ARGUMENT Am ales această temă datorită importanţei care o reprezintă informatizarea instituţiilor publice, care reprezintă baza administraţiei centrale şi a statului în sine. Sistemul clasic de funcţionare presupune un timp enorm pentru rezolvarea unor probleme sau sau ridi ridica care reaa unor unor acte acte durea durează ză ti timp mp înde îndelu lung ngat at,, ducân ducândd deseor deseorii la pierd pierderi eri impor importa tant nte. e. Adoptarea sistemelor informatice necesare a dus la fluidizarea şi scăderea foarte mare a timpului de răspuns a administraţiei publice la cererile venite din exterior. Informatizarea administraţiei publice este un proces complex şi necesar unei funcţionări eficiente, rapide şi centralizate a administraţiei publice. Imperativul informatizării administraţiei publice, centrale şi locale, devine din ce în ce mai stringent sub presiunea cerinţelor unei mai eficiente gestionări a informaţiilor şi pentru eliminarea unui sistem birocratic, greoi şi costisitor, care pune pe seama unui buget şi aşa afectat de criza economică mondială sume enorme ca şi cheltuieli publice. Informatizarea duce la economisirea unor sume importante la nivel naţional datorat eficientizării muncii şi a fluxului de informaţii în cadrul administraţiilor publice centrale şi locale. Un ultim motiv imperativ al informatizării a fost operativitatea şi capacitatea rapidă de cole colect ctare are a info inform rmaţ aţii iilo lorr disp dispon onib ibil ilee şi real realee lega legate te de anum anumit itee aspe aspect ctee ce inte interes resea ează ză administraţiile publice. În concluz concluzie ie inform informati atizare zareaa admini administr straţi aţiei ei public publicee şi conect conectarea area aceste acesteia ia la reţeaua reţeaua Interne Internett a adus avantaj avantajee enorme enorme şi creşter creşterea ea compet competiti itivit vităţi ăţiii compan companiil iilor or de stat stat pe piaţa piaţa economică şi a statului în totalitate pe piaţa internaţională.
1
Internetul şi informatizarea instituţiilor publice CUPRINS
Argument
1
Cuprins Cap. I Internetul si importanta sa 1.1 Internetul 1.2 Importanta internetului in societatea tehnologica actuala
2 3 3 4
Cap. II Instituţiile publice 2.1 Noţiunea de instituţie publica
7 7
2.2 Principalele instituţii publice ale statului
9
2.3 Situaţia administraţiei publice în România şi strategia de modernizare şi a creşterii a responsabilităţii acesteia
27
Cap. Cap. III Informa Informatiz tizare areaa admini administra straţie ţieii public publicee şi import importanţa anţa acestei acesteiaa în societat societatea ea româneasca actuala 32 3.1 Imperativul informatizării administraţiei publice 32 3.2 Efectele şi rezultatele informatizării 35 Bibliografie
41
CAPITOLUL I 2
Internetul şi informatizarea instituţiilor publice CUPRINS
Argument
1
Cuprins Cap. I Internetul si importanta sa 1.1 Internetul 1.2 Importanta internetului in societatea tehnologica actuala
2 3 3 4
Cap. II Instituţiile publice 2.1 Noţiunea de instituţie publica
7 7
2.2 Principalele instituţii publice ale statului
9
2.3 Situaţia administraţiei publice în România şi strategia de modernizare şi a creşterii a responsabilităţii acesteia
27
Cap. Cap. III Informa Informatiz tizare areaa admini administra straţie ţieii public publicee şi import importanţa anţa acestei acesteiaa în societat societatea ea româneasca actuala 32 3.1 Imperativul informatizării administraţiei publice 32 3.2 Efectele şi rezultatele informatizării 35 Bibliografie
41
CAPITOLUL I 2
INTERNETUL SI IMPORTANTA SA 1.1 Internetul Termenul Internet, sau şi internet, are mai multe sensuri, care depind de contextul utilizării lor curente si de domeniul in care se vorbeşte despre el. Substantivul Internet scris in formatul acesta se refera in principal la World Wide Web, reţeaua mondială unică de computere interc interconec onectat tatee prin prin protocoa protocoalel lelee (reguli (regulile) le) de comuni comunicar caree Transmi Transmissi ssion on Contro Controll Protocol Protocol şi Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP, si la serviciul de internet oferit de diferiţi furnizori de astfel de servicii de telecomunicaţii. Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spaţiul cosmic primul satelit artificial al Pământului Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanşat declanşat o îngrijorare îngrijorare deosebită în Statele Statele Unite ale Ameri Americi cii, i, astf astfel el preşe preşedi dint ntel elee Eise Eisenh nhowe owerr înfi înfiin inţe ţează ază o agenţ agenţie ie speci special alăă subor subordo donat natăă Pentag Pentagonul onului: ui: Advance Advancedd Resear Research ch Project Projectss Agency Agency (www.da (www.darpa. rpa.mil mil). ). Această Această agenţi agenţiee a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de ştiinţă, are o birocraţie redusă, şi are ca misiune: „Menţinerea superiorităţii tehnologice a armatei Statel Statelor or Unite Unite şi preveni prevenirea rea surpriz surprizei ei tehnol tehnologi ogice ce în domeni domeniul ul securi securităţ tăţii ii naţion naţionale ale prin prin sponsorizarea celor mai noi şi revoluţionare descoperiri ştiinţifice şi prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea ştiinţifică şi implementarea tehnologică militară a acesteia.” Începutul Internetului actual datează din 1965, când DARPA a creat prima reţea de computere interconectate sub numele ARPAnet, destinata doar armatei si serviciilor secrete de informaţii. Ulterior prin dezvoltarea acestei reţele sa ajuns la actuala super reţea de calculatoare interconectate la nivel mondial care este definita prin termenul de Internet. Cuvântul "Internet", in mod lexical, provine din împreunarea artificială şi parţială a două cuvinte englezeşti: interconnected = interconectat şi network = reţea. Pe partea de mediu de afaceri, dezvoltarea din ultimii ani a Internetului a condus la apariţia unor noi domenii de activitate grupate in mod generic sub numele de "dot.com industry". Aceasta grupează toate activităţile legate intr-o forma sau alta de Internet, de la furnizorii de 3
semnal şi echipamente de comunicaţie şi terminând cu creatorii de software şi aplicaţii destinate acestei pieţe. Expl Exploz ozia ia Inter Internet net-ul -ului ui în dome domeni niul ul afac afaceri erilo lorr a surv surveni enitt într într-un -un mome moment nt în care care globalizarea a devenit una din trăsăturile economiei mondiale. Nevoia de comunicare rapida şi ieftină ieftină a condus la transformare transformareaa unui domeniu preponderent universitar universitar într-unul de afaceri afaceri în decursul a doar câţiva ani, numărul utilizatorilor crescând exponenţial. Apariţia comerţului electronic a însufleţit şi mai mult activitatea economica din reţea, astfel încât Internetul a devenit practic o unealtă absolut necesară oricărei activităţi umane, caracterul ei universitar devenind infi infim m (ace (acest staa este este si moti motivul vul princ princip ipal al pentr pentruu care care univ univer ersi sită tăţi ţile le amer americ ican anee lucr lucrea ează ză la dezvoltarea dezvoltarea unor noi clase de protocoale si servicii in scopul realizării realizării unei noi reţele, reţele, mult mai apropiata de nevoile lor denumita generic Internet 2). Deşi a înregistrat un avans enorm de la apariţia reală a Internetului în sensul actual, aproximativ 83% din populaţia globală nu foloseşte Internetul.
1.2 Importanta internetului in societatea tehnologica actuala În ziua de astăzi, Internetul este susţinut şi întreţinut de o mulţime de firme comerciale. El se bazează pe specificaţii tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe aşa-numitele "protocoale de comunicaţie", care descriu toate regulile de transmitere a datelor în reţea. Internetul oferă aproape orice se poate imagina. Se poate face aproape totul ! Drept urmare Internetul are următoarele caracteristici : ►este o sursă inepuizabilă de informaţii din cele mai diverse domenii, oferind accesul la arhive informaţionale din toata lumea în orice domeniu, de la ştiinţe economice, administrative, fizică, biologie, astronomie etc.; ► oferă posibilitatea legării de relaţii în orice domeniu cu un număr nelimitat de persoane (în cadrul aceleiaşi familii, organizaţii, ţări etc.): ► se poate trimite şi primi poşta electronică imediat şi eficient, fără a fi nevoie de deplasarea la un operator de servicii poştale sau de curierat: ► este un mijloc de comunicare eficient, sigur şi în mod real, răspunsul comunicărilor fiind posibil imediat; ► oferă posibilităţi de divertisment practic inepuizabile; 4
► sprijin deosebit pentru educaţie, învăţământ şi perfecţionare profesională. Internetul se bazează pe interconectarea dintre mai multe calculatoare şi reprezintă astfel : • Calculatoare guvernamentale şi ale instituţiilor naţiunilor din întreaga lume; • Calculatoare ale miilor de universitatea şi şcoli din întreaga lume; • Sisteme de calcul ale marilor corporaţii (Microsoft, IBM, Digital etc.); • Sisteme de calcul ale unor organizaţii si fundaţii ştiinţifice, culturale, sociale; • Calculatoare ale marilor agenţii de presa si de televiziune ; • Calculatoare ale marilor edituri; • Calculatoare ale milioanelor de utilizatori din întreaga lume. Internetul este astăzi un mod important pentru a tine legătura in orice domeniu. O buna parte din ceea ce se cheamă afaceri nu este altceva decât stabilirea contactului cu alţi oameni. Un om de afaceri deştept ştie că nu contează numai ce ştii, ci şi pe cine cunoşti. La o întâlnire de afaceri se obişnuieşte schimbarea de cârti de vizită şi mulţi oameni de afaceri ar putea povesti, cum dintr-o întâlnire întâmplătoare a devenit o afacere bună. Închipuiţiva ca aţi putea înmâna cartea dvs. de vizită la mii, poate chiar milioane de clienţi şi parteneri potenţiali, spunând: acesta este obiectul meu de activitate şi în cazul în care vreodată o sa aveţi nevoie de mine, aici mă puteţi găsi. Acest lucru este posibil pe Internet, 24 de ore din 24, simplu si eficient. Care sunt informaţiile de afaceri de baza? Care sunt orele de lucru? Ce oferiţi? Cum poate cineva lua legătura cu dvs.? Ce modalitatea de plata acceptaţi? Unde aveţi sediul? Acum gândiţi-va la o inserţie în Pagini Galbene, cu comunicare instantanee. Ce acţiuni speciale sunt astăzi? Care sunt ratele dobânzilor zilei? Când are loc următoarea acţiune de vânzare? Daca aţi putea ţine clienţii dvs. informaţi despre toate motivele pentru care ar trebui sa facă afaceri cu dvs., nu credeţi ca v-aţi putea mări cifra de afaceri. Puteţi face acest lucru pe Internet. Internetul reprezintă în momentul de faţă unul din principalele instrumente de comunicare şi de eficientizare a relaţiilor in cadrul grupurilor din orice domeniu al vieţii umane, începând de la mediul economic, continuând cu cel administrativ, politic, ştiinţific şi până la cel religios. Internetul este una din cele mai importante invenţii din istoria umanităţii
5
CAPITOLUL II INSTITUTIILE PUBLICE 2.1 Noţiunea de instituţie publică În sensul prevederii articolului 135 pct.5 din Constituţia României, toate persoanele juridice înfiinţate prin acte de putere sau de dispoziţie ale autoritarilor publice centrale sau locale in scopul realizării unor acţiuni fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial. 6
Conform acestei definiţii, noţiunea de instituţie publica include Parlamentul, Administraţia Prezidenţiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţii publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora. Instituţiile publice funcţionează conform Legea 544/2001, cu modificările ulterioare. Principalele instituţii publice sunt: * Preşedinţia sau administraţia prezidenţiala, * Guvernul României cu ministerele aflate in subordine, precum si principalele agenţii aflate in subordine; * Parlamentul României; * Curtea de apel din România; * Judecătoriile din România; * Parchetele militare din România; * Parchetele naţionale anticorupţie din România; * Staţii meteo din România; * Tribunale judeţene din România; * Tribunale militare din România; * Uniuni naţionale din România; * Birouri vamale de control si vămuire la frontiera; * Birouri vamale de control si vămuire la interior; * Comandamentul de jandarmi din România; * Detaşamente de pompieri din România; * Direcţii regionale vamale interjudeţene din România; * Garda financiara din România; * Garda naţionala de mediu din România; * Politia portuara a României; * Politia transporturi feroviare din România; * Serviciul roman de informaţii (SRI) din România; * Agenţii de protecţie a mediului din România; * Agenţii judeţene pentru ocuparea forţelor de munca din România * Direcţia pentru dialog, familie si solidaritate sociala din România 7
* Direcţii trezorerie si contabilitate publica din România * Inspectorate de protecţie civila din România * Inspectorate judeţene al politiei de frontiera din România * Inspectorate teritoriale de munca din România * Inspectoratul de concurenta din România * Inspectoratul de stat in construcţii, urbanism si amenajarea teritoriului * Oficiile registrului comerţului de pe ranga tribunalele din România * Autoritatea rutiera romana; * Autoritatea pentru străini din România * Camere de comerţ, industrie si agricultura din România * Curtea de conturi din România * Direcţii judeţene de statistica din România * Partide politice din România * Serviciul public de asistenta sociala din România; * Birouri judeţene de informare – recrutare * Inspectoratele si Instituţiile de învăţământ (grădiniţe, învăţământ obligatoriu, preuniversitar, postliceal, universitar si postuniversitar) * Centre militare * Cercuri militare * Oficii de mobilizare a economiei si pregătirea teritoriului pentru apărare * Religii şi denominaţiuni: * Politia; * Primăriile din România; * Prefecturile din România; * Confederaţii sindicale din România; * Ambasade in România (ambasadele tarilor străine in România). Majoritatea instituţiilor publice din România funcţionează pe baza subvenţionării activităţii curente de la bugetul de stat, insa exista anumite instituţii care sunt susţinute financiar şi din alte surse curente: instituţiile de învăţământ superior, care sunt doar parţial susţinute financiar de la bugetul de stat.
8
Instituţiile publice asigură legătura dintre puterea administrativă şi cetăţenii statului. Fiecare dintre aceste instituţii are o anumita funcţie si a fost creata pentru a servi un scop anume, specificat in actul legislativ care defineşte înfiinţarea, organizarea si funcţionarea respectivei instituţii publice. Principalele instituţii, cum ar fi Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul, au ca baza legala de înfiinţare Constituţia României, în baza căreia acestea au emis legi pentru înfiinţarea si organizarea celorlalte instituţii ale Statului Roman, in funcţie de profilul si misiunea acestora. 2.2
Principalele instituţii publice ale statului
Preşedintele României (Administraţia Prezidenţiala) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea 1.
Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 Constituţia României) Preşedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Nici o persoana nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi succesive. Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales. Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată. Preşedintele României se bucură de imunitate. Preşedintele nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.(Articolul 84 - Constituţia României) In cazul săvârşirii unor fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se 9
impută. Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui. Camera Deputaţilor şi Senatul pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare, dar numai cu votul a cel puţin 2 treimi din numărul de parlamentari. Propunerea de punere sub acuzare se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare În cazul în care intervine situaţia de Vacanţa a funcţiei de Preşedinte al României (în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces) in termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte. Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. Pe durata interimatului nu se pot transmite mesaje adresate Parlamentului, nu poate fi dizolvat Parlamentul şi nu se poate organiza referendumul. Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Iar nepublicarea acestora atrage după sine inexistenţa actului emis. Decretele emise de Preşedintele României privind tratatele internaţionale încheiate în numele României, acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României, aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armatei, respingerea agresiunilor armate îndreptate împotriva ţării, instituirea stării de asediu sau stării de urgenţă, precum şi în ceea ce priveşte conferirea de decoraţii şi titluri de onoare, acordarea gradului de mareşal, de general şi de amiral şi în ceea ce priveşte acordarea graţierii individuale, se contrasemnează de primul-ministru.
2. Guvernul României
10
Guvernul este autoritatea centrală a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Guvernul face parte din sistemul organelor sistemului administraţiei publice, ocupând în acest sistem locul principal, ca organ suprem al sistemului, concluzie la care se poate ajunge în baza prevederilor art.101 alin.1 din Constituţie, potrivit cărora ,,Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice''. Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrata şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social,precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale. În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate,cum ar fi sindicatele si patronatele. Guvernul răspunde de ordinea publica,de apărarea naţionala,precum si de raporturile statului respectiv cu alte state. Guvernul se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile constituţionale, având la baza Programul de guvernare nu adoptat ci acceptat de Parlament Pentru realizarea Programului de guvernare Guvernul exercita următoarele funcţii: - funcţia de strategie,prin care se asigura elaborarea strategiei de punere in aplicare a Programului de guvernare; - funcţia de reglementare,prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar in vederea realizării obiectivelor strategice; - funcţia de administrare a proprietarii statului,prin care se asigura administrarea proprietarii publice si private a statului precum si gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. - funcţia de reprezentare, prin care se asigura, in numele statului roman,reprezentarea pe plan intern si extern; - funcţia de autoritatea de stat,prin care se asigura urmărirea si controlul aplicării si respectării reglementarilor in domeniul aparerii, ordinii publice si siguranţei naţionale, precum si in domeniile economic si social si al funcţionarii instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru,in urma consultării partidului care deţine majoritatea absoluta in Parlament,ori daca nu exista o asemenea 11
majoritate,a partidelor reprezentate în Parlament, pentru ca, astfel, sa se asigure sprijinul parlamentar pentru viitorul Guvern. Nu este de conceput un candidat la funcţia de prim-ministru fără un puternic sprijin din partea unor partide politice, indiferent daca persoana candidatului este om politic sau tehnocrat. Din Guvern pot face parte şi miniştri delegaţi, cu însărcinări speciale pe ranga primulministru, prevăzuţi in lista Guvernului prezentata Parlamentului pentru votul de încredere. Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Este evident ca programul exprima concepţia de guvernare a partidului majoritar sau a partidelor care alcătuiesc coaliţii în scopul guvernării. Programul si lista Guvernului se dezbat de câtre Camera Deputaţilor si Senat,in şedinţa comuna. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majoritarii deputaţilor şi senatorilor , aceasta având ca obiect programul în forma finala şi lista în ansamblu a Guvernului, iar nu fiecare membru in parte. (art.103 din Constituţie). Primul-ministru si ceilalţi membri ai Guvernului depun individual,in fata Preşedintelui României, jurământul de credinţa fata de tara si popor, având acelaşi conţinut cu jurământul Preşedintelui României. Potrivit art.2 din Legea nr.90/2001, pot fi membri ai Guvernului persoanele care: - au numai cetăţenie romana si domiciliul in tara; - se bucura de exerciţiul drepturilor electorale; - nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc unul dintre cazurile de incompatibilitate. In acest sens Constituţia precizează in art.16 alin.3 ca funcţiile si demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoane care au numai cetăţenia romana si domiciliul in tara. De asemenea potrivit art.105 tot din Constituţie funcţia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea unei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizaţiilor cu scop comercial si alte incompatibilitatea stabilite prin legea organica.
12
Guvernul in întregul sau si fiecare membru in parte îşi exercita mandatul de la data depunerii jurământului. Deşi Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, acesta poate fi prelungit prin lege organica in caz de război ori catastrofa. La începutul mandatului sau, Guvernul elaborează Programul de Guvernare, in care sunt înscrise obiectivele pe care îşi propune sa le înfăptuiască. Mandatul Guvernului poate înceta si înainte de data validării alegerilor parlamentare, ca urmare a demiterii sale. Guvernul este demis in următoarele situaţii: a)in urma adoptării unei moţiuni de cenzura; b)in urma pierderii de către primul-ministru a calităţii de membru al Guvernului. Potrivit art.109 alin.2 coroborat cu art.105 din Constituţie, rezulta ca primul-ministru îşi pierde calitatea de membru al Guvernului ca urmare a: - revocării; - demisiei; - suspendării; - decesului; - intervenţiei unei stări de incompatibilitate; - pierderii drepturilor electorale (pentru alineatie sau delibitate mintala,condamnare penala, stabilirea şi a altei cetăţenii ori stabilirea domiciliului in străinătate); - imposibilităţi de a exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile. Primul ministru conduce Guvernul si coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuţiilor legale care le revin. Ministrul numeşte si eliberează din funcţie conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului. Conducătorii serviciilor publice descentralizate se numesc si se eliberează din funcţie de către ministru, cu avizul consultativ al prefectului. Guvernul numeşte un prefect in fiecare judeţ ca reprezentant al Guvernului in teritoriu. Primul ministru reprezintă Guvernul in relaţiile acestuia cu Parlamentul,Preşedintele României,Curtea Suprema de Justiţie, Curtea de Conturi,Curtea Constituţionala, Consiliul Legislativ,Ministrul Public,celelalte autorităţi şi instituţii publice,partidele si alianţele politice,sindicatele si alte organizaţii neguvernamentale,precum si relaţii internaţionale.
13
Primul ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi exercita toate atribuţiile ce deriva din aceasta calitate. Primul ministru prezintă Camerei Deputaţilor si Senatului rapoartele si declaraţiile cu privire la politica Guvernului si răspunde la întrebările si interpelările care ii sunt adresate de câtre deputaţi si senatori. Primul ministru poate desemna un membru al Guvernului sa răspundă la întrebările si interpelările adresate Guvernului de câtre deputaţi si senatori,in funcţie de domeniul de activitate ce formează obiectul interpelării. Primul ministru contrasemnează decretele emise de Preşedintele României,in cazul in care Constituţia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. Guvernul se întâlneşte, de regula săptămânal sau ori de cate ori este nevoie,la convocarea primului ministru. Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului iar daca li se solicita prezenta,participarea lor este obligatorie. Membrii Guvernului pot propune potrivit Constituţiei proiecte de hotărâri si de ordonanţe si de asemenea,proiecte de lege,in vederea exercitării dreptului de iniţiativa legislativa a acestuia. Hotărârile Guvernului,ca si ordonanţele de altfel,se semnează de primul ministru si se contrasemnează de câtre miniştrii care au obligaţia punerii lor in executare. Atât hotărârile, cat si ordonanţele sunt supuse obligaţiei de publicare in Monitorul Oficial,cu excepţia celor cu caracter militar care se comunica numai instituţiilor interesate. Sancţiunea încălcării obligaţiei de publicare este inexistenta actului. Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe in domenii care nu fac obiectul legilor organice, procedând la ceea ce se numeşte delegare legislativa. Legea de abilitare trebuie sa stabilească in mod obligatoriu domeniul si data pana la care se pot emite ordonanţe. Daca legea de abilitare o cere,ordonanţele se supun aprobării Parlamentului,potrivit procedurii legislative,pana la împlinirea termenului de abilitare. Preşedintele României poate participa la şedinţele Guvernului care au ca obiect probleme de interes naţional privind politica externa a Guvernului,apărarea ţării, asigurarea ordinii publice. În cazul în care este prezent, Preşedintele României prezidează şedinţa Guvernului.
3. Parlamentul României 14
Structura Parlamentului României este bicamerala, cuprinzând Camera Deputaţilor si Senatul. Reprezentanţii poporului sunt aleşi in Parlament, pe baza votului universal, egal, direct, secret si liber consimţit, pe un mandat de 4 ani. Camera Deputaţilor si Senatul au prerogative egale, cu excepţia numirii numai de către Senat a Avocatului Poporului, justificând bicameralismul. Organizarea interna a Parlamentului este stabilita prin regulament propriu. Pentru îndeplinirea atribuţiilor lor, Camerele îşi organizează birouri, comisii care îşi desfăşoară activitatea numai pe baza regulamentelor adoptate. Parlamentul îşi desfăşoară primele activităţi separat in fiecare Camera, acestea alegândusi birouri de vârsta, alcătuite din cel mai vârstnic parlamentar si 4 secretari, stabiliţi din rândul celor mai tineri deputaţi, respectiv senatori. In vederea validării mandatelor parlamentarilor, Camerele îşi aleg in prima lor şedinţa cate o comisie de validare, care trebuie sa reflecte configuraţia politica rezultata din alegeri. Camerele se pronunţă printr-un singur vot asupra listei parlamentarilor propuşi pentru validare si prin vot separat pentru fiecare deputat sau senator propus sa i se invalideze mandatul. Validarea sau invalidarea mandatelor se face cu votul majorităţii parlamentarilor prezenţi. Grupurile parlamentare se pot organiza separat pentru fiecare Camera in parte. Acestea sunt instituţionalizate, beneficiază de un şef, de un cabinet şi de 1-5 experţi, plătiţi din bugetul Camerei. Ele urmăresc formarea organelor de lucru şi desfăşurarea activităţii fiecărei Camere, fiind constituite din cel puţin 5 senatori sau 10 deputaţi, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid. În general, grupurile parlamentare au următoarele competente: - fac propuneri pentru constituirea comisiilor de validare - propun cate un candidat pentru funcţia de Preşedinte al Camerei Deputaţilor si cea de Preşedinte al Senatului. - fac propuneri pentru candidaţii membrilor birourilor celor doua Camere. - îşi dau acordul la desemnarea membrilor comisiilor parlamentare. - participă la alcătuirea comisiilor de mediere. - prezintă propuneri pentru stabilirea ordinii de zi. - prezintă amendamente. 15
- pot cere preşedintelui Camerei verificarea cvorumului. - pot cere încheierea dezbaterilor asupra unei probleme puse in discuţia Adunării. - pot adresa interpelări. Birourile permanente se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a camerei Deputaţilor si a Senatului si ele cuprind pe preşedintele Camerei, pentru vicepreşedinţi, patru secretari si 4 respectiv 2 chestori. Pentru alegerea preşedintelui este necesar, in primul scrutin, votul majoritarii parlamentarilor, iar daca aceasta cerinţa nu s-a realizat, se organizează cel de-al 2-lea tur de scrutin, la care participa in Senat primii 2 candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi exprimate, iar in Camera Deputaţilor, daca nici un candidat nu a întrunit, după 2 tururi, votul majoritarii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, in urma cărora va fi desemnat preşedinte candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Preşedintele Camerei este ales, spre deosebire de ceilalţi membrii ai Biroului, pe durata întregului mandat al Camerei, iar odată cu alegerea lui, încetează activitatea preşedintelui de vârstă. Procedura de vot este modalitatea prin care parlamentarii îşi exprima voinţa cu privire la problemele supuse dezbaterii Camerei Deputaţilor si Senatului. Votul este actul care determina formarea unei majorităţi de opinie asupra problemei pusa in dezbatere, concretizând astfel principiul democratic al majorităţii. Votul parlamentarului este personal, fiind obligat sa participe la şedinţele Camerei din care face parte. Votul poate fi deschis, când se exprima public prin ridicare de mâini, apel nominal, ridicare in picioare sau electronic. Votul poate fi secret, când se exprima prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea in unele funcţii, prin bile, sau electronic, in cazul votării legilor, hotărârilor sau moţiunilor. În cazul votului prin bile, parlamentarii primesc cate doua bile una alba si una neagra, pe care le introduc in cele doua urne, care si ele sunt una alba si una neagra. Bila albă introdusă in urna alba si bila neagra introdusa in urna neagra înseamnă votul pentru, iar bila neagra introdusa in urna alba si bila alba introdusa in urna neagra înseamnă vot contra.
4. GARDA FINANCIARA Este un corp de control specializat al statului, militarizat, neîncazarmat, care funcţionează în cadrul Ministerului Finanţelor. Garda Financiara executa un control operativ si inopinat asupra activităţii economico-financiare curente a agenţilor economici. 16
Sarcinile Gărzii Financiare este executarea unui control operativ şi inopinat, curent şi ulterior în legătură cu: - aplicarea şi executarea legilor fiscale, a reglementărilor vamale şi a celor privind disciplina contabilă şi financiară; - respectarea normelor de comerţ şi a celor privind jocurile de noroc. Ca atribuţii principale ale Gărzii Financiare: - efectuează controale operative si inopinate pe teritoriul judeţului, secţiei respective; - efectuează controlate la locurile unde se produc, depozitează si comercializează bunuri sau se desfăşoară acţiuni impozabile; - întocmesc acte de control si propun aplicarea de sancţiuni contravenţionale; - verifica existenta si realitatea documentelor justificative pe timpul transportului, precum si la locurile de desfăşurare a unor activităţi; - verifică respectarea prevederilor legale privind evidenta primara si contabila; - efectuează percheziţii cu respectarea codului de procedura penala in locurile publice sau particulare; - aplica masuri de confiscare potrivit legii, a obiectelor sau produselor sustrase de la plata impozitelor si taxelor datorate statului; - ridică documentele care pot servi la dovedirea faptelor ce reprezintă infracţiunea; - colaborează cu toate structurile Direcţiei generale a finanţelor publice; - întocmeşte acte de control pentru consemnarea deficientelor constatate conform legii; - soluţionarea obiecţiunilor solicitate de agenţii economici la actele de control; - verifica sesizările şi reclamaţiile înregistrate in limitele competentelor. Obligaţii: - sa încheie cu obiectivitate si fără părtinire acte scrise asupra rezultatelor controlului; - sa păstreze secretul de serviciu; - sa nu pretindă sau primească nici un fel de bunuri (bani sau in natura) sau sa-si creeze avantaje in legătura cu serviciul; - sa transmită toate cererile si reclamaţiile ce intra in specificul activităţii pe care ierarhica; - sa păstreze in buna stare bunurile din dotare; - sa respecte cerinţele statutului funcţionarului public 17
- sa nu facă parte dintr-un partid sau organizaţie politica; - sa nu consume băuturi alcoolice in timpul serviciului.
5. Curtea de conturi Curtea de conturi a României este instituţia suprema de control financiar asupra modului de formare, administrare si întrebuinţare a resurselor financiare ale statului si sectorului public. Curtea de conturi exercita si acţiuni jurisdicţionale in condiţiile legii de organizare si funcţionare pe lângă parlamentul României. Îşi desfăşoară activitatea in mod independent in conformitate cu dispoziţiile prevăzute in Constituţia României si in legile ţării. Curtea de conturi decide in mod autonom asupra programului sau de control. Controalele curţii se iniţiază din oficiu si nu pot fi oprite decât în parlament si in cazul depăşirii competentelor stabilite prin lege. Hotărârile camerei deputaţilor si senatului, prin care cer curţii de conturi efectuarea unor controale in limitele competentelor sale sunt obligatorii. Nici o alta autoritate publica nu o mai poate obliga sa efectueze controale. Curtea de conturi înaintează parlamentului rapoarte in domeniile in care au fost efectuate controale. Aceste rapoarte sunt publicate in Monitorul Oficial. Curtea de conturi are acces neîngrădit la acte, documente si informaţii necesare executării funcţiilor sale de control si jurisdicţionale oricare ar fi persoane fizice sau persoane juridice deţinătoare. Persoanele deţinătoare sunt obligate sa-i transmită actele, documentele si informaţiile solicitate la termenele stabilite de curte. Controlul se desfăşoară la sediul firmei verificate sau la sediul curţii. Daca in exercitarea funcţiilor sale, curtea de conturi ia cunoştinţa de informaţii care constituie secret de stat, de serviciu, comerciale sau individuale, aceasta este obligata sa respecte caracterul lor si sa le facă cunoscute numai autorităţilor îndreptăţite. Curtea de conturi îşi întocmeşte buget propriu care se prevede distinct in bugetul de stat. Salarizarea se face prin lege speciala. Organizarea si conducerea Curţii de Conturi Curtea de conturi se compune din: - doua secţii de control ulterior, in care funcţionează divizii - secţia jurisdicţionala - colegiul jurisdicţional al curţii de conturi - camerele de conturi judeţene si a municipiului Bucureşti 18
- secretariatul general Pe lângă curtea de conturi funcţionează procurori financiari. Membrii curţii de conturi sunt consilieri de conturi in număr de 25 care alcătuiesc plenul curţii de conturi. Conducerea curţii de conturi se exercita de către: - plen - comitetul de conducere - preşedinte si vicepreşedinţii curţii. Atribuţiile generale ale Curţii de Conturi 1.Curtea controlează modul de formare, de administrare si de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si modul de gestionare a sectorului public si privat al statului de către unităţile administrativ-teritoriale. 2.Judeca si hotărăşte cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagubele cauzate si plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar, comise de administratori, gestionari, contabili sau alte persoane supuse jurisdicţiei Curţii. 3.Prezinta anual parlamentului un raport asupra controalelor de gestiune ale bugetului public naţional, in care sunt menţionate si neregulile constatate. 4.Controleaza la cererea camerei deputaţilor si senatului modul de gestiune a resurselor publice si raportează despre cele constatate. În ce priveşte modul de formare, administrare si de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, curtea constata: - formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul unitarilor administrativ-teritoriale si mişcarea fondurilor intre agenţi bugetari. - constituirea, gestionarea si administrarea fondurilor speciale. - formarea si gestionarea datoriei publice si a situaţiei garanţiilor guvernamentale pentru creditele interne si externe. - utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, situaţia, evoluţia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului si unitarilor administrativ-teritoriale. Sunt supuşi controlului Curţii: - statutul si unităţile administrativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice; - B.N.R.; - regiile autonome; 19
- societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice, regiile autonome deţin singure sau împreuna integral sau mai mult din capitalul social - organismele autonome de asigurări sociale sau de alta natura. Curtea de conturi mai are in atribuţiile sale si alte competente: - evaluarea activităţii de control financiar propriu al persoane juridice controlate; - sa emită instrucţiuni cu caracter obligatoriu pentru toate organele de control financiar; - sa solicite organelor de control financiar si ale BNR verificarea cu prioritate a unor obiective in cadrul atribuţiilor legale; - sa ceara rapoartele de activitate de la aceste organisme de control. In baza constatărilor rezultate din controlul efectuat, curtea are dreptul sa decidă: - suspendarea aplicării masurilor care contravin reglementarilor legale din domeniul financiar, contabil si fiscal; - blocarea fondurilor bugetare sau speciale atunci când se constata utilizarea nelegala sau ineficienta a acestora; - înlăturarea neregulilor constatate in activitatea financiar-contabila a contului de profit si pierderi si a contului de execuţii. Aceste masuri se iau prin decizie emisa de preşedintele secţiei de control . Împotriva acestei decizii partea interesata poate face plângere in termen de 5 zile la secţia jurisdicţionala. Întâmpinarea nu suspenda executarea deciziei. De asemenea, curtea poate cere suspendarea din funcţie a persoanelor răspunzătoare de săvârşirea faptelor cauzatoare de pagube importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar. În funcţie de constatările făcute masurile ce pot fi propuse de controlorii financiari sunt: - descărcarea de gestiune (pentru toate instituţiile publice, companii de stat, regii autonome sau autorităţi publice ce beneficiază de finanţare din fonduri publice încheierea anului financiar şi a exerciţiului financiar se face doar după verificarea de către curtea de conturi şi acordarea avizului de descărcare de gestiune); - sesizarea colegiului jurisdicţional al curţii; - sesizarea organelor de urmărire penala; - solicitarea colegiului jurisdicţional competent sa judece cauza pentru investirea si luarea masurilor asiguratorii in limita prejudiciului stabilit; 20
- suspendarea aplicării masurilor care contravin reglementarilor legale; - blocarea fondurilor bugetare.
6.Primăria ţi Consiliul Local Autorităţile administraţiei publice în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii. Consiliile locale sunt compuse dintr-un număr de consilieri pe care legea îi determină în funcţie de numărul populaţiei unităţii administrativ – teritoriale. Ei aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Consiliul local ca autoritate deliberativă, este un organ colectiv de conducere care îşi exercită atribuţiile în principal prin adoptarea unor acte normative, denumite hotărâri. Atribuţiile principale ale consiliilor locale (comunale,orăşeneşti, municipale) se circumscriu în domeniul interesului local, constând din: a) alege din rândul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz; stabileşte, în limitele normelor legale, numărul de personal din aparatul propriu; b) aprobă statutul comunei sau al oraşului, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului; c) avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare economicosocială, de organizare şi amenajare a teritoriului, documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră, în condiţiile legii; d) aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii; e) aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi ale regiilor autonome de interes local; f) administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
21
g) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei sau oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii; h) hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau oraşului, după caz, în condiţiile legii; i) înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local; urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora; instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru instituţiile şi serviciile publice de interes local; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii serviciilor publice de interes local, precum şi pe cei ai instituţiilor publice din subordinea sa; aplică sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii, persoanelor pe care le-a numit; j) hotărăşte asupra înfiinţării şi reorganizării regiilor autonome de interes local; exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăţi comerciale; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, membrii consiliilor de administraţie ale regiilor autonome de sub autoritatea sa; k) analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase; l) stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local; m) aprobă, în limitele competenţelor sale, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local şi asigură condiţiile necesare în vederea realizării acestora; n) asigură, potrivit competenţelor sale, condiţiile materiale şi financiare necesare pentru buna funcţionare a instituţiilor şi serviciilor publice de educaţie, sănătate, cultură, tineret şi sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, de sub autoritatea sa; urmăreşte şi controlează activitatea acestora; o) hotărăşte, în localităţile cu medici sau cu personal sanitar în număr insuficient, acordarea de stimulente în natură şi în bani, precum şi de alte facilităţi, potrivit legii, în scopul
22
asigurării serviciilor medicale pentru populaţie; asemenea facilităţi pot fi acordate şi personalului didactic; p) contribuie la organizarea de activităţi ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de agrement; q) hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor publici, poliţiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaţiunilor de protecţie civilă, în condiţiile legii, şi propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora; r) acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii calităţii vieţii; contribuie la protecţia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaţiilor naturale, în condiţiile legii; s) contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială; asigură protecţia drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes local; t) înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze sportive şi asigură buna funcţionare a acestora; u) atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de pieţe şi de obiective de interes public local; v) conferă persoanelor fizice române sau străine, cu merite deosebite, titlul de cetăţean de onoare al comunei sau al oraşului; x) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local; hotărăşte înfrăţirea comunei sau oraşului cu unităţi administrativ-teritoriale similare din alte ţări; y) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune; z) sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase; w) asigură libertatea comerţului şi încurajează libera iniţiativă, în condiţiile legii. Consiliul local exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege. 23
Primarii sunt aleşi de populaţia cu drept de vot din unitatea administrativ – teritorială respectivă, pe baza scrutinului uninominal. În esenţă, primarul fiind definit ca autoritate executivă, el are drept principale atribuţii organizarea executării şi executarea în concret a legilor, hotărârilor de guvern, precum şi a hotărârilor consiliului local. Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, pe care îl conduce şi îl controlează. Primarul răspunde de buna funcţionare a administraţiei publice locale, în condiţiile legii. Principalele atribuţii ce revin primarului sunt: a) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean; b) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect; c) poate propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile legii; d) prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind starea economică şi socială a comunei sau a oraşului, în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local; e) întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local; f) exercită funcţia de ordonator principal de credite; g) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi comunică de îndată consiliului local cele constatate;
24
h) ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile publice din comună sau din oraş, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecţie şi intervenţie elaborate pe tipuri de dezastre; i) asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă, care au obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii; j) îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale; k) ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice; l) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea şi liniştea publică; m) controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare puse în vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate; n) ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în condiţiile legii; o) ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităţii şi îl supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi de detaliu; p) asigură repartizarea locuinţelor sociale pe baza hotărârii consiliului local; q) asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi pietonal, în condiţiile legii; r) exercită controlul asupra activităţilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora; s) conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de stare civilă şi de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă şi ajutor social; ş) îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă; 25
t) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege; ţ) propune consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de specialitate; u) numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia secretarului; propune consiliului local numirea şi eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituţiilor şi serviciilor publice de interes local; v) răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat al comunei sau al oraşului; x) organizează evidenţa lucrărilor de construcţii din localitate şi pune la dispoziţie autorităţilor administraţiei publice centrale rezultatele acestor evidenţe; y) ia măsuri pentru controlul depozitării deşeurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a oraşului, precum şi pentru decolmatarea văilor locale şi a podeţelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari. Primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum şi însărcinările date de consiliul local. În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz. Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau oraşului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale. 2.3
Situaţia administraţiei publice în România şi strategia de modernizare şi a creşterii a responsabilităţii acesteia
Administraţia publică, respectiv Statul Român este într-un plin proces de modernizare şi reformă a instituţiilor sale, proces îngreunat de actuala criză economică şi de incapacitatea 26
actualului guvern de a stabiliza eficient economia în urma loviturilor grele primite ca urmare a scăderii exporturilor şi a creşterii masive a ratei şomajului. Dincolo de dezbaterile clasice referitoare la evoluţia sistemelor administrative, modelelor de organizare şi probleme ale raţionalităţii limitate întreaga dezbatere moderna asupra reformei administrative se bazează pe termeni noi, deosebit de interesanţi precum reinventarea guvernământului sau noul management public (NMP). Ideea “reinventării guvernământului” s-a manifestat atât în Statele Unite cit si in Europa; aşa cum remarcau Osborne şi Gaebler, apariţia unui guvernământ antreprenorial” constituie o evoluţie inevitabila:” guvern după guvern si sistem public după sistem public, reinventarea este singura opţiune posibilă”, iar România nu a făcut excepţie, reforma fiind o prioritate, pentru a se trece de la fostul regim şi stil comunist la un regim democrat şi o economie de piaţă puternică, stabilă şi coerentă. O administraţiei mai eficientă, reducerea birocraţiei şi profesionalizarea serviciilor publice, acestea sunt obiectivele Guvernului actual şi principalele obiective ce le au în vedere majoritatea guvernărilor din ultimii ani. Actuala guvernare continuă demersurile făcute de celelalte guvernări şi paşii actuali susţin aceste demersuri. Un pas important este un program important implementat începând cu anul 2007 şi va continua până în 2013: Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative”. Acesta îşi propune să contribuie la rezolvarea nevoilor de reformă ale administraţiei publice, în general, dar identifică trei sectoare prioritare în alocarea resurselor financiare, şi anume: sănătatea, educaţia şi asistenţa socială. Aceste sectoare au fost identificate ca prioritare pe baza anumitor criterii: nivelul cheltuielilor publice alocat acestora, numărul de instituţii din fiecare sector, numărul de angajaţi şi numărul de beneficiari ai serviciilor oferite de aceste sectoare. A fost luat în considerare, de asemenea şi stadiul actual al procesului de descentralizare. Astfel se va încerca creşterea responsabilităţii administrative a autorităţilor publice prin tratarea unui spectru larg de probleme identificate, precum problema corupţiei sau cea a capacităţii de a implementa acte normative.
27
Debirocratizarea instituţiilor este importantă şi pentru un alt aspect: atragerea fondurilor europene. Conform unor rapoarte publicate de Comisia Europeană recent, România se află pe penultimul loc la atragerea fondurilor comunitare, cu un procent de 14,10%. Conform "Raportului Strategic Naţional 2009 pentru implementarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune" trimis Comisiei Europene, în mod similar celorlalte state membre, România a menţionat că principalele dificultăţi întâmpinate în implementarea programelor operaţionale este, conform raportului, „capacitatea relativ limitată a autorităţilor publice (atât centrale, cât şi locale) în ceea ce priveşte identificarea, prioritizarea şi pregătirea proiectelor de investiţii a reprezentat un impediment semnificativ în realizarea acestui demers, ceea ce s-a reflectat deseori într-o calitate a proiectelor sub nivelul solicitat”. Pentru o bună şi eficientă funcţionare a aparatului administrativ, prin acelaşi program operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative” s-au înfiinţat două organisme de stat: Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) şi Institutul Naţional de Administraţie (INA). ANFP este responsabilă pentru managementul funcţiei publice, în timp ce INA este responsabil cu asigurarea pregătirii continue a funcţionarilor publici şi a celor contractuali din administraţia publică. În privinţa reformelor axate pe descentralizare, au fost efectuate schimbările legislative de bază, şi mai multe servicii au fost deja transferate la nivel local. Statutul prefecţilor a fost modificat, şi, începând cu ianuarie 2006, aceştia au devenit înalţi funcţionari publici. Acest proces a fost susţinut printr-un program de conversie profesională pentru prefecţi organizat de INA. Deşi s-au făcut paşi importanţi în modernizarea administraţiei publice române, există încă deficienţe. În urma programului menţionat s-au tras câteva lecţii importante: Progresul înregistrat până în prezent este mai lent decât cel estimat şi reflectă
•
nevoia unor termene mai realiste. Cu toate că legislaţia principală pentru o nouă lege a funcţionarilor publici a fost adoptată, s-a constatat că este nevoie de mai multe ordonanţe de urgenţă care să se ocupe de problemele neprevăzute care au apărut pe parcursul implementării noilor legi. Au existat întârzieri în soluţionarea unor probleme fundamentale privind reforma salarizării. Progresul înregistrat în cazul proiectelor de tehnologie a informaţiei de la ANFP a fost de asemenea mai slab decât cel estimat, ceea ce înseamnă că sistemele de informaţii planificate nu 28
sunt încă pe deplin operaţionale. Aceste întârzieri au făcut ca aspecte importante ale reformei în managementul resurselor umane, cum ar fi introducerea unei abordări profesioniste de management al resurselor umane, cât şi a principiilor de management al performanţei, să nu progreseze. În consecinţă, PO DCA are nevoie de a promova training în managementul de proiecte pentru o mai bună gestionare a timpului şi a resurselor. •
INA nu are suficientă capacitate pentru a aborda nevoile de training existente , în
special la nivelul de conducere din administraţia publică. Există un deficit pe piaţă în ceea ce priveşte furnizarea de training în disciplinele managementului profesionist, asociate cu specificul administraţiei publice. Acestea includ analiza politicilor, analiza programelor, măsurarea performanţei în sectorul public, cercetarea bazată pe politici publice, contabilitatea şi alocarea bugetului în sectorul public şi managementul resurselor umane. E posibil ca pentru implementarea PO DCA, furnizorii de training de pe piaţă (din universităţi, colegii sau instituţii profesionale din sectorul privat ) să fie cooptaţi în scopul de a oferi capacitatea necesară de a răspunde nevoilor de training semnificative ale Programului Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative”. •
Coordonarea între agenţii a fost slabă. Feedback-ul obţinut în urma proiectelor
Phare indică faptul că multe probleme au apărut datorită dificultăţilor de coordonare între acele organizaţii care sunt responsabile de elementele cheie ale reformei. Un factor de succes important pentru PO DCA este gradul de cooperare şi coordonare între instituţiile care sunt responsabile pentru elaborarea şi dezvoltarea diferitelor componente ale reformei. În timp ce UCRAP este responsabilă de strategia RAP a Guvernului, reforma în managementul public are alte componente ce sunt coordonate de organisme din afara UCRAP sau a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Alţi parteneri de reformă, cum ar fi UPP-SGG şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, au fost deja identificaţi ca parteneri importanţi în realizarea obiectivului general al PO DCA •
În anumite cazuri, capacitatea de a absorbi fondurile disponibile a fost limitată , un
exemplu notabil fiind iniţiativa privind formularea de politici publice. E posibil ca PO DCA să se confrunte la început cu o capacitate de absorbţie limitată în anumite zone. Acest fapt este considerat drept un factor de risc potenţial care ar trebui luat în considerare în procesul de elaborare a programului şi a proiectelor. 29
Pe baza acestor informaţii s-a putut contura o bază de cunoaştere mai reală a situaţiei existente şi a resurselor disponibile la care se poate apela din punct de vedere tehnic şi al informaţiilor la care se poate apela. În baza tuturor demersurilor şi a proiectelor demarate şi desfăşurate efectiv, se poate observa paşii importanţi făcuţi pentru modernizarea administraţiei publice actuale din România şi creşterii responsabilităţii administrative. S-au înregistrat progrese majore în multe aspecte ale procesului de responsabilizare, dar în unele domenii, structurile necesare nu sunt operaţionale. Recent, s-a stabilit un sistem prin care autorităţile publice vor elabora anual rapoarte de activitate, însă este necesară revizuirea conţinutului acestor rapoarte. De asemenea, ar trebui îmbunătăţită comunicarea dintre Parlament, Curtea de Conturi şi Ministerul Economiei şi Finanţelor în privinţa rapoartelor de audit. Concepte de tipul „value for money” au fost adoptate la scară largă, de exemplu schimbarea orientării de la managementul resurselor la managementul şi alocarea resurselor pe baza realizărilor şi rezultatelor anticipate. Răspândirea largă a acestor idei necesită dezvoltarea de noi sisteme de colectare a datelor în ceea ce priveşte rezultatele şi o reactualizare a sistemelor financiare. Promovarea unei culturi de evaluare care să pună accent pe lecţiile învăţate este o parte importantă a procesului de responsabilizare a administraţiei publice, deci de creştere a eficienţei sale şi a răspunderii în faţa cetăţeanului. Deşi în administraţia din România există un sistem puternic de raportare, accentul se pune mai degrabă pe descrierea activităţii decât pe evaluarea acesteia. Informaţiile nu sunt colectate în mod sistematic. În plus, informaţiile colectate pentru raportare sunt mai ales de natură financiară şi nu se referă la evaluarea de natură non-financiară a rezultatelor şi a efectelor. Programele şi proiectele care au beneficiat de fonduri de pre-aderare au sisteme de monitorizare bine organizate la nivel central, regional şi local; prin urmare putem vorbi de o capacitate bună de monitorizare, însă capacitatea de evaluare a programelor este inexistentă în administraţia publică. Această capacitate de evaluare a început să fie dezvoltată treptat, şi se remarcă evoluţii şi aspecte de îmbunătăţire a capacităţii de evaluare. Obţinerea rezultatelor din teritoriu este mult
30
mai eficientă la toate nivelurile şi în toate domeniile vieţii economico-sociale, administrative şi ştiinţifice.
CAOITOLUL III INFORMATIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI IMPORTANŢA ACESTEIA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ 3.1 Imperativul informatizării administraţiei publice şi soluţiile disponibile pentru realizarea ei Imperativul informatizării administraţiei publice devine din ce în ce mai stringent sub presiunea cerinţelor eficientizării aparatului de stat greoi care presupune cheltuieli de milioane de euro anual, mărind cheltuielile publice cu un surplus enorm, dar şi datorită presiunilor Uniunii Europene datorat angajamentelor consemnate şi asumate de partea română. Iniţiativele pentru acoperirea nevoilor actuale apar într-un ritm accelerat, şi este extrem de dificilă urmărirea tuturor actelor oficiale legislative menite să acopere standardele UE, mărind dificultatea cu care se pot stabili bazele legale ale efectuării demersurilor legale necesare unui proiect.1 Conform statisticilor mai multor organizaţii non-guvernamentale, sute de miliarde de euro ar putea fi economisiţi dacă s-ar trece la modernizarea administraţiilor statelor membre UE, conform planului de acţiune privind administraţia on-line, propus de Comisia Europeană la sfârşitul lunii aprilie 2006. Conform unui articol apărut în presă, la nivelul celor 27 de ţări membre ale UE, se estimează ca birocraţia costă circa 4% din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 410 miliarde de euro. La nivel local, Cătălin Marinescu, preşedintele Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, estima în urmă cu un an că reducerea cu 1% a costurilor birocraţiei ar aduce României economii de peste un miliard de euro. Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a dispărut ca instituţie publică autonomă, atribuţiile sale
http://www.marketwatch.ro/articol/3871/Informatizarea_administratiei_publice_un_nod_gordian_din_ce_in_ce_ma i_strans/ 1
31
fiind preluate de Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale şi Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.). Atunci când oficialii europeni vorbesc de reducerea birocraţiei fac referire în special la eAdministraţie şi e-Government (două concepte diferite, dar care se întrepătrund). Principale obiective ale UE în domeniul e-Administraţie, care – atenţie! – trebuie atinse şi de România ca urmare a angajamentelor semnate, fac referire, în general, la: - eficientizarea activităţii administraţiei publice; - facilitarea accesului cetăţenilor la o gamă diversificată de servicii electronice; - o mai mare transparenţă a actului decizional în aparatul administrativ. Ceea ce ar genera amintita scădere a costurilor birocraţiei. Conform agendei europene stabilite în urmă cu mai bine de doi ani, acest obiectiv trebuie să fie atins până anul acesta (2010), de către toate ţările membre UE. Ceea ce, la nivelul actual al informatizării administraţiei publice din România, nu pare un demers prea uşor de realizat. Administraţia publică românească se află, la acest moment, în primele etape al unui amplu proces de transformare, menit să eficientizeze instituţiile publice din România, şi, conform obiectivelor stabilite şi aprobate, o importanţă deosebită importanţă o va avea componenta informatică, reprezentată de implementarea celor mai recente tehnologii IT&C. Pentru a realiza aceste concepte Guvernul României a început colaborarea cu numeroase firme din domeniu, cea mai cunoscută fiind SIVECO România. Această societate comercială este un colaborator tradiţional al statului român în ceea ce priveşte proiectele informatice şi IT&C. Iar motivele pentru alegerea acestui partener sunt destul de importante. Referitor la problematica informatizării, Cristina Itcus, Cluster Manager eGovernment in cadrul SIVECO România a declarat: "Prin natura activităţii lor, responsabilii din administraţie sunt angrenaţi într-o serie de activităţi repetitive, care favorizează blocajele şi întârzierile în soluţionarea dosarelor. Pentru a escalada aceste neajunsuri, SIVECO România propune instituţiilor din sectorul public o suită de aplicaţii informatice care minimizează timpul de răspuns al funcţionarilor la solicitările cetăţenilor. Ceea ce realizează practic aceste instrumente IT performante este unificarea si gestionarea coerenta a informaţiilor si datelor vehiculate in instituţiile administraţiei publice", este de părere Într-un articol apărut în varianta electronică a ziarului săptămâna financiară, se menţionează premierea proiectului IT dezvoltat de SIVECO România pentru Agenţia de Plăţi şi 32
Intervenţii în Agricultură (APIA) a fost nominalizat de Asociaţia Internaţională de Project Management (IPMA, înfiinţată în 1967, în Elveţia, şi este cea mai mare organizaţie nonprofit pentru managementul organizaţiilor, care reprezintă peste 40 de asociaţii naţionale de management de proiect), ca fiind una dintre cele mai bune realizări în domeniul managementului de proiect din lume. SIVECO România a mai fost premiată şi în anul 2007, când a fost remarcată de IPMA în pentru un alt proiect, Sistemul Educaţional Informatizat realizat pentru Ministerul Educaţiei a fost, care, de asemenea, a fost unul dintre finalişti în Marea Gală IPMA. Astfel în parteneriat cu SIVECO România şi cu alte firme din domeniu s-a încercat modernizarea aparatului administrativ şi a răspunsului dat cetăţeanului. Cu ocazia organizării licitaţiilor pentru atribuirea proiectelor unul dintre reprezentanţii SIVECO România a oferit un răspuns coerent despre Randamentul practicienilor din administraţie este in mod direct legat de utilizarea curenta a aplicaţiilor informatice de suport al activităţilor. Odată cu adoptarea mijloacelor IT moderne, instituţiile publice din România si-au îmbunătăţit vizibil performantele, beneficiind, in prezent, de o mai mare disponibilitate a resurselor si a serviciilor adresate cetăţenilor. „Instituţiile publice si-au automatizat deja o parte din operaţiuni, propunându-si sa devina mai deschise si mai transparente in relaţia cu publicul. Informatizarea administraţiei publice este, insa, un proces complex si de durata, care necesita o abordare etapizata. Guvernarea electronica la nivelul instituţiilor publice, prin intermediul aplicaţiilor informatice moderne, este dovada ca administraţia româneasca a evoluat sub toate aspectele. Din punct de vedere informatic, putem spune ca cele mai importante progrese au constat in investiţiile in infrastructura, extinderea conexiunii Internet si implementarea de sisteme informatice integrate. Prin rularea aplicaţiilor IT oferite de SIVECO România, instituţiile publice au posibilitatea de a oferi contribuabililor servicii superioare calitativ. Prin funcţionalităţile SIVECO Applications, sistemul integrat reprezentativ din portofoliul propriu, SIVECO România contribuie la creşterea accesibilităţii serviciilor administrative, conectând funcţionarii la o baza de date unica, ce permite un flux simplificat, rapid si eficient al proceselor administrative", a adăugat Cristina Itcus.
33
Prin utilizarea unui model informatic unitar, instituţiile administraţiei beneficiază de standardizarea regulilor si procedurilor administrative uzuale. Obiectivul central al informatizării administraţiei continua sa fie accesul larg si nediscriminatoriu al cetăţenilor la servicii publice de calitate. Ca efect vizibil imediat pentru contribuabili, informatizarea va conduce la reducerea tarifelor pentru serviciile prestate populaţiei, prin diminuarea costurilor de operare si personal. Un alt colaborator important este firma SC "Agenţia OSC" SRL, despre care se poate vorbi cel mai uşor prin rezultatele dobândite: 8 ani de experienţă, 1500 de manageri antrenaţi anual în programe de training şi coaching in comunicare directa, clienţi din 17 industrii şi domenii de activitate clienţi din 5 tari : România, Bulgaria, Statele Unite, Germania, Elveţia şi peste, 20 de programe de comunicare anual. Un ultim motiv imperativ al informatizării a fost operativitatea şi capacitatea rapidă de colectare a informaţiilor disponibile şi reale legate de anumite aspecte ce interesează administraţiile publice. De exemplu în ce stadiu sunt anumite licitaţii, câte licitaţii a făcut respectiva firmă până acum, ce cazier are o persoană anume etc.
3.2 Efectele şi rezultatele informatizării Rezultatele proiectelor de informatizare a administraţiei publice sunt multiple şi diferă şi din punct de vedere a calităţii acestora. Firmele şi companiile realizatoare au un impact major asupra proiectului final, competenţa acestora imprimându-se asupra calităţii, eficienţei utilizării rezultatului final şi cel mai important, asupra stabilităţii rezultatului final. Cele mai importante şi de amintit proiecte informatice sunt: •
Portalul Naţional de administraţie publică: www.administratie.ro
•
Portalul de achiziţii publice: www.e-licitatie.ro
•
Portalul pentru cetăţeni al administraţiei publice: www.e-guvernare.ro
•
SEI - Sistem Educaţional Informatizat.
Portalul naţional de Administraţie Publică a devenit cel mai important portal românesc de administraţie publica. Portalul www.administratie.ro colectează si publica informaţii despre cele mai importante institutii si persoane din administratia publica romaneasca: presedintie, parlament, guvern, 34
primarii, consilii judetene si locale, prefecturi, alte organizatii ale administratiei publice centrale si locale. Devenit cel mai modern si rapid mijloc de transmitere a informatiilor din sfera administratiei publice, Portalul national de Administratie Publica ofera tuturor institutiilor din acest domeniu un avantaj considerabil: acela de a-si putea face cunoscuta activitatea unui mare numar de vizitatori, in timp real si fara costuri. Fluxul informativ cotidian al Portalul national de Administratie Publica contine sinteza stirilor publicate pe www.administratie.ro. Fluxul este trimis zilnic, prin e-mail, la peste 8.000 de persoane care lucreaza in administratia publica centrala si locala (ministere, ambasade, primarii, prefecturi, consilii judetene si locale etc). Informatiile sunt prezentate pe domenii: - Presedintie - Parlament - Guvern - Ministere - Institutii ale administratiei publice centrale - Primarii - Consilii - Prefecturi - Institutii ale administratiei publice locale. De asemenea, fluxul cuprinde trimiteri la cele mai importante articole de presa privitoare la activitatea administratiei publice aparute in mass-media centrala si locala. Oricine poate citi materialele prezentate in flux accesand direct linkurile catre Portalul national de Administratie Publica. www.e-guvernare.ro Prin intermediul acestui portal se doreşte reducerea barierelor administrative şi birocratice şi uşurarea accesului la informaţiile şi serviciile publice. Portalul doreşte promovarea principiului e-guvernării, astfel orice persoană interesată să poată efectua operaţiuni fără a depinde direct de persoana de la birou sau ghişeu cum se întâmplă în modul tradiţional. Pentru realizarea acestui proiect a fost necesară crearea unui cadru legislativ special destinat acestui domeniu. 35
În baza Legii nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, a fost înfiinţat Sistemul Electronic Naţional (SEN), ca platformă comună pentru dezvoltarea guvernării electronice în România. SEN reprezintă punctul central de acces la informaţii şi servicii electronice ale administraţiei publice, ce oferă utilizatorilor o gamă de servicii electronice destinate companiilor private, acces la formularele şi procedurile administrative ale administraţiei publice şi acces la informaţii de contact ale instituţiilor publice centrale şi locale. În vederea dezvoltării domeniului guvernării electronice, precum şi pentru asigurarea interoperabilităţii aplicaţiilor de guvernare electronică la nivel naţional, a devenit necesară crearea unei platforme comune care să ofere mijloacele minimale de standardizare, interoperabilitate şi transfer securizat al datelor atât între instituţiile publice, cât şi între instituţiile publice şi beneficiarii serviciilor oferite de acestea. Astfel transparenţa este mult mai mare iar birocraţia redusă, datorită timpului tot mai scurt necesar efectuării unei operaţiuni. www.e-licitatie.ro sau „Sistemul electronic de achiziţii publice” are ca scop consolidarea unui proces de achiziţii publice mai eficient şi mai transparent, simplificarea participării la procesele de atribuire a contractelor de achiziţii publice, furnizarea de informaţii publicului larg despre modul în care se realizează achiziţiile publice. Proiectul pilot eLicitatie a fost lansat in martie 2002. In 2006, sistemul a fost utilizat de către 1.000 instituţii publice si peste 1.300 de companii private. S-au încheiat peste 175.000 licitaţii electronice si au fost tranzacţionate 143 categorii de produse, în primele sase luni ale anului 2006, după care sistemul a fost adaptat la noua legislaţie in domeniu iar în 2009 sistemul a fost reactualizat şi la legislaţia europeană. De la implementarea sa şi până în prezent, Sistemul electronic de achiziţii publice a redus cu mult cheltuielile bugetare. În prezent www.e-licitatie.ro este considerat, la nivel european, un caz de referinţă pentru bunele practici în implementarea societăţii informaţionale, ceea ce a adus României un plus de recunoaştere internaţională.
36
Conform celor spuse de ministrul Zsolt Nagy, „Acest lucru este cu atât mai important cu cât sistemul se regăseşte printre cele doar 9% din sistemele de achiziţii publice europene ce îndeplinesc, simultan, majoritatea cerinţelor UE”. Autorităţile contractante care utilizează licitaţii electronice pentru achiziţii publice vor plăti un tarif de utilizare a sistemului cuprins între 0,5 şi 0,25% din valoarea contractului, la care se va adăuga taxa pe valoarea adăugată, conform unui act al Guvernului României. În 2009 situaţia a fost şi mai clară, autorităţile contractante care au iniţiat licitaţii prin sistemul public e-licitatie.ro (SEAP) economisind, suma de 1,1 miliarde de euro, în condiţiile în care doar 15% din achiziţiile publice derulate anul trecut au fost realizate prin SEAP, conform celor susţinute de Ministerul Comunicaţiilor, iar pentru anul 2010 se estimează o economie de 2,2 miliarde de euro şi o creştere a procentului de utilizare a achiziţiilor publice electronice la 40% din totalul achiziţiilor publice". SEI - Sistem Educaţional Informatizat a fost lansat în anul 2001, Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) este un program complex implementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI), al cărui obiectiv de bază îl reprezintă susţinerea procesului de predare/învăţare în învăţământul preuniversitar, cu ajutorul sistemelor informatice. Furnizorul programului SEI este un consorţiu de companii, SIVECO Romania furnizând aplicaţii software, conţinut educaţional multimedia şi servicii precum instalarea şi configurarea software, instruirea şi suportul tehnic. Rezultatele sunt semnificative, atât din perspectiva cantitativă, cât şi calitativă. Până în acest moment, proiectul de informatizare a învăţământului preuniversitar a însemnat: • peste 4 milioane de beneficiari la nivel naţional; • 140.000 de profesori instruiţi; • 15.000 de laboratoare informatizate; • 192.000 de calculatoare; • 3.700 de lecţii multimedia AeL; • 1.338.995 de candidaţi în Bacalaureat (2003-2009); • 392.748 de participanţi la examenul de titularizare (2003-2009); • 1.855.000 elevi repartizaţi in licee (ADLIC) 37
• 149.000 de utilizatori înregistraţi pe portal edu.ro, 2.000.000 de vizitatori, peste 6.000 de articole şi 1.300.000 de mesaje postate pe forum. Programul Sistem Educaţional Informatizat este unul din cele mai importante programe europene de informatizare a şcolilor din învăţământul preuniversitar. Este cel mai premiat proiect românesc şi "un exemplu de bună practică" - Jan Figel, European Commissioner for Education, Training, Culture and Youth. Rezultatele2 cercetării evaluative asupra implementării Programului SEI relevă că: • 82% dintre profesorii ce predau la gimnaziu sau liceu în mediul urban utilizează laboratoarele SEI; • 95% dintre elevi declară că ar dori să utilizeze mai mult computerul şi Internetul pentru lecţii la diferite discipline; • 70,2% dintre profesori remarcă impactul pozitiv al TIC asupra performanţei la disciplina pe care o predau; • 90% dintre elevi consideră că aceia dintre ei care nu au acces la un calculator vor fi dezavantajaţi mai târziu; • 83% dintre profesorii care au urmat un curs de formare specializat remarcă un impact pozitiv al utilizării computerului asupra elevilor. Acest proiect a fost şi premiat la nivel internaţional. Cu ocazia World Summit for Information Society, organizat în Tunisia, pe 21 Noiembrie 2005 acest proiect a luat locul I la „mondialele IT” pentru lecţiile AeL, România a primit, prin SIVECO România, World Summit Award la secţiunea eLearning, ca o recunoaştere a creativităţii şi calităţii conţinutului educaţional dezvoltat pentru Sistemul Educaţional Informatizat, program de care beneficiază în prezent peste 700.000 de elevi şi profesori din tara noastră. Acest premiu a recunoscut din nou profesionalismul şi creativitatea specialiştilor români în industria de profil. Şi acestea sunt doar câteva din efectele informatizării administraţiei publice. Informatizarea are ca efect fluidizarea şi simplificarea proceselor de lucru. Rezultatele sunt preluate din studiul realizat de către Universitatea din Bucureşti, în colaborare cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, cu Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie (TEHNE) şi cu Asociaţia pentru Ştiinţele Educaţiei (ASTED), 2008. 2
38
Instituţiile publice si-au automatizat deja o parte din operaţiuni, propunându-si sa devina mai deschise si mai transparente in relaţia cu publicul. Informatizarea administraţiei publice este, însa, un proces complex şi de durata, care necesită o abordare etapizata. Guvernarea electronica la nivelul instituţiilor publice, prin intermediul aplicaţiilor informatice moderne, este dovada ca administraţia româneasca a evoluat sub toate aspectele. În administraţie, un domeniu cu implicaţii majore în plan social, reconfigurarea infrastructurii informatice este responsabilă de o serie de schimbări benefice în derularea procesului administrativ. Dar informatizarea mai are un rol major în administraţia locală românească: limitarea masivă a birocraţiei şi eficientizarea fluxului de date, documente şi alte informaţii necesare bunului mers al administraţiei publice şi a satisfacerii nevoilor cetăţeanului şi a altor persoane interesate în mod rapid, eficient, dar nu în ultimul rând, legal.
BIBLIOGRAFIE 1.
xxxxx Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerţul electronic.
2.
xxxxx Legea nr. 215 din 2001 a administraţiei publice locale.
3.
Bezdoacă Elvira Nicoleta, Bezdoacă Nicu George – „Iniţiere in Internet E-mail si Chat”, Editura Arves, Craiova. 39
