Alcoolicii Anonimi

ALCOOLICII ANONIMI

ALCOOLICII ANONIMI O relatare a modului în care multe mii de bărbaţ i  i şi femei s-au restabilit de pe urma alcoolismului 

Prima ediţie în limba român ă

CUPRINS ................................................................ .................. 3 Cuvânt introductiv la ediţ ediţia în limba română român ă .............................................. .................................................................. .............................................. .............................................. ......................................... .................. 4 Prefaţă Prefaţă........................................... .................................................................. ......................................... .................. 5 Cuvânt introductiv la prima ediţ edi ţie........................................... .................................................................... ..................................... .............. 6 Cuvânt introductiv introductiv la a doua doua ediţ ediţie............................................. ..................................................................... ..................................... .............. 9 Cuvânt introductiv la a treia ediţ edi ţie .............................................. ..................................................................... .............................................. ....................................... ................ 10 Opinia unui medic .............................................. .................................................................. .............................................. .............................................. ......................... 14 1. Povestea lui Bill ........................................... ................................................................... .............................................. .............................................. ......................... 22 2. Există Există o soluţ soluţie ............................................ ................................................................... .............................................. ......................... 28 3. Alte date privind alcoolismul ............................................ ..................................................................... .............................................. .............................................. ......................... 35 4. Noi, agnosticii .............................................. ..................................................................... ................................... ............ 41 5. Cum funcţ funcţionează ionează metoda noastră noastr ă .............................................. ................................................................... .............................................. ................................... ............ 48 6. Transpunerea în fapte ............................................ .................................................................... .............................................. .............................................. ......................... 56 7. Întrajutorarea ............................................. ...................................................................... ............................................... ........................... .... 63 8. Pentru soţ soţiile alcoolicilor .............................................. ..................................................................... ........................................... .................... 71 9. Viaţ Viaţa familiei de acum înainte .............................................. ................................................................... .............................................. .............................................. ......................... 78 10. Pentru patroni ............................................ ................................................................... ............................... ........ 85 11. 11. O imagine a viitorului dumneavoastră dumneavoastr ă ............................................ ..................................................................... ............................................... ........................... .... 92 12. Coş Coşmarul doctorului Bob ............................................. .................................................................. .............................................. .............................................. ........................................... .................... 97 ANEXE ........................................... .................................................................... .............................................. .............................................. ......................... 97 I. Tradiţ Tradiţia A.A. ............................................. ..................................................................... .............................................. ......................... 97 Cele două douăsprezece tradiţ tradi ţii .............................................. ................................................................... ......................... 98 Cele două douăsprezece tradiţ tradi ţii (forma lungă lungă) ............................................ ..................................................................... .............................................. ............................. ...... 100 II. Experienţ Experienţa spirituală spirituală.............................................. ................................................................... ..................................... .............. 101 III. Pă Părerea medicilor despre A.A. ............................................ ..................................................................... .............................................. ..................................... .............. 102 IV. Premiul Lasker .............................................. .................................................................. ......................................... .................. 102 V. Pă Părerea clericilor despre A.A. ........................................... .................................................................... ........................... 103 VI. Cum se poate lua legă leg ătura cu A.A.-ul .............................................

1

ALCOOLICII ANONIMI sunt o comunitate de b ărbaţi şi femei, care î şi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a- şi rezolva problema comun ă şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorin ţa de a înceta b ăutul. A.A.-ul nu  percepe nici cotiza ţii, nici taxe de înscriere; ne finan f inan ţăm prin contribuţiile noastre. A.A.-ul nu se afiliaz ă nici unei secte, nici unei forma ţiuni religioase sau politice, nici unei organiza ţii sau instituţii; nu doreşte să se angajeze în nici o controvers ă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauz ă. Scopul nostru primordial este acela de a r ămâne abstinen ţi şi de a-i ajuta pe al ţi alcoolici să ajungă la abstinenţă. © A.A. Grapevine

2

CUVÂNT INTRODUCTIV LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ Cartea pe care o ţineţi acum în mân ă, publicat ă în original în 1939, pe când num ărul membrilor A.A. se ridica abia la vreo sut ă, a fost tradus ă de atunci în treizeci şi nouă de limbi. La începutul anului 2000 (termenul stabilit pentru publicarea prezentei edi ţii), numărul total al membrilor Comunităţii A.A. din întreaga lume era estimat la peste dou ă milioane, cu 98.000 de grupuri, în 150 de ţări. Aceast ă traducere con ţine textul de baz ă al programului A.A. de restabilire din boala alcoolismului, program al c ărui mesaj a r ămas neschimbat de peste cinci decade. De şi anumite informaţii şi expresii care apar în text reflect ă realităţile istorice şi sociale din Statele Unite de acum o jum ătate de secol, esen ţa programului A.A. r ămâne, se  pare, remarcabil de limpede în traduceri; principiile sale fundamentale, indiferent de limba în care sunt exprimate, sunt aplicate cu succes de c ătre persoane de ambele sexe, de toate vârstele şi de toate na ţionalităţile, pe întregul glob. Diferen ţele lingvistice, precum şi cele de ocupaţie, de clas ă social ă, sex sau ras ă, care ridică de multe ori bariere formidabile în alte sfere de activitate uman ă, par a nu prezenta nici un obstacol în calea transmiterii mesajului A.A., un mesaj bazat pe experien ţa comună în suferinţă; acest mesaj izvor ăş ăşte dintr-o comunitate a iubirii care nu ţine cont de deosebirile legate fie de obâr şie, fie de situa ţia socială sau material ă.

3

PREFAŢĂ Aceasta este a treia edi ţie a căr ţii   Alcoolicii Anonimi. Prima ediţie a apărut în aprilie 1939. În următorii şaisprezece ani, au fost puse în circula ţie peste 300.000 de exemplare. A doua edi ţie, publicat ă în 1955, a atins un num ăr total de 1.150.000 de exemplare. Deoarece aceast ă carte a devenit textul de baz ă al Comunităţii A.A. şi a ajutat un num ăr  atât de mare de alcoolici, b ărbaţi şi femei, să-şi refacă sănătatea, tr ăim sentimentul sincer c ă este de dorit s ă nu facem schimb ări radicale în textul ini ţial. Prin urmare, prima por ţiune a volumului de fa ţă, care descrie programul A.A. de recuperare, a fost l ăsată neatinsă în cursul revizuirilor f ăcute atât pentru a doua, cât şi pentru a treia edi ţie. Secţiunea intitulată Opinia unui medic este reprodus ă aici exact a şa cum a fost scris ă în 1939, de c ătre Dr. William D. Silkworth, medic, marele binef ăcător al Societăţii noastre, acum decedat. A doua edi ţie a adăugat anexele, cele Dou ăsprezece Tradi ţii şi informaţiile despre cum se poate lua leg ătura cu A.A.-ul. Dar schimbarea major ă a fost cea din sec ţiunea povestirilor   personale, care a fost extins ă pentru a ar ăta creşterea Comunităţii. Povestea lui Bill, Co ş Co şmarul  marul  lui Dr. Bob şi încă o povestire personal ă din prima ediţie au r ămas intacte. Altele câteva au fost reactualizate. Au fost ad ăugate treizeci de povestiri noi. Toate au fost grupate în trei p ăr ţi, sub titlurile care apar  şi în a treia edi ţie. Partea I (Pionierii A.A.-ului) este neschimbat ă. Trei dintre povestirile P ăr ţii a Ii-a (Ei sau oprit la timp) au fost p ăstrate din edi ţia a doua; s-au ad ăugat opt povestiri noi. În Partea a IlI-a (Ei au pierdut aproape totul), trei povestiri au fost re ţinute din edi ţia anterioar ă iar cinci sunt noi.* Toate schimb ările efectuate în "cartea cea mare" (Big Book, în original, cum este  poreclit acest volum, cu drag, de c ătre membrii A.A.), au avut un singur scop, acela de a-i reprezenta pe membrii Comunit ăţii Alcoolicilor Anonimi cu acurate ţe sporită, f ăcând astfel mesajul A.A. accesibil unui num ăr mai mare de alcoolici. Dac ă aveţi o problemă cu băutul, sper ăm că poate vă veţi opri din când în când din lectura c ăr ţii, gândind: "Da, asta mi s-a întâmplat mie"; sau, mai important: "Da, a şa m-am simţit eu" sau, cel mai important: "Da, cred că programul acesta poate func ţiona şi în cazul meu".

*

ă  traducere .   Povestirile personale men ţ ionate ionate aici, ale membrilor A.A. americani, nu sunt incluse în aceast ă   [Nota trad.] 

4

CUVÂNT INTRODUCTIV LA PRIMA EDIŢIE  Acesta este cuvântul introductiv a ş a şaa cum a apă  ap ă rut  rut  în cea dintâi tipă  tip ă rire rire a primei edi ţ   ţ ii, ii, în 1939.

 Noi, cei din Comunitatea Alcoolicilor Anonimi, suntem peste o sut ă de bărbaţi şi femei care ne-am recuperat dintr-o stare mintal ă şi fizică ce păruse f ăr ă speranţă. Principalul scop al căr ţii de faţă este acela de a ar ăta altor alcoolici cum anume ne-am ref ă  c  ut să  să nă tatea. tatea. Sper ăm ăcut că aceste pagini se vor dovedi atât de conving ătoare, încât nu vor fi necesare confirm ări suplimentare. Credem c ă relatarea experien ţei noastre va ajuta la o mai bun ă înţelegere a alcoolicului, deoarece mul ţi oameni nu sesizeaz ă faptul că alcoolicul este o persoan ă foarte  bolnavă. Şi apoi, suntem siguri c ă modul nostru de via ţă este în avantajul tuturor. Este important s ă r ămânem anonimi, din cauz ă că suntem prea pu ţini în prezent, pentru a face faţă numărului copleşitor de solicitări care ar putea veni, dup ă publicarea acestei c ăr ţi. Cum majoritatea dintre noi suntem oameni de afaceri sau de alte profesiuni, nu ne-am putea achita de obliga ţiile de serviciu, într-o asemenea eventualitate de suprasolicitare. Am dori s ă se înţeleagă faptul că munca dedicat ă alcoolicilor este desf ăş l iber.. ăşurată în timpul nostru liber îi îndemnăm pe toţi cei din A.A. care scriu sau vorbesc public despre alcoolism, s ă nu-şi menţioneze numele, ci s ă se prezinte ca: "membri ai Comunit ăţii Alcoolicilor Anonimi." De asemenea, insist ăm cu seriozitate ca presa s ă ne respecte aceast ă rugăminte, deoarece altfel se vor crea mari obstacole în munca noastr ă de întrajutorare.  Noi nu suntem o organiza ţie în sensul tradi ţional al cuvântului. Nu pretindem nici un fel de cotizaţii sau taxe. Singura cerin ţă pentru a fi membru este o dorin ţă onestă de a înceta  băutul. Comunitatea noastr ă nu este înrudit ă cu nici o religie, sect ă sau confesiune, nici nu se opune vreunei organiza ţii, credinţe sau instituţii. Pur  şi simplu, dorim s ă-i ajutăm pe cei afectaţi de alcoolism. Vom citi întotdeauna cu mare interes scrisorile de la cei care ob ţin rezultatele dorite cu ajutorul acestei c ăr ţi, mai ales de la aceia care au început întrajutorarea cu al ţi alcoolici. Nu dorim nimic altceva, decât s ă le fim de ajutor celor care sufer ă de alcoolism. Suntem bucuro şi să r ăspundem solicit ărilor de informaţii suplimentare, venite din partea societăţilor ştiinţifice, medicale şi religioase.  Alcoolicii Anonimi.

5

ALCOOLICII ANONIMI

CUVÂNT INTRODUCTIV LA A DOUA EDIŢIE Cifrele statistice din acest ace st cuvânt introductiv descriu Comunitatea A.A. în 1955

Primul cuvânt introductiv la aceast ă carte a fost scris în 1939. De atunci, s-a produs un miracol de propor ţii. Cu ocazia primei tip ăriri, ne exprimam speran ţa ca "fiecare alcoolic care călătoreşte să poat ă găsi Comunitatea Alcoolicilor Anonimi, când ajunge la destina ţie". Textul nostru mai spunea: "grupuri de doi, trei sau cinci de-ai no ştri au ap ărut deja în alte localit ăţi". Au trecut şaisprezece ani de la prima tip ărire a acestei c ăr ţi, până la apariţia celei de-a doua edi ţii, în 1955. În acest scurt interval, Comunitatea Alcoolicilor Anonimi a crescut la 6.000 de grupuri, cuprinzând cu mult peste 150.000 de alcoolici recupera ţi. Se pot g ăsi grupuri A.A. În fiecare din Statele Unite şi în toate provinciile Canadei. A.A.-ul înfloreşte în Marea Bri-tanie, în ţările scandinave, în Africa de Sud, în America de Sud, în Mexic, Alaska, Australia şi Hawai.* în total, A.A.-ul cunoa şte începuturi promi ţătoare în vreo cincizeci de ţări şi posesiuni ale Statelor Unite. El prinde via ţă acum şi în Asia. Mulţi dintre prietenii no ştri ne încurajeaz ă, spunând c ă acesta nu este decât începutul, un început de  bun augur, pentru un mare viitor. Scânteia din care s-a n ăscut primul grup A.A. s-a produs la Akron, Ohio, în iunie 1935, în cursul unei discu ţii dintre un agent de burs ă din New York  şi un medic din Akron. Cu şase luni mai înainte, agentul de burs ă fusese eliberat din obsesia de a bea, printr-o brusc ă experienţă spirituală, survenită în urma întâlnirii cu un prieten alcoolic, care fusese în contact cu grupurile Oxford ** din acele zile. Agentul fusese ajutat în New \brk într-o foarte mare măsur ă şi de (acum r ă posatul) Dr. William William D. Silkworth, un specialist în alcoolism, considerat în prezent de c ătre membrii A.A. drept un sfânt al lumii medicale. El este autorul istorisirii despre începuturile A.A.-ului, pe care o pute ţi citi în paginile urm ătoare. De la el, agentul de  bursă îşi însuşise adev ărul legat de natura grav ă a alcoolismului. De şi nu putea accepta toate  principiile grupurilor Oxford, omul nostru s-a convins de faptul c ă era nevoie de un inventar  moral şi de o confesiune în leg ătur ă cu defectele de personalitate; s-a convins de nevoia de a repara relele f ăcute, de a-i ajuta pe al ţii, precum şi de a crede în Dumnezeu şi a depinde de El. Înainte de c ălătoria sa la Akron, trudise la ajutarea multor alcoolici, bazându-se pe teoria că doar un alcoolic poate ajuta un alt alcoolic. Dar nu reu şise nimic altceva, decât s ă-şi menţină propria abstinen ţă. A plecat la Akron pentru negocieri într-o afacere, dar afacerea a eşuat, ceea ce l-a l ăsat cu marea team ă că ar putea reîncepe s ă bea. Brusc, şi-a dat seama c ă,  pentru a se salva, trebuia s ă ducă mesajul său altui alcoolic, care s-a dovedit a fi medicul din Akron. Acest medic încercase în repetate rânduri s ă-şi rezolve problema alcoolismului pe c ăi spirituale - f ăr ă succes. Dar atunci când agentul de burs ă i-a reprodus cuvintele lui Dr. Silkworth cu privire la natura disperat ă a condiţiei alcoolismului, medicul a început din nou *

în 1955, Alaska si Hawai erau doar teritorii ale S.U.A. [Nota trad.]  ă  la Universitatea Oxford în 1921, adept ă  ă  a "moralit ăţ  ăţ ii Grupurile Oxford, o organiza ţ ie ie fondat ă  ii absolute"; ca  şcare religioasă  de temperan ţă  , avea un spectru foarte larg de preocupă ri mi ş ri în scopul salvă rii rii tuturor celor  ăţ i ş  şat câteva dintre punctele spirituale vinova ţ i de orice fel de pă cate. cate. Co-fondatorii A.A.-ului au îmbr ăţ    prescrise în doctrina grupurilor Oxford si au avut fericita inspira ţ ie ie de a limita scopul A.A.-ului strict la ă la abstinen ţă si să  ş  şi-o men ţ in ajutarea alcoolicilor să ajung ă  ină . [Nota trad.] 

**

6

CUVÂNT INTRODUCTIV LA A DOUA EDIŢ EDI ŢIE

căutarea remediului spiritual pentru boala sa, de data aceasta cu o bun ăvoinţă pe care nu o mai avusese niciodat ă înainte. A ajuns la abstinen ţă şi nu a mai băut niciodată, până la moarte, în 1950. Aceasta părea să dovedească faptul că un alcoolic putea influen ţa un alt alcoolic într-un mod în care nici un nealcoolic nu o putea face. Era clar  şi că perseverenţa alcoolicilor în munca de întrajutorare era vital ă pentru recuperarea permanent ă a sănătăţii. În consecin ţă, cei doi au pornit la treab ă, aproape cu frenezie, lucrând cu alcoolicii care soseau la Spitalul Municipal din Akron. Primul lor caz, unul disperat, s-a restabilit imediat, a devenit membrul A.A. num ărul trei şi nu a mai b ăut niciodată. Activitatea desf ăş ăşurată în Akron a continuat toat ă vara lui 1935. Au fost multe e şecuri, dar a existat şi câte un succes încurajator, din când în când. Înainte de reîntorcerea Ia New York York a agentului de burs ă, în toamna anului 1935, primul grup A.A. se formase de fapt, f ăr ă ca cineva s ă-şi dea seama de aceasta, la vremea respectiv ă. Spre sfâr şitul anului 1937, num ărul membrilor cu o perioad ă substanţială de abstinen ţă fericită era suficient de mare, pentru a-i convinge pe cei din grup c ă în întunecata lume a alcoolicilor pătrunsese o lumin ă nouă. Un al doilea mic grup s-a format imediat la New York, urmat în 1937 de al treilea, la Cleveland. Şi, în diferite localit ăţi, existau şi alţi alcoolici care veniser ă în contact cu ideile de  bază circulate în Akron şi New York  şi care încercau s ă formeze grupuri A.A. În ora şele respective. Sosise vremea, cum credeau acele grupuri, ca mesajul şi experienţa lor de excep ţie să fie aduse la cuno ştinţa lumii. Hotărârea lor fermă a dat roade în prim ăvara lui 1939, prin  publicarea acestui volum. La vremea aceea, existau aproximativ o sut ă de membri, bărbaţi şi femei. Tânăra societate, care nu avusese nici un nume, a început acum s ă fie numită Alcoolicii Anonimi, după titlul propriei sale c ăr ţi. Perioada de taton ări a luat sfâr şit şi A.A.-ul a intrat într-o nouă fază din etapa sa de pionierat. Odată cu apariţia noii căr ţi, au început s ă se petreacă multe lucruri. Dr. Harry Emerson Fosdick, preot de marc ă, a revizuit cartea şi a aprobat-o. În toamna anului 1939, Fulton Oursler, pe atunci editor al revistei  Liberty, a tipărit un articol intitulat "Alcoolicii şi Dumnezeu". Aceasta a adus micului birou din New York, abia înfiin ţat, o avalan şă de 800 de solicitări frenetice. S-a r ăspuns amănunţit la toate scrisorile; au fost expediate bro şuri şi c ăr ţi. Acei membri ai grupurilor existente care f ăceau c ălătorii ca oameni de afaceri, erau pu şi în legătur ă cu posibilii încep ători. S-au format noi grupuri şi s-a descoperit, spre surprinderea tuturor, că mesajul A.A. putea fi transmis prin scrisori, la fel de bine ca prin viu grai. La sfâr şitul anului 1939, se estima c ă 800 de alcoolici erau pe drumul recuper ării. în primăvara lui 1940, John Rockefeller, Jr. a dat o cin ă pentru mulţi dintre prietenii s ăi, la care a invitat câ ţiva membri A.A., s ă-şi spună povestea. Vestea s-a r ăspândit pe calea undelor; cererile pentru informa ţii au inundat din nou micul birou şi mulţi oameni şi-au cumpărat din libr ării cartea   Alcoolicii Anonimi. Până în martie 1941, num ărul membrilor a urcat vertiginos la cifra de 2.000. Apoi, Jack Alexander a scris un articol senza ţional în Sa-turday Evening Post. Articolul descria A.A.-ul cu o asemenea for ţă în faţa marelui public, încât alcoolicii care aveau nevoie de ajutor ne-au potopit pur  şi simplu. La sfâr şitul anului 1941, A.A.-ul num ăra 8.000 de membri. Comunitatea noastr ă se afla în plin ă creştere. A.A.-ul devenise o institu ţie naţională. Societatea noastr ă a intrat apoi în perioada de adolescen ţă, perioadă plină de temeri şi fr ământări. Testul la care era supus ă consta din întreb ările următoare: Oare vor putea ace şti alcoolici, atât de numero şi - şi care, până mai ieri, tr ăiser ă în haos - să se întruneasc ă şi să lucreze cu succes împreun ă? Oare vor exista certuri pe tema condiţiilor de aderare, de conducere şi de bani? Oare vor exista lupte pentru putere şi  prestigiu? Oare vor exista schisme care să sfâşie A.A.-ul? Curând, Alcoolicii Anonimi s-au

7

ALCOOLICII ANONIMI

 pomenit bombarda ţi cu astfel de probleme, din toate p ăr ţile şi în fiecare grup. Dar, din aceast ă experienţă înspăimântătoare şi, la început, plin ă de dezbin ări, a crescut convingerea c ă ei vor  supravieţui numai împreun ă, pentru c ă altfel vor muri separat. Trebuia s ă ne unificăm fraternitatea, dac ă nu voiam să dispărem de pe scena lumii. Tot aşa precum descoperiser ăm principiile dup ă care putea tr ăi fiecare alcoolic, individual, trebuia s ă dezvoltăm principii pe baza c ărora să poată supravieţui şi funcţiona eficient grupurile A.A., precum şi Comunitatea A.A., ca întreg. Consideram c ă nici un alcoolic, b ărbat sau femeie, nu putea fi exclus din societatea noastr ă; c ă liderii noştri puteau servi A.A.-ul, f ăr ă să-l guverneze; c ă fiecare grup urma s ă fie autonom şi că nu vor exista nici un fel de categorii de terapeu ţi A.A. Urma să nu existe nici un fel de taxe sau cotiza ţii; cheltuielile aveau s ă fie acoperite prin contribu ţiile benevole ale membrilor. Organizarea avea s ă fie minimală, chiar  şi în cadrul centrelor noastre de servicii. Relaţiile noastre cu publicul urmau s ă se bazeze mai degrab ă pe atracţie, decât pe reclam ă. S-a decis că era nevoie ca to ţi membrii să-şi păstreze anonimatul la nivel de pres ă, radio, T.V. şi film. Şi, sub nici o formă, nu ne puteam permite s ă sprijinim vreo cauz ă, să creăm alianţe sau să intr ăm în controverse publice. La un loc, cele de mai sus constituie substan ţa celor Douăsprezece Tradiţii ale A.A.-ului, care sunt prezentate integral în Anexa 1. De şi nici unul dintre aceste principii nu are for ţă de regulă sau lege, ele au devenit atât de larg acceptate pân ă în 1950, încât şi-au primit confirmarea la prima noastr ă conferinţă internaţională, ţinută la Cleveland. În prezent, remarcabila unitate a membrilor A.A. este unul dintre bunurile cele mai de pre ţ ale Societ ăţii noastre. In paralel cu alinarea durerilor interne, de adolescen ţă, s-a accelerat şi procesul de acceptare a A.A.-ului de c ătre marele public, din dou ă cauze principale, şi anume, num ărul mare de însănătoşiri şi familiile reunite. Acestea au f ăcut impresie pretutindeni. Dintre alcoolicii care au încercat A.A.-ul cu adev ărat, 50% au devenit imediat abstinen ţi şi au r ămas aşa; 25% au ajuns la abstinen ţă după câteva recidive, iar dintre ceilal ţi, aceia care au continuat să frecventeze A.A.-ul, şi-au ameliorat situa ţia considerabil. Alte mii de alcoolici au participat la câteva întruniri şi au decis c ă nu voiau programul. Dar un număr mare dintre ei (cam doi din trei) au început s ă revină, cu vremea. Acceptarea atât de larg ă a A.A.-ului se explic ă şi prin intervenţiile prietenilor no ştri  prieteni din lumea medicală, clericală şi a presei, împreun ă cu nenumăraţi alţii, care au devenit susţinătorii noştri competenţi şi tenace. Făr ă un asemenea ajutor, ajutor, A.A.-ul ar fi progresat infinit mai încet. Ceva mai încolo în aceast ă carte, puteţi citi câteva exemple de modul în care a fost recomandat A.A.-ul de c ătre cei dintâi prieteni din lumea medicală şi cea clerical ă. Alcoolicii Anonimi nu constituie o organiza ţie religioasă. A.A.-ul nu îmbr ăţ ăţişează nici un punct de vedere medical specific, de şi cooper ăm intensiv cu medicii, precum şi cu reprezentanţi ai clerului. Fiindcă alcoolul nu- şi alege victimele, noi reprezent ăm un eşantion complex din toate categoriile de locuitori ai Americii de Nord. Acela şi fenomen de egalitate democratic ă se face cunoscut şi în alte ţări de pe glob. Dac ă e să ne consider ăm apartenen ţa religioasă, în A.A. suntem la un loc catolici, protestan ţi, evrei, hindu şi şi un mic număr de musulmani şi de  budişti. Peste 15% dintre noi sunt femei. În prezent, num ărul membrilor A.A. cre şte într-un ritm de aproximativ şapte procente  pe an. Până acum, abia dac ă am atins problema total ă a celor câteva milioane de alcoolici activi sau poten ţiali. După toate probabilit ăţile, nu vom putea niciodat ă atinge mai mult decât o importantă parte a problemei alcoolismului. Nu avem nici un monopol asupra terapiei necesare alcoolicului. Dar tr ăim puternic cu speran ţa că cei care nu au g ăsit până acum nici un r ăspuns, vor începe s ă găseasc ă unul în paginile acestei c ăr ţi şi ni se vor al ătura de îndat ă, pe drumul către o libertate de o factur ă cu totul nouă.

8

CUVÂNT INTRODUCTIV LA A TREIA EDIŢ EDI ŢIE

CUVÂNT INTRODUCTIV INTRODUCTIV LA A TREIA EDIŢIE In martie 1976, când se tip ărea actuala edi ţie, numărul total al membrilor A.A. din lume era estimat la peste un milion, în aproape 28.000 de grupuri, cu întruniri în peste 90 de ţări.1 Sondajul efectuat în grupuri din Statele Unite şi Canada, indic ă faptul că A.A.-ul nu numai că întinde mâna unui num ăr din ce în ce mai mare de oameni, dar  şi că o face într-o sfer ă mereu crescând ă. Femeile constituie acum o p ătrime din numărul membrilor; printre membrii mai noi, propor ţia este de aproape o treime. Şapte procente din membrii sonda ţi au sub treizeci de ani - şi printre ei, mul ţi sunt adolescen ţi.2 Principiile de baz ă ale programului A.A. sunt eficace, se pare, indiferent de stilul de viaţă al individului şi acest program a f ăcut recuperarea posibil ă, indiferent de na ţionalitatea oamenilor. Cei Doisprezece Pa şi care însumeaz ă programul, se pot numi The Twelve Steps într-o ţar ă sau Ies Douze Etapes ori los Doce Pasos în alta, dar ei traseaz ă exact acela şi drum al recuper ării pe care l-au deschis cei dintâi membri ai Alcoolicilor Anonimi. În ciuda cre şterii în număr  şi anvergur ă, aceast ă Comunitate r ămâne, în esen ţa sa, simpl ă şi de la om la om. În fiecare zi, undeva în lume, recuperarea începe când un alcoolic vorbe şte altui alcoolic, împărtăşind experienţă, putere şi speranţă.

1 2

In 1999, peste 98.000 de grupuri A.A., cu activitate în aproximativ 150 de ţări. In 1999, o treime erau femei; cam o optime, sub 30 de ani.

9

OPINIA UNUI MEDIC   Noi, Alcoolicii Anonimi, consider ăm că părerea unui medic asupra programului de refacere a s ănătăţii, descris în aceast ă carte, i-ar putea interesa pe cititorii no ştri. Desigur, o mărturie convingătoare nu poate veni decât din partea medicilor, care au acordat îngrijirea necesar ă membrilor A.A. suferinzi şi care sunt martorii îns ănătoşirii noastre. Un bine cunoscut medic, director al unui spital de renume na ţional, specialist în tratarea alcoolismului şi a dependen ţei de droguri, a înmânat Acoolicilor Anonimi urm ătoarea scrisoare. Spre a servi la nevoie: Sunt specialist în tratamentul alcoolismului, de mul ţi ani. La sfâr şitul anului 1934, am tratat un pacient care, de şi fusese un om de afaceri competent, cu un venit considerabil, era alcoolic într-un stadiu pe care am ajuns să-l consider ca f ăr ă speranţă. în timpul celei de-a treia intern ări pentru tratament, acest om şi-a însuşit anumite idei în leg ătur ă cu o posibil ă cale de refacere a s ănătăţii. Ca parte a  programului său de îns ănătoşire, a început s ă-şi prezinte concep ţiile altor alcoolici, insistând ca şi ei să facă la fel, la rândul lor, cu al ţii. Acest procedeu a stat la baza asocierii lor  şi a familiilor lor într-o comunitate care cre şte numeric rapid. Vechiul meu pacient, împreun ă cu alţi peste o sut ă de alcoolici, par a se fi restabilit. Personal, cunosc numeroase cazuri de alcoolici pentru care alte metode s-au dovedit complet ineficace. Aceste fapte sunt deosebit de importante din punct de vedere medical; gra ţie  posibilităţilor extraordinare de cre ştere inerente acestui grup, s-ar putea s ă ne aflăm în zorii unei epoci noi din analele alcoolismului. Este foarte posibil ca ace şti oameni să posede un remediu pentru mii de situa ţii similare. Puteţi avea încredere deplin ă în tot ce povestesc ei despre sine.  Al dumneavoastr ă sincer, ă sincer, William D. Silkworth, Doctor în medicină  medicin ă 

Medicul, care ne-a dat aceast ă scrisoare la rug ămintea noastr ă, a avut bun ătatea să adauge şi punctul său personal de vedere într-un alt text, pe care îl vom reproduce în continuare, în aceast ă declaraţie, el confirmă ceea ce noi, cei care am îndurat tortura alcoolismului, trebuie s ă credem, şi anume, că organismul alcoolicului este aproape tot atât de anormal ca şi spiritul său. Nu ne putuse convinge nimeni cu vorbe despre faptul c ă nu puteam controla băutul doar pentru c ă tr ăiam într-un haos psihologic sau pentru c ă dezertaser ăm din realitate ori pentru c ă eram cam scrânti ţi la cap. într-o anumit ă măsur ă, toate acestea erau adevărate; de fapt, pentru unii dintre noi, chiar într-o mare m ăsur ă. Dar suntem siguri c ă şi corpul ne era la fel de bolnav. În ce ne prive şte, orice descriere a alcoolicului în care nu se menţionează factorul fizic, este incomplet ă. Teoria medicului, care afirm ă că suntem alergici la alcool, prezint ă interes pentru noi. Părerea noastr ă de profani în materie de medicin ă în legătur ă cu aceast ă idee nu înseamn ă mare lucru. Dar, ca fo şti b ăutori-problemă, putem spune c ă interpretarea aceasta are sens. Ea explică multe dintre lucrurile care altfel ar r ămâne un mister.

10

OPINIA UNUI MEDIC

Este adevărat că formulăm o solu ţie pe baze spirituale şi altruiste pentru problema noastr ă, dar suntem în favoarea spitaliz ării pentru alcoolicul care este foarte agitat sau cu mintea înceţoşată. Cel mai adesea, limpezirea total ă a minţii omului se dovede şte a fi de o importanţă major ă înainte ca el s ă poată fi abordat, deoarece prin aceasta i se d ă o şansă sporită de a înţelege şi a accepta ce avem noi de oferit. Medicul scrie urm ătoarele: Subiectul prezentat în aceast ă carte mi se pare a fi de o importan ţă capitală pentru cei  bolnavi de alcoolism. Spun aceasta dup ă mulţi ani de experien ţă ca medic şi ca director al unuia dintre cele mai vechi spitale din ţar ă, în care sunt trata ţi alcoolicii şi cei cu dependen ţă la narcotice. De aceea, am acceptat cu real ă plăcere, când mi s-a cerut s ă contribui cu câteva cuvinte la un subiect care este tratat în aceste pagini cu o remarcabil r emarcabil ă măiestrie a detaliului.  Noi, medicii, ne-am dat seama de mult ă vreme că o anumită formă de psihologie moral ă era ceva imperios necesar pentru alcoolici, dar aplicarea ei prezenta ni şte dificultăţi de neînţeles. Poate c ă din cauza standardelor noastre ultramoderne şi a abordării strict ştiinţifice a tuturor problemelor, nu suntem echipa ţi adecvat pentru punerea în practic ă a acelor for ţe ale  binelui care se afl ă în afara cuno ştinţelor noastre sintetice. Cu mulţi ani în urm ă, unul dintre principalii autori ai acestei c ăr ţi se găsea sub îngrijirea noastr ă în acest spital şi, în timpul internării, şi-a însuşit câteva idei pe care le-a pus imediat în  practică. Mai târziu, a cerut permisiunea de a- şi spune povestea altor pacien ţi internaţi aici şi, cu oarecare îndoieli, i-am acordat-o. Cazurile respective, pe care le-am urm ărit îndeaproape, sunt dintre cele mai interesante; de fapt, unele sunt chiar uimitoare. Altruismul acestor oameni, pe care am ajuns s ă-i cunosc astfel, totala absen ţă a oricărui interes pecuniar  şi spiritul lor de comunitate, sunt o adev ărată sursă de inspiraţie pentru cineva care trude şte de mult timp în extenuantul domeniu al trat ării alcoolismului. Ace şti oameni au încredere în sine şi, mai ales, într-o Putere care smulge alcoolicii din ghearele mor ţii. Desigur, înainte ca m ăsurile psihologice s ă le poată fi de maxim ajutor, alcoolicii trebuie eliberaţi mai întâi din nevoia fizic ă de alcool şi aceasta cere adesea proceduri spitalice şti specifice. Aşa cum am sugerat acum câ ţiva ani, cred c ă acţiunea alcoolului asupra acestor  alcoolici cronici este manifestarea unei alergii; c ă fenomenul de nevoie aprig ă de alcool este limitat la aceast ă categorie şi nu apare niciodat ă la băutorii normali, tempera ţi. Aceste  persoane alergice nu pot folosi alcoolul niciodat ă f ăr ă pericol, sub absolut nici o form ă; şi, odată ce s-au deprins la b ăutur ă şi descoper ă că nu se mai pot dezv ăţa, odată ce şi-au pierdut încrederea de sine şi în lucrurile omene şti pe care nu se mai pot baza, problemele lor se acumulează şi devin uluitor de greu de rezolvat. Sfaturile, îndemnurile, apelul la sentimente ajut ă mult prea rar. Mesajul care s ă trezească şi să menţină interesul acestor alcoolici trebuie s ă aibă profunzime şi greutate. Majoritatea dintre ei trebuie s ă-şi sprijine idealurile pe o putere superioar ă lor înşişi, pentru aşi putea reface via ţa. Dacă unii cititori au impresia c ă cele spuse aici sun ă a sentimentalisme de psihiatru-director de spital, îi invit s ă vină să lucreze cot la cot cu noi o vreme, s ă vadă pe viu tragediile şi disperarea so ţiilor  şi a copiilor; odat ă ce rezolvarea acestor probleme va deveni o parte integrant ă a muncii lor cotidiene şi chiar a orelor lor de somn, nici cei mai cinici dintre critici nu se vor mai mira de ce am acceptat şi de ce încurajez aceast ă mişcare. Consider, dup ă mulţi ani de experien ţă, c ă nu am găsit nimic care s ă contribuie la reabilitarea acestor oameni mai mult decât o face mi şcarea altruist ă care se dezvolt ă acum printre ei.

11

ALCOOLICII ANONIMI

În esenţă, b ărbaţii şi femeile beau pentru c ă le place efectul produs de alcool. Senza ţia  beţiei este atât de în şelătoare, încât - de şi recunosc c ă le face r ău - după o vreme, ei nu mai pot distinge adev ărul de amăgire. Viaţa lor alcoolic ă li se pare a fi singura via ţă normală. Sunt nervoşi, iritaţi şi nemulţumiţi, dacă nu pot reg ăsi senza ţia de destindere şi de confort care se instalează imediat după câteva păhărele - păhărele pe care ei îi v ăd pe al ţii bându-le f ăr ă nici un fel de consecin ţe sancţionabile. Dup ă ce cedeaz ă dorinţei de a bea (cum se li se întâmpl ă multora) şi se dezvolt ă fenomenul de nevoie aprig ă de alcool, trec prin binecunoscutele stadii ale beţiilor în lanţ, din care ies plini de remu şcări, cu decizia ferm ă de a nu se mai atinge de  băutur ă. Aceasta se repet ă de multe ori iar dac ă o astfel de persoan ă nu trece printr-o schimbare psihic ă totală, îi r ămân foarte pu ţine speranţe de îns ănătoşire. Pe de alt ă parte, oricât de straniu le poate p ărea celor care nu în ţeleg fenomenul, odat ă ce a ap ărut schimbarea psihic ă, persoana care p ăruse pierdut ă şi care avusese atâtea probleme, de nu credea c ă le mai putea rezolva vreodat ă, se pomene şte brusc capabil ă de a-şi controla f ăr ă dificultate dorinţa de alcool şi aceasta, pentru c ă singurul efort necesar const ă din respectarea câtorva reguli simple. Mulţi oameni au plâns în fa ţa mea, f ăcând un apel sincer  şi disperat: "- Domnule doctor, nu mai pot continua a şa! Am toate motivele s ă vreau să tr ăiesc! Trebuie să încetez băutul, dar nu pot! Trebuie s ă mă ajutaţi!" Confruntat cu o asemenea problem ă, medicul cinstit cu sine simte probabil c ă nu este la înălţimea situaţiei. Deşi d ă tot ce are mai bun, adesea nu este destul. El simte, c ă, pentru a se  produce esen ţiala transformare psihic ă, este nevoie de ceva mai mult decât puterea uman ă. Cu toate că numărul total al reabilitărilor rezultate din efortul psihiatriei este considerabil, noi, medicii, trebuie s ă admitem că influenţa noastr ă asupra problemei în ansamblu nu este cine ştie ce semnificativ ă. Multe tipuri de alcoolici nu reac ţionează la abordarea psihologic ă obişnuită.   Nu sunt de părerea celor care consider ă că alcoolismul ar fi exclusiv o problem ă de control mintal. Am tratat mul ţi oameni care, de exemplu, lucraser ă luni de zile la rezolvarea unei probleme sau la preg ătirea unei tranzac ţii care urma s ă se încheie favorabil la o anumit ă dată. Cam cu o zi înainte de data respectiv ă, au b ăut un păhărel şi, imediat s-a instalat nevoia irezistibilă de alcool, anulând orice alt interes, astfel încât nu s-au prezentat la întâlnirea cea importantă. Aceşti oameni nu băuser ă ca să evadeze din realitate; b ăuser ă ca să astâmpere o sete de alcool ce dep ăşea orice putere de control mintal. Există multe situaţii, născute din fenomenul nevoii arz ătoare de alcool, care îi împing pe oameni la sinucidere, ei nemaiputând continua lupta. Clasificarea alcoolicilor este, se pare, dificil ă iar intratul în am ănunte nu constituie obiectivul acestei c ăr ţi. Există, desigur, psihopa ţii, care sunt instabili psihic. Ei ne sunt binecunoscu ţi tuturor, fiind aceia care "se las ă de băut pentru totdeauna", sunt ro şi de remuşcări, îşi iau multe angajamente, dar niciodat ă o hotărâre. Există genul de oameni c ărora le lipseşte bunăvoinţa de a recunoa şte că nu pot bea alcool. Aceştia îşi plănuiesc cât şi cum să bea. Schimbă mereu băuturile şi mediul ambiant. Există aceia care cred c ă, după o perioadă de nebăut, pot bea din nou, f ăr ă nici un risc. Există depresivii, care sunt probabil cel mai pu ţin înţeleşi de prieteni şi despre care se poate scrie un capitol întreg. Apoi, există oamenii normali din toate punctele de vedere, cu excep ţia efectului pe care îl are alcoolul asupra lor. Ei sunt, cel mai adesea, competen ţi, inteligenţi, prietenoşi. Toţi aceştia, precum şi mulţi al ţii, prezintă un simptom comun: sunt incapabili de a bea f ăr ă să dezvolte nevoia irezistibil ă de alcool. Fenomenul, cum am sugerat deja, poate fi manifestarea unei alergii, care îi distinge pe ace şti oameni ca o categorie aparte. Nici un

12

OPINIA UNUI MEDIC

tratament cunoscut nu a pus vreodat ă capăt pentru totdeauna acestui fenomen. Singurul remediu pe care îl pot sugera este abstinen ţa totală de la alcool. Această afirmaţie ne arunc ă imediat într-o controvers ă înfierbântată. S-au scris multe  pagini pro şi contra; dar, în mediile medicale, opinia general ă pare a fi aceea c ă majoritatea alcoolicilor cronici sunt f ăr ă speranţă. Care este, atunci, solu ţia? Cred c ă aş putea r ăspunde cel mai bine relatând una dintre experienţele mele. Cam cu un an înainte de aceast ă experienţă a fost internat la noi un om pentru tratarea alcoolismului său cronic. Se recuperase doar par ţial dintr-o hemoragie gastric ă şi părea să  prezinte un caz de deteriorare mintal ă patologică. Pierduse tot ce avusese vreo valoare în via ţa sa si s-ar putea spune c ă nu mai tr ăia decât pentru a bea. Recuno ştea şi credea sincer c ă nu mai exista nici o speran ţă pentru el. Dup ă dezalcoolizare, s-a constatat c ă nu se produsese nici o v ătămare permanent ă a creierului. A acceptat planul expus în aceast ă carte. Un an mai târziu, a revenit s ă mă vadă şi am avut o senza ţie foarte ciudat ă, îl cunoşteam după nume şi i-am recunoscut câteva dintre tr ăsături, dar orice asem ănare se oprea aici. O epav ă scuturată de tremur ături, disperată şi nervoasă, se transformase într-un om din care radiau mul ţumirea şi încrederea de sine. Am stat de vorb ă cu el un timp, dar nu m ă puteam convinge c ă îl mai cunoscusem înainte - şi cu acest sentiment ne-am desp ăr ţit atunci. De la acea vizit ă, a trecut timp îndelungat, iar el nu s-a mai întors la alcool. Când simt nevoia de o încurajare sufleteasc ă, mă gândesc adesea la un alt caz, adus la noi de către un medic de vaz ă din New York. Pacientul î şi pusese singur diagnosticul şi, considerându-se într-o situa ţie f ăr ă speranţă, se ascunsese într-un hambar p ăr ăsit, hotărât să moar ă. A fost salvat de grupul care pornise s ă-l caute şi mi-a fost adus într-o stare disperat ă. După reabilitarea fizică, a stat de vorb ă cu mine şi mi-a declarat deschis c ă avea convingerea că tratamentul era un efort irosit, dac ă nu-i puteam garanta ceva ce nimeni nu-i garantase vreodată şi anume, c ă în viitor va avea "voin ţa" de a rezista impulsului de a bea. Problema alcoolismului s ău era atât de complex ă iar depresia atât de profund ă, încât am simţit că singura speran ţă se afla în ceea ce, la vremea aceea, numeam "psihologia moral ă", dar mă îndoiam de eficacitatea metodei în cazul lui. Şi totuşi, s-a lăsat convins de ideile con ţinute în aceast ă carte. Nu s-a mai atins de  băutur ă de foarte mul ţi ani. îl văd din când în când. Este un frumos exemplu de fiin ţă umană, un om pe care î ţi doreşti să-l cunoşti. Recomand fiec ărui alcoolic, cu toat ă seriozitatea, s ă citească aceast ă carte. Şi, chiar dac ă o începe cu gânduri de sfidare, poate o va termina cu o rug ăciune. William D. Silkworth, Doctor în medicină  medicin ă 

13

Capitolul 1

POVESTEA LUI BILL Atmosfera pregătirilor de r ăzboi era înfierbântat ă în or ăş ăşelul din Noua Anglie, în care fuseser ăm repartizaţi noi, tinerii ofiţeri din Plattsburg, iar ospitalitatea cet ăţenilor de frunte ai locului ne m ăgulea şi ne f ăcea să ne simţim ca nişte eroi. Eram iubi ţi şi aplaudaţi, plecam la r ăzboi - momente sublime pres ărate cu clipe hazlii. În fine, m ă lansasem şi eu în viaţă şi, în vâltoarea emoţiei generale, am descoperit b ăutura. Uitasem serioasele avertiz ări din partea  părinţilor şi îndoielile lor în leg ătur ă cu alcoolul. Când s-a dat semnalul plec ării, ne-am îmbarcat şi am pornit s ă navigam c ătre "dincolo de ocean". M ă simţeam foarte singur  şi m-am apucat iar de b ăut. Am debarcat în Anglia. Acolo, am vizitat catedrala Winchester. Foarte emo ţionat, am ieşit la aer şi atenţia mi-a fost atras ă de un epitaf gravat pe o veche piatr ă de mormânt:

"Aicea zace-un grenadier din Hampshire, Care-a dat ortul popii  Bând bericică  bericică de de la ghea ţă  ghea ţă . Un brav o ş o ştean tean nu-i niciodat ă dat ă dat uit ă  ării, r  ii,  Dac-a murit de flint ă  ă ,  Ori de halbă  halbă ."  ." 

Sinistru avertisment - pe care nu l-am luat în serios. La dou ăzeci şi doi de ani, m-am întors acasă, veteran de r ăzboi în str ăinătate. Şi, pentru că soldaţii din bateria mea îmi dovediser ă, nu-i aşa, cât de mult m ă apreciau, mi-am imaginat c ă aveam stof ă de conduc ător. Talentul meu de şef mă va plasa desigur în conducerea unor întreprinderi uria şe, pe care eu le voi administra cu o siguran ţă de nezdruncinat. Am f ăcut un curs de drept la seral şi am obţinut un post de inspector la o companie de asigur ări. Cursa spre succes demarase. Aveam s ă ar ăt lumii că eram cineva. Serviciul m-a dus în Wall Street 3 şi, încet-încet, au început s ă mă intereseze afacerile Bursei. Mulţi oameni pierdeau bani - dar unii deveneau foarte boga ţi. De ce nu şi eu? Pe lângă drept, am studiat şi ştiinţele economice şi de afaceri. Cu tendin ţele mele alcoolice, era cât pe ce s ă ratez unul dintre examenele finale de drept, fiind prea beat pentru a gândi sau a scrie. Încă nu beam întruna, dar so ţia era deja îngrijorat ă. Purtam lungi discu ţii, în cursul cărora încercam s-o lini ştesc, spunându-i c ă oamenii de geniu avuseser ă cele mai bune idei pe când erau be ţi; şi că la fel s-au n ăscut şi cele mai măreţe sisteme de gândire filosofic ă. La absolvirea cursului, ştiam deja că legislaţia nu era de mine. Eram prins în fascina ţia vâltorii din Wall Street. Liderii afacerilor  şi ai finanţelor erau eroii mei. Din aliajul de b ăutur ă şi speculaţii la Bursă, am început s ă-mi f ăuresc arma care, într-o bun ă zi, avea s ă se întoarcă împotriva mea ca un bumerang, s ă mă facă ferfeniţă. Tr ăind modest, so ţia mea şi cu mine economisiser ăm o mie de dolari. I-am investit în nişte obligaţiuni ieftine şi prost cotate la vremea aceea. Îmi imaginasem, corect, c ă ele vor  creşte cândva mult în valoare. N-am reu şit să-i conving pe prietenii mei de la Burs ă să mă 3

ă din New York, în care se afl ă  ă sediul Bursei de Valori. [Nota trad.]  Strad ă 

14

Cap.1. POVESTEA LUI BILL

trimită să adun date pentru o analiz ă a pieţei pentru investi ţii, în funcţie de modul de gestionare a fabricilor, dar so ţia mea şi cu mine ne-am hot ărât s-o facem oricum. Îmi formulasem eu o teorie, conform c ăreia oamenii pierdeau la Burs ă pentru că nu cuno şteau  piaţa. Mai târziu am descoperit şi alte multe motive. Am demisionat amândoi şi am pornit la drum, pe o motociclet ă cu ataşul încărcat cu un cort, pături, un rând de haine de schimb şi trei volume uriaşe dintr-un anuar financiar. Prietenii ne-au considerat nebuni de legat. Poate c ă aveau dreptate. Prin nişte speculaţii bursiere reuşite, strânsesem ceva bani de cheltuial ă, dar, la un moment dat, a trebuit s ă lucr ăm timp de o lun ă la o fermă, ca să nu ne atingem de micul nostru capital. Aceasta avea s ă fie ultima mea munc ă fizică cinstită, pentru că după aceea au trecut mulţi ani f ăr ă serviciu. Am trecut prin toate statele de pe coasta de r ăsărit într-un an. Rapoartele trimise la Wall Street mi-au adus acolo un post şi accesul la un cont mare de cheltuieli. Şi, datorită unei tranzacţii reuşite, care a adus ceva bani în plus, am încheiat acel an cu un profit de câteva mii de dolari. În cursul următorilor ani, norocul mi-a adus bani şi onoruri. Reuşisem. Opiniile şi ideile mele privitoare la investi ţii au fost adoptate de mul ţi, care astfel au ajuns s ă învârtă afaceri de milioane de dolari în titluri de burs ă. Marele val de prosperitate de la sfâr şitul anilor '20 era aproape de apogeu. B ăutul începuse s ă joace un rol important în via ţa mea. Găseam veselie mare la localurile de jazz din ora ş unde se vorbea tare, se cheltuiau mii de dolari şi se turuia întruna în termeni de milioane. Zeflemi ştii n-aveau decât s ă-şi bată joc şi să se ducă naibii. Eu îmi f ăcusem o mul ţime de prieteni de vreme bun ă. Am început s ă beau din ce în ce mai mult, pe tot parcursul zilei şi aproape în fiecare sear ă. Dojenile din partea prietenilor duceau la certuri, a şa că am devenit un lup singuratic. Sau petrecut multe scene nefericite în somptuosul nostru apartament. îns ă niciodată nu mi-am înşelat soţia cu adev ărat; loialitatea faţă de ea, ajutat ă uneori de st ările de extremă beţie, m-a ţinut departe de astfel de buclucuri. În 1929, am contractat febra jocului de golf. Am plecat imediat la ţar ă, pentru ca so ţia mea să mă aplaude în timp ce m ăi puneam s ă-l întrec pe Walter Hagen. 4 însă băutura m-a ajuns din urm ă înainte ca eu s ă ajung la calibrul lui Walter. Au început tremur ăturile de diminea ţă. Jocul de golf permitea b ăutul zi de zi şi sear ă de sear ă. îmi plăcea acest joc, rezervat exclusiv unei elite şi care mă impresionase a şa de mult în tinere ţe. Mă  bronzasem impecabil, cum se bronzau numai j cei ajun şi. Cu un aer de scepticism amuzat,  bancherul din localitate m ă urmărea depunând şi scoţând sume grase. Brusc, în octombrie, 1929, s-a dezl ănţuit infernul la Bursa din New York. York. La sfâr şitul uneia din acele zile de iad, m ă îndreptam pe patru c ăr ări, dinspre barul unui hotel, către un birou de burs ă. Era ora opt - cinci ore dup ă ce se încheiaser ă tranzacţiile zilei. Telegraful încă mai păcănea. Mă zgâiam la panglica de hârtie pe care era scris XYZ-32. De dimineaţă, căzuse de la 52. Eram ruinat, la fel ca mul ţi dintre prietenii mei. Ziarele scriau despre oameni care se sinuciseser ă, aruncându-se din turnurile cl ădirilor  Bursei. Era dezgust ător. Eu n-aveam s ă fac; aşa ceva. M-am întors la bar. Prietenii mei  pierduser ă câteva milioane, de la ora zece - şi ce-i cu asta? Mâine va fi o zi nou ă. Şi, în timp ce beam, mi-a revenit vechea mea hot ărâre îndârjită de a câ ştiga. Dimineaţa următoare, i-am telefonat unui prieten din Mont-real. El mai avea înc ă bani din belşug şi ne-a sf ătuit să ne mutăm în Canada. Prim ăvara următoare ne-a găsit tr ăind în stilul nostru obi şnuit. Mă simţeam ca Napoleon întors din Elba. Categoric, eu nu aveam s ă ajung pe insula Sf. Elena! Dar b ăutura m-a ajuns din urm ă, iar generosul meu prieten s-a văzut nevoit s ă se debaraseze de mine. De data aceasta eram ruina ţi cu adev ărat. 4

Campion la golf, în acele zile. [Nota trad.] 

15

ALCOOLICII ANONIMI

 Ne-am mutat la p ărinţii soţiei. Am găsit un serviciu, pe care apoi l-am pierdut ca urmare a unei încăier ări cu un taximetrist. Prin mila Cerului, nimeni nu- şi putea închipui la vremea aceea că, în următorii cinci ani, eu voi fi f ăr ă serviciu şi nu voi mai fi treaz nici un minut. Soţia si-a g ăsit un post la un magazin universal; când se întorcea acas ă, ruptă de oboseală, mă găsea beat. Am devenit un scai nedorit pe la oficiile de Burs ă. Băutura a încetat s ă mai fie un lux; a devenit o necesitate. Dou ă sau chiar trei sticle de gin de contraband ă erau cantitatea zilnic ă obişnuită. Uneori, o mic ă afacere aducea câteva sute de dolari, din care îmi pl ăteam datoriile la baruri şi restaurante. Şi aceasta se repeta la nesfâr şit. Mă trezeam cu noaptea-n cap şi tremuram violent. îmi erau necesare cel pu ţin un  pahar mare de gin şi vreo şase sticle de bere, ca s ă pot dejuna. Dar chiar  şi în aceste condi ţii, tot mai credeam c ă pot controla situa ţia şi aveam perioade de abstinen ţă care reînnoiau speranţele soţiei. Treptat lucrurile s-au înr ăutăţit. S-a pus sechestru pe cas ă, soacra mea a murit iar so ţia şi socrul s-au îmboln ăvit. Intr-o zi, mi s-a oferit o afacere promi ţătoare. Acţiunile se aflau la nivelul lor cel mai scăzut din acel an. Era 1932 iar eu reu şisem cumva s ă adun un mic grup dispus s ă cumpere acţiuni. Urma să-mi revină o parte generoas ă din profituri. Dar am tras o be ţie monumental ă şi şansa s-a dus pe copc ă. M-am trezit la realitate. Be ţiile trebuiau s ă înceteze. Mi-am dat seama c ă nu-mi mai   puteam permite nici un pahar de băutur ă; aşa că m-am lăsat de băut pentru totdeauna. În trecut, scrisesem pe hârtie o mul ţime de promisiuni dr ăguţe, dar de data aceasta so ţia a fost fericită să observe c ă eram cât se putea de serios. Pentru c ă eram, într-adevăr. La scurt timp dup ă aceea, am venit acas ă beat. Nu opusesem nici o rezisten r ezisten ţă impulsului de a bea. Unde fusese serioasa mea hot ărâre? Habar n-aveam. Nici m ăcar nu mi-o amintisem. Cineva mi-a pus un pahar în fa ţă şi eu l-am b ăut. Oare îmi pierdusem min ţile? Am început s ămi pun serios aceast ă întrebare, pentru c ă o asemenea însp ăimântătoare incapacitate de a  prevedea consecin ţele băutului semăna cu nebunia. Am încercat din nou, reînnoindu-mi hot ărârea. A trecut o vreme şi îngâmfarea a luat locul încrederii. Puteam trece cu nasul pe sus prin fa ţa birturilor. Aveam puterea de a m ă abţine de Ia alcool. Într-o zi, am intrat într-o cafenea, ca s ă dau un telefon. Aproape imediat m ă aflam la bar,  bătând în tejghea şi întrebân-du-mă cum de era cu putin ţă aşa ceva. Pe când whisky-ul mi se suia la cap, mi-am spus c ă voi fi mai precaut data viitoare, dar c ă acum, dacă tot am început, hai să mă fac criţă. Şi m-am f ăcut.   Nu voi putea uita niciodată remuşcările, oroarea şi dispera de a doua zi diminea ţa. Curajul de a lupta m ă păr ăsise. Gândurile! îmi goneau incontrolabil şi m ă apăsa groaza de un fel de catastrof ă ce părea că mă ameninţă. Cu greu am îndr ăznit să trec strada, ca nu cumva s ă mă calce vreun camion, pentru c ă abia se cr ă pase de ziuă. La un local non-stop, am golit o duzină de halbe de bere şi zvârcolirea nervilor mi s-a potolit, în fine. Un ziar de diminea ţă anunţa că Bursa se dusese iar dracului. La fel şi eu. Bursa î şi va reveni, eu nu. Era un gând dur. Să mă sinucid? Nu - nu acum. Apoi mi s-a a şternut o pâcl ă peste minte. Ginul o s ă dreagă totul. Două sticle şi... uitarea. Mintea şi trupul sunt ni şte mecanisme minunate. Ale mele au îndurat aceast ă agonie încă doi ani. Uneori, când teroarea şi nebunia dimine ţii puneau st ă pânire pe mine, furam din po şeta mai mult goală a soţiei. Ameţit, mă clătinam adesea în fa ţa câte unei ferestre deschise sau a dulă piorului de medicamente unde se g ăsea otrav ă, blestemându-m ă pentru cât eram de la ş. Împreună cu soţia, am încercat s ă scap din aceast ă situaţie, fugind de la ora ş la ţar ă, apoi reîntorcându-ne la ora ş.

16

Cap.1. POVESTEA LUI BILL

În fine, a venit noaptea în care tortura fizic ă şi mintală ajunsese atât de infernal ă, încât m-am temut că mă voi arunca pe fereastr ă, cu cercevea cu tot. Am reu şit cumva s ă-mi târ ăsc salteaua la parter, ca s ă nu fac acel gest fatal. A fost chemat un doctor, care mi-a dat un sedativ puternic. A doua zi beam sedative cu gin. Combina ţia m-a împins la marginea pr ă pastiei. Cei apropiaţi se temeau c ă-mi voi pierde minţile. La fel mă temeam şi eu. Când beam, nu puteam mânca nimic sau aproape nimic. Cântăream cu optsprezece kilograme sub greutatea normal ă. Cumnatul meu este medic şi, prin bun ătatea lui şi a mamei mele, am fost internat la un spital care se bucura de un renume na ţional în privinţa reabilitării mintale şi fizice a alcoolicilor. Prin a şa-numitul tratament cu beladon ă, creierul mi s-a limpezit. Mi-au ajutat mult hidroterapia şi exerciţiile fizice uşoare. Dar cel mai important a fost c ă am întâlnit un medic cumsecade, care mi-a explicat c ă, dincolo de a fi fost într-adev ăr un egoist şi un nechibzuit, fusesem deosebit de grav bolnav, bolnav, fizic şi mintal. M-am simţit oarecum u şurat, când am aflat c ă voinţa alcoolicilor este uimitor de sl ă bită când este vorba de lupta cu alcoolul, de şi ea r ămâne puternic ă în multe alte privin ţe. Comportamentul meu incredibil, care fusese în total ă opoziţie cu dorin ţa disperat ă de a nu mai   bea, avea acum o explicaţie. Acum înţelegeam ce era cu mine. M-am externat cu mari speranţe care, timp de trei sau patru luni, s-au men ţinut la acel nivel. Ie şeam în oraş cu regularitate. Ba chiar am f ăcut şi ceva bani. Cu siguran ţă, aceasta era solu ţia - cunoa şterea de sine.  Numai că nu era aşa, căci a venit teribila zi în care am b ăut din nou. S ănătatea mea,  psihică şi fizică, s-a pr ă buşit rapid. După un timp m-am reîntors la spital. Venise sfâr şitul, căderea cortinei, a şa mi se părea. Soţiei mele extenuate şi disperate i s-a spus c ă totul se va termina în mai puţin de un an, fie cu o criz ă cardiacă în timpul unui delirium tremens, fie cu etilism impregnat. Curând urma s ă mă dea în grija cioclilor sau a azilului psihiatric. Mie n-a fost nevoie s ă mi se spun ă. Ştiam. Şi aproape că-mi părea bine. Era o lovitur ă devastatoare pentru orgoliul meu. Eu, j care avusesem a şa o părere bună despre mine şi inteligenţa mea, despre capacitatea mea de a dep ăşi obstacolele, eram în fine înfrânt. Urma s ă   plonjez în tenebrele minţii, alăturându-mă cortegiului nesfâr şit de beţivani care dec ăzuser ă deja în acea stare. M-am gândit la s ărmana mea soţie. La urma urmelor, cunoscuser ăm şi multă fericire. Ce n-aş fi dat să pot repara totul! Dar acum era prea târziu.   Nu există cuvinte prin care s ă pot descrie singur ătatea şi disperarea tr ăite în acea mlaştină amar ă de auto-comp ătimire. Mă aflam în mijlocul unui teren de nisipuri mi şcătoare. Rivalul mă biruise. Fusesem învins. Alcoolul îmi era st ă pân. Tremurând, Tremurând, am plecat din spital un om sfâr şit. Frica m-a ţinut nebăut o vreme. Apoi a venit nebunia aceea perfid ă a primului pahar  şi, de Ziua Armisti ţiului5 în 1934, iar am început s ă beau. To ţi se resemnaser ă la gândul că, în curând, avea s ă urmeze fie internarea la nebuni, fie o moarte mizerabil ă. Ce întuneric e înainte de venirea zorilor! în realitate, eram la începutul ultimei serii de  beţii. Curând aveam s ă fiu catapultat în ceea ce-mi place s ă numesc a patra dimensiune a existenţei.; Aveam s ă cunosc fericirea, pacea şi sentimentul de a fi util, într-un mod de via ţă a cărui minunăţie creşte incredibil cu fiecare zi. Spre sfâr şitul acelui sumbru noiembrie, st ăteam în bucătărie şi beam. Cu un fel de satisfacţie, reflectam la faptul c ă mai era destul gin ascuns prin cas ă, să-mi ajungă toată noaptea şi ziua j următoare. Soţia era la serviciu. M ă întrebam dac ă să îndr ăznesc s ă ascund la capul patului o sticl ă plină, care o să-mi trebuiască înainte de a se lumina de ziu ă. Telefonul mi-a întrerupt reveria. Cu o voce jovial ă, un vechi prieten din vremea şcolii nebă ut. ut.  Nu-mi mai aminteam să-l fi văzut m-a întrebat dacă poate veni în vizit ă.  Amicul era nebă  venit treaz la New York, de ani de zile. Eram uluit. Circulaser ă zvonuri că ar fi fost internat 5

ă zboi   11 noiembrie 1918; a marcat sfâr  şitul primului r ă  mondial. [Nota trad.] 

17

ALCOOLICII ANONIMI

 pentru demen ţă alcoolică. M-am întrebat cum de-o fi sc ă pat. Bineîn ţeles, el va cina iar apoi eu voi putea bea pe fa ţă, cu el. F ăr ă să mă sinchisesc de binele lui, m ă gândeam doar la reg ăsirea spiritului din vremuri trecute. Odat ă, noi doi închinaser ăm un avion particular 6 ca să putem face una lat ă de tot. Vizita lui era ca o oaz ă în deşertul mohorât al inutilit ăţii mele. Cu adev ărat o oază! Aşa văd băutorii lucrurile. Am deschis u şa şi el stătea acolo, în prag, cu o fa ţă proasp ătă şi luminoasă. Era ceva deosebit în privirea lui. Nu-mi puteam explica ce anume se schimbase la el. Ce i s-o fi-ntâmplat? I-am împins un pahar peste mas ă. L-a refuzat. Dezam ăgit dar curios, m-am întrebat ce l-o fi apucat pe tip. Nu mai era el însu şi.  – Ce vrei s ă spui cu asta? l-am descusut eu. S-a uitat drept în ochii mei. Mi-a spus simplu, dar zâmbind:  – Mi-am găsit credinţa. Eram consternat. Deci, a şa stăteau lucrurile, vara trecut ă ţâcnit de alcool; acuma, un pic ţâcnit de religie. Privirea îi scânteia, far ă îndoială, vechiul meu prieten şedea pe j ăratecul cine ştie cărei religii. Doamne ţine-l, o să-l las să-mi predice! Provizia mea de gin o s ă ţină mai mult decât predica lui. Dar nu mi-a ţinut nici o predic ă. În cuvinte simple, mi-a povestit cum veniser ă la tribunal7 doi bărbaţi, care l-au convins pe judec ător să suspende verdictul intern ării la   psihiatrie. Apoi, i-au vorbit amicului meu despre o idee religioasă simplă şi despre uni  program practic de acţiune. Acestea se întâmplaser ă cu două luni în urmă iar rezultatele se vedeau cu ochiul liber. Metoda d ăduse roade! Venise să-mi transmită experienţa sa - numai dac ă voiam s-o primesc. Eram şocat, dar  interesat. Sigur c ă eram interesat. Trebuia s ă fiu, pentru că nu mai aveam nici o speran ţă. Mi-a vorbit ore în şir, timp în care mi-au revenit în minte-amintirile copil ăriei. Aproape că puteam auzi sunetul vocii predicatorului, care ajungea pân ă la mine, pe când şedeam afar ă,  pe coasta dealului, în câte o duminic ă liniştită; mi-am amintit acel leg ământ de temperan ţă care-mi fusese pus în fa ţă la un moment dat şi pe care nu l-am semnat niciodat ă; mi-am amintit dispreţul ner ăutăcios al bunicului fa ţă de anumite fe ţe bisericeşti şi faptele lor, precum şi insistenţa cu care credea c ă sferele îşi au muzica lor, f ăr ă să permită predicatorului să-i spună lui cum să asculte acea muzic ă; mi-am amintit îndr ăzneala cu care vorbise el despre asemenea lucruri chiar  şi înainte de a închide ochii. Aceste amintiri au n ăvălit din trecut şi m-au f ăcut să înghit cu noduri. Mi-a revenit în memorie acea zi din timpul r ăzboiului, când vizitasem Catedrala Winchester. Eu crezusem întotdeauna într-o Putere superioar ă şi cugetasem adesea la astfel de lucruri. Nu eram ateu. Foarte pu ţini oameni sunt cu adev ărat atei, ateismul însemnând o credinţă oarbă în strania sugestie c ă acest univers s-ar fi n ăscut din nimic şi se J precipit ă f ăr ă nici o ţintă, către nicăieri. Eroii mei intelectuali - chimi ştii, astronomii, chiar  şi evoluţioniştii sugerau că ar exista legi şi for ţe imense în ac ţiune. În ciuda unor semne contrare, eu nu prea aveam îndoieli cu privire la faptul c ă existau un scop şi un echilibru grandios dincolo de toate. Cum ar putea s ă existe legi universale atât de precise şi de neschimb ătoare, f ăr ă intervenţia unei inteligenţe? Pur  şi simplu, nu puteam s ă nu cred într-un rit al Universului, care nu cunoaşte nici timp, nici limite. Dar niciodată nu mersesem mai departe de acest punct. Aici mă separam de oamenii cultelor, de religiile lumii. Ori de câte ori mi se vorbea despre un Dumnezeu pe care l-a ş putea cunoa şte personal şi care este iubire, putere 6

ă  imensă . Autorul face aluzie la neghiobiile de care poate fi în «are un alcoolic aflat sub influenta O cheltuial ă  alcoolului. [Nota trad.]  7 ării  ţ iei. Omul fusese arestat din cauza st ă  r  ii de ebrietate şi dat pe mâna justi ţ  iei. [Nota trad.] 

18

Cap.1. POVESTEA LUI BILL

supraomenească şi providenţă, deveneam iritat şi spiritul mi se închidea brusc în fa ţa unei asemenea teorii. Lui Cristos, îi recuno şteam valoarea de om excep ţional, pe care nu se prea osteneau s ă-l urmeze în fapte cei care-l sl ăveau, înv ăţămintele sale morale - excelente. În ce m ă privea, adoptasem acele p ăr ţi care-mi păreau convenabile şi nu prea dificile; restul, nici nu l-am luat în seamă. Eram dezgustat de r ăzboaiele, arderile pe rug şi tertipurile pe care le înlesniser ă disputele religioase. M ă îndoiam sincer, când f ăceam bilanţul, că religiile lumii ar fi f ăcut vreun bine omenirii. Judecând dup ă cele văzute în Europa şi de atunci încoace, puterea lui Dumnezeu în treburile omene şti era neglijabil ă iar Fr ăţ ăţia dintre Oameni era o fars ă macabr ă. Dacă exista un Diavol, atunci el p ărea să fie Marele Şef şi, cu siguran ţă, stă pânul meu.   Numai că amicul acela şedea în fa ţa mea şi declara categoric c ă Dumnezeu f ăcuse  pentru el ceea ce el nu fusese în stare s ă facă pentru sine. Voin ţa sa umană nu fusese destul de  puternică. Doctorii îl declaraser ă incurabil. Societatea fusese pe punctul de a-l interna la nebuni. Ca şi mine, se recunoscuse complet învins. Şi atunci, a fost realmente înviat din mor ţi, scos brusc din groapa de ciurucuri şi adus la un nivel de via ţă mai bună decât tot ce cunoscuse el înainte! Fusese acesta rezultatul propriei sale puteri? Evident, nu. El avusese tot atâta putere, câtă aveam eu în acel moment - adic ă nici un dram. Faptul m-a l ăsat f ăr ă replică. Am început s ă cred că oamenii religioşi aveau, la urma urmelor, dreptate. într-o inimă omeneasc ă acţiona ceva ce s ăvâr şise imposibilul. Pe loc, mi-am revizuit drastic toate ideile mele despre miracole. Nu mai avea important ă ce crezusem în trecut; un miracol viu şedea în faţa mea, la cel ălalt capăt al mesei din buc ătărie. Şi-mi aducea ve şti formidabile. Am observat c ă prietenul meu nu era ref ăcut numai suflete şte. Viaţa sa evolua acum pe un plan nou. Prinsese r ădăcini într-un pământ nou. În ciuda exemplului viu al prietenului meu, înc ă mai purtam în sinea mea acele vestigii ale vechilor prejudec ăţi. Cuvântul? Dumnezeu tot îmi mai trezea un fel de antipatie. Acest sentiment s-a intensificat la gândul c ă ar fi vorba despre un Dumnezeu al meu, personal. Ideea îmi displăcea. Puteam accepta anumite concep ţii, ca de pild ă, aceea de Inteligen ţă Creatoare, Minte Universal ă sau Spirit al Naturii, dar respingeam no ţiunea de împărat Ceresc, oricât de iubitoare i-ar fi fost guvernarea De atunci, am vorbit cu mul ţi oameni care sim ţeau la fel. Prietenul meu mi-a sugerat ceva ce p ărea să fie o idee nou ă. Mi-a spus:  – Ce-ar fi să  să - ţ i alegi tu însu ţ  însu ţ i propria concep ţ  concep ţ ie ie despre ţ Dumnezeu?  ţ Dumnezeu? M-a lovit drept în inimă. Mi-a topit muntele de ghea ţă intelectuală, în umbra c ăruia tr ăisem dârdâind atâ ţia ani. În sfâr şit, stăteam în lumina soarelui.  Nu era vorba decât despre bună  bun ă voin voin ţ a de a crede într-o Putere superioar ă mie. ă  mie. Nu mi   se cerea nimic altceva, ca să  să  pot începe. Am înţeles că maturizarea putea începe din acel  punct. Pe un fundament de totală bunăvoinţă, puteam construi ceea ce v ăzusem la prietenul meu. Voiam s ă am ce avea el? Bineîn ţeles că voiam! Astfel, m-am convins c ă Dumnezeu are grij ă de noi, oamenii, atunci când îl dorim suficient de mult. În fine, vedeam, sim ţeam, credeam. Pojghi ţa groasă de orgoliu şi  prejudecăţi mi-a căzut de pe ochi, l ăsându-mă să văd o lume nou ă. Mi s-a deslu şit adevărata semnificaţie a experien ţei mele din Catedrala Winchester. Pentru o clip ă, avusesem nevoie de Dumnezeu şi-l dorisem. Avusesem o dorin ţă smerită de a-l avea cu mine. Şi El a venit. Dar curând dup ă aceea, sentimentul prezentei Lui fusese estompat de larma lumeasc ă, mai ales de cea din interiorul meu. Şi aşa o dusesem, de atunci încoace. Cât am fost de orb! La spital a avut loc separarea mea de alcool, pentru ultima oar ă. Tratamentul s-a dovedit a fi ceva în ţelept, pentru c ă prezentam simptome de delirium tremens.

19

ALCOOLICII ANONIMI

Acolo m-am oferit cu umilin ţă lui Dumnezeu, a şa cum mi l-am închipuit eu atunci, s ă facă ce vrea El cu mine. M-am l ăsat în grija şi sub ocrotirea Lui, f ăr ă rezerve. Am admis  pentru prima oar ă că, de capul meu, eram un nimeni; c ă f ăr ă El eram pierdut. Mi-am privit  păcatele în faţă f ăr ă menajamente şi am consimţit ca noul meu Prieten s ă mă scape de ele, cu r ădăcini şi ramuri cu tot. Nu am mai b ăut de atunci. Fostul coleg de şcoală m-a vizitat şi l-am pus la curent cu toate problemele şi carenţele mele. Am f ăcut împreună o listă cu oamenii pe care îi r ănisem sau fa ţă de care aveam resentimente. Mi-am exprimat o bun ăvoinţă totală de a-i aborda pe ace şti oameni, pentru a-mi recunoaşte faptele în fa ţa lor, f ăr ă să-i critic pe ei. Urma s ă îndrept tot ce f ăcusem eu r ău, cât  puteam mai bine. Urma să-mi verific gândirea prin filtrul noii mele relaţii de conştiinţă cu Dumnezeu. Bunul simţ urma să fie un simţ deosebit. Urma ca, atunci când aveam dubii, s ă meditez calm, necerând decât îndrumare şi putere pentru rezolvarea problemei respective a şa cum voia El.  Nu-mi mai puteam permite să mă rog pentru mine, decât dac ă împlinirea nevoilor mele avea să fie de folos altora. Numai atunci puteam a ştepta ca rug ăciunile să mi se împlineasc ă. Şi îmi vor fi împlinite din bel şug. Prietenul meu mi-a garantat c ă după ce voi face toate acestea, voi intra într-o rela ţie nouă cu Creatorul; c ă voi avea toate elementele componente ale unui mod de via ţă în care toate problemele mele vor putea fi rezolvate. Credin ţa în puterea lui Dumnezeu, plus suficientă bunăvoinţă, onestitate şi umilinţă, erau cerin ţe esenţiale pentru instalarea şi menţinerea noii ordini a lucrurilor. Simplu, dar deloc u şor; un anumit pre ţ trebuia plătit. Egocentrismul trebuia distrus. Trebuia să las totul în grija Tat ălui Luminii care domne şte peste noi to ţi. Mi se propuneau schimb ări radicale, drastice; dar când le-am acceptat pe deplin, efectul a fost electrizant. Am tr ăit un sentiment al victoriei, urmat de o pace şi o seninătate cum nu mai cunoscusem niciodat ă înainte. Am simţit o încredere des ăvâr şită; parcă eram purtat pe sus de un neostoit vânt proasp ăt din vârf de munte. De cele mai multe ori, Dumnezeu li se arat ă oamenilor treptat. Dar impactul Lui asupra mea a fost fulger ător şi profund. Pentru moment, m-am alarmat şi am cerut s ă vorbesc cu prietenul meu, doctorul, ca s ă-l întreb dacă mai eram în toate min ţile. El m-a ascultat, minunându-se. În cele din urmă, a dat din cap şi mi-a spus:  – S-a întâmplat cu tine ceva ce eu nu în ţeleg, dar cred c ă ar fi bine să perseverezi pe drumul acesta. Orice este mai bine, decât halul în care ai fost. Bunul meu doctor vede acum mul ţi oameni care trec prin pri n asemenea experien ţe. Şi el ştie că sunt reale. Pe când eram înc ă la spital, mi-a trecut prin cap gândul c ă existau mii de alcoolici f ăr ă speranţă, care s-ar fi bucurat s ă aibă ceea ce mi se d ăruise mie pe gratis. Poate c ă îi puteam ajuta pe unii dintre ei. La rândul lor, puteau ajuta şi ei pe al ţii. Prietenul meu accentuase faptul c ă era absolut necesar s ă pun acele principii în practic ă, în toate domeniile vie ţii mele. Era deosebit de important s ă încerc să-i ajut pe alţii, exact a şa cum mă ajutase el pe mine. Credin ţa neînsoţită de fapte este lipsit ă de viată, îmi zicea el. Cât de teribil de adev ărată este vorba aceasta pentru alcoolici! Dac ă alcoolicii nu reu şesc să-şi îmbunătăţeasc ă si să-şi îmbogăţeasc ă viaţa spirituală prin munca de întrajutorare si prin sacrificiul de sine în folosul altora, ei nu vor fi în stare s ă depăşească anumite experien ţe dureroase de via ţa sau momentele de deprimare care mai pot ap ărea. Dacă nu vor practica întrajutorarea, ei vor bea din nou, mai mult ca sigur. Şi, mai mult ca sigur, dac ă vor bea, vor  muri. Iar atunci, credin ţa va fi într-adev ăr ceva lipsit de via ţă. Aşa stau lucrurile cu noi. Soţia mea şi cu mine ne-am d ăruit cu entuziasm ideii de a ajuta al ţi alcoolici să ajungă la soluţia pentru problema lor. Am avut norocul s ă nu prea g ăsesc de lucru cam un an şi  jumătate, fiindcă asociaţii mei de afaceri î şi aveau îndoielile lor în ce m ă privea. Sănătatea îmi

20

Cap.1. POVESTEA LUI BILL

era precar ă şi mă chinuiau valuri puternice de auto-comp ătimire şi resentimente. Din cauza lor  a fost cât pe ce s ă beau din nou, dar am descoperit curând c ă, atunci când nimic nu p ărea să-mi ajute, salvarea îmi venea prin încercarea de a ajuta un alt alcoolic. De multe ori, m ă duceam la spital disperat şi, stând de vorb ă cu câte un pacient de acolo, m ă repuneam pe   picioare, îmi simţeam moralul uimitor de ridicat. Acest mod de via ţă dă roade în clipele dificile.   Ne-am f ăcut rapid prieteni şi, odată cu începutul acestei prietenii, s-a încropit o fraternitate din care este minunat s ă simţi că faci parte. Împreună, ne bucur ăm de viaţă chiar şi în clipele dificile şi tensionate. Am v ăzut sute de familii pornind pe un drum care duce cu adevărat spre o destina ţie; am văzut îndreptându-se situa ţii familiale imposibile şi certuri şi amăr ăciuni de toate felurile disp ărând f ăr ă urmă. Am văzut oameni externa ţi din aziluri, care şi-au reluat locul şi rolul în viaţa familiei şi a localit ăţii lor. Oameni de afaceri şi specialişti în diferite profesii şi-au recâştigat rangul social. Foarte pu ţine necazuri şi mizerii au r ămas nerezolvate în vie ţile noastre. În vestul ţării, într-un oraş şi suburbiile lui, num ărul nostru cu familii cu tot se ridic ă la o mie. Ne întrunim des, astfel încât cei nou veni ţi să poată găsi prietenia pe care o caut ă. La aceste adun ări amicale se întrunesc adesea între cincizeci şi două sute de persoane. Cre ştem în 8 număr şi for ţă ţă. Alcoolicii beţi nu sunt fiinţe dr ăguţe. Str ădaniile noastre cu ace ştia sunt, de la caz la caz, istovitoare, comice sau tragice. Un s ărman nefericit s-a sinucis în casa mea. El n-a putut sau n-a vrut să înţeleagă modul nostru de via ţă. Dar există şi multă veselie în activitatea aceasta. Presupun c ă unii oameni ar putea fi şocaţi de aparenta noastr ă frivolitate sau neseriozitate. Dar, sub aceast ă aparen ţă, suntem de o seriozitate extraordinar ă. Credinţa trebuie să fie în acţiune, în şi prin noi, dou ăzeci şi patru de ore din zi; altfel, am pieri. Majoritatea dintre noi sim ţim că nu mai trebuie s ă căutăm Utopia.9 O avem chiar aici şi în acest moment. În fiecare zi, conversa ţia simplă, întreţinută odată cu prietenul acela în buc ătăria noastr ă, se multiplică transmiţându-se într-un cerc mereu crescând de pace pe p ământ şi bunăvoinţă  printre oameni.  Bill W., W., co-fondator al A.A.-ului, decedat la 24 ianuarie, 1971

8 9

în 1999, A.A.-ul era compus din 98.000 de grupuri. ă ,  imaginat ă  ă  de Thomas Morus în cartea sa intitulat ă  ă  Utopia Aluzie la societatea umană  de o perfec ţ iune iune ideal ă  (1516). [Nota trad.] 

21

Capitolul 2

EXISTĂ O SOLUŢIE  Noi, Alcoolicii Anonimi, cunoaştem mii de bărbaţi şi femei care au fost odat ă la fel de lipsiţi de speran ţă ca şi Bill. Aproape to ţi s-au f ăcut bine; şi-au rezolvat problema alcoolismului. Suntem americani obi şnuiţi, proveni ţi din toate regiunile ţării şi din diverse domenii de activitate uman ă; suntem de provenien ţe sociale, economice, religioase şi politice foarte variate. În condi ţii normale, nu ne-ar lega nimic. Şi totuşi, ne leag ă un extraordinar spirit de fraternitate, de bun ăvoinţă şi înţelegere reciproc ă, imposibil de descris în cuvinte. Suntem  precum călătorii de pe un vapor ce tocmai a sc ă pat dintr-un naufragiu, când to ţi - de la pror ă  până la pupă - se simt camarazi, ferici ţi, egali. Însă, spre deosebire de sentimentele pasagerilor de pe vapor, bucuria izvorât ă din faptul că am scă  pat de la dezastru nu se stinge după ce ne reluăm drumul propriu în via ţă. Sentimentul că am trecut prin aceea şi primejdie este unul dintre elementele care ne cimentează relaţia. Dar mai exist ă şi alte elemente care contribuie la ce ne leag ă atât de puternic în prezent. Descoperirea unei solu ţii comune este ceva extraordinar pentru fiecare dintre noi. Avem o cale de ieşire cu care putem fi absolut de acord şi prin care ne putem uni într-o ac ţiune fr ăţ ăţească armonioasă. În aceasta const ă marea veste pe care o transmite cartea de fa ţă celor  care sufer ă de alcoolism.  Noi am ajuns la convingerea că alcoolismul este o boal ă şi că aceast ă boal ă afectează anturajul suferindului mai profund decât oricare alt ă maladie. Un bolnav de cancer atrage compasiunea tuturor celor din jur, nicidecum mânie sau sentimente r ănite. Alcoolismul, îns ă, aduce cu sine distrugerea a tot ce este valoros în via ţă. Aceast ă boal ă îi afectează pe toţi cei care vin în leg ătur ă cu alcoolicul, pentru c ă aduce neîn ţelegeri şi resentimente cumplite, insecuritate financiar ă, dezgustul prietenilor  şi al patronilor, o via ţă chinuită copiilor  nevinovaţi, tristeţe în sufletul so ţiei şi al părinţilor. Lista durerilor poate fi continuat ă la infinit. Sper ăm că volumul acesta îi va informa şi alina, acum sau în viitor, pe cei afecta ţi. Căci sunt mulţi. Psihiatrii de înalt ă competenţă profesională care ne-au tratat, au constatat c ă uneori le este aproape imposibil s ă convingă un alcoolic s ă discute deschis despre situa ţia sa. Lucru straniu, faţă de soţiile noastre şi de prietenii intimi suntem şi mai închişi decât fa ţă de medici.   Dar fostul bă  bă utor-problemă  utor-problem ă  care a g ă  ia la care ne referim aici, este înarmat  ă  sit solu ţ ia cum trebuie cu date despre sine  şi câ ştiga tiga încrederea deplină  deplină  a altui  şi poate, în general, câ ş alcoolic, în câteva ore. Nu se poate realiza mai nimic, înainte de câ ş câ ştigarea tigarea unei astfel de încrederi. Iată ce s-a dovedit foarte eficient în experien ţa noastr ă: Bolnavul este abordat de cineva care a trecut prin acelea şi dificultăţi şi este clar c ă ştie despre ce vorbe şte. întregul comportament al alcoolicului abstinent st ă mărturie de netăgăduit a faptului că el deţine un r ăspuns real, c ă nu are atitudinea cuiva care face pe sfântul, c ă sincer - nu vrea nimic altceva decât s ă fie de ajutor, c ă nu cere plat ă pentru consulta ţie şi că nu urmăreşte nici un scop egoist. Bolnavul vede c ă nu trebuie s ă facă nimănui pe plac şi c ă nu i se ţine morală. După o astfel de abordare, mul ţi "Îşi iau patul lor  şi umblă". 22

Cap.2. EXISTĂ EXISTĂ O SOLUŢ SOLUŢIE

 Nici unul dintre noi nu-şi face o carier ă din acest gen de munc ă şi nu credem c ă am fi mai eficienţi dacă am face-o. Suntem siguri c ă eliminarea băuturii nu este decât un început.  Ne r ămâne apoi ceva mult mai important de f ăcut şi anume, punerea în aplicare a principiilor  noastre acas ă, la locul de munc ă şi în afaceri. Cu to ţii, însă, ne petrecem o mare parte din timpul liber în efortul pe care urmeaz ă să-l descriem aici. Câ ţiva au norocul de a- şi putea consacra aproape tot timpul acestei munci.  Nu ne îndoim de faptul c ă, pe calea men ţionată aici, se vor ob ţine multe rezultate bune. Dar cu aceasta abia dac ă atingem problema la suprafa ţă. Cei care locuim în marile ora şe suntem cople şiţi de gândul c ă, zilnic, nu departe de noi, neantul înghite sute de alcoolici, dintre care mul ţi s-ar face bine, dac ă s-ar putea bucura de şansa de care ne bucur ăm noi. Cum să facem să le punem şi lor la dispozi ţie ceea ce ne-a fost dat nou ă pe gratis? Cu aceste gânduri, am decis s ă publicăm un volum f ăr ă nume de autor, volum în care s ă expunem problema a şa cum o vedem noi, îmbinând experien ţa şi cunoştinţele noastre comune în ceva care s ă constituie un program folositor tuturor celor care au o problem ă cu băutul. Va fi nevoie s ă includem chestiuni de ordin medical, psihiatric, social şi religios. Suntem conştienţi de faptul c ă asemenea subiecte sunt, prin natura lor, o surs ă de controverse.  Nimic nu ne-ar face mai mare plăcere decât s ă putem redacta o carte care s ă nu conţină nici un motiv de disput ă sau polemic ă. Vom face tot ce ne st ă în puteri, ca s ă ne realizăm idealul. Majoritatea dintre noi suntem convin şi că toleranţa faţă de slă  biciunile altora şi de  punctele lor de vedere, precum şi respectul fa ţă de opiniile lor sunt atitudini care ne permit s ă le fim de mare ajutor. îns ăşi viaţa noastr ă, de foşti băutori-problemă, depinde de gândul constant la al ţi alcoolici şi la cum s ă le fim mai de folos. Poate că v-aţi pus deja întrebarea cum de ne-a îmboln ăvit băutul pe toţi atât de grav. Sunteţi, f ăr ă îndoială, curios să descoperi ţi cum şi de ce ne-am îns ănătoşit totuşi, dintr-o condiţie fizică şi mintală disperată, în ciuda opiniei contrare a exper ţilor în alcoolism. Dac ă sunteţi alcoolic şi vreţi să vă faceţi bine, poate c ă vă întrebaţi deja: "Ce am de f ăcut?" Obiectivul căr ţii noastre este tocmai acela de a da r ăspunsuri unor astfel de întreb ări. Vă vom spune ce-am f ăcut noi înşine, înainte de a intra în am ănunte, poate ar fi bine s ă vă  prezentăm pe scurt cum vedem noi câteva lucruri. De câte ori nu ni s-a spus: "Eu pot s ă beau sau s ă nu beau deloc. El de ce nu poate?"; "Dacă nu poţi bea cu măsur ă, de ce nu te la şi de băut?"; "Omul acesta nu ştie să bea."; "De ce nu încerci s ă bei bere sau vin?"; "Renun ţă la băuturile tari!"; "N-are voin ţă!"; "Dacă ar vrea, s-ar lăsa el!"; "Ar putea s ă se lase de b ăut măcar de dragul ei, c ă-i aşa o fată bună!"; "Doctorul i-a spus c ă dacă mai bea, o s ă moar ă; iar el bea din nou". Acestea sunt cele mai obi şnuite observa ţii care se fac la adresa b ăutorilor. Ele se  bazează pe un noian de ne ştiinţă si confuzie. Este evident c ă sunt generate de oameni care reacţionează la băutur ă altfel decât noi. Băutorii temperaţi renunţă total la băutur ă f ăr ă nici o dificultate, dac ă au un motiv întemeiat s-o fac ă. A bea sau a nu bea nu prezint ă o problemă pentru ei. Apoi, există tipul de băutori care beau excesiv. Poate c ă băutul a devenit un obicei prost de-al lor care le afecteaz ă r ău sănătatea fizică şi mintală. Poate c ă se îndreapt ă chiar spre o moarte prematur ă. Dacă apare un motiv destul de serios - precum o s ănătate şubrezită, o nouă iubire, o schimbare de mediu sau o avertizare din partea medicului, ace şti băutori vor reuşi fie să se lase de b ăut, fie să revină la băutul moderat, chiar dac ă le este greu şi poate au nevoie de atenţie medical ă. Dar ce se întâmpl ă cu alcoolicul veritabil? Poate că la început este doar un b ăutor moderat, care mai târziu devine sau nu b ăutor  abuziv; dar, la un anumit stadiu în cariera sa alcoolic ă, ajunge la faza în care pierde orice control asupra cantit ăţii consumate, imediat dup ă prima înghiţitur ă.

23

ALCOOLICII ANONIMI

Este tipul de om care te las ă perplex, mai ales prin lipsa de auto-control. Când bea, face lucruri absurde, incredibile, tragice. Este un om bun când e treaz, dar devine un monstru când  bea. Rareori e doar afumat. Întotdeauna este mai mult sau mai pu ţin mort de beat. Când bea este de nerecunoscut. Poate fi unul dintre cei mai cumsecade oameni din lume, dar, când bea, devine dezgust ător de anti-social şi chiar periculos. Are darul de a se îmb ăta în cele mai nepotrivite momente, mai ales atunci când trebuie s ă ia o decizie important ă sau când trebuie să-şi îndeplineasc ă un angajament. Este, adesea, un om echilibrat şi plin de bun sim ţ cu  privire la orice, în afar ă de băutur ă; în privinţa b ăuturii este incredibil de egoist şi de lipsit de onestitate. Adesea, este un om deosebit de dotat, cu aptitudini speciale şi cu o carier ă  promiţătoare înaintea lui. î şi foloseşte aceste haruri pentru a- şi construi un viitor str ălucit familiei şi sieşi, pentru ca apoi, printr-o suit ă de beţii f ăr ă noimă, să năruie tot ce a cl ădit. Este omul care se duce la culcare a şa de beat, încât ai zice c ă va dormi ne-ntors cel pu ţin vreo douăsprezece ore. Numai c ă se scoal ă cu noaptea-n cap şi caută înnebunit sticla pe care nu mai ştie unde a ascuns-o în ajun. Dac ă îi permite buzunarul, î şi ascunde b ăutur ă prin toată casa, de team ă ca nu cumva s ă i se ia toate proviziile şi să i se toarne la chiuvet ă. Pe măsur ă ce lucrurile se înr ăutăţesc, începe s ă combine alcoolul cu sedative puternice, ca s ă-şi calmeze nervii şi să poat ă merge la lucru. Apoi vine ziua în care pur  şi simplu strategia lui nu mai ţine şi el iar bea pân ă se îmbat ă. Poate că se va duce la doctor  şi va primi morfină sau un sedativ ca să o poată lăsa mai moale treptat. Apoi, încep intern ările la spital şi sanatoriu. Aşa cum l-am schi ţat aici, portretul adev ăratului alcoolic este departe de a fi complet, deoarece tiparele comportamentului nostru sunt diferite de la om la om. Dar cele de mai sus îl descriu în linii generale. De ce se comport ă el astfel? Dacă sute de experien ţe i-au ar ătat că "un singur pahar" înseamnă întotdeauna începutul dezastrului, cu toate suferin ţele şi umilinţele care urmeaz ă, atunci de ce bea el acel pahar? De ce nu se poate ţine departe de b ăutur ă? Ce s-a întâmplat cu  bunul lui sim ţ şi cu voinţa lui, de care mai d ă dovadă în alte domenii? Poate că nu va exista niciodat ă un r ăspuns complet la aceste întreb ări. Opiniile difer ă considerabil în privin ţa reacţiei alcoolicului la b ăutur ă, reacţie atât de diferit ă de cea a oamenilor normali. Nu ştim sigur de ce, odat ă ce s-a atins un anumit punct, prea pu ţine se mai  pot face pentru el. Nu avem r ăspunsul la aceast ă enigmă. Ştim că, atâta timp cât st ă departe de b ăutur ă - şi o poate face pe perioade de luni sau de ani - el are reac ţii de om normal. Ştim tot aşa de bine c ă, de îndat ă ce o cantitate (oricât de mică şi sub orice formă) de alcool p ătrunde în organismul s ău, se întâmpl ă ceva la nivel fizic şi mintal care îl face s ă nu se poat ă opri. Experienţa oricărui alcoolic confirm ă cu prisosinţă acest fenomen. Observaţiile acestea ar r ămâne teoretice şi f ăr ă sens dac ă un asemenea om nu ar bea niciodată acel prim pahar cu care se pune în mi şcare teribilul ciclu. De aceea, consider ăm c ă marea problemă a alcoolicului se afl ă mai degrabă în mintea lui şi nu în trup. întrebat de ce s-a apucat iar de b ăut, el va g ăsi uşor motive. Uneori scuzele cu care vine sunt aproape plauzibile, dar în realitate nici una nu este întemeiat ă, dacă ţinem cont de ravagiile create de be ţii în cazul alcoolismului. Acele alibiuri seam ănă cu teoriile pe care se bazeaz ă cineva care se love şte cu ciocanul în cap, pentru c ă are o migrenă şi nu vrea să simtă durerea. Dac ă cineva îi atrage atenţia asupra absurdit ăţii raţionamentului său, alcoolicul fie c ă schimbă vorba într-o glumă, fie că devine iritat şi refuză discuţia. Din când în când, s-ar putea s ă spună adev ărul. Şi, straniu, adev ărul este că nu are nici cea mai vag ă idee de ce a b ăut acel prim pahar. Unii b ăutori îşi g ăsesc scuze pentru a bea, cu care sunt mul ţumiţi o vreme. Dar, în adâncul inimii, ei habar n-au de ce o fac. Odat ă ce boala  pune st ă pânire pe ei, alcoolicii sunt cei mai deruta ţi dintre toţi şi tr ăiesc cu obsesia c ă într-o zi vor ieşi învingători, dar adesea şi cu bănuiala că sunt definitiv învin şi.

24

Cap.2. EXISTĂ EXISTĂ O SOLUŢ SOLUŢIE

Puţină lume ştie cât de adev ărat este acest lucru. Familia şi prietenii alcoolicului simt vag că el nu este un b ăutor normal, dar to ţi tr ăiesc cu speran ţa că va veni ziua în care suferindul se va ridica din letargie şi îşi va pune voin ţa la bătaie. Tragicul adev ăr este că, dacă omul este alcoolic cu adev ărat, fericita zi s-ar putea s ă nu mai vină. El a pierdut orice control asupra situa ţiei. Fiecare alcoolic ajunge s ă treacă un prag dincolo de care chiar  şi cea mai puternic ă dorinţă de a înceta b ăutul se dovede şte zadarnică. În cele mai multe cazuri, aceast ă tragică situaţie se instaleaz ă cu mult înainte ca cineva s ă o  bănuiască măcar.   Realitatea este că   , din motive încă  necunoscute, majoritatea alcoolicilor î  şi  şi pierd   puterea de a alege dacă  dac ă ssă bea să nu nu bea. A ş A şa-zisa a-zisa noastr ă putere ei devine practic ă bea sau să  ă putere a voin ţ ei inexistent ă  ă.  În anumite momente, suntem incapabili de a ne aminti suficient de puternic toate  suferin ţ   suferin ţ ele ş ele şii umilirile îndurate doar cu o să  s ă  pt ă  m sau o lună  lună în în urmă  urmă . Suntem f ă  ră ap rare ămână    ână sau ă r  ă    apă  ă rare în fa ţ  fa ţ a primului pahar. Consecinţele aproape sigure pe care le aduce chiar  şi un "nevinovat pahar de bere" nu ne vin în minte, ca s ă ne abat ă de la băut. Chiar dacă apare un astfel de gând, este ceva neclar, care face loc imediat vechii idei c ă, de data aceasta, vom bea şi noi ca alţii.  Ne lipseşte cu desăvâr şire acel instinct care îl opre şte pe om de la a pune mâna pe o sobă încinsă. Poate că alcoolicul îşi spune în sinea sa: "De data asta n-o s ă mă frigă, fiindcă ştiu cum s-o fac". Sau poate c ă nici nu gânde şte deloc. De câte ori nu ne-am apucat de b ăut f ăr ă nici un gând anume, ca dup ă al doilea sau al treilea pahar s ă batem în tejghea, întrebânduîntr ebândune: "Pentru numele lui Dumnezeu, cum de-am început iar?" Şi, imediat dup ă aceea: "Las' c-o să mă opresc dup ă al şaselea pahar" sau "Oricum, ce mai conteaz ă?" După ce un asemenea mod de gândire a pus st ă pânire pe un om cu tendin ţe alcoolice, el se află probabil în afara oricăror posibilităţi de ajutor omenesc şi, dacă nu este internat sub strictă supraveghere, va muri sau î şi va pierde s ănătatea mintală pentru totdeauna. Aceste lucruri hidoase şi dure au fost confirmate de legiuni întregi de alcoolici, de-a lungul istoriei. Făr ă îndurarea lui Dumnezeu, ar mai fi existat mii de astfel de demonstra ţii convingătoare. Sunt foarte mul ţi cei care vor s ă înceteze b ăutul, dar nu pot!  Exist ă o solu ţ ie. ie. Rari au fost aceia dintre noi c ărora ne-a plăcut să ne auto-examin ăm, să ă  o solu ţ  ne dezumfl ăm orgoliul, să ne m ărturisim defectele - ca cerin ţe ale unei îns ănătoşiri reuşite şi depline. Dar am v ăzut succesul altora prin aceast ă metodă. Ajunseser ăm la convingerea c ă, a şa cum o tr ăiam noi, viaţa noastr ă era inutilă şi lipsită de speranţă. De aceea, atunci când am fost f ost aborda ţi de către cei care î şi rezolvaser ă problema, nu ne mai r ămăsese nimic altceva de f ăcut decât s ă apucăm acele unelte spirituale simple, care ne-au fost puse la dispozi ţie. Am găsit un colţ de paradis şi am fost propulsa ţi într-o nouă dimensiune a vie ţii, la care nici nu visaser ăm vreodată. Faptul esen ţial, imposibil de diminuat, este urm ătorul: noi am cunoscut experien ţe spirituale profunde şi eficiente10, care ne-au schimbat drastic întreaga atitudine fa ţă de viaţă, faţă de semeni şi faţă de universul lui Dumnezeu. În centrul vie ţii noastre actuale se afl ă certitudinea absolut ă că, printr-un miracol de net ăgăduit, Creatorul a intrat în via ţa şi în inimile noastre. El a început sa înf ă ptuiască pentru noi lucruri pe care nu reu şiser ăm să le facem singuri niciodat ă. Dacă sunteţi la fel de grav afectat de alcoolism precum am fost şi noi, credem c ă nu există o cale de mijloc nici pentru dumneavoastr ă. Pentru noi, via ţa devenise tot mai imposibilă şi, odată trecut pragul într-o stare din care nu ne mai puteam reveni prin ajutor  omenesc, nu ne mai r ămâneau decât dou ă alternative: fie s ă continuăm pe vechiul drum pân ă la capăt, ignorându-ne total con ştiinţa care ne spunea c ă situaţia era de netolerat, fie s ă acceptăm ajutor spiritual. Am ales a doua alternativ ă pentru că am dorit-o sincer  şi pentru că am fost dispu şi să facem efortul respectiv. 10

Pentru explicaţii complete, vezi Anexa II. 25

ALCOOLICII ANONIMI

Iată povestea unui om de afaceri american, cunoscut pentru caracterul, chibzuin ţă şi calităţile sale excep ţionale. Ani de zile, se internase din sanatoriu în sanatoriu. Consultase cei mai de vaz ă psihiatri americani. Apoi, a plecat în Europa, pentru a se pune în grija grij a unui medic celebru (Dr. Jung, psihiatrul) care i-a prescris un tratament. De şi experienţa îl f ăcuse sceptic, omul a încheiat tratamentul acela cu o neobi şnuită încredere, într-o stare fizic ă şi mintală neobişnuit de bună. Şi, mai presus de orice, avea credin ţa că acumulase o cunoa ştere atât de  profundă a mecanismelor interne ale min ţii sale şi a resorturilor ei ascunse, încât orice recidivă părea de neconceput. Şi totuşi, în scurt timp, s-a îmb ătat din nou. Cel mai mult îl descump ănea faptul că nu putea g ăsi nici o explica ţie satisf ăcătoare pentru acea recidiv ă. S-a dus din nou s ă-l vadă pe medicul pe care îl admira şi i-a cerut s ă-i spună f ăr ă menajamente de ce nu se putea face bine. dorin ţa sa cea mai mare era s ă-şi recâştige controlul de sine. P ărea destul de ra ţional şi de echilibrat în alte privin ţe. De ce nu avea nici o urm ă de control asupra alcoolului? L-a implorat pe doctor s ă-i spună întregul adevăr  şi doctorul i spus. In opinia sa, cazul era lipsit de orice speran ţă. Omul ăsta nu-şi mai putea recâ ştiga niciodat ă locul în societate şi, dacă mai spera la o via ţă lungă, trebuia să se pună sub lacăt sau să angajeze gard ă personal ă. Aşa suna opinia marelui medic. Dar omul tr ăieşte încă si se află în libertate. Nu are nevoie de . nici o gard ă personală şi nu este internat niciunde. Se poate deplasa oriunde pe acest p ământ, ca orice om liber  şi este în afara oricărui pericol, cât ă vreme are bun ăvoinţa de a-şi menţine o anumit ă atitudine simplă. Poate că unii dintre alcoolicii care citesc aceast ă carte cred c ă i vor reuşi f ăr ă ajutor  spiritual. Să relatăm, deci, restul conversa ţiei dintre medic şi prietenul nostru. Medicul i-a spus:  – Ai psihicul alcoolicului cronic. N-am văzut niciodat ă vreun; pacient restabilit, odat ă ajuns în starea mintal ă în care te afli dumneata. Prietenul nostru a avut senza ţia că tocmai s-au trântit şi zăvorât por ţile iadului în jurul lui. L-a întrebat pe doctor:  – Nu exist ă nici o excep ţie?  – Ba da, a r ăspuns doctorul. Excep ţii în cazuri ca al dumitale dumitale se cunosc de de când lumea. lumea. Ici şi colo, din când în când, unii j alcoolici au avut ceea ce numim experien ţe spirituale vitale. Eu consider acele evenimente ca fiind adev ărate fenomene care, prin natura lor, seamănă cu nişte gigantice transform ări şi rearanjări psihice. Ideile, emo ţiile, atitudinile care dictaser ă odinioar ă viaţa acelor oameni sunt brusc date la o parte şi un ansamblu cu totul nou de concep ţii şi motivaţii începe s ă ocupe locul dominant. De fapt, chiar am încercat s ă-ţi   produc o asemenea rearanjare psihică. Metodele mele au avut succes în multe cazuri, dar  niciodată cu vreun alcoolic de calibrul dumitale. 11 Auzind aceste lucruri, prietenul nostru s-a sim ţit ceva mai u şurat; la urma urmelor, era un fidel membru al bisericii. Îns ă speranţele i-au fost spulberate, când medicul a afirmat c ă, deşi convingerile sale religioase erau foarte bune, ele nu aveau for ţa necesar ă pentru a constitui o experien ţă spirituală vitală. Prietenul nostru se afla în aceast ă teribilă dilemă, când a tr ăit extraordinara experien ţă  prin care, cum am spus, a devenit un om liber. Si noi, la rândul nostru, am c ăutat să ne eliber ăm prin aceea şi metodă, cu disperarea celui care se afl ă în pericol de înec. Ceea ce p ăruse la început o trestie fragil ă, s-a dovedit a fi mâna puternică si iubitoare a lui Dumnezeu. Ni s-a d ăruit o nouă viaţă sau, dacă preferaţi, ni s-a schi ţat un "plan de via ţă" cu adev ărat eficace. Distinsul psiholog american, William James, în cartea sa intitulat ă Varieties of Religious  Experience (Varietatea experien ţei religioase), indic ă o multitudine de c ăi prin care oamenii l11

Pentru detalii, vezi Anexa II 26

Cap.2. EXISTĂ EXISTĂ O SOLUŢ SOLUŢIE

au găsit pe Dumnezeu. Nu inten ţionăm deloc să convingem pe nimeni c ă ar exista doar o singur ă cale de ajuns la credin ţă. Dacă tot ce am v ăzut, aflat şi simţit are vreo semnifica ţie, atunci aceea este c ă noi toţi, indiferent de ras ă, crez sau culoare, suntem copiii unui Creator  viu, cu care putem stabili o rela ţie în termeni simpli şi uşor de în ţeles, de îndat ă ce avem destulă bunăvoinţă şi onestitate pentru a încerca. Cei afilia ţi unei religii nu vor g ăsi aici nimic în conflict cu doctrina sau ceremoniile acesteia. între noi nu exist ă nici un fel de fricţiuni pe asemenea teme. Consider ăm că nu este treaba noastr ă la ce religie ader ă membrii noştri, la nivel individual. Este bine ca aceasta s ă r ămână total la latitudinea fiec ăruia, personal, în lumina vechii sale apartenen ţe religioase sau a op ţiunii actuale. Nu to ţi suntem afiliaţi unei religii, dar  majoritatea suntem în favoarea unor asemenea afilieri. In capitolul următor, veţi g ăsi o explica ţie cu privire la alcoolism, a şa cum îl înţelegem noi, după care urmeaz ă un capitol adresat agnosticilor. Mul ţi foşti agnostici sunt azi membri A.A. Oricât de surprinz ător ar părea, găsim că asemenea convingeri nu sunt un obstacol prea mare în calea unei experien ţe spirituale. În continuare, sunt precizate reperele drumului nostru c ătre sănătate. Apoi, urmează patruzeci şi trei de istorisiri personale, în care autorii î şi prezintă, în   propriile cuvinte şi din propriul punct dej vedere, modul în care şi-au stabilit rela ţia cu Dumnezeu. Acest, povestiri sunt reprezentative pentru A.A., în ansamblu şi descriu cu fidelitate ce s-a întâmplat cu adev ărat în viaţa autorilor lor.*12 Sper ăm că nimeni nu va considera c ă asemenea dezv ăluiri ar ] fi de prost gust. Tr ăim cu speranţa că mulţi alcoolici, bărbaţi şi j femei care au nevoie disperat ă de ajutor, vor citi aceste   pagini. Avem convingerea că doar prin dezv ăluiri complete despre noi în şine şi problemele noastre îi vom putea convinge s ă spună: "Da, şi eu sunt unul dintre ei; şi mie îmi trebuie ce au ei".

12

 ţ ia  Aceste povestiri nu sunt traduse pentru edi ţ  ia în limba română . [Nota trad.] 

27

Capitolul 3

ALTE ALTE DATE DATE PRIVIND ALCOOLISMUL ALCOOLISMUL Foarte puţini dintre noi am fost dispu şi să admitem că eram cu adevărat alcoolici.  Nimănui nu-i face pl ăcere să se considere mintal şi fizic diferit de semenii s ăi. Deci, nu este de mirare că viata noastr ă de băutori s-a caracterizat prin nenum ărate încercări inutile de a demonstra c ă puteam bea şi noi ca ceilal ţi oameni. Marea obsesie a fiec ărui băutor care bea anormal este aceea c ă, în vreun fel sau altul, într-o zi, va reu şi s ă bea rezonabil şi cu pl ăcere. Este uimitor cât de intens persist ă aceast ă iluzie. Mulţi o urmeaz ă până dincolo de por ţile nebuniei sau ale mor ţii. Am aflat că trebuia să recunoaştem pe deplin, în adâncul sufletului, c ă eram alcoolici. Acesta este primul pas în refacerea s ănătăţii. Amăgirea că suntem sau vom putea fi curând ca restul lumii trebuie spulberat ă.  Noi, alcoolicii, suntem b ărbaţi şi femei care ne-am pierdut capacitatea de a ne controla consumul de alcool. Ştim că un alcoolic adev ărat nu-şi va recâştiga niciodat ă  puterea asupra ă  puterea alcoolului. Cu to ţii am avut din când în când impresia c ă ne-am recâştigat-o, dar asemenea momente - de obicei scurte - erau urmate inevitabil de şi mai multă lipsă de control, ceea ce ne-a dus cu vremea la o demoralizare jalnic ă şi nemărginită. Cu toţii suntem acum convin şi că alcoolicii de tipul nostru se lupt ă cu o boal ă care se agraveaz ă continuu. Dup ă o anumită  perioadă, starea sănătăţii noastre se înr ăutăţeşte constant, f ăr ă să se mai amelioreze vreodat ă. Suntem precum infirmii care şi-au pierdut picioarele; ele nu vor mai cre şte la loc niciodată. Tot aşa, se pare c ă nu exist ă nici un fel de tratament care s ă facă din alcoolici ca noi oameni obi şnuiţi. Noi am încercat toate remediile imaginabile. Uneori, avea loc o revenire de scurtă durată, după care urma întotdeauna o rec ădere şi mai gravă. Medicii care cunosc boala alcoolismului' sunt de acord cu p ărerea că alcoolicul nu poate fi transformat într-un b ăutor  normal. Poate c ă într-o zi ştiinţa va realiza acest! lucru, dar înc ă n-a f ăcut-o. În ciuda a orice am spune noi, mul ţi dintre cei care sunt alcoolici veritabili nu vor vrea să creadă că apar ţin acestei categorii. Prin nenum ărate forme de auto-am ăgire şi experimentări, vor încerca s ă-şi dovedeasc ă lor înşişi că sunt o excep ţie de la regul ă,] deci nealcoolici. Ne vom ridica p ălăria în faţa celui care va reu şi s ă se schimbe atât de mult, încât s ă  poată bea din nou "ca un domn", dup ă ce şi-a dovedit incapacitatea de a bea controlat. Numai Dumnezeu ştie cât de îndelungate şi de mari au fost str ădaniile noastre de a bea ca al ţi oameni! Iată ce am încercat, printre multe altele: s ă bem numai bere; \ să limităm cantitatea; să nu bem niciodat ă singuri; să nu bem niciodat ă de dimineaţă; să bem numai acas ă; să nu ţinem  băutur ă în casă; să nu bem niciodat ă în timpul serviciului; s ă bem numai la petreceri; s ă trecem de la scotch la coniac; s ă bem numai vinuri naturale; s ă accept ăm că va trebui s ă ne dăm demisia dacă vom bea la lucru; s ă călătorim; să nu călătorim; să jur ăm (cu sau f ăr ă legământ solemn) că ne vom l ăsa de b ăut; să facem mai mult exerci ţiu fizic; să citim căr ţi însufleţitoare; să ne ducem la o clinic ă sau la un sanatoriu; s ă accept ăm de bună voie internarea la azil - lista se poate completa la infinit.  Ne displace s ă punem noi cuiva eticheta de alcoolic, îns ă dumneavoastr ă vă puteţi pune singur diagnosticul destul de repede. Merge ţi la barul cel mai apropiat şi încercaţi să beţi controlat. Încerca ţi să beţi şi să vă opriţi brusc. Repeta ţi experimentul de mai multe ori. În

28

Cap.3. ALTE DATE PRIVIND ALCOOLISMUL

scurt timp, ve ţi putea decide, dac ă sunteţi onest cu sine, despre ce este vorba. Poate c ă se merită să înduraţi o criza zdrav ănă de tremur ători, ca să ajungeţi la o cunoa ştere deplină stării în care vă aflaţi. Deşi nu avem cum s-o dovedim, credem c ă majoritatea dintre noi am fi putut înceta  băutul pe când ne aflam la începutul carierei alcoolice. îns ă dificultatea cea mai mare const ă în faptul că puţini alcoolici doresc suficient de serios s ă înceteze pân ă mai este timp. Am auzit despre cazuri în care, în ciuda semnelor evidente de alcoolism, oamenii au reuşit s ă înceteze băutul pe perioade lungi, datorit ă unei dorinţe covâr şitoare de a o face. Iat ă un exemplu. Un bărbat cam la treizeci de ani o ţinea din beţie în beţie. Era nervos dimine ţile de dup ă şi bea ca s ă se liniştească. Avea ambi ţia de a reu şi în afaceri, dar a priceput c ă nu va ajunge niciunde, dac ă se atinge de b ăutur ă. De cum începea s ă bea, nu se mai putea înfrâna. S-a hotărât, prin urmare, s ă nu mai bea nici un strop de alcool, pân ă după ce va fi reu şit în afaceri, când putea ie şi la pensie. De o t ărie cu totul excep ţională, omul acesta a r ămas complet abstinent timp de dou ăzeci şi cinci de ani şi s-a retras din afaceri la vârsta de cincizeci şi cinci de ani, dup ă o carier ă fericită şi reuşită. Atunci a c ăzut victimă concep ţiei pe care o au cam toţi alcoolicii şi anume, c ă lunga perioad ă de abstinen ţă şi de auto-disciplin ă i-ar fi redat capacitatea de a bea ca al ţi bărbaţi. Şi-a pus papucii de cas ă şi a scos sticla. Dou ă luni mai târziu, era internat la spital, dezorientat şi umilit. O vreme, a încercat s ă-şi regleze modul de a  bea, cu ajutorul unor intern ări repetate. Apoi, adunându- şi toate for ţele, a încercat s ă înceteze complet băutul, dar a descoperit c ă nu putea. Datorit ă poziţiei sale, avea la dispozi ţie toate mijloacele financiare pentru rezolvarea problemei. Şi totuşi, fiecare încercare a e şuat. Deşi fusese un om robust la momentul atragerii din afaceri, s-a pr ă buşit rapid şi a murit după patru ani. Acest caz con ţine o lecţie importantă. Cei mai mulţi dintre noi am crezut c ă, după o  perioadă îndelungată de abstinen ţă, vom putea bea din nou normal. Dar iat ă că acest om, la cincizeci şi cinci de ani, a descoperit c ă se afla exact în situa ţia în care fusese la treizeci. Am văzut repetându-se mereu demonstrarea adev ărului că "odată alcoolic, eşti alcoolic pentru totdeauna". Reluarea b ăutului după o perioadă de abstinen ţă, ne aruncă în scurt timp înapoi, de unde am plecat. Dac ă ne hotărâm să încetăm băutul, nu ne putem permite nici un fel de ezitări, nici un gând ascuns despre posibila imunitate la alcool în viitor. S-ar putea ca tinerii s ă se simtă încurajaţi de experien ţa acestui om în a crede c ă vor   putea înceta băutul ca şi el, bazându-se pe propria voin ţă. Ne îndoim că vor reuşi prea mulţi,   pentru că nici unul nu vrea cu adev ărat să înceteze. Din cauza deform ării mintale caracteristice deja instalate, se va g ăsi prea rar câte unul care s ă reuşească. Mulţi dintre noi, la vârsta de treizeci de ani sau mai pu ţin, care b ăuser ă numai de câ ţiva ani, s-au pomenit tot atât de neajutora ţi ca şi cei care băuser ă timp de dou ăzeci de ani. Ca cineva s ă fie grav afectat, nu este neap ărat necesar s ă fi băut mult timp sau în cantităţile băute de noi, ceea ce se verific ă mereu, mai ales în cazul femeilor; adesea, femeile  potenţial alcoolice devin real alcoolice şi ajung la punctul f ăr ă de întoarcere în doar câ ţiva ani. Unii băutori, care s-ar sim ţi insultaţi dacă ar fi numiţi alcoolici, se mir ă de faptul c ă sunt incapabili să înceteze băutul. Noi, care cunoa ştem simptomele, vedem un num ăr mare de alcoolici potenţiali pretutindeni în rândul tinerilor. Dar numai încerca ţi să le deschide ţi ochii!13 Privind în urmă, avem sentimentul c ă am continuat s ă bem mulţi ani după ce trecuser ăm de punctul pân ă la care puterea voin ţei ne-ar mai fi putut ajuta s ă ne oprim. În cazul în care cineva nu este sigur dac ă a trecut sau nu în acea zon ă periculoasă, să încerce să se lase de b ăut timp de un an. Dac ă este alcoolic adev ărat şi într-o stare avansat ă, are foarte pu ţine şanse de 13

Constatarea era adevărată la vremea primei ediţii a acestei căr ţi. Dar, un sondaj efectuat în 1999, printre membrii A.A. din S.U.A. şi Canada, ar ăta că aproximativ o optime erau tineri sub treizeci de ani. 29

ALCOOLICII ANONIMI

succes. În primii ani ai b ăutului, nouă ni s-a întâmplat s ă avem perioade de abstinen ţă de un an sau mai mult, dup ă care am devenit din nou b ăutori înr ăiţi, mai târziu. Chiar dac ă vă puteţi opri pentru o durat ă de timp considerabil ă, se poate totu şi să fiţi alcoolic potenţial. Credem c ă  prea puţini dintre cei pe care îi intereseaz ă aceast ă carte pot sta neb ăuţi timp de un an de zile. Unii se îmbată chiar în ziua de dup ă luarea hotărârii de a nu mai bea; majoritatea o fac dup ă câteva s ă ptămâni. Pentru cei incapabili de a bea moderat, problema este cum s ă înceteze complet b ăutul. Plecăm, desigur, de la presupunerea c ă cititorul are dorinţa de a se opri. Dac ă o asemenea  persoană va putea sau nu s ă renunţe la băutur ă pe o cale ne-spiritual ă, depinde de cât de mult şi-a pierdut deja din puterea de a alege dac ă să bea sau nu. Mul ţi am crezut în t ăria noastr ă de caracter şi aveam o dorin ţă deosebit de puternic ă de a înceta b ăutul pentru totdeauna şi, totuşi, ne-a fost imposibil s-o facem. Derutanta tr ăsătur ă a alcoolismului, a şa cum îl cunoa ştem noi, constă din totala incapacitate de a sta departe de b ăutur ă, indiferent de cât de mari ar fi nevoia sau dorinţa omului în cauz ă. Atunci, cum s ă-i ajutăm pe cititorii no ştri să determine, dincolo de orice umbr ă de îndoială, dacă sunt sau nu şi ei ca şi noi? încercarea de a renun ţa la băutur ă pentru o perioad ă de timp poate ajuta, dar credem c ă avem ceva şi mai bun de pus în folosul suferinzilor  alcoolici şi poate şi al lumii medicale. De aceea, vom descrie câteva dintre st ările mintale care  preced o rec ădere la b ăutur ă, pentru c ă în acestea se afl ă esenţa problemei. Ce fel de gânduri domin ă alcoolicul care repet ă de multe ori experimentul fatal al  primului pahar? Prietenii, care tocmai au avut o discu ţie cu el dup ă beţia care l-a dus la divor ţ sau la faliment, r ămân perplecşi când îl văd intrând drept într-un local cu b ăutur ă. Oare de ce o face? Ce se petrece în capul lui? Primul exemplu este acela al unui prieten pe care îl vom numi Jim. Omul are o so ţie şi o familie fermecătoare. A mo ştenit o agenţie rentabilă de vânz ări de automobile. S-a întors de  pe front cu o reputa ţie excelent ă. Este un bun comerciant şi toată lumea îl simpatizeaz ă. Este inteligent şi, la prima vedere, normal - doar c ă e cam nervos de felul lui. Nu a b ăut deloc, pân ă la vârsta de treizeci şi cinci de ani. În doar câ ţiva ani, a devenit atât de violent la be ţie, încât a trebuit să fie internat la azil. La externare, a intrat în leg ătur ă cu noi. I-am spus ce ştiam noi despre alcoolism şi despre soluţia r  care o g ăsiser ăm. A început   programul. Familia s-a reunit şi el s-angajat ca vânz ător la agen ţia pe care o pierduse din cauza' b ăutului. Totul a mers bine o vreme, numai c ă Jim şi-a neglijat creşterea spiritual ă. Spre consternarea sa, s-a pomenit beat de vreo şase ori, la intervale scurte. Dup ă fiecare recidivă i-acordat asisten ţa noastr ă, examinând cu grij ă cele întâmplate, recunoscut c ă era cu adevărat alcoolic şi într-o stare grav ă. Ştia, dacă mai continua s ă bea, urma iar s ă fie internat la azil. În piu; risca s ă-şi piardă familia, la care ţinea foarte mult. Şi totuşi, s-a îmb ătat din nou. I-am cerut s ă ne poveste exact cum s-a întâmplat. Iat ă  povestea sa: "M-am prezentat la serviciu mar ţi dimineaţa. îmi amintesc m ă simţeam iritat la gândul că trebuia să fiu vânzător angajat la o firmă care fusese odat ă proprietatea mea. Am avut un schimb de cuvinte cu şeful, dar nu ceva serios. Apoi, m-am hot ărât să plec cu maşina la ţar ă, să mă întâlnesc cu un client interesat de cump ărarea unui automobil. Pe drum mi s-a f ăcut foame, aşa că m-am oprit la un local care avea şi un bar. Nu aveam nici o inten ţie să beau. Voiam doar un sandvi ş. M ă gândeam şi c ă poate voi da peste un poten ţial client, în acel local familiar, pe care îl frecventasem de ani de zile. Mâncasem de multe ori acolo, în timpul lunilor de abstinent ă. M-am aşezat la o mas ă şi am comandat un sandvi ş şi pahar cu lapte. înc ă nu mă gândeam la alcool. Apoi, am mai comandat un sandvi ş şi încă un pahar cu lapte.  Brusc, mi-a trecut prin cap că  că aa ş putea ad ă  uga un strop de whiskey în lapte, că  c ă n-avea n-avea ă uga cum să  să -mi -mi facă  facă r  r ă  u  , nefiind pe stomacul gol. Am comandat un whiskey si l-am turnat în lapte. ău, Sim ţ eam eam vag că  c ă  nu era prea în ţ  în ţ elept elept ce f ă  c ă  whiskey-ul  ăceam,  ceam, dar m-am lini ştit  ştit cu gândul că 

30

Cap.3. ALTE DATE PRIVIND ALCOOLISMUL

venea pe stomacul plin. Experimentul s-a desf ăş ăşurat atât de bine, încât am mai comandat un whiskey şi încă un pahar cu lapte. Şi, fiindcă nu părea să-mi facă r ău, am repetat iar  combinaţia". Astfel, Jim a pornit din nou pe drumul azilului, sub amenin ţarea internării, a pierderii familiei şi a serviciului, f ăr ă să mai vorbim de suferin ţele mintale şi fizice pe care i le aducea t  ur ă  s ă u. u. Ş i totu şi, întotdeauna b ăutura.  Jim era un om bine informat în leg ă  ătur  ă  cu alcoolismul să   şi, toate motivele pe care le avusese ca să  să nu nu bea au fost neglijate cu u ş u şurin urin ţă  , în favoarea ideii  proste şti că ar ar putea bea whiskey, dacă  dacă l-ar l-ar amesteca în lapte!  şti că  Oricare ar fi definiţia precisă a cuvântului, noi numim acest lucru curat ă nebunie. Ce alt cuvânt ar putea fi folosit pentru a numi o asemenea pierdere a sim ţului măsurii, a puterii raţiunii? Poate ve ţi crede că am descris un caz extrem. Pentru noi nu este nimic exagerat, deoarece acest mod de a gândi ne-a caracterizat pe fiecare dintre noi. Poate c ă uneori am reflectat asupra consecin ţelor ceva mai mult decât a f ăcut-o Jim. Dar întotdeauna ap ărea acel straniu fenomen mintal în care, paralel cu un ra ţionament sănătos, exista inevitabil câte o ridicolă scuz ă aberantă, care s ă ne justifice primul pahar. Gândirea s ănătoasă nu reuşea s ă ne ţină sub control. Ideea smintit ă ieşea învingătoare. A doua zi, ne întrebam serios şi sincer cum de se putuse întâmpla a şa ceva. În unele situa ţii, ne-am îmbătat intenţionat, găsind justificări în faptul că eram nervoşi, mânioşi, îngrijoraţi, deprimaţi, geloşi etc. Dar chiar  şi cu asemenea scuze ini ţiale, ne vedem obligaţi admitem că justificările noastre pentru a ne îmb ăta erau produsul unor min ţi smintite, dacă luăm în considerare ce urma invariabil Acum în ţelegem că, nici în clipa în care ne apucam de b ăut, dinadins, nu doar accidental, nu ne gândeam deloc serios la consecin ţele teribile ale gestului nostru. Comportamentul nostru în fa ţa primului pahar este tot atât de absurd şi de neînţeles,  precum acela al unui om care, de exemplu, ar avea pasiunea de a traversa carosabilul în plin trafic, găsind plăcere în a sări în calea ma şinilor aflate în vitez ă. În ciuda oricăror atenţionări  prieteneşti, aceasta r ămâne distracţia lui câţiva ani de zile. Pân ă aici, l-am putea eticheta drept un nerod, cu idei stranii despre distrac ţii. Apoi, norocul îl p ăr ăseşte şi este accidentat u şor de câteva ori consecutiv. Dac ă ar fi un om normal, ne-am a ştepta să se astâmpere. Dimpotriv ă, el continuă, este lovit din nou şi se alege acum cu capul spart. În prima s ă ptămână de după externarea de la ortopedie, un tramvai în viteză îi fracturează un braţ. Promite că s-a hotărât să renunţe definitiv la traversatul str ăzii  prin trafic, dar doar la câteva s ă ptămâni după aceea, î şi rupe ambele picioare. Acest comportament persist ă de-a lungul mai multor ani, iar el face continuu promisiuni că va fi mai prudent sau c ă nu va mai ie şi deloc în strad ă. În cele din urm ă, nu mai poate lucra, soţia dă divor ţul şi el r ămâne de batjocura lumii. Încearc ă, prin toate metodele cunoscute, s ă-şi scoată din cap ideea traversatului prin trafic. Cere s ă fie internat într-un azil, cu speranţa că se îndrepta. Dar, în ziua extern ării, aleargă în faţa maşinii pompierilor, care-i fracturează spinarea. Numai un nebun poate face ceva, nu? Vi se pare cumva c ă exemplul acesta ar fi exagerat de ridicol ? Oare aşa să fie? Cei care am trecut prin acela şi gen de "storc ător" psihic trebuie s ă admitem că, dacă înlocuim boala traversatului prin trafic cu alcoolismul, exemplul de mai sus ne descrie pe noi. În mod bizar, oricât de inteligen ţi am fost în alte privin ţe, în faţa alcoolului  Ne pierdeam minţile. Limbajul este dur, dar cât de bine prezint ă el adevărul! Poate că unii dintre cititori vor gândi ceva de genul: "Da, ce spune ţi voi este adev ărat, dar nu în toate cazurile. Recunoa ştem că avem şi noi câteva dintre aceste simptome, dar spre deosebire de voi, nu am împins lucrurile la extrem şi nici nu o vom face. Cu câte ştim acum despre noi în şine, datorită celor explicate de voi, astfel de lucruri absurde nu se mai pot

31

ALCOOLICII ANONIMI

întâmpla. Noi nu am pierdut totul în via ţă din cauza alcoolului şi, categoric, nu avem inten ţia să pierdem. Mul ţumim pentru informaţii". Astfel de gânduri sunt valabile pentru unii ne-alcoolici care, de şi beau uneori necump ătat, au capacitatea de a se opri sau de a bea iar moderat, deoarece creierul şi corpul lor nu au fost v ătămate, cum s-a întâmplat în cazul nostru. Cu foarte rare excep ţii, alcoolicul b ă utul utul doar pe baza cunoa ş cunoa şterii terii  propriu-zis sau potenţial, este absolut incapabil de a înceta bă  de sine. Acest adev ăr, la care am ajuns în urma unor amare experien ţe, este un punct la care revenim repetat şi asupra c ăruia insistăm mereu, pentru a ne asigura c ă s-a imprimat cât se  poate de adânc în mintea cititorilor no ştri alcoolici. Să prezentăm un alt exemplu. Fred este partener la o renumit ă firmă de contabilitate. Câştigă bine, are un c ămin minunat, este fericit în c ăsnicie şi tatăl unor copii inteligen ţi, ajunşi la vârsta studen ţiei. Cu o personalitate agreabil ă, Fred îşi face prieteni pretutindeni. Dac ă a reuşit vreodată cineva ca om de afaceri, acela a fost Fred. Dup ă toate aparenţele, este o fiin ţă stabilă, echilibrat ă. Si totuşi, este alcoolic. L-am întâlnit pentru prima dat ă acum un an, la spital, unde se internase ca s ă pună capăt unei crize grave de tremur ături nervoase. Era prima sa experien ţă de acest gen şi se simţea groaznic de ru şinat. Departe de a admite c ă era alcoolic, î şi spunea c ă se internase ca s ă-şi odihnească nervii. Medicul îi d ăduse serios de în ţeles că starea în care se afla era mult mai gravă decât credea el. Fred era deprimat din cauza acestei ve şti, de mai multe zile şi a luat hotărârea de a se l ăsa complet de b ăut. Nici nu i-a trecut prin cap c ă s-ar fi putut să nu reuşească, în ciuda t ăriei sale de caracter  şi a rangului social de care se bucura. Refuza s ă creadă că era alcoolic şi, cu atât mai pu ţin, că ar fi fost bine s ă accepte un remediu spiritual  pentru problema sa. I-am spus ce ştiam noi despre alcoolism. Ideile i s-au p ărut interesante şi a admis c ă avea câteva dintre simptome, dar era departe de a admite c ă nu va fi în stare s ă-şi rezolve singur problema. Era absolut sigur c ă experienţa umilitoare prin care tocmai trecuse, precum şi cunoştinţele acumulate de la noi îi vor fi suficiente ca s ă se poat ă abţine de la alcool, pentru tot restul vieţii. Cunoaşterea de sine îi va rezolva problema. O vreme nu am mai avut nici o veste de la Fred. Apoi, într-o bun ă zi, ni s-a comunicat că s-a internat din nou. De data aceasta era zdruncinat. Curând ne-a trimis vorb ă că dorea neapărat să ne vadă. Ce ne-a povestit este deosebit de instructiv, pentru c ă Fred era un om absolut convins c ă trebuia să înceteze băutul, că nu avea nici o scuz ă pentru a bea; era un om cu o superb ă capacitate de a gândi ra ţional şi cu o atitudine hot ărâtă în orice alt ă privinţă, dar care se afla totuşi cu un picior în groap ă. Vom reda povestea sa în propriile-i cuvinte: "Mă impresionase puternic ce-mi spuseser ăţi voi, prieteni, despre alcoolism şi vă mărturisesc că n-am crezut c ă va fi posibil s ă mai beau vreodat ă. Am înţeles ideile voastre cu  privire la nebunia subtil ă care precede b ăutul primului pahar, dar eram încrez ător în faptul că, după cele aflate, mie nu mi se mai putea întâmpla. M-am gândit c ă boala mea era mai pu ţin avansată decât a voastr ă, că eu am reuşit întotdeauna s ă-mi rezolv singur toate celelalte  probleme personale şi c ă, deci, voi reu şi s ă fac ceea ce voi n-a ţi reuşit. Mi se p ărea că aveam dreptul să am încredere în mine, c ă nu era vorba decât de exersarea puterii voin ţei şi de a fi în gardă. În aceast ă stare de spirit, m-am întors la afacerile mele şi totul a mers bine o vreme. Nu era deloc o problem ă să refuz un p ăhărel şi am început s ă mă gândesc c ă poate f ăcusem din ţânţar armăsar, într-o zi, m-am deplasat la Washington, ca s ă predau un dosar contabil la un   birou guvernamental. Mai călătorisem de când nu mai beam, deci nu era ceva nou. M ă simţeam bine fizic. Nu eram presat de nici o problem ă sau grijă. încheiasem o afacere bun ă, eram mulţumit şi ştiam că la fel vor fi şi partenerii mei. Era la sfâr şitul unei zile perfecte, cu nici un nor la orizont.

32

Cap.3. ALTE DATE PRIVIND ALCOOLISMUL

M-am dus la hotel şi m-am îmbr ăcat calm pentru cin ă.   Pe când treceam pragul  restaurantului de la hotel, mi-a trecut prin cap gândul c ă  ar fi pl ă  c  ut să  să  servesc două  două  ăcut cocktail-uri pe lâng ă  ă  mâncare. Asta a fost tot, nimic mai mult. Am comandat un cocktail şi mâncare. Apoi, am mai comandat un cocktail. Dup ă cină, m-am hotărât să ies la plimbare. Când m-am reîntors la hotel, mi-a trecut prin cap gândul c ă un pahar de t ărie înainte de culcare ar fi binevenit. Ţin minte că am băut câteva pahare în plus în seara aceea şi o gr ămadă întreagă dimineaţa următoare. Am ni şte amintiri tulburi despre drumul în avion c ătre New York  şi despre un simpatic şofer de taxi peste care am dat dup ă aterizare, în locul so ţiei. Taximetristul m-a escortat în multe locuri, timp de câteva zile. Ştiu foarte puţine despre unde am umblat, ce-am spus şi f ăcut. Apoi, a venit spitalul, cu suferin ţa fizică şi mintală de neîndurat. De îndat ă ce mi-am recâ ştigat capacitatea de a gândi, am trecut în revist ă tot ce se întâmplase în seara aceea, la Washington.  Nu numai că  că nu nu fusesem în gard ă  ă ,  dar nu luptasem deloc împotriva primului pahar. De data aceasta, nu m ă  gândisem deloc la consecin ţ  consecin ţ e. e. începusem s ă beau cu o total ă nonşalaţă, de parc ă aş fi b ăut coca-cola, nu cocktail-uri. Mi-am amintit acum ce-mi spuseser ă prietenii mei alcoolici, cum mi-au prezis ei c ă, dacă aveam gândirea tipică de alcoolic, vor veni odat ă ziua şi locul în care voi bea din nou. Chiar dac ă îmi construiam un zid de ap ărare, spuseser ă ei, acel zid se va n ărui în faţa unei scuze de dou ă  parale. Ei bine, prezicerea lor s-a împlinit, cu vârf  şi îndesat, pentru c ă nu mi-a trecut prin minte nimic din cele înv ăţate despre alcoolism. Din acel moment, am ştiut că aveam gândirea tipică de alcoolic. Am v ăzut că puterea voinţei şi cunoaşterea de sine nu-mi erau de nici un ajutor în momentele acelea stranii de vid mintal. Nu putusem niciodat ă să-i înţeleg pe cei care ziceau că i-a învins vreo problem ă şi că nu mai aveau nici o speran ţă. Acum ştiam. Era o lovitur ă zdrobitoare. Au venit să mă vadă doi membri A.A. Au zâmbit, ceea ce nu mi-a prea pl ăcut şi, apoi, m-au întrebat dac ă mă consideram alcoolic şi dacă de data aceasta eram cu adev ărat învins. A trebuit să r ăspund afirmativ la amândou ă întrebările. Mi-au furnizat o gr ămadă de dovezi gr ăitoare despre modul de gândire al alcoolicilor, precum cel de care d ădusem eu dovad ă în Washington, care oglindea o stare f ăr ă speranţă. Mi-au citat zeci de situa ţii similare, din experienţa lor personal ă. Toate au avut darul de a stinge în mine orice lic ărire de convingere că aş putea rezolva aceast ă problemă de unul singur. Apoi, mi-au expus solu ţia spirituală şi programul de ac ţiune pe care îl urmaser ă cu succes cam o sut ă dintre ei. Intelectual vorbind, sugestiile lor nu erau greu de asimilat, de şi eram un membru al bisericii doar pe hârtie. Programul lor de ac ţiune era cam drastic, dar de  bun simţ. Însemna că va trebui să arunc pe fereastr ă câteva concep ţii pe care le avusesem o viaţă întreagă. Nu era lucru u şor. Însă, din clipa în care am luat hot ărârea de a intra în acest  program, am tr ăit sentimentul ciudat c ă am fost eliberat din starea de alcoolic, fapt confirmat curând. La fel de important ă a fost pentru mine şi descoperirea c ă principiile spirituale îmi pot aduce solu ţii la toate problemele mele. De atunci, am ajuns s ă tr ăiesc într-un mod mult mai satisf ăcător  şi, sper, mai util, decât oricând înainte. Vechiul meu gen de via ţă nu fusese deloc r ău, dar n-aş da nici unul dintre cele mai rele momente de acum pe cele mai bune din trecut.  Nici dacă aş putea, nu m-a ş mai întoarce la ce-a fost." Mărturisirile lui Fred nu au nevoie de comentarii. Sper ăm că ele vor fi conving ătoare   pentru mii de persoane în situaţii similare. Fred cunoscuse doar prima "tur ă în storcător". Majoritatea alcoolicilor trebuie s ă ajungă mult mai r ău, înainte de a putea s ă porneasc ă la rezolvarea problemelor. problemelor. Mulţi doctori şi psihiatri sunt de acord cu concluziile noastre. Unul dintre ace ştia, medic la un spital renumit în lume, ne-a declarat câtorva dintre noi urm ătoarele:

33

ALCOOLICII ANONIMI

"Ceea ce spune ţi voi despre condi ţia general ă disperată a majorităţii alcoolicilor este corect, dup ă părerea mea. În ce v ă priveşte pe voi doi, a c ăror poveste am auzit-o, nu am nici o îndoială că aţi fi fost sută la sută cazuri f ăr ă speranţă, dacă nu primeaţi ajutor divin. De miaţi fi cerut să vă internez la mine, v-a ş fi refuzat dac ă aş fi putut. Cazuri ca al vostru sunt prea sfâşietoare. Deşi nu sunt religios, am un respect profund pentru m ăsurile spirituale necesare în astfel de cazuri. Pentru majoritatea alcoolicilor, nici nu exist ă o altă soluţie." încă o dată, dorim să subliniem faptul c ă alcoolicul se afl ă, în anumite momente, f ăr ă o apărare mintală eficace împotriva primului pahar. Cu foarte rare excep ţii, nici el, nici vreo alt ă fiinţă umană nu pot asigura o astfel de ap ărare. Apărarea trebuie s ă-i vină de la o Putere superioar ă.

34

Capitolul 4

NOI, AGNOSTICII In capitolele precedente v-am prezentat anumite lucruri în leg ătur ă cu alcoolismul. Sper ăm că am clarificat deosebirea dintre alcoolici şi ne-alcoolici. Dacă vreţi cinstit să vă lăsaţi de băut şi nu reu şiţi sau dac ă, atunci când be ţi, nu puteţi controla cantitatea, probabil c ă sunteţi alcoolic. În cazul acesta, s-ar putea s ă suferiţi de o  boală pe care nu o va învinge decât o experien ţă spirituală. O asemenea experien ţă poate părea ceva imposibil cuiva care se crede ateu sau agnostic, dar continuând în starea în care se afla, omul se îndreapt ă sigur spre dezastru, mai ales dac ă este un alcoolic din categoria celor f ăr ă speranţă. Nu este întotdeauna u şor de ales între a muri de alcoolism şi a tr ăi o viaţă bazată pe principii spirituale. Dar nu este nici chiar a şa de greu. Cam jum ătate dintre primii membri A.A. au fost din aceast ă categorie. La început, unii dintre noi am încercat s ă evităm subiectul - sperând, în ciuda eviden ţei, că nu eram cu adev ărat alcoolici. Dar, dup ă un timp, ne-am confruntat cu faptul că trebuia să găsim un fundament spiritual, pentru via ţa noastr ă, pentru c ă altfel... Poate că la fel o să fie şi cu dumneavoastr ă. Nu vă pierdeţi curajul. Cam jum ătate dintre noi ne-am crezut agnostici sau atei. Ştim din experien ţă că nu este cazul s ă vă pierdeţi cumpătul. Dacă pentru învingerea alcoolismului nu ar fi nevoie decât de un simplu cod etic sau o filosofie mai bună de viaţă, mulţi ne-am fi f ăcut deja bine, cu mult timp în urm ă. Dar, am descoperit c ă asemenea coduri şi filosofii nu ne-au salvat, indiferent de cât de mult am încercat, indiferent de cât de puternic ne-am dorit un comportament nobil, indiferent de cât ă alinare am c ăutat pe plan filosofic. Puterea necesar ă continua să ne lipseasc ă. Resursele noastre omene şti, aşa cum erau ele dirijate de voin ţă, s-au dovedit insuficiente. De fapt, ele au eşuat jalnic. Acea stare de neputin ţă constituia marea noastr ă dilemă. Era evident c ă trebuia să găsim  puterea care s ă ne susţină în viaţă şi trebuia să fie o  Putere superioar ă nou în ş ine. Dar unde ă  nouă  ă în  şine. şi cum sa g ăsim aceast ă Putere? Ei bine, tocmai despre ea este vorba în cartea de fa ţă, al cărei obiectiv major const ă din a v ă ajuta să găsiţi o Putere superioar ă care să vă rezolve problema. Aceasta înseamn ă că am scris o carte care, dup ă părerea noastr ă, conţine atât principii spirituale, cât şi principii etice. Şi mai înseamnă bineînţeles că urmeaz ă să vorbim despre Dumnezeu. De aici încep dificult ăţile pentru agnostici. De multe ori se întâmpl ă să vorbim cu un nou venit şi să vedem cum i se na şte speran ţa în suflet, cât timp discut ăm despre problemele alcoolismului său şi-i explicăm cum funcţionează Comunitatea A.A. Dar fa ţa i se întunec ă atunci când vorbim despre partea spiritual ă, în special când pomenim de Dumnezeu, deoarece redeschidem un subiect pe care omul credea c ă-l putea ignora complet sau de la care se putuse eschiva mereu, în mod elegant. Ştim ce simte el. Şi noi am avut parte de acelea şi prejudecăţi şi îndoieli sincere. Unii dintre noi eram violent anti-religio şi. Pentru alţii, cuvântul "Dumnezeu" rede ştepta o anumit ă idee despre El, o imagine cu care cineva încercase s ă ne impresioneze în copil ărie. Poate c ă am respins acea concep ţie pentru c ă ni se părea inadecvat ă; şi, dacă am respins-o, am considerat că am abandonat ideea de Dumnezeu pe de-a-ntregul. Ne deranja gândul

35

ALCOOLICII ANONIMI

dependen ţei de o Putere supraomeneasc ă, pentru c ă ni se părea un semn de sl ă biciune sau chiar de laşitate. Priveam cu profund scepticism aceast ă lume, plină de indivizi afla ţi mereu în conflicte unii cu al ţii, de sisteme teologice contradictorii şi de calamit ăţi inexplicabile. Ne uitam cu neîncredere la cei mul ţi care se pretindeau a fi evlavio şi. Cum era posibil ca o Fiin ţă Supremă să aibă ceva de a face cu toate acestea? Şi, oricum, cine putea s ă înţeleagă o Fiinţă Supremă? Totuşi, în alte momente, în timp ce priveam la bolta înstelat ă, ne surprindeam gândind: "Cine o fi creat toate acestea?" Ne str ă bătea atunci un fior de admira ţie şi uimire, dar  care dispărea repede. Da, noi, agnosticii, am avut parte de asemenea gânduri şi experienţe. Dar vă asigur ăm că, de îndat ă ce am reuşit să lăsăm la o parte prejudec ăţile şi să exprimăm chiar  şi cea mai mică formă de bunăvoinţă de a crede într-o Putere superioar ă, am descoperit c ă rezultatele au început să apar ă, chiar  şi atunci când ne-a fost imposibil s ă definim sau s ă înţelegem total aceast ă Putere, care este Dumnezeu. Spre marea noastr ă uşurare, am descoperit c ă nu era nevoie s ă adoptăm concepţiile altora despre Dumnezeu. Propria concep ţie, oricât de imperfect ă, a fost suficient ă pentru a ne   permite să ne adresăm Lui şi să stabilim un contact cu El. De îndat ă ce am admis c ă era   posibil să existe o Inteligen ţă Creatoare, un Spirit al Universului aflat la temelia tuturor  lucrurilor, ne-am pomenit st ă pâniţi de un nou sim ţământ al puterii şi al direcţiei în viaţă, după care nu mai trebuia s ă facem decât câ ţiva paşi simpli. Am descoperit c ă Dumnezeu este destul de îngăduitor cu cei care-L caut ă. Pentru noi, T ărâmul Spiritului este larg, înc ă pător, atotcuprinzător, niciodată discriminator, niciodat ă închis celor care îl caut ă cu seriozitate. Avem credinţa că este un t ărâm deschis tuturor oamenilor. oamenilor. Prin urmare, când v ă vorbim despre Dumnezeu, ne referim la propria dumneavoastr ă concepţie despre El. Şi la fel este şi cu toate celelalte expresii spirituale pe care le g ăsiţi în aceast ă carte. Nu l ăsaţi prejudecăţile pe care le ave ţi împotriva termenilor spirituali s ă vă reţină de la a v ă întreba cu onestitate ce înseamn ă acei termeni pentru dumneavoastr ă   personal. La început, pentru a porni pe drumul maturiz ării spirituale, nici nu ne-a trebuit altceva, ca s ă stabilim prima relaţie conştientă cu Dumnezeu, a şa cum ni-L închipuiam fiecare. Mai pe urm ă, ne-am pomenit c ă am început să accept ăm multe dintre lucrurile care ni se păruser ă de neînţeles şi fenomenul acesta se nume şte maturizare. Fiindcă doream să ne maturizăm, trebuia să începem de undeva, a şa că, am f ăcut apel la  propria noastr ă concep ţie, oricât de limitat ă era ea. Singura întrebare pe care a trebuit s ă ne-o punem a fost: "Cred eu acum - sau sunt eu măcar dispus s ă cred - că există o Putere superioar ă mie?" De îndată ce un om poate spune c ă are această credinţă sau că este dispus s ă creadă, îl asigur ăm că se află pe drumul cel bun. Ni s-a dovedit în mod repetat c ă, pe aceast ă piatr ă simplă de temelie, se poate construi o structur ă spirituală de o surprinz ătoare eficienţă.14 Aceasta a fost o mare descoperire pentru noi, deoarece ini ţial presupuseser ăm că nu vom putea folosi principiile spirituale, decât dac ă vom accepta şi alte multe lucruri legate de credinţă, în care ne venea greu s ă credem. Când ni se prezentau idei spirituale, ne spuneam adesea: "Ce n-a ş da să am şi eu ce are omul acesta! Numai de-a ş putea crede cum crede el! Păcat că atâtea lucruri care lui i se par a şa de simple, mie îmi sunt imposibil de acceptat ca adevăruri sigure, în care s ă pot crede." Deci, a fost o u şurare să descoperim c ă puteam porni de la un nivel mai simplu. Pe lângă incapacitatea noastr ă aparentă de a accepta multele detalii ale credin ţei, ne-am   pomenit adesea paralizaţi de încă păţânare, hipersensibilitate şi prejudecăţi prosteşti. Mulţi eram atât de iritabili, încât chiar  şi o aluzie întâmpl ătoare la chestiuni spirituale ne f ăcea să ne zburlim la vorbitor. Aceast ă atitudine psihică trebuia abandonat ă. În ciuda rezisten ţei iniţiale, am descoperit c ă nu a fost chiar a şa de greu s ă alungăm asemenea sentimente. Amenin ţaţi de 14

ă  Vă rugăm să nu lăsaţi să vă scape lectura Anexei a II-a, intitulată Experien ţ a spiritual ă 

36

Cap.4. NOI, AGNOSTICII

distrugerea prin alcoolism, ne-am deschis rapid la ideile spirituale, a şa cum încercaser ăm să o facem şi în celelalte chestiuni. Alcoolul a avut o mare putere de convingere, în aceast ă  privinţă. Ne-a învins pe toate planurile, obligându-ne s ă devenim rezonabili. În unele cazuri,  bătălia a fost lung ă şi extenuant ă; sper ăm ca nimeni s ă nu mai ţină la prejudecăţi atât cât am ţinut unii dintre noi. Cititorul s-ar mai putea întreba şi acum, dup ă toate cele spuse, de ce este necesar s ă creadă într-o Putere superioar ă. Credem că există motive întemeiate. S ă aruncăm o privire asupra câtorva dintre ele. Omul practic al zilelor noastre pretinde fapte şi rezultate concrete. Şi totuşi, secolul al XX-lea accept ă prompt teorii de orice fel, cu condi ţia ca acestea s ă aibă r ădăcinile solid înfipte în practic ă. De exemplu, exist ă numeroase teorii asupra electricit ăţii. Toţi cred în ele, f ăr ă vreun murmur de îndoial ă. Cum se explic ă aceast ă acceptare prompt ă? Pur  şi simplu,   pentru că ne-ar fi imposibil s ă explicăm ce vedem şi simţim, ce dirijăm şi folosim, f ăr ă o  presupunere rezonabil ă de la care s ă plecăm. În zilele noastre to ţi oamenii cred într-o sumedenie de ipoteze pentru care exist ă destule dovezi valabile, chiar dac ă nu se pot vedea cu ochii. De fapt, ştiinţa a demonstrat c ă dovezile vizuale sunt cele mai slabe! Studiul lumii materiale ne-a tot ar ătat că aparenţele sunt departe de a fi realitatea. S ă ilustr ăm aceast ă afirmaţie. Prozaica bârn ă de oţel este o mas ă de electroni, care se rotesc unul în jurul celuilalt, cu o viteză incredibilă. Micile particule sunt guvernate de legi precise, care sunt considerate ca fiind adevărate pentru întreaga lume material ă. Aşa susţine ştiinţa şi nu avem nici un motiv s ă ne îndoim. Dar, atunci când ni se sugereaz ă Sa presupunem c ă la baza lumii materiale şi a vieţii vizibile s-ar afla o Inteligen ţă Creatoare, C ălăuzitoare, Atotputernic ă, se declan şează în noi acea înclina ţie perversă binecunoscută, care ne face s ă ducem o intens ă muncă de lămurire cu sine că nu poate fi a şa. Citim căr ţi bogate în înflorituri verbale şi ne lăsăm purtaţi în dezbateri f ăr ă conţinut, convinşi c ă universul nu are nevoie de un Dumnezeu prin care s ă fie explicat. Dac ă argumentele noastre ar fi adev ărate, ar însemna c ă viaţa nu izvor ăş ăşte din nimic, nu înseamn ă nimic şi nu duce nic ăieri. În loc să ne consider ăm agenţi inteligenţi, avangardă a Creaţiei Divine, noi, agnosticii şi ateii, am preferat s ă credem că inteligenţa noastr ă umană era ultimul cuvânt, alfa şi omega, începutul şi sfâr şitul tuturor lucrurilor l ucrurilor.. Cam înfumuraţi, nu? Aceia dintre noi care am parcurs pe vremuri acest drum dubios, v ă implor ăm să lăsaţi la o parte prejudec ăţile, chiar  şi cele împotriva religiei institu ţionalizate. Am descoperit c ă, oricât de şubrede ar fi unele dintre diversele religii, ele au dat un rost şi o direcţie în viaţă multor milioane de oameni. Credincio şii au o idee logic ă despre rostul vie ţii. Noi nu avuseser ăm nici măcar o idee rezonabil ă. Ne distram, disecând cu cinism credin ţe şi practici spirituale, în loc s ă remarcăm că mulţi dintre cei cu o orientare spiritual ă, indiferent de ras ă, culoare sau crez, dovedeau o stabilitate, o fericire şi un rost pe lume, pe care ar fi fost mai  bine să le căutăm şi noi. În schimb, nu le-am v ăzut decât sl ă  biciunile omeneşti şi, câteodat ă, ne foloseam de defectele lor ca s ă le condamnăm religia, îi acuzam pe al ţii de intoleranţă, în timp ce noi înşine eram intoleran ţi. Nu vedeam cât de frumoas ă şi de reală era pădurea, fiind orbi ţi de urâţenia câtorva copaci. Nu am acordat niciodat ă o atenţie cinstită laturii spirituale a vie ţii. În povestirile noastre, ve ţi întâlni o mare varietate de moduri de concepere şi contactare a Puterii superioare. Nu pare s ă aibă mare importanţă dacă suntem sau nu de acord cu anumite abordări sau concep ţii. Experienţa ne-a învăţat că, în ce priveşte scopul nostru, nu este cazul să ne batem capul cu asemenea chestiuni. Este bine ca stabilirea propriilor concep ţii şi c ăi s ă r ămână la latitudinea fiecăruia. Există un singur punct asupra c ăruia am căzut cu to ţii de acord. Dup ă cum se poate remarca, fiecare dintre noi a câ ştigat acces la o Putere superioar ă şi crede în ea. În fiecare caz, aceast ă Putere a s ăvâr şit miraculosul, adic ă ceea ce fusese omene şte imposibil. Şi, vorba unui respectat om de stat american: "S ă lăsăm rezultatele s ă vorbească". 37

ALCOOLICII ANONIMI

Este vorba aici despre mii de b ărbaţi şi femei din întreaga lume, care declar ă f ăr ă rezerve că, de când au ajuns s ă creadă într-o Putere superioar ă, de când au luat o anumit ă atitudine faţă de Ea şi au f ăcut câteva lucruri simple, s-a produs o schimbare drastic ă în modul lor de viaţă şi de gândire. Sub amenin ţarea pr ă buşirii şi a disper ării, văzând cât de complet eşuaser ă resursele lor umane, ei s-au sim ţit p ătrunşi de un nou fel de putere, de pace, fericire şi direcţie în viaţă. Fenomenul s-a produs la scurt timp dup ă îndeplinirea, cu inima deschis ă, a câtorva cerinţe elementare. Pân ă nu demult tulbura ţi şi dezorientaţi de aparenta inutilitate a existenţei, ei dezvăluie acum motivele ascunse din cauza c ărora viaţa le fusese atât de grea. Lăsând la o parte problema b ăutului, ei spun de ce au tr ăit o viaţă atât de nesatisf ăcătoare şi arată cum s-a produs schimbarea. Când multe sute de oameni sunt în stare s ă spună că cel mai important lucru din via ţa lor este acela c ă au devenit con ştienţi de prezen ţa lui Dumnezeu, mărturiile lor prezint ă un motiv puternic în favoarea credin ţei. în ultimul secol, omenirea a f ăcut mai multe progrese în domeniul material decât în toate mileniile anterioare. Se ştie din ce motive. Cercet ătorii trecutului istoric ne spun c ă intelectul celor din vechime era la fel de dezvoltat ca şi cel mai dotat intelect uman din zilele noastre. Şi totuşi, progresul material al trecutului îndep ărtat s-a produs într-un ritm penibil de lent. Spiritul ştiinţific iscoditor, care duce la cercetare şi invenţii, le era necunoscut celor de atunci. În domeniul material, mintea oamenilor era bântuit ă de supersti ţii, încătuşată de tradiţii şi de tot felul de idei fixe. Unii contemporani de-ai lui Columb considerau ca ceva absurd s ă crezi că Pământul e rotund. Al ţii aproape că l-au omorât pe Galilei pentru ereziile lui astronomice.  Noi ne-am pus urm ătoarea întrebare: oare nu cumva suntem şi (unii dintre) noi la fel de mărginiţi şi de nerezonabili, cu privire la domeniul spiritual, cum erau acei oameni din trecut faţă de domeniul material? Chiar  şi în acest secol, unele ziare americane s-au temut s ă tipărească o relatare despre  primul zbor reuşit al fraţilor Wright la Kitty Hawk. Toate încerc ările anterioare e şuaser ă, nu-i aşa? De exemplu, ma şina zbur ătoare a Profesorului Langley se pr ă buşise în fluviul Potomac, nu? Nu-i aşa că cei mai luminaţi matematicieni dovediser ă că omul nu poate zbura? Şi, nu spuseser ă oamenii că Dumnezeu a rezervat acest privilegiu exclusiv pentru p ăsări? Numai că, treizeci de ani mai târziu, cucerirea spa ţiului aerian devenise un eveniment apar ţinând istoriei iar călătoriile cu avionul erau în plin avânt. In majoritatea domeniilor, genera ţia noastr ă a fost martora unei desc ătuşări complete a gândirii umane. Ast ăzi, chiar  şi oameni f ăr ă prea multă educa ţie citesc în suplimentul de duminică, f ăr ă să se mire, despre proiectul de explorare a Lunii cu ajutorul unei rachete spaţiale şi-şi spun: "De ce nu? Şi încă nu peste mult timp" Nu este oare epoca noastr ă caracterizată printr-o rapidă acceptare a noilor idei, în locul celor învechite, printr-o prompt ă înlocuire a teoriilor sau a tehnologiilor care nu mai corespund, cu altele noi care func ţionează? A trebuit să ne întrebăm: de ce s ă nu ne schimb ăm la fel de prompt şi punctul de vedere în tratarea problemelor noastre omene şti? Aveam necazuri în rela ţiile personale, nu ne puteam controla natura emotiv ă, eram pradă mizeriei şi depresiei, nu eram în stare s ă ne câştigăm existenţa, ne simţeam inutili, eram tortura ţi de frică şi nefericiţi, nu prea eram de ajutor altora. Atunci, nu era oare mai important s ă găsim o soluţie la aceste torturi suflete şti, decât s ă vizionăm documentare despre zborul spre Lun ă? Sigur că era. Văzându-i pe al ţii cum îşi rezolvau problemele cu ajutorul Spiritului Universului, a trebuit să încetăm să ne mai îndoim de puterea lui Dumnezeu. În timp ce ideile noastre se dovedeau inutile, ideea de Dumnezeu aducea rezultate. Credinţa aproape copil ărească a fraţilor Wright că vor putea construi o ma şină zbur ătoare, a fost izvorul reu şitei lor. Făr ă acea credin ţă, nu s-ar fi întâmplat nimic. Noi, cei agnostici şi atei, ne cramponam de ideea c ă propriile puteri ne-ar fi suficiente. Atunci când alţii ne-au demonstrat cum se iese din impas cu ajutorul lui Dumnezeu, am început s ă ne simţim ca cei care garantaser ă că fraţii Wright nu vor zbura niciodată.

38

Cap.4. NOI, AGNOSTICII

Logica este ceva m ăreţ. Ne-a pl ăcut în trecut şi ne place şi acum. Nu din întâmplare am fost înzestraţi cu puterea de a ra ţiona, de a examina dovezile aduse de sim ţuri şi de a trage concluzii. Este unul dintre cele mai grozave atribute ale omului. Noi, cei cu înclina ţii spre agnosticism, nu ne putem mul ţumi cu presupuneri ce nu pot fi abordate şi interpretate raţional. De aceea, ne str ăduim din r ăsputeri să explicăm de ce consider ăm credinţa pe care o avem acum ca fiind bazat ă pe raţiune, de ce consider ăm că este mai sănătos şi mai logic să credem decât s ă nu credem, de ce spunem c ă modul nostru de gândire din trecut fusese vag şi f ăr ă consistenţă, atunci când ridicam din umeri cu îndoial ă, spunând: "Nu ştiu". Când am devenit alcoolici, cople şiţi de o criză pe care ne-o creaser ăm singuri, pentru c ă n-o mai putuser ăm amâna şi din care nu mai puteam ie şi, a trebuit s ă ne alungăm frica şi să contemplăm ideea de Dumnezeu: fie c ă El e totul, fie c ă nu e nimic; ori exist ă Dumnezeu, ori nu există. Pentru ce s ă optăm? Ajunşi în acest punct, ne-am v ăzut confrunta ţi cu problema credin ţei. Nu mai puteam ocoli subiectul. Unii dintre noi traversaser ă deja Podul Ra ţiunii, către mult doritul ţărm al credinţei. Imaginea şi asigur ările venite din acel T ărâm Nou au adus o lic ărire în priviri obosite şi o undă proaspătă de curaj spiritelor vl ăguite. Ne-au fost întinse mâini prietenoase şi eram recunosc ători Raţiunii, care ne adusese pân ă aici. Dar ceva ne ţinea de la a pune piciorul pe ţărm. Poate că ne sprijiniser ăm prea puternic  pe Ra ţiune şi acum nu ne surâdea ideea de a ne pierde reazemul cunoscut. Era ceva natural. Dar, haideţi să privim lucrurile un pic mai îndeaproape. Oare nu cumva, f ăr ă ştirea noastr ă, fuseser ăm aduşi unde ne aflam acum tocmai de un anume gen de credin ţă? Nu crezuser ăm noi în raţiune? Ce altceva s ă fie fost aceasta, dac ă nu un fel de credin ţă? Da, fuseser ăm credincioşi, credincioşii servili ai Zeului Ra ţiunii. Am descoperit deci c ă, sub o formă sau alta, credin ţa fusese mereu în joc! Şi am mai descoperit c ă fuseser ăm credincioşi cu înclinaţii spre idolatrie. Ce piele de gâsc ă ne mai aducea practica aceea de adorare a unor oameni, sentimente, obiecte, bani şi chiar de sine! Sau, din motive mai nobile, nu c ăzuser ăm noi uneori în extaz în fa ţa unui apus de soare, a m ării sau a unei flori? Cine dintre noi n-a iubit ceva sau pe cineva? Câte dintre aceste sentimente de iubire sau venera ţie au vreo leg ătur ă cu raţiunea pur ă? Puţine sau nici unul, am constatat în fine. In fond, nu cumva formau toate acestea la un loc materialul din care era construit ă întreaga noastr ă viaţă? Nu determinaser ă aceste sentimente, la urma urmelor, cursul întregii noastre existen ţe? Ne-a fost imposibil s ă spunem că nu aveam capacitatea de a crede, de a iubi sau de a venera. într-un fel sau altul, tr ăiser ăm pe baza unei credinţe, mai mult decât pe orice alt ă bază. Imaginaţi-vă viaţa f ăr ă credinţă! Doar prin ra ţiune, nu ar fi via ţă. Dar noi credeam în viaţă - sigur că da. Nu puteam dovedi viaţa a şa cum ai demonstra c ă linia dreaptă este drumul cel mai scurt dintre dou ă puncte şi, totuşi, ea exista. Mai puteam oare spune c ă totul este doar  o masă de electroni, crea ţi din nimic, f ăr ă nici o însemnătate, care se îndreapt ă vertiginos spre neant? Sigur c ă nu, pentru că electronii înşişi par să fie mult mai inteligen ţi, decât să fie sau să se poarte a şa. Cel puţin aşa spun chimi ştii. Astfel, am în ţeles că raţiunea nu este totul. În plus, a şa cum o folosim cei mai mul ţi, ea nici nu este ceva pe care s ă se poat ă conta exclusiv, chiar dac ă este izvorât ă din cele mai str ălucite minţi. Ce părere aveţi despre cei care dovediser ă raţional că omul nu va putea zbura niciodată? Iar noi mai văzuser ăm şi un alt fel de zbor, o eliberare spiritual ă din aceast ă lume, oameni care se în ălţau deasupra problemelor. Ei ziceau c ă Dumnezeu a f ăcut posibil acest lucru, iar noi doar zâmbeam. V ăzuser ăm descătuşări spirituale, dar ne pl ăcea să ne spunem c ă nu erau adev ărate. De fapt, ne în şelam pe noi înşine, pentru c ă adânc, în fiecare b ărbat, femeie sau copil, există ideea fundamental ă de Dumnezeu. Ea poate fi umbrit ă de calamităţi, de vanitate sau de cultul altor valori, dar sub o form ă sau alta, ea este prezent ă. Credinţa într-o Putere superioar ă,

39

ALCOOLICII ANONIMI

 precum şi manifestările miraculoase ale acestei for ţe în viaţa umană, există de când a ap ărut rasa umană. Am înţeles şi noi, în fine, c ă aceast ă credinţă era o latur ă a naturii noastre, ceva ce seamănă cu sentimentele fa ţă de un prieten. Uneori, am avut nevoie de curaj ca s ă pornim în căutarea lui Dumnezeu, dar El era prezent, la fel de real, precum eram noi înşine. Am descoperit Marea Realitate în adâncul fiin ţei noastre, în ultim ă analiză, El numai acolo poate fi g ăsit şi acolo L-am g ăsit şi noi.  Nu putem face mai mult pentru dumneavoastr ă decât să defrişăm puţin terenul. Dac ă mărturiile noastre v ă vor ajuta s ă vă debarasaţi de prejudec ăţi şi s ă gândi ţi cinstit, să prindeţi curaj şi s ă căutaţi în adâncul propriului suflet, atunci - dac ă doriţi - vă puteţi alătura nouă pe Marele Drum. Cu o asemenea atitudine nu ve ţi da greş şi, f ăr ă îndoială, ve ţi deveni con ştient de credinţa dumneavoastr ă. Vom prezenta acum pe scurt experien ţa unui om care s-a crezut ateu. Povestea este deosebit de interesant ă. Transformarea sa interioar ă a fost înduio şătoare, impresionant ă, convingătoare. Prietenul nostru era fiul unui pastor. Pe când era elev la şcoala parohial ă, s-a simţit revoltat de ceea ce considera el a fi o supraînc ărcare cu religie a programei şcolare. Apoi, au urmat ani mul ţi de necazuri şi frustr ări: un eşec în afaceri, o boal ă mintală, o alta fatal ă, o sinucidere. Aceste nenorociri ab ătute asupra familiei sale l-au umplut de am ăr ăciune şi deprimare. Dezam ăgirile perioadei de dup ă r ăzboi, agravarea continu ă a alcoolismului s ău, apropierea pr ă buşirii mintale şi fizice, toate l-au adus la un pas de sinucidere. Într-o sear ă, în timpul unei intern ări for ţate la spital, a auzit povestea unui alcoolic care trecuse printr-o experien ţă spirituală. Scârbit, prietenul nostru a strigat cu furie f urie amar ă:  – Dac ă Dumnezeu exist ă, ştiu sigur că El n-a f ăcut nimic pentru mine! Dar, mai târziu, singur în salon, şi-a pus întrebarea: "Oare s ă se înşele chiar toţi oamenii religioşi pe care-i cunosc?" Şi, în timp ce cump ănea r ăspunsul, i s-a p ărut că se afla în chinurile iadului. Apoi, ca un tr ăsnet, i-a trecut prin cap un gând care le-a alungat pe toate celelalte: "Cine e ş e şti ti tu, să  să spui spui că  că nu nu exist ă Dumnezeu? ă Dumnezeu? "  Omul povesteşte cum s-a pr ă buşit din pat, în genunchi. În câteva secunde, a fost cople şit de convingerea c ă Dumnezeu era prezent acolo. Prezen ţa aceasta l-a înv ăluit şi pătruns cu siguranţa şi m ăreţia unui torent. Barierele pe care şi le construise de-a lungul anilor au c ăzut. Se afla în prezen ţa Infinitei Puteri şi Iubiri. Păşise de pe pod, pe mal. Pentru prima oar ă, era conştient de faptul că tr ăia în compania Creatorului s ău. Astfel a fost pus ă piatra de temelie a vie ţii prietenului nostru. Nici o nenorocire ulterioar ă n-a putut-o clinti. Problema alcoolismului s ău a fost eliminat ă. Ea a disp ărut pe loc chiar atunci, în acea noapte, cu ani în urm ă. Cu excep ţia câtorva scurte momente de tenta ţie, gândul la b ăutur ă nu i-a mai revenit niciodat ă; în clipele de ispit ă, repulsia se instala rapid. Se  pare că nu mai putea bea, nici dac ă voia. Dumnezeu îi restabilise s ănătatea mintală. Ce altceva s ă fie aceasta, dac ă nu o însănătoşire miraculoas ă? însă una compus ă din elemente simple: circumstan ţele l-au f ăcut dispus s ă creadă, el s-a oferit cu umilin ţă Creatorului său şi ochii i s-au deschis. Aşa ne-a redat Dumnezeu tuturor s ănătatea mintală. Omul acesta a avut o revela ţie  bruscă. Pentru al ţii, schimbarea s-a produs mai încet. Dar Dumnezeu a venit în via ţa tuturor  celor care L-au c ăutat cu onestitate. Când ne-am apropiat de El, El ni s-a ar ătat!

40

Capitolul 5

CUM FUNCŢIONEAZĂ METODA NOASTRĂ Rareori s-a întâmplat ca cineva s ă nu reuşească, atunci când a aplicat metoda noastr ă în întregime. Cei care nu se îns ănătoşesc, sunt oameni care nu pot sau nu vor s ă se dedice complet acestui program simplu - de obicei, b ărbaţi şi femei care, prin structura lor, sunt incapabili de a fi cinstiţi cu sine. Exist ă asemenea neferici ţi. Nu este vina lor; se pare c ă s-au născut aşa. Ei sunt din fire incapabili de a în ţelege şi dezvolta un mod de via ţă care să nu se abat ă în nici un fel de la onestitate; şansele lor de a se face bine sunt reduse considerabil. Mai există şi aceia care sufer ă de grave tulbur ări emoţionale şi mintale. Mulţi dintre ei se fac bine, dac ă au capacitatea de a fi one şti. Povestea fiec ăruia dintre noi dezv ăluie, în general, cum am fost, ce s-a întâmplat şi cum suntem acum. Dac ă aţi hotărât că vreţi şi dumneavoastr ă ceea ce avem noi şi sunteţi dispus să mergeţi până în pânzele albe ca s ă obţineţi acel ceva, atunci înseamn ă că sunteţi pregătit să faceţi anumiţi paşi. Pe unii dintre ace ştia, noi am refuzat s ă-i facem, din înc ă păţânare. Credeam c ă vom  putea g ăsi o metod ă mai uşoar ă, mai puţin drastică. Dar n-am găsit. Vorbind cât se poate de serios, v ă rugăm fierbinte să vă alungaţi teama şi să acordaţi atenţie maximă amănuntelor metodei, de la bun început. Unii dintre noi am încercat s ă r ămânem crampona ţi de vechile noastre idei, dar nu am ajuns la nici un rezultat, pân ă când nu neam debarasat de ele complet.  Nu uitaţi că avem de a face cu alcoolul - viclean, derutant, puternic! F ăr ă ajutor, nu prea avem şanse. Dar exist ă Cineva care are toată puterea - şi acel Cineva este Dumnezeu. Fie-v ă dat să-L găsiţi acum!  Nouă, jumătăţile de măsur ă nu ne-au adus nimic. Ne aflam la o r ăscruce a vie ţii. Ne-am abandonat complet în grija şi sub ocrotirea Lui. Iată paşii pe care i-am f ăcut şi care sunt sugera ţi ca program de îns ănătoşire: 1. Am admis admis că eram neputincio şi în faţa alcoolului - c ă nu mai eram st ă  pâni pe viaţa noastr ă. 2. Am ajuns ajuns la credin credin ţa că o Putere superioar ă nouă înşine ne-ar putea reda s ănătatea mintală. 3. Am hot hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, a şa  şa cum  şi-L  şi-L închipuia  fiecare dintre noi. 4. Am f ăcut, f ăr ă teamă, un inventar moral am ănunţit al propriei persoane. 5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nou ă înşine şi unei alte fiinţe umane, natura exact ă a greşelilor noastre. 6. Am consi consim mţit, f ăr ă rezerve, ca Dumnezeu s ă ne scape de toate aceste defecte de caracter. caracter. 7. Cu umilin umilinţă, I-am cerut să ne îndep ărteze slă biciunile. 8. Am întocmit întocmit o list listă cu toate persoanele c ărora le-am f ăcut necazuri şi am consimţit să repar ăm aceste rele.

41

ALCOOLICII ANONIMI

9. Ne-am reparat reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putin ţă, dar nu f ace vreun r ău lor sau altora. şi atunci când le-am fi putut face 10. Ne-am continuat continuat inventarul personal personal şi ne-am recunoscut gre şelile, de îndat ă ce ne-am dat seama de ele. 11. Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul con ştient cu Dumnezeu, a şa cum  şi-L i-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar s ă ne arate voia Lui în ce ne pri şa cum ş veşte şi să ne dea puterea s-o împlinim. 12. După ce am tr ăit o trezire spiritual ă ca rezultat al acestor pa şi, am încercat s ă transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vie ţii noastre. Mulţi dintre noi am exclamat: "Ce preten ţii! Eu nu pot urma toate instruc ţiunile astea!"   Nu vă descurajaţi. Nici unul dintre noi n-a reu şit să urmeze toate aceste principii în mod absolut. Nu suntem sfin ţi. Ceea ce conteaz ă este că suntem dispuşi să progresăm pe baza unor  repere spirituale. Principiile a şternute mai sus sunt puncte de reper pentru progres. Noi nu avem pretenţia de a deveni perfec ţi, ci de a progresa spiritual. Modul în care descriem alcoolicul, capitolul consacrat agnosticilor, precum şi cele întâmplate în timpul bolii şi după restabilirea sănătăţii, fac să iasă în evidenţă trei lucruri importante: (a) că eram alcoolici şi nu mai eram st ă pâni pe via ţa noastr ă; (b) că, probabil, nici o putere omeneasc ă nu ne-ar fi putut despov ăra de alcoolism; (c) că Dumnezeu ar putea - şi ar face-o - dac ă L-am căuta. Convinşi de toate acestea, am ajuns la Pasul 3,   prin care ne-am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în mâinile lui Dumnezeu, a şa  şa cum ni-L închipuiam fiecare. Ce anume înţelegem prin aceasta şi din ce const ă acţiunea noastr ă la Pasul 3? Mai întâi, este necesar s ă fim convinşi de faptul c ă o viaţă tr ăită numai după pofta noastr ă nu prea poate fi o via ţă împlinită, Pentru că intr ăm aproape tot timpul în conflict cu ceva sau cineva, chiar şi atunci când suntem mâna ţi de gânduri bune. Cei mai mulţi oameni încearc ă să tr ăiască de parcă ei înşişi ar fi regizorii universului. Fiecare om este ca un actor care vrea s ă dirijeze întregul spectacol a şa cum crede el de cuviinţă, încercând întruna s ă aranjeze luminile, decorul, coregrafia şi jocul celorlalţi actori. Ce bine ar fi dac ă toate ar r ămâne cum le-a rânduit el, dac ă toţi ar acţiona dup ă dorinţa lui! Atunci spectacolul ar fi un succes, via ţa ar fi minunat ă şi toţi, inclusiv el însu şi, ar fi mulţumiţi! În încercarea sa de dirijare a vie ţii, poate c ă actorul dă dovadă de virtuţi reale, precum amabilitate, bun ăvoinţă, r ă bdare, generozitate ori poate chiar modestie şi sacrificiu de sine. Pe de altă parte, el poate fi meschin, egoist, plin de sine şi necinstit. Majoritatea oamenilor sunt, de fapt, un amestec de astfel de tr ăsături. Cum se petrec lucrurile de obicei? Spectacolul nu prea reu şeşte iar omul începe s ă creadă că viaţa este nedreapt ă cu el. Se hot ăr ăş ăşte să pună la bătaie mai multă energie. Cu următoarea ocazie, devine şi mai pretenţios sau mai binevoitor, dup ă caz. Piesa tot nu-i iese pe  plac. Deşi admite c ă poate, pe undeva, e şi vina sa, este convins c ă ceilalţi sunt mai de blamat decât el. Este indignat, se înfurie, se auto-comp ătimeşte. Care este problema lui cea mai mare? Nu cumva caut ă să-şi satisfacă propriile interese, chiar  şi atunci când încearc ă să fie  bun cu ceilalţi? Nu este cumva un asemenea om victima iluziei c ă ar putea stoarce satisfac ţii şi fericire de la lume, numai de-ar dirija-o el bine? Dar nu este oare evident, pentru to ţi ceilalţi actori, ce urm ăreşte el să obţină? Şi nu-i face aceasta pe ceilal ţi să se r ăzbune, retr ăgând tot ce  pot din ce-au investit ei înşişi în spectacol? Nu cumva produce el mai mult ă confuzie, decât armonie, chiar  şi în cele mai bune momente ale sale? 42

Cap.5. CUM FUNCŢ FUNCŢIONEAZĂ IONEAZĂ METODA NOASTR Ă

Actorul acesta nu se gânde şte decât la sine. Ca s ă folosim un termen la mod ă, este un egocentric. Este precum cel care s-a retras din afaceri şi acum se plânge de starea jalnic ă a naţiunii, în timp ce st ă cu burta la soare iarna, pe plaja Floridei; ca pastorul care oftează din cauza p ăcatelor secolului al XX-lea; ca politicienii şi reformatorii convinşi că Utopia s-ar putea înf ă ptui, dacă restul lumii s-ar purta cum trebuie; ca ho ţul care sparge seifuri, din cauz ă că societatea l-a nedrept ăţit şi ca alcoolicul care a pierdut totul şi este internat pe viaţă. Oricât am vrea s ă protestăm, nu suntem oare majoritatea dintre noi  preocupaţi de propria persoan ă, de resentimentele noastre şi de mila de sine? Egoism - egocentrism! Aici, credem noi, î şi au r ădăcina necazurile noastre. Mâna ţi de o sută de forme de frică şi autoamăgire, de propriile interese şi autocompătimire, îi călcăm pe  bătături pe semenii no ştri şi ei se r ăzbună. Uneori ne r ănesc f ăr ă vreo provocare din partea noastr ă; dar, de fiecare dat ă descoperim c ă, în anumite momente din trecut, luaser ăm hotărâri dictate de egoism, care ne-au adus mai târziu aceste riposte dureroase. Consider ăm, deci, că suntem principalii autori ai propriilor necazuri. Acestea izvor ăsc din noi înşine. Alcoolicul este un exemplu de culme a înd ăr ătniciei egoiste neînfrânate, de şi de obicei el nu crede c ă ar fi aşa. Mai înainte de orice, noi, alcoolicii, trebuie s ă ne debaras ăm de egoismul acesta. Trebuie, pentru c ă altfel ne ucide! Dumnezeu ne d ă posibilitatea. Şi se  pare adesea c ă nici nu putem sc ă pa de egoism f ăr ă ajutorul Lui. Mulţi dintre noi am avut un noian de convingeri morale şi filosofice, dar ne-a fost imposibil să ne ridicăm la înălţimea lor, oricât am dorit. N-am prea reu şit nici să devenim mai  puţin egocentrici prin dorin ţa sau voin ţa noastr ă. Ne trebuia ajutor de la Dumnezeu. De aceea s-a n ăscut metoda noastr ă şi de aceea func ţionează ea aşa cum funcţionează. Mai întâi de toate, a trebuit s ă încetăm a mai juca rolul lui Dumnezeu, pentru c ă n-a ţinut. Apoi, am hot ărât că de acum înainte Dumnezeu va fi Regizorul întregii noastre vie ţi. El este Directorul; noi suntem agen ţii Lui. El este P ărintele, noi suntem copiii Lui. Conceptul acesta, care a devenit piatra de temelie a noului arc de triumf pe sub care am p ăşit către libertate, este simplu, ca majoritatea ideilor bune. După ce am adoptat aceast ă atitudine în mod sincer, au început s ă se petreacă tot soiul de lucruri remarcabile. Aveam un nou Patron, care fiind atotputernic, ne-a furnizat cele necesare, cu condi ţia ca noi s ă ne ţinem în preajma Lui şi să-I împlinim lucrarea bine. Ancoraţi pe acest fundament, am devenit din ce în ce mai pu ţin interesaţi de sine, de măruntele noastre planuri şi proiecte. Ne interesa din ce în ce mai mult s ă înţelegem cu ce   puteam contribui noi la viaţă. Pe măsur ă ce simţeam pătrunzând în noi o putere nou ă şi savuram pacea sufleteasc ă, pe măsur ă ce descopeream c ă puteam face fa ţă vieţii cu succes şi deveneam con ştienţi de prezenţa Lui - a început s ă ne p ăr ăsească frica de ziua de azi, de cea de mâine şi de viitorul îndep ărtat. Ne renăscuser ăm.   Ne aflam acum la   Pasul 3. I-am spus Creatorului nostru, a şa cum ni-L închipuiam fiecare: "Doamne, m ă las în grija Ta - s ă faci din mine şi prin mine ceea ce dore şti Tu. Scapă-mă din robia egoismului, ca s ă pot împlini mai bine voia Ta. Scap ă-mă de greutăţi în aşa fel, încât biruin ţa mea asupra lor s ă fie, pentru cei pe care i-a ş putea ajuta, o m ărturie a Puterii Tale, a Iubirii Tale, a Modului T ău de Viaţă. Fie-mi dat să fac voia Ta întotdeauna!" Am cumpănit bine înainte de a face acest pas, asigurându-ne c ă eram pregătiţi să-l facem, că ne puteam în fine abandona lui Dumnezeu pe de-a-ntregul. Am descoperit c ă era de dorit să facem acest pas spiritual împreun ă cu o persoan ă înţelegătoare, precum so ţia ori cel mai bun prieten ori sfetnicul spiritual. Dar este mai bine s ă ne ducem la întâlnirea cu Dumnezeu singuri, decât al ături de cineva care ne-ar în ţelege greşit. Desigur, ne-am ales noi în şine cuvintele c ătre Dumnezeu, fiind aten ţi să exprimăm ideea în sine, f ăr ă rezerve. Acesta a fost doar un început, dar f ăcut cu onestitate şi smerenie, el a avut uneori un efect foarte puternic şi imediat.

43

ALCOOLICII ANONIMI

Pe urmă, ne-am lansat într-un program de ac ţiune viguroas ă, al cărei prim pas este o cur ăţ ăţenie general ă interioar ă, ceea ce mul ţi dintre noi nu mai încercaser ăm să facem niciodat ă înainte. Deşi decizia noastr ă a fost un pas vital, hot ărâtor, nu putea avea un efect permanent, dacă nu era urmat ă imediat de efortul sus ţinut de a recunoa şte şi elimina obstacolele psihice de care ne împiedecaser ăm mereu. Băutura fusese doar un simptom. Deci, trebuia s ă luăm în considerare cauzele şi stările de spirit. De aceea, am început s ă ne facem un inventar personal.  Acesta a fost Pasul 4. Orice afacere comercial ă nesupusă cu regularitate unui inventar este de obicei sortit ă eşecului. Inventarul comercial este un efort de dezv ăluire a adev ărului cu privire la m ărfurile aflate în stoc, o confruntare cu realitatea. Unul dintre obiectivele inventarului este acela de a detecta  bunurile deteriorate sau nevandabile şi de a sc ă pa de ele prompt şi f ăr ă regrete. Dacă pro  prietarul vrea ca afacerea să-i meargă bine, nu- şi poate permite s ă se mintă în privinţa valorilor din stoc. Exact acest lucru l-am f ăcut noi, cu privire la via ţa noastr ă. Am inventariat-o cu onestitate. Mai întâi, am c ăutat să depistăm acele slă biciuni ale personalit ăţii noastre care neau cauzat nereu şitele. Convinşi fiind că egoismul, manifestat în diverse forme, a fost cel care ne-a înfrânt, i-am studiat modurile de manifestare cele mai frecvente. Resentimentul este cauza "num ărul unu" a durerilor noastre. El devasteaz ă spiritul alcoolicului mai r ău decât oricare alt ă stare psihic ă. Din el se nasc toate formele de boal ă spirituală, iar noi nu am fost bolnavi doar mintal şi fizic, ci şi spiritual. Odată ce a avut loc însănătoşirea spirituală, urmează refacerea mintal ă şi cea fizică. Pentru a ne putea ocupa de problema resentimentelor, resentimentelor, le-am a şternut pe hârtie. Am f ăcut o listă cu oamenii, institu ţiile sau principiile fa ţă de care sim ţeam mânie şi ne-am întrebat de unde venea acel sentiment. De cele mai multe ori, am descoperit c ă ne fuseser ă r ănite sau ameninţate stima de sine, buzunarul, ambi ţiile şi relaţiile personale (inclusiv cele sexuale). Deci, eram ofensa ţi. Ne simţeam devasta ţi. Pe lista resentimentelor, am scris în dreptul fiec ărui nume natura prejudiciilor îndurate. Ce anume fusese afectat? Stima de sine, securitatea, ambi ţiile, relaţiile personale sau cele sexuale? De obicei, am recurs la descrieri precise, precum cele din exemplul urm ător:

Am resentimente faţă faţă de: Dl. X

D-naY

Patronul

Soţia

Cauza:

Îmi afectează:

Atenţia pe care i-o poart ă soţiei mele. M-a pârât soţiei că am amantă. X mi-ar putea "sufla" postul la serviciu. E nebună - se uită la mine "de sus". Şi-a internat soţul, din cauza be ţiilor. El este prietenul meu. Ea e o gur ă-spartă. Este nerezonabil, nedrept, arogant. Mă ameninţă că mă dă afar ă pentru că  beau şi că am încărcat contul de cheltuieli.  Neînţelegătoare şi pisăloagă. îi place de X. Vrea s ă trecem casa pe numele ei.

Relaţiile sexuale, stima de sine (fric ă) Relaţiile sexuale, stima de sine (fric ă) Securitatea; stima de sine (fric ă)

44

Relaţie personal ă, stima de sine (fric ă)

Stima de sine. Securitatea (fric ă)

Orgoliu - Relaţii  personale sexuale. Securitatea (fric ă)

Cap.5. CUM FUNCŢ FUNCŢIONEAZĂ IONEAZĂ METODA NOASTR Ă

  Ne-am revizuit întreaga viaţă. Singurul lucru care conta era s ă o facem minu ţios şi cinstit. Când am terminat, am examinat totul cu grij ă. Cel dintâi lucru evident a fost acela c ă lumea, oamenii, erau adesea nedrep ţi. Că alţii erau nedrepţi, era o constatare la care mai ajunseser ăm noi şi înainte. Rezultatul obi şnuit era că oamenii continuau s ă ne nedrept ăţească şi noi r ămâneam cu sentimentul de ciud ă. Uneori aveam motive de remu şcări şi atunci ne era ciudă pe noi înşine. Cu cât ne luptam mai mult încercând s ă aranjăm lucrurile în favoarea noastr ă, cu atât situaţiile se înr ăutăţeau. Ca la r ăzboi, cel ce ie şea victorios era doar  în aparen ţă  aparen ţă  învingătorul. Momentele noastre de triumf erau de scurt ă durată. Este limpede c ă o viaţă plină de resentimente nu duce decât la sentimentul inutilit ăţii şi la nefericire. Exact în m ăsura în care permitem acestor resentimente s ă existe, irosim timpul care ar merita tr ăit. Iar pentru un alcoolic, a c ărui unică speranţă este menţinerea şi creşterea experienţei spirituale, resentimentul este ceva deosebit de grav. Noi am descoperit c ă este fatal. Când întreţinem asemenea sentimente, ne decupl ăm de la sursa de lumin ă a Spiritului.  Nebunia alcoolismului revine şi bem din nou. Iar pentru noi, b ăutul înseamn ă moarte. Trebuia să ne eliber ăm din mânie, dac ă voiam să r ămânem în viaţă. Nu ne mai puteam  permite să purtăm pică nimănui, nici să trecem prin zguduiri suflete şti. Astfel de emo ţii pot fi luxul dubios al oamenilor normali, dar pentru alcoolici ele sunt otrav ă.  Ne-am întors la listă, pentru că în ea se afla cheia viitorului. Eram preg ătiţi s ă ne uităm la ea dintr-un unghi cu totul diferit. Am început s ă ne dăm seama că, într-adevăr, oamenii ne dominaser ă, în starea în care ne aflaser ăm, r ăutăţile lor - imaginate sau reale - avuseser ă o putere ucig ătoare asupra noastr ă. Cum să le evităm de acum încolo? Am în ţeles că resentimentele trebuiau st ă pânite, dar cum? Ca şi cu alcoolul, nu puteam sc ă pa de ele doar pentru c ă vream noi aşa. Iată cum am procedat. Ne-am dat seama c ă se prea putea ca cei care ne prigoneau s ă fie  bolnavi spiritual. De şi simptomele şi efectele bolii lor asupra noastr ă ne zdruncinau echilibrul, erau şi ei, ca şi noi, suferinzi. I-am cerut lui Dumnezeu s ă ne ajute s ă manifestăm faţă de ei r ă bdare, mil ă şi toleranţă, ca fa ţă de nişte prieteni bolnavi. Când cineva ne irita, ne spuneam în sinea noastr ă: "Omul acesta este bolnav. Cum a ş putea să-i fiu de ajutor? Doamne, ap ăr ă-mă de mânie. Fac ă-se voia Ta". Evităm r ăzbun ările şi disputele, pentru c ă ele nu constituie o purtare adecvat ă faţă de  bolnavi. Certurile şi r ăzbun ările ne distrug şansa de a fi de ajutor. Nu-i putem ajuta pe to ţi oamenii, dar cel pu ţin, Dumnezeu ne va ar ăta cum s ă-i privim cu blânde ţe şi toleranţă pe fiecare în parte. Am revenit la list ă şi nu am mai pus la socoteal ă ce ne-au f ăcut alţii nouă. Am căutat cu fermitate să vedem care au fost gre şelile noastre. Când am fost egoi şti, necinstiţi, timoraţi şi mânaţi de propriile interese? în cazurile în care gre şeala nu fusese numai a noastr ă, am încercat să facem total abstrac ţie de rolul jucat de ceilal ţi. Unde eram noi în şine de blamat?  Inventarul era al nostru, nu al celorlal  ţ i! i! Când am depistat gre şelile care ne apar ţineau, le-am trecut în listă. Ni le-am pus, negru pe alb, în fa ţa ochilor. Ne-am admis cinstit r ăutăţile săvâr şite şi am fost dispu şi să le îndreptăm. Observaţi cuvântul "frică" din paranteze, al ături de dificultăţile legate de Dl. X, D-na Y,  patron şi so ţie. Acest scurt cuvânt atinge, într-un fel sau altul, aproape fiecare aspect al vie ţii noastre. Frica era agentul corosiv nefast, care destr ăma ţesătura întregii noastre vie ţi. Ea a generat nenumărate situaţii încărcate de nenorociri pe care sim ţeam că nu le meritam. Dar  oare nu declan şaser ăm noi înşine dezastrul? Uneori ne vine s ă credem că frica face parte din aceeaşi categorie ca şi furtul. Ba parc ă ea aduce mai multe necazuri.  Ne-am trecut în revist ă amănunţit toate fricile. Le-am a şternut pe hârtie, chiar  şi pe cele care nu antrenau vreun resentiment. Ne-am întrebat de ce le purtam în noi. Oare nu cumva  pentru că ne tr ădase siguran ţa de sine? Ea ne dusese pân ă la un anumit punct, dar nu pân ă la

45

ALCOOLICII ANONIMI

capăt. Unii dintre noi am avut o mare încredere în for ţele proprii, dar aceast ă încredere nu a rezolvat nici pe departe problema fricii - şi nici vreo alt ă problemă. Iar când ea ne mai f ăcea şi fuduli, era şi mai r ău. Poate că există o cale mai bun ă. Noi credem c ă da. Acum avem o alt ă bază de pornire, aceea a încrederii în Dumnezeu şi în sprijinul Lui. Avem încredere în Dumnezeul infinit şi mai puţin în eul nostru limitat. Suntem pe lume pentru a juca rolul pe care ni l-a atribuit El. În măsura în care facem ceea ce consider ăm a fi voia Lui şi ne baz ăm pe El cu smerenie, exact în aceeaşi măsur ă ne dă El puterea s ă înfruntăm nenorocirile cu senin ătate.  Nu ne scuz ăm niciodată, în faţa nimănui, pentru faptul c ă depindem de Creatorul nostru.  Ne vine s ă râdem când ni se spune c ă spiritualitatea ar fi un semn de sl ă biciune. Paradoxal, ea este calea c ătre putere. Avem deja verdictul istoriei în acest sens: credin ţa înseamnă curaj. Toţi cei care au credin ţă, au şi curaj. Ei au încredere în Dumnezeul lor. Iar noi nu ne cerem iertare  pentru credinţa în Dumnezeu, ci îl l ăsăm să demonstreze prin noi ce poate face El. îi cerem s ă ne ia frica din suflet şi să ne îndrepte aten ţia c ătre ceea ce vrea El s ă fim noi. Astfel, depăşim frica imediat. Şi acum, despre problema sexual ă. Mulţi dintre noi am avut nevoie de o "revizie generală" la acest capitol. Dar, mai presus de orice, am încercat s ă tratăm problema cu bun simţ, pentru că altfel este atât de u şor s-o luăm razna! Opiniile oamenilor sar dintr-o extrem ă într-alta - uneori sunt chiar absurde. Un cor de glasuri ţipă că sexualitatea este pofta carnal ă de joasă speţă, o necesitate inferioar ă a  procreării. Alte voci ţipă cerând sex - cât mai mult sex. Unii dispre ţuiesc instituţia c ăsătoriei. Alţii cred că majoritatea necazurilor rasei umane au cauze sexuale. Unii sunt de p ărere că nu ne oferim o viaţă sexual ă suficientă sau nu de soiul care ne trebuie, v ăzând semnifica ţii ale sexualităţii pretutindeni. Un curent de opinii interzice omului savoarea acestei hrane, iar un altul ne obligă pe toţi la regim strict de "condimente picante".   Noi dorim să r ămânem neutri în aceast ă controversă. Nu vrem să fim arbitrii comportamentului sexual al nim ănui. Toţi avem probleme sexuale. Nu am fi oameni, dac ă nu le-am avea. Ce putem face cu ele?  Ne-am revizuit propriul comportament din trecut. Când am fost egoi şti, necinsti ţi sau nechibzuiţi? Pe cine am r ănit? Am provocat oare, în mod nejustificat, gelozie, suspiciune sau amăr ăciune? Unde am gre şit şi cum ar fi trebuit s ă procedăm de fapt? Am scris toate acestea  pe hârtie şi le-am examinat. Am încercat, în acest fel, s ă ne contur ăm un ideal s ănătos pentru viaţa noastr ă sexual ă în viitor. Ne-am întrebat, în leg ătur ă cu fiecare relaţie avută: A fost egoist ă sau nu? I-am cerut lui Dumnezeu s ă ne modeleze idealurile şi să ne ajute s ă tr ăim în conformitate cu ele. Am ţinut minte mereu c ă for ţa noastr ă sexual ă este un dar de la Dumnezeu, deci ceva bun, care nici nu se foloseşte uşuratic sau egoist, nici nu este de tratat cu dispre ţ sau cu lehamite. Oricare ar fi idealul nostru, trebuie s ă avem bunăvoinţa de a ne maturiza în direc ţia lui. Trebuie să avem bunăvoinţa de a repara relele f ăcute, având grij ă să nu înr ăutăţim şi mai mult lucrurile prin ac ţiunea respectiv ă. Cu alte cuvinte, trat ăm problema sexual ă aşa cum am trata oricare altă problemă. Prin meditaţie, îi cerem lui Dumnezeu s ă ne arate ce este necesar s ă facem, cu fiecare aspect în parte. R ăspunsul corect va veni, dac ă îl dorim. Dumnezeu este singurul judec ător al situaţiei noastre sexuale. Consultarea altor   persoane este adesea de dorit, dar îl l ăsăm pe El s ă fie judecătorul suprem. Ne d ăm seama c ă unii oameni sunt tot atât de porni ţi împotriva sexualităţii, pe cât sunt al ţii de liberali în favoarea ei, dar noi evit ăm gândirea sau sfaturile isterice pe aceast ă temă. Presupunând c ă nu reuşim să atingem idealul ales şi că ne poticnim, să însemne aceasta că ne vom îmbăta? Unii spun c ă da. Dar nu este întru totul adev ărat. Totul depinde de noi şi de motivaţiile noastre. Dac ă regretăm cele f ăcute şi avem dorinţa onest ă de a-l lăsa pe Dumnezeu să ne ducă spre lucruri mai bune, avem convingerea c ă vom fi iertaţi şi că ne-am învăţat

46

Cap.5. CUM FUNCŢ FUNCŢIONEAZĂ IONEAZĂ METODA NOASTR Ă

minte. Dacă nu ne pare r ău şi comportamentul nostru continu ă să r ănească alţi oameni, suntem cu siguran ţă pe drumul reîntoarcerii la b ăutur ă. Noi nu facem teorie. Toate acestea sunt fapte dovedite, din experien ţa noastr ă. Despre sexualitate, în rezumat: Ne rug ăm, cu toat ă seriozitatea, pentru un ideal cinstit,   pentru o călăuzire divină în fiecare situaţie îndoielnică, pentru s ănătate mintală şi pentru  puterea de a face ceea ce este corect. Dac ă problema noastr ă sexual ă este o sursă de tulburare, ne aruncăm cu mai mult ă râvnă în munca de ajutare a altor alcoolici. Ne gândim la nevoile lor  şi încercăm s ă găsim soluţii. Aceast ă activitate ne scoate din fr ământările legate de sine şi ne astâmpăr ă dorinţa imperioasă, atunci când a ne supune ei ar aduce dureri suflete şti. Dacă am fost conştiincioşi în întocmirea inventarului, am scris multe pe hârtie. Am f ăcut o listă a resentimentelor  şi le-am analizat. Am început s ă înţelegem cât erau de inutile şi de fatale. Am început s ă le vedem caracterul teribil de destructiv. Am început s ă învăţăm toleranţa, r ă bdarea şi bunăvoinţa faţă de toţi oamenii, chiar  şi faţă de duşmanii noştri - şi aceasta, pentru c ă îi privim ca pe ni şte oameni bolnavi. Am f ăcut o listă cu cei pe care i-am r ănit prin comportamentul nostru şi suntem dispu şi să îndreptăm trecutul, dac ă se poate. In aceast ă carte, veţi citi în repetate rânduri c ă ceea ce n-am putut face noi, pentru noi înşine, a f ăcut credinţa. Sper ăm c ă sunteţi convins acum c ă Dumnezeu poate face s ă dispar ă orice formă de încă păţânare egoist ă care v-a blocat calea c ătre El. Dacă aţi luat deja o hot ărâre şi aţi f ăcut un inventar al tr ăsăturilor personale deficitare, aţi început bine. Dac ă aşa stau lucrurile, înseamn ă că aţi înghiţit şi digerat câteva felii de adevăr despre dumneavoastr  dumneavoastr ă înşivă.

47

Capitolul 6

TRANSPUNEREA ÎN FAPTE Odată terminat inventarul personal, ce facem cu rezultatele ob ţinute? Până aici, am încercat s ă adoptăm o atitudine nou ă, să construim o relaţie nouă cu Creatorul şi să descoperim obstacolele întâlnite pe drumul vie ţii. Ne-am recunoscut câteva defecte; am aflat, în linii generale, cu ce probleme ne confrunt ăm; am pus degetul pe punctele slabe ale personalit ăţii noastre. Acum suntem preg ătiţi să ne debaras ăm de ele. Pentru aceasta, se cere un gen de ac ţiune în urma căreia vom şti că ne-am recunoscut natura exact ă a defectelor personale în fa ţa lui Dumnezeu, a propriei con ştiinţe şi a unei alte fiin ţe umane. Astfel facem   Pasul 5 din  programul de îns ănătoşire, menţionat în capitolul precedent. Probabil că nu este un pas u şor de f ăcut, mai ales când vine vorba despre discutarea defectelor noastre cu o alt ă persoană. Dacă la început am crezut c ă ar ajunge să ni le recunoaştem doar nou ă înşine, acum ne îndoim c ă doar atât ar fi destul. Practica ne arat ă că simpla auto-evaluare, f ăcută în secret, este insuficient ă. Am simţit nevoia s ă facem ceva în  plus. Odat ă ce am înţeles că existau motive întemeiate pentru a discuta problemele noastre de caracter cu altcineva, ne-am împ ăcat repede cu gândul c ă era bine s-o facem. Primul dintre acele motive ( şi cel mai bun) este c ă, dacă sărim peste un asemenea pas vital, s-ar putea s ă nu depăşim niciodată problema băutului. Nenumăraţi debutanţi în A.A. au încercat s ă ţină pentru sine anumite lucruri referitoare la via ţa personală. În încercarea de a evita un act de smerenie, au căutat metode mai u şoare. Şi, aproape f ăr ă excep ţie, s-au reîntors la b ăutur ă, mirându-se de recidivă - doar fuseser ă foarte perseveren ţi cu tot restul programului! Ne explic ăm e şecul lor    prin faptul că nu şi-au dus la bun sfâr şit o cur ăţ ăţenie general ă completă. Da, şi-au f ăcut inventarul cum trebuie, dar au r ămas crampona ţi de câteva defecte din stoc. Tot ce au f ăcut, de fapt, a fost s ă-şi imagineze doar  că ar fi scă pat de frică şi de egoism şi că ar fi devenit smeri ţi. În realitate, nu înv ăţaser ă destul din lec ţia smereniei, curajului şi onestităţii, în sensul în care credem noi că ar fi fost necesar, necesar, pân ă când nu au dezv ăluit întreaga poveste a vie ţii lor în faţa altcuiva. Mai mult decât oricine altcineva, alcoolicul duce o via ţă dubl ă. El este un mare actor. Lumii exterioare îi prezint ă personajul "pentru scen ă", ceea ce vrea el ca al ţii să vadă. Vrea să se bucure de o anumit ă reputaţie, dar în adâncul sufletului ştie că nu o merită. Inconsistenţa acestui personaj devine şi mai pronunţată prin ce face el când bea. îndat ă ce se treze şte din be ţie, se revolt ă la gândul unor episoade din care nu mai ţine minte prea multe, dar care îl h ăituiesc, ca un co şmar. Tremur ă de groaz ă că l-a văzut cineva, împinge din r ăsputeri acele amintiri la fundul sacului memoriei şi sper ă că ele nu vor ap ărea niciodat ă Ia lumina zilei. Este tensionat şi se teme tot timpul, ceea ce constituie un permanent motiv  pentru băut. Psihologii par s ă fie de acord cu noi când spunem c ă am cheltuit sume imense pentru examene medicale, dar f ăr ă să le d ăm medicilor prea multe şanse de a ne ajuta. Rareori le-am spus întregul adev ăr, rareori le-am urmat sfaturile. Nedorind s ă fim oneşti cu aceşti oameni înţelegători, nu puteam fi one şti cu nimeni altcineva. Nu este de mirare de ce atâ ţia medici au aşa o părere proastă despre alcoolici şi atât de mari îndoieli cu privire la şansele lor de însănătoşire!

48

Cap.6. TRANSPUNEREA ÎN FAPTE

Trebuie să ne deschidem cu des ăvâr şită onestitate în faţa cuiva, dac ă nădă jduim să tr ăim mult sau ferici ţi în aceast ă viaţă.  Natural şi pe bună dreptate, ne gândim bine de tot înainte de a alege persoana sau  persoanele la care vom apela, în vederea acestui pas intim şi confidenţial. Cei care apar ţinem unei biserici institu ţionalizate, în cadrul c ăreia se solicit ă spovedania, trebuie -si, desigur, vrem - să apelăm la cel mai în m ăsur ă să ne primească mărturisirile. Deşi A.A.-ul nu are nici o legătur ă cu religiile, ar fi totu şi bine să ne confes ăm unui slujitor al bisericii. Adesea am descoperit că un asemenea om ne în ţelege cel mai bine problema. Desigur, se poate întâmpla să dăm peste unii care nu-i în ţeleg pe alcoolici. Dacă nu putem sau nu dorim s ă apelăm la un preot, c ăutăm printre prietenii no ştri un om discret şi înţelegător, precum medicul ori psihologul la care suntem în tratament sau cineva din familie, dar nu vom putea dezv ălui în faţa so ţiei sau a p ărinţilor nimic din ce ştim sigur că i-ar r ăni şi i-ar face neferici ţi. Nu avem nici un drept s ă ne salvăm propria piele pe socoteala altuia. P ăr ţile acelea dureroase le vom putea m ărturisi cuiva care ne va în ţelege şi, în acelaşi timp, nu va suferi suflete şte. Regula jocului este: "Fii aspru cu tine însu ţi, dar  întotdeauna plin de considera ţie faţă de ceilalţi". Cu toată nevoia real ă de a discuta despre sine cu cineva, s-ar putea ca unii s ă fim în situaţia de a nu avea pe nimeni potrivit, disponibil pentru confesiunea noastr ă. În acest caz,  pasul poate fi amânat, îns ă numai dacă r ămânem complet preg ătiţi s ă-l facem de îndat ă ce se arată ocazia favorabil ă. Afirmăm acest lucru pentru c ă ţinem foarte mult s ă ne confes ăm unei  persoane care merit ă încrederea noastr ă. Este foarte important ca omul respectiv s ă poată păstra o confiden ţă, să înţeleagă şi să aprobe în întregime ţelul către care ne îndrept ăm, s ă nu încerce s ă ne schimbe planurile. Dar  toate acestea nu trebuie s ă devină simple scuze pentru amân ări la nesfâr şit. De îndat ă ce ne-am hot ărât asupra persoanei potrivite, nu mai pierdem nici o secund ă. Avem un inventar scris şi suntem preg ătiţi pentru o discu ţie lungă. Explicăm confesorului nostru ce avem de gând s ă facem şi de ce este necesar. Trebuie s ă-l ajutăm să înţeleagă faptul că, pentru noi, este o chestiune de via ţă şi de moarte. Majoritatea dintre cei aborda ţi în acest mod vor fi mai mult decât bucuro şi să ne ajute şi se vor simţi onoraţi de încrederea acordat ă. Lăsăm orgoliul la o parte şi povestim totul, aducând la lumin ă fiecare colţişor întunecat al trecutului. Dac ă nu tăinuim nimic, dup ă acest pas ne sim ţim foarte mulţumiţi sufleteşte. Acum ne putem uita în ochii oamenilor. Ne putem sim ţi în largul nostru şi cu pace în suflet, chiar  şi atunci când suntem singuri. Fricile se risipesc. începem s ă simţim apropierea Creatorului. Chiar dac ă avem deja anumite convingeri spirituale, acum începem s ă tr ăim o experienţă spirituală. Sentimentul că problema băutului a disp ărut se manifest ă adesea cu  putere. Ne sim ţim ca şi cum am păşi pe Marele Drum, mân ă-n mână cu Spiritul Universului.  Ne întoarcem acasă, căutăm un loc în care s ă putem sta o or ă în linişte şi recapitulăm meticulos cele f ăcute. îi mulţumim lui Dumnezeu, din adâncul sufletului, pentru c ă ne-a îngăduit să-l cunoaştem mai bine. Lu ăm această carte de pe etajer ă şi o deschidem la pagina care conţine cei Doisprezece Pa şi. Citim cu atenţie primele cinci sugestii şi ne întrebăm dacă nu am omis ceva - şi aceasta, pentru c ă ne aflăm în procesul construirii unui arc de triumf pe sub care vom p ăşi, în cele din urm ă, către libertate. Este construc ţia destul de solid ă în acest moment? Este fiecare c ăr ămidă la locul ei? Oare n-am tri şat cumva la con ţinutul cimentului fundaţiei? Am încercat cumva s ă facem mortar f ăr ă nisip? Dacă r ăspunsul ne satisface, atunci reflect ăm la  Pasul 6. Am accentuat deja faptul c ă  bunăvoinţa ne este indispensabil ă. Suntem oare preg ătiţi să-l lăsăm pe Dumnezeu s ă elimine tot ce am admis ca fiind r ău în noi? Le poate El înl ătura acum pe toate, pân ă la ultimul? Dacă mai suntem crampona ţi de vreun defect şi nu ne vine s ă ne rupem de el, îl rug ăm pe Dumnezeu s ă ne ajute să dorim acesta eliberare.

49

ALCOOLICII ANONIMI

Când simţim c ă suntem preg ătiţi, spunem ceva de genul: "Creatorule, acum sunt dornic să mă abandonez Ţie, cu bune şi cu rele. M ă rog Ţie să înlături din caracterul meu toate acele defecte care m ă împiedică să-ţi fiu de folos Ţie şi semenilor mei. D ă-mi puterea de a- ţi împlini voia, începând chiar din aceast ă clipă." Aşa am f ăcut Pasul 7. Acum trebuie s ă trecem din nou la fapte, pentru c ă altfel, ne vom pomeni c ă "Simpla  Pa şilor ilor 8 şi 9. credinţă, f ăr ă fapte, este moart ă". Să aruncăm o privire asupra  Pa ş Avem o listă cu toate persoanele c ărora le-am provocat suferin ţe şi faţă de care avem  bunăvoinţa de a ne repara gre şelile. Am întocmit-o când ne-am f ăcut inventarul. Ne-am supus unei autoevalu ări drastice. Acum îi abordăm pe semeni, ca s ă îndreptăm r ăul f ăcut de noi în trecut. Este o încercare de a elimina molozul ruinelor rezultate din eforturile pe care le-am f ăcut pentru a tr ăi după  bunul nostru plac şi pentru a fi noi în şine regizorii spectacolului. Dac ă nu avem dorin ţa de a îndrepta lucrurile, recurgem la rug ăciune, pân ă ne p ătrunde aceast ă dorinţă. Să ne reamintim că am căzut de acord, de la început, c ă vom merge până  până  în pânzele albe, ca să  s ă  învingem alcoolul. Poate că unele temeri mai persist ă. Poate c ă, privind lista de cuno ştinţe şi prieteni r ăniţi de noi, nu ne vine s ă-i abordăm pe toţi pe o baz ă spirituală. S ă ne liniştim. Faţă de unii nu va fi nevoie - şi, probabil, nici cazul - s ă accentuăm aspectul spiritual, chiar la prima întrevedere. Le-am putea trezi prejudec ăţile. În acest moment, noi încerc ăm să ne facem ordine în propria viaţă. însă acesta nu este un scop în sine. Obiectivul nostru real este acela de a ne preg ăti pentru a fi de folos maxim lui Dumnezeu şi celor din jur. Rareori se dovede şte înţelept să ne ducem la cineva care înc ă sufer ă de pe urma faptelor noastre nedrepte, ca s ă-l anunţăm că am descoperit religia. Ar  însemna să ne expunem unor posibile, dar inutile sau nemeritate, atacuri. De ce s ă le creăm altora impresia c ă ar avea dreptul s ă ne eticheteze drept fanatici sau pis ălogi religioşi? Am rata o ocazie viitoare de a transmite un mesaj benefic. Dar omul nostru va fi cu siguran ţă impresionat dac ă vom manifesta o dorin ţă sincer ă de a îndrepta r ăul f ăcut. Va fi mult mai interesat de o demonstra ţie de bunăvoinţă, decât de un discurs despre descoperirile noastre spirituale. însă aceasta nu trebuie s ă devină un pretext pentru a ne jena s ă vorbim despre Dumnezeu. Când serve şte la ceva, suntem preg ătiţi să ne prezent ăm convingerile, cu tact si  bun simt. Va veni şi vremea când ne vom pune problema cum s ă-l abordăm pe un om pe care îl urâm. Poate că el ne-a f ăcut mai mult r ău decât i-am f ăcut noi lui şi, deşi avem acum o atitudine mai bun ă faţă de el, nu suntem prea entuziasma ţi la ideea de a ne recunoa şte   propriile greşeli în faţa lui. Totu şi, luăm frâul în din ţi şi ne asumăm r ăspunderea faptelor  noastre şi faţă de cineva antipatic. Este mai greu de f ăcut în faţa unui du şman decât a unui  prieten, dar pentru noi aceast ă acţiune este dintre cele mai benefice, îl abord ăm pe om cu un spirit de întrajutorare şi iertare, mărturisindu-ne resentimentele din trecut şi exprimându-ne regretul pentru c ă le-am avut. Oricum ar fi situaţia, ne ab ţinem total de la a ne certa cu un asemenea om sau de la a-l critica pentru greşelile lui. îi spunem, pur  şi simplu, c ă nu vom putea dep ăşi niciodată  problema băutului, dac ă nu facem toate eforturile s ă îndreptăm relele trecute. Ne afl ăm acolo  pentru a cur ăţ ăţa partea noastr ă de strad ă, pentru ca am în ţeles că nu vom putea realiza nimic,  până nu facem acest lucru; dar, în nici un caz, nu vom încerca s ă-i spunem lui ce are de f ăcut.  Nu sunt puse în discu ţie greşelile lui. Ne rezum ăm la ale noastre. Dac ă ne păstr ăm o atitudine calmă, sincer ă şi deschis ă, rezultatul va fi satisf ăcător. În nouă cazuri din zece, se întâmpl ă ceva nea şteptat. Interlocutorul nostru î şi recunoaşte   propria greşeală; astfel, duşmănia care a durat ani de zile se tope şte într-o or ă. Rareori se întâmplă să nu înregistr ăm un progres satisf ăcător. Cei care ne-au fost du şmani până mai ieri, apreciază acum ce facem şi ne ureaz ă succes. Uneori se ofer ă chiar să ne ajute.

50

Cap.6. TRANSPUNEREA ÎN FAPTE

Dacă, dimpotrivă, suntem da ţi afar ă, nu trebuie s ă ne supăr ăm. Noi am fost de bun ă credinţă şi am f ăcut ce trebuia s ă facem. Restul nu mai este problema noastr ă. Majoritatea alcoolicilor au datorii financiare. Nu încerc ăm să fugim de creditori. Le explicăm ce avem de gând s ă facem, f ăr ă să le tăinuim boala de care suferim; în cele mai multe cazuri, asemenea oameni ştiau deja, chiar dac ă noi credeam altfel. Nu ne temem s ă vorbim despre alcoolismul nostru nici pentru motivul c ă astfel ne-am putea crea necazuri financiare. Aborda ţi în acest mod, chiar  şi cei mai nemilo şi creditori ne vor surprinde pl ăcut uneori. În timp ce c ăutăm împreună cel mai avantajos aranjament cu putin ţă, ne exprimăm regretul că, din cauza b ăutului, nu ne-am pl ătit datoriile. Nu trebuie s ă ne temem de creditori, oricât de departe ar trebui s ă mergem ca s ă dregem lucrurile. Dac ă îi ocolim din frică, suntem expuşi pericolului de a bea. Poate că am comis o fapt ă reprobabilă, pentru care am face închisoare, dac ă s-ar afla. Poate că din lipsă de bani fapta respectiv ă nu poate fi corectat ă. Am recunoscut-o în fa ţa unui confident, dar suntem siguri c ă vom sfâr şi la închisoare sau ne vom pierde serviciul, dac ă lucrurile ies la iveal ă. Poate c ă este doar o fapt ă penală minor ă, ca de exemplu, însu şirea unor  sume care nu ne apar ţineau din contul de cheltuieli al întreprinderii. Majoritatea dintre noi am f ăcut ceva de acest gen. Poate c ă am divor ţat de prima soţie şi acum suntem rec ăsătoriţi, dar dator ăm pensia alimentar ă fostei soţii, care, indignat ă, ne-a dat în judecat ă. Şi acest necaz este destul de obi şnuit în rândurile noastre. Deşi există multe căi pentru repararea unor asemenea gre şeli, avem câteva principii generale dup ă care ne ghid ăm. Reamintin-du-ne c ă am luat hot ărârea de a merge pân ă în  pânzele albe pentru a tr ăi o experien ţă spirituală, cerem Creatorului s ă ne dea t ăria şi lumina necesare pentru a face ceea ce este corect, indiferent de consecin ţe. S-ar putea s ă ne pierdem serviciul sau reputa ţia ori am putea face chiar închisoare, dar avem bun ăvoinţă. Avem nevoie de ea. Nu trebuie s ă dăm înapoi, indiferent de situa ţie. De obicei, sunt şi alţii implicaţi; de aceea, nu este recomandabil s ă devenim nişte martiri  printr-o mărturisire pripită, necugetat ă, prin care am sacrifica inutil al ţi oameni, doar ca s ă ne salvăm noi din iadul creat de alcoolism. Un cunoscut de-al nostru, rec ăsătorit, nu plătise primei so ţii pensia alimentar ă cuvenită, din cauza resentimentelor  şi a băuturii. Furioasă, ea l-a pus sub urm ărire penal ă. Omul pornise deja pe drumul cel nou în via ţă, avea acum o situa ţie sigur ă şi stabilă. Ar fi dat dovad ă de un eroism impresionant, dac ă s-ar fi predat şi şi-ar fi recunoscut vina. Eram convin şi că  bunăvoinţa de a face acest lucru îi era indispensabil ă. Numai că, din închisoarea datornicilor, n-ar mai fi avut nici o şansă de a întreţine nici una dintre familii. I-am sugerat s ă-i scrie fostei soţii, mărturisindu-şi greşelile şi cerându-şi iertare. Ne-a urmat sugestia şi i-a trimis şi o mică sumă de bani, asigurând-o c ă va continua s ă-i trimită bani în viitor. I-a scris c ă era perfect de acord să facă închisoare, dac ă voia ea aşa. Sigur, femeia nu voia acest lucru şi întreaga situa ţie s-a îndreptat (deja de mult ă vreme). Înainte de a întreprinde orice ac ţiune drastic ă, ne asigur ăm ca avem consim ţământul celor pe care s-ar putea s ă-i implicăm. Cu permisiunea lor, dup ă ce cerem ajutor de la Dumnezeu şi El ne arat ă care este pasul radical ce trebuie f ăcut, nu mai dăm înapoi. Această idee ne duce cu gândul la povestea unui alt prieten de-al nostru. Pe când bea, el acceptase o sum ă de bani de la un rival în afaceri, pe care îl ura amarnic. Nu-i d ăduse omului nici o chitan ţă şi, mai târziu, a refuzat s ă recunoască acel împrumut; mai mult, a profitat de incidentul creat ca s ă-l discrediteze pe acel rival. Folosindu-se de propria nelegiuire, a distrus reputaţia unui om, care astfel a ajuns la ruin ă. Prietenul nostru considera acum c ă f ăcuse un r ău iremediabil. Dac ă f ăcea publică acea faptă, exista riscul de a distruge reputa ţia actualului asociat, de a- şi dezonora familia şi de a-şi   pierde pâinea. Cine-i dădea dreptul s ă-i implice pe cei care depindeau de el? Cum s ă-l reabiliteze, totuşi, în ochii lumii pe fostul rival?

51

ALCOOLICII ANONIMI

După ce s-a consultat cu so ţia şi asociatul s ău, a ajuns la concluzia c ă era mai bine s ă facă faţă tuturor acestor riscuri, decât s ă stea vinovat în fa ţa Creatorului, pentru c ă def ăimase un alt om. A în ţeles că singura op ţiune r ămasă era aceea de a se l ăsa în grija lui Dumnezeu,  pentru că altfel risca să se întoarcă la băutur ă şi atunci orice şansă era pierdută. Nu mai fusese la biserică de ani de zile, dar într-o zi s-a dus şi, după slujba religioas ă, s-a ridicat şi şi-a ex plicat faptele în fa ţa tuturor celor prezen ţi, care i-au aprobat f ăr ă ezitare gestul de spovedanie iar el a devenit unul dintre cei mai de n ădejde cet ăţeni ai localit ăţii. Toate acestea au avut loc cu mulţi ani în urm ă. Se prea poate c ă avem mari probleme familiale. Poate c ă întreţinem relaţii amoroase pe care nu vrem s ă le facem publice. Ne îndoim c ă alcoolicii ar avea con ştiinţa mai încărcată la acest capitol, decât restul lumii. Dar b ăutul complică într-adevăr relaţiile sexuale dintre so ţi. După câţiva ani alături de un alcoolic, so ţia devine ranchiunoas ă, extenuată, închisă în sine. Cum ar putea fi altfel? So ţul începe s ă se simtă singur şi îşi plânge de mil ă. Începe să caute şi altceva, pe lâng ă băutur ă, prin localurile de noapte sau echivalentele acestora. Poate c ă are o aventur ă secretă, pasionat ă, cu "femeia care-l în ţelege". Cinstit vorbind, se prea poate ca ea s ă-l înţeleagă, dar ce s ă facă într-o atare situa ţie? Deseori, remuşcările sunt mari, mai ales dac ă este căsătorit cu o femeie curajoas ă şi fidelă, care a trecut literalmente prin iad, al ături de el. Oricare ar fi situa ţia, trebuie să luăm măsuri de corectare. Dac ă avem certitudinea c ă soţia nu ştie, oare trebuie s ă-i spunem? Consider ăm că nu este întotdeauna necesar. Dac ă ea ştie, la modul general, c ă am f ăcut multe nebunii, oare trebuie s ă-i povestim am ănuntele? Făr ă îndoială, este nevoie s ă ne recunoa ştem greşelile. Poate c ă ea va insista s ă afle toate detaliile,  precum cine este acea femeie şi unde se afl ă ea. Credem c ă trebuie să-i explicăm că nu avem dreptul să implicăm o altă persoană, că ne pare r ău pentru cele f ăcute şi c ă, prin graţia divină, nu vom mai repeta asemenea fapte. Este cam tot ce putem face. Nu avem dreptul s ă mergem mai departe cu am ănuntele. S-ar putea s ă existe excep ţii bine întemeiate iar noi nu dorim s ă trasăm reguli pentru nimeni; dar acesta a fost procedeul care a dat cele mai bune rezultate. Modul nostru de via ţă nu este ca o strad ă cu sens unic. Este la fel de valabil pentru ambii soţi. Dacă noi putem uita asemenea incidente, este şi în puterea unei so ţii să le dea uitării. Este bine s ă nu dăm în vileag în mod inutil identitatea unei persoane asupra c ăreia s-ar   putea rev ărsa gelozia so ţiei. Poate va fi cazul s ă dovedim o franche ţe extremă. Nimeni din afar ă nu poate judeca o situaţie strict personal ă, din familia cuiva. Ambii so ţi au posibilitatea de a spune: "ce-a fost, a trecut", de a folosi rug ăciunile pentru a ob ţine aceast ă bunăvoinţă, fiecare având ca prioritate în suflet fericirea celuilalt. S ă nu pierdem din vedere faptul c ă avem de-a face cu cea mai teribilă dintre toate emo ţiile omeneşti - gelozia. Un strateg în ţelept ştie că, de multe ori, este mai sănătos să atace prin flanc, decât s ă se expună riscurilor unui atac frontal. Dacă nu ne-am complicat via ţa cu astfel de aventuri, tot mai r ămân multe de îndreptat în familie. Uneori îl auzim pe câte un alcoolic spunând c ă singurul lucru pe care trebuie el s ă-l facă este să r ămână abstinent. Sigur c ă trebuie să r ămână abstinent, pentru c ă altfel s-ar trezi f ăr ă familie. Dar mai are mult de lucrat la îndreptarea tuturor nedrept ăţilor la care şi-a supus soţia sau p ărinţii în trecut, pe când le cauza atâtea zguduieli suflete şti. De unde au mamele şi soţiile alcoolicilor atâta r ă bdare, depăşeşte puterea noastr ă de înţelegere. Dac ă ele ar fi fost altfel, mulţi dintre noi am fi r ămas demult f ăr ă cămin ori, probabil, am fi murit cu mult timp în urmă. Alcoolicul este precum un uragan care face ravagii în vie ţile altora, lăsând în urmă inimi zdrobite, ucigând rela ţii frumoase, smulgând din r ădăcini sentimentele de afec ţiune. Familia i s-a dezintegrat din cauza obiceiurilor lui egoiste şi lipsite de considera ţie. Consider ăm c ă cel care spune c ă abstinenţa este singura necesitate, vorbe şte f ăr ă să gândeasc ă. Este precum fermierul care iese din ad ă postul subteran, dup ă ce a trecut ciclonul, constat ă că ferma este o

52

Cap.6. TRANSPUNEREA ÎN FAPTE

ruină şi tot ce are de spus so ţiei este: "Nu-i a şa, dragă, ce lucru mare c-a stat vântul? în rest, nu-i nici un necaz!" Da, avem în faţă o lungă perioadă de reconstruc ţie şi iniţiativa trebuie s ă fie a noastr ă. Este departe de a fi suficient s ă bolborosim câteva scuze. Este nevoie s ă ne aşezăm la masa împăcării cu întreaga familie, ca s ă analizăm trecutul cu onestitate, a şa cum îl vedem noi astăzi şi evitând cu maxim ă grijă criticarea celorlal ţi. S-ar putea ca şi ei să aibă defecte evidente, dar se prea poate c ă tocmai acţiunile noastre le-au declan şat pe unele dintre acestea. Punem ordine în via ţa familială şi-l rugăm pe Creator, în toate medita ţiile de dimineaţa, s ă ne arate calea spre r ă bdare, toleran ţă, bunătate şi iubire. im. Dacă membrii familiei nu-şi Viaţa spirituală nu este o teorie.   Noi trebuie s-o tr ă im. exprimă dorinţa de a tr ăi pe baza unor principii spirituale, credem c ă nu este bine s ă-i for ţă ţăm s-o facă. Nu este cazul s ă-i năucim cu discursuri interminabile pe aceast ă temă. Cu vremea, se vor schimba şi ei. Comportamentul nostru îi va convinge mai mult decât o ton ă de cuvinte. Trebuie să ţinem minte că zece sau dou ăzeci de ani de trai al ături de un beţivan pot face pe oricine sceptic. S-ar putea s ă existe şi rele care nu se mai pot îndrepta. Dac ă putem spune cu onestitate că le-am repara negre şit dacă s-ar putea, nu ne mai fr ământăm cu ele. Cu unii oameni este imposibil să ne mai întâlnim. Acestora le trimitem o scrisoare onest ă. În anumite cazuri, din motive serioase, trebuie s ă amânăm reparaţiile. Dar, dac ă amânarea nu este necesar ă, nu mai stăm pe gânduri.   Ne trebuie tact, bun simţ şi o smerenie real ă (f ăr ă servilisme sau plec ăciuni). Cu încredere în Dumnezeu, ne asum ăm r ăspunderea pentru faptele noastre, dar nu suntem slugarnici faţă de nimeni. Dacă prin eforturile pe care le cere aceast ă etapă a dezvolt ării noastre ne dovedim serioşi şi nu neglij ăm nici un amănunt, rezultatele sunt uimitoare, deja cu mult înainte de a termina ce avem de reparat. Cunoa ştem un sentiment al libert ăţii şi o fericire de o factur ă cu totul nouă. Nu mai regret ăm trecutul şi nu mai dorim s ă-l d ăm uitării. înţelegem ce înseamn ă cuvântul senin ătate şi cunoaştem pacea. Nu conteaz ă cât de mult ne-am degradat prin b ăut vedem cât de folositoare este altora experien ţa noastr ă. Sentimentele de inutilitate şi autocompătimire dispar. Ne pierdem interesul pentru lucruri egoiste şi ni se trezeşte atenţia faţă de soarta semenilor. Nu mai suntem preocupa ţi exclusiv de urm ărirea propriilor interese. întreaga atitudine fa ţă de viaţă şi perspectiva asupra ei ni se schimb ă complet. Teama de oameni şi insecuritatea financiar ă ne păr ăsesc. Intui ţia ne spune cum s ă rezolvăm situaţii care odinioar ă ne derutau. Dintr-o dat ă, ne dăm seama c ă Dumnezeu s ăvâr şeşte în noi şi pentru noi lucruri pe care nici nu visam s ă le putem săvâr şi noi înşine. Să fie acestea ni şte promisiuni extravagante? Credem c ă nu, deoarece ele se împlinesc în A.A. - uneori repede, alteori încet. î ncet. Materializarea lor are loc, dac ă facem efortul necesar. Cu aceast ă reflecţie, ajungem la  Pasul 10, care ne sugereaz ă să continuăm s ă ne facem inventarul personal şi să continuăm să ne corect ăm pe loc gre şelile, ca parte integrant ă a noului mod de via ţă. Am pornit cu vigoare pe acest drum, pentru c ă am f ăcut cur ăţ ăţenie în tot ce ţine de trecut. Am intrat în t ărâmul Spiritului. Acum urmeaz ă să facem efortul de a ne maturiza în înţelegere şi eficienţă. Acest fenomen nu se produce peste noapte. Este ceva ce trebuie să continue pe tot parcursul vie ţii. Continuăm să fim atenţi la egoism, la lipsa de onestitate, la resentimente şi frică. îndată ce le simţim acumulându-se, îl rug ăm pe Dumnezeu să le îndepărteze. Discut ăm imediat despre ele cu cineva şi ne repar ăm greşelile pe loc, dac ă am f ăcut cuiva vreun r ău. Apoi, ne îndrept ăm gândurile spre o persoan ă care ar putea  beneficia de ajutorul nostru. Iubirea si toleranta fat ă de alţii constituie codul nostru moral. Şi încetăm să ne mai r ăzboim cu oricine şi orice, inclusiv cu alcoolul, deoarece, dac ă am ajuns la aceast ă etapă, înseamnă că ne-a fost redat ă sănătatea mintală. Acum, băutura ne stârneşte interesul mult mai rar. Dac ă ispita apare din când în când, ne d ăm la o parte, ca din

53

ALCOOLICII ANONIMI

faţa unui incendiu. Avem reac ţii normale şi s ănătoase şi constatăm c ă ele se produc automat.  Ne dăm seama că noua atitudine fat ă de alcool ne-a fost d ăruită - nu am obţinut-o printr-un  jur ământ sau angajament. Ea se produce, pur  şi simplu! Acesta este miracolul vie ţii noastre.  Nu ne lupt ăm cu alcoolul şi nici nu evit ăm tentaţia. Ne simţim de parcă am fi plasaţi într-o poziţie de neutralitate - proteja ţi, în afara primejdiei. N-am rostit nici un jur ământ de abstinen ţă. Problema a fost eliminat ă. Toate acestea fac parte din experien ţa noastr ă actuală. Nu suntem nici plini de sine, nici timora ţi. Şi aceasta ne este mereu atitudinea, cât ă vreme ne păstr ăm vigoarea spiritual ă.   Nu este deloc greu să ne neglijăm programul spiritual de ac ţiune şi să ne culcăm pe lauri. Dar, dac ă o facem, ne îndrept ăm spre necazuri, deoarece alcoolul este un du şman subtil.  Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Tot ce avem în realitate este o gra ţiere zilnică, posibilă numai atunci când ne men ţinem într-o formă spirituală bună. Fiecare zi este o zi în care trebuie să transpunem în fapte voia lui Dumnezeu, în toate activit ăţile noastre. "Cum Te-a ş   putea sluji cel mai bine? Facă-se voia Ta, nu a mea" - sunt gânduri care trebuie s ă ne însoţească în mod constant. În direc ţia aceasta ne putem exersa voin ţa după voia inimii,  pentru că este modul sănătos de folosire a voin ţei. S-a spus deja mult despre t ăria, inspiraţia şi ghidarea care ne vin de la Cel care are toat ă  puterea şi este atoateştiutor. Dacă-i urmăm instrucţiunile cu grijă, începem să-i simţim Spiritul revărsându-se în noi. Am devenit, într-o oarecare m ăsur ă, conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Am început s ă ne dezvolt ăm un al şaselea simţ, care are o importan ţă vitală pentru noi. Dar trebuie s ă mergem mai departe pe acest drum şi aceasta înseamn ă şi mai multe fapte.   Pasul 11 sugerează rugăciunea şi meditaţia. Nu trebuie s ă ne sfiim de rug ăciune. Oameni mai buni ca noi o folosesc în mod constant. Este un procedeu eficace, dac ă apelăm la el cu atitudinea cuvenit ă şi efortul de rigoare. Ne-ar veni u şor s ă tratăm vag subiectul acesta. Dar consider ăm că putem prezenta câteva sugestii precise şi utile. Când ne retragem seara, pentru odihn ă, revizuim constructiv ziua care se încheie. Am fost oare egoi şti, lipsiţi de onestitate, m ăcinaţi de teamă sau de vreun resentiment? Dator ăm scuze cuiva? Am ascuns ceva ce-ar trebui imediat i mediat discutat cu cineva? Am fost amabili şi binevoitori faţă de toată lumea? Ce anume am fi putut face mai bine decât am f ăcut? Ne-am gândit numai la noi în cea mai mare parte a timpului sau ne-am gândit la ce-am putea face pentru al ţii, la contribuţia noastr ă la mersul vie ţii? Dar trebuie să avem grijă să nu alunecăm în îngrijor ări, re-muşcări sau reflecţii morbide, deoarece ele ne-ar diminua capacitatea de a-i ajuta pe al ţii. După aceast ă trecere în revist ă a zilei, îi cerem lui Dumnezeu s ă ne ierte şi să ne arate ce m ăsuri de corectare trebuie adoptate. La trezire diminea ţa, ne gândim la cele dou ăzeci şi patru de ore care ne stau în fa ţă. Reflectăm la planurile pentru ziua respectiv ă, după ce-i cerem lui Dumnezeu s ă ne dirijeze gândurile şi mai ales s ă ne elimine autocomp ătimirea, lipsa de onestitate şi interesele egoiste. În asemenea condi ţii, ne putem utiliza facult ăţile mintale cu încredere, pentru c ă, la urma urmelor, Dumnezeu ne-a dat creierul ca s ă ne folosim de el. Intelectul nostru se afl ă pe un  plan superior, atunci când gândirea ne este neîmpov ărată de motive false. Când ne gândim la ziua care începe, se întâmpl ă uneori să nu ne putem hot ărî în ce direcţie s-o luăm. într-un asemenea caz, îi cerem lui Dumnezeu inspira ţie, intuiţie sau o decizie. Ne destindem şi r ămânem calmi. Nu ne zbucium ăm. De multe ori suntem surprin şi de  promptitudinea cu care apar r ăspunsurile, dup ă ce încercăm o vreme acest exerci ţiu spiritual. Ceea ce consideraser ăm pe vremuri a fi o presim ţire (sau intuiţie) ocazional ă, devine acum o deprindere mintal ă. Fiind lipsiţi de experien ţă şi la începutul contactului con ştient cu Dumnezeu, este destul de pu ţin probabil că putem fi inspiraţi tot timpul. Şi probabil că plătim  pentru această lipsă, prin tot soiul de ac ţiuni şi idei absurde. Dar descoperim c ă, odată cu trecerea timpului, gândurile ne devin tot mai inspirate şi că putem conta pe acest fenomen.

54

Cap.6. TRANSPUNEREA ÎN FAPTE

De obicei, încheiem medita ţia cu o rugăciune prin care cerem ca, pe tot parcursul zilei, să ni se arate care este urm ătorul pas de f ăcut, să ni se dea tot ce ne trebuie pentru a ne rezolva  problemele. Mai presus de toate, cerem s ă fim eliberaţi din jugul înc ă păţânării egoiste şi avem grijă să nu cerem nimic exclusiv pentru noi în şine. Totuşi, putem cere şi pentru noi orice, dac ă este şi în beneficiul altora. Avem grij ă să nu ne rugăm niciodată pentru atingerea scopurilor  noastre egoiste, deoarece ori de câte ori am f ăcut-o, nu a dus la nimic, fiind doar o pierdere de vreme. Este u şor de înţeles de ce. Dacă situaţia o permite, putem invita so ţia sau prietenii s ă ni se al ăture pentru meditaţia de dimineaţă. Cei care suntem enoria şi ai unor biserici în care se practic ă riguros serviciul religios de diminea ţă, participăm şi la acel serviciu. Cei care nu apar ţinem nici unei biserici, selectăm şi memor ăm rugăciuni care accentueaz ă principiile discutate aici. Al ţii folosim multe dintre căr ţile publicate pe acelea şi teme. Sugestii în aceast ă direcţie se pot ob ţine f ăr ă dificultate de la preo ţi, pastori sau rabini. Nu mai sta ţi pe gânduri: afla ţi în ce anume au dreptate oamenii religio şi şi folosiţi ce au ei de oferit. În timpul zilei, ne oprim atunci când ne sim ţim agitaţi sau pătrunşi de îndoieli şi îi cerem lui Dumnezeu îndrumare pentru gândul sau ac ţiunea necesar ă. Ne str ăduim constant s ă ţinem minte că noi nu mai suntem dirijorii spectacolului, spunându-ne în sinea noastr ă cu smerenie: "Fac ă-se voia Ta, nu a mea!" Astfel, descre şte cu mult pericolul st ării de exaltare, al fricii, mâniei, nelini ştii, auto-compătimirii sau al deciziilor negândite şi devenim mult mai eficienţi. Nu mai obosim a şa de repede, pentru c ă nu ne mai irosim energia proste şte, cum f ăceam pe vremea când încercam s ă regizăm spectacolul vie ţii după placul nostru. Avem aici o metod ă eficientă - cu adev ărat eficientă!  Noi, alcoolicii, suntem nedisciplina ţi. Aşa c ă îl lăsăm pe Dumnezeu s ă ne disciplineze,  prin metoda pe care tocmai am schi ţat-o. Dar aceasta nu este înc ă totul. Mai avem multe de transpus în fapte. Foarte multe. "Credinţa f ăr ă fapte este moart ă". Următorul capitol este consacrat în întregime  Pasului 12.

55

Capitolul 7

 ÎNTRAJUTORAREA Experienţa ne-a dovedit c ă nimic nu asigur ă mai multă imunitate în faţa alcoolului decât munca intensiv ă cu alţi alcoolici. Ea d ă rezultate, când nici o alt ă activitate nu ajut ă. A douăsprezecea sugestie a programului nostru sun ă aşa: "Transmiteţi acest mesaj altor  alcoolici! Dumneavoastr ă îi puteţi ajuta, atunci când nimeni altul n-o poate face. Dumneavoastr ă le puteţi câştiga încrederea, atunci când nimeni altcineva nu reu şeşte. Nu uitaţi că aveţi de a face cu oameni foarte bolnavi". Viaţa capătă un nou sens, pentru c ă deveni ţi martorul însănătoşirii unor oameni, îi vede ţi ajutând ei în şişi pe alţii, remarcaţi o fraternitate crescând în jurul dumneavoastr ă, ajungeţi să aveţi o mulţime de prieteni - toate acestea constituie o experien ţă care nu trebuie sc ă pată. Ştim că nu doriţi să o scă paţi. Contactul frecvent cu încep ătorii şi cu ceilal ţi membri este latura luminoasă a vieţii noastre. Dacă printre cunoştinţele dumneavoastr  dumneavoastr ă nu există nici un alcoolic care s ă dorească să-şi refacă sănătatea, puteţi găsi unul prin intermediul unor doctori, preo ţi sau spitale. Ve ţi găsi astfel oameni care abia a şteaptă să vă ajute. Nu-i aborda ţi cu predici sau cu idei reformatoare,  pentru că din păcate mai exist ă multe prejudec ăţi care, odat ă stârnite, ridică bariere. Preoţii şi medicii sunt persoane competente, de la care se pot înv ăţa multe. În acela şi timp, postura dumneavoastr ă este remarcabil ă prin experienţa proprie cu alcoolul; ave ţi o cale unic ă de ajuta alţi alcoolici. Deci, coopera ţi - nu criticaţi niciodată. Singurul scop urm ărit este acela de a fi de ajutor. Când descoperi ţi un candidat pentru Alcoolicii Anonimi, afla ţi tot ce pute ţi despre el. Dacă nu doreşte să înceteze b ăutul, nu pierde ţi vremea cu munca de l ămurire, ca să nu rataţi o  posibilă şansă în viitor. Adres ăm acelaşi sfat şi membrilor familiei omului respectiv. Ar fi mai  bine să aibă r ă bdare, în ţelegând c ă au de a face cu o persoan ă bolnavă. Dacă există un indiciu c ă omul vrea s ă înceteze băutul, staţi de vorbă mai întâi cu cineva care are tot interesul s ă-l vadă iar sănătos, de obicei so ţia. încercaţi s ă vă faceţi o idee despre comportamentul şi problemele lui, despre cum a ajuns în starea în care se afl ă şi cât de grav ă este ea, despre atitudinea lui fa ţă de religie. Ave ţi nevoie de aceste informa ţii, ca să vă puteţi  pune în pielea lui, s ă ştiţi cum aţi dori să fiţi abordat, dac ă aţi fi în locul lui. Uneori e mai în ţelept să aşteptaţi până la următoarea beţie, chiar dac ă ai lui protesteaz ă. Dacă starea sa fizic ă nu este în pericol, merit ă să riscaţi. Nu vă ocupaţi de el cât timp este   beat, decât dacă este violent şi familia lui are nevoie de ajutorul dumneavoastr ă. Aşteptaţi  până îşi face plinul de b ăutur ă sau măcar până la o pauz ă, când este lucid. Atunci l ăsaţi pe cineva din familie sau dintre prietenii s ăi să-l întrebe dac ă vrea să renunţe la băutur ă de-adevăratelea şi dacă ar merge până în pânzele albe, ca s ă poată scă pa de alcool. Dac ă spune că da, este bine s ă-i fiţi prezentat ca cineva care a fost ca el, dar s-a restabilit. Ar fi bine s ă-i fiţi descris ca membru al unei asocia ţii în care oamenii, pentru a se face bine ei în şişi, încearcă să-i ajute pe al ţii; să i se spun ă că aţi sta bucuros de vorb ă cu el, dacă doreşte o întrevedere cu dumneavoastr ă. Dacă nu doreşte să vă vadă, nu for ţaţi lucrurile. De asemenea, este bine ca familia s ă se abţină de la pledoarii isterice prin care s ă-l for ţeze să facă ceva, precum şi de la a-i spune prea multe despre dumneavoastr ă. Ar fi bine s ă

56

Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA

aştepte ca seria de be ţii să ajungă la capăt. Lăsaţi-i cartea aceasta la îndemân ă, să o poată vedea între timp. Aici nu se pot prescrie reguli de nici un fel. Este la latitudinea familiei s ă decidă aceste lucruri. Dar insistaţi că este nevoie de foarte mult ă r ă bdare, pentru a nu se rata ocazia. În cele mai multe cazuri, este mai bine ca familia s ă nu încerce s ă-i spună povestea dumneavoastr ă. Dacă este posibil evita ţi stabilirea primei întâlniri prin intermediul cuiva din familie, fiind preferabil s ă o faceţi prin mijlocirea unui medic, a administra ţiei unui spital sau a unui preot. Dacă omul are nevoie de spitalizare, este bine s ă fie internat, dar nu cu for ţa (cu excepţia cazului în care este violent). Daca medicul lui vrea, l ăsaţi-l pe el să-i spună  pacientului despre posibilitatea unei solu ţii. Când bolnavul începe s ă se simtă mai bine, doctorul îi poate sugera s ă primească vizita dumneavoastr ă. Presupunând c ă aţi vorbit deja cu familia lui, este mai bine ca aceasta s ă nu  participe la prima discuţie. Astfel, candidatul dumneavoastr ă va înţelege că nu se fac nici un fel de presiuni asupra lui. Se va sim ţi liber să trateze subiectul în mod deschis, f ăr ă să se teamă de cicălelile familiei. Vizitaţi-l înainte de a-i fi trecut tremur ăturile. Dacă este deprimat, s-ar putea s ă fie mai receptiv. Încercaţi să-l vedeţi când este singur, dac ă se poate. începe ţi cu o conversa ţie de tip general. După un timp, aduce ţi vorba despre anumite faze ale b ăutului. Menţionaţi suficiente obiceiuri de a bea, simptome şi experienţe de-ale dumneavoastr ă, pentru a-l încuraja s ă vorbească despre sine. Dacă doreşte să vorbească, lăsaţi-l s-o facă. În acest mod, v ă veţi forma o idee mai clar ă despre cum ar fi bine s ă procedaţi. Dacă este necomunicativ, prezenta ţi-vă pe scurt cariera alcoolică, până la momentul în care a ţi încetat-o. Deocamdat ă nu pomeni ţi nimic despre metoda folosită. Dacă este îngândurat, insista ţi asupra necazurilor pe care vi le-a cauzat  băutura, având grij ă să nu-i ţineţi morală sau predici. Dac ă e în toane bune, povesti ţi-i câteva dintre escapadele cele mai comice şi încurajaţi-l să vă povestească şi el câteva de-ale lui. După ce îşi dă seama c ă dumneavoastr ă vă pricepeţi la băut ca un "b ăutor profesionist",  puteţi începe s ă vă descrieţi ca alcoolic. Spune ţi-i cât aţi fost de dezorientat, cum a ţi aflat în cele din urm ă că eraţi bolnav, bolnav, ce fel de eforturi a ţi f ăcut ca să nu mai beţi. Explicaţi-i cum o ia mintea razna, ducând la acel prim pahar al unei be ţii. Vă suger ăm să o faceţi cum am f ăcut-o noi în capitolul despre alcoolism. Dac ă este alcoolic, va în ţelege imediat despre ce vorbi ţi şi va compara instabilitatea dumneavoastr ă mintală cu câte ceva din ce se petrece în mintea lui. Dacă sunteţi convins că este alcoolic, începe ţi să-i vorbiţi despre natura incurabil ă a   bolii alcoolismului. Explicaţi-i, prin exemple din experien ţa personal ă, că for ţa voinţei nu  poate func ţiona normal, din cauza bizarei st ări mintale care duce la primul pahar. pahar. Nu este înc ă momentul să menţionaţi această carte, decât dac ă a văzut-o deja şi doreşte să discute despre ea. Şi aveţi grijă să nu-l etichetaţi drept alcoolic. L ăsaţi-l să ajungă singur la concluzia respectivă. Dacă tot mai crede că-şi poate controla b ăutul, spuneţi-i că posibilitatea exist ă dacă nu este "prea tare" alcoolic. Dar, insista ţi asupra faptului c ă dacă boala este avansat ă, şansele de a se face bine prin for ţe proprii sunt foarte mici. Continuaţi s ă-i vorbiţi despre alcoolism ca de o boal ă, o maladie fatal ă. Vorbiţi-i despre starea fizică şi mintală care o înso ţeşte. Ţineţi-i atenţia concentrată mai ales asupra experien ţei dumneavoastr ă personale. Explica ţi-i că soarta multora este tragic pecetluit ă, f ăr ă ca ei să înţeleagă vreodată clar primejdiile care-i ameninţă. Medicii detest ă, pe bună dreptate, s ă le spună alcoolicilor întreaga poveste, cât ă vreme aceasta nu serve şte la nimic. Dumneavoastr ă, în schimb, pute ţi vorbi despre natura incurabil ă a alcoolismului, pentru c ă oferiţi o soluţie. Curând, va admite c ă are multe, dac ă nu chiar toate, dintre tr ăsăturile unui alcoolic. Şi dacă  propriul lui medic este dispus să-i pună diagnosticul de alcoolic, Cu atât mai bine. Chiar  şi în cazul în care protejatul dumneavoastr ă nu recunoa şte chiar totul despre starea în care se afl ă,

57

ALCOOLICII ANONIMI

de-acuma i-a fost stârnit ă curiozitatea cu privire la calea prin care v-a ţi f ăcut bine. L ăsaţi-l să vă întrebe el, dac ă doreşte. Spune ţ  Spune ţ i-i i-i exact cum s-a întâmplat cu dumneavoastr ă  ă . Accentuaţi latura spiritual ă după  pofta inimii. Dacă vă adresaţi unui agnostic sau ateu, preciza ţi cât se poate de clar  că nu-i ă  nu-i cere ţ i să    fie de acord cu concep ţ  ia dumneavoastr ă   ţ ia ă  despre Dumnezeu. Este liber să aleagă orice concepţie care are un în ţeles pentru el. Cel mai important lucru este acela de a avea bună  bun voin ţ a de a crede într-o Putere superioar ă  însu şii  şi ă voin ţ  ă  lui însu ş  şi de a tr ă  ăi  pe baza unor principii  spirituale. Când aveţi de a face cu o asemenea persoan ă, este preferabil s ă folosiţi un limbaj simplu, de fiecare zi, pentru a-i descrie acele principii spirituale. Nu are nici un rost s ă-i stârniţi prejudecăţile pe care s-ar putea s ă le aibă împotriva anumitor termeni teologici sau a unor concep ţii în legătur ă cu care este deja derutat. Nu deschide ţi asemenea subiecte, oricare v-ar fi convingerile personale. În cazul în care candidatul dumneavoastr ă apar ţine unei religii, educa ţia şi formaţia sa religioasă s-ar putea s ă le depăşeasc ă pe ale dumneavoastr  dumneavoastr ă cu mult şi se va întreba ce a ţi mai  putea dumneavoastr ă adăuga la ceea ce el ştie deja. Dar va fi curios s ă afle de ce convingerile sale nu dau rezultate, pe când ale dumneavoastr ă au dat rezultate foarte bune. Poate c ă experienţa lui este o ilustrare a ideii c ă simpla credinţă nu ajunge. Pentru a avea un efect asupra vie ţii, credinţa trebuie să fie însoţită de sacrificiul de sine şi de acţiuni constructive, lipsite de egoism. Dovedi ţi-i că nu v ă aflaţi acolo ca s ă-i faceţi educaţia religioasă. Admiteţi că poate cuno ştinţele lui religioase sunt mult mai vaste decât ale dumneavoastr ă, dar  atenţionaţi-l asupra faptului c ă, indiferent de cât de profunde i-ar fi credin ţa şi cunoştinţele de religie, băutul este un semn c ă nu le pune în practic ă. Poate că povestea dumneavoastr  dumneavoastr ă îl va ajuta să vadă unde nu a reu şit să aplice tocmai acele precepte, pe care le cunoa şte atât de bine.  Noi nu reprezentăm nici o religie sau confesiune religioas ă anume. Utilizăm doar concep ţii generale, comune celor mai multe dintre acestea. Explicaţi-i cum funcţionează programul de ac ţiune, prezenta ţi-i modul în care v-a ţi f ăcut inventarul personal, cum a ţi corectat faptele s ăvâr şite în trecut şi de ce v ă str ăduiţi acum să-l ajutaţi. Este important s ă priceapă că încercarea de a-i transmite lui acest mesaj joac ă un rol vital în propria dumneavoastr ă restabilire. De fapt, se prea poate ca el s ă vă ajute pe dumneavoastr ă, mai mult decât dumneavoastr ă pe el. Clarificaţi faptul că nu vă este obligat cu nimic, că sunteţi mânat exclusiv de speran ţa c ă, după ce va sc ă pa din propriile dificult ăţi, va încerca să ajute alţi alcoolici. Sugera ţi-i cât de important este s ă pună bunăstarea altora deasupra propriei sale bun ăstări. Ar ătaţi-i clar că nu-l presează nimeni şi c ă nu trebuie să vă mai întâlnească, dacă nu doreşte. Să nu v ă simţiţi ofensat dac ă nu vrea s ă vă mai întâlniţi, pentru că el v-a ajutat deja mai mult decât l-a ţi ajutat dumneavoastr ă. Dacă ce i-aţi spus a oglindit   bun simţ, calm şi înţelegere uman ă deplină, poate că v-aţi f ăcut un prieten. Poate c ă l-aţi tulburat cu privire la problema alcoolismului. Foarte bine. Cu cât se va sim ţi mai deznădă jduit, cu atât mai bine. îi va veni mai u şor să vă urmeze sugestiile. Candidatul dumneavoastr ă s-ar putea s ă aducă argumente conform c ărora nu ar avea nevoie de întregul program sau chiar s ă se revolte la gândul unei cur ăţenii generale drastice de conştiinţă, care să implice neapărat şi o discutare a rezultatelor cu al ţi oameni. Nu contrazice ţi asemenea puncte de vedere. Spune ţi-i că Şi dumneavoastr ă aţi gândit ca el la început, dar c ă vă îndoiţi că aţi fi progresat prea mult dac ă n-aţi fi acţionat în aceast ă direcţie. ^a prima vizită, spuneţi-i despre Alcoolicii Anonimi. Dac ă se arată interesat, împrumutaţi-i un exemplar din cartea noastr ă.  Nu abuzaţi de bunăvoinţa lui; o vizit ă mai lungă este justificată doar dacă el doreşte s ă mai vorbeasc ă despre sine. Da ţi-i de gândire. Dacă vreţi să mai staţi, lăsaţi-l pe el să conducă discuţia în ce direcţie doreşte. Uneori, un asemenea om se poate ar ăta ner ă bdător să înceapă

58

Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA

imediat programul iar dumneavoastr ă veţi fi tentat să-l lăsaţi s-o facă, ceea ce poate fi o greşeală. Dacă dă de necaz mai târziu, va avea motive s ă spună că l-aţi zorit. Veţi avea mai mult succes în munca de întrajutorare, dac ă nu manifestaţi nici un fel de angajare pătimaşă într-o cruciadă sau reformă. Nu v ă adresaţi niciodată unui alcoolic vorbindu-i de sus despre etic ă sau spiritualitate. Pune ţi-i simplu la îndemân ă uneltele spirituale, ca s ă le poată cerceta. Ar ătaţi-i cum v-au fost ele de folos dumneavoastr ă. Oferiţi-i  prietenie. Spune ţi-i că, dacă vrea să se facă bine, veţi face tot ce se poate ca s ă-l ajutaţi. Dacă nu-l intereseaz ă soluţia pe care i-o prezenta ţi, dacă aşteaptă de la dumneavoastr ă să-i fiţi bancherul care îi rezolv ă dificultăţile financiare sau d ădaca lui pentru când îi este r ău după o serie de be ţii, ar fi mai bine să-l abandonaţi o vreme, pân ă când îşi schimbă atitudinea. Se prea poate s ă şi-o schimbe, dup ă încă vreo câteva experien ţe dureroase. Dacă este sincer interesat şi vrea să vă revedeţi, cereţi-i să citească aceast ă carte până la următoarea întâlnire. Dup ă ce-o va citi, va trebui s ă decidă singur dacă vrea să meargă mai departe pe acest drum. Este bine s ă nu fie împins de la spate sau bruscat, nici de dumneavoastr ă, nici de so ţia sau prietenii s ăi. Dorinţa de a-l g ăsi pe Dumnezeu trebuie s ă-i vină din interior i nterior.. Dacă omul crede c ă se va putea descurca printr-o alt ă metodă sau dacă prefer ă o altă cale spirituală, încurajaţi-l să-şi urmeze propria con ştiinţă. Noi nu deţinem monopolul asupra lui Dumnezeu; tot ce avem, este o metod ă care a dat roade în cazul nostru. Sublinia ţi faptul că noi, alcoolicii, avem multe puncte comune şi că, fie ce-o fi, dori ţi să r ămâneţi prieteni. Opriţivă aici.  Nu vă descurajaţi dacă cineva nu reac ţionează favorabil imediat. Căutaţi un alt alcoolic şi încercaţi din nou. Ve ţi găsi, mai mult ca sigur, pe cineva suficient de disperat, care s ă accepte f ăr ă ezitare ce-i oferi ţi. Consider ăm că este o pierdere de vreme s ă hăituim pe cineva care nu poate sau nu vrea s ă coopereze. Dac ă lăsaţi un asemenea om în pace, s-ar putea s ă se convingă repede de faptul c ă nu este în stare s ă se facă bine singur. Petrecând prea mult timp cu un singur candidat, reteza ţi şansele altui alcoolic de a tr ăi şi de a fi fericit. Unui membru al comunităţii noastre i s-a întâmplat s ă nu ajungă la nici un rezultat în munca sa cu primii şase candidaţi şi spune adesea c ă, dacă ar fi continuat str ădaniile cu ei, i-ar fi privat de o şansă pe mulţi alţii, care s-au f ăcut bine de atunci. Să presupunem c ă vă aflaţi acum la a doua întrevedere cu acela şi om. A citit volumul acesta şi declar ă că este preg ătit să facă cei Doisprezece Pa şi ai programului de îns ănătoşire. Având o experien ţă proprie în acest program, îi pute ţi oferi multe sfaturi practice. Face ţi-i cunoscut faptul c ă veţi fi la dispoziţia lui dacă va dori să ia decizii sau s ă-şi spună povestea, dar nu insista ţi, dacă prefer ă să se consulte cu altcineva. Poate că este ruinat şi pe drumuri. În acest caz, l-a ţi putea ajuta cu un serviciu sau cu o mică sumă de bani. Dar nu este bine s ă vă lipsiţi familia sau creditorii de banii care le apar ţin. Poate ve ţi dori să-l găzduiţi câteva zile în casa dumneavoastr ă. Procedaţi cu discernământ. Asiguraţi-vă că familia este bucuroas ă să-l primească şi că el nu va încerca s ă abuzeze de  banii, de legăturile de afaceri sau de c ăminul dumneavoastr ă. Dacă îi permiteţi aceste lucruri, îi faceţi numai r ău, creându-i posibilitatea de a fi nesincer, contribuind astfel mai degrab ă la distrugerea lui decât la îns ănătoşire.  Nu ocoliţi niciodată asemenea responsabilit ăţi, dar asiguraţi-vă că ceea ce v ă asumaţi este corect. Ajutorul acordat altora este piatra de temelie a restabilirii dumneavoastr ă. Un act caritabil din când în când nu ajunge. Trebuie s ă acţionaţi ca bunul samaritean în fiecare zi, dacă este nevoie. Aceasta s-ar putea s ă însemne multe nop ţi nedormite sau c ă veţi fi deranjat în orele de recreere sau de serviciu. S-ar putea s ă însemne că vă veţi împăr ţi banii şi căminul cu cineva, că veţi tine sfat cu so ţii şi rude înnebunite, c ă veţi face nenumărate drumuri la sediile de  poliţie, la clinici şi spitale, la închisori şi aziluri psihiatrice. Telefonul va suna la orice or ă din

59

ALCOOLICII ANONIMI

zi şi din noapte. So ţia vă va spune uneori c ă o neglijaţi. Poate că un beţiv vă va sparge mobila din casă sau va da foc la o saltea. Poate va trebui s ă vă luptaţi cu el, dac ă este violent. Uneori va trebui s ă chemaţi un medic şi apoi să administraţi alcoolicului sedative dup ă sfatul acelui medic. Alteori, poate va trebui s ă chemaţi poliţia sau ambulan ţa. Asemenea situa ţii vor apărea din când în când.  Noi nu le prea permitem alcoolicilor o şedere îndelungat ă în casa noastr ă. Nu este bine  pentru ei şi, adesea, se creeaz ă nişte complicaţii familiale serioase. Dacă un alcoolic nu reac ţionează favorabil, acesta nu este un motiv pentru a-i neglija familia. Este bine s ă le r ămâneţi prieten şi să le oferiţi lor modul dumneavoastr ă de viaţă. Dacă vor accepta şi vor pune în practic ă principiile spirituale, va exista o şansă mai mare  pentru însănătoşirea capului familiei. Şi, chiar dac ă el continuă să bea, familia va suporta mai uşor situaţia. Alcoolicul care poate şi este dispus s ă se facă bine, nu are nevoie de prea multe acte de caritate, în sensul obi şnuit al cuvântului şi nici nu le vrea. Cei care se tânguie dup ă bani şi adă  post înainte de a ieşi învingători din încleştarea cu alcoolul, se afl ă pe o pistă falsă. Şi totuşi, noi facem imposibilul s ă le procur ăm toate acestea, când avem un motiv s ă o facem. Deşi poate părea contradictoriu, credem c ă nu este. Problema nu este aceea de a da sau a nu da, ci de când şi cum să dăm. Iată unde se afl ă diferenţa dintre reuşită şi nereuşită. Din momentul în care ne punem munca în slujba lor, alcoolicii încep s ă depindă de asisten ţa noastr ă şi nu de Dumnezeu. Pretind tot soiul de lucruri, inclusiv faptul c ă nu pot birui alcoolul, pân ă nu le rezolvă cineva nevoile materiale. Prostii. Unii dintre noi am îndurat lovituri foarte dureroase pân ă să ne intre în cap adev ărul. Cu serviciu sau f ăr ă, cu soţie sau f ăr ă, nu ne-am oprit din băut câtă vreme am depins de al ţi oameni şi nu de Dumnezeu. Gravaţi adânc în con ştiinţa fiecărui alcoolic ideea c ă însănătoşirea lui nu depinde de nici o fiinţă umană. Singura condi ţie pentru reuşită este ca el s ă creadă în Dumnezeu şi o conştiinţă curată. Şi acum, despre problema familial ă. Poate c ă alcoolicul este divor ţat ori doar separat de soţie sau într-o rela ţie tensionat ă cu ea. Dup ă ce a dres tot ce s-a mai putut drege în familie şi le-a explicat alor s ăi noile sale principii de via ţă, este bine ca el s ă purceadă imediat la  punerea lor în practică acasă, dacă are norocul de a mai avea un c ămin. Chiar dac ă familia a greşit mult, aceasta nu trebuie s ă-l fr ământe pe el. Este bine ca el s ă se concentreze asupra oglindirii spiritualităţii în propriile-i fapte. Certurile şi căutatul paiului din ochii celorlal ţi urmează să fie evitate cu orice pre ţ. Pentru ob ţinerea de rezultate pozitive, acest lucru trebuie realizat, chiar dac ă în multe familii este ceva dificil. Prin perseveren ţă, în câteva luni, efectul asupra familiei va fi remarcabil. Cuplurile cele mai incompatibile descoper ă că se pot întâlni  pe un teren comun de în ţelegere. încetul cu încetul, membrii familiei î şi v ăd defectele proprii şi şi le recunosc. Acestea pot fi discutate într-o atmosfer ă de întrajutorare amical ă. După ce se vor vedea rezultate tangibile, familia va dori probabil s ă vă însoţească pe drumul acesta. Toate Toate se vor petrece în mod natural şi la timpul potrivit, atunci când alcoolicul continuă să se dovedeasc ă abstinent, chibzuit şi atent cu to ţi, indiferent de ce spun sau fac ceilalţi. Evident, ni se întâmpl ă de multe ori s ă nu fim la înălţimea acestui ideal. Dar trebuie s ă încercăm să dregem stricăciunea imediat, dac ă nu vrem să plătim printr-o beţie. Dacă divor ţul a fost deja definitivat sau cuplul este desp ăr ţit, este bine s ă nu se reunească în pripă. Alcoolicul trebuie mai întâi s ă fie sigur de îns ănătoşirea sa şi este bine ca soţia s ă înţeleagă pe deplin noul lui mod de via ţă. O eventual ă reluare a vechii rela ţii trebuie să se producă pe alte baze, mai bune decât cele g ăunoase din trecut. Aceasta înseamn ă o atitudine şi un spirit cu totul noi. Uneori, este spre interesul tuturor ca respectivul cuplu s ă r ămână separat, dar, evident, nu se pot impune nici un fel de reguli r eguli în acest sens. Presupunând

60

Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA

că alcoolicul îşi continuă programul zi de zi, amândoi vor recunoa şte semnele propice momentului în care se poate relua via ţa în doi. Degeaba spun unii alcoolici c ă nu se pot îns ănătoşi decât dac ă familia se întoarce la ei.   Nu este adevărat. În unele cazuri, dintr-un motiv sau altul, so ţia nu se va mai întoarce niciodată. Reamintiţi-i unui asemenea alcoolic c ă refacerea sănătăţii sale nu depinde de oameni, ci de rela ţia lui cu Dumnezeu. Am v ăzut oameni care s-au îns ănătoşit f ăr ă ca familiile să se reîntoarc ă la ei. I-am v ăzut pe alţii care au b ăut din nou, atunci când familiile s-au reîntors prea devreme. Atât dumneavoastr ă, cât şi debutantul în A.A., trebuie s ă avansa ţi zilnic pe calea  progresului spiritual. Dac ă perseveraţi, se vor petrece lucruri remarcabile. Privind în urm ă, ne dăm seama că ce ne-a fost d ăruit atunci când ne-am l ăsat pe mâna lui Dumnezeu, a fost mai  bun decât orice ne-am fi putut pl ănui noi. Urma ţi directivele unei Puteri superioare şi veţi tr ăi de îndată într-o lume nou ă, minunat ă, indiferent de situa ţia în care vă aflaţi acum! Este bine ca atunci când ajuta ţi un om şi familia acestuia, s ă aveţi grijă să nu participaţi la certurile lor. Altfel, s-ar putea s ă daţi cu piciorul şansei de a ajuta. Dar insista ţi pe lângă membrii familiei asupra faptului c ă el a fost un om foarte bolnav şi că ar fi bine să fie tratat ca atare. Avertizaţi-i în legătur ă cu pericolul la care îl expun resentimentele sau gelozia. Accentuaţi faptul că defectele lui de caracter nu vor disp ărea peste noapte. Explica ţi-le că omul a intrat într-o perioad ă de maturizare. Cere ţi-le să ţină minte, atunci când î şi pierd r ă bdarea, c ă există binecuvântarea abstinen ţei lui. În cazul în care a ţi reuşit să vă rezolvaţi propriile probleme familiale, relata ţi familiei debutantului cum a ţi procedat. În felul acesta, îi orienta ţi în direcţia corectă f ăr ă să simţiţi nevoia de a-i mustra pentru gre şelile lor. Relatarea modului în care dumneavoastr ă şi soţia dumneavoastr ă aţi rezolvat greut ăţile vieţii de familie, valoreaz ă mai mult decât toate criticile din lume. Atunci când suntem într-o form ă spirituală bună, ne st ă în puteri să facem tot felul de lucruri pe care alcoolicii n-ar trebui s ă le facă. De pildă, ni s-a spus mereu c ă nu avem ce căuta prin locurile în care se serve şte alcool; că nu avem voie s ă-l ţinem în cas ă; că trebuie să fugim de prietenii care beau; c ă trebuie să evităm filmele cu scene în care se bea; c ă nu avem voie să intr ăm în baruri; c ă trebuie ca prietenii s ă-şi ascundă sticlele când mergem noi în vizită; că trebuie să nu ne gândim deloc la alcool şi să nu ni se aminteasc ă de el niciodat ă. Experienţa noastr ă dovede şte că lucrurile nu stau chiar a şa. Ne afl ăm zilnic în asemenea situaţii. Alcoolicul care nu le poate face fa ţă are încă mentalitatea de alcoolic; ceva nu este în regulă cu starea sa spiritual ă. Singura lui şansă ar fi să se mute la Polul Nord, ca s ă se meţină abstinent, dar  şi atunci exist ă riscul ca un eschimos s ă apar ă cu o sticlă de scotch şi să distrugă totul! întrebaţi-o pe soţia unui alcoolic care şi-a trimis soţul undeva departe, pe baza teoriei c ă îl va scă pa astfel de problema alcoolului! Suntem convin şi de faptul c ă orice plan de combatere a alcoolismului care se bazeaz ă pe izolarea alcoolicului pentru ocrotire în fa ţa ispitei, este sortit e şecului. încercarea alcoolicului de a se proteja de tenta ţii ajută o vreme, dar el sfâr şeşte de obicei într-o explozie de be ţii mai urâte decât toate cele anterioare. Noi am încercat asemenea metode. Toate încerc ările de a face imposibilul au e şuat. dacă  De aceea, nu ne conform ăm regulii evitării locurilor cu băutur ă, dac ă  avem un motiv întemeiat pentru a fi acolo. Aceasta include barurile, cluburile de noapte, discotecile, recepţiile, nunţile şi chiar reuniunile sociale mondene. Pentru cineva care are experien ţă în viaţa cu un alcoolic, ideea poate p ărea ca o ispitire a Providen ţei, dar nu este. Remarcaţi că am precizat o premis ă importantă. Deci, între-ba ţi-vă de fiecare dat ă: "Am eu un motiv întemeiat - social, de afaceri sau personal - ca s ă mă duc în acel loc? Sau, nu cumva nădă jduiesc să pot retr ăi pe furiş ceva din pl ăcerile de odinioar ă, în timp ce m ă uit la alţii cum beau?" Dac ă r ăspunsul este satisf ăcător, nu ave ţi de ce s ă vă temeţi. Mergeţi sau nu,

61

ALCOOLICII ANONIMI

după cum pare c ă este cel mai bine. Asigura ţi-vă că sunteţi pe un teren spiritual solid înainte de a porni şi că vă mână un motiv foarte serios. Nu v ă gândi ţi la profitul personal dintr-o asemenea ocazie, ci la contribu ţia pe care o pute ţi aduce. Dac ă vă simţiţi nesigur, este mai  bine să ajutaţi un alt alcoolic, în loc s ă participaţi la o astfel de petrecere! De ce să staţi mohorât într-un anturaj de b ăutori, suspinând dup ă bunele zile deodinioar ă? Dacă este o ocazie fericit ă, încercaţi să sporiţi atmosfera plăcută; dacă este o   petrecere de afaceri, fiţi prezent şi participaţi cu entuziasm. Dac ă însoţiţi pe cineva care doreşte să mănânce la un local, nu v ă jenaţi să-i ţineţi companie. Daţi de veste prietenilor c ă nu trebuie să-şi schimbe obiceiurile din cauza dumneavoastr ă. La timpul şi locul potrivit, explica ţi tuturor prietenilor de ce nu este alcoolul în relaţii bune cu dumneavoastr ă. Dacă explicaţia este exact ă, puţini oameni v ă vor mai îndemna s ă beţi. Pe când bea ţi, vă retr ăseseţi din lume încetul cu încetul. Acum v ă reîntoarceţi în viaţa socială a acestei lumi. Nu începe ţi să vă retrageţi din nou, numai pentru c ă prietenii dumneavoastr ă consum ă alcool. Datoria pe care o ave ţi acum este aceea de a fi acolo unde pute ţi fi de maxim ajutor  altora, deci nu ezita ţi niciodată să vă duceţi undeva, dac ă este în folosul cuiva. Este bine s ă nu ezitaţi să mergeţi şi în cele mai sordide locuri de pe p ământ, în acest scop. R ămâneţi în linia întâi a frontului vie ţii cu astfel de motive în suflet si Dumnezeu va avea grij ă să ieşiţi la capăt nevătămat. Mulţi dintre noi ţinem băutur ă în casă. Ne este deseori necesar ă, când trebuie s ă-i ajutăm pe noii "recru ţi" să treacă prin r ăul sevrajului. Unii dintre noi îi servim cu b ăutur ă pe aceia dintre prietenii no ştri care nu sunt alcoolici; al ţii credem că nu este bine s ă servim  băutur ă nimănui. Dar nu ne cert ăm niciodat ă între noi pe aceast ă temă. Consider ăm că fiecare familie trebuie să decidă pentru sine, în lumina propriilor circumstan ţe. Avem mereu grijă să nu manifestăm intoleranţă sau sentimente de ur ă faţă de consumul de alcool ca practic ă social ă. Din experien ţă, ştim că o asemenea atitudine nu serve şte nimănui. Fiecare alcoolic, la început, se teme de a şa ceva când îl abord ăm şi este incredibil de uşurat când descoper ă că noi nu avem atitudinea vân ătorilor de vr ă  jitoare. Spiritul de intoleranţă îndepărtează alcoolici a c ăror viaţă ar putea fi salvat ă, dacă ar fi scutiţi de aceast ă atitudine stupidă. Cu ea, n-am face bine nici m ăcar cauzei temperan ţei, deoarece nici un  băutor dintr-o mie nu suport ă păreri legate de alcool de la cineva care ur ăşte băutura. Sper ăm că, într-o zi, Alcoolicii Anonimi vor putea ajuta publicul s ă înţeleagă gravitatea  problemei alcoolismului, dar suntem convin şi că nu este de folos nim ănui să avem o atitudine de amăr ăciune sau ostilitate. B ăutorii nu o vor tolera.  La urma urmelor, problemele ni le-am f ă  c  ut cu mâna noastr ă  ăcut ă.  Sticla nu a fost decât un  simbol. Ş i apoi, noi nu ne mai r ă  ă zboim   cu nimeni ş nimeni  şii nimic. Nu avem încotro!

62

Capitolul 8 15

PENTRU SOŢIILE ALCOOLICILOR

Cu puţine excepţii, până aici în cartea noastr ă, a fost vorba despre b ărbaţi. Dar aceleaşi lucruri sunt valabile şi în privinţa femeilor. Activitatea noastr ă de întrajutorare cu femei alcoolice este în cre ştere. Ni s-a dovedit faptul c ă femeile îşi recâştigă sănătatea la fel de  prompt ca şi bărbaţii, dacă ne urmează sugestiile. Fiecare persoan ă care bea îi implic ă în problema sa pe cei apropia ţi, precum so ţia care tremur ă de frica următoarei beţii şi părinţii care îşi văd copilul pr ă pădindu-se. Printre noi, se afl ă soţii, rude şi prieteni a căror problemă s-a rezolvat, dar  şi unii dintre cei care nu au g ăsit încă o soluţie fericită. Dorim ca so ţiile Alcoolicilor Anonimi s ă comunice cu soţiile bărbaţilor care beau prea mult. Ceea ce au ele de spus este valabil pentru oricine este legat, prin rudenie sau sentimente, de un alcoolic. Ca soţii ale Alcoolicilor Anonimi, dorim s ă fiţi convinse c ă puţini vă înţeleg aşa cum vă înţelegem noi. Dorim s ă analizăm greşelile pe care le-am f ăcut şi să vă asigur ăm că nici o situaţie nu este atât de dificil ă şi nici o nefericire atât de mare, încât s ă nu poat ă fi biruite. Făr ă nici o îndoial ă, nu ne-a fost u şor. Am tr ăit timp îndelungat cu mândria r ănită, în frustrare, auto-comp ătimire, confuzie şi teamă. Ele nu au fost o companie pl ăcută. Am cunoscut sentimentul dulceag de mil ă, dar  şi resentimentele amare. Unele dintre noi treceam dintr-o extremă psihică într-alta, sperând mereu c ă, într-o zi, cel drag va redeveni el însu şi. Din loialitate şi din dorinţa de a ne vedea so ţii iar cu fruntea sus, ca al ţi bărbaţi, am creat multe situaţii penibile. Da, am fost generoase şi ne-am sacrificat. Dar am min ţit de nenumărate ori, ca s ă ne protej ăm nouă mândria şi soţilor reputaţia. Ne-am rugat, am implorat, am avut r ă bdare; am lovit cu r ăutate; am fugit de acas ă; am fost isterice; am fost îngrozite. Am încercat s ă stoarcem milă de la al ţii. Ne-am r ăzbunat, prin rela ţii amoroase cu alţi bărbaţi. De multe ori seara, c ăminele noastre deveneau teren de b ătălie. Dimineaţa următoare ne sărutam şi ne împăcăm. Prietenii ne sf ătuiau să dăm papucii so ţilor noştri şi am f ăcut şi acest gest, convinse c ă pentru totdeauna - numai ca s ă-i primim înapoi în scurt timp, sperând, sperând mereu. Ei jurau solemn c ă s-au lăsat definitiv de b ăut; îi credeam, când nimeni nu mai  putea sau nu mai voia s ă-i creadă. Apoi, dup ă câteva zile, s ă ptămâni sau luni, o luau iar de la început. Rareori primeam vizite, ne ştiind niciodată cum sau când o s ă apar ă capul familiei. Acceptam foarte pu ţine invitaţii sociale. Am ajuns s ă tr ăim aproape singure. Când eram invitaţi undeva, so ţii ni se îmb ătau din sticlele ascunse prin buzunare şi ieşirea în ora ş era ratată. Sau, dac ă se abţineau de la b ăutur ă, atitudinea lor de martiri f ăcea să piar ă buna dispoziţie a tuturor. Securitatea financiar ă era inexistent ă. Fie că serviciul le era mereu periclitat, fie c ă-l  pierduser ă. Nici măcar o maşină blindată n-ar mai fi putut aduce acas ă plicul cu salariul. Contul din banc ă se topea precum z ă pada în iunie. 15

Scris în 1939, când existau puţine femei în A.A., acest capitol porneşte de la premisa că alcoolicul din casă este de obicei soţul. Dar multe dintre sugestiile oferite aici pot fi adaptate pentru a folosi persoanei care tr ăieşte cu o femeie alcoolică, indiferent dacă aceasta mai bea sau se reface prin A.A. O sursă suplimentar ă de ajutor este menţionată la sfâr şitul acestui capitol. 63

ALCOOLICII ANONIMI

Uneori erau la mijloc alte femei. Ce sfâ şietoare descoperire! Cu ce cruzime ni se spunea că noi nu-i înţelegeam cum îi în ţelegeau ele! Veneau pe capul nostru perceptorii, şerifii, şoferii de taxi furioşi, poliţia, vagabonzii, amicii şi chiar duduile aduse sub acoperi şul nostru şi soţii ne reproşau că eram atât de neprimitoare. Ne f ăceau "pisăloage nesuferite" şi "scârbe". Ne învinov ăţeau de stricarea bunei lor dispoziţii. A doua zi erau din nou ei în şişi, iar noi îi iertam şi încercam s ă uităm. Am încercat să menţinem iubirea copiilor pentru tata. Celor mai mici le spuneam c ă tăticu' era bolnav, f ăr ă să ştim cât de aproape eram de adev ăr. Tăticu' lovea copiii, sp ărgea uşile, f ăcea cioburi bibelouri dragi, smulgea din loc clapele pianului. În toiul unor astfel de scandaluri, pleca de acas ă trântind uşa şi strigând că se duce s ă tr ăiască pentru totdeauna cu cealaltă femeie. Disperate, beam. Ne f ăceam criţă. Rezultatul nea şteptat era c ă soţilor părea să le placă. Unele dintre noi am divor ţat, ne-am luat copiii şi ne-am mutat la p ărinţi, în timp ce socrii ne criticau ca pe ni şte dezertoare. Dar, cele mai multe dintre noi nu am divor ţat şi am tot amânat plecarea. Pân ă la urmă, ne-am c ăutat serviciu, pentru c ă mizeria era prea ameninţătoare. Când beţiile au început s ă devină tot mai frecvente, am cerut sfatul medicilor. Simptomele fizice şi mintale alarmante, tenebrele din ce în ce mai adânci de remu şcări, deprimare şi de crize de inferioritate care puseser ă stă pânire pe soţii noştri dragi ne îngrozeau şi ne înnebuneau. Ca vitele înh ămate la roata de ocn ă, tr ăgeam r ă bdătoare, cu mult ă trudă şi ne pr ă buşeam extenuate dup ă fiecare efort inutil de a atinge p ământ tare sub picioare. Cele mai multe dintre noi am r ămas alături de ei pân ă în ultimul stadiu, acela al intern ărilor la sanatoriu ori prin spitale sau chiar al condamn ărilor la închisoare. Uneori am avut de a face cu zbierete delirante si cu accese de nebunie. Moartea a dat adesea târcoale.   Natural, în asemenea condiţii, am f ăcut multe greşeli. Unele au fost cauzate de necunoaşterea bolii alcoolismului, de şi uneori tr ăiam cu vaga impresie c ă aveam de a face cu oameni bolnavi. Dac ă am fi cunoscut pe deplin natura bolii, poate c ă ne-am fi purtat altfel. Cum era posibil ca ni şte bărbaţi care îşi iubeau soţiile şi copiii, să fie atât de necugeta ţi, de împietriţi, de cruzi? Asemenea oameni nu puteau iubi, gândeam noi. Şi, chiar când eram cel mai convinse c ă ei nu aveau inim ă, ne copleşeau pe nea şteptate cu promisiuni şi atenţii. O vreme, erau iar ăş ăşi blânzi şi tandri, numai ca s ă aibă ce să distrugă din nou curând. Dac ă îi întrebam de ce s-au apucat iar de b ăut, găseau o scuz ă prostească sau nu g ăseau nici una. Cât de derutant era totul, ce dezolant! Oare ne-am în şelat chiar a şa de tare în privin ţa lor, când neam căsătorit? Când beau, deveneau ni şte str ăini. Uneori păreau înconjuraţi de un zid invizibil, de nepătruns. Iar dacă nu-şi iubeau familia, cum puteau fi atât de orbi în privin ţa propriei lor   persoane? Ce se întâmplase cu raţiunea lor, cu bunul sim ţ, cu puterea voin ţei? Cum de nu vedeau că se distrugeau cu b ăutura? Cum se putea s ă fie de acord cu noi când le ar ătam toate  pericolele la care se expuneau bând, ca imediat dup ă aceea s ă se îmbete iar? Acestea sunt câteva dintre întreb ările cu care se fr ământă femeile căsătorite cu alcoolici. Sper ăm că prezenta carte a adus câteva r ăspunsuri. Poate că soţul dumneavoastr ă tr ăieşte de câtva timp în acea lume stranie a alcoolismului, în care totul este deformat şi exagerat. Ştiţi c ă partea bună din el vă iubeşte cu adevărat. Desigur exist ă nepotriviri de caracter între so ţ şi soţie, dar de cele mai multe ori, soţul alcoolic este neiubitor  şi urâcios numai în aparen ţă; de obicei, el spune şi face lucruri îngrozitoare din cauz ă că are mintea chinuit ă de boal ă. Astăzi, majoritatea dintre b ărbaţii noştri sunt nişte soţi şi taţi mai buni decât oricând înainte. Încercaţi s ă nu v ă condamna ţi so ţul alcoolic, indiferent de ce spune sau face. El nu este decât un om foarte bolnav şi, boala aceasta îl face nerezonabil. Trata ţi-l, dacă puteţi, ca şi cum ar avea pneumonie. Când v ă irită r ău de tot, aminti ţi-vă că e un om foarte grav bolnav.

64

Cap.8. PENTRU SOŢ SOŢIILE ALCOOLICILOR 

La cele spuse mai sus exist ă o excepţie. Suntem con ştiente de faptul c ă unii bărbaţi sunt mânaţi de intenţii foarte rele şi că nici toată r ă bdarea din lume nu ar putea schimba situa ţia. Alcoolicul cu un astfel de temperament poate folosi acest capitol ca arm ă cu care să vă lovească. Nu-i permiteţi aceast ă libertate. Dacă aveţi certitudinea c ă face parte din aceast ă categorie, poate c ă este preferabil s ă-l păr ăsiţi. Trebuie oare s ă-l lăsaţi să vă distrugă viaţa, dumneavoastr ă şi a copiilor, mai ales când are la îndemân ă o metodă pentru a înceta b ăutul şi maltratările, dacă ar vrea cu adev ărat să-şi dea silinţa? Problema cu care v ă luptaţi se încadreaz ă într-una dintre următoarele patru categorii: 1. Poat Poatee că soţul dumneavoastr ă nu este decât un b ăutor înr ăit. Fie că bea constant, fie c ă bea în cantităţi mari, o face numai la anumite ocazii. Probabil cheltuie şte prea mult pe b ăutur ă. Poate că alcoolul îi vlăguieşte mintea şi trupul, deşi el nu este con ştient de acest fenomen. Uneori vă face de ocar ă, pe dumneavoastr ă şi pe prietenii săi. Este convins c ă poate bea cu măsur ă, că băutura nu-i face nici un r ău, că îi este indispensabil ă în afaceri. Probabil c ă s-ar  considera insultat, dac ă cineva i-ar spune c ă este alcoolic. Lumea este plin ă de oameni ca el. Unii reu şesc să se astâmpere sau s ă înceteze băutul definitiv, al ţii nu. Dintre cei care continuă să bea, mul ţi vor deveni cu adev ărat alcoolici, dup ă o vreme. 2. Soţul dumneavoastr ă dovede şte lipsă de autocontrol, pentru c ă este incapabil s ă se lase de  băut chiar şi atunci când vrea. Adesea devine insuportabil când bea. Recunoa şte că aşa stau lucrurile, dar este convins c ă data viitoare n-o să se mai întâmple. A început, cu sau f ăr ă cooperarea dumneavoastr ă, să caute metode de a bea cu m ăsur ă sau de a se ab ţine. Probabil că prietenii au început s ă-l păr ăseasc ă şi are probleme la serviciu. Din când în când este îngrijorat şi devine con ştient de faptul c ă nu poate bea ca al ţi oameni. Bea uneori de dimineaţă şi apoi şi în cursul zilei, ca s ă-şi poată stă  pâni nervozitatea. Este chinuit de remuşcări după ce bea mult şi vă spune c ă vrea să înceteze. Dar, de cum îi trece r ăul, începe să se gândeasc ă din nou la o cale de a bea cu m ăsur ă data viitoare. Credem c ă un asemenea om este în pericol, pentru c ă are semnele distinctive ale alcoolicului adev ărat. Poate că îşi vede înc ă de afaceri cum trebuie şi este departe de a fi distrus totul. Cum se să vrea vrea să  să înceteze înceteze bă  bă utul". utul". spune adesea printre noi, "el vrea să  3. Omul acesta acesta a ajuns ajuns mult mai mai r ău decât cel din a doua categorie, de şi a fost ca el, pân ă nu demult. Prietenii l-au abandonat, c ăsnicia este aproape ratat ă şi nu se poate ţine de serviciu. Probabil că a fost deja nevoie s ă chema ţi doctorul şi a început ostenitorul tur al spitalelor  şi sanatoriilor. Recunoa şte c ă nu poate bea ca al ţi oameni, dar nu în ţelege de ce. Se aga ţă de ideea că tot va mai putea g ăsi o cale de a bea normal. Poate c ă a ajuns la stadiul în care doreşte cu disperare s ă înceteze băutul, dar nu poate. Cazul lui mai prezint ă câteva întrebări la care vom încerca s ă r ăspundem pentru folosul dumneavoastr ă. Există încă speranţe mari într-un asemenea caz. 4. Poat Poatee că soţul dumneavoastr ă v-a adus la disperare. A fost internat de nenum ărate ori. Este violent sau pare de-a dreptul nebun când bea. Uneori, bea chiar pe drumul de la spital spre casă. Probabil c ă a trecut deja printr-un delirium tremens iar medicii v ă sf ătuiesc să-l internaţi definitiv. Poate c ă este deja internat la azil. Dar nici aceast ă imagine nu este chiar  aşa de sumbr ă cum pare. So ţii multora dintre noi au ajuns atât de departe. Şi totuşi, s-au f ăcut bine. Să ne întoarcem acum la so ţul din prima categorie. Oricât de ciudat ar p ărea, se ajunge greu la un cap ăt cu el. îi place s ă bea pentru c ă băutura îi stimulează imaginaţia şi se simte mai aproape de prieteni când bea cu ei. Poate c ă şi dumneavoastr ă vă cade bine un p ăhărel în compania lui, atunci când nu bea prea mult. A ţi petrecut multe seri fericite împreun ă, tăif ăsuind şi bând la gura sobei. Poate c ă amândurora vă plac acele petreceri care nu sunt  plictisitoare tocmai pentru că se serve şte băutur ă. Şi nouă ne-au căzut bine asemenea seri de amuzament. Ştim ce efect benefic are alcoolul asupra rela ţiilor sociale. Unele dintre noi, dar nu în unanimitate, credem chiar c ă băutura îşi are şi partea ei bună, când este consumat ă rezonabil. 65

ALCOOLICII ANONIMI

Cel dintâi principiu al succesului este s ă nu vă înfuriaţi niciodată. Chiar dac ă soţul devine atât de insuportabil încât trebuie s ă plecaţi de acas ă pentru o vreme, face ţi-o f ăr ă ranchiună. R ă bdarea şi calmul vă sunt indispensabile. Următoarea sugestie este aceea c ă ar fi bine să nu-i spuneţi niciodat ă ce să facă în legătur ă cu băutul. Dacă îi intr ă în cap că îl cicăliţi sau că vreţi să-i stricaţi buna dispozi ţie, şansa de a realiza ceva vi se reduce la zero. Va fi pentru el o scuz ă, ca s ă bea mai mult. V ă va spune c ă este un neîn ţeles şi apoi vor veni serile în care ve ţi fi mereu singur ă. î şi va căuta pe cineva care s ă-l consoleze - şi nu întotdeauna un alt b ărbat. Luaţi hotărârea de a nu l ăsa ca b ăutul soţului să vă ruineze relaţiile cu copiii şi prietenii. Ei au nevoie de compania şi ajutorul dumneavoastr ă. Chiar dacă soţul bea, via ţa vă poate r ămâne plină şi utilă. Noi cunoaştem femei care şi-au păstrat curajul şi fericirea, chiar  şi în asemenea condi ţii. Nu vă irosiţi vlaga în încerc ări de îndreptare a so ţului. Cu toate eforturile, s-ar putea s ă nu vă stea în puteri s-o face ţi. Ştim că asemenea sugestii sunt uneori greu de urmat. Dar v ă veţi scuti de multe dureri de inimă, dacă veţi reuşi să le luaţi în considerare. Şi se prea poate ca so ţul să vă aprecieze r ă bdarea şi înţelepciunea. O asemenea atitudine poate crea baza unei discu ţii prieteneşti în legătur ă cu băutul său. Lăsaţi-l pe el să deschidă subiectul. Feriţi-vă de a-l critica într-o asemenea discu ţie. încercaţi să vă puneţi în locul lui. Dovedi ţi-i că vreţi să-l ajutaţi, nu să-l criticaţi. Când se ive şte o asemenea discu ţie, îi puteţi sugera să citească aceast ă carte sau cel  puţin capitolul despre alcoolism. Spuneţi-i că îngrijorarea dumneavoastr ă este mai mult ca sigur neîntemeiat ă; că sunteţi convinsă că el ştie mai bine despre ce este vorba; c ă este bine ca fiecare om care bea s ă înţeleagă clar ce riscuri î şi asumă atunci când bea prea mult. Ar ătaţi-i că aveţi încredere în  puterea sa de a l ăsa băutura de-o parte sau de a bea cu m ăsur ă. Spuneţi-i că nu vreţi s ă-i luaţi  plăcerile, ci doar ca el s ă-şi îngrijească sănătatea. Poate ve ţi reuşi astfel să-i stârniţi interesul  pentru în ţelegerea alcoolismului. Probabil că unii dintre cunoscu ţii lui sunt alcoolici. Sugera ţi-i să vă ocupa ţi împreună de acei oameni. B ăutorilor le place s ă ajute alţi băutori. Poate c ă soţul va vrea s ă stea de vorb ă cu unul dintre ei. Dacă metoda aceasta nu pare s ă dea roade, este mai bine s ă renunţaţi la subiect, dar s ă ştiţi c ă, după o asemenea discu ţie prieteneasc ă, îl va redeschide el însu şi mai târziu. Va trebui să aveţi r ă bdare şi să aşteptaţi, dar merit ă. între timp, încerca ţi s-o ajutaţi pe soţia altui băutor  serios. Dacă acţionaţi pe baza acestor principii, se prea poate ca so ţul dumneavoastr ă să înceteze b ăutul sau s ă revină la băutul moderat. Presupunând c ă soţul se afl ă în a doua categorie, principiile de mai sus r ămân valabile, cu deosebirea c ă, după proxima beţie, îl veţi întreba dacă ar vrea să se lase de b ăut cu adevărat. Nu-i cereţi s-o facă de dragul dumneavoastr ă sau al nim ănui altcuiva. întreba ţi-l doar dacă ar vrea. Şi s-ar putea să vrea. Ar ătaţi-i această carte şi spuneţi-i ce aţi aflat despre alcoolism. S ă înţeleagă faptul că autorii căr ţii, fiind ei înşişi alcoolici, ştiu despre ce vorbesc. Spune ţi-i câte ceva despre  povestirile citite. Dac ă se sfieşte de subiectul remediului spiritual, spune ţi-i să arunce o privire asupra capitolului despre alcoolism. Poate c ă atunci i se va stârni interesul pentru continuarea lecturii. Dacă este entuziasmat de ideile acestea, cooperarea dumneavoastr ă va fi foarte importantă pentru el. Dacă reacţionează cu r ăceal ă sau crede c ă nu este alcoolic, v ă suger ăm să-l lăsaţi în  pace. Nu-l împingeţi de la spate s ă urmeze programul. S ămânţa a fost plantat ă în spiritul lui. Ştie că mii de bărbaţi în situaţia lui s-au f ăcut bine. Dar nu-i reaminti ţi aceste lucruri imediat după ce-a băut, pentru că se va mânia. Mai devreme sau mai târziu, îl ve ţi găsi recitind cartea,

66

Cap.8. PENTRU SOŢ SOŢIILE ALCOOLICILOR 

din scoar ţă ţă în scoar ţă ţă. Lăsaţi-l să se împotmoleasc ă de suficiente ori în b ăutur ă şi să se convingă singur că trebuie să facă ceva; cu cât îl zori ţi mai mult, cu atât se va îndep ărta mai mult momentul îns ănătoşirii. Dacă soţul este din categoria a treia, s-ar putea s ă aveţi noroc. Sunte ţi deja sigur ă că vrea să înceteze băutul, deci v ă puteţi duce la el cu aceast ă carte, bucuroas ă de parcă aţi fi găsit o comoar ă în fundul gr ădinii. Poate că nu v ă va împărtăşi entuziasmul, dar v ă garantăm că va citi cartea, ba mai mult, poate va începe programul imediat. Oricum, nu va trebui s ă aşteptaţi prea mult. Nu-l presa ţi. Lăsaţi-l să decidă singur. R ămâneţi în toane bune, cât durează următoarea serie de be ţii. Nu vorbiţi despre situa ţia lui sau despre aceast ă carte, decât dacă aduce el vorba. În unele cazuri, este mai bine ca cineva din afara familiei s ă-i prezinte cartea. O astfel de persoan ă ar putea avea mai mult spor în a-l stimula s ă acţioneze, f ăr ă să-i trezească ostilitatea. Dacă soţul este un om normal în celelalte privin ţe, aveţi multe şanse cu el, în acest stadiu. S-ar putea crede c ă bărbaţii din a patra categorie nu mai au nici o şansă, dar nu este a şa. Mulţi dintre membrii Alcoolicilor Anonimi au fost din aceast ă categorie. Nimeni nu- şi mai f ăcea speran ţe în legătur ă cu ei; înfrângerea p ărea sigur ă. Şi totuşi, însănătoşirea lor a fost spectaculoasă şi în for ţă ţă. Există excepţii. Unii sunt atât de r ău distruşi de alcool, încât nu se mai pot opri din b ăut. În unele cazuri, alcoolismul este complicat de alte boli. Un medic sau un psihiatru competent vă poate spune dac ă sunt complica ţii de o natur ă serioasă. În orice caz, încerca ţi să-l faceţi să citească aceast ă carte. Poate va reac ţiona cu entuziasm. Dac ă este internat deja la cronici, dar atât doctorul lui cât şi dumneavoastr ă sunteţi convinşi că este sincer dornic s ă se refacă, daţi-i o şansă de a încerca metoda noastr ă - desigur, în cazul în care medicul nu consider ă că pacientul este într-o stare total ie şită din comun sau chiar periculoas ă. Facem aceast ă recomandare destul de încrez ătoare în ceea ce spunem. Alcoolicii Anonimi lucrează de ani de zile cu alcoolici interna ţi la cronici. De la publicarea acestei c ăr ţi, A.A.-ul a ajutat la externarea din aziluri psihiatrice şi spitale de toate felurile a mii de alcoolici. Majoritatea nu au mai fost interna ţi niciodată. Puterea lui Dumnezeu p ătrunde adânc! Dacă situaţia dumneavoastr ă este diametral opus ă celei de mai sus, probabil c ă soţul este în libertate, dar ar trebui internat. Unii oameni nu pot sau nu vor s ă se facă bine de pe urma alcoolismului. Consider ăm că li se face un bine dac ă sunt internaţi, când devin prea  periculoşi. Dar este bine s ă fie întotdeauna consultat mai întâi un medic competent. So ţiile şi copiii acestor oameni trec Prin suferin ţe oribile, dar nu mai mari decât suferin ţa alcoolicilor înşişi. În unele cazuri, via ţa trebuie luat ă de la început. Cunoa ştem femei care au f ăcut-o. Dacă se adopt ă un mod de via ţă spiritual, drumul este mai pu ţin anevoios. Dacă aveţi un soţ care bea, probabil c ă vă îngrijorează ce gândesc oamenii şi vă e groază să daţi ochii cu prietenii. V ă închideţi din ce în ce mai mult în sine şi sunteţi convinsă că toata lumea vorbe şte despre cum stau lucrurile în c ăminul dumneavoastr ă. Ocoliţi subiectul  băutului chiar  şi când vorbi ţi cu propriii p ărinţi. Nu ştiţi ce să le spuneţi copiilor. Când so ţul este într-un hal f ăr ă de hal, deveni ţi o pustnic ă înspăimântată şi v ă doriţi ca telefonul s ă nu fi fost inventat. Consider ăm că aceast ă stânjeneală este în cea mai mare parte nejustificat ă. Nu este nevoie să discutaţi cu lux de am ănunte situaţia soţului, dar vă puteţi informa discret prietenii cu privire la natura bolii lui, având mare grij ă să nu-l puneţi în situaţii neplăcute şi să nu-i faceţi vreun r ău. Dacă le explica ţi cu grijă unor asemenea persoane c ă soţul dumneavoastr ă este bolnav, creaţi o atmosfer ă nouă. Barierele care se ridicaser ă între prieteni şi dumneavoastr ă vor  dispărea, odată cu creşterea sentimentelor lor de în ţelegere şi simpatie. Nu v ă veţi mai simţi 67

ALCOOLICII ANONIMI

 jenată, nici obligat ă să vă scuza ţi mereu soţul, ca şi când ar fi lipsit de voin ţă, când în realitate el este un om de caracter. Curajul dumneavoastr ă de o natur ă nouă, firea dumneavoastr  dumneavoastr ă bună şi stă pânirea de sine vor face minuni în societate. Acelaşi principiu se aplic ă şi în faţa copiilor. Este bine s ă nu v ă amestecaţi în certurile dintre ei şi tatăl lor când bea, decât dac ă trebuie să-i protejaţi când este violent. Folosi ţi-vă întreaga energie pentru a promova o cât mai bun ă înţelegere a situa ţiei. Atunci, acea tensiune teribilă, tipică familiilor cu băutori-problemă, va descre şte în intensitate. Deseori v-aţi simţit obligată să spune ţi patronului şi prietenilor soţului că era bolnav, când, în realitate, el era beat. Evita ţi cât se poate s ă r ăspunde ţi la întrebările pe aceast ă temă. Lăsaţi-l pe el s ă se explice, ori de câte ori este posibil. Din dorin ţa de a-l proteja, nu trebuie s ă ajungeţi s ă recurgeţi la minciuni în faţa unor oameni care au dreptul s ă ştie unde este el şi ce face. Când e treaz şi în toane bune, discuta ţi problema cu el. întreba ţi-l ce vrea el s ă faceţi data viitoare când v ă va pune în acea postur ă. Dar aveţi grijă să nu manifestaţi ranchiună pentru ultima dată când a f ăcut-o. Mai există o teamă care vă poate paraliza, aceea c ă soţul îşi va pierde postul. V ă gândiţi la ce dezonoare şi ce vremuri grele v ă aşteaptă, pe dumneavoastr ă şi pe copii şi s-ar putea chiar să treceţi prin aşa ceva. Poate a ţi mai trecut prin acea experien ţă, chiar de multe ori. Dacă se mai repet ă, priviţi-o într-o lumină nouă. Poate c ă va fi o binecuvântare! Poate c ă este ceea ce-l va convinge pe so ţ că vrea să înceteze băutul pentru totdeauna. Iar dumneavoastr ă ştiţi acum c ă poate s-o fac ă dacă vrea! în nenum ărate cazuri, aceast ă aparentă calamitate s-a dovedit a fi un avantaj, ea deschizând c ărarea care ducea spre descoperirea lui Dumnezeu. După cum am mai spus, via ţa este mai bun ă, când este tr ăită pe un plan spiritual. Dac ă Dumnezeu poate rezolva dilema veche de când lumea a alcoolismului, v ă poate rezolva şi dumneavoastr ă problemele. Ca soţii de alcoolici, am descoperit c ă, fiind şi noi oameni, am suferit şi noi de trufie, de autocompătimire, de vanitate şi de toate celelalte tr ăsături care definesc o persoan ă egocentrică; ba am fost - de multe ori - şi egoiste şi lipsite de onestitate. Când so ţii noştri au început să aplice principii spirituale în via ţa lor, am început s ă vedem că ele erau de dorit şi în ceea ce ne privea pe noi. La început, o parte dintre noi crezuser ăm că ne puteam lipsi de acel ajutor. Ne consideram femei cumsecade, în general, capabile de a fi mai dr ăguţe dacă soţii încetau  băutul. Dar ideea c ă eram prea bune ca s ă avem nevoie de Dumnezeu a fost o idee ridicol ă. Acum, încercăm să aplicăm principii spirituale în toate domeniile vie ţii şi descoperim că astfel se rezolv ă şi problemele noastre; frica se risipe şte şi nu mai cunoa ştem îngrijorarea şi orgoliul r ănit, ceea ce este un lucru minunat. V ă îndemnăm să încercaţi programul nostru, deoarece nimic nu-i va fi mai de ajutor so ţului dumneavoastr ă, decât o atitudine radical schimbată faţă de el iar Dumnezeu v ă va ar ăta cum să vi-o însuşiţi. Urmaţi aceeaşi cale cu soţul dumneavoastr ă, dacă este posibil. Desigur, veţi fi foarte fericit ă, dacă veţi găsi o soluţie, împreună cu soţul, la problema gravă a alcoolismului. îns ă nu toate problemele vi se vor rezolva peste noapte. S ămânţa a început să încolţeasc ă într-un sol nou, dar cre şterea este abia la început. Cu toat ă fericirea nou găsită, vor mai fi urcu şuri şi coborâşuri. Multe dintre vechile probleme vor continua s ă existe şi este normal s ă fie aşa. Şi dumneavoastr ă şi soţul veţi trece prin multe încerc ări la capitolul încrederii şi sincerităţii. Este bine s ă le priviţi ca parte din educa ţia dumneavoastr ă de viaţă. Veţi face greşeli, dar dac ă sunteţi de bună credinţă, ele nu v ă vor zădărnici eforturile, dimpotriv ă le veţi  putea transforma într-un capital util. Cu dep ăşirea fiecărei dificultăţi, modul de viat ă vi se va îmbunătăţi din ce în ce mai mult. Printre obstacolele peste care ve ţi da se afl ă iritarea, sentimentele r ănite şi resentimentele. So ţul va fi uneori nerezonabil şi vă va veni s ă-l criticaţi. Dintr-un norişor de la

68

Cap.8. PENTRU SOŢ SOŢIILE ALCOOLICILOR 

orizontul căsniciei dumneavoastr ă, se pot aduna nori grei care ascund tr ăsnetele certurilor. Aceste disensiuni familiale sunt deosebit de periculoase, în special pentru so ţul dumneavoastr ă. Va trebui adesea s ă căraţi povara evit ării lor sau a ţinerii lor sub control. S ă nu uitaţi niciodată că resentimentul este un risc mortal pentru alcoolici. Nu vrem s ă spunem că trebuie să fiţi de acord de fiecare dat ă cu soţul, atunci când exist ă o diferenţă onest ă de opinii. Aveţi doar grijă să nu vă exprimaţi dezaprobarea prin critici sau cu ur ă. Amândoi ve ţi constata că este mai uşor să treceţi peste marile dificult ăţi, decât peste cele mărunte. De aceea, la prima discu ţie înfierbântată care se va ivi, indiferent pe ce tem ă, amintiţi-vă că amândoi ave ţi privilegiul de a fi primul care s ă spună, zâmbind: "Nu vreau s ă ne certăm! Iartă-mă, prea m-am tulburat. Hai s ă amânăm discuţia pe mai târziu". Dac ă soţul încearcă să tr ăiască pe baze spirituale, va face şi el tot ce-i st ă în puteri pentru a evita conflictele şi disputele. El ştie că vă datorează multe şi că simpla menţinere a abstinentei nu este suficient ă ca să-si achite datoriile. Se str ăduieşte să repare ce-a stricat, dar nu v ă aşteptaţi la prea multe. Obiceiurile lui de gândire şi acţiune sunt vechi, fiind acumulate în decursul multor ani. Cuvintele de ordine pentru dumneavoastr ă acum sunt r ă bdare, toleranţă, înţelegere şi iubire. Fie ca ceea ce spune ţi şi faceţi să fie o demonstra ţie a acestor no ţiuni. Atunci, ele se vor r ăsfrânge şi dinspre el spre dumneavoastr ă. Tr ăieşte şi lasă-i şi pe alţii să tr ăiască, este regula zilei. Dacă amândoi dovedi ţi bunăvoinţa de a v ă îndrepta propriile gre şeli, vor r ămâne foarte  puţine motive pentru critici de ambele p ăr ţi.  Noi, femeile, ne-am format un portret al b ărbatului ideal, pe care l-am dori întruchipat în soţii noştri. Este cât se poate de firesc, deci, s ă gândim că ei se vor ridica la în ălţimea acelui nepreţuit ideal, acum c ă s-a rezolvat problema b ăutului. Dar aşa ceva nu prea este posibil,  pentru simplul motiv c ă soţul se află, ca şi dumneavoastr ă, abia la începutul maturiz ării. Aveţi r ă bdare. Un alt sentiment preconceput poate fi acela de resentimente fa ţă de faptul c ă iubirea şi loialitatea pe care le-am pus la b ătaie nu i-au putut vindeca pe so ţii noştri de alcoolism. Detestăm gândul c ă din conţinutul unei căr ţi sau din efortul unui alt alcoolic, s-a realizat în doar câteva s ă ptămâni ceea ce ne zb ătuser ăm noi să realizăm, f ăr ă succes, timp de ani de zile. Acestea sunt momentele în care uit ăm c ă alcoolismul este o boal ă asupra căreia noi nu avem nici o putere. So ţul va fi primul care va recunoa şte că numai devotamentul şi grija dumneavoastr ă l-au ţinut până a putut avea o experien ţă spirituală; c ă, f ăr ă dumneavoastr ă, sar fi pr ă buşit demult. Atunci când vi se strecoar ă în suflet resentimentele, opri ţi-vă o clipă şi număraţi de câte ori a ţi fost binecuvântat ă: la urma urmelor, familia este iar împreun ă, alcoolul nu mai este o problem ă iar dumneavoastr ă, împreună cu soţul, construi ţi un viitor la care nici n-a ţi îndr ăznit să visaţi. O altă dificultate de semnalat este aceea c ă s-ar putea s ă deveniţi geloasă din cauza atenţiei pe care o acord ă el din abunden ţă alcoolicilor. V-a fost atâta timp dor de compania lui iar acum el petrece ceasuri îndelungi ajutând al ţi bărbaţi şi familiile acestora. Considera ţi că acum ar trebui s ă vă apar ţină în exclusivitate. îns ă adevărul este că îi face bine s ă-i ajute pe alţi alcoolici, pentru c ă numai aşa îşi poate păstra propria abstinen ţă. Uneori, aceast ă muncă de întrajutorare îl captiveaz ă atât de mult, încât neglijeaz ă tot restul. Casa vi se umple de str ăini, dintre care unii v ă sunt antipatici iar so ţul este deosebit de interesat de problemele acestora, dar este indiferent la ale dumneavoastr ă. Nu va ajuta la nimic dac ă i-o spuneţi de la obraz sau dac ă îl presaţi s ă vă acorde mai mult ă atenţie. Consider ăm c ă este o mare gre şeală să încercaţi s ă-i stăviliţi entuziasmul pentru întrajutorarea cu al ţi alcoolici. Ar fi bine, atât cât vă stă în puteri, să vă alăturaţi lui în ceea ce face. V ă suger ăm să vă gândiţi la soţiile noilor săi  prieteni alcoolici, care au nevoie de sfaturile şi iubirea cuiva care a trecut prin ce-a ţi trecut dumneavoastr ă. Poate că este adevărat că aţi tr ăit în izolare timp îndelungat, deoarece b ăutul soţului o izolează în multe cazuri şi pe soţie. Prin urmare, poate c ă aveţi tot aşa de mare nevoie de ceva nou care s ă vă intereseze, de o cauz ă nobilă pentru care s ă simţiţi că se merită să tr ăiţi, precum 69

ALCOOLICII ANONIMI

are şi el. Cooperând, în loc s ă vă plângeţi, veţi descoperi c ă entuziasmul lui excesiv se va mai tempera. În amândoi se va trezi un nou sim ţ al responsabilit ăţii faţă de alţii. Este important ca amândoi s ă vă gândiţi mai mult la cum s ă contribuiţi la viaţă şi nu la câte aţi putea ob ţine de la ea. Inevitabil, dac ă veţi proceda aşa, viaţa vă va fi mai împlinit ă, cu mult mai bună decât cea din trecut. Se mai poate întâmpla, ca dup ă un start cinstit pe noul drum, so ţul să vă descump ănească total, venind acas ă beat, tocmai când lucrurile mergeau deosebit de bine. Dacă sunteţi convinsă că vrea să termine cu băutul, nu este nevoie s ă vă alarmaţi. Deşi este infinit mai bine s ă nu recidiveze niciodat ă, după cum s-a dovedit a fi cu mul ţi dintre soţii noştri, o recidiv ă prinde bine în unele cazuri. So ţul va vedea imediat c ă va trebui să-şi sporească eforturile în activităţile spirituale, dac ă are de gând s ă supravieţuiască. Nu este nevoie să-i reamintiţi deficienţa spirituală de care sufer ă, pentru că o ştie el prea bine. încurajaţi-l şi întrebaţi-l cu ce l-a ţi putea ajuta mai mult. Cel mai mic semn de fric ă sau de intoleran ţă îi poate mic şora şansele de îns ănătoşire. într-un moment de sl ă biciune, î şi poate găsi una dintre acele puerile scuze pentru a bea, ca de  pildă faptul că vă sunt antipatici prietenii lui.  Nu încerc ăm absolut niciodat ă să aranjăm treburile în via ţa soţului cu scopul de a-l scuti de tentaţii. El va sesiza chiar  şi cea mai mic ă încercare de-a dumneavoastr ă de a-i aranja întâlnirile şi afacerile a şa ca să nu fie tentat la b ăutur ă. Daţi-i libertate deplină, să vină şi să   plece după cum doreşte. Este un lucru foarte important. Dac ă se îmbată, nu vă blamaţi. Dumnezeu i-a luat sau nu i-a luat problema b ăutului. Dacă nu i-a luat-o, este bine s-o afla ţi imediat, pentru c ă astfel o pute ţi amândoi lua iar de la baza lucrurilor. Pentru a preveni o repetare a recidivei, pune ţi problema aceasta în mâinile lui Dumnezeu, exact a şa cum face ţi cu toate celelalte. Suntem conştiente de faptul c ă v-am dat multe sfaturi şi repere de urmat. Poate vi s-a  părut că v-am ţinut prelegeri. Regret ăm dacă v-am lăsat cu aceast ă impresie, pentru c ă nici noi nu ne prea d ăm în vânt dup ă cei care ne ţin teorii. însă cele relatate aici se bazeaz ă pe experienţa noastr ă, din care o parte a fost dureroas ă. A trebuit să aflăm aceste lucruri cu pre ţul unor grele încerc ări. De aceea dorim atât de mult s ă înţelegeţi ce se petrece. Astfel ve ţi putea evita dificult ăţile care nu sunt necesare. 16 Deci, dumneavoastr ă, care citi ţi aceste rânduri şi care poate ve ţi fi curând al ături de noi, vă spunem: "Mult succes şi să vă ajute Dumnezeu!"

16

Comunitatea Grupurilor Familiale Al-Anon a fost formată la aproximativ treisprezece ani după redactarea acestui capitol. Deşi funcţionează complet separat de Alcoolicii Anonimi, Al-Anon-ul foloseşte principiile generale ale programului A.A., ca un ghid pentru soţi, soţii, rude, prieteni şi alte persoane apropiate alcoolicilor. alcoolicilor. Paginile anterioare, (deşi se adresează numai soţiilor) indică acele probleme cu care se confruntă şi to ţi ceilalţi. Alateen, comunitatea pentru adolescenţii care au părinţi alcoolici, este o parte a Al-Anon-ului. Dacă nu există nici un grup Al-Anon în zona în care tr ăiţi, puteţi obţine informaţii suplimentare despre Grupurile Familiale Al-Anon şi Alateen scriind pe adresa: World Service Office, 1600 Corporate Landing Parkway, Virginia Beach, VA 23456

70

Capitolul 9

VIAŢA FAMILIEI FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE Femeile din familiile noastre v-au prezentat, în capitolul precedent, câteva sugestii în legătur ă cu atitudinea pe care o poate lua so ţia faţă de soţul aflat în etapa îns ănătoşirii, lăsându-vă poate cu impresia c ă el trebuie învelit în vat ă şi urcat pe un piedestal. Numai c ă,  pentru ca readaptarea la o via ţă normală de familie să reuşească, procedeul este exact invers. Este bine ca to ţi membrii familiei să se afle pe un teren comun de toleran ţă, înţelegere şi iubire. Aceasta implică un proces de dezumflare a orgoliului. Alcoolicul, so ţia, copiii, socrii toţi au, mai mult ca sigur, ideile lor fixe despre ce atitudine ar trebui s ă aibă familia faţă de ei. Fiecare are interesul ca dorin ţele sale s ă fie respectate. Consider ăm că, din ce un membru al familiei pretinde mai mult ca ceilal ţi să lase de la ei, din aceea se creeaz ă mai multe resentimente din partea acestora iar atmosfera devine înc î nc ărcată de discordie şi nefericire. Şi anume de ce? Nu cumva deoarece fiecare vrea s ă joace rolul principal? Nu cumva fiindcă fiecare doreşte să reorganizeze via ţa de familie dup ă propriile sale idei? Nu cumva fiindcă, inconştient, fiecare încearc ă să vadă ce poate ob ţine de la familie, în loc de ce ar putea dărui el însuşi? încetarea băutului nu este decât primul pas de ie şire dintr-o stare extrem de tensionat ă şi anormală. Cum ne spunea un doctor, "Ani de zile tr ăiţi alături de un alcoolic transform ă orice soţie sau copil într-o persoan ă nevrotică. într-o anumit ă măsur ă, întreaga familie este  bolnavă". Familiile trebuie s ă înţeleagă de la început c ă noul drum nu va fi tot timpul sub un cer f ăr ă nori; că fiecare, la rândul s ău, va avea momente în care îl vor durea picioarele sau în care se va abate de la drum şi că îi vor apărea în cale scurt ături şi ocolişuri ispititoare, pe care se poate u şor r ătăci. Permiteţi-ne acum s ă vă ar ătăm câteva dintre obstacolele peste care va da familia şi să vă suger ăm căi pentru evitarea acestora - sau chiar pentru transformarea lor în ceva folositor. Membrii familiei alcoolicului î şi doresc fierbinte s ă se simtă iar fericiţi şi în siguranţă. Ei îşi amintesc cum era pe vremea în care tata era prosper, prosper, afectuos şi atent. Viaţa actuală este comparată cu viaţa de atunci şi, dacă nu se ridic ă la acelaşi nivel, familia se consider ă nefericită. Încrederea familiei în t ăticu' este mare. Zilele bune de alt ădată se vor întoarce curând, îşi spun toţi. Uneori, ei au preten ţia ca tăticu' să aducă înapoi acele zile numaidecât, considerând c ă Dumnezeu le datoreaz ă aceast ă r ăsplată aşteptată de atâta timp! Din p ăcate, capul familiei a petrecut ani de zile distrugându- şi serviciul, sentimentele de afec ţiune,  prieteniile, sănătatea - toate acestea fiind acum d ărâmate sau îngropate în ruin ă. Va fi nevoie de timp pentru reconstruc ţie. Noul edificiu va fi, pân ă la urmă, mai frumos decât cel vechi, dar construirea lui necesit ă ani de zile. Tatăl ştie că el este de blamat; s-ar putea s ă aibă nevoie de ani de munc ă pentru a se restabili financiar, dar nu trebuie s ă i se scoat ă ochii pentru aceasta. Poate c ă nu va mai ajunge niciodată să câştige la fel de mul ţi bani ca înainte. Dac ă familia este înţeleaptă, îl va admira  pentru ceea ce încearc ă să fie, nu pentru ceea ce încearc ă să câştige. Din când în când, amintiri nepl ăcute vor înnegura prezentul, pentru c ă aproape fiecare alcoolic poart ă marca escapadelor din vremea b ăutului, fie ele comice, umilitoare, ru şinoase

71

ALCOOLICII ANONIMI

sau tragice. Primul impuls este acela de a îngropa aceste amintiri sub podeaua unei pivni ţe întunecoase şi de a zăvori uşa cu zece lac ăte. Unele familii cred c ă un viitor fericit nu este  posibil decât dac ă se d ă uitării tot trecutul. Noi consider ăm c ă acesta este un punct de vedere egocentric şi în direct conflict cu noul mod de via ţă. Henri Ford remarca odat ă, plin de în ţelepciune, c ă experienţa este lucrul cel mai valoros în viaţă. Este adev ărat, dar numai dac ă suntem dispuşi să învăţăm din experien ţele trecute. Nu ne vom maturiza decât dac ă ne vom recunoa şte şi corecta gre şelile, astfel ca ele s ă devină  bunuri de preţ. Trecutul alcoolicului devine astfel bunul cel mai de pre ţ al familiei şi adesea este singura ei avere! Acest trecut dureros poate fi de o valoare infinit ă pentru familiile care înc ă se mai lupt ă cu problema alcoolismului. Consideram c ă fiecare familie uşurată de acea povar ă datorează ceva acelora care o mai poart ă încă pe umeri şi, atunci când ocazia o cere, este bine ca fiecare membru al familiei respective s ă aibă bunăvoinţa de a se referi la gre şelile trecute, oricât de dureroase. Ar ătându-le altora, care mai sufer ă, cum am fost noi în şine ajutaţi, ajungem să cunoaştem valoarea real ă a vieţii noastre de acum. Gândi ţi-vă mereu la faptul c ă, pus în grija lui Dumnezeu, întunecatul nostru trecut este un bun de pre ţ maxim - cheia vie ţii şi fericirii altora, cu care pute ţi para moartea şi mizeria lor. Este adevărat că trecutul poate fi dezgropat pentru a adânci r ăni şi a crea o adev ărată molimă de supăr ări. De pildă, se cunosc situa ţii în care ambii so ţi au avut aventuri amoroase. Cu primul val al experien ţei spirituale, cei doi î şi iartă reciproc păcatul şi se simt iar apropia ţi. Miracolul reconcilierii este la un pas de ei. Dar, la cine ştie ce provocare, cel înt ărâtat dezgroapă mor ţii şi împr ăş ăştie scheletele cu mare mânie. Unii dintre noi au trecut prin asemenea situa ţii şi declar ă că sunt foarte dureroase. Unele cupluri au fost nevoite s ă se despartă pentru o vreme, pân ă când a putut fi recâ ştigată bătălia împotriva amorului r ănit iar  lucrurile au putut fi privite dintr-o perspectiv ă nouă. În majoritatea cazurilor, alcoolicul a supravieţuit acestui chin f ăr ă să recidiveze, dar nu în toate. De aceea, consider ăm că întâmplările din trecut nu se discut ă, decât dac ă dezgroparea lor serve şte unui scop s ănătos şi util. Familiile Alcoolicilor Anonimi au pu ţine schelete ascunse prin dulapuri. Fiecare ştie  problemele alcoolice ale celorlal ţi. Oriunde altundeva, în via ţa obişnuită, aceasta ar aduce necazuri de nedescris, bârfe scandaloase, scandaloase, râs pe seama celor în cauz ă şi tendinţa de a profita de informa ţii intime. Aşa ceva se întâmpl ă foarte rar printre noi. Vorbim mult unii despre al ţii, dar aproape întotdeauna întrun spirit de iubire şi toleranţă. Un alt principiu pe care îl respect ăm cu mare grijă este acela de a nu povesti experienţele intime ale altei persoane, decât dac ă suntem siguri că o facem cu aprobarea celui implicat. Consider ăm că este mai bine, când se poate, s ă ne limităm la povestea noastr ă  proprie. Când un om se critică pe sine sau râde de propriile defecte, efectul asupra celorlal ţi este pozitiv, în timp ce critica sau ridiculizarea venite de la altcineva au efectul contrar. Membrii oricărei familii ar trebui să fie foarte atenţi în aceast ă privinţă, deoarece cea mai mică remarcă nedelicată sau imprudent ă produce adesea furtuni violente. Alcoolicii sunt oameni sensibili, acesta fiind un handicap a c ărui corectare poate cere mult timp.  Numeroşi alcoolici sunt entuzia şti şi oameni ai extremelor. La începutul reîns ănătoşirii, alcoolicul porne şte într-una din următoarele două direcţii: fie că se aruncă frenetic în încercările de a se reface financiar, fie c ă este atât de încântat de noua sa via ţă, încât nu vorbeşte decât despre ea şi nu se poate gândi la nimic altceva. În ambele cazuri, se nasc anumite probleme de familie. Avem o foarte bogat ă experienţă în aceast ă sfer ă. Consider ăm că este periculos s ă ne aruncăm cu capul înainte în rezolvarea problemei economice. Familia va fi şi ea afectat ă, la început în mod pl ăcut, toţi crezând c ă necazurile financiare se vor sfâr şi curând iar apoi, mai pu ţin plăcut, când se simt neglija ţi. Peste zi, t ăticu'

72

Cap.9. VIAŢ VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

este ocupat iar seara este obosit. Nu se prea ocup ă de copii şi se irită când i se repro şează defectele. Dac ă nu e iritat, este posomorât sau agasant, nu vesel şi plin de afec ţiune cum l-ar  dori familia să fie. Mama se plânge c ă nu-i acordă suficientă atenţie. Toţi sunt dezamăgiţi şi deseori o arat ă pe faţă. Asemenea plângeri încep s ă ridice bariere, pentru c ă el este foarte încrâncenat în preocup ările de recuperare a timpului pierdut, de refacere a averii si de recâştigare a reputa ţiei şi consider ă că face bine ce face.  Numai că uneori soţia şi copiii sunt de o alt ă părere. După ani de zile în care au fost neglijaţi şi maltrataţi, ei consider ă că tata le datoreaz ă mai mult decât le d ă. Vor ca el s ă le arate multă afecţiune, să le redea bucuriile cunoscute pe vremuri, când nu ajunsese s ă bea abuziv şi să arate că are remuşcări pentru cât au avut ei de suferit. Dar tata nu este prea generos cu toate acestea şi resentimentele cresc; el devine şi mai puţin comunicativ iar uneori explodează dintr-un fleac. Familia este dezorientat ă şi îl critică pentru că nu urmează cum trebuie programul spiritual. O asemenea situa ţie poate fi evitat ă. Atât tatăl cât şi restul familiei se înşeală în felul în care gândesc, de şi toţi au motivele lor s ă creadă ceea ce cred. Discu ţiile în contradictoriu nu ajută la nimic, dimpotriv ă, agraveaz ă momentul de impas. Familia trebuie s ă priceapă că, deşi sănătatea lui s-a îmbun ătăţit, tata este tot în convalescen ţă. Este bine s ă fie recunoscători   pentru că mai este viu şi abstinent; s ă îl laude pentru progresul pe care l-a f ăcut; să-şi amintească mereu că băutul a creat tot soiul de stric ăciuni a căror reparare poate cere timp îndelungat. Dac ă înţeleg aceste lucruri, ei nu vor mai pune la suflet perioadele lui de iritare, deprimare sau apatie, care, dac ă există toleranţă, iubire şi înţelegere spiritual ă, vor dispărea încetul cu încetul. Capul familiei trebuie s ă-şi amintească mereu că el este principalul responsabil pentru necazurile ab ătute asupra familiei şi că n-o să-i ajungă tot restul vieţii, ca să le poată drege. Dar trebuie s ă vadă şi pericolul concentr ării excesive asupra refacerii financiare. De şi această refacere este posibil ă pentru mulţi dintre noi, am descoperit c ă nu putem pune banii pe primul loc. În ce ne prive şte, bunăstarea materială a venit întotdeauna în urma progresului spiritual şi niciodată înainte. Deoarece via ţa familiei a avut cel mai mult de suferit, este bine ca omul s ă-şi concentreze eforturile în aceast ă direcţie, pentru c ă nu prea are şanse în nici o alta, dac ă nu începe să-şi arate lipsa de egoism şi iubirea în propriul c ămin. Ştim că multe soţii şi multe familii sunt dificile, dar cine se afl ă pe calea refacerii din alcoolism trebuie s ă ţină minte că a avut o contribu ţie major ă la aceast ă stare. Pe m ăsur ă ce fiecare membru al unei familii în care abund ă resentimentele începe s ă-şi vadă propriile defecte şi să şi le recunoasc ă în faţa celorlal ţi, se pun bazele unor discu ţii cu folos. Aceste discu ţii sunt constructive dac ă se pot purta f ăr ă contraziceri înfierbântate, autocompătimire, auto-justificări sau critici pline de resentimente. încetul cu încetul, mama şi copiii vor vedea c ă au pretenţii prea mari iar tata va vedea c ă dă prea puţin. Principiul lor  călăuzitor va fi acela de a da, nu de a ob ţine. Să presupunem acum c ă tata trece de la bun început printr-o puternic ă experienţă spirituală şi devine peste noapte un alt om. M  Este un entuziast al religiei şi nu se poate concentra la nimic altceva. De îndat ă ce abstinen ţa apare ca un dat, poate c ă familia îl priveşte   pe tăticul cel straniu cu team ă, apoi cu iritare. Se vorbe şte despre lucruri spirituale de dimineaţa până seara. Se prea poate c ă tata pretinde familiei s ă-l găseasc ă rapid pe Dumnezeu sau îi priveşte pe ai s ăi cu o uimitoare indiferen ţă, el considerându-se deasupra celor lume şti. Poate că îi spune soţiei, care a fost credincioas ă toată viaţa, c ă ea habar n-are ce este credin ţa şi că ar fi bine s ă îmbr ăţ ăţişeze genul lui de spiritualitate, pân ă nu-i prea târziu. Când tata se poart ă astfel, reac ţia celor din familie poate fi nefavorabil ă. Unii dintre ei devin geloşi pe Dumnezeul care a furat afec ţiunea tăticului. Deşi sunt recunosc ători că nu mai  bea, poate că nu le place ideea c ă Dumnezeu a s ăvâr şit miracolul pe care ei nu l-au putut

73

ALCOOLICII ANONIMI

săvâr şi, uitând adesea c ă tăticu' nu putea fi ajutat de nici o putere omeneasc ă. Poate că nu înţeleg de ce toat ă iubirea şi tot devotamentul lor nu l-au îndreptat pe tata. La urma urmelor, îşi zic în sinea lor, el nici m ăcar nu dovede şte cine ştie ce virtuţi spirituale, pentru c ă poartă grija întregii lumi, dar î şi neglijează familia. Ce vrea s ă spună cu: "Dumnezeu are grij ă de voi"? Oare nu e cam scrântit? El nu este chiar a şa de dezechilibrat cum s-ar crede. Mul ţi dintre noi am tr ăit acel gen de exaltare şi ne-am permis s ă ne îmbătăm un pic cu spiritualitate. Aidoma c ăutătorului de aur  care a dat peste un filon tocmai când nu-i mai r ămăseser ă decât ni şte firimituri de mâncare, am cunoscut şi noi bucuria f ăr ă margini a eliber ării dintr-o viaţă de frustr ări. Tata se simte de  parcă ar fi găsit ceva mai pre ţios decât aurul şi poate că va vrea s ă ţină o vreme averea cea nouă doar pentru el. Poate c ă nu înţelege chiar de la început c ă abia dacă a zgâriat suprafa ţa unei mine de aur, care va deveni profitabil ă numai dacă el va s ă pa în lungul filonului tot restul vieţii şi numai dac ă va da altora întregul produs. Dacă familia coopereaz ă, tata îşi va da repede seama c ă sufer ă de o distorsionare a valorilor. Va înţelege că balanţa maturizării lui spirituale atârnă prea mult într-o parte, c ă  pentru un om obi şnuit - ca el - o via ţă spirituală care nu include obliga ţiile de familie, poate c ă nu este chiar a şa de perfect ă cum crezuse. Dac ă familia înţelege că purtarea actual ă a tăticului nu este decât o faz ă în dezvoltarea lui, totul este a şa cum trebuie. Cu ajutor din partea familiei înţelegătoare şi simţitoare, aceste capricii ale copil ăriei spirituale a tăticului dispar repede. Dacă familia condamnă şi critică, se întâmplă exact opusul. T ăticul va crede poate c ă, din cauza b ăutului, a fost mereu nevoit s ă se dea învins în orice discu ţie în contradictoriu din trecut, dar că acum a devenit o persoan ă superioar ă, cu Dumnezeu de partea lui. Cu cât se  persistă mai mult în criticarea tat ălui de către familie, cu atât el se va adânci mai mult în aceast ă greşeală a sa. În loc s ă-şi trateze familia cum se cuvine, el se va închide şi mai mult în sine, convins c ă gestul este justificat spiritual. Chiar dacă familia nu este întru totul de acord cu activit ăţile spirituale ale tat ălui, este  bine ca el să fie lăsat în pace. Chiar dac ă îşi neglijează într-o oarecare m ăsur ă familia şi nu-şi asumă r ăspunderile ce-i revin, este bine s ă fie lăsat să-şi desf ăş ăşoare activit ăţile de întrajutorare cu alţi alcoolici cât consider ă el de cuviin ţă, în perioada de început a convalescen ţei, aceast ă muncă îi va asigura abstinen ţa mai mult decât orice altceva. Cu toate manifest ările lui, dintre care unele chiar nepl ăcute şi alarmante, consider ăm că acest gen de t ătic se dezvolt ă pe un fundament mult mai solid decât cel care î şi pune succesele în afaceri sau cele profesionale înaintea dezvolt ării spirituale, pericolul de a bea din nou fiind mai mic şi orice altceva este  preferabil reîntoarcerii lui la b ăutur ă. Aceia dintre noi care am petrecut mult timp în lumea fanteziei spirituale, ne-am dat seama până la urmă cât era de copil ărească. Acea lume de vis a cedat locul sim ţului profund al unui scop în via ţă iar noi am devenit din ce în ce mai con ştienţi de puterea lui Dumnezeu în existenţa noastr ă. Am ajuns la credin ţa că El vrea să ne păstr ăm capul în nori, cu El, dar s ă avem picioarele ferm stabilite pe p ământ, unde se afl ă camarazii no ştri de drum şi unde tre buie să se desf ăş ăşoare munca noastr ă. Acestea sunt realit ăţile în care tr ăim. Nu am găsit nimic incompatibil între o experien ţă spirituală puternică şi o viaţă utilă, sănătoasă şi fericită. Şi încă o sugestie. Fie c ă ceilalţi au convingeri spirituale, fie c ă nu, ar fi foarte bine ca ei să examineze principiile dup ă care încearc ă să tr ăiască alcoolicul din familie. Nu vor prea  putea găsi motive să dezaprobe acele principii, chiar dac ă alcoolicul nu reu şeşte s ă le urmeze sută la sută. Nimic nu-i va fi de mai mare ajutor alcoolicului care se ţine doar tangen ţial de cele spirituale, decât o so ţie care adopt ă un program spiritual s ănătos şi care pune mult mai  bine în practic ă acel program. Se vor mai petrece şi alte schimb ări în casă. Băutura l-a f ăcut pe tata incapabil s ă câştige  pâinea familiei. Mama a trebuit să preia acea responsabilitate şi a f ăcut-o, cu eforturi eroice. Prin for ţa împrejur ărilor, ea a fost adesea obligat ă să-l trateze pe tata ca pe un copil bolnav sau

74

Cap.9. VIAŢ VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

capricios. Chiar  şi atunci când el voia s ă-şi afirme autoritatea, n-o putea face, pentru c ă  băutura îl punea mereu pe picior gre şit. Mama f ăcea toate planurile şi dădea directivele. Când era treaz, de obicei tata se supunea. În acest fel, f ăr ă vina ei, mama s-a obi şnuit să fie "bărbatul din cas ă". Reîntors brusc la via ţă, tata începe s ă-şi afirme autoritatea. Şi astfel se nasc multe necazuri, care pot fi evitate dac ă membrii familiei observă aceste tendin ţe şi ajung la un acord amical în leg ătur ă cu ele. Băutul izolează majoritatea căminelor de lumea exterioar ă. Poate c ă tata a abandonat de ani de zile orice activit ăţi normale - de club, datorii civice, sporturi. Se poate na şte sentimentul de gelozie, atunci când se reînnoie şte interesul lui pentru asemenea lucruri. Familia crede c ă tata îi apar ţine în exclusivitate şi, deci, că nimeni altcineva nu are dreptul s ă  pretindă nici cea mai mică parte din acea "proprietate". În loc s ă-şi creeze propriile terenuri noi de activitate, copiii şi mama lor îi pretind tat ălui să stea acas ă şi să le umple via ţa. Încă de la început, este necesar ca so ţii să accepte cinstit faptul c ă fiecare va trebui s ă lase de la sine din când în când, pentru ca familia s ă poată juca un rol eficient în noua via ţă. Tata va avea nevoie s ă petreacă mult timp cu al ţi alcoolici, dar aceast ă activitate trebuie s ă fie echilibrată. Sfera relaţiilor sociale se va l ărgi şi ea va cuprinde şi oameni care nu ştiu nimic despre alcoolism iar familia se poate îngriji de satisfacerea nevoilor acestora. Via ţa localităţii cu problemele ei poate prezenta un interes nou. Chiar dac ă nu exist ă convingeri religioase în familie, poate c ă membrii ei vor dori să intre în contact cu grupuri religioase sau chiar s ă adere la unul. Alcoolicii care i-au luat mereu în râs pe credincio şi vor putea beneficia de pe urma unor  asemenea contacte. Având acum o experien ţă spirituală, ei vor descoperi c ă au multe lucruri în comun cu acei oameni, chiar dac ă au păreri diferite în multe privin ţe. Dacă nu intr ă în discuţii contradictorii pe teme religioase, alcoolicul î şi va face prieteni noi şi va găsi cu siguranţă noi căi de a fi util în mod agreabil. împreun ă cu familia sa, el poate forma un punct luminos în astfel de congrega ţii, aducând noi speran ţe şi curaj multor preo ţi, pastori sau rabini care se sacrific ă pentru a ajuta zbuciumata lume în care tr ăim. Ideea enun ţată mai sus nu este decât o sugestie util ă. Din punctul nostru de vedere, nu este o obliga ţie. Noi nu suntem o sect ă religioasă şi nu putem lua decizii pentru nimeni. Este  bine ca fiecare s ă-şi consulte propria con ştiinţă. V-am vorbit despre lucruri serioase, uneori tragice. Am prezentat aspectele cele mai dureroase ale alcoolismului. Dar noi nu suntem un grup posac. Dac ă noul venit nu poate vedea bucuria şi plăcerea noii noastre vie ţi, nu şi-o va dori pentru sine. Noi punem un mare accent pe bucuria de a tr ăi. încercăm să nu ne permitem prea mult cinism la adresa st ărilor de lucruri între na ţiuni şi nu căr ăm pe umerii no ştri necazurile lumii. Atunci când vedem pe cineva care se scufund ă în mocirla alcoolismului, îi acord ăm primul ajutor  şi-i punem la dispoziţie ceea ce avem. Ca s ă-i fim de ajutor, îi povestim şi chiar retr ăim amintirile acelea oribile din trecutul nostru. Aceia dintre noi care am încercat s ă căr ăm întreaga povar ă şi toate necazurile altora, am descoperit cât de repede ne puteam pr ă buşi sub greutatea lor. De aceea, consider ăm că voia  bună şi râsul ajută mai mult. Cei care ne observ ă sunt adesea şocaţi de exploziile noastre de veselie, pe când vorbim despre experien ţe aparent tragice din trecut. De ce s ă nu fim veseli?  Ne-am f ăcut bine şi ni s-a dat puterea de a-i ajuta pe al ţii. Oricine ştie că un om cu o s ănătate precar ă sau care nu se distreaz ă mai niciodată, nu râde prea des. Atunci, de ce s ă nu gustăm bucuriile distrac ţiei, atât cât este posibil? Suntem convinşi c ă Dumnezeu ne vrea ferici ţi, veseli şi liberi. Nu ne putem asocia celor care cred c ă viaţa este o vale a plângerii, de şi ea a fost a şa pentru mul ţi dintre noi. Dar ne este clar c ă am fost creatorii propriei mizerii. Nu Dumnezeu ne-a creat-o. Evita ţi, deci, crearea deliberat ă a mizeriei, dar, dac ă se ivesc necazuri, considera ţi-le a fi nişte ocazii în care s ă dovedi ţi cu  bucurie atotputernicia Lui.

75

ALCOOLICII ANONIMI Şi acum despre s ănătate. Tot a şa precum nici starea de deprimare şi gândirea tulbure nu

dispar cât ai clipi, nici un trup grav pârjolit de alcool nu se reface de obicei peste noapte. Suntem convin şi că un program spiritual de via ţă contribuie enorm la refacerea s ănătăţii. Noi, care ne-am ref ăcut după consumul abuziv de alcool, suntem ni şte miracole de s ănătate mintală. Dar am v ăzut amelior ări remarcabile şi în organismul nostru. Pu ţini dintre noi mai  poartă urmele bolii mistuitoare. Prin aceasta nu vrem s ă spunem c ă dispreţuim măsurile omene şti în lupta cu bolile şi   pentru menţinerea sănătăţii. Dumnezeu a creat din abunden ţă medici, psihologi şi alţi specialişti capabili, de toate felurile. Nu ezita ţi să apelaţi la aceştia dacă aveţi probleme de sănătate. Cei mai mul ţi se dăruiesc cu pasiune profesiunii lor  şi, în consecin ţă, o minte şi un corp sănătos la semenii lor înseamn ă mult pentru ei. încerca ţi să ţineţi minte că, deşi Dumnezeu a creat multe miracole pentru noi, nu trebuie s ă nesocotim vreodat ă valoarea unui doctor sau psihiatru competent. Serviciile lor sunt adesea indispensabile pentru tratarea unui începător în abstinenţă şi pentru supravegherea s ănătăţii acestuia dup ă tratament. Unul dintre numero şii medici care a avut ocazia s ă citească manuscrisul acestei c ăr ţi nea spus c ă dulciurile s-au dovedit deseori de ajutor, desigur dac ă nu sunt interzise din alte motive de sănătate. El era de p ărere că ar fi bine ca alcoolicii s ă aibă mereu la ei ciocolat ă, care este cunoscut ă ca generatoare de energie imediat ă, lucru foarte util în momentele de oboseală. El a mai ad ăugat că, se poate ca noaptea, unii alcoolici debutan ţi în abstinen ţă să simtă, din când în când, ceva ca o nevoie nedeslu şită dar imperioasă, care pare s ă treacă după consumarea unei bomboane. Mul ţi am observat la noi în şine o tendin ţă de a mânca dulciuri şi am găsit-o benefică. Un cuvânt despre rela ţiile sexuale. Alcoolul este un asemenea stimulent sexual pentru unii bărbaţi, încât a fost u şor s ă se abuzeze de el. Partenerii sunt uneori surprin şi când, dup ă încetarea băutului, bărbatul tinde a fi impotent, ceea ce poate produce o criz ă psihică, dacă motivul r ămâne neînţeles. Unii am avut o asemenea experien ţă, dar, dup ă câteva luni, am cunoscut cele mai frumoase momente intime din via ţa noastr ă. În cazul în care starea de impotenţă persistă, nu trebuie s ă ezitaţi să consultaţi un medic sau un psiholog. Nou ă nu ne sunt cunoscute prea multe cazuri în care situa ţia dificilă să fi durat prea mult. S-ar putea ca alcoolicul s ă aibă greutăţi în restabilirea unor rela ţii prieteneşti cu copiii săi. Băutul lui s-a întip ărit foarte adânc în min ţile lor fragede. Chiar f ăr ă să o spună pe faţă,  poate că îl detestă cu cordialitate pentru ce le-a f ăcut lor  şi mamei lor. Copiii pot fi uneori dominaţi de o duritate şi un cinism patetic, p ărând incapabili de a ierta şi uita. Aceasta poate dura multe luni dup ă ce mama lor a acceptat noul mod de via ţă şi de gândire al tat ălui. Cu vremea ei vor vedea c ă tata este un om nou şi se vor str ădui să găseasc ă o cale de a o ar ăta. După ce se petrece aceast ă transformare, îi puteţi invita să ia parte la medita ţia de dimineaţă şi atunci ei vor fi în stare s ă participe la discu ţiile zilnice f ăr ă ciudă şi părtinire. începând din acel moment, progresul va fi rapid, iar reunirea aceasta va fi urmat ă de rezultate adesea minunate. Indiferent dac ă familia îmbr ăţ ăţişează sau nu metoda spiritual ă, alcoolicul trebuie s-o facă, dacă vrea să se însănătoşească; ceilalţi trebuie să ajungă să vadă cu ochii lor acest lucru, ca să nu mai aibă nici o urmă de îndoial ă, după viaţa tr ăită alături de un b ăutor. De exemplu, unul dintre membrii no ştri fumează mult şi bea mult ă cafea. Nimeni nu se îndoieşte de faptul c ă ce-i prea mult nu-i s ănătos. Constatând abuzul de tutun şi cafea, so ţia, mânată de intenţia de a-l ajuta, a început s ă-l admonesteze. El a recunoscut c ă întrecea măsura, dar spunea c ă nu era înc ă pregătit să înceteze. So ţia lui fiind una dintre acele persoane care cred c ă fumatul şi consumul de cafea sunt p ăcate, l-a pisat întruna, pân ă când intoleran ţa ei l-a înfuriat. Şi a băut. Bineînţeles, prietenul nostru a gre şit r ău de tot. A trebuit s ă-şi recunoasc ă greşeala cu durere şi să-şi îmbunătăţească latura spirituală. Este unul dintre cei mai eficien ţi membri ai

76

Cap.9. VIAŢ VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Alcoolicilor Anonimi, dar înc ă fumează şi bea cafea. Numai c ă nici soţia lui, nici altcineva nu-l mai judec ă. Soţia înţelege că a f ăcut prea mare caz din subiectul acesta, în timp ce suferinţe mult mai grave se vindecau cu rapiditate.  Noi avem trei zicale potrivite pentru asemenea situa ţii:  Fiecare lucru la timpul să  s ă u; u; Tr ă  ie şte te ş lasă -i ş -i  şii pe al  ţ ii ii să  să tr  tr ă  ă ie ş  şii lasă  ăiască   iască şi Cu r ă  ăbdarea,  bdarea, treci marea.

77

Capitolul 10

PENTRU PATRONI Printre numeroşii proprietari de întreprinderi din zilele noastre exist ă un cunoscut de-al nostru care a tr ăit multă vreme în lumea marilor afaceri. El a angajat şi concediat sute de oameni şi ştie cum este v ăzut alcoolicul din perspectiva patronului. Modul în care prive şte el lucrurile ar putea fi de mare ajutor antreprenorilor de pretutindeni. S ă-l lăsăm, deci, pe el s ă vă spună ce ştie. Am fost pe vremuri director-adjunct al unui departament într-o mare corpora ţie, cu şase mii şase sute de angaja ţi. într-o zi, secretara a intrat în birou s ă-mi spună că dl. B. insista s ă vorbească cu mine. I-am cerut s ă-i spună că nu mai aveam ce discuta. îl avertizasem deja de câteva ori c ă nu aveam s ă-i mai tolerez băutul multă vreme. Cu toate acestea, el m-a sunat nu demult din Hartford, în dou ă zile succesive, dar nu putea vorbi de beat ce era. Atunci l-am anunţat că era concediat şi că decizia mea era final ă şi definitivă. Secretara a revenit s ă-mi spună că la telefon nu era dl. B., ci fratele lui, care avea un mesaj pentru mine. M ă aşteptam la o pledoarie pentru clemen ţă, dar în receptor am auzit: "Voiam să vă spun că Paul s-a aruncat pe fereastra unui hotel din Hartford sâmb ăta trecută.  Ne-a lăsat un bilet în care scrie c ă aţi fost cel mai bun şef pe care l-a avut el vreodat ă şi că nu aveţi nici o vin ă în cele întâmplate." Altă dată, am primit o scrisoare care con ţinea un decupaj dintr-un ziar cu anun ţul despre moartea unuia dintre cei mai buni comis-voiajori de-ai no ştri. După două să ptămâni de băut neîntrerupt, a ap ăsat cu degetul de la picior pe tr ăgaciul puştii încărcate - cu cap ătul ţevii în gur ă. îl dădusem afar ă din cauza b ăuturii cu şase să ptămâni în urmă. În fine, încă o experien ţă de-a mea. într-o zi, prin apel telefonic interurban din Virginia, o femeie m-a întrebat, cu o voce stins ă, dacă asigurarea prin întreprindere a so ţului ei mai era în vigoare. Cu patru zile în urm ă, omul se spânzurase în magazia lor de lemne. Fusesem obligat să-l concediez din cauza b ăuturii, deşi era foarte inteligent, ager  şi unul dintre cei mai  buni organizatori pe care i-am cunoscut vreodat ă. Iată, deci, trei oameni excep ţionali pe care i-a pierdut lumea, pentru c ă eu nu am în ţeles alcoolismul aşa cum îl înţeleg acum. Şi, culmea ironiei, am devenit eu însumi alcoolic! Dac ă n-ar fi intervenit o persoan ă care a înţeles ce era cu mine, a ş fi avut aceea şi soartă ca cei trei angajaţi pomeniţi mai sus. Căderea mea în alcoolism a adus lumii afacerilor pierderi financiare imense, pentru c ă  pregătirea cuiva pentru o pozi ţie în executivul unei corpora ţii înseamnă cheltuieli de cine ştie câte mii de dolari. Şi, asemenea pierderi continu ă intens şi azi. Dup ă părerea noastr ă, există găuri imense în ţesătura economic ă a ţării, din cauza unei situa ţii care nu se poate îmbun ătăţi f ăr ă o mai  bună înţelegere a st ării de lucruri din partea tuturor celor implica ţi. Aproape c ă nu există nici un patron modern care s ă nu simtă o responsabilitate moral ă faţă de prosperitatea salaria ţilor săi şi care să nu încerce s ă-şi îndeplineasc ă acel gen de responsabilităţi. Nu este greu de în ţeles atitudinea multor patroni fa ţă de angajaţii alcoolici, care li se par, cel mai adesea, a fi ni şte mari netoţi. Din cauza calit ăţilor lor profesionale excepţionale sau din ata şamentul său faţă de asemenea salaria ţi, patronul îi ţine în serviciu mult timp după ce ar fi trebuit să-i concedieze. Unii patroni au încercat chiar  şi toate remediile

78

Cap.10. PENTRU PATRONI

cunoscute. Foarte pu ţini au dovedit ner ă bdare şi intoleranţă iar noi, cei care i-am costat o avere, nu-i prea putem blama pentru momentele în care ne-au luat din scurt. Iată un exemplu tipic. Directorul uneia dintre cele mai mari b ănci din America ştie că eu nu mai beau şi, într-o zi, mi-a vorbit despre un membru al executivului la acea banc ă. Din cele descrise, era clar c ă omul acela suferea de alcoolism, ceea ce mi s-a p ărut a fi pentru mine o şansă de a ajuta. I-am vorbit timp de dou ă ore despre alcoolism ca boal ă, descriind simptomele şi rezultatele, cât m-am priceput eu mai bine. R ăspunsul interlocutorului meu a fost:  – Foarte interesant ce spui, dar sunt sigur c ă omul s-a lăsat de băut pentru totdeauna. Tocmai s-a întors dintr-un concediu f ăr ă plată de trei luni, în timpul c ăruia a fost la cur ă şi acum arată întremat, iar  şefii din consiliul de administra ţie l-au avertizat c ă asta-i ultima lui şansă.  N-am putut replica altceva decât c ă, dacă omul urma acela şi tipar ca al ţii ca el, va sfâr şi   prin a trage o beţie mai gravă decât oricând. Eram convins c ă era ceva inevitabil şi mă gândeam dac ă nu cumva cei de la banc ă îi f ăceau o nedreptate. De ce s ă nu fie pus în contact cu câţiva membri A.A.? Aceasta i-ar putea da o şansă. Am subliniat faptul c ă eu nu mai beam de trei ani, în ciuda unor situa ţii care i-ar fi f ăcut pe nou ă din zece oameni s ă-şi bea minţile. De ce să nu i se dea şansa de a auzi povestea mea?  – O, nu, a spus prietenul meu, individul ăsta ori s-a l ăsat de băut, ori zboar ă din serviciu. Dacă are voinţa şi curajul tău, o să reuşească. Mi-a venit să urlu de descurajare, v ăzând că nu am reu şit să-l fac pe prietenul meu s ă înţeleagă. Pur  şi simplu nu putea crede c ă un confrate din executiv era grav bolnav. Nu-mi mai r ămânea altceva de f ăcut decât s ă aştept.   Nu după mult timp, omul a recidivat şi a fost dat afar ă. Imediat dup ă aceea, l-am contactat noi. A acceptat, f ăr ă multe fandoseli, principiile şi metoda noastr ă. În prezent, este mai mult ca sigur pe drumul refacerii sănătăţii. Pentru mine, acest incident este o ilustrare a faptului c ă boala care îl macin ă  pe alcoolic nu este în ţeleasă corect şi c ă patronii nu sunt con ştienţi de rolul pozitiv pe care îl  pot juca, ac ţionând în interesul firmei, pentru a- şi salva salaria ţii alcoolici. Dacă doriţi să ajutaţi pe cineva, este mai bine s ă începeţi prin a pune deoparte gândurile despre cum be ţi sau nu be ţi dumneavoastr ă înşivă. Fie c ă beţi abuziv sau moderat, fie c ă nu  beţi deloc, se prea poate s ă aveţi unele convingeri destul de pronun ţate şi poate chiar   prejudecăţi. De obicei, celor care beau moderat li se face lehamite mai repede de alcoolici decât nebăutorilor. Pentru c ă beţi ocazional şi vă înţelegeţi propriile reacţii la băutur ă, este foarte posibil că v-aţi format anumite p ăreri, dar acestea nu sunt valabile în cazul unui alcoolic. Ca b ăutor moderat, dumneavoastr ă puteţi bea sau nu, dup ă cum doriţi. Ori de câte ori vreţi, vă puteţi controla b ăutul. Poate c ă beţi într-o sear ă un păhărel în plus, dar diminea ţa următoare, scutura ţi din cap şi v ă duceţi la serviciu. Pentru dumneavoastr ă, b ăutura nu este o  problemă şi nu puteţi înţelege de ce ar fi pentru oricine altcineva care are voin ţă şi nu este tâmpit. Uneori, în relaţiile cu alcoolicii, este natural s ă vă simţiţi agasat de sl ă biciunea, stupizenia şi iresponsabilitatea lor. Poate c ă veţi avea acest sentiment chiar  şi după ce veţi înţelege boala mai bine. Urmărind comportamentul unui salariat alcoolic, de obicei ve ţi constata c ă este un om sclipitor, ager la minte, plin de imagina ţie şi simpatic. Când este neb ăut munceşte din greu şi nu se las ă până nu rezolvă lucrurile. Dacă nu ar bea, cu aceste calit ăţi ar fi un angajat valoros, care merită ţinut în postul respectiv. V ă întrebaţi dacă să-i acordaţi aceeaşi consideraţie ca altor salariaţi bolnavi, dac ă se merită să fie salvat. În cazul în care r ăspunsul este afirmativ, indiferent dacă din motiv umanitar sau de afaceri sau din amândou ă, atunci sugestiile care urmează s-ar putea s ă vă fie utile.

79

ALCOOLICII ANONIMI

Oare puteţi l ăsa deoparte impresia pe care o ave ţi c ă ar fi vorba despre un obicei prost, încă păţânare sau lips ă de voinţă? Dacă vă vine greu s-o face ţi, recitiţi capitolele doi şi trei, în care problema bolii alcoolismului este tratat ă în amănunt. Ca om de afaceri, vre ţi să ştiţi, în  primul rând, dac ă o acţiune este necesar ă sau nu, înainte de a v ă gândi la rezultate. În cazul în care pute ţi admite că salariatul respectiv este bolnav, considera ţi că poate fi iertat pentru faptele lui trecute? Pute ţi da uitării absurdităţile săvâr şite de el în trecut? Pute ţi crede că a fost victima unei gândiri anormale, cauzate direct de ac ţiunea alcoolului asupra creierului său? Îmi amintesc limpede ce şocat am fost când un eminent doctor din Chicago mi-a vorbit despre cazuri în care presiunea fluidului din coloana vertebral ă a provocat rupturi pe creier.  Nu este de mirare c ă alcoolicii sunt atât de straniu ira ţionali. Cine n-ar fi, cu un creier atât de torturat? Băutorii normali nu sunt afecta ţi în acest mod şi nici nu pot în ţelege abera ţiile minţii alcoolicului. Poate că salariatul dumneavoastr  dumneavoastr ă a încercat deja s ă ascund ă câteva buclucuri în care a intrat, unele fiind destul de penibile sau de-a dreptul revolt ătoare. Poate c ă nu ştiţi ce să mai gândiţi despre faptul că un individ situat deasupra mediei, ca el, î şi permite să intre în asemenea necazuri. În general, indiferent de gravitatea lor, aceste necazuri pot fi puse pe seama acţiunii anormale a alcoolului asupra min ţii sale. Poate c ă este un model de onestitate când nu bea, dar atunci când bea sau când se dezl ănţuie la o petrecere, alcoolicul este în stare de lucruri incredibile. Dup ă aceea, dezgustul s ău este teribil. Aproape întotdeauna, prostiile f ăcute nu sunt decât un indiciu al unor st ări temporare. Prin aceasta nu vreau s ă spun că toţi alcoolicii ar fi one şti sau virtuoşi atunci când sunt treji. Desigur, lucrurile nu stau a şa. Astfel de oameni pot fi ni şte profitori, care încearc ă adesea s ă abuzeze de bun ătatea şi ajutorul dumneavoastr ă. Dacă sunteţi sigur c ă el nu vrea s ă înceteze băutul, cu cât îl da ţi afar ă mai repede, cu atât mai bine. Nu-i face ţi nici o favoare dac ă îl ţineţi în serviciu. Concedierea s-ar putea s ă fie o  binecuvântare pentru el. Poate va fi scuturarea de care are nevoie. În cazul meu, ştiu că nimic din ce ar fi f ăcut corporaţia mea pentru mine, nu m-ar fi putut opri din b ăut; atâta vreme cât îmi păstram postul, nu-mi puteam da seama defel de gravitatea situa ţiei în care m ă aflam. Dacă m-ar fi dat afar ă mai întâi şi apoi ar fi luat măsuri ca să mi se aducă la cunoştinţă soluţia  prezentată în cartea aceasta, probabil c ă aş fi revenit la serviciu dup ă şase luni cu s ănătatea restabilită. Există mulţi alcoolici care vor s ă înceteze băutul şi cu ace ştia puteţi ajunge departe. Tratarea lor cu în ţelegere va pl ăti dividende. Poate că vă gândiţi deja la un asemenea om, care vrea s ă renunţe la băutur ă şi pe care doriţi să-l ajutaţi, chiar dacă numai din motivul aportului pe care îl aduce el la prosperitatea firmei atunci când nu bea. Acum ştiţi mai multe despre alcoolism. V ă este clar c ă omul e  bolnav mintal şi fizic. Sunteţi dispus s ă-i treceţi cu vederea gre şelile trecute. îl pute ţi aborda în felul următor: Spuneţi-i că ştiţi că bea şi că trebuie să înceteze. Dac ă doriţi, adăugaţi faptul că îi apreciaţi calităţile profesionale şi vreţi să-l ţineţi în postul acela, dar c ă nu puteţi, câtă vreme continuă să bea. O atitudine ferm ă din partea şefilor într-un astfel de moment ne-a ajutat multora. Apoi, îl puteţi asigura c ă nu intenţionaţi nici să-i faceţi morală, nici s ă-l condamnaţi; că, dacă l-aţi dăscălit în trecut, a fost din lips ă de înţelegere a situa ţiei. Dacă se poate, spune ţi-i că nu-i purtaţi ranchiună. Ar fi bine ca, în acest punct al conversa ţiei să-i explicaţi alcoolismul ca  boală. Spuneţi-i că, după opinia dumneavoastr ă, el - fiind marcat de alcoolism - este un om foarte grav bolnav, probabil cu un picior în groap ă. întrebaţi-l dacă vrea să se facă bine. Spuneţi-i că îl întrebaţi acest lucru deoarece mul ţi alcoolici cu mintea în cea ţă nu vor să

80

Cap.10. PENTRU PATRONI

renunţe la băutur ă. Oare el vrea? Vrea el s ă facă paşii necesari pentru a se face bine, pentru a înceta băutul pentru totdeauna? Dacă spune că vrea, este el sincer sau gânde şte adânc în sinea lui c ă vă duce cu zăhărelul şi că, după odihnă şi tratament o s ă-i meargă, din când în când, s ă bea un păhărel sau două? Suntem convin şi că alcoolicul trebuie scrutat serios în privin ţa sincerităţii. Asiguraţi-vă că nu se minte pe sine şi nu încearc ă să vă înşele. Este la latitudinea dumneavoastr ă dacă să-i menţionaţi sau nu cartea aceasta. Dac ă ezită şi tot mai crede c ă mai poate bea, m ăcar bere, este mai bine s ă-l daţi afar ă după următoarea  beţie, pe care o va trage aproape sigur, în cazul în care este într-adev ăr alcoolic. Trebuie s ă înţeleagă toate acestea foarte clar. Ave ţi de a face cu un om care fie c ă poate şi vrea să se facă  bine, fie că nu. Dacă nu, atunci de ce s ă vă pierdeţi vremea cu el? Aceasta pare a fi o m ăsur ă sever ă, dar este de obicei calea cea mai bun ă. După ce v-aţi asigurat c ă salariatul dumneavoastr ă vrea să se însănătoşeasc ă şi că este dispus să ia chiar  şi măsuri radicale în acest sens, îi pute ţi sugera o direc ţie clar ă de acţiune. Pentru majoritatea alcoolicilor care beau sau care tocmai î şi revin dintr-o beţie, se dovede şte a fi de dorit sau chiar imperios necesar s ă treacă printr-o anumită doză de tratament fizic. Pentru aceasta apela ţi, desigur, la medicul dumneavoastr ă şi oricare ar fi metoda de tratament, ea va avea ca obiectiv eliminarea efectelor alcoolului din mintea şi organismul bolnavului. Dac ă medicul este competent, acest tratament rareori dureaz ă sau cost ă mult. Este în avantajul angajatului dumneavoastr ă să fie adus într-o stare fizic ă în care poate gândi normal şi în care nu mai tânjeşte după alcool. Dacă îi propuneţi acest procedeu, s-ar putea s ă fie nevoie s ă  plătiţi dumneavoastr ă costul tratamentului în avans, dar credem c ă este bine s ă-i spuneţi clar  că toate acele cheltuieli i se vor re ţine mai târziu din salariu. Este mai bine pentru el s ă se simtă din plin responsabil. Dacă accept ă oferta, ar fi bine s ă-i subliniaţi faptul că tratamentul fizic nu este decât o mică parte din ce are de f ăcut. Trebuie s ă înţeleagă limpede că, de şi dumneavoastr ă îi puneţi la dispoziţie îngrijirea medical ă de maximă calitate, el însu şi va trebui s ă facă efortul de a trece printr-o schimbare interioar ă. Ca s ă se poată debarasa de alcool, va trebui s ă-şi transforme gândurile şi atitudinile. Fiecare dintre noi a trebuit s ă-şi pună însănătoşirea pe   primul plan, pentru că f ăr ă însănătoşire ne-am fi pierdut şi familia şi afacerile. Crede ţi că  puteţi avea încredere total ă în capacitatea lui de a se face bine? Şi, vorbind de încredere, crede ţi că aţi putea adopta atitudinea c ă, în ce v ă priveşte, toate acestea vor r ămâne ceva strict personal şi că neglijenţele în serviciu, cauzate de alcool,  precum şi tratamentul care urmeaz ă, nu vor fi discutate cu altcineva f ăr ă asentimentul s ău? Va fi probabil bine s ă aveţi o convorbire lung ă cu el, atunci când revine la lucru. Să revenim la tema principal ă a acestei c ăr ţi. Ea conţine o serie complet ă de sugestii care îi vor permite salariatului s ă-şi rezolve problema. Unele dintre ideile de aici vor fi noi  pentru dumneavoastr ă. Poate că nu prea agrea ţi metoda pe care o suger ăm. Ea nu este în nici un fel ultimul cuvânt în materie, dar func ţionează în cazul nostru. Şi, la urma urmelor, nu căutăm noi toţi mai degrab ă rezultate decât metode? C ă-i va plăcea sau nu, angajatul dumneavoastr ă va afla sumbrul adev ăr despre alcoolism, ceea ce nu-i va strica deloc, chiar  dacă nu va urma metoda. Vă suger ăm s ă ar ătaţi aceast ă carte medicului care se ocup ă de omul dumneavoastr ă pe  parcursul tratamentului. Dac ă bolnavul apuc ă să o citească îndată ce poate citi, pân ă mai este în faza de deprimare acut ă, probabil că va înţelege mai bine situa ţia în care se afl ă. Sper ăm că pacientul va afla de la doctor adev ărul despre starea sa, oricare ar fi ea. Este  bine ca, atunci când i se pune la dispozi ţie aceast ă carte, să nu-i spună nimeni că va trebui să urmeze sugestiile noastre. Omul trebuie s ă decidă singur. Vă vine să pariaţi pe faptul că noua dumneavoastr ă atitudine, plus con ţinutul acestei căr ţi, vor da rezultatele sperate? în unele cazuri se va întâmpla a şa, în altele nu. Dar 

81

ALCOOLICII ANONIMI

consider ăm că, dacă perseveraţi, procentajul de succese v ă va r ăsplăti eforturile. Sper ăm că,   pe măsur ă ce se va extinde munca noastr ă de întrajutorare şi numărul membrilor A.A. va creşte, salariaţii dumneavoastr ă vor putea fi puşi în legătur ă directă cu noi. Pân ă atunci, suntem convin şi că se pot realiza multe chiar  şi numai prin lectura acestei c ăr ţi. După revenirea angajatului respectiv la serviciu, sta ţi de vorbă cu el. întreba ţi-l dacă crede că a găsit soluţia. Dacă simte că poate discuta deschis despre problema sa cu dumneavoastr ă, dacă ştie că îl înţelegeţi şi că nu vă veţi supăra pe el, indiferent de ce este dispus să vă mărturisească, va avea probabil şansa de a- şi reface repede s ănătatea. în legătur ă cu aceasta, crede ţi că veţi putea r ămâne netulburat, dac ă vă va mărturisi lucruri şocante? S-ar putea, de exemplu s ă vă dezvăluie că v-a înşelat la bani, umflând suma cheltuielilor de c ălătorii de serviciu sau c ă avea planuri s ă vă fure cei mai buni clien ţi. De fapt, s-ar putea s ă vă mărturisească multe, dacă a acceptat solu ţia noastr ă care, după cum ştiţi, cere o onestitate riguroas ă. Credeţi că veţi putea şterge totul cu buretele, ca s ă-i daţi şansa unui nou început? Dac ă vă datorează bani, poate ve ţi aranja termene de plat ă în rate. Dacă vă vorbeşte despre situaţia familială, f ăr ă îndoială că îi veţi putea da sugestii utile. Credeţi că îi veţi putea permite s ă vorbeasc ă deschis, cât ă vreme nu-şi pâr ăş ăşte, critică sau  bârfeşte colegii? O asemenea atitudine din partea dumneavoastr ă faţă de un astfel de salariat, vă va aduce loialitatea lui nem ărginită. Cei mai mari du şmani ai alcoolicilor sunt resentimentele, gelozia, invidia, frustrarea şi frica. În toate colectivele de munc ă şi afaceri exist ă rivalităţi şi, din cauza lor, anumite politici de birou. Unii dintre alcoolici tr ăiesc cu impresia c ă oamenii încearc ă să-i distrugă şi, cel mai adesea, se în şeală. Dar, uneori, trecutul nostru de be ţivi este folosit "politic" împotriva noastr ă. Mă gândesc acum la un caz în care un individ r ăutăcios f ăcea tot timpul mici glume la adresa ispr ăvilor f ăcute la be ţie de un coleg alcoolic, ceea ce nu era decât un mod viclean de sabotare a colegului. într-un alt caz, în care alcoolicul a fost trimis la spital pentru tratament, curând vestea a ap ărut la toate gazetele de perete din întreprindere, de şi foarte puţini ştiuser ă iniţial de faptul acesta. Natural, o asemenea publicitate a diminuat şansele de îns ănătoşire ale salariatului în cauz ă. Patronul are adesea puterea de a proteja victima de astfel de tactici. El nu  poate ar ăta favoritisme, dar are autoritatea de a-l ap ăra pe omul în cauz ă de provocări inutile şi critici nedrepte. În general, alcoolicii sunt plini de energie şi muncesc din greu, nu glum ă. Omul dumneavoastr ă stă probabil pe j ăratec să ducă toate sarcinile de serviciu la bun sfâr şit. Fiind într-o oarecare m ăsur ă slă bit de boală şi având de a face cu reajustarea fizic ă şi mintală la o viaţă f ăr ă alcool, poate c ă munceşte exagerat şi va trebui să-i temperaţi dorinţa de a lucra şaisprezece ore pe zi. Poate va trebui s ă-l încurajaţi să se destind ă din când în când. Dac ă doreşte să ajute serios alţi alcoolici, de multe ori va trebui s ă o facă din timpul orelor de serviciu şi ar fi sănătos pentru el s ă-i lăsaţi puţină libertate în acest sens, fiind o munc ă necesar ă în menţinerea abstinenţei. După mai multe luni f ăr ă băutur ă, îi veţi putea folosi serviciile în ajutorul altor angaja ţi care vă dau bătăi de cap cu alcoolismul lor - cu condi ţia, desigur, ca ace ştia să accepte o a treia persoană la discuţie. Un alcoolic restabilit, aflat, s ă zicem, într-o pozi ţie de serviciu relativ minor ă, poate vorbi cu cineva care de ţine un post superior; deoarece prive şte viaţa acum dintr-un unghi radical diferit, el nu va încerca s ă câştige avantaje de pe urma situa ţiei. Puteţi avea încredere în el, de şi experienţa îndelungat ă cu scuzele la care recurg alcoolicii vă va face mereu suspicios. Data urm ătoare când v ă sună soţia lui să-l scuze c ă e   bolnav, probabil că veţi trage imediat concluzia c ă e beat. Dac ă a băut într-adevăr, dar încă mai doreşte să se însănătoşească, v-o va spune el însu şi, chiar cu riscul de a- şi pierde serviciul, deoarece ştie că, dacă vrea să mai tr ăiască, trebuie să fie cinstit.

82

Cap.10. PENTRU PATRONI

Va fi fericit să ştie că nu v ă bateţi capul cu suspiciuni în ce-l prive şte şi c ă nu încercaţi să trageţi sforile în viaţa lui astfel încât el s ă nu fie tentat la b ăutur ă. Dacă urmează programul de restabilire în mod con ştiincios, poate fi trimis oriunde o cere serviciul. Dacă are o recidivă, va trebui s ă decideţi dacă este cazul s ă fie dat afar ă. Dacă sunteţi sigur că omul nu este serios, f ăr ă îndoială trebuie concediat. Dac ă, dimpotrivă sunteţi convins că face tot ce-i st ă în puteri, mai da ţi-i o şansă. Dar nu v ă simţiţi obligat să-l ţineţi, pentru că nu mai ave ţi această obligaţie. Mai există ceva ce a ţi putea face, dac ă doriţi. În cazul în care ave ţi o întreprindere mare,  puteţi pune aceast ă carte la dispozi ţia adjuncţilor din direcţia executiv ă, asigurându-i c ă nu sunteţi în r ăzboi cu alcoolicii din întreprindere. Adjunc ţii sunt adesea prieteni cu subalternii lor, deci se afl ă într-o poziţie dificilă. Din diverse motive, ei îi acoper ă pe subalterni, cu speranţa că lucrurile se vor îndrepta. Deseori î şi riscă propriul post, în încercarea de a ajuta  băutorii-problemă care ar fi trebuit concedia ţi de multă vreme sau c ărora se merită să li se dea ocazia de a se face bine. După ce citeşte el însuşi această carte, un adjunct din executiv îl poate apoi aborda pe cel vizat, spunându-i ceva de genul: "Uite ce-i, omule, vrei s ă încetezi băutul sau nu? Eu trebuie să ţin spinarea pentru tine, ori de câte ori te îmbe ţi. Nu-i cinstit - nici pentru mine, nici  pentru firma noastr ă. Am aflat câteva lucruri despre alcoolism. Dac ă eşti alcoolic, e şti foarte  bolnav. Te por ţi ca atare. Firma vrea s ă te ajute să te faci bine. Dac ă te intereseaz ă, s ă ştii că există o cale şi, în cazul în care vrei s ă-ţi rezolvi problema, trecutul va fi şters cu buretele iar  faptul că te-ai dus la tratament nu se va men ţiona în public. Dar dac ă nu poţi sau nu vrei s ă încetezi b ăutul, cred c ă ar fi mai bine s ă demisionezi". Dacă adjunctul dumneavoastr ă nu este de acord cu con ţinutul acestei c ăr ţi, nu este nevoie s ă i-o prezinte subalternului alcoolic - şi, de multe ori, nici nu este cazul. Dar este bine că, cel puţin, acum în ţelege problema şi nu se va mai l ăsa prostit cu obi şnuitele promisiuni, va  putea lua o pozi ţie justă şi onestă faţă de asemenea subalterni şi, în viitor, nu va mai avea de ce să acopere un salariat alcoolic. În rezumat: nimeni nu trebuie s ă fie concediat pentru c ă este alcoolic, dac ă vrea să înceteze b ăutul. Este bine s ă i se dea o şansă reală. Dacă nu poate sau nu vrea s ă înceteze, este  bine să fie dat afar ă. Excepţiile de la cele dou ă alternative sunt pu ţine. Consider ăm că aceast ă abordare va rezolva câteva lucruri. Va permite reabilitarea unor  oameni buni şi, în acela şi timp, dumneavoastr ă nu veţi mai avea re ţineri când vine vorba de scă  pat de cei care nu pot sau nu vor să se facă bine. Alcoolismul poate cauza firmei dumneavoastr ă pierderi considerabile în timp, oameni şi reputaţie. Sper ăm că sugestiile noastre vor contribui la repararea acestor fisuri. Credem c ă avem dreptate când v ă îndemnăm să puneţi capăt pierderilor de acest gen şi să daţi o şansă de mare pre ţ cuiva care merit ă osteneala. Acum câteva zile, cineva din A.A. l-a abordat pe aceast ă temă pe vice-preşedintele unui mare concern industrial, care a replicat:   – Sunt foarte bucuros că voi, băieţi, nu mai be ţi. Dar politica noastr ă este să nu ne amestecăm în obiceiurile personale ale salaria ţilor noştri. Dacă cineva bea atât de mult încât aduce prejudicii muncii sale, îl d ăm afar ă. Nu văd cum ne-a ţi putea ajuta, când, dup ă cum vede ţi, noi nu avem nici o problemă cu alcoolismul. Acea companie cheltuie şte, în fiecare an, milioane de dolari pentru cercet ări. Costurile de produc ţie sunt calculate pân ă la cea mai mică zecimală. Au locuri de recreere şi asigur ări   pentru salariaţi. Se manifest ă un interes real pentru bun ăstarea salariaţilor, atât din motive umanitare cât şi pentru bunul mers al afacerilor. Doar cu alcoolismul... ei n-au nici o  problemă. Aşa cred ei. Poate că este o atitudine tipic ă. Noi, cei care avem o vast ă experienţă în lumea afacerilor  şi am văzut lucrurile din unghiul de vedere al alcoolicilor, n-am putut s ă nu zâmbim în fa ţa

83

ALCOOLICII ANONIMI

opiniei sincere a domnului respectiv. Ar fi şocat r ău de tot, dac ă ar şti cât de mult pierde anual concernul lui din cauza alcoolismului. În acea industrie lucreaz ă probabil un mare num ăr de alcoolici, activi sau poten ţiali. Suntem convin şi c ă directorii marilor întreprinderi nu au decât o foarte vag ă idee despre cât de r ăspândită este problema aceasta. Chiar  şi în cazul în care consideraţi că la firma dumneavoastr ă nu există probleme legate de alcoolism, se merit ă să mai aruncaţi o privire din când în când asupra situa ţiei, în viitor. S-ar putea s ă descoperi ţi lucruri interesante. Desigur, în capitolul acesta este vorba despre alcoolici, oameni bolnavi, oameni tulburaţi mintal. Vice-preşedintele la care ne-am referit mai sus se gândea probabil la b ăutorii care beau dintr-un obicei prost sau f ăr ă să gândeasc ă. Cu privire la ace ştia, politica întreprinderii lui este, f ăr ă îndoială sănătoasă, dar el nu face distinc ţia între asemenea b ăutori şi alcoolici.  Nu i se poate pretinde nimănui să acorde salariatului alcoolic o cantitate exagerat ă de timp şi atenţie sau favoritisme de vreun fel. Cine se îns ănătoşeşte cu adev ărat, nu va aştepta aşa ceva niciodat ă şi nu va pretinde nimic de la nimeni. Dimpotriv ă, va munci ca un apucat şi vă va fi recunosc ător până la sfâr şitul vieţii lui. Eu sunt ast ăzi proprietarul unei mici întreprinderi şi am doi angaja ţi alcoolici care aduc venituri cât cinci oameni normali. Şi de ce nu? Au o atitudine nou ă şi au fost salva ţi de la groapă când mai aveau zile. Fiecare minut petrecut în ajutarea lor s ă iasă la liman, a fost o mare bucurie pentru mine. 17

17

Vedeţi Anexa VI. Vom fi fericiţi să vă ajutăm dacă ne contactaţi

84

Capitolul 11

O IMAGINE IMAG INE A VIITORULUI DUMNEAVOASTR DUMNEAVOASTRĂ Pentru majoritatea oamenilor normali, b ăutul merge mân ă-n mână cu voia bun ă, tovăr ăş ăşia semenilor  şi stimularea imagina ţiei. Alcoolul face s ă dispar ă încordarea, sentimentul de lehamite şi supăr ările. Băutura aduce bucuria apropierii de prieteni şi sentimentul că viaţa este frumoasă. Lucrurile au stat cu totul altfel în cazul nostru, mai ales în perioada final ă, de b ăut peste măsur ă. Vechea pl ăcere de a bea disp ăruse, r ămânând doar sub forma unei amintiri. Nu mai  puteam nicidecum retr ăi momentele înălţătoare cu care ne obi şnuiser ăm în trecut. Ne era tot timpul dor de bucuria de a tr ăi pe care o cunoscuser ăm pe vremuri şi eram obseda ţi de ideea că, printr-un miracol de vreun fel sau altul, vom fi iar capabili s ă cunoaştem acea bucurie. Dar  fiecare încercare din partea noastr ă era sortită eşecului. Oamenii ne tolerau din ce în ce mai pu ţin, iar noi ne retr ăgeam, din ce în ce mai mult, din societate, din via ţa însăşi. După ce am devenit vasalii Regelui Alcool, cet ăţeni îngroziţi ai tărâmului nebuniei alcoolice, s-a a şternut peste noi pâcla înfior ătoare a singur ătăţii, care cu vremea a devenit tot mai dens ă şi mai întunecat ă. Unii dintre noi am început s ă frecventăm locuri sordide, sperând s ă găsim pe cineva care s ă ne înţeleagă şi să ne accepte. La început am găsit - dar urma uitarea total ă şi apoi venea teribila trezire în fa ţa celor Patru Fă pturi hidoase ale Apocalipsului - Teroarea, Confuzia, Frustrarea şi Disperarea. Băutorii nefericiţi care citesc aceste rânduri, ştiu foarte bine la ce ne referim! Din când în când, un b ăutor înr ăit care reu şeşte să se abţină o vreme, afirmă: "Nu-mi lipseşte deloc b ăutura. Mă simt mai bine f ăr ă. Lucrez mai bine. M ă distrez mai bine." Ca fo şti  băutori - problemă, zâmbim când auzim asemenea vorbe de duh. Ştim că omul respectiv este ca un b ăieţel care fluier ă în întuneric, pentru a- şi face curaj. Se proste şte singur. În sinea lui, ar  da orice s ă poată bea câteva pahare de alcool f ăr ă consecinţele cunoscute. Le va bea nu peste mult timp, deoarece nu este fericit în abstinen ţă; nu-şi poate imagina via ţa f ăr ă alcool. Şi, va veni o zi în care nu şi-o va putea imagina nici cu, nici f ăr ă alcool. Atunci, el va cunoa şte însingurarea, la o cot ă pe care pu ţini oameni o ating; se afl ă la marginea râpei, dorindu- şi să moar ă. V-am ar ătat cum am ieşit noi din acea situa ţie şi poate că aţi vrea să replicaţi: "Da, sunt dispus să încerc. Dar oare voi ajunge şi eu să fiu un habotnic, anost şi ursuz, ca cei câ ţiva evlavioşi pe care îi cunosc? Ştiu că trebuie să tr ăiesc f ăr ă băutur ă, dar cum? Ave ţi voi un înlocuitor pentru alcool?" Da, avem ceva care este mult mai mult decât un simplu înlocuitor al b ăuturii. Este fraternitatea pe care o pute ţi găsi în Comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Acolo este locul în care dispar încordarea, senza ţia de lehamite şi supăr ările. Este locul în care vi se stimuleaz ă imaginaţia. Viaţa, în fine, are sens. Anii cei mai plini de satisfac ţii din existen ţa dumneavoastr ă vă stau în fa ţă. Aşa este în A.A. pentru noi şi aşa poate fi şi pentru dumneavoastr ă. Vă întrebaţi unde se g ăseşte Comunitatea A.A. şi cum se poate intra în rândurile ei? Vă puteţi întâlni noii prieteni chiar în ora şul sau satul în care locui ţi. Nu departe de unde vă aflaţi, alcoolici f ăr ă speranţă, precum pasagerii de pe un vapor care se scufund ă, mor peste tot în jurul dumneavoastr ă. Dacă locuiţi într-un oraş mare, alcoolicii sunt cu sutele. Din vârful

85

ALCOOLICII ANONIMI

sau de la baza sc ării sociale, boga ţi sau săraci, aceşti alcoolici sunt viitorii membri ai Comunităţii A. A. Vă veţi face, printre ei, prieteni pentru tot restul vie ţii. Se vor crea minunate relaţii noi cu ace şti oameni, pentru c ă împreună, veţi scă pa de la dezastru şi veţi  porni umăr la umăr pe noul drum. Arunci ve ţi şti ce înseamn ă acea dăruire de sine datorit ă căreia alţii pot supravie ţui şi redescoperi via ţa. Veţi afla înţelesul deplin al vorbei: "Iube şte-ţi aproapele ca pe tine însuti". Poate că pare ceva imposibil ca acei oameni s ă cunoască din nou fericirea, s ă redevină curând respecta ţi şi utili. Cum vor putea sc ă  pa ei de mizeria, proasta reputaţie şi situaţia disperată în care se afl ă? R ăspunsul izvor ăş ăşte din faptul c ă, din moment ce asemenea lucruri ni s-au întâmplat nou ă, vi se pot întâmpla şi dumneavoastr ă. Odată ce vi le veţi dori mai  presus de orice şi veţi fi dispus s ă vă folosiţi de experien ţa noastr ă, ele nu se vor l ăsa prea îndelung aşteptate. Era miracolelor este la timpul prezent. Avem dovada: reîns ănătoşirea noastr ă! Tr ăim cu speranţa că, odată lansată în oceanul mondial al alcoolismului, aceast ă carte va ajunge ca un colac de salvare la b ăutorii învinşi de alcool, care se vor ag ăţa de sugestiile conţinute în ea. Avem siguran ţa că mulţi se vor ridica pe propriile picioare şi-şi vor regăsi drumul în viaţă. La rândul lor, ei vor sta de vorb ă cu alţii care sunt înc ă bolnavi iar  Comunitatea Alcoolicilor Anonimi se va na şte în fiecare ora ş sau cătun, ca un liman pentru cei care trebuie s ă găsească ieşirea din alcoolism. Din capitolul "întrajutorarea", v-a ţi f ăcut o idee despre modul în care îi abord ăm noi pe alţii şi despre cum îi ajut ăm întru restabilirea s ănătăţii. În cazul în care a ţi ajutat deja câteva familii să îmbr ăţ ăţişeze acest mod de via ţă, poate c ă doriţi să ştiţi mai multe despre cum s ă  procedaţi în continuare. Ne gândim c ă cea mai bun ă cale de a v ă furniza o imagine a viitorului dumneavoastr ă ar fi să vă descriem maniera în care a crescut fraternitatea noastr ă. Iată, pe scurt, cum au decurs lucrurile: Cu ani în urmă, în 1935, unul dintre noi a f ăcut o călătorie într-un oraş din vestul ţării. Din punctul de vedere al afacerilor, c ălătoria a fost un e şec. Dac ă ar fi fost o reuşită, ea i-ar fi adus banii necesari refacerii financiare care, la vremea respectiv ă, părea de o importan ţă vitală. Numai că afacerea a ajuns la tribunal, de unde rezultatul a fost neconcludent. În timpul  procedurii legale omul nostru a trecut prin resentimente intense şi controverse aprinse. Îngrozitor de descurajat, se afla într-un loc complet str ăin lui, discreditat şi aproape ruinat financiar. Fiind înc ă slă bit fizic şi abstinent doar de câteva luni, el a în ţeles că se găsea într-o situaţie primejdioasă. Voia tare mult s ă stea de vorb ă cu cineva, dar cu cine? În după-amiaza unei zile mohorâte, în timp ce m ăsura cu pasul holul hotelului, se fr ământa să găsească o cale prin care s ă-şi poată plăti factura camerei de hotel. La un cap ăt al încă perii, se afla un panou de sticlă sub care se putea citi lista bisericilor din localitate. La capătul opus, era u şa care d ădea într-un bar atr ăgător. Omul se uita la mul ţimea vesel ă din bar  şi se gândea c ă acolo ar putea g ăsi tovăr ăş ăşie şi u şurare sufleteasc ă. F ăr ă un p ăhărel sau dou ă, se prea putea c ă nu va avea curaj s ă intre în vorb ă cu alţii şi îl aştepta un sfâr şit de să ptămână de adânc ă însingurare. Ştia că nu putea bea, dar de ce s ă nu stea la o mas ă, cu ni şte apă minerală în faţă? La urma urmelor, era abstinent de şase luni, nu? Poate c ă, de fapt, va reu şi să  bea să zicem trei păhărele de alcool, nu mai mult! La acest gând, l-a cuprins teama. Se afla pe teren alunecos. Avea Avea iar gândul acela smintit - primul pahar. S-a cutremurat, s-a întors stângamprejur  şi a pornit c ătre panoul cu lista bisericilor, în timp ce tot mai putea auzi muzica şi vocile vesele din bar. El avea acum responsabilit ăţi - faţă de familie şi fa ţă de oamenii care vor muri, dac ă nu vor afla cum s ă se facă bine, adică faţă de acei al ţi alcoolici. Probabil c ă erau o mul ţime şi în acel oraş. S-a hotărât să sune la o parohie. S ănătatea mintală îi revenise şi el i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru aceasta. Apoi, a ales un num ăr la întâmplare şi l-a format.

86

Cap.11. O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTR Ă

Ca urmare a acelui telefon, a fost îndrumat c ătre un anume locuitor al ora şului, pe vremuri un om capabil şi respectat, dar acum un alcoolic f ăr ă speranţă. Situaţia era cea obişnuită: căminul în primejdie de destr ămare, soţia bolnavă, copiii dezorienta ţi, facturile nepl ătite, reputaţia p ătată. Omul avea o dorin ţă disperată de a înceta b ăutul, dar nu vedea nici o cale de ie şire din situaţia de be ţiv. Le încercase deja pe toate cele cunoscute. De şi era dureros de con ştient că nu era un om normal, el nu în ţelegea înc ă ce înseamn ă să fii alcoolic.18 Ascultând povestea prietenului nostru, omul a admis faptul c ă nici o măsur ă de voinţă de care era capabil nu-l putea ajuta s ă se abţină de la băutur ă pe o perioad ă mai lungă de timp. A fost de acord şi cu faptul c ă o experienţă spirituală era absolut necesar ă, dar restul sugestiilor păreau să cear ă un preţ cam mare. A mărturisit că tr ăia cu groaza constant ă că alcoolismul lui va fi dat în vileag. Tr ăia, desigur, cu binecunoscuta obsesie a alcoolicului c ă  puţini oameni ştiu de băutul lui. Pretextul lui era: de ce s ă piardă şi ce i-a mai r ămas din afaceri? Dac ă se va apuca s ă mărturisească, în faţa celor de la care îi vine pâinea zilnic ă, prin ce trece el, aceasta va aduce şi mai multă suferinţă familiei sale. Era dispus s ă facă tot restul, în afar ă de acele dezv ăluiri. Metoda îl interesa, a şa c ă l-a invitat pe prietenul nostru s ă plece de la hotel şi s ă stea la ei. După scurt timp, exact când p ărea mai convins c ă era pe punctul de a- şi recâştiga controlul asupra b ăuturii, a tras o be ţie monumental ă. Pentru el, aceasta a fost be ţia care a pus capacul. Acum, a înţeles că va trebui mai întâi s ă-şi ia problemele în serios, pentru ca Dumnezeu s ă-i  poată da puterea de a se st ă pâni în fa ţa alcoolului. Într-o dimineaţă, a apucat taurul de coarne şi s-a pregătit să treacă pe la cei de care se temea şi s ă le spună adevărul. Toţi l-au primit cu surprinz ătoare bunăvoinţă şi mulţi i-au spus că ştiau de necazurile lui legate de alcool. Apoi a trecut pe la cei c ărora le crease mari supăr ări. Tremura tot timpul de team ă că aceasta îi putea aduce ruina, mai cu seam ă dacă lua în considerare domeniul profesiunii sale. S-a întors acas ă la miezul nop ţii, epuizat dar fericit. De atunci nu a mai b ăut. După cum vom vedea, el este acum o personalitate foarte bine v ăzută în localitatea sa şi cele mai multe dintre relele săvâr şite în treizeci de ani de b ăut au fost reparate în patru. Dar viaţa celor doi prieteni nu a fost u şoar ă. Au avut de înfruntat multe greut ăţi şi au înţeles că era imperios necesar s ă r ămână activi din punct de vedere spiritual. într-o zi, au luat legătura cu o sor ă de la un spital din localitate. I-au explicat nevoia lor  şi au întrebat-o dac ă avea internat vreun pacient care s ă fie alcoolic clasa întâi. Ea a r ăspuns:  – Da, avem unul. Tocmai a b ătut măr două asistente. î şi pierde de tot min ţile când bea. Dar e un om cumsecade când e treaz. A fost internat aici de opt ori în ultimele şase luni. Se spune că a fost pe vremuri un avocat binecunoscut în ora şul ăsta, dar acum a fost nevoie s ă-l 19  punem în c ămaşa de for ţă ţă. * Din descrierea aceasta, reie şea că omul era într-adev ăr un candidat pentru abstinen ţă, dar care nu p ărea să aibă prea multe şanse de reu şită; utilizarea principiilor spirituale în asemenea cazuri nu era prea bine în ţeleasă în acele zile. Dar unul dintre cei doi a spus:  – Mutaţi-l într-un salon cu un singur pat. Vom reveni. Peste dou ă zile, un viitor membru al Alcoolicilor Anonimi se zgâia f ăr ă vlagă la cei doi str ăini de lângă patul lui.  – Cine sunte ţi voi, băieţi? Şi de ce am fost izolat în salonul ăsta? Până acum, m-au ţinut numai la comun. Unul dintre vizitatori a replicat: 18

Relatarea se refer ă la prima vizită pe care a f ăcut-o Bill W. Doctorului Bob. Cei doi aveau să devină cofondatorii A.A.-ului. Povestea lui Bill se află la începutul acestei căr ţi, în Capitolul 1. Povestea Doctorului Bob este redată după Capitolul 11, sub titlul Co şmarul Doctorului Bob 19 Este vorba despre prima vizită a lui Bill şi Dr. Bob la membrul A.A. numărul trei, vizită în urma căreia s-a format primul grup A.A., la Akron, Ohio, în 1935. 87

ALCOOLICII ANONIMI

  – Am venit să-ţi administr ăm un tratament pentru alcoolism. Lipsa de speran ţă era scrisă cu litere mari pe fa ţa bolnavului, pe când zicea:   – O, dar n-are nici un rost. Nimic nu mă mai poate face bine pe mine. Sunt sfâr şit. Ultimele trei daţi când m-au externat, m-am îmb ătat pe drumul de la spital pân ă acasă. Mi-e frică să ies pe poarta spitalului. Nu în ţeleg ce se întâmpl ă cu mine. Timp de o or ă, cei doi i-au povestit experien ţa lor cu alcoolul. Omul exclama mereu:  – Şi eu tot a şa. Şi eu tot aşa. Aşa beau şi eu. I s-a spus despre otr ăvirea acută de care suferea şi din cauza căreia i se deteriora corpul şi i se tulbura mintea. I s-a vorbit mult despre starea mintal ă care precede primul pahar.  – Da, a spus bolnavul, este povestea mea. M-a ţi descris foarte exact. Se pare c ă voi,  băieţi, ştiţi toată treaba asta foarte bine, dar nu v ăd la ce-ar folosi. Voi sunte ţi cineva. Eu am fost odată, dar acum sunt un nimeni. Din câte mi-a ţi spus, mi s-a înt ărit convingerea, mai mult decât oricând, c ă eu n-o s ă mă pot opri din b ăut niciodată. Amândoi vizitatorii au izbucnit în râs, la care viitorul "coleg anonim" a spus:  – Nu v ăd ce-i de râs în asta. Cei doi prieteni i-au relatat despre experien ţa lor spirituală şi despre direc ţia în care au acţionat. El i-a întrerupt, zicând:  – Pe vremuri, am fost un membru convins al bisericii. Asta nu ajut ă. M-am rugat mult lui Dumnezeu în dimine ţile mahmure de după beţii, când îmi era a şa de r ău şi juram că nu mai beau cât tr ăiesc, dar nu treceau două-trei ore şi eram iar criţă. Ziua următoare, candidatul a fost mai receptiv. Avusese timp s ă cugete la sugestie.  – Poate c ă aveţi dreptate, a spus el. Dumnezeu trebuie s ă fie în stare s ă facă orice. Apoi, a adăugat: Deşi n-a prea f ăcut mare lucru pentru mine, atunci când am încercat s ă duc lupta asta de unul singur. A treia zi, avocatul nostru şi-a pus viaţa în grija şi sub comanda Creatorului s ău şi a declarat că era dispus s ă facă tot ce era necesar. A venit şi so ţia s ă-l vadă. De şi i s-a părut că ceva se schimbase în so ţul ei, nu avea curajul s ă mai spere. Dar el începuse s ă tr ăiască o experienţă spirituală. În acea dup ă-amiază, s-a sculat din pat, s-a îmbr ăcat şi a plecat din spital - redevenise un om liber. A intrat în politic ă, a ţinut discursuri, s-a dus la adun ări într-o varietate de locuri, adesea nedormind câte o noapte întreag ă. A pierdut alegerile la o diferen ţă foarte mică de voturi. Dar  l-a găsit pe Dumnezeu şi, găsindu-l pe Dumnezeu, s-a reg ăsit pe sine. Toate acestea s-au întâmplat în 1935. El nu a mai b ăut niciodată şi a devenit un cet ăţean activ şi respectat al localit ăţii sale. A ajutat mul ţi alcoolici să se facă bine şi este unul dintre  pilonii bisericii de la care absentase atât de mult timp. ti mp. Astfel, după cum vede ţi, în oraşul acela erau acum trei alcoolici care sim ţeau că trebuia să dea altora ce-au descoperit ei, ca s ă se menţină pe linia de plutire. Dup ă câteva eşecuri, a apărut al patrulea, printr-o cuno ştinţă care auzise vestea cea bun ă. Părea a fi un tân ăr zvă păiat, ai cărui părinţi nu puteau spune dac ă fiul vrea sau nu s ă înceteze băutul. Ei erau profund religioşi şi foarte şocaţi de refuzul fiului de a avea ceva de-a face cu biserica. Tân ărul suferea groaznic de pe urma be ţiilor, dar se părea că nu se putea face nimic pentru el. Şi totuşi, a consimţit să se lase internat şi a fost repartizat în salonul din care tocmai plecase avocatul. A avut trei vizitatori. Dup ă o vreme, a decalarat:  – Felul în care pune ţi voi problema spiritual ă, are sens. Sunt preg ătit să încerc. Se pare că totuşi bătrânii mei avut dreptate. Şi aşa s-a mai ad ăugat un membru la Comunitatea A.A.

88

Cap.11. O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTR Ă

În tot acest interval, prietenul nostru (cel cu incidentul din holul hotelului) a r ămas în acel oraş. Trecuser ă trei luni. Acum s-a întors acas ă, l ăsând în urm ă trei membri - primul său cunoscut, avocatul şi tânărul zvă păiat. Oamenii aceştia găsiser ă ceva foarte nou în via ţă. Ştiau că trebuia să-i ajute pe al ţii, ca să r ămână abstinenţi ei înşişi, dar principalul lor motiv a devenit fericirea g ăsită în dăruirea de sine în ajutarea altora, c ărora le-au pus la dispozi ţie şi căminele şi modestele lor resurse financiare, pe lâng ă ajutorul spiritual. Ei şi-au dedicat cu bucurie orele libere întrajutor ării cu alţi alcoolici. Erau dispu şi, zi şi noapte, să aranjeze intern ări pentru noi candida ţi şi să-i viziteze la spital. Num ărul membrilor a crescut. Au fost şi câteva e şecuri descump ănitoare, dar în acele cazuri, s-a f ăcut efortul de a aduce familia oamenilor respectivi pe un drum spiritual de viaţă, ajutând astfel la u şurarea multor poveri de necaz şi suferinţă. Timp de un an şi şase luni, celor trei au reu şit să li se adauge înc ă şapte. Se vedeau des; nu trecea sear ă în care s ă nu se întâlneasc ă în casa vreunuia dintre ei, împreun ă cu soţiile, fericiţi de uşurarea poverii şi mereu cu gândul la cum ar putea prezenta descoperirea şi altor  nou-veniţi. Pe lângă aceste întruniri amicale degajate, s-a n ăscut obiceiul de a rezerva o sear ă   pe să ptămână pentru întruniri la care s ă poat ă participa oricine era interesat de un mod spiritual de viaţă. Pe lângă oferirea de camaraderie şi de ocazii pentru întruniri fr ăţ ăţeşti, obiectivul major era acela de a asigura un loc şi o or ă în care să aibă şi alţii posibilitatea de aşi prezenta problemele. Aceasta a stârnit interesul multora. Un cuplu şi-a pus casa spa ţioasă la dispoziţia mulţimii celei diverse şi activităţilor ei. Multe so ţii cu sufletul r ăvăşit au fost în vizit ă în acea casă, unde au g ăsit iubire şi în î nţelegere printre femeile care le în ţelegeau problemele, unde au  putut auzi, din gura b ărbaţilor adunaţi acolo, ce se întâmplase cu ei, unde li s-au dat sfaturi în legătur ă cu internarea propriilor so ţi şi cu abordarea acestora dup ă următoarea beţie. Mulţi bărbaţi, cu mintea înc ă tulbure, abia ie şiţi din spital, şi-au găsit eliberarea, odat ă ce au trecut pragul acelei case. Mul ţi alcoolici care au intrat acolo, au ie şit cu un r ăspuns. Ei se predau acelei mul ţimi vesele, care râdea de propriile necazuri şi înţelegea problemele alcoolicilor. Impresiona ţi de cei care îi vizitaser ă la spital, mulţi dintre aceşti alcoolici capitulau complet, dup ă ce auzeau, într-una din înc ă perile de la etaj, povestea unuia dintre  bărbaţii din mulţimea adunat ă acolo, o poveste deosebit de similar ă cu a lor proprie. Expresia de pe feţele femeilor, acel ceva care nu putea fi definit din ochii b ărbaţilor, atmosfera stimulatoare şi electrizantă din acea cas ă - totul contribuia la a-i asigura pe nou-veni ţi că au găsit, în fine, un liman. Abordarea practic ă a propriilor probleme, absen ţa intoleranţei de orice fel, lipsa formalismelor, democra ţia autentică, înţelegerea care domnea acolo, erau irezistibile. Alcoolicul împreun ă cu soţia lui plecau extazia ţi de gândul la ce vor putea ei face pentru unele cunoştinţe de-ale lor, care sufereau de alcoolism şi pentru familiile acestora. Ştiau că aveau acum o armat ă de prieteni noi, care li se p ăreau cunoscu ţi de când lumea, de şi erau nişte str ăini. Văzuser ă miracole şi aveau încrederea c ă un miracol va coborî şi asupra lor. Şi-au f ăcut o imagine despre Marea Realitate - iubitorul şi Atotputernicul lor Creator. Creator. Casa aceea a devenit neînc ă pătoare pentru vizitatorii s ă ptămânali, al căror număr se ridică acum de regul ă la şaizeci sau chiar optzeci. Alcoolicii vin de la mic ă sau mare distan ţă. Familii întregi vin cu ma şinile din oraşele dimprejur. O localitate la cincizeci de kilometri depărtare are un grup de cincisprezece membri A.A. Fiind o localitate mare, ne a şteptăm ca A.A.-ul de acolo s ă ajungă la câteva sute de membri. 20* Dar viaţa în Comunitatea Alcoolicilor Anonimi nu înseamn ă doar participarea la întruniri şi vizite la spitale. îndreptarea unor vechi gafe penibile, ajutarea unor familii s ă ajungă la împăcare, explicarea cazului unui fiu dezmo ştenit părinţilor mânioşi, împrumutatul de bani şi procurarea unui loc de munc ă pentru unii membri, când ajutorul de acest gen este 20

Scris în 1939 89

ALCOOLICII ANONIMI

 justificat - toate aceste activit ăţi sunt desf ăş ăşurate în fiecare zi de membrii Comunit ăţii noastre.  Nimeni nu este considerat ca fiind prea compromis sau prea dec ăzut pentru o primire cald ă, cordială - dacă este serios în privin ţa abstinenţei. Printre noi, deosebirile de clas ă socială, măruntele rivalităţi si gelozii sunt considerate ridicole. Deoarece am naufragiat în aceea şi luntre şi am fost salva ţi şi uniţi prin puterea aceluia şi Dumnezeu şi deoarece ne dedic ăm inima şi spiritul bun ăstării altora, unele lucruri ce li se par atât de importante unora, nu mai au nici o importanţă pentru noi. Nici nu s-ar putea altfel. În condiţii foarte puţin diferite, acela şi lucru se petrece în multe ora şe din estul ţării. într-unui dintre acestea, exist ă un spital vestit pentru tratamentul dependen ţei la alcool şi droguri. Acum şase ani, unul dintre noi a fost internat i nternat acolo. De atunci, mul ţi am simţit pentru   prima dată Prezenţa şi Puterea lui Dumnezeu între acele ziduri. Suntem foarte îndatora ţi medicului care ne-a îngrijit acolo, pentru c ă, deşi risca să-şi pericliteze postul, ne-a spus c ă are încredere în noi. Tot la câteva zile, acest doctor sugereaz ă câte unui pacient metoda noastr ă. înţelegând cum ne desf ăş ăşur ăm munca, el poate face acest lucru, alegându-i pentru noi pe aceia care sunt dispuşi şi capabili s ă se refacă pe o baz ă spirituală. Mulţi dintre noi, foştii lui pacienţi, ne ducem acolo s ă-i ajutăm pe acei alcoolici. Apoi, mai există în acest oraş din est întruniri obi şnuite, de tipul celor pe care le-am descris deja, la care particip ă un mare num ăr de membri. Prieteniile se formeaz ă la fel de repede, oamenii se ajut ă între ei cu aceea şi eficienţă ca în oraşul vestic. Distan ţa dintre cele două localităţi este măricică, dar întrevedem deja o colaborare crescut ă între noi. Sper ăm că, într-o zi, fiecare alcoolic care c ălătoreşte va găsi un grup al Alcoolicilor  Anonimi când ajunge la destina ţie. într-o oarecare m ăsur ă aşa şi este deja. Unii dintre noi sunt comis-voiajori şi călătoresc mult. Prin contacte stabilite cu ajutorul celor dou ă centre A.A. mai mari, mici grupuri de doi sau trei sau cinci de-ai no ştri au apărut şi în alte localit ăţi.21 Aceia dintre noi care c ălătoresc, se duc la întrunirile micilor grupuri cât se poate mai des. Aceast ă practică ne permite să acordăm ajutor acelor încep ători şi, în acela şi timp, să evităm anumite "diversiuni" tentante (de la marginea şoselelor), despre care v ă poate da informa ţii orice comis-voiajor. comis-voiajor. Astfel, ne maturiz ăm noi. La fel v ă puteţi maturiza şi dumneavoastr ă, chiar dac ă nu sunteţi decât un singur om, cu cartea aceasta în mân ă. Avem încrederea şi speranţa că ea conţine tot ce v ă trebuie ca să începeţi. Ştim ce gândi ţi. Vă spuneţi: "Sunt singur  şi scuturat de tremur ături. Eu nu pot face aceste lucruri." Ba da, pute ţi. Aţi uitat că acum tocmai a ţi descoperit o surs ă de putere mult superioar ă dumneavoastr ă. Cu un asemenea sprijin, ca sa  puteţi realiza ce-am realizat noi, nu v ă trebuie nimic altceva decât bun ăvoinţă, r ă bdare şi muncă. Unul dintre membrii A.A., care locuie şte doar de câteva s ă ptămâni într-un ora ş mare, a descoperit de curând c ă probabil exist ă acolo mai mul ţi alcoolici pe kilometru p ătrat decât în oricare alt ora ş din ţar ă. Am aflat acest fapt acum câteva zile. Autorit ăţile sunt foarte neliniştite din cauza situa ţiei. Prietenul nostru a contactat un psihiatru de vaz ă care şi-a asumat deja câteva responsabilit ăţi legate de s ănătatea mintală a popula ţiei localităţii. Doctorul s-a dovedit foarte competent - şi ner ă bdător să adopte orice metod ă care funcţionează, pentru corectarea situa ţiei, deci a vrut imediat s ă ştie ce avea prietenul nostru de oferit. Efectul a fost atât de puternic, încât doctorul a acceptat s ă încerce metoda noastr ă cu câţiva dintre pacien ţii săi de la spital şi cu al ţi câţiva alcoolici de la o clinic ă la care mai lucrează, pe lâng ă orele de la spital. S-a stabilit o în ţelegere şi cu psihiatrul- şef de la un mare spital public, pentru selectarea unor alcoolici din nenoroci ţii internaţi acolo cu duiumul. 21

ăşurată în 150 de ţări şi un număr  Scris în 1939. în 1999 existau peste 98.000 grupuri, cu activitate A.A. desf ăş total de membri estimat la peste două milioane.

90

Cap.11. O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTR Ă

Deci, prietenul nostru va avea în curând un mare num ăr de prieteni noi. Poate c ă unii vor recădea şi nu se vor mai face bine niciodat ă, dar dac ă e să ne luăm după criteriul experienţei noastre, peste jum ătate dintre cei aborda ţi vor deveni membri ai Comunit ăţii Alcoolicilor Anonimi. Dup ă ce câţiva oameni din acest ora ş se vor reg ăsi pe sine şi vor  descoperi bucuria de a-i ajuta pe al ţii să facă faţă vieţii, nimic nu-i va mai putea opri pân ă când nu vor oferi fiec ărui alcoolic din ora ş ocazia de a- şi reface sănătatea - dacă poate şi vrea. Şi totuşi, poate c ă vă mai spune ţi: "Dar eu nu voi putea beneficia de contactul cu voi, cei care aţi scris aceast ă carte." Nu putem fi siguri de acest lucru. Dumnezeu decide, a şa că trebuie să ţineţi minte că sprijinul dumneavoastr ă vă vine întotdeauna de la El. El v ă va ar ăta cum să creaţi fraternitatea căreia îi duceţi dorul.22 Cartea aceasta a fost scris ă doar cu inten ţia de a oferi sugestii. Ne d ăm seama c ă ştim  puţine lucruri. Dumnezeu ne va dezv ălui constant mai multe - şi dumneavoastr ă şi nouă. întrebaţi-l, în meditaţia de dimineaţă, ce pute ţi face în fiecare zi pentru cei care sunt înc ă  bolnavi. Dac ă v-aţi f ăcut ordine în propria via ţă, r ăspunsul va veni. Desigur nu pute ţi transmite altora ceva ce nu ave ţi dumneavoastr ă înşivă. Aveţi grijă ca relaţia cu El să fie corectă. Atunci, mari evenimente vor putea avea loc, în via ţa dumneavoastr ă şi a altora. Acesta este Marele Fapt pentru noi. Abandonaţi-vă lui Dumnezeu a şa cum vi-l puteţi imagina dumneavoastr ă. Recunoaşteţivă greşelile în faţa Lui şi a semenilor. Cur ăţ ăţaţi balastul trecutului. Da ţi altora gratis ce a ţi descoperit şi alăturaţi-vă nouă. Vom fi mereu cu dumneavoastr ă în Fraternitatea Spiritului şi suntem siguri că-i veţi întâlni pe unii dintre noi, în timp ce str ă bateţi dificilul Drum al Destinului Fericit. Fiţi binecuvântat şi în paza lui Dumnezeu!

22

Alcoolicii Anonimi se vor bucura să-i contactaţi. Adresa pentru servicii internaţionale este: P.O. Box 459 Grand Central Station New York, NY 10163

91

COŞMARUL DOCTORULUI BOB  Aceasta este povestea unuia dintre co-fondatorii Alcoolicilor Anonimi. Data de 10 iunie 1935, prima sa zi de abstinen ţă  abstinen ţă neîntrerupt  neîntrerupt ă  ă ,  marchează  marcheaz ă na na şterea  şterea Comunit ăţ  ăţ ii ii noastre.  Până   Până  în 1950, anul mor  ţ ii ii lui, Dr. Bob a transmis mesajul A.A. unui numă  num ă r de peste 5000 de alcoolici, bă  b ă rba rba ţ i  şi că rora rora le-a acordat  ş acordat  şii serviciile sale medicale, f ă  r   ă   şi femei, că  ăr  ă  să  cear ă plat  ă plat ă  ă.    În acest extraordinar serviciu pus în slujba semenilor, a fost asistat de că  că tre tre Sora  Igna ţ   Igna ţ ia, ia, de la Spitalul Sf. Thomas din Akron, Ohio - una dintre prietenele cele mai grozave pe care le va cunoa ş cunoa şte te vreodat ă Comunitatea ă Comunitatea noastr ă  ă . M-am născut într-un s ătuc din Noua Anglie, care num ăra cam şapte mii de suflete. Standardul moral al localit ăţii, aşa cum îl ţin eu minte, era deasupra mediei. Nu exista comer ţ de băuturi alcoolice, nici m ăcar bere, decât la Regia de Alcool a Statului, unde puteai probabil  procura un litru, dac ă reuşeai să-l convingi pe agent c ă aveai într-adev ăr nevoie de alcool. Făr ă o dovadă în sensul respectiv, cump ăr ătorul dornic de b ăutur ă se vedea silit s ă plece cu mâinile goale, f ăr ă acel leac (dup ă cum am ajuns mai târziu s ă cred) al tuturor durerilor  omeneşti. Oamenii care comandau b ăutur ă prin poştă de la Boston sau New York, î şi pierdeau încrederea şi buna apreciere din partea cet ăţenilor cumsecade ai locului. Satul era dotat cu multe biserici şi şcoli şi acolo mi-am început eu educa ţia. Tatăl meu era respectat pentru competen ţa sa profesional ă şi ambii părinţi erau membrii activi în viaţa bisericii. Amândoi erau de o inteligen ţă cu mult deasupra mediei. Din nefericire pentru mine, am fost singurul lor copil, ceea ce explic ă probabil egoismul, care a jucat un rol atât de mare în î n declan şarea alcoolismului meu. Din copilărie, până la terminarea liceului, am fost mai mult sau mai pu ţin for ţat să merg la biserică - şcoala de duminic ă dimineaţa şi slujba de seara, cuminec ătura de lunea şi uneori slujba de miercuri seara. Aceasta a avut ca efect decizia ca, de îndat ă ce voi sc ă pa de sub dominaţia p ărinţilor, să nu mai pun piciorul în vreo biseric ă. În următorii patruzeci de ani, nu mi-am încălcat hotărârea, decât atunci când era în ţelept să fac act de prezen ţă. După liceu, au urmat patru ani la una dintre cele mai bune universit ăţi din ţar ă. Acolo  băutul părea să fie o activitate extra- şcolar ă major ă. Aproape toţi păreau să ia parte la ea. Personal, beam din ce în ce mai mult, cu mult ă voie bună, f ăr ă prea mari dureri fizice sau financiare. Aparent, eu îmi reveneam mai u şor dimineaţa următoare, decât majoritatea amicilor băutori, care sufereau de blestemul (sau poate binecuvântarea) r ăului de a doua zi.  Nu am suferit niciodat ă de migrenele be ţiei, ceea ce m ă face să cred că am fost alcoolic de la  bun început. întreaga mea via ţă se învârtea în jurul a ceea ce voiam s ă fac eu, f ăr ă să-mi pese de drepturile, dorin ţele sau privilegiile altora, o stare de spirit care, odat ă cu trecerea anilor a devenit tot mai predominant ă. Am absolvit facultatea "suma cum laude" în ochii fraternit ăţii  băutorilor, dar nu şi în ai Decanului. Am petrecut următorii trei ani la Boston, Chicago şi Montreal, ca angajat al unui mare concern industrial, vânzând utilaje pentru c ăile ferate, motoare de toate tipurile şi multe alte  produse de industrie metalurgică. În tot acest timp, am b ăut cât mi-a permis buzunarul, tot f ăr ă prea mari necazuri, de şi au început s ă apar ă, din când în când, tremur ăturile de diminea ţă. În trei ani, nu am lipsit de la lucru decât o singur ă jumătate de zi. Apoi, m-am hot ărât să studiez medicina şi am intrat la una dintre cele mai mari universităţi din ţar ă. Acolo am început s ă beau mult mai serios decât înainte. Datorit ă capacităţii mele de a bea cantit ăţi enorme de bere, am fost admis ca membru într-o societate 92

COŞ COŞMARUL DOCTORULUI BOB

de b ăutori, în care am ajuns curând unul dintre spiritele de frunte. Am avut multe dimine ţi în care mă prezentam la cursuri complet preg ătit, dar nevoit s ă fac stânga-mprejur  şi să mă întorc la dormitor, din cauza tremur ăturilor; nu îndr ăzneam să păşesc pragul s ălii de curs, ca s ă nu mă fac de pomin ă, în cazul în care eram scos la tabl ă. Situaţia s-a înr ăutăţit din ce în ce mai mult, iar în prim ăvara anului doi de facultate, după o perioadă prelungită de băut, mi-am spus c ă nu-mi voi putea termina studiile; mi-am împachetat lucrurile şi am plecat în sud, unde am petrecut o lun ă la ferma unui prieten. Dup ă ce mi s-a risipit cea ţa de pe creier, am considerat c ă abandonarea studiilor era o mare prostie şi am decis s ă revin, ca s ă le continui. Reîntors la universitate, aveam s ă constat că profesorii mei erau de o alt ă părere. După multă muncă de lămurire, am ob ţinut permisiunea de a m ă reînscrie şi a-mi da examenele. Le-am luat cu note destul de bune, dar profesorilor le era lehamite de mine şi mi-au spus că, în viitor, nu vor precupe ţi nici un efort pentru a face ca facultatea s ă-şi continue activitatea f ăr ă prezenţa mea. Dup ă multe discuţii dureroase, mi-au dat în fine hârtiile pentru transfer la o alt ă universitate de frunte, la care m-am înscris în anul trei, în acea toamn ă. Băutul mi s-a înr ăutăţit într-atât, încât colegii de dormitor s-au v ăzut siliţi să-l cheme pe tatăl meu, care a f ăcut un drum lung, cu speran ţa (deşartă) de a mă îndrepta. Dar c ălătoria lui a fost în zadar, pentru c ă eu am continuat s ă beau şi acum consumam mult mai multe b ăuturi tari decât în anii anteriori. Cu puţin timp înainte de examenele finale, am tras o serie de be ţii deosebit de epuizante. La examenele scrise, mâna îmi tremura atât de r ău, încât nu puteam ţine stiloul. Am predat cel  puţin trei caiete de examen f ăr ă să scriu nimic. Desigur, am c ăzut. Şi a trebuit să repet două semestre, dup ă care urma s ă promovez numai dac ă mă menţineam abstinent. N-am b ăut şi rezultatele i-au mul ţumit pe profesori, atât din punctul de vedere al conduitei, cât şi al învăţăturii.  Notele obţinute au fost atât de bune, încât mi-au adus un mult râvnit post de intern, 23 într-un oraş din vestul ţării, unde am petrecut doi ani. În acest interval, mi s-a trasat zilnic un  program de lucru atât de înc ărcat, încât rareori aveam timp s ă păr ăsesc incinta spitalului. În consecinţă, n-am avut cum s ă intru la necaz cu b ăutura. La sfâr şitul celor doi ani, mi-am deschis un cabinet particular în centrul ora şului. Aveam ceva bani, foarte mult timp la dispozi ţie şi mari dureri de stomac. Curând am descoperit c ă un  pahar sau dou ă de alcool puteau potoli m ăcar pentru câteva ore acele dureri gastrice, a şa că nu mi-a fost greu s ă revin la obiceiul de a bea excesiv. Fizic, am început s ă plătesc din greu "tratamentul" şi, în speran ţa că voi găsi alinare, mam internat de cel pu ţin douăsprezece ori, de bun ă voie, la sanatoriile din localitate. Numai c ă fugeam de dracu 1 şi d ădeam de taic ă-su: dacă nu beam, m ă torturau durerile de stomac; dac ă  beam, mă torturau nervii. Dup ă trei ani de chinuri, am fost internat la spital, unde medicii au încercat să mă ajute, dar eu îi convingeam pe prieteni s ă-mi strecoare băutur ă în salon sau furam alcool de prin spital, a şa că starea mi s-a înr ăutăţit şi mai mult. În cele din urm ă, tatăl meu a trebuit s ă trimită un doctor din ora şul nostru, care a reu şit, nu ştiu cum, să mă ducă acasă la părinţi. Acolo am stat dou ă luni în pat, înainte de a avea curajul să ies din cas ă. Am stat cu ai mei înc ă vreo două luni, apoi m-am întors în localitatea unde aveam cabinetul. Cred c ă mă speriase foarte tare fie ce mi se întâmplase, fie doctorul, fie ambele la un loc, deoarece nu m-am mai atins de b ăutur ă până când s-a instaurat Prohibi ţia. După ce s-a votat legea, m-am sim ţit în siguranţă. Ştiam că toţi îşi vor cumpăra câteva sticle sau l ăzi de băutur ă, după cum le va permite buzunarul, dup ă care nu va mai exista alcool 23

ăţ ii,  Aprox. "medic stagiar". în S.U.A., imediat după  terminarea terminarea facult ăţ  ii, pentru ob ţ inerea inerea licen ţ ei ei de practicare a ăduirea medicinei, absolven ţ iiii trebuie să  lucreze ca interni, timp de doi ani sub obl ă  d  uirea unei echipe de medici ă  să  locuiască  la spitalul respectiv, din cauza turelor neregulate si a muncii foarte consacra ţ i.i. Mul  ţ i prefer ă  intense. [Nota trad.]

93

ALCOOLICII ANONIMI

în magazine. Deci, chiar dac ă voi bea, nu voi putea bea mult, a şa că nu va prea conta. La vremea respectiv ă, nu ştiam că guvernul va pune la dispozi ţia medicilor cantit ăţi nelimitate de alcool, nici nu auzisem de vânz ătorii de alcool de contraband ă, care aveau curând s ă apar ă la orizont. Am băut moderat la început, dar nu mi-a trebuit mult timp ca s ă alunec din nou în vechiul obicei de b ăut excesiv, din cauza c ăruia sfâr şisem atât de r ău nu demult. În următorii câţiva ani, am dezvoltat dou ă fobii distincte. Una era frica de insomnii iar  cealaltă, că aş putea r ămâne f ăr ă băutur ă. Nefiind un om înst ărit, ştiam că, dacă nu mă abţineam de la b ăutur ă suficient ca s ă pot câştiga bani, aveam s ă r ămân f ăr ă băutur ă. Astfel, cel mai adesea, în ciuda nevoii imperioase, evitam b ăutul de diminea ţă. În schimb, luam doze mari de sedative, ca s ă-mi potolesc tremur ăturile care mă chinuiau teribil. Uneori, cedam nevoii de băutur ă de dimineaţa şi atunci, ajungeam rapid într-o stare în care nu mai eram capabil de lucru, ceea ce însemna c ă nu mai puteam aduce b ăutur ă pe ascuns acas ă, seara, ceea ce însemna c ă urma o noapte întreag ă de zvârcolit inutil în pat şi, după aceea, o dimineaţă de tremur ături insuportabile. Pe tot parcursul urm ătorilor cincisprezece ani, am fost destul de inteligent s ă nu mă duc niciodat ă la spital dacă băusem înainte, nici s ă primesc  pacienţi la cabinet. Uneori m ă ascundeam la unul dintre cluburile la care eram membru. Alteori, mă duceam la câte un hotel, sub nume fals. Dar, de obicei, prietenii m ă găseau iar eu acceptam să mă duc acas ă, dacă-mi promiteau că nu voi fi certat. Dacă soţia trebuia s ă iasă în oraş după-amiaza, îmi aduceam acas ă pe furiş o cantitate mare de băutur ă, pe care o ascundeam în lada de c ărbuni, în coşul de rufe murdare, deasupra cadrului de lemn al u şilor, în pivni ţă - pe bârnele tavanului sau în cr ă păturile din dosul faianţei. Am folosit ca ascunz ătoare şi geamantanele şi lăzile de haine vechi, recipientul  pentru tinichea veche, recipientul pentru cenu şă. N-am ascuns niciodat ă sticle în rezervorul W.C.-ului, pentru c ă părea prea uşor. Mai târziu, aveam s ă aflu că soţia inspecta rezervorul acela cu regularitate. Puneam câte o sticl ă de "sfert" sau de "jumate" într-o m ănuşă îmblănită,  pe care o ascundeam pe prispa din spatele casei, când zilele de iarn ă deveneau suficient de întunecoase. Furnizorul meu de b ăuturi de contraband ă ascundea alcool la treptele din spatele casei, unde era la îndemâna mea, oricând doream s ă beau. Uneori aduceam b ăutur ă în  buzunare, dar acestea erau inspectate, deci procedeul era prea riscant. Mai puneam b ăutur ă şi în câteva sticlu ţe mici, pe care le ascundeam apoi în man şeta şosetelor. Stratagema a mers  perfect până în ziua în care am scos-o pe so ţie la cinema şi un personaj din film mi-a tr ădat secretul sticluţei din şosetă!  Nu voi irosi spa ţiu aici ca s ă relatez toate experien ţele mele de prin spitale şi sanatorii. în toată aceast ă perioadă, am început s ă fim ocoliţi de majoritatea prietenilor. Nu  puteam fi invitaţi niciunde, pentru c ă mă îmbătăm. Soţia nu îndr ăznea să invite pe nimeni la noi, din acela şi motiv. Groaza mea de insomnii m ă obliga să mă îmbăt în fiecare sear ă, dar ca să pot aduce acas ă băutur ă pentru seara urm ătoare, trebuia s ă mă abţin în cursul zilei, pân ă pe la ora patru. Cu foarte pu ţine întreruperi, aceasta mi-a fost rutina zilnic ă timp de şaptesprezece ani. A fost un co şmar îngrozitor: lucram ca s ă câştig bani, cump ăram băutur ă, o aduceam acasă pe ascuns, m ă îmbătăm, dimineaţa tremuram şi trebuia să iau mari cantităţi de sedative, ca să fiu în stare s ă lucrez ca s ă câştig bani - şi tot aşa, la nesfâr şit. Promiteam soţiei,  prietenilor  şi copiilor că nu voi mai bea deloc - promisiuni care rar de tot m ă ţineau nebăut o zi întreagă, deşi eram foarte sincer când le f ăceam. Pentru cei cărora le place s ă experiementeze cu diverse b ăuturi, cred c ă este bine s ă menţionez aici a şa-zisul experiment cu bere. Când s-a reintrodus berea pe pia ţă, m-am considerat în afara oric ărui pericol. Puteam bea oricât ă bere doream. Era nev ătămătoare; nimeni nu s-a îmb ătat vreodată cu bere. Deci, cu permisiunea bunei mele so ţii, mi-am umplut  până la refuz pivniţa cu lăzi de bere. În scurt timp, beam cel pu ţin o ladă şi jumătate pe zi. Am  pus peste treisprezece kilograme în dou ă luni, ar ătam ca un porc şi abia puteam respira. Mi s-a năzărit apoi că, dacă put a bere, nimeni nu ştie ce altceva am mai b ăut, aşa c ă am început s ă-

94

COŞ COŞMARUL DOCTORULUI BOB

mi fortific berea cu alcool curat. Desigur, nepl ăcerile rezultate au fost foarte mari şi astfel s-a încheiat experimentul cu berea. Cam în perioada acelui experiment, am f ăcut cuno ştinţă cu un grup ai c ărui membri mau atras prin ţinuta demnă, sănătatea şi fericirea pe care le invidiam. Ei vorbeau f ăr ă stânjeneală, ceea ce eu nu puteam; p ăreau foarte s ănătoşi şi în largul lor în toate ocaziile. Mai  presus de toate, păreau fericiţi. Eu eram foarte complexat şi crispat în cea mai mare parte a timpului, sănătatea mi se ducea pe apa sâmbetei şi mă simţeam deosebit de nefericit. Sim ţeam că oamenii aceia aveau ceva ce mie îmi lipsea, ceva de care a ş fi fost bucuros s ă am şi eu  parte. Am aflat că era ceva de natur ă spirituală, ceea ce mi-a displ ăcut, dar am considerat c ă nu-mi putea face nici un r ău. Am studiat şi reflectat asupra subiectului doi ani şi jumătate, dar  mă îmbătăm în continuare, în fiecare sear ă. Am citit tot ce se g ăsea, am stat de vorb ă cu oricine părea că ştie ceva despre subiect. Interesul soţiei a fost captivat imediat, fapt care mi-a men ţinut şi mie interesul treaz, deşi nu mi se p ăruse nici o clip ă că acolo s-ar afla un r ăspuns la problema b ăutului meu. Cum Dumnezeu şi-a păstrat ea credin ţa şi curajul în to ţi acei ani, nu voi şti niciodată! Cert este că şi le-a păstrat. Ştiu că, dacă şi le-ar fi pierdut, a ş fi murit cu mult timp în urm ă. Cine ştie din ce motiv, noi, alcoolicii, p ărem înzestraţi cu talentul de a ne însura cu cele mai bune femei din lume. Nu-mi pot explica defel de ce trebuie s ă treacă ele prin torturile la care le supunem noi! Apoi, într-o sâmb ătă după-amiaza, soţia a fost sunat ă la telefon de o doamn ă, care mă invita la ea, cu scopul de a-l întâlni pe un prieten de-al ei care ar putea s ă mă ajute. Era ajunul Zilei Femeii,24 eu venisem acas ă torpilat, cu o plant ă în ghiveci, pe care am pus-o pe o mas ă, după care m-am suit la etaj, unde era dormitorul şi n-am mai ştiut de mine. A doua zi, doamna aceea a sunat din nou. Din polite ţe, deşi îmi era foarte r ău, am zis "hai s ă mergem" şi i-am smuls soţiei promisiunea c ă nu vom sta mai mult de cincisprezece minute. Am intrat în casa acelei doamne la ora cinci fix şi se f ăcuse unsprezece noaptea, când am plecat. Am mai avut câteva convorbiri scurte cu omul respectiv dup ă aceea şi am încetat  băutul brusc. Perioada "uscat ă" a durat cam trei s ă ptămâni; apoi, am plecat la Atlantic City, ca să particip la o şedinţă care se întindea pe durata mai multor zile, şedinţă a unei societ ăţi naţionale din care f ăceam parte. Am b ăut tot scotch-ul existent în tren şi mi-am cumpărat câţiva litri pe drumul c ătre hotel. Acestea se întâmplau într-o duminic ă. M-am îmbătat tare de tot în acea sear ă, am stat neb ăut toată ziua de luni, pân ă după ora cinei şi apoi m-am pus iar pe îmbătat. Am băut cât am putut mai mult la bar, apoi m-am retras în camera mea de hotel, ca s ă termin treaba. Mar ţi, am "luat-o pe ulei" de diminea ţă şi, până la amiază, m-am f ăcut turtă. Cum nu voiam s ă mă fac de râsul lumii, am pl ătit factura şi am păr ăsit hotelul. În drum spre gar ă, mi-am mai cump ărat nişte băutur ă. Trebuia s ă aştept sosirea trenului. Din acel moment încolo, nu-mi mai amintesc nimic, decât c ă m-am trezit în casa unui prieten dintr-un oraş învecinat cu al meu. Oamenii aceia cumsecade au anun ţat-o pe so ţie, care l-a trimis pe noul meu prieten dup ă mine, să mă ducă acasă. El a venit, m-a dus acas ă, m-a pus în pat, mi-a dat să beau câteva pahare în seara aceea şi o sticlă de bere diminea ţa următoare. Era 10 iunie 1935 şi aceasta a fost ultima mea b ăutur ă. Au trecut de atunci, pân ă în momentul în care scriu aceste rânduri, aproape patru ani. întrebarea care v ă vine natural în minte este probabil: "Ce mi-a spus sau ce-a f ăcut omul acela, de era atât de diferit de ce-mi spuseser ă sau ce f ăcuser ă alţii?" Reţineţi că eu citisem enorm de mult şi vorbisem cu to ţi cei care ştiau sau credeau c ă ştiu ceva despre alcoolism. Acum, deosebirea consta din faptul c ă omul acesta tr ăise pe pielea lui experien ţa multor ani de băut înfricoşător, cunoştea direct aproape toate experien ţele prin care trec be ţivii şi se f ăcuse bine folosind exact acele mijloace pe care încercasem s ă le folosesc şi eu, adică mijloacele spirituale. Mi-a dat informa ţii de mare ajutor, în privin ţa alcoolismului. Dar, de cea 24

ă  în S.U.A. în a doua duminică din luna mai. l Nota trad.]  în orig. "Mother's Day", să rb rbă torit  torit ă 

95

ALCOOLICII ANONIMI

mai mare importan ţă a fost faptul c ă el era prima fiinţă umană cu care am stat vreodat ă de vorbă, care ştia despre ce vorbe şte, cu privire la alcoolism, din experien ţa personal ă. În alte cuvinte, vorbea pe limba mea. De ţinea toate r ăspunsurile şi aceasta nu din cauz ă că le luase de  prin lecturi. Ce minunată binecuvântare s ă fii eliberat de sub teribilul blestem, ca acela de care am suferit eu! Am parte de s ănătate şi mi-am recâştigat atât respectul de sine, cât şi respectul colegilor de breasl ă. Viaţa de familie este cea ideal ă acum iar afacerile îmi merg bine, dac ă luăm în considerare vremurile în care tr ăim. îmi petrec o foarte mare parte din timp transmi ţând altora (care vor  şi au mare nevoie de) ceea ce am aflat. O fac din patru motive: 1. - din simţul datoriei; 2. - este o pl ăcere pentru mine; 3. - pentru c ă astfel îmi plătesc o parte din datoria pe care o am fa ţă de omul care şi-a f ăcut timp să-mi transmită mie ce ştia el; 4. - pentru că, de fiecare dat ă când o fac, m ă mai îndepărtez cu un pas de o posibil ă recidivă. Spre deosebire de majoritatea celor din grupul nostru, în cazul meu nevoia imperioas ă de a bea a persistat în primii doi ani şi jumătate de abstinen ţă. N-am scă pat de ea aproape nici o clipă. Dar am fost tot timpul t impul foarte departe de a m ă supune ei. M ă necă jeam foarte tare când vedeam cum beau prietenii mei şi ştiam că eu nu puteam bea, dar am dus munc ă de l ămurire cu mine însumi pân ă am ajuns s ă fiu convins c ă, deşi m-am bucurat şi eu odată de acel  privilegiu, am abuzat de el şi mi-a fost retras. Nu am motive reale s ă mă plâng de aceast ă situaţie, pentru c ă, de fapt, nimeni nu m-a legat l egat burduf ca s ă-mi toarne cu for ţa băutura pe gât. Dacă vă consideraţi ateu, agnostic ori sceptic sau dac ă aveţi orice altă formă de trufie intelectuală care nu vă permite să acceptaţi metoda descris ă în aceast ă carte, îmi pare r ău  pentru dumneavoastr ă. Dacă tot mai credeţi că sunteţi suficient de puternic, ca s ă învingeţi  boala singur, este treaba dumneavoastr ă. Dar, dacă vreţi cinstit, cu adev ărat, să încetaţi complet şi pentru totdeauna consumul de alcool şi simţiţi sincer că aveţi nevoie de ajutor, noi ştim sigur că avem o soluţie pentru dumneavoastr ă. Metoda noastr ă nu dă greş niciodată, dacă o îmbr ăţ ăţişaţi cu măcar jumătate din zelul de care d ădeaţi dovadă când era vorba de a ob ţine încă un pahar de alcool. Tatăl Ceresc, a şa cum vi-l imagina ţi dumneavoastr ă, nu vă va înşela aşteptările!

96

ANEXE I. II. III. IV. V. VI.

Tradiţ Tradiţia A.A. Experienţ Experienţa spirituală spirituală Părerea medicilor despre A.A. Premiul iul La Lasker Părerea clericilor despre A.A. Cum se poate lua legă leg ătura cu A.A.-ul

I. TRADIŢIA A.A. Membrii Comunităţii Alcoolicilor Anonimi au f ăcut tranziţia de la mizerie la abstinen ţa fericită şi, în multe cazuri, de la moarte la via ţă. A.A.-ul poate produce, desigur, aceast ă schimbare în via ţa unui num ăr nelimitat dintre alcoolicii care nu au primit înc ă mesajul nostru. De aceea, nici o alt ă asociaţie nu a avut vreodat ă o atât de stringent ă nevoie de a fi neîncetat eficient ă şi permanent unit ă, precum o are Comunitatea noastr ă. Noi, alcoolicii, am înţeles că trebuie să conlucr ăm şi să r ămânem uni ţi - dacă nu vrem să murim, în cele din urmă, în singur ătate. Cele "12 Tradi ţii" ale Alcoolicilor Anonimi sunt, dup ă părerea noastr ă, a celor din A.A., cele mai bune solu ţii - derivate din experien ţă - la chestiuni presante, de genul: "Cum s ă  procedăm pentru ca A.A.-ul s ă poat ă funcţiona cu maximă eficienţă?" şi "Cum să facem ca A.A.-ul să r ămână nedezbinat, ca s ă-şi continue existen ţa?" În cele ce urmeaz ă, sunt prezentate cele "12 Tradi ţii A. A." în "forma scurt ă", utilizată în zilele noastre. Aceast ă formă este versiunea condensat ă a celei originale, "forma lung ă" a Tradiţiilor A.A., tipărită iniţial în 1946. Datorit ă faptului că este mai explicit ă şi c ă s-ar putea să aibă o oarecare valoare istoric ă, o reproducem şi pe aceasta, dup ă forma scurtă.

CELE DOUĂSPREZECE TRADIŢII 1. Este necesar necesar ca ca prosperi prosperitatea tatea noastr  noastr ă comună să se afle pe primul loc; restabilirea  personală depinde de unitatea Comunit ăţii A.A. 2. Întru atingere atingereaa scopului scopului nostru nostru comun, comun, de grup, grup, nu exist exist ă decât o autoritate fundamental ă: un Dumnezeu al iubirii a şa cum se poate exprima El în con ştiinţa noastr ă de grup. 3. Singura cerinţă pentru a deveni membru A.A. este dorin ţa de a înceta b ăutul. 4. Este Este bine bine ca ca fiecar fiecaree grup grup să fie autonom în toate privin ţele, cu excep ţia chestiunilor care afectează alte grupuri sau A.A.-ul în ansamblu. 5. Nici un grup grup nu are are alt scop scop primordia primordiall unic decât decât s ă transmită mesajul său alcoolicului care mai sufer ă. 6. Este foarte foarte necesar necesar ca ca nici nici un grup grup A.A. A.A. s ă nu sprijine, s ă nu finanţeze şi s ă nu intituleze ca A.A. nici un alt organism, înrudit sau nu cu Alcoolicii Anonimi, ca nu cumva   problemele de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru  primordial.

97

ALCOOLICII ANONIMI

7. Este Este bine bine ca fiec fiecare are grup grup A.A. A.A. să se autofinanţeze după nevoi si s ă refuze contribuţii din afar ă. 8. Este important ca Alcoolicii Anonimi s ă r ămână mereu neprofesioni şti, dar centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat. 9. Este bine ca A.A.-ul, A.A.-ul, ca şi comunitate, s ă nu aibă o organizare strict ă vreodată, dar putem constitui consilii sau comitete de servicii direct responsabile fa ţă de cei în slujba c ărora se află. 10. Comuni Comunitate tateaa A.A. A.A. nu exprim exprimă nici o opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele A.A.-ului s ă nu fie amestecat niciodat ă în controverse publice. 11. Polit Politic icaa noas noastr  tr ă de relaţii publice se bazeaz ă mai degrabă pe atragere decât pe reclam ă; ne este întotdeauna necesar ă păstrarea anonimatului personal la nivel de pres ă, radio, film. 12. Anonimatul este baza baza spiritual ă a tuturor tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat s ă  plasăm principiile deasupra personalit ăţilor.

CELE DOUĂSPREZECE TRADIŢII ă )  (Forma lung ă  Experienţ Experienţa noastră noastră, ca membri A.A,, ne-a înv învăţ ăţat at că că: 1. Fiecare Fiecare membru membru al Alcoolic Alcoolicilor ilor Anonimi Anonimi este este doar doar o p ărticică dintr-un mare întreg. Comunitatea A.A. trebuie s ă continue s ă existe; f ăr ă ea, cei mai mul ţi dintre noi vom muri, mai mult ca sigur. De aceea, bun ăstarea noastr ă comună vine pe primul loc, urmat ă imediat de cea individual ă. 2. Întru atingere atingereaa scopului scopului nostru nostru comun, comun, de grup, grup, nu exist exist ă decât o autoritate fundamental ă: un Dumnezeu iubitor, a şa cum se poate exprima El în con ştiinţa noastr ă de grup. 3. Este Este foarte foarte neces necesar ar ca A.A.A.A.-ul ul s ă se afle la dispozi ţia tuturor celor care sufer ă de alcoolism. Din acest motiv, nu putem refuza s ă ajutăm pe nici unul dintre cei care vor s ă se însănătoşească. În plus, este de dorit ca adeziunea la A.A. s ă nu fie condi ţionată de contribuţii băneşti sau de supunerea la ni şte reguli. De îndat ă ce doi sau trei alcoolici se întrunesc, având abstinen ţa ca scop prioritar, ei se pot considera un grup A.A., dac ă acel grup nu are şi o altă afiliere. 4. În privi rivinnţa "politicii" sale interne, este necesar ca fiecare grup A.A. s ă r ăspundă în faţa unei singure autorit ăţi: conştiinţa grupului. Dar atunci când planurile unui grup privesc şi  bunăstarea grupurilor învecinate, este nevoie s ă fie consultate şi acestea. De asemenea, nu este de dorit ca vreun grup sau comitet zonal ori vreun membru A.A. s ă facă ceva ce ar  afecta profund A.A.-ul ca întreg, f ăr ă să se consulte mai întâi cu Administra ţia Consiliului Serviciilor Generale. În astfel de cazuri, bun ăstarea noastr ă comună este de o importanţă supremă. 5. Este necesa necesarr ca fiecare fiecare grup al Alcooli Alcoolicilor cilor Anonim Anonimii s ă constituie o entitate spiritual ă, care are un singur scop prioritar - acela de a transmite mesajul s ău alcoolicilor care mai sufer ă. 6. Problemele Problemele de bani, proprietate proprietate şi autoritate ne pot distrage mult prea u şor de la scopul nostru spiritual primordial. De aceea, consider ăm c ă este bine ca orice proprietate, chiar  dacă este de real ă utilitate pentru A.A., s ă apar ţină unei organiza ţii sau societ ăţi cu administraţie ne-A.A., separând astfel aspectul material de cel spiritual. Este important ca grupul A.A., ca atare, s ă nu intre niciodat ă în afaceri. Organismele care sprijin ă A.A.-ul,  precum cluburile sau spitalele, care nu pot func ţiona f ăr ă achizi ţionarea şi gestionarea de  proprietăţi, trebuie să funcţioneze separat de A.A., a şa încât grupurile A.A. s ă poată avea libertatea de a se deta şa oricând de astfel de organisme. În consecin ţă, este necesar ca 98

ANEXE

acestea s ă nu poarte numele de A.A. Administrarea lor trebuie s ă intre doar în responsabilitatea celor care le sus ţin financiar. Se pare c ă o administraţie A.A. este fructuoasă în cazul unora dintre cluburi, dar nu şi în acela al spitalelor sau al altor centre de sănătate, care trebuie s ă r ămână exterioare A. A.-ului şi sub controlul direct al medicilor. Un grup A.A. poate coopera cu oricine, dar nu este indicat ca aceast ă cooperare s ă meargă mai departe, c ătre afiliere (implicită sau explicit ă). Este nevoie ca grupul A.A. s ă r ămână complet independent. 7. Este important important ca proble problema ma banilo banilorr să fie rezolvată exclusiv prin autofinan ţare, adică prin contribuţiile benevole ale membrilor. Consider ăm c ă este înţelept să se ajungă la metoda autofinanţării cât mai curând dup ă constituirea grupului; c ă orice solicitare public ă de fonduri în numele Alcoolicilor Anonimi este deosebit de primejdioas ă, indiferent de cine o face - grupurile A.A., cluburile, spitalele sau alte organisme exterioare; c ă acceptarea de donaţii mari din orice surs ă sau de contribu ţii care implică obligaţii de orice fel, este neînţeleaptă. Consider ăm ca îngrijor ătoare orice acumul ări de fonduri care dep ăşesc nivelul unei rezerve prudente pentru nevoile reale ale grupului. Experien ţele repetate neau ar ătat că nimic nu ne poate distruge mai sigur mo ştenirea spiritual ă decât disputele inutile cu privire la proprietate, bani şi autoritate. 8. Este foarte foarte important important ca ca Alcoolici Alcooliciii Anonimi Anonimi să r ămână pentru totdeauna o comunitate f ăr ă specialişti. Prin speciali şti înţelegem persoane experte în psihologia alcoolismului, care sunt angajate sau care acord ă consultaţii cu plată. Putem utiliza, la nevoie, serviciile unor alcoolici califica ţi ca psihologi (ca s ă nu fie nevoie s ă angajăm ne-alcoolici) şi-i   putem recompensa financiar. Dar serviciul adus în cadrul "Pasului 12", aşa cum se  practică el în A.A., urmeaz ă să se facă întotdeauna pe gratis. 9. Fiecar Fiecaree grup grup A.A. A.A. neces necesit it ă doar un minim de organizare. Conducerea cea mai bun ă este cea prin rota ţie. Grupurile mici îşi pot alege un secretar; grupurile mari supun rota ţiei un comitet; grupurile din ora şele mari îşi formează un comitet central sau intergrupal, i ntergrupal, pentru care este nevoie de un secretar cu norm ă întreagă. Administraţia Serviciilor Generale constituie, de fapt, comitetul serviciilor generale ale Alcoolicilor Anonimi. Membrii acestuia au rolul de paznici ai Tradi ţiilor noastre şi administrează banii din contribu ţiile voluntare care servesc sprijinirii financiare a Biroului Serviciilor Generale, de la New York. Grupurile confer ă celor din Administra ţia Serviciilor Generale autoritatea de a se ocupa de rela ţiile noastre publice şi prin ei este garantat ă integritatea principalei noastre reviste, The A.A. Grapevine ("Viţa de vie a A.A.-ului" 25). Toţi reprezentanţii din conducerea A.A.-ului sunt ale şi dintre acei membri care au dovedit c ă sunt animaţi de spiritul dăruirii de sine. În calitatea de conduc ători ai A.A.-ului, ei nu sunt decât slujitori de încredere şi cu experien ţă, care acţionează spre binele întregii Comunit ăţi. Titlurile nu le confer ă nici un fel de autoritate real ă; ei nu guverneaz ă. Ca să poată sluji cu folos, ei trebuie mai întâi să se bucure de respectul general al membrilor A.A. 10. Este imperios imperios neces necesar ar ca nici un grup grup sau membru membru A.A. A.A. s ă nu exprime vreodat ă opinii în numele Comunit ăţii A.A. - în special opinii care ar duce la controverse de natur ă politică, de luptă împotriva alcoolului, de reforme morale sau sociale ori de crez religios. Grupurile de Alcoolici Anonimi nu se opun nim ănui şi nu pot exprima nici o opinie referitoare la astfel de subiecte. 11. Este Este bin binee ca rela relaţiile noastre cu marele public s ă se caracterizeze prin anonimatul  personal. Consider ăm c ă este necesar ca A.A.-ui s ă evite reclama senza ţională. Este bine ca numele şi fotografiile noastre, în calitate de membrii A.A., s ă nu fie f ăcute publice prin mass-media. Este important ca rela ţiile noastre publice s ă fie călăuzite după principiul 25

Cititorul va în ţ elege elege mai bine umorul membrilor A.A. care au optat pentru acest titlu, dacă va şti că  în engleza americană  , în jargon, "grapevine" este echivalentul jargonului românesc "radio şan ţ ". ". [Nota trad.] 

99

ALCOOLICII ANONIMI

atracţiei, nu al reclamei. Nu este niciodat ă nevoie s ă ne aducem singuri elogii. Sim ţim că este mai bine s ă-i lăsăm pe prieteni s ă ne recomande. 12. Şi în fine, noi, Alcoolicii Anonimi, consider ăm că principiul anonimatului are o semnificaţie spirituală imensă. El ne ajut ă să nu uităm să plasăm principiile deasupra  personalităţilor  şi s ă practicăm o smerenie real ă - cu scopul ca binecuvântarea de care ne  bucur ăm să nu ne dea niciodat ă "fumuri" şi ca s ă tr ăim mereu cu cea mai profund ă recunoştinţă faţă de Cel Care domne şte peste noi to ţi.

II. EXPERIENŢA SPIRITUALĂ Termenii de "experien ţă spirituală" şi "trezire spirituală" sunt folosiţi de multe ori în aceast ă carte care, la o lectur ă atentă, arată că schimbarea de personalitate necesar ă pentru a aduce cu sine îns ănătoşirea din alcoolism, s-a manifestat în cazul nostru într-o mare varietate de forme. Însă este adevărat că prima ediţie a c ăr ţii noastre i-a lăsat pe mulţi cititori cu impresia c ă aceste schimb ări de personalitate (sau tr ăiri religioase) ar trebui s ă fie neapărat bruşte şi spectaculoase. spectaculoase. Din fericire pentru toat ă lumea, aceast ă concluzie este eronat ă. În primele capitole, sunt descrise câteva asemenea schimb ări drastice şi bruşte. Deşi nu a fost în inten ţia noastr ă să creăm o astfel de impresie, mul ţi alcoolici au tras concluzia c ă,  pentru a-şi reface sănătatea, ar trebui s ă ajungă să fie "conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu"  printr-o revelaţie imediată, copleşitoare, dup ă care să urmeze imediat o vast ă schimbare în starea de spirit şi în perspectiva asupra vie ţii. Pentru membrii Comunit ăţii A.A., al căror număr creşte f ăr ă încetare, astfel de transformări - deşi frecvente - nu constituie defel o regul ă. Majoritatea tr ăirilor noastre sunt ceea ce psihologul William James 26 numea "experien ţe instructive" care se produc încet, cu vremea. Deseori prietenii debutantului în A.A. îi v ăd transformarea cu mult timp înainte ca el să fie conştient de acest fenomen. În cele din urm ă, va descoperi c ă s-a schimbat foarte  profund în modul în care reac ţionează la viaţă, precum şi că n-ar fi putut provoca el singur o asemenea schimbare. Ce se petrece acum în câteva luni, în rare cazuri s-ar fi putut petrece după ani şi ani de autodisciplin ă. Cu foarte pu ţine excep ţii, membrii A.A. descoper ă că au dat  peste o nea şteptată resursă interioar ă, pe care o pot identifica imediat ca propria lor concep ţie despre Puterea superioar ă. Cei mai mul ţi dintre noi consider ăm c ă a fi conştienţi de prezen ţa unei Puteri superioare nou ă înşine constituie esen ţa tr ăirii noastre spirituale. Acei membrii A.A. care au şi o credinţă religioasă, spun c ă sunt "conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu". Dorim să insistăm asupra faptului c ă experienţa noastr ă ne dovede şte că orice alcoolic care are capacitatea de a- şi privi problemele cu onestitate se poate restabili - cu condi ţia de a r ămâne, măcar puţin, deschis la conceptele spirituale. Alcoolicul nu poate fi învins decât de  propria sa atitudine bătăioasă de respingere sau de intoleran ţă. După părerea noastr ă, latura  Reu şita ita însă  însă nă to ş to şirii irii spirituală a programului nu trebuie s ă stea în calea nim ănui ca o piedic ă. Reu ş este condi ţ  ionat ă  bună voin voin ţă   , onestitate ş onestitate  şii o minte deschisă  deschisă  - însă  însă  acestea sunt   ţ ionat  ă  doar de bună  indispensabile. "Există un principiu care blocheaz ă receptarea oric ărei informaţii, care poate rezista oricăror dovezi şi care reuşeşte întotdeauna s ă-l ţină pe om în necontenit ă ignoranţă - şi anume, principiul care const ă din a respinge ceva cu dispre ţ, înainte de a cerceta despre ce este vorba." Herbert Spencer 27 26

 şi filosof american (1842-1910). [Nota trad.]   Psiholog  ş * Filosof englez (1820-1903) [Nota trad] 

27

100

ANEXE

III. PĂREREA MEDICILOR DESPRE A.A. În perioada care a trecut de la primul s ău anunţ de sprjinire a Alcoolicilor Anonimi f ăcut de către Dr. Silkworth, un num ăr mare de societ ăţi medicale şi de medici din întreaga lume ne-au dat dovada faptului c ă ne privesc cu ochi buni. Cele ce urmeaz ă sunt extrase din comentariilor doctorilor prezen ţi la şedinţa anuală (în 1944) a Societ ăţii Medicale a Statului  New York, la care s-a dat citire unei lucr ări asupra A.A.-ului. Dr. Foster Kenedy, neurolog: "Această organiza ţie, a Alcoolicilor Anonimi, face apel la dou ă dintre cele mai mari rezervoare de energie cunoscute omului: religia şi instinctul de asociere cu semenii... 'instinctul de apartenen ţă la trib'. Cred c ă cei din profesiunea noastr ă trebuie să ia cunoştinţă de aceast ă sublimă armă terapeutică şi s-o aprecieze la justa ei valoare. Dac ă o vom ignora, vom r ămâne prizonierii unei psihologii sterile, condamna ţi de absen ţa acelei încrederi care mută munţii din loc şi f ăr ă de care medicina poate face foarte pu ţin". Dr. G. Kirby Collier, psihiatru: "Consider că A.A.-ul este un grup de sine st ătător, în care cele mai bune rezultate se obţin prin ghidarea reciproc ă dintre membri, ca rezultat al filosofiei A.A. de via ţă. Orice   procedeu terapeutic sau filosofic care poate dovedi o rat ă de însănătoşire de 50%, pân ă la 60%, merită consideraţia noastr ă." Dr. Harry Tiebout, psihiatru: "Ca psihiatru, am reflectat mult asupra leg ăturii dintre specialitatea mea şi A.A. Şi am ajuns la concluzia c ă rolul nostru specific const ă deseori din a  pregăti drumul, pentru pacient, c ătre acceptarea unui tratament sau ajutor din afara sferei  psihiatrice. Consider, în prezent, c ă psihiatrul are sarcina de a înfrânge rezisten ţa interioar ă a  pacientului, pentru ca ceea ce se afl ă dincolo de acea barier ă să poată înflori, ca de exemplu,  prin energia programului A.A'. Dr. W.W. Bauer, vorbind la radio NBC, sub auspiciile Societ ăţii Medicale Americane în 1946, a spus printre altele: "Alcoolicii Anonimi nu sunt pu şi pe cruciade; Comunitatea A.A. nu este o societate de temperanţă. Ei ştiu că nu pot bea niciodat ă şi îi ajută pe alţii cu probleme similare... într-o asemenea atmosfer ă, alcoolicul î şi poate deseori învinge tendin ţa de concentrare excesiv ă asupra propriei persoane. În timp ce înva ţă să depindă de o putere superioar ă şi să uite de sine   pe când îi ajută pe alţi alcoolici, el î şi menţine abstinen ţa zi după zi. Zilele se adun ă în să ptămâni - iar s ă ptămânile, în luni şi ani." Dr. John F. Stouffer, psihiatru- şef la Spitalul General din Philadelphia, citând din experienţa sa cu A.A.-ul, a spus: "Alcoolicii pe care îi intern ăm la noi sunt, în majoritate, dintre aceia care nu- şi pot  permite tratamente plătite, la spitale particulare. A.A.-ul este pe departe cel mai grozav lucru  pe care am fost în stare s ă-l oferim acestor bolnavi. Chiar  şi în cazul celor care recidiveaz ă şi se reinterneaz ă, observăm o profundă schimbare de personalitate. Cu greu îi mai putem recunoaşte." Asociaţia Psihiatrică Americană a solicitat, în 1949, o comunicare din partea unuia dintre cei mai vechi membri ai Comunit ăţii A.A., spre a fi citit ă în cadrul şedinţei anuale a

101

ALCOOLICII ANONIMI

Asociaţiei. Aceast ă comunicare a fost redactat ă şi a fost apoi tip ărită în "Jurnalul American de Psihiatrie", din noiembrie 1949. (Acel text este disponibil acum ca bro ş bro şur  ur ă  ri adresate ă   , cu titlul "Trei comunică ri  societ ăţ  ilor medicale de că  că tre tre Bill W", cunoscut ă anterior ăţ ilor ă  anterior ca: "Bill vorbind despre alcoolism"   si "Boala alcoolismului", bro ş bro şur  ur ă care s au ă  care se poate procura de la majoritatea grupurilor A.A. sau de la adresa: Box 459 Grand Central Station New York, NY 10163)

IV. PREMIUL LASKER În 1951, Premiul Lasker 28 a fost acordat Alcoolicilor Anonimi. Iat ă un fragment din cuvântarea rostit ă cu ocazia decern ării acestuia: "Asociaţia Americană pentru Sănătatea Public ă29 ofer ă Premiul Lasker pentru Grupuri,  pe anul 1951, Alcoolicilor Anonimi, în semn de recunoa ştere a unicit ăţii şi a excep ţionalei eficiente a modului în care abordeaz ă ei acea problem ă de sănătate publică şi de viaţă socială, veche de când lumea, numit ă alcoolism... Prin accentuarea ideii c ă alcoolismul este o boal ă, se şterge stigmatul social asociat mereu condi ţiei de alcoolic... Poate c ă, într-o zi, istoria va recunoaşte importanta contribu ţie a Alcoolicilor Anonimi la via ţa societăţii umane, munca lor  de pionierat în f ăurirea unui instrument nou de interac ţiune social ă - o nouă terapie, bazat ă pe înrudirea prin suferin ţa comună, o terapie cu vast poten ţial pentru t ămăduirea multor alte suferinţe ale omenirii.

V. PĂREREA CLERICILOR DESPRE A.A. Clerici reprezentând cam toate religiile lumii şi-au dat binecuvântarea lor Comunit ăţii A.A. Edward Dowling30 , din Societatea Iezui ţilor, redactor la Queen's Work, declar ă: "Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate natural ă - naturală în punctul în care natura se apropie cel mai mult de supranatural şi anume, în umilirile din care izvor ăş ăşte umilinţa. Există ceva spiritual într-un muzeu de art ă sau într-o simfonie iar biserica catolic ă ne dă aprobarea s ă le folosim. Există ceva spiritual şi în A.A. iar participarea catolicilor în aceast ă comunitate duce aproape invariabil la transformarea lor în mai buni catolici." Revista episcopal ă The Living Church ("Biserica vie") observ ă într-un editorial: "Baza tehnicii folosite de Alcoolicii Anonimi este principiul cu adev ărat creştin conform căruia omul nu se poate ajuta pe sine decât ajutându-i pe al ţii. Planul A.A. este descris de c ătre membrii înşişi ca "poliţă de asigur ări împotriva recidivelor". Plăţile pentru aceste asigur ări au ca rezultate refacerea fizic ă, sănătate mintală şi spirituală şi respectul de sine, în cazul a sute de b ărbaţi şi femei, care ar r ămâne pradă disper ării şi marginalizării sociale, f ăr ă terapia aceea, unic ă în felul ei, dar eficient ă". Vorbind la o cin ă dată de John D. Rockefeller, Jr., pentru a-i prezenta pe Alcoolicii Anonimi unor prieteni de-ai s ăi, Dr. Harry Emerson Fosdick, remarca: 28

  Lasker, Albert Davis (1880-1952), director executiv în afaceri publicitare, filantrop şi func ţ ionar ionar public american . [Nota trad.]  [Nota trad.]  29 ăn  ă tatea ă din 12.000 de medici. [Nota trad.]  în 1951, Asocia ţ ia ia Americană pentru S ă  tatea Publică era format ă  30 Părintele Ed, unul dintre primii prieteni minunaţi ai A.A.-ului; a decedat în primăvara anului 1960.

102

ANEXE

"Cred că, din punct de vedere psihologic, exist ă un avantaj unic în abordarea pe care o aduce aceast ă mişcare. Bănuiesc c ă, dacă proiectul acesta este dirijat cu în ţelepciune - şi cred că este în mâini în ţelepte şi prudente - se vor deschide în fa ţa lui posibilit ăţi de acţiune care vor depăşi tot ce ne putem imagina noi."

VI. CUM SE POATE LUA LEGĂTURA CU A.A.-UL în Statele Unite şi Canada, majoritatea ora şelor şi metropolelor au grupuri A.A. în astfel de localităţi, A.A.-ul se poate g ăsi prin căr ţile de telefon locale, prin redac ţiile ziarelor sau sediile poliţiei ori prin contactarea clericilor. În metropole, grupurile au birouri locale, prin care alcoolicii şi familiile lor pot aranja intern ări la spitale sau întrevederi cu nou-veni ţi. Aceste asocieri inter-grupale se g ăsesc în c ăr ţile de telefon, ca "A.A." sau "Alcoolicii Anonimi". La New "York, S.U.A., Alcoolicii Anonimi au centrul de servicii interna ţionale. Consiliul Serviciilor Generale administreaz ă Biroul Serviciilor Generale (General Service Office sau G.S.O.), Serviciile Interna ţionale (A.A. World Services, Inc.) şi revista noastr ă lunar ă, The A.A. Grapevine. Dacă nu puteţi găsi A.A.-ul unde locui ţi, o scrisoare pe adresa:

Alcoholics Anonymous Box 459 Grand Central Station New York, NY 10163 U.S.A. va primi r ăspuns prompt din partea acestui centru interna ţional, cu informaţii despre cel mai apropiat grup A.A. din zona dumneavoastr ă. Dacă nu există astfel de grupuri prin apropiere, ve ţi fi invitat să purtaţi coresponden ţă cu membri A.A., ceea ce v ă va asigura abstinenta, indiferent de cât de izolat sunte ţi. Dacă sunteţi o rudă sau un prieten de-al unui alcoolic pe care nu pare s ă-l intereseze A.A.-ul, este indicat s ă scrieţi pe adresa:

Al-Anon Family Groups, Inc. 1600 Corporate Landing Parkway Virginia Beach, VA 23456 U.S.A. Aceasta este adresa Grupurilor familiale Al-Anon, compuse din so ţii, soţi şi prieteni ai alcoolicilor din A.A. De aici ve ţi primi informaţii despre cele mai apropiate grupuri Al-Anon şi, dacă doriţi, se va coresponda cu dumneavoastr  dumneavoastr ă pe tema problemelor specifice.

Alte titluri A.A. în limba română română: Că Cărţi: CEI DOISPREZECE PAŞ  PA Ş  I CELE DOU  Ă SPREZECE SPREZECE TRADI Ţ  Ţ II,   (trad. în 1994) VIAŢ  VIAŢ  A F  Ă  R Ă   R Ă B B Ă UTUR Ă  UTUR Ă (trad. în 1998) Broş Broşuri:  A.A. CA RESURS  Ă PENTRU  Ă  PENTRU PERSONALUL MEDICAL, (trad. în 1995)  ACE Ş  T  IA SÎNT ALCOOLICII ANONIMI  (trad. în 1992) ŞTIA CUM ÎN Ţ  Ţ ELEGEM   ANONIMATUL ANONIMATUL (trad. în 1992)  DAC  Ă SÎNTE   Ă SÎNTE Ţ  Ţ I  SPECIALIST  (trad. în 1992) UNNOU-VENITÎNTREAB Ă  UNNOU-VENITÎNTREAB Ă (trad. în 1994) V  Ă ESTE  Ă ESTE AA DE VREUN FOLOS? (trad. în 1992) 103