16300093-Meditatii-Despre-Rugaciunea-Inimii.pdf

Nota editurii

Acest volum, întocmit de Monahul Ignatie Marica, coordonatorul colecţiei „Comorile Pustiei", reuneşte trei texte privitoare la ug!ciunea lui lisus „#oamne, lisuse $ristoase, %iul lui #umne&eu, miluieşte-m! pe mine, p!c!tosul"', numit! şi „a inimii", dar şi „a minţii", întruc(t prin ea mintea şi inima se contopesc într-o vie unitate duhovniceasc!) Pentru c! este legat! din vechime de curentul mistic r!s!ritean r!s!ritean al isihasmului de la isihia * linişte', ea este cunoscut! şi su+ denumirea de „rug!ciunea isihast!") extele adunate aici se constituie într-un îndrumar sau ghid duhovnicesc, al c!rui mie& îl repre&int! spiritualitatea paisian!) %igur! central! a „renaşterii ilocalice şi isihaste" din a cloua .um!tate a secolului al /0IlI-lea, stareţul Paisie Petru' 0elici1ov ci1ovs1i s1i 2344 2344-2 -2356 356', ', ce a petrec petrecut ut vreme vreme îndeîndelungat! în p!rţile noastre 2367-23689 2387-2356', este una dintre cele mai sigure c!l!u&e în materie) #up! Crinii.ţarinii, c!ite ap!rut! anul trecut tot în aceast! colecţie, Meditaţii despre Rugăciunea inimii este o nou! apariţie ce cinsteşte memoria +inecuv(ntat! a :(ntului Paisie de la ;eamţ)
Prefaţă

învăţăturile stareţului Paisie cu privire la „activitatea duhovnicească" sau Rugăciunea lui lisus se află epuse în special în două apologii pe care le-a scris pe această temă. !tareţul nostru a treuit, de mai multe ori în viaţa sa, să ia apărarea practicării acestei rugăciuni împotriva adversarilor săi, ce-i drept i#olaţi, dar care, nu-i mai puţin adevărat, dăunau vieţii celorlalţi călugări din prea$ma lor. încă din timpul %ederii sale la schitul !f&ntului 'lie de la !f&ntul Munte, el a luat o atitudine fermă în această privinţă faţă de egumenul moldovean (tanasie din schitul vecin de la )avso*alivia. )avso*alivia. +in cau#a lucrărilor cerute de etinderea chiliilor, Paisie înlocuise o parte din slu$ă cu Rugăciunea lui lisus. (tanasie, care nu vedea cu ochi uni „reformele" lui Paisie, găsise acum oca#ia să-i repro%e#e „gre%elile" falsă interpretare a scrierilor !f&ntului rigorie !inaitul, încredere eagerată în manuscrisele grece%ti, înlocuirea slu$elor cu Rugăciunea lui lisus. în final, egumenul îl sfătuia pe Paisie să se pocăia pocăiască scă %i %i să nu nu se mai despa espartă rtă de oice iceiu iull !f&ntului Munte Paisie nu a înt&r#iat să-i răspundă prin printr tr-o -o scr scris isoa oare re în pais paispr pre# e#ec ece e capi capito tole le,, în care care se $ust $u stifific ica, a, invo in voc& c&nd nd mărt mă rtur uria ia !f !fin inţiţilo lorr Pări Pă rinţ nţi,i,

privitoare la practica ug!ciunii lui lisus, cu +una n!de.de a unei noi primeniri duhovniceşti, pe linia unei tradiţii de care, din p!cate, vremurile ne-au îndep!rtat pe mulţi dintre noi))) Prima Prima parte parte a acestui volum cuprinde o pre&entare tradus! din ruseşte de h) oşea) Partea de meditaţii duhovniceşti de provenienţ! athonit!' privitoare privitoare la aceeaşi rug!ciune, traduse traduse din greceşte de ierom9 ?tean ;uţescu şi precedate de un scurt cuv(nt al traduc!torului') extele acestea, ce acoper! un r!stimp de aproape trei secole, v!desc înc! o dat! continuitatea duhovniceas hovniceasc! c! a misticii r!s! r!s!rite ritene, ne, inepui&a+i inepui&a+ila la actualitate a radiţiei) %ie ca lumina lor s! se str!mute, întreag!, în suletul iec!rui  iec!rui cititor@ c ititor@

Părintele !ergie Cetferi*ov

învăţătura învăţătura Cuviosu Cuviosului lui Paisie Velicikovski, stareţul Mănăstirii Neamţ din Moldova, despre Rugăciunea lui lisus

/raducere din ruse%te de 0piscopul 1icodim, stareţul Mănăstirii 1eamţ

2i la +rago mima a treuit să ia atitudine împotriva unui anume „călugărfilosof" din munţii Mo%ens*i, care lestema această sf&ntă rugăciune. (cest călugăr do&ndise o at&t de mare influenţă asupra anumitor fraţi „slai", înc&t ace%tia au îndră#nii chiar să arunce în fluviul /iasmin 34craina5 cărţile sfinţilor care se refereau la ea. (%a au luat na%tere cele %ase capitole cu privire la Rugăciunea lui lisus. !pre sf&r%itul vieţii sale 3l 6785, Paisie a scris o altă apologie la Rugăciunea lui lisus, împotriva călugăridui /eopempt de la sihăstria din Poiana 9o-:ronei. !tareţul le eplică fraţilor din această sihăstrie că, pe păm&ntul moldovenesc, lestemul pornit împotriva Rugăciunii lui lisus vine de la „călugărul filosof" din 4craina %i îi îndeamnă să aiă o sf&ntă r&vnă %i o credinţă ne#druncinată în cărţile !finţilor Părinţi, care au scris pe această temă. (pologia epune învăţătura tradiţională asupra Rugăciunii inimii %i aduce mărturia a trei#eci %i cinci de Părinţi. în cele ?ase capitole asupra ug!ciunii inimii, stareţul epune în mod sistematic a#ele ilice %i patristice ale Rugăciunii lui lisus, pregătirea pe care o cere din partea celor care doresc să o păstre#e neîncetat în inima lor, precum %i efectele pe care aceasta le produce în ei. 0l arată că ceea ce îi face pe unii să se ridice împotriva acestei rugăciuni este etrema necu-

2

noa%tere a !cripturilor %i a scrierilor ascetice. (cestea, „mai mult dec&t celelalte, sunt potrivite pentru lectura în mănăstiri", întruc&t conţin înţelesul deplin al uieţii conform 0vangheliei. „0le %utit lot at&t de necesare călugărilor pentru folosul sufletelor lor %i pentru do&ndirea adevăratei înţelepciuni, dreaptă %i plină de umilinţă, cum este respiraţia pentru viaţa fi#ică." !tareţul pre#intă Rugăciunea inimii conform învăţăturii Părinţilor, ca pe o „artă duhovnicească" %i sulinia#ă necesitatea de a fi îndrumat de o persoană eperimentată. (ceastă sf&ntă lucrare a sufletului se nume%te „artă duhovnicească" tocmai pentru că, pentru a o săv&r%i, ai nevoie, ca în orice artă, de un învăţător cunoscător. +acă regula isericească a rugăciunii după tipic treuie %i poate să fie respectată de toţi, fără o iniţiere specială, „e cu neputinţă să-' aduci lui +umne#eu $ertfa mistică a rugăciunii minţii în inimă fără a avea parte de o îndrumare". Căci rugăciunea duhovnicească este „mai mare dec&t orice altă lucrare monahicească", ea fiind „culmea curăţeniei, i#vorul virtuţilor %i cea mai nevă#ută dintre munci, în ad&ncurile inimii". +e aceea du%manul m&ntuirii noastre o pi#muie%te mai mult dec&t pe oricare altă activitate. 1u poţi scăpa de aceste capcane dec&t prin su primarea totală a propriei voinţe %i a înţelepciunii %i prin supunerea faţă de un părinte duhovnicesc cu eperienţă. +acă nu găse%ti un maestru al ru-

găciunii, îl poţi la nevoie înlocui cu studiul atent al !cripturilor %i al Părinţilor. Cel care se dedă acestei lucrări treuie, de asemenea, să cunoască învăţătura Părinţilor cu privire la treptele Rugăciunii inimii. +upă ei, eistă o „Rugăciune a inimii" proprie începătorilor, care corespunde vieţii active, %i una proprie celor desăv&r%iţi, care corespunde vieţii contemplative. Prima este însoţită de respectarea sfintelor porunci post, veghe, metanii, lacrimi, amintirea morţii... (ceasta este o „rugăciune activă", care cere efort din partea celui care se roagă. (tunci c&nd sufletul omului se purifică de patimi prin toate eforturile ascetice împlinite cu o ad&ncă umilinţă, el se face vrednic să primească harul lui +umne#eu. (tunci harul, „maică a tuturor fiinţelor, ia sufletul curăţit... %i îl conduce, după gradul lui de curăţie, treptat, către vedenii duhovnice%ti, de#văluindu-i tainele cele mai presus de fire, la care mintea nu are acces". (cesta este, după lsaac !irul, stadiul „rugăciunii vă#ătoare" sau al „rugăciunii pure", „din care răsar vedeniile %i o teamă amestecată cu admiraţia". Cei care doresc să atingă stadiul contemplaţiei prin propriile lor eforturi vor cădea în amăgiri, căci rugăciunea curată este un dar eclusiv al lui +umne#eu. Ca %i în muncile trupe%ti, în practicarea rugăciunii fiecare treuie să-%i respecte întotdeauna %i

întru totul propria măsură. 2i aceasta at&t timp c&t inima nu se curăţe%ie de orice sentiment %i mintea de orice g&nd rău. 0ste măsura omului care nu s-a născut încă din harul lui +umne#eu, în mai multe din scrierile sale, stareţul Paisie aminte%te că lucrarea minţii ca „artă duhovnicească" nu se potrive%te tuturor; ea este lucrarea pro prie călugărilor. !arcina lor distinctă, care o de pă%e%te pe cea a oamenilor din lume, este tocmai „tre#via minţii %i a duhului după omul dinlăuntru", în cea de-a doua scrisoare către stareţul /eodosie, Paisie este, în această privinţă, foarte categoric „!crierile patristice, în special cele care ne învaţă adevărata ascultare, tre#via minţii %i isihia, atenţia %i rugăciunea minţii 3adică aceea care se săv&r%e%te de către minte în inimă5, se potrivesc eclusiv ordinului monahal, %i nu tuturor cre%tinilor ortodoc%i în general". (cest raţionament se spri $ină pe faptul că „principiul %i a#a de neînlăturat" a lucrării minţii este „adevărata ascultare" din care i#voră%te „adevărata smerenie".
27

+acă stareţul Paisie afirmă într-un mod alai de categoric că oamenilor din lume le este imposiil să se anga$e#e în practicarea rugăciunii inimii fără a se supune unui duhovnic eperimentat, aceasta este pentru că %tia pericolul pe care-l putea repre#enta pentru ace%tia pulicarea unor lucrări de asce#ă asemenea celei pe care o reali#ase ei riscau să se dedea practicii acestei rugăciuni din dorinţa de a se ucura de efectele ei etraordinare. Mitropolitul :era-im =BA;C

învăţătura stareţului Paisie despre Rugăciunea lui lisus, care se săv&r%e%te de minte în inimă +ulce este în inimă amintirea curată %i necontenită a lui lisus %i luminarea negrăită ce o produce ea.

:-(ntul Marcu, Mitropolitul <-esului

înv!ţ!tura stareţului Paisie despre ug!ciunea lui lisus, ca şi înv!ţ!tura lui despre monahism sunt str(ns legate de înv!ţ!tura despre acest lucru a dasc!lului şi p!rintelui s!u, schimonahul 0asilie) #e aceea, noi vom expune pe scurt mai înt(i înv!ţ!tura despre ug!ciunea lui lisus a stareţului 0asilie, în!ţişat! de acesta în preaţa c!rţilor lui >rigorie :inaitul, a ericitului %ilotei :inaitul şi a ericitului Isihie al Ierusalimului) :tareţul 0asilie îşi începe preaţa la cartea :(ntului >rigorie ar!t(nd c! p!rerea acelora care socotesc c! lucrarea minţii e potrivit! numai celor des!v(rşiţi care au a.uns la scutirea de patimi şi la sinţenie este nedreapt!) Cei care cred acest lucru îşi m!rginesc rug!ciunea numai la rostirea exterioar! a psalmilor, troparelor şi canoanelor, neînţeleg(nd c! aceast! rug!ciune exterioar! s-a r(nduit

de :inţii P!rinţi numai ca vremelniceasc!, în vederea neputinţei şi prunciei minţii noastre, cu scopul ca noi,des!v(rşindu-ne treptat, s! ne ridic!m pe treapta minţii active şi nici într-un ca& s! nu ne oprim numai larug!ciunea exterioar!) #up! cuvintele :(ntului >rigorie, numai copiilor le este îng!duit s! socoat! c!, s!v(rşind cu +u&ele rug!ciunea extern!, s!v(rşesc ceva m!reţ şi s! se mulţumeasc! cu cantitatea de citire, în!ţiş(ndu-ne un ariseu ascuns) #up! cuvintele :(ntului :imeon ;oul eolog, cel ce se m!rgineşte numai la rostirea rug!ciunii exterioare nu poate do+(ndi pacea l!untric! şi prop!şirea în virtuţi, c!ci acela e asemenea celui care duce lupt! cu vr!.maşii s!i în întunericul nopţii9 el aude glasul vr!.maşilor, este r!nit de ei, dar nu vede l!murit cine şi de unde a venit,nici pentru ce se lupt! cu d(nşii) #up! cuvintele lui Isaac :irul şi ale :(ntului ;il :orschi, dac! cineva ar voi, aar! de rug!ciunea minţii, numai cu rug!ciunea exterioar! şi cu simţurile, s! resping! ispitele vr!.maşului şi s! se împotriveasc! vreunei patimi sau cuget viclean, acela cur(nd s-ar pomeni de multe ori +iruit, c!ci dracii, +iruindu-l în lupt!, pre!c(ndu-se c! i se supun, îşi +at .oc de d(nsul şi-l predispun la m(ndrie şi încrederea în sine, proclam(ndu-l înv!ţ!tor şi p!stor al oilor) #in cele spuse, se poate vedea m!sura şi puterea at(t a rug!ciunii minţii, c(t şi a celei exterioare) ;u se cade a crede

c! :inţii P!rinţi, înr(n(ndu-ne de la nem!surata rug!ciune extern! şi îndrept(ndu-ne spre rug!ciunea l!untric!, în.osesc prin aceasta rug!ciunea extern!) :! nu ie) C!ci toate sintele slu.+e +isericeşti sunt statornicite de #uhul :(nt şi toate relectea&! în sine taina întrup!rii lui #umne&eu-Cuv(ntul, neiind nimic omenesc în ceremoniile +isericeşti, ci toate sunt lucrul harului dumne&eiesc, care nu sporesc prin vredniciile noastre şi nici nu scad prin p!catele noastre) #ar noi vor+im acum nu de r(nduielile :intei Disericii, ci de pravila ose+it! şi de viaţa iec!ruia dintre monahi, adic! de rug!ciunea minţii ca de un act care prin r(vn! şi dreptatea inimii, iar nu numai prin cuvintele rostite cu +u&ele şi cu lim+a, !r! luare-aminte, atrag de o+icei harul :(ntului #uh) ?i prin acest act al minţii se poate îndeletnici chi+&uit nu numai cel des!v(rşit, ci şi oricare nou încep!tor şi supus patimilor, p!&indu-şi inima) #e aceea, :(ntul >rigorie :inaitul, care a examinat şi a cercetat mai mult dec(t toţi şi p(n! în cele mai mici am!nunte prin harul :(ntului #uh, care locuia într-însul, vieţile şi scrierile şi nevoinţele duhovniceşti ale tuturor sinţilor, porunceşte s! avem toat! st!ruinţa în rug!ciunea minţii) #e asemenea, şi :(ntul :imeon al esalonicului porunceşte şi s!tuieşte pe arhierei, pe preoţi, pe monahi şi pe mireni ca în toat! vremea şi în tot ceasul s! ros23

teasc! aceast! s(nt! rug!ciune, ca şi cum ar respira, prin ea, c!ci nu este arm! mai tare nici pe p!m(nt, nici în cer) ca numele lui lisus $ristos, &ice el, împreun! cu :(ntul Apostol) :! ştii şi aceea, cucernice ostenitor, care te îndeletniceşti cu acest lucru s(nt, c! nu numai în pustie sau în singur!tatea pustniceasc! au ost propov!duitori şi mulţi îndeplinitori ai acestui lucru s(nt, ci chiar şi în lavrele cele mari şi prin oraşe) #e pild!, :(ntul patriarh %otie, care a ost ridicat pe scaunul patriarhal dintre senatori, neiind monah, chiar în înaltul s!u post a înv!ţat rug!ciunea minţii şi a sporit într-însa în aşa m!sur!, înc(t, dup! spusele :(ntului :imeon al esalonicului, aţa lui str!lucea prin harul :(ntului #uh ca a unui alt Moise) #up! cuvintele aceluiaşi :(nt :imeon, patriarhul %otie a scris şi o remarca+il! carte despre lucrarea minţii) ot el &ice c! şi :(ntul loan >ur! de Aur şi :inţii Ignatie şi Calist, iind tot patriarhi ai Earingradului, şi-au scris c!rţile despre aceast! lucrare l!untric!) Aşadar, dac! tu, o+iect(nd contra rug!ciunii minţii, vei &ice c! tu nu eşti locuitor al pustiului, ca s! te îndeletniceşti cu asemenea lucrare, atunci te vor da de gol patriarhul Calist, care a înv!ţat rug!ciunea minţii îndeplinind slu.+a de +uc!tar în lavra cea mare a Athosului, şi patriarhul %otie, care iind de.a patriarh, a înv!ţat iscusinţa lu!rii-aminte a inimii) #ac! te vei lenevi s! te în2F

deletniceşti cu tre&via minţii pe temeiul c! aci ascultare, atunci cu deose+ire meriţi mustrare, c!ci, dup! cuvintele :(ntului >rigorie :inaitul, nici pustia, nici singur!tatea nu sunt aşa ele olositoare pentru asemenea rug!ciune ca ascultarea chi+&uit!) #ac! vei &ice c! nu ai înv!ţ!tor care s! te înveţe aceast! lucrare, însuşi #omnul îţi porunceşte s! înveţi din :(nta :criptur!, c(nd spuneG „Cercetaţi :cripturile şi într-însele veţi g!si viaţa veşnic!") #ac! te tul+uri c! nu g!seşti loc liniştit, atunci te d! de gol :(ntul Petru #amaschinul, care &iceG „începutul m(ntuirii omului const! în p!r!sirea voilor şi cugetelor sale şi în !ptuirea voilor şi cugetelor #omnului, şi atunci în toat! lumea nu se va g!si asemenea lucru sau loc care ar putea s!-i împiedice m(ntuirea") #ac! te tul+ur! cuvintele :(ntului >rigorie :inaitul, care vor+eşte mult despre pl!cerile care se simt în timpul acestei lucr!ri, apoi tot acest s(nt p!rinte te şi îndreapt! c(nd &iceG „;oi nu tre+uie nici s! ne temem, nici s! ne îndoim de a chema pe #umne&eu) C!ci dac! unii s-au poticnit, v!t!m(ndu-se la minte, apoi s! ştii c! ei au suerit aceasta din pricina înc!p!ţ(n!rii şi a m(ndriei) #ar dac! cineva cu supunere, cu cerere şi cu smerenie caut! pe #umne&eu, niciodat! nu va sueri v!t!mare cu a.utorul harului lui $ristos) C!ci cel ce tr!ieşte dup! dreptate şi cuvios şi înl!tur! pl!cerea sa

si m(ndria, nu-i poate pricinui v!t!mare, dup! cuvintele :inţilor P!rinţi, nici întreaga ceat!, dr!ceasc!, chiar de ar ridica asupra lui nenum!rate ispite) ;umai cel ce se poart! +i&uit pe puterile sale şi dup! saturile sale cade în ispit!) Iar cei ce, poticnindu-se de piatra :intei :cripturi de rica ispitelor, se a+at de la lucrarea minţii preac al+ul în negru şi negrul negrul în în al+) C!ci C!ci nu pentru pentru împi împiedic edicarea area minţii ne dau înv!ţ!turi :inţii P!rinţi despre cau&ele ispitelor pitelor care care se înt(mpl!, înt(mpl!, ci ca s! ne ereasc! ereasc! de ispite") Cum şi :(ntul >rigorie :inaitul, poruncind celui ce învaţ! rug!ciunea s! nu se team! şi s! nu se îndoiasc!, ne arata şi pricinile ispitelorG înc!p!ţ(narea şi m(ndria) #orind ca noi s! nu c!p!t!m v!t!mare de la ele, :inţii P!rinţi ne poruncesc s! studiem :(nta :criptur! şi prin ea s! ne c!l!u&im rate pe rateG prin sat +un, dup! cuv(ntul :(ntului Petru #amaschinul) #ac! #ac! te însp!im(nţi însp!im(nţi s! p!şeşti p!şeşti la rug!ci rug!ciuunea nea minţii nţii din din resp respec ectt şi din din simp simplilita tate teaa inim inimiiii,, şi eu împreun! împreun! cu tine sunt gata s! m! însp!im(nt) #ar nu tre+ tre+ui uiee s! ne temem temem de +asm +asmee deşart deşarte, e, dup! &ic!-toareaG „#ac! te temi de lup, nu intri în p!dure") ?i de #umne&eu tre+uie s! te temi, dar s! nu ugi de d(nsul, nici s! te lepe&i de
acestea lor le e cu neputinţ! s! înceap! lucrarea minţii) Ar!t(ndu-le greşeala, :(ntul 0asile cel Mare învaţ!G „înr(narea se m!soar! iec!ruia dup! puterea sa trupeasc!, şi eu socot c! nu-i !r! prime.die ca, ruin(nd prin înr(nare nem!surat! puterile trupului, s!-l aci inactiv şi incapa+il de apte +une) #ac! ar i +ine pentru noi s! im sl!+!nogi cu trupul şi s! &!cem ca nişte morţi, a+ia sul(nd, atunci #umne&eu aşa ne-ar i !cut) #ar dac!
+urare +urare pricin pricinuieşt uieştee suletul suletului" ui")) ?i :(ntul :(ntul loan :c!rarul spuneG „
ile tale postind, alearg! la lucrare l ucrareaa minţii) Astel tu şi m(ndria o poţi înl!tura şi nu te vei îngreţoşa de !pturile cele +une ale lui #umne&eu, dand slav! lui #umne&eu") ug!ciunea minţii este arm! puternic!, cu care nevoitorul +iruieşte + iruieşte pe vr!.maşii s!i cei nev!&uţi) Jnii din :inţii P!rinţi dau reguli pentru monahiG împreun! cu împlinirea poruncilor dumne&eieşti, dumne&eieşti, s! ac! lung! c(ntare de psalmi, canoane şi tropare) Alţi :inţi P!rinţi, studiind cea mai su+til! lucrare duhovniceasc! a minţii, g!sesc c! nu e de a.uns pentru încep!tori s! r!m(n! numai la îndeletnicirea trupeasc!, ci, pred(ndu-le împreun! cu împlinirea poruncilor poruncilor lui $ristos, o m!surat! c(nc( ntare şi citire, statornicesc în locul îndeletnicirilor -c(nt!ri de psalmi şi canoane K rug!ciunea minţii, ad!ug(nd totodat! c!, dac! #uhul :(nt va cerceta prin lucrarea rug!ciunii rug!ciunii minţii, atunci s! se lase la o parte pravila exterioar!, !r! nici o îndoial!, c!ci o înlocuieşte rug!ciunea l!untric!) Alţii, av(nd mult! experienţ! şi cunoştinţa cunoştinţa vieţii şi a scrierilor sinţilor sinţil or şi mai ales iind luminaţi prin lucrarea şi înţelepciunea :(ntului #uh, statornicesc pentru încep!tori s! ac! rug!ciunea rug!ciu nea minţii o+şteşte şi nu particular, particular, în!ţiş(nd-o su+ dou! d ou! ormeG lucrat! şi v!&ut!) Aceşti p!rinţi poruncesc s! se pun! toat! gri.a pentru rug!ciunea minţii, ose+ind pentru c(ntare puţin! vreme, numai în ceasurile de ur(t, c!ci, dup! cuvintele lor l or,, slu.+ele +isericeşti şi c(nt!rile

sunt puse la îndem(n! în genere pentru toţi creştinii, iar nu pentru aceia care vor s! petreac! în t!cere) #e altminteri, şi pe calea îndelungatei c(nt!ri de psalmi şi citire de canoane şi tropare se poate a.unge la i&+(nd!, deşi oarte încet şi cu mari greut!ţi) Calea a doua e îns! mult mai la îndem(n! şi mai uşoar!9 iar a treia e cea mai scurt!, +a şi însoţit! de +ucurie şi de o deas! cercetare a #uhului :(nt, care înt!reşte şi linişteşte inima, mai ales c(nd este s(rguinţ! plin! de r(vn! şi +un!voinţ!) Cu c(t s(nta rug!ciune a minţii este însuleţit! de împlinirea poruncilor dumne&eieşti şi alung! dracii şi patimile, cu at(ta, dimpotriv!, cel care negli.ea&! poruncile şi nu poart! gri.! de rug!ciunea minţii, îndeletnicindu-se numai cu c(ntarea, este purtat de patimi) C!lcarea poruncilor #omnului toţi o v!d deopotriv!, dar se maniest! elurit) #e pild!G cineva hot!reşte s! nu calce poruncile, s! nu se dea la patimi, dar din pricina unor împre.ur!ri sau tul+ur!ri sau ispite diavoleşti, i se înt(mpl! s! .igneasc! pe cineva, sau s! os(ndeasc!, sau s! se m(nie, sau s! ie +iruit de m(ndrie, sau s! se certe, sau s! se laude, sau s! gr!iasc! deşert!ciuni, sau s! mint!, sau s! se îm+ui+e&e, sau s! se îm+ete, sau s! se g(ndeasc! la rele, sau altceva de elul acesta s! ac!) :imţindu-se vinovat aţ! de #umne&eu, el îndat! începe s! se c!iasc! şi cu poc!inţ! cade înain46

tea lui #umne&eu cu rug!ciunea minţii din inim!, ca s!-l ierte #umne&eu şi s!-i a.ute ca s! nu mai cad! în asemenea greşeli) ?i astel, el pune început s! p!&easc! poruncile şi s!-şi p!&easc! inima de ispite rele, tem(ndu-se ca nu cumva din pricina lor s! piard! împ!r!ţia cerurilor) Altul îns! tr!ieşte !r! nici o gri.! de c!dere sau socoteşte c! în vremurile de a&i nu mai sunt oameni care p!&esc poruncile şi care se tem s! le calce, c! iecare cu voie sau !r! voie greşeşte înaintea lui #umne&eu, iind vinovat de anumite p!cate mai mari sau mai mici şi de aceea el nu voieşte nici m!car s! se ereasc! de ele, socotind aceasta lucru cu neputinţ!) :ocotindu-se r!spun&!tor numai pentru desr(nare şi curvie, ucidere şi urt şi pentru alte p!cate de moarte şi înr(n(ndu-se de la ele, el îşi închipuie c! st!) Jnora ca aceştia se aplic! cuvintele P!rinţilorG mai +ine s! ca&i şi s! te scoli dec(t s! stai şi s! nu te poc!ieşti) < de mirare cum aceşti oameni, vinovaţi deopotriv! de aceleaşi p!cate, repetate adesea, sunt dieriţi înaintea lui #umne&eu, +a socot c! şi înaintea oamenilor duhovniceşti) Jnul nu ştie nicidecum de c!dere şi sculare, deşi e st!p(nit de patimi9 cel!lalt îns! cade şi se scoal!, e +iruit şi +iruieşte, se lupt! şi se nevoieşte, nu vrea s! r!spund! cu r!u pentru r!u, dar nu se poate ţine din pricina o+iceiului, se sileşte s! nu spun! ceva r!u, se m(hneşte c(nd ca4L

pat! .igniri şi totuşi îşi reproşea&! c! se m(hneşte şi se c!ieşte de aceasta, dar, deşi nu se m(hneşte de .ignirea primit!, apoi nici nu se +ucur!) oţi cei ce se g!sesc în asemenea dispo&iţie se împotrivesc patimilor, nu vor s! se supun! lor, se întristea&! şi lupt!) P!rinţii îns! au &is c! orice lucrare pe care suletul nu-l vrea este de mic! durat!) 0oiesc s! mai vor+esc despre patimile înr!d!cinate) :unt oameni care se +ucur! c(nd sunt .igniţi, dar asta pentru c! voiesc s! ai+! r!splat!) Aceştia ac parte dintre cei care de&r!d!cinea&! patimile, clar nu cu mintea) Altul se +ucur! primind .ignirea şi socoate c! se cuvine s! o primeasc!, pentru c! el însuşi a dat motiv, acesta cu mintea de&r!d!cinea&! patima) :unt, în ine, şi din aceia care nu se mai +ucur! iind .igniţi, ci se socotesc mult vinovaţi, întrist(nduse pe deasupra c! au tul+urat pe cei care i-a .ignit) %ac! +unul #umne&eu s! im în aşa dispo&iţie a suletului@ Pentru o pricepere mai limpede a uneia sau alteia din aceste dou! vieţuiri vom mai spune aşaG cel dint(i, supun(ndu-se legii, îndeplineşte numai c(ntarea) Al doilea se o+lig! la lucrarea minţii, are pururea cu sine numele lui lisus $ristos pentru distrugerea vr!.maşului şi a patimii) Acela se +ucur! cum a s(rşit c(ntarea) Acesta îns! mulţumeşte lui #umne&eu dac! în liniştea sa, netul+urat de cugete rele, ace rug!ciunea) Acela doreşte cantitatea, acesta calitatea) Acela, gr!+indu-se s! execute o

anumit! cantitate de c(ntare, repede cap!t! si creste în sine m(ndria de sine, pe care re&em(ndu-se, naşte şi creşte înl!untrul s!u pe ariseul interior, dac! nu-şi va lua seama la sine) Cel care preţuieşte calitatea rug!ciunii îşi cunoaşte neputinţa şi a.utorul lui #umne&eu) ug(ndu-se, sau mai +ine chem(nd numele #omnului isus împotriva ispitelor vr!.maşului, a patimilor şi a cugetelor rele, el vede pieirea lor în aţa înricoatului nume al lui $ristos şi înţelege puterea lui #umne&eu şi a.utorul ui) Pe de alt! parte, siluit şi tul+urat de cugetele rele, îşi simte neputinţa, c!ci nu poate s! se împotriveasc! lor numai cu puterile sale) ?i în aceasta se cuprinde toat! pravila sa şi oat! viaţa) ?i deşi vr!.maşul îi poate insula +ucuria m(ndriei de sine şi cuget ariseic, totuşi el înt(mpin! în acest nevoitor preg!tirea de a chema numele lui $ristos împotriva tuturor cugetelor rele şi astel nu-şi atinge ţinta ademenirilor) #ar va &ice careva c! şi cel dint(i poate chema pe $ristos împotriva ispitelor vr!.maşilor) #a, poate, dar iecare ştie din experienţ! c! în vremea de aţ! s!v(rşitorii pravilei exterioare n-au o+iceiul s! deprind! rug!ciunea împotriva cugetelor rele) Aceştia nu voiesc mai ales s! primeasc! cuvintele exprimate, sau scrise, despre tre&via l!untric!, în care se cuprinde ştiinţa rug!ciunii împotriva cugetelor rele) ?i nu numai c! nu le primesc, ci înc! se şi împotrivesc 43

şi airm! c! încep!torilor nu li s-ar cere de c!tre :inţii P!rinţi rug!ciunea minţii, ci numai singur! c(ntarea de psalmi, tropare şi canoane, rostite cu +u&ele şi cu lim+a) ?i, deşi ei vor+esc şi învaţ! aceasta !r! dreptate, cu toate acestea sunt ascultaţi de toţi, c!ci astel de rug!ciune nu le cere lep!darea de potele lumeşti, ci iecare tre+uie numai s! doreasc! s! se poat! ruga astel, ie monah, ie mirean) n s(nta rug!ciune a minţii, care este sl!vit! şi pl!cut! lui #umne&eu, iscusinţ! a iscusin ţelor, cer(nd nu numai lep!dare de lume şi de potele ei, ci înc! şi multe poveţe şi înv!ţ!tur!, nu-şi g!seşte s!v(rşitori printre monahi) Pe l(ng! toate acestea, tre+uie s! ne temem de a+ateri la dreapta şi la st(nga, adic! de disperare şi de prea mare încredere în sine) 0!&(nd c! celor care învaţ! s! ac! rug!ciunea minţii li se înt(mpl! c!deri nu intenţionate, ci !r! de voie, numite de :inţii P!rinţi greşeli &ilnice, nu tre+uie ca din aceast! pricin! s! c!dem la îndoial!, c!ci, dup! m!sura puterilor iec!ruia, sunt şi i&+(n&i) Pe de alt! parte, au&ind marea mil! dumne&eiasc! spre noi p!c!toşii, noi nu tre+uie s! im încre&uţi şi s! p!şim !r! mare smerenie şi !r! împlinirea dup! putere a poruncilor c!tre aceast! rug!ciune a minţii) ?tiind c! şi încrederea în sine şi disperarea sunt insulate de vr!.maşul, s! ugim şi de una, şi de alta) ?i astel, cu mare +!gare de seam! la cele ce ne spune 4F

:(nta :criptur!, olosindu-ne mai cu seam! de satul celor iscusiţi în ale smereniei, s! înv!ţ!m aceast! lucrare a minţii) :inţii P!rinţi, care ne învaţ! c! numai cu poruncile lui $ristos învingem patimile şi ne cur!ţim inima de cugete rele, arat! nevoitorilor s! ai+! dou! arme din cele mai tariG temerea de #umne&eu şi ştiinţa c! #umne&eu se al! pretutindeni, dup! cum &icG „Prin temerea de #umne&eu iecare se a+ate de la r!u" şi „0!&(nd pe #omnul pururea înaintea mea, de aceea nu m! voi cl!tina")
c! roata şi piatra, tot astel şi preadulcele nume a lui lisus, împreun! cu amintirea de #umne&eu, care tr!ieşte toat! în lisus, mişc! mintea în rug!ciune, despre care marele teolog Isihie &iceG „:uletul a.utat şi îndulcit de lisus, cu +ucurie, cu dragoste şi cu m!rturisire înalţ! laude Dine!c!torului, mulţumindu-I şi chem(ndu- cu veselie") Iar în alt loc adaug!G „Cum nu-i cu putinţ! a duce viaţa aceasta !r! m(ncare şi !r! +!utur!, tot aşa-i cu neputinţ! suletului !r! pa&a minţii s! ating! ceva duhovnicesc şi pl!cut lui #umne&eu sau s!-şi eli+ere&e mintea de p!cat, cu toate c! cineva s-ar sili s! nu )p!c!tuiasc! de rica muncilor") ?i iar!şiG „Cugetele rele, p!trun&(nd în inima noastr!, chiar dac! nu le voim şi ne împotrivim, pot i&goni ug!ciunea lui lisus rostit! din ad(ncul inimii") Prin cel dint(i mi.loc indicat aici, deşi s-ar a.unge la i&+(nd!, !r! rug!ciunea minţii acest lucru s-ar înt(mpla totuşi oarte încet şi oarte greu) Iar prin al doilea mi.loc, nevoitorul repede şi uşor se apropie de #umne&eu) C!ci acolo sunt numai rug!ciunea, înv!ţ!tura şi lucrarea extern!, iar aici sunt am(ndou!, at(t cea extern!, c(t şi p!strarea l!untric!) C(nd monahul încep!tor, dup! lep!darea sa de lume şi de lucrarea de p!cate mari şi de moarte, pune !g!duinţ! înaintea lui #umne&eu s! se înr(ne&e nu numai de la p!catele mici, &ilnice şi de iertat, ci şi de inluenţa îns!şi a patimilor şi a cugetelor rele, şi pa-

trun&(nd înl!untru c!tre inim! cu mintea sa, va începe s! cheme asupra oric!rei lupte şi împotriva oric!rui cuget r!u pe #omnul lisus, sau dac! dup! neputinţa sa va da pas ispitei vr!.maşului şi va c!lca poruncile #omnului, va c!dea la #omnul cu rug!ciunea inimii c!indu-se, os(ndindu-se şi în aceast! stare va petrece p(n! la s(rşitul &ilelor, c!&(nd şi scul(ndu-se, +iruit şi +iruind, &iua şi noaptea cer(nd r!&+unare împotriva potrivnicului s!u, nu va i oare pentru el o n!de.de ele m(ntuire H C!ci, dup! cum ne arat! experienţa, nu e cu putinţ! nici pentru cei mai mari +!r+aţi s! se p!&easc! cu totul ele p!catele &ilnice, care suntG cuv(ntul, cugetul, neştiinţa, uitarea, voinţa şi nevoinţa, înt(mplarea, dar care se iart! prin harul &ilnic al lui $ristos, dup! cuvintele :(ntului Casian) #ac! cineva, puţin iind la sulet, va &ice c! :(ntul Casian, prin cei cur!ţiţi de harul :(ntului #uh de p!catele de toate &ilele, înţelege numai pe sinţi, iar nu pe încep!torii supuşi patimilor, admitem şi aceast! p!rere, dar tu +ag! de seam! mai ales .udecata şi hot!r(rea despre astel de lucruri ale :intei :cripturi, dup! care orice încep!tor se os(ndeşte pentru astel de p!cate de toat! vremea şi din nou poate c!p!ta iertare prin harul lui $ristos, ca de altminteri şi toţi sinţii, prin poc!inţa de iecare clip! şi prin m!rturisire înaintea lui #umne&eu) C!ci, dup! cum &ice :(ntul #orotei, sunt

slu.itori patimii şi sunt în acelaşi timp cei ce se împotrivesc ei) Cei care slu.esc patimii, c(nd aud un cuv(nt, pierd liniştea şi r!spund cinci cuvinte sau &ece, ca r!spuns la un cuv(nt şi duşm!nesc şi se tul+ur! şi chiar dup! ce se liniştesc nu încetea&! de a avea r!utate asupra celui ce i-a &is acel cuv(nt şi se întristea&! c! nu i-a r!spuns mai multe şi se g(ndeşte s! g!seasc! vor+e şi mai rele s!-i spun! şi mereu spuneG „#e ce nu i-am &is eu oare aşaH as! c! am s!-i torn eu", şi mereu se m(nie) Aceasta-i o dispo&iţie, în vreme ce starea de r!utate este o+işnuinţ!) Alt! stare e c(nd, au&ind cuv(ntul, omul de asemenea r!spunde cinci sau &ece cuvinte şi e trist c! nu a r!spuns mai multe cuvinte .ignitoare şi se r!m(nt! şi-i pare r!u c! n-a !cut aşa9 dar trec c(teva &ile şi el se linişteşte9 unul r!m(ne o s!pt!m(n! în aceast! stare, iar altul peste o &i se linişteşte9 altul îns! .igneşte, oc!r!şte şi se tul+ur!, dar îndat! se linişteşte) Iat! c(te st!ri deose+ite sunt şi toate cad su+ .udecat! c(t timp r!m(n în putere) #e aceea şi putem .udeca şi cu privire la toate celelalte ca&uri de ce noul încep!tor nu se poate curaţi prin harul lui $ristos de p!catele &ilnice, aparent mici) :! vedem acum, c(nd tot asemenea p!cate sunt iertate noilor încep!tori supuşi patimilor) Acelaşi :(nt #orotei &iceG „:e înt(mpl! ca cineva, au&ind un cuv(nt, s! se m(hneasc! în sine, dar nu pentru c! a avut o ne-

pl!cere, ci pentru c! n-a r!+dat) Acesta se al! în dis-, po&iţia de a se împotrivi patimii) Altul se lupt! şi se nevoieşte şi e +iruit de patim!) Altul nu vrea s! r!spund! cu r!u pentru r!u, dar e t(r(t de o+işnuinţ!) Jnul se nevoieşte s! nu &ic! nimic r!u, dar se m(hneşte c! a primit înv!ţ!tura lui şi-şi reproşea&! c! se m(hneşte şi se c!leşte de aceasta) Altul îns! nu se m(hneşte c! a primit .ignirea, dar nici nu se +ucur!) Aceştia toţi sunt cei ce se împotrivesc patimii, se m(hnesc şi se lupt!)
0ine asupra noastr! r!&+oiul vr!.maşului prin vreo patim! oarecare sau prin anumite cugete releH Cel ce se roag! cheam! împotriva lor pe $ristos şi piere diavolul cu r!&+oiul s!u) Cade cineva din sl!+iciune prin cuget sau cuv(nt sau m(nie sau prin vreo pot! trupeasc! H :e roag! lui $ristos, m!rturisindu-se înaintea lui #umne&eu şi c!indu-se) :e înt(mpl! s! ie cuprins cineva de de&n!de.de şi întristare, care-i apas! suletul şi inimaH :!-şi tre&easc! amintirea morţii şi a gheenei şi omnipre&enţa lui #umne&eu şi, cu a.utorul lor puţin ostenindu-se, s! cheme pe $ristos) #up! aceea, c!p!t(nd pace în lupt!, din nou roag! pe $ristos s! ie milostiv cu el pentru p!catele lui, cele de voie şi !r! de voie) ntr-un cuv(nt, în ceasul de lupt! şi de pace duhovniceasc!, el alearg! la $ristos şi $ristos este pentru el de toate şi pentru toate, at(t în împre.ur!rile +une, c(t şi în cele rele) ;u tre+uie s! ne l!s!m t(r(ţi de asemenea încredere în sine, c! am s!v(rşi ceva rug(ndu-ne sau +inepl!c(nd #omnului) C!ci unul este sensul rug!ciunii externe, şi altul al celei interne) Acela îndeplineşte o cantitate de c(ntare) ;!d!.duieşte s! plac! prin aceasta lui #umne&eu şi, p!r!sind-o, se os(ndeşte pe sine) Iar acesta, iind mustrat de conştiinţ! pentru p!catele de iecare clip! şi suerind din pricina n!v!lirii ispitei vr!.maşului, strig! pururea c!tre $ristos, p!str(nd în minte cuvinteleG NChiar de ai urca toat! scara des!v(rşirii, roag!-te pentru iertarea p!catelorO)

?i iar!şiG N0oiesc s! spun mai +ine cinci cuvinte cu mintea mea, dec(t &ece mii de lim+i s! gr!iescO) #ac! îns! cineva va &ice c! se poate şi !r! rug!ciunea minţii s! te cur!ţeşti de p!cate cu harul lui $ristos prin poc!inţ!, aceluia-i r!spundem aşaG NPune de o parte poruncile lui $ristos, iar de alt! parte, rug!ciunea cea de-a purureaG ?i ne iait! nou! greşelile noastreO) #!-mi şi adev!rata hot!r(re de a nu c!lca poruncile lui #umne&eu, adic! s! nu curveşti, s! nu te m(nii, s! nu os(ndeşti, s! nu cleveteşti, s! nu minţi, s! nu gr!ieşti deşert!ciuni, s! iu+eşti pe vr!.maşi, s! aci +ine celor ce te ur!sc, s! te rogi pentru prigonitori, s! ugi de iu+irea de pl!ceri, de iu+irea de argint şi de potele releG într-un cuv(nt, de toate p!catele şi cugetele rele) ?i cu asemenea hot!r(re p!şeşte la acerea rug!ciunii minţii şi ia seama +ine, de c(te ori pe &i, contrar hot!r(rii tale, vei c!lca poruncile şi de c(te p!cate, patimi şi cugete rele vei i otr!vit) (vneşte v!duvei aceleia, care ruga pe .udec!torul &iua şi noaptea, şi începe a striga c!tre $ristos în iecare ceas pentru iecare porunc! pe care o vei i c!lcat şi pentru iecare p!cat, sau patim!, sau cuget r!u de care vei i ost +iruit) Mai adaug! la aceasta satul +un al :intei :cripturi şi dup! puţin! vreme vino şi-mi spune ce vei vedea în suletul t!u) e mir! de nu vei recunoaşte şi tu singur, c!ci e cu neputinţ! s! încap! toate acestea în rug!ciune extern!, ci numai în cea a minţii, întruc(t ea învaţ! pe cel care o iu+eş-

te toate tainele acestea şi încredinţea&! suletul lui c!, p!r!sind multa c(ntare de psalmi, de canoane şi de tropare şi îndrept(ndu-şi toat! gri.a sa spre rug!ciunea minţii, nu numai c! nu se p!gu+eşte de pravila sa, ci înc! o şi sporeşte") Precum puterea şi sensul legii 0echiului estament consta în a aduce pe toţi la $ristos, deşi aceasta p!rea o micşorare şi îngustare a legii, tot astel şi multa c(ntare trimite pe nevoitor la rug!ciunea minţii şi nu se extinde asupra întregii vieţi monahiceşti) C!ci îns!şi experienţa ne învaţ! aceasta, c(nd cineva, rug(ndu-se, o+serv! parc! un el de &id între el şi #umne&eu, asemenea peretelui din mi.loc despre care vor+eşte proorocul, care nu îng!duie minţii s! caute limpede spre #umne&eu în rug!ciune sau s! ia aminte asupra inimii, în care sunt cuprinse toate puterile suleteşti şi i&vorul at(t al cugetelor +une, c(t şi al celor rele) ucrarea minţii cere neap!rat team! şi cutremur, &dro+ire şi smerenie şi mult! cercetare a :intei :cripturi şi s!-tuire cu raţii cei de un cuget, dar nici într-un ca& ug! şi t!g!duire, precum nici îndr!&neal! şi înd!r!tnicie) Cel îndr!&neţ şi încre&!tor în sine n!&uieşte c!tre cele ce sunt mai presus de vrednicia şi dispo&iţia sa şi cu m(ndrie alearg! la rug!ciunea duhovniceasc!) Cuprins de visul m(ndru de a se urca pe o treapt! înalt!, p!truns întru aceasta nu de 78

dorinţa adev!rat!, ci de dor satanic, uşor se prinde în mre.ele satanei) ?i de ce s! ne av(nt!m noi spre marile i&+(n&i ale rug!ciunii sinte a minţii, de care, dup! :(ntul Isaac, a+ia se învredniceşte unul din &ece miiH < de a.uns, cu totul de a.uns pentru noi, p!timaşii şi p!c!toşii, s! vedem m!car urmele t!cerii, adic! rug!ciunea lucr!toare a minţii, prin care se gonesc din inim! ispitele vr!.maşului şi cugetele rele, în care se cuprinde şi toat! trea+a monahilor încep!tori şi p!timaşi şi prin care pot s! a.ung!, de vrea #umne&eu, şi la rug!ciunea duhovniceasc!) #ar nu tre+uie s! ne descura.!m din pricin! c! numai oarte puţini se învrednicesc de rug!ciunea duhovniceasc!, c!ci la #umne&eu nu-i nedreptate) Ci doar s! nu ne lenevim a merge pe calea ce duce la aceast! rug!ciune, adic! prin rug!ciunea lucr!toare a minţii s! ne împotrivim capcanelor diavolului şi cugetelor rele) Merg(nd pe aceast! cale a sinţilor, ne vom învrednici şi ele soarta lor, deşi nu aici pe p!m(nt, cum spun :(ntul Isaac şi mulţi alţi sinţi) ug!ciunea minţii e însoţit! de dierite simţ!minte trupeşti, între care tre+uie a deose+i pe cele înd!tinate de cele înt(mpl!toare, cele harice de cele ireşti şi de cele ce se nasc din apte) < de mirare şi gro&av, &ice stareţul 0asilie, cum unii, ştiind de :(nta :criptur!, nu iau aminte la ea) Alţii îns!, şi !r! s! o ştie şi !r! s! între+e pe cei pricepuţi, 73

ci spri.inindu-se pe propria minte, îndr!&nesc s! p!şeasc! la rug!ciunea minţii şi înc! &ic c! rug!ciunea tre+uie s!v(rşit! în sera dorit!G aceast! ser!, &ic ei, este sera p(ntecelui şi inimii) Aceasta-i prima ispit! capricioas!G nu numai rug!ciune nu tre+uie a s!v(rşi în aceast! ser!, dar nici acea c!ldur! care vine în ceasul rug!ciunii din sera potei nu tre+uie nicidecum a o primi în inim!) #up! cuv(ntul :(ntului >rigorie :inaitul, tre+uie nu puţin! trud! ca s! a.ungi cum tre+uie şi s! te p!stre&i în cur!ţenie de tot ceea ce-i potrivnic harului, c!ci diavolul are o+iceiul s! arate încep!torilor ispita sa su+ chipul adev!rului, în!ţiş(ndu-le r!ul ca ceva duhovnicesc) #e altminteri, celor ce s!v(rşesc rug!ciunea minţii le e de olos s! ştie şi acestea9 aprinderea sau c!ldura vin c(teodat! de la coapse spre inim! şi singure, în chip iresc, dac! nu sunt însoţite de cugete desr(nate) ?i aceasta, dup! cuvintele ericitului Calist, nu vine de la ispit!, ci de la ire) #ac! îns! cineva socoate aceast! c!ldur! ireasc! drept haric!, atunci aceasta e de.a ispit!) #e aceea nevoitorul nu tre+uie s!-şi opreasc! luareaaminte asupra ei, ci s! o alunge) C(teodat! îns!, diavolul adaug! aprinderea sa potei noastre, t(r(nd mintea spre pote desr(nate) ?i aceasta-i !r! îndoial! ispit!) #ac! îns! tot trupul se aprinde, mintea r!m(n(nd curat! şi neînricat!, înt!rit! oarecum şi cuundat! în ad(ncul inimii, încep(nd şi s(rşind 7F

rug!ciunea în inim!, aceasta !r! îndoial! e de la har, iar nu din ispit!) Iar în alt loc, stareţul, 0asilie &ice despre simţ!mintele trupeşti care se st(rnesc la rug!ciunea minţii urm!toareleG „Mai înt(i de toate, dup! cuvintele ericitului patriarh Calist, c!ldura vine din r!runchi, ca şi cum i-ar încinge şi pare ispit!, dar nu este aşaG c!ldura aceasta nu-i din ispit!, ci de la ire şi este urmare a nevoinţei în rug!ciune) #ac! îns! socoate aceast! c!ldur! ca din har, iar nu din ire, apoi aceasta negreşit e ispit!) #ar oricum ar i aceast! c!ldur!, nevoitorul nu tre+uie s! o primeasc!, ci s! o alunge) 0ine şi alt! c!ldur! de la inim! şi dac! în vremea asta mintea cade în cugete desr(nate, apoi aceasta-i ispit! adev!rat!9 dac! îns! tot trupul se aprinde de la inim!, iar mintea r!m(ne curat! şi necuprins! de patim!, oarecum înt!rit! în cea mai l!untric! ad(ncime a inimii, apoi aceasta-i !r! îndoial! din har, iar nu de la ispit!) ?tiind toate acestea, e de neap!rat! tre+uinţ! s! deprindem mintea noastr! chiar de la început s! stea în ceasul rug!ciunii deasupra inimii şi s! priveasc! înl!untrul ei, iar nu numai p(n! la .um!tate, într-o coast!, nici numai în partea de .os) Aceasta se cade s! se ac!, pentru c! atunci c(nd mintea st! deasupra inimii şi înl!untrul ei s!v(rşeşte rug!ciunea, atunci ea ca un rege, şe&(nd sus la loc slo+od, vede cugetele rele ce .oac! dedesu+t şi le 75

loveşte, ca pe nişte copii ai Da+ilonului, de piatra numelui lui $ristos) Aar! de aceasta, iind destul de dep!rtat! de coaps!, ea poate ocoli cu uşurinţ! dorinţele p!timaşe, care au devenit inerente irii noastre prin p!catul lui Adam) #ac! îns! cineva îşi str(nge atenţia pentru rug!ciune la .um!tatea inimii, atunci sau din neîndestulata c!ldur! a inimii, sau din pricina sl!+irii minţii şi a întunecatei atenţii datorit! desei repet!ri a rug!ciunii', sau su+ inluenţa luptei st(rnite de diavolul, mintea sigur! de sine cade spre coapse şi împotriva voinţei se amestec! cu c!ldura cea din pote) Jnii, din pricina marii lor nedumeriri sau din neştiinţ!, încep s! ac! rug!ciunea .os, în cap!tul inimii, l(ng! coapse, şi astel, ating(nd cu mintea lor at(t o parte de inim!, c(t şi o) parte de coapse, singuri cheam! ispita la ei, ca desc(nt!torul pe şarpe) Iar alţii, suerind cu totul de nepricepere, nu ştiu nici m!car locul inimii şi, socotind c! el se al! în mi.locul p(ntecelui, îndr!&nesc s! ac! acolo rug!ciunea minţii) 0ai am!girii lor@ #e asemenea, tre+uie a deose+i c!ldura în rug!ciune, care este dar iresc, rev!rsat în inim!, ca o mireasm! +inemirositoare, prin s(ntul +ote&, de c!ldura care ne vine de la p!catul str!moşesc şi care e st(rnit! de diavolul) Cea dint(i numai în inim! începe rug!ciunea şi tot în inim! o s(rşeşte, d(nd suletului linişte şi roade duhovniceşti) A doua îşi are începutul în r!6

runchi si tot acolo îşi termin! rug!ciunea, pricinuind suletului tiranie, r!ceal! şi tul+urare) A treia, re&ult(nd din amestecarea cu aprinderea potelor, aprinde m!dularele şi inima cu dulceaţa potelor desr(ului, ro+eşte mintea cu cugete rele şi t(r!şte spre împreun!ri trupeşti) Cel atent cunoaşte repede toate acestea şi o+serv!G vremea, experienţa şi simţul i le ac pe toate cunoscute") :(nta :criptur! &iceG „#oamne, au n-ai sem!nat s!m(nţ! +un! H #e unde dar au r!s!rit neghinele H") ;u se poate s! nu se urişe&e r!ul al!turea cu +ineleG tot aşa-i şi cu s(nta lucrare a minţii, se leag! ispita ca muşchiul de ar+ore) Ispita r!sare din m(ndrie şi înc!p!ţ(nare şi ca leac pentru ea servesc smerenia, cercetarea :cripturii şi a satului duhovnicesc, iar nu a+aterea de la deprinderea de la rug!ciunea minţii) C!ci, dup! cuvintele :(ntului >rigorie :inaitul, noi nu tre+uie nici s! ne temem, nici s! ne îndoim a chema pe #umne&eu9 c!ci deşi unii au r!t!cit drumul, smintindu-se la minte, s! ştii c! ei au suerit aceasta din pricina m(ndriei şi a înc!p!ţ(n!rii) Iar pricina m(ndriei pe de o parte este postul nechi+&uit şi peste m!sur!, c(nd cel ce posteşte socoate c! ar s!v(rşi o virtute şi nar ace aceasta pentru înr(nare9 iar pe de alt! parte, din traiul singuratic, înl!tur(nd prima cau&!, :(ntul #orotei &iceG „Cel ce p!strea&! t!cerea tre+uie s! se ţin! pururea pe calea împ!r!teasc!9 c!ci 62

necump!tarea uşor poate i însoţit! de m(ndrie, dup! care urmea&! ispita") Iar nimicind pe a doua, &iceG numai cineva tare şi des!v(rşit se cuvine s! se nevoiasc! singur împotriva dracilor şi s! scoat! împotriva lor sa+ia, care este Cuv(ntul lui #umne&eu, îns!şi arma şi lucrarea ispitei constau înt(i în leg!tura cu vr!.maşul, în pota coapselor l!untrice, iar mai apoi, în aiur!rile şi închipuirile minţii) %erindu-se de cele dint(i, s(ntul p!rinte &iceG „#eşi vr!.maşul preace mişcarea ireasc! a coapselor oarecum în una duhovniceasc!, aprin&(nd, în locul c!ldurii duhovniceşti, c!ldura sa, şi în locul veseliei aduc(nd o +ucurie ne+un! şi !c(nd pe nevoitor s! ia ispita sa drept o lucrare a harului, timpul, experienţa şi simţul vor scoate la iveal! am!girea sa") 0or+ind de a doua prime.die, :(ntul P!rinte învaţ! astelG „u îns!, c(nd împlineşti leg!m(ntul t!cerii, s! nu primeşti cu nici un preţ, de ve&i ceva cu simţurile sau cu mintea, înl!untru sau în aara taG ie chipul lui $ristos sau al îngerilor, ie al vreunui s(nt sau lumin!, oc" etc) Aici din nou se va ridica potrivnicul şi va învinui lucrarea minţii) C!ci el socoate c! ispita nu se amestec! în c(ntarea extern!) Cu toate acestea, s! ie cunoscut c! în toate - ie c(ntare, ie rug!ciune K, ispita are totdeauna locul ei, dac! cei ce le s!v(rşesc n-au iscusinţ!, cum &ice :(ntul loan :c!rarulG „:! cerc!m, s! vedem şi s! m!sur!m care dul64

iat! ne vine nou! în c(ntare de la dracul curviei care de la puterea şi harul care locuiesc în noi") n alt loc adaug!G „C(nt(nd şi rug(ndu-te, +ag! de seam! dulceaţa ce-ţi vine, oric(t s-ar p!rea ea e amestecat! cu am!r!ciuni) ?i aşa vei vedea c! ispita poate deopotriv! a.unge at(t pe cei ce c(nt!, c(t şi pe cei ce petrec în rug!ciune9 dar pentru c! aceia care nu cunosc lucrarea minţii au numai o singur! team!, cum ar putea împlini pravila c(nt!rii, iar de cugetele rele şi de aprinderea potelor se însetoşea&!, apoi ei nici nu ştiu c(nd vremea potei îi a.unge şi c(nd se aprind de atingerea vr!.maşului şi cum s-ar lega între ele toate acestea)
vin! cu scrierea sa pentru a le atrage luarea-aminte raţilor s!i asupra atacului din vremea aceea, îndreptat împotriva rug!ciunii minţii, cu toate c! recunoştea c! pro+lema ce şi-o pusese era peste puterile priceperii sale) „A a.uns p(n! la noi vestea c! anumiţi oameni din cinul c!lug!resc, +i&uindu-se numai pe nisipul noii înţelepciuni, îndr!&nesc s! huleasc! dumne&eiasca rug!ciune a lui lisus, care s!v(rşeşte prin minte s(nta slu.+! în inim!) 4n aceasta, îndr!&nesc a spune c!-i înarmea&! vr!.maşul, ca prin +u&ele lor, aidoma unor arme, s! murd!reasc! acest lucru dumne&eiesc şi cu or+irea minţii s!-şi întunece inima) em(ndu-ne ca nu cumva cineva, au&indu-i, s! cad! în asemenea hul! şi s! nu greşeasc! cumva înaintea lui #umne&eu, hulind înv!ţ!tura at(tor p!rinţi purt!tori de #umne&eu, care vor+esc de aceast! rug!ciune dumne&eiasc!, şi mai mult dec(t at(t, neiind în stare s! ascult!m cu nep!sare cuvintele truaşe asupra acestei lucr!ri prea neprih!nite şi îndemnaţi iind de asemenea de rug!minţile st!ruitoare ale celor care ap!r! aceast! rug!ciune, am socotit c!, strig(nd în a.utor numele cel preadulce al #omnului lisus, s! scriu spre respingerea acestei cuget!ri mincinoase a +(ritorilor şi spre înt!rirea turmei celei de #umne&eu alese, care s-a adunat în m!n!stirea noastr!, c(teva cuvinte despre dumne&eiasca rug!ciune a minţii, pe temeiul înv!ţ!turii :inţilor P!rinţi)

Aşadar, eu, pul+ere şi cenuş!, plec(ndu-mi genunchii minţii şi inimii mele înaintea m!ririi celei nea.unse a dumne&eieştii slavei ale, e rog pe ine, Jnule-;!scut %iule şi Cuv(ntul lui #umne&eu, Cel ce ai luminat pe or+ul din naştere, luminea&! şi întunecata mea minte, d!ruieşte suletului meu harul !u, ca aceast! lucrare a mea s! ie spre slava numelui !u şi spre olosul acelora care voiesc prin lucrarea minţii în rug!ciune s! se lipeasc! cu duhul de ine şi s! e poarte pururea în inima lor, precum şi spre îndreptarea acelora care, din pricina marii lor neştiinţe, au îndr!&nit s! huleasc! aceast! s(nt! lucrare)" Mai departe urmea&! expunerea înv!ţ!turii despre rug!ciunea minţii în şase capitole) n capitolul înt(i, stareţul scrie c! rug!ciunea minţii este opera vechilor :inţi P!rinţi şi o ap!r! împotriva hulitorilor) „Cunoscut s! ie c! aceast! dumne&eiasc! lucrare a ost îndeletnicirea necontenit! a p!rinţilor noştri de demult purt!tori de #umne&eu şi a str!lucit ca soarele în multe locuri pustii şi în m!n!stirile cu viaţ! de o+şteG în Muntele :inai, în :chitul
rug!ciuni, mulţi dintre p!rinţii noştri purt!tori de #umne&eu înl!c!r(ndu-se cu ocul seraimic aI dragostei c!tre #umne&eu şi aproapele, s-au !cut cei mai statornici p!&itori ai poruncilor lui #umne&eu şi s-au învrednicit s! devin! vase alese ale :(ntului #uh) Mulţi dintre ei, st(rniţi de dumne&eieşti inspiraţii l!untrice, au scris despre aceast! dumne&eiasc! rug!ciune, în acord cu :(nta :criptur! a 0echiului şi ;oului estament, c!rţi cuprin&(nd sintele lor înv!ţ!turi, pline de înţelepciunea :(ntului #uh) ?i aceasta au !cut-o ei dup! o deose+it! pronie dumne&eiasc!, pentru ca nu cumva în viitor aceast! s(nt! lucrare s! a.ung! pricin! de r!t!cire) #ar dintre c!rţile scrise de ei, din îng!duirea lui #umne&eu şi pentru p!catele noastre, multe au ost distruse de sara&ini, care au cucerit împ!r!ţia greceasc!, iar altele din mila lui #umne&eu s-au p!strat p(n! în vremea noastr!) Asupra acestei dumne&eieşti lucr!ri a minţii şi a p!str!rii raiului inimii, nici un ortodox n-a îndr!&nit vreodat! s! rosteasc! hul!, ci pururea toţi i s-au închinat cu mare respect şi cu o des!v(rşit! evlavie, ca unui un lucru plin de necuprins olos duhovnicesc) #iavolul îns!, încep!torul r!ut!ţii şi potrivnicul oric!rei apte +une, v!&(nd cum, mai cu seam! prin aceast! rug!ciune a minţii, cinul c!lug!resc, aleg(ndu-şi partea cea +un!, şade la picioarele lui lisus, prop!şind în des!v(rşire şi în împlinirea po68

runcilor dumne&eieşti, a început s! între+uinţe&e toate puterile ca s! +(reasc! şi s! huleasc! acest lucru m(ntuitor, şi de ar i cu putinţ! s! o şi nimiceasc! cu totul de pe aţa p!m(ntului)
aceast! rug!ciune, e prih!nit!H #ar şi aceasta-i cu neputinţ!G c!ci #umne&eu a !cut pe om dup! chipul :!u şi dup! asem!narea :a9 chipul lui #umne&eu îns! şi asem!narea ui se al! în suletul omului care, ca !ptur! a lui #umne&eu, e curat şi neprih!nit, şi deci şi mintea, aceast! însuşire de c!petenie a suletului, cum este vederea pentru trup, e de asemenea neprih!nit!) #ar poate merit! hulit! inima în care, ca pe un .ertelnic, mintea aduce lui #umne&eu .erta tainic! a rug!ciunii H ;ici aceasta nu-i) C!ci şi inima e !ptura lui #umne&eu şi, ca tot trupul omenesc, este oarte +un!) Aşadar, dac! strigarea numelui lui lisus este m(ntuitoare, iar mintea şi inima omului sunt !pturi ale m(inii lui #umne&eu, atunci care-i p!catul omului care din ad(ncul inimii înalţ! cu mintea rug!ciune preadulcelui lisus şi cere de la
mnceşteG >/u îns!, c(nd te rogi, intr! în chilia ta şi, închi&(nd uşa ta, roag!-te at!lui t!u celui ce este în tain!, şi at!l t!u care vede în tain!, îţi va r!spl!ti la ar!tareO 3M< ?, 8') Aceste cuvinte ale #omnului, :(ntul loan >ur! de Aur, gura lui $ristos, lucea!rul a toat! lumea şi înv!ţ!tor ecumenic, în predica a 25-a la
o tr(m+iţ!) :uspin! %i tu tot aşa ca Moise, nu te opresc) :(şie-ţi inima, cum porunceşte proorocul, iar nu veşmintele, din str!unduri strig! c!tre #umne&euG #in ad(ncuri, a &is el, am strigat c!tre ine, #oamne@ N#e .os, din inim!, înalţ! glas9 ! în tain! rug!ciunea taO) ?i în alt loc &iceG Nu nu te ruga, oamenilor, ci lui #umne&eu, celui pretutindenea de aţ! şi care aude înainte de a striga tu c!tre #(nsul şi care ştie înainte de a te g(ndi tuG de te vei ruga aşa, mare r!splat! vei luaO) ?i iar!şiG Nroa&! şi cutremur m! cuprinde la vederea pornirii voastre ne+uneşti@ #ar eu iar!şi v! între+G oare nu de aceea ur(ţi voi aceast! rug!ciune prea-

m(ntuitoare, c! poate vi s-a înt(mplat s! vedeţi sau poate aţi au&it c! cineva -dintre cei ce ac aceast! rug!ciune s-a v!t!mat la minte sau a luat drept adev!r vreo înşel!ciune sau a suerit vreo v!t!mare suleteasc! şi voi aţi socotit c! pricina tuturor acestora a ost rug!ciunea minţii H #ar nu@ ;iciodat!, nu@ :(nta rug!ciune a minţii, s!v(rşit! prin harul dumne&eiesc, cur!ţ! omul de toate patimile, îl îndeamn! la p!strarea cu r(vn! a tuturor poruncilor dumne&eieşti şi-2 ereşte de toate s!geţile vr!.maşului şi de ispite) #ac! îns! cineva va îndr!&ni s! ac! aceast! rug!ciune de capul lui, iar nu dup! r(nduiala :inţilor P!rinţi, !r! între+area şi satul celor iscusiţi, iind înc! şi m(ndru, p!timaş şi neputincios, tr!ind !r! ascultare şi supunere, +a înc! duc(nd şi viaţ! singuratic! în pustie, v! &ic la r(ndu-mi c! acela cu adev!rat uşor cade în toate cursele şi ispitele diavolului) #ar ce-i cu aceasta H Bare aceast! rug!ciune e pricina ispitei H :! nu ie@ Iar dac! voi pentru aceasta huliţi rug!ciunea minţii, atunci tre+uie s! huliţi şi cuţitul, dac! vreunui copil mic i s-ar înt(mpla s! se .oace cu acesta şi din pricina neştiinţei lui se taie) Atunci ar tre+ui şi ostaşii s! ie opriţi a purta sa+ie dac! s-ar înt(mpla ca vreun ostaş nepriceput s! se str!pung! cu sa+ia) #ar precum nici cuţitul, nici sa+ia nu pot i socotite vinovate de r!ul ce ar pricinui, tot aşa nici sa+ia L2

duhovniceasc!, s(nta rug!ciune a minţii, nu, e vinovat! de nici un r!u) #e vin! îns! sunt înc!p!ţ(narea si m(ndria celor înc!p!ţ(naţi, din pricina c!rora ei cad în ispite dr!ceşti şi sunt expuşi la toate relele suleteşti) #ar la urma urmelor, la ce v! între+ eu aşa de multe despre pricina hulei voastre împotriva acestei sinte rug!ciuni H
toiul aţi i ost gata s! strigaţiG NCine ne va desp!rţi pe noi de dragostea Iui $ristosHO 3Rom. @, 7L') ?i voi nu numai c! n-aţi rosti asupra ei hule, ci aţi i gata s! v! puneţi si suletul pentru ea, simţind cu apta si experienţa un olos negr!it pentru suletele voastre, i&vor(t clin aceast! lucrare a minţii) Pentru i&+!virea voastr! şi a tuturor celor ce se îndoiesc ele mare v!t!mare suleteasc!, nu g!sesc o lecuire mai potrivit! dec(t s! v! înv!ţ, pe c(t m! va învrednici #umne&eu, cu :inţii P!rinţii noştri, spri.iniţi pe piatra neclintit! a :intei :cripturi, despre aceast! preas(nt! rug!ciune, s!v(rşit! de minte în inim!) #ar şi voi singuri, c(nd veţi vedea limpede şi l!murit adev!rul înv!ţ!turii :inţilor P!rinţi, cu a.utorul harului dumne&eiesc, care se va atinge de suletele voastre, v! veţi vindeca de +oala voastr! duhovniceasc!, veţi aduce #omnului poc!inţ! sincer! pentru r!t!cirea voastr! şi v! veţi învrednici de mila ui şi de deplina iertare a greşelii voastre)" în capitolul al doilea, stareţul Paisie l!mureşte de unde îşi trage începutul mg!ciunea minţii sau ug!ciunea lui lisus şi ce dove&i aduc în olosul ei, din :(nta :criptur!, :inţii P!rinţi) „Cunoscut s! ie c!, dup! scripturile :inţilor P!rinţi, sunt dou! rug!ciuni ale minţiiG una pentru încep!tori, corespun&!toare lucr!rii, şi alta pentru cei des!v(rşiţi, corespun&!toare ştiinţei) Prima este începutul, iar a

doua s(rşitul, c!ci lucrarea este urcare spre ştiinţ!)

re+uie s! ştiţi c!, dup! :(ntul >rigorie :inaitul, sunt opt ştiinţe primeG cea dint(i despre #umne&eu, dumne&eirea nev!&ut! şi !r! început, necreat!, pricina a toate, unitate în treime şi mai presus de ire9 a doua, despre ordinea şi organi&area puterilor raţionale9 a treia, despre întocmirea celor existente9 a patra, despre munca veşnic!9 a opta, despre împ!r!ţia cerurilor, care nu va avea s(rşit)" „M! voi sili acum, dup! m!sura sla+ei mele priceperi, s! explic în ce sens tre+uie a pricepe acţiunea şi vedenia) :! se ştie spun aceasta pentru cei mai simpli monahi, ca mine' c! toat! str!duinţa monahic!, cu care se nevoieşte cineva, cu a.utorul lui #umne&eu, pentru dragostea c!tre #umne&eu şi aproapele, pentru +l(ndeţea, smerenia şi r!+darea şi pentru toate celelalte porunci dumne&eieşti şi p!rinteşti, pentru deplina supunere lui #umne&eu cu suletul şi cu trupul, pentru post, priveghere, lacrimi, metanii şi celelalte o+osiri ale trupului, pentru pravila +isericeasc! şi de chilie cu toat! r(vna, pentru s!v(rşirea rug!ciunii tainice a minţii, pentru pl(ns şi cugetarea la moarte, toat! aceast! nevoinţ!, c(t! vreme mintea se conduce ele voia şi capriciile omeneşti, pe c(t se ştie, se numeşte lucrare sau acţiune9 vedenie îns! nici într-un ca& nu se numeşte) #ar dac! undeva nevoinţ! mintal! a rug!ciunii şi a scripturilor :inţilor P!rinţi se L6

va i numit vedenie, apoi acest lucru se "înt(mpl! aşa cum c(teodat! şi mintea, care e ochiul suletului, se numeşte vedere) C(nd îns!, cu a.utorul lui #umne&eu, prin nevoinţele înşirate mai sus şi mai ales prin cea mai ad(nc! smerenie, omul îşi cur!ţ! suletul şi inima de întin!ciunea patimilor trupeşti şi suleteşti, atunci harul lui #umne&eu, i&vorul comun al tuturor, lu(nd mintea cur!ţit! de el, ca pe un copil de m(n!, o ridic! întocmai ca pe nişte trepte c!tre vedenia amintit! mai sus, cleschi&(ndu-i, dup! m!sura cur!ţiei sale, tainele dumne&eieşti cele negr!ite şi nea.unse de minte, şi aceasta dup! dreptate se numeşte adev!rat! vedenie duhovniceasc!G aceasta este rug!ciune curat!, cum &ice :(ntul Isaac, iar din ea re&ult! groa&! şi vedenie) #ar a intra în aceste vedenii nu-i cu putinţ! nim!nui prin nevoinţ! !r! ascultare şi dup! voia sa, de nu-2 va cerceta pe el #umne&eu şi nu-2 va s!l!şlui în ele prin harul ui) Iar dac! cineva va îndr!&ni s! se înalţe la asemenea vedenii pe al!turea cu lumina harului dumne&eiesc, apoi dup! spusa :(ntului >rigorie :inaitul, s! ştie c! el îşi închipuie visuri, iar nu vedenii, iind ispitit de duhul aiur!rii)
nicul din :inai, rug!ciunea dumne&eiasc! a minţii ce se cuvenea unei iinţe des!v(rşite a ost dat! ele #umne&eu omului celui înt(i &idit :(ntul ;il &ice aşaG Nug(ndu-te cum tre+uie, aşteapt! ce nu tre+uie şi stai +!r+!teşte, p!str(ndu-ţi rodul t!u) a aceasta ai ost menit chiar ele la începutG s! lucre&i şi s! p!stre&i) ?i de aceea, lucr(nd, nu p!r!si cele lucrate !r! p!strareG dac! îns! tu nu aci aceasta, nu vei primi nici un olos ele la rug!ciuneO) (lcuind aceste cuvinte, preacuviosul ;il, lucea!rul usiei, pustnicul din :arsc, care a str!lucit în usia mare prin rug!ciunea minţii, &ice aşaG NC!ci spune :cripturaG #umne&eu a !cut pe Aclam şi 2-a pus în rai, ca s!-2 lucre&e şi s!-2 p!&easc!O) Prin NlucrareO, s(ntul ;il :inaitul înţelege rug!ciunea9 prin Np!&ireO înţelege p!&irea, dup! rug!ciune, de cugetele rele") Acelaşi lucru îl spune şi preacuviosul #orotel, c! omul cel înt(i !cut, aşe&at de #umne&eu în rai, petrecea în rug!ciune) #in aceste m!rturii se vede c! #umne&eu a !cut pe om elup! chipul şi asem!narea :a, 2-a s!l!şluit în raiul des!t!rii, ca s! lucre&e s!dirile cele nemuritoare, adic! cugetele dumne&eieşti, preacurate, preaîn!lţate şi des!v(rşite, cum scrie :(ntul >rigorie eologul) Aceasta nu înseamn! dec(t c! primului om, ca unuia ce era curat cu suletul şi cu inima, i s-a r(nduit s! petreac! în rug!ciunea haric!, slu.it! numai cu mintea, adic! în preadulcea privire a lui #umne&eu şi s! o p!&easL8

c! cu +!r+!ţie, ca pe o lucrare a raiului, ca pe lumina ochilor, ca niciodat! ea s! nu p!r!seasc! suletul şi inima) #ar o slav! neasem!nat mai mare a c!p!tat aceast! rug!ciune, c(ncl Preas(nta %ecioar!, ;!sc!toare de #umne&eu, cea mai cinstit! dec(t heruvimii şi mai sl!vit! !r! de asem!nare dec(t seraimii, petrec(nd în s(nta sintelor şi p!trun&(nd cu rug!ciunea minţii la cea mai mare în!lţime a vederii lui #umne&eu, s-a învrednicit s! ie înc!pere des!tat! a lui #umne&eu Cuv(ntul, cel neînc!put de toat! !ptura, cum m!rturiseşte despre aceasta :(ntul >rigorie Palama, Arhiepiscopul esalonicului, st(lpul cel ne+iruit al pravoslaviei, în cuv(ntarea sa la intrarea în +iseric! a Preasintei ;!sc!toare de #umne&eu)
c!tre #umne&eu, lu(nd asupr!-şi pentru noi rug!ciunea, ca s! sileasc! pe Cel ce nu poate i silit şi s!- atrag! spre noi, ca
Jlcere") Iar mai departe adaug!G „Iat! pentru ce Preacurata, lep!d(ndu-se de cele lumeşti şi de &gomot, s-a dep!rtat de oameni şi a preerat o viaţ! nev!&ut! ele toţi şi retras!, petrec(nd în cele nep!trunse) Aici, de&lipindu-se de toate leg!turile materiale, renunţ(nd la orice leg!tur! cu toate şi trec(nd peste orice îndurare c!tre propriul s!u trup, ea şi-a concentrat mintea s! petreac! timpul, s! vor+easc! şi s! ia aminte numai la rigorie Palama se vede c! Preas(nta %ecioar!, petrec(nd în s(nta sintelor, se ridic! prin rug!ciunea minţii la cea mai mare în!lţime a cunoştinţei de #umne&eu şi ea prin sine d! pild! de viaţ! p!&it!, dup! omul cel dinl!untru, prin lep!darea de lume în numele p!cii, prin sinţita t!cere a minţii, prin t!cerea cuL5

getelor, prin concentrarea în necontenita rug!ciune dumne&eiasc!, prin pa&a minţii şi prin în!lţarea prin apte c!tre cunoştinţa de #umne&eu, astel înc(t, privind la d(nsa, cei ce se leap!d! de lume s! se nevoiasc! cu r(vn!, cu ostenelile şi sudorile ar!tate mai sus, silindu-se, dup! m!sura puterilor şi prin rug!ciunile ei, s! ie urm!torii ei) #ar cine poate în chip vrednic s! laude dumne&eiasca rug!ciune aQ minţii, a c!rei nevoitoare a ost îns!şi Maica #omnului, pov!ţuit! iind de #uhul :(nt H Cu toate acestea, cu dovad! şi adeverire neîndoielnic! pentru toţi cei ce se îndoiesc a venit vremea s! ar!t!m ce dove&i clin :(nta :criptur! aduc pentru d(nsa purt!torii de #umne&eu P!rinţii noştri, care au scris su+ lumina harului dumne&eiesc) #umne&eiasca rug!ciune a minţii are temelie ne&dmncinat! mai înt(i de toate în cuvintele #omnului lisus $ristosG „u îns! c(nd te rogi, intr! în odaia ta şi închi&(nd uşa ta, roag!-te at!lui t!u celui Ce este întru ascuns şi at!l t!u, cel ce vede întru ascuns, îţi va r!spl!ti la ar!tare") Aceste cuvinte, cum s-a spus de.a, :(ntul loan >ur! de Aur le t(lcuieşte în olosul rug!ciunii, în!lţate !r! glas, din ad(ncul inimii) Iar :(ntul 0asilie cel Mare, st(lpul de oc, gura de lac!r! a #uhului şi ochiul Disericii, t(lcuind cuvintele :intei :cripturi spuneG „Dinecuv(nta-voi pe #omnul în toat! vremea, lauda lui va i pururea în gura mea", minunat înv!ţ(nd despre +u&ele minţii şi despre lucrarea minţii, 8

adic! despre rug!ciunea minţii) Cuvintele lui despre aceasta le voi cita întocmaiG „auda ui va i pururea în gura mea") :e pare c! e cu neputinţ! ceea ce &ice prooroculG în ce chip lauda lui #umne&eu poate i pururea în gura omului H C(nd omul întreţine o oarecare vor+ire lumeasc!, el n-are în gur! lauda #omnului9 c(nd doarme, negreşit atunci tace9 c(ncl m!n(nc! şi +ea, cum vor s!v(rşi +u&ele lui laud! H a aceasta r!spundem c! este o gur! a minţii omului celui mai dinl!untru, cu a.utorul c!aiia omul devine p!rtaş al cuv(ntului dumne&eiesc, de viaţ! d!t!tor, care este p(inea ce s-a pogor(t din cer) #espre aceast! gur! vor+eşte prooroculG „gura mea am deschis şi am tras #uh") Aceast! gur! ne cheam! #omnul s! o avem deschis! spre primirea hranei celei adev!rate, c(nd &iceG „#eschide-ţi gura ta şi o voi umple") Ideea de #umne&eu, odat! închis! şi încuiat! în mintea omului, se poate numi laud!, care pururea petrece în sulet9 dup! cuv(ntul apostolului, cel s(rguincios poate s! ac! toate spre slava lui #umne&eu) C!ci orice apt! şi orice cuv(nt şi orice acţiune a minţii are putere de laud!) #reptul - ori ele m!n(nc!, ori de +ea, ori altceva de ace - toate spre slava lui #umne&eu le ace) Chiar şi c(nd doarme el priveghea&! cu inima) Iar marele Macarie, omonimul ericirii, soarele
#uh în cuv(nt!rile sale despre aceast! rug!ciune vor+eşte aşaG „Creştinul tre+uie s! ai+! totdeauna pe #umne&eu în minte, c!ci scris esteG Ns! iu+eşti pe #omnul #umne&eul t!u din toat! inimaO9 ca el nu numai c(nd intr! în casa de rug!ciune s! iu+easc! pe #omnul, dar c(nd um+l!, st! de vor+!, m!n(nc! şi +ea, s! ai+! în minte pe #umne&eu şi dragoste şi dor de
&ind inima, noi %i toate celelalte apte le vom p!&i !r! greutate9 !r! de ea nici o virtute nu se poate susţine") Aceste cuvinte ale preacuviosului ne arat! limpede c! sus-amintitele cuvinte ale #omnului, dumne&eieştii P!rinţi le-au luat drept o dovad! şi temelie a p!&irii inimii, adic! a chem!rii cu mintea noastr! a #omnului lisus) Acelaşi preacuvios, ca dovad! a rug!ciunii minţii, aduce înc! şi alte cuvinte din :(nta :criptur!G „0eseleşte-te, tinere, în tinereţea ta şi um+l! în c!ile inimii tale neprih!nit şi p!r!seşte iuţimea din inima ta" 3.0ccl. 22, 5-2'9 şi „#e se aprinde asupra ta m(nia st!p(nitorului, nu-ţi p!r!si locul" 30ccl. 2, 6') ?i Apostolul Petru &iceG „re&iţi-v!, privegheaţi, ştiind c! vr!.maşul um+l! mugind ca un leu, c!ut(nd pe cine s! înghit!" R Ptr. L, F') Apostolul Pavel scrie limpede despre pa&a inimii c!tre eeseniG „;u ne este lupta împotriva s(ngelui şi a trupului, ci împotriva veacului acestuia" 30fes. ?, 24') Preacuviosul Isihie pre&+iteml, teolog şi dasc!l al +isericii din Ierusalim, care a scris o carte în 4 ele capete despre chemarea cu mintea în inim! a #omnului lisus, adic! despre rug!ciunea minţii, aduce în avoarea ei urm!toarele dove&i din dumne&eiasca :criptur!G „%ericiţi cei curaţi cu inima, c! aceia vor vedea pe #umne&eu" 3Mt. 8, F') ?i iar!şiG „P!&eşte-te s! nu intre în inima ta g(nd nelegiuit" 3+eut. 2L, 5') Iar Apostolul &iceG „;econtenit v! rugaţi" R Aes. 8, 23') ?i însuşi #omnul &iceG „%!r! de Mine nu puteţi ace 87

nimic) Cel ce va r!m(ne întru Mine şi
evanghelic! despre negustorul care c!uta m!rg!ritare +une, conchide despre rug!ciuneG „Acesta este m!rg!ritarul neasemuit, pe care cu preţul întregii sale averi poate s!-2 do+(ndeasc! omul si s! ai+! pentru aceasta +ucurie negr!it!") Preacuviosul p!rintele nostru ;ichior pustnicul, în cuv(ntarea pentru inimi, aseam!n! aceast! rug!ciune !cut! cu g(ndul în inim! cu o comoar! ascuns! în ţarin! şi o numeşte candel! aprins!) Purt!torul de #umne&eu, p!rintele nostru >rigorie :inaitul, care prin s!v(rşirea rug!ciunii în s(ntul munte Athos şi în alte locuri a a.uns la cea mai înalt! cunoştinţ! de #umne&eu şi a !cut c(nt!rile treimice, care se c(nt! în toat! lumea duminica şi care a !cut de asemenea şi canonul :intei şi de viaţ! !c!toarei Cruci, aduce în spri.inul acestei dumne&eieşti rug!ciuni urm!toarele dove&i din :(nta :criptur!G „Pomeneşte pe #omnul t!u pururea" 3'Beul. 2F') ?i iar!şiG „:eam!n! dimineaţa şi seara şi s! nu încete&e m(na ta" 30cd. 22, 8') ?i iar!şiG „#e m! rog cu lim+a, se roag! duhul meu, iar mintea mea este !r! road!" R Cor. 26, 26', m! voi ruga deci cu gura, dar m! voi ruga şi cu mintea şiG „0oiesc mai +ine s! spun cinci vor+e cu mintea" etc) Martor aduce pe loan :c!rarul, care ele asemenea raportea&! aceste cuvinte la rug!ciunea minţii) Preasinţitul, prea înţeleptul şi marele cuv(nt!tor Marcu, Mitropolitul <esului, cel ce a c!lcat pe ur8L

mele apostolilor, st(lpul ne+iruit al Brtodoxiei, care a rupt cu sa+ia de oc a #uhului şi a înţelepciunii şi cu adev!rul dogmelor ortodoxe, ca pe o p(n&! de p!ian.en, la sinodul de %lorenţa, mrea.a eresului papist!şesc, cea împotriva #uhului :(nt, scrie despre dumne&eieasca rug!ciune a lui lisusG „:-ar cuveni )dup! porunc! s! ne rug!m necontenit şi cu duhul, şi cu adev!rul s! în!lţ!m necontenit închinare lui #umne&eu, dar dispo&iţia c!tre cugetele lumeşti şi greutatea gri.ii de trup dep!rtea&! şi a+ate pe mulţi de la împ!r!ţia lui #umne&eu, care e în!untrul nostru, şi-i împiedic! de a sta la .ertelnicul minţii, aduc(nd clin partea lor lui #umne&eu .erte duhovniceşti şi cuv(nt!toare, dup! &isa dumne&eiescului apostol, c! noi suntem +iserica #umne&eului celui viu şi c! dumne&eiescul #uh locuieşte în noi) ?i nu-i de mirare dac! aceasta se înt(mpl! cu mulţi din cei ce tr!iesc în trup, c(nd noi vedem c! şi unii dintre monahii care s-au lep!dat de lume, învioraţi l!untric de lucrarea patimilor şi supuşi din aceast! pricin!, ei nu pot a.unge la adev!rata rug!ciune cu toat! dorinţa lor) < dulce în inim! pomenirea curat! şi statornic! a lui lisus şi lumina ce purcede din ea") Preacuviosul p!rintele nostru :(ntul ;il :orschi, lucea!rul usiei, care a alc!tuit o carte despre pa&a duhovniceasc! a inimii, se oloseşte de urm!toarele cuvinte ale :intei :cripturiG „Cu duhul

şi cu adev!rul se cuvine a ne închina at!lui") Jn alt lucea!r al usiei, ierarhul lui $ristos #imitrie, mitropolitul ostovului, care a alc!tuit cuv(nt despre rug!ciunea l!untric!, !cut! cu g(ndul, aduce urm!toarele locuri din :(nta :criptur!G „lnima-mi &ice din partea aG caut! aţa Mea@ %aţa a, #oamne, voi c!uta") ?i iar!şiG „Cum doreşte cer+ul i&voarele de ap!, aşa te doreşte şi inima mea, #umne&eule@") ?i iar!şiG „Cu toat! rug!ciunea şi cererea rug(ndu-te cu duhul în toat! vremea") oate aceste cuvinte, împreun! cu :(ntul loan :c!rarul, cu >rigorie :inaitul şi cu Preacuviosul ;il :orschi, le raportea&! la rug!ciunea minţii) #e asemenea, şi tipicul +isericesc, expun(nd pravila +isericeasc! despre canoane şi rug!ciune, aduce în spi.inul acestei rug!ciuni urm!toarele cuvinte ale :intei :cripturiG „#umne&eu este duh9 pe cei ce se închin! cu duhul şi cu adev!rul voieşte" 3'n. 6, 46') Aduce de asemenea şi m!rturia :inţilor P!rinţi şi acea parte din înv!ţ!tura lor, care se reer! la rug!ciunea minţii şi apoi &iceG „Aici încheiem cuv(ntul cel pentru s(nta, sinţita şi pururea pomenita rug!ciune a minţii, şi mai departe trece c!tre singura rug!ciune, s(nt! pentru toţi, ar!tat! de tipicul +isericesc) Astel, cu harul lui #umne&eu am ar!tat c! purt!torii ele #umne&eu p!rinţi, înţelepţiţi ele #uhul :(nt, temeiurile înv!ţ!turii lor despre s(nta rug!ciune a minţii, s!v(rşit! tainic înl!untrul omului, le înteTr

meia&! pe piatra necl!tit! a dumne&eieştii :cripturi a 0echiului şi ;oului estament, de unde, ca dintr-un i&vor nesecat, îi împrumut! nenum!rate m!rturii") în capitolul al treilea al epistolei sale despre rug!ciunea minţii, stareţul Paisie &ice c! aceast! rug!ciune este o art! duhovniceasc!) Cunoscut s! ie c! dumne&eieştii P!rinţi numesc aceast! rug!ciune s(nt! art!) Astel, :(ntul loan :c!rarul &ice în cuv(ntul 47 despre t!cereG „#ac! tu ai înv!ţat din experienţ! aceast! art!, atunci ştii despre ce vor+esc) ?e&(nd la în!lţime o+serv! dac! ştiiG şi atunci vei vedea cum, c(nd, de uncie, c(t şi care t(lhari vin s! ure poam!) B+osind acest str!.er, scul(ndu-se, se roag! şi apoi şacle din nou şi continu! cu +!r+!ţie prima lucrare") :(ntul Isihie, preotul din Ierusalim, tot despre aceast! rug!ciune &iceG „re&via este o art! duhovniceasc! care i&+!veşte cu totul pe om, cu a.utorul lui #umne&eu, de cugetele şi cuvintele p!timaşe şi de apte viclene") :(ntul ;ichior Pustnicul, &ice despre acelaşi cuv(ntG „0eniţi, iar eu v! voi deschide arta sau mai +ine ştiinţa vieţii cereşti celei veşnice, care suie pe cel ce o practic! !r! greutate şi sudoare la limanul nep!timirii) Art! numesc aceast! s(nt! rug!ciune sus-pomeniţii p!rinţi, socot, pentru c!, dup! cum arta nu o pot înv!ţa oamenii singuri, !r! un artist,

tot astel acerea acestei rug!ciuni a minţii, !r! un pov!ţuitor iscusit, nu este cu putinţ!, însuşirea ei, dup! :(ntul ;ichior, cei mai mulţi, clac! nu toţi, o do+(ndesc prin înv!ţ!tur!) ?i numai oarte puţini sunt cei care o primesc de la #umne&eu !r! înv!ţ!tur!, prin munc! simţit! şi prin c!ldura credinţei") în capitolul al patrulea al epistolei se vor+eşte despre ce el de preg!tire tre+uie s! ai+! acela care voieşte s! treac! prin aceast! dumne&eiasc! lucrare) „Pe c(t aceast! dumne&eiasc! rug!ciune e mai presus de orice alt! nevoinţ! c!lug!reasc! şi este încoronarea tuturor ostenelilor, i&vorul virtuţii, lucrarea cea mai de preţ şi mai ascuns! a minţii, cu at(ta vr!.maşul cel nev!&ut al m(ntuirii noastre întinde asupra ei cursele sale nev!&ute, su+tile şi a+ia p!trunse de mintea omeneasc! a eluritelor sale ademeniri şi închipuiri) #e aceea, cel ce doreşte s! înveţe aceast! lucrare dumne&eiasc! tre+uie, dup! :(ntul :imeon ;oul eolog, s! se predea pe sine cu totul su+ ascultarea unui om tem!tor de #umne&eu, s(rguincios p!&itor al poruncilor dumne&eieşti şi încercat în aceast! nevoinţ! duhovniceasc!, care s! poat! ar!ta ucenicului s!u calea cea dreapt! c!tre m(ntuire) Prin smerenia care se naşte din ascultare, un astel de om va putea înl!tura toate ademenirile şi cursele diavoleşti şi s! exercite totdeauna aceast! 85

lucrare a minţii liniştit, în t!cere, !r! nici o v!t!mare si cu mare i&+(nd! pentru suletul s!u) i, #ac! îns!, deşi se va supune su+ des!v(rşita ascultare, n-ar g!si în p!rintele s!u un pov!ţuitor iscusit cu apta şi cu experienţ! în aceast! dumne&eiasc! lucrare, c!ci în vremurile de a&i e mare lips! de pov!ţuitori iscusiţi în aceast! lucrare, nici atunci nu tre+uie s! cad! în de&n!de.de, ci continu(nd s! petreac! în adev!rata ascultare a poruncilor lui #umne&eu, iar nu tr!ind de capul lui şi !r! ascultare, c!ci de aici i&vor!şte de o+icei ispita, şi pun(ndu-şi n!de.dea în #umne&eu, în locul p!rintelui s!u duhovnicesc s! se supun! înv!ţ!turii preacuvioşilor noştri P!rinţi care învaţ! despre aceast! lucrare s(nt! şi de la ei s! înveţe aceast! rug!ciune) ?i astel, harul „dumne&eiesc va gr!+i s! le vin! în a.utor, prin rug!ciunile :inţilor P!rinţi, ca s! înveţe !r! îndoial! acest s(nt lucru") în capitolul al cincilea se cuprinde înv!ţ!tura care ne arat! ce este aceast! s(nta rug!ciune dup! calitatea şi lucrarea sa) :(ntul loan :c!rarul, în cuv(ntul 4F despre rug!ciune, &iceG „ug!ciunea este dup! calitatea sa starea împreun! şi unirea omului cu #umne&eu9 iar dup! lucrarea sa, este înt!rirea p!cii, împ!carea cu #umne&eu, mama şi totodat! iica lacrimilor, miluirea de p!cate, punte care trece peste ispite, p!&ire de întrist!ri, s!r(marea r!&+oaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor celor !r! de 3

trupuri, veselie viitoare, lucrare nes(rşit!, i&vorul virtuţii, cau&a darurilor, prop!şire tainic!, hrana suletului, luminarea minţii, secure pentru disperare, dovada n!de.dii, sc!pare de întristare, +og!ţia c!lug!rilor, comoara celor ce iu+esc t!cerea, sl!+irea uriei, oglinda prop!şirii, ar!tarea m!surii, descoperirea st!rii, ar!t!torul viitorului, pecetea slavei) ug!ciunea este cu adev!rat pentru cel ce se roag! tri+unalul, îns!şi .udecata şi scaunul ele .udecat! al #omnului înainte de scaunul cel viitor") Iar :(ntul >rigorie :inaitul, în capitoail 227, scrieG „ug!ciunea este pentru încep!tori ca un oc de veselie n!scut de inim!9 iar la cei des!v(rşiţi ca o lumin!, miresm(nd pe cel ce o ace") Iar în alt loc spuneG „ug!ciunea este propov!cluirea apostolilor, lucrarea credinţei sau mai +ine credinţ! nemi.locit!, ar!tare a celor n!d!.duite, iu+ire împlinit!, mişcare îngereasc!, puterea celor !r! de trup, lucrarea şi veselia lor, +un!vestirea lui #umne&eu, descoperirea inimii, n!de.dea m(ntuirii, semnul sinţirii, ormarea sinţeniei, cunoaşterea lui #umne&eu, ar!tarea +ote&ului, logodirea #uhului :(nt, +ucuria lui lisus, veselia suletului, mila lui #umne&eu, semnul împ!c!rii, pecetea lui $ristos, ra&a soarelui celui g(nditor, steaua de dimineaţ! a inimilor, înt!rirea creştinismului, ar!tarea împ!c!rii cu #umne&eu, har dumne&eiesc, înţelepciune clumne&eieasc! sau, mai +ine, începutul în-

ţelepciunii îns!şi, ar!tarea lui #umne&eu, trea+a monahilor, locuinţa iu+itorilor de t!cere sau, mai +ine, i&vorul t!cerii, pecetea locaşului ceresc") %ericitul Macarie cel Mare &ice despre rug!ciuneG „Capul oric!rei st!ruinţe +une şi culmea tuturor lucrurilor este s! ra+&i în rug!ciune, cu a.utorul c!reia noi putem do+(ndi pururea ele la #umne&eu cererile, precum şi celelalte virtuţi9 prin rug!ciune, cei cuvioşi se împ!rt!şesc din sinţenia dumne&eieasc! şi din lucrarea duhovniceasc!9 rug!ciunea este împreunarea minţii cu #omnul, prin îndreptarea ei c!tre el printr-o negr!it! iu+ire, c!tre #(nsul) Cine se sileşte pururea s! petreac! cu r!+dare în rug!ciune, se aprinde de r(vn! dumne&eiasc! şi dorinţ! înl!c!rat! c!tre #umne&eu şi dup! m!sura lor primeşte harul luminatei des!v(rşiri duhovniceşti" 3Cuv. 6, cap) 4') :(ntul :imeon, arhiepiscopul esalonicului, tot despre aceast! s(nt! rug!ciune &iceG „Aceast! dumne&eiasc! rug!ciune, chemarea M(ntuitorului nostruG #oamne lisuse $ristose, %iul lui #umne&eu, miluieşte-m!, este şi rug!ciune, şi cerere, şi m!rturisirea credinţei, şi d!ruitoarea :(ntului #uh, şi d!t!toarea darurilor dumne&eieşti, şi cur!ţirea inimii, şi i&gonirea dracilor, şi s!l!şluirea lui lisus $ris-tos, şi i&vorul cugetelor duhovniceşti şi al g(ndurilor dumne&eieşti, şi t!m!duire a suletelor şi a trupurilor, şi d!ruitoarea lumin!rii dumne&eieşti, 34

şi i&vor al milei lui #umne&eu, şi cl!t!toarea descoperirilor şi tainelor dumne&eieşti celor smeriţi, şi chiar m(ntuirea, deoarece poart! cu sine numele cel m(ntuitor al #umne&eului nostru, care nume şi este chemat asupra noastr!, numele lui lisus $ristos, %iul lui #umne&eu" cap) 458') #e asemenea, şi ceilalţi P!rinţi purt!tori de #umne&eu, scriind despre aceast! s(nt! rug!ciune, m!rturisesc de lucrarea ei, de olosul negr!it i&vor(t dintr-însa şi despre prop!şirea prin ea în darurile dumne&eieşti ale :(ntului #uh) Cine dar, v!&(nd c! aceast! rug!ciune duce pe nevoitor c!tre o astel de comoar! cereasc! de elurite virtuţi, nu se va înl!c!ra de r(vn! dumne&eiasc! pentru necontenita s!v(rşire a acestei rug!ciuni, pentru a p!stra pururea prin ea în sulet şi în inim! preadulcele nume al lui lisus şi a pomeni necontenit în sine preascumpul ui nume, înl!c!r(ndu-se prin ea a-2 iu+i) ;umai acela nu va simţi iu+irea ier+inte de a încerca s! ac! cu mintea aceast! rug!ciune a minţii, cine este cuprins de cugete p!timaşe pentru viaţa aceasta şi legat cu leg!turile gri.ii de trup, care a+at şi dep!rtea&! pe mulţi de împ!r!ţia lui #umne&eu, care e înl!untrul nostru9 cine prin apt! şi experienţ! nu a gustat cu g(tle.ul suletului negr!ita dulceaţ! dumne&eiasc! a acestei lucr!ri preaolositoare, cine n-a înţeles ce olos duhovnicesc cuprinde în sine acest lucru) Iar 37

cine voieşte s! ie unit prin dragoste cu preadulcele lisus, scuip(nd la toate rumuseţile lumii acesteia şi la toate des!t!rile ei şi la odihna trupeasc!, nu vor vrea s! ai+! în viaţa aceasta nimic altceva dec(t s! se îndeletniceasc! necontenit cu acerea acestei rug!ciuni paradi&iace) , în capitolul al şaselea şi cel din urm! al epistolei sale, stareţul Paisie scrie despre unele metode externe ale înv!ţ!turii acestei rug!ciuni pentru încep!tori, înainte de a-i expune saturile noi, în loc de precuv(ntare, vom da cu aceast! oca&ie o+servaţia scurt! a unuia dintre nevoitorii din) vremea noastr!, care scrie urm!toareleG „:copul rug!ciunii minţii este unirea cu #umne&eu, care este #uh, şi unirea cu care poate s! ie deci numai duhovniceasc!) Ce se atinge de metodele externe, între+uinţate de unii nevoitori la îndeletnicirea cu aceast! rug!ciune, apoi negreşit ele au numai o importanţ! secundar!) a cei nedes!v(rşiţi, suletul omului se supune trupului, &ic P!rinţii) #e aceea, t!cerii suletului tre+uie s!-i premearg! t!cerea suletului, adic! +una lui r(nduial!, cum &ice loan :c!rarul) ?i pentru concentrarea minţii, necesar! pentru rug!ciune, de asemenea pot i potrivite unele condiţii externe ale locuinţei şi chiar ale po&iţiei trupului) #ar ar i o r!t!cire s! credem c! lucrarea sporirii în rug!ciunea duhovniceasc! poate depinde de condiţiile şi metodele externe) Jn lucru e neîndoielnic, 36

de îndat! ce esenţa rug!ciunii const! în a te ruga cu mintea şi cu inima, apoi, potrivit cu aceasta, şi mintea noastr! tre+uie s! ie îndreptat! c!tre inim!) oate celelalte au o însemn!tate secundar!) #e aceea, clin ilocalia ruseasc! toate cele ce se spun despre metodele externe sunt omise" clin scrisoarea Arhiepiscopului de Poltava, eoan') #up! aceast! o+servaţie premerg!toare, s! revenim la epistola stareţului Paisie)
g!ciunii s! p!&easc! inima şi înl!untrul ei s! se înv(rteasc! mereu şi din ad(ncul ei s! înalţe cerere c!tre #omnul) >ust(nd aici c(t este de +un #omnul, mintea nu se va mai dep!rta din l!caşul inimii şi, împreun! cu Apostolul, va &iceG +ine este nou! s! im aici, ci o+serv(nd locurile de acolo, i&goneşte cugetele sem!nate de vr!.maşul") Mai departe, el vor+eşte despre acelaşi lucru înc! şi mai l!muritG „?e&(nd într-o chilie t!cut!, într,-un ungher singuratic, ! cu luare-aminte ceea ce am s!-ţi spunG închide uşa, p!&eşte-ţi mintea de orice deşert!ciune, str(nge-ţi +ar+a la piept, îndreptea&!-ţi împreun! cu mintea şi ochiul simţurilor, încetinea&! respiraţia, ca s! nu suli prea slo+od, şi încearc! cu cugetul s! g!seşti în!untru, în piept, locul inimii, unde le place s!-şi ai+! s!laş de o+icei toate puterile suleteşti şi mai înt(i de toate vei g!si acolo întuneric şi grosol!nie neîmpuţinat!) C(nd îns! vei continua şi vei s!v(rşi acest lucru noaptea şi &iua - o, minune@ - vei do+(ndi veselie statornic!) C!ci, îndat! ce mintea va g!si locul inimii, îndat! va vedea ceea ce niciodat! n-a v!&utG va vedea în mi.locul inimii v!&duh şi pe sine toat! luminat! şi plin! de .udecat!) ?i din acel minut, oriunde s-ar ridica cugetul, înainte de a trece în apt! sau a se ace idol, prin chemarea lui lisus $ristos, ea îl va goni şi-2 va nimici) #e aceea mintea, av(nd ur! asupra dracilor, ridic! asupra lor m(-

nia ireasc! şi, gonindu-i, r!pune pe vr!.maşii cei g(ndiţi) ?i alte multe vei înv!ţa cu a.utorul lui #umne&eu prin privegherea minţii, ţin(nd pe lisus în inim!" 3Cuv&nt despre trei feluri de luare-aminte %i de rugăciune5.

Preacuviosul ;ichior pustnicul înc! şi mai limpede înv!ţ(nd despre intrarea minţii în inim!, &ice aşaG „Mai înt(i de toate s! ie viaţa ta t!cut!, slo+od! de gri.i şi cu toţi în pace) #up! aceea, intr(nd în chilia ta, închide-te şi şe&(nd într-un ungher, ! cum îţi spun euG tu ştii c! prin respiraţie tragem aer în noi9 îl respir!m îns! nu pentru altceva, ci pentru inim!, c!ci inima este cau&a vieţii şi înc!l&itoarea trupului) Inima atrage aerul, ca prin respiraţie s! împart! c!ldura sa, iar pentru sine s! capete aer curat) Iar organul pentru asemenea lucrare este pl!m(nul, care de la Creatorul iind !cut poros, necontenit ca nişte oaie, introduce şi scoate aerul dimpre.ur) Astel inima îşi îndeplineşte necontenit acea menire care i s-a dat pentru +un!starea organismului) Aşadar, şe&i şi adun(ndu-ţi mintea, du-o pe acea cale pe care aerul merge spre inim! şi sileşte-o s! intre în inima împreun! cu respirarea aerului) Iar c(nd va intra acolo, atunci ceea ce va urma nu va i nevesel şi nepricinuitor de +ucurie") Mai departe, el scrieG „#e aceea, rate, deprinde mintea s! nu ias! repede de acolo, c!ci la început se plictiseşte tare de asemenea închisoare şi str(m-

toare) #up! ce se va deprinde îns!, atunci nu va mai vrea s! mai r!m(n! r!t!cind pe aar!, împ!r!ţia cerurilor este înl!untrul vostru) C(nd o vom c!uta şi o vom g!si acolo prin rug!ciune curat!, atunci toate cele de aar! se vor în!ţişa ur(te şi tic!loase) #eci, dac! tu deodat! vei intra cu mintea, cum am &is, în l!caşul inimii pe care ţi 2-am ar!tat, d! mulţumire lui #umne&eu şi prosl!veşte-, te +ucur! şi te ţine mereu de aceast! lucrare, şi ea te va înv!ţa ceea ce nu ştii înc!) #ar se cuvine s! ştii şi aceasta, c! mintea ta, c(nd se va ala acolo, nu tre+uie s! r!m(n! t!cut! şi neolositoare, ci tre+uie s! ai+! necontenit de lucru rug!ciuneaG N#oamne lisuse $ristoase, %iul lui #umne&eu, miluieşte-m!O şi niciodat! s! nu încete&e aceast! lucrare)
aceasta, în locul oric!rei alte cuget!ri, s! o strigi) #ac! te vei ţine c(tva timp de aceast! regul!, ţi se va deschide intrarea inimii, cum ţi-am scris, !r! nici o îndoial!, cum şi noi înşine am alat clin experienţ!) 0a veni la tine, împreun! cu mult dorita şi dulcea luare-aminte, şi întreaga ceat! de virtuţiG iu+irea, +ucuria, pacea" etc) :(ntul >rigorie :inaitul, înv!ţ(nd de asemenea cum tre+uie a s!v(rşi cu mintea în inim! chemarea numelui #omnului, &iceG „?e&(nd de dimineaţ! pe scaun un sert, pogoar! mintea în inim! şi ţine-o acolo) Plec(ndu-te cu încordare, încerc(nd durere şi în piept şi în gruma&, strig! necontenit cu mintea sau cu suletulG N#oamne lisuse $ristoase, miluieşte-m!@O) C(nd va deveni îns! prea str(mtor(toare, dureroas! şi poate chiar amar! deasa repetare a acestei p!rţi clin rug!ciune, str!mut(nd mintea c!tre cealalt! .um!tate, &iG N%iul lui #umne&eu, miluieşte-m! 1 ?i repet(nd de multe ori aceast! .um!tate, tu nu tre+uie de lene sau de ur(t s! o schim+i des, c!ci plantele care se r!s!desc des nu prind r!d!cini, înr(nea&! îns! şi sularea pl!m(nilor, ca s! nu ie prea li+er!) C!ci sularea aerului, care iese de la inim!, întunec! mintea, oprind-o sau împiedic(nd-o s! se pogoare la inim! şi împr!ştie g(ndurile) ;el!s(nd-o s! treac! la inim!, d!-o în ro+ia uit!rii sau sileşte-o s! înveţe altceva, iar nu ce se cu35

vine, l!s(nd-o s! ie nesimţitoare c!tre ceea ce se cuvine) #ac! vei vedea necur!ţia duhurilor viclene,  adic! cugetele care se st(rnesc sau care se) preac în mintea ta, nu te speria, nu te mira9 dac! şi priceperea +un! a unor lucruri oarecare se vor ivi în tine, nu le lua în seam!, ci reţin(nd respiraţia cum se poate, închi&(nd mintea în inim! si chem(nd numele #omnului lisus des şi statornic, cur(nd le vei arde şi le vei nimici, lovinclu-le cu dumne&eiescul nume) C!ci loan :c!rarul &iceG NCu numele lui lisus +ate pe lupt!tori, c!ci nu exist! arm! mai tare, nici în cer, nici pe p!m(ntO") #in cele spuse se vede c! amintiţii P!rinţi ne dau nou!, încep!torilor, o înv!ţ!tur! limpede despre metodele de a deprinde şi a ace rug!ciunea minţii) #in înv!ţ!tura lor putem pricepe poveţele altor nevoitori cu privire la aceast! lucrare a minţii deşi aceştia din urm! s-au exprimat nu cu asemenea limpe&ime") Cu aceasta se termin! epistola stareţului Paisie despre rug!ciunea minţii)

Capetele stareţului Paisie Velicikovski despre Rugăciunea inimii

/raducere din lima rusă de Părintele heorghe Ro%ea

Predoslovie

A a.uns p(n! la mine în cele din urm!, c! unii din s(nul monahal îndr!&nesc s! huleasc! dumne&eiasca, pururea pomenita şi de #umne&eu !cuta ug!ciune a lui lisus, lucrata în chip sinţit cu mintea în inim!, +i&uindu-şi o astel de +oal! a lim+ii lor pe nisipul cuget!rii celei deşaite, !r! de nici o m!rturie, îndr!&nesc s! spun c! spre aceasta îi înarmea&! vr!.maşul, ca prin lim+ile lor, ca şi cu o arm! a lui s! prih!neasc! aceast! lucrare prea !r! de prihan! şi dumne&eiasc! şi prin or+irea minţii lor s! întunece acest soare al g(ndurilor) #e aceea, depl(ng(nd o astel de cugetare rea a acestora, ce r!t!cesc înc! din p(ntece ele la naştere' şi vor+esc minciun! 3Ps. L3, 6' şi tem(ndu-se ca nu cumva vreunul dintre cei neînt!riţi întru înţelepciune, au&ind astel de +asme, s! nu cad! asemenea lor în groapa hulirii de r!u şi s! nu p!c!tuiasc! ele moarte înaintea lui #umne&eu, hulind înv!ţ!tura prea multor P!rinţi ai noştri purt!tori de F7

#umne&eu, care m!rturisesc şi învaţ! despre aceast! dumne&eiasc! rug!ciune din luminarea harului dumne&eiesc şi, pe l(ng! acestea, nesuerind mai mult a au&i vor+e hulitoare asupra acestei lucr!ri prea !r! de prihan! şi, pe deasupra, convins de rug!mintea r(vnitorilor acestei lucr!ri m(ntuitoare de sulete, eu m-am hot!r(t, deşi acest lucru întrece mintea mea neputincioas! şi sla+ele mele puteri, chem(nd într-a.utor pe preadulcele meu lisus, !r! de care nimeni nu poate ace ceva spre r!sturnarea priceperii celei cu nume mincinos a celor cu mintea deşart! şi spre înt!rirea turmei celei alese de #umne&eu a raţilor celor ce s-au adunat în numele lui $ristos în m!n!stirea noastr!, s! scriem ceva despre dumne&eiasca rug!ciune a minţii cu citate clin înv!ţ!tura :inţilor P!rinţi, pentru o încredinţare tare, neclintit! şi !r! îndoial! în privinţa ei) %iind pra şi cenuş!, plec genunchii cei ele g(nd ai inimii mele înaintea m!reţiei slavei ale celei dumne&eieşti şi e rog pe ine, întru tot dulcele meu lisuse, Jnule-;!scut, %iul şi Cuv(ntul lui #umne&eu, str!lucirea slavei şi chipul iposta&ei P!rinteşti, luminea&! mintea mea cea întunecat! şi cur getul şi d!ruieşte harul !u tic!losului meu sulet, ca aceast! osteneal! a mea s! ie spre slava preas(ntului !u nume şi spre olosul acelora care vor prin sinţita lucrare a rug!ciunii minţii s! se lineasc! cu mintea de ine, #umne&eul nostru, şi s!

e poarte pe ine, m!rg!ritarul cel !r! de preţ, neîncetat în suletul şi inima lor )şi spre îndreptarea acelora care, din necunoştinţa lor cea !r! de margini, au îndr!&nit s! huleasc! aceast! dumne&eiasc! lucrare@ Cuvântul I

+espre rugăciunea minţii, care este lucrarea !finţilor Părinţi din vechime, %i împotriva hulitorilor acestei rugăciuni sfinţite %i prea f ară de prihană

:! ie ştiut c! aceast! lucrare dumne&eiasc! a sinţitei rug!ciuni din minte a ost un lucru neîncetat al purt!torilor de #umne&eu, al p!rinţilor noştri clin vechime şi în multe locuri pustii şi în m!n!stirile cele de o+şte, ea a str!lucit ca un soare pentru monahi9 în muntele :inai, în :chitul din
dintre purt!torii de #umne&eu P!rinţii noştri, aprin&(ndu-se de ocul seraic al dragostei c!tre #umne&eu şi dup! #umne&eu c!tre aproapele, au devenit cei mai statornici pa&nici ai poruncilor lui #umne&eu şi, cur!ţinclu-şi sunetele şi inimile de toate p!catele omului celui vechi, s-au învrednicit s!)ie vase alese ale :(ntului #uh) Jmpl(ndu-se de elurite daruri dumne&eieşti ale ui, ei, dup! viaţa lor, au ost nişte lumin!tori şi st(lpi de oc pentru lumea întreag! şi, !c(nd nenum!rate minuni, cu lucrul şi cu cuv(ntul au adus la m(ntuire o mulţime nenum!rat! de sulete omeneşti) #intre ei anume, mulţi iind m(naţi ele o insulare tainic! dumne&eiasc! au scris c!rţile înv!ţ!turilor lor despre aceast!, dumne&eiasc! rug!ciune a minţii, dup! puterea dumne&eieştilor :cripturi ale 0echiului şi ;oului estament, pline de înţelepciunea :(ntului #uh) ?i acest lucru s-a petrecut clintr-o anumit! pronie a lui #umne&eu, ca nu cumva în vremurile cele de pe urm! aceast! lucrare dumne&eiasc! s! a.ung! la uitare) Multe dintre aceste c!rţi, prin îng!duinţa lui #umne&eu pentru p!calele noastre, au ost nimicite de sara&ini, care au cucerii UmpanUUuv grecilor9 iar unele, din purtarea de gri.a a lui #umne&eu, s-au p!strat pan! în timpurile noastre) S împotriva pomenitei lucr!ri dumne&eieşti a mintii si o!&irii raiului clin inim!, nimeni, niciodat!,

dintre cei clreptcredincioşi, n-a îndr!&nit s! rosteasc! hule9 ci întotdeauna, toţi s-au purtat cu ea cu cinste mare şi cu o evlavie peste m!sur!, aşa cum te porti cu un lucru plin de tot olosul cel duhovnicesc, îns! încep!torul r!ut!ţii şi potrivnicul oric!mi lucru +un - diavolul -, v!&(nd c! mai mult prin aceast! lucrare a rug!ciunii din minte cinul monahal, aleg(ndu-şi partea cea +un!, sade printr-o dragoste neîntrerupt! la picioarele lui lisus, prop!şincl întru des!v(rşirea poruncilor lui #umne&eu şi prin aceasta a.unge lumin! şi luminarea pentru lume, a început s! se topeasc! de pi&m! şi s! între+uinţe&e toate uneltirile sale ca s! prih!neasc! şi s! huleasc! aceast! lucrare m(ntuitoare de sulete şi, dac! se poate, s-o nimiceasc! cu des!v(rşire de pe aţa p!m(ntului) ?i, dup! cum s-a spus mai sus, prin sara&ini, asem!n!tori lui întru totul, nimicea c!rţile, +a mai mult, în gr(ul cel curat şi ceresc al acestei lucr!ri sem!na neghinele sale stric!toare de sulete pentru a aduce, prin c!i !r! de .udecat!, hula asupra acestui lucru m(ntuitor) Astel, prin aptul c! cei cu r(ncluiala cea de sine se atr!geau de aceast! lucrare, din pricina în!lţ!rii lor, diavolul secera spini în loc de gr(u şi, în loc de m(ntuire, îşi alau prin satana pier&area) ?i cu aceasta înc! nu s-a mulţumit diavolul, ci a g!sit în p!rţile Italiei pe +alaurul clin Cala+ria, pe înaintemerg!torul lui Antihrist prin m(ndrie, întru totul F3

asem!n!tor diavolului, pe ereticul 0arlaam, si, s!l!şuindu-se în el cu toat! puterea sa, 2-a îndemnat s! huleasc! credinţa noastr! drept sl!vitoare, clup! cum scrie am!nunţit despre acest lucru în riodul de post, în :inaxarul clin #uminica a doua a s(ntului şi marelui post) între altele, el a îndr!&nit, în chip elurit şi cu lim+a, şi cu m(n!, s! huleasc! şi s! resping! sinţita rug!ciune a minţii, dup! cum scrie despre acest lucru în cartea sa cea s(nt!, în capitolul 72, cel dintre sinţi P!rintele nostru :imeon, Arhiepiscopul esalonicului, ale c!rui cuvinte autentice le şi în!ţişe& aiciG „Acest tic!los de 0arlaam mult a hulit şi a scris împotriva sinţitei rug!ciuni şi asupra dumne&eiescului har şi str!lucirii celor de pe a+or 3Mt. 23, L') ;epricep(nd şi chiar neiind în stare s! priceap! şi cum s! priceap! acest lucru acela care a înne+unit cu mintea şi în n!lucirea minţii e unit cu cel truaş H' ce înseamn! cuvinteleG Nugaţi-v! neîncetatO R Aes. L, 2F', nici ceea ce înseamn! cuvinteleG Nuga-m!-voi cu duhul, ruga-m!-voi şi cu minteaO R Cor. 26, 2L'9 de asemenea, Nl!ud(nd şi c(nt(nd în inimile noastre #omnuluiO 3Col. 7, 28' şi c! a trimis #umne&eu pe #uhul %iului :!u, adic! harul în inimile voastre, strig(ndG NAva P!rinte@O 3al. D, 8'9 la elG Nvreau s! gr!iesc cu mintea mea cinci cuvinte clec(t &ece mii de cuvinte cu lim+aO 3' Cor. 26, 25', el a respins şi rug!ciunea minţii sau, mai +ine &is, chemaFF

rea #omnului, care este şi m!rturisirea lui PetruG Nu eşti $ristos, %iul lui #umne&eu celui viuO 3Ml. 28, 28', precum şi cele predate de #omnul însuşi, care &ice în rigorie, arhiepiscopul esalonicului, Palama, care într-o des!v(rşit! ascultare şi într-o neîncetat! îndeletnicire sinţit! cu rug!ciunea minţii, ca un soare a str!lucit în :(ntul Munte Athos, cu darurile :(ntului #uh, înc! mai F5

înainte de a se sui pe scaunul arhieresc al acestei +iserici, întru domnia dumne&eiescului împ!rat Andronic Paleologul, în cetatea cea împ!r!teasc!, în marea +iseric! a înţelepciunii lui #umne&eu, la 2 sinodul ce s-a adunat împotriva ereticului 0arlaam, pomenit mai sus, umpl(ndu-se de #uhul lui #umne&eu, îm+r!c(ndu-se într-o putere de sus de ne+iruit, a astupat gura aceluia, deschis! împotiva lui #umne&eu, şi 2-a ruşinat p(n! la s(rşit şi toate ere&iile lui şi toate hulele lui, prin cuvinte şi scrierile pline de oc le-a ars ca pe nişte vreascuri şi în cenuş! le-a pre!cut) ?i acest eretic 0arlaam împreun! cu Achindin şi cu toţi cei de un g(nd cu ei, de Diserica lui #umne&eu cea so+orniceasc! de trei ori a ost dat anatemei, îns! şi p(n! a&i de aceeaşi +iseric! în s!pt!m(na Brtodoxiei, împreun! cu ceilalţi eretici el se auriseşte astelG lui 0arlaam şi lui Achindin şi urmaşilor lor anatema de trei ori) Priviţi aici, prieteni, care îndr!&niţi s! huliţi rug!ciunea minţii şi vedeţi cine a ost hulitorul cel dint(iG oare nu ereticul 0arlaam, dat de +iseric! anatemei de trei ori şi care va i aurisit în veac H Bare nu v! împ!rt!şiţi şi voi, prin hula voastr! cea rea, cu acest eretic şi cu cei ele un g(nd cu el H Bare nu v! cutremuraţi cu suletul vostru c! veţi c!dea su+ aurisenia Disericii la el ca el şi veţi i înstr!inaţi de #umne&eu H idic(ndu-v! împotriva celui mai sinţit lucru şi amintind, prin hula voastr! cea rea, su5

iletele apropiaţilor voştri celor neînt!riţi între pricepere, oare nu v! însp!im(ntaţi de îngro&irea cea înricoşat! a lui #umne&eu din
Bare nu pentru at(t huliţi şi respingeţi rug!ciunea minţii, iindc! socotiţi c! #umne&eu nu aude rug!ciunea tainic! ce se s!v(rşeşte în inim!, ci o aude numai pe aceea care e rostit! de gur! H îns! aceasta e o hul! împotriva lui #umne&eu9 doar #umne&eu e cunosc!tor de inimi şi cunoaşte în am!nunţime cele mai ascunse g(nduri ale inimii şi chiar pe cele din viitor şi le ştie pe toate ca un #umne&eu şi atotştiutor) #ar şi ur! de Aur, în omilia a /l/-lea la
?i aduce spre m!rturie despre aceast! rug!ciune din dumne&eiasca :criptur! pe v!&!torul de #umne&eu Moise, pe :(nta Ana şi pe dreptul A+el, &ic(nd aşaG clac! te îndurere&i cu suletul, nu poţi s! nu şi strigi, pentru c! a te ruga şi a cere aşa cum am spus eu e potrivit numai pentru cel îndurerat) ?i Moise, îndurerat, s-a rugat aşa, şi durerea lui era au&it!, de aceea îi şi &ice #umne&euG N#e ce strigi c!tre Mine HVW 3.0od 26, L') ?i Ana, iar!şi a împlinit tot ce a vrut, iar glasul ei nu se au&ea pentru c! striga inima ei) Iar A+el, nu t!c(nd, ci chiar murind, se ruga şi s(ngele lui slo+o&ea glas mai tare dec(t glasul unei tr(m+iţe) :uspin! şi tu la el cu Moise s(ntul, nu te opresc) :(şie-ţi, dup! cum a spus Proorocul, inima ta, iar nu veşmintele) #in ad(nc strig! pe #umne&eu, Ndin ad(ncuriO, &ice, Nam strigat c!tre ine, #oamneO, de .os, din inim!, scoate-ţi glasul9 ! rug!ciunea ta o tain!) ?i mai .osG N#oar nu te rogi oamenilor, ci lui #umne&eu, care este pretutindeni, care aude înainte de a i glasul şi care cunoaşte g(ndurile cele nerostite9 dac! te rogi astel vei c!p!ta o mare r!splat!O) Nat!l t!u, &ice cel ce vede în ascuns, îţi va r!spl!ti la ar!tare)O ?i mai .osG Niindc!
de glas, în!lţat! clin ad(ncul inimii c!tre #umne&eu, pe care #omnul o primeşte ca pe o .ert! curat!, întrXu miros de +un! mireasm! duhovniceasc!9 se +ucur! de ea şi se veseleşte v!&(nd c! mintea, pe care tre+uie mai ales s-o închin!m lui #umne&eu, se uneşte cu ur! de Aur, hulind, vor+ind de r!u, ur(nd, +at.ocorind, resping(nd şi îndep!rt(ndu-se ca de un lucru oarecare, spurcat şi, mai mult dec(t at(t, nesuerind nici m!car s! au&iţi H >roa&! şi cutremur m! cuprinde din pricina acestui început al vostru necuv(nt!tor) îns!, înc! c!ut(nd pricina hulei voastre, v! între+G oare nu pentru at(t huliţi aceast! rug!ciune m(ntuitoare, c! poate vi s-a înt(mplat s! vedeţi sau s! au&iţi c! cineva dintre lucr!torii acestei rug!ciuni şi-a ieşit din minţi sau a primit vreo înşelare drept adev!r sau a suerit vreo v!t!mare oarecare suleteasc!H ?i ele aceea vi s-a p!rut vou! c! rug!ciunea minţii e pricin! de o astel de v!t!mare H îns! nu, nu@ Acest lucru nu e c(tuşi de puţin adev!rat) :inţita rug!ciune a minţii, dup! p!rerea scrierilor purt!torilor de #umne&eu p!rinţi, lucrat! prin harul lui #umne&eu, îl cur!ţ! pe om de toate patimile, îl îndeamn! spre cea mai s(rguincioas! p!&ire a poruncilor lui #umne&eu şi îl p!&eşte nev!t!mat de toate s!geţile vr!.maşilor şi înşel!rile)

Iar dac! cineva îndr!&neşte s! lucre&e aceast! rug!ciune cu r(nduial! de sine, nu dup! puterea înv!ţ!turii :inţilor P!rinţi, !r! între+are şi satul celor încercaţi şi iind truaş, p!timaş şi neputincios, vieţuieşte !r! de ascultare şi supunere, şi pe l(ng! aceasta numai viaţ! în pustie, al c!rei nume nu e vrednic nici s! îl aud!, pentru r(nduial! ele la sineG numai c! unul ca acesta, într-adev!r, o spun la r(ndul meu, lesne cade în toate cursele şi înşel!rile diavoleşti) #eci, ce H Bare rug!ciunea aceasta e pricin! ele o astel de înşelare H ;icidecum) Iar dac! voi pentru aceasta prih!niţi rug!ciunea g(ndului, apoi pentru voi s! ie prih!nit şi cuţitul, elac! i s-ar i înt(mplat unui copil mic, .uc(ndu-se din pricina nepriceperii, s! se în.unghie) a el dup! voi, ar i tre+uit şi ostaşii s! ie opriţi de a purta sa+ie, pe care o ridic! împotriva vr!.maşilor elac! i s-ar i înt(mplat unui ostaş !r! minte s! se în.unghie cu sa+ia sa) îns! elup! cum cuţitul şi sa+ia nu sunt pricina nici unui p!cat, ci numai v!desc ne+unia celor ce s-au în.unghiat cu ele, aşa şi sa+ia duhului, sinţita rug!ciune a minţii, nu e vinovat! ele nici un p!cat, ci vinovate sunt r(nduial! de sine şi m(ndria celor ce cu r(neluial! de sine sunt pricina înşel!rilor elr!ceşti şi a oric!rei v!t!m!ri suleteşti) #ar de ce mai între+i de pricinile hulirii voastre rele asupra acestei sinţite rug!ciuni, de parc! n-aş i alat p(n! acumH ?tiu, desigur, o prieteni@ ?tiu

cea mai seam! pricin! a +olii de la lim+a voastr!G înt(i, citirea voastr! a :intelor :cripturi nu e dup! porunca lui #umne&eu, adic! nu e cu cercetare9 a doua, neîncrederea în înv!ţ!tura :inţilor P!rinţilor noştri, care învaţ! despre aceast! dumne&eiasc! rug!ciune a minţii cu înţelepciunea #uhului, cea dat! lor de #umne&eu, dup! puterea :intei :cripturi9 a treia, neştiinţa voastr! cea peste m!sur!) 0oi ori n-aţi v!&ut, ori n-aţi au&it niciodat! de scrierile purt!torilor de #umne&eu p!rinţilor noştri9 sau dac! nu-i aceasta, apoi deloc nu pricepeţi puterea cuvintelor de #umne&eu înţelepţite, iat! cea mai de seam! pricin! a unei astel de cuget!ri rele a voastre) Iar dac! voi aţi i citit, cu ric! de #umne&eu şi, cu luare-aminte şi cu o credinţ! lipsit! de îndoial!, cu o cercetare iu+itoare de osteneli şi cu smerit! cugetare c!rţile p!rinţilor, care se potrivesc mai mult numai pentru citirea monahilor şi care cuprind în sine întreaga pricepere a vieţuirii dup!
CI harul

:!u cel dumne&eiesc prinlr-o dragoste negr!it!, aşa c! şi voi aţi i strigat împreun! cu ApostolulG „cine ne va desp!rţi pe noi de dragostea lui $ristos H" 3Rom. F, 7L', pe care ne-am învrednicit s-o atingem prin lucrarea cea de g(nd a acestei rug!ciuni H ?i voi nu numai c! n-aţi i hulit-o, ci v-aţi i str!duit s! v! puneţi şi suletul pentru ea, simţind cu apta şi cu încercarea negr!itul olos pentru suletele voastre, de la aceast! luare-aminte) #ar pentru c! aceste c!rţi ale preacuvioşilor P!rinţilor noştri nu le citiţi cu credinţ! lipsit! de îndoial! sau, citindu-le, nu v! încrecleţi în ele, dup! cum arat! acest lucru roadele hulii voastre, sau nu v! îngri.iţi deloc ca s! le citiţi, apoi aţi şi c!&ut într-o astel de cugetare potrivnic! lui #umne&eu, c!ci, ca şi cum niciodat! n-aţi i au&it scrierile creştine, voi huliţi şi respingeţi aceast! sinţit! rug!ciune m!rturisit!, dup! l!murirea cea de #umne&eu înţelepţit! a :inţilor P!rinţi, de întreaga :(nt! :criptur!) Iar ca s! sc!paţi şi voi şi toţi cei ce se îndoiesc de ea de o astel de v!t!mare suleteasc!, nu g!sesc alt leac mai potrivit aar! de ceea ce m! voi str!dui, în m!sura în care #omnul se va gr!+i cu harul şi m! va a.uta s! ar!t c! purt!torii de #umne&eu P!rinţii noştri, luminaţi de harul lui #umne&eu, întemeia&! cl!direa înv!ţ!turii sale celei olositoare de sulet pe piatra cea neclintit! a :intei 53

:cripturi) Iar voi, v!&(nd singuri cu limpe&ime, cu a.utorul harului lui #umne&eu, ce în tain! s-a atins de suletele voastre, adev!rul înv!ţ!turii :inţilor P!rinţi, si vindec(ndu-v! de aceast! neputinţ! a voastr! suleteasc!, aduceţi lui #umne&eu cea mai sincer! poc!inţ! pentru alunecarea voastr! si v! veţi învrednici ele dumne&eiasca lui mil! şi de iertarea des!v(rşit! a p!catului vostru) Cuvântul H

+e unde î%i are începutul această dumne#eiască rugăciune a minţii %i ce mărturii din !f&nta !criptură aduc despre ea purtătorii de +umne#eu Părinţi

Mai înainte de a ar!ta de unde îşi are cel dint(i început aceast! dumne&eiasc! rug!ciune, tre+uie s! ştim urm!toareleG s! se ştie c! dup! scrierile :inţilor şi purt!torilor ele #umne&eu P!rinţilor noştri sunt dou! rug!ciuni ale minţiiG una a încep!torilor, care ace parte din lucrare, iar alta a celor des!v(rşiţi, care ace parte elin vedere9 aceea este începutul, iar cealalt!, s(rşitul, pentru c! lucrarea este suirea spre veelere) îns! tre+uie ştiut c!, elup! :(n5F

tul >rigorie :inaitul, primele vederi sunt opt, pe care enumer(ndu-le, el &ice aşaG „Bpt sunt primele vederi) Cea dint(i e vederea lui #umne&eu, cea !r! ele chip, !r! de început şi ne&idit, cau&a tuturor, a uneia reimi şi dumnc&eiri mai presus de ire) A doua, a cinului şi a întocmirii puterilor celor înţeleg!toare) A treia, a întocmirii !pturilor sinţite) A patra, a co+or(rii celei cu purtarea de gri.! a Cuv(ntului) A cincea, a învierii celei de o+şte) A şasea, a venirii a doua şi înricoşat! a lui $ristos) A şaptea, a chinurilor celor veşnice) A opta, a împ!r!ţiei cerurilor care nu va avea s(rşit", în!ţiş(ndu-v! acestea eu v! ac cunoscut, pe m!sura sl!+iciunii minţii mele celei neputincioase, cum tre+uie înţeleas! lucrarea şi vederea) :! ie ştiut vor+ire c!tre cei prea proşti, asemenea mie' c! întreaga nevoinţ! monahal!, prin care, cu a.utorul lui #umne&eu, s-ar îndemna cineva spre dragoste aţ! de aproapele şi #umne&eu, spre +l(ndeţe, smerenie şi r!+dare şi spre toate celelalte porunci ale lui #umne&eu şi ale :inţilor P!rinţi, spre o supunere des!v(rşit! lui #umne&eu cu suletul şi cu trupul, spre post, priveghere, lacrimi, m!t!nii şi alte o+oseli ale trupului, spre s!v(rşirea cea atotst!ruitoare a pravilei din +iseric! şi chilie, spre îndeletnicirea tainic! cu rug!ciunea minţii, pare pl(ns şi cugetare despre moarteG toat! aceast! nevoinţ!, p(n! c(nd mintea mai e c(rmuit! de st!p(nirea de sine şi 55

voinţa omeneasc!, cuScertitudine se numeşte lucrare9 îns! nicidecum vedere) Iar dac! o astel ele nevoinţ! a rug!ciunii minţii s-ar numi undeva în scrierile :inţilor P!rinţi vedere, apoi acest lucru e dup! vor+irea o+işnuit!, pentru c! mintea, ca un ochi al suletului, se numeşte vedere) Iar c(nd cineva, cu a.utorul lui #umne&eu şi cu nevoinţ! spus! mai sus, iar mai mult dec(t cu orice, cu cea mai ad(nc! smerenie, îşi va curaţi suletul s!u şi inima de orice întin!ciune a patimilor suleteşti şi trupeşti, atunci harul lui #umne&eu, i&vorul o+ştesc al tuturor, lu(nd mintea cur!ţit! de el ca pe un copil mic de m(n!, o ridic! ca pe nişte trepte, spre vederile duhovniceşti ar!tate mai sus, descoperindu-i pe m!sura cur!ţirii ei tainele dumne&eieşti negr!ite şi nep!trunse de minte) ?i aceasta, înti-adev!r, se numeşte vedere duhovniceasc!, care este şi rug!ciunea cea v!&!toare sau, clup! :(ntul Isaac, curat!, de la care sunt îngro&irea şi vederea, îns! s! intre în aceste vederi nimeni nu poate cu de la sine putere, cu nevoinţ! sa voit!, dac! nu-2 va cerceta pe acela #umne&eu şi cu harul :!u îl va introduce în ele) Iar cineva dac! ar îndr!&ni s! se suie spre aceste vederi !r! lumina harului, acela, clup! :(ntul >rigorie :inaitul, s! ştie c! are n!luciri, iar nu vedenii, n!lucind şi n!lucindu-se de duhul acestora >rigorie :inaitul, cap) 27') Astel este desluşirea pentru rug!ciunea cea lucr!toare şi cea

v!&!toare, li s! e timpul

Im unde îs

are începutul rug!ciunea cea dumne&eiasc! a minţii) :! ie ştiut c!, dup! nemincinoasa m!rturie de #umne&eu înţeleptului, cuviosului şi de #umne&eu purt!torului P!rintelui nostru ;il, pustnicul clin :inai, dumne&eiasca rug!ciune a minţii, potrivit! celor des!v(rşiţi, a ost dat! omului celui dint(i &idit de însuşi #umne&eu înc! în rai) :(ntul ;il, înv!ţ(ndu-i pe cei ce se rugau st!ruitor s! p!&easc! cu +!r+!ţie rodul rug!ciunii ca osteneala lor s! nu ie &adarnic!, &ice aşaG „ug(ndu-te cum se cuvine, aşteapt! cele ce nu se cuvin şi stai cu începutG s! lucre&i şi s! p!&eşti) #e aceea, lucr(nd, nu-ţi l!sa osteneala !r! ele pa&!9 altel, n-ai c!p!tat nici un olos ele la rug!ciune" cap) 25') !murind aceste cuvinte, lumin!torul usiei, cuviosul ;il pustnicul de la :oar, ca un monah str!lucit în Marea usie, prin lucrarea rug!ciunii cu mintea, dup! cum e limpede acest lucru din cartea lui cea de #umne&eu înţelepţit!, &ice astelG „Acest s(nt le-a citat acestea din vechime, ca s! lucre&i şi ca s! p!&eşti pentru c! :criptura &ice c! #umne&eu, !c(nd pe Adam, 2-a aşe&at ca s! lucre&e şi s! p!&easc! raiul") ?i aici :(ntul ;il :inaitul numeşte rug!ciunea „lucrarea raiului", iar pa&a, luarea-aminte la cugetele cele rele dup! rug!ciune) a el şi cuviosul #orotei &ice c! omul cel dint(i &idit, aşe&at de #umne&eu în rai, petrecea în rug!ciune, dup! cum

spune în didahia sa cea dint(i) #in aceste m!rturii reiese c! #umne&eu, &idind pe om dup! chipul şi asem!narea :a, =-a aşe&at în raiul des!t!rii ca s! lucre&e gr!dinile cele nemuritoare, adic! g(ndurile dumne&eieşti cele preacurate, mai înalte şi des!v(rşite, dup! :(ntul >rigorie eologul) ?i aceasta pentru ca omul curat cu suletul şi cu inima s! petreac! în rug!ciunea haric!, v!&!toare, lucrat! sinţit numai cu mintea, într-o vedere prea dulce a lui #umne&eu, şi cu +!r+!ţie s! o p!&easc! ca lumina ochiului, ca pe un lucru al raiului, ca ea niciodat! s! nu se împuţine&e în sulet şi în inim!) #e aceea, mare este slava sinţitei şi dumne&eieştii rug!ciuni a minţii, a c!rei margine şi culme, adic! începutul şi des!v(rşirea sunt date de #umne&eu omului în inim!G de acolo deci îşi are ea începutul) îns! ea şi-a c(ştigat o slav! neasem!nat mai mare, c(nd cea mai s(nt! dec(t toţi sinţii, cea mai cinstit! dec(t heruvimii şi mai sl!vit! !r! de asem!nare dec(t seraimii, Preas(nta %ecioar! ele #umne&eu ;!sc!toare, petrec(nd în :(nta :intelor prin rug!ciunea minţii, s-a suit la cea mai mare în!lţime a vederii lui #umne&eu şi s-a învrednicit s! ie l!caş des!tat pentru cel neînc!put de întreaga !ptur!, pentru Cuv(ntul lui #umne&eu, care :-a s!l!şluit ipostatic în ea şi din ea, pentru m(ntuirea oamenilor, s-a n!scut mai, presus de ire, dup! cum spune P!rintele nostru >rigorie Palama, Arhiepis-

copul esalonicului, în cuv(ntul de intrare în +iserica Preasintei noastre de #umne&eu ;!sc!toare şi pururea %ecioarei M!ria) rigorie, vrednice de o o minte îngereasc!, puţine dintre cele multeG „Au&ind şi v!&(nd acestea, dumne&eiasca t(n!r! %ecioar! a primit p!rerea de r!u pentru neamul întreg şi c!uta vindecarea şi leacul care ar i pe potriva acestei suerinţe, în cur(nd, ea s-a g(ndit s! se întoarc! cu mintea spre #umne&eu şi a l!sat asupra :a aceast! rug!ciune pentru noi, ca s!- sileasc! pe Cel ce nu poate i silit şi mai degra+! s!- atrag! spre noi, pentru ca
mai de aproape, ea venea spre
ca s! spunem mai drept, spre vederea iui #umne&eu, este ca o scurt! povaţ! pentru suletul celui ce într-adev!r şi-a agonisit lucrarea) Bricare alt! virtute este ca o lecuire aţ! de neputinţele suletului, ca o des!v(rşire m!rginit! şi un chip al lucr!torilor lui #umne&eu) ?i ele aceea omul se înclumne&eieşte nu prin cuvinte sau printr-o cump!tare chi+&uit! aţ! de cele v!&ute - toate acestea sunt p!m(nteşti, .osnice, omeneşti -, ci prin petrecerea în liniştire, pentru c! prin aceasta ne rupem şi ne dep!rt!m de cele de .os şi ne suim spre #umne&eu) !+d(nd prin rug!ciuni &i şi noapte în c!mara vieţuirii de liniştire, noi ne apropiem oarecum şi venim la aceast! ire neapropiat! şi ericit!) Cei ce ra+d! astel, cur!ţindu-şi inimile prin sinţita liniştire, amintindu-se printr-însa în chip negr!it cu lumina cea mai presus de simţuri şi de minte, v!d în sine pe #umne&eu, ca într-o oglind!) #eci liniştirea este o gra+nic! şi scurt! îndrumare, ca ceea ce ne uneşte mai cu spor cu #umne&eu, mai ales pe cei ce o ţin pe ea în toat! plin!tatea) Iar %ecioara care, ca s! &icem aşa, din cea mai raged! pruncie a petrecut în ea, ce este cu ea H
&arva din lume, s-a dep!rtat de oameni şi, ugind de vieţuirea cea în p!cate, şi-a ales o viaţ! nev!&ut! de nimeni şi, !r! a comunica cu cineva, peit<iceYea nntrdaSicale iîm icaice Nmii )ie Nmiten ihviui) rZia[ de&leg(ndu-se de orice leg!tur! material! şi scutur(nd orice împ!rt!şire şi dragoste aţ! ele toate, trec(nd chiar îng!duinţa aţ! de trup, rigorie Palama') #in aceste cuvinte ale dumne&eiescului >rigorie Palama, cel ce are minte poate s! înţeleag! mai limpede dec(t soarele c! Preacurata %ecioar! de 28

#umne&eu ;!sc!toare, petrec(nd în :(nta :intelor, s-a suit prin rug!ciunea minţii la cea mai mare în!lţime a vederii lui #umne&eu şi, prin lep!darea de lume pentru pace, prin sinţita liniştire a minţii într-o neîncetat! rug!ciune dumne&eiasc! şi luare-aminte şi cu suirea prin lucrare la vederea lui #umne&eu, singur! de la sine a dat dumne&eiescului cin monahal pild! de vieţuire cu luare-aminte dup! omul cel dinl!untru9 ca monahii care s-au lep!dat de lume, privind la ea, mai st!ruitor s! se sileasc!, pe c(t e cu putere, prin rug!ciunile ei, s! ie în sudori şi ostenelile monahale, spuse mai sus, urmaşii ei) ?i cine va i în stare s! laude dup! vrednicie dumne&eiasca rug!ciune a minţii, lucr!toarea c!reia spre pilda olosului şi prop!şirii monahilor a ost, dup! cum s-a spus, îns!şi Maica #omnului, pov!ţuit! de îndrumarea :(ntului #uh H îns! spre înt!rirea şi spre încredinţarea cea !r! de îndoial! a celor ce se îndoiesc de ea ca de un lucru nem!rturisit şi nesigur, a venit vremea s! ar!t!m ce el de m!rturii aduc despre ea purt!torii de #umne&eu P!rinţii care au scris despre ea, iind luminaţi ele harul cel dumne&eiesc din :(nta :criptur!) #umne&eieasca rug!ciune a minţii are temelie neclintit! în cuvintele #omnului nostru lisus $ristos, „iar tu, c(nd te rogi, intr! în c!mara ta şi, închi&(nd uşile tale, roag!-te at!lui t!u care este în 23

ascuns9 şi at!l t!u, care vecie în ascuns, îţi va r!spl!ti ţie la ar!tare" Mt) 8, 8') Aceste cuvinte, dup! cum s-a spus de.a în capitolul înt(i, lumin!torul a toat! lumea, :(ntul loan >ur! de Aur, prin înţelepciunea dat! de #umne&eu, în privinţa rug!ciunii celei !r! de glas, tainice, în!lţat! din ad(ncul inimii, aduc(nd ca m!rturie din :(nta :criptur! pe v!&!torul ele Moise şi pe :(nta Ana, mama proorocului :amuel, şi pe dreptul A+el si s(ngele lui, care strig! din p!m(nt, c! ei au ost au&iţi de #umne&eu în rug!ciunea lor, !r! s! scoat! vreun glas) Acest mare s(nt loan >ur! de Aur, înv!ţ!tor al lumii întregi, gura lui $ristos, a mai expus înv!ţ!tura despre aceast! dumne&eiasc! rug!ciune înc! în trei cuv(nt!ri, dup! cum scrie despre aceasta martorul cel nemincinos, preaericitul :imeon, arhiepiscopul esalonicului, în cap) 456 al c!rţii sale, pe care întreaga s(nt! so+orniceasc! Diseric! a r!s!ritului o are în mare cinste, ca pe un st(lp şi o înt!rire a adev!rului) Iar st(lpul cel de oc şi gura #uhului :(nt cea ele oc, ochiul Disericii, 0asilie cel Mare, l!murind expresia :intei :cripturiG „Dine voi cuv(nta pe #omnul în toat! vremea, lauda ui pururea în gura mea" 3.Ps. 77', rumos ne învaţ! despre gura minţii şi lucrarea minţii, aeluc(nd dove&i elin :(nta :criptur!, ale c!rui cuvinte pline de dumne&eiasc! înţelepciune le în!ţişea&! dup! cum urmea&!G „au2F

da ui pururea în gura mea") :e pare c! proorocul vor+eşte cele cu neputinţ!, cum poate i lauda lui #umne&eu pururea în gura omeneasc! H C(nd omul vor+eşte despre lucrurile o+işnuite, lumeşti, apoi atunci el nu are în gur! lauda lui #umne&eu9 desigur c! şi c(nd doarme tace9 dar şi c(nd m!n(nc! şi +ea apoi cum poate gura lui s! înalţe laud! H a aceasta r!spundem c! este o gur! oarecare a omului dinl!untru cu care se hr!neşte împ!rt!şindu-se ele Cuv(ntul vieţii, care este p(inea ce s-a co+or(t din ceruri 3'n. 8, 77') #espre aceast! gur! a &is prooroculG „deschis-am gura mea şi am tras #uh" 3Ps. 22F, 27#) :pre acest lucru ne îndeamn! şi #omnul, ca gura aceasta s! o avem deschis! pentru a primi îndea.uns hrana cea adev!rat!, &ic(ndG „deschide gura ta şi o voi umple pe ea" 3Ps. F, 22') #e aceea, chiar şi o dat! însemnat şi înt!rit întru priceperea suletului, g(ndul de #umne&eu se poate numi lauda lui #umne&eu, care pururea se al! în sulet) ?i, dup! cuv(ntul Apostolului, cel st!ruitor toate le poate ace spre slava lui #umne&eu, astel c! orice lucru, orice cuv(nt şi orice lucrare a minţii au însemn!tate de laud!) C! de m!n(nc! cel drept sau de +ea, sau altceva de ace, toate spre slava lui #umne&eu le ace 3 Cor. 2, 7#- „a unul ca acesta, inima îi veghea&!, chiar dac! el doarme", &ice :(ntul 0asile) oc din cuvintele lui se vecie c! aar! ele gura trupului, mai este o gur! 25

şi a minţii şi o laud! care se ace g(nditor în omul cel dinl!untru) Cel de un nume cu ericirea, soarele
Diseric! ;oul eolog, în cuv(ntul s!u despre cele trei chipuri de rug!ciune, scrie despre rug!ciunea minţii şi despre luarea-aminte astelG „:inţii noştri P!rinţi, au&ind pe #omnul vor+ind c! din inim! ies g(ndurile cele rele, uciderile, preacurviile, curviile, urtişagurile, m!rturiile, hulele şi c! acestea sunt care spurc! pe om 3Mt. 2L, 25-4', au p!r!sit orice lucru şi s-au nevoit numai întru aceast! pa&! a inimii, ca, o dat! cu aceast! lucrare, ei vor agonisi cu uşurinţ! orice alt! virtute) Iar !r! aceast! lucrare nu e cu putinţ! s! agoniseşti şi nici s! p!stre&i vreo virtute") Aceste cuvinte ale cuviosului ne arat! limpede c! vor+ele #omnului, spuse mai sus, au ost spuse de c!tre dumne&eieştii P!rinţi ca m!rturie şi temelie pentru pa&a inimii, adic! a chem!rii lui lisus cu g(ndul) Acest cuvios mai aduce înc! spre dovedirea dumne&eieştii rug!ciuni a minţii şi alte expresii clin :(nta :criptur!, &ic(ndG „#espre aceasta &ice şi
26'9 de asemeneaG „ericiţi cei s!raci cu duhul" 3Ml. L, F', adic! cei ce n-au în sine nici un g(nd al acestui veac) ?i Apostolul Petru &iceG „re&iţi-v!, privegheaţi, c!ci potrivnicul vostru, diavolul, um+l! r!cnind ca un leu, c!ut(nd pe cine s! înghit!" R Pir. L, 8') ?i Apostolul Pavel scrie l!murit c!tre eeseni despre pa&a inimii, &ic(ndG „;u este lupta noastr! împotriva s(ngelui şi c!rnii, ci împotriva încep!toriilor şi st!p(niilor şi st!p(nitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor r!ut!ţii celei ele su+ ceruri" 30fes. ?, 24') Cuviosul Isichie pres+iterul, teologul şi dasc!lul Disericii din Ierusalim, prietenul şi împreun!-vor+itorul şi purt!torilor de #umne&eu Cuviosului P!rintelui nostru <timie cel Mare, care a scris înţelepţit de #umne&eu, luminat de harul cel dumne&eiesc, despre aceast! sinţit! chemare de g(nd a lui lisus în inim!, adic! despre rug!ciune minţii, o carte de dou! sute de capete, aduce despre aceasta dove&i din :(nta :criptur! urm!toarele) „%ericiţi cei curaţi cu inima, c! aceia vor vedea pe #umne&eu" 3Mt. L, F'9 de asemeneaG „Ia aminte la tine însuţi s! nu ie un cuv(nt tainic al !r!delegii" 3+eut. 2L, 5'9 şi iar!şiG „dimineaţa voi sta înaintea a şi m! vei vedea" 3Ps. L, 6'9 tot astelG „%ericit cel ce va lua şi va &dro+i pe pruncii t!i de piatr!" 3Ps. 278, 5'9 aşi.dereaG „în dimineţi am ucis pe toţi p!c!toşii p!m(ntului, ca s! nimicesc din cetatea #omnului pe 224

toţi cei ce lucrea&! !r!delegea" 3Ps. 2, F'9 aşi.dereaG „>!teşte-te, Israele, ca s! chemi numele #omnului nului #umne #umne&e &eulu uluii t!u" t!u" 3(mo% 6, 24'9 si ApostolulG „neîncetat v! rugaţi" 3 Aes. L, 23'9 si însuşi #omnul &iceG „!r! ele Mine nu puteţi ace nimic) Cel ce petrece petrece întru întru Mine şi
de capete, m!rg!ritare !r! de preţ ale înţelepciunii celei dumne&eieşti, pline de negr!it! dulceaţ! cereasc! a :(ntului #uh, pune drept temelie neclintit! la cuvintele sale expresiile :intei :cripturiG „în dimineţi am ucis pe toţi p!c!toşii p!m(ntului" 3Ps. 2, F' şi celelalte, precumG „împ!r!ţia lui #umne&eu este înl!untrul vostru" 3
cu mintea în inim!, urm!torul temei din dumne&eiasca :criptur!G „nimeni nu poate numi pe lisus #omn, !r! dec(t numai prin #uhul :(nt" 3' Cor. 24, 7'9 %i clin pilda rigorie :inaitul, care prin lucrarea acestei dumne&eieşti rug!ciuni s-a suit la cea mai înalt! vedere a lui #umne&eu şi ca un soare a str!lucit cu darurile :(ntului #uh, în :(ntul Munte Athos şi în celelalte locuri, care a alc!tuit „reimicile", ce se c(nt! în iecare s!pt!m(n! dup! canonul treimic în s(nta so+orniceasc! Diseric! a r!s!ritului în toat! lumea, de asemenea asemenea şi canonul de viaţ! viaţ! !c!!c!-

loarei Cruci, care a cuprins scrierile tuturor p!rinţilor celor purt!tori ele duh si care a întocmit o carte plin! de tot olosul duhovnicesc, uncie învaţ! am!nunţit, mai mult dec(t toţi sinţii, despre aceast! dumne&eiasc! rug!ciune lucrat! cu sinţenie de c!tre minte în inim! aduc(nd spre înt!rirea cuvintelor telor sale clin :(nta :cript :criptur! ur! urm!toare urm!toareleG leG „Adu-ţi „Adu-ţi aminte de #omnul #umne&eul t!u pururea" 3+eul. 2F,2F' 2F,2F'99 aşi.d a şi.dere ereaG aG „dimineaţa „dimineaţa seam!n seam!n!! s!m(nţ s!m(nţaa ta si seara s! nu încete&e m(na ta" 30ccl. 22, 8' si celelalte9 de asemeneaG „ele m! voi ruga cu lim+a, adic! cu gura, duhul meu, adic! glasul meu s! ştii c! gura şi lim+a, si duhul, şi glasul, e una şi aceeaşi', iar mintea mea e !r! de roci, ruga-m!-voi cu duhul, ruga-m!-voi şi cu mintea"9 şiG „vreau s! spun cinci cuvinte cu mintea mea" 3' Cor. 26, 26, 25', şi celelalte, aduc(nd ca martor şi pe :c!rarul, care raportea&! aceste cuvinte la rug!ciune) #e asemeneaG împ!r!ţia cerurilor se ia cu sila şi numai cei ce se silesc o r!pesc pe ea9 aşi.dereaG „nimeni nu poate numi pe lisus #omn dec(t numai prin #uhul :(nt" 4 Cor. 24, 7' şi celelalte) Cel ce a c!lcat pe urmele Apostolilor, st(lpul cel ne+iruit al credinţei ortodoxe, care prin sa+ia cea de oc a #uhului #uhului şi prin adev!rul adev!rul dogmelor dogmelor creşcreştine a nimicit la :inodul din %lorenţa ca pe nişte p(n&e de p!ian.en eresurile cele lupt!toare împotriva #uhului ale latinilor, Marcu, cel întru totul sinţit, cel prea înţelept înţel ept şi cel preacuv(nt!tor, mitro228

politul <esului, la începutul t(lcuirii r(nduielilor +isericeşti scrie despre dumne&eiasca rug!ciune a lui lisus, cea lucrat! în tain! cu mintea în inim!, între+uinţ(nd dove&ile dumne&eieştii :cripturi, ale c!rei cuvinte de #umne&eu înţelcpţite le în!ţişe& dup! cum urmea&!G ':-ar i cuvenit, dup! porunca ce ne r(nduieşte, a ne ruga neîncetat şi în duh şi în adev!r, s! în!lţ!m închinare lui #umne&eu9 îns! legarea de cugetele cele lumeşti şi leg!tura gri.ilor pentru trup, pe mulţi îi îndep!rtea&! şi-i înstr!inea&! ele împ!r!ţia lui #umne&eu, care se al! înl!untrul)nostru, dup! cum vesteşte Cuv(ntul lui #umne&eu, şi-i împiedic! s! petreac! l(ng! altarul cel de g(nd-şi s! acluc! ele la sine .erte duhovniceşti şi cuv(nt!toare lui #umne&eu, dup! dumne&eiescul Apostol, care &ice c! noi suntem templul lui #umne&eu, ce petrece întru noi şi #uhul ui cel dumne&eiesc vieţuieşte întru noi) ?i nu e de mirare dac! acest lucru se petrece de o+icei cu cei care vieţuiesc dup! trup9 at(ta vreme c(t vedem c! p(n! şi unii dintre monahii care s-au lep!dat de lucrurile lumeşti, din pricina r!&+oiului de g(nd ce vine de la n!vala patimilor şi din pricina tul+ur!rii mari ce se ridic! de aici, care întunec! partea cea cuv(nt!toare raţional!' a suletului, înc! nu pot a.unge la rug!ciunea cea curat!, cleşi doresc acest lucru cu t!rie) < dulce aducerea-aminte cea curat! din inim! şi neîncetat! despre lisus şi luminarea cea negr!it! ce vine ele la ea")

Cuviosul p!rintele nostru, :(ntul ;il :orschi din usia, care a alc!tuit cartea sa despre pa&a de g(nd a inimii, din înv!ţ!tura purt!torilor de #umne&eu p!rinţi, dar mai ales din >rigorie :inaitul, între+uinţea&! dove&i clin :(nta :criptur! ca acesteaG „din inim! ies g(ndurile cele rele şi acelea spurc! pe om" M) 2L, 25' şi „Cur!ţeşte cele dinl!untru ale paharului" 3Mt. 47, 48'9 de asemeneaG „cu #uhul şi cu adev!rul tre+uie s! ne închin!m at!lui"9 ele asemeneaG „de m! voi ruga cu lim+a", şi celelalte, şiG „vreau s! spun cinci cuvinte cu mintea mea, dec(t &eci de mii de cuvinte cu lim+a" R Cor. 26, 26-25'9 şi celelalte) Iar!şi, un lumin!tor al usiei, #imitrie, :(ntul ierarh al lui $ristos, Mitropolitul ostovului, care a nimicit prin sa+ia #uhului ca pe nişte p(n&e de p!ian.en r!t!cirile rascolnicilor schismaticii de la marea schism! rus! din anul 2888' şi înţelepciunea lor cea împotrivitoare lui #umne&eu, stricat! şi potrivnic! :intei :cripturi, care a scris multe înv!ţ!turi spre olosul Disericii, pline ele înţelepciunea :(ntului #uh şi care a întocmit un cuv(nt plin de olos duhovnicesc despre lucrarea cea l!untric! şi ele g(nel a rug!ciunii, între+uinţea&! elin :(nta :criptur! urm!toarele dove&iG „iar tu, c(nd te rogi, intr! în c!mara ta", şi celelalte9 de asemeneaG „ţie a &is inima meaG pe #omnul voi c!utaG c!utatu-te-a pe ine aţa mea, aţa a, #oamne, voi c!uta"9 aşi.dereaG „împ!r!ţia lui #umne&eu înl!untrul vostru 22F

este"9 precumG „cu orice rug!ciune şi rug! rug(n-duv! în toat! vremea cu duhul"9 şiG „de m! voi ru-:S ga cu lim+a, duhul meu se roag!, iar mintea mea este !r! de rod9 ruga-m!-voi cu duhul, aiga-m!-voi cu mintea, c(nta-voi cu duhul, c(nta-voi cu mintea", şi celelalte) Aceste cuvinte, potrivit :(ntului loan :c!rarul, >rigorie :inaitul şi ;il :orschi, el le înţelege pentru rug!ciunea minţii) #ar chiar şi tipicul +isericesc tip!rit în marea ceat! +isericeasc! despre m!t!nii şi rug!ciune aduce şi despre aceast! dumne&eiasc! rug!ciune urm!toarele expresii clin :(nta :criptur!G „#umne&eu este #uh9 şi caut! pe cei ce I se închin! ui cu duhul şi cu adev!rul" 3'n. 6, 46') Aşi.dereaG „de m! voi ruga cu lim+a, duhul meu se roag!, iar mintea mea este !r! de rod) #eci, ce esteG ruga-m!-voi şi cu mintea, c(nta-voi cu duhul, c(nta-voi şi cu minteaH" 3' Cor. 26, 26-2L') ?i ia-r r!şiG „vreau în +iseric! s! gr!iesc cinci cuvinte cu ţ mintea mea, dec(t &ece mii de cuvinte cu lim+a" R Cor. 26, 25') ?i aduce spre m!rturie pe :inţii P!rinţiG :(ntul loan :c!rarul, :(ntul >rigorie :inaitul şi :(ntul Antioh şi, în parte, înv!ţ!turile lor clum-"H ne&eieşti despre aceast! rug!ciune a minţii şi, în s(rşit, &iceG „?i prin aceasta ne încheiem cuv(ntul despre sinţita şi pururea pomenita rug!ciune a nunţii) Iui dup! aceea, vor+eşte şi despre sinţita rug!ciune cea de o+şte a tuturor, care se s(v(rVoV-te dup! r(nduiala Disericii") 225

Iat!, prin harul lui #umne&eu s-a ar!tat c! p!rinţii purt!tori de #umne&eu, înţelepţiţi de luminarea :(ntului #ulUîşi puneau temelie înv!ţ!turii lor despre rug!ciunea cea sinţit! lucrat! cu g(ndul, s!v(rşit! în tain! în omul cel de dinl!untru, pe piatra cea neclintit! a dumne&eieştii :cripturi a ;oului şi 0echiului estament, împrumut(nd de acolo, ca dintr-un i&vor nesecat, at(t de multe dove&i) #eci, cine dintre cei dreptcredincioşi, v!&(nd acestea, ar putea c(t de puţin s! se îndoiasc! clespre acest lucru dumne&eiesc H #ec(t numai cei ce sunt supuşi duhului de nesimţire, care aud şi v!d, dar nu vor s! înţeleag! şi s! cunoasc!, îns! cei care au ric! de #umne&eu şi mintea s!n!toas!, v!&(nd astel de m!rturii ale at(tor martori, toţi, !r! deose+ire, recunosc c! aceast! lucrare dumne&eieasc!, mai înainte de toate celelalte nevoinţe monahale, e mult mai potrivit! şi mai cuviincioas! pentru ceata îngereasc! a monahilor) #espre aceast! lucrare, dumne&eieştii P!rinţi ai noştri, cei pomeniţi mai sus şi mulţi alţii, ne în!ţişea&! în scrierile lor multe cuvinte vrednice de au&it, mai dulci dec(t mierea şi agurul, pline de înţelepciune duhovniceasc!, înv!ţ(ndu-ne nevoinţei l!untrice şi de g(nd împotriva vr!.maşilor celor de g(nd9 cum tre+uie între+uinţat! împotriva lor aceast! sa+ie duhovniceasc! şi arma cea ne+iruit!, cea de oc a numelui lui lisus, care str!.uieşte porţile inimii9 24

adic! cum tre+uie lucrat! sinţit cu mintea în inim! aceast! lucrare dumne&eiasca rug!ciunii lui lisus) #espre sinţita lucrare a acestei rug!ciuni sinţite, dar mai ales despre înseşi începuturile ei şi despre elul cum tre+uie încep!torii s! o deprind!, prin încercare, cu cel mai de pe urm!, dup! puterea minţii mele celei sla+e, cu a.utorul lui #umne&eu, tre+uie m!car puţin ceva s! scriu din înv!ţ!tura :inţilor P!rinţi) ?i mai înt(i tre+uie ar!tat c! aceast! dumne&eiasc! rug!ciune este un meşteşug duhovnicesc9 pe urm!, ce preg!tire se cere, dup! înv!ţ!tura :inţilor P!rinţi, pentru a te îndeletnici cu ea) Cuvântul III

+espre faptul că aceasta sfinţită rugăciune a minţii este un me%te%ug duhovnicesc

:! ie ştiut c! dumne&eieştii noştri P!rinţi numesc aceast! sinţit! lucrare de g(nd a rug!ciunii „meşteşug" art!') :(ntul loan :c!rarul, în cuv(ntul al 43-lea despre liniştire, înv!ţ(nd despre taina acestei rug!ciuni a minţii, &iceG „#ac! tu ai desprins acest meşteşug temeinic, apoi nu poţi s! nu 242

ştii ceea ce spun) ?e&(nd sus pe în!lţime cu mintea', priveghea&! numai clac! poţi, şi atunci vei vedea cum, c(nd-şi unde, c(ţi şi ce el de hoţi or s! intre şi s! ure strugurii t!i) Pa&nicul acesta, o+osind, se ridic! şi se roag!9 pe urm!, iar!şi sade şi cu +!r+!ţie se apuc! de lucrarea de mai înainte") :(ntul Isihie, pres+iterul Ierusalimului, &ice despre aceast! sinţit! rug!ciuneG „re&virea este un meşteşug duhovnicesc care, cu a.utorul lui #umne&eu, îl i&+!veşte pe om de cugetele şi cuvintele cele p!timaşe şi de aptele cele viclene" cap) 2') :(ntul ;ichior Pustnicul, înv!ţ(nd despre ea, &iceG „0eniţi şi v! voi ar!ta un meşteşug, o ştiinţ! a vieţuirii veşnice, sau m(i +ine &is cereşti, care duce pe lucr!torul s!u, !r! osteneal! şi !r! prime.die, la limanul nep!timirii") Iar :inţii P!rinţi, dup! cum s-a ar!tat, numesc aceast! s(nt! rug!ciune „meşteşug", socot pentru c! omul nu poate înv!ţa un meşteşug de la sine, !r! un meşter iscusit9 astel, şi aceast! lucrare de g(nd a rug!ciunii e cu neputinţ! s! o deprin&i !r! un pov!ţuitor iscusit) Ins! lucrul acesta, dup! :(ntul ;ichior, multora, chiar tuturor, le vine de la înv!ţ!tur!9 dar oarte rar 2-au primit de la #umne&eu am înv!ţ!tur!, prin îndurarea lucr!rii şi prin c!ldura credinţei) Pravila +isericeasc!, dup! tipicul şi c!rţile +isericeşti, pe care creştinii dreptsl!vitori, mirenii şi monahii, tre+uie s-o aduc! &ilnic, ca pe un +ir, împ!ratului ceresc, o poate citi cu gura ori2HH

care ştiutor de c!ite şi s!v(rşi !r! nici o înv!ţ!tur!) Iar s! aduci lui #umne&eu, cu mintea în inim!, .erta tainic! a rug!ciuni, iindc! acest lucru e un meşteşug duhovnicesc, !r! înv!ţ!tur!, dup! cum s-a ar!tat mai sus, e cu neputinţ!) Iar iind meşteşug duhovnicesc, ea alc!tuieşte şi o neîncetat! lucrare a monahilor, ca nu cumva prin lep!darea de lume a celor ce sunt în lume, prin schim+area numelui în timpul tunderii, prin ose+irea îm+r!c!minţii, nec!s!torie, eciorie, cur!ţie, s!r!cia cea ele +un!voie, prin ose+irea m(nc!rii şi a locului de vieţuire, prin îns!şi luarea-aminte cea de g(nd şi duhovniceasc! dup! omul cel dinl!untru şi prin rug!ciune, monahii s! ai+! o lucrare mai aleas! şi mai +un! aţ! de oamenii cei din lume) Cuvântul IV

Cefei de pregătire treuie aceluia care dore%te să facă această dumne#eiască lucrare

Cu c(t aceast! dumne&eiasc! rug!ciune e mai mare dec(t orice alt! nevoinţ! monahal!, care, dup! :inţii P!rinţi, este culmea tuturor îndrept!rilor ispr!vilor', i&vorul virtuţilor, cea mai su+ţire şi ne247

v!&ut! lucrare a minţii în ad(ncul inimii, cu at(t şi cele mai su+ţiri, nev!&ute, a+ia atinse de mintea omeneasc! curse ale eluritelor lui înşel!ri şi n!luciri sunt întinse asupra ei de nev!&utul vr!.maş al m(ntuirii noastre) #e aceea, cel care se str!duie s! deprind! aceast! dumne&eiasc! lucrare tre+uie, dup! satul :(ntului :imeon eologul, s! se dea cu suletul şi cu trupul, su+ o ascultare potrivit! cu :(nta :criptur!, adic! s! se dea pe sine spre deplina t!iere a voii sale şi .udec!ţii sale unui om care se teme de #umne&eu, unui p!&itor st!ruitor al dumne&eieştilor lui porunci şi iscusit de aceast! nevoinţ! de g(nd, care ar putea, dup! scrierile :inţilor P!rinţi, s! arate celui ele su+ ascultare, calea !r! de r!t!cire spre m(ntuire, calea lucr!rii rug!ciunii minţii, s!v(rşit! de c!tre minte, în tain!, în inim!) Acest lucru e neap!rat tre+uincios pentru ca, printr-o adev!rat! ascultare în minte, el s! poat! a.unge slo+od de orice tul+ur!ri şi gri.i şi împ!timiri ale lumii acesteia şi ale trupului) ?i cum s! nu ie slo+od acela care toat! gri.a despre suletul şi trupul s!u a aruncat-o spre) #umne&eu şi dup! #umne&eu asupra p!rintelui s!u duhovnicesc) Iar prin smerenia care se naşte clin ascultare, clup!) m!rturisirea :(ntului loan :c!rarul şi a multor :inţi P!rinţi, el va putea sc!pa ele toate cursele şi înşel!rile diavoleşti şi, încet, liniştit, !r! nici o v!t!mare, mereu se va putea îndeletnici cu aceast! lucrare de g(nd, cu mare sporire suleteasc!) 246

Iar dac! cineva s-ar i dat su+ ascultare, Ins! n-ar i g!sit în p!rintele s!u duhovnicesc un pov!ţuitor iscusit si cu apta, şi cu încercarea îns!şi pentru aceast! dumne&eiasc! rug!ciune a minţii în timpurile de ast!&i - vai@ - e vrednic acest lucru de mult pl(ns şi +ocet, c!ci dispar cu totul pov!ţuitorii încercaţi ai acestei lucr!ri', apoi pentru aceasta el nu tre+uie s! a.ung! la de&n!de.de, îns! petrec(nd în adev!rata ascultare dup! poruncile lui #umne&eu iar nu cu r(ncluial! de sine şi mai ales din voia sa, !r! ele ascultare, lucru dup! care urmea&! înşelarea', arunc(nd toat! n!de.dea spre #umne&eu, împreun! cu p!rintele s!u duhovnicesc, las! în loc de un pov!ţuitor adev!rat, cu credinţ! şi cu dragoste s! se supun! înv!ţ!turii cuvioşilor p!rinţilor noştri, care au expus am!nunţit înv!ţ!tura despre aceast! rug!ciune, iind luminaţi cu harul cel dumne&eiesc şi de aici s!-şi împrumute poveţele despre aceast! dumne&eiasc! lucrare) ?i în tot ca&ul, harul lui #umne&eu, pentru rug!ciunile :inţilor P!rinţi, se va gr!+i şi-i va înţelepţi, !r! nici o îndoial!, s! înveţe aceast! lucrare dumne&eiasc!)

24L

Cuvântul V

+espre ceea ce este această sfinţită Rugăciune a lui lisus după calitatea %i lucrarea sa

Pun(nd o astel de preg!tire drept temelie tare şi neclintit! a acestei rug!ciuni dumne&eieşti, adic! ericita ascultare, e vremea de.a s! ar!t!m, din înv!ţ!tura :inţilor P!rinţi, ce este aceast! sinţit! rug!ciune dup! calitatea şi lucrarea sa) ?i ac acest lucru pentru ca cel care doreşte s! deprind! lucrarea ei cea duhovniceasc! s! vad! la ce sporire mare şi negr!it! îl ridic! ea pe nevoitor, întru toate virtuţile şi prin aceasta, s! ie îndemnat în dorinţa de a se lipi de sinţita lucrare a acestei rug!ciuni de g(nd cu o mai mare st!ruinţ! şi cu o r(vn! dumne&eiasc!) :(ntul loan :c!rarul, la începutul Cuv(ntului 4F despre rug!ciunea aceasta, &iceG „ug!ciunea, dup! calitatea sa, este p!rt!şia şi unirea omului cu #umne&eu, maic! şi iar!şi iic! a lacrimilor, cur!ţirea p!catelor, podul care ne trece prin ispite, &id de ap!rare împotriva neca&urilor, nimicirea r!&+oaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor celor !r! de trup, veselia viitoare, lucrarea !r! de s(rşit, i&vorul virtuţilor, pricina darurilor, sporirea cea nev!248

&ut!, hrana suletului, luminarea minţii, secure împotriva de&n!de.dii, dovedirea n!de.dii, încetarea întrist!rii, +og!ţia monahilor, comoara celor ce se liniştesc, împuţinarea iuţimii, oglinda prop!şirii, ar!tarea m!surii, descoperirea st!rii, ar!tarea celor viitoare, însemnarea cu slav!) ug!ciunea pentru cel care se roag! cu adev!rat este .udec!toria, .udecata şi tronul #omnului, îns! înainte de .udecata cea viitoare") :(ntul >rigorie :inaitul, în capitolul 227, &iceG „ug!ciunea, în cei încep!tori, este ca un oc de veselie slo+o&it de inim!9 iar în cei des!v(rşiţi, ca o lumin! curat!, +inemirositoare") :au iar!şiG „ug!ciunea este propov!duirea Apostolilor, lucrarea credinţei sau, mai +ine &is, credinţa cea nemi.locit!, încredinţarea celor n!d!.duite, dragostea pus! în lucrare, mişcarea îngerilor, puterea celor !r! de trupuri, lucrarea şi veselia lor, +inevestirea lui #umne&eu, încredinţarea inimii, n!de.dea m(ntuirii, semnul sinţirii, alc!tuirea sinţeniei, cunoaşterea lui #umne&eu, ar!tarea +ote&ului, cur!ţirea sc!ld!torii, logodirea #uhului :(nt, +ucuria lui lisus, veselia suletului, mila lui #umne&eu, semnul împ!c!rii, pecetea lui $ristos, ra&a soarelui celui de g(nd, lucea!rul inimilor, înt!rirea creştin!t!ţii, ar!tarea împ!c!rii lui #umne&eu, harul lui #umne&eu, înţelepciunea lui #umne&eu sau, mai +ine, începutul înţelepciunii ele sine, ar!tarea lui #umne&eu, lucrarea monahi-

lor, vieţuirea celor ce se liniştesc, pricin! de liniştire, semn de vieţuire îngereasc!") %ericitul Macarie cel Mare &iceG „Capul oric!rei st!ruinţe +une şi culmea tuturor îndrept!rilor este ca noi s! r!+d!m în rug!ciune, lucru prin care putem agonisi, cer(nd deSla #umne&eu, toate celelalte virtuţi) Prin rug!ciune, cei vrednici se împ!rt!şesc de sinţenia lui #umne&eu şi cu lucrarea cea duhovniceasc! şi de unirea minţii cu #omnul printr-o dragoste negr!it!) Cine mereu se sileşte pe sine s! ra+de în rug!ciune, acela printr-o dragoste duhovniceasc! se aprinde într-o r(vn! dumne&eiasc! şi într-o înl!c!rat! dorinţ! de #umne&eu şi primeşte, într-o anumit! m!sur!, harul des!v(rşirii duhovniceşti celei sinţitoare" Bmilia 6, cap) 4') :(ntul Isichie, pres+iterul Ierusalimului, &iceG „Pa&a minţii e potrivit s! se numeasc! cu acelaşi nume ele n!sc!toare de lumin! şi ele ulger, cea care r!sp(ndeşte lumin! şi purt!toare de oc")
apropie de aceast! lumin! preacurat! şi !r! de s(rşit şi o ating pe ea prin atingeri negr!ite şi vieţuiesc şi petrec cu ea) %iindc! ei au gustat c! +un este #omnul 3Ps. 77, 4', apoi se şi împlineşte l!murit în aceşti protoîngeri cuv(ntul dumne&eiesc al lui #avidG Nîns! drepţii se vor m!rturisi numelui !u şi vor locui drepţii în aţa aO" 3Ps. 275, 26') :(ntul :imeon, Arhiepiscopul esalonicului, despre aceast! s(nt! rug!ciune &iceG „Aceast! dumne&eiasc! rug!ciune, aceast! chemare a M(ntuitorului nostruG N#oamne lisuse $ristoase, %iul lui #umne&eu, miluieşte-m!O, este şi rug!ciune, şi cerere, şi m!rturisire de credinţ!, d!t!toarea :(ntului #uh şi d!ruitoarea darurilor celor dumne&eieşti, şi cur!ţirea inimii, şi i&gonirea dracilor, şi s!l!şluirea lui lisus $ristos, şi i&vorul g(ndurilor celor duhovniceşti şi a cugetelor celor dumne&eieşti, şi i&+!virea ele p!cate, şi vindecarea suletelor şi trupurilor, şi d!ruitoarea descoperirilor tainelor celor dumne&eieşti, şi îns!şi m(ntuirea9 pentru c! este purtarea numelui celui m(ntuitor al #umne&eului nostru) Acest lucru anume este chemarea asupra noastr! a numelui lui lisus $ristos, %iul lui #umne&eu" cap) 458') a el şi ceilalţi p!rinţi purt!tori de #umne&eu, scriind despre aceast! sinţit! rug!ciune, prin înv!ţ!tura lor cea plin! ele înţelepciunea lui #umne&eu, vor+esc despre lucrarea ei, despre olosul cel 245

negr!it şi despre sporirea darurilor dumne&eieşti ale :(ntului #uh ce vin prin ea) #eci, cine, v!&(nd c! aceast! sinţit! rug!ciune îl aduce pe nevoitor la o astel de comoar! cereasc! a eluritelor virtuţi, nu se va aprinde cu r(vna lui #umne&eu spre o neîncetat! lucrare a rug!ciunii, ca prin ea mereu s! ţin! în sulet şi în inim! pe întru tot dulcele lisus, pomenind în sine neîncetat numele ui cel scump şi prin aceasta s! se înl!c!re&e spre dragostea ui cea negr!it! H #ec(t numai acela care, st!ruind în cugetele cele lumeşti, s-a legat cu lanţul gri.ilor trupeşti care îi îndep!rtea&! pe mulţi şi-i înstr!inea&! de împ!r!ţia lui #umne&eu ce se al! înl!untrul nostru) ;umai acela nu va st!rui) Cuvântul VI

+espre aceea cum treuie de la începui să deprindem lucrarea acestei dumne#eie%ti rugăciuni cu mintea în inimă

în vremurile din vechime aceast! s(nt! lucrare a rug!ciunîrminţirstr!lucea înQmulteQlocuiunde aveau petrecere:iriţiiSP!rinţi) #e aceea, atunci şi

înv!ţ!torii pentru aceast! lucrare duhovniceasc! erau mulţi) #in pricina aceasta şi :inţii P!rinţi ai noştri, scriind despre ea, ne arat! numai olosul cel negr!it, duhovnicesc, care ne vine de la ea, neav(ncl, dup! cum socot eu, nevoia s! scrie despre încercarea îns!şi a acestei lucr!ri care s-ar potrivi încep!torilor) Iar dac! pe undeva au şi scris c(te ceva despre acest lucru, apoi şi aceasta numai pentru cei ce cunosc încercarea acestei lucr!ri - lucru lesne de înţeles9 iar pentru cei ce n-o cunosc -nu e de înţeles deloc) Iar unii dintre ei, c(nd au v!&ut c! adev!raţii pov!ţuitori !r! ele înşelare ai acestei lucr!ri au început a se împuţina cu totul şi tem(ndu-se s! nu se piard! adev!rata înv!ţ!tur! despre începutul acestei rug!ciuni de g(nd, au scris şi începutul însuşi şi lucrarea, cum tre+uie s! se deprind! cei încep!tori şi cum s! intre cu inima în ungherele inimii şi acolo cu adev!r şi !r! de înşelare s! lucre&e rug!ciunea cu mintea) ?i chiar îns!şi dumne&eiasca înv!ţ!tur! a acestor p!rinţi despre acest su+iect tre+uie adus! la ordinea ele &i) :(ntul :imeon ;oul eolog spune despre începutul acestei lucr!riG „Adev!rata))ş. cea !r! de înşelare luare-aminte şi rug!ciune const! în aptul c! în timpul rug!ciunii mintea s! p!&easc! inima şi s! petreac! mereu înl!untrul ei şi, de acolo, adic! clin ad(ncul inimii, s! înalţe rug!ciuni c!tre #unV ne&eu) ?i c(nd va gusta înl!untail inimii c! +un este #omnul şi se va îndulci, apoi nu va mai ieşi din

loc..in.nii) 2i împreun! cu Apostolul va &ice si elG NDine ne este nou! s! im aiciO) ?i privind neîncetat locurile inimii, el al! un mi.loc oarecare de a i&goni toate cugetele vr!.maşe sem!nate acolo") ?i mai .os înc! mai limpede vor+eşte despre acest lucru aşaG „#e îndat! ce mintea va alia locui inimii, într-o clip! vedeXţptul ce n-a+sv!&urnîciocl(t!9 ea vede îni!untrul inimii un aer şi peSş.nepe de-a-ntregul, )luminat! şi plin! de socotinţ!) ?i de atunci, oriunde s-ar ar!ta în cuget, mai înainte de a intra el şi de a se întip!ri, pe clat! îl i&goneşte şi nimiceşte prin chemarea lui lisus $ristos) #e aici cugetul, c!p!t(nd o ţinere de minte aţ! de draci, pune în mişcare împotriva lor m(nia cea ireasc!, i&goneşte şi-i do+oar! pe aceşti potrivnici de g(nd) ?i celelalte le înveţi cu a.utorul lui #umne&eu," prin pa&a minţii, ţin(nd în minte pe lisus" 3Cuu&ntul despre cele$rei chipuri ale rugăciunii5. Cuviosul ;ichior Pustnicul, înv!ţ(ndu-ne şi mai clar despre intrarea cu mintea în inim!, &iceG „Mai înainte de toate, vieţuirea ta s! ie liniştit!, !r! de gri.i şi în pace cu toţi) Apoi, intr(nd în c!mara ta, închide-te şi, şe&(nd într-un ungher oarecare, ! ce-ţi voi spuneG ştii c! respiraţia cu care r!suli este aerul acesta9 respir!-2 cu nimic altceva dec(t cu inima) espiraţia e pricina vieţii şi a c!ldurii trupului) Iar inima atrage aerul ca prin respiraţie s!-şi slo+oad! aar! c!ldura sa şi s! capete r!coreal!) Pricina acestei lucr!ri sau, mai +ine &is, slu.itorul, e)sle

274

p!m(ntul care, iincl creat ele \iditor, poros, ca o pomp! oarecare, uşor introduce şi scoate cele încon.ur!toare, aclic! aerul) Astel, inima, str(ng(nd prin aer r!coreala şi diminu(nd c!ldura, îndeplineşte neîncetat uncţiunea pentru care a ost întocmit! spre a alc!tui viaţa) Iar tu, şe&(nd şi adun(ndu-ţi mintea[ ta, sileşte[o[s![intre.n inima o dat! cu.[es.ou[ia[ Iar c(nd ea va intra acolo, apoi cele ce vor urma dup! aceasta nu vor i !r! de veselie şi %!r! de +ucurie") ?i, mai .osG „#e aceea, rate, deprinde-ţi mintea s! nu ias! de acolo9 c!ci la început ea se plictiseşte de &!vor(rea l!untric! şi de str(mtorare) #ar c(nd se va o+işnui, apoi nu mai suer! s! s!l!şluiasc! pe din aar!, pentru c! împ!r!ţia lui #umne&eu se al! înl!untrul nostru9 c(nd o privim acolo, şi o c!ut!m cu rug!ciune curat!, apoi toate cele de din aar! ne par sc(r+oase şi ur(te) #ac! de îndat!, dup! cum s-a spus, vei intra cu mintea în locul inimii, pe care ţi 2-am ar!tat, apoi d! slav! lui #umne&eu şi prosl!veşte şi salt! şi ţine-te de aceast! lucrare mereu şi ea te va înv!ţa lucrurile pe care înc! nu le ştii) îns! tre+uie s! ştii şi c! mintea, petrec(nd acolo, nu tre+uie s! stea t!c(nd sau tr(nd!vind, ci s! ai+! drept lucru neîncetat şi înv!ţ!tur! aceste cuvinteG N#oamne lisus $ristoase, miluieşte-m!@O, şi niciodat! s! nu le p!r!seasc!) Aceasta ţine mintea !r! ele în!lţare, o p!&eşte neprins! şi neapropiat! de momelile vr!.maşului şi o ridic! în iecare &i spre dragostea şi 277

dorirea cea dumne&eiasc!) Iar dac! ostenindu-te puţin, rate, nu vei putea s! p!trun&i în ungherele inimii, dup! cum ţi-am poruncit, Sapoi ! ce-ţi voi spune şi, cu a.utorul lui #umne&eu, vei ala cele c!utate) ?il[6'a.leiJ[].Zu[[ se al! în piept9 aici, în piept, chiar t!c(nd gura, noi W vor+im şi discut!m şi rostim rug!ciuni şi psalmi şi celelalte) u(nd de la aceast! parte cuv(nt!toare orice cuget acest lucru îl poţi, dac! vei vrea', las-o s! &ic!G N#oamne lisuse $ristoase, miluieşte-m! @VW şi sileşte-te s! strigi acest lucru mereu înl!untru, în locul oric!rui alt g(nd) Iar c(nd vei ine acest lucru un timp oarecare, apoi prin aceasta ţi se va deschide ţie şi intrarea inimii, dup! cum ţi-am scris, !r! nici o îndoial!, dup! cum şi noi singuri am cunoscut acest lucru din încercare) ?i vor veni la tine cu o luare-aminte mult dorita ceat! a virtuţilor, dulce şi întreag!, dragostea, +ucuria, pacea şi celelalte") #umne&eiescul >rigorie :inaitul, înv!ţ(nd de asemenea cum tre+uie s! lucr!m cu mintea în inim! chemarea cea pream(ntuitoare a #omnului, &iceG „?e&(nd de dimineaţa pe un scaun de o şchioap!, co+oar! mintea de Ia cele st!p(nitoare în inim! şi ţine-o acolo) ?i, plec(ndu-te cu osteneal! şi simţind o puternic! durere în piept şi în spate, neîncetat strig! cu mintea sau cu suletulG N#oamne lisuse $ristoase, miluieşte-m! @O Pe urm!, dac!, poate, pentru str(mtorare şi îndurerare şi prin che276

marea deas!, ea îţi va deveni !r! dulceaţ! lutru care se petrece nu din pricina aceluiaşi el de m(ncare al celui cu trei numiri, des m(ncat, c!ci cei ce m! vor m(nca, a spus, vor mai l!m(n&i înc! - !irah 46, 47'9 apoi, mut(nd mintea la cealalt! .um!tate, &iG N%iul lui #umne&eu, miluieşte-m!O, şi &ic(nd de multe ori aceast! .um!tate, nu tre+uie s! le schim+i cles din lenevie9 c!ci pomii care se r!s!desc des nu prind r!d!cin!) Bpreşte-ţi şi respiraţia pl!m(nului, ca s! nu r!suli cu îndr!&neal!, c!ci mişcarea aerului care vine din inim! risipeşte g(ndul şi întunec! mintea şi întorc(nd-o de acolo sau o d! roa+!, uit!rii, sau o sileşte în loc ele una s! înveţe alta şi ea mintea' se al! pe nesimţite în cele ce nu tre+uie) Iar dac! vei vedea necur!ţiile duhurilor celor viclene, adic! cugetele care se ivesc sau se închipuie în mintea ta, apoi nu te însp!im(nta9 clar dac! ţi se arat! şi înţelesuri +une pentru unele lucruri, apoi nu lua aminte la ele, ci, oprindu-ţi c(t e cu putinţ! r!sularea şi închi&(ndu-ţi mintea în inim! şi lucr(nd mereu şi des chemarea lui lisus, tu în cur(nd le vei s!r(ma şi nimici, r!ninclu-le nev!&ut cu dumne&eiescul nume, dup! cum &ice şi :c!rarulG NCu numele lui lisus loveşte pe oşteni, c!ci nu e arm! mai puternic! nici în aer, nici pe p!m(ntO") ?i iar!şi, acelaşi s(nt, înv!ţ(nd despre liniştire şi rug!ciune, cum tre+uie s! şe&i în timpul ei, &iceG

„Jneori tre+uie s! şe&i pe sc!unel, pentru oste

neal!9 iar alteori %i în aşternut c(te puţin, p(n! la o vreme, pentru m(ng(iere) Iar şederea ta tre+uie s! ie întru r!+dare, pentru cel care a &is c!.n.-ug!ciune.)re+uieXs! r!+d!mX\c) 2F, 2' şiXXsaXnu te ridici degra+!, sl!+ind din pricina greut!ţii durerii şi stngonîQcirmii[[[ Astel vesteşte şi prooroculG Nm-au cuprins dureri ca de naştereO 3'er. @, 42'9 deci, plec(ndu-te şi adun(ndu-ţi mintea în inim!, dac! ţi s-a deschis inima, cheam! într-a.utor pe #omnul lisus) :imţind durere în spate, adesea av(nd durere de cap, ra+d! cu t!rie şi cu r(vn!, c!ut(nd în inim! pe #omnulG Nc!ci a silitorilor este împ!r!ţia cerurilor şi numai cei ce se silesc o r!pesc pe eaO" 3Mt. 22, 24' şi celelalte) ?i înc!, cum tre+uie rostit! rug!ciunea &iceG P!rinţii au spus aşaG unul &iceG „#oamne lisuse $ristoase, miluieşte-m!@", şi acest lucru e mai uşor din pricina neputinţei minţii şi a prunciei, „îns! nimeni nu poate singur, de la sine, !r! de #uh, s! numeasc! în tain! pe lisus #omn, curat şi des!v(rşit, dec(t numai prin #uhul :(nt" 3' Cor. 24, 7'9 ca un prunc mut s-o ac! articulat nu poate) Iar!şi, el nu tre+uie din lenevie s! schim+e des chemarea numelor9 ci rar, pentru a le reţine) Iar!şi, unii învaţ! s-o rostim cu gura, iar alţii cu mintea9 iar eu îng!duiesc şi una, şi alta) JneoriXniinlea.ş.)!+eşte, plictisindu-se[de vor+!9 iarXalteori, gura) #e aceea, 278

tre+uie s! ne rug!m cu am(ndou!, şi cu gura, şi cu mintea9 îns! tre+uie strigat liniştit şi netul+urat, ca glasul, tul+ur(nd simţirea şi atenţia minţii, s! nu ne împiedice a ne ruga tare şi în tot elul, p(n! c(nd mintea, o+işnuinclu-se ca lucrare, va spori şi va primi putere de la #uh) Atunci el glasul' nu mai are nevoie s! vor+easc! cu gura, şi chiar nici nu poate, iind în stare s! ac! aceast! lucrare în chip des!v(rşit numai cu mintea)

„ugat i-v! neîncetat" R Aes. L, 23'

31 de meditaţii duhovniceşti despre Ruăciunea inimii

/rad. din grece%te de ierom. 2tefan 1ulcscu, !chitul !f. +irnilrie
Cuvântul traducătorului

Imul a fost creat pentru a fi în neîntreruptă comuniune cu +umne#eu. +ar din #avistia diavolului a intervenit căderea lui, adică depărtarea sa de comuniunea %i intimitatea cu Creatorul său. 1eput&nd el însu%i, prin puterile sale, sase ridice iară%i la starea de dinainte de păcat, a fost treuinţă de întruparea iului lui +umne#eu, care a iconomisit toate pentru ridicarea noastră din cădere. 'nstituind Jiserica !a, +omnul nostru lisus 'lristos a pus în ea toate mi$loacele sfinţitoare necesare tămăduirii sufletelor de păcat. Printre aceste mi$loace, unul foarte eficace %i la îndem&na oricui este %i rugăciunea. Rugăciunea este de mai multe feluri de cerere, de laudă %i de mulţumire. /oate aceste feluri de rugăciune au fost r&nduite de !finţii Părinţi %i se rostesc în Jiserică după o r&nduială ine chi#uită. +intre rugăciunile de cerere f ace parte %i Rugăciunea lui lisus. 0a este veche c&t cre%tinismul însu%i, născută în s&nul comunităţii cre%tine primare, care trăia mai intens pre#enţa M&ntuitorului, în viaţa de o%te a tuturor %i a fiecăruia în parte. (mintirea pre#enţei M&ntuitorului pe păm&nt era vie în fiecare cre%tin, amintire mereu împrospătată de predica !finţilor (postoli, care le spunea „!i tot R

141

cel ce va chema numele +omnului se va m&ntui" 3ilip. F, FH5; „2iprin credinţa în numele
ei neîncetată, cu atenţie %i duh smerii. 1u se cere de la început rugăciunea inimii sau celelalte fa#e mai înalte ale ei, ci numai repetarea cu u#ele mai înt&i, apoi alternativ cu mintea si cu u#ele si a%a mai departe. 1oi să facem ceea ce este omenesc, adică repetarea rugăciunii, a%a cum este ea, chiar si necurată la început, si +umne#eu va f ace ceea ce este dumne#eiesc, adică urcarea pe treptele rugăciunii. 1ădă$duim că această cărticică va fi de un mare folos monahilor %i cre%tinilor iuitori de Kristos %i îi va înflăcăra în dorinţa de a se uni cu 0l, prin această rugăciune a minţii. I redăm în toată frumuseţea ei, spre folosul de o%te al tuturor.

!editaţia I

Prin rug!ciune, omul vor+eşte l!untric cu #umne&eu) Prin rug!ciune, omul se ace iul lui #umne&eu) Prin rug!ciune se dep!şesc piedicile acestei vieţi, adic! m(hnirile, durerile, nenorocirile, greut!ţile, intrigile, vr!.+ile, clevetirile şi p(rele) Prin rug!ciune se strivesc s!geţile vr!.maşilor v!&uţi şi nev!&uţi) Prin rug!ciune do+(ndim ericita r!+dare) Prin rug!ciune do+(ndim mai mult! putere duhovniceasc!) Prin rug!ciune primim în suletul nostru m(ng(ierea cereasc!) Prin rug!ciune do+(ndim înţelepciunea cereasc!) Prin rug!ciune se s!v(rşesc cele şapte aine ale Disericii noastre) Prin rug!ciune primim p(inea cea spre iinţ!, adic! +un!t!ţile cele materiale şi duhovniceşti) Prin rug!ciune, +!r+aţii cei sinţi ai 0echiului şi ;oului estament au s!v(rşit minuni, au ridicat morţi, au vindecat +olnavi şi au r!+dat tot elul de chinuri) Prin rug!ciune ne acem asemenea cu sinţii îngeri, care &i şi noapte laucl! şi sl!vesc pe #umne&eu) Prin rug!ciune se ac minuni) Prin rug!ciune se t!m!cluiesc +oli nevindeca+ile şi se i&gonesc diavoliiS) Prin rug!ciune putem sta pe picioarele noastre şi putem c!l!tori neîmpiedicaţi pe calea spre #umne&eu) Prin rug!ciune ni se în26L

t!reşte credinţa noastr! în #umne&eu) Prin rug!ciune, mintea şi inima noastr! ni se cur!ţesc ele orice orice viclenie viclenie lumeasc! lumeasc!)) Prin Prin rug!ciun rug!ciune, e, mintea mintea şi inima noastr! se ac +iseric! a Preas(ntului #uh) Prin rug!ciune, at!l, %iul şi #uhul :(nt vin şi se s!l!şluiesc în inimile noastre) Prin rug!ciune, lim+a noastr! se ace trestie a :(ntului #uh, ce scrie cuvinte cereşti) Prin rug!ciune ni se dau saturi şi pov!ţuiri tainice de la Preas(ntul #uh) Prin rug!ciune, îngerul nostru p!&itor r!m(ne mereu aproape de noi şi ne p!&eşte de orice r!u) Prin rug!ciune se deschid urechile duhovniceşti ale suletului şi aud glasul cel dulce şi ceresc al #omnului nostru lisus $ristos9 de asemenea, ea ne deschide ochii cei duhovniceşti ai suletului) Prin rug!ciune ne dep!rt!m de a g(ndi şi de a ace r!ul) Prin rug!ciune ne acem mai smeriţi şi mai +uniG Prin rug!ciune +iruim viclenii cleniile le vr!.m vr!.maşi aşilor lor v!&uţi v!&uţi şi nev!& nev!&uţi) uţi) Prin Prin rug!rug!ciune primim m(ng(iere şi ne uşur!m de orice- el de m(hniri ale vieţii))) #ar ca s! te oloseşti ele rug!ciune tre+uieG a's! uiţi orice gri.! lumeasc!9 +'cuv(ntul pe care-2 rosteşte lim+a s!-2 cugete şi mintea noastr!, aelic! s! nu spun! una lim+a şi alta s! g(ndeasc! mintea) Atunci, într-adev!r, rug! ciunea noastr! urc! la at!l cel ceresc şi pute)ni lua harurile şi darurile cele mari ale :(ntului : (ntului #uh, iert(ndu-ni-se p!catele noastre)

268

!editaţ !editaţia ia a "#a

ug!ciunea este una din cele mai alese şi mai puternice puteri care ace pe cel ce se roag! s! renasc! nasc! şi îi h!r!& h!r!&eşt eştee s!n!ta s!n!tate te sule sulete teasc asc!! si trutrupeasc!) %!r! rug!ciune nici p!catele nu ni se iart!, nici ainele nu se s!v(rşesc şi nici #umne&eu nu d! a.utorul şi harul :!u) ug!ciunea ug!ciunea repre&int! repre&int! ochii şi aripile aripile suletului suletului nostru şi ea ne d! cura. şi putere s! ne înt(lnim cu #umne&eu, îns! rug!ciunea cere caG a'atitudinea noastr! s! ie smerit!, hr!nit! cu n!de.di curate9 +'s! între+uinţ!m cele ce smeresc şi liniştesc trupul, eli+er(nd mintea de orice )piedic!9 c' îm+r!c!mintea îm+r!c!mintea noastr! s! ie smerit!9 ci' m(ncarea s! ie numai cea necesar!, iar +!utura uşoar! şi m!surat!9 e'starea în picioare şi metaniile s! ie potrivite cu puterile noastre9 'somnul s! ie puţin şi pe un pat tare9 g' s! olos olosim im cele cele ce îm+l( îm+l(n&e n&esc sc trupul trupul şi şi deş teapt! mintea şi ne duc aproape de #umne&eu) #umne&eu) a asta a.ut! mult citirea dumne&eieştilor dumne&eieştilor :cripturi şi t(lcuirile :inţilor P!rinţi, apotegmele neptice ale cuvioşilor şi psalmoclierile de noapte9 h' s! lu!m aminte cu toat! puterea la minunile minunile ce s-au !cut şi se ac în toat! lumea)

Aşadar, roag!-te, roag!-te , ratele ratel e meu, cu gura p(n! te va lumina harul dumne&eiesc s! te rogi şi cu inima ta) Atunci, într-un el minunat, înl!untrul t!u se va s!v(rşi s!r+!toare şi pr!&nuire şi nu te vei mai ruga cu gura, ci cu inima, în orice lucrare a ta, de dimineaţa şi p(n! seara, s! mearg! înainte rug!ciunea)
#umne&eu a l!sat la voinţa şi puterea omului numai cantitatea rug!ciunii)
l

+(ndi m(ntuirea) Aşadar, Aşadar, cantitatea rug!ciunii depinde de om) Calis Calistt si Ignat Ignatie ie /anto /antopul pulii s!tu s!tuies iescc îndele îndeletni tni-cirea deas! a rug!ciunii în numele lui lisus $ristos înainte de orice apt!, deoarece repetarea repetarea deas! des!v(rşeşte chiar şi rug!ciune rug!ciuneaa neclcs!v(rşit!) #iadoh al %oticcii susţine c! atunci c(nd omul cheam! numele lui #umne&eu c(t poate mai des, nu cade repede în p!cat)
&isG „Petru, dormi %S) Petru a avut proasp!t! pilda #omnului, care :-a aigat continuu timp de trei ore) ?i totuşi, toate acestea nu 2-au putut ace s! se deştepte din somnul cel greu care 2-a cuprins atunci) 0e&i, rate, c(t de sla+ este tic!losul om c(nd nu cere a.utorul lui #umne&eu prin rug!ciune) !editaţia a $#a

Petru, verhovnicul apostolilor, c!ruia at!l i-a descoperit dumne&eirea lui lisus $ristos, spun(ndG „u eşti $ristos, %iul lui #umne&eu cel adev!rat"9 Petru care a v!&ut cu ochii s!i dumne&eirea lui $ristos sus pe Muntele a+or, acest Petru, atunci c(nd o emeie neînsemnat! 2-a între+at cu simplitateG „;u cumva eşti şi tu dintre ucenicii omului acestuia H", adic! ai lui lisus, a r!spuns !r! şov!ireG „;u-2 cunosc pe omul acesta") ?i nu s-a oprit la aceast! lep!dare, ci înaintea acelei mulţimi hulitoare a început a se +lestema şi a se .uraG „;u cunosc pe omul acesta") ?i de ce toate acestea H #eoarece n-a avut cu el arma rug!ciunii ca s! se apere) #eoarece s-a tr(nd!vit şi nu s-a rugat şi nu s-a unit în rug!ciune cu #omnul cel atotputernic) Asemenea r!t!ciri şi la+irinturi aşteapt! pe cel ce nu se roag! continuu) ?i va a.unge s! se lepede 2L

de #omnul chiar şi pentru lucruri neînsemnate, :i lep!d(ndu-se, va urma s! se dep!rte&e de
;enum!rate sunt motivele care &i şi noapte în viaţa noastr! ne îndeamn! la rug!ciuneG -toat! lumea dimpre.urul nostru9 -toate !pturile Creatorului ne îndeamn! s! în!l ţ!m rug! #omnului9 -soarele ce ne h!r!&eşte lumina &ilei9 2L2

-luna

şi stelele care, în nopţile senine, se lac coroan! de-diamante a p!m(ntului9 -norii cu ulgerele, urtunile şi cutremurele9 -nem!rginirea m!rii, uneori cu liniştea, iar alte ori cu valurile ei9 -p!s!rile care &+oar!Sdeasupra noastr!, ciripind vesel) oate spunG „oag!-te Creatorului nostru @") ;evoile noastre &ilnice, conştiinţa nimicniciei noastre în nem!rginitul univers ne îndeamn! s! cerem şi mai mult a.utorul #omnului prin rug!ciune) oate cele petrecute de-a lungul istoriei, c!derea primilor oameni, c(nd s-au lep!dat de a merge pe calea ce duce spre #umne&eu, r!&+oaiele şi nenorocirile ce s-au !cut clin pricina nerespect!rii poruncilor lui #umne&eu, toate ne îndeamn!G „;u uita niciodat! pe #umne&eu @") B+iceiurile str!moşeşti pe care le-am moştenit de la p!rinţii noştri, legile nescrise şi cele scrise, în puţine cuvinte, legea moral!, care prin inspiraţie dumne&eiasc! s-a scris în
tul s! deschidem ochii suletului nostru9 e destul s! conştienti&!m scopul misiunii noastre în aceast! lume vremelnic! si vom vedea c! drumul cel luminos al rug!ciunii ne pov!ţuieşte spre #omnul si spre viaţa veşnic!) Aşadar, încearc! si tu, rate, ca totdeauna s! ai deschişi ochii si urechile suletului t!u ca s! ve&i si s! au&i toate acestea ce-ţ i vor+esc despre rug!ciune si s!-ţi arate calea cea luminoas! spre #umne&eu) !editaţia a &#a

Prea+unul #umne&eu aude toate rug!ciunile noastre, ale nevrednicilor, numai ele vor porni şi se) vor în!lţa din ad(ncul inimii noastre) Chiar si rug!ciunile le aude #omnul, c(nd se ac cu credinţ! si poc!inţ! adev!rat!) #omnul se +ucur! mai ales c(nd p!c!toşii se poc!iesc cu amar de aptele lor şi cer iertare) Aşa s-a +ucurat p!rintele din para+ola iului risipitor şi a .unghiat viţelul cel îngr!şat, chiar c(nd s-a întors iul s!u cel r!t!cit) Proorocul şi împ!ratul #avicl, acest mare .xVet) şi c(nt!reţ de psalmi, ale c!rui rug!ciuni sunt cuprinse în minunat! Psaltire, m!rturiseşteG „Am greşit înaintea #omnului", c(nd şi-a dat seama de r!t!cirea sa) ?i 2L7

#omnul i-a descoperitG „Ei-am iertat p!catul t!u, nu te mai m(hni pentru el") C(nd M(nase, autoritarul şi asprul rege al iudeilor, s-a smerit iind +iruit şi prime.duit de asirieni şi a alergat c!tre #umne&eu, rug(ndu- s!-i ieite p!catele, Acela „2-a au&it pe el şi a ascultat strig!tul lui şi 2-a întors pe el în Ierusalim la împ!r!ţia lui") C(nd vameşul din para+ola #omnului a intrat în templu şi smerit şi &dro+it a cerut iertare, &ic(ndG „#umne&eule, milostiv ii mie, p!c!tosului", cuvintele lui, deoarece au ieşit din ad(ncul inimii sale, au !cut pe Cel Atotputernic s!-2 ierte) ?i în timpul r!stignirii #omnului nostru lisus $ristos, un „Pomeneşte-m!, #oamne, c(nd vei veni în împ!r!ţia a", al unuia dintre cei doi t(lhari, a ost destul s!-2 +age în rai) Aşadar şi tu, ratele meu, nu e&ita c(nd, ca un om ca&i în vreun p!cat, ci cere iertare de la #omnul) :! ii încredinţat c! ţi se va da iertare, dac! poc!inţa ta este adev!rat!) Meditaţia a 6-a

#ac! Prea+unul #umne&eu ascult! rug!ciunea p!c!toşilor, cu at(t mai mult le ascult! pe cele ale drepţilor, c!rora le d!ruieşte a.utorul :!u) Jn astel

de exemplu este Ana, mama proorocului :amuel) ^ 0iaţa ei virtuoas! şi ericit! a I+st um+rit! de aptul c! a înaintat" destul în v(rst! şi nu a do+(ndit copii) A alergat atunci la #umne&eu şi s-a rugat ui şi cu lacrimi ier+inţi -a rugat s!-i de&lege sterpiciunea ei) #umne&eu a au&it rug!ciunea ei şi i-a d!ruit pe :amuel) 0echiul estament este plin de astel de exemple) Astel-proorocul-llie roag! pe #umne&eu s! S nu plou! si n-a plouat trei ani şişase.uni) ?i iar!şi saQ rugat şi a plouat, iar p!m(ntul şi-a dat roadele saler
2LL

cu ariseul clin aceeaşi para+ol!) „Precum rug!ciunea celui smerit înduioşea&! pe #omnul, aşa şi rug!ciunea celui m(ndru ace pe Cel preaînalt s! se m(nie pe el şi s! socoteasc! rug!ciunea lui ca p!cat", spun p!rinţii neptici) !editaţia a '#a

M(ntuirea omului depinde de rug!ciune, pentru c! ea îl uneşte cu #umne&eu) C(nd omul este unit cu #umne&eu, este imposi+il s! se dep!rte&e de legea ui, ci ia aminte la iecare pas al s!u) Astel, prin rug!ciune, toate lucrurile clin viaţa noastr! sunt pl!cute lui #umne&eu) Aşadar, rug!ciunea este ceva necesar şi principal în viaţa noastr!, îns! satana totdeauna ne p(ndeşte ca s! ale o clip! c(nd nu ţinem arma rug!ciunii şi s! ne t(rasc! pe drumul lui, care totdeauna este uşor şi co+or(tor) Iat! de ce se cere ca rug!ciunea noastr! s! ie totdeauna continu!, neîntrerupt!) :!v(rşirea celorlalte datorii creştineşti se ace la anumite intervale de timp, îns! datoria rug!ciunii se cere s! se ac! neîntrerupt şi continuu) re+uie s! ştii, ratele meu, c! şi chemarea simpl! a numelui #omnului este rug!ciune) :! nu în-

cap! îndoial! c! asta poate şi tre+uie s! se tac! continuu, la iecare r!sulare a noastr!, în elul acesta, cugetarea si pomenirea noastr! se îndreapt! continuu spre #umne&eu) #rumul acesta al cuget!rii noastre la pre&enţa dumne&eiasc! înseamn! o d!ruire complet! a iinţei noastre #omnului lisus) înseamn! d!ruirea suletului nostru Aceluia, lat! de ce :inţii noştri P!rinţi îndeamn! s! se cheme numele #omnului lisus la iecare r!sulare) Puterile r!ului, care sunt potrivnice rug!ciunii ce se ace din inima noastr!, ne atac! din doua p!rţi, din st(nga şi clin dreapta) Adic! atunci c(nd nu pot s! ne împiedice de la rug!ciune prin g(nduri deşarte şi p!c!toase, aduc în mintea noastr! el de el de g(nduri privitoare la lucrurile materiale, ca s! ac! &adarnic! rug!ciunea noastr!, pe care n-o poate sueri satana, ur!torul de +ine) ?i ace totul ca s! întrerupem convor+irea cu #umne&eu şi s! începem discuţii lumeşti cu oamenii) %ratele meu, închicle-ţi şi tu, precum acel Bcliseu, urechile suletului t!u la ademenirile sirenelor lumii veacului acestuia, pe care le au&i şi din dreapta şi clin st(nga drumului vieţii pe care c!l!toreşti, c(nt(nclu-ţi c(ntece ademenitoare despre teorii materiale şi idei lumeşti)

Meditaţia a 7-a

Pentru ca rug!ciunea s! ie adev!rat!, tre+uie s! se ac! exclusiv cu scopul de a ne uni cu #umne&eu) #e aceea, rug!ciunea cea mai +un!, cea mai adev!rat!, este aceea care se ace în tain!) #espre rug!ciunea tainic!, evanghelistul Matei scrieG „u, c(nd te rogi, intr! în c!mara ta şi, închi&(nd uşa, roag!-te at!lui t!u, care este în ascuns") „C!mar!" aici se înţelege inima noastr! şi, în general, lumea noastr! suleteasc!, acolo unde se p!&esc g(ndurile noastre intime, simţ!mintele şi dorinţele noastre) Acolo ne s!tuieşte s! intr!m de iecare dat! c(nd vrem s! ne rug!m) ?i c(nd ne spune s! închidem uşa, se înţelege mai ales uşa încurc!turilor şi gri.ilor trupeşti) ;umai prin închiderea acestei porţi ne erim de orice ispit! şi mintea noastr! se ixea&! în #umne&eu) :inţitul eodoche scrieG „C(nd te rogi, pune-ţi toat! atenţia şi s(rguinţa ca urechile s! aud! cele ce le gr!ieşte gura ta, şi inima ta s! simt! cele ce le rosteşte lim+a ta) Atunci, într-adev!r, ai intrat în!untrul c!m!rii tale şi ai închis uşa ta) Atunci, într-aclev!r, rug!ciunea ta urc! precum t!m(ia înaintea #omnului şi co+oar! din cer iertarea p!catelor tale şi harismele cele mari ale Iu+itorului de oameni, #umne&eu")

ucrarea principal! şi ele totdeauna pentru asigurarea m(ntuirii noastre este rug!ciunea care, în elul acesta, devine prima datorie a iec!rui creştin care vrea s! poarte în chip vrednic numele #umne&eului nostru) Pentru pricinile acestea, s(ntul evanghelist porunceşte rug!ciunea neîncetat!) oate aptele evlaviei au iecare timpul lor) ug!ciunea nu se m!rgineşte în timp, ci ea are toate timpurile vieţii noastre) %!r! rug!ciune, nici o apt! +un! nu se ace +ine) Cel ce se hot!r!şte s! cheme numele #omnului lisus mereu, ireşte, la început va înt(mpina greut!ţi) #ar cu c(t insist! mai mult, cu at(t se o+işnuieşte şi se amiliari&ea&! mai repede cu rug!ciunea) Iar lim+a şi +u&ele lui do+(ndesc at(ta o+işnuinţ!, înc(t mai t(r&iu, dup! puţin timp, !r! nici o osteneal!, cel ce se roag! înţelege c! rug!ciunea i s-a !cut o do+(nd! continu! şi esenţial!) ?i dac! vreodat! se înt(mpl!, pentru oarecare pricin!, s-o opreasc!, simte c!-i lipseşte ceva) în elul acesta, rug!ciunea sa se ace o+işnuinţ!, iar mintea lui începe şi ea s! se o+işnuiasc! s! urme&e lucr!rii +u&elor) Astel, ca o consecinţ! general!, din aceasta se creea&! un i&vor de întreag! înţelepciune pentru inim!, de uncie se înalţ! adev!rata rug!ciune)

2L5

!editaţia a 1(#a

Aceast! adeverire, ratele meu, tre+uie s! te împing! şi pe tine s! te aci lucr!tor al rug!ciunii ne încetate, care-ţi va h!r!&i lumina minţii tale şi va i&goni departe de tine toate g(ndurile cele rele) #aca doreşti cu adev!rat s! i&goneşti orice g(nd necreştinesc şi s!-ţi curaţi mintea, acest lucru s!-2 aci cu rug!ciunea) ;imic nu poate alunga aşa de +ine Sg(ndurile precum ace rug!ciunea) :(ntul loan :c!rarul spuneG „învinge pe vr!.maşi în mintea ta cu numele lui lisus) ;u vei g!si alt! arm! mai puternic! dec(t aceastaS) Astel, şi patimile tale se vor potoli în!untrul t!u şi le vei şterge prin rug!ciune") „Mai mare este cel ce e în noi dec(t cel ce este în lume", spune :(nta :criptur!) ;u te teme nici de nenorociri, nici de catastroe) ug!ciunea te va ap!ra şi va dep!rta orice r!u de la tine) Aclu-ţi aminte de Apostolul Petru c(nd a ar!tat împuţinarea credinţei şi a început s! se aunde în Marea i+eriaclei şi ia aminteG clac! eşti leneş şi neatent la rug!ciune, nu vei spori în d!ruirea ta aţ! ele #omnul, nici în do+(ndirea p!cii şi a m(ntuirii) C(t despre rug!ciunea neîncetat!, tre+uie s! ştii c!, în esenţa ei, ea este chemarea continu! a numelui #omnului lisus şi #umne&eului nostru) #ac! chem!m numele #omnului lisus, pronunţ(nclu-2 28

în şoapt! sau mental peste tot si oric(nd, si c(nd st!m, si c(nd şedem, şi c(nd vor+im, şi c(nd acem orice alt lucru, acem rug!ciune neîncetat!) epetarea deas! a rug!ciunii creea&! o o+işnuinţ! pentru rug!ciune care nu va înt(r&ia s! se ac! o a doua ire şi care înalţ! adesea mintea şi inima la st!ri înalte suleteşti, îndeletnicirea deas! cu rug!ciunea dep!rtea&! suletul de eluritele p!cate, mo+ili&(ndu-2 s! ac! ceea ce-i este esenţial, adic! s! reali&e&e unirea lui cu #umne&eu) epetarea deas! a rug!ciunii este singurul mod de a a.unge la în!lţimea rug!ciunii adev!rate şi curate)
aseam!n! lui #umne&eu, care ace s! r!sar! soarele peste cei vicleni şi peste cei +uni şi s! plou! peste drepţi şi peste nedrepţi") !editaţia a 11#a

ug!ciunea minţii nu o poate do+(ndi iecare dintre noi şi s! o ac! mi.loc de comuniune cu #omnul) ;u cost! nimic, în aar! de osteneala t!cerii şi gri.a de a chema c(t mai des cu putinţ! preadulcele nume al #omnului lisus, care umple pe om de veselie) Cercetarea lumii noastre suleteşti ne d! oca&ia s! cunoaştem ce tain! este omul9 s! înţelegem înţelepciunea autocunoaşterii şi s! v!rs!m lacrimi amare de c!inţ! pentru c!derile noastre şi pentru sl!+iciunea voinţei noastre) Cu mintea înl!untrul inimii noastre putem ace .udec!ţi şi critici în t!-) cere şi citi tainic toate c!rţile) Astel, s! nu l!s!m mintea noastr! s! spun! altceva !r! numai chemarea scurt! şi monologa, adic! rug!ciuneaG „#oamne lisuse $ristoase)))" #ar nu a.unge numai asta, ci e nevoie înc! s!-ţi porneşti şi voinţa ta, adic! s! spui rug!ciunea cu toat! puterea dragostei tale aţ! de #omnul lisus) ;umai c(nd nu este atras de alte înţelesuri şi g(n284

duri) suletul nostru vine în conJict cu #omnul) ;u mai atunci se lipeşte cu dragoste de înţelesurile rug!ciunii) Mintea noastr! clin anii copil!riei esu B+isnuiS= sii &+oare K ca s! &icem aşa - la lucrurile simţite ale lumii din aara şi ia dierite inui-.iemicin care ne preocup! ca persoane umane) Aşadar, este de tre+uinţ! s! ne silim ca, în ceasul rug!ciunii, s! îndrept!m toat! g(ndirea noastr! în inim!) Ca s! s!v(rşim acest lucru mai repede, :inţii P!rinţi ne s!tuiesc urm!toareleG „C(nd spunem rug!ciunea minţii s! ne ţinem respiraţia în aşa el înc(i s! nu respir!m în ritmul natural, ci dup! iecare rostire a rug!ciunii) Einerea aceasta a respiraţiei pricinuieşte m(hnire inimii noastre şi apoi durere) Consecinţa durerii este întoarcerea minţii în inim! şi continua pomenire a lui #umne&eu ne aduce o mulţumire şi o pl!cereG NAdusu-mi-am aminte de #umne&eu şi m-am +ucuratO)
nep!s!tor aţ! de dureri", în alt! parte acelaşi &iceG „C(nd mintea se roag! neîmpr!ştiat, m(hneşte inima, iar inimile înr(nte şi smerite #umne&eu niciodat! nu le va urgisi") !editaţia a 1"#a

#in cele de sus re&ult! conclu&ia c! mai mult încep!torii au nevoie de ţinerea respiraţiei c(nd se roag!) Cei sporiţi în lucrarea rug!ciunii minţii se pot concentra şi ruga !r! aceast! ţinere a respiraţiei) otuşi, şi ei, în momentele r!&+oiului g(ndurilor şi patimilor, prin respiraţie m!surat!, pe care o cere ţinerea ei, vor i&+uti mai uşor) Aşadar, ratele meu, te rog c!lduros ca, împreun! cu cealalt! pravil! şi rug!ciune pe care o citeşti în iecare &i, s! te ocupi şi cu aceast! rug!ciune a minţii, av(nd-o ca lucrare neîntrerupt! şi de totdeauna) C(nd înl!untrul inimii tale chemi cu cuv(ntul cel l!untric numele cel dulce şi preadorit al lui lisus9 c(nd renaşti cu mintea ta pe $ristos, c(nd doreşti şi iu+eşti cu toat! voia ta pe lisus, c(nd întorci toate puterile tale suleteşti spre lisus şi c(nd, cu &dro+ire şi smerenie, ceri mil! de la lisus, te încredinţe& c! te vei +ucura de un mare olos şi vei secera roade +ogate) 286

Iar clac! nu te poţi îndeletnici totdeauna cu asta, , împiedic(ndu-te gri.ile şi tul+ur!rile lumii acesteia, s! ai r(nduite cel puţin una-clou! ore pe &i - mai mult seara - în timpul c!rora s! te retragi într-un loc liniştit şi întunecos şi acolo s! te îndeletniceşti neîmpr!ştiat cu aceast! lucrare s(nt! şi duhovniceasc!) %!c(nd aşa, sigur vei do+(ndi şi tu roadele rug!ciunii, care se vor ar!ta +ogat în duhul nostru, în simţ!mintele noastre, dar şi în descoperiri) !editaţia a 13#a

oadele rug!ciunii minţii sunt urm!toareleG Primul rod Cel ce se închide în inima sa se înstr!inea&! de toate cele rumoase ale vieţii şi, pen-Cu 2 că. craieşre in duri, nuS se i+irmerite a+- aonnceic-potele9 trupuiui) C(nd mintea unui om se o+işnuieşte s! r!m(n! înl!untrul inimii, omului acestuia nu numai c!-i place s! închid! uşa casei şi s! se linişteasc!9 nu numai c! închide uşa trupului s!u şi tace, ci, prin rug!ciunea sa, închide şi uşa S[ l!untric! a g(ndurilor şi nu las! duhurile viclene s! vor+easc! cele rele şi viclene ce le voiesc cu ele L. g(ndurile', deoarece prin g(ndurile viclene omul se ace necurat înaintea lui #umne&eu, Cel ce cearS^ c! inimile şi r!runchii) #e aceea, :(ntul loan :c!28L

rarul spuneG „închiele +ine uşa chiliei tale pentru trup, uşa lim+ii pentru cuvinte şi uşa ta l!untric! pentru g(neluri") (l doilea ro+eşte, dup! >rigorie al csalonicului Palama', elo+(nelirea smereniei, întrist!rii şi a lacrimilor)
prin aceast! smerenie, întristare şi lacrimi, #umne&eu se ace milostiv acestuia, îl uşurea&! de patimi şi-2 eli+erea&! de atacurile g(ndurilor  şi al diavolilor) !editaţia a 1$#a

(l irvilea rod a l rug!ciunii minţii este întoarce-

rea minţii în inim! şi petrecerea în ea c(nd mintea vecie înclin!rile cele rele ale inimii, atacurile viclene ale g(ndurilor ei şi şireteniile, hoţiile şi cursele duhurilor necurate) Astel, ea vede curat, ca în oglind!, toate greşelile sale, p(n! la cele mai mici, şi aşa cheam! pe #omnul lisus în a.utor şi cere iertare, se c!ieşte, se m(hneşte, adaug! întristare la întristare, smerenie la smerenie şi ace tot ce poale c9i s! se îndrepte şi s! nu mai p9ic!tuiasc!) #espre asta şi despre rug!ciunea minţii a spus :(ntul loan :c!rarulG )):tarea care domneşte înl!untrul t!u va ace ar!tat! rug!ciunea) Bglinda aceasta au dat-o teologii pentru monahi") (l 5a l n dea rodul rug!ciunii minţii este cur!ţirea naturii umane şi lucrarea cea mai presus de ire 9i :(ntului #uh ce se cl! dup! cur!ţie) :inţii P!rinţi K clup! posturi, privegheri, metanii şi celelalte rele p!timiri ale trupului, de tre+uinţ! pentru cur!ţirea 283

irii omeneşti de patimi - au n!scocit şi metoda întoarcerii minţii în inim!) Astel, pe de o parte, se cur!ţ! mai uşor mintea şi inima, care sunt oarte uşor de întors la p!cat şi, pe de alt! parte, ac irea omeneasc! îndem(natic! s! primeasc! harul mai presus de ire şi lucrarea lui #umne&eu) Astel, omul îl poate iu+i pe #umne&eu din tot suletul s!u, clin toat! inima sa, din toat! puterea sa şi din tot cugetul s!u, potrivit primei porunci) !editaţia a 1%#a

(l cincilea rod al rug!ciunii minţii este c! min

tea, o+işnuindu-se s! intre în inim! şi s! vor+easc! cu cuv(ntul cel l!untric şi s! ale voia lui, nu r! m(ne acolo !r! +ucurie şi pl!cere) Adic! se în t(mpl! ceva asem!n!tor cu +!r+atul care, plecat într-o c!l!torie dep!rtat!, atunci c(nd se întoarce acas!, se +ucur! şi se veseleşte c! s-a învrednicit s!-şi vad! emeia şi copiii dup! at(ta timp de în str!inare) Aşa se înt(mpl! şi cu mintea, c(nd re intr! în inima sa, precum spune dumne&eiescul ;ichior MonahulG „Precum +!r+atul care a lipsit mult timp ele la casa sa, c(nd se întoarce, se +u cur! peste m!sur!, aşa şi mintea, c(ncl se uneşte cu suletul, se umple de +ucurie şi veselie de ne g r! it "9 _)))))))S)))))))))))))" S))))))))")))" "" 28F

as la o parte ţoale celelalte +un!t!ţi %i harisme mai presus de ire, de care se învredniceşte credinciosul prin aceast! întoarcere a minţii sale şi prin rug!ciunea inimii) ?i tu, ratele meu, clac! nu poţi s!-ţi p!&eşti mintea şi inima cu des!v(rşire curate şi lipsite de patimi - deoarece lucrul acesta este greu s!-2 îndeplineşti în lume - m!car ra+d! puţine p!timiri curate pe c(t îţi este cu putinţ!) :(nta :criptur! scrieG „P!&eşte-te pe tine şi nu l!sa nici un g(nd ascuns s! ac! !r!delege în inima ta") ?i :olomon porunceşteG „Ia aminte la toate uşile inimii tale, pentru c! toate sunt ieşiri de viaţ!") :(ntul ;icodim Aghioritul spune despre chemarea continu! a numelui lui lisus urm!toareleG „lisus s! ie meditaţia cea mai dulce a inimii tale) lisus s! ie pl!cerea lim+ii tale) lisus s! ie îndeletnicirea şi g(ndirea cea mai deas! a minţii tale) lisus s! ie r!sularea ta şi niciodat! s! nu te saturi chem(nd pe lisus") #in aceast! pomenire continu! şi prea dulce a lui lisus se vor r!s!di şi vor creşte copaci mari, cele trei şi mari virtuţi teologialeG credinţa, n!de.dea şi dragostea) Aşadar, şi tu, ratele meu, rosteşte numele lui lisus cu dragoste şi lacrimi, deoarece, dup! :(ntul Isaac ?irulG „Pomenirea celor dragi pricinuieşte la285

crimi") C(nd cineva va ace aşa, dup! puţin timp va avea simţ!m(ntul c! rug!ciunea lui $ristos a 2 trecut de la)+u&e la inima sa si la iecare +!taie a ei se repet! cuvintele ei) Atunci i se va p!rea c! ochii lui vaci prin inima sa şi înl!untrul ei va simţi ceva ca o durere uşoar!, în timp ce în g(ndul s!u va domni o mare dragoste pentru #omnul lisus) Cine se îndeletniceşte l!untric cu rug!ciunea neîncetat! nu numai c! este înţelept, ci şi vecie +ine şi teologhiseşte) „Caut! viaţ! duhovniceasc! curat! şi atunci nu te vei supune potelor trupului", spune dumne&eiescul Pavel) ug!ciunea este o slu.ire care a.ut! pe om s! se uneasc! cu Creatorul s!u) oţi :inţii P!rinţi, în viaţa lor din aceast! lume, au !cut din rug!ciune îndeletnicirea lor &ilnic! şi preocupareaSlor cea mai important!) !editaţia a 1&#a

:(ntul ;icoclim Aghioritul scrieG „Modurile prin care tre+uie s! se roage cineva sunt dou!, l!untric şi exterior) !untric este s! te sileşti s! constr(ngi mintea în cuvintele rug!ciunii şi s! n-o laşi s! raţione&e, iindc! eşti în aţa lui #umne&eu) Iar ca s! constr(ngi mintea ta mai uşor, ţine-ţi puţin respirata) Pe inima ta !-o s! se îndulceasc! de cele ros23

iile, precum se îndulceşte şi de m(nc!rurile +une) :! ai smerenie, &dro+ire şi tre&vie şi uneori s! te rogi cu mintea şi cu inima, aşa cum este mai +ine, iar alteori cu gura") Modul exterior, dup! acelaşi :(nt ;icoclim, este s! te rogi sau plcc(ndu-ţi capul ca vameşul, sau st(nd în picioare, sau în genunchi, sau ridic(ndu-ţi m(inile în sus) oate elurile acestea sunt m!rturisite de clumne&eieştile :cripturi) impul rug!ciunii este s! te rogi în cele şapte timpuri r(nduite de Diseric! vecernie, pavecerniţ!, mie&onoptic!, utrenie şi ceasuri', dup! cea &is! în psalmiG „#e şapte ori în &i e-am l!udat") Mai ales s! te sileşti s! te rogi mereu şi neîntrerupt, precum porunceşte Apostolul PavelG „ugaţi-v! neîncetat@") Aşadar, s! te rogi şi, c(nd îţi aci luciul t!u sau alt! slu.ire a ta, s! le dai gust cu rug!ciunea, precum +ucatelor cu sarea, dup! marele 0asile) ocul rug!ciunii în primul r(nd este +iserica, în al doilea r(nd, este un loc liniştit al casei tale) C!ci vedem pe Apostolul Petru c! „a urcat în c!mara de sus a casei s! se roage") în elul acesta cel ce se roag! a m!rturisit c! toat! n!de.dea şi puterea sa sunt ancorate sus în puterea :lo+o&itorului s!u şi cu c(t Acela îl ţine s! nu cad!, cu at(t el vrea s! r!m(n! în picioare şi neclintit în ispite) ?i continu! :(ntul ;icodimG Cil

cG :CI m

 I09 C) .  r9 6.H

232

:t!p(nului $ristos şi s! nu o+oseşti cer(nd mila :a şi toate cele pentru m(ntuire") ?i dac! nu ţi le va da, ! cum spune Marele 0asileG „?i dac! trece o lun!, un an, trei, patru sau mai mulţi şi nu eşti au&it, nu sl!+i, ci cu credinţa cere totdeauna, slu.ind +inelui") ?i asta deoarece vedem pe dreptul acela Isaac, care a rugat pe #umne&eu 4 ele ani întregi s!-i dea iu, şi numai dup! aceea 2-a ascultat) ?i mulţi dintre sinţi au strigat la #umne&eu în iecare &iG „Mil!, mil!, mil!)))", unul cinci&eci, altul şai&eci de ani, şi numai dup! aceea au primit ceea ce au cerut sau în timpul vieţii, sau în ceasul morţii lor) #up! marele 0asile, #umne&eu ace acest lucru şi nu ne d! uşor ceea ce Scerem şi pentru alte pricini pe care
;

#ar s! vedem ce spun şi ceilalţi :inţi P!rinţi despre rug!ciunea minţii)

:(ntul Isihie scrie despre rug!ciuneG „#in pomenirea şi chemarea neîncetat! a #omnului lisus vine în mintea noastr! o stare dumne&eiasc!) Asta se înt(mpl! dac! chem!m pe #omnul lisus cu inim! ier+inte, strig(nd c!tre #(nsul &i şi noapte, c(nd repetarea continu! naşte o+işnuinţa şi o+işnuinţa naşte a doua ire) C(nd mintea noastr! vine în starea aceasta, caut! pe lupt!torii diavoli, precum c(inele de v(n!toare iepurele în p!dure, ca s!-i nimiceasc!") :(ntul Macarie
cum a !g!duit, şi-2 va curaţi de r!utatea dinl!untrul lui, aduc(ndu-2 ca o mireas! neprih!nit! şi nep!tat! înaintea ui) #ac! nu cre&i c! acestea sunt adev!rate, cercetea&!-te pe tine însuţi clac!G ) a' te pov!ţuieşte lumina adev!rului şi ^ +' clac! m!n(nci adev!rata m(ncare şi +ei ade-^v!rata +!utur!, care este #omnul clumne&eieasca împ!rt!şanie') #ac! îns! eşti pustiu şi lipsit de acestea, cere &i şi noapte s! le iei pe cele ce-ţi lipsesc) Aşadar, ratele meu, c(nd ve&i pe :oarele cel simţit, înalţ!-ţi cugetarea ta la Cel înţeleg!tor şi pe Acesta caut!-2, pentru c! eşti or+) C(nd contempli lumin!, întoarce-ţi suletul t!u şi cercetea&! clac! g!seşti lumina cea adev!rat! şi +un!))) #eoarece toat! lumea aceasta, ele aici este um+ra lumii înţeleg!toare şi nev!&ute) Astel, în aar! de omul care se vede, exist! şi unul nev!&ut) ?i ochii pe care i-a or+it satana, şi urechile pe care le-a astupat ur!torul de +ine) ?i pe acest om l!untric a venit #omnul lisus s!-2 ac! s!n!tos) !editaţia a 1'#a

:(ntul ;ichior scrie cele de mai .os despre inspiraţie şi expiraţieG „Aşadar, tu, ratele meu, se-

făt li)

&(nd si aclun(ndu-ţi mintea, împinge-o şi sileşle-o pe calea n!rilor pe care intr! aerul în inim!, s! co+oare împreun! cu aerul inspirat în inim!) ?i intr(nd acolo nu-ţi vor mai i !r! veselie si !r! +ucurie cele ce urmea&!))) B+işnuieşle-ţi mintea s! nu ias! degra+! de acolo, c!ci dup! spusa #omnuluiG Nîmp!r!ţia cerurilor este în!untrul vostruO, pe aceasta privind-o acolo si cer(nd-o prin rug!ciune curat!, toate cele de aar! le socoteşte ur(te şi nepl!cute") eoilact scrie în epistolele c!tre monahi si monahiiG „oţi creştinii, mici şi mari, +!r+aţi şi emei, şi mai ales monahii şi monahiile tre+uie s! se roage şi acolo unde lucrea&! şi c(nd m!n(nc! şi c(nd c!l!toresc, spun(nd c(nd cu mintea sau cu inima scurta rug!ciuneG N#oamne, lisuse $ristoasc)))-) ?i cu ea s! dreag! şi precum cu sare s! s!re&e lucr!rile lor şi li se vor sinţi gurile şi inimile lor, cu numele cel s(nt al #omului lisus") #e aceea şi dumne&eiescul $risostom porunceşte tuturor meşteşugarilor acesteaG „<şti lucr!tor cu m(na, c(nt! psalmi) :tai, c(nt! psalmi) Mare a.utor este psalmul@") %iecare creştin tre+uie totdeauna s!-şi aduc! aminte de #umne&eu şi s!- iu+easc!) #eoarece lucrul cu care este legat! inima noastr!, acela ne trage spre el) #e aceea acel lucru tre+uie s! ie #umne&eu) ?i c(nd inima noastr! însetea&! de #umne&eu,
în tot cel!lalt timp tre+uie s! ne rug!m) „Ducuraţi-v! pururea şi rugaţi-v! neîncetat", ne s!tuieşte dumne&eiescul Pavel) #up! hot!r(rea apostolic!, creştinul cel +un orice ace s! ac! spre slava lui #umne&eu) Astel, orice apt! şi cuv(nt şi orice lucrare constituie rug!ciunea minţii) „C(nd îi închidem minţii toate ieşirile cu pomenirea lui #umne&eu, ea se roag! totdeauna, c!ci trea+a ei tre+uie s! ie g(ndul cel pl!cut lui #umne&eu", spune :(ntul #iadoh) :! nu hulim spun(ndG „Cum este cu putinţ! s! se roage cel ce lucrea&!, c!ci nu poate merge la +iseric! în timpul lucrului) Pentru c! oriunde vei i, poţi s! te rogi) ;ici un loc nu împiedic! şi nu este o anumit! or! potrivit!) ?i dac! nu-ţi pleci genunchii şi nu-ţi +aţi pieptul şi nu-ţi ridici m(inile la cer, a.unge numai o cugetare curat! s! ar!ţi şi s! aci tot ce tre+uie pentru rug!ciune", scrie >ur! de Aur) înricoş!tor este şi cuv(ntul unui +!tr(nG „#ac! monahul crede c! se roag! numai c(nd se al! în po&iţie de rug!ciune, monahul acela nu se roag! deloc"S) !editaţia a 1)#a

:(ntul loan >ur! ele Aur, în cuv(ntul s!u despre tre&vie şi rug!ciune spuneG „%raţilor, s! v! în-

delctniciţi totdeauna cu rug!ciunea mintii si s! nu v! dep!rtaţi de #omnul lisus p(n! ce nu veţi clo-v, +(ndi mila si îndur!rile ui) :! nu cereţi nimic altceva !r! numai mila ui cea nes(rşit! şi asta pentru m(ntuirea voastr!) Cer(nd mila lui #umne&eu, s! strigaţi cu inim! înr(nt! şi smerit! ele dimineaţa p(n! seara şi, dac! este cu putinţ!, şi toat! noaptea, spun(nd mereuG #oamne lisuse $ristoase)))" Aşadar, v! rog, raţilor, siliţi-v! mintea la aceast! rug!ciune p(n! la moarte) #eoarece lucrarea aceasta a rug!ciunii cere o silinţ! mare, c!ci o r!&+oiesc diavolii şi str(mt! şi cu sc(r+e este calea ce duce la viaţa veşnic!, şi cei ce se silesc intr! în ea, cum a spus gura cea nemincinoas! a #omnului nostru) în al doilea r(nd, v! rog, raţilor, nu v! de&lipiţi mintea şi inima voastr! de #umne&eu, ci luaţi aminte s! v! p!&iţi inima curat! de orice g(nd viclean, chem(nd numele #omnului lisus p(n! c(nd se va s!di în inimile voastre numele cel m(ntuitor şi preas(nt al #omnului lisus, şi va lua chip înl!untrul vostru $ristos) Atunci veţi simţi în inimile voastre harismele şi lucr!rile :ale cele mai presus de ire şi cereşti, şi nu uitaţi niciodat! c!G „împ!r!ţia cerurilor este a celor care silesc orţea&!' uşile ei") ?i în al treilea r(nd, raţilor, v! ac o rug!minte) ;u încetaţi, nici v! leneviţi la acest canon al rug!ciunii minţii, pentru c! am au&it ce spun P!rinţii

noştriG „Acela care se leneveşte de acest canon al rug!ciunii nu este creştin) C!ci creştinul şi c(nd m!n(nc!, şi c(nd +ea, şi c(nd st!, şi c(nd lucrea&!, şi c(nd merge tre+uie s! strige neîncetat înl!untrul inimii saleG N#oamne, lisuse)))O ?i asta pentru c! aceast! pomenire continu! a numelui #omnului lisus s! r!&+oiasc! pe +alaurul care s-a cui+!rit în inimile noastre) ?i atunci,- ie pe cele +une, ie harismele dumne&eieşti, ie cele rele şi patimile care se ascund înl!untrul nostru, le va ala şi le va cunoaşte prin rug!ciunea minţii9 cu asta sa-şi îndeletniceasc! suletul") ?i mai înt(i va ala orice inecţie murdar! şi viclean!, iar în al doilea r(nd va pricepe harismele cele +une şi dumne&eieşti9 deoarece rug!ciunea va +irui toat! puterea diavolului, care lucrea&! înl!untrul nostru şi încet, încet, o va nimici) ;umele #omnului lisus venind în ad(ncul inimii noastre, va învinge pe +alaurul care ţine în st!p(nire p!şunile inimii noastre, va eli+era suletul nostru de st!p(nirea diavolului şi îi va da viaţ! lui, celui ce a ost omot(t ele p!cat) #e aceea, neîncetat s! chemaţi numele #omnului lisus, p(n! c(nd inima va înghiţi pe #omnul, şi #omnul va înghiţi inima, şi astel inima şi #omnul se vor ace una) #ar tre+uie s! ştiţi c! nu puteţi do+(ndi lucrul acesta într-o &i sau dou!, ci este tre+uinţ! şi de timp lung şi ele lupt! mult! p(n! c(nd satana va 23F

ieşi din inim! şi în ea va intra, se va s!l!şlui şi o va locui :t!p(nul $ristos) Asta o adevereşte şi dumne&eiescul Pavel, spun(ndG „Aveţi a v! lupta nu cu vr!.maşi simţiţi şi trupeşti, ci cu netrupeşti şi nev!&uţi, cu diavolii cei vicleni, cu încep!torii întunericului acestei lumi trec!toare @") Acelaşi s(nt spune despre rug!ciuneG „ug!ciunea c(nd o acem CI inima, ne cur!ţeşte oric(t ele p!c!toşi am i") #ragostea lui #umne&eu este oarte mare, în timp ce noi, cleşi suntem p!c!toşi, nu vrem s! d!m nici m!car puţin timp ca mulţumire lui #umne&eu, schim+(nd timpul rug!ciunii, care este cel mai preţios dintre toate, cu gri.i lumeşti neolositoare, uit(nd pe #umne&eu, datoria şi interesul nostru) #in aceast! pricin! de multe ori p!ţim neca&uri şi nenorociri, pe care dragostea şi pronia lui #umne&eu le oloseşte ca s! ne pov!ţuiasc! şi s! ne înveţe s! ne îndrept!m inima spre
:(ntul ;icodim Aghioritul scrieG „Aceast! cale şi metod! este rug!ciunea de totdeauna şi mulţumirea aţ! de #umne&eu, deoarece cel ce se o+işnuieşte s! vor+easc! cu #umne&eu prin rug!ciune 235

şi s!-i mulţumeasc! pururea, acela este dovedit c! vrea s! ai+! +ucuria cea de totdeauna şi neîncetat! în inima sa") #eci, dac! şi tu, rate, vrei s! ii au&it mai uşor de #umne&eu şi s! primeşti ceea ce ceri, ostencşte-te c(t poţi cu aceast! rug!ciune a minţii, rug(nd pe #umne&eu cu toat! mintea şi inima ta s! te miluiasc! şi s!-ţi dea cele care sunt potrivite pentru m(ntuirea ta) învaţ! şi astaG rug!ciunea minţii cere mai multe osteneli de.[=J[a.tpsrt.[[ aceasta şi a.unge mai repede şi mai eicace la urechile #omnului dec(t graiurile gurii) #in aceast! pricin! şi #omnul spunea lui Moise, care-2 ruga numai g(nditor cu inima pentru iudeiG „#e ce strigi c!tre MineH") ug!ciunea este la el de necesar! ca harul dumne&eiesc) ?i dac! nu merge mai înainte prima, nu vine al doilea) ;u exist! p!c!tos care s! cad! la #umne&eu cu smerenie, cura. şi st!ruinţ! şi s! nu ie au&it şi r(nduit într-o stare +un!, deoarece #umne&eu a legiuit ca rug!ciunea s! ie un mi.loc la îndem(na tuturor pentru t!m!duirea +olilor şi a patimilor noastre şi, în cele din urm!, pentru do+(ndirea împ!r!ţiei cerurilor) :(ntul loan Carpatiul spune în ilocalie-. „C(nd în timpul rug!ciunii lui lisus chem!m numele cel s(nt !l ui şi &icemG Miluieşte-m! pe mine, p!c!to2F

sul, atunci la iecare chemare glasul lui #umne&eu, r!spunde tainicG N%iul Meu, iertate-ţi sunt p!catele taleO") ?i continu!, &ic(ndG „Atunci c(nd spunem rug!ciunea aceasta, în clipa aceea nu ne deose+im cu nimic de sinţi, de m!rturisitori, şi de mucenici") ?i în alt! parte spuneG „Multe nevoinţc si osteneli tre+uie s! depunem la rug!ciune, ca s! al!m starea lipsit! de &gomot şi liniştit! a cuget!rii, care este un alt cer în inima noastr!, înl!untrul c!reia s!l!şluieşte :t!p(nul $ristos") Ji el spune şi ApostolulG „;u ştiţi c! $ristos s!l!şluieşte în voi H %!r! numai dac! sunteţi nevrednici de harul dumne&eiesc şi nu cunoaşteţi asta") !editaţia a "1#a

Isihie scrie urm!toarele despre rug!ciuneG „PnV cuniXes[eXc.u.[pu=i.`ţ!XsX![!.asc! cineva !r! p(ine şi .vp!, totG as.9eXeste9 cu[ nep.[]nt!X ca, !r! rug!ciunea minţii şi cur!ţia, iriiiiiii[s!)=JiţeIeag! suletul cevaXcluh`vnic)escr s! lucre&e ceva care s.i plac! lui #umne&eu sau s! se eli+ere&e de p!catul ce se lucrea&! în cugetare, chiar dac! se sileşte cineva s! nu p!c!tuiasc! de teama chinurilor") ?i Isihie pre&+iterul completea&!G „Precum este cu neputinţ! omului care merge pe p!m(nt s! nu 2F2

niştit şi închipuieşte-ţi c! ve&i în ad(ncul t!u inima) ?i în ritmul respiraţiei tale spuneG #oamne, lisuse $ristoase, miluieşte-m!) osteşte chemarea aceasta uşor cu +u&ele, sau mai +ine cu mintea, încearc! s! alungi orice alt g(nd şi cu r!+dare şi linişte st!ruie, repet(nd-o continuu") :(ntul >rigorie al esalonicului Palama', sta+ilind înv!ţ!tura rug!ciunii minţii tuturor semenilor noştri, scrieG „;u suntem datori numai s! ne rug!m neîncetat cu numele #omnului lisus, potrivit cu voia lui #umne&eu, ci avem datoria s! o ar!t!m şi s! înv!ţ!m şi pe semenii noştri, pe iecare, ie c! este purt!tor de ras!, ie mirean, înv!ţat sau anala+et, +!r+at sau emeie) Chiar şi pe copii tre+uie s!-i înv!ţ!m şi s! insulam tuturor r(vn! pentru elul acesta de rug!ciune a minţii) Astel, punem în practic! cuvintele :cripturiiG N%rate pe rate a.ut(ndu-se, sunt ca o cetate înt!rit!O") înv!ţ!turi din 9ieţile !finţilor, istoria vieţilor sinţilor Disericii noastre, mai ales a acelora care şi-au petrecut viaţa în rug!ciune - care şi ei înşişi s-au rugat, dar şi pe alţii i-au înv!ţat cum s! se roage - constituie pentru noi îndrum!torul cel mai luminos al datoriei de a ne ruga) ed!m aici extrase din vieţile a trei dintre sinţii noştriG :(ntul :ava, :(ntul Arsenic şi :(ntul Antonie) a' #umne&eiescul :ava, c(nd vedea pe cineva c! a p!r!sit lumea şi s-a !cut monah înv!ţ(nd +i2F6

%

9

ne toate canoanele petrecerii monahale şi iind destoinic s!-şi p!&easc! mintea şi s! se lupte uşor i împotriva g(ndurilor sale, numai atunci îl separa .într-o chilie în lavr!) 0e&i c! s(ntul cerea p!&irea minţii de la ucenicii lui şi numai atunci îng!duia s! r!m(n! într-o chilie separat!) +'Minunatul Arsenic dorea at(t de mult liniştea şi ura at(t ele mult înt(lnirile cu alţii, înc(t rar vor +ea chiar şi despre pro+leme duhovniceşti) :e as cundea în sine şi îşi aduna mintea înl!untrul s!u, în!lţ(nclu-se astel uşor c!tre #umne&eu, însuleWţindu-şi cugetarea) c'Marele Antonie lua aminte ca totdeauna s! ai+! inima trea&! şi de aceea s-a învrednicit ele harisma mai-înainte-vederii) Pentru c! în inima trea&! #umne&eu se arat! „ca oc care cur!ţ!, apoi ca lu min! care luminea&! mintea şi se lucrea&! acest chip dumne&eiesc", dup! loan :c!rarul) !editaţia a "3#a

*espre tre+vie si ruăciune

înv!ţatul şi înţeleptul ipodiacon #amaschin a scris un cuv(nt oarte aimos pentru monahi, despre tre&vie şi rug!ciune, îl reclam aşa cum esteG 2FL

„ugaţi-v! neîncetat !r! m(nie şi g(nduri straine de rug!ciune) Brice g(nd care desparte de #um- ^ ne&eu este al diavolului, care, ca s! înşele mintea  şi s! o dep!rte&e de #umne&eu, spune multe în inim!) ?i porunci insul! înl!untrul nostru şi închipuiri logice şi ilogice creea&!, care, c(nd nu lu!m aminte, ne cuceresc) Pentru c! toat! lupta diavolului ţinteşte la aceastaG s! i&ole&e, ca o oaie de turm!, mintea noastr!, dep!rt(nd-o ele #umne&eu şi s! ne t(rasc! la pl!ceri lumeşti) #e aceea toat! ncvoinţa suletului tre+uie s! constea în a nu desp!rţi nici o clip! mintea de #umne&eu) :! nu se .ustiice şi s! nu ie de acord cu g(ndurile necurate, nici s! ia aminte la acelea pe care diavolul cel ce imit! toate şi &ugravul cel di+aci le repre&int! în!untrul inimii noastre uneori în imagini, alteori în chipuri şi iguri) :i !c(nd acestea diavolul, tic!losul om se pierde si, al(ndu-se în acelaşi loc, tr!ieşte în ilu&ii, cre&(nd c! se al! în alte locuri) Mai are şi ilu&ia c! vede lucruri noi, c! vor+eşte cu dierite persoane, c! st!p(neşte locuri, dar care toate sunt consecinţele am!girii satanice) :e cere aşadar s! v! p!&iţi pe voi înşiv!, s! v! conduceţi şi s! v! înr(naţi mintea, dar şi orice g(nd şi lucrare diavoleasc!, s! le pedepsiţi cu numele #omnului nostru lisus $ristos, care m(ntuicşte lumea de p!cate) Acolo unde st! trupul, tre+uie s! se ale şi mintea, care atunci c(nd este aţintit! la l ,:8

#umne&eu, nu las! ca nimic altceva s! intre în ini .iin!) Iar c(nd simţi ceva ca un &id desp!rţitor sau  st!vilar în inima ta, vor+eşte numai cu #omnul) ?i dac! vreodat! diavolul îţi va r!pi mintea, nu începe s! te g(ndeşti la asta, pentru c! astel de învoiri cu g(ndurile tale ţi se vor socoti spre învinuirea ta în &iua .udec!ţii, atunci c(ncl #umne&eu va .udeca toate cele ascunse ale oamenilor) Jşile împ!r!ţiei sunt închise celui care reuşeşte s! îm+l(n&easc! patimile sale în aceast! viaţ! şi nu s!v(rşeşte !r! s! se pl(ng! şi cu ric! de #umne&eu cele pe care le porunceşte p!rintele lui duhovnicesc) ?i asta o spune şi #omnulG N;-am venit în lume s! ac voia Mea, ci voia at!lui care pentru asta M-a trimis aiciO) Brice lep!dare a noastr! de lucrurile lumeşti, c(nd suerim şi r!+ci!m pentru #umne&eu, se socoteşte spre olosul nostru în &iua .udec!ţii şi ne acem ii ai învierii şi ai vieţii veşnice) %ericit este omul care ra+d! şi +iruieşte în încerc!rile ispitelor) Jnul ca acesta se va ace +iseric! a Marelui împ!rat $ristos) înl!untrul lui se va s!l!şlui #omnul şi va merge !c(ndu-2 locaşul s!u) Aşadar, av(nd cunoştinţa acestor meşteşuguri, lep!daţi-v! pentru totdeauna ele des!t!rile p!m(nteşti şi d!ruiţi-v! #omnului şi #umne&eului nostru, pentru c! numai astel v! va i îndur!tor, şi nu cereţi nimic altceva de la #omnul, !r! numai mil! în &iua slavei :ale) 2F3

< destul at(t) ?i c(nd îi cereţi aceasta cu inim! înr(nt! şi smerit!, s! spuneţi din ad(ncurile suletului vostru, de dimineaţa p(n! seara - şi dac! este cu putinţ! şi toat! noapteaG N#oamne lisuse $ristoase, %iul lui #umne&eu, miluieşte-ne pe noi) AminO) #eci, v! rug!m, raţilor, siliţi-v! @ :iliţi-v! @ ?i iar!şi v! spunG siliţi-v!@, constr(ng(ndu-v! mintea p(n! la moarte) Ca s! veniţi la aceasta va tre+ui s! v! m(hniţi şi s! v! siliţi mult, pentru c! str(mt! şi plin! de m(hniri este calea care duce la uşa vieţii veşnice, unde intr! numai cei ce suer! silinclu-se pe ei înşişi) );umai pentru aceştia este împ!r!ţia cerurilor) Aşadar, v! rug!m, nu v! desp!rţiţi de #umne&eu, nu v! dep!rtaţi inimile voastre de
#oamne lisuse))) ;umai pomenirea numelui #omnului lisus $ristos te va a.uta s! +iruieşti pe vr!.maş, pentru c! suletul care se sileşte pe toate le-a dep!rtat de el cu a.utorul pomenirii #omnului, ie ele rele, ie +une) Mai înt(i, pe cele rele le dep!rtea&! clin inim! şi apoi se roag! cu c!ldur! şi ace cele +une) #atoria pomenirii este s! r!&+oieşti pe +alaurul adic! pe satana' şi s!-2 +iruieşti) rea+a pomenirii mai este s! ale p!catul înl!untrul inimii noastre şi s!-2 neutrali&e&e s!-2 ac! nelucr!tor') Apoi s! +iruiasc! orice putere a diavolului din inima noastr!, de&r!d!cin(nd-o şi nimicind-o) Astel, #omnul lisus $ristos, c(nd chem!m numele ui, co+oar! p(n!-n ad(ncurile inimii noastre, ca s! smereasc! pe +alaurul care paşte în ea şi s! m(ntuiasc! suletul, d(ndu-i viaţ!O) Chemaţi, aşadar, neîncetat numele #omnului =isus, p(n! c(nd inima va înghiţi pe #omnul şi #omnul inima şi din dou! se vor ace una) #ar ca s! se ac! acest lucru nu este de a.uns o &i sau dou!, ci timp îndelungat) < nevoie de str!duinţ! mare şi timp îndelungat p(n! ce va i i&gonit vr!.maşul şi va i reaşe&at înl!untrul nostru $ristos) Iar lupta aceasta nu este împotriva s(ngelui şi a trupului, ci împotriva duhurilor viclene, cum spune :criptura) Aşadar, toţi cei ce se supun şi se îngri.esc totdeauna s! plac! lui #umne&eu tre+uie s! se smereasc! totdeauna pe ei înşişi şi s! se supun! întris2F5

ţ!rilor, pentru c! numai aşa vor moşteni +unurile vieţii ce va s! ie şi a odihnei !r! de s(rşit) #e iecare dat! v! rog ca, înainte de a m(nca, s! v! rugaţi cu smerenie) ;u tre+uie ,s! se ac! asta cu r(s "şi cu nep!sare, pentru c! cine este acela care va îndr!&ni s! r(d! înaintea împ!ratului !r! s!-şi pricinuiasc! înt!r(tarea ui şi s!-şi atrag! pedeaps! H C(nd c(ntaţi, c(ntaţi cu linişte şi clin toat! inima voastr!, ca s! guste şi ea cele ce le spuneţi şi s! înţeleag! c! cele ce le c(ntaţi le aierosiţi lui $ristos) Cuvintele voastre s! ias! cu c!ldur! şi nu moleşite, ca s! ia paite la priveghere şi gura, şi mintea, şi astel întreg suletul s! înainte&e pe calea ce )duce la #umne&eu) ?i nu c(ntaţi c(nt!ri complicate, deoarece exist! prime.dia s! iţi t(r(ţi de melodia lor) Cine vrea s! vad! lumina cea adev!rat! tre+uie s! p!&easc! toate acestea înl!untrul inimii sale, s! se eli+ere&e de orice sl!+iciune, de m(nie şi tul+urare, de încurc!turi şi ţinere ele minte a r!ului şi s! nu .udece pe oameni) ?i tu, ratele meu, ia aminte, s!-ţi p!&eşti totdeauna g(ndul şi mintea ta curate de patimile trupeşti, în toat! viaţa ta îngri.eşle-te s! ii +l(nd, smerit şi liniştit, propov!duitor şi ucenic al p!cii, înr(nat la m(ncare şi +!uturi şi pentru nici un motiv s! nu lipseasc! rug!ciunea ele pe +u&ele tale) Pentru toate acestea s! ai ca început dragostea, 25

care este capiii tuturor virtuţilor, în el ui acesta, vei c(ştiga acea viaţ! neînserat! şi !r! s(rşit pe care doresc ca toţi s! o do+(ndiţi cu a.utorul iui lisus $ristos #omnul nostru, a c!rui slav! şi putere vor împ!raţi totdeauna, acum şi pururea şi în vecii ve-, SW cilor) Amin") !editaţia a "$#a

oţi :inţii P!rinţi sunt de acord c! împreun! cu rug!ciunea este a+solut necesar! şi tre&via) Precum cel ce s-a n!scut or+ nu vede lumina soarelui, aşa şi cel ce nu merge cu lumina tre&viei nu vede în totalitatea ei m!reţia harului dumne&eiesc şi nici nu se poate eli+era de aptele, cuvintele şi g(ndurile cele viclene şi ur(te) Jnul ca acesta nici dup! moarte nu va putea trece li+er de încep!torii întunericului) re&via aduce liniştea neîncetat! în inim! şi, iindc! o eli+erea&! de g(ndurile ce-o neliniştesc, o ace s!- respire totdeauna pe #omnul nostru lisus $ristos, iind în stare s! lupte cu vr!.maşii ei) ?i, precum este imposi+il! viaţa pe p!m(nt !r! hran!, aşa şi !r! precauţia, tre&virea şi cur!ţia inimii suletului nu poate do+(ndi harismele duhovniceşti şi s! plac! lui #umne&eu) 252

:! ştii şi asta, c! noi acem p!catele împreun! cu diavolii) #iavolii cei !r! de trupuri pricinuiesc p!catul cu g(ndurile, iar noi p!c!tuim cu aptele) ug!ciunea îns! îi arde şi îi alung!)
i&gonit din inima noastr! si în locul lui s! se s!l!şluiasc! #omnul)

!editaţia a "%#a

C(t despre încep!tori, uneori ei pot spune întreaga rug!ciune, iar alteori o parte a ei, cum ar iG „lisuse al meu, miluieşte-m!") #ar întotdeauna înl!untrul inimii) Asel do+(ndim c!ldura inimii şi apoi lacrimile prin care suletul primeşte linişte din partea g(ndurilor) Atunci do+(ndim şi cur!ţia minţii şi putem explica tainele lui #umne&eu şi înţelege descoperirile şi semnele dumne&eieşti !cute de #omnul lisus) încep!torul în viaţa duhovniceasc! seam!n! cu cel care merge noaptea în întuneric şi nu vede pe unde merge) Cel de pe o treapt! mi.locie seam!n! cu unul care merge în noaptea înstelat!) Pe acesta îl luminea&! stelele, dar de multe ori se poticneşte de pietre şi cade) Al treilea seam!n! cu cel care merge în noaptea cu lun! plin!) C(t despre cel cles!v(r*GSG) 4ceHt4 seam!n! cu cei care merge în mie&ul &ilei, în plin soare)
:inţii P!rinţi au trecut r(uri si m!ri !r! s! se ude) Au parcurs drumuri lungi în c(teva clipe, în timp ce st!teau la rug!ciune, trupurile lor se ridicau la în!lţime) Alţii, iind înl!untrul cuptorului aprins, nu se ardeau) #e aceea, raţii mei, deoarece astel de +un!t!ţi se al! înaintea noastr!, s! le do+(ndim aici în lumea aceasta, s! nu ne lenevim a le cl!di prin aceast! lucrare duhovniceasc! a rug!ciunii minţii) ?i dac! vrei s! înveţi şi modul, nu ai dec(t s! imiţi pe cel ce c(nt! la chitar!) Acela îşi pleac! capul în piept şi începe s! loveasc! strunele chitarei cu pana sa, şi astel ea este nevoit! s! scoat! melodia, care-= ace pe chitarist s! .oace de pl!cere) Aşa ! şi tu, ratele meu@ în loc de chitar!, ai inima ta) în =oc de coarde, simţurile tale) ?i ca pan!, cugetarea, care prin logic! mişc! cu atenţie rug!ciunea) ?i deoarece rug!ciunea este porunc! a lui #umne&eu, ea aduce pl!cere de nedescris în sulet şi ne ace s! vedem cu g(ndul lumina cea dumne&eiasc!) #ac! îns! n-am închis simţurile trupului, nu putem vedea ţ(şnind n!valnic apa :(ntului #uh care, atunci c(nd se s!l!şluieşte în sulet, îl umple pe om l!untric de r!coreal! şi de duhul cel dumne&eiesc, iar exterior îl ace cu totul oc) #ar, şi atunci c(nd mintea se va lumina şi se va curaţi, de nu se va ocupa mereu cu rug!ciunea, l!s(nd toate gri.ile lumii, se întunec! iar!şi uşor) ;u256

mai cel ce p!&eşte rug!ciunea şi cunoaşterea îşi p!&eşte mintea sa de r!t!cire) ;umai acela nu se teme de &gomotele, de tunetele şi loviturile pe care le pricinuiesc diavolii) ?i asta pentru c! suletul s!u s-a umplut ele dumne&eiasca dragoste a lui $ristos, pe care- urmea&! ca pe un rate al s!u) Prin urmare, ratele meu, te rogi +ine c(nd, c dat! cu rug!ciunea, ai şi neîncetata tre&vie, înr(ngerea inimii şi dragoste aţ! ele aproapele) Brice simţire ce este dierit! de acestea este înşelare v!dit!) Pentru c! tre+uie s! ai convingerea c! atunci c(nd mintea şi inima încep s! simt! m(ng(ierea #uhului :(nt, atunci şi satana încearc! s! atrag! suletul cu o oarecare simţire pl!cut!) !editaţia a "&#a

:(ntul loan >ur! de Aur a scris unui oarecare egumen despre rug!ciuneG „:! te osteneşti cu toate puterile tale s!-ţi ţii mintea str(ns legat! de #umne&eu) :! ugi de convor+irile cu g(ndurile ruşinoase şi ele toate cugetele cele viclene pe care satana ni le +ag! în inim!, alc!tuind dierite chipuri în imaginaţie, deştept(ndu-ne patimile) a cel care are uşa inimii sale deschis!, satana intr! înl!untru şi acolo &ugr!veşte chipurile sale stric!toare de su25L

let) ?i al(ndu-se într-un loc liniştit, crede c! tr!ieşte şi încon.oar! oraşe şi pieţe vor+ind împreun! cu oamenii şi hot!r(nd lucruri care sunt odraslele înşel!ciunii satanei") ?i continu!G „Brice g(nd care dep!rtea&! mintea noastr! de #umne&eu vine de la satana, care îndeamn! oarecum s! ac! apte +une, s! iu+easc! pe aproapele ca s! se dep!rte&e de #umne&eu) #e aceea, şi :(ntul laco+, ratele #omnului, spuneG „%ericit este cel ce ra+d! ispitele, deoarece, ieşind +iruitor clin aceast! încercare, va lua cununa vieţii") ;e putem lupta cu succes cu dracii cei vicleni atunci c(nd suntem smeriţi, înr(naţi, c(nd suntem atenţi şi ne rug!m) :(ntul Macarie scrieG „îndeletnicirea cea mai aleas! şi mai important! a iec!rui creştin nevoitor este s! intre în inima sa şi s! înceap! r!&+oi cu satana şi s!-2 scoat! dinl!untrul s!u) Astel, lupt(ndu-se împotriva g(ndurilor viclene, el se ace un neîmp!cat vr!.maş al s!u) #ac! îns! încearc! numai s!-şi p!&easc! trupul s!u de orice stric!ciune şi viclenie, în timp ce înl!untrul s!u p!c!tuieşte cu g(ndurile sale înaintea lui #umne&eu, asta cu nimic nu-2 a.ut!, deşi r!m(ne eciorelnic cu trupul) NBricine se uit! la emeie, potind-o, a şi s!v(rşit adulter cu ea în inima luiO, a spus #omnul)
lui dumne&eiesc sunt uşor ele distins şi clare şi c! diavolul, oric(t s-ar preschim+a, nu le poate imita pentru c! lucr!rile harului dumne&eiesc au ca re&ultat +l(ndeţea, smerenia, întoarcerea de la cele ) lumeşti şi omor(rea pl!cerilor şi a patimilor, lucruri pe care numai harul dumne&eiesc ni le h!r!&eşte) ucr!rile diavolului pricinuiesc înl!untrul nostru uşur!tate, m(ndrie, timiditate şi tot r!ul) #in roade poţi cunoaşte dac! lumina ce o simţi înl!untrul t!u este a lui #umne&eu sau a satanei, în ochii noştri, vinul seam!n! cu oţetul, îns! în gur! gustul lor este dierit) Aşa se înt(mpl! şi cu suletul) Cu propriul lui gust, suletul deose+eşte oarte +ine harismele #uhului :(nt de creaţiile satanei") Meditaţia a F6-a

Mintea noastr! a+ia desprins! de pl!cerile trupeşti se întoarce spre hrana cea inteligi+il!, adic! spre cunoaşterea :intei :cripturi şi spre do+(ndirea virtuţilor, îndeletnicindu-se cu rug!ciunea cea de g(nd) Meşteşugul dracilor invidioşi este s! ac! s! încete&e pentru un timp r!&+oiul cel de g(nd) ;e invidia&! prea r!u pentru oloasele şi cunoştinţele pe care le do+(ndim c(nd ne apropiem de #umne&eu, c(ştig(nd r!&+oiul împotriva lor) #e 253

aceea se retrage pentru un timp, în scopul de a ne ace s! im !r! de gri.!, ca apoi s! n!v!leasc! deodat! împotriva noastr! şi s! ne t(rasc! în tot elul de p!cate) ;oi îns! s! ne rug!m totdeauna cu smerenie, potrivit cu voia lui #umne&eu) #ou! sunt aripile care pot în!lţa pe om de la p!m(ntG cur!ţia şi simplitatea inimii) re+uie s! ii simplu în aptele tale şi curat în g(ndurile şi simţ!mintele tale) Cu inima curat! s! cauţi pe #umne&eu şi cu simplitatea îl vei ala şi te vei veseli) C(nd te vei i eli+erat de relele l!untrice şi suletul t!u va i li+er, toate aptele cele +une ţi se vor p!rea uşoare) C(nd scopul t!u este s! aci +ine raţilor şi s! s!v(rşeşti voia dumne&eiasc!, atunci inima ta se va umple de +ucurie l!untric!, pe care o h!r!&eşte numai eli+erarea suletului de patimi) C(nd inima ta este curat!, te poţi olosi de toate şi poţi înv!ţa de la toate, în toate creaturile vei vedea atunci +un!tatea cea nes(rşit! a lui #umne&eu) Inima curat! trece uşor prin v!mile v!&duhului) Bmul .udec! lucrurile exterioare potrivit cu dispo&iţiile lui interioare) #ac!, într-adev!r, exist! +ucurie în lume, numai omul cel +un o înţelege) Partea inimii viclene şi necurate este sup!rarea şi m(hnirea) :(nta :inglitichia spuneG „Precum vasul se îneac! din dou! pricini, sau din aar!, datorit! valurilor m!rii, sau dinl!untru, din pricina stric!rii maşin!riei de scos apa, tot astel suletul se v!t!ma 25F

şi se scuund! sau clin aar!, percep(ncl lucrurile cu simţurile sale, sau dinl!untru, de la g(ndurile rele şi patimile care se al! înl!untrul inimii) #e aceea este de tre+uinţ! ca omul s!-şi p!&easc! at(t simţurile de lucrurile de&mierd!toare şi v!t!m!toare, c(t şi inima de g(ndurile rele şi de patimi") !editaţia a "'#a

C(nd îţi p!&eşti inima ta curat!, p!&eşti şi virtuţile) Prin urmare, te vei p!&i atunci şi de relele cele mai presus de ire) Astel, cu c(t trece timpul, cu at(t vei urca spre cele mai presus de ire, cu a.utorul preadulcelui lisus) Pentru c!, r!scolind cu rug!ciunea g(nditoare, vei scoate p!m(ntul şi cenuşa patimilor şi a g(ndurilor viclene şi pre.udec!ţilor din inima ta şi vei descoperi sc(nteia harului dumne&eiesc, lucru ce-ţi va aduce +ucurie nespus! şi-ţi va pricinui lacrimi m(ng(ietoare) Apoi îngr!m!deşte peste aceast! sc(nteie, în loc de lemne şi vreascuri, poruncile cele !c!toare de viaţ! ale #omnului şi toate virtuţile do+(ndite şi sul! cu mare însuleţire şi dragoste) Atunci, înl!untrul t!u se va aprinde o lac!r! mai presus de ire, a c!rei str!lucire îţi va lumina mintea şi-ţi va h!r!&i cunoştinţe şi însuşiri neasemuite) 255

Astel, vei simţi c! toat! lumea ta l!untric! se ace +iseric! şi s!laş al :(ntului #uh, iar inima ta .ertelnic şi mas! s(nt!) Mintea ta o vei simţi ca preot, voinţa ta ca .ert! şi rug!ciunea ca o t!m(ie +inemirositoare ce se suie la #umne&eu) Jn rate oarecare a între+at odat! pe aa Agaton care din cele dou! este mai de preţG osteneala trupeasc!, sau pa&a minţii şi a inimii H ?i acela a r!spunsG „Bmul este asemeni unui copac) Bsteneala trupeasc! sunt run&ele copacului, iar pa&a minţii şi a inimii sunt roadele lui) #omnul a spusG Brice pom care nu aduce roade +une se taie şi se arunc! în oc9 prin urmare, e limpede c! toate încerc!rile noastre tre+uie s! ţinteasc! producerea de roade, adic! pa&a minţii şi a inimii, îns! avem nevoie şi de run&e ca acoper!m(nt şi podoa+!9 aceasta constituie osteneala trupeasc!") C(t de înalt a vor+it s(ntul acesta despre acei creştini care se îndeletnicesc numai cu cele practice, spun(nd c! ei tre+uie de&r!d!cinaţi şi arşi, întruc(t nu-şi p!&esc mintea, nici inima şi se îndestulea&!, m(ndrindu-se cu lucr!rile lor manuale, înricoş!toare este, p!rinte, hot!r(rea ta pentru cei ce nu-şi p!&esc mintea şi inima) #eci, dac! doreşti s! te ar!ţi +iruitor al patimilor tale, intr! înl!untrul t!u cu rug!ciunea, caut!-i acolo, cu a.utorul lui #umne&eu, pe cei trei monştriG uitarea, neştiinţa şi tr(nd!via) ;umai acestea supun patimile raţionale) ?i

din ele se seam!n! şi cresc în suletele celor p!timaşi toate patimile r!ut!ţii) !editaţia a ")#a

ug!ciunea !r! smerenie este dar ned!ruit) :merenia este veşm(ntul dumne&eirii) #e aceea, l pentru do+(ndirea ei sunt de tre+uinţ! multe os-I teneli şi rug!ciuni) a un om poţi g!si uşor unele b virtuţi, îns! greu vei mirosi mireasma smereniei) #iavolul este numit peste tot în :(nta :criptur! „duh necurat" pentru c! şi-a scos dinl!untrul s!u smerenia şi a iu+it m(ndria) Pe de alt! parte, ce alt! necur!ţie poate scoate diavolul cel nematerial pentru a se numi necuratH #ovedit este, deci, c! pentru m(ndria sa a ost numit „duh necurat", din înger curat şi luminat !c(ndu-se necurat) „;ecurat este înaintea lui #umne&eu tot cel ce se înalţ! pe sine", spune :(nta :criptur!) Primul p!cat este m(ndria9 din pricina ei au c!&ut cei înt(i &idiţi) M(ndru a ost şi %araon, care spunea lui MoiseG „Pe #umne&eul t!u nu-2 ştiu şi israeliţilor nu le voi da voie s! plece din
oţi cei ce vor s! plac! lui #umne&eu tre+uie s! se smereasc! pe ei înşişi clin tot suletul) :! cread! c! sunt mai pre.os dec(t toţi ceilalţi oameni şi s! se supun! întrist!rilor şi m(hnirilor, pentru c! numai astel se vor des!ta de +un!t!ţile viitoare în odihna cea veşnic!) Aşadar, v! rog cu c!ldur!, raţii mei, ca mai înainte de a lua îm+uc!tura în gura voastr! s! v! rugaţi lui #umne&eu şi apoi s! începeţi a m(nca, aşa cum ne s!tuieşte :(ntul loan >ur! de Aur) Ca s!-ţi p!&eşti lim+a ta, închide gura şi nu vor+i nimic mai înainte de a te g(ndi +ine) Pentru p!&irea suletului t!u, s! închi&i uşa l!untric! a inimii tale pentru g(ndurile necurate şi s! taci, neg(ndind nimic altceva în timpul rug!ciunii celei purt!toare de lumin!) !edilalia a 3(#a

:uletul nostru se cur!ţ! prin urm!toareleG a'deasa citire a dumne&eieştilor :cripturi şi a cuvintelor olositoare ale :inţilor P!rinţi9 +'deasa pomenire a înricoş!toarei =udec!ţi a lui #umne&eu) re+uie s! ne aducem aminte c!, dup! desp!rţirea suletului de trup, vom înt(lni în ricoşatele puteri care ne vor cerceta de toate cele rele pe care le-am lucrat în aceast! viaţ!9

c's! nu scoţi niciodat! clin mintea ta

hot!r(rea pe care o va da =udec!torul cel înricoş!tor şi drept celor pe care-i va pune dc-a st(nga ui9 d'este +ine s! priveşti şi la marile chinuri ale oamenilor din .urul nostru şi s!-i comp!timeşti, deoarece astel se îm+l(n&eşte suletul cel aspru şi-şi cunoaşte starea sa cea rea) Jn oarte mare dar ne-a h!r!&it #umne&eu, d!ruindu-ne conştiinţa, pentru c! ea îi a.ut! mult pe cei ce o ascult!) Aa Agaton a spus c! monahul nu tre+uie s! dea prile. conştiinţei sale s!-2 învinov!ţeasc! ele ceva) Cei clin vechime spuneau c! suletul este ca i&vorul care, atunci c(ncl îl deschi&i, se cur!ţ!, iar c(nd îl acoperi cu p!m(nt, se pierde) Cred c! spun(nd „sulet" au înţeles conştiinţa care, la cel ce ascult! de ea, se ace curat! precum cristalul, iar la cel ce nu-i d! importanţ!, se ace neagr! şi întunecoas!) :! nu clispreţiiieşti niciodat! conştiinţa la)
47

Conştiinţa este cartea irii, d!ruit! de #umne&eu, iar cel ce o citeşte, s!v(rşind cele scrise în ea, învaţ! singur c(t de mult se îngri.eşte #umne&eu de m(ntuirea noastr!) Conştiinţa se ace +un! prin rug!ciune, si rug!ciunea se ace curat! prin corişti-inţ!) ?i am(ndou! depind una de alta, deoarece aşa au ost create de #umne&eu) C(nd #umne&eu a !cut pe om, a s!dit înl!untrul lui şi un g(nd dumne&eiesc, luminos ca o sc(nteie, care s! lumine&e mintea şi s! o a.ute s! deose+easc! +inele de r!u) Aceasta este conştiinţa care exist! în iecare din noi) Conştiinţa s-a dat înaintea legii scrise, pentru ca patriarhii şi toţi drepţii s! se încredinţe&e c! exist! #umne&eu, c!ruia tre+uie s!-I mulţumeasc!) Iar c(nd aceasta s-a îngropat în oameni din pricina lep!d!rilor lor, #umne&eu a dat legea scris! prin Moise) ;e-a trimis pe prooroci şi apoi pe M(ntuitorul $ristos, ca s! ne-o descopere şi s! o repun! în dreg!toria ei, aprin&(nd sc(nteia cea stins! prin înv!ţ!tura :a şi prin p!&irea dumne&eieştilor :ale porunci) Aşadar, rate, p!&eşte-ţi totdeauna conştiinţa ta curat! ca oglinda, îngri.eşte-te totdeauna de m(ntuirea suletului t!u, t!ind dorinţele tale cele p!c!toase) Arat! conştiinţei tale supunere şi ascultare des!v(rşit! p(n! la s(rşitul vieţii) ?i asta a.unge pentru m(ntuirea ta) 46

!editaţia a 31#a

re+uie s! ştii, ratele meu, c! pacea ce linişteşte suletul nostru de dieritele patimi şi ne ace s! tr!im în armonie cu semenii noştri se ace şi maica harului dumne&eiesc, pe care-2 naşte mai apoi înl!untru) ?i asta deoarece suletul care nu se linişteşte, ci se lupt! cu ceilalţi oameni, nu este cu putinţ! s! se ac! vrednic de harul dumne&eiesc) înalta +ucurie duhovniceasc! devine a noastr! atunci c(nd do+(ndim s!n!tatea suleteasc! şi trupeasc!) :uletul do+(ndeşte des!v(rşita s!n!tate c(nd se hr!neşte cu roadele :(ntului #uh, care suntG dragostea, +ucuria, pacea, îndelunga-r!+dare, +un!tatea, credinţa, +l(ndeţea şi înr(narea) rupul do+(ndeşte s!n!tatea prin împ!rt!şire de la s!n!tatea suletului, pentru c! suletul şi trupul depind şi se inluenţea&! unul pe altul) Ducuria duhovniceasc! se maniest! în sulet c(nd acesta se uneşte cu #umne&eu şi primeşte darurile dumne&eieşti şi harul duhovnicesc) în s(rşit, +ucuria cea curat! şi înalt! i&vor!şte clin dragostea lui #umne&eu) #umne&eu ne d! nou! +ucuria dragostei) ?i +ucuria nu are limite) C(nd vom do+(ndi astel +ucuria aceasta, ne vom asigura şi de ericirea cea de l(ng! $ristos) Cu toate acestea, înalta +ucurie duhovniceasc! se do-

+(ndeşte mai ales prin rug!ciune) ?i ca s! o do+(ndim, tre+uie s!Sne rug!m neîncetat) Cum se face ruăciunea ,*oamne lisuse Hristoase-

miluieşte#măpe mine- păcătosul.cu metanii

Regula Mănăstirii +ionisiu din !f&ntul Munte (thos

Iu+iţii mei raţi, r(m+iţ!, cu tr(m+iţ! deştept!toareG 0r!.maşii noştri nu dorm, ci lucrea&! !r! odihn! s! ne arunce în p!cate şi, din pricina acestora şi a patimilor noastre, în ad(ncul iadului, în alt chip nu putem s! le st!m împotriv! dec(t prin rug!ciune) Citirea c!iţilor duhovniceşti este +un! şi olositoare9 citirea sau urm!rirea slu.+elor Disericii noastre a.ut!, celor ce au putinţa s! le ac!) Pentru mulţi, îns!, un el de rug!ciune care poate înlocui celelalte eluri este rug!ciunea cu metanii) a iecare +o+ s! chemi numele #omnului lisus, spun(nd rug!ciunea scurt!G „#oamne, lisuse $ristoase, %iul lui #umne&eu, miluieşte-m!@", sau 48

simpluG „#oamne lisuse $ristoase, miluieşte-m! @") începe cuG „Pentru rug!ciunile :inţilor P!rinţilor noştri, #oamne lisuse $ristoase, #umne&eul nostru, miluieşte-ne pe noi) Amin@ :lav! Eie, #umne&eul nostru, slav! Eie@ împ!rate ceresc))) Preas(nt! reime))) at!l nostru))) Psalmul L)))" B scurt! rug!ciune improvi&at!, o dat! pe &i, cu o scurt! doxologie, mulţumire, m!rturisire, cerere de iertare a p!catelor tale, înt!rire a ta şi a raţilor întru $ristos în lupta pentru +ine şi rug!ciunea cu metanii, precum urmea&!G 2) 0ecernia cu metanii, sau cu ceasul !r! metanii metanii de 7 sau 2 de +oa+e' a'trei aţe de 7 de +oa+e cu rug!ciunea lui lisus sau cincispre&ece minute cu ceasul9 +'o aţ! de 2 +oa+e cu rug!ciunea la Maica #omnului „Preas(nt! ;!sc!toare de #umne&eu, miluieşte-ne pe noi"' sau cinci minute cu ceasul9 c'o aţ! de 2 +oa+e cu rug!ciunea s(ntului &ilei „:inte Apostole, cuvioase sau mucenice))), roag!-te lui #umne&eu pentru noi"' sau dou! mi nute cu ceasul9 d'o aţ! de 2 +oa+e cu rug!ciunea s(ntului Harohi@ SShramu@ +isericiiS' sau dou! minute cu ces s ii iG e5 o aţ! de 2 +oa+e cu rug!ciunea )Ws(ntului &ilei clin cursul s!pt!m(niiG - luniG „:inţilor Arhangheli, rugaţi-v! lui #um-

ne&eu pentru noi"9 43

-marţiG

„:inte înaintemerg!torule %i Dote&!torule, roag!-te lui #umne&eu pentru noi"9 -miercuriG „:(nt! Cruce a lui $ristos, m(ntuieşte-ne pe noi cu puterea ta"9 -.oiG „:inţilor Apostoli, rugaţi-v! lui #umne&eu pentru noi" şi „:inte Ierarhe ;icoiae, roag!-te lui #umne&eu pentru noi"9 -vineriG la el ca miercuri9 ) - s(m+!t!G „oţi sinţii, rugaţi-v! lui #umne&eu pentru noi"9 - duminic!G „Preas(nt! reime, miluieşte-m!") 4)PavecerniţaG la el ca vecernia, cu dierenţa c! la Maica #omnului &icem dou! aţe de 7 +oa+e sau &ece minute cu ceasul) 7)Mie&onopticaG patru aţe de 7 +oa+e cu rug! ciunea lui lisus sau cincispre&ece minute cu ceasul, şi o aţ! de 7 +oa+e cu rug!ciunea Maicii #om nului sau cinci minute cu ceasul) 6)JtreniaG nou! aţe de 7 +oa+e cu rug!ciu nea lui lisus sau o or! cu ceasul, apoi trei aţe de 7 +oa+e cu rug!ciunea Maicii #omnului sau cincispre&ece minute cu ceasul) C(te o aţ! de 2 +oa+e cu rug!ciunea s(ntului &ilei, a s(ntului pa rohiei, a s(ntului s!pt!m(nii, ca la vecernie

sau c(te dou! minute cu ceasul şi o aţ! de 7 +oa+e la toţi sinţii sau cinci minute cu ceasul) L- a :(nta împ!rt!şanieG patru aţe ele 7 +oa+e cu ug!ciunea lui lisus sau cincispre&ece mi4F

nute cu ceasul) B aţ! de 7 +oa+e cu rug!ciunea Maicii #omnului sau cinci minute cu ceasul) 8)ParaclisulG dou! aţe ele 7 +oa+e sau &ece minute pe ceas) 3)Ceasurile l, 7, 8, 5G şase aţe de 7 +oa+e cu ug!ciunea lui lisus sau o or! sau dou! pe ceas şi dou! aţe de 7 +oa+e cu rug!ciunea Maicii #om nului sau &ece minute cu ceasul) #ac! nu ai mult timp li+er, c(nd c!l!toreşti cu auto+u&ul sau oriunde te-ai ala, în loc s! vor+eşti cu unul sau cu altul, uit!-te la ceasul t!u, închide-te în tine şi spune rug!ciunea precum am ar!tat mai sus) Prin o+işnuinţ!, atenţie neîncetat! şi rug!ciune neîntrerupt! te aci o ţint! greu de atins de cel viclean, împreun! cu acestea, cultivarea dragostei, a milostivirii, a credinţei, a comp!timirii, a evlaviei, a prih!nirii de sine, a n!de.dii în #umne&eu, a m!rturisirii şi împ!rt!şirii regulate te vor a.uta s! do+(ndeşti o mulţime de arme duhovniceşti şi te vei îm+r!ca cu harul lui #umne&eu ca şi cu o platoş!, în aşa el ca s! nu poţi i atins de s!geţile cele purt!toare ele moarte ale diavolului) #omnul a spusG „%!r! de Mine nu puteţi ace nimic") #e aceea, cunosc(nd +oala ta, ca s! nu te aci de ruşine, ci s! sl!veşti totdeauna pe at!l, pe %iul şi pe :(ntul #uh, acum şi pururea şi în vecii vecilor) Amin @ 45

 loc de epilo

:(ntul >rigorie :inaitul a înv!ţat lucrarea rug!ciunii minţii nu numai pe monahii :(ntului Munte, ci pornind de la :(ntul Munte a mers înv!ţ(nd rug!ciunea minţii p(n! în 0alahia, adic! în om(nia de a&i) #e asemenea, lumin!torul esalonicului, purt!torul de lumin! :(ntul >rigorie Palama, nu numai c! a scris scurte omilii prin care îndeamn! pe toţi creştinii s! se roage g(nditor şi cu inima, ci a trimis un cuv(nt lung ilosoilor loan şi eodor, care se alau în lume, cuv(nt în care le descoper! toate tainele rug!ciunii minţii) :(ntul #iadoh spune c! satana nu vrea deloc ca creştinii s! ale şi s! cread! c! el se al! în inim! şi de acolo îi lupt!, ci vrea s!-i ac! s! cread! c!-i lupt! din exterior) Apoi cei mai mulţi creştini, şi mai ales cei înv!ţaţi, cred c! de multe ori g(ndurile le vin din cugetare, nu dinl!untru, clin inim!) ?i asta ca s! nu înveţe s! lupte pe satana cu pomenirea din inim! a #omnului lisus Mristos, adic! cu rug!ciunea minţii şi a inimii) „împ!ratului veacurilor, veşnicului, nev!&utului, singurului înţelept #umne&eu se cuvine' cinste şi slav! în vecii vecilor) Amin")

Cuprins 1ota editurii

Părintele !erg"ie Cet#erikov$ /nvăţătura Cuviosului Paisie Velici0ovs0i- stareţul !ănăstirii Neamţ din !oldovadespre Ruăciunea lui lisus Pre#aţă 3de Mitropolit !erafim Boanlă5 7

învăţătura stareţului Paisie despre Rugă ciunea lui lisus, care se săv%r&e&te de minte în inimă

1'

Capetele stareţului Paisie Velici0ovs0i despre Ruăciunea inimii Predoslovie

()

Cuv%ntul * +espre rugăciunea minţii, care este lucrarea !finţilor Părinţi din vechime, %i împotriva hulitorilor acestei rugăciuni sfinţite si prea fără de prihană

FL 422

Cuv%ntul **

+e unde î%i are începutul această dumne #eiască rugăciune a minţii si ce mărturii din !f&nta !criptură aduc despre ea purtătorii de +umne#eu Părinţi

5F Cuv%ntul *+

+espre f aptul că această sfinţită rugăciu ne a

242

minţii este un me%te%ug duhovnicesc Cuv%ntul *V

Ce fel de pregătire tre"uie aceluia care dore%te să facă această dumne#eiască lucrare

247

Cuv%ntul V

+espre ceea ce este această sfinţită Rugăciune a lui lisus după calitatea %i lucrarea sa

248

Cuv%ntul V* +espre aceea cum tre"uie de la început să deprindem lucrarea acestei dumne#eie%ti rugăciuni cu mintea m inimă

27

424

8H de meditaţii duhovnice%ti despre Rugăciunea inimii Cuv(ntul traduc!torului

262

Meditaţia I

26L

Meditaţia a 4-a

263

Meditaţia a 7-a

26F

Meditaţia a 6-a

2L

Meditaţia a L-a

2L2

Meditaţia a 8-a

2L7

Meditaţia a 3-a

2L6

Meditaţia a F-a

2L8

Meditaţia a 5-a

2LF

Meditaţia a 2-a

28

Meditaţia a 22-a

284

Meditaţia a 24-a

286

Meditaţia a 27-a

28L

Meditaţia a 26-a

283 427

16300093-Meditatii-Despre-Rugaciunea-Inimii.pdf

Recommend Documents