Cuprins: 1)Definirea conceptului de criminalitate a ,,gulerelor albe’’ 2)Tipuri de infracțiuni comise de ,,gulerele albe’’ 3)Corelația dintre criminalitatea ,,gulerelor albe’’ și alte tipuri de criminalitate 4),,Gulerele albe’’ în vizorul teoriilor criminologice
Definirea conceptului de criminalitate a ,,gulerelor albe’’ Noțiunea de ,,gulere albe,, a fost utilizată pentru prima dată în anul 1939 de către criminologul american Edwin Sutherland, când a văzut lumina tiparului articolul acestuia White-Collar Criminality1. În viziunea lui, criminalitatea gulerelor albe este alcătuită din ansamblul de infracţiuni „comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul activităţii lor profesionale”. La această categorie de infracţiuni E. H. Sutherland clasa încălcarea legislaţiei antimonopoliste, a legislaţiei cu privire la publicitate, a legislaţiei muncii, a legislaţiei vizând dreptul de autor, brevete şi embleme comerciale, diferite fraude financiare, economice, infracţiuni de corupţie, ecologice, escrocherii, sustrageri etc. În știința criminologică, însă, termenul rămîne ambiguu și controversat. Criminalitatea ,,gulerelor albe,, se produce cel mai frecvent, susținea Sutherland, prin prezentarea eronată a situației financiare a întreprinderilor, prin manipularea bursei și mituirea persoanelor publice în scopul de a asigura contracte avantajoase, prin mita care se dă pentru realizarea unor tranzacții comerciale, deturnarea de fonduri financiare și folosirea lor în alte scopuri ce vizează încălcarea legii,cît și practicarea pe scară largă a bancrutei frauduloase. Al Capone, gangsterul din Chicago, îi numea pe cei care practică astfel de fapte ,,racheti legitimi,, în contrast cu cei care erau mult mai cunoscuți lumii interlope și care erau catalogați drept ,,racheti violenți,,. Infractorii cu ,,gulerele albe,, comit fapte care sunt definite de catre Sutherland ca fiind ,,o violare a legii penale de către persoane cu statut socio-economic de înaltă clasă în cadrul activităților lor ocupaționale,,. Dacă prin metodele folosite este încălcată legea, iar autorii acestor fapte sunt condamnați în cadrul unui proces penal, atunci ne aflăm în fața unui gen specific de criminalitate, cunoscută sub denumirea de criminalitate a ,,gulerelor albe,,. Termenul de criminalitate a gulerelor albe este deseori confundat cu unii termeni apropiaţi ca sens, pe care unii autori îi consideră sinonime cu primul. Este vorba de următoarele concepte: corupţia, criminalitatea de serviciu, criminalitatea persoanelor cu funcţii de răspundere (a funcţionarilor publici), criminalitatea profesională, criminalitatea elitei, criminalitatea respectabilă, criminalitatea corporativă, criminalitatea economică, criminalitatea de gospodărie, criminalitatea de producţie şi criminalitatea de business (business crime). Fără examinarea etiologiei şi a sensului acestor termeni, precum şi a corelaţiei lor cu termenul de criminalitatea gulerelor albe nu vom putea stabili semnificaţia şi oportunitatea ultimului. De la bun început conceptul în cauză a stîrnit discuţii contradictorii, fiind însă în cele din urmă recunoscut de marea majoritate a savanţilor occidentali. Mai jos vom prezenta doar unele abordări ale problemei criminalităţii gulerelor albe de către criminologi din diferite ţări. Astfel, Russ Long susţine că în prezent pot fi evidenţiate patru categorii de bază de infracţiuni: criminalitatea de violenţă, infracţiunile împotriva proprietăţii, infracţiunile fără victime şi criminalitatea gulerelor albe. În acest mod criminalitatea gulerelor albe este plasată printre tipurile principale de criminalitate. De menţionat că în lucrarea sa Criminalitatea şi contracararea Russ Long a rezervat spaţiu pentru acest tip de criminalitate mai mult decât pentru toate celelalte împreună luate.Russ Long pledează pentru abordarea problemei în varianta propusă de E. Sutherland. Totodată, sunt prezentate şi viziunile lui Richard Appelbaum şi William Chambliss care divizează criminalitatea gulerelor albe în două tipuri: 1. Criminalitatea profesională (occupational crime) care include infracţiunile comise pentru promovarea propriilor interese (de exemplu, falsul în documentaţie, umflarea preţurilor, înşelarea clienţilor). 2. Criminalitatea corporaţiilor sau organizaţiilor (organizational, corporate crime) care constă din infracţiunile săvârşite în interesul propriei companii (confecţionarea produselor de
o calitate joasă, poluarea mediului, fixarea preţurilor etc.). n alt criminolog, Goode, susţine teza conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă infracţiunile comise de persoanele influente, în cursul activităţii legate de antreprenoriat, în mod corporativ prin utilizarea poziţiei lor în scopuri de profit. Uneori termenul de criminalitate a gulerelor albe este extins pentru a include, de asemenea, criminalitatea păturii medii (“middle-class” criminality) şi criminalitatea de tehnologii înalte (“high-tech” crime). Se menţionează că criminalitatea gulerelor albe nu trebuie confundată cu crima organizată. După cum indică Goode, criminalităţii gulerelor albe îi sunt proprii următoarele însuşiri: - fapte comise conştient în scop de profit şi legate de cultura corporativă criminogenă şi asociaţiile diferenţiale; - posedă elemente de învăţare, e susţinută de semeni (cei din apropiere); - victimizare difuză şi informaţie insuficientă; - sancţionarea prin amenzi mici şi cercetarea cazurilor legate de resurse limitate şi insuficienţe metodologice. Conform viziunilor aceluiaşi savant, criminalitatea gulerelor albe include: 1) infracţiunile individuale comise împotriva corporaţiei; 2) sustragerea resurselor; 3) infracţiunile comise în numele corporaţiei; 4) profitarea ilicită cu încălcarea responsabilităţii etice, publice şi (sau) prin metode criminale (fixarea preţurilor, înţelegerile ilicite, publicitate falsă); 5) producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru viaţă şi sănătate; 6) excrocherii; 7) criminalitatea profesională (legată de profesie); 8) infracţiunile politice şi guvernamentale; 9) corupţia (inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere, dirijarea abuzivă a fondurilor publice); 10) abuzul de putere; 11) luarea de mită; 12) violenţa funcţionarilor publici (din poliţie, armată). Infracţiunile gulerelor albe în viziunea criminologului american E. M. Schur sunt infracţiuni profesionale săvârşite de persoane care ocupă o poziţie social-economică înaltă. Ca sinonim al acesteia el operează şi cu termenul criminalitatea respectabilă. La această categorie Schur atribuie astfel de fapte cum sunt infracţiunile legate de activitatea de antreprenoriat: fixarea ilegală a preţurilor, publicitatea falsă, încălcarea prevederilor legii lui Scherman împotriva trusturilor, a legii cu privire la controlul asupra confecţionării şi comercializării produselor alimentare şi medicamentelor, a legii cu privire la raporturile în industrie şi soluţionarea litigiilor de muncă, evaziunea fiscală, care sunt numite de E. Schur escrocherie neprofesională (în sensul că este comisă de cetăţeni respectabili care nu fac parte din lumea criminală obişnuită). În opinia lui, criminalitatea gulerelor albe cuprinde, totodată, şi delapidări comise prin diferite metode – sustrageri directe, falsificarea actelor. O categorie aparte, în viziunea lui Schur, o alcătuiesc furturile din magazine şi falsificarea bonurilor, care sunt infracţiuni săvîrşite de amatori. Încă un criminolog american, şi anume Veron Fox, alăturându-se definiţiei propuse de E. Sutherland, susţine că în societatea americană există câteva feluri de criminalitate care poate fi clasificată în felul următor: 1. criminalitatea obişnuită sau de stradă; 2. criminalitatea organizată; 3. criminalitatea gulerelor albe; 4. criminalitatea profesională; 5. criminalitatea politică”.
Celebrul criminolog german Gunter Kaiser consideră că criminalitatea gulerelor albe este alcătuită din infracţiunile comise de reprezentanţii păturilor social-economice înalte. Deşi la categoria infracţiunilor gulerelor albe trebuie atribuite şi infracţiunile săvârşite de funcţionarii publici şi funcţionari, totuşi, în primul rând, după părerea lui, această criminalitate se manifestă prin infracţiuni economice, iar ultimele, la rândul lor, pot fi divizate în patru grupe principale: 1. Înţelegerile despre neadmiterea concurenţei, încălcarea legislaţiei cu privire la concurenţă şi preţuri, inclusiv cămătărie; încălcarea drepturilor de autor şi dreptului asupra mărcii comerciale; escrocheriile legate de fondarea firmelor de construcţie, delictele săvârşite de companii, abuzul de încredere şi falimentul fals. 2. Evaziunea fiscală; infracţiunile economice; obţinerea creditelor pe cale ilegală şi mituirea. 3. Încălcarea legislaţiei cu privire la ocrotirea tineretului, a muncii, precum şi privitor la asigurarea socială; încălcarea legislaţiei cu privire la folosirea şi ocrotirea mediului; falsificarea produselor alimentare şi a mărfurilor industriale. 4. Escrocheriile legate de vânzarea mărfii (utilajelor, maşinilor de dactilografiat şi cusut…) cu condiţia asigurării cu lucru la domiciliu; procurarea ilicită a casei particulare sau a vilei”. Prezintă interes opinia lui Tarstagane conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă conduita antisocială cu scop de îmbogăţire, practicată de persoane cu o poziţie socială de prestigiu, în limitele profesiei lor, în aşa mod încât ele, în pofida premisei de conduită legală a tuturor celorlalţi, ei singuri abuzează de încrederea socială de care se bucură grupul lor . Profesorul german Hans Joachim Schneider, la rîndul său susţine că “criminalitatea gulerelor albe rezidă în criminalitatea de serviciu şi criminalitatea corporativă”, iar Daniel Glaser apreciază infracţiunile gulerelor albe drept o formă de “jaf”. La fel şi James Coleman şi Donald Cressey divizează infracţiunile gulerelor albe în două categorii principale: 1. Infracţiuni comise în numele unei corporaţii. 2. Infracţiuni comise împotriva unei corporaţii. Şirul de definiţii şi de exemplele de clasificări ale conceptului de criminalitate a gulerelor albe poate fi continuat. Însă important este că problema criminalităţii gulerelor albe, pusă tranşant de E. Sutherland mai mult de şaizeci de ani în urmă, rămâne a fi şi până în prezent un obiect de cercetări profunde în ţările dezvoltate. Deşi există diferite opinii, savanţii nu pun la îndoială faptul existenţei acestui fenomen social negativ. Spre regret, în Republica Moldova până în prezent problema criminalităţii gulerelor albe rămâne a fi nestudiată. Nu există nici un studiu, articol sau teză în acest domeniu, lipsesc chiar aspectele istorice sau comparative. Există totuşi unele lucrări în care sunt abordate anumite manifestări ale criminalităţii gulerelor albe, cum ar fi corupţia sau infracţiunile economice. În România, problema criminalităţii gulerelor albe a fost abordată în mai multe manuale şi studii, dar mai mult sub aspectul istoric sau comparativ.De asemenea, prezintă interes studiile problemei corupţiei discutate de criminologii români. Nici în ţările CSI conceptul criminalităţii gulerelor albe nu a fost cercetat, deşi există totuşi unele articole şi referiri la această problemă în manuale şi dicţionare. Este necesar a menţiona că diferite manifestări ale criminalităţii gulerelor albe în URSS şi apoi în Rusia au fost cercetate destul de profund şi în acest domeniu au fost elaborate zeci de lucrări. Astfel, devine evidentă oportunitatea şi importanţa atât ştiinţifică cît şi practică a unui studiu vizând problema criminalităţii gulerelor albe în Republica Moldova.
Tipuri de infracțiuni comise de ,,gulerele albe’’ Edwin Sutherland și D. Cressey au apreciat ca infracțiunile ,,gulerelor albe’’ sunt comise în cursul activității desfășurate de către persoanele definite printr-o poziție înaltă și ,,respectabilă’’.Pentru acest motiv, ele mai pot fi denumite și delicte cu caracter ,,profesional’’. Unii sociologi extind aria acestor delicte pentru a include în cadrul lor actele contra legii, care sunt săvîrșite de persoane care nu aparțin numai sferei puterii oficiale, dar și altor arii de competență: funcționari ai unor companii industriale, comerciale, bancare, funcționare ai guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici și juriști etc., în legătură directă cu ocupațiile lor profesionale. Există mai multe clasificări ale acestor infracțiuni pe care autorii americani le cuprind în două categorii principale: a)infracțiuni comise în numele unei corporații, printre care se pot menționa: mita plătită unor oficiali în scopul obținerii unor avantaje economice sau politice, vînzarea unor produse deficitare sau care pun în pericol sănătatea și viața populației, falsificarea datelor de fabricație a unor produse în scopul menținerii lor pe piață, reclamele false fără acoperire reală, modificarea unor prețuri peste valoarea lor reală în scopul obținerii unor beneficii suplimentare, evitarea platei impozitelor către stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc. Criminologii americani estimează că, în timp ce costul anual al tuturor celorlalte infracțiuni valoreză circa 11 miliarde dolari, infracționalitatea gulerelor albe este de peste 18 ori mai mare, depășind chiar cifra de 200 miliarde pe an. Cunoscuta corparație în domeniul petrolului ,,Exxon Corporation’’ a fost găsită vinovată, de exemplu, de practicarea unor supraprețuri pentru petrolul vîndut, în valoare totală de 900 milioane dolari, trebuind să plătească pentru aceasta o amendă de peste 2 miliarde de dolari. În anul 1985, față de un cost mediu de 628 de dolari a unei infracțiuni de jaf, în SUA. Un cunoscut speculator de bursă, Ivan F. Boeski, a trebuit să plătească, el singur suma de 100 milioane de dolari drept amendă pentru afacerile bursei sale ilegale. În anii 2000, statisticile Camerei de Comerț a Statelor Unite evidențiau că întregul cost al infracțiunilor comise de ,,gulerele albe’’ valora circa 42 miliarde de dolari, adică mai mult decît cel al tuturor infracțiunilor de orice fel, evaluate de F.B.I., implicînd, în același timp, pierderea mai multor vieți decît cea datorată criminalilor care acționează pe ,,străzi’’ sau altor acte de violență. Infracțiunile comise în numele corporații sunt încurajate de un gen de ,,cultură corporativă criminogenă’’, care determină personalul unei corporații să desfășoare orice tip de activități ilegale ce aduc profit chiar cu riscul de a produce moartea unor persoane. Această cultură constă într-un ansamblu de norme și valori care stimulează succesul profesional, obținerea profitului cu orice preț, exonerarea persoanelor cu funcții de conducere de responsabilități, tocirea simțului etic etc. Criminalitatea gulerelr albe, nota Sutherland,în afaceri este exprimată cel mai frecvent în forma falsificării bilanțurilor financiare ale corporațiilor, manipularea bursei de valori, mita comercială, mituirea oficialilor publici, direct sau indirect, pentru asigurarea unor contracte și a unei legislații favorabile, publicitatea falsă și vînzarea contrafăcută. Toate acestea sunt ceia ce Al Capone numea ,,escrocherii legitime’’. b)infracțiuni comise împotriva unei corporații, sunt cele care se săvîrșesc de către membrii cu funcții administrative sau de conducere ai unei anumite societăți care lucrează pentru profit.Dintre ele se pot menționa furturile, fraudele, delapidările și orice alte acte ilegale care prejudiciază activitatea corporației respective. Majoritatea acestora sunt ținute sub tăcere și ,,rezolvate’’ cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabilă care ar putea compromite interesele comerciale ale corporației. Printre alte infracțiuni comise împotriva unei corporații se numără furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele mai ingenioase delicate, facilitate de progresul ethnic al societăților contemporane. Un asemenea
delict este produs ca urmare a introducerii în memoria a unui dintre calculatoarele corporației a unor date fictive, care are acces la datele cu privire la statele de salarii poate falsifica, în anumite condiții, diferite informații, creindu-și, în felul aceste, resurse financiare proprii. Estimată la un cost total între 3 pînă la 5 miliarde de dolari anual, frauda prin intermediul computerelor reprezintă un caz ilustrativ al corelației dintre natura infracțiunilor și schimbărilor cu caracter tehnologic. Indiferent de categoria în care se încadrează, infracțiunile ,,gulerelor albe’’ sunt mai greu de igentificat decît celelalte tipuri de infracțiuni și, în consecință, sunt mai puțin sancționate. Deoarece o mare parte din aceste infracțiuni sunt săvîrșite de personae cu funcții oficiale importante, care au o poziție socială privilegiată care le permite manipularea legii, acestea reușesc să evite, în marea lor majoritate, sancțiunile legale. Așa cum au arătat Kenneth Carlson și Jan Chaiken, într-un raport special întocmit pentru Biroul de Statistică Penală al SUA, comparați cu infractorii ,,obișnuiți’’:,infractorii incluși în categoria ,,gulerelor albe’’ au o probabilitate mai mare: a)ca procurorul să respingă orice acțiune penală declanșată împotriva lor (între 25-40%), b)să evite plata cauțiunii (între13-37%), c)să fie eliberați condiționat, în loc de a fi privați de libertate (între 40-54%), d)să primească, în condițiile legii sancțiuni constînd în privarea de libertate, numai o pedeapsă minimă (între 29-50 luni).
Corelația dintre criminalitatea ,,gulerelor albe,,și alte tipuri de criminalitate În cele mai dese cazuri, criminalitatea gulerelor albe este confundată cu criminalitatea economică şi cu însăşi corupţia. În primul rând, termenul de criminalitate economică nu poate fi utilizat în calitate de sinonim al termenului de criminalitate a gulerelor albe şi, cu atât mai mult, nu-l poate înlocui. Deşi criminalitatea gulerelor albe, într-adevăr, include şi multe infracţiuni economice, sensul termenului dat este însă cu mult mai larg. El înglobează unele infracţiuni pe care le vom examina în continuare. În al doilea rând, şi sensul termenului criminalitate de corupţie este cuprins în sensul termenului gulerelor albe, ultimul fiind însă mai larg. De asemenea, sensul termenului criminalitate a gulerelor albe este mult mai larg, dar uneori cuprinde, parţial, şi unele sensuri ale următoarelor tipuri de criminalitate: criminalitate de business (business crime) – totalitatea infracţiunilor comise în procesul desfăşurării activităţii de antreprenoriat de către antreprenori, manageri, posesori şi conducători ai diferitelor agenţii economice şi criminalitate corporativă. Criminalitatea corporativă constituie: „totalitatea infracţiunilor comise de conducători sau de alţi reprezentanţi ai corporaţiilor, dar tot în numele conducerii corporaţiilor şi cu folosirea statutului oficial al întreprinderii, în scopul de a-şi spori avuţia sau pentru protecţia altor interese” . După părerea lui Clinard Yager criminalitatea corporativă este alcătuită din următoarele şase tipuri principale: 1.Nerespectarea actelor şi deciziilor administrative, de exemplu, nerespectarea dispoziţiilor Guvernului referitoare la rechemarea mărfurilor cu rebut sau refuzul de a construi instalaţii pentru purificarea apei sau a aerului. 2. Violarea dispoziţiilor cu privire la ocrotirea naturii (purificarea apei şi aerului, purificarea teritoriului intoxicat de petrol sau de alte produse chimice). 3. Încălcări financiare: de exemplu, sponsorizare ilicită a organizaţiilor politice, coruperea politicienilor, violarea legislaţiei privind operaţiuni valutare. 4. Nerespectarea dispoziţiilor cu privire la protecţia muncii şi tehnicii securităţii, inclusiv discriminarea angajaţilor după deosebire de rasa, de sex sau de religie; acţiuni care contravin dispoziţiilor privitoare la muncă şi salariu, precum şi nerespectarea instrucţiunilor referitoare la tehnica de securitate. 5. Infracţiuni de producţie: de exemplu, fabricarea şi vânzarea autoturismelor, avioanelor, aparatelor etc. nesigure sau care pot crea pericol pentru viaţă; prepararea medicamentelor şi produselor alimentare dăunătoare pentru sănătate; întreţinerea depozitelor de alimente în condiţii antisanitare. 6. Activitatea de comerţ necinstită, de exemplu încălcarea condiţiilor de concurenţă, fixarea preţurilor şi împărţirea ilegală a pieţei. Criminalitatea de producţie şi criminalitatea de gospodărire sunt, de asemenea, în mare măsură cuprinse de conceptul criminalităţii gulerelor albe. De menţionat totodată că termenul criminalitate de gospodărire, la fel ca şi termenul criminalitate economică, este criticat de mulţi criminologi. După cum scrie G. Kaiser: „În prezent sunt, totuşi, pronunţate dubii, este oare, în genere, potrivită noţiunea de criminalitate de gospodărie (economică) în calitate de noţiune juridico-penală colectivă (собирательное понятие)” . Astfel, şi următoarele tipuri de criminalitate precum criminalitate de serviciu şi criminalitate a persoanelor cu funcţie de răspundere (criminalitate a funcţionarilor publici) , sunt, de asemenea, integrate, după părerea noastră, în conceptul de criminalitate a gulerelor albe. Infracţiunile de serviciu reprezintă „atentate la activitatea normală a aparatului de administraţie publică comise de lucrători ai acestui aparat, învestiţi cu împuterniciri corespunzătoare şi care abuzează de ele (funcţionari, funcţionari publici, persoane cu funcţii de răspundere etc.)” . După părerea lui McKinney J.C., criminalitatea de serviciu este alcătuită din asemenea infracţiuni cum „irosirea, afacerile
comerciale de escroc, reclamă înşelătoare, fixarea preţurilor, tăinuirea veniturilor, operaţiunile la piaţa neagră, încălcarea legislaţiei împotriva trusturilor”. Potrivit lui Hans J. Schneider, criminalitatea de serviciu include toate infracţiunile comise de persoane exercitând atribuţiile de serviciu, dar care nu sunt neapărat funcţionari. Aşa, bunăoară, este „comercializarea nejustificată a deservirii medicale (efectuarea unor intervenţii chirurgicale inutile, după diagnostice stabilite intenţionat imprecis; prescrierea medicamentelor care nu sunt necesare), efectuarea lucrărilor care nu sunt necesare în cursul reparaţiei automobilului, vânzarea produselor stătute (fructe, carne) în calitate de proaspete” etc. Unii autori identifică criminalitatea gulerelor albe cu criminalitatea profesională, având în vedere drept criteriu de clasificare profesia, specialitatea infractorului. Astfel, Middendorf încă în 1959 a propus ca criminalitatea gulerelor albe să fie denumită criminalitate profesională care, după părerea lui, „este alcătuită din infracţiuni comise de persoane în viaţa de afaceri, la serviciul public sau de reprezentanţi ai profesiilor libere”. Nu susţinem atare opinie. Termenul de criminalitate profesională este utilizat din sec. XIX şi are o semnificaţie distinctă: „Criminalitatea profesională constituie un tip de criminalitate ce se manifestă printro permanenţă a activităţii criminale a participanţilor (practicarea sub formă de îndeletnicire), activitate ce constituie principala sursă a veniturilor lor şi necesită o specializare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor (metodelor şi mijloacelor de comitere a infracţiunilor), precum şi apartenenţa criminalilor, care posedă o anumită specializare, la o sublatură şi la un mediu criminal relativ închis şi ierarhizat” . Anume în acest sens şi este utilizat termenul în discuţie de majoritatea criminologilor atât în ţările europene, cât şi în SUA. În acelaşi timp, prezintă interes clasificarea infractorilor propusă de W. Reckless: 1. infractori obişnuiţi; 2. infractori organizaţi şi 3. infractori profesionişti Prin ultimii termeni, îi are în vedere atât pe criminali profesionişti în sensul acceptat de toţi autorii şi pe infractori pentru care corupţia este un mijloc de existenţă. La prima vedere, W. Reckless are dreptate, într-adevăr, şperţari care desfăşoară o activitate criminală permanentă în mod specializat, au anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi în domeniul lor criminal şi pentru care infracţiunile constituie o sursă de bază a veniturilor. Lipseşte doar o trăsătură necesară pentru a-i atribui la categoria infractorilor profesionişti, şi anume – integrarea în mediul criminal. Nu trebuie să uităm însă că, pe lângă lumea criminală generală (tradiţională), în prezent, există şi un mediu criminal (care poate fi numit „specializat”) al persoanelor corupte. El este puţin studiat, dar se ştie că şi în cadrul lui sunt anumite tradiţii, obiceiuri, norme de conduită şi uneori argou. Cu toate acestea, considerăm că clasificarea propusă de W. Reckless, fiind interesantă sub aspectul teoretic pentru o examinare abstractă, ea nu este totuşi oportună pentru cercetări criminologice empirice. Din acest punct de vedere, susţinem abordarea tradiţională a conceptului de criminalitate profesională. Uneori poate fi întâlnită utilizarea termenului de criminalitatea elitei care desemnează acelaşi sens cu al criminalităţii gulerelor albe. Nu suntem de acord cu aceasta, deoarece persoanele care alcătuiesc elita unei societăţi nu sunt neapărat persoane cu gulerele albe. Termenul elită are un sens mai larg. Prin elita unei societăţi înţelegem, după cum scria V. Pareto, „acei oameni care posedă calităţi de inteligenţă, de caracter, de capacitate de orice gen, de direcţie, de nivel remarcabil. Exclud, în acelaşi timp, integral, orice apreciere asupra meritelor şi autorităţilor acestor clase de oameni” . În acest sens, este corectă utilizarea termenului de criminalitatea elitei politice (elitei de guvernare) utilizat de V.V. Luneev . Deosebirea acestuia de termenul criminalitate a gulerelor albe constă în faptul că „elitei politice şi de guvernare îi sunt „accesibile” toate infracţiunile existente” (inclusiv chiar infracţiunile de violenţă).
Criminologii germani utilizează un termen asemănător cu cel propus de V. Luneev: criminalitatea deţinătorilor de putere, dar care totuşi diferă prin conţinutul său. Criminalitatea deţinătorilor de putere este alcătuită din „totalitatea de infracţiuni, comise de către deţinătorii de putere în scopul protecţiei sau extinderii privilegiilor sale – persoanele recunoscute, care după o poziţie politică sau socială, legată de posibilităţile largi de asigurare a intereselor lor personale". Edwin Schur utilizează termenul de criminalitate respectabilă drept sinonim cu termenul de criminalitate a gulerelor albe, însă el îi extinde sensul acestuia din urmă. În opinia lui, termenul dat cuprinde, alături de infracţiunile indicate de Sutherland, şi multe alte infracţiuni pe care le poate comite această categorie de cetăţeni (cum sunt, bunăoară, furturi, escrocherii, falsificare de cecuri etc.) şi nu neapărat legate de serviciul lor. În ultimul timp în SUA circulă şi termenul criminalitatea gulerelor de sidef. El exprimă o modalitate a criminalităţii gulerelor albe, însă în acest caz infracţiunile sunt comise de reprezentanţi ai puterii de un înalt nivel şi de cei mai influenţi businessmani. Din toate cele expuse rezultă că criminalitatea gulerelor albe constituie un concept criminologic distinct, care nu poate fi înlocuit prin celelalte concepte existente în prezent în criminologie, care definesc diferite tipuri de criminalitate. În acelaşi timp, menţionăm că există problema definirii conceptului în cauză. Majoritatea autorilor fie că purced la descrierea însuşirilor criminalităţii gulerelor albe fără definirea ei, fie că citează definiţia conceptului formulată de E. Sutherland, concept cu un conţinut destul de larg. Uneori pot fi întâlnite şi tratări unilaterale, neadecvate noţiunii criminalităţii gulerelor albe. Când ea este redusă doar la criminalitatea în domeniul activităţii de antreprenoriat (asemenea abordări se bazează pe primele lucrări ale lui E. Sutherland, dar fără a le lua în seamă pe cele ulterioare în care problema a fost lărgită) sau doar la criminalitatea persoanelor cu funcţie de răspundere(ceea ce este tot eronat). Cu toate că problema criminalităţii gulerelor albe a fost pusă încă în anul 1940, actualitatea ei, precum şi dimensiunile, şi pericolul ei social deosebit au fost demonstrate cert de mai multe investigaţii ştiinţifice, până în prezent, după părerea noastră, nu a fost deocamdată, găsită o definiţie adecvată pentru acest tip de criminalitate. A defini un oarecare fenomen social este întotdeauna o chestiune complicată, dar cu atât mai dificilă este, în special, definirea unui fenomen social complex cum este criminalitatea gulerelor albe. Analizând mai multe definiţii ale fenomenului în discuţie, am ajuns la concluzia că cea mai reuşită noţiune a fost propusă totuşi tocmai de Edwin Sutherland, autorul conceptului. Şi anume „criminalitatea gulerelor albe reprezintă infracţiuni comise de persoane respectabile cu-n înalt statut social în cursul activităţii lor profesionale”. La drept vorbind, în criminologie sunt utilizaţi, destul de des, mulţi termeni, în special acei care denumesc fenomene sociale permanent discutate. Bunăoară, atunci când se discută chiar şi problema conceptului de criminalitate, majoritatea divergenţelor sunt bazate nu atât pe însuşirile fenomenului, cât pe problema definirii lui. Dar aceasta totuşi nu înseamnă că nu există criminalitatea sau nu merită a fi studiată Susţinem că criminalitatea ca fenomen social complex poate fi divizată, în fond, în două tipuri de bază: 1. criminalitatea obişnuită (de violenţă şi cupidantă); 2. criminalitatea gulerelor albe. Desigur, sunt evidenţiate de specialişti şi multe alte tipuri de criminalitate. Când spunem că cele două tipuri sunt numite de bază avem în vedere doar aceea că marea majoritate a infracţiunilor este inclusă în una dintre aceste categorii mari. Criminalitatea tradiţională este alcătuită din astfel de fapte concrete care sunt calificate ca infracţiuni aproape din momentul apariţiei semnelor de criminalitate şi în mai multe state (omoruri, violuri, furturi, jafuri, escrocherii, huliganism etc.). Criminalitatea gulerelor albe ca fenomen social apare mai târziu, la o anumită etapă de
dezvoltare a societăţii (deşi unele manifestări ale acesteia au luat naştere odată cu apariţia statului, de exemplu, corupţia), când în societate se formează o anumită categorie de populaţie, numită convenţional „gulerele albe”. Din această categorie fac parte, în primul rând, funcţionari publici, funcţionari, persoane cu funcţii de răspundere şi manageri de diferite trepte şi domenii de activitate; persoane cu un înalt statut social ereditar (aristocraţie); persoane cu un înalt statut social material (oligarhie); antreprenori şi intelectuali (savanţi, profesori, medici, ingineri etc.). Nu orice infracţiune comisă de aceste persoane poate fi inclusă categoriei infracţiunilor comise de gulerele albe. Trăsătura distinctivă a criminalităţii gulerelor albe o constituie faptul că infracţiunile aparţinând tipului în cauză ţin neapărat de profesia (ocupaţia) infractorului cu gulerul alb. Sintetizând toate cele expuse, vom prezenta corelaţia diferitelor tipuri de criminalitate descrise mai sus. Corelaţia dintre criminalitatea gulerelor albe şi alte tipuri de criminalitate apropiate poate fi expusă în modul următor. După cum se vede, criminalitatea gulerelor albe include pe deplin următoarele tipuri de criminalitate: criminalitatea de corupţie, criminalitatea corporativă, criminalitatea de serviciu imprudentă, criminalitatea bancară şi criminalitatea fiscală. În acelaşi timp, în unele cazuri (în special când infracţiunea este comisă de o persoană din categoria celor cu gulerele albe), la criminalitatea gulerelor albe se pot referi unele infracţiuni care fac parte din următoarele tipuri de criminalitate: criminalitatea ecologică, criminalitatea informatică, criminalitatea politică şi criminalitatea organizată. Totodată, astfel de tipuri de criminalitate cum sunt: criminalitatea elitei politice, criminalitatea respectabilă şi criminalitatea deţinătorilor de putere sunt doar parţial cuprinse de criminalitatea gulerelor albe, deoarece, deşi subiectul infracţiunilor din aceste tipuri de criminalitate este acelaşi, la primele trei categorii de criminalitate el poate comite, graţie poziţiei sale, şi infracţiuni de viol, omor, huliganism, furt, adică acele infracţiuni care nu pot fi incluse în categoria criminalităţii gulerelor albe.
,,Gulerele albe,, în vizorul teoriilor criminologice
Din punct de vedere al individului, crima gulerelor albe, ca- de altfel- și crima claselor de jos, ar putea fi explicată de teoria asocierii diferențiate și, din punct de vedere social, ambele ar putea fi explicate de teoria anomiei și de teoriile conflictului cultural. Sutherland a sesizat acest lucru, iar explicațiile sale sunt și astăzi suficient de complete vizînd problema menționată mai sus. El a adus în atenție mai multe cazuri care demonstrau că criminalitatea ,,gulerelor albe,, a fost inițiată într-un proces de asociere cu participanții care au definit un astfel de comportament ca fiindu-le favorabil. Prin aceasta Sutherland a demonstrat că practicile ilegale folosite de un individ sau de o firmă se răspîndesc foarte repede atît în domeniul respectiv, cît și la competitorii care adoptă aceste practici în situații clare de stadiu de învățare și deprindere a acestora. Criminalii din categoria ,,gulerelor albe,, acționează total izolați de definițiile defavorabile ale comportamentelor lor. Mai mult, oficialitățile guvernamentale care definesc comportamentul oamenilor din păturile sociale sărace ca fiind crime, nu procedează similar și în cazul ,,gulerelor albe,, desi ambele sunt angajate, de regulă, în comportamente similare fiindcă ei sunt intim conectați într-o profitabilă rețea de alianțe cu criminalii care aparțin ,,gulerelor albe,,. Crima ,,gulerelor albe,, a apărut în momentul în care comunitatea afaceriștilor era favorabilă violării legii, iar cea politică, care s-a opus, a fost mai puțin puternică. Aceasta – afirmă Sutherland – explică prevalența crimei ,,gulerelor albe,, în societate. Rezultatul a fost acela că practicile legale au continuat pînă cînd comunitatea politică s-a putut reorganiza efectiv împotriva lor. Se poate afirma, fără teama de a greși, că diferența de bază în impunerea legilor cu privire la tranzacțiile comerciale reflectă puterea pe care un grup o poate avea în influențarea politicii sistemului de justiție penală. În țările în care comunitatea afacerilor are o mai mică influență, vom găsi o situație diferită. De exemplu, în China infractorii ,,gulere albe,, sunt executați pentru infracțiuni care în America sunt ofense civile sau penale, dar care au o pedeapsă mai blîndă. Sutherland explică eforturile de interzicere a consumului de alcool și producerea lui, precum și intenția unor guverne de a controla prețurile prin conflictul de cultură care s-a produs în acel moment. Astfel, aceste eforturi au eșuat deoarece aceste grupări care au organizat violarea legii au fost atît de puternice încît, efectiv, i-au zdrobit pe aceia care li se opuneau. În zilele noastre este greu de presupus că acestea efoturi de a impune legea celor cu ,,gulere albe,, care o încalcă ar mai putea fi stopate. Aceasta, deoarece aportul public a crescut în iltima perioadă de timp și este foarte probabil ca piedicile de impunere a legii să nu mai aibă intr-un viitor apropiat suportul pe care l-au văzut în cazul prezentat mai sus. Aceasta pe de o parte, fiindcă, pe de altă parte, ne așteptăm ca eforturile de impunere a legii să devină atît de puternice, încît în mod sigur îi va copleși pe cei care sunt favorabili violării legii. Din perspectiva teoriilor clasice, criminalii cu ,,gulere albe,, sînt tratați ca niște criminali raționali, care înainte de a-și desfășura activitatea delictuală, cîntăresc care sînt costurile și benefiiciile pe care le vor obține. În acest caz este de așteptat că un criminal cu ,,guler alb,, va deveni destul de calculat atunci cînd își va face socotelilie cu privire la cît pierde la cît cîștigă dacă își va pune în aplicație intenția sa de fraudare a legii. Mai mult, dacă legiuitorul va fixa o pedeapsă mult mai mare care să depășească beneficiile crimei, criminalii cu ,,gulere albe,, care sînt niște indivizi raționali cu siguranță că vor decide să se supună legii. Aceasta ar fi idealul, fiindcă, din păcate,din cauza puterii grupurilor ,,gulerelor albe,, , nivelul maxim al sancțiunilor este incomparabil mai mic decît nivelul anticipat al profiturilor pe care aceste grupuri le ar obține prin comiterea infracțiunii(crimei).
Desigur, teoriile clasice nu au luat în considerare –atunci cînd au fost emise- această putere imensă pe care o au grupurile infractoare de a controla elaborarea, dar și aplicarea legilor. De aceia, mi se pare oportun să susțin că eoriile clasice sînt pur și simplu inadecvate pentru a se confrunta cu problema crimei ,,gulerelor albe,, așa cum există ea în lumea reală. Aceste teorii clasice ignoră o realitate majoră a lumii contempoarane și anume acea că unele grupuri de interese au mai multă putere dît altele. Ca și în cazul crimei organizate teoriile comportamentului criminal nu par a fi cele mai potrivite în cazul infracțiunulor comise de ,, gulerele albe,,. Întrebarea majoră de ce infractorii cu ,,gulere albe se comportă în modul în care se comportă?- are un răspuns dinainte previzibil: vor să realizeze profit. Pentru cercetarea criminologică, în cazul crimelor comise de ,,gulerele albe,, ,se pare că, cheia rezolvării problemei stă tot în aplicarea acestora pornind de la teoriile comportamentului legii penale.
Bibliografie 1. Tudor Amza, op. cit, p.296 2. Vezi S. Ilie, Criminalitatea economica ca concept în Analele Ştiinţifice ale Academiei de Politie „Ştefan cel Mare”, Chişinău, 2000, pp. 97-102.. 3. V. Bujor, O. Bejan, Criminalitatea profesională, Chişinău, 1999, p. 4.. 4. Sutherland Edwin R, Gressey Ronald R., Criminology, 9 th ed., Philadelphia, 1974, p. 40. 5. Glaser D., Crime în our Changing Society, New-York, 1978, citat după Rădulescu S., Banciu D., Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, 1996, pag. 206. 6. Coleman J.W., Cressey D.K., Social problems, (seconded), New-York, 1990, pag. 218-219. Citat după Rădulescu S. şi Banciu D., op.cit., pag. 206-209. 7. Vezi Rădulescu S.M., Banciu D., Sociologia crimei şi criminalităţii, Bucureşti, 1996, pag. 205-214; Pitulescu I., Al treilea război mondial: crima organizată. 8. Bucureşti, 1996, pag. 302-324; Oancea I., Probleme de criminologie, Bucureşti, 1998, pag. 158-159; Amza T., Criminologie, Bucureşti, 1998, pag. 327-337 etc.
