Analiza produselor curriculare din perspectiva teoriei proiectării curriculare
Ing. ION ECATERINA, GRUPA 2, GRUPUL ŞCOLAR CONSTRUCŢII „NICOLAE MIHĂESCU” TÂRGOVIŞTE
Perspectiva curriculară a determinat regândirea programelor şcolare şi elaborarea de manuale şcolare alternative, pe baza unei proiectări curriculare, caracterizată prin următoarele elemente: • focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării: realizează trecerea de la programele "analitice" (concepute ca simple inventare de conţinuturi, conţinuturi, cărora le era repartizat un anumit număr de ore, fără precizarea clară a finalităţilor educaţionale), educaţionale), la programe şcolare caracterizate prin centrarea demersurilor instructiv-educative pe obiective formative şi prin corelarea sistemică judicioasă dintre obiective, obiective, conţinuturi, conţinuturi, activităţi de învăţare şi evaluare evaluare etc. • accentuarea dimensiunii acţionale în formarea şi dezvoltarea personalităţii elevilor: stimulează demersurile didactice active şi interactive, care să crească eficienţa învăţării şcolare prin stimularea participării elevilor la activităţile educaţionale, a cooperării lor cu cadrul didactic şi cu colegii şi prin situarea lor în centrul actului instructiv-educativ • definirea clară a ofertei şcolii în raport r aport cu interesele şi aptitudinile elevului, precum şi cu aşteptările societăţii: asigură coerenţă naţională în ceea ce priveşte finalităţile educaţionale ale sistemului de învăţământ în ansamblul său, finalităţile etapelor de şcolarizare, reperele generale, principiile şi standardele de elaborare şi aplicare a curriculum-ului.
Statutul conţinuturilor în proiectarea proiectarea curriculară
Introducerea conceptului de "curriculum" a consacrat sintagma proiectare curriculară, care valorizează abordarea sistemică şi perspectiva sistemică, integratoare asupra întregului proces educativ. educativ. Viziunea curriculară actuală de alcătuire a programelor şcolare permite o mai bună orientare a
predării, învăţării şi evaluării în raport cu obiective de formare care vizează competenţe de nivel superior, de aplicare a achiziţiilor în contexte noi şi de rezolvare de probleme teoretice şi practice. Proiectarea didactică nu mai înseamnă elaborare de "programe analitice", în termeni de inventare ale diferitelor segmente/ unităţi de conţinut – capitole, teme, subiecte punctuale, cărora le este repartizat un anumit număr de ore fix, rigid, fără o precizare clară a finalităţilor educaţionale, a achiziţiilor necesare fiecărui elev. Astăzi, conceptul de "proiectare didactică" este mult mai amplu, el fiind subordonat viziunii curriculare. În această viziune, conţinuturile nu mai constituie elementul central al activităţilor de proiectare didactică la macro nivel. Ele nu devin neimportante, nu este vorba de negarea importanţei lor, ci de valorificarea valorii lor instrumentale, de valorizarea lor ca puncte de plecare în acţiunea complexă de instruire modernă, interactivă şi de formare; accentul se pune pe valorificarea valenţelor informative şi formative ale conţinuturilor şi pe flexibilitatea şi adaptabilitatea acestora. Conţinuturile sunt valorificate în didactica modernă ca instrumente de vehiculare cognitivă utile pentru a se evita dispersarea/ fragmentarea cunoaşterii în favoarea unei centrări pe competenţe funcţionale.
Etapele proiectării curriculum-ului
Proiectarea curriculum-ului reprezintă o acţiune continuă, permanentă, care precede demersurile instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora. La nivel macro, proiectarea curriculum-ului reprezintă un proces continuu, care implică atât perioade şi demersuri de schimbare profundă, cât şi de stabilitate. Acest proces presupune anticiparea ansamblului acţiunilor şi operaţiilor angajate în cadrul activităţilor de instruire şi educare conform finalităţilor asumate la nivel de sistem şi de proces, în vederea asigurării funcţionalităţii acestuia în sens managerial şi strategic. Proiectarea curriculară este urmată de implementarea, evaluarea şi ameliorarea curriculumului; toate aceste etape esenţiale ale demersului curricular îi asigură acestuia procesualitatea ciclică. La nivel micro, proiectarea didactică reprezintă ansamblul operaţiilor de anticipare a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor instrucţiei şi educaţiei şi strategiilor de evaluare, precum şi a relaţiilor dintre acestea. Din perspectivă pragmatică, proiectarea didactică presupune stabilirea mentală şi, de preferat, obiectivată într-un instrument didactic scris a paşilor care vor fi parcurşi, ţinându-se cont de condiţiile instruirii, de resursele existente etc.
În perspectiva organizării funcţionale a procesului de învăţământ, proiectarea didactică devine activitatea principală a cadrelor didactice. Practic, la nivelul micropedagogic, curriculum-ul reprezintă un instrument de lucru, care trebuie să favorizeze, în principal: - organizarea unui proces instructiv-educativ care să aibă o bază referenţială precisă, conferită de sistemul de obiective cadru şi de referinţă sau competenţe generale şi competenţe specifice, precum şi de conţinuturi - realizarea unei instruiri care să îi ajute pe elevi să înţeleagă complex realitatea înconjurătoare - realizarea unei instruiri diferenţiate, prin selectarea elementelor de conţinut, a activităţilor de învăţare, precum şi a parcursurilor individuale de instruire - deplasarea semnificativă de accent din zona conţinuturilor (supralicitate până în prezent) în direcţia construirii competenţelor asumate - asigurarea apropierii şi articulării cât mai puternice şi, în acelaşi timp, fireşti, între logica ştiinţelor, logica pedagogică şi didactică a predării disciplinelor de studiu şi logica internă a învăţării acestora, vizându-se dimensiunea aplicativă a procesului curricular - manifestarea creativităţii didactice a profesorului şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor.
Valorificarea proiectării curriculare
Valorificarea proiectării curriculare constituie cea de-a patra direcție generala de evoluție a educație. Este o direcția fundamentala, dezvoltata ca o premisa dar si ca o consecința a valorificării depline a educabilității, a educației permanente, a autoeducației. In aceasta perspectiva, proiectarea curriculara reprezintă o noua paradigma de abordare a problemelor complexe ale educației si instruirii. Proiectarea curriculara evidențiază, pe de o parte, importanta prioritara a obiectivelor pedagogice, iar pe de alta parte, necesitatea asigurării unei corespondente optime intre obiective -; conținuturi -; metode -; evaluare, cu efecte calitative determinante in activitatea de formare-dezvoltare a personalității, realizate / realizabile la nivelul sistemului si al procesului de invatamant. Valorificarea acestui tip de proiectare superioara solicita o anumita maniera de formare a educatorilor, care cultiva capacitatea de raportare permanenta la posibilitățile minime-medii-
maxime ale celui educat si de implicare, in actul educativ, a experienței de viața a acestora. Proiectarea curriculara a educației presupune respectarea următoarelor principii aplicabile la toate nivelurile sistemului si ale procesului de invatamant (elaborarea planului de invatamant, a programelor de educație/instruire, a proiectului de activitate / lecție, ora de dirigenție etc.): a) principiul selectării si al definirii obiectivelor activităț ii de educație / invatare; b) principiul selectării si al construirii experiențelor de educație / invatare in funcție de obiectivele stabilite anterior; c) principiul organizării metodologice a experiențelor de educație / invatare pentru obținerea unui efect formativ maxim; d) principiul evaluării rezultatelor prin raportare la obiectivele propuse in vederea perfecționării continue a activității de educa ție / invatare ( Tyler, R.W., 1950). Ca strategie de evoluție a educației, proiectarea curriculara apare ca "un program de activitati conceput special ca elevii / studenții sa atingă, in măsura posibilităților lor, anumite scopuri si obiective educative, definite in mod explicit" (Dictionnaire encyclopédique de l'éducation et de la formation, 1994, pag.219). Ea angajează doua orientări pedagogice si sociale complementare: · centrarea asupra resurselor personalității elevului/studentului etc., exprimata in termeni de obiective prioritar formative; · deschiderea obiectivelor -; continuturilor -; metodelor de "predare-invatare-evaluare" in direcția educației permanente -; autoeducației -; educabilității. Proiectarea si dezvoltarea curriculara a educației marchează evoluția strategica a planului de invatamant, a programelor si a manualelor școlare / cursurilor universitare, a structurilor flexibile de formare inițiala si continua a cadrelor didactice, evoluție strategica determinata social la nivelul finalităților educației, intr-un proces de permanenta revizuire, regândire si chiar de reformare pedagogica (vezi Revista de pedagogie. Curriculum si dezvoltare curriculara, nr.3-4/1994, pag.3-82).
Proiectarea curriculumului pentru filiera tehnologică a liceului respectă principiile de proiectare ale curriculumului național și are în vedere realizarea obiectivelor majore ale învățământului profesional și tehnic, respectiv asigurarea premiselor pentru angajarea pe termen lung a absolvenților prin:
1. dobândirea competențelor profesionale, care sunt necesare pentru adaptarea continuă la cerințele angajatorilor, potrivit dinamicii pieței muncii 2. dobândirea acelor competențe-cheie transferabile, care sunt necesare pentru integrarea socio-profesională
Principiile specifice ale proiectării curriculumului învățământului profesional și tehnic sunt: •
politica curriculară promovată în cadrul învățământului profesional și tehnic dezvoltă finalități de formare coerente la nivelul politicilor educaționale, dar descrie parcursuri specifice, în funcție de tipologia formării profesionale convenită la nivel sectorial, în parteneriat cu instituțiile abilitate
•
dezvoltarea curriculumului este o consecință a dinamicilor tehnologiilor și a modelelor de profesionalizare implicate de acestea
•
conținuturile curriculare au drept reper unitățile de competențe, respectiv unitățile de învățare componențe ale standardelor de pregătire profesională
•
conținuturile curriculare reprezintă aplicarea integrată – în contexte științifice, tehnice și
comunicaționale – a cunoștințelor teoretice și a deprinderilor și abilităților practice
care se dobândesc în cadrul procesului de învă țare •
procesul de formare descris prin curriculum este definit în mod diferențiat, în funcție de pregătirea de bază sau generală, la clasele a IX-a și a X-a, și în func ție de calificarea profesională, pentru obținerea certificatului de calificare profesională de nivel 3 la clasele a XI-a și a XII-a
•
parcursul curricular conține elemente de orientare și dezvoltare a carierei profesionale (consiliere, integrată modulelor de specialitate și antreprenoriat)
•
evaluarea finală și certificarea parcursului de pregătire descris prin curriculum au drept reper standardele de pregătire profesională, validate de către partenerii sociali
Prin menținerea grupării disciplinelor/ modulelor în ariile curriculare specifice actualului curriculum național, se asigură coerența structurală a planurilor-cadru de învățământ pentru toate nivelurile de școlaritate.
Curriculumul pentru învățământ profesional și tehnic, pregătirea de specialitate și pregătirea practic, are la bază Standardele de pregătire profesională (SPP), validate de comitetele sectoriale și aprobate prin ordin al ministrului educației. Standardele de pregătire profesională cuprind unitățile de competențe/rezultate ale învățării și competențele/rezultatele învățării specifice unei calificări.
