Termenul de autoeducatie provine de la grecescul ,,autos’’=sine insusi , si latinescul ,,educatio’’=educatia prin sine insusi. Autoeducatia poate fi definita ca fiind activitatea fiintei umane desfasurata in scopul perfectionarii propriei personalitati. Moduri de manifestare: -Se poate desfasura sistematic,planificat dar poate fi si nesistematica,neplanificata,sporadica -Poate fi orientata spre socializare(formarea personalitatii potrivit exigentelor sociale) sau spre individualizare(pastrarea unicitatii fiintei umane) -Poate urmari formarea trasaturilor pozitive sau negative -Dezvoltarea calitatilor sau inlaturarea neajunsurilor -Formarea sub aspect moral ,fizic,estetic,sau imbogatirea cunoastintelor intr-un anumit domeniu Caracterul,orientarea si eficienta autoeducatiei depind de o serie de conditii: -Nivelul de dezvoltare a cunoastintei de sine -Calitatile necesare pentru finalizarea actiunilor propuse -Natura si complexitatea scopurilor(obiectivelor)propuse -Metodele si procedeele folosite
Rolul educatiei in pregatirea educatului pentru auto-educatie: Educaţia ca proces de modelare a personalităţii, realizată de familie, şcoală, comunitate (societate) are drept scop pregătirea educatului pentru auto-educaţie. Ea îşi îndeplineşte menirea numai dacă se transformă în autoeducaţie. De aceea sensul educaţiei moderne este de a transforma omul care este educat de alţii în omul care se educă prin sine însuşi. Autoeducatia evidentiaza ideea ca fiinta umana nu reprezinta un produs inert al unor forte externe sau interne.Fiinţa umană este în foarte mare măsură rezultatul propriei sale voinţe. Educatia pregateste autoeducatia autoeducatia intr-un dublu sens : -Ofera elevului o “baza de lansare”prin sistemul de cunostinte,priceperi si deprinderi. -Stimuleaza nevoia continua de educatie de perfectionare. Indrumarea procesului de autoeducatie : Activitatea sistematică, planificată şi conştientă de autoeducaţie poate avea loc începând cu vârsta preadolescenţei. Ea este determinată de maturizarea psihologică şi socială a elevului (dezvoltarea conştiinţei de sine, capacitatea de autoproiectare în viitor, interiorizarea cerinţelor externe etc).
Pregatirea si indrumarea autoeducatiei vizeaza 2 aspecte:
1. Pregatirea psihologica 2. Pregatirea metodica Pregatirea psihologica are in vedere: Dezvoltarea interesului pentru cunoastere,formarea motivatiei Trezirea interesului pentru cunoasterea si modelarea propriei personalitati Constientizarea importantei personale si sociale a preocuparilor de autoeducatie atat pentru prezent cat si pentru viitor Formarea calitatilor de vointa si caracter Dezvoltarea cunostintei raspunderii fiecarui elev pentru propria lui devenire Pregatirea metodica se refera la: Formarea priceperilor de munca intelectuala independenta Inarmarea elevilor cu metodele si tehnicile de autocunoastere si auto-educatie Formarea stilului de munca intelectuala Familiarizarea cu modalitatile de organizare si planificare a activitatii de folosire cat mai rationala a “bugetului” de timp Sistemul Metodelor Autoeducatiei : 1. Metodele si procesele de deprecizare a continutului autoeducatiei: - Programul autoeducatiei - Reguli personale - Deviza - Jurnal intim 2. Metode de autocontrol: - Autoobservatia - Autoanaliza - Reflectia personala - Autocontrolul si autoraportul 3.Metodele de autostimulare a preocuparilor de autoeducatie: - Autoconvingerea - Autocomanda - Autoaprecierea - Autosugestia - Comunicativitatea - Exemplul - Jocul - Autoexersarea 4. Metodele de autoconstrangere: - Autodezaprobarea - Autocomutarea - Autorenuntare Citate: R.Steiner spune ca: “Educatorul este gradinarul care trebuie sa ajute floarea sa cresca.Nu sa-i schimbe specia,nu sa-i imprumute propriile idealuri,nu sa faca planuri pentru exigenta…”.
V Pavelcu spunea ca: “Nu exista o sursa mai bogata in satisfactii decat aceea de a te simti opera propriei tale personalitati si scluptor a propriei tale fiinte”.
