Gaston Buridge – 1956
Așa Numitul Motor Hendershot
Așa Numitul Motor Hendershot de Asociat Gaston Buridge Pentru mai mult de 25 ani, Lester Hendershot și “The Hendershot Motor” a părut a fi o enigma învăluită în mister si contradicție. Și încă este. Cei mai mulți oameni sunt surprinși să afle că Lester Jennings Hendershot este încă în viață. El este foarte viu. Nu doar că este în viață și activ, dar la vârsta de 57, el este foarte aprofundat în experimentele cu dispozitivul său – un dispozitiv care este eronat cunoscut ca fiind un “motor”. A denumi mecanic-ismul - sau “electric-ismul” lui Hendershot ca fiind un motor, întărește enigma. Cu mult timp în urmă, a fost etichetat de cel mai ortodox om de știință, “mult mai probabil un generator decât un motor”. Cumva, eticheta de “generator” niciodată nu a prins. Întotdeauna a fost ”Motorul Hendershot”. Probabil, așa va rămâne. Suplimentar față de denumirea de generator, aranjamentul poate fi denumit și un aparat, un sistem, sau un dispozitiv. Mie mi se pare că ar fi puțin incorect să afirm că Hendershot a creat deliberat această enigmă. La fel, ar părea greșit să afirm că el a făcu ceva pentru a o clarifica! Enigma s-a potrivit scopurilor lui Hendershot, deoarece el nu știe, a zis, ce are. El nu știe, a zis, cum funcționează. Nici nu știe, a zis, cum să multiplice în mod constant, sau în diferite mărimi. ”Nu știu cum să înțeleg aceste lucruri mai întâi. Este mai degrabă o metoda tip taie și încearcă.” Chiar dacă Hendershot știe ceea ce face sau nu, el evident a creat ”un ceva” care a părut destul de interesantă pentru alții, de aceea ei, la momentul actual, caută să recreeze realizările sale. Eu știu despre o asemenea încercare făcută în New Jersey, și o alta în regiunea Bay din California. Rămâne de văzut dacă oricare din acestea îl vor ”învinge pe Hendershot la Oficiul de Patente”. Dacă va putea cu adevărat, sau nu, un patent sa protejeze un asemenea dispozitiv este foarte problematic. Daca acesta ar putea cu siguranță să prevină realizarea și vânzarea acestuia pe scară largă, cu siguranță nu ar putea preveni realizarea și utilizarea acestuia. Desigur, legile noastre protejează cu adevărat – teoretic – împotriva reproducerii individuale a oricărui articol patentat, dar – în practică – este aproape imposibil să realizată o asemenea protecție. Odată ce toți au învățat cum să acceseze o sursă energetică de bază pentru uz personal, și publică aceste cunoștințe într-un patent – pe care trebuie să-l obțină – lumea nu va bate drumul până la ușa lui, la fel de mult cum o va bate la ușa Biroului de Patente, de unde pot afla secretul pentru doar 25 de cenți! Mai devreme sau ,mai târziu, fiecare inventator al unui asemenea dispozitiv realizează acest lucru. El se află astfel între două focuri. Amândouă sunt la fel de fierbinți. Fiecare este obligat să-l consume mai devreme sau mai târziu. Aceasta, cred eu, este de ce atat de multe din aceste sisteme mor cu inventatorii lor. Puțini oameni au învățat – probabil este imposibil pentru ei să învețe – că, cu cât dai mai mult, vei primi mai mult. Toți suntem prea aproape de junglă, pentru a înțelege asta. Oricum, negarea unui adevăr nu înseamnă și inexistența acestuia. Cum este realizat ”motorul” Hendershot? Există câteva bobine late, sub forma de împletitură de coș. Acestea, fără îndoială, sunt inductanțe de un anumit tip. Hendershot nu spune care este dimensiunea firelor, sau câte spire sunt în fiecare bobină. Există câteva inele de oțel inoxidabil – oțel inoxidabil ”ne-magnetic” - și câteva piese ca niște ”bețe de carbon”. Există câțiva magneți permanenți, tip ”Alnico” sau echivalenți, nu foarte lungi. Ar trebui să existe - și probabil există – condensatori electrici în acel conglomerat de piese, dar D-nul Hendershot nu zice, și nici nu face referire la valorile acestora.
Tradus de SaDAng
1
22 februarie 2012
Gaston Buridge – 1956
Așa Numitul Motor Hendershot
De asemenea, ar trebui să existe și alte accesorii bine ascunse de ochi curioși. Aș fi surprins să nu existe! Se pare că nu există părți în mișcare, care să furnizeze putere, de unde și lipsa de orice asemănare adevărată cu un motor. Dispozitivul produce un curent electric despre care D-nul Hendershot mi-a zis că ar putea alimenta un motor electric sau un bec cu incandescență. De fapt, el are fotografii cu el însuși, ținând dispozitivul într-o mână și un bec aprins în cealaltă. De asemenea are fotografii ale dispozitivului, plasat pe o grămadă de scânduri, și un bec aprins deasupra. De asemenea, se pare că există câteva caracteristici critice la acest dispozitiv. De exemplu, așa cum mi-a zis D-nul Hendershot, ”Uneori, bobinez prea multe spire. Apoi, dispozitivul nu funcționează deloc. Dezbobinez câteva spire. Poate funcționează, poate nu. Dacă funcționează, curând se arde. Asta este marea mea problemă – aparatul se arde.” Cineva imediat se minunează, dacă este posibil ca potențialul sursei de putere să se schimbe frecvent? Ce alimentează dispozitivul lui Hendershot? Dacă D-nul Hendershot știe – chiar dacă are vre-o idee – el ascunde aceste cunoștințe foarte bine. El zice că nu știe. De asemenea, el se grăbește să afirme că oricare om de știință care a văzut aparatul în funcțiune, nu știe de asemenea. El nu a numit nici un om de știință care a văzut aparatul în funcțiune. Explicația simplă a sursei de energie a acestui dispozitiv, este că provine de la ”liniile magnetice de forță ale Pământului”. Dacă aceasta este sursa, Nicola Tesla, marele inventator, odată a afirmat ”o asemenea forță ar trebui măsurată în șoricei-putere”. Există alte două surse de putere. Una este electricitatea Pământului, iar a doua, electricitatea atmosferică. Însuși Tesla a stabilit că există asemenea încărcătură electrică în fiecare. El a învățat că sarcina Pământului este pozitivă, iar cea atmosferică negativă. Tesla, de asemenea a învățat că Natura are un mijloc prin care menține permanent încărcătura electrică a Pământului. Dacă el a fost vreodată mulțumit, cum a fost aceasta realizată, rămâne unul din multele lui secrete. Există o posibilitate ca Pământul să fie un ”electro-magnet”, decât un magnet permanent. Dacă este așa, există de asemenea o posibilitate ca puterea acesteia să fie considerată peste clasificarea de ”șoricel”. Dr. Eduard C. Bullard, de la Laboratorul național de Fizică din Londra, a prezentat o teorie care explică posibilitatea câmpului electro-magnetic al Pământului. Pe scurt, Dr. Bullard afirmă că miezul lichid sau semi-lichid este foarte radioactiv. Această radioactivitate generează destulă căldură ca să dea naștere curenților de convecție. Acești curenți furnizează ”excitația” necesară pentru a face posibil electromagnetismul. Astfel, în teorie cel puțin, există posibilități ale unei surse de putere care să alimenteze aparatul lui Hendershot. Ar putea foarte bine fi, însă în timp ce potențialul acestuia este teoretic mare, ca și puterea soarelui, actualmente este mic. Este de asemenea posibil, în timp ce potențialitatea acestuia este mare, costurile de colectare sau conversie, sunt de asemenea mari, deoarece metodele noastre curente de utilizare a energiei sunt atât de brute. Se pare că irosim mai mult decat utilizam. Așa după cum încă. Noi nu am depășit ”frecarea la utilizare!” Odată, cineva a zis, ”punctul de vedere este totul.” Bine, dacă nu totul, atunci aproape totul. Dezgroparea ”dovezilor” sunt adesea dependente de nuanța lentilelor ochelarilor cuiva. Iată ce vreau să zic. În experiențele inițiale ale lui Hendershot, acesta a fost dus la aerodromul Selfridge Field din Detroit să demonstreze funcționarea ”motorului”, maiorului Thomas G. Lanphier, comandantul aerodromului. Maiorul era interesat de dispozitiv, dar niciodată nu a susținut nici o sponsorizare a acestuia.
Tradus de SaDAng
2
22 februarie 2012
Gaston Buridge – 1956
Așa Numitul Motor Hendershot
Curând, ziarele din Detroit au publicat povestea că tehnicienii aerodromului au construit un dispozitiv la ordinul maiorului Lanphier, și după instrucțiunile lui Hendershot. Acest motor a funcționat, conform articolelor ziarelor din acea zi. Fiind interesat de acest aspect, dupa dificultăți considerabile, l-am găsit pe Thomas G. Lanphier, acum colonel și în rezervă. În răspunsurile la întrebările mele directe, colonelul Lanphier m-a informat că nici un fel dispozitiv Hendershot nu a fost vreodată construit la Selfridge Field, după instrucțiunile lui Hendershot, pe perioada cât el, Lanphier a fost comandant acolo. Lanphier a zis, ”Singurul dispozitiv de la aerodrom a fost cel pe care Hendershot la adus la aerodrom - și s-a dovedit a fi un fals la un laborator universitar estic.” Am expus această afirmație înaintea lui Hendershot. El a afirmat, că nu o înțelege deloc, deoarece dispozitivul a fost construit acolo, de către tehnicienii aerodromului. Astfel, el, Hendershot, nu a bobinat nici măcar o singură bobină din el. Dispozitivul a funcționat cu adevărat – exact așa cum au scris ziarele. Astfel se construiesc enigme! Un ziar din Washington, D.C., au publicat un articol, în data de 9 martie 1928, relatând că Hendershot se recupera intr-un spital din Washington, în urma unui soc electric de 2000 de volți, apărut pe durata cat acesta demonstra funcționarea acestuia în biroul de patente, probabil pentru potențialii investitori. Eu am o scrisoare de la un ziarist, vechi colaborator al unui ziar de frunte din Pittsburg, care afirmă că Hendershot nu a fost dus la spital pentru vreun tratament, ci pentru un test de nebunie. Pe căt de ciudat sună, însă Hendershot nu a fost găsit ”vinovat”, și a fost externat. Cineva poate a fi adesea surprins la vârful ierarhic al Justiției! Dacă dispozitivul lui Hendershot ca fi vreodată dezvoltat până la un punct în care este, sau poate fi, înțeles și utilizat pentru ”scopuri zilnice”, amândoi el și dispozitivul lui vor fi mereu ”între coperți”. Despre aceasta vorbește și Charles Fort, care i-a dedicat câteva pagini lui Hendershot, în ultimul capitol (32) din cartea lui, ”Wild Talents”. Fort nu-l accentuează foarte tare pe Hendershot, însă atrage atenția asupra câtorva puncte care altfel pot rămâne neremarcate. L-am întrebat pe Hendershot dacă a văzut ce a scris Fort despre el. Hendershot a răspuns ca da. Deoarece Hendershot a răspuns la alte câteva întrebări despre această carte, mi s-a părut că am observat un pic de nervozitate, atât în tonul lui cât și în atitudinea generală a acestuia. Asta mi-a indicat că acesta nu era prea mulțumit despre ce a citit. Numărul din revista ”Fate”, din Ianuarie 1950, conținea o poveste despre Hendershot. Propria investigație m-a făcut să cred că această poveste se baza pe cele descrise de Fort în cartea lui, și pe toate acele articole publicate din ziarele din 1928. Când am supus acest articol atenției D-lui Hendershot, răspunsurile sale la întrebările mele au fost evazive. Am avut impresia că Hendershot îl știa pe D-nul. Fleming, autorul articolului, dar din diferite motive era nemulțumit fie de articol, fie de rezultatele provenite din acesta. Poate exista o poveste interesantă îngropată aici! În Mai, 1953, în numărul din revista ”Fate”apărea o reclamă al ”Utility Engines” pretinzând că are de vânzare planurile așa zisului motor Hendershot. Brusc, toată poșta care mergea pe adresa ”Utility Engines” a fost respinsă! L-am întrebat pe Hendershot despre acest lucru. Mi-a zis că a aflat de ea, imediat după ce reclama a apărut. Curând după aceea a aflat că ei vindeau planurile folosind numele lui. Ei făceau asta, a zis Hendershot, fără permisiunea sau acceptul lui. Mi-a zis că a informat prompt autoritățile poștale despre aceasta.
Tradus de SaDAng
3
22 februarie 2012
Gaston Buridge – 1956
Așa Numitul Motor Hendershot
”Trebuie să fi făcut ceva, deoarece nu am mai auzit nimic despre ei,” a zis el. Hendershot mi s-a părut destul de convins de faptul că planurile scoase de ”Utility Engines” nu erau ale dispozitivului său. El era atât de sigur, de fapt am simțit că, ca un timid, ”nu a protestat prea mult”. Astfel, câinele de vânătoare bătrân merge cu nasul pe jos! La timpul cuvenit, acesta a venit cu informații furnizate de un cunoscut al lui Hendershot despre efectul pe care Hendershot la remarcat atunci, în timp ce informația de la ”Utility Engines” nu era despre dispozitivul său, ”a fost al naibii de aproape!” Am pus materialul de la ”Utility Engines” în fața câtorva oameni de radio si electroniști competenți. Aceștia au zis că schema de conexiuni este cu siguranță în banda radio de frecvențe. Aceștia au afirmat că dispozitivul ar trebui să funcționeze fără îndoială – dacă se află suficient de aproape de un emițător radio. Eu știu de asemenea câțiva care au încercat pentru luni să ”facă ceva nefăcut încă”, dar până acum nu au reușit. Acești oameni sunt calificați în electronică și tehnică radio. Dacă planurile sunt atât de apropiate, pe cât a lăsat Hendershot să se înțeleagă, cineva ar trebui să dea peste răspunsurile corecte. Cine știe? În după amiaza în care l-am întâlnit pe Hendershot, acesta era în fața casei făcând câteva fotografii tânărului său fiu cu un aparat Polaroid. Sunt foarte sigur că aparatul foto era nou, deoarece fotografiile nu ieșeau bine. Hendershot este mai degrabă un om scund, puțin chel, și de o constituție mai degrabă robustă. Ochii sunt maro închis, ageri, și pătrunzători. Acesta rareori zâmbește. Când o face, este un zâmbet șters, și de scurtă durată. Hendershot face gesturi ample cu mâinile, și adesea î-și scutură a negație capul. Am simțit că are o mare neîncredere în mine. Acest sentiment a devenit și mai evident, cu cât îi expuneam și mai mult informațiile pe care le aveam. La multe din întrebările mele, Hendershot a refuzat să răspundă, punctând neutru, și trimițându-mă la avocatul lui. Când aceleași întrebări i-au fost puse avocatului lui, acesta a refuzat de asemenea să răspundă. De ce, doar timpul ne va spune. Eu cred că știu. Probabil, ”este ceva” cu dispozitivul lui Hendershot, sau orice altceva legat de acesta. Dacă acest ”ceva” are un mare potențial sau nu, rămâne de văzut. Cantități fantastice de energie există pretutindeni în jurul nostru. Umanitatea se pare că a învățat să utilizeze energie în cantități uriașe, risipind cea mai mare parte a acesteia. Cu cât a devenit mai ”civilizată”, cu atât consumă mai multă energie - și risipește. Este foarte evident, că dacă continuă să crească, și continuă să necesite mai multă energie, va trebui să o caute în alte noi locuri, sau să-și reconstruiască în întregime mașinăriile. Apar pericole fundamentale sigure pentru om, pe drumul utilizării energiei atomice – pericole de procesare și utilizare, care pot scăpa de sub control, aceasta aruncându-l pe el și planeta lui în Împărăția Cerului. Pot exista multe pericole de-a lungul drumului către electricitatea Pământului, electro-magnetism, electricitatea atmosferică, sau puterea solară, dar cumva, eu simt că aceste pericole nu există. Tot ceea ce avem, tot ceea ce știm, au fost cândva împreună. Așa după cum am învățat, procesul de punere la un loc, s-a făcut cu un consum considerabil a ceea ce noi știm ca fiind ”timp”. Probabil ”graba” a fost cântecul fluierașului – iar noi nu am întrebat cât costă!
Tradus de SaDAng
4
22 februarie 2012
