http://www.farmacia-naturista.com/astragalus-9000-mg-60-capsule-provita-nutrition.html
Astragalus 9000 mg 60 capsule Provita Nutrition
Pret cu TVA 89.05 Lei
Produs fabricat de: ( Provita Nutrition Canada )
130
130
Cantitate:
1
Adauga in cos
s hop.f ly page.tpl
s hop.c art
2
c artA dd dd
c om_v irtuemart
27 278
124
Detalii produs Cum comand Ce spun clientii
Produs avizat de INSTITUTUL de BIORESURSE ALIMENTARE AVIZ de NOTIFICARE nr. 4434 / 2010
ASTRAGALUS 9000 MG 9000 mg/ capsula 60 capsule din gelatina de origine vegetala Calitate Premium Potenta ImunitaraTerapeutica ImunitaraTerapeutica Produs super-concentrat! Cel mai puternic Astragalus de pe piata!
De peste 17 ori mai potent decat alte Astragalus Prin Standardizare si/sau Concentrare se asigura potenta compusilor terapeutici. Fabricat in Canada strict conform normelor GMP
Prin ce se remarca Astragalus-ul pe care il oferim noi? In primul rand prin dozajul de exceptie, adecvat pentru un uz terapeutic Forte. In al doilea rand prin calitatea sa farmaceutica si prin puritatea de 100%, ceea ce garanteaza maximum de potenta pentru doza administrata. Majoritatea produselor similare de pe piata sunt incapsulate in capsule din gelatina de origine animala (de obicei din bovina). Folosirea de capsule din gelatina de origine vegetala (desi ridica semnificativ pretul produsului) evita insa ingerarea de gelatina animala care poate sa interfereze cu substantele active din
Astragalus,
micsorandu-le
sau
posibil
chiar
anuland
unlele
din
proprietatile
acestuia.
Antitumoral. Imunostimulator. Recomandat in Papiloma, Cancer (inclusiv Cervical), Hepatita A, B, C Astragalus este una dintre cele mai complexe plante medicinale cuprinzand o combinatie complexa de polizaharide, glicoside triterpene, flavonoizi, amino acizi si minerale trasoare. Administrat in doze terapeutice, Astragalus reface pana la normal numarul de celule T (o forma specifica de celule albe) la pacientii bolnavi de cancer, SIDA etc.. Polizaharidele din Astragalus stimuleaza activitatea corticala a pituitarei-adrenale si reface numarul de celule rosii fabricate in maduva oaselor in cazul leucemiilor. S-a mai demonstrat de asemenea ca astragalus stimuleaza productia proprie de interferon a organismului fiind astfel util in tratarea bolii Alzeimer, hepatita C, suport pentru chimoterapie si intarirea
functiei
imunitare.
Astragalus ( Astragalus membranaceus) este utilizat de mii de ani in Medicina Traditionala Chineza, uneori in combinatii cu alte imunostimulatoare. Astragalus contine antioxidanti specifici care protejeaza celulele impotriva degradarii de catre radicalii liberi care sunt by-produsi ai conversiei energetice la nivel celular. Astragalus are o actiune deosebita in protejarea si intarirea sistemului imunitar in general si are actiuni foarte clare in boli specifice. Pentru sistemul imunitar stimuleaza lim focitele T şi celulele “ucigase naturale” NK, mareste productia de imunoglobuline (IgA, IgG). Spectrul de actiune imunostimulator insa mult mai larg incluzand: gripa, infectii ale tractului respirator, hipertensiune
arteriala,
inflamatii,
diabet,
boli
hepatice
inclusiv
Hepatita
C,
Cancer.
Are de asemenea activitati anti-virale (inclusiv virusurile de Hepatita), anti-bacteriene (inclusiv diferite forme de streptococ) anti-inflamatoare, diuretice (ajuta la eliminarea fluidelor din organism). In Statele Unite, cercetatorii au condus cu succes investigatii care au condus la concluzia ca Astragalus poate fi un tratament alternativ pentru persoanele bolnave de Cancer al caror sistem imunitar este compromis de chimio si radio terapie. Astragalus este de asemenea un tonic general atat pentru femei cat si pentru barbati. Unic pe piata la potenta de 9.000 mg per capsula si administrat in dozele zilnice specific stabilite, ASTRAGALUS 9000 este recomandat in afectiunile unde este nevoie de o actiune rapida si puternica. Pentru intretinere, 1 capsula pe zi de ASTRAGALUS 9000 confera beneficiul sigurantei ca va avea un efect benefic cert.
COMPOZITIE ASTRAGALUS 9000 MG 60 capsule: Radacina
de
Astragalus
(contine minimum 20% polizaharide)
Membranaceus
(450
mg
extract
20x1)………..9000
mg
MOD DE ADMINISTRARE ASTRAGALUS 9000 MG 60 capsule: 1-2 capsule pe zi sau dupa sfatul medicului. In cazuri grave doze mai mari ar putea fi necesare. Consultati specialistul.
UNGHIA GĂII (ASTRAGALUS GLYCYPHYLLOS) vezi IMAGINI: DESCRIERE Unghia găii este o plantă ierboasă perenă care aparţine familiei Fabaceae, cu tulpina culcată la pământ care se îndoaie în unghiuri pronunţate. Frunzele sunt imparipenat compuse, stipelate cu 11 (9-15) foliole. Florile care apar vara, sunt galben-verzui, zigomorfe, adunate în raceme şi aşezate pe tije florale verticale. Din ele se dezvoltă păstăi liniare, cilindrice, uşor încovoiate spre partea apicală, acuminate în formă de gheare, de 3-4 cm. lungime. Planta creşte prin păduri, tufişuri, poieni, fâneţe, livezi şi este meliferă. UTILIZARE FITOTERAPEUTICĂ În scopuri medicinale se colectează întreaga plantă, cu rădăcini şi păstăi, la începutul fructificării (augustseptembrie). Se foloseşte, după uscare, sub formă de decoct pentru eliminarea limbricilor, calmarea durerilor pulmonare sau digestive şi în hernie. În utilizare externă, unghia găii fiartă în lapte calmează eritemele pielii produse de iritaţii sau arsuri solare, mai ales eritemul fesier al bebeluşilor. Unghia găii nu a fost îndeajuns cercetată şi valorificată din punct de vedere farmaceutic, rămânând o "Cenşăreasă" a rudei sale asiatice. ALTE SPECII DE ASTRAGALUS CARE CRESC ÎN ROMÂNIA Există mai multe specii de Astragalus care cresc în lume, unele dintre ele larg utilizate în fitoterapie sub denumirea adaptată de unghia găii. La noi, aceste specii , cresc sporadic, fiind endemice şi ocrotite. -Astragalus dasyantus, Astragalus excapus (imaginea 2) denumite în popor zăvăcustă, au flori galbene şi cresc în zonele de stepă din sudul şi sudestul ţării. - Astragalus depressus, cu flori alb-liliachii şi Astragalus penduliflorus, cu flori galbene (imaginea 3), sunt specii alpine care pot fi întânite ocazional în Munţii Bucegi şi Muntele Domogled, jud. Caras -Severin. - Astragalus pseudopurpureus, cu flori violet-roşiatice , este o specie rară ce poate fi văzută în zona Lacului Roşu şi al Cheilor Bicazului. - Astragalus rhomeri este o specie păroasă care creşte izolat la Scărişoara-Belişoara şi în Munţii Giurgeu, fiind numită popular cosacii lui Romer . - Astragalus sprunneri, Astragalus virgatus sunt specii de stepă, dobrogene, întâlnite în judeţul Constanţa, prima la Haigieni, a doua la Agigea. - Astragalus peterfi apare ca endemism în Fânaţele de la Suatu, jud. Cluj. - Astragalus australis ssp. bucsecsi cu flori alb-liliachii , se găseşte în areale restrânse exclusiv în Munţii Bucegi, fără să se mai întâlnească în alte zone ale Terrei.
SPECIA OFICINALĂ ASIATICĂ Mai cunoscută în fitoterapia mondială este specia Astragalus membranaceous (imaginea 4), care are o compoziţie asemănătoare cu Astragalus glycyphylos, unghia găii de la noi. Această specie este folosită de 2000 de ani în medicina tradiţională chineză, cunoscută sub denumirea de Huang-Qi, se regăseşte azi extrasă în numeroase preparate fitoterapeutice şi farmaceutice. Astragalus membranaceous este o specie cu acţiune tonică. Prezintă proprietăţi oficinale, tonic metabolice, imunitare, antihelmintice şi regeneratoare. Huang-Qi reface energia viatală şi protejează zonele corticale ale glandelor suprarenale.
IMAGINI:
Telomeroza se extrage din glicina salbatica (Astragalus glycyphyllos), planta originara din Europ a, si este folosita de mii de ani in medicina traditionala chinez a. Telomeraza reprezinta un veritabil ingredient minune, atata vreme cat poate transforma o celula muritoare intr-una nemuritoare. Principala problema a cercetatorilor o reprezinta celulele canceroase, cele care se dezvolta rapid in cazul unui nivel ridicat de telomeraza in organism.
Este nemurirea posibila? 29/11/2010 Lasă un comentariu
In cadrul unui studiu, realizat de echipa de cercetatori condusa de Ronald DePinho la Dana-Farber Cancer Institute din Boston pe cobai care imbatranesc precoce din cauza unui defect genetic, s-a demonstrat ca, prin reactivarea unei enzime responsabile cu mentinerea ADN- ului intact, animalele reintineresc in toata puterea cuvantului: testiculele, splina si intestinul, organe aflate in curs de d egradare, se regenereaza, si chiar si creierul, iar animalele pot chiar redeveni fertile. “In prezent, planificam studii pe cobai sanatosi, dar batrani, pentru a vedea daca metoda noastra functioneaza si in cazul lor”, a precizat DePinho. Adica, oamenii de stiinta intentioneaza sa vada d aca, prin reactivarea acestei enzime, se poate opri sau incetini procesul de imbatranire. Enzima-cheie a acestui proces de “reintinerire pilotata” este telomeraza, capabila sa repare extremitatile cromozomilor. Aceeasi metoda, explicata pe larg in cel mai recent numar al revistei Nature, ar putea fi utilizata si la oameni pentru a repara organe bo lnave, prin reactivarea targetata a enzimei telomeraza, de exemplu do ar intr-un ficat afectat de ciroza.
Citeste despre “Este nemurirea posibila?” pe descopera.ro :
In cadrul unui studiu, realizat de echipa de cercetatori condusa de Ronald DePinho la Dana-Farber Cancer Institute din Boston pe cobai care imbatranesc precoce din cauza unui defect genetic, s-a demonstrat ca, prin reactivarea unei enzime responsabile cu mentinerea ADN- ului intact, animalele reintineresc in toata puterea cuvantului: testiculele, splina si intestinul, organe aflate in curs de degradare, se regenereaza, si chiar si creierul, iar animalele pot chiar redeveni fertile. "In prezent, planificam studii pe cobai sanatosi, dar batrani, pentru a vedea daca metoda noastra functioneaza si in cazul lor", a p recizat DePinho. Adica, oamenii de stiinta intentioneaza sa vada d aca, prin reactivarea acestei enzime, se poate opri sau incetini procesul de imbatranire. Enzima-cheie a acestui proces d e "reintinerire pilotata" este telomeraza, capabila sa r epare extremitatile cromozomilor. Aceeasi metoda, explicata pe larg in cel mai recent numar al revistei Nature, ar putea fi utilizata si la oameni pentru a repara organe bo lnave, prin reactivarea targetata a enzimei telomeraza, de exemplu do ar intr-un ficat afectat de ciroza.
Telomerii sunt un soi de "scufite" protectoare, aflate la extremittaea fiecarui cromozom, iar in orice celule, enzima telomeraza are grija sa repare in mod continuu telomerii; cu toate acestea, pe masura ce imbatranim, telomerii se "uzeaza", precum capetele sireturilor de la incaltaminte, atunci cand s-a rupt plasticul care le p rotejeaza, si atunci cand acest lucru se intampla, informatia genetica este deteriorata, ceea ce corespunde unei pro gresive imbatraniri a celulelor.
"Desi rezultatele noastre nu ne spun deocamdata ca si procesul natural de imbatranire poate fi dat inapoi in acest fel, acest studiu a demonstrat ca, daca inlaturam cauza imbatranirii, tesuturile afectate au capacitatea de a se regenera", a subliniat DePinho
Longevitatea, determinata de o mutatie a unei gene - studiu 15 Noiembrie 2009
E-MAIL
PRINT
RSS
SHARE
MĂRIME TEXT
de RL ONLINE 1623 VIZUALIZARI | COMENTARII
1
Exista o legatura clara intre longevitate si o mutatie a unei gene, o versiune hiperactiva a unei enzime care incetineste imbatranirea celulelor, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii americani, publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences si preluat de bbc.co.uk, relateaza agentia Mediafax. Cercetatorii de la Colegiul de medicina Albert Einstein din New York au descoperit ca centenarii din comunitatea evreilor de rit askenaz sunt purtatori ai acestei mutatii genetice, atat acestia, cat si copiii lor avand in organism niveluri mari de telomeraza, care protejeaza ADN-ul. Specialistii mai spun ca este posibil sa poata concepe medicamente care sa stimuleze producerea acestei enzime. Cercetatorii au avut ca subiecti reprezentanti ai comunitatii evreiesti de rit askenaz, pentru ca acestia sunt inruditi si le-a fost mai usor sa identifice bolile ce provoaca diferentele genetice. Ei au prelevat mostre de sange de la 86 de persoane sanatoase, cu varsta medie de 97 de ani, de la 175 dintre copiii acestora si de la 93 de alte persoane ai caror parinti au avut o speranta de viata medie normala (grup de control). Telomerii sunt markeri ai imbatranirii biologice care se gasesc in toate celulele si care au rolul de a proteja cromozomii. Mai precis, telomerii sunt pachete de ADN plasate la capetele cromozomilor care au rolul de a impiedica dezintegrarea acestora, respectiv de a intarzia procesul imbatranirii. Pe masura ce oamenii imbatranesc, telomerii devin din ce in ce mai scurti, celulele nu mai sunt protejate si, in cele din urma, mor. Se estimeaza ca lungimea telomerilor se reduce, in medie, anual, cu 21 de nucleotide sau unitati structurale. Importanta telomerilor a fost recunoscuta luna trecuta, cand trei cercetatori au fost recompensati cu premiul Nobel pentru medicina, pentru determinarea structurii telomerilor si descoperirea modului in care acestia protejeaza cromozomii impotriva degradarii. Telomeraza este o enzima care repara telomerii, impiedicand micsorarea acestora. Cercetatorii de la Colegiul Albert Einstein au descoperit ca centenarii si copiii lor prezinta in organism niveluri mai ridicate de telomeraza si telomeri semnificativ mai lungi comparativ cu persoanele care au o speranta de viata medie normala. Trasatura este, de asemenea, foarte puternica in mostenirea genetica. Anterior, cercetatorii au descoperit ca membrii acestei comunitati cu o exceptionala longevitate sunt protejati si de maladii specifice imbatranirii, precum cele cardiace si diabetul. Centenarii care au participat la acest studiu aveau un nivel bun al colesterolului si un indice de masa corporala mai scazut decat al celor din grupul de control. Specialistii spun ca inca nu au descoperit mecanismul care sta in spatele acestei asocieri dintre longevitate si variatiile genetice ale telomerazei. Profesorul Tim Spector, de la King's College London, a declarat ca rezultatele studiului sunt interesante, insa a recomandat precautie: "Impulsionarea procesului de reparare a ADN-ului - celulele avand mai multe sanse sa se divida - poate duce la aparitia unor mutatii maligne si chiar a cancerului".
Secretul nemuririi oamenilor, ascuns in medicamentul minune?
Foto: mymed.ro
Oamenii ar putea trai mai mult decat in prezent cu ajutorul unoi molecule care face celulele practic nemuritoare. Atunci cand este activata, gena hTERT, localizata in cromozomul numarul 5p15.33 activeaza enzima numita telomeraza. Celulele traiesc in continuare si se divid la nesfarisit atunci cand telomeraza este prezenta neincetat, informeaza EU Times. Un produs lansat de curand promite sa faca minuni in privinta prelungirii vietii oamenilor. El se numeste TA-65 si poate extinte viata celulelor pe termen nelimitat, anunta producatorul medicamentului, T.A. Sciences. Acum se pot face si analize de sange prin care telomerele indica varsta biologica in comparatie cu cea cronologica. Cercetari in aceasta privinta au fost multe. In data de 28 noiembrie 2010, o echipa de cercetatori de la Harvard anunta inversarea procesului de imbatranirea la mamifere. Ei au reusit acest lucru prin reactivarea telomerazei. Concret, acele experimente de inversare a imbatranirii au fost echivalentul unora care ar fi putut fi facute pe oameni de 80 de ani. Premiul Nobel pentru medicina in anul 2009 a fost acordat pentru descoperirea telomerazei. Acest medicament care se pretinde revolutionar promite o eficienta buna asupra telomerelor scurte, acestea fiind asociate cu imbatranirea, problemele cardiovasculare si declinul cognitiv.
Nobelul pentru medicină, atribuit unei cercetări despre enzimele care asigură nemurirea. Rezolvarea unei dileme majore din bilogie a fost recompensată azi cu premiul Nobel. Laureaţii Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack Szostak au cercetat modul în care cromozomii pot fi copiaţi complet în timpul diviziunii celulare şi cum pot fi aceştia protejaţi în calea degradării.
Biologii Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack Szostak sunt laureaţii premiului Nobel pentru medicină 2009, a anunţat Institutul Karolinska din Stockholm. Cei trei au fost premiaţi pentru cercetarea în domeniul enzimelor, se arată într -un comunicat de presă de pe site -ul nobelprize.org. Telomeraza, enzima descoperită de cei trei laureaţi Nobel pentru medicină, protejează cromozomii care îmbătrânesc, anunţă Comitetul Nobel, astfel încât tinereţea veşnică ar putea deveni dintr -un ideal un fapt real,
comentează presa internaţională. "Aceşti trei oameni de ştiinţă au găsit soluţia la una dintre cele mai mari probleme ale biologiei: felul în care cromozomii pot fi copiaţi în timpul diviziunii celulare şi cum sunt ei protejaţi contra degradării",
menţionează Comitetul Nobel. Cercetatorii au descoperit că soluţia se află în terminaţiile cromozomilor, numite telomeri, şi într -o enzimă care le formează, telomeraza. Această enzimă ar putea ajuta la stoparea îmbătrânirii celulelor, jucând totodată un rol major în cancerizarea celulară. Elizabeth Blackburn şi Jack Szostak au descoperit că o secvenţă unică a ADN -ului în telomeri protejează cromozomii contra degradării. Carol Greider şi Elizabeth Blackburn au identificat telomeraza, o enzimă care explică cum capetele cromozomilor sunt protejate de telomeri şi apoi sunt reconstruite de telomerază. Dacă telomerii sunt scurtaţi, celulele îmbătrânesc. Prin urmare, dacă activitatea telomerazei este crescută, lungimea telomerilor se menţine, iar degenerescenţa este oprită. Acesta este cazul celulelor de cancer, despre care se spune că au "viaţă eternă". Comitetul Nobel recunoaşte, astfel, descoperirea unui mecanism fundamental al celulelor, care stimulează dezvoltarea strategiilor terapeutice.
Încă din anii 1950, se bănuia că telomerii au un rol protector, dar modul în care funcţionau rămânea o enigmă. Elizabeth Blackburn a identificat o secvenţă de ADN care se repeta de câteva ori la terminaţiile cromozomilor. Funcţia acestei secvenţe era încă neclară. În acelaşi ti mp, Jack Szostak a observat că o moleculă ADN lineară se degradează rapid dacă o introduci în celule de drojdie. Blackburn şi-a prezentat rezultatele cercetării la o conferinţă din 1980, unde cei doi cercetători au decis să facă împreună o serie de experimente. Carol Greider, care lucrase la teza de absolvire cu Blackburn, a început să investigheze dacă formarea telomerazei ar putea fi datorată unei enzime necunoscute. De Crăciunul lui 1984, Greider a descoperit semne ale activităţii enzimelor di n celule. Greider şi Blackburn au numit enzima descoperită telomerază. Telomeraza este o enzimă prezentă numai în unele dintre celule, care reface capetele cromozomilor, rezultate în urma diviziunii celulare. Unele dintre celulele care găzduiesc telomeraza sunt cele canceroase care, din această
cauză, se înmulţesc. Telomeraza este una dintre enzimele a cărei inhibiţie prezintă cel mai mare potenţial terapeutic în tratarea cancerului. Aceasta reface capetele telomerilor scurtaţi în timpul diviziunii celulelor canceroase.
Pe de altă parte, şi îmbătrânirea celulară este c auzată de scurtarea cromozomilor. Astfel, există un număr limitat d e diviziuni, după care celula intră în moarte celulară programată şi nu mai poate fi înlocuită. Dacă s -ar găsi o metodă de introducere a telomerazei în toate celulele corpului uman s-ar ajunge, cel puţin în teorie, la tinereţea veşni că. Anul trecut, Nobelul pentru medicină a fost atribuit lui Harald zur Hausen, relatează NewsIn. Germanul a fost recompensat pentru identificarea papilomavirusurilor umane (VPH) drept cauză a cancerului de col uterin. Francezii Francoise Barre-Sinoussi şi Luc Montagnier au fost distinşi, la rândul lor, cu un Nobel pentru descoperirea HIV, virusul care provoacă SIDA.
DE CITIT PE SITE: http://www.costel.ro/activarea-telomerazei-viitorul-medicinei-anti-imbatranire-si-posibil-in-multe-alte-boli http://www.mymed.ro/telomere-imbatranire-boli-degenerative.html http://www.lovendal.net/wp52/secretul-pentru-care-varsta-de-viata-a-oamenilor-a-scazut-de-la-900-de-ani-la70-de-ani-dupa-potopul-lui-noe/ http://www.bionix.ro/astragaloside-iv.html http://www.medicalstudent.ro/farmacologie/inhibitorii-telomerazei-viitoarea-arma-in-lupta-contracancerului.html http://fymaaa.blogspot.com/2011/11/activarea-telomerazei-viitorul.html
http://luirig.altervista.org/schedeit/ae/astragalus_glycyphyllos.htm
