este un miracol şi fericirea terestră depinde de sănătatea omului. Dacă eşti om nu trebuie să respingi bucuria clipei. Întâlnirea ta cu fericirea este atât de rară, că nu ştii dacă astăzi o ratezi, când vei mai avea privilegiul să o trăieşti. Jean Giono spunea: “Zilele sunt frumoase, iar rostul nostru e să ne înfruptăm din ele”. Experienţa multimilenară arată că fără sănătate, oricât de bogat ar fi un om, oricâţi supuşi ar avea sau cât de preţuit ar fi, suferă cumplit şi ar da totul ca să se facă bine, sănătos, să nu mai sufere şi să nu se mai chinuiască. Nu fără acoperire se zice: Eşti sănătos, ai totul ! Nu eşti sănătos, nu ai nimic ! Din vremuri vechi răzbate ideea marelui filozof antic Democrit: “Oamenii solicită în rugăciunile lor sănătate de la zei, fără a şti că au mijloacele apărării lor, în propriile mâini”. Care este sfatul de urmat: ”Pentru a conserva sănătatea şi tinereţea, pentru a împinge viaţa peste limite, - este suficient a trăi în conformitate cu Natura şi Legile sale”. Este o filozofie pe care trebuie s-o aplici toată viaţa şi ea te va face să te simţi mai fericit: “Omul trebuie să trăiască în armonie cu Natura şi să-i respecte Legile”. Nu trebuie uitat ceea ce spune un vechi proverb arab: “De două lucruri îşi bate joc omul când le are: tinereţea şi sănătatea”. Pornind de la ideea lui B.Pascal: “Omul este născut pentru plăcere”, fiinţa umană alege greşit, se depărtează de poruncile divine şi simţinduse muritor vrea să trăiască cât mai intens viaţa terestră. Atunci păcătuieşte grav şi rupe armonia sa cu Natura. Şi parcă-i un făcut şi vrem sau nu vrem trebuie să-i dăm dreptate lui Morogan Salomie care arată: “Tot ceea ce este bun în viaţă ori este imoral, ori ilegal, ori îngraşă”. Cauza principală a îmbolnăvirii fiinţei umane este fără îndoială modul de viaţă greşit. Îmbolnăvirile nu sunt acte de mânie ale zeilor, pedepse primite de la Dumnezeu sau simple fatalităţi, ci manifestări ale modului de trai greşit, sancţiuni aspre şi dureroase ale vieţii trăite în dezacord cu Natura şi cu Legile ei. Vindecarea stă în puterea Domnului, dar trebuie şi noi s-o ajutăm. “Înţelepciunea presupune darul de a nu
Cuvânt înainte “În grădina naturii, floarea cea mai aleasă e însuşi omul – şi în om, frumuseţea spiritului său” arăta Ion Agârbiceanu. Însuşi Dumnezeu i-a pus numele de Adam, adică Om şi l-a strigat pe numele său. “Şi a pus Adam femeii sale numele de Eva, adică viaţă, căci ea avea să fie mama celor vii”, iar “Oamenii au fost făcuţi pentru viaţa nemuritoare”, spunea părintele Dumitru Stăniloaie. “Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi i-a binecuvântat şi le-a zis Dumnezeu: <
>” (Facerea I, 27-28). Şi trimiţând pe Adam în grădina Edenului, Dumnezeu i-a poruncit: “ Din toţi pomii grădinii vei mânca, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, fiindcă, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreşti !” (Facerea 2, 1617). Încercând să supună şi să stăpânească, omul a făcut “atentatul divin”, căci nu putea supune şi stăpâni pentru a cunoaşte. Iar atunci Dumnezeu n-a vrut să frâneze setea de cunoaştere a omului. Şi l-a pedepsit dându-i libertatea ! Libertatea de a alege între BINE şi RĂU, de a opta pentru unul dintre ele este esenţială. Viaţa fiinţei umane este un miracol şi un dar divin. Dar, aşa cum arăta Euripide: “De bine răul nu este despărţit niciodată, ci sunt amestecate aşa cum trebuie”. Toţi oamenii caută să trăiască fericirea, dar cum ei o concep diferit ajung să aleagă prost şi încep să trăiască în păcat, departe de Dumnezeu şi în dezacord cu natura. În libertatea de a alege între bine şi rău, în încercarea de a cunoaşte şi supune toate vietăţile de pe pământ, omul a devenit fiinţă muritoare, iar pentru el viaţa şi sănătatea au început să reprezinte elemente de nepreţuit. Nu fără acoperire, va spune un mare spirit, Leonardo da Vinci: “Cine nu preţuieşte viaţa n-o merită”. Viaţa 1
spori singur răul pe care ţi l-au făcut alţii”, ne învaţă Octavian Paler, iar marele romancier Maurice Druon completează: ”Providenţa are grijă să ne îndeplinească dorinţele, dar să-i dăm o mână de ajutor ceva mai tare”. Câteva lucruri trebuie cunoscute şi respectate: - Doctorul Russ Jaff arăta în 1984 că: “sănătatea este mai uşor de păstrat decât de obţinut”. Deci fiecare dintre noi trebuie să dea atenţie sănătăţii, s-o protejeze, ba mai mult încălcând cât mai puţin armoniile dintre fiinţa sa şi Natură, de fapt îşi apără viaţa de mari nenorociri şi şi-o face mai plăcut de trăit. - Paracelsus arată că: “Toată lumea este o farmacie” Pornind de la această idee excepţională confirmată de practica multimilenară, trebuie să găseşti ceea ce îţi trebuie ţie ca să-ţi păstrezi sănătatea, iar atunci când eşti bolnav să-ţi alegi din Natură medicamentul care te va vindeca fără să-ţi producă alt rău. Dar atenţie: “Este uşor să prescrii medicamente, dar este dificil să diagnostichezi boala” ne învaţă un vechi proverb chinez. - O altă idee este dată de un proverb francez: “Excesul în orice este un defect”. Atât în viaţa de fiecare zi, cât şi în tratamente trebuie să ne ferim de excese. Nu fără acoperire stă scrisă în piatră pe frontispiciul templului de la Delphi vestita maximă: “Dintre toate, cel mai bun lucru este măsura”. Şi nu trebuie uitat niciodată, aşa cum spune Protagoras, “Omul este măsura tuturor lucrurilor”. - “ Ce e greu? Cunoaşterea de sine. Şi ce e uşor? A da sfaturi altora”, ne învaţă Thales din Milet. Există o obligaţie absolut necesară tuturor celor care se respectă ca oameni şi care vor să trăiască fericiţi şi sănătoşi, aceea de a se cunoaşte pe sine şi în funcţie de aceasta să-şi trăiască viaţa în armonie cu Natura. A nu se uita că cel mai bun doctor al dumneavoastră trebuie să fiţi chiar voi, căci nimeni nu vă poate cunoaşte mai bine şi nimeni nu suferă în locul vostru atunci când, ştiind că un lucru sau ceva vă face rău îl consumaţi sau îl faceţi conştient. “Nosce te ipsum” – “Cunoaşte-te pe tine însuţi” este o lege generală pe care
trebuie să o aplici creativ şi s-o respecţi cu cea mai mare stricteţe. Nu uitaţi că zicala dacă ai bani poţi cumpăra totul poate fi completată cu …în afară de fericire şi de sănătate. Un mare filozof, A.Schopenhauer spunea: “Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate nu este nimic”. - Merită aici s-o cităm pe cunoscuta Silvia Wallimann care arată: “Învaţă de la Natură. Ea răspunde tuturor întrebărilor”. Urmărind animalele bolnave cum se tratează şi cum se vindecă primim adevărate lecţii practice în domeniul medicinii. Din instinct şi din experienţa genetică acumulată în mii de ani, constatăm că animalele folosesc pentru a se trata sau pentru a-şi alina durerile diverse plante. Animalele caută, în primul rând, singurătatea, liniştea şi odihna absolută, iar plantele în aerul curat le sunt medicamentele cele mai bune. Nu fără acoperire, un proverb chinez ne învaţă: “Primele şi adevăratele medicamente sunt plantele”, iar Claude Naitvell scria: “în plante se află o comoară”. “Nu-i totul să trăieşti, ci să fii sănătos”, ne sfătuia Martial, iar Platon declara: “Cel mai bine e să fi sănătos; al doilea să fii frumos; al treilea să fii bogat în mod cinstit”. Panchatantra concluziona: “Nu e prieten la fel ca sănătatea; nu e duşman la fel ca boala; nu e iubire la fel ca aceea faţă de copii; nu e durere la fel ca foamea”. Plantele vindecă. Cu plante se pot face vindecări miraculoase. Nu uitaţi că Dumnezeu a zis: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Aceasta va fi hrana voastră” (Facerea 1;29). Alegerea plantelor ca medicamente de excepţie nu este întâmplătoare. Cuvier, creatorul anatomiei comparate, după o viaţă de muncă ştiinţifică arată: “Hrana naturală a omului, judecând după structura sa, se pare că trebuie să se fi compus din fructe, rădăcini şi legume”, iar un alt mare savant, Linné, spunea: “Organismul omului, în comparaţie cu celelalte vieţuitoare, arată că fructele şi cerealele constituie hrana ce-i prieşte cel mai 2
bine”. Pornind de la conceptul lui Hipocrate: “Ceea ce veţi mânca vă va fi şi medicament”, alegem plantele cu virtuţile lor extraordinare pentru tratamente în armonie cu Natura şi Legile ei. Creat de Dumnezeu ca să fie vegetarian, omul găseşte în plante cel mai bun leac de a-şi trata suferinţele. Nu trebuie uitat că organismul uman ieşti din mâinile Creatorului este o maşină perfectă, o minune divină care are o perfectă armonie în alcătuirea lui. Pe cât este această armonie de perfectă, pe atât de uşor omul o poate deregla şi vătăma. De aceea, nu fără o puternică implicare noi trebuie: “Să păzim echilibrul naturii Să dăm cumpăna vieţii-napoi Viitorul e-n mâinile noastre, Regăsirea naturii e-n noi” ne spune Adrian Păunescu în “Balada pentru echilibrul naturii”. Tratamentul cu plante porneşte de la nevoia de a regăsi în organismul fiinţei umane atât armonia sa internă, cât şi cea externă. Şi a nu se uita principiul părintelui medicinii antice, Hipocrate care spunea: “Medicus curat, Natura sanat” – “Medicul tratează, Natura vindecă”.
Autorul.
3
Şi nu trebuie niciodată uitat că: Vindecarea este întotdeauna posibilă când există voinţa necesară de a acţiona. Definită, fitoterapia reprezintă vindecarea bolilor prin utilizarea efectelor benefice ale plantelor medicinale. Cuvântul “fitoterapie” provine din asocierea cuvântului grecesc “phyton” – “plantă” şi cuvântul francez “therapie” – “ştiinţa tratării şi vindecării bolilor”. Fitoterapia utilizează în tratarea şi vindecarea bolilor energiile subtile existente în rădăcinile, frunzele, florile, seminţele şi fructele plantelor şi se poate spune că, în particular, se adresează direct omului, inimii, minţii şi simţurilor fiinţei umane. Ea este una din cele mai vechi ramuri a terapeuticii, cu o amplă arie de răspândire încă din antichitate şi a fost utilizată cu succes alături de helio şi hidroterapie, balneoterapie şi terapia cu remedii de origine minerală. Istoric se poate spune că fitoterapia a fost cunoscută şi aplicată cu succes încă din antichitate în marile civilizaţii din: Egipt, China, Babilon, India, în ţările arabe şi tinde să fie din ce în ce mai preţuită în zilele noastre. După definiţia dată şi utilizată în ţările Uniunii Europene, fitoterapia reprezintă utilizarea în terapie a plantelor, extractelor din plante sau a totalului principiilor active din plante, fără a include în acest domeniu şi substanţa unitară, în stare pură, izolată din plante. În ultimul caz prezentat este vorba despre o chimioterapie naturală. Progresele extraordinare făcute de chimie în ultimele două secole au făcut să se creadă că medicamentele de sinteză vor înlocui cu succes medicina naturistă şi în special, produsele specifice fitoterapiei. Dacă anual intră în farmacia circa 1200 de produse noi, iar la nivel mondial cifra medicamentelor de sinteză a ajuns la 250.000 – 300.000, viaţa arată că marea majoritate a acestora au efecte secundare, vindecă un organ şi le îmbolnăveşte mai grav pe altele, elimină durerea şi nu tămăduiesc organismul în adevăratul sens al cuvântului. S-a creat o adevărată maladie de a lua medicamente, oamenii fiind convinşi prin publicitate şi
Capitolul 1
FITOTERAPIA Din cele trei sute şaptezeci şi cinci de miliarde de tone de hrană care se consumă în fiecare an pe Terra, partea cea mai importantă vine de la plante, care cresc şi se dezvoltă luând hrana din aer şi din sol, cu ajutorul soarelui. Aşa cum arată Peter Tompkins şi Christopher Bird în cartea lor “Viaţa secretă a plantelor”, “Alimentele, băuturile, inclusiv cele alcoolice, drogurile şi medicamentele care îl menţin pe om în viaţă şi într-o stare bună a sănătăţii atunci când sunt administrate judicios, toate acestea le avem în primul rând datorită fotosintezei. Hidrocarburile plantelor verzi ne oferă amidonuri, grăsimi, uleiuri, diferite sortimente de ceară şi de celuloză. Din clipa naşterii sale şi până intră în mormânt, omul are nevoie de celuloză ca să se adăpostească, să se învelească şi să se încălzească: fibrele, ţesăturile, corzile instrumentelor muzicale, până şi hârtia pe care îşi zugrăveşte gândurile, toate provin din aceeaşi sursă”. F.F.Virey afirmă că animalele au fost primii medici pe care i-a format Natura. Celebrul Jean Valnet, cavalerul medicini care îşi tratează bolnavii cu “ierburi bine alese” şi le este nu numai medic, ci şi duhovnic, reuşind adevărate vindecări miraculoase, spune într-o carte a sa: “Omul secolului al XXlea, al electronului şi mitochodrinei, recunoaşte că-i mai greu să se apropie de sinteza verzei, decât să întocmească programe <>” Din această cauză, mulţi, foarte mulţi oameni în loc să caute sănătatea în calităţile terapeutice ale plantelor şi în armonizarea cu natura, lucruri simple, dar extrem de eficiente, din comoditate, dar şi din snobism şi prostie, se tratează cu medicamente sintetice, toxice şi extrem de dăunătoare corpului omenesc. Leon Binet, prin experienţa lui practică demonstrează că: “grădina este un laborator (de farmacie) din care ar trebui să ne servim mai des”. 4
manipulaţi prin metodele specifice ale mass-mediei. Nu fără acoperire, Pierre Raymond, un specialist francez în domeniu arată că “(…) mulţi îşi petrec viaţa prin a fi bolnavi. Aceştia se umflă de medicamente în tot cursul vieţii: dimineaţa pentru a se deştepta, la prânz pentru a dejuna mai bine, după amiaza pentru a nu avea dureri de cap, seara pentru a dormi (…)”. Efectele nocive ale medicamentelor de sinteză sunt atât de grave şi de necontrolat că noi recomandăm cititorilor noştri ca atunci când se tratează cu un medicament de sinteză să se gândească foarte bine şi cel mai bine să caute vindecarea prin utilizarea unor tratamente naturiste, dintre care simplă şi extrem de eficientă este fitoterapia. Sfântul Albert cel Mare spunea: “Numai experienţa îţi dă certitudinea”. Încercaţi şi vă veţi convinge singuri. “Prejudecăţile sunt raţiunea proştilor”, spunea Voltaire, iar un mare spirit, Tudor Vianu arăta: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt”, Despre eficienţa fitoterapiei vorbesc numeroase vindecări miraculoase ale unor personaje celebre, care, după ce au încercat numeroase tratamente şi au constatat ineficienţa acestora, au apelat la terapii utilizând virtuţile tămăduitoare ale plantelor. Maurice Mességué, un foarte cunoscut fitoterapeut francez arata într-un best-seller al său, “Oameni şi plante” că prin miracolul fitoterapiei au fost vindecaţi: amiralul François Darlan, Edouard Herriot, fost preşedinte al Franţei, marii oameni politici Robert Schuman, Winston Churchil, Konrad Adeanauer, regele Egiptului Farouk, pictorul Utrillo etc. Chinezii, un popor deosebit de inventiv şi talentat au descoperit şi utilizat plantele în terapeutică cu circa 5000 de ani în urmă. Astfel, în China se utiliza reventul în vindecări fără să i se cunoască principiile active. Tot aşa se folosea şi Ephedra sp. în tratarea astmei, efedrina, principiul activ al acestei plante, fiind descoperit abia în anul 1887 (Magai). Medicul chinez Ge Hong a scris “Manualul de prescripţiuni pentru
tratamente de urgenţă”. În jurul anului 340 d.H şi în care este recomandată o plantă pentru tratarea malariei. În China, în permanenţă, medicii au tratat cu mare atenţie problema utilizării plantelor medicinale în vindecarea celor mai diverse maladii. Un tratat foarte cunoscut în medicina naturistă este cel scris de Li Shizen şi a apărut la 13 secole după lucrarea lui Go Hong, Şi astăzi, în China tratamentele utilizând virtuţile terapeutice ale plantelor sunt la mare preţ. Celebrul alchimist elveţian Paracelsus, în 1527 a arătat că doar o mică parte din plantă este activă, şi pe aceasta a denumit-o ”ARCANUM” sau “QUINTA ESSENTIA”. Marele învăţat aprecia că “Arcanum” se găseşte în plante în cantităţi extrem de mici. Prin această ipoteză, Paracelsus a pus bazele noţiunii de principii active, pe care mai târziu chimiştii le-au putut separa din plante. Cunoscutul scriitor şi doctor Arcadie Percek, în cartea sa “Terapeutica naturistă”, vorbeşte despre “Pudra iezuiţilor” sau “Pudra contesei” preparată dintr-un arbore care creşte în Munţii Anzi, un fel de “chinină” care a servit la vindecarea Dauphin-ului, ceea ce l-a convins pe Regele Soare să cumpere secretul de fabricaţie. Un mare enciclopedist roman, Aulus Cornelius Celsus a scris prin anii 3035 d.H. o importantă lucrare tehnicoştiinţifică din care s-a păstrat doar volumul “Despre medicină”. Ceea ce este extrem de interesant în această lucrare este aprecierea făcută de autor privind reacţia particulară a bolnavilor faţă de medicamente. Enciclopedistul roman constata că fiecare bolnav are particularităţi specifice faţă de boala pe care a contractat-o şi totodată dispune de reactivităţi proprii faţă de medicamentul care i s-a prescris. Încă din antichitate s-a descoperit principiul “Primum non nocere”, adică “În primul rând să nu vatămi”, prin urmare să nu faci rău prin tratament. Ceea ce este caracteristic fitoterapiei este că utilizarea plantelor în terapeutică nu prezintă efecte secundare, ca în cazul medicamentelor de sinteză. Acest important avantaj a fost sintetizat de un mare specialist în domeniu, Maurice 5
Mességué care concluzionează: “Plantele pot vindeca, dar nu pot ucide”. Părintele istoriei, Herodot a lăsat scris despre iscusinţa geto-dacilor în utilizarea terapeutică a plantelor. În secolul al V-lea î.H. strămoşii noştri erau celebri în cunoaşterea plantelor şi în utilizarea lor practică în tămăduirea bolilor. Că este aşa, o dovedeşte lucrarea lui Discoride purtând titlul “De materia medica”, scrisă în secolul I d.H., în care se găsesc 27 de denumiri dacice ale unor plante medicinale. Tezaurul de plante medicinale de pe pământurile Daciei este descoperit şi de marele poet latin Ovidiu, care exilat la Pontul Euxin, va afirma în scrisorile sale: “Pontul (n.a. – Euxin) dă leacuri” şi “Multe ierburi rodeşte Pontul”. Într-un foarte cunoscut tratat medical, celebrul savant francez Paul Savy spune: “(…) cu puţin pământ şi soare, docile ritmului lor etern – plantele – au realizat aceste energii puternice care dormitează în rădăcinile, în frunzele şi în fructele lor. Şi, din toate timpurile, sesizând aceste forţe latente, omul le-a cules, cândva în sonorităţi de incantaţie magică şi sub clar de lună, iar astăzi, în baza unor indicaţii precise şi la lumina Codex-ului atotputernic” (n.a. – Codexul farmacopeic) . Bernadin de Saint-Pierre este şi mai precis în a semnala că “natura marchează într-un anumit fel legătura dintre remediu şi boală”. O concluzie clară se desprinde extrem de uşor: În alchimia lor internă, plantele condensează forţele subtile ale energiei solare şi misterioasele forţe ale pământului. Nu trebuie uitat că, deşi omul este în sine un microcosmos, faţă de Univers, fiinţa umană reprezintă un microelement al Cosmosului. Altfel spus, Arcadie Percek arăta: “Plantele medicinale, fie că se exprimă prin rădăcini, rizomi, bulbi, tije, ramuri, frunze, flori sau fructe, reprezintă în esenţă forţele benefice ale Cosmosului. Într-un studiu al său Oku Ampofo preciza: “Este o greşeală desigur, de a ignora sau subaprecia experienţa populară pe linie de terapie, transmisă din generaţie în generaţie”. De fapt, a ignora experienţa multimilenară adunată de
popoarele diferitelor civilizaţii în domeniul utilizării terapeuticii cu plante, este ca şi cum ai arunca la gunoi un tezaur imens, tu aflându-te într-o societate modernă, bolnav, sărac şi neajutorat. Un important specialist român în materie, Ovidiu Bojor, susţine că 50% din medicamentele actuale, ar putea fi fabricate din plante medicinale. Referindu-se comparativ la medicamentele de sinteză şi cele de origine vegetală, profesorul Teodor Goine arata că multe din medicamentele de sinteză au apărut exploziv în deceniile al VI-lea şi al VII-lea ale secolului trecut, dar tot atât de rapid au dispărut, în timp ce muşeţelul, simbol al plantelor medicinale, a rămas în terapeutică neclintit de mii de ani. Dacă la sfârşitul secolului al XIX-lea, fitoterapia deţinea 80% din arsenalul terapeutic, dezvoltarea extraordinară a chimiei a dus la o avalanşă de medicamente de sinteză. Mulţi au crezut că “era plantelor” a apus şi că începe era chimioterapiei. Viaţa a demonstrat că multe din medicamentele de sinteză au efecte “secundare”, dar şi “principale” nocive şi că, vrând, nevrând, chimioterapia trebuie să coexiste cu fitoterapia. În ceea ce priveşte România, în ţara noastră se găsesc toate condiţiile necesare dezvoltării medicinii naturiste, iar dintre ramurile acesteia cu prioritate, fitoterapia. La noi cresc peste 3700 de plante, adică mai mult de jumătate din cele existente în Europa, dintre care peste 700 au calităţi terapeutice. Tradiţia românească în fitoterapie îşi are originea în antichitate şi s-a păstrat până în zilele noastre. Numeroase documente atestă această tradiţie: - amintim “Herbarium”, prima carte despre plantele medicinale, apărută la Cluj în 1578; - “Pravila” lui Matei Basarab, tipărită la Târgovişte în anul 1652; - “Lexiconul slavo-român” din 1694; - “Hrisovul” domnitorului Grigore Ghica emis în 1725, care prevedea, printre altele, şi rolul farmacistului ca “ştiutor şi cunoscător al botaniceştilor ierburi”; - Prima farmacopee românească a fost editată în Bucureşti în anul 1862, ea 6
cuprinzând circa 300 de remedii simple, dintre care 217 erau de origine vegetală. - Pe vremea domnitorului Ioan Sturza, la Piatra Neamţ, s-au deschis farmacia şi cunoscutul laborator al fraţilor Vorel. Continuând tradiţia născută în 26 mai 1825, în timpurile noastre, după o desfiinţare politică abuzivă în 1947, activitatea laboratorului va fi reluată şi în vechiul local seva înfiinţa un nou centru numit “Plantavorel”. Aici se va valorifica cca 80% din flora medicinală carpatină. Ceea ce este extrem de important este faptul că în România postdecembristă, care a demolat cu asiduitate toate instituţiile, inclusiv cele medicale, pentru a se face reformă de dragul reformei, “Plantavorel” s-a păstrat. Într-un interviu acordat de doamna Elena Ionescu, director al acestei instituţii de referinţă în fitoterapia românească, se arată că aici continuă să se producă medicamente de mare valoare terapeutică şi că se fac cercetări ştiinţifice pentru a se găsi noi medicamente de mare eficienţă. Cât de prestigioasă este activitatea medicală de aici, o dovedeşte faptul că, an de an, “Mulţi români stabiliţi în Germania, Canada, SUA şi Australia vin şi îşi fac vacanţele la Piatra Neamţ, pentru a urma tratamente cu produsele Plantavorel”. În 1935, la Fundaţia Regală, în colecţia “Cartea satului”, a apărut sub semnătura lui Vasile Voiculescu, cunoscut poet, prozator şi dramaturg român, lucrarea “Toate leacurile la îndemână”. Din spusele autorului aflăm: “(…) cartea ne deprinde în mânuirea buruienilor şi florilor de leac, cum şi când sunt folosite, după felul bolii şi vârsta bolnavului. Aceste buruieni de leac, apucate din moşi strămoşi, ne vin ca o zestre a trecutului, care nu este bine să fie lepădată”. În 1972 este publicată “Enciclopedia de etnobotanică românească” a lui Valer Butură, o lucrare prestigioasă, care menţionează 3200 de plante, dintre care 876 de specii sunt folosite în tradiţiile terapeutice ale poporului român. Dorim să menţionăm că în această lucrare am folosit informaţii extrem de utile din cărţile celor mai
prestigioşi specialişti în materie români şi străini, cum ar fi: Ovidiu Bojor, Sebastian Kneipp, Virgil T.Geiculescu, Ştefan Mocanu, Dumitru Răducanu, Maurice Mességué, Michel Bontemps, Arcadie Percek, Speranţa Anton, Gregorian Bivolaru, Elena Chiţimia, A.Agopian, Floretin Crăciun, Mircea şi Carmen Alexan, Pavel şi Maria Chirilă, Alexandru Doboş, Dumitru Constantin, Mircea Tames, Georgeta Dumitrescu, Corina Băban, Maria Treben, Edgar Cayce, Jean Valnet, Alexandru Borza, C.Constantinescu, F.Silva, Peter Tompkins, Christopher Bird etc.
7
Pentru administrare în uz intern, formele farmaceutice utilizate sunt numeroase şi variate: - consumul direct al unor părţi din plante. De exemplu sunt consumate: seminţe, fructe, frunze etc. Consumul ca atare este cel mai vechi şi este încă folosit şi răspândit în China, India, ţările din America Latină etc. La noi se recomandă pentru unele seminţe care au mare conţinut în mucilagii, cum ar fi seminţele de in. - se poate folosi sucul plantei proaspete obţinut prin zdrobirea acesteia şi se bea. Sucurile medicinale se pot prepara în casă, din fructe coapte, muguri tineri sau din alte părţi ale plantei prin strivire, cu sau fără adaos de miere naturală. Sunt folosite atât pentru vitaminizarea copiilor (în special cei cu debilităţi fizice), dar şi a bătrânilor şi a adulţilor. Un loc aparte îl ocupă cidrurile, care sunt băuturi cu un conţinut moderat de alcool şi sunt obţinute prin fermentarea sucurilor de fructe şi a florilor unor plante medicinale uzuale. Trebuie ştiut că în terapia naturistă, cidrurile pot fi folosite cu succes datorită conţinutului lor în substanţe active, ca tonice vitaminizante pentru adulţii convalescenţi sau fără poftă de mâncare. Cidrul de fructe se prepară astfel: Se iau 23 kg de fructe proaspete sau 1kg de fructe uscate care se vor tăia în fragmente cât mai mici. La ele se vor adăuga: 2,8-3 kg de miere, 10 l apă, 30 g drojdie de bere, sucul de la 2 lămâi şi coaja de la o jumătate de lămâie dată pe răzătoare. Amestecul de mai sus se va pune într-o damigeană de sticlă cu un dop perforat în care se va introduce un tub de sticlă, care să nu ajungă la suprafaţa lichidului. Capătul tubului de sticlă îndoit va fi pus într-un vas cu apă. Când nu se va mai barbota bioxid de carbon, procesul de fermentare a încetat şi cidrul este gata preparat. În general, fermentaţia durează 4-6 săptămâni, la temperatura camerei. Cidrul preparat se filtrează şi se păstrează în sticle închise în frigider. Cidrul se consumă de către adulţi. - se consumă sub formă de pudră. Planta uscată (sau o parte a ei) se macină şi se administrează sub formă de
Capitolul 2
FORMELE FARMACEUTICE DE UTILIZARE A PLANTELOR MEDICINALE Cartea noastră are un scop concret şi anume acela de a da cititorilor noştri posibilitatea practică de a se trata singuri după ce au fost bine diagnosticaţi de medicul specialist şi au fost sfătuiţi de către acesta. În vederea alegerii formei farmaceutice de tratament cu plante medicinale trebuie luate în consideraţie o serie de elemente specifice: - dacă sunt pentru uz intern sau extern; - cui îi sunt adresate: pentru adulţi sau copii, femei sau bărbaţi etc.; - se ţine cont de principiile active conţinute; - de afecţiunea pe care dorim să o tratăm; - de organul vegetal şi structura sa depinzând şi forma de prezentare; - se vor lua măsuri stricte de conservare a medicamentului; - se vor lua măsuri pentru stabilitatea carcte- risticilor medicamentul obţinut; - stabilirea strictă a dozelor se va face în funcţie de pacient, de vârstă, sex etc.; - la produsele vegetale cu aspect sau gust neplăcut se vor găsi soluţii de tip “placebo” care îi vor ameliora calităţile pentru administrare; - luarea unor măsuri tehnice stricte pentru a împiedica contaminarea bacteriană a produsului; - asigurarea unei importante disponibilităţi pentru a continua tratamentul cu medicamentul vegetal în cantităţi suficiente şi la o calitate bună constantă.
2.1 – Pentru uz intern 8
pudră. Praful este luat fie direct, fie introdus în capsule. Noi recomandăm ca în tratamente să se utilizeze capsulele, căci la ele dozarea este strictă, precizia fiind tipic farmaceutică. Pulberea administrată în capsule de gelatină oferă o serie de avantaje, care trebuie luate în consideraţie: - izolarea pulberii în capsule de gelatină ascunde gustul neplăcut al unor medicamente şi le face mai uşor de luat; - eficacitatea este maximă căci pulberile conţin toate principiile active ale plantei fără vreun produs chimic; - dozarea administrării este exactă şi se poate face ţinând cont de bolnav, de vârsta lui etc. Observaţie ! Măcinarea plantelor uscate se face cu ajutorul pietrelor de moară În uz intern sunt folosite în tratamente şi soluţii extractive care servesc ca solvent al principiilor active existente în materia vegetală utilizată pentru tratament. Cel mai des solvent al principiilor active este apa, dar mai pot fi utilizaţi şi alţi solvenţi cum ar fi: alcoolul, uleiul, oţetul, vinul etc. Principalele soluţii extractive apoase sunt: infuzia, decoctul şi maceratul. În funcţie de starea bolnavului, de maladia de care suferă, acestea pot fi îndulcite cu zahăr, noi însă indicăm a se folosi la îndulcire mierea, care este şi ea un factor terapeutic de excepţie. Atenţie! Nu se indică a se îndulci soluţia extractivă apoasă în cazul bolnavilor de diabet, obezitate, colite de fermentaţie, gastrite hiperacide, ulcer etc. Regula de aplicat – Necesarul de soluţie extractivă se va prepara doar pentru 24 de ore pentru a se evita degradarea lui prin procese fermentative, dezvoltare de microorganisme sau chiar pierderea eficienţei provocate de distrugerea în timp a substanţelor active.
la flori, la frunze, la partea aeriană a plantelor şi chiar la fructe. Pentru obţinerea infuziei se procedează astfel: Se iau 1-2 linguriţe de plantă mărunţită şi se introduce într-un vas din ceramică, din sticlă de Jena sau într-un vas smălţuit mai mare de 250 ml. Peste plantă se vor turna 250 ml apă clocotită, se va amesteca bine şi apoi se va acoperi vasul. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute, iar apoi infuzia se va filtra cu o strecurătoare sau printr-un tifon. Pentru o extracţie mai completă, recomandăm cititorilor a proceda astfel: Peste 1-2 linguriţe de plante mărunţite se vor turna trei părţi apă rece şi se va ţine la macerat 5 minute. Apoi se toarnă deasupra o parte apă clocotită. Infuzia astfel obţinută se va mai ţine timp de 5 minute pe o baie de apă în clocot. După ce s-a acoperit vasul şi s-a lăsat la infuzat 20-30 de minute, ceaiul obţinut se filtrează.
Decoctul Se recomandă prepararea lui în cazul rizomilor, rădăcinilor, a scoarţelor, a frunzelor coriacee, în general la plantele care au pereţii mai groşi şi la acele organe de plante la care solubilizarea principiilor active se face mai greu. Decoctul este o soluţie apoasă obţinută prin fierberea în apă a produselor vegetale în scopul extragerii principiilor active din acestea. Denumirea de decoct vine de la cuvântul latin “decoctus” care se traduce prin fiert, fiertură. Decoctul se obţine astfel: 1-2 linguriţe din planta bine mărunţită se introduc într-un vas cu apă rece (cca 250 ml) şi se fierb la foc domol timp de 20-30 de minute (luând în consideraţie momentul începerii fierberii). În final, decoctul se filtrează utilizând o strecurătoare sau tifon, iar cantitatea de lichid se reconstituie la 250 ml prin adaos de apă fiartă şi răcită, turnată peste plantele din strecurătoare. Atenţie ! Se indică a se prepara decoct din: rădăcini şi coji, respectiv din acele organe ale plantelor care au celule cu membrane prin care procesele de difuzare se fac mai greu, care au îngroşări secundare etc. Mai rar se prepară decoct din frunze, flori şi fructe şi
Infuzia Definită, infuzia reprezintă o soluţie apoasă obţinută prin opărire cu apă fiartă a produselor vegetale, în scopul extragerii principiilor active din acestea. Astfel, se obţin infuzii de tei, infuzii de mentă, infuzii de sunătoare etc. Infuzarea este recomandată pentru plantele la care pereţii celulari sunt subţiri: 9
numai atunci când se urmăreşte a se obţine o extracţie a principiilor active cât mai completă. Atenţie ! În toate tratamentele naturiste se va evita utilizarea vaselor şi ustensilelor din metal care influenţează negativ remediile preparate, prin deteriorarea principiilor active conţinute în soluţie şi micşorează efectul curativ al lor.
plante la care se adaugă 64% zahăr care-i asigură o bună conservarea în timp. Pentru cei care îl prepară acasă, la cantitatea de 1000 ml lichid se va adăuga un minim de 64o g de zahăr. Prezenţa zahărului în sirop are mai multe scopuri şi anume de conservant, îmbunătăţeşte gustul şi totodată dă un important aport energetic extrem de important în cazul bolnavilor şi convalescenţilor. În sirop se mai pot adăuga tincturi sau alte substanţe medicamentoase naturale, pentru a-i mări eficienţa.
Macerarea Maceratul este o soluţie extractivă apoasă obţinută din plante la temperatura mediului ambiant un timp mai îndelungat. Termenul de “macerare” provine de la cuvântul latin “macerare” şi are semnificaţia de a dizolva. Maceratul la rece se realizează astfel: plantele bine mărunţite se introduc în apă rece (15-250C) şi se lasă la temperatura camerei timp de 2-12 ore. Pentru ca dizolvarea substanţelor active să fie cât mai completă se agită din când în când lichidul pus la macerat. După macerare se va trece la filtrare, maceratul obţinut fiind păstrat în sticle închise la rece. Se recomandă ca maceratul să fie consumat în aceeaşi zi. Operaţia de macerare este indicată la plantele care au organe cu un conţinut bogat în mucilagii, ca de exemplu: vâscul, inul, nalba etc. Atenţie ! Se alege timpul de macerare suficient pentru dizolvarea principiilor active din plante, dar nu prea mare căci este posibil ca soluţia să fie infestată de microorganisme şi în felul acesta, calităţile curative ale maceratului să fie compromise. Un loc aparte îl ocupă maceratele glicerinate din muguri. Acest procedeu se utilizează cu succes în terapia naturistă cu muguri. Sunt utilizaţi muguri proaspeţi, bine mărunţiţi care sunt supuşi unei extracţii prin maceraţie, utilizând un amestec de apă, alcool şi glicerină. Eficienţa unor tratamente cu macerate glicerinate din muguri este mare, deoarece mugurii sunt posesorii unor substanţe active deosebite.
Tinctura “Tinctura” este un cuvânt latin care se traduce prin “vopsea”. În medicina naturistă, tinctura reprezintă un medicament în care principiul activ a fost extras cu alcool din unele plante sau din unele organe animale (tinctura animală). În cazul tratamentelor cu plante, tinctura este medicamentul natural obţinut prin extracţie alcoolică a principiilor active, la temperatura camerei, prin macerare în “Farmacia casei”. Zilnic, de câteva ori, lichidul se va agita pentru ca extracţia să fie îmbunătăţită. Macerarea durează 7-10 zile şi se utilizează alcool de diferite concentrate, cel mai adesea de 40-700. Concentraţia plantelor este de 20% la cele cu acţiune blândă şi de 10% la cele cu acţiune puternică. După filtrare, tinctura se păstrează în sticle brune, închise şi la rece. Se administrează bolnavilor sub formă de picături, după indicaţiile medicului.
Vinul medicinal Se prepară prin macerarea plantei bine mărunţite în vin de bună calitate, la temperatura camerei. Este recomandat pentru stimularea apetitului şi pentru aceasta se indică a se administra cu 30 de minute înainte de masă. Atenţie ! Pentru bolnavii de: gastrite acide, hipertensiune, hepatite, gravide, mame care alăptează nu se indică vinul medicinal.
Siropul Face parte din categoria soluţiilor apoase şi se prepară din macerate, decocturi sau sucuri din 10
Recomandare. Vă recomandăm a respecta strict indicaţiile de preparare a fiecărui medicament natural pentru a nu se produce accidente nedorite. Timpul de fierbere, de macerare, cantitatea de produs sunt elemente extrem de importante în reţeta produsului şi trebuie respectate în mod obligatoriu.
Inhalaţie Definită, inhalaţia reprezintă o metodă terapeutică care constă din a absorbi prin inspiraţie vapori de apă încărcaţi cu medicamente volatile. În terapia naturistă se inspiră vapori de apă cu esenţe (uleiuri volatile) care se evaporă în timpul fierberii anumitor plante. Modul de a trata prin inhalaţii constă în a aşeza bolnavul acoperit cu un prosop sau un cearşaf deasupra unui vas în care este fiartă planta şi se emană vapori. Un alt procedeu indicat este de a fixa deasupra vasului în care fierbe planta un cornet din carton sau din plastic, iar pacientul va inspira vaporii la capătul îngust al cornetului. Tratamentele cu inhalaţii sunt indicate în: astm, bronşite, faringite, traheite etc. Se obţin bune rezultate în calmarea căilor respiratorii şi în uşurarea expectorării.
2.2. Pentru uz extern Oţeturile aromatice Sunt preparate din materia primă vegetală, bine mărunţită, macerată la rece, în oţet din vin de bună calitate.Se recomandă concentraţia de 50-150 g de plantă macerată în 1000 ml de oţet din vin, procesul durând 7-10 zile.Pentru ca extracţia substanţelor active să fie cât mai bună, este indicat ca maceratul să fie agitat zilnic de 2-3 ori. După timpul de macerare, lichidul se filtrează şi se păstrează în sticle brune, bine închise, la temperatura de 10-200C. În tratamentele naturiste, oţeturile aromatice sunt utilizate la fricţiuni.
Gargarisme Prin gargară se desinfectează gura şi faringele. Se realizează prin ţinerea în gură şi vânturarea lichidului (n.a. – medicament pentru gargară) până ajunge în zona amigdalelor. Terapia naturistă prin gargarisme se reco-mandă în: stomatite, afte, amigdalite, abcese şi dureri dentare. Gargarismele şi apele de gură sunt preparate lichide destinate spălării şi igienizării cavităţii bucale şi tratării unor afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui. Notă ! Apa de gură conţine o infuzie din flori de muşeţel, mentol, bicarbonat de sodiu şi câteva picături de apă oxigenată.
Uleiurile medicinale Se prepară prin macerarea la rece a materiei vegetale bine mărunţite, în ulei comestibil, timp de 4-6 săptămâni. Cele mai folosite uleiuri medicinale sunt de: muşeţel, sunătoare, cimbru, conifere, levănţică, coriandru, ienupăr etc. Ca tratamente externe, uleiurile medicinale sunt utilizate în: loţiuni (fricţii), cataplasme, băi fitoterapeutice, inhalaţii, gargarisme etc. Ele sunt recomandate şi pentru îngrijirea degerăturilor în arsuri sau în tratarea şi vindecarea unor plăgi vechi infectate.
Spălăturile şi compresele Soluţiile care conţin substanţe active sunt utilizate pentru a spăla, umecta şi trata anumite mucoase, tegumene sau cavităţi. Extractele vegetale folosite au calităţi cicatrizante, calmante, antiinflamatoare. Cel mai des folosite sunt: infuzia din flori de muşeţel şi tinctura de arnică, iar ca o compresă cu vată termogenă se utilizează tinctura de ardei iute.
Loţiunile Loţiunile (fricţiile) se obţin din extrase apoase (infuzii, decocturi, alcoolice (tincturi) sau prin diluarea unor uleiuri volatile cu care se va fricţiona zona bolnavă a corpului omenesc.
Cataplasmele 11
Termenul de “cataplasmă” vine de la cuvântul englez “cataplasm” şi reprezintă o substanţă medica-mentoasă, păstoasă, destinată de a fi aplicată pe piele, la cald sau la rece, ca un decongestiv local, ca revulsiv. Ele se prepară din plante măcinate fin în amestec cu apă până formează o pastă care se pune între două bucăţi de pânză curată. Se pot aplica cataplasme cu făină de in, de muştar etc. Popular, cataplasmele se mai numesc prişniţe sau oblojeli. Tratamentele naturiste cu cataplasme se fac în scop emolient, calmant, în caz de inflamaţii subcutanate dureroase, sau pentru a grăbi coacerea abceselor. Câteva sfaturi practice în tratamentele cu cataplasme: - pasta de materie vegetată se va proteja cu pânză curată sau va fi pusă într-un tifon îndoit; - peste cataplasmă se va pune un molton gros care va proteja şi încălzi zona afectată;
-
1. Se introduce în apă o cantitate precisă de decoct şi se amestecă până la omogenizarea cu apa din baie. 2. O altă metodă constă în a se pune plantele bine mărunţite într-un săculeţ de tifon sau de pânză şi acesta se va introduce în apa fierbinte a băii şi se va amesteca bine până ce substanţele active vor fi dizolvate din conţinutul vegetal. La tratamentele cu băi de plante sunt necesare a fi respectate câteva indicaţii medicale: - Băile medicinale cu plante se fac doar cu avizul prealabil al medicului. - Tratamentul se face în cure de minim 5-7 băi, curele putând ajunge până la 21 de băi. După fiecare cură se va face obligatoriu o pauză.
-
Durata unei băi este de 15-30 de minute, iar temperatura apei este de 36-370C. - Încăperile în care se fac băile trebuie să fie ferite de curenţi de aer rece, pentru a nu se îmbolnăvi pacientul. - După baie se indică pacientului un repaus de minim 60 de minute. Din acest motiv se pot face tratamentele cu băi de plante seara, înainte de culcare. - Medical, timpul optim pentru băi de plante este vara sau întrun anotimp cald al anului. Atenţie! Înainte de a face o baie cu plante, este obligatoriu ca pacientul să-şi spele bine corpul pentru a curăţa astfel substanţele grase, transpiraţia şi murdăria. Băile cu plante pot fi locale sau generale. Cele locale sunt utilizate în tratarea unor afecţiuni locale cum ar fi: reumatism, plăgi purulente, hemoroizi etc.
dacă acţiunea este prea puternică şi pacientul nu o suportă, se înlătură imediat cataplasma.
Unguente Sunt preparate medicinale cu consistenţă moale obţinute prin incorporarea substanţelor active în excipient şi sunt destinate aplicării pe piele sau pe mucoase. Ele au acţiuni: cicatrizante, antiacneice, antimicotice, antiinflamatoare etc.
Băile cu plante Sunt recomandate în medicina naturistă pentru că, acţionând la nivelul tegumentului, au acţiuni terapeutice complexe: antiseptică, antiinflamatoare, cicatrizante, având un puternic efect benefic în tratarea bolilor de piele. Prin băi cu plante sunt tratate: guta, bolile de piele, reumatismul, diverse boli interne etc. Pregătirea unei băi de plante se face astfel:
Băile de şezut Se va face mai întâi toaleta atentă a regiunii anale. Baia de şezut se va efectua la o temperatură de 370C şi va dura 15 minute. Se indică a se efectua două băi/zi, din care, una seara, înainte de culcare. Aşa cum arată Ştefan Mocanu şi Dumitru 12
Răducanu: “Tratamentul cu băi se continuă până la descongestionarea totală a hemoroizilor, uneori chiar până la dispariţia lor şi vindecarea fistulelor anale”.
Clismele Cuvântul grecesc “klysma” se traduce prin “spălătură”, iar din punct de vedere medical, clismele reprezintă introducerea pe cale rectală, în scop terapeutic a unei cantităţi de lichid, cu ajutorul unei pere de cauciuc sau a unui irigator, în vederea destinderii intestinului gros, pentru a evacua forţat materiile fecale. Pentru efectuarea clismelor se folosesc infuzii sau decocturi de plante. Se recomandă ca temperatura ceaiului utilizat la clismă să fie cu câteva grade mai mare decât a organismului uman.
Capitolul 3
SFATURI PRACTICE ÎN APLICAREA FITOTERAPIEI 13
În cele ce urmează vă vom da câteva sfaturi utile în obţinerea materialului vegetal necesar atât pentru pregătirea tratamentului propriu-zis, cât şi în aplicarea practică a fitoterapiei:
În cazul în care, rădăcinile sau tulpinile subterane se spală de pământ, ele se pun în coşuri pentru a se scurge apa şi a se usca. Înainte de curăţare sau spălare, se vor îndepărta părţile nefolositoare (cioturi, părţi aeriene, rădăcini seci etc.). Sunt plante cum ar fi “nalba” la care părţile subterane se curăţă de coajă şi numai apoi se pun la uscat. b)-Recoltarea părţii aeriene a plantei medicinale Partea aeriană a plantei formată din tulpină cu frunze şi flori, numită “Herba” – “Iarbă”, se recoltează când planta este înflorită, prin tăierea tulpinii, nu prin smulgere. Atunci când plantele cresc masate în colonii, ele se recoltează prin cosire sau secerare. După recoltare vor fi îndepărtate plantele străine, cele înnegrite sau decolorate, cât şi tulpinile lemnificate. c) - Recoltarea frunzelor se face când ele sunt complet dezvoltate, întregi, de culoare verde caracteristică, nepătate sau atacate de rugină sau de insecte. d) - Recoltarea florilor se face când acestea sunt perfect dezvoltate fără a fi trecute. Ele se culeg fără codiţe. Operaţia de recoltare se face dimineaţa, după ce s-a ridicat roua, pentru a se evita umezeala şi înnegrirea lor la uscare. La recoltare, florile se pun în coşuri sau lădiţe, fără a fi sufocate prin presare şi a se încinge. Se va avea grijă ca imediat să fie puse la uscat. Atenţie ! Sunt unele flori care se recoltează în stare de boboci cum ar fi cele de arnică sau de podbal care se culeg în stare de boboci, deoarece atunci când sunt recoltate ca flori deschise, ele la uscare se transformă în puf şi devin nefolositoare. e) - Recoltarea fructelor şi a seminţelor se face când planta a ajuns la maturitate. f) - Recoltarea mugurilor se face primăvara devreme sau chiar iarna când ei sunt bine dezvoltaţi fără însă a fi deschişi. Atenţie ! Mugurii de plop, atunci când conţin rezină (se lipesc între degete), se culeg unul câte unul şi se aşează în coşuri sau saci. g) - Recoltarea scoarţelor se face primăvara, când în plantă începe circulaţia sevei.
3.1. Recoltarea, uscarea şi păstrarea plantelor medicinale România este o ţară dăruită de Dumnezeu cu imense comori de sănătate găzduite în plantele care cresc spontan sau care sunt cultivate cu vrednicie de oameni pricepuţi şi devotaţi cu trup şi suflet să aline suferinţele celor chinuiţi de boli necruţătoare. Un fir de iarbă, o floare, un arbust cu fructe, un copac cu ramuri puternice etc. găsim la tot locul, iar în ele sunt depozitate în “cămările celulelor” misterioase substanţe active care, folosite cu grijă, pot alina dureri, vindeca suferinţe. Trebuie bine înţeles că vegetalele au căpătat o importanţă deosebită în terapii nu numai din cauza “sărăciei şi a foamei din lume”, ci în special datorită calităţii lor miraculoase de a tămădui. Plantele medicinale se vor recolta de pe terenuri nepoluate şi se va avea grijă ca atunci când ele vor fi cultivate, îngrăşămintele utilizate să fie doar cele naturale, tradiţionale. Compoziţia solului, cât şi condiţiile de cultură au o mare importanţă în asigurarea calităţii plantelor medicinale obţinute.
A – Recoltarea plantelor medicinale Este de mare importanţă a se face de către persoane bine pregătite şi informate. În ceea ce priveşte recoltarea plantelor medicinale se va ţine cont de anumite reguli, iar acestea sunt stabilite în funcţie de părţile vegetale care urmează a fi recoltate. a) - Recoltarea părţilor subterane ale plantelor, adică a rădăcinilor şi tulpinilor subterane (rizomi, tuberculi, bulbi) se va face când planta este în stare de odihnă, adică toamna târziu sau primăvara. 14
În ceea ce priveşte recoltarea plantelor otrăvitoare, ea se va face numai de către persoane autorizate, bune cunoscătoare în domeniu. Observaţie ! În timpul recoltării plantelor otrăvitoare este total interzis a se duce mâna la gură, la nas, sau la ochi. Se interzice cu desăvârşire culegerea concomitentă a plantelor medicinale neotrăvitoare cu cele otrăvitoare.
B – medicinale
Uscarea
d) - Uscarea ierbii (Herbei) se face în încăperi bine aerisite, materia vegetală fiind întinsă în straturi subţiri, sau operaţia se poate realiza şi în aer liber, pe rame speciale, acoperite cu hârtie, ca să impiedice decolorarea. Regulă ! Uscarea este realizată când materia vegetală cuprinsă între degete se sfarmă uşor. e) Uscarea fructelor şi a seminţelor se face în uscătorii artificiale sau în aer liber, materia vegetală fiind întinsă în straturi subţiri pe hârtie sau pe rame. Pentru a urgenta procesul uscării seminţelor, ele se întorc în procesul uscării prin lopătare. f) -Uscarea scoarţelor se face în uscătorii artificiale cât şi în aer liber. Procesul uscării este terminat când ele se rup uşor, cu un zgomot sec, caracteristic. g) - Uscarea plantelor otrăvitoare se face cu atenţie, în încăperi încuiate şi separat de plantele medicinale neotrăvitoare. Procedeul de uscare propriu-zisă a acestor plante nu diferă tehnic de al celor neotrăvitoare. Atenţie ! În încăperile unde s-au uscat plante otrăvitoare, pe sitele utilizate, sau pe rogojinile folosite nu se vor usca decât plante otrăvitoare. După ce operaţia s-a terminat se are grijă a se lua toate măsurile necesare ca încăperile să fie bine curăţate, iar gunoiul ars şi îndepărtat fie prin îngropare, fie dus în locuri special amenajate.
plantelor
Temperatura ideală pentru uscarea plantelor medicinale este cea a mediului ambiant. Uscarea se face în straturi subţiri, pe rame de lemn prevăzute cu site sau tifon, în locuri uscate, bine aerisite, ferite de praf, mucegai, insecte, animale, etc. Se va trece la uscarea masei vegetale după ce plantele au fost sortate calitativ şi spălate, în aer liber, la soare sau la umbră, în funcţie de principiile active pe care le conţine organul respectiv din plantă. a) Uscarea rădăcinilor se realizează după ce au fost curăţate şi spălate, eventual tăiate, în general în uscătorii artificiale. În gospodării, uscarea se poate face şi în aer liber, întinse la soare pe rogojini, saci sau în încăperi bine aerisite. Regulă ! Rădăcinile sunt uscate atunci când se rup cu zgomot sec identic cu cel al ruperii unui băţ de lemn. b) - Uscarea frunzelor se face în camere bine aerisite, materialul vegetal fiind întins în straturi subţiri. Uscarea frunzelor se poate realiza în aer liber, pe rame speciale, acoperite cu hârtie, pentru ca lumina soarelui să nu le decoloreze. Frunzele uscate se rup cu un zgomot caracteristic care anunţă că procesul de uscare este terminat. c) - Uscarea florilor este indicat a se face imediat după recoltare pentru ca ele să nu-şi piardă calităţile terapeutice. La uscare, florile se întind în straturi subţiri pe hârtie şi se are grijă să nu fie expuse direct razelor de soare. În acest sens, ele se acoperă cu coli de hârtie albă. Regulă ! În timpul uscării, florile nu se ating sau întorc, deoarece prin aceste operaţii se produce pătarea lor.
C – Păstrarea plantelor medicinale Condiţiile de păstrare ale plantelor medicinale sunt extrem de importante, de ele depinzând ca materialul terapeutic să nu se degradeze, să nu-şi piardă o parte sau total principiile active. În cele ce urmează vom da câteva reguli de urmat: Ambalarea părţilor ierboase ale plantelor se va realiza pe timp noros sau dimineaţa, pe răcoare şi se va evita sfărâmarea lor. Există standarde speciale pentru fiecare plantă privind păstrarea şi ambalarea, care trebuie atent respectate. Astfel, florile se ambalează în saci de hârtie sau în lăzi căptuşite cu hârtie albă. Frunzele şi iarba se ambalează în saci şi 15
saltele de pânză. Rădăcinile se ambalează în saci de pânză. Fiecare ambalaj va fi etichetat şi pe etichetă se va menţiona denumirea plantei, partea din planta ambalată, greutatea etc. Atenţie ! Plantele otrăvitoare se vor depozita separat de plantele medicinale neotrăvitoare.
-
-
D – Condiţii de calitate la plantele medicinale Cerinţele de calitate ale plantelor medicinale sunt înscrise în standardele existente şi care trebuie strict respectate. Câteva dintre cerinţele de calitatea obligatorii le vom prezenta şi noi în continuare: - Recoltarea plantelor se va face din zone ne-poluate. Când se fac culturi de plante medicinale, îngrăşămintele şi tratamentele aplicate trebuie să fie din cele naturale. Se interzice utilizarea îngrăşămintelor sintetice şi a pesticidelor etc. - La recoltare vor fi alese numai plantele sănătoase, neatacate de rugină sau de insecte. - Frunzele se vor culege fără peţiol, cu excepţia celor care au principiile active în peţiol şi în nervuri. În stare uscată frunzele vor fi întregi, alese de cele galbene sau lipite. - Florile nu trebuie să fie pătate, decolorate, înnegrite etc. - Iarba să nu conţină rădăcini şi pământ. - Fructele să fie bine uscate, dar fără să fie arse. - Mugurii să nu fie desfăcuţi sau arşi de soare.
este strict interzis a se utiliza vase, linguriţe, strecurători etc din metal; la măsurarea cantităţilor de materie vegetală mărunţită se vor utiliza linguriţe sau linguri din plastic. În calcule se va avea în vedere că o lingură are volumul a două linguriţe. Pentru ca cititorii noştri să poată calcula precis sau să poată face faţă uşor la aplicarea unor reţete în practica terapeutică, dăm cantităţile aproximative de materie primă vegetală uscată şi mărunţită echivalentă a unei linguri rase: - flori - 3-4 g - frunze - 2-3 g - partea aeriană - 4-5 g - rădăcini, rizomi - 5-7 g - fructe - 5-6 g - scoarţă - 6-7 g
Notă în atenţia cititorilor ! În tratamentele în care se cer dimensiuni foarte precise ale cantităţilor de materie primă vegetală se vor utiliza balanţe farmaceutice.
3.3. – Recomandări medicale de aplicat în terapeutica cu ceaiuri din plante
3.2. – Pacientul trebuie să ştie
Pentru a conserva frumuseţea corpului, pentru a păstra sănătatea şi tinereţea, pentru a trăi peste media de vârstă a epocii, există o regulă clasică pe care trebuie s-o aplice fiecare fiinţă umană: ”Omul trebuie să trăiască în armonie cu Natura, să respecte stric legile ei”. În acest sens şi tratamentele naturiste cu ceaiuri trebuie să respecte o serie de reguli stricte.
Bolnavul care trebuie să se trateze cu plante medicinale trebuie să ştie: - cana sau paharul în care se vor prepara infuziile sau decocturile va fi din sticlă de Jena, din ceramică sau din metal emailat şi va avea o capacitate de 250 ml; 16
Profesorul Franz Halberg din SUA arăta că “Un om nu este acelaşi om la orele 10 dimineaţa şi la 10 seara”. Cercetările medicale au dovedit că în alternanţa zi-noapte există ritmuri specifice de activitate pentru fiecare organ în parte din corpul omenesc şi ele impun o adevărată cronologie în terapeutică, în general, iar pe fiecare individ personalizat. Din această cauză, pentru ca prin fitoterapie să se obţină rezultate maxime, este necesar a se respecta strict o serie de reguli care ţin de cronofarmacologie: - Ceaiurile (infuzii, decocturi) cu caracter vita-minizant se beau în mai multe reprize în cursul unei zile. - Ceaiurile pentru terapia obezităţii se beau după mese. - Ceaiurile în tratarea diabetului se beau înainte de mese. - Ceaiurile din plante tonice aperitive se administrează cu 30 de minute înainte de mese, ele având rolul de a produce o mărire a secreţiei digestive. - Ceaiurile vermifuge se beau dimineaţa pe stomacul gol. - Ceaiurile indicate în tratarea colitelor şi enteritelor se recomandă a se bea după mese. - Ceaiurile laxative se beau seara, înainte de culcare, iar dacă este necesar a se lua şi un al doilea ceai, el va fi servit dimineaţa, pe stomacul gol. - Ceaiurile stomachice (n.a. – ajută digestia) vor fi administrate la 30 de minute după mese. - În tratamentele afecţiunilor hepatice (diskinezii, colecistite, stimularea funcţiei hepatice) recomandările medicale sunt stricte: se bea mai întâi o cană de ceai, dimineaţa pe stomacul gol, iar apoi se va sta culcat pe partea dreaptă 30 de minute. A doua cană de ceai se va bea în două reprize egale, înainte de mesele principale. - Ceaiurile sedative, hipnotice, cele care au un rol calmant în tulburări cronice, astm bronşic etc. se beau, de regulă înainte de culcare, sau porţionat, o parte dimineaţa, iar cealaltă seara. Fitoterapia aparatului respirator şi a celui urinar se face în mai multe reprize, în cursul unei zile. - Terapeutica cu ceaiuri în situaţii cu simptome acute (vomă, diaree,
colici biliare, renale etc.) se realizează imediat, în urgenţă. - “Farmacia verde” de tip fitoterapie are şi unele contraindicaţii medicale generale sau temporare pe care noi le vom semnala cititorilor noştri:
a) în
timpul menstruaţiei nu se vor bea ceaiuri cu caracter purgativ, hemostatic, anticoagulant, emenagog;
b) la
gravide sunt interzise ceaiurile cu efect purgativ puternic sau ceaiurile emenagoge;
c) în
timpul lactaţiei este interzisă consumarea ceaiurilor care conţin substanţe amare sau produc purgaţii puternice. Atenţie ! Pentru a nu se produce fenomene de incompatibilitate sau chiar reacţii adverse, fitoterapia nu se aplică la întâmplare, ci riguros, după indicaţii medicale. În ceea ce priveşte utilizarea capsulelor cu prafuri de plante, Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă: a) - Primăvara se vor administra organismului capsule cu scopul de a elimina deşeurile şi toxinele acumulate în timpul iernii. În acest caz, se vor utiliza capsule cu pudre având acţiuni depurative asupra sângelui şi a ficatului. b) Vara şi iarna, când organismul trebuie să atingă cote maxime pentru a se apăra împotriva oboselii şi a microorganismelor, în afara revigorării prin expunere la soare sau la ceilalţi factori naturali de călire a organismului, se recomandă a se lua capsule cu prafuri vegetale după cum urmează:
-
înainte de masă - pentru a asigura activitatea drenajului; în timpul mesei – pentru a favoriza asimilaţia;
după masă – cu efect digestiv. c) Toamna - înainte de solicitările mari ale organismului care sunt efectuate iarna, se vor lua capsule cu prafuri vegetale având scopul de a 17
revigora sângele, respectiv organismul şi se va avea în vedere şi îmbunătăţirea activităţii rinichilor. Specialiştii în materie de fitoterapie cred că datorită eficienţei lor extraordinare, multe din tratamentele cu ceaiuri vor putea fi înlocuite cu capsule cu pudră de plante.
Capitolul 4
AFECŢIUNI ŞI TRATAMENTE FOLOSIND PLANTELE MEDICINALE Vindecări cu adevărat miraculoase în afecţiuni digestive, ale sângelui, rinichilor şi organelor genitale, în diabet, reumatism, obezitate, în stări de şoc, 18
convulsii, spasmofilie, în boli cardiovasculare, de nervi, de piele, în alergii, în stres, frigiditate, impotenţă, căderea părului etc. fac din fitoterapie un procedeu al terapeuticii moderne, dar mai ales al viitorului. Simplitatea tratamentelor, eficienţa lor, dar în special faptul că nu dau reacţii secundare extrem de dăunătoare ca în cazul medicamentelor sintetice, determină o aplicabilitate tot mai mare a tratamentelor cu plante. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a tras cu puţini ani în urmă, un semnal de alarmă: 60% din maladiile lumii occidentale sunt provocate în mod cert, de un medicament. În aceste condiţii, apare obligatorie utilizarea din ce în ce mai intensivă a fitoterapiei. Este interesant a cita aici pe cunoscutul specialist în medicină naturistă, Michel Bontemps care arată, vorbind despre fitoterapie: “(…) noi vindecăm prin dragostea ce o purtăm plantelor, prin dragostea pe care suntem în stare s-o dăruim bolnavilor noştri. Scopul său nu era să înlocuiască remediile chimice cu o plantă, ci să reînveţe să avem grijă faţă de noi, să nu abdicăm în faţa bolii”. Să nu uităm, dragi cititori, că plantele vă pot vindeca şi că, nu rareori ele pot face minuni acolo unde medicamentele sintetice şi-au dovedit neputinţa. Condiţiile obligatorii într-un tratament cu plante sunt: - a se cunoaşte exact diagnosticul bolii de care noi suferim; - să fie bine ales şi mai bine individualizat tratamentul care trebuie urmat; - materialul vegetal să fie de cea mai bună calitate, iar la pregătiriea remediului natural să se acorde cea mai mare atenţie; - cunoscându-ne reacţiile, să urmărim conştienţi procesul de vindecare, iar dacă apar probleme să ne adresăm doctorului şi să modificăm, în caz extrem, tratamentul. În cele ce urmează pentru ca cititorii noştri, să-şi trateze diverse afecţiuni, boli, suferinţe, le vom da reţete pentru tratamente naturiste folosind
plantele medicinale, adevărate miracole în terapeutică.
1. Abcesul El reprezintă o formaţie purulentă în interiorul unui ţesut (conjunctiv, muscular) sau a unui organ (plămân, creier etc) - , formată în urma unei infecţii. În interior, abcesul este căptuşit de o membrană groasă ( cu fibrină) care conţine puroi, de cele mai multe ori amestecat cu sânge şi chiaguri de fibrină. Ajuns la suprafaţă, abcesul apare sub forma unui punct galben înconjurat de un ţesut tumefiat şi roşu, pacientul simţind dureri la atingere. Clasificate, abcesele pot fi calde, când provoacă febră (prin fistulă se pot deschide singure spre exterior) sau reci, când sunt produse de o infecţie tuberculoasă (ganglionii cervicali tuberculoşi). Abcesele sunt de mai multe tipuri: dentare, tegumentare (buboaie), renale, hepatice etc. Plantele medicinale recomandate în fitoterapie sunt: socul sulfina, tătăneasa, urzica moartă, volbura, coada- şoricelului, nalba mare, podbalul, salvia, sunătoarea, cerenţelul, muşeţelul etc.
A. – Tratarea dentar
abcesului
Abcesul dentar este o inflamaţie circum-scrisă, cu o pungă de puroi în jurul dintelui afectat. Tratarea se realizează prin gargarisme cu ceaiuri din plante medicinale. Cu ceai de muşeţel Infuzia se prepară din trei linguri de flori la o cană de 250 ml apă clocotită. Ceaiul fierbinte se ţine în gură timp de 5 minute şi se fac gargarisme, iar tratamentul se repetă din oră în oră. Cu ceai de sunătoare Se face gargară şi se mestecă în gură infuzia fierbinte preparată dintr-o lingură de plante la 250 ml apă clocotită. Este un ceai care calmează durerile dentare. Cu ceai din flori de coada şoricelului 19
Infuzia se prepară din 3 linguri de flori la 250 ml apă clocotită. Ceaiul fierbinte se ţine în gură şi se fac gargarisme timp de 3-5 minute. Operaţia se repetă din oră în oră. Cu ceai din rizomi de cerenţel Se prepară un decoct dintr-o lingură de rizomi bine mărunţiţi la o cană de apă clocotită de 250 ml. Tratamentul constă în aplicarea direct pe abces a unor tampoane de vată sau de tifon, îmbibate în decoct. Cu ceai din rădăcini de tătăneasă Se prepară un decoct din 4-5 linguri de rădăcini mărunţite de tătăneasă la o cană de 250 ml cu apă clocotită. Se fac
de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, cu miere de albine şi se ţin cure de 30 de zile. b) - Cu ceai de usturoi Se prepară o infuzie din 3-5 căţei de usturoi pisaţi în 250 ml de apă clocotită. Se administrează 8-10 linguri de ceai/zi la adulţi. Tratamentul durează până la vindecare. Tratamentele sunt eficiente şi pentru copii, dar în funcţie de vârsta acestora cantităţile sunt 1/4 la cei cu vârsta până la 6 ani şi 1/2 la cei cu vârsta de 6-12 ani.
spălături timp de 5 minute, iar tratamentul se repetă din oră în oră. Se mai pot prepara ceaiuri din: salvie, soc, sulfină, urzică, podbal, volbură. Unii astrofitoterapeuţi recomandă în tratarea abceselor dentare crinul de grădină. El colectează şi drenează abcesele. În
D – Tratarea unor abcese în care sunt afectaţi şi ganglionii limfatici sau dacă faringita este urmare a unei amigdalite
aplicaţii de uz extern sunt utilizate atât florile, cât şi rădăcinile. El are calităţi emoliente, colectează puroiul, drenează abcesul şi fluidifică procesele inflamatorii îndurate.
a) Ceai după reţeta 1 - Flori de muşeţel - 15 g - Flori de salvie - 15 g - Turtiţa mare - 50 g Din plantele bine amestecate şi bine mărunţite se va lua o linguriţă şi se va prepara o infuzie cu 250 ml apă clocotită. Tratamentul constă în a se face gargară cu ceai fierbinte timp de 3-5 minute, din două în două ore. b) Ceai după reţeta 2 - Frunze de salvie -100 g - Frunze de podbal - 25 g - Frunze de mur - 20 g - Frunze de nalbă - 25 g Din amestecul de plante, bine mărunţit şi omo-genizat, se ia o linguriţă şi se prepară un ceai cu 250 ml de apă clocotită. După infuzare, se face gargară cu ceaiul fierbinte timp de 3-5 minute. Tratamentul se repetă din două în două ore.
B – Tratarea unor abcese ale pielii Se fac spălături cu infuzie de muşeţel la fiecare două ore. Ceaiul de muşeţel se prepară dintr-o linguriţă de flori în 250 ml de apă clocotită.
C – pulmonar
Tratarea
abcesului
Aşa cum arăta Virgil T.Geiculescu în lucrarea sa “Bioterapie”, abcesul pulmonar se caracterizează prin “febră, tuse, expectoraţie purulentă, uneori fetidă şi vomică”. a) - Cu ceai după reţeta: - Roua-cerului - 50 g - Lichen de piatră - 50 g Din amestecul de plante bine omogenizat şi mărunţit se vor lua două linguriţe şi se va face o infuzie cu 250 ml 20
Acneea reprezintă o dermatoză caracterizată prin-tr-o inflamaţie purulentă a folicului pilo-sebaceu, însoţită de secreţie exagerată a glandelor sebacee. Ea apare la adolescenţă sau la femei după vârsta de 40 de ani sub forma acneei rozacee. Fitoterapeutica se face cu următoarele plante medicinale: gălbenele, brusture, cicoare, trei fraţi pătaţi, dud, frasin, hamei, osul-iepurelui, sovârv, unguraş, plop, urzică etc. precum şi cu legume ca napul, prazul, varza, tomatele. Atenţie ! Tratamentul de acnee este dificil, de lungă durată şi cere multă voinţă pentru reuşita lui. a) - Tratament cu ceai din conuri de hamei Se prepară o infuzie dintr-o lingură de conuri de hamei la 100 ml de apă clocotită. Se aplică comprese pe zona afectată. b) - Tratament cu ceai din muguri de plop Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de muguri de plop zdrobiţi puşi în 250 ml de apă clocotită. Tratamentul constă în a aplica pe locul afectat cataplasme, spălături şi băi locale cu acest ceai. c) Tratament cu ceai din rădăcină de brusture Se prepară o infuzie din 20-30 g de rădăcini mărunţite de brusture la 1000 ml de apă clocotită. Cu acest ceai, pe locul afectat se pun comprese sau se fac spălături. d) - Tratament recomandat de MauriceMességué şi Michel Bontemps Seara după cină, se va bea o cană de 250 ml din ceaiul preparat după reţeta: - Flori de iarbă neagră - 50 g - Coada şoricelului (planta fără rădăcină) - 50 g - Fructe de ienupăr - 25 g - Frunze de cimbru - 50 g - Frunze de rozmarin - 50 g Se va lua o lingură de plante din amestecul bine omogenizat şi mărunţit şi se va fierbe în 250 ml de apă, timp de 5 minute.
2. Aciditate gastrică Se manifestă prin arsuri la stomac. Tratamentul recomandat este a se bea o cană de ceai făcut conform reţetei de mai jos, după fiecare din mesele principale: - Flori de violete - 50 g - Seminţe de fenicul - 50 g - Rădăcini de nalbă mare - 100 g - Flori de nalbă de pădure - 50 g - Frunze de roiniţă - 50 g - Coada şoricelului (planta fără rădăcină) - 100 g Din plantele bine omogenizate şi mărunţite se ia o lingură şi se va prepara un ceai, care se va lăsa la infuzat 15 minute. Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă şi tratamentul cu capsule: - În timpul celor trei mese principale se vor lua două capsule de fenicul. - După fiecare masă se vor lua 2 capsule de complex magneziu+vitamina D.
3. Acrocianoză Este o afecţiune caracterizată prin tulburarea spastică vasomotorie a reţelei arteriale de la extremităţi şi apare mai ale la femeile tinere. În unele cazuri se asociază cu focare infecţioase cronice, tulburări endocrine sau precede debutul unor boli autoimune. Pentru înţelegerea cititorului este o tulburare locală în circulaţia sângelui, la mâini şi la picioare şi apare datorită lipsei de tonicitate a capilarelor şi venelor mici care se comportă ca şi când ar fi paralizate. Tratament cu ceai de talpa-gâştei Se prepară o infuzie cu 15 g de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se iau 34 linguri pe zi.
4. Acnee (coşuri) 21
Se mai recomandă a se lua dimineaţa şi la prânz: două capsule de brusture, 2 capsule de urzică moartă şi 2 capsule de trei fraţi pătaţi. Ele se vor lua toate odată. Se indică a se consuma cât mai mult din: păpădie, anghinare, morcovi, castraveţi, ceapă, pere sparanghel. Alimente contraindicate: brânză fermentată, cafea, alcool, grăsimi animale. e) - Tratament cu ceai din flori de gălbenele Se prepară o infuzie cu 15-20 g de flori de gălbenele la 1000 ml de apă clocotită. Acest ceai va fi utilizat la a face băi, spălături şi a pune cataplasme pe locul acneei. Virgil T.Geiculescu recomanda a se utiliza în tratamente tinctura preparată din 20 g flori de gălbenele, macerate timp de 8 zile în 100 ml de alcool. Se pun comprese cu 10 ml din tinctură diluată cu 100 ml apă fiartă şi răcită. f) Tratament cu ceai din cicoare Se prepară o infuzie cu 20-40 g de cicoare la 1000 ml de apă clocotită. Cu acest ceai se fac spălături şi se pun cataplasme pe zona vătămată. g) - Tratament cu ceai din trei fraţi pătaţi Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. h) - Tratament cu ceai preparat după reţeta 1: - Frunze de mesteacăn râios - 15 g - Frunze de salvie - 15 g - Frunze de roiniţă - 15 g - Urzică mare - 15 g Se iau 3 linguriţe din amestecul de plante bine omogenizat şi mărunţit şi se prepară o infuzie cu 250 ml de apă clocotită. Tratamentul indică a se bea dimineaţa şi seara câte o cană de ceai cald. i) Tratament după Maria Treben Se va prepara ceaiul după reţeta: - Frunze de nuc - 20 g
- Trei fraţi pătaţi - 20 g - Rădăcini de sănişoară - 20 g - Rădăcini de pătrunjel de câmp - 20 g - Flori de porumbar - 20 g Se iau două linguriţe din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit şi se fierb în 750 ml de apă, timp de 5-10 minute. Tratamentul constă în a se bea zilnic 3 căni de ceai cald. î) - Tratarea acneei rozacee Tratamentul constă în a se bea dimineaţa, la prânz şi seara o cană de ceai preparată după reţeta: - Frunze de rozmarin - 40 g - Frunze de salvie - 20 g - Flori de nalbă de pădure - 10 g - Muguri florali de portocal amar - 20 g - Urzică moartă (planta fără rădăcină) - 20 g Se ia o lingură din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit şi se pune în 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 15-20 de minute şi se va bea cu puţină miere de păducel. Maurice Mességué şi Michel Bontemps mai recomandă a se administra: a) – 2 capsule de păducel înainte de fiecare masă; b) – 3 pastile de complex-viţa de vie, la prânz şi seara în timpul meselor.
5. Actinomicoză Este o maladie cronică, comună omului şi animalelor, produsă de o ciupercă, care pătrunzând în cavitatea bucală invadează osul maxilar inferior şi ţesuturile învecinate. Ea produce ulceraţii şi lasă să se scurgă un puroi ce conţine nişte grăunţe gălbui caracteristice. Tratamentul se realizează cu un ceai din muguri de plop negru. Prepararea ceaiului se face dintr-o infuzie cu o linguriţă de muguri de plop negru zdrobiţi 22
în 250 ml de apă clocotită. Cu ceaiul obţinut se va face gargară de mai multe ori pe zi.
mărunţit la o cană de 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute înainte de a se strecura. Maurice Mességué şi Michel Bontemps mai recomandă a se administra: a) – 2 capsule de angelică înainte de masa de prânz şi cea de seară; b) – 2 pastile de complex-drojdie vitaminizată în timpul prânzului şi al cinei.
6. Acuitate vizuală Acuitatea vizuală (diferenţierea unor detalii şi nuanţe de culori) scade cu vârsta şi cu diverse modificări în structura ochiului. Plantele medicinale recomandate în fitoterapie sunt salvia şi afinul.
8. Afrodisiace
a) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se prepară din 4 linguri de frunze la 1000 ml de apă clocotită. Se administrează după infuzare în cursul unei zile, între mese şi la distanţă de ele. b) - Tratament cu ceai de afin Se prepară dintr-o linguriţă de frunze la 250 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. c) - Tratament cu macerat de afin Se obţine dintr-o linguriţă de fructe zdrobite care se lasă la macerat 8 ore în 200 ml de apă rece. Maceratul preparat se bea în trei reprize, în cursul unei zile. d) - Tratament prin consum direct de fructe Se recomandă a se face cure de 1520 de zile, în care se vor consuma cca 80100 g de afine pe zi.
Afrodisiacele sunt substanţe sau alimente care stimulează impulsurile (apetitul) sexual. Recomandăm pentru calităţile lor afrodisiace, fitoterapie cu următoarele plante medicinale: busuioc de câmp, asudul calului, morcovi de câmp (se foloseşte inflorescenţa), ţelină (rădăcina) , dumbeţ, bujorei, priboi, schinduf. a) - Tratament cu ţelină Se consumă rădăcina de ţelină crudă sau în mâncare de ţelină. b) - Tratament cu ceai după reţeta 1 Se prepară un ceai din câte o linguriţă de priboi, de banat şi de floareavântului la 2000 ml de apă clocotită şi se fierb un minut. Se utilizează atât rădăcinile, cât şi frunzele acestor plante bine mărunţite. Se administrează câte 6-8 linguri pe zi sau se beau la cele trei mese principale, câte 1-2 căni. Tratamentul se face în cure de 40 de zile. c) - Tratament cu ceai după reţeta 2 Se prepară un ceai din: 30 g rădăcini de lemn- dulce, 30 g seminţe de susan, 30 g seminţe de lemn-dulce. Amestecul bine mărunţit şi pisat se pune în 600 ml de apă clocotită. Se fierbe 5 minute la foc iute, iar apoi încă 20 de minute la foc moale.
7. Aerofagie Definită, aerofagia înseamnă înghiţirea unei cantităţi de aer care pătrunde în stomac, unde se acumulează. Tratamentul constă în a se bea înainte de masă, la prânz şi seara o cană de ceai preparat după reţeta: - Frunze de rozmarin - 40 g - Rădăcină de genţiană- 20 g - Seminţe de anason - 20 g - Frunze de busuioc - 40 g - Seminţe de fenicul - 20 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal bine omogenizat şi
9. Afte Definite, aftele reprezintă nişte exulceraţii gălbui, rotunde sau ovale, înconjurate de un halo roşu, urmând după o vezică uneori de origine virală, şi situate pe 23
mucoasa bucală, faringiană sau genitală. Ele sunt însoţite de o senzaţie de arsură. Fitoterapia se face cu: salvie, salcie, sulfină, trandafir, busuioc.
Se face gargară de mai multe ori pe zi. h) - Tratament cu ceai de afin Se prepară un decoct dintr-o lingură de fructe de afin zdrobite în 1000 ml de apă clocotită. Se va fierbe decoctul până scade volumul lui la jumătate. Tratamentul constă în gargarisme repetate. Notă. – În general, aftele apar, în mare măsură, ca produse de hiperaciditatea stomacului. Recomandarea este ca atunci când apar aftele, pacientul să fie tratat şi de arsuri gastrice.
a) - Tratament cu ceai din petale de trandafir Infuzia se prepară din două linguri cu petale de trandafiri la 250 ml de apă clocotită. Tratamentul constă în gargarisme cu infuzie şi mestecarea plantelor care se află în ceai. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta 1 - Frunze de salvie - 20 g - Rădăcini de brusture - 20 g - Coji de lămâie - 20 g - Fructe de ienupăr - 20 g - Plantă întreagă-şovârv - 20 g Ceaiul se prepară luând o lingură din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit în 250 ml de apă şi se va fierbe 57 minute. Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă ca în ceaiul obţinut să se adauge o lingură de oţet de cidru. Tratamentul constă în a se face gargară de 4 ori pe zi cu ceaiul preparat, foarte fierbinte, atât cât suportă pacientul. c) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se obţine dintr-o lingură de plantă în 100 ml de apă clocotită. Tratamentul constă în a face gargară cu acest ceai de mai multe ori pe zi. d) - Tratament cu ceai de sulfină Ceaiul se prepară dintr-o lingură de plantă la 100 ml de apă. Tratamentul constă în a face gargară şi a mesteca în gură frunzele infuziei de mai multe ori pe zi. e) - Tratament cu ceai de nalbă Se prepară un decoct din 50 g de rădăcină de nalbă bine mărunţită, fiartă în 1000 ml apă. Cu acest decoct se face gargară de mai multe ori pe zi. f) - Tamponarea aftelor cu suc de lămâie g) - Tratament cu ceai de morcov Se prepară un decoct din 20 g de frunze de morcov în 1000 ml apă clocotită.
10.
Albuminurie
Albuminuria este întotdeauna legată de o proastă eliminare a toxinelor din organism. Se recomandă a se face o cură de 21 de zile, mai ales toamna, când se va face o mare cură depurativă pentru a curăţa “filtrul renal”. a) - Tratament cu ceai după reţeta 1 - Rădăcini de brustur - 35 g - Măduvă albă de tei - 35 g - Rădăcini de pir - 35 g - Frunze de coacăz - 35 g - Rădăcini de păpădie - 35 g - Frunze de trifoişte de baltă - 35 g - Cozi de cireşe - 35 g Se iau 4 linguri din amestecul vegetal bine mărunţit şi se fierb 2 minute în 1000 ml de apă. În ceaiul obţinut se va introduce o lingură din coada calului şi, acoperit, se va lăsa la infuzat 15 minute. Tratamentul recomandă a se bea 1000 ml de ceai zilnic. b) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se administra:
a) –
înainte de fiecare masă 2 capsule de pir; b) – în timpul meselor principale 2 capsule de frasin. 24
c) – după fiecare masă 2 pastile de complex-alge+coacăz negru Speranţa Anton recomandă o infuzie din 15 g rădăcini de ţelină, sparanghel, mărar, ghimpe, pătrunjel+miere sau o infuzie din păstăi de fasole boabe.
11.
zile în care se va bea dimineaţa jumătate din cana de ceai, iar seara, cealaltă jumătate.
12.
Alergie
Alergia este o hipersensibilitate a organismului uman faţă de o substanţă străină, fie faţă de o substanţă care în mod natural este inofensivă (păr, praf, polen, lapte) - , fie un produs bacterian sau medicamentos. Ea se manifestă printr-o reacţie imediată în diverse moduri (eczemă, urticarie, astm bronşic etc.). a) - Tratament cu decoct de coacăze negre Se prepară decoctul de coacăze negre: 10 g la 250 ml de apă clocotită. Se fierbe 15 minute. Se iau câte trei linguri de trei ori pe zi. b) Tratament în eczeme alergice Se prepară un decoct din 40 g rizomi de pir şi 20 g de săpunariţă în 500 ml de apă. Se fierbe timp de 30 de minute. Tratamentul constă în a se bea 2 căni pe zi, cât şi în aplicarea de comprese. c) - Tratarea guturaiului de fân Tratamentul recomandat: a se bea 3-4 căni de ceai de urzici în care se amestecă o lingură de bitter suedez. d) - Tratament cu ceai după reţetă: - Frunze de frag - 35 g - Frunze de frasin - 35 g - Fructe de ienupăr - 35 g - Rădăcini de brustur - 35 g Ceaiul de prepară din amestecul vegetal bine mărunţit, fiert timp de 2-3 minute în 1000 ml de apă. Tratamentul constă în a se bea zilnic 1000 ml din acest ceai. Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă şi tratamentul cu capsule: ser vor lua 2 capsule de ienupăr înainte de masă.
Alcoolism
Alcoolismul este o maladie legată de ingestia repetată, ani de zile a unor cantităţi excesive de alcool. El se manifestă prin tulburări afective, euforie, scăderea memoriei şi a discernământului, tulburări nervoase, leziuni organice (mai ales ciroză şi gastrite). Alcoolismul este adesea însoţit de probleme psihologice şi sociale. Complicaţiile cele mai grave sunt: ciroză, delirum tremens, halucinoză alcoolică, etc. Fitoterapia se face cu următoarele plante: brădişor, ardei iute, coacăz negru, cătină albă, măceş. a) - Tratament cu ceai de măceş Se face o cură de dezintoxicare până ce bolnavul este vindecat. Ceaiul se prepară din 2 linguri de fructe zdrobite în 500 ml de apă clocotită. Decoctul se va fierbe 5 minute şi se bea în cursul unei zile. b) - Tratament cu ceai de cătină albă Infuzia de prepară din 2 linguri de fructe zdrobite, în 500 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 20-30 de minute şi se bea fracţionat în cursul unei zile. Tratamentul de dezintoxicare se face până la vindecarea bolnavului. c) - Tratament cu tinctură de ardei iute Tinctura se va prepara din 200 g de ardei iute macerat în 100 ml alcool, timp de 7-8 zile. În curele de dezalcoolizare, pacientul va bea un ceai amar de anghinare, unguraş sau ţintaură în care se vor adăuga 15-30 de picături de tinctură de ardei iute. d) - Tratament cu ceai de coacăz negru Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de frunze uscate în 250 ml de apă clocotită. Se fierbe ceaiul timp de 5 minute. Tratamentul constă într-o cură de 30-40 de
13. 25
Alopecie
- tulburări la nivelul creierului în cazul migrenelor şi a sclerozei vaselor sanguine cerebrale; - ca efect al acţiunii unor toxine; - ca rău de mare, etc. Tratamentele sunt diverse de la caz la caz: a) - Tratament cu ceaiuri Se poate bea ceai de anason sau se fac inhalaţii cu aburi de levănţică sau esenţă de mentă. b) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de măghiran - 40 g - Frunze de mentă dulce - 20 g - Flori de levănţică - 40 g - Flori de muşeţel mare - 20 g Ceaiul se prepară dintr-o cană de apă clocotită în care se va pune o lingură din amestecul de plante. Se va bea dimineaţa, pe nemâncate şi seara, înainte de culcare câte o cană de ceai. c) - Tratament cu capsule după Maurice Mességué şi Michel Bontemps care recomandă a se lua: a) 1 capsulă de păducel înaintea celor trei mese principale; b) 2 capsule de sulfină după masa de prânz şi cea de seară. d) - Tratament după Maria Treben la ameţeli cu slăbirea memoriei, fără hipertensiune: Se va prepara un ceai după reţeta: - Vinanţ - 30 g - Cimbrişor - 30 g - Frunze de roiniţă - 100 g Se va lua o linguriţă din amestec peste care se va turna o cană de 250 ml de apă clocotită şi se va infuza 5-10 minute. Zilnic se va bea o cană de ceai cald. e) Tratament după Maria Treben la ameţeli cu slăbirea memoriei şi a puterii de concentrare
Reprezintă o cădere temporară, parţială sau generală a părului. A nu se confunda cu calviţia care este o cădere definitivă a părului. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: ardei iute, năsturel, coada calului, brusture. a) - Tratament cu suc proaspăt de năsturel Tratamentul constă într-o fricţiune zilnică, seara, cu suc proaspăt de năsturel. b) - Tratament cu tinctură de ardei iute Virgil T.Geiculescu recomandă tratamentul cu tinctura preparată din 200 g de ardei iute şi 100 ml de alcool, procesul de maceraţie durând 8 zile. Cu această tinctură se va freca rădăcina părului o dată sau de două ori pe săptămână. c) Tratament cu ceai de brusture Se prepară un decoct dintr-o lingură de rădăcini de brusture fierte 5-10 minute în 500 ml de apă. Se beau zilnic 2 căni de ceai. Tratamentul creşte în eficienţă, dacă se completează cu spălări şi masări ale pielii capului cu acelaşi decoct, o dată sau de două ori pe săptămână şi cu ungerea pielii capului cu ulei din rădăcini de brusture. d) - Maria Treben recomandă: Loţiunea pentru creşterea părului se prepară din 3 linguriţe amestec de plante din reţeta de mai jos în 500 ml de apă clocotită: - frunze de mesteacăn râios - 50 g - urzică mare - 50 g Tratamentul constă în a se spăla şi masa pielea capului cu acest ceai cald, dimineaţa şi seara.
14.
Ameţelile
Ameţelile sau crizele de ameţeală sunt produse de foarte multe cauze: - tulburări datorate unor boli ale vaselor sanguine (arterioscleroză, hipertensiune), cât şi a hipertensiunii propriu-zise; 26
Se prepară un ceai după reţeta: - Flori de arnică - 5g - Coada şoricelului - 25 g - Sunătoare - 50 g Se ia o linguriţă din amestec şi se toarnă peste plante 250 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 5-10 minute. Se beau zilnic, 2-3 căni de ceai cald.
15.
se face cu plantele medicinale: tei, muşeţel, mentă, fenicul, sunătoare, salvie, nalbă mare, cerenţel, etc. a) Tratament cu ceai de muşeţel Se prepară o infuzie de muşeţel din 2 linguri de flori de muşeţel în 250 ml de apă clocotită. Ceaiul de muşeţel este puternic antiseptic, antiinflamator şi anestezic, iar tratamentul constă în băutul a 2-3 căni pe zi şi efectuarea de gargarisme de 4-5 ori pe zi. b) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se face dintr-o lingură plină de salvie la 25o ml de apă clocotită. Se vor bea 2 căni de ceai zilnic. c) Tratament cu ceai de muşeţel şi de salvie Se fac gargarisme cu un ceai preparat din 2 linguri de flori de muşeţel şi 3 linguriţe de frunze de salvie în 250 ml de apă clocotită, până la vindecarea totală. d) Tratament pentru amigdalită însoţită de tuse Se vor face gargarisme cu ceai preparat din frunze de nuc, rug de mure şi petale de trandafir. e) Tratament cu ceai de cerenţel Se prepară un decoct dintr-o lingură de rădăcini de cerenţel bine mărunţite în 250 ml de apă. Ceaiul se fierbe timp de 30 de minute. Se va bea zilnic, în 3 reprize, după mesele principale. La gargară se va utiliza un decoct preparat din 3 linguriţe de rădăcină mărunţită în 300 ml de apă rece, fiert timp de 30 de minute. f) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de salvie - 45 g - Frunze de izmă - 45 g - Flori de muşeţel - 45 g - Seminţe de fenicul - 15 g Ceaiul se va prepara luând o linguriţă din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit şi se vor turna peste el 250 ml de apă clocotită. Cu infuzia astfel obţinută se va face gargară la 1,5-2 ore.
Amenoree
Definită, amenoreea reprezintă absenţa menstrelor, survenită în afara sarcinii la femei şi la vârsta la care trebuie să existe ciclul normal. Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se face, înainte cu 3 zile de data ciclului, o baie la picioare fierbinte în care se vor introduce 2 linguri de ulei de rozmarin. Baia va dura 10-15 minute, iar apa va fi atât de fierbinte cât poate suferi pacienta. Ca tratament indicat se va face: a) - Timp de 60 de zile se va bea un ceai după reţeta: - Seminţe de fenicul - 50 g - Frunze de trifoişte de baltă - 50 g - Coada şoricelului (planta fără rădăcină) - 50 g - Frunze de rozmarin -100g Ceaiul se va prepara din 4 linguri din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit în 1000 ml de apă clocotită. Se va infuza ceaiul 15 minute. Se va administra pacientei o cană de ceai dimineaţa, pe nemâncate şi alta, seara, la culcare. b) - Tratament cu pulbere de muşeţel mare Se vor lua 2 capsule de muşeţel mare înainte de fiecare masă. Tratamentul se va completa cu regim alimentar din care nu trebuie să lipsească pătrunjelul verde şi şofranul natural.
16.
Amigdalită
Este una dintre cele mai frecvente maladii şi constă într-o inflamare acută sau cronică a amigdalelor palatine. Fitoterapia 27
g) - Tratamente pentru copii recomandate de Maria Treben
d) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de verbină mirositoare - 20 g - Rădăcină de genţiană - 20 g - Frunze de fag - 40 g - Fumăriţă (planta fără rădăcină) - 40 g - Rotungioară (planta fără rădăcină) - 40 g Din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit se iau 2 linguri şi se prepară ceaiul cu 500 ml de apă clocotită. Se va fierbe 1-1,5 minute, după care se va infuza 10 minute. Tratamentul constă în consumarea unei căni de ceai înainte de fiecare masă principală. e) - Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă tratamentul cu capsule: - înainte de fiecare masă se vor lua 2 capsule de angelică;
A. Tratament cu ceai din caşul popii Se pune la macerat, în apă rece, timp de 12 ore, o linguriţă din caşul popii, După macerare, conţinutul se va încălzi şi strecura. Zilnic se vor bea 2-3 căni de ceai. B. Tratament cu ceai din coada calului Se prepară ceaiul dintr-o linguriţă de coada calului la 250 ml de apă clocotită. Se strecoară ceaiul cald şi se face cu el gargară.
17.
Anemie
Diagnosticată clinic prin paloare, astenie, ameţeli, tulburări trofice, anemia apare în special ca urmare a scăderii numărului de globule roşii sau a conţinutului lor în hemoglobină. Producerea anemiei are la bază pierderi de sânge ca urmare a unor hemoragii interne sau externe sau a unor boli cronice cu distrugerea masivă de globule roşii. De subliniat că anemia mai poate fi produsă şi din cauza lipse din organism a fierului şi a vitaminelor. Pentru fitoterapie se recomandă plantele medicinale: urzică, coada calului, cimbrişorul, cimbrul de cultură, troscotul, porumbarul, turiţa-mare, tecile de fasole uscată, angelica, genţiana, cătina albă etc. a) - Tratament cu ceai de cătină albă Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de fructe zdrobite, în 250 ml de apă clocotită. Se vor bea 3 căni de ceai pe zi, din care o cană seara, la culcare. b) - Tratament cu ceai din teci de fasole fără seminţe Se prepară un ceai dintr-o lingură de teci de fasole fără seminţe la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic c) - Tratament cu ceai de urzică Se prepară dintr-o linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de cei zilnic, înainte de mesele principale.
-
în timpul meselor principale se iau 2 pastile de complex-fier. f) - Pentru creşterea poftei de mâncare, Maria Treben recomandă a se utiliza următoarea reţetă de plante: - Pătlagină îngustă - 10 g - Pelin -5g - Sunătoare - 10 g - Creţişoară - 10 g - Unguraş - 10 g - Obligeană - 45 g - Rădăcină de sclipeţi - 10 g - Flori de tei - 10 g - Flori de părăluţă - 10 g - Frunze de urzică mare - 10 g - Frunze de nuc - 10 g 28
- Pir
calului, rostopasca, anghinare, coada calului, păducel, vinanţ, cruşin, frasin, cicoare, cimbrişor, vâsc alb etc.
- 10 g - Roiniţă - 45 g Tot amestecul de plante se pune într-un recipient cu 2 l de vin roşu şi se lasă la macerat 14 zile la întuneric. Tratamentul constă în a se bea zilnic câte un pahar din lichidul obţinut care va stimula atât pofta de mâncare, cât şi va îmbunătăţi numărul de globule roşii în sânge. g) - Tratamente pentru copii A. Tratament cu ceai de turiţămare Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită opărită timp de o jumătate de minut cu 250 ml de apă clocotită. Se beau două căni de ceai zilnic. B. Tratament cu ceai de urzică Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plante în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-4 căni zilnic, cu înghiţituri mici.
18.
a) -Tratament cu ceai după reţeta 1 - Talpa-gâştei - 30 g - Mentă - 20 g - Coada racului - 10 g - Cimbrişor - 10 g - Roiniţă - 20 g - Soc - 10 g Se prepară o infuzie dintr-o lingură de amestec de plante în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. b) -Tratament cu ceai după reţeta 2 - Vâsc alb - 20 g - Flori de păducel - 20 g - Vinanţ - 20 g - Coada calului - 20 g - Traista ciobanului - 20 g Se va proceda astfel: se iau 3 linguriţe de vâsc alb, peste care se toarnă 750 ml de apă şi se lasă la macerat 8 ore. Celelalte ingrediente se amestecă în cantităţile indicate. Peste 3 linguriţe din amestec se toarnă 3 căni de 250 ml cu apă clocotită şi se lasă la infuzat 5-10 minute. Se amestecă cele două lichide până la omogenizare şi se beau în timpul unei zile 3 căni de ceai cald.
Anafrodisiace
Anafrodisiac reprezintă un calmant în excitaţiile sexuale şi poate fi un aliment sau o anumită substanţă specială. Se recomandă a se bea 2 căni de ceai pe zi dintr-o infuzie preparată din 2 linguri de conuri de hamei zdrobite, în 500 ml de apă clocotită. Se mai poate folosi şi planta ca atare: conurile de hamei puse într-un săculeţ de tifon care se aşează seara pe pernă în dreptul nasului. Cele 50 de conuri puse în săculeţul de tifon se schimbă la 15 zile.
19.
Anghină pectorală
Anghina pectorală se manifestă printr-o senzaţie de angoasă şi opresiune toracică provocată de un aport insuficient de oxigen la inimă. Durerea iradiază deseori spre membrul inferior stâng, maxilar şi spate. Ea este declanşată de efort sau de emoţie, uneori de frig. Ea se poate calma prin repaus sau tratament. Fitoterapia se realizează cu următoarele plante medicinale: traista ciobanului, rostopască, anghinare, coada
20.
Angiocolită
Este o maladie care apare datorită inflamaţiilor căilor biliare intrahepatice şi extrahepatice. Se întâlneşte în infecţii intestinale (de ex. febra tifoidă) şi în afecţiuni însoţite de perturbare scurgerii bilei pe căile biliare (calcul pe choledoc, tumoare a capului pancreasului etc.). 29
Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: anghinare, frasin, cruşin, cimbru, cimbrişor, cicoare. a) - Tratament cu ceai de cruşin Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de coajă mărunţită de cruşin (n.a. – se utilizează după un an de la recoltare) cu 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute şi apoi se fierbe la foc mic 15 minute. Se bea seara la culcare. Atenţie ! Nu se bea în doze mari sau prea concentrat deoarece poate provoca nişte colici puternice. b) - Tratament cu ceai de frasin Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plante la 250 ml de apă în clocot. Se bea fracţionat în timpul unei zile. Este un ceai cu calităţi deosebite: colagog, coleretic şi antiinflamator. c) - Tratament cu ceai de cicoare Decoctul se prepară dintr-o lingură de rădăcină bine mărunţită de cicoare în 250 ml de apă şi se fierbe 5 minute. Tratamentul constă în a bea ceaiul cald în trei reprize, înaintea meselor principale.
21.
Se prepară un decoct dintr-o jumătate de linguriţă de rădăcini mărunţite de ghinţură în 250 ml de apă şi se fierb 510 minute. Se bea în cursul unei zile. c) - Tratament cu ceai de urzici Se prepară infuzia din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile, înghiţitură cu înghiţitură. d) - Tratament cu ceai după reţeta 1 - Coada şoricelului - 45 g - Frunze de roiniţă - 45 g - Pelin - 45 g - Ţintaură - 45 g Se iau 3 linguriţe din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 5-10 minute. Tratamentul recomandat este a se bea o cană de ceai cald neîndulcit cu 30 de minute înaintea meselor principale.
Anorexie
22.
Anorexia reprezintă o afecţiune a organismului uman manifestată prin lipsa poftei de mâncare cauzată fie de o afecţiune a tubului digestiv, sau de o tumoare malignă. Anorexia mai poate fi provocată şi de un factor psihic. Fitoterapia aplicată utilizează următoarele plante: isopul, anasonul, muştarul alb, ghinţura, hameiul, pelinul, măghiranul, păpădia, roiniţa, ienupărul, şovârvul, unguraşul, troscotul etc.
Anxietate
Definita anxietatea reprezintă o senzaţie de maleză psihică manifestată prin teamă de un pericol iminent, real sau imaginar. Se manifestă prin nesiguranţă, nelinişte, transpiraţie, paloare, tulburări neuro-vegetative, tahicardie. Este de fapt, o formă de nelinişte, care se manifestă conştient sau inconştient. Fitoterapia foloseşte ca plante medicinale: levănţica, obligeana, odoleanul, valeriana, rozmarinul, roiniţa etc. a) - Tratament cu ceai după reţeta 1 - Sunătoare - 50 g - Frunze de roiniţă - 25 g - Rădăcină de valeriană - 25 g - Frunze de rozmarin - 25 g Din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit se iau 3 linguriţe peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute.
a) - Tratament cu ceai după O.Bojor şi M.Alexan Ceaiul se prepară dintr-un amestec din: ghinţură, rizomi de obligeană, ţintaură, schinel, pelin, măceşe şi coriandru. Din amestecul de plante omogenizat se ia o linguriţă de vegetale peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale. b) Tratament cu ceai de ghinţură 30
Tratamentul este de a bea seara 1-2 căni de ceai cald. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta 2 - Frunze de măghiran - 40 g - Frunze de busuioc
a) Tratament cu ceai de unguraş Are calitatea de a regla ritmul cardiac. T.V.Geiculescu recomandă a se bea 2-3 căni de ceai pe zi dintr-o infuzie preparată cu o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se mai indică a se prepara un ceai concentrat din două linguri de plante la 250 ml de apă clocotită. În cazul ceaiului concentrat se va lua o lingură de ceai înainte de mesele principale. b) - Tratament cu ceai din talpagâştei Se prepară infuzia din 15 g plantă mărunţită peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Se vor lua câte 3-5 linguri pe zi.
- 40
g - Muguri florali de portocal amar - 40 g - Isop (planta fără rădăcini) - 40 g - Frunze de verbină mirositoare - 40 g Se iau din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit două linguri de plante peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 15 minute. Tratamentul constă din a bea seara, la culcare 1 cană de ceai cald şi încă o cană dimineaţa. c) - Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă şi tratamentul cu capsule: - se administrează înaintea meselor de prânz şi de seară 2 capsule de sulfină. Pulberea de sulfină este obţinută din vârfurile inflorescenţelor înflorite. - după mesele de prânz şi de seară se vor lua 2 capsule de muşeţel mare.
23.
c) Tratament cu ceai de păducel Se face o infuzie dintr-o linguriţă de plantă (frunze, flori, fructe) peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Ceaiul obţinut se bea în cursul zilei, tratamentul durând până la dispariţia aritmiilor.
25.
Arsurile reprezintă leziuni cutanate sau ale mucoasei produse de căldură sau de alţi agenţi fizici: radiaţii, electricitate, frig etc. Există patru grade de arsuri:
a) –
gradul unu – roşeaţă şi tumefiere dureroasă;
b) – arsură de gradul al doilea –
Apă de gură
se va adăuga formarea de băşici;
Apa de gură se prepară dintr-o infuzie de izmă cu care se vor face gargarisme. Infuzia se obţine din 1-2 linguriţe de frunze de izmă peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită.
24.
Arsuri
c) – arsură de gradul al treilea – băşicile sunt însoţite de necroză dermică şi uneori de necroza unei părţi a zonei afectate;
d) – arsură de gradul al patrulea
Aritmiile cardiace
– reprezintă carbonizarea unei părţi a corpului. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: coada şoricelului, frasinul, gălbenelele, plopul negru, salcâmul, schinelul, socul stejarul, sunătoarea, tătăneasa etc.
Reprezintă tulburări ale ritmului normal de contracţie a inimii. Creşterea peste 70-80 de bătăi pe minut se numeşte “tahicardie”, iar scăderea sub 68 de bătăi pe minut este denumită “bradicardie”. 31
a) - Tratament cu ceai de sunătoare Se fac băi locale cu infuzie preparată din 30-40 g de flori de sunătoare peste care s-au turnat 1000 ml de apă clocotită. b) - Tratament cu ceai din muguri de plop Se vor face spălături şi băi locale cu infuzie preparată din 20 g muguri de plop zdrobiţi peste care s-au turnat 1000 ml de apă clocotită.
a) - Tratament cu ceai de coacăz negru după V.T.Geiculescu Se beau 2 căni pe zi dintr-o infuzie preparată cu 2 linguriţe de fructe de coacăz negru zdrobite peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Se pot folosi coacăzele negre în tratament şi sub formă de sirop sau gem. b) - Tratament cu ceai de cătină albă Tratamentul constă în a se consuma 2 căni pe zi dintr-o infuzie preparată dintro linguriţă de fructe zdrobite peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. c) - Tratament cu ceai de măceş Se va prepara o infuzie sau un decoct din 2 linguri de măceşe la 1000 ml de apă clocotită. Se va bea ceaiul în cursul unei zile. d) - Tratament cu ceai de sulfină Se beau 2 căni de ceai pe zi dintr-o infuzie preparată dintr-o linguriţă de sulfină la 250 ml de apă clocotită. e) - Tratament cu ceai de ghimpe Se beau două căni de ceai pe zi din decoctul preparat cu 2 linguriţe de frunze de ghimpe peste care s-au turnat 250 ml de apă.
c)- Tratament cu ceai din flori de coada şoricelului Se pun comprese cu o infuzie obţinută din 2 linguri de flori peste care sau turnat 250 ml de apă clocotită. d) Tratament cu ceai de muşeţel Se fac spălături şi băi locale cu o infuzie din 2 linguri de flori de muşeţel peste care s-au turnat 250 ml de apă clocotită. e) - Tratament cu cataplasme cu frunze de varză, de vânătă, gutui sau smochine f) - Tratament cu macerat din flori de crin Se prepară maceratul din flori de crin de grădină luat o parte şi ulei 2 părţi. Macerarea durează 8 zile. Se vor unge arsurile cu macerat care are un rol calmant şi vindecător.
26.
27.
Artrită
Artrita reprezintă o inflamaţie a articulaţiilor (încheieturilor). Plantele medicinale utilizate în fitoterapie sunt: lemnul dulce, porumbul, scaiul vânăt. a) Tratament cu ceai din scoarţă de păr Se va prepara ceaiul din 15 g scoarţă de păr fiartă 20 de minute în 500 ml de apă. Tratamentul prevede a se bea o cană de ceai dimineaţa, pe stomacul gol, a doua la ora 17, iar a treia, seara. Ceaiul se va îndulci cu miere. b) - Tratament prin aplicarea pe zona afectată de comprese cu foi de varză încălzite cu fierul de călcat c) - Tratament după Maurice Mességué şi Michel Bontemps
Arterită
Reprezintă inflamaţii ale arterelor, întâlnite, mai ales, la bărbaţii tineri. Se localizează în special la membrele inferioare şi îşi anunţă prezenţa prin greutăţi în glezene şi pulpe. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: măceşul, cătina albă, coacăzul negru, sulfina, salvia, ghimpele, vâscul etc. Ca tratament profilactic se recomandă: evitarea fumatului, a expunerii la frig, umezeala sau căldura excesivă, evitarea traumatismelor şi a emoţiilor.
32
Se va bea o cană de ceai, seara, după cină preparat după reţeta: - Măduvă albă de tei - 25 g - Frunze de frag - 25 g - Flori de iarbă neagră - 25 g - Frunze de cimbru - 25 g Din amestecul vegetal de mai sus se va lua o lingură de plante peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 5-10 minute. Se mai recomandă ca înaintea celor trei mese să ia 2 capsule de muşeţel mare.
28.
- Pulbere de argilă verde - 100 g - Pulbere de creţuşcă - 100 g - Pulberea de iarbă neagră - 50 g Aceste pulberi, bine amestecate, se vor combina cu apă fierbinte până se va obţine compoziţia unei cataplasme, care se va aşeza pe articulaţia bolnavă. Se va păstra pe locul afectat toată noaptea. f) - Tratament cu pernă caldă cu iarbă neagră Într-un sac mare de pânză de bumbac se va pune o cantitate mai mare de flori uscate de iarbă mare, Se va încălzi sacul pe o plită sau într-un cuptor, iar apoi se va aşeza pe articulaţia bolnavă şi se va acoperi cu un fular gros.
Artroză
29. Ascardioză (Limbrici)
Artroza reprezintă o afecţiune degenerativă a ţesuturilor cartilaginoase şi osoase, ce formează articulaţia. Este o boală a vârstei, dar poate apărea şi la tineri la cei care fac munci fizice grele sau sport. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: muştar negru, hrean, tătăneasă, varză, coada calului, gălbenele, flori de fân, paie de orez, pedicuţă, cimbru, urzică etc.
Este o boală parazitară produsă de un vierme, foarte răspândită la copii. Boala se manifestă prin oboseală, mâncărimi nazale şi anale, dureri de cap, scăderea atenţiei şi a memoriei etc. Se tratează prin ceaiuri şi sucuri. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: cruşinul, coada şoricelului, iarba mare, ghinţura, măceşul, schinduful, coriandrul etc. a) Tratament după Virgil T.Geiculescu Se prepară o infuzie din 2 linguriţe de coajă de cruşin şi pelin amestecate în părţi egale peste care se toarnă cca 250-300 ml de apă clocotită. Tratamentul recomandă ca pacientul să bea ceaiul dimineaţa, pe stomacul gol. b) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Ceaiul de prepară dintr-o infuzie cu 2 linguri de plantă la 100 ml de apă clocotită. Se bea neîndulcit, dimineaţa, pe stomacul gol. c) Tratament cu ceai de coriandru Se bea dimineaţa, pe stomacul gol, o infuzie preparată din 2 linguri de coriandru peste care s-au turnat 100 ml de apă clocotită.
a) - Tratament cu frunze de varză sau de pedicuţă Se pun comprese pe zona respectivă cu foi de varză sau de pedicuţă. b) - Se aplică cataplasme cu flori de fân în apă fierbinte. c) - Tratament cu paie de orez în apă fierbinte d)- Tratament în băi generale cu făină de muştar Se pune în apa băii un săculeţ cu 250 g făină de muştar şi se agită apa din baie. e) - Tratament cu cataplasme din amestecul - Pulbere de frasin - 50 g 33
d) - Tratament cu ceai din rădăcini de ghinţură Ceaiul se va prepara dintr-un decoct obţinut dintr-o lingură de rădăcini mărunţite fierte în 1000 ml de apă. Se bea câte o jumătate de cană de două ori pe zi.
30. Astenie primăvară
b) - Tratament cu ceai de cimbru de cultură sau cimbrişor de câmp. Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe de plante la o cană de apă clocotită. Se beau două căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Flori de levănţică - 20 g - Flori de nalbă - 40 g - Frunze de podbal - 40 g - Frunze de mentă - 40 g - Flori de coada şoricelului - 60 g Este o reţetă de ceai utilă în tratamente pentru crize de astm. Infuzia se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se recomandă a se bea 3 căni de ceai pe zi îndulcite cu miere. d) - Tratament cu pulbere de valeriană Se administrează de 3 ori pe zi, un vârf de pulbere. Cu valeriană se poate face şi tratamentul cu ceai preparat dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se bea ceaiul în cursul unei zile. e) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de cimbru de grădină- 60 g - Frunze de cimbru - 60 g - Frunze de eucalipt - 30 g - Frunze de mentă dulce - 60 g - Frunze de roiniţă - 60 g Se va lua o lingură din amestec peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. După o infuzare de 10-15 minute, ceaiul va fi băut după masa de seară. f) - Tratament cu vâsc de măr Se iau 3-4 linguriţe de plante mărunţite şi se pun într-o cană cu apă rece şi se lasă la macerat 7-8 ore. Se beau 2-3 ceşti pe zi.
de
Astenia de primăvară apare ca o stare de oboseală, ca o slăbiciune fizică şi mentală după iarna în care organismul uman n-a fost bine energizant de lumina soarelui şi alimentaţia a avut carenţe de vitamine. Se recomandă a se bea un cei din următorul amestec de plante: - Rostopască - 40 g - Bobornic - 40 g - Păpădie (frunze şi rădăcini) - 80 g - Coada şoricelului - 40 g - Rotungioară - 40 g Ceaiul se obţine din fierberea timp de 5-10 minute a 3 linguriţe din amestecul vegetal în 750 ml de apă. Se beau într-o zi 3 căni de ceai cald.
31.
Astm bronşic
Astmul reprezintă o afecţiune care se manifestă prin senzaţia lipsei de aer, cu expiraţie dificilă şi prelungită. Adesea, pacientul suferă şi de o tuse cu expectoraţie şi are senzaţia de sufocare. Fitoterapia utilizează ca plante medicinale: isopul, unguraşul, şovârvul, muşeţelul, pătlagina, podbalul, vâscul, valeriana, talpa-gâştei, levănţica, nalba, socul, pinul, menta etc. a) - Tratament cu ceai de pătlagină Se prepară dintr-o lingură de frunze peste care s-au turnat 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite.
34
g) - Tratament cu ceai de lumânărică Se prepară o infuzie cu o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile. h) - Tratament cu ceai din lichen de piatră Tratamentul recomandă a se bea 2 căni de ceai pe zi dintr-un decoct preparat dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă. Se amestecă cu lapte.
32.
Se va prepara dintr-o linguriţă de salvie în 100 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile. f) Tratament cu ceai de mesteacăn râios Se prepară un ceai din 3 linguriţe de frunze în 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5-10 minute. Se bea în cursul unei zile, uniform repartizate, 3 căni de ceai cald, îndulcit cu miere. g) - Tratament cu macerat după reţeta: - Sunătoare - 30 g - Arnică - 10 g - Flori de roiniţă - 30 g - Vâsc alb - 30 g Peste 3 linguriţe de vâsc alb se toarnă 750 ml de apă rece şi se ţine la macerat 8 ore. Din restul plantelor amestecate conform reţetei, se iau 3 linguriţe peste care se toarnă 750 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 5 minute. Se amestecă apoi cu maceratul şi se strecoară. Acest tratament, indicat de Maria Treben, constă în consumarea în cursul unei zile, repartizat uniform a 3 căni de ceai cald.
Ateroscleroză
Este o maladie cronică a arterelor ca urmare a modificării interne şi intermediare a pereţilor acestora şi înlocuirea lor cu fibre conjunctive colagene – o reacţie scleroasă – cu depunerea între ele a unei substanţe grase (colesterol) şi a calcului. Fitoterapia se realizează cu : pătlagină, traista ciobanului, vâsc, anghinare, nuc, păducel, păpădie, cătină albă, măceş, coacăz negru etc. a) - Tratament cu suc de ceapă Ceapa curăţată se dă pe răzătoare sau prin maşina de tocat. Prin presare se obţine sucul. Tratamentul este de 30 de zile şi constă în administrarea zilnică de 15-30 de picături de suc cu apă sau în mâncare. Poate fi şi un tratament de prevenire a maladiei. b) - Tratament cu coacăz negru Se beau 2 căni pe zi dintr-un decoct preparat cu 5% fructe zdrobite şi fierte în apă. Se mai poate utiliza în tratament şi sucul sau gemul de coacăze negre. Ceaiul se îndulceşte cu miere. c) - Tratament cu cătină albă Se prepară un decoct cu 5% cătină albă. Se beau 2 căni de ceai pe zi, îndulcite cu miere. Se mai pot utiliza în tratamente: sucul, marmelada şi genul de cătină albă. d) Tratament după dr.Mihăescu Grigore Se prepară un macerat din: o căpăţână de usturoi pisat, o lămâie, un litru de apă clocotită şi se lasă la macerat 48 de ore. Se recomandă a se lua o linguriţă de macerat de 3 ori pe zi timp îndelungat. e) - Tratament cu ceai de salvie
33.
Avitaminoză
Avitaminoza este o afecţiune gravă produsă de lipsa vitaminelor din alimentaţia pacientului. Fitoterapia recomandă a se utiliza următoarele plante medicinale: urzica, măceşul, cătina albă. a) - Tratament cu ceai din urzică Se obţine infuzia dintr-o lingură de frunze peste care s-au turnat 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. b) - Tratament cu ceai din cătină albă Ceaiul se obţine dintr-o infuzie din 2 linguriţe de fructe zdrobite peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Ceaiul se bea în reprize, în cursul unei zile. Din cătina albă, gospodinele prepară vinuri, 35
marmelade, gemuri, siropuri etc, toate fiind adevărate tezaure de vitamine şi pot fi utilizate cu succes şi cu plăcere în tratarea bolii. c) - Tratament cu ceai de măceşe
b) - Tratament cu ceai din frunze de mesteacăn Se recomandă a se bea 2-3 căni de ceai pe zi dintr-o infuzie preparată din 1-2 linguriţe de frunze de mesteacăn cu 250 ml de apă clocotită. După infuzare şi strecurare se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat. c) - Tratament cu ceai de ceapă Se beau 2 căni pe zi, dimineaţa şi seara, dintr-un decoct preparat din 3 cepe date pe răzătoare fierte într-un litru de apă.
Măceşul este un adevărat “rege” între plantele utilizate în tratarea avitaminozei. Ceaiul se obţine din 3 linguri de fructe uscate, bine zdrobite, peste care se toarnă 500-750 ml de apă şi se fierbe 15 minute. Se infuzează 10-15 minute şi se filtrează. Se consumă într-o zi, cu o oră înaintea meselor principale, câte o cană de ceai îndulcit cu miere din flori de câmp. Siropul de măceşe se prepară din 250 g fructe uscate peste care se toarnă 1500 ml de apă clocotită şi se lasă la macerat 12 ore. După macerare şi filtrare se adaugă 500 g de zahăr şi se fierbe până se obţine consistenţa de sirop. Este un bun vitaminizant şi foarte hrănitor. d) Tratament cu ceai de păducel Infuzia se prepară dintr-o lingură de fructe zdrobite peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic. e) - Tratament cu ceai după reţeta: - Măceşe - 30 g - Cătină albă - 40 g - Ciuboţica-cucului - 30 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit cu 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic două căni de ceai îndulcit cu miere de albine.
34.
35. Balonări (meteorism) Balonările reprezintă o senzaţie de preaplin la nivelul stomacului sau în altă parte a abdomenului, produsă de obicei de o acumulare de gaze în stomac sau în ţesuturi. Ele apar ca urmare a unor toxiinfecţii alimentare, în gastroenterite, dar mai ales din cauza fermentaţiei glucidelor cu degajare de bioxid de carbon sau a protidelor care degajă amoniac. Fitoterapia se face cu ceaiuri călduţe şi neîndulcite, băute înainte de mese sau pe parcursul unei zile. Plantele medicinale folosite în tratamente sunt: izma, levănţica, anasonul, busuiocul, măghiranul, muşeţelul, obligeana, salvia, talpa-gâştei, valeriana, coada şoricelului, coriandrul, chimenul, feniculul, ienuperul etc. a) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Se prepară o infuzie din 2 linguri la 500 ml de apă clocotită care se bea în cursul unei zile. b) Tratament cu ceai din anason, chimion, coriandru, fenicul Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de fructe la cana de apă. Se bea în cursul unei zile. c) Tratament cu ceai de busuioc Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni pe zi. d) - Tratament cu ceai de salvie
Azotemie
Este un sindrom clinic toxic şi apare în insuficienţa renală acută sau ca termen ultim al unei afecţiuni renale avansate. Fitoterapia indică următoarele plante medicinale : porumbar, ceapă, mesteacăn, tomate. a) - Tratament cu tomate consumate ca atare sau sub formă de suc. 36
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. e) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de rozmarin - 60 g - Seminţe de anason - 30 g - Frunze de busuioc - 60 g - Rădăcină de genţiană- 30 g - Seminţe de fenicul - 30 g Tratamentul recomandă a se bea înainte de masă, la prânz şi seara, o cană de ceai preparat dintr-o lingură din amestecul de plante la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se lasă la infuzat, iar apoi se va filtra. f) - Tratament cu ceaiul preparat după reţeta: - Flori de muşeţel - 40 g - Seminţe de anason - 40 g - Seminţe de chimen - 40 g - Frunze de mentă - 40 g - Rădăcină de valeriană - 40 g Decoctul se prepară prin fierberea în 750 ml de apă, timp de 8-10 minute, a trei linguriţe din amestecul de plante bine mărunţite şi omogenizate. Se vor bea 3 căni de ceai cald zilnic. g) Tratament cu ceai de obligeană Se prepară un decoct sau macerat la rece dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă. Tratamentul recomandă a se bea cana de ceai (sau de macerat) zilnic, în mai multe reprize. h) - Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă tratamentul cu capsule: - Se vor lua 2 capsule de angelică înainte de masa de prânz şi cea de seară; - Se vor lua 2 pastile de complexdrojdie vitaminizată în timpul prânzului şi cinei.
i) - Maria Treben recomandă pentru a trata balonările cu tendinţă de constipaţie, ceaiul după reţeta: - Seminţe de anason - 10 g - Seminţe de fenicul - 10 g - Frunze de mentă - 20 g - Flori de muşeţel - 30 g - Scoarţă de cruşin - 30 g Din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat se iau 3 linguriţe care se fierb 5-10 minute în 750 ml de apă. î) - Tratament în caz de bolnavi cu tendinţă de diaree Se prepară un ceai după reţeta: - Rădăcină de sclipeţi - 60 g - Pelin - 20 g - Coada calului - 60 g - Coada şoricelului - 60 g Ser va prepara un decoct din 3 linguriţe de amestec vegetal bine mărunţit, fierte 8-10 minute în 750 ml de apă. Se beau 3 căni de cai cald pe zi. Notă. Înainte de a începe un tratament, vă recomandăm pur şi simplu să încercaţi a mânca ceva mai uşor şi să respectaţi orele de masă. Vă recomandăm şi un truc simplu: “Înainte de masă, respiraţi adânc de 10-15 ori!” Recomandări medicale: În cazul unor balonări datorate şi unor afecţiuni nervoase se vor introduce în reţeta ceaiului şi plante sedative.Atunci când balonarea este asociată cu constipaţia se vor introduce în formula ceaiului şi plante laxative. Dacă balonarea este asociată cu tendinţă de diaree, în formula ceaiului se introduc şi plante astringente.
36.
Bătături
Bătăturile reprezintă o îngroşare a stratului cărnos al pielii pe degete, pe 37
palme sau pe tălpi şi pe degetele de la picioare. Aşa cum arăta abatele Kneipp, datorită presiunii neîncetate, într-o zonă a pielii se formează , încetul cu încetul, un ochi care se îngroaşă şi se întinde mereu, pătrunde tot mai adânc şi formează bătătura propriu-zisă. De notat că bătăturile sunt dureroase şi la schimbări meteo produc reacţii violente şi neplăcute celor ce le deţin. Pentru a scăpa de bătături, mulţi le taie din când în când, dar nu scapă de ele deoarece, datorită rădăcinii lor, bătăturile se formează din nou. Pentru tratament vă recomandăm: a) - Pansarea bătăturilor cu frunze strivite de iederă Tratamentul se face până la vindecare. b) - Tratament cu decoct din coada calului Se va prepara un decoct din coada calului şi se va bandaja bătătura cu un tampon muiat în acest ceai. Când rădăcina bătăturii s-a înmuiat bine se va curăţa uşor cu unghia. c) - Tratament cu tomate Dacă bătătura este localizată la un deget, aceasta se va introduce într-o roşie mică. Se va bandaja şi se va ţine cataplasma toată noaptea. A doua zi rădăcina bătăturii va putea fi uşor scoasă prin presare cu unghia sau cu ajutorul unei pensete. Dacă rădăcina a fost scoasă în totalitate, bătătura nu se va reface. d) - Tratament cu frunze de praz Se pune la macerat în oţet o frunză de praz timp de 24 de ore. Se va aplica frunza de praz peste bătătură şi se va lega. După o noapte de aplicare, dimineaţa se va face o baie caldă bătăturii timp de 5-6 minute. Calozitatea se va coji cu uşurinţă. Dacă operaţia nu a reuşit de prima oară, se va repeta tratamentul câteva zile.
37.
parazitare. Ea poate avea originea şi în urma acţiunii vătămătoare a unor agenţi chimici, fizici sau combinaţii. Acutizarea inflamaţiei la conjunctivite duce la blefaroconjunctivită. Fitoterapia pentru vindecarea conjunctivitelor şi blefaritelor utilizează băi şi comprese locale cu ceaiuri din: turtiţa mare, sulfină, pătlagină, albăstrele, fenicul, nalbă mare, nuc, gălbenele, muşeţel etc. a) - Tratament cu ceai de sulfină Se prepară infuzia dintr-o linguriţă de flori de sulfină peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Tratamentul constă în comprese, băi oculare şi instilaţii în ochi. b) Tratament cu ceai de muşeţel Se prepară o infuzie dintr-o lingură de flori de muşeţel peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Tratamentul se face prin comprese şi băi oculare. c) Tratament cu ceai din pătlagină Infuzia se prepară din două linguriţe de frunze de pătlagină cu 250 ml de apă clocotită. Se fac comprese şi băi oculare. d) - Tratament cu ceai de fenicul Infuzia se obţine dintr-o lingură de fructe zdrobite cu o cană de apă clocotită. Se pun comprese şi se fac băi oculare. e) - Tratament cu tinctură de gălbenele Tinctura se obţine prin macerarea a 20 g de flori de gălbenele în 100 ml alcool de 60 0, timp de 8-10 zile. Apoi, în 100 ml de apă fiartă şi răcită se pun 5-10 picături de tinctură. Cu amestecul obţinut se aplică comprese locale. f) Tratament cu apă de albăstrele De mai multe ori pe zi se vor face pulverizări în ochi cu apă de albăstrele. Aceasta se va obţine din distilarea florilor proaspete de albăstrele. g) - Aplicaţii pe ochi cu comprese din nalbă de pădure Se pune o lingură de flori de nalbă de pădure în 250 ml de apă clocotită. Se va filtra apa, iar florile umede şi calde se vor aplica direct pe ochi în comprese.
Blefarită
Blefarita reprezintă o inflamaţie a pleoapelor (marginile) produsă de diferite infecţii microbiene, virale, micotice sau 38
38.
A.
Blenoragie
Blenoragia este o boală contagioasă produsă de gonococ şi se caracterizează prin inflamaţia căilor genitourinare, cu scurgere purulentă şi dureri la micţiune. Se transmite, de regulă prin contact sexual. Ca tratament naturist, vă recomandăm ceaiul preparat după reţeta: - Sunătoare - 90 g - Frunze de nuc - 45 g - Fructe de ienuper - 90 g Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de amestec vegetal bine omogenizat şi mărunţit cu cană de apă de 250 ml. Se va fierbe ceaiul 8-10 minute. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald.
39.
Tratament
pentru a combate tusea şi febra
a) – Cataplasme cu muştar Se vor aplica pe piept cataplasme cu făină de muştar alb sau negru. Ele se vor prepara din 200-300 g făină de muştar şi apă, la temperatura camerei, până se va forma o pastă. Înainte de utilizare se umezesc uşor cu puţină apă caldă pentru a evita senzaţia neplăcută de rece. Pasta preparată se aşează într-un săculeţ şi se aplică direct pe piept. Cataplasma se va acoperi cu o faşă lată sau un prosop mare. Aplicaţia se va ţine pe pieptul bolnavului până el va simţi senzaţia de arsură. b) - Cataplasme cu seminţe sau făină de in Se ia o parte seminţe sau făină de in şi se amestecă cu 3 sau 4 părţi de apă şi se fierb până se va obţine o pastă consistentă. Se aplică cataplasme calde şi se ţin până încep să se răcească. c) - Tratament cu cimbrişor de câmp, cimbru de cultură Au calităţi deosebite în a calma spasmele bronşice, cât şi tuse astmatică. Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai cald pe zi, îndulcite cu miere de albine. Se poate utiliza şi o infuzie mai concentrată preparată din 2-3 linguri de plante la 250 ml de apă clocotită. Tratamentul recomandă a se bea 3 linguri pe zi, îndulcite cu miere de albine, înainte de mesele principale. d) Tratament cu ceai de unguraş Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Zilnic se beau 2-3 căni de ceai îndulcit cu miere de albine. Virgil T.Geiculescu mai recomandă ca planta să fie administrată şi sub formă de pulbere în cantitate de 2-3 g pe zi. Se indică atunci când bronşitele sunt însoţite de febră. e) - Tratament cu ceai de scai vânăt
Bronşită
Definită, bronşita reprezintă o inflamaţie acută sau cronică a mucoasei bronhiilor. Trebuie subliniat că bronşita cronică este o cauză recunoscută a insuficienţei respiratorii şi un factor favorizant al cancerului pulmonar. Fitoterapia bronşitei utilizează un număr mare de plante medicinale: pin, pir, plămânărică, plop negru, podbal, anason, busuioc, chimen, cimbrişor, cimbru de cultură, ciuboţica cucului, salvia, coada calului, coada şoricelului, fenicul, iarbă mare, ienupăr, isop, săpunariţă, scai vânăt, schinel, soc, şovârv, sulfină, tătăneasă, tei, trei–fraţipătaţi, unguraş, urzică, urzică moartă, lemn dulce, nalbă, pătlagină etc. În tratarea bronşitelor se urmăresc o serie de obiective şi anume: combaterea tusei, fluidificarea şi eliminarea secreţiilor, tratamentul antiinfecţios etc. Cititorilor noştri recomandăm ca tratamentul cu plante, în prima fază, să urmărească alinarea tusei utilizând plante emoliente, cu conţinut mare în mucilagii, iar în faza de cocţiune se vor folosi plante expectorante, cu un conţinut important în uleiuri volatile saponizide. 39
Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită cu o cană de 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic şi este foarte recomandat acest tratament în cazul unei tuse rebele.
vegetal 6-8 ore la rece. Se beau zilnic 1-2 căni de ceai îndulcit cu miere. b) - Tratament cu ceai din trei fraţi pătaţi Ceaiul de prepară dintr-o infuzie obţinută cu 2 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic două căni de ceai îndulcit cu miere. c) - Tratament cu ceai de usturoi Ceaiul se obţine astfel: se toarnă 250 ml de apă clocotită peste usturoi dat pe răzătoare sau pisat în cantităţile: - pentru adulţi - 60-30 g - la copiii de 10-15 ani- 40 g - la copiii de 2-5 ani - 25 g - la copiii până la 2 ani- 15 g Ceaiul este un excelent expectorant. În conformitate cu reţetele pe vârste, se procedează astfel: - la adulţi se iau 8-10 linguri de supă pe zi; - la copiii între 10-12 ani se dau 810 linguri desert pe zi; - la copiii sub 5 ani se iau 8-10 linguriţe pe zi. Arcadie Percek recomandă pentru tratarea bronşitei cronice a se face băi de mâini şi de picioare cu o infuzie preparată după reţeta: - Flori şi capsule de mac roşu - un pumn - Flori de levănţică - un pumn - Frunze de iederă - un pumn - Flori de nalbă de grădină - un pumn - O ceapă dată pe răzătoare
f) - Tratament pentru vindecarea tusei seci Virgil T.Geiculescu indică a se bea zilnic 2-3 căni de ceai preparat din 1-2 linguriţe amestec vegeta după reţeta: - Scai vânăt - 50 g - Roua-cerului - 50 g - Turtă - 50 g - Castan comestibil - 50 g
B. Tratarea tusei însoţite de secreţie (flegmă) foarte greu expectorabil a) - Tratament cu nalbă mare Se prepară o infuzie din 2-3 g frunze şi flori de nalbă mare la 250 ml de apă clocotită. Zilnic se beau 2 căni de ceai îndulcite cu miere de albine. b) - Tratament cu ceai din lichen de piatră Tratamentul recomandă a se bea 2 căni de decoct pe zi preparat dintr-o lingură de plante la 250 ml de apă clocotită. c) Tratament cu ceai din seminţe de orz Se prepară un decoct din 10% seminţe de orz. Se beau zilnic1-2 căni de ceai îndulcit cu miere de albine.
C. Tratarea tusei însoţite de secreţie abundentă muco-purulentă
40.
a) - Tratament cu ceai din săpunariţă Ceaiul se prepară din rizomi şi rădăcini de săpunariţă, din 2-3 g de plantă în 250 ml de apă clocotită, după ce în prealabil s-a făcut macerarea materialului
Bufeuri
Bufeurile sunt specifice menopauzei şi reprezintă valuri de căldură. Tratarea lor se poate face eficient dacă pacienta va bea un ceai dimineaţa şi altul seara preparat după reţeta: 40
- Frunze de măghiran - 100 g - Flori de muşeţel mare - 50 g - Muguri de flori de portocal amar - 50 g - Frunze de măslin - 50 g - Coada şoricelului (planta fără rădăcină)- 50 g Din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit se iau 2 linguriţe peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită.
a) Tratament cu ceai de albăstrele Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plană peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. b) - Tratament cu ceai de mentă Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni zilnic. c) Tratament cu ceai de brusture Decoctul se prepară din 3 linguri de plantă fiartă în 1000 ml de apă. Se bea în cursul unei zile. d) - Tratament cu ceai de mătase de porumb Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de mătase de porumb la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 linguri de ceai la 2-3 ore. e) Tratament cu ceai de rostopască Infuzia se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 linguri la 3 ore, timp de o săptămână. Se face apoi pauză de o săptămână. Atenţie ! Doza de 2 linguri/3 ore se va respecta ca şi pauza căci planta conţine alcaloizi toxici care pot provoca probleme pacientului.
41. Calculi Calculii reprezintă formaţiuni dure, cu consis-tenţă pietroasă care se constituie prin acumulare de săruri minerale sau substanţe organice într-un viscer cavitar, canal excretor sau glandă. De obicei se întâlnesc calculi la nivelul căilor biliare (litiază biliară) sau urinare (litiază renală). Se mai pot întâlni calculi, dar mai rar în canalele excretoare ale pancreasului, glandelor salivare (siaboliţi) , în intestin (enteroliţi, coproliţi) , bronhii (bronholiţi) , în interiorul vaselor (fleboliţi) .
f) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Infuzia se prepară din 2 linguri de flori de coada şoricelului peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai zilnic. Se recomandă în colici cu componentă nevrotică. g) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Flori de levănţică - 10 g - Frunze de mentă - 15 g - Flori de coada şoricelului - 10 g - Talpa-gâştei - 30 g - Sunătoare - 10 g - Rădăcină de valeriană - 20 g
A. Litiaza biliară Litiaza biliară reprezintă o afecţiune a vezicii biliare datorată depunerii de colesterol, pigmenţi biliari şi săruri biliare în cavitatea ei. Trebuie arătat că, în mod obişnuit, calculoza biliară este însoţită de dureri abdominale cu caracter de colică şi de tulburări neuro-vegetative, declanşând în timp şi infecţii biliare. Fitoterapia litiazei biliare se face cu plante medicinale cu acţiune antispastică şi coleretic-colagogă: menta, rostopasca, mătasea de porumb, turtiţa mare, brusturele, albăstrelele, iarba mare. 41
- Fructe de fenicul - 5g Infuzia se prepară dintr-o lingură din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi. Reţeta este după Ovidiu Bojor şi Mircea Alexan, autorii recomandând-o în colici cu componentă nevrotică. h) - Tratament cu ceai după reţeta - Frunze de trifoişte de baltă - 30 g - Rădăcini de pir - 60 g - Frunze de verbină mirositoare - 30 g - Rădăcini de brusture - 60 g - Frunze de frasin - 60 g - Măduvă albă de tei - 60 g Ceaiul se prepară din 5 linguri luate din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit. Se lasă la macerat 2-8 ore în 1000 ml de apă rece. Maceratul se va da apoi în clocot şi se va lăsa la infuzat 15 minute. Ceaiul astfel preparat, se va bea între mese. i) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă: - dimineaţa, pe nemâncate se va lua o fiolă de ridiche neagră sau 3 capsule de ridiche neagră; - înainte de masa de prânz şi cea de seară se vor lua 2 capsule de pir; - după fiecare masă principală se vor administra pacientului 2 capsule de păpădie.
dulciuri şi cartofi va favoriza precipitarea oxalaţilor. Specialiştii arată că formarea calculilor se face mai ales în bazinete, iar când sunt mici pot coborî pe ureter, determinând dureri foarte mari (colică nefritică) în regiunea lombară cu iradieri în jos, spre organele genitale şi coapsă. Trebuie ştiut că în colicile nefritice pot apărea greţuri, vărsături şi uneori hematurie (sânge în urină). Atenţie! Litiaza urinară este o afecţiune care recidivează frecvent, iar pacienţii trebuie să ia măsurile medicinale necesare pentru a o vindeca, dar şi de a o împiedica să recidiveze. Profilactic se vor lua următoarele măsuri: - se vor bea cel puţin 2 litri de lichide pe zi;
-
se va evita abuzul alimentar cu carne, orez, prăjituri, ouă, grăsimi, în general alimente cu caracter acidifiant; - se va introduce o alimentaţie bogată în legume şi fructe, dar fără a exagera. Fitoterapia va utiliza următoarele plante medicinale: merişor, mesteacăn, turtiţă mare, pin, porumb, ceapă, urzică, coada racului, osul iepurelui, măceş, fag etc. a) Tratament cu ceai din muguri de pin Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de muguri de pin zdrobiţi peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic. b) - Tratament cu ceai de mătase de porumb Se prepară o infuzie concentrată din 2 linguri de mătase de porumb cu 250 ml de apă clocotită. Se consumă o lingură de ceai la 3 ore. Este indicat în calculoze cu uraţi şi contraindicat în litiazele cu oxalaţi. c) - Tratament cu ceai din turtiţă mare Se prepară o infuzie sau un decoct cu o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic. d) Tratament cu ceai de merişor Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de frunze de merişor la o cană de
B. Litiază renală Aşa cum arătau Ştefan Mocanu şi Dumitru Răducanu, “litiaza renală este de asemenea, urmarea unor infecţii ale căilor urinare sau a unor tulburări de metabolism, legate de regimul alimentar şi de apa de băut.” Calculii renali sunt formaţi din: uraţi, oxalaţi, fosfaţi sau săruri de calciu. O alimentaţie prea bogată în carne va favoriza precipitarea fosfaţilor şi carbonaţilor, iar o alimentaţie bogată în 42
apă de 250 ml. Se beau 2 căni de ceai zilnic. Se mai indică în tratament şi ceaiul preparat astfel: - se macerează la rece o lingură de frunze de merişor în 100 ml de apă, timp de o oră, după care se strecoară; - la macerat se mai adaugă 100 ml de apă şi se prepară un decoct. Se adaugă apă fiartă şi răcită până la nivelul apei pierdute prin fierbere, iar în ceaiul obţinut se adaugă un vâr f de bicarbonat. Se va bea o lingură de ceai la 3 ore. e) - Tratament cu ceapă Ceapa este recomandată în tratarea litiazei urice. Se vor consuma 1-2 cepe pe zi, iar cei care nu o suportă vor apela la tratamentul cu tinctură. Aceasta se obţine dintr-o ceapă zdrobită şi bine mărunţită, macerată 10 zile în 100 ml de alcool. Se vor administra 2 linguriţe pe zi de tinctură înainte de masa de prânz şi înainte de culcare. f) - Tratament cu ceai din frunze de mesteacăn Infuzia se prepară din 2-3 linguri de frunze de mesteacăn la 250 ml de apă clocotită. După infuzare şi filtrare se va introduce un vârf de bicarbonat şi se lasă ceaiul în repaos 6 ore. Seva bea în cursul unei zile. Este recomandat în tratarea pietrei la rinichi pe care o dizolvă. În tratarea litiazei cu oxalaţi Virgil T.Geiculescu recomandă următoarele ceaiuri: a) - Tratament cu ceai de urzică Se prepară o infuzie dintr-o lingură de frunze peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se vor bea 2-3 căni de ceai zilnic.
Se recomandă îndelungate.
tratamentul
în
cure
42. Candidoză Candidoza reprezintă o afecţiune acută, sub-acută sau cronică produsă de levuri aparţinând genului “Candida” (mai ales “Candida albicas”). Infecţia cuprinde în special pielea şi mucoasele şi apare sub forma unor erupţii de mici pustule albicioase. Ceea ce se poate remarca este faptul că maladia se poate extinde mult afectând şi organele interne cum ar fi plămânii şi aparatul digestiv. Noi vom trata în acest subcapitol candidoza bucală. Ea apare în gură, pe mucoase, unde se vor forma plăci albe de diferite dimensiuni, iar în colţurile gurii se pot forma plesnituri adânci, dureroase, numite “zăbăluţe”. Tratamentul pe care îl recomandăm este cel cu ceai din muguri de plop cu care se vor face gargarisme. Infuzia se va prepara dintr-o linguriţă de muguri de plop bine zdrobiţi peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Ca tratament mai este indicat a se face gargară cu ceaiuri de salvie sau de cerenţel. Pentru crăpăturile de la colţul gurii se recomandă aplicarea unor comprese cu o infuzie preparată dintr-o linguriţă de frunze de podbal la 250 ml de apă clocotită.
43. Carii dentare Caria reprezintă distrugerea localizată şi progresivă a dinţilor. Ea afectează în primul rând emailul (carie de gradul întâi) , apoi dentina (carie de gradul doi) şi în cele din urmă se ajunge la necroza pulpei dentare (carie de gradul trei) . Se recomandă evitarea consumului de zahăr şi înlocuirea lui cu glucoză şi fructoză. Tratamentele pot fi diverse: a) Pentru a evita apariţia cariilor dentare se recomandă a se mesteca frunze de salvie, care curăţă dinţii şi frunze proaspete de dafin, care întăresc dantura.
b) - Tratament cu ceai de măceş Infuzia sau decoctul de prepară dintr-o linguriţă de fructe zdrobite la o cană de apă. Se indică a se bea 2 căni de ceai zilnic. c) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Decoctul se prepară dintr-o linguriţă şi jumătate de plantă în 500 ml de apă. Se fierbe ceaiul 15 minute şi se bea cald în trei reprize după mesele principale. 43
b) - Pentru a păstra culoarea albă, naturală a dinţilor se recomandă a se consuma mere şi citrice. c) - Tratament cu ceai din coada calului Este un ceai care are calităţi deosebite în prevenirea cariilor. Se prepară decoctul dintr-o lingură de plantă la o cană de apă. Se recomandă şi sub formă de pulbere şi anume, se va administra zilnic un vârf de cuţit, ca remineralizant.
lingură de seminţe de fenicul, pătrunjel şi rostopască.
46. Căderea părului Căderea părului – alopecia a fost tratată la subcapitolul 13.
47. Cearcăne Pentru a elimina cearcănele, vă recomandăm a pune comprese pe ochi cu un macerat obţinut din 50 g de rozmarin sau muşeţel în apă minerală, procesul de macerare durând 24 de ore.
44. Carminativ Carminativul este o substanţă chimică, de origine vegetală care are calităţi deosebite în calmarea durerilor abdominale, micşorând spasmele digestive şi balonările. De menţionat că favorizează de asemenea, expulzarea gazelor din intestin. Plantele medicinale cu calităţi carminative sunt: menta, anasonul, roiniţa, şovârvul, angelica, chimenul, coriandrul.
48.Cefalee Cefaleea reprezintă o durere de cap difuză sau localizată, care se poate exacerba în urma unor factori externi (lumină, zgomot, zguduituri) sau a unor cauze interne (emoţii, activităţi intelectuale). Ele pot cuprinde întregul cap în intoxicaţii şi meningite, alteori ele se localizează la ceafă sau numai la frunte. Ca timp de apariţie, cefaleele se pot produce noaptea (sifilis, tumori) , dimineaţa (neurastenie) , după şi înaintea meselor (la dispepticii digestivi) . Notă ! Să nu se confunde cefaleele cu migrenele, la care pe lângă durerea de cap apar şi tulburări de vedere, senzaţie de vomă, transpiraţii etc. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: levănţică, muşeţel, mentă, iasomie, busuioc, zmeur. Când cefaleea însoţeşte sau precede ciclul sunt recomandate ca plante medicinale: urzica, coada şoricelului, ciuboţica-cucului, păducelul. a) - Tratament cu ceai de mentă Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de mentă peste care se toarnă o cană de apă clocotită. Tratamentul indică a se pune pe locul dureros comprese cu această infuzie. b) Tratament cu ceai de levănţică
45. Cataractă Cataracta este o afecţiune care determină opacizarea cristalinului ceea ce duce la pierderea acuităţii vizuale. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: fenicul, pătrunjelul, rostopască. Tratamentul recomandat de Speranţa Anton în cartea sa “Incursiune în medicina naturistă” este: “Se ia o lingură de fenicul şi una de pătrunjel şi se fierb în 100 ml de apă până ce lichidul scade la o cantitate suficientă pentru aplicare a 3 comprese la ochi, ceea ce reprezintă necesarul într-o zi de tratament. Se va fierbe apoi o lingură de rostopască în 100 ml de apă până ce lichidul va scădea la nivelul unei linguri. Tratamentul constă în aplicarea pe ochi, timp de 5 minute, de comprese cu ceai de fenicul şi pătrunjel, iar apoi instilarea a 2 picături de ceai de rostopască. “ O altă variantă recomandată de aceeaşi autoare este aplicarea pe ochi de comprese cu ceai preparat din câte o 44
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi. c) - Tratament cu ceai cu flori de muşeţel Se va lua la câteva ore după masă 1 g de pulbere de flori de muşeţel.
a) Tratament cu ceai din ciuboţica-cucului Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de rădăcină la 250 ml de apă sau o infuzie dintr-o lingură de flori la 250 ml de apă clocotită. Tratamentul constă în a fixa pe rană comprese calde cu ceai de ciuboţicacucului. b)- Tratament cu ceai din flori de coada şoricelului Infuzia se prepară din 2-3 linguri de flori la 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale sau se pun comprese cu ceaiul astfel preparat. c) - Tratament cu ceai din flori de gălbenele Infuzia se prepară din 2 linguri de flori la 250 ml de apă clocotită. Tratamentul constă din băi locale sau comprese cu infuzia preparată. d) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se prepară din 4 linguri de frunze în 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale ale rănii. e) Tratament cu ceai din sunătoare Ceaiul se prepară din 2 linguri de plante în 250 ml de apă clocotită. Se pun comprese sau se fac băi locale. f) Tratament cu ceai din muguri de pin Infuzia se prepară dintr-o lingură de muguri de pin bine zdrobiţi peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale ale rănii până la vindecare. g) - Tratament cu ceai din muguri de plop Infuzia se prepară dintr-o lingură de muguri de plop bine zdrobiţi cu 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale.
d) - Tratament cu ceai de iasomie Se prepară o infuzie dintr-o lingură de flori de iasomie la o cană de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai zilnic, iar pe locul dureros se pun pungi cu ghiaţă. e) Tratament cu ceai de busuioc Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de frunze de busuioc la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic Tratamentul cefaleei care precede sau însoţeşte ciclul menstrual: a) Tratament cu ceai de păducel Se prepară infuzia dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile. b) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze de urzică la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni zilnic. În tratarea cefaleei, Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se lua dimineaţa şi la prânz, înainte de a mânca: 1 capsulă de muşeţel mare, 1 capsulă de creţuşcă, l capsulă de lucernă. Un tratament care mai poate fi utilizat este acela de a se lua 4-10 picături pe zi de esenţă de păducel. Aceasta se prepară în casă din flori şi fructe proaspete de păducel în rachiu de 38-48%.
49. Cicatrizante pentru
50. Ciroză
răni
Ciroza reprezintă o afecţiune a ficatului caracterizată prin degenerarea ţesutului hepatic şi prin înlocuirea lui cu ţesut conjunctiv, ducând astfel la scăderea în volum, deformarea şi induraţia organului. Este de fapt o scleroză a ficatului, care poate ajunge până
Pentru cicatrizarea rănilor se pot utiliza următoarele plante medicinale: gălbenele, levănţică, coada şoricelului, ciuboţica-cucului, nuc, urzică, rostopască, sunătoare, plop, pin etc. 45
la atrofierea organului. Fitoterapia cirozei se face cu: anghinare, rostopască, cătină albă. a) Tratament cu ceai de anghinare Se va prepara infuzia dintr-o lingură de plantă peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se va lăsa la infuzat 15-30 de minute. Se recomandă a se bea fracţionat, de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale. Virgil T.Geiculescu recomandă ca după 10 zile de tratament să se mărească doza în infuzie la 2 linguri de plantă, iar după alte 10 zile, la 5 linguriţe. Tratamentul durează o lună, iar după o pauză tot de o lună, cura va fi reluată. De menţionat că acest ceai are rolul de regenerare a celulelor hepatice. b) - Tratament cu ceai de cătină albă Se prepară infuzia din 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Se va lăsa ceaiul la infuzat 60 de minute şi se va bea fracţionat în timpul unei zile. Tratament cu ceai de rostopască Se prepară o infuzie dintr-o jumătate de linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se va bea o lingură din 3 în 3 ore. Se face tratamentul până la completa ameliorare.
b) - Tratament cu ceai din cozi de cireşe (vişine) Acest ceai cu acţiune complexă (bun diuretic, uşor astringent, antidiareic) este recomandat în tratarea afecţiunilor tractului urinar (cistite, pielite, pielonefrite). Decoctul se prepară dintr-o lingură de cozi de cireşe (vişine) la 1000 ml de apă. Se bea în cursul unei zile. Se poate ajunge la un consum zilnic de 2000 ml de ceai. c) - Tratament cu ceai din frunze de merişor Se iau 2 linguriţe de merişor şi se macerează în 100 ml de apă timp de 15 minute. Se strecoară şi peste frunze se vor turna 100 ml de apă clocotită şi se fierbe 15 minute. Se lasă la infuzat 10-15 minute şi apoi se amestecă maceratul cu ceaiul. Lichidul rezultat se va bea fracţionat în cursul unei zile.
c) Tratament cu ceai din muguri de pin Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de muguri zdrobiţi la o cană de 150 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic. e) -
Tratament cu ceai după
reţeta: - Frunze de cimbru - 60 g - Flori de iarbă neagră - 30 g - Flori de levănţică - 30 g - Flori de nalbă de pădure - 30 g Se vor lua 5 linguri din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se vor opări cu 1000 ml de apă clocotită. Se va infuza ceaiul timp de 15 minute. Tratamentul indică a se bea minim un litru de ceai pe zi. f) - Maurice Mességué şi Michel Bontemps reco-mandă a se administra înainte de masă 2 capsule de urzică moartă albă.
51. Cistită Cistita reprezintă o inflamaţie a canalului cistic. Apare ca urmare a unei infecţii ascendente sau descendente pe uretră sau ureter, sau ca urmare a stagnării urinii sau a eliminării prin urină a unor microbi sau substanţe toxice. Se manifestă prin dureri la hipogastru şi micţiuni frecvente. Fitoterapia acestei boli se face cu următoarele plante medicinale: porumb, cireş, vişin, coada şoricelului, dud, in merişor, osul-iepurelui, pir, pin etc. a) Tratament cu ceai din muguri de plop Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de muguri de plop zdrobite peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic.
52. Cârcei 46
Cârceii sunt spasme musculare care apar datorită unei stări de spasmofilie, de oboseală sau de proastă funcţionare a unor organe, ca de exemplu ficatul. Tratamentul prezintă două direcţii: a) - tratarea afecţiunilor care le-au generat; b) - sau, dacă este un rău trecător provocat de efort muscular mare, sau de o perioadă de oboseală şi multă solicitare nervoasă, se va apela la următoarele tratamente: a) Tratament cu ceai după reţeta: - Planta, fără rădăcină, de măghiran - 80 g - Muguri florali de portocal amar - 40 g - Frunze de busuioc - 80 g - Flori de muşeţel mare - 40 g - Rădăcină de genţiană - 40 g Se iau 4 linguri din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit şi se fierb timp de 1 minut în 1000 ml de apă. Se lasă la infuzat 10-15 minute. Se va bea o cană de ceai după fiecare masă. b) - Tratament cu ceai din coada racului Un alt tratament se va face cu un ceai preparat din 3 linguriţe de coada racului peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5-10 minute. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald. c) - În fiecare seară, înainte de culcare, pacientul va face o baie generală caldă, cu esenţe de muşeţel mare şi de pin Baia va ajuta la relaxarea organismului şi, destins, pacientul se va odihni foarte bine. d) - Maurice Mességué şi Michel Bontemps reco-mandă a se lua zilnic, înainte de culcare 2 capsule de sulfină Acest somnifer natural vă va ajuta să dormiţi bine şi să vă treziţi total odihniţi.
organismul ei se produc modificări hormonale, somatice şi psihice care marchează sfârşitul activităţii genitale (menopauza). Starea critică la bărbat se manifestă printr-o încetinire a activităţii sexuale (andropauza). La femei se manifestă prin: bufeuri, transpiraţii, excitabilitate anormală, nervozitate, tulburări de ritm cardiac, Tulburări de somn, ameţeli, cefalee etc. Fitoterapia se face cu plante medicinale: urzică moartă, păducel, porumb, talpa-gâştei, salvie, busuioc, mentă, fenicul etc. a) - Tratament cu ceai din urzică moartă Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de urzică la o cană de apă clocotită. Se beau 1-2 căni de ceai zilnic. b) Tratament cu ceai de păducel Infuzia se va prepara dintr-o lingură de păducel peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile din care o treime înainte de culcare. Se mai poate utiliza şi tinctură preparată din 20 g de plantă macerată timp de 10 zile în 100 ml de alcool. Se iau de 3 ori pe zi câte 10-15 picături, ultima priză înainte de culcare. c) - Tratament pentru bufeuri cu ceai de roiniţă Infuzia se prepară din 3 linguriţe de plantă peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 5-10 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai rece, din care o cană înainte de culcare. d) - Maria Treben recomandă pentru tratarea climacteriului cu tulburări următorul ceai: - Roiniţă - 20 g - Flori de muşeţel - 20 g - Frunze de rozmarin - 20 g - Creţişoară - 20 g - Coada calului - 20 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat peste care se toarnă 500 ml de
53. Climacteriu Climacteriul reprezintă o perioadă din viaţa unei femei când în 47
apă clocotită şi se lasă la infuzat 5-10 minute. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald. e) - La climacteriu cu tulburări se mai reco-mandă şi ceaiul: - Flori de arnică - 40 g - Coada racului - 40 g - Rostopască - 40 g - Coada şoricelului - 40 g Din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat se iau 3 linguriţe peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 5-10 minute. Se bea, dimineaţa şi seara, câte o cană de ceai cald. f) - Tratarea climacteriului cu tulburări asociate cu dureri de cap în regiunea frontală Infuzia se prepară din 3 linguriţe de rotungioară peste care se vor turna 500 ml de apă clocotită. Ceaiul va sta la infuzat 510 minute. Se beau zilnic, 3 căni de ceai cald. g) -Tratarea climacteriului cu tulburări asociate cu afecţiuni biliare Maria Treben recomandă ceaiul preparat după reţeta: - Mană - 10 g - Fucus - 10 g - Scoarţă de cruşin - 15 g - Fructe de verigariu - 15 g - Rădăcini de soc pitic - 30 g - Fumăriţă - 30 g Se iau 2 linguriţe din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat şi se fierb în 750 ml de apă timp de 5-10 minute. Se beau 3 căni de ceai cald în cursul unei zile. f) Tratarea climacteriului cu tulburări asociate cu constipaţie cronică Se prepară ceaiul după reţeta:
- Fumăriţa - 60 g - Fructe de verigariu - 40 g - Scoarţă de cruşin - 40 g - Fucus - 20 g - Rădăcini de soc pitic - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se fierbe în 750 ml de apă timp de 5-10 minute. Se beau în cursul unei zile, 3 căni de ceai cald. i) - Arcadie Percek recomandă ceaiul după reţeta: - Flori de păducel - un pumn - Frunze şi tije de vâsc - un pumn - Frunze de salvie - un pumn Notă – Vâscul se va recolta înainte de apariţia fructelor. Se va prepara o infuzie cu care se vor face spălături vaginale, băi de mână şi băi de picioare. Acest ceai este recomandat în tratarea tulburărilor specifice menopauzei. î) - Tratament cu capsule - înainte de micul dejun şi dejun se vor lua 2 capsule de păducel, cu puţină apă caldă; - după mesele de prânz şi de seară se vor lua 2 capsule de sulfină.
54. Colagog Colagog este un aliment sau un medicament care stimulează contractarea vezicii biliare şi evacuarea bilei în intestin. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: salcâmul, săpunariţa, trei fraţi pătaţi, turtiţa mare, ţintaura, unguraşul, volbura, anghinarea, cimbrişorul, cimbrul de cultură, coada calului, păpădia, porumbul, rostopasca
55. Colecistită Colecistita reprezintă inflamaţia vezicii biliare, cel mai adesea fiind o 48
consecinţă a acumulărilor calculilor biliari. Ea mai poate fi datorată şi unei agresiuni a unor organisme patogene în vezicula biliară care provin, de obicei, din duoden. Fitoterapia se realizează cu următoarele plante medicinale: anghinare, frasin, porumb, sunătoare, cicoare, gălbenele, turtiţă mare etc. a) Tratament cu ceai de gălbenele Infuzia se va prepara dintr-o linguriţă de flori de gălbenele peste care sau turnat 250 ml de apă clocotită. Ceaiul obţinut se va bea în cursul unei zile, înaintea meselor principale. b) Tratament cu ceai de păpădie Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi, după mesele principale. c) - Tratament cu ceai de turtiţă mare Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la o cană de 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi înainte de mesele principale. d) Tratament cu ceai de anghinare Infuzia se prepară dintr-o lingură de plantă peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se îndulceşte cu miere de albine. Se bea în trei reprize în cursul unei zile, înaintea meselor principale. Tratamentul se face în cure de 30 de zile, cu pauză de 30 de zile. e) - Tratament după Vanga Se va bea sucul unei jumătăţi de lămâie în care se va pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu.
57. Colesterol Colesterolul este o substanţă organică prezentă în toate ţesuturile şi umorile organismului uman. Originea sa este endogenă şi exogenă. Biosinteza sa are loc în toate celulele vii, în special în ficat şi în corticosuprarenale. Cititorii trebuie să ştie că prin oxidare, colesterolul se transformă în acizi biliari. Totodată, el participă la biosinteza hormonilor steroizi. Colesterolului i se atribuie şi un rol în transportul acizilor graşi nesaturaţi. Depunerea de colesterol şi de săruri minerale pe pereţii arterelor le face pe acestea să-şi piardă elasticitatea şi este la originea ateromatozei. Fitoterapia care determină scăderea colesterolului în sânge se face cu următoarele plante medicinale: păducel, anghinare, păpădie, pătlagină. Cei care fac mult exerciţiu fizic şi sport au un grad scăzut de colesterol. a) Tratament cu ceai de anghinare Infuzia se prepară dintr-o lingură de plantă cu 500 ml de apă clocotită. O cană de ceai se bea dimineaţa pe stomacul gol, după care se va sta în repaus pe partea dreaptă 30 de minute. Cealaltă cană de ceai se va bea fragmentat înaintea meselor principale. Se fac cure de 21-30 de zile, cu pauze de 30 de zile. b) Tratament cu ceai de pătlagină Infuzia se prepară dintr-o lingură de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se ia câte o lingură la 2-3 ore. c) Tratament cu ceai de păducel Infuzia se prepară dintr-o lingură de plante peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile. d) Tratament cu ceai de păpădie Infuzia se prepară dintr-o lingură de plante la 250 ml de apă clocotită. Se bau 2-3 ceaiuri zilnic. e) - Tratament în cazul creşterii în greutate şi colesterol Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se bea zilnic, înainte de fiecare masă, o cană de ceai preparat după reţeta:
56. Coleretic Calităţi coleretice are un aliment sau un medicament care stimulează secreţia de bilă din celulele hepatice. Fitoterapia apelează la calităţile coleretice ale următoarelor plante medicinale: anghinarea, cimbrişorul, cimbrul de cultură, roiniţa, volbura, rostopasca, salvia, săpunariţa, ţintaura, unguraşul, coada calului, coada şoricelului, cruşinul, păpădia, pirul. 49
- Frunze de fag
- 100
- Frunze de fag - 60 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat peste care se toarnă o cană de apă clocotită şi se lasă la infuzat 10 minute. i) - Tratament cu capsule (I) Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se administra înainte de fiecare masă principală 2 capsule de pir şi 2 capsule de cozi de cireşe. î) - Tratament cu capsule (II) Pentru a accelera scăderea colesterolului se recomandă a se lua dimineaţa şi la prânz, în timpul meselor: o capsulă de usturoi, o capsulă de păpădie şi o capsulă de pir.
g - Rădăcini de pir - 50 g - Rădăcini de păpădie - 50 g - Frunze de măslin - 100 g - Frunze de verbină mirositoare - 50 g Se iau 5 linguri din amestecul vegetal bine mărunţit şi se fierb 2 minute în 1500 ml de apă. Se lasă la infuzat timp de 10-15 minute. Tratamentul se va face în cure de 21 de zile, cu pauză de 7 zile. f) - Tratament cu capsule în cazul creşterii în greutate şi colesterol Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă: - Înainte de fiecare masă se vor lua 2 capsule de păpădie. - În timpul celor trei mese se vor administra 2 pastile de complex-cimbru. g) Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de măslin - 120 g - Frunze de fag - 120 g - Frunze de frasin - 60 g - Flori de iarbă neagră - 60 g - Rădăcini de pir - 60 g Se ia o lingură din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat şi se opăreşte cu 1000 ml de apă clocotită. Se infuzează ceaiul 15 minute. Zilnic, între mese, se vor bea 2-3 căni de ceai. h) - Tratament pentru scăderea mai rapidă a colesterolului Se va bea o cană de ceai, seara dupa masă, preparat după reţeta: - Frunze de măslin - 60 g - Frunze de rozmarin - 60 g - Măduvă albă de tei - 90 g
58. Colici Colica reprezintă o durere care apare sub forma unui acces violent având originea într-un organ abdominal: colică biliară, colică hepatică, colică nefritică etc. Fitoterapia colicilor se face cu urmă-toarele plante medicinale: anason (colică gastrică şi intestinală), busuioc ( colică intestinală), chimen (colică gastrică şi intestinală), coada şoricelului (colică gastrică şi hepatică), măghiranul (colică gastrică şi intestinală la copii) , obligeană (colică gastrică şi intestinală), odolean (colică gastrică de natură nervoasă), roiniţă (în colică gastrică şi intestinală).
A - Tratamente în colici renale a) -
Tratament cu ceai după
reţeta: - Frunze de mesteacăn - 60 g - Coada calului - 40 g - Conuri de hamei - 20 g - Mătase de porumb - 40 g - Fructe de măceş - 20 g - Rădăcini de valeriană - 20 g Infuzia se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal bine mărunţit şi 50
omogenizat care se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită. Arcadie Percek recomandă a se bea 2-3 căni de ceai pe zi pentru tratarea colicilor renale. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de cimbru - 40 g - Lămâiţă (planta fără rădăcină) - 80 g - Creţuşcă (planta fără rădăcină) - 80 g - Mătase de porumb - 20 g - Flori nalbă de pădure - 40 g - Fructe de măceş - 40 g - Rădăcini de pir - 40 g Ceaiul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal bine mărunţit şi omogeniza peste care se toarnă 1000 ml de apă clocotită. Ceaiul se lasă la infuzat 1015 minute. Din acest ceai se va bea zilnic minim 4 căni. Pentru a calma durerile se va proceda astfel: - se va face o baie fierbinte la picioare cu ulei de baie pe bază de rozmarin; - se vor pune în zona rinichilor şi în partea de jos a abdomenului cataplasme cu argilă verde. c) - Tratament cu ceai de coada calului Se pun 2 linguri de plantă într-un săculeţ de pânză. Se va fierbe săculeţul timp de 10-15 minute într-o oală cu apă şi apoi, stors de apă, se va pune ca o compresă caldă în zona rinichiului bolnav. Se va izola compresa prin acoperire cu un prosop. Se va sta la par minim 20 de minute. d)- Tratament colicilor renale se poate face cu infuzii de rizomi de pir, mătase de porumb, merişor, mesteacăn, frunze de dafin, coada calului, muguri de plop etc. Nu dăm reţetele căci ele au fost prezentate în subcapitolul 41.
B - Tratament în colici diareice a) - Tratament cu ceai de stejar Se va utiliza scoarţa ramurilor tinere ( 3-5 ani) recoltate primăvara şi fructele (ghindele). Acestea din urmă vor decorticate, prăjite şi măcinate fin. Se va prepara un decoct dintr-o linguriţă de scoarţă şi ghindă măcinată la 250 ml de apă. b) Tratament cu ceai de cerenţel Se prepară un decoct din rădăcini de cerenţel, o lingură la 250 ml de apă. Se bea pe stomacul gol. Efectul creşte dacă în ceai se vor introduce şi: izmă, muşeţel, sunătoare. c) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de salvie - 80 g - Frunze de cimbru - 80 g - Flori de muşeţel mare - 40 g - Isop (planta întreagă)- 80 g - Frunze de trei fraţi pătaţi - 40 g Ceaiul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal bine omogenizat şi mărunţit peste care se vor turna 1000 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 15 minute. Se va bea în cursul unei zile, în cantităţi mici. d) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă: - înainte de fiecare masă se vor lua 2 pastile de drojdie vitaminizată; - după fiecare masă se vor administra 2 capsule de trei fraţi pătaţi.
C-Tratamente indicate de abatele Sebastian Kneipp Pentru colici cu vărsături şi dureri ale stomacului se recomandă:
51
- Bolnavul se pune imediat la pat şi i se va aplica o cârpă înmuiată cu apă fierbinte pe zona dureroasă. - I se va da să bea o mică măsură de lapte fiert cu chimen. - Va urma o dietă alimentară cu mâncăruri simple, puţin sărate şi piperate şi uşor de mistuit. - Recomandă a se bea lapte şi apă şi chiar puţin vin şi apă.
ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai zilnic, după mesele principale. c) - Tratament cu ceai de cimbru de cultură şi cimbrişor Ceaiul de cimbru are o puternică acţiune antimicrobiană şi inhibă formarea microbilor. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plante la o cană de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai zilnic. d) Tratament cu ceai de cerenţel Decoctul se prepară dintr-o lingură de rădăcini bine mărunţite la 250 ml de apă. Se bea, de regulă, dimineaţa, pe stomacul gol. Efectul terapeutic al ceaiului va creşte dacă se adaugă în el: muşeţel, mentă, sunătoare. e) - Tratament cu ceaiul anticolitic formula Plafar. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de amestec vegetal, peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Zilnic, după mesele principale, se beau 2-3 căni de ceai neîndulcit.
59. Colită Colita este o inflamaţie de origine infecţioasă a colonului, totală sau prinzând anumite segmente, în legătură cu digestie necorespunzătoare a unor alimente sau cu o alimentaţie rău echilibrată sau datorată unor cauze necunoscute, cum ar fi colita ulceroasă, numită uzual rectocolită ulcerohemoragică. Inflamaţia colonului este asociată de multe ori şi cu inflamaţia intestinului subţire în enterocolită. Colita poate fi: acută – când este localizată pe un singur segment ( colon ascendent, travers, descendent) sau difuză, cu caracter infecţios parazitar sau toxic. Ea apare brusc şi are o durată în timp limitată. cronică - ca o consecinţă a unei colite acute şi nevindecate, netratate. Ea are mai multe forme: colită spastică, colită granuloasă, colită polipoasă, colită dezinterică, colită de fermentaţie, colită de putrefacţie, atonă, ulcerohemoragică. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: anghinare, urzică moartă, busuioc, in, izmă, nuc, nalbă mare, roiniţă, salvie, sulfină, cerenţel, cimbru de cultură, muşeţel etc. a) Tratament cu ceai de muşeţel Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe de muşeţel peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Zilnic, după mese, se beau 2 căni de ceai neîndulcite. b) Tratament cu ceai de sunătoare Este recomandat în cure îndelungate în tratarea colitelor cronice. Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă peste care se toarnă 250
f) -
Tratament cu ceaiul după
reţeta: - Frunze de roiniţă - 125 g - Flori de iarbă neagră - 125 g - Frunze de măghiran - 125 g - Muguri florali de trandafir - 125 g - Frunze de cimbru - 125 g Se iau 5 linguri din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat şi se toarnă peste ele 1000 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 10-15 minute. Se bea în cursul unei zile. g) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Coada şoricelului - 40 g - Flori de gălbenele - 40 g - Flori de muşeţel - 40 g - Flori de soc negru - 40 g 52
- Rădăcini de nalbă mare - 40 g - Frunze de afin - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de plantă luate din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se fierb în 750 ml de apă, timp de 5-10 minute. Cu acest ceai se tratează colitele uşoare, consumând 3 ceşti de ceai zilnic. h) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se administra zilnic:
-
înainte de fiecare masă:2 capsule de angelică;
-
în timpul micului dejun şi al dejunului: 2 capsule de urzică albă;
-
după micul dejun şi dejun 2 pastile de complex-drojdie vitaminizată.
la 250 ml de apă clocotită. În acest ceai se adaugă 4 g de acid boric. b) - Tratament cu tinctură de gălbenele Se iau 20 g de flori de gălbenele care se vor macera timp de 8-10 zile, în 100 ml de alcool de 600. În 100 ml de apă fiartă şi răcită se vor adăuga 5-10 g de tinctură şi se amestecă bine. Cu aceasta se vor pune comprese la ochi. c) - Tratament cu ceai de sulfină Se pun comprese la ochi cu o infuzie preparată din 2 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită. d) - Tratament , de mai multe ori pe zi, prin pulverizări cu apă de albăstrele Apa de albăstrele se va obţine prin distilarea florilor proaspete de albăstrele. e) - Tratament cu ceai din nalbă de pădure Ceaiul se obţine dintr-o lingură de flori de nalbă de pădure prin fierbe timp de un minut în 250 ml de apă. După o infuzare de 10-15 minute se pun comprese pe ochi cu florile umede şi calde. Speranţa Anton recomandă pentru combaterea iritării ochilor şi a pleoapelor: - a se pune în ochi , seara, câteva picături de suc de varză; - comprese cu infuzie de muşeţel în lapte clocotit; - să se bea ceai de coada şoricelului în caz de lăcrimare sau de dureri înţepătoare ale ochilor.
În tratarea colitelor de fermentaţie, Vanga recomandă a se consuma: morcovi, migdale, cireşe, salată verde, pătrunjel, păpădie, ridichi negre şi roşii, anghinare , varză, cicoare, hrean şi să nu se consume alimente grase.
60. Conjunctivită Conjunctivita reprezintă o inflamaţie a conjunctivei provocate de o infecţie bacteriană sau virală, o stare alergică sau o iritaţie mecanică (corpi străini, lichide, etc.). Simptomele principale ale conjunctivitei sunt: înroşirea şi edemaţia mucoasei cu hipersecreţie. Conjunctivita de primăvară se datorează sensibilităţii la polen. Fitoterapia utilizează ca plante medicinale: albăstrelele, feniculul, nalba mare, muşeţelul, nucul, pătlagina, sulfina, sunătoarea, turtiţa mare, gălbenele. a) Tratament cu ceai de muşeţel Se fac băi de ochi cu o infuzie preparată din 3 linguriţe de flori de muşeţel
61. Constipaţie Constipaţia reprezintă o dificultate sau chiar o imposibilitate de a evacua materiile fecale care devin dure după un timp petrecut în intestinul gros. Poate fi funcţională (simplă sau complicată printr-o colită) sau secundară unei leziuni organice. Fitoterapia se va realiza cu următoarele plante medicinale: anghinarea, cicoarea, cruşinul, inul, lemnul dulce, muşeţelul alb, pelinul, socul, trei fraţi pătaţi.
53
a) Tratament cu ceai de anghinare Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. Acest ceai este recomandat în constipaţii datorate disfuncţiilor hepatice. b) - Tratament cu ceai de cicoare Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de rădăcină de cicoare bine mărunţită în 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai zilnic. c) Tratament cu ceai de volbură Are acţiune puternic purgativă. Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se bea dimineaţa, pe stomacul gol. d) - Tratament cu ceai laxativ Plafar Decoctul se prepară dintr-o lingură de ceai fiert timp de 3-4 minute în 250 ml de apă. Se bea seara la culcare. În constipaţiile rebele se indică a se bea o cană de ceai, dimineaţa, pe stomacul gol. e) Tratament după Maria Treben - Scoarţă de cruşin - 30 g - Flori de porumbar - 30 g - Rizomi de revent - 100 g Se fierbe o linguriţă din amestecul vegetal mărunţit şi omogenizat în 250 ml de apă timp de 5-10 minute. Se bea, dimineaţa şi seara, câte o cană de ceai cald. f) - Tratament după abatele Sebastian Kneipp - Frunze de sena - 30 g - Seminţe de fenicul - 20 g - Seminţe de anason - 20 g - Rădăcini de lemn dulce - 20 g Se ia o linguriţă din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat şi se fierbe în 250 ml de apă, timp de 5-10 minute. Se beau zilnic 1-2 ceşti de ceai cald.
g) - Tratament cu capsule după Maurice Mességué şi Michel Bontemps Se administrează pacientului: - dimineaţa şi la prânz, înainte de masă: 2 capsule de cruşin, 2 capsule de păpădie, 2 capsule de pir. h) - Tratament cu ceai după reţeta: - Plantă întreagă de cimbrişor - 50 g - Muguri florali de trandafir - 50 g - Seminţe de fenicul - 50 g - Flori de nalbă de pădure - 50 g Se ia o lingură din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat şi se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită. Infuzarea se face timp de 5-10 minute. Înainte de masa de seară se va bea o cană de ceai. i) - Tratament cu prune uscate Este cel mai simplu tratament pentru a scăpa de constipaţie. Dimineaţa, pe nemâncate, beţi un pahar de apă de prune uscate sau două linguri de ulei de măsline. Totodată vă facem câteva recomandări simplu de aplicat: - mestecaţi hrana încet şi bine; - evitaţi băuturile gazoase, alcoolul, cafeaua şi fumatul;
-
introduceţi în meniul zilnic câteva legume, precum prazul, sparanghelul, morcovii, varza, ceapa, sfecla. î)- Tratament cu ceai indicat de Arcadie Percek: - Flori şi frunze de nalbă - 10 g - Rădăcini de revent - 10 g - Coajă de cruşin - 20 g - Frunze de cicoare sălbatică - 20 g - Rădăcini de pir - 20 g - Seminţe de mărar - 20 g 54
- Frunze de frasin - 20 g Frunze de grâul potârnichii - 20 g - Rădăcină de lemn dulce - 20 g - Flori sau rădăcini de săpunariţă - 20 g Se iau 2 linguri din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat şi se toarnă peste cele 500 ml de apă. ceaiul se va fierbe timp de 3 minute, iar apoi se lasă la infuzat încă 15 minute. Seara, la culcare, se bea o cană cu ceai.
pune în 250 ml de apă. Se fierbe ceaiul 2 minute şi se infuzează 10-15 minute. Se va bea o cană de ceai după mesele principale. Dacă ceaiul nu dă rezultate, tratamentul se completează cu administrarea a 2 capsule de cruşin înainte de fiecare masă şi: - la prânz şi seara se vor lua, în timpul mesei 2 capsule de ridiche neagră;
-
după cele trei mese principale se vor lua 2 pastile de complexrevent.
C - Tratament în constipaţie însoţită de dureri abdominale
A - În caz de constipaţie asociată cu balo-nare, recomandăm următorul tratament cu ceai după reţeta:
Tratamentul se face cu ceaiul preparat după reţeta: - Scoarţă de cruşin - 50 g - Flori de soc negru - 10 g - Fructe de verigariu - 15 g Trei linguriţe din amestec se fierb cu 750 ml de apă timp de 5-10 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
- Scoarţă de cruşin - 50 g - Coajă de portocală - 5g - Seminţe de chimen - 5g Se ia o lingură din amestecul vegetal şi se fierbe timp de 5-10 minute în 250 ml de apă. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald.
D - Tratament în constipaţie şi nervozitate
B-Tratament în cazul constipaţiei produse de atonie
Se va bea dimineaţa, pe nemâncate şi seara, la culcare, o cană de ceai preparat după formula: - Flori de nalbă de pădure - 25 g - Muguri florali de trandafir - 50 g - Lămâiţă (planta fără rădăcini) - 25 g - Flori de muşeţel mare - 25 g - Muguri florali de portocal amar - 25 g Se fierb 10 minute, 2 linguriţe de amestec de plante în 250 ml de apă şi se infuzează 10-15 minute.
Apare când intestinul este leneş, lipsit de vigoare şi are nevoie să fie stimulat. Se va utiliza un ceai recomandat de Maurice Mességué şi Michel Bontemps după următoarea reţetă: - Seminţe de fenicul - 100 g - Rădăcini de genţiană - 100 g - Frunze de mentă dulce - 50 g - Frunze de rozmarin - 50 g - Seminţe de anason - 100 g Se ia o lingură din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit şi se
E-Tratament în constipaţie şi spasmofilie 55
Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se prepara un ceai după reţeta: - Frunze de busuioc - 100 g - Frunze de verbină mirositoare - 50 g - Muguri florali de trandafir amar - 50 g - Isop (planta fără rădăcini) - 100 g - Frunze de mentă dulce - 50 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură de amestec la o cană de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute. Se va bea o cană de ceai după mesele principale.
prune se va încălzi şi se bea pe stomacul gol.
3) - Tratament cu stafide sau cu smochine Într-o cană cu apă rece se pun peste noapte la înmuiat câteva stafide sau smochine. Dimineaţa, apa obţinută din smochine sau stafide se bea pe stomacul gol. Pentru a scăpa de constipaţie se va alege op hrană simplă cu un mare conţinut de legume şi fructe. Existenţa în hrană a fibrelor de celuloză uşurează tractul intestinal şi previne constipaţia. Atenţie! Este important cum vă hrăniţi zilnic. Constipaţia este boală modernă, ea fiind cauzată în special de lipsa din alimentaţie a fibrelor de celuloză.
F Tratament al constipaţiei asociate cu mărirea ficatului
62. Contuzii Contuzia reprezintă o leziune produsă de un şoc, o lovitură, provocând o compresiune violentă, în general brutală, fără ca pielea să fie rănită. Ele se prezintă sub următoarele forme:
Se face tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de mentă - 80 g - Scoarţă de cruşin - 60 g - Cuişoare - 20 g - Seminţe de anason - 40 g Ceaiul se va obţine dintr-o linguriţă de amestec vegetal bine omogenizat şi mărunţit în 250 ml de apă, fiert timp de 510 minute. Se infuzează 10-15 minute. Se va bea, dimineaţa şi seara câte o cană de ceai cald.
G constipaţiei la copii
a) - echimoză sau infiltrare de sânge în ţesutul conjunctiv lax. În locul respectiv apare o pată albastră la nivel de tegumen.
b) - bosă sanguină sau constituirea unei tumefacţii, bine delimitate c) - revărsat seros, datorită acumulării de plasmă sau limfă. Fitoterapia contuziilor se face cu : arnică, coada soricelului, soc, coada calului, talpa gâstii, tataneasa, ceapă, gălbenele, etc. a) - Tratament cu arnică Se va masa uşor contuzia cu ulei vegetal de arnică. Dacă vânătaia este mai importantă se vor pune comprese cu 10 ml de tinctură de arnică în 100 ml de apă de plumb. Tinctura se prepară prin macerarea a 20 g flori de arnică, timp de 10 zile în 100 ml de alcool. b) - Tratament cu ceai de coada şoricelului
Tratamentul
Vă recomandăm câteva metode de tratament care pot fi utilizate şi la adulţi: 1) - Cu tărâţe de grâu Două linguri de tărâţe de grâu se amestecă cu iaurt. Se vor consuma pe stomacul gol. 2) - Cu prune uscate La o cană de apă se pun la înmuiat, peste noapte, 5-6 prune uscate. Apa de 56
Infuzia se prepară din 2 linguri de plantă opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se pun comprese pe contuzii cu acest ceai. c) - Tratament cu ceai de soc Ceaiul se prepară din 40 g flori de soc în 1000 ml de apă clocotită. se fac băi sau se pun comprese pe contuzii. d) - Tratament cu ceai de coada calului Se pun comprese cu decoct preparat dintr-o lingură de plantă la 250 ml de apă. e) - Tratament cu ceai de talpagâştei Se pun comprese cu u decoct preparat dintr-o lingură de plante la 250 ml de apă. f) - Tratament cu frunze de varză Pe contuzii se pun frunze de varză peste care au fost rulată o sticlă pentru a zdrobi nervurile şi a activa sucul. g) - Se unge locul cu ulei de sunătoare
Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se administra:
-
înainte de fiecare masă: 2 capsule de viţă de vie;
-
în timpul meselor: 2 pastile de complex magneziu+vitamina D;
-
după fiecare masă principală: 2 capsule de complex AND+vitaminele E şi F.
63. Convalescenţă Convalescenţa reprezintă perioada de timp în care pacientul este la sfârşitul unei maladii şi îşi revine la starea anterioară de sănătate. Bolnavul este încă slăbit şi are nevoie de ajutor pentru a înfrânge definitiv boala. Se constată că de cele mai multe ori în convalescenţă, pacientul are o acută lipsă de poftă de mâncare. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: cerenţel, schinduf. a) Tratament cu ceai din cerenţel Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de plantă opărite cu 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5-10 minute. Se beau zilnic 3 căni. b) Tratament cu ceai de schinduf (Trigonella foenum graecum) Ceaiul se prepară dintr-o l8inguriţă de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. ceaiul se va infuza 5-10 minute. Se beau zilnic, 3 căni de ceai cald.
h) - Tratament cu fasole boabe În caz de traumatism se fierb 500 g de fasole boabe uscată. După fiert boabele se strivesc şi se aplică pe locul traumatismului, acoperind cu pânză. i) - Tratament prin aplicare cu felii de cartof crud î) - Tratament cu urzici Se ia o legătură de urzici şi se fierb timp de 2-3 minute în apă. Se strecoară şi plantele umede se aplică direct pe contuzie. k) Celor care se învineţesc uşor le recomandăm ceaiul: - Coada şoricelului (planta fără rădăcini) - 40 g - Coada calului(planta fără rădăcini) - 40 g - Fructe de măceş - 40 g - Frunze de viţă de vie - 40 g Ceaiul se prepară din 5 linguri din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat peste care se vor turna 1000 ml de apă clocotită. După o infuzare de 15 minute, ceaiul se va bea în timpul unei zile. l) Tratamente cu capsule.
64. Convulsii Fie că este vorba de un copil sau de un adult, când apar convulsiile puneţi o cataplasmă pe fruntea bolnavului cu ceaiul preparat după următoarea reţetă: - Flori de muşeţel mare - 180 g - Frunze de portocal amar - 180 g 57
- Frunze de busuioc - 180 g Se iau doi pumni din amestecul de plante bine omogenizat şi mărunţit şi se fierb în 500 ml de apă timp de 3 minute. Se va filtra ceaiul, iar frunzele plantelor bine umezite se aşează direct pe frunte. Se mai poate utiliza în tratamentul convulsiilor şi ceaiul preparat după reţeta: - Frunze de măghiran - 150 g - Flori de muşeţel mare - 75 g - Rădăcină de genţiană - 75 g - Frunze de verbină mirositoare - 75 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat timp de 1015 minute. Se va bea o cană de ceai dimineaţa şi seara, luând totodată şi 2 capsule de sulfină. Mai des apar convulsii la sugari şi, în general, ele sunt provocate de febră. Pentru mamele ale căror copii fac convulsii le recomandăm tratament cu următoarele plante medicinale: coada şoricelului, cimbru, urzică, muşeţel. a) Tratament cu coada şoricelului Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. se infuzează ceaiul 10-15 minute. Se va da sugarului să bea 2 căni pe zi, repartizate în 4-5 porţii.Sunt extrem de recomandate şi băile cu coada şoricelului. Ceaiul se prepară astfel: Se lasă 200 g de plantă la macerat într-o găleată cu apă, timp de 8 ore. După macerare, ceaiul se dă în clocot şi se utilizează la apa băii. Durata băii este de 15-20 de minute şi se face numai o dată pe lună. b) - Tratament cu băi de cimbru Se macerează 200 g de cimbru întro găleată cu apă rece, timp de 8 ore. Se prepară ceaiul dând în clocot apa care se va folosi apoi la baia copilului. Atenţie!
Copilul va fi introdus în apă până la nivelul inimii. c) - Tratament cu băi de urzici Se va proceda ca la “a” şi “b”, utilizând 200 g de urzici.
65. Coşmaruri Coşmarurile apar ca un vis urât, înfricoşător, neplăcut, apăsător şi se datorează unor cauze diferite: a) – când se mănâncă mult şi târziu; b) – din cauza epuizării psihice şi a stresului; c) – la bolnavii psihici. Maria Treben arată că “în orice situaţii ceaiul de valeriană este eficient”. El se prepară dintr-o linguriţă de rădăcină fiartă în 250 ml de apă timp de 5-10 minute. Se beau, seara înainte de culcare 12 căni de ceai cald
66. Crăpături şi pistrui Se recomandă ca în alimentaţia pacientului să nu lipsească varza, morcovii, castraveţii, gutuile, măslinele etc. Pentru mâinile aspre şi crăpate se recomandă ungerea lor cu suc de lămâie apoi cu glicerină sau ulei de măsline. Se aplică comprese cu suc de ceapă sau cu frunze proaspete de pătlagină. În cazul pistruilor se va prepara un macerat dintr-o mână de hrean ras în 250 ml oţet de vin. Se macerează 5-6 zile, se filtrează, iar apoi se ung pistruii.
67. Cruste pe cap Cojile din pielea capului pot fi tratate eficient prin spălări cu extract din frunze de nuc. Ceaiul se prepară dintr-o lingură de frunze de nuc tăiate mărunt fierte un minut cu 500 ml de apă. În special la copiii mici spălarea zonelor de pe cap cu acest ceai este deosebit de eficientă.
68. Cuperoza 58
Cuperoza este acneea rozacee. Subiectul a fost tratat şi la subcapitolul 4. Vă recomandăm a bea o cană de ceai, supă reţeta de mai jos, înainte de mesele principale: - Flori de nalbă de pădure - 20 g - Frunze de salvie - 40 g - Frunze de rozmarin - 80 g - Urzică moartă albă - 40 g (planta întreagă) - Muguri florali de portocal amar - 40 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat cu o cană de apă clocotită. se va infuza 15 minute, iar apoi se va bea îndulcit cu miere de păducel. Pentru a creşte eficienţa tratamentului Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se mai lua:
-
înainte de fiecare masă: 2 capsule de păducel;
-
la prânz şi seara, în timpul mesei – 3 pastile complex deviţă de vie;
-
în fiecare seară, după curăţarea feţei, vă veţi pulveriza faţa cu apă de flori de tei.
- Frunze de zmeur - 50 g - Frunze de mur - 50 g Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de amestec de plante bine mărunţite şi omogenizate peste care s-au turnat 250 ml de apă clocotită. Zilnic, se beau 3 căni de ceai cald. b) - Tratament cu ceai de soc Se prepară dintr-un amestec omogen, în părţi egale din flori, frunze şi scoarţă de soc. Se iau din amestec 1-2 linguriţe care se lasă să stea 20 de minute în 250 ml de apă rece. Apoi ceaiul se dă într-un clocot. Se beau zilnic 1-2 căni de ceai. c) - Tratament cu ceai de urzici Se iau 1-2 linguriţe de frunze de urzică şi se opăresc cu 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald. d) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de mesteacăn - 100 g - Urzică mare - 50 g - Flori de soc negru - 50 g - Flori de porumbar - 50 g Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de amestec vegetal mărunţit şi bine omogenizat peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5-10 minute. Se vor bea zilnic, 2-3 căni de ceai cald.
69. Curăţare de sânge Curăţarea sângelui este un tratament care presupune eliminarea toxinelor şi a deşeurilor şi reprezintă o tonificare şi o revigorare a organismului. Este recomandat a se face la începutul fiecărei primăveri. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: mur, zmeur, coacăz negru, cimbru, roiniţă, fag, fenicul, muşeţel, mentă, soc negru etc. a) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de coacăz negru - 50 g
70. Debilitate A se vedea subcapitolul 17 – Anemie
71. Degerături Degerăturile sunt rezultatul agresiunii temperaturi-lor joase asupra unor părţi ale corpului omenesc. Ele apar: (a) ca roşeaţă violacee şi dureroasă, cu tumefierea pielii mai ales la nas, urechi şi degete; 59
(b) ca leziuni cutanate grave provocate de expunere la temperaturi foarte scăzute şi caracterizate prin producerea de flietene uşoare. Fitoterapia în cazul degerăturilor apelează la următoarele plante medicinale: gălbenele, stejar, schinel, varză, viţă de vie, salvie, măceş, plop, ţelină etc. a) - Tratament cu ceai de ţelină Se fierbe o ţelină cu frunze cu tot, tăiată mărunt în 2000 ml de apă timp de 40-50 minute. Tratamentul constă în a ţine părţile degerate în decoctul cât mai cald. Ceaiul se reîncălzeşte şi poate fi utilizat de 3 ori în aceeaşi zi. Se repetă tratamentul de 3 ori pe zi timp de 3-5 zile.
- Flori de gălbenele - 20 g - Frunze de mentă - 20 g - Coajă de stejar - 25 g - Muşeţel - 10 g se iau din amestec 2 linguri de plantă care se fierb timp de 10 minute în 250 ml de apă. Cu ceaiul obţinut se fac băi locale şi se pun comprese. e) - Tratament cu nap copt Se freacă degerătura cu jumătate de nap copt în coajă, presând uşor şi lăsând sucul să umezească partea afectată. f) - Tratament cu varză Frunzele de varză fierte în vin sau crude şi zdrobite se aplică pe locurile degerate.
b) Tratament cu ceai de gălbenele Acest tratament constă în băi locale şi comprese aplicate pe părţile degerate. Infuzia se prepară din 15-20 g de flori de gălbenele opărite cu 1000 ml de apă clocotită. Se pot aplica comprese şi cu 10 ml de tinctură de gălbenele în 100 ml de apă fiartă şi răcită. Tinctura de gălbenele se prepară din 20 g flori de gălbenele, macerate 8 zile în 100 ml de alcool. c) Tratament cu cremă preparată din suc de varză Crema se prepară astfel: Într-un vas emailat se încălzesc 10 g ceară de albine şi 20 g de lanolină. (n.a. – Când nu aveţi lanolină o veţi înlocui cu 50 g ulei din germeni de porumb sau cu untură proaspătă de porc) - . Încălzirea şi amestecul lor se va face la cca 600C. Separat, se vor încălzi şi omogeniza la 600C, deci pe o baie de apă, 60 g suc de varză, 15 ml de alcool rafinat de 40 0 şi o linguriţă de miere. Când cele două componente ale cremei sunt încălzite la 600C şi omogenizate se vor amesteca bine , iar alifia astfel obţinută, se va turna în borcane de sticlă. Cu ea se vor unge degerăturile până la vindecare. d) - Tratament cu ceai preparat după următoarea reţetă:
g) - Tratament cu ceapă Se aplică pe degerături comprese cu suc de ceapă. h) - Tratament cu muguri de plop Infuzia se prepară din 20-30 g de muguri de plop zdrobiţi în 1000 ml de apă clocotită. Tratamentul constă în băi locale şi comprese cu acest ceai. Se mai recomandă şi alifia cu 20% muguri de plop.
72. Demineralizare Demineralizarea este un proces de eliminare crescută a substanţelor minerale existente în organism. Ea se face, de obicei prin urină şi sunt eliminate substanţe minerale existente în ţesuturi cum ar fi, calciul şi fosforul din oase. Acest procedeu se observă în special în îmbolnăvirile de cancer, tuberculoză, în inactivitate şi bătrâneţe. Vă recomandăm următoarele tratamente: a) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de mentă dulce - 50 g - Frunze de cimbru - 100 g - Frunze de măghiran - 100 g 60
- Frunze de busuioc - 100 g - Rădăcini de genţiană - 50 g Ceaiul se prepară din 5 linguri din amestecul omogenizat şi mărunţit peste care se vor turna 1000 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 15-20 minute. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi. b) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps reco-mandă: - se vor lua înainte de fiecare masă 2 capsule de coada calului; - în timpul meselor se vor lua 2 capsule de cochilie de stridie; - după fiecare masă se vor lua 2 pastile de complex-structural. c) - Tulburările de asimilare au loc şi din cauza unor tensiuni, stări de stres şi de aceea, vă recomandăm ca înainte de masă să căutaţi a vă relaxa. Se pot utiliza pentru aceasta băi generale calde cu ulei de muşeţel sau de pin, iar când sunteţi pregătiţi, s-o faceţi prin metode de autorelaxare, precum yoga. d) În cazul în care demineralizările apar ca urmare a unor eforturi fizice uşoare, vă recomandăm a bea ceaiuri cu calităţi remineralizante din : coada calului, pir, osul-iepurelui, porumb, porumbar, salcie etc.
concentrată pregătită din 3 linguri de talpa-gâştei opărite cu 250 ml de apă clocotită. În acest caz se reco-mandă a se administra 3-5 linguri de ceai pe zi. Se fac cure de 30 de zile, efectul instalându-se după circa două săptămâni. b) Tratament cu ceai de levănţică Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni pe zi din care una ca sedativ înainte de culcare. Se mai recomandă băi cu infuzie preparată din 20-30 g la un litru de apă clocotită. c) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de cimbrişor - 60 g - Frunze de levănţică - 60 g - Flori de muşeţel mare - 30 g - Frunze de rozmarin - 60 g - Muguri florali de portocal amar - 60 g Din plantele bine omogenizate şi mărunţite se iau 2 linguriţe peste care se vor turna 250 ml de apă clocotită. Se recomandă a se bea seara, după cină o cană din acest ceai. d) - Tratament recomandat de Aracadie Percek Se va prepara un ceai după reţeta: - Vârfuri înflorite de lipitoare mirositoare - 10 g - Flori de levănţică - 10 g - Mâţişori de salcie - 10 g - Flori de păducel - 20 g - Frunze de roiniţă - 20 g Frunze de floarea patimii(pasiflora) - 20 g - Frunze de cimbrişor - 20 g - Rădăcină de odolean - 20 g Se iau 4 linguri din amestec peste care se toarnă 1000 ml de apă şi se fierb 3 minute la un foc potrivit. Se lasă ceaiul la
73. Depresie Depresia reprezintă o stare mentală caracterizată printr-o cădere a tonusului neuropsihic şi care se manifestă prin: oboseală, descurajare, tendinţe pesimiste şi nu rareori, stări de anxietate. Fitoterapia se face cu: talpagâştei, levănţică, rozmarin, muşeţel, cimbrişor, sunătoare, urzică, coada şoricelului, coada calului etc. a) - Tratament cu ceai din talpagâştei Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni pe zi. Pentru efectul său sedativ se va bea una seara, înainte de culcare. Se mai poate utiliza şi infuzia 61
infuzat 15 minute. Din acest ceai se beau 23 căni pe zi. e) - Tratament cu capsule Tratamentul recomandă a se lua la prânz şi seara, înainte de masă: o capsulă de spirulină, o capsulă de măghiran, o capsulă de lucernă.
Factorii care pot produce dermatita sunt fizici, chimici, microbieni şi parazitari. Fitoterapia recomandă în tratamente de uz intern a se utiliza plante cu calităţi diuretice şi calmante, iar în uz extern plante cu acţiune antiseptică, cicatrizantă şi emolientă. a) - Tratament cu ceai din trei fraţi pătaţi Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi din care una, dimineaţa pe stomacul gol. b) - Tratament cu ceai de iarbămare Se prepară un decoct dintr-o lingură de plante la 250 ml de apă. Se va bea în cursul unei zile. Se poate face tratamentul şi cu pulbere, adminstrându-se 1-10 g pe zi. În tratamente externe se fac spălături ale rănilor şi se aplică comprese pe răni cu decoct concentrat preparat din 2 linguri de plantă la o cană de apă. c) Tratament cu ceai de păpădie Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Se recomandă şi tratamentul cu suc de plantă prin administrarea a 1-3 linguri pe zi în cure de 21-62 de zile. Atât ceaiul cât şi sucul de păpădie măresc diureza şi ajută la eliminarea deşeurilor şi toxinelor.
74. Depurativ Depurativ reprezintă un agentmedicament care purifică organismul uman, favorizând eliminarea toxinelor şi a produselor de dezasimilare. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: urzica, trei fraţi pătaţi, anghinarea, izma, mesteacănul, osul iepurelui, păpădia, porumbarul, săpunariţa, socul, schinelul. a) Tratament cu ceai de anghinare Infuzia se prepară dintr-o lingură de plantă la 500 ml de apă clocotită. Se bea o cană pe stomacul gol şi se stă 30 de minute culcat şi liniştit, pe partea dreaptă. Restul de ceai se va bea, împărţit, cu 30 de minute înainte de mesele principale. b) Tratament cu ceai de păpădie Infuzia se prepară dintr-o lingură de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. c) - Tratament cu ceai de soc Infuzia se prepară dintr-o lingură de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. d) Tratament cu ceai de mesteacăn Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze opărite cu 250 ml de apă clocotită. se adaugă la ceai un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasă în repaos 6 ore. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
76. Dermatoză Dermatoza este numele generic al bolilor de piele cu caracter degenerativ, deci a bolilor la care predomină leziuni degenerative (dermatoze profesio-nale, precanceroase, microbiene, parazitare etc.). Plantele utilizate în tratamente sunt: trei fraţi pătaţi, muşeţel, urzică, păpădie, mesteacăn, brustur. a) - Tratament cu ceai din trei fraţi pătaţi Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. b) Tratament cu ceai de păpădie
75. Dermatită Dermatita reprezintă o afecţiune care se manifestă prin inflamaţia pielii, cu evoluţie acută sau subacută.
62
Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la o cană de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) Tratament cu ceai de gălbenele Se fac băi locale sau se pun comprese cu infuzie preparată din 20-30 g de flori de gălbenele la 1000 ml de apă. d) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de verbină mirositoare - 75 g - Frunze de urzică moartă - 75 g - Frunze de frasin - 75 g - Fructe de ienupăr - 75 g - Rădăcini de brusture - 75 g - Frunze de mesteacăn alb - 75 g - Rădăcini de păpădie - 75 g Din amestecul bine omogenizat şi mărunţit se iau 4 linguri care se fierb în 1000 ml de apă timp de 12 minute, iar apoi se lasă la infuzat 15 minute. Ceaiul obţinut se va bea în cursul zilei, la distanţă mare de mese.
(hiperglicemie) şi prin eliminarea lui prin urină (glicozurie) . Medicina modernă consideră diabetul ca o disfuncţie neuro-vegetativă în care pe lângă lipsa de insulină secretată de pancreas pot interveni şi alţi factori cum ar fi deficienţele glandulare. Cauzele favorizante sunt: stresul, emoţiile puternice, viaţa dezordonată, alimentaţia neraţională, factori genetici etc. Paralel cu tratamentul medicamentos recomandat de un medic de specialitate, şi fitoterapia poate fi eficientă în tratarea diabetului. Plantele medicinale cele mai utilizate în tratarea diabetului sunt: afinul, dudul, nucul, urzica, fasolea, fragul, anghinarea, brusturul, salvia. a) - Tratament cu ceai de afin Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, iar curele de tratament sunt de 21-30 de zile, cu pauze egale ale curei. b) - Tratament cu ceai din teci de fasole Decoctul se prepară dintr-o lingură de teci de fasole în 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai de urzici Infuzia se prepară dintr-o lingură de frunze la cana de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. d) - Tratament cu ceai din frunze de dud Infuzia se obţine din 1-2 linguri de frunze la 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi. e) - Tratament cu ceai dietetic produs de Plafar Infuzia se prepară din 1-1,5 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi. f) - Tratament cu ceai după o reţetă Ovidiu Bojor-Mircea Alexan - Frunze de afin - 40 g - Frunze de dud - 20 g - Frunze de nuc - 10 g - Frunze de urzică - 10 g
e) - Tratament cu capsule Se indică a se administra:
-
înainte de cele trei mese 2 capsule de rădăcini de brusture;
-
în timpul dejunului şi al cinei veţi lua 2 pastile de complex AND+multimiaminoacizi;
-
după dejun şi cină se vor lua 2 pastile de magneziu şi vitamina D.
77. Dezintoxicare A se vedea Depurativ”.
subcapitolul
“
78. Diabet Diabetul reprezintă o tulburare a metabolismului glucidic, care are drept consecinţă o creştere a cantităţii de zahăr în sânge peste 1,20 la mie 63
- Teci de fasole - 20 g Infuzia se prepară dintr-o lingură de amestec de plante bine omogenizat şi mărunţit cu o cană de 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi. g) - Tratament cu ceai după reţeta: - Flori de muşeţel mare - 40 g - Frunze de eucalipt - 80 g - Frunze de salvie - 80 g - Frunze de măslin - 80 g Ceaiul se prepară din 4 linguri din amestecul de plante bine omogenizat şi mărunţit care se dau în clocot un minut în 1000 ml de apă. Ceaiul se lasă la infuzat 10-15 minute. Se bea 1000 ml de ceai pe zi din care o cană înainte de prânz şi alta înainte de cină. h) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă: - a se lua înaintea meselor principale 2 capsule de eucalipt;
-
- Rizomi de pir - 30 g Se prepară un decoct dintr-o lingură din amestec fiert timp de 15 minute în 250 ml de apă. Se beau 1-3 căni de ceai pe zi.
80. Diaree Diareea reprezintă o stare patologică caracte-rizată prin accelerarea tranzitului intestinal, scaune frecvente şi lichide. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: pătlagina, afinul, albăstrelele, busuiocul, cătina albă, cerenţelul, cireşul, vişinul, coada calului, coada racului, murul, dudul, izma, merişorul, muşeţelul, nucul, roiniţa, plămânărica, răchitanul, stejarul, tătăneasa, traista ciobanului, trandafirul, troscotul, turtiţa mare, urzica, urzica moartă, zmeurul. a) - Tratament cu ceai de izmă Infuzia se prepară dintr-o lingură de frunze la o cană de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai pe zi. b) - Tratament cu ceai de afin Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai din traista ciobanului Infuzia se prepară din trei linguriţe de plantă în 500 ml de apă clocotită.
în timpul fiecărei mese se vor administra 2 capsule de brustur.
79. Diaforeza Diaforeza (transpiraţia) reprezintă procesul de eliminare a sudorii prin piele. Diaforeza este un proces fiziologic care are loc în timpul unui efort fizic important sau în timpul somnului şi patologic, în bolile febrile. Ea este caracteristică fiecărui individ şi depinde de starea lui de sănătate, de vârstă, de munca pe care o prestează etc. Fitoterapia utilizează următoarele plante: brusturul, izma, isopul, muşeţelul, pirul, teiul. Pentru cititorii noştri recomandăm un ceai împotriva transpiraţiei excesive, având reţeta: - Frunze de nuc - 30 g - Frunze de salvie - 10 g - Coada calului - 30 g
d) - Tratament cu ceai de stejar Decoctul se prepară din 2 linguriţe de plantă în 250 ml de apă. Se bea în cursul unei zile. e) - Tratament cu ceai după reţeta: - Rizomi de sclipeţi - 40 g - Scoarţă de stejar - 100 g Decoctul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal fierte 5-10 minute în 750 ml de apă. Se beau 3 căni de ceai zilnic. f) cerenţel 64
Tratament cu ceai de
Decoctul se prepară din 2 linguriţe de rădăcini de cerenţel fierte în 250 ml de apă. se bea ceaiul pe stomacul gol. Efectul terapeutic al ceaiului creşte adăugând în el izmă, muşeţel, sunătoare. g) - Tratament în diaree cu crampe după Maria Treben Se va prepara ceaiul după reţeta: - Scoarţă de stejar - 10 g - Rizomi de sclipeţi - 10 g - Frunze de afin - 15 g - Fructe de afin - 15 g - Flori de muşeţel - 100 g Decoctul se obţine prin fierberea a 3 linguriţe din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat fierte în 750 ml de apă, timp de 5-10 minute. Se vor bea 3 căni de ceai cald pe zi. h) Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
Fiecare diateză se tratează specific. De exemplu, la diateza urică se utilizează fitoterapie cu turtiţă mare.
82. Digestie proastă Apare ca o afecţiune sau ca o consecinţă a unei inflamaţii a mucoasei stomacului sau a constipaţiei. Tratamentul pe care îl recomandăm este un ceai preparat după reţeta: - Rădăcini de cicoare - 100 g - Fenicul - 30 g - Rădăcini de graminee - 100 g - Rădăcini de păpădie - 100 g Ceaiul se obţine din două linguriţe de amestec vegetal bine omogenizat şi mărunţit fierte 5-10 minute în 500 ml de apă. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald. Pentru a ameliora o digestie lentă se va urma tratamentul cu ceaiul preparat după reţeta: - Frunze de roiniţă - 80 g - Lămâiţă (planta) - - 80 g - Seminţe de anason - 80 g - Flori de muşeţel mare - 80 g - Frunze de rozmarin - 80 g Ceaiul se obţine dintr-o lingură de amestec vegetal peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită şi apoi se lasă la infuzat 510 minute. Se bea o cană de ceai după cină.
81. Diateză Diateza reprezintă o predispoziţie construc-ţională sau ereditară a organismului unui individ de a contracta anumite boli. În acest sens există:
a) –
diateza alergică – predispoziţie pentru afecţiuni alergice: eczemă, urticarie, astm etc.; b) - diateză hemoragică – este o afecţiune constituţională sau dobândită, caracterizată prin tendinţă la hemoragii, prin fragilitatea vasculară sau probleme de coagulare a sângelui.;
83. Diskinezie Diskinezia reprezintă un proces patologic caracterizat prin apariţia unor modificări în activitatea motorie vegetativă a organelor contractile. După locul în care apare există:
c) – diateza urică – predispoziţie la gută şi la formarea de calculi urinari;
d) -
diateză varicoasă predispoziţie la varice.
a) – diskinezie biliară – tulburare motorie evacuarea biliară;
– 65
care bilei
împiedică din vezica
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. e) - Tratament cu ceai de măceşe Infuzia se prepară dintr-o lingură de fructe zdrobite la o cană de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. f) - Tratament cu ceai hepatic Decoctul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal tip Plafar la o cană de apă. se beau 2-3 căni de ceai pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale.
b) –
diskinezie intestinală – tulburare a moti-lităţii intestinale, cu repercusiuni importante asupra absorbţiei şi eliminării;
c) –
diskinezie uterină – tulburare uterină în cursul travaliului care modifică evoluţia normală a sarcinii; Fitoterapia are la bază utilizarea următoarelor plante: ţintaură, cicoare, gălbenele, ghinţură, iarbă mare, izmă, păpădie, porumbar, roiniţă, salvie, săpunariţă.
A Tratamente diskinezie biliară
B Tratamente dischinezie intestinală
a) Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, între mese. b) Tratament cu ceai de ţintaură Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. se beau 1-2 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai de roiniţă Se prepară infuzia dintr-o linguriţă de frunze la o cană cu apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
în
a) Tratament cu ceai de anghinare Infuzia se obţine dintr-o lingură de plantă peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi astfel:
-
în
o cană dimineaţa, pe stomacul gol, după care se stă întins pe partea dreaptă 30 de minute;
-
a doua cană se bea în două reprize, la prânz şi seara, înaintea meselor principale. După 20 de zile de tratament se va trece la un tratament cu ceai mai concentrat (se poate ajunge a se prepara infuzia din 2 linguri de plantă). După alte 10 zile de tratament şi cu ceaiul concentrat se face pauză de 30 de zile şi apoi se reia tratamentul. b) Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai de cicoare Infuzia se prepară dintr-o lingură de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de cei pe zi. d) Tratament cu ceai de gălbenele
84. Dismenoree Dismenoreea reprezintă perturbaţii dureroase privind timpul sau durata menstruaţiilor. Ea poate apărea la pubertate şi se numeşte dismenoree primitivă, sau poate surveni după o anumită perioadă normală de menstruaţie nedureroasă şi se numeşte dismenoree secundară. Fitoterapia utilizează pentru tratarea acestei afecţiuni următoarele plante medicinale: urzica moartă, traista ciobanului, muşeţelul, lemnul dulce, cerenţelul, coada şoricelului, frasinul, gălbenelele. Tratamentele se fac cu ceaiuri şi balneoterapie. a) Tratament cu ceai de gălbenele Are calităţi de a calma durerile şi de a regla ciclul. 66
Infuzia se obţine din două linguriţe de flori la o cană de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile. Cura se începe cu 7 zile înainte de ciclu.
Se recomandă ca tratamentul cu capsule să se facă în cure de trei luni şi anume cu 14 zile înainte de ciclu. După ce s-a văzut rezultatul unei astfel de cure, se va stabili dacă aceasta va fi reluată peste 3 luni.
b) Tratament cu ceai de cerenţel Acest ceai are acţiune puternic antihemoragică şi calmează durerile. Decoctul se obţine din 1-2 linguriţe de rădăcini de cerenţel bine mărunţite, la o cană de apă. Se bea ceaiul neîndulcit, dimineaţa, pe stomacul gol. c) - Tratament cu ceai din traista ciobanului Este recomandat în tratarea afecţiunilor uterine, metroragii şi dismenoree. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. În metroragii şi dismenoree tratamentul se începe cu 7-10 zile înainte de ciclu. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi. Se poate utiliza în tratament şi tinctura care se prepară din 20 g de plantă macerată 7 zile în 100 ml de alcool. Se iau 3 linguriţe pe zi. d) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de viţă de vie - 100 g - Flori de muşeţel mare - 100 g - Fructe de ienupăr - 100 g - Fumăriţă (plantă fără rădacină) - 100 g - Frunze de trifoişte de baltă - 50 g Ceaiul se obţine din patru linguri luate din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit, fiert 2 minute în 750 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai timp de 14 zile pe lună, înainte de ciclu. e) - Tratament cu capsule Se recomandă a se administra: - înaintea meselor de dimineaţă şi seară se iau 2 capsule de urzică moartă; - după mesele de dimineaţă şi seară se vor lua 2 capsule de sulfină.
85. Dispepsie Dispepsia reprezintă o tulburare de digestie, o digestie dificilă şi dureroasă provocată de cauze diferite. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale: izma, lemnul dulce, albăstrelele, cerenţelul, coriandrul, ienupărul, pelinul. a) Tratament cu ceai de cerenţel Se prepară un decoct din 1-2 linguriţe de rădăcini de cerenţel la 250 ml de apă. Se beau 2 căni de ceai pe zi. b) Tratament cu ceai de ienupăr Se prepară o decocţie slabă din 20 pseudobace la 1000 ml de apă. Se va bea în cursul unei zile. Se poate utiliza şi tinctura preparată din 20 g fructe macerate 8 zile în 100 ml de alcool. Se iau 20-25 de picături de 2-3 ori pe zi. c) - Tratament cu ceai de izmă Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. se beau 1-2 căni de ceai pe zi. d) - Tratament cu ceai de pelin Infuzia se prepară dintr-o jumătate de linguriţă la 250 ml de apă clocotită. Înainte de mese se bea un sfert de cană de ceai neîndulcit.
86. Diureză Diureza este un proces de formare şi de eliminare a urinei. Ea este un proces de curăţare a sângelui de deşeuri şi toxine şi se realizează cu scopuri precise în tratarea unor afecţiuni cum ar fi: pietre la ficat sau rinichi, nefrite cronice cu albinurie, edeme cu oligurie, hepatite etc. 67
Fitoterapia se realizează cu următoarele plante medicinale: pin, pir, albăstrele, anason, anghinare, brustur, cireş, vişin, coada calului, plămânărică, plop negru, porumbar, săpunăriţă, scai vânăt, soc, sulfină, trei fraţi pătaţi, urzică, urzică moartă, ienuper, izmă, măceş, merişor, mesteacăn, păpădie, pelin etc. În cele ce urmează vom da câteva tratamente cu plante: a) - Tratament cu ceai din cozi de cireşe (vişine) Decoctul se prepară din 3 linguri de cozi de cireşe în 500 ml de apă. Se bea ceaiul în cursul unei zile. Uneori, după caz, se poate bea o raţie dublă sau triplă de ceai. b) Tratament cu ceai de mesteacăn Ajută la eliminarea toxinelor din corp şi în special a acidului uric. Se prepară o infuzie din 2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. La răcire se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasă în repaos 6 ore. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) Tratament cu ceai din mătase de porumb Infuzia se face dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. se beau zilnic 2-3 căni de ceai. d) Tratament cu ceai de albăstrele Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori de albăstrele la cana de apă clocotită. Se bea porţionat în timpul unei zile cu 15-20 de minute înainte de mesele principale. e) - Tratament cu ceai din coada calului Este recomandat în tratarea reumatismelor, în insuficienţe renale, pielite, cistite, litiaze renale însoţite de hemoragii datorate migrării calculilor etc. Infuzia se prepară din 3 linguriţe de plană la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi.
prezenţă de mucus şi sânge, cauzată de mai multe specii de bacili dizenterici. Fitoterapia utilizează ca plante medicinale pe următoarele: urzica, tătăneasa, răchitanul. a) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se obţine din 1-2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi. b) Tratament cu ceai de tătăneasă Decoctul se prepară din 1-2 linguriţe de rădăcini la 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
88. Dureri de cap - vezi 48 – cefalee 89. Eczeme Eczemele reprezintă afecţiuni cutanate caracterizate prin alergii la nivelul pielii care, evoluând, fac să apară pete roşii, pe suprafaţa cărora sunt vezicule cu ulceraţii, fiind însoţite şi de prurit. Plantele medicinale utilizate în tratarea eczemelor sunt: trei fraţi pătaţi, brusturele, cicoarea, păpădia, gălbenelele, nucul, coada şoricelului, frasinul, muşeţelul, săpunariţa, sunătoarea. a) - - Tratament cu ceai din trei fraţi pătaţi Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. b) Tratament cu ceai de gălbenele Se fac băi locale sau se pun comprese cu o infuzie preparată din 20-30 g flori de gălbenele la 1000 ml de apă clocotită. Comprese se mai pot aplica şi cu tinctură obţinută din 20 g de flori de gălbenele, macerate 8 zile în 100 ml de alcool de 700. Se pun comprese cu 10 g de tinctură în 100 ml de apă fiartă şi răcită. c) Tratament cu flori de muşeţel Se folosesc flori de muşeţel pulverizate pe eczeme sau se pun comprese
87. Dizenterie Dizenteria este o infecţie intestinală care se manifestă prin dureri abdominale, tenesme, diaree gravă, cu 68
cu o infuzie preparată din 3 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. d) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Pentru băi locale şi comprese se va utiliza o infuzie din 30-50 g de plantă la 1000 ml de apă clocotită. e) - Tratament cu ceai din frunze de nuc Decoctul se prepară din 30-40 g de frunze la 1000 ml de apă. Se beau 1-2 căni de ceai zilnic. Pentru băi locale se utilizează un decoct din 200 g frunze de nuc la 1000 ml de apă , care se va adăuga la apa din baie. f) - Tratament cu morcovi Se pun cataplasme cu morcov ras. g) - Tratarea eczemei nazale Apare ca o iritare cronică a mucoasei nazale. Vă recomandăm tratamentul cu ceaiul din flori de muşeţel. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori de muşeţel opărită cu 250 ml de apă clocotită. După infuzare şi răcire, se vor turna cu o pipetă câte 5-10 picături de ceai în orificiile nazale. h) - Tratament cu frunze de varză strivite Peste eczemă se pun cataplasme cu frunze de varză strivite.
- Cozi de cireşe - 80 g - Creţuşcă (plantă fără rădăcină) - 80 g - Frunze de trifoişte de baltă - 40 g - Frunze de coacăz negru - 80 g - Frunze de mesteacăn alb - 80 g - Frunze de urzică moartă albă - 80 g - Paracherniţă (planta fără rădăcină) - 80 g Din amestecul vegetal se iau 6 linguri şi se fierb timp de 1-1,5 minute în 1000 ml de apă, iar apoi se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau între mese 3-4 căni de ceai pe zi. b) Tratament cu ceai de mesteacăn Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. La răcire se va pune un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasă ceaiul în repaus 6 ore. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă:
-
90. Edeme Edemul reprezintă o infiltraţie a unui ţesut cu serozitate, mai ales în ţesutul subcutanat şi submucos. Regiunea edematiată apare umflată şi la o presare cu degetul rămâne o urmă persistentă. Cauzele apariţiei edemelor sunt complexe şi diferite: insuficienţe circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.
-
B - Edemul pulmonar Reprezintă o inundaţie brutală a plămânilor cu serozitate provenită din transsudaţia capilarelor pulmonare care se traduce prin dificultăţi respiratorii şi expectoraţie spumoasă. Este o complicaţie reductibilă a bolilor cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, hipertensiune, infarct), nefrită, a unor boli infecţioase, intoxicaţii.
A - Tratarea edemelor localizate pe glezne, gambe, picioare a) -
a se lua înainte de mesele principale 2 capsule de pir. Se înlesneşte tranzitul intestinal, diureza creşte şi se face o puternică stimulare a funcţiilor ficatului şi ale rinichilor; la o oră după fiecare masă se vor lua 2 capsule de coada calului.
Tratament cu ceai după
reţeta: 69
Fitoterapia următoarele: nucul, mesteacănul, pelinul.
utilizează ienuperul,
funcţie de gravitatea emfizemului, se micşorează corespunzător. Apariţia emfizemului are la bază cauze diferite: bronşite cronice, scleroze pulmonare, pneumonomicoze. Se îmbolnăvesc de emfizem pulmonar mai ales bărbaţii cu vârste înaintate. Fitoterapia utilizează ca plante medicinale: podbalul, alunul, cimbrul, rostopasca. a) - Tratament cu ceai de podbal Infuzia se prepară din două linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. Zilnic, se beau 2-3 de căni de ceai îndulcit cu miere de tei sau din flori de munte. Se poate prepara şi o infuzie concentrată din 2-3 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită. În acest caz se va bea cana de ceai în cursul unei zile. b) Virgil T.Geiculescu recomandă ceaiul de alun Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de muguri la o cană de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai preparat după o reţetă a lui Gr. Constantinescu şi Ovidiu Bojor: - Cimbru - 50 g - Roua cerului - 50 g - Rostopască - 50 g - Scai vânăt - 50 g - Anason - 50 g Infuzia se obţine din 2 linguriţe luate din amestecul vegetal bine omogenizat la o cană de apă clocotită. se lasă ceaiul la infuzat 15-20 minute. Se bea zilnic, în mai multe reprize, o cană de ceai îndulcit cu miere de albine. Acest tratament este recomandat în tratarea emfizemului asociat cu bronşită şi se face în cure de lungă durată.
a) Tratament cu ceai de ienuper Infuzia se prepară dintr-o jumătate sau o linguriţă de plantă la 250 ml de apă. se bea în cursul unei zile. b) Tratament cu ceai de mesteacăn Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. La răcire se va pune un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasă ceaiul în repaus 6 ore. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament prin cură cu usturoi Într-o cană cu apă clocotită se toarnă o anumită cantitate de usturoi dat pe răzătoare sau bine pisat, în funcţie de vârsta pacientului: - la copiii sub 2 ani - 15 g - la copiii între 2-5 ani - 25 g - la copiii între 10-12 ani - 40 g - la adulţi - 60-80 g Tratamentul se face corespunzător vârstei: - se iau zilnic: 8-10 linguriţe la copiii până la 5 ani; - se iau zilnic: 8-10 linguri de desert la copiii de 10-12 ani; - se iau zilnic: 8-10 linguri de supă la adulţi şi la celelalte vârste.
91. Emfizem pulmonar Emfizemul, în general, reprezintă o infiltraţie anormală şi difuză în ţesuturi, cu aer sau alt gaz. În cazul emfizemului pulmonar are loc o creştere de volum a plămânilor prin prezenţa excesivă a aerului în alveole. În emfizemul pulmonar se constată o atrofie a septurilor interalveolare care provoacă confluarea alveolelor vecine între ele şi transformarea câtorva alveole mari în vezicule mai mari. Suprafaţa respiratorie a plămânilor, în
92. Emotivitate Emotivitatea apare ca o reacţie afectivă cu intensitate sporită la anumite persoane, sub acţiunea unor factori externi şi se manifestă prin paloare, roşeaţă, transpiraţie, intensificarea 70
ritmului cardiac şi respirator etc. Cititorii noştri trebuie să ştie că emotivitatea exagerată este specifică şi frecvent întâlnită în bolile psihice. Fitoterapia recomandată se face cu: păducel, cimbru, cimbrişor, odolean, salvie, izmă, sulfină, urzică moartă.
Se poate administra şi sub formă de pulbere şi anume, 1-3 g pe zi luate între mese.
94. Enterită Enterita reprezintă o inflamaţie a mucoasei intestinului subţire şi poate fi provocată de o boală (febră tifoidă, dizenterie, holeră), dar în cele mai multe cazuri, este produsă de alimente alterate sau de alimente care conţin produse toxice. Fitoterapia recomandă tratamente cu: salvie, stejar, sulfină, urzică moartă, anghinare, cerenţel, mur, nalbă mare, nuc. a) Tratament cu ceai de anghinare Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 500 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de cei pe zi şi anume: o cană, dimineaţa, înainte de masă şi apoi se va sta culcat 30 de minute pe partea dreaptă. Restul de ceai va fi împărţit egal înaintea meselor principale. b) Tratament cu ceai de cerenţel Decoctul se prepară dintr-o linguriţă de rizomi la o cană de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi c) - Tratament cu ceai de stejar Decoctul se obţine din 2 linguriţe de scoarţă mărunţită la o cană de apă. Se bea în cursul unei zile. d) - Tratament cu ceai de nalbă mare Infuzia se obţine din 2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. se beau 3 căni de ceai pe zi. e) - Tratament cu ceai de mur Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la o cană de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
a) - Tratament cu ceai de păducel Se prepară o infuzie din 2 linguriţe de plante în 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se va bea în cursul unei zile, din care cel puţin 1/3, seara, înainte de culcare. b) - Tratament cu ceai de cimbru Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de cei pe zi. c) - Tratament cu ceai de sulfină Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită. Se va bea, zilnic, câte o cană de ceai după fiecare masă, iar pentru efectul său sedativ, una înainte de culcare.
93. postreumatică
Endocardită
Endocardul reprezintă membrana netedă care tapisează în interior cavităţile cardiace. Endocardita post- reumatică este o afecţiune inflamatorie în care se constată leziuni, cu caracter progresiv, la nivelul valvelor inimii, în special ale orificiilor mitral şi aortic. Leziunile atestă prezenţa nodulelor reumatismale. Fitoterapia recomandă tratamente cu ceai din coajă de salcie şi ceaiul antireumatic de tip Plafar. a) - Tratament cu ceai antireumatic după reţeta Plafar. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. Zilnic, se beau 2 căni de ceai îndulcit cu miere de albine. b) - Tratament cu ceai de salcie Decoctul se obţine din 2 linguriţe de coajă de salcie bine mărunţite, fierte cu o cană de 250 ml de apă. Se iau 3-4 linguri de ceai pe zi.
95. Enterocolită Enterocolita reprezintă o inflamaţie conco-mitentă a intestinului subţire (enterită) şi a intestinului gros (colită) de natură infecţioasă sau alergică. Se manifestă prin dureri abdominale şi scaune frecvente. 71
Fitoterapia recomandă a fi utilizate următoarele plante medicinale: afin, chimen, muşeţel, nalbă mare, salvie, sulfină, urzică moartă, ciuboţica cucului, coada racului, coada şoricelului, frasin, gălbenele, levănţică, măceş, izmă. a) - Tratament cu ceai de afin Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de afin la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
- Frunze de coacăz negru - 80 g - Frunze de mesteacăn alb - 80 g - Cozi de cireşe - 80 g - Coada şoricelului (fără rădăcini) - 80 g - Mătase de porumb - 40 g Paracherniţă (fără rădăcini) - 80 g - Frunze de trifoişte de baltă - 40 g Ceaiul se prepară din 5linguri luate din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se dau într-un clocot cu 1500 ml de apă. Se lasă la infuzat ceaiul 15 minute. Toată cantitatea se bea într-o zi.
b) - Tratament cu ceai de izmă Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la o cană de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. c) Tratament cu ceai de muşeţel Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori de muşeţel opărite cu 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi. d) - Tratament cu ceai de nalbă mare Infuzia se obţine din2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai pe zi.
97. Enurezis (pipi în pat)
nocturn
Copiii care au depăşit vârsta de trei ani şi care fac în continuare pipi pe ei, în timpul nopţii, sunt bolnavi de enurezis. În cazuri grave, fenomenul se produce şi ziua. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale: sunătoarea, roiniţa, turtiţă mare, coada şoricelului, coada calului, sclipeţi, troscotul, cârcelul. a) - Tratament cu ceai din cârcel Infuzia se prepară din 2-3 g plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi. b) - Jean Valnet recomandă cura cu ulei de nucă Timp de 15 zile se va da copilului să consume zilnic o felie de pâine prăjită cu o linguriţă de ulei de nucă îmbibat în ea. c) - Tratament cu miere Se va da copilului o linguriţă de miere, seara, la culcare. d) Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 5-10 minute. Copilul va bea, zilnic, înainte de orele 17,oo o cană de ceai cald. Se poate ajunge ca bebeluşul să bea până la 2-3 căni de ceai pe zi.
96. Entorsă Definită, entorsa reprezintă o leziune traumatică a unei articulaţii, cu întinderea, ruptura sau smulgerea unuia sau mai multor ligamente, fără deplasarea suprafeţelor articulare. Cel mai eficient tratament este de a pune o pungă cu ghiaţă pe zona dureroasă. În cazul în care entorsa nu cedează şi articulaţia rămâne umflată se va trece la un tratament specific. a) - Tratament cu terci din rădăcini de brusture Se pun comprese. b) - Tratament cu ceai de podbal Se pun comprese cu decoct preparat din 50-100 g de frunze sau rădăcini de podbal la 1000 ml de apă. c) - Tratament cu frunze de varză Se aplică 3 straturi de frunze de varză zdrobite şi se înfăşoară entorsa cu un prosop. d)- Tratament cu ceai după reţeta: 72
Tot ca tratament pot fi utilizate şi băile cu sunătoare. În acest sens se va proceda astfel: Într-o găleată cu apă rece se pun la înmuiat 12 ore, 100 g de sunătoare. Pentru baie amestecul se încălzeşte şi se toarnă în apa de baie. Se va avea grijă ca în cada de baie cantitatea de lichid să fie suficientă pentru ca ea să depăşească nivelul rinichilor copilului când acesta stă pe şezut. Durata băii este de 15-20 de minute. După baie corpul copilului nu se şterge, ci se acoperă cu un halat şi se aşează într-un pat cald. Copilul este lăsat să transpire bine timp de o oră şi apoi este schimbat cu îmbrăcăminte uscată. În mod asemănător se fac băi cu coada şoricelului sau cu troscot.
vara şi pe timp călduros mersul pe jos desculţ; - a se umbla, zilnic, pe timp călduros, prin apă rece în 3-4 reprize de câte 3-5 minute, nivelul apei trebuind să fie până la genunchi; - a se spăla în fiecare zi cu apă şi oţet. Unul dintre cele mai eficiente tratamente este cel cu băi cu decoct de fân. -
99. Epistaxis Epistaxis reprezintă o sângerare nazală provocată de diferite boli (gripă, scarlatină, etc), intoxicaţii, traumatisme, eforturi, hipertensiune arterială, etc. Pentru tratarea unei hemoragii uşoare se aplică imediat un prim ajutor astfel: capul este aplecat înainte (Atenţie: este total greşit a se lăsa capul pe spate) şi se comprimă bilateral aripile nazale cu degetul mare şi cel arătător timp de câteva minute. Totodată se ridică mâna în sus de pe partea la care nara sângerează. Fitoterapia se face cu: coada calului, porumbar.
98. Epilepsie Epilepsia este o boală neurologică având caracter cronic, definită prin repetate crize denumite epileptice, de formă clinică variată (mai ales crize convulsive, parţiale sau generalizate). Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: ţintaură, roiniţă, valeriană, levănţică, angelică. a) Tratament cu ceai după reţeta: - Flori de muşeţel - 40 g - Frunze de roiniţă - 60 g - Rădăcini de valeriană - 40 g - Virnanţ - 60 g Ceaiul se obţine din 3 linguriţe luate din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se fierb 5-10 minute în 750 ml de apă. Se beau 3 căni de ceai pe zi. Acest ceai este un ajutor foarte eficient în tratarea epilepsiei. b) - Tratament cu suc de varză Pacientul va bea zilnic 2 pahare de suc de varză. c) - Tratament cu băi din decoct de fân Sebastian Kneipp recomandă bolnavilor de epilepsie tratamente naturiste simple şi anume:
a) - Tratament cu ceai din coada calului Decoctul se obţine din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă. Zilnic, înaintea meselor principale, se beau 2 căni de ceai cald. Tratamentul poate fi făcut şi cu pulbere de coada calului, luând zilnic un vârf de cuţit. Un alt mod de tratament îl constituie a trage pe nas pulbere de coada calului. Această plantă are un efect hemostatic excepţional. b) Tratament cu ceai de porumbar Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Decoctul se prepară dintr-o linguriţă de fructe zdrobite la 250 ml de apă. Se beau 2 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai din traista ciobanului 73
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă care se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald.
- Rădăcină de valeriană - 25 g - Conuri de hamei - 25 g Ceaiul se obţine prin fierberea timp de 5-10 minute a 3 linguriţe de amestec vegetal în 750 ml de apă. Se beau 3 căni de ceai pe zi. Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă:
100. Epuizare Viaţa cotidiană plină de stres aduce fiinţei umane un surmenaj fizic şi psihic puternic şi o epuizare nervoasă greu de surmontat. Pentru a o combate , vă recomandăm să vă trataţi cu ceaiul preparat după reţeta: - Coada şoricelului - 50 g - Flori de tei - 50 g - Levănţică - 50 g - Rădăcini de valeriană - 50 g - Fructe de măceş - 50 g Ceaiul se obţine din 3 linguriţe de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat, fierte timp de 5-10 minute în 750 ml de apă. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
-
înainte de mese se iau 2 capsule de cimbru;
-
în timpul micului dejun şi a dejunului se iau 2 pastile de complex-structural;
-
după fiecare masă se vor lua 2 capsule de sulfină.
103. Faringita Faringita reprezintă a inflamaţie a faringelui. În formă acută, faringita se caracterizează prin febră, dureri de gât, probleme de înghiţire a hranei lichide sau solide, senzaţie de uscăciune locală etc. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: fenicul, lemn dulce, stejar, şovârv, muşeţel, salvie, nuc, turtiţă mare. a) - Tratament cu ceai de şovârv Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai neîndulcit pe zi sau se face gargară cu el de mai multe ori pe zi. b) Tratament cu ceai de muşeţel Ceaiul de muşeţel are puternice calităţi antiseptice, bactericide, antiinflamatorii şi analgezice. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de cei pe zi şi se recomandă a se face şi gargară de mai multe ori pe zi. c) - Tratament cu ceai după reţeta: - Turtiţă mare - 150 g - Frunze de salvie - 45 g - Flori de muşeţel - 45 g
101. Erupţie Erupţia asemănătoare cu urticarea şi însoţită de mâncărime este semnul unei alergii. Vă recomandăm să vă trataţi cu ceaiul de urzică preparat din trei linguriţe de frunze opărite cu 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5-10 minute. Se vor bea zilnic 3 căni de ceai cald.
102. Excitaţie sexuală anormală Excitaţia sexuală poate avea cauze normale sau anormale. Când apar stările anormale se va renunţa la consumul produselor cu caracter excitant şi anume: alcool, cafea, ceai tare şi totodată viaţa se va ordona şi se vor respecta cu atenţie perioadele de odihnă şi de recuperare fizică şi psihică. Maria Treben recomandă tratament cu ceaiul: 74
Peste o linguriţă din amestecul vegetal se vor turna 250 ml de apă clocotită. se lasă la infuzat 5-10 minute. Se recomandă a se face gargară cu ceai fierbinte din două în două ore. d) - Tratament cu ceai din turtiţa mare Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de plantă opărită cu 250 ml de apă. Ceaiul fierbinte este utilizat la gargară.
Se recomandă a se face gargară din două în două ore cu ceai din: muşeţel, rug de mure, frunze de nuc, petale de trandafir.
105. Faringo – laringită Atunci când sunt afectate atât faringele, cât şi laringele, vă recomandăm tratamentul cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de salvie - 80 g - Frunze de podbal - 20 g - Frunze de mur - 15 g - Frunze de nalbă mare - 20 g Din amestecul vegetal se va lua o linguriţă de plante şi se va opări cu 250 ml de apă. Se infuzează 5-8 minute. Se face gargară din două în două ore.
e) - Tratament cu ceai din frunze de nuc Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de nuc bine mărunţite opărite cu 250 ml de apă. Infuzarea se face timp de câteva minute. Se recomandă a se face gargară cu ceaiul fierbinte.
104. Faringo-amigdalită Faringo-amigdalita reprezintă o inflamaţie a amigdalelor, a mucoasei faringiene şi a ţesutului limfatic din jurul lor. Fitoterapia se face cu: flori de muşeţel, salvie, cerenţel, rug de mure, frunze de nuc, petale de trandafir. a) Tratament cu ceai de muşeţel Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori de muşeţel în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai cald pe zi şi se face şi gargară cu ceai fierbinte, din două în două ore. b) - Tratament cu ceai din cerenţel Decoctul se obţine din 2 linguriţe de rădăcini bine mărunţite cu 250 ml de apă. Se fierbe timp de 30 de minute. Ceaiul se bea în 3 reprize, numai după mesele principale. c) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Se poate utiliza şi combinaţia de ceai preparat dintr-o linguriţă de salvie şi una din flori de muşeţel la 250 ml de apă clocotită. Se va utiliza şi la gargară. d) - Tratament prin gargară
106. Febră Febra reprezintă o creştere a temperaturii corporale peste 380C. Pentru limita de 37-380C se utilizează termenul de subfebrilitate. Febra este însoţită de senzaţie de căldură sau de frig, de transpiraţii, ochi strălucitori etc. la temperaturi mai mari apar fenomene de delir, depresii sau chiar excitaţii. Fitoterapia recomandă a se utiliza: levănţica, salcia, unguraşul, schinelul, verbina, măceşul etc. a) Tratament cu ceai de levănţică Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Se pot face şi fricţiuni cu oţet aromat preparat din 30-40 g de plantă macerate 7 zile în 1000 ml de oţet. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de roiniţă - 75 g - Frunze de verbină mirositoare - 75 g - Capsule de măceş - 75 g 75
- Lămâie fără coajă - 75 g - Lămâiţă (plantă fără rădăcină) - 75 g Din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit se iau 5 linguri şi peste ele se vor turna 1000 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute Ceaiul se bea între mese. c) Tratamente cu capsule indicate de Maurice Mességué şi Michel Bontemps:
a) Tratament cu ceai de anghinare Acest ceai stimulează funcţia antitoxică a ficatului, creşte diureza şi uşurează eliminarea din organism a toxinelor, Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze mărunţite opărite cu 500 ml de apă. După infuzare se va îndulci cu miere de albine. Se bea 1 cană de dimineaţă pe stomacul gol, după care pacientul se relaxează timp de 30 de minute aşezat pe partea dreaptă. Restul de ceai se va bea în cursul zilei, cu o oră înaintea meselor principale. b) Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
1. Pentru
febră cu dureri articulare se vor lua 6 capsule de creţuşcă pe zi.
2. La
tuse cu secreţii se vor administra 6 capsule de pin pe zi.
3. Recomandare generală -
a se lua 6 capsule de complex fier pe zi.
c) - Tratament cu ceai de cătină albă
107. Febrifug
Infuzia se obţine din 2 linguri de fructe zdrobite, opărite în 500 ml de apă clocotită. se lasă la infuzat 20-30 de minute şi se bea fracţionat în timpul unei zile. d) - Tratament cu ceai preparat după formula: - Frunze de rozmarin - 75 g - Rădăcini de pir - 75 g - Frunze de roiniţă - 75 g - Rădăcini de păpădie - 75 g - Lămâiţă (planta fără rădăcină) - 75 g Din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat se iau 5 linguri şi se fierb în 1000 ml de apă. Ceaiul se lasă la infuzat 10-15 minute şi se bea, între mese, fără să fie îndulcit. e) - Tratament cu capsule Se vor lua 2 capsule de rozmarin înainte de fiecare masă. La un ficat leneş se recomandă a se administra câte o capsulă de ridiche neagră, o capsulă de păpădie şi o capsulă de măduvă de tei, dimineaţa şi la prânz, înainte de masă.
Medicamentele sau mijloacele utilizate pentru a scădea febra se numesc febrifuge.
108. Fermentaţie Fermentaţia reprezintă procesul de transformare a unor substanţe organice (în special zaharoase) sub influenţa enzimelor produse de diferite microorganisme. După natura substanţelor care sunt descompuse există: fermentaţie glucidică, fermentaţie de proteoliză etc.
109. Ficatul suferinţele lui
şi
Dacă vă doare ficatul, îl simţiţi mărit şi umflat, aveţi greţuri şi senzaţie de “gură încleiată”, vă recomandăm să treceţi imediat la un tratament de curăţire, de dezintoxicare a organismului prin fitoterapie.
76
provocate de constipaţii şi de hemoroizi şi sunt extreme de dureroase. Fitoterapia se face cu: mur, muguri de plop, coada şoricelului. a) - Tratament cu ceai de mur Se pun comprese din infuzie preparată din linguri de frunze de mur la 250 ml de apă clocotită. Mai pot fi utilizate şi cataplasme cu frunze de mur. b) - Tratament cu ceai din muguri de plop Se fac băi locale cu un ceai preparat din 15-20 g de muguri de plop zdrobiţi şi opăriţi cu 1000 ml de apă clocotită. Se recomandă în tratamente şi unguentul preparat astfel: Într-un vas închis se macerează timp de 24 de ore , în 5 ml de alcool, 20 g muguri de plop zdrobiţi. Se adaugă 100 g untură şi 5 g ceară de albine. Se ţine pe baie de apă 3 ore la temperatura de 1000C. Se filtrează şi freacă preparatul după răcire. Cu unguentul astfel obţinut se acoperă zona afectată. c) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Se prepară un decoct cu 50-60 g de coada şoricelului la 1000 ml de apă şi se fac spălături locale sau se pun comprese.
110. Fimoză Fimoza reprezintă îngustarea mai mult sau mai puţin marcantă a inclului cutanat care formează orificiul prepuţului, împiedicând degajarea glandului. Se recomandă tratament cu băi din caşul popii la băieţi cu vârste până la 5 ani. Baia se va face cu macerat din caşul popii preparat astfel: se ia un pumn din plantă şi se lasă la macerat într-o găleată de apă rece timp de 10-12 ore. Se filtrează şi se încălzeşte ca pentru baie. Se fac 1-2 băi pe săptămână.
111. Fistulă Fistula este un canal fin prin care o colectare de puroi dintr-o cavitate internă face legătura spre exterior. Fistula anală face legături secundare între rect şi pielea din regiunea anusului. Fistula lacrimală apare la infectarea glandei lacrimale şi produce legătura în colţul intern al ochiului, de obicei la marginea pleoapei. Apar fistule în caz de infecţii, hemoroizi, tuberculoză etc. Fitoterapia utilizează: murul, stejarul Cel eficient tratament este operaţia. a) - Tratament cu ceai de mur Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Se pot face spălături locale cu decoct concentrat obţinut din 2 linguri de plantă la 250 ml de apă.
113. Fitocide Fitocidele sunt substanţe produse în protoplasma celulelor unor plante cum ar fi: usturoiul, ceapa, ridichile, eucaliptul etc. având calităţi bactericide şi fungicide. Cele mai multe fitocide sunt volatile şi acţionează şi de la distanţă asupra microorganismelor. Plantele medicinale care pot fi utilizate sunt: pătlagina, răchitanul.
b) - Tratament cu ceai de stejar Decoctul se prepară din 2 linguriţe de scoarţă de stejar bine mărunţită, fiartă în 250 ml de apă. se bea în cursul unei zile. Băile locale se fac din decoct concentrat preparat din 2 linguri de plantă la o cană de apă.
114. Flebita Reprezintă afecţiunea care indică formarea de chiaguri într-o venă (flebotromboză) asociată sau nu cu inflamaţia mai mult sau mai puţină a pereţilor săi (tromboflebită). Recomandăm a se adresa de urgenţă medicului.
112. Fisuri anale Fisurile anale sunt ulceraţii liniare, situate în pliurile cutaneomucoase ale regiunii anale. Ele sunt 77
Totodată, vă indicăm a bea zilnic 4 căni de ceai preparat după reţeta: - Flori de iarbă neagră - 40 g - Frunze de salvie - 40 g - Creţuşcă (plantă fără rădăcină) - 40 g - Frunze de frag - 80 g - Fructe de ienupăr - 80 g Ceaiul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal bine omogenizat şi mărunţit fiert 2 minute în 1000 ml de apă.
a) Tratament pentru emotivitate Vă recomandăm să beţi ceai de: păducel, cimbru, cimbrişor, odolean, salvie, izmă, sulfină sau urzică moartă. b) - Tratament cu ceai de salcie Decoctul se prepară din 2 linguriţe de coajă de salcie mărunţite, în 250 ml de apă. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi. Se pot lua şi 2-3 g de pulbere între mese.
118. Furunculoză Furunculoza este afecţiunea caracterizată prin apariţia de furunculi, simultan sau succesiv, în diferite regiuni ale corpului. Furunculul reprezintă inflamaţia unui folicul pilosebaceu cauzată de stafilococi. Are aspectul unui burbion gălbui înconjurat de un halou roşu situat pe o bază tumefiată. Furunculele apar pe diverse zone ale corpului: ceafă, fese, antebraţ etc. Plantele medicinale utilizate în tratarea furunculozei sunt: brusturul, cicoarea, inul, păpădia, săpunariţa, socul, şovârvul, nalba mare, nucul, osul iepurelui, trei fraţi pătaţi, unguraşul, volbura, muşeţelul. a) - Tratament cu ceai din flori de soc Se fac băi locale şi se pun comprese cu infuzie preparată din 40 g de flori de soc la 1000 ml de apă clocotită. Ajută furunculul să colecteze.
115. Fracturi Fractura reprezintă ruperea unui os cauzată de un traumatism sau poate apărea spontan, la nivelul unui os bolnav. Fitoterapia utilizează: tătăneasa, castanul a) - - Tratament cu ceai de castane Decoctul se obţine din 5-6 castane fierte 15 minute în 1000 ml de apă. Se aplică de 2 ori pe zi comprese în zona afectată. b) Tratament cu ceai de tătăneasă Se recomandă a se pune cataplasme cu macerat la rece sau cu decoct preparat din 4-5 linguri de plantă la 250 ml de apă.
116. “frison”
Friguri
–
vezi
b) Tratament cu ceai de muşeţel Se fac spălături şi se pun cataplasme cu ceai preparat din 3 linguri de flori de muşeţel la 250 ml de apă clocotită. Se utilizează şi la tratarea furunculilor din nas prin spălarea foselor nazale. c) - Tratament cu cataplasme din făină de in Cataplasmele se obţin prin amestecarea în apa fierbinte a făinei de in până la obţinerea unei paste. Aceasta se pune între două bucăţi de pânză şi se aplică pe zona afectată. Se menţin calde permanent timp de 2-3 ore.
117. Frison Afecţiune care creează pacientului tremurături neregulate însoţite de senzaţie de frig. Apare sub acţiunea directă a frigului sau a unor emoţii puternice sau în boli caracterizate prin temperaturi ridicate cum ar fi : malaria, septicemia, pneumonia etc. Fitoterapia recomandă tratamente cu: salcie, trandafir, traista ciobanului.
78
Cataplasmele au rolul de a calma durerile ascuţite şi de a ajuta la colectarea puroiului. Pentru a creşte valoarea terapeutică a cata-plasmelor cu făină de in, se va introduce în pastă şi pulbere din flori de muşeţel. d) -
120. Gastrită Gastrita reprezintă o inflamaţie acută sau cronică a mucoasei gastrice. In forma acută, gastrita apare ca urmare a excesului alimentar, mai cu seamă a celui de alcool, sau după înghiţirea accidentală sau voluntară de substanţe toxice. Se mai întâlneşte şi în cazul bolilor infecţioase. Gastrita cronică este ca urmare a celei acute şi apare la abuzul de alcool, de alimente iritante, fierbinţi. Ea poate apărea, de asemenea la cei care mănâncă repede şi nu respectă programul de masă. Plantele utilizate în fitoterapie sunt: urzica moartă, păpădia, pelinul, salvia, salcâmul, schinelul, şovârvul, sulfina, zmeurul, ciuboţica-cucului, coada racului, coada şoricelului, dudul, izma, levănţica, măghiranul, macul, muşeţelul, nalba mare etc. a) - Tratament cu ceai de şovârv Infuzia se obţine din 3 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3-4 linguri pe zi, cu o jumătate de oră înainte de mese. Se mai utilizează şi tratamentul cu tinctură de şovârv preparată din 20 g de plantă macerată în 100 ml de alcool de 700, timp de 7-8 zile. Se iau 40-50 de picături, cu 30 de minute înainte de mese. b) - Tratament cu ceai de schinel Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită. Se bea câte o treime de cană, înainte cu 30 de minute de fiecare masă principală. c) - Tratament cu ceai după reţeta: - Seminţe de fenicul - 10 g - Rădăcină de lemn dulce - 5g - Frunze de roiniţă - 50 g Ceaiul se obţine prin fierberea a 3 linguriţe din amestecul vegetal cu 750 ml de apă timp de 5-10 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald. Acest ceai este recomandat în tratarea gastritei alcoolicilor.
Tratament cu frunze de
nalbă Frunzele de nalbă se opăresc şi se aplică pe furuncul. Ele ajută la colectarea şi evacuarea puroiului. e) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Trei fraţi pătaţi - 40 g - Frunze de cimbru - 80 g - Frunze de măslin - 40 g - Fumăriţă (planta fără rădăcină) - 40 g - Rădăcini de brustur - 40 g Ceaiul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat fiert în 1500 ml de apă timp de 2 minute. Se infuzează 15 minute şi se bea între mese. f) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Trei fraţi pătaţi - 40 g - Frunze de urzică - 60 g - Frunze de nuc - 40 g - Măceş - 60 g Infuzia se prepară din 2 linguriţe din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, între mese.
119. Galactogog Galactogog este un produs care, ingerat, măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Recomandăm lăuzelor să consume ceaiuri de: urzică, soc, chimen sau de anason. 79
d) - Tratament cu ceai tonic aperitiv Plafar Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.
122. Gălbinare – vezi la “Icter”
121. Gastrită hiperacidă şi ulcer gastrointestinal
Gingivita este o inflamaţie a gingiilor, ca urmare a unor mici leziuni provocate fie de frecatul cu periuţa de dinţi, fie de scobitori etc. Plantele medicinale recomandate în fitoterapie sunt: stejarul, sulfina, sunătoarea, turtiţa mare, cerenţelul, coada calului, murul, salvia, şovârvul, muşeţelul, coada racului. a) - Tratament cu ceai de muşeţel Infuzia caldă, preparată din 3 linguri de flori de muşeţel la cana de apă clocotită, se foloseşte la clătitul gurii. b) Tratament cu ceai de sunătoare Se mestecă în gură şi se fac garagarisme cu o infuzie din 2 linguri de plante la 250 ml de apă clocotită. c) - Tratament cu ceai din frunze de mur Se va clăti gura şi se va face gargară cu ceai cald preparat din 2 linguri de frunze de mur la 250 ml de apă clocotită. d) - Tratament cu ceai de sulfină Infuzia se prepară din 2 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se va clăti gura şi se vor face gargarisme. e) Tratament cu ceai de cerenţel Decoctul se obţine din 2 linguriţe de rizomi de cerenţel la cana de apă. Ceaiul călduţ se ţine în gură şi se tamponează zonele afectate. E recomandat în gingivitele sângerânde. f) - Tratament cu infuzie după reţeta: - Frunze de salvie - 45 g - Frunze de nalbă - 45 g - Fructe de ienupăr - 45 g Se iau 2 linguri din amestecul vegetal mărunţit şi omogenizat şi se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. Se lasă
123. Gingivită
Se recomandă ca în familiile în care există bolnavi de ulcer să se renunţe la băuturile spirtoase şi să nu se facă abuz de medicamente. Le sunt interzise, totodată existenţa în dietă a mâncărilor cu grăsimi prăjite, a alimentelor sărate, afumate, a fructelor şi a legumelor crude. Se va renunţa, de asemenea, la tutun. Fitoterapia utilizează: lemnul dulce, tătăneasa, gălbenelele, plămânărica, obligeana, salcâmul, zmeurul, stejarul, răchitanul. a) Tratament cu ceai de gălbenele Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de gălbenele la 250 ml de apă clocotită. Este un ceai cu caracter cicatrizant şi calmant. b) - Tratament cu ceai de salcâm Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de salcâm opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi înainte de mese. Se recomandă şi ca un ceai alimentar, dar şi ca o cură de lungă durată. c) - Tratament cu ceai de stejar Ceaiul se prepară din 2 linguriţe de coajă mărunţită de stejar care se fierbe 2030 de minute în 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Un asemenea decoct are calităţi hemolitice şi antiseptice. d) Tratament cu ceai de tătăneasă Se prepară un decoct din 1-2 linguriţe de rădăcini de tătăneasă la o cană de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, cu o oră înainte de mese. Ceaiul are calităţi calmante şi cicatrizante, iar tratamentul se face în cure de 30-60 de zile.
80
la infuzat 15 minute. Se va clăti gura cu acest ceai şi se va face gargară pentru a mări vitalitatea dinţilor şi a trata gingivita. g) - Tratament cu ceai din coada calului Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se clăteşte gura şi se face gargară de mai multe ori pe zi.
Pentru a creşte diureza se vor bea zilnic 2-3 litri de lichid, fie de ceai, fie de apă. În general din toate ceaiurile indicate mai sus se vor bea 2-3 căni pe zi.
125. Glosită
124. Glomerulo-nefrite
Glosita reprezintă o inflamaţie a limbii. Ea poate fi acută sau cronică, superficială sau profundă. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: salvie, sulfină, trandafir. a) - Tratament cu ceai din petale de trandafir Infuzia se prepară din 2 linguriţe de petale de trandafir (de dulceaţă) opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se face gargară de mai multe ori pe zi. În cazul afecţiunilor bucale la sugari, Virgil T.Geiculescu recomandă macerat de petale de trandafir cu miere. b) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se prepară din 10 g frunze de salvie opărite cu 250 ml de apă clocotită. se va face gargară de mai multe ori pe zi. c) - Tratament cu ceai de sulfină Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de flori în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni pe zi şi se face gargară de mai multe ori în 24 de ore.
Glomerulo-nefrita este o boală inflamatorie renală şi apare după o infecţie provocată de streptococ, stafilococ sau pneumococ. Se manifestă prin prezenţa sângelui în urină (hematurie) - , edeme şi hipertensiune arterială. Plantele medicinale utilizate în fitoterapie sunt: levănţica, cerenţelul, salvia, teiul, muşeţelul. Profilactic, tratamentul se face acţionând asupra focarelor de infecţie şi anume: amigdalita, sinuzita, gripa, etc. Pacienţii se plâng de: cefalee, astenie, dureri lombare. a) - Tratament cu ceai de tei Infuzia se prepară din 4 linguri de flori de tei la 250 ml de apă clocotită. În ceai se va adăuga o jumătate de linguriţă de acid boric. Se face gargară de mai multe ori pe zi. b) Tratament cu ceai de muşeţel Infuzia se prepară din 3 linguri de flori de muşeţel opărite cu 250 ml de apă clocotită. După infuzare se va pune în ceai 4 g de acid boric. Se va face gargară de mai multe ori pe zi. c) - Tratament cu ceai de flori de levănţică şi de cimbrişor Infuzia se prepară din câte o linguriţă de flori de levănţică şi de cimbrişor, opărite cu 250 ml de apă clocotită. Cu acest ceai se va face gargară de mai multe ori pe zi. Notă. În cazul în care glomerulonefrita devine cronică, tratamentul cu plante medicinale se face cu: anghinare, mesteacăn, zmeur, soc, urzică, trei fraţi pătaţi, tătăneasă.
126. Gripă Gripa este o boală infecţioasă aproape întotdeauna epidemică cauzată de mai multe virusuri. Începe brusc cu febră, rinofaringită, tuse şi nu arareori cu complicaţii pulmonare. Transmiterea se face prin contact direct. Plantele medicinale utilizate în tratament sunt: teiul, trandafirul, socul, pirul, busuiocul levănţica, macul de câmp, muşeţelul, muştarul negru, ghinţura, brusturul, scaiul vânăt, lichenul de piatră, unguraşul, salcia, scorţişoara, cuişoarele. 81
a) Tratament cu ceai de busuioc Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai pe zi, după mesele principale. b) Tratament cu ceai din flori de soc Infuzia se obţine din 1-2 linguriţe de flori de soc opărite cu 250 ml de apă clocotită. se beau 3-4 căni de ceai pe zi. Acest ceai combate febra şi are acţiune sudorifică puternică. c) - Tratament cu ceai de scai vânăt Decoctul se prepară din 2 linguri de plantă la 250 ml de apă. Se iau 4 linguri de ceai pe zi. Este un ceai excelent în combaterea tusei. d) - Tratament cu ceai din coajă de salcie Decoctul se prepară din 2 linguri de coajă de salcie mărunţită la 250 ml de apă. se iau 3 linguri de ceai pe zi. Acest ceai combate durerile musculare. e) - Tratament cu ceai Plafar Infuzia se obţine din 1-2 linguriţe de amestec de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Este un excelent ceai sudorific. f) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se lua zilnic, pe lângă ceaiuri şi câte 6 capsule de cimbrişor şi 6 capsule de complex fier.
b) - Tratament cu ceai din flori de soc Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori de soc la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi. c) - Se recomandă a se face inhalaţii cu: ulei de conifere (brad, pin, molid), levănţică, mentă sau cimbrişor. Se pun 6-8 picături în apa clocotită a unui ibric şi se inspiră vaporii. Se pot face 2-4 inhalaţii pe zi. d) - La sinuzită, Speranţa Anton recomandă a se pune 3 straturi de frunze de varză pe sinusurile frontale sau pe maxilare. Se ţin câteva ore. Dimineaţa şi seara se introduce câte o jumătate de linguriţă de suc de varză în fiecare nară.
128. Guturai de fân Polenul florilor de câmp, mirosul ierburilor sau a fânului proaspăt cosit produce la anumiţi indivizi o alergie specifică şi care se manifestă prin guturaiul de fân. Pacientul are mâncărimi în mucoasele nazale, strănută des şi prezintă o secreţie nazală abundentă. Uneori bolnavul are accese de astm, febră ridicată şi iritaţii ale pielii. a) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se consumă zilnic 3-4 căni de ceai, băut cu înghiţituri mici. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de cimbru - 60 g - Frunze de cimbru de grădină- 60 g - Flori de levănţică - 60 g - Frunze de măghiran - 60 g - Muguri florali de portocal amar - 60 g
127. Guturai Guturaiul este o inflamaţie acută a mucoasei nazale care se manifestă printr-o secreţie apoasă persistentă. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale: teiul , socul, ciuboţica-cucului. În tratament se indică pacientului repaus la pat, regim alimentar uşor şi bogat în lichide (ceaiuri) . a) - Tratament cu ceai de tei Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori de tei opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. 82
Infuzia se va prepara dintr-o lingură din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat în 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se va bea călduţ, înainte de culcare. Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă cure de lungă durată cu acest ceai la care mai indică a se lua dimineaţa şi la prânz, înainte de mese câte 1 capsulă de eucalipt şi de mentă dulce.
Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
130. Helmintiază Reprezintă infecţia organismului cu viermi, helminţi (tenie, oxiuri, limbrici etc) -. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: afinul, anasonul, cimbrişorul, cimbrul de cultură, coriandrul, ghinţura, iarba mare, măceşul, săpunariţa. Modalităţile de a elimina din organism infecţiile provocate de limbrici au fost prezentate în subcapitolul 29 – “Ascardioza”. Modalităţile de a elimina din organism infecţiile provocate de oxiuri se vor face în subcapitolul “Oxiuraza”, iar a teniei în subcapitolul “Teniaza”.
129. Gută Guta este o afecţiune (adesea ereditară) datorată unei tulburări în metabolismul acidului uric şi survine aproape exclusiv la bărbaţi. Se manifestă prin crize de artrită acută localizată mai ales la articulaţia metatarso-falangiană a halucelui sau prin depozite subcutanate de uraţi (tofi), mai ales periarticular. La gutoşi, concentraţia de acid uric în sânge este crescută. Tratamentul cu plante medicinale se face cu: mesteacăn, merişor, porumbar, pir, păpădie, urzică, frasin, iarbă mare, cătină, ienupăr. a) Tratament cu ceai de păpădie Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Se mai recomandă a se mânca zilnic10 plante de păpădie culese în timpul înfloririi. b) Tratament cu ceai de ienupăr Infuzia se prepară din 0,5-1 linguriţe de fructe de ienuper zdrobite, în 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile. Se mai poate utiliza şi tinctura de ienupăr obţinută din 20 g de pseudobace macerate 8 zile în 100 ml de alcool. Se iau 20-25 de picături de 2-3 ori pe zi. c) - Tratament cu ceai din frunze de mesteacăn Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul să se răcească până la 400 C şi i se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasă în repaus 6 ore. Ceaiul astfel preparat se bea în două reprize, la o distanţă de 4 ore între ele. d) - Tratament cu ceai din frunze de urzică
131. “Contuzii”
Hematoame-vezi
132. Hemofilie Hemofilia este o boală ereditară legată de cromozomul sexual X, transmisă în mod recesiv de femei copiilor de sex masculin şi caracterizată prin întârzierea coagulării sângelui şi cu tendinţă de apariţie a unor hemoragii grave. Un caz cunoscut de copil bolnav de hemofilie îl reprezintă moştenitorul ţarului rus Niculae al II-lea, ţareviciul Alexei, care a moştenit această boală de la mama sa, prinţesa de Hessa. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: creţuşcă, traista ciobanului, coada şoricelului, coada calului, gutui. a) Tratament cu ceai după reţeta: - Creţuşcă - 50 g - Traista ciobanului - 50 g 83
- Ventrilică
- 50
d) - Tratament cu ceai din coada
g
calului - Coada şoricelului
- 50
Infuzia se obţine din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi înainte de mese. Cu ceaiul de coada calului se pot face spălături nazale şi se pot aplica tampoane nazale.. O altă metodă eficientă este aceea de a amesteca în mâncărurile de la dejun şi cină o lingură de pulbere de coada calului deoarece aceasta este şi un excelent remineralizant. e) Tratament cu ceai de tătăneasă Se beau 2-3 căni de ceai pe zi dintr-un decoct preparat din 1-2 linguriţe de rădăcini mărunţite la o cană de apă. Atenţie ! Hemoragiile mici, dar frecvente arată că dumneavoastră sunteţi obosit, stresat, anemic. Este necesar a lua măsuri pentru a preveni o îmbolnăvire gravă. f) Tratarea hemoragiilor pulmonare Apariţia unei hemoragii pulmonare este un simptom de boală extrem de gravă. Tratamentul pe care îl indicăm este cu ceaiul preparat după reţeta: - Vâsc alb - 40 g - Troscot - 40 g - Coada calului- 40 g Se iau 2 linguriţe de vâsc şi se pun în 750 ml de apă rece şi se lasă la macerat 8 ore. Celelalte plante se amestecă în cantităţile indicate. Se toarnă 750 ml de apă clocotită peste 3 linguriţe din acest amestec vegetal şi se lasă la infuzat un minut. Se amestecă maceratul cu infuzia şi se strecoară. Se beau 3 căni de ceai cald pe zi.
g - Coada calului- 50 g Din amestecul vegetal se iau 4 linguriţe care se opăresc cu 1000 ml de apă. Se beau minimum 4 căni de ceai pe zi. b) - În cazul de hemoragii cu eliminări de sânge pe gură provocate de hemoragii ale căilor respiratorii (hemoptizii) se vor consuma infuzie sau decoct de gutui. Infuzia se prepară din 30g flori de gutui la 1000 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri/zi. Se poate face infuzie şi din 50g de frunze de plante la 1000 ml apă clocotită.
133. Hemoragie Hemoragia reprezintă o scurgere de sânge în afara unui vas sanguin, la suprafaţa corpului (hemoragie externă) sau în interiorul corpului (hemoragie internă). Sfaturile pe care vi le dăm în continuare se referă doar la sângerările mici, de mică importanţă, la nivelul nasului sau al gingiilor. Hemoragiile grave se vor trata la spital cu asistenţă medicală de specialitate. Fitoterapia utilizează: pătlagina, salcia, stejarul, tătăneasa, traista ciobanului, urzica, coada calului. a) - Tratament cu suc de lămâie Pentru hemoragiile nazale vă recomandăm a introduce în nas mici tampoane îmbibate cu suc de lămâie. b) Tratament cu ceai de pătlagină Infuzia se pregăteşte dintr-o linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită. se beau 2 căni de ceai pe zi. Ca tratament extern se pun aplicaţii pe răni cu frunze proaspete de pătlagină zdrobite în prealabil. Există şi tratamentul cu pulbere de pătlagină şi anume: se administrează 2-3 vârfuri de cuţit pe zi. c) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze mărunţite la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
134. Hemostatice Hemostaticele sunt substanţele capabile să oprească o hemoragie fie prin coagularea sângelui, fie printr-o vasoconstricţie puternică. Hemostaticele pot acţiona local (apă oxigenată, alaun), sau prin acţiune vasoconstrictivă şi pot fi administrate prin injecţie în zona hemoragiei sau intravenos (ergotină, vitamina K etc.). 84
Plantele medicinale cu caracter hemostatic sunt: pătlagina, porumbul, răchitanul, salcia, stejarul, tătăneasa, traista ciobanului,, urzica.
c) - Tratament cu cataplasme cu flori de lumânărică albă Se fierbe un pumn de flori în 250 ml de apă. Se va face o cataplasmă utilizând o pânză sau un tifon şi se aplică pe hemoroizi. Ori de câte ori se usucă, cataplasma se va înmuia cu ceaiul rămas. Tratamentul are o acţiune locală puternic anticongestivă. d) Tratament cu ceai de tătăneasă Decoctul se prepară dintr-o linguriţă de rădăcină mărunţită fiartă 20-30 de minute în 250 ml de apă. se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Pentru băile de şezut se prepară un decoct din 4-5 linguri de rădăcină mărunţită la 250 ml de apă. Se fierbe ceaiul 20-30 de minute, după care se toarnă în baia de şezut. Se fac 2 băi de şezut pe zi. Se pot pune şi comprese pe locul afectat. e) - Tratament cu ceai de mărar Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe din plantă (partea aeriană fără rădăcini) opărite cu 250 ml de apă clocotită. se beau 2 căni de ceai pe zi. Pentru băile de şezut se foloseşte un ceai preparat din 4-5 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită care se toarnă în baia de şezut. Se fac 1-2 băi de şezut pe zi, din care una, seara la culcare. f) - Baie de şezut cu ceai după reţeta: - Flori de muşeţel - 5 linguri - Frunze de frasin - 5 linguri - Pelin - 5 linguri - Coajă de stejar - 5 linguri Întreaga cantitate se va opări cu 5 litri de apă clocotită. Se va face baie de şezut cu întreaga cantitate de ceai, timp de 10-15 minute, păstrând temperatura la 36-370C. Se fac 2 băi de şezut pe zi, din care una seara, înainte de culcare. Înainte de fiecare baie de şezut se va face o spălare atentă a zonei anale. Tratamentul cu băi se va efectua până la descongestionarea totală a hemoroizilor.
135. Hemoroizi Hemoroizii sunt varicozităţi sau dilataţiuni ale venelor plexului perianal. Ei apar cu o mai mare frecvenţă la oamenii în vârstă. Ca forme se deosebesc: hemoroizi externi, în afara orificiului anal şi hemoroizi interni, în interiorul anusului. Plantele medicinale utilizate în fitoterapie sunt: urzica, anghinarea, cerenţelul, coada calului, coada şoricelului, gălbenelele, frasinul, nalba mare, pelinul, plopul negru, salcia, stejarul, troscotul, tătăneasa. Ca tratamente se recomandă: ceaiuri, băi de şezut, comprese în zona afectată. a) Tratament cu ceai după reţeta: - Coajă de cruşin - 10 g - Ţintaură - 5g - Revent - 5g - Coada şoricelului - 5g Se prepară un decoct cu o linguriţă din amestecul vegetal la 250 ml de apă. D.Gr.Constantinescu şi Elena Maria Haţeganu recomandă a se bea 2-3 căni de ceai pe zi. b) - Tratament cu ceaiul după reţeta: - Flori de nalbă de pădure - 100 g - Coada şoricelului (planta fără rădăcini) - 200 g - Frunze de măghiran - 100 g - Flori de iarbă neagră - 100 g Ceaiul se prepară din 4 linguri luate din amestecul vegetal mărunţit şi omogenizat şi care se lasă la infuzat 15 minute într-un litru de apă clocotită. Se beau zilnic 4 căni de ceai. 85
g) - Tratament cu ceai laxativ antihemoroid al Plafar Decoctul se prepară din 2 linguriţe de plante în 500 ml de apă. Se beau 2 căni pe zi. Prima cană de ceai se va bea dimineaţa, pe stomacul gol, iar cea de a doua seara, la culcare.
- Sulfină
- 50
- Cimbrişor
- 50
- Coada şoricelului
- 30
- Rostopască
- 20
g g g g - Sunătoare - 50 g Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de amestec vegetal opărit cu 250 ml de apă clocotită. Zilnic, se beau 2 căni de ceai cald, îndulcit cu miere de albine. e) Tratament cu ceai din trifoişte de baltă Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Acest ceai stimulează funcţiile ficatului şi este indicat în tratarea hepatitei epidemice. f) - Tratament cu ceai de cătină albă Infuzia se prepară din două linguri de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 25-30 de minute. Se bea fracţionat în cursul unei zile.
136. Hepatita Hepatita este o afecţiune inflamatorie a ficatului, de origine toxică sau infecţioasă. Formele toxice sunt provocate de toxine care conţin: arsenic, fosfor, cloroform etc. Cea mai răspândită este hepatita de origine virală produsă de viruşii A sau B. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: sunătoarea, anghinarea, sulfina, cicoarea, cruşinul, isopul, mesteacănul, muşeţelul, păpădia, porumbul, rostopasca, schinelul, armurariul. a) Tratament cu ceai de anghinare Se prepară o infuzie din 2 linguriţe de frunze la 500 ml de apă clocotită. Ceaiul se îndulceşte cu miere de albine. Se bea o cană de ceai pe stomacul gol, dimineaţa, după care se stă culcat pe partea dreaptă 30 de minute în repaus. Restul de ceai se bea în cursul unei zile, cu o oră înaintea meselor b) Tratament cu ceai de armurariu Infuzia se prepară cu 3 linguriţe de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Prima cană de ceai se va bea dimineaţa pe stomacul gol, după care se va sta în repaus 30 de minute, culcat pe partea dreaptă. A doua cană de ceai se va bea fragmentat, după mesele principale. Cura durează 15 zile, cu o pauză de două săptămâni. Atenţie! Se va face tratamentul cu precauţie, deoarece poate avea efecte secundare pentru pacienţii hipertensivi. c) Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă opărită cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. d) - Tratament cu ceai după reţeta:
137. Hernie Hernia este o afecţiune produsă de ieşirea unui viscer (intestin etc.) din cavităţile naturale ale organismului, sub învelişurile corpului, sau trecerea unui viscer dintr-o cavitate într-alta. (Exemplu: în cazul herniei diafragmice are loc trecerea viscerelor din abdomen în cavitatea toracică). Plantele utilizate în tratamente: troscot, creţişoară, traista ciobanului, ovăz. a) Tratament după abatele Sebastian Kneipp La copii se recomandă a se face zilnic o baie de ovăz şi aplicarea de comprese reci până la vindecare. Tot Kneipp recomandă pentru a vindeca o hernie de curând apărută să se frece locul bolnav cu untură de vulpe şi un plasture de păcură. b) - Tratament cu ceai de troscot 86
Pentru băi locale şi cataplasme se va utiliza un decoct preparat din 3 linguri de plantă la cana cu apă clocotită.
Plantele medicinale recomandate în tratamente sunt: pătlagina, anghinarea, mesteacănul. a) Tratament cu ceai de anghinare Se prepară o infuzie din 2 linguriţe de plantă la 500 ml de apă clocotită. Se bea dimineaţa, pe stomacul gol, o cană de ceai, după care se stă în repaus culcat pe partea dreaptă 30 de minute. Restul de ceai se va bea cu 30 de minute înainte meselor principale. Se fac cure de 20-30 de zile, cu 30 de zile pauză. b) Tratament cu ceai de pătlagină Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. c) - Arcadie Percek recomandă ceaiul după formula - Frunze cu rădăcini de săpunariţă -10 g - Flori de gălbenele - 10 g - Rădăcini de brusture - 20 g - Cozi de cireşe - 30 g - Frunze sau rădăcini de cocoare sălbatică - 20 g - Păstăi uscate de fasole - 20 g - Grâul potârnichii - 20 g - Vulturică - 20 g - Frunze de anghinare - 20 g - Frunze de creţuşcă - 20 g Ceaiul se obţine din 4 linguri de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat, fierte timp de 3 minute în 1000 ml de apă. Se lasă la infuzat 15 minute. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Acest ceai are rolul de a diminua cantitatea de colesterol din sânge.
138. Herpes Herpesul reprezintă a afecţiune cutanată acută virală care apare sub forma unei erupţii cu vezicule mici transparente, adesea grupate pe un fond roşu. Localizarea herpesului se face în general în jurul gurii şi a nasului sau în zona genitală. Fitoterapia se face cu: brustur, salvie, coada calului, şovârv. Tratamentul se face prin comprese şi badijonări. a) Tratament cu ceai de brusture Decoctul se prepară din 4 linguri de rădăcini mărunţite fierte cu 300 ml de apă. Se pun comprese reci sau se fac tamponări de mai multe ori pe zi. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Şovârv (planta fără rădăcini) - 60 g - Coada calului (planta fără rădăcini) - 60 g - Frunze de pir - 60 g - Frunze de salvie - 60 g - Fumăriţă (planta fără rădăcini) - 60 g Se iau 5 linguri din amestecul vegetal şi se fierb 2 minute în 1000 ml de apă. Se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau 4 căni de ceai pe zi, între mese.
139. Hipercolesterolemie Hipercolesterolemia reprezintă o creştere peste limitele normale a cantităţii de colesterol în sânge (normal: 1,2 – 1,8 g la litru). Creşterea cantităţii de colesterol în sânge duce la depozitarea de grăsimi pe pereţii interiori ai arterelor, ceea ce provoacă mărirea presiunii arteriale şi de aici apar accidentele cerebrale sau coronariene.
140. Hiperhidroză (transpiraţie excesivă) Hiperhidroza reprezintă o afecţiune manifestată printr-o 87
transpiraţie anormal de abundentă, localizată pe mâini, pe picioare etc. sau este generalizată. Plantele medicinale utilizate terapeutic sunt: stejarul, nucul, coada calului, salvia, pirul. a) - Tratament cu ceai de nuc Ceaiul se prepară din 50-100 g de frunze de nuc mărunţite, opărite cu 3-4 litri de apă clocotită. Se fac băi de mâini sau de picioare în fiecare seară. b) - Tratament cu ceai de stejar Decoctul se prepară din 3 linguriţe de coajă pisată care se fierbe în 250 ml de apă. Se fac zilnic, înainte de culcare, băi de mâini sau de picioare. c) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de nuc - 90 g - Frunze de salvie - 30 g - Coada calului - 90 g - Rizomi de pir - 90 g Decoctul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se fierbe 15 minute, la foc potolit, în 250 ml de apă. Se beau 1-3 căni de ceai pe zi.
141. arterială
Se lasă peste noapte (cca 8 ore) la macerat 2 linguriţe de frunze de vâsc în 500 ml de apă rece. După filtrare, maceratul se îndulceşte şi se bea în cursul unei zile. Se fac cure de 10 zile şi se vor controla zilnic valorile tensiunii arteriale. În caz de aritmii se întrerupe tratamentul. Se poate utiliza şi praful de frunze mărunţite în cantitate de 1-2 vârfuri de cuţit pe zi. b) - Tratament cu ceai de isop Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, îndulcit cu miere de albine. c) Tratament cu ceai de păducel Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se bea în cursul unei zile d) - Tratament cu macerat după reţeta: - Flori de păducel - 10 g - Frunze de vâsc - 10 g - Usturoi pisat - 10 g Se iau 2 linguriţe din amestecul de mai sus şi se lasă la macerat în 500 ml de apă timp de 8 ore. Se beau 2 căni pe zi. e) - Tratament cu ceai de usturoi Se pisează 80 g de usturoi şi se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită. Se ţine la fiert timp de un minut. Se consumă întro zi. Se fac cure de 30 de zile. f) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Muguri florali de portocal amar - 75 g - Frunze de mentă dulce - 75 g - Flori de levănţică - 75 g - Frunze de măslin - 75 g - Creţuşcă (planta fără rădăcină) -150 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat în 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5-10 minute. Se bea, seara, înainte de culcare, o cană de ceai cald.
Hipertensiune
Hipertensiunea reprezintă o afecţiune trecă-toare sau permanentă, care constă în creşterea tensiunii arteriale peste valorile normale. Cifrele normale ale tensiunii arteriale sunt: maxima – 15/ adică 150 mm coloană de mercur şi minima 9/adică 90 mm coloană de mercur. Peste aceste limite apare hipertensiunea arterială care se datorează unor factori complecşi de natură nervoasă, vasculară, renală, glandulară etc. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicale: vâsc, troscot, pir, isop, mesteacăn, odolean, porumbar, sulfină, talpa-gâştei, păducel, pătlagină, traista ciobanului. a) - Tratament cu frunze de vâsc 88
g)-
Tratament cu ceai după
4) – din cauza unor leziuni a centrului auditiv din bolul temporal al scoarţei cerebrale. Planta medicinală utilizată este salvia.
reţeta: - Flori de arnică -15g - Flori si frunze de sunătoare -45g - Flori de coada şoricelului -45g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe luate din amestecul vegetal peste care se toarnă 500 ml de apa clocotită si se lasă să stea 1 minut. Se beau 2-3 căni de ceai cald zilnic.
144. Hipocalcemie Hipocalcemia este o afecţiune care constă în scăderea calciului din sânge sub limitele normale. Ea apare în insuficienţa paratiroidiană, tetanie, rahitism, nefrită, scorbut etc. Se tratează cu ceaiuri de: măceş, cătină, ciuboţicacucului, roiniţă şi cu băi tonifiante cu ceai de frunze de nuc.
142. Hipertiroidism Hipertiroidismul apare ca o hiperfuncţie a glandei tiroide şi duce la tulburări importante cu slăbire (boala Basedow). Tratamentele se fac cu ceaiuri şi băi. a) - Tratament cu băi cu extract din ace de pin La o baie se vor utiliza 150 g extract de ace de pin. Baia se va face la 36-380C şi va dura 15-20 minute. Se fac cure de 15 zile, de 3-4 ori pe an, cu pauze între ele. b) - Tratament cu ceai sedativ -Plafar Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi din care una, seara, înainte de culcare.
145. Hipotensiune Hipotensiunea este o afecţiune care se manifestă prin scăderea tensiunii arteriale sub limite: maxima nu depăşeşte 10 (adică 100 mm coloană de mercur) şi minima 6,5 (adică 65 mm coloană de mercur). Se manifestă prin puls slab, extremităţi reci, vertijuri, palpitaţii, leşinuri şi tulburări de vedere. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale: rozmarin, salvie, mentă dulce, vâsc. a) Tratament cu ceai de rozmarin Infuzia se prepară din 10-12 g de frunze de rozmarin la 250 ml de apă clocotită. Se mai utilizează în tratament şi tinctura cu 10% plantă în 100 ml de alcool de 700. Se fac cure de 30 de zile, prin administrarea de 20-40 picături pe zi. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de rozmarin - 150 g - Frunze de salvie - 150 g - Frunze de mentă dulce - 75 g Din amestecul vegetal bine omogenizat se ia o lingură şi se fierbe un minut în 250 ml de apă. Se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau dimineaţa şi seara câte o cană de ceai îndulcit cu miere de rozmarin.
143. Hipoacuzie Hipoacuzia reprezintă o afecţiune care constă în scăderea acuităţii auditive. Poate fi parţială sau totală şi apare din motive diferite: 1) – cauzată de o leziune a aparatului de transmitere a sunetului (urechea externă şi medie) ; 2) – a aparatului de percepţie (urechea internă, lezarea nervului auditiv); 3) – a ambelor aparate de la “1” şi “2”;
89
c) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Flori de gălbenele - 30 g - Frunze de urzică - 30 g - Flori de păducel - 30 g - Vâsc alb - 30 g Peste trei linguriţe de vâsc alb se toarnă 750 ml de apă rece şi se lasă la macerat 8 ore. Din restul de plante se face o infuzie din 3 linguriţe de amestec la 750 ml de apă clocotită. După o infuzare de 5 minute se amestecă cu maceratul şi se filtrează. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald. d) - Tratament cu ceai după reţeta: - Vâsc alb - 40 g - Coada şoricelului - 40 g - Frunze de rozmarin - 40 g - Flori de păducel - 40 g Se iau trei linguriţe de vâsc alb, se toarnă peste ele 750 ml de apă rece şi se lasă la macerat 8 ore. Din amestecul de plante al reţetei se face o infuzie din 3 linguriţe de amestec la 750 ml de apă clocotită. După o infuzare de 5 minute se amestecă cu maceratul şi se filtrează. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
Icterul este o coloraţie galbenă a tegumenelor şi a mucoaselor datorată impregnării ţesuturilor cu pigmenţi biliari. Principalele cauze sunt afectarea celulelor hepatice (icterul din hepatite, ciroze, unele intoxicaţii), obstrucţia căilor biliare extrahepatice, distrugerea masivă a globulelor roşii (hemoliză). În popor această afecţiune se numeşte gălbinare. Există trei forme de icter:
146. Hipotiroidism
Ihtioza reprezintă o inflamaţie cutanată carac-terizată printr-o îngroşare difuză şi generalizată a pielii, ceea ce îi dă un aspect uscat şi rugos, amintind de solzii de peşte. Ea se dezvoltă progresiv de la naştere. Ca tratament se recomandă ungerea de două ori pe zi a zonei afectate cu ulei de cătină.
1- icter
hepatic – datorat unor leziuni ale ficatului, provocate de infecţii (icter epidemic, febră galbenă, intoxicaţii cu arsen fosfor, alcool etc) - sau procese tumorale (cancer hepatic sau metastaze hepatice ale altor tumori) ;
2- icter
mecanic – produs prin închiderea căilor biliare, de calculi, cancer etc.;
3- icter
hemolitic – apărut în urma unui proces de hemoliză în organism. Fitoterapia apelează la tratamente cu rostopască. Se prepară o infuzie dintr-o jumătate de linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile.
148. Ihtioză
Hipotiroidismul este o boală caracterizată prin insuficienţa glandei tiroide. Ea duce la tulburări de creştere. Se recomandă a se consuma: ovăz şi alge. Este contraindicat a se consuma : muştar şi ridichi negre. Tratamentul se face cu un decoct preparat dintr-o parte laminariu sau iarbă de mare (alge) la 10 părţi de apă, lăsate la macerat 4 ore şi apoi fierte şi filtrate sau decoct cu o linguriţă de plante la 250 ml de apă. Se fierbe 5 minute. Se beau 4 căni pe zi.
149. (Pecingine)
Impetigo
Impetigo este o inflamaţie cutanată superficială, contagioasă, cauzată de germeni piogeni (stafilococi sau streptococi) , caracterizată prin
147. Icter (gălbinare) 90
pustule care au tendinţă extensivă şi care se acoperă de cruste groase gălbui. Plantele medicinale utile în tratamente sunt: rostopasca, salvia, menta, rozmarinul, trei fraţi pătaţi, muşeţelul, nalba. a) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de salvie - 120 g - Frunze de mentă dulce - 60 g - Frunze de rozmarin - 120 g - Lămâiţă (plantă fără rădăcină)- 120 g - Flori de trei fraţi pătaţi - 30 g - Urzică moartă albă - 60 g Din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat se iau 4 linguri care se opăresc cu 1000 ml de apă. Se lasă la infuzat 15 minute. Se beau 4 căni de ceai pe zi, între mese, în cure de 30 de zile. Se fac 4 cure pe an, cu pauze între ele de 2 luni. b) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se lua:
-
Impotenţa sexuală reprezintă imposibilitatea îndeplinirii în mod normal a actului sexual. Plantele medicinale utilizate în fitoterapie sunt: ginseng, scorţişoară, ienuper, pin, hamei, cimbru, rozmarin. a) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de cimbru -120 g - Frunze de cimbrişor - 60 g - Frunze de cimbru de grădină- 30 g - Frunze de rozmarin - 60 g - Frunze de frag - 60 g - Frunze de mentă piperată - 60 g Din amestecul vegetal de mai sus se va lua o lingură care se va fierbe timp de un minut în 250 ml de apă. Se infuzează 10-15 minute. Acest ceai vă va înlocui cafeaua. b) - Tratament cu ginseng “Regele plantelor medicinale”, ginsengul este cel mai bun tonic al organismului. Se recomandă a se lua doze mici, zilnic într-o perioadă lungă de timp. Tratamentul cu ginseng tonifică organismul, stimulează activitatea plămânilor şi a splinei, hrăneşte fluidele vitale, echilibrază energiile interne, ridică nivelul energetic în meridiane, susţine imunitatea, intensifică circulaţia cerebrală, încetineşte procesul de îmbătrânire. c) - Tratament cu pulbere din coarne de cerb Este unul din cele mai folosite în farmacopeea chineză. Pentru a avea eficienţă maximă, cornul de cerb se taie când este tânăr, plin de sânge şi cu hormoni. În combinaţie ci ginsengul, pulberea din corn de cerb este un adevărat elixir sexual. d) - Tratament cu ceai de coacăz negru Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai pe zi, în cure de 5-6 luni.
la prânz şi seara, înainte de a mânca: 2 capsule de complex ADN+multiaminoacizi;
-
la prânz şi seara, în timpul mesei, 2 capsule de ADN+vitaminele A şi D. c) - Tratament cu rostopască Infuzia se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se bea în cursul unei zile. Ca unguent se utilizează un preparat din 30 g de pulbere de plantă, 15 g de lanolină şi 10 picături de acid fenic. Se pun pansamente care se schimbă la 1-3 zile. Notă ! Nu se vor utiliza crème decât pe bază de extracte vegetale din muşeţel sau nalbă.
150. Impotenţă (sexuală)
91
e) - Tratament cu ceai conform
c) formula:
reţetei - Asudu calului (planta fără rădăcini) - 5 g - Tuberculi de bujorei -5g - Inflorescenţe de morcovi de câmp -5g - Tuberculi de poroinic -5g - Planta şi semninţe de schinduf -5g - Rădăcină de ţelină -5g - Frunze de priboi -5g Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plante bine mărunţite şi omogenizate în 250 ml de apă, ceaiul fierbându-se un minut. Se iau 6-8 linguri pe zi. Cura este de 40 de zile. f) - Tratament cu macerat din brânca-ursului Maceratul se prepară din 50 g de frunze, fructe şi rădăcini din brânca-ursului puse la macerat 24 de ore în 1000 ml de apă. Se beau 80-100 ml înainte de mese.
Tratament cu ceai după
- Frunze de cimbru - 30 g - Seminţe de fenicul - 30 g - Rădăcini de genţiană - 30 g - Frunze de trifoişte de baltă - 30 g - Frunze de busuioc - 30 g - Seminţe de chimen - 30 g - Fumăriţă (planta fără rădăcină) - 60 g Din amestecul vegetal se iau 2 linguriţe la o cană de apă clocotită. se va infuza 10-15 minute. Se beau 2 căni de ceai pe zi, una înainte de prânz şi alta înainte de cină. d) - Tratament cu capsule Se vor administra în timpul meselor principale 2 capsule de angelică, iar după fiecare masă principală 2 capsule de complex-protide.
152. Indigestie Indigestia reprezintă o tulburare gastro-intestinală trecătoare tradusă printr-o senzaţie de jenă, greutate epigastrică, însoţită de greţuri şi vărsături. În tratamente se vor utiliza următoarele plante medicinale: menta, muşeţelul, angelica, busuiocul, măghiranul. a) - Tratament cu ceai de mentă Infuzia se prepară din1-2 linguriţe la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi, cu înghiţituri mici. Ca antivomitiv ceaiul se bea rece. b) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de busuioc - 60 g - Flori de muşeţel - 60 g - Frunze de măghiran - 60 g - Frunze de mentă - 60 g
151. Inapetenţă Inapetenţa reprezintă o diminuare a apetitului, de fapt o pierdere a poftei de mâncare. Fitoterapia se bazează pe următoarele plante medicinale: angelică, cimbru, urzică, obligeană, busuioc, cimbru, genţiană. a) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se prepară prin fierberea timp de un minut a 1-2 linguriţe de plantă în 250 ml de apă. se consumă 1-2 căni de ceai pe zi. b) Tratament cu ceai de obligeană Decoctul se prepară prin fierberea timp de 5 minute a unei linguriţe de rizomi zdrobiţi cu 250 ml de apă. Se bea în cursul unei zile, înainte de mese. Se poate utiliza şi tinctura preparată din 20 de plantă, macerată 8 zile în 100 ml de alcool. Se iau 20 de picături înainte de mesele principale. 92
- Frunze de verbină mirositoare - 30 g Ceaiul se prepară din 2 linguriţe luate din amestecul vegetal bine mărunţit şi omogenizat la 250 ml de apă clocotită. Se pot face cure de 21-30 de zile. Pentru ca infuzia să fie mai eficientă, se recomandă a se lua şi o capsulă de angelică.
De mai multe ori pe zi se va pulveriza în ochi apă de albăstrele. Apa de albăstrele se obţine prin distilarea florilor proaspete de albăstrele. b) Tratarea inflamaţiei anusului Se va face cu baie de şezut în care se va adăuga ceaiul obţinut din fierberea timp de 10 minute a două mâini de coada calului într-un litru de apă.. c) - Tratarea inflamaţiei cavităţii bucale Se va face cu ceai de sclipeţi preparat prin fierberea în 250 ml de apă, 510 minute, a unei linguriţe de rădăcini mărunţite. Din două în două ore se clăteşte gura cu acest ceai şi se va face gargară prelungită. d) Tratarea inflamaţiei mucoasei cavităţii bucale Vezi Gingivita .
153. Infecţie Infecţia reprezintă o invadare a organismului uman de un agent străin viu (bacterie, virus, ciupercă, parazit) capabil să se multiplice local, precum şi modificările patologice rezultate. Infecţia apare prin: contact direct, apă, alimente, insecte etc. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: afinul, albăstrelele, busuiocul, ciuboţica-cucului, coada calului, coada şoricelului, dudul, ienuperul, levănţica, muşeţelul, nalba mare, nucul, plămânărica, plopul negru, porumbarul, scaiul vânăt, socul, sulfina, traista ciobanului, trei fraţi pătaţi, zmeurul. În general, tratarea infecţiilor a fost prezentată în subcapitolele anterioare şi anume: a)– infecţia urinară Cistita (51); b) – infecţia oculară - Blefarita (37) şi Conjunc-tivita (60); c) – infecţia intestinală - Colita (59) d) - infecţia căilor respiratorii – Guturai (127-128).
155. Insolaţie Insolaţia reprezintă o consecinţă a unei expuneri prelungite la razele soarelui. Pot apărea arsuri cutanate în regiunile descoperite ale corpului, o conjunctivită gravă şi alterări retiniene, asociate cu febră şi iritaţie meningială (cefalee, vărsături etc.). În funcţie de afecţiunea contactată se va aplica tratamentul.
156. Insomnie Insomnia este o afecţiune manifestată prin imposibilitatea sau dificultatea de a adormi. Fitoterapia apelează la calităţile specifice ale plantelor următoare: hamei, măghiran, odolean, salcie, sulfină, tei, levănţică. a) - Tratament cu conuri de hamei Într-un săculeţ de tifon se pun conuri de hamei. Înainte de culcare, săculeţul cu conuri de hamei se aşează lângă perna pacientului. b) Tratament cu ceai de levănţică Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se
154. Inflamaţie Inflamaţia reprezintă un ansamblu al reacţiilor care se produc în organism ca răspuns la acţiunea iritantă sau perturbatoare creată de diverşi factori (microorganisme patogene, agenţi fizici sau chimici) . Semnele specifice sunt febra, durerea, roşeaţa şi tumefacţia.
a) - Tratarea inflamaţiei ochilor (conjunctivită) 93
beau 2-3 căni de ceai pe zi, din care una înainte de culcare. c) - Tratament cu capsule Dimineaţa şi la prânz, după mese, se iau: o capsulă de muşeţel mare, o capsulă de tei, o capsulă de sulfină. d) - Tratament cu ceai de tei Ceaiul se prepară din 1-2 linguriţe de flori de tei opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi din care una înainte de culcare. e) Tratament cu flori de levănţică Într-un săculeţ din tifon se pun flori de levănţică. Înainte de somn se aşează săculeţul cu flori de levănţică lângă perna bolnavului. f) - Tratament cu ceai după reţeta: - Rădăcină de valeriană - 45 g - Rădăcină de angelică - 45 g - Frunze de mentă - 30 g - Frunze de trifoişte - 30 g Din amestecul vegetal mărunţit şi omogenizat se ia o linguriţă care se va fierbe timp de 5-10 minute, în 250 ml de apă. Pentru a trata insomnia asociată cu afecţiuni ale stomacului şi ale vezicii biliare se beau zilnic 1-2 căni de ceai cald. g) Tratament cu ceai după reţeta: - Rădăcini de valeriană - 30 g - Rădăcini de ciuboţicacucului - 7,5 g - Flori de ciuboţica-cucului - 15 g - Scoarţă de rădăcină de dracilă - 15 g - Frunze de măghiran - 30 g Din amestecul vegetal mărunţit şi omogenizat se va lua lua o linguriţă şi se va fierbe în 250 ml de apă timp de 5-10 minute. Se beau zilnic 1-2 căni de ceai cald, înghiţitură cu înghiţitură. Este indicat ca acest ceai să fie utilizat în tratarea insomniilor asociate cu dureri de cap, seara.
Notă ! În timpul tratamentului se va întrerupe total consumul de alcool, tutun şi cafea.
157. Insuficienţă Insuficienţa reprezintă starea deficitară a unui organ sau a unei glande care nu mai este capabil(ă) să-şi îndeplinească funcţiile în mod normal.
A - Insuficienţa cardiacă Este o stare patologică în care inima nu poate face faţă necesităţilor de sânge ale organismului, nici când acesta este în repaus. Insuficienţa cardiacă poate fi tratată cu ceaiuri de: păducel, traista ciobanului, hrean. a) Tratament cu ceai de păducel Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de flori sau de fructe opărite cu 250 ml de apă. Se bea fracţionat în cursul unei zile. b) - Tratament cu ceai din traista ciobanului Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Insuficienţa cardiacă poate provoca acumulare de lichid în plămâni, rinichi, picioare, acumulare numită edem. Simptomul principal al afecţiunii este tusea frecventă. Tratamentul se face cu ceaiuri din : hamei, păducel, unguraş, coada calului, mesteacăn, dovleac, urzică, pătlagină, măceş. Pentru tratarea edemului propunem următoarele: a) - Maria Treben recomandă ceaiul după formula: - Unguraş - 15 g - Conuri de hamei - 15 g - Fructe de păducel - 50 g Se ia o linguriţă din amestecul vegetal peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită şi se infuzează 5-10 minute. Se bea zilnic o cană de ceai cald, înghiţitură cu înghiţitură. 94
b) - Tratament cu ceai din coada
ceaiuri de: cătină, păducel, urzică, maceş. a) Tratament cu ceai de păducel Se prepară o infuzie cu o lingură de fructe de păducel la o cană de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile,din care 1/3 seara înainte de culcare.
calului Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă. Se bea ceaiul în cursul unei zile. c) - Tratament cu ceai din osuliepurelui Decoctul se prepară prin fierberea la foc moale a 4 linguri de rădăcină din osul-iepurelui în 1000 ml de apă, timp de 30 de minute. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi.
b) - Tratament cu ceai de cătină Decoctul se obţine din 1-2 linguriţe de fructe zdrobite în 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai de urzici Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. d) - Tratament cu ceai după reţeta: - Fructe de măceşe - 80 g - Fructe de cătină albă - 80 g Infuzia se prepară din 2 linguriţe de fructe zdrobite la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
B - Insuficienţa coronariană Este caracterizată prin dezechilibrul absolut sau relativ între aportul de sânge oxigenat şi nevoile miocardului, datorate unei strâmtorări organice sau spasmotice a coronarelor, care pot determina crizele de angină pectorală, sindromul intermediar şi infarctul micocardic. Se fac tratamente cu următoarele plante medicinale: ghimpe, rostopască, păducel, talpa gâştei, levănţică, hamei, coada şoricelului, valeriană, mentă. a) - Tratament cu ceai de ghimpe Decoctul se prepară din 2 linguriţe de frunze de ghimpe la 250 ml de apă.. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Ceaiul este recomandat în tratamente căci el evită trombozele în infarct. b) Tratament cu ceai de rostopască Infuzia se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită. Se bea din 3 în 3 ore, câte o lingură de ceai. Rostopasca este un excelent vasodilatator coronarian. c) Tratament cu ceai de păducel Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se bea în timpul crizei, sau preventiv în cursul unei zile.
D - Insuficienţă galactogenă Apare ca o disfuncţie la glandele mamare ale lăuzei caracterizată printr-o secreţie scăzută de lapte. Ceaiurile care stimulează secreţia glandelor mamare sunt de: anason, chimion, coriandru, fenicul, busuioc, soc, măghiran. a) Tratament cu ceai de busuioc Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă opărită cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. b) - Tratament cu ceai din fructe de anason Infuzia se prepară dintr-o jumătate de fructe zdrobite în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai de soc Infuzia se obţine din 2 linguriţe de flori de soc opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic 3 căni de ceai.
C - Insuficienţe vitaminice Apar ca urmare fie a unei alimentaţii lipsite de vitamine, fie a unor tulburări de resorbţie în organism. Tratamentul se face prin alimentaţie corepunzătoare şi prin
Notă ! Pentru a opri secreţia de lapte în aşa-zisa “furie a laptelui”, se va 95
consuma ceaiul antigalactogog, după reţeta următoare: - Frunze de nuc - 30 g - Frunze de salvie - 60 g - Conuri de hamei - 60 g Din amestecul vegetal se ia o lingură de plante care se va infuza cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, una dimineaţa şi una seara.
- Mlădiţe de soc - 50 g - Frunze de urzici - 15 g - Rădăcini de păpădie - 15 g Ceaiul se prepară din 1-2 linguriţe din amestecul vegetal la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi.
e) - Tratament cu ceai de urzici Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze de urzici opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi.
158. Intoxicaţie Intoxicaţia reprezintă un ansamblu de tulburări produse de o substanţă toxică (otravă) prin acţiunea sa asupra organismului. Intoxicaţiile pot fi: alimentare, cu alcoole metilic, oxid de carbon, cu alcaloizi, săruri metalice, gaze, substanţe chimice etc. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: fasolea, mesteacănul, cicoarea, osul-iepurelui, pirul, porumbarul, trei fraţi pătaţi, stejarul. a) - Tratament cu ceai de stejar Acest tratament se recomandă în intoxicaţii cu: săruri de metale toxice (plumb, cupru, staniu) şi cu alcaloizi. Decoctul se prepară din 2 linguriţe de scoarţă de stejar mărunţită, fiartă cu 250 ml de apă la foc moale. Se bea în cursul unei zile. b) - Tratament cu ceai de teci de fasole Este un excepţional depurativ. Decoctul se obţine din 3 linguri de teci mărunţite în 750 ml de apă care se fierb 20 de minute la foc moale. Se beau 3 căni de ceai pe zi în trei reprize. c) Tratament cu ceai de mesteacăn Infuzia se prepară din 4 linguriţe de frunze de mesteacăn mărunţite în 250 ml de apă clocotită. După strecurare se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasă în repaus 6 ore. Se bea o cană de ceai pe zi. d) Ceai depurativ de primăvară, după reţeta: - Ciuboţica-cucului - 50 g
159. Ipohondrie Ipohondria este o manifestare a unor persoane care îşi închipuie că sunt bolnave şi reprezintă, adesea, o perturbare reală a sănătăţii acestora care poate fi de natură nevrotică. “Bolnavul închipuit” este greu de suportat de ceilalţi şi în afara unui tratament specific indicat de un medic, noi indicăm a se bea ceaiul preparat după reţeta: - Rădăcină de valeriană - 30 g - Rădăcini şi tulpini de cicoare - 30 g - Frunze de roiniţă - 30 g - Frunze de mentă - 30 g - Frunze de virnanţ - 30 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se fierbe timp de 5-10 minute în 750 ml de apă, la un foc moale. Se beau 3 căni de ceai pe zi.
160. Isterie Isteria este o nevroză caracterizată printr-o exteriorizare explozivă a unor tulburări de ordin emoţional sau afectiv, sub forma unor diferite simptome funcţionale (dureri, paralizii, convulsii, contracturi) 96
simulând o afecţiuiune organică, însoţite de tulburări psihice (catalepsie, halucinaţii, angoase etc.) şi susceptibile să dispară sau să se prepete sub influenţa sugestiei. Nevroza isterică cere un tratament specific de lungă durată sub îngrijirea unui medic specialist. Un tratament cu ceai poate fi cel conform reţetei: - Rădăcini de valeriană - 30 g - Rizomi de genţiană - 30 g - Frunze de rotungioară - 30 g - Flori şi frunze de levănţică - 30 g - Frunze de roiniţă - 30 g - Frunze de virnanţ - 30 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal în 750 ml de apă, fierte 510 minute. Se beau 3 căni de ceai pe zi.
organismul ia măsuri de întreţinere, păstrându-se astfel vigoarea şi forţa. Zilnic, pe lângă munca fizică şi intelectuală, vă recomandăm plimbări în mijlocul naturii. Este necesar să se ducă o viaţă raţională şi să nu se uitie că omul are nevoie şi de odihnă şi de relaxare.
♦ Sănătatea
trebuie controlată de 1-2 ori pe an, iar eventualele boli apărute să se trateze cu cea mai mare atenţie. ♦ Să se consume multe vitamine. Longevitatea se poate realiza şi prin mijloace fitoterapice. a) - Ceaiul de angelică Are reuputaţia de a prelungi viaţa. Vă recomandăm a bea 3 ceşti de ceai pe zi dintr-un decoct din rădăcini, rizomi şi tulpini tinere de angelică, pregătit din 1020 g la 1000 ml de apă. b) - Gingseng Oferă nu numai un complex mare de vitamine şi minerale, dar persoanelor în vârstă le permite îmbunătăţirea tonusului, fiind un energizant, le creşte rezistenţa la boli şi la efort, le reduce oboseala şi le îmbunătăţeşte performanţele sexuale. Consumul de gingseng conform indicaţiilor medicului de specialitate reprezintă un excelent medicament şi afordisiac, îmbunătăţeşte memoria, creşte atenţia şi puterea de concentrare şi previne procesul de îmbătrânire. Medicii chinezi afrimă că moartea omului sub vârsta de 100 de ani este prematură. c) - Ceaiul de frasin Se beau 2-3 căni de ceai pe zi dintro infuzie preparată cu 2 linguriţe de frunze de frasin la 250 ml de apă clocotită. Este un ceai care încetineşte procesul de îmbătrânire. d) - Mărul Mâncaţi minim un măr pe zi. El este un adevărat elixir al sănătăţii care păstrează vigoare fiinţei umane şi previne arterioscleroza şi infarctul. e) Ceaiurile de odolean, sunătoare şi gălbenele previn cancerul, depresiile psihice şi insomnia, conservând tinereţea.
161. Îmbătrânirea Îmbătrânirea aduce nu numai schimbări importante în primul rând afectând fizic şi psihic fiinţa umană, dar şi prin producerea unor modificări structurale în funcţionarea sistemelor şi subsistemelor care fac să funcţioneze organismul. Pentru a se evita şi încetini procesul de îmbătrânire, profilactic vă recomandăm:
♦ A evita pe cât posibil stresurile. Viaţa liniştită şi armonioasă îmbătrânirea timpurie.
împiedică
♦ Cumpătarea este recomandată în tot
ceea ce faceţi şi mai ales în mâncare şi băutură. La înaintarea în vârstă, dar şi la tinereţe, este indicat ca omul să mănânce de 3-4 ori pe zi, iar seara să ia masda până la ora 20, iar alimentaţia să fie simplă şi uşoară. O atenţie deosebită se va acorda consumului de: ouă, grăsimi, dulciuri, mâncăruri grele şi alcool.
♦ Activitatea
fizică şi intelectuală va continua chiar şi la vârste înaintate căci funcţionând şi fiind supus la efort, 97
f)- Consumaţi multe fructe (mere, alune, caise, citrice, smochine etc.) şi legume (morcovi, ţelină, varză, spanac, ceapă, usturoi) care având multe vitamine şi minerale sunt adevărate medicamente care încetinesc procesul de îmbătrânire.
162. insecte
Înţepături
muşchiul de piatră, lumânărica, nalba mare, podbalul, sulfina. a) - Tratament cu ceai din petale de mac de câmp Infuzia se obţine dintr-o lingură de flori la 250 ml de apă clocotită. Se bea fracţionat în cursul unei zile. Se poate face şi gargară cu ceaiul cald. b) - Tratament cu ceai de arnică Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de arnică la 250 ml de apă clocotită. Se va face gargară cu ceai fierbinte, din 3-4 ore în 3-4 ore. c)- Tratament cu inhalaţii din plante medicinale, după reţeta: - Flori de muşeţel - 50 g - Levănţică - 50 g - Frunze de cimbru - 50 g - Frunze de rozmarin - 50 g - Frunze de cimbrişor - 50 g Din amestecul vegetal se iau 2 linguri şi se va face o infuzie cu 1000 ml de apă clocotită. Cu acest ceai se vor face inhalaţii dimineaţa şi seara.
de
La înţepăturile de insecte apar sindromuri specifice prin mecanism toxic sau alergic cu manifestări ca: stări de rău, tumefacţii la locul înţepăturii, prurit local sau generalizat, urticarie etc. Fitoterapia utilizează următoarle plante medicinale: pelinul, cimbrul, salvia, coacăzul negru, varza, socul, pătlagina, busuiocul, ceapa, hameiul, menta, levănţica etc. a) Tratament cu frunze de varză Pe locul înţepăturii se aplică o frunză de varză zdrobită cu sucul mustind. b) - Cu frunze zdrobite de: pătlagină, coacăz negru, soc, busuioc, salvie, pelin, se pot trata toate înţepăturile de insecte, cu rezultate foarte bune. c) - Se freacă locul înţepăturii cu o foaie de ceapă sau cu un tampon cu suc de lămâie. d) Se tamponează locul înţepăturii cu ulei de mentă sau cu levănţică + alcool. e) - Se freacă locul înţepăturii sau se aplică comprese cu decot de pelin, infuzie de cimbru sau tinctură de salvie.
d) - Tratarea răguşelilor cu ceai după reţeta: - Frunze de podbal - 50 g - Rădăcini de nalbă - 50 g - Flori de lumânărică - 50 g Infuzia se face din 2 linguri de amestec vegetal la 250 ml de apă clocotită. Se bea din acest ceai câte o lingură din oră în oră.
163. Lactaţie - vezi “Insuficienţa galactogenă”
165. Laxativ 164. Laringită
Laxativ este un medicament care provoacă scaunul. Plantele recomandate sunt: coada-racului, frasinul, gălbenelele, murul, răchitanul, stejarul, urzica moartă, trei fraţi pătaţi. Pulberi laxativ-purgative sunt: coajă de cruşin, frunze de frasin, rădăcină de cicoare, fenicul, rădăcină de lemn dulce.
Laringita este o inflamaţie acută sau cronică a laringelui. Această afecţiune este, adesea, însoţită sau asociată cu boii ale căilor respiratorii. Plantele medicinale recomandate în fitoterapie sunt: pătlagina, arnica, feniculul, izma, macul de câmp, 98
Sebastian Kneipp recomandă ca din aceste plante să se ia zilnic câte un vârf de cuţit cu puţină apă.
c) -
Tratament cu ceai după
reţeta: - Ventrilică - 20 g - Drăgaică - 25 g - Coada şoricelului - 25 g - Pelin - 20 g - Mlădiţe de soc - 30 g - Flori de gălbenele - 30 g - Rostopască - 30 g - Urzică - 30 g - Sunătoare - 15 g - Rădăcini de păpădie - 15 g - Barba popii - 25 g Din amestecul vegetal se va lua o linguriţă la 250 ml de apă. Ceaiul se va fierbe un minut şi se va infuza 5-10 minute. Se beau 4-5 căni de ceai pe zi.
a) - Tratament cu ceai de stejar Decoctul se prepară din 2 linguriţe de scoarţă mărunţită în 250 ml de apă. Se bea în cursul unei zile. b) - Tratament cu ceai după reţeta: - Seminţe de fenicul - 25 g - Flori de nalbă de pădure - 25 g - Muguri florali de trandafir - 25 g - Frunze de cimbrişor - 25 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal la 250 ml de apă clocotită. Se va infuza 5-10 minute. Se va bea, seara înainte de masă, 1 cană de ceai.
c) - Tratament cu capsule Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se lua dimineaţa şi la prânz înainte de masă masă 2 capsule de cruşin, 2 capsule de păpădie, 2 capsule de pir.
167. Leucoree Leucoreea reprezintă o scurgere din vagin. Ea poate proveni dintr-o secreţie exagerată a glandelor vulvovaginale sau poate avea o cauză patologică (infecţie bacteriană sau trichomonas, iritaţie mecanică). Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: coada şoricelului, frasinul, gălbenelele, murul, nucul, răchitanul, stejarul, trei fraţi pătaţi, urzica moartă, muşeţelul. a) Tratament cu ceai de muşeţel Ceaiul se prepară dintr-o lingură de flori de muşeţel opărite cu 1000 ml de apă clocotită. Se fac spălături vaginale cu ceaiul călduţ. b) - Tratament cu ceai după reţeta: - Traista ciobanului - 120 g
166. Leucemie Leucemia este o maladie neuplazică, acută sau cronică, provocată de proliferarea anormală, de obicei intensă a leucocitelor şi celulelor de origine din măduva osoasă. Se însoţeşte de regulă cu alterări cantitative şi calitative ale leucocitelor din sângele periferic. Este o maladie foarte gravă. Plantele medicinale recomandate în tratamente sunt: coada şoricelului, urzica, drăgaica, pelinul, socul, gălebenelele, rostopasca, sunătoarea, păpădia. a) - Se recomandă a se bea suc din rădăcină de nalbă de pădure. b) - Se indică a se bea decoct din boabe de grâu, porumb, ovăz, secară, mei. 99
- Urzică moartă albă - 120 g Infuzia se prepară dintr-o linguriţă din amestecul vegetal la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, întro cură de 5 zile. c) - Tratament cu ceai din frunze de nuc Infuzia se prepară din 4 linguri de frunze mărunţite la 250 ml de apă clocotită. se fac două spălături vaginale pe zi.
Lumbago reprezintă o durere vie care apare brusc în regiunea lombară deseori după un efort şi poate fi provocată şi de umezeală, frig şi curent. Afecţiunea este frecvent în relaţie cu reumatismul sau cu leziunile de disc vertebral. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt sunătoarea şi ienupărul. Bolnavul nu este capabil să muncească şi câteva zile va sta la pat. a) Tratament cu ceai de sunătoare Se pun comprese în regiunea lombară cu ceai preparat din 2-3 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită.
d) Tratament cu ceai de gălbenele Infuzia se prepară din 2-3 linguri de flori la 250 ml de apă clocotită. Se va dilua ceaiul până la 1000 ml cu apă fiartă şi se vor face două spălături şi irigaţii pe zi. e) - Tratament cu ceai după formula: - Flori de urzică moartă albă - 60 g - Creţişoară - 60 g Rădăcini de valeriană - 40 g - Frunze de roiniţă - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe din amestecul vegetal mărunţit şi omogenizat fierte în 750 ml de apă, timp de 5-10 minute. Se beau 3 căni de ceai cald pe zi.
b) - Tratament cu ceai din ienuper Se pun comprese în regiunea lombară cu un ceai preparat din 20-30 g de plante la 1000 ml de apă clocotită. c) - Tratament cu ceai după reţeta: - Flori de păducel -100 g - Flori şi frunze de brustur -100 g - Flori şi frunze de brostească -100 g - Frunze proaspete de urzică -100 g - O ceapă mare dată pe răzătoare Ceaiul se prepară din 4 linguri din amestecul vegetal opărit în 1000 ml de apă clocotită. se lasă la infuzat 30-60 de minute. Se pun comprese calde în regiunea lombară cu acest ceai.
168. Leziuni ulceroase la sâni Se vor trata cu alifie de gălbenele.
169. Litiază biliară – vezi “Calcul”
173. Lupus Leziunea roşiatică, ca un fluture de o parte şi de alta a nasului, care în prima fază poate fi tratată cu spălături, comprese şi cataplasme cu planta coada calului. Decoctul se prepară din 100 g de plantă la un litru de apă.
170. Litiază urinară – vezi “Calcul” 171. Lovituri “Contuzii”
–
vezi
172. Lumbago 174. Mastită 100
Fitoterapia recomandă în tratamente stejarul. Decoctul se prepară din 2 linguriţe de scoarţă de stejar bine mărunţite fierte în 250 ml de apă. Se bea ceaiul în cursul unei zile.
Mastita reprezintă o afecţiune inflamatorie a glandelor mamare. Fitoterapia se face cu traista ciobanului şi pătrunjel. a) Tratament cu ceai de pătrunjel Decoctul se prepară din 50 g de rădăcini de pătrunjel rase al 1000 ml de apă. se pun comprese şi apoi se aplică frunze de pătrunjel zdrobite. b) - Tratament cu ceai din traista ciobanului Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită.
178. Memorie La mulţi oameni, mai ales la cei cu o vârstă înaintată, are loc o calcifiere, mai mult sau mai puţin accentuată a vaselor sanguine cerebrale. Prin aceasta se va produce o afectare specifică a memoriei. Maria Treben recomandă un ceai de plante cu acţiune tonifiantă asupra creierului: - Ventrilică - 20 g - Rizomi de obligeană - 20 g - Roiniţă - 20 g - Rozmarin - 20 g - Flori de păducel - 20 g - Pelin - 20 g ceaiul se obţine din 3 linguriţe de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat care se fierbe 5-10 minute la foc moale, în 750 ml de apă. Se beau 3 căni de ceai cald pe zi.
175. Mătreaţă – vezi “Pitiriazis” 176. Melancolie Este o psihoză caracterizată printr-o stare de depresie puternică, de tristeţe profundă, cu semnificaţii de durere morală şi se manifestă ca un delir de culpabilitate, de ruină fizică şi psihică, de damnaţie şi angoasă. Persoanele bolnave au tendinţă de suicid. Plantele medicinale recomandate în tratamente sunt cerenţelul şi obligeana. a) Tratament cu ceai de cerenţel Decoctul se prepară dintr-o lingură de rizomi zdrobiţi la 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. b) Tratament cu ceai de obligeană Decoctul se face prin fierberea timp de 5 minute a 2 linguriţe de rizomi zdrobiţi în 250 ml de apă. Ceaiul se va bea în cursul unei zile.
179. Meningită Meningita reprezintă o inflamaţie a menigelui. Ea poate fi: cerebrală, spinală sau cerebrospinală, după cum inflamaţia afectează numai meningele encefalului, ale măduvei spinale sau ale întregului nevrox. Simptomele sindromului meningial sunt: febră care creşte rapid, tulburări motorii şi psihice. Tratamentul se face aplicând comprese pe zona occipitală cu bitter suedez.
177. Melenă Melena reprezintă o evacuare prin anus de sânge negru digerat, cîteodată pur, câteodată amestecat cu fecale şi care iau un aspect negru. Afecţiunea arată că există o hemoragie gastrointestinală înainte de colon. Sângerările situate mai jos (în rect) sunt însoţite de evacuare de sânge roşu.
180. Menopauză –vezi “Climacteriu” 181. Menstruaţie 101
c) - Tratamentul amenoreei după O.Bojor şi M.Alexan - Cruşin - 30 g - Ţintaură - 10 g - Coada şoricelului - 20 g - Sunătoare - 10 g - Cimbru - 20 g - Fenicul - 10 g Infuzia se prepară din 2 linguriţe de amestec cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri calde pe zi. Notă! Este recomandat consumul de salată verde şi de păpădie.
Reprezintă sângerarea periodică (ciclul) provenită din uterul femeii, de la pubertate până la menopauză. În problemele medicale legate de menstruaţie, plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: cerenţelul, coada racului, coada şoricelului, frasinul, salvia.
A - Tratamente în amenoree La femeile sănătoase care au raporturi sexuale normale, absenţa menstruaţiei (amenoree) indică sarcina. Sunt cazuri când menstruaţia este absentă mai multe luni fără însă ca femeia să fie însărcinată. Pentru asemenea cazuri se folosesc în fitoterapie veninăriţa şi vinanţul. a) -
B - Tratamente în cazul unor menstre prea abundente şi pe o perioadă prea mare (hipermenoree)
Tratament cu ceai după
reţeta: - Veninăriţa
- 20
- Frunze de vinanţ
- 25
- Frunze de sena
- 25
g g
Pacienta se va adresa obligatoriu la un medic de specialitate. Tratamentele se fac cu următoarele plante medicinale: urzica moartă albă, coada calului, iarbă neagră, hamei, nalbă, traista ciobanului, troscot, vâsc alb, stejar. a) - Tratament cu ceai după reţeta: - Troscot - 50 g - Traista ciobanului - 50 g - Coada calului- 50 g Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de amestec vegetal bine mărunţit, opărit cu 250 ml de apă clocotită, ceaiul stând la infuzare 5 minute. Se beau 3 căni de ceai cald pe zi. b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Urzică moartă albă - 80 g - Flori de iarbă neagră - 80 g - Conuri de hamei - 40 g
g - Seminţe de fenicul - 25 g Ceaiul se prepară din 2 linguriţe din amestecul vegetal peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită şi se infuzează 15-20 de minute. Se bea acest ceai dimineaţa, pe stomacul gol, într-un interval de o oră. b) Ca tratament pentru menstre insuficiente cantitativ sau absente, recomandăm ceaiul conform reţetei: - Frunze de rozmarin - 80 g - Seminţe de fenicul - 40 g - Frunze de trifoişte de baltă - 40 g - Coada şoricelului (planta fără rădăcină) - 40 g Ceaiul se prepară din 2 linguri din amestecul vegetal opărite cu 500 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi: o cană dimineaţa, pe stomacul gol, a doua cană se bea seara, la culcare. 102
- Flori de nalbă de pădure - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguri din amestecul vegetal opărit cu 500 ml de apă clocotită, ceaiul stând la infuzat 15 minute. Se bea ceaiul în cursul unei zile. c) - Tratament cu capsule Se vor lua 2 capsule de coada calului şi 2 pastile de compelx-structural în timpul unei mese. d) - Tratament cu ceai din frunze şi flori de nalbă de pădure Infuzia se prepară din 10 g plante la 250 ml de apă clocotită. Se bea fracţionat în cursul unei zile.
clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 5-10 minute. Se beau 3 căni de ceai cald pe zi. b) Tratament cu ceai de gălbenele Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de gălbenele la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se bea în cursul unei zile şi calmează durerile şi reglează ciclul. c) - Tratament cu ceai din traista ciobanului Este un ceai calmant şi antihemoragic. Infuzia se obţine din 1-2 linguirţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. d) Tratament cu ceai de cerenţel Decoctul se prepară din 2 linguriţe de rădăcini mărunţite la 250 ml de apă. Se bea dimineaţa pe stomacul gol. Este un ceai calmant şi puternic antihemoragic.
C - Menstre neregulate Tratamentul urmăreşte reechilibrarea sistemului endocrin. Se vor bea 2 căni de ceai pe zi preparat după reţeta: - Frunze de salvie - 75 g - Frunze de mentă dulce - 75 g - Frunze de urzică moartă albă- 75 g - Creţuşcă (planta fără rădăcini) - 75 g Ceaiul se prepară din 2 linguri din amestecul vegetal fiert timp de 30 de minute în 500 ml de apă. Se recomandă a se lua înainte de fiecare masă 2 capsule de fenicul.
182. Meteorism - vezi “Balonare” 183. Metrită Metrita este o afecţiune inflamatorie a uterului. Ea poate fi localizată în: porţiunea vaginală a uterului, în cervit, în endometru sau în musculatura uterină. Plantele medicinale utile în tratamente: porumbul, cerenţelul, coada racului, coada şoricelului, gălbenele, salvie, creţişoară. a) Tratament cu ceai de cerenţel Decoctul se prepară din 2 linguriţe de rădăcini mărunţite la 250 ml de apă. Se bea dimineaţa pe stomacul gol. b) Tratament cu ceai de gălbenele Infuzia se preapră din 2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se va bea în cursul unei zile. c) Tratament cu coada şoricelului Se fac băi de şezut cu o infuzie din 2 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită. d) - Tratament cu ceai de salvie
D - Tratarea menstruaţiei dureroase (dismenoree) Ciclul este însoţit de dureri cu aspect de colici. a) Tratament cu ceai după reţeta: - Virnanţ - 100 g - Traista ciobanului - 20 g - Frunze de rozmarin - 80 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal opărite cu 500 ml de apă 103
Se fac băi locale cu ceai preparat din 2 linguri de frunze la 1000 ml de apă clocotită.
- Flori de iarbă neagră
- 80
- Urzică moartă albă
- 80
g g Ceaiul se prepară din 3 linguri din amestecul vegetal la 500 ml de apă clocotită pri infuzare timp de 15 minute. Se beau 2 căni de ceai pe zi.
184. Metroragii Metroragia este o hemoragie uterină suferită în afara perioadei menstruale. Plantele utilizate în fitoterapie sunt: urzica, traista ciobanului, răchitanul, coada calului, stejarul, hameiul, troscotul, gălbenelele, porumbul, frasinul, vâscul. a) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze opărite cu 250 ml de apă clocotită. se beau 2-3 căni de ceai pe zi. b) - Tratament cu ceai din traista ciobanului Infuzia se prepară din 2-3 linguri la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. c) - Tratament cu ceai din coada calului Decoctul se obţine din 2 linguri de plantă la 250 ml de apă. Se beau 2 căni de ceai cald pe zi înainte de mese. d) - Tratament cu ceai după o reţetă de Ovidiu Bojor şi Mircea Alexan - Coada şoricelului - 20 g - Traista ciobanului - 30 g - Coada calului - 10 g - Troscot - 20 g - Coajă de stejar - 10 g - Conuri de hamei - 10 g Decoctul se obţine prin fierbere 10 minute din 1-2 linguri din amestecul vegeta la 250 ml de apă. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi, înghiţitură cu înghiţitură. e) - Tratament cu ceai după reţeta: - Flori de nalbă de pădure - 40 g - Conuri de hamei - 40 g
185. Migrenă Migrena este o cefalee intensă, caracterizată prin dureri paroxistice, localizate la o jumătate a capului, însoţită de greţuri, vărsături şi tulburări oculare. Plantele medicinale recomandate în tratamente sunt: levănţica, muşeţelul, menta, iasomia, dediţelul. a) Tratament cu ceai de levănţică Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori de levănţică aopărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi. b) - Tratament cu ceai de mentă Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de mentă opărite cu 250 ml de apă clocotită. Cu acest ceai se pun comprese pe frunte. c) - Comprese cu suc de lămâie sau felii de lămâie pe frunte d) - Tratament cu ceai după o reţetă de O.Bojor şi M.Alexan: - Flori de tei - 40 g - Talpa-gâştei - 40 g - Flori şi frunze de păducel - 10 g - Frunze de roiniţă - 10 g Infuzia se prepară din 2 linguriţe de amestec vegetal la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. e) - Tratament după Vanga Se va spăla capul cu decoct de pătrunjel sălbatic sau de cimbru.
104
medicinale: salvie, pelin, ienupăr, mentă, trandafir. a) - Gargară şi clătirea gurii cu ceai de salvie Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă opărită cu 250 ml de apă clocotită. b) - Gargară şi clătirea gurii cu ceai de mentă Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze de mentă în 250 ml de apă clocotită.
186. Miocardită Miocardita reprezintă o afectare inflamatorie sau degerativă acută sau cronică, a miocardului având iverse origini (infecţii, tulburări metabolice, substanţe chimice etc.). Fitoterapia recomandă în tratamente: păducelul, socul, arnica, rozmarinul. Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de rozmarin - 100 g - Flori de arnică - 40 g - Flori de soc negru - 40 g Ceaiul se prepară diontr-o linguriţă de amestec vegetal opărit cu 250 ml de apă clocotită şi infuzat 5 minute. Se beau zilnic 2 căni de ceai cald, înghiţitură cu înghiţitură.
c) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Lămâiţă: - 80 g - Frunze de rozmarin: - 80 g - Frunze badian: - 80 g - Seminţe fenicul: - 80 g - Frunze de mentă: - 80
187. Miopie
g - Petale trandafir: - 80 g Ceaiul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal opărite cu 1000 ml de apă şi infuzat 10-15 minute. Se beau 4 căni de ceai / zi, în porţii mici.
Miopia este o afecţiune a ochilor manifestată printr-o vedere slabă la distanţă. Defectul se tratează prin purtare de ochelari şi fitoterapie cu: afin, ţelină. Se vor consuma: afine, legume, polen, morcovi.
a) - Tratament cu ceai de afine
189. corpului
Se vor macera 8 ore 2 linguriţe cu frunze de afin în 500 ml de apă rece. Se va da maceratul în clocot şi apoi se va bea. Se beau 2 căni de ceai / zi. Se poate prepara şi un decoct din 1 linguriţă de fructe zdrobite în 250 ml de apă. Decoctul se bea în cursul unei zile, înghiţitură cu înghiţitură.
Miros
urât
al
Mulţi oameni transpiră puternic şi au un miros urât al corpului. Se ştie că blonzii au un miros aproape imperceptibil, pe când la bruneţi mirosul este mai puternic. În afara duşurilor şi băilor frecvente pe care vi le recomandăm, se indică şi următoarele tratamente:
b) - Tratament cu ceai de ţelină Se prepară un decoct din 1 linguriţă de rădăcină de ţelină rasă. Se picură câteva picături în ochi sau se vor tampona pleoapele cu vată îmbibată în decoct.
a) -
Spălarea zonelor urât mirositoare cu ceai de salvie Infuzia se obţine din 3 linguriţe de frunze de salvie opărite cu 500 ml de apă clocotită. b) - Tratament cu ceai de ţintaură
188. Miros urât al gurii Mirosul urât al gurii apare din motive diferite: carii, infecţii în nas, tulburări digestive, etc. Vă recomandăm pentru tratamente următoarele plante 105
Infuzia se obţine din 3 linguriţe de ţintaură opărite cu 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5 minute. Se beau 2 căni de ceai / zi, o cană dimineaţa şi alta seara.
urinifer (tubulo – nefrită). Apariţia nefritei este legată de un proces infecţios alergic, produs de streptococi, ca urmare a unei angine streptococice sau a unei scarlatine, având un caracter difuz, o interesare bilaterală şi o evoluţie acută. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: mesteacănul, levănţica, cerenţelul, salvia, teiul, muşeţelul. Tratarea glomerulo-nefritei s-a făcut la subcapitolul 124. În general, la bolile de rinichi, vă recomandăm să apelaţi la sfaturile medicilor de specialitate.
190. Mâncărime – vezi Urticarie 191. Mâncărimi vaginale Pot apărea din cauze diferite: Tratamentul pe care vi-l recomandăm este de a se bea zilnic 2-3 căni de ceai din coada şoricelului. Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. Totodată se vor face spălături şi băi de şezut cu un ceai preparat din 2 linguri de plante la 250 ml de apă clocotită.
195. Negii (verugi) Negii sunt formaţiuni benigne, cu aspect tumoral, care apar în urma proliferării straturilor cărnos şi papilar ale pielii. Negii (verugii) sunt localizaţi pe degete şi pe mâini, mai rar pe faţă şi pe talpa piciorului. Au dimensiuni variabile şi sunt cauzaţi de un ultravirus. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: rostopasca, volbura, iarba negilor.
192. Narcotice Narcoticele sunt substanţe care micşorează sau suprimă durerea, provocând o stare de somnolenţă sau somn profund: Opiul, veronalul, cloralul, etc.; seminţele de mac au proprietăţi narcotice şi se prescriu de către medici de specialitate. Fitoterapia recomandă calităţile narcotice ale seminţelor de mac şi rostopască.
a) - Tratament cu iarba negilor Decoctul se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă. Se pun cataplasme.
b) -
Tratament cu ceai de rostopască Infuzia se obţine din 2 linguriţe de plantă cu 250 ml de apă clocotită. Se pun comprese cu ceai. Se mai utilizează sucul lăptos al plantei aplicat direct pe negi.
193. Nasul Secreţiile excesive de mucozităţi reprezintă un fenomen care însoţeşte afecţiunile nazale şi ale cavităţii bucale. Se recomandă a se face spălături şi irigaţii cu ceai de săpunariţă pentru a ameliora sau vindeca afecţiunea. Decoctul se obţine dintr-o linguriţă de rădăcini de săpunariţă în 250 ml de apă, fierte 5-10 minute la foc mic. Cu acest ceai se vor face spălături ale foselor nazale şi ale gâtului.
c) -
Tratament cu coajă de lămâie Se ia coaja de la două lămâi şi se macerează 8 zile în 200 ml de oţet. Cu maceratul se fac badijonări, de două ori pe zi.
d) -
Tratament cu alifie rostopască Alifia se prepară din: pulbere rostopască 30 g, lanolină 15 g, vaselină g, acid salicilic 0,5 g. Se ung negii această vaselină, de două ori pe zi.
194. Nefrită Nefrita reprezintă o inflamaţie acută sau cronică a rinichilor. Ea poate fi cu lezarea glomerului (glomerulo – nefrită), dar şi a tubului
e) -
de de 15 cu
Tratament cu suc de nuci verzi
106
Cu suc de coji de nuci verzi se fac frecţii de 3 ori pe zi, timp de 3-4 zile.
- Frunze de cimbru
- 40
g - Rădăcini de pir - 40 g - Creţuşcă (planta fără rădăcini) - 40 g - Lămâiţă (planta fără rădăcini) - 80 g Ceaiul se prepară din 5 linguri amestec vegetal fierte 2 minute în 1000 ml de apă. Se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau 4 căni de ceai / zi, în cură de 15 zile. Maurice Mességué şi Michel Bontemps recomandă a se lua înainte de fiecare masă 2 capsule de frunze de coacăz negru, care vor permite curăţarea organismului de toxine şi reziduri şi-i vor da vioiciune.
196. Nervozitate Nervozitatea reprezintă o stare de nelinişte, care poate fi organică sau psihică, fie asociate. La nervozitate se poate adăuga o epuizare sau o oboseală care provoacă o acutizare a afecţiunii. Fitoterapia este recomandată, căci nu numai că este extrem de eficientă şi calmează şi reechilibrează pacientul, dar nu provoacă dependenţa acestuia de un medicament, ca în situaţia terapiei cu medicamente sintetice. Plantele medicinale recomandate sunt: menta, gălbenelele, hameiul, rozmarinul, murul, sunătoarea, valeriana, roiniţa, trifoiştea de apă, vâscul, pirul, coacăzul.
197. Nevralgii
a) - Tratament cu ceai de vâsc
Nevralgia este o durere survenită deseori sub formă de accese, resimţită pe traiectul unui nerv senzitiv sau în teritoriul care îi corespunde.
Se ia o linguriţă de vâsc la 250 de ml de apă rece şi se lasă 8 ore la macerat. Se strecoară şi se dă în clocot câteva secunde. Este un ceai recomandat copiilor cu simptome de nervozitate. Se bea o cană de ceai / zi. b) Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de mentă - 25 g - Trifoişte de baltă - 75 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal în 500 ml de apă clocotită şi infuzare 5-10 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
A – Nevralgia sciatică Se manifestă prin dureri puternice, care pleacă din zona lombară (şale) şi coboară de-a lungul piciorului până în călcâi şi degete. Tratamentele cu plantele medicinale recomandă: iedera, piciorul cocoşului, socul, muştarul negru, ulmul, ienupărul, ceapa, dediţelul.
a) - Tratament cu ceai de soc Infuzia se face din 2 linguriţe de flori de soc opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic trei căni de ceai clad. Cu ceai de soc se fac şi băi la 370 C, timp de 15 minute. În apa la 370 C se adaugă o infuzie din flori de soc preparată din 50 – 100 g de plante la 300 ml de apă clocotită.
c) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Rădăcini de valeriană - 60 g - Trifoişte de baltă - 80 g - Frunze de mentă - 60 g Se fierb 2 linguriţe din amestecul vegetal în 500 ml apă, timp de 5-10 minute. Se beau zilnic 1-2 căni de ceai cald, din care una înainte de culcare. d) Tratament cu ceai având reţeta:
b) - Tratament cu ceai de dediţel Infuzia se prepară din 1 linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Se bea o cană de ceai / zi.
c) - Frecţii cu suc proaspăt din piciorul cocoşului 107
Se freacă zona dureroasă de câteva ori pe zi cu acest suc.
Durerile apar din regiunea cervicală şi iradiază până la mână. Unele nevralgii sunt reumatice, altele au cauze diverse, cum ar fi: luxaţii ale umărului, fracturi ale claviculei, hernii de disc înalte, traumatisme, etc. Fitoterapia acestor nevralgii apelează la ceaiuri, comprese, cataplasme şi frecţii din iederă, piciorul cocoşului, soc, tătăneasă, ienupăr.
d) - Tratament cu ceai de iederă Decoctul se prepară din 2 linguriţe de frunze mărunţite ţinute mai întâi în 250 ml de apă rece, apoi fierte timp de 15 minute la un foc moale. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Se fac băi, în cure de 21 de zile cu decoct preparat din 100 – 150 g de frunze de iederă, fierte timp de 15 minute în 3000 ml de apă. Acest decoct se pune în apa băii de 370 C.
a) - Frecţii cu suc proaspăt din piciorul cocoşului Se fac 2-3 frecţii / zi în zona afectată.
B – Nevralgia facială Poate fi provocată de probleme dentare netratate sau există o tasare a vertebrelor cervicale, ori un blocaj la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale în tratamente: salcia, sunătoarea, muşeţelul, coada şoricelului, cimbrul, lumânărica. a) - Tratament cu ceai de salcie Decoctul se prepară din 20 – 40 g de coajă uscată de ramuri de salcie de 3 ani la 1000 ml de apă. Se pun comprese şi se beau 2-3 căni de ceai / zi. b) - Tratament cu ceai de sunătoare Se prepară o infuzie din 5 linguri de flori de sunătoare în 500 ml de apă clocotită. Se pun comprese calde.
b) - Tratament cu ceai de soc Infuzia se obţine din 2 linguriţe de flori de soc opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai calde / zi. Se pun comprese cu infuzie preparată din 30 g de flori de soc în 1000 ml de apă clocotită.
c) - Frecţii cu ulei 1% şi alcool din fructe de ienupăr d) Comprese cu ceai de tătăneasă Decoctul se prepară din 4-5 linguri de rădăcini mărunţite de tătăneasă la 250 ml de apă. D – Nevralgia în trigemen Durerile apar în zona nervului trigemen, adică pornind din zona cutanată a feţei şi o parte din pielea capului până la creştet. Fitoterapia se face cu: iederă, piciorul cocoşului, soc, tătăneasă, ienupăr, spânz. Vezi reţetele şi formele de tratament la “A” şi “C”.
c) -
Comprese cu flori de muşeţel, lumânărică, coada şoricelului, cimbru, puse în săculeţ şi aplicate calde în zona afectată Se beau 4 căni de ceai / zi. d) - Tratament cu ceai de urzici La dureri mari se spală faţa şi se fricţionează cu infuzie caldă din urzici preparată din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se aplică apoi un săculeţ cu pedicuţă. Se aplică comprese cu bitter suedez şi se ia de 3 ori / zi câte o linguriţă de bitter suedez.
E – Nevralgia intercostală Durerile, adesea violente, apar de-a lungul nervului intercostal. Fitoterapia apelează la: iederă, soc, ienupăr. Se fac tratamente cu ceaiuri, comprese, cataplasme şi frecţii, ca la A, B, C şi D.
e) - Tratament cu capsule Se vor lua înainte de fiecare masă: o capsulă de măghiran, o capsulă de muşeţel mare şi se va bea o cană de ceai de busuioc.
198. Nevroza Nevroza este o denumire cu caracter general dată la o serie de boli
C – Nevralgia cervico-brahială 108
psihice şi care apar ca urmare a unor suprasolicitări. Se manifestă prin astenie, cefalee, insomnie, tulburări neurovegetative, anxietate, iritabilitate, etc. Fitoterapia apelează la: cimbru, cimbrişor, odolean, păducel, salvie, hamei, izmă, sulfină, urzică moartă, mărar, valeriană, levănţică, unguraş.
a) -
Tratament cu ceai de levănţică Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni de ceai / zi.
b) -
Tratament cu ceai de măghiran Infuzia se obţine dintr-o linguriţă de plante în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai / zi.
A – Tratarea nevrozei cardiace Nevroza cardiacă este o tulburare patologică funcţională, fără leziuni aparente şi care se manifestă prin tulburări cardiace (dureri precardiale, palpitaţii, sufocări).
c) - Tratament cu ceai de hamei Infuzia se prepară dintr-o lingură de conuri de hamei zdrobite la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Atenţie ! Un săculeţ cu conuri de hamei se poate plasa lângă perna pacientului. Ele au un efect benefic, eliminând insomnia.
a) -
Tratament cu ceai de păducel Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Se bea treptat în cursul uni zile. Reglează tulburările de natură nervoasă ale inimii.
d) - Tratament cu ceai de tei Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori de tei la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai / zi.
b) - Tratament cu ceai din laba gâştii Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceia / zi, din care una seara, înainte de culcare. Cura este de 7 zile şi de repetă de 6-7 ori pe an.
c) - Tratament cu
e) - Tratament cu ceai de mărar Decoctul se obţine dintr-o linguriţă de seminţe de mărar la 250 ml de apă. Se bea seara, înainte de culcare o cană de ceai. Infuzia se prepară din partea aeriană a plantei, şi anume: se iau 2 linguriţe de plante şi se opăresc cu 250 ml de apă clocotită. Se bea o cană de ceai, seara, înainte de culcare.
ceai calmant
Plafar Infuzia se prepară din 1 linguriţă amestec vegetal la 250 ml de apă clocotită. Se bea o cană de ceai seara, înainte de culcare.
199. Obezitate Obezitatea reprezintă o acumulare excesivă, mai mult sau mai puţin generalizată, de ţesut adipos, ceea ce duce la o creştere a greutăţii peste valorile normale stabilite în funcţie de conformaţie, vârstă, sex, etc. Obezitatea poate fi de origine exogenă, prin supraalimentaţie, sau endogenă, prin tulburări metabolice endocrine. Plantele medicinale utilizate în tratarea obezităţii sunt: cruşinul, păpădia, socul, urzica, porumbul, osul iepurelui, ulmul. Profilactic se va combate abuzul alimentelor şi sedentarismul. Există cure alimentare care au o eficienţă mare în tratarea obezităţii.
B – Tratarea nevrozelor cu ecou asupra întregului organism Profilactic, pentru tratarea insomniilor se iau următoarele măsuri: - se elimină obiceiul de a abuza de: cafea, tutun, alcool; - masa de seară va fi simplă, uşoară şi se va lua până la ora 20,00; - se elimină factorii de disconfort: zgomot, lumină, aer viciat, frig, căldură pre mare, etc.; - se elimină factorii de disconfort psihic: certuri în familie, probleme cu vecinii, necazuri la serviciu, etc.
a) -
Tratament păpădie
109
cu
ceai
de
Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri / zi. Se recomandă consumul de frunze tinere de păpădie sub formă de salată.
verde, usturoi, ceapă, multe legume şi fructe. Plantele medicinale utilizate in tratamente sunt: izma, hameiul, salvia, cimbrul, cimbrişorul, mărarul, măghiranul, busuiocul, isopul, scorţişoara, cuişoarele, etc.
b) - Consumarea a câteva frunze de ulm Frunzele verzi de ulm au calitatea de a potoli senzaţia de foame.
a) - Tratament cu ceai de urzică Infuzia se obţine din 1-2 linguriţe de frunze de urzică uscate la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai / zi.
c) - Tratament cu ceai de soc Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai / zi.
b) - Tratament cu ceai de mentă
d) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Coajă de cruşin - 75 g - Flori de soc - 45 g - Frunze de mesteacăn - 60 g Decoctul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal cu 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai / zi, neîndulcite, între mese. Cura este de 30 – 45 de zile, cu o pauză egală cu numărul zilelor de cură.
Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi.
c) - Tratament cu ceai de izmă şi de hamei Ceaiul se prepară din 1-2 linguriţe de frunze de izmă şi 2-3 linguriţe de conuri de hamei zdrobite, opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
d) - Tratamente cu băi relaxante din foi de dafin, cu decoct din frunze de nuc etc. vor fi expuse la un capitol general al cărţii.
e) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Fucus - 25 g - Sunătoare - 50 g - Coada şoricelului - 50
201. Ochi obosiţi Oboseala oculară poate fi provocată de munca intensă, lumină necorespunzătoare, vedere proastă sau ochelari prost calibraţi. Pentru tratament vă veţi adresa unui medic de specialitate. Dacă se constată că este vorba de o oboseală normală sau carenţe din organism de oligoelemente vă veţi trata cu o alimentaţie bogată în oligoelemente şi totodată veţi lua înainte de mesele principale: 2 pastile de complex maagneziu + vitamina D, iar în timpul meselor 2 pastile de complex structural.
g Ceaiul se prepară prin opărirea cu 250 ml de apă clocotită a o linguriţă de amestec vegetal. Ceaiul se infuzează 5 – 10 minute. Se beau zilnic 2 căni de ceai, înghiţitură cu înghiţitură.
f)
- Tratament cu cruşin În fiecare dimineaţă se va lua un vârf de cuţit de pulbere de cruşin.
201. Oboseală cronică
202. Oligomenoree Vezi Menstruaţie
Oboseala cronică apare din cauze diferite şi va fi tratată cu atenţie, prin fitoterapie cu ceaiuri, comprese şi băi relaxante. Se va aplica şi o alimentaţie în care se va consuma: orz, ovăz, fasole 110
c) -
Tratament cu infuzie de muşeţel Se pun câteva picături de infuzie de muşeţel în ureche, se şterge uşor zona şi apoi se unge cu alifie de coada calului, alifie de drăgaică sau gălbenele, pe conductul auditiv, ca să calmeze durerile, mâncărimea şi să protejeze pielea.
203. Oligurie Este o afecţiune care constă în diminuarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore. Poate apărea chiar suprimarea debitului urinar (anurie). Sunt indicate a se consuma: mere, cireşe, prune, grapefruit. Tratamentele recomandă ceaiuri diuretice cu albăstrele, anason, anghinare, brustur, cozi de cireşe sau de vişine, coada calului, ienupăr, izmă, măceş, mesteacăn, păpădie, pelin, pir, pin, trei fraţi pătaţi, soc, ceai vânăt, etc. Vezi şi capitolul Diureză (86).
205. Oxiuraza Oxiuraza este o boală provocată de oxiuri, care trăiesc în intestinul uman. Femelele ies afară, prin anus, şi, după ce depun un număr mare de ouă pe piele, mor. Acest fenomen dă o senzaţie de mâncărime în jurul anusului, care împiedică pacientul să doarmă şi-l va face agitat. Tratamentul se face cu ceaiuri şi cu băi, utilizând următoarele plante medicinale: cruşin, pelin, afin, săpunariţă, usturoi.
204. Otită Otita apare ca un proces inflamator, şi anume:
1. în
urechea externă - se prezintă sub forma unei inflamaţii a tegumentului conductului auditiv extern, fie sub forma unei eczeme acute sau cronice. În conductul auditiv extern pot apărea furunculi şi pacientul are dureri puternice.
a) - Băi locale cu usturoi pisat Se iau 80 g de usturoi pisat şi se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. Se fac băi de şezut.
b) -
Tratament cu pulbere de pelin Se iau zilnic 2-3 g de pulbere de pelin, în amestec cu miere de albine, dimineaţa pe stomacul gol.
2. în
casa timpanului - otita medie apare ca o inflamaţie acută sau cornică. Inflamaţia poate fi supurantă sau nesupurantă. Este determinată de infecţii din vecinătate, de regulă din nas şi gât. Tratamentele se fac cu următoarele plante medicinale: crin alb, muşeţel, coada calului, gălbenele, drăgaică, lămâie.
c) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Coajă de cruşin - 40 g - Pelin - 40 g Decoctul se prepară luând două linguriţe de amestec vegetal la o cană şi jumătate de apă. Se bea dimineaţa, pe stomacul gol.
a) - Tratament cu suc de lămâie Se îmbibă o meşă cu suc de lămâie şi se introduce în ureche.
d) - Băi locale cu ceai de pelin Infuzia se prepară din 20 – 30 g de plante la 1000 ml de apă clocotită. Cu acest ceai se fac băi de şezut şi clisme cu ceaiul de mai sus, sau la care se mai adaugă şi muşeţel (în cantităţi la jumătate faţă de pelin).
b) -
Tratament cu macerat din flori de crin alb Maceratul se obţine din: o parte flori de crin alb în 2 părţi ulei, lăsat timp de 8 zile la macerat. Tratamentul constă în introducerea în conductul auditiv a câtorva picături călduţe.
e) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: 111
- Pelin - 50 g - Flori de muşeţel -5g - Scoarţă de cruşin -5g - Vetrice - 10 g Se fierb 2 linguriţe din amestecul vegetal cu 500 ml de apă, timp de 5-10 minute. Se bea timp de 4-5 zile, dimineaţa şi seara, câte o cană de ceai cald.
b) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de busuioc - 40 g - Coada şoricelului - 40
g - Frunze de maghiran - 80 g - Muguri florali de portocal amar - 40 g - Frunze de mentă - 40 g Ceaiul se prepară din 2 linguri de amestec vegetal opărite cu 500 ml de apă clocotită. Se va infuza ceaiul 10-15 minute. Se beau 2-3 căni de ceai / zi, câte o cană după mesele principale.
206. Paloare Paloarea nu este o boală, dar poate fi un simptom că un individ se va îmbolnăvi grav. Se indică imediat un consult medical serios. Se recomandă o dietă cu legume şi fructe şi a se bea ceai de urzici. Infuzia se obţine din 3 linguriţe de plante peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 5-10 minute. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi, în cură de 60 de zile.
c) - Tratament cu capsule Se vor lua înainte de dejun şi de cină câte o capsulă de păducel şi după aceleaşi mese o capsulă de sulfină.
208. Panariciu Panariciul este o infecţie a unuia sau a mai multor degete, localizată în special în jurul unghiilor, de multe ori cu caracter purulent. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale în tratament: muşeţel, gălbenele, usturoi, pătrunjel, nalbă, soc, sunătoare, drăgaică.
207. Palpitaţii Emoţiile puternice, enervarea sau orice stări psihice deosebite pot provoca palpitaţii, de fapt acţionează asupra modificării ritmului cardiac normal, iar pacientul percepe fenomenul ca pe o senzaţie extrem de neplăcută. Plantele medicinale care sunt recomandate în fitoterapie sunt: valeriana, coada şoricelului, roiniţa, busuiocul, menta, maghiranul.
a) -
Tratament cu băi fierbinţi de muşeţel Infuzia de muşeţel se obţine din 5 linguriţe de flori de muşeţel opărite cu 250 ml de apă clocotită. Băile fierbinţi se fac cu acest ceai timp de 20-30 de minute. Se pune un bandaj cu argilă albă, după ce s-a uns zona afectată cu alifie de gălbenele.
a) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Coada şoricelului - 100 g - Rădăcină de valeriană - 30 g - Frunze de roiniţă - 30 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat, fiert 5-10 minute în 750 ml de apă, la un foc moale. Se beau 3 căni de ceai cald / zi. Acest ceai are o acţiune liniştitoare şi deconectantă.
b) - Tratament cu ceai preparat după următoarea reţetă: - Pătrunjel de câmp - 50 g - Nalbă mare (albă) - 50 g - Rădăcini de ferigă - 50 g - Flori de soc - 50 g Se amestecă bine plantele şi se mărunţesc. Se iau 15 g din amestecul şi se 112
macerează 8 ore în 500 ml de vin (de obicei se lasă peste noapte la macerat). Vinul obţinut se dă într-un clocot şi se va utiliza călduţ în tratament. Degetul sau degetele afectate se ţin în vin cald timp de 30-60 minute. Se aplică pe degete, local, praf de cretă şi se bandajează.
clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Tratamentele se fac şi cu comprese şi băi:
1. Comprese
– se pun comprese calde în zona afectată, de 2 ori pe zi, cu un decoct din 2 linguri de plante la 1000 ml de apă.
2. Băi – se prepară un decoct cu 50-100 g de plante la 3-4 l de apă, pentru a se introduce în baie.
209. Pancreatită Pancreatita reprezintă o inflamaţie a pancreasului. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: anason, lichen de piatră.
c) - Tratament cu ceai de iarbă grasă Se pun comprese calde de 2 ori pe zi în zona paralizată cu decoct din 100 g de frunze în 2-3 l de apă. Pentru băi se prepară un decoct cu 150-200 g de frunze în 3-4 litri de apă. Se face o baie pe zi.
a) - Tratament cu ceai de anason Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de fructe pisate opărite cu 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se infuzează timp de 1520 de minute. Se bea ceaiul într-o zi, fracţionat în trei reprize, înaintea meselor principale.
d) -
Tratament cu floarea Paştelui Se prepară un macerat cu o mână de floarea Paştelui în 1000 ml de oţet. Se pune o compresă timp de 5-10 minute în zona bolnavă.
b) - Tratament cu ceai din lichen de piatră Ceaiul se prepară prin fierberea unei linguriţe de plante, 5 minute în 250 ml de apă. Se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat şi se lasă în repaos. Se beau 3 căni de ceai rece / zi.
e) - Tratament cu ceai de dediţel Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. Se bea 1 cană de ceai / zi. Acest ceai poate fi utilizat şi în comprese.
210. Paralizie Paralizia reprezintă pierderea totală a mişcării în interiorul unui muşchi sau segment din corp. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale: ghiocei, dumbravnic, iarbă grasă, dediţel, floarea Paştelui, varza.
211. Paraziţi intestinali Bolile digestive parazitare sunt provocate de: limbrici (Ascaridoză), oxiuri (Oxiuroza), tricocefali (Tricocefaloza) şi tenie (Teniază). Pentru tratamente în Ascaridoză, în Oxiuroză.
a) - Tratament cu ceai de ghiocei Decoctul se prepară dintr-o linguriţă de plante (frunze, flori, bulbi) la 250 ml de apă. Se bea 1 cană de ceai / zi. Se fac zilnic băi cu apă de 370 C în care se introduc 3-4 litri de decoct din 50-100 g de plante.
A – Tratamente în tricocefaloză Este o afecţiune provocată de pătrunderea în organism a unor viermi rotunzi numiţi tricocefali, care se localizează în cecum, mai rar în colon şi apendice. Tratamentul se face cu ceaiuri de: cimbru, cimbrişor şi schinduf.
b) -
Tratament cu ceai de dumbravnic Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze opărite cu 250 ml de apă
a) -
Tratament cimbru
113
cu
ceai
de
Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze de cimbru de grădină (sau cimbrişor) la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi.
d) -
Tratament cu ceai de usturoi şi miere Într-un vas de ceramică sau emailat se pun: o parte usturoi pisat şi două părţi apă. Se fierbe la foc domol până ajunge volumul la 50%. Se strecoară, se răceşte şi se îndulceşte cu miere. Se administrează ca şi laptele cu ceapă şi miere.
b) - Tratament cu schinduf Seminţele de schinduf sunt utilizate în tratament sub formă de extrs fluid, tinctură, sirop şi pulbere. B – Tratamente în teniază Teniaza este o boală provocată de diferite specii de viermi parazitari, în formă de panglică. Este parazitat intestinul subţire, teniile fixându-se cu ventuzele de mucoasa pereţilor, unde trăiesc câţiva ani. Pacienţii îşi pierd pofta de mâncare, au greţuri, simt o slăbiciune accentuată, salivează mult, au dureri de cap şi ameţeli. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale: hreanul, usturoiul, ceapa.
212. Parkinson Este o afecţiune neurologică cauzată de leziuni degenerative ale corpului striat şi ale lucus-ului niger, caracterizat clinic prin tremurături lente, care persistă în repaos, la mâini şi la cap, prin tulburări de tonus şi prin amnezie, facies împietrit, mers cu paşi lenţi, etc. Fitoterapia utilizează: măcrişul verde, cimbrul, cimbrişorul, măcrişuliepurelui, coada şoricelului.
a) - Tratament cu ceai de hrean
a) - Tratament cu măcriş verde
Infuzia se face din 15-30 g de hrean ras, care s-a macerat 12 ore în 500 ml de apă. Se dă în clocot. Se beau 2 căni de ceai pe zi, între mese.
mărunt Din oră în oră se iau 3 picături din extract de măcris diluat cu ceai din coada şoricelului. Se beau 3-4 căni de ceai / zi.
b) -
b) - Băi cu ceai de cimbru
Tratament cu ceai de usturoi Ceaiul se obţine din 50 g de usturoi fiert cu 250 ml de apă. Se îndulceşte ceaiul cu miere de albine. Se bea ceaiul dimineaţa, pe stomacul gol. Cura va dura până la vindecare.
Când în afara tremurăturilor apare şi înţepenirea mâinilor, se vor face băi cu ceai de cimbru. Ceaiul se obţine prin opărirea a 200 g de frunze de cimbru cu 1000 ml de apă. Infuzia obţinută se adaugă în apa băii. Se fac băi la temperaturi de 370 C, timp de 15-20 de minute. Atenţie ! Apa din baie nu va trece peste nivelul inimii.
c) - Tratament cu ceapă Se taie mărunt 2 cepe de arbagic, de mărime potrivită şi se fierb, la foc domol, cu 200 ml de lapte timp de 15 minute. După filtrare şi răcire se va îndulci cu miere. Administrarea se va face astfel:
c) -
Tratament cu măcrişuliepurelui Se iau 3-5 picături din sucul de măcriş al iepurelui, diluate cu ceai din coada şoricelului. Se fricţionează şira spinării cu suc din măcrişul-iepurelui, dar alternativ şi cu tinctură din coada şoricelului.
1) - Pentru adulţi şi copii mari – se beau 3-4 pahare, de 1-2 ori pe săptămână, timp de două săptămâni
2) - La copii de 9-12 ani – li se
213. Paradontoză
dau 3 linguriţe, seara
3) - La copii de 6-9 ani – li se dau
Paradontoza este o boală caracterizată prin degenerarea ţesuturilor care fixează dinţii, ducând la mobilitatea şi căderea lor.
2 linguriţe, seara
4) - La copii mai mici de 3 ani – li se va face o clismă, seara 114
Plantele medicinale utilizate sunt: porumbul, scaiul vânăt, hreanul, lămâia, stejarul.
3. Păr gras – păr uscat 4. Pilozităţi exagerate, etc.
a) - Tratamentul cu hrean
A - Combaterea seboreei, a mătreţii şi tonifierea părului Seboreea este o stare care apare datorită funcţionării exagerate a glandelor sebacee ale pielii. Mătreaţa se formează din mici coji albicioase ale pielii capului. Ea apare la persoanele care suferă de seboree şi are loc şi o cădere a părului. Tratamentele constau în frecţii, băi, spălături, etc. cu produse ale fitoterapiei următoarelor plante medicinale: brusture, cimbru, mesteacăn, urzică, salvie, ţintaură, muşeţel, porumb, nuc, hamei.
Se va mesteca zilnic o bucată de hrean.
b) -
Tratamentul cu suc de lămâie Se vor masa zilnic gingiile cu suc de lămâie sau de aloe.
c) -
Tratament cu ceai de scai vânăt Infuzia sau decoctul se fac dintr-o linguriţă de plante la 250 ml de apă. Se beau în cursul unei zile, în mai multe reprize.
a) -
Tratament cu ceai de brusture Infuzia se prepară din 2-3 linguri de frunze de brusture mărunţite în 1000 ml de apă clocotită. Se fac spălături şi frecţii energice cu acest ceai.
d) -
Tratament cu ceai de porumb Infuzia se prepară din 1 linguriţă flori opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai / zi.
b) -
Tratament cu ceai de muşeţel Infuzia se obţine din 100 g de flori de muşeţel la 1000 ml de apă clocotită. Cu acest ceai se fac spălături şi frecţii ale pielii capului. După spălare, părul capătă reflexe blond-aurii.
214. Păduchi de cap În condiţii de igienă normale, apariţia păduchilor reprezintă o raritate. Dar tranziţia a dus multă mizerie şi sărăcie şi, nu rar, în şcoli şi grădiniţe apar copii cu păduchi. Micuţii agresaţi de insecte se scarpină permanent şi îşi pot produce chiar şi răni. Măsurile care se pot lua sunt: a) - Spălatul şi pieptănatul părului b) - Tratamentul cu extract din frunze proaspete de nuc, tăiate mărunt. Ceaiul se obţine din 2 linguriţe de frunze de nuc mărunţite, opărite 30 de secunde cu 500 ml de apă clocotită. Cu ceaiul obţinut se spală pielea capului.
c) - Tratament cu ceai de frunze de nuc Infuzia se obţine din 500 g de frunze de nuc mărunţite, peste care se toarnă 1000 ml de apă clocotită. Se fac băi cu acest ceai, iar părul capătă reflexe brune.
d) -
Tratament cu frunze de mesteacăn Infuzia se prepară din 5-6 linguri de frunze mărunţite la 1000 ml de apă clocotită. Se fac băi şi frecţii ale pielii capului.
e) - Tratament cu ceai de urzică
215. Păr
Infuzia se obţine din 50 g de plante la 1000 ml de apă clocotită. Se fac băi cu acest ceai.
Părul, podoaba capilară a omului, prezintă multe probleme medicale, şi anume: 1. Combaterea seboreei, a mătreţii şi tonifierea lui 2. Căderea părului (alopecia)
f)
115
- Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de urzică - 80 g
- Rădăcini de brusture - 80 g - Frunze de mesteacăn - 80 g Decoctul se obţine luând 2 linguri din amestecul vegetal fiert 20-30 de minute, la foc moale, în 500 ml de apă. Se fac băi şi frecţii cu acest ceai de 2 ori pe săptămână. B – Tratament contra căderii părului – Vezi Alopecia (13) C – Păr gras Se vor utiliza şampoane pe bază de: păducel, urzică, mesteacăn, podbal, genţiană. Îngrăşarea părului arată un dezechilibru hepatic şi o proastă eliminare a grăsimilor. Aveţi probabil şi un regim alimentar bogat în grăsimi şi carne. Vă recomandăm a avea un regim vegetarian 12 zile pe săptămână. Beţi zilnic 4 căni de ceai din cel preparat după reţeta: - Frunze de rozmarin - 80 g - Rădăcini de brustur - 40 g - Rădăcini de pir - 40 g - Frunze de cimbru - 80 g - Frunze de mesteacăn alb - 40 g - Fumăriţa (planta, fără rădăcini) - 40 g Ceaiul se prepară din 4 linguri de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat, fiert 1 minut în 1000 ml de apă. Ceaiul se lasă la infuzat 10-15 minute. D – Păr uscat Se vor utiliza doar şampoane cu extract de: rozmarin, muşeţel, ienupăr. E – Pilozităţi excesive Tratamentele sunt următoarele:
ulei de sunătoare sau ulei de muşeţel. Se beau zilnic 3-4 căni de ceai de urzici.
216. Pecingine – vezi Impetigo 217. Pemfigus Este denumirea unor dermatoze caracterizate prin formarea unor vezicule (băşici) pline cu lichid seros pe piele. După ce băşicile se sparg, apar pe locul lor eroziuni foarte dureroase. Uneori are loc o creştere a temperaturii, iar pacientul îşi pierde pofta de mâncare, slăbeşte şi are insomnii. Tratamentul se face cu ceai de soc. Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de soc opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi. Pentru băi locale şi comprese, se foloseşte ceaiul preparat din 40 g de flori de soc la 1000 ml de apă clocotită.
218. Pete senile (pete de bătrâneţe) Apariţia petelor senile, de fapt pete de bătrâneţe, obligă la o cură şoc pentru revitaminizarea organismului şi deci şi a dermei. Se recomandă a se consuma multe legume şi fructe, iar peste acest regim alimentar bogat în vitamine şi minerale se indică a se administra:
-
înainte de fiecare masă principală: 2 capsule cu complex ADN + multiaminoacizi;
-
în timpul fiecărei mese: 2 capsule de complex ADN + vitaminele E şi F;
-
după fiecare masă: 2 capsule de complex ADN + vitaminele A şi D.
a) - Se va unge zona cu ulei de sunătoare sau de muşeţel
b) - Se fac băi de şezut cu coada calului, care stimulează circulaţia sângelui în rinichi
c) - Se ung zonele cu frunze, flori
219. Pete pe cornee
şi tulpini de rostopască şi se lasă aşa câteva ore. Se spală pielea cu săpun de calitate şi se va unge cu alifie de gălbenele,
Tratamentul se va face cu suc de rostopască cu care se vor unge pleoapele. 116
Noaptea, se aplică frunze de rostopască, proaspete şi bine spălate, peste ochii închişi şi se leagă cu o fâşie de tifon sau de pânză.
223. Pielonefrită Este o inflamare a bazinului renal (pielită), complicată cu inflamaţia rinichiului (nefrita). Este cronică sau acută, poate afecta unul sau ambii rinichi şi apare mai frecvent la copii şi femei. Plantele medicinale utilizate în fitoterapie sunt: cireşul, vişinul, ciuboţica cucului.
220. Picioare Senzaţia de ace în picioare este provocată de tulburări ale circulaţiei sanguine la nivelul picioarelor. Tratamentul recomandat este: - Se va bea zilnic seara, la culcare, o cană de ceai cald din coada şoricelului. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită; - Se vor face băi calde la picioare, seara, înainte de culcare, timp de 15 minute.
224. Pietre la rinichi şi la vezica biliară – vezi Calculi 225. Pipi în pat – vezi Enurezis nocturn
221. Pielo-cistită – vezi Cistită
226. Piroza Piroza (Pirozis) apare ca o senzaţie de arsură care porneşte din epigastru spre esofag şi faringe şi care, nu rareori, este însoţită de regurgitaţii acide. Ea este produsă de tulburări în funcţionarea stomacului, iar apariţia hiperacidităţii se datorează alimentelor şi băutu-rilor ingerate. Fitoterapia se face cu: salcâm, zmeur.
222. Pielită Pielita este o inflamaţie a bazinului renal, porţiune incipientă a căilor urinare venită de la vezică (infecţie ascendentă) sau produsă de prezenţa unui calcul. Se poate complica adesea cu inflamaţia rinichiului (pielonefrita). Fitoterapia recomandă în tratamente cireşul şi vişinul, merişorul, pinul.
a) - Tratament cu ceai de salcâm Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 23 căni de ceai pe zi.
a) -
Tratament cu ceai de merişor Este antiinflamator şi puternic antiseptic al căilor urinare. Ceaiul se face din 1-2 linguriţe de frunze fierte timp de 510 minute în 250 ml de apă. Se beau 2 căni de ceai / zi, adăugându-se un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu.
b) - Tratament
b) - Tratament cu ceai de zmeur Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de zmeur la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai/zi.
227. Pitiriazis
cu ceai de cireş
Pitiriazisul este afecţiunea pielii caracterizată prin descuamaţia ei fină, asemănătoare tărâţei. Apare cauzată de ciuperci şi prezintă diferite aspecte clinice:
(vişin) Ceaiul are acţiune diuretică, antiinflamatoare şi este recomandat în tratarea afecţiunilor catarale ale tractului urinar. Ceaiul se prepară prin decocţia a 2 linguriţe de cozi de cireşe (vişine) în 250 ml de apă. Se beau zilnic 2-4 căni de ceai.
1. Pitiriazis
rubra – pete roşii, rugoase, pe partea dorsală a degetelor de la mâini şi picioare, din cauze necunoscute
117
2. Pitiriazis versicolor – pete de
d) - Tratament cu ceai din coada
culoare cafenie care se cojesc uşor pe gât şi torace, produse de o ciupercă. Fitoterapia recomandă în tratamente rostopasca. Infuzia se prepară din o jumătate linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se va bea ceaiul în cursul zilei. Se pot pune cataplasme cu infuzia indicată mai sus. Ca unguent se poate folosi preparatul: 30 g pulbere de plantă, 15 g lanolină, 15 g vaselină, 10 picături de acid fenic.
şoricelului Infuzia se prepară din 1-3 linguri de flori la 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale şi se pun comprese. Efectul cicatrizant creşte prin adăugare în reţeta ceaiului a rădăcinii de tătăneasă (1-2 linguri la cană)
e) -
Tratament cu ceai de levănţică Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de levănţică la 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale. Eficienţa cicatrizării creşte dacă în baia de apă se adaugă 3-4 g dintr-un amestec, în părţi egale, de ulei de levănţică şi alcool.
228. Plaga (rana) Plaga (rana) apare prin: tăiere, înţepare, împuşcare, zdrobire, penetrare, etc. Necesită tratament urgent pentru a opri hemoragia şi a combate infecţia. Fitoterapia se face cu: arnică, cerenţel, cimbrişor, cimbru de cultura, frasin, gălbenele, nuc, pelin, salcâm, salvie, săpunariţă, stejar, sulfină, tătăneasă, troscot, plămânărică, plop, roiniţă, unguraş, urzică, volbură, levănţică, coada şoricelului.
229. Pleoape Inflamarea marginilor pleoapei este, cel mai adesea, un semn al unor boli de ochi, de cele mai multe ori asociată cu conjunctivita. Recomandăm urgent a se consulta medicul specialist. Pentru tratament vă indicăm ceaiul din frunze de salvie. Infuzia se prepară din din 3 linguriţe de frunze de salvie opărite cu 500 ml de apă clocotită. Se va lăsa la infuzat 5-10 minute. Se vor spăla ochii de 3-4 ori pe zi cu acest ceai cald. În cazul în care inflamaţia pleoapelor este mai veche şi mai puternică se vor face spălături de 3-5 ori / zi cu ceaiul preparat după reţeta: - Flori de tei - 40 g - Frunze de soc negru - 40 g Infuzia se prepară din 3 linguriţe din amestecul vegetal peste care se vor turna 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5 minute.
a) - Tratament cu ceai din flori de gălbenele Infuzia se prepară din 1-2 linguri de flori de gălbenele la 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale sau se aplică cataplasme. Se fac spălături cu 10 g de tinctură dizolvată în 100 ml de apă fiartă şi răcită. Tinctura se prepară prin macerarea timp de 8 zile a 20 g de flori de gălbenele în 100 ml de alcool.
b) -
Tratament cu tinctură din flori de arnică Tinctura se prepară din 20 g flori de arnică în 100 ml de alcool, ţinute la macerat 10 zile. Se fac băi locale şi badijonări cu 10-20 g de tinctură diluată cu 100 ml de apă fiartă şi răcită.
230. Poala Leucoree
c) -
Tratament cu ceai din muguri de plop Infuzia se prepară din 2 linguriţe de muguri de plop zdrobiţi cu 250 ml de apă clocotită. Se fac băi locale. 118
albă–vezi
vârstnici, vom da o amploare mai mare acestui subcapitol.
231. Pofta de mâncare
a) - Tratament cu ceai de holeră
Inapetenţa, lipsa poftei de mâncare se poate trata cu ceaiul: - Frunze de cimbru - 40 g - Seminţe de chimen - 40 g - Rădăcini de genţiană - 40 g - Frunze de trifoişte de baltă - 40 g - Seminţe de fenicul - 40 g - Frunze de busuioc - 80 g - Fumăriţă (planta, fără rădăcini) - 80 g Ceaiul se prepară din 2 linguriţe de amestec cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, una înainte de prânz, cea de-a doua înainte de cină. Pentru creşterea poftei de mâncare se vor lua două capsule de angelică înainte de fiecare masă principală.
(ghimpele) Decoctul se prepară din 1 g de plantă fiert în 250 ml de apă, timp de 10 minute. Se beau 2 căni de ceai pe zi, dimineaţa şi seara, înainte de mesele principale. Cura durează 6-18 luni. Descoperirea proprietăţilor terapeutice ale “holerei” (ghimpele) este o prioritate românească, şi anume a unui colectiv de la IMF – Cluj, condus de dr. Pavel Petcu.
b) - Tratament cu ceai de urzică moartă Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă din părţile aeriene ale plantei cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi. În caz că sunt utilizate flori de urzică moartă, infuzia se obţine din ½ linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită. Prima cană de ceai se bea dimineaţa, iar cea de-a doua între masa de prânz şi cea de seară.
c) -
Tratament ce ceai după formula: - Frunze de ienupăr - 60 g - Urzică moartă albă - 60 g - Flori de iarbă neagră - 60 g - Fumăriţă (plantă, fără rădăcini) - 60g - Paracherniţă (plantă, fără rădăcini) - 60 g Ceaiul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal în 1000 ml de apă, lăsat să fiarbă 1 minut şi apoi infuzat 10-15 minute. Acest ceai este recomandat preventiv bărbaţilor cu vârsta peste 40 de ani, cât şi în tratamente. Preventiv se va face o cură de 30 de zile / an, iar în tratamente curele vor fi de lungă durată.
232. Prostată Prostata este glanda anexă a aparatului genital masculin, situată în jurul porţiunii iniţiale a uretrei, înaintea ampulei rectale şi sub vezică. Produsul său de excreţie contribuie la formarea spermei, vehiculând spermatozoizii formaţi în testicule. Prostatita reprezintă inflamaţia prostatei. Hipertrofia prostatei, mai precis a glandelor periuretrale, din segmentul prostatic al uretrei este o afecţiune frecventă la bărbaţii vârstnici şi se datorează tulburărilor de echilibru hormonal. Se poate produce o strâmtorare chiar până la închiderea totală a uretrei, împiedicând eliminarea totală a urinei. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: urzica moartă, holera (ghimpele), castanele sălbatice. Notă: În tratamentul de prostată se recomandă a nu se bea alcool, a se consuma alimente fără condimente şi a mănca cu puţină sare. Întrucât este o maladie care interesează un număr mare de bărbaţi
d) -
Tratament cu castane sălbatice Se utilizează în stările congestive ale afecţiunii. Se prepară o tinctură din 20 g de castane sălbatice mărunţite cu 100 ml de alcool de 70 de grade, macerarea durând 10 zile. Se recomandă a se lua 2 linguriţe pe zi. Se poate utiliza şi decoctul din 2-3 castane mărunţite în 1000 ml de apă. Se va 119
bea o cană de ceai, înainte de fiecare masă, 20 de zile pe lună. Cu acest decoct, tratamentele se pot face şi cu băi de şezut.
Decoctul se prepară din 3 linguri de amestec vegetal la 1000 ml de apă. Biologul Carmen Alexan recomandă în trata-mentele calităţile antiinflamatoare ale verzei. Recunoscuta specialistă indică în uz extern aplicaţii cu frunze de varză, înmuiate în apă fiartă, curăţate de nervuri şi aplicate în zona perianală. Tratamentul se aplică 5-7 zile.
e) -
Tratament cu ulei de dovleac Se ia o lingură de ulei de dovleac, seara, înainte de culcare.
f)
- Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de urzică moartă - 50 g - Frunze de mesteacăn râios - 50 g - Teci uscate de fasole - 50 g - Frunze şi rădăcini de păpădie - 50 g - Coada calului - 50 g Decoctul se obţine prin fierbere 510 minute a unei linguriţe de plante în 250 ml de apă. Se beau zilnic 3-5 căni de ceai / zi.
233. Prezbitism Presbiţia reprezintă dificultatea de a distinge clar obiectele apropiate, cauzată de o diminuare a puterii de acomodare a ochiului. Presbiţia apare după vârsta de 4045 de ani şi se datorează pierderii elasticităţii cristalinului. Fitoterapia recomandă tratamente cu: afin, ţelină, cimbrişor, cimbru, pelin, nalbă.
a) -
Tratament cu ceai din frunze de afin Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze la 250 ml de apă clocotită. Decoctul se obţine dintr-o linguriţă de furcte zdrobite cu 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai/zi.
g) -
Un tratament recomandat de Bela Pater “Pentru o cană de ceai, am luat o mână de seminţe de dovleac, le-am uscat bine, aşa încât să fie zdrobite, le-am pisa cu coajă cu tot şi le-am lăsat să fiarbă 5 minute, apoi am strecurat şi am băut acest ceai cald, îndulcit. Am băut zilnic 2-3 căni şi după 3 zile a început să diminueze greutatea pe care o aveam la urinare.”
b) - Tratament cu ceai de ţelină Decoctul se prepară din 25 g de rădăcină de ţelină rasă cu 250 ml de apă. Se tamponează uşor sau se picură câteva picături în ochi.
234. Prurit
h) - Tratament cu băi de şezut
Pruritul este o senzaţie de mâncărime cutanată care poate fi produsă de o boală de piele sau de o afecţiune generală. Fitoterapia recomandă: anghinarea, pătlagina, brusturul, frasinul, cimbrul, pinul, cimbrişorul. De la o anumită vârstă poate apărea un prurit nocturn, sâcâitor, care nu lasă pacientul să doarmă. Nu există nici o metodă pentru a înlătura definitiv senzaţia de mâncărime. Cauza fiind în interiorul organismului, se recomandă a se bea 4 căni de ceai pe zi, din decoctul după reţeta: - Frunze de frasin - 40 g
Se recomandă băi de şezut cu ceai de muşeţel şi mici clisme. i) Tratament după Ovidiu Bojor şi Mircea Alexan Se vor face băi de şezut şi spălături locale, calde, cu ceai după reţeta: - Rădăcini de tătăneasă - 20 g - Flori de urzică moartă-albă - 10 g - Flori de muşeţel - 20 g - Flori de gălbenele - 30 g - Busuioc - 20 g 120
- Rădăcini de pir - 40 g - Rădăcini de brustur - 40 g - Frunze de trifoişte de baltă - 20 g - Paracherniţă (plantă, fără rădăcini) - 40 g - Frunze de cimbru - 80 g Ceaiul se prepară din 4 linguri de amestec vegetal bine omogenizat şi mărunţit fiert 2 minute în 1000 ml de apă.
Infuzia se prepară din jumătate de linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Se ia o lingură de ceai la 3 ore. Infuzia poate fi utilizată şi pentru comprese.
d) - Tratament cu frunze de nuc Se ung zonele afectate cu suc din cojile verzi de nuc. Decoctul se prepară din 20 g de frunze de nuc în 250 ml de apă. Ceaiul se va folosi pentru comprese. Pentru băi se prepară un decoct prin fierberea timp de 15 minute a 100 g de frunze de nuc în 3 l de apă. Ceaiul obţinut se va amesteca cu apa din cada băii având 370 C.
e) -
Se unge pielea afectată cu alifie după reţeta - Untură de porc după intestin - 50 g - Suc de rostopască -5g Alifia se va păstra în frigider.
235. Psoriazis Este o afecţiune a pielii necontagioasă, caracterizată prin apariţia pe piele a unor pete roşiatice acoperite de scuame groase, stratificate, lucioase. După îndepărtarea scuamelor apar mici puncte hemoragice. Acestea apar pe toată suprafaţa pielii, dar mai des în zonele expuse traumelor mecanice: mâini, coate, genunchi, picioare. Psoriazisul provoacă mâncărimi, dureri, fisuri care sângerează. Fitoterapia recomandă următoarele plante medicinale: tătăneasă, nuc, migdal, gorun, mur, spanac, pin, rostopasca, brădişor, mesteacăn.
f)
- Tratament cu ceai de dediţel Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. Se va utiliza pentru cataplasme.
g) -
Se ung părţile afectate cu suc din tulpini tinere de laptele cucului
h) - Maurice Mességné şi Michel Bontemps recomandă a se lua înainte de fiecare masă 2 capsule de brustur, iar în timpul meselor principale: o capsulă de complex AND + vitaminele E şi F şi o capsulă de complex multivitamine.
a) - Tratament cu spanac Se pun cataplasme din frunze fierte de spanac în ulei de porumb.
b) -
Tratament cu ceai de tătăneasă Ceaiul se obţine prin fierbere 20-30 de minute a unei linguriţe de rădăcini de tătăneasă mărunţite în 250 ml de apă. Se beau 3-4 căni de ceai / zi. Se pun comprese cu un decoct cu 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 250 ml de apă. Pentru spălături locale sau cataplasme se foloseşte maceratul sau decoctul concentrat cu 4-5 linguri de rădăcini mărunţite la 250 ml de apă.
c) -
Tratament rostopască
cu
ceai
236. Purgativ Purgativul este un medicament care favorizează eliminarea scaunului prin stimularea peristaltismului intestinal. Fitoterapia recomandă: volbura. Volbura are calităţi de laxativ energic. Infuzia se prepară din 1 linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se bea dimineaţa.
de
121
Se mai poate utiliza şi pulbere amestecată cu miere, luată dimineaţa înainte de micul dejun.
declanşate de frig sau de şocuri emotive. Tratamentul profilactic indică: evitarea frigului, interzicerea fumatului, reducerea în dietă a cărnii şi a sării. Fitoterapia apelează la: păducel, talpa gâştii.
a) -
237. Rahitism
Tratament cu ceai de păducel Se folosesc: frunze, flori şi fructe de păducel. Infuzia se prepară din 1 linguriţă plantă la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se infuzează 15 minute. Se bea în cursul zilei. Acest ceai are calităţi de vasodilatator coronarian şi periferic.
Rahitismul este o boală care apare în copilărie şi adolescenţă şi se datorează în mod esenţial unei carenţe de vitamina D. Se produc tulburări în metabolismul fosforului şi calciului, ceea ce determină o calcifiere defectuoasă a oaselor, care rămân moi şi osificaţia întârzie. Fitoterapia apelează la nuc. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-2 căni de ceai / zi. Se pot face băi locale şi aplica cataplasme cu o infuzie concentrată din 23 linguri frunze de nuc mărunţite în 250 ml de apă clocotită.
b) - Tratament cu ceai din talpa gâştii Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi. Se poate utiliza şi o infuzie concentrată preparată din 3 linguri de plantă la o cană de 250 ml de apă clocotită. La infuzia concentrată se iau 3-5 linguri de ceai / zi. Pentru comprese ale mâinilor, în fiecare seară se va folosi un ceai preparat din 5 linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită.
238. Ragade (crăpături şi pistrui) Sunt fisuri, sub formă de şanţuri, localizate pe palme, picioare, pe mameloane, survenite în timpul alăptării la sân a copilului. Pot fi superficiale, epidemice sau profund dermice. Se tratează cu hrean. Într-un litru de oţet se va introduce o mână de hrean ras. Se lasă la macerat 5-6 zile. După filtrare se va folosi la ungerea pistruilor. Ragadele se ung cu miere sau se pun comprese cu miere.
241. Guturai
Răceală
–
vezi
242. Răguşeală – vezi Laringită 243. Respiraţie mirositoare
urât
Respiraţia urât mirositoare poate fi cauzată de o dantură stricată şi atunci se va merge urgent la stomatolog sau de diverse afecţiuni ale stomacului şi atunci se vor lua măsurile de rigoare. La bolnavi, la digestie proastă veţi citi şi apoi veţi lua măsurile indicate la subcapitolul Aerofagie (7). La arsuri la stomac vă veţi trata de Aciditate gastrică (2). Când vă supără ficatul şi aveţi gust amar în gură sau vă simţiţi gura încleiată, veţi lua măsurile cuvenite pentru a trata “Ficatul şi suferinţele lui” (109). Când
239. Rană – vezi Plagă
240. Boala lui Raynaud Se manifestă prin tulburări vasomotorii simetrice ale extremităţilor, evoluând în pusee cu următoarele etape: ischemie, cianoză dureroasă şi axfisie locală cu senzaţie de degete moarte. Pot duce la cangrenă. Aceste tulburări pot fi 122
mirosul respiraţiei dvs. povine de la stomac, vă recomandăm ceaiul după formula: - Seminţe de anason - 40 g - Seminţe de chimen - 40 g - Funze de mentă - 40 g Se iau 3 linguriţe din amestecul vegetal şi se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 5 minute. Cu acest ceai se va face gargară şi se va spăla gura. Un alt remediu pe care vi-l propunem este ceaiul după reţeta: - Boboci de trandafir de dulceaţă - 60 g - Seminţe de fenicul - 60 g - Lămâiţă (plantă, fără rădăcini) - 60 g - Frunze de rozmarin - 60 g - Frunze de badian - 60 g - Frunze de mentă - 60 g Ceaiul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal în 1000 ml de apă clocotită. Se lasă ceaiul la infuzat 5-10 minute. Se va bea ceaiul, în porţii mici, într-o zi.
245. Reumatism Reumatismul este o boală produsă de alergia organismului la infecţii cu streptococ hemolitic, caracterizată prin inflamaţia ţesutului conjunctiv din întregul organism, dar în special din articulaţii, inimă şi vase. Infecţia se localizează în faringe (în amigdale), mai rar în alte focare (granulom dentar) de unde toxinele microbului difuzează, producând accese repetate de reumatism acut. Plantele medicinale utilizate în fitoterapia reumatismului sunt: urzica moartă, cătina albă, cimbrişorul, cimbrul, coada calului, frasinul, iarba mare, ienupărul, izma, levănţica, mesteacănul, pirul, muştarul negru, păpădia, plămânărica, plopul negru, podbalul, porumbul, salcia, salvia, socul, sulfina, troscotul, turtiţa mare, urzica. A – Tratarea reumatismului cardio-vascular Este o îmbolnăvire a articulaţiilor şi a inimii. Boala se numeşte reumatism Bouilaud. Infecţia streptococică este faringiană şi amigdaliniană.
a) - Tratament cu ceai din flori de muşeţel Infuzia se obţine din 1 linguriţă de flori cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 23 căni de ceai / zi. Pentru inhalaţii se pun 2 linguriţe de flori în 200 ml de apă clocotită. Se fac 2-3 inhalaţii / zi.
244. Retenţie urinară Retenţia urinară reprezintă imposibilitatea de a urina. Fitoterapia se face cu: urzică moartă, creţişoară, troscot, traista ciobanului, coada şoricelului, coada calului.
b) -
Tratament cu ceai de rozmarin Infuzia se prepară din 1 linguriţă de frunze cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi. Se pot face şi 2-3 inhalaţii pe zi.
a) - Tratament cu urzică moartă Infuzia se prepară din 1 linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi. Se fac băi de şezut cu un ceai obţinut din 5-6 linguri de plante la 1000 ml de apă clocotită.
c) - Se mestecă şi se suge răşina de brad (10-15 g pe zi) până la vindecarea amigdalelor
b) - Tratament în atonie vezicală
d) - Tratament cu ceai de salvie
Se fac băi de şezut cu traista ciobanului şi/sau coada şoricelului şi/sau coada calului – 100 g de plante la 5 l de apă, macerate 12 ore.
Infuzia se face din 1 linguriţă de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi. Pentru gargară se foloseşte o infuzie preparată din 5 g de frunze la 100 ml de apă clocotită. 123
Infuzia se face din 2 linguriţe de frunze marunţite la 250 ml de apă clocotită. Se lasă să se răcească şi se va introduce în ceai un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. După 6 ore de repaos, ceaiul se va bea în 2 repreize, între ele fiind un interval de 4 ore. Notă ! Tratamentele cu băi ale reumatismului se vor trata într-un capitol special.
e) - Tratament cu ceai de fenicul Infuzia se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de fructe zdrobite în 250 ml de apă clocotită. Se bea 1 cană de ceai pe zi, în 3 reprize, după mesele principale. B –Reumatism degenerativ – vezi Artroză C – Reumatismul abarticular Sunt afectate ţesuturile periarticulare: tendoane, teci sinoviale, burse, fascii, aponevroze, muşchi, nervi.
246. Riduri Ridurile apar ca un semn al deteriorării fibrelor de colagen care menţin elasticitatea feţei şi sunt un apanaj al bătrâneţii. Tratamentul cere o regenerare a fibrelor şi se va face prin cure cu vitamine şi oligoelemente. O dietă cu fructe şi legume, cât şi utilizarea unor crème de piele pe bază de extracte naturale sunt de un real folos. Se va utiliza şi uleiul vegetal pur, astfel:
a) - Tratament cu ceai de dediţel Infuzia se prepară din 1 linguriţă de flori cu 250 ml de apă clocotită. Se bea 1 cană de ceai pe zi.
b) - Tratament cu ceai de soc Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de soc la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai pe zi.
c) - Tratament cu ceai de iederă
a) - La tenul gras – ulei de tărâţe
Decoctul se prepară din 1 lingură de frunze mărunţite şi fierte 15 minute, în 250 ml de apă, la un foc moale. Se beau 2 căni de ceai pe zi.
de orez
b) - La tenul slab – ulei de opaiţă (luminiţă)
d) -
c) -
Tratament cu suc din piciorul cocoşului În nevralgii, lumbago şi neuromialgii se fac frecţii cu suc proaspăt din piciorul cocoşului.
La tenul mixt – ulei de trandafir Drept creme pe bază de extracte vegetale se folosesc: - Sunătoare + salvie + coada calului - Hamei + vitamine - Cu ceruri florale
e) - Tratament cu ulei din fructe de ienupăr Se fac frecţii cu ulei de ienupăr, 1% în alcool.
247. Rinichi atrofiat
D – Reumatism metabolic (pseudogută şi gută) Este o boală cronică, legată de o puternică dereglare a metabolismului proteinelor. Apar depuneri de acid uric, cu crize foarte dureroase ale articulaţiilor.
Distrugerea ţesutului renal şi înlocuirea lui cu ţesut cicatriceal duce la micşorarea rinichiului, iar bolnavul suferă de dureri de cap, nu are poftă de mâncare, este palid, prezintă insuficienţe coronariene. Scade capacitatea de eliminare renală şi apare pericolul uremiei. Maria Treben recomandă tratamentul ce ceaiul după reţeta: - Rădăcini de osul câinelui - 10 g - Rădăcini de leuştean - 10 g
a) -
Tratament cu ceai de ienupăr Decoctul se prepară din 15-20 de pseudobace la 1000 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
b) -
Tratament mesteacăn
cu
ceai
de
124
- Rădăcini de pir - 10 g - Rădăcini de salcie - 50 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal, fierte timp de 5-10 minute în 750 ml de apă. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
din 2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 1-3 căni de ceai pe zi.
b) -
Pentru gravidele nervoase recomandăm ceaiul de sunătoare. Infuzia se face din 1 linguriţă plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
248. Rinita
c) - Pentru gravidele care vor să se simtă bine recomandăm ca seara, după cină, să bea o cană de ceai după reţeta: - Flori de muşeţel - 40 g - Frunze de mentă - 40 g - Frunze de roiniţă - 40 g - Frunze de busuioc - 40 g Infuzia se obţine din 2 linguriţe de amestec vegetal opărite cu 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se va infuza 10-15 minute.
Rinitele sunt inflamaţii ale mucoasei nazale. Se manifestă prin: strănuturi repetate, înfundarea nasului, secreţii nazale, cefalee şi febră. Când apar complicaţii se ajunge la: sinuzite, otite, laringite, etc. Tratamentele cu plante medicinale apelează la: busuioc, soc, tei, măceş, ţintaură, salcie, pir, ciuboţica cucului, cuişoare.
a) - Tratament cu ceai de tei Infuzia se face din 1 linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, se fac spălături nazale şi inhalaţii.
250. Scabia (râia)
b) - Tratament cu ceai de soc Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori de soc la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi şi se fac 2-3 inhalaţii.
Scabia este o boală cutanată parazitară, contagioasă, foarte pruriginoasă. Ea produce mâncărimi puternice şi leziuni. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: izma, rostopasca, troscotul, nucul, iarba amorului.
c) -
Tratament cu ceai de busuioc Infuzia se obţine din 1 linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi şi se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.
a) - Tratament cu ceai de izmă
d) -
Tratament cu ceai din rizomi de pir Decoctul se obţine din 1 linguriţă de rizomi zdrobiţi la o cană de 250 ml de apă. Se beau 3-4 căni de ceai / zi. Notă ! Febra fânului, rinita alergică a fost tratată la subcapitolul Guturai de fân (128).
Se freacă leziunile cu frunze proaspete de izmă, iar apoi zona afectată se tamponează cu infuzie preparată din 100 g de plantă uscată la 1000 ml de apă clocotită.
b) -
Tratament cu suc de rostopască Se pot pune comprese cu infuzie din 1 linguriţă de plante la 250 ml de apă clocotită.
249. Sarcină
a) - Pentru femeile gravide care
c) -
Tratament prin spălări cu infuzie de troscot şi de nuc
au ameţeli şi greţuri recomandăm ceaiul din coada şoricelului. Infuzia se prepară 125
urzica, talpa gâştii, sulfina, şovârvul, coada calului, iarba mare, levănţica, muşeţelul, menta, roiniţa, salvia, salcia, rostopasca, odoleanul, porumbarul.
d) -
Tratament cu iarba amorului Se iau 100 g de rădăcini de iarba amorului şi se mărunţesc, iar apoi se fierb 3-4 minute în 250 ml de ulei. Se strecoară uleiul cu un tifon şi cu el se unge pielea afectată de 2 ori / zi, timp de 3-5 zile. Semnul că tratamentul este eficient este că apare o erupţie care precede vindecarea.
254. Semne din naştere Semnele din naştere sunt acele pete colorate de pe piele, uneori acoperite de păr, care se detaşează de aspectul epidermei înconjurătoare. Sunt diverse semne din naştere şi apar în locuri extrem de diferite. Pentru unele semne din naştere, tratamentele pot consta în:
251. Sciatică Sciatica este o boală care se manifestă prin dureri mari în regiunea şalelor, care radiază de-a lungul unuia sau a ambilor nervi sciatici, de la şold la călcâie. Fitoterapia se face cu: sunătoare, ciuboţica cucului, osul iepurelui, rotungioara.
a) -
Spălături cu ceai de drăgaică Ceaiul se obţine din 2 linguriţe de drăgaică opărite cu 1000 ml de apă clocotită. Se va folosi la spălarea zilnică a semnelor din naştere.
a) -
Tratament cu ceai după reţeta - Sunătoare - 45
b) -
Tratament cu alifie de drăgaică Se prepară din 500 g de untură de porc topită într-o cratiţă, peste care se toarnă 4 pumni de drăgaică şi se amestecă bine. Se lasă să facă spumă, se amestecă şi se trage de pe foc. Vasul acoperit se lasă 8 ore să se răcească. Apoi se încălzeşte până se fluidifică alifia şi se va filtra printr-o pânză curată. Alifia obţinută se pune în cutii şi se va păstra în frigider. Cu ea se vor unge zilnic semnele din naştere.
g - Ciuboţica cucului
- 45
g - Frunze de virnanţ- 45 g Se beau zilnic 3 căni de ceai cald din infuzia preparată din 4 linguriţe de amestec vegetal, peste care se toarnă 600750 ml de apă clocotită.
b) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Osul iepurelui - 45
255. Sinuzită
g - Flori de vetrice
- 45
Rino-sinuzita este o inflamaţie a mucoaselor nasului şi a sinusurilor. De obicei, este o complicaţie a gripei, a guturaiului, a rujeolei şi a scarlatinei. Se manifestă cu: cefalee, dureri frontale, astuparea nasului cu secreţii. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: muşeţel, salvie, răchitan, trei fraţi pătaţi, cerenţel, coada şoricelului.
g - Frunze de rotungioară - 45 g Se beau 3 căni de ceai cald / zi din infuzia preparată din 4 linguriţe de amestec vegetal la 600-750 ml de apă clocotită.
252. Seboree – vezi Păr 253. Sedativ
a) -
Tratament cu ceai de muşeţel Infuzia se prepară din 1 linguriţă de flori de muşeţel la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai pe zi şi se fac 2-3
Sedativul reprezintă un medicament cu proprietăţi de a linişti o stare de excitaţie. Fitoterapia utilizează următoarele plante medicinale: teiul, 126
inhalaţii din 2 linguriţe de plante la 200300 ml de apă.
- Fumariţă (plantă, fără rădăcini) - 40 g - Frunze de rozmarin - 80 g - Seminţe de fenicul - 80 g Ceaiul se prepară din 2 linguriţe de amestec vegetal fiert 2 minute în 250 ml de apă. Se va infuza ceaiul 10-15 minute. Se va bea o cană de ceai după fiecare masă principală.
b) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Se beau 2 căni de ceai / zi, se fac inhalaţii (2-3 inhalaţii pe zi) şi se aspiră nazal infuzia preparată din 2 linguriţe la 250 ml de apă clocotită.
c) -
Tratament cu ceai de cerenţel Decoctul se obţine din 2 lingurite de rădăcini cu 250 ml de apă. Se fierbe la foc moale, timp de 30 de minute. Se fac cu acest ceai aspiraţii nazale.
c) -
Tratament pentru copiii foarte slabi Se prepară o infuzie din 1 linguriţă de frunze de cimbru opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi.
256. Slăbiciune Starea de slăbiciune exagerată se poate datora unei subnutriţii cronice. În această stare se poate apela la tratamentul cu plante. Deficitul de fier, de săruri minerale, vitamine, etc. poate fi tratat cu plantele medicinale: muşeţel, coada şoricelului, ţintaură, schinduf, busuioc, fenicul, rozmarin, genţiană, etc. Dacă persoanele subponderale sunt tratate cu ceaiuri trebuie arătat că ceaiurile măresc pofta de mâncare şi, deşi nu îngraşă, compensează lipsurile de vitamine şi minerale din corp, facilitând îmbunătăţirea proceselor metabolice de asimilare a harnei.
257. Somn neliniştit Înainte de culcare se va bea o cană de ceai din tei, levănţică, urzică moartă, muşeţel, etc. (Vezi subcapitolul – Sedativ ) sau un pahar cu lapte cald, îndulcit cu miere de albine.
258. Stări depresive Există un număr mare de preparate antidepresive. Plantele medicinale din care se pot prepara aceste antidepresive sunt: sunătoarea, levănţica, valeriana, socul, muşeţelul, teiul, roiniţa, sehinelul, măghiranul.
a) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Ţintaură - 40 g - Coada şoricelului - 40
a) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Flori de muşeţel - 20 g - Frunze de levănţică - 40 g - Frunze de rozmarin - 20 g - Muguri florali de portocal amar - 40 g - Frunze de cimbrişor - 40 g Din amestecul vegetal se ia o lingură care se va opări cu 250 ml de apă clocotită. După o infuzare de 5-10 minute se va strecura ceaiul. Se va bea o cană de ceai, seara, după cină.
g - Flori de muşeţel - 40 g Se beau 3 căni de ceai cald / zi din infuzia preparată cu 3 linguriţe de amestec vegetal, opărit cu 500 ml de apă clocotită. Ceaiul se va infuza 5-8 minute.
b) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de busuioc - 40 g - Muguri florali de portocal amar - 40 g - Rădăcini de genţiană - 40 g 127
b) -
a) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de roiniţă - 40 g - Schinel - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal opărite cu 500 ml de apă clocotită, cu infuzare de 5 minute. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai cald.
Tratament cu ceai de ventrilică Se iau 3 linguriţe de ventrilică, peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită şi ceaiul se va infuza 5-10 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
b) - Tratament cu suc de vâsc Speranţa Anton recomandă a se lua 25 de picături de suc de vâsc pe zi, dimineaţa şi seara.
c) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Flori de muşeţel - 40 g - Sunătoare - 40 g - Flori de soc negru - 40 g - Rădăcini de valeriană - 40 g - Flori de levănţică - 40
260. Stomahic Stomahic reprezintă un produs care favorizează digestia prin excitaţia sucurilor gastro-intestinale. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: talpa gâştii, ţintaura, unguraşul, cicoarea, roiniţa, cimbrul şi cimbrişorul.
g - Flori de tei - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe din amestec vegetal fiert cu 750 ml de apă, timp de 5-10 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald. Acest ceai este excelent pentru a trata stările de depresie, având totodată şi o acţiune liniştitoare şi tonifiantă.
261. Stomatita Stomatita reprezintă orice inflamaţie a mucoasei bucale. Stomatita apare ca urmare a ingerării de lichide fierbinţi, substanţe iritante sau a unor infecţii. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: stejarul, turtiţa mare, nucul, şovârvul, muşeţelul, urzica, salcia, pătlagina, murul, cerenţelul.
d) -
Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi, una dimineaţa şi alta seara, înainte de culcare. Notă ! Cititorii trebuie avertizaţi că un consum îndelungat de ceai de sunătoare poate instala în organismul uman o sensibilitate faţă de lumina puternică a soarelui (fotosensibilitate)
A – Tratarea stomatitei catarale
a) -
Tratament cu ceai de muşeţel Se face gargară de 3-5 ori / zi cu un ceai preparat din 3-4 linguriţe de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită.
b) -
Tratament cu ceai de cerenţel Se face gargară de 3-5 ori / zi cu un decoct din 2 linguri de rădăcini mărunţite de cerenţel fierte cu 250 ml de apă.
259. Sterilitate Sterilitatea reprezintă incapacitatea de a procrea. Cu toate cuceririle medicinii moderne, rămânem încă fideli fitoterapiei cu următoarele plante medicinale: ventrilică, vâsc.
c) -
Tratament cu ceai pentru gargară tip Plafar Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de amestec vegetal opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se fac 3-5 rânduri de gargară pe zi cu acest ceai. 128
infuzare de 5 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
B – Tratamentul glositei Inflamaţia limbii se numeşte
b)
- Tratament pentru a stimula secreţia deficitară de suc gastric Se utilizează ceaiul având reţeta: - Pelin - 60 g - Schinel - 60 g - Ţintaură - 60 g Infuzia se prepară din 1 linguriţă de amestec vegetal la o cană de 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se va infuza 5 minute. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai.
glosită.
a) - Tratament cu ceai de salvie Se va face de 3-5 ori pe zi gargară cu un ceai preparat din 5 g de frunze de salvie opărite cu 100 ml de apă clocotită.
b) -
Tratament cu ceai de trandafiri de dulceaţă Se va face gargară de 3-5 ori / zi cu un ceai preparat din 2 linguriţe petale de trandafir opărite cu 250 ml de apă clocotită.
c) - Tratament cu ceai de sulfină Se beau 2 căni de ceai / zi şi se face de 3-5 ori / zi gargară cu ceaiul preparat din 1 linguriţă de flori cu 250 ml de apă clocotită.
263. Sughiţ Sughiţul apare ca o contracţie spasmodică involuntară a diafragmului, determinând o secusă bruscă a abdomenului şi toracelui şi care se însoţeşte de un zgomot răguşit caracteristic, prin constricţia glotei şi vibraţia caracteristică a coardelor vocale. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: fenicul, mărar, lămâie.
262. Suc gastric Lipsa sucului gastric sau o secreţie insuficientă a acestuia împiedică realizarea normală a digestiei şi stă la baza apariţiei a numeroase maladii, dintre care menţionăm: anemia (de diverse forme), colita, unele boli infecţioase, unele forme de constipaţie, etc. Plantele medicinale utilizate în fitoterapie sunt: schinelul, pelinul, obligeana, genţiana, ţintaura.
a) - Tratament cu suc de lămâie Se iau câteva picături de suc de lămâie.
b) -
Tratament cu ceai din seminţe de mărar Se prepară un ceai neîndulcit din 1 linguriţă de seminţe de mărar la 250 ml de apă clocotită. Se bea ceaiul cu înghiţituri mici.
a)
Tratament pentru stimularea secreţiei stomacale cu ceaiul după reţeta: - Coajă de portocale - 45 g - Rădăcini de genţiană - 45 g - Rădăcini de obligeană - 45 g - Frunze de trifoişte de apă - 45 g - Ţintaură - 60 g - Pelin - 60 g Ceaiul se obţine fierbând în 750 ml de apă, la foc mic, trei linguriţe de amestec vegetal, timp de 5-10 minute şi făcând o
c) - Tratament cu ceai de fenicul Într-o cană de apă clocotită se pune o linguriţă de seminţe de fenicul şi se lasă la infuzat 10 minute. Se inspiră profund de câteva ori, apoi se va bea ceaiul.
d) - Se mai poate trata şi astfel: -
129
se bea un pahar cu apă rece; se ia o linguriţă de zahăr; se reţine respiraţia câteva zeci de secunde.
264. Surditate
a) - Tratament cu frunze uscate de arnică Ele ajută la a dezvăţa de fumat pe fumătorii înrăiţi.
Se recomandă a se consuma: varză, migdale dulci. Surditatea poate fi produsă şi de otoscleroză: osificarea labirindului, în jurul vârstei de 50 de ani.
b) - Tratament cu frunze uscate de salvie Se fac ţigări care fumate îi fac pe fumători a se lăsa de fumat.
a) - Tratament cu suc de lămâie Se fac instilaţii repetate în urechi.
b) - Tratament cu suc de varză
c) -
Combaterea fumatului cu rădăcină uscată de obligeană: Mestecarea lentă a rădăcinii uscate de obligeană şi apoi scuiparea ei.
Se fac instilaţii repetate în urechi.
c) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se prepară din 1 linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se introduce o meşă în ureche îmbibată cu acest ceai.
265. intelectual
d) - Tratament cu suc de podbal Se iau 2-3 linguriţe de suc de podbal / zi pentru a trata tusea tabagică.
Surmenaj
e) - Tratament cu ţigări pentru a combate tabagismul Izma, sânziana de pădure, podbalul se vor lăsa în apă îndulcită peste noaptela macerat. Se usucă plantele la aer şi se toacă mărunt. Din ele se fac ţigări pentru a combate tabagismul.
În cazul unui surmenaj intelectual, tratamentele sunt foarte diversificate:
a) -
Pentru îmbunătăţirea memoriei se va bea suc de lămâie sau se va consuma lămâie cu zahăr. Se recomandă şi 2 căni de ceai de urzică pe zi.
267. Tahicardie
b) -
Pentru eliminarea nervozităţii se va bea suc de varză sau se va consuma salată de varză albă.
Tahicardia este o accelerare a frecvenţei cardiace, care depăşeşte valoarea normală fiziologică corespunzătoare vârstei şi sexului. La omul adult, în mod normal, inima pulsează de 70 de ori pe minut. Pulsul creşte în timpul unui efort fizic susţinut, în stările de excitaţie, cât şi în stările febrile. Plantele medicinale care pot fi utilizate în fitoterapie sunt: vâscul, păducelul, unguraşul.
c) -
Pentru îmbunătăţirea puterii de concen-trare se va bea ceai de mentă, coada calului, ventrilică.
266. Tabagism Tabagismul reprezintă intoxicaţia cu nicotină şi se datorează fumatului. Ea poate fi acută şi se manifestă prin ameţeli, paloare, vomitismente, oboseală de tip cronic când apar palpitaţii, dureri de tip anginos, nervozitate, in-somnie, scăderea memoriei, leziuni vasculare, bronşită. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale în tratamente: arnică, salvie, mentă, podbal, castan sălbatic, urzici.
268. Tăieturi – vezi Plăgi 269. Ten Îngrijirea pielii şi în special a tenului, mai ales la femei, este una din problemele de mare importanţă în viaţa cotidiană. Plantele medicinale recomandate pentru întreţinerea tenului sunt: arnica, brusturul, cimbrişorul, cimbrul de cultură, coada şoricelului, 130
gălbenelele, sunătoarea, salvia, nalba mare, muşeţelul. A – Ten palid Pentru activarea circulaţiei periferice se pun comprese din ceai de arnică. Infuzia se face din 1 linguriţă de flori de arnică la 250 ml de apă clocotită. B – Ten înroşit, iritat Se pun comprese cu ceai din: coada şoricelului, muşeţel, păpădie, pin, sunătoare, pătlagină, nalbă, pătrunjel. Compresele se menţin pe faţă timp de 1520 de minute, după care tenul se unge cu o cremă calmantă. C – Tenuri uscate În tratamente vor fi utilizate plante medicinale cu calităţi emoliente şi de activare a circulaţiei periferice, si anume: gălbenele, muşeţel, sunătoare, rădăcini de nalbă, florile de pin, etc. Ca demachiant se indică sucul de castravete. Se recomandă a se bea înainte de fiecare masă o cană de ceai preparat după reţeta: - Frunze de rozmarin - 60 g - Frunze de mentă - 60 g - Rădăcini de genţiană - 60 g - Frunze de cimbru - 60 g - Seminţe de fenicul - 60 g - Frunze de măghiran - 30 g Infuzia se prepară dintr-o cană de apă clocotită tur-nată peste 2 linguriţe din amestecul vegetal bine omogeni-zat şi mărunţit. Ceaiul stă la infuzat 10–15 minute. D – Tenuri grase În cazul tenului seboreic, gras, cu pori dilataţi, tratamentele se fac cu: muşetel, podbal, brustur, cimbrişor, cimbru, hamei, nuc, mentă, salvie, ceai chinezesc, mărar, salcie, coşu-popii. Se pot pune comprese cu aceste ceaiuri sau se fac măşti cosmetice cu tomate (roşii), se loţionează faţa cu suc de lămâie, castravete + alcool şi mască de fragi + albuş bătut. Pentru persoanele care au tenuri grase recomandăm să facă o cură de curăţire a tenului de 3-5 zile, bând 4 căni
de ceai / zi din decoctul preparat după reţeta: - Flori din coada şoricelului - 40 g - Rădăcini de pir - 40 g - Rădăcini de brustur - 40 g - Frunze şi flori de păpădie - 40 g - Frunze şi flori de lămâiţă - 80 g - Frunze de fumăriţă - 40 g Ceaiul se obţine prin fierberea a 4 linguri din amestecul vegetal bine omogenizat şi mărunţit, timp de 2 minute, la un foc moale, în 1000 ml de apă. Ceaiul se bea neîndulcit. După această cură de curăţare a tenului, puteţi utiliza cosmetice recomandate de specialişti. E – Tenuri cu afecţiuni În cazul unor afecţiuni ale pielii (acnee, furuncule, eczeme, urticarie, etc.) se vor folosi pentru uz intern ceaiuri cu caracter depurativ: brusture, trei fraţi pătaţi, teci de fasole, cât şi băi şi comprese cu plante antiseptice şi cicatrizante: muşeţelul, sunătoarea, salvia, levănţica, socul, isopul, troscotul, sulfina, nucul, pătlagina, muguri de pin, stejarul, salcia, iarba mare, tătăneasa. Ceaiul de sunătoare, sub formă de comprese, înviorează tenurile uscate şi îmbătrânite. F – Eliminarea ridurilor – vezi Riduri
270. Tendinita Tendinita reprezintă inflamarea unui tendon. Apare în condiţiile efectuării unui efort fizic sau făcând sport. Dacă există tendinţa de a face tendinită des, este necesar a efectua de urgenţă o cură de eliminare a deşeurilor şi toxinelor din corp şi de remineralizare a organismului. În acest caz, vă recomandăm a lua înainte de fiecare masă 2 capsule de coada calului, dimineată şi la prânz, în timpul mesei 2 pastile de complex – germeni de grâu. Atenţie şi la dieta dvs. 131
Completaţi regimul alimentar cu multe fructe şi legume. Vă recomandăm să beţi 2 căni de ceai de urzici pe zi sau să vă remineralizaţi cu ceaiuri de măceş, cătină sau afin.
ceai are calităţi emoliente, sedative şi antibiotice. Se beau 2 căni de ceai / zi.
c) -
Tratament cu ceai de pătlagină Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă opărită cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai / zi. Se pot lua şi 2-3 vârfuri de cuţit pe zi din plantă bine mărunţită. Se pot face tratamente şi cu sucul plantei.
271. Teniază – vezi Paraziţi intestinali 272. Topirea substanţei osoase
274. Transpiraţie – vezi Diaforeză
În cazul topirii substanţei osoase, al apariţiei de umflături la os, osteomielită (inflamaţia măduvei osoase) se fac tratamente cu: coada şoricelului şi schinduf.
275. Tricofiţie
a) - Tratament cu ceai din coada şoricelului Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic 2 căni de ceai de coada şoricelului repartizate în 4 porţii. În două jumătăţi de cană de ceai se va adăuga ½ linguriţă de seminţe de schinduf.
Este o boală provocată de ciuperci microscopice şi se manifestă prin căderea părului, cruste şi îngroşarea pielii în plăgi. Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: brusturul, mesteacănul, muşeţelul, urzica. A se vedea şi Păr (214)
b) - Trupul se unge cu tinctură
276. Troficitate
de coada şoricelului.
273. Traheită
Troficitatea se referă la starea de nutriţie a diverselor organe şi ţesuturi. Ea este strict determinată de intensitatea activităţii fiecărui organ sau tesut, cât şi de necesităţile nutritive de ansamblu ale organismului uman. Sistemul endocrin este cel care coordonează troficitatea în organism. Tulburările specifice de troficitate produc distrofii, adică scăderea în volum a organelor sau ţesuturilor corespunzătoare. Plante medicinale care sunt utilizate: anghinare (trofic hepatic), urzica, etc.
Traheita reprezintă inflamaţia mucoasei traheei. Se manifestă prin: pierderea vocii (disfonie), tuse seacă, dureri la stern. Plantele medicinale recomandate în tratamente sunt: nalba mare, pătlagina, pinul, şovârvul, isopul, izma, lemnul dulce, muşchiul de piatră, cimbru, cimbrişor, scaiul vânăt.
a) - Tratament cu ceai de nalbă mare Infuzia se prepară din 2-3 g de flori şi frunze de nalbă mare opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi şi foloseşte la tratarea tusei însoţite de secreţie (flegmă) greu expectorabilă.
277. Tuberculoza Tuberculoza este o maladie infectocontagioasă datorată bacilului Koch. Poate îmbrăca diverse forme, după locul inoculării, întinderea leziunilor, după modul evolutiv, etc. A - Tratarea tuberculozei pulmonare
b) - Tratament cu ceai din lichen de piatră Decoctul se prepară din 2 linguriţe de plante fierte cu 250 ml de apă. Acest 132
Este o boală contagioasă, localizată la nivelul aparatului respirator, prin pătrunderea şi înmulţirea bacilului Koch în branhiolele şi plămânii omului sănătos. Fitoterapia recomandă în tratamente plantele medici-nale: hameiul, troscotul, usturoiul, coada calului, lemnul dulce, ciuboţica cucului, roua cerului, salvia.
- Frunze podbal - 40 g - Tei - 20 g Decoctul se prepară din 5 linguri de amestec vegetal fiert în 1500 ml de apă. Se beau, îndulcite cu miere, 3-4 căni de ceai / zi, în cură de 6-24 de luni.
e) -
Tratament cu ceai remineralizant după reţeta următoare: - Coada calului - 20 g - Hamei - 20 g - Troscot - 15 g - Frunze podbal - 20 g - Mentă -5g - Rizomi de pir - 15 g - Fructe de ienupăr -5g Decoctul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal bine mărunţit şi omogenizat la 250 ml de apă. Se beau zilnic 2-3 căni de ceai, în cure de 3-6 luni. În timpul acestor cure se recomandă a se consuma săptămânal 500 g miere amestecată cu 1-2 rădăcini de hrean ras. Se va lua câte o lingură din amestecul mierehrean cu 30 de minute înainte de dejun şi cină. B – Tratarea tuberculozei cutanate Este o boală contagioasă localizată la nivelul pielii. Se tratează cu: rostopască, muguri de plop, trei fraţi pătaţi.
a) - Tratament cu ceai de hamei Infuzia se face din 10 g conuri de hamei zdrobite în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, în cură de lungă durată.
b) - Tratament cu ceai de troscot Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai / zi în cure de lungă durată.
c) - Cura cu usturoi Se vor consuma 3 căţei de usturoi pe zi sau se va bea apă usturoiată. Apa usturoiată, conform recomandării lui Virgil Geiculescu, se prepară astfel: se toarnă într-o cană 250 ml de apă clocotită peste o cantitate de usturoi curăţat şi dat pe răzătoare. Stabilirea cantităţii de usturoi se va face în funcţie de vârsta pacientului, şi anume: 1- pentru copii sub 2 ani - 15 g 2- pentru copii de 2-5 ani - 25 g 3- pentru copii de 10-12 ani - 40 g 4- pentru celelalte vârste - 60-80 g Tratamentul cu apă usturoiată se face după cum urmează: 1- pentru copii până la 5 ani – se iau zilnic 8-10 linguriţe 2- pentru copii de 10-12 ani - se iau zilnic 8-10 linguri 3- pentru celelalte vârste - se iau zilnic 810 linguri supă
a) - Tratament cu rostopască Se amestecă 30 g de plantă mărunţită până la stadiul de pulbere cu 15 g de lanolină, 10 g vaselină şi 15 picături de acid fenic. Cu alifia astfel obţinută se va unge rana şi se va schimba pansamentul din 3 în 3 zile până la vindecarea afecţiunii.
d) -
Tratament cu ceai după o reţetă de O. Bujor şi Mircea Alexan: - Coada calului - 40 g 133
După macerare şi filtrare se vor face copilului 2-4 frecţii pe zi.
b) -
Tratament cu ceai din muguri de plop Infuzia se face din 20-30 g de muguri de plop zdrobiţi, opăriţi cu 1000 ml de apă clocotită. Se fac băi locale sau se pun cataplasme înainte de ungere cu propolis.
c) -
Tratament cu băi generale cu cimbru sau cu urzici La o baie se vor utiliza 200 g din una dintre plante. Toată cantitatea de plante se pune într-o găleată cu apă rece şi se lasă acolo peste noapte la macerat. A doua zi se va da într-un clocot şi se va turna în apa băii. Atenţie ! Apa va trece de rinichii copilului, dar nu va depăşi nivelul inimii. Baia durează 15-20 de minute şi se face la 36-370 C. După baie copilul nu se şterge, ci se culcă acoperit cu un prosop pluşat. Cura se face timp de 7 zile cu băi de cimbru şi 7 zile cu băi de urzici, până la vindecare.
c) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Steluţa - 40 g - Coada calului - 40 g - Pătlagină - 40 g - Pelin - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită şi se infuzează timp de 510 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
278. vorbire
Tulburări
279. Tumoare Tumoarea apare ca o umflătură sau o excrescenţă la nivelul unui organ sau al unui ţesut. După natura lor, tumorile pot fi benigne, caz în care seamănă din punct de vedere structural cu ţesuturile din care au plecat, cresc încet, nu invadează ţesuturile înconjurătoare şi se separă de acestea printr-o capsulă, putând fi inlăturate uşor prin operaţii chirurgicale şi tumori de origine malignă, care nu au structuri asemenea cu cele din care au plecat, cresc rapid, invadează ţesuturile înconjurătoare, recidivează după operaţie şi produc metastaze. Plantele medicinale utilizate în fitoterapie sunt: rostopasca, tătăneasa, urzica moartă, vâscul.
de
Tulburările de vorbire, respectiv bâlbâiala, sâsâiala, etc. nu sunt întotdeauna rezultatul funcţionării defectuoase a organelor vorbirii (maxilare, dinţi, limbă, gură, etc.), ci apar adesea din cauza unei stări de iritare nervoasă anormală, declanşată de un şoc sau de o altă îmbolnăvire. În cazul copiilor la care bâlbâiala are o cauză emoţională sau afectivă vă recomandăm următoarele tratamente după Maria Treben:
280. Tuse
a) -
Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
Tusea nu este o afecţiune propriu-zisă, ci un simptom care apare datorită diverselor afecţiuni respiratorii, reprezentând un act reflex produs de o iritaţie a mucoasei căilor respiratorii, fie de prezenţa unor corpi străini, cel mai adesea acestea fiind produse patologice (mucus în exces, sânge, spută). Tratamentul cu plante medicinale prezintă mai multe faze: a) - faza iritativă a tusei când tusea este seacă se indică a se utiliza în tratamente plante emoliente, bogate în mucilagii;
b) - Tratament cu frecţii Se iau în părţi egale flori de coada şoricelului, muşeţel, sunătoare şi traista ciobanului, se amestecă şi se mărunţesc. Apoi se pune amestecul de plante într-un vas la macerat timp de 10 zile, la căldură, peste care se toarnă rachiu de secară sau de fructe (38-40%). 134
b) - faza de cocţiune când sunt utile plantele expectorante, cu conţinut mare în uleiuri volatile, saponozide. Pentru faza iritativă se vor utiliza plantele medicinale: macul de câmp, lumânărica, nalba de cultură, nalba mare, podbalul, teiul, pătlagina, lichenul de piatră. Pentru faza de cocţiune a tusei se vor utiliza în tratamente plantele medicinale: ciuboţica cucului, pinul, isopul, scaiul vânăt, iarba mare, ienupărul. A – Tratarea tusei în faza iritantă
c) -
Tratament cu ceai din muguri de pin Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de muguri de pin zdrobiţi cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. În tratamente se poate utiliza şi uleiul de pin, care se administrează astfel: - se iau pe o bucăţică de zahăr 34 picături de 5-6 ori pe zi;
-
la copii se iau într-o linguriţă cu zahăr 2-3 picături de 5-6 ori pe zi.
d) - Tratament cu ceai de isop
a) - Tratament cu ceai de mac de
Infuzia se face din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi.
câmp Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de petale opărite cu 250 ml de apă. Se bea ceaiul fragmentat în timpul unei zile.
e) - Tratament cu ceai de iarbă mare Decoctul se prepară din 3-4 linguri de plantă la 250 ml de apă. Se iau 4 linguri de ceai pe zi. C – Tratament în tusea persistentă
b) - Tratament cu ceai de tei Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. De notat că ceaiul de tei are şi calităţi expectorante.
a) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Coada calului - 40 g - Mierea ursului - 40 g - Frunze de podbal - 40 g Ceaiul se obţine prin fierberea unei linguriţe de plante în amestec cu 250 ml de apă, timp de 5-10 minute. Se beau 3 căni de ceai cald pe zi.
c) -
Tratament cu ceai de pătlagină Infuzia se face cu 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se va bea treptat în cursul zilei.
d) - Tratament cu ceai de podbal Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plante la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai / zi. B – Tratarea tusei în faza de cocţiune
b) - Tratament cu ceai pectoral
a) -
Tratament cu ceai de scai vânăt Decoctul se prepară din 4 linguriţe de plantă la 250 ml de apă. Se iau 4-6 linguri de ceai / zi.
după formula Plafar Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Acest ceai are acţiune atât emolientă, cât şi fluidifiantă şi antiseptică.
b) -
Tratament cu ceai din ciuboţica cucului Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Se poate utiliza şi decoctul dintr-o linguriţă de rădăcini mărunţite la 250 ml de apă. La ceaiul din rădăcini se va adăuga un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Se beau 2-3 căni de ceai / zi.
c) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Cimbru - 45 g - Seminţe de in - 45 g - Seminţe de fenicul - 30 g
135
- Seminţe de anason - 30 g Decoctul se obţine fierbând timp de 5-10 minute o linguriţă din amestecul vegetal la foc moale, în 250 ml de apă. Se beau 3 căni de ceai pe zi.
mărunţit, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 5-10 minute. Se beau zilnic 1-2 căni de ceai cald
282. Ulceraţii Ulceraţia reprezintă o pierdere de substanţă la nivelul pielii sau mucoasei, mai ales când prezintă o slabă tendinţă de cicatrizare şi o evoluţie cronică. Tratamentele se fac cu: coada calului, caşul popii, rostopască, gălbenele, pătlagină, cimbru, urzică.
281. Tuse convulsivă Tusea convulsivă este o boală foarte contagioasă şi este produsă de bacilul pertusis. Ea se caracterizează clinic prin catarul căilor respiratorii şi accese de tuse puternică. Tratamentul se face cu următoarele plante medicinale: fenicul, porumbar, scai vânăt, vâsc, şovârv, cimbru, soc, roua cerului, anason, nalbă mare, salvie, pătlagină, isop, mac de câmp, salcâm, schinel, tei, urzică, zmeur.
a) - Tratament cu pătlagină Se pun cataplasme cu frunze de pătlagină zdrobite.
b) -
Tratament cu suc de rostopască Se ung marginile rănii cu suc de rostopască, iar apoi se aplică alifia de gălbenele.
a) - Tratament cu ceai de podbal Se prepară infuzia din 1-2 linguriţe de plantă opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai cald pe zi.
c) - Se spală ulceraţia cu decoct din coada calului şi cu decoct din caşul popii, alternativ. Decoctul din coada calului se prepară din 100 g de plante la 1000 ml de apă. Decoctul din caşul popii se obţine din 50 g de frunze la 1000 ml de apă. Notă ! Se vor bea ceaiuri de curăţire a sângelui din a) - urzici, ventrilică, gălbenele, coada şoricelului Se ia câte o linguriţă din fiecare plantă la 250 ml de apă. Se beau 2-4 căni de ceai pe zi.
b) -
Tratament cu ceai de pătlagină Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi.
c) -
Tratament cu ceai de scai vânăt Decoctul se obţine din 2 linguri de plante la 250 ml de apă clocotită. Se iau 4 linguri de ceai pe zi.
d) - Tratament cu ceai de şovârv
b) - Ceai după reţeta:
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
- Urzică - 100 g - Gălbenele - 300 g - Coada şoricelului
e) -
Tratament cu ceai având reţeta: - Pătlagină - 45 g - Flori de soc negru - 45 g - Roua cerului - 30 g - Toporaşul doamnei - 30 g Infuzia se face dintr-o linguriţă de amestec vegetal bine omogenizat şi
- 100
g Se beau 2-4 căni de ceai pe zi.
283. Ulcer gastric Ulcerul gastric reprezintă o afecţiune a stomacului caracterizată prin apariţia pe mucoasă a unei ulceraţii, de obicei rotunde, cu margini 136
neregulate, cu tendinţe scăzute de a se vindeca. Pacientul are dureri, vărsături, tulburări în tranzitul alimentar, hemoragii şi pot chiar apare perforări ale stomacului. Fitoterapia apelează la următoarele plante medicinale: sunătoarea, salcâmul, tătăneasa, volbura, busuiocul, coada calului, dudul, frasinul, gălbenelele, lemnul dulce, pătlagina, plămânărica, răchitarul.
Ulcerul varicos reprezintă o dermatoză care apare la gambe, în general la indivizi care au tulburări de circulaţie (varice, periflebite, arterite) şi se prezintă sub formă de plăgi, cu tendinţe reduse de vindecare. Tratamentul se face prin ceaiuri, comprese, cataplasme şi băi, apelând la calităţile terapeutice ale următoarelor plante medicinale: tătăneasă, păpădie, salvie, răchitan, rapiţă, varză albă, coada şoricelului, pătlagina, urzica, urzică moartă.
a) -
Tratament cu ceai de sunătoare Infuzia se face din 1-2 linguriţe la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi.
A – Tratament cu ceaiuri
a) -
Tratament cu ceai de păpădie Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
b) - Tratament cu ceai din flori de gălbenele Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, de preferinţă pe stomacul gol.
b) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi.
c) - Tratament cu ceai de salcâm
c) -
Tratament cu ceai de tătăneasă Decoctul se obţine dintr-o linguriţă de rădăcini mărunţite la 250 ml de apă, fierte 20-30 de minute, la foc mic. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
Infuzia se face din 2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, între mese, neîndulcite.
d) -
Tratament cu ceai de tătăneasă Decoctul se prepară din 1-2 linguriţe de rădăcini la cana de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, neîndulcite, între mese.
d) - Tratament cu ceai preparat după reţeta: - Frunze de mentă - 60 g - Frunze de viţă de vie - 60 g - Frunze de cimbru - 60 g - Rădăcini de brusture - 60 g - Rădăcini de pir - 60 g Se iau 4 linguri din amestecul vegetal şi se lasă la macerat timp de 2 ore în 1000 ml de apă rece. Se dau într-un clocot şi apoi se lasă la infuzat 10-15 minute. Se vor bea zilnic 3-4 căni de ceai.
e) -
Tratament cu ceai după reţeta: - Flori de urzică moartă albă - 30 g - Flori de muşeţel mare - 75 g - Flori de nalbă de pădure - 75 g Ceaiul se prepară din 2 linguri de amestec vegetal opărite cu 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute. Se va bea o cană de ceai înainte de fiecare masă.
B – Tratament comprese şi băi locale
284. Ulcer varicos
a) -
cu
sucuri,
Tratament cu frunze de varză albă
137
Se pun frunze de varză albă bine zdrobite pe rană şi se bandajează. Tratamentul durează până la vindecare.
Ruperea unghiilor este un semn că in organism lipseşte calciul. Unghiile friabile sau accidentate se ung cu suc de ceapă sau de piciorul cocoşului un timp îndelungat. În cazul unei inflamaţii la patul unghiei, se lasă 50 g de nalbă la macerat în 2-3 litri de apă rece, timp de 8 ore. Înainte de a merge la culcare, se fac băi încălzite la picioare sau la mâini, timp de 20 de minute. Maceratul se poate utiliza de 2-3 ori. Se va unge unghia cu alifie de gălbenele. Maurice Messéngué şi Michel Bontemps recomandă a se lua zilnic:
b) -
Tratament cu frunze de rapiţă Frunzele de rapiţă se lasă pe ulcerul varicos 24 de ore. Se pot pune şi comprese din infuzia preparată cu 50 g de plante la 1000 ml de apă clocotită.
c) -
Băi locale şi comprese cu ceai de coada şoricelului Infuzia se prepară din 30-60 g de flori din coada şoricelului cu 1000 ml de apă clocotită.
d) -
Băi locale şi comprese cu ceai de tătăneasă 50 g de rădăcini mărunţite de tătăneasă se fierb la un foc moale, timp de 20-30 de minute.
-
înainte de fiecare masă 2 capsule de coada calului;
-
în timpul meselor principale 2 pastile de complex structural;
-
după mese 2 cochilii de stridii
capsule
de
287. Uree – uremie
285. Umflarea sânilor
Dacă nivelul ureei în sânge are tendinta să crească, trebuie consultat imediat un medic specialist care să vă recomande un tratament de drenare, de purificare, de curăţare a întregului organism (sânge, rinichi, ficat, intestine). Uremia reprezintă ultimul stadiu al insuficienţei renale, caracterizat prin creşterea foarte mare a ureei în sânge şi a altor produşi toxici. Pacientul prezintă clinic stări de vomă, convulsii, putând chiar să ajungă în comă. Pentru o cură de “mare curăţire” a organismului de toxine, vă recomandăm ceaiul; - Frunze de rozmarin - 60 g - Rădăcini de pir - 60 g - Rădăcini de păpădie - 60 g - Frunze de salvie - 60 g Ceaiul se prepară din 4 linguri de amestec vegetal fierte în 1000 ml de apă, timp de 2 minute, cu infuzare de 5-10 minute. Se vor bea zilnic, între mese, 3-4 căni de ceai. Tot pentru curăţarea organismului se mai recomandă a se lua:
a) - Se vor bea zilnic 4 căni de ceai preparate după reţeta următoare: - Frunze de mentă - 40 g - Rădăcini de pir - 40 g - Frunze de frag - 80 g - Seminţe de fenicul - 80 g Se fierb timp de un minut 5 linguri din amestecul vegetal în 1000 ml de apă. Ceaiul se infuzează timp de 15 minute. Se recomandă a se introduce în regimul alimentar multe fructe şi legume.
b) - Se vor aplica cataplasme cu ceaiul preparat din doi pumni de frunze de frag în 1000 ml de apă clocotită
286. Unghii casante 138
-
dimineaţa, pe nemâncate: 3 capsule de ridichi negre;
-
înainte de masa de prânz şi seară: 2 capsule de brustur;
muguri de pin la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
289. Urticarie Urticaria este o afecţiune cutanată caracterizată printr-o erupţie cu papule roz sau albicioase, asemănătoare urzicăturilor şi dând senzaţia de arsură. Urticaria dă senzaţia de mâncărime şi este însoţită de prurit. Cel mai des apare datorită unor toxiinfecţii alimentare sau medicamentoase, dar poate apărea şi pe un fond alergic. Plantele medicinale utilizabile în tratament sunt: nalba mare, pelinul, salvia, urzica, cătina albă, trei fraţi pătaţi, izmă.
-
în timpului dejunului şi cinei: 2 capsule de salcie. Tratarea uremiei se face astfel:
a) - Cu suc de afine sau cu ceai de afine Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de afin la 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Acest ceai este un excelent diuretic şi un foarte bun dezinfectant al tubului urinar.
b) -
Tratament cu ceai de porumbar Infuzia se prepară dintr-o linguriţă flori la 250 ml de apă clocotită. Decoctul se obţine dintr-o linguriţă de fructe în 250 ml de apă. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi. Acest ceai este excepţional în tratarea uremiei.
a) -
Tratament cu ceai din trei fraţi pătaţi Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai / zi.
b) - Tratament cu ceai de izmă
c) - Tratament cu ceai din ceapă
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze la 250 ml de apă clocotită. Se beau 3 căni de ceai / zi. Se pot face şi băi în care se vor introduce cca 3-4 l de ceai de izmă pregătit din 8-10 linguri de frunze la 3000-4000 ml de apă clocotită.
Decoctul se prepară din 3 cepe mari rase cu 1000 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni de ceai pe zi, una dimineaţa şi alta seara. Acest ceai este un excelent diuretic.
d) - Tratament cu suc de tomate Se beau 1-2 pahare de suc pe zi.
c) - Tratament cu ceai de cătină
e) - Tratament cu suc de ceapă
albă Infuzia se prepară din 2 linguri de fructe zdrobite cu 500 ml de apă clocotită. Se infuzează ceaiul 30 de minute. Se beau 2 căni de ceai în cursul unei zile.
Se beau 1-2 pahare de suc pe zi.
f)
- Tratament cu ceai din frunze de mesteacăn Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de frunze mărunţite în 250 ml de apă clocotită. La răcire se adaugă un vârf de cuţit sau bicarbonat de sodiu şi se lasă în repaos 6 ore. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi.
d) - Tratament cu ceai de pelin Se fac spălături, se fac băi sau se pun comprese cu ceai preparat din 5-8 linguri de plante la 3000-4000 ml de apă clocotită.
290. Urinare dificilă
288. Uretrită
Coada calului este un diuretic excepţional. Vă recomandăm în cazul acestei afecţiuni a vă trata cu ceai din coada calului preparat din 3 linguriţe de plante peste care se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se infuzează ceaiul timp de 5 minute. Se beau zilnic 3 căni de ceai cald.
Uretrita reprezintă inflamaţia uretrei. Cititorii noştri ştiu că uretra reprezintă canalul de comunicare al vezicii urinare cu exteriorul, prin care se elimină urina. Tratamentul se face cu ceai de pin. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de 139
beau 2 căni de ceai pe zi. Cu ceai de slavie se pun şi comprese, dar reci.
291. Vaginită
c) - Tratament cu ceai preparat
Vaginita este o inflamaţie a mucoasei vaginului. Plantele medicinale care pot fi utilizate în tratamente sunt: nalba mare, pelinul, salvia, urzica, gălbenele, hamei, iasomia.
după reţeta: - Frunze de cimbru - 60 g - Frunze de salvie - 60 g - Frunze de frag - 60 g - Coada şoricelului (planta, fără rădăcină)- 60 g - Frunze de rozmarin - 60 g Infuzia se prepară din 5 linguri de amestec vegetal opărite cu 1000 ml de apă clocotită. Ceaiul se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau zilnic 3-4 căni de ceai.
a) -
Tratament cu ceai de gălbenele Infuzia se face din 10% flori de gălbenele cu apă clocotită. La o spălătură vaginală se utilizează 3-5 l de ceai.
b) -
Tratament cu ceai din conuri de hamei Infuzia se prepară din 100 g de conuri de hamei zdrobite, la 1 l de apă clocotită. Pentru o spălătură vaginală se pot utiliza 2-5 l de ceai.
d) -
Cură de 30 de zile cu preparatul după reţeta următoare: 600 ml suc de ceapă roşie 300 g miere de salcâm sau de fâneaţă Se amestecă bine cele 2 componente, iar preparatul se ţine (obligatoriu) în frigider. Se iau câte 50 g înainte sau după cele 3 mese principale, timp de 30 de zile. După cură se face o pauză de o lună de zile. Tratamentul se face de 2 ori pe an, primăvara şi toamna.
c) -
Tratament cu ceai de iasomie Infuzia se prepară din 100 g de plantă la 1 litru de apă clocotită. La o spălătură vaginală se utilizează 2-5 litri de ceai.
292. Varice Varicele reprezintă o dilatare venoasă patologică permanentă la nivelul reţelelor superficiale ale membrelor inferioare. Varicele apar între 20-40 de ani, fiind mai frecvente la femei. Printre factorii externi, unul din cei mai importanţi este profesiunea care obligă să se stea mult în picioare (profesori, coafori, ospătari, bucătari). Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: păpădia, salvia, coada şoricelului, pătlagina, răchitanul, tătăneasa, turtiţa mare, urzica, urzica moartă.
e) - Tratarea ulcerelor varicoase Se fac tratamente cu băi şi cataplasme cu plante care îmbunătăţesc circulaţia şi au proprietăţi antiseptice şi cicatrizante: muşetel, coada şoricelului, frunze de alun, rădăcini de tătăneasă.
293. Vomă Voma reprezintă eliminarea explozivă a conţinutului gastric prin cavitatea bucală. Senzaţia de vomă nu este o boală propriu-zisă, ci un semn de boală. Este corect ca pacientul să se adreseze medicului specialist. Fitoterapia se face cu următoarele plante medicinale: anghinare, roiniţă, izmă, cerenţel, busuioc, muşchi de piatră, pelin, odolean, păducel, coada şoricelului, etc.
a) -
Tratament cu ceai de păpădie Infuzia se face din 2 linguriţe de plante în 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, după mesele principale.
b) - Tratament cu ceai de salvie Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită. Se 140
Se lasă la infuzat 10 minute. Se bea cu înghiţituri mici, la prânz şi seara, înainte de mese. Notă ! Când prezentaţi indispoziţii, greţuri, stresuri digestive vă recomandăm să mâncaţi mai puţin, mai uşor sau deloc. Veţi evita regimurile alimentare cu grăsimi, prăjelile, carne multă, etc., în general toate mâncărurile grele. Dacă aveţi predispoziţia de a vomita uşor, luaţi 2 capsule de muşeţel zilnic, la micul dejun, până vomele vor dispare.
a) - Tratament cu ceai de izmă Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se va bea rece, înghiţitură cu înghiţitură, neîndulcit. b) - Tratament cu ceai de păducel Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă în 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile, înghiţitură cu înghiţitură. c) - Tratament cu ceai de busuioc Infuzia se face dintr-o linguriţă de frunze opăritecu 250 ml de apă clocotită. Se bea în cursul unei zile. d) - Tratament cu ceai de cerenţel Este un ceai cu o acţiune complexă: excelent dezinfectant, calmant foarte bun şi astringent eficient. Ceaiul se prepară dintro linguriţă de rizomi mărunţiţi la 250 ml de apă şi se va fierbe 20-30 de minute. Efectul lui va creşte dacă se combină cu muşeţel, mentă şi sunătoare. e) - Tratament cu ceai după reţeta: - Scoarţă de stejar - 40 g - Frunze de plop - 40 g - Frunze de mentă - 40 g - Rostopască - 40 g Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de amestec vegetal fiert în 750 ml de apă, timp de 5-10 minute. Se beau în cursul unei zile 3 căni de ceai cald. f) - Tratament cu ceai după reţeta: - Frunze de mentă - 60 g - Seminţe de fenicul - 60 g - Muguri florali de portocal amar - 60 g - Flori de muşetel - 60 g - Frunze de busuioc - 60 g Ceaiul se prepară dintr-o lingură de amestec vegetal în 250 ml de apă clocotită.
Capitolul 5 141
nivelul tegumentului, a diverselor principii active şi cu acţiuni specifice: antiseptice, antiinflamatoare, cicatrizante, atât în bolile de piele, dar şi într-un larg domeniu de alte afecţiuni, cum ar fi: reumatism, nevroze, gripe, insomnii, gută, etc. Băile cu plante şi arome erau folosite în Egiptul antic şi în Roma veche atât pentru păstrarea frumuseţii fizice, dar şi pentru întreţinerea sănătăţii şî relaxare. Prin băile cu plante, o serie de principii active ajung în zone subiacente (NA – aceasta explică acţiunea lor vindecătoare în reumatism, gută, etc.) sau sunt transportate apoi, prin curentul sanguin, în întregul organism, cu efecte tămăduitoare în cele mai diverse maladii ale organelor interne. Nu trebuie subestimat faptul că prin respiraţie, substanţele active din baie pătrund în organism prin aerul inhalat şi acţionează ca un vindecător. Ca mod de tratament, băile cu plante medicinale sunt utilizate în două moduri:
TRATAMENTE CU BĂI CU PLANTE MEDICINALE Apa a fost şi rămâne cel mai la îndemână şi cel mai simplu mijloc terapeutic avut la dispoziţie de om pentru a-şi trata diverse afecţiuni. Din cele mai vechi timpuri, în apa utilizată, pentru a-i creşte virtuţile terapeutice, au fost introduse plantele medicinale. În numeroase papirusuri egiptene, în cărţile de lut, în Vedele indiene, lucrările marilor medici şi naturalişti ai antichităţii sunt arătate cât de bine erau cunoscute şi aplicate terapiile naturiste şi cum era practicată fitobalneologia. Vechiul afroism “Spăla-mă-voi cu isop şi de toate voi fi curăţat, atribuit legendarului rege evreu David, arată că din antichitate se cunoşteau şi se foloseau cu succes efectele curative ale plantelor. Se crede că proverbiala “tinereţe fără bătrâneţe” a reginei Nefertiti şi frumuseţea nu mai puţin celebră a reginei Cleopatra se datorau, în cea mai mare parte, întreţinerii lor cu băi dese cu plante şi uleiuri aromate. Un adevărat fanatic al tratamentelor cu apă rece este cunoscutul părinte Kneipp. Şi totuşi acest celebru terapeut arăta: “Când fac băi cu apă cladă nu folosesc niciodată sau cel puţin foarte rar apă simplă. Eu adaug întotdeuna diferite plante medicinale.” La rândul lor, Maurice Messéngué şi Michel Bontemps, doi mari terapeuţi contemporani spun în cartea lor “Secretele plantelor”: “Practicarea băilor cu plante sau de uleiuri esenţiale, ori cu săruri sau cu ape gazoase, sulfuroase, ori baie simplă, rece, caldă ori alternativă, mai bine spus a băilor medicinale, îşi are originea undeva în negura timpului; în toate mitologiile, indiferent de originea lor, de ţările care le-au dat naştere, regăsinduse ideea apei ce regenerează, o baie de întinerire.” Astăzi, băile cu plante au căpătat o mare dezvoltare şi tind să fie aplicate în terapeutică, atât în staţiuni balneare, cât şi acasă la pacienţi. Terapeutica cu băi cu plante se bazează pe acţiunea directă, la
a) băi
generale (în cadă) şi cu acţiune asupra întregului corp;
b) băi locale – sunt aplicate doar pe o anumită zonă a corpului uman. Practic se fac băi de ochi, de mâini, de picioare, de şezut, pentru anumite plăgi, etc. Notă ! Tratamentele cu băi cu plante se fac în cure de lungă durată şi, deşi rezultatele sunt adesea spectaculoase, ele nu apar decât după tratamente făcute, adesea, luni şi chiar ani. Pentru ca rezultatul tratamentului cu băi cu plante medicinale să fie mai rapid şi cu o eficienţă crescută trebuiesc aplicate o serie de reguli, şi anume: 1) plantele să fie mărunţite cât mai fin; 2) plantele utilizate să fie recoltate din zone nepoluate 3) planta uscată, mărunţită se va introduce într-un săculeţ de tifon, iar peste săculeţ se va turna apă clocotită; 4) la prepararea ceaiurilor utilizate se vor aplica strict instrucţiunile specifice. 142
În băile cu plante sunt utilizate infuzii şi decocturi. Cantitatea de produs vegetal este variabilă şi specifică fiecărui tratament. Orientativ, ea este de 5-10 g/l în cazul băilor generale şi 20g/l pentru băile locale. O regulă care se va respecta strict este că temperatura băilor cu plante va fi de 36-37,50 C, egală cu cea a corpului uman. Se evită astfel a se produce contracţii, spasme, cât şi o vasodilataţie accentuată care să favorizeze absorbţia substanţelor active într-un ritm nenatural. În cele ce urmează, vom da o serie de recomandări medicale utile în tratarea unor maladii, folosind băile cu plante medicinale:
2 – Anorexie Scăderea accentuată a poftei de mâncare sau chiar pierderea ei se poate trata printr-o baie cu cimbrişor sau cimbru cu 50 g plantă / 1 l de apă. Se recomandă a se face o asemenea baie cel puţin o dată pe lună, ea având rolul de a întări şi sistemul imunitar. Atenţie ! În timpul băii, apa nu va acoperi nivelul inimii.
3 – Arsuri Plantele medicinale utilizate pentru tratamentele cu băi sunt: plopul, coada şoricelului, tătăneasa, stejarul, gălbenelele, socul, sunătoarea. a) - Tratamente cu băi din flori de muşeţel Băile locale folosesc infuzia preparată din 2 linguri la 250 ml de apă clocotită. b) - Tratamente cu băi din flori de gălbenele Se fac băi sau se pun cataplasme cu o infuzie preparată din 15-30 g de flori la 1 l de apă clocotită. c) - Tratamente cu băi din sunătoare Se fac băi sau se pun cataplasme cu o infuzie preparată din 30-40 g de flori la 1 l de apă clocotită. d) - Tratamente cu băi din muguri de plop Se fac spălături şi băi locale cu infuzie preparată din 20 g de muguri de plop la 1 l de apă clocotită.
1 – Alergie Alergiile care pot fi alimentare, la atingerea unor substanţe produc papule asemenea unor urzicături, însoţite de mâncărimi, urticarie, eczeme, edeme, prurit, etc. Se fac băi de izmă, urzică, drăgaică, coada şoricelului, muşeţel, coada calului, urzică + soc, orez. a) - Băi tonice cu izmă Băile cu izmă se prepară cu 2 l de infuzie concentrată având 30-40 g de frunze la 1 l de apă clocotită, care se adaugă în apa căzii de baie. Se mai poate prepara din 3-5 g amestecate în părţi egale de ulei de mentă şi alcool. Durata unei băi este de 15 minute. Se face cura până la vindecare. b) - Tratamente cu băi de muşetel Se fac băi locale sau se pun cataplasme cu infuzia preparată din 30-40 g flori la 1 l de apă clocotită. c) - Tratamente cu băi din coada şoricelului Se fac băi sau se pun comprese cu o infuzie preparată din 2 linguri de plante la o cană de apă clocotită. d) Tratamente cu băi de soc Se fac băi locale cu o infuzie din 30-40 g / 1 l de apă clocotită. Pentru a se creşte eficienţa, se pot utiliza băi de soc + urzică, cele două plante fiind luate în părţi egale.
4 – Arterite, flebite Se recomandă băi terapeutice cu: rozmarin şi caşul-popii. a) - Tratamente cu băi cu rozmarin 1-2 linguri de extract de rozmarin se adaugă în apa dintr-o baie, la o temperatură de 36-370 C. Durata unei băi este de 15-20 de minute şi se face o baie pe zi, în cure de 21 de zile.
143
b) - Tratamente cu băi cu caşulpopii Se fac spălături şi băi locale cu decoct concentrat din 50 g de frunze la 1 l de apă.
8 – Bacterii (Clamidia Trachomatis, Mycoplasma Hominis, Ureaplasma Urealyticum)
5 – Artrite
Sunt boli venerice care se manifestă cu uretrită (dureri la micţiune şi secreţie uretrală), cât şi metroanexită (dureri în fosele iliace şi scurgeri abundente). Tratamentul se face prin băi de şezut calde cu macerat din coada şoricelului. Maceratul se obţine din 200300 g de coada şoricelului puse să stea cu apă rece într-un borcan timp de 24 de ore. Baia se face la 36-380 C.
Se recomandă baie de şezut cu coada calului. Se va utiliza un decoct concentrat cu 100 g de plante la 1 litru de apă.
6 – Artroza şoldului Plantele medicinale utilizate în tratamente sunt: coacăzul, nucul, frasinul. a) - Băi cu infuzie de coacăz negru, nuc şi frasin Se pun câte un pumn de frunze din fiecare în 10-15 l de apă şi se fierb câteva minute. După strecurare, se toarnă în apa băii. Se fac cure de 21 de băi, care se pot repeta după o pauză de 4 luni. b) - Băi generale cu făină neagră de muştar Se pun într-un săculeţ de tifon 250 g de făină de muştar. Acest săculeţ se agită în baie câteva minute, pentru ca în apă să se dizolve substanţele active. Baia se face la 36-370 C şi are o durată de 15-20 de minute. Se fac cure de 21 de băi. c) - Băi cu flori de fân sau cu paie de ovâz Se fierb într-un vas câteva minute doi pumni cu flori de fân (flori, seminţe, frunze) în 5 l de apă. După filtrare, lichidul obţinut se va turna în apa băii având 36-380 C. Se fac cure de 21 de băi.
7 – cerebrală
9 – Cicatrizări de răni În tratamente sunt recomandate şi băi locale cu infuzii şi decocturi din: gălbenele, levănţică, nuc, plop, sunătoare, pin, arnică, cimbrişor, cimbrul de cultură, frasin, pelin, salcâm, salvie, săpunariţă, stejar, sulfină, tătăneasă, troscot, turtiţa mare, muşeţel. Tratamentul are scopul de a opri hemoragia, de a combate infecţia şi de a ajuta la refacerea ţesutului afectat. Dacă sunteţi într-o situaţie în care nu puteţi face o baie locală ca la carte, şi vă găsiţi în lunile iunie, iulie, august, culegeţi flori de sunătoare, zdrobiţi-le într-un mojar şi aplicaţi-le direct pe rană. Cataplasma aplicată va opri sângerarea şi va grăbi cicatrizarea rănii. a) - Băi locale cu flori de levănţică Se va folosi o infuzie preparată din 2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. b) - Băi locale cu flori de gălbenele Se utilizează o infuzie cu 2-4 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. c) - Băi locale cu flori din coada şoricelului Infuzia se prepară din 2-6 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. d) - Băi locale cu frunze de urzică Infuzia se prepară din 6-8 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită..
Arteroscleroză
Tratamentele cu băi sunt eficiente în semipareze. În acest sens, sunt recomandate băile cu flori de fân. Se iau 1,5 kg de flori de fân şi se fierb la foc mic, 30 de minute, în 5 l de apă. Se filtrează ceaiul şi se introduce în apa având 36-380 C. Se fac băi zilnice, cu durata de 15-20 de minute, în cure de 21 de zile. 144
e) - Băi locale cu muguri de pin Infuzia se prepară din 2 linguriţe de muguri de pin la 250 ml de apă clocotită.
10 periferică
–
Infuzia se prepară din 2 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită.
14 – Contuzii
Circulaţie
Se tratează cu comprese, cataplasme şi băi locale cu ceaiuri din: coada şoricelului, flori de soc, coada calului, talpa gâştii, tătăneasă, arnică. a) - Băi locale din coada şoricelului Infuzia se prepară din 60 g de flori de coada şoricelului în 1000 ml de apă clocotită. b) - Băi locale cu flori de soc Infuzia se obţine din 40 g de flori de soc în 1000 ml de apă clocotită. c) - Băi locale cu coada calului Decoctul se prepară din 2 linguriţe de plantă la o cană de apă.
Pentru îmbunătăţirea circulaţiei periferice se fac băi locale cu: castan, urzică. a) - Băi locale cu frunze uscate de castan Se fac băi locale cu 200 g de frunze uscate de castan, mărunţite bine, la 4-5 l de apă la 37-380 C. Baia se face zilnic, timp de 30 de minute, în cură de 12 zile pe lună. După o pauză de 3 luni, se reia tratamentul. b) - Băi locale cu frunze de urzici Infuzia se prepară din 6-8 linguriţe de frunze la 250 ml de apă clocotită.
15 – Degerături
11 – Cistita
Tratamentele cu comprese şi băi locale se fac cu ceaiuri din: gălbenele, schinel, stejar, plop, ţelină, soc, cicoare, nuc, coada şoricelului. a) - Băi cu decoct din coada şoricelului Decoctul se face din 30-50 g de plante la 1000 ml de apă. b) - Băi cu decoct de ţelină Se taie o ţelină cu frunze cu tot mărunt şi se fierbe 45 de minute, la foc moale, în 2000 ml de apă. Se introduce partea degerată în decoctul cât se poate de cald. Decoctul se încălzeşte de trei ori pe zi şi se utilizează în tratament. Operaţia se repetă zilnic, timp de 35 zile. c) - Băi locale cu coajă de stejar Se prepară un decoct cu 20-30 g de scoarţă de stejar mărunţită în 1000 ml de apă. d) - Băi locale cu muguri de plop Infuzia se prepară din 20-30 g de muguri mărunţiţi în 1000 ml de apă clocotită.
În afara tratamentelor cu ceaiuri indicate la cap. 4 – 51 Cistita, indicăm a se face băi de şezut cu urzică moartă, cât şi băi cu aburi cu coada calului.
12 – Clavus (bătături) Tratamentele se fac prin comprese, cataplasme şi băi locale cu: urzici, păducel, gălbenele, etc. Vă recomandăm consumul de ceai de urzici, băi locale cu macerat de urzici şi după baie a se unge bătătura de câteva ori pe zi cu esenţa de urzici.
13 – Conjunctivita Se tratează şi prin băi de ochi cu ceaiuri de: muşeţel, fenicul, pătlagină, sulfină, albăstrele. a) - Băi oculare cu ceai de muşeţel Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori la 250 ml de apă clocotită. b) - Băi oculare cu ceai de pătlagină
16 – Depresii
145
Tratamentele recomandă băi de şezut cu coada calului, sunătoare, cimbru.
17 – (transpiraţie)
muştar pentru a activa circulaţia în aceste părţi ale corpului (…)” “Şi în cazuri de gripă, răceli, ţineţi picioarele în apă la care se adaugă muştar. Ţineţi picioarele în apă până la genunchi şi chiar până la şold.”
Diaforeză
Plantele medicinale recomandate în tratamen-tele antisudorifice sunt: brusturul, isopul, izma, muşeţelul, teiul, florile de câmp, stejarul, salvia, nucul. a) - Băi cu decoct din coajă de stejar Decoctul se prepară din 3 linguriţe de coajă pisată de stejar la 250 ml de apă rece.
18 – Eczeme A – Tratarea eczemelor zemuinde a) - Băi locale cu ceai de coada şoricelului Infuzia se prepară din 30-60 g cu flori de coada şoricelului la 1000 ml de apă clocotită. b) - Băi locale cu ceai de gălbenele Infuzia se obţine din 20-30 g de flori de gălbenele la 1000 ml de apă clocotită. c) - Băi locale şi generale cu frunze de nuc Decoctul se prepară din 200 g frunze la 1000 ml de apă şi care se amestecă cu apa din baie. La băile locale decoctul se va prepara din 30-40 g de frunze de nuc mărunţite la 1000 ml de apă. d) - Băi locale din ceai de săpunariţă Ceaiul se prepară din 30-60 g de plante la 1000 ml de apă.
b) - Băi cu decoct din frunze de nuc Decoctul se prepară din 50-100 g de frunze mărunţite de nuc în 3000-4000 de apă rece. c) - Părintele Sebastian Kneipp recomandă o baie întăritoare pentru picioare cu flori de câmp Se opăresc 5 pumni de flori de câmp în 1000 ml de apă clocotită şi se lasă la infuzat 10 minute. Cu acest ceai, având florile de câmp incluse, se va face baia de picioare. Ea are un efect excepţional, căci vindecă picioarele bolnave, cu transpiraţie fetidă, şi în cazul în care ele au răni de tot felul. Baia se face de trei ori pe zi, iar cura durează 7-15 zile. c) - Băi de picioare cu paie de ovăz Kneipp recomandă această baie pentru pacienţii care transpiră puternic la picioare, cu bătături, încarnaţia unghiilor, noduri din cauza podagrei, reumatisme şi chiar răni deschise, purulente şi degete rănite, arse de sudori fetide. Baia se prepară din paie de ovăz cca 1 kg într-o oală de 6-8 l cu apă rece. Se fierb paiele de ovăz 15-30 de minute, iar baia se va face de 3 ori pe zi şi va dura 2030 de minute. e) - Marele medium american Edgar Cayee recomandă în Lectura 1005 –15: “Ar fi bine să spălăţi picioarele în apă foarte caldă, adăugând
B – Tratarea eczemelor uscate a) - Tratament cu ceai de iarbă mare Se pun comprese şi se fac băi locale cu decoctul din 20-50 g de rădăcini de plante mărunţite în 1000 ml de apă. b) - Tratament după Sebastian Kneipp Baia parţială cu flori de câmp are un efect general terapeutic şi serveşte “contra umflăturilor şi bubelor externe”. 5 pumni de flori de câmp se pun într-un săculeţ de tifon şi se fierb la foc mic 15-30 de minute în 1000 ml de apă.
146
19 – postreumatică
c) - Băi locale cu ceai de muşeţel Infuzia se prepară din cca 10 linguri de flori de muşeţel la 1000 ml de apă clocotită.
Endocardită
Endocrinita este o inflamaţie a endocardului care poate fi localizată la nivelul valvelor. Tratamentul cu băi se face cu flori de fân şi cu făină de fructe de castan. a) - Băi cu flori de fân 1-1,5 kg de flori de fân se fierb 2530 de minute în 5 l de apă. Ceaiul strecurat se adaugă la o baie cu apă caldă având 200-250 l. Durata unei băi este 15-20 de minute, iar temperatura de 36-380 C. Baia se face zilnic, cura fiind de 21 de zile. b) - Băi cu făină de castane 1-1,5 kg de făină din fructe de castan se fierb în 5 l de apă, timp de 30 de minute. După filtrare se adaugă în cada băii cu 200-250 l de apă caldă. Se face zilnic o baie, iar cura este de 21 de zile.
23 – Furunculoză Tratamentele se fac cu comprese şi băi locale cu ceaiuri de brustur, cicoare, in, păpădie, soc, săpuna-riţă, şovârv, nalbă mare, nuc, osul iepurelui, trei fraţi pătaţi, unguraş, volbură, flori de câmp. a) - Băi cu ceai din frunze de nuc Decoctul din frunze de nuc se prepară din 1000 g de plantă mărunţită cu 3-4 l de apă. Lichidul obţinut se amestecă în cadă cu cca 200 l de apă caldă la 370 C şi se stă în baie 15-20 de minute. Se fac tratamente până la vindecare. b) - Tratament cu decoct de brusture Decoctul se obţine din 200 g de rădăcini proaspete de brusture mărunţite la 1 l de apă.
20 – Epilepsie Printre tratamente este indicat şi cel de calmare şi revigorare cu băi utilizând ca ingredient decoctul de flori de fân. Pentru preparare vezi mai sus.
c) - Tratament cu ceai din flori de muşeţel Se fac băi parţiale sau se pun cataplasme cu o infuzie preparată din 3-4 linguri de flori la 250 ml de apă clocotită. d) - Tratament cu ceai din flori de soc Se fac băi locale sau se pun cataplasme cu o infuzie din 40 g de flori de soc la 1000 ml de apă clocotită.
21 – Fisuri anale Ceaiul din muguri de plop are proprietăţi antiseptice şi analgezice. Se recomandă în tratamente a se face băi locale cu infuzie preparată din 15-20 g de muguri de plop zdrobiţi cu 1000 ml de apă clocotită.
24 - Gută 22 – Foliculită
Se recomandă băi cu tătăneasă.
Tratamentele se realizează cu băi locale şi cataplasme cu ceaiuri din: muşetel, soc, urzică, volbură, urzică moartă albă, plop. a) - Băi locale cu ceai de urzică moartă albă Infuzia se prepară din 50 g de plante la 1000 ml de apă clocotită. b) - Băi locale cu ceai de soc Infuzia se prepară din 40 g de flori de soc opărite cu 1000 ml de apă clocotită.
25 – Hemoroizi Aceste varice veno-rectale pot fi tratate cu băi din plantele medicinale următoare: stejar, muşeţel, salvie, frasin, pelin, tătăneasă, mărar. a) - Tratament cu băi din ceai de tătăneasă Se fac 2 băi de şezut pe zi din decoctul de rădăcini de tătăneasă. Ceaiul se 147
prepară din 4-5 linguri de rădăcini mărunţite care se fierb timp de 20-30 de minute, în 250 ml de apă. Acest ceai se introduce în baia de şezut. Se pun comprese şi se fac băi de şezut, una dimineaţa şi alta seara, înainte de culcare. b) - Tratament cu băi din ceai de mărar Infuzia se prepară din 4-5 linguri din partea aeriană a plantei, la 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se toarnă în baia de şezut. Se fac 2 băi de şezut / zi. c) - Tratament cu băi din ceai preparat din: Frunze de frasin Coajă de stejar Flori de muşeţel Pelin Pentru o baie de şezut, se iau 5 linguri din fiecare plantă în parte şi se opăresc cu 5 l de apă clocotită. Se fac zilnic 2 băi de şezut cu acest ceai, din care una înainte de culcare. În prealabil se va face toaleta regiunii anale, iar băile de şezut se fac la 36-380 C şi au o durată de 15 minute. Tratamentul se va executa până la descongestionarea totală a hemoroizilor şi a fisurilor anale, atunci când ele există. d) - Tratament cu băi după reţeta lui D.Gr. Constantinescu şi Elena Maria Haţieganu: Coajă de stejar - 10 g Salvie -5g -
mentă la 5 l de apă clocotită. Acest ceai se adaugă în apa băii, iar baia se face la 36380 C, timp de 15-20 de minute. Se face o baie pe zi, iar cura durează 21 de zile.
27 – Hipotensiune Se recomandă băi cu infuzie de rozmarin preparată din 50 g de plante opărite cu 500 ml de apă clocotită. Ceaiul obţinut se adaugă în apa căzii, care este la 37-380 C. Baia durează 15-20 de minute şi se recomandă a se face o baie pe zi. Tratamentul se realizează în cure de 21 de zile.
28 – Insomnie Tratamentul cu băi din plante medicinale al insomniei se face cu: levănţică, tei, cimbru de cultură, cimbrişor. a) - Tratament cu băi cu ceai din flori de tei Aceste băi sunt recomandate pentru copiii cu iritabilitate crescută. Infuzia se prepară din 50 g de flori de tei la 1 l de apă clocotită. Se adaugă ceaiul în baia copilului. Pentru cei mari, ceaiul se va prepara din 100-150 g de flori de tei în 3-4 l de apă clocotită. Ceaiul se adaugă la baie. b) - Tratament cu băi cu ceai de levănţică Ceaiul se prepară din 100 g de levănţică în 3 l de apă clocotită. Se adaugă la apa băii. Durata unei băi este de 15-20 de minute, iar temperatura băii de 370 C. c) - Băi cu tinctură de valeriană La o baie totală se adaugă 250 ml de tinctură de valeriană sau o infuzie preparată din 100 g de rădăcini de valeriană. Această baie are un puternic efect calmant şi stimulează somnul. Baia se va face doar seara, înainte de culcare.
Muşeţel
-5g Cu amestecul de plante de mai sus se prepară 1000 ml de ceai şi se fac 1-2 băi de şezut pe zi.
26 arterială
–
29 – Lumbago Tratamentul constă în a aplica pe regiunea lombară comprese cu o infuzie caldă şi apoi a face băi de mâini şi picioare cu ceaiul preparat după reţeta: - Flori de păducel - un pumn
Hipertensiune
În tratamente sunt recomandate băi cu o infuzie din 300-500 g de frunze de 148
- Flori şi frunze de brustur - un pumn - Frunze proaspete de urzică - un pumn - Frunze şi flori de floarea broştească - un pumn - Ceapă dată pe răzătoare -o ceapă mare Volumul de apă este de 3-5 l. Reţeta este indicată de dr. Arcadie Percek.
30 metabolice
–
33 – Nevralgii Apar ca dureri pe traiectul sau ramificaţia unui nerv senzitiv. Tratamentul se poate realiza cu băi locale de muştar. Acestea se prepară din 25-30 g făină de muştar în 2-3 l de apă caldă. Baia durează 15-30 de minute. În cazul băilor generale, se vor folosi 250 g făină de muştar pusă într-un săculeţ. Durata unei băi va fi de 20-30 de minute.
Afecţiuni
34 – Nevrită
Baia cu flori de fân este excelentă în tratarea unor afecţiuni metabolice. Ea se prepară din 500 g de flori de fân, fierte timp de 30 de minute într-o oală cu 5 l de apă. Sebastian Kneipp o recomandă sub formă de baie de şezut în tratarea: constipaţiei, hemoroizilor şi pentru dizolvarea stagnărilor în pântece.
31 – menstruaţie
Tulburări
Cauzate de diverse maladii, nevritele apar ca paralizii mai des ale picioarelor, însoţite de amorţeli, arsuri, furnicături, etc. Tratamentele cu băi se fac din: muşeţel, mentă, muştar. a) - Tratament cu băi cu flori de muşeţel Se infuzează 500-1000 g de flori de muşeţel în 4-5 l de apă clocotită. Acest ceai se pune în cca 200-250 l de apă ai căzii, baia făcându-se timp de 15-20 de minute, la 370 C. Se recomandă a se face o baie pe zi, în cure de 21 de zile.
de
În
tratarea durerilor lombare cauzate din motive ginecologice este recomandată o baie de şezut cu coada şoricelului. La femeile cu tulburări de climacteriu sunt indicate băi totale cu levănţică. În cazul tulburărilor legate de menopauză, dr. Arcadie Percek recomandă pacientelor a face spălături vaginale şi băi de mâini şi picioare cu infuzie caldă preparată din: - Flori de păducel - un pumn - Frunze de salvie - un pumn - Frunze şi tije de vâsc - un pumn Notă ! Frunzele şi tijele de vâsc se vor recolta înainte de apariţia fructelor. Amestecul de plante se va prepara în 3-4 l de apă clocotită.
b) - Tratament cu băi cu ceai de mentă Infuzia se prepară din 300-500 g de frunze de mentă în 4-5 l de apă clocotită. Ceaiul se va introduce în apa băii la 370 C. Durata unei băi este de 15-20 de minute. Se fac cure de 21 de zile, cu o baie zilnică. c) - Tratament cu băi de muştar 50-100 g de muştar se amestecă cu apă călduţă de 22-250 C. Pasta se va introduce într-un săculeţ de pânză. Se va agita săculeţul în cei 200-250 l ai apei din cadă până substanţele active se vor dizolva. Se face o baie pe zi, timp de 15-20 de minute.
35 – Nevroza
32 – Nefrită
Sunt tulburări patologice funcţionale ale creierului, cu ecou asupra întregului organism. Ele se manifestă sub
Se tratează cu băi de şezut cu ceai din coada calului. Decoctul este foarte concentrat şi anume 100 g la 1 l de apă. 149
se face la 370 C, timp de 15-20 de minute. Se va face câteva zile pentru a se elimina oboseala cronică. c) - Tratament cu băi cu mentă Într-un săculeţ cu tifon se pun 200250 g de frunze de mentă care se vor agita în apa băii pentru a se dizolva substanţele active. Baia durează 15-20 de minute şi se face la 37-380 C. d) - Băi în care se introduc: 3 picături de ulei de chimen, 3 de ienupăr, 8 de rozmarin, 2 linguriţe de sare de lămâie. Toate aceste ingrediente vor fi amestecate în apa băii. În timpul băii care se va face în condiţiile de 37-380 C temeperatură şi durata de 15-20 de minute, se va bea şi sucul a ½ lămâie.
diverse forme: nevroză astenică, obsesivofobică, isterică. A – Tratarea cu băi cu plante a nevrozei astenice a) - Tratament cu băi cu extract de ace de pin 150 g de extract de ace de pin se pun la o cadă de apă având 37-380 C. Durata băii este de 15-20 de minute şi se face o baie pe zi. Cura de băi este de 15-20 de băi, iar anual se fac 2-3 cure. b) - Tratament cu băi cu extract de levănţică Se amestecă 2 linguri de extract de levănţică la o cadă de apă având 37-380 C. Baia durează 15-20 de minu-te şi se face o baie pe zi. Tratamentul recomandă cure de 15-20 de băi pe serie, iar curele se repetă de 2-3 ori pe an. c) - Tratament cu băi cu decoct de angelică Ceaiul preparat din 100-300 g de rădăcini de angelică fierte în 3 l de apă este excelent în reechilibrarea nervoasă. El va fi introdus şi amestecat cu cei 200-250 l de apă ai băii la 37-380 C. Baia va dura 15-20 de minute. B – Tratamente în nevroza anxioasă Se recomandă în tratamente băi de şezut cu coada şoricelului sau cu cimbru. C – Tratamente în nevroza cardiacă Tratamentele cu băi se fac cu: esenţă de conifere, valeriană, pin, levănţică (vezi mai sus reţetele). D – Tratamente în nevroza isterică Se recomandă a se face o baie pe lună cu decoct de cimbru sălbatic.
37 – Panariţiu Se fac de mai multe ori pe zi băi fierbinţi de muşeţel. Se unge zona afectată cu alifie de gălbenele şi se pune bandaj cu argilă albă.
38 – Paralizia şi pareze ale nervilor periferici a) - Băi cu decoct de iarbă grasă Pentru băi se prepară decoctul din 150-200 g de plantă cu 3-4 l de apă. Acest decoct se va introduce în apa căzii. Se face o baie pe zi. b) - Băi cu decoct de ghiocel Pentru băi se utilizează decoctul din 50-100 g de bulbi, flori şi frunze de ghiocei la 3-4 l de apă. Decoctul se amestecă cu apa din cada băii, temperatura apei fiind de 37-380 C. Se face o baie pe zi. c) - Băi cu decoct de măcriş mărunt Decoctul utilizat pentru o baie se prepară din 100-200 g de măcriş mărunt în 3-4 l de apă. Se face o baie pe zi, cu durata de 15-20 de minute, la 37-380 C.
36 – Oboseala cronică În oboseala cronică sunt recomandate băi de: dafin, chimen, nuc. a) - Tratament cu băi relaxante de foi de dafin Reţeta este de 2 linguriţe de plante la 1 l de apă. b) - Tratament cu băi de frunze de nuc Ceaiul se prepară din 200 g de frunze mărunţite la 1 l de apă. Se introduce în apa căzii de baie. Este o baie tonică care
39 – Păr 150
Îngrijirea părului, păstrarea lui sănătoasă, cu aspect strălucitor, cât şi lupta împotriva căderii lui, a seboreei etc. implică o serie de tratamente specifice cu plante medicinale. Speranţa Anton recomandă în cartea sa “Incursiune în medicina naturistă”: “Eu am obţinut rezultatele bune prin: introducerea regimului naturist, a spălării părului după şamponare cu gălbenuş de ou trecut prin tifon în amestec cu 2-3 picături de suc de lămâie şi 1-2 picături de ulei de ricin, porumb sau măsline, iar apoi clătirea cu decoct de plante.” Părul se spală cu decoct din: cimbru, cimbrişor, coajă de stejar, brustur, ţintaură şi infuzie din frunze de mesteacăn, urzică, hamei, salvie, muşeţel sau cu plante proaspete: frunze de nuc (dă părului reflexe brune) + mesteacăn + soc + 1 tulpină de rostopască - infuzie. Sucul de lămâie dă părului nu numai strălucire, ci şi supleţe.
Se iau 50-100 g de muştar şi se amestecă până se face o pastă cu apă călduţă de 22-250 C. Pasta de muştar se va introduce într-un săculeţ de pânză care se va agita până la dizolvarea substanţelor active în apa băii. Temperatura apei este de 36-380 C, baia durează 20 de minute şi se face o baie pe zi. Cura este de 21 de băi, iar tratamentul se repetă la 4-6 luni.
41 – poliomielitice
Sechele
Sechelele poliomielitice constau în: atrofieri musculare, pareze şi tulburări trofice. Tratamentele recomandă a se face zilnic o baie cu rozmarin, cu durata de 20 de minute, cu 21 de băi pe cură. Se va repeta tratamentul la 4-6 luni. Pentru o baie se vor utiliza 1-2 linguri de extract de rozmarin (procurat de la farmacie).
41 – Polinevrite Definită, polinevrita reprezintă o afecţiune de-generativă a mai multor nervi periferici, caracterizată prin deficit motor bilateral, simetric, asociat cu tulburări senzitive. Apar pareze sau paralizie simetrică a membrelor, mai ales a picioarelor, însoţite de amorţeli, arsuri, furnicături, etc. Tratamentele cu băi de plante medicinale se fac cu: flori de muşetel, frunze de mentă şi muştar. a) - Tratament cu băi din flori de muşeţel Se opăresc 500-1000 g de muşeţel în 4-5 l de apă clocotită şi apoi acest ceai se va introduce în apa căzii (cca 200-250 l). Baia se face la 37-380 C, durează 20-30 de minute, iar cura este de 21 de băi. Se va repeta tratamentul după 4-6 luni. b) - Tratament cu băi cu frunze de mentă Ceaiul se prepară din 300-500 g de frunze de mentă opărite cu 4-5 l de apă clocotită. Infuzia se toarnă peste apa din cada băii care are 37-380 C. Se face o baie pe zi care durează 20-30 de minute. Tratamentul se recomandă în cure de 21 de băi şi se repetă la 4-6 luni. c) - Tratament cu băi de muştar
42 – Psoriazis Această boală de piele se tratează cu băi de plante, în felul următor: a) - Tratamentul cu băi din tătăneasă Se prepară decoctul din 10 linguriţe de rădăcini mărunţite de tătăneasă în 5 l de apă. După strecurare se adaugă ceaiul şi se amestecă cu apa băii la 37-380 C. Baia durează 15-20 de minute şi se face o baie pe zi. b) - Tratament cu băi din frunze de nuc Pentru băi se fierb 15 minute, 100 g de frunze de nuc mărunţite, în 3-5 l de apă. Lichidul rezultat se introduce în apa băii care este la 37-380 C. Se face o baie pe zi, timp de 15-20 de minute. c) - Băi cu caşul-popii şi coada calului Se fac 3 băi pe săptămână. Plantele se pun peste noapte la macerat în apă rece, 200 g pentru o baie şi se dau în clocot înainte de a se introduce în apa băii. Baia durează 25-30 de minute. Nivelul lichidului apei nu va depăşi nivelul inimii. 151
a) - Tratament cu băi din flori de fân Se prepară decoctul fierbând 1,21,5 kg de flori de fân în 5 l de apă, timp de 30 de minute. Se filtrează ceaiul şi se va introduce în apa băii care este de 37-380 C. Durata unei băi este de 15-20 de minute, se face zilnic, iar cura este de 21 de zile. b) - Tratamentul cu băi din frunze de frasin Ceaiul se prepară din 500 g de frunze de frasin fierte în 5 l de apă. După filtrare, ceaiul se va introduce în apa băii care este de 37-380 C. Se face o baie pe zi, iar durata ei este de 20 de minute. Sunt recomandate în tratament cure de 21 de băi. Se fac 2-3 cure pe an. c) - Tratament cu băi de castan Se fierb 1-1,5 kg de făină de fructe de castan timp de 30 de minute, în 3-5 l de apă. După decoctare, se adaugă lichidul în apa băii care este la 37-380 C. Durata unei băi este de 15-20 de minute, se face zilnic o baie, iar cura este de 21 de băi. C – Tratarea reumatismului degenerativ Apar îmbolnăviri cronice ale articulaţiilor, de natură degenerativă, caracterizate prin deteriorarea cartilajului articular, cât şi leziuni proliferative osoase de vecinătate. Se recomandă a se face băi generale cu făină de muştar negru. Se vor pune 250 g de făină de muştar într-un săculeţ de pânză şi se va agita în apa băii de 37-380 C. Baia durează 20 de minute, se face zilnic şi cura este de 21 de băi.
43 – Reumatism Este o maladie produsă de infecţia organismului cu streptococul hemolitic, caracterizată prin inflamarea ţesutului conjunctiv din întregul organism, dar în special din: articulaţii, inimă şi vase. A – Tratarea reumatismului abarticular În reumatismul abarticular sunt afectate: tendoanele, tecile sinoviale, muşchii, nervii. Tratamentele cu băi pe care le recomandă sunt: a) - Tratament cu băi de tătăneasă Decoctul se prepară din 100-200 g de rădăcini mărunţite de tătăneasă, fierte în 3-5 l de apă. După strecurare, decoctul se adaugă în apa băii de 37-380 C. Durata unei băi este de 15-20 de minute. Se face o baie pe zi, în cure de 21 de zile. b) - Tratament cu băi de iederă Decoctul se prepară din 100-150 g de frunze de iederă, în 3-5 l de apă. După filtrare, ceaiul se va introduce în apa băii de 37-380 C. Se face o baie pe zi, în cure de 21 de zile. Durata unei băi este de 15-20 de minute. Se obţin rezultate bune în tratarea unor boli, precum sciatica şi mialgia parestezică. c) - Tratament cu băi de soc Infuzia se obţine din 50-100 g de flori şi fructe de soc opărite cu 3-5 l de apă clocotită. Ceaiul filtrat se va introduce în apa băii cu temperatură de 37-380 C. Durata unei băi este de 15-20 de minute. Se face o baie pe zi, cura fiind de 21 de băi. d) - Tratament cu ceai de muştar 250 g de făină de muştar se pun într-un săculeţ de pânză. Acest săculeţ se va agita în apa băii pentru a se dizolva substanţele active. Temperatura băii este de 37-380 C, durata ei este de 15-20 de minute şi se face o baie pe zi, în cure de 21 de băi. B – Tratarea reumatismului cardio-articular Este vorba de a trata îmbolnăvirea articulaţiilor şi a inimii. Recomandăm următoarele tratamente realizate cu băi din plante medicinale:
44 – Combaterea seboreei, mătreţii şi tonifierea părului Pentru tratament recomandăm a se face următoarele băi cu plante medicinale: a) - Tratament cu băi cu cimbru de cultură Se fac băi şi spălări ale capului cu decoct din 10-12 linguri de plante la 1000 ml de apă. b) - Tratament cu băi din scoarţă de stejar Se prepară un decoct din 6 linguri de scoarţă mărunţită la 1000 ml de apă. Se fac 1-2 băi şi spălări pe săptămână. 152
c) - Tratament cu băi cu frunze de nuc Se fac băi şi spălări ale părului cu o infuzie din 50 g de frunze de nuc, la 1 l de apă. Dă părului reflexe închise. d) - Tratament cu băi din flori de muşeţel Se fac spălări şi băi ale părului cu o infuzie preparată din 100 g de flori de muşeţel la 1 l de apă clocotită. Părul capătă reflexe blond-aurii.
45 – anchilozantă
Pentru o baie, decoctul se obţine din 200 g de trifoi roşu la 3-5 l de apă. Tratamentul recomandă a se face o baie pe zi, în cure de 21 de băi. Se repetă cura de 2-3 ori pe an.
46 – Disfuncţii ale glandelor sudorifice Pentru a combate sudoraţia excesivă vă recomandăm următoarele tratamente cu băi cu plante medicinale: a) - Tratament cu băi cu frunze de nuc Decoctul din 50 g de frunze de nuc mărunţite fierte în 3-5 l de apă se va utiliza la o baie de picioare.
Spondilita
Spondilita anchilozantă este o inflamaţie reumatismală a articulaţiilor coloanei vertebrale, cu evoluţie progresivă pentru anchiloză. Tratamentul cu plante medicinale recomandă: a) - Tratament cu băi din rădăcini de tătăneasă Decoctul se prepară din 60-80 g de rădăcini mărunţite de tătăneasă în 1000 ml de apă. Ceaiul filtrat se va introduce în apa băii la 37-380 C. Durata unei băi este de 15-20 de minute şi se face o baie pe zi. Se fac tratamente în cure de 21 de băi, curele efectuându-se de 2-3 ori pe an. b) - Tratament cu băi cu flori de fân Se opăresc 2 pumni de flori, seminţe şi frunze de fân cu 5 l de apă clocotită. După filtrare, lichidul se va introduce în apa băii. Se face o baie pe zi, cu durata de 15-20 de minute. Tratamentul constă în cure de 21 de băi, de 2-3 ori pe an. În mod asemănător se pot face băi cu paie de ovăz. În acest caz, se vor lua 1-2 mâini de paie tăiate şi se vor fierbe timp de 30 de minute în 5 l de apă. c) - Tratament cu băi cu frunze de frasin Decoctul se prepară din 500 g de frunze de frasin mărunţite, fierte în 5 l de apă. După filtrare, lichidul se va amesteca cu apa băii având 37-380 C. Durata unei băi este de 20-30 de minute, se face o baie pe zi, în cure de 21 de zile. Se recomandă a se efectua 2-3 cure pe an. d) - Tratament cu băi din trifoi roşu
b) - Tratament cu băi din coajă de stejar Se fac băi locale cu un decoct din 20-30 g de coajă de stejar mărunţită, fiartă într-un litru de apă.
47 – Sedative Băile cu caracter sedativ au calitatea de a linişti o stare de excitaţie. Vă recomandăm băi cu ulei de cimbru cu alcool (în părţi egale).
48 – membrelor
Tremurul
Se recomandă a se face băi de şezut cu vârfuri proaspete de molid, sunătoare, coada şoricelului sau cimbru. Se fac 3 băi în 15 zile, la fiecare baie utilizându-se 100 g de plante.
49 cutanată
–
Tuberculoza
Vă recomandăm tratamentul cu băi locale cu o infuzie din 20-30 de muguri de plop zdrobiţi opăriţi cu 1 l de apă clocotită.
50 – Ulcer varicos 153
Ulcerul varicos este o dermatoză care apare la gambe, la persoanele care au probleme cu circulaţia periferică. Tratamentele cu băi locale, cu plante medicinale pe care vi le recomandăm sunt: a) - Tratament cu băi din tătăneasă Se fac băi locale cu decoct din 50 g de rădăcini de tătăneasă mărunţite, fierte 30 de minute într-un litru de apă. b) - Tratament cu băi din coada şoricelului În băile locale se va utiliza infuzia cu 30-60 g de plante la 1 l de apă clocotită. Atenţie ! Această infuzie se va folosi rece.
Capitolul 6
FORŢA TĂMĂDUITOARE A FLORILOR ŞI A COPACILOR şi 154
Studiile au arătat că atât florile cât copacii au o forţă tămăduitoare
extraordinară. Edward Bach, medic şi cercetător englez, a descoperit o formă de tratament cu plante, pentru un grup restrâns de oameni cu dificultăţi psiho-sociale, utilizând esenţe sau concentrate de flori. Au fost aduse 38 de plante medicinale cu care dr. Edward Bach a obţinut rezultate excepţionale în lecuirea unor grupuri de indivizi cu dificultăţi, şi anume: 1 – care suferă de nesiguranţă; 2 – cărora le este frică; 3 – care sunt singuratici; 4 – care nu manifestă suficient interes pentru situaţii prezente; 5 – care sunt descurajaţi şi disperaţi; 6 – care sunt hipersensibili; 7 – care îşi fac griji pentru alţii. Terapia cu flori a dr. Bach dă rezultate excepţionale. Întrucât sunt preparate de laborator şi nu se obţin acasă de fiecare pacient, vă recomandăm de unde pot fi găsite şi cumpărate: Dr. Edward Bach Centre, cu adresa Eppendorfer Landstrasse 32, D-2000 Hamburg, Germania. Pentru cititorii noştri, oferim câteva tratamente cu flori extrem de eficiente:
de narcisă albă. Pentru ca eficienţa ceaiului să fie mai mare, se poate adăuga în el ½ linguriţă de pulbere de talpa gâştii. c) - Tratarea nevrozei cardiace şi a tahicardiei se fac cu un ceai preparat din petale de narcisă albă şi flori de păducel în părţi egale. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi, în cure de lungă durată. d) - Tratarea astmului se va face cu un ceai după reţeta: - Petale de narcisă albă - 50 g - Cimbrişor - 50 g - Frunze de mentă - 50 g Din amestecul vegetal se iau 2 linguriţe care se vor opări cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, consumat cald, îndulcit cu miere de albine. O cură durează 30 de zile şi se fac 3 cure pe an. e) - Tratarea tusei se face cu ceai cald de flori de narcisă albă în amestec cu frunze de mesteacăn (în părţi egale) f) - Dulceaţa din petale de narcisă albă este nu numai deosebit de hrănitoare, dar are şi valori terapeutice excepţionale. Ea este recomandată în tratarea tusei (se iau 2-3 linguriţe pe zi), în stări de panică, frică, coşmaruri, nervozitate astenică, etc., atât la copii, cât şi la adulţi (2-5 linguriţe pe zi). Dulceaţa se prepară prin a se pune într-un borcan straturi succesive de miere de albine şi petale proaspete de narcise albe. Se va porni cu un strat de meire gros de cca 0,5-1 cm şi se va sfârşi tot cu un strat de miere de aceeaşi grosime. Borcanul ermetic închis se va păstra la rece timp de 2 luni. După trecerea acestui interval de timp, dulceaţa se poate consuma. Este un aliment excepţional, cu calităţi terapeutice deosebite.
A – Tratamentele cu petale de narcisă albă Încă din vremuri străvechi, petalele de narcisă albă au fost utilizate în vindecarea bolilor de piept şi a bolilor de inimă. În tratamente se folosesc în special ceaiurile care se prepară astfel: în puţină apă se pun 2 linguriţe de flori şi frunze uscate de narcisă şi se lasă acoperite la macerat 2-3 ore. Se filtrează şi peste flori şi frunze se pun 250 ml de apă clocotită, se amestecă, se acoperă şi se lasă la infuzat ceaiul 15-20 de minute. Se filtrează şi în ceaiul obţinut se adaugă şi filtratul de la macerat. Se beau 23 căni de ceai pe zi. Tratamentele cu narcisă albă recomandate de noi sunt: a) - În stări de nervozitate, de anxietate, depresii şi nevroză astenică se indică pacientului să consume 3 căni de ceai pe zi, în cure de 15-21 de zile. b) - În stări de panică, coşmaruri, frică, emoţii mari, pacienţii vor consuma înainte de culcare cu o oră o cană de ceai
B – Tratamente cu flori de măceş Ceaiul din flori şi frunze de măceş se prepară din 2 linguriţe de plante opărite cu 250 ml de apă clocotită. Trebuie ştiut că ceaiul preparat din flori proaspete are calităţi laxative, iar cel preparat din flori uscate este astringent şi antiseptic pentru intestin, fiind recomandat şi în tratarea diareei. În cele ce urmează, vă 155
recomandăm câteva tratamente cu flori de măceş: a) - Pentru tratarea constipaţiei se indică a se bea 2-3 căni de ceai pe zi din flori de măceş proaspete. Ceaiul se va bea pe stomacul gol. Eficient este a se consuma şi flori de măceş, cu sau fără miere de albine. b) - Pentru alergie la polen se indică a se consuma 3-4 căni de ceai pe zi preparat din flori uscate de măceş c) - În inapetenţa sau intoxicaţia alimentară se recomandă a se bea 3-4 căni de ceai pe zi, cu 30 de minute înainte de mese. d) - În tratarea afecţiunilor renale şi a cistitei se indică a se bea un ceai dintr-o linguriţă de flori şi frunze de măceş şi o linguriţă de boabe de ienupăr la o cană de apă. Se beau 4 căni de ceai pe zi.
vieţii cotidiene, vă goliţi creierul de gânduri negre şi griji şi simţiţi cum corpul şi sufletul se tonifică, capătă noi energii. Trebuie ştiut că atât grecii antici, dar şi dacii şi germanii străvechi cunoşteau forţa tămăduitoare a copacilor şi o utilizau cu toată încrederea. Nu fără o acoperire, Mihai Eminescu, poetul nostru plin de romantism a ales teiul ca simbol al dragostei curate. Sa constatat prin studii că teiul are darul de a alina durerile sufleteşti, îmblânzeşte chiar şi inimile celor mai duri indivizi, limpezeşte sentimentele. Teiul este capabil să creeze armonia între minte şi suflet, să aline durerea, să alunge suferinţa şi să facă fiinţa umană mai puternică şi mai încrezătoare în ea. Astfel, nu surprinde pe nimeni că ceaiul din flori de tei este neurosedativ, antispastic şi hipnotic, calmează tusea şi este recomandat în surmenajul intelectual, insomnii, etc. Cercetările au arătat că fagul oferă până la o distanţă de trunchi de 10-15 m o adevărată purificare sufletească. El reuşeşte nu numai să crească puterea de concentrare a fiecăruia dintre noi, dar are calităţi de a crea o asemenea stare de spirit, încât simţim cum se armonizează sentimentele şi ne alungă stresul. Fitoterapia cu frunzele de fag este legată de câteva calităţi ale acestui copac, şi anume: îmbunătăţeşte randamentul bioritmic, alină durerile de cap şi elimină din corp deşeurile şi toxinele. Despre frasin, o călugăriţă celebră din secolul al XII-lea, Hidebrand, spunea: “Este simbolul judecăţii cuminţi”. Stând în apropierea frasinului, vă veţi simţi mai puternic, mai hotărât, mai puţin apăsat de greutăţi, mai decis de a înfrunta viaţa cu toate neplăcerile ei. Cei care au studiat acest copac au constatat că prin câmpul său energetic el face posibilă o mai bună legătură între conştient şi inconştient şi prin aceasta dă fiinţei umane mai multă încredere, independenţă şi posibilitatea de a lupta cu problemele vieţii de zi cu zi. Fitoterapia frasinului permite eliminarea deşeurilor şi toxinelor din organismul uman, vindecă bolile de ficat, durerile reumatice şi febra musculară.
C – Tratament cu flori de păducel Florile de păducel reprezintă un adevărat elixir şi sunt utilizate în vindecarea a peste 50 de afecţiuni, dintre care amintim ca fiind de mare importanţă afecţiunile nervoase şi cele cardiace. Nu trebuie uitat şi faptul că florile de păducel sunt un adevărat elixir al bătrânilor; francezii îl consumă zilnic şi cred că viaţa lor se prelungeşte cu 10 ani bând ceaiul din flori de păducel. Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori şi frunze la 250 ml de apă clocotită. Întrucât în carte am tratat pe larg utilizarea ceaiului de păducel în cele mai diverse tratamente, aici nu vom face decât să reamintim că el este recomandat în vindecarea şi ameliorarea unor afecţiuni ca: tulburări cardiace cu substrat nervos, hipertensiune arterială, tensiune oscilantă, angină pectorală, arteroscleroză, tulburări de menopauză, ca tonic cardiac, varice, etc. Pădurea, copacii au o putere tămăduitoare, pe care o simte fiecare din noi. În pădure găsim liniştea visată, simţim că suntem apăraţi de stresurile vieţii, ne relaxăm, iar în noi pătrunde o forţă subtilă care ne dă nu numai noi energii, dar şi mai multă încredere în viaţă, ne îmbărbătează, ne purifică şi în acelaşi timp ne dă speranţe de mai bine. În mijlocul pădurii sau sub un copac favorit, vă tămăduiţi de spaimele 156
Nu putem uita de puterea tămăduitoare a castanului. La umbra lui, fiinţa umană găseşte liniştea sufletească, îşi vindecă rănile sufletului şi îşi încarcă bateriile cu energie. Fitoterapia castanului stimulează metabolismul, accelerează irigaţia sanguină şi vindecă crampele musculare, drenează şi fortifică ţesuturile. Nu trebuie uitat să discutăm despre forţa tămăduitoare a pădurii de conifere, cât şi a copacilor individuali, oricare ar fi ei: bradul, molidul, pinul, etc. Ei aduc liniştea în suflet, dau încredere, vindecă de frică, încarcă bateriile cu energie benefică. Fitoterapia pinului vindecă bolile aparatului respirator, ajută la eliminarea toxinelor din organism, tratează reumatismele, dă o nouă frumuseţe tenului.
Capitolul 7
TERAPIA CU AROME Aromoterapia este o ramură distinctă a fitoterapiei şi are ca esenţă utilizarea aromelor în prevenirea şi tratarea unor afecţiuni. Terapia cu ajutorul aromelor este cunoscută din vremuri imemoriale. Cercetările arheologice arată că în anticul Babilon parfumurile erau la mare preţ, iar în vechiul Egipt, cu uleiuri esenţiale şi diverse arome se făceau terapii şi se vindecau bolnavii. Astfel, faraonii distribuiau zilnic miilor de truditori de la piramide raţii de usturoi şi ceapă, alimente cu specific aromatic care protejează 157
împotriva îmbolnăvirilor şi mai ales a epidemiilor. În mormintele faraonilor s-au găsit recipiente cu esenţe parfumate, ceea ce demonstrează locul şi rolul parfumurilor în civilizaţia epocii. Tot în Egiptul antic, tămâia era arsă pentru purificarea minţii, iar la îmbolnăvirea trupurilor erau utilizate esenţe aromate al căror secret s-a păstrat până astăzi. Conform legendei, Hipocrate a folosit parfumurile pentru a alunga o epidemie de ciumă care decima locuitorii Atenei. El a adus în fiecare casă flori mirositoare, a răspândit pe străzile cetăţii arome puternice şi a reuşit să învingă teribila maladie. Cititorii noştri trebuie să ştie că în anul 3000 î.H., un vestit împărat chinez a scris “Cartea mirodeniilor”, o excepţională mărturie a rolului jucat de arome, nu numai în alimentaţia oamenilor, ci şi în păstrarea bunului lor cel mai de preţ, sănătatea. Secole de-a rândul, populaţia din Orientul apropiat şi din India a utilizat usturoiul şi alte plante aromatice atât în bucătăria tradiţională, cât şi ca mijloace de protecţie şi terapeutice în lupta împotriva bolilor. La marile civilizaţii ale antichităţii, dacă aurul era simbolul puterii, parfumul reprezenta forţa spiritului. Edgar Cayce, un mare medium american, arată într-una din lecturile sale că “în Egiptul antic parfumurile aveau o mare importanţă în viaţa religioasă, cât şi în vindecare, căci cele două elemente sunt strâns legate între ele. Rolul parfumurilor era să favorizeze meditaţia, contribuind la <> (chakre), în cursul acesteia indienii (din India) n-au uitat funcţia parfumurilor.” La rândul lor, grecii vor descoperi efectul sedativ şi stimulator al plantelor aromatice şi-l vor folosi pentru masaje şi băi. Biserica Ortodoxă a utilizat şi utilizează cu mare succes efectul binefăcător al aromelor. Cei credincioşi ştiu că în Biserică se arde tămâie, se dă aghiazmă şi se miruiesc enoriaşii. Atât aghiazma cât şi Sfântul mir sunt pregătite cu o grijă deosebită şi au în compoziţia lor o întreagă serie de plante aromate. În Evul Mediu, cei care comercializau parfumuri au constatat că erau imuni la marile flageluri ale epocii: ciuma, holera sau variola. Răsfoind un
dicţionar Larousse, aflăm că în timpul epidemiilor de holeră care s-au abătut asupra Londrei şi Parisului nici un vânzător de parfumuri nu s-a îmbolnăvit. Totodată, s-a constatat că, în afara rolului lor terapeutic, parfumurile ascut simţurile şi sunt favorabile excitaţiei sexuale şi meditaţiei. Utilizarea uleiurilor esenţiale a fost mai mult intuitivă până în prima jumătate a secolului al XXlea, iar cercetările legate de ele au avut un caracter limitat, episodic. Şi aceasta în condiţiile în care cei vechi aveau suficiente cunoştinţe despre arome. Cine citeşte Vechiul Testament, în Întâia carte a lui Moise (30, 37-43) va fi surprins, căci aici este descrisă în amănunt o creştere selectivă a oilor, utilizând terapia cu arome. În 1904, Cuthbert Hall a descoperit efectele antiseptice ale uleiului esenţial de eucalipt. La sfârşitul secolului al XIX-lea, J. Miguel a făcut cercetări şi va semnala calităţile excepţionale ale vaporilor de cimbru de a distruge bacteriile din laboratorul său. P. Griffon a demonstrat practic că dispersia sub formă de aerosoli de esenţe de mentă, lavandă, rozmarin, pin, cimbru, scorţişoară şi cuişoare distrug mucilagiile şi stafilococii din încăpere. Noţiunea de aromoterapie a apărut în 1937 şi i se datorează francezului René Maurice Gatefosse. Tot de numele unui cunoscut om de ştiinţă francez, dr. Jean Valnet, sunt legate studii asupra uleiurilor esenţiale care au fost utilizate în terapia unor afecţiuni medicale specifice. Lucrarea sa “Aromoterapia – tratamentul bolilor prin esenţe de plante” este celebră. M. Jourdain arată că toate gospodinele, la gătit, utilizând ceapa, usturoiul, cimbrul, mărarul etc. practică fără să-şi dea seama fito şi mai ales aromoterapia”.
7.1. – Uleiurile esenţiale Uleiurile esenţiale se obţin din plante aromatice prin diverse metode: antrenare cu vapori, extracţie şi, mai rar, prin presare. Compoziţia lor este foarte variată şi depinde de natura plantei din care se extrag, de stadiul ei de dezvoltare, de climă, de sol, altitudine, momentul recoltării, etc. 158
La prepararea uleiurilor esenţiale se va ţine cont de: - se folosesc doar flori şi plante proaspete, aflate la maturitate, culese din locuri nepoluate; - înainte de utilizare, masa vegetală se spală cu apă, iar uscarea se va face la soare sau cu prosoape absorbante. Se impune o uscare completă a plantelor; - plantele se mărunţesc cât mai mult posibil înainte de extracţie; - uleiurile medicinale aromatice folosite în scopuri teraputice se obţin prin macerarea plantelor în cauză în ulei comestibil timp de 4-5 săptămâni. Macerarea se face cu ulei de măsline (de preferinţă), de floarea soarelui sau de soia. La macerare se utilizează vase de sticlă, iar plantele se acoperă cu ulei cca 2-3 cm; - macerarea se face la soare sau la căldură. Tratamentele cu uleiuri esenţiale pot fi interne sau externe.
trata: indigestii, aerofagii, cu scop antiseptic (spasme gastrice, colici intestinali, biliari), antivomitiv, colereticcolagog şi antilitiaza biliară. El este un puternic dezodorizant al încăperilor şi al gurii, corijând mirosul neplăcut al acesteia. Sub formă de inhalaţie este indicat în tratarea laringitelor şi traheitelor. Amestecul a 5 ml de ulei de mentă dizolvat şi a 95 de ml de alcool este eficient în tratarea mâncărimilor urticariene, prin frecţii locale. O. Bojor şi Mircea Alexan recomandă în tratarea durerilor de cap, a migrenelor sâcâitoare şi a guturaiului următoarea reţetă: - Ulei de mentă - 10 g - Ulei de fenicul -5g - Ulei de pin -5g - Glicerină - 20 g - Spirt eterat - 50 g Cu acest amestec se vor unge fruntea şi tâmplele, de 2-3 ori pe zi. pentru a preveni descuamarea pielii în zonele respective, aceasta se va unge în prealabil cu vaselină sau lanolină. Pentru prevenirea răcelilor, cât şi pentru stimularea circulaţiei sângelui, vă recomandăm băi utilizând ca adaosuri: - Ulei de ienupăr - 3 picături - Ulei de levănţică - 5 picături - Ulei de mentă - 2 picături
1 – Uleiurile de conifere Au efecte antiseptice şi antiinflamatorii asupra căilor respiratorii şi sunt utilizate în tratarea bronşitelor şi traheofaringitelor. Tratamentele se fac prin inhalaţii. Într-un vas cu apă clocotită se toarnă câteva picături de ulei volatil şi pacientul va respira adânc şi repetat vaporii cu ulei volatil. Un alt tratament este acela de a lua cu zahăr, de 3 ori / zi, 6-8 picături de ulei de conifere. Cu ulei de conifere se mai tratează: durerile gastrice şi intestinale, colecistita, litiaza biliară. Utilizat în apartamente, în băi şi ca dezodorizant, uleiul de conifere aduce în spaţiul locuit ceva din aroma pădurilor şi veghează la sănătatea noastră.
3 – Uleiul de sunătoare Este recomandat în a trata: răni deschise, entorse, hematoame, inflamaţii, ganglionare, dermatoze, acnee, dureri de spate, sciatică, reumatism, lumbago, arsuri.
2 – Uleiul de mentă
4 – Uleiul de muşeţel Are acţiune terapeutică în: nevralgii, eczeme ale picioarelor, oboseala
Este un tonic general, inclusiv un tonic nervin. Este recomandat pentru a 159
picioarelor. În tratarea băşicii bolnave se pun comprese în amestec cu apă. La cei care au insomnii sau care adorm greu recomandăm o baie caldă de 36-380 C, având ca adaosuri: - Ulei de muşeţel - 2 picături - Ulei de levănţică - 5 picături - Ulei de flori de portocal - 2 picături Băile cu adaos de ulei de muşeţel şi ulei de pin sunt indicate în a trata: nervozitatea, insomnia, stresul, spasmele musculare, durerile articulare la persoanele nervoase şi având reumatism. Baia se va face timp de 15 minute, la temperatura de 36-380 C şi se termină cu un duş rece la picioare, cu insistenţă la glezne.
Se vor lua 25 de picături din acest amestec şi se vor amesteca cu apă călduţă şi îndulcită. Se vor lua de 3 ori pe zi. Uleiul de cimbru este carminativ şi un stimulent al digestiei. Puternic vermifug, este utilizat împotriva oxiurilor, teniei, ascarizilor, etc. Se iau 3-5 picături de 3 ori pe zi. Sub formă de soluţie alcoolică 2% se fac frecţii în tratarea durerilor sciatice, reumatismale şi de gută. Baia cu adaos de ulei de salvie şi ulei de mentă este indicată în tratarea obezităţii, menstrelor neregulate şi a oboselii cronice.
6 – Uleiul de levănţică Are o paletă largă de utilizări în terapeutică:
-
5 – Uleiul de cimbru
sedativ în iritabilitate crescută, spasme, migrene, vertijuri, insomnii;
-
afecţiuni respiratorii: astm, tuse convulsivă, gripă, bronşită - atonie gastrică sau intestinală Se indică în tratamente a se lua 4-5 picături de 3 ori pe zi. Pentru tratarea unor răni atone, infecţii, cangrene, şi dermatoze se folosesc soluţii de ulei comestibil, 1 parte şi ulei de levănţică, 1 parte. Atenţie ! O baie cu adaos cu ulei de portocal şi ulei de levănţică este nu numai plăcută, dar şi odihnitoare şi relaxantă.
Este cel mai puternic pe scară antiseptică. Este recomandat în tratarea: paraliziilor, apoplexiei, în scleroză multiplă, atrofie musculară, reumatism şi luxaţii. El este un excelent dezinfectant digestiv în enterocolite, respirator în bronşite şi chiar dă un sprijin preţios în tratarea TBC-ului şi colibaciloze. El este un tonic eficient în a trata: stările de astenie, nervozitatea şi angoase şi un excelent stimulator al circulaţiei capilare. Uleiul de cimbru produce ridicarea tensiunii arteriale şi poate fi utilizat la tratarea celor hipotensivi. Atenţie ! Este contraindicat celor hipertensivi. El se foloseşte ca antitusiv şi expectorant în: astm, tuse convulsivă, enfizem. Dr. Arcadie Percek recomandă în tratarea bronşitelor şi stărilor gripale reţeta: - Ulei de cimbru - 1g - Ulei de pin -1g - Ulei de fenicul -1g - Ulei de mentă -2g - Ulei de salvie -1g - Ulei de eucalipt -2g - Alcool etilic - 100 ml
7. Uleiul de ienupăr Este indicat în tratarea dezechilibrului uric, oliguriei, reumatismului, gutei şi a afecţiunilor respiratorii, contribuind la fluidificarea secreţiilor bronhice. Tratamentul constă în a lua 3-5 picături de 3 ori pe zi. În uz extern, se fac frecţii cu o soluţie alcoolică 2% pentru a calma durerile reumatismale. O baie făcută dimineaţa cu adaosurile din reţeta de mai jos are nu numai un caracter tonifiant, ci şi relaxant: - Ulei de ienupăr - 5 picături - Ulei de mentă - 2 picături - Ulei de rozmarin - 3 picături 160
flamator, antiseptic şi calmează tusea. Totodată, el alungă stresul, eliberând sufletul de tensiune. Ardeii iuţi - Sunt foarte bine apreciaţi de gurmanzi. Terapeutic, ei omoară bacteriile, fac să scadă febra şi au un rol important în circulaţia sanguină şi digestivă. Ca o curiozitate pentru cititori, ardeii iuţi combat timiditatea. Chimenul - Se utilizează la preparate de patiserie, varză murată şi la supe. Este foarte bine apreciată supa de chimen. Terapeutic, potoleşte crampele şi balonările, alină suferinţele aparatului respirator şi aduce o stare de calm şi relaxare. Coriandrul - Ajută la eliminarea stărilor de depresie, reglează somnul, ajută digestia şi scapă bolnavii de migrene şi epuizare. Cuişoarele - Aduc arome extrem de apreciate în arta culinară şi totodată fac bine digestiei, calmează durerile, sunt depurative şi au acţiune antibacteriană. Cimbrul de grădină şi cimbrul de câmp ocupă un loc şi un rol important în bucătăria tradiţională. Ei aromatizează preparatele din ciuperci, fasole, mazăre, condimentează preparatele de grătar (mititei, fripturi, cârnaţi, etc.), sarmalele, tocanele, etc. Terapeutic, au efect de excitare a secreţiilor gastrice şi efecte carminative. Fenicul este larg utilizat în bucătăria tradiţională. Terapeutic este util în: oprirea răcelilor, aduce starea de calm şi elimină tensiunea nervoasă, fortifică sistemul imunitar, scade balonările. Măghiranul este folosit în aromatizarea preparatelor din vânat, păsări, carne de porc, pateuri, salate orientale, ciorbe de roşii, etc. Terapeutic aduce calm în stările de anxietate, înlătură migrenele, fiind şi sedativ, carminativ, antiseptic şi măreşte diureza. Menta se foloseşte în condimentare preparatelor din carne, a omletelor, ca şi a celor din cartofi noi. Terapeutic, acţionează ca: antispetic intestinal, antidiareic, antivomitiv, carminativ, nervin, diuretic, antitusiv şi analgezic. Piperul este foarte util în condimentarea prepara-telor culinare. Terapeutic, piperul stimulează digestia,
8. Uleiul de coriandru Este un bun carminativ şi stomahic, un stimulent al memoriei şi se recomandă în tratarea asteniei nervoase. Se indică a se lua 3-5 picături de ulei de coriandru de 3 ori pe zi, după mese.
9. Câteva reţete de băi Reţetele de mai jos au fost recomandate în revista “Medicina naturistă”: a) - Adaos în baie pentru eliminarea oboselii cronice: - Ulei de salvie - 5 picături - Ulei de lămâie - 10 picături - Ulei de levănţică - 15 picături b) - Adaos în baie pentru tratarea depresiei şi a insomniei: - Ulei de salvie - 15 picături - Ulei de lămâie - 10 picături - Ulei de levănţică - 5 picături c) - Adaos în baie pentru tratarea anxietăţii: - Ulei de iasomie - 10 picături - Ulei de levănţică - 10 picături - Ulei de geroniu - 10 picături
7.2. Folosirea plantelor aromatice în bucătăria tradiţională Plantele aromatice sunt folosite în bucătăria tradiţională, dând gust bucatelor şi în acelaşi timp transformând alimentele în adevărate medicamente culinare: Anasonul – Este folosit în condimentarea preparatelor de patiserie şi a verzei murate. Ca efecte terapuetice, anasonul activează digestia, este antiin161
măreşte asimilarea substanţelor nutritive din alimente, combate oboseala şi lipsa de concentrare, alungă răceala şi elimină constipaţia. Rozmarinul este utilizat în condimentarea preparatelor marinate, a fripturilor de pasăre şi a celor de miel. Terapeutic, este un stimulent nervos şi al circulaţiei, iar în aplicaţii externe, el stimulează funcţiile pielii. Scorţişoara este extrem de bine apreciată în preparatele de cofetărie. Terapeutic, ea este utilă în activitatea cerebrală, întăreşte memoria şi calmează emoţiile. Salvia - Dă gust bun şi aromat la rulade cu carne, preparate de vânat şi gâscă, marinate şi preparate pe bază de fasole şi mazăre. Este folosită pentru a trata bronşita cu expectoraţie abundentă, amigdalita, inflamaţiile din cavitatea bucală şi gât, balonările. Tarhonul se foloseşte sub formă de frunze verzi sau frunze uscate şi sub formă de macerat în ulei. Cu tarhon sunt condimentate preparatele reci din vânat, pui, peşte, cât şi sosurile pentru peşte, salatele de crudităţi, ciorbele şi preparatele pe bază de ouă. Terapeutic, tarhonul stimulează digestia şi apetitul, este carminativ, diuretic, cu eliminare puternică de acid uric, expectorant şi calmant al spasmelor bronhice. Vanilia este folosită în cofetărie. Vanilia ajută foarte puternic sistemul imunitar şi elimină micozele din organism.
7.3. Recomandări contraindicaţii
formă de aerosoli (în inhalaţii, 1-3 picături în vasul cu apă clocotită), unguente (1 picătură de ulei la 1 g bază de ungere), băi generale sau locale (5-8 picături la apa căzii) sau în tratamente interne, singure sau asociate, diluate în ulei vegetal, miere sau apă în care s-a dizolvat miere (1 linguriţă de miere la o ceaşcă de apă caldă), soluţii alcoolice, etc. Notă ! În utilizarea uleiurilor vegetale se va asculta cu toată atenţia de sfaturile medicului specialist sau de instrucţiunile medicale specifice. În tratamentele aplicate cu uleuri aromatice se va ţine cont de următoarele recomandări generale: - nu se vor folosi niciodată nediluate; - se respectă strict indicaţia de administrare sau recomandările medicului specialist. Sub nici un motiv nu se acceptă idei personale în tratamente, şi anume: - nu se vor pune mai multe picături decât indică tratamentul; - numărul de administrări zilnice nu va fi mai mare de trei; - durata unui tratament nu va depăşi 21 de zile; Cele mai importante contraindicaţii în aromoterapie sunt: - în hipertensiuni arteriale severe se interzice a se utiliza: cimbrişorul, cimbrul de cultură, rozmarinul, eucaliptul.
şi
-
la copii este interzis tratamentul cu: cimbrişor, cimbru de cultură, fenicul, isop, busuioc, salvie. Când însă acestea sunt utilizate, depăşirea dozelor şi durata tratamentului dau posibilitatea apariţiei la micuţi a unor forme convulsive. - pentru femeile însărcinate se recomandă a se evita arome cum ar fi: busuiocul, maghiranul, menta, muşetelul, salvia, iasomia, trandafirul, rozmarinul. Legat de utilizarea condimentelor şi mirodeniilor în alimentaţia cotidiană, noi suntem adepţii principiului decretat de un
Monteigne spunea: “Medicii ar putea să tragă mai multe foloase din arome, decât o fac”. Noi considerăm că în cazul terapeuticii naturiste pe care o promovăm, aromoterapia trebuie să joace un rol din ce în ce mai important. Ca ramură a fitoterapiei, aromoterapia îşi bazează tratarea diverselor afecţiuni pe folosirea uleiurilor esenţiale. Administrarea uleiurilor esenţiale se face ţinând cont de caracteristicile lor, de pacient, de afecţiuni şi de tratament. În tratamentele externe, uleiurile esenţiale sunt folosite diluate, sub 162
mare spirit, Pitagora, care spunea: “În cumpătare stă forţa spiritului”.
163
