144.Rachel Lindsay-Surorile-ScanNP.pdf

Rachel Lindsay Surorile

144

O femeie-copil, o femeie-femeie, fe meie-femeie, o femeie calculată... calculată... Pe Riviera italiană, în golful Rapallo, Ella, Fiona şi Gabriella, gravitează fără să ştie în jurul aceluiaşi bărbat... Dar cine este acest misterios Enzo, al cărui iaht a aruncat ancora lângă plajele din Portofino ? Cele trei femei sunt antrenate într-un fas cinant balet al dragostei,  în timp ce E lla sim si m te că o pasiune nebună îi tulbură viata... Regăsindu-şi calmul, se lungi din nou pe şezlon şez long, g, când câ nd i se se păru că zăreşte doi ochi într-un tufiş. tufiş. înainte îna inte de a avea timp să facă vreo mişcare, frun zele se dădură la o parte şi un bărbat ţâşni lângă fântână.

ISBN 973-580-078-0

Lei 2451 + 49 T.L. = 2500

RACHEL LINDSAY SURORILE

RACHEL LINDSAY

SURORILE Traducere din limba franceză de

IOA IOA N DR ĂGH ĂG HICI 

BUCUREŞTI

CAPITOLUL I Ella Channing se îndreptă, înlătură o şuviţă de păr rebelă care-i cădea pe frunte şi contemplă în delung golful Rapallo încins de soare, care se oferea privirii dincolo de fereastră. Nimic nu putea s-o ajute mai bine să suporte corvoada spălării veselei decât această minunată privelişte. Pe jumătate ascunsă privirii de tufele de begonia din grădină, curbele graţioase ale golfului, marcate ici şi colo de o spumă uşoară, păreau că ţâşnesc dintr-o mare transparentă în care sclipeau toate nuanţele de la verde la alb-argintiu. Mărginită de o fâşie de nisip alb, coasta ligură părea la doi paşi. Era totuşi o distanţă de cinci sute de metri şi, pentru a ajunge la plajă, trebuia să traversezi mai întâi parcul cu arbori exotici, să cobori câteva trepte tăiate în stâncă, să traversezi drumul care mergea de-a lungul coastei şi să o apuci pe mica scară de piatră care ducea la golfuleţu! se cret neglijat de turişti.  în sfârşit, pe ţărm ţărmul pustiu, pustiu, se putea admira gol gol  ful Tigullio cu salba lui de frumoase staţiuni : San Fruttuoso, Camogli, Santa Margherita, plajele lu xoase de la Portofino...

Dar era prea multă lume în această staţiune la modă, prea mulţi practicanţi de sporturi nautice şi trândavi bogaţi. Cu aceştia prefera doamna Muţi — frumoasa frumoasa romană romană la care ca re lucra tânăra tâ năra engle eng le zoaică — să-şi să-şi facă băile băile de soare. soare. în în felu felull acesta, ace sta, mica şi fermecătoarea enclavă săpată în stâncă de capriciul naturii era în întregime a Ellei şi a Fionei. Fiona ! îşi încruntă încruntă sprânc spr âncene enele le gândindu-se la sora ei mai mică. Oricât de departe mergeau înapoi amintirile ei, nu-i rămăseseră decât grijile pe care  î le pricin pr icinui uise se ! C h iar ia r pe vremea cân câ n d trăia trăi a mama mama lor, mereu plecată cu tatăl lor în cele patru colţuri ale lumii, Ellei îi revenise copleşitoarea responsabi litate a educaţiei ei, precum şi administrarea banilor şi rezolvarea tuturor problemelor familiale şi mate riale. Trebuia să admită că, în ciuda tristeţii resimţite, moartea mamei nu le schimbase cu nimic existenţa. Cât despre tatăl lor, fidel temperamentului său hoinar, găsise un post Intr-un loc îndepărtat în Ame rica de Sud, de unde nu venea decât o dată la doi sau trei ani pentru a verifica dacă „micuţele“ erau bine sănătoase şi pentru a depune bani în contul lor din bancă. Cu toată dragostea pe care i-o purta, Ella se sătura uneori până peste cap să ţină loc de mamă pentru sora ei şi năzuia că din când în când să poată trece misiunea asta pe umerii cuiva mai pu ternic. Cu un oftat melancolic, se întoarse la vesela ei. Când tocmai aşeza ultima farfurie pe suportul de scurs, intră sora ei. La nouăsprezece ani, Fiona emana un farmec juvenil care promitea să devină maî   înflorito  înfloritor. r. Silue Sil ueta ta zveltă, zveltă, părul lung, blond blond cu reflexe reflexe

cenuşii, chipul luminos cu trăsături fine şi ochii al-, boştri reprezentau idealul perfect de frumuseţe en-j g Iezească. Iezeas că. Ella, în schimb, cu buclele ei şatene, în care soa rele aprindea reflexe calde, ochii imenşi şi căprui şi pielea bronzată, aducea mai curând cu tipul fe meii latine de pe continent. — C e mult te laşi laşi aşteptată aştep tată ! exclamă Fîona. — Trebuie Trebuie să să term termin in cu vesela. — D a că nu te grăbeşti, grăbeşti, va fi prea târz târziu iu pen pentr tru u a coborî pe plajă. — Es Este te abia ab ia ora trei trei,, obiectă Ella. Sincer Sin cer vor vor bind, nu înţeleg de ce ţii atât de mult să mergem la Portofino pe o asemenea caniculă. Ne-am simţi de o mie de ori mai bine în golfuleţ. Enervată, Fiona ridică din umeri. — O , a r fi fi la fe fel de liniş liniştit tit ca în într tr-u -un n cimiti cimitirr ! Nu trece pe acolo nici măcar o pisică. Cel puţin; Ia Portofino există animaţie. — Şi o mulţ mulţim ime e de oameni oameni care ca re să te admi admire re,' ,' spuse Ella cu un zâmbet răutăcios. Fiona izbucni în râs. Oricât de expertă era, în toate împrejurările dovedea un simţ al umorului şi o fire veselă care te făcea să nu iei în seamă tem peramentul năvalnic şi fantezist. Ella îşi scoase şorţul şi-l agăţă în spatele uşii de Ia bucătărie. Dacă Fiona era atât de răsfăţată,' ea era singura răspunzătoare răspun zătoare.. Vai Va i ! Cum să nu-i nu-i ierte toate capriciile ! O simplă contrazicere era su-ţ ficîentă ca să-i provoace teribile crize de astm din care ca re mezina îşi îşi revenea reven ea cu greu şi Ella înce în cerc rca a im-ţ posibilul pentru a evita orice neplăcere. Desigur,' era o greşeală, dar cum să se opună ?

— Ar fi treb trebuit uit să-ţi să-ţi dau o mână de ajutor ca să speli toate astea, nu-i aşa ? murmură Fiona cu un aer vinovat. — înt într-ad r-adev evăr ăr.. — Nu sunt sunt decât decâ t o ingrată. ingrată. Uneori U neori mă mă între întreb b cum de reuşeşti să mă suporţi, adăugă ea cu tan dreţe. — Sunt mom momen ente te când câ nd şi eu mă mă întreb. întreb. — Este vina ta. ta. De fapt, fapt, nu eşt eştii destul destul de exi gentă cu mine, — Îmi vo voi aminti aminti asta ast a data viitoar viitoaree când câ nd vei re fuza să mă ajuţi la strânsul mesei. Fiona izbucni în râs şi, luând-o de braţ pe sora ei, o antrenă spre marea cameră pe care o îrnpărţeau de la sosirea la vilă. Nu avea vedere spre mare, ci spre înalţii chiparoşi negri, pinii maritimi şi lean drii care ascundeau pe jumătate o elegantă coloană clasică din spatele proprietăţii. — Ţi-am Ţi-am luat costum costumul ul de baie şi prosopul prosopul,, anunţă Fiona, fierbând de nerăbdare. Mergem ? Fără să-şi mai dea osteneala să se machieze, Ella îşi a ran ra n jă puţi puţin n părul. — Aşteaptă Aştea ptă o cli clipă pă,, vin vin acum. acum . Nu mă mă ma mai grăbi ! Mă extenuezi... Imediat îşi regretă iritarea. Fără îndoială, era pu ţin surmenată. Timp de opt săptămâni de când se aflau pe Riviera italiană, nu avusese nici măcar o singură zi de odihnă şi oboseala începea să se facă simţită. — Dacă: Da că: vrei, rei, diseară dise ară voi pregă pregăti ti eu cina, cin a, se se ofer of erii Fiona după o tăcere stânjenitoare. stânjen itoare. ; — Mare ispravă ! Doar Do ar un un fel de mâncare m âncare de  încălzit.  încăl zit. — Atunci, Atunci, vo voi spăla spă la eu vasele.

— Vom vedea diseară. dise ară. Ella nu nu ţinea să prelun prelun gească discuţia. Drumul până pâ nă la Po Porto rtofin fino, o, c a re urma viguros viguros configuraţia configura ţia coastei, coa stei, o ajută aju tă totu totuşi şi să-şi învingă învingă proasta dispoziţie. dispoziţie. în faţa irizaţiilo irizaţiilorr Mediteranei, Mediter anei, a acestui cer de un albastru intens şi a plajelor cu nisip alb întrerupte din câr.d în când de grupuri de stânci, cum să creadă că era doar la două ore de zbor cu avionul de aerul rece al Norfolk-ului ? Norfo Norfolk lk-ul -ul ! O ri ricc â t de tristă tristă şi ploio p loioasă asă era re giunea, acolo era casa ei şi câteodată i se întâmpla să dorească intens să se întoarcă acolo. — Norf Norfo olk-u lk-ull pare atât de departe, nu-i nu-i a şa ? — Pr Prec ec depart departe e pentru a-i acorda aco rda cel mai mic mic gând, replică Fiona cu nepăsarea ei obişnuită. — Ar fi to totuşi tuşi plăcut p lăcut să ne întoarce întoarcem m la noi acasă. — Ar fi o nenorocir nenorocire, e, vr vrei să spui. De altfel, altfel, G a  briella mi-a promis că... Se întrerupse, _sigură că trăncănise prea mult. Di plomată si discretă, Ella consideră că este de pre ferat să nu-i pună întrebări. De altfel, nici nu era nevoie. De câteva săptămâni, doamna Muţi o trata pe Fiona drept domnişoară de companie şi părea hotărâtă să o ia cu ea Ia Roma. Graţia Fionei şi nevoia ei copilărească de a plă cea, acţionaseră asupra ameţitoarei creaturi italiene care nu părea să se teamă de Fiona că ar putea atrage privirile admiratorilor ei. Dar asta pentru cât timp timp ? Dumnezeu Dumnezeu singur ştia ştia cum cum va va reacţiona G a  briella Muţi când îşi va da seama că Fiona, atât de blândă şi candidă pe cât era ea de brunetă şi si ropoasă, putea fi o posibilă rivală.

Dor, Dor, (o ce bun să-şi să- şi facă fa că probleme probleme ? Elia pre fera să evite, orice problemă cu stăpâne casei şi să nu spulbere prea repede iluziile Fioneî. în definitiv, erau acolo doar pentru perioada verii şi putea ori când să ia o hotărâre fa momentul oportun— cel puţin aşa spera. — îţi îţi place pla ce to tot atât de mult aici ? — Aş putea putea trăi răi aici aic i toat toată ă viaţ viaţa a 1 exc exclamă lamă Fiona Fiona cu entuziasm. Este extraordinar l — Nu întot întotdeaun deauna, a, iarna, se înt întâmpl âmplă ă să se facă foarte frig şi să plouă cu găleata. — Clima Clim a este mai mai blândă blân dă ca în Norfo rfolk. lk. Oricum ar fi, în octombrie, Gabriella mă ia cu ea fa Roma, lansă lan să ea dînt dîntrr-o o dată. Ella îşi înăbuşi un oftat de enervare. — Asta nu-î la fel cu Napoii. Riş işti ti să ai part parte e de o vreme ca la Londra. Fiona se înfurie. — încete înc eteaz ază ă să-mi vorbeş vorbeşti ti tot tim timpul despre ploaie plo aie şi tim timp p frumos. frumos. Ştii bine c ă nu pot suferi Anglia. — De ce c e ? Acolo avem avem un apartament apartament frumos şi mulţi prieteni. — Trei Trei camere cam ere cu bucătă bu cătărie rie şi o mulţim lţime e de pîpîsâlogi care te fac să morî de plictiseală, protestă Fiona. Asta poate fi bun pentru tine. Eu vreau să trăiesc şt să văd lume. — Şi eu, eu, imagineaz imaginează-ţ ă-ţii I spuse Ella cu asprime. asprime. Din nenorocire, asta nu este întotdeauna posibil. — Totul este posibil posibil când câ nd vrei rei cu adevărat. — Şi ttu u ce vr vrei cu adevărat ? — Eu... nu ştiu ştiu,, recunoscu recunoscu Fiona cu un aer ae r în căpăţânat. Dar ştiu că refuz să vegetez într-un oraş

de provincie unde fiecare îţi urmăreşte cea mai mică mişcare. Dacă Gabriella ţine s-o însoţesc la -Roma, eu... — Vom vorbi mai târziu târziu despre asta, a sta, o întrerupse Ella cu nerăbdare. — C u tine, întotde înt otdeaun auna a este la fel. De D e ce-i ce- i porţ porţii pică lui Gaby ? O consideri prea sofisticată sau... ? — Fîona, pent pentru ru numele numele lu luii Dumnezeu Dumnezeu ! exclamă Ella, exasperată. Am douăzeci şi trei de ani, nu şai zeci. Puţin îmi pasă dacă doamna Muţi este sofis ticată sau nu. Numai că... mă tem că viaţa cu ea nu va fi atât de uşoară cum îţi închipui tu. Dacă până acum s-a arătat binevoitoare şi puţin exigentă cu tine, în viitor rişti să te considere mai mult servitoare decât prietenă. — Ştiu Ştiu cum cum ss-o o iau, iau , afirmă afirmă f i ona foart foarte e sigură. sigu ră. Este de ajuns să-i aprobi în linişte toate spusele şi să stai deoarte atunci când un bărbat o curtează, nimic mai mult. Ella -îşi ridică, mirată, mirată, sprân spr âncen cenele ele.. Maturitatea şi accesele de cinism ale surorii ei o stupefiau şi o făceau să-şi evalueze propria naivitate. — Poate că aici, aic i, îţi îţi ajunge ajun ge să rămâi în umb umbră ră.. Dar fa ¡Roma, rişti să suferi din cauza asta. — D a că va fi fi cazul, o vo voi părăsi. părăsi. — C e dezi dezinv nvol oltu tură ră 1 Pent Pentru ru a merg merge e unde unde ? — Mă vo voî întoarce întoarce să locuiesc cu tine,., tine,., d acă ac ă raa raa mai primeşti, adăugă cu maliţiozitate. Dar am în credere. poate voi găsi ceva mai bun. — Mai bu bun 1? ■ — D a , un bărbat băr bat,, de exemplu.  — f î o n a I

— C â t de d e conformistă conformistă poţi fi fi ! Spune-ţi mai mai bi ne că d acă ac ă rămân rămân cu -Gab -Ga b ri rie e lla şî îi frecvente frecventezz prie prie--

tenii, am toate şansele să întâlnesc bărbatul visuri lor mele... - Fireşte, Fireşte, a ş prefer prefera a să nu rămân rămân cu doamna Muţi, dacă tu... - încetineşte încetineşte ! exclamă exclamă deodată Fiona. Ea aadresa un salut larg cu mâna spre o maşină cu care tocmai se încrucişau. Intrigată, Ella aruncă o privire în oglinda retro vizoare şi văzu Fiat-ul doctorului Redi oprind la mar ginea şoselei. Involuntar, frână şi opri. - De ce i-ai i-ai făcut semn semn docto doctorul rului ui Redi să ooprească ? - l-am l-am spus numai numai bună bună ziua. Poate Poate că doreşt doreşte e să ştie numai dacă mă simt bine sau dacă tu  eşti  într-o formă formă grozavă, groza vă, insinuă insi nuă ea. ea . - Simplul Simplul fapt de a ne vedea împreună a r fi tre buit să fie de ajuns ca să-l liniştească. Cu toate toate aces ac este tea, a, coborî coborî geamul pent pentru ru a-l a- l în în tâmpina pe tânărul bărbat care traversa şoseaua alergând. De departe, cum era îmbrăcat în blugi şi cu o bluză cu mâneci scurte, nu avea înfăţişarea unui medic, medic, dar impresi impresia a acea ac easta sta se estompa estompa înaintea chipului energic şi a expresiei accentuate a ochilor luii albaştri. Competent şi eficac lu efic ace, e, se dovedise dovedise de mare mare ajutor atunci când cân d Fiona Fiona avusese criza criza a ceea grozavă şi gravă în urmă cu două luni. După aceea, trecuse de mai multe ori pe la vilă şi sunase adesea să se intereseze dacă pacienta Iui era bine.  în zad za d a r susţin sus ţinuse use Fiona Fio na c ă tână tâ năru rull doctor se a găţase de acest pretext pentru a veni să vadă sora, mai degrabă decât bolnava, Ella era convinsă că fer mecătorul doctor Redi era er a interesa int eresatt de sora ei ei c a bărbat şi nu ca medic.

— Bună ziua, docto doctore re.. C e mai mai faceţi ? întreba întreba Eila. — Foar Foarte te bi bine ne ! Se aplecă ap lecă spre spre Fiona, Fiona, care-l privea cu un aer ironic. — Vrei să ne însoţ însoţeş eşti ti ? îi întreb întrebăă ea cu c u îndrăz îndră z neală. Noi mergem să ne scăldăm Ia Portofino. — Eu las plajele pla jele din Port Portof ofin ino o turi turişt ştilo ilor. r. In ceea ce ea ce mă priveşte, prefer micile golfuleţe necunoscute vilegiaturiştilor. — C e coincidenţă ! Aveţi acele ac eleaş aşii gust gustu uri ca Ella, Va trebui să vă duceţi să înotaţi împreună. Nici eî  nu-i place Portofino. — O h, recuno recunosc sc că plaja est estee superbă. superbă. Num Numai ai că, pentru mine este prea multă lume acolo. Îmi în chipui că aţi terminat pilulele pe care vi le-am pre scris, adăugă el, aplecându-se şi mai mult prin por tieră. De ce nu mi-aţi cerut o altă reţetă ? — Pent Pentrru că nu am avut avut nevoi nevoiee de ea. Sunt c â  teva săptămâni de când nu am avut nici o criză. Soarele şi clima aceasta admirabilă îmi fac mai mult bine decât toate medicamentele din lume. — Trebuie Trebuie să înţel înţeleg eg că aveţi aveţi intenţi intenţiaa ca de a cum înainte să vă lipsiţi de ele ? întrebă el cu un zâmbet îngăduitor. — înt întocmai ! — Fiona ! inter interven venii Ella cu reproş reproş în tim timp ce fata răzvrătită izbucnea în râs. — Sunt Sunt sigur sigurăă că doc doctoru torull Redi apreciaz ap reciazăă since ritatea mea. Pretinde chiar că este bună pentru să nătatea mea. Nu-i aşa, doctore ? , — D a , numai c ă uitaţi uitaţi ceva ce va.. — Ce an an u m e ? ; C ă adevăr ade vărul ul trebuie temperat de raţiune. raţiune.

Zâmbetul satisfăcut al Fionei se întunecă o cli pă, dar îşi regăsi îndată buna dispoziţie. — Ştiţi Ştiţi unde ne n e găsiţi găsi ţi da d a c ă vă hotărâţi hotărâţi vreodată să vă scăldaţi pe plajele pentru turişti, aruncă ea cu puţină insolenţă. — Mă tem că om prea mulţi pacienţi de vizitat» Se întoarse spre maşina fur, după ce le adresă un mic salut cu .nana. — Sunt sigur sigurăă că murea urea de dori dorinţ nţaa de a ne în soţi, ţi, spuse Fiona. Fion a. De D e ce c e nu l-ai încurajat încu rajat ? — Italienii nu a u nevoie nevoie de încur înc uraja ajare re pent pentru ru o  însoţi  însoţi o femeie frumoasă, frumo asă, obiectă obie ctă Ella. Ell a. — Doctor Doctorul ul Redi Redi,, do. do. întotdeauna întotdeauna este atât atâ t de formalist. — Nu chia ch iarr atât de mul multt. Îm Îmi vine vine greu să mi-l i-l imaginez pe doctorul Grantley oprindu-se fa margi nea drumului ca să te întrebe cum o ducî cu sănăta tea. — Pent Pentru ru c ă doct doctor orul ul Grantley este este deja căsătorit, replică Fiona sigură pe sine. Doctorul Redi este în căutarea unei soţii. începu s-o fixeze pe sora ei cu o privire ironică, pe jumătate apreciativă. — încetează să mă ma mai pri priveşti a şa. şa . — Recunoaşt Recunoaştee că nu vene veneaa la vil vilăă c c s-o vadă vadă pe Gabriella. — Poat Poatee c ă venea în speran speranţa ţa să te întâlnească pe tine, sugeră Ella. Presupunerea aceasta o făcu pe Fiona să izbuc nească într-un râs nebun. — Un doct docto or, chia ch iarr băiat băia t frum frumos os şi şi libe liber, r, este obişnuit să te îngrijească, nu să te curteze. Ella oftă ftă resemnată şî preferă să aband aba ndone oneze ze su biectul. La ce bun să insiste ? Nu-i rămânea decât

sâ spere câ observaţiile ei vor sfârşi prin a o îndemna pe sora ei sâ se gândească Ia pericolele vieţii uşoare propuse propuse de Gab G abrie riella lla.. Din păcate, Fiona era uşor uşor de  înşe  în şela latt şi trebuia trebu ia mai mult c a oricân ori când d şâ rămână rămâ nă vigi lentă ca s-o ferească de greşeli pe această fată fer mecătoare dar zăpăcită.

CAPiTOLUL I! Seara, Ella s-a chinuit mult timp până să adoar mă. mă. Scăldatu Scăl datull acesta ace sta pe pe una dint dintre re plajele supra sup ra populate de la Portofino, o epuizase şi o iritase. Este adevărat că nu mai avea obişnuinţa să se piardă în mijlocul mulţimii şi senzaţia aceasta îi era din ce în ce mai supărătoare. Dacă se gândea bine, nici nu era de mirare. Ieşea atât de puţin. In anunţul din Times, nu era vorba decât despre  întreţine  între ţinerea rea uneî vile cu ci cin n ci cam ca m ere, er e, a p ro roa a p e de ist mul de la San Fruttuoso, fără munci dificile. împin să de un impuls subit, Ella telefonase la numărul in dicat în anunţ şi, două zile mai târziu, o întâlnise pe Gabriella Muţi în apartamentul ei de Ia Savoy. La telefon, telefon, doamna Muţi uţi îi părus pă ruse e o perso pe rsoan ană ă mai liniştită şi sobră decât era în realitate. Abia de vreo vreo treizeci de ani, an i, îmbră îm brăcat cată ă în negru şi şi mo mov, îşi  înch  în che e ia cu toată co coch chet etăr ăria ia doliul după du pă un so soţţ boga bo gatt şi mult mai în vârstă decât ea.  îi exp ex p lica li case se îndelung îndel ung c ă a n u l a c e s t a se hotă ho tărâ râse se să-şi petreacă vara în casa ei de pe Riviera italiană unde servitorii eî refuzau să o însoţească din cauza căldurii. în consecinţă, avea nevoie de cineva care să se ocupe de câteva treburi majore de rutină, de cumpărături şi de mese.

— Eu ies ies aproap ap roapee in in toate toate serile, serile, iar când ră mân la vilă mâ mulţumesc cu o omletă şi o salată, crezuse de cuviinţă să precizeze ca să o liniştească,  în timpu timpull zilei, o femeie din partea part ea locului, loculu i, doamna doa mna Viga, îmi serveşte de bucătăreasă. - în cazul acesta, dacă da că vă gând gândiţ iţii că aş pute puteaa face treaba, accept bucuroasă, răspunse Ella. - Fără Făr ă să ezit ezitaţi aţi ? se mirase mirase GabrieNa priv privin indd-o o cu o curiozitate dublată de neîncredere pe această secretară cunoscătoare a trei limbi, care se grăbea să accepte o slujbă inferioară şi destul de prost plă tită. Plăcerea băilor de soare sau demonul călăto riilor vă incită să părăsiţi Anglia ? Ea clătină din cap, zâmbind. - Îmi plac foarte foarte mu mult amând am ândou ouă, ă, dar d ar plec plec din cauza surorii mele. Suferă de astm şi doctorul i-a re comandat o climă mai caldă. La nouăsprezece ani, este complet capabilă să mă ajute Ia întreţinerea vi lei dumneavoastră... cu titlu de compensaţie, preci zase ea în faţa încruntării reprobatoare a sprânce nelor interlocutoarei ei. Aceasta se destinse îndată. - D a c ă vă gândiţi gândiţi să vă mu mulţu lţumiţi iţi cu un singur singur salariu, nu văd nici un inconvenient ca sora dumnea voastră să vă însoţească. După aceea, totul mersese foarte repede şi, la în ceputul luni luniii mai, mai, Ella şi Fiona se instalaser instal aserăă în Villa Laure La uretan tanaa pe care ca re GabrieNa GabrieN a Mu Muţi o ocupa pe coasta iigură. Nu-i trebuise mult timp Fionei ca să o cucereas că pe stăpâna casei cu care împărtăşea gustul pen tru toaletele exotice şi ţipătoare şi Ellei pentru a-şî  da seama că cele „câteva treburi menajere de ruti nă” îi luau aproape tot timpul.

Nu numai că frumoasa clădire centenară adăpos tea camere imense în spatele zidurilor ei ocru-roz şi a sculpturilor fastuoase ale faţadei dar Fiona, departe de a-şi ajuta sora mai mare, lâncezea toată ziua pe plajă plaj ă sau o însoţe însoţea a pe G abrie ab riella lla.. Ca C a să nu nu o a jute, întotdeau înto tdeauna na a vea ve a ceva ce va de f ă c u t : să ducă du că o c a r  te la bibliotecă, de cumpăr cum părat at farduri farduri,, de a ran ra n jat ja t flor florii  în vaze sau sa u o mulţim ulţime e de mici servicii pe c a re doam do am na Muţi î le cerea fără întrerupere. Oftă adânc şi se întoarse spre patul de alături în care ca re dormea dormea acea ac eastă stă feme femeie-c ie-copil opil în a cela ce laşi şi tim timp fragilă şi atât de plină de viaţă. Ce grea responsabilitate apăsa pe umerii ei ! Avea cu adevărat intenţia să o urmeze pe Gabriella la Rom Ro ma ? Ce C e viaţă viaţă de adoles ad olescen centă tă spera să ducă ducă ea acolo ? în caz contrar, unde vor locui amândouă ? Vor găsi măcar o altă slujbă prin împrejurimi ? Când se gândea la viitor, îşi închipuia dinainte problemele care nu vor întârzia să apară şi se temea de mome momentu ntull cân câ n d doamna doa mna Muţi Muţi se va întoarc înt oarce e în capitală. Dar la ce bun să se chinuiască cu gânduri negre ? Chibzuind mai bine, se bucura cu anticipaţie că va scăpa de „cele câteva treburi menajere de ru tină" care-i reveneau. Va regreta numai prezenţa to nică şi simpatică a doamnei Viga, bucătăreasa, cu care ca re îi plăc pl ăcea ea să flecăre flec ăreas ască că toate toate ni nimic micuri urile. le. Aşa aflase, printre altele, că Gabriella fusese manechin la o mare casă de modă pariziană, că ademenise un bogat om de afaceri care o luase în căsătorie şi că la moartea lui, cu cinci ani în urmă, rămăsese cu o moştenire mai puţin consistentă decât sperase. Era evident că defunctul ei soţ îşi cheîtuîse cu largheţe banii ban ii pent pentru ru a -i ofer oferii existenţa existenţa luxoasă la care ca re ea aspirase.

— Este ste depart departe e de a fi fi săracă, sărac ă, concluzion concluzionase ase Giovanna Viga cu pitorescul ei accent calabrez. Dar are gusturi atât de costisitoare încât se crede ajunsă aproape la sapă de lemn. — C hiar hia r dacă dac ă doarm arme în în sat satin. — Curând Curâ nd va dormi chiar ch iar în mătase mătase,, replicase Giovanna cu aerul cuiva care ştie multe. — Vă gândi gândiţi ţi la un un bărbat ? — în cazul ei, ei, obli obliga gator toriu iu.. Şt Ştiu că a înhăţat pe unul anul trecut. Pe vremea defunctului Muţi, detes ta să vină la Villa Lauretana dar acum, că poate  împuş  împ uşca ca doi iepuri dintr-o dintr-o dată da tă,, este cu totu totull altc al tcev eva. a. — Doi iepu iepuri ri din dintr-o r-o dată ? — Da, Da , să facă fac ă o partidă partidă bună bună în regi regiune une şi îîn n acelaşi timp să-şi închirieze apartamentul din Roma unei unei perechi de america am ericani ni bogaţi. De ce credeţi credeţi c ă avea nevoi nevoie e de o menajeră ? Pentr entru u că cei cărora că rora le-a închiriat apartamentul au pretins ca servitorii să rămână în serviciile lor, pur şi simplu. lată cum se explica faptul că Gabriella nu refu zase să o primească pe Fiona. Fără să cheltuiască un ban în plus, avea o servitoare suplimentară. Pentru o femeie atât de grijulie cu poziţia ei so:ială, era ocazia visată. Şi apoi, avea nevoie să-i ia ochii viitorului soţ. Cine era oare acest milionar mis terios care locuia în port şi pe care-şi pusese ochii Gabriella ? Să fi fost unul dintre invitaţii care frec ventau vila ? Nici unul dintre ei nu părea să suscite  în mod deoseb deo sebit it favorurile stăp st ăpân ânei ei case ca sei. i. Gabriella avea de gând să dea în curând un mare dineu dineu şi şi,, judecând judecân d după atenţia cu ca re alegea me me niul, era gata să parieze că va fi invitat domnul Muţi numărul doi.

Ella se răsuci în patul patul ei, gândin gân dindudu-se se !a lunga listă ce-i fusese încredinţată : jerbe de flori, cărţi şi reviste de artă aranjate ici şi colo pentru a da im presia că era de o cultură rafinată... Ce ironie dispreţuitoare ! Cât timp va putea să mai înşele ? Ea care ca re nici măcar mă car nu deschide desc hidea a un ziar ? Amânâ Am ânând nd o ridicare indiferentă indiferentă din umer umerii ca ca răspuns, pentru mai târziu, alunecă puţin câte puţin  în so som mn. Ca de obicei, era în picioare înainte ca Gabriella şi Fiona să fi deschis ochii. Când Fiona intră în bucă tărie, apa din cafetieră începuse să clocotească. - De ce c e nu m-ai -ai tre trezit ? întrebă întrebă Fiona, frecându-se la ochi cu un gest copilăresc, - Ai putea să-i duci micu micull dejun doamnei Muţi, uţi, sugeră ea, văzând-o muşcând dintr-un corn. Fiona aruncă o privire posacă spre tavă şi, oftând resemnată, fugi în grădină de unde aduse un boboc de trandafir trandaf ir pe care ca re îl îl puse într-o într-o vază mică mică în într tre e farfurioarele cu miere şi dulceaţă. Lăsând-o pe Fiona să ducă tava cu micul dejun, Ella se aşeză Ia masă. Ziua ameninţa să fie toridă. Dacă voia să scape de căldura mare, avea tot inte resul să plece la cumpărături chiar acum. Dar mai  întâi trebuia treb uia să revină Fiona Fio na ! Cum a c e a s ta întârzia, întârzia , se duse să o caute în camera Gabriellei. Bineînţeles nepăsătoarea flecărea cu văduva fără măcar să-i pese de sora ei. - Bună ziua, doamnă Muţi, uţi, salută Ella şi şi se se în toarse repede spre sora ei. Fiona, trebuie să plec la cumpărături. Frigotehnistul mi-a promis că va trece în dimineaţa asta să se uite la frigider. Nu ai altceva de făcut decât să-l conduci la bucătărie.

— Să nu-m nu-mii spuneţi spuneţi că este este din din no nou în în pană p ană I exclamă Gabriella. — D a că nu este este reparat imed imediat iat,, mă tem că va trebui să cumpă cum păraţ raţii unul unul nou, nou, spuse spu se El la pe un ton ton fără replică. — Nu este este atât de de vech vechi. i. — Are mai mai mu mult de zece ani şi şi merge mergea a doar la  jumă  ju mătat tate e atunci atun ci cân câ n d am venit noi. D a c ă rămâne rămâ ne mai mult timp în starea asta, veţi avea nevoie de unul nou pentr pentru u recepţia de săpt să ptăm ămân âna a viitoare. viitoare. Numai dacă nu intenţionaţi să serviţi pepene cald şi înghe ţată topită, insinuă ea cu un pic de perfidie. O cută de iritare subţie buzele pline ale Gabriellei Muţi. Se abţinu totuşi de la orice replică. Ella profită de aceasta să plece. Gabriellei nu-i plăcea să se vorbească despre bani şi nu-i era de nici un folos să o înfrunte pe această temă şi să-i suporte enervarea. Câteva minute mai târziu, se angaja pe şoseaua care ducea la Portofino la bordul micului Renault 5 al Gabriellei. Perspectiva de a merge la piaţă era de ajuns ca să-şi recapete buna dispoziţie. îi plăcea acestă ambianţă italiană şi expresivă iar dacă nu ar fi fost atât de ocupată, ar fi venit cu plăcere să rătă cească pe acolo. Din nefericire, munca ei la vilă nu-i permitea să prelungească aceste plimbări. „Câteva treburi mena  jere  je re de rutină !" Do Doam amna na Muţi uţi îşi bătuse bătu se joc de e a . De mult ar fi demisionat dacă nu ar fi fost Fîona şi crizele ei de astm. Trebuia să cureţe şi să aranjeze vila... fără să mai mai pună la la socoteală soco teală acel ac el dineu dineu de pregătit săptămâna viitoare. îşi imagina deja faţa de

masă plină de broderii, şervetele de spălat şi căl cat, canapelele de pregătit... Un claxon puternic, urmat de un scrâşnet stri dent de pneuri o scoaseră brusc din gândurile ei în tunecate. Cu un fior de groază îşi dădu seama că luase un viraj aproape pe stânga, şi era gata să se lovească de vehiculul care venea din sens invers şi care o evitase deviind spre marginea drumului. Lip sise atât de puţin... Cu inima bătând cu putere, opri maşina la mar ginea gin ea şoselei şose lei pen pentru tru a verifica verifica d acă ac ă şoferul şoferul nu era rănit şi să-şi ceară scuze. Dar bunele ei intenţii dispăruseră ca luate de vânt înaintea privirii ucigătoare a unor ochi cenuşii şi torentului de invective care se abătură asupra ei. C e personaj grosolan grosolan ! D a că era vinovat vinovată, ă, nu era momentul să se arate atât de dezagreabil. Drept cine o lua ? Furioasă că este apostrofată în felul acesta. ces ta. demară şi plecă fără alte forma formalit lităţ ăţi. i. Un b ă  dăran I Dar, amintirea necunoscutului furios o urmări până la Partofîno. Ochii aceia de un cenuşiu ciudat, între argintiu şi culoarea oţelului, tremurând de mânie pe un chip oacheş... sau poate doar bronzat, accep tând situaţia câ era grec sau levantin... Latinii, de la Alpi la Asia Micâ, au adesea tenul acesta... Părul des şi negru a! bărbatului făcea foarte verosimilă această ascendenţă. Ajunsă la piaţă, uită repede incidentul şi se con centra cu vie curiozitate asupra tarabelor cu dovle cei, ce i, vinete vinete,, pepeni galbeni, g albeni, castraveţi, ro roşi şiii şi alte le le  gume. Do Doam amna na Mut Mutîî spera să creeze cre eze în jurul ei o impresie de lux, pe de altă parte îşi controla cheltuie lile până la ultima liră şi de fiecare dată când ea se

 întorcea  înto rcea d e ¡a piaţă, piaţă , nu uita să-i să- i verifice cu atenţie ate nţie socotelile. După ce alese cu grijă brănzeturile şî cumpărase o potârniche, consultă orologiul turnului-dopotniţă.' Oare avea timp să facă o scurtă plimbare în partea să admire admire navele navele ccre-i ccre -i plăcea plă ceau u atât atâ t de mult mult ? Din păcate, era târziu. Părăsind cu regret vechiul port şi mulţimea de ambarcaţiuni care se balansau pe valuri, se întoarse la vilă, promiţându-şi să vină mai târziu, să privească cu mai multă atenţie iahturi le şi velierele, numeroase în acest sezon, * •fr

*

După Dup ă masa de prânz prânz care ca re s-a prelung prelungit it până pân ă după-amîază, începu să aranjeze veşmintele de preţ ale Gabriellei care zăceau răvăşite în toată casa.. Ea bănuia câ-şi cheltuieşte toţii banii pe aceste creaţii ale croitoriei de lux, pe care le trata fără menaja mente. Fără îndoială, spera ca în felul acesta să atragă soţul bogat care să o secată din situaţia difi cilă în care se scufunda zi după zi. Scutură Scu tură din din cap ca p în semn semn de dezaprobare. Viaţa Gabriellei era goală, artificială şi dezolant de inuti lă. Ce bine ar fi ca Fiona să nu o însoţească nicioda tă la Roma I Cine ştie ce fel de bărbaţi frecventa ea acolo ? Pentru ei, Fiona nu ar fi fost decât o pradă uşoară căreia să-i promită căsătoria şi apoi să o abondoneze imediat. Ce şoc ar fi pentru această ado lescentă gingaşă ! Cu atât mai mult cu cât ea nu va fi probabil acolo să o consoleze, Chiar dacă ar fi putut găsi cu uşurinţă o slujbă  în cap ca p ita it a lă, lă , perspectiva persp ectiva de a locui a c o lo nu î se pă-

rea deloc de loc potr potriv ivit ită. ă. Viaţa era prea scumpă, scu mpă, iar ea se va simţi prea singură. Deodată se auzi strigată şi coborî repede în hol unde Fiona o aştepta nerăbdătoare. - Gabrie Ga briella lla tre trebu buie ie să mear meargă gă Ia Ia Rappalo, Rappalo, la co coa a forul ei şi eu o însoţesc, o anunţă pe nepusă-masă. - I a r ! Este ste o treab treabă ă nebun nebună ă de de făcut făcut aici. Când C ând aveţi de gând să vă întoarceţi ? - La cină, cin ă, presup presupun. un. Mă duc să o în într treb eb.. - Nu, nu-i nu-i nevoi nevoie. e. Voi pregăti pregăti o gustare rece, pentru că în seara asta ies şi eu, decretă ea cu as prime. - Unde te duci duci ? se miră miră Fiona, descumpănită. descump ănită. - în încă că nu ştiu, ştiu, dar da r este lucru hotărât, hotărât, nu rămân la vilă: Până Pâ nă şi serv servito itorii rii a u dreptul la o zi de odihnă. La aceste cuvinte, obrajii palizi ai Fionei se aprin seră şi păru atât de descumpănită încât Ella îşi re gretă imediat comportarea. - D a că vrei, rei, po pot să renu renunţ să o însoţesc însoţesc pe pe G a  briella ca să te ajut, propuse ea, plină de bună voinţă. - Nu, Nu, nu este este necesar, necesa r, spuse Ella îmblânzinîmblânzindu-se. Dacă nu te întorci prea târziu, vom ieşi îm preună. - Voi fi înapoi la ora şapte, îţi îţi pro rom mit. it. De ce nu am merge la cinema ? - La ci cine nema ma ? - Da, Da , ştiu ştiu o sală sa lă frumoasă frumoasă în în apropierea apro pierea portu portu lui. Am auzit-o pe una dintre prietenele Gabriellei vorbind despre ea, zilele trecute. - De acord, spuse Ella. To Totuşi tuşi,, dacă d acă vei întâr zia, să ştii că nu te aştept.

Era Fiona în stare să-şi ţină promisiunea ? Se în doia de asta. Astfel că a fost surprinsă să vadă ma şina Gábriellel revenind exact înaintea orei stabilita şi pe Fiona ţâşnind afară cu un pachet în mână. — Am un cado ca dou u pent pentru ru tine ! exclamă excla mă ea. ea . Din partea mea şi a lui Gaby... în fine, mai degrabă a lui Gaby. Un cadou ? Din partea Gábriellel' ? Aşa ceva nu se mai întâmplase niciodată. Intrigată, Ella desfăcu pachetul şi scoase un minunat şal roz din mohair. — O h ! murmu rmură ea, descumpănită d escumpănită de acest c a  dou costisitor. — Ştia Ştiam m că o să-ţi ă-ţi placă. Şi apoi, apoi, culoarea culoa rea asta te prinde foarte bine. — Trebuie să fi fi costat o avere. ave re. Nu po pot să-l pri mesc. — L-aţi L-aţi meritai meritai din din plin, plin, interve interveni ni o voce voce hotă râtă în spatele ei. Ella aruncă o privire cu coada ochiului. Cadoul acesta reprezenta cel puţin salariul ei pe o săptă mână, iar ea ar fi preferat de o mie de ori o majo rare. Dar momentul ar fi fost prost ales pentru a face o asemenea remarcă. — Es Este te foa foarrte amabil din din partea dumneavoastră, dumneavoastră, dar... — Nu există există nici nici un un dar, o întrerup întrerupse se G a b riella rie lla.. Este ai dumneavoastră şi nu mai este nimic de spus. Fiona mi-a explicat că în seara asta mergeţi la ci nema. Am să profit să mă culc mai devreme. Mâine, noaptea riscă să fie lungă. Se despărţi de ele cu un zâmbet vesel. Timp de o clipă, cuta aspră care-i strica linia senzuală a bu zelor rujate se aten at enuă uă,, redându-i redându -i un farmec farmec tine resc.

Fără îndoială, se gândea ia acea frumoasă par tidă a cărei vizită o aştepta cu atâta nerăbdare. Totuşi, pretendenţii nu-i lipseau. Cu toate aces tea, Gabriella era greu de mulţumit şi aşteptase mulţi ani înainte de a întâlni bărbatul ideal. Şi acesta în că se lăsa aşteptat, căci după cum spunea doamna Viga, îl cunoştea de peste un an, fără ca el să se ho tărască să o ceară în căsătorie. Cât timp va dejuca el oare capcanele acestei frumcase şi fermecătoare văduve dispuse la orice pentru a-şi redobândi pozi ţia socială ?

CAPITOLUL Iii  înst  în stel elat ate e în maşin ma şină, ă, Fiona Fio na îi împărtăşi Filei moti oti vul bruşte! generozităţi a Gabriellei. — Este vor vorba ba despre un un bărbat, să ştii ştii.. Viito rul soţ. — Cine Cine es este ? — Mister Mister.. To Tot ce pot să-ţi să-ţi spun, este că-i că -i italian dintr-o mamă englezoaică. Nu-î trece sub tăcere pe cei vreo zece pretendenţi oare se învârtesc în jurul ei, dar rămâne foarte discretă asupra acestuia. — în cazul aces ac esta, ta, de despre el ?

unde ştii că este este vor orba ba

— A tele telefon fonat at de dimineaţă, dimineaţă, când erai plecată la piaţă şi eu am fost Gceea care am răspuns. Ar fi trebuit trebui t să o vezi vezi cum mi-a smuls receptorul din mână ! Şi ce privire avea ! Era complet schimbată. După câte am înţeles, e! 'a sosit abia ieri... Dar, ia spune, ce film vom vedea ? întrebă văzând că Ella  întră în p a rca rc a rea re a uriaş ur iaşul ului ui centru comerc com ercial ial ce a d ă  postea cinematograful. “ îţi mărturisesc mărtur isesc c ă nîcl nu nu m-a m-am m gândit gând it să mă uit în program. Voiam mai cu seamă în seara asta să plec ple c de la vilă.’ vilă.’ •

- Ai de lucru lucru mai mai mu mult decâ de câtt ţi-ai închipuit, nu-i aşa aş a ? Şi Şi asta din cauza cau za mea. ea. Dacă Da că te.aju te .aju tam mai mult... — Nu puteai, o întreru întrerupse pse Ella, coborând din din ma şină. De când Gabriella s-a ataşat de tine, ţine să te aibă mereu în preajma ei. — Nu am venit venit aici ca să-i serve servesc sc drept drept dom dom nişoară de companie. Cu toate că dacă stau să mă gândesc, nu-mi displace. Am impresia că trăiesc o altă viaţă. — Doamn Doa mna a Muţi trăieşte într-o într-o lu lum me care ca re nu este este a noastră. — Totuş otuşi, i, o împă împărţi rţim m cu ea. ea . - De departe. Când Câ nd se va va sătur sătura a de tine... tine... - De ce să se sature sature de min mine e ? ii ii place p lace să fle fle-cărim împreună. - D a că se recăsătoreşte, recăsătoreşte, va vedea probab probabil il pre zenţa ta cu ochi mai puţin binevoitori. Tu eşti tâ nără şi frumoasă şi rişti să o laşi în umbră. - Vorbeşte pen pentr tru u tine. tine. Nu m-aş m-aş mir ira a ca doc do c torul Redi să fie îndrăgostit de tine. De ce nu-! în cura cu rajez jezii ? E o prost prostie. ie. Este o partidă bună, bun ă, oricât oric ât de puţin ţi-ai dori să fii soţie de medic. Ella îşi muşcă buzele ca să nu-i răspundă. Când Fionei îi intra în cap o idee, era foarte greu să i-o scoţi. Se pregătea să cumpere bilete la casă când un gând îi trecu fulgerător prin minte. Jambonul şi cornurile Gabriellei ! Uitase complet să le cumpere di mineaţă. Numai asta îi mai lipsea. - Du-te Du-te înainte. înainte. Am Am două cumpărături de făcut şi mă întorc. — Nu mă mă vei găsi în întuneric. întuneric. — Voi Voi aştept aştepta a să se aprindă lu lumi mini nile le..

După un zâmbet afectuos, se grăbi spre supermagazinu! din apropiere. Spre ghinionul ei, acesta era atât de mare încât tot căutând, îşi dădu seama că mai avea nevoie de o mulţime de lucruri şi, când reveni reveni la cinematograf, cinema tograf, nu nu numai numai că ducea duc ea două pachete grele, dar filmul începuse deja. Se strecură cu mare grijă înăuntru şi luă loc în ultimul rând. In întunericul acela, nu avea nici o şansă să o repereze pe Fiona. Cu toate acestea, uitând încetul cu încetul de film, care era mediocru, îşi căută cu privirea sora printre spectatori. Viîegiaturişti, turişti străini, membri ai echipajelor numeroaselor nave care ancoraseră în port, nimic nu-i deosebea pe unii de alţii. Blugi, pulovere sau bluze, păr semilung, părea să fie regula pentru aceşti oameni a căror singură grijă era doar să se distreze. Tresări brusc văzând genericul defilând pe ecran,  în tim timp ce luminile se aprin ap rinde deau au una câte câ te una. una . Ridicându-se, se strădui să zărească pletele blonde ale Fionei. Deodată, pe rândul al zecelea, distinse o siluetă fragilă care părea angajată într-o discuţie anim an imat ată ă cu c u vecinul ei. Fiona Fio na ! El la îi îi făcu fă cu semn, da dar ea era prea preocupată ca să observe.  în sfârşit, sfârşit, se ridică şi se trez trezii a p ro roa a p e imediat în în conjurată de un grup de bărbaţi dominat de statura impresionantă a vecinului ei, aproximativ un metru nouăzeci, un păr creţ şi negru ca smoala, umerii largi de atlet, şoldurile înguste mulate în blugi şi muşchii proeminenţi sub tricoul marinăresc. Ceva la el îi amintea de cineva. El se întoarse brusc şi descoperi strălucirea rece a ochilor lui cenuşii. Fulgerător, îl recunoscu pe străi nul care-i vorbise atât de grosolan în dimineaţa a-

ceea. Oh, nu ! Dintre toţi spectatorii prezenţi în sală, de ce trebuia ca, Fiona să flecărească tocmai cu el ? Inăbuşindu-şi un oftat exasperat, aşteptă ca sora ei să se apropie, rugându-se cerului ca necunoscutul să nu-i dea atenţie. — Ella ! începusem începusem să mă mă neliniştesc neliniştesc ! — Este Este tocma tocmaii ce obser observ, v, răspun ră spunse se EHa EHa, evitân evitând d să-l privească pe uriaşul brunet care o ţinea pe Fiona pe după umeri. — Pe cuvântu cuvântull meu meu, ai cărat că rat tot magazinul magazinul I pufn pufnii Fiona, Fiona , indicând cu bărbia bărb ia pachete pac hetele. le. Parcă spuneai că nu ai decât două cumpărături de făcut. — Nu numai. Vii ? insistă insistă ea, grăbită gr ăbită să term termin ine, e, Din păcate, Fiona nu părea hotărâtă să se des partă atât de repede de necunoscut. — lat-o lat-o pe sora mea... de care ca re vă vorb vorbea eam m mai  înainte  îna inte,, explică exp lică e a zâmbind larg. Străinul întinse Ellei o mână hotărâtă şi viguroasă şi o salută într-o engleză perfectă, care nu trăda nici o urmă de accent. Intrigată, ridică ochii spre eî. Aşadar, automobilistul ei irascibil nu era italian sau grec cum presupusese în primul moment. — Mi se pare c ă ne-a ne-am m mai întâln întâlnit, it, declară el cu o voce gravă şi bine timbrată. De altfel, îmi da toraţi scuze pentru că aţi plecat atât de repede. Fiona îl privi uluită. — Cum Cum ? Vă cun cunoa oaşt şte eţi ? — Sora dumneavoast dumneavoastră ră era să mă mă omoa omoare re în di mineaţa asta, răspunse fără să-şi ia privirea de Ia Ella, cu un zâmbet enervant în colţul buzelor. Va trebui să vă dau lecţii de conducere. Sunteţi un pe ricol mortal pe şosea. — Am luat un un viraj puţin puţin prea larg, la rg, astaa sta-ii tot, re plică Ella pe un ton rece.

O rice ric e dorin dorinţă ţă de a-i cere cer e scuze se evaporă  în faţa expresiei exp resiei îngheţate îngheţa te a privir privirii ii Iui. Iui. — Ah, dragă drag ă domnişoară, domnişoară, este este cel mai mai pu puţin ţin lu cru care se poate spune... Dumneavoastră circulaţi aproape pe stânga şoselei. Evident, încă nu v-aţi obîşnuit cu modu! de circulaţie de pe continent. — Bineî Bineînţe nţele less că da... Dar, D ar, apro apropo po ! D acă ac ă îmi a mintesc bine, mergecţi de două ori mai repede decât viteza permisă ! Fiona interveni şi aruncă surorii sale o privire ru gătoare : — Haide, Haid e, Ell Ella, a, princip principalul alul est este e că ni nime meni ni nu a fost rănit. De ce nu dai uitării incidentul ? Scott ne invită să bem un pahar pe vasul iui. Tocmai îi po vesteam că îţi place foarte mult portul. Ella se stăpâni să nu explodeze. De ce se ames teca ea ? C e nevo nevoie ie avea să facă fa că paradă de viaţ viaţa a şi gusturile ei în faţa acestui necunoscut arogant şi sarcastic ? — D a că iei iei tu fete fetele le,, nu ai decât de cât să iei iei maşina,  îi sugeră sug eră unul dintre dintre cam ca m araz ar azii ii celui cel ui numit numit Scott, Scott, un uriaş blond şi bărbos cu înfăţişare de viking. Noi ne  întoarcem  înto arcem pe motociclete. motociclete. — Bună idee, idee, Sven, Sven, răspunse răsp unse Scot Scott. t. Să ţii ţii vinu vinull la rece. — Nu şi şi pentr pentru u noi, noi, interveni interveni cu promptitudine promptitudine Eiia. Mă tern că nu putem accepta invitaţia. Doamna Muţi s-ar putea nelinişti decă ne-am întoarce prea târziu, preciza ea cu o încruntare ameninţătoare la adresa Fionet care deja protesta. — Nu fi absu ab surd rdă ă ! Nu mai avem zece zec e ani an i ! D e ce s-ar nelinişti ?

- Fiona are dreptate, dreptate, comentă Sco Scott. tt. Haideţi, lălăsaţi-vâ ispitită... Este plăcut să leneveşti pe puntea unei nave, târziu, bând vin... Sven va cânta ia chi tară. - Nu mă mă îndoiesc. Totu Totuşi şi,, răspunsul meu es este: nu. - Nu sunt sunteţi eţi obligată să rămâneţi mul ultt tim timp. în cel mult două ore, veţi fi acasă. - Va fi ori oricu cum m prea prea târzi târziu, u, se se încăp înc ăpăţ ăţân âna a Ella. - Sora dumneavoast dumneavoastră ră nu nu pare pare să fie fie de acee ac eeaş aşii părere. - Sora mea nu nu ştie ştie întotdeauna întotdeau na ce este este bine bine pentru ea, ripostă Ella, enervată de turnura pe care o luase conversaţia. - De ce vă este ste teamă teamă ? - Nu mii-e e teamă. Numai c ă nu a r.fi r.f i bine bine pen pentr tru u Fiona să rămână pe o navă în aer liber. - D a c ă numa numaii despre despre asta este este vorb vorba, a, putem tem merqe să luăm un pahar în saloanele de la Grand Hotel. - Dar Da r nu asta ast a voia voiam m să spun, se înf înfur urie ie ea. în definitiv, de ce insistaţi atât ? în primul rând, nu do rim deloc să mergem să luăm un pahar pe vasul stă pânului dumneavoastră. O umbră întunecă privirea limpede a interlocu torului ei. Oare ce se întâmpla ? îl rănise fără voia ei ? - Ascultaţ Ascu ltaţi-mă, i-mă, am intr-adevăr mul multt de lucru lucru şi şi trebuie să ne întoarcem acasă, reluă ea, prîvindu-l drept în ochi. După aceste cuvinte, se aplecă să-şi adune pa chetele, conştientă că atitudinea ei nu era prea con venabilă. Cum să-şi păstreze demnitatea incomodată de povara ei caraghioasă ? De ce naiba nu se mul-

ţumise cu câteva felii de jambcn şi cornurile pentru Gabriella ? Cu toate acestea, de voie, de nevoie, se îndreptă cu toată distincţia ele care era în stare către ieşire. Abia ajunse Ia uşă, când o mână hotărâtă îi smulse pachetele din mâini. — Poţi fi marinar şi să cunoşti cunoşti bunele maniere, explică el, abandonând-o în mijlocul camarazilor lui care continuau să o înconjoare pe Fiona. — D acă ac ă nu vreţi să viz vizit ita aţi „Arabella" „Arab ella" în seara acea ac east sta a , de ce c e nu aţi veni veni mâine ? propuse propuse unul dintre ei. — Vii Vii ? in insi sist stă ă El Ella la furioasă, furioasă, adresându-se Fi Fion onei ei.. — Eu... nu şti ştiu u. Am Am să să vă spun spun mai mai târzi târziu, u, a run ru n că ea cu promptitudine, fără să se adreseze cuiva anume. — Treceţi Treceţi să ne vede vedeţi ţi în timpu timpull zilei, spuse pi p i ratul înalt şi bărbos care răspundea la numele de Sven. Cred că Scott v-a indicat unde suntem anco raţi. Fiona aruncă din nou o privire rugătoare surorii ei, care avea tot mai mult impresia că joacă rolul de câine de pază. Dar cum să-i mărturisească ei şi acestor tineri că, dacă Scott nu i-ar fi fost de la bun  începu  înc eputt atât de antip an tipat atic ic,, a r fi a cce cc e p tat ta t cu p lăce lă cere re să petreacă puţin timp pe iaht ? Din nefericire, ia bărbatul acesta era ceva care o enerva la culme. Siguranţa lui, un soi de atitudine protectoare pe care o adopta faţă de femei, nuanţa metalică a privirii lui... Mergând înaintea ei, îl cercetă cu atenţie. Cu pachetele ei colorate, marcate de numele supermagazinului, respira o forţă liniştită, accentuată de ţinuta distinsă şi de părul creţ care-i cădea pe ceafă.

Cu un pas hotărât, îl depăşi şi se îndreptă spre maşina ei, încercând să se îndepărteze de el. In za dar, pentru că el îi tăie calea înainte ca ea să ajungă Ia maşină. — întotdeauna vă jucaţi juca ţi de-a fecioara fecio ara jignită jignită ?  întrebă  între bă el. Elia îşi înăbuşi o exclamaţie de indignare. — Şi dumneavoastră, dumneavoastră, vă credeţi credeţi întotde întotdeauna auna obligat să fiţi atât de grosolan cu şoferiţele ? — Venind Venind din din partea partea dumnea dumneavoas voastră tră,, găsesc aceasîă remarcă rizibilă. — Nu înţel înţeleg eg de de ce. ce . Nu Nu înseamnă grosol grosolan an fap tul de a vi se refuza invitaţia. — Nu, nu grosolan, groso lan, cel mu mult surprinzăto surprinzător, r, recti fică el. — Sunteţ Sunteţii foarte înfu înfumur murat, at, domnule... domnule domnule ? — Faceţi ca toată toată lume lumea, a, lăscţi-l deopa deopart rte e pe pe ■„domniile“ şi spuneţi-mi Scott.  în loc de răspuns răsp uns,, grăbi grăb i pasul, pas ul, furioasă furio asă să co con n state că toate eforturile ei de a scăpa de îngâmfa rea lui rămâneau zadarnice. Când ajunse Ia maşină, era atât de enervată încât nu reuşi să introducă cheia  în broa br oasc scă. ă. — Lăscţi-mă pe min ine, e, spuse el, smu!gân smu!gândudu-ii cheia din mână, după care deschise portbagajul ca să pună pachetele. Gestu Ge stull lu lui îi crescu indignarea indign area Ia culme. Era Era fu rioasă pe propria stângăcie cât şi din cauza exaspe rantului lui zâmbet protector. — De ce ce nu nu faceţ aceţii comandă comandă ? — Supermagazine Superm agazinele le nu nu livr livrea ează ză la domic domicil iliu, iu, re re plică ea mai bine dispusă. — în cazul acest ac esta, a, apelaţi ap elaţi la la mic micii ii comercianţi... comercianţi...

- Sunt Sunt prea prea scumpi scumpi... ... - Nu mai spuneţi spuneţi ! Patronul Patronul dumneavoa dum neavoastră stră nu va sărăci doar din atât. Eila nu găsi de cuviinţă să răspundă şi se instaiă ia volan. - Sunteţi Sunteţi foarte foarte grăbită. grăb ită. Nu vă aşteptaţi aşteptaţi suri oara ? întrebă el ironic. Ella se ridică şi observă dezolată că Fiona, în conjurată încă de curtea ei de admiratori, rămăsese  în urmă. în definitiv definitiv,, c e făc fă c e a ? - Este Este o seară sea ră minunată, minunată, continuă continuă Sc Scot ott. t. Sun Sun  teţi sigură că nu vreţi să veniţi să beţi un pahar ? - Eu nu beau. - Nici Nici măcar o cupă de şampanie şampanie ? - Sunteţi Sunteţi foarte foarte generos genero s cu proviz proviziile iile patronului patronului vasului, mi se pare. El se încorda sub sarcasmul ei. - Pentru Pentru mo motivu tivull aces ac esta ta mi-aţi i-aţi refuzat refuzat propune prop une rea ? Preferaţi, desigur, să beţi cu proprietarul ? Fiona sosi în momentul când ea se pregătea să-i răspundă şi, în euforia despărţirii, îl văzu cu uşu rare pe Scott îndepărtându-se. Ce i-ar fi putut răs punde ? O enerva aşa de mult încât simţea că va exploda.. - Aş pute puteaa să te te duc cu mo motoc tocic iclet letaa dacă da că pre feri, sugeră Sven. Vom merge pe aleile de la mar ginea mării. Ella privea cu hotărâre capota motorului, prefăcându-se că nu observă privirea întrebătoare pe care i-o arunca Fiona. Înţelegând că era mai bine să nu mai insiste, aceasta se resemnă să-l salute pe Sven şi urcă în maşină.

- C e ss-a a în întâm tâmplat plat cu tin tine e în în seara asta, El Ella la ?  întrebă sora ei după du pă o lungă tăce tă cere. re. Nu te-am te-am vă zut niciodată să te porţi aşa cu cineva. - îmi îmi pare p are rău, dar a cest ce st Scott Scott mă enervează, - Dar Da r abia ll-ai ai cunoscut. cunoscut. Es Este te din cauza cau za acelui ace lui incident ? - Se poate. Pe Pe deasup dea supra, ra, nu-m nu-mii plac aerele aer ele lui protectoare. - Dar Da r eu eu îlîl găsesc găse sc mai curând cur ând seducător şi cred chiar că îi plac. - Nu mă mă îndoiesc, replică Ella. Eşti tânără, tână ră, fru moasă şi i-ai dat limpede de înţeles că este pe pla cul tău. - Este ceva rău în a sta st a ? Eu Eu nu nu mai mai sunt o co copi pilă lă.. Am nouăsprezece ani şi sunt capabilă să-mi conduc viaţa aşa cum vreau. Sunt o mulţime de fete de vârsta mea care sunt deja căsătorite şi au copii. - D a că ar a r fi şi cazul cazul tău, a ş fi fi mai mai linişt liniştită. ită. - în calitate de ce ? exclamă Fiona cu cu vehemen ţă. Mă cocoloşeşti cum face o cloşcă cu puii ei. Cel puţin îţi dai seama de asta ? - Da, Da , fireşte fireşte,, oft oftă ă Ella. îmi îmi pare foarte foarte rău, rău, draga drag a mea. în fond, ai dreptate să-mi porţi pică pentru comportarea mea. Este din vina acestui Scott care m-a necăjit şi... Fiona îşi puse mâna pe braţul surorii ei, într-un gest împăciuitor. Să pună capăt unei dispute, oricât de aprigă ar fi ea, nu era cea mai importantă cali tate a ei - Cum se numeşt numeşte e proprietarul proprietarul iahtului iahtului ? întrebă întrebă Ella după un timp, puţin mai liniştită. - Nu ştiu ştiu.. Probabil c ă este un magnat mag nat al pe pe  trolului, gras şi bătrân. - De ce nu tânăr tân ăr şi şi zvelt ?

— Este Este bine cunoscut că bogaţi bogaţiii sunt urâţi, urâţi, re plică mezina izbucnind în râs. în fine, să sperăm că la Roma îmi va merge mai bine decât Ia Portofino 1 Ei!a încordă sprâncenele. — De ce să nu cauţi o slujbă în în staţi staţiuni unile le bal bal  neare de aici când doamna Muţi se va întoarce !a Roma ? Am vrut vrut mai de muît muît să-ţi vorbesc vorbe sc desp de spre re asta. — Doamna Doam na Mu Muţi ! repetă repetă Fiona cu o mică strâmbătură. De ce nu-i spui pe numele mic, ca mine ? — Pentr entru u c ă m-a anga an gajat jat în în serv servici iciu! u! ei şi şi pre fer să menţin o anumită distanţă între noi. — Es Este te ceva ceva care te depăşeşte. întot întotdea deauna una tre buie să ridici bariere între tine şi ceilalţi oameni. — Nu am de ce să le ri rid dic pent pentrru că ele deja există. în consecinţă, atâta timp cât voi lucra pen tru doamna Muţi, voi fi angajata ei şi nimic altceva. După aceste cuvinte, apăsă pe accelerator, pu nând capăt unei discuţii care re anunţa plicticoasă. La ce bun să continue ? Pentru moment, nimic nu o putea face pe Fiona să-şi schimbe dorinţa de a o  însoţi  însoţi pe G a b ri riel ello lo la Roma. Cu timpul, toate se vor vor sfârşi cu bine...

CAPITOLUL IV A doua zi dimineaţa, contrar obişnuinţei, Gabriella le surprinse în bucătărie unde îşi luau micul dejun şî le anunţă cu un zâmbet entuziasmat că timp de trei zile, casa va rămâne pe mâna lor, — Plec în într-o tr-o croazieră pe Marea Mediterană, Mediterană, le explică ea cu voce afectată. — C red re d e am că c ă nu pute puteţi ţi suferi suferi iahturile, iahtu rile, se miră miră Fiona. — C e le mici mici,, da, dar da r Arabe Ara bella lla are a re dimensiuni ideale. Ştirea Ie luă prin surprindere pe cele două fete, care schimbară o privire uluită. Arabella nu era iahtul pe care lucra Scott ? — Fiona, vin ino o să mă mă ajuţi ajuţi să pregătesc pregătesc baga ba ga  jele  je le.. Nu ştiu unde vom aco ac o sta st a şi vreau să fiu p regă re gă tită pentru orice eventualitate. După care dispăru, lăsând în urma ei o urmă de parfum scump. — C eea ee a ce înseamnă înseam nă că tim timp de două două ore ore voi fi fi ocupată cu aranjarea lucrurilor ei, oftă Fiona. — Asta este treaba unei unei cameriste, came riste, o ironiza ironiza El!a. — D a c ă G a h y m-ar m-ar considera consid era camerista ca merista ei, m-cr lua cu ea. Iţi închipui mutra lui Scott văzându-mă urcând la bord ?

Elia nu răspunse şi se gândi uşurată că, timp de trei zile, impertinentul Scott va fi departe. Cu atât mai bine ! — Aveam Aveam in inttenţi enţia a să-i să-i poveste povestesc sc c ă no noii cunoaştem cunoaştem echipajul, dar gândindu-mă bine, mă tem că asta nu o să-i placă prea mult. Cine ştie, poate s-ar putea să-mi ceară să o însoţesc. — Nu conta prea prea mu mult pe pe asta. as ta. Pr Prob obab abil il c ă doam doam na Muţi nu doreşte să te prezinte viitorului ei soţ. — De ce ? îi este este teamă teamă să nu-i nu-i răpesc răp esc milio miliona na rul ? — D a că îi plac femei femeile le de genul genul ei, ei, mă îndoiesc îndoiesc că va binevoi să-ţi arunce măcar o privire. — Asta depinde, depinde, ii-o întoarse întoarse Fiona cu o mică mică strâmbătură. Când vreau, pot fi extrem de seducă toare.  înai  în aint nte e c a Ell Ella a să a ibă ib ă timp timp să-i să -i răsp ră spun und d ă, G a briella o strigă pe Fiona, care alergă spre camera ei. O pri riv vi clătinân clătin ând d din din cap ca p . Fiona era incorigibilă incorigibilă ! Bine a r fi fi să nu o însoţe îns oţeas ască că pe doamna doa mna Muţi Muţi la bord bordul ul Arabellei. Ara bellei. Tânăra Tân ăra văduvă nu a r vedea d e sigur cu ochi ochi buni buni c a domnişoara ei de companie comp anie să-i să- i facă fa că ochi dulci viito viitoru rului lui ei soţ sau să se afişez afi şeze e cu echipajul. Cu o înţepătură în inimă, şi-o imagină o clipă la braţul lui Scott. Ce făcea oare el pe vasul acela ? Cu musculatura lui de gimnast, trebuia să ţină ti mona vasului. Dar la ce bun să-şi pună atâtea în trebări ? Oricum ar fi, nu-l va mai vedea multă vreme. La prânz, Gabriella plecă Ia volanul maşinii ei Alfa Romeo. Ştiind-o plecată, simţi deodată o imensă uşurare. Nu pentru că s-ar fi purtat detestabil cu ea, dimpotrivă, dar o scotea din fire superioritatea mon denă pe care o afişa cu ostentaţie.

Ei la şi sora ei îşi îşi petrec pe trecură ură trei zile zile ca c a într-o într-o a d e  vărată văra tă va can ca n ţă. . După Dup ă mi micu cull dejun sau masa de prânz, coborau pe plaja care era foarte aproape, se scăldau şi făceau plajă. - G olfu leţul leţu l aces ac esta ta este o plictisea plict iseală lă ! oftă oftă întrntr-o o zi Fiona Fio na . Nu Nu a i dori dori să să zăreşti zăreşti pe pe cineva cine va ca să scap i de monotonia asta ? - Nu. Totuşi Totuşi,, Porto Portofi fino no se se află af lă doar Ia Ia o jum ă tate de oră de mers. Nimic nu te împiedică să te ducî acolo pe jos. - Mulţumesc pent pentru ru sfat, sfat, replică Fiona, Fiona , bine bine dis pusă. Pe căldura asta, aş fi lichefiată înainte de a ajunge. Să mergem cel puţin după-amiază, ce spui ? Ella clătină din cap şi îşi interzise să asculte văi căreala Fionei. După această baie extrem de plă cută, nu avea nici un chef să se mişte, cu atât mai puţin să cedeze toanelor mezinei. Şi apoi, se simţea a tât tâ t de bine a ici ic i ! ■  îşi  îş i u ita it a s e c a s c h e t a a c a s ă . C â n d a v e a p ăru ăr u l ud, ud , acesta devenea la fel de creţ ca blana unei oi. - De ce nu-l nu-l ¿eur ¿eurte tezi zi ? întrebă Fiona Fio na,, trecându-şi mâna prin pletele rebele. - Nu mi-ar sta bine. - Sunt sigură sigură de contrariu, contrariu, la ascultă asc ultă ! Hai Ha i să mergem în oraş în după-amiaza asta. O să profiţi de ocazie ca să treci pe la coaforul la care am fost şi eu. Este cu adevărat formidabil ! - îmi înch înch ipui că practică preţ preţuri uri ia fel fel de for midabile. Fiona izbucni în râs. - Şi ce d acă ac ă ? Poţi ă-ţi ă-ţi pcrmiţi pcrmiţi o cheltu ch eltu ială specială. - Cu condiţia condiţia să nu cumpăr nimi nimicc altceva

- Un mo motiv în plus, insistă Fiona Fion a a căre că reii logică log ică  în materie de econom econ omie ie o uluia ulu ia întotdea înto tdeauna una pe El Ella la.. Hai să mergem ! Spune da ! Ella se ridică uşor şi înlătură o şuviţă de păr. La urma-urmei, de ce nu ? Pe deasupra, Fiona va fi cât se poate de mulţumită să vadă lume. - Totuşi, Totuşi, să nu contezi pe mine mine să mă supun or or beşte maşinii de tuns, adăugă ea cu prudenţă. Ultimele ezitări i s-au risipit în faţa elocvenţei şi a farmecului convingător al tânărului coafor italian care o recunoscu imediat pe Fiona. După Dup ă ce examină faţa El lei, lei, se arătă de a c eea ee a şi părere cu sora ei şi insistă să-i taie părul. Şovăind  încă  în că,, tână tâ năra ra se lăsă lă să în sfârşit co conv nvin insă să.. S-a S- a dovedit dovedit o inspiraţie bună, căci rezultatul i-a depăşit aşteptă rile... şi pe acelea ale lui Guido, care se extazie zece minute bune în faţa a ceea ce credea că este capo dopera lui. Efectiv, coafura era remarcabilă şi subli nia pomeţii înalţi şi ovalul ei perfect. în urma sfaturi lor lui Guido, cumpără fard de pleoape pentru ochii ei de culoarea alunei. Când Câ nd Ella' părăsi salonul salonul de coafură, coafură , era co cons nsi i derabil mai săracă decât la sosire şi mult mai fer mecătoare decât fusese vreodată. Judecând după co mentariile elogioase ale trecătorilor, transformarea ei era departe depa rte de a trece neobservată. neobserv ată. Fiona se se bucura. - Eşti şti mulţ mulţum umită ită de noua ta înfăţi înf ăţişar şare e ? - încep să mă obişnuiesc. - Când Câ nd ochii ochii tăi tăi vor vor fi machiaţi, ve vei tăia respi raţia bărbaţilor. - Er Eram am atât atâ t de urâtă urâtă înainte ? glu glum mi Ella, des d es chizând portiera maşinii.

- Să presupu presupunem nem c ă nu-ţi exploat exploatai ai cum cum trebu trebuie ie potenţ potenţialu ialull de seducţie, replică Fiona Fion a cu un a er doct.

■k 

★

Două zile ¡-au trebuit Eliei pentru a se obişnui cu noua sa înfăţişare. Acum, când părul nu-i mai cădea în plete grele pe umeri, silueta ei părea mai subţire, iar figura căpătase o fineţe deosebită. Cum să mai creadă că era cu patru ani mai mare ca Fiona ? Când Gabriella se întoarse, Glia nu observă pri virea incisivă pe care i-o aruncă tânăra văduvă. Nu era nevoie s-o întrebe cum decursese croaziera, dis poziţia ei veselă şi o anume vioiciune a vocii vorbeau  în locul ei. — Sunt epuizată ! exclamă exclamă ea, deşi deşi era era radioasă. Nici nu vă imaginaţi ce viaţă trepidantă am avut. Toată ziua în apă şi o parte din noapte dansând şi bând, este istovitor. îşi trecu afectuos mâna pe sub braţul Fionei. Vino să mă ajuţi să-mi desfac baga  jele  je le.. Vrea Vr eau u să-ţi a răt ră t colierul colie rul splend spl endid id pe c are ar e Enzo mi l-a cumpărat la Majorca. Domnişoară Ella, telefonaţi-i Giovannei să o anunţaţi că voi da marele di neu luna viitoare. — Şi dacă da că nu este este liber liberă ă ? obiec obiectă tă Ella, descu d escu rajată dinainte. — Ei bine, vom amân am âna a totul tul pentru a doua zi zi ! D a r n u-i spune, totuşi, totuşi, l-am rezervat rezervat sea s eara ra lu luii En Enzo zo şi dacă amân, riscă să nu fie liber... lată lat ă că situaţia nu era deloc romantică ! D a că acest faimos Enzo ar fi fost atât de îndrăgostit de

Gabriella pe cât spera ea, nu ar fi avut nevoie să fixeze o întâlnire ca să vină. Numai dacă dorea s-o facă... Fiona Fio na şi-l şi-l închipuiaînchipuia - mic, mic, che c hel, l, gros, gro s, cu privirea fugind în toate părţile. Dar putea să parieze liniş tită că c ă mărimea mărimea contului în banc ba ncă ă şi şi iahtul iahtul compen com pensau sau  în ochii G a b ri rie e lle ll e i lipsa lip sa Iui Iui de farmec. farmec . Giovanna se declară dispusă să pregătească masa pentru luni seara dar, fidelă obiceiurilor ei, refuză cu vehemenţă să facă ore suplimentare. După ce închise închise telef telefon onul, ul, Ella recapitulă cu groază tot ce mai avea de făcut : curăţirea argintă riei, călcarea feţelor de masă şi a şervetelor, coman darea şi aranjarea florilor în toate încăperile, pre pararea brioşelor. Perspectiva aceasta o epuiza de pe acum. De data aceasta, trebuia ca Fiona să o ajute. După cum ar fi trebuit să se aştepte, Gabriella îî   încre  înc redi dinţ nţă ă a doua dou a zi o listă imensă ime nsă de co com m is isio ioan ane. e. Foarte practică, tânăra hotărî să procedeze în doi timpi şi să cumpere în aceeaşi zi şi carnea şi peştele şi să amâne pentru a doua zi fructele şi legumele. - Cumpăraţi peştel peştele e de la piaţ piaţă, ă, îi îi prec preciză iză G a  briella cu aroganţă. Este mai ieftin. Lucrul cel mai rău era că Ella şi Fiona erau obli gate să se scoale la ora şase ca să găsească un loc de parcare. Şi asta admiţând că grupurile de turişti care invadau litoralul în fiecare week-end le-ar mai lăsa vreunul.  într-ad  într -adevă evăr, r, când câ nd a ju jun n s e ră în a c e a dimine dim ineaţă aţă în oraş, străzile erau atât de aglomerate încât Ella nu reuşi să parcheze decât în port.

— Priveşte Priveşte ! în mo mod sigur este Ara Ar a b ella el la ! exclama excla ma Fiona, arătând cu, degetul un iaht alb de dimensiuni puţin obişnuite. — Mă te tem că nu mai mai avem tim timp p să ne co conv nvin in gem, replică Ella, întînzându-i un coş gol. Haide, vino. Avem de făcut o mulţime de cumpărături. O jumătate de oră mai târziu, cumpărase peş tele. — în tim timp ce tu alegi ale gi carne car nea a şi brânza, brân za, eu îl duc la maşină, propuse Fiona cu bunăvoinţă. — Minunată idee. idee. Pro rofi fită tă de asta pentr entru u a-mi aduce sacoşa care se află în portbagaj. Voi avea nevoie de ea. Fiona promise să se întoarcă repede şi dispăru ca luată de vânt. în aşteptarea ei, Ella se plimbă printre tarabe şi cercetă îndelung rândurile de pui proaspeţi tăiaţi. Unde erau păsările iade şi anemice din pieţele englezeşti ? Al doilea coş se umplu repede şi Fiona încă nu revenise. Se ridică pe vârfurile picioarelor în speranţa că o va zări. Ce naiba se întâmplase ? Nu avea ne voie de atâta timp pentru a aranja nişte cumpărături  într-un  într-un portbag por tbagaj. aj. Ajunsă la capătul răbdării, luă drumul înapoi spre maşină. Soarele era acum rus pe cer şi se făcuse o căldură ele cuptor., A fost surprinsă să vadă că Fiona abandonase coşul cu peşte pe bancheta din spate, fără să-şi dea măcar osteneala să-l aranjeze. Numai asta as ta îi mai lipsea lip sea ! îi trebui a p ro roa ape un sfert de oră pentru a pune totul în ordine, pe o căld că ldu u ră insuportabilă. insuportab ilă. C ând ân d termină, termină, era is isto tovi vită tă,, transpirată şi furioasă. Oare ce credea Fiona ? Că o va aştepta în plin soare în timp ce făcea paradă

pe puntea Arabellei ? pentru că nu era nici o îndo ială că acolo se afla, „De data asta o să vadă ea cu cine are de-a face !" explodă ea, îndreptându-se cu paşi energici spre portul de agrement. De-a lungul cheiului erau ancorate sute de am barcaţiuni. Cu toate acestea, nu întâmpină nici o greutate să descopere Arabella, ale cărei linii pu ternice se detaşau de departe deasupra celorlalte vase. Apropiindu-se, distinse pe punte un grup de băr baţi care se agitau. Dar nici urmă de Fiona. Poate că fusese nedreaptă cu ea. Cine ştie dacă nu cumva era pe terasa unei cafenele să bea o băutură răco ritoare ? Se făcuse atât de cald... Nesigură, ezită să urce pasarela care ducea la bord. bord. Cum va părea da d a că sora ei nu era acolo aco lo ? Deodată, avu senzaţia că este observată. Ridică ma şinal ochii şi tresări întâlnind privirea cenuşie a unui marinar înalt cu păr negru. Scott ! De data asta, nu purta purta decât dec ât un şo şort rt care-i care -i descope desc operea rea picioarele zvelte, cu muşchii minunat dezvoltaţi. El se aplecă peste bastingaj. Respirând adânc, Ella se sili să înainteze. — Sunteţi foarte matina mat inală, lă, strigă strig ă el. — Matinală ? repe repetă tă ea. ea . Nu este atât atât de de devre devre me. — Pent Pentru ru a bea un pahar, paha r, da. Nu serv servim im înainte de apusul soarelui, o ironiză el. . O b raji ra jiii El lei lei se îmbujorară. — Nu am am veni venitt să beau cu cu dumneavoastră. dumneavoastră. O căutam pe sora mea, i-o întoarse ea cu demnitate.

— Deoca Deocamda mdată tă,, ea este ste aceea ace ea care vă vă caută. Hei ! Sunteţi atât.de grăbită să ne părăsiţi ? adăugă el văzând-o că face cale întoarsă. Din câţiva paşi mari, el o ajunse pe chei. De aproape, pieptul lui gol pe care străluceau picături de transpiraţie îi dădea aerul unui gladiator roman sau aî unui pirat. — Vreau Vreau să-mi să-mi vă văd so sora ra.. — A plecat plec at din no nou !a !a piaţă piaţă în speranţa spera nţa de a vă vă regăsi. Dacă vă întoarceţi acolo, aveţi toate şansele să vă întâlniţi. Ar fi rezonabil să o aşteptaţi aici. — Aici Aici sau în maşină, răspu r ăspunse nse ea pro prompt. La La revedere, domnule Scott şi mulţumesc pentru tot. — Mulţumesc Mulţumesc ? Pent Pentrru ce ? Nu am făcut ni nim mic ic,, afirmă el mergând în spatele ei. Ella nu găsi de cuviinţă să răspundă şi continuă drumul fără să-i acorde nici o atenţie. — Haide Ha ideţi ţi ! Reveniţ Reveniţii la bord bord şi şi răcoriţi-vă cu un un pahar. — Nu am timp timp de pierdut şi trebuie să mă întorc întorc la vilă. — Ascult Ascultânduându-vă, vă, s-ar crede crede că munc unca aceasta ace asta vâ răpeşte tot timpul. — Exact Exact aşa aş a sta stau lucr lucrur uril ile. e. — Credeţi Credeţi că voi accepta o asemenea asem enea expl explic icaţ aţie ie ? — Nu-m Nu-mii pasă absolut absolut deloc, deloc, replică replică ea, preg pregăătindu-se să traverseze drumul ca să ajungă la ma şina ei, care se găsea în partea cealaltă.  în a c e s t timp, timp, o mână mân ă de fier se abăt ab ătu u pe braţul braţul ei şi o lipi brusc de un piept solid şi bronzat. — Zăpă Ză păcita cita ! exclamă exclamă Scot Scott, t, fur furios ios.. Acesta nu este un motiv să te arunci sub roţile maşinilor. Buimăcită, privi maşina care tocmai o atinsese uşor, evitând prin prin minune un acci ac cid d ent. en t. Scutură Scut ură

din c a p un un min inut ut întreg întreg,, in inca capa pabi bilă lă să articuleze vreun cuvânt, încă în stare de şoc. - Eu... eu... scuzaţi-mă, reuşi ea în în sfârşit sfârşit să se bâlbâie. Nu am văzut-o. — Eşti şti de departe departe cea ce a mai exasperantă feme femeie ie pe care am întâlnit-o vreodată. De ce fugi mereu ? Nimeni nu o să te mănânce. Totuşi, eşti din ce în ce mai apetisantă, adăugă el zâmbind. Ţî-aî tăiat părul. instinctiv, Elfa îşi duse mâna prin păr să-i în drepte. Scott o opri şi-i atinse uşor cascada de bucle castanii. — Lasă-Ie Lasă -Ie aşa ! îmi îmi plac când cân d sunt sunt rebele. rebele. Ei bine, accepţi să vii la bord pentru un pahar ? — Nu, Nu, mu mulţum lţumes escc ! - De ce ? — Nu-I Nu-I cunosc cun osc pe propr proprieta ietarul rul Arabell Ara bellei ei şi mi se pare deplasat să fiu invitată pe iahtul lui dacă nu o face el însuşi. — In cazul cazu l acesta ac esta,, să merg ergem în întrtr-una una din din c a  fenelele din port. Eila oftă exasperată. Aşadar, nu se descuraja niciodată ? - Nu vei înţelege înţeleg e până pâ nă fa urmă urmă c ă nu vreau să merg ? - Probabil Probabil că ar fi cu tot totul altceva dacă da că te-ar invita invita proprietarul iahtului, nu-i nu-i aşa aş a ? întrebă el pe un ton iritat.  între  în treba bare rea a o luă pe nepregă nep regătite. tite. Evident, Evident, Scott o considera drept una dintre snoabele acelea ego iste care preferă căpitanii, echipajelor. Ei bine, era treaba lui să o creadă. - Neapăra Nea părat, t, rosti ea desluşit, desluşit, stăpânindu-şi furia crescândă. Acum, dacă vrei să mă scuzi...

Asigurâ Asig urând ndu-se u-se că nu trece nici nici o maşină, tra tra  versă drumul. Timp de o secundă, se aşteptă ca e! să o urmeze, dar nu se întâmplă nimic. Se simţi uşurată şi în acelaşi timp, dezamăgită. Când ajunse la maşină, o văzu pe Fiona, care venea din sens contrar şi nu-şi putu stăpâni furia : — Hotărât lucru, lucru, niciodată nu se poate poate conta conta pe tine ! Te plângi mereu că te tratez ca pe un copil, dar este de ajuns să-ţi încredinţez o treabă serioasă că tu te comporţi ca o puştoaică iresponsabilă. — Eram Eram Ia piaţă. Te căutam acolo, aco lo, prot protes estă tă Fiona. — Nu-m Nu-mii spune mie po poveşt veştii ! Data Da ta viitoar viitoare e când câ nd te duci să faci o vizită prietenului tău, marinarul, ai cel puţin decenţa să mă anunţi. — Nu i-am i-am făcut nici nici o vizit vizită, ă, spuse ea, gata să plângă. Tocmai ajunsesem !a maşină, când s-a ivit  înain  în aintea tea mea c a un diavol diavol ieşit din tenebre. teneb re. — Nu te mai mai văita şi urcă, o dojeni El la, la, instalându-se la volan. Curentul de aer călduţ care intra prin ferestrele desch de schise ise îi îi poto potoli li curând curâ nd mânia şi când câ nd ajuns aju nse e la vilă, totul revenise la normal. Pentru a se face ier tată, desigur, desigur, Fiona in insi sistă stă să pregăteas preg ătească că cina, cin a, în timp ce Efla curăţa argintăria pentru dineul de a doua zi. Seara, Gabriella le invită să cineze în compania ei. -Oare apropierea dineului sau noul colier splen did pe care-î purta îi dădea această dispoziţie şi  încli  în clina naţia ţia spre confiden conf idenţe ţe ? — Fireşte Fireşte,, nu vorbes vorbescc niciodată niciodată atât de deschis cu bărbaţii, concluzionă ea mulţumită de sine după ce-şi descărcase sufletul îndelung. Pentru ei, o fe-

meîe meîe trebuie să fie înainte de toate toate decorativă. decorativ ă. D a r, la treizeci de a n i, îmi îmi rămân răm ânee puţ puţin in timp timp şi eu... Soneria telefonului o întrerupse. - Enzo Enzo ! exclamă exclam ă ea, ea , ridicând cu un zâmbet zâmbet  încâ  în cânt ntat at receptorul. Din discreţie disc reţie,, El la se ridică ridic ă şi-i şi-i făcu fă cu semn semn şi Fionei să se retragă. Gabriella rămase la telefon peste o oră şi jumătate, obligându-îe pe cele două tinere să aştepte foarte mult până să strângă şi să spele vesela. Fiona cădea de somn şi E!la nu îndrăznise să o oblige să stea trează' aşa de mult. Biata copilă, era aşa de plăpândă ! Când urcă să se culce, mezina dormea adânc. Se strecură fără să aprindă lumina ca să nu o trezească. Noaptea era luminoasă şi senină şi mii de stele străluceau pe cerul de vară. Elia oftă şi închise ochii. Fără succe su ccess I Degea De geaba ba numără numără până pân ă pi pier erdu du şir şirul, ul, se suci şi se răsuci în pat şi nu reuşi să-şi găseas că liniştea. O chinuia o nelinişte inexplicabilă şi, după un scurt somn agitat, se trezi brusc. Nu, hotărât lucru, se petrecea ceva anormal... ca şi cum Fiona, din apropierea ei, încetase înce tase deodată să mai respire. Suflul' ei devenise atât de uşor încât aproape că nu-1 mai auzea.  Îngr  În grijo ijorat rată, ă, se ridică ridic ă şi se a p lec le c ă spre sora ei. Patul Patul era gol gol ! Fără să piardă piard ă o secun sec undă dă,, se re pezi la camera de baie. Nu era nici acolo. Ce naiba se întâmpla ? Cu inima bătând să-i spargă pieptul, se îndreptă pe dibuite spre bucătărie. încăperea era ca tot restul casei, tăcută şi cufundată în întuneric.

 îndemn  înd emnată ată de o brusc br uscă ă presimţire, se repezi !a garaj. Ar fi trebuit să bănuiască ! Maşina cea mică dispăruse şi Fiona o dată cu ea. Tremurând de furie, Ella se întoarse in camera ei să-şi ia un pulovăr şi nişte blugi. Fără să mai piard pi ardă ă timpu timpull să-şi să -şi perie părul în dezordine, dezor dine, luă cheile che ile maşin maşinii ii Gab G abrielle riellei, i, care zăceau zăce au pe măsuţ măsuţa a de la intrare şi reveni Ia garaj. De data aceasta, Fiona nu va scăpa aşa de uşor !

CAPITOLUL V Eîla conducea pentru prima dată maşina Gabriellei şi de câteva ori, puţin a lipsit să nu piardă controlul volanului. Din fericire, reuşi să se obişnu iască repede cu nervozitatea motorului şi merse cu viteză în direcţia portului. Fiona nu putea fi decât la bordul Arabellei. Era o nebunie ! Echipa Ech ipajul jul iahtului iahtului nu-i inspira inspira înc î ncred rede e re, nici danezul cel înalt, Sven, nici Scott şi nici restul grupului cosmopolit, compus din aceşti băr baţi baţi fără legătu legături ri adevărate, adevă rate, care ca re colecţionau c u  ceriri feminine în fiecare port. Cheiul era pustiu şi dacă nu ar fi fost fanioa nele care sclipeau la capătul fiecărei nave aflate pe apă, ar fi părut părăsit. Cu toate acestea, pe măsură ce înainta, sesiza frânturi de voci ameste cate cu acorduri de chitară. Era uşor să-şi închipuie de unde proveneau, cu atât mai mult cu cât zări pe dig maşina cea mică a Gabrielîei. Reţinându-şi un strigăt de furie, grăbi pasul spre Arabella.  în t u n e r ic, ic , elegantul iaht părea In  înt pă rea mai mare d e cât îşi amintea ea. Nişte Nişte umbre umbre erau aşez aş ezat ate e pe punte în  ju r u l unei iămpi solitare. Printre ele, îl re cunoscu pe Sven care cânta Ia chitară şi mai ales

silueta întunecată a lui Scott care domina o jumă tate de duzină d uzină de, de , tineri în blugi şi tricouri. — Ella ! Vocea Vo cea subţi subţire re şi şi melodioasă melodioasă a Fione Fioneii răsună pe neaşteptate. C e naiba na iba faci acolo acol o ? — Am venit venit să te duc înapoi la vilă, o anunţă anu nţă ea cu o furie rece. — O h, dar încă nu nu vrea vreau u să plec. plec. Ne dist distră răm m atât de, bine. Mai curând vino să te alături nouă. — Nu, mulţumesc. mulţumesc. Este târziu târziu şi şi uiţ uiţii că trebuie să ne trezim devreme mâine dimineaţă. — Târz Târziu iu ? Este Este abia ab ia ora unu unu.. In timp ce perorau, Fiona nu manifesta nici o intenţie să părăsească puntea şi se văzu nevoită să urce pasarela. — Fiona ! întoarce-te întoarce-te imediat imediat,, explodă explodă ea. — De ce să nu accepţi un pahar pa har înainte înainte săsă-ţi iei iei copila cop ilaşul şul ? insinuă insinu ă pe neaştepta n eaşteptate te o voce voce sa s a r castică. Am impresia că ai nevoie de un mic în tăritor. — Este in inut util il ! Mă si sim mt foarte bine, bin e, mulţumesc, mulţumesc, replică ea, aruncându-i o privire ucigătoare. — Adevărat Adevă rat ? Haide, Ha ide, vino vino să bei cu noi noi,, insis insi s tă el. După aceea, Fiona te va urma cuminte. — Fiona vine vine cu cu min ine e acum, domnule domnule Scott, Scott, fie fie că vreţi sau nu ! — Ell Ella, a, te ro rog g ! Scott nu nu a re nici o vină. Nu pu p u team să dorm şî am crezut că mă voi simţi mai bine  în port port.. Am făcut-o fără făr ă să mă gân gâ n d esc, es c, nu din premeditare, te asigur. Fiona părea că este pe punctul de a izbucni în plâns. — Te cred, cred , numai numai că ar fi fi treb trebuit uit să-mi laşi laşi un bilet, ripostă Ella cu o voce tăioasă.

— Nu puteam puteam să-mi să-mi închipui că te vei trez trezi. i. — Nici că eu voi voi ghici că te vei duce în po port, rt, am înţeles ! — Biata Biata mea mea El!a. El!a. Cauţi nod în papură. Fiona nu a făcut nimic rău, este o fată mare. — Pentru tine este o   fat   fată  şi nimic mai mult, explodă Eila, Dar te înşeli în privinţa ei. Nu va spori numărul cuceririlor taie. — El la ! Te implor, nu mai sune sun e prostii prostii ! o rugă rugă Fiona, arătându-i cu privirea restul echipajului ca re urmărea discuţia cu un interes ironic. Aşază-te o clipă, numai pentru a-î asculta pe Sven cântând !a chit ch itar ară ă . Ii Ii plac pl ace e foarte mult mult muzica folk, folk, c a şi ţie. — La ora ora unu unu noaptea, nici nici nu mă gândesc gân desc.. Aşcidar, eu mă întorc Ia vilă şi tu vii cu mine ! — Ar fi bine să o asculţi pe sora ta mai mai mare mare  înaint  îna inte e să se supere, super e, glumi glumi unul dintre bărbaţi. Un hohot de râs general primi sfatul, spre ma rele necaz al Fionei care se revoltă brusc : — Vezi Vezi ce a i Tăcut ? Di Din n vina vina ta, ta, toată toată lumea lumea  îşi bate joc de noi. Stăpâ Stă pâni nind nduu-şi şi plâns plâ nsul, ul, se re pezi spre pasarelă, în timp ce o  siluetă pornea în direc dir ecţia ţia e i. Pe punte, Scott o striv strivii pe Ell E lla a cu o pri vire dispreţuitoare. — D a că ar exist exista a un pre prem miu pen pentr tru u a răsplăt răsplătii stupiditatea, l-ai merita cu prisosinţă. — Când Câ nd voi avea nevo nevoie ie de părerea ta, ta, am să ţi-o cer, spuse Ella pregătîndu-se să coboare pa sarela. Dar e! îi bară trecerea şi o prinse de încheie tura mâinii.

— Nu a şa de repede repede,, tânără domni domnişoa şoară ră.. Ai nevoie să ţi se şp.ună nişte adevăruri. De ce te porţi a ş a cu sora ta ? Are nouă n ouăspreze sprezece ce ani, a ni, nu pa patru.' — Nu ştie ştie nimi nimicc despre despre viaţă viaţă şi... şi... — ...şi ...şi va va continua să nu nu ştie ştie d acă ac ă ve vei persis persista ta să o ocroteşti prea de aproape. De ce te porţi cu e a ca un tiran tiran ? Numai dacă da că nu te te stânjeneşte... stânjeneşte ... — C e insinue insinuezi zi ? exclamă exclamă ea, cu o tresă tresărir rire e de surpriză. — Poate c ă prefe preferi ri să mă a i numai pent pentru ru tine. tine. Ella simţi cum o cuprinde un val de indignare şi, nebună de furie, încercă să se elibereze din mâna de fier a agresorului ei. Dar, departe de a fi impre sionat, o strânse şi mai tare, izbucnind intr-un râs răsunător. — Nu în înce cerc rca a să mă loveşti Ella, mă pui în situaţia să-ţi răspund. — Lasă Lasă-m -mă ă să să pl plec ! — C ân d vo voi term termin ina a cu ti tine. — Nici nu nu se pune pune prob problem lema a să începi iar... iar... — Adevărat Adevă rat ? ii-o o rete reteză ză el, trâgând-o fără me me najamente najam ente mai mai aproa ap roape pe.. Acum, Acum, ascu!tă-mă ascu!tă-m ă bine, bine, tânără bătăioasă. încă de la prima noastră întâl nire, nu ai încetat să mă provoci, fără cel mai mic motiv tiv. O in invi vitt pe Fiona să vină să bea be a un pah p ahar ar la bordul Arabellei cu toată prietenia şi tu te com porţi cu mine ca şi cum aş fi un seducător de mare clasă. — Nu aşa aş a stau stau lucr lucrur uril ile e ? — Dumnezeule, Dumnezeule, dar în ce vrem remuri crezi crezi că trăim ? Suntem în Italia, în secolul douăzeci, nu în Anglia de acum o sută de ani. Aşadar, linişteşte-te şi fii puţin rezonabilă. Fiona a vrut numai să se dis treze puţin. Nimic mai normal.

— Asta num numeşti eşti distracţ distracţie ie ? — D a c ă ideea îţi îţi displace, ni nimi micc nu te obligă obligă să te alături nouă. Dar las-o cel puţin pe sora ta să trăiască după gustul ei. — Ştiu Ştiu mai mai bine bine decât tin tine e ce-i place. — Crezi ? Eşti prea inhibată inhibată pent pentru ru a şti cu cu adevărat ce înseamnă să te distrezi. — Să mă distrez distrez ? strigă ea, furioasă. furio asă. In turm turma a ta de marinari, marinari, aş avea ave a impre impresia sia că decad prea prea  jos,  jo s, d a r regretă imediat aces ac estt dispreţ jignitor, pe care îl abordase fără intenţie. — Prea jos ? repetă el pe un ton ton ameninţător. amenin ţător. Cuvintele Cuvin tele a cest ce stea ea sunt sunt la fel fel de demodate demodate ca şi restul personalităţii tale. Trăieşti în Evul Mediu, dră guţă doamnă. Ai tot interesul să-ţi deschizi puţin ve derile, să renunţi la micile deprinderi meschine şi ia acest univers prea sensibil în care te complaci. — Ai perfect perfectă ă drept dreptate ate.. Acum Acum iasă-m iasă -mă ă şi...  în loc de răspu ră spuns, ns, el o trase şi mai a p ro roap ape. e. — Pr Prea ea jos, spune spuneai ai ? La aceste cuvinte, îî acoperi gura cu a lui cu o violenţă care-i tăie răsuflarea. încercă să se desprin dă cu energia disperării, dar braţele lui o strângeau cu o asemenea forţă încât renunţă şi arătând indi ferenţă, se strădui să nu ia în seamă plăcuta ame ţeală ţea lă care-i car e-i tulbur tulbura a gândurile. gân durile. în sfârşit, sfârşit, îi dădu dăd u drumul. — Ei bine, bine, acea ac east stă ă coborâre în în in infe ferrn ţi-a ţi-a plăcut plăcut ? murmură el cu voce înăbuşită. Ce ai spune de încă una ? — Numai cu cu un un cuţi cuţitt în mână. — Uneori ai cuvi cuvint nte e mu mult maî ucigătoare, spuse el cu amărăciune.

Ella nu găsi de cuviinţă să-i răspundă şi, întorcându-i spatele, şe îndreptă spre Fiona, care o aş tepta lângă Renault în compania lui Sven. La lu mina argintie a lunii, părul şi barba danezului pă reau aproape albe, în timp ce dinţii îi străluceau  într în tr-un un zâm zâ m b et larg la rg la s o s ire ir e a ei şi o s a lu lutt ă în îna a in inte te de a pleca Fiona aşteptă cu răbdare până când el se înde părtă şi izbucni : — Scot Scottt are drept dreptat ate e să susţi susţină nă că niciodată niciodată nu vei admite să-mi trăiesc viaţa fără tine. — Dimpotrivă, Dimpotrivă, mi-ar mi-ar place să te te văd văd liberă liberă şi independentă, răspunse Ella cu calm. Crezi că mă distrează să fac pe câinele de pază ? — Atunci, Atunci, opr opreşt eşte-t e-te ! — C a să-ţ să-ţii stric stricii viaţa viaţa ca acum acum trei trei an i ? — A şa d ar, ar , nu ve vei uita uita niciodată de Ror Rory ? spu se ea, gata să izbucnească în plâns. — Cu Cum m aş putea putea ? Da că cel puţi puţin n a r fi fost fost sin sin  gurul dar îmi amintesc am intesc şi ae D u n can ca n , Aîex şi de  ja  j a c k R h o d e s. D e f iec ie c a r e d a t ă c â n d te las la s s h g u r ă  în f a ţ a r e s p o n s a b ilit il ită ă ţ ilo il o r , te în înh h ă ite it e z i cu o ric ri c e h a i  mana... — Nu-i Nu-i nimic nimic rău rău să '.'.e îndrăgo steşti. — Nimic, Nimic, într-adevăr, într-adevăr, atâ ta timp timp cât câ t nu nu-ţi afe c tează sănătatea. Din nenorocire, la fiecare ruptură faci o nouă criză. — Şi ce-mi propu propuii ? C ăsă toria ? M ănăstirea ? strigă Fiona. Ella îşi stăpâni un oftat. De ce trebuie să ajun gă mereu mereu la ac e laşi la şi subiect sub iect ? Ii cun oştea oşte a dinainte dina inte toate toate argum entele. . — Nu, bineînţel bineînţeles, es, tot totuş uşii, înc înc earc ă să te gândeşti gândeşti puţin şî să fii mai puţin impulsivă. Scott este mult

prea în vârstă pentru tine, iar ceilalţi băieţi nu se gândesc decât să se distreze. — C a şi min mine e ! i-o întoarse Fiona cu o licărire sfidătoare în ochii ei albaştri. — Dar nu nu îîn n aceiaşi fe fel. — Es Este te adevă ad evărat rat în în priv privin inţa ţa celorlalţi, dar Scott este serios şi apoi, nu este chiar atât de bătrân cum  îţi  îţi închipui. închi pui. Are doar doa r treizeci şi ci cinc ncii de a ni ni.. — Iar tu nu ai decât d ecât nouăsprezece ! — Şi ? El nu are in inte tenţ nţia ia să aib ă o legătură legătură cu mine. M-a invitat doar la un pahar, asta-i tot. — in cazul acest ac esta, a, de ce nu m-ai -ai prev preven enit it ? — Pentr Pentru u că eram sigură sigură că c ă vei refu refuza za ! Pisă* loago ! După această ultimă izbucnire, se urcă în Re nault, trânti cu putere portiera în urma ei şi demară  într-un  într-un scrâ sc râşn şnet et de pneuri, reduc re ducând ând-o -o pe Ella la tăcere. De voie, de nevoie, se întoarse la Villa Lauretana  în Alfa Romeo Romeo al G a b ri rie e lle ll e i. Pe drumul drumul de întoa înt oar r cere, se gândi la Rory, ultimul din existenţa Fionei. Seducător, bun de gură, plăcut şi fermecător, nu avea decât un singur defect : era căsătorit. Când se întorsese la soţia lui, Fiona, disperată, făcuse o criză de astm mai gravă decât celelalte,  în urma c ă reia re ia doctoru doctorull Gran Gr antle tley, y, medicul lo lor, r, le recomand recom andase ase o climă mai blândă blân dă şi bineînţeles, Ella aranjase totul. Scoase un oftat din adâncul sufletului. Ce obli gaţie ingrată era să se ocupe de Fiona ! Doctorul Grantley nu-şi dădea seama de asta. Scott nici atât, de altfel. Nu ştiau decât să-i facă reproşuri nedrepte şi jignitoare. Realizau ei, măcar cât de grea era această responsabilitate ?

Când Câ nd ajunse aju nse Ia Ia vilă, vilă, descoperi descope ri Renault Renault-u! -u! în garaj. Fiona sosise. Cu toate acestea, în loc să se repeadă în camera ei, o aşteptase la intrare. Evi dent, furtuna trecuse. - O h, Elîo lîo ! exclamă exclamă ea, ea , aruncâ aru ncând ndu-se u-se în bra bra  ţele surorii sale. Sunt atât de proastă ! Au trecut abia două luni de când am fost cât pe ce să mor din cauza lui Rory şi acum, iată că mă arunc de gâtul primului venit. Izbucni în hohote de plâns. Inima Inima Ellei se strânse strâns e dureros. Scott ? Fiona se  îndrăg  înd răgost ostise ise de el ? Respin Res pingâ gând nd imediat gândul gân dul acesta, o cuprinse cu tandreţe pe sora ei de umeri şi o conduse în camera lor. Va avea tot timpul să-şi dea seama.
*

A doua zi, cele două tinere au fost prea ocu pate cu pregătirile pentru dineu ca să-şi aminteas că sau să mediteze asupra întâmplărilor din ajun. Cu o oră înaintea sosirii primilor invitaţi, mai aveau încă de lucru în bucătărie şi în salon. Slavă Domnului, totul era pregătit ! Timp de o clipă, Ella îşi lăsă privirea să rătă cească asupra terasei dinspre golf. Era momentul zilei pe care-l prefera dintre toate. Soarele coborâse spre orizont şi cerul căpăta deja culoarea purpurei,  în câtev câ teva a cl clip ipe, e, culorile culo rile vii a le verii verii vor vor c eda ed a locui unui albastru indigo, prielnic melancoliei. Din p ăcat ăc ate, e, momen omentu tull era prost a les le s pentru pentru a visa şi, cu un oftat resemnat, verifică pentru ultima dată dacă totul era la locul lui.