatea de apă ce nu se scurge prin rîuri şi care, în parte, se infiltre ază, iar res tul se pierde prin eva potranspiraţie) este redusă.. Fa ţă de alte 2 one ale ţării, în Podişul Moldovei, şi evapotirânspiraţia este relativ' mică, dar în rap ort cu suma prec ipita ţiilo r căzute aici, reprezin tă foarte m ult (peste 70% ); în rapo rt cu umezirea to ta lă a solului se constată că peste 85% din ace asta se reîntoa rce în atmosferă, în câdrul procesului complex a l evap otra nspira ţiei, iar mai pu ţin
2, Ripi i

Ctiri: a se cţio nai : de-

l.inyJlck- sÎnlntlil.'nL^ iirf dom in. iiil. n i sipoase (Pi)ien;tri-—Ncjtnl), (fo/i) L .

l-'opij).

..W " * >•w ,’

3. Coasta D. Repedea, cu blocuri despnnse din placa de gresii şi calcare oolitice (foto V.

Băcăuanu).

4. Siipraleţestructurale şi degradări de teren în bazmul superior al Bîrladuhii (Bozieni), {foto

loniţă).

6. Vale subsecventă secundară Ici sud-est de Strunga, cu versanţu afectaţi de degradari superficialp (Joio V- Băcăuana),

'''

'"

7. Raven e pe versantul stin g al văii B ozieni d i n vestul Podişului Centra \ M o l d o v e n e s c {joio 1. lonilâ).

8 . A h m o c ; l r i ( 1 9 7 : 5) ! h c s l d e R i i i g h i l e ş t i . j u d e ţ u l B o t o . s a n i

!), S i r c i u l şi h n i c a s a î n a v a l d e c o j i H u c i i l a c u S L i c c a v a

(/o/u

{ fn f o

!.

V,

B ăcă ua na ),

Pop cscu-Arge!;cl).

10. Iazul Ciric I laşi [fo to ! . GnSi itinan}.

11. P s d n ie

ste'i ar (Qiier cus rota r) pe teritoriul.localităţi/ ifaioL. Popa).

Sacâleni, jiideiul Neaiiiţ

12. Partea vestică a satulu i Ipo teşti, judeţ ui Bo toşani [[oio l . Pop esa i- A rg eţe l) .

13. Inşi «« Z on a industrială de sud-est, vedere parţială ( f o t o L . S t r a t u l a i ) ,

7>. ■ ::.

'w:'■,' '-C

14» Combinatul de vinificaţie din Cotnari (foto L Guglaman)^

•-' ’‘ 'V'■\,'N'''V,^--V'.-^;:V;

<- ■ ■■'- !' 'iii

lS.^:Ţ|rnsări antropice în ciiprinsul podgoriei c;i (nari

{foto

C. Popescu).

H

16. Satul Moşna, din estul Podişului Central Moldovenesc, înconjurat de vii şi livezi (Jo(o !. Giigiuinan)

17. laşi — Casa Dosoftei (joio L. Siraiulai).

18> Casa memortală Vasile Alecsandri (Mirceşti), {joto /. Gugiuinan),

19 Motdul îlişe^ti.situ.t peşoseaa. Suceava - Q . r . Humonik.i. ia poalele D. Ciungi {foto I, Popcscu-Ar geşel).

20. Formaţi 11Iii fiiivio-deltaicc, s arma ticc , din D. Cinngi (foto N. Andreiaşi),

21. Aspecte morfostructurale din D. Corni (Valen Ai!)ă), (fo/o V. Băcăuanii).

2 2 . Lunca

şi terasele inferioare ale văii Moldovei, h\ vest de Mirosloveşti { f o i o V . B ă c ă u a n i i ) .

23, Structură şi morfologie în Podişul Sucevei (Şch eia), (/oto /. P o p e sc u -A rg e se l) .

24. Fo rm eşi procese sculptur ale în Şaua Ru gitioasa—Strurign, la sud d esa tu î Cucova (Jofo V- Băcăuana)

25. Oraşul Şiret — Vedere generală (folo l , Popescu-Argesêl)

26. D. Cătălina'—Cotnari (foto #« Ougitiman}.

27, Cîmpia Moldovei la est de Botoş^jni (SUiuccni), (/o/o /. Poj P oj je sc U 'A r^ eş el )^

2 3 . ia ş i —- Vc(k>i-t;

;i

'

29. Iaşi — Biserica Trei Ierarhi Ierarhi ( f o t o l . P o p e s c u - A r g e ^ l ) ,

3i

A s p ec e c te te m o r f o ^ u c t n r a l . d i . [f o to L . P o p a ) .

32. Versa nt cu dep bsa ri de trren trren {loto V.

ţj

de trepte, la .u d de F ăcăua nu).

3a, LI LI. K epedea , vaz iit dm spre ve st {ţoio l. UugLuman).

''’

35. Qy];iţi lului

Con si li ul pupul,ii' ii) jud e{Jo lo

A l.

Un g u r e a i m ) .

113

şi 0,5). Pe rîLiriîe din nord-vestui podişului scurgerea lunară maximă se produce în ap rilie (coeficienţii de m odul oscilează între 1,5 şi 2), iar cea m inimă în ian uarie (debitul mediu lunar reprezintă sub 0,35 din cel anual pentru rîurile alohtone şi între 0,35 şi 0,5 pentru cele autohtone). '5.2.4. Fazele caracteristice în regimul scurgerii. Tn cadrul anului scurgerea diu rnă var iază foarte m ult, înreg istrîndu -se perioade de creşteri şi descreşteri succe sive, după cum rîu rile primesc ape. predom inant, din surse de sup rafaţă sau din cele

o < » ‘-jc>c;i>|a-ojto — o ^ c c ~ o

c^CRit»- w ns

>^ o

cc --j cr. ctij^ w to

T ! r ; r ^ 5 i w r o 0 3 D 3 c a ' ^ w a ) c - , c_

2 *5 cj c;: ^ ^£^£ 3 0O. 3" — rr =r ^ E- — M

r r

c

c

c

c

c

^ —• rţ fţ “ • —

o g5

n' » ft>

< -• 2S 63

s

lo>. c|

“

^d ţj p;; c;; ^ ^ tas} 3 ^ 3 W C / îC / ) 0 3 tv ! C a a ™ a c — ^ ; «^fis -w, n? “

to

c c o 3 S »3. §“ S

OO

Co

CO

S “• S ş g

CO

CD

c*5

C>

to o

CC 00 to ti:> C*:>W o:» 4^ 4^ )^ Ol 4^ CO nU c:>i O O O Cn w -«4 o Ol o O^ Oi W O — er> to O ' c a C O 4^ ’' m N' CTi O on O co O 4^

c/i

o

cr>

— Cn Ji. IO

C71

^

—

-"r— —

IO QD

? cn lT! 4i co

01

c

c

=•

o

;:^'

o

o

D.-1

o Oic sr tr rţ Ck3 « C

0>

4^-

o

C>5 OJ c*> •O

4^
Ol

^

M-

Oo

o

00

bt cn Ol o co o :î CTÎ CJ î

oo

o

M —

o

CCI — QO

Cn o:>

— C7> tO C-T to

CJ1

c c p o o — *;i^c£î4».cr:ai4::.K? — Kî 00

co

o

5

O-

00

4i. O O O

"-a "to oi

^

t o ^ C n C ^ O C 0 0 ^ 4:^ C^C>ÔoCa^tO»-*CO-4

O

o 4^

CC co co o

"co

S- ?„s

X3 CO O toc S> 2 ^ S, OC C ^ cu C- ^ 0 ^ J=T o X î rt =1 ro 0 3 2 3 o
00

J» î. to

45»- oo C'.

00

Oi K:^N3 i>3 to Ol bo O tO 00 K/ to tO cr> K) cn tO ro to C/1 CT3 C71 to 4î^ 4a. Q t cr. o j î ^ c r îoo cco o t no :j —

o

c

CO

o

y^.p^ NP W o V» o Vj oo \ d oi

ftj

=> r?

. «, ^. T3 C {g 2: n? o CL 3 S ’ 5^ 9: ^ —• i-, ■
OD

o to CC “vj

«5 c o ~ - i o c n r f > - &

c u :

H o Cd o o5 tti -< Ci": 5. ^

CO CO Ol oo CO o

— o

4i^ OJ

o o

C71 C7^

-a o

k:?

-joooi;£?.«:>côcri'—ohoto o

« ■«'I

o

■■

O^ " to I o

1^

K î Vx V j

— 0 ţ_A tO CT) — 0j

4x

to>— o - ---Jî CO c oO - ^— o o‘- oo ccnwt c o^ o- o^ ooc co 4 ^ co —

Coeficientul de modul al scurgerii lunare (Ql/Qan) Nr. ord.

l 2

3 4 5 6

7 8

9 10

.

11 12

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

23 .2 4 25 26 27 ■ 28 ■29 ■30 ■ 31 32 33 34 35 36 3T 38 39

Rlul

■Postu!

I

Şiret Şiret ' 0.34 Suceava Iţcani 0,30 Liteni 0,29 Suceava Părliăuti 0,56 Soloneţ Şomuz Dollieşti 0,48 Siref Lespezi 0;34 Tupilaţi 0,32Molriova Şiret R ăcătău 0,39 Ş oîroiieşti 0,32 Sucovăt Bîrlad Negreşti ‘ 0,43 . Vaslui 0,42 M. Domnească Crasna Cordeni 0,53 Bîrlad Bîrlad 0,51 Rădeni 0,43 Tuto va TutOva Pogoneşti 0,09 Berbeci Feidioarâ 0,60 Galbeni Zeletin ■0,67 Tecuci 0,54 Bîrlad Lungoci Şiret 0,86 Suhurlui Pechea 0,57 Şendrenj Şiret 0,86 P ru t R ă d ă u ţi : 0,50 Săveni Başeu 0,36 Ştefăneşti Başeu 0,36. Prut Unglieni 0,50 Jijia . Dor^hoi 0,26 Jijia Todireni ;; ,0.38 Sitna Botoşani ' . ' 0,26 Sitna Todireni ■ 0,38 Jijia . 0,37 Victbria • Ba hiui . - Htrlău, ■ 0,39Bahlui' Pd. lloaiei . 0,34 Bahlueţ Tg. Trum os -0,‘38 Bahluej P d. Iôaiei^ 0,40 Balilui Iaşi 0,41 Ni co lin a îaşi 0,35 Elan Murgeni 0,50 CovLtrkii Frrţăneşti. 0,73 Pjut. Qancea’ ' 0,50

' i i '

.0 , 6 2 0,50 0,50 0,73 0,91 0,62 0,39 0,52 1,02

1,06 1,33 i,44 1,26 1,21

1,51 1.20

1,25 1,18 0,58 1,67 0,58 0 ,6 6

1,64 V,65 0 ,6 6

1,06 1,43 1.06 i;43 0,95 0,85 1,06 0,85. 1,19 1,26 1,29 1,70 1,70 0,66

Ui

IV

1.33 2 , 0 2 1,06 1 , 8 6 1,05 1,87 1,57 1,94 1,92 1,51 1,33 2 , 0 2 0,84 1,79 0,92 1,80 2,35 2,31 2,09 2,21 2,34 1,63 3,01 1,37 2,57 1,96 2,69 , 1,79 2,37 1,50 2,59 1,23 2,38- 1,33 2,28 1,80 1,03 1,79 2,70 0,92 1,03 1,79 1,12 1,79 2,83 : 1,91 2,84 1,90 1,12 1,79 .2,50 2,54 3,10 2,06 -2,50 2.54 3,10 2,06 2,43; 2,04 1,80 2 ,5 7 2,17 1,97 1,80 2,58 2,46 2,07 2,25 1,80 2,38 1,89 2,82 0.76 1,69 0,92 - i ,1 2 1,79

Vî

V ' 1,64 . 1,57 : 1,56

1,65

1,22

1,01

1,08 0,94 0,96

0,96 0,-77 0,92 0i95

0,88

1,17 1,15 1,16

1 ,1 0

1 ,1 0

1,01

1,14 0,95 lj85

1,07 1,73 1,56

1,12

1,23

1,22

1,12

1,51 1,38 1,51 1,38 1,84 1,08 1,26 1,07 0,78 1,25 1,28 0,83 0,94

1,00

1,20

1,44 1,34 1,60 1,37 1,08 1,16

1 ,0 2

1,09 1,23 1,17 ; 1,00 0,95 i 0,94 1,79 : 1,56 0,79 1,53 1,80 1,55 1,85 1,56 : 0,65 1,08 ; 0,66 1,09 1,85 1,56 0,92 1,72 1 . 1.2 0,75 0,92 1,72 0,75. 1,12 0,94 1,-56 .. 1 ,6 6 - 1,30 1,32 1,13 - 1,66 1,30 1,17

1,01

V in 1,05

1,20

1,44 1,45 1,54 1,23

1,20

1,65 1,74 1,72 1,28 1,30 1,06 0,80

1,88

1,32 1,23 0,92 0,61 0,98

1,88

1,89 0,83

1,12

1,27 1,64 1,91

vn

1,12

Tabelul 6

1,22 1,21

1,23 1,06 1,05 1,41 1,07 0,41 0,50 1,28 0,92 0,78 0,60 0,80 0,67 0,81

0,68

0,78 0,79 0,76 0,66 0,68

X

XI

X II

0,50 0,51 0,51 0,62 0,60 0,50 0,58 0,62 0,48 0,64 0,48 0,53 0,61 0,79

0,46 0,45 0,45 0,54 0,56 0,46 0,44 0,52 0,27 0,37 0,49 0,54 0,44 0,35 0,54 0,61 0,57 0,50 0,52 0,39 0,52 0,55 0,70 0,69 0,55 0,35 0,32 0,34 0,40 0,34 0,49 6,42 o;49 0,35 0,44 0,38 0,52 0,69 0,55

0,51 0,43 0,43 0,56 0,60 0,51 0,39 0,5i0,34 0,42 0,55 0,54 0,47 0,37 0,56 0,61 0,54 0,55 0,52 0,33 0,52 0,53 0,37 0,37 0,53 0,30 0,46 0,31 0,32 0,36 0,45 0,43 0,45 0,38 0,43 0,37 0,46 0,65 0,53

0,75 0,71 0,30 0,38 0,42 0,55 0,39 0,51 '0,57 0 , 6 6 0,64 0,74 0,64 0,69 0,68 0,51 1,19 0,92 0,64 0,62 0,90 0,39 0 , 6 6 0,93 0,64 0,62 0,99- 0,70 0,63 0,55 0,32 0,36 0,55 0,32 0,35 0,99 0,70 0,63 ^0,51 0.16 0,17 0,49 0 , 2 2 0,29 0,51 0,16 0,17 0,49 0 , 2 2 0,35 0,43 0,35 0,39 0,36 0,37 0,68 0,75 0,59 : 0 ,56 0,69 0 ,3 6 - 0 ,3 7 0,92 0,70. 0,58 0,81 0,65 0,59 0,79 0,62 0,54 0,82 0,60 • o;78 0,77 0,56 0,67 0,99 0,70 0,63

Q mc.s 9,255 14,486 . 15,"935 0,930 1,740 30,850 29,980 124,320 0,629 1,41! 0,946 0,398 5,296 0,262 0,971 0,942 0,982 9,331 185,901 0,283 223,081 50,500 1,252 1,693 84,171 0,526 1,948 0,405 1,347 5,079 0,358 0,853 0,327 0,825 2,188 0,287 0,818 0,597 101,008

Ol

116


subterane; în funcţie de aceste posibilităţi se remarcă o scurgere bogată (sub forma de ape mari şi de viituri) şi o scurgere redusă. Apele mari, sînt determinate de alimentarea din surse superficiale un timpi mai îndelungat; acestea se produc la sîîrsitul iernii—începutul primăverii datorită topirii zăpezii frecvent însoţită de ploi. în nord-vestul podişului, această perioadă începe adesea în luna martie, printr-o creştere timidă în care se consumă zăpada din zonele cu altitudini sub 300 m. După o scurta acalmie, în îuna aprilie, începe to pirea masivă a zăpezii şi la altit udin i mai mari, care se reflectă în regimul scurgerii pîn ă ia mijlocul lunii mai. Acum, deşi rîurile transportă un volum mare de apă (cea 35—40% din volumu l anual), în puţine cazuri se înregistrează şi debitu l maxim anual (ca de ex. în anii 1956 şi 1973). în partea de nord-est a podişului, perioada apelor mari se remarcă tot prin doua unde, dintre care ultima are geneză pluvială; aceasta începe la mijlocul lunii febru arie şi durează pînă la începutul lunii ap rilie, transpo rtîndu-s e cca 40% din volum ul an ual. Pe ntru multe din rturileCîmpi.ei Moldovei, acum se creează cond iţii de producerea debitului maxim anual (din perioada analizată acesta s-a înregistrat în 60% cazuri pe Bahîui şi în 75% cazuri pe Jijia). î n partea de nord a podişului ape deo.sebit de mari, în general, s-au produs în anii 1956, 1962, 1963, 1969, 1970, 3972._ în parte a cen trală şi de sud a Podişului Moldovei, în anii cu regim de iarnă stabil, perioada apelor mari începe din februarie şi durează pînă îa sfîrşitul lunii fflartie; în iernile cu regim termic insta bil (reprezentînd cca 40% din cazurile an a lizate), ca în 1960, 1961, 1965, 1966, prin topiri succesive de zăpezi în cadrul ano timpului rece, apele mari de primăvară sînt mult atenuate. De ex. în partea de .sud a podişului (după datele înregistrate pe rîul Covurlui) în primăvara anului 1965. nu s-au produs ape mari; aceasta fază de fapt s-a remarcat la începutul iernii, în. ianuarie, cînd debitul mediu lunar şi cel maxim au fost cele mai mari pentru prima ju m ătate a anulu i (de 1,33 mc/s şi respectiv de 44,1 mc/s). Prin ape deosebit de mari prim ăvara se remarcă anul 1970; de ex. atunci, în in te rvalu l 3—29 martie, rîul Bîrlad, la postul Bîrlad, a transportat cca 70 mii. mc apă, ceea ce este echivalent cu suma volumelor anuale din 1952 şi 1954. Viiturile au geneză pluv ială, în cca 90% din cazurile luate în considerare, în partea de nord-vest a podişului, ele sîn t cara cteristice inte rva lului îuUfc-—august şi provin d in ploile de convecţie term odinam ică; în cadrui ano tim pului cald, aici se î)ot înregistra 5—7 v ii tu ri; de ex. în inte rva lul 25 mai — 9 august 1975 s-au pro dus 5 unde pe Şornuz la Dolheşti, 8 unde pe Suceava Ia Iţcani şi 7 unde pe Soloneţ ia Parhăuţi. în nord-vestul podişului, în timpul viiturilor se'înregistrează frecvent şi debitul maxim anual (fapt remarcat în cca 60% din cazuri). în intervalul 1950— — 1975, debite maxim e anuale deosebit de mari s-au produs în vara anulu i 1969, cînd s-au înregistrat 1354 mc/s pe Suceava la Iţcani, 135 mc/s pe Şorauz la Dolh eşti, 1050 mc/s pe Moldova la Tupilaţi şi 1133 mc/s pe Ş iret la Lespezi; aceste deb ite au o asigurare de 3% . Vara, debite maxime anuale remarcabile s-au mai înre gistrat în 1970, pe Soloneţ la P ărhău ţi (2Î4 mc/s), în 1974 pe Suceava la Iţcani (1200 mc/s). In Cîmpia Moldovei viiturile se produc în intervalul aprilie—septembrie; ele sînt caracteristice lunilor iunie—august, dar au cea mai mare frecven ţă în iulie; anual se succed 2—3 unde. î n timpu l vii tur ilo r se pot produce inu nd aţii, ca în iunie 1932 şi 1941, în iun ie şi iulie 1949 şi 1955, în iulie 1965 şi 1969; în cazul ru  perii iazu rilor scurgerea maxim ă natu rală se dub leaz ă, în special pe afluenţii Jîjiei şi ai Başeuîu i, provocînd inun da ţii catas tro fale ca în 1955. 1965, 1969. Debitele

CONDIŢIILE MEBIULUI NATUHAL

117

maxime anuale, cu asigurare 1%, oscilează între 860 1/s/kmp pe Bahîui la Hîrlău şi 160 l/s/kiTîp pe Jijia Ia C hip ere şti; în ultim ii 25 de ani aceste debite nu s-au produs electiv. în sudul Podişului Moldovei, viiturile se pot produce în tot timpul anuliji, îiin d generate vara {ca şi în caz urile precedente) de plo ile tore nţiale . Se rel-harcă, de obicei, 3—4 unde pe an, cu o frecve nţă mai mică prim ăvara şi toamnă. Pe rîu rile d in Podişul Bîrladului, viituri importante s-au semnalat în 1955, 1962, 1966, 1967, 1969, 1971, 1975, 1976; ani pentru caro dobitilft maximo dc vîrf au asigurări du 3—5%. Scurgerea tninimâ se înregistrează după perioade îndelungate lipsite de ali mentare superficială, respectiv atunci cînd rîurile primesc ape, în exclusivitate,, din stra tele acvifere subte ran e; desigur, cu cît inte rvalu l fără pre cip itaţii aste mai mare şi pcsibilităţile do alimentaro din surse subterane se reduc. A vînd în vcsdero rep artiţia neunilormă a precipitaţiilor în timpul anului, ca şi caracte rul lor diferit (ploi şi zăpezi), se constată că această fază, specific ă în regim ul sc urgerii lichido, ee poa te înre gis tra,în toa te ano tim pu rile; ea are totuşi o frecvenţă mai mare iarna (cînd condiţiile de vreme asigtiră o bună conservare a zăpezii) şi la sfîrşitul verii— începu tul toamnei (cînd în general lipsesc pre cip itaţiile). . Ca urmare, în Podişul piem ont an Ciun gi—Corni şi în Podişul Sucevei, scu rgerea minimă de va ră—toamnă este mai ridic ată ca cea de ia rn ă; în an otimpu l rece, în această parte a podişului, în 95% din cazuri s-a înregistrat scurgerea minimă cea mai coborîtă din an (atît pentru valorile medii lunare, cît şi pentru cele diurne). Prin ape foarte mici s-au remarcat iernile 1956—1957 şi 1962—1963, cînd debitele medii lunare au fost sub 1 mc/s pe Suceava la Iţca ni şi sub 0,1 mc/s pe Soloneţ la Părhăuţi. Scurgerea minimă de vară este mai puţin importantă ca cea din iarnă, se localizează între viitu ri şi are o frecve nţă mai mare în luna august. Pe rîu rile au tohton e din nord-vestul Podişului Moldovei, debitele zilnice minime anua le cu o asigurare de 90% oscilează între 0,05 1/s/kmp, pe Şomuz la Dolheşti., şi 0,09 1/s/kmp, pe So loneţ la Părhău ţi. în Cîmpia Moldovei scurgerea minimă de vară este mai coborîtă ca cea din iarn ă; d ebitele medii lunare m inime de iarnă cu o asigurare de 90% oscilează într e 0,02 1/s/kmp (pe Ji jia la Victoria) şi 0,12 î/s/km p (pe Ba hlui la Hîrlău) ; în acelaşi sens, scurgerea medie lunară minimă de vară oscilează între 0,008 şi 0,06 1/s/kmp ; deosebit ê scăzută, în toată zona, este scurgerea diurnă minimă de vară (sub 0,03 1/s/kmp), fiind frecvent fenomenul de secare prin epuizarea rezervelor subterane. în partea de sud a Podişului Moldovei, în lipsa alimentării superficiale, rîurile autohto ne, în general, au o scurgere redusă, mult a cce ntuată în anotimpul cald. Ast fel, debitele medii lunare minime de vară oscilează între 0,06 1/s/kmp (pe Elan ia Murgeni) şi 0,22 1/s/kmp (pe Cov uriui la Fîrţăne şti) pe ntru asigurări de 80% . Scurge rea diur nă minimă anu ală, înr eg istra tă în acea stă parte ; este cea mai scăzută din tot podişul, oscilînd, p en tru asig urări de 90%, între 0,01 1/s/kmp (pe Berbeci ia Feldioara) şi 0,005 1^/kmp (pe Covurlui la Fîrţăneşti). ' 5.'2.5r Tipizarea regimului scurgerii. R îurile din Podişul Moldovei sînt cu prinse în ti pul de regim peric arpatic estic (I. U jv ari, 1959); acesta este cara cte rizat prin tr-o scurgere fo arte variată în tim pul anulu i, dete rm in ată de aşezarea sa în parte a de est a ţăr ii , la adăpostu l Carp aţilor O rienta li, ceea ce asigură un plus de continen talizare surselor de alim enta re. în funcţie de caracteristicile locale ale scurgerii, impuse de condiţiile fizico-geografice şi de alimentare diferite, în Podişul Moldovei se individualizează mai multe subtipuri:

X18


Subtipul Suceava, localizat în nord-vestul podişului,, include rîuriJe eu alimen ta re p luvială modera tă şi sub tera nă moderată. Regimul scurgerii se caracteriz ează prin ape mari de prim ăvară şi prin numeroase vii tu ri (cca 6 ) în anotimpul cald; pro centual scurgerea de prim ăvară (rep rezentînd 36—4Î % din volumul anuai) este io arte apropiată, de cea de vară (respectiv, de 29—39% din volumul anual), iar vo, lum ui de apă tra ns po rta t de rîu ri iarna este foarte redus {între 9 şi 16% diri volum ul anual). ' Subtipul Vaslui este caracteristic rîurilor din Podişul Central Moldovenesc şi se diferenţiază de su btipu l precedent printr-u n regim insta bil în scurgerea de iarnă j(se transportă în tre 13 şi 2 0 % din volumul anual); aceasta face ca deseori, primă va ra, perioada apelor mari să apară aten uată. Toamna se înregistrează scurgerea 'anotimpuală minimă, reprezentînd între 8 şi 13% din volumul anual., Sub tipul Jijia este specific rţurilor din Cîmpia Moldovei care au o alimentare plu vio -n iv ală şi subte ra nă modera tă; prim ăvara se înre gistrează scurgerea anotim pu ală maxim ă din an (transportîndu-se între 40 si 50%). în tim pul apelor mări de primăvară, cel mai adesea (în 70% din cazuri), se produce debitul maxim anual; scurgerea anotimpuală minimă, de toamnă, reprezintă 4—15% din volumul anual. Subtipul Tutova-Elan include rîurile din Colinele Tutovei, din Dealurile şi Cîm pia Fa ld ul u i, diferen ţiindu-se de subtipul Jij ia prin creşterea inst ab ilităţii re gimului de iarnă şi atenuarea apelor mari de primăvară (înregistrate în ccă 40%, cazuri). Volumul scurgerii de iarnă se apropie de cel de vară (reprezentînd între 16 şi 22% şi respectiv între 21 şi 23% din volumul anual); debitul maxim anual s-a produs vara numai in cca 50/o din cazurile analizate. Scurgerea de to am nă, transportă 15% din volumul anual. Subiipăl Covurlui este caracteristic rîurilor din sudul Podişului Moldovei, unde alimentarea este nivo-pluvială şi subterană moderată. Primăvara se înregis trează ape mari, dar mult atenuate ca intensitate şi reduse în timp faţă de celelalte su bt ip u ri; în regimul scurgerii sînt specifice viitu rile de vară şi de iarn ă; volumul scurgerii de iarnă (21—25% din anual) se apropie de cel transportat de rîuri în timpul verii (22—28%, , d.in anual). Scurgerea anotimpuală este maximă primăvara şi mi nimă toamna, reprezentînd, din volumul anual, între 30 şi 40% şi respectiv’l 6,%. Regim ul nivelului. Variaţia în timp şi spaţiu a nivelului apei rîurilor 5.2.6. este în strînsă legătură cu regimul scurgerii, fiind influenţat de aceiaşi factori fizicogeografici; deci nivelul creşte puternic în timpul apelor mari şi al viiturilor şi scade considerabil în timpul scurgerii minime. Amplitudinea maximă a nivelului este redusă pe cursurile superioare ale rîuri lor autohtone, fiind în general sub 2 m. Odată cu înaintarea spre zona de vărsare prin creşterea num ăru lu i afluenţilor şi adîncirea alb iilo r minore, am plitu din ea Jiivelului creşte; de ,ex. pe cursurile inferioare ş-au înreg istra t cca 5 m pe Ji jia , pie6 m pe Bablui şi sub 4 m pe M iletin, S itna şi Başeu. Pe rîuril e din Podişul monta n Ciungi—Corni şi din Podişul Sucevei cu albii minore la rgi, ca şi pe rîurile din Podişul Bîrlad ului cu albii minore puţin ad încite şi, în parte , co lm atate , am  p li tu dinil e maxime de nivel sînt sub 4 ra. In lungul rîurilor. în general, amplitudinile nivelului apei sînt variate, de la ■an Ia an şi de la loc la loc,- în funcţie de caracterele albiei minore şi de posibilităţile ■de transpo rt ale aflue nţilor, înregistrînd u-se treşte ri şi descreşteri succesive. Astfel, pe Ş iret, în 'a nul 1965, am plitu din ea nivelului a în regis trat 260 cm la postul Ş iret, ■390 cm la Lespezi (în aval de confluenţa cu Suceava şi Şomuz) şi 300 cm la Drăgeşti ' (în amonte de confluenţa cii B istriţa), Tipul acesta de va ria ţie se rem arcă şi în cazul amplitudinilor rnean, astfel, pe rîul Jijia, amplitudinea medie este de 237 cm la


119

Dorohoi ;• 353 cm -la Tnişeşti, 259 cm ' î'Uî:sava-llcani(273m) -J(|ia-V(c‘0i'i0 (j5„Srn) B i r l o d -S ii l a d ( 6 0 5 m ) -----------P f u l -D a o c u ( 6 ; 3 m ) la Todirenl, 355 x m la Victoria şi 317 cm ia Chipereşti. Valoarea am plitu din ii este mare un de rîu l are albia minoră adîncită şi este redusă cînd acesta parcurge sectoare de şes acoperite cu bălţi. Regim ul termic. Tem5.2.7. pera ţura apei rîu rilor în timp şi pe sup rafa ţa Po dişului Moldovei, re flectă influenţa factorilor climatici, morfologici şi biglogici, în ansam blul lor. iemperatura medie anuălă a apei rîurildr variază între şi 12X , fiind foarte apropiată de temperatura medie anuală a aerului; în acest caz se observă scăderea va  lorilor odată cu creşterea altitudinii şi a latitudinii, respectiv de la sudFig. 25. Regimul temperaturii apei rîurilor. est şi est spre nord-vest şi vest; a-au înregistrat 10,7"Cpe Prut la postul Oancea şi8,rc pe Ş iret la postul Ş iret, 9 ,7 X pe Balvlui la Iaşi şi 8,2”C pe Soloneţ la Părhăuţi. Deci, în spaţiul podişului, temperatura apei rîurilor, ca şi cea a aerului, are o va riaţie de cca 3°C. Ad vecţia maselor de aer cu caractere termohidrice diferite, în profil mult'ianual, determină în temperatura medie anuală a apei rîur ilor ' va ria ţii neesenţiale, de ± TC faţă de normală. Evoluţia temperaturii apei în timpul anului se face în funcţie de varia ţia ra d ia  ţiei solare şi de inte ns ita tea şi sensul în care se face schim bul de căld ură cu at* mosfera. Iarna, temperatura medie a apei oscilează între 0,2% şi 0,8°C, cu frecvenţă mai mare peste 0,5“C în bazinul Şiretului şi sub 0,5°C în bazinul PruUilui. Tempe ratura medie lunară cea mai coborîtă se înregistrează în ianuarie, la rîurile din ba zinul Ş iret şi în februarie la rîurile din bazinul P r u t; de ex. valoarea acestei caracte ristici termice este de OX în ianuarie şi de 0,3°C în februarie pe Suceava la Iţcani şi respectiv de 0,2°C şi 0,3°C pe Berbeci la Feldio ara. Pe ntru acelaşi interval de timp, temperatura medie este de 0,2°C în ian ua rie şi de 0°C în februarie pe Başeu !a Săveni şi de 0,4°C şi 0,2°C pe Prut la Oancea. Primăvara temperatura medie sezonieră oscilează între 6 T şi IO°C. în martie, în raport cu februarie, temperatura medie lunară creşte cu 2°C în bazinul Ş iret şi cu cca 1,5°C pe rîurile din bazinul Pru t. în cadrul primăverii, tem pera  tura medie înregistrează, de la lună la lună, ca şi în cazul aerului, creşteri de 4°C — 6 X , rezu ltîn d, între martie şi m ai, un salt spectaculos de 9°C pîna la 14°C (de 8 ,&''C pe Soloneţ la Părh ăuţi, de 10,2°C pe Ş iret la postul Ş iret, de 11,8°C pe Berbeci la Feldioara, de !1,9°C pe Başeu la Săveni şi pe Covurlui la Fîrţăneştî şi de 13,8°C pe Pru t la Oancea). Vara, temperatura medie a apei rîurilor oscilează între 16°C şi 24°C; deci, pe suprafaţa podişului se înregistrează o variaţie de 8 °C. între lunile anotimpului cald, temperatura medie are, în general, diferenţe mici, ca si în anotimpul de iarnă, de i°C—2°G. In luna iulie se înregistrează, pe toate rîurile din Podişul Moldovei, tem-

120

c o n d iţ iil e

m e d iu l u i

n a t u r a l

pera ţura medie cea mai ri dic ată, cu diferenţe valo rice-impuse de aititud in e,şi de latitudine. Astfel, pe Suceava la Itcanf sînt 17,3®C, pe Şiret la Răcătâu 20,4°G, pe Bahiui la Iaşi 2I,2°C, iar pe Prut ia Oancea 23,8°C. Toamna, datorită rezervei de căldură acumulată în anotimpul anterior de către apă şi de mediul înconjurător, temperatura medie este cu TC— 3 X mai ridicată ca prim ăvara. în in te rv alul septem brie-no iembrie se marchează o scădere de 9°G pînă la (de 8,7°C Ia po stul Ş ire t, de 9,2°C la Feldioara, de 10, 6X la Săveni şi de lO.QX !a Oancea). în timpul anulu i, frecventa m ediilor decada lecu valori caracteristice, scade cu creşterea temperaturii. Astfel, numărul de decade cu temperatura medie mai mică de lO'C creşte de la sud la nord, de la 9 la 24, iar a celor cu tem pe ratu ra medie

CONDIŢIILE MEDIULUI NATURA L

121

;>20 '’C scade pe aceeaşi dire cţie de ia 5 la 0 ; în tot Podişul Moldovei, peste 12 decade din an aii tem pera tura medie a apei rîurilor > 15°C. Cea mai ridic ată tem pera tură raedie decadală depăşeşte 25°C în partea de sud-est a podişului şi coboară sub 20°C în nord-vestul acestuia. Temp eratu ra maximă ab solu tă a apei rîu rilor este_ influ en ţată de caractere le morfologice ale alb iilo r minore şi de regimul ^scurgerii. In general aceasta este mai coborîtă pe rîurile din bazinul Şiretului, prin aportul apelor mai reci din zonele geografice vecine (28"'C pe Suceav a, la Iţca ni, în august 1962 şi 27,4 X , pe Moldova, la Roman, în august i961) şi este mai mare în bazinul Prutului (40”C pe Bahlui, la Iaşi, în iulie 1958 şi 38,7®C pe Covurlui, la Fîrţăneşti, în iunie 1962), 5.2.8. Regim ul de îngheţ. în anotimpul rece, cînd temperatura apei ajunge la (TC, pe toate rîurile apa r condiţii p entru d ezvoltarea form aţiunilo r de gheaţă (ace de gheaţă, gheaţa la mal, pod de ghea ţă, ghe aţă plutitoare e tc.) ; deci, în zona no as tră, regimul de iarnă este o caracteristică hidrologică stabilă, înregistrîndu-se în îiecare an. Data apariţiei şi a dispariţiei, ca şi durata de manifestare, depind de condiţiile climatice şi hidrologice variate pe care le'oferă Podişul Moldovei. în partea de nord şi centrală a acestei unităţi fizico-geografice, fenomenele de iarnă pe rîuri apar în medie mai timpuriu, în decada a treia a lunii noiembrie şi întîrzie în timp, cu scăderea latitudinii, pînă în prima dccadă a lunii decembrie tn parte a sa sudică. Cel mai timp uriu form aţiunile de gheaţă s-au sem nalat izolat în vestul Cîmpiei Moldovei, pe Miletin ta Nicolae Bălcescu, în ultima zi din luna octombrie, determinate de producerea inversiunilor termice. în restul podişului fenomenele de iarnă, pe rîuri, s-au produs la începutul lunii noiembrie. Cel mai tîrziu , form aţiunile de gheaţă s-au semna lat în prima parte a lunii ianu arie, cu o întîrziere, în timp, impusă de scăderea latitudinii. D ispariţia form aţiunilor de g heaţă se înreg istrează în p rimele 20 de zile din luna martie, mai timpuriu în sudul podişului şi mai tîrziu în partea de nord; cel mai devrem e, în prima deca dă a lunii fe bruarie, s-au elib erat de ghe ţuri rîurile din Podişul Co vurluiului, iar cel mai tîrziu, la începutul lunii aprilie, rîurile din Podişul Sucevei şi din Podişul piemontan Ciungi—Corni. Durata medie posibilă, de apariţie a fenomenelor de iarna pe rîuri, variază de la sud la nord între 90 şi 110 zile; condiţiile de vreme asigură însă producerea efec tiv ă a acestor fenomene, pe dire cţia sud -nord , între 60 şi 90 de zile. Dura ta minimă, în tot podişul, a fost sub 50 de zile, iar durata maximă peste 120 de zile. Pentru inte rva lul a na liza t (1950— 1975), form aţiun ile de gheaţă s-au înre gistra t, în 100% din cazuri, în lunile decembrie—februarie în partea de nord-vest şi centrală a podi şului şi în ianuarie—februarie în celelalte zone. Podul de gheaţă este formaţiunea cea mai importantă, prin frecvenţa de lOO'^/o în cadrul perioadei şi prin durata mare în timpul Iernii; durata medie a acestuia este de 30 de zile pe Berheci la Bosia, 70 de zile pe Sitna la.B oto şani, 75 de zile pe Ş iret la Lespezi şi de 80 de zile pe Tutova la Rădeni. Groşimear-gheţii variaz ă în rap ort cu suma tem peratu rilor negative ale aerulu i şi cu grosimea stra tu lu i de apă; grosimea maxim ă a gheţii a fost de 56 cm pe Jijia la T odireni. In p artea nord-estică a Moldovei, unele rîuri a u îngh eţat to ta l; ex. în 1954 acesta a durat 21 de zile în ianuarie şi 12 zile în februarie pe Bahlui la Hîriău şi 20 de zile în februarie pe Sitna la Botoşani. 5.2.9. Scurgerea solidă. Condiţiile de climă, relief, litologice şi de sol ale Po dişului Moldovei sîn t favo rabile dezv oltării intense a procesu lui de eroziune. în funcţie de aceşti factori transportul materialelor solide, prin albia rîurilor, se face în cea mai mare parte (cca 95%) sub formă de suspensii.

122

CONDIŢIILiE MEDIULUI NATURAL

P r o d u c e r e a f o r m a ţ i u n i lo r d ? g h e a ţ ă d i n to l o l u l ie r n i lo r

O u r c i i a m e d i i ? a f o r m d t i y n i i o r d e g h e o ţ d ( z it e ) ’

Ap ariţie for m aţiu nil or de g h ea ţa

D i s p o r H l Q < or m c' .ţ ‘ '., ' :i !c r « ( ‘ ţ j h e a l â

120 Km

Fig. 27. Fenomenele de iarna pe rîurile din Podişul Moldovei.

Turbiditatea medie anu ală de term ina tă, pe ntru interva lul 1958—1967 {C. Diaconu, 1971) variază între 250 g/rr.c şi 2500 g/mc. Cele mai reduse valori, sub 1000 g/mc , sînt caracteristice Cîmpici CovurluiulLu, unde panta redusă favorizează decantarea suspensiilor transportate de rîuri. De asemenea, valori reduse (sub 1000 g/mc) are turbiditatea rîuriior din partea de nord-vest a podişului unde, în consti tuţia litologică, predomină materiale grosiere (prundişurile).

CONDIŢIILE MED IULVI NA NAST STUR URAB AB

12 3

în cea mai mare pa rte a Po dişului dişului Moldovei (pe (pe cca 80% di n sup rafa ţă), v a loarea turbidităţii este cuprinsă între 1000 şi 2500 g/tnc; ea este mai ridicata (peste 2000 g/mc) în sudul Cîmpiei Moldovei la altitudini sub 200 m, în partea de est a Pod işului işului B îrlad, şi şi în valea Ş iretu lui, în general, la altitud ini sub 250 250 m. Tn aceste zone, zone, de la la limitele indicate, turbid it^tea scade scade cu cre creşştere tereaa altitu din ii, dato rită pr p r ed o m in ării ăr ii in te rf lu v iiiilo lo r bine bi ne d e zv o ltltaa te în su p ra fa ţă şi p a r ţi a l ac o pe rite ri te cu păd pă d u re . *, Aceste valori medii ale tur b id ităţii ităţii au fost m ult depăşite depăşite în inte rva lul 1968 1968— — 1972 1972,, d ato rită unor prec ipit aţii aţii foarte bogate care au influenţat influenţat ac tivita tea erozionala erozionala în mod dife rit, în rap or t de carac terele litoiogice ale fiecă fiecărei rei zone. zone. Astfel, Tn Tn part ea de nord a Podişului Moldovei, turbiditatea anuală maxîmă se înregistrează în 1969 (după un şir de ani cu precipitaţii rşduse.şi deci cu o scurgere lichidă minimă); în acest aij, rîu l Rîşca, Rîşca, la postai' postai' Boroaia, tran spo rtă, în jne die , 10, 10,7 kg/mc, kg/mc, Ş iretul, îa Tu p ilaţ ila ţi, 3,2 kg/m c, iar B ah lui luiut, ut, la Iaşi, 5,8 5,8 kg/mc. kg/mc. în anii 1970—1972, —1972, înC îm pia Moldovei, deşi scurgerea lichidă este la feil de bogată ca în 1969, turbiditatea medie anuală se reduce treptat, prin micşorarea grosimii păturii de alterare, la 1/ 2 în 1970, la 1/4 în 1971 şi la 1/6 în 1972. în pa rtea de sud a pod işului, işului, în prezenţa prezenţa unui subsol subsol friabil friabil,, tu rb idita tea rîurilor a fost continuu ridicată,’ înregistrînd unele fluctuaţii similare cu ale scurgerii lichide; prîn volumul mare de materiale solide, transportate în stare de suspensie, se rem arcă în mod deosebit, deose bit, an ii 196 1969 şi 1972 1972.. în î n anul 197 1972 turb tu rb idita id itatea tea medie a îost de 24,2 kg/mc (media perioadei 1968—1972 fiind de 18,8 kg/mc) pe rîul Zeletin, îa postul Galbeni şi de 26,2 kg/mc (media perioadei fiind 16,8 kg/mc) pe rîul Covu rlu i, la postul Fîrţăneşti. Fîrţăneşti. Scurgerea solidă specifică variază în funcţie de scurgerea specifică lichidă şi de valoa rea tu r b id it ăţii ăţii ; ca urm are, ea creşte, creşte, în general general,, de la sud şi est spre nord şi vest. Valoarea minimă a scurgerii specifice este caracteristică în partea de est a Cîmpiei Moldovei, îrt Cîmpia Fălciului şi în sudul Podişului Covurluiului (sub 0,5 t/haû), unde scurgerea lichidă specifică este redusă, iar valoarea maxima se înre gis trea ză în pod işul işul piem onta n de pe partea dreap tă a rîului Mold Moldov ovaa (între 2,5 şi şi 5 t/lia/an), în vestul Colinelor Tutovei şi în partea de nord a Podişului Covurluiului {între 1 şi 5 t/h a/a n) , d ato rită tu rb idi tăţii tăţii r idicate pe pe care care o are are apa rîur ilor res pe p e c titivv e .. Materialele solide transportate de rîuri provin din bazinele pe care ele le dre nează, cît şi din interiorul albiilor minore, în cadrul cărora apa exercită o intensă acţiune de modelare; în acest sens albiile din Podişul Sucevei înregistrează, în timp, modificări relativ lente, pe cînd cele din Podişul Baiadului au a mobilitate pro n un ţată. 5.2.10. on diţţiile fizico-g fizico-geograf eografice, ice, specifice Podiş Pod işulu uluii Scurgerea chimică. C ondi Moldovei, influenţează şi caracteristica chimică a apei rîurilor, prin gradul de mine ralizar e, prin ionii dizolva ţi şi şi prin du ritate . Mineralizarea depinde în principal de valoarea scurgerii lichide şi, ca urmare^ scade cu creşterea altitudinii; cel mai redus grad de mineralizare (sub 500 mg/l) îl au rîurile din Podi.şul piemontan Ciungi—Corni, din Podişul Sucevei şi din Podişul C en tral M oldovenesc, unde pr ec ipi ipitaţ taţiile iile s înt în t dintr e cel celee ma mai mari mari,, alime ntarea su  pe p e rf icia ic ială lă fiin fi indd p re d o m in an t p lu v ia lă. lă . în sudu l şi şi estul Po dişului Moldovei, Moldov ei, dator dat orită ită precipitaţiilor, în general, genera l, mai reduse şi deci a po sib ilităţilo ilităţilorr mai slab e în alimentare a rîurilor rîurilor din sur surse se superficiale (în care o pondere im po rta ntă nt ă o au şi şi zăpezile), zăpezile), cît şi şi a alimentă alimentării din ape subteran sub teran e

124

CO NP iÎLE ^ME ^MEDI DIUL ULUI UI NATUEAL

Fig, 28. 28. Scurgerea m edie de aluviun i în suspensie (t/ha/a (t/ha/a n), (după A tl a su l R . S . R o m â n ia , 1 9 7 4 ^ 1 9 7 9 ) .

de stra tiîica ţie cu un co nţinu nţinu t rid icat în săruri, gradu l de m ineralizare este în în co n tinu ă creştere, creştere, o dată cu scăderea scăderea a ltitu d in ii, depăşind depăşind 1000 000 ing ing/1 /1 în Cîm pia M oldovei, în Cîrnpia Fălciului şi în Podişul Covurluiului. în tim p, m ineralizarea ineralizarea apei apei rîurilor înregistrează înregistrează fluc tuaţii tuaţii im im po rtante în fun cţie cţie de regim ul scu rgerii lichid e, fiind redus ă la ape ma ri şi şi ridic at ă la ape nrici. Astfel, mineralizarea rîului Bahlui, la postul Iaşi, a oscilat între 486 mg/l (28.4.1961) si 3530 mg/l {4,11.1963), iar pe rîul Elan, la postul Tupilaţi, între 411 mgA (31.7.63) şi 1712 m_g/l (25.3.1961). După conţinutul ionic, rîurile din partea de nord-vest a Podişului Moldovei, au ape b icarbo natate calcice; pe unele unele rîuri mici din din P odişul odişul Sucevei, apele sîn t

CONDIŢiltE MEDIULUI NATURAL

125 12 5

bo b o g a te în c îo r u ri şi s u lf a ţi (S u c e v iţa iţa , S o lo n e t, So lea) le a) fără fă ră a m o d ific if ic a e se n ţia l ca rac ra c ter istica chim ică a Sucevei, dup ă confluenţe. confluenţe. C on ţinu tul ionic din apa rîu rilor Cîm piei Moldovei, le im im prim ă acestor acestoraa carac carac teristic a chim ică de sulfata te-s od ice; ionul ionul sulfat este adu s de apele subterane prin prin eliberare din gipsurile^êxistente în facjle sedimentare, iar spdiul provine din rocile şi solurile argilcase' în sudul Podişului Moldovei, rîurile au ape bicarbonatatecalcice-magrteziene (în Cîmpia Fălciului predomină cele sulfatate-sodice). apelor, din rîurile Pod işului işului Moldov Moldovei ei,, variază între 8 ° dhG şi 25° dliG. Cele mai reduse valori, sub 16°dhG, sînt caracteristice rîurilor ce drenează dealurile şi podişurile înalte, cu altitudini peste^ 300 m şi,cu pante puternice, unde ap a p rec ip itaţiilo itaţiilo r: este uşor uşor co lec tată; cele mai m ari v alo ri, peste 20° 20° dhG, sînt sînt specifice rîurilor, din Cîmpia Moldovei şi din partea centrală şi de sud a Podişului Bîrlad. unde apele au un grad ridicat de mineralizare.

Fig. 29. Caracteristicile hidrophimice ale apei rîurilor. Ar>e b i c o r S i o n a i a t e e u m i n o r a i i z a r e d e 2 0 0 — 5 00 0 0 m g / a ; 2. 2. A . p e

1. b ic â i'i ' b o t iii i i'i ' i aatt e e u m i n e r a l i z a r e d e 5 00 0 0 — 1 0 00 00 m g / l ; 3. A p e s u lfatate c u i T Ul U l n en e n s U iz iz i a i - f ) p e s t e i s o o i i i g / 1 ; 4. 4. A p e c l a r u r a t e c u r t i i n e r a i i i a r e p e s t e 1300 m g / l.

12 6


Sursele de impurificare determină frtcvent mcdiîicarca caractcrislicii chimice na turale a ap e lc r; poiuarca rîur ilcr se produce prin deversarea apelor uzate roenajere şi industriale, cît şi în urrra prccestlcr biochimice din pericada scurgerii lichide minime. Pe baza indicatorului de oxigen {Og, CBOg.CCOMn), rîul Şiret se înscrie în categoria l-a de calitate pîna ia Iccalitatta Bucecfa; aici primeşte ape uzate de la fabrica de zahăr şi ca urmare trece în catigoria a IlI-a. în continiiare^pele lui trec alitrnativ, în categoria a 1,1-a sau a lll-a oe calitate, după posibilitalile de au);oepurare sau apariţia unor noi surse de poluare. Rîul Suceava are ape^ d
CONDIŢII CONDIŢIILE LE MEDIULUI NATURAL

127

pe lîn lîngă gă m a te ria ri a lele le le de alu al u n ec a re şi cele a d u se de r îu rile ri le aflu af lu e n te şi depu de puse se în conu co nu  rile de dejecţ deje cţie, ie, ex. Iazul Iazu l Mînzului (de pe rîu l Morişca, Morişca, din bazin ul Sitna) s-a format p r in a lip li p ire ir e a Ia eon eo n ul de deje de jecţ cţie ie al r îu lu i A rm can ca n u , a m o n ticu tic u lil liloo r a lun lu n ec a ţi de pe vers antu l opus. U ltimile do uă:categorii de lacur lacur i, de de baraj baraj na tura l, au o frecvenţ frecvenţăă redusă în Podişul Moldovei. Lac L acur urile ile de albie alb ie major ma joră, ă, numite şi bălţi, s-a\x format în cadrul luncilor, între grinduri şi versantul văii. Aceste lacuri se alimentează din rîul principal sau din afluenţii apropiaţi, prin intermediul gîrleîor de legătură ; ele mai primesc ape direct' din p re cip itaţii, itaţii, prin scurgeri scurgeri neorganizate de de pe ve rsa ntu l.al ătur at şi şi din surse subterane. Din categoria lacurilcr naturale, acestea sînt cel mai bine reprezentate ca suptăîaţă (pe zeci şi sute de hectare), dar au âdîncimi reduse; frecvent sub 1 m (rar ajung la 2 m) m) şi sîn t acoperite acope rite în bună bun ă pa rte cu stuf. Lăcu Lă curi riîe îe de nieandre nieandr e părăs pă răsite ite ău formă liniară, de semilună sau de potcoavă, sînt înguste şi destul de adînci (cca 2 ]h); ele se alimentează, în principal,, din rîul în apropierea căruia s-au format şi, în general, au apă permanent. .B ălţile ălţile ,şi ,şi lacurile lacu rile din meandrele me andrele părăs ite se găsesc găsesc frecvent în luncile luncile rîurilor rîur ilor P ru t, Jijia , B ahlui, Şiret etc. etc. Astfel, Astfel, în lunca lunca Pru tului sînt Balta Popii, Balta Lată, Balta Cărăşelu, Balta Probota; din cursul mijlociu şi inferior al Prutului mai amin tim bălţile Cilibiu, Golăeşti, Brătescu, Rotunda, Scopoşehi, Bohotin, Chersăcosu, Grosu , B alta Mare, Balt a Rînzeşti Rînzeşti e tc .; în apropiere apro piere de confluenţa confluenţa cu Dunăr Dun ărea, ea, în lunca Prutului se afîă Balta Brate'şului, în prezent în mare parte secată şi îndigu ită (prin funcţ fun cţia ia yictual yictualaa poate fi ccns iderată ide rată eleşteu). eleşteu). în această categorie de lacuri se mai includ bălţile de la Vlădeni-Larga, de pe p e şesul es ul J i j i e i şi b ălţ ăl ţil e d in t r e P o du Ilca Il ca iei ie i şi con co n îlue îl ueri riţţa cu J i ji a , de pe şesul Bahl Ba hluuiului;;de pe .şesul Bîrladului sînt bine cunoscute bălţile de ia Crasna, Frunzeasca, Trestiana etc., iar de pe şesul Şiretului, Balta Paşcani. Linia Lin iane nele le flu fl u v ia tile ti le sîn t repre zentate dc ar prin lacurile Lczova, Lczova, Măli Mălina na şi Cătuşa, dip extremitatea sudică ă Cîmpiei Covurluiului. Ele au o.formă alungită iar a dînci mea max imă (sub 2 m). se află în jumătatea din aval,, spre centru. , Eleşiecle sînt amenajări antropice, specifice maiaîes părţii de nord a Podişului Moldovei. De obice i, ele se formează formează ţn ţn ju ru l izvc iz vcare arelor lor pe vers anţi anţi sau la baza baza aces aces tora, au suprafeţe mici şi sînt utilizate'la irigarea grădinilor din apropiere, ca şi pe p e n tru tr u p isci is cicu cultltuu ra,; ra ,; cînd cîn d s în t Icca Ic caliliza zate te î n . v e c j n ăt a u a iazu ia zuri rilo lorr rep re p rez re z intă in tă locuri de reproducere a peştilor şi de crtşţtrea puietului. Renumite ,îi); acest sens, sînt eleşteele din Depresiunea J^ădăuţi, ca şi cele din apropierea iazurilor existente, în Cîm pia Moldovei Moldov ei (ex. la D um bra va, va , în -bazinul Nicoliriei Nicoliriei şi şi ,1a Drăcşani, Drăcşani, în bazinul bazinul S itn a ); acestea din urmă primesc primesc ape şi din rîuri. ; ■eric , tip t ipul ul de lac cu frecvenţ frecvenţa cea cea Lacu La curi rile le de bara ba rajj antro an tropic pic con stitu ie, n um eric, mai:mare (reprezintă cea 80% din numărul total de lacuri aflat în Podişul Moldovei). Acestea sîn t con struc ţii, alim en tate, în .p rin cip al, din apa TÎului TÎului bara t şi şi a aflu afluen en ţilor ce debuşează în sectorul respectiv-; dar mal primele ape şi din precipitaţii, ca şi din suTvSe subt su bter eran an e. Ca poz iţie, iţie, ele ocupă tot fundu fun dull de v ale, al e, deci; ca ca to ate at e lacurile lacurile de bara j, au o formă alu ng ită, cu ram ific aţii-p aţii-p e aflue nţ nţi.'A i.'Adîn dîn cim ea maxi maximă mă se situe sit ueaz azăă pe tra se ul .rîului .rîu lui subme sub mers rs şi şi oscileazăoscilează- într în tree 2 şi 5 m. Adînci mea medie medie este este de 1,5—2 m, în raport de caracterele văii şi de funcţia:pentru care au fost construite. Pe lingă funcţia-piscicolă (iazurile), lacurile de pe cursul-inferior al rîurilor, în-ge neral, au şi rol de amortizare a,undelor de viitură (acumulările); în.acest.scop, eie au ie zaţ za ţuri ur i î n alţ al ţe, un uneori eori căp tuşite cu dale d in b eton , asigu rînd în tim pul scurg scurger erii ii maxime păstrarea unui volum important de apă, eu grosimi pînă la 8 m, cum s-a

12 8

CONDIŢIILE CONDIŢIILE MEDIULUI NATURA NAT URAL L

înregistrat în 1965 şi 1969 pe unele lacuri din Cîmpia Moldovei (ex. iacul de la Podu Iloaiei)! Relieful Podişului Moldovei avantajează crearea lacurilor de baraj antropic, dar nu totdeauna ele sînt o necesitate. De ex. în partea de nord-vest a podişului regimul te m pera turii, um idităţii idităţii şi şi precip itaţiilor itaţiilor atmosferice, atmosferice, asigură o um iditate ridicată solului şi, în general, o scurgere permanentă rîurilcr; ca urmare., necesitatea co nstru ns truirii irii lacurilor este legată leg ată mai m ult de fun cţia cţia lor. piscicola, şi mai pufin p ufin ca rezervor de apă (pentru irigaţii şi adăpatul vitelor) sau pentru amortizarea viituriloi: şi redistribuirea scurgerii lichide a rîurllor, cum s-a dovedit util în alte zone ale po p o d işulu işu lu i. , în nord-ves nord -vestul tul Podiş Pod işulu uluii Moldov Moldovei ei s-au cons co nstru truit it lacuri la nord nor d dei.iHădăuţi, dei.iHădăuţi, în bazinul Pozen (Iazul Horodnic) şl în valea Negostina*(Iazul Dorneşti), Pe rîul Horaiţ este iacul cu acelaşi nume, în bazinul Hătnuţa lacul de la Şerbaneşti, iar la nord de Suceava, pe rîul rîu l Dragomirna, Drago mirna, s-a con struit un bazin de de acu mulare, mulare , pen tru necesităţile industriale ale oraşului. Tot aici, în bazinul Sucevei, se mai găsesc iazurile de la la Mitoc. în bazinu l Şomuzul Mare menţionăm menţionăm iazurile de la Făltice ni, de pe Valea Neagră, iar în aval av al de conflue con fluenţ nţaa cu Moldova, pe cele cele de la la B ud udeş eşti, ti, Du lceşti lceşti şi şi Trifeşti; Tr ifeşti; pe stînga Ş iretului, în aval de Paşcani, Paşcani, mai im po rtan te sînt iazur iaz urile ile de la la H e’leşteni leşteni (în Valea Ţ igăncilor), igănci lor), H ăbăşeşti ăbăşeşti şi de la M iclăuşeni iclăuşeni (în va va  lea le a B oca) oc a).. ’ ’ ; ' în Podişul Podişul B îrladulu îrlad ului, i, con diţiile diţiile climatice clima tice impun construirea con struirea unor bazine de acumulare, cu .scopul principal de a reţine undele de viitură. Dar, constituţia petro pe tro graf gr afic ică, ă, p red re d o m inan in an t nisi ni sipo poas asă, ă, ca ra c teri te rist stic icăă cu deos de oseb ebire ire C olin ol inel elor or T u tov to v ei, ei , limitează formarea lor la sectoarele de vale cu un facies mai. argilos, pentru a se îm pie p iedd ica ic a pier pi erde dere reaa apel ap elor or p rin ri n in f ililtr traa ţiiii.. M ulte ul te lacur lac urii s în t s itu it u a te în P odişul od işul Ceintral Moldovenesc Moldovenesc şi în în D ealurile Fa ldul ld ului ui şi şi într-un n um ăr mai mai redus în în Colinele Tutov ei. D intre lacurile de baraj antropic m enţionam, enţionam, pe cursul superior ai B îrladu lui, iazurile iazu rile La Capul Dealulu De aluluii şi şi Tod ireşti, ireşti, în bazinul Sacov ăţ, Iazul Muculu i, în bazinuî bazin uî Velna, Ve lna, Iazul Velna, în în bazinul bazin ul Vaslui, Iazul Sole şti, în bazîni bazîniaj aj Racova, Raco va, Iazul Iaz ul Lă Puşcaşi, Puşcaşi, con struit pentru p entru alimen tarea cu apă a oraşului oraşului Vaslui. în bazinul hidro gra fic Crasna sînt cca 14 14 amenajări, am enajări, dintr e care care am intim iazurile de la la Podul Oprii, Gugeşti, Mantu, Burghina. Pe partea stînga a Bîrladului, în bazinul Bîrzota este Iazul Borodeşti. Din Colinele Colinele Tutovei Tutov ei am intim iazurile de la la Chitoc (păstrat pr in refaceri succesive din epoca feudală), Unteştî, Buda, Alexandru Vlahuţă, Băcani şi de la Brăhăşeşti; un bazin de retenţie s-a construit pe Valea Seacă (la nord-vest de Bîrlad). lad). în Depresiunea Depresiunea Huşi Huşi sînt iazurile iazurile Recea Recea 1 şi II , iar în bazinul E lan ulu i amin tim ca fiind mai importante iaiturile de la Urlaţi, Guşiţei, Poşta Elan şi de la Şuletea. P entru en tru ace astă categorie catego rie de lacuri, lacuri, cele mai mai favo rabile con diţii diţii fizico-geogra fizico-geografice fice se întîlnesc în Cîmpia Moldovei, fapt demonstrat de cele 320 unităţi existente în 1969 19 69 (Maria Schram, Schra m, 19 1970 70), ), care prin sup rafaţ ra faţaa luciulu lu ciuluii de apă (cca (cca 6000 6000 ha) cons co nstitu tituie ie un element de peisaj. Pe multe din rîurile Cîmpiei Moldovei iezăturile, adesea formate din pămînt şi rareori c ăptuşite cu cu dale da le de beton, se înşiruie înşiruie în salb ă. în perioadele pe rioadele cu alimen tare .superficială abundentă, acestea, presate de volumul mare de apa, acumulat, pot să cedeze, cedeze, rupînd ech ilibrul b ilanţulu ilanţuluii acvatic. Cînd fisura apare la baraju l din amonte, amon te, volumul de apă ce se scurge supraîncarcă lacul din aval, favorizînd prin repetare declanş declan şarea unor dis trugeri în lanţ. lanţ. în aceste cazuri cazu ri se produc inun da ţii păgubitoare păgub itoare cu pierderea unor importante rezerve de apă, recuperabile uneori în cîţiva ani, ea

CONDIŢII CONDIŢIILE LE MEDIULUI NATURAL

129

de ex. în 1955 1955,, 1965 1965,, 196 1969 etc. P en tru a se evita astfel de situ si tu aţii aţii se impu ne, pe ntru cei cei ce ce ie folosesc folosesc,, o bună cunoa ştere a regim ului hidrologic al rîu rîio r de care lacurile sînt legate. Dintre lacurile mai importante, existente în Cîmpia Moldovei, amintim Sulita —Drăcşani —Drăcşani (pe rîu i Sitna ), Podu lloaie i (pe B ahlu eţ), eţ), Ciurbe şti (în bazinul N ic o lilinn a ); p e r îu l Baş Ba şeu im p o rta rt a n te s în t lacu la cu rile ri le de la N eg reni re ni,, T ătără ătă răşen şeni,i, Hăneşti Hăn eşti etc., iar pe Jijioara cel de la Gropnita, Caracierisîici hidrologice. Cum majoritatea lacurilor din Pcdişul Mol 5.3.2. dovei sînt antropice, fiind amenajate pe văi, ele au legătură directă sau indirectă cu rîu rile şi, şi, ca urm are, au un regim hidrologic asem ănător. ănător. După valoarea bi lan ţulu i ac va tic, lacu rile, în în acelaşi acelaşi tim p cu rîu rile , vor înre gistr a creşteri creşteri de nivel mai lefile lefile în tim pu l apelor mari, şi şi mai bruşte în tim pu l v iitu rilo r (de (de cca 1,5 1,5 m). m). Regimul termic al apei lacurilor, în stratul superficial, în general, este asemănător cu modul de variaţie; variaţie; a tem tem pera turii aerului. Astfel, Astfel, tem pe ratu rile medii lunare ale apei, în com para ţie cu ale aerului din zona respectivă, respectivă, sîn t mai coborîte cu cca cca \°C \° C în m artie; în luna aprilie valorile tem pera turilor sîn t foarte apropiate, iar, iar, din mai, se produce o inversiu inversiu ne, care se m enţine enţine pînă în noiembrie. Tem peratura medie lun ară max imă se se înreg istrează în iulie, cînd dep ăşeş ăşeşte te valoa rea cores cores pu p u n z ăto a re a a e ru lui lu i cu T —2°C. P e n tr u ac e a stă st ă lună, lu nă, te m p e ra tu ra medi me diee mulUmul Uanuală a apel oscilează, în raport de altitudine şi latitudine, între 19X şi 23'^C. în timpul anului temperatura medie diurnă>-15®C (valoare cu importanţă piscicolă) are o frecvenţ frecvenţăă (din num ărul anual de zile) zile) de 44% , pentru lacurile din partea de'sud a podişului, şi de cca 33% pentru cele din partea de nord. Pe lacu rile din Podişul Podişul Moldovei, regimul de îngh eţ are o mare s ta bi lita te av înd , în profil m ultia nu al, o frecven ţă de 100 100% % în jum ătate a nordic ă şi de 95% 95% în cea de sud. în ra pc rt de altitu din e şi şi latitu din e, diferă şi şi timpu l de acoperire acoperire cu po p o d de g h e a ţă ca re, re , d u pă cobo co bo rîre rî reaa te m p e ra tu rii ri i medi me diii d iu rn e a a e ru lu i, c o n stan st an t sub 0 *^0 , se înfăptuieşte în cca 7 — 10 zile în sudul podişului şi în 2 —3 zile în nord. în pri p rim m e le d ou ă deca de cade de ale al e lun lu n ii de cem ce m brie br ie,, lacu la cu rile ri le se acop ac oper erăă cu pod po d de g h e a ţă, cu o întîrziere, în timp, legată de scăderea latitudinii; în sens invers, în primele două decade din m artie se produce de zg he ţul; în tre aceste lim ite podul de gheaţă gheaţă durează durează în medie 70—115 zile. în perioad a scurgerii scurgerii maxime a rîurîi or, lacurile au, în general, o mineraliza mineralizare re mijlocie (sub 1000 mg/l), valoare ce se reduce od ată cu cu creşterea creşterea a ltit u d in ii; o mine mine  ralizare mai mare de 1000 mg/l au numai lacurile din Cîmpia Moldovei şi din di n Glnîpia Glnîpia Fălciu lui, un de ev ap ora ţia este max imă (70 (7000 mm/an). Du pă ionii dom ina nţi, nţi, lacurile din nord-vestul şi centrul podişului au ape bicarbonatate sodice, cele din partea cen tral-e stică a Cîmpiei Moldovei Moldovei au ape sulfatate-sod ice-mag neziene, iar în restul po p o d işulu işul u i lac la c u rile ri le au ape ap e b icar ic arbb o n atat at atee -su -s u lfat lf atat atee -so -s o d ice ic e -m a g n e zien zi en e. în cons ecinţă, ecinţă, lacurile pre zin tă im po rtan ţă deoarece re ţin mari rezerve de de apă cu multiple utilizări; în plus amortizează scurgerea maximă, asigură debitul de di lu ţie pe rîu ri, co ntrib uin d şi şi la creşterea creşterea sup rafeţelor rafeţelor agricole prin scoaterea tere nurilor de sub efectul inundaţiilor.

6. FLORA ŞI VEGETAŢIA

Originea şi evoluţia. Aspectul ac tual ai florei şi vegetaţiei din Podişul 6.1. Moldovei, ca şi originea e lementelor componente, n u pot fi înţelese îără o cît de scu rtă incursiune în trecut. Pe de altă parte, o asemenea inves tigaţie evolutivă întîrap inâ unele greutăţi, generate de sărăcia info rm aţiilor paleobo tanice dire cte şi a unor sedimente conservatoare (în special mlaştini turboase vechi şi bine păstrate) care să ne ofere spectre palinclogice indubitabile pe o lunga perioadă de timp. Cu ioate acestea, o serie de cercetători (P. Enculescu 1924, E. Pop 1957, 1960, Ş. Paşcoyşclii 1949, L. O iaru 1965, 1968, M. Macarovici şi L. Olaru 1970 ş. a.),, pe baza resturilor fosile, fragmente sporo-polinice şi analogii cu unele regiuni înconjurătoare, au adus contr ibu ţii im po rtante la cunoaşterea evolu ţiei fitoistorice. Reconstituiri, mai com plete asupra istoriei vegetaţiei din unele părţi ale Podişului .Moldovei, dar cu referiri şi asupra întregului spaţiu al acestuia, le găsim la S. Paşcovschi şs .N,. Doniţă (1967), D. Mititelu (1973, 1975, 1977). Informaţii generale mai întîlnim în lucrările lui E. Pop (1929, 1934, 1944, 1954, 1960), I. Ciobanu (1959), R. Călinescu (1969), N. Doniţă şi Ş t. Purcelean (1975) ş.a. Menţionăm că majoTitateâ lucrărilor am intite ’se referă la evoluţia postglaciara a vegetaţiei (îndeosebi a pădurilor), cea mai bine cunoscută, care cuprinde ultimii 10 — 11 00 0 de ani. Concluzia d eb ax ă de la care pleacă majo ritatea fitogeografilor este că în tim pu l ultimei perioade glaciare (Wiirm), considerată de ei ca cea mai drastică, pădurea de foioase s-a putut menţine numai în locuri mai bine adăpostite („refugii glaciare-') din masa coniferelor (îndeosebi pinete cu molid şi mesteacăn) ce acopereau partea central-nordică, mai înaltă, a podişului şi care se includea în aria clim.atuljji.periglaciar mai îndepărtat. Chiar în acele „refugii", ca şi în pădurile de foioase necom pacte din parte a su d-estică a po dişului (neacoperita de apele lacu lui levantin-c uaternar), vegetaţia lemnoasă era mult sărăcită, menţinîndu-se sigur esenţele mai_rezi.st en te la f rig : s te ja r ul p ed u nc u la t\ .a lu nu l, t ei ţr t u l mul $i, cu ^ r p b ab j îi la te , ar ţa ru l, frasinu l, FagiTL măru] şi .părul •pad ur ef nm pr eu ha cu elemente ie rb oa se ‘de stepă rece .' Esen ţele mai pro nm iţîftjtBm ;^^ steja rul pufos, steja rul brum ăriu, gîrnita , carpînTţa, scmilp'rsrTTTOfdreahur — nu au p utut re zista v itregiei clim atice, migrieze Ia sud de Dungfe^ Un punct de vedere mai nou, în trevăzut de S. Paşcovschi şi N. D on iţă (1967) şl dezvoltat de D. Mititelu (1973, 1975), consideră că filtrul fitogeografic al pleistocenului nu a fost at ît de dras tic pentru veg etaţia regiunilor extrac arpa tice, unde, chiar dacă nu se poate vorbi de asocia ţii re lictare pliocene, o mare pa rte din flora actu ală şi m ajoritatea unităţilo r cenotaxojiomice superioare (clase, ordine, alianţe) ca şi land şaftu l în ansam blu — sărăcite de specii şi dife renţiate cen otic în pleistocen — reprez intă form aţii pliocene relicte; că prin cipalul efect al glacia ţiei a supra „stejărişelor mixte“ pliocene a fost accentuarea concurenţei între stejar, fag şi carpen

CONDIŢIILE MEDIULUI NAT URAL

131

&i eta jarea aces tora în func ţie de „ tem peram ent" şi osc ilaţiile ciiraei (D. M ititelu). Sărăcia în a rgum ente directe şi decisive pen tru susţinerea un uia sau a ltuia din punc tele de vedere exprimate necesită noi cerce tări de fitogeografie istorică, îndeosebi pentr u perioada pleistocenă. De ac eea, noi vom păstra, în mare, linia mai mod erată, apropiată de cea a lui S. Paşcovschi şi N. Doniţă (1967), fără a exclude cutezanţa interpretărilor mai noi (D. Mititelu). înjo sişiăc T ăru 'i timpurTiT (prebor^£il)7cînd a re ioc o uşoară am eliorare a clima tuIufTcon^ erele îşi reHrfng ărTâTn t'aţă extind erii tot mai viguroase a elemen telor de foioase din adăposturile glaciare şi din pădurile ce se menţinuseră în sudul şi estul podişului. _ î n /postglaGiarul mijloci^ cu cea mai mare desfăşurare în timp, climatul devine d'EC'tt '‘ge1“gle"a stăzi. E ste etapa „optimului clim atic*' post'giaclar, corespunzJtioare'boreaiului (cald sfusclit), atlanticului (cald şfutTfed) şi subborealului (cald şi usGat)'TlFfuncfle de variaţia unîfdîfStTiî aridităţii climatului au~âjTerşi limitele zonelor de vegetaţie, cînd în favoarea extinderii zonei forestiere spre Şl est (at!antic)/'cirgftrr'dteti iirieiitgt-Ttrrist^^ avansarea accentuata ~ s^ e hord-vest a silvos te p er ^ (boreal, subboreal). Pădurea de foioase se îmBogaţeşîe'cu n o T e s ^ centra!-europ ene (gorun, carpen, fag etc,), la care se adaugă esenţe estice (stejarul brum ăriu, fagul oriental, a rţar ul tătărăsc, voniceriu) şi sudice (ste jaru l pufos, gîm iţa, mojdreanul, teiu l arg in tiu, scum pia, cărpin iţa, gorunii su dic i, călinul, verigariu ş.a.),.care se insinuau adînc în interiorul podişului. Trebuie deci de presupus că dacă, în partea nordică predomina pădurea.de tip central-european (cu eleme nte europene sau eurasiatice), în Podişul Cefifra! Moldovenesc ea se amesteca frecvent cu esenţe sau chiar cu a rbore te de stejari termofili, iar în silvostep a sudică şi sud-estică predominau arboretele de stejari termofili, Tot acum pătrund, djnspre est şi sud, elem entele ierboase rnezofiie şi xerofile ale^^şţ^^d^Cjidev,Xi£6 >îiiTêtirîă cîTsiiTîT^telfarşiîF iiiun'^cTe"expan”silîne TtTîaze 1e iTia i aride (boreal şi sub borea|) .ale acestei etape, cînd pădurea era fragmentată şi re trasă pe părţile mai înalte ale podişului. Se consideră că zonarea a ctua lelor etaje de vegetaţie era defi nitivată încă din prima parte a timpului călduros postglaciar (în boreal,. D. Mititelu, 1975) şi că, ulterio r, ele au suferit doar variaţii de altitudine, extensiune şi structură.^^ _ IrTôstglaciarui tîrzn^ (subatlantic), respectiv ultimii cca _ 2 0 0 0 ani, care de bu tează pr 1nlr-un cfimaTmai umed şi mai rece pentru ca apoi, în'uîÎTTrîBle secole, să se apropie de câcteristicile celui actual, are loc o reextindere a pădurii centraleuropêiîe”pe 'se ăm î^ uneî păi'ţT im po rtan te a silvostepei, care se îngustează şi se retrage spre extremităţile sudice şi estice ale podişului, lăsînd doar cîteva reduse enclave extrazonale în masa forestieră (S'. Paşcovschi şi N. Doniţa, 1967). Fagul, a cărui preze nţă este nes em nifica tivă în etapa caldă, anterioară, atinge acum un maxim al dezvoltării sale şi, împreuna cu gorunul în continua expansiune, contribuie la-jsiibmînarea supremajiêi stejărişului mixt din Podişuj_^BîrIadului, mai puţin m Pod işul SuceveT“mîŞ F*ârestVTşrm ®ţîîî'^ puŢirTTa a lti tudin ea dealurilor mijlocii şi joase. Ese nţele tip ic forestiere (în special de şleau cu gorun şi stejar) au pătruns şi în arboretele de silvostepa din sudul podişului şi de pe colinele din dreapta Prutului. Şleaurile de aici, ca şi cele ale fîşiei terminale din zona forestieră propriu-zisă, împreună cu bordura de arbuşti proprii zonei de silvostepă, se extind şi peste cernoziomuri levigate (P. Enculescu 1924, S. Paşcovschi şi N. D oniţă 1967), ceea ce demonstre ază avansa rea pădurii. Elementele de şleau (stejar, gorun, frasin, ulm etc.) au coborît chiar şi în luncile rîurilor, unde formează arborete mix te cu esenţele slabe sau arb orete distincte. Elemen tele termofile, dez _______

_ _

13 2


avantajate de climatul subatlantic, au fost eliminate din Podişul Centrai Moldove nesc (unde se mai păstrează doar în cîteva staţiun i izolate), rărite şi restrînse ca areal în silvostepa din su d-estul podişului. Pajiştile se îmbogăţesc cu noi spec ii ceritral-europene, concomitent cu o sărăcire în elemente estice şi sudice. în ultimele secole, odată cu ofensiva tot mai accentuată a omului asupra pă durilor, asistăm la o treptată avansare a silvostepei şi stepei în sudul şi estul podi' şului,, cu pătrunderi adînci pe marile văi spre interiorul acestuia. Are loc concomitent şi o îmbogăţire a stepei-siivdstepei cu elemente ierboase şi lemnoase estice si sudice (sariTîatice, pon tîce, asiatice, b^ an o- m oe sic e, submediteraneene). Arii întins e de soTuri foreêreTamasel'iT’âîăr^ masiveTorpaHufoa'^stnTTnrargcnnent convingător că silvostep a şi-a recîştigat o bun ă parte din su prafaţa pe care o deţinea în perioada an terio ară su ba tlan ticu lui. Este greu de apreciat dacă acest proces a fost avariiţajat şi de o tendinţă naturală de continentalizare a climatului. Sigur este însă că frag mentarea, restrîngerea pădurilor, prin defrişare antropică şi degradare zoogenă, ;au contribuit la creşterea gradului de continentalism. Tot acum , ca o consecinţă a migraţiei popoarelor, păşun atu lui in te nsiv 'şi agricu lturii p rim itive , îndes irii reţelei de comu nicaţii şi creşterii schim bului de mărfuri, s-a dezvo ltat în propo rţii alarm ante vegetaţia de buruieni şi de pla nte adventive (D. Mititelu). Această istorie zbu cium ată a vegetaţiei postglaciare, cu restringe ri şi extinderi sp aţiale ale zonelor de vegetaţie, cu vestigii reliefare ale diferitelor etape şi inf iltra ţii succesive de noi specii, consecinţă a modificărilor în clim atu l general, a diversităţii co nd iţiilo r fizico-geografice şi a poziţiei de răscruce pen tru m ultiple specii fitom igrato are, ne ^^>^pHeă mozaicul veget a ţiei, bogăţia_şî_^p_oabitârea elemen de origini' a t. tt d ^ a r i a t e în spaţiu fPodTşuluT’Moldovei. î n ordinea predo m inări'rşi importanţei lor fitocen’oîîce” înlrFe îem en TH elem menţionăm: — Elementele central-europene zonsiximt îndeosebi fondul floristic al vegetaţiei forestiere: Fagus silvatica, Quercas peiraea, Carpinus betulus. Acer pseudoplaîanus, Tilia plaiyphyllos, Ccrasus avium, Cornus mas, Vibiirnum lantana ş.a.; — Elementele estice (orientale sau con tinenta le), proprii stepelor şi silvostepelor pontO'Sarinatice; Quercus pedunculijiora, Fagus orientalis, Acer iataricum, Aniygâalm nana, Evonymus nana, Caragana frutex, Fraxinus holoiricha, Rosa gailica etc.; — Elementele sudice (submediteraneene, balcanice etc.), prezente mai ales în silvostepa din sudul podişului: Quercus pubescens, Q, farnetto, Q. virgiUana, Q. dalechampii, Q. polycarpa' Tilia tomentosa, Sorbus domestica, Carpinus orientalis^ Fraxinus ornus, Cotinus coggygria Rhamnus tinctoria ş.a. în afara acestor grupe cu areal mai bine localizat, o participare apreciabilă o au elementele general europene şi euroasiatice: Quercus robur, T ilia cordata, Fra xinus exceîsior, Acer plaianoides, Acer campestre, Ulmus foUacea, Corylus avellana, M alu s silvesiris, Pyru s piraster, Evonymus europaea, E. vsrrucosa, Viburnum opulus, Rham nus frangula, Rh. caihartica, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Rosa canina, Sambucus nigra. La toate grupele de mai sus se asociază şi o, bogată flora ierboasă. Pe baza acestor elemente floristice. Podişul Moldovei se încadrează fitogeografic regiunii euro-siberiene. Pe teritoriul podişului se interferează, prin părţile lor periferice, două din provinciile acestei regiuni: prin partea sa predominant forestieră (Podişul Sucevei şi o bună parte din Podişul Bîrladului) el aparţine pro vinciei central-europene est-carpatice (sensu Al. Borza, 1960) sau provinciei dacice (sensu Tr. Săvulescu, 1940), iar prin partea sa predominant siîvostepică şi stepică


133

din sud ,şi est apa rţine provinciei balcano-moesice {Al. Borza) sau provinciei pontosarmatice (Tr. Săvulescu). 6.2. Zonele de vegetaţie. Pe teritoriu l podişului se pot distinge trei zone de vegetaţie: zona forestieră, zona de silvostepă şi zona de stepă, ce se dispun aproxi mativ în aceeaşi ordine de la nord-vest spre sud-est. Această dispoziţie este o con secinţă a tî t a clima tului cit şi a etajării descendente a reliefului spre cele două direcţii. Sîntem deci în faţa unei interferenţe a zonalităţii orizontale (pe direcţia nord-sud şi vest-est) cu zonalitatea verticală pe aceleaşi direcţii, interferenţă care indică o com ponentă generală NV-SE şi carc explică actua la dispoz iţie a zonelor - de veg etaţie. Lim itele acestor zone sînt dificil de tra sa t, d ato rită tran ziţiilor difuze, pătrunderii adînci a văilor în podiş şi modificărilor an tropice. ' ■ 6.2A. Zona (etajul) forestieră. în Podişul Moldovei zona forestieră este în contin ua re dire ctă cu cea din Carpaţii şi Sub carp aţii de ia vest, cu care are strînse filiaţii sîngenetice şi întrepătrunderi floristice, mai ales în zona de contact. Privită c;a, i,zonă fitoc Jim atic ă", ea ocupă peste 50% din suprafaţa p odişului, respectiv Podişul■piemontan. Podişul Sucevei (plus cele două prelungiri forestiere spre est: uria în lungul Coastei Ibăneştilor şi alta în lungul pintenului delurosCopălău—Cozance a-^G ura nda) şi partea mai îna ltă a Podişului Bîrlad ulu i. Dezvoltarea vegetaţiei forestiere din aceste părţi (central-nordice) ale podişului este favorizată d,e un climat mai umed. şi mai răcoros şi de soluri silvestre argilo-iluviale (cefiuşii, brune şi podzolice), consecinţă a treptei mai îna lte de relief căreia i se suprapune. Păd urile ac tua le nu depăşesc 15—20% din supr afaţa Pod işului Moldovei, ele fiind înlocu ite cu pa jişti (15—20%) şl, mai ales, cu terenuri agricole (60—70%). în cadrul etajulu i (zonei) W es tie r se pot distin ge urm ătoarele sub eta je (subzone)*^; Subetajul de amestec fag-conifere, situat în extremitatea nord-vestică a po dişului (corespunzător culm ilor piem ontane din zona de contact cu orogenul carpatic), este reprezentat prin fragmente de păduri şi pajişti postforestiere. Pădurile cele mai importante sînt situate pe dealurile: Voitinelului, Fătului, Cireşului, Lupului, Socului,. Ciungilor — şi sînt formate în principal din fag (Fagus silvatica), molid (Picea excelsa) şi brad (Abies alba,) pe lîngă care mai participă în procente reduse; carpenul (Carpinus betulus), gorunul (Quercus petraea), teiul pucios (T ilia cordata), ulmul de munie (Ulrnus montana), paltinul (Acer pseudoplatanus), av\zr\x\ (Acer platan oides), frasinul (Fraxînus excelsior), scovuşn] (Sorbus aucuparia) şi, pe margini, exemplare rare de stejar (Quercus robur). Stratul arbustiv este slab dezvoltat, re prezentat mai ales prin alun (Corylus avellana), călin ("l/tfewmum opu/ws}, voniceriu {Evonyrnus europaea), tulichina (Daphne mezereum) ş.a. In stratul ierbos pătrund şi elemente acidofile ca rogozul de pădure (Carex pilosa) şi horştiie (Luzuta luzuloides)^ dar predomină flora de „mu 11“. Pajiştile de aici au o floră variată, datorită întrepătrunderii elementelor ier boase mon tane cu cele de podiş, dominante răm în în d însă aso cia ţiile de paiuşcă (Agrostis tenuis) şi păiuş roşu (Festuca rubra). Subetajul fagului este reprezentat prin masive de făgete aproape pure sau în care fagul este domin ant, cum este cazul cu cele din Podişul Dragomirnei, Dealul Mare—H îrlău, D. Muncel, culm ile îna lte de pe interflu viul Moldova—Ş iret (în sectorul Lite ni—T ătăruşi) şi din Podişul Central Moldovenesc. Aceste făgete se găsesc de regulă la peste 400 m altitu din e, acoperă culm i, platouri şi versanţi cu expoziţii diferite. ® S-a folo sit corespondenta zonă -etaj, subzon ă-subetaj, întruc ît zon
Hig. 30. Vegetaţia Podişului :MoW

136


au o creştere viguroasă şi adăpostesc o serie de elem ente spec ific montane* Toate acestea ne înd reptăţesc să vorbim de un subetaj al fagului în P odişul Moldovei, cu toate că unii cercetători e zita să se pron unţe în acest sens. E ste po sibil ca arealele disjuncte actuale, cantonate pe culmile şi platourile cele mai înalte ale podişului, să reprezinte areale relicte ale unor făgete mai întinse în subatlanticui timpuriu, dar ele se găsesc încă în echilibru cu con diţiile climatice de la aceste altiiiid ihi. însoţitorii obişnuiţi, cu care fagul formează adesea arborete şi faciesuri de amestec, sînt gorunul ( Quercuş peiraea), carpenul ( Cărpinus be tulus), teiul pucios ( T ilia c o r d a t a mesteacănul ( Beiula verrucosa) şi, cu o frecvenţă mai redusă, paltinul (Acer pseudO’pla(anus), arlaru] (Acer platanoides), ulm ul ((J lm u sim n ia m ), U-lfoliacea ), frasinul ( Fraxinus excelsior), stejarul (Quercus robur), teiul argintiu ■ TiU aio mentosa), teiul cu frunză mare (Tiliaplatyphyllos), scoviisu\ 0 orbustorniinalis), cireşul sălbatic ( Cerasus aviu m) etc. Recent, pe lîngă specia do m inantă de fag ( Fagus silvatica), au mai fost identificate exemplare sau grupuri rare de fag deCrimeea (Fagus taurica) si chiar de îag caucazian (FagusorientaUs) (C. Burdiija.Gh. Mihai şi î. Sîrbu, I97I). ^ Arb uştii şi flora ierboasă au o slab ă dezvoltare în aceste pădu ri unibrpăse. In tre arb uşti sînt de men ţionat alun ul, von\c&vm\, dlvmozul (Viburnum clocotişui (Siaphylea pinnaia), cornul (Cornus mas), socul iar în pa rteru l pădurii întîln im Hora de mull. : Pajiştile ('în totalitate secundarej sînt dominate de păiuşcă (Agroîsieauis), pie ptănăriţă (Cynosurus. crislaius), ovăscior (A rrh em the rum ela tius), p-diiiş ( Fesiuca praiensis), timoftică (Phleutn pratensis), care formează asociaţii furajere şi,de mare pro ductivitate . S u be taju l-g or un -ste jar este cei niai extins şi cel care da nota specifică în peisa ju l forestier din Podişul Moldovei. In mod obişnuit, cele două esenţe de bază, go runul şi stejarul, se subetajează: stejarul (ce se situează, de preferinţă, în partea inferioară şi pe expoziţii mai favorabile) este urmat în altitudine de gorun, iar fîşia de amestec gorun—îag (inclusă, de regulă, tot ela acest subetaj) face tranziţia spre subetajul fagului. Această subetajare se menţin, în mare, în Podişul Moldovei, dar, avînd în veciere frecvenţa diferită în s pa ţiu a celor doua esenţe şi a unora din înso ţitoare le lor ob işnu ite (îndeosebi a speciilor de tei), p recum şi distrib uţia di ferită a elementelor tcrmofile, considerăm mai corectă separarea acestui subetaj în trei districte; nordic, sudic şi central. Districtul nordic, corespunzător Podişului Sucevei, se caracterizează prin larga dezvoltare a stejarului pedunculat. Prezenţa masivă a stejarului la aceste latitudini mai nordice (şi acoperind aproape toate formele de relief pînă ia cca 400 ra altitu din e absolută) pune problema reman enţei sale din „optimul clim atic" pcst-glaciar, cînd stejărişurile mixte îşi atinseseră culminaţia în cea mai mare parte a po dişului. Asaltul ulterior a l gorunului şi fagului, av an tajaţi de climatu l s ub atlantic, a sub m inat supre ma ţia stejarulu i în restul podişului, dar nu şi în acest district unde substratul marno-argilos îl favorizează faţă de concurenţi. Prelungirile forestiere din lungul Coastei Ibăneştilor şi al pintenului delu rosC opălău—Cozancea—G uranda se încadrează tot acestui district. In pădurile existente astăzi, stejarul {Quercus robur) formează uneori arborete pure sau ap roap e pure, dar adesea se asociază cu ca rpen ul (Cărpinus betulus), teiul pucios {Tilia cordata), gorunul {Quercus petraea), frasinul {Fraxinus excelsior), artarul {Acer platanoides), jugastrul {A. cainpestre), gladeşul {A. iataricurn), cireşul sălbatic {Cerasus aviurn), ulmul de cîmp {Ulmus foliacea) şi, uneori, cu teiul argintiu (Tilia îonieniosa), teiul cu frunză lată (T. plathyphyllos), mărul pădureţ {Malus

CONDIŢIILE MEDIULUI NA TU IiAt

13 7

silvestris), parul .fâ d u v e\ {Pyrus piraster) eic. Arljorelele de bază sînt stejăretele^ stejăreto-carpinetele, stejăreto-şleaurile şi şleaurile cu stejar. Spre limita superioară (350—400 m) se amestecă tot mai frecvent cu gorunul şi îagul,: plus'paltin, iilm de m un te,' mesteacăn e tc. Aceste stejăreto-goru nete, stejăreto4 ăgete, gorunetorfăgete formează b iîşie zonală de tran ziţie spre-sub etajui îagului. - •" ^.v Pădu rile , fiind mai luminoase, p erfnit o frecvenţă măi mare a ărb uştilor; aIun, dîrmo 2 , ta 1in, voniceriu, clccotiş, coi'n, sîriger; (Cornus sahguima) | lemn cîinesc (Ligu^trwn vulgăre), verigariu^ '(Hhafnnus cathâriica) , ct\işin ( Rh^'frăhguiă),, lemn rîios (Ev pny m us verrucosa), poruiiibar (Prunusispiiiosa), măcieş ( f(osă cănih a) etc;'Şrj|iezvoltârea unei bogatfe flora de mull^ în stratul iei^bos. ; ^ Paji ştile sîn t formate prepcrid.ereiit din asociaţii mezo-xerofile de păiuş (Feûca şulcata ^ i f . valesiacq), îiruţă |P o a prătensis) şi zîzanie (Loliuin perenne), iar pe pan* tele .mai însorite şi degradate prin păşunat şi eroziune se instalează asociaţii xeromezofile de bărboasă ( Boiriochîoa isckaemum ), păiuş (Fesiuca pseudovina), îiruţăcu bulb (Poa bulbosa). corespunde părţii rriai în al te (peste 250 m) a Colinelor Tutovei D is tric tu l şi Dealurilor Fălciului. Acest district forestier se include în aria gorunuiui, omni^ preze nt, adeseori dom in ant, pe aiacuri form ind arb ore te pure. Bogata lui particip are îii măi toate silvocenczele de aici îşi are o dublă explicaţie: fitoistorică şi edafică. Fie că s-a menţinut în refugii glaciare pe Icc, fie că s-a retras ia sud de Dunăre în timpul ultimei glaciaţii, afirmarea lui în regiune se face simţită încă de la începutul climatului călduros pbstglaciar (boreal) şi se intensifică (exceptînd unele stagnări sau regrese temporare) pînă la actual, eliminînd treptat stejarul pedunculat şi, recent, punînd în dificultate chiar fagul, a cărei arie, mai întinsă în primă parte a subătlanticuliii, este redusă astăzi la cîteva insule în nordul şi vestul districtului. Dezvoltarea progresivă a gorunului a îost sprijinită aici (pe lîngă alte condiţii eco logice favorabile) şi de na tur a s ub stratulu i lito-pedologic. Pe sedimentele pliocefie, pre dom inant riisipcase sau nisipo-lutcasej care acoperă cea mai mare p a rte a regiunii la care ne referim, s-au format soluri cu o textură uşoară şi cu un bun drenaj vertical, deosebit de ava nta jca se pen tru gorun. Aceste preferinţe edăfice nu îi mai sînt sat is făcute (sau nu în aceeaşi măsură) în Podişul Central Moldovenesc şi îndeosebi în Podişul Sucevei und e pe marno-argilele sarm aţiene s-au fcrm at soluri mai grele şi mai umede, mai ap rop iate de cerinţele edafice ale steja rulu i şi fagului, şi unde gorunul nu mai poate fi un concurent atît de insistent, chiar dacă climatul nu-l dezava ntajează, O dovadă în sprijinul acestei sup oziţii ne«o oferă şi fap tul că în partea centrală şi de nord a podişului, pe faciesuri litojogice in iţia l mai nisipoase sau pe cele rezultate din dezagregarea gresiilor de pe platourile structurale, ca şi 6 Principalele specii componente ale florei de muU din pădurile podişului sînt: Vinarită

{AsperuUi odorata), {Stachys silvatica ), mierea ursului {Pulmotiariă officinalis)., pecetea lui Solomon (Poltjgonatum officiiiale, P . laiifoliuni, P . muliifloruni), urzica {noait^ iLaniium maculatum, L . ga le ob dolo n), hiTba moale {Stellar ia holosieq), sănişoara (Sanicu lă europăea), s\\n\cn \ {Glechana hederacea, G. hir su ta ), ciocul berzei (Geraniutn roberiianuni), biibericui {Scrophularia nodoia), untlşorul {Ranunculus ficaria), floarea:paştelui {Anemone nemorosoi A . ranu ncuioides); /poch'mV Kul (Asaruin europaeum}, colţişo rul (DeniarCa bu lbiţera, D , glaiululosa), sugarul (Saizjîa gluiinosa), orbalţ {Actaeă spicata), obsiigă {Brachijpodiuni silvaiicum], fim ţa de păd ure nefliora/if:}, niărgica (Melica uniflora), rogozul de pădure (Ccrex p ilo sa ), trepădătoare (Mercurialis peretinis), cîinelui {Euphorbia arni/gdaioides), niărgeluşa {Lithospe rmu m purpureo coeruleunt), um bra iepurelui {Asparagus officinalis, A. (enuifoiius), cerenţelul (Geum urbanum ), itr \g i XDri/opterls fUix-tnas, D . sp in ulo su m , A th yriu n i filix -fe n iin a, Polip od iu rn vu lg ar e) ti c ., plus cunoscutele efemeride de pri măvară: ghiocei (G<2 /a /i 2‘/z«s n iv alis), viorele {Scilla 6i/o/ia), toporaşi {Violapdoraia), brebenei {Cory dalis sa liâ n, C. m ars challi an a), V&zth-riiQârt {C on valiari a m a\a lis )

13 8


pe litoîa ciesurile miccene mai mobile ale Subcarpaţilor Moldovei, go runu l este bine re p re ze n ta t;^ chiar dominanf^. ' ; ., Re terito riul acestui dis trict a! gorunului se poate surp rinde o diieren ţiere verticală a vegetaţiei forestiere dinspre nord şi nord-vest spre sud şi sudêst, direcţii care concordă cu o coborîre treptată a reiielului şi o creşterea temperaturilor medii: o fişie d e,tran ziţie go run—fag în nord şi,nord*vesţ, und e altitud in ile depăş^şc 400 m, subetaju.l .propriu-zis al gorunului cu cea mai largă extind ere ap roxim ativ între 300—400 m şl o lîşie de tra nz iţie spre siIvostepă, cam între 200 (2Ş0) 300 rn, în care gorunul se amesteca cu esenţe termo iiie. ;; • In componenţa gorun eteior tipice, a gprune telor-şleaurl, şleaurilo r cu gorun şi steja r pe du nc ula t,.pe lîngă esenţa principală (Qi^rcus peiraea)., întîlnim frecvent ca rpe nu l, te iul a rgintiţi, fra sinul, arţăru!, ju ga strul; riiai pu ţin îrecVent steja rul, teiul pucios, teiu l cu frunză la tă, ulmul ' de cîmp, gorunii sudici (Quercus âelechampii, Q. polycarpa)\, ar ţarul tătarăsc (gladeşul), cireşul, m ărul şi 'părul sălbatic, scoruşul etc. în fîşla de tranziţie din nord şi nord-vest, acestora li se adaugă în proporţii mai marî paltinul, ulmul de munte, kgul etc., arboretele principale fiind,gorunetocărpinetele şi goruneto-făgetele; făgetele, mai mult sau mai puţin pure, apar în insule^pe culm ile mai înalte şi pe ve rsa nţii um br iţi. în fişia de tranziţie de la limita externă a zonei forestiere din Colinele Xutovei 5 i Dealurile Fa lciu lui, în componenţa şleaurilor cu gorun/şi ste jar ped uncu lat se rem arcă şi prezenţa izola tă sau în grupe (pe coastele bine înso rite şi pe marginile mai rărite ale pădurilor) a stejarilor termofili, îndeosebi a stejarului brumăriu {Quercus penâuculiflora), a stejarului pufos (Q. pubescens) şi cu totul izolată a glrniţei {Q. farnetio), a stejarului virgilian (Q. virgiliana) şi a altor esenţe tormofile ca mo]ViY(tzn-\x\ {Fraxinusornus), cărpiniţa {Carpinus orientalis), scumpia {Cotin-us coggygria), cu o mai largă răspînd ire în optim ul călduros postglac iar, în prezent cu o frecven ţă mai mare în pădurile din silvostepa învecinată. în alcătuirea stra tulu i arb us tiv şi ierbaceu al p ădurilor, ca şi în componenţa pajiştilor din acest dis trict al gorunului, in tr ă apro xim ativ aceleaşi specii pe care ie-am me nţionat în dis trictu l stejarulu i. ' , Districtul centrai corespunde Podişului Central Moldovenesc (cu excepţia arealelcr de siivostepă) şi se caracterizează printr-o mare hetercgenitate a florei şi ve getaţiei (G. Dobrescu, 1974). Acest fapt se remarcă şi în structura puternic raozaicată a pădurilor d in acest dis tric t, consecinţă a poziţiei sale de tra nz iţie în tre dis trictul stejarului de la nord şi al gorunului de la sud, fagul fiind şi el prezent pe cul mile mai îna lte. In ade văr, ke ja ru l, gorunul şi fagul cu înso ţitorii lor îşi suprapim arca lele în cele mai va ria te co mbina ţii forestiere. P oziţia de tra nz iţie, marea d ive r sita te a condiţiilor ecologice (impuse de relieful puter nic a ccid enta t, topoclim ate, roci şi soiuri varia te), ev oluţia postgiaciară şi dinamica ve getaţiei şi-au da t con cursul la realizarea acestui mozaic forestier. Arborete din cele mai diverse tipuri alterneaz ă pe suprafeţe restrînse după preferinţe strict locale, adesea sfidînd legea etajării in altitudine, încît orice încercare de delimitare devine dificilă. Cu riscul unor mari generalizări, se poate aprecia ca în partea vestică o uşoara dominare o are steja rul, iar în pa rtea estică go ru nu l; pe înălţim ile mai mari de 400.m domină făgetele, cărpineto-făgetele, goruneto-îăgetete, stejăreto-făgetele şi şleaurile acestor ^ Acesta este şi m otivu l p rincipal pen tru care este de preferat o tratar e a zonei forestiere a podişului pe d istric te, în care se ţine con t şi de facto rul edafic, şi nii pe subzoiie (sube taje) care im plică cu precădere facto rul clim atic. Acesta din urin» se imp une ca factor prim ordial de dife renţiere Lititudinalii şi n ltitud ina la în interiorul d istrictelor.

CON DlflIE B MEiîIULUI' NABPUftAB

139

esenţe CU ;mult carpen şi tei pueios, iar mai jos şi pe versanţii cu expoziţie favorabilă o frecvenţă mai mare o au gorunetele, ştejăretele, goruneto^stejăretele şi şleauri aîe acestora cu carpen; tei şi celelalte esenţe de amestec. : = Aceleaşi interferenţe se constată şi la nive lul strateior ar bu stiv şi ierbos, în structura pajiştilor, unde se întîlnesc majoritatea elementelor corespunzătoare ale Pddişului M oldovei, > ^ Zona de siîvodepă. Situată în partea esti^Vşi sudică Sub'fofnia ttnei 6.2.2.

benzi co ntinue dar de lăţim i dif erite şi cu un in tr în d adîric pe'valeă B trla duiu iv ea se suprapune zonei colinar-deluroase de^mai redusa'altitudine (sub 250 rn) a podişului, încît poate fi considerată şi ca un etaj al acestuia. Gliniătul ei este de un continentalism măi accentuat decît al zonei precederite, iâr în învelişul de sol cea măi largă dezvoltare o au cernoziomurile levigăte (pe interfluvii), cernoziomuri şi soiuri erodate (pe versanţi), soluri cenuşii de pădure (pe culmile ce depăşesc 180—200 iii). Pe isaju l n atiirăl al silvqstepei a sufe rit putern ice transfor m ări anţropozoogene, peste 80% din te ritoriu l ei dev enind te re nuri ara.bile, ia r pilcurile de pădure şi pa jiştile care se mai păstrează sîn t intens mod ificate sub asp ectu l veg etaţiei spontane. Şi în caidruî acestei zone se pot distinge cele trei districte: nordic, sudic şi central, deosebite componistic şi fitogeografic. D istric tu l /îo/'d/ccorespunde aproa pe în întregim e Cîmpiei deluroase a Moldovei. Pin ten ul păduros Copăiău—Cozancea—Guran da împ arte silvostepa no rdică în două compartimente; silvostepa Săyenilor şi silvostepa laşilor. Limita ei internă se menţine în lungul Coastei Moldave, aprox im ativ pe dire cţia Da rab ani—Dorq hoi—Botcşaili—Hîrlău—Tîrgu Frumos—sud Iaşi, şi numai în dreptul pintenului forestier amintit se îngustează mult, separîndu-se în cele două compartimente. P ar tic u lar ităţile 'dis tin ctiv e a|e silvostepei nordice constau în specificul struc  tu ri i pilcu rilo r de pădure şi în bog ăţia elemen telor estice. Spre deosebire de silvo stepa sudică, majoritatea pădurilor de aici se aseamănă cu cele din zona foreştierâ a podişulu i, fiind fo rm ate, de re gulă, din şleauri cu gorun, în părţile centr ale , şi cu stejar în părţile periferice (M. Răvăruţ 1941, S. Paşcovschi şi N. Doniţă 1967, Gh. Mih ai 1969, C. Bur du ja şi Gh. M ihai 1973). în tr e cele lalte esenţe sînt aproape ne lipsite; carpenul, teiul pucics, arţarul, jugastrul, ulmul, cireşul — mai rar teiul arg intiu , a rţaru l tătărăsc etc. De rem arcat p entru acest distri ct absenţa arborilor term ofili, sau ap ariţia cu to tul sporadică a stejarului brum ăriu (Quercus pendunculi flora), mojdreanului, (Fraxinus oraus) şi cărpiniţei {Carpinus oriehtalis) la periferia unor păduri din partea sud-esticii. Stratul, arb uştilor este bine dezv oltat m ai ales la periferia pădu rilor, Ji ind co ns titu it din aceleaşi esenţe arb ustiv e ca în, pădurile de stejar şi gorun ale zonoi forestiere, la care.se adaugă în partea sud-estică arbuşti est-continentali ca; voniceriu pitic {Evonymus nana), migdalul pitic {Amygdalus nana), caragana {Caragana fr ute x), cireşul pitic {Cerasus fruticosa) şi arbuşti termofili sudici; scumpia {Cotinus coggygria), verigariu (Rhamniis tincioria). Pajiştile (în special păşuni) sîn t form ate din asociaţii de paiuş (Festuca valesiaca) şi, mai rar, de colilie (S^î/jg lessingiana, S- capillaia). Pe versanţii erodaţi s-au instalat,asociaţii secundare de firuţă cu bulb (Poa bulbosa), harboasâ {Botriochloa ischaeinum), ]}h' gros {Cynodon dactylon). Pe cele degradate prin păşunat intens apar {Arieniisia austriaca), laptele frecvent grupări de obsiga {Bronius iectorum), cîinelu i s/epposaVşi mu lte alte pla nte ruderale. Distric tu l sudic începe de la sud de Huşi şi se continuă lărgindu-se, cuprinzînd o bună pa rte din Cimpia Fălciulu i, Podişul Covurluiului şi Piem ontul Nicoreşti,

140

CONDIŢIILE MEDIULUI NAWUÎUai

de tinde/se prelungeşte spre nord pe ambele părţi ale văii Bîriadului pînă aproape de C ra şn a /c u . o dezvo ltare mai mare în partea sudică a Colinelor Tutov ei. : Specificul silv ostepei de aici constă în bo găţia elem entelo r term ofile în al^. cătuirea p ilcu rilor,d e pădure şi procentul ridica t de specii p ontice In componenţa pajiştilor. Prin cipalele esenţe term ofiîe: stejaru l pufos (Cluercus pubescejt^ şi sie ja ru i bru măriu {Q. penduiiculiflora) formează arbcrete pure sau participă 'la;îonTîarea şleaurilor de silvostep.ă împreună cu gorunul;, stejarul, frasinul, ulmul, jugastrul, arţar u l, teiul argin tiu, etc. Sîn t menţionaţe şi alte esenţe termo fiie sudice ca gîrn iţa {Q. ţarmito), ch iar arborele pure în, sudul Colinelor Tutoyei ,(G-, Bîrcă, 1973), şcumpia [Cotinus coggygria), scoruşul {Sorbus domestica), verigariu (f^hamnus iinctoria) şi, mai rar pînă la sporadic, mojdreanul {Fra'xinus orûs), c ărpin iţa {Car pinus orientalis), părul argintiu {Pyrus elaeagtiifolia), &i^\SiV\x\ virgilian (Q. virgiliana). Esenţele termofiie care formează arb or ete prop rii (stejaru l pufos, steja rul bjrumăriu şi gîr niţa) ocupă, de preferinţă, versan ţii sudici şi sud-estici, în tirq p.ce şlea urile obiş nuite ale esenţelor mezofile se plasează mai ales pe culm i; şi pe ceilalţi versartţi. {Feâucq mlesiaq Peticele de pa jişti sînt caracte rizate prin aso ciaţii F. pûdovina) şi colilie (Stipa lessingiăna, S. jpannis) sau, pe păşuni degradate, firuţa cu bulb, bărboasa, pirul gros, pîlcuri de peliniţă, laptele cîinelui (îrideoşebi Euphorbia estepposa), ccada şoricelului {Achillea setacea), plus diverse a lte plan te rutiera ic. Districtul central corespunde celor două areale de silvostepă din sudul şi sudestul Podişului Central Moldovenesc, separate (cu discontinuităţi) de îngusta îîşie forestieră de pe interflu viul Crasn a—Pru t. Prim ul areal, cel din D epresiunea V asluiu  lui, ale cărui limite au fost precizate recent de C. Dobrescu (1974) şi Gh. Viţalarîu (1976), este aproape izolat, el comunicînd printr-o fîşie îngusta (în aval de Crasna) cu silvcstepa sudică de pe valea Bîriadului şi prin slabe înşeuări cu cea din Depre* siunea Huşilor. Al doilea areal, corespunzător părţii centrale şi vestice a Depresiunii Huşilor, se leagă prin fîşii înguste, atît cu silvcstepa sudică, cît şi cu cea nordică a podişului. în alcătuirea forma|iunilor vegetale naturale (păduri, pajişti) se interîeră în prop orţii v ariate elementele sudice (submediteraneene), sud-estice (pontice), estice (sarmatice) şi central-europene, încît silvostepă de aici apare clar ca un facies de tranziţie între cea nordica şi cea sudica. Fragmentele de pădure sînt reprezentate prin şleauri cu gorun şi stejar pedunculat (mai rar arbo rete aproape pure ale acestora) în care o frecvenţă mai m are o are frasinul, teiul argintiu, carpe nul, jugastrul, ulmul dec îm p, a rţaru l tătărăsc, a rţaru l, cireşul — raai. rar teiul pucios, ulmul de munte, paltinul şi, izolat, fagul. Stejarii sudici (brumăriu, pufos) ca şi alte elemente termofiie (scuînpie, mojdrean, verigariu, cărpihiţă) au aici apariţii rare pîna lă sporadice, marcînd şi sub acest aspect carac terul de tranziţie ăl acestei silvostepe. Zona de stepă. Stepa ocupă suprafeţe foarte re strînse în Pod işul Mol 6.2.3. dovei. în accepţia ei de stepă tipică, zo na l-latitudin ală, nu o întîlnim decît în ex tre mitatea sudică a Cîmpiei Covurkiiului, aproximativ la sud de o linie ce ar uni localităţile Vameş—Scheia—Fîntînele—Vînători (la sud de Tuluceşti), unde atît condiţiile de climă cît şi cele de sol (cernoziomuri carbonatice şi semicarbonatice) ju stifică ex istenta acesteia. Ea se aseamănă cu stepa Bărăgan ului şi .stepa Dobrogei^ împreună cu care reprezintă extremitatea vestică a zonei stepelor ponto-sarmatice. Vegetaţie stepică şi condiţii pedo-clim atice, prim are .sau secundare, întru^ cîtva apropiate, mai apar şi în alte locuri ale podişului, sub formă de fîşii sau insule izolate. Cea mai importantă fîşie este cea din lungul Prutului, unde se suprapune

CONDIŢIILE MEDTOXJI NATURAIi

141

formelor mai joase şi mai tine re de relief {neinfluenţate de exces de um id ita te.sa u de săruri), cum sînt albiile majore nein und abile şi; neUmezite freatic, scrunta-: rii le , teras ele joase^ conurile de dejecţie şi glac isurile uscate, poalele ver san ţilor. Ste pa din valea P rutului se prelungeşte, în aceleaşi co nd iţii, şi pe văile mai/largi din interioru li pod işului, îndeosebi: pe vale a B ahluiu iui (pînă la Tîrgu FriAmos), pe valea Jijiei (pînă ;|a Todireşti, inclusiv pe cursu rile infe rioare ale afluenţilor e i: Jijioara, JHiletin^ ŞUna) şl pe valea Başeului-(pînă la Săveni). în aceleaşi condiţii ea se infiltrează şi pe fundul văii Bîrladului pînă la Bîrlad. în lungul acfetor iîşii ve ge taţia stepicâ se:d ezvoltă pe soluri ăluviale şi coluviale mollice (cernoziomice),, pe cernoziomuri carbonatice şi, mai ratj semicarb onatice . Prin-■faptul că;aceâstăiîşie-'(cu anexele ei laterale) de vegetaţie stepică depă şeşte mult spre nord "liiîîlteîe k t dp ei zona ie, eă nu poate fi co nside rată'ca o stepă pro priu-z isă i:n sens la titud in al; în trucît se dezvoltă în condiţii ped o-ciimatice asemănătoare, dar pe formele cele mai joase de:relief, considerăm că trebuie inter pretată ca .zonală în 'Caânil zdnaliiăţii verticale a podişului, ca cel mai inferior etaj de vegetaţie al acestuia. O situaţie aparte o prezintă stepa din partea estică a Depresiuiiii Fălciului şi a-Depresiunii Huşilor, unde ea pătrunde adînc pe văile Elan, Sărata, Recea, Grecului, ocupînd şi colinele largi interfluviale (sub 150—180 m) dintre acestea şi va lea P ru tu lu i. Avînd în vedere că la alt itu din i, în genere, peste ÎO'O m vege taţia stepică acoperă şi cernoziomuri levigate, ne îndreptăţeşte să apreciem că, cel pu ţin pe arealele cu cernoziom levigat, avem de-a face cu o step ă deriv ată din silvostepă. în zona şi etajul de step ă, cu foarte mici exce pţii, n u mai întîln im vegetaţia prim ar ă, specifică, locul ei fiind lu at de cult urile agricole. Puţin ele paji şti, mai ales păşunii sînt şi ele degradate de animale, sărăcite în specii şi ruderalizate. Pe cele mai pu ţin degrad ate mai în tîlnim asociaţii de colilie {Stipa lessirigiana, S joannis, S , pulcherrima), negară (5, capillata), paiu ş {Festuca valesiaca, F. pseudov im , F. sulcaia), pir (Âgropyrum cristatum, A. iniermediutn)\ pe cele mai intens deg rad ate s-a ins talat o vegetaţie secund ară cu asocia ţii de flru ţă {Poa bulbosa)^ bărboasă (Botriochloa ischaetnum), pir gros (Cynodon dadylon), ohsXgA {Bromus tectoram, B. squarrosuş). Pe fondul acestor graminee se găsesc şi multe dicotiledo{Eaphorbia steppqsd), na te, într e care pellniţa {Artemisia austriaca), laptele ciuleiul (Ceratocarpas arenarius) formează mai frecvent aso cia ţii. Izo lat, în microforme negative, adăpostite, apar tufişuri de arbuşti pitici ca porumbarul {Prunus spinosa), migdalul pitic {Amygdalus nana), vişinul’ pitic {Cerasus [ruticosa), tranda firul pitic (Rasa gallica), măcieşul {Rosa canina), păducelul {Craiaegus monogyna)^ murul {Rubus caesius) — multe din ele fiind defrişate.

6.3. Vegetaţia intrazonală. Vegetaţia luncilor. Specificul form aţiunilor v egetale na tur ale ale lun 6.3.1. cilo r (pajişti şi arborete) este d eter m inat de p rezen ţa solurilo r aluviălti şi lăcoviştil o r inun date periodic şi cu exces tem pora r de um idita te freatică, de umezealâ re la tiv ă mai crescu tă a aerului şi de frecve nţă mai mare a fenomenelor hidrom ete' orice (rouă, brumă etc.)®. Paji.ştile sînt alcătuite predominant din specii mezofile şi mezo-higrofile. în tr e g ramineele care formează maii frecvent asociaţii sîn t: p iru l t îrîto r (Âgropyrum ® Deşi majoritatea ochiuriior de mlaştină şl de sărătură se localizează tot în lăn ci, caracterul particular al condiţiilor de geneză şi asociaţiilor vegetaie aie acestora implică tratarea lor separată',

14 2


repens), iarba cîmpuiui {Agrostis Uolonifera), firuţa de cîiiip, (Poa prfl^msis)/păiiişM (Festnca pratensis), zîzania {Loliuin perenne), coada vulpii (/î/opecwrws pratensis), timoîtica (P/î/ewm pratense), li care se adaugă specii de trifoi (în special TrifoUutn r^pens) şi diverse alte dicotiiedonate. ' ; Vegetaţia lemnoasă es te alc ătuită mai ales din esen ţe slabe ce se grupează sub forma de zăvoaie (sălcişuri,:răchitişuri, plopişuri şi aninişuri) şi care prefera locuri mai umede din cuprinsul luncilor sau din vecin ătatea im ed iată-ă apei rîului; Sălcişuriîe (în care predomină Sălix alba) şi răchitişurile (formate din Sallx trianăra, S. purpurea, S. vimlnalis etc.), independente sau în amestec, sînt cele mai răspîndite . Plopişuri le sîn t formate aproape numai din 'plo'p z\h {Populus alba), ciindu-se cu plopul negru (Z’, rtt^ra) sau cu sălcii. Anin işurile lipsesc 'valea Prutului şi pe văile din sud-estul podişului; chiar şi pe celelalte văi frecvenţa^te este redusă. In componenta aninişurilor intră aninui negru {Alnus glutinosa)), numai începînd cu văije din zona pericarpatică apare şi aninui alb {A. ihcana). Uneo ri, ca de ex emplu pe alu viunile fine, uşor saliniz ate, ale unor. aflue nţi :ai B îrla dului şi Pru tu lu i (D. M ititelu, 1973, 1975) ap ar şi hăţişuri de cătin â ;Toşie {Tamarix ramosissima). Pe luncile largi d in cursul mijlociu şi inferior al prin cip ale lor rîu ri ale podi şulu i,.în sectoarele mai pu ţin umede, se întîlne sc pîlcu ri de esenţe; tari în amestec cu esenţe moi, sau numai de esenţe tari (stejărete, ulrnete,. frasinete, ori şleauri ale acestora cu stejar, mai rar,carpen, tei etc.). .6.3,2. Vegetaţia palustră (de mlaştini). Apare în mici areaîe disjuncte, locali zate în microforme negative de relief cu înmlăştiniri permanente sau prelungite. Ele sînt mai frecvente în luncile principalelor rîuri ale podişului, dar nu Itpscsc nici pe versanţi (îndeosebi pe cei afectaţi de alunecări) sau pe unele platouri interîluviale, Excesul de um idita te se datoreşte fie apelor stagn ante Ia su pra faţă (pro venite din precipitaţii sau inundaţii), fie apelor freatice superficiale, fie izvoarelor de co astă. , . . -■ Vegetaţia pa lustră este forma tă din asociaţii de plan te higrpfile (iub itoare de umiditate) şi hidrofile (care stau numai în apă). Speciile higroîile -mai comune în mlaştinile podişului vogoz\i\ {Qarex ripa riay C. vu lpm ă ş iz,) , pipirigul {Scirpus silvaticus, S . lactisfris, Boiboschoenus maritimus), rugina (Juncus ^ffusUsy, papura {Typ ha latifoUa, T. angustlţolia), stnfu\ {Phfagmites communis), la care ş& asociază, mana apei {Glyceria plicată, G. fluiians, G. aguatica), \mTMni\a. {Catabrosa aquatica), pipîriguţ [Heleochari& palustris);iĂi^nt'i%Si (Symphijtum. officihale), răchîtiimxi {Lytratn salicai'ia), coada calului (Equisetuin palustre), izma broaştei {Al'isma piantago-aquaiica), sagedXa. apei {Sagittariă sagitiifoUa), buzduganul apei (5parganiuni ramosum, S. îîfigfedwm), stînjenelul- de baltă (//-îs pseudacorus), roşăţea {Butonius umbelatuR) etc. Dintre plantele hidrofile, frecvente în ochiurile mai apătoase, se menţionează: lintiţa {Lenina trisulca, L. minor, L. glbba), hvosc^Ti\â (Potamogeton nataiis, P. crispus, P. pectinatus), iarba broaştei {Hydroeharis morsusm/io^), nufărul {Nymphaea alba, Nuphar luteum), coTnaciu\ {Trapa natans), otrăţelul (Utriculariavulgaris)^ co&orv^l {Ceratophylluin deinersum, C. submersum), peniţa ■ iMJ/'iophyilurn spicatum), diverse alge din genurile Cladophora, Citară^ Spirogyra ş.a. _ : în mlaştinile şi în jurul bălţilor, de regulă, vegetaţia palustră se dispune în zone concentrice, în funcţie de adîncime şi umiditate: ochiului de apă cii vegetaţie hidrofilă natantă şi submersă îi urmează spre periferie o centură de stuf cu papură şi pipirig şi o ce ntu ră de rogozuri. Pe lîngă unele m laştini ap ar şi pîlcuri de salcişuri şi răchitişuri. ,

CONDIŢIILE IVraJDIULUI NATURAL

143

Mlaştina de turbă eutrofă de Ia Dersca—Lozna, cu o suprafaţă decca 100 ha®, este formată aproape exclusiv pe turbă din muşchi (îndeosebi Drepanocladm’Odunctus), plus asociaţii de rogoz, stu f, pa pu ră, pipirig, sălcişuri.etcv . 6.3.3. Vegetaţia halofHă (de s&rat\in). Are ap ariţii ins ulare sau bandîîorme îndeosebi în zonele de silvostepă şi stepă.-în spaţiul acestor zone, cele mai multe petice de sarătijră ap ar în lunca P rutu lu i, B îrla dulu i şi .p rincip alilo r afluen ţi ai acestora (Bâşeu, Jijia, Bahiui, Sărata, Elan^ Grasna, Tutova etc.) — şi pe versanţii dealurilor din Cîmpia Moldovei, datorită intercalaţiilor de marne salinizate in sedim entele .şarmaţiene. în :zona for estieră a podişului ochiu rile de sărătu ră sînt mai ra re şi mai p uţin tipice . C ara cte ru l insu iar-intraz on al al .veg etaţiei: halofile şi hid roh alofile ;este dete rm inat de prez enţa solurilor cu exces de săruri ysolubile (în special'cio ruri şi sulfaţi) de tip ul soîonceacurilor şi solon eţurllo r. ' _ In tre h alofitele obligate^®. sîn t indicate; ca mai^ frecvente în această parte a ţării,: CampHorosma annua, Salicornia herbacea, Suaeda maritima., Artemisia salina, Aster tripoliuni, Staiice gmelini, Kockia prostraia, Petrosimonia triandra, Taraxacum be^sarabicum. }A.3 .\ rar formează asociaţii., ca de ex. în stepa Elanulu i (D. M ititelu, 1973).:. Obioiie verrticifera, Camphorosma monspeliaca, Bassia sedoid^s, Plantago maritima...Dintre ceJe preferanti haio fiie“ se rem arcă: Puccinellia distans, P. limosa, Lepidium IqtifoUum, Sa tsolă ruthenica^ Ju ncus gei'ardi, Leuzea salina, Iris halophyla, Plantago schwarzenbergiana, Cerasiiuni anomaluni ş.a, Acestora li se asociază pe alocuri specii facultativ halofile; Podospermurn canum, Trifolium fragiferuni, Lepidiam ruderale, Ro ripa kerneri, Agrostis stoloiiifera, A gropi/rutn repenSy Beckmannia erucaeformis, Festuca pseudovina var, salina etc. 6.4, Valorificarea vegetaţiei spontane.' Prin cipalele form aţiun i vegetale: pă durile şi-pajiştile, constituie o importantă sursă de bunuri materiale, exploatate intens şi, adeseori, nechibzuit în trecut, tot mai raţional şi mai diversificat valori ficate în an ii con strucţiei soc ialiste din ţara no astră. . ’ : Pădurile de Ug, gom n şi stejar; ca şi pădurile mai mari din silvostepă, în majoritatea lor din clase mijlocii şi superioare de producţie, furnizează cantităţi iniportante de material lemnos pentru industrie (mobilă, celuloză, hîrtie, ^produse chimice), construcţii şi alte sectoare ale economiei. Procentul de lemn destinat com bustibilulu i este în continuă scădere, dato rită înlo cuirii cu alte surs e de energie şi pre lu crării lui şuperjpare şi cu mai mare eficienţă econo^mică în cele la lte do menii, Subs tanţele colorante, tan an te, răşinoase, ceroase etc ., sîn t mult solicita te în industrie şi medicină. O cantitate importantă de fructe de pădure (fragi, mure, cireşe, scoruşe, coarne, măceşe, alune etc.) şi ciuperci comestibile sînt valorificate direct sau dir ijate spre diverse ram uri ale indus triei alim enta re. C hiar şi veg etaţia lemnoasă a zăvoaielor de luncă îşi făseşte o largă utilizare îri industrie şi prin coope rativele meşteşugăreşti. Pajiştile cele mai bogate şî mai valoroase din punct de vedere furajer sînt cele din zona forestieră a podişului şi din lunci mezofile sau mezdhigrofile, neîsaiirtizaţe sau'slab (pînă la moderat) salinizate, a căror cantitate de niasă verde la ha variază între 5000 şi 8000 kg pentru păşuni şi 10—15 000 kg pentru fîneţe. Cele situate pe vers anţi cu eroziuni, sau care sînt intens păşunate, au o producţie mai redusă şi o valoare furajeră mai scăzută (cca 3000 kg/ha). » Studiată mai recent de D. Mititelu iş.a. (1974).' 10 Vegetează permanent pe solari concentrat sâlinlzăte.

344

CONDIŢIILE ME Dim-UI NATUEAL

în zonele de siivostepă şi sstepă pajiştile sînt mai reduse ca extindere;şi de TOai-slabă, Ca litate şi pToductivităte (2—4000 kg masă verde la ha), co nsecinţa a degradării şi ruderalizării lor prin păşmiat excesiv. O valoare furajeră mai scăzută o au pajiştile higroîile de rogozuri şi pipiriguri din are ajele mlăştinoase, sau cele halofile din petici le de solu ri inten s sa MţiijZâlt,. Grupările de stuf, papură, mlajă etc. sînt folosite pentru necesităţi localev îîaî^ l)enef{ciul lor adeseori nu justifică menţinerea acesto r terenuri, în a ctua la catego rie •de folosinţă, în componenta vegetaţiei spontane a Podişului Moldovei intră şi un însesnipat num ăr'ê specii de mare valo are eco nom ică: medicinale, meii fere, inûsţriaiie etc;v a căror va lorific are mai inten sivă se impune, precum şi plan te nievalofoase sau ch'iar toxice, care trebuie îndepărtate. Plantele medicinale stni într-un număr destul de mare (peste 300 specii). Dintre ■cele mai importante, care pot face obiectul unei exploatări organizate mai intensive ;şi chiar cultu ri pentru industria farm aceutică, m enţionăm; coada^şoricelului {AehiU lea setacea, A. coilina, A. miilefoliăm), muşeţelul {Matricaria cha^milla)\ clcoavea {Cichorium iniybus), sovîrvul {Origănum vulgare), ^ o ja m iţa {Hypericum perforatum), pecetea lui Sohmon {Polygonotum officinale), pe\im\a {Arteniisia maritima), sulfina. {Melilotus officinalis), patlagin a {Plantago lanceolata, P. media, P.'major), mierea msn]u\ {Pulmonaria officinalis), urzica moartă {Urtica dioica), valeriana (Valerianâ officinalis), săpunăriţa {Saponaria officinalis), vîscul {Viscum album), pod bai (Tus~ silago farfara), luminare {Verbascum sp.), cimbrişor {Thymus vulgarîs, T. serpillum)'^ cimbrul {Calamintha officinalis), mătrăguna {Ătropa bellcuhna), cucuta {Coniuni maculatum), chimion {Carum carvi), păpădia {Taraxacum officinale), menta (Mentha longifolia, M. aquaiica, vW. pulegium), vinariţa {Asperula adorata), pochivnicul {Asarum europaeum), grîuşor {Ranunculus ficaria), m\uToin\ia {Alîiaria officinaUs), muştarul {Sinăpis alba), leurda {Allium ursinum), rodul pămîntului (y4r«m maculatum), iarba fiarelor {Vincetoxicum officinalis), sptnzul {Helleborus purpurascens), teiul {Tilia tomentosa, T. cordata, T. platyphyllos), socul {Şarnhucus păduc q \\ i \ {Crataegus monogynd), măcieşul {Rasa cănind), salcîmul {Robihia pseudacacia), cireşul pădureţ {Prunus avium), cornul {Cornus m a ^, cruşinul {Rhamnus frangula), mesteacăn {Betula verrucosă) etc. Plantele rnelifere de bază: teiul, salcîmul, arţarul, jugastrui, paltinul, cireşul,sorbul, floarea soarelui, borceagul, trifoiul, hrişcă, plus numeroase alte plante cu flori din pajişti, culturi, vii, livezi şi păduri (peste 2 0 0 specii), folosite astăzi d e apicultori izolaţi, pot con stitui sursa unei apiculturi organizate, cu ven ituri importante pe plan local şi regional. Plantele industriale, deşi în număr aprec iabil, nu sînt v alorificate decît spo radic. Ne referim, în primu l r înd la prezenţa d udu lui şi c on diţiile favora bile de pla nta re a acestuia în vederea dezvoltării producţiei sericicole; apoi valorificarea mai inten să a coajei arbo rilor bogaţi în sub stan ţe tanan te (stejar, g orun, mesteacăn ■etc.), în substanţe colorante (stejarul, gorunul, salcia, aninul, verigarul, scumpia, muşeţelul, sovîrv ul, p li n u l, hameiul, şofrănelul etc.) ş.a. 6.5 Modificări ahtro pice în înv elişul vege tal. Ca şi în a lte regiuni ale ţării, învelişul vegetal spo ntan al Podişului Moldovei a fost înlocuit trep tat, pe mă sura creşterii po pulaţiei şi perfecţionării teh nic ii, cu domenii agricole, am plasa mente in du striale şi căi de comun icaţie, noi v etre d e sat etc., încît nu se tnai păs trează decît pe cca 30% din teritoriu. Acest proces a fost mult amplificat în ultimii


145

200 de an i, ating înd maximul în perio ada 1850— 1950, cînd mari suprafeţe de pă duri şi pajişti naturale au fost defrişate şi, respectiv, desţelenite pentru extinderea culturilor agricole şi folosirea lemnuliii.’ Astfel, pădurile, care acopereau cca ,75% din suprafaţa podişului (dovadă fiind solurile de tip forestier cu această extindere şi numeroasele siivcnime moştenite), conform, hărţilor ridicate în ultimile două veacuri,îşi r&strîng aria la 50%. la tnce putu] sccolului X IX , la 25% spre sfîrşitu l acelu iaşi secol şi la 15% — 16% spre ju m ătatea secolului nostru , după care se ia u-m ăsuri ferme în vederea co nservării şi dezv oltării fondului forestier. Defrişările s-au efectuat în special pe versan ţi, culm i m ai joase şi plato uri largi interfîu viale , pădurea men ţinîndu-se fragrrientar nu m ai pe culm ile m ai înalte (peste 250—300 m) şi pe ve rsa nţii mai inospitalieri. Diri codrii întinşi de altădată, trupuri mai compacte de păduri se mai păstrează în no rdul şi ncrd -vestul Colinelor Tutovei, Podişul Central Moldovenesc, Dealul Mare—Hîriău, dealurile Copălau—Gozancea şi Ibăneştiior, Podişul Dragomirnei şi dealurile din vecinătatea Obcinelor Bucovinei. Influenţa antropică s-a manifestat şi asupra ccnsistenţei şi mai ales a com ponenţei pădurilo r răm ase, prin expîcatâVi necb reşpunzătcare şi extrag erea prefe ren ţială, a esenţelor valoroase (Îndeosebi ste ja r,'g o ru n , fag), ceea ce a favorizat tendinţa de „carpenizare“ (pe aldcuri şi ,,plopîzare“), mai evidentă în arboretele din partea centrală şi nordică a podişulu i, şi de „te izare “ În arb cr etele din sud-estul zonei fo restiere şi din silvostep ă (C. Dămăceanu, 1960, D. iMititelu, 1973, N. Doniţă şi Şt. Purcelean , 1975), influ enţînd negativ produ ctiv itate a şi calitatea acestora. Acelaşi lucru se poate observa şi în arboretele şleaurilcr de lunca , unde tăierea în masă saiu extragerea exagerată a stejarului, frasinului, ulmului şi altor esenţe tari a dus la evoluţia rapidă spre zăvoaie de esenţe slabe, cu redusă valoare economică. Adeseori, cu deosebire în lunca Prutului (D. Mitite'U, 1973), însăşi zăvoaiele au fost restrînse sau complet des fiinţate în favoarea cu lturilo r, afectîndu-se serios echilibrul natural al luncilor, pitorescul lor şi ansamblul ecolcgic pentru bcgata faună peririan entâ sau de pasaj, de mare interes cinegetic şi ştiinţif ic . în multe cazuri, mai ales spre periferia masivelor forestiere, un rol important în dete riorarea arbore le lor l-a av ut păşun ătul anim alelor care, pe lîngă ierb uri, con sumă frunzele şi lăstarii tineri, bătătoresc şi crecaza luminişuri, poteci etc., determinînd c on diţii impro prii pe ntru regenerarea na tur ală a pădurii. Am bele aspecte la care ne-am refer it — reducerea suprafeţei şl degradarea pădurilor — pe lîngă restrîn gerea pote nţia lu lu i economiei forestiere (cu im plicaţii şi în alte dom enii de ac tiv itate ), afectează serios echilibrul na tura l. P en tru îndepăr tarea acestor neajunsuri, în planurile actuale şi de perspectivă se are în vedere creş terea sup rafeţei forestiere pr in p lan taţii cu arbori valoroşi din flora spon tană, ope ra ţii c ultu rale de regenerare natu ral ă a steja rulu i, gorunu lui şi altor esenţe auto h tone de mare im po rtan ţă econom ică, lucrări coresp unzătoare oe într eţinere şi ex plo ata re , trata m ente îm potriv a dăunăto rilor ş.a. Pajiştile na turale, prim are sau secundare (postforestiere), pe lîngă suprafaţa redusă (cca 17%) pe care o ocupă, sînt în majoritatea lor situate pe terenuri în pantă supuse ero ziunii şi deg radate sub influ enţa omului şi anim alelo r. Cum păşunile rep rez intă peste 80% ain to talu l pa jiştilor, nerespectarea lucrărilor de întreţinere şi a modului raţional de exploatare pot conduce la accentuarea degradării lor prin b ătătorir e, redu cerea num ărulu i şi v italităţii speciilor fu rajere, în m ulţir ea plantelor toxice şi de slabă valoare furajeră, introducerea pe scară largă a plantelor ruderăle (buruie nilor). În tru cît plan tele toxice şi rudera le comprom it col mai mult valoarea

146


pajiştilo r, le vom indica pe cele mai dăunăto are şi mai frecvente, în vederea acţio  nării pentru extirparea lor. Plantele toxice, a căror număr în pajiştile şi flora ierboasă a pădurilor din Po dişul Moldovei depăşeşte 300 de specii, sînt acele care dăunează metabolisinului anim alelor, unele producînd chiar moartea acestora, dato rită prezenţei în ca n tităţi nocive a unor substanţe toxice, ca: alcaloizi, gîucosizi, saponine.^taninuriv alcooli, uleiuri eterice etc.(C. Bîrcă, 1973). Multe dintre ele, nefiind furajere^ sînt evitate; de anim ale, altele însă nu se trădează sau sînt consumate îm pr eu nă-c u cele furajere. Prin cipalele pla nte toxice sînt urm ătoarele: mătrăguna brftadona macul (Papaver rhoeas, P. dublam), cucuta (Conium mărul lupu lui (Aristolochia clematites), coada caluiui ( Equisetum sp.) , spanacul sălbatic (Chenopodiurn sp.), piciorul cocoşului (Ranunculus sp.), mana &^Q.i (Giyceria fhUţăns, G. maxima, G. plicata), floarea paştelui (Anemone nemorosa, A. ranuncutoides, A. siîvestris), fumăriţa (Fumaria rosiellata), \a\eşn[ (Sta ch yssp .), ciumM aivi\( Datură strqmonium), m ăsălariţa (Hyoscyamus niger), spălăcioasa (Seneciovernalis, S . jacobea, S. erucifolius), baraboi (Chaerophyllum bulbosum, Ch, îemulum),Ţo^c\i\a (Adonis vernalis), tulichina (Daphne mezereum), fiarelor (Cyn anch um vincetoxicum), dalacul (Paris quadrifolia), clocotici (Rhinanthus runwlicus^ 'jR^h. aleciorolophus), stînjenelul (îrissp.), jaleşul (Salviaglutinosa), sâpunăriţa (Saporiaria officlnalis), holera (Xanihium spinosum, X. struniarium),n\gina (Juncus sp.), innl sălbatic (Linu m sp.), pelinul (Arteinisiasp .),\\na\'\\d . ( Aspenilaodoraia),Q.[ncX degete ( Potentilla reptans, P-r ed a), pojarniţa (Hypericum s^.), breîul ( Mercuriails pcrennis), măcrişul (Runiex sp.), laptele cîineiui (Eu pliorb iasp.), loboda (A trip lex sp.)>ho'mi (Sambucus ebulus) etc. Plantele ruderale mai frecvente (nefurajere sau slab furajere) în pajişti sînt; urzica (Urtica ureiis), urzica moartă ( Urtica dioica), slncericâ (Scleranihuş an nuu s), săricică (Salsola ruthenica), laptele cîineiui (Euphorbiasp.),ficior\i\ cocoşului nunculus sceleratus, R. repens, R. polyanîhemos), fum'â):i\ă (Fumăria schleicheri, F, rostellala), voinicica (Sisynibrium loeselH, S. ofţicinaiis, S. sophia, S. orien tale), turiţă ( Tirritis glabra), mixandra (Erysimum repanduin, E. diffusam), brabin ( Buniăs~()rientalis), c i u c u ş o a r ă ' desertorum), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), urda vacii (Lepidium draba, L. ruderale^ L'T'perfoliatuni),rezeăa (Reseda lutea), nalba (Malva pusilla, M. silvestris, M. sc£iul (Eryngium campesire, E. plaftiim), morcov sălbatic (Daucus căroia), iarba şarpelui ('Ec/îii/m vulgare, E. rubrum), limba bouTiii (Andiusa ochroleuca), \imha ciinelm (Cynoglossum officinale), lumînăricF'Cl/cr/xiiscHm sp.), talp a gîştei fLe on/irus^ ard/aca) ; jale (Sa lvia verticillata, S. ghitinosa, S. austriaca, S . nemorosa), h oi (Sa m bu cu să m lus ), scmu\ (Dipsăctjs laciniatus, D. silvestris), bătrîniş (Erigeroncanadensis)-, f\t v a i\ a (Xeranihemum annuum), ]irustur lappa), spin (Carduus acanthoides, C. crispus, C. nutans), pălăinida~(Cîrsmm arvense, C. lăhccolatum),'â'âtM^ ( Tara.xacum officinale), lipici (Lappula echinata) ş.a. Unele din aceste plante împreună cu altele specifice florei scgetale au invadat terenurile de cultură, unde, datorită re zistenţei lor la lucrările agricole obişnuite, pun probleme dificile specialiştilor din acest domeniu. Pentru îmbunătăţirea pajiştilor sub aspect cantitativ şi calitativ sînt necesare măsuri urgente, între care: raţionalizarea păşunatului, extirparea buruienilor şi plantelo r toxice, su praîn săm în ţări cu ierburi valoroase şi adapta te , fertilizări cu în  grăşăminte organice şi minerale, metode ameliorative agrohidrotehnice etc. Unele ini ţiativ e experim entale în acest sens (Perieni—Bîrlad, Podu Iloaiei, Suceava)

CONDIŢIILE MEDItJLUI NAţCUBAli

147

dau rezu ltate din ce în ce mai bune şi urmează să fie extinse în toate pa jiştile din paţiu l podişulu i. . , Im portanţa vegetaţiei. în aîară de im po rtan ţa economică prop riu-zisă, VFgetaţia spontană joacă un. rol ho tărîto r în men ţinerea e chilibru lui n at ura l al me diu lui încon jurător şi are o imp ortantă: funcţie so ci a iM e recreere, agrem ent, pre ocu pări ştiinţifice etc. i : Refacerea ech iîibrului na tur al este o datorie a generaţiei actua le, spre a com  pensa ignora nţa sau neglije nţa tr ecutu lu i; D ezechilib ru l ia care s-a aju ns în multe părţi ale Podişului Moldovei a avut ca princip al punct de pleca re ate ntatul continuu, adesea n eraţion al, asupra înv elişulu i vegeta i. D efrişările şi, de sţelen irile în masă au declanşat reac ţii ne gative în la nţ asup ra calităţii celorla lţi com ponenţi ai me diului îizico-gecgrafic. A stfel> este cunoscut îap tul ;că în ultim ele secole gradul de con tinent a iism a crescut sensibil, înstepizafea clim atu lui propagîndu-se progresiv dins pre sud şi est, cuprinzînd aproa pe întreaga arie a Pod işului Moldovei şi punîn d în situ aţie precari însăşi păduri ie ex is ten te; ,apele fre atice şi de suprafa ţa şi-a ui'e du s mult de bit ul ; fauna pădurilor şi pajiştilor s-a îm pu ţina t sim ţito r, unele specii fiind dispărute sau pe cale de dispariţie; solurile şi relieful sînt vizibil afec ta te , cu deosebire pe vers anţi. Desigur, sînt şi alt e cauze care favorizează aceste procese, dar prezen ţa pădurilo r şi pajiştilor îm piedicau dezlănţuir ea lor, men ţin în d versanţîi într-o stare de relativ’echilibru. Eforturile deosebite ce se fac în prezent de m ărire a suprafeţei forestiere, îndeoseb i prin îm pădu rirea ver san ţilor, şi de în  treţinere a pădurilor şi pajiştilor, alături de măsurile complexe privind o mai bună gospodărire a apelor şi solurilor, au în vedere refacerea echilibrului natural, conser varea şi valorificarea superioară a mediului înconjurător. Cît priveşte funcţia socială a vegetaţiei naturale, în special a pădurilor, legată de estetica peisajului, purificarea şi ozonarea atmosferei, crearea unui mediu re creativ si de agrement, stimularea,turismului etc., este îndeobşte cunoscută, dar insuficient valor ificată. , Mai puţin sprijinită este ocrotirea naturii în Podişul iMoldovei, prin conser vare a unor ecosisteme de păduri şi pajişti (rezervaţii natu ra le) , a unor staţiu ni cu fitocenoze caracteristice şi plante rare, a unor arbori seculari monumentali, care, pe lîngă funcţia lor socială, econom ică şi de echilib ru n atu ral, au o deo sebită im  portanţă ştiin ţif ic ă şi educativ patr io tică. Asemenea mon umen te ale naturii , mo ştenire preţioasă a trecu tul ui, m erită sa fie ocro tite spre a îl cunoscute şi de ge ne raţiile v iitoare . Considerăm însă c a — faţă de sup rafa ţa podişului, istoria şi bogăţiile florei sale, poziţia sa de in te rfere nţă a n umeroase elemente fitogeografice — numărul legiferat ai monumentelor de acest fel este încă prea redus. Comisiei mo num entelor na tur ii de pe lîngâ Academia R.S. Rom ânia şi comisiilor judeţene de resort le revin e dato ria de a depista, legifera şi asigura co nd iţiile de protecţie a cît mai multor asemenea mon um ente, iar fiecărui ce tăţea n de a le respecta. Rezervaţii naturale: a) forestiere: Pădurea Suharău, Pădurea (cu tisă) Tudora (judeţul Botoşani), Pădurea Hum osu, Pădurea D. Rep edea, Pădurea Dealul Mare, Pădure a Roşcani, P ădurea Urican i (ju deţul Iaşi), Pădurea Hîrbo anca — Brăhăşoaia, Pădu rea B ălteni, Pădurea B ulboaca, P ădurea V alea Ba bei—-Buneşti, Pădurea Seaca—Ciocani, Pădure a Bodeana (jud eţul Va slui), Parcul dendrolo’g ic Văleni (jude ţul N eam ţ), Codrul secular Ru ncu—B uh uşi, Pa rcu l dendrologic Hămeiuş (judeţul B acău); b) ierboase: fîn eţele seculare de la „P on oare“—Bosanci şi Fru m oasa—Moara, vegetaţia de m laştini Salcia ( jude ţul Suceava), S tîac a—Ş tefăneşti (judeţul Botoşani), fîne ţele seculare de la Valea lui David (lîngă Iaşi), pa jiştile 6 6

148


de }a Movila lui Bu rceî, GIod eni—Negreşti, Coasta „ R up turiie “—Tana cu,, D ealul Mare— Bîrlad, G iurc an i—Găgeşti, D. Dropiei—Stro eşti, Lu peşti—T uţcani (judeţul Vaslui) etc. Staţiuni cu îitocenoze caracteristice şi plante rare, legiferate sau,propuse spre legiferare: D. Ţ opu—Tanacu , unica sta ţiun e d in Moldova cu Bphedra distackya. Balta, Tăbăîăeşti, pen tru bogăţia floristică şi fitoce notică, Valea Ţ ol ic ii--M ov ilem , pentru gruparea de bătrîni stejari brumă-rii (Quercus penducuUflora) y sia \i\im a cu Palinibia ridiviva da lîngă Tod ireni—P ădu re n i; staţiune a ou Polygala sifyirica de lîngă B ăcan i; staţiu ni Io cu Caragana frutex dfe lîngă Dob roslăveşti—Zăpodeni , T ătărăni—'Dăneşti, Tanacu, Bălţaţi — Tătărâni, Poşta E la n V u tc ă i ii ,- D.,; Bu joru—Iv e şti; staţiun ea cvl Asparula moldavica din fîna ţul de la Glode ni—Negreşti;; ; sta ţiu nil e cu Cypripedium caiceolus din pădurile de lîngă Dunieşti, Trohan, Creiţeştiy Tîrzii, Zgura — Olteneşti; staţiunile cu Fritillaria meleagris de lîngă Băl ten i{ lunca Bîrladului) şi Vetrişoaia (lunca Prutului); staţiunile cu Evonyinus nana din pM\ir&a de lîngă Bălteni şi pădurea Valea, M are —Dum eşti (judeţul V as lu i); complexele lacustre in terîtu via le de la sud de Do brovaţ, pentru bogăţia flo ristică şi eleme nte; relicte (judeţul laşi); s taţiun ea cu Frilillaria meleagris de la Ro gojeşti (jud eţui Suceava) şi multe altele care trebuie depistate şi declarate. Plante rare ocrotite: papucul doamnei ( Cypripediiini caiceolus), laleau a p estriţă (Fritillaria meleagris), bujorul românesc ( Paeonia romanica), voşcn\a â&ţvun&yară. (Adonis vsrnalis), brinduşa galbenă (Crocusnioesiacus), vineţea ( Cent aurea marschalliana), bulbuci (T ro liiu s europaeus), tnliclima mlc'd (Dap hne cncorum ), căi (Caragana frutex), voniceriul pitic (Evonymus nana), tisa (Taxus baccata) etc. Arbori seculari puşi sub ocrotire sau propuşi în acest sens sînt num eroşi. în tre cei mai cunoscuţi m enţion ăm: stejaru l de la Caşvana, stejarul de la Bo tuşana, tisă de la Capu l Cîm pului (judeţul Suceava), stejaru l de la T up ilaţi, „stejaru l un iri i" de la Roman (jude ţul Neam ţ), plopul de la R afaila , plop ul de lă Stănile şti, s teja rul de la Stîncăşeni—Corobăneşti, stejarul de la Grumezoaia, stejarul brumăriu de la Bu neştî (judeţul V aslui), „teiul lui Em inescu “ — Iaşi, stejaru l de la S chitul T ărîţă, ste jaru l brum ăriu de la Şorogari (judeţul Iaşi) ş.a. O im po rtan ţă ştiinţifică şi educativă de prim ă dim ensiune o are Grădina bo tanică din Iaşi, cea mai mare din ţară şi cu un valoros fond de specii indigene şl exotice.

7. FAUNA

Inventarierea şi siudierta faunei Podişului Moldovei, îără a fi completă, este în plină desfăşurare. Se pcate aprecia însă că evoluţia, originea, raionarea şi zonarea elementelor şi grupărilor îaunistice. se aseamănă, în linii mari, cu ale vegetaţiei. Şi îii cazul ei putem vorbi de o provincie central-europeană (sau dacică) în partea vestică şi centrală a podişului, cu o îaună corespunzatcare pădurilor de foioase, şi o provincie sarmato-pontică în partea estică şi sud-estică, cu o îaună adaptată stepei şi silvostepei deşi, datorită cunoscutei mobilităţi şi spectrului ecolcgic mai larg al animalelor, amestecurile de faună sînt mult mai frecvente, delimitările mult mai aproximative. Pe acest fond faunistic, este semnalată, la extremitatea sudicăâ podişului, şi prezenţa, rară sau sporadică, a unor elemente est-mediteraneene. în absenţa unor studii dedicate ansamblului faunistic al podişului şi ţinînd cont de rolul important pe care-I joacă în ecologia regiunii şi în conturarea zonelor şi sub unităţilor de peisaj, ne vom referi, cu precădere, la grupele mari de vertebrate: mamifere, păsări, reptile, amfibii şi peşti^’*. 7.1. Fauna terestiă. 1 A .\ . Fauna pădurilor de foioase. în zona forestieră din Podişul Sucevei şi

Podişul Bîrladului, fauna şi-a restrîns mult arealul şi numărul, datorită accentuatei reduceri a suprafeţei pădurilor. Dintre mamifere, sînt bine reprezentate cervidele. Astfel, căprioarele (Capreoius capreolas) datorită măsurilor de protecţie şi yînătoarei raţionale, în unele ocoale silvice au atins o densitate apropiată de limita capacităţii de suport a biofonduiui; cerbul carpatin (Cervus elapkas), colonizat în urmă cu două decenii în masivele forestiere Poeni—Bîrnova, Fîntînele şi Pătrăuţi, s-a adaptat bine şi şi-a extms aria de -repartiţie. Colonizarea cerbului lopătar (Dama dama), nu a dat rezultatele dorite, Suidele, reprezentante prin porcul mistreţ (Su s scrpfa), au ajuns, de asemenea, prin aceleaşi măsuri protecţioniste, să formeze populaţii num.trcase. Dintre canide, lupul (Cants este în număr lupus) a ajuns la o densitate foarte redusă, iar vulpea (Caniş tot mai r e d u s , datorită acţiunilor de combatere prea brutală, omiţîndu-se rolul lor în echilibrul ecosistematic. In Podişul Sucevei şi Podişul Central Moldovenesc: s-au semnalat şi exemplare de cîine enot ( Nyctereustes procyorioides), ajunse aici din colonizăriie făcute în U.R.S.S. Mustelidele (dihorii) sînt bine reprezentate îri toată zona forestieră a podişului, prin hermelină (M ustelîa crminea), ntvnstuica. ( M .h ivalis), dihor (M . put'orius), jderul de piatră şi, în Podişul Sucevei, Preţioase informaţii asupra faunei podişului le-am primit de la C. Mîndru, directorul „Muzeului de istorie naturală", laşi, căruia îi aducem mulţumiri.

150


jd erul de copac (M . martes); o prezenţă relativ bună o are şi viezuriîe sau bur sucul (Meles meles). Felidele au ca singur rep rezenta nt în podiş, pisica sălbatică (Felis silvestris), comună şi foarte dăunătoare pentru păsări, iepuri etc. Rozătoarele mai caracteristice acestei zone sî n t: ve veriţa (Sciurus vulgaris), şoarecele scurmător (Clethrionomysglareolus), şoarecele de pădure ( Apodemus sylvaticus), şoarecele gulerat {A. flavicollis), cele patru specii de pîrşi: pîrşu^l mare pîrşul de alun ( M uscardinus avelianarius), mai rar pîrşul de ghindă (Elio m ys quercinus) şi. pîrşul cu coada stufoasă (D.ryomys nitedula). O frecv enţă apr ecia bilă o au iepurii (Lepus europaeus), care ating aici o densitate de 10— 20 exemplare la suta de hectare. Păsările se găsesc în n uinăr destul de mare şi din grupe sistematice variate. Se apreciază că în Podişul Moldovei se găseşte cea 80% din speciile avi* faunei ţării. Mai caracteristice pentru Fig. 31. Cîteva mamifere recente în fauna Podişului zona forestieră a acestuia sîn t picidele Moldovei. (ghionoaiele şi ciocănitorile): ghionoaia (Ptcus viridis), ghionoaia sură (P. canus), ghionoaia magrâ (Dryocopusmartius), ciocănitparea mare (Dendrocopos major), ciocănitoarea de stejar (D. niedius), ciocănitoarea mică (D. minor)\ strigidele (răp itoa re d e noapte), bine repre-^ zentate prin ciuful de pădure (Asio otus), huhurezul mic (Strix aluco), cucu veau a vîoc/ttaj, buha (Bubo bubo), huhurezul mare (Strix uralmsls) şi ciuşul (Oius scops), deşi clocesc în masivele păduroase ale podişului, s în t foarte rar4 ; parîd ele (piţigoii), îndeosebi Parus niajor, P . cocaeruleus, P. palustris Aegiihcdos caudatus, sînt păsări foarte comune, clocind în număr mare peste tot; silviidele: frunzărita (Hippolais icterina), fru nz ăriţa cenuşie ( '//. pallid a), silvia (Sylvia borin, S. atricapilia, S. curruca, S. communis, S. nisoria), pitalicQa (Phyîîoscppus irockillus, Ph. collybiia ) ; fringillinele mai frecvente s în t: cinteza ( Fr lngilla coelebs), sticletele (Cardueliscarduelis), cîneparul (C. cannabina), florihtele (C. chtoris), botgxosut (Coccoîhraustes coccothrausies), scatiul (Carduelisspinus), forfecuţa (Loxia ciirvirostra), muguraruî (Pyrrhula pyrrhula), clocesc la munte, populînd masivele păduroase ale po dişului numai în tim pul ie rnii; tu rdid ele: stu rzul cîn tăto r (T urdus philomeios), m i^ i^ ( T . m erula), pietrarul (Oenanthe oenanihe), codroşul (PhosnÂcurus phoenicurus), privighetoarea mare (Luscinia luscinia) sînt frecvente; mult mai rară este privighetoarea mică (L. megarhynchos). Sturzul de vîsc ( Tiirdas uis•civorus) şi măcăleandrul (Eriihacus rubecula), deşi ajung pîna aici, sînt caracteris tice pe ntru zona mon tană — subm ontană; alaudidele: c\ocir]ii\ (Alaudaajvensis), •ciocîrlia de pădure (Lulula arborea), ciocîrlanul (Galeridacristata); motacillidele: codobatura (Motaciila alba), fîsa (An ihus irlvialis); \annde\e.'. m m cio cu l (Lanius minor, L. collurio, L. excubitor); columbidele: porumbelul gulerat (Columbapalum-


151

bus), porumbelul de scorbură (C, oenas), turturica turtur), guguştiucul (S . decaocto) , apărut recent da r cu expa nsiune r ap idă ; coryjdeele; g aiţa glandariusj, co\oâna (Pica pica), stăn cu ţa (CoruusmonMulaj^ cioarş (C, frugiÎ 0 us, C. conilx), mai rar corbul ( C. corax ) ; îalconifofm eîe ( răpitoarele de zi j sînt r-eprezentate prin^mai multe specii, printre care şorecarul comun (Buteo buteo), gaia. roşie şoimul rîndune lelor (Falco, şubbuteo), (Milvus rnilvus), gaia neagră (M . vînturelul de seară (F. vespertinus), vînturelul rqşu (F. tinnunculus), uliul porum bar uliul păsăra r (A. ni$us). UUganul pescar (Pandion haliai;tus) are apariţii foarte rare şi numai primăvara. Şorecarul încălţat (Buteo lagopus) este oaspete de iarnă cînd devine foarte comun. Acvilele: acvila de cîmp (Aguila heliaca), acvila ţipătoare (/î. pomarina), acvila de munte (A. chnjsaetos) şl acvila mică (iiierăetus pennaîus) au a pa riţii rare şi în exemp lare foarte pu ţine. Ş oimul călător (Falco peregrinus) şi şoimul de iarna (F. columbarius) au cele mai rare apa riţii şi numai în sezonul friguros. Cu frecvenţă apreciab ilă întîl nim : cucul (Cuculus canorus), pupăza (Upupa epops), dumbrăveanca (Coracias gairulu s), presura (Emberiza calandra, E. hortulana, E. citrinella),. graurul (Sturn us vulgaris), grangurul (Oriolusoriolus), mătasarul (Bombycilla garrulus), numai ca oaspete de iarnă, lipitoarea (Caprimulgus europaeus), ţicleanul (5£//a earopofiaj, cdjoaica (Certhia fatniliaris) etc. Sitarul (Scolopax rusticola) este pasăre numai în pasaj şi poate fi întîlnit în toate pădurile primăvara timpuriu (l.III—15.ÎV) şi toamna (LX—15.XI, chiar mai tîrziu dacă este cald şi nu cade zăpada), iar fazanul (Phasianus colchicus) este colonizat. Fo arte comune sînt, bin eîn ţeles, ubicvistele: vra bia (Passer domesticus, P. montanus), rîndunica (Hirundo rustica), lăstunul (Dclichon urbica). Rep tilele au pu ţine specii cara cteristice zonei forestiere; vipera neagră (Vipera berus var. prester), şarpele de pădure (Coluber longissimus), şarpele de alun (Coronella austriaca,), n^<^\rca (Ang uisţragiliscolch icas), (Lacertav iridis), iar prin po ieni şi pajişti şopîrla (L. agilis). Amfibie nii, întîlniţi în ochiurile mlăştinoase-băltoase din această zonă, sînt repre zen taţi prin triton i (Triturus vulgaris, T. cristatuş), buhai de baltă (Bombina bombina, B. varlegata), cunoscutele broaşte de lac (Rana esculenta, R. ridibunda), broasca roşie de pădure (R. âalmatina) şi, cu caracter ubicvist, broasca rîioasă ver de (Buţo viridis) şi brotacelul (Hyla arborea). înno rd-ve stul podişului sînt semnalate şi broasca de mlaştină (Rana arvalis), broasca de pădure (R . temporar ia), hroasca rîioasă brună (Bufo bufo), elemente caracteristice zonelor submontane şi, montane. Prin pădurile de fag, întîlnim uneori şi salamandra (Salamandra salamandra). în vecinătatea silvostepei din est şi sud pătrunde şi broasca brună de pămînt (Pelobates fuscus).' L itiera pădurilor, luminlşurilo, scoarţa copacilor, sînt po pulate de n ume roa se nevertebrate: gasteropode, miriapode, pseudoscorpionide, paianjeni etc. Dintre insecte, o contribuţie importantă la igiena pădurilor o au carabidele, furnica roşie (Formica rufa etc,), care se hrănesc cu larve, omizi şi alţi dăunători. 7.1.2. Fauna silvostepei şi stepei. Este mai săracă, ea avînd cel mai mult de suferit de pe urma expansiunii activităţilor umane. A l c e l e mai re prez en ta tiv e s în t din g rup ul r ozăto arelo r: popînd ău l (Citellus citellus), căţelul păm întuluj sanoi'betele (Sp ala x leucodon), şoarecele de“ste pă (Sicista subtilis), şoarecele pitic" (Micromys minutus), şoarecele de cîmp (Microtus arvalis), şoarecele de mişună (Mus niusculus spicilegus), şobolanul de cîmp (Apodemus agrarius), hîrciogul (Cricetus cricetus) şi, mai rar grivanul cenuşiu (Cricetulus

152


m'gratoriusy^, Tn aşezările omeneşti din zonă şi chiar din întreg podişul se dezvol tă în număr mare şoarecele de casă (Mus musculus musculus) şi şobolanul , de casă (fâttus noroegicus). Destul de răspîndit este şi iepurele de cîmp (Lepus europacus), (Oryciolagus căruia i s-a adăugat în secolul nostru iepurele de vizuină sau cuniculuş). Acesta din urmă a îost colonizat în 1905 la Cristesti ~ Iaşi, singu rul loc din ţară, de unde s-a răspîndit repede în pădurile din jur, devenind dăunător pentr u pla ntaţiil e tinere , culturile de cîm p si grăd in ile de zarz avat, dar şi un 'apre ciat element cinegetic. In prezent arealul său a depăşit 20 km didm etru şi este în plină ex tensiune. M ulte din aceste ro zăto are constituie hra na pre fe rată a mu.stelidelor (dihorul, nevăstuica etc.). Recent şi-a făcut apariţia în lunca Prutului şi cîinele enot, iar în sudul extrem al podişului (Podişul Covurluiului) ajunge uneori şi şacalul (Caniş aureus). Ca şi în zona de pădure; relativ comun este aricial (frincceus europaeus). Acestor mamifere li se alătură şi altele mai specifice zonei forefeţiere vecine (căprioara, m istre ţul, vu lpea, uneori lupul, bursuc ul). Păsările mai ca racteristice sînt prep eliţa sau pitpa lacul (Coiurriix coturnix), pqtîrn ichea (Perdix perdix) şi, cu totul sporadic în sud-estul podişului, spurcâciul (Oiis tetrax), cale de dispariţie. Mai numeroase sînt păsărelele: fîsa de dm p ihus campestris, A. pratensis, A. trivialis), prigoriile, graurii, ciocîrliile, presurile, cintezele, porumbeii, guguştîucul, turturica, cucul, pupăza, ciocîrlanui, sticîetfele, cîneparu l, pietra rul, măr aci narul (5o.r/co/a rubetra, S. iorquata), silvia (Sy /fm curruca, S. commimis). plus cunoscutele ubicviste (vrăbiile, ciorile, rîndunelele, lăs tunii). Sturzul (Turdus viscivoru&, T. pilariS) şi, destul de rar, sfrînciqcul mare (sLanius excubitor) sînt n um ai oaspeţi de iarna, în timp ce sita ru l (Scolopax nisih cola), în timpul pasajului său, poposeşte si în pădurile de sîlvostepă. Foarte rar este semnalată ciocîrlia de Bărăgan (Mclanocorypha calandra,).^ Fazanul este larg colonizat şi în pădurile de silvostepă^*. Cu mici excepţii, întîlnirn'-şi în aceste zone aceleaşi răpitoare care au fost menţionate în zona anterioară. Rep tilele au ca princ ipa li reprezentanţi : vipera de fîneaţă (Vipcrdllrsmi rakosiensis), şarpele de casă (N atrix nairix), şopîrla de cîmp ('■LQc'erta a^î'tîs;). îri sudul Moldovei au pătruns şi unele elemente stepice est^mediteraneene: şarpde rău (Coluber Jugularis), şopîrla de stepă (Lacerta taurica). sînt reprezentate prin buhai de baltă (Bombina boriibina) şi broaşte (Rana ridibunâa, R. esculentă, Bufo viridis, Pelobates fuscus). In stepa din sudul Moldovei, ca o raritate, este menţionată şi broasca verde de pămînt (Pelobates sy~ riacus), element est-mediteranean. Dintre nevertebrate se impun, cu populaţii numeroase, diverse grupe- de in secte, mai ales orthopterele (cosaşi, greieri, lăcuste) şi coleopterele (îndeosebi sca rabeii). 7.2. Fau na acvatică. Este distr ibu ită în mici areale disjun cte sau bandiforme, co nd iţion ate de biotopu rile specifice ale apelor stag nan te (bălţi, lacuri, iazuri, heleşteie) şi ale apelor curgătoare. Mam iferele mai comune în apele stătătoare ale podişului sînt şobolanul de apă (Arvicola terresiris) şi chiţcanul (Neomys fodiens). Cu mod de viaţă strict acva tic sînt bizamul şi vidra. Bizamul (Ondrata zibethica), pătruns cu două decenii în urmă, a găsit condiţii prielnice în mlaştinile şi bălţile din sud-estul podişului. Descoperit recent (1962) în estul Moldovei, de Hamar M. Fazanerii organizate sînt la Corneşti şl Bădeana.

CONDIŢIILE Me d i u l u i n a t u r a l

153

mărindu-şi treptat aria de repartiţie şi atingînd un număr apreciabil. în schimb lutra), destul de cunoscută în trecut în principalele ape ■curgătoare de vidra aici, fiind vîn ată intens pentru blana sa preţioasă, a devenit o ra rita te'f au ni stic ă chiar şi în lunca Prutului. Avifauna acestor biotopuri este încă nunieroasă şi variată, multe dia păsările de aici avînd un important rol cinegetic, ecologic şi’ştiinţiîic. Se impune însă o strictă respectare a regulilor vîna tului şi men ţinerea c ondiţiilor de mediu în care se dezvoltă, în tirnpui pasajului de primăvară şi toamnă populaţiile de anseriforme, ralliforine şi charădniforine sîrit destul de numeroase. Anserilormele sînt reprezentate prin multe specii de raţe şi gîşte sălbatic e. D in tr e raţe m enţio năm : -raţa mare (Ana s platyrhynchos), ra ţa iriică fA . ra ţa flu ierăto are ra ţa cîrîito are raţa lingurar (A. clypeata), raţa pestriţă raţa suliţar (A . ac a^ aj, ra ţa cap castan iu (Ay thya ferina), raţa roşie (A. nyroca)—iar din tre gîşte: gîrliţa mare (Anser albijrons), gîrliţa mică (A', eryihropus) gîsca de vară fÎ. anser), precum şi de alte specii care trec mai rai' prin zona podişului. Unele dintre raţele sălbatice, ca Ana& querquGdula şi A. platyrhynchos, cuibăresc frecvent în aria Podişului Moldovei, cele lalte raţe şi’ gîşte sălba tice sînt num ai de pasaj, ele clocind la la titudin i mai nordice decît ale ţării no astre. R allid ele frec vent clocitoare sînt: lişUa (FuUca atra), găinuşa de baltă ((jaZ/mii/a chloropus), cîrstelul crex), cîrsţelui de baltă (Rallus aqudTicus), cresteţul (Porzana parva) şi, mai rar, creştetul pestriţ (P. porzana). Gharadrii for mele sîn t prezente pr intr -un num ăr mare de specii, d ar foarte pu ţine cuibăresc în spaţiul pod işului, pr in tre care nagîţul (Vanellus vanellus'), prundăraşul gulerat mic (Charadrius 'duhius curonicui).. Culicul (Numenius arquaia) este destul de numeros primăvara .şi, mai ales, toamna; în număr mare, dar fără să clocească aici, e>te şi bătăuşul (P'hilomachus pugnax). EecQiimle (Gailinago gallinago, G. rnedia şi Lym nocryptes m in im ul) sînt co mune în toate locurile mlăştinoase dar numai primăvara şi toamna, iar sitarul (5cc'iopax rusticola) participă cu o frecvenţă apreciab ilă Ia fauna arbOretelor de luncă în timpul pasajului său din aceleaşi anotimpuri de tranziţie. Ciconiiformeie, reprezentate prin stîrci şi berze, sînt destul de comuni. Ast fel, stîrcul cenuşiu (Ardea cinerea), stîrcul purpuriu (/ l. stîrcul galben (Ardeoia ralloides), stîrcul de noapte (Nycticorax nycticorax) s\.nt observaţi peste tot, fără însă a cloci. Numai stîrcul pitic (îxobry chus min atu s) cuibăreşte în toate bălţile- cu stu fărişuri şi păpurişuri. Buliaiul de baltă (Botaurus stelIaris) este mai frecvent primăvara şi toamna. Egreta mică (Egretta garzetta) apare în unii ani, la pasajul de toamnă, în numeroase exemplare, spre deosebire' de egreta mare (Cas~ merodius âlbus) repre zen tată prin indivizi izolaţi, de obicei în sudul Moldovei din imediata apropiere a bălţilor Dunării. Ambele specii însă nu sînt caracteristice, pentru av ifauna podişului. Barza albă (Ciconia ciconia) este în tîln ită cu popu laţii apreciabile în ochiurile mlăştinoase (cu broaşte, hrana.ei preferată) din întreaga arie a podişului, în timp ce barza neagră {Ciconia nigra) poate fi observată numai în exemplare izolate In timpul pasajului de toamnă (septem.brie-octombrie), fiind considerată monument al naturii, Podicipediformele (corcodeii) sînt frecvente în toate bălţile, cel mai comun fiind corcodelul mare (Podiceps crisiatus), urmat de corcodelul cu gît roşu (P. griseigena) şi alt e specii care, spre deosebire de prim ele două, n u ’ cuibăresc în podiş. Laridele (pescăruşii) sînt bine reprezentate în tot Podişul Moldovei, hoină rind vara de la o baltă la alta în căutare de hrană. Cele mai comune specii sînt:

15 4


pescăruşul (Laru s ridibundus), pescăruşul argintiu (L. argentatus), ching]i\\a. (Chlidpnias nigra), ch'wa (Sterna hirundo) ş.a. La cele de mai sus se adaugă pescăruşul albastru (Alcedo aithis), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcarul de stuf (A. palustris), lăstunul (ie mal(Riparia riparia) etc., ca oaspeţi de v ară, îeres traşul (Mergus albdlus), cufundacii (Gawa arctica, G. stellata) ş.a., ca oaspeţi de iarnă, cod obatura, p rivigh etoarea, cucul şi alte păsărele mai mult sau mai puţin ubicviste. între păsările de pradă din zona bălţilor cu stufărişuri cea mai caracteriştică este beretele de stuf {Circus aeruginosus) — un dăunător ce provoacă inari pagube în fauna acvatică — apoi vulturul pescar (Pândion haliaetus), codaibul (Haliaetus albicilla), acvila ţipătoare (Aqu ila pomarina), şbijiiul dunărean (Fa/co ckerrug) etc. Reptilele de apă: broasca ţestoasă de apă (Etnys-orbicularis^, broaşleiede lac (Rana escuknta, R. ridibunda), tritonii (Triturus crîstaius, T. vulgaris) şVbuhail de baltă (Bombina bombina, B. variegaia), îşi găsesc aici mediul favorabil dezyoitârii ior. Iktiofauna este, de asemenea, relativ bogata şi variată. Ea poate îi urmărită atît în repartiţia vertical-orizontală pe ansamblul podişului, în zone ce se succed de la nord-vest spre sud-est, cît şi in lungul aceloraşi rîuri. Zona păstrăvului este foarte redusă, limitată la cîteva pîraie mici din extre mitatea nord'Vestică a Pod işului pieniontan, reprezentînd p artea cea mai periferi că (şi deci netipică) a zonei păstrăvului din regiunea montană de la vest. Pastrăvul (Salmo trutia fario) este însoţit aici de zglăvoc (Cottus gobio), boiştean (Pho xinus phoxinuă), porcuşorul de vad (Gobio uranoscopus), gnndelul (Noernacheilus barbatulus), relict glaciar ce trăieşte înpîraiele limpezi şi reci din toate arealele fagu lui din podiş, şi unele din speciile zonei următoare. Zona lipanului şi moioagei corespunde afluen ţilor princip alelo r rîur i de ia vest de Şiret, inclusiv cursului mijlociu al Sucevei (pînă la Rădăuţi) şi al Moldovei (pînă la Baia). In afară de lipan (Thymallus ihytnallus), frecvent în rîurile.mai .mari de ( Barbus tneridiaici (Suceava, Suceviţa, Moldova), şi moioagă sau mreana onaliă), bine reprezentată în rîurile mici din zonă, mai, coboară zglăvocul, boişteanul, porcuşorul de vad, grindelul şi urcă unele din speciile zonei scobarului. Zona scobarului înglobează cursul mijlociu al principalelor rîuri ale podişului, respectiv Şiretul de la graniţă pînă spre Adjud (inclusiv cursul inferior al Sucevei, Moldovei şi B istriţei) şi P ru tu l din amo nte de gura J ijie i. Scobarul sau pod uţul în (Chondrostoma nasus) se asociază obişnuit cu cleanul (Leuciscus cephaluş),t 3ire unele porţiuni devine chiar dominant, şi mreana (Barbus barbus), uneori chiar cu moioaga şi lipanul; mai rar coboară aici însoţitorii păstrăvului (zglăyocul, boişteanul, porcuşorul de vad). O participare frecventă o au, apoi, porcuşorul comun (Gabia gobio), morunaşul (Vimba vimba), cîra (Cobitis aurata), obleţul (Alburnus âlburmts), h'didi\a (Alburnoides bipunctatus) etc. Dealtfel, în zona scobarului îşi dau întîlnire peştii din aproape toate zonele podişului. Zona mreanei, mai bine conturată în sectoarele nisipoase de pe cursul infe rior al Şiretului şi al Prutului (în aval de gura Jijiei pînă aproape de Fălciu), are ca princip ali reprezen ta n ţi: mreana (Barbus barbus), somnul (Silurusglanis), scobarul, morunaşul, porcuşorul, cîra, obleţul, porcuşorul de nisip (Gobio kesUeri),plevuşcă {Leiicaspius delineatus) şi, destul de frecven ţi, peştii corespun zători zonei cle a nului şi zonei crapului. Zona c/eana/ut este specifică rîurilor din partea estică şi centrală a podişului i(Cîmpia Moldovei şi Podişul Bîrladului), mai exact cursurilor superioare şi mijlo

CONDIŢIILE m e d i u l u i NATURAL

155

cii ale rîurilor principa le (Jiji a, Balilui, Bîrlad, Elan) şi tuturor rîurilor mici din zonă, în Podişul Sucevei, fauna cleanului devine dominantă numai pe Şomuz şi alţi cîţiva afluenţi mai mici ai Ş ire tu lu i; chiar şt pe Şiret, în amonte de confluenţa cu Suceava, ea îşi disp ută înttieta tea cu fauna scdbarului. în toate aceste ape, cleafitil (Leuciscus cephalus) se asociază cusco baru l, bib anu l, mfeana şi alţi peiti din zona acestora. Zonă bibanului este localizată tdt în e s tu l,şi sudul pod işului, dar în con tinuarea celei precedente şi anurae pe cursul, inferior al Jijiei, Ba hlaiului, mawgci Bîrîadului, Tutovei, Elanului etc. Ală -oa-w )»iona scnbarutui turi de biban (Perca fluviatilis) mai ona mrenei ----------------- 2 înt îln im clean ul, obleţul, mreana ş.a,, i-iH-i-H-H Zona orapiilui crapul şi asociaţii săi. -»->■ «»»« Ziifia cleanului Zona crapului se situează la ex Zona tibsnulur tremitatea sud-estîcă a podişului, co + + » <■ Zona Cfapului in respunzător cursului inferior ai Prutu lui, cursului linai al Şiretului şi sec toru lui dunărean dintre ele. în biotopul creat de aceste ape — bogate, adînci şi len te — ca şi în bălţile adiac ente, specia Fîg- 32. Zonele piscicole (după P. Bănărescu, 1964). dom inan tă şi de mare imp orta nţă eco nomică este crapul {Cyprinus carpio), în aso ciaţie cu şalăul ({Luctoparea lucioperca), somnul (Silurus glanis), ştiuca (Exos lucius), plătica (Abramis brama), cosacul (Abrantis sapa), văduviţa’ (Leuciscus îda sj, ob leţul (Alburnus.alburnus), sahi\a. (Pelecus cultratus), avatul iJAspius aspius), svîrluga (Cobitis taenia), carasul (Carassius auratus"), roşioara (Scardinius erythrophthalmus), ţiparul i^Misgurnus fossilis), boarţa [Rhadeus sericeus), p\t\\x^Q:a CLeucaspius delineatus), unii guvizi (Gobitiş) tic., ce urcă în propor ţii to t mai redu se pînă în zona mreanei (şi ch iar a sco barului), d upă cum peştii acestor zone (clea nu l, mreana, scobarul ş.a.) po t a junge pînă a ici. Cu dezvoltare nu mai în băl ţi şi lacuri (doar excepţional ajun g în rîuri) sîn t pe ştii stag no fili: linul (Tinca tinca), caracuda (Carassius carassius), băbuşca (Rutilus rutilus) ş.a. In iazuri şi heleşteie, mai frecvente în Cîmpia Moldovei şi lunca Prutului, trăiesc sau sînt intro du şi: crap ul, plătica, caracuda, r oşioara,’ băbuşca, bo arţa, plevuşcă, linul, obleţul, cara su l, ştiuca, şalăul, bib an ul, ţip arul, sv îrluga etc. Re cent au fost introduse şi specii de crapi chinezeşti (Arystichthys, Ctenonophryngodon, Hypoph thalmichthys ş.a.) cu rez ultate prom iţătoare. 7.3. Importanţa faunei şi ocro tirea ei. Po ziţia zoogeografică a Po dişului Mol dovei, la răscrucea a două mari unităţi faunistice; euro-siberiană (cu faună predo minant forestieră) şi ponto-sarmatică (cu faună predominant stepică), la care se adaugă unele elemente est-mediteraneano -balcanice,infiltrate în partea sa sudică, precum şi numeroase specii de pasaj, to tul core lat difere nţia t în ecosisteme, bio  cenoze şi bioto p uri v aria te, corespu nzătoare ma rii dive rsităţi a peisajelor geogra fi

1-5S


ce de diferite rangu ri taxonom ice — explică bcg ăţia elem entelor şi gru părilor de faună şi, prin accasta, importanţa sa ştiinţifică. Cît priveşte importanţa economico-socială a faunei podişului, o putem aprebia ca fiind de mare u tili ta te . Rolul ei în via ta societăţii este a tî t direct; prin posi bil it ate a valo rific ării, în primul rînd a faunei cinegetice şi piscicoie, cît şi Indirect, prin contr ib uţia su bsta nţia lă la menţinerea echilib ru lui biolcgic. " Fauna cinegetică co nstitu ie o im portan tă bogăţie 3 podişiiijii--Pondereâ cea mai mare o au anim alele vîn ate pe ntru necesităţi alim en tare (iepuri, m istre ţi, că prioare, ra ţej gîşte, lişiţe, găin uşi, porum bei, si ta ri , făzăm etc.),- apoi: pentru bla  na lor (hermeline, jderi, dihori, nevăstuici, viezuri, vulpi, iepuri, vidre, bizami), pentru trofee sau piese de muzeu, pentru combaterea dăunătorilor/(îelide, mare parte din canide, mustelide, rozătoare, unele reptile şi păsări etc.). Valorificarea vînatului prin prelucrarea sa în industria alim enta ră, pielărie, blăn ărie etc ., sau prin d ota  rea colec ţiilo r muzeistice şi a exp oziţiilor cu trofee de vîn ăto ăre, aţluce veijiiţUri im po rtante pe plan regional şi naţion al, cît şi ven ituri în va lu tă prin solicitările la export. Fauna piscicolă este tot mai inten s introdusă în alim enta ţie pen tru c alităţile sale n utr itive . între prin de rile piscicole judeţene, filialele judeţene d e yînătcare şi pescuit, unele lA S-uri, CAP-uri, au populat rîurile cu peşte, au ad us arnenajări apelor stătătoare sau au amenajat bazine speciale pentru creşterea intensivă a peş telu i. în prezent pro ducţia piscicolă variază între 300—500 kg/ba su prafaţa acva tică, în bălţile cu regim natural, şi 2—3000 kg/ha în iazurile sistematice. La loc de frunte se situează valea Prutului şi Cîmpia Moldovei (cu aproape 70% dhi pro ducţie), Podişul Bîrla dului (cca 23% ), Pod işul Sucevei (cca 7% ). Su pra faţa p is cicolă a acumuh'irilor de apă (iazuri, heleşteie, bălţi, lacuri), care furnizează peste 90% din producţia piscicolă a podişului, este de cca 15 000 ha, iar în perspectivă se prevede o creştere substanţială a ei si a producţiei la hectar. ^ Mai pu ţin pe rceptib ilă, dar cel pu ţin tot atît de im po rtan tă este co ntr ibu ţia faunei la m enţinerea echilibrului biolcgic al variatelor biocenoze şi ecosisteme din spaţiul podişului. Relaţiile de reciprocitate şi lanţurile trofice sînt astăzi bîiie cu noscute, încît diminuarea numărului sau dispariţia unor specii, cu rol de verigi im po rtan te, duc la dereglarea ech ilibru lui ecologic. Această dereg lare, consecinţă, între altele, a modificărilor aduse în trecut fondului fauriistic, se datorează, mai ales, interv enţiei, uneori înco nştiente sau inev itabile, alteori de libe rate sau im prev i zibile, a societăţii. Creşterea continuă a densităţii populaţiei şi aşezărilor, Extinde rea şi intensificarea agriculturii, industriei şi traficului rutier, cu reducerea cores punzătc are a pajiştilor, m la ştin ilor, bălţilor etc., medii de viaţă^^âvorabile dez voltării faunei spontane, folosirea uneori ntglijentă a pesticidelor pentru dăunători, vînatul şi pescuitul abuziv, diseminarea involuntară a unor animale dăunătoare sau colonizarea co nştientă (dar cu urmări ne gativ e în unele cazuri) — au consti tuit tot atîtfa surse de presiune asupra lumii animale, ce au dus la fragmentarea şi restrîngerea arcalelor, la modificarea componenţei faunei şi posibLlităţilor de habitat, la reducerea numerică sau chiar la dispariţia unora dintre ele. Astfel, au disp ărut din Podişul Moldovei, la începutul sec. X VII, bourul (Bos primigenius), în sec. X V IIi, castorul (Castor antilopa (Antilopa saiga), tarpanul (Equus cabalusţ iar în secolul trecut dropia (O^ts/arrfaji din sudul pod i şului, unde, pe cale de dispariţie este şi spurcaciul (Otis tetmx). A scăzut simţitor, sub limita echilibrului biologic sau necesarului economic, numărul unor mamifere (lupi, iepu ri, vu lpi, jd eri, vidre ), păsări de interes cinegetic (spurcaciul, pre peliţa,


157

potîrnic hea, raţa, gîsca, găin uşa, lişiţa, sitarul ş,a.) sa u răpitoare (d in tre care unele: îalconiforniele, strigiformele, se hrănesc cu rozătoare dăunătoare, altele: paridele, silviidele, fringilUdeie etc., cu insecte dăunătoare). Legislaţia a ctuală reglementează vîn atu l şi pes cuitu l de aşa manieră în cît să nu afecteze fondul zoologic de baza, sprijină colonizarea cu spccii utile, ocro teşte animalele devenite rarităţi zoogecgrafice (între care, în spaţiul ia care ne re ferim, consemnăm vidra, spurcaciul, corbul, acvila.de ştîncă şi chiar acvila ţipă toare ş.a.) , ca şi anim alele care, fără a îi ra rită ţi, au fost reduse sub n ecesităţile de echilibru, cu deosebire păsările răpitoare (striga, cucuveaua, ciufii, şorecarii, şoimii, vultureii ctc.) şi insectivore (ciocănitorile, muscarii, privighetorile, pitulicele, p iţigo ii, silviile, mierlele, grau rii, stu rzii ş.a,). î n general, cu exce pţia d ău nătorilor fără nici o utilitate economică, ecologică sau ştiinţifică, toată fauna tre buie ocro tită. ’ ;

8. ÎNVELIŞUL DE SOL

. , Prin cipalii factori pedogenetici. Rolul cel mai im po rtan t în div ersifica rea învelişului de sol al podişului îl are relieful, care, prin altitudinea sa variata, îragm entarea şi energia sa, va rieta tea tipologică a formelor, expo ziţii şi top oc lim ate diferite etc., introduce o mare div ersitate în con diţiile de pedcgeneză. Prin altitudinea sa generala tot mai coborîtă de la nord-vest (peste 500 m) spre sud-est (sub 1 0 0 — 2 0 0 m), relieful determina o etajare a solurilor în acelaşi sens, coresp unzător cu etajarea co nd iţiilor bioc lim atice. Aşa se explică ten di nţa de d irec ţio na litate m eridiana a zonelor de sol, p aralelă cu lan ţul carpato-subcarpa-* tic şi în strîns ă de pen den ţă de etajarea re liefului pod işului. Fragmentarea adîncă a reliefului, în medie de 100—150 m (cu variaţii între 50 şi 250 m) creează con diţii p entru etaja rea ped oge cgraîică locala, ev ide ntă în ori ce secven ţă a po dişulu i, iar pe pantele acce ntu at înc lina te un po ten ţial ene rgetic rid ica t, cauză esen ţială a erozivităţii în ain tate a soiu rilor. Prezen ţa reliefulu i a sim etric de tip „cu estă“, a tît de cara cte ristic şi ge ne rali zat în Podişul M oldovei, pe lîngă asim etrii bioc lim atice de term ină şi asim etrii ale învelişului ped olog ie: pe reversu rile prelun gi, cu expoziţie sud -estică, se eta je ază, pîn ă la altitu d in i mijlo cii (250— 300 m), solu ri mai p u ţin evoluate, în tim p ce pe cu lm ile m ai îna lte şi frun ţile de cuestă, expuse m aselor mai um ede ale ae  rului atlantic din vest şi nord-vest, dominante sau în exclusivitate sînt solurile forestiere. C eilalţi pa ram etri geomorfologici (den sitatea fragm entării, de cliv itatea etc.) ca şi formele locale de mezorelief (cuhni şi platouri interfluviale, versanţi, terase, glacisuri, albii majore) inte rvin , direct sau indirec t, în nuanţarea solurilor zonale sau în dirijarea proceselor de solificare spre solurij intraxon ale şi slab de zv oltate . Condiţiile bioclimatice se etajeaza şi ele spre est şi sud, în strînsă concordanţă cu etajarea descendentă a reliefului spre cele (k)uă direcţii. Aşa se explică de ce în păr ţile mai în alte, vestic ă şi centr ală, ale podişulu i pre dom in ă solurile m ai evo lu a te, de tip centra l-european (solurile podzolice, brun e podzolice şi b run e tipice ), în tim p ce în p ărţile estic e şi sud-estice, cu relief m ai cobo rît şi supuse influ en ţelo r sarmato-pontice, predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate. Rocile, a tît de va riate ca textură şi con stituţie chimico-m ineralogică, co ntri buie la div ers ific area tip u rilo r de scd în subtip uri şi alte cate gorii de rang ta xo n o  mic inferior, sau chiar la ap ar iţia unor soluri specifice, intraz ona le. A stfel, în pa r tea nordică a podişului, pe marno-argiiele sarm aţiene , predo m ină solurile cu tex  tură grea, în timp ce pe depozitele pliocene, predominant nisipoase sau lut-nisipoase, din partea sudică, se dezvoltă mai ales soluri cu textură uşoară, cu faun dre naj intern, dar şi favorabile eroziunii. Pe rocile cu chim.ism extrem se formează soluri intrazonale de tipul rendzinelor (pe calcare) şi pseudorendzinelor (pe marne 8 1

CONDIŢIILE MEDIULUI NAT URA L

1 59

argiîoase puternic carbonatate), mai frecvente în nordul podişului, sau' dfe'tipul să ra tu ri lo r; îrideosel)i în estul şi sud -estul ac estu ia und e frecve nţă mal riiare a inte rcalatiilor de niarhe salinizate coincide cu climatul măi arid de aici, favorabil for mării lor. Apele superficiale, freatice sau stagnante, au un important rol pedogerietlc local, în special p^ luncile rîurlior, determiriînd forirtarea solurilor inti^ăzonale hidromorfe (mlăştinoase), mai frecvente în partea mai umedă (nord-vestică şi cen trală a podişului) şi hidrohalomorfe (salinizate) în partea sud-estică a acestuia, unde, după cum s-a văzut, sursa de săruri şi climatul accentuat continental le fa vorizează dezvoltarea. Omu/, prin activitaţea sa directă (lucrări agricole, sapiături pentru planta|ii şi alt e obiective economico-sociale, a dm inistrarea de am ehdam erite şi îngrăşă minte etcJ) sau indirectă (modificarea factorilor pedogenetici externi; clima, vege taţie, ape) a intervenit tot mai intens în desfăşurarea proceselor naturale de pedogenezâ.. Lui i se poate imputa, în primul rînd, declanşarea eroz;iunii accelarate a soiurilor pe versa nţii po dişului, prin excesiva şi rud im en tara ex tind ere în trcicut'a culturilor în dauna învelişuiui vegetal natural protector. 8.2. Ca racteristicile pedogeografice. Prin cip ala trăsătu ră a înv elişului de sol din Pod işul Moldovei o con stituie struc tura sa zonal-e tajată, con diţiona tă de eta jare a relief uiu i, climei ,şi ve ge taţiei, p rinc ipalii facto ri pedog enetici. Se distin g astfel două mari zone sau etaje de sol: zona {etajul) solurilor arg ilg-iluviale, corespu nzătoare zonei forestiere din parte a în al tă, cen trală şi nord-vestică, a podişului şi zona {e tajui) solurilor mollice (cernoziom ice), corespunzătoaire stepelor şi silvo st^pejo r sarm ato- po ntice din p ărţile mai. joase, estice şi sud-estice, ale acestuia. Limita între cele două zone este foarte sinuoasă, datorită numt^roaselor întrepătrun deri (de term ina te de co nd iţiile oro -fito-clin iatice locale), şi dificil de a Ii precizată în de taliu , da tor ita prezen ţei solurilor cu caractere de tran ziţie. în fiecare din aceste zone sau etaje pedcgeografice se pot delimita două sau mai multe subzone; (substaje)^® du pă tip u l de soi pre do m ina nt. A stfel, în zona (etajul) solu rilor argiloiluviale, principalele tipuri sînt solurile podzoiice, solurile brune şi solurile'cenuşii, care se subetajează aproximativ în această ordine; în zona (etajul) solurilor cerno ziom ice, tip ur ile de bază sînt repre zen tate prin cernoziom uri levigate şi cernozio muri, ultimeie constituind substajurpedcgecgrafic cel mai coborît al podişului. Pr eze nţa so iurilor in traz on ale (consecinţă a int erv en ţiei fac torilo r locali în soliîicare), cu ap ar iţii masive în lun cile rîu rilo r, insu lare pe versa nţi şi cu totul sporadice pe interfluvîi, fragmentează şi complică zonalitatea pedolcgică dar nu o desfiinţează. • ' O altă carac teristică o co ns tituie fenomenul de erozitine a solurilor, care afec tează peste 50% din fondul pedologie al pod işului. So lurile zonale, mai mult sau mai pu ţin tip ice , le în tîln im doa r pe uneîe suprafe ţe cva siorizon tale (platouri înterflu via le, po du ri de terase) şi pe v ers an ţii f oa rte slab în cl in aţi. Pe ve rsan ţii eu declivităţi moderate şi accentuate solurile se găsesc în diverse stadii de eroziune (slabă, moderată, puternică), pînă ia nerecunoaşterea tipului genetk şi în complex cu soluri nedezvoltate (regosoluri) sau chiar cu petice de rocă la zi. în arealele afecCa şi în cazul vegetaţiei, termenii de zonă şi subzonă sînt folosiţi pentru a reda zonalitatea oTizontaVâ, iar cei de etaj şi subetaj pentru a reda zonalitatea altitudinata. Intrucît ?n Podişiil Moldovei cde două sensuri ale zonalităţii coincid în mare mâ.surâ, s-:> folosit echivalenţa zonă-elaj, subzonă-subetaj.

160


tate de alunecări, peisaj caracteristic pe versanţii Podişului Moldovenesc, învelişul pedolpgic este şi mâi, complex, solurilor erodate şi nedezvoltate a(3augîridu:li-;sp şi ochiuri de soluri hidromorfe sau halomorfe, Aceste procese de degradare pedcgeomorfologică capătă o amploare deosebită în partea estică şi sudică a podişului (Cîhi pia Moldovei, Podişul Covurluiului, Colinele Tutovei), datorită, pretabilităţ'îi lîto* pedolcgice, exceselor clim atului continental, ritm ului mai intens, al defrişărilor, desţelenirii şi extind erii culturilor pe versanţi, ’

8.3. Zonele (etajele) de sol. 8.3.1. Zona solurilor argilo-iluvlale. Tipurile de sol specifice acestei subprovincîi sînt solurile podzolice, brune podzolite, brune argilice şi cenuşii. G^fno?^ murile levigate au aici apariţii cu totul locale, la baza pantelor cii expoziţie sudică şi estică sau pe forme de relief joase (terase inferioare, glacisiiri), ele fepreieritîîi'd soluri extrazonale sau formînd etajul inferior în cadrul zonaîităîi verticale (lin spaţiul ace.stei zone. Mai menţionăm prezenţa unui sol specific acestei zone din Podişul Moldovei, cunoscut sub numele de pratoziom, denumire ce nu a întrunit unanimitatea specialiştilor. Solurile podzolice sînt localizate în partea nord-vestică a podişului, sub forma unei fîşii aproape continuă în subunitatea dealurilor piemontane de lâ contactul cu Obcina Mare şi culmea subcarpatică a Pleşului, unde corespunde pădurilor de amestec îag-coniîere, şi sub formă de areale izolate în Podişul Dragominiei, culmile inlerîluviale Moldova—Şiret, Dealul Mare—Hîrlau şi Podişul Central Moldovenesc, unde corespunde masivelor de făgete mai vecbl şi aproape pure şi unde formează etajul pedologie superior. Prezenţa acestor soiuri, cele mai evoluate din spaţiul podişului, se explică prin cantitatea maximă de precipitaţii primit^/(în Jur de cea 7C)0 mm), care favorizează o intensă argilo-iluviere, şi acoperirea Îrideluîlgată cu păduri de fag şi fag—conifere, care a favorizat podzolirea. în aria lor de repar tiţie, măi ales în nord-vestul Podişului piemontan, ele se asociază frecvent, pe for mele plane (terase, plato uri), cu planosoluri (stadiul cel mai evoluat al podzolurilor argilo-iluviale) şi cu soluri podzolice pseudcgleice. Solurile podzolice se caracterizează printr-un orizont superior eluvial, podzolic (A, E), cu grosime de 20—35 cm, de regulă sărac în humus (1—3%), azot total (0,05—0,15%) şi fosfor total (0,04—0,12%), intens debazificat pînâ la valori oligomezobazice şi chiar oligobazice (grad de saturaţie în baze: 20—60%), puternic acidifiat (pH: ’4,5—5,5); şi un orizonat intermediar argilo-iluvial (B), de o mare grosime (1—2,5 m) şi cu o mare cantitate de argilă (indicele de diferenţiere texturală faţă de orizontul superior variind mai frecvent între 1,8—3), ceea ce-1 face greu permeabil (deci drenaj vertical deficient) şi favorabil proceselor de anaerobioză şi pseudogleizare. Pseudcgleizarea slabă pînă ia moderată (în B şi E), este, dealtfel,’ carăqteristică majorităţii solurilor podzolice de aici, iar pe formele plane şi su bstrate argiIcjase ea se intensifica şi mai mult, ducînd la formarea solurilor podzolice pseudogk'ice ce fac tra nz iţia spre solurile pseudcgleice (intrazonale). Prezentăm mai jos profilul şi principalii indicatori fizico-chimici ai solului podzolic pseudcgleizat de pe terasa joasă (5—6 m) a Sucevei la Horodnic (Podişul Succvei)^^ Du p Ti d ate le din Ghidai excursici celci de-a V ii- a Conferinţe naţionale de şliin fa solu lui, Bucureşti, 1970, cu unele actualizări în notaţia orizonturilor.

| li | | | | | | | |

CONDIŢIIKE MEDIULUI NATURAL

161 Tabelul

Analiza granuloinetrică ' argilă

Adîncirnea în cm

O— 18 1 8 -3 6 40 t ^ 51

53-^.'68 72-90 '90-1:15 125^150

p ra f

< 0,002 0,002- 0,02 Ao Ea(w) EB(\v) Bt(w)

20,0

19.4

22,6 28,1 36,9 40.4 42,2

Bt(w); Bt(w)

Bt(w)

32,4' 33.3 32.4 30,0 25.4 24.6 19.6

Analua chimică

nisip

,

0 02-2

mm

43,6 46.2 44.2 41,5 37.1 34,4 37.2

7

2,4

0,15

2,0

0,12

fosfor

pH

%

în apă

0,06

5,0 5,02 5,19 5,37 5,43

46.4 39,8 52.5 61,1 69,2

5,25

68,7

0,05

1.7 1.8 0,11

0,04

: ; gradul de saturaţie în baze; Ţ =?= capacitatea totală de schimb cationic (în milieciuvalenţi la 100 g so l); w îenornene de pseudogleizare.

Solurile brune urmează mai la ESE şi la altitudini-ceva mai coborîts {300— '450 m), corespunzător pădurilor de îoicase, cu sau fără fâg: 5îjit solurile .cele jnai râspîndite din Podişul Sucevei şi din nord-vestul Podişului Bîflad,ului. In cadrul ' ■^ceştei grupe de soluri se pot distinge ambele tipuri mai cunoscute: soluri brune •'.iyjizoUce şLaoluri-’t^hine Dropriu-zise..(ai:gillce.Vxu.. specificarea că cele din urmă au o ’flspm dire iîiult mai lim itată, l a 'a lt it udini mai joase.pe.marne.ittaLargjlQas£...şi-_ mai bogate îh carbonaţi, pe exR.6 z ^ pe versanjţi cu croziun[ mo derate. ;r -''VTn funcţie de condiţiile îizico-gecgrafice, solurile brune podzolite se diferen ţiază, după gradul de podzolire. în slab, moderat şi puternic podzolite. Cele puternic podzolite sîrit mai'frecvenţe în nord-vest şi la altitudini mai mări, in general cores punzător tranziţiilor de fag^querdnee, unde^şe găsesc în complex, cu soluri podzoHce, iar cele moderaţ^şi slab podzolîte au o mai mare răspîndire în. estul şi sud-estul zonei. :— . La solurile brune podzolite atit podzoîirea (în orizontul superior) cît şiargilciiuvierea (în orizontul intermediar), deşi evidente, nu ating valorile extreme ale solurilor podzolice. Conţinutul în humus variază mai frecvent între 1 — 8 % (3— 8 % în Ao, 1 — 2 % în EO, cel de azot între 0,08—0,30% (0,20—0,30 în A, 0,08—0,15 în E), iar cel de fosfor între 0,07—0,15%, Gradul de saturaţie în baze (V) variază între 50—80%, majoritatea fiind mezobazice, şi numai solurile slab podzolite intrînd în categoria solurilor eubazice ( > 75%). Reacţia acestor soluri este moderat pînă la puternic acidă, pH-ul variind mai frecvent între 5 şi 6 . Valorile parametrilor de ; mai sus trebuie considerate ca intervale medii pentru orizonturile superioare (A.o, E şi EB), unele din ele scăzînd, altele crescînd în adîncim e. Orizontul iluvial B este şi la aceste soluri îmbcgăţit în argilă ( i .d .t .^ 1 ,4 — 2 ,2 )^’, ceea ce implică un drenaj vertical îngreuiat, respectiv fenomene de pseudogleizare şi anaerobiozâ. ... ............. .... .

Fîg. j> ^ SiDiurile PodişuIm MoldoveL


164

Tabelul 8

Solul brun podzolit, pseudogleizat, de pe D. Repedea (sud de laşi). Podişul Central Moldovenesc^ Analiza chimică

Anaiiza granulometrică Adiiicimea în

cm

argilă

hu mus

pH 1ii apă

O rizontul

<

O— G 6 - 15 15— 31 45— 58 59— 79 100— 120 160— 180

p ra f

Ao AE El EB Bt(w) Bt(w) Bt(vv)

0,002

21,8

22,3 21,2

32,6 35.0 35.1 42,0

,

-

0 , 0 2 - 2

mm

%

39,8 42.4 38,7 33.2

38.4 35,3 40.1 34.2 34,8 33.5 34,0

7.2 3.2

0,20

1,6

0,10

0 002 0,02

30.2 31.4 24,0

0,7

0,38

33,46: 73.7

6.7

17,71 ^5,4'

68.8 25,04

5.7

28,35

5,5

0,6 0,4

67,5

Solurile brune propriu-xise au o dezvoltare mult mai redusă pentru că,' în co nd iţiile bioclimatice de aici, evo luea ză,rapid (excep tînd sub stratele mai evide nt marno-argiloase) spre solurile brune podzo lite. De rema rcat că pro pr ietăţile n e gativ e ale tipu rilor a nterio are (podzolirea orizontului A şi pseudog leizarea orizon tulu i B) sînt m ult atenu ate pînă la nesesizabile, că humu sul activ (hum inic), azotul şi fosforul au procente mai ridicate şi distribuite pe o mai mare grosime» gradul de satur aţie în baze se m enţine aproape con stant la v alori eubazice (75—85% ), reac ţia este siab acidă sau ne utr a (p H : 6 —7). T oate acestea explică tertiJ lt ate a niai ridicată a solurilor brune. Trecerea de Ia solurile brune şi brune podzolite la solurile cenuşii şi cenuşii podzolite se (ace prin so lu ri de tran ziţie, brun-cenuşii, insuficient studiate şi nedelimităte cartografic. Solurile cenuşii apar sub forma unei fîşii, aproape continuă şi de lăţimi dife rite, în partea estică şi sud-estica a zonei. Cea mai largă dezvoltare o au în Podişul B îrla du ju i, cu deos ebire în sûdêştuj Co linelor T în de alu rile Crasnei şi Fălciului. In partea nordică, aceasFă fîşie urmăreşte Coasta Moldavă, de unde se extinde spre est pe de alurile C op ălău—Cozancea™ Gurand a şi Ibăne ştilor. A ltitud in al, ele se dispun într-un sub etaj, aproxim ativ între 180 (20 0)— 300 m, corespiinzător silvostepei înalte şi părţilor periferice (estice şi sud-estice) ale zonei forestiere. Aşa. se exp lică prezen ţa lor în insu le izolate pe dea lur ile mai în alte d in a fara fîşiei pro pri u-z is e, acoperi te în pre zent (sau în trecutul ap ro piat) cu p ăd u ri de silv ostepă. De asemen ea, pe exp oziţii favora bile (ca sub etaj inferior în cad rul zo n al ităţii v er  ticale şi pe substrate cu textură mai uşoară) ele pătrund în interiorul podişului înalt de la ve st (pe teras ele Siretm^^^ ale Sucevei şi Moldovei in ferio are , Ş aua R ug ino asa — Strunga, sud-estul zonei forestiere din Podişul Bîrladului). Sînt soluri eubazice (V; 70—85% ), slab-moderat acide (pH ; 5,6— 6 ,8 ), slab (pînă la m oderat) diferen ţiate tex tu ral (i.d .t: 1,3— 1,6), cu con ţinu t mod erat de humus, azot, fosfor etc., proprietăţi fizice favorabile, ceea ce le conferă o troficitata După datele din Ghida! excursiilor celui de-al V! H -lea Congres interna ţional de şiiinţa soiu lui' Bucureşti, 1964, cu unele actualizări în notaţia orizonturilor.

GONDIŢIILE MEDIULUI NATURAL

165

mijlocie spre bună. Spre deosebire de solurile cenuşii tipice, cu qea mai mare răs p în d ire, cele cenuşii înciiise au o fe rtilita te m ai rid ic a tă, ap ro p ia tă de a cernoziomurilcr levigate spre care îac tranziţia, în timp ce cele cenuşii deschise (podzolite) au o fertilitate: mai scăzută, apropiată de a soîufilcr brune pcdzolite. Tabelul 9

Sol cenuşiu (sub pădure) din Cimpia Moldovei, de pe D. Rediu (!a est de laşi) la .190 m Analiza ciiiniicâ

Analiza granulometrică % Adîncirriea în cm

0—

9

9— 22

argilă

p raf

Orizontul

<

0.002

CI. 0 0 2 — 0,0 2

nisip

,

Joşfor.

0 02—2

mm

A(m)

25.2

29,'9

29.0

11,0

AE

27.4

34.7

32.8

3.2

28,1

35.8

32.8

2 ,4

22-- 36

CaCO,

0,23-

94 ;5

7 .3

0,12

70.6

5.8

0,14

0,10

71.6

5.8

0,08

0,07

76.0

6,0

0,03

73.0

5,6

0,08

79.8

5 ,0

84.8

6,2

0,28

36-49

AB

29.8

36,6

31.9

1.3

50— 65

Bt

39.5

30,5

29,3

0 ,7

7 0 - 90

43.3

28,2

27.0

105-120

40.9

26.9

25,5

130-145

40.5

25.4

25,2

7,5

100

8.4

1 4 5 - ] 55

37.6

23.5

24.0

10,8

100

8.5

0,04

Pmtozioniut^^, conse m nat cartog rafic nu m ai în această zonă pcdcgecgrafică a ţăr ii, e ste tipu l gene tic cel mai co ntro ve rsat. Arealele cele mai imp orta nte le deţine in partea cen trală a Pod işului Fălticen ilor (sectorul F altic en i—L iten i—Suceava) şi în larga înşeua re din tre lo ca lităţile Do rneşti şi Ş iret (Şaua B ălcăuţi), considerate de unii geolsotanişti (P. Enculescui S. Paşcovschi ş.a.) ca vechi insule de silvostepă in zona forestieră. în areale mai reduse apare în şeile; Lozna, Bucecea şi Rugincasa— Strunga (pe unde silvostepă pătrunde în Podişul Sucevei), în zona conului de dejec ţie at Ozanei şi pe terasele Moldovei din acest sector (Drăgăneşti—Timişeşti—Păstraveni), de unde p ătrunde spre sud-vest în zona subcarp atică a N eam ţului. Prato ziom urile sînt considerate ca soluri formate sub o vegetaţie îndelungată de pajişti abundente, în condiţiile generale îito-ciimatice ale zonei forestiere (quercinee). Este posibil ca formarea lor să îi avut loc iniţial sub pajişti de silvostepă şi cu evoluţie ulterioară sub pădure de foioase (C. Chiriţă, C. Păunescu şi D. Teaci, 1967), ceea ce corespun de şi cu pu nc tul de vedere fito-gecg rafic referito r la aceste ins ule de silvo step ă (S. Pa şcov schi şi N. D on iţă, 1967). Un rol im p o rta n t se pare că l-au juca t şi tex tura mai grea a su bs tratulu i litologic (lutu ri grele, marne lutargiioase ), co nţinu tul ap reciab il în ca rbo na ţi a acostcr sed ime nte, Formele de relief pla ne sau uşor în clin ate pe care apar, drenajul v ertic al în greuia t (N. Fie rea ş.a. 1968). Descris şi sub diverse alte denumiri: sol cernoziomid levigat, cernoziom levigat, sol cenuşiu în ch is pse udore ndzin ă le v ig a tâ bru niz em etc


16 6

Sintetizm d părerile exprim ate şi luînd în consideraţie part icul ari ta ţi le acestui tip original de sol, apreciem că evoluţia sa a început în subboreal, sub o bogată ve getaţie ierboasa de silvostepă^*’ {dovadă, intensa acumu lare de humus pe o mare grosime) şi a continuat în subatiantic, cînd a îost înglobat în îito-climatul general forestier şi cînd, peste caracterele relicte, s-au suprapus efectele pedcgenetice spe cifice zonei silvestre. Faptul ca acest sol nu a evoluat spre tipurile zonale (podzoHte şi podzoiice) se exp lică p rin conjugarea acţiun ii factorilor locali (relief, textura şi chimismu l sedim entelor din s ub strat, drenaj lent) cu rem anenţa trăsăturilor relictare, care au opus rezistenţă atinge rii echilibrulu i ped o-climatic. In adevăr, morfologia şi proprietăţile fizice, chimice şi biologice ale pratoziomurilor denotă o curioasă îmbinare a caracterelor de cernoziom levigat profund humifer {conţinutul rid icat de hum us pe o grosime de 60—80 cm, culoarea închisă şi buna structu rare glomerulară a orizontului humifer) cu a so lurilor silvestre actuale (pudrarea cu silice a agregatelor structurale din A şi AB, grosimea apreciabilă şi: cromatica brun-roşcată, gălbuie-roşcată sau cu pete roşcate aie orizontului B, adîncimea mare la care este împ ins orizontul cu carbonaţi sau chiar lipsa acestuia). O serie de alte p ar ticu lar ităţi: slaba diferenţiere textu rală ( 1 , 1 — 1,3),reacţia slab ăbidă (pH : 5,8— 6 ,8 ), gradul de saturaţie în baze (75—90%), ne indică un stadiu de,tranziţie între cernoziomuri lev igate şi solurile brune podzolite din regiune. D atorită bogăţiei în humus (4—6,5%) azot (0,16—0,30%), fosfor (0,i0—0,20%) şi altor elemente nutri tiv e, precum şi a îns uşirilor fizice şi biologice favorabile, prato ziomurile sînt soluri cu o fertilitate ridicată, motiv pentru care sînt folosite intens în agricultură. TaMu/ 10 Pratoziomul din Podişul Sucevei ( 2 km nord-vest de Suceava) Analiza cliimic^

Analiza graiuiloinctrjc.T % Adîncimeii în cm

Orizontul

argilă

praf

nisip

hUlTIUS

az-ol

fosfor

CaCO,

v

l>H

%

%

în apă 5,74

<0.002

0,002 —0,02

0,02—2 nim

%

%

%

31,0

22,8

46,2

4,40

0,20

0,09

78,5

3 5 - 45

32,7

21,9

3,24

0,15

34,4

21,1

2 ,6 9

0,15

0,08 0,09

8 2,8 ^ 5.94

55— 65

45,4 44,5

81,2

5,85

0— 20

Am.

65— 75

AB

33.4

23,1

43,5

2,54

0,12

0,08

87,6

5,94

110— 125

B(t)

31,3

24,2

44,5

0,8 8

0,09

0,06

94,3

6,25

34,2

23,3

42,5

0,07

95,0

6,38

36,9

20,3

42,8

2,08

8,14

36,5

22,3

41,2

2,49

8,23 8,32

150— 160 195-205

c

205-225 245—260

CD

38,8

21,1

40,1

7,07

360—364

D

37,0

22,9

40,1

7,00

In aria lor de repartiţie, pratoziomurile se asociază cu solurile brune podzolite în părţile inai înalte, cu pratoziomurile freatice umede şi cu solurile humico-gleice în părţile mai joase ale reliefului. în aceasiji perioadă silvostepa îşi atinsese maximum de extindere postglaciară Molduvci.

în

Podişul

GONDIŢIILE

m e d iu l u i

NATURAii

16 7

Luînci în consideraţie pa rticularităţile de bază, tipologice şi texturale ale învelişului de sol, în spaţiul zonei pedogecgraîice la care iie referim putem distinge trei dis tricte :• unui nord-vestic, corespunzător Podişului Siiceveî, în care (pe lîngă ceielalte tip u ri con statăm preze nţa, pe sup rafeţe apre ciab ile, a pVatdzidraurilor şj în care predomină solurile cu textură mai grea (lut-argiloasă), impusă de larga dez voltare a marno-argilelor sarm aţiene; unul central, corespunzător Podişului Central Moldovenesc (p artea iţord-vesti că),, în care şqlurile greie alterne ază cu cele moderate şi uşoare; altul sud-estic, pred om inare .a ;solurilor uşoare (lut-nisipoase, nisipolutoase). în ultimele două pratoziomurile lipsesc sau sînt cu totul sporadice. 8.3.2, 'Zona {etajul) solurilor cernoziomice. Principalele tipuri de sol ale acestei zone şînt cernoziom urile ievig ate, cerno ziomuri ie semicarb onatice şi cernoziom urile carbonatice (din clasa solurilor molîice). Cernoziomurile Ievigate sînt cele mai extinse şi cele mai caracteristice soluri ale acestei zone. Ca şi silvostepa, ale cărei soluri zonale le rep rez intă, ele ocupă cea mal mare pa rte a Cîmpiei Moldovei, de unde se continuă ca o fîşie mult îngus tată la sud de Iaşi (pe versantul drept al văii Prutului din nord-estul Podişului Centra l Moldovenesc) pe ntru a se lărgi tre p ta t în Depresiunea Hu şilor, Cîmpia Fălcîulu i, Colinele Co vuriu lului, prelu ngind u-se apoi, cu lăţimi d iferite, pe valea Bîrladului:. In altitudine, ele se desfăşoară aproximativ de la 70—100 m pînă în ju r de 200 m (170—250 m), valo rile inferioare jiin d valabile pentru partea nordică a zonei, cele superioare pentru partea sudică. în acest spaţiu, cernoziomurile levigate, cu subtipurile lor de evoluţie: slab, moderat şl puternic Ievigate (argiiice), ocupă îndeosebi cu lmile largi in terfluv iaie, versan ţii slab înc lina ţi, terasele şi glacistirile bine d renate. Pe versan ţii m oderat în clin aţi, ero da ţi, aceste soluri (repre zentate mai ales prin cernoziomuri slab Ievigate) se asociază frecvent cu cernozio muri de evoluţie (semicarbonatice şi carbonatice), local chiar cu mici ochiuri de soluri intrazonale halomorfe şi hidrom orîe. Pe versanţii puternic în clin aţi şi erodaţi eie sînt pra ctic înlocuite p rin complexe de soluri în evo luţie şi slab dezvo ltate (cer noziomuri subţiri, regosoluri), soluri intrazonale (săraturi, mlaştini), petice de rocă la zi şi soiuri dera njate sau am esteca te prin alunec ări de s trate . C ătre limita superioară se întrepătrund (îndeosebi prin cernoziomuri Ievigate argiiice, uneori slab podzolite) cu solurile cenuşii. Extrazonal, sau în cadrul zohaiităţii vei’ticale (îormînd etajul cel mai inferior), ele pătrund şi mai spre vest, în zona solurilor argilo-iluviale. Se caracterizează printr-o ridic ată fe rtilita te natu rală şi efectivă, datorită proprie tăţilor fizice; perm eabilitate moderată, te xtu ră mijlocie (lut-nisipoasa, lutargiloasă), struc tură glomerulară rela tiv sta bilă etc.; chimice: co nţinut apreciabil de humus predominan t hum inlc (3—5%), azot to tal (0,15—0,25%), fosfor total (0,10— 0 , 2 0 %) şi alte elemente de nutriţie, grad ridicat de saturaţie în baze (85—90%), reac ţie ne utră şi subn eutră (pH: 6 ,6 —7,2); biologice: o bună mobilizare a su bstanţelor nutritive, o ridicată capacitate de amonificare şi nitriîicare. Intervalele valorice de mai sus sînt valabile pentru orizonturile superioare (A, AB) specific rizosferice, ale cerno ziomurilor moderat Ievigate, cu ltivate , care predomină. Ele su feră uşoare modificări în sens pozitiv sau neg ativ , dup ă curh ne referim la cele slab Ievigate sau puternic Ievigate (argiiice), la cele acoperite cu pajişti sau cu vegetaţie lemnoasa. F ertil itate a lor natu rală este bine valorificată în anii cu precipitaţii normale (sau chiar supranormale) şi bine repartizate în timpul ciclului vegetativ. Consemnăm, de asemenea, ca cernoziomurile Ievigate (şi cerno zio m urile de evolu ţie cu care se asociază) form ate pe m.arne accen tuat argiloase, caz mai frecvent în tîln it în partea nordică a zonei, deşi cu însuşiri chimice foarte

CONDIŢIILE MEDIULUI NAWURAL

168

fav ora bile ,.au O fe rtilita te mai scăzută dato rită însuşirilor fizice şi biok gice neccreşpunzătcare {redusă permeabiiitate, drenaj deficient, afînare slabă, structurare feulgăroasăv compactizaiţe, redusă ac tiv ita te biologică etc.), impuse de argilozitatea inaterialului parental. -

. ' Tabelul 11

Cernoziom levigat moderat (ciiitîvat) în Cîmpîa Moldovei, 2 km V de Podu ilcaiei, pe terâsa de 90 m altitudine absolută a Bahluiutiii Adinei mea în cm

?

0 -1 9

Orizontul

Analiza granuiometricâ (%) argilă praf 1 ni.sip <0,002 0,002-0,02

Am

20-36

hu rmis

azot

mm

%:.

%

0,02-2

33,3

22,2

39,0

3,82

0,16

32,4

22,3

2,51

0,12

42—56

AB

33,5

22,2

41.9 40,5

65— 80

Bv

32,5

22,9

41,6

1,83

0,10

31,6

23,0

42,1

],32

0,08

25,7

19,2

40,1

90— 105 115— 125

C

1,90

Analiza chimică . .{pshr CaCOj, •• V .pH '

:%

0,10

92,7 94,2 '

194,7 13,4 100,0 20,4

18,8

16.3

5!,1

0,08

7;2

93,7 : J , l î

0,09 0,09

;'7,I

91,5/. . 7;2

: 0 ,0 9

.

J50— 175 200—220

în apă

:

Î3,8 100,0

7,2

8.1 ' 8,2 . 8 ,2

CeniozioinurUe au o răspîn dire redusă. Mai clar ex prim ate îe găsim în sudestul podişului (Cîmpia Covuriuiului) unde corespund stepei propriu-zîse, în.areale insu lare sau bandiform e, aceste soluri se mai întîlne^c pe formele, joase de relief (terase inferioare, glacisuri, grinduri, poale de versanti) din lungul Prutului şi din. cursul inferior al princ ipalil or săi afluenţi (Bahlui, J iji a , Başeu), ca şi din. lungul Bîrladuîui (mai ales în sectorul mijlociu), unde se face simţit climatul stepic. Pre zenţa acestor cernoziomuri tre bu ie considerată ca zonală în cadrul z on alităţii v er ti cale, ele reprezentînd etajul pedologie cel mai inferior al zonei cernoziomice şi al podişului în ansa m blul său. Cernoziomurile de pantă, cu grosime mai redusă dar cu caractere morfologice şi fiziro’chimice apropiate de ale cernoziomurilor semicarbonatice sau earbonatice, care se întîlne sc frecvent pe ver san ţii supuşi eroziunii din sp aţiul acestei zone, tre bu ie considerate ca stad ii de evoiut;ie’ spre solul zonal şi nu ca soluri zonale. Cerno zicrnurile propriu-zise (semicarbonatice)^^ sînt soluri cu o fe rtil ita te na tu ra lă rid ica tă, ind ica tă de ca lităţile orizontulu i superior (A, cu o grosime de 40—50 cm), bogat în humus huminic (3,5—5,5% ), azot (0.15—0,25% ) şi fosfor (0,12—0,20%), cu grad rid ica t de sa tu raţie în baze (90—100%), eu reacţie neu tră sau slab alcalină (pH: 7—7,5). Acestor calităţi chimice Ii se asociază însuşiri fizice^ (afînare, structurare glomerulară, textură mijlocie, drenaj normal etc.) şi biologice favorabile (intensă activitate biologică, humificare, nitrificare, amonificare). Cuno.scute-şi sub numele de castanii şi ciccolatii.

1

G(.JNTi)IŢiII.E MEDIULUI NATURAL

16 9

F er tili ta te a lor eîed i'yă este pre jud leia tă în să d’e^ îfecên ţa' insu ficien ţă a p recip ita ţiilo r în sezonul ca ld, cînd apa şi sub sta nţele de 'nd triţie nu pot fi m obili zate în cantităţi suficiente dezvoltării plantelor^ La cele'dezvoltate^^pe substrate pre a arg ildase ,(mai :ales în nofd -e stul Cîm piei 'M old ovei) se âdău gă;” în cazul cerno ziom urilor le vigaie de aici, p rop riet ăţi fizico-b idlogice tiecofei punzătoare , ;; v ' ' ' Tab elul J 2

Cernoziom din Cîmp'ia M oldov ei, la vest de Hotboca, pe terasa de 60 m altitudine absolută n Bahluiului

Adîncimea ■în cm

0 ~ 20 20— 40 45— 60 65— 80 85—105 1,05— 125 127—140

Orizontul

Analiza trratiiilom etrlcă M%)

Analiza chimică

argilă I

fosfor

praf

nisip

. o 02 2 < 0,002 0, 002- 0,02 mm _

Am AC C

33.4 3î,5 30.9 27,6 24.9 26,2 24.5

23.9 25'3 23,2 22.9 23.6 23.9 21.6

37.8 38.7 37,0 34.4 34.9 33.4 35.7

pH

CaCO,

în apă.

%

3,29

0,16

3,16

0,19 0,18

2,02

0,12

0,15

'1,30 1,09 0,84, 0,59

0,08 0,07

0,14

12,5

lOO

8.4

0,13

15,1

100

8.5

100

8.6

0,11

15,8 17,0

100

8,6

0,14 93,4

7.5

95,8

7.6

0,20

6,52 100

8,2

Cernbziomuriie carbonatice, formate în partea mai uscată a stepei dinsud-estu! Podişului Covurluiului şi cu apariţii izolate pe văi şi versanţi, se apropie mult de însuşirile cernoziomurilor semicarbonătice, de care se deosebesc, doar prmtr-o inai slab ă dezvo ltare şi diferen ţiere a pro filulu i, şi prin unii para m etri ai chimismului lor; h umus în proc ente mai reduse (în jur de 3% ), carbon aţi de la supra faţă, com ple tă saturaţie în baz e ( 1 0 0 %), reacţie alcalină (pH în jur de şi peste 8 ) etc., ce dem onstrează un stadiu mai pu ţin ev oluat. Po tenţialul fe rtilit ăţii îor naturale este şi mai slab valorificat* datorită frecventelor perioade de uscăciune climatoedaîică. ' Refe rindu -ne acum la ansam blul tipu rilo r de sol din această zonă, putem face con stata rea că, pe lîngă clim ă, veg etaţie, relief etc., un rol imp orta nt în diferenţie rea proprietăţilor intime ale lor (la nivel de subtip sau varietate) îl joacă textura şi chimism ul ro cilo r pe care se form ează. D in acest pu nct de vedere, ca şi în căzui zonei vestice, putem separa: un district nordic, unde, pe rocile predom inant argiloase şi ca rbon atice ale marnelor .'.armaţiene, se formează soluri mai grele şi m a i bogate în co mpon en te ba zice; un district central,'m care astfel de soluri alternează cu soluri mai uşoare şi mai debazificate; un district sudic, în care predomină solurile cu textură u.şoară şi mai sărace în componente bazice, formate pe rocile mai nisipoase ale piiocen ului de aici. în toa te districtele întîlnim însă şi soluri reper, cu te.xturâ m ijlocie, pe depo zitele loessizate ale teraselor, glacisurilor, pro liiviilor etc.

17^)

CONDIŢIILE MEDIULUI NATURAL \

8.4, Solurile întrazonale şi slab dezvoltate. Formate, după cum se ştie, sub mfiuen ţa de cisiva a fact orilo r locali în pedogeneză (in îluenţa fac torilo r zo na li; clima şi. veg etaţia, fiind mult estom pată sau ch iar anulată), aGeste soluri se întîlnesc, sub formă de areale dispersate sau de fîşii, în ambele zone pedogeografice ale podişului. Cele mai răspîndite sînt soiurile oromorfe, urmate de cete hidromorfe, halomorîe şi litomorfe. Ele totalizează 17% din suprafaţa învelişului de 5 ol al Podişului Moldovei. 8.4.1. Solurile oromorfe. In formarea acestor soluri relieful are un rol hotărîtor. Ele sînt reprezentate, în principal, prin soluri aluviaie, soiuri coluviaie şi regosoiuri. ■ Solurile aluviale ocupă cea mai mare parte a luncii rîurilor din nord-vest şi supr afeţe mai reduse pe ceie din sud-esţ, corespuhzînd albiilor majore mai rar inu nd abile, la care apa frea tică se găseşte la adîncimi şi cu saliniz ări nebriţice. Prezintă conţinut moderat de humus (1—3%), azot, fosfor etc., sînt 1evigate de săruri solu bile şi o parte de carbonaţi, au reacţie de la su bneutră la slab alca lină, proprie tăţi fizico-biologice favorabile. Ele se asociază frecvent cu alu viuni recente, slab solifica te sau nesoliîicate (pe fîşiile des inun date din vec inătatea rîu rilor), şi cu soluri aluviale maj evoluate, de tranziţie spre cele zonale (în sectoarele foarte rar sau neinundabile). în aria solurilor aluviale întîlnim , de asemenea, va rian te de tranziţie spre solurile hidromorfe şi halomorfe. Cu excepţia aluviunilor recente, de fertilitate mai redusă, majoritatea solurilor aluviale au o fertilitate ridicată pentru pla nte de cultură şi pajişti. Solurile coluviaie apar în îîşii înguste la baza plantelo r. Conţinu tul rid ica t de humus şi alte substanţîy nutritiv e, ca şi prop rie tăţile îizico-biologice corespu nzătoare, le fac apte pe ntru m ajoritatea cult urilo r, inclusiv a celor foarte preten ţioase faţă de sol. Regosolurile se găsesc dispersate, în areale reduse, pe toţi versanţii supuşi eroziunii accentuate. Cea mai mare frecvenţă a acestor areale o întîlnim pe marile fru nţi de cuestă din pa rtea nord-v estica şi centrală a pod işului, pe v ersanţii văilor adîncite în depozitele pliocene din Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului, pe ver santul stîng al Şiretului etc. Sînt soluri foarte subţiri, de evoluţie incipientă şi; împreună cu peticele de rocă la zi, corespund porţiunilor de maximă intensitate; a eroziunii v ersan ţilor. Fertilitatea lor este foarte redusă, aproape nulă. 8.4.2. Solurile hidromorfe. Aceste soluri au apariţii insulare, rnai frecvente pe fundul văilor (albii majore, terase joase, glacisuri), rare pe versanţi (îndeosebi pe cei cu alunecări) şl accidental pe.inte rf iu vii. Fo rm area lor este condiţio nată de excesul local de um idita te cu slabă mineralizare. După provenienţa excesului de umiditate, în Podişul Moldovei întîlnim fie soluri freatic-hidromorîe (îăcovişti şi soluri gleice), determinate de stratul acvifer freatic la mică adîncime, fie soluri plu vial-hidromorfe (soluri pseudogleice, soiuri negre de fîneaţă), la care excesul de um iditate e ste dat de apa de pre cipitaţie a cărei .drenaj este întîr zia t de formele de relief (negative, plan e, slab înclinate) sau de arg ilozitatea materia lului lito-pedologic. Majo ritatea acestor soluri găsesc condiţii mai favorabile form ării lor în partea nord -vestică, mai umedă, a podişului. Lacoviştile (şi sem ilăcoviştile), spre deosebire de celelalte soluri hidrom orfe, le întîlnim mai adesea în sud-estu! podişului, und e regimul hidric este predom inant neperco lativ sau chiar exud ativ. Apele freatice care cond iţioneaz ă formarea lor sînt, de regulă, bicarbonatice, slab mineralizate (0,5—1,05 g/l) şi la adîncime redusă (1—2 m). Faptul că nici aici nu se găsesc pe arii mai întinse ale luncilor se explică


171

prin aceea că, dato rită p artic ularit ăţilo r litologice şi Glimatîce, apele frea tice se min eralizează uşor şi orien tează procesu l de pedogeneză spre soluri haipmorîe. ^ D ato rită bogăţiei în humus (5—^10%), azot etc. şi bunei apro vizionări cu apă din substrat, lăcoviştile sînt soluri excelente pentrii^îneţe şi păşuni, iar în urma lucrărilor de drenaj deviii foarte valoroase pentru culturi. Mult mai puţin utilizate sîn t solurile dîn ochiurile perman ent sau prelung it înm lăştinite, cu ve geta ţie higrofilă. Solurile gleice iş\ semigleice) sînt corespondentele lăcovi şti lor (şi semilăcoviştilor) în pa rtea mai umeda- nord-v estică a podişului. Le înt îlnim îndeosebi pe valea Sucevei (cu o extind ere mai largă în Depresiunea R ădăuţi), Moldovei şi Ş iretu lui, atît ca soiuri gleice tipice (cu conţinut redus de materie organică), cît şi ca soluri humicog leice. ^ Excesul de um iditate şi regimul aero hidric 'nefav orab il sînt factori limitativi pentru culturile agricole, ele fiin d folosite natu ral mai mult ca fîneţe-păşurii. Local, unde apa freatică le înmlăştinează timp îndelungat sau permanent pînă lâ suprafaţă, ele trec în soluri humico-turbogleice, turbogleice şi chiar turbe eutrofe (ca în regiunea Lozna—Dersca). Solurile pseudogleice sini localizate tot în nord-vestiil Podişului Sucevei şi în Podişul piemontan, pe unele poduri de terasă ale Sucevei, Suceviţei, pe platoul larg al Voitinelului etc., unde se asociază frecvent cu soiuri podzolice, ele însăşi fiind adesea podzoHte la sup rafaţă. Stagnarea temp orară pîn ă la pre lun gită a apei de precipitaţii, cu formarea orizontului de pseudoglei şi însuşirile negative ale acestuia, constituie principala cauză a fertilităţii şi productivităţii scăzute a acestor soluri, Solurile negre de fîneaiâ, profunde şi bogat humifere, ie întîlnim în petice spre part ea inferioară a unor v ersanţi din Po dişul Sucevei şi Po dişul piemontan, formate pe depozite fine de rem aniere pe pan tă şi în con diţiile unui exces moderat de umiditate (provenit din pre cip itaţii directe şi din scurgerile de versant) ce implică o slab-m ode rată pseudoglei zare. Se pretează, cu pro  ducţii ridicate, pen tru m ajoritatea cu l turilor de cîmp, p ăşuni-fîn eţe, plant aţii pomicole etc. 8.4.3. Solurile halomorfe (sărături). Sînt mai caracteristice părţii estice a podi.şuhn, graţie sursei de săruri' (din intercalaţiile mai frecvente de marne salinizate în sedimentele sarmaţiene) şi climatului mai arid, cu accen tu at ă e va po tran spira ţie ce favorizează conc entrarea sărurilor solu bile pe profil, pţg 34 ţêpartitia săraturilor (dună N. Florea, Ele se găsesc ca nton ate mai ales pe ’ 1960).

17 2


fundul văilc r (albii majore, terasfe joase), pe versanţii multor văi din Cîrnpia Moldovei (Bahlui, Jij ia , Başeu şi afluenţii lor) şi din Cînipia Fălciului (Sărata, E lan, Horincea), acolo unde apele freatice (apropiate de su prafaţă) şi apele izvoarelor de coastă sînt accentuat mineralizate (îndeosebi cu sulfaţi şi cloruri). în funcţie d e n a tu ra sărurilor solubile, săraturile din Podişul Moldovei sînt predominant sulfato-sodice şi sodice (N. Florea, 1958), iar după conţinutul în săruri şi distribuţia acestora pe profil întîlnim atît lăcovişti salinizate (soluri hidrohalomorfe, cu co nţinut redus-moderat de săruri solubile şi relativ uniform d istri buite pe profil), cît şi sărături propriu-zise; soionceaciiri^si soloncţuri, sau soluri de tra nz iţie între acestea. Dacă lăcovişti le salin iza te (şi solurile alu via le salinizate) dovedesc o tro fic ita te m oderat-bună pentru păşuni-fîneţe şi mai slabă pe ntru cu lturi, soioneţurile şi solonceacurile sînt improprii pentru culturi, de slabă calitate şi productiv ita te chiar şi pe ntru păşuni-fîneţe. . ’ Solurile litomorfe. Aceste soluri sînt determina te de pa rtic ul arit ăţile 8.4.4. chimice sau tex tural e extreme ale rocilor. Ele sînt mai pu ţin răspind ite în Podişul Moldovei. Din tre acestea doar rendzinele şi pseudorendzinele se impun aten ţiei, dar şi ele au o participare minoră în învelişul pedologie. Rendzinele au ap ar iţii sporadice în Podişul Central Moldovenesc şi Pod işul Sucevei, acolo unde intercalaţiil e de calcare şi greso-calcare apa r la zi. Se găsesc în diven:e sta dii de evoluţiej^ protorendzină (litosol calcaros), ren dzină tip ică şi rendzin ă levigată (canibica). In această ordine, corespunz ător cu creşterea grosimii rolului şi scăderii procentului de schelet, se pretează pentru cultura viţei de vie (unde cond iţiile clim atic e perm it), păşuni-fîneţelor, pla nta ţiilo r pom icole, silvice^ mai puţin culturilor agricole. Pseudorendzinele, tipice sau levigate (cambice), se întîlnesc ca petice reduse în nordul podişului, pe marne argiloase bogate în carbonaţi ( > 2 5 % ) . Bogăţia în humus şi elem ente de nutriţie (mai pu ţin calităţile fizice şi biologice, dim inua te de argilozitatea m aterialului parental) le face apte pentru utilizări varia te (culturi de cîmp, pla nt aţii pom i-viticole, păşuni-fîneţe). 8.5. Valorificarea fondului pedologie. Excluzînd solurile acoperite cu păduri (cca 17%), rezultă că peste 80 ”o din suprafaţa învelişului de .sol al podişului este folosită în agricu ltură (15—20% păşuni-fîneţe, 60—65% arabil). Orientarea pred om inan t agricolă solicită din plin proprietăţile native ale soiurilor şi posibilităţile intervenţi ei om.uiui prin măsuri care să contribuie la mărirea productivităţii lor. Privite sub aspectul potenţialulu i lor natural de fert ilitate , care, alături de pa rtic ul ar ităţile celo rlalţi factori ecologici (îndeosebi climatici) con stituie baza de plecare în am e liorare şi utilizare raţională, considerăm că solurile din Podişul Aloldovei pot fi. grupate în următoarele categorii: Soluri cu potenţial natural ridicat de fertilitate. — în care se includ cerno ziomurile, pratoz iom uriîe, pseudorendzinele, solurile negre de fîne aţă, m ajo ritatea solurilo r coluviale şi unele soluri aluvia le (huraifere, cernoziomice) — sîn t .ôlurile cele mai valoroa.se ale fondului pedologie (din clasele I—IV de fertilitate naturală), atunci cînd nu sînt influenţate evident de eroziune şi alţi factori negativi. y\ceste soluri se pretează pentru tot felul de utilizări agricole (culturi, pajişti, pla ntaţii pomi-viticole), dar cele mai ridic ate note bonitative le prim esc pentr u cu lturi cerealiere şi in du stria le (grîu, porumb, floarea soare lui, sfecla de zah ăr etc.). Po tenţialul lor de fert ilita te natura lă poate îi mai bine valorific at prin i ri gaţii (în'spe cia i solurile situ at e în zon ele'de ste pă şi silvostepă) şi o agro tehnică


173

ad ecva tă pa rtic ular ităţilo r solurilor şi categoriei de folosinţă, sau poate îi mărit prin adaos de îngrăşămin te, minerale şi organice, în d,oze moderate. Soluri cu potenţial natural moderat de fertilitate — cum sînt solurile brune şi cenuşii (tipice şi slab podzolite, slab argilo-iluviale), rendzinele (tipice şi cambice), majoritatea solurilor aluviale, precum şi solurile slab-moderat erodate din prima c ate go rie — sînt acele soluri la ca re.,re zu ltanta edaîic-ecologică a parametrijor favorabili şi mai puţin favorabili este mijlocie pe ansamblu, corespunzătoare, mai ales:, claselor V—VI de fertilitate naturală. Dată fiind varietatea tipurilor şi subtipurilor de soi din această grupă, este normal ca pretabilitatea şi măsurile ameliorative sa fie diferite. în general, se constată că îngrăşămintele, în doze corect calcu late după tipul de sol şi consumul specific al plantelor cultivate, duc la sporuri rem arca bile de recoltă, mai ales atunc i cînd sîn t înso ţite de o agroteh nică corespun zătoare , de irig aţii (acolo unde sîn t necesare şi posibile) sau de măsuri antierozionale (ca în cazul solurilor afectate de eroziune). Odată realizate aceste măsuri, gama pretabil ităţilo r şi,volu m ul pro ducţiei la ha manifestă creşteri substa nţia le . Tot în această categorie ar putea intra şi unele soluri hidromorfe (lăcovişti şi sem ilăcovişti, c arbonatice şi slab salin izate, soluri humicogleice), la care.p oten ţi’aiul chimic rihicat este diminuat însă de proprietăţile fizice şi biologice pe care le implică excesul de um iditate. Din acest motiv, pr et ab ilitate a lor natur ală este lim itată la paşuni-fîneţe şi, cu totu l local, pen tru unele plan te de cu ltură tolerante. Prin eliminarea excesului de apă ele devin soluri de mare productivitate pentru multe cate gorii de folosinţă. Soluri cu potenţial natural scăzut de fertilitate m agricultură, în care se includ solurile acide, hidromorfe, halomorfe şi puternic erodate, sînt acele care necesită inte rv en ţiile cele mai complexe şi mai’ costisitoa re pe ntru a le aduce la un nivel corespunzător de fertilitate şi productivitate. Solurile acide, respectiv soiurile brune podzolite şi solurile podzolice, se dove desc a fi bune soluri forestiere (cu păduri din clase mijlocii şi superioare de producţie), adeseori bune în pomicultură, dar cu fertilitate scăzută pentru culturile de cîmp. D intre acestea din urmă doar cîteva se înscriu cu valori bo nitative ceva mai m ari; cartoful, plantele furajere (trifoi, lucerna, borceag), secară, soiuri timpurii de grîu, porumb etc. Pote nţialu l lor scăzut în agricultură se explică prin sărăcia substanţelor nutritiv e şi acidifierea av an sată în oriz ontu rile superioare (A, E), argilo-iluvi’erea accentuată şi proprietăţile fizico-biologice cauzate de ea la nivelul orizontului intermediar (B). Corectarea acidităţii se face prin administrarea de amendamente calcaroase iar suplimentarea elementelor de nutriţie prin îngrăşăminte minerale (cu evitarea celor acidifiante) şi organice, bine valorificate şi necesare în cantităţi mai mari decît pe alte soluri. Argiloz itatea mare, îns oţită de exces temporar de um iditate, pseuclogleizare, regim a ero-hidric defectuos, slabă a c ti v it a te . biologică, amonificare, nitrificare etc., trebuie combătute prin afînare adîncă, subsolaj şi drenaj. Solurile hidromorfe au, după cum s-a văzut, o pretabilitate limitată, datorită excesu lui tem pora r, prelu ngit sau perma nent de um idita te. D esecarea (în cazul m laştinilo r), drenarea (în cazul lăcoviştiior, solu rilor gleice şi pseudogieice) şi afînarea, însoţite de îngrăşăminte şi, unde este cazul, de irigaţii, toate corect stabi lite în funcţie de sol, destinaţie şi factori ecologici externi au ca rezultat diversifi carea utilizării şi mărirea productivităţii acestor soluri. Solurile halomorfe se caracterizează prin cea mai redusă fertilitate. Doar cele mai slab salin iza te, şl deci mai fe rtile, pot fi valorific ate ca fîneţe naturale sau

174


chiar ca terenuri arabile pentru unele culturi tolerante la un grad redus de sa Uni tate (grîu, sfeclă de zahăr, lucerna). Solurile halomorfe tipice (solonceacuri- soloneturi), presupun, pentru îndepărtarea excesului de săruri solubile şi mărirea fertili* taţii lor, un întreg complex de măsuri: măsuri agrochimice: amendamente cu gips, praf de lignit, clorură de calciu şi alte deşeuri industriale; măsuri agrbtehnice: aîînare adîncă fără aducerea sărurilor la suprafaţă; măsuri hidrotehnice: spălări repetate cu apă nemineralizată, asociate cu coborîrea'nivelului freatic prih dre naj, pînă sub nivelul critic. Prin astfel de măsuri, deja intrate în uz, solurile salinizate sînt incluse treptat în circuitul agricol. Solurile accentuat ehâaie (inclusiv regosolurile), adică acele soluri l a '6ăre intensitatea procesului de eroziune depăşeşte ritmul natural de pedogeneză, pun cele mai dificile probleme prin ren tabilitate a ior redusa şi suprafaţa mare'de ve^sânţi p'e care o afectează. Măsurile ameliorative pe astfel de soiuri au în vedere atertiiarea eroziunii şi alunecărilor pe pante, regularizareă scurgerii cu reţiriereă apei necesare plante lor, suplim entarea substanţelor nutritiv e. Aceste obiective feînt atinse prin măsuri antierozionale complexe (agrotehnice, hid.rptehnice, agrosilvice) şi o structură adecvată a categoriilor de folosinţa (în care prăşitoarele şa aibă'p pon dere cît mai mică). Rezultatele valoroase ale Staţiunii centrale de cercetări pentru combaterea eroziunii solurilor, de la Perieni—Bîrlad, ale staţiunilor agricole expe rimentale şi ale unităţilor agricole avansate, au început sa fie extinse diferenţiat în toate subu nităţile podişului, cu rezultate care ne îndreptăţesc sa afirmăm că în curînd productivitate a versanţilor se va apropia de a terenurilor neafecţate de eroziune şi alte procese, negative.

Bacauanu Vasile-Podisul Moldovei.pdf

Recommend Documents