350735804-Susan-Napier-Identitate-de-Imprumut-225-El-Si-Ea-Abbyy10.pdf

V

Colecţia • v

Editura ALCRIS

SUSAN NAPIER

fllCRIS

V

Editor : Aurel ion Micu Lector : Angela Vasile Coperta : Andy

©Susan Napier, 1995 THE ŞISTER SWAP In româneşte de : Cezar Niculescu Toate drepturile rezervate ISBN 973-9498-74-4 Colecţia „EL şi EA"

IDENTITATE DE ÎMPRUMUT

CAPITOLUL I • Muzica rock fâcea sâ vibreze pereţii camerei, .Imbolcind-o pe An ne sâ se mişte din ce în ce maî repede. în picioarele goale, fata* se mlâdia în ritmul frenetic, ridicându-şi mâinile deasupra capului. Pârul castaniu flutura în .bâtaia soqrşljui de dupâ-amiazâ, care»şl trimitea razele prin ferestrele mari ale clădirii. Anne se roti încântatâ, evitând sâ atingâ cutiile de carton în qare se aflau lucrurile sale. Bucuria se citea pe faţa ei : reuşise sâ se mute într-un apartament confortabil şi visurile îi deveniserâ realitate. B-usc muzica încetâ, lâsând-o nedumeritâ. Uitându-se spre boxele aşezate pe masa de lângâ uşa, Anne scoase un strigat vun bârbat înalt şi solid apâitise pe neaşteptate în camera, oprind casetofonul. — De ce ai oprit muzica ? îl întreba ea mirata, neştiind ce sâ creadâ despre intenţiile necunoscutului care purta jeanşi şi un tricou albastru. Figura ' Iui încruntata nu exprima nici o urma de bunâvoinţâ. Ochii lui negri aruncau nişte priviri amenintâtoare. Uşa deschisâ o lâmuri imediat pe Anne cum pâ- . trunsese bârbatul în îrîcâpere. Cu o jumâtate de ora în urma, şoferul taxiului o ajutase sâ urce cutiile în apartament, iar muncitorii de la depozitul de mar-

6

SUSAN. MAPUER

furi de ia parterul clădirii pleca sera înainte de ora cinci, oşa ca nu mai era nimeni în imobil. Daca ar ţipa, .himenr. n-ar veni sâ-i sarâ în ajutor. Annei începu sâ-i fie frica : toate istoriile înspăimântătoare despre primejdiile care ameninţa viaţa locuitorilor din marile oraşe îi reveniră în minte. Ce greşeala făcuse câ nu încuiase uşa ! - Asta e muzica ? wfU necunoscutul/De cinci minute bat în zadar Ia u ş a j faime neşpirâ laşwatâ'. • Biiribatul*. era farros, dar am sarea că nutreşte gânduri- crimirrale. încurajcrtâ de fqptul câ se afla în casa ei, tânâra fâcu câţiva paşi spre necurvaseut* d a r s e a p d l a t m metru de el.' Deşi un metru şaptezeci îrrârlfifne, îşi dtrcfu seaTO cm mi se lupte ca urfaytf din* faţa eî.' Singura soluţie era- sâ-şf sftăpStreasca nervii şr sâM puma l& puroct î n mxrcl irofeiigefit - Mefodîa care te-a deranjat aşa dfe tare este cantata de una dintre cefe mai remrmffe fbrmaţSi rock.. - Nu-mi pasa cine cânta} Poate sâ fie şi vocea celebrei soprane Kîrr Te Kanawa„ numai sâ nu se cruda prin pereţi f se râsti bdrbatul, cu mâinile irafipte îît şold» WQ suport sa-mi! sparga pîieptuf o mii-, zi ca cfe nouăzeci de decibeli ! ~ - De fapi,, urechile, îî carecia An na, gâmdlndU-se câ bak&atul a r fi fost ispititor daca n-ar l i adbptct o atitudine agresiva. Xenrul măslinia şi jpât&il neg/u îl facecaa* afcrâgator, în ciuda fuYiei, care. i se zugrâvea pe chip.. An ne li dadu m Iur de treizeci Je anii Barlaja patrata şi buzdb frumos- conitoahe exprimau o voinţa mediat iita.

®EKTITA*DE: DE ÎMPRUMUT

7

v Fcia :satfnâse, fiiw^fcnîÂn^r&i cât de craid ar fi fost zâmbetul lui. — Ge-ai apus £ se m M necunoscutul. - Cred câ te-ai înşelat \n privinţa organelor cw care asculţi. Sunetele sunt capterie de urechi, ~ Attrnci de ce muzica/ta turboiâ mi-a întors stomacul pe dos ? continua el pe acelaşi Han. N-am ve-* nit afc; sâ discut despre sensul figurat ®\cuvintelor. — -Daca mu încetezi sâ «fii la mine, jriâ vad nevoita sa te -invit sâ .'ieşi din camera, zise Ar^me pe upi ten fenu. Niciodată nu acceptase să im msuitata de către bârbaţli îngâmfaţi. - Mu am intenţia sa «roman. aici, . — Atunci de ce ai venit ? — Sâ-ţi spun sâ închizi afurisitul asta de. casetofon ! Aane simţi câ o cuprinde mânia. - Nu poţi sâ vorbeşti iârâ sâ urli ? - Muzica ta m-a scos din minţi.! Cântăreţul radk pe care-1 îndrăgeşti aşa de mult îmi sparge timpanele. Anne câutâ sâ-î domolească: ~ Fiecare muzica îşi are admiratorii ei. -r- Am impresia câ melodiile pot "fi ascul.tate mai bine în surdina. Fata avea smţâmiântiill ciudat aâ acest burbat frumos ar putea fi un înterLocatar fermecător. Nervoasa din cauza câ se mutase într-un oraş mare, Anne nu era bbi^nuiiâ cu discuţiile in contradictoriu. Nu dorea sa .prelu^geascâ dialogul care o stânjenea, omintîndu-şi de cuvintele lui Kattiia, sora ei naai mare ;

8

S U S A N NAPIETT

„Auckland este un oraş minunat Trebuie sâ dai uitării decepţiile provinciale. Vei avea ocazia sâ descoperi o lume nbuâ. Totul este sâ nu-ţi pierzi capul"" ' • Uşor de spus, dar greu de înfâptuit. ./. —' Te-am derpnjat din lucru ? se adresâ Anne necunoscutului. — Bineînţeles. x Fata exclama uimitâ : — Eşti angajat la depozitul de la parter ?! Muşchii puternici ai bârbatului sugerau câ aparţineau unui hamal obişnuit sâ care mobilele grele. — Am aflat ca depozitul se închide la ora patru. Oricum, nu cred câ muzica se aude prin beton... — Nu lucrez ia depozit, Locuiesc alâturi, zise necunoscutul arâtând spre uşa deschisâ. Sunetele se aud foarte bine, deoarece pereţii sunt subţiri. Anne râmase înmârmuritâ. — Alâturi ? Nu se poate ! Mi s-a spus. câ nu locuieşte nimeni aici, în afara de mine! , Reprezentantul Fundaţiei Culturale care-i oferise apartamentul nu menţionase câ are un vecin. Clad rea avea la parter un depozit de mobilâ, iar la etaj numai un apartament în care Anne se mutase pentru g fi aproape de universitatea din Auckland.. Lipsa curioşilor care ar fi putut s-o deranjeze o determinase sâ închirieze apartamentul. Acum era prea târziu sâ se adreseze unei alte agenţii imobiliare I Ce noroc avusese câ economisise banii pentru d putea sâ trâiascâ la oraş. Katlin se oferise s-o ajute, însâ Anne refuzase, deoarece avea nevoie de sprijin material pentru cheltuielile zilnice. De altfel, pretenţiile sale erau modeste, fîind obişnuita cu traiul simplu de Ia ţara.' De-a lungul anilor câşti-


^ 9

gase o suma ffumuşicâ vânzând ouâ, miere şi ler gume la poarta casei. ? — Poate câ funcţionarul de la agenţia imobiliara a mizat pe faptul câ nu ne vom întâlni, rosti necunoscutul pe un ton ironic. Cine ar fi bănuit câ voi avea drept vecinâ o fata care ascultâ m u z i c â disco zi şi noapte... Anne deschise gura pentru ari da o replicâ pe mâsurâ, dar luciditatea o îndemna sâ se stâpâneas• câ. Deviza ei în viaţâ era sâ nu se certe, aşa câ renunţa sâ-l înfrunte pe necunoscutul care-i va fi vecin cât timp va locui în aceasta casâ. • ' — Nu poţi sâ mâ acuzi câ te deranjez noaptea, deoarece abia m-arn muiat. Am pus muzicâ de bucurie câ am gâsit unde sa locuiesc, zise ea pe un ton conciliant. Bârbatul râmase inflexibil. — Pe viitor, sâ nu mai dai volumul la maximum. Pereţii sunt extrem de subţiri. Nu vreau sâ mai a u d vibraţiile iscate pe paşiiTâi pe podea. Sâ calci cu atenţie ! Ochii câprui ai fetei râm a sera miraţi. ~ în cazul acesta, cumpârâ-ţî câşti de protecţie pentru urechi, fiindcă dansul mâ ajutâ sâ mâ menţin în formâ. ' Necunoscutul o examinâ din cap panâ-n picioare, oprindu-şi privirile asupra tricoului ei alb. — Pentru ce faci exerciţii de gimnasticâ ? — Pentru a putea sâ înfrunt bâdârănii ca tine. Te rog sâ închizi uşa în urma ta ! Acum ştii câ ai o vecinâ, nu vreau sâ te mai reţin. Data viitoare, sâ vii numai dacâ te chem.eu ! — Nu intenţionez sâ mai vin pe aici ! Sâ nu mai faci zgomot, ai înţeles ?

9

S U S A N NAPIETT

Anne dâdu din cap^ gândindu-se ca nu-i va fi uşor sâ locuiascâ în preajma acestui bărbat i raseibii. — Nu te voi deranja deloc, îl asigura ea. Pretind acelaşi lucru din partea ta. Apropo^ nu ne; cuncaş* tem încă,.. . — Numele meu este Lewis, Hunter Lewis. N u - i nevoie sâr-mi spui cum te chea/nâ, domnişoara: Tremâine. Tânâra tr^sâri surprinsă. , — De unde ştii numele meu ? — Eşti câştigătoarea premiului literar Markham ? nu ? 1 • ~ * Anne susplnâ uşurata. Anunţul prin care se aducea îa cunoştinţâ câştigâtoarea premiului fusese tipărit într-o revistâ literarâ. Fundaţia Marlcham râsplâtea un tânâr scriitor, oferindu-î un apartament liniştit pe o perioada de un an, pentru a scrie un roman ce va fî • publicat de o editura renumita Hunter era un cititor de literatura sau scriitor ? Inima fetei bâtea mai tare. — Fundaţia Markham ţi-a a*ferit apartamentul ? întrebâ Anne curioasa. ' — Nu, râsp.unse el nemulţumit. Sunt surprins ca membrii juriului literar au început sâ acorde premii unor copii ! Unde sunt scriitorii care au suferit car nu au unde sâ-şi termine operele ? Daca fiecare debutant în literaturâ beneficiazâ de casâ şl masâ, vom ajunge sâ citim numai. banaliţâţj.. Mai bine consul- ^ tâm o carte de telefon ! Hunter trânti uşa cu zgproot înainte ca Anae sâ^ poatâ spune ceva. Fata se repezi dupâ el, dar nu mai avu timp decât sâ zâreascS silueta'lui incdta dis^

t

v


^ 10

•pârând în spatele juşii de la capâtul culoarului: Anne remarcase uşa, dar îşi închipuise câ era de la o debara jn care femeia de serviciu îşi ţinea us# tensilele. Inciudatâ câ nu putuse sâ aibâ ultimul cuvânt, i â n â r 0 ; s e întoarse in noua ei casâ. Un scâncet o Îâcu sâ exclame : ~~ Oh, Doamne, unde mi-a fost capul ? Arine se apropie de cutiile de carton şi se apleca asupra unei genţi de voiaj în care un prunc bâtea din palme. - Oh, Ivan, dragul meu, am uitat de tine ! spuse An nş, luând copilaşul în braţe. Ai stat cuminte, scumpul meu ? Te-ai speriat de omul cel râu? Bebeluşul se linişti şi începu sâ se joace cu pârul fetei. Re moment» Anne avu senzaţia câ Ivan seamânâ cu nesuferitul de Hunter Lewis : sprâncenele şi ochii negri* la fel ca .pârul. Tânâca tresari, atungandu-şi din minte orice asemânare deplasata, Hunter Lewis crezuse câ ea se numeşte Katlin Tremdinş, lârâ sâ -banuiascâ nici un moment câ acesta era numele surorii ei. Pe de aLtâ |>arte, total oppilaşului era de origine rusâ. Hunter lewis, |n ciuda temperamentului vulcanic, avea accentul oricâruî focuitor născut I n Noua Zeefandâ. Ideea bizarâ câ vecinul ei, un tip neprietenos şi 'lipsit i f e lafolît^ţe, ăr putea fi tatâl nepotului ei, o făcu sa z
12

SUSAN NAPIETT

cutiile de carton. Deşi aveg puţine haine, cărţile îi luarâ mult timp, mai ales câ Ivan scâncea pentru a fi luat în seama. Pe când aşeza produsele co'smetice în dulâpiorul din baie, având grijâ sâ-l legene în trecere pe Ivan core gungurea vesel în geanta de voiaj piisâ pe un scaun, Anne ciuli urechile : prin peretele subţ i r e se auzeau sunetele armonioase ale unei. muzici în .-surdina. Fata îşi lipi urechea de perete şi desluşi ritmul lent a! unei melodii de jazz. - Ce neruşinat ! exclamâ Anne, .tentata sâ dea drumu! la casetofon. Dupâ câteva clipe, îşi spuse câ, totuşi, volumul muzicii, lui Hunter era destul de redus ş! nu este cazul sâ-I tulbure. Urechea ei distinse alt zgomot, de data aceasta familiar, pe care-l fâcea o maşinâ electronicâ de scris. -- Este scriitor ! Asta mai lipsea ! exclamâ ea, uitându-se Ia Ivan care-i zâmbi, lăsând sâ se vadâ cei şase dinţişorî ajpâruţi de curând. ^ - Nu se poate ! conţinuâ fata, jucându-se cu mânuţele bâieţeluluLFata îi puse un deget pe buze, rugându-1 sâ tacg, conştientâ câ Hunter ar putea sâ-l audâ cu uşurinţâ, âppi îl duse în camerâ. - Nu trebuie ca omul cel râu sâ ştie câ eşti aici, zise Anne, sârutându-l pe Ivan. In afarâ de muzica rock, scâncetele unui bebeluş sunt de*nesuportat pentru un tip nesociabil şî ursuz. Dragul meu, sâ fii cumirfte. ai înţeles ? Ivan scoase un gâlgâit de plăcere. Ivan cel Groaznic era numele de alint al -băieţelului. Ivan nu-i fâcea probleme deosebite, fiind liniştit şi jucâuş. Anne se mira câ nu "plânge şi câ nu este nervos. Mânca


^ 13

tot ce i se dădea, nu ţipa din senin şi jnu se trezea în cursul nopţii. Dupâ ce-i fâcea baie şi-i dâdea de mâncare, Anne îl punea in pat şi nu mai avea grija lui pânâ a doua zi dimineaţa. Nepoţelul nu era o povara, permiţându-i sâ se ocupe de treburile ei. !n timp ce Ivan se juca încântat cu ursuleţul din cauciuc, Anne pregâti o omletâ şi începu sâ-l hrâneascâ pe nepoţel. Acesta stâtea cu spatele sprijinit de o cutie de carton şi bâtea din mânuţe ori de câte ori Anne îi bâga linguriţa în gurâ. Gândurile fetei se îndreptarâ câtre casa părinteasca. La vremea cinei, cei patru fraţi mai mici se întreceau sâ termine cât mai repede de mâncat, pentru a avea puţin timp sâ se joace înainte de culcare. Familia era unitâ, cu excepţia lui Katlin, care avea douâzeci şi opt de ani şi trâia departe de inăula unde se afla ferma la care lucra-tatâl lor. Katlin hotârâse so devinâ scriitoare, dar .naşterea lui Ivan îi. încurcase "planurile literare, astfel câ o rugase pe Anne sâ ai ba grîjâ de copil. Anne se bucurase^ câ va putea sâ-şi realizeze visul de a studia la facultate. Un oraş mare şi un copil de crescut nu erau o stavilâ în calea dorinţei el de a-şi perfecţiona cunoştinţele. Voinţa de a reuşi şi spiritul de independenţâ erau calitâjfi care-i sporeau şarise'e de a se descurca singurâ în viaţâ. D j p â ce-i dâdu de bâut un biberon cu lapte, tânâra îl lâsâ pe Ivan sâ se joace singur pe podea cu cubuleţele de plastic ; între timp montâ pâtuţul în care va dormi băieţelul.- Ivan începu sâ-şi sugâ degetul, mare de la mâna dreaptâ, semn câ-i era somn. Ar.ne îi fâcu baie în chiuveta din bucâtâfie deoarece baia şra prevâzutâ numai cu duş, apoi îl înfâşâ şi-l puse în pâtuţ.

14

s m s m 5ÎAPXEB

WepateW ©cteram r a d i a t * ţrrrdrn-J m nwmif6 ©aria de pfastic preferai©, em pmceluş ros simpatic. l4âtttfşs li sarutĂ pe wasuc, apoi mut® pcrtufuK caê se na,sca pe ra&lev OTIO in apropierea canapelei din su.raaerie. Cete p&tnsif scaune ar fi putut fi ocupate am fra$i* eiv se gandî Anne; clintindu-şi de cearta din fiecare seara nerttru ocuparea unui scaun ki masa uunde' familia ei ©foişrcuio să ia d n a . Pe 0 măsuţa se €#a* maşina- de scm, alâturi de un raft plin cm cârti. SingurEiI hm erau câteva ec^ voare şî o- lampo c*r atxg'ur. FiiMcfiorraritf de Pa Furrdafio Markham se scuzc*se ca apartamentul nu avea televizor, dar Anne era mu#umită câ-şi; procurase un casetofon. Oricum., ţeM ei era sâ-şi croiasca un drum In vfcrţâ, neavand tifrvp sa urmâreascâ* emisiunile de la tetevfeon N u avea telefon, dar Anne putea sâ siwe de fb o ces* bfnâ telefonica erflbtâ* pe trotuarul- â m faţa casei» Satisfacata âe aspectul camere i, fata trase ca^* napeaua lângâ fereastra mare, farg descWsâ şi se aşeza comod, admtrcrncf apusul. sciarefur afe cârui raze* roşiatice erau reflectate de clădirile înafte afe oraşuFui. Peşfe drum, se zărea campusul universitar şi, m deportare, Pblitefmifca. La rrricâ distanţa se aflau biblioteca, sala5 de specfacafe, şi imobiîIuF care adâ postea administrata. fn curând va f\ ş\ ea studenta şî vo lua parte la vierfa interesanta drrr aceasta cifadda a cuteriil Cuprinsa de bunâr dispoziţie, Anne îşi fpcu un ceai fr citi cu atenţie matenafefe trimise de facuftatea de lirrrbr sfrârirre, după ce fusese admisâ Fa universitate.1 N^F avea încă a săptămână pana la începerea cursurilor, Insei ea cfbrea sâ fie bine pregătită şi sa participe activ la seminarii. Intre tîirrpy va4 frefeii sâ

M

ÎMPRUMUT

/

,

-

N

gâseascâ pe upâ ce se aslgurâ câ becul din frigider nu explodase, se întrebâ unde se cffla' tafc>Iot/i electric* pentru a remedia scurtcircuitul. Ar îi putut sâ aştepte pânâ a doua zi, dar dorea sa aîbâ apa calda şi boilerul nu putea sâ funcţioneze fârâ curent electric. Poate câ intreacja cîâdire rămăsese In bezna şi Hunter Lewis ar îi capabil sâ o ajute. Fârâ sâ m a l Întârzie, Anne deschise uşa şi paşi pe condor. Din fericire, lampa de neon funcţiona. Aşadar numai în apartamentul ei sş .întrerupsese curentul electric ! In dreptul uşii iui JHuntei;, auzi muzica liniştitoare pe care o asculta vecinul ei. La baiaile ei, uşa se deschise şi chipul suparat al lui Hunter nu se destinse la zâmbetul prietenesc al fetei. - Aş vrea sâ mâ ûţi... - Mu. - Gmeniul ebctric s o oprit şiTOMştiu unde este tabloul electric, continuâ e a acu coti», %mă sâ dea
16

SUSAN NAPIETT

— Eşti atât de nevolnic încât sâ nu te poţi a pâra singur ? — Nu fi ironicâ i — De ce nu zâmbeşti ? îl intrebâ ea, ridicând un deget. Nu, nu-mi râspunde, lasâ-mâ sâ ghicesc. Ai zâmbit o datâ şi a câzut cerul pe ţine. Nu-i nimic, fricosule, nu te mânânc. Tot ce vreau este sâ-mi arâţi tabloul electric şi sâ-mi împrumuţi o siguranţâ. — Mai. vrei şi o şurubelniţâ, un ciocan, o... — De ce eşti atât de morocânos ? Te doare ceva ? — Uite ce, fetiţo, nu eu te-am invitat la mine. — Nici eu nu te-am invitat şi totuşi ai dat buzna în apartamentul meu, aşa câ suntem chit. Te rog sâ-mi râspunzi la o singurâ întrebare: unde se afla taoioul electric ? Drept râspuns, el ii trânti uşa în nas. Anne râmase înmârmuritâ, dar peste câteva clipe Hunter reapâru ţinând în mâna o şurubelniţâ şi o sjguranţâ. Observând câ vecina lui este furioasâ, Lewis catadicsi sâ-i zâmbeascâ. — Peste câteva minute, totul va fi în ordine ! — Mâ mir câ m-ai ajutat, zise ea cu mânie în glas, remarcând câ atunci când surâde, Hunter devine o persoana plâcutâr Vecinul se încruntâ din nou, aruncându-i o privire ameninţâtoare, apoi o luâ înainte spre capotul celâlalt al coridorului. Ajuns lângâ scarâ, aprinse un bec a cârui lumina puse în evidenţâ un dulâpior care conţinea diferite unelte şi siguranţele electrice de la cele douâ apartamente. — Mulţumesc, zise Anne, bâtându-l pe umâr pe Hunter care. scosese siguranţa de la apartamentul ei. Atingerea o înfiorâ. Deşi era obişnuitâ cu fraţii ei,


^ 17

chior Mike, mezinul de paisprezece ani, fiind mai înalt decât ea, fata tresâri simţind muşchii puternici ai bârbatului. — Ţine siguranţa. — Pot s-o schimb eu singurâ. — Jine-o ! — Nu-i nevoie. Hunter întoarse capul, — Proverbul cu „calul de dar nu se cautâ la dinţi" nu-ţi spune nimic ? Anne se grâbi sâ-i dea o replicâ usturâtoare : — îmi amintesc câ „trebuie sâ te temi atunci când grecii îţi fac daruri". 7- Eu nu sunt grec, susţinu el uitându-se din nou J a tabloul electric. — Şi nici cal ! Te rog sâ te dai Ia o parte. Vreau sâ înlocuiesc eu siguranţa. — Ca sâ cufunzi toata clâdirea în întuneric ? Nu vreau sâ mai baţi la uşa mea, fâcând o mutrâ neajutoratâ ! — M-am descurcat întotdeauna singura! afirma ea, gândindu-se câ n-ar avea nici o şansâ sâ-l poatâ clinti pe uriaşul din faţa ei. —* Nu este cazul sâ-mi demonstrezi câ eşti priceputa, ţârâncuţo. Nu numai câ sunt mai solid decât tine, ci şi mai rapid. Hunter continuâ- sâ verifice siguranţa fârâ sâ-i «pese de furia fetei care se simţea' umilita de vorbele iui. Cum reuşise el sâ ghiceascâ faptul câ ea era de la ţarâ ? — Nu-mi dau seama ce motive ai sâ fii atât de nepoliticos cu femeile. Cu atât mai puţin pat sâ înţeleg de ce eşti aşa de rece cu cei pe care abia i-ai

m

SUSAN NAFEE&

cunoscut In privinţa faptului câ sunt de Ia ţara» affâ câ puţini orăşeni ca tine pot face fa|ă muncilor de Ia ferma. Hunter puse siguranţa -la locul eif închise dulâpiorul şi stinse becul, apoi se mtaarse spre Anne care şs dâdu doi paşi înapoi. — Vei avea mari neplăceri din cauza limbii tale ascuţite I Tânora avu impresia câ el cairtâ s-o scoatâ din sânte/ - Este o ameninţare? îi susţinu ea privirile întunecate. - Mai degrabâ un sfat binevoitor. ~ ^Bînevoitor" ? se mirâ.ea. N-aş zice câ amabilitatea te dâ afara din caso. « N u încerca sâ mâ provoci mai muît decât ai fâcut-o, domnişoara Tremame l rosti el cu o voce caldâ care contrasta cu atitudinea luî ostîfâ. Nu am timp de pierdut. Sâ vedem daca ar curent electric. Hunter se îndrepta grăbit spre uşa întredescbFsâ de la apartamentul fetei* Anne alergâ şi ajunse înaintea Juî, barandu-i drumul cu braţul. — Dupa cum vezi, lumina s-a aprins, zîse fata simţind căldură pe care o degaja^ bârbatul. lţ? mulţumesc pentru a)utar. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fârâ tine. El o privi bânuitor şi ea îşi dâdu seama ca exagerase cu mulţumirile. Dupa ce4 Fepezise de câteva^ ori era firesc co el sâ fie suspicios cârvd ea se arâtose recunoscătoare. - Poţi sâ fte întorci în apartamentul tâu, adâuga ea cu cafm. Nu vreau sa te mai deranjez.*» — Nu-i nici un demn], spuse et fqoând an pas înainte.

•flWHTlTÂTE B £ ÎMPRUMUT

19

— Mu-i nevoie sâ verifici daco Instalaţia electrica funcţionează î exclama ea, cuprinsa d e panica. £1 îi dădu b r a ţ u l deoparte şî pătrunse in camera uitandu-se cu atenţie în jur, Anne respirâ uşuratâ, deoarece Ivan dormea liniştit. — Acum eşti mulţumit ? — Am crezut ca am ioc o orgie, aşa de înspâimântatâ aratai când am vrut sâ intru în apartamentul tâu. Anne îşi spuse câ vecinul sâu dâ dovada de o perspicacitate neobişnuita, având darul sâ-i citeascâ gândurile. — îmi pare râu câ te-am dezamâgit în privinţa moralei mele. — Oh, domnişoara Trema?ne, nu m-ai dezamâgit deloc. Nu cred câ eşti în stare de orgii. Mu m-am aşteptat sâ faci atâta gâlâgîe, şî de aceea mâ mir c â acum e linişte in apartament. — Ce pârere proastâ ai despre femei ! rosti ea enervata. Acum îmi explic ieşirea ta, Şî eu aş fi ta fel ca tine dacâ aş fi pesimista. — M â bucur câ eşti teribil de optimista, replica el. Din pâcate, sentimentele de fericire care te anijmâ mâ deranjeazâ deoarece le exprimi prea zgomotos. — Numai un pesimist poate gândi câ un optimist este capabil de rele, zise Anne. — Sunt realist, nu pesimist, dar nu doresc sâ mâ contrazic cu tine... — De ce ? Ji-e fricâ sâ nu pierzi ? —. Am lucruri mai hune d e făcut decât sâ-mi pierd timpuJ cu fetişcane fără minte.

20

S U S A N NAPIETT

- Pot sâ te informez câ am peste douăzeci de ani şi câ obişnuiesc sâ gândesc înainte de a deschide gura. Acum câ te-ai asigurat câ nu fac nici o orgie, poate vei avea amabilitatea sâ mâ laşi singurâ. El dâdu din cap. - Am vâzut câ-ţi place muzica data la maximum. Ea înţelese câ Hunter dorea s-o ia peste picior/ reamir.tindu-i câ ascultase metodii de muzicâ uşoarâ. - De obicei, rockul se adreseazâ celor tineri. El îşi încrucişâ braţele pe piept şi începu sâ râdâ cu poftâ, fâcând camera sâ râsune de hohotele sale puternice. Ochii lui înguşti exprimau o veselie neprefâcuto. Anne observâ din nou câ zâmbetele îi schimbau fizionomia, fâcându-l mai blând şi chiar simpatic. Atitudinea lui bânuitoare dispâruse, fâcând loc unei posibile înţelegeri intre vecini. - Nu-mi dau seama de ce râzi. Poate câ singurâtatea te apasâ p r ea tare ! Hunter redeveni brusc serios şi se îndreptâ spre uşa cu un pas sâltal - Ce cuvinte mari pentru o ţârâncuţâ I - Inâlţimea şi locul de naştere nu au nimic de-a face cu inteligenţa, ripostâ ea pe un ton sec. Te rog sâ înţelegi câ discuţi cu o femeie, nu cu o fetişcanâ. - Asta râmâne de vâzut. - In orice caz nu de ţine ! Anne îi trânti uşa în nas, cu satisfacţia de a nu mai vedea zâmbetul lui ironic. Gestul ei era un răspuns hotârât la impertinenţă lui. Hunter Lewis putea fi sig<:r câ nu-l va mai deranja atâta timp cât va locui în apropierea lui. Pe viitor, se va feri sâ dea ochii cu el, pentru a ' împiedica izbucnirea unei discuţii în .contradictoriu.


^

21

CAPITOLUL II — Mai bine am fi stat acasă decât sâ câutâm amfiteatrele şi sâlile de serninarii ! murmurâ Anne în timp ce se aşeza pe scaun la o masâ de pe terasa cofetâriei. ^ — Eşti hotârâtâ sâ renunţi şi sâ te întorci la fermâ ? o întrebâ blonda de lângâ ea, amestecând frişca din ceaşca de cafea. — — Glumeşti ? Mâ simt minunat la universitate ! râse Anne. Mâ refeream Ia faptul câ mi-a luat ceva timp pânâ sâ mâ obişnuiesc cu viaţa studenţeasca. Anne îşi întinse picioarele şi-şi lâsâ pârul în bâtaia brizei care-i râcorea pielea de la ceafâ. Tânâra era îmbrâcatâ în jeanşi şl o câmaşâ albâ care aparţinuse fratelui ei, Mike, Mama sa o brodase la guler şi la buzunar, dându-i un aspect feminin. Anne se simţea bine printre colegii ei de an, deşi era mai in varsta. — Nu-ţi face griji, o linişti Rachel Blake] Chiar şi studenţii din anii mai mari sunt foarte prietenoşi. Nu ştiu dacâ voi sta numai patru ani la facultate, recunoscu ea. *

A

, V

Rachel era o fatâ fgrâ tragere de inimâ pentru învâţâturâ. Beneficiind de sprijinul material-al pârinţilor sâi bogaţi, dispuşi sâ cheltuiascâ oricât pânâ

S U S A N NAPIER

când fiica lor va obţine licenţa, JRachel se bucura din p!;n de viaţa. Pentru Anne, care dorea sâ studieze dar era nevoita sâ-şi drâmuiascâ fiecare bânuţ, cuvintele lui Rachel evocau o existenţâ de invidiat, dar nepotrivitâ firii sale. Nepâsarea colegei sale i se pârea revoltâtoare. Anne nu voia sâ pîardâ nici un moment pentru a-şi perfecţiona cunoştinţele. Dorinţa sa era sâ termine facultatea cat mai repede pentru a lucra şi a câştiga bani, deoarece nu avea posibilitatea de a-şf continua studiile, înscriindu-se la doctorat — Cel puţin eşti antrenatâ sâ umbli mult, continua Rachel aruncându-i o privire ironica. Distanţele d-ntre clădirile universitare nu ţi s^du pârut prea mari, câci fetele de Ia ţarâ sunt obişnuite sâ parcurgâ mulţi kilometri pentru a mâna turma de oi pe pâşurule.de la munte. Anne zâmbi, amuzata de naivitatea Iui Rachel. — Ferma noastrâ nu se afla lângâ muntş, iar îa noi, câinii aduna oile, Tot ceea ce făceam eu e r a sa fluier şi sâ deschid poarta când sosea turma. Anne simţi un fior pe şira spinării. Şi vecinul eî 6 numise ţârâncuţâ. în ultimele' doua sâptâmâm nu măi avusese nici un incident cu el, preferând sâ evite orice contact în afara câtorva bâtâi în perete din cauza faptului câ Ivan scâncise sau câ ea bătuse preă tare la maşina de scris, Lewis nu o mai deranja, Neştiind cu ce se ocupă vecinul ei, Anne nu putea fi sigura câ poate lucra când acesta se afla l a serviau. De obicei, din baie se auzea orice mişca^ re din apartamentul Jui şi ea câuta sâ nu facâ prea mult zgomot Când se întorcea d e la facultate, stateo câteva momente în josul scării, ascultând cu


^ 23

afenfie, pentru a nu-t întâlni pe Hunter. Inima î* boţea c u putere şi se ruga Io Dumnezeu sâ nu i-l scoată în cale. — Cum reuşeşti sâ înveţi doua limbi străine ? se mirâ Rachel. Nu-mi vine sâ cred câ studiezi japoneza ş* rusa. O singura limba străină este suficienta.-* Anrrevdâdu din umeri. — Am studiat deja gramaticele celor doua limbi din manualele, jpe care Te-am primit prin poşta şi nu mi s-au parat- dificile. Când eram fa liceu, îmi pîâ* cea SG rezolv cuvinte încrucişate şi problemele enigmistice din reviste. Am inventat chiar şi câteva limbi, cu alfabete şi reguli de gramaticâ, bineînţeles in joaca. Totul a râmas între filele caietului meu de ..şcoala. Oricum, îmi plac mult limbile strâine. — Ai inventat reguli de gramotică ? Eşti extraordinara [ exclamâ Rachel mirata. Majoritatea copiilor' învaţâ cu greu sâ scrie, iar tu cunoşti foarte bine gramatica încâ cHn primele clase de şcoala ! Profesorii au fost încântaţi de tine, nu ? Ce pârere ai despre ei ? — Au fost într-adevâr nişte, educatori minunaţi. M - a m înţeles bine cu ei. Sunt fericita câ mâ aflu la universitate. Atmosfera de aici este extraordinara. — Eşti o norocoasa. Mie, unii profesori de îa facultate îmi produc o teamâ de nedescris. Uite, unul dintre ei tocmai traverseazâ peluza. Este un bârbat cuceritor, deşi are un renume de profesor extrem de sever. Studenţii care au ales ştiinţele politice au făcut c mare greşeala. Au sperat câ vor deveni analişti politici, fârâ sâ bânuiascâ faptul câ vor da peste ţin profesor care-i terorizeazâ. Mai mult de jumâtate dintre cei înscrişi la începutul anului se retrag înaint e de terminarea primului semestru. — Tu ai puterea sâ rezişti pona Ia examen, sau

24

SUSAN NAPIETT

eşti atrasa de farmecul iui ? o întreba Anne zâmbind, uitându-se în direcţia pe care i-o arâtase colega ei. — Mi-am dat seama câ pot face faţa pretenţiilor Iui, recunoscu Rachel, fâcând-o pe Anne sâ izbucnească în râs. — Ştiu, ştiu de ce râzi. Acum, mi-e frica mai puţin de profesorul Lewis, deoarece am participat la seminariile lui şi am constatat câ nu este chiar atât de fioros. Cred câ are impresia câ sunt o pâpuşicâ blondâ fârâ minte pe care o va pica la examenul din prima sesiune; l-arn dat porecla . de Taurul furios. Oh I Uite-I, vine spre noi! Anne tresâri, fiindcâ îl recunoscuse pe vecinul ei ca.e purta o jachetâ sport, pantaloni negri, câmaşâ alba şi cravatâ. în mâna dreaptâ, Hunter ducea o servietâ mare de piele. — Profesorul Lewis ? Nu cumva îl cheamâ Hunter Lewis ? se înteresâ Anne, sperând ca totul sâ fie doar o coincidenţâ de nume. — Da. V cunoşti ? — Predâ la universitate ? — Nu ţi-am spus câ este la catedra de Ştiinţe politice ? Rachel ridicâ mâna şi o fluturâ spre Hunter Lewis, căutând sâ-i atragâ atenţia. Profesorul îi aruncâ o privire întunecata, fârâ sâ-şi intrerupâ mersul. Aqne respira uşuratâ, dar Hunter se întoarse brusc şi se uitâ mirat Ia ea, ignorând-o cu totul pe studenta Iui. Anne se simţi stânjenitâ, câci nu dorea sâ-i dea impresia câ se ţine dupâ el în campusul universitar. — Ce cauţi aici ? o întrebâ el pe un ton neprietenos.


^ 25

Ce tupeu are, îşi spuse Anne, "nedumerita câ el o luase la rost de parcâ ar fi fost în relaţii mai strânse. — Te urmâresc, fireşte, replica ea supa rata, aranjor.du-şi pârul. Hunter se încruntâ. — De ce mâ urmâreşti ? Anne îşi înâbuşi un zâmbet de triumf. Aşadar, reuşise sâ-l pâcâlegscâ. Hunter o crezuse ! Aşa sunt toţi bârbaţii ! - . S u n t râzbunâtoare, n-ai ştiut? Vreau şâ-ţi ies mereu în cale pânâ când te vei îndrâgosti de mine şi-mi vei face o declaraţie. ^ R a c h e l scoase un strigât de uimire, dar Ânne continuâ sâ-l priveascâ pe Hunter fârâ sâ clipeaşcâ, ştiind câ el nu este profesorul ei, şi câ nu trebuie s-o intimideze prezenţa lui. — Este o glumâ ? — Nu şi pentru cei care au simţul umorului. Hunter nu comentâ afirmaţia ei şi schimbâ subiectul, adoptând un ton mai blând : — Ai de gând sâ urmezi o facultate? în sfârşit, îşi spuse Anne, vecinul meu a înţeles câ nu mâ ţin scai de el. Rotindu-şi ochii, ea râspunse cu o voce suavâ ; — Aş vrea sâ mâ înscriu la cursul de ştiinţe politice. Hunter o fulgerâ cu privirea, însâ Anne râmase calma, uitându-se la el cu o mutrâ nevinovatâ. — Regret, dar grupa mea de studenţi este completa, rosti el pe un ton grav. — Oh, îmi pare râu câ nu pot sâ particip la cursurile tale. Nu" ma îndoiesc câ studenţii tâi îşi

S U S A N HAMEII

vor 4 a seama pânâ la terminarea ^rântaki semestru' oât de a m a M şi de bum eşti, m etoda MaŞşarai tole ursuze. Rochel o atins*© eu piciorul pe stfb mmo şi Anne se simţi vinovata câ-i mărturiseşte tei Hunter - «aete aflate de la colega ei. Profesorul îşi îndrepta p w i r e a spre Scidhel care roşise. ~ Nu mo aşteptam «din partea sâ -mâ bârfeşti. — fiioiaddtâ nu toreouft prtra mmte toşsuceva. — C e rau îrm pare câ n u am separat laegfuwa de grâu de la început. — Presupun* câ ^ g f a m a este '.«ricâtaitâ cî care nu" iau frecare aflrrndţfe de-a %a drept m p e r i i âe înţelepciune, murmura fowm. ~ Sunt surprins câ o feftâ rfe la ^ţarâ tace asemenea analogii. Poate câ nu cunoşti, '.domnişoara Tremaîne, proverbul oare spi&ne câ nu trebuie sâ arunci peiile Ia porci Anne râspunse imedâat provocârii lui, pe un ton sfidător : - l a ferma noastrâ nu existâ porci. Am venit, la Aucfkland pentru a vedea dacâ unfi oameni se cornporta ca aceste animale. — Oh... Anne, te* rog L . Sâ mergem 1 o îndemna Rachel rirficandu-se în picioare. — Anne ? se miră Hunter. Credeam câ o cheama m. Fârâ sâ se tufberre, Anne articula pe xm ton în di fere*^: : — Aşa mi se spune în familie. Cu „e" firrcfl adâxiga ea cu wandrţe. ^ © e ce ?

M S M R I X J A M M I ÎMPRUMUT

n

~ Pentru cm este %u*tul dtin prenumele mele, afirmâ ea râzând. îmi place mai mult sâ fm strigata Anne decât Katl»., Anne suna ^mm faimos, minţî ea. încă din copilărie,, visase sâ aibâ un prenume celebra ca de exemplu Alexandra sau Laum. Chiar şi Eiisobeta ar fî fast mai aproape de visurile safe Hurrter îşi încrunta sprâncenele şi fata ghici câ el se gândeşte ki faptul ca prenumele se potrivite de mi mine cu felul ei de a fi,. simplu ŞF nepretenţios. Deşi aêa ochii mmi şi gesie nasul mândru al familiei Tremoine eantr as t a c u faâ ei mica. Gura, cu buzele frumos desenate, se deschidea într-un zâmbet fermecător. Fraţii, ei a tachinau în privinţa pieptului generos care atrâgea privirile băieţilor dm sat. Una dtafcffe caliitaţile ei, de care nu îndrăznise nimeni din fam iile sa se îndoiască, era ataşamentul faţa d e cei apropiaţi Accidentul de maşinâ suferit de mama ei atunci când Anne împlinise cincisprezece ani,, fusese prilejul care pusese, în evidenţa spiritul de sacrificiu şi dorinţa ei de a-L îngri|ii pe cei aflaţi în situaţii dificile. Deoarece Katlin nu se omora cu treburile casei, preocupandu-se mai mult de scris, Anne fusese nevoitâ sa renunţe fa visurile de a urma cursurile universitare* ocupându-se de fraţfî eî mai mici. Mama ei râmâsese infirma în urma accidentului şi toata goşpadâria trecuse îh mâinile Annei. Devotamentul ctr oare' se ocupase de familre îî crtrâsese edmînaţra tuturor tecurtorilor din sat. Renunţase fârâ regrete Fa şcaafâ •asrgurand-o pe mama ei câ nu era wd o pierdere. Carrdgăsea un ragaz, crtea cu aviditate ş* sfcidia smgvrra pentru a-şF satisface setea de cunoaştere, efâmI examenele la sfârşitul anului şco-

28

SUSAN NAPIETT

lor ; astfel terminase strălucit liceul, fârâ sâ frecventeze cursurile. De-a lungul anilor, când mama ei se chinuise *â-şi recqpete mersul, Anne îşi pâstrase optimismul câ într-o b u n a ' z i / v a merge braţ la braţ alâturi de ea, de cea care-i dâduse viaţâ.,Dupâ numeroase operaţii şi tratamente de recuperare, Peg Tremaine reuşise sâ pâşeascâ din nou singurâ şi sâ-şi reia roiul ele stâpânâ a casei. Anne se bucurase enorm şi hotârâse câ poate sâ-şi realizeze visuHle din copHârie şi sâ-şi croiascâ un drum în viaţâ. " Tot bunâtatea o îndemnase sâ râspundâ chemârii lui Katlin şi sâ se ocupe de nepoţel pentru a-i da posibilitatea.', surorii sale sâ se ocupe de scris. De aceea se afla la Auckland, în apartamentul pe care Katlin îl. obţinuse de Ia fundaţia Markham. Anne se înoruntâ, aşteptându-se ca Hunter Lewis s-o ironizeze din nou, Spre surprinderea ei, el declara pe neaşteptate : — Anne a fost numele bunicii mele. Rachel îi fâcu semn Anne» sâ se ridice de pe scaun, dar aceasta îl înfruntâ cu calm pe Hunter : — Bănuiesc câ-mi vei.spune câ bunica ta a fost încâpcţânatâ ca un catpr şi proastâ ca o cizma. — N-ai ghicit. A fost o fiinţâ blândâ şi buna. Anne aşteptâ ca el sâ-şi reia tonul zeflemitor, dar Hunte- tâcu, pricind-o gânditor. — Sunt^sigurâ câ bunica ta nu poate fi decât o fiinţâ înţeleaptâ, zise Anneuitându-se la ceas. Oh, s-a fâcut târziu. N-aş vrea sâ întârzii la cursuri. Studenţii abia aşteaptă sâ fie terorizaţi de profesorul lor. Hunter îi adresâ un zâmbet batjocoritor. — Eşti sigurâ câ nu te intimidez ?


^

29

Anne îşi dâdu capul pe spate şi-l privi în ochi eu calm . — Nu mi-e teama de tine, — Acesta este răspunsul pe care-i aşteptam din partea ta. Apropo, te superi dacâ-ţi atrag atenţia sâ fii ma» atentâ ? Ai uitat în maşina de spâlat din camera de serviciu un tricou roşu şi acum în Ioc de trei câmâşi albe, am trei câmâşi colorate ! Anne îşi duse mâna Ic gurâ pentru a-şi ascunde zâmbetul. De câteva zile se întrebase unde putea fi tricoul ei roşu pe care-l pusese în maşina de spâlat, dupâ ce clâtise lucrurile lui Ivan. Ocupatâ cu întinsul rjfelor pe frânghia din balcon, uitase de tricou, câci nepoţelul ei începuse sâ plângâ şi alergase sâ-l linişteascâ, apoi îl scosese Ia aer. La întoarcerea de la plimbare, fâcuse mâncare şi nu se mai gândise Ia tricoi ~ Poţi purta o câmaşâ roşie pentru a atenua aerul sever pe care-I adopţi faţâ de studenţi. — Nu vrei sâ-ţi plâtesc vopsitul ? — N-am pretenţii absurde, dar nu mâ consider vinovatâ câ nu ai observat tricoul din maşina de spâlat — î>per sâ te obişnuieşti cu traiul la oraş. — Nu-ţi face griji *de pomanâ. M-am adaptat deja Ia viaţa de aici. Este mai bine sâ-ţi vezi de cursurile de Ia universitate, în loc sâ-mi dai sfaturi în privinţa spâlatului rufelor. Anne se ridicâ brusc şi o luâ pe Rachel de braţfîndep"5rtându-se de profesorul Lewis care se uitâ în urme lor clâtinând din cap, gândindu-se câ tinerele studente se emancipau mai reoede decât în trecut. Dupâ ce parcurserâ o distanţâ

suficientâ,

cele

m&AM

3©

'

MAiPiER

doua fete izbuenirâ în fâs dupâ oe se asigurară câ profesorul Lewis nu putea sâ le audâ. — Doamne, ce nebuna eşti I exckrmâ Rachel. Am crezut câ Hunter va face o criza de nervi insea*nnâ câ-l cunoşti foarte bine. Cuvintele lui mâ fac sâ mâ gândesc la faptul... — Câ trăim împreuna ? Cum poţi crede aşa ce* va ? se mirâ Anne povestindu-i pe scurt unde locuieşte, fârâ sâ o informeze câ sora ei beneficiase de bursa fundaţiei Markham. — Dacâ Hunter te intreabâ ceva despre imne, sâ spui niîc, u atrase atenta Aane. în special, sâ nu te dai de gol în privinţa tui Ivan. — Profesorul Lewis nu ştie de existenţa copilului ? întreba Rachel nedumerita. Crezi câ Ivan poate constitui o piedica în continuarea studiilor tale universitare ? L-am descris pe Hunter ca fiind la fel fel de mspâLmântâtor ca AttiJa, dar nu cred câ poate sâ ti facâ vreun râu, deoarece nu face parte din Consiliul de Conducere al Universităţii. Este numai profesor asociat şi este angajat numai pentru doi # ani. — Nu ştiu ce sâ cred, dar este bine sâ fiu pre~ vâzâtoare, susţinu Anne cu gândul Ia sfaturile primate de la sora ei. Fii4 atenta ce vorbeşti cu Hunter; o rugo pe -Rachel.. D e fapt sunt sigura câ el nu se va interesa de mine, adauga ea, pentru a-i risipi eventualele bănuieli neîntemeiate. * -

Anne regretâ câ nu profitase de invitaţia-lui Rachel de a face cumpârâturi împreuna. Magazinul se alia la o dis&mţâ de doua staţii de autobuz d e Io-

I B E K T I T A T S DE ÎMPRUMUT

31

ouAnţa ei, în SĂ mândria o reţLrvuse sa se urce în maşina colegei sale. Din păcate^ ploaia se dezlânţuîse cu autere la întoarcere şi Anne fusese nevoita sâ sfeâbatâ în graba drumul pâr&â ia intrarea în imobilul în care locuia, uda pânâ Ia piele. Pungile cu alimente erau grele le lâsâ în holul cfe la irrtrarer preferând sâ cyimga mai repede în apartament pentru a-şi schimba rochia, Tocmai ieşea din baie când Ivan începu sâ scânaeascâ* -- Ce noroc câ am sasit la timp, dragul meu* altfel ai fi plâns şi te-ar fi auzit vecinul nostru» Ochii negri ai băieţelului o privirâ cu bucurie. —' Ştiu câ ţi-e faame, scumpul meu. M â bucur câ ai pofta de mancare. Trebuie sâ a i râbdare pana cobor sâ aduc proviziile. Nu pot sâ fac toate treburile singura. Ce pâcat ca nu putem sâ-l rugam pe profesorul nervos să ne ciute î L-am vâzut azi-dimineaţâ şt ştii ce mi-a spus... ? Cuvintele Annei avură efectul aşteptat şi pruncul se <\m$t\. Ivan era un capii minunat N - o întrerupea n;ciodatâ şi o asculta atent Mâtuş-a fui obişnuia sâ4 descrie tat ce făcuse în cursul zilei, ca şi cum acesta ar fi înţeles-o. Ivan ii umplea viaţa alungăndu-i singurătatea care a apâsa uneori. Anne nu cunoştea pe nimeni şi Ivan era singura ei mângâiere. Dupâ ce-l schimbâ pe băieţel, coborî scara, lua doua pungi şi urca treptele de lemr\ gandindu-se sâ pregâteascâ mâncare pentru Ivan. Fârâ sâ vrea, se împiedica de .ultima treapta şi se răsuci pe călcâie ca sâ nu cadâ. Una dintre pungi îi scâpâ din mâna'şi pachetele se rostogoliră exact i n pieptul lui Hunter care momo'i nemulţumit câteva vorbe de acoxă. Se lâsâ o linişte întrerupta doar de zgomotele

32

SUSAN NAPIETT

pe care o conserva cu fasole le fâcea rostogol îndu-se din treapta în treapta. Anne simţi câ fundul celeilalte pungi cedeazâ şi nu mai avu timp decât sâ scoatâ un strigât de spaimâ. Hunter şe repezi s-o ajute, dar Anne nu reţinu decât câteva pachete. Celelalte cumpârâturi câzurâ pe pantofii lui, iar trei ouâ se sparserâ pe cravata lui aîbastrâ. — Oh ! Nu ! exclamâ Anne înmârmuritâ. — M-am obişnuit cu stângâciile tale ! rosti el supârct. — Acesta este preţul pe care-l plâteşti când îţi ajuţi vecinii, murmurâ Anne stânjenitâ. îmi pare râu, dar pioia a înmuiat hârtia. — Asta nu-i o scuzâ. Uite ce mi-ai fâcut. Este a patra câmaşâ pe care mi-o strici. — Nu fi ridicol, replicâ Anne, socotind in gând cât trebuie sâ plâteascâ pentru a-i cumpâra alte câmâşi. Totul s-a datorat ploii ! — Cum râmâne cu cravata ? — O voi da la curâţat, oftâ Anne, sperând câ el va ~efuza din galanterie. — Pânâ vineri sâ fie gata, o ameninţâ el. Anne dâdu din cap, iar Hunter se aplecâ sâ strângâ pachetele cu provizii. — Deschide-mi uşa, sc duc pachetele în bucâtârie. — Nu te deranja. îl refuzâ ea, îngrijorata câ Hunter îl va vedea pe fvan. Voi pune o cutie pe coridor. Anne sâ grâbi sâ intre în apartament şi luâ cutie pe care o aşezâ în faţa uşii. Hunter se apropie şi lâsâ pachetele în cutie.

o


^ 33

— Dacâ-mi dai câmaşa, pânâ mâine va fi spâlatâ şi câlcatâ, zise Anne pe un ton spâşit. — Mulţumesc, dar am destule câmâşi în garderobâ. O voi spâla eu, spuse Hunter examinând pachetele ude. — Iţi speli singur câmaşile ? — Aşa m-âm obişnuit» — Ce surprizâ ! şopti Anne pe un ton T.ronic. Hunter luâ un oachet cu griş pentru cop.n şi S3 tiitâ întrebâtor la vecina sa. — Imi place grişul, ce veri neobişnuit ir» asta? se prefacă Anne miratâ, smulgând pachetul din mâin»le lui. — Am impresia câ eşti mai tânârâ decât pari, comentâ el sarcastic. — Dacâ nu sunt cinicâ şi nesuferita, asta nu înseamnâ câ sunt un copil neajutorat ! replicâ ea furiaasâ. — Ai dreptate, recunoscu Hunter cu privirile aţintite la pieptul ei bombat. Nu s-ar zice câ eşti o fetiţa, — Nu-mi place sâ fiu câlcatâ în'picioare. — Pentru o scriitoare de talent, limbajul pe care-i foloseşti este cam neşlefuit. „r Imi pâstrez ceie mai- alese fraze pentru romanele pe care le scriu, ripostâ Anne. Marfa cea mai bunâ o vei gâsi în cârţilemele. — Marfa ? repetâ Hunter schiţând un zâmbet zeflemitor. Este o formulare neelegantâ, dar sugestivâ. — îţi mulţumesc pentru criticâ, profesore I i se adresa Anne pe un ton batjocoritor, ridicând cutia la piept. Privirile vecinului ei o puseseră într-o situaţie jenantâ. — Dâ-mi voie sâ te "ajut. — Mulţumesc, mâ descurc singurâ.

34

SUSAN K A P I E R

— Nu vrei să-ţi deschid uşa ? — Nu-i nevoie, mulţumesc. Hunter o privi în ochi, murmurând printre dinţi : Eşti cea mai nervoasă femeie din câte am cu-; noscut. Anne zâmbi la auzul aprecierii, — Oh, pot sâ fiu mult mai nervoasa dacâ vreau; declara ea cu o voce suava. La revedere, profesore ! Hunter se îndreptâ spre apartamentul lui zîcând : — La revedere. Te rog sâ nu-mi mai spui profesore ! — De ce ? Te simţi prea bâtrân ? îl întreba ea, dorind sâ nu-i râmânâ datoare cu vreo replicâ. — Am treizeci şi şapte de ani, spuse el peste umârc învârtind cheia în broasca de la uşâ. — Numai atât ? se mira ea. Pari mult mai bâtrân. Eşti prea ursuz. — Nu sunt ursuz I se apârâ el. — Nu mâ îndoiesc câ eşti fermecâtor când eşti în compania colegilor tâi. Hunter întrâ In apartament fârâ sâ mai spunâ ceva Anne chicoti, încântata câ avusese ultimul cuvânt Vecinul ei o provocase şi ea îi răspunsese aşa cum se cuvine. Nu mai întâlnise un bârbat care sâ-i provoace o atracţie atât de ciudatâ, cu toate câ o scotea din sârite, Tatâl şi fraţii ei erau oameni de la ţarâ şi aveau o alta mentalitate. Dacâ îi provoca, ei se uitau la ea ca la o fiinţa stranie, râzând de încercârile ei de a se amesteca în treburile lor. Hunter Lewis îi îmbogâţea experienţa de viaţa şi Anne îi povesti lui Ivan, în timp ce-i dădea sâ mânânce, câ oraşul îi oferise ocazia sâ cunoascâ oameni mai mult decât interesanţi.


^ 34

CAPITOLUL I» "Arme respFrâ adânc, înainte de a bate fa aşa Vecinului- eî. Când Hunter deschrse uşa* tânâra râmase împietrită, vâzând câ el este dezbrâcat, având 'număr un prosop rn juruf talrei. Anne trebui sâ recunoascâ, în ciuda aversiunii pe care o avea faţa de Hunter, câ trupul lut era armonios dezvoltat. Muşchi? puternici era dovada paSfunii luî pentru sport Pârul negru d e pe piept sporea atracţia pe care o exercita asupra eî. Anne îşi spuse câ aste un bârbat impunâtor, urtându-se fârâ Voia er la pontecefe lipsit de grâsrme, fa picioarele puternice şî din nou fa parul ud de pe piept. — Eşti mufţumitâ de ceea ce ar vâzut ? Tânâra îşi plecâ ochii, evitând privirile lui batjocoritoare. — Am pregâtit nişte paste cu sos de roşii şi m-am gândit sâ-ţî ofer o porţie. Doresc sâ-ţi mtifţumesc câ rn-ai ajutat ieri când am venit de fa cumpârâturi. Ti-arn adus cravata pe care veî putea s-o porţi mâine. Hunter se râstise fa ea zicându-i câ are nevoie de cravata pânâ vineri şi fata o dusese într-un suflet la spâlâtorie, însâ preţul ridicat pentru un spa-

36

SUSAN NAPIETT

lat şi câlcat în regim de urgenţa o determinase sâ se ocupe ea însâşi de cravatâ. Hunter luâ cutia de plastic şi fâcu un pas în spate. - intrâ, o privi el, nu te mânânc. - Mulţumesc, nu stau mult, îl asigurâ ea, de parca ar fi primit o invitaţie protocolara. Sufrageria era spaţioasâ şi luminoasâ. Sandalele ei se afundarâ în covorul gros şi moale. Pereţii erau acoperiţi cu un tapet în culori calde, iar tablourile în rame aurii dovedeau bunul gust artistic al gazdei. Rafturile cu cârţi se aflau de o parte şi de alta a ferestrei arcuite. Pe peretele opus, o oglindâ uriaşâ reflecta razele soarelui, dând impresia câ încâperea este mai mare. Fotoliile şi canapeaua erau îmbrâcate în piele de culoarea piersicii. _ Uşa de la bucâtârie era deschisâ şi Anne observâ dulapurile moderne, hpta, aragazul, masa si frigiderul încâpâtor. Fârâ îndoialâ câ macaroanele ei cu sos de roşii erau departe de pretenţiile culinare ale amfitrionului, îşi spuse tânâra, punând farfuria pe masa din faţa canapelei. Fâcuse o mare greşealâ venind în fustâ şi bluzâ. - Tot ce trebuie sâ faci este sâ încâlzeşti macaroanele, spuse fata, întorcându-se câtre Hunter. Spre surpriza" ei, acesta dispâruse la fel de repede cum deschisese uşa. Privirile musafirei poposirâ pe telefon. Anne fu tentatâ, pentru o clipa,'sâ profite de absenţa lui Hunter, pentru a da un telefon, dar se râzgândi imediat, deoarece nu dorea sâ-l supere pe vecinul ei, mulţumindu-se sâ admire tablourile de mare valoare.


^ 37

Fata se apropie de pânze şi constatâ c a sunt originale, semnate de pictori renascentişti. Gustul selecţiei dovedea câ Hunter alesese tablourile mai mult cu inima decât la îndemnul unui agent financiar. — Iţi place tabloul ? ' * Anne'tresari la auzul vocii gazdei sale. Hunter apâruse în cadrul uşii de la dormitor şi fata se întoarse spre el. Purta o câmaşâ de bumbac şi pan-' taloni de in. Fata zâmbi, amintindu-şi ce corp atletic avea bârbatCil din faţa ei şi se uitâ din nou la pânzele de pe perete. — Nu mâ pricep la artâ, şi-mi vine greu sâ formulez o apreciere. — Nu ţi-am cerut o pârere criticâ, ci numai dacâ-ţi place tabloul. — Ce conteazâ pârerea mea?! exclamâ ea, intrebându-se dacâ autorul tablourilor nu este chiar gazda ei. Pe furiş, Anne aruncâ o privire ca sâ constate dacâ bânuiala ei este "întemeiata. — Nu pictez, 6 asigura el. Nu mâ poţi jigni spunându-mi câ nu-ţi plac tablourile. Vei reuşi, cel mult, sâ conteşti gustul meu artistic. Te rog sâ fii sincerâ. Nu-mi plac minciunile politicoase care sâ-mi menajeze orgoliul. — In cazuj acesta, pot sâ-ţi mârturisesc câ tabloul m-a derutat; nu are nici oap nici coadâ şi nu-mi plac culorile alese de pictor. Eşti mulţumit? îl întreba ea, arcuindu-şi sprâncenele. — Pe deplin. Mama I-a pictat Anne închise ochii de ruşine. Când îi deschise, peste câteva clipe, observâ o licârire Ironica in vi rea lui.

SUSAN N A P I E R

- Transmite-* tatâlui tâu câ-i înţeleg râbdarea şi puterea de a trai alâturi de o fiinţâ neînţeleasa. - Părinţii mei a u divorţat când eram la şcoala elementarâ. Tata a murit recent, şî a avut aceeaşi pârere despre tabloul soţiei sale. Anne regretâ câ remarca ei fusese râutâcioasâ şi adăuga pe un ton politicos : - Imi pare râu câ l-ai pierdut pe tatal tâu. Sunt •sigurâ câ mama fa este o artista foarte buna... - Criticii din lumea întreaga gândesc la fel ca tine, c întrerupse Hunter. Marna este foarte apreciatâ. Chiar eu am fost nevoit sâ cheltuiesc câteva mii de dolari pentru achiziţionarea tabloului oare nu ţi-a plâcut. Anne se arâtâ mirata de spusele lui. - Mama ta ţi-a vândut tabloul? Nu ţi l-a dăruit ? - L-am cumpârat de la o galerie de arta. M a m a obişnuieşte sâ-mi ofere tablouri de ziua mea sau de Crăciun, Insâ a refuzat sâ-mi dâruFasca aceastâ pânza, preferând sâ o vândâ unei galerii de arta. - De ce ? Anne cunoştea foarte bine temperamentul artiştilor. Şederea ei în oraş şi încredinţarea luî Ivan spre creştere se datorau capriciilor surorii sale. Katlin considera câ împlinirea artisticâ trece înaintea îndatoririîor sociale, fâsând-o pe sora ei sâ se ocupe de Ivan, deoarece i se parea firesc ca oamenii de talent sâ fie scutiţi de neplâcerile vîeţiî. Anne se simţea vrnovatâ câ acceptase sâ se înscrie la universitate sub numele surorii sale, roşind de ftecare data când o colega o striga Katlin. Trebuise sâ le spunâ tuturor câ prefera sa r se spunâ Anne. în afarâ de Hunter, ceilalţi acceptaserâ sa i

UYMRRTATE DE ÎMPRUMUT

39

se adreseze cu prenumele oare, de fapt, era înscris în certificatul ei de naştere. Cu toate acestea, nu era suparata pe Katlin, fiindcă ţinea mult la Ivan şi dorea sa aibâ grija de el. Oricum, Anne nu şi-ar fi permis nîcîodatâ sâ pună cariera înaintea îndatoririlor de mama, dar nu putea s-o condamne pe sora ei câ era diferita de celelalte femei. Katiin avusese o saflcinâ dificilâ, fiind în pericol de moarte la naşterea prematura b lui Ivan. Când se întorsese cu copilul în câsuţa izolata de pe maiul mârii, Katlin constatase cu groaza câ-i secase inspiraţia. Cuvintele nu-i mai veneau în minte cu aceeaşi uşurinţa de odinioară şi tânâra scrUtoare începuse sâ se întrebe dacâ are sau nu talent, refugiindu-se într-o tâcere apâsâtoare. Anne o rugase zadarnic sa ia legâtura cu tatâl bâiatului şî se resemnase s-o ajute. Cu mare bucurie primise vestea câ sora ei obţinuse premiul fun
40

S U S A N NAPIETT

- De ce ai cum parat tabloul ? - Ca sâ-i fac în ciuda, mamei, răspunse' zâmbind vecinul ei. Mâ supârâ faptul câ s-a retras în lumea artei, neglijând problemele cu care se înfruntâ ceilalţi oameni. Am vrut sâ-i reamintesc, prin gestul meu, câ este la fel de vulnerabilâ ca toţi muritorii. - Este o rnetodâ costisitoare, comenta Anne, gândindu-se câ Hunter nu fusese pus niciodată în 4 situaţia de a-şi drâmui fiecare bânuţ pentru a face faţâ greutâţilor vieţii. Nu mi se pare corect din partea unui fiu sâ se răzbune pe mama sd, adâugâ fata în şoaptâ. — Eşti convinsa câ respectul filial trece înaintea altor consideraţii etice ? Cinstea şi târia de caracter trebuie sâ insoţeascâ orice acţiune a unui om. Anne îşi plecâ ochii şi murmura : — Legâturile de sânge sunt mai puternice decât celelalte relaţii umane. - Am uitat câ ai idei preconcepute. Aşadar, consideri câ drepturile individului sunt mai presus decât interesele de stat ? — Nu am venit aici sâ discut politicâ, rosti Anne, simţindu-se mai .stânjenită ca niciodată. — Ai dreptate, spuse Hunter zâmbind ironic. Ai venit sâ-i dai vecinului tâu o mâncare pregâtitâ ca la mama acasâ, nu ?... Ai pus în ea mirodenii uscate ? — Folosesc numai ingredientele care sunt necesare, replica.ea, furioasa câ gazda Bi o criticâ fârâ -ost Am pregâtit de sute de ori sosul pentru fâinoase şi nimeni nu s-a plâns pânâ acum... - Poate câ oamenii de la ţara nu au gustul rafinat


^ 41

Anne se abţinu cu greu sâ nu riposteze, întrebându-l pe un ton stâpânit : — Cum se face câ te pricepi la bucătărie? — Am învâţat sâ pregâtesc preparatele italiene de !a o femeie priceputa. Anne fu cât pe ce sâ-i cearâ farfuria, dar îşi spuse câ nu este politicos sâ-şi ia darul înapoi. — Ai urmat o şcoalâ ? — Nu. Maria m-a învâţat din bunâtate. Sclipirea ironicâ din ochii Iul o preveni pe Anne câ este bine sâ nu se intereseze ce relaţii erau intre Hunter şi Maria. Se vedea câ vecinul ei ardea de nerâbdare sâ-i spunâ câ Maria era priceputâ nu numai la gâtit, ci şi la pat. — Nu trebuie sâ guşti din mâncarea mea dacâ nu se ridica la pretenţiile tale. — Nu-ţi face griji. Coşul de gunoi se afla la îndemâna. Anne simţi o dorinţâ puternicâ sâ-i arunce sosul in faţâ. .Ingredientele pe care (e folosise la prepararea sosului ar fi fost suficiente pentru mâncarea pe o sâptâmânâ. ' — Oh, te rog sâ nu guşti deloc din ce ţi-am adus. Mi-e teamâ sâ nu faci indigestie, zise Anne pe un ton zeflemitor. — Voi asculta sfatul tâu, o asigurâ Hunter. Anne îşi roti privirile câtre bucătărie, cu gândul sâ se ducâ sâ arunce ea însăşi mâncarea la coş. — Apropo, zise Hunter, privind-o pe musafira Iui cu o curiozitate şâgalnicd, poţi sâ foloseşti telefonul. — Telefonul ? repetâ ea nedumeritâ. — Nu ai venit sâ-mi ceri permisiunea de a da un telefon ? .

SUSAN NAPIÎ2*

— Ce te face sâ crezi asta ? — Am observat câ te uiţi la ..eL Cabiiia teJefonicâ dîm faţa casei a fost sparta de un râufâcâtor. Acum eşti aici, căutând sâ îmblânzeşti un om posac. — Niciodată nu am afirmat câ eşti posac \ protesta fata- Eşti prea inteligent.. — Nu \ncerco sâ mâ pâoâJeşii. Nu-mi plac linguşelile. — Oricum, voi da curs invitaţiei fale* zise Anne x apro&mdu-s& de aparat. Eşti foarte neîncrezător, afirma ea, In timp ce forma numârd colegei sale. — Nu m-am aşteptat câ vei accepta invitaţia mea. — Nu cunoşti îndeajuns femeile. — Ml-e teama câ vei abuza de bunâtatea mea venind sâ baţi Ia uşâ pentru a-mi oferi o porţie de mâncare sau pentru a do un telefon. Anne vorbi în receptor, uitându-se'la Hunter care se îndrepta spre bucâtârie. — Alo ? Rachel ? Cursul de lingvlsticâ a fost amânat, aşa câ nu mai vin mâine Ia facultate. Treci pe la mine ? Putem merge la $emmaru\ de ruso. Hunter lâsase uşa deschisâ şi Anne observa câ el aruncase sosul în chiuve;tâ. — Mu... mulţumesc. Am mult de studiat şi trebuie sc scriu, adâugâ ea tare pentru a fi auzita de Hunter care turna un pahar de vin roşu peste mâncarea ei. Nu, poate alta data. Ne vedem duminicâ dîmroeaţâ/La revedere. Anne refuzâ invitaţia Rachelei de a merge Ia un bar, deoarece nu-şî putea permite sa chdtuiasca banii fârâ rost Timpul ei preţios era drămuit Intre bibliotecâ şi îngrijirea lui Ivan.

M B I M T A T E B E ÎMPRUMUT

Hunter ridică ochii spre musafiro Iui, care-i mulţumi pentru permisiunea de a folosi telefonul. — Ar fi o minciuna daco ţî-aş spune câ poţi te^ lefona oricând. — -Numai in caz de urgenţă. — Nu ştiu cş înseamnâ urgenţâ pentru tine, de aceea aş vrea sâ ştiu ce ora îţi convine pentru a vorbi cu colegele tale. Anne deschise gura pentru a~l refuza, dar îşi dădu seama câ mândria este un sfetnic rău. — N-aş vrea sâ te deranjez... — între şase şi şapte îţi convine ? La ţara, Anne se scula în zori, aşa câ nu era o problemâ sâ respecte orele indicate de Hunter... — Mâ tem câ este prea devreme... Hunter îşi arcui sprâncenele. — M-am referit fa'orele de seară. Dimineaţa îmi place sâ mâ scol târziu. Anne îşî închipui cum arata trupuMui bronzat înfăşurat în cearşafuri afbe, râsucindu-se în timp ce dormea. Uneorî, noaptea, sculându-se să bea apa, auzise prin peretele subţire arcurile de fa patul fur scâncind îngrozitor. — Anne, eşti de acord cu propunerea mea ? — Da, bineînţeles. Nu te voi deranja prea mult Sunt sigură că voi putea folosi cabina telefon icâ. în câteva zile va fi reparata. — Te sfătuiesc sâ nu telefonezi decât pe lumina. N u este bine ca o femeie sâ iasâ singura pe strada, noaptea. Anne se arâtâ sigura pe'ea. — Mulţumesc, îmr port singură de grija. • ' • — Nu s-ar zice câ te poţi -apara de agresori. Eşti micâ de stat...

44

S U S A N NAPIETT

- Dar vânjoasâ, îl întrerupse ea. Ştii foarte bine câ-mi menţin condiţia fizica, deoarece loviturile pe care le dai în perete mâ anunţâ câ te deranjez atunci când dansez. Acasâ am participat la joaca băieţilor. Am patru fraţi, î! anunţâ Anne, ca şi cum acest lucru ar fi explicat totul. Hunter reacţiona imediat, ironizând-o : - Ai trâit printre sălbătici ? - Nu asta am vrut sâ spun. Fraţii mei nu au fost nevoiţi sâ mâ apere. Jucându-mâ cu ei, am învâţat sâ mâ protejez în caz de pericol. O data, i-am luxat braţul lui Rex, fratele meu, care este mai înalt decât tine. . Anne îşi înfipse mâinile în şolduri, adoptând o atitudine ameninţătoare." - Cum l-ai învins pe fratele tâu ? L-ai doborât punându-i piedicâ ? - Am câzut pe el dintr-un pom. Rex a tras de piciorul meu şi eu am scăpat din mânâ creanga de care mâ ţineam. Rex avea şaisprezece ani şi a ţipat de durere când braţul i-a ieşit din articulaţie. - Ce vârstâ aveai ? - Treisprezece, răspunse Anne rnuşcându^şi buza. O luase gura pe dinainte şi uitase câ este sora cea nr.are. Slava Domnului câ nu pomenise nimic despre copilăria sa. Hunter nu \putea şti ce vârstâ are câştigătoarea premiului fundaţie» Markham dar, pe v'itor, va trebui să fie mai prevăzătoare. Anne era convinsă că nu arata ca o fată de douăzeci şi trei de ani, Katpn avea douăzeci şi opt. ' Anne învârti cu lingura de lemn pentru a omogeniza sosul pregătit de Hunter. - Pot sâ pun oala in cuptorul cu microunde ?

IDENTITATE DE Î M P R U M U T

^

45

- Mai bine o punem pe aragaz. în cuptorul cu microunde macaroanele vor fi gata mai repede, dar nu vor avea savoarea dorita. Dacâ le punem la foc mic, vom aştepta mai mult, dar mâncarea va fi mai gustoasă. Sdsul de vin are nevoie de timp pentru a pătrunde în pastele făinoase. - îi dispreţuieşti pe cei care folosesc cuptorul cu microunde ? înffrebâ fata, gândindu-se câ el îşi poate permite sâ folosească cuptorul fără sâ se gândească la consumul de curent electric ! - Absolut deloc. M-am gândit câ vrei sâ mănânci nişte macaroane gustoase. A «ne se uita admirativ la vecinul ei care făcea totul cu eleganţă. Ce distins părea, chiar dacâ trebâluic în bucătăria spaţroasâ şi cochetâ. - Este o mâncare uşoarâ, savuroasâ şi sâţioasâ. îmi plac foarte mult pastele fâinoase. Hunter puse oala pe foc, apoi îşi şterse mâinile cu un prosop. - Eşti puţin invidioasă pe mine, Anne ? o întrebă el, urmărindu-i privirile. Tot ce am în casa a fost cumpărat din munca mea. - Şi eu muncesc din greuf/ replicâ Anne. - Când ? - Cum când ? se mirâ ea, gândindu-se câ el crede câ face economii, deoarece trâieşte din bursa obţinută de fundaţia culturală. - Atunci când scrii, nu ? Anne câutâ sâ-şi păstreze calmul. - Muncesc nu numai când scriu, susţinu ea. - Nu mâ îndoiesc. Trebuie să înveţi rusa, japoneza şi să studi ezi antropolog ia. Inima Annei tresări speriată. Aşadar, Hunter se interesase la secretariatul facultăţii ce cursuri frec-

SUSAN NAPIER

vento vecina sa. Curiozitatea lui putea avea consecinţe neplăcute, daca afla c a Anne ocupa locul surorii safe. - Hu mâ mai refer la celelalte lucrâri pentru seminării, continuă Hunter, cu o voce sarcastică pe care o folosea faţa de studenţii leneşi, ci mâ limitez activitatea ta principala : scrisul Nu te afli aici pentru a-ţi termina ramanuf ? Dacâ-ţi pierzi ' timpul cu facultatea, nu vei putea lucra la opera literara care necesita un efort deosebit Sâ nu-mi spui câ poţi împâca şi capra şi varza. Creaţia înseamnă un chin continuu... - Nu scriu decât noaptea/ preciza Anne, iritata câ el o forţase sâ mintă. - Cel mai bine ar fi sâ lucrezi ziua, zise Hun- ' ter sfredelind-o cu ochii. Poţi sâ-mi spui când lucrezi !a roman ? Eu mâ culc târziu şi n-am auzit zgomotul maşinii tale de scris decât sporadic. - Manuscrisele le corectez cu stiloul, spuse Anne in-graba. Dacâ Hunter auzea orice zgomot din camera ei; asta însemna câ pereţii sunt mai subţiri decât îşi închipuise I - Este mai uşor sâ corectezi manuscrisul ia maşina de scris, comenta Hunter pe un ton grav. - î n c ă nu am ajuns la a asemenea dexteritate. - Dupâ atâtea'sâptârnâm ? se mira el. Experienţa De care o am mâ face sâ afirm câ scriitorii lucrează în fiecare zi, altfel înnebunesc. Suferi de chin urile creaţiei ? - M a simt uneori incapabilă sâ mă apropii de maşina de scris, susţinu Anne, araintindu-si de perioada dificilă prin care trecuse Katlin. Sunt abia la începutul cărţii.

IDFNTITATE DE Î M P R U M U T 46

— Cel mai trist lucru ar fi sâ-ţi intrerupi munca la roman, ocupându-te de alte activi taţi. — Mulţumesc pentru sfat Sunt sigura câ romanul va fi publicat anul acesta. Anne dorea ca Hunter sâ nu mai fie curios, având speranţa câ sora ei va reuşi sâ termine cartea in câsuta Izolata aflata m apropiere de Golder) Bay. — Înţeleg câ te laşi Ia voia întâmplării N u e bine ce facs o avertizâ el, cu o notâ de dispreţ în glas. Anne ou se îndoia câ Hunter are o minte logica şi bine organizata, — Scrisul este numai una din preocupările mele, zise Anne, gânditoare. Aşa cum cred câ principala ta pasiune este politica, nu cariera universitara. — Politica se ocupa cu relaţiile care se stabilesc între oameni pentru investirea unora ou puterea de a conduce treburile obşteşti. Ca profesor, am posibilitatea de a verifica gradul de înţelegere a studenţilor «n privinţa politicii. Sâ revenim la întrebarea mea : eşti puţin im\d\oasâ pe mine pentru lucrurile pe care te posed ? — Nu pentru ceea ce posezi, ci pentru ceea ce eşti, rosti Anne pe un ton măgulitor, bucuroasa câ subiectul cârţii ei fusese dat uitârii. — Ce crezi câ sunt ? . — IMu mâ provocci, îl ameninţâ ea în gluma. Hunter îşi încrunta sprâncenele. — Poţi sâ fii sincera, nu mâ supăr. Am suportat ironiile tale cu stoicism. De ce ţi-e teama acum ? — Eşti intdigent, puternic, independent şi încrezător in forţele tale, chiar puţin arogant, mărturisi fata. Hunter o privi cu atenţie, dar nu observa nici ura zâmbet pe faţa vecinei sate.

48

SUSAW N A P I E R

- Ai uitat o calitate : frumuseţea. - Nu eşti seducător, replica ea. - Atunci de ce te-ai uitat la mine când aveam doar un prosop în jurul taliei, ca la un artist de cinemo ? Anne nu indrâzni sâ-l contrazică. Amintirea corpului lui puternic ii trezea o senzaţie tulburătoare, - Nu semeni deloc cu un actor. Ai un trup solid şi armonios, dar nu eşti frumos. Când vei avea patruzeci de ani, vei deveni gras, glumi ea. - Mai este timp pânâ atunci, îi reaminti el. Cu trupu! meu pot sâ atrag femeile, şi când voi trece de patruzeci de ani voi avea un chip atrăgător. - De aceea nu te-ai însurat? Nu suporţi, ca o femeie sâ te iubească, deoarece îţi iubeşti prea mult propria persoană. - Mă acuzi că sunt onanist ? - Nu ştiu ce înseamnă acest cuvânt, rosti Anne cu naivitate. - Orice bărbat care-şi satisface singur nevoile sexuale este un onanist, îi explică Hunter zâmbind. Anne înţelese sensul cuvântului abia dupâ câteva momente. Faţa ei se înroşi imediat. Râsul Iui era blând pentru un bărbat voinic, puternic şi sever. Anne trebui să recunoască în sinea ei că Hunter este mai atrăgător decât bănuise. - Ai greşit în privinţa independenţei mele, adăugă el arătând sufrageria elegantă. Am multe obiecte care mi-au "fost dăruite de alte persoane. Am fost căsătorit. Acum ştii multe despre mine. Vrei mirodenii io macaroane ? - Ce mirodenii ? repetă nedumerită. Ea se gândea lo cuvintele Iui. Aşadar, Hunter trecuse prin experienţa unei căsătorii ! Se vedea că lipsa de inde-


^ 49

pendenţă îl incomodează, deoarece contactul cti alte fiinţe îLderanjează, în loc sâ-l bucure. — Nu pot mânca singur. — Mâ inviţi la cina ? — Nu aştepţi acest lucru ? Am vâzut câ mi-ai adus o porţie dublă. — Nu dorem sâ iau masa cu tine ! protestă Anne. M - a m gândit câ mânând mai mult, fiindcă eşti solid. Mu obişnuiesc să oblig pe alţii să mă invite la cină. — Asta înseamnă că refuzi invitaţia mea ? murmura Hunter, surprins de atitudinea ei. Anne căută o scuză politicoasă, dar atenţia îi fu atrasa de scâncetul nepoţelului ei. Pereţii subţiri făceau co ţipetele lui Ivan să se audă destul de bine. Hunter întoarse capu! pentru a auzi mâi bine şi moi clar, iar Anne se uită Ia ceas. — Doamne, ce târziu este ! exclamâ fata. Mulţumesc pentru telefon. Mă grăbesc. Am mâncarea pe foc. Anne se îndrepta spre uşă, dar Hunter îi făcu semn să se. oprească. — Ce sunete sunt astea ? — Care sunete ? se prefăcu Anne că nu ştia despre ce era vorba. Hunter îşi ciuli urechile. Ţipetele se auzeau mai tare.. — Poate că am lăsat deschis aoaratul de radio, afirma Anne surâzând stânjenită. Oh, de ce plânge Ivan tocmai în aceste momente? < Anne începu sâ se roage în şoaptă, făcând câţiva paşi spre uşa. — Nu este muzică. Aşa se aude o melodie ? Hunter se apropie de Anne.

50

SVSAtit

NAPIEH

T tste o pisica ! Ai dreptate, este uri mieunat. Am remarcat câ sunt câteva pisici prin apropiere, spuse Anne punând mâna pe clanţa uşii. Muncitorii <ê la depozit le dau de mâncare. Pisicile se caţârâ pe scara de incendiu... Am lâsat fereastra deschisă,.* Am impresia câ o pisica a intrat în camera mea. Mâ duc sâ verific, Oh, Hunter, macaroanele au început sâ fiarbâ, Râmâi aici. Eu... Anne deschise uşa şi alerga într-un suflet sâ-l potolească pe Ivan. Hunter a urmă şi râmase în pragul uşii deschise, observând câ Anne ţine în braţe un bebeluş. - Dacâ pruncul este pisica, atunci eu sunt Papa de Io Roma, - Da, este un prunc !'ridica Anne tonul. Numele lui este Ivan cel Groaznic şi locuieşte cu mine. Nu te uita aşa crunt, câ sperii copilul ! Ivan încetase sâ mai ţipe şi gângurea fericit la pieotuî Annei. Hunter fâcu o mutrâ dispreţuitoare care o îndemnă pe Anne sâ strângă copilul în braţe, şoptindu-i cuvinte de alint.

IDFNTITATE DE Î M P R U M U T 50

CAPITOLUL IV — De ce ai lâsat copilul singur în apartament ? 0 înt r ebâ Hunter cu reproş în glas. Anne îşi ridica ochii, hotărâtă• sâ-l înfrunte. — L-am lâsat singur doar pentru câteva minute. Dormea când am ieşit din camerâ. Oricum, eram la câţiva metri de ef. L-am auzit când a început sâ ţipe, nu ? — Al cui e ? — L-a adus barza. Al cui crezi câ este ? repUcâ Anne câutând scutece curate. Hunter o urmâri cu privirea, clătinând din cap. — Este al tâu ? Eşti mama lui ?! exclamâ ei ne-, venindu-i sâ creadâ. Cum de-ai râmas gravida ? Anne ezitâ sâ-i râspundq, amintindu-şi de nefericirea surorii sale. li promisese Iui Katlin câ va avea grija de Ivan pânâ când romanul va fi gata sau pânâ la terminarea bursei. Totul depindea de inspiraţia luî Katlin. Jvan va râmâne la Auckland câteva luni sau un an. Anne nu credea câ un an nu reprezintă c pierdere importantă pentru libertatea de care avea nevoie pentru a-şi croi un drum în Viaţă. Dorinţa ei fusese sâ studieze la cea mai faimoasâ universitate din ţarâ şi acum putea afirma câ visul 1 se împlinise.

52

SUSAN NAPIETT

Katlin fusese nevoita s-o roage pe Anne sâ se mute la Auckland, câci refuzul ofertei -acordate de fundaţia Markham atrâgea automat anularea bursei. Katlin fusese ferm convinsă câ numai în căsuţa izolata din Golden Bay va putea sâ-şi găsească inspiraţia, aşa cum o dovedeau primele trei capitole ale cărţii. Anne reprezenta singura ei soluţie. Nemulţumirea Annei era câ se aventurase într-o •lume necunoscuta, fârâ sâ aibâ sprijinul unei fiinţe apropiate. Ivan îi era de mare ajutor, amintindu-i mereu câ, în caz de eşec, familia şi casa de la ţarâ vor fi lefugiul ei binefăcător. Dacâ i-ar mârturisi lui Hunter câ Ivan este fiul Iui Katlin, ar trebui sâ răspundă !ă alte întrebări indiscrete şi nu dorea sâ se încurce în minciuni. Dacâ opinia publicâ ar afla câ beneficiara bursei fundaţiei Markham este mamă, cu greu va putea Katlin sâ-i convingă-pe membrii juriului câ este în stare sâ continue cele trei capitole premiate de ei. Katlin nu dorea sâ rişte, mai ales câ răuvoitorii nu ar scăpa prilejuf s-o defăimeze. , - Să-ţi ţii gura, o prevenise pe Anne la despârţire. Anne fusese alâturi de Katlin încă de la naştere, şi .dragostea faţă de sora ei o determinase sâ accepte plăcuta sarcină de a-l creşte pe Ivan. - Aşa cum rămân toate femeile, răspunse Anne pe un ton sarcastic. Nu mi-am închipuit că un bărbat cu studii universitare nu ştie cum se fac copiii ! - Unde s-a născut copilul ? mormăi Hunter, iritat de răspunsul ei. - In localitatea Nelson. - Unde a trăit până acum ? Cine l-a supravegheat când erai Ia cursuri ?

IDFNTITATE DE ÎMPRUMUT

53

— Nimeni nu l-a supravegheat Ivan sta aici de când m-am mutat Nu l-ai auzit pânâ în acest moment, asta-i tot. Hunter clipi din ochi, reamintindu-şi fiecare zgomot suspect pe care-l auzise din aoartamentul alâturat, dar nu gâsi nici un indiciu câ distinsese scâncetele copilului. — Ivan este .un bâieţel liniştit, zise Anne zâmbind. Hunter se uitâ curios la mâna stângâ a Annei, câutând verigheta şi se încruntâ când observâ câ pe deget nu se aflâ nici un inel. Anne se înroşi, bânuind c â Hunter o eonsiderâ o perscanâ imoralâ, şi începu sâ-i schimbe scutecele Iu* Ivan. Hunter se apropie de pat şi zise pe un ton blând : — De ce l-ai ascuns pe Ivan ? Tn zilele noastre, un copil din flori nu mai este o ruşine ca pe vremea reginei Victoria. Anne îşi înâlţâ capul, în timp ce Ivan gângurea, fericit câ are scutece curate. — Nu mi-e ruşine câ am un copil ! —* De ce mi-ai spus câ locuieşti singura ? înainte ca Anne sâ'.răspundă, Hunter îi puse o alta întrebare : — Juriul premiului acordat de fundaţia Markham a afîat câ ai un copil ? Anne râmase fârâ grai, neştiind ce sâ zicâ. — Râspunde-mi, Anne, de ce taci ? r- Nu, şopti ea cu deznâdejde în glas.

54

S U S A N NAPIETT

Ivan scânci din nou şi Anne fl ridică, strângându-t în braţe. - Nu-1 ţine aşa de strâns. Tânâra se simţi peste măsură cuprinsă de indignare. Cu ce drept o acuza el câ nu ştie cum sâ se poarte cu Ivan ? - Nu-mi spune mie cum sâ-l ţin pe... pe... Anne nu-şi termină fraza şi-şi sărută nepoţelul, sperând ca gestul ei de dragoste sâ înlocuiască minciuna care-i stătea pe vârful limbii. - Pe fiul tâu, rosti Hunter înţelegător. Nu prea seamdnâ cu tine. Anne se strâdui sâ rămână calmă. Familia ei fu* sese de părere câ Ivan moştenise nasul şi fruntea flamei sale, dar nu şi parul blond. - Seamănă cu tatăl lui, nu ? insista Hunter. - Cred... Nu ştiu, răspunse Anne care nu-I cunoştea pe iubitul lui Katlin. Sora ei era foarte discreta in privinţa vieţii particulare şi nu-i mărturisise decât târziu câ este însărcinată. - Nu ştii ? se mira Hunter. Poate habar n-ai cine este tatăI copilului. Anne se revoltâ şi spuse indignată : - Bineînţeles câ ştiu cine este tatăl lui Ivan. - Nu te vizitează ? - Nu. Este marinar şi acum se află undeva pe mare, zise Anne ezitând. Katlin îi destâinuise că rămăsese gravidă cu un marinar, fără sâ-i dea alte amănunte, astfel câ Anne nu ştia prea multe despre tatâl lui Ivan. - Asta este tot ce poţi sâ-mi spui despre el ? Ştii măcar cum îl cheamă ? Cuvintele jignitoare ale vecinului ei o amuzară pe Anne. Experienţa ei sexuala se limitase doar la


^ 54

cdievu sărutări nevinovate pe când ăvea cincisprezece ani. Dupâ accidentul mamei sale, Anne fusese nevoita sâ-se ocupe de treburile casei, neavând timp liber pentru a ieşi cu băieţii. — Numele lui este Dimitri şi este rus. — De aceea studiezi iimba rusâ ? — Nu. Pasiuned mea pentru limbile strâine nu se datorează copilului. — Totuşi, remarca Hunter, limba rusâ te va ajuta sâ vorbeşti cu băieţelul tâu când acesta va fi mare, în limba-tatâlui lui. * - Taci, dragul meu, i se adresă tânâra lui Ivan care hcepuse sâ ţipe. — Cum ai spus ? o întrebâ Hunter. — N-am vorbit cu tine, se scuzâ Anne care n-ar fi îndrăznit nicîodatâ sâ i se adreseze astfel lui Hunter. — Cred câ-i iese un dinte, adăugă ea. De o b k cei, !van nu scânceşte. Este un copil foarte liniştit. — Dâ-mi voie sâ mâ conving de ce plânge. Hunter se apropie şi-i bâgâ degetul în gură lui Ivan. Pruncul apucâ degetul cu mânuţele şî încercâ sâ-l muşte cu cei doi dinţi pe care-i avea pe maxilarul superior. — Uşurel, puiule !... glumi Hunter, retrăgându-şf degetul. Se vede o umflătura pe maxilarul inferior Ai dreptate, îi iese un alt dinte. Anne râmase încântatâ de grija Iui Hunter, ferind u-se tnsâ sâ-i mărturisească faptul câ este plăcut impresionată de gestul lui. — Mulţumesc, doctore, îl ironizâ ea. — Sunt doctor, dat în ştiinţele politice, preciză el surâzând.

56

SUSAN N APTER

Anne nu dorea sâ dea impresia câ este interesatâ de persoana lui mai mult decât era firesc îrv tre vecini. - Crezusem câ te pricepi la copii la fel de bine ca ia oucatarie, zise ea, legânându-I pe Ivan. Ai copii ? * - Soţia mea nu a putut râmâne gravidâ. - Imi pare râu. Anne îşi plecâ ochii, închipuindu-şi cum ar arâta ţinând în braţe propriuI>ei copil. Gândul acesta o umplu de plăcere. - Trebuie sâ-i dau un calmant copilului. Am cumpârat o cremâ de la farmacie. - Dâ-rhi-l mie. Aone se dâdu un pas înapoi. - Mulţumesc, mâ descurc singurâ. - Ştiu câ-ţi place sâ fii independentă, dar nu trebuie sâ exagerezi. II ţin eu pe Ivan pânâ aduci crema. Hunter întinse braţele şi atinse sânii fetei cu mâinile in timp ce-I lua pe Ivan. Anne simţi câ sfârcurile i se întăresc pe neaşteptate, sperând ca vecinul ei sâ nu fî observat reacţia necontrolatâ a trupului ei. Hunter se uitâ la pieptul ei şi Anne îşi spuse câ bluza alba şi sutienul sunt o pavâzâ bunâ pentru curfo?:tatea oricărui bârbat. Din păcate, privirile lui Hunte? erau la fel de tulburătoare ca atingerea mâinilor lui, astfel câ sânii ei începură sâ devină grei şi fierbinţî. Anne fu cuprinsa de o senzaţie de plăcere şi îşi aduse aminte ce trup vânjos avea Hunter. Fata îşi dâdu seama câ era atrasâ sexual de acest bârbat viril şi fascinant


^

57

„Doamne fereşte !" îşi spuse Anne, „Ce gânduri îmi trec prin minte I", neindrâznind sâ-şi ridice privirile spre Hunter. — Mâ duc sâ caut crema, murmurâ ea încurcatâ* îndre:>tându-se spre baie. „Eşti o proastâ ! exclamâ ea, uitându-se în oglindâ. Hunter va crede câ eşti o uşuraticâ. Cal meazâ-te ( fetiţo !" Anne îşi dâdu cu apâ pe obraji, apoi se întoarse în sufragerie. Hunter, era încântat câ ţine în braţe un copil, iar Ivan gângurea, fericit câ este legânat. — Ce-ai fâcut în baie ?*Mi s-a pârut câ am auzit vocea ta. Cu cine vorbeai ? — Cu mine însâmi, râspunse Anne încurcatâ. — Obişnuieşti sâ vorbeşti singurâ ? — Desigur. Este mult mai interesant decât sâ particip la o discuţie banalâ, afirmâ tânâra uitându-se cu dragoste la Ivan. — Deschide guriţa, dragul meu. Este o cremâ dulce. îţi va lua durerea. Aşa, puiule... Anne- reuşi sâ-i ungâ gingiile lui Ivan, murmurând : — Aşa, dragul meu. Este bine, nu-i a ş a ? Oh, dragul meu, aşa. E... bine, nu ? — Oricine ar auzi cuvintele tale din camera alâturatâ, şi-ar face o idee falsa despre ceea ce se petrece aici, comentâ Hunter surâzând. — Cum ? zise Anne într-un târziu, dându-şi seama la ce fâcea el aluzie, Mâ îndoiesc câ prietenii tai a* putea crede câ facem dragoste. Ai aproape patruzeci de ani şî eşti un om serios, nu-i aşa? îl îronizâ ea.

SUSAN NAPTKR

— Mi-om schimbat părerea în privinţa ta, rosti el pe un ton grav. Copilul dovedeşte câ eşti destul de mare, in ciuda privirilor tale naive. Cât despre oamenii mai în vârstâ, trebuie să-ţi reamintesc câ experienţa este o calitate pe care tinerii nu o, au. — Mie-mi plac tinerii, afirmă Anne, dorind sâ-i dea seste nas. — Dimitri este tânăr ? — Cine ? — Tatăl iui Ivan. — Oh, da, minţi Anne. Dimitri este tânăr şi frumos. Abia a intrat in marină. N-a avut experienţa, dar în schimb a fost plin de energie şi de iubire I — N - a avut experienţă deloc ? înseamnă că l-ai sedus cu neruşinare. Ideea de a seduce un băiat nevinovat era comică. Arne îşi înăbuşi un zâmbet şi spuse : — Nu este cazul să-i seduc pe bărbaţi, De obicei, tot; mă consideră îndeajuns de atrăgătoare, adăugă ea, dându-şi capul pe spate. — \\ pui să danseze ? -r Nu, îi învăţ să fredoneze aria dragostei. Hunter o examină din cap până-n picioare. — Eşti periculoasă, zise el pe un ton ameninţător. Anne socoti că este mai bine ca vecinul ei să creadă c ă este periculoasa, deoarece nu va mai fi, ispitit să-i pună întrebări indiscrete. — Ai ghicit ce fire am. Să te fereşti de mine I ridică ea tonul, amintindu-şi de filmele pe care le văzuse la televizor. Nu ştiu dacă vei rezista la o şedinţă de muzică şi de dans, Hunter nu se lăsă mai prejos cu răspunsul:

IDENTITATE DE Î M P R U M U T

^

59

— Mi-e teama câ gusturile taie muzicale mâ vor împiedica sâ mâ mişc, dar îţi mulţumesc pentru invitaţie. Când mâ voi simţi mâhnit, voi şti unde sâ-mi găsesc alinare. „Alinare ?" se întrebâ Anne nedumerita, deoarece vorbele ei nu fuseseră cu dublu înţeles. — Nu ţi-am adresat nici o invitaţie, zise ea cu glas tare. — Nu ? Atunci înseamnâ câ m-am temut degeaba. — A fost mai degrabâ o atenţionare amicala. — Eşti foarte amabilâ, dar nu mai sunt aşa de tânâr, dupâ cum tu însăţi mi-aî reamintit. Mâ in.doresc câ mâ consideri la fel de ispititor ca pe un adolescent nevinovat. Anne recunoscu în sinea ei câ Hunter era un bârbax prea inteligent pentru a putea fi învins cu armele ironie:. Orice provocare verbală nu fâcea decât s-o împingă spre un tereh nesigur, riscând sâ-şi frângă gâtuL Cel mai bine era sa se tină la distanţă de vecinul ei. — Imi dai copilul înapoi ? — De ce ? Se simte bine în braţele mele. Bebeluşul stătea cuminte, cercetând cu ochii faţa necunoscută de lângâ el. Cu un deget în gurâ, fvan părea mulţumit câ este băgat în seămâ. — 1; este foome. — Ce-i dai de mâncare ? o întrebâ Hunter, aruncând o privire spre bucâtârie. Anne îşi aduse aminte câ-I minţise, spunându-i câ lâsase mâncăreă pe foc. Cuprinsâ de ponîcâ, tânâra do*ea sâ scape cât mai repede de vecinului care devenise foarte insistent şî stânjenitor. — Lopte, bineînţeles. Lapte matern.

60

S U S A IST WAP WR.

Anne rosti îngrozita ultimele cuvinte, - uitându-se în ochii lui Hunter. Acesta îşi pleca privirile spre pieptul ei, comentând cu voce miratâ : - Nu este prea mare pentru alăptat ? - Are numai şapte luni. Multe femei alăptează pânâ ce copilul împlineşte un an, repetă Anne sfatu^ rile pe care le citise în cărţile pef care le luase pentru a in^âţo cum se îngrijesc nou-năseuţii. Hunter îşi încruntă sprâncenele. - Băieţelul are deja dinţi. Dacâ te muşcâ ? Anne se indignă Ia gândul câ Hunter ar putea sâ-i ceară sâ asiste la alâptare. - Bebeluşii nu muşcâ, îi replică ea. Din instinct,, sug. Eşti mulţumit ? - M - a muşcat de deget, o contrazise Hunter. - (van este obişnuit sâ sugă... Anne nu-şi sfârşi fraza, ruşinatâ de ceea ce trebuise sâ spunâ. Dupâ ce respiră adânc, adăugă : pentru informaţii suplimentare, poţi consulta cârţile din bibliotecă ; am o groază de treburi şi nu am timp pentru discuţii inutile - Am constatat că eşti foarte ocupată. Te pot ajuta cu ceva ? Anne îşi închipui înfuriată şcena în care el i-ar scoate bluza şi sutienul pentru a-l apropia pe Ivan de sânul ei. - Absolut cu nimic I El făcu o mutră tristă, spunând în şoaptă: - Păcat! Hunter îi întinse copilul, având grijă ca mâinile lui sâ atingă sânii fe+el r- Scuză-mă, spuse el cu voce prefăcută.


^ 61

Aurie simţi impulsul sâ-l pălmuiască pentru obrăznicia Iui, dar se feri sâ facă un gest care ar fi fost interpretat mai degrabă ca reacţia unei fecioare hărţuite sexual decât a unei femei indignate. N — Nu te mai reţin, zise ea pe un ton suav. Sper câ vei putea lua cina în tihnâ. Grăbeşte-te, adăugă ea cu o nuanţâ de maliţie, sâ nu se ardă mâncarea. - N-ai nici o grija. Am stins aragazul înainte d e a ieşi din bucâtârie. Cât timp îţi ia sâ-l alăptezi pe Ivan ? Ce întrebare ! Dorea Hunter să o pună la încercare ? Anne nu ştia ce să răspundă. Citise mult de-. spre îngrijirea copilor, dar nu aflase cât de mult durează alăptarea lor. Socotind că hrăni rea lor nu poate depăşi o jumătate de oră, tânâra răspunse pe tm ton convins : - Vreo douăzeci de minute. Depinde cât de înfometct este copilul. Spre uşurarea ei, Hunter ieşi din cameră, lăsând-o singura cu Ivân, fără să mai insiste cu întrebările. Anne pregăti laptele şi în timp ce-l hrănea pe nepoţelul ei, începu să-i povestească despre cele ce făcuse în decursul zilei. După ce-i făcu baie, îl şterse cu prosopul, pregătindu-I apoi de culcare. Câteva bătăi în uşă o făcură pe Anne să se întrebe ce mai dorea Hunter să-i spună. Vecinul ei plecase în grabă, dar fata considera că discuţia lor fusese lungă şi plicticoasă. Anne se îndreptă spre uşă. Hunter fu mai rapid decât ea şi-şi făcu apariţia în cameră, ţinând în* mână o tavă cu o farfurie şi o sticlă cu vin roşu. - Ai lăsat uşa deschisă, afirmă el punând tava pe masă.

,

62

S U S A N NAPIETT

- M-am grăbit sâ-l hrănesc pe Ivan, se scuză ea. înainte de a mâ culca, aveam de gând sâ verific dacâ uşa este închisa. ~ Te-am invitat la cină, îi reaminti Hunter, apropiindu-se pentru a-I privi pe băieţelul care aştepta sâ f:e aşezat în pat. - Parcă te-am refuzat, replica'Anne fârâ convingere, ştiind câ nu avea cum sâ se lupte cu perseverenţa lui. De fapt îi era foame şi nu vedea de ce trebuia sâ fie nepoliticoasă. Hunter se aplecă şi începu sâ se joace cu bebeluşul, spunându-i Annei : - M ă ocup eu de băieţel. Pune masa, te rog. Tânăra se uită mirată la Hunter care în câteva clipe termină de înfăşat copilul. - Ai nepoţi ? - Nu, dar ştiu să-mi folosesc mintea. 11 duc la culcare, sau stă cu noi ? ^ Anne admiră rapiditatea cu care vecinul ei reuşise so-l pregătească pe Ivan pentru culcare. Copilul se uita Ia ei, sugându-şi degetul mare. - D e obicei nu-i culc aşa devreme, minţi Anne, neliniştită de perspectiva de a rămâne singură cu musafirul ei. Cred că durerea pricinuită de ivirea dintelui îl va ţine treaz. Ivan clipi din gen^ şi închise ochii, infirmând spusele mătuşii sale. - Daca vrei să ţipe, n-ai decât să-l iei în braţe. Bebeluşul este adormit. Anne descoperi cu uimire că Hunter este mai subtil decât crezuse ea. în ciuda caracterului dificil, acesta era capabil să sesizeze imediat orice reacţie a ei.


^ 63

~ In timp ce Anne îl ducea pe Ivan în dormitor, Hunter căută tacâmurile şi paharele în dulapul ei din bucătărie şi aranja masa. Anne se întoarse în sufragerie şi se aşeza pe un scaun, constatând QO paharul ei este umplut cu'lapte. — • Mamele care alăptează nu au voie sâ consume alcool, îi explica Hunter, observând mirarea de pe chipul ei. Sper câ.nu.te superi dacâ voi;bea vi«. — Bineînţeles câ nu, zise Anne sorbind din laptele câlduţ. Ce păcat câ nu -putea gusta din vinul roşu adus de Hunter I Eticheta de pe sticlă indica faptul câ vinul este vechi şi de soi nobil. Hunter îi ură poftâ bună, invitând-o sâ mănânce. Anne îşi aminti câ el pusese un pahar de vin roşu în macaroane, probabil din aceeaşi sticlâ. Hunter îr povesti întâmplări vesele din viaţa universitară şi fata îl tachina din când în când. Timpul trecu repede şi Anne îşi spuse câ atâta timp cât nu era nevoită sâ facâ confesiuni despre viaţa ei, conversaţia "cu- Hunter era destul de plăcută. Feflndu-se sâ dea amănunte stânjenitoare, tânâra vorbi despre accidentul ma* mei sale şi despre ataşamentul tatâlui ei faţa de pământ şi aminti de hărnicia fraţilor ei. — Sunteţi o familie unită§ remarcă vecinul el. Anne nu se gândise niciodată la acest lucru. - Aşa e, dacă te referi Ia relaţiile dintre membrii ei. Totdeauna am fost înconjurată de căldură în casa ..părinteasca. - Ce au spus părinţii tăi la aflarea naşterii Iul Ivan ? Anne simţi un fior rece pe şira spinării. - Familia mea ţine Ia copil Ia fel de mult oa mine. JEste primul nepot ol părinţilor mei. Don este

SUSAN NAPTT?R

64

logodit, *iar" Rex şi Ken sunt prea tineri. De altfel, mama s a măritat doar... ' A n n e nu t e r m i n a f r a z a , prefâcându-se câ a t e n t a sâ nu scape m a c a r o a n e l e din furculiţa-.

este

- Ce au spus părinţii tâi când te-ai mutat la Auckîcntf ? ^ - S - a u bucurat pentru mine. In special mama, qare ştia ca mi-am dorit de micâ sâ merg Ia u... Anne tuşi, dându-şi seama câ era sâ zică -universitate. - D e fapt, am vrut sâ trâieSc într-un oraş şi sâ scriu.

-

mare

Ti-e dor de casâ ? Fireşte. Părinţii mei îmi scriu foarte des. Ieri am D'imi.t o scrisoare de la ei, Sunt îngrijoraţi de soarta mea şi ă lui lyan. De fapt, părinţii, erau îngrijoraţi de Katlin şi o rugaseră pe Anne să aibă grijâ de nepoţelul lor, fiind conşt'enţr câ fiica lor cea mare are o fire independenta şi ciudată. Niciodată nu reuşiseră s-o înţeleagă pe Katlin. - Mama nu a locuit deloc la oraş şi se teme sâ nu 'mi se întâmpla vreo nenorocire. îmi trimite pachete cu alimente, fiind convinsâ câ nu mâ voi obişnui cu mâncarea de aici. în scrisori îmi reaminteşte sâ fiu prudentă, deoarece oamenii de la oraş sunt reci şi distanţi. Nu-şi dă seama că locuitorii de la oraş au aceleaşi calitâţi şi defecte ca sătenii, numai că populaţia urbană este mai numeroasă decât cea de Ia tare... - Trebuie să precizez câ sătenii sunt mai na'vi, o întrerupse Hunter. De aceea sunt îngrijoraţi de soarta celor plecaţi Ia oraş. —• De ce zici că ţăranii sunt naivi ?

»


^ 65

El o privi în ochi şi spuse surâzând : — Cei de la oraş sunt prevăzători şi se apără de răufăcători. Tu uiţi sâ încui uşaf crezând câ te afli la ţarc. Poţi fi oricând violată. Anne se înroşi în obraji şi ripostâ iritata : — De unde ştii câ am uitat sâ încui uşa ? Poate câ am vrut să rămân gravidâ. — De ce ? Ai dorit-sâ-l forţezi pe tatâl lui Ivan sâ te ia de nevastă ? — Nu, puţ şi simplu am fost curioasâ sâ vâd ce înseamnâ sâ fii mamă, repetă ea cuvintele lui Katlin. Cum a*ş putea sâ scriu fârâ sâ trec prin experienţa pe care o aşteaptâ orice femeie ? Hunter sorbi din paharul cu vin. — Consideri graviditatea o experienţă - intefectualâ ? Prima reacţie a fetei, izvorâtâ din instinct, fu neaşteptată : . 4

— Nu ! Oh, da, adăugă Anne pe un ton nesigur. Vreau să spun că nu am rămas însărcinată la comandă. Nu-mi închipui câ ai o fire calculată şi rece. Mai aegrabă aş zice că ţi-ai pierdut capul. Pasiunea te-a înflăcărat mai tare decât ai crezut. Anne clătină din cap. — Nu mi-am pierdut capul niciodată. — Nu te cred. — Este adevărat, susţinu Anne. Mi-am învins pasiunea prin scris. — Ce păcat pentru Dimitri, afirmă Hunter, amuzat de afirmaţia ei. Abia aştept să-ţi citesc cartea, cont nuâ el pe un ton ironic. Când crezi câ o vei termina ? . :

m

susan

m,

/Nu ştiu, depinde de inspiraţie. Nu-mi pJace sâ discut despre roman pânâ nu-i vâd în librarii. Sunt îMPerstitfoasâ : am impresia câ nu-1 voi termina, dacâ voêsc în loc sâ-l scriu, - Inspiraţia poate juca feste pricdruT creator, comentă Hunter cu o voce zeflemitoare. Anne se întrebâ daca vecinul ei îşi bâtea joc de ea şi-i privi în ochi, dar Hunter pârea serios şi amabil. - ivan se trezeşte noaptea ? se interesa el, turnândis-şi vin în pahar. Este al treilea. îşi spuse Anne, gândifidu-se câ strâ!uc;rea din pupilele iui se datora beţiei. Cel puţin nu este agresiv, se consola ea. - D e ce ? * - Fiindcâ vreau sâ fiu sigur câ nu voi fi întrerupt dacâ te trântesc pe covor şi te violez. Anne se uitâ la covor şi-şi stăpâni tremuruî mâinilor. Ar fi fost neplâcut sâ facâ dragoste pe covor cu" un-'bârbat solid. - Ivan doarme pânâ dimineaţa. - I e voi lăsa pe tine.deasupra, îi ghici Hunter gându'-iîe. Anne se înroşi şi sorbi o înghiţitura de lapte. - Acum îmi dau seama de ce scrii noaptea. Este singurul moment când eşti liniştiisâ. De ce nu anga-, jezi o . *atâ sâ stea cu bâiatuL? - Deoarece nu am bani, răspunse Anne care-şi imaginase câ se lupta cu Hunter prâfeuşit peste ea. - Ştiu.câ bursa este deştul deimam. Iţi poţi permite sâ trăieşti fârâ grijii, - Aşa e; dar prefer s a 4 duc pe ivan ia creşa care funcţionează pe lângâ universitate.

I B E i m T A T H DE Î M P R U M U T

— După-amiezile trebuie să §tai cu el şi nu moi ai. timp liber sâ scrii. Anne se ridicâ în picioare pentru a pune capot discuţiei. ' — Aşa cum ţi-am destăinuit, cel mai bine scriu noaptea. Chiar acum simt nevoia sâ mâ aşez la masa de lucru, adaugă ea spălând farfuriile. Hunter insistă s-o ajute. — Sâ nu-ţi închipui co voi verii sâ-ţi spăl rufele, îl avertizâ Anne. Profesorul Lewis îşi goli paharul cu vin, zicând pe un ton maliţios t— Aş da orice sa vad cat eşti de pasională. — Bine ca nu trebuie sâ-ţi arăt drumul spre casa, replica Anne, clătind chiuveta cu apa rece. — Ti-e teamă de mine ? — Mu, dar sunt îngrijorată de cei pe care-i vei întâlni când te întorci acasă- Mama a fost accidentată de un şofer beat care s-a afes doar cu câteva zgârieturi şi cu doua furii de închisoare. Mama se chinuieşte de şapte ani din cauza tui. — îmi pare rău. Hunter liia un prosop şi şterse farfuriile. Anne," îmi pare rău, repetă el. Fata ridică privirea, dorind să-i mulţumească pentru compasiunea fur. Ochri fur aveau o lucire tuFburataare şi ea se simţr cuprinsa de dorinţa de a fr sărutată. Hunter se aplecă şi - l pecetlui buzele cu un sar ut,

SUSAN N A P IER

68

CAPITOLUL V Anne îşi amintea de scena sărutului în fiecare seara când dâdea drumul la casetofon. Imprimase pe casetâ zgomotul fâcut de maşina de scris pentru a-i da impresia vecinului ei câ scrie Ia roman. Acum nu va putea s-o acuze câ leneveşte ! înconjurata de cârţi, Anne încerca sâ se concentreze asupra textului din limba rusâ pe care trebuia sâ-l traducâ pentru seminar, dar gândurile ei erau îndreptate câtre Hunter Cu bârbia sprijinita în podul palmei, fata spera sâ aibâ târia de a citi textul. Aerul râcoros al nopţii patrundea prin terasa deschisâ. D h pâcate, sârutarea primitâ în urmâ cu o sâptâmânâ continua sâ o preocupe, împiedicând-o sâ studieze. Fiorii pe care Hunter îi trezise în tot corpul o nâMciserâ cu totul. Sârutârije naive cu bâieţii din sat nu fuseserâ atqt de devastatoare. Impactul pe care gestul* lui Hunter îl avusese asupra fiinţei ei fusese brutal şi nâucitor. Ce era mai ciudat, era faptul câ Anne nu se gândise niciodaţâ câ ar fi o persoanâ senzualâ. Profesorul Lewis îi deşteptase dorinţa care mocnea în trupul ei.

IDENTITATE DE ÎMPRUMUT^68

Anne închise ochij* reamintindu-şi scena. Hunter observase cu satfsfacţie câ sârutarea o făcuse pe vecina lui sâ-i tremure genunchii. / Când el se aplecase să o sărute, reacţia ei fusese sâ-l respingâ, dar Hunter îi prinsese capul cu' mâna/ obligând-o sâ rămână nemişcată. Senzptiile p e care Ie trăise în momentul când buzele lui îi pecetluiseră gura, fuseserâ mai dulci decât orice pe Jume. Apăsarea lor fusese fierbinte şî senzuală. în loc să o înspăimânte, fusese excitată şi ea răspunsese 'o mişcările repezi aie buzelor lui Hunter, înlănţuindu-i gâtul cu braţele. Hunter se lipi de trupul ei şi Anne făcu un pas înapoi, sprijinindu-se cu soaţele de dulapul din bucătărie. Presiunea pe car£ o exercta trupul lui puternic o împiedica să se zbată. Hunter o făcu sâ-şi dea capul pe spate, astfel ca gura e» sâ fie mai uşor sărutată. Cu mâna liberă, el începu să-i mângâie pielea fină a gâtului cu o gingăşie nebănuită. Degetul Iui mare îi apăsă uşor artera care zvâcnea ritmic, făcând-o sâ-i simtă bătăile repezi ale inimii. / rata scoase un suspin şi Hunter îi îndepărtă capul oentru câteva clipe, privind-o languros. Anne închise ochii, lâsându-se în voia pasiunii. Hunter surâse galeş şi o sărută din nou, de data asta mai apăsat, fâcând-o sâ tremure de plăcere. Coapsele Iui exercitau o apăsare plăcută, iar degetele lui coborârâ şi se strecurară sub sutien, stârnind valuri de căldură în trupul fetei. Anne se a regi Ia atingerea delicată a mâinii lui, având senzaţia câ sânii îi luaseră foc. ; — O , te rog... şopti ea când Hunter o sărută oe lobul urechii şi pe gât. Degetele Iui se opriră din mângâiere şi Anne scoase un ţipăt de protest.

susA^wmm

— Oh, nu... te rog... nu ! Hunter îişi retrase mono. ' — 'Te dor sânii în urma alăptatului ? Nu suporţi mângâierile ? ~ Nu, am vrut sâ spun sâ nu te opreşti, murmura Anne, punându-i mâna fa loc. Fata deveni mai îndrâzaeaţâ şi începu sâ-l sârute cu o intensitate spori tâ. Mâinile eî îi desfâcurâ nasturii de la câmaşâ şi degetele H mângâiarâ pieptul cald, acoperit cu pâr negru. Când atinse sfărcurtie sânilor, Anne simţi câ ele reacţionează prompt, întârmdu-se ca prin farmec* Buzele ei arzâtoare coborârâ în sărutări uşoare pânâ la pieptul Iui musculos. Anne, gemu el. Tartara tresari la auzul numelui ei rostit cu atâta căldură. — Eşti fa fel ca mine şi reacţionezi m acelaşi fel* murmură ea, atingând cu degetul sfârcurile îrtcor*jurate de pârul lui mătăsos. Hunter respira adânc şi respiraţia lui deveni sacadata. Anne îşi înălţă ochii şî ramase uimită de încântaêa care se citea pe faţa Iui. Hunter- lupta cu dorinţa de a face dragoste cu ea, îşi dâdu seama Anne. Fi voi dovedi câ nu sunt de piatrâ, hotărî e a sărutându-r sfârcurile sânilor. Reacţia Iui Hunter fu uimitoare. Cu capul* lâsat pe spate şi cu maxilarele încleştate, bârbatirf se lipi şi mai strâns de pieptul eî, cu o forţâ sporitâ. Cu o mişcare brusca, Hunter îşi scutură capul, plecându-şi privirile. Imaginea fetei care ar fi putut sâ îngenuncheze pentru ©-şî continua c o l o r a r e a % fâcu sa se despart» cu brutalitate din i RibioţişG^Ct

MJRAOTTATE ŢDE' ÎMPRUMUT

n

— Gata. Pmtâm Dumnezeu, încetează I urla el, intorcându-se cu spatele pentru a-şi aranja ţinuta, ®âsâ~d-o pe Anne într-o stane de uluiala, de consternare. — Acoperâ-ţi sânii, îi porunci el pe un ton tâios. Anne îşi duse mâna ia spate pentru a-şi prinde sutienul în copci dar nu reuşi sâ gâseascâ breteaua. Hunter scoase o exclamaţie de nemulţumire şî se grâbi sâ-i prindâ sutienul, având grija sâ nu-i atingâ oielea spatelui apoi se retrase un pas, uitându-se încruntat la tânâra care surâdea cu naivitate, neputând înţelege motivul supârârii lui. La urma urmei, dacâ amândoi aveau o senzaţie de frustrare, acest lucru i se datora numai Iui, ea nu făcuse nici un gest de împotrivire sau de respingere. Ochii ei îl priveau iriiraţi. Hunter avea o atitu• dine dispreţuitoare şi ostilâ. Anne punea supârarea lui pe imposibilitatea de a-şi stâpâni nervii. Sâ fi fost atât de egoist încât sâ-i fie indiferenta apropierea de o femeie ? Sau, se gândi Anne cu groazâ, o dispreţuieşte pentru câ-1 sâ rulase Ia fel de pasiona! ca el ? — Nu fi supârat, spuse tânâra înfrângându-şi dorinţa de a exprima ceea ce simte. N-am fâctrt nimic râu. Me-am distrat puţrnfcrtâta tot. — Asta numeşti tu distracţie ? o întrebâ el înfuriat. Anne regreta câ folosise un cuvânt deplasat, dar mândna o-împiedica sâ-şi ceara scuze. — Da, distracţie. N u ai fâcuţ totul în joacâ pentru o clipâ de plâcere ? Hunter reacţiona p j brutalitate : — Te avertizez, ca pe mtor şâ-ţi aaufi în altâ par~ i e partenerii d e distracţie.

72

SUSAN WÂPTER

Anne fu contrariata de afirmaţia lui. — Nu înţeleg de ce mâ acuzi. Pur şi simplu ne-am sârutat. Ce râu vezi în asta ? Ai impresia câ mâ arunc de gâtul primului bârbat pe care-l întâlnesc pe strada ? — Nu lua totul în glumâ. Poţi sâ-i spui lui-Ivan câ a fost doar o sărutare, nu mie I Te-ai limitat doar Io câteva sărutări în momentul când l-ai conceput cu Dimitri ? Anne se îmbujorâ la faţâ. — Nu-I amesteca pe Ivan în treburile noastre I — Bine câ am pomenit numele lui, căci se pare câ i u ai învâţat nimic din experienţele din trecut. — in dragoste, nu trebuie sâ înveţi prea multe. — A, îmi pare râu, voiam sâ spun câ tu ai fost profesoara celor pe care i-ai iubit. — Am glumit. Crezi câ sunt o uşuratică ? — Nu am încredere în tine. Cine ştie câte minciuni mi-ai spus fără sâ clipeşti din ochi ? Anne clătină din cap şi Hunter continuâ, zâmbind ironic : ^ , — Nu a fost o glumâ, scumpă fata, Nu poţi afirma câ eşti .nevinovată când sărutările sunt ale unei femşi experte în dragoste. Aproape câ m-ai sufocat cu imbrâţişârile. Anne râmase împietrită. Tonul lui sarcastic era greu de suportat. Aproape câ-i venea sâ creadă câ el este victima pasivâ a agresivităţii ei sexuale, pe când «n realitate eU fâcuse primul pas. — Nu mi-am dat seama câ m-ai sârutat cu pasiune, replicâ tânâra indignatâ. Imi pare râu câ n-arn înţeles ce fel de reacţie aştepţi din partea femeilor pe care le îmbrăţişezi fârâ vpia lor. Trebuia sâ-mi fi


^ 73

sous câ vrei sâ asist la dezmierdările tale ca şi cum aş fi o statuie. —' Ultimul lucru pe care ţi l-aş cere este sâ te comporţi ca o femeie pe care o iubesc... O iubita înseamnă mult mai mult decât uşurinţa de a face dragosts şi a da naştere la copii. Este cazul sâ afP şi tu ce reprezintă sentimentele într-o relaţie amoroaso \ se răsti Hunter la Anne, trântind uşa cu putere în urma lui. Amintindu-şi scena petrecută în urmă cu o săptămână, Anne se întrista că nu fusese calmă şi serioasă. In loc să glumească, ar fi trebuit sâ-şi păstreze luciditatea, dându-i lui Hunter replicile pe care acesta le merita/Firea ei emotivă o determinase sâ-şi exteriorizeze trăirile prin intermediul ironiei. De altfel; îi fusese imposibil să rămână liniştită în momentele când tremurase ca varga. Anne îşi aplecă ochii asupra textului din limba rusă cându-şi silinţa să înţeleagă sensul cuvintelor, dar gândurile îi. zburară din nou spre Hunter. Profesorul Lewis era într-adevăr un bărbat extraordinar. Zvonurile care circulau pe seama lui în lumea universitară îl înfăţişau ca pe un cuceritor neobosit. Nimeni nu-l văzuse de două ori cu aceeaşi femeie. Unele studente susţineau că este îndrăgostit de soţia unui coleg. Alte studente îl descriau ca fiind un misog'n înrăit sau ua' satir care nu este satisfăcut d£ nici c femie. Alte bârfe îl prezentau ca pe un homosexual inhibat ori ca pe un văduv neconsolat ce poartă în suflet o dragpste eternă pentru femeia pe care o iubise. . Anne înclinase sâ dea dreptate ultimei afirmaţii, dupâ ce aflase câ Hunter era vâduv de cinci ani.

74

SUSAN NAP IER

Soţia lui murise în Australia şi el se mutase în Noua Zeeiandâ pentru a fi departe de locurile care-i trezeau amintiri dureroase. Comportamentul lui vulcanic hotărât ascundea o viaţă emotivă intensă şi încărcată de suferinţe. Reacţia lui brutală Ia sărutările Annei se datora dorinţei de a rămâne credincios memoriei soţiei. Orice apropiere de altă femele era o trădare a celei pe care o iubise mai mult ca orice pe lume. Din păcate. Hunter devenise distant faţă de Anne şi ori de câte ori o întâlnea, nu schimba mai mult de două vorbe cu ea* evitând să abordeze subiectul relaţiei dintre e i Profesorul Lewis o privea cu suspiciune şi se ferea să se apropie de ea mai mult decât era permis de regulile severe ale politeţeL Sfătuită de Rachel, Anne lipise un anunţ pe panoul de mesaje al studenţilor, în care oferea şedinţe de masa] pentru cei care suferiseră mici accidente. Experienţa pe care o dobândise îngrijind-o pe mama ei, o ajutase să devină pricepută şi eficace. Spre surprinderea eit câţiva studenţi apelaseră ta serviciile sale răspletîndu-i serviciile cu afte servicii mai utîfe decât banii. i , Studenţii care practicau diferite sporturi erau recunoscători pentru grija cu care le trata micite traumatisme suferite*pe terenurile de joc şi în scurtă vreme, Începuseră sa vină regulat în apartamentul Annei pentru tratament Unul dintre ei se oferise să-i pregătească de mâncare, iar altui o ducea cu maşina la cumpăraturi. Un student de Ia informatică o învăţă să bată perfect la rhaşlna de scris, m timp ce un coleg de facultate îi dădea cursurile ta care nu participa din cauza lui Ivan.

I D E N T I T A T E D E ÎMPRXTMTTT

75

Anne caută,în dicţionar cuvintele necunoscuie, dar sensul lor pârea de neînţeles, atenţia ...ei îndrepiându-se spre scena petrecuta cu o seara în urmă^ Hunter remarcase cu dispreţ câ mulţi tineri bat ia usa vecinei sale şi se purta cu Anne rece şi protocolar. Sosind a cosă pe inserat, profesorul ridicase câteva scrisori căzute în holul clădirii şi le dusese destinatarei. Anne tocrrtai terminase de îngrijit piciorul rânit al unu*'student ce juca r ugby, Era cald şi ea transpirase. Imbrâcatâ într-un tricou şi pantaloni scurţi, Anne se îndrepta spre uşăt în timp ce Jerry era întins ne podea-şi-şi punea şoseta în picior. Hunter arunca o privire nemulţumitâ spre Jerry şi i se adresa pe un ton zeflemitor Annei : — Te-ai distrat bine? ~ Din pâca'te, nu. Am avut mult de lucru, răspunse tânâra hotârâtâ sâ nu se mai foloseascâ de glume? pentrd a-şi masca timiditatea. Dacâ îi va explica in cuvinte clare câ-i masase piciorul lui Jerry, Hunter nu va mai avea dubii în privinţa comportamentuîui e i / — Eu m-am simţit minunat, exclamă Jerry, apropiindu^se de uşâ, ţinând în mâna tricoul îmbibat de sudoare. Jerry era student la electrotehnica şi nu se temea de mânia profesorului Lewis. — Iot ce trebuie sâ fac este sa stau lungit pe spate şi sâ mâ las pe mâinile acestei tigroaice, afirma lerry surâzând cu subînţeles. Nimeni nu mp face sc mâ siiTit aşa de bine ca Anne, Lângâ ea mâ simt :c vrâjit, adâuqâ ei, cuprinzând-o de talie. Jerry încercase sâ o seducă la prima vizita, dar Anne

76

S U S A N NAPTT?R

îl respinsese categoric, astfel câ gestul lui era o manifestare de prietenie. Privirile severe ale lui Hunter o fâcurâ pe Anne sâ se desprindă din îmbrăţişarea lui Jerry. Din păcate, studentul nu aprecie gestul ei discret. » Te-ai supârat, Anne ? făcu el pe un ton deg a j a t Sâ nu creadă profesorul Lewis câ ne-am certat Anne simţi nevoia sâ-l pălmuiască pe Jerry, deoarece atitudinea dezaprobatoare a lui Hunter era tot ce-şi dorise mai puţin. Vecinul ei credea câ e.c*e desfrânată. Toatâ ziua studiase, avusese grija de Ivan şi făcuse masaj câtorva studenţi, iar acum era frânta de oboseală. Când sâ mai aibă timp pentru amor ? — Jerry vrea sâ devinâ inginer.... Joacâ rugbv în echrpo studenţească, zise ea în chip de scuza. Eu tocmai..; — Te jucai cu el, nu ? o întrerupse Hunter zeflemitor. Jerry gâsi replica profesorului amuzantă şi o bătu pe Anne pe umăr. — Nu-şi mai poate lua mâinile de pe mine, susţinu el râzând. Recunosc câ mâ pregăteşte foarte bine în domeniul mângâierilor. — Câtă pricepere ai, Anne, rosti Hunter pe un ton sarcastic, înălţând din umeri. Nu vă mai deranjez, adăugă ej cu un zâmbet maliţios. Intoarceţi-vâ la exerciţiile tactile. — Jerry s-a referit la piciorul său ! strigă Anne în urma lui Hunter care se îndrepta în grabă spre apartamentul lui, fără să dea atenţie cuvintelor fetei. Pentru a riu-l face pe Jerry să fcreadă că exista ceva intre ea şi profesorul Lewis, Anne îşi înfrâna do-


^ 77

rinţa de a merge dupâ Hunter pentru a-i spune adevărul. Oricum, era hotârâtâ ca într-o zi sâ-l pprească şi sâ punâ lucrurile la punct. Orice neînţelegere o făcea sâ sufere peste măsură I Ceea ce o frâmânta era faptul câ el bqtuse la uşa ei pentru alt motiv decât atela de a-i aduce scrisorile; Nu- ar fi fost normal ca el sâ-i fi pus plicurile în cutia de scrisori sau să i le fi lâsat în faţa uşii ? De ce dorise s-o vadă ? Dacâ acest gest însemna câ el doreşte sâ se împace cu ea, atunci deziluzia pe care o încercase profesorul, când dâdu se cu ochii de Jerry, fusese ornară •şi nemerîtatâ ! Anne simţea câ vecinul ei este dezamâgit şi indignat de ceea ce văzuse. Cu gândurile în altă parte,^tânâra începu sâ traseze pe foia de hârtie aflată pe masa cercuri şi Cifre, uitându-se absentă la literele chirilice aIeJ textului pe care nu reuşea sâ-l citeascâ. După câteva momente, Anne tresări brusc, punând pe masă pixul. ' „Devin ridicdă I exclamă ea ridica ndu-se. Trebuie să rezolv aceasta problemă, altfel nu mâ mai pot concentra asupra studiului". Singura soluţie era să-l înfrunte pe Hunter şl să aibă o discuţie sinceră cu el. Tn dreptul uşii, îşi aduse aminte de zgomotul pe care-I făcea casetofonul cu imitarea maşinii de scris, se aude încă şi se întoarse pentru a opri aparatul. Ivan se trezi şi scânci, atrăgându-i atenţia. Anne îl luă în braţe, zicându-şi câ băieţelul îi oferă pretextul de a intra mai uşor în vorbă cu Hunter. Poate.câ-i va ceê vecinului un calmant p e n t r u durerea de dinţi a nepoţelului ei. Va vşdea ea ce va inventa pentru a-şi justifica prezenţa în faţa uşii Iui.

S U S A N N APTER

IVorp se limşfFse şi« a privea cari as. Cel moi rău era ca profesoral*' SOH; IwrrtetascDff uşer în nas. N jtrrai so-i d'escPticbSr !' Anne bătu de mai multe osi. în uşă , fârâ sa a^dâ vreo mişcare m apartament. Hunter se ascundea cumva de ea şi midorea s-o vadâ ? De ce nu are cura[u! sâ-i vorbeesca ? - Mai bine voi verifica daca a lâsat cheia, la \o7 cui eiv i se adresa e a Lui Ivan-, pe cârd, se. ind&epta spre diilapioûJ în, cane sa aftetoblxsxulelectEic- Hunter \l spusese* câ este bkn*e sâ lase acolo cheile de l a apartament deoarece, dacâ se întâmpla vr&o ava- • rie în lipsa ei, va putea interveni de^ i^genţâ» Q rugase sâ aibă grila de apajiiwerrtîulr lui în caz de pericol, lăs&ndu-şi cheile m dulăpAor. - Şsfeiu că es*e o ilegal itatoe^ mu mtmb eu către Ivan în momentul: cârrd întoarse cheia m broasoau Băieţelul dlădu: dim carp şi tmtoxţm sm îl săcataâL pe obraz. - Hntinier ? ştiri gâr Ananse in&rândl' în apartament. Hunter?* Luminile erau stinse ş? o lînfşte adânca dbrrmea v în camera. Poate câ s-a culcat, îşi'spuse tănăra, temândti>*se CĂ VA^ fi pinsâ cp UIY răufăcător care încearc ă să se sîmcvmm m casa pe carrâ stăpânii acesteia- dorm. Anne caută întrerupătorul şi aprinse lumina. Biroul dte lâcîgd fereastră era got. In maşina electrică de. scris se? «afla- a fbaie: de bârfe. Anne se oprapte'cte h&mw, euFPOcrsâ s# vadă la* ce lucreaza profesorul Lewis.

MMI&RATE M

ÎMPRUMUT

Fata îşi Jncrur)ţâ sprâncenele. Textul se mier&® ia politica dusa de Eusia dar nu ena o kucrare ştiinţifica. Nedumerita, Am*e îşi arunca privirile pp foile de lângâ maşina de soris. / Din cauza surprizei, era gata sâ-l scape p e Ivan din braje. Ceea ce scria Hunter era U4n roman, având ca subiect o intriga politicâ. Stilul cârtii epa atât de strălucitor, pe alocuri chiar liric. Aşadar, vecinul ei era scriitor I De aoeea se interesase de cartea eî. Anne răsfoi foile, căutând cu înfrigurare prima paginâ în care era menţionat autorul romanului. Lewis Huni, citi ea tiuita, I b a f e d era priira lui aorte, se gândi e a ui4&nak*~se la *arffe# cm ^carfi sdffit stânga b i r u l u i , Şi *mai îi fm rmiramea c&nd descoeperi trei volume de praeâ s a M a t e cb vecinul ei, alâturi de alte trei kicrari pe teme paliilce, printre «care şi a istorie a politicii d-use de .guvernul sovietic pânâ Ia dezmem» hm rea Uniunii Sovietice. Mmeni naa-i spusese c â Murater aste Bcritar, eter cei iau care vorbise despre .profesoral iL^wis fuseseră convinşi câ ea este ia curent aceastâ ştire. Pe olt m k &e ®ămahi ediţiile feyaâ-n&e >in &usia ăefSiîMê istonia cuitura acessftei ţari. Arme mxnase stupefratâ. Qan©$£ija4e4e de Jimbâ nusi se d®$mdisem a fi newsmmatB l a ţ â - d e ^«teM^âe ^ e t e g a e ^ xz\ fesorujui Lewis ! Atme msimi A » aou paginile îm^nusorisaiitui, fâcănd oohii mam oamd dădu o mamă de dmEnoul tw i'iêa teâ ••femeVr-.jQiu care se iu beţie faeae parte
80

SUSAN M P L E R

ter descria pe doua pagini modul extraordinar în care eroul face dragoste. Anne fu şî mai tulburata dând înlbcui eroul cu scriitorul însuşi. Cu mâinile tremurânde, fata puse foile la locul lor. V Profesorul fâcuse dovada câ are o imaginaţie bogata sau relatase în carte propria-i experienţa. Gândul din urmâ o îndemna pe Anne sâ pâtrundâ în dormitor, imaginându-şi cu groazâ câ Hunter este acolo şi câ va acţiona ca eroul din roman, prinzându-i mâinile pentru a o trânti apoi pe pat..; ' Ivan îi întrerupse visurile, începând sâ scânceas• câ uşor. < Anne-răsuflă uşuratâ : bâieţelul era o pavâzâ de nâdejde. Nimeni nu ar îndrâzni sâ se atingâ de o femeie cu un copil în braţe. In plus, ea nu semâna-,deloc cu blonda splendidâ şi plinâ de nuri care-i zcpâcise pe eroul din cartea lui Hunter I Dormitorul cufundat în întuneric era de asemenea gol i Anne apâsâ pe întrerupâtor şi tresâri speriatâ când observâ Gâ patul are acelaşi aspect cu cel de' scris în roman, cu tâblia înalta.-'Mâinile unei femei ar putea fi legate uşor de colţurile patului dacâ bârbat ui cr avea înclinaţii sadice. Anne respira'adânc pentru a se linişti. Un zgomot d : n sufragerie o fâcu sâ pârâseascâ în grabâ dormitorul. O femeie îşi fâcu apariţia în apartament, împingând o valiza din piele aurie, pe role care uşurau efoH-u1 braţelor. Necunoscuta era înaltâ şi subţire. Pârul blond şi trasaturile feţei o fâcfeau sâ semene cu eroina din romanul |ui Hunter. Rochia de mâtase verde se unduia pe formele armonioase aie trupului zvelt.


• """l"

-

""" "• >- - "

81

Din pâcate, îşi spuse Anne, uitându-se mai bine la strâinâ, este prea bâtranâ pentru Hunter. Are cel puţin patruzeci de ani, aprecie ea. — Buna seara, roşti Anne. Din pâcate, Hunter nu este acasâ. Sunt numai eu. El este ivan.,. Pot sâ vâ ajut ? Anne se gândi neliniştita câ Hunter ar fi putut râmâne la maşina, aducând celelalte bagaje.*^ Necunoscuta o privea nedumeritâ: Anne avea pârul lung lâsat pe spate şi era in picioarele goale, imbrâcatâ într-o rochie alba din bumbac. Un zâmbet apâru în colţurile gurii mfcisafirei. - Bunâ seara/Hunter nu se aştepta sâ vin. Am intrat în apartament deoarece am apâsat pe clanţa şi uşa s-a deschis. Nu este recomandabil sâ ţii uşa deschisâ, chiar dacâ imobilul se aflâ într-un cartier sigur. Apropiindu-se de Ivan, necunoscuta îl mângâie drâgastos pe obraji. - Semânaţi cu Hunter I exclamâ Anne fârâ voie. — Oh, draga mea, tocmai voiam sâ te întreb ce mai tace. Mai poartâ barbâ ? — Nu, râspunse Anne,' bucuroasâ câ poate schimba subiectul conversaţiei. Cât mai puţine amânunte despre ea însâşi o va scuti de întrebâri discrete. — Mâ bucur câ Hunter şi-a râs •barba. Cred câ tu l-ai convins sâ se radâ, nu ? Ştiu cât de încâpâţânat este. Bine câ şi-a gâsit naşul ! Este cazul sâ ne cunoaştem. Numele meu este Louise. - Mâ numesc Anne, rosti tânâra apucând mâna pe care i-o întinsese cealaltâ femeie. - Cu un „e" final, bineînţeles I zise Louise surâzând.

02,

'

.

J

•

,

-•

m

i

l

^

C

T

— O u in de ©p Qfoicit? — Am citit imaiise cărţi tâl^sOTarôiife aveau acest nume. Te rog ;sâ-s*3i spui Louise. Arme dâdutrfinmcftiv din cqp surâzând, în timp ce louise o examina din cap pânâ in picioare. — Mda, eşti mai misterioasâ decât pari la prima nredere/ki spatele trasaturilor tinereşti, se ascunde o fiinţgx plina de .secsete.' Suiâsul tâu arş o nuanţa de tristele cane te >faae sa isemêni cu Mana lisa. Eşti calma, dar mteFioriz^bâ, Râmil lung te ava^tajaaz&J Hunter a fost întabcieauna fascinat de pârul femeilor. Nu mu mir câ a ifosilaiFas de tine. * — Oihv louise, raş i Arme, mimitâ de pfu&erea de patrunderea interiacutoarei sale. — foscuieşti de^rnifet ®pi ? — Nu, noi nu... * ^ ^ — Am înţeles, o întrerupse Louise, îndepărta»-' du-şi o şuviţă bJondâ de pe frunte. ^Ştki câ nu sunteţi câsâtoriţi... Hunter m-ar fi anunţat dacâ s-ar fi însurat Swnt surprinsa de existenţa băieţelului, dar aştept sa-mi dai o explicaţie satisfâcâtoare. Louise se uîtâ încântata la copilaş. —' Oh, Ivan, ce nume frumos. Pot sâ-l ţin puţin în braţe '*? Desigur, zise Anne căutând sa în$daqga sensul cuvintelor rostite de Louise, la loc,, te rog. Ivan este aestul de greu. — Nu, mulţumesc. Ce vârstâ are — Opt luni. — îfistev^dezêltet paair^j #â*sta im„,-A%a a» fost şi Hunter afirmâ louise, 4egâ«ârid pruncul. — Hunter ? r^piiâ Aiiise.^ — Hunter s-a nâscut prematur, adâugâ Louise.

IfaSHPTI^tt-IXÎMPRUMUT

sr

Aşa a fost FrrSeêcmno : nerăbdător. N - a vrut sâ stea roap m u # îrr panteeefe meu şi F-am nmctit p e un va?par mâ aştepfa* pe chef şr s-cr m m±a v a i u i îrr braê cu urc capi). Pauf s-a bucurat ercc»rw, dişi rţu a fost îrr stere sâ4 creasca pe Hun* ter. Pcrofnu s-a descurcat niciodatcr singur. ^ Arme pali fa kfâk Louise L I era semnătură pe care1 o vârâse pe pâ raete* d e pe pereţi S — Eşti.... ? Fireşte câ eşti nfarrrer Hunter ! afirma Anne zăpăcită. . — Oh, draga mea, nu semăn cu el ? Sâ nu-mi spui câ nu ai auzit de mine ! Îmî cunosc bine fiul şi ştiu cat este de ascuns, — Eştî prea tanârâ ! exclama Anne, regretând imediat câ fâcuse o gafa, fcauiserase măguWtă. Wirfţumesc pentru comp! fment, Anne. Acum înţelegi de ce mâ-fetesc s a 4 vizitez pe fiul mety. Vârsta I w rae comptexrazâ» Mâm tnărîtot cte rânâra. fn j : u rarţd voi împlini dmctişcî: âe am. C â n d te vad aşa He tanârâ, mâ simt mai bâtrânâ. 'Sâ nu mai vorbim de bebeHiş care-mi aminteşte cât de repede trece timpul. louise .îi ââajtfirrpe - Ivcrcr-şt c&ritânua sa se destâirtme Atonei : — Ivan seamănă leit cu Hurrfer, cu excepţia câ fiuf meu nu era aşa de : zâmbêţi Familia şi prietenii mei e r a ^ înnebuniţi dupâ ei, căutând s â 4 facâ săzâmbească. Îţi dai seama câ Hunter n-a dus lipsâ de cadouri şi distracţii.. O * se adresâ ea Iui Ivan, tatâl tâu a fost de mic in centrul atenţiei. — Este o neînţelegere f protestă Anne, îngrozită câ Louise crezuse câ Ivan îi este nepoţel. Eu nu locuiesc aici, ci în apartamentul alâturat,.

84

SUSAN NAP I E R

- Ce bine câ ai un apartament separat Te înţeleg foarte bine. Şi eu am nevoie de un loc unde sâ mâ retrag când am chef. Din pâcate, tatâl lui Hunter nu mi-a oferit aceastâ şansâ. Paul a fost un om câruia îi plâcea sâ respecte tradiţiile. Mulţumesc Ceruhji câ Hunter este mai destupat Ia minte*.. - Nu-I cunosc destul pe Hunter, se scuzâ Anne. Doqmnâ Lewis... pardon, Louise... vreau sâ-ţi mârturisesc câ Hunter nu este tatăl lui Ivan. Louise clâtinâ din cap. - Eşti sigura ? Ivan este leit fiul meu. . / v Anne regretâ câ trebuia s-o dezamâgeascâ, dar afirma pe un ton hotârât : - Este o pura coincid^nţâ. Nu m-am culcat niciodatâ cu Hunter. - Niciodatâ ? fâcu Louise uimita. Nu se poate ! Nu te-ai sârutat niciodatâ cu fiul meu ? Poate câ o datâ aţi mers mai departe de sârutâri. Louise fâcu o pauzâ şi observâ roşeaţa din obrajii fetei, continuâ cu satisfacţie, în glas : - Aha, recunoşti câ te-ai sârutat cu Hunter ? Mâ bucur, draga mea, inseamnâ câ există un dram de şperanţâ câ... înainte ca Anne sâ pbatâ scoate o vorbâ, uşa se deschise şi Hunter işi fâcu apariţia întrebând-o pe Louise cu uni glas grav : - Despre ce speranţa este vorba ? Anne tresâri, câci vecinul ei pârea a fi nervos.

85

a*

CAPITOLUL VI

- Regret enorm cele întâmplate, spuse Anne pe un ton sincer, uitându-se abâtutâ la Hunter care studia meniul restaurantului. - Nu mâ încâlzeşte cu nimic câ regreţi ce ai fâcut, spuse Hunter sceptic. - Repet câ regret. N-pm ştiut câ Louise este mama ta. - Da ? Când ai ieşit din dormitor cu pruncul în braţe, ce impresie crezi câ «şi-a fâcut despre tine ? - N-am afirmat câ Ivan este fiul tâu, protesta Anne Mama ta a tras aceastâ concluzie fârâ sâ-i fi dat vreun amânunt despre copil. Ochii lui negri o cercetau pe Anne cu mânie. - Nu erai în picioarele goale şi în câmaşâ de noaote ? Anne îşi plecâ privirile şi sorbi din paharul cu apâ din faţa ei. - - Fii mulţumit câ purtam lenjerie de dedesubt! Nu eram în câmaşâ de noapte, ci într-o rochie albâ. Hunter râmase încruntat. - Nu cred câ „mulţumit" este cuvântul care se potriveşte cu starea în care mâ aflu. -

Orcum,

mama ta este o fiinţa deosebita.

E

foarte drâguţâ. Nu seamânâ cu tine. Este blonda şi...

-

-

- stBiăig MAgagat

Hunter puse meniul pe masa 'şi.zâmbi trist. — Mama îşi vopseşte pârul de când eram mic; preciza el, dar sunt de acord cu tine câ este foarte drăguţa. Profesorul Lewis studie cu atenţie expresia de nevinovâţie de pe chipul Annei. — Ai crezut cumva câ Louise este iubita mea ? Anne bolborosi încurcata : — Ţi-am mârturişit ca n-am ştiut cine este. — Dar ai reuşit sâ mâ bagi în încuitâturâ, remarca Hunter p e un ton amar, ' Aane îşi ks&iţâ oapdv prâindur-t în ochi. — Tot ce i-am zis a fost «ca ou eşti acasă... — Făcând-o sd creado câ eşte amanta mea. Nu mâ mir câ mama a dedus cxr ivan* este fiul meu. Louise locuieşte "singura şi, este de acord ca îndrăgostiţi; sâ aibâ camere separate. Gând a auzit ca locuieşti în apartamentul de; alâturi, s-a .gâjndit la soarta ei. Şi-a-dorii atât jde mult un atelier pentru a picta, dar .fatal meu «nu «r putut sa i-i ofere. Aş fi dat orice sâ asist Ier discuţia wastrâ.Cired câ nu ai avut timp sâ deschizi gpra. Mamei i-a'plâcut întatdeauna sâ aiba pe cineva cate s-o asculte. — Am încercat sa repar confuzia pe case am iscat-o, dar a fost în zadar. Louise nu mi-a d a t voie sa vorbesc... « Arta conversaţiei este celalalt talent al ei. C â n d ate c u cine sâ vorfeec^câ, mama m i este atent a decât fa vorbele sale. Hjnter arunca o privire prin peretele de sticlâ ai restaurantului elegant specializat în deserturi franţuzeşti. ..'Ca.şr'cum l-or fr ghicit intenţiile, UQ chelner se apropie şî fuâ comanda. Anne aştepta pânâ când

JBEWFTRRAT^ m:. ÎMPRUMUT

m

cbetoeml se îMtepartâ şi spuse pe un tzm de re* proş : — D e ce ai acceptat m mergem la sesteurant ? Puteav sâ refuzi sugestia mamei tale. puteam sâ tac ? înfeeb® Hu#i$er ctând din umeri. Al fi preferat sâ râ mânem* mmct^ şi sa continuam dîscuiţia cu Louise ? Anne râmase fârâ replica. In momentul cand Louise se oferise sâ stea cu h/an pentru ca Hunter sâ-şi petreaca seara cu Anne, sârmana fata se dusese imediat în apartamentul ei peuiferu a-şî lua sandalele, dorind sâ scape cât mai repede de intre bâr f e neplăcute cane ar fi fâcut-o de ruşine faţa de profesorul Lewis. Anne se gândea ca va avea ocazia sâ-i mârturiseasco totul lui Hunter fârâ sâ fie nevoita sa discute cu ei în prezenţa Lauiseî. Hunter se arâfcase mirat d e prezenţa fetei în apartamentul lut, dar nu reuşise s-a întrebe ce căută acolo; fimdcâi n ® » a lui îi "reproşase, imediat ce-l văzuse, ca nu a anunţase ca este bunica. — Dragul meu, nu mi-ai zis nimic de existenta tui Ivan t Hunter se uita nedumerit şl furios Ia Anne, apoi se apropie de mama Iţă şi o sirutâ pe obraji. — Despre ce speranţâ este vorba ? repeta el întrebarea^ — Tocmai îi spusesem momeţ tale c a între mine şi tine nu a existat nici o relaţie, rosti Anne cu o vocer' nesi$uiîa.; — Ce fel de relaţie ? se mira Hunter privind-o cu suspiciune» Ştii bine la ce mâ refer, răspunse Anne, m m z drâznind sâ fie mai expiicitâ.

88

SUSAN NAPTT?R

- Habar n-am despre ce vorbeşti, replica Hunter, examinând-o din cap pânâ în picioare. Anne se simţea de parca ar fi fost goalâ şi-şi pleca ochii. ' - Am remarcat cât de mult seamânâ bebeluşul cu tine, interveni Louise pe un ton conciliant. - l-am spus mamei tale câ este o purâ'coincidenţa, reuşi Ajlne sâ-şi înfrângâ timiditatea. - Ai spus un lucru adevârat. Cu greu pot douâ fiinţe sâ semene una cu ^ alta, dacâ nu sunt legate prin relaţii de sânge. Te rog sâ încetezi, ridicâ tonul Anne, îmi pare râu, aar aşa cum i-am zis mamei tale, abia ne cunoaştem... - Anne s-a temut câ eu voi dezaproba faptul câ v-gţi lâsat în voia pasiunii, continuâ Louise netulburatâ. Hunter, trebuie sâ o convingi pe Anne câ nu sunt o mamâ autoritarâ. Mie îmi plac oamenii care nu ţin cont de convenienţele sociale. - l-ai mârturisit mamei mele câ ne-am pierdut capul? i se adresâ Hunter Annei, surâzând maliţips.' - Bineînţeles câ nu ! negâ tânâra, dând din cap. - Anne s-a fâstâcit, interveni Louise înţelegâtoare şi am fost nevoitâ sâ trag singurâ concluziile ce se impuneau. - Am avut impresia câ eşti mai sigura pe tine, .zise Hunter pe un ton blând, fârâ sâ-şi desprindâ privirile de pe chipul Annei. Louise râse şi-I strânse în braţe pe Ivan. - Mi-ar face mare plâcere sâ-i fac portretul, rosti ea mângâind obrazul catifelat al bebeluşului, alâturi de Anne. Pânâ acum nu am încercat sâ fac o Maaonâ cu pruncul. \

W M M ^ V M & M E , ÎMPRUMUT

An ne TI U avu timp sâ protesteze, coci Hunter ^prmâ, wtâmău+mia iEup$iî ©i oirmonios i: — Mamă, felicit. Este idee .*aâmta&i&L Grad câ o viziune moderna asupra Madonei feiefauie înfâţi-şeze pe Fecioara gaalâ. Anne Bste to îfemeie fârâ prejudecăţi şi are un trup perfect. Replica Annei fu prompta, pe mâsura ironiei lui Hunter; - Aş vrea sâ ştiu, Louise, dacâ I-qi pictat oe Hunter dezbrâcat ? Are un corp atletic pentru vârsta tui. "Hunter îi aruncâ o privire încărcată de reproşuri, dar Louise tjprecie simţul umori/lui fetei. ' - l-am îâcirt portretul când era mic. E>m păcate, nu avea trupul prea dezvoltat. Anne, îţi voi arata desenele mele pentru a face comparaţia cuvenita. M-j l-am vcrzut pe fiul meu dezbrâcat de c.ând avea treisprezece ani. Reacţia lui de pudoare m-a iritcrt, dar cred câ de atunci s-a schimbat. îmi dau seama, Anne, câ ştii mai bine decât mine cum arata trupul lui. -Mamq, ie rog... - Nu m-am înţeles niciodată cu iDeborah. Fasta lui soţie era o persoana închisâ in siuie ;şi extrem de serioasa.f Nu ,a *putut sa-l înţeleagă pe fiul meu. Cred câ fiinţele Jrpsite de umor nâr trebui sâ se câsâtaîeascâ niciadatâ. Cine nu dâ importanţa UFmârilor-junei relaţii pasionale, este demn de admiraţia rnea. Anne, nu eşti de acord câ Hunter merita uneori sâ fie ironizat; deoarece în sufletul Iui se da o luptcf inegala între responsabil itdtea grava şi temperamentul sâu vulcanic ? V — 1Marrw i! Ai venit in vizita sâ-mi ancflizezi suffetui S

S U S A N NAPIER

— Nu stau mult, dragul meu. Mâine plec la tos Angeles pentru a asista la vernisajul expoziţiei mele. Sper câ pot sâ dorm pe canapea, nu ? Ştii câ nu-mi plac camerele de hotel şi vreau sâ mâ odihnesc înainte de câlâtoria care va fi foarte obositoare. Anne" scoase un oftat de uşurare, fâcând-o pe Louise sg i se adreseze cu o voce lirriştitâ : — Nu este cazul sâ mai discutâm acum "cine este tatâl iui Ivhn... Anne îşi dâduse seama câ replicile încârcate de ironie nu folosesc la nimic când este vorba sâ se înfrunte cu douâ personalizaţi. puternice şi inteligente ca --Louise şi Hunter, astfel câ mărturisi fârâ reţinere: — Jl cunosc pe Hunter doar de câteva luni, aşa câ nu se pune problema ca el sâ fie tatâl lui Ivan. — Dacâ aşa stau lucrurile, nu vad nici o piedicâ pe viitor, remarcâ Louise, mângâindu-l pe Ivan. — Pe viitor ? se mirâ Anne. — Nu înţeleg de ce discutaţi aşa de mult despre paternitatea mea. Mamâ, nu mj-ai spus întotdeauna câ un singur copil este suficient ? —* Pentru mine, deoqrece pictura îmi ocupâ tot timpul/ Pe tine, dragul meu,-care eşti mai liber, doi *sau trei copii te-ar face fericit. In primul rând, poţi sâ te descurci foarte bine atât cu scrisul, cât şi cu creşterea copiilor. In al doilea rând, ai nevoie de o femeie pe care s-o iubeşti la fel de mult ca pe copiii tai. Sunt sigur câ vei fi un tatâ adorabil. N-am djteptate, Anne ? Anne îşi aminti cât de drâgâştos se purtase Hunter cu nepoţelul ei, dar se feri sâ recunoascâ fap-


^ 91

tul câ-l socotea pe profesor demn de a fi un tata grijuliu- Mama, ai remarcat-câ Anne are un trup vânjos. Familia ei este numeroasâ. \ - Hunter, nu fi crud cu Anne, îlcertâ mama lui. - A i vrea sâ fii tatâl cjopiilar mei ? îl întrebâ Anne cu reproş în glas. Louise câuta sâ calmeze spiritele, intervenind cu multa diplomaţie : - Dacâ vreţi sâ Vâ certaţi, n-aveţi decât sâ mergeţi în apartamentul Annei. Stau eu cu bâieţelul. - Pereţii s 6 nt prea subţiri, spuse Anne. Vei auzi toata discuţia noastrâ. - Nu vâ sfiiţi, dragii mei. Nu mâ deranjeazâ cuvintele pe care le veţi schimba între voi. - Mama a fost întotdeauna o femeie înţelegâtoare, rosti Hunter cu convingere. • - Pot sâ dau radioul mai tare. Oh, ou ! îl voi trşzi pe Ivan, Uitaţi-vâ la el cum doarme. Este atât de dulc& I Mai bine ieşiţi în oraş. Eu mâ voi culca devreme alâturi de bâieţel. Vâ recomand un restaurant extraordinar, renumit prin deserturile sale pe care le oferâ clienţilor. Ori de câte ori vin în Auckland, mâ duc la restaurant pentru o specialitate de ciocolatâ. Când vâ veţi întoarce acasă, veţi avea timp sâ discutaţi. Dacâ vreţi sâ râmâneţi cu mine, vom avea timp sâ ne cunoaştem mai bine. Ard de nerâbdare, Anne, sâ-mi povesteşti despre familia ta... Vreau sâ ştiu totul despre tine... Bineînţeles câ nu trebuie sâ uiţi sâ-mi spui totul despre. Ivan. Anne nu maf stâtu în cumpânâ şi se repezi în apartamentul eî pentru a-şi pune rochia neagra şi pentru a-şi peria pârul.

m

SUSAN NAPBiB

Ca c â t ţ i n e a mai Şepcuţe pe Hunter de mamei lui, cu atât avea certitudinea câ Louise nu iva adevârul prea curând. >Peste câteva minute^ Hunter bâtuse Iq uşa ei şi cei doi se mdmptarâ ^ rantul recomandat de Louise. Anne privi absentă Ia paharul aflat pe masa» aranjându-şi gulerul rochiei. — I e îmţi bine ? o întrebâ Hunter. — Cum ? tresari Anne. Gândurile ei o purtaserâ din riou la scena petrecutâ în apartamentul lui Hunter. ' \ — Vrei sâ te întorci acasâ, sâ-l h^pneşti pe Ivan ? — Oh, nu-i nevoie. Ivan n u obişnuieşte sâ mânânce noaptea. Anrre rşr reaminti câ-i dâduse nepoţelului ei boabe de mazâre pe care mrctrţul Ie îngfirţrse una cate una. . , — Nu se ştie niciodată cu bebeluşii. ŞT eu am fost un sugar lacom. Obrajii Armei se îmbujorarâ. "Fata *îşi dâdu seama la ce ^se gândise vecinul ei când o întrebase daca trebuie "sâ se rrrtoarcâ acasâ' pentru a-I hrâni pe ivan. Cu un Tjest nervos, Anrre îşi trase jacheta peste pieptul :generas care captase privirile lui 'Hunter. — Mama mea are dreptate, continuâ el pe un tan potoiit/Rpşeşîî,prea des. — Meriţi un pumn în nas ! se revoLtâ Anne, duca ndu-şi mâna Ia piept, întrûn gest protector. — %3^hia decolt^^ ter cu ironie. \ — Mu exagera. Rochia o am dfe câţiva ani şi nirmeni nu -s-mplanscâ/esteipravocatoare, afirma Anne admirând ţinuta de seara a vecinului ei., Hunter


purta haina neagra, pantaloni închişi, câmaşâ alba şi cravatâ. — Se vede câ rochia ţi-a râm as micâ, mai ales la piept. Dai impresia câ sânii sunt pregâtiţi pentru alâptat. Anne îşi spuse câ poate se îngrâşpse cu douâ sau trei" kilograme de când cumpârase ţochia; dar nu credea câ sânii i se mâriserâ într-atât încât sâ atragâ mereu atenţia bârbaţilor. Oricum, nu avea bani pentru' a-şi permite sâ-şi înnoiascâ garderoba în fiecare an. ' — NJJ cred câ rochia mâ strânge, susţinu Anne. — Aşa se întâmpla la priţnul copil, o asigurâ Hunter. Ai nevoie de masaj. Rochia îţi vine foartebine, ai pielea foarte albâ. — Masaj ? se rnirâ Anne, privindu-l pe Hunter cu neîncrederi. Eşti cam îndrâzne^! Nu mâ compara cu o femeie de j a oraş I — Tocmai acest lucru am vrut sâ-I subliniez, şopti el cu voce duioasâ. M-am aşteptat sâ ai pielea mai închisa. * , * - N-ai ştiut câ aerul de la ţarâ are un efect benefic asupra epidermei ? Taatâ lumea a auzit de gâuriîe de ozon din atmosfera. Expjunerea îndelungatâ ia soare are efecte cancerigene chiar şi asupra ţărăncuţelor. Mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului în casa pârinteascâ. — Desigur, pentru a scrie... :Anne se stâpâni cu greu sâ-i facâ o mârturisire sincera. Dacâ profesorul Lewis era primejdios când glumea, cu mult ijiai dificil devenea când era serios 1 — Acesta este motivul pentru care nu eşti bronzat. Romanele îţi râpesc tot timpul, nu ?

m

sm^M

mMPvm

Hunter *se fâsâ pe spatoml scmmu\uit pemy'flpndu-i chelnerului sâ punâ deserturile pe masa. Arme crfese o crema cfe cioccylatâ, iar Hunter o safatâ de fructe. Otopa ae cheltrerol > e iMtapârta, prcrfesorer^ îşi aţinti privirile asupra Annei, zicând : - Pana nu rrâî îmtrebat de c&rţi$e mele, D e obicei -intefocttftorH mei mâ asralteaza cu curfezrtatea lor. Annre lua o ^ngurip* de cremâ, ap©* replica cei martie frr voce : - Este o mare dezamâgire pentru tine, nu-i aşa ? Cred câ m f©st intrigat câ o ^ctebut€iril&' în literaţii râ a devenit vecina ta. M â bucur ciS nu am cedat tentaffei 06 a te ruga să~m\ isitomeşlî ce scrii, £1 râmase amuzat Ia remarca felei. - N u te vad m stare sa cari la picioarele mele, riîiganc?u-md sâ-ţi împărtăşesc ce fucrez., Ai crtrt câr^ ţile rnele ? ~ Nu. - Trebuie sâ-ţi împrumut una. Cine ţi-a pomenit de romanele mele ? ; Anne fuâ o lingurlţâ de crema., plecandu-şi privirile. - Ana mzut corţUe pe raftul din sufragerie. ~ Ai pătruns irauxdfiutes în apartpmentd meu ştf ai scotocit peste tot ? o mfadoa et iuriaş. - Am folosit cheia pe care w . l a s a ^ o în dulâpiorul de pe cwidor. Arm orezul câ eşti acasâ, deoac rece am auzit maşiwa "ta de scris, - Este rmposfbrl ! Maşina ta de scrrs face un zgomot mai mare decât maşina mea electrica. De aceea om ieşit în oraş. £mm enervat şi mi-am zis câ o plimbare mă vw calma.

^ T O Î I T ^ T E 12E ÎMPRUMUT

m

- Joate maşinile'- de sens. sunt sgamoiîoaê, sea pâra Alenei /Am.cwzulf/c&êşti'-aeiasâ. - Şi m-m aşteptat m da™itor, zise Hunter pe ton ^femtor.. Acok». te-a găsit mama mea ! sâ venific dacă cfenrni' * - Ce curioasq eşti ! Mâ simt flatat ~ M~«am venit cm irafcentH rele ! - Nu pot şti» ce plamiiri; ai. Eşti cea naaii mister rioasâ femeie pe care am ounoseut-o pânâ acum. M ă aştept ..tai orice smprim din* partea--ta.. - Md< bucur câ n u ite flJictisesc. Daca,-mşr^ să te seduc, rm aş, fi ueţHt cu un copiJ in, braê I - Mulţi bârbaţi sunt atraşi de femeile care au născut. \ - Glumeşti ? EI clâtinâ din cap, privind-o în tâcere. Brusc, ea îşi dâdu seama i a cine se referea Hunter Işî luâ inim a în dinţi şi-I întrebâ : - Aceasta este pararea ta ? - Consider câ, Tn general, bărbaţii sunt fascinaţi c!e o femeie care a dat naştere unui copil fon ui ful era profesoral şi Anne îşi spuse câ nu trebuie sâ-î tose sâ-i ţină o preTegere. —. Te-am Întrebat care este pararea* i a personala. - în Jegâturd c u m m ? && i - Am vrut sâ. discut cu tine. îţi rnmm an o e*j^ca$ie m> ^vi^jgp k» Jeary^»

9(5

SUSAN NAPTER

Hunter o opri, ridicând palma, — Viaţa ta particulara nu mâ interesează. — Ţi-ai fâcut o impresie greşiţâ despre mine. — Sper câ vizitele dese pe care le primeşti te vor ajuta sâ redai cât mai bine o experienţâ eroticâ în, cartea ta: — Nu ai ghicit de ce vin studenţii la mine. Banii pe care-i primesc de fa Fundaţia Markham nu-mi ajung pentru cheltuieli*. — Consideri câ vei termina facultatea prostituându-te ? Ah, scuzâ-mâ, în zilele noastre ceea ce faci tu-se cheamâ activitate sexualâ fârâ prejudecâţi, nu ? Anne ripostâ, indignata ; — Nu înţeleg de ce mâ acuzi- câ sunt o femeie uşoara. .. în ultima vreme primeşti tot felul de bârbaţi în casa. Anne surâse, la gândul câ profesorul Lewfs o considera imoralâ. — Nu i-am primit pentru sex, ci pentru şedinţa de masaj! Un fizioterapeut de la spitalul în ,cdre a fost internatâ* mama m-a învâţat tehnica masajului. Jerry şi ceilalţi studenţi sunt sportivi care au apelat la serviciile mele pentru refacere dupâ accidentele suferite pe terenul de joc. Dacâ mâ mai jigneşti, .îţi arunc cu desertul în faţâ ! Hunter îşi ridica mâinile în semn de împâcare. — Mea culpa. îmi cer iertare. N-am ştiut motivul pentru care primeai atâţia tineri. — Puteai sâ- mâ întrebi, nu sâ mâ bâ nu ieşti câ sunt imoralâ. — N-am îndrâzn it sâ mâ amestec în viaţa ta.


^ 97

-T- Sunt mulţumită câ am reuşit sâ-ţi risipesc suspiciunile/ • •' - Am fot intrigat de vizitele tinerilor. Nu ştiam ce sâ cred despre tine, mai ales câ ai de crescut un copil. Apropo, am remarcat şi un bârbat cărunt. Sâ nu-mi spui câ acesta este un atlet ! - Este un prieten al fratelui meu. Dan l-a rugat sâ se intereseze de mine. îmi par& rău că ai avut o impresie proastâ despre acest bârbat. - Toţi bârbaţîi care au bâtut Ia uşa ta m-au deranjat, recunoscu Hunter. Muzica nu era deştul de tare şi am auzit gemetele lor, crezând câ le-ai oferit pîâceri rafinate. Anne izbucni în fâs. - Gemetele lor se datorau durerilor pricinuite de loviturile primite în întrecerile sportive. Nici nu ştii cât de caraghioşi sunt bârbaţii, când e vorba de suferinţa. Cei mai puternici %sportivi, se tânguie de mama focului când le masez muşchii. Mâ mir câ nu ai venit sâ mâ cerţi câ este zgomot în camera mea. Cârrd am dat muzica mai tare, ai dat buzna în 6partament cu o falcâ-n cer şi cu una-n pâmânt, - N-am vrut sâ te pun într-o situaţie jenantâ. - Poţi sâ-mi spui de ce ai lipit urechea de perete ? Hunter se întuneca la faţâ şi Anne remarcâ uimitâ câ profesorul Lewis este curios ca un . adoles1 cent. -7 Nu ai fost îngrijorat de soarta mea ? Ai spus câ ai auzit numai gemetele bârbaţilor, nu jh pe ale mele. De ce nu te-ai întrebat de ce sunt aşa de tâcutq ? Ai avut impresia câ.sunt legatâ de mâini şi am un câîuş în gurâ ?

m

'SCJSAM N A M E U

- A* de gând sa teuam\ desertul ? Crema de ciocolata este buna cât este rece. * Anne lua un pişcot şi începu sâ-l r<$nţâie. Hunter se uita atent la ea, încât fata îl întreba pe un ton provocator : - Vrei şi tu p j^mâtote de pişcot ? ,•• , Mu estş igienic,.-murmura- d* - SingiWi"a concfiţie este i a . ie-'sjMî' P^ dinţi. - Anne L . exclama Hunter uluit Anne puse mâna peste mâna lui şi-I întrebâ, privîndu~I în ochi ; - Nu vrei? sa mergem la mine acasa ? Poate eh?rinţele noastre vor fi satisfăcute' în aceasta noapte. Hunter îşi râsuci degetele şi-i cuprinse încheietura rcâinii, ştrângându-î-o uşor. - Este o idee excelenta, Anne. La urma urmei, mama ne-a spus câ putem petrece toafâ noaptea. Vom avea' ocazia sâ ne cunoaştem mai bine.


•

c/rnmwi

^

98

m

Anne sorb» o înghfţitirrâ de cafea, spunandu-şi câ secra devine jăin ce în ce mai interesanta. Pofta de mâncare îi^ revenise şi fata comandase praline cu cioeofatâ. Hunter întreţinea conversaţia* descrîîndu-i eu lux de amânurtte cum decurg semînariile, fârâ sâ mai facâ vreo «dfuzîe la ceea ce hotârâserâ sâ facâ la întoarcerea de la restaurant Din când în când, ochii lui se iritau la pieptul Annei, fâcând-o sâ se simtâ dorrtâ yî sâ se îrrfioare. Tulburarea care-î cuprinsese sufletul o îndemnâ sâ se gândeascâ la consecinţele care puteau sâ decurgâ din propunerea eî îndrâzneaţâ. Nesiguranţa începu sâ-i macine voinţa. Hunter glumise cumva ? Sau era la fel de serios ca de obicei ? - Mamp ta te viziteazâ des ? îl întrebâ Anne, căutând sâ scape de speculaţiile 'sterpe care o torturau cu intensitate^ / Foarte rar, răspunse Hunter, sorbind o înghiţitura din cafeaua la re şi fârâ zahăr. Mama călătoreşte mult. Are o casâ !a Wellington, dar prietenii din taatâ lumea îi p&in l a dispoziţie studiau pentru c picta. u

S U S A N NAPTT?R

100 /

— Aş vrea şi eu- sâ cunosc lumea şi sâ vizitez locurile pe care le* visez-din'.. adolescenţâ. Limbile străine mâ vor ajuta sâ mâ înţeleg cu cei pe care-i voi in tălpi. După ce voi termina facultatea, am de \igând sâ mâ angajez la "Ministerul de Externe sau la o firmâ -care'sâ-mi dea prilejul sa - călătoresc în multe ţâri. — Nu vrei sâ devii scriitoare? Anne reveni cu picioarele pe pâmănt şicâutâ sâ parâ cplmâ, afirmând cu un ton dezinvolt : — Arta nu are frontiere. Dacâ mama ta se simte bine peste tot în lume, cred câ voi reuşi sâ mâ înţeleg cu străinii pe care-i cunoaşte. — Semeni mult cu Louise, şopti Hunter. Anne fâcu o mutrâ miratâ. — Nu am nimic în comun cu mama ta. — Ba da, o asigura vecinul ei, surâzând. Eşti la fel de optimistâ ca ea. — M-am convins câ'viaţa;trebuie trâitâ, dhiar dacâ suferinţa ne apasâ sufletul, rosti Anne cir mân«drie, gândindu-se la mama ei care nu se resemnase cu i'deeâ.'câ va râmâne infirmâ dupâ accidentul suferit Ş? tu eşti optimist,..altfel nu ai scrie cârţi care au un fina\ fericit. Nu cred câ eşti adeptul teoriei care spune câ numai suferinţa este sursa cârţilor excelente. — Ai dreptate, spuse Hunter laându-i mâna într-ale sale. Linîşteşte-te. Nu te-am criticat, pur şi simplu am fâcut o remarcâ oarecare. — Nici o remarca de-a ta nu este banalâ, replicâ Anne, înfioratâ de atingerea degetelor Iui. Ai un spirit ascuţit. — Nu cred câ te-am ofensat, afirmând câ eşti optimistâ...


^ 101

- Modul cum ai spus-o m-a deranjat. Hunter o strânse uşor în momentul în care Anne dori sâ-şi retragâ mâna. < - Poate câ te admir şi te invidiez pentru în crederea-pe care o ai în viaţâ. Anne îl privi bânuitoqre printre gene. Nu dorea sâ fie admirata şi invidiatâ de el, dar acest lucru putea fi un început... ~ - Nu m-am purtat prea frumos, cu douâ ore în urma. - Abia acum observ ce caracter ai, o ironiza Hunter. Peste douâ ore te voi cunoaşte mai bine. Anne pali la faţă. - Ţi-am". spus câ ai un spirit caustic, murmura ea, neştiind dacâ vorbele lui erau o promiîtrne discretâ sau o tachinaie politicoasâ. Speranţele ei erau ca discuţia lor sâ nu alunece într-un schimb de replici gâunoase, fârâ nici o legâturâ cu ceea ce-i apropia în acel moment. Simţâmintele isale nu trebuiau sâ fie amâgite de cuvinte meşteşugit rostite.' Câldura pe care o resimţea în trup nu era o amâgire searbâdâ ! - Nu trebuie sâ te superi. Aşa am fost obişnuit sâ mâ comport pe când eram ataşat militar la diferite ambasade. Anne tresâri, surprinsâ de mârturisirea lui. - Ai fost ofiţer ? ' * Fata îşi spuse câ trupul Iui vânjos îşi pâstreazâ vigoarea datoritâ obişnuinţei pe care Hunter o căpătase în armatâ de a face exerciţii fizice. Pregâtirea militam era şi cauza comportamentului lui autoritar - Am urmat cursurile facultâţii ca bursier al armatei, îi explicâ Hunter. Mama însâ nu fusese apr6-

SUSAM N A F î F R

ciota de critica şi nu avea posibilitatea sâ-mi achite costul şcolarizării» Imediat ce a început sâ câştige bani, Louise s-a oferit sâ suporte toate cheltuielile d e la universitate, dar eu nu am vrut sâ fiu nerecunoscător faţâ de armatâ. Astfel ca mi-am respectat promisiunea de a activa ca ofiţer cel puţin cina ani dupâ obţinerea diplomei- Am urmat un curs de perfecţionare Ia Duntroon, ceea ce mi-a permis sa devin imediat ataşat militar. Prestigioasa Academie Mî\itară Australianâ furniza cadrele de conducere ale armatei, cat şi specialişti în toate domeniile de activitate. Am studiat istoria miJitarâ şi examenele pe care le-am dat mi-au asigurat postul de ataşat militar. - Lâsâ-mâ sâ ghicesc în ce ţâri aî fost, zise Anne. Nu cumva în Rusia ? Hunter dâdu din cap afirmativ. - M - a m specializat în problemele sovietice şi în prezent în cele ruseşti. - Ştii limba rusâ, nu ? Pun pariu câ, o vorbeşti la fel de bine precum poţi citi în această Jîmbâ. Am / vâzut multe cărţi pe raftul din camera ta... Ai aflat câ studiez limba rusâ şi nu mi-ai spus niciodată,.. - Deoarece nu dau lecţii particulare. Nimănui Nu am timp liber, Căr\i\e şi lecţiile'de la facultate fnâ solicita la rnaxîmum. Ţie pot sâ-ţi împrumut o carte de care ai nevoie. Anne nu se supârâ câ el se arâtase atât de categoric. Era un profesor temut şi un scriitor cunoscut Lecţiile pe care avea sâ Ie obţinâ de la.el, nu aveau de-a face cu studiile universitare! Oricum, îşi sr>use ea9 trebuie sâ-i pun câteva întrebâri referitoare la ţara tatâl ui lui ivan.


^ 102

- Cât ai stat îrv Rusia ? Ai vizitatmuzeul de ia Kremlin ? Ai vâzut bijuteriile aparţinând tezaurului' de stat ? Hunter îi descrise cu entuziasm c o m o r i b adăpostite de muzeele din capitala Rusiei, Pe când ieşea dih restaurant, Anne îşi închipui ce bucurie va resimţi când va face o câlâtorie »n Europa. Fârâ îndoiala câ nu va rata ocazia sâ cunoascâ Rusia. Hunter îi aprinsese imaginaţia. Nu degeaba este un scriitor talentat. Se vedea câ are dărui de a trezi o emoţie vie în sufletul criticilor şi Interlocutorilor lui. Anne mergea pe jos alâturi de Hunter»Jndreptândurse spre casâ. Tensiunea dintre ei nu dispâruse. Momentele plâcute petrecute la restaurant nu fuseseră decât o pauzâ în relaţia lor tulbure. — Mai bine veneam cu maşina ta, zise Anne, spărgând tâcerea. apaşataare. Deşi Hunter nu folosea oecât uneori autobuzul, fata ştia câ are un Mercedes de culoare crem, pe care-i parca \n apropierea imobilului în care locuia. — Mersuf pe jos este bun dupâ cinâ, remarca Hunter luând-o de braţ. La lumina crudâ a lămpilor de neon, expresia de pe chipul luî pârea străină şi în deportata. Ji-e frrcâ sâ te plimbi noaptea pe strâzrie pustii? Nu, răspunse Anne, dar ploaia ameninţa sâ se dezlănţuie din clipa în clipa. — Crezi câ este necesar sâ vorbim despre vreme înainte de a ajunge acasâ ? în acel moment, picaturile de ploaie începură sâ cada, scânteind în apropierea lâmpilor cu neon. Hunter o luă de mâna ŞÎ cei doi ftigirâ pana Ia copacii care mârgineau campusul universitar.

104

S U S A N NAPTT?R

— Ce s-a întâmplat? Ai fâcut o vrâjitorie sau eşti în contact cu forţele naturii ? o întrebâ Hunter, îndatâ ce ajtirn-serâ la adâpost de rafalele care mâturau strâzîîe. — Preferi sâ fiu o vrâjitoare ? se interesâ Anne, ştergându-şi obrajii umezi. — Aş prefera, bineînţeles, o explicaţie raţionalâ, dar Sunt sigur câ ai, o părere misterioasâ despre puterea ae prezicere. — Orice femeie este sentimentala şi romanticâ, replica Anne. — Nu trebuie sâ influenţezi mersul evenimentetor, U reproşa Hunter. Ahne nu râmase datoare cu replica. — Mâ avertizezi câ nu trebuie sâ fiu sentimentalâ cu tine ? El se apleca asupra fetei, câutându-i privirile. — Nu este cazul sâ te avertizez în privinţa mea, nu ? Ea îşi înâlţâ fruntea, jnfruntându-l fârâ teamâ. — Eşti prea sigur pe tine dacâ afirmi acest lucru. Mâna lui o strânse uşor de braţ. — ^ş vrea sâ ştiu ce gândeşti despre mine. — Mai întâi spune-mi dacâ mâ consideri prea sentimentala. Cu cealaltă mâna, Hunter o'apuca de umăr, zgâlţâind-o uşor. — Râspunde-mi la întrebare. De ce te fereşti sâ-nrv mârturiseşti ce părere di despre persoana mea ? Anne simţi câ iritarea îi cuprinde inima. Cu ce drept o forţeazâ Hunter sâ-şi analizeze stările sufle-

I D E N T I T A T E A ÎMPRUMUT

105

teşti ? Parca ar fi Ia examen ! Sentimentele ei nu puteau fi logice. Trăirile ei erau puternice şi minunate. - C e sâ-ţi mârturisesc ? Câ m-am îndrâgostit nebuneşte de tine; nu-i aşa ? îl întrebâ ea pe un ton batjocoritor. ' • Hunter îşi încruntâ sprâncenele. - iţi place sâ te joci cu focul ! * - N - a i remarcat câ sunt o femeie fârâ prejudecâţi ? replicâ Anne, desfâcându-i nodul de la eravatâ, înainte ca Hunter să o poatâ opri. Acum arâţi mai bine. Nu-mi plac bârbaţii gravi şi protocolari. Anne descheie primul nasture de Ia câmaşâ şi-şi strecura degetele sub guler, mângâindu-i pielea sensibilâ. Degetul cel mare se oprî pe ^rterâ. Pulsul lui e
sos&w HAPim

El zâmbi maliţios şi Anne îşi răsuci pictorul drept pentru ca farupiri tur sa se tipâscâ de al ei. Hunter îsî îndepărtă încet ccpul şi o întrebâ pe un tor* ircmrc — Ce putem face acum ? Anne înţelese câ nu mai putea pune stavila între sentimentele sate şi ruşinea de a fi valuta de vreun trecător întârziat. Hanter râse satisfăcut, ca de a gluma berna. . - Nu aceasta este dorinţa ta ? Niciodatâ n-am crezut câ voi fi dominat de o femeie, da» tu ai îneeDut... aşa câ eu voi; termina ceea ceam de făcut. Hu t e mai preface câ nu ştii ce vrei. Vrei sâ te sâruf, nu-i aşa ? Cel paţihv se gândi Anne, Hurrter recimoaşte c a este atras d e ea. Prfvindu4 cu alteia oc&Muiy constata câ expresia de pe chipul lui era încârcata de d&rirrţâ. / - Vreî sa te rog ? Asta doreşti ? Crezi ca mâ afnîtesc dacâ îţî cer permisiunea sâ te sârut ? Anne îşi înâlţâ bârbia. — Mu ăm nîci o prejudecata. — Nici eu, şopti el sârutând-o gingaş pe buze; Trapul k*i se lipi strâns de ai eL Cu mişcârî* uşoam9) dar ferme, şoldurile iui îi apâsara coapsele şl ea îşi depârtâ picioarele pentru ca bânbâţia lui crescândă sâ se apropie de centrul universului ei feme*ese. Anne simţr câ jacheta ei se prinsese de un ciot* d w nu dâdu importanţa acestirf incident Acum nu» conta decât emoţia râscolitoare care-i cuprinsese wvtreagc fiinţa. C u un gest reftex, ea îşi încolâci mâinile în jurul lui Hunter. Muşchii lui erau înccwr-

U X M T L T J C M I M ÎMPRUMUT

daţi şi |>uteAiid.-vMurter îşi lâsase greutatea carpului pe trupui ei, de parca s-ar B temut câ ea avea sâ fugar ^ Buzele lui îi aiunecarâ pe obraz, apoi cobora râ pe gât şi se oprirâ pe pielea fina de pe piept. SâTutârile iui erau blânde oa atingerea picârturiIOT fine de ploaie. Pârul I p negm îi mângâia bârbia, iar mâinîîe o apucarâ de şolduri, apâsându-le cu vigoare. Instinctiv, Anne înâlţâ genunchiul drep*t, fârâ sa-şi dea seama câ pantoful rămăsese înfipt în pământ şi apâsâ cu coapsa pulpa fuî, ca un câJâreţ ce vrea sa simtâ mişcările unui armăsar tvârăraş. Hunter scoase un geamât şi o apuca de genunchi, râsucindu-l astfel ca'baroâţia lui sâ se frece de pa mea cea mai vulnerabila a Anne, apoi îşi înfipse mâna cealaltâ în şoldul încordat al fetei. Încet, Hunter începu sâ se mişte^, inâlţându-se pe călcâie şi coborând într-un ritm uşorii plâcirt. Anne suspina de plâcere şi-şi îndoi piciorul pe spatele lui pentfu ca mişcâriie îui sâ-i producă senzaţii cât măi intense. Farurile altei maşini o orbiră pe Anne care în—chise cehii, revenlndu-şi cu greu din starea de Încântare. Oeşî dorinţa ei era sâ-l mângâie pe Hunter, îşi dâdu capul pe spate, şoptind : — Hunter, te rog... 0 gemu şi o întrebâ 7: — M â doreşti ? Anne, simt câ ard de dorinţâ. — Suntem aproape de strada, Hunter oorăinuâ sô dezmierde, tmmwămd de nerăbdare. — Nu am mai facirt dragoste m pici&me.

SUSAN N A P I E R

iHnne îşi dâdu seama câ el o considera o femeie cu multa-.experienţa, gata sâ cedeze, oricârui bâr-. bat insistent^ Îmbrăţişarea nu se putea termina decât intr-un singur fel şi fata se temu câ Hunter va descoperi câ se înşela I — Este timp pentru orice început. îţi promit câ voi fi uluit când... Lasâ^mâ sâ te sârut, supinâ el, lipindu-şi buzele de gura ei. Sâ ruta rea o cutremura pe Anne care se lâsâ în voia lui Hunter. Mâna lui aluneca pânâ ajunse la elasticul chiloţilor. Privind-o în ochi, el zise încet : — Ai reuşit sâ trezeşti în mine cele mai arzâtoare dorinţe, dar sunt sigur câ eşti obişnuita cu astfel de lucruri. Presupun câ te comporţi la fel» cu toţi^ârbaţii, scoţându-i din minţi... Anne se înfiora „Ia atingerea degetelor lui. Dacâ •Hunter va continua s-o mângâie aşa,, nu va mai fi ştâpânâ pe voinţa ei. Palmele ei îi dezmierdâ pârul mâtâsos. ' — Oh, ai ghicit, aşa procedez cu toţi bârbaţii; -mârt-urisi Anne, strângându-l în braţe cu putere. Farurile unei maşini împrâştiarâ întunericul şî Anne îşî zâri pantoful înfipt în noroi. — Oh, Hunter ! exclamâ fata, lâsând piciorul pe pâmânt. — Ce e ? — Hunter, dâ-mi drumul ! Hunter, pentru Dumnezeu! A venit poliţia ! Hunter se îndepărtă un pas şi Anne abia avu timp sâ-şi aranjeze rochia şi sâ-şi treacâ mâna prin pâr. Un ofiţer de ppliţie, în uniformâ bleumarin ieşi din maşina care se oprise lângâ trotuar. — Ce s-a întâmplat, aomnişoarâ ?


^ 109

- Nimic, răspunse Anne. Absolut nimic. — Acesta este pantoful dumneavoastră ? Ofiţerul se apleca şi ridica pantoful, ignorându^l pe Hunter. Anne îşi puse pantoful în picior, ajutându-se cu o mâna şi se scuzâ cu stângâcie — Mulţumesc, mi-am pierdut pantoful când eu... când noi... Hunter adoptâ o atitudine amabila, ajutând-o pe Anne sâ iasâ din încurcâturâ : — Ne-am plimbat puţin şi. ne-a surprins ploaia. Tunârul poliţist îşi îndreptâ privirile spre Hunter, mtrebândq-l : — V-aţi plimbat împreuna ? O cunoaşteţi pe aceasta femeie, domnule ? Pânâ şi o fatâ naivâ de la ţarâ ca Anne îşi dâdu seama ce voia sâ insinueze poliţistul. — Nu m-a agâţat nimeni, replicâ ea nervoasâ, dacâ la asta vâ referiţi. Locuim nu departe de aici. Am ieşit sâ luâm masa, atâta tot. — înţeleg, zâmbi ofiţerul. — Mama lui, conţinuâ Anne arâtând spre Hunter, a râmas acasâ cu copilul- Amândoi suntem cetâţeni respectabili, fârâ intenţii de a comite vreo infracţiune. Hunter câutâ s-o întrerupâ, pentru a-I pune la punct, pe poliţist, dar Anne îl opri, strângându-l de braţ, pentru a evita arestarea lui dîn cauzâ câ ar putea insulta un ofiţer în timpul serviciului. Drăga mea, nu-i nevoie sâ mâ reţii, deoarece nu am intenţia de a-l împiedica pe acest tânâr sâ-şi facâ datoria. De fapt, şi noi contribuim Ia finanţarea poliţiei, prin impozitele pe care le plâtim. :

110

mSAN

iSTATOSi

HurilBr pâneo caîim şi sigur pe sine. Ceea ce Anne considera câ era mânie, era de fapt tensiunea care-i cuprinsese în '-.urma îmbrâţîşâfftDr înfocate? — Trebuie sâ fii mulţumită câ poiiţia ne-a întrerupt imbrâţişarea. Ceea ce fâceam noi doi sub copac am încântător pentru noi, dar nici pe departe un loc nevinovat. Anne se înroşi in obraji. — De ce ?)Eu... tu... — Vâ asiguram, donnntjleofîţer, c â n u aveam intenţia sâ ne sârutâm, se adresa H w t e r poliţistului. Vâ rog sâ ne scuzaţi, dar trebuie sâ mergem acasâ. Ne aşieaptâ copilu-l... — Este o idee excelenta.; remarca poliţistul. Veţi fi in siguranţa acoio. — Şi ne vom simţi r n a i î n Jargul nostru, zâmbi Hunter cu subînţeles. OfiţeruJ se răsuci pe călcâie şi se îndrepta spre maşina din care colegul iui urmârise atent întreaga scena, fiind gata sâ intervinâ In caz de pericol. ~ Nu-mi vine sâ cred câ al avut tupeul sâ susţii -asemenea UJCOJ, se bosumflâ Anne. Hunter îşi petrecu ian braţ în jurul taliei ei, îndreptându-se spre vâîfuî dealului. — Nici eu nu-mi dau seamâ ce curaj am avut, mărturisi vecinul Armei. Cred câ am fost emoţionat, Nu sunt obişnuit sâ răspund întrebărilor poliţiştilor. — N-am amt de-a face cu poiîfîa în viaţa mea. — Sunt sîgcir de asia. Dar cu pompîerîî, cu sîguraraţâ câ ai avut de-a face, Eşti o femeie extrem de perfciiteasâ, coci pai bărbaţii pe foc. Afwe încept» sa rada şi se lipi mai tare de tropul JuV sperând câ aceasta noapte va odisee o

JOT2$TFTATE:

OT.ÎMPIU:

'

ÎTL-

schimbate m vksfo el. Simţul iwitanriml de ©ore dâdea dovada Hunter o va ajuta sâ-i mârteriseascâ mai xşair adevârut în ksgdturo cu identitatea ev. a t#m ca Feputalfkr la universitara ar Fi m*tut fi serios ştirbită dacâ ai fi apârut în faţa jucfeaâtordui sub acutzaţiia de a fi fost prins fâcând dragoste cu o prostituatâ sub un copac. — Nu-i nfci a crima; ui faptul de a d a curs avansurilor .unei prostituate. Oienţtî mi păţesc nimic. Tu ai fi fesfc In pericol, nu eu~ ~ Nu fi atât de, sigur. Aş fi declarat Ia poliţie câ tu in-ai agâţat, replkâ Anne; urcând scara care . ducea la etajul cfâdirir în care locuiau. — Pariez câ ai fi fost în stare sâ mă acuzi, giîumi el mâigâindu-i pâruh Pe coridor, Arme se opri în dreptul uşii apartamentulm ek — Ma wntreb daca ffltai&Ki ta doarme. Huntev îşi plimbai degetele pe gâtitf m lin: — Acum nu cafteazâ dacâ Louise doarme sau; nu. — Vorbeşti serios ? — Da. . Anne îşi plecâ fruntea, Nu era încâ pregătită sâ î se dâruiascâ. Hunter o considera o femeie cu ex•jperfenţâ şi ea tremura de emoţie la ceea ce trebuia sâ se întâmple între ei. — Hunter, se hotârî Anne sâ-l descurajeze- pe vecinul ei, este mult timo de când... — Cât de mult ? — A trecut multă vreme... B nu a iasă sa-şi termine fraza. ~ înainte de naşterea tui ban ?

112

SUSAN NAP IER

Anne nu îndrăzni să-i destăinuiasca adevârul. - Dacă ai şti... - Doamne ! exclamâ Hunter privmd-o atent. Inseamnâ câ nu mai este nici o primejdie din partea tatâlui Iui Ivan. Degetele Iu

^ 113

Hunter o mângâie pe spate, trâgând-o la s e p tul lui. Fata se lipi de trupul lui; simţind cum bârbâţia iul se întâreştev — Lângâ tine mâ aprind repede. Eşti atât de caldâ ! Ai vâzut ce vâpaie m-a cuprins când te-am îmbrâţişat sub capac. Nu vreau sâ te forţez. Mai bine aşteptâm pânâ mâine, când vom rămâne singuri. Mama mea va pleca şi vom avea tot timpul sâ facem dragoste... Vreau sâ fii a mea. Hunter o ajutâ pe Anne sâ-l ducâ pe Ivan în apartamentul ei şi o sârutâ îndelung, înainte de d-i ura noapte bunâ. Anne râmase mult timp . treaza; imaginându-şî cum va fi" seara pe care o va petrece cu Hunter. Deşi vorbele lui o înspâimântau puţin, în sinea ei era mulţumitâ câ el o considera atrâgâtoare. Acest lucru îi va uşura mârturîsirea, îşi spuse ea, râsucinîn pat. •ATiîntirea sârutârilor fierbinţi îi ardea sufletul, dându-T speranţe sporite pentru noaptea urmâtoare. îl dorea din tot trupul ei pe Hunter şi aceastâ certitudine o ajutâ sâ inţeleagâ câ-l iubeşte. Pasiunea nu putea s-o satisfacâ îndeajuns : simţâmintele pe care le încerca faţâ de el erau mai puternice şi de lungâ duratâ. Cât priveşte reacţia lui... cel puţin Hunter recunoscuse câ o doreşte* netezind strâdania ei de a transforma atracţia fizica într-o trâire adâncâ şi sincerâ. Cu aceste gânduri, somnul se lipi de genele ei.

»

*

414

SUSAN NAPIEB

A doua zi.dimineaţa, mama lui Hunter batu Ia uşa Annei, ţinând in mânâ un tablou, şi-i spuse câ se. grăbeşte pentru a ajunge .Ia timp Ia aeroport. - Voiam sâ-i dâruiesc pânza Iui Hunter, dar m-am râzgandit^ Ţi-o fac ţie cadou, spuse Louise fâcând semn câ" nu accepta sâ fie refuzata. Am pictatl golful din faţa casei. Fiul meu cunoaşte bine acest peisaj deoarece a copilărit acolo. Pot spune câ a crescut lângâ ocean. - în cazul acesta, el merita sâ aibâ tabloul. - Nu-ţi place ? îşi încrunta Louise sprâncenele; - Ba da, îmi place foarte mult. Tabloul avea în centrul sâu plaja şi un copil care se Juca în nisip. Anne ştiu câ bâîatul era Hunter. Un fior îi strâbâtu spatefe : emoţia ti copleşea sufletul. - Atunci, tabloul este al tâu. - Nu se va supâra Hunter când va vedea pânza la mine ? se interesâ Anne, nedorind sâ-i ofere vecinului sâu vreun motiv de ceartâ. - Imi cunosc bine fiul, n-ai nici o grija, o asigura Louise. - Este un tablou de familie. - Şi tu vel face parte din ea. Considera darul meu ca o râsplata pentru stradania ta de a-I îmblânzi pe fiul meu. Agaţâ tabloul pe perete şî cere-i lui Hunter-un preţ exorbitant - N u am intenţki sâ vând tabloul ! replica Anne, dar Louise coborâse deja scările, fiindcâ şoferul taxiul claxonase nerâbdâtor. - Ştiu câ-I vei pâstra, se auzi glasul mamei lui Hunter de pe coridor. Lasâ-I pe fiul meu sâ descopere câ iubirea nu poate fi cumpâratâ. Sârutâ-I pe


^ 115

Ivan din partea mec. Bineînţeles şî pe Hunter ; a plecat devreme şi n-am avut timp sâ-mi iau rămasbun de la e!,

*

*

Peste o orâ auzirâ câteva bâtâi în uşâ şi Anne crezu câ era Hunter. Spre surprinderea ei, în pragul uşii se afla Katlin. - Unde e copilul ? furâ primele cuvinte ale surorii sale. * - Cum ? Pe moment, Anne avu impresia câ familia ei aflase de relaţia cu Hunter şi o trimisese pe Katlin pentru a o împiedica sâ destâinuiascâ totul vecinului ei. Dupâ o clipa, Anne veni cu picioarele pe pământ : nimeni nu putea s-o opreascâ de la hotârârea luatâ. Nici sora ei nu avea cum s-o influenţeze. Viaţa ei particulara nu privea pe nimeni. Era liberâ şi majorâ, putând sâ facâ orice, fârâ sâ dea socoteala familiei sale. Katlin se uita miratâ Ia sora ei care stâtea înmârrrvjritâ, fârâ sâ spunâ o vorbâ. - Unde este Ivan ? - A, Ivan... In dormitor... Cred câ s-a trezit. Katlin se repezi în camera vecinâ, Anne respir a adânc şi se duse în bucâtârie pentru a pregăti cafeaua. Katlin intrâ în sufragerie, ţinându-l în braţe pe Ivart. - Nu, mulţumesc, am renunţat la cafea. Nu-mi mai p*ace. Am abuzat de ea când nu-mi venea inspiraţia.

SUSAN NAPUSn

— Cum merge lucrul la carte ? Katlin zâmbi/ spunând tare : — Fantastic. Anne nu reuşi sâ se bucure prea mult, fiindcâ sora ei izbucni în hohote de plâns.

I D E N T I T A T E D E ÎMPRT7MTTT

1Î7

CAPITOLUL VIII Anne nu ştia ce sâ spunâ. Din fericire, Katlin înceta repede sâ mai plângâ şi, dupâ ce-şi şterse ochii, îi mărturisi surorii sale : - îmi pare .râu, dar arn plâns când l-am vâzut pe fi ui meu. Mi-a fost tare dor de el... Dupâ plecareg ta, am crezut câ voi putea trai departe de ivan. Scrisul m-a ajutat sâ trec peste momentele cele mai dificile, dar... cu timpul, mi-am dat seama câ Ivan îmi lipseşte mult. - Vrei sâ te muţi aici şi sâ termini romanul ? o întrebâ Anne uluitâ. ~ Doamne fereşte ! exclamâ Katlin. Nu pot trai la oraş. Este o nebunie sâ locuieşti aici ! Este mai bine pentru Ivan sâ creascâ la ţarâ. Am venit sâ-l iau cu mine. In momentul de faţa/ nu mai am probleme -de"conştiinţa.' M-am împâcat cu soarta şi nu mâ rnci îndoiesc de talentul meu. Nu sunt o mamâ idealâ, dar Ivan este carne din carnea mea şi nu concep sâ stau departe de el. Katlin îl sârutâ pe Ivan cu multâ dragoste. - Totul va fi bine, dragul meu. Nu pot dansa ca Anne, dar îţi voi istorisi tot felul de poveşti. Pe cele mai oune Je voi aşterne pe hârtie şi când vei fi mare, vei putea face desene pentru a ilustra volumele

SUSAN MAPTER

mele. Cartea de potfeşti va avea titlul „Poveştile lui Ivan". Bebeluşul zâmbea fericit, spre satisfacţia mamei, — Da, puişorul meu, într-o zi vei fi la fel de faimos ca mama ta. Poate ş: mai faimos. Anne se bucura câ sora ei îşi. regâsise echilibrul interior, chiar dacâ în privinţa creşterii copilului Katlin avea încâ multe de învâţat. — Ce ai de gând sâ faci cu apartamentul din Audcfand ? o întreba Anne, trâdându-şi frâmântarea. — Oh, Anne, ce-ţi trece, prin minte i exclamâ Katffn uimita. Bineînţeles câ nu te* VOT alunga din casa. Ai fâcut, atâtea, pentru mine I Pentru numele fui Dumnezeu, su»t sora ta I KafJîn izbucni în râs, crf>servând paloarea din abraiî» Anne'. — Mu fi îngrijorata, draga mea ! Ştiu câ am fost egoiste, dar te voi ajuta cât voi putea. Sâ nu-mi cert bani, deoarece va trebui sâ cheltuiesc mult pentru creşterea lui Ivan. în scrisorile pe care ml le-ai trimîs, rni-aî spus câ ar fâcut câteva economii, aşa câ vei putea sa te descurci. Era aşa de neobişnuit ca sora ei sa se interesel e de problemele pe care Aitne le întâmpina, încât studente zâmbi, iuându-şi adia de ia banii pe care-i Dusese deoparte pwentru taxeie şcolare a l e a n u -

lui viitor, — Ai dreptate, mă voi descurca mai uşor dacâ «iu voi fi nevoita sâ am grija de Ivan. Voi putea sâ-mi iau o stujbâ temporara, N u crezi câ este bine sa fezolvî problema l>ursei cu Fundaţia Markham ?

ROWTTTATE

P E ÎMPRUMUT

Katlin îi arunca o privire mspaimântala. — Oh, Doamne, ce prostie ! Cum sa renunţ ta bursa ? Acum când totul îmi merge din plin § voi aranja cu fundaţia mai târziu. Dacâ bursa îmi va fi retrasa, voi înapoia banii în rate lunare. Ceea ce doresc cel mai mult este ca romanul meu sâ fie publicat. Editorul s-a arâtat încântat de primele capitole. - Ce bine îmi p a r e ! Katlin, te felicit ! şopti Anne, liniştita • în privinţa cărţii care o preocupase atât de mult pe sora ei. — Draga mea, vreau sâ te rog ceva. De data aceasta nu este vorba de nici o înşelătorie. Este foarte important pentru mine 1 insistâ Katlin remarcând ezitarea Annei, care ştia bine câ rugâminţile surori^ sale nu sunt simple, cerând sacrificii dureroase... * • *

*

- Domnule ofiţerv se adresă Anne poliţistului cane o luase drept prostî&iaîo, aştept un prieten. Din minut in minut trebuie sâ soseascâ ! Pentru a doua oara, în douăzeci şi patru de ore, tânâra fusese confundata cu o femeie uşoara în aşteptarea clienţilor. Anne nu era îmbrâcatâ strident Venise la întâlnire în pulovăr gri şi pantaloni albi din bumbac, iar pantofii negri nu aveau tocuri înalte. Privirile tinerei erau nevinovate şc nu puteau sa atraga atenţia bârbaţilor care treceau pe ianga ea. Anne se ulia neputincioasâ la bârfeaţi înspâimântat care o bâgase în încurcătură. Sârmana fata, crezuse câ acesta o va ajuta, dar la ivk©6 poliţiştii-

SUSAN NAPIER

tui bărbatul se fâstâcise când trebuise sâ prezinte acte* e !a control. - Nu-I cheamă Dimitri, remarcă poliţistul pe un ton oânuitor. - Ştiu câ nu-l cheamâ aşa, replică Anne. Am afirmat câ l-am întrebat de Dimitri, nu câ el este persoana pe care o caut. Anne dâduse cu~s rugăminţilor surorii sale de a-l găsi pe Dimitri pentru a-l anunţa câ poate sâ-şi viziteze fiul. Vestea din ziare, câ vaporul rusesc se îndrepta spre Auckland, ajunsese la Katlin în urma cu o sâptâmânâ şi acum Anne trebuia sâ se intereseze dacâ Dimitri se afla pe acest vas. Era puţin probabil ca bărbatul care petrecuse o sâptâmânâ de dragoste cu Katlin sâ fie pe vapor. Poate câ nici identitatea lui nu era cea reala. Cine ştie dacâ el nu-şi dâduse acest nume, pretinzând câ este ofiţer, fiind în realitate un simplu marinar. Anne avea fotografia lui şi o scrisoare din partea !ui Katlin. Misiunea ei era de a-i înmâna plicul lui Dimitri şi sâ aştepte un eventual râspuns, scutind-o pe Katlin de o respingere umilitoare din partea marinarului. Ca întotdeauna, Katlin nu avea răbdare. O însărcinase pe sora ei sâ-l caute pe Dimitri pentru a fi sigură câ răspunsul lui va veni imediat, nu peste câteva zile, aşa cum s-ar fi întâmplat dacâ i-ar fi trimis scrisoarea la Căpitănia portului. Katlin voia sâ ştie imediat care erau intenţiile tatălui lui Ivan. h rada portului, mulţimea se înghesuia în jurul vaporului. Anne observă câ vizitatorii care urcau oe puntea navei prezentau invitaţiile vunui ofiţer care se afla pe chei.


121

Marinarul rus pe care Anne încercase sâ-l întrebe dacâ bârbatul din fotografie este ofiţer pe vaporul din care coborâse, dâduse din umeri şi se îndepărtase, mormâincl nişte cuvinte în limba rusâ. Poliţistul se uită nedumerit la tânâra care nu ştia ce sâ facâ. — •Aici eşti, Anne ? Te-am căutat la intrarea în port Bine câ te-am gâsit ! Înainte sâ fi avut timp sâ spunâ ceva, Hunter o sârutâ pe Anne, surprinsâ'de apariţia neaşteptata a Iui. Poliţistul se întoarse pe călcâie şi se îndreptă spre alt vas. Hunter o conduse pe Anne spre vapor. — Nu sunt invitata, protestă fata, ascunzând fotografia lui Dimitri în buzunarul pantalonilor. — Te invit eu, zise Hunter cu o voce hotărâtă, scoţând o legitimaţie pe care o prezentă ofiţerului. Anne se uită la chipul marinarului, dar observa că nu semăna cu Dimitn. Fata era hotărâtă să nu-i spunâ lui Hunter motivul pentru care venise în port. — N-ai mai ve_nit aseară. Ce Sra întâ»mplat ? îl întrebâ ea pe un ton de reproş, deoarece o lăsase să-l aştepte în zadar. — Am avut câteva probleme de raportat. Nu am timp de distracţie. Fata pe care ai lăsat-o cu Ivan mi-a spus că ai plecat în oraş. — Ce fată ? se miră Anne. — Astăzi am trecut pe la tine. — N-am ştiut, zise 'Anne. Katlin nu ştia de existenţa lui Hunter deoarece Anne nu îndrăznise să-i spună surorii sale că este îndrăgostită de chipeşul profesor. r- Ce ţi-a spus fata ?

m

SUSAN NAPBiB

N-a fost prea vorLâreuţâ. M i s-a *pârut cam toantâ Eşti sigura câ poate avea grija de copil ? • - Absolut sigurâ l susţinu Anne, respirând uşuratâ câ el nu aflase adevârul din gura Iui Katlin. Mâ tem câ nu sunt pregătita pentru o recepţie. Celelalte femei sunt în rochii de searâ. Te voi face de râs l Hunter continuâ s-o ţînâ de braţ şi, ajuns în drep+ul unei cabine, deschise uşa, fâcându-1 loc sâ treacă. Ce ai sub pulovâr ? — O bluzâ, răspunse Anne, ducându-şi instinctiv mâinile la piept. — Ce culoare are ? — Neagrâ. — In cazul acesta, suntem salvaţi, Dâ-mi voie Sâ-ţi scot pulovârul. — Hunter, te rog, nu aici ! exclamâ fata, îngrozita câ el are de gând sâ facâ dragoste pe vapor. — Pentru numele Iui Dumnezeu, nu-ţi fac nici un râu Cu îndemânare, Hunter îi scoase pulovârul pe care-i ojse în poşeta ei voluminoasă, apoi îi desfâcu agrafa care-i ţinea pârul strâns Ia spate. Pletele mătăsoase i se revârsarâ în jurul umerilor. Hunter îi aranjâ bluza care se mula pe bustul ei generos. — Acum ai o ţinută de seară. Crede-mâ câ nimeni nu-şi va da seama câ n-ai venit pregătita pentru recepţie. Bărbaţii te vor mânca din ochi, conchise Hunter surâzând. — N u e vina mea.. N-om ştiut câ te voi întâlni aici, se scuză Anne, dându-şi seama câ intenţiile lui erau paşnice.

I D E N T I T A T E DE ÎMPRUMUT

^ 122

— V o m participa la masa datâ de Camera de Comerţ c u ocazia încheierii unui contract comercial între Noua Zeelandâ şi Rusia. Sâ mergem. Suntem în întârziere, adâugâ Hunter; uitându-se la ceas. Moi târziu imi vei spune t e câutai pe chei. — N-aş vrea sâ... — N u mai poţi da înapoi. Voi asculta explicaţiile tale mai târziu. Acum comportâ-te ca şi cum ai fi o doamnă... Hunter o conduse pe Anne la un bar înţesat de Jume şi o prezentă căpitanului şi ofiţerilor care se arătaseră încântaţi câ ea vorbeşte limba rusâ. Anne reuşi sc fie la înălţimea pretenţiilor lui Hunter fiind în centrul atenţiei participanţilor la recepţie. D m pâcate; nici un ofiţer nu semăna cu Dimitri. Preşedintele Camerei de Comerţ rosti o alocuţiune simplă şi imediat oaspeţii şi ofiţerii începură sâ guste din preparatele culinare aflate pe o masa mare din salonul frumos ornat. Anne observa ca nu este vorba de un protocol pretenţios şi petrecu câteva momente agreabile, în ciuda faptului câ Hunter nu-i oferise decât o înghiţitură de vodcâ rece. Profesorul Lewis era în verva şi discuta binevoitor cu ceilalţi invitaţi, trecând de la un grup la altul, însoţit de Anne. Din când în când, mâna lui îl mângâia pârul, cu un gest tandru şi posesiv. — M â ierţi ? îi şopti el la ureche, dupâ terminarea mesei copioase din care nu lipsise caviarul. Oaspeţii sosiseră pe puntea navei unde marinarii cântau melodii ruseşti. — Pentru ce ? îl întrebâ ea nedumerită, observându-i privirile îndreptate spre decolteul bluzei. Pentru câ ţi-am scos pulovârul. Nu mi-ai spus dacâ ţi-a plăcut mâncarea.

124

SUSAN NAPTT?R

- Preparatele sunt delicioase. Mâ bucur câ am avut prilejul sâ vorbesc ruseşte. în privinţa pulovărului, afla câ nu este frumos sâ dezbraci femeile fârâ voia lor. Hunter fâcu o mutrâ plouată. - Pe viitor mâ voi comporta ca un cavaler. - Pot , spune câ te-ai purtat ca un pirat, îl tachina ea. - Nu trebuie sâ te răpesc pentru a te cuceri, replica el sigur pe sine. Câţi bărbaţi se pot lâuda cu oeftormanţa mea ? - îţi reamintesc câ nu am nici un prieten, aşa câ nu eşti în pericol de a avea un rival. -- Mâ mir câ m-ai ales pe mine, remarcă Hunter fuîgerând-o cu privirile. De multe ori mâ întreb daco eşti sincerâ. Anne zări un ofiţer care nu fusese în salon şi tresări. Instinctiv, degetele ei apucară fotografia din buzunar. Căutând un motiv pentru a rămâne singură, îl rugă în şoaptă pe Hunter : - Te rog, aş vrea să begu puţină vodcă. - Să hu-ţi facă rău, o avertiză el pe un ton grav. Anne îşi aminti cât de insistentă fusese Katlin şi se gândi câ nu trebuie sâ piardă ocazia de a vorbi între patru ochi cu Dimitri, ~ Nu am nevoie de sfaturile tale. Mi-e sete, asta-i to+ ! Hunter se uită curios la ea, dar zise calm : - Bine, îţi voi aduce un pahar de la bar. - Voi găsi eu cu cine sâ discut pânâ te întorci, îl asigură Anne, îndreptându-se spre locul unde ofiţerul, îmbrăcat în alb, discuta că căpitanul vaporului.


^ 125

Anne aştepta câteva secunde pânâ când căpitanul o zări şi o prezentă chipeşului ofiţer. — Domnişoara Anne Trema ine este împreuna cu* profesorul Hunter Lewis de la universitatea din Auckland Ofiţerul se .înclina şi căpitanul continuă : — Domnişoară Tremaine, dumnealui este domnul Dimitri Fedorov, unul dintre cei mai pricepuţi ofiţeri de pe navă. s Anne dădu mâna cu tatâl Iui Ivan şi schimbă cu el câteva banalităţi până ce căpitanul se întoarse spre alt grup. ^ — Eşti sora lui Katlin ? o întrebă Dimitri. — Cum ai ghicit ? — Katlin mi-a arătat o fotografie de familie..; Am cunoscut-o pe sora ta la Wellington. N-am crezut că te voi întâlni aici... Dimitri vorbea bine engleza, deşi avea un accent străin. — Locuiesc în Auckland, iar Katlin a venit sa mâ vîzlteze. Am o scrisoare din partea ei. Anne. căută în poşetă şi-i întinse plicul lui Dimitri. Ofiţerul era mai în vârstâ decât în fotografie. !n jur de patruzeci de ani. Trăsăturile chipului său e*au plăcute şi surâsul fermecător., Dimitri desfăcu plicul şi înceou să citească scrisoarea. Anrie.se uită pe mal. Câţiva oameni se plimbau :Je~a lungul cheiului, dar liniştea se aşternuse deja în port. Luminile celorlalte vase alcătuiau parcă o constelaţie, atât de aprooiată încât aveai impres«o câ te afli în centrul universului. Când Dimitri îşi înaltă caoul, Anne remarcă expresia de încântare din ochii Iui.

126

m

.

•

' '

•

-I- ••

SUSAN NAPTRH

——«1-iMy.lM .•I..1....I..I II.

•"•.»

— Unde locuieşti ? Anne ezita să răspunde, dorind sa se convingă câ Dimitri voia s-o vada pe sora eL . — Nu eşti suporcrt câ oi primit o scrisoare din partea Iui Katlin atât de'târziu ? D.mitri zâmbi. — M â bucur câ sora ta m-a chemat s-o vizitez. De mult am dorit sâ fac acest lucru. Nu te necăji, nu am de gând sâ-i reproşez ceva. Condu-mâ la fitil meu. Pe tatâl meu îl cheomâ tat Ivan. Anne râmase uimita de graba tul. — Nu cred câ... Dimitri o îmbrăţişa, sâ ratând-o pe obraji. — Poţi sâ mâ duci imediat Ia Katfîn. Ştiu ca poţi ! N u ea te-a trimis ? De aceea te afli aici. Nu intru de serviciu decât mâine - dupa-arniazâ. Am ta disper ziţie o noapte întreagă. Anne râse, emoţionata de entuziasmul lui spontan, având senzaţia câ, o datâ ajunşi îrt apartamentul ei, Dimitri îi va cere sa-Mase singur cu Katlin. — Am venit cu cineva. — Cu mine. Anne auzi vocea tui Hunter şi-şi întoarse capot* Hunter ţinea în mânâ paharul cu bauţurâ şi avea uri J aer ameninţător. — Nu mâ prezinţi, Anne ? Fata luă paharul şi fâcu prezentările* Hunter se întuneca şî mai mult la chip când auzi de numele Dimitri. Ofiţerul vorbi în ruseşte cu Hunter. — Anne m-a învrtat sâ-mf vad fiul. Hunter se întoarse spre Anne, întrebând-o cu voce esprâ :

IDFKTÎTATG DE ÎMPRUMUT

127

- De aceea ai venit pe vas ? Fata se-înraţi^.câuiând o explicaţie plauzibila. - Da, dar nu cunoşti tot adevârul. - Dimitri este tatâl lui Ivan ? Vrei sâ pieci cu el, nu

2

Cuvintele lui Hunter erau tot atâtea pumnale înfipte în pieptul Annei. - Da, dar,., Hunter rosti pe un ton tâios ; - Acum îmi dau seama de ce ai fost miratâ când m-ai întâlnit pe chei. îmi pare râu câ ţi-am încurcat planurile. De ce te-ai ferit de mine ? Dimitri este câsătoat ? Anne îl privi pe Dimitri, aşteptând un râspuns din partea iui. • - Nu, Anne, nu sunt însurat, precizâ Dimitri, Sunt Jiber şî independent - Sâ nu-J crezi, Anne, o preveni Hunter. Nu-i €uno$k pe marinari, fntreaba-J câţi copii are în porturile pe care ie-a vizitat i - Nu am nimic <ê ascuns ! susţinu Dimitri. N-am ştiut ae copil. Am iubit-o pe Katâin, dar am fost nevoit sa pJec cu vaporuL Anne se temu câ Hunter va provoca un scandal $? încercă sâ-i linişteascâ. - Te rog, Hunter, sâ încetezi. Vino cu noi şi te vei convinge câ am dreptate. Hunter o privi cu dispreţ, spunând pe un ton rece • - Nu, mulţumesc, am încă păreri demodate. Îmi place sâ fiu singurul bârbat cu care vorbeşti. Anne simţi câ-i îngheaţâ sângele în vene, -

Greşeşti.

128

SUSAN NAPTT?R

— Alege : pe m»ne sau pe el ! Anne râmase fârâ grai în faţa acestei reacţii neaşteptate. — Hotârâşte-te repede I Hunter o privi ţinta pe Anne şi afirma pe un ton sacadat : - Ai fâcut deja alegerea, nu ? Nu vreau sâ mâ amestec în viaţa ta. Tot ce pot sâ-ţi doresc este sâ ai o noapte minunatâ. Sper câ vei profita de ocazie ! Profesorul Lewis se râsuci pe călcâie şi se îndepârtâ cu un pas hotârât. - Sâ mâ duc dupâ el ? o întrebâ Dimitri pe Anne, care era incapabila sâ acţioneze în acel moment. EstS o confuzie regretabilâ. Nu tu eşti mama lui ivan. Anne zâmbi. înţelegerea de care dâduse dovadâ D/mitri o mişcase foarte mult închizând ochii, fata scoase un suspin amar. Gu o zi în urmâ, fusese atât de fericitâ şi acum totul se terminase intre eo şi Hunter. - Nu cred câ pot sâ-l conving de nevinovâţia ta, continuâ Dimitri pe un ton blând. Este prea nervos. Anne deschise ochii şi râsuflâ adânc. Voi avea o explicaţie amânunţitâ cu el mai târziu. Sper sâ-şi dea seama câ a greşit Dimitri observâ câ fata este tulburata şi câutâ s-o încurajeze : — Hunter a fost furios când te-a vâzut cu alt bârbat. Se vede câ ţii la el. Sâ mergem. Am aşteptat atât de mult sâ o revâd pe Katlin. Anne fu induioşatâ de nerâbdarea lui şi porni spre pcsarela care lega vasul de ţârrrt. Va avea po-


^ 129

sîbilitatea sâ discute pe Hunter dupâ plecarea lui Dimitri/ Nava va ridica ancora peste trei zile. Dimitri o rugâ Sâ-l aştepte câteva minute pentru a anunţa câ va lipsi pânâ a doua zi. Anne ramase lângâ pasarelâ, ezitând şâ coboare pe chei, pentru a nu-l întâlni pe Hunter. Vecinul ei fusese furios şi gelos. Anne îşi aduse aminte cu emoţie cât de dezamâgit se arâtase Hunter, în momentul când îl cunoscuse pe Dimitri. Fusese gata sâ se batâ pentru ea, coutând s-o protejeze faţa de un eventual rival. Dimitri reapâru şi cei doi se îndreptarâ spre casa Annei. ivan dormea şi Katlin îl invita pe" Dimitri sâ bea o cafea. Discuţia deveni stânjenitoare şi peste câteva minute Anne se scuzâ, pretextând câ este obositâ, şi se retrase în dormitor. Timp de câteva ore, murmurul vocilor din sufragerie s împiedica-sâ adoarmâ. Din apartamentul vecin nu se auzea nici un zgomot. Anne avea inima strânsa aşteptând reîntoarcerea lui Hunter. Era aproape miezul nopţii când vecinul'ei se duse la culcare. Fata lipi urechea de perete. Dupâ câteva clipe, liniştea se reinstalâ în dormitorul lui Hunter. - Hunter ? îl strigâ Anne, fârâ speranţa de a fi auzitâ. Nici un tâspuns. Cu lacrimi în ochi, Anne îşi lâsâ capul pe pernâ. Niciodatâ n-o încercase sentimentul de singurătate ca in acel moment. Pânâ .sâ-l cunoascâ pe Hunter, nu avusese stâri depresive. Frâmântarea ei era dureroasâ, mai ales câ nu cunoscuse încă plâcerile dragostei I Anne îşi înfâşurâ cearşaful în jurul umerilor, sperând să adoarmâ. Fârâ sâ vrea, suspinele îi umpleau pieptul. ,

— Culca-te i N u pat dormi din cauza ta. Fata tresari. Prin perele se auzea vocea profesomkiii. — H unter ? — Ti-am spus sâ dormi, ce naiba J E târzi u 1 Afine era bucuroasa ca-« adresase câteva vorbe, cmar dacâ faisesera rostite pe un ton de reproş. Cel puţin Hunter ştia câ este treaza, Anrae mai soanci pujin, pânâ când sforăitul din camera de daturi o convinse ca iubitul ei adormise. Va avea ocazia sâ^l tachineze. Sforatiul era o noutate oare «iu o .deranja. Cu cât afla mai multe despre Hunter, cu atât era mai mulţumită. ivcsn o trezi la ora şase şi Anne se duse în sur feagene unde îi gâsi pe K&tin şi pe Disnitîl discutând pe canapea. Dimitri se bucura vâzâîKlu~l pe Ivan ii Anne i-l dâdu sâ se. joace cai el. Cete douâ surori intnara în bucâtârie pentru a pregăti micul dejun. Katlin îi refatâ Annei câ Drîmtre ii va cere căpitanului vasului sâ-i permită douâ săptămâni de ooncediu, pentra a sta ca Ivan. Katl in se va întoarce ia Gcîden Bay, îrrsoţitâ de ivan. Dimitri va avea timp sâ cowi preteze kirmdarele d e obţinere a cetăţeniei şi « i avea grija de oopif, ceea ce-i yo permite Iui Kat!;n sâ termine romanul. — H u vreau sâ-i forţez mâna fui Dimitri, îî mârteisi Katlin surorii sale. O a fost primul meu bârbat şi m-CTO dâwit km din drogosfe. Am fast derutata când D t e i r i mi-a doctorat oâ vrea sâ fim împreuna şi., m-am întors acasâ, neştrimf ce răspuns sâ-i dau. Sarcina ra-a dat pesle cap... Abia acurm mă dau seama câ Ivan are nevoie de tatâl lut. Poate c â 'OhaM îmi va schimba viaţa. Sper sâ mă tnţeleg bine cu el. Este bun şi generos.

MFIMRJISTM I M ÎMPRUMUT

Dupo câteva ore, Dimitri obţinu permisiunea câpitanuluf şi completâ actele de imigrare. Katlin fâcu bagajele; îngrămădind jucăriile Iui Ivan într-o geanta mare de voiaj. Anne îi conduse Ia aeroport şi despârţirea fu emoţionanta. Pe drumul de întoarcere, fgta se gândi câ lucrurile luaserâ o întorsătură" favorabila : sora ei îşi regâsise iubitul şi copilul, iar ea rămăsese în apartamentul din A&drtand, putând sâ-şi continue stucHIe. k taţa uşii îi îniâtei pe Himter ca*re a aştepta, nerâbdâtor sâ-i vorbească: - Doamne, ce-ai pâţit ? Dimitri te-a pârâsit ? Ji-am spus să nm ai încredere In ef. Sâ nu te aştepţi câ eu te vai consoia !

SUSAN VAVr^rt

132

CAPITOLUL IX — Sper câ ai folosit un anticoncepţional I îi reproşa Hunter pe un ton tâias. Anne îşi şterse lacrimile cu o batistâ albâ, spunându-şi câ arata groaznic : faţa îi era. brâzdatâ de lacrimi, avea cearcâne din cauzâ câ nu dormise suficient, pârul îi era în dezordine, nasul'era roşu de plâns, iar rochia mototolitâ. Hunter o luase în braţe şi o dusese pe canapeaua din sufragerie, începând s-o-bombardeze cu între^ bâri. - Ce-ai spus ? tresâri Anne, speriatâ de vorbele lui. Hunter era mânios, iar trasaturile chipului sâu erau dure şi nemiloase. Pârul îi era nepieptânat şi câmaşe pe jumâtate descheiata." Se vedea câ este într-o stare de tensiune maximâ. - Existâ o mare diferenţâ între liberalizarea sexuaiâ şi iresponsabilitatea cu care faci dragoste. adâ »gâ el. Ai fost fericita cu Ivan. Ai avut sprijinul familiei tale şi posibilitatea de a-ţi umple timpul, chiar dacâ trebuie sâ-l creşti singurâ pe băieţel. Hunter îi lua batista

umezitâ din mânâ şi o

arunca pe canapea, uitându-se încruntat Ia ea.


133

Asta este problema ta. Aî fost prea încântata de amor ca sâ te mai gândeşti Ia consecinţele neplăcute la care te-ai expus. Nu-ţi dai seama ce riscuri ţi-ai asumat fârâ sâ vrei ?... Pentru Dumnezeu, Anne, nu ştii câ te poţi îmbolnăvi ? Nu ţi-e fricâ de moarte ? Nu te uita aşa la mine ! Mâ scoţi din sânte ! Hunter se ridicâ de pe canapea şi începu sâ se plimbe prin încâpere. Anne îşi plecâ fruntea^ iricapabilâ sâ suporte privirile Iui dispreţuitoare. ~ Pe ce lume trăieşti ? Am crezut câ eşti o femeie inteligenta şi vâd câ te comporţi ca o' adolescenta naivâ. Chiar dacâ Dimitri ţi-a mârturisit câ te iubeşte, cum de ai acceptat sâ faci dragoste cu un bârbat care te-a pârâsit de mai bine de un an ? Cine ştie cu cine s-a culcat ? Numai Dumnezeu poate şti pe unde s-q oprit şi cu cine a avut contacte sexuale. Nu ţi-ai dat seama câ te înşalâ din nou ? Am observat privirea lui şi pot sâ-ţi spun câ nu a âta prea îndrăgostit de tine. — Dar nu m-a iubit niciodată, îndrâzni Anne sâ deschidă gura, socotind câ sosise momentul unei destăinuiri sincere. Hunter se opri în dreptul ei, ţinându-şi mâinile în şolduri. Vocea lui avea o inflexiune asprâ, când vorbi : — Dacâ ai ştiut acest lucru, de ce l-ai primit în ptftui tâu ? — N-am ştiut! repiicâ Anne. — Ce spui ? se râsti el furios. Nu minţi ! Nu sunt atât de prost încât sâ nu-mi dau seama ce s-a petrecut între voi şi dimineaţa l-am vâzut pe Dimitri

SUSAN N A P I E R

ieşind ,de la tine. A stat peste noapte în apartamentul tâu, nu-i aşa ? Hunter era atât de indignat încât n-o lâsâ sa râspundâ. — Orice gândeşti despre mine, nu merit o asemenea ruşine ! Dimitri era lângâ tine când ai bătut în perete ? V-aţi distrat pe seama mea, ştiind câ sunt singur ? Ti-ai bâtut joc de mine ! urla el. — Nu ! N-aş îndrâzni niciodatâ sâ te umilesc. Hunter» crede-mâ, niciodată ! Nici nu pot sa te înşel cu Dimitri ! Nu pe mine a venit sâ mâ vadâ,J — Desigur câ ţi-a spus câ doreşte sâ-l vadâ pe Ivan, o întrerupse Hunter. Este un tip şiret Ştie foarte bine sâ-şi atingâ scopul. Şi-a dat seama câ nu-! păţi- opri sâ-şi vadâ fiul. S-a folosit de dragostea ta de mama, asta a fâcut! Hunter îi arunca nişte priviri încârcate de furie. — Unde este ? — Cine, Dimitri ? Hunter dâdu nervos din mânâ, pentru a arâta câ Dimitri nu merita nici un respect. — Nu el ! ivan ! Anne se uitâ mâhnitâ în jurul ei. Apartamentul pârea pustiu şi rece. Scutecele şi jucăriile dispăruseră, ca şi zâmbetul drâgâlaş al bebeluşului. Nu mai avea cui sâ-i povesteascâ tot ce fâcuse în-tîmpul zilei. Ivan îi ţinuse Ioc de familie şî de câldurâ umana. Anne ofta de durere. — L-a luat Katlin. — Unde l - a dus ? — Acasâ,


Anne îşi piecâ privirile, simţind c a are lacrimi în ochi. Emoţia ei era adânca. Galul din suflet câ nu-i va mai vedea pe Ivan îi lâsase un gust amar. Era mâtuşa~ lui... dar nu putea sâ-l creascâ. Orice s-ar întâmpla, Ivan va avea întotdeauna un loc în inima ei. Conoscând-o bine pe sora ert Anne se aştepta ca peste douâ sâptâmân:, Katlin sâ vina sâ o roage sâ aibâ grija de copil, deoarece Dimitri îi râpea prea mult timp. Timpul ei preţios pentru a termina cartea. - Anne? o striga Hunter, aşezându-se pe canapea. Fata nu îndrâzni sâ se uite ki el şi Hunter îi ridica bârbia. - Unde, acasâ ? Casa iui Ivan este aici. Doamne, i-ai încredinţat copilul acestui nemernic ? Eşti mama lui Ivan ! - Eu nu sunt... - Nu 1 îi porunci el înfuriat Sâ nu spui niciodatâ asta I L-ai născut şi i-ai dat sâ sugâ, îi iubeşti şi-i porţi de grija. Eşti cea 'mai bunâ mama din lume. Hunter îi şterse lacrimile cu dosul palmei. Nu eu om fâcut toate aceste lucruri ! şopti Anne, intrebându-se dacâ Hunter o va ierta atunci când va afla adevârul. Fata îşi puse mâinile peste ale fui şi spuse, privîndu-I în ochi : îf iubesc pe fvan, deşi nu este copilul meu... Anne respirâ adânc şi adâugâ pe un ton potolit : .. - ivan este nepotul meu, nu fiul meu. Hunter nu spuse nimic şi tâcerea lui i se pâru Annei de nesuportat

136

S U S A N N A P IER

— Am avut grija de el, deoarece sora mea a fost bolnava. Katlin d suferit o cădere nervoasa dupâ naştere. Casa ei este izolata şi familia mea era îngrijoratâ. Când m-a rugat sâ-l iali cu mine la Auckiand, n-am putut s-o refuz. Ieri a venit sâ-şi ia bâiatul înapoi, zicându-mi câ i-a fost tare dor de el.,. Ai vâzut-o şi tu pe Katlin. Ai crezut câ este fata care are grija de copil în lipsa mea. Katlin este sora mea cea mare... Anne îşi umezi buzele şi continuâ : — Katlin a venit sâ-l ia pe Ivan şi în acelaşi timp m-a rugat sâ-l caut pe Dimitri. în felul acesta, tatâl lui Ivan va putea sâ petreacâ douâ sâptâmâni la Golden Bay şi se va întâlni cu familia mea... Poate câ sora mea îşi va gâsi liniştea... Hunter îi fâcu semn şâ nu se opreascâ. — Am vrut sâ plec şi eu cu sora mea, dar Katlin m-a rugat sâ râmân aici pentru a termina romanul, respectând condiţiile impuse de fundaţie. Anne îşi ceru scuze pentru câ-l lâsase pe Hunter sâ creadâ câ Ivan este fiul ei. — Imi pare râu câ, atunci când l-ai vâzut pe Ivan, nu ţi-am spus câ el nu este copilul meu. — De ce n-ai recunoscut câ-l hrâneşti cu biberonul ? Anne se înroşi în obraji. — Nu-mi dau seama de ce am susţinut câ-l hrânesc pe Ivan. Pe moment, n-am gâsit un râspuns mai bun. Sora mea a fost extrem de bdlnavâ şi n-a avut lapte pentru a-şi hrâni fiul. Nimeni din familia mea nu a putut sâ se ocupe de bâieţel. Mama este slăbită şi nu se descurcâ singurâ cu un copil. Anne simţi câ sosise momentul sâ i se destâinuiascâ lui Hunter, înainte ca acesta s-o întrerupâ.


^ 137

Deja citea pe chipul lui semnele mâniei ; ochii luceau omeninţâtor, iar colţul gurii îi tresâreq nervos. * Trebuia sâ fac ceva pentru sora mea şi m-am ocupat de Ivan. II iubesc mult pe nepoţelul meu. Nu am bănuit câ lucrurile se vor complica. - Ce loc ocupâ Dimitri în inima ta ? - Nici unul ! Nu pe mine m-a iubit. Pânâ în seara trecutâ, nici n-a ştiut câ este tatâ. Eu l-am anunţat câ are un fiu. De aceea m-am dus pe nava. ~ De ce nu mi-ai spus asearâ ce cauţi pe vas ? ~ Deoarece era vorba de sora mea, nu de mine ! răspunse Anne, hotârâtâ sâ-l înfrunte pe Hunter, 3 cârui fericire depindea de modul cum îşi a pâra cauza. - Erai gata sâ mi te -dâru-ieşti, fârâ sâ ai încredere în mine ? Cât crezi câ mâ poţi ţine departe de adevâr ? Câteva sâptâmâni ? O lunâ ? Ai în* credere in mine sau mâ consideri un strâin ? Acum familia ta este fencitâ. Sora ta şi-a lut copilul şi tu încerci sâ mâ umileşti ? Anne ripostâ cu calm : - Nu am avut de gând sâ-mi bat joc de tine; Hunter. - Poate câ n-ai avut aceastâ intenţie, dar ai reuşit sâ mâ faci sâ mâ simt jenat Doamne, ce lecţie mi-ai dat I - Crede-mâ câ n-am vrut. Anne îndrâzni sâ-l priveascâ în ochi pe Hunter, Inima ei bâtea cu putere. Momentul cel mai greu trecuse. Un zâmbet timid înflori pe buzele fetei. Fârâ sâ se grâbeascâ, Anne îl mângâie pe mâini. Hunter îşi retro se mâinile şi o cuprinse de. umeri.

414

SUSAN N A P I E B

— Ai mare noroc ca nu sunt un om violent ! Anne îşi lâsâ oapul pe spate, oferi ndu-i gâtul într-un gest disperat, ca şi cum ar fi acceptat orice pedea psâ. — M-ai minţit! Fata clgtînâ din cop. — Aşa ef dar am avut circumstanţe... Hunter nu voia sâ asculte explicaţiile Annei. — Aşadar, nu ai nici un fiu ? Nici un iubit din Rusia ? Anne dâdu negativ din cap. — Nici soţ ? — Nu ! — Nici o fiica ? — Nu ! rosti Anne cu voce tare, prinzându-l pe Hunter de braţ. — Eşti sîgurâ câ nu ai un alt iubit ? se interesa Hunter, trâgând-o la pieptul lui. Cu tine nu se ştie niciodatâ. Nu ai pe nimeni ascuns în dulap? Anne se înfiorâ Ia atingerea trupului lui. — Nu ! Te rog, Hunter, nu mâ mai chinui. Ştiu câ nu vrei sâ-mi faci râu. Dâ-mi drumul. Atingerea corpului lui îi provoca o tulburare răvăşitoare. Anne începu sâ gâfâie, încercând sâ se desprindă din îmbrâţîşare. Din pâcate, puterile o pârâsirâ şi zbaterile ei furâ zadarnice. Hunter o ţinea strâns în braţe, iar eforturile ei nu fâceau decât sâ-i aprindâ flacâra pasiunii. ~ Am spus sâ-mi dai drumul ! — De ce ? murmurâ el, mângâindu-i faţa îmbu] o rata. Nu aştepţi pe nimeni. Ceilalţi te-au pârâsit şi eşti singură.

IDKNTITAT5 D E Î M P R U M U T

Anne se răsuci sâ scape şi nasturele de sus ai bluzei se~desfâcu, dând ia iveala sutienul care-i ţinea sânii generoşi. - Uite ce ai fâcut 1 ii acuzâ ea. Hunter aruncâ o privire pofticioasâ, fâcând-o pe Anne sâ-şi ducâ mâna la piept - Nu te atinge de mine ! protestâ fata fârâ convingere. Hunter zâmbi triumfâtor. - Acum este prea târziu sâ mâ opresc. Ce putem face in continuare ? Este ora valâptatului. Pot sâ-l înlocuiesc pe nepoţelul tâu. Mâna lui îi cuprinse un sân, mângâindu-l uşor. - Am crezut câ este plin de lapte pentru bebeluş. Sunt încântat sâ constat câ este ia fel de tare ca un fruct copt care trebuie gustat, adâugâ Hunter, * Cu degetele de Ia cealaltâ mâna îi desfâcu nasturii de Ia bluzâ. Anne scoase un oftat, zbâtându-se sâ se elibereze de povara trupului lui Hunter care o apâsa sub greutatea Iui. Rezistenţa ei slabi. Anne nu se va mai împotrivi dorinţei lui, Iâsându-1 sâ facâ tot ce voia. Dacâ do-, rea s-c seducâ prin violenţâ, atunci el va da peste o victimâ supusâ şi resemnata. Dragostea Annei era mai puternicâ decât mândria ei. încet, îşi puse mâinile pe umerii Iui, lâsându-se dezmierdatâ fârâ împotrivire. - Hunter, te rog... - Aşa mi-ai spus şi data trecuta f îl reproşâ efJ , Nu ti-a plâcut cum te-am îmbrâţîşat ? Hunter îi scoase bfuza cu o mişcare abilâ şi se aplecâ asupra chipului ei. Anne închise ochii şi-i aştepte sâ ruta rea. El îi pecetlui buzele într-un sârut

140

S U S A N NAP IER

lung şi apăsat Anne uita de toate ; intensitatea îmbrăţişării îi paraliza voinţa. Nu protesta când el îşi strecura mâna la spatele ei, desfâcându-i sutienul. Sânii scăpară din strânsoarea elasticului şi Hunter scoase un suspin satisfâcut, lungindu-se pe canapea, alâturi de Anne, Gura Iui aluneca repede pânâ ajunse la sânii tari. Sârutârile devenirâ gingaşe şi sânii se întârirâ ca prin minune. Degetele Iui îi mângâiau pielea fina de sub sâni, iar gura lui apucâ alternativ sfârcurile care se obrâznieiserâ, înâlţându-se ca nişte coarne de melc. Anne fu ştrâbâtutâ de fiori în tot trupul. Mângâierile Iui îi trezeau senzaţii neobişnuite şi râscolitoare. Genunchii Iui o forţarâ pe Anne sâ desfacâ picioarele şi Hunter începu sâ-i scoatâ fusta cu mişcări blânde. Dezmierdârile lui devenirâ din ce în ce mai senzuale, fâcând-o sâ geamâ. de plâcere. Degetele lui se piimbarâ pe pântecele ei, apoi pe coapse şi pe şolduri în timp ce atingerea buzelor Iui îi dâdea senzaţie câ este strâpunsâ de mii de ace de foc. Prima ei experienţâ eroticâ era atât de copleşitoare, încât îşi dâdu seama câ era goala abia când Hunter o .îmbrâţişâ cu putere, urcându-se pe trupul ei. Pârul ei îi acoperea sânii iar Hunter o sârutâ îndelung pe gurâ. Mâinile Iui îi mângaiarâ pletele mâtâsoase, umerii rotunzi şi coapsele apetisante. Anne îşi întoarse capul, protestând ca este goala. Hunter zâmbi şi continuâ sâ-i exploreze corpul. Degetele Iui se oprirâ pe sexul ei, începând sâ o dezmierde cu mişcâri experte.


^ 141

Fatc simţi în trup o flacârâ mistuitoare. Nemaiputând sâ se obţinâ, Anne suspinâ de plâcere, încurajându-I pe Hunter sâ-şi continue mângâierile, — Cât de finâ şi de fierbinte eşti... Cât de mâtâsoarc ! Aşa, mişcâ-te aşa, draga mea... foarte bine., mai tare.;, mai repede... Nu, scumpa mea, nu încc... Anne se lâsâ purtatâ, într-o stare de semiconştienţâ, pânâ Ia târâmul miraculos şi necunoscut al voluptăţii, unde dorinţele ei îşi gâsirâ o împlinire aproape perfectâ... Hunter fâcu o pauzâ, scoţându-şî hainele, apoi se culca peste trupul ei arzâtor, câutând cea mai bunâ poziţie pentru a o poseda. Mâinile lui tremurâtoa-e îi desfâcu picioarele şi sexul Iui tare îi atinse pântecele. Fata scoase un geamât surd, închizând ochii. Hunter o luâ de mâna şi o conduse încet pâna când degetele ei îi cuprinserâ sexul care începu sâ se mişte uşor. Trupul fetei se undui sub apâsarea ritmicâ a coapselor lui Hunter, armonizându-se cu mişcârile din ce în ce mai repezi ale corpului lui încordat Când degetele ei devenirâ prea îndrâzneţe, el o prinse de încheietura mâinii. — Opreşte-te, rosti el cu voce întretâiatâ. — De ce ? El îi îndepârtâ mâna şi, fâcând o mişcare rapidâ. se arcui cu îndemânare, gata sâ o pâtrundâ. — Fiindcâ vei fi a mea. Cu un ultim efort, Hunter o posedâ. Totul se petrecu atât de repede, încât Anne nu avu timp sâ Scoatâ un ţipat, fiind uimitâ câ nu simte nici o durere... Hunter se dovedise a fi priceput şi râbdâtor, prelungind plâcerea dragostei.

SUSAN NAPIER

- 'Nu''.*nâ "durut, .şopti 'Arme. ridicându-şi pieptul care se freca de parul lui mâtâsos de pe piepL Hunter îşi trase râsuflarea şi înalţâ capul, sprijinindu-se în coate, în timp ce trupul ei fremdta şi se lasa pătruns de bârbâţia lui. - Nu ai mai cunoscut alţi iubiţi» Anne? ^Nicî unu! ? Anne îşi lâsâ capul pe canapea. Chiar şi în momentele cele mai delicate, bârbaţii sunt cuprinşi de o curiozitate bolnăvicioasa. ™ Ce mai conteazâ acum... murmura Anne, cuprinzându-l cu braţele. Hunter se retrase puţin, apoi intra mai adânc, vibrând de dorinţâ. Sudoarea începu sâ-i curgâ pe piept şi pe umerii musculoşi. Genunchii lui se îndepârtarâ permiţând un control mai strâns al îmbrâţişârii care trezi o voluptate de nedescris în trupul Annei. - Sunt primul tâu bârbat, Anne ? Hunter se retrase uşor şi Anne tresari speriatâ, înficjându-şi unghiile în coapsele lui, strângându-I cu putere Hunter începu sâ se mişte într-un ritm rapid, care-i transporta pe îndrâgostiţi în paradis. - Sunt primul, Anne? Hunter se opri din mişcare, aşteptând râspunsul ei. - Da, da l Dacâ aş fi ştiut ce plâcut este sâ faci dragoste, n-aş fi aşteptat atât de multa vreme ! Degetele ei se plimbarâ pe spatele lui Hunter, apoi pe pieptul acoperit de par catifelat şî coborârâ pânâ la pântecele lui încordat, acolo unde trupurile lor erau unite într-o Imbrâţişare dâtâtoare de senzaţii nemaiîntâlnite de Anne. Ah, dacâ aceste clipe ar putea dura la nesfârşit!

IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^

143

— Oh, ce conteazâ ? rosti ea gâfâind. Are vreo importanţa? Taci, Hunter, continua sa mâ iubeşti! Vorbim dupâ aceea. Nu te opri. EI râse uşor, răspunzând chemării ei printr-o x îmbrăţişare înflacâratâ. — Nu-ţi fie teamâ, stâpâna m e a ! Sţrânge-mâ tare, aşa f Simt câ vom avea multe minute de petrecut împreuna 1

*

%

Anne stâtea întinsa pe spate, liniştitâ şi obosita, uitându-se Ia razele soarelui de dupâ-amiazâ care se desenau pe tavanul din dormitor. — Aşadar, asta înseamnă sâ faci - dragoste ! exclamâ ea, mângâindu-I pe Hunter care era lungit lângâ ea. — Trebuie sâ înţeleg câ eşti încântatâ ? o întrebâ el, sprijinindu-se într-un cot pentru a-i vedea chipul radios de fericire. — Ţi-am dat aceastâ impresie ? se mirâ ea stânjenită, amintindu-şi câ, în unele momente, fusese prea entuziasmatâ. — Eşti foarte sertzualâ, nu ai de ce sâ te ruşinezi — Am fost aşa de îndrâzneaţâ ? Anne constatâ cu surprindere câ este gaalâ şj încercă sâ-şi acopere pieptul cu cearşaful. Hunter îi smulse cearşaful şi-I aruncâ pe podea, fqrâ sa-i pese câ era şi el gol. Anne exclamâ, încurcata : — Dacâ am răcit ?i

144

'

'

S U S A N NAPTF.R

El zâmbi amuzat — Nu ai trecut prin acest pericol. Nu vrei sâ ştii de ce n-ai râcit ? Privirea Iui se opri pe sânii plini ai Annei. Ea îşi duse instinctiv mâna la piept. Hunter îşi întinse braţele. Anne nu-l mai vâzuse niciodctâ atât de calm ş* de mulţumit, împâcat cu lumea şi mai ales cu... ea. Chiar şi în momentele cele mai pasionate, Hunter pâstrase o rezervâ nefirească, dându-i Annei impresia câ el îşi închipuie câ face dragoste cu o altâ femeie. Poate cu Deborah, îşi spuse Anne, femeia pe care o dispreţuise mama lui. Hunter îşi iubise mult soţia, astfel câ devenise ruşinos când era cu o altâ femeie. — Aşa eşti întotdeauna dupâ ce faci dragoste ? îl întrebâ Anne, mâhnitâ câ el nu-i adresase cuvinte duioase. — Depinde dacâ mi-a plâcutsau nu. Anne îşi aranjâ pârul şi o buclâ câzu pe pieptul iui. Hunter se înfiorâ, — Sâ^rni aminteşti, data viitoare, sâ-ţi cer sâ repeţi gestul. — Care gest? — Mângâierea cu pârul tâu mâtâsos. Emoţia o fâcu sâ-şi învingâ^ jena, întrebându-l : — De ce nu mi-ai râspuns la întrebare ? , EI se uita ţinta în ochii ei. — Nu cred câ este cazul sâ-ţi mârturisesc ceea ce simt. Este un lucru care mâ priveşte numai pe mine. . Anne se îngălbeni la faţâ, şi-şi întoarse capul de parcâ ar fi fost pâlmuitâ, fârâ sâ observe câ el înâlţase o mâna în semn de împâcare.

IDENTITATE D E ÎMPRUMUT

^ 145

- Anne, suntem maturi şi fiecare dintre noi are un trecut care nu poate fi uşor uitat. Ceea ce s-a întâmplat între noi nu poate" sâ schimbe felul nostru de a gândi şi de a percepe lumea. Amândoi am greşit, dar totul s-a datorat faptului câ am fost nerăbdători sâ facem dragoste... Dacâ vom râmâne 'amanţi, va trebui sâ trasârft o -linie'ferma între sex şi viaţa noastrâ particulara. Nu putem cere mai mult decât putem da. Ai vâzut ce încurcâturâ ai produs când mi-ai spus câ Ivan nu este copilul tâu. Sunt unele probleme pe care vrei sâ le pâstrezi pentru tine şi sâ le rezolvi fârâ sfatul meu. Te înţeleg perfect şî vreau sâ-mi acorzi dreptul de a avea problemele mele personale. Personalitatea mea nu se poate limita la sex şi la plimbâri. Asta nu înseamnâ cq nu ai dreptul sâ-mi pui întrebări, numai câ nu trebuie sâ te superi dacâ râspunsurile mele nu sunt cele pe care Ie aşteptai. Chiar dacâ suntem îndrâgostiţi, fiecare are nevoie de independenţâ. - Am crezut câ acum vom fi mai apropiaţi, rosti Anne, gândindu-se la faptul câ el spusese câ sunt îndrâgostiţi. Ce frumos sunâ acest cuvânt! Este o vorbâ calda, datatoare de speranţa şi de frumos. Unii cameni râmân îndrâgostiţi mulţi ani, chiar pânâ ia moarte. - Poate ai dreptate, dar nu vreau sâ dau nimânui socotealâ. — Ţi-am cerut eu aşa ceva ? — Iţi reamintesc câ relaţia dintre noi mâ obligâ sâ-ţi fiu credincios. Nu sunt libertin I Hunter se coborî din pat şi se îmbrâcâ în graba.' — Pot sâ fiu geloasâ ? se interesâ Anne, intrigata de faptul câ Hunter era atât de egoist, încât fixa numai el regulile.

146

SUSAN RAPTER

Cel puţin Hunter avusese bunul-simţ sâ nu-i poruncească sâ se irtdragrosteaşco de el l — Am permisiunea sâ alung blondele care vor bate ia uşa ta ? Hunter îşi lua cămaşa de pe scaun şi o privi pe Anns pe sub sprâncene. — Foţi sâ mâ pâzeşti de ispite. îmi place câ eşti poseswâ, în limita bunei-cuviinţe-. Hunter se. apleca şi o sârutâ pe gura, apoi se îndrepta spre baie. ~ Fac un duş înainte sâ plec, o anunţâ fârâ sâ aştepte încuviinţarea ei. Trecuserâ deja câteva minute de când Hunter ieşise din baie şi Anne .se mirâ câ el nu venise în dormitor sâ-şi ia la revedere. Punându-şi halatul pe umeri, Anne paşi în picioarele goale şi se opri, uluita. în dreptul uşii. Trebuia sâ-şi fi închipuit I Hunter era în sufragerie, aşezat Ia birou, citind manuscrisul Iu» Katlin. EI îşi ridicâ ochii şi zâri tabloul mamei sale agafat oe perete. — Mama ta a insistat sâ-l primesc, îi explicâ Anne Hunter clătină din cap şi o întrebâ brusc : — Unde este restul ? Ar.ne fâcu ochii mari, — Care rest ? Asta este singura pânzâ de la mama ta — M â refeream Ia celelalte capitole. — A, este vorba âeipre carte l — Da, despre carte. Sunt aceleaşi care au fost prezentate Ia concursul organizat de Fundaţia Markham. Nici mâcar nu lerai corectat Nu ai scris nimic de când eşti aici.

IDENTITATE DE

ÎMPRUMUT

m

Hunter puse manuscrisul pe birou, aJâturi ele cursurile universitare. — N-am gâsît nici o notiţa. Nici planul viitoarelor capitole. Trebuie .sâ te apuci imediat de treaba. r- Eu ?! exclama Anne. Hunter îşi ridicâ sprâncenele în semn de mirare. — Nu este nimeni în afara de tine în aceastâ camera, o ironizâ el. — Hunter, eu... —: Nu vreau sâ-ţi iroseşti talentul, o întrerupse el. Jrebuie sâ lucrezi mai mult Criticii au încredere ir* tine. Vreau sâ termini cartea, ai înţeles^ Poţi face asta, pentru mine I Nici nu mâ gândesc sâ dau ochii cu Arnold Markham ca sâ fiu acuzat câ te-arţi împiedicat sâ scrii I Ii cunoşti personal... pe Arnold Markham ? îl întrebâ Anne, ştergându-şi palmele ude de halat Nu-i rnârturisise totul iubitului e i ? Nu-i spusese câ sora ei fusese bolnavâ şi câ o rugase sâ vina în locul ei Ia Auckland, având grija de Ivan ? Katlin sperase sâ termine cartea, dacâ va avea timp liber. Anne se întrebâ dacâ Hunter nu o iertase fâcând dragoste cu ea. Poate câ nu fusese destul de explicită, încurcând relatarea întâmplârilor prin care ajunsese în apartamentul destinat surorii sale. Simţi câ-i fuge pâmântul de sub picioare. Oare ce-i mârturisise Iui Hunter ? în graba de a se face înţeleasa de el, emisese unele lucruri fârâ voia ei. Acum se gândea, disperata, dacâ menţionase câ sora ei era scriitoare ? Oh, Doamne, la sfârşitul discuţiei, Hunter o întrebase dacâ mai este cineva ascuns sub pat I Atunci trebuia sâ-i spună tot adevărul \

148

SUSAN NAPTT?R

Arnold este un prieten apropiat mamei mele, o informa Hunter, şi tatâl fostei mele soţii. Anne simţi un fior de gheaţâ pe şira spinării. Hunter îl cunoştea foarte bine pe Arnold Markham, pentru care avea o stimâ deosebitâ. Era clar câ minciuna ei, o datâ divulgata,-o va face sâ-şi piardâ iubitul. Chiar dacâ este amanta lui, nu va avea niciodatâ influenţa pe care Deborah o avusese asupra lui Hunter. Hunter îi urâ noapte bunâ şi ieşi din încâpere. Anne se hotârî sâ facâ un ultim sacrificiu pentru sora sa. Un sacrificiu dureros, deoarece acesta îl-ce r ea. sâ renunţe Ia iubire. Cu mâinile tremurândeîncuie manuscrisul în sertar şi trase zăvorul Ia uşâ.


^ 149 %

CAPITOLUL X — Anne, nu-mi place cum araţi. Eşti cam obosita. Nu te simţi bine ? Rachel Blake se opri în faţa maşinii sport parcata lângă biblioteca universitâţii. Anne se întoarse câtre colega ei şi ofta. — - Nu ştii câ n-am timp nici sâ respir? Sunt extrem de obositâ. — Vrei sâ te duc acasâ cu maşina ? — Am numai patru sute de metri de «mers pe jos. Iţi mulţumesc, Rachel, dar vreau sâ mâ mişc puţin. Abia aştept vacanţa. Sâptâmânâ viitoare voi lenevi în pat pânâ la prânz ! Rachel îi spuse Ia revedere şi Anne urmâri maşina roşie care se pierdu dupâ copacii de pe marginea şoselei, li era'recunoscătoare prietenei sale pentru încurajări, deşi aceasta nu putea s-o ajute în privinţa problemei care-i frigea inima. Cu o searâ înainte, ceie douâ studente petrecuserâ câteva ceasuri Ia un bar, bucurându-se câ terminaserâ semestrul, Rache!, optimistâ ca întotdeauna, o sfâtuise sâ aibă încredere în viitor, asigurând-o câ norocul îi va sujode ~ntr-o zi... v — Trebuie sâ ai râbdare, draga mea. Nu se ştie ce gânduri are Hunter, aşa câ trebuie sâ cunoşti

misim

WAmm

mai întâi intenţiile lui. Am impresia câ profesorul. Lewis te-a vrăjit. - Iţi mulţumesc, Rachel, vorbele tale mâ fac sâ mâ s,imt mai bine, spuse Anne pe un ton ironic; Vestea câ ea şi profesorul Lewis au o aventura se râspcndise repede în campusul universitar, în ciuda discreţiei celor doi îndrâgostiţi. Nici faţa de Rachel Anne nu recunoscuse câ este îndrâgostitâ de Hunter, admiţând câ legătura lor este trecâtoare. — De ce nu te-a pârâsit ? o întrebâ Rachel. Se pare ce te-a wâjit. Oricum, el este mai în vârstâ decât tine si nu te scoate deloc în oraş-,. Pentru un drum în paradis nu era nevoie de ie-, şire din casâ. O noapte de fericim era mai prefe'ocH sâ decât o petrecere sau o masa la reslaumnt. RadheJ ni înfipsese un ghimpe în imam, Anne descoperi cu uimire câ aforismul lui Franci* Baoon era adevârat : este iiraposibii sâ iubeşti şi în acelaşi timp să fii înţelept Dupâ ce descoperise ce plâctitâ este' iubirea^ Anne renunţase la ideea unei ^Jujbe tem-; pora*-e şî anulase şedinţele de masaj, pentru a pe-' trece mai mult timp cu Hunter, asifei câ ecwoimile ei se epuizaseră repede. Cu câteva zile în urma îi telefonase surariî satei, nu atât ca sa afle veşti despre ivan, oât mai ales sâ-i cearâ consimţământul hk Katlin de a-i mârtudsi iui Hunter tot a d e r a r ă Katlin o informase câ Ivan avea deja opt dinţi-; şori şi câ Dimitri se îmbaincase pe vapor, ijvând a sigurarea ca pmblefna rezidenţei va fi rezolvată cat se poate de repede. Anne se bucurase oâ sora ei este fericita şî o ruH gase sâ-i spunâ ce sâ facâ în privinţa tei Hurrter.y Cred câ pânâ ia ugranâ trebuie sâ-i spui ade-1 *â?ui, dacâ nu poţi sâ mai înduri tensiunea oare-ţi

I-MNTÎTATB-ML ÎMPRUMUT

15*

macmd nervii. Am un contract pentru p*jWfcarea cărţii, dar poale ca TOI gas? crff editor... DiwFtr? va putea sâ-mi dea bani pentru a mâ întreţine. Aceasta nwmm în cazul Ist care el vma sâ râmâna aut mine. My mea® sâ- i farfeez mona r Anraer exista posifoiîiftcrtecr sâ nu ai neôce cie Iertarea lui Muanfer; Dacâ te iubeşte cu arievarat; nu cred câ HuMer va dorii sâ te p.ardia t Poate câ se gândeşte sâ pas&reze tăcerea* sl sa mr-i divuê raraie tas Arnold altfel vei pamsr apartament^ şi vef FSŞR din* w.aţa Amte- considera ca erau» prea iroPte semne de Întrebare în argumenleFe surorii scrie. SrngurtrP lucm rreplâciif m afara de posfbifptofeo cai el sâ n-e itrbeasea era ca, mdMgosfrt fiind, sa» f?e rănit db ineînaredenecr foF. Pulea ecr oare să4 roage sâ-yr ffna gara» ? Merifer e
152

SUSAN NAPTT?R

cu câşti, astfel ca pasiunea ei pentru muzica rock ' nu-l mai deranja în serile când el asculta jazz sau lucra la roman. Jn schimb, Anne îi dâruise singurul lucru important care putea sâ-l mişte pe Hunter : dragostea ei. Spre surprinderea lui, Anne se dbvedi a fi o fiinţa cai e se bucura de viaţa, gâsind în fiecare lucru o satisfacţie dâtâtoare de fericire. Pasiunea pentru limbile străine'şi curiozitatea de a-şi îmbogâţi cunoştinţele în privinţa civilizaţiilor pe oare Ie studia erau atât de sincere, încât sufletul rânit al lui Hunter începuse sâ sirntâ câ existenţa este minunatâ. Anne dansase pentru d-i face plâcere şi-l învâţase sâ aprecieze muzica uşoarâ, rugându-I sâ-i vorbeascâ despre artâ şi politicâ, şi acceptase sâ piardâ partidele de şah pentru a nu-i ştirbi aura de superioritate. Toate acţiunile eî izvorau din iubire şi Anne considera câ purtarea sa era fireascâ şi nu-i pâsa de bârfele colegelor de la facultate. -Nopţile le petreceau împreunâ, deşi nu dormeau în acelaşi pat, Hunter susţinând câ în felul acesta dorinţa de a face dragoste nu icâdea în intensitate. Uneori o invitase sâ râmânâ toata noaptea în dormitorul iui şi Anne nu-şi manifestase bucuria, prefâcându-se indiferentâ, nedorind sâ-şi exteriorizeze fericirea de a fi alâturi de iubitul ei..Singurul lucru de care ea se temea era terminarea romanului. Când Hunter începea discuţia de. spre carte, Anne schimba subiectul şi el trebuia sâ respecte regulile pe care le stabiliserâ în urmâ cu câteva sâpţâmâni. De multe ori, privirile lui mustrătoare o fâceau pe Anne sâ tresarâ speriatâ : inima îi bâtea mai tare şi gândurile i se întunecau, câci

ÎPF.NTIT^LTE DE ÎMPRUMUT

153

perspectiva unei explicaţii dureroase nu oferea nici o plăcere sârmanei îndrăgostite. Hunter îi dăruise recent o perna brodatâ qu multa arta, cumparata de la un magazin de artizanat, cunoscând pasiunea ei de a sta pe jos pentru a se relaxa. Anne pusese perna pe covor, lângâ fotoliul Iui de piele şi obişnuia sâ-l aştepte stând turceşte, cu o carte în mâna. Dupâ ce fâcu un duş, Anne îşi puse halatul chinezesc din mâtase albastrâ şi-şi perie pârul lung lâsat pe'spate, apoi se aşezâ pe pernâ. Observând o valiza de culoare crem într-un colţ a! camerei, Anne se gândi câ Hunter golise o parte „din garderoba lui pentru a face loc lucrurilor ei. Curioasâ; Anne se uitâ în şifonier pentru a vedea ce spaţiu liber ere şi descoperi uimitâ o carte cu numele de D e b c a h Markham Lewis. Anne luâ volumul în mâna,- constatând câ este o culegere de poezii. Râsfoind cartea, observâ câ pe ultima copertâ se afla fotografia fostei soţii a lui Hunter, însoţitâ de o scurtâ notâ biograficâ. Volumul fusese publicat dupâ moartea autoarei.' Anne se aşezâ din nou pe pernâ, uitându-se la fotografie. Aşa cum bânuise, soţia lui Hunter fusese frumoosâ şi distinsâ. Deborah fusese o femeie fragilâ, suavâ, cu trâsâturi perfecte. Pârul de madonâ şi ochii mari îi sporeau farmecul mrstferios. Rochia albâ şi coHerul de la gât îi dâdeau distincţiei Nu era de mirare câ Hunter îi pâstrase o amintire de neşters. Deborah fusese întruchiparea idealului feminin al profesorului Lewis ! Anne citi câteva poezii, dar nu fu încântatâ, deoarece ritmul şi temele erau dificile. ^

ws&w

WAWimm

— C e citeşti: 3 Anne tresari, câcî fisuri s i l i s e pe Hunter talanii Im a i M i a £i iasă seiiviefca pe birou, apoi se apropo der ea, de^ă^&mlksr^ nodul - de lai- qsavfciâ» F l i n t e toi- fecantote... apric© asu$ira trupului Annei. Vâdr oâ-ţi. plao^ darul meutk remarca Hu-mte^ mulţumit câ Anne stâtea pe pernâ.. Mi-am dat seam® că vmi fi satis£âcu&Q de cadoul* meu. Mi~am încbiipu ; t c& ma vei aştept® ţLnand in mâna o catfcei Aane îşi dmâm me<â®k sem\<* câ efr secu&ioscuse csatte^ dupâ mutra tui încercata. - M-am fţiut câ soţia ta a scris poezii, zise Anne,, căutând sâ rămână! calma. Poemele pe care citit r » Srcm g p r o f u n d e . Deborah' a iaşi e femeie in td;i gen tâ* El zâmbi cu tristeţe. - Eşti, foarte amabila^, Anne. Hu-u aşa că nu fi-au plăcut poeziile ? Arme roşf, nerşfeiirid ce sâ: spunâ. — Hm le necâfi, r î r i nule nu* mi-cwii ^ plficurâ ultimete poe2r§. . - Eu... eu- cred ca poemeîe au fost bune, afirma Ann& fora convingere, mirata ca Hunter nu avea a părere bunâ despre creaţiile artistice ale fostei soţi*. — La fnceput, Qe&orah a ir^presianat lumea titerarâ prin arigînafîtatea creaBTlbr sale. Anne închise cartea şi privi fotografiat lui,' Deborah, - A fost o femeie foarte frumoasa. — Ăsta a fost u l dezavantaj* comemia Hunter mângâind pateri mmimm ®b Pm^m.

IDKNTRT^ME © E ÎMPRUMUT

Anine se Irfkara şî se spfîjpsari co spatele de pi-

ckmâ

I mL

— Ce (iescrvciritca ? SI i^tr^Dâ cruptojasâ^ — Deborah.a fosî aâmi.-rarii şi îufao-tâ dfe toţi. -Ofetr-o fetica drâgufâ, infera la părinţi ircmsfonrnM: într-o Jemefe $u penbâ şi •sediioâtoGiire. Canrştien&a de farmecele sate, Deborah a devenit egoistă,, gâ^dkthmumm ka ea. Amxe se uriia din VMNJ la chiipaii iui Deboş&h.-: — A suferit d e weo iboailâ ? Hanger se aşezâ pe scaun, Itrând cartea din-nmiîK3

v

•

— £ş4i foarte isteaţâ. Nevasta unea avea adesea crize Fiind i n t e l i g e n t a c&utot sâ profire de siâbiciunea sa, folosîndu-se de baofâ pentru o-şi impune voinţa. — A fost -o liirjţâ greu de suportai: ? Hunter se lâsâ pe spâtaraal scaunului şi puse cartea birou. , Arme îl pricea cu c i t e z e , neîndnâznind sâ-l tulbure. Destâinuirea Iui era dureroqsâ şi n e o t e n u M pe^tnia ^ om» interiorizat — CWborah m-a ţinut Sa distanţa, dându-nrv de tfîîeles oâ eram wnovat fcp tfe ea, deş-i am eâutcft merem sh© ajut- Eram profesor ffca umxrers'itatea Victoria cin Wel I mgtan câ^rvd 13 m cu-nos-cut-o, şi crmandoi ^vjbîfcaserasm deja câte *o carte, h fost o droişoste Ies prima vedere şi ne-am -câsâ%orit imediat. 0'Uoar câteva supiâmâîv, Deborah şî-a manifestat deza-T'foirea fata de ceea ce era si ceea ce visme va fi 0 câsrocre între &>i scrBtori. Aspiraţia «e? a secat şl m afara ife taartM de poezii, noii a'mai pun Mtoat OOTC. sNitf-ti ptâcea ce scria -ţj'- neiacea poeziile, fârâ sâ se declare niciodatâ mulţumitâ de ele.

156

SUSAN NAP IER

A început sâ-.i m i ntâ pe toţi, vâitându-se cât de mult lucra, deoarece eşecul îi dâdea o stare permanentâ de agitaţie. Nu putea suporta ideea câ nu mai avea succes. A început sâ mâ urascâ, fiindcâ eu scriam şi eram publicat, în timp ce ea, considerata un mare talent de critici, nu reuşea sâ creeze nimic, în ochii ei, ea era o scriitoare „serioasâ", iar eu un autor de cârţi mediocre. Deborah nu,considera câ lucrâfile mele meritâ sâ fie citite şi nu se bucura câ devenisem cunoscut în toatâ ţara. Dupâ ea, devenisem un rival primejdios şi-mi reproşa cu vehemenţâ câ o scot din sârite cu apcecierile mele critice,* Cu timpul, s-a depârtat de mine, zicându-mi câ o înfricoşez când mâ apropii, de ea. îţi dai seama câ viaţa in doi devenise un calvar. . Anne era sideratâ. Cum se putea ca Hunter sâ fie considerat un tiran ? Bârbatul pe care-I iubea era bun şi tandru. Era ai ei ! . Hunter îşi plimbâ mâna pe pârul ei şi o mângâie pe obraji. - Deborah fâcea scandal din senin, descârcându-şi nervii pe mine, continuâ el pe un ton amar. Cu anii, conflictele familiale s-au transformat într-un 'âzboi continuu. Deborah nu putea sâ mâ suporte dar nu concepea sâ se despartâ de mine, câci eu eram singura ei scuzâ pentru eşecul ei artistic. Visurile ei se risipiserâ şi' nu avea cu ce sâ le înlocuiascâ, în afarâ de frumuseţea ei uluitoare/Ştia însâ câ frumuseţea este trecâtoare... Anne simţea nevoia sâ-i aline chinul, sâ fie mereu aîâturi de acest bârbat sensibil şi iubitor. Hunter oftâ şi zâmbi trist, continuând s-o dezmierde.

IDENTITATE PE ÎMPRUMUT

157

- Ce-ar fi sâ punem perna pe canapea ? o întrebâ el pe neaşteptate, ca şi cum n-or fi discutat pânâ atunci despre dureroasa amintire a câsniciei lui. - Nu vrei sâ mâncâm mai întâi ? murmurâ Anne, gândindu-se câ destâinuirea fusese extrem de neplâcutâ pentru Hunter. - Putem comanda douâ porţii de pizza mai târziu, zise el aplecându-se spre Anne şi sârutând-o pe frunte, Nu te bucurâ propunerea mea ? Vrei sâ-ţi spun mai multe? Perna m-a costat foarte mu)t. Anne râmase nedumeritâ. De ce-i reproşa câ perna fusese scumpâ V Dorise sâ-i sugereze câ drapostea ei este apreciata in bani ? Nu ştia el câ este o insultâ sâ-i spui iubitei câ darul este scump ? - Nu mi-am dat seama câ ţii atât de mult la pernâ. Am crezut câ este un cadou, nu o investiţie. Arctâ-mi bonul, ca sâ ştiu câte sârutâri sâ-ţi dau! - Dacâ vrei sâ mâ râsplâteşti într-un fel, atunci dâ-mi tabloul pe care mama mea ţi l-a oferit din gresealâ. Devenise o obişnuinţâ ca el s-o tachineze în lenâturâ cu tabloul pictat de LQuise, dar de data asta, Anne nu repiicâ, fiind mâhnitâ de cuvintele lui. ^ - Perna meritâ mai mult decât câteva sârutâri, adâugâ Hunter în şoapta. Poate un orgasm... M â n a lui se strecurâ sub halat câutându-i sânii. Anne îi îndepârtâ mâna, privindu-l cu mânie. Cum poate un om inteligent sâ fie atât de insensibil ?

SUSAN N A P I E R

Humtec nu se lăsa şi o «â^g&ie din nou, dar Anne se feri, nevrând sa-i dea satisfacţia d e a î se ctâmi când vaia eJ. - De data asta nu vei reuşi sâ mâ iubeşti, rosti e a pe u n ton hotărât. - Eşti sigura ca nu vrei sâ lacem dragoste ? o întreba el, ţintuind-o cu privirile. Foţi sâ mâ torturai. N u voi ceda, chiar dacâ incerc: sâ-mi îmfrângi voinţa. Niciodatâ nu m-ai luat m braţe pentru a face dragoste. .Gauji sâ-mi starneşti dorinţa, punându-mi întrebări stânjenitoare, D e cc * . Hunter ridica din umeri şi spuse pe un tor) ironic - Adrenalina este cel mai bun afrodisiac. - Nâm aevosie de stimulente, replica Anne iritata. Ai observat c â privirile tale mâ tulbMrâ. De ce vrei sâ transformi preludiul dragostei într-o lupta intre sexe ? Ţi-e teamâ de ceva ? Nu cumva Deborah 4e-a fâcut sâ ai un asemenea comportament ? Poate câ moartea ei-, - Nu vreau sâ mai discut despre fosta mea so~ tfeAnne îşi aminti câ mângâierile lui intime dovedeau nevoia ca el sâ facâ acest lucru la porunca unei femei. - Este bine sâ-ţi exteriorizezi sentimentele, îl încuraja Anne. Te rog sâ-mi destâinuieşti tot ce te irâmântâ 1 Pentru prima datâ, eu voi fi aceea care va sta brii regulile jocului. In prîmirf rând, Hunter, vreau sâ aflu cum a murii Deborah» Ce te-a apucat, &rane ? Crezi câ aan ucis-o eu ? murmurâ el, pe un ton sarcasitic.

mv.wnTMTw:

m, ÎMPRUMUT

- Hm I Doomne fereşte} Dar smk sigura câ tu le învinuieşte de moa rtea eL Cuvintele Arenei îl mdemnarâ p e Hunter sâ continue . - Oh, nuv Deborahr s-a sinucis pe când eu eram într-o câîâtorFe în strai notate. A luat o dozâ mare de trancl'iriiônte, adâugâ el cu amârâcîune. frrri dau seama ca nti eu am împins-o Fa sinucidere, dar mâ s-mt vi-novgt de moartea ei, deoarece câsnîcia .noastre» a fost un Infern pentru amândoi. Am fost rndragostr! de ea şi regret ca Deborah nu s-a realizat pe plan artistic. Dacâ m i m-aş ft însurat cu ea. acum Deborah ar fi fost în viaţa şi s-ar fi bucurat de glorie. « N u poţi şl» cum ar fi evoluat Deborab, S tarife ei depresive ar fi condus-o- ta acelaşi deznodâmont - Ai dreptate, ctor nu pot sa-rrrâ scot dih minte gândul câ eu am contribuit la declanşarea stării eî deprssim Casnicia noastrâ a fost m fiasco. Deborah a lâsat o scrisoare în care a afirmat ca vkfţa nu mai merita trâitâ, deoarece a ajuns Ia concluzia ca existenţa ei este neferititâ... Eu devenisem un tiran pentru ea şi mâ foloseam de sfâbiciuriife eî, chinuind-o fârâ încetare. îmi pare râu, dar rândurife acestea au fost cele mai bune pe care le-a scris vreodafâ. Este ciudat câ analiza stârPfor sufleteşti este remarcabila într-un brlet în care îţi anunţf moartea... Hunter trase aer aâanc rn piept. - Deborah a menţionat câ i-am parafinat activitatea cfe creaţie prin tortura la care am supus-o, atât din punct de vedere fizic cât şî emoţional. "M-a acuzat câ am fost gelos pe talentul ei şi ca am vrut s-o împiedic sa se redlzeze în viaţa. Moartea era sin-

160

S U S A N NAPTT?R

gura soluţie pentru â scâpa de aceasta tortura. Divorţul nu-i oferea posibilitatea de a scâ pa de mine. — Deborah a fost o femeie bolnavâ, spuse Anne cu regret. Nu încerca sâ mâ domini, câci nu vei reuşi; Am observat câ ai un caracter autoritar. Incâ din prima "zi, mi-am dat seama câ eşti coleric. Aflâ câ nu-mi este teama de tine. Eu nu sunt reîncarnarea soţiei tale. N-am nimic din trâsâturile sau compartamentul ei. — Ştiu, Anne, îse Hunter mângâindu-i tandru pletele care-i acopereau pieptul. Oh, Doamne, cât de senzualâ eşti I N u eşti deloc cerebralâ. Pentru tine, fiecare clipa este o sârbâtoare... — Nu am nimic comun cu Deborah, insista Anne. ^ Sunt vânjoasâ şi provin dintr-o familie nameroasâ: Sunt sânâtoasâ, dar nu trebuie sâ crezi câ sunt lipsita de inteligenţâ dacâ iubesc. — Anne... — Sunt aşa cum sunt. Nu voi face o dramâ dacâ mâ pârâseşti. Anne îl privi ţintâ în ochi. — Nu am impresia câ talentul meu artistic este strivit de talentul tâu. — Anne... — Lasâ-mâ sâ termin. Nu mi-e teamâ de tine, câci nu am nici un fel de aspiraţie artisticâ. Hunter îi puse mâna pe buze. — Ajunge. — Nu, rosti ea printre degetele mâinii lui. Nu ajunge ! Nu vreau sâ devin scriitoare. Niciodatâ... : ^m spus : ajunge ! Hunter izbucni în râs, indepârtându-şi mâna.


^ 161

— Nu vreau sâ mâ cert cu tine, afirmâ el pe un ton cald. Vreau sâ te iau in braţe şi sâ te iubesc mult şi încet. Hunter îi luâ mâna, sârutâ ndu-i încheietura finâ. Nu vrei sâ ne iubim, Anne ? O sârutâ pe sprâncene şi pe buze. Degetele Iui o mângâiarâ uşor pe gât şi pe piept. Anne simţ} câ tot trupul îi este strâbâtut de un curent electric. — Sunt tandru, draga mea, şi doresc sâ-ţi satisfac toate dorinţele... Hunter o sârutâ pe gura. Limba lui se mişca rapid pânâ când Anne începu sâ tremure din tot corpu!. — Sâ ne iubim, draga mea, aşa cum nimeni n-a iubit pe lume... şopti el cuprins de dorinţâ.^ Sârutârile lui >erau dulci şi promiteau emoţii fremâtâtoare. Degetele lui îi mângâiau pielea de pe piept, fâcând-o sâ suspine. — Va fi aşa cum spui, voi fi un iubit înflâcârat şi neobosit. Poate câ nu voi reuşi sâ te copleşesc cu dezmierdârile mele, dar îţi promit câ te voi face sâ simţi ce înseamnâ voluptatea... *

* "V A doua zi, la prânz, când Anne se întoarse de fa facultate, gâsi un bilet pe birouJ lui Hunter şi pe mâsurâ ce citea, se întuneca la faţâ. Hunter o pârâsise ! Profesorul Lewis o anunţa câ pleacă într-o câlâtorie de studii. Anne se apropie de scaun. In ajun, el nu-i spusee nimic de câlâtorie, deşi ştia câ este

S U S AN !NÂ?PTT,}R

uMfnwa Iar setarâ. Wtimter îi scria oă c»mârrcd©»i parte «grija altora, ®r T !.-4r u00 leg im\ Hunter -câ iurbitaJ ei va sta douâ iam m fcwsm. Ânfme tăcu b fsi

ISDMTRT^RRA M

ÎMPRUMUT

omm fofiâ îfl loicd m. Se m&mssm
Rachel o ajutâ, rugându-fc pe un vâr-ai er s - o i o cu maşima., y%mâ & se îndrepta? spre Wfelimgton şî Anne se bucurna m mmicm dir& maşinâi m «sdeinMi. Ele te \SfeIltagtamv. ânure lua wopmul care travearsa strâmtoarea Cook Pe purnteai mafiei, Arirce, purtând jacheta dâruitâ de Hunter r contempla vadurile mari şi zfeorufc pcscanîttar, mvidiindu-1 în gând pe fefeitdi m care mma aasxzi® sâ viziteze mişte locuri adm^raferiJie^ Ce picat c& n a erai cui el I Arâe îşi cfep&ife câ Htonfer este prirnit dse. oamenii de artâi şi de ştiinţa, precurm şi: cte pcditologii ruşii. Ce dar îi era de el ! Ah, dacâ acum este în compania unei b!onde tulburâtoare, fostâ agentâ KGB, cu sânii mari şi nervi de .oţel ? Probabil câ Hunter se bucura de farmecele rusoaicei, împlinindu-şi visele erotice ! La Pidsm m aştepta frotelte» Bmt r cts maşina femniJi^ înrai dsDuâ are şi jfawe afuiase acaaşâ. mu-E iacru. pe ctnre-l; fâscm? fap sâi piângă pe umorul marrm> saler mm a mângâ/fa uşor ţm pâr„ s*p«nândto-i cmvinte afe cdlmjlt D-upâr o* sâpfamâmâ^ Ârwe se dfose fa Katfinv gâ*sîrcd^l pe OJrmîîril care* ntr mm era ofiţer şi lucra fer o companii locala de închiriat nave. Anne - se bucura câ? Ivcm începuse m meargck Sara ei' o- infeppwa ca ajunsese fer uJfâimjf» capitel oft cĂirţE Merserâ pe plajm, luârato-t pe few sa* se Joace >risiipi Anne î* mârtiii-risi K'Crfil i n cât cte nefericita este din cau-sa Hm Hbfrter. Vecinul enigmatic- pe care4 curwscuse Katlîn se dovedise a fi» ujw escroc sen^wenterl^ şi emî fârâ? pereche; Când se întoarse acasâ, Drmitri îr rntiiţcmTf Anne» pentru ajutorul pe care H dăduse pentru» d b ţ m m m

SUSAN NAP IER

164

cetăţeniei, anunţând-o câ primise un râspuns favorabil. Anne protestâ, zicând câ nuJacuse nimic, dar Dimitri o întrerupse : - Ba da, ai fâcut. Fârâ tine, n-aş fi avut sprijinul profesorului Lewis care a intervenit Ia Ministerul Afacerilor Externe. Mai mult s-a folosit de relaţiile sale în ţara mea care şi-a dat acordul sâ capot o aitâ cetăţenie. - Hunter? se mirâ Anne. Cum ai aflat? - Profesorul Lewis a fâcut acest lucru pentru tine şî pentru familia ta. Compania la .care lucrez a primit 6 scrisoare din partea lui şi astfel am aflat cât de mult m-a ajutat vecinul tâu... * *

*

Dupâ douâ săptămâni, Anne se întoarse la Auckland, pentru câ începuse cel de-al doilea semestru. Gândurile ei erau îndreptate spre Hunter. Dacâ el intervenise la Ministerul Afacerilor Externe, recunoscuse, fârâ îndoialâ, câ mama lui Ivan era Katlin Clare Tremaine din Goiden Bay. Sora ei, Anne, studenta la Auckland, era menţionatâ la rubrica rezervatâ rudelor. ^ Anne îşi dâdu seama câ acesta era motivul pentru care el n-o mai întrebase nimic despre roman. Mu era de mirare^câ el îi interzisese sâ-şi continue confesiunea, în ultima searâ petrecutâ în Auckland, împreunâ. Hunter nu avea nevoie de mârturisirile ei, deoarece cunoştea deja adevârul. Anne se frâmântase de pomanâ I Sfatul Iui din scrisoare de a ' se concentra asupra studiilor universitare era o subtilâ ironizare a „talentului" ei literar i

-IDENTITATE DE ÎMPRUMU T

105

Arme se întreba de ce nu-i Informase Hunter pe membrii juriului Fundaţiei de şiretlicul folosit de Katlin. Poate câ nu avusese timp şi plecarea îl împiedicase sâ facâ acest lucru. Se "putea ca el s-o şantajeze Ia reîntoarcerea din" Rusia, îşi spuse emoţionata, obîigând-o sâ... se culce cu el ! Dar dacâ Hunter dorea sâ rupâ relaţia c u ea ?

- •

•

'

*

•

*

Sâmbâtâ dimineaţa, Anne ieşi la plimbare, pentru d scâ pa de gândurile negre care o împiedicaseră sâ doarmâ. Vântul sufla cu putere, iar norii negri anunţdu o ploaie abundenta. Ajunsâ în faţa. cafenelei, Anne se opri, uitându-se prin geam la clienţii care savurau o ""Cafea fierbinte. Spre surprinderea ei; la o masa îl zâri pe profesorul Lewis ! în Ioc sâ fie în Rusia, Hunter se gâsea Iq AuekIgnd, în tovârâşia unui bârbat elegant, discutând poate despre politica Rusiei ! Aşadar, se întorseşe, * fârâ ^â catadicsea scâ s-o anunţe ! ' împinsâ de un impuls spontan, Anne intrâ în local şi se îndreptâ spre masa unde era Hunter. în timpul şederii la Golderi Bay, Dimitri se oferise sq discute cu Anne în ruseşte, imprimând conversaţiile pe casetâ. Anne adusese caseta cu ea, dorind sâ-şi îmbogâţeascâ vocabularul, maL ales câ-l rugase pe Dimitri s-o înveţe câteva înjuxâturi pe care nu putuse sâ Ie traducâ, deoarece îi spusese câ -sunt pêa obscene. Ei bine, nu micâ îi fu surpriza lui Hunter auzind ce vorbp ies din gura Annei. Furia cafte-i întuneca-

SUSAN N A P I E R

se mintect o fâcu sd-i acuze ele cele mai rele intenţp/ facându4 albie ele pc^ci §i reproş^ndW c a a aranjat plecarea în Rusia numai ca s-o pedepsească, deoarece. îndrăznise sa se apropie £rea mult de ef. ^ . Când Anne se apri pentru arî trage sufletul Hunter se ridici» spi^âjfidii4 pe* un; Im» calm-£ - Este atât de plâcut sâ te revâd, Anne. Vreau sâ-I cunoşti pe prietenul meu, Alexei Danilov. Alexei este profesor de engleza la universitatea din Moscova. A sosit în zori cu aceiaşi avion şi ne-am oprit la o cccfacv- înainte de a 4 conduce la hotel, Alexei este pairtru prima data in Moua Zeelandâft (prima hmpte%m este decisiva^ im OTS ? Ala*®V ea este teta despre care ţi-am w r t l i t ' - Oh r ntU e*e$afnâ Awte^ aşeE&ndu^s© pe scaunitrt liber de lângă Hunter. De ruşine, e a î ş i a c a p e r i fcaţacu mâSmte. Vrt&es* sfrşr descarce furia pe Hun* ter, socotind câ limba rusâ nu este î n t e ţ e a i de - feri p o m l î n e e ^ f ^ rosti Megez rrrtr-o engleza; Atenta; Pfcf sâ te M e r i perrtru cm noştinţele de rusâ f'\E?tf" mai avansata decât mi-a spus jjrwtBrmtrrreu* - îmi dau seama csS vorbele pe care lera / rostit cu vehemenţa, mu puteau fi folosite decât, de mi metr rinar, îi explică. Hunter. Dimitri aste a comoma m joeeasfsfc p/ivinţd, hi-am dreptate, Anne ? # ^ urtfe ^ cî dor bârbaţf. - ^tr m-am a^teptot sa te revâd aşa de curând; rosti se printre degete. Nu trebuia sâ mai stal şase saSptdniant î

I M ^ T T A ^ E B E ÎMPRUMUT

WT

Mm teoTMnat treburile toarce repeae, replica ef, M â aftu ctei pefttru feisterul Educaţiei din Rusia. Oricum, începusem sâ bânaîesc câ nu eşti scriitoare.JErai prea indtieaenWt faţâ de matâ® romanului. Nu aveai un $&mţt&iamer& de scriitparfi.

168

SUSAN NAP IER

— Vrei sâ spui câ nu sunt egoistâ şi cinicâ ? Mai bine râmân aşa cum sunt, decât sâf devin suspicioasâ şi sâ nu am încredere în oameni. — Nu mâ acuza de pâcate pe care nu le am.,; Cum ai putut sâ4 crezi câ sunt un seducâtor cinic, care-şi bate joc de fecioarele nevinovate ? Anne, nu-mi vine sâ cred ! Eşti în stare sâ faci orice pentru familia ta, ai avut încredere în Dimitri, care este un străin, şi nu mâ consideri o persoanâ sprioasâ ! Fir-ar sâ fie ! Nu mâ scoate din pepeni ! Anne se prefâcu câ nu observâ expresia amuzat a de pe chipul Ijui Alexei. — Recunosc câ te-ai purtat corect cu mine, deşi uneori m-ai enervat la culme. De ce mi-ai ascuns câ pleci din ţarâ pentru douâ luni ? — M-am "temut câ nu mâ vei înţelege. Când mi-am dat seama câ sentimentele mele sunt prea puternice - tot aşa s-a întâmplat când am cunoscut-o pe Deborah — mi-am zis câ o câlâtorie mâ va face sâ meditez pe îndelete, dacâ voi putea trai fârâ tine. Ce bine ar fi dac5 nu ai exista ! — Din pâcate, mâ aflu în faţa ta, în carne şi oase. — Ai dreptate. Chipul tâu m-a urmârit zi şi noapte. Gâlâtoria mi-a demonstrat câ nu pot sâ te uit. — Atunci, de ce ai scris în bHet.. — Oh, am fost sincer. Am crezut câ este mai bine sâ stau departe dfe tine. Nu am vrut sâ te* sacrifici. M-am gândit la anii pe care i-ai petrecut îngrijind-o pe mama ta, visând câ într-o zi vei vizita lumea irtreagâ şi vei face o carierâ internaţionala. Ai dreptate sâ aspiri la fericire. Visele tale se vor împlini, Anne. Nu pot sâ te rog sâ renunţi Ia ele îrv favoarea idealului meu de fericire : un câmin şi' câţi-


va copii ! Mi-am* dorit din tot sufletul o partenera de viaţa care sâ mâ faca fericit. Deoarece câsnicia mea a fost un eşec, n-am îndrâznit sâ visez câ pbt sâ-mi refac viaţa... ' . ' — OH, şi eu care am crezut câ ironiile din scrisoare se refereau la visurile mele de a deveni scriitoare ! exclamâ Anne, respirând uş-uratâ. Ţi-am spus câ vreau sâ devin o traducâtoare priceputâ, dar asta nu mâ împiedicâ sâ am şi alte posibilităţi. Cine ştie ce voi face dupâ terminarea facultâţii ? Voi deveni poate profesodTâ, sau ghid... Apropo, pot câlâtori foarte bine cu copiii mei. în zilele noastre, nimeni nu mai susţine câ este bine pentru copii sâ crea scâ în locurile unde s-au născut; Câlâţariile ajutâ mult la educaţia copiilor. #

El o privi cu dragoste. ^ — Anne, ai fâcut-deja multe saprificii. Nu trebuie sâ renunţi la tot ce-ţi place. v - Pot renunţa la orice, numai sâ am libertatea alegerii, afirmâ ea pe un ton hotărât. II iubea şi dorea sâ-l facâ pe Hunter sâ înţeleagâ câ dragostea ei este generoasa- şi sincerâ. NiAieni nu poate sâ mâ opreascâ, o datâ ce am ales î x - Am ştiut câ ai un suflet mare I Timp de câteva •săptămâni, m-am frământat groaznic, fârâ sâ vreau sâ te oblig* sa te sacrifici pentru mine, şi am ajuns la concluzia câ am fost egoist, fiindcă nu ţi-am lâsat posibilitatea de a-ţi alege tu însăţi drumul în viaţa. O alegere care sâ te lege pentru totdeauna de mine. La bine şi la râu. Anne,.. Hunter se opri şi aruncâ o privire în jur, vizibil emoţionat. — Da, Hunter, ce vrei sâ spui ? ii încuraja Anne.

170

OTSAN

WAPIEH

Ou coroda odirâfcd, ea îi obseroâ pe Mexeâ care, cu feaibki sprijiîîăâ în palme, se uita încântat ia prietenul lui/ ttunter sorbi o Iragiiiţiturâ de calea şi se lâsâ pe spâtarul scaunului, dregându-şi glasul ™ AJexeI mi~a spus ca primavara ia Sankt Petersburg este locul cel mai frumos dm lume pentru v tea de mietie. Anne laau ochii mari. Cât de mult li iubea i I r a k IJândôer în piept, ea zise cât se poate de d a r : — Hunter Lewfs, daca sa mâ ceri tn căsătorie, hotâraşte-te acum ! Nu vreau sâ l i e vreo neînţelegere mai Irnzki ! PJ-trş vrea sa ma acuţi ca a m acceptat sa ^ţi fin soţie pe când boceai o remcrrcâ banala despre csîe maî pftoTesti Ibcuti din lume... Drept râspuns, Hunter scoase un inel din buzunar şi-i puse în degetul Annei, apoi 1ua ur\ trandafir roşu din vaza de pe masa şi i-I întinse cu eleganţa.' — Vrei sâ fiu mai explicit ? Foarte bine. Te rubesc şi ştiu foarte bine câ şi tu mâ iubeşti. Vrei sâ te mârîţi cu mine, Anne Tremaine ? A/neay sâ~mî dăruieşti câţiva capii pe care sâ-i cneştem împreuna, şi sa mâ însoţeşti în ^Jâtoriîfe mele prin lume. — Cred câ singurul râspuns pe care pot sâ ţi-l dau este - D a / Alexei featu bucuros din palme şi-i felicita caJdi*ros. Anne se uita cu dragoste la iubitul ei. Hunter ştia câ ea fl itibeşte atât de mult, încât răspunsul aşteptat nu putea fi decât favorabil. Anr.e se hotârâse^ sâ accepte cererea 1uî, fârâ sâ fie nevoitâ sâ facâ vreun sacrificiu. îl iubea din tot sufletul

f B B ^ T l T A T O IEE ^PyKCTTOT

Î7t

Hunter se ridica şi o sârutâ, pecetluind iubirea .. Anne nu se mişca atunci când ceilalţi clienţi înoe* purâ sâ aplaude furtunos. Dragostea ei era sincera şi curata iar visurile se împliniseră cu adevârat.

for.

-

SF&RŞJÎ

-

I

Anne fusese întotdeauna legată de familia ei, ajutând-o pe s o r a s a care a v e a un copil de crescut şi nu putea să-şi termine ro' manul p r e m i a t de un j u r i u literar. Ajunsă la facultate, Anne a r e ocazia să-şi realizeze visurile. Vecinul ei, profesorul Lewis, suspicios şi î n f u m u r a t , îi trezeşte curiozitatea. Din > p ă c a t e , n e p o ţ e l u l ei o împiedică să fie sinceră cu atractivul ei vecin. Va reuşi t â n ă r a s t u d e n t ă să-si > > găsească f e r i c i r e a ? — De ce l-ai ascuns pe I v a n ? în zilele noastre, un copil din flori nu mai este o ruşine ca pe vremea reginei Victoria.

the BEST ISBN 973-9498-74-4

Lei 5880 + 120 T.L. = 6000

li

350735804-Susan-Napier-Identitate-de-Imprumut-225-El-Si-Ea-Abbyy10.pdf

Recommend Documents