o L ume
S tabila dominata DE EUROPA (INCEPUTUL SECOLULUIXX)
PARTEA
S tarea E conomicA §1SOCIALA A LUMII Capitolul I Afirmarea celei de-a doua revolutii industriale §i integrarea din ce in ce mai accentuata a economiei mondiale prin intensificarea schimburilor constituie, cu consecintele lor sociale, trasSturile esentiale ale economiei mondiale in zorii secolului XX. Modernizarea puternic inegala a diferitelor regiuni ale lumii Tntre^ine decalaje considerabile de bogStie §i putere, favorizand de asemenea §i o redistribuire progresivS a polilor de influenta la scarS planetarS. Puternica datorita stadiului mai avansat de industrializare, Europa de Nord-Vest, care doming comertul international §i detine o putere fin a n c ia l de necontestat, se gase§te la apogeul puterii sale mondiale, insS divizatS de rivalitati ce prevestesc teribile conflicte. Statele Unite amenintS deja suprematia europeanS prin forta lor productive, ca §i Japonia, care s-a angajat intr-o politics voluntarista de recuperare a decalajului fata de Occident. In afara acestor trei poli, regiuni intregi ale lumii par incapabile de a se industrialize §i sufera dominatia puterilor dezvoltate.
A DOUA REVOLUTIE INDUSTRIALS §1CONSECINTELE SALE DINAMISM §1INOVATII Inceputa din anii 1880, a doua revolujie industrial^ constituie faptul marcant al inceputului de secol, chiar daca, la scara planetara, formele de producjie artizanale raman dominante, avand, alaturi de agricultura, o pondere economica §i sociala covar§itoare. Progresu! industrial se reflecta in primul rand in aparijia unor noi surse §i forme de energie, petrolul §i electricitatea, care completeaza §i incep chiar sa inlocuiasca cuplul „carbune-aburi”, care, totu§i, ramane, §i inca pentru mult timp, la baza industrializarii. Din 1873 se produce electricitate pe baza caderilor de apa (carbunele alb) §i a centralelor termice pe baza de carbune, care vor fumiza in curand curent electric pe scara larga. Or, „zana electricitate” va face posibile numeroase inovapi in domeniile iluminatului (becul electric al lui Edison in 1879), transporturilor (tramvaiul cu motor electric), producjiei de energie calorica in serviciul metalurgiei §i chimiei, comunicajiilor (telegraful electric, telefonul lui Bell in 1876, radioul). Cat despre petrol, utilizat deja de mult timp pentru iluminare (petrol lampant), acesta ofera noi solujii pentru incalzire (adaptarea rapida a incalzirii pe baza de pacura in instalajii cu abur), dar gase§te mai ales o utilizare complet noua o data cu punerea la punct a motorului cu ardere interna venit sa revolujioneze transporturile secolului XX. In fine, calitajile sale lubrifiante au permis progresul industriei mecanice bazate pe asamblarea din ce in ce mai complexa a unor piese mobile. De aici inainte, fabricat in mari cantitaji §i asociat altor metale in aliaje, care ii vor imbunata|i propriile calitaji, ojelul se impune ca metalul de referinja cu multiple utilizari, chiar daca incepe sa fie concurat de aluminiu, mai ales in construcjiile aeronautice aflate la inceput de drum. Fara a fi cu adevarat noua, industria chimica cunoa§te o diversificare importanta a produselor §i aplica^ilor ei (ingra§aminte, detergen|i, explozibili - dinamita lui Alfred Nobel materiale plastice §i textile artificiale - bachelita §i matase artificiala farmacia, fotografia -pelicula de celuloid a lui George Eastman - §i deja cunoscutul cinematograf al frajilor Lumiere). Construcjia de ma§ini mecanice si mai ales 7 / 0
LUME STABILA (iNCEPUTUL SECOLULUI X X )
electrice reprezinta fara indoiala noutajile cele mai remarcabile ale epocii, ele schimband complet tehnologiile de fabricate, in special ma§inile - unelte, ale caror performanje determina intregul progres industrial prezent §i viitor. Construcjia de automobile §i cea aeronautica stimuleaza ansamblul industriilor mecanice §i anunja, chiar daca timid, transformari radicale ale modului de viaja, care nu vor face decat sa se extinda de-a lungul intregului secol.
G4TRE O INTEGRARE MONDIALA TOT MAI ACCENTUATA In acela§i timp in care se modernizeaza, economia tinde spre o integrare din ce in ce mai accentuata la scara planetara, prin mijloacele, uneori intrepatrunse, ale migrajiilor umane, schimburilor comerciale §i relajiilor financiare. Transporturile feroviare §i maritime in progres constant au facut posibila aceasta intensificare a relapor internajionale, fiind vorba de mijloace de transport de masa circuland cu viteze relativ ridicate, §i care au permis de asemenea scaderea considerabila a costurilor transportului pe mari distanje. In mod similar, obstacolele juridice in calea schimburilor se atenueaza, in mod esen|ial sub forma unei scaderi a tarifelor vamale, in ciuda unei cre§teri sensibile a protec[ionismului dupa anii 1880. Adoptarea progresiva, dar inca incompleta, a etalonului-aur favorizeaza reglementarile financiare internajionale fara de care schimburile de bunuri nu s-ar putea dezvolta. In total, se constata ca la inceputul secolului XX mai multe zed de milioane de indivizi locuiesc in strainatate, adeseori foarte departe de Jara lor de ba§tina, cu care men(in totu§i frecvent legaturi cel pujin de natura afectiva, contribuind la a {ese intre [ari §i continente re(ele vii de relajii umane care se prelungesc uneori §i in domeniul economic (cum o demonstreaza, de exemplu, comunita{ile ger mane stabilite in America Latina). Comer(ul international a crescut mai repede decat producjia, pentru care a constituit un veritabil motor: intre 1800 §i 1913, volumul sau pe cap de locuitor al planetei a crescut de 25 de ori, ceea ce denota o integrare comerciala fara precedent, in acela§i timp in care fluxurile financiare internajionale s-au intensificat, investijiile internajionale cunoscand o adevarata „varsta de aur” intre 1870 §i 1914. lmportan|a §i stransa interdependenja a acestor relajii dau deja imaginea unei economii pe cale de „mondializare”, care nu mai ignora nici un continent al globului.
TRANSFORMARILE CAPITALISMULUI LIBERAL Institujiile economice §i financiare s-au modificat in mod natural insojind aceasta mi§care complexa a progresului tehnic, cre§terii producjiei §i deschiderii spre exterior. Ele au evoluat in mod egal, adaptandu-se cre§terii neregulate a activitajii economice, compusa dintr-o succesiune de faze de prosperitate §i depresiune (in special prima „mare depresiune” a economiei moderne intre 1873 §i 1895), fazele de progres fiind intretaiate de crize scurte (in 1903-1904, 1907 §i 1911-1913). In cadrul capitalismului liberal triumfator in secolul XIX, ace§ti factori diver§i au condus la o tendinja accelerate de concentrare financiara §i tehnica. Trusturile susjinute de band puternice s-au constituit, inainte de toate pentru a raspunde marilor exigence de finanjare a industriei §i transporturilor moderne, dar mai ales pentru a atinge o forja suficienta de a rezista crizelor. Inconvenientul este ca aceste intreprinderi uria§e falsifica in mod complet jocul concurenjei libere §i egale, care constituia unul din fundamentele esenjiale ale capitalismului liberal, caci, pentru a-§i intari pozijia dominanta, ele nil ezita, in perioadele dificile, sa preia conducerea cartelurilor al caror scop principal este organizarea concurenjei, adica limitarea campului ei de aplicare geografica (partajul piejelor), tehnica (inghejarea brevetelor de fabricajie) §i in mod evident in domeniul prejurilor (fixarea de prejuri limita sub care este interzisa vanzarea, sub pedeapsa unor amenzi impuse de conducerea cartelului). De asemenea, concentrarea tehnica face progrese pentru a realiza o producjie pe care echipamentele moderne o fac deja masiva: mari uzine sunt inaljate, reunind mii de lucratori insarcinaji sa puna la lucru ma§ini puternice. In acest cadru largit se pun bazele unei organizari §tiinjifice a muncii care instaureaza o ierarhie §i o disciplina foarte stride, facand distincjie intre munca de concepjie rezervata inginerilor §i tehnicienilor §i munca de execujie rezervata lucratorilor, care pierd astfel locul dominant in fabricajie pe care-1 dejineau me§te§ugarii. Munca la banda care divizeaza la maximum mijcarile productive, aplicand studiile lui Taylor, i§i face aparijia in Statele Unite inca inainte de 1914; taylorismului i se adauga standardizarea produselor, care permite, prin fabricarea in serie mare de produse identice, scaderea prejului pe fiecare unitate produsa. Marele patron american al industriei automobilului, Henry Ford, asociaza taylorismul §i standardizarea in uzina sa uria§a de la Red RiverDearborn langa Chicago. Dar el ia de asemenea §i decizia de a oferi salarii
9 / 0 LUME S1ABILA (iNCEPUTUL SECOLULUI X X )
substantiate lucratorilor sai ( “fiue d o llars a d a y ” ) pentru a motiva efortul lor productiv §i a-i face eventual capabili de a cumpara ma§inile pe care le produc. Astfel se na§te fordismul, sistem de producjie §i distribute de masa, care urma sa devina modelul economic dominant pana in anii ’80 ai secolului XX. In fa{a transformarilor atat de importante ale structurilor §i practicilor economice, puterile publice au simjit necesitatea de a ie§i din neutralitatea pe care le-o impusese liberalismul clasic. Statul a intervenit in afara funcjiilor sale monetare §i vamale pe care §i le asumase dintotdeauna, edictand mai ales legislajii sociale destinate a proteja muncitorii cei mai dezavantajaji §i lipsiti de protecjie contra riscurilor de accidente de munca, §omajului §i batranejii. Sunt, mai ales in Germania §i in Anglia, primele schijari firave ale politicilor de tip „W elfare state" care vor proiifera dupa 1945.
EVOLUTIA STRUCTURILOR PROFESIONALE Societajile au resimjit in mod evident efectele transformarilor economice. Aproape pretutindeni majoritara, Jaranimea incarneaza tradijia §i stabilitatea sociala, pe baza unui raport specific naturii sale (proprietatea solului, munca directa a pamantului) §i a unui ata§ament profund la o serie intreaga de valori (proprietatea, munca, economisirea, familia §i, in sens mai larg, solidaritatea comunita(ii). In regiunile, de departe cele mai numeroase, in care reforma agrara nu s-a putut infaptui, puternice oligarhii de proprietari strivesc cu puterea lor discrejionara masele de (arani sub-proletariza(i, ceea ce are ca efect impotmolirea ansamblului economiei intr-o stare de inapoiere. In (arile cele mai dezvoltate, in Europa §i America de Nord, Jaranimea tradi(ionala pierde teren in favoarea fermierului care capata alura unui conducator de intreprindere, bazandu-se pe o formajie tehnica mai accentuata, neezitand sa faca apel la ma§ini agricole moderne §i sa infrunte sfidarea, unei pieje al carei orizont devine international, traversand chiar §i oceanul, grape navelor frigorifice. Dezvoltarea meseriilor industriale (§i a celor din gama serviciilor adesea asociate industriei) reprezinta, prin opozitie fa{a de iumea rurala, domeniul schimbarii sociale. Aceasta se manifesta in primul rand prin urbanizare, fenomen ce insote§te in mod necesar dezvoltarea industrial^, §i multiplicarea activitatilor de servicii, dizlocand prin exodul rural surplusul demografic al satelor; centuri de cartiere muncitore§ti se constituie §i se dezvolta in jurul marilor ora§e industriale ale Europei (in timp ce muncitorii americani locuiesc chiar in centrul ora§elor nascute direct de industrie). 10
Cealalta consecinja sociala majora a industrializarii accelerate este in mod natural cre§terea numerica a unui proletariat care se constituie progresiv in „clasa” sociala con§tienta de specificul §i interesele sale proprii, in favoarea acjiunii sindicale §i sub influenja ideologiilor socialiste care fac din schimbarea sociala un obiectiv politic prioritar. Analizand „lupta de clasa” intre patroni §i muncitori, marxismul vede in acest conflict baza unei necesare confruntari revolujionare pe care adepjii sai se angajeaza sa o pregateasca metodic. Angajajii cu „gulere albe” din serviciiie publice sau private sunt prin§i mai puternic decat muncitorii in dilema alegerii intre contestare §i dorinja de integrare in societate prin apartenenja la clasa de mijloc in curs de constituire in Jarile dezvoltate. Pentru aceste grupe intermediare, carora cre§terea economica le da speranja unei reale ascensiuni sociale (dar mai limitate decat o banuiesc) modelul de atins ramane burghezia, elita dominanta, ea insa§i in plina innoire prin fuziunea vechilor notabilitaji rurale §i a celor noi create de capitalism, fie financiare, fie industriale.
E uropa
de
Nord -Vest ,
D ominatoare, d a r Contrastanta 0 STRALUCIRE PLANETARA in primul rand prin dominajia asupra schimburilor intemajionale de bunuri §i servicii, Europa de Nord-Vest i§i manifesta in modul cel mai evident puterea sa economica §i fmanciara mondiala la inceputul secolului XX. Domina{ia europeana se exprima in primul rand cantitativ, din moment ce Marea Britanie, Germania §i Franja cumuleaza 44% din comerjul mondial in 1900 §i mai mult de jumatate (55,3%) alaturi de Olanda §i Belgia, in timp ce procentul Statelor Unite se limiteaza la 11% (adica aproape jumatate din cel britanie); este de altfel un comerj in extindere mondiala chiar daca schimburile intra-europene sunt cele mai active (in jur de 41% din schimburile britanice, dar doua treimi din comerjul exterior german §i francez depinzand de parteneri europeni). Produsele europene sunt prezente pretutindeni. 1 1 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
Supremajia europeana devine §i mai evidenta, observand ca Europa occiden tals a organizat in profitul sau diviziunea internajionala a muncii §i ca joaca un rol director in func[ionarea sistemului economic §i financiar mondial, supremajie confirmata de urmatoarele patru trasaturi: - „uzina lumii”, Europa de Nord-Vest, importa in limita a 80% din totalul cumparaturilor sale produse primare ieftine, in timp ce vanzarile sale se compun pentru 90% din total din produse manufacturate a caror valoare a sporit prin prelucrare: termenii schimbului sunt in general in favoarea Jarilor europene industriale; - prejurile directoare ale comerjului international se determina in Europa, caci aceasta dejine nu numai un quasi-monopol asupra furnizarii de pro duse manufacturate, dar influenjeaza de asemenea §i cursul produselor brute fixat cel mai adesea de Bursele de comerj ale batranului continent, mai ales cea de la Londra; - stapanirea marilor mijloace de transport de masa, feroviare §i mai ales maritime asigura Jarilor europene (§i in special Marii Britanii) un control aproape exclusiv al funcjiilor de tranzit §i redistribuire a produselor intre diferite pie|e ale lumii. Puternica Lloyd’s de la Londra, ca §i alte mari case de comcrj internajionale instalate in principalele porturi germane, centralizeaza informajia despre starea pie{elor §i exercita func{ia lucrativa de asigurare a schimburilor internajionale; -in fine, Europa asigura in profitul sau echilibrul fiuxurilor financiare interna{ionale. Daca balanjele comerciale ale marilor Jari europene (Marea Britanie, Germania, Fran{a) sunt de regula deficitare, balanja lor de conturi afi§eaza un net excedent grajie veniturilor invizibile provenite din navlosiri, asigurari §i din rentele provenind din capitalurile plasate in strainatate. In mod concret, lira sterlina, deviz central al sistemului monetar fondat pe etalonul aur, se impune ca marea moneda de rezerva §i de facturare internajionala, in timp ce centrul financiar din City face din Londra o adevarata „centrala a economiei mondiale”. Re|eaua bancara europeana, in special cea britanica, constituie un instrument simplu §i eficace pentru plajile intemajionale, ca §i pentru plasamentul capitalurilor in lume. in ajunul primului conflict mondial, Marea Britanie, Franja §i Germania dejin impreuna 83% din investi[iile interna{ionale active. Dobanzile §i dividendele objinute din aceste plasamente realimentate constant din excedentele balanjei externe fac din Europa de Nord-Vest un creditor prosper. 1 3 / 0 IUM E STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
BAZELE PUTERII EUROPENE Puterea europeana se sprijina pe patru piloni solizi: - 0 for{S demografica remarcabila, fructul elanului vital care a multiplicat de 2,5 ori efectivul populajiei europene in cursul secolului XIX, fenomen care traduce reale progrese in domeniul alimentajiei §i sanatajii. In 1900, Europa, incluzand Rusia, regrupeazS 423 niilioane de locuitori, adicS 27% din omenire (faja de 20% in 1800). Germania, Franja §i Marea Britanie numara impreuna 137 milioane de locuitori in 1900 (faja de 68 de milioane cu un secol in urma). Trebuie luat in calcul §i faptul ca 50 milioane de europeni au emigrat catre alte regiuni ale lumii (din care 25 milioane plecaji in Statele Unite intre 1861 §i 1910) raspandind civilizajia batranului continent. - Un avans intelectual §i tehnologic acumulat incepand cu Rena§terea §i inca existent la inceputul secolului XX: din 1901 in 1913 nici un premiu Nobel pentru §tiinja nu scapa Europei, fie ca e vorba de fizicS (Becquerel, Pierre §i Marie Curie, Marconi...), de chimie (Rutherford §i aceea§i Marie Curie), de fiziologie §i medicina (Pavlov, Koch, Carrel), fara a mai vorbi de laureapi pentru literature, care sunt Mommsen, Mistral sau Kipling, sau de premiile Nobel pentru pace, dintre care cel mai celebru a fost cel al lui H. Dunant, fondatorul Crucii Ro§ii. In aceasta fecunditate intelectualS a Europei se afla §i un factor de eficacitate economica, in afara strSlucirii spirituale §i morale. - O putere industrials afirmatS de la sfar§itul secolului XVIII, ca urmare a marii revolujii industriale care s-a desfa§urat de-a lungul intregului secol XIX. In 1914 industria ocupa 54% din activitatea economica in Anglia, 49% in Germania §i Belgia, 33,5% in Fran|a §i, global, Europa occidentals realizeazS ea singurS 44% din producjia industrials mondiala. Aceasta putere industrials se realizeaza in mari zone industriale (bazine miniere, porturi, principaleie aglomerSri urbane), care reunesc o gamS compIetS de activitSji mai recente, de la produc(ia de energie la textile, metalurgie, chimie §i panS la industria electrotehnicS §i constructoare de ma§ini, din randul carora construcjia de automobile §i aeronautica sunt ramurile cele mai moderne. O mi§care de continuS concentrare a dus la construcjia uzinelor gigantice, tru s tu rilo r (sau Konzerne-lor in Germania) care i§i datoreazS eficacitatea mobilizSrii de resurse financiare §i umane considerabile. -O supremajie monetarS deja evocatS mai sus care se exercita prin intermediul lui G old Standard, sistein monetar funcjionand in practicS in profitul marilor monezi europene convertibile in aur, mai ales al lirei sterline, cu susjinerea rejelelor bancare, care i§i extind activitatea pe ansamblul planetei. 14
Ablinden(a monetarS §i puterea financiara vin astfel sa incoroneze §i sa imsolideze dominajia economics.
E
.
CONTRASTE §1 CONTRADICJII IN EUROPA
In ierarhia puterilor europene se opereazS rea§ezari la inceputul secolului XX; inerjia economiei britanice contrasteaza puternic cu dinamismul econo miei germane, in timp ce Franja cunoa§te in „!a Belle Epoque” o realS prospelitate. in ajunul rSzboiului, Anglia rSmane primul pol comercial §i financiar al lumii. Lira sterlina convertibila in orice alta moneda §i in aur este de departe cea mai valoroasS lichiditatr internajionala. Marile band britanice, cele numite liig Five, susjin cu rejeaua lor le 5 000 de sucursale activitajile financiare intema(ionale ale City-ului. in 1914 1area Britanie cumuleazS 3 760 milioane de lire sterline investite in strSinState adica 41% din investijiile internajionale directe pe termen lung. Randamentul acestor capitaluri plasate in exterior reprezinta 10% din venitul national britanie, privilegiu al unei najiuni comerciante §i creditoare. in acest timp, cre§terea economiei britanice da semne de incetinire, din 1880. Producjia industrials nu cre§te decat cu o medie de 2% pe an, ceea ce plaseaza industria engleza in urma industriei germane, incepand cu anii 1890. Exporturile britanice nu cresc in medie decat cu 2,2% pe an intre 1900 §i 1913, faja de 3,2% pentru exporturile germane §i 4,3% pentru cele franceze. in 1913, Regatul Unit i§i pastreaza primul rang in comer{ul mondial, dar numai cu 15% din total fa|a de 21% in 1900. In sfar§it, cre§terea medie anuala a ansamblului economiei britanice scade sub 1% intre 1900 §i 1913, ceea ce traduce o profunda criza a economiei dominante atinsa de primele semne de imbatranire. Dinamismul economiei germane contrasteaza net cu lunga criza britanica. Forja germana rezida mai ales in domeniul industrial, gra[ie unei stapaniri a tehnicilor celor mai moderne (mai ales in sectorul metalurgiei §i chimiei) §i a unei organizari rationale a metodelor de producjie (constituirea marilor carteluri, buna integrare a lumii muncitore§ti in intreprindere, larga penetrare a marilor case de comerj international). Rezulta de aici o mare eficacitate a sistemului economic german, care se reflecta in forja industrials a bazinului Ruhr, avantul producjiei (2 milioane tone de ojel in 1890, 17 milioane de tone in 1913), succesele comerciale (13% din comerjul mondial in 1913, la numai 2 procente de nivelul britanie). 1 5 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
0 relativa prosperitate franceza se afirma intre 1895 §i 1914, realizata pe baza unor activitaji moderne cum ar fi industria cauciucului, electricitatea, construcjia de automobile, care progreseaza intr-un ritm susjinut de 28% pe an in cei zece ani ce preced razboiul. Este adevarat ca in acela§i timp vechile industrii bat pasul pe loc §i ca agricultura, care reprezinta inca 40% din economia franceza in 1910, se arata foarte pujin performanta. Capitalismul francez i§i datoreaza cre§terea medie unui echilibru in§elator intre masa dominanta de mici intreprinderi cu vocajie strict najionala §i cele cateva mari afaceri angajate in economia mondiala. Franta nu realizeaza in 1913 decat mai pujin de 8% din schimburile intemajionale fa|a de 11% in 1900. Ameninjata de produsele germane §i chiar franceze (automobilele), Anglia vede cum comercianjii sai incep sa piarda piejele vechiului continent, unde cele doua rivale ale sale i§i plaseaza intre doua treimi §i trei patrimi din exporturi. Pentru a compensa aceste pierderi, Marea Britanie i§i orienteaza din ce in ce mai mult vanzarile pe piejele extraeuropene (59% din totalul exportului in preajma razboiului), dar concurenja §i-a facut deja aparijia in aceste Jari indepartate inca de la sfar§itul secolului XIX. Aceste tensiuni explica tendinja marcata de protec|ionism care se afirma inca de la debutul anilor 1880, ca §i rivalitajile imperialiste pentru cucerirea unor noi debu§euri. Ele sunt cu atat mai puternice cu cat trei zone de umbra planeaza asupra tabloului economic §i social al Europei. -Criza agriculturilor europene care nu s-au putut moderniza in acela§i ritm cu industriile §i care nu asigura nici necesarul alimentar al principalelor Jari ale batranului continent, nici o remunerate suficienta agricultorilor, care, inca foarte numero§i (populajia rurala reprezinta inca, cu excepjia Angliei, aproximativ jumatate din populajia totala) constituie prin slaba lor putere de cumparare o frana in calea dezvoltarii producjiei industriale de masa. -O succesiune de crize ciclice, de origine speculative, debutand cu marasmul piejelor financiare §i transrnijandu-se ansamblului economiei prin legaturile bancare §i comerciale puncteaza debutul secolului (din 1900 in 1903-1904,1906-1907, din 1910 in 1913). Aceste §ocuri repetate demonstreaza ca marile economii europene nu s-au restabilit complet dupa marea depresiune care le-a perturbat profund intre 1873 §i 1895. - Cre§terea contestajiei sociale inso{e§te peste tot dezvoltarea proletariatului muncitor. Trade-Union-urile se federalizeaza in 1900, in timp ce Confederajia generala a muncii capata forma sa definitiva in 1902. Succesiunea crizelor §i fazelor de cre§tere instabile favorizeaza cre§terea numarului de 16
Kreve, care iau in Franja un caracter revolujionar §i care, in preajma lui 1914, au tendinja de a se generaliza fara a mai Jine cont de de frontiere. In «icela§i timp, partidele socialiste activand pe plan politic i§i maresc puternic .mdienja in adunarile reprezentative ale marilor Jari europene.
PoliinAscensiune §1POLIINAPOIATI STATELE UNITE ALE AMERICII, PRIMA PUTERE ECONOMICA A LUMII Forja economiei americane se exprima mai ales la inceputul secolului XX printr-un nivel de producjie fara egal: -in domeniul agricol, Statele Unite realizeaza un sfert din producjia mondiala de grau, jumatate la bumbac, trei sferturi la porumb; -in domeniul industrial, livreaza 36% din carbunele produs in lume, 70% din petrol, energia moderna; ocupa primul loc in producjia de ojel (cu 32 milioane de tone) ca §i in producjia de automobile (549000 vehicule in 1914, de 12 ori producjia Franjei, care totu§i ocupa locul secund in aceasta industriei). Aceasta forja se sprijina pe atuuri importante care Jin de un spajiu imens, de dimensiunile unui continent, extrem de bogat in diferite resurse; spajiu care a beneficiat de o populare dinamica ce a permis in cateva decenii dublarea efectivelor populajiei americane (circa 100 de milioane de locuitori in 1914); in slar§it, acest vast teritoriu a fost de timpuriu luat in stapanire grajie celei mai lungi rejele feroviare din lume (424 000 kilometri in 1914). Puterea economica a S.U.A. rezulta §i dintr-un sistem de producjie original, bazat pe utilizarea intensiva a ma§inilor §i pe o organizare §tiinjifica a muncii (taylorism, fordism) ale carei reguli esenjiale sunt acceptate de A m erican F ed era tio n o f L a b o u r (AFL), bastionul sindicalismului. O prudenja comerciala fara indoiala excesiva §i o anumita fragilitate financiara sunt totu§i limitele acestei tinere puteri in ascensiune. Daca practicarea vigilenta a protecjionismului favorizeaza pe termen scurt avantul producjiei najio1 7 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
nale sustinute de o pia{a interna dinamica, ea afecteaza negativ relajiile externe ale Statelor Unite, ale caror schimburi nu ating decat jumatatea nivelului britanie in 1913. Pe de alta parte, crearea de-abia in 1913 a Federal Reserve Bank incearca sa ordoneze un sistem monetar §i financiar inca pujin coerent §i de o slaba eficacitate economica.
JAPONIA PE CALEA INDUSTRIALIZE Japonia apare ca o excepjie in Asia Orientala. Nu numai ca a realizat in cateva decenii o cre§tere spectaculoasa, dar a reu§it sa-§i pastreze independent politica §i, fapt si mai rar, a §tiut sa-§i pastreze atat esenja civilizajiei sale originate, cat §i o suficient de larga libertate de decizie in materie economica. Aceasta se explica prin faptul ca revolujia Meiji a captat dinamismele latente ate societajii traditionale pentru a transpune in lumea industrial^ moderna dezvaluita de europeni, ierarhiile §i paternalismul organizarii de tip agricol §i feudal, astfel incat marile intreprinderi japoneze {zaibatsu) sunt emanajii ate marilor familii ca Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo sau Yasuda, care recruteaza cadrele din randurile stravechii caste militare a samurailor. Statul imperial, care a susjinut formarea acestor grupe financiare §i industriale, s-a implicat in mod egal in dotarea Jarii cu o infrastructure feroviara §i portuara (Osaka §i Nagasaki) esenjiala pentru progresul economiei najionale. 0 politica de incurajare a natalitajii insojita de un mare efort in materie de inva{amant asigura atat expansiunea piejei interne, cat §i formarea mainii de lucru. Din 1914 economia nipona prezinta trasaturi de modernitate, din moment ce deja industria echilibreaza agriculture. In acest timp, Jara ramane subordonata constrangerilor exterioare pentru aprovizionarea sa cu materii prime, ca §i pentru debu§euri. De aid, najionalismul cu tendinje expansioniste care deja s-a manifestat impotriva Chinei §i chiar a Rusiei in 1905.
LUMILE DIN AFARAINDUSTRIALIZARII America latina §i Africa neagra prezinta in comun un dezechilibru marcat intre o populate pujin numeroasa §i un teritoriu imens care opune numeroase obstacole naturale punerii sate in valoare. In afara acestei asemanari, situajiile celor doua continente sunt foarte diferite; in timp ce America s-a eliberat inainte 18
cAteva
PRODUCXH SEMNIFICATIVE IN 1900 ...... ' " ........ T ---------- -----
(in milioane de tone)
Carbune + lignit
Petrol
150
Germania SUA Franta
—
245 32
Marea Britanie
8,4
229 16
Rusia
Aceste cifre pun in evidenta
-
preponderenta
-
carbunelui in sursele
10,3
de energie, in timp ce in metalurgia grea
(in milioane de tone)
Fonta
Otel
7,5 13,7
9,7 20,3’ 4,7** 8 **
productia de otel creste rapid la
Germania SUA Franta Marea Britanie
3 ** 9,1 2,9
Rusia
-
inceputul secolului X X ajungand din urma aproape pe cea de font a in tarile dezvoltate. Rusia si mai ales Statele
* Producjie in 1905 ** Producjie in 1913
Unite detin o fort a productiva
(in milioane de chintale)
Grau
Bumbac
Germania
—
Rusia
38 142 88 15 107
India
54
SUA Franta Marea Britanie
22,36 -
1,5* 5,36
importantd si diversificata, dar forta financiara este inca apanajul Statelor celor mai dezvoltate ale Europei occidentale.
* Producjie in 1910 INVESTITIILE INTERNATIONALE ?N 1 9 1 4 (in miliarde de dolari) 6
CO 'Ln
Germania SUA
Franta Marea Britanie
8,5 18
1 9 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
de 1840 de sub dominajia iberica, Africa neagra este complet supusa recentei tutele a colonialismului european. America latina ramane in aceasta perioada foarte marcata de structurile mo§tenite din epoca coloniala. Taranimea, de departe majoritara, este in intregime dominate de o minoritate de mari proprietari latifundiari susjinuji de atotputernicul cler catolic. Nevoile Jarilor dezvoltate ale Europei sau Americii de Nord au orientat deja economia continentului latino-american spre producjii agricole §i miniere destinate exportului. Aceasta dubla presiune interna §i externa se conjuga pentru a duce la o situajie anormala de mono-producjie §i mono-export. Astfel, cauciucul §i cafeaua reprezinta 90% din exportul Braziliei, produsele rezultate din cre§terea animalelor 84% din exportul Uruguayului, in timp ce Argentina devine un important granar al Europei §i exporturile cubaneze sunt compuse in procent de peste 75% din trestie de zahar; de asemenea cositorul peruan, petrolul venezuelean, nitrajii chilieni reprezentand in fiecare caz 75% din exportul Jarii respective. Economiile §i monedele continentului depind astfel de vanzarea obligatorie a produselor a caror piaja este determi nate atat cantitativ cat §i valoric de clienji straini. In acela§i timp, re{eaua ferata, care are drept funcjie esenjiala facilitarea accesului la resursele exportabile este insuficienta §i prea pujin adaptata nevoilor regionale; cat despre industriile locale (alimentara, textila, metalurgica), dezvoltarea lor este impiedicata de lipsa de baze energetice §i siderurgice, aceste produse fiind destinate in exclusivitate exportului. Orientul Mijlociu §i Nordul Africii, de confesiune islamica, care aveau din vechime relajii comerciale active cu Europa, sunt supuse unei veritabile strategii de incercuire economica §i financiara. Aceasta gase§te §i teren propice ca urmare a dezmembrarii progresive a Imperiului Otoman, care nu-§i mai exercita puterea asupra regiunii decat cu numele. Speculajiile bursiere agricole se dezvolta in legatura cu nevoile europene: bumbacul in Egipt (ocupa in 1914 aproape un sfert al teritoriului), tutunul in Turcia, viermii de matase in Liban. Capitalnrile europene penetreaza sectoare economice esenjiale (cai ferate, band, fabrici, gestiunea serviciilor publice §i deja petrolul, punand in pericol activitajile locale tradi(ionale). Asia, teritoriu suprapopulat, nu reu§e§te sa iasa din inapoierea economica. In timp ce India devine giuvaerul Coroanei britanice, China datoreaza faptul ca pastreaza o restransa suveranitate politica numai rivalitajilor dintre puterile care i§i impart teritoriul chinez in zone de influenza exclusiva. Aici marile puteri au §tiut sa exploateze imobilitatea unei societaji care, in ciuda revolujiei najionaliste din 1911, ramane prea ata§ata valorilor stravechi pentru a promova 20
innoirea. Bogajiile acestui imens teritoriu compartimentat §i autarhic raman neexploatate atunci cand nu sunt acaparate de europeni §i de japonezi. Imperiul Rus, in contact cu Asia §i cu Europa, cunoa§te o situate ambigua. I’lasata pe locul cinci intre puterile industriale, asociata la exploatarea Chinei, Rusia pastreaza totu§i structurile caracteristice unei societaji agricole de tip arhaic, a carei dezvoltare industrials recenta §i limitata depinde de impovaratoare irnprumuturi externe. Dezechilibrele cre§terii economice ruse§ti favorizeaza avantul mi§carilor revolujionare.
DEZECHILIBRE PREVESTITOARE ALE SUBDEZVOLTARII Lasand deoparte inevitabilele diferenje regionale, toate aceste economii inapoiate §i aflate sub dominate sufera de dezechilibre structurale care le predispun subdezvoltarii. Activitajile economice moderne sunt dispersate §i lipsite de importanja, nefurnizand, de la caz la caz, decat intre 10 §i 20 % din venitul national. In plus, ele prezinta dublul inconvenient de a se dezvolta in detrimentul activitajilor tradijionale indispensabile viejii popula|iei §i, prin integrarea in sistemul capitalist mondial, de a servi interesele puterilor dominante mai mult decat nevoile regionale. Mai mult, intre aceste mici oaze de modernism §i activitajile tradijionale se creeaza o prapastie care sfar§e§te prin a duce la un fenomen de dezarticulare economica, pus in evidenja in special prin opozijia intre ora§e §i sate, care nu sunt legate prin circuite de schimb complementare. In fine, modestele beneficii locale ale cre§terii sunt acaparate de o restransa elita sociala care i§i consuma averile in cheltuieli somptuoase. In consecinja, in aceste economii destructurate dezvoltarea nu se poate produce. Ea este impiedicata de saracia cronica a populajiilor inca supuse riscurilor foametei §i epidemiilor, lipsite in proporjie de patru cincimi de §colarizare §i ale caror slabe venituri sunt incapabile sa susjina consumul §i sa permita formarea de economii bane§ti suficiente pentru a finanja decalarea economiei.
21/0
LUME STABILA (iNCEPUTUl SECOLULUI
XX)
D emocratii §1 R egimuri A utoritare in L ume Capitolul 2 Regimul democratiei liberale, sintezS intre democratie, care presupune participarea la putere a tuturor cetatenilor, §i liberalism, fondat pe libertStile individuale pe plan politic, economic §i social, acoperS, la inceputul secolului XX, Europa occidentals, Statele Unite §i dominioanele britanice, adicS JSrile ce au cunoscut revolutia industrials. Totodata, democratia liberals este luata drept model de urmat de burghezia dezvoltatS sau de promotorii modernismului in numeroase state care cunosc regimuri autoritare, ca Germania, Austro-Ungaria, Rusia sau Japonia. In unele dintre ele, aceastS influents a contribuit la liberalizarea regimului. Totu§i democratia liberals apSrea incS necorespunzStor adaptatS democratizSrii crescSnde a societStilor evoluate. Tocmai pentru a incerca sS raspundS acestei inadaptSri se na§te un curent radical, expresie a aspiratiilor democratice ale clasei de mijloc in plinS inflorire.
22
TARILE DE DEMOCRATS LIBERALA UN MODEL POLITIC Regimul democrapei liberate este fondat pe doi termeni ce pot aparea drept ,mtagoni§ti, acela de democrajie, care presupune participarea cetajenilor la viata p u b lic a §i acela de liberalism care sublnjelege garantia tuturor formelor de libertate. Tocmai aceasta este §i originalitatea acestui regim, care a §tiut sa concilieze cei doi termeni pentru a stabili o formula inedita care a devenit un i model pentru lumea intreaga. ) V Regimul democrajiei liberate este, in primul rand, un regim democratic, ceea ce inseamna ca cetajenii participa, direct sau indirect, la putere. Cea mai buna expresie a acestei democrat pare sa fie votul universal, care permite luturor cetajenilor adulji sa-§i desemneze reprezentanji. Votul universal al barbajilor a fost astfel introdus in Franja §i Statele Unite, dar nu §i in Marea Britanie, unde largirea dreptului de vot in cursul secolului XIX lasa inca pe dinafara paturile sarace, servitorii §i tinerii adulji care inca locuiesc cu parinjii. In sfar§it, in nici unui din aceste state democratice, femeile nu au drept de vot la inceputul secolului XX, cu excepjia catorva state americane. Dar acest tip de democrajie se vrea §i liberala pentru ca ea are drept scop menjinerea §i apararea libertajilor individuate cucerite in aceste state in secolele xVlII-XIX: ^ L ib e rtatile politice ca libertatea presei, intrunirilor, libertatea de con§tiin{a, dreptul de a-§i exprima in libe rta te opiniile, siguranja de a nu fi arestat fara motiv (numita in Jarile anglo-saxone H abeas C orpus). Aceste libertaji cucerite (le revolujiile engleze ate secolului XVII, de razboiul de Independent amelican de la sfar§itul secolului XVIII, apoi de Revolujia franceza, sunt garantate de un sistem politic reprezentativ, adica de existenja adunarilor parlamentare in care se afla reprezentan|ii ale§i ai na{iunii, care sunt singurii ce au dreptul de a vota legile §i impozitele. Libertatea economica e fondata pe ideea ca economia se supune unor legi naturale §i ca statul nu trebuie sa le perturbe pe acestea prin interventji care ar risca sa le denatureze funcjionarea. Liberalismul economic injelege sa apere vechiul principiu Jaissez faire, laissez passer" §i se proclaim aparatoml celor doua postulate de baza ate libertatii economice: inijiativa individuala §i proprielalea privata.
23
- Libertatea sociala strans legata de libertatea economica presupune ca il.ilul nu trebuie sa intervina in raporturile dintre patroni §i salariaji, raporturil niriale fiind reglate, ele de asemenea, de o armonie naturala. Aceasta atitudine n mduce la a considera saracia drept „un rau necesar” §i caritatea drept un factor licrturbator al ordinii naturale, ceea ce nu poate sa nu ridice probleme unor state i .»re se vor democrafii.
ARIA GEOGRAFICA Aria geografica a Jarilor de democra|ie liberala este relativ limitata. Ea nu acopera decat {arile unde revolujia industrials a antrenat dezvoltarea burgheziei si a claselor mijlocii prospere, doritoare de a participa la pulerea politica. I'rogresul economic §i social a avut aici drept consecinja dezvoltarea nivelului de instruire, care face populajia capabila de a-§i forma opinii §i de a vota. in aceasta situajie se gasesc {arile Europei occidentale, Statele Unite §i dominioanele britanice (Canada, Australia, Noua Zeelanda, Uniunea Sud-Africana), popoare de cinigranji provenind din Jarile dezvoltate ale Europei occidentale. Totu§i, forma politica a regimului difera sensibil de la o Jara de democrajie liberala la alta: - in Statele Unite triumfa principiul separajiei puterilor. in afara catorva
2 5/0
LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI
XX)
se instaura democratia, chiar presupunand ca s-ar realiza condijiile econo mice §i sociale, ceea ce oricum nu este cazul. In cea mai mare parte a regiunilor lumii (Europa de Est §i mediteraneana, America latina, China, etc.)
DOUA CONSTITUTII FRANTA
STATELE UNITE
Puterea executiva
A
in
A —A —
PI
G uvernul
icontroleazi
iq
A
conlroleazS
P u te re a le g is la tiv e
c amera
j
A
5i bugetul)
Delegati senatoriali
~~A'
S enat
m
Senatul (voteazS legtile 5/ bugetu.1)
de|putatilor {votsazS legile
1 I
A
I num e^te
A
P u te re a e x e c u tiv a
P u te re a le g is la tiv e
Pre§edintele Republicii
-
A
Cam era reprezentantilor
Pre§edintele SUA
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
Electori prezidentiali
A
Ale§i locali A A
C onsilieri generali C o nsilieri de arondism ent Consilieri m unicipali
A
Poporul
Poporul
A le g i direct prin vo t universal (fn SUA, electorii prezidentiali
---------- su n t alegi in functie de ca n d id a tu lp e care fn sustin) > ► ► > A le g e r i
unde exista guvernari teoretic suverane, starea societajii §i a economiei fac orice implantare a dcmocrajiei liberate imposibila. Intr-adevar, economia este arhaica, fondata pe o agriculture tradi|ionala §i pujin productiva. Burghezia §i clasa de mijloc sunt reduse numeric. Societatea este dominata de o aristocrajie funciara care domne§te asupra unei mase de Jarani analfabeji. Totu§i, chiar in aceste societaji pujin adaptate democrajiei liberate, exista elite evoluate care lupta impotriva autoritarismului §i care viseaza sa-§i transforme {arile In democrajii. 26
Aspiratia spr e D em o crats In fARUE cu
guvernari A utoritare
GERMANIA In statele cu tradijie autoritara in care revolujia industriala a antrenat dezvolInica sociala, parlamentele capata o mai mare important §i contesta, in primii aim ai secolului XX, autoritatea absoluta a suveranilor. Acesta este cazul §i al lltiperiului German, unde, in sanul Reichstag-ului ales prin vot universal, grupari ilm ce in ce mai numeroase reclama instaurarea unui veritabil regim parlaiiic-ntar, punand capat autoritajii totale de care se bucura imparatul in materie de ImMere executiva §i introducand raspunderea cancelarului in fa|a adunarii. Or, in picajma razboiului, in 1912, aceasta opozijie liberala invinge in alegeri in faja blocului conservator care susjine suprematia puterii imparatului: partidul socialili'inocrat devine primul partid al Reichstag-ului; aliat cu najional-liberalii, cu l>rogresi§tii (aripa stanga a liberalismului) §i cu o parte din deputatii Centrului ntlolic (Zentrum) el constituie varful de lance al partizanilor democrajiei liberate in ( icrmania. Razboiul impiedica producerea crizei in 1914.
AUSTRO-UNGARIA Situajia este comparabila in Austro-Ungaria §i in special in Cisleithania (Austria), cea mai industrializata dintre najiunile Dublei-Monarhii. Liberalii sunt .lid favorabili unui regim parlamentar in sanul unui stat centralizat §i birocratic. ( Iliar daca nu le agreeaza ideile, imparatul Franz Iosif va fi nevoit a le face un iurecare numar de concesii pentru a evita doua pericole mari, redutabile in ochii s.ii: acela al revendicarilor de independent^ ate diverselor partide najionale care Ix'iieficiaza de ingaduinja conservatorilor, aristocrati susjinatori ai Bisericii i .itolice §i ata§atii ideii de libertate a diferitelor Jari §i acela al revendicarilor midale ate partidului social-democrat sau al tendinjelor ultra-reacjionare ate mici burghezii antisemite §i inspaimantate de revolujia industriala pe care o proinoveaza partidul cre§tin-social. Dreptul de vot este largit progresiv pana la proclarnarea votului universal in 1906, dar, ca §i in Germania, imparatul nu 27/0
LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI
XX)
accepta sa se mearga pana la raspunderea guvernului in faja Parlamentului, ceea ce 1-ar deposeda de esenja puterii sale. In revan§a, in Transleithania, mai pronunjat rurala, dominata de aristocrajia ungara, sistemul politic ramane cel parlamentar aristocratic, multindepartat de democrajia liberala.
RUSIA Democrajia liberala pare atat de clar a fi legata de modernizare, incat statele care vor sa se industrializeze §i sa devina state modeme sunt nevoite sa adopte institujiile democrajiei liberale, chiar daca de o maniera foarte formala. Este cazul Rusiei, unde, dupa veleitajile reformatoare ale lui Alexandru al II-lea (1855-1881), cazut victima unui atentat terorist cu bombe dupa ce abolise iobagia in 1861 §i reformase organizarea administrative §i judiciara a Jarii, succesorii sai, Alexandru al 111-lea §i Nicolae al II-lea restabilesc o autocrajie fara fisuri. Dar aceasta practica politica ultra-reacjionara contrasteaza putemic cu efectul de modernizare economica §i, mai ales, de industrializare a Jarii intreprins sub domnia lui Alexandra al II-lea. Dezvoltarea industriala da na§tere unor noi grupe sociale, burghezia §i clasele de mijloc pe de o parte, muncitorii pe de alta, care alaturi de Jaranii lipsiji de pamant cer o profunda schimbare politica a regimului. In timp ce sodali§tii-revoluJionari revendica o imparjire a pamantului §i se lupta sa inlature autocrajia prin violenja §i atentate, iar social-democrajii, discipoli ai lui Karl Marx, injeleg sa pregateasca revolujia sprijiridu-se pe clasa muncitoare, vedem dezvoltandu-se un important partid liberal. Format din profesori universitari, medici, proprietari de pamant, el este bine reprezentat in zemstve (adunari locale alese, create de Alexandru al II-lea) unde membrii sai i§i fac educajia politica. Ei cer proclamarea libertajilor fundamentale §i reunirea unei adunari alese, Duma Imperiala. Printre ei, un mic grap de democraji condu§i de istoricul Miliukov va merge inca §i mai departe, cerand un regim parlamentar de tip occidental. Acest grup va aparea in prim-plan cand criza economica pe care Rusia o cunoa§te din 1901, infrangerile in faja Japoniei, careia Rusia i-a declarat razboi in 1904, apoi saracia populajiei agravata de ingreunarea impozitelor, dificultajile alimentare §i paralizia transporturilor provoaca revolujia din 1905. Aceasta debuteaza pe 22 ianuarie 1905 prin masacral din „duminica ro§ie din Sankt-Petersburg” in cursul caruia cazacii §arjeaza o muljime pa§nica, care, sub conducerea preotului Gapon, vine sa prezinte la Palatul de Iarna o petijie cerand reforme. De acum inainte, Rusia este teatral unei serii de greve muncitore§ti, de rascoale Jarane§ti §i de manifestajii organizate de liberali. Agitajia cuprinde §i 28
IN.) o data cu razvratirea la Odesa a marinarilor cruci§atorului Potemkin. Pentru a stopa valul revolujionar, Jarul, sfatuit de ministrul Witte, decide sa proclame lli.inifestul din octombrie 1905, care da satisfacjie liberalilor: libertajile fundamen tal1 sunt acordate §i o Duma Imperiala va fi aleasa. In aparenja, Rusia este deci, In randul sau, in dmm spre o democrajie liberala de model occidental. De fapt, (nml va incerca sa se foloseasca de aceste concesii pentru a-§i invrajbi adversarii: lilicralii, satisfacuji, lasa puterea sa striveasca mi§carile socialiste care, in marile iira§e, continua agitajia sociala. Dupa strivirea, in ianuarie 1906, a insurecjiei de la Moscova, {ami revine .isupra reformelor liberate proclamate in 1905. Cele doua prime Dume, alese in 1906 §i care cereau adevarate reforme sunt, rand pe rand, dizolvate. Aleasa dupa (i noua lege electorate pregatita de ministrul Stolipin, a treia Duma, numita „l)uma Nobililor”, convocata in 1907, se arate a fi o adunare docila. Rusia nu se mai afla pe calea evolujiei spre democra|ia liberala. Dar problemele care au provocat revolujia din 1905 raman acelea§i §i, in 1912, a patra Duma este din nou o adunare de opozijie, pe care Jarul, din acest motiv, se abjine sa o convoace. Pentru ca nu a §tiut sa raspunda aspirajiei spre democrajie a Jarii sate, Jarismul va cunoa§te in timpul razboiului o revolu|ie mult mai radicala.
JAPONIA In revan§a, Japonia, angajata din 1868 intr-un proces de modernizare prin revolujia Meiji, vede cum puterea decide sa proclame reforme politice de tip occidental, in paralel cu dezvoltarea revolujiei industriale in Jara. in 1882, imparatul Mutsu-Hito insarcineaza pe contele Ito, viitor prim-ministru, sa elaboreze un proiect de Constitute. Contele Ito face atunci o calatorie de un an §i jumatate in Europa pentru a examina aici diversele regimuri constitujionale, pastrand grija de a le adapta tradijiilor najionale §i de a mentine in integralitatea lor puterile teocratice ate imparatului §i trebuind sa Jina cont de puterea nobilimii, prea pujin dornica de a vedea privilegiile sate puse in discujie. Din aceste contradicjii a rezultat Constitujia din 1889 „dar grajios al imparatului catre poporul sau”, care creeaza o Dieta aleasa cu puteri reduse, dupa modelul Constitujiei prusace. In practica, acasta Constitujie de tip occidental nu este decat o fajada: oligarhia marilor familii continua sa guverneze in Japonia; ea constituie statul major al partidelor care compun Dieta. Nici starea sociala, nici mentalitajile colective nu pregatesc Japonia pentru a deveni o democrajie liberala, de care aceasta ramane 29 /0
LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI
XX)
foarte indepartata. Dar forja modelului este atat de mare, incat ea considera necesar sa-i adopte formele exterioare.
DEMOCRATIA CONTESTATA DEFECTELE SALE Chiar daca aparea drept un model pentru restul lumii, democrajia liberala cunoa§te, la inceputul secolului XX, dificultaji in (arile unde este implantata de timp indelungat. Democrajia liberala este considerata drept expresia politica a curentului de idei fondat pe rajiune care triumfeaza incepand din secolul XVIII. Or, la sfar§itul secolului XIX §i inceputul secolului XX, vedem nascandu-se noi curente care redau importanja irajionalului, instinctului, incon§tientului. in Franja, filosoful Bergson insista asupra importanjei „datelor imediate ale con§tiinJei”, a intuijiei. Lucrarile lui Freud despre subcon§tient au un mare succes. Europa cunoa§te o puternica trezire a credinjei religioase. Pe plan politic, aceste noi idei redau importanja unor nojiuni precum cele de patrie, mistica, ata§ament dinastic, instinct... Intelectuali §i arti§ti exalta dinamismul, viteza, acjiunea, viaja militara, ardoarea razboinica §i vad in regimurile forte posibilitatea de a realiza acest ideal estetic §i politic. Democrajia liberala parea prost adaptata evolujiei sociale a marilor Jari industriale. In ciuda votului universal, ea ramane un regim de elite, intr-adevar oamenii cei mai cultivaji, proveniji din randurile burgheziei, sunt cei care devin §efi de partide, sunt ale§i deputaji, conduc statul ca mini§tri sau inalji funcjionari. Or, la sfar§itul secolului XIX, se produce un fenomen nou, emergenja maselor in jocul politic. Aceste mase, muncitori, membri ai clasei de mijloc, Jarani, beneficiaza de instrucjia care le permite sa citeasca ziaml §i sa se informeze despre politica. Dezvoltarea cailor ferate, in Franja serviciul militar, le deschid orizontul. Mai bine informate, dornice sa faca comparajii, aceste mase i§i dau seama ca sunt direct interesale de politica §i se simt prost reprezentate de elita conducatoare. Pentru a-i incadra se formeaza „partide de mase”, de extrema stanga (socialiste) sau de extrema dreapta, care contesta democrajia liberala §i preconizeaza regimuri puternice capabile sa satisfaca populajia.
UN RASPUNS: CURENTUL RADICAL In toate {arile de democrajie liberala, nemuljumirea maselor antreneaza o liansformare a practicilor politice. Se considera ca sufragiul universal nu este el •ingur suficient pentru a rezolva problemele sociale. Se observa ca exista o mumita contradicjie intre liberalism §i democrajie. Suprimand toate constranKcrile pentru a lasa libere mecanismele naturale in domeniile politic, economic, social, sunt favorizaji cei mai puternici sau cei mai bogaji, in dauna saracilor, celor slabi §i mici care se trezesc striviji. Oamenii devin con§tienJi ca democrajia politica nu duce neaparat la democrajie sociala. lata de ce vedem dezvoltandu-se curente politice sprijinite pe clasa de mijloc, pe lumea „celor mici”, mici comercianji, me§te§ugari, industrial, luncjionari, medici, avocaji, mici proprietari rurali care doresc conservarea democrajiei liberate, dar vor ca statul sa intervina in domeniul economic §i social pentru a-i proteja pe cei slabi §i saraci. Spre deosebire de sociali§ti, ei nu injeleg sa aduca prejudicii proprietajii private, ci dimpotriva, vor sa o vada protejata impotriva cupiditajii celor bogaji. Pentru ei, importante reforme sociale care ar da satisfacjie maselor sunt singurul mijloc de a evita revolujia. Aceste idei sunt dezvoltate in Franja de radicalismul al carui inspirator, Clemenceau, declara la sfar§itul secolului XIX: „N oi, re p u b lic a n ii ra d ica li, n o i vrem R epublica p e n tn i consecinlele sale: m a rile 5/ fecundele reform e sociale pe care le antreneaza". in 1901 radicalii se reunesc pentru a forma primul partid politic francez, partidul republican radical §i radical-socialist, care va determina timp de cajiva ani politica guvernelor franceze. in Marea Britanie se da de asemenea numele de „radicali” celor din aripa stanga a partidului liberal, care acced la putere in 1906, avand in fruntea listei pe Lloyd George §i iau masuri sociale importante in favoarea celor mai saraci. in fine, in Statele Unite vedem dezvoltandu-se un curent „progresist” care cunoa§te un mare succes in clasele mijlocii §i vizeaza sa apere pe toji oprimajii, muncitorii, fermierii, negrii, femeile. Acest curent inspira 0 parte a personalului politic american §i il conduce, in preajma razboiului, la a adopta importante reforme, ca impozitul pe venit sau alegerea senatorilor prin vot universal. in ajunul Primului Razboi Mondial, asistam deci la 0 oarecare transformare a regimului de democrajie liberala, care tinde sa admita intervenjia statului in domeniul economic §i social in favoarea celor mai slabi §i sa puna accentul pe democrajie in detrimentul liberalismului economic §i social.
3 1 / 0 LUME STAB ILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
-
STAREA FRANTEI Capitolul 3 Franta este o democratie liberala de tip parlamentar, unde esenta puterii apartine Parlamentului ales, in detrimentul guvernului, redus la un rol subordonat. Viu combStutS pan§ la sfar§itul secolului XIX, Republica parlamentarS este de-aici inainte acceptatS de marile forte politice. La inceputul secolului XX, Franta este o tarS bogata financiar, gratie, in particular, activitatii sale industriale de un dinamism remarcabil. Dar, slabele investitii in industrie, insuficienta concentrarii, caracterul deficitar al comertului exterior constituie puncte slabe care ipotecheazS viitorul. Demografia franceza este in stagnare datoritS scSderii natalitStii §i slabei imigratii. Populatia sa rSmSne majoritar ruralS, In timp ce lumea muncitorilor create incet. Clasele mijlocii, mica burghezie independents s-au dezvoltat puternic. Franta este o mare putere mondiala, rang pe care ea il datoreazS bogatului sau trecut istoric, puterii sale economice §i, mai ales, financiare, intinderii imperiului sau colonial §i retelei de aliante pe care a §tiut sa o constituie in jurul ei.
o D emocratie L iberala O DEMOCRATIE PARLAMENTARA Institujiile franceze au doua trasaturi majore: -Supremajia Camerei deputajilor aleasa prin sufragiu universal. Instituit din IK18, votul universal este de necontestat §i deputajii, care voteaza legile §i lm«etul, controleaza guvernul §i-l pot rasturna, dominand viata politica. Camera ilvputatilor nu a incetat, de la fondarea regimului, sa-§i largeasca rolul cu scopul ilr a-§i subordona guvernul, pe care deputajii il pot rasturna pentru a-§i satisface (imbijiile sau a apara interesele alegatorilor. Li se repro§eaza provocarea instabililajii ministeriale §i, pentru ca sunt ale§i in cadrul ingust al circumscripjiei ■lectorale (cu scrutin majoritar uninominal in doua tururi), ca reprezinta intereM-le locale §i nu pe cele ale intregii najiuni. Insa Senatul, desemnat indirect de un colegiu in care notabilitajile rurale sunt majoritare, are puteri practic identice color ale Camerei deputajilor. El voteaza de asemenea legile §i bugetul §i, chiar il.ua aceasta practica ridica probleme constitujionale, el poate rasturna Kiivernul refuzand sa-i acorde votul de incredere. -E!stomparea puterii executivului faja de cea a corpurilor legislative. Pre§edintele Kopublicii are, conform Constitujiei, puteri considerabile: el desemneaza guvernul, nume§te §i revoca mini§trii, comanda armata, promulga legile, poate cere o noua deliberare a acestora §i poseda dreptul de a dizolva Camera Deputajilor 'lupa avizarea conforma a Senatului. Dar criza din 16 mai 1877, care a opus pe m,ire§alul de Mac-Mahon, un monarhist conform caruia pre§edintele Republicii Irebuia sa fie veritabilul responsabil al jarii, §i Camera deputajilor, care *cmsidera ca deciziije politicii najionale aparjin celor ale§i prin vot universal, v,i duce la evolujia institujiilor. Victoria deputajilor va duce la supremajia t .unerei deputajilor §i mare§alul de Mac-Mahon va trebui sa se incline. Dupa ilcmisia sa in 1879, succesorul sau Jules Grevy este creatorul unei practici conform i lireia pre§edintele Republicii renunja la prerogativele pe care i le recunoa§te Constitujia, in special la dreptul de a dizolva camera §i de a cere o a doua deliberare a legilor, pentru a nu ramane decat un personaj onorific care simiMilizeaza continuitatea statului. Rolul sau politic esenjial consista de aici nuinte in a desemna pre§edintele Consiliului, personaj ce nu apare in Constitujie, In care mo§tene§te rolul conducator al Pre§edintelui in ce prive§te formarea 3 3 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
guvernului §i politica generala a Jarii. Adevarat §ef al guvernului, pre§edintele Consiliului este raspunzator in faja Camerei: el trebuie sa incerce sa pastreze increderea deputajilor, fara de care nu poate guvema, prin politica pe care o duce, dar de asemenea sa dea curs hotararilor majoritajii §i oamenilor politici influenji. Francezii considera regimul lor drept cel mai democratic pentru ca da puterea ale§ilor popomlui §i impiedica instaurarea unui regim al puterii personale. Dar este de asemenea un regim care paralizeaza acjiunea guvernului, provoaca instabilitatea ministerial;} §i pare lipsit de putere in perioadele de criza.
0 REPUBLICA ACCEPTATA DE FORTELE POLITICE Forjele ostile regimului sunt minoritare §i lipsite de influenja. NaJionali§tii din „Ac{iunea franceza” care mizeaza pe „naJionalismul integral” §i vor sa stabileasca o monarhie populara care sa excluda „Anti-FranJa” - evreii, protestanjii si franc-masonii - cunosc o anumita audienja in randurile aristocrajiei §i ale studenjilor la drept. Ace§tia provoaca cateva incaierari in Cartieml Latin fara insa a ameninja cu adevarat regimul. Mai serios este insa pericolul reprezentat de sindicalismul revolujionar. Doctrina sa, provenita din ideile anarhiste adaptate datelor organizarii sindicale, este enunjata in charta de la Amiens adoptata de Confederajia generala a muncii (CGT) in 1906. Ea anunja rasturnarea Republicii burgheze prin greva generala revolujionara §i inlocuirea acesteia printr-o societate de mici producatori in care sindicatul va fi celula de baza. Dar, intre 1906 §i 1911, toate tentativele de greva organizate de CGT e§ueaza §i, dupa aceasta data, CGT renunja la a mai rasturna Republica. Formajiunile politice importante accepta Republica: - Dr^anta, formata din conservatori sociali §i catolici raliaji regimului repu blican se recunoa§te in formajiuni ca „AcJiunea liberala populara” sau „FederaJia republicana”, adepte ale parlamentarismului, dar care se arata ostile politicii laice, ca §i reformelor sociale prea indrazneje. - Centrul e format din moderaji, care au constituit ir epoca afacerii Dreyfus „AlianJa republicana democratica”, ata§ata formei republicane a regimului, Parlamentului, Statului laic §i care accepta reformele sociale, cu condijia ca ele sa se produca prin evolujie lenta. Identificaji cu clasa intreprinzatorilor, ace§ti moderaji sunt puternic ostili socialismului. Din randurile lor se va reeruta o mare parte a oamenilor politici ai inceputului de secol: Poincare, Barthou, Georges Leygues, Ribot, etc. 34
-Stanga este grupata In jurul partidului radical, devenit la inceputul secolului mi partid de guvernamant dupa ce fusese simbolul extremismului republican. Kste partidul care apara cu cea mai mare enargie institujiile republicane sub li irma lor parlamentara §i laicitatea militanta, pe care o practica in epoca ministerlalului Combes (1902-1905) sub forma unui anticlericalism virulent. Este, in fine, un partid al reformelor sociale, care respinge orice punere in discujie a dreptului ile proprietate. Absenja unor lideri valoro§i in randurile sale pana la alegerea la Iiri>§edin{ia partidului a lui Joseph Caillaux in 1913 face ca, masiv reprezentat in ('amera Deputajilor, §i element indispensabil al majoritajii, el sa lase de fapt sa uiiverneze oameni apropiaji lui, dar neinscri§i in randurile sale, ca socialistul independent Aristide Briand sau Georges Clemenceau care, nu de mult inspirator .tl radicalismului, nu face parte totu§i din partid (cu excepjia unei scurte perioade). - Extrema stanga este adunata in randurile partidului socialist. Constituita in I!)05 ca Secjiunea franceza a Internajionalei muncitore§ti, in jurul doctrinei marxiste §i revolujionare a lui Jules Guesde, ea regrupeaza in realitate tending diverse. Sub influenza lui Jean Jaures, directorul ziarului L ’H um anite, partidul socialist devine o formajiune cu un discurs revolu|ionar, dar cu o practica ii'formista §i care se bazeaza pentru a realiza triumful socialismului pe votul universal §i educate. Ei accepta Republica parlamentara §i sunt destul de apropiaji de radicalism. Cu ocazia alegerilor din primavara lui 1914, sociali§tii §i radicalii care praclicau „disciplina republicana”, adica sprijinul reciproc al candidatului cel mai bine plasatin al doilea tur, repurteaza victoria. In preajma Primul Razboi Mondial, in ciuda divergenjelor sociale §i religjoase, I'ranta este o |ara moralmente unita in jurul Republicii §i sistemului parlamentar.
E conomia: P rosperitatesau D eclin ? O TARA pr o sper a
econom ic
La inceputul secolului, francezii i§i vad {ara ca pe un pamant ticsit de bogajii. 1)(' fapt, Franja este bogata din punct de vedere financiar. Ea poseda o rezerva de aiir considerabila care face ca francul (a carui valoare nu a cunoscut fiuctuajii din 1803) sa fie una din monezile cele mai stabile din lume. Cantitatea de moneda in circulate aproape s-a dublat intre 1900 §i 1914. Bancile cunosc o 3 5 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
mare prosperitate, bancile de depuneri ale caror sucursale se inmuljesc §i care canalizeaza capitalurile micilor depunatori (Credit Lyonnais, Societe Generate...) sau bancile de afaceri ca Banque de Paris et de Pays-Bas, Banque de l’Union Parisienne etc. Avujia najionala (valoarea imobiliara, in bani, in bunuri mobile, in bonuri de valoare), s-a triplat practic din timpul celui de-al Doilea Imperiu, dar proprietatea funciara, care reprezenta trei patrimi din aceasta avujie in 1880, nu mai reprezinta decat jumatate. De asemenea, veniturile najionale (adica banii ca§tigaji anual de francezi) au crescut considerabil mai ales in ce prive§te veniturile bancare §i industriale. Aceasta bogajie reala s-a datorat cre§terii producjiei. Aceasta cre§tere care a fost permanenta in cursul secolului XIX este accentuata intre 1896 §i 1914 (atunci producjia a crescut anual in medie cu 1,696-1,8%). Ideea unei prosperity franceze este, deci, fondata. Care sunt sectoarele carora li se datoreaza aceasta dezvoltare? Chiar daca este in cre§tere, producjia agricola ocupa o proporjie in scadere faja de cea a producjiei industriale. Pentru prima data in 1913, venitul industrial depa§e§te pe cel agricol (36% faja de 35%). Agricultura nu cunoa§te decat progrese extrem de lente. Aceasta stagnare se datoreaza politicii vamale stabilite de Meline la sfar§itul secolului XIX (care va conduce agricultura la a fi lipsita de dinamism §i demodata), divizarii pamanturilor care afecteaza rentabilitatea exploatarilor, insuficienjei invajamantului agricol. Sectoarele tradijionale ate agriculturii, care ocupa cea mai mare parte a suprafejelor, cerealele §i vi{a-de-vie, sunt in criza. Se dezvolta §i sectoare rentabile, cum ar fi sfecla de zahar sau zootehnia, dar pe un numar limitat de exploatari agricole. EVOLUTIA VENITURILOR NATIONALE BRUTE (in milioane de franci si in procente) 1859 Venituri funciare si agricole Venituri industriale
1900
1913
9 500 (48,5%)
13 500 (45,1%)
18 000(42% )
6 000(30,7% )
10 000 (33,4%)
16 000 (37,3%)
1 500 (7,7%)
2 000(6,7% )
si bancare Comer) Profesiuni liberale Functionari Total
36
3 000(7% )
360 (1,8%)
900 (3%)
1 350 (3,2%)
2 200 (11,3%)
3 500 (11,8%)
4 500 (10,5%)
19 560(100% )
29 900 (100%)
42 850(100% )
Industria cunoa§te in schimb progrese remarcabile. Acestea nu sunt furnizate ilr sectoarele tradijionale ca textilele, carbunele, construcjiile sau industria ilimentara care progreseaza lent. Debutul secolului XX este varsta de aur a iilcrurgiei din Lorena: intre 1895 §i 1913 se dubleaza producjia de fonta provi'iiind din Lorena (de la 2,3 la 5 milioane de tone), iar cea de ojel, de aceea§i 1'i 'venienja, cre§te de patru ori (de la 1,2 la 4,7 milioane de tone), in timp ce tlx'talurgia din centml Jarii trebuie sa se specializeze pentru a supraviejui. Franja o( upa un loc de varf in noile industrii ale celei de-a doua revolujii industriale: llectricitatea, grajie careia se fabrica „oJel electric" in uzinele fondate la La Praz In 1908 §i Ugine in 1908; aluminiul, fabricat pornind de la bauxita de la Var §i unde Franja este al doilea producator mondial; automobilele, domeniu in care I r.inja este al doilea producator din lume dupa SUA §i ale carui mari marci ll’anhard-Levassor, De Dion-Bouton §i mai ales Renault) sunt celebre in lumea mlreaga; cinematograful, inventat in 1895 de frajii Lumiere, care devine o .ulevarata industrie, din moment ce, in 1914, 90% din filmele proiectate in lume sunt franjuze§ti. Dar, industria franceza, care reprezenta in 1869 9% din producjia mondiala, nu mai reprezinta decat 6% in 1914.
PUNCTELE SLABE ALE ECONOMIEI in ciuda bogajiei lor, francezii investesc pujin in industrie. incepand cu 1900 isi plaseaza banii mai ales in strainatate (unde dobanzile sunt mai ridicate §i mai
In sfar§it, slabiciunea economica a Franjei raportata la reslul lumii se cite§te in comerjul sau exterior. Protejata de barierele sale vamale, neinvestind, modernizandu-se lent, economia franceza pierde teren in faja concurenjei straine. Din 1890, balanja comerciala a Franjei este deficitara (cumpara din strainatate mai mult decat vinde). Daca Franja nu sarace§te este datorita veniturilor din turism §i mai ales capitalurilor plasate in strainatate. Ea apare astfel drept o Jara „rentiera” care traie§te din bogajia sa trecuta §i din munca altora. Prezentul sau este inca stralucitor, dar viitorul sau este ameninjat.
(OMERTUL EXTERIOR DIN 1 8 9 0 LA 1 9 1 3 (in % )
Import Export
M aterii
Produse
Produse
prime
manufacturate
alim entare
1890
1900
1913
1890
1900
1913
1890
1900
1913
53 23
64 26
58 29
14 54
18 55
20 58
33 23
18 19
22 13
BALANTA FRANCEZA DE PLATI IN 1 9 1 3 * (in milioane de franci) Balanta comerciala Turism Navlu-Asigurari
+750 +340
Venituri din capitaluri Venituri din munca
+1 775 -2 9
Balanfa totala
+1 296
* Indusiv I Iterito riile de peste mari”
38
- 1 540
S ocietatea : S tabilitate sau S tagnare? STAGNAREA DEMOGRAFICA §1 PONDEREA LUMII RURALE Franja cunoa§te o demografie in stagnare. Mortalitatea -mai ales cea infantila - este in scadere dupa 1895, datorita masurilor igienice, raspandirii vaccinurilor, serurilor §i asepsiei. Insa, natalitatea scade §i mai mult. Daca populajia este in u.'joara cre§tere (39,6 milioane locuitori in 1914) este datorita cre§terii duratei inedii de viaja §i prezenjei a mai mult de un milion de straini, mai ales italieni §i I x'lgieni. Aceasta populate este predominant rurala: 56% din francezi traiesc in localitaji cu sub 2 000 de locuitori. Exodul rural este slab. Marea proprietate aristocratica se menjine in vestul Franjei, in Sologne, le Berry §i le Bourbonnais. Vedem de asemenea dezvoltandu-se marea proprietate burgheza a ora§enilor (v-§i plaseaza banii in pamant. In Bazinul parizian prospera o agricultura de tip capitalist legata de industria moraritului §i panificajiei §i a zahamlui. Insa forma dominanta ramane proprietatea mica §i mijlocie, sub 10 hectare, (48% din cxploatari) raspandita mai ales la sud de Loara. Ea este favorizata mai ales de radicali, care vad in ea modelul democrajiei micilor proprietari pe care viseaza sa 0 instaleze. Aceasta consolidare a proprietajii mici §i mijlocii se face in ilctrimentul celorlalte categorii: me§te§ugarii rurali, zilierii agricoli, servitorii devin c('i ce migreaza la ora§. DEMOGRAFIA FRANCEZA DIN 1881 LA 1 9 0 0 (in % o)
1881-1885 1886-1890 1891-1895 1896-1900 1901-1905 1906-1910
Natah’ta te
M o rta lita te
25
22,3 22 22,4
23j 22,6 22,2
20,6
21,6 20,2
19,6 19,1
M o rta lita te infantila 169 188 170 161 142 129
3 9 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
ai Condijiile de viaja in mediul rural raman dificile: locuinje mediocre, adesea cu podele de pamant batatorit, lipsa de igiena, iluminare cu gaz. Totu§i, cre§terea veniturilor agricole la inceputul secolului XX permite o ameliorare a alimentajiei, iar vinul §i carnea apar tot mai des in hrana (aranimii. Pe de alta parte, calea ferata, serviciul militar, §coala obligatorie, presa ieftina deschid orizontul Jaranilor care tind sa imite modul de viaja citadin.
LUMEA MUNCITOREASCA iN PROGRES LENT Muncitorii reprezinta 30% din populajia activa in 1914. Dar realitajile sunt diverse: muncitori in ateliere §i mici intreprinderi, muncitori la domiciliu, muncitori in uzine in cateva sectoare limitate (mine, metalurgie, textile). Condijia lor difera considerabil. In aceasta epoca toji cunosc incertitudinea locului de munca §i obsesia §omajului, caci salariile mici le interzic economisirea. Ei traiesc totu§i mai bine ca in secolul XIX: chiar daca cheltuiesc pentru hrana in jur de 60% din salariu, alimentajia lor este mai variata §i cuprinde de aici inainte §i came, zahar, paine alba §i cafea. Insa, condijiile de locuit raman mediocre §i nu exista concedii. Legislajia sociala a celei de-a IH-a Republici ramane slaba §i insuficienta. Au fost luate, totu§i, cateva masuri de limitare la 10 ore a zilei de lucru (8 ore in mine), raspunderea patronului in materie de accidente de munca, pensiile. Dar, pe total, soarta muncitorilor ramane dificila §i ei se simt exclu§i de la prosperitatea franceza din perioada ce se va numi „La Belle Epoque”.
vArsta d e aur a c la sei d e m ijlo c 5-6 milioane de oameni aparjin burgheziei in sensul larg al termenului. Dar §i aici diversitatea e mare. In varful scarii sociale se gase§te inalta burghezie a bancherilor §i industria§ilor. Apoi, burghezia mijlocie de industrial, negustori, proprietari rurali, avocaji, medici, notari, grupa instarita §i influenta a notabilitajilor. Insa, grupa cea mai numeroasa este cea a micii burghezii sau a „clasei de mijloc”. Este vorba de o categorie foarte diversificata care include o clasa de mijloc independenta (mici proprietari din industrie §i comeit, me§te§ugari, cei ce exercita profesiuni liberate, lucratori independenji) §i o clasa de mijloc salariata (funcponari, al{i
40
.mgajaji). Plasata la jumatatea drumului dintre clasa muncitoare §i burghezie, aceasta Hmpa este in mcxi special ata§ata posibilitajilor de promovare sociala: §coala, munca, i■ ( onomisirea, cumpatarea. Fara a avea intotdeauna mijloacele, ea aspira la modul de vi,ija burghez care sa o distinga de mase §i sa-i ateste reu§ita sociala.
FRANJA IN LUME UN ROL MONDIAL FUNDAMENTAL In preajma Primului Razboi Mondial, Franja este una din marile puteri ale lumii. Aceasta se datore§te in primul rand amintirii trecutului sau istoric, rolului i li‘ far pe care 1-ajucat in epoca Revolujiei franceze §i care a facut din ea „Marea Najiune” ce a adus lumii noile idei despre dreptul popoarelor de a dispune de ele msele. in aceasta perioada, ea trece drept campioana ideilor progresiste in lume. In concordanja cu aceasta imagine, ea este in 1914 modelul Statului republican, mii.i din democrajiile liberale care, impreuna cu Marea Britanie, indica lumii caIim spre progres §i emancipare. Nu este oare ea primul stat european care a msiituit votul universal, inca din 1848? Ea ramane, in fine, patria tuturor exilajilor I 'ihi excelenja, „luptatoarea pentm un ideal” care se dore§te un model pentm mireaga omenire. Dar rolul mondial al Franjei este in egala masura datorat forjei sale economlce. Ea este, dupa Marea Britanie, unui din cele mai vechi state industriale ale lumii §i revolujia industriala inceputa in 1830 a transformat profund structurile «•' ‘nomice, sociale §i mentale ale Jarii. Daca unele din vechile sale industrii sunt 1.1 >.i!jite, altele cunosc un remarcabil dinamism §i Franja a intrat cu toata viteza in .i doua revolujie industriala. Aceasta forja §i o diplomajie ofensiva i-au permis •i>i iicereasca pieje importante, chiar daca, din acest punct de vedere, Franja •!< ■mai pujin dinamica decat Marea Britanie §i, mai ales, Germania. Produsele i' in. cze, §i cu ele influenja franceza, au patruns putemic in Rusia, in Imperiul i'man, inBalcani. I’underea bogajiei financiare a Franjei este probabil factoru! cel mai impor1 .mi I'ia a acumulat inca de la mijlocul secolului XIX capitaluri importante, dar ■i'M se arata a fi pujin atrase de investijiile industriale in interiorul Jarii. 4 1 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
Dimpotriva, aceste capitaluri sunt atrase cu u§urinja de investijiile in industria Jarilor in curs de dezvoltare unde profiturile scontate sunt mai ridicate, §i, mai ales, de impmmuturile de stat straine ale caror randamente sunt mai ridicate decat impmmuturile franceze §i care par a fi mai sigure, fiind garantate de guveme. De aici rezulta o a'devarata politica a plasamentelor, puterea orientand economiile franceze spre Jarile unde Franja are interese politice §i economice precise. Vedem astfel dezvoltandu-se la inceputul secolului XX un imperialism francez pe baze financiare orientat spre Rusia, Austro-Ungaria, Italia, Spania, Turcia...
0 MARE PUTERE COLONIAU Franja poseda un imperiu colonial intins pe patru continente, cu structuri politice foarte diversificate, aici gasind protectorate (Maroc, Tunisia* Annam), colonii (Guyana, cele doua federajii ale Africii negre: Africa occidentals franceza §i Africa ecuatoriala franceza, Cochinchina) §i chiar departamente franceze cu statut special (Algeria). Aceasta din urma este subordonata Ministerului de Interne, in timp ce coloniile sunt subordonate Ministerului Coloniilor §i protectoratele Ministerului Afacerilor Externe. In organizarea acestui imperiu colonial, Franja ezita intre doua politici: asimilarea, care consta in integrarea coloniilor in ansamblul najional, admijand ca intr-un termen dat ba§tina§ii vor deveni cetajeni (insa, in ce prive§te durata termenului, domne§te o mare incertitudine, astfel incat asimilarea consta de fapt in a considera teritoriul ca francez §i populajiile ca supuse Franjei); asocierea, predicata de exemplu de Lyautey in Maroc, §i care consta in a respecta specificitatea civilizajiei locale, a lasa Jarilor supuse organe de guvernare care sa le administreze §i de a incerca sa se procedeze astfel incat din punct de vedere economic §i politic protectoratele sa accepte sa serveasca interesele franceze §i sa ofere Franjei atuuri strategice §i militare. in practica, legea politicii coloniale a Franjei, indiferent care este statutul juridic al teritoriului este supunerea acestuia faja de metropola: - 0 subordonare politica cu un primat al administrajiei directe prin funcjionarii §i militarii francezi care monopolizeaza toate posturile de responsabilitate ce ofera o putere reala, nelasand localnicilor decat posturile subalterne. - 0 subordonare economica. Francezii nu arata decat un foarte slab interes pentm dezvoltarea economica a coloniilor, §i aceasta numai in masura in care aceasta poate servi economiei metropolei. Rezulta de aici dezvoltarea unei economii orientate spre exportul de produse comercializabile.
- 0 subordonare culturala. Exista in mod cert o reala dezvoltare a alfabetizarii in rolonii, iar limba §i civilizajia autohtona rezista cu greu contactului cu limba li.mceza, limba administrajiei, §i cu civilizajia evoluata a metropolei. Astfel i olonizarea reprezinta totodata un salt cultural, dar §i o deculturalizare a popoarelor ba§tina§e. Grajie imperiului colonial, cu cele 100 milioane de locuitori §i 12 milioane de km2, Franja poseda un rezervor de materii prime, mana de lucru §i o piaja ic/ervata. in schimb, ea realizeaza o opera importanta de investijii, alfabetizare, '•(liica|ie, dezvoltare a igienei publice. Prin imperiul sau, Franja este prezenta pe lo.ile continentele globului.
PILONUL UNUI SISTEM DE ALIANJE Franja anului 1914 este cheia de bolta a unuia din blocurile europene t iinstituite la inceputul secolului, prin aceasta fiind una din puterile ce par sa rfranceze. Francezii §i britanicii i§i regleaza contenciosul colonial §i schijeaza ■'.ipropiere care se explica prin ostilitatea comuna faja de Germania: Franja n-a lril.it nici anexarea Alsaciei §i Lorenei, nici obstacolele ridicate de Germania !•mliiijelor franceze de redresare; expansiunea maritima §i comerciala a acesteia ' vaspereaza Marea Britanie. Antanta cordiala nu este o alianja, ci un tratat de I iiii'tenie ce nu angajeaza Marea Britanie la a interveni militar in caz de conflict. Sub influenja Franjei, Antanta cordiala este completata in 1907 prin tratatul mulo-rus ce lichideaza contenciosul colonial intre cele doua State. Acest ansamlilii de acorduri anglo-franco-ruse preia numele de Tripla injelegere (Antanta), '|Min,indu-se in fapt Triplei Alianje (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Din toate I'liiiclele de vedere, Franja este astfel in 1914 una din marile puteri de care ili'l’inde soarta lumii. 4 3 / 0 LUME STABILA (iNCEPUTUL SECOLULUI X X )
Triumful I mperialismului Capitolul 4 Prin avansul sSu tehnic §i §tiintific, prin puterea sa industrials §i comerciala, prin abundenta capitalurilor, Europa exercita la inceputul secolului XX o influents covSr§itoare asupra restului lumii. IntinsS pe cea mai mare parte a planetei, hegemonia marilor puteri europene imbracS multiple forme. Imperialismul economic se bazeazS pe implantarea de zone de influents cu scopuhde a asigura statului respectiv materii prime, debu§euri comerciale ori arii de investire a capitalurilor sale. Imperialismul politic §i militar se traduce prin constituirea de vaste domenii coloniale controlate direct de metropolS. In cursul celor douS decenii ce preced primului conflict mondial, marii actori europeni trebuie sS ia in calcule §i tinerele puteri, Statele Unite §i Japonia, intrate la randul lor in era imperialists §i ale cSror ambitii crescSnde le lovesc interesele proprii. Ele trebuie de asemenea sS infrunte opozitia anumitor sectoare ale opiniei publice, sensibile la critica imperialismului formulatS de teoreticienii marxi§ti ca Lenin §i Rosa Luxemburg.
P uterea marilor S tate I ndustrializate a le
E uropei O ccidentale
AVANSUL STIINTIFIC §1TEHNIC La inceputul secolului XX, influenja §i preponderenja Europei se explica prin .iv.insul sau tehnic §i §tiinjific §i prin dominajia sa comerciala §i financiara. Hegemonia europeana este evidenta in materie §tiin{ifica. Favorizata de stat, cercel.uea se dezvoltain cadrul universitajilor, §i mai ales a societajilor academice, ce si! dezvolta §i se specializeaza, dand na§tere la numeroase reviste §tiinjifice; *ercetatorii se intalnesc din ce in ce mai des in congrese internajionale. 0 veritabila revolujie §tiinjifica zguduie Europa de Nord-Vest, care aduna i v.isitotalitatea savanjilor de reputajie mondiala. Izolarea baderiilor, tratamentul M ilor infecjioase, studii asupra holerei, paludismului, leprei etc., progresele mcdicinei sunt, fara nici o indoiala cele mai spectaculoase, ilustrate de numele lui Pasteur, Richet §i Roux, germanului Koclji. Inca de la sfar§itul secolului XIX piogresele in antisepsie, generalizarea anesteziei permit chirurgiei cutezanje de i Mimaginat acum 20 de ani: ablajia apendicelui, extractul de cataracta, stapanirea i >1)cra{iei cezariene in obstetrica. Matematicile nu sunt in urma (Jordan, H. Poincare), nici fizica cu Maxwell, llrrtz, Rontgen, Geiger, Pierre §i Marie Curie etc. Berthelot §i Liebig pun bazele *lii. liei organice. Aceste descoperiri, alaturate inovajiilor in materie de termodiu.imica §i electricitate, bulverseaza existenta §i cadrul de viaja al europenilor. in "i hii lor §tiinja pare a nu mai avea limite. Pozitivismul §i „scientismul” (Comte) ilninina gandirea occidentala, punarid accentul pe ideea unui progres fara limite >1 "inenirii §i pe posibilitatea stapanirii totale a lumii, ca un corolar tehnicist al ■•Mlitudinii superioritajii europene. Totu§i, la sfar§itul secolului, aceasta con■i'li(ie optimista, ce satisface §i legitimeaza voinja de putere a europenilor, pare a ii mpusa in discujie. Descoperirea radioactivitatii, elaborarea teoriei relativitajii, i"lul atribuit intuijiei in gandirea filosofica (Bergson), marcheaza limitele rajionalului si estompeaza imaginea unei evolujii liniare a lucrurilor. I’ana in 1914, cea mai mare parte a inovatiilor tehnice, ca §i punerea lor in i|>litnind de la lucrarile americanului Edison. In Franja, Gramme inventeaza 4 5 / 0 LUME STABILA (iNCEPUTUt SECOLULUI X X )
dinamul, in timp ce Berges §i Deprez reu§esc sa transforme energia hidraulica §i sa transporte electricitatea astfel objinuta (1869). De asemenea europenilor le aparjine punerea la punct a telegrafiei fara fir, dupa lungi cercetari carora le sunt asociate numele lui Hertz, Branly, Marconi. 0 apropiere intre oameni - mai ales intre cei de afaceri -in momentul in care imaginea in mi§care i§i face aparijia, grape „cinematografului” frajilor Lumiere (1895). Cuceriri de asemenea europene, motorul cu explozie, primele realizari ale automobilului §i avionului. Europa dominanta exporta in lurnea intreaga fructele §tiinjei §i tehnicii sale. Oameni de afaceri, comercianji, colonizatori introduc in Jarile dependente noi produse, noi atitudini ce modifica cadrul de viaja §i tind sa uniforinizeze societajile umane. Pe ansamblu, totul predispune Europa sa iasa din cadrele stramte ale continentului.
DOMINAJIA FINANCIARA §1 COMERCIALA Beneficiind de o remarcabila stabilitate monetara incepand cu 1871, dejinand in 1914 aproape de 60% din valuta-aur existenta in lume, europenii tree drept bancherii globului §i detin hegemonia financiara. Ei poseda cele mai mari pieje financiare: Berlin, Frankfurt, mai ales Londra §i Paris, acesta din urma devenind incepand cu 1800 prima piaja pentru plasamentele internajionale. In Marea Britanie, Franja, Germania, Austria etc. exista o remarcabila rejea bancara, care mobilizeaza economiile in serviciul investijiilor celor mai fmctuoase. Aceasta hegemonie financiara e insojita de o dominajie comerciala de necontestat, favorizata de inovajiile in materie de transport §i comunicajii. De la 23 000 km in 1850, rejeaua de cale ferata europeana ajunge la 395 000 km in 1913, iar trenurile-exprese circula cu 70 km/h, in Franja, inca de la sfar§itul secolului, in timp ce traseele ignora din ce in ce mai mult obstacolele naturale (strapungerea Alpilor este realizata in mai multe puncte intri' 1854 ^i 1911). Echipate cu motoare cu aburi, cu coca de fier, apoi de ojel, ulilizAnd curand pacura, navele rivalizeaza in proporjiile gigante§ti, ca nava englr/n Titanic sau omologul sau german Vaterland (62 000 tone). Cargourile transport;! enorme cantitaji de marfuri, ceea ce dirninueaza prejul transportului. Dlslanjdc sunt scurtate §i prin constmirea de canale Iransoceanice. Ele sunt: canalul de Sue/, Ic'rminat in 1869 §i canalul Panama, inceput de europeni §i deschis n.iv iu,ijiei in 1914.
I m perialism ul E conomic §i Colonial PENETRAREA ECONOMICA §1 ZONELE DE INFLUENjA Imperialismul european intins pe toata suprafaja globului a capatat la inceputul secolului XX multiple forme, in primul rand pe aceea de imperialism economic. Forja industriala §i financiara a Statelor europene le confera acestora avantaje economice §i politice. Este triumful „imperialismului” intr-o epoca in care de la oamenii de afaceri pana la micii depunatori, toji prefera sa-§i plaseze averile in strainatate, mai cura. d decat in propria Jara. in 1914, plasamentele externe britanice se ridica la 93 miliarde de franci-aur, in timp ce mai mult de o treime din averea mobiliara franceza e investita in strainatate. Capitali§tii francezi au interese in Orientul Mijlociu, America Latina, Rusia, Africa. Omologii lor de peste Canalul Manecii investesc in interiorul imperiului (47%) si in America (41%). Europa totalizeaza singura noua zecimi din cele 200 de miliarde export de capital realizatin 1914! Apare o veritabila diviziune pe verticala a muncii: Europa cere celorlalte eontinente produsele bmte, agricole §i industriale, pe care ea insa§i le transforma, in timp ce devine fumizarea de produse manufacturate catre noile Jari. Pentm a alimenta acest circuit, europenii imprumuta celelalte Jari §i creanjele lor asupra lestului lumii nu fac decat sa creasca, pentru ca „Jarile-bancher” preleva dobanzi ridicate. Aceste creanje pot fi evaluate in jurul lui 1900 la 150 miliarde franci-aur, mai mult de jumatate aparjinand Marii Britanii. Astfel, Orientul Apropiat, America latina, curand Extremul Orient, devin pentru oamenii de afaceri occidentali zone privilegiate de acjiune. Englezii, care dejin 38 miliarde de franci-aur in valori feroviare, au construit numai in India §i Canada peste 100 000 de km de cale lerata. Ei controleaza peste noua zecimi din rejeaua argentiniana, patru cincimi din calea ferata Berlin-Bagdad, ceea ce le permite sa exercite o influenja considerabila in caile ferate siriene §i sunt stapani pe cele din provincia Yunnan a Cliinei. Profiturile miniere nu sunt mai pujin cautate. Britanicii poseda valori iniulere in Malaezia, Bolivia (cositor), China (carbune), Africa de Sud (aur, diamante). Controleaza alaturi de olandezi petrolul din Indiile Olandeze (Royal Mlllch Shell), cu americanii zacamintele din Persia. La randul lor francezii ■' mslmiesc porturi (Beirut, Constantinopol). 4 7 / 0 LU M E S T A B ILA ( IN C E P U T U L S E C O L U L U I X X )
Prin investipe lor in lume, najiunile europene controleaza posibilitajile de afirmare ale noilor |ari. Grape forjei lor financiare ele stapanesc majoritatea mijloacelor de transport §i a surselor de aprovizionare cu materii prime. Ele nu ezita a recurge la arme financiare pentm a objine concesii vamale §i comenzi industriale. Din aceasta exploatare metodica a globului, europenii trag avantaje politice §i imperialismul economic deschide calea imperialismului colonial §i penetrarii indirecte: zone de influenza In Imperiul Otoman, imparjirea Chinei, presiuni financiare destinate sa impuna o anumita linie politica unor state latino-americane etc.
FACTORIIEXPANSIUNIICOLONIALE Multiple cauze pot explica mi§carea de expansiune dincolo de mari §i aventura coloniala. Dar, trebuie plasate motivajiile economice In centrul nazuinJelor europene? In mod cert, marile state europene cauta sa-§i asigure aprovizionarea cu materii prime §i, intr-un context de protectionism exagerat, sa gaseasca debu§euri pentru produsele lor manufacturate. Dar, in afara cazului Africii de Sud, rare sunt inijiativele coloniale dictate de un obiectiv material exclusiv. Adeseori sarace, coloniile pareau In multe cazuri drept foarte jalnici clienji. Argumentul demografic ar trebui, in egala masura, sa monopolizeze atenjia? A trebuit sa fie dirijate, de fapt impuse, anumite emigrari. In afara unei minoritaji careia coloniile ii ofereau posibilita[i de promovare civila §i militara, marea majoritate a celor ce cauta aventura sunt indezirabilii (ocna§i, revolujionari, fugari, §omeri): cazul Algeriei este in aceasta privin|a exempiificator. In fine, argumentul filosofic §i umanitar (Jules Ferry insista asupra laturii civilizatoare a activitajii coloniale franceze) sau inca, misionarismul (expansiunea cre§tinismului) mascheaza prost apetituri mult mai prozaice in cadrul carora cautarea de debu§euri este preponderenta. in final, factoml politic pare sa fie determinant incepand cu 1870-1880. Prin cuceririle coloniale, marile state europene incearca sa afirme forja §i vitalitatea „geniului" lor national. Dupa Disraeli, trecand prin .Jingoism”, Marea Britanie in u§oara pierdere a suflului, dupa un demaraj industrial fulgerator, se forjeaza sa-§i prelungeasca in alt mod hegemonia. 0 necesitate traita ca o misiune civiliza toare: prin Rudyard Kipling se celebreaza „misiunea omului alb”. La randul sau, orgoliul national francez, ranit in infrangerea din 1871, cauta in afara Europei o compensatie. Ramane, in sfar§it, factorul uman. Expansiunea coloniala n-ar fi
putut fi realizata fara inijiativa aventurierilor indrazneji: Faidherbe In Senegal, Stanley in Africa centrala §i meridionala, Brazza in Congo etc.
UlARILE IMPERII COLONIALE^ T~tn 1914s impartirea lumii e incheiata in profitul esenjial al britanicilor (30 milioane Km2 §i 400 milioane de locuitori) §i francezilor (10 milioane km2 §i 48 milioane de locuitori). Dominioanelor devenite practic independente (Canada, Australia, Noua Zeelanda), Marea Britanie le adauga cea mai mare parte a Africii australe §i orientale, Antilele, Ceylonul §i „diamantul imperiului”, India. Imperiul francez cuprinde un bloc african (Maghreb, Africa Occidentals Franceza, Africa Ecuatoriala Franceza) §i un an'samblu extrem-oriental constituit din Uniunea indochineza. Coloniilor propriu-zise, direct girate de metropola li se adauga „protectoratele”, conduse de un Rezident general §i care conserva o aparen{a de autonomie. Germania, Italia, Belgia, Olanda poseda de asemenea colonii. Imperialismul pare a fi, la debutul secolului XX, daca nu aspectul cel mai profitabil financiar, macar cel mai spectaculos in care se exercita dominatia statelor industriale europene. Un imperialism care nu este ferit de tensiuni interne, cum ar fi de exemplu, in (septembrie 189#) incidentul de la Fachonda (pe Nilul superior) intre misiunea franceza a comandantului Marchand §i cea a britanicului Kitchener; ea pune in eviden|a suprapunerea intereselor coloniale de dupa tratatul de partajare din 1890 §i constituie un factor de tensiuni internationale.
4 9 / 0 LUME STABILA (INCEPUTUL SECOLULUI X X )
OCEANUL
’H on g -K o n g (Bril.)
PACIFIC
Ecuator
OCEANUL INDIAN
a Maurice (Brit.) Reunion (Fr.)
]
trancez britanic portughez
m rlllil
■
Noua )Caledonie
spa nOl
Italian t ii- is i german
belgian olandez
□
danez
51/0
LUM E STABILA (IKCEPUTUL SECOLULUI
XX)
I m p e r ia l is m s : n o iA ctori §i O pozitii NOIIMPERIALISME: STATELE UNITE §1JAPONIA Aparijia noilor puteri dinamice §i expansioniste, avantul contesta{iilor nafionaliste, impactul criticilor socialiste ale imperialismului sunt tot atatea elemente care par a atenua dominajia europeana in preajma razboiului. „Batranul continent” trebuie intr-adevar sa Jina cont de intrarea in scena a tinerelor puteri ale caror ambijii crescande lezeaza propriile lor interese. Modelul cultural european incepe sa suporte concurenja stilului de via|a american. Este evocat din ce in ce mai frecvent in Europa „enormul soare capitalist” (Jean Jaures), aceasta America a lui Carnegie, Morgan, Rockefeller. In plin avant, susjinut de o pia{a interna gigantica, fondandu-§i prosperitatea pe un liberalism individual nestavilit, capitalismul american i§i indreapta, la randul sau, privirea spre exterior. Fidelitatea fa(a de doctrina Monroe (1823) le face initial sa se intoarca spre America Latina §i zonele maritime ale „emisferei occidentale”: Statele Unite i§i fauresc astfel un imperiu in Caraibe §i in Oceanul Pacific. Vechii doctrine ..America americanilor” a pre§edinjilor Taft §i Theodore Roosevelt i se adauga o completare imperialista: este de datoria Statelor Unite sa asigure ordinea pe intregul continent american. Este politica Big stick, facuta posibila de dinamismul crescand al flotei de razboi a Statelor Unite intre 1890 §i 1911. Din 1898, americanii anexeaza Insulele Hawaii §i elibereaza Cuba, la cererea coloni§tilor revolta|i contra Spaniei. In timp ce insula producatoare de zahar intra in relate de dependenja dupa infrangerea vechilor coloni/.,itori, SUA anexeaza Porto Rico §i Insula Guam §i cuceresc Filipinele. Statele Unite intervin §i in Nicaragua (1909) §i Santo Domingo. Politica Big slick mi este singurul mijloc utilizat pentru a pune piciorul in teritoriile ravnite. „Uncliiui Sam” folose§te §i „diplomatia dolarului”. Intre 1900 §i 1924, comerlul exterior american i§i dubleaza valoarea, in timp ce peste 6 miliarde de dolari sunt investiji in strainatate. intre 1897 §i 1914, proprietajile americane cresc de 7 ori in Antile, de 4 ori in Mexic, de 10 ori in America de Sud. In China, ei i§i extind investijiile §i susjin noua Republica contra expansionismului nipon. 52
53/0
L U M E S T A B ILA ( iN C E P U T U l S E C O L U IU I
XX)
Chiar §i in Africa, Statele Unite isi bazeaza acjiunea pe politica ,,porlilor deschise”, susjinand contrariul politicii „zonelor de influenja” inaugurate de europeni. Dupa revolujia Meiji, Japonia a intrat, de asemenea, in era imperialismului. Dar aceasta din urma se aplica, aici, unei populajii supraabundente §i sarace si unei Jari prea mici §i lipsite de materii prime, constransa sa exporte cu orice prej spre a se hrani. Fruct al alianjelor dintre castele tradijionale, armata §i mediile de afaceri, expansionismul nipon vizeaza intai China, ale carei bogate provincii de Nord-Est le ravne§te. in 1894 ei distrug flota chineza, ocupa Sudul Manciuriei §i ob{in recunoa§terea posesiunii Insulei Formosa, in 1904, expansionismul ms in Manciuria este cel ce sufera atacurile japoneze. Dupa o prima confruntare victorioasa pe continent, operatiunile se precipita §i, In mai 1905, marina japoneza distmge flota rusa la Tsushima. Prin tratatul de la Portsmouth (SUA) Japonia obtine jumatatea de sud a Insulei Sahalin, concesiunea Guandong-ului §i mo§tene§te drepturile Rusiei asupra cailor ferate din sudul Manciuriei. in sfar§it, in 1910, Imperiul Japonez anexeaza Coreea.
opera ciuilizatoare". in Anglia, liberalul Gladstone, ostil colonizarii, §i conservatorul Disraeli seinfrunta pe aceasta tema. Dar criticile cele mai structurate §i vehemente vin din tabara socialista. Mai ales in Germania unde Hilferding in C apitalul fin a n cia r (1910) §i Rosa Luxemburg in A cum ularea c a p ita lu lu i (1913) pun accentul pe necesitatea care se impune capitalismului monopolist de a cuceri spatii necapitaliste pentru a supraviejui. Bazandu-se pe aceste analize §i pe lucrarile lui J. A. Hobson, Lenin arata in Im p e ria lis m u l, s ta d iu l suprem a l c a p ita lis m u lu i (1916), cum capitalismul a devenit o putere mondiala §i monopolista, ale carei contradicjii §i rivalitaji due in mod direct la confruntarea armata.
CRITIQUE ADUSE IMPERIALISMULUI in primii ani ai secolului XX, mi§cari nationalisle, unele inca in faza embrionara, altele mai structurate, pornesc lupta impotriva imperialismelor europene. Lipsite de organizare, revoltele filipineza, coreeana, din Tonkin, sunt repede reprimate, insa, in India ascensiunea najionalismului cunoa§te o raspandire mai rapida §i are consecin{e durabile. Puterea britanica face aici fa{a unei imense populajii autohtone unde coexista conservatorii ostili metodelor europene §i o burghezie prospera, avida de putere. in momentul in care Congresul indian, in 1906, adopta programul Tilak, Gandhi sugereaza rezistenja la toate formele de „progres” introduse de colonizatori. in fine, o „Liga musulmana pan-indiana" vine sa intareasca opozitia in fata prezenjei straine. in Orientul Mijlociu §i Africa de Nord se elaboreaza un panislamism curand inlocuit de mi§cari najionaliste tinere: najionalismul arab dotat cu un Comitet §i un ziar „De§teptarea iia (iu n ii arabe"\ partidul „Junilor Turci” in Imperiul Otoman. in Egipt §i Maroc mi§cari analoge ies la suprafata. in sfar§it, imperialismul §i colonialismul intalnesc o critica ideologica ce preia inijial forma unui anticolonialism liberal, atat in Fran{a, cat §i in Marea Britanie. Din multe puncte de veueie, clasele politice sunt divizate sub a Treia Republica, dreapta §i radicalii se opun trimiterii de trupe in afara Europei. Clemenceau declara in 1882: „Sa nu incercam sa ascundem violen(a sub num ele ipocrit de 54 5 5 / 0 LU M E S T A B ILA ( IN C E P U T U L S E C O L U L U I X X )
i
Tensiunile Internationale (SFAr §ITUL SEC. XIX-1914) Capitolul 5 Sistemul international conceput de cancelarul german Bismarck in scopul asigurarii suprematiei germane pe continentul european §i al Tmpiedicarii unei revan§e franceze disparea Tn 1890. De atunci marile puteri sunt grupate in doua blocuri antagoniste: Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria, Italia) §i Tripla Intelegere (Franta, Rusia, Marea Britanie). Incepand cu 1904-1905 rivalitati din ce in ce mai puternice opun principalele puteri europene. In timp ce Franta §i Germania se confrunta Tn privinta Marocului, Austro-Ungaria §i Rusia se lanseaza Intr-o crancena lupta pentru a c3§tiga influenta in Balcani, deveniti in 1914 „butoiul de pulbere” al Europei. Atentatul de la Sarajevo in Bosnia, ofera guvernului de la Viena ocazia de a regia definitiv conturile cu Serbia §i de a restrcinge influenta rusSi in peninsula balcanica. Insa acutizarea tensiunilor §i jocul aliantelor transforma aceasta criza regionaia intr-un conflict militar la scar§ europeana. Declan§area razboiului in august 1914 este rezultatul tensiunilor intretinute de multa vreme de jocul marilor puteri §i clientelei acestora. Daca responsabilitatile majore incumbS fSrS indoial§ Austro-Ungariei §i Rusiei, nici unul din marii actori europeni nu este complet strain crizei.
58
i
Form areaBlo cu rilo r ( 1872-1907) O EUROPA DOMINATA DE GERMANIA LUI BISMARCK (1871-1890) Victorioasa asupra Franjei 111 1871, Germania i§i exercita timp de doua decenii dominatia in Europa, rezultat al abilei politici duse de cancelarul sau, prinjul Bismarck. Om al vechiului regim, acesta practica 0 diplomatic ce vizeaza conservarea unei ordini internajionale considerata favorabila Imperiului German §i urmare§te in aceasta perspective trei obiective fundamentale: -Menjinerea unei solidarity tactice intre suveranii „legitimi”, preocupaji de a impiedica progresul ideilor „revolutionare” §i emanciparea minoritalilor najionale. In acest scop s-a incheiat in 1872 injelegerea celor trei imparap: suveranul german, imparatul Austriei §i Jarul. - Pastrarea echilibrului puterilor, controland schimbarile ce afecteaza status quo-u\ teritorial al Europei §i veghind ca din aceste mutajii nici unul din' marii actori ai scenei internajionale sa nu traga avantaje decisive asupra celorlalji. Astfel, in timp ce dupa victoria lor asupra Imperiului Otoman, ru§ii ameninjau sa-§i intinda dominajia asupra Balcanilor (tratatul de la San Stefano, 1877), lovind direct in ambi{iile austro-ungare in zona §i in interesele britanice in Mediterana, Bismarck i§i folose§te toata forja pentru a face pe cei interesa{i sa accepte 0 solujie de compromis. La Congresul international de la Berlin din 1878, arbitrajul „cancelarului de fier” p°,rmite Angliei §i Austriei sa objina compensajii, in timp ce Rusia i§i vede influenja limitata. - Izolarea diplomatica a Fran^ei, de a carei voinfa de revan§a Bismarck se teme, stabilind in jurul ei o rejea de alian{e. Rolul cel mai important il are Tripla Alianja, realizata in 1882. Austro-Ungaria, care a §tiut sa se menajeze dupa victoria prusaca de la Sadowa (1866) §i Italia, ale carei proiecte in Tunisia au fost spulberate de intervenjia franceza din 1881, intra alaturi de Germania intr-un sistem de aliante defensive care prevede 0 sus(inere militara din partea celorlalte puteri in cazul in care una dintre ele ar fi atacata. Pentru a completa acest dispozitiv, el semneaza cu Rusia un tratat secret, a§a-zis de „contra-asigurare” care promite (arului sprijinul Germaniei in problema stramtorilor. In acela§i timp, el intrejine bune relajii cu Marea Britanie. Fran(a nu poate deci conta pe nici un ajutor in caz de razboi cu Germania. Dar sistemul este fragil, pentru ca depinde 59 / M a r e l e Ca t a c l is m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
de pastrarea secretului §i de o partajare a influenjelor pe care tendinjele imperialiste crescande de la sfar§itul secolului o fac sa devina caduca.
CATRE BIPOIARIZAREA EUROPEI Dupa suirea pe tron a lui Wilhelm al II-lea §i retragerea forjata a lui Bismarck (1890), noul imparat german renun{a la a face sa coexiste in acela§i sistem de alianje Austro-Ungaria §i Rusia, a caror rivalitate se accentueaza in Balcani. Refuza deci sa reinnoiasca tratatul de contra-asigurare, ceea ce va incuraja pe Alexandru al IH-lea -chiar daca foarte ostil regimului republican -sa caute sprijinul Franjei. Apropierea va fi favorizata de nevoile Rusiei de capitaluri pe care le pot furniza cu u§urin|a bancile §i micii depunatori francezi. Dupa doi ani de dificile negocieri, alianja franco-rusa, completata de o conven|ie militara, devine efectiva la sfar§itul anului 1893. In anii urmatori se produce o apropiere intre Italia -totu§i membra a Triplei Alianje - §i Franja: acordul asupra Tunisiei (1896), acordul comercial din 1898, care pune capat a zece ani de „razboi vamal”, acordul de retragere reciproca in caz de intervenfie franceza in Maroc §i italiana in Tripolitania (1900), in sfar§it promisiunea secreta data de guvemul de la Roma de a nu intra in razboi impotriva Franjei in cazul unui conflict provocat de Germania. Aceasta politica vizand, din partea Franjei, a rupe incercuirea germana, are drept principali artizani pe mini§trii afacerilor externe Ribot, Hanotaux §i Theophile Delcasse. Chiar la inceputul secolului XX, acesta din urma reu§e§te sa innoade relajii amicale cu Anglia, dupa ce in 1898 cele doua puteri coloniale fusesera pe punctul de a intra in razboi pentru controlul Nilului Superior (afacerea Fachoda). Ra}iunile acestui reviriment {in de vadita neplacere cu care britanicii privesc concurenja comerciala germana §i deciziile lui Wilhelm al II-lea de a-§i dota Jara cu o flota de razboi capabila de a rivaliza cu cea britanica. Dupa ce au dezamorsat ostilitatea opiniei publice din ambele {ari prin schimburi de vizite - succesorul reginei Victoria, Eduard al Vll-lea viziteaza Parisul in 1902, iar pre§edintele Loubet, insojit de Delcasse ii intoarce vizita un an mai tarziu - cele doua Jari semneaza in aprilie 1904 o serie de acorduri regland definitiv litigiile lor coloniale: este ceea ce se va numi „Antanta cordiala”, venita sa le lege din ce in ce mai strans soarta in anii ce vor veni. Un ultim pas ramane de facut pentru ca un bloc opus Triplei Alian|e sa se nasca: lichidarea contenciosului ce opune in Asia Centrala (Persia §i Afganistan) §i in Extremul Orient, Marea Britanie §i Imperiul Jarist. Aceasta se va realiza in 1907. La aceasta data Europa este divizata in doua blocuri rivale: Tripla Injelegere 60
i
contra Triplei Alianje. Franja a reu§it astfel o rasturnare de situate a pozijiei sale diplomatice, ameninjand la randul sau Germania cu incercuirea §i ruinand defmitiv savantul echilibru realizat de Bismarck. Aceasta bipolarizare a batranului continent, prelungita de rivalilajile imperialiste nascute din expansiunea econo mica a sfar§itului secolului XIX, va duce la mari tensiuni internajionale.
De
la conflictele de I nterese
l a Crize
TERENURILE DE CONFRUNTARE ALE ten d in telo r IMPERIALISTE Repudiind mo§tenirea lui Bismarck, imparatul Wilhelm al II-lea lanseaza |ara sa intr-o politica mondiala expansionists (Weltpolitik), ce urmare§te sa asigure Germaniei - devenita dupa SUA o doua putere industrials mondiala - pozijii strategice, materii prime, debu§euri comerciale §i zone de investijii pentru capitalurile sale. Progresul realizat in dauna lor de oamenii de afaceri germani nelini§te§te profund pe britanici, concuraji pe toate continentele, ba chiar §i pe propriul teritoriu, de produsele unei industrii mai moderne §i mai bine structurate decat a lor. Dezvoltarea flotei de razboi, decisa de Wilhelm al II-lea §i pusa in practica de amiralul von Tirpitz constituie un alt subiect de preocupari pentru Londra. Interesele germane se confrunta §i cu cele franceze, atat in Europa (Italia, Belgia, etc.), cat f i in Africa §i Asia. Rivalitajile sunt in mod special vii in Balcani, unde disparijia Imperiului Otoman lasa camp liber marilor puteri regionale. Invinsa in Extremul Orient de Japonia, zdruncinata de revolu|ia din 1905, Rusia incearca sa ob|ina un succes in aceasta zona §i reinnoada cu politica sa tradijionala de protecjie a slavilor din Balcani, care spera ca-i va deschide intr-o zi accesul la „marile calde”. Ea intra deci din ce in ce mai puternic in conflict cu interesele Austro-Ungariei, ale carei tendin|e expansioniste in direc[ia Marii Egee se afla in contradicjie cu gravele dificultaji interne §i, totodata, cu avantul mi§carilor najionaliste ale slavilor de sud (croaji, sloveni, bosniaci), care vad in mica Serbie independents a regelui Petru I nucleul unui viitor stat Jugoslav”. Astfel, anumiji conducatori de la Viena 61 / M a r e l e Ca t a c l is m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
planuiesc in mod serios sa elimine Serbia, protejata Rusiei. Aceste rivalitaji politice sunt dublate de conflictele economice opunand interesele franceze §i rusegti, pe de o parte, austro-ungare §i germane, pe de alta parte. Mai mult, incepand cu primii ani ai secolului XX, tanarul imperialism Italian tinde de asemenea sa puna piciorul in regiune (litoralul dalmat, Albania), ceea ce nelini§te§te cu atat mai mult guvernul de la Viena, cu cat asistam in acela§i timp in Italia la trezirea revendicarilor iredentiste, privitoare la teritoriile ramase sub dominajie austriaca (Trentin, Trieste).
CONFLICTELE DIN MAROC §1 BALCANI (1905-1914) Chestiunea marocana opune in doua randuri Fran(a §i Germania. Este evident ca temandu-se de politica de incercuire dusa de Delcasse, guvernul de la Berlin i§i asuma riscul de a declan§a in 1905 „prima criza marocana”. Pentru germani, nu este vorba de a ocupa militar aceasta {ara, ci de a prezerva interesele lor economice §i comerciale rivale celor franceze, in momentul in care Franja se pregate§te sa-§i extinda dominajia asupra ansamblului Maghreb-ului. Pentm a impiedica pe francezi sa-§i realizeaze „proiectele agresive”, cancelarul von Biilow il determina pe imparat sa faca o vizita la Tanger in martie 1905. Prezentandu-se drept aparator al libertajii marocane, Wilhelm al II-lea pronunja aici un discurs viguros, al carui conjinut, deformat de presa, provoaca o vie tensiune intre cele doua Jari. Amenin{area razboiului §i „bluff’-ul practicat de Berlin il constrang pe Delcasse sa-§i dea demisia, insa conferinja interna{ionala {inuta la Algesiras in 1906 este favorabila intereselor Fran{ei, sus(inuta de Anglia §i Rusia. Germanii revin cu insistenja in 1911. In momentul in care Fran(a intervine militar in Maroc, ei trimit o nava de razboi sa ancoreze in portul Agadir. Razboiul este de pu{in evitat grajie sprijinului britanic §i suplejei pre§edintelui Consiliului francez, Joseph Caillaux, care accepta sa abandoneze Germaniei teritorii in Congo in schimbul neintervenjiei acesteia in Maroc. 0 serie de crize zguduie §i Balcanii incepand cu 1908-1909. Austro-Ungaria, care a decis la aceasta data sa anexeze provincia otomana Bosnia-Hertegovina se confrunta cu Serbia, susjinuta de Rusia. Dar guvernul francez refuza sa considere aplicabila acestei xhestiuni alianja cu Rusia §i sfatuie§te la mode rate pe sarbi, care se inclina. In octombrie 1912 izbucne§te razboiul intre Imperiul Otoman §i micile state din sudul Balcanic - Bulgaria, Grecia, Muntenegru, Serbia -grupate intr-o „liga balcanica”. Victorioasa asupra turcilor, aceasta este
62
EVOLUTIA FRONTIERELE IN "BUTOIUL CU PULBERE" BALCANIC ________________________
LA 1NCEPUTUL SECOLULUI X X
LA INCEPUTUL SECOLULUI XX IMPERIUL AUSTRO-UNGAR
iN 1909
IMPERIUL RUS
IM PERIUL AUSTRO-UNGAR
] IMPERIUL RUS
Imperiul Otoman Teritoriu sub suzeranitate otomana §i administrat de Austro-Ungaria
IM PERIUL AUSTRO-UNGAR
MUNTE-S NEGRID 1 K X ,S E R B IA
IM PERIUL RU S
------- Marea— \ --- 1 Mediterana —
— Marea— ■Mediterana
DUPA RAZBOAIELE BALCANICE
_______
Teritoriu independent vasal al Imperiului Otoman Provincie autonoma a Imperiului Otoman
ROMANIA
Data cuceririi independent depline
BULGARIA } Mares' ]>Weagra
Teritorii anexate de Bulgaria §i Romania in 1913
ALBANIA'
<-(1912)
C
^ Insulele grece§ti
.GRECIA,
Marea Mediterana
\ i
7
tio d e c a n e z —
500 km
{Italia)
6 3 / M a r e l e Ca t a c l i s m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
obligata sa accepte arbitrajul marilor puteri, preocupate sa menjina o aparenja de echilibru in regiune, §i sa se multumeasca cu imparjirea Macedoniei §i a Traciei, Serbia trebuind sa renunte in ce o prive§te, sub presiunile Vienei, sa anexeze Albania, transformata in principat independent. Anul urmator se declan§eaza un nou razboi balcanic, opunand de aceasta data, pentru imparjirea prazii, Bulgaria, susjinuta de Austria, celorlalte invingatoare ale Turciei, ajutate de Romania. Infranji, bulgarii fac apel la Viena, care ezita inainte de a urma recomandarile de prudenja formulate de Wilhelm al II-lea. Tratatul de la Bucure§ti (august 1913) nu lasa Bulgariei decat o ingusta ie§ire la Marea Egee §i realizeaza imparjirea Macedoniei intre Grecia §i Serbia, in timp ce Romania i§i large§te spre Sud provincia sa Dobrogea. In cursul acestor trei crize, Franja §i Germania nu au acordat decat un sprijin slab aliajilor lor respectivi, ceea ce a permis evitarea declan§arii unui razboi gene ral. Totu§i, Balcanii ramanin 1914 un butoi cu praf de pujca, gata sa explodeze in orice moment.
D eclan §area R azboiului iNARMAREA Repetarea §i agravarea crizelor internajionale creeaza in Europa o psihoza razboinica ce duce la consolidarea blocurilor. Chiar daca Italia, ale carei interese §i ambijii balcanice se ciocnesc din ce in ce mai pregnant cu cele austro-ungare, devine o aliata nesigura a imperiilor centrale, in 1912 este reinnoita Tripla Alianja. In acela§i an, noi acorduri militare franco-ruse prevad ca, in caz de razboi, armata Jarului ar trebui sa ia ofensiva, de o maniera care sa u§ureze frontul occidental. Pe de alta parte, un plan de cooperare militara §i navala franco-britanic este elaborat. In fine, Poincare da in toamna lui 1912 o interpretare larga alian|ei cu Rusia: Franja o va sus[ine pe^aceasta in eventualitatea unui atac german, chiar daca razboiul are la origine un conflict in Balcani. In cele doua tabere, cursa inarmarii §i cre§terea efectivelor disponibile iau o alura nelini§titoare. Germania majoreaza bugetul sau militar din 1911-1912, decide anul urmator cre§terea efectivelor sale din timp de pace de la 600 000 la 64
800 000 de oameni §i accelereaza programul de inarmare a flotei. Austro-Ungaria adopta, una dupa alta, legi rnilitare (1912 §i 1913) urmarind de asemenea consolidarea dispozitivului sau defensiv, iar palamentul francez voteaza in 1913 „legea celor trei ani” care permite punerea pe picior de razboi a 750 000 de oameni. In fine, in timp ce fiecare din viitorii beligeranji i§i dezvolta §i modernizeaza materialul de lupta (§i mai ales artileria grea), Rusia adopta un mare program de reorganizare a armatei sale.
CRIZA INTERNATIONAL DIN VARA LUI 1914 Pe 28 iunie 1914, in timp ce vizita, in cursul unor mari manevre ora§ul Sarajevo din Bosnia, arhiducele mo§tenitor Franz-Ferdinard este asasinat de un student bosniac, Princip, membru al unei societaji secrete legate de mi§carea nationalist?! „iugoslava”. Guvernul de la Belgrad nu are, probabil, nici un amestec in afacere, insa anumiji ofiteri sarbi au participat la pregatirea atentatului. Astfel, de§i imparatul Franz Iosif pare a fi el insusi mai degraba inclinat spre prudenja, guvernul §i statul major de la Viena estimeaza ca a sosit momentul de a profita de acest pretext pentru a regia definitiv conturile cu Serbia. Dupa ce a objinut, pe 5 iulie, sprijinul lui Wilhelm al II-lea, guvernul austro-ungar pregate§te un ultimatum care nu este remis Serbiei decat pe 23, in momentul in care pre§edintele Republicii franceze, Poincare, §i pre§edintele Consiliului, Viviani, in vizita oficiala la Sankt-Petersburg, se imbarca pentru a se intoarce in Franja, ceea ce face foarte dificile comunicajiile intre conducatorii celor doua Jari. Berlinul §i Viena sperau intr-adevar, acjionand extrem de repede, sa circumscrie conflictul in Balcani si premeditasera termenii ultimatumului intr-un mod pe care guvernul sarb nu-1 putea accepta. De fapt, numai articolul 6 , care cerea participarea funcjionarilor austrieci la ancheta desfa§urata in Serbia pentru a determina rasponsabilitajile asupra atentatului, a fost respins de Belgrad. Aceasta a fost suficient pentru ca Austria sa declare pe 28 iulie razboi Serbiei §i curand sa-i bombardeze capitala. Rusia nu poate, ameninjata fund cu pierderea intregii sale influenje in Halcani, sa lase strivit protejatul sau sarb fara a reacjiona. Avand deja asigurarile lui Poincare §i con§tienta de incetineala preparativelor sale, ea incepe prin a inobiliza pe 29 parjial armata, inainte de a proceda pe 30 la mobilizarea generala. Din acest moment, in timp ce guvernele francez, german §i britanic au mai ilegraba tendinja de a frana evenimentele, din ce in ce mai mult vor fi militarii cei 6 5 / M a r e l e Ca t a c l is m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
care, din grija de a nu scapa situajia din mana, au greutate din ce in ce mai mare in luarea deciziilor, declansand astfel un mecanism ireversibil.
ANGRENAJUL in faja acestei escaladari a pericolelor, mi§carea pacifists se gase§te paralizata de ezitarile §i sciziunile conducatorilor sociali§ti §i sindicali§ti. in Franja SFIO (Secjiunea franceza a Internajionalei muncitore§ti) §i CGT (Confederajia generala a muncii) organizeaza in comun manifestajii impotriva razboiului fara a reu§i sa cada de acord in privinja unei greve generale. Asasinarea lui Jaures pe 31 iulie de catre najionalistul Raoul Villain seamana nelini§te in tabara pacifi§tilor, lasand camp liber partizanilor „sacrei uniuni”. Pana intr-atat incat ministrul de interne Malry nu are nici macar nevoie sa procedezi' la arestSrile militanjilor pacifi§ti prevazute in instrucjiunile din „carnetul B”. in Germania, social-democratia lasa ata§amentul sau pentru pace deoparte fa(a de ura pentru autocrajia {arista §i asigura pe cancelaml Bethmann-Hollweg ca nu va face nimic pentru a-i stanjeni acjiunile. Pretutindeni, stupoarea §i resemnarea popoarelor nu intarzie sa se transforme in hotarare -daca nu chiar in veritabil entuziasm, cum vor tinde sa acrediteze ideea scrierile najionaliste redactate ulterior -in faja inevitabilului unui razboi despre care toji erau convin§i ca va fi scurt. Pe 31 iulie Germania someaza Rusia sa-§i revoce mobilizarea §i adreseaza un ultimatum Franjei. Neobjinand raspuns, ea decreteaza pe 1 august mobilizarea generala §i, in aceea§i zi, in timp ce Franja mobilizeaza la randul ei, declara razboi Rusiei. Pe 2, ea cere Belgiei dreptul de libera trecere pentru trupele sale §i pe 3 angajeaza ostilitajile impotriva Franjei. De partea Triplei Alianje, Italia §i Romania, care nu sunt legate decat prin alianje defensive, considera ca imprejurarile in care se declan§eaza razboiului nu le obliga sa intervina. in ce prive§te guvernul britanic, decis in majoritate sa sprijme Franja, acesta nu a vrut sa se angajeze prea devreme pentru a nu incuraja intransigenja Parisului §i Sankt-Petersburgului §i a inmuljit tentativele de concii'ere. Numai invazia Belgiei de catre trupele germane, revoltand opinia publica b.itanica, spulbera ultimele opozijii in sanul cabinetuluk Pe 4 august Regatul Unit declara razboi Germaniei. in mai pujin de doua saptamani criza balcanica se transforma intr-un conflict generalizat, preludiu al Primului Razboi ..mondial” din istorie.
66
P roblema R esponsabilitatilor Razboiul a fost oare declan§at in mod deliberat de o putere anumita sau de un grup de puteri? De fapt, Tripla Alianja §i Tripla Injelegere au responsabilitaji imparjite.
DE PARTEA PUTERILOR CENTRALE S-a pus accentul cel mai des pe rolul Germaniei. S-a pretins ca exista o legatura incontestabila intre tendinjele imperialiste ale Reich-ului §i setea de putere a mediilor de afaceri germane, pe de o parte, §i declan§area razboiului, pe de alta parte. Nu este mai pujin adevarat ca Wilhelm a! II-lea nu §i-a iertat de a fi „abandonat” Viena in anul precedent, cu ocazia celui de-al doilea razboi balcanic. In timpul izbucnirii crizei din vara lui 1914, el parea hotarat sa sus|ina aliatul sau austriac §i, chiar daca nu dorea cu adevarat razboiul general, a acceptat acest rise, daca cu acest pre{ trebuia platita lichidarea diferendului sarbesc. De altfel, statul major considera momentul ca fund favorabil Germaniei. Daca razboiul este inevitabil - iar imparatul nu a pierdut ocazia de a proclama inevitabilitatea conflictului - cea mai buna solujie nu era de a profita de un avantaj care ulterior s-ar putea diminua, avand in vedere §i aplicarea planului de reorganizare a armatei ruse? Astfel se explica intransigent germana in zilele urmatoare atentatului de la Sarajevo §i „cecul in alb” dat guvernului de la Viena in timpul pregatirii ultimatumului catre Serbia, Reich-ul preluand riscul unui conflict generalizat nu in scopul unei cuceriri, ci pentru a rupe ceea ce el considera o manevra de ,,incercuire” din partea Antantei. Rezulta deci ca elementul determinant in dezvoltarea crizei a fost fara indoiala inijiativa Austro-Ungariei, ferm hotarata sa lichideze cu Serbia §i cu primejdia pe care o constituiau pentru Imperiul Habsburgilor aspirajiile la unitate ale slavilor de sud. Viena a cantarit riscurile: razboi local in mod sigur, razboi european posibil, daca nu probabil. Insa insistenta agitajiei najionaliste slave nu risca in mod §i mai sigur sa provoace dezmembrarea Imperiului §i prabujirea regimului? Asigurata acum de sprijinul fara rezerve al Germaniei, convinsa ca problema „iugoslava” se va pune oricum, chiar daca se gase§te provizoriu o solujie de
6 7 / M a r e l e Ca t a c l i s m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
compromis, Austria alege in mod deliberat o lovitura de forja. Spre deosebire de celelalte puteri in cauza, ea este intr-adevar confruntata cu o problema vitala pentru care §i acfioneaza in consecinja.
DE PARTEA ANTANTEI Atitudinea rusa a fost de asemenea hotaratoare. Umilita in 1909 prin anexarea Bosniei-Herjegovina de catre Austro-Ungaria, ezitanta in 1912 §i 1913. In 1914 Rusia Jine piept provocarii §i accepta riscurile unui conflict generalizat pentru a impiedica ca „protejata" sa, Serbia sa devina prada Imperiului Habsburgic. Sa acjioneze altfel ar fi insemnat sa-§i piarda influenja printre slavii din Balcani §i un e§ec suferit in acest domeniu - dupa cel suferit in incercarea de expansiune in Orientul Mijlociu - ar fi dat o lovitura decisiva regimului, slabit de revolujia din 1905. In plus, chiar daca nu este pregatita din punct de vedere militar, situajia sa este in acest domeniu mult mai buna ca acum cinci ani. in egala masura, trebuie avuta in vedere pozijia Franjei. Se pare, intr-adevar, ca Sankt-Petersburgul a fost susjinut cu mai multa tarie de Paris decat in decursul crizelor precedente. in iulie 1914, pre§edintele Poincare 1-aprimit pe Jar. Nu este imposibil, de§i Poincare a negat dupa aceea, ca pre§edintele sa fi dat „asigurari” guvernului rus, cu privire la atitudinea Franjei in eventualitatea agravarii crizei. Oricum, guvernul francez a acjionat energic in susjinerea aliatului sau, consolidandu-§i sistemul de relajii diplomatice. in fine, ezitarile Marii Britanii, despre care era greu de apreciat pana in ultimul moment daca va alege razboiul sau neutralitatea, au putut duce la a incuraja puterile centrale in politica lor de intimidare. Nefiind legata prin nici un tratat de prietenele sale de pe continent, Anglia putea foarte bine sa se muljumeasca sa stea in expectativa. Iar daca ea se va angaja in ultimul moment, va fi pentru a salvgarda echilibrul european, o victorie a Germaniei asigurand acestei puteri hegemonia continentala. Violarea neutralitajii Belgiei va oferi minijtrilor partizani ai ideii intervenjiei ocazia de a acjiona, sprijiniji §i de opinia publica, sensibilizata de presa. insa este deja prea tarziu pentru a frana mecanismul ce conducea la razboi. Nu va mai ramane Angliei decat sa se alature alianjei franco-ruse, in timp ce o atitudine mai decisa, numai cu cateva zile mai devreme ar fi putut probabil (este opinia lui Pierre Renouvin) face Germania sa bata in retragere.
68
Mondial
(1914-1918) Capitolul 6 lluzia unui razboi scurt se risipe§te Tnca din toamna lui 1914 o data cu e§ecul primelor mari ofensive din vest §i din est. incepand cu sfar§itul lui 1914, frontul se stabilizeaza §i razboiul se transforms Tntr-unul pozitional. In aceste conditii, razboiul i§i schimba dimensiunile. Fiecare tabara cauta sS-l ca§tige gasindu-§i aliati capabili sa rupa echilibrul fortelor sau utilizand arma razboiului economic care necesita instaurarea economiilor de razboi. Lungimea conflictului §i oboseala maselor provoacS in 1917 o serie de crize grave: revolte, framantari sociale, dezvoltarea unui curent pacifist. Pentru a le depa§i, beligerantii au recurs la guverne de mana forte ce actioneaza in maniera autoritara. Con§tienti ca intrar^a in razboi a Statelor Unite §i eficacitatea blocadei ii condamna la infrangere, germanii lanseaza o serie de ofensive pentru a forta victoria inainte de a fi prea tarziu, la inceputul lui 1918. E§ecul aoestor ofensive va duce la victoria Antantei in noiembrie 1918.
6 9 / M a r e l e Ca t a c l i s m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
Cople§i{i numeric §i pe planul armamentului, germanii, dupa ce au opus o rezistenja indarjita, nu se salveaza de la dezastru decat printr-o retragere dificila. incepand cu aceasta data Germania pierde orice speranja de victorie. Recucerind inifiativa in timp ce Germania este in pragul prabu§irii economice §i militare, prada unei puternice agitajii sociale provocata de saracie, Antanta se impune pe toate fronturile. Cu trupele japoneze §i fo§tii prizonieri cehi ea deschide un nou front in Siberia pentru a bloca trupele germane din Rusia. In Palestina, armata engleza zdrobe§te turcii, care cer armisti(iu pe 31 octombrie 1918. In Balcani Aliajii reiau ofensiva, constrangand pe bulgari sa depuna armele la sfar§itul lui octombrie. Pe frontul italian, austriecii sufera o infrangere zdrobitoare la Vittorio-Veneto (octombrie 1918) §i semneaza un armisti(iu pe 3 noiembrie. invinsa din punct de vedere militar, lipsita de aliaji, Germania cere pacea la inceputul lui noiembrie. imparatul Wilhelm al II-lea se adreseaza pre§edintelui Wilson cerand un acord pe baza celor Paisprezece puncte. Insa pre§edintele SUA cere Kaiserului sa constituie mai intai un guvern pe baze parlamentare. in faja acestei somajii, Wilhelm al II-lea il insarcineaza pe prinjul Max de Bade sa formeze un guvern compus din reprezentanji ai diferitelor partide din Reichstag, printre care §i ai sociali§tilor pana atunci exclu§i de la guvernare. insa, pe 9 noiembrie 1918, revolu|ia izbucne§te la Berlin, se formeaza sfaturile muncitore§ti §i se proclama Republica. Prinjul Max de Bade l§i da demisia §i transmite puterea §efului mi§carii socialiste, Ebert. Pe 11 noiembrie 1918, in timp ce Kaiserul se refugiaza in Olanda, guvernul noii Republici germane este cel care semneaza armistijiul de la Rethondes, obtinand ca armata sa fie autorizata sa se intoarca in Germania pentru a lupta impotriva ameninjarii revolujiei comuniste...
Valul R evolutionar in
E uropa Capitolul 7
In ciuda aparentului sau dinamism, Rusia anului 1914 este o mare putere fragila, avand Tn vedere caracterul sau multinational, tensiunile sociale de care este cuprinsa, slabiciunile economiei §i autoritarismul regimului. Razboiul ii agraveaza problemele §i provoaca, Tn februarie 1917, o revolutie care duce la abdicarea tarului. Pe fondul rivalitatii Tntre Sovietul din Petrograd §i guvernul provizoriu, Lenin, §eful bol§evicilor, il rastoarna pe acesta din urma printr-o insurectie minutios organizata: este revolutia din octombrie 1917. Noua putere Tncepe prin a adopta o serie de reforme ce vor bulversa Rusia. insa, nevoita sa faca fata dezastrului economic, razboiului civil §i diferitelor forte de opozitie, va declan§a o nemiloasa teroare: comunismul de razboi. In acela§i timp, prin Tnfiintarea Internationalei comuniste §i mizand pe climatul revolutionar ce domnea Tn Europa, T§i concentreaza eforturile asup.a declan§arii unei revolutii mondiale. Totu§i, mi§carea e§ueaza pretutindeni, lasand Rusia bol§evica izolata.
8 1 / M a r e l e Ca t a c l i s m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
R ev o lu tia R usa din
F ebrua rie 1917
RUSIA, UN COLOS FRAGIL in augut 1914, Rusia aparea lumiKlre2 tjliorla_de prim rang: cu o populate de 170 de milioane de locuitori, eaj3oate in principiui_sa-alinieze 8 milioane de soldaji (este „tavalugul” cu a carui a1ianpt TrTrrrcezil se felicita) ; n cincea putere economica a lumii.ea.se industrializeaza cuna|iuria§i, dupa zguduirea din 1905, regimul sau pare a se Fi xofisolidat, iar realizarea „sacrei Uniuni” in 1914 va atenua tensiunile politice §i sociale. RazboiuLva transit >rma insa aceasta fajada in Jandari, aratand ca Rusia este „un uria§ cu picioare de Jut". Cele 170 de milioane dejaaiitqri includ cjrca 40 d&opilioane de „alogeni” (finlandezi, polonezi, baltici...) supu§i unei intense rusificari §i anima(i de tendinje separatiste. Industrializarea sa este inca fragtfc^ ctojjind^ie capitaluri §i tehnicieni din strainatate §i este limitata la sectoare geografice restranse (Petersburg, Moscova, Uciaina, Urali). Popula(iajni cuprinde decat 3 milioane de muncitori. Lumea /urala^amane majoritara (peste 80% din populate), ceea ce pune in evidenta raffimerea in urma faja de Occident. Venitul national rus nu este decat o treime din cel al SUA. Societatea rusa este supusa la numeroase tensiuni. Cele mai grave afecteaza lumea rurala, unde rapida cre§tere demografica face sa se resimta in mod dramatic „setea de pamant”. Satele ruse sunt agitate de dese revolte ale saraciei. La randul sau, clasa muncitoare cunoa§te condijii de via|a §i lucru apasatoare, care o conduc la revendicarea unor imbunatajiri prin inmuljirea grcvolor ?i care o fac receptiva la propaganda revolu{ionara^Totu§i, dezvoltarea economica este insojita de o cre§tere a burgheziei, care aspira la un regim politic de tip occidental in care ea ar avea un rol de jucat^ Or, dupa ce a fost nevoit sa acceolejoXonstitujie in tijaaul revolu(iei din 1905, (arul Nicolae al II-lea a revepit la autocra{ie, decepjionand burghezia urbana. El nu va lasa nici o putere Dumei.’Wrmarea unei burgftezii rurale, facuta posibila de reformele luiStoIipindmT906-1910,intare§teautoritatea Jarului, carei§i vagasiin ea un sprijin. „ 0 era a contrarevolujiei s-a deschis; ea va dura vreo 20 de ani, doar daca Jarismul nu va fi intre timp zdruncinat de vreun razboi important” declara atunci Lenin. 82
GREUTATILE RAZBOIULUI Primul Razboi mondial agraveaza factorii de fragilitate ai Rusiei. Infrangerile vor precipita dezagregarea regimului imperial. Germanii, care ocupa teritoriile occidentale ale Rusiei. populate de ne-ru§i, incurajeaza aici sentimentele nationalists care ameninja Imperiul cu dezmembrarea. Economia nu a suportat §ocul razboiului. Ea nu poalejumiza armatei arme, muni[ii, echipamente, provizii, §i lipsujile suferite de soldaJiTTnTometaji, prost echipaji, sacrificati in ofensive inutile, sunt de o asemenea natura incat, inceputul lui 1917, peste un milion de dezertori au „votat pentru pace cu picioarele”. In restuf{Mdezofgafuzarea transporturilor, rechizijiile facute pentru nevoile armatei, prioritatea destinajiei militare a marfurilor, paralizeaza via{a economica: Jaranii nu mai primesc produsele industriale ce le sunt necesare §i, in schimb, nu mai vor sa livreze cerealele, ora§ele sunt prost aprovizionate, uzinele lipsite de materii prime i§i trimit muncitorii in §omaj... In fa{a acestei dezorganizari administratis ramane pasiva. In acest vid de putere iau na§tere in toate regiunile §i in toate profesiunile organizatii spontane, carora zemstvele (consiliile locale) lelrnprurriuta cadrul, pentru a aproviziona populajia, armata §i uzinele... Clasa conducatoare^xare-eenstata incapacitatea Jarului, dore§te o schimbare, se urzesc comploturi: ijuieeembrie 1916, calugarul Rasputin, favoritalsuveranilor, este asasinat; liberalii lanseaza ideea necesitajii unui alt monarh7~VoPH“ (1<:pa§iji de rapiditatea cu care se succecl mi§carile sociale. Lipsa alimentelor va antrena o cre§tere galopanta a_preturilor. Salariile nefiind reajustate, §omajul afectand numeroase familii, toate due la agravarea soartei muncitorilor, care devine intorelabila. Numarul^grevelor cre§te^rapid in 1916 §i acestea se politizeaza din ce in ce mai mult. Iar Jarul decide nu sa rezolve problemele ridicate, ci sa zdrobeasca miscarile arestand capeteniileT"
REVOLUTIA DIN FEBRU'iRIE SI ABDICAREA JARULUI Revolujia diniebruarie 1917 §i abdicarea Jarului sunt consecinjele directe ale acestei situajii. De pe 8 pe 12/martie 1917 (23-27 februarie conform calendarului rus de stil vecbi, cu 13 zile in urma celui occidental) se produc in capitaterFetersburg mijjcari spontane.provocate de foamete ji mizerie. in cartea sa Istoria revolu{iei ruse Leon TroJki relateaza astfel evenimentele din februarie: 83 / M a r e l e Ca t a c l i s m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
“Pe 23 februarie era Ziua intem a(ionala a fe m e ii (...) Nici o organiza(ie nu preconiza greve pentru ziua aceea (...) De fapt, s-a stabilit cu claritate ca Revolu[ia din Februarie a fost declan§ata de paturile de jo s (...) N urnarul grevitfilor, barba(i §i fe m ei, a fost atunci de 90 000 (...) A doua z i (...) ju rn d la te din m u ncitorii industriali din Petersburg au declarat greva. C uvantu! de online Paine! este acoperit de alte reuendicari: Jos autocrajia! $/' Jos razboiul! (...) Solda(ii au p rim it ordine ferm e de a trage (...) 27 februarie (...) Unui dupa altul, incd de dim ineafa, inainte de a ie§i din cazarmi, batalioanele de rezerva ale Gardei se revoltard (...)” Se constata ca Jarul nu mai are autoritate in propria capital! Pentru a umple vidul politic astfel creat seTormeaza simultan doua 'puteri: una, provenind din Duma^care ia mai tarziu numele de guvern provfzoriu, constitujla din burghezi §i nobilLliberali sub prcscdintia prinjului Lvov, cu un singur sociatistrprinjul Kerenski; alta, nascuta din mi§carea popularS^SovietuI (Comitetul) din Petersburg, formata din delegaji ai muncitorfloF§i soldajilor. PeJ^marlk', pentru a incerca sa salveze dinastia, Jarul abdicain favoarea fralelu^sau, marelfijjiice Mihail. Acesta renunJand la tron pe 1~6martie, dinastia Romanov ia sfar§it.
De
la
R evolutia „B urgheza ”
LACEA BOL§EVICA ( februa rie - OCTOMBRIE 1917) 0 DUBIA pu tere Caderea Jarismului lasa faja in faja doua organe ale puterji: Guvernul provizoriu dominat de ..partidele burgheze" regrupate in jurul constitujional - democrajilor (inijialele ruse§ti KD, de unde porocla de „cadeji”). Acest cureijt lucxLcraL libciaL^fifxirrTiatQr spera sa conduca Rusia spre un regim parlamentar de tip occidental. §eful sau, Miliukov, devine ministru de exteme. -■SovietuhliH-Uelmburg reune^tepartidele revolujionare care se grupeaza in trei curente: SQcialist-revolutionarij (SR) §i cele dou^Tramuri aje social-democra{iei,_men§evicii §i bol^evicii. Bucurandu-se de o larga audienjS la sate, „SR^i§tii preconizeaza desfiinjarea marii proprietaji §i imparjirea pamanturilor.
Partizani ai doctrinei marxiste, men§evicii §i bolsevicii, reprezentanti ai lumii muncitore§ti, s-au desparjit din 1903 din cauza conceptiilor ior. despre revolujie. Primii, considerand c37 a§a cum a zis Marx, revolujia socialist nu e posibila decat intr-o Jara puternic jndustrializata, estimeaza ca trebuie ca Rusia sa treaca intai printr-o faza burgheza de industrializare, in care partidul socialist trebuie sa ajute burghezia, inainte de a o infrunta in numele luptei de clasa. Sub conducerea lui Vladimir lliriJJlianov.zis -Lenin, exilat in Elvetia, bolsevicii estimeaza, dimpotriva, ca nu trebuiej&teplata-cansolidarea revolutiei burgheze, ci declan§ata revolujia socialista jn aceasta Jara ce constituie veriga cea mai slaba a lanjului capitalist. Revolujia fund posibila intr-un viitor apropiat, Lenin a pregatit §i instmmentul indispensabil, un partid de revolujionari de profesie, animaji de o disciplina de fier. in Sovietul din Petersburg, „SR”-i§tii §i men§evicii dejin majoritatea, in timp ce bol§evicii sunt intr-o neta minoritate. in zilele urmatoare evenimentelor .din februaueT_guvernul provizoriu §i , Sovietul din Petersbuigxpftstituieua^cbiListoricilor o „dubla putere”. Or, in realitate, este vorba de vid de putere. Guvernul provizoriu este lipsit de autoritate, neavand de partea sa incre"9erea populajiei capitalei, pentru care Sovietul reprezinta singura putere legitima. Iar acesta, refuzand sa-§i asume responsabilitajile, exercita un control plin de suspiciune asupra guvernului, luand decizii peste capul acestuia, ca p rik a z -ul (Ordinul de zi) numarul 1 care pune armata sub autoritatea sa. in aceste condijii, guvernul provizoriu cunoaste o rapida uzura. Ia un anumit numar de masuri liberate (libertatea opinieu pxesei,-intrunirilor) §i sociale (eglitatea in faja legii, drepturi sindicale, ziua de lucru de 8 ore), in privinja exigenjelor principale ale maselor, impartirea pamanturjlor $i incheierea neintarziata a pacii, pretinde ca nu poate raspu'nde, lasandLa^asFa sarcina in grija viitoarei Adunari constituante, care va trebui de asemenea, sa se pronunje asupra alegerii nouiufreglm. in acela§i timp amana alegerea acesteia atat timp cat Jara este in razboi. Ruptura nu inceteaza deloc sa se adanceasca intre guvern §i masele populare. ^ in martie-aprilie 1917, opozijia in prolema razboiului intre_§oviet, care preconizeaza o pace fara anexlttIiiji-despagul3Tri"de razboi §i ministrul Miliukov care vrea sa continug conflictul, provoaca o criza foarte puternica ce va duce la caderea primuluL guvern pipvizoriu. Sub presiunea. populara, SR si men^evicii accepta, pentru a evita vidul de putere, sa intre in mai 1917 intr-un guvern de coalijie prezidat de prinjul Lvov. Acest al doilea guvernjiroyizoriu continua politica primului, determinand opozijia maselor, demisia prinjului Lvov §i formarea unui nou guvern provizoriu cu o majoritate socialists sub pre§edinjia lui Kerenski, fostul ministru de razboi (iunie 1917). insa poporul, satul de a§teptare, 8 5 / M a r e l e Ca t a c l i s m { 1 9 1 4 - 1 ° 2 3 )
se intoarce spre bol§evici, care, rama§i deliberat departe de putere, sunt scutiji de discreditarea cu care se confrunta partidele de guvernamant.
ACJIUNEA LUI LENIN §1 REVOLUTIA BOLSEVICA DIN OCTOMBRIE Cand revolujia din februarie 1917 izbucne§te^Lenin este inca in Elvejia. Din analiza situajiei el ajunge la concluzia ca faza revolujiei burgheze este deja depa§ita, din mome'nt ce masele asculta de Soviet §Lnu_de guvern. Considera ca a sosit momentul de a face sa triumfe concepjia lui asupra revolujiei. Aceasa etapa nece-sara spre cornnnisni este dictatura prgjotariatului. Nu poate fi evitata „pentru ca nu exista nici alte clase, nici alte mijloace care sa poata zdrobi rezistenja capitali§tilor exploatatori” (Lenin, Stall il §i revolu[ia, 1917). Pentru a-§i susjine cu mai mare eficienja ideile, Lenin revine in Rusia in aprilie 1917 si expune inja]a hol§eyi_cilor „Tezele din aprilie”: refuzul razboiului, lupta impotriva guyernului provizoriu, intreaga putere sovietelor, confiscarea marilor mo§ii, najionalizarea bancilor'§Pfabricilor. Aceste sloganuri pareai?atunci surprinzatoare chiar §i prietenilor lui Lenin, insa acesta T§i va consacra toata energia muncii de lamurire a partizanilor sai, in timp ce audienja bol§evicilor va cre§te in randul maselorjdecepjionate de guvernul de coalijie §i ca§tigate de propaganda lui Lenin. Lozincile bol§evice_pPaine”, „Pace”, „Pamant”) sunt cele ce domina insurecjia dinjuliejmpotriva careia Kgreflski-4ecian§5aza o violenta rejjresiune. Lemfv-ftige in Finlanda, insa. pozijiile guvernului nu inceteaza sa slabeasca. 0 ofensiva militara in Galijia e§ueaza. Jaranii iau parnanturile in staparure §eful armatei, generalul Kornilov, incearca un puci in august §i, pentru a-1 combate, Kerenski acreptapfeinfiinjafea miljjiiloj-bolgevicr dizolvate ij^ iulie. Bol§evicii apar aslfcl drept cei mai buni aparatori ai revolujiei §i in septembrie, cuceresc majoritatea in Sovietele din Petersburg (unde Trojki devine pre§edinte), Moscova §i altelriari ora§e Lenin apreciaza ca a venit momentul cuceririi puterii. In mod cert, Rusia nu i se pare a fi coapta pentru socialism, insa el vede ocazia de a aprinde scanteia revolujionara ce va cuprinde Europa §i va permite triumful revolujiei socialiste in Jarile industrializate. Deja in lucrarea sa Ce-i de j a c u t? vpublicata in 1902, el considera ca era posibil ca reyolujia sa reu§easca in Rusia, cu condijia de a dispune de o organizajie de revolujionari de profesie. In fapt, in opozijie faja de Marx, care credea in spontaneitatea maselor, Lenin nu-i acorda nici un credit,
86
considerand ca n-ar putea duce decat la un reformism de tip sindicalist, deci la o subordonare a poporului in faja burgheziei. Din Finlanda, Lenin trimite—o-Jic.risoare comitetului central al partidului bol§evic, in care explica ca a sosit momentul in care bolsevicii pot §i trebuie sa preia puterea, pentru ca sunt destul de numero$i
P uterea B ol §evica in
D ificultate (1917-1921)
iNCEPUTURILE NOULUI REGIM In cateva saptamani noua putere rastoarna de sus pana jos structurile Rusiei. Pe 8 noiembrie 1917 al Il-lea Congres panrus al sovietelor aproba constituirea unui nou guvern prezidat de Lenin, Consiliul Comisarilor poporuM^compus in intregime din bol§evici^xu Trojki la externe si Stalin insarcinat cu problemele najionalitajilor. Se voteaza doua decrete redactate de Lenin ..decretul asupra pacii” care propune tuturor beligeranjilor o pace fara conexiuni §i despagubiri §i ..decretul asupra pamantului” care abole§te marea-proprietate funciara §i da pamantul soviete'or de Jarani. In saptamanile urmatoare, noul guvern ad^gta o inlroaga serie de reforme: „decretul asupra najionalitajilor”, care recunoa§te 8 7 / M a r e l e Ca t a c l i s m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
egalitatea §i suveranitatea popoarelor Rusiei, pana la a le recunoa§te dreptul de separare; egalitatea cetatenilor; casatoriajdvila; separarea_Bisericii de Stat; controlul muncitorilor asupra intreprinderilor; najionalizarea unor fabrici... Aceste reforme sunt adoptate intr-un climat ostil bol§evicilor. Kerenski lanseazS o ofensivS impotriva capital©!; Trojki o opre§te grajie (iar^ii ro§ii §i marinarilor din Cronstadt. Duma municipals din Petersburg, dominatS de socialigtii indepartaji de la putere, cheama populajia la rezistenjS $i formeazS un comitet pentru „salvarea jSrii §i a revolujiei". F,a prime§te sprijinul sindicatelor po§ta§ilor §i feroviarilor, in timp ce funcjionarii minjslerelor $i Bancii de Stat declarS grevS. Guvernul depa§e§te problemele prin concesii (fScute feroviarilor) naJionalizSri (bSncile) sau represiunc (arostaroa conducatorilor Dumei municipale din Petersburg). In fine, pentru a objine ralierea sovietelor Jaraiie«jti, dominate de „SR”-i§ti. Lenin accepts in guvern trei reprezentanji ai acestora. Alte cauze de dificultSji: revolujia §i razboiul civil due la capSt grava dezorganizarejL£^om iei jnceputa de rSzoi. Penuria de mijloace de transport este tragicS. Uzinele i§i inceteaza activitatea, iar muncitorii le pSrSsescpentru a cSuta provizii la JarS. 'Faranii stocheazS cerealele pentru a le vinde pe piaja neagrS. Foajrietea domne§te in ora§e, armata este prost aprovizionata cu alimente. Rarele convoaie de alimente sunt ameninjate de talhari, iar la sate mocnesc revoltele jSrSne§ti. Pentru a raspunde unei situajii pe care o comparS cu aceea a iacobinilor francezi in 1792-1793, bol§evicii vor trece la a practica teroarea. SISbiciunea numericS a bolsevicilor este arStatS de alegerile pentru Adunarea ConstituantS din ianuarie 1918. Ei nu primesc decat 25% din voturi (in ciuda decretelor asupra pacii §i pSmantului), „SR”-i§tii dejinand singuri majoritatea (58%). AceastS majoritate condamnand naJionalizSrile, bol§evicii vor jHQnunJa dizolvarea AdmarHr-^cnzata de. a_-servi drept acoperire ganUa-revoluJiei burgheze...”(ln iulie 19^8, aXV=lea_Congres-panrus al sovietelor adopta o Constitujie care consacrai rolul atotputernic al partidului boj§evic (numit d(! aici inainte partid comunist). In martie 1918, Mosaxvaredevine capitals. In noiembrie 1917, bol§evicii promiseseri_paeea. DoritS de populajie, ea nu intrune§te opiniile unanime ale noilor conducatori: semnand pacea nu este oare privat proletariatul german de posibilitatea de a face propria sa revolujie? Lenin alege sS salveze mai intai revolujia rusS §i impune partidului sau seinnarea pacii de la Brest-Litovsk (martie l!JT8]r^Rusia~pierd_e 800 000 km2 (Finlanda, JSrile Baltice, Bielorusia, Ucraina.i’olonia...).
RUSIA, „CETATE ASEDIATA” Dejinatori ai puterii, bol§evicii nu-§i exercita in realitate autoritatea decat asupra unui teritoriu restrans §i sunt confruntaji intre 1918 §i 1921 cu o criza profunda in faja careia regimul lor pare ca ar trebui sa se prabu§easca: -0 criza politica: bolsgjaciiau interzis partidul KD, prigonesc ge „SR”-i§ti, au determinat excluderea men§evicilor din soviete, insa infrunta inca opozijia „SR”-i§tilor de stanga care le reproseaza incheierea pacii §i instaurarea terorii. - De^membrarea teritoriala: nationalitatile, sprijinite din exterior, §i-au recapatat libertatea. Finlandezii, poloneziU)alticiu§Uaures€-sJate independente. In Ucraina, Rada (Consiliul) proclama republica §i incheie o pace separata cu Germania §i Austria. -Razboi la granije §i razboi civil: vechijaliati ai Rusiei li reproseaga nerespectarea angajamentelor §i acceptarea paciLseparate-cu Germania §i, ca urmare a refuzului acesteia de a recunoaste-datoriile xontractate in regimul tarist. i§i impart Jara in zone,de_inf!uenja^ngli^ in Marea-JJbarXaucaz, Asia centrala, jFranJ^jn Marea Neagra. Polonia, Crtrfieea, Ucraina, {Japonia in Siberia oriental! Corpuri expedijionare debarca la Arhaneelsk. Murmansk OdesaTVlaffivostok. Prizonierii cebi-elihfiiaji-fefmeaza j 3j£giima_care pune stapan ireje Siberia occidental! "lnJ920, polonezii sunt cei ce declan§eaza o fulgeratoare ofensiva. Aceste forjesprijma^ cu arme, material, fonduri, generalii „albi” care conduc razboifiTcivil impotriva bol§evicilor din Ucraina (Denikin, Vranghel), Siberia (amiralul Kolceak), JarUe baTtice (ludenici). La aceasta revolta se alatura cea a revolujionarilor inlaturaji de la putere de bol§evici: SR constituie un guvern la Samara §i recurge la atentate teroriste in interiorul teritoriului controlat de bol§evici, ca §i anarhi§tii condu§i de Makhno, care, dupa ce s-au luptat impotriva germanilor §i albilor in Ucraina opun rezistenja puterii centralizatoare a bol§evicilor.
COMUNISMUL DE RAZBOI Toate aceste dificultaji silesc noul regim sa ia un ansamblu de masuri-dwe;— I lotezate „comunism de razboi”. Primul aspect este^tetoajca politica. Pentru a lupta impotrivcTdiver§ilor dpi )■/.
Teroarea politica va fi insojita de una economica. Pentru a combate foametea (jaranii_boga{i, „culaciT, speculand asupra prejului graului) Lenin organizeaza „comitete ale Jaranilor saraci”, insarcinate sa'li slipravegheze §f judece drept du§man ai poporului pc cei ce refuza sa livreze surpliisurile lor de cereale. Lenin stabile§te condamnarca lor la cel pujin 10 ani dc inchisoare cu confiscarea averii §i expulzarea definitive! din cbmuna in care locuiau. Mobilizeaza de asemenea munfitorii devotaji socialismului inrolandu-i in „falangele^le-fier” pentru a organiza mar§uri impotriva culacilor $i a rechizijiona cerealelqAln domeniul industrial decretele de nationalizare lovesc in marile intreprind?fi in 1918. In 1920, decrelolc simt extinse asupra luliiror celor ce depa§eau cifra de 10 muncitonjsau 5 murtcitori (JagadispuTirau de un motor). Pentru a spori randamentul §i lupTa contra absiMileismuIui §i indisriplinei, njunca obligatorie de la 16-la 50jJe ani este instaurata in 1918, $i s<> ia !}i decizia ca muncitorii sa fie platiji la normj. 1 Lupta impotriva armatelor straine §i albilor esle ia sarcina Armatei rojjii create de Trojki in ianuarie 1918,IormatI'iniJial din 100000 de voluntari, efedivele sale ating 5,5 milioane de oameni dupa instituirea serviciului militar obligaloriu. Grajie acestei armate, careia ii impune o severa disciplina, Trojki zdrobeste generalii alhj. Din 1919, Aliajii evacueaza Rusia, iar in 1920 acordurile de la Riga pun capat razboiului ruso-j)Qlonez.' La aceasta data, revolujia este salvata, insa Jara este istovita, amputata de numeroase teritorii §i izolata pe plan international.
O R evolutie M ondiala ? (1917-1921) CREAREA KOMINTERNULUI Decizand declan§area insurecjiei din octombrie 1917, Lenin conteza pe faptul ca aceasta va provoca un vaFde^exptoCT-tevoluiioDare in toata Luropa,'aTIata in criza. Acest climat revoluJionar_se perpetueaza_ p^na in 1921, alimentat de umilinjele provocate^(IFTrilrangere~sau decepjiile provocate de pace, viaja scumpa §i inflajie, criza din 1920-1921, §i stimulat de exemplul revolujiei ruse. Mandru de reu§ita sa in Rusia^eijiioiea sa ajute revolujionarii europeni regrupandu-i intr-o organizajie cornuna destinata sa inlocuiasca Internajionala
-a Il-a (care se discreditase nereu§ind sa impiedice razboiul). Astfel, in plin razboi civiVpe:'2 martie 1918, el convoaca la Moscoya .Q.conferjnja internajionala. in ciuda numarului mic de delegaji §i mai ales a absenjei reprezentanjilor marilor organizajii socialiste din Europa occidentala neincrezatoare in bol§evism §i ostile dictaturii proletariatului, conferinta decide de a se const.it.ni in a 111-a Interna jionala, numita §i Internajionala comunista sau Komintem. Strans legata de conducatorii sovietici, ea adopta principiile de organizare proclamate de Lenin §i alege in fruntea sa pe bolj>cvicul Zinoviev, stabilindu-§i sediul la Moscova. Ea se va considera statul major al unei armate disciplinate, insarcinata sa organizeze revolujia in toate Jarile.
VALUL REVOLUTIONAR EUROPEAN (1917-1921) Explozii revolujionare sporadice §i dispersate se vor produce in 1918 in Europa, insa prima revolujie importanta are loc in Germania, unde umilinja infrangerii vine sa se adauge celorlalji factori de nemuljumire. impotriva guvernului socialistului Ebert se ridica „spartak”-i§tii, stanga revolujionara a social-democrajiei germane. Condu§i de Rosa Luxemburg §i Karl Liebknecht, ace§tia vor sa declan§eze, ca §i Lenin, o revolujie sprijinita pe consiliile de muncitori, de soldaji, marinari, aparute pretutindeni in Jara. insa, aceste consilii au, in general, incredere in sociali§tii aflaji la putere, §i nu in spartak-i§tii care fondeazain decembrie 1918 partidul comunist german. Totu§i, revolujionarii au o mare influenja in porturile de la marea Nordului, in Ruhr, Saxonia, in Bavaria alaturi de socialistul de stanga Kirt Eisner. La inceputul lui ianuarie 1919, se produce la Berlin o mi§care populara spontana, iar spartak-i§tii se plaseaza in fruntea sa. in Ungaria, devenita Republica in noiembrie 1918, un guvern de coalijie intre democraji §i sociali§ti se formeaza sub conducerea contelui Karolyi, partizan al unor profunde reforme sociale. Aceasta cale de mijloc e§ueaza. Atacat de mini§trii sai burghezi care se opun reformelor §i de Bela Kun, fost ziarist, cucerit de ideile bol§evice in timpul prizonieratului in Rusia, Karolyi se confrunta de altfel cu o situajie dificila: Jaranii iau in stapanire marile proprietaji, ora§ele, care cunosc foametea, sunt sensibile la propaganda comunista. Cehii, sarbii §i romanii ameninja frontierele. Pe 21 martie 1919 sfaturile muncitorilor §i soldajilor proclama dictatura proletariatului. insa noul guvern, condus de Bela Kun, nu i§i exercita in fapt autoritatea decat asupra zonei centrale a Jarii. in Europa occidentala, viaja scumpa provoaca framantari sociale. Sindicatele sporesc numeric, iar in 1919 §i 1920 se produc greve puternice. in Italia, 9 1 / M a r e l e Ca t a c lis m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
* %
in vara lui 1920, ele suntinsojite la Milano de ocuparea uzinelor de catre consilii muncitore§ti aparate de milijii. Burghezia italiana vede in ele o extindere a revolujiei bol§evice.
REFLUXUL REVOLUTIONAR Pretutindeni, revolujia e§ueaza. Guvernele Europei occidental nu au dificultaji in a pune capat grevelor. In Ungaria, foametea, lipsa de sprijin din partea Jaranimii ostile colectivizarii pamantului, dar mai ales intervenjia trupelor romane, care ocupa Jara, punand stapanire pc Budapesta pe (i august, fac ca guvernul lui Bela Kun sa nu dureze decat 133 de zile. In locul sau se instaureaza un regim autoritar, condus de amiralul Horthy. In Germania guvernul incheie un acord cu armata §i, sub direcjia ministrului socialist Noske, fracjiuni annate fidele, compuse din voluntari, zdrobesc insurecjia berlinezS in timpul „Saptamanii insangerate” (6-13 ianuarie 1919). Liebknecht §i Rosa Luxemburg sunt uci§i. Mi§carile revolujionare din restul Germaniei sunt anihilate. In mai 1919, efemera „Republica a Sfaturilor” din Bavaria este infranta. Pentru a se asigura impotriva unei eventuale resuscitari a pericolului bol§evic, Wilson §i statele Antantei decid sa instituie in jurul Rusiei un „cordon sanitar” alcatuit din state ce vor izola Europa de contagiunea revolujionara (Finlanda, Tarile Baltice, Polonia, Romania Mare). In faja e§ecurilor revolujiei, Lenin adopta pozijii §i mai intransigente. Denunjand atat oportunismul „sociali§tilor tradatori”, ca aceia ce au dat ordin sa se traga in revolujionarii germani, cat §i aventurismul „stangi§tilor” (Stangism ul, boala a copilariei com unism ului, 1920), el stabile§te la al Il-lea Congres al Internajionalei (iulie-august 1920) condijii foarte riguroase de adeziune la . Komintem: obligajia de a se conforma programului §i deciziilor Internajionalei comuniste, sarcina de a crea pretutindeni, alaturi de organizajiile legale, organisme clandestine, de a acorda un sprijin real oricarei mi§cari de emancipare a coloniilor, de atragere a sindicatelor de partea mi§carii comuniste prin infiltrarea acestora; partidele comuniste vor trebui organizate in maniera cea mai centralizata, l§i vor exclude liderii moderaji desemnaji nominal §i vor respecta o disciplina de fier, de tip militar. in faja acestor- exigenje, partidele socialiste vor renunja la aderare sau se vor scinda in partizani §i adversari ai aderarii, ca in Franja la Congresul de la Tours din decembrie 1920. Pe de alta parte, Kominternul incearca sa-§i deschida noi perspective. Blocat in expansiunea sa spre vest, datorita e§ecului mi§carilor revolujionare din Europa, el spera sa „ajunga in Occident prin Orient” provocand slabirea Jarilor capitaliste prin revolta popoarelor colonizate.
0 PACE GREU DE ATINS ( 1918-1923) (apitolul 8 SupusS conflictelor de interese americane §i europene, pacea din 1919 se arata a fi o pace „de negSsit”. PrivatS de totalitatea teritoriilor revendicate, Italia va TmbrSti§a un revizionism care va degenera in experienta fascists. Franta, la randul sau, are ca principals preocupare securitatea sa §i reglarea definitivS de conturi cu imperialismul economic §i politic al Germaniei. SemnatS simbolic la Versailles, pe 28 iunie 1919, pacea va apare germanilor drept un ..Diktat". Dupa ce a pierdut arosul armat&Lsi regiuni vitale pentru economia §i integritatea sa teritoriala, fostul Reich se vede pus Tn situatia de a i se impune de cStre Franta plata unor despSgubiri enorme Tntr-un context economic deprimant. ai astfel, §i tanSra Republics de la W eim ar va Tncerca sS repunS Tn discutie tratatul de la Versailles, in ciuda sperantelor pe care aparitia noilor state (lugoslavia, Cehoslovacia) le vor face sS nascS §i a Tnfiintarii la Geneva a SocietStii Natiunilor, relatiile in te rn a tio n a l dintre 1919 §i 1923 vor ramane marcate de rivalitSti. Incercand sa protejeze Germania Tn fata in tra n s ig e n t franceze, care va culmina Tn 1923 cu ocuparea Ruhr-ului, anglo-saxonii ?§i vor apara propriile investitii §i interese economice limitand puterea Frantei.
9 3 / M a r e l e Ca t a c l is m ( l 9 1 4 - 1 9 2 3 )
I n cautarea unei noi ORDINI INTERNATIONALE RIVALITATEAINTRE INVINGATORI Intre idealismul wilsonian §i realismul, moderat sau intransigent, al democrajiilor europene, tabara invingatorilor lasa sa se intrevada, in 1919, dezacorduri §i rivalitaji. Pacea, vazuta dinspre America, este reprezentata de ideile pre§edintelui Wilson care domina cu claritate conferinja de Pace (12 ianuarie-28 iunie 1919 la Paris). Exprimata in „Cele Paisprezece I ’u nctc" din ianuarie 1918, ea afirma, intr-o maniera cu totul noua, dreptul popoarelor de a dispune de^eje insele, recomanda renunjarea la diploma|ia secreta, preconizeaza libcrtatea maiilar, dezarmarea §i infiinjarea unei „I ,igi a Najiiinilor’’ destinata a asigura membrilor sai „garanfii reciproce de independen{a §i integritate teritoriala”. Pre§edintele american intelegc inainte de toate sa puna bazele unei noi ordini international fundamentate pe drept. Vazuta dinspre Europa, pacea releva interese divergente. Tari ca Franta §i Italia opun moralismului wilsonian, suspnut de Marea Britanie, principiul dreptului invingatorilor. Dreptul Italiei ar fi sa primeasca „teritoriile revendicate” (Trentin §i Trieste) dar §i Istria §i Dalmajia, locuite de o populajie slava, §i anumite teritorii aparjinand Imperiului Otoman (Smyrna), regiuni a caror cesiune, tratatele de la Londra (1915) §i Saint-Jean-de-Maurienne (1917) i-o asigurasera teoretic. insa pre§edintele Wilson, care nu se sim{ea legat de nici o promisiune a aliajilor, refuza sa raspunda favorabil exigenjelor italiene. Adresandu-se direct poprului peninsulei pentru a-i objine sprijinul, el va provoca retragerea §i absenja prelungita a delegajiei italiene de la conferinja de Pace. ()pozi|ia lui Wilson la revendicarile italiene va avea, mai ales, drept consecinja intarirea sentimentului italienilor de a Fi fost frustraji de victorie. Cu rapiditate, naJionali§tii (grupap in jurul poetului d’Annunzio), apoi fascigtii, vor §ti sa traga profit din tema „victoriei mutilate". V
INTRANSIGENJA FRANCEZA Profund marcata de razboi, ^ranja i§i proclama dreptul de a-§i asigura securitatea slabindu-§i la maximum vecinul german. Clemenceau opineaza in 94
acest sens ca este zadarnic sa „faci justijie germanilor”, pentru ca ei nu vor ierta niciodata! Atitudinea Tranceza intra in conflict direct cu principiile wilsoniene de drt'pt al najionalitajilor §i de autodeterminare a popoarelor. In total, tratatele din 1919-1920 vor duce la realizarea unei pad de compromis care nu va repune imediat in discujie dezbinarea dintre invingatori; ele vor mari insa opozijia intre Jarile satisfacute (Franta, Anglia) §i cele ce vor milita pentru revizuire (Germania, Italia). Germania gase§te intr-adevar in fa{a ei o Franta decisa sa o umileasca la maximum §i sa intemeieze o noua ordine international;! favorabila intereseior sale. Asigurarea unei pad durabile este in mod cert o grija legitima a Franjei, ie§ita ranita fizic §i moral din primul razboi mondial. Insa duritatea tratatului de la Versailles este determinta mai ales de grija „ca§tigarii pacii”, injeleasa ca voinja de a dicta invin§ilor, §i in primul rand Germaniei, legea invingatorilor, generata in multe cazuri de egoisme najionale. Din aceasta perspective. pentru invingatori se va pune mai pujin probjema revenirii la o situajie anterioara, cat de a construi o noua ordine international;! capabila sa evite repetarea unui conflict identic celui din 1914-1918. Pentru a reu§i aceasta, tratatul se straduie§te sa priveze Germania de forja sa (demografica, economical militara) in numele unei viziuni schematice, in care Reich-ul german, imperialist §i miliiarist, incameaza raul absolut §i trebuie sa-§i asume o totala culpabilitate istorica §i morala. In practica, aceasta va duce -fapt aproape fara precedent in istoria diplomatic^ moderna §i contemporana - la refuzarea-acce&ului Germaniei la conferinta de pace si la rapirea oricarei posibilitaji a acesteia de a-i critica rezultatele. 0 parte a clasei politice §i opinia publica germana nu vor accepta niciodata aceasta umilinta, acest „Diktat”. „Cedand fortei” guvernul german semneaza la Versailles pe 28 iunie 1919, fara a fi putut incerca sa impuna retragerea clauzei referitoare la raspunderile Germaniei. In aceasta instaurare a noii ordine international, imperialismele francez §i englez nu vor intarzia sa se ciocneasca. In faja opozijiei ireductibile a lui Lloyd George, Clemenceau renurUa la a fixa frontiera germana pe Rin. Britanicii estimau ca dezmembrarea Renaniei risca sa plaseze Franta intr-o pozitje de hegemonie continentala. Opozijia anglo-saxona se manifesta in particular in cazul cesiunii regiunii Saar (Sarre) catre" Franta, care vedea in acest teritoriu posibilitatea de a-§i acoperi deficitul de carbune (51 de milioane de tone, adica dona treimi din nevoile unei (ari al carei consum anual se ridica la 75 de milioane de tone). Cu aceasta ocazie, Wilson va merge pana la a ameninja cu retragerea sa pentru a pxercita presiuni asupra conferintei. 9 5 / M a r e l e Ca t a c iis m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
Tratatele de Pace
ISLANDA
§1CONSECINTELE LOR Promovarea uneiCnoi Europe^ fost ideea directoare In elaborarea Iratelor de pace. Astfel, " deazfile' hrate vor condi(iona relatiile europene din cele doua decenii urmatoare.
JORVEGIA/ SUEDIA
■Nordului-
DANEMARCA
DEZMEMBRAREA GERMANIEI
Letonia .ituania'JJ*
A -------- Schleswig'
MAREAE
;
B R IT A N I E ~ ^ .0 L A N D A ^ U
Sfiiyind drept model celorlalte, tratatul de la Versailles re/olva problema german^) considerata drept prioritara. Semnat pe 28 iunie 1919 in Sala oglinzifer -urmarindu-se astfel §tergerea umilinjei din 1871 - este nn document voluminos cu 440 de articole. Pe plan teritorial, Germania va restitui Fran|ei Alsaciaji l,orena. in timp ce Belgia prime§te cantbanele Eupen §i Malmedy. Dupa plebiscit, Schleswig-ul de Nord este ata§at Danemarcei. Plasata sub tutela Societafii Najiunilor, regiunea Saar (Sarre) va putea, dupa 15 an£ alege prin plebiscit intre Franja §i Germania. La Est, aceasta din urma i§i vede amputate Poznania §i o parte a Prusiei occidentale in profitul unei Polonii reconstituite al carei acces la Baltica e asigurat printr-un coridor lung de 80 km ce separa Germania de Prusia orientala! Polonezii vor putea utiliza portul Danzig, ora§ german plasat sub controlul Societajii Najiunilor, ca §i Memel, inainte.de a fi anexat de noul stat lituanian in 1925. Pentru a justifies sau contesta aceste alipiri, polonezii §i germahii se sprijina pe concepjii diferite de drept al najionalitajilor: primii insista asupra faptului ca kachubii care locuisc „coridorul” vorbesc un dialect polonez, in timp ce ceilalji susjin ca, inainte de 1914, aceste minoritati votau intotdeauna pentru candidaji germani. Acelea§i lacune ale tptatului, aceia§i germeni ai conflictelor viitoare in ce prive§te bogata regiune a Siieziei Superioare, inijial alipita Germaniei, dupa plebiscitul din martie 1924, apoi reocupata militar de Polonia. Societatea Najiunilor va sfar§i prin a partaja aceasta regiune intre germani !ji polonezi, solujie ce nu va muljumi pe nimeni. Astfel, Germania, ciare pierde 88 000 k~n2 §i 8 milioane de locuitori(nu.va.recun'oa§te niciodata frontierele saie orientale. Pe plan militar-,Germania, unde serviciul militar este abolit, i§i vede redusa armata la 100 000 de”oameni, din care 5 000 de ofiferi. Ea nu poate avea nici blindate, nici artilerie grea, nici aviajie. Constransa sa se predea, flota sa de razboi prefera sa se sabordeze la Scapa Flow in Nordul Scojiei pe 26 iunie 1919.
Oceanuh
=£^p*BELGIA*-
-Atlantic-
lERMANIA-
LUXEMBURG^
POLONIA
Silezis
"supenoarc
A ls a c ia r CEHOSLOVACIA
Lorreinal
FRANJA
'e l v e t i ^ _ _ >a u s t r i a i
Basarabia
UNGARIA
ROMANIA
ITALIA PQRTUGALIA IUGOSLAVIA
SPANIA
BULGARIA' -A LB A N IA
Mares Meditersna ■
■TURCIA;
AFRICA DE NORD 0
500 km
Granule imperiilorin 1914
Frontierele de dupa razboi ------ in 1923
□
austro-ungar
n n
-
/' ^
Principalele litigii de frontiera generate de tratate
^
State create sau cu granitele modificate dupa tratate
otoman
EUROPA DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL
96 9 7 / M a r el e Catac lism ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
Avand in vedere amputarile regiunilor dinamice economic (Saar, Silezia Superioara), clauzele economice §i financiare ale tratatului sunt cu atat mai dure. Germania 5§i piqrde proprietatea asupra tuturor brevetelor sale. Fluviile germane (Rin, Elba, Oder) sunt interna[ionalizate. Pe plan vamal, ea trebuie sa acorde invingatorilor sai clauza najiunii celei mai favorizate (taxe vamale minime) §i sa admita fara taxe vamale marfurile provenind din Alsacia-Lorena §i Poznania. Germania trebuie sa livreze Alia(ilor materiale, produse agricole. Mai mult, , art. 231 o'detiara raspunzatoare de razboi. Ea se vede deci constransa sa plateascajdespagiibiri a caror suma, nuinai pe anul 1921, se ridica la cifra de 132miliarde de marci-aur platibile in treizeci de rate. Mai mult, aceste despagUBiri nu includ restituirile, dintre care unele dau tratatului un aspect meschin, daca nu ridicol. Pe langa operele de arta luate din Fran(a !ji Belgia din 1871 §i in timpul razboiului, se gasesc trecute §i instrumentele astronomice luate Chinei in 1901, sau craniul sultanului Ma Kaoua, pe care Germania il va remite Angliei! In continuare, partea a IV-a a tratatului deposedeaza Germania de orice colonie (in Africa, Pacific sau China). Acestea sunt plasate sub tTitela prlnclpalelor puteri care o primesc sub forma de mandat al Societajii Najiunilor. Este vorba aici atat de a sancjiona razboiul in sine cat/gi-da-a .stavili capacitatea Gernianiei.de a reincepe o expansiune ulterioaraO n concluzi& tratatul de la Versailles transforma Germania intr-un stat minor/TTtmfi STfteranitate este limitata asupra propriului teritoriuT Pi itorea ei mihtara este considerabil limitata. Malul stang al Rinului este ocupat de armatele ^liate pentm o perioada variind intre 5 §i 15 ani §i va trebui sa fie in permanenja demilitarizat, ca §i o zona de 50 km pe malul drept. Numeroase' comisii formate de invingatori i§i exercita autoritatea pe teritoriul german: comisia de navigate pe Rin, Elba, Oder, comisia de guvemare a regiunii Sarre, comisia de dezarmare, comisia pentm despagubiri...
TRATATELE SECUNDARE SI AMBIGUiTATILE LOR p
^
Tratatele de la Saint-Germain-en-Laye (10 septtmbrie 1919) §i Trianon - (4 iunie 1920) due la bun sfar§it dezmembrareaTmperiu)i.: aii.stro-uiigar,in avantajyi < PolonieSt(^alTtia^-^feSirsad&i»'T«rlaKropeiWs^oluiXVIII -'Romaniei, Italiei $ celor douanoi state multina(ionale: Cehoslovacia §i lugoslavia. Nu vor mai ramane decat o mica ^ustrie de 85 000 kmz §i o Ungarie r^dusa la o treime din vechea suprafaja, §i una §i alta lipsite de ie§ire la mare. In ce prive§!e tratatul de la Seyies (11 august 1920) el rape§te Imperiului Otoman teritoriije sale arabe, incredinjate sub forma de mancfat ’AnglS^OitesopoTainTai TalesBriaT§i Franjei
(Sjria) in timp ce .Arabia, devine independents. Turcia nu va mai pastra in Europa dacat regiunea QaBStafifinopoTeTul Stramtonle vor capata statut neutru. Tratatele de pace, in multe cazurL lasau loc pentru -contestajii ulterioare: ..coridorul Danzig-nlui”. chestiunea Jnlnius'intre Polonia §i Lituania, bazinul carbonifer Teschen^intre Polonia §i cehoslovacia. Insa in 1919, credinja in binefacerile universale ale democraJieLva duce la ideea unei Societaji a Najiunilor s/ (punctul 14 al planului wilsonian) ai carei membri vor accepta sa faca sa prgvaleze tegulile drepjnjni internajional, bazate pe nojiunea defarbitrajiri caz de conflict intre statele memBT
0 CONFUZA PERIOADA POSTBELICA (1919-1923) RIVALITATILE FRANCO-ENGLEZE Din 1919 §i 1923, tensiunile sporesc intre francezi §i anglo-saxoni, inijial in Orientul Mijlociu. In Turcia, najionalistul Mustafa Kemal, susjinut de Franja §i Italia, reu§e§te in august 1922 sa triumfe in faja grecilor trimi§i impotriva sa de britanici. Astfel, tratatul de la Lausanne (1923) permite Turciei se recupereze toata Anatolia §i un teritoriu de 23 000 km2 in Europa. Pe de alta parte, Marea Britanie e decisa sa foloseasca mandatul sau asupra Irakului §i Palestinei pentru a constitui un mare regat arab furnizor de petrol. Astfel acorda sprijin impotriva I'ranjei emirului Faysal care se proclama rege al Siriei in martie 1920. in ciuda intorvenjiei victorioase a generalului Gouraud in iulie, rivalitatea franco-engleza rSniSne in picioare. 9 9 / M a r e l e Ca t a c l i s m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
Londra §i Parisul se infrunta mai ales in problemele echilibrului noii Europe. Ingrijorata de securitatea sa, Franja a objinut reducerea armatei germane, demilitarizarea malului stang al Rinului, principiul ocuparii acestuia cu o clauza de evacuare ce va putea avea elect de-abia dupa 1925. Totu§i, refuzul Senatului american de a ratifica tratatul de la Versailles (noiembrie 1920) face caduc tratatul de garantare a frontierelor franceze propus de Lloyd George §i Wilson francezilor. Un nou e§ec al acestora la conferinja de la Cannes din ianuarie 1922: pre§edintele Consiliului, Briand, nu objine de la Lloyd George garantarea de catre englezi a frontierelor orientale ale Germaniei. In plus, dezavuat de pre§edintele Millerand din cauza moderajiei sale fa(a de Germania, Briand este inlocuit de lorenul" Poincare, care, cere o veritabila alianja franco-engleza valabila pe zece ani §i insojita de o convenjie militara. Mult prea multe restricjii, pe care Londra nu putea decat sa le respinga. • In fine, rivalitaji economice inveninau atmosfera intre Franja ?i vechii sai aliaji. Dupa aparijia lucrarii economistului englez Keynes, Consecin(clc economice ale pacii, ace§tia din urma considerau ca reconstrucjia Europei nu se putea face decat cu condijia de a i se asocia o Germanie suficient de puternica §i URSS. De^ altfel, ei se tem ca destabilizand excesiv Germania, prin exigence sale, Franja nu face decat sa i§i arunce vecina in brajele boljevismului. Ei sunt nelini§tiji de voinja de expansiune pe care Franja o manifesta prin „programul sau siderurgic” proiectat la Quai d’Orsay. Acesta vizeaza atingerea supremajiei industriale a Franjei pe continent grajie livrarilor obligatorii de carbune §i cocs facute de Germania §i condijiilor comerciale ale tratatului de pace care prevede ca, timp de 13 ani, intreprinderile din Lorena, Alsacia §i Sarre pot patrunde mod liber cu produsele lor pe piaja germana. Astfel, anglo-saxonii se hotarasc sa combata politica franceza de „punere in aplicare a tratatelor”. Cu atat mai mult, cu cat exista un veritabil plan francez de penetrare economica in Europa.
STATELE UNITE §1 RECONSTRUCT ECONOMICA A EUROPEI Din 1919 in 1924, problema reparajiilor germane §i cea a datoriiior de razboi sunt in centrul relajiiior internajionale. Surprinsa de refuzul american de a anula datoriile, Franja se ofera sa efectueze rambursarile numai cu condijia prealabila ca Germania sa achite integral reparajiile. Acestea au fost fixate, in 1921, la 132 miliarde de marci-aur. in faja dificultajilor germane de achitare a reparajiilor,
I’arisul raspunde in martie 1920 (ocuparea a trei ora§e renane) §i ianuarie 1923 (ocuparea Ruhr-ului), prin politica de represalii §i sechestrari de bunuri. Politica Londrei consta, dimpotriva, din reducerea unilateral^ a reparajiilor, fara a se asigura ca datoriile interaliate sa fie in paralel reduse. Gandind la echilibrul viitor al Europei, americanii incearca sa menjina Germania pe linia de plutire §i, refuzand anuiarea datoriilor de razboi, incearca sa impiedice Franja §i Anglia sa ca§tige o pozijie de forja in Europa. In ciuda clauzelor din tratatul de la Versailles, Germania §i-a pastrat armamentul. Guvernul §i industrial reu§esc sa sorteasca e§ecului planul siderurgic francez. In iulie 1920, Germania objine o diminuare cu 43% a livrarilor sale de carbune, in timp ce siderurgia se reface in Ruhr, Westphalia §i la Marea Nordului. Ea i§i intensified cererile de, moratorium ^iipra rpjiarajiilnr §j iese din izolare, apropiindu-se de URSS prinfltratatul de la Rapallo (ltPaprilie 1922): un acord secret prevede in particular trimitefea de tehmcieni germani in URSS §i utilizarea de Germania a teritoriului sovietic pentru a experimenta materiale de razboi interzise. Punctui culminant al „razboiului rece” franco-german este ocuparea Ruhr-ului de trupele franco-belgiene in ianuarie 1923, sub pretextul unei intarzieri a livrarilor din partea Germaniei. Aceasta acjiune de asigurare a unei garanjii, al carei scop este de a atrage atenjia englezilor asupra dificultajilor Franjei, se love§te de o rezistenja pasiva (greva a 2 milioane de muncitori, atentate, sabotaje). Recurgerea la mana de lucru franceza pune capat acestor mi§cari in septembrie 1923. Insa, la aceasta data, caderea francului, de altfel intrejinuta de bancherii germani, il obliga pe Poincare sa subscrie la ideea americana de reglementare a
1 0 1 / M a r e l e Ca t a c l is m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
BlLANTUL R azboiului: o E uropa R ava§ita Capitolul 9 Razboiul a costat scump Europa: 8 milioane de morti, 6 milioane de invalizi §i un mare deficit al natalitatii. Pe de alta parte, distrugerile materiale necesita sume considerabile, cu greu acoperite de Tmprumuturi §i inflatie. Europa devine debitoare Statelor Unite. Batranul continent a pierdut suprematia sa economica Tn materie de productie §i de comert. SISbirea sa a permis expansiunea SUA §i a Japoniei, care vor constitui de aici inainte redutabili concurenti. In fine, coloniile Europei, care au participat la efortul de razboi, aspira la o modificare a raporturilor cu metropolele. In aparenta, razboiul se sfar§e§te cu o victorie a democratiilor, de fapt, extinderea geografica a acestora mascheaza fragilitatea acestui tip de regim, amenintat de aparitia modelelor autoritare: bol§evismul §i fascismul. Mai mult, traumatismele razboiului resimtite de o societate transformatS §i vulnerabila deschid o crizS a valorilor traditionale §i stimuleazS cSutarea unor noi c5i culturale.
P retul R azboiului I’rimul Razboi Mondial a afectat profund Jarile beligerante, mai ales statele fiiropene, provocand foarte grele pierderi umane, materiale §i financiare, ale i .'inn consecinje vor cantari greu multa vreme de-aici inainte.
PREJUL UMAN Pierderile umane sunt acelea care se fac simjite in modul cel mai crud. Razboiul a costat Europa peste 8 milioane de morji §i 6 milioane de invalizi. Acum sunt 4 milioane de vaduve §i 8 milioane de orfani. Cu 1300 OOOde morji §i disparuji (10% din populajia activa masculina), 3 milioane de ramp din care 1 milion de invalizi, Franta este Jara care a suferit cel mai mult, raportand la populajia totala. Acestor pierderi trebuie sa le adaugam mortalitatea sporita din timpul razboiului datorata precarelor condijii de igiena, privajiunilor §i epidemiei de gripa spaniola din 1918. Razboiul a dus de asemenea la un deficit al natalitajii, barbajii adulji aflandu-se pe front. Din randurile lor provine marea majoritate a celor mor(i in razboi, iar disparijia lor va duce de-a lungul a multi ani la zeci de mii de na§teri mai pujin fa(a de perioada similara antebelica. Generatiile care vor atinge varsta adulta in 1939, anul inceperii celui de-al doilea razboi mondial, vor fi generatii reduse numeric. Piramida varstelor in Franta in 1931 arata efectele mortalitajii datorate razboiului la barbajii in varsta de la 30 la 55 de ani; se poate observa §i deficitul na§terilor la grupa de varsta de 11-16 ani. Baza ingustata a piramidei corespunde slabirii ratei natalitajii. Ca urmare a rectificarilor de frontiere datorate tratatelor de pace, au avut loc deplasari de populajie, antrenand probleme de adaptare. De exemplu, un milion de germani veniji din Polonia, Jarile Baltice, Alsacia-Lorena, au fost nevoiji sa se refugieze pe teritoriul redus al Germaniei.
PRETUL MATERIAL Pierderile materiale sunt considerabile. Distrugerile afecteaza Jarile care au srrvil drept camp de batalie in timpul conflictului: Franja de Nord-Est, Belgia, Olanda, Italia de Nord-Est, Serbia, Romania, Rusia Europeana. in anumite regiuni, 1 0 3 / M a r e l e Ca t a c l is m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
PIERDERI MILITARE ALE TARILOR BELIGERANTE Populatia masculina activa Franta Marea Britanie
13 350 14 570
Italia SUA
12130
Numar
In % din populajia activa
1 400
10,5
744 750
20 430
68 2 000
5,1 6,2 0,2 9,8
16 230
1 543
9,5
32 320
Germania Austro-Ungaria
M o rti si disparuti
RATA NATALITAJII 35%oT Italia
30%o.
25%,'
20%,'
15%,
10%.-t 1910
79)$;
1920
1925
totul este in ruiiie: case, poduri, strazi, uzine, terenuri devenile iiicultivabile, totul trebuie reconstruil. F.ste cazul, de cxcinplii, al Nordului l'ran[ei. In lucrarea sa intitulata D e clin u l E uropei, geograful Albert Deinangeon vorbe§te
104
dcspre o „zona a morjii lunga de 500 km, larga de 10 pana la 25 de kmcare urniaro§te linia frontului §i care a fost transformata in de§ert”. A fost nevoie de 16 ani pentru a reconstrui ceea ce 4 ani au distrus. PIRAMIDA VARSTELOR IN FRANJA DIN ANII 1901, 1931, 1961
1901
varsta
Barbati
Femei
400 300 200 100 0
1931
0 100 200 300 400
in m ii
varsta 90 80
Barbati
Femei
70 60 50 40
1900
30 20 10
0 400300 200 100 0
1961
0 100 200 300 400
in m ii
varsta
Barbati
Femei
1900
400 300 200 100 0
0 100 200 300 400
in m ii
Franja §i Marea Britanie au pierdut 30% §i, respectiv, 20% din fiota lor comerciala !ji aproape tot restul, utilizat pana la limita extrema de uzura, trebuie supus renovarii. 1 0 5 / M a r e le C a ta c lis m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
PIERDERI FINANCIARE
§i rAsturn Ar i PE p ia ja
monetarA
Situajia financiara a Europei anului 1918 este foarte grava. Avujia najionala a beligeranjilor a fost serios diminuata. Au fost nevoiji, pentru a-§i finanja aprovizionarea cu material de razboi, sa renunje la o parte din rezervele lor in aur (neavand produse de exportat). Acest mijloc de finanjare dovedindu-se insuficient, statele au recurs la imprumuturi: -imprumuturi interne. Datoriile publice au crescut in proporjii considerabile. in Franja, datoria cre§te intre 1914 §i 1919 de la 33,5 la 219 miliarde de franci-aur, in Anglia de la 17,6 la 196,6 miliarde, in Germania de la 6 la I09de miliarde. - imprumuturi externe. Jarile europene au imprumulal do la numeroase Jari ale lumii, mai ales de la Statele Unite. Datoria externa a I’ranjoi sc ridica in 1919 la 33 miliarde de franci-aur, cea a Marii Britanii la 32 de miliarde, a Halit>i la 20de miliarde. Pentru a-§i finanja cheltuielile de razboi, statele au marit volunuil emisiunilor de hartie-moneda in circulajie, mult peste ce le permiteau depozitelc bancilor centrale. Europa va intra intr-o perioada de inflajie, agravata dupa razboi de dezechilibrele intre producjia insuficienta §i cererea ridicata de produse: in Franja, in timpul razboiului, prejurile s-au impatrit. Ca o alta consecinja a inflajiei, principalele monede europene inceteaza de a mai fi convertibile in aur, depreciindu-se in raport cu dolarul: in decembrie 1919 lira sterlina a pierdut 10% din valoarea sa, francul francez 50%, marca aproape 90%. Datoriile ce grevau bugetele vor cre§te in continuare §i dupa conflict (plata pensiilor victimelor raz boiului, invalizi, vaduve, orfani). Statele devastate trebuie sa se imprumute pentm a reconstrui inainte de a reincepe sa produca. Aceste mari bulversari financiare vor duce la inversari ale pozijiilor antebelice. Europa, candva bancherul lumii, este acum obligata sa sc imprumute din exterior. Statele Unite §i-au rambursat datoriile catre ea, $i, dejinand jumatate din stocurile de aur mondiale, vor deveni principalul sau creditor, imprumutandu-i 10 miliarde de dolari. Mai mult, o vor inlocui in rolul de banclier mondial, imprumutand Jarile noi care incearca sa se dezvolte §i care, in trecut, apelau la europeni.
106
Declinul Europei SFAR§ITUL iNTAlETATH ECONOMICE inainte de razboi, Europa nu putea face faja fara a importa produse alimenlare. Aceasta dependent de alte Jari s-a agravatin timpul razboiului ca urmare a scaderii randamentelor agricole. In Franja, de exemplu, recolta de grau scade de la 89 la 63 milioane de chintale (scadere de 30%), iar aceea de cartofi de la 132 la 62 milioane de chintale. in Germania, recoltele de grau §i cartofi au scazut la jumatate.itrGermania, rccoltclc do grau j i de caitofl s-au 1njlimSl3jit. Intregul continent american i§i va mobiliza resursele agricole pentru a contribui la aprovizionarea Europei. Coloniile vor sari in ajutorul metropolei. Cre§terea animalelor a suferit de asemenea. Numarul de capete de vite fiind in scadere, vor cre§te importurile de carne din Argentina, Brazilia, Australia §i Noua Zeelanda. Unele Jari, precum Cuba §i Brazilia, i§i vor intensifica producjia de zahar pentru a-1vinde in Europa. in general, Europa in razboi a trebuit sa cumpere tot ce ii lipsea pentru a duce lupta: carbune, ojel, petrol, arme... in 1916, SUA ii livreaza In fiecare luna arme §i munijie in valoare de 300 milioane de'franci. Europa care, inainte de razboi, vindea lumii produsele sale industriale a trebuit sa recurga la importuri costisitoare. Dependenja Jarilor europene aflate in razboi, atat pentru produse alimentare cat §i produse industriale de baza a fost de 58% pentru Germania, 60% pentm Franja §i 81% pentru Marea Britanie. Una din sursele de bogajie ale Europei provenea din supremajia sa in domeniul transporturilor internajionale. Or, nici Franja, nici chiar Marea Britanie, n-au fost capabile in timpul razboiului sa-§i asigure propriile transporturi. Najiunile extra-europene care le-au ajutat vor deveni dupa razboi redutabile concurente. in plus, absorbite de razboi, Jarile europene au pierdut pieje in lumea intreaga.
EXPANSIUNEA JAPONIEI §1STATELOR UNITE Nevoile considerabile ale Europei in razboi §i dispozijia sa de pe piaja mondiala s-au dovedit a fi in beneficiul statelor extra-europene, in special al Statele Unite §i Japoniei.
SUME DATORATE DE JARILE STRAINE STATELOR UNITE, PE 8 FEBRUARIE 1 9 1 9 (in dolnn) M area Britanie
4 429 000 000 (46,70%)
Franta
2 705 000 000(28,52% )
Italia
1 051 000 000(11,08% )
Total
9 483 000 000 Sursa: Financial Chronicle COMERTUL EXTERIOR AL STATELOR UNITE (in milioane de dolari)
Importuri
Exporturi
1914 1915
1 893 1 674
2 329
1916 1917
2197 2 659 2 946
1918
2716 4 272 6 227 5 838
Excedenl al exporturilor fafa de importuri + 436 +1042 +2 075 +3 568 +2 892
VALOAREA PRODUCTIEI MANUFACTURATE JAPONEZE (indice 100 = 1910 -1 9 1 4 ) 1 9 1 5 -1 9 1 9
1 9 2 0 -1 9 2 4
Textile
152
185
M etale
162
244
Chimice
186
252
Industrie alim entara.
123
170
Electricitate si gaz
198
356
Diverse
248
190
Sursa: P. Leon, Hisloire cconomiquc el sociale du monde, guerres el crises, Colin, 1977, vol. 4.
108
Aliata a Antantei, Japonia i§i vede producjia stimulata de cererile europene, mai ales in domeniul armamentului. Este pentru ea ocazia de a-§i diversifica producjia industrial! Candva client al Europei, acum ii va deveni concurent §i ii va prclua pieje. Ea va desfa§ura, grajie dezvoltarii flotei sale, o expansiune comerciala §i politica in Pacific, in sud-estul Asiei, in China, in detrimentul ouropenilor. Exporturile sale vor cre§te din 1913 in 1918 de la 700 milioane de ycni la mai mult de 2 miliarde. Balanja sa comerciala prezinta deci un sold ('xccdentar §i, grajie cre§terii rezervelor sale de aur, devine o Jara creditoare, care plaseaza capitaluri, mai ales in Franja §i Marea Britanie. SUA sunt printre marile beneficiare ale razboiului. Industria lor a fost stimulata, mai ales ramurile care necesita o mana de lucru foarte calificata. De aici inainte, foarte pujine domenii industriale vor scapa concurenjei americane. Oamenii de afaceri americani pun la punct un program de cucerire a piejelor externe asociind industria, comerjul §i bancile. Statele Unite §i-au dezvoltat flota comerciala pentru a efectua transporturile pe care flota britanica nu le mai putea asigura. Ajunsa in doi ani pe locul doi in lume, ea devine un mijloc de expan siune comerciala, mai ales catre America de Sud, candva o piaja rezervata euro penilor. Statele Unite ameninja Marea Britanie in rolul sau de angrosist al lumii §i placa turnanta a comerjului de redistribujie a unui mare numar de produse: lana din Australia, cauciuc din Indiile orientale, zahar, cafea, cacao, cupru, azotaji, iuta... New York-ul luand locul Londrei, devine prima piaja financiara a lumii. Dolarul concureaza lira sterlina ca moneda a tranzacjiilor internajionale.
SCADEREAINFLUENJEI EUROPENE IN COLONII Coloniile au participat, voluntar sau nu, la efortul de razboi european. Ele au trimis oameni pe front sau in locurile de munca vacante, §i-au sporit producjia agricola pentru a aproviziona Europa; sistemul rechizijiilor sau al culturilor obligatorii le-a accentuat si mai mult dependenja. La sfar§itul conflagrajiei, popoarele colonizate, con§tiente de efortul facut, spcra intr-o ameliorare a soartei lor. Aspirajiile lor spre independenja sunt incurajate de principiile wilsoniene de autodeterminare a popoarelor, ca §i de doclrina comunista. Primele manifestajii najionaliste se produc inca din 1919 in India, apoi in Egipt §i in Africa de Nord. Daca ele nu sunt inca incununate de
1 0 9 / M a r e le C a ta c lis m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
succes, totu§i vor marea o schimbare capitala In relajiile dintre colonizatori §i colonizap. Ace§tia du urma i§i doresc raporturi cu metropola bazate pe drept §i nu pe for|a.
Transformarile Politice §i Sociale
In (Srile cu tradipe democratica se dore§te restaurarea integrala a demoi i.i(ici liberale dupa denaturarile liberalismului din timpul razboiului (intervenpa sl.iluhii in economie §i in raporturile sociale, slabirea controlului parlamentar...). In I iith(a, autoritarismul lui Clemenceau nu mai este u§or suportat. in Marea llilldiiio, voinja intoarcerii la procedurile clasice ale viepi parlamentare antreimmai caderea guvernului Lloyd George. Congresul SUA respinge tratatul de pace i 'lupus de Wilson pentru a nu prelungi responsabilitaple asupra ordinii mondiale • perturba viaja politica americana. Aceste alterari ale democrapei sunt con■.Iderate ca o paranteza care poate fi inchisa. De fapt, este o iluzie, iar criza din 11129 va restaura practicile din timpul razboiului care erau considerate drept lucompatibile cu democrapa.
O APARENTA VICTORIE A DEMOCRATIILOR TRANSFORMARILh SOCIALE In 1918, democrapa liberala, ie§ita victorioasa din razboi, pare sa Iriumfe. Intr-adevar, imperiile austro-ungar, german §i rus, simboluri ale permanenjei practicilor autoritare s-au prabu§it, lasand loc unor regimuri parlamentare in Germania §i in Austria (in timp ce in Rusia se instaleaza un regim care se proclama marxist). Fostele minoritap naponale eliberate formeaza noi state, care, toate, vor adopta regimuri parlamentare bazate pe votul universal, devenind fie republici ca Polonia §i Cehoslovacia, fie monarhii constituponale, ca Romania §i Iugoslavia. Adunarile legislative in care vor patrunde noi categorii sociale ((arani, muncitori) vor capata puteri sporite. insa in realitate, democrapa se va arata a fi fragila in aceste Jari. Masele nu au deprins inca practica regimului parlamentar §i, constituite in mare parte din {arani adesea analfabep, nu pot participa intr-o masura eficienta §i con§tienta la viaja politica, fiind o jucarie in mainile demagogilor §i notabilitaplor locale care le dirijeaza voturile. Or, democrapa liberala este ameninjata pe doua fronturi, de la stanga, de bol§evism, de la dreapta de mi§carile de tending autoritara. Pentru adeppi bol§evismului, adevarata democrape este o societate fara clase, care nu se poate realiza decat rasturnand democrapa liberala, simpla caricatura, in care statul, dominat de burghezia capitalist! guverneaza numai in profitul acestei clase. Acest curent antreneaza un val revolutionar in Europa §i speran(a declan§arii unei revolu(ii dupa modelul celei din Rusia. Imediat dupa razboi, regimuri autoritare se instaleaza in Europa centrala §i de est (Ungaria, Polonia). in Italia, apoi in Germania, regimul parlamentar este considerat responsabil de umilin(a naponala §i de dificultaple de dupa razboi. Considerat ca ineficient, va trebui sa cedeze locul regimurilor fasciste.
Societatea supusa asprului §oc al razboiului va ie§i pretutindeni transformata, marcata de opozipa dintre „noii irnbogapp” §i „noii saracip” care va deveni o lema privilegiata a romanelor §i pieselor de teatru de dupa razboi. Anumite paturi sociale au profitat de pe urma razboiului, bancherii, negustorii, marii fermieri §i mulp industria§i care au beneficiat de comenzi de razboi ca, in Franja, Schneider (artilerie), Citroen (obuze), Renault (tancuri), Boussac (c o m e n z ip e n tm a via lie ). Inllajia va conveni speculanplor. „Noii bogap” i§i afi§eaza luxul, trezind resentimente printre vechii combatanp §i cei pe care razboiul i-a saracit. Scandalul imbogaprii lor creeaza in opinia publica un sentiment durabil de reprobare. Saracirea afecteaza mai ales pe cei cu venituri fixe. Inflapa love§te in primul rand pe micii rentieri, pensionari, salariap, caci salariile nu vor cre§te la fel de repede cu prejurile (puterea de cumparare scade cu 25% in Italia §i Germania). De asemenea, pe micii depunatori care i§i plaseaza economiile in bonuri de iinprurnut ruse§ti pe care noul stat sovietic refuza sa le ramburseze. Aceasta inrautapre a nivelului de trai provoaca pe de o parte mi§cari revendicative in lumea muncitoreasca (greve, cre§terea efectivelor sindicatelor care ajung in Marea Britanie, de la 4 la 8 milioane), pe de alta nemuljumirea micii burghezii si a claselor de mijloc care repro§eaza statului liberal de a nu fi §tiut sa le apere interesele (in Germania, clasa mijlocie a ora§elor, proletarizata, va furniza nazismului o parte din clientela). Razboiul va oferi femeilor un loc in societate. Femeile constituie, la sfar§itul tazboiului, pana la 35% din personalul industrial din Germania §i Marea Britanie. Munca femeilor, care inainte caracteriza doar lumea agricola §i muncitoreasca, 1 1 1 / M a re le C a ta c lis m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
caracterizeaza de acum §i burghezia. Birourile, profesiunile liberate se deschid femeilor care vor accede la posturi de raspundere. Condijia femeii se schimba, feminismul inregistreaza progrese. In unele Jari (Rusia, Marea Britanie, Germania), femeile objin drept de vot. Emanciparea femeii devine unul din sloganurile perioadei imediat postbelice. Semn vizibil al noilor libertaji cucerite de femei, moda se transforma, fustele se scurteaza, apar tunsorile „a la gargonne”. Aceste libertaji vor §oca, bineinjeles, pe tradiJionali§ti.
Criza C ivilizatiei O ccidentale AMINTIREA RAZBOIULUI Razboiul a marcat profund „generajia focului”. Foarte repede intelectualii devin con§tienJi ca s-a deschis o adevarata criza a valorilor, de exemplu Paul Valery, care, dupa razboi, va folosi o formulare celebra: „C at despre noi, c iu iliz a [iile , acum $tim ca su n te m m u r i t o a r e . Numeroase marturii literare vor arata in ce masura razboiul a reprezentat pentru cei ce l-au trait un §oc profund. Experienja directa a campului de lupta inspire opere ce vor insista asupra ororilor razboiului (Crucile de lem n, de Roland Dorgeles), pe prezenja obsedanta a rnortii care 11 transforma pe om, pe frica Incercata de solda(i in tran§ee in timpul orelor interminabile de a§teptare (Les Eparges1, de Maurice Genevoix). Aceasta experienja dureroasa va duce la punerea in discujie a civilizajiei care a permis aceste orori
1 Les Eparges, comuna din Meuse unde au avut loc lupte violente in 1914-1915 (n.a.)
CRIZA VALORILOR MORALE KSzboiul a dat o lovitura puternica valorilor morale ce constituiau fundamentul i iviliza|iei occidentale. Literatura evoca dramele generate de razboi, familiile dcstramate (cre§te numSrul divor(urilor), degenerarea moravurilor §i a cadrelor sociale. De exemplu romanul lui Raymond Radiguet D iavolul in corp scandalizeazS, evocand iubirea dintre un adolescent §i sojia unui combatant mobilizat. Bulversarea produsa de inflate asupra averilor este purtatoare de transformari psihologice §i morale. Fo§tii soldati saraciji se indigneaza in faja averilor scandaloase ale speculantilor din spatele frontului. Inflajia genereazS noi comportamente ce inlocuiesc vechile tending de economisire legate de stabilitatea monetarS. La ce bun sa economise^ ca sa-Ji asiguri banii i§i pierd in continuu valoarea? Un intreg sistem de valori morale se prSbu§e§te: reu§ita nu mai este o consecinja a meritului, a virtutii, a muncii, ci a abilitatii speculantului sau norocului aventurierului. Aceasta sete de a se bucura de viaja dupa suferinjele §i privatiunile razboiului se manifesta printr-o veritabila imbulzeala asupra placerilor pacii regasite: serbari populare, voga cinematografelor §i localurilor de noapte, sali de dans in care tango-ul importat din Argentina cunoa§te un adevarat triumf ca §i descoperirea jazz-ului provenit din folclorul negru american... Sunt „les annees folles”.
NOI CURENTE LITERARE §1ARTISTICE Sentimentul crizei civilizajiei da un elan sporit unui curent intelectual nascut inainte de razboi: miscarea Dada exprima cat se poate de bine aceasta „malaise” morala §i intelectuala, atunci cand, in cautarea frumosului in stare pura, vine sa respinga orice disciplina, atacand insa§i sursa gandirii §i a limbajului: „Eu disting sertarele creierului $i pe cele ale organizarii sociale: dem oralizand pretutinde ni §i aruncand m a n a cerului in intern, ochii in fe m u lu i in cer (...)” scrie Tristan Tzara in M anifestul D ada (1918). Acest curent de revolts intensS se va cuminji curand, dand na§tere stiprarealismului. Gmparea suprarealistS va cuprinde poeji, arti§ti plastici... Marele sSu teoretician este Andre Breton. Respingand orice control al ra(iunii asupra gandirii, orice preocupare esteticS sau moralS, suprareali§tii injeleg sa cxprime „fie verbal, fie in scris, fie in orice altS manierS, funcjionarea realS a 1 1 3 / M a r e l e C a ta c lis m ( 1 9 1 4 - 1 9 2 3 )
gandirii”, ceea ce ei denumesc „automatismul psihic pur”. Se ajunge astfel la crearea unui univers insolit, reflectand nu atat lumea decep(ionata a realitatii, inchistata in convenjiile sale, regulile sale, disciplina sa, cat pulsiunile profunde ale spiritului eliberat de aceste obstacole. Suprarealismul va crea astfel un nou climat artistic care nu va inceta sa impregneze operele cele mai diverse, poezia, muzica, pictura, baletul §i mai ales noua forma de arta care inflore§te in „les annees folles”, cinematograful.
Anii 20: o Stabilizare !n§elatoare
PARTEA o lll-o
E conomia Mondiala: o P rosperitate F ragila Capitolul 10 Din 1920 in 1929, economia mondiala va suferi in primul rand redutabilele consecinte ale Primului Razboi mondial: pe termen scurt, o severa criza a reconversiunii (1920-1921), pe termen mai lung, ruperea echilibrelor, Tn primul rand monetare, §i a ierarhiilor ce au prevalat in secolul XIX. Restabilirea circuitelor financiare Internationale §i reconstructia unui sistem monetar international, ale carui principii sunt stabilite la Geneva in 1922, apoi avantul celei de-a doua revolutii industriale, dau sentimentul unei p rosperity regSsite, bazata pe abundenta monetara §i productia masivS de bunuri industriale. In realitate, vanzarea acestor produse se face greu, pentru cS populatia cre§te incet, iar veniturile incS nu-i permit sa satisfacS noile nevoi; comertul international este el insu§i prea putin dinamic. Speculatiile financiare §i excesul de credit, domenii in care exceleazS Statele Unite, nu vor face decat sS susjina artificial cererea, mascand cu greu dificultatile §i dezechilibrele ce anuntS criza din 1929.
Crize §i F ramAntAri POSTBELICE 0 SEVERA CRIZA DE RECONVERSIUNE (1920-1921) Criza conjuncture^ scurta, dar putemica, ea reflects dificultatea de a readapta economia de razboi condijiilor de pace §i nevoilor reconstrucjiei; ea exprimS profunde schimbari structurale, anunjand instabilitatea generals a perioadei interbelice, demonstrate dupa 1929 de marea depresiune a anilor ’30. Criza ia na§tere dintr-o conjuncture de supraproducjie relativS agravatS de un blocaj prematur al plajilor internajionale. 0 prezentare schematics a declan§Srii crizei ar fi urmStoarea: - 0 cerere putemica alimentatS de necesitatea reconstrucjiei in Jarile devastate de razboi, care se manifests in domeniul materiilor prime §i echipamentelor industriale, insoJitS insa §i de o cerere a bunurilor de consum dupa lunga perioadS de penurie, fenomen general de cerere a bunurilor strict necesare, dar §i a celor fare o utilitate stricta (mare succes al produselor de lux). - Un potenjial productiv care continuS sa creascS in Jarile ocolite de distrugerile razboiului: SUA, dar §i Japonia, ca §i Jarile tinere cum ar fi Canada, Brazilia, Argentina. - 0 supraproducjie relativa apare in timp ce economia europeanS se relanseaza (mai ales agriculture, dupa demobilizarea Jaranilor), adaugandu-§i producjia la cea a noilor Jari. In timp ce Jarile europene sunt inca nevoite sa cumpere numeroase produse necesare reconstrucjiei, mijloacele lor de plata deja epuizate ca urmare a razboiului incep sa scada ingrijorator, avand in vedere §i ca in ianuarie 1920 SUA i§i suspenda imprumuturile guvernamentale... §i cS bSncile private, nelini§tite de dezordinea monetarS care ia na§tere in Europa i§i reduc simjitor disponibilitajile. Deci, din cauza lipsei de credite, Europa i§i va diminua comenzilc, provocand o acumulare de stocuri in {Srile furnizoare. - Clasica inlSnJuire a etapelor crizei i§i va dezvolta atunci logica inexorabilS: exportatorii rSspund contracjiei piejelor internajionale prin scSderea prejurilor insojita de reducerea producjiei. AceastS reacjie logicS va duce la diminuarea •profiturilor, la numeroase falimente §i deci la cre§terea numSrului de §omeri, adica la crizS. Agricultorii, care nu-§i pot reduce rapid producjia, suferS scaderi 1 1 7 / A n n ’20
considerable ale veniturilor ca urmare a prabu§irii prejurilor agricole. Incet, incet, ansamblul cererii de pe piaJS se prSbu§e§te. SUA sunt atinse primele, fund curand urmate de celelalte Jari exportatoare, atinse de criza cu atat mai grav cu cat economia lor este dependents de vanzarea unei game limitate de produse, cum ar fi Japonia §i Jarile noi. In 1922 un nou echilibru se va stabili odata cu resorbjia stocurilor excedente. Criza a pus in evidenja fenomenele de dezechilibru intre cerere §i ofertS la scara mondiala, a aratat distorsiunile intre prejurile mate'riilor prime si ale produselor industriale, a favorizat adoptarea de mSsuri protecjioniste, evidenjiind, in fine, gravitatea dezordinii monetare de dupa razboi.
0 NOUTATE PRIMEJDIOASA: INFLAJIA IN EUROPA
— Ca urmare a polidcii monetare urmate in timpul razb Europa este confruntatS cu infiajia. Aceasta va incuraja speculajiile in dauna investijiilor, va umfla artificial rezultatele producjiei, va denatura concurenja internajionala cu marele rise de a dezorganiza schimburile, afectand toate categoriile sociale cu venituri relativ fixe, insa, incurajarea deflajiei pentru a restabili marile echilibre financiare ce constituiau o regulS a secolului XIX, antreneazS riscul de a permanentiza criza, privand de capitaluri o economie care tocmai de aceasta are nevoie pentru a se reconstrui §i a realiza cea de-a doua revolujie industrials. Originea profundS a acestei probleme quasi-insolubile puse in faja conducStorilor europeni dupa razboi, stS in faptul cS finanjarea razboiului a transformat Europa din creditor al lumii in debitor, ruinand in acela§i timp rigurosul sistem Gold Standard, care traversase fara obstacole secolul XIX grajie stabilitSJii prejurilor §i abilitSjii gestiunii britanice. SUA dejin acum o creanjS globalS de circa 12 miliarde de dolari asupra Europei (din care aproape trei sferturi asupra Marii Britanii §i Franjei), in timp ce creanjele britanice §i mai ales franceze, concentrate in principal asupra Rusiei, par a fi de nerecuperat. Razboiul a generat pentru beligeranjii europeni inflajie §i datorii, in mSsura in care prelevSrile fiscale nu au facut faja, de departe, finanjarii efortului de rSzboi. A recurge la imprumuturi interne §i externe a devenit inevitabil, ca §i emisiunea de moneda fSra acoperire economica, devenita posibilS ca urmare a stabilirii din 1914 a cursului forjat al monezilor (deci a inconvertibilitSjii lor in aur). NecesitSjile
118
enorme ale reconstrucjiei vor face ca acelea§i practici ale deficitului bugetar §i permanentului recurs la imprumuturi sa se permanentizeze. Cre§terea prejurilor de en gros (prejuri directoare ale economiei) intre 1918 §i 1924 masoara amploarea inflajieiin principalele Jari. CRESTEREA PREJURILOR DE EN GROS (indice de baza 100 in 1913) 1918 Marea Britanie SUA
229 194
Japonia Franta
196 339 217
Germania
1919
1920
1921
1922
1923
1924
254 206 236
315 226 259
137 147 200
159 149
159 154
166 150 207
356 415
509 1 486
345 1 911
196 327
199 419 341 x 102 1 6 6 x 1 0 "
489 137 RM1
Sursa: P. Leon, Hisloire economique el sociale du monde, Colin, vol. 5. 1. Rentenmark, creata in 1923.
CRIZELE MONETARE POSTBELICE
— Crizele monetare ce zguduie Europa anilor '20 nu fac dec sa sublinieze profundul declin al vechiului continent, care §i-a pierdut vechea pozijie dominanta §i nu reu§e§te sa regaseasca drumul dezvoltarii intr-un cadru de stabilitate monetara dupa modelul secolului XIX. Mecanismul acestor crize monetare este relativ simplu: dejinatorii unei monezi considerate a nu fi solida cauta sa se debaraseze schimband-o contra altor monede, sau achizionand valori considerate ca refugii sigure (pamant, pietre prejioase, aur, bijuterii, tablouri...). Anumite crize monetare au un caracter dramatic §i pot fi calificate drept majore in masura in care sfar§esc prin prabu§irea totala a unei monede, necesitand prin aceasta o completa reconstrucjie a sistemului monetar. Cazul cel mai celebru este acela din 1923 al marcii germane, victima a §ocului razboiului, a ameninjarii grelelor despagubiri de platit, dar §i a acjiunii marilor band §i intreprinderi germane care au incurajat-o, pentru a se dezvolta pe credit §i a exporta in moneda depreciata. Prin contagiune, moneda rusa, austriaca, poloneza, ungara §i inca altele au suferit accidente comparabile.
1 1 9 / A n n ’20
Intr-un grad de gravitate mai mic, monede ca francul francez au cunoscut vii crize punctate de atacuri speculative ce au impus remedii mai mult sau mai pujin puternice, de la intervenjia bancii centrale pe piaja schimburilor pentru a stopa speculajiile, pana la devalorizare. La inceputul anilor ’20, dupa traumatismul provocat de razboi §i sechelele sale, reconstrucjia unui sistem monetar stabil, implicand un minimum de solidaritate internajionala, parea o condijie indispensabila a unei intoarceri la prosperitatea economica.
P rosperitatea R egasita ? RESTAURAREA LIBERALISMULUI Inca de la sfar§itul razboiului, in majoritatea Jarilor au loc vii dezbateri asupra utilitajii menjinerii intervenjionismului de razboi, sau, din contra, necesitajii restabilirii cat mai rapide a mecanismelor clasice ale liberalismului economic. Cu oarecari nuanje se poate spune ca aceasta a doua cale triumfa o data cu suprimarea rapida a controlului prejurilor §i producjiei stabilite in timpul razboiului. in SUA, inca de pe 13 noiembrie 1918 W a r Industries H oard da libertate prejurilor, in Marea Britanie cabinetul Lloyd George restabile§te intre 1919 §i 1921 libertatea economica, reafirmand tradijia liber-schimbista care, este adevarat, asigura industriei britanice aprovizionarea la prejuri avantajoase; chiar $i Franja in mod obi§nuit intervenjionista §i protecjionista revine la practici mai liberale §i reduce tarifele vamale cu 40% intre 1913 §i 1927; nu este insa cazul Italiei fasciste, care nu va reveni la o gestiune liberala pana in 1926. Daca experienja dirijista a razboiului marcheaza incontestabil o etapa importanta in evolujia pe termen lung catre un capitalism organizat, in special prin rolul crescand al statului, totu§i prosperitatea anilor ’20 se instaureaza intr-un cadru larg liberalizat.
120
RECONSTRUCJIA SISTEMULUI MONETAR INTERNATIONAL Restabilirea circuitelor financiare internajionale (care e strans legata de reglementarea problemei reparajiilor germane §i a datoriilor interaliate acumulate in timpul razboiului) nu poate fi disociata de reconstrucjia unui sistem monetar agreat de un mare numar de Jari; de reu§ita acestei operajiuni depind §ansele unei reluari durabile §i sanatoase a activitajii economice. Conferinja internajionala de la Geneva (1922) stabile§te principiile noului sistem monetar internajional. Constatand imposibilitatea revenirii la Gold Standard- ul secolului XIX datorita insuficienjei §i repartijiei inegale a stocurilor de aur monetar mondial, autoritajile monetare ale principalelor Jari au decis sa ia doua masuri pentru a -cre§te flexibilitatea sistemului: bancnotele vor fi convertibile doar in lingouri §i nu in monezi de aur (G old B ullion Standard); pe de alta parte, vor avea acoperire nu numai in aur, ci §i in dezive convertibile in aur, ca dolarul (G old Exchange Standard). Punerea in practica a acestor decizii a fost e§alonata din 1924 in 1927, incepand tcu Germania, veritabil centru nevralgic al problemelor financiare §i monetare europene. In 1924, in favoarea reluarii imprumuturilor americane §i a reglementarii problemei reparajiilor in cadrul planului Dawes, Doctorul Schacht creeaza o noua moneda, Reichsmark, convertibila in aur, conform regulilor de la Geneva. Anul urmator, cu prejul unui efort deflajionist considerabil, conservatorii englezi restabilesc convertibilitatea in aur a lirei sterline la paritatea sa din 1914 ( Gold B u llion Standard Act votat pe 13 mai 1925). in Franja, Poincare va trebui sa accepte o larga devalorizare a francului pentru a restabili in 1928 convertibilitatea sa in lingouri. Problema reparajiilor §i cea a datoriilor de razboi vor gasi soiujii paralele, in ciuda voinjei americane de a disocia cele doua probleme. intre 1923 §i 1926, de la acordul Mellon-Baldwin la acordul Mellon-Berenger, cea mai mare parte a Jarilor debitoare accepta principiul unei rambursari e§alonate pe o lunga perioada (in general 60 de ani)_a datoriilor lor catre SUA. in 1926 un acord Churchill-Caillaux solujioneaza in aceea§i maniera datoriile Franjei catro Anglia. Planul Dawes (1924-1928) urmat de planul Young in 1928 permit in egala masura o plata redusa §i e§alonata, insa controlata, a despagubirilor de razboi germane. Aceste soiujii financiare asociate stabilizarii monetare permit un redemaraj al creditului internajional dupa un circuit al carui caracter artificial a fost ades^a subliniat. Capitalurile, in general americane, tranziteaza prin Londra, Berlin,
Viena, Paris, permijand in afara plajii reparajiilor germane §i rambursarii dato riilor de razboi sa se investeasca in fiecare etapa §i o mica parte in modernizarea economica. SUA sunt principalii dispersatori de capitaluri in Iunie: 11,5 miliarde de dolari plasaji in strainatate intre 1920 §i 1931, adica dublul impriimulurilor exteme britanice. Acordate in general pe termene scurte §i medii, aceste credite sunt utilizate de beneficiarii lor pentru finanjarea investijiilor pe termen mai lung, „transformare” care implica ni§te riscuri daca creditorul cere rambursarea la scadenja fara a mai acorda simultan un non imprumut. Activitatea intensa insa nu intotdeauna foarte sanatoasa a cn'ditului internaJional contrasteaza viu cu slaba mobilitate a oamenilor §i mrtrfurilor. Din 1925 efortul de investijie scade, exprimand o incertitudine asupra consecinjelor dezvoltarii. Prosperitatea nu a fost insojita nici de o crejtere susjinula a puterii de cumparare, nici de o expansiune durabila a investijiilor, carenje de ran augur pentru viitor. Daca „pompa” americana va seca, tot sistemul financiar internajional este ameninjat.
DESFA§URAREA CELEI DE-A DOUA REVOLUTII INDUSTRIALE In anii ’20 se desfa§oara cu adevarat a doua revolutie industrials, inceputa de la sfar§itul secolului XIX §i stimulata de razboiul din 1914-1918, in masura in care succesuI in lupta a depins in mare masura de capacitatea beligeranjilor de a asigura in mod durabil o producjie rajionala §i masiva de armament eficace §i adesea nou (tancuri, avioane etc.). In acela§i timp, inginerii europeni au putut studia in uzinele americane noile metode de producjie influenjate de Taylor §i de standardizare; astfel Andre Citroen va transpune in intreprindorea sa pariziana de construcjii de automobile tehnicile utilizate dincolo de Atlantic. Noile practici industriale i§i extind aria geografica in acela§i timp in care se perfecjioneaza; in Europa se va pune in practica cronometrarea, care cre§te productivitatea muncii supunand unor cadenje ridicate muncitorii organizaji conform inetodei Taylor. Un patronat modern se dezvolta pe vechiul continent urmand modelul american. Chiar daca carbuncle reprezinta inca 75% din energia consumata in lume in 1930, innoirea bilanjului energetic se accelereaza, in favoarea petrolului §i electricitajii, energii stimulate de avantul automobilului, de lansarea vastelor planuri de electrificare in multe Jari, de dezvoltarea radioului, care va patrunde in
122
numeroase camine, in timp ce in SUA apar deja primele „aparate casnice”: .ispiratoarele, frigidej-eie §i ma§inile de spalat. ('onstrangerile producjiei de masS due la accelerarea constituirii de grupe de inlreprinderi puternice, a caror restructurare permanenta este insojita de o intensa activitate bursierS. Tendinja anilor ’20, dupa criza din 1921 care a favoli/.il concentrarile, insa a fScut sa fie luate in considerajie riscurile inchiderii piejelor, este spre inmuljirea acordurilor de tip cartel in termenii cSrora cateva Iin lie i§i asigura controlul unor producjii intregi. Astfel, 5 producStori realizeazS tiei patrimi din producjia siderurgica germana, I. G. Farben dominS chimia din Germania, ca §i ICI in Marea Britanie sau Du Pont de Nemours in SUA, in Franja Citroen, Renault si Peugeot controleazS impreunS 68 % din piaja naJionalS de automobile imitand situajia in care se aflS peste Atlantic, pSstrand proporjiile, Ford §i General Motors. Rezultatele modernizSrii economice a anilor ’20 se masoara prin cre§terea producjiei §i a productivitajii muncii. Aceasta din urma cre§te in medie cu 30% in Jarile avansate, in timp ce producjie industrials create cu 50% in SUA §i cu 60% in Europa intre 1920 §i 1929, aceste doua regiuni furnizand in 1928 45% §i, respectiv, 42% din producjia industrials mondialS.
o Prosperitate pe Baze Fragile O PROSPERiTATE FOARTE RAU DISTRIBUITA Prosperitatea anilor ’20 este mai intai rau distribuitS intre jSri. SUA au rapit [Srilor europene, pentru multS vreme, dacS nu chiar definitiv, primul loc in producjia agricolS §i industrials, in calitate cat §i in cantitate. AceastS dominajie americanS se inscrie intr-un ansamblu transatlantic legat de stranse schimburi reciproce, din vreme ce SUA, Germania, Marea Britanie, Franja §i Italia dejin nupreunS cea mai mare parte a puterii industriale §i controleazS in profitul lor scliimburile mondiale. Jarile inapoiate, exportatoare de produse brute sunt intradevar net defavorizate intr-un comerj internajional prea pujin dinamic §i care se aiala a fi mult mai avantajos pentru mSrfurile manufacturate decat pentru materiilo prime.
1 2 3 / A nii ’20
SUA SI EUROPA OCCIDENTALA I n t r e 1 9 1 3 S I 1929 Cativa indicatori Rata medie anuala
SUA
de crestere Populatie
Europa occidentala
1,4%
0,4%
0,3% 0,4% 3,7%
-0,5%
Productie agricola (5 cereale) Carbune Otel Produse manufacturate
3,7%
0,3% 1,9% 1,5%
Aceste labele pun m evidenta slabul dinamism si deiechilibrele „prosperilatii" anilor 2 0 : modesta
(re stere a economica
dezvoltare demografica
Rata medie anuala
Productie
Salarii
a cresterii
cresterilor salariale
Franta 1913-1929 1925-1929
(m ai putin in
1,6% 4,2%
0,37% 1,7%
3,1% 3,6%
2,2% 1,4%
1,5% 3,1%
1,1% 1,3%
0,3% 4,1%
0,5% 5,7%
Germania 1913-1929 1925-1929
aceste conditii o productie industrials in crestere ra, lida?
M area Britanie 1913-1929 1925 1929
Germania), stagnarea productiei cerealiere. Cum sa desfaci in
SUA 1913-1929 1925-1929
mediocritatea
Sursa: P. Leon, Histoire economique et sociale du monde, Colin, vol. 5.
Doua tipuri de dezechilibre sectoriale fac, pe de alta parte, ca aceasta prospelilalc sa lie lipsitade coerenja: In industrie, nu toate ramurile se dezvolta in acelasi ritm. in timp ce minenliil slagneaza, iar textilele sunt in regresie in Europa (continuand insa sa i>ninh'sc/e in Japonia, Brazilia, India, §i chiar SUA), siderurgia cunoa§te un ritm nit de dezvoltare; insa industriile pilot ale celei de-a doua revolujii indusI i i . ilc sunt cele ce detin recordurile de cre§tere, ca electrotehnica, aluminiul, i tlimia §i mai ales automobilele, care simbolizeaza cu adevarat expansiunea §i modernismul anilor ’20 (in SUA producjia cre§te cu o treime an de an intre 1923 |*i 1925, iar in Franja cre§te de cinci ori intre 1921 §i 1929) avantul paralel al iviajiei §i radiofoniei subliniaza rolul esenjial al transporturilor §i comunicajiilor 'in aceste mutajii economice §i sociale de dupa razboi. Agricultura ignora aproape in intregime prosperitatea anilor ’20. Chiar daca producjia cre§te, Jaranii sunt confruntaji cu o supraproducjie cronica (ca urmare slabului dinamism demografic) care afecteaza nivelul prejurilor agricole §i le l,ice sa scada dupa 1925. in 1929 datoriile greveaza 40% din marile ferme germane, ,ir 42% din terenuri sunt ipotecate in SUA. Or, mai ales in Europa, Jaranimea fimane numeroasa $i influent;!; saracia ei relativa constituie un obstacol in calea Jroducjiei indnsliiale de serie mare, iar nemuljumirea ei este purtatoarea unor iscmi ilc iu.slabililate sociala, chiar daca zonele rurale raman adevarate basti,)ane (le (onscivalorism intelectual §i social. Punctul slab cel mai ingrijorator rezida totu§i in dificultajile dezvoltarii projlucjiei industriale de masa, in ciuda recurgerii la forme din ce in ce mai agresive c publicitate §i la dezvoltarea creditelor destinate consumului. Nici evolujia cmografica (intr-un ritm lent), nici cre§terea veniturilor salariale (de doua ori iai lenta decat cea a producjiei), nici mentalitajile care prejuiesc mai mult onomisirea, nu rnerg in sensul dezvoltarii societajii de consum de masa. Cazul nerican ramane izolat din acest punct de vedere, pentru ca se bazeaza pe un ijiccs de credit. Printre factorii ce determina cererea scazuta in aceasta perioada 'buie luat in considerare §i §omajul cronic legat de dezvoltarea ma§inismului, ^i marasmul zonelor rurale (5 milioane de §omeri in Europa §i 2 milioane in lA, in plina perioada de prosperitate!). Piejele externe nu compenseaza deloc lipsa de varietate a piejelor interne: Ik> 15)13 §i 1928, in timp ce producjia manufacturata mondiala a crescut cu i,8%, volumul comerjului exterior n-a crescut decat cu 13% (cre§terea de 67% in vajoare incluzand §i inflajia).
1 2 5 / A nii ’ 2 0
BAZE FINANCIARE NESANATOASE SI In Ca
Rain mcdi de crejlen Populajie Produc|ic c (5 (croalo) Corbunc O ld Produse rin
Cre Roln medio a rreslerii Frar 1913 1925 1
SU/ 1913 I I97S I
In fine, prosperitatea economica a anilor ’20 sta pe baze financiare fragile, pe care unii le estimeaza a fi chiar nesanatoase. Economi§ti renumiji, cum ar Ii francezul Jacques Rueff, au denunjat neajunsurile lui Gold Exchange Standard Acest sistem monetar permite intr-adevar inflajia, din moment ce un stoc de aur poate garanta emiterea §i circulajia mai multor monezi. Se constata, pe de alia parte, ca principalele devize-aur ale sistemului corespund economiilor celor mai pujin sanatoase, ca urmare a declinului britanie, speculajiilor americane sau slabiciunilor structurale ale "rantei. Principalele centre financiare ale epocii, Londra, New York, Paris, chiar Berlin, departe de a constitui o retea armonioasa, se afla intr-o dura concuren'a pentru a atrage aurul §i capitalurile disponibile. De aici rezulta o proasta repartijie a aurului monetar, §i o dezvoltare anarhica a fluxurilor de capital pe termen scurt (capitaluri ratacitoare) care perturba grav balanjele externe ale statelor importante. Activitatea intensa dar nesanatoasa economic a creditului international contrasteaza puternic cu slaba mobilitate a oamenilor si marfurilor. Aceste diferite constarji dau sentimentul ca progresul tehnic §i avantu constructiv al anilor ’20 conduc in final la o situape de ingustare a piejelor §i If dezechilibre de natura economica, sociala §i financiara. Astazi este in mod clar stabilit ca aceasta prosperitate, care are baze reale prezinta §i rnulte aspecte artificiale. Deceniul anilor '20 iese in evident prin dubl< sa incadrare: intre razboi §i criza; el apare tot mai evident drept o perioad; tranzitorie in cursul careia conducatorii Jarilor mari nu au §tiut sa rezolvi prot)lemele noi lasate mo§tenire de razboi §i ale caror erori de gestiune au avu un rol in desfa§urarea depresiunii anilor '30.
America P rosperitatii Capitolul 11
in perioada imediat urmStoare razboiului, America, guvernata de democrati din 1912. traverseaza o grava criza economica, punctata de framantari sociale §i de un val de intoleranta Aceasta situatie va permite revem7ea)reDublicaniTofla~DDtere-& -v o r duce o politica de neinterventionism statal, vor favoriza mediile de afaceri §i se vor reintoarce la valorile nationalismului american Incepand din <■192^, conjunctura geilefata se afta Tntr-un proces de redresare, sustinut deiabundenja capitalurilor, cre§terea puterii de cumparare, progresele §tiintifice teFTniee: Prosperitatea esie suslirmta mai ales de noile industrii, in special de cea a automobilLiliji insa, ea are §i jirpite^ unele sectoare industriale stagneaza, agricultura se aflS Intr-o criza permanenta, in timp ce productia, mereu in cre§tere, nu este absorbita nici^de piata americana, nici de cele externe. Societatea americanS, devenita urbana, intra in era consumului de masa §i a unei vieti cotidiene marcate de un conformism criticat de intelectuali. Totu§i, ea ramane inegalitara. ag^ricultorii fiind dezavantajati, ca §i negrii sau noii im iqranti. in fata acestor transformari ale Americii urbane, America rurala_§[ puritana reactioneaza opunandu-se imigratiei, exaltand traditiile I,biblice §i valorile morale.
M atoa Br 1913 I _ I 9 2 5 I' Got mai 1913 19 1925 19 Sursa:| el socia 124 126
1 2 7 / A n ii ’ 20
Inn 1913
ms i SUA
If I l I iv;s i Mmmi III i vi :i i IVVS I
(mum 171 I I W, I
R e p u b l ic a n
in
Fata
C rizei P ostbelice Din 1912, SUA sunt guvernate de pre§edintele democrat Woodrow Wilson. lid traditional al minoritaplor najionale §i religioase, al muncitorilor, fermierilor inglodaji in datorii, imigranjilor de data recenta, partidul democrat este privit cu oslilitate de America „a§ezata", cea a anglo-saxonilor, a protestanplor, a marilor industrial §i bancheri care voteaza in general pentru partidul republican. La sfar§itul razboiului, acestor motive de opozijie la adresa democrajilor Ii se adauga diversele repro§uri adresate pre§edintelui Wilson. Oamenii de afaceri se plang de masurile de intervenjionism economic luate in timpul conflictului, ce nesocoteau principiile liberate, iar tradi|ionali§tii ii imputa alterarile aduse echilibrului consti tutional al Statelor Unite (limitarile aduse puterilor statelor in favoarea celei federate, puterile exorbitante atribuite pre§edintelui in detrimentul Congresului). I \ ii
O JARA IN CRIZA Inflajia atinge un nivel care face ca, in 1920, prepirile sa se dubleze faja de perioada anterioara razboiului. Cre§terea prejurilor este insojita de agitajii muncitore§ki: in 1919, 2 665 de greve atrag peste 4 milioane de muncitori. Pentru a intimida pVhetele de greva este utilizata forja publica §i pentru a discredita greviftii, li se aduc acuzajii de bol§evism. Meritul de a fi contracarat greva poli(islilor din Boston ii va aduce guvematorului statului Massachusetts, Calvin Coolidge, .ilegerea in anul urmator Ia convenjia partidului republican drept candidat la vicepre§edinjia SUA. Cand se creeaza la sfar§itul verii lui 1919 doua particle comuniste, o „teama de ro§ii”, agravata de presa, cuprinde America. Populajia (•rede ca bazele ordinii sociale sunt ameninjate de mi§cari subversive de inspii.i(ie straina. Se declan§eaza o veritabila „vanatoare de vrajitoare” indreptata impoIriva comuni§tilor, anarhi§tilor, strainilor, care va culmina cu dramatica afacere Sacco §i Vanzetti, doi anarhi§ti italieni acuzaji de omucidere fara probe categoiii c v care vor fi executap in 1927 in pofida protestelor mondiale. I'limatul de intoleranja care s-a dezvoltatin timpul razboiului se indreapla !;i unpolriva minoritaplor rasiale. Rena§terea Ku-Klux-Klanului antreneaza o h i ruilescenja a lin§ajelor negrilor. In iulie 1919, un val de violenje rasiale i upiinde 26 de ora§e, dintre care unele in afara zonelor sudice, unde erau pana
i in i |i.. ilc. Insa, o data cu deplasarea popu!a|iei negre nitre nord, violrnta i ill' lercn in regiunile unde ace§tia se stabilesc. Astfcl, in Chicago, albii I, ms m{11 m i .irtierele negrilor, pradand §i ueigand timp de 13 zilc. in fine, o criza in..... .1 i/hucne§te in primavara lui 19^20, provocand §omajul a doua rnilioane ■iliiil,i(i
In ill■ni'cste framantari fac ca majoritatea americanilor sa aspire la ordine, l.ibllitale, „intoarcerea la normal”, iv 11|.in diplomatic, pre§edintele Wilson, con§tient ca SUAau devenit puterea ... .... a lumii, gande§te ca au prin aceasta un rol mondial de jurat: i iimum unei ere a pacii, in spiritul celor Paisprezece Puncle si al Societapi ■I..... Or, pentru mul|i dintre americani, aceasta „politica interna(ionalist,V’ i ■i miplice SUAin noi contlicte. Ei sunt sensibili la argumentarile republicai i .iie preconizeaza refuzul asumarii responsabilitajii in afacerile mondiale: i mi suntem internaJionali§ti, declara fostul pre§edinte republican Theodore ' .''veil, noi suntem na{ionali§ti americani”. Astfel, alegatorii americani acorda nlK majoritatea voturilor in alegerile pentru Senat republicanilor, anuntand i iiul erei wilsoniene. In 1919, Congresul refuza ratificarea tratatului de la i •lilies, ceruta de Wilson, care ar fi dus la alirrnarea rolului mondial al SUA. in f.il, in timpul alegerilor prezidenjiale din 1920, poporul american alege cu o |.l majoritate pe republicanul Harding, care i§i desfa§urase campania sub In' ill1 „mai intai America” §i „intoarcerea la normalitate”.
(iUVERNAREA REPUBLICANA (1920-1932) I'llmipala preocupare a guvernarilor pre§edinjilor care s-au succedat, lini; (1920-1923), Coolidge (1923-1928), Hoover (1928-1932) este de a incuraja 1 ill'’ I’ro-jedintele Coolidge va identifica chiar guvernul cu partidul afacerilor miii,m, va conferi acestei idei dimensiuni religioase: „Cel ce construie§te o i 11>nstruie$te un tem plu (...). Cel ce munce§te a id p articipa la un serviciu i )" Vechiul mit al lui „laissez-faire” ajunge acum la apogeul sau. America ...... iplicarea lui trebuie sa duca in mod obligatoriu la cre§terea nelimitata a " llvilA(ii !;i va face sa dispara saracia. Reu§ita tehnica §i succesul material i " veiitabila religie. Pre§edintele Hoover, profesor de economie politica, •mivlns ca liberalismul este cel mai bun sistem, caci stimuleaza spiritul 'iiii/.lloi, reinveste§te guvernul in funcjia sa de arbitru, este generator de ' i uli'ia tuturor indivizilor §anse egale. Insa in realitate sistemul „laissezi**i rslc scutit de corupjie §i de scandaluri care compromit insu§i perso1 2 9 / A nh ' 20
nalul Casei Albe, ca „banda din Ohio” de care este inconjurat pre§edi/itelo , Harding. Un astfel de guvern poate oare cu adevarat sa fie considerat un sjmphl arbitru, a§a cum afirma pre§edintele Hoover? in timpul intregii perioade, ban cherul multimiliardar Mellon este acela care gireaza secretariatul Trezoreriei. El ii i va avantaja pe cei bogafi, reducandu-le impozitele. Garantand stabilitatea monetara, va favoriza expansiunea economica, in sfar§it, va deschide piejele straine produselor americane. Rolul sau nu este, deci, acela al unui simplu arbitru §i sc poate afirma ca el se situeaza in mod evident in tabara oamenilor de afaceri. Singura contrapondere a acestei hegemonii a mediilor de afaceri, Congresul, in care progresi§tii raman infiuenji, denun[a scandalurile financiare (mai ales sub pre§edin(ia lui Harding) §i impiedica delapidarile din avutul public, de exempli concesionarea catre Ford a complexului de electrificare din valea Tennessee. in politica externa, Wilson practicase politica porjilor deschise, stabilindu s drept objective prioritare pacea §i expansiunea economica a SUA. Succesorii sa chiar daca refuza intrarea in Societatea Najiunilor, dand astfel expresie na(io nalismului american, pastreaza de fapt acelea§i obiective: pacea §i imperi.i lismul. Prima putere economica a lumii, SUA nu pot sa fie dezinteresate dJ politica mondiala §i sa revina cu adevarat la izolajionism. Pentru a demonstra c. nu intenjioneaza sa-§i asume nici o raspundere internationala, semneaza tratati separate cu vechii lor adversari din razboi. Insa atunci cand este vorba de a-s apara projiriile interese, nu vor ezita sa participe la afacerile mondiale. Dorind s, men|ina prosperitatea Germaniej unde au investit mult, servesc drept mediator in chestiunea reparajiilor. Vor refuza sa recunoasca Rusia comunista, vor bloca expansiunea teritoriala a Japoniei in Asia, i§i vor asigura paritatea cu Anglia in ce private (lota de razboi. Cople§itoarea lor supremajie financiara vine in sprijimil diplomajiei (“diplomajia dolarului”): astfel, imprumuturile acordate unor state sunt adesea insojite de condi[ionari politice.
130
SUCCESE §1LlMITE ALE PROSPERITATII ECONOMICE Dupa o scurta criza economica (1920-1921) datorata dificultajilor reconversiei §i politicii deflajioniste a republicanilor, SUA intra intr-o perioada de prosperitate care va dura pana la izbucnirea marii crize economice din 1929.
FACTORII PROSPERITATII SUA dispun de capitaluri considerabile: rambursarile parjiale §i dobanzile datoriilor europene, cumpararea quasi- totalitajii aurului produs in lume, excedente ale balanjei comerciale de-a lungul intregii perioade, plasamente de capitaluri straine in Statele Unite. Aceasta abundenja de capitaluri permite objinerea facila a creditelor, cu rate ale dobanzii foarte joase, ceea ce va incuraja imprumuturile §i va stimula economia. Expansiunea se bazeaza §i pe cre§terea puterii de cumparare. Urmand exempluUui Henry Ford, pentru care prosperitatea este fondata pe o politica a salariilor rnari, industria va cunoa§te intre 1922 §i 1929 o cre§tere cu 17% a salariilor. Consumul este incurajat de extinderea vanzarilor pe credit: 60% din automobile §i 75% din aparatele de radio sunt vandute in aceasta maniera. Publicitatea, ocupajie a peste 600 000 de persoane, incita la consum, invadand radioul §i cinematografia. Magazinele cu sucursale multiple, etaland sub ochii clic'ntilor nenumarate produse, favorizeaza dezvoltarea cumparaturilor, creand noi nocesitaii. Expansiunea este facilitata de concentrarea intreprinderilor §i de progresul .'jtiinlilic .si tehnic. Tendinja de concentrare, lansata inca de dinaninte de razboi, in mai importante: ojelul (US Steel produce 30% din o{elul american), automobilul, dominat de trei constructori, General Motors (34% din producJie)r Ford §i Clnyslci, comerjul cu amanuntul (Great Atlantic and Pacific Tea Co., societate de magazine cu multiple sucursale, are o cifra de afaceri superioara celei a firmei Ford). Aceasta concentrare a intreprinderilor este inso|ita de o concentrare a capitalurilor. In 1929, cele mai mari 200 de societa(i americane dejin aproape juj^atate din avufia industrials §i comerciala a Statelor Unite. Pentru a ameliora 131 / A nn ’20
J
productivitatea lor, aceste intreprinderi adopta metodele de organizare ra{ionala a muncii ale lui Taylor. Principalele studii ale acestui inginer constau in determinarea pentru fiecare operajiune manuala a metodei celei mai rapide §i mai pu{in obositoare: trebuie suprimate gesturile inutile, masurat timpul standard necesar fiecarei operajii... Urmand aceste metode, Ford a pus la punct munca la banda inca din 1913. Cercetarea §tiin{ifica de imbunatajire a calitajii produselor §i reducere a costului acestora este finanjata de stat §i de intreprinderi. Scopul este de a produce mai mult cu prejuri cat mai mici: uzinele Ford vor ajunge sa produca 9 109 Forduri T pe zi (record atins pe 31 octombrie 1925); prejul unui Ford T scade de la 1500 de dolari in 1913 la 300 de dolari in 1926. Prosperitatea nu va atinge in aceea§i masura toate ramurile viejii economice. O data cu a doua revolujie industrial;!, industriile noi sunt motoarele expansiunii. Cea mai dinamica este industria automobilului, prima industrie a Americii. Producjia, care era in 1900 de 4 000 de vehicule, atinge cifra de 1500 000 in 1921 §i 4800 000 in 1929 (cinci §esimi din producjia mondiala). La aceasta data, 4 milioane de salariaji depind de ea, direct sau indirect; ea impulsioneaza numeroase alte domenii (construcjia de §osele, ojel, cauciuc, sticla, petrol...). Simbolul reu§itei industriale americane este Fordul „T”. Intre 1908 §i 1927, 18 milioane de vehicule de acest tip ies din uzinele Ford pentru a fi vandute in lumea intreaga. Industria materialelor electrotehnice §i electronice, in special radioul, cunoa§te o expansiune spectaculoasa. Valoarea producjiei sale cre§te, intre 1922 §i 1929, de la 10 la 412 milioane de dolari. Industria construcjiilor prime§te un impuls o data cu cre$terea prosperitatii §i apari(ia modei „zgarie-norilor”. In sfar§it, incepand din 1926, debutul zborurilor comerciale regulate da na§tere unei industrii aeronautice dinamice. Automobilele, industria electrotehnica, aviajia stimuleaza noile surse de energie, electricitatea §i petrolul. Producjia de petrol trece de la 33 milioane tone in 1913 la 138 in 1929. in alimentarea uzinelor rolul electricita(ii cre§te de la 30% in 1914 la 70% in 1929. Capitalurile americane de 7 miliarde de dolari plasa(i in 1919 in strainatate ating in 1929 17 miliarde. Bancherii americani sunt deci§i sa devina bancherii lumii, invingandu-i pe cei britanici. Aceasta politica este sprijinita de guvern. Din 1919, democra(ii vor face sa se voteze legea Edge, eliberand bancile (dupa ce industria fusese eliberata la randul ei prin legea Webb) de restric|iile legislajiei antitrust aplicate in SUA, in ce prive§te filialele lor din strainatate.
1 32
PRO S PER ITA TEA SI EFECTELE SALE (1 9 2 1 -1 9 2 9 ) Productia industrials
Preturile de
(indice 100
en gros
1933-1939)
(indice 100-1926) 97,6 96,7
In afara celor doua
1922
58 73
1923 1924
88 82
100,6
din 1924 si 1927,
1925 1926 1927
90 96 95
98,1 103,5 100
productiei
a venitului national
1928 1929
99 110
95,4 96,7
1921
95,3
Venitul national
Venit anual pe cap
(in miliarde de dolari)
de locuitor
59,4 60,7 71,6
522
(in dolari)
usoare recesiuni
cresterea
in d u strial (9 0 % ),
(4 7 % ) si a venitului pe cap de locuitor este continua, in timp ce preturile de en gros raman
1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929
72,1 76 81,6 80,1 81,7 87,2
553 634 633 644 678 674
stabile. Asistam deci, la o crestere a bogatiei nationale si a nivelului de trai.
676 716
Air.islfi plasare a capitalurilorimbraca doua aspecte: londuri imprumutate unor organisme publice sau semi-publice, care vor I.... I'fonomiile acestor Jari dependente in mare masura de prosperitatea .mu'll' iii.i (I'uropa Centrala/Germania); lnvi‘sli(ii directe ale firmelor americane in strainatate. in afara beneficiilor obllnutc ili' americani, aceste investijii le permit acestora sa controleze sursele do matriii piime indispensabile {arii: petrol, cauciuc, cupm, cositor, nitraji, toate mai ales de pe
SECTOARE IN DIFICULTATE Succesele economiei americane in epoca prosperitatii par sa anunje o noua era de cre§tere nelimitata §i disparijia saraciei. In realitate, prosperitatea nu este fara fisuri: 20 de milioane de familii din 27 nu ating cei 2 .r>00 de dolari venit, necesari unui „nivel decent de trai” (de fapt, bel§ugului), iar 6 milioane dintre ele suntintr-o situate apropiata de saracie. Este evident ca uncle sectoare ramanin afara expansiunii sau sunt chiar in dificultate; pe de alta parte, factorii de dezechilibru conjin in germene o criza economica. Anumite sectoare industrial sunt pujin dinamice. Este eazul industriei alimentare, pielariei, tutunului, textilelor. Dupa razboi, activitatea $antierelor navale decade. Chiar daca ramane principala sursa de energie, cSrbunele, concurat de petrol §i electricitate, i§i gase§te mai purine debu§euri; in plus, slaba concentrare antreneaza o productivitate §i o rentabilitate mediocre, in ciuda eforturilor de modernizare considerabile ale cailor ferate, industria motoare a secolului XIX, aceasta nu mai aduce mari beneficii, ca urmare a concuren[ei automobilului. Jnca din 1920, agricultura americana cunoa§te o criza permanenta. In timpul razboiului, fermierii au contractat datorii pentru a-§i spori producjia (cre§tere a insamanjarilor, cumpararea de ma§ini). Or, reluarea culturilor in Europa dupa razboi, conjugata cu o suita de excelente recolte, provoaca o supraproducjie mondiala §i prabu§irea pre^ului graului. La randul sau, bumbacul sufera concurenja firelor artificiale, iar pre|ul sau scade la fel ca §i cel al porumbului §i al carnii de pore. Criza persista pana in 1929, in ciuda eforturilor guvernului federal de a incerca sa o atenueze: infiinjarea creditului agricol, achizi[ionarea stocurilor... Dezechilibml intre producjie §i consum constituie un alt simptom nelini§titor. Caderea prejurilor agricole antreneaza scaderea cu 30% a veniturilor agricultorilor intre 1919 §i 1929. Ace§tia din urma, constituind inca aproape 30% din popula[ia activa a Statelor Unite, reprezinta o masa important^ de consumatori care pot cu dificultate sa cumpere produsele industriale ale caror prejuri nu inceteaza sa creasca. I’e d(' alta parte, in timpul aceleia§i perioade, cre§terea veniturilor salariale (17%) este departe de a putea urmari pe cea a profiturilor intreprinderilor (62%). Global, puterea de cumparare din interiorul Jarii este insulicienta pentru a absorbi o producjie mereu mai mare, iar dezechilibrul se va agrava an de an. Recurgerea la publicitate §i la credit nu sunt decat paleative provizorii care mascheaza insuficienja puterii de cumparare. Or, piejele externe nu pot absorbi excedentul producjiei americane din lipsa de mijloace de plata. intr-adevar, SUA cumpara aproape toata producjia de aur a 134
Itih ill i n li.ini'lle centrale ale Jarilor europene nu accepta sa renunje la stocurile ...... . pie(ios ce constituie garanjia propriilor monede. Neputand sa plateasca ......., jaiile slraine nu pot, cu atat mai mult, sa plateasca in dolari: legile pro1.1 (liinUte adoptate incepand din 1920 de republicani priveaza pe straini de |M>iilli|||lalea de a deline dolari prin vanzarea produselor lor catre SUA §i, astfel, .I> ,11 iimpara produsele americane. La sfar§itul anilor ’20, marea problema a .......... it'i americane nu este de a produce mai mult, ci de a gasi debu§euri. '•I i«M'iila(iiIe bursiere sunt rezultate ale acestei situajii. Intr-adevar, dezechilibrul inlii' pmtliicjie §i consum impinge mtreprinderile la a deturna o mare parte a |.i"liiiiiilor lor de la investitjile productive catre bursa. Important achizijiilor burn|i •m' antreneaza incepand din 1927 o cre§tere considerabila a valorii acjiunilor, i ilrl in
135 /
Anii
’ 20
r
SUA SI EUROPA OCCIDENTALA INTRE 1 9 1 3 SI 1 9 2 9 Cativa indicator! Rata medie anuala
SUA
de crestere Populajie
Europa occidentala
1,4%
0,4%
0,3% 0,4%
-0,5%
Producjie agricola (5 cereale) Carbune Otel Produse manufacturate
3,7% 3,7%
0,3% 1,9% 1,5%
Aceste tabele pun in cvidcnta slabul dinamism si dezechilibrele „prosperitafii” anilor 2 0 : modesta
Cresterea economica Rata medie anuala a cresterii
dezvoltare demografica,
Productie
Salarii
mediocritatea cresterilor salariale
Franta
(mai putin in
4,2%
0,37% 1,7%
1913-1929
3,1%
2,2%
aceste conditii o
1925-1929
3,6%
1,4%
productie industrials in
1,5% 3,1%
1,1% 1,3%
0,3% 4,1%
0,5%
1913-1929 1925-1929
1,6%
SUA
Germania), stagnarea productiei cerealiere. Cum sa desfaci in
crestere rapida?
M area Britanie 1913 1929 1925-1929
T
Germania 1913-1929 1925-1929
5,7%
Sursa: P. Leon, Hisloire economique etsociale dum onde, Colin, vol. 5.
124
L!
I)(Mi,i lipuri de dezechilibre sectoriale fac, pe de alta parte, ca aceasta prospeill>*l<' sa lit* lipsita de coerenja: In Industrie, nu toate ramurile se dezvolta in acela§i ritm. In timp ce mineninl •.!.irtnt;aza, iar textilele sunt in regresie in Europa (continuand insa sa iit, it|11—.1'/.(* in Japonia, Brazilia, India, §i chiar SUA), siderurgia cunoa§te un ritm mr.(ii itit de dezvoltare; insa industriile pilot ale celei de-a doua revolujii indusln .I. Mint cele ce dejin recordurile de cre§tere, ca electrotehnica, aluminiul, lhinla §i mai ales automobilele, care simbolizeaza cu adevarat expansiunea §i in xli §i radiofoniei subliniaza rolul esenjial al transporturilor §i comunicajiilor in .it este mutajii economice §i sociale de dupa razboi. Agricultura ignora aproape in intregime prosperitatea anilor ’20. Chiar daca |iin(liic{ia cre§te, {aranii sunt confruntaji cu o supraproducjie cronica (ca urmare i slabului dinamism demografic) care afecteaza nivelul prejurilor agricole §i le l,ice sa scada dupa 1925. in 1929 datoriile greveaza 40% din marile ferme germane, ir 42% din tcremiri sunl ipotecate in SUA. Or, mai ales in Europa, {aranimea imane numoroasa si iiillucnl.i; saraeia ei relativa constituie un obstacolin calea (odnclici indiislriale tic serit* mare, iar nemuljumirea ei este purtatoarea unor iv un tic iiisl.ibililiile social;!, chiar daca zonele rurale raman adevarate bastimtic tie cmiM'rvatorism intelectual §i social. I ’iiiic I i i I slab cel mai ingrijorator rezida totu§i in dificultajile dezvoltarii prolin (ici industriale de masa, in ciuda recurgerii la forme din ce in ce mai agresive It* publicitate §i la dezvoltarea creditelor destinate consumului. Nici evolujia '•inografica (intr-un ritm lent), nici cre§terea veniturilor salariale (de doua ori i.ii lent;! decat cea a produc(iei), nici mentalitajile care prejuiesc mai mult i onomisirea, nu merg in sensul dezvoltarii societapi de consum de masa. Cazul ■ i imrican ramane izolat din acest punct de vedere, pentru ca se bazeaza pe un *1;ccs dt’ credit. Printre factorii ce determina cererea scazuta in aceasta perioada li'buie luatin considerare §i §omajul cronic legat de dezvoltarea ma§inismului, i ,ji marasmul zonelor rurale (5 milioane de §omeri in Europa §i 2 milioane in MIA, in plina perioada de prosperitate!). 1 l‘ic(ele externe nu compenseaza deloc lipsa de varietate a piejelor interne: li In* 1913 §i 1928, in timp ce producjia manufacturata mondiala a crescut cu I l||H%, volumul comerjului exterior n-a crescut decat cu 13% (cre§terea de 67% in v,(It >are incluzand §i inflajia).
i
1 2 5 / A n n '20
BAZE FINANCIARE NESANATOASE
su SI In Ca Rata mcdii de crejlero Populate Producfio a (5 (crcnlo) fdrbuno Old I’rodim: inn
Cr»1 Haiti modin a cro^larii Fi uii 1913 1 1925 1 SUA 1913 l<
In fine, prosperitatea economica a anilor ’20 sta pe baze financiare fragile, pe care unii le estimeaza a fi chiar nesanatoase. Economi§ti renumiji, cum ar II francezul Jacques Rueff, au denuntat neajunsurile lui G old Exchange Standard Acest sistem monetar permite intr-adevar infla|ia, din moment ce un stoc de am poate garanta emiterea §i circula|ia mai multor monezi. Se constata, pe de alia parte, ca principalele devize-aur ale sistemului corespund economiilor celor mai pu|in sanatoase, ca urmare a declinului britanic, speculator americane sau slabiciunilor structurale ale ’’rantei. Principalele centre financiare ale epocii, Londra, New York, Paris, chiur Berlin, departe de a constitui o rejea armonioasa, se afla intr-o dura concuren'a pentru a atrage aurul §i capitalurile disponibile. De aici rezulta o proasta repartijie a aurului monetar, §i o dezvoltare anarhica a fluxurilor de capital pe tennen scurt (capitaluri ratacitoare) care perturba grav balanjele externe ale statelor importante. Activitatea intensa dar nesanatoasa economic a creditului interna|ional contrasteaza puternic cu slaba mobilitate a oamenilor §i marfurilor. Aceste diferite constar.ri dau sentimentul ca progresul tehnic §i avantu constructiv al anilor ’20 coi.duc in final la o situajie de ingustare a piejelor §i k dezechilibre de natura economica, sociala §i fmanciara. Astazi este in mod clar stabilit ca aceasta prosperitate, care are baze reale prczinta .^i multe aspecte artificiale. Deceniul anilor ’20 iesein evidenjaprin dubl; sa incadrare: intre razboi §i criza; el apare tot mai evident drept o perioad. Iranzilorie in cursul careia conducatorii Jarilor mari nu au §tiut sa rezolvi problcmele noi lasate mo§tenire de razboi §i ale caror erori de gestiune au avu un rol in d('sfa§urarea depresiunii anilor ’30.
1925 1'
Miiinu Hi IV I.I 1 19751
Gillmil 1913 1 1925 1
America Ison. ;riJor it cu rilor . La
P rosperitatii
!Uga
Capitolul 11 In perioada imediat urmatoare razboiului, America, quvernata de democrat! din 1912. traverseaza o qravci criza economica, punctata de framantari sociale §i de un val de intoleranta. Aceasta situatie va permite revenireaireDublicanilona~Dater&-S -vo r duce o politica de neinterventiomsm statal, vor favoriza mediile de afaceri §i se vor reintoarce la valorile nationalismului american. Tncepand din 192^, conjunctura generate se afta intr un proces de redresare, sustinut deiabundenta capitalurilor, cre§terea puterii de cumparare, progresele §tiintffice ^ t e f W c ^ 'Prosperiiaiea este sustinuta mai ales de noile industrii, in special de cea a automatiilului. Insa, ea are §i prpite; unele sectoare in d u s tria l stagneaza, agricultura se afIS intr-o crizS permanenta, in timp ce productia,-mereu in cre§tere, nu este absorbita nici de piata americana, nici de cele externe. Societatea americana, devenita urbana, intra in era consumului de masa §i a unei vieti cotidiene marcate de un conformism criticat de intelectuali. Totu§i, ea ramane inegaljtara, agricultorii fiind dezavantajati, ca §i negrii sau noii imigranti. in fata acestor transformari ale Americij urbane, America rurala^i puritana reactioneaza opunandu-se imigratiei, exaltand traditiile biblice §i valorile morale.
Surso: el sod i
1
124
176 1 2 7 / A nii ’ 2 0
J de eau lslialei i).
de liii
ru ta Jie, la le ia i)e
R e p u b l ic a n
in
F ata
CRIZEIP0STBEL1CE Din 1912 SUA sunt guvernate de pre§edintele democrat Woodrow Wilson. I'artid traditional al minorita|ilor rationale §i religioase, al muncitorilor, ferrnierilor inelodaii in datorii, imigranjilor de data recenta, partidul democrat este privit cu ostilitate de Am erica „a§ezata”, c e a a anglo-saxonilor, a protestanfilor, a marilor in d u s tria l §i bancheri care voteaza in general pentru partidul republican. La sfarsitul razboiului, acestor motive de opozitie la adresa democrafilor li se adauga diversele repro§uri adresate pre§edintelui Wilson. Oamcnii de afaceri se plang de masurile de interventionism economic luate in timpul conflictului, ce nesocoteau principiile liberale, iar traditionali§tii ii imputa alterarile aduse echilibrului consti tutional al Statelor Unite (limitarile aduse puterilor statelor in favoarea celei federate, puterile exorbitante atribuite pre§edintelui in detrimentul Congresului).
O TARA IN CRIZA [ n i^ ^ ^ T u ii nivel care face ca, in 1920, preturile sa se dubleze fata de nerioada anterioara razboiului. Cre§terea preturilor este insotita de agitafii muncitore§ti: in 1919, 2 665 de greve atrag peste 4 milioane de muncitori. Pentru . mlimida pichetele de greva este utilizata forta publica §i pentru a discredita urevistii li se aduc acuzatii de bol§evism. Meritul de a fi contracarat greva politistilor din Boston ii va aduce guvematorului statului Massachusetts, Calvin Coolidge, \Le re a in anul urmator la convenfia partidului republican drept candidat la vicepresedinfia SUA. Cand se creeaza la sfar§itul verii lui 1919 doua partide comuniste o „teama de ro§ii”, agravata de presa, cuprinde America. Populatia crede ca bazele ordinii sociale sunt amenintate de mi§cari subversive de inspir die straina Se declan§eaza o veritabila „vanatoare de vrajitoare” indreptata impoliiv i comuni§tilor, anarhi§tilor, strainilor, care va culmina cu dramatica afacere s icco si Vanzetti doi anarhi§ti italieni acuzati de ornucidere fara probe catego, si care vor fi executati in 1927 in pofida protested mondiale. Climatul de intolerant care s-a dezvoltat in timpul razboiului se indreapta §i Im ootriva m inoritatilor rasiale. Rena§terea Ku-Klux-Klanului antreneaza o rud('scenta a lin§ajelor negrilor. in iuhe 1919, un val de violente rasiale up.i.ule 26 de ora§e, dintre care unele in afara zonelor sudice, unde erau pana 1?8
Sufui
01S0(
Mu. i In, .ih/,iic. Insa, o data cu dcplasarea populajiei negre catre nord, violenfa leren in regiunile unde ace§tia se stabilesc. Astfel, in Chicago, albii ' ........ . - i u,iqli in cartierele negrilor, pradand §i ueigand timp de 13 zilc. In fine, o criza ■ ... . .1 i/.l>ucne§te in primavara lui 19,20, provocand §omajul a dona milioane ' iliiii,i(i I mI'' .ici'ste framantari fac ca majoritatea americanilor sa aspire la ordine, i.illililate, „intoarcerea la normal”. ■|d ip lom atic, pre§edintele Wilson, con§tient ca SUAau devenit puterea niiii.iiil'i a lurnii, gande§te ca au prin aceasta un rol mondial de jurat: hi,him unei ere a pacii, in spiritul celor Paisprezece Puncle §i al Societapi ■imii nl<>i. Or, pentru mulji dintre americani, aceasta „politica inlema{ionalista" i '. I unplice SUA in noi confiicte. Ei sunt sensibili la argumentarile republicai ' .in’ preconizeaza refuzul asurnarii responsabilitajii in afacerile mondiale: 'i mi suntem interna|ionali§ti, declara fostul pre§edinte republican Theodore ' .' \rll, noi suntem na|ionali§ti americani”. Astfei, alegatorii americani acorda l'»IK majoritatea voturilor in alegerile pentru Senat republicanilor, anuntand i ilul erei wilsoniene. in 1919, Congresul refuza ratificarea tratatului de la I’"lilies, ceruta de Wilson, care ar fi dus la afirrnarea rolului mondial al SUA. in e.il, in timpul alegerilor preziden|iale din 1920, poporul american alege cu o i majoritate pe republicanul Harding, care i§i desfa§urase campania sub ....It- „mai intai America” §i „intoarcerea la normalitate”. V
(ilJVERNAREA REPUBLICANA (1920-1932) I'iun ipala preocupare a guvernarilor pre§edin|ilor care s-au succedat, imq (1920-1923), Coolidge (1923-1928), Hoover (1928-1932) este de a incuraja Ml.- I’rt'§edintele Coolidge va identifica chiar guvernul cu partidul afacerilor "Hi.in, va conferi acestei idei dimensiuni religioase: „Cel ce construie$le o i i • >nstruie§te un tem plu (...). Cel ce munce§te a id participa la un serviciu i I" Vechiul mil al lui „laissez-faire” ajunge acum la apogeul sau. America i i aplicarea lui trebuie sa duca in mod obligatoriu la cregterea nelimitata a i •ivii.i(ii va face sa dispara saracia. Reu§ita tehnica §i succesul material ■" '■ nlabila religie. Pre§edintele Hoover, profesor de economie politica, ■"iivins ca liberalismul este cel mai bun sistem, caci stimuleaza spiritul i ii i/.Mi u, irinveste§te guvernul in funcjia sa de arbitru, este generator de 11 'I' M luturor indivizilor §anse egale. insa in realitate sistemul „laisseziiii < srutit de coruppe §i de scandaluri care compromit insu§i perso129 / A nii ’20
nalul Casei Albe, ca „banda din Ohio” de care este inconjurat pre§edi/itele Harding. Un astfel de guvern poate oare cu adevarat sa fie considerat un sjmplu arbitru, a§a cum afirma pre§edintele Hoover? In timpul intregii perioade, bancherul multimiliardar Mellon este acela care gireaza secretariatul Trezoreriei. El ii va avantaja pe cei bogatj, reducandu-le impozitele. Garantand stabilitatea monotara, va favoriza expansiunea economica. In sfar§it, va deschide piejele straine produselor americane. Rolul sau nu este, deci, acela al unui simplu arbitru si se poate afirma ca el se situeaza in mod evident in tabara oamenilor de afaceri. Singura contrapondere a acestei hegemonii a mediilor de afaceri, Congresul, in care progresi§tii raman influenji, denunja scandalurile financiare (mai ales sub pre§edinjia lui Harding) §i impiedica delapidarile din avutul public, de exempli concesionarea catre Ford a complexului de electrificare din valea Tennessee. In politica externa, Wilson practicase politica porjilor deschise, stabilindu-s drept objective prioritare pacea §i expansiunea economica a SUA. Succesorii sai chiar daca refuza intrarea in Societatea Najiunilor, (land astfel expresie na|io nalismului american, pastreaza de fapt acelea§i obiective: pacea §i imperia lismul. Prima putere economica a lumii, SUA nu pot sa fie dezinteresate d< , politica mondiala §i sa revina cu adevarat la izolajionism. Pentru a demonstra c<| nu intenjioneaza sa-§i asume nici o raspundere interna|ionala, semneaza tratati separate cu vechii lor adversari din razboi. Insa atunci cand este vorba de a-s apara propriile interese, nu vor ezita sa participe la afacerile mondiale. Dorind s< men(ina prosperitatea Germaniei unde au investit rnult, servesc drept mediatoi in chestiunea repara(iilor. Vor refuza sa recunoasca Rusia comunista, vor bloca expansiunea teritoriala a Japoniei in Asia, i§i vor asigura paritatea cu Anglia in ce prive§te (lota de razboi. Cople§itoarea lor suprematie financiara vine in sprijinuli diploma|i('i ("diplomajia dolarului"): astfel, imprumuturile acordate unor state sunt adcsea insolite de condijionari politice.
130
SUCCESE §1LlMITE ALE PROSPERITATII ECONOMICE Dupa o scurta criza economica (1920-1921) datorata dificultajilor reconversiei §i politicii deflaponiste a republicanilor, SUA intra intr-o perioada de prosperitate care va dura pana la izbucnirea marii crize economice din 1929.
FACTORII PROSPERITATII SUA dispun de capitaluri considerabile: rambursarile parpale §i dobanzile daloriilor europene, cumpararea quasi- totalitapi aurului produs in lume, excedente ale balanjei comerciale de-a lungul intregii perioade, plasamente de capitaluri straine in Statele Unite. Aceasta abundenja de capitaluri permite obtinerea facila a creditelor, cu rate ale dobanzii foarte joase, ceea ce va incuraja imprumuturile §i va stimula economia. Expansiunea se bazeaza §i pe cre§terea puterii de cumparare. Urmand exempluUui Henry Ford, pentru care prosperitatea este fondata pe o politica a salariilor mari, industria va cunoa§te intre 1922 §i 1929 o cre§tere cu 17% a salariilor. Consumul este incurajat de extinderea vanzarilor pe credit: 60% din automobile §i 75% din aparatele de radio sunt vandute in aceasta maniera. Publicitatea, ocupape a peste 600 000 de persoane, incita la consum, invadand radioul §i cinematografia. Magazinele cu sucursale multiple, etaland sub ochii clienjilor nenumarate produse, favorizeaza dezvoltarea cumparaturilor, creand noi necesitaji. Expansiunea este facilitata de concentrarea intreprinderilor §i de progresul sliin(ili< si ii'hnic. Tendinja de concentrare, lansata inca de dinaninte de razboi, in cimLi legilor antimonopoliste, cre§te intre 1922 §i 1929. Ea va atinge sectoarele ct'l(> in.ii importante: o{elul (US Steel produce 30% din ojelul american), automobilul, dominal
productivitatea lor, aceste intreprinderi adopta metodele de organizare rajionala a muncii ale lui Taylor. Principalele studii ale acestui inginer constau in determinarea pentru fiecare operajiune manuala a metodei celei mai rapide §i mai pujin obositoare: trebuie suprimate gesturile inutile, masurat timpul standard necesar fiecarei operajii... Urmand aceste metode, Ford a pus la punct munca la banda inca din 1913. Cercetarea §tiinjifica de imbunata(ire a calita[ii produselor §i reducere a costului acestora este finan{ata de stat §i do intri'prinderi. Scopul este de a produce mai mult cu prejuri cat mai mici: u/incle Ford vor ajunge sa produca 9 109 Forduri T pe zi (record alius pe 31 octombrie 1925); prejul unui Ford T scade de la 1500 de dolari in 1913 la 300 de dolari in 1926. Prosperitatea nu va atinge in aceea^i masura toate ramurile vie(ii economice. O data cu a doua revolu[ie industrials, industriile noi sunt motoarele expansiunii. Cea mai dinamica este industria automobilulul, prima industrie a Americii. Producjia, care era in 1900 de 4 000 de vehicule, atinge cil'ra de 1500 000 in 1921 §i 4 800000 in 1929 (cinci §esimi din producjia mondial,!). La aceasta data, 4milioane de salariaji depind de ea, direct sau indirect; ea impulsioneaza numeroase alte domenii (construcjia de §osele, ojel, cauciuc, sticla, petrol...). Simbolul reu§itei industriale americane este Fordul „T”. Intre 1908 §i 1927, 18 milioane de vehicule de acest tip ies din uzinele Ford pentru a fi vandute in lumea intreaga. Industria materialelor electrotehnice §i electronice, in special radioul, cunoa§te o expansiune spectaculoasa. Valoarea producjiei sale cre§te, intre 1922 §i 1929, de la 10 la 412 milioane de dolari. Industria construcfiilor primejte un impuls o data cu cre§terea prosperitajii §i aparijia modei „zgarie-norilor”. In sfargit, incepand din 1926, debutul zborurilor comerciale regulate da na§tere unei industrii aeronautice dinamice. Automobilele, industria electrotehnica, aviajia stimuleaza noile surse de energie, electricitatea §i petrolul. Produc^ia de petrol trece de la 33 milioane tone in 1913 la 138 in 1929. In alimentarea uzinelor rolul electricita|ii cre§te de la 30% in 1914 la 70% in 1929. Capitalurile americane de 7 miliarde de dolari plasaji in 1919 in strainatate ating in 1929 17 miliarde. Bancherii americani sunt deci§i sa devina bancherii lumii, invingandu-i pe cei britanici. Aceasta politica este sprijinita de guvern. Din 1919, democralii vor face sa se voteze legea Edge, eliberand bancile (dupa ce industria fusese eliberata la randul ei prin legea Webb) de restricjiile legislajiei antitmst aplicate in SUA, in ce prive§te filialele lor din strainatate.
132
Aceasta plasare a capitalurilor imbraca doua aspecte: fonduri imprumutate unor organisme publice sau semi-publice, care vor lace economiile acestor Jari dependente in mare masura de prosperitatea amerii ana (Europa Centrala^Germania); iuvestitii directe ale firmelor americane in strainatate. in afara beneficiilor oblinute de americani, aceste investijii le permit acestora sa controleze sursele de materii prime indispensabile {arii: petrol, cauciuc, cupm, cositor, nitraji, toate mai all's de pe continentul american. De exemplu, in Mexic, aproape jumatate din intreprilidorile economice aparjin americanilor. In total, continentul american fumizeaza 37% din importurile SUA §i absoarbe 39% din exporturi.
SECTOARE IN DIFICULTATE Succesele economiei americane in epoca prosperitajii par sa anunje o noua era de cre§tere nelimitata §i disparijia saraciei. In realitate, prosperitatea nu esle fara fisuri: 20 de milioane de familii din 27 nu ating cei 2 500 de dolari venit, necesari unui „nivel decent de trai” (de fapt, bel§ugului), iar 6 milioane dintre ele sunt intr-o situajie apropiata de saracie. Este evident ca unele sectoare raman in afara expansiunii sau sunt chiar in dificultate; pe de alta parte, factorii de dezechilibru conjin in germene o criza economica. Anumite sectoare industriale sunt pu(in dinamice. Este cazul industriei alimentare, pielariei, tutunului, textilelor. Dupa razboi, activitatea §antierelor navale decade. Chiar daca ramane principala sursa de energie, carbunele, concurat de petrol §i electricitate, i§i gase§te mai pu|ine debu§euri; in plus, slaba concentrare antreneaza o productivitate §i o rentabilitate mediocre. In ciuda eforturilor de modernizare considerabile ale cailor ferate, industria motoare a secolului XIX, aceasta nu mai aduce mari beneficii, ca urmare a concuren(ei automobilului. Inca din 1920, agricultura americana cunoa§te o criza permanent! In timpul razboiului, fermierii au contractat datorii pentru a-§i spori produc|ia (cre§tere a insamanjarilor, cumpararea de ma§ini). Or, reluarea culturilor in Europa dupa razboi, conjugata cu o suita de excelente recolte, provoaca o supraproduc|ie mondiala §i prabu§irea prejului graului. La randul sau, bumbacul sufera concurenja firelor artificiale, iar prejul sau scade la fel ca §i cel al porumbului §i al carnii de pore. Criza persista pana in 1929, in ciuda eforturilor guvernului federal de a incerca sa o atenueze: infiin|area creditului agricol, achiziponarea stocurilor... Dezechilibrul intre producjie §i consum constituie un alt simptom nelini§titor. Caderea prejurilor agricole antreneaza scaderea cu 30% a veniturilor agricultorilor intre 1919 §i 1929. Ace§tia din urma, constituind inca aproape 30% din populajia activa a Statelor Unite, reprezinta o masa importanta de consumatori care pot cu dificultate sa cumpere produsele industriale ale caror prejuri nu inceteaza sa creasca. Pe de alta parte, in timpul aceleia§i perioade, cre§terea veniturilor salariale (17%) este departe de a putea urmari pe cea a profiturilor intreprinderilor (62%). Global, puterea de cumparare din interiorul {arii este insuficienta pentru a absorbi o producjie mereu mai mare, iar dezechilibrul se va agrava an de an. Recurgerea la publicitate §i la credit nu sunt decat paleative provizorii care mascheaza insuficienja puterii de cumparare. Or, piejele externe nu pot absorbi excedentul producjiei americane din lipsa de mijloace de plata. Intr-adevar, SUA cumpara aproape toata producjia de aur a 134
li Imi l>tin ill•( cnlrale ale Jarilor europene nu accepta sa renunje la stocurile to i ii |ih'lli is cr constituie garanjia propriilor monede. Neputand sa plateasca Mm (iill> '.li.iinc nu pot, cu atat mai mult, sa plateasca in dolari: legile pro■ |iii*11'?11 mluplate incepand din 1920 de republicani priveaza pe straini de |lMll*ililii|i ii ill' a define dolari prin vanzarea produselor lor catre SUA §i, astfel, i . 1111111■ 11111 produsele americane. La sfar§itul anilor ’20, marea problema a . tiimhi ill'I (Hurricane nu este de a produce mai mult, ci de a gasi debu§euri. ’)|m i ii !,i (III(> bursiere sunt rezultate ale acestei situajii. Intr-adevar, dezechilibrul m.in ...... (lr fji consum impinge intreprinderile la a deturna o mare parte a 11 ii....In Ini do la investiliile productive catre bursa. Importanja achizi|iilor bur|jn|n 1111111'iii •.i/.|miiiili ii ll<> r spre achizijionarea de acpuni. America traie§te astfel intr-o ilniiihlcia ciilorica, in ritmul cre§terilor bursiere vertiginoase. Ai i ',!r ',p('cula(ii sunt nesanatoase pentru economia americana. Ele deturm i i i n|ill,iliirik‘ destinate investijiilor productive §i antreneaza o cre§tere moill t il t ,i iliiliAn/ilor, insuficienta pentru a stopa speculajiile, dar stanjenitoare ft him inlii'piinderile care trebuie sa faca imprumuturi, cum ar fi cele de 11 ir inn (il I’c dr alta parte ea prive§te nu atat sectoarele dinamice ale econo mic ... ii' .uir, cAt lillurile de valoare ale cailor ferate sau serviciile publice, mtlvllrt(l i r nu cunosc o mare expansiune. In llin', im l.icr sa |>laneze amenin^area unei crize bursiere: cre§terea cursului id |lniil|i .i I...I nrcorelata cu cea a valorii lor reale, este suficient ca dejinatorii de ... . ili viilu.ur sii-$i dea seama de aceasta dispropor{ie §i sa revanda masiv i.ii.Hti, i n •..ni put ,'ji simplu ca cumpararile de acjiuni sa se opreasca pentru ca . ii< ii 11111miIiii lor sa fie inlocuita de o prabu§ire. Este ceea ce se va produce III..
|. . I l l l i l l i -
102!),
1 3 5 / A nii ’ 2 0
0 SOCIETATE MODERNA, PURITANA §1INEGALITARA URBANIZAREA TRIUMFATOARE Societatea americanS este inainte de toate o societate urbanS. Pentru prima oarS in 1920, populapa urbana depS§e§te pe cea ruralS: in 1930, ora§ele concentreazS 56% din popula{ia americana. In acela§i interval de timp 1500 000 de fermieri i§i parSsesc definitiv pSmanturile. Marile ora§e profits in primul rand de pe urma acestei cre§teri; catre ele se indreaptS dezrSdScinaJii (fermieri, imigranji recenji...). Pentru a rSspunde noilor exigence (locuinle, nevoi ale industriei, publicitate), peisajul urban se transforma: gusturi noi, tehnici industriale imbunStSjite (macarale, schele...) provoacS o adevSratS febrS a industriei construcjiilor. In centrul ora§elor se inalJS trufa§ele „zgarie-nori”, simboluri ale puterii indus triale §i boga(iei Americii, ele adSpostesc birourile marilor companii industriale §i financiare §i administra{iei. In centrul Manhattanului din New York asistSm la o veritabilS cursS a maljimii intre zgarie-nori: Banca Manhattan (71 de etaje), Chrysler Building (77), Empire State Building (86). Locuitorii cei mai avuji care dispun de automobile pSrSsesc centrele ora§elor §i isi constmiesc rezidenje in zonele mai aerisite de la periferie. Sunt inlocuip de pSturile dezmo§tenite ale populajiei (fermieri, imigranji) §i, din ce in ce mai mult, de negri atra§i de nord, ca de exemplu in cartierele Harlem din New York sau South Side din Chicago. Un nou interes se manifests pentru amenajarea §i infrumusejarea ora§elor (spapi verzi...).
i mum Ip.uiM lor politics nu are un veritabil corespondent in via(a economics, iinim i li'iuiiiina fiind consideratS o amenintare pentm stabilitatea societSJii. Ii Iim Iii I acestei societSti este imbogSjirea, ca sursS a confortului §i plScerii. 1'iMtlm (la de masS trebuie sS-i permits sS consume masiv §i sa profite de pe iiniiii in ilk ir tehnici in viaja sa cotidianS. Simbolul acestui „nou conformism” este null mu il lilul. Ieri incS privilegiu al celor boga{i, rSspandirea sa in pSturi din ce in ii iiiiii lai gi ale societSJii este permisS de scSderea prejurilor datorata producjiei in mnr m de vanzarea pe credit (printre posesorii de autoturisme gSsim 30% .Hull! limc(ionari §i 30% dintre muncitori). De asemenea, aparatele electrocasnln i lii ml devin obiecte curente. AceastS societate este avidS de distracjie: ea ..... Ilf.la un gust foarte accentuat pentru sport (91 000 de spectatori asistS in i' i ' I la linala campionatului mondial de box categoria grea Carpentier-Dempsey), ,i ..... rlcanii merg cel putin o data pe lunS la cinema. Cantecele, presa, filmul It H t /.a gustul americanilor (mode vestimentare §i imobiliare lansate de •.li'li>) v transpun standardizarea economics la nivelul valorilor §i modelelor ...... .1 Vostului, simbolul „spiritului de pionier”, miliardarul cu inima largS, i' .itoarea starlets, Chariot sau dezmo§tenitul ingenios...): astfel se difuzeazS ii
h
i m
i i i i i i
■ 11 iilluta de mase uniformizand statutul social. Inli’lcctuali §i arti§ti contests caracterul superficial al acestui „nou conforini'm" Fi formeazS „generajia pierdutS”, inadaptatS intr-o societate de care fug IH niiti a se regSsi, intre ei, la Greenwich Village (New York) sau, unii, chiar la I'nih in Montparnasse. Cel mai citit dintre romancierii americani ai anilor ’20, iim Lui Lewis, laureat Nobel, a infS{i§at in lucrarile sale, in special in B a bbitt i i u m lilnSria unui mic ora§ al Middle West-ului, cu vidul sSu moral, materialismul ii ......nii sSi de afaceri atat de plini de ei-in§i§i. In publicajia sa lunarS, 111 in It tin Mercury, Henry Mencken, liderul de opinie al intelectualilor rebeli, ridiiill/r.t/a ignoranja, ipocrizia, dar §i valorile americane, idealismul §i democra[ia.
UN IDEAL: CONSUMUL Patruzeci de ani inaintea Europei, SUA intrS in era consumului de masa. Pentru societatea americanS a anilor ’20, prosperitatea trebuie sa fie sinonimS cu plScerea: se poate vorbi astfel de „capitalismul bunSstarii”. Aceasta aspirate de a te bucura de placerile vie|ii se manifests prin respingerea constrangerilor morale §i religioase ale Americii tradijionale §i prin libertatea moravurilor, voga jazz-ului, succesul doctrinei freudiene. Modelul feminin, numit flapper, echivalentul lui „gargonne” (“bSieJoaica”) din Franja, este tanSra fatS care vrea sa se emancipeze de orice convenjie socialS. in 1920, femeile ob(in dreptul de vot, insS 136
INI.GALITAXI SOCIALE '■hi li’I.tlea de consum nu este resimtitS in aceea§i manierS de toji locuitorii i \ 11>|1.11U' de a atenua inegalitatile sociale, ca le va agrava.
1 3 7 / A nii ’ 2 0
IN EG A LITA TEA V EN IT U R ILO R Venit anual
Numar aproxim ativ
% din numarul total
(in dolari)
de familii
de familii
Sub 1 000
6 milioane 6 milioane
21
Intre 1 000 si 1500 Intre 1 500 si 2 500 Peste 2 500
8 milioane 8 milioane
21 29 29
Sursa: P. Leon, Histoire economique el sociale du monde, Colin, vol. 5.
Aflat In varful ierarhiei sociale, omul de afaceri este pivotul sistemului capi talist. El se considera a fi responsabil pentru intreaga societate, careia pretinde ca-i asigura bunastarea. Creeaza inlesniri sociale pentru angajajii sai (sisteme de pensionare, asigurari impotriva accidentelor, bolii, batrane(ii). Vegheaza asupra condijiilor de via|a din uzina (curajenie, iluminare, calitate a hranei) §i organizeaza chiar §i timpul liber al lucratorilor: cluburi, echipe sportive. Modelul acestor miliardari este Henry Ford, inijiatorul unei politici a salariilor ridicate, din filantropie, dar §i din interes. El este intr-adevar convins ca intreprinderea nu poate fi puternica decat daca muncitorii sunt interesaji de rezultatele produc|iei printr-o participare la beneficii §i prin perspectiva ameliorarii nivelului lor de trai, ceea ce, pe de alta parte, prezinta §i avantajul de a-i Jine departe de mi§carile revendicative §i revolujionare. in plus, ca§tigurile muncitorilor fiind In parte reinvestite in afaceri, fie prin cumpararea de acjiuni, fie prin cre§terea consumului, dezvoltarea economiei va fi stimulata. Muncitorii §i funcjionarii vor fi printre beneficiarii noului mod de via|a. Condijia lor se imbunataje§te: ziua de lucru de 8 ore, uneori saptamana de lucru de 5 zile, apar concediile platite §i cre§terile salariale. Totu§i, introducerea muncii la banda reduce muncitorul la rolul de auxiliar al ma§inii, denunjat de Chaplin In filmul Tim puri noi. Se constata in aceasta perioada un recul al sindicalismului care se poate explica prin irnbunatatirea condijiei muncitorului, prin presiunile patronilor, dar §i prin cre§terea numarului de func|ionari datorata inmuljirii activitajilor din domeniul serviciilor. Reprezentand 32% din populajia activa ce nu lucra in agricultura in 1920 §i 40% in 1930, funcjionarii au o mentalitate diferita de cea a lumii muncitore§ti, iar sindicalismul este strain de preocuparile lor. Agricultorii cunosc o soarta mai pujin favorabila. De fapt, America ora§elor este cu adevarat cea a prosperita|ii, lumea rurala ramanand in afara noilor 1 38
|riiilin(<\ Concurenja externa, scaderea prejurilor agricole... impiedica pe agricult
DE LA IZOLAJIONISM LA INTOLERANTA in faja noului spirit al Americii urbane, cea rurala ramane gardiana valorilor puritane ale primilor coloni§ti americani. Pictori §i scriitori evoca reactia tradijio11.1la a elementelor anglo-saxone §i protestante impotriva noilor concepjii, pe care le pun pe seama strainilor. Sloganul „America mai intai” va triumfa in viaja I ii ilitica. Aceasta reactie, a§a-zis „americanista”, pentru ca este vorba de apararea .iinericanului 100%, WASP (W hite, Anglo-Saxon, Protestant, adica alb, anglo-saxon >i protestant), imbraca doua aspecter-" restricpi in ce prive§te imigrajia: ea urmare§te sa objina atat interzicerea inltarii in SUA a saracilor care risca sa aduca atingere prosperitajii americane, cat ■,i protejarea fondului anglo-saxon §i protestant al populajiei. Cote fixate in 1921 §i l'i,M limiteaza accesul europenilor, in 1924 contingentul fiecarei na{ionalita[i este lis.it la 2% din numarul persoanelor de aceea§i naponalitate stabilite in SUA in IH'M), adica intr-o epoca in care marea majoritate a populajiei era anglo-saxona, In.ilntoa inceperii marii imigrajii a slavilor §i locuitorilor |ariIor mediteraneene, de n-llqio iudaica sau catolica; intoarcerea la origini: este vorba de lupta in interior impotriva celor care 11’.I.i sa provoace abandonarea valorilor puritanilor secolului al XVII-lea, I. Hiil.ilori ai primelor coloniiin America. Se pot rejine doua exemple: Ku-Klux-Klanul, nascut in Sud dupa Razboiul de Secesiune pentru a intimida I> •' negri §i a-i impiedica sa voteze este reconstituit in 1915 la Atlanta. „Klanul H nii .irnat” se raspande§te in Sud, in Middle-West, in Nord. Membrii sai se aduna in |iiml sloganului „Natiue, White, Protestant” §i lupta impotriva negrilor, imigran(ili > 1, minoritajilor religioase, modemismului, bol§evismului. 1 3 9 / A nii ' 2 0
RESTRICTIA IM IG R A R ILO R Europa de Nord
Europa de Sud
si de Vest
si de Est
176 893
685 531
dupa legea din 1921' Cote anuale
198 082
158 367
dupa legea din 19242
140 999
21 847
Provenienta
Numar anual de imigranti 1907-1914 Cote anuale
1.3% din conationalii instalati In 1910. 2. 2% din conafionalii instalati in 1890.
Klanul folose§te metode teroriste, mutilari, schingiuiri, asasinate §i provoaca razmeri{e rasiale. Datorita scandalurilor provocate, pierde din influenza dupa 1926. Fundamentalismul puritan, adica menjinerea integrals a tradijiei biblice. Se strSduie§te sa readucS America la vechea morala puritanS. in numele Fundamentalismului este intentatin iulie 1925 procesul de la Dayton-Tennessee impotriva lui John Thomas Scopes, profesor de biologie intr-un colegiu din ora§, culpabil de a fi contrazis versiunea biblicS a creajiunii, inva{andu-§i elevii ca omul se trage din maimujS. Alaturi de „procesul maimujelor”, trebuie sa evocam in aceea§i ordine de idei reactiile impotriva emancipSrii femeii §i, mai mult, Prohibijia §i ostilitatea fa(a de minorita{ile religioase. Prohibijia este decretata prin legea Volstead din 1919 care interzice fabricarea, vanzarea transportul, dejinerea oricarei bauturi alcoolice. Foarte rapid, aceasta lege se dovede§te a fi total ineficienta, incurajand frauda §i contrabanda §i procurand fabuloase profituri contrabandi§tilor [b o o lle x e rs ) care, dejucand ac{iunile polijiei §i chiar armatei, vand clandestin §i la prc(uri fabuloase alcoolul interzis. in fa(a acestor rezultate, legea Volstead va fi abolita in 1933. in fine, intoleranja protestanta se manifesta printr-o neincredere gonorala §i masuri de excludere a tuturor elementelor „disidente”, cum ar fi catolicii italieni sau irlandezi, evreii, impotriva carora se dezvolta un val de antisemitism, mai ales la New York, unde sunt numero§i. Anumite §coli private nu accept^ copii evrei, cluburile aristocratice refuza sa inscrie §i evrei...
140
P rosperitatea F ranceza §i L imitele sale Capitolul 12 Marele Razboi a stirbit arav boqatia Frantei, diminuand cu consecinte pe termen lung fortele productive necesare reconstructiei rapide; inflatia §i criza prelungita a francului reflects aceasta decadere generala. Cu toate acestea, mai multe ramuri industriale motrice fac dovada unui dinamism real modernizandu-se din punct de vedere tehnic §i financiar, in timp ce francul Poincare ofera Incepand cu 1926-1928, o baza solida economiei nationale care reinnoada astfel firul perioadei de prosperitate de la finele anilor ’20. In acela§i timp, §ocurile razboiului §i modernizarea economiei incep sa provoace o profunda rea§ezare a structurilor §i mentalitatilor traditionale ale societatii franceze. Totu§i, lipsa de dinamism demografic §i rigiditatea persistenta a structurilor economice, sociale §i mentale franeaza aceasta mi§care de modernizare, nepermitand prosperitatii sa se inradacineze solid in Franta inaintea aparitiei marii crize a anilor ’30.
141 / A nn ’20
B ilantul R azboiului COSTUL MATERIAL §1 UMAN Lucrarile lui Alfred Saury au permis sa se masoare amploarea bogafiilor francezedistruso in Marele Razboi: a zecea parte a palrimoniului naponal a fost inghijita, adica echivalentul acumularilor celor unsprezece ani ce au precedat 1914. Distrugerile cele mai vizibile sunt cele ce au ruinat deparlamentele de Nord §i de Est ale Franjei, invadate §i transformate timp de 4 ani in teatru de razboi: 600 000 de case §i 20 000 de uzine avariate, 5 000 km de cai ferato !ji 53000 km_de §osele devenite inutilizabile, 3 000 000 ha de terenuri agricole devenite improprii cultivarii. Chiar daca reprezinta un aport economic important, retrocedarea Alsaciei §i Lorenei nu compenseaza in intregime aceste enorme pioidoii materiale. Mai pupn perceptibile la prima vedere, pierderile propriu-zis financiare nu sunt mai pupn ingrijoratoare pentru viitorul Jarii. Importul do material militar de razboi pentru front, ca §i de bunuri de consum pentru spatele frontului au dezechilibrat grav balanja comerciala a unei economii perturbate de prioritaple efortului de razboi (mobilizarea barbaplor din uzine §i agricultura, dezvoltarea industriei de armament in detrimentul producpei destinate civililor): deficitul balanjei externe neputand fi onorat decat prin cesiunea unei bune par{i a creanJelor pe care Franja le dejinea asupra strainatapi §i prin recurgerea reguiata la imprumuturi, combinarea acestor doua solutii facand ca Franja sa treaca dintr-o pozijie creditoare evaluata la 45 miliarde de franci in 1914, la una debitoare de 32 miliarde de franci in 1919. Stricaciunile suferite de infrastructurile energetice §i industriale (mai importante in bazinele carbonifere din Nord §i Est) au dus la scaderea indicelui general al producjiei industriale najionale cu 45% intre 1914 §i 1921, iar nivelul din 1913 nu va putea fi atins decat in 1923. Distrugerea terenurilor fertile §i dezorganizarea de durata a transporturilor vor avea acelea§i efecte negative asupra potenjialului economic francez. Fori,i do 11ii 11k 1 1.i l/uii ,i lost crunt afectata do bilanjul domografic al razboiu lui, care a amputat efectivele najiunii cu (T,Tmilioane de persoane, in majoritate barbaji in floarea varstei, ceea ce inseamna disparipa unei persoane active din 10, in timp ce printre supraviepiitori, unul din patru s-a intors ranit sau invalid. Demografii considera de altfel ca deficitul na§terilor provocat de razboi priveaza 142
l.iM de 1 milion §i jumatate de copii, cSdere a natalitatii ce va genera un fen"' nil'll ilc disnepanja intre generatii care va apSsa mult timp asupra diriamisniii^ M" leWjii franceze, cu atat mai mult cu cat nici un salt demografic durabil nuVl1 v iii sa compenseze pierderile umane ale conflictului.
CRIZA FINANTELOR PUBLICE Mijloacele financiare indispensabile redemarSrii economiei nu se refac limp scurt, ci dimpotriva! Sursele de finantare straina se restrang, pentru ca'n IXIO SUA suspenda imprumuturile lor publice §i cer rarnbursarea datoriei i.izboi (adica 4 miliarde de dolari pentru Franja), in timp ce guvernul b o I § e v i c nu are de gand sa onoreze datoriile contractate i n epoca {arista, e s e n t i a l e pentru piaja financiarS francezS (faimoasele imprumuturi ruse); in paralele> solujia de a pune Germania sa plateasca despagubiri de razboi se dovede^ repede a fi iluzorie. Recurgerea la un imprumut najional inca substantial, in ciuda saracirii generale, ramarie In aceste condijii cel mai bun mijloc de finanjare a reconstrucjiei §‘ cre§terii, insa comports limite §i riscuri. Limite, pentru ca a fost deja utili^ insistent in timpul razboiului, cand depunStorii francezi au subscris d'n abundenjS la Bonurile ApSrSrii Rationale emise, impozitele neacoperind atunci decat 16% din totalul cheltuielilor publice; recurgerea sistematica la irnprumuW1^ a avut drept rezultat acumularea unei datorii publice interne de 154 miliarde de franci, adica de cinci ori suma datoriei externe; rambursarile grevand deia puternic un buget care in plus trebuie sa asigure pensiile celor 2,5 milioane de victime de razboi (invalizi, orfani, vaduve de razboi). Riscuri, pentru ca excesu' datoriilor pe termen scurt (jumatate din datoria interna) pune statul in primejd'a unei crize financiare majore, in situajia in’care dejinatorii de Bonuri de TezaiirnU accepta reinnoirea creanjelor lor ajunse la scadenjS §i cer rarnbursarea.
CRIZA MONETARA §1 FRANCUL POINCARE Franja traverseazS o lunga crizS financiarS §i monetara care reflects pana 'a mijlocul anilor ’20 atat sSrScirea Jarii cat §i amputarea forjelor sale productive 5* profunzimea deficitului public. Greutajile rSzboiului au dus la s&birea francului faJS de puternicele monc^e anglo-saxone (dolarul §i lira sterlinS), care au beneficial de o gestjon;iro niai
1 4 3 / ANH 2 0
riguroasa decat in Franja, mai ales in materie fiscala; cursul dolarului urea la 11 franci in 1919 faja de 5 franci in 1914, iar cel al lirei la 42 de franci, faja de 25 de franci inainte de razboi. Cum in Franja deficitul public se perpetueaza, iar cre§terea prejurilor este puternica (mai pujin in perioada crizei deflajioniste din 1921-1922), francul devine o moneda fragila pe care mai multe puseuri speculative o vor pune in pericol. / ) } Primul atac are loc in 1924, odata cu chestiunea ocuparii Ruhr-ului: bancile anglo-saxone determina scaderea cursului francului pentru a constrange guver nul Poincare sa evacueze teritoriul german §i sa accepte o revizuire a reparajiilor (planul Dawes). A doua, in 1926, este provocata de temerile pe care le genereaza in randul dejinatorilor de capital politica Cartelului stangii §i mai ales proiectul socialist de impozit pe capital, in iulie 1926 situajia francului devine a§a do crilica, incat se impun energice masuri de redresare. intoarcerea lui Raymond Poincare la guvernare, in toiul cri/oi, este suficienta pentru a restabili increderea §i a deturna tendinjele speculative in favoarea francului. Mai multe masuri de ordin tehnic due la consolidarea acestui nou climat (consolidarea datoriei publice, echilibrul bugetar objinut incepand din 1927 prin sporirea impozitelor indirecte) in timp ce Germania varsa cotele sale anuale conform planului Dawes. Poincare poate atunci sa treaca la stabilizarea cursului francului in cadrul lui G old Exchange Standard, pe 25 iunie 1928: este un franc devalorizat cu 80% faja.de valoarea sa din 1924, „francul de patru parale” (o para = sou = 5 centime), definit de o cantitate de 65,5 miligrame de aur.
Ma n ifesta ble P rosperitatii O INDUSTRIE DINAMICA Participarea Franjei la mi§carea generala de prosperitate a anilor ’20 rezida in mod esenjial in forja dezvoltarii sale industriale. Amorsata de o reconstrucjie activa, care permite in 1923 atingerea nivelului lui 1913, cre§terea producjiei industriale atinge rata meciie anuala record de 9,5% intre 1921 §i 1929 (ritm care
mulliplica producjia de 2,5 ori in 10 ani). Acest elan remarcabil este insojit de o modcrnizare a sectorului productiv national. Noile secloare pilot (electricitatea, .ihiminiul, chimia, construcjia de automobile) sunt cele care cunosc cele mai lidicale ritmuri de credere. Ele asigura dezvoltarea regiunilor industriale ale Khfine-ului §i Alpilor, in jurul ora§elor Lyon §i Grenoble, consolidand forja aglomerarii urbane parjziene; iar bazinele miniere din Nord-Pas-de-Calais §i din I orena i§i menjin importanja prin dinamismul siderurgiei. Noile tehnici de producpe sunt adoptate in ramurile modern^ mai ales in i onslrucjia de automobile, unde se inmuljesc benzile de montaj. Pasionat al inovajiilor tehnice, Andre Citroen rationalizeaza munca in uzina sa de la Jarel care va produce 500 vehicule pe zi in 1927; el se va orienta §i spre realizarea de modele mai ieftine, accesibile noii clientele din clasele de mijloc, pe care iucearca sa o ca§tige printr-o publicitate zgomotoasa. Consolidarea pozijiilor marelui capitalism francez inso{e§te modernizarea industrial ! Efortul de investijie absoarbe o cincime din venitul national anual; el este insojit de o centralizare crescanda a capitalului in favoarea marilor intreprinderi dinamice angajate intr-o strategie activa de concentrare economica §i financiara. Peugeot, Renault §i Citroen in ramura automobilului, Pechiney §i Ugine in aluminiii," Saint-Gobain §i Kuhlmann in chimie, asigura in jur de trei patrimi din producjie in domeniul lor de activitate. Carteluri se constituie in siderurgie, minerit, chimie. Societap ca Saint-Gobain, Air liquide, Thomson, constituie nucleul gruparilor ce prolifereaza in toate direcpile. Toate aceste firme i§i asigura baze financiare solide; rate ridicate ale profitului le permit sa-§i finanjeze dezvol tarea din resurse proprii (rata de autofinanjare in jur de 60-70%). In 1929 bogapa franceza reflecta prosperitatea unei tari in care venitul naponal a crescut cu un ritm de 4,6% anual incepand din 1923 §i a carei pozipe fa(a de exterior s-a consolidat considerabil incepand din 1926. Francul Poincare, o data cu stabilirea sa la 65,5 miligrame de aur, a devenit o solida moneda de rezerva internaponala, iar Franja va dejine in 1930 un sfert din stocul de aur monetar internajional.
O SOCIETATE TRANSFORMATA DE RAZBOI Modernizarea economica a anilor ’20 declan§eaza mutajii sociale de lunga durata in sanul unei societaji franceze ale carei baze tradijionale au fost zguduite do consecinjele Marelui Razboi.
1 45 / A nn ’20
Calita in teribilele incercari ale tran§eelor, camaraderia de nezdruncinat a mi§carii Fogtilor Combatan(i (Anciens Combattants) este la originea unui fenomen social fara precedent, care ilustreaza elocvent impactul profund al razboiului asupra societa{ii franceze; depa§ind cadrele politice clasice §i suprapunandu-se categoriilor socio-profesionale existente, asociatiile Fostilor Combatanji prolifereaza, afi§and un pacifism neincrezator faja de Germania §i prompt in a scoate in evidenja slabiciunile parlamentarismului celei de-a Treia Republici. Razboiul a facut sa se clatine institujia familiala care constituise, o data cu Codul lui Napoleon, pilonul esenjial al modului de via(a francez, dizolvand definitiv cuplurile prin moarte (630 000 de vaduve de razboi) sau dirorj, care va intra in randul moravurilor acceptate. Aceasta disolu[ie relativa a celulei familiale are ca efect modificarea statutului femeilor, de aici inaintc mai libere in comportament §i mai bine puse in valoare in cadrul activita(ilor lor profesionale, mai ales ca Iunga mobilizare a barba(ilor le-a determinat sa adopte noi responsabilita(i in toate sectoarele de activitate, atat in uzina, cat §i la camp, unde fermiera devine „patroana”. Generata de dezechilibrele financiare ale razboiului §i prost stapanita pana in 1926, infla^ia va repune in discujie certitudinile §i obi§nuin{ele burgheziei care transformase in dogma experienja seculara a stabilitajii francului. Erodand veniturile fixe, crefterea prejurilor avantajeaza patrimoniile non-monetare §i favorizeaza pe speculatorii abili care fac avere disprejuind virtujile muncii §i economiei, pe care se sprijinea ideologia burgheza tradijionala. Chiar §i atunci cand nu a fost pur §i simplu anulat de disparitia debitorilor (cazul impmmuturilor ruse), randamentul titlurilor de economii a fost sever amputat de inflajie, afectand resursele numero§ilor depunatori; este adevarat ca, in acela§i timp, inghejarea chiriilor §i arenzilor au adus atingere §i altor forme de venituri din capital. Inflajia a afectat in aceasta perioada mai ales rentierii mijlocii §i mode§ti, caci, dupa, ca §i inainte de razboi, marea burghezie define marile averi (in anii ‘20, 5% din succesiuni concentreaza jumatate din toate bunurile lasate mo§tenire); nu mai pu|in, §i mo§tenitorii vor trebui sa inve(e sa-§i administreze altfel averea §i sa se obi§nuiasca cu ideea de a conta mai mult pe niunca lor decat pe renta, pentru a §i-o valorifica.
MUTAJII SOCIALE Modernizarea economica a anilor ’20 stimuleaza dezvoltarea noijoi; jgaturi sociale. In fruntea marilor societaji se afirma un patronat modern, cunoscator al noilor metode de gestiune §i al carui dinamism creator concorda cu ritmul
146
if I m i1.11it al cre§terii: Andre Citroen sau Ernest Mercier, un politehnist susjinut de h.inca Kotschild §i foarte activin dezvoltarea noilor surse de energie (el creeaza In 1924 Compania franceza a petrolului), ilustreaza elocvent ascensiunea noilor ( onducatori ai industriei. Sub impulsul lor, marile societap recruteaza un personal mai competent (ingineri, tehnicieni, contabili) care vine sa ingroa§e randurile clasei de mijloc, marind eterogenitatea acestei grupe sociale majoritare, dar foarte contrastante: vccliea dominate a claselor mijlocii a profesiunilor independente (fermieri, me§te§ugari, comercianp) este progresiv contestata de avantul clasei de mijloc salariate sau cu profesiuni liberale. Doua modele sociale diferite coabiteaza astfel in incerta conditio intermediary dintre burghezie §i proletariat; veniturile unora §i altora evolueaza diferit in funcpe de ramura de activitate mai mult sau mai pupn prospera, sau de forma de remunerare in funcjie de inflate (care amenin|a mai mult salariile fixe decat veniturile legate direct de prepil de vanzare, ca ale lucratorilor independent). Elanul industrial al prosperitajii face sa creasca numarul muncitorilor, al caror efectiv va atinge 7 milioane in 1931. In acela§i timp, organizarea §tiinjifica a muncii modifica profund conjinutul §i importan(a muncii lucratorului din uzina. Acesta vede disparand meseria, rod al unei lungi ucenicii §i sursa a unei considerajii sociale. Pe viitor, lipsit de sarcini de concep(ie, supus puterii (uneori arbitrare) a maistrului, executa o „munca pe bucajele” in ritmul cadenjat in care avanseaza banda. Totodata, miscarea muncitoreasca franceza traverseaza o perioada dificila, traumatizata de e§ecul marii greve din 1920, apoi dezmembrata de sciziunea sindicala din 1921 intre CGT (Confederajia generala a muncii) §i CGTU (unitara), ea insa§i consecinja a crizei stangii socialiste la congresul de la Tours. Pe fondul decalificarii profesionale, lumea muncitoreasca este de altfel divizata de subtile diferenje intre categorii (muncitori calificaji §i necalificaji, barba(i §i femei, francezi §i imigran(i), care submineaza unitatea sa de acjiune. Aceasta situape nu este deloc favorabila ameliorarii condipei muncitorilor: daca ziua de lucru de 8 ore acordata in aprilie 1918 vine sa satisfaca o foarte veche revendicare, puterea de cumparare a muncitorului stagneaza incepand din 1923.
1 4 7 / A n n ’20
INERTII §1 R ezistente STAGNAREA DEMOGRAFICA In timp ce Giraudoux observa cu regret ca „Francezii s-au im pu(inat in singuratatea c a m p iilo rn o a stre pusliite, a fa m iliilo r noastre m icturate...” , nu facea decat sa constate gravitatea crizei demografice §i sociale care atinge Franja interbelica, nepermijandu-i sa compenseze grelele pierderi ale Marelui Razboi (aproape 3 milioane de oameni). intre 1921 qi 1931 efectivele recenzate nu cresc decat de la 39,2 milioane de locuitori la 41,9 milioane, adica o crestere de 2,7 milioane, din care aproape jumatate trebuie atribuita imigrajiei, numarul strainilor din Franja crescand de la 1,5 la 2,7 milioane. Slaba cre§tere naturala este explica(ia acestui tenomen: diminuarea ratei nupjialitajii, ca §i a fecunditajii, antreneaza o scadere a natalitajii, in timp ce mortalitatea scade prea lent. Kezull.i o imbatranire a populajiei, ca §i o insuficienta reinnoire a claselor conducatoare, care nu vor favoriza deloc adaptarea in faja schimbarilor multiple produse de ruptura din 1914-1918. Criza demografica se explica desigur prin urmarile razboiului, care a destramat numeroase cupluri §i prin absenja unei veritabile politici de natalitate, redusa la legea din 1920 care reprima avortul §i propaganda contraceptiva, in timp ce avantajele acbrdate familiilor cu mulji copii raman insignifiante §i criza locuinjelor face ravagii. Stabilitatea populajiei active reflecta stagnarea numarului aduljilor: cu 20,8 milioane de persoane active in 1931, efectivul anului 1906 (20,4) este abia depa§it §i pujin susceptibil de cre§tere, cata vreme rata activitajii este deja ridicata la 50% din rezidenjii francezi. in ciuda transferurilor utile de mana de lucru intre cele trei sectoare de activitate, echilibrul atins in 1931, cu 36% din populajia activa in agricultura, 34% in industrie §i 30% in terje sectoare, intrejine o iluzie periculoasa: mascheaza risipa mainii de lucru in sectoare pujin productive §i lipsa de cadre, ceruta de modernizarea sistemului de producjie. Indiferent care ar li resorturile profunde, comportamentui malthusian al francezilor traduce lipsa optimismului in faja prosperitajii, chiar daca alegerea familiilor de a avea un singur copil este adesea ghidata de grija de a-i asigura acestui singur mo§tenitor cele mai bune §anse de promovare sociala. In consecinja, stagnarea demografica contribuie la limitarea potenjialului najional de dezvoltare economica. 148
FARAMITAREA INTREPRINDERILOR In pofida avantului marilorintreprinderi moderne, trebuie admis ca structurile productive ale Franjei raman dominate de modelul traditional al micii intreprinderj independente aparjinand unei familii, conceputa ca baza economica a libertajii individuate. In 1925, legea ce crea SARL-urile (societajile cu raspundere limitata) permite intarirea micilor intreprinderi particulare, numeroase in comerj §i agricultura; chiar §i in industrie structurile tehnologice raman slab concentrate, din moment ce, in 1926, 41% din mana de lucru din industrie este folosita in intreprinderi cu mai pujin de 10 salariaji. in agricultura (cu excepjia fermelor moderne din bazinul Parisului) anii ’20 marcheaza apogeul sistemului micii exploatari familiale, ea insa§i fracjionata in parcele, faramijare generala care se constituie intr-un obstacol in calea oricarei tentative de modernizare tehnica. Taranul francez investe§te mai pujin decat economise§te, totdeauna in vederea cumpararii unui nou lot de pamant. In aceste condijii, randamentele si producjia stagneaza, agricultura nefurnizand decat 23% din venitul najional §i fiind raspunzatoare pentru trei sferturi din deficitul comercial francez.
PIEJE PREA iNGUSTE Prin lipsa sa de elasticitate, piaja franceza refiecta faramitarea structurilor §i limiteaza posibilitajile de expansiune economica najionala. In 1929, jumatate din populajia franceza este rurala, traind in sate izolate, neintegrate circuitelor eco nomiei moderne. Economisirea, considerata drept o virtute, conduce la practica generala a tezaurizarii, ceea ce restrange debu§eurile industriei de bunuri de consum §i lipse§te de resurse o rejea bancara pujin solicitata de masa micilor afaceri familiale, carora ideea recurgerii la credit le repugna. Este adevarat ca coloniile asigura debu§euri suplimentare pentru producjia metropolei, insa slabul nivel de dezvoltare al imperiului colonial limiteaza posi bilitajile sale de a absorbi cantitativ, cat §i calitativ; in realitate, aceste pieje rezervate prin practica „pactului colonial” nu fac decat sa tranchilizeze economia franceza, care se culca pe laurii u§or cuceriji, fara insa a-i putea oferi stimulentele necesare intrarii in modernitatea ce genereaza prosperitate.
1 4 9 / A n i i ’ 20
INERJII SOCIALE In ciuda mutatiiior mai sus evocate, societatea franceza pare mai degraba cuprinsa de confuzie decat angajata pe calea unei adaptari hotarat modemizatoare. Slaba natalitate antreneaza automat o imbatranire a populajiei, care nu este deloc favorabila tendinjelor novatoare. Pe de alta parte, inobilitatea sociala, fenomen ce deschide oricarui individ posibilitaji de ascensiune in paturile superioare ale societajii, ramane in Franja mai redusa decat ar permite-o teoretic egalitatea de acces la toate slujbele in funcjie de capacitajile atestate prin diplome (de exemplu 3 fii de muncitor din 5 vor deveni la randul lor muncitori). Sistemul meritocratic al celei de-a Treia Republici i§i afla intr-adevar limitele in efectivele scazute admise in invajamantul secundar, unde studiile nu vor deveni gratuite decat la sfar§itul anilor ‘20 , bacalaureatul ramanand o diploma rezervata copiilor burgheziei; iar atingerea unor funcjii de conducere depinde inca cel pujin tot atat de recomandari cat de calificare. Asociata structurii demografice a Jarii, aceasta practica conduce la un soi de „gerontocraJie” mai degraba prudenta, decat novatoare. Masa eterogena ce formeaza clasa de mijloc mizeaza §i ea mai degraba pe stabilitate decat pe mobilitatea de ansamblu a corpului social. Pentru toji ace§ti „francezi medii” care sunt me§te§ugari, comercianji, funcjionari sau reprezentanji ai profesiunilor liberale, singurul reflex comun este cel al apararii pozijiilor cucerite impotriva oricarui rise de nivelare sau, §i mai rau, al alunecarii inspre proletariat; impotriva inflajiei (care amputeaza salariul real) sau concentrarii economiei (ce ameninja mica proprietate familiala), cea mai buna garanjie pare in continuare o conducere conservatoare care sa protejeze ceea ce exista (francul §i proprietatea) impotriva oricarei evolujii disturbatoare. lata de ce membrii claselor de mijloc, care sunt con§tienJi ca ei sunt cei ce arbitreaza disputele politice, susjin cu voturile lor guvernarile prudente sau conservatoare ale radicalilor sau moderajilor. Daca conjunctura economica a anilor ’20 dovede§te o oarecare participare a Franjei la fenomenul „prosperitaJii” care a fost identificat in SUA §i in Germania, rezistenja structurilor §i comportamentelor vine totu§i sa-i marcheze limitele. Trebuie subliniat, de asemenea, ca jocul forjelor dinamismului §i stabilitajii se inscrie din ce in ce mai accentual in geografia Jarii, a carei diversitate regionala se contureaza in funcjie de caracteristici ce vor dura pana in ultimul sfert al secolului.
1 50
La alegerile din 1919 francezii acorda majoritatea Blocului national, alianta de centru-dreapta. Din 1919 in 1924, acesta duce o politica de reconciliere cu catolicii, de reprimare a mi§esrilor muncitore§ti §i de jntransigenta fata de Germania. E§ecul ocuparii Ruhr-ului §i al politicii financiare vor conduce Blocul national la infrangere In alegerile din 1924. Radicalii §i sociali§tii, uniti intr-un Cartel al stangii, formeaza o noua majoritate, care duce o politica de stanga, atat Tn interior, cat §i pe plan international. Insa dificultatile financiare §i ostilitatea mediilor de afaceri vor duce la e§ecul Cartelului, care se va zdrobi in 1926 de „zidul finantelor”. Raymond Poincare readuce dreapta la putere. El va reu§i stabilizarea francului, va continua politica externa de conciliere a stangTi, insa, in ciuda popularitatii sale, nu va putea evita aparitia unor curente de opinii de tendinta antiparlamentara, care predica o reforma a Statului sau sprijina actiunile de strada ale ligilor.
B locul National NA§TEREA SI VICTORIA BLOCULUI NATIONAL In perioada imediat urmatoare unui razboi ce a traumatizat-o profund, opinia publica franceza resimte o dubla aspirajie:isa regaseasca ordinea §i stabilitatea, *sa revina la o varsta de aur idealizata in arnintiri, dar de asetnenea sa faca astfel ca experienja razboiului sa nu se dovedeasca inutila, ca viaja politica sa se inspire pe viitor din spiritul de unitate al Sacrei Uniuni. Amintirea razboiului este de altfel intarita de ceremoniile aniilui 1919, semnarea pncii cu Germania la Versailles, pe 28 iunie, defilarea victoriei, pe 4 iulie. Aceste condi|ii vor favoriza partidele de dreapta in detrimentul stangii. Dreapta iese din conflict profund divizata: radicalii au susjinut Sfanta Uniune, in timp ce sociali§tii au rupt-o. Mai mult, in sanul partidului socialist §i al CGT, care declan§eaza mari greve in 1919 §i 1920, exista grupari care viseaza sa imite revolujia bol§evica. De teama de a fi taxata drept tradare sociala de partizanii revolutiei; SFIO (Sec{iunea Franceza a Internajionalei Muncitore§ti) deckle sa nu incheie nici o alianja cu partidele burgheze, adica cu radicalii. In timp ce stanga se fractioneaza, partidele de dreapta §i de centru se unesc:,1Alexandre. Millerand le aduna in jurul lui Clemenceau in Blocul national, care se pretinde a fi continuatorul Sacrei Uniuni. Blocul National incepe indata un vast efort de propaganda axat pe lupta impotriva bol§evismului, asimilat abuziv cu intreaga stanga. Celebrul afi§ „cum sa votezi impotriva bol§evismului?” §i reprezentand un bol§evic sub forma unui personaj barbos |inand intre dinji un cu[it de pe care picura sangele, va face sa treaca prin toata Franja un frison de groaza. In aceste condijii, Blocul national repurteaza in alegerile din 16 noiembrie 1919 un succes stralucit, asigurandu-§i doua treimi din voturi, in timp ce sociali§tii §i radicalii, divizaji, pierd jumatate din locurile pe care le aveau in parlament. Trei rajiuni explica acest triumf al dreptei: - teama de contagiune revolujionara intr-o societate ce admira ordinea; sprijinul Uniunii de interese economice, sindicat al patronilor care finanJeaza candidajii Blocului national; - legea electorala din 1919 care repartizeaza locurile in parlament in mod proportional in fiecare departament, dar care le da pe toate listei care objine peste 50% din sufragii, ceea ce favorizeaza coalijia dreptei, penalizand stanga divizata. Deputajii ale§i Fiind aproape toji Fo§ti Combatanti, noua adunare va primi numele de Camera „bleuTioriz6 n”, aceasta fiind culoarea uniformei „paro§ilor” in 1918. 1 52
REZULTATUL ALEGERILOR DIN 1 9 1 9 (numar de locuri in parlament)
Stanga
Independenti
21
Socialist SFI0 Republicani-socialisti
68 26
Radicali-socialisti
86
Blocul national: - Moderati
-Dreapta conservatoare
Stanga republicana democratica Republicani de stanga
96 61
Independenti Actiunea republicana si sociala
29 46
Antanta republicana democratica
183
O POLITICA INTERNA DE DREAPTA Pentru a-1 inlocui pe Poincare, al carui mandat de pre§edinte al Republicii expira in 1920, noua majoritate il alege pe moderatuljfDeschanel, mai degraba decat pe Clemenceau, caruia stanga ii repro§a autoritarismul, iar dreapta inconsecvenja. Noul prejedinte fiind nevoit sa demisioneze din cauza unor tulburari mentale in septembrie 1920, Congresul (reuniunea Camerei deputajilor §i Senatului) alege in locul sau pe Alexandre Millerand, §eful Blocului najional §i, pana atunci, pre§edintele Consiliului. Pentru a da satisfacjie catolicilor, element important al noii majoritaji, aceasta autorizeaza intoarcerea unor congregajii expulzate la inceputul secolului, restabile§te ambasada pe langa Vatican §i lasa sa subziste pe mai departe in departamentele reca§tigate ale Alsaciei §i Moselle-ei Concordatul din 1801 care lega Biserica de Stat (§i care fusese suprimat in restul Franjei prin legea de separate a Bisericii de Stat din 1905); de asemenea, §colile religioase, inchise in Franja inca din 1904, sunt menjinute in departamentele recucerite. in fine, noua majoritate reprima viguros grevele provocate de viaja scumpa §i de influenja revolujiei ruse §i organizate in primavara 1920 in caile ferate de extremi§tii de la CGT care reclamau najionalizarea lor: mai mult de 15 000 de
1 5 3 / A n i i ’ 20
lucratori feroviari sunt dap afara. Acest e§ec, adaugandu-se infrangerii electorate a partidului socialist, are drept consecinja sciziunea mi§carii muncitore§ti. In timp ce mi§carea socialists franceza, dupa aceasta dubla infrangere, pare in impas, doi din principalii lideri ai SFIO, Louis-Oscar Frossard §i Marcel Cachin se due la Moscova sa negocieze cu Lenin aderarea partidului lor la Internaponala a Ill-a, pe care acesta tocmai a infiinjat-o. Chiar daca majoritatea liderilor sociali§ti au rezerve faja de experin(a bol§evica, dorinja de a se alatura unei revolupi socialiste victorioase va invinge asupra reticenjelor. Lenin pune.21 de condipi draconice acestei adeziunb.'aliniere totala a partidului francez la directivele Internaponalei, ytonstituirea unei conduced clandestine alaturi de cea legala, infiltrarea sindicatelor, yfexpulzarea moderaplor desemnap nominal,/adoptarea modului de organizare cvasimilitara a partidului bol§evic, etc. Chiar daca in dezacord asupra acestor diverse puncte, Cachin §i Froissard preconizeaza adeziunea la Internaponala a IH-a convin§i ca cele 21 de condipi vor ramane litera moarta, in timp ce o grupare ce-i urmeaza pe Paul Faure §i Leon Blum refuza sa se alinieze bol§evismului rusesc. In decembrie 1920, la Congresul de la Tours, trei sferturi din delegap voteaza pentru aderare §i constituie Secpunea franceza a internaponalei comuniste (SFIC), care va deveni mai tarziu Partidul comunist fraacez. Alaturi de / Paul Fanre si Leon Blum, o minoritaje ramane fidela „vechii firme” §i numelui de partid socialist SFIO in jurul caruia se va ralia cea mai mare parte a deputaplor sai. In anii ce vor urma SFIC va cunoa§te o foarte grava criza: Internaponala ii va impune „bol§evizarea” adica alinierea la modelul ms, care va antrena demisii §i excluded (cazul lui Frossard). Va rezulta o scadere rapida a efectivelor de la 116 000 in 1921 la 56 000 in 1923. In fine, in 1922^ceastI7ciziune se va repercuta la nivelul sindicatelor. Comuni§tii, exclu§i din CGT, formeaza un nou sindicat, CGTD (Confederapa generala unitara a muncii).
DIFICULTATI FINANCIARE §1 DIPLOMATICE » I Convins ca, in contul reparapilor, „Germania va plati”, Blocul national finanJeaza in mod generos reconstrucpa §i despagubirea victimelor de razboi. Un artificiu contabil permite de altfel guvernului un anume laxism financiar, din moment ce bugetul este prezentat in 3 capitole. Primul, cel al cheltuielilor ordinare, care este echilibrat §i in care incasarile acopera cheltuielile. Al doilea este cel al cheltuielilor extraordinare ocazionate de razboi §i care sunt excluse din bugetul ordinar, chiar daca ele corespund unor cheltuieli reale; nici o incasare nu le acopera. in fine, bugetul cheltuielilor recuperabile este cel din care 154
guvernul face avansuri pe care reparajiile le vor achita. De aici rezulta un deficit spoctaculos legal de cele doua ultime bugete care nu sunt finanjate decat printr-o politica de imprumuturi continue sau prin inflate, adica prin emisiunea de moneda de hartie fara acoperire. Iluzia pe care se fondeaza acesta politica de facilitaji se destrama brutal cand se confirma ca economia gerrnana nu poate suporta sarcina reparajiilor, pe care guvernul german nu i§i da nici o silinja sa le plateasca. Insa, cand pre$edintele Consifiului francez, Aristide Briand, accepta, la cererea englezilor, sa negocieze la conferinja de la ('annes din ianuarie 1922 o eliminare a reparajiilor, acesta va fi dezavuat de majoritate si de pre§edintele Republicii §i mlocuit in fruntea guvernului de lostul §ef al statului, Raymond Poincare. Din 1922 in 1924, Poincare, pre§edinte al ConsiHului, va trece drept Iider al Blocului national-Faja de Germania el va practica politica intransigent;! dorita de dreapta. In ianuarie 1923, constatand o intarziere a plajii despagubirilor de razboi, va ocupa Ruhr-ul pentru a se asigura de un „gaj productiv”. Inijial, el pare sa fie victorios. Dupa o tentativa de „rezisten{a pasiva”, o greva generala fmanjata de guvernul german, autoritajile de la Berlin constata ca ocupajia duce la prabu§irea economiei §i finanjelor lor, care vor cunoa§te o spectaculoasa inflajie, §i vor cere sa negocieze. insa, aceasta victorie franceza nu este decat aparenta. Izolata pe plan diplomatic (Marea Britanie §i Statele Unite sunt ostile ocuparii Ruhr-ului), Franja va trebui, in plus, sa suporte consecinjele unei speculajii impotriva monedei sale, conduse de bancherii germani, englezi §i americani. Pentru a evita o prabu§ire a francului, Poincare trebuie sa accepte sa negocieze asupra diminuarii reparajiilor §i evacuarii Ruhr-ului. Grajie ajutorului dat de bancile engleze §i americane §i a unei cre§teri a impozitelor directe cu 20% (dubla zeciuiala), el redreseaza francul. Este „Verdun-ul financiar” din 1924, care va crea reputajia de fmanjist a lui Poincare, dar va duce la pierderea alegerilor din 1924 de catre Blocul najional. Dupa ce a stimulat orgoliile najionale ale francezilor, Blocul najional, prin e§ecul politicii sale faja de Germania, a oferit dovada ca Franja nu este puterea invincibila care se pretinde: duce singura o politica de forja faja de Germania. E§ecul experienjei dreptei determina francezii sa se intoarca spre stanga la alegerile din 1924.
1 5 5 / A n n ’ 20
Cartelul S tangii (1924-1926) 0 AMBIGUA VICTORIE ELECTORALA In vederea alegerilor din 1924, sociali§tii, de acum separaji de comuni§ti, care se vor prezenta singuri la alegeri, accepta sa se uneasca cu radicalii pe listele „Cartelului stangii”. insa intelegerea esle pur ejectorala, sociali§tii dand de injeles ca ei nu doresc sa participe la o guvernare „burgheza”. Cartelul repurteaza o victorie stransa §i nu va dejine majoritatea In Camera decat grajie alaturarii deputajilor centri§ti ai „stangii radicale”, foarte ostili sociali§tilor. Majoritatea ingusta a Cartelului se va vedea curand. Sociali§tii §i radicalii vor cere demisia pre§edinteluii Republicii, Alexandre Millerand, pe care il acuza de a-§i fi depa§it rolul sau de arbitru susjinand Blocul national, insa, spre marea lor decepjie Congresul 11va desemna drept succe^or, nu pe candidatul Carte lului, Paul Painleve, ci pe pre§edintele Senatului, Gaston Doumergue^susjinut de dreapta §i de numero§i senatori radicali. REZULTATELE ALEGERILOR DIN 1 9 2 4 (locuriin Congres) Partidul comunist Cartelul
Socialisti SFIO
stangii
Republicani-socialisti Radicali-Socialisti Stanga radicala
26 104 44 139 40
Democrati de stanga
14
Stanga republicana democratica Republicani de stanga Uniunea republicana democratica
43
Independenti
38 104 29
Nu mai pujin, in ciuda acestei fragilitaji, Cartelul reprezinta o intoarcere la Blocul stangii de la Inceputul secolului. §eful partidului radical Edouarc Herriot, devenit pre§edintele Consiliului, va duce de altfel o politica ce vTsatisface majoritatea sa: va decide amplasarea in Panteon a cenugii lui Jean Jaures, va promulga o larga amnistie a condamnarilor din timpul razboiului §i va objine reintegrarea feroviarilor concediaji in 1920, va avea in vedere, fara a reu§i insa, suprimarea
ambasadei de la Vatican §i extinderea in Alsacia §i Lorena a legilor laice §i a separarii Bisericii de Stat, va acorda drepturi sindicale funcjionarilor, va crea un Consiliu economic §i social...
0 POLITICA EXTERNA DE COMPROMIS Herriot se straduie§te sa restaureze alianja cu Marea Britanie, ducand o politica externa de conciliere §i compromis. El va recunoa§te oficial URSS in octombrie 1924, cum o facuse pupn inainte ministrul laburist britanie Ramsay Mae OonaldlFa accepta propunerile americane de reglementare a reparajiilor: in august 1924,Va adera la planul Dawes" care prevede varsarea de catre Germania de rate anuale progresive de la 1 miliard la 2 miliarde §i jumatate de marci-aur, limp de cinci ani, varsaminte garantate de o ipoteca asupra cailor ferate §i industriei germane, tranfemrile fiind operate de un Agent general instalat la Berlin. La randul sau, Herriot promite ca va evacua Ruhr-ul. Punctul slab ai acestei reglementari a chestiunii reparajiilor Jine de faptul ca Herriot nu a objinut stabilirea unei legaturi formale intre plajile germane §i datoriile franceze catre Anglia §i SUA (Edouard Herrio) va propune atunci Societatii Najiunilor „protocolul de la GeneVrf’ pe care el il va rezuma in formula: Arbitraj-iie.cmitate-Deyannare. Sistem care va baza securitatea franceza pe organizajia internajionala, stabilind arbitrajul obligatoriu al acesteia pentru reglementarea conflictelor, sancjiuni auto mate, inclusiv militare, in caz de agresiune §i care va permite, o data ce securitatea era asigurata, sa fie avut in vedere un acord general de dezarmare. Adoptat de Societatea Najiunilor, „protocolul” va e§ua in faja ostilitajii eonservatorilor britanici reveniji la putere in noiembrie 1924. Aceasta.,.politica externa de conciliere va fi dezvoltata in mod stralucit de Aristide Briand, inamovibil ministru al Afacerilor externe intre 1925 §i 1932. Con§tient de slabiciunea demografica §i economica a Franjei, el se va stradui sa consolideze pacea prin securitatea colectiva §i, mai ales, sa gaseasca un substituent al Protocolului in apropierea franco-germana, cheie de bolta a unei Uniuni europene pe care el viseaza sa o infiinjeze pentru a indeparta pentru totdeauna razboiul de pe continent.
DIFICULTATILE FINANCIARE ALE CARTELULUI Insa, in domeniul financiar va ennoaste Cartelul marele say e§ec. In sanul majoritajii, sociali§tii sunt partizanii metodelor autoritare de rezolvare a dificul1 5 7 / A n n ’20
tajilor financiare: impozitul pe capital, consolidarea forjata a bonurilor de Tezaur (adica schimbul obligatoriu al bonurilor pe termen scurt care ameninja Trezoreria, contra unor bonuri pe termen lung). Dimpotriva, radicalii resping oricejriasura de constrangere, contand pe sprijinul mediilor de afaceri. Insa, este sigur ca ace§tia nu au incredere in radicali, pentru ca s-au aliat cu sociali§tii. Timp de cateva luni, Banca Franjei, condusa de bancheri §i industrial, accepta sa furnizeze guvernului avansurile necesare. Insa, in aprilie 1925, decisa sa se debaraseze de guvernul de stanga, ea il constrange sa dezvaluie ca „a depa§it plafonul avansurilor”, iar Herriot va fi demis de Senat. Timp de cateva luni, Cartelul agonizeaza, prins in insolubila contradicjie care a dus la caderea lui Herriot. Guvernele se succed, rasturnate de socialigti §i stanga radicalilor cand due o politica financiara care convine mediilor de afaceri, puse in dificultaji financiare de band, atunci cand intenjioneaza sa ia masuri cemte de sociali§ti. In iulie 1926, in timp ce Herriot este chemat sa formeze un nou guvern, o veritabila panica financiara se declan§eaza: speculajiile provoaca prabu§irea francului, lira sterlina ajunge la 250 de franci faja de 60 in 1922, iar cererile de rambursare a bonurilor de Tezaur golesc casieriile. Guvernul este curand rasturnat. in aplauzele maselor de depunatori adunate in jurul Camerei. In aceea§i seara, Poincare, liderul dreptei invinse in 1921 dar autor al „Verdun-ului financiar” este chemat sa formeze guvernul, iar intoarcerea sa la putere reda increderea depunatorilor. Este „plebiscitul dejinatorilor de bonuri”. Cartelul se scufunda in faja puterii „Zidului Finanjelor”, dupa expresia lui Herriot. E§ecul Cartelului va demonstra puterea mediilor de afaceri, capabile sa constranga un guvern sa demisioneze privandu-1 de mijloacele financiare §i opunandu-se astfel voinjei exprimate prin votnl universal. Dar, totodata, arata §i caracterul precar al unei uniuni a stangii adunand laolalta radicali §i sociali§ti, opu§i prin concepjiile lor economice §i financiare.
158
Moderaih
la
P utere (1926-1932)
INTOARCEREA DREPTEI Chemat la guvernare pentru a salva francul, Poincare formeaza un guvern de iiniiine national;! care cuprinde de la radicali pana la partidele de dreapta. Ixlouard Herriot este ministrul Instmctiunii publice alaturi de lideri moderaji. Poincare este acum pe culmile popularitajii sale. Aceasta explica victoria dreptei care il va susjine masiv la alegerile din 1928 §i infrangerea Cartelului care plate§te ('^ecurile economice ale anilor 1924-1926. Cat despre partidul comunist, acesta cunoajte o veritabila prabu§ire. REZULTATELE ALEGERILOR DIN 1 9 2 8 (numor de locuri in Congres) Partidul comunist Socialist-comunisti Socialisti SFIO Republicani-Socialisti Radicali-Socialisti
12 2 100 46 126
M ajoritatea
Stanga radicala
53
de
Democrat populari
19
dreapta
Stanga unionista Republicani de stanga Uniunea republican-democratica Actiunea democratica-sociala Independenti
18 64 102 29 38
incepand din 1927, el va urma intr-adevar tactica „luptei de clasa”, lansata de Intemajionala comunista. Acesta va anunta „a treia perioada a capitalismului” in care, contradicjiile de clasa agravandu-se, riscul de razboi impotriva URSS, provocat de Jarile capitaliste, ar fi crescut. in aceasta conjuncture, partidele comuniste trebuie sa fie singurele organiza{ii ale proletariatului §i sa porneasca o lupta fare crujare impotriva sociali§tilor, aliaji ai burgheziei, care devin „social-tradatori”. In aceste condijii coniuni§tii refuza orice sprijin electoral candidajilor sociali§ti mai bine plasaji. Insa electoratul lor se dezice de ei, §i partidul comunist care conduce 1 5 9 / Anii ’ 2 0
acjiuni foarte violente va suferi un puternic e§ec §i se va regasi pus la stalpul infamiei de intreaga societate politica franceza. Aureolat de un prestigiu considerabil, Poincare va ramane la putere pana in 1929. In acest moment, boala 11va obliga sa se retraga. Vom vedea succedandu-se In fruntea guvernului, in afara de /Aristide Briand, pe noii conducatori ai dreptei,(Andre Tardieu, fost colaborator al lui Clemenceau §i Pierre Laval, fost avocat socialist care s-a indepartat de stanga pe masura ce-§i spofea averea. De fapt, marea problema a lui Poincare §i a succesorilor sai este de a nu aparea ca prizonieri ai dreptei conservatoare care constituie, alaturi de llniunea republi cana democratica, esenjialul majoritajii lor. Este motivul pentru care vorincerca sa-i atraga pe radicali. Or, daca Herriot se preteaza acestei politici, ea nu va avea acela§i succes cu militanjii radicali ata§aji stangii, nici cu noul pre§edinte al partidului radical-socialist, Edouard Daladier. In 1928, in timpul congresului de la Angers, militanjii radicali vor dezavua uniunea najionala, obligand mini§trii radicali sa demisioneze §i partidul lor sa ramana in opozijie. Poincare §i succesorii sai vor incerca In zadar sa reconstituie „concentraJia”, uniune a centru-dreptei moderate §i a centru-stangii radicale; pana in 1932, dreapta va ramane singura la putere.
STABILITATEA FINANCIARA SI INTERNATIONAL! Poincare va reu§i cu atat mai u§or sa redreseze finanjele, cu cat reputajia lui ca§tigase increderea mediilor de afaceri. Politica pe care o duce in acest domeniy face din franc o valoare sigura. jn plus, comer{ul exterior se redreseaza, iar bugetul Incepe sa prezinte excedente. Aceste succese §i prosperitatea care a rezultat ii vor permite lui Andre. Tardieu sa duca o politica economica §i sociala „a l’americaine” bazata pe o distribute a puterii de cumparare: „Eu fac politica prosperitatii”, declara el in 1930. Astfel este instituit un sistem de asigurari sociale votat pe vremea lui Poincare, este instaurata gratuitatea invajamantului secundar public de §ase ani, se atribuie o pensie tuturor veteranilor de razboi, in fine, un vast plan de inzestrare nationala este pus in aplicare, consistand in constmcjii de strazi, poduri, aductiuni de apa, generalizarea electrificarii satelor, reimpaduriri, etc. Poincare $i succesorii sai vor continua In linii mari politica externa a Cartelului. Pana in 1932, Aristide Briand va fi cel ce va conduce politica externa a Franjei. In 1929, la expirarea planului Dawes, el va accepta un nou plan de origine americana care prevede reglementarea definitiva a reparajiilor, planul Young. Acesta va reduce sensibil suma totala a despagubirilor datorate de
160
t K'iMiiiiiM (cu 17%) §i va e§alona plajile In 59 de rate anuale (pana In 1988!); de .•lllel, (il va suprima controlul international asupra cailor ferate, ipoteca asupra I n d u s t r i e i germane §i prezenja in Berlin a Agentului general al reparajiilor. In iulie l!i:il, inoratoriul Hoover, adoptat la inijiativa pre§edintelui SUA, suspenda pentru .................. ansamblul datoriilor interguvernamentale. In iulie 1932, conferinja de la Lausanne decide incetarea plajii reparajiilor, ceea ce va antrena refuzul I'arlamentului francez de a plati scadenja datoriilor catre SUA. In total, din 132 de marci-aur despagubiri (din care 52% datorate Franjei) stabilite la conferinja de la l.ondra, in mai 1921, Germania a platit 22,8 miliarde de marci-aur din care 9,5 miliarde Franjei. Aceasta a trebuit deci sa suporte 70% din cheltuielile de reconsliucjie. Pe de alta parte, mereu In linia politicii Cartelului, Briand va urma o politica de injelegere cu Germania §i de sprijin pe securitatea colectiva. In acest c.idru va lansa in 1931 proiectul sau de uniune europeana. h i
CRIZA IDEOLOGIEIREPUBLICANE Daca anii 1926-1932 par a fi cei ai stabilitajii regasite, ei par a fi totu§i §i cei ai unei oarecare dezamagiri. Francezii, decepjionaji de e§ecurile succesive ale lilocului najional §i ale Cartelului, i§i dau seama ca este in van sa mai a§tepte intoarcerea la varsta de aur numita „la Belle Epoque”. Razboiul nu a fost doar o simpla paranteza, ci a antrenat in toate domeniile mutajii ireversibile. Ata§amentul faja de Republica parlamentara sufera consecinjele acestei dezamagiri. Keginriul parlamentar incepe sa fie considerat neputincios, iar revelajia scandalurilor ce arata Tegaturile intre anumiji oameni politici §i mediile de afaceri ii aduc V acuza de a fi un regim corupt. Aceasta criza a ideologiei republicane indeamna tinerele generajii sa h'pudieze vechile partide §i temele politice tradijionale pentru a le inlocui cu Idei „realiste” mai bine adaptate epocii. Aceasta tendinja afecteaza toate partidcle, de la dreapta la sociali§ti, trecand pe la radicali §i catolici. In toate grupatik* se regasesc acelea§i teme: aspirajia spre eficacitate, voinja de a asigura pacea prin dezvoltarea spiritului european bazat pe apropierea franco-germana, noi concepjii politice care tind sa limiteze puterile Parlamentului pentru a intari I'.xecutivul §i a face mai eficiente acjiunile acestuia apeland la tehnicieni, §i, in anumite medii, o noua concepjie asupra economiei, care conduce la a considera intervenjia Statului drept legitima. Aceasta cautare, inca confuza, operata ile mici grupari mustind de idei, i§i va gasi o legitimitate in criza din 1930. 161 / A n n ’20
Discreditarea parlamentarismului §i scandalurile favorizeaza formarea de ligi. Grupede presiune situate la extrema dreapta, ligile mobilizeazl Impotriva regimului pe toji aceia care sunt decep{ionaJi de evolujia situajiei: veterani, membri ai claselor mijlocii, victime ale inflajiei. Prin ac[iuni de strada, ele se straduiesc sa provoace o criza care va permite ascensiunea unei conduceri de mana forte. ■ „ T m e riifM trio fijjm K caie fondata in 1924 de un consilier municipal din Paris, Pierre Taittinger,'-[ascia, creata in 1925, in imilarea faseisrnuhii ilalian de Georges Valois conteaza totu§i mai pujin decat Carnclu(ii Regelui, grupa de §oc ;i Ac[iunii franceze, care ramane puternica, in ciuda condamnarii sale de catre Papa in 1926. Insa gruparea cea mai importanta este cea a C rucilor de Foe, Initial o asociajie a Fo§tifor Combatanji decoraji in razboi, ea este transformata in liga, incepand din 1928, de noul sau pre§edinte, colonelul de la Rocque, care va recruta „Voluntarii najionali” care imparta§esc idealurile Crucilor de Foe, iar aceasta grupare va cunoa§te un succes considerabil. Antiparlamentarismul se manifesta §i prin crearea de catre industria§ul Ernest Mercier a Redresdrii franceze, societate de studii apropiata mediilor de afaceri, care i§i propune sa procedeze la o rajionalizare a economiei franceze §i sa revizuiasca constitujia pentru a incredinja puterea unor tehnicieni competenji mai degraba decat unor politicieni capabili numai sa Jina discursuri, dupa parerea sa.
M a r ea
b r it a n ie :
0 PERIOADA DIFICILA Capitolul 14 Contrar sperantelor sale, Regatul Unit nu-§i regase§te dupa razboi prosperitatea de altadata. Confruntat cu o criza profunda §i durabila, ei incearca totu§i cu disperare sa revina la timpurile „varstei de aur” ale epocii victoriene, restabilind chiar §i etalonul-aur Tn 1925, cu pretul unei riguroase politici deflationiste care nu face decat sa-i agraveze dificultatile. Acest marasm economic antreneaza numeroase framantari, cum ar fi greva generala din 1926, Tnsa agitatiile muncitore§ti nu vor amerimta vechile structuri ale tarii, o mare parte a societatii incercand sa uite razboiul §i criza in sarbatorile anilor '20, the Roaring Twenties. Pus in fata problemelor economice, Regatul Unit pare sS ezite in alegerile sale politice. Sunt, totu§i, conservatorii cei ce vor domina din plin aceasta perioada, marcata de decfinul iremediabil al partidului liberal §i de ascensiunea laburi§tilor. Sfar§itul razboiului va resuscita vechea „chestiune a Irlandei”. Un adevarat razboi civil in aceasta tara va determina guvernul britanie sa decida impartirea insulei in 1920-1921, Nord-Estul ramanand in Regatul Unit, Sudul devenind „Statul liber al Irlandei”.
f
1 6 3 / A n i i ’20
Declinul E conomic STRUCTURIINVECHITE De§i mai pujin atins ca Franja §i Germania, Regatul Unit nu iese mai pujin slabit din Marele Razboi: imbatranirea utilajelor productive, perturbarea piejelor externe, indatorarea Statului, inflajia, deprecierea lirei sterline... Ca §i americanii, britanicii i§i doreau o „intoarcere la normal”, iar guvernul va abandona progresiv masurile dirijiste impuse de razboi. Din 1918, o comisie de experji preconizeaza restabilirea lirei la nivelul sau din 1914 (raportand-o la dolar) §i intoarcerea la etalonul-aur, in timp ce OYy-ul londonez i§i regase§te locul de capitala financiara mondiala. Insa, dupa o scurta perioada de expansiune in 1919-1920, provocata de o cerere in cre§tere brusca dupa restrictiile impuse de razboi, situajia se degradeaza rapid. Contrar altor Jari industrializate, criza din 1921 nu va fi in Marea Britanie o depresiune momentana, „ciclica”, ci simptomul unei tulburari econo mice profunde care se va manifesta pana in anii '30 in toate domeniile: - Criza agriculturii: producjia agricola, stimulata in timpul conflictului, se intoarce la tendinjele negative de dinainte de razboi, Marea Britanie preferand sa cumpere din exterior produsele alimentare la cel mai bun prej. -Criza industriilor tradijionale: carbunele, baza economiei britanice in secolul XIX, sufera concurenja noilor surse de energie (hidro-electricitatea §i, mai ales, petrolul, din ce in ce mai folosit, mai ales de flota) §i a carbunelui strain mai ieftin (datorita slabei productivity a minelor de huila engleze, foarte numeroase, §i a echipamentelor adesea vetuste, ca §i salariilor relativ ridicate ale minerilor, grajie avantajelor cucerite in timpul razboiului). Acest declin al rolului carbunelui care atinge Jinuturile miniere este insojit de stagnarea marii majoritaji a industriilor tradijionale: siderurgie, §antiere navale, construcjii de ma§ini, textile (mai ales bumbac). Cauzele sunt multiple: concentrare insuficienta a intreprinderilor, patronat prea pujin dinamic, echipament desuet, impozite ridicate, salarii mari (mai mari cu 40% ca in Franja)... Or, aceste industrii de baza reprezinta 84% din producjie §i alimenteaza majoritatea exporturilor. Sigur, dezvoltarea industriilor moderne (automobil, textile artificiale, aparatura electrica, chimie...) arata ca Regatul Unit §tie de asemenea sa dea dovada de o anumita vitalitate tehnologica,
164
PRODUCTIA DE CARBUNE SI OTEL milioane tone de o(el
milioane tone de cSrbune
12
300
Cirbune
-6 -4
-2
1919
1920
1921
1922
1923
1924
1925
1926
1927
1928
1929
Sursa: C. Ambrosi, M. Baleste, "Histoire des grandes puissances", Delagrave, 1967, vol. 1.
BALANTA DE PLATI m ilioane de lire sierline
Venituri
invizibile Balanta de plati curente Balanta comerciala
Sursa: dupa J. Leurez $i J. Surel, "Histoire de la Grande-Bretagne", Hatier, 1978.
165/ A n n ’20
insa, localizate mai ales in Sud (Midlands §i bazinul Londrei) aceste noi activitaji subliniaza §i mai puternic declinul vechilor regiuni industriale (Nordul Angliei, Tara Galilor, Scojia). Criza comerjului exterior: producand prea scump, Regatul Unit exporta din ce in ce mai dificil, ca urmare a saracirii vechilor sai clienji europeni, concurenjei noilor aparuji (SUA §i Japonia) §i consolidarii generale a protecjionismului.
INTOARCEREA LA ETALONUL-AUR Dificultajile comerjului exterior nu reu§esc totu§i sa convinga britanicii la a renunja la doua simboluri ale prosperitatii secolului XIX: liber-schimbismul (o tentativa de intoarcere la protectionism e§ueaza in 1923) §i convertibilitatea in aur a lirei sterline (la nivelul sau antebelic). Sub presiunea cercurilor din City, o riguroasa politica deflationists §i de restricjionare a creditului permite redresarea progresiva a valorii lirei. In 1925, cancelarul finanjelor, Winston Churchill, restabile§te etalonul-aur (G old Standard Act) §i paritatea lirei sterline cu dolarul la nivelul din 1914 (1 lira = 4,86 dolari, faja de 3,52 in 1919). Aceasta reevaluare este pe termen scurt un incontestabil succes financiar. Lira, care poate din nou sa „priveasca dolarul in ochi” redevine o moneda forte, foarte cautata. Capitalurile straine curg spre Londra care poate reinvesti in exterior. Insa prejul marfurilor engleze (deja ridicat) devine supraevaluat pentru cumparatorii straini, exporturile se prabu§esc, antrenand mari dificultaji in numeroase industrii, in timp- ce politica deflajionista duce la sporirea nemuljumirii, mai ales a salariajilor. Regatul Unit a reu§it, in oarecare masura, sa-§i sacri fice economia §i pacea sociala pe altarul propriei monede.
T ulburarile S ociale In 1914, Regatul Unit se caracteriza printr-o puternica inegalitate a condijiilor sociale (85% din proprietaji in mainile a 5% din populajie). Razboiul n-a adus decat pujine schimbari acestei situajii. In randul claselor conducatoare, aristocrajia funciara, supusa unor mari taxe fiscale, vede declinul influenjei sale in faja 166
lndebutul anilor '20, clasele superioare viseaza o Intoarcere la Anglia victorioasa. Muncitorii §i solda|ii demobiliza{i in 1919 aspira in revan§a la o mai mare egalizare sociala. Regrupaji in sindicate puternice ( Trade Unions) care numara peste 8 milioane de aderenji in 1920 (fa{a de 4 milioane in 1914), salariajii vor manifesta foarte curand dorinja lor de a-§i apara nivelul de trai in faja politicii defla^ioniste a guvernului.
SOMAJ U L 1 9 1 8 -1 9 3 0 milioane de §omeri
Sursa : dupa J. Leurez $i J. Surel, "Histoire de la Grande-Bretagne", Hatier, 1978.
AGITAJIILE MUNCITORE§TI Cre§terea §omajului (consec:in|a a crizei din industriile exportatoare) §i scaderea salariilor nominale (consecin{a a politicii deflaponiste) antreneaza vii reacjii ale clasei muncitoare. Din 1919, numeroase greve izbucnesc in {ara, minerii (1 200 000 in 1919) aflandu-se adeseain fruntea acjiunii. Prima mare criza survine in 1921, cand o greva va bloca timp de trei luni producjia de carbune. insa, in fa|a gravitajii situajiei de pe pia|a locurilor de munca (numarul de §omeri 1 6 7 / A n n ’20
cre§te de la 1 milion la 2,5 milioane intre ianuarie §i iulie), celelalte sindicate nu se alatura mi§carii. Invinsi, minerii trebuie sa reia lucml, acceptand o reducere substanjiala a salariilor. §i mai grava este insa criza din 1926 cand, ca urmare a devalorizarii lirei, salariul minerilor este redus cu 5%, iar ziua de lucru majorata de la 7 la 8 ore. Sindicatele raspund prin greva generala pe 3 mai. Amploarea ripostei muncitore§ti (4 milioane de muncitori in greva) §i fermitatea guvernului nelini§tesc pe liderii sindicali care negociaza rapid incetarea mi§carii. Singuri minerii vor continua (in zadar) lupta pana in noiembrie. Aceasta infrangere va da o puternica lovitura lumii muncitore§ti. Guvernul va profita de slabirea mi§carii sindicale (ale carei efective scad sub 5 milioane de aderenji) pentru a limita in 1927 dreptul de greva §i legaturile financiare intre Trade-Unions §i partidul laburist. E§ecul primei greve generale din istoria britanica marcheaza de asemenea sfar§itul unei anumite forme de acjiune revolujionara in favoarea unui sindicalism moderat, mai favorabil negocierilor decat luptei de clasa.
0 GENERATE LA LIMITA CRIZEI Dificultajile economice §i agitajiile muncitore§ti nu pun insa in discujie fundamentele unei societaji care ramane puternic inegalitara §i ierarhizata: o ierarhie fondata in principal pe avere, dar §i pe alii factori de diferenjiere (natura veniturilor, legaturi familiale, educajie, mod de viaja...). In 1929 4% din populate dejine o treime din venitul Jarii in timp ce §omajul atinge peste 1 milion de persoane ( 10% din populajia activa), carora li se acorda alocajii §i servicii sociale. Intrejiceste extreme se afirma Q.puternica m iddle-class (funcjionari, comercian(i, profesiiTu7TTEerale ..), consecinja a dezvoltarii sectorului ter|iar care reprezinta in 1930 aproape 50% din populajia activa. Marea majoritate a britanicilor nu pare sa fie con§tienta de gravitatea crizei economice. In multe privinje, Regatul Unit al anilor '20 da impresia unei vieji oarecum lipsite de griji, ca „un lung week-end”. In ciuda putemicelcsf discrepan{e, cu uncle excepjii, imbunatafirea-sensibila- a nivelului de trai se manifesta in moduri diverse pentru diferitele categorii sociale: calatorii turistice indepartate (paturfle favorizate), achizi(ia unui automobil (1 milion de ma§ini in 1930 faja de 200 000 in 1920) §i frecventarea stajiunilor balneare (Blackpool, Yarmouth...) pentru clasele mijlocii instarite, cutnpararea de aparate casnice, radiouri (in 1922 se infiinjeaza BBC -British Broadcasting Corporation) chiar §i de catre clasele populare.
THEROARING TWENTIES Declinul practicii religioase traduce in mod egal evolujia societajii britanice care pare sa-§i doreasca a uita razboiul, apoi criza, printr-o cautare frenetica a placerii. Ca §i Franja, Marea Britanie cunoa§te anii sai de nebunii:”The Roaring / A Twenties” (zgomoto§ii ani ’20). Este epoca fustelor scurte §i a tunsorii „a la garQonne" pentru tinerele la moda (numite flappers), a pasiunii pentru sport, in special cricket-ul §i fotbalul (regele in persoana asista alaturi de 100 000 de spectatori la prima finala pe Wembley a Cupei Angliei in 1923). Sume enorme sunt pariate saptamanal la cursele de cai sau de ogari; patinoarele, salile de dans §i cinematografele se inmuljesc in anii ’20 .
V ia ja P olitica in cAutarea UNEI MAJORITATI PARLAMENTARE (1 9 1 8 -1 9 2 4 ) Model al regimului parlamentar in secolul XIX, Marea Britanie §i-a consolidat caracterul de stat democratic in secolul XX, diminuand rolul politic al Camerei Lorzilor faja de Camera Comunelor in 1910 §i largind cadrele votului universal dupa razboi (drept de vot pentru toji barbajii peste 21 de ani §i femeile de peste 30 de ani in 1918, iar din 1928 §i pentru femeile de peste 21 de ani). Modul de votare (uninominal majoritar cu un singur tur) favorizeaza bipartitismul, incitand alegatorul sa voteze „util” (adica pentru unui din cei doi candidaji susceptibili de a ca§tiga, neglijandu-i pe cei consideraji a avea mai pujin §anse). Astfel viaja politica a Marii Britanii in secolul XIX fusese marcata de alternanja celor doua mari partide la putere: conservatorii (Tories) §i liberalii {W higs), incepand din f906, partidul laburist va perturba jocul politic tradijional. O sciziune a partidului liberal in decembrie 1916, intre partizanii fostului prim-ministru Asquith §i ai noului, Lloyd George (al carui guvern de coalijie cu conservatorii este de fapt dominat de ace§tia din urma) reu§e§te sa deregleze sistemul bipartit. La alegerile din 1918, partizanii lui Lloyd George (liberali „naJionali”, conservatori §i cajiva laburi§ti dizidenji), profitand de popularitatea „artizanului victoriei”, 169 / A nn ’20
m
obpn o victorie deta§ata cu 478 de deputap (din care 335 conservatori) faja de 229 ate unei opozipi disparate compuse din 30 de liberali „ortoaoc§i” fideli lui Asquith, 63 de laburi§ti (in evident progres) §i 73 de republicani irlandezi (care de altfel vor refuza sa intre In Parlament). „Galezul vrajitor” nu va ramane prim-ministru decat prin bunavoinja conservatorilor, cei care fac jocif «le In Parlament. Dupa negocierea tratatului de la Versailles, gasisea unei solupi (provizorii) pentru problema irlandeza §i infruntarea agitafiilor sociale postbelice, Lloyd George este parasit de aliapi sai conservatori, care ii repro§eaza unele e§ecuri in politica externa (in Orientul Apropiat mai ales). Va trebui sa cedeze puterea lui Bonar Law in octombrie 1922, iar in noiembrie alegerile vor confirma majoritatea conservatoare din Camera Comunelor, ca §i ascensiunea laburi§tilor §i declinul liberalilor. Dorind sa restabileasca protecponismul pentru a contracara criza economica, noul prim-ministru Baldwin convoaca noi alegeri in 1923. Majoritatea britanicilor se va pronun{a pentru candidapi fideli liberului-schimb (191 locuri pentru laburi§ti §i 158 pentru liberali, faja de 258 ale conservatorilor). Liderul laburist, Ramsay Mac Donald este chemat sa formeze guvernul. Neputand sa obtina o majoritate in Parlament decat grape suspnerii liberate, p'rimul cabinet laburist din istoria Marii Britanii, renunjand la programul de naponalizari elaboratin 1918, va fi nevoit sa se muljumeasca cu realizarea catorva timide reforme sociale. Moderapa politica a lui Mac Donald ii va atrage vii critici din partea aripii stangi a partidului sau fara, totu§i, a lini§ti o mare parte din opinia publica tulburata de propaganda comunista §i de recunoa§terea URSS de catre guvern. Lipsit de sprijinul liberal, Mac Donald este demis dupa 9 luni.
CONSERVATORII LA PUTERE (1924-1929) La alegerile din octombrie 1924, desfa§urate pe tema pericolului bol§evic, conservatorii triumfa (419 locuri), beneficiind de colapsul partidului liberal '{42 de locuri); victime ate modului de atribuire a mandatelor, laburi§tii scad la 152 deputap, de§i au cu un milion de voturi mai mult fa[a de precedentele alegeri. Asigurandu-§i o solida majoritate parlamentara, guvernul Baldwin (cu Churchill, dezertor din partidul liberal, ca ministru de finanje) satisface dorinjele bancherilor din City restabilind etalonul-aur in mai 1925. Cateva luni mai tarziu, vor evita o mare greva a minerilor prin subvenpi §i crearea unei comisii de ancheta, pregatindu-se intre timp pentru urmatoarea confruntare.
170
CAMERA COMUNELOR INTRE 1 9 1 8 - 1 9 2 9 Alegerile din decembrie 1918 m ajoritate Lloyd George
Liberali $i . la b u rifti 7 dizidenp
Republicani irlandezi
Alegerile din noiembrie 1922 %
m ajoritate Bonar Law
345
Alegerile din decembrie 1923 m ajoritate ^ Mac D o n a ld s
ff 1910
0 0 ❖
Alegerile din octombrie 1924 419 majoritate ^B aldw in
] ] Conservatori
II 1 1 1 111 Liberali
V
///\ Laburi§ti
17 1 / A n i i '2 0
Astfel, in timpul grevei generate din 1926, vor putea face dovada de fermitate, utilizand fie forjele de ordine, fie spargatori de greva, o abila propaganda §i chiar §i temerile liderilor sindicali depa§iji de evenimente. E§ecul grevei generate le va permite sa duca o politica antisindicala §i sa gaseasca un pretext pentru a rupe reiajiile diplomatice cu URSS. Cateva reforme sociale (pensii pentru vaduve, orfani §i de batraneje) nu'impiedica pierderea de popularitate ca urmare a duritajii reprimarii mi§carilor muncitore§ti §i persistenjei §omajului. La alegerile din 1929, laburi§tii, ducand o campanie impotriva jom^jului §i legislajiei antigreva din 1927, vor objine aproape tot atatea voturi cat conservatorii (8,4 milioane fata de 8 ,6) t»-insa mai multe mandate (287 la 261) ca urmare a■>. " '— modului de distribuire care defavorizeaza §i pe liberali (5,3 milioane de voturi §i doar 59 de deputa(i). Ca §i in 1923 Ramsay Mac Donald constituie un guvern laburist susjinut de liberali, guvern care se va gasi curand in faja crizei mondiale care incepe sa afecteze Jara din primavara lui 1930.
Ch estiun ea I rlandeza ORIGINILE CONFLICTULUI Originile problemei irlandeze se pierd in noaptea timpului: Jara de civilizajie celtica (ji nu anglo-saxona), Irlanda a ramas mult timp independenta, tutela Angliei instaurata in 1175 fiind de fapt doar cu numele pana la sfar§itul secolului XV. Va incepe atunci o veritabila colonizare a Irlandei, in special prin „implantari” ale coloni§tilor englezi §i scojieni, coincizand cu Reforma religioasa din Marea Britanie: de atunci, opozijia najionala impotriva englezilor §i luptele sociale se vor grefa pe un antagonism religios. Pe de o parte, proprietarii englezi §i protestanji, pe de alta fennierii irlandezi §i catolici (9 zecimi din populate). Dupa trei secole de framantari, integrarea Irlandei in Marea Britanie in 1800 (crearea Regatului Unit) nu va pune capat regimului colonial al insulei, care, in sec. XIX, ramasese cantonata in rolul sau de anexa agricola §i de rezervor de mana de lucru pentru Marea Britanie industrial^. Dupa o lunga lupta dusa de O’Connell, catolicii irlandezi objin emanciparea politica (drept de vot) in 1829. in a doua jumatate a secolului XIX, Parcell va duce 172
in Camera Comunelor lupta pentru autonomia interna a Irlandei (Hom e Rule). Refuzul Marii Britanii §i renafterea mi§carii „galice” la sfar§itul secolului XIX vor da na§tere, in 1905, mi§carii Sinn Fein, predicand independent totala a Irlandei, ceea ce va provoca nelini§tea putemicei minoritaji protestante din Ulster, favorabila menjinerii Uniunii cu Marea Britanie. Votata in 1912 de Camera Comunelor, H om e Rule a fost respinsa timp de doi ani prin veto-ul Camerei Lorzilor... §i in final suspendata ca urmare a razboiului. in timpul conflictului, naJionali§tii irlandezi incearca o razmerija la Dublin, in 1916. E§ecul a fost total, insa duritatea represiunii va transforma e§ecul militarin victorie politica: la alegerile din 1918 pentru Camera Comunelor, Sinn Fein va objine 73 din cele 105 mandate irlandeze. Refuzand sa participe la dezbaterile parlamentare la Londra, deputajii na(ionali§ti irlandezi se vor constitui in Parlament revolujionar (D a il) la Dublin, numindu-1 pe Eamon de Valera pre§edinte al Republicii Irlanda.
iMPARJIREA IRLANDEI (1920-1921) Timp de doi ani, din 1919 in 1921, o puternica lupta de guerilla va opune naJionali§tii din IRA (Irish R epublican A rm y) for|elor britanice §i „Unioni§tilor” (protestanji favorabili menjinerii uniunii cu Marea Britanie). In decembrie 1920, guvernul britanie va incerca sa impuna o imparjire a insulei in cadrul lui Home Rule, cu doua parlamente autonome, unui la Belfast, altul la Dublin, solujie respinsa de naJionali§tii irlandezi, care vor continua lupta armata. Un compro mis va fi totu§i gasit §i se va ajunge la semnarea tratatului de la Londra din decembrie 1921. Guvernul britanie accepta crearea unui „stat liber al Irlandei, cu statutul de dominion in cadrul Imperiului, insa cea mai mare parte a provinciei Ulster ramanea ata§ata Regatului Unit. Acest tratat care excludea independent totala §i antrena imparjirea insulei, va diviza profund na|ionali§tii irlandezi. Refuzand acordul acceptat de majoritatea liderilor Sinn Fein §i IRA (Griffith, Collins...) de Valera reia lupta armata in 1922 impotriva noului guvern al Statului liber. Dupa un an de atroce razboi civil intre irlandezi, „Republicanii” (adversarii tratatului de la Londra) depun armele, continuand lupta pe plan politic o data cu fondarea de catre de Valera a unui nou partid in 1926: Fianna Fail. Independent Irlandei nu fusese cucerita decat partial.
173/ A n n ’20
IMPARTIREA IRLANDEI
( 1920-1921 ) = = Oceanul■Atlantic
Irianda de Nord Statul liber Irianda limita dintre provincii limita dintre comitate
0
50 km i
Irianda de Nord nu include decat 6 din cele 9 comitate ale provinciei Ulster. Cele mai catolice 3 comitate au ramas in componenta Irlandei de Sud in urma impartirii din 1920-1921.
G ermania de la W eimar Din 1919 in 1929 Capitolul 15 Germania devine in 1919 o Republica federala dotata cu institutii democratice, dar care ramane supusa unui executiv puternic. Confruntat cu grave dificultati, noul regim treBuie saTaca fata traumatismelor Tnfrangerii §i opozitiei fortelor sociale §i politice ostile parlamentarismului f i socialismului reformist. Pana in 1923. tan§ra Republica de la W eim ar traverseaza o criza_economica monetara ale carei efecte catastrofale sunt resimtite mai ales de muncitori §i de clasele mijiocii. Rezulta de aici un .puternic val de nemulturmiri sociale §fdezordini politice care vor pune regimul in pericol. incepand cQ 1 9 2 \ redresarea economica §i financiara favorizeaza intoarcerea la calm §i consolidarea unei Republic! conservatoare. Aceasta nu va fi mai putin expusa amenintarii conjugate a extremismului de dreapta §i de_stanga. In ciuda acestora dificultati, Germania cunoa§te in aceasta perioada o puternica Tnflorire a curentelor intelectuale §i artistice. Arhitectura, artele plastice, teatrul §i cinematograTia sunTTri avangarda culturii europene a anilor ’20.
17 5 / A n n ’20
Noua G ermanie (1919-1924) COMPROMISUL INSTITUTIONAL (1919) Dupa eliminarea „spartaki§tilor” social-democrapi §i aliajii lor moderaji -Centrul calolic §i „democra|ii” care formeaza cu ei „coali(ia de la Weimar” -incearca sa fondeze noua Germanie pe bazele unui regim democratic inspirat din modelele britanie §i francez. 0 Adunare constituanta, aleasa de barbajii §i femeile de peste 20 de ani, se reune§te in februarie 1919 in micul ora§el Weimar, in Thuringia, departe de tumultul berlinez. Dominata de socia!i§ti (14 milioane de voturi din'30 §i 187 de mandate din 421), majoritatea republicana il desemneaza pe Ebert drept primul pre§edinte al Reich-ului, inainte de a incepe redactarea unei Constitupi, care va intra in vigoare pe 14 septembrie 1919. Democratul Hugo Preuss, secretar de stat la interne, care fusese insarcinat cu elaborarea proiectului Constitupei, ar fi dorit sa creeze un ,stat_unificat §i centralizat pentru a neutraliza influenza Prusiei. Trebuia insa sa se Jina cont de particularitajile Land-urilor §i de tendinjele autonomiste, atunci putemice in Renania §i Bavaria. S-a hotarat ca Germania sa fie o Republica federala, compusa din 17 Landuri, fiecare pastrandu-§i o adunare §i guvernarea proprie, insa ramanand supuse autoritapi pre§edintelui Reich-ului. Institupile federale incercau sa stabileasca un compromis intre tendinjele democratice §i de stanga raspandite in masa alegatorilor (sfaturi muncitore§ti in intreprinderi, referendum popular la inipativa a 10% din corpul electorat), ideile moderaplor, care doreau sa obpna infiinjarea unui regim parlamentar §i for|a tradipei istorice care impunea menpnerea unui executiv puternic. Acesta era condus de pre§edintele Reich-ului ales pe 7 ani prin vot universal direct §i dotat cu puteri largite. El desemna cancelarul (§eful guvernului), promulga legile §i putea sa supuna textele votate in Parlament unui referendum. Comandant suprem al armatei, avea posibilitatea de a dizolva Reichstag-ul §i de a guverna cu depline puteri in circumstance excepponale. Puterea legislative era divizata intre cele doua adunari. Reichstag-ul, ales pentru 4 ani prin vot universal, vota bugetul §i legile §i controla guvernul, care era raspunzator in faja sa. Reichsrat-ul reprezentant al Landurilor, avea atribupuni reduse. Regim parlamentar sau regim prezidenpal? Democrape avansata sau monarhie republicana? Constitupa de la Weimar nu a tran§at intre aceste doua oppuni contradictorii, refiectand tendinjele divergente ale opiniei publice germane. Ea a 176
lasat practicii constitujionale posibilitatea de a alege, Insa aceasta a multiplicat riscurile de conflict intre puterile statului, ceea ce prezenta grave pericole intr-o Jara in care adeziunea la democrajie era departe de a fi unanima.
PARTIZANI §1ADVERSARI AI REGIMULUI Tanara republica germana se sprijina pana in 1923 pe o coalijie de centru-stanga, cuprinzand sociali§tii, Centrul catolic §i partidul democrat. Partidul socialist (SPD), care objinuse 45% din voturi in alegerile din 1919, nu mai objine decat 21% in mai 1924, scazand de la 187 de mandate in Reichstag la 100. Va reca§tiga teren in anii de prosperitate, totalizand 26% din voturi §i 131 de mandate in decembrie 1924, 30% §i 153 de mandate in 1928, insa alegerile din 1932 se vor traduce printr-un net recul (20% din voturi). Inlaturat de la guvernare in 1923, SPD va ramane cu milionul sau de aderenji, ziarele sale §i legaturile sale cu sindicatele, primul partid german. Respingand violenja revolujionara §i lupta de clasa, el se pretinde marxist, insa se opune cu vigoare modelului bol§evic. Astfel T§i va atrage alegatorii din randurile muncitorilor calificaji, membrilor marilor sindicate reformiste §i din randurile micii burghezii. Asemanatoare este situajia „Centmlui catolic” (Zentrum), partid confesional moderat care ramane unui din fermii susjinatori ai regimului, dar i§i vede infiuenja diminuandu-se de la un scrutin la altul: 20% din voturi §i 91 mandate in 1919, 12% §i 62 mandate in 1928. In ce prive§te partidul democrat (DDP), al carui declin este inca §i mai pronunjat (18,6% §i 75 mandate in 1919, 3,8% §i 20 de mandate in 1928), el reprezinta fracjiunea liberala democrata a burgheziei germane, favorabila unei Republici parlamentare, dar neincrezatoare in masurile economice §i sociale propuse de sociali§ti. Opozijia faja de regim se regrupeaza in jurul a doua partide de dreapta. „Populi§tii”, legaji de marea finanja §i industria grea, au drept lideri pe Stresemann §i Thyssen, raliaji regimului din 1924, insa in perspectiva unei transformari burgheze a Republicii. Partidul najional german ramane, dimpotriva, un adversar ireductibil al noilor institujii. Monarhist §i pangermanist, el se sprijina pe marii proprietari funciari din Nord §i Est (Junkers), pe cadrele civile ale fostului regim (inalji funcjionari, magistraji, universitari), pe ierarhia Bisericii luterane §i pe armata (Reichswehr). Recrutate din mediile aristocratice, cadrele armatei sunt ostile Republicii §i regimului partidelor care le-au privat de pozijia lor dominanta in stat. Alaturi de aceste forje sociale §i politice organizate, nostalgice ale Germaniei imperiale, gasim §i o opozijie extra-parlamentara cuprinzand formajiuni politice extremiste (ca partidul najional-socialist al lui Adolf Hitler) §i grupari inarmate, 1 7 7 / A n n ’ 20
mo§tenitoare ale „corpurilor de franctirori”, care au fost oficial dizolvate, dar continua sa intrejina o atmosfera de teroare in Jara. La extrema stanga, opozijia faja de regim vine din partea partidului comunist (KPD) hit din curentul spartakist. Fondatin ianuarie 1921, acesta se transforma rapid intr-un partid de mase, puternic prin cei 350 000 de aderenji, cele 30 de cotidiene §i un electorat care-i va asigura in 1932 peste 15% din voturi. Debarasandu-se prin diverse epurari de elementele „stangiste”, KPD devine din 1923 un partid strict disciplinat, supus necondijionat directivelor Kominternului.
A nii D ificili (1919-1923) NAUFRAGIU MONETAR §1 CRIZA SOCIALA Germania cunoa§te din 1920 in 1923 o inflajie galopanta ale carei origini sunt complexe. Efectelor razboiului §i crizei economice mondiale li se adauga rajiuni specifice legate de plata reparajiilor - care apasa greu asupra bugetului Jarii - §i de ocuparea Ruhr-ului, care a imobilizat timp de mai multe luni principala regiune economica a Jarii §i a obligat guvernul Reich-ului sa finanjeze rezistenja pasiva. Pe de alta parte, mediile econornice, in special industria grea, poarta o responsabilitate importanta in agravarea dezordinii monetare. Ele vad in inflajie un mijloc de a se elibera u§or de datoriile contractate la band private sau la Reichsbank §i profita de pe urma exporturilor prin deprecierea externa a marcii. Multiplicand imprumuturile, refuzand sa repatrieze capitalurile plasate in straina tate, beneficiaza de o anumita complicate din partea Statului, care nu se grabe§te sa ia masurile de urgenja cerute de situajia catastrofala a monedei. Autoritajile permit intr-adevar Reichsbank-ului sa finanjeze deficitul pe baza unor avansuri din Trezorerie, autorizeaza industriagii sa-§i plateasca datoriile in moneda depreciata §i evita sa sporeasca presiunea fiscala asupra bogata§ilor. Inflajia se traduce printr-o cre§tere vertiginoasa a prejurilor, culminand in 1923 cu o veritabila descompunere a monedei. Marca-aur care valora 46 marci de hartie in ianuarie 1922, valoreaza 84 000 in iulie 1923, 24 milioane in septembrie, 6 miliarde in octombrie, 1 trilion in decembrie! Comercianjii i§i modifica etichetele de la o ora la alta, iar salariajii cer sa fie platiji zilnic, chiar de doua ori pe zi. in
178
limp ce Jara se umple de bancnote, depreciate din clipa In care sunt imprimate, (Ai,inil refuza sa-§i schimbe produsele contra unei monede fara valoare astfel Hu .it trocul i§i reface aparipa la Jara. Pe ansamblu, bogata§ii au profitat de pe urma naufragiului monedei. In timp i f proprietarii de domenii funciare importante beneficiaza de pe urma cre§terii prejurilor agricole, lumea afacerilor §i magnapi industriei speculeaza pe baza si aderii marcii §i cumpara pe nimic intreprinderi aflate in dificultate, obpnand de l.i band §i de la Stat imprumuturi pe termen scurt pe care le ramburseaza in moneda depreciata. Inflajia favorizeaza astfel o concentrare puternica in ( irrmania §i concura la formarea imperiilor financiare. Muncitorii sunt dimpotriva, puternic afectap de §omaj §i de erodarea puterii lor de cumparare, caci salariile nu urmeaza nici pe departe cre§terea costului viepi. In 1923, salariul orar, evaluat in marci-aur, reprezinta un sfert din ce reprezenta in 1914. Pentru clasele mijlocii, criza se traduce intr-o veritabila expropriere ce afecteaza pensionarii, micii depunatori §i ca regula generala depnatorii de venituri fixe, ca §i patronii micilor intreprinderi, incapabili sa lupte impotriva concuren{ei marilor societap §i frecvent absorbite de acestea. Rezulta de aici o profunda nepopularitate in randul acestor categorii sociale pentru un regim care nu a §tiut sa le apere interesele §i o radicalizare politica al carei prin cipal beneficiar va fi extrema dreapta.
AGITATIA POLITICA: ATENTATE §1 LOVITURI DE FORJA Organizajii secrete, conduse de ofijeri §i recrutandu-§i tmpele printre vechii combatanti, aduna incepand cu 1920 nostalgicii ordinii imperiale, tineri disperaji in urma infrangerii §i violent ostili Republicii burgheze, ca §i declasaji, §omeri sau simpli aventurieri. Ele utilizeaza atentatul politic pentru a destabiliza regimul §i a-i intimida partizanii. Suspnute financiar de industria§i §i de marii proprietari de pamant, beneficiind de protecjia Reichswehr-ului §i de indulgenta judecatorilor, ele vor provoca in trei ani rnoartea catorva sute de personalitati aparjinand stangii sau moderaplor. Printre victimele gruparilor teroriste, dintre care cea mai celebra este organizajia Consul a capitanului Ehrhardt, figureaza liderul Centrului catolic, Erzberger, caruia extrema dreapta ii repro§eaza acceptarea tratatului de la Versailles §i ministrul de externe Walter Rathenau, un industrial evreu, pre§edintele trustului de electricitate AEG, favorabil unei apropieri economice de aliaji.
1 7 9 / A n n ’20
Primii ani ai Republicii de ia Weimar sunt marcaji de tentative de lovituri de forja. In martie 1920, fondatorul Ligii najionale, Wolfgang Kapp, decide sa-1 rastoame pe Ebert cu sprijinul forma|iunilor paramilitare ale capitanului Ehrhardt (6 000 de oameni stajionaji in regiunea Berlinului) §i complicitatea generalului von Liittwitz, comandant militar al ora§ului. Greva generala, proclamata la Berlin §i in Ruhr, face ca puciul sa e§ueze, insa armata regulata, chemata in ajutor de pre§edinte, refuza sa traga impotriva conjurajilor. in 1923 puseul inflajionist §i ocuparea Ruhr-ului de catre francezi provoaca noi dezordini. Ca urmare a unei tentative de puci, aparjinand unei armate clandestine de 20 000 de oameni adunaji in regiunea Spandau (“Reichswehr-ul negru”) §i impra§tiaji in octombrie de trupele regulate, un nou val revolujionar se dezvolta in Thuringia, Saxonia §i la Hamburg. Va fi zdrobit in cateva zile de politic §i armata, in timp ce mi§carea separatists, sprijinita de francezi, ca§tiga teren in Renania. in Bavaria, unde extrema dreapta controleaza guvernul local, favorabil §i el tendinjelor autonomiste, micul partid national-socialist al lui Adolf Hitler incearca, pe 8 §i 9 noiembrie 1923, sa exploateze situajia pentru a preliia puterea la Munchen. Susjinut de generalul Ludendorff, acest „puci de berarie” e§ueaza in faja fermitajii polijiei care face uz de arme. La sfar§itul lui 1923, cand Gustav Stresemann devine cancelar al Reich-ului, ordinea este stabilita pretutindeni in Germania; insa viitorul Republicii de la Weimar, careia burghezia conservatoare i s-a raliat provizoriu, este departe de a fi asigurat.
o S tabilizare P recara (1924-1929) REDRESARE FINANCIARA §1 PROSPERITATE ECONOMICA “Destinderea” franco-germana, sprijinul bancherilor §i oamenilor de stat americani §i britanici, venirea la putere a lui Stresemann §i a populi§tilor vor crea condijii favorabile salvarii marcii. Utilizand deplinele puteri incredinjate cancelarului in octombrie 1923, ministrul finanjelor Hans Luther §i doctorul Schacht, directorul Reichsbank, decid sa creeze o noua moneda, Rentenmark, emisa de o noua banca, Rentenbank, §i care, in loc sa fie girata cu rezervele de aur, are drept acoperire o ipoteca asupra forjelor productive ale Jarii (agricultura §i industrie). 180
I Hili/^tA drept mijloc de plata de catre stat, care o accepta in toate casieriile sale drept o moneda oficiala, fare a-i impune un curs format, schimbata pe piaja la paritatea de 1 Rentenmark = 1000 miliarde de marci, ea va objine repede incredcrea populajiei. 0 severe politica deflationists - restricjia creditelor, economii bugetare, redurerea ajutoarelor de §omaj, cre§terea impozitelor - permite reducerea masei monetare §i restabilirea echiiibrului bugetar. in acela§i timp, Statul se debaraseaza de datoria sa interna, decizand ca imprumuturile facute inainte de inflajie vor fi rambursate fara a Jine cont de deprecierea monedei decat intr-o proporjie de 2,5% pana la 10%, ceea ce este derizoriu §i corespunde unei bancrute de fapt. In fine, limitarile operajiilor de scont obliga industrial sa-§i repatrieze capitalurile pentru a face faja plajilor pe termen scurt. insanato§ind astfel situajia economica §i stabilizand moneda, Schacht poate, in august 1924 sa redea Reichsbankului privilegiul emisiunii de bancnote §i restabilirii unei Reichsmark definitiva prin raportare la etalonul-aur. Astfel, dotata cu o moneda stabila, economia germana intra incepand din 1924intr-o faza de prosperitate care este favorizata §i de afluxul capitalului strain (mai ales american), modicitatea salariilor §i adeziunea muncitorilor -sensibili la reducerea §omajului §i stabilitatea locului de munca - la politica contractual;! a sindicatelor reformiste. Industria este principalul beneficiar al acestei expansiuni. Pentru a mari productivitatea, se perfecjioneaza tehnologia, se introduce munca la banda §i metodele „americane” de rajionalizare, se dezvolta cercetarea §tiinjifica §i tehnica. Concentrarea se accelereaza, pe seama Konzem e-lor familiale care dispar sau trebuie sa se integreze in vaste ansambluri dominate de band (in 1932, 45% din societajile pe acjiuni controleaza 84% din capitalul industrial). Din 1927, Germania este in fruntea producjiei mondiale in industria mecanica, chimie (I. G. Farben), industriile electrotehnica §i optica. Punctele slabe subzista totu§i. Agricultura nu progreseaza decat grajie sprijinului sistematic acordat de guvemele de dreapta mo§ierilor: degrevari fiscale, cumpararea de catre stat a stocurilor la prejuri garantate, imprumuturi cu dobanda redusa acordate Ju nker-ilor din Est, adoptarea in 1927 a unui tarif protecjionist ridicat. Balanja comerciala ramane in general deficitara, in ciuda afirmarii exporturilor, iar balanja de plaji nu se echilibreaza decat grajie sosirii capitalului strain, in fine, desfacerea enormei producjii germane nu este de conceput decat intr-o conjuncture mondiala favorabila. Retragerea masiva a capitalului american §i 181 /
A ni i
’20
recesiunea comerpjlui international vor lovi, la inceputul anilor '30, in plin economia germana.
ACALMIA POLITICA Euforia economica §i pacea sociala favorizeaza stabilizarea situatiei politice §i reculul partidelor extremiste. La alegerile din decembrie 1924, nazi§tii nu obpn decat 3% din voturi §i 14 mandate, comuni§tii 9% §i 14 mandate, in timp ce centrul §i SPD (26% §i 131 mandate) progreseaza. Sociali§tii se vad indepartap de la putere de Dr. Luther, a carui guvernare se sprijina pe o coalipe conservatoare integrand naponaliftii. Alegerile prezidenpale din 1925 confirma alunecarea spre dreapta a Republicii de la Weimar. In al doilea tur, in timp ce centrul §i stanga necomunista se aliaza in jurul catolicului Marx, dreapta decide cu abilitate sa-§i retraga candidatul in favoarea batranului mare§al Hindenburg, care este ales cu 14,6 milioane de voturi contra 13,7 ale lui Marx §i 2 milioane ale comunistului Thalmann. Monarhist convins (a avut autorizapa lui Wilhelm al II-lea pentru a participa la alegeri), noul §ef de Stat aplica con§tiincios regulile constituponale, in timp ce dreapta il impinge sa se debaraseze de Parlament si sa guverneze sprijinindu-se pe art. 48. Hindenburg, la randul sau, se gande§te cum sa pregateasca restaurapa imperiala, iar regimul sau deviaza intr-unul ultra-conservator. Semne nelini§titoare arata in aceasta perioada ca democrapa germana nu este la adapost de noi framantari. Instabilitatea ministeriala, datorata fragilitapi coalijiilor fondate pe alianja precara dintre moderap §i dreapta conservatoare, favorizeaza rena§terea mi§cariIor extremiste §i avantul formapunilor paramilitare subvenponate de marii industrial Stapanul unui imens imperiu de presa (35% din ziare, 90% din producpa cmematografica), Alfred Hugenberg, fondator al Ligii pangermaniste §i fost pre§edinte al firmei Krupp, aduna vechii franctirori intr-o puternica organizape paramilitara „Casca de o{el” (S ta hlh elm ) care numara aproape 500 000 de membri in 1930 §i adopta o ideologic strict naponalista §i conservatoare. Alte mi§cari -H erren-K lub, „tinerii conservatori”, „naponal-revoluponarii”, „naponal-boI§evicii”, etc. - vizeaza o transformare radicala a societapi germane, pretinzand ca realizeaza o conciliere intre conservatorism §i revolupe. Cel mai influent este partidul naponal-socialist (NSDAP) al lui Hitler, de asemenea organizat in grupe paramilitare (SA §i SS). In fa[a acestei ofensive a extremei drepte, stanga apare divizata §i neputincioasa. Aplicand consemnele Internaponalei, partidul comunist refuza sa se alieze cu „social-tradatorii” din 182
i
SIM), ie$i(i victorio§i in alegerile lui 1928 (30% din voturi §i 153 de mandate) §i rcintegrap in coalijia guvernamentala. Jji stanga i§i va organiza grupari de auto-aparare, Reichsbanner - socialists, §i „lrontul ro§u” - comunist, insa ei nu dispun nici de aceea§i organizare, nici de complicitatea aparatului de Stat. In momentul in care epoca de prosperitate se ,slcir$e§te, democrajia germana dispune de prea pujine atuuri pentru a rezista .isalturilor adversarilor sai.
EFERVESCENTA CULTURALA: CURENTUL BAUHAUS §1 EXPRESIONISMUL lnchisa in cadrele rigide ale unei societaji a ordinii §i eficacitajii, cultura Gerrnaniei imperiale sufera in perioada razboiului, influenja unor curente novatoare §i a unor for|e contestat^are, care apar odata cu infrangerea §i prabu§irea Reich-ului wilhelmian. De asemenea, anii ’20 sunt pentru Germania o perioada de extraordinara efervescenja intelectuala §i artistica, care va situa scriitorii §i arti§tii sai - adeseori intens angajaji in luptele politice -in avangarda culturii europene. 0 noua §coala de arhitectura, fondata de Walter Gropius, ia na§tere la inceputul anilor ’20. Numit in 1919 director al §colii de arte aplicate din Weimar pe care o va transforma in „Bauhaus”, el va preconiza o estetica funcjionala, suprimand orice distincjie intre arta §i artizanat §i incurajand artigtii sa se adapteze nevoilor societajii industriale prin stagii in intreprinderi §i elaborarea de prototipuri §i brevete comercializabile. Criticata pentru ideile sale „socialiste” de conservatoiii de la Weimar, §coala Bauhaus va fi considerata de nazi§ti drept „antigermana” §i „degenerata” §i va trebui sa-§i inchida porjile in 1933. Expresionismul este o tending literara §i artistica nascuta la inceputul secolului XX, ca o reacjie impotriva impresionismului, care insa §i-a gasit deplina inflorire in Germania anilor ’20. In loc de a incerca sa reproduca impresia provocata de lumea exterioara, artistul expresionist i§i propune sa-§i impuna propria viziune asupra lumii §i propria personalitate. Respingand, ca §i futurismul ilalian conformismul „mic-burghez” al perioadei „Belle Epoque”, expresionismul german se alatura atat unei „tradi|ii germanice” (Griinewald), cat §i unei vaste mi§cari culturale care, inca din ultimul deceniu al secolului XIX, i§i propusese exaltarea energiei vitale, sub toate formele acesteia: violent, dinamism al gesturilor, viteza, etc. Printre pictorii ce au ilustrat-o trebuie citaji George Grozs, Otto I )ix, Max Beckmann, Ernst Ludwig Kirschner, August Macke, Emil Nolde. 1 8 3 / A n i i '20
Cinematograful a fost in Germania sectorul privilegiat al curentului expresionist §i i-a asigurat o difuzare publica pe care artele plastice §i literatura nu o puteau realiza. Exprimand dezorientarea individului §i angoasele intregii societa(i in fa(a unei lumi care parea sa se scufunde, el i§i imprumuta subiectele baroc, tulburatoare, din tradijia legendara (N osferatu de F. W. Murnau, C abinetul fig u rilo r de ceara de P. Leni) sau din ororile banalizate ale faptului divers (Al Un ora$ t!ji cauta uciga§ul de Fritz Lang, 1931 - C abinetul d o ctom lui C aligari de Robert Wiener, 1919). Expresionismul formei rezida in jocul zbuciumat §i plin de grimase al actorilor, in machiajul §i costumele ciudate ale personajelor, in decorul sordid de peisaj urban cu straduje stramte §i case in paragina. Teatrul va suferi §i el influenza curentului expresionist o data cu operele lui Georg Kaiser §i Fritz von Unruh, critici nemilo§i ai universului industrial, ai razboiului §i najionalismului renascand. Insa marea noutate a epocii este crearea unui teatru politic de vocajie populara, caruia regizorul Erwin Piscator ii este atat promotor, cat §i teoretician. Dramaturgi §i militanji, Ernst Toller (Hop la, traim , 1927) §i Bertolt Brecht (Opera de tre i parale, 1928; Sfanta lo ana a abatoarelor, 1930), vor multiplica inovajiile atat prin alegerea subiectelor (revolu{ionare), prin tehnica (proiectarea de filme de actualitaji), cat §i prin spiritul unei reprezentapi care asociaza publicul acjiunii.
184
Na §terea Fascismului in
E uropa Capitolul 16
Deceptionata in am bitiile sale teritoriale. Italia traverseaza, fn epoca imediat urmatoare razboiului, o criza economica §i morala care duce la c re^terea tensiunilor si de^echilibrelor societatii liberale §i care se va transforma in vara lui 1920 intr-o adevarata amenintare revolutionara. Mi§carea fascista este fondata in martie 1919 de fostul socialist Benito Mussolini. Ea nu constituie initial decat o mica formatiune extremists, fara influenta reala. Insa, dupa e§ecul ofensivei revolutionare, ajutorul financiar al marilor grupuri de interese private §i complicitatea aparatului de stat favorizeaza transformarea sa Tntr-un partid de mase al carui §ef accede la putere in octombrie 1922. O perioada de incertitudine §i de „dictatur§ Iegal5” dureaza pHna in 1926, dupa care Mussolini va pune bazele unui regim dictatorial, iiltem eiat pe partidul unic, vizand inregimentarea maselor. La sfar§itul anilor ’20, fascismul a reu?if cfeja sa'obtina un relativ consens in jurul §efului sau. Ungaria, Polonia, Spania §i Portugalia se vor incadra in curentul regimurilor dictatoriale instaurate in urma unor lovituri de stat militare. Diferite de totalitarismul fascist, aceste regimuri aspira sa restaureze cadrele societatii traditionale.
18 5 / A nn ’20
CRIZA ITALIANA POSTBELICA PRETUL UNEI „VICTORII MUTILATE” Razboiul a zdruncinat puternic bazele deja fragile ale societapi italiene. Italia inregistreaza 670 000 de rnorp §i aproape un milion de raniji. Provinciile sale din Nord-Est au fost rava§ite de operapunile militare, iar industria sa, de create recenta, a resirntit lipsa mainii de lucm, materiei prime §i capitalului. Totu§i, unele ramuri au profitat de pe urma mobilizarii economice §i comenzilor militare, ca siderurgia (Ansaldo, Ilva) §i industria constructoare de ma§ini (FIAT), deja puternic concentrate in perioada premergatoare razboiului. Pe plan financiar, razboiul a avut ca efect, pe langa cre§terea impozitelor, cre§terea datoriilor Statului, obligat sa recurga la imprumuturi §i inflate. De aici rezulta o cre$tere vertiginoasa a prejurilor, necompensata de cre§terea salariilor §i, intr-o proporpe mai mica decat in Germania, dar, totu§i, destul de putemica, mizeria claselor populare §i pauperizarea clasei mijlocii. Acest ultim fenomen este cu atat mai grav cu cat in Italia, burghezia mica §i mijlocie constituisera elementele cele mai dinamice ale societatii rezultate in urma mi§carii Risorgimento. Tara traverseaza, in egala masura, la sfar§itul razboiului, o profunda criza morala. Mul|i italieni sperasera ca un razboi victorios va conferi Jarii lor o anumita greutate in via{a internaponala §i ca Italia nu va mai fi tratata drept o ruda saraca. Or, aliajii nu-§i vor jine promisiunile din tratatul de la Londra (1915). Wilson va refuza Italiei, in numele „dreptului popoarelor la autodeterminare”, Istria §i Dalmajia, populate in majoritate de sloveni. Exploatata de najionali§ti, tema „victoriei mutilate” va alimenta vii resentimente in opinia publica italiana, care-1 va suspne, in septembrie 1919 pe poetul D'Annunzio §i ai sai arditi (voluntari), cand vor ocupa Fiume. Razboiul a provocat, pe de alta parte, resentimentele combatanplor impotriva unui regim considerat raspunzator de declan§area sa §i incapabil sa asigure reintegrarea demobilizajilor. El a dezvoltat de asemenea gustul violenjei, aventurii, viejii periculoase, ceea ce va fi in avantajul mi§carii fasciste.
CRIZE POLITICE §1TENSIUNI-SOCIALE Razboiul nu a facut sa dispara lacunele parlamentarismului italian. Dimpotriva, a agravat instabilitatea ministeriala, prin cre§terea corpului electoral, permijand aparipa §i exprimarea unor noi curente. Trei mari tendinje domina via{a politica. 186
I'artidde guvernamentale -moderaji, liberali, radicali -reprezintS diferitele pSturi ale burgheziei §i prezinta contururi ideologice pujin diferenjiate. Partidul popular Italian, de tendinjS democrat-cre§tinS moderatS, insa a carui aripS stanga este apropiata de marxi§ti, a fost fondat dupa razboi de preotul Sicilian don Sturzo. El cxcrcita o puternica influenjS asupra lucrStorilor agricoli, cSrora le-a promis nnparjirea pSmanturilor marilor domenii. Partidul socialist (PS1) constituie, cu cei 200 000 de aderenji, cei 177 de deputaji (o treime din mandate), prin controlul a 2 000 de municipalitaji §i 26 de consilii provinciate, principala forjS politica a Jarii. Acesta este totu§i divizat intre o minoritate reformists §i o majoritate „maximalistS”, care propovSduie§te acjiunea directa §i cucerirea puterii prin forjS, dar ate carei violenje sunt mai ales verbale. O ultima tendinja, favorabila Intemajionalei a IH-a, se va transforma in ianuarie 1921 m partid comunist, condus de Amadeo Bordiga $i Antonio Gramsci. Divizarea stangii §i rivalitatea conducatorilor moderaji impie dica constituirea unui guvern stabil (patru echipe ministeriale se succed intre iunie 1919 §i febmarie 1922) §i deschid calea unei solujii „fasciste” a crizei. Criza economica imbraca in Italia un aspect deosebit de grav, accentuat de dezechilibrele regionale §i sectoriale §i lovind atat intreprinderile mici §i mijlocii, cat §i marile societSji beneficiare ate mobilizarii industriale, cum ar fi Ilva §i Ansaldo, §i una §i alta ameninjate de faliment. §omajul §i scSderea salariului real agraveazS tensiunile sociale, deja puternice dinainte de 1914, §i vor duce, in primavara lui 1919 la declan§area unei adevarate mi§cari revolujionare. La sate, mi§carea va mobiliza Jaranimea saraca, cea careia i-au fost impuse cele mai mari sacrificii (alcatuise marea masa a infanteriei) §i careia i s-a promis in timpul razboiului o solujionare a „problemei pamantului”. Promisiune vaga §i nerespectata de guvernul Nitti. Astfel vom vedea declan§andu-se in vara lui 1919 o puternica mi§care de ocupare a terenurilor necultivate §i a marilor domenii, mai intai in regiunea Romei, apoi in Mezzogiorno §i in valea Padului. In aceea§i perioada sociali§tii §i catolicii se organizeaza in cooperative ce impun marilor proprietari - agrarienii - cre§teri salariale §i contracte mai avantajoase. In marile zone industriale se manifests efectele §omajului §i scSderii puterii de cumpSrare, ca §i voinja de schimbare care anima clasa muncitoare, con§tienta de rolul pe care 1-a jucat in objinerea victoriei. lnscri§i in putemicul sindicat CGL (2 milioane de aderenji in 1920), incurajaji de exemplul revolujiei ruse, munci torii 1§i inmuljerc acjiunile ofensive: greve „spontane" in primSvara lui 1919, uneori insojite de rSzmeriJe generate de foamete, cu caracter politic mai accen tuat in anul urmStor. In august 1920, un conflict la Alfa-Romeo in Milano antre-
1 8 7 / A n i i ’20
neaza o vasta mi§care grevista insojita de ocuparea uzinelor, care se va extinde in toata Italia de Nord §i va dura aproape 2 luni. Organizaji in „sfaturi” alese §i milijii inarmate, muncitorii incearca o experienja a autoconducerii ce nu va rezista mult timp datorita epuizarii stocurilor §i creditelor bancare. Convin§i de liderii sindicali §i de conducerea PSI, vor sfar§i prin a accepta arbitrajul pre§edintelui ConsiHului, Giolitti, care va objine, in schimbul unor vagi promisiuni, evacuarea localurilor §i reluarea lucrului.
M ussolini §i Fascismul (1919-1922) La sfar§itul lui 1920, e§ecul ofensivei proletare este total. Insa clasa conducatoare s-a speriat suficient pentru a incerca sa previna un nou val revolujionar prin sprijinul acordat fascismului.
ORIGINILE FASCISMULUI Benito Mussolini s-a nascut in 1883 la Predappio, in Romagna. Fiu al unui potcovar de han devotatjdeilor anarhiste §i alunei invatatoare, va deveni el insu§i institutorTdupa o adolescent turbulenta. In 1902 va fugi in EJveJia pentru a scapa de serviciul militar. Va practica aici cele mai diverse meserii (zidar, salahor), va cunoa§tejnizeria §i foamea §i va f i arestat de mai multe ori pentru activitaji subversiveAmnistiat, se intoarce ia Italia, devine profesor de franceza §i militeaza in aripa stanga jugSl care-1 nume$te in 1912, unui din principalii sai lideri §i directoml cotidianiili cifist, Mussolini se converte§te la sfar§itul lui 1914 la interven|ionism ceea ce;| va duce spre ruptura cu amicii sai politici §i infiin(arpa liiuiTnon ziar^ff Popo/o d ’ltalia. Mobilizat caporal de bersaglieri este ranit in 1917 §i reformat. Intors la Milano, dezvolta in ziarul sau teme ce incearca ca combine najionalismul cu ideile extremei stangi revolujionare. Foarte ambijios, mai mult dornic sa joace un rol personal decat sa urmeze in mod ortodox o ideologie, el este in cautarea unei clientele politice ale carei prime elemente le va gasi printre demobiliza|i §i victimele crizei. Je2 3 martie 1919, Mussolini fondeaza la Milano, alaturi de fo§ti combatan|i ai trupelor de asalt (a rd iti), cajiva na|ionali§ti §i anarho-sindica!i§ti, Fasci ita lia n i d i
com battim ento. Cuvantul fascio (manunchi), Imprumutat din vocabularul stangii, ( jte ambiguu. El evoca atat tradijia anarhica a fasci-Wor Jarane§ti, in Sicilia rasculata din 1893, cat §i fasciile lictorilor din vechea Roma, simboluri ale unitajii §i autoritaJnTProgramul este la fel de echivoc. insa confine o doza puter nica de demagogie destinata sa ralieze nemuljumijii §i declasajii. [La inceput, Mussolini va~ Trebui. faca faja concurenjei lui D’Annunzio, devenit erou national in urma expedijieideja Fiume, iar mi§ca&2a_sajajam 4 ne-inarginala: 17 000 de mem_brilasfar§itulluU£UjI^Loi€kan deputat la alegeritedin noiembrie. La Milano, directorul lui Popolo d ’lta lia riuj^ine el ir^u§Ldecat 4 §0fl de voturi, in timp ce cSndidatul socialist prime§teJJD 000. Decepjionat, se gande§te sa emigreze in SUA. Evenimentele din vara lui 1920 vor ofgrunsa o^ansa-fascisffluluk-Dupa e§ecul ofensivei proletariatului, fasciile i§i vor lua avant, susjinute financiar de aici inainte de industrial (ace§tia se grupeaza in puternica Confindustria) §i de agrarieni, nu pentru a accede la putere, ci ca instrument al unei „contrarevoluJii preventive”.
REVOLUJIE SAU CONTRAREVOLUTIE? Daca fascismul afi§eaza voluntar in frazeologia sa o atitudine revolutionary si antiburgheza, §i daca mulji aderenji spera sa inlocuiasca efectiv puterea clasei conducatoafe'tradijionale cu a lor, el nu va intarzia sa se arate in fapte drept brajul inarmat al contrarevolujiei. Mai intai in bogatele resiuni aericole din Nord §i din centrul peninsulei (Venejia, valea Padului, apoi Emilia §i Toscana), unde se pune in serviciul marilor proprietari constituindu-se in squadre armate, motorizate §i conduse de fo§ti oflljeri, care seamana teroarea printre militanjii Jaranimii, conducatorii cooperativelor rurale §i membrii municipalitajilor socialiste. La sfar§itul lui 1920 „expedi{iile punitive” vizeaza §i centrele urbane. ..Squadristii” in cama§i negre ataca sediile sindicatelor, redacjiile ziarelor de stanga, incendiindu-le, in timp ce adversarii fascismului.- comunisti, socialistic dar §i cijtolici §i liberali -sunt loviji cu batelejsjlijLsa bea-ulei de ricin sau asasinaji cu sange rece. Adeseori, armata este cea care furnizeaza armele §i camioanele. Polijia §i magistrajii se fac ca nu vad sau lovesc mai puternic stanga decat dreapta. Incapabil de a se apara prin mijloace legale in faja unei revolujii care, de altfel, a §i e§uat,f$tatul liberal incredinjeaza in mod tacit fasci§tilor sarcina restabilirii ordinii. V
1 89/ A n n ’20
CUCERIREA PUTERII Dotat cu mijloace financiare importante, fascismul inregistreaza incepand cu 1921 progrese rapide, efectivelelale crescand deja 200 000 de membri la acea data, la peste 700 000 in primavara lui 1922. In noiembrie(192peste creat partidul najional fascist, ^Tcirui program ultranaJionaJist nu preajnai are cfeloc de-a face cu temele stangiste ale primelor fascii. Stanga divizata rezista cu greu, in ciuda aparijiei in 1922 a gfupeloFde autoaparare, a rd iti del popolo, §i, atunci cand in august 1922 sociali§tii organizeaza o greva generala de protest, fasci§tii o zdrobesc prin forja. Alegerile din mai 1921 aujpst-un esec pentru fasci$ti. care nu au objinut decat 32 de mandate. Astfel Mussolini v^Jrebui sa recurga k acjiunea directa pentru a acapara puterea^cu complicitateaunei parji a clasei conducatoare care crede ca poate utiliza temporar fascismul pentru a „insanato§i” Statul liberal in descompunere, a indeparta ameninjarea revolujionara §i a-§i restaura privilegiile. Aceasta este parerea unuLjieehi-4ibeTal-ca-Gi©liUi, jcare^estjmeaza ca dupa aceea fascismul va putea ji absorbit §i neutralizat, §i chiar a suveranului VictorEmanuel aNHJea, care spera mai ales sa-§i salveze coroana. Pentru a-i forja mana, Mussolini reune§te la Neapolet la sfar§itul lui octombrie 1922, un congres fascist care organizeaza^Mar§ul asupra JRomei”. Punere in scena de mare spectacol pentru o piesa a carei acjiune esenjiala se joaca de fapt in culise. In faja celor 30 000 d^squadn|t[eguizaji §i prost inarmaji care s-au indreptat spre capitala, gamizoana Romei ar fi putut rezista cu u§urinja. insa regele, dorind sa „evite curgerea de sange"7 de fapTfiind presat de toji cei ce reclamau „soluJia Mussolini”, refuza sa proclame starea de~ase3iujrface apel la §eful fasci§tilor - retras prudent la Milano - pentru a forma noul guvern (29 octombrie 1922).
190
I nstaurarea dictaturii in Ita lia (1922-1926)
u
MORCOVUL §1BATUL (1922-1924) Devenit §eful guvemului In urma unei veritabile cacealmale, Mussolini incearca initial sa atraga de partea sa majoritatea populajiei. In guvernul sau nu sunt dgcat I latru mini§tri fasci§ti, alaturi de sefi militari prestiqiosi (generalul Diaz, amiralul I haon di Revel) §i de oameni politici de toate tendinjele, mai pujin sociali§ti §i comuni§ti. El va ordona ,,cama§ilor jiegrn^sa-p^seasca^capitala, va menjine Camera deputajilor, va tolgra-exislenja presei de opozitie §i va face declarajii lini§titoare puterilor straine. Aceasta grija aparenta pentqUegalitate ii va asigura sprijinul a numeroase pgnsgnalitaji: militari, oameni politici moderaji, intelectuali precum Benedetto Croce, etc. insa, in aceia§i timp, el va pregati cucerirea jggaja^a puterii §i va lasa in sarcina squadri§tilorincheierea operajiunilor de nimicire in provincie a organizajiilor muncitore§ti §i Jarane§ti. Grevele sunt interaseT^arbafoarea' de 1 mai suprimata. in noiembrie 1922, Camera §i Senatul ii incredinjeaza lui Mussolini depline puteri conferindu-i pentru un an o adevaratalllctatura legala. La ajegerile din 1924, o noua lege electofala, subsidiile ma’™TndlIstrir§i teroarea permit coalijiei conduse de fasci§ti sa objina majoritatea absoluta.
DE LA AFACEREA MATTEOTTI LA LEGILE „FASCISTISSIME” (1924-1926) inca de la §edinja de-deschidere-a-fleti Camere, deputatul §i secretarul general al partidului socialist, GiacomoMatteotti, ii ataca_in faja colegilor sai pe Mussolin[§i_ceilalJi lideri fascisti acuzandu^de malversajiuni §i violenje, ameninJand ca va aduce dovezi in sprijinul afirmaJiilorsaleTFe 10 iunie 1924, in timp ce se indrepta spre Camera, este rapit de o ma§ina a sqyadri§iikiLCareJl_ucid §i il ingroapa la periferia Romei. Mussolirii, mai mult sau mai pupn responsabil de asasinat, va fi nevoit sa faca faja asalturilor opozipei. 0 parte din deputaji se retrag din parlament (acjiune denumita Aventin, aluzie la retragerea plebe'i romane pe colina cu acest nume in 494 inainte de Christos) in timp ce numero§i 191 / A nii ’20
fasci§ti parasesc partidul. Criza regimului pare irninenta, insa Musselini este decis sa-i faca faja. Pe 3 ianuarie 1925 i§i asuma responsabilitatea evenimentelor §i anunja proclamarea dictaturii. In timp ce violenjele^ squadriste reincep in toata peninsula, orchestrate de noul secretar al partidului, Farinacci, ministrul justijiei, Rocco, pune la punct „legile apararii Statului” (numite „fascistissime”), care vonfLvotate de Parlament in noiembrie 1926 in urma unui atentat impotriva lui Mussolini, care e posibil sa fi fost doar o provocare. Puterile pre§edintelui Consiliului sunt largite: nu mai este responsabil decat in faja regelui §i poate legifera prin decrete, inijiativa parlamentara disparand. Administrajia este supusi_epurarii1^nsiUile municipale suprimate, puterile prefecjilor extinse, presa si radioul supuse cenzurii, sindicatele §i organizajiile politice nefasciste interzise. in timp ce numeroji opozanji iau drumul exilului (socialistul Nenni, comunistul Togliatti, sindicalistul Buozzi, catolicul Sturzo), polijia politicarjQVRAKjjmiare§te inamicii regimului, adeseori condamnaji la pedepse grele de inchisoaiejde_^rnbima[e speciale”, supu§i domiciliului forjat in regiunile sarace din Sud sau expediaji in „ocnele de foe” din insulele Lipari.
INSTITUTIILE NOULUI REGIM Mussolini va lasa sa subziste vechile cadre institujionale, lipsindu-le insa treptat de autoritate. Monarhia este menfinuta, insa slabul rege Victor-Ejnrianuel, care accepta regimul atata timp ciTcofoSna nu-i este amenmjata, ramane cantonat intr-un rol pur reprezentativ. SenatuTTgTnarielleltsernenea neatins din considerentede prestigiu §ide referire la ROmaantica. insa,incarcaji de onoruri de catre regim, senatorii nu au de fapt nici o putere. Camera deputajilor. desemnata ince pand din 1928 conform unei procedutLgare_o pune in stricta dependenja de partid (400 de nume alese de Marele Consiliu al fascismului dintr-o lista de 1000 prezentata de corporajii §i asociajii culturale, apoi supusa unui plebiscit), va fi in final desfiinjata in 1938, fiind inlocuita de o adunare pur consultativa, Camera fasciilor ^i corporajiilor, ai carei membri sunt conducatorii corporajiilor fasciste. Parghiile puterii in stat sunt concentrate in mainile Duce-lui (conducatorul). Ministrul corporajiilor §i §eful suprem al armatei, acesta are largi puteri econo mice §i militare, nume§te §i revoca mini§trii, care nu sunt decat simpli mandatari, §i poate legifera prin decrete-lege fara nici un control al Parlamentului. Mussolini este asistat in misiunea sa de Marele Consiliu al fascismului care cuprinde vechii sai camarazi (Grandi, Balbo, etc.), mini§trii §i cajiva inalji funcjionari. Partidul 192
I.iscist, partid unic, permite administrarea stransa a intregii Jari asigurand propa ganda, controlul curentelor de opinie, menjinerea ordinii cu ajutorul Milijiei care va ajunge sa numere 700 000 de membri. Partid de „elita”, el define rapid un instrument de promovare sociala, pentru ca mulji vor adera din simplu arivism sau, cum e cazul funcjionarilor, pentru a-§i menjine slujbele. La finele anilor ’20, Italia fascista este pe punctul de a Incheia transforrtiarea sa in stat totalitar, conducand §i controland toate domeniile de activitate §i gandirea fiecarui italian. Aceasta evolupe va continua in decen iul urmator printr-o influenja crescanda asupra spiritului, culturii, formarii §i Incadrarii tinerei generajii, organizarii economice §i raporturilor sociale. Insa, de pe acum influenta atotprezenja a partidului unic, intreaga putere conferita Statului, integrarea maselor §i militarizarea progresiva a corpului social definesc un nou tip de regim autoritar, distinct de dictaturile militare clasice, ce vizeaza stabilirea consensului in jurul fascismului §i §efului sau. Pentru a-§i largi baza de sprijin §i a objine ralierea catolicilor, Mussolini incheie in februarie 1929 pace cu Biserica. Acordurile de la Latran recunosc suveranitatea Papei asupra Vaticanului, ii atribuie o renta §i un capital de Stat §i reglementeaza prin concordat situajia Bisericii catolice.
V a l u l A utoritarist in
R estul E uropei
Fascismul nu este decat un caz particular al contrarevoluliei europene. In numeroase Jari ale Europei centrale, orientale sau mediteraneene, scurtul interludiu democratic care urmeaza razboiului nu dureaza mai mult de capva ani, sau, ca in Ungaria, de cateva luni. In absen{a tradijiilor liberate §i a bazelor social-economice care, in Europa de Vest, constituie fundamentul §i sprijinul democrapei parlamentare, ele nu vor intarzia sa se prabu§easca pentru a face loc regimurilor autoritare de dreapta, in general instalate prin lovituri de stat militare §i destinate in cea mai mare parte a cazurilor a indeparta pericolul revoluponar §i a restaura puterea clasei dominante tradiponale.
yf 193/ A n ii '20
IN EUROPA CENTRALA §1 RAs ARITEANA In Ungaria, dupa e§ecul „Republicii sfaturilor” se va instaura prima dictatura militara de dupa razboi (august 1919). Noul regim, o veritabila monarhie fara suveran incredinjata de adunarea aleasa in ianuarie 1920 regentului Horthy, fostul comandant al marinei autro-ungare, este strict conservator §i nu are prea multe asemanari cu cel al lui Mussolini. Exista un partid dominant, expresia politica a celor doua fracjiuni ale clasei conducatoare maghiare - marii proprietari ostili reformei agrare §i mica nobilime -insa nu un partid unic. Din 1921, alegerile sunt teoretic libere, chiar daca .la sate scrutinul este public, iar, in 1,922, social-democrajii objin 15% din voturi. Pe de alta parte, guvernul contelui Bethelen nu incearca, cum o va face Italia fi Germania sa asocieze masele politicii sale externe (Ungaria face parte dintre Jarile „revizioniste” §i se arata repede a fi agresiva faja de vecinii sai), §i cu atat mai pujin a le integra intr-un sistem totalitar. In Polonia nu a avut loc, ca in Ungaria, o revolujie „bol§evica", insa ameninJarea unei recuceriri a Poloniei de catre Armata ro§ie a orientat o parte a rnaselor (mai ales a celor rurale ce reprezinta doua treimi din populate) catre un anticomunism crancen. Omul forte, mare§alul Pilsudski, devenit erou najional dupa victoria asupra ru§ilor in faja Var§oviei, §i-ar fi putut exploata prestigiul pentru a deveni dictatorul atotputernic al Poloniei. Or, el va lasa regimul parlamentar instaurat mJ921 sa funcjioneze in condijii aproape normale §i renun(a in anul urmator la exercitarea magistraturii supreme. Totu§i, in mai 1926. ca urmare a unei perioade de mare instabilitate politica, el va decide declan§area unui mar§ asupra Var§oviei, in fruntea unei parji a armatei, nu pentru a stavili o ameninjare revolujionara, ci, dimpotriva, pentru a impiedica o lovitura de stat a dreptei. Constitujia va fi revizuita in sensul sporirii puterilor executivului, iar noul regim va beneficia la inceput de sprijinul maselor §' partidelor de stanga. Pujin cate pujin, Pilsudski va renunja la vechile alianje „popjliste” pentru a se apropia de vechea clasa conducatoare. De atunci, regimul, a re pastreaza in aparenja formele democrajiei pluraliste (partide §i presa de opozijie autorizate) se va orienta catre dictatura militara tradijionala. Evolujie asemanatoare §i in Lituania unde Woldemaras, un fost profesor de istorie, stabile§te in 1926 un regim de stare de asediu. In celelalte Jari ale Europei centrale §i rasaritene regimurile politice instaurate dupa razboi pastreaza in general aspectele formale ale democrajiei. De fapt, ele nu vor inceta sa se radicalizeze intr-un sens net antiparlamentar §i anticomunist, in timp ce in mijlocul 194
lor sc vor dezvolta autentice partide fascisle, cum este cazul celui condus in Romania de Corneliu Codreanu: Garda de fier.
IN PENINSULA IBERICA (Jr^ ^ m ^ undenu exista o veritabila ameninjare revolujionara, pentru a soluJiona dlfi?ulta{ile militare pe care Jara le are in Maroc §i a curma agitajia sepa ratists din Catalonia, generalul Primo de Rivera - de altfel mare admirator al lui Mussolini -decide in septembrie 1923 sa puna capat regimului parlamentar §i sa instaureze, cu sprijinul regelui Alfons al XIH-lea, un regim excepjional condus de militari. Nimic asemanator, pana aici, cu mi§carea de masa care circumscrie fascismul italian. Instaurat de armata, care dejine puterea timp de doi ani, inainte de a o transmite in 1926 unui guvern civil pe care va continua sa-1 Jina sub control, regimul lui Rivera nu este nimic altceva decat o dictatura a clasei condu catoare tradijionale. De unde aspectele sale paternaliste, stransele sale legaturi cu Biserica §i incapacitatea sa de a rezolva problemele sociale. Referirile la fascismul italian sunt, deci, pur formale. Putem observa doar la Primo de Rivera o preocupare spre eficacitate, care lui ii parea inerenta regimului mussolinian, regim caruia ii admira forja mobilizatoare, fara insa a indrazni sa aduca atingere structurilor tradijionale ale societajii spaniole. Destul de timide, de altfel, cele cateva masuri adoptate de generalul - dictator pentru a-§i ralia muncitorimea il vor priva de susjinerea claselor dominante §i-i vor provoca in 1930 caderea. ___v in Portugalia, in mod oficial pentru a „restabili ordinea sociala”, generalul ( Gomes da Costa va dirija o lovitura de Stat care va instaura o dictatura reacjionara, la fel de lipsita de sprijin popular ca §i cea a lui Primo de Rivera §i al carei om forte va deveni in 1928 doctoml Oliveira Salazar. Ceea ce se va numi Estado Novo, instaurata de acesta datoreaza mai mult ideilor tradijionaliste ale francezului Charles Maurras decat teoreticienilor fascismului. Antimodernist, el va incerca sa fixeze societatea portugheza in cadre care sa o puna la adapost de o j evolujie considerata drept nefasta. Acesta este sensul corporatismului care este I pus la baza noului Stat, un Stat autoritar insa netotalitar, afirmand respectul principiilor cre§tine, familiei §i individului. —. J
N e p -u l , R e p l ie r e stra teg ic a
A COMUNISMULUI in
RusiA (1921-1928) Capitolul 17
in 1921, Rusia este o t a r itln plina descompunere economica §i socials. Regimul este amenintat de disensiunile Tntre conducatorii sai, ca §i de revolta marinarilor din Kronstadt. Pentru a face fata dificultatilor, Lenin decide o repliere strategica provizorie, (JJEP-uh, care are drent s c o p o redresare economics. Respectand obiectivele socialiste ale regimului, este permisS totu§i §i o relativa destindere cultural^, insa, Tn paralel, In afara aparentelor democratice, dominatia partidului comunist duce la domnia centralismului §i autorftarismului. AceastS stabilizare permite Rusiei, care a reluat din 1920 relatiile comerciale cu alte state, sa obtina recunoa§terea diplomatics, insa, Tn timp ce Occidentul i§i face iluzii cu privire la Intoarcerea Rusiei la un capitalism liberal, URSS duce In Orient o activa politica revolutionarS. Moartea lui Lenin, In 1924, deschide un razboi de succesiune Intre Stalin §i Trotki, una din mizele acestuia fiind §i mentinerea sau abandonarea NEP-ului. DupS eliminarea lui Trotki, partizan al ultimei solutii, Stalin decide In 1928 renuntarea la NEP, pe care p§nS atunci II sustinuse.
R usia
in
1921
o tarA devastat A Este o JarS in plinS dezagregare; razboi la granite §i razboi civil, blocadS eco nomica §i rigorile comunismului de razboi au dus-o pe marginea prapastiei. Producjia agricola, deja insuficienta dinainte de razboi, scade cu o treime in 1921; §eptelul a dispSrut; minele sunt distruse; producjia industrials abia atinge 13% din cea de dinamite de razboi, iar in cazul fontei, chiar 3%; mijloacele de transport sunt practic distruse. Finanfele publice sunt ruinate, iar rubla valoreaza de 13 000 de ori mai pujin ca in 1913; trocul §i distribujia gratuita de alimente de catre Stat au inlocuit economia monetara. Emigrarea burgheziei a privat Rusia de cadre. TalhSria, criminalitatea cresc de o manierS alarmantS §i trupe de copii lasaji de capul lor rStScesc prin Jara.
0 SOCIETATE PROFUND BOLNAVA Prin decretul asupra pSmantuIui, Jaranii au primit terenurile marilor proprieISJi, insa due lipsa banilor, utilajelor §i competenjei tehnice pentru a le pune in valoare §i a le spori randamentul. Rechizijiile din vreme comunismului de razboi le-au provocat nemuljumiri ce se manifests prin scSderea suprafejelor insSmanJate §i prin intoarcerea la culturi de subzistenjS in detrimentul celor industriale. Tensiunea a devenit atat de acutS, incat Jaranii opresc convoaiele de grau ce se indreptau spre Moscova §i ora§ele din Nord. Cei insSrcinaJi cu strangerea cotelor sunt asasinaji §i in februarie 1921 se produc rSscoale care cuprind marile regiuni agricole ale Ucrainei §i Siberiei occidentale. Armata ro§ie este trimisS sS le reprime. La sargitul lui 1920 Lenin primise delegajii JSranilor §i ajunsese la concluzia cS pentru a conserva alianja cu JarSnimea, indispensabilS succesului revolujiei, trebuia sS o „cointereseze” §i sS nu-i impunS rechizijii prea grele. RSscoalele populare vor veni sS-i confirme aceastS idee. Situajia in ora§e este dramatics. Graul, ca §i alte produse indispensabile, nu mai sose§te. Lipsite de materie primS §i combustibil, uzinele se inchid. De aici o cre§tere a §omajului §i o diminuare a salariilor muncitorilor, care nu-§i permit sS cumpere decat jumatate din cele necesare traiului. Foamea determinS muncilorii sS lipseasca pentru a vinde pujinul ce-1 mai posedau la JarS in schimbul 197/ A n ii ’20
alimentelor, sau sa paraseasca definitiv ora§ul. Clasa muncitoare, care constituie pentru comuni§ti elementul motor al instaurarii socialismului a scazut cu 60% §i, cum elita sa a trebuit sa se consacre sarcinilor luptei revolujionare, mana de lucru ramasa este slab calificata. St. Petersburgul §i-a pierdut doua treimi din populate, iar Moscova jumatate. In timpul iernii extrem de dure 1920-1921, populajia sufera de foame §i frig.
o
peric u lo a s A criz A POLITICA
Membrii partidului comunist nu sunt de acord asupra mijloacelor ce trebuie utilizate pentru a rezolva dificultajile economice §i acestor divergent vin sa li se alature disensiuni de ordin politic. Constituirea a doua tendinje ameninja unitatea partidului: - „OpoziJia muncitoreasca”, animata de §liapnikov, cere o mai mare democratizare a partidului (de exemplu intoarcerea la principiul alegerilor la toate nivelurile) §i gestionarea producjiei de catre sindicate. -Trojki ii opune vederile sale centraliste (sindicate supuse Statului) §i preconizeaza militarizarea muncii; in Ucraina §i in Urali, el a transformat Armata ro§ie in „armata revolujionara a Muncii” §i a asimilat greva cu dezertarea. Acest sistem a nemuljumit profund populajia §i comitetul central al partidului se va opune extinderii sale. Lenin se teme ca aceste disensiuni sa nu incurajeze pe inamicii regimului: stanga nebol§evica reincepe sa Jina intruniri §i Zinoviev, pre§edintele Sovietului din St. Petersburg, sensibil la cre§terea nemuljumirilor, va cere mai multa libertate pentru a evita discreditarea partidului. In aceste condipi se va produce pe 1 mai 1921, revolta, in numele libertajii, a marinarilor din Kronstadt, candva varful de lance al revolujiei bol§evice. Ei creeaza o „comuna revolujionara” §i lanseaza cuvantul de ordine: „Traiasca Sovietele! Jos comuni§tii!". Revolta marinarilor din Kronstadt, simboluri ale revolujiei, constituie o grava ameninjare pentru regim, care se teme de extinderea mi§carii. In unanimitate, liderii partidului decid sa zdrobeasca rebeliunea, calificata drept „mi§care mic-burghezo-Jaraneasca semi-anarhista”. Ii vor trebui pujine zile Armatei ro§ii pentm a pune mana pe citadela revoltata. Represiunea este sangeroasa: mai multe sute de marinari sunt impu§ca{i.
198
Lenin va trage o lecjie din toate aceste evenimente §i va anunja in faja Congresului alX-lea al partidului reunit in martie 1921 abandonarea metodelor I milale ale comunismului de razboi §i adoptarea unei „Noi politici economice”.
I nstaurarea Ne p -ului NEP-ul (Noua politica economica) este o decizie impusa de circumstanje. Kste o „repliere strategica” in construcjia socialismului justificata de inapoierea economica a Rusiei. „Noi nu suntem suficient de civilizaji pentru a trece direct la socialism”, declara Lenin. A^teptand victoria revolujiei socialiste in Jarile cele mai avansate, trebuie facuta o pauza §i ea trebuie folosita pentru redresarea econo miei §i educarea clasei Jarane§ti a carei mentalitate este foarte indepartata de comunism. Pentru a ralia pe Jarani, congresul decide abandonarea rechizijiilor §i rigorilor comunismului de razboi. Principiile adoptate pentru lumea rurala sunt extinse in cursul anului 1921 §i asupra sectorului industrial §i comercial. Este vorba de a industrializa Jara pentru a crea bazele materiale ale socialismului, provocand indispensabila acumulare de capital. Se accepta reconstituirea unui sector privat, restrans insa la intreprin deri mici §i mijlocii, in care este admisa concurenja. Insa, in acela§i timp, Statul favorizeaza dezvoltarea unui sector socialist cuprinzand activitajile economice esenjiale (transporturi, band, comerj exterior §i marea industrie). De la concurenja intre sectorul privat §i cel socialist, Lenin a§teapta un progres economic ce va permite un nou start spre economia socialists.
IN AGRICULTURA Noua politica agricola debuteaza in condijii dificile. In anul in care intra in vigoare, seceta provoaca o foamete care afecteaza 30 de milioane de ru§i, de unde trimiterea din strainatate de alimente §i medicamente §i necesitatea de a mic§ora sarcinile ce apasa asupra agriculturii. Impozitul in natura prevazut in locul rechizijiilor este diminuat §i Jaranii au voie sa-§i vanda liber surplusurile. Li se permite micilor agricultori ale caror pamanturi sunt secatuite sa le inchirieze fermierilor mai bogaji §i sa se angajeze ei in§i§i ca salariaji in agricultura sau in industrie. Anumite avantaje sunt prevazute pentm cei ce vor reu§i sa-§i sporeasca 1 9 9 / A n i i ’ 20
producjia sau pentru cei ce-§i vand surplusurile Statului (primii vor plati impozite mai mici; ceilalji vor primi material agricol). Proprietatea colectiva a pamantului care a debutat In 1919 cu crearea fermelor de stat (sovhozurile) sau a cooperativelor (colhozurile) nu este insa pusa in discujie. Insa libertatea de alegere lasata Jaranilor antreneaza scaderea numarului de exploatari colective (18000 la finele lui 1927, care utilizeaza un milion de Jarani, in general saraci). Pana in 1926, NEP-ul da rezultate satisfacatoare in domeniul agricol, mai ales in ce prive§te cerealele. Suprafejele insamanjate §i producjia cunosc o puternica cre§tere, nu insa §i productivitatea, afectata de lipsa ma§inilor §i ingra§amintelor. Aprovizionarea ora§elor este insa asigurata.
IN INDUSTRIE, FINANJE §1 COMERJ Sectoml privat industrial este format din intreprinderi cu mai pujin de 21 de lucratori, denajionalizate. Ele nu folosesc decat 23% din muncitori §i furnizeaza sub 5% din valoarea producjiei industriale. S-au acordat concesiuni unor capitali§ti straini, de exemplu Ford, care construie§te o uzina de automobile la Gorki. Sectoml najionalizat ramane preponderent. Chiar daca nu regmpeaza decat 3% din intreprinderi, el utilizeaza 60% din muncitori §i furnizeaza 92,4% din valoarea producjiei. Cuprinzand sectoarele-cheie ale economiei, intreprinderile care-1 compun beneficiaza de importante investijii de Stat, mai ales in domeniul energiei. Lenin lanseaza in 1920 lozinca: „C o m u n ism u l este p u te re a S o vie te lo r PRODUCJIA SI CONSUMUL TEORETIC AL CEREALELOR Anul
Suprafete
Productia
Randament
Populatia
recoltei
m samantate
totala
(chintale/hectar)
(milioane
pe
(milioane hectare)
(milioane
locuitori)
locuitor
66,2
56,3 57,4
8,5 7,3
4,6 4,25
51,4 74,7
6,2 8,6
132 135,5 139
1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928
78,6 82,9 87,3 93,7 94,7 92,2
(onsum
tone)
78,3 72,8 73,3
8,4
143 147
7,6 7,9
149 150,5
Sursa: P. Leon, Histoire economique et sociale du Monde, Colin, 1977, vol. 4.
3,69 5,22 5,32 4,88 4,87
I ill is clectrificarea"', §i astfel un mare efort este facut in acest domeniu, ca §i in cel .il modernizarii materialului. Pentru cre§terea randamentelor, se adopta metode de rajionalizare a muncii, se face apel la ingineri straini §i sunt regmpate in „Trusturi” ramurile §i intreprinderile ce au aceea§i activitate (carbunele din DoneJ, metalurgia din sudul Ucrainei, padurile de ia marea Alba...). Aceste trusturi (421 create intr-un an) sunt organisme de Stat ce dispun de autonomie linanciara §i ce raspund de gestiunea lor care treubie sa aduca beneficii. In ciuda unor succese (mai multe centrale electrice, primele automobile, primele avioane §i mai ales in industria bunurilor de consum), lipsa de credite §i de tehnicieni face ca dezvoltarea industriei sa se faca intr-un ritm foarte lent, mai ales in industria grea. NEP-ul reprezinta o intoarcere progresiva la economia de piaja. Jaranii §j me§te§ugarii fiind autorizaji sa-§i vanda produsele, aceasta restabilire a libertajii comerjului interior necesita adoptarea unei monezi stabile, pe care guvernul o va crea in 1922. Banca de Stat controleaza intregul sistem monetar sovietic, iar comerjul exterior ramane in totalitate in mainile Statului.
o
rela tiv A d estin d er e culturalA §i so cial A
NEP-ul este o perioada de liberalizare a moravurilor. Inca din perioada imediat postrevolujionara, dar mai ales in epoca NEP-ului, conducatorii comuni§ti au luat masuri de emancipare a femeilor §i de liberalizare a viejii de familie: dreptul la divorj al ambilor soji, egalitate in faja legii pentru copiii nascuji in afara casatoriei, avort gratuit. Maternitatea este considerata ca o funcjie sociala care da dreptul la concedii platite incepand din 1920. Codul muncii din 1922 ia masuri protectoare pentru femei. NEP-ul este §i o perioada de liberalizare a viejii culturale. Din 1918 se pusese problema intervenjiei partidului in viaja literara §i artistica. In epoca NEP-ului, pozijia dominanta este definita de Trojki: ,/rto nu este un dom eniu in care p a rtid u l este chem at sa com ande” . Acesta nu trebuie, deci, sa propuna un model artistic, creativitatea este permisa, insa puterea se limiteaza la a judeca operele in funcjie de „utilitatea lor sociala”. Partidul i§i „acorda increderea grupelor ce aspira sincer la o apropiere de Revolujie §i incurajeaza astfel producjia lor artistica”. De aici rezulta o cultura dominanta care glorifica puterea §i ideologia sa, dar care, in domeniul cercetarii estetice §i al formelor de exprimare este extrem de fecunda. Cinematografia sovietica face dovada mai ales, de o stralucitoare vitalitate. Lenin, foarte con§tient de impactul cinematografiei asupra maselor, 201 / Anii ’20
declarase ca „dintre toate artele, cea cinem atografica este, pentru noi, cea m a i im p o rta n ta ". Maestrul artei cinematografice a epocii este, fara indoiala, regizorul Eisenstein, a carui opera realizeaza o conciliere intre suflul revolujionar, cautarile estetice f i tehnice fi ofera in acelafi timp un mesaj ideologic conform dorinjelor conducatorilor comunifti. Insa relativa destindere reprezentata de NEP nu se extinde fi asupra domeniului religios. Lupta impotriva tuturor religiilor cunoafte, dimpotriva, o puternica revigorare, caci este vorba de a indeparta masele de influenje conside rate incompatibiie cu spiritul marxism-leninismului.
Consolidarea R egimului int Ar ir ea pa rtid u lu i Recunoa§terea in 1917 a puterii Sovietelor ca baza a dictaturii proletariatului este un act pur formal. De fapt, realitatea puterii aparjine partidului comunist care, din 1918, este partid unic. Lenin admite ca este vorba de o oligarhie, insa vrea sa faureasca o „elita conftienta”, care sa fie capabila sa poarte Rusia spre socialism. La urma urmelor, pana in 1921, el accepta discu|iile, deci fi contradic{iile in Comitetul central fi la Congresul partidului, iar birourile sunt conduse, nu neaparat de fideli, cat de oameni ce par competenji. insa, o data cu NEP-ul, Lenin se teme ca destinderea economica fi sociala ar putea stimula contradic{iile in sanul partidului, deja caracterizat de tendinje opuse. Pentru a intari coeziunea comuni§tilor, Lenin propune la al X-lea Congres interzicerea formarii de tendinje organizate in sanul partidului. 0 clauza secreta decide ca aceia care vor fi gasiji culpabili de constituirea de „fracjiuni” pot fi exclu§i din partid, care devine „monolitic”, fi o severa epurare va exclude opozanjii §i aderenjii de data recenta. Partidul astfel intarit trebuie sa poata duce mai bine lupta impotriva adversarilor sai menfevici fi SR-ifti, care vad in NEP o adoptare a ideilor lor: „Daca m en§evicii sunt lasa(i in libertate, acum cand n o i am adoptat p o litica lor, v o r cere puterea; daca socialist-revolulionarii sunl Idsati liberi, acum, cand m ase enorm e de / arani se opun bol^evicilor, n o i ne m m sinucide" declara bol§evicul Radek. 0 crunta represiune se abatu, deci, asupra menfevicilor fi membrilor SR.
In i iiula lemerilor lui Lenin, pe care-1 nelini§teau tendinjele de birocratizare a I i.ulidiiliii, deciziile Congresului al X-lea vor duce la consolidarea organizajiei. Sub autoritatea lui Stalin (pentru care este creat in 1922 postul de secretar Kenrral) se dezvolta organismele de control al partidului asupra administratiei, ce vor constitui o birocrafie din ce in ce mai acaparatoare. Activigtii de partid (immiji apparatciki) sunt cei ce conduc |ara.
NA§TEREA URSS (1922) Anii NEP-ului vad reglementata problema najionalitajilor. in timpul anilor 1920-1922, problema najionalitajilor a fost rezolvata prin incheierea de alianje bilaterale, economice §i militare, legand „Republica socialists federativa sovietica rusa” (RSFSR) cu fiecare din Republici, ca State suverane. Najionalitajile par a fi Iratate pe picior de egalitate cu Rusia, insa aceasta aparenja este dezminjita de rrearea comisariatelor comune ansamblului tuturor Republicilor, care joaca un rol centralizator. De fapt, in sanul partidului avea loc o disputa intre Lenin §i Stalin asupra manierei de trecere de la o alianja la uniune. Stalin este partizan al centralizarii §i dore§te ca institujiile Republicii ruse sa devina cele ale uniunii. Lenin, dimpotriva, vrea sa lupte atat impotriva „§ovinismului velico-rus”, cat si contra particularismelor najionale, insa prin educate §i nu prin constrangere dore§te sa le invinga pe acestea din urma. El preconizeaza crearea de institujii federale distincte de cele ale Rusiei. in decembrie 1922 este creata Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), cuprinzand patru republici (RSFSR, Ucraina, Bielorusia, Transcaucazia). Dincolo de aparenje, principiul unitajii dorit de Stalin este cel care a avut cagtig de cauza: inainte de a fi ucrainian sau bielorus, esti cetajean sovietic... (la aceasta data, Lenin era deja grav atins de boala).
UN SISTEM DE GUVERNAMANT CENTRALIZAT SI AUTORITAR Republicile adopta in 1924 o constitujie comuna. Problemele esenjiale (Afaceri exteme, Razboi si marina, ComerJ exterior, Cai de comunica{ie, Po§ta) sunt de competenja Uniunii, Republicile neposedand, in afara autonomiei lingvistice, decat organe locale de execute. Textul constitujiei instaureaza un sistem de democrajie electiva, din moment ce, la orice nivel, puterea emana
2 0 3 / A n i i ’ 20
PUTEREA IN URSS U R S S - PU T ER EA FED ER A LA
PARTIDUL SECRETARUL GENERAL
ADMINISTRATE
STATUL PRESEDINTELE SEFUL STATULUI PRE§EDINTELE CC
UNIUNE PERSO NALA
<----------- ► SOVNARKOM (consiliul comisarilor poporului)
- SOVIETUL UNIUNII (Reprezentantii populajiei din U R S S)
BIROUL POLITIC (Politica generala)
M
- SO V IET ELE NA JION ALE (Reprezentan(ii republicilor $i republicilor autonome)
□
ORGBIURO (Controlul asu pra organizajiilor de partid)
□ ....h i
COMITETUL CENTRAL
H
- COM1TETUL EXECUTIV CENTRAL (CC) 3 sesiuni pe an
S
Q
W
CO N GRESUL PARTIDULUI
--- s --Congresul Sovietelor Uniunii 2 sesiuni pe an
R E P U B L IC IL E UNIUNII
*t~~8
Republica
© COM ITETUL (££) C EN TRA L
COM ISARIATUL R EPU B LIC II (interne, justice, edu cate publica)
Sovietele republicilor ori ale republicilor autonome
Congresul republicii
X
Regiune Sovietele regiunilor
>
Sovietele interraionale
XConferinja
Comitetul executiv al reglunii
interraionala
B Conferinfa raionala
Comitetul executiv interraional
X
Ralon Sovietele raionale
X
Comitetul executiv raional
Organele locale PC
Ora§ sau sat Sovlete locale
omitetul executiv a1 4}comi1 ora;ului sau satului
]T lo ra 5 '
C ET A j ENI CU D R EPT DE VOT (+18 ANI)
©
Secretarial
(3 Comity I (EStCnmitet Central! > H
© MEM BRII ■ARTIDULUI COM UNIS'
M EM BRII PARTIDULUI COMUNIST
Alegeri
QQ Controlul directivelor
ilc lii .Sovietele alese, care la randul lor i§i aleg organele administrative. De fapt, corcdive trebuie aduse: sistemul de sufragiu indirect face ca la nivel de M.il, conducatorii sa nu mai fie o emanate directa a sufragiului popular, ci a li'i.uliici notabilitajilor care fac parte din sovietele de grade superioare; in plus, la in,tie nivelurile, ierarhia partidului comunist, paralela cu cea a Statului, controIim/,,1 alegerile, desemneaza candidajii, i§i plaseaza oamenii in posturile-cheie. In ni,ii.i acestor stmcturi institujionale, partidul comunist al Uniunii sovietice ramane principalul agent al centralizarii. Or, ca urmare a birocratizarii crescande a partidului, ierarhia comitetelor Mvretariatelor este de aici inainte in mainile secretarului general, §eful ( iiijbiiro-ului, cel care face numirile §i controleaza astfel in realitate, prin lnlcrpu§i, intreaga viaja din URSS. i Ii i i i A
URSS §1S trainatatea Inca din 1920, Rusia, care duce lipsa de produse alimentare §i de echipainente, insa poate oferi in schimb aur §i materii prime, iese din izolare inijiind negocieri comerciale cu unele Jari occidental. In 1921, sunt semnate acorduri comerciale cu Marea Britanie §i Germania. Realismul §i interesul reciproc inving in faja confruntarii ideologice: „Facem un corner^ bun cu c a n ib a lii" declara Lloyd George, la care Lenin replica: ce§ti in$i ne v o r vinde pa n a §i fu n ia cu care-i vom s p a n zu ra ” . Aceste acorduri prefigureaza recunoa§terea internajionala a URSS. In 1922, tratatul de !a Rapallo, semnat intre Germania §i URSS, deschide calea recunoa§terii diplomatice a acesteia din urma. Cele doua state renunja la datoriile lor reciproce, decid sa-§i aplice in domeniul vamal clauza najiunii celei mai favorizate §i sa-§i reinnoade relajiile diplomatice. In 1924, Marea Britanie, Italia §i Franja recunosc URSS, urmate de alte Jari europene, din America (Mexicul) §i Asia (China §i Japonia). Singure printre marile puteri SUA persista in a ignora diplomatic URSS pana in 1933, intrejinand totu§i relajii economice §i tehnice. Reintrata in circuitul najiunilor, URSS aplica o politica activa in Orient. Spre marea nemuljumire a Angliei, care considera aceste Jari ca facand parte din zona sa de influenja, ea semneaza tratate cu Persia, Afganistanul §i Turcia. Armata ro§ie determina influenja sovietica in Mongolia, care devine in 1924, Republica 2 0 5 / A nii ’ 20
Populara Mongola. Prin intermediul Kominternului, ea dezvolta o vasta propa ganda in favoarea eliberarii popoarelor oprimate din Orient, al caror congres il organizeaza in 1920 la Baku. In fine, sperand sa provoace bascularea Chinei in tabara socialists, Kominternul ordonS in 1923 partidului comunist chinez sa intre in partidul nationalist Guomindang, condus de Sun Yat-sen, apoi, dupa moartea sa in 1925 de Tchang Kai-chek. Insa aceasta tacticS e§ueaza: in 1927, Tchang Kai-chek ordona arestarea §i masacrarea comuni§tilor chinezi. Va fi ruptura intre Guomindang §i Komintern. Cum a fost privit NEP-ul din Occident? A fost injeles drept o manifestare a voinjei conducatorilor sovietici de a repara erorile datorate revolu{iei. A fost considerat o abandonare definitiva a utopiei comuniste, careia experienja i-a demonstrat zSdarnicia. S-a crezut ca NEP-ul este o intoarcere la capitalismul liberal. Aceasta eroare de apreciere a facilitat apropierea diplomatics, servind guvemului sovietic care avea nevoie de acest rSgaz pentru a consolida situajia interna a Jarii §i a-i da o Constitute care sa permits partidului comunist §i, mai ales, §efului acestuia, sa fie veritabilul dejinator al puterii.
SUCCESIUNEA LUI LENIN STALIN SAU TROJKI? Problema succesiunii lui Lenin se pune inca din 1922, cand acesta este atins de un atac de hemiplegie. Pana in martie 1923, cand boala il priveaza de orice modalitate de exprimare, el va dicta note care constituie ceea ce se va numi „testamentul” sau. Acesta nu va fi adus la cuno§tin{a publica decat dupa moartea lui Stalin, care 1-a jinut ascuns din interes personal, intrucat ii era ostil. Lenin era nelini§tit cu privire la tensiunile din partid, mai ales intre Stalin §i Trojki §i gandea ca s-ar putea evita o sciziune, reducand numarul membrilor Comitetului central la 50, de la 100. Sfatul sau era de a nu-1 ISsa pe Stalin sa ocupe postul de secretar general, cSci acesta a concentrat in mana sa o imensa putere §i nu este sigur ca ar §ti sa o utilizeze cu prudenja, intrucat este un om brutal. Iar Lenin sfatuia sa fie inlocuit cu cineva mai tolerant, mai atent, mai politicos §i mai pujin capricios.
206
Iri moartea lui Lenin in ianuarie 1924, cine va ca§tiga dintre cei doi oameni rare pu cele mai mari §anse sa-i succeada, Trojki, excelent organizator, stralucit Icoretician §i §ef prestigios al Armatei ro§ii, sau Stalin, secretarul general al partidului, care s-a facut remarcat prin calitajile lui de organizator? Pe langa rivalitatea li ir, cei doi sunt separaji de concepjii diferite: - asupra organizarii §i rolului partidului. Trojki considera ca elaborarea deciziilor nu aparjine numai Biroului politic, ci intregului partid, ceea ce ar presupune un partid democratic. Stalin, dimpotriva, apara centralismul birocratic §i monolitismul partidului; -asupra revolujiei socialiste. Trojki considera ca este imposibila construirea socialismului intr-o singura fara §i ca trebuie dusa o lupta necontenita pentru extinderea revolujiei in intreaga lume, in timp ce Stalin estimeaza ca se poate construi socialismul intr-o singura Jara „daca nu exista intervenjii straine”, ceea ce presupune o coexistenja cu iumea burgheza; - in problemele economice. Stalin apara NEP-ul, in timp ce Trojki vrea sa grabeasca trecerea.la o economie colectivista.
BILANTUL NEP-ULUI Daca NEP-ul a permis o anumita redresare economica, el a antrenat insa §i numeroase probleme. Un dezechilibru, numit de Trojki „criza foarfecelor”, blocheaza schimburile intre ora§e §i sate. Nascuta din distorsiunea intre puternica cre§fere a prejurilor industriale §i scaderea prejului graului, el este accentuat de acjiunea negustorilor ambulanji care exploateaza nevoile Jaranilor §i incurajeaza cre§terea prejurilor industriale. De aid rezulta o scadere a puterii de cumparare a Jaranilor, urmata de somaj industrial. Incepand din 1926, recoltele scad, in timp ce populajia cre§te, mai ales in ora§e, iar problema alimentajiei cetajenilor redevine acuta, caci Jaranii stocheaza granele al caror prej li se pare prea mic §i neglijeaza culturile industriale. In fine, dezvoltarea insuficienta a industriei blocheaza cre§terea intregii economii. in ciuda reu§itelor sale NEP-ul pare un mijloc insuficient pentru a recupera ramanerea in urma pe plan economic a URSS. NEP-ul permite refacerea unei clase de mijloc, cea a ku la c ilo r §i nepmen-Wor. La sate, Jaranii bogaji - kulacii - sunt principalii beneficiari ai NEP-ului. Ei arendeaza pamantul celor saraci, angajeaza muncitori agricoli. Reprezentand sub 7% din populajia rurala, ei concentreaza 53% din rezervele de grau §i un sfert din 2 0 7 / A n n ’ 20
materialul agricol. Influenja lor la sate va cre§te §i uneori sunt chiar ale§i in sovie tele locale. Aceasta, precum §i numarul redus al celulelor comuniste impiedica progresul partidului la sate. In paralel, revenirea la economia de piaja face sa renasca o burghezie, cea a nepm en-ilor: industrial, comercianji, intermediari. Pe plan social, NEP-ul intoarce astfel spatele obiectivelor socialismului.
VICTORIA LUI STALIN §1 SFAR§ITUL NEP-ULUI In lupta angajata impotriva lui Trojki, Stalin, care se prezinta drept succesorul lui Lenin, in jurul caruia creeaza un adevarat cult, se bucura sprijinul a doi dintre companionii acestuia, Zinoviev §i Kamenev constituind alaturi de ei „troika”. Violent atacat pentru „stangism”, „revizionism antibol§evic”, Trojki pierde in 1925 responsabilitajile sale militare §i guvernamentale. Insa, intrucat Stalin dezvolta teoria sa a „socialismului intr-o singura Jara” §i pare a dori sa perpetueze NEP-ul pe termen lung, Zinoviev §i Kamenev rup cu el §i se raliaza lui Trojki. Stanga partidului se aduna in jurul lor in „Opozi{ia unificata” (1926). In faja acesteia, Stalin are doua atu-uri: sprijinul „dreptei” partidului, favorabila tezelor sale, §i, mai ales, stapanirea ierarhiei secretarilor comuni§ti pe care el i-a pus in funcjii §i ii controleaza in calitate de secretar general. La al XlV-lea Congres al partidului (decembrie 1925), Stalin objine aprobarea masiva a ideilor sale; partizanii sai intra in forja in Biroul politic. Trojki pierde responsabilitajile in cadrul partidului, din care este exclus in noiembrie 1927, inainte de a fi deportat la Alma-Ata, apoi exilat in 1929. Vs fi asasinat in Mexic in 1940 de un agent al G.P.U-ului (polijia politica ce va inlocui Ceka). De abia objinuta victoria asupra lui Trojki §i a stangii, Stalin va decide sa abandoneze NEP-ul. In 1928-1929, in numele noilor sale obiective, el ataca „dreapta” partidului, obligand-o sa i se supuna, in timp ce principalul sau expo nent, Buharin, este exclus din Biroul politic. Invingandu-§i principalii rivali, Stalin este de aici inainte stapanul puterii.
208
R ela jiile I nternationale din
1924 in 1929 Capitolul 18
Anii 1924-1929 sunt marcati de o veritabilS destindere a relatiilor internationale, favorizata de numirea in posturile de mini§tri de externe a unor oameni dintr-o alta generatie, mai putin intransigent!, mai prevazatori, ca Aristide Briand in Franta sau Gustav Stresemann in Germania, de tendintele de stanga ale echipelor aflate la putere §i de contextul de relansare econom ic^ §i de mai mare stabilitate financiara. Relatiile franco-germane se amelioreazS §i vor duce, in 1925, la semnarea acordurilor de la Locarno, care vor garanta frontiera franco-germana. Acestea vor permite intrarea Germaniei Tn Societatea Natiunilor §i, mai tarziu, evacuarea Renaniei. insa destinderea comports §i zone de umbra, cSci, in aceea§i perioada concurenta franco-german§ se face resimtita in Europa centrala, Uniunea Sovietica, izolata, cauta aliati, iar Italia i§i indreapta privirile spre Balcani. Deceniul se va incheia totu§i tntr-o atmosferS a pacii regasite, chiar daca pactul Briand-Kellogg, care pune razboiul „in afara legii” nu este insotit de nici un acord de dezarmare, iar proiectele realizarii uniunii europene e§ueaza.
2 0 9 / A n ii ’ 2C
D estinderea CONTEXTUL Din 1924 in 1929, Europa cunoa§te o perioada de relativa prosperitate, caracterizata prin concentrarea intreprinderilor, folosirea noilor metode de producjie §i organizare a muncii, un remarcabil avant al producjiei in sectoarele noi ale industriei. Aceasta intoarcere la prosperitate este propice destinderii politice. Venirea la putere a Cartelului stangii in Franja §i a laburi§tilor in Marea Britanie favorizeaza o politica de conciliere cu Germania bazata pe securitatea colectiva. Cei doi oameni care vor conduce politica externa franceza §i germana pana la debutul anilor ’30, Aristide Briand (ministrul francez de externe din 1925 pana in 1932) §i Gustav Stresemann (cancelar, apoi ministru de externe din 1923 pana in 1929) sunt deci§i sa promoveze o politica de destindere. Primul, fara indoiala ata§at unui ideal pacifist, este in egala masura §i realist. El estimeaza ca pqzijia demografica §i economica a Franjei de dupa razboi nu-i mai permite sa duca faja de Germania o alta politica decat aceea a compromisului §i concilierii. Trebuie insa evitat, pe de alta parte, ca ea sa se gaseasca izolata in faja unei Germanii aflate in relajii bune cu anglo-saxonii §i ru§ii. Fara a fi germanofil, se va stradui sa integreze Reich-ul intr-un ansamblul internajional suficient de vast pentru ca acesta sa nu-§i poata restabili hegemcnia asupra continentului. Stresemann nu este mai pujin realist. El §tie ca Germania nu poate ca§tiga „razboiul rece” care o opune Franjei. Astfel, calea negocierii cu Occidentul, ii pare singura posibila pentru a reu§i, intr-o prima etapa, sa evite dezmembrarea Reich-ului, intr-o a doua, stabilizarea situajiei politice §i economice a Jarii §i, in fine, folosindu-se de presiunile anglo-saxone asupra Franjei, sa objina revizuirea tratatului de la Versailles. Pentru ca Germania sa-§i recapete locul pe care-1 ocupa inainte de razboi, trebuie, nu sa se recurga la o politica de forja, cum o preconizeaza extrema dreapta (Hitler, Hugenberg), ci sa se ca§tige timp, prezentand partenerilor Germaniei o imagine concilianta, in a§teptarea zilei cand se va putea afirma o politica revizionista.
APROPIEREA FRANCO-GERMANA Anii 1924-1929 poi fi consideraji ani ai apropierii franco-germane, in Franja, guvernul Herriot care succedeaza guvernului Poincare in primavara lui 1924, accepta la conferinja de la Londra (iulie-august 1924) principiul evacuarii Ruhr-ului
a unei parji a Renaniei, care vor avea loclnlfe iulie 1925 §i ianuarie 1926. Dcstinderea ce rezulta, permite, in acela§i timp, punerea in aplicare a planului Ifiiwes. Acest mare imprumut international limiteaza §i e§aloneaza varsamintele germane, datorate cu titlu de reparajii, o garanjie ipotecara fiind stabilita totu§i asupra cailor ferate §i vamilor Reich-ului. Pe de alta parte, va permite stabilizarea monedei germane §i va deschide (ara abundentului capital american. Daca Franja i§i vede interesele luate in considerajie, Londra §i Washingtonul marcheaza puncte prejioase: concepjia lor asupra reconstrucjiei europene, bazata pe redresarea Germaniei, triumfa. In acest context, conferinja de la Locarno, reunita in octombrie 1925, se va finaliza printr-un pact semnat de Briand, Stresemann, Chamberlain, Mussolini §i belgianul Vandervelde. Se va stabili o garanjie mutuala a frontierei franco-germane germano-belgiana sub angajamentul Angliei §i Italiei. insa daca Germania recunoa§te astfel deciziile tratatului de la Versailles asupra frontierei sale occidentale, ea refuza totu§i sa ia acelea§i angajamente in ce prive§te frontiera orientala. In septembrie 1926, la propunerea Franjei, Germania este admisa in Socie tatea Najiunilor §i devine al cincilea membru permanent al Consiliului. Reconcilierea este pecetluita. in 1929, planul Young reduce inca o data datoria germana ajunsa la 38 mili arde de marci §i o e§aloneaza in varsaminte pana in 1988! in 1930, in fine, Anglia, Franja §i Belgia evacueaza Renania, patru ani mai devreme decat se prevazuse. Incepand din 1927, politica de apropiere franco-germana se manifesta §i pe plan economic §i chiar in domeniul psihologiei colective. in materie economica se semneaza in septembrie 1926 un acord de Cartel, Antanta internajionala a ojelului, care fixeaza cote de producjie intre Jarile furnizoare. in acela§i an este creat, la inijiativa industria§ului luxemburghez Emile Mayrisch, „Comitetul francogerman de informare §i documentare”, al carui scop era promovarea unei mai bune cunoa§teri reciproce a celor doua Jari.
L im itele D estindlrii “ALIANJELE DE FLANC” FRANCEZE Politica franceza de securitate este insojita de o expansiune pas cu pas in Europa rasariteana. Tratatul de la Locarno nerezolvand problema frontierei 2 1 1 / A n i i ’ 20
rasaritene a Germaniei, Franja va semna alianje „de flanc” cu Polonia (1921), Cehoslovacia (1924), Romania (1926), §i Iugoslavia (1927). Franja va susjine de altfel „Mica Injelegere” care leaga Cehoslovacia, Iugoslavia §i Romania prin tratate bilaterale contractate incepand din 1920-1921 indreptate in principal impotriva revizionistului maghiar Horthy. In ciuda concurenjei britanice, lipsei de mijloace financiare, disensiunilor intre mediile de afaceri §i oamenii politici, Franja §tie totu§i, prin intermediul acordurilor politice, sa patrunda economic in Europa centrala §i de est. Din 1918 in 1929, totalul imprumuturilor ungare, austriece, romane§ti, bulgare §i poloneze acordate de Franja, se ridica la 700 milioane de franci. Bancile franceze (Paribas, l’Union Parisienne, la Societe Generale) poseda titluri de participare la bancile austriece. Numai Societe Generale va atinge intre 1919 §i 1925, 50% din capitalul Bancii de credit din Praga. Rezultatele sunt mai pujin probante in domeniffl industrial, cu excepjia Cehoslovaciei, unde firma franceza Schneider va reu§i sa preia in 1919 controlul uzinelor Skoda, in care va ajunge sa dejina 75%. Insa, acest tip de ..imperialism al saracului”, conform formulei lui G. Soutou, nu va reu§i sa impiedice cea mai mare parte a Jarilor din aceasta parte a Europei sa se orienteze mult mai evident spre Anglia, SUA §i mai ales Germania.
REVIZIONISMUL GERMAN Germania a ales destinderea ca mijloc tactic de a parveni la revizuirea tratatului de la Versailles §i a recuceri hegemonia in Europa centrala. Tentativa de Anschluss economic ilustreaza bine aceasta politica. in martie 1931, noul ministru de externe Curtius §i cancelaml austriac Schober semneaza un proiect de uniune vamala intre cele doua Jari. Este vorba in primul rand de a contrabalansa tentativele, amorsate in 1930 intre „Mica injelegere” §i PolOnia, de a crea un „bloc al Jarilor agricole”, mai mult sau mai pujin legate economic de Franja fi de a-i substilui o M ilteleuropa dominata de Jarile germanice. Totu§i, Austria va fi nevoita sa renunje repede la acest proiect, in faja opozijiei inver§unate a Franjei. Pe de alta parte, pentru a face presiuni asupra occidentalilor, Germania se apropie de URSS. in aprilie 1926, un acord de prietenie §i neutralitate a fost semnat la Berlin. Cele doua Jari se gasesc, este drept, intr-o ostilitate imparta§ita faja de noile frontiere poloneze: victorioasa in razboiul cu URSS din 1920-1921, Polonia a objinut prin tratatul de la Riga (1921), o frontiera situata la 200 km de „linia Curzon”, ingloband astfel teritorii ucrainiene §i bieloruse. Cat despre germani, ace§tia nu inceteaza sa revendice Danzig-ul. Din aceasta injelegere temporara, 212
Krrlinul poate desfa§ura o cooperare militara clandestine cu Moscova, care, in ce o prive§te, rupe intrucatva izolarea sa diplomatic! Initial tn relajii bune cu occiilcntalii (in 1924, Anglia §i Franja o recunosc oficial), URSS a vazut raporturile sale cu Italia §i mai ales cu Marea Britanie, deteriorandu-se: banuind ca sovieticii au susjinut fmanciar greva muncitorilor englezi din 1926, Londra a rupt relajiile diplomatice cu Moscova in 1927. Dupa cinci ani de „noua dipiomajie” marcata, in cadrul NEP-ului, de o deschidere spre Occident, URSS se izoleaza din nou in mpmentul in care Stalin impune teza ..socialismului intr-o singura Jara” §i se straduie§te sa intareasca Jara printr-o industrializare accelerata. Liderul sovietic considera de altfel reintoarcerea dreptei la putere in Franja §i Marea Britanie (Poincare, Baldwin), drept o noua ofensiva contrarevolujionara. In fine, Internajionala considera fascismul §i najional-socialismul ca aliaji valabili in lupta impotriva social-democrajiei, atitudine ce va persista pana in 1932 in ciuda ascensiunii nelini§titoare a nazismului in Germania. Vor trebui sa survina instalarea lui Hitler la putere, in ianuarie 1933, §i consolidarea puterii naziste pentru ca sovieticii, nelini§tiji, sa caute noi aliaji. Franja pare a fi partenerul ideal, care §i-a fondat securitatea pe alianje bilaterale impotriva Germaniei. In decembrie 1932 se semneaza un pact de neagresiune intre cele doua Jari; el va premerge pactului franco-sovietic din mai 1935. Criza economica este cea care va oferi diplomajiei germane de revizuire „pa§nica” fundamente durabile. Atinsa de criza, in iunie 1931 Germania face apel la pre§edintele american Hoover, care propune un moratoriu de un an asupra datoriilor dintre state. Anul urmator, conferinja de la Lausanne limiteaza datoria la 3 miliarde. In decembrie acela§i an, Germania i§i vede recunoscut dreptul la Feinarmare prin clauza egalitajii in drepturi. Halia injelege sa salvgardeze independenja Austriei: temandu-se de a vedea influenja germana extinzandu-se spre Sud, ea se va opune tentativei de Anschluss economic din 1931
IMPOTMOLIREA UNUI IDEAL: SECURITATEA COLECTIVA Aceasta dipiomajie in forja nu va reu§i sa ipotecheze destinderea europeana, care-§i va atinge apogeul in 1927-1928. Briand adreseaza, in aprilie 1927, un apel „catre najiunea americana” in care sugereaza incheierea, intre SUA §i Franja, a 2 1 3 / A n i i ’ 20
unui pact care sa puna razboiul „in afara legii”. Sub influenja mediilor pacifiste americane, pactul este extins la toate statele care se angajeaza sa rezolve dlferendele dintre ele fara sa recurga la razboi, cu excepjia legitimei aparari. §aizeci §i trei de state, inclusiv Germania, URSS §i Japonia, semneaza „pactul Briand-Kellogg”, care pune razboiul „in afara legii”, pe 27 august 1928 la Paris. Forja sa este, totu§i, foarte limitata. El nu incearca sa defineasca nici „legitima aparare”, nici „razboiul de agresiune”. De altfel, SUA persista in a nu dori sa-§i asume nici o obligajie internajionala. Securitatea fiind indisociabila de dezarmare, o comisie insarcinata sa studieze acesta problema i§i va desfa§ura lucrarile intre 1925 §i 1930, fara rezultate concrete din cauza punctelor de vedere divergente: sovieticii militeaza in favoarea unei dezarmari universale §i imediate, francezul Tardieu propune On transfer de mijloace militare Societajii Najiunilor, pre§edintele american Hoover preconizeaza, la randul sau,7) reducere graduala a armamentului existent... insa la conferinja Dezarmarii ce se Jine la Geneva incepand din 2 februarie 1932 (§aizeci de Jari reprezentate, inclusiv SUA §i URSS) se dezbate mai ales chestiunea franco-germana. Germanilor care vorbesc despre dezarmarea gene rala, francezii le opun propunerea infiinjarii unui sistem de securitate colectiva. Astfel, Germania va parasi conferinja in septembrie 1932. La intoarcerea sa pe 14 decembrie, ea va objine egalitatea drepturilor in materie de inarmare. Peste mai pujin de doua luni, Hitler este cancelar: este sfar§itul „destinderii”. Este de altfel §i falimentul proiectelor uniunii europene. Briand propune ince pand din 1929 proiectul sau de „federajie” europeana, singurul mijloc dupa parerea sa, de a stabili un sistem eficient de securitate §i de solidaritate econo mica. Insa, o data cu criza, najiunile europene se vor izola pentru a incerca sa-§i rezolve dificultajile prin forje proprii.
J aponia §i China Capitolul 19 In timpul Primului Razboi mondial, Japonia incearca sa profite de pe urma slabirii influentei puterilor europene Tn Asia orientala pentru a-§i dezvolta politica sa de expansiune, mai ales Tn dauna Chinei, sfa§iata de conflicte interne. Insa, Tn 1921-1922, conferinta de la Washington va da o lovitura imperialismului nipon. Renuntand provizoriu la o politica de expansiune militara, Japonia cauta un raspuns la problemele sale economice interne prin cucerirea pa§nica a pietelor externe. In ciuda criticilor puternicului curent ultranationalist §i militarist, guvernele japoneze, legate de cele mai mari doua trusturi ale tarii, practica o politica externa destul de moderata, fara Tndoiala mai mult din realism decat din pacifism. In China aflata Tn plina anarhie din 1916, amenintarea imperialismului nipon provoaca o veritabila rede§teptare a con§tiintei nationale, pe 4 mai 1919, punct de pornire a unor profunde schimbari Tn tara. Sub impulsul lui Sun Yat-sen, partidul nationalist Guomindang Incearca sa unifice §i sa modernizeze tara. El se va alia Tn acest scop pentru o perioada cu tanarul partidul comunist chinez, Tnainte de a rupe brutal cu acesta Tn 1927.
2 1 5 / A n n ’ 20
Am bitiile J aponiei (1914-1931) IMPERIALISMS NIPON (1914-1922) Inca de pe vremea „revoluJiei Meiji” (1868), Japonia, occidentalizata §i modernizata, nu-§i ascunde ambijiile imperialiste in Asia de Sud-Est: anexarea insulei Formosa in 1895, dupa un razboi-fulger cu China, anexarea sudului insulei Sahalin dupa un razboi victorios cu Rusia in 1905, care ii va asigura in egala masura o vasta zona de influenja in Manciuria, in fine, anexarea Coreeiin 1910. In calitatea de aliat al Rcgatului Unit, Japonia va declara razboi Germaniei pe 23 august 1914: problema Alsaciei §i Lorenei sau violarea neutralitajii Belgiei sunt departe de a constitui preocupari ale Japoniei, insa noul sau statut de beligerant alaturi de Jarile Triplei Injelegeri permite Japoniei sa acapareze fara prea multe eforturi posesiunile germane in Extremul Orient §i mai ales in China. Profitand de pe urma scaderii influenjei europene in zona, va incerca sa-§i extinda aid influenja. Din ianuarie 1915, sub pretextul operajiunilor militare impotriva posesiunilor germane din Shandong, Japonia prezinta Chinei „douazeci §i unu de cereri”, reducand aceasta Jara practic la rolul de protectorat. Slabit de disensiunile interne, guvernul de la Pekin este constrans sa accepte cea mai mare parte a „cererilor”. Presat de Aliaji, va declara §i el razboi Imperiilor centrale in august 1917, gest fara consecinje militare, dar care va justifica ocuparea concesiunilor germane din Jara. Intrarea in razboi a Chinei alaturi de Aliaji nu pune totu§i capat ambijiilor japoneze: in 1919, tratatul de la Versailles transfera Japoniei drepturile Germaniei in Shandong, in loc sa le remita Chinei, conside rate in continuare ca o Jara „semicoloniaIa”. Insa imperialismul nipon sfar§e§te prin a nelini§ti SUA §i Marea Britanie. La conferinja de la Washington (1921-1922) ele vor obliga Japonia sa-§i limiteze tonajul flotei de razboi §i sa renunje la cea mai mare parte a drepturilor sale in Shandong, afirmand voinja lor de a respecta „independen{a §i integritatea statului chinez": o lovitura data expansiunii japoneze resimjita din plin intr-o Jara aflata in plina criza economica.
216
PROBLEMELE ECONOMIEI JAPONEZE Marele Razboi a stimulat puternic industria §i comerjul japonez. Japonia nu nmiiai ca a beneficiat de comenzile Jarilor aliate, dar s-a §i substituit Jarilor europene §i chiar Statelor Unite pe numeroasele pieje ale Asiei, Pacificului (Australia, Noua Zeelanda) §i Americii latine. Producjia sa industrials a crescut .islfrl de la indicele 100 in 1914 la indicele 485 in 1919, Japonia devenind al doilea producator de textile din lume, flota sa comerciala urcand pe locul trei. Insa ■ueasta dezvoltare rapida din timpul razboiului a capitalismului japonez a .iccentuat §i mai mult dezechilibrul dintre o economie rurala inapoiata §i o economie moderna in plina expansiune. Incepand cu 1920 Japonia va cunoa§te dificultaji economice quasi-permauente pana in 1931. Ele sunt datorate mai multor factori: o insuficienta producjie agricola care nu poate face faja nevoilor alimentare ale unei populajii in expansiune (56 milioane de locuitori in 1920, 64 milioane in 1930); o slaba piaja interna ca urmare a nivelului de trai scazut al majoritajii populajiei, mai ales a celei rurale; o dependenja aproape totala de exterior pentru aprovizionarea Jarii cu surse de energie (petrol) §i materii prime (minereu de fier, lana, bumbac...). Foarte concentrata in mari zaibatsu (Mitsui, Mitsubishi, Yasuda, Sumitomo...), holdinguri familiale devenite veritabile imperii industriale §i financiare, industria japoneza trebuie in mod obligatoriu sa exporte pentru a gasi debu§euri §i a procura devizele necesare aprovizionarii Jarii cu produse alimentare §i materii prime. Or, incepand din 1920, marfurile japoneze, care cucerisera noi pieje datorita razboiului, vor face faja reaparijiei produselor europene §i americane in Extremul-Orient. Scaderea exporturilor va afecta grav economia japoneza §i numarul §omerilor va atinge cifra de doua milioane. Acestor probleme permanente li se suprapun crize ciclice mai mult sau mai pujin grave: dupa primele „rascoale ale orezului” care izbucnesc in august 1918, Japonia este puternic atinsa de depresiunea din 1920-1921 (mai ales prin saderea prejului matasii). in 1923, un cutremur urmat de un incendiu gigantic distruge Tokio §i Yokohama, facand peste 130 000 de victime §i importante pagube. in 1927, Japonia cunoa§te un faliment bancar general, ce provoaca disparijia a numeroase intreprinderi... sau cumpararea lor de marile zaibatsu (astfel firma siderurgica §i textila Suzuki trece sub controlul Mitsui). Pentru a raspunde acestor dificultaji economice, Japonia ezita in anii ’20 intre o politica de democrajie parlamentara §i de expansiune pa§nica sau autoritarism §i militarism.
2 1 7 / A n n ’20
REALISM POLITIC Conform Constitujiei, Japonia are un regim aparent democratic cu un Parlament (Dieta) compus din doua camere: camera Pairilor §i camera Reprezentanjilor, aceasta din urma aleasa prin vot universal (masculin) din 1925. insa imparatul (Tenno) dejine puterea executiva §i mini§trii nu sunt responsabili decat in faja lui. Considerat ca avand o origine divina, el are un mare prestigiu in Jara: regent din 1921, imparatin 1926, Hiro-Hito va juca in aceasta perioada un rol politic §ters. Veritabilele puteri in Jara nu sunt de fapt nici imparatul, nici consiliul sau privat (Genro), nici Parlamentul, ci doua grupuri de presiune foarte puternice: zaibatsu §i armata. Primii controleaza nu numai viaja economica, ci §i presa §i partidele politice care nu sunt de fapt decat ni§te facjiuni legate prin interese personale §i nu prin ideologie: astfel partidul conservator (Seiyukai) depinde de Mitsui, iar cel liberal (M inseito) de Mitsubishi. Alegerile falsificate, corupjia §i asasinatele politice sunt frecvente. Stanga, divizata intre partidul comunist (fondatin 1921) §i mai multe partide socialiste, nu are decat o audienja restransa intr-un proletariat care ramane sub influenja najionalismului militarilor §i paternalismului manifestat de zaibatsu (abia 6% din muncitori membri sindicali in 1928). Armata, de origine rurala, constituie un veritabil Stat in Stat. incarcata de tradijii, ea are legaturi stranse cu numeroase societaji secrete ultra-najionaliste foarte influente §i in viaja politica: Frajia sangelui, Calea imperials, Flamura imperiului... Favorabili unei politici de expansiune teritorialS, militarii sunt nevoiji sa batS in retragere dupa conferinja de la Washington. Susjinute de cercurile de afaceri, guvernele moderate care exercita puterea pana in 1931 practica o politica externa concilianta, rezumandu-se la a incuraja investijiile in strainatate §i a cauta noi pieje comerciale. Aceasta politica liberala este atacata de extrema dreapta najionalista §i militarists, insa criticile nu se refera decat la mijloacele alese, nu §i la principii. Voinja de expansiune ramane, dupa cum o subliniaza in 1927 „planul Tanaka”, un memorandum inaintat imparatului de primul ministru, generalul Tanaka.
218
Aparijia unei Noi Chine (1919-1927) CHINA IN 1919 La Conferinja Pacii, marile puteri occidentale considera in continuare China o Jara „semi-coloniala” unde, in virtutea „tratatelor inegale” semnate in secolul XIX, ele dejin concesiuni teritoriale, zone de influenja, interese economice... China este de altfel in plina anarhie: rasturnat de o revolujie in 1911, regimul imperial fusese inlocuit de o republica condusa in 1912 de Sun Yat-sen, apoi de dictatura militara a lui Yuan Shi-kai din 1913 in 1916, urmata de o veritabila dezmembrare politica §i teritoriala. In 1919, doua guverne pretind ca reprezinta China: cel din Nord, de la Pekin, singurul recunoscut oficial de marile puteri §i cel din Sud, de la Canton. In realitate, cea mai mare parte a Jarii se afla in mainile guvematorilor militari quasiindependenji „dujun-ii” (seniorii razboiului). Aceasta anarhie guvemamentala §i luptele interminabile dintre §efii provinciilor vor cufunda satele in mizerie. Rezulta distmgerea marilor opere colective (digurile), jafuri §i banditism, taxe §i camata, foamete §i exod spre ora§. Insa, in timp ce industria grea (mai pujin minele) este ca §i inexistenta, un sector economic modern se dezvolta in Nordul §i Estul Jarii: avantul industriilor prelucratoare (textila mai ales), al comerjului exterior... Acestea depind inca mult de investijiile straine, insa un capitalism modern chinez incepe sa se dezvolte. Aceasta evolujie economica modifica in aceste regiuni indutriale structurile tradijionale ale societajii. 5n afara maselor rurale, China numara 1500 000 de lucratori in sectoare moderne. O burghezie financiara, industrial^ §i comercianta, inca pujin numeroasa, dar influenta, incepe sa-§i faca auzita vocea. Ca §i o noua „intelighenjia”, alcatuita din universitari, juri§ti, medici (ca Sun Yat-sen), ingineri, ziari§ti, adesea formap in Occident §i atra§i de ideile occidentale, care aspira la o (ransformare profunda a Jarii, contrar vechilor invajaji (mandarinii), tributari tradijiilor confuciene. Aceasta innoire intelectuala se sprijina pe un sentiment najional profund, iar aflarea clauzelor tratatului de la Versailles va provoca in randul studenjilor chinezi o puternica mi§care de protest, punct de pornire a unor schimbari profunde in Jara.
2 1 9 / A ni i ’ 2 0
“MI§CAREA DE LA 4 MAI” 1919 Privita in sensul sau restrans, „mi§carea de la 4 mai” 1919 este un fenomen politic spontan: o mare inanifestajie patriotica a studenjilor la Pekin carora li se alatura burghezia §i lucratorii din industrie, impotriva situajiei umilitoare in care este pusa China de tratatul de la Versailles. Greve, manifestajii, tending de boicot al produselor japoneze se succed in mai-iunie in numeroase ora§e, traducand amploarea nemul|umirii, incat guvernul de la Pekin nu va ratifica tratatul. Moment de de§teptare najionala, mi§carea de la 4 mai este de asemenea o „prima revolujie culturala chineza” in care se contesta morala confunciana (respectul tradiJiei, al stramo§ilor, al ierarhiilor...) in favoarea unei transformari radicale a societatii. Daca masele rurale raman in afara mi§carii, elementele dinamice ale centrelor urbane §i industriale i§i vor continua actiunea in sanul a doua formatiuni politice: Guomindang-ul §i partidul comunist chinez. in intregime reorganizat in octombrie 1919, Guomindang-ul, partid nationalist §i reformator, se sprijina in continuare pe cele „trei principii ale poporului” definite de Sub Yat-sen in 1905; independents, suveranitatea poporului §i bunastare. Avand aderenji in principal in randurile „intelighenjiei” Guomindang-ul prime§te sprijinul financiar al burgheziei, ale carei interese (lupta impotriva imperialismului strain) coincid. La'inceputul anilor ’20, ideile marxiste se propaga printre tinerii intelectuali revolujionari ai mijcarii din 4 mai. Ei vor forma la Shanghai, in iulie 1921, partidul comunist chinez, organizajie fantomatica ce numara 57 de membri reprezentaji la acest prim congres de 12 delegaji printre care Chen Du-xiu (care va deveni secretar general) §i un obscur reprezentant al provinciei Hunan, Mao Zedong.
NATIONAU§TI §1 COMUNI§TI: INITIAL ALIANTA Episodic §ef al guvernului din Canton, conform capriciilor generalilor din Sud, Sun Yat-sen ijji da repede seama ca nu poate realiza singur unitatea Chinei, nici sa o debaraseze de tutela economica a japonezilor §i occidentalilor. El se intoarce atunci spre URSS, singura mare putere care renunfase la „tratatele inegale”, care va triinite la Canton tehnicieni, instructori militari, §i va primi in universitajile sale studenji §i ofijeri chinezi (ca §i de exemplu colonelul Tchang Kai-chek). Aceasta politica faciliteaza apropierea intre Guomindang §i tanarul partid comunist chinez, care nu are inca decat o audienja limitata, (342 membri
220
Iii 1923), insa a carui influenja incepe sa se faca simjita in mediile muncitore§ti aflale in efervescenja (numeroase greve intre 1921 §i 1923). La sfaturile Kominternului, comuni§tii chinezi decid sa adere la Guomindang pentru a grabi revolujia, PCC pastrandu-§i insa propria sa organizajie. Acest Front unit consolideaza regimul de la Canton: la moartea lui Sun Yat-sen in 1925, China de Sud a devenit un stat solid, in timp ce China de Nord ramane dominata de „seniorii razboiului”. Conform dorinjei lui Sun Yat-sen alianja intre naJionali§ti §i comuni§ti va continua dupa moartea sa, insa elementele moderate ale Guomindang-ului devin ingrijorate de marile mi§cari populare din 1925-1926: revolte muncitore§ti impo triva concesiunilor internajionale din Shanghai, Canton §i Hong Kong, formarea de uniuni Jarane§ti impotriva proprietarilor de pamant. Noul §ef al armatei §i guvernului de la Canton, Tchang Kai-chek, va fi omul rupturii.
APOI RUPTURA (1927) In iulie 1926 armatele lui Tchang Ka-chek lanseaza atacul asupra Nordului. Acjiunea lor este puternic susjinuta de un adevarat „razboi revolujionar” dus de Jarani §i muncitori: ace§tia din urma chiar vor alunga trupele nordiste din Shanghai in martie 1927, cu cateva zile inaintea sosirii lui Tchang Kai-chek. Nelini§tit in faja avantului revolujionar, Tchang Kai-chek, care este sprijinit de marea burghezie (el este inrudit prin casatorie cu dejinatorii bancii Soong) rupe brutal cu comuni§tii: pe 12 aprilie 1927, el dezarmeaza milijiile muncitore§ti din Shanghai, dizolva sindicatele §i partidul comunist, ai carui conducatori sunt urmariji §i executaji. Comuni§tii incearca inijial sa se alieze cu aripa stanga a Guomindang-ului, care a format un guvern la Wuhan, insa sunt curand nevoiji sa treaca in clandestinitate. Dupa e§ecul mai multor insurecjii (cea mai importanta fiind „Comuna din Canton”, decembrie 1927), ei se vor replica progresiv in zonele rurale, in cateva „baze ro§ii” constituite in provinciile rurale din Sud. Consolidandu-§i autoritatea asupra armatei najionaliste §i Guomindang-ului, Tchang Kai-chek va realiza intr-un an reunificarea celei mai mari parji a Jarii. invingator in faja comuni§tilor §i a „seniorilor razboiului”, Tchang Kai-chek, in noua sa capitala de la Nankin, este de acum noul om forte al Chinei.
221 /
A n i i ’20
C riza
din
1929
§i D e p r e s iu n e a E co no m ica Capitolul 20 Crahul bursier din octombrie 1929, care se transforma Tntr-o lunga depresiune economics ce va Tntuneca toata perioada anilor '30, se reflecta initial Tn prabu§irea productiei, investitiilor, preturilor §i veniturilor, ca §i a comertului international, dar§i prin Tnmultirea falimentelor §i cre§terea vertiginoasa a §omajului. Daca interpretarea catastrofei este infinit mai grea decat analiza sa, nu exista nici un dubiu ca crahul de pe W all Street ocupa un loc esential in procesul de declan§are a crizei, punfind in evidenta sISbiciunile gestiunii americane, ruinand tot sistemul de credit §i lipsind factorii de decizie de posibilitatea unei reactii eficiente. Din Statele Unite criza se raspande§te Tn lumea Tntreaga Tncepand din 1931, prin intermediul schimburilor comerciale §i financiare. E§ecul realizSrii unei concertari internationale Tnregistrat la Londra Tn 1933 §i incapacitatea responsabililor de a provoca o „reflatie” echilibrata se conjugS pentru a face sa dureze marasmul intr-o lume din ce Tn ce mai dezbinatS §i lasata prada confruntarii nationalismelor.
224
ANALIZA CRIZEI RECULUL PRODUCTIEI §1INVESTITIILOR Criza este in mod esenjial cea a economiilor capitaliste de gestiune liberala. In cea mai mare parte a Jarilor varful crizei este atins in 1932, redresarea fiind dupa aceea mai mult sau mai pujin rapida §i reu§ita, dupa cum o atesta ecarturile indicilor constatate in 1937, inaintea noii crize americane din 1938. Industrie producatoare de bunuri de consum auavut de suferitin general mai mult decat cele producatoare de echipamente. PRODUCTIA IN D U S T R IA L (indice 100 in 1929) 1930 SUA Germania Marea Britanie Franta Italia Japonia
81 88 92 100 92 95
URSS
86 131
1932
1937
54
92
58 83 77 67 98 64 183
116 124 83 100 171 104 424
Marasmul producfiei influenteaza puternic negativ investitiile
EVOLUJIA INVESTITIILOR (in procente din PIB) 1928
1932
1937
SUA Germania
18,4 14,5
9,3 7,5
14,8 17
Marea Britanie Franta Italia
8,9 17,5 16,7
7,3 16,4 13,3
10,6 15,6 18,5
2 2 5 / C riza anilor ’30
SCADEREA PREJURILOR §1 PRABU§IREA COMERTULUI INTERNATIONAL Scaderea prejurilor constituie o alta caracteristica a crizei. intre 1929 §i 19321933 prejurile en gros scad cu 42%, iar prejurile cu amanuntul cu 18,6% in SUA; acela§i fenomen de deflajie se observa in Marea Britanie (recul de 32%, respectiv de 14%), in Germania (recul de 24%, respectiv 21%) sau in Franja (recul de 38%, respectiv 12%). Adaungandu-se scaderii producjiei, caderea prejurilor antreneaza o puternica contracjie a valorii producjiei, de la 30% la 50%, de la caz la caz, (astfel PIB al Statelor Unite scade de la 104 la 56 miliarde de dolari intre 1929 §i 1933). Comerjul internajional se prabu§e§te, urmand o spirala implacabila care va duce la diminuarea de trei ori a valorii schimburilor internajionale intre 1929 §i 1933.
FALIMENTE §1 §OMAJ §omajul cre§te in mod brutal, pentru a depa§i in uncle Jari 15 sau chiar 20% din populajia activa, proporjie considerabila in condijiile unor economii caracterizate de o puternica components rurala mai pujin atinsa de acest flagel social, in SUA, in timp ce numarul falimentelor comerciale §i industriale cre§te de la 22 909 in 1929 la 31 822 in 1932, cel al §omerilor se ridica de la 1,5 la 12 milioane, ceea ce inseamna un sfert din populajia activa (50 de milioane de salariaji civifl) §i aproape o zecime din populajie (126 milioane de locuitori). Criza locurilor de munca este generala in Europa, totu§i cu un impact mai mic in Franja §i Italia faja de Marea Britanie §i Germania.
CONTROVERSA TEORETICA Dezbaterea teoretica asupra cauzelor §i interpretarilor celei mai mari crize a capitalismului modern nu este inchisa, jumatate de secol dupa eveniment. Dimpotriva, marasmul anilor ’70 a dat o noua vigoare acestei confruntari intre §coli diferite. Liberalii au tendinja de a susjine teza unui accident ciclic venind in mod brutal sa deregleze funcjionarea structurilor economice sanatoase in mod fundamental; daca acest accident a dus in consecinja la o depresiune profunda §i durabila, este, din punctul lor de vedere, pentru ca
226
I.ietorii responsabili au pacatuit printr-un exces de intervenjionism prematur §i divordonat, impiedicand astfel insanato§irea (azi am zice „ajustarea”) iudispensabila unei veritabile relansari. In SUA, liberalii curentului Reagan al anilor ’80, pun retrospectiv in discujie nu numai politica New Deal, dintotdeauna condamnata de critica liberala, ci §i inijiativele, in mod obi§nuit considerate tardive §i pmdente, ale pre§edintelui Hoover, mai ales in favoarea menjinerii salariilor, pentm a evita scaderea cererii. Aceasta analiza este evident respinsa in bloc de teoreticienii (departe de a fi cu tojii marxi§ti) care vad dimpotriva in criza din 1929 manifestarea acuta a disfuncjionalitajilor structurale ale capitalismului liberal, Eugene Vargas actualizand in cadml §colii marxiste demonstrajia inijiala oferita de Marx §i Engels asupra invevitabilitajii §i agravarii crizelor in regimul capitalist. Pe un alt plan, se opun acuzatorii sistemului monetar, considerat prea laxist al Gold Exchange Standard (ca Jacques Rueff) §i mo§tenitorii lui Keynes, care situeaza dezechilibrul esenjial mai degrava in aparijia unei distorsiuni intre producjia §i repartijia bunurilor materiale, din cauza unui subconsum relativ. Nu se pune problema de a examina aici toate interpretarile avansate; se poate consulta scurta, dar solida analiza a lui B. Gazier {La Crise de 1929, PUF, Colecjia „Que Sais-je?”), care prive§te dintr-o unica perspective depresiunea anilor ’30 §i criza survenita incepand din 1974-1975. Privilegiind faptele vom observa mai intai ca daca sistemul G old Exchange Standard favorizeaza incontestabil practicile inflajioniste, acestea nu par sa fi afectat deloc prejurile in preajma crizei, in ciuda umflarii excesive a creditelor destinate consumului, mai ales in SUA; pe de alta parte se pare ca criza a distrus sistemul monetar intre 1922 §i 1928 §i nu invers. Pare la fel de bine stabilit (Jacques Nere, La Crise de 1929, Colin) ca cre§terea economica a anilor 1920-1929, cu un ritm anual modest de 3 sau 4% nu permite sa favorizam teza supraproducJiei, in timp ce doua treimi din populajie putea fi considerata ca subnutrita. Putem sesiza in schimb ca, in cadrul unui sistem economic §i financiar greoi §i imperfect reconstruit dupa §ocul distmctiv al marelui razboi, criza din 1929 a revelat un mare decalaj intre modurile de producjie rajionalizate, deja din plin afirmate ca aparjinand secolului XX §i normele de consum pmdente, inca puter nic marcate de mo§tenirea secolului XIX.
r espo n sa biu t At i d e necontestat Trei factori destabilizatori pot fi identificaji: - un consum infranat de permanenja comportamentelor de austeritate §i economisire, mo§teniri ale unei civilizajii mrale ce privea cu suspiciune §i chiar 2 2 7 / C r i z a a n ilo r ’ 30
reprobator facilitate de satisfacjie materials oferite de producjia industrials de masS. Piaja se caracteriza printr-o insuficienjS globalS a puterii de cumparare, rezultat atat al Imbatranirii demografice a Europei occidentale, al sSrSciei relative a jSrSnimii inca numeroase, a lipsurilor in care trSiau §omerii lipsiji de indemnizajii sau avand indemnizajii prea mici, mediocrului nivel general al salariilor muncitorilor, fordismul nereu§ind sa converteascS prea mulji patroni la o politica de acordare a unor salarii ridicate. Slabul dinamism al comerjului internajional se reflecta fSrS echivoc in inerjia generala a piejelor: intre 1913 §i 1928 schimburile internajionale nu cresc decat cu 13% in timp ce producjia cre§te cu 42% in acela§i interval de timp. Recurgerea excesivS la credit pe care o constatSm mai ales in Statele Unite reprezintS in aceste condijii un mijloc de a create cererea anticipand in mod periculos ni§te venituri care nu cresc decat lent; - efortul de investijii al anilor ’20, adeseori remarcabil prin dinamismul sSu, comports riscuri §i dezechilibre, ca §i derapaje financiare. 0 datS reconstrucjia incheiatS, investijiile au rSspuns in general necesitSjilor restructurarii economice antrenate de cea de-a doua revolujie industrials, adicS au privilegiat dezvoltarea utilajelor mai productive in cadrul marilor intreprinderi in detrimentul angajSrii de personal suplimentar (cel pujin temporar), contribuind astfel la menjinerea unei sub-angajSri cronice a forjei de muncS. Prea puternic motivate de cSutarea unei eficacitSji imediate, aceste investijii de modernizare s-au concentrat in mod natural asupra ramurilor pilot (electricitate, petrol, aluminiu, construcjia de automobile) in detrimentul celor vechi (minerit §i textile) ameninjate cu sufocarea financiarS cauzatS pe de o parte de plasamentele bursiere ce capStS un caracter speculativ, pe de alta de riscul penuriei de capital in bran§e ce ocupS inca un loc economic §i social important. In fine, din 1925, in timp ce rata profitului rSmane substanJialS (10% pe an), se constatS o incetinire a efortului de investire, pujin stimulat de plafonarea ritmului dezvoltSrii §i de stagnarea prejurilor de en gros care joacS un rol decisiv in determinarea profitului. Beneficiile nereinvestite in producjie devin atunci disponibile pentru a alimenta circuitul creditului §i speculajiilor bursiere, activitSji ce capStS prin aceasta proporjii nemSsurate §i nelini§titoare. Nu sunt atat bSncile ameri cane, cat intreprinderile §i deJinStorii strSini de capital cei ce au speculat irajional titlurile de valoare ale bursei din Wall Street; - responsabilitSjile gestiunii americane nu pot fi ignorate, chiar daca semne ale „bolii” au apSrut in Europa mult inainte de octombrie 1929 (reviriment bursier in Germania in 1927, Belgia §i Elvejiain 1928, Franja §i Marea Britanie la inceputul lui 1929). In Statele Unite, observatorii avizaji au sesizat pericolele abuzului de credite de consum §i de speculajii bursiere care se profilau la sfar§itul lui 1928. 22 8
Pe de alta parte, dejinatorii celui mai mare poten{ial productiv §i bancherii luinii o data cu incheierea razboiului, SUA, nu au permis partenerilor lor economici sa-§i reconstituie bunastarea pe calea clasica a comerjului exterior. Intr-adevar, protecjionismul american va ramane vigilentin cursul anilor ’20 (tarife vamale medii de 38% a d valorem ), in timp ce menjinerea dolarului la un nivel ridicat (supraevaluare relativa) sporea costul importurilor exprimate in aceasta mare moneda de facturare internaponala. Prin acestea, partenerii Statelor Unite din Europa, Asia, America Latina, se gasesc plasaji pe termen lung in stricta dependent de crediteie pe care bancile americane doreau sau puteau sa le ofere. Or, incepand din 1928, fluxul imprumuturilor externe americane se reduce brutal, caci profiturile rapide §i imediate permise in Wall Street prin speculajii bursiere §i adoptarea unor dobanzi ridicate pe termene scurte au drept efect fixarea capitalurilor disponibile §i chiar aspirarea efectiva a capitalurilor straine. Acest fenomen explica de altfel anterioritatea in timp a dificultajilor bursiere europene §i incheie explicarea mecanismului ce va conduce inevitabil la crahul bursier din octombrie 1929.
Marea Depresiune Economica in Statele Unite CRAHUL DE PE WALL STREET Catastrofa bursiera din octombrie 1929 care pare sa fi surpins observatorii contemporani este consecinja logica a boom-ului speculativ inceput din 1926. Atra§i de perspectiva unor ca§tiguri rapide §i cu atat mai facil de ob{inut cu cat se puteau cumpara acjiuni pe credit (patru cincimi au fost cumparate astfel in 1929), speculatorii se vor inmul{i; reprezentand pana la 6% din populajia ameri cana. fonduri de toate provenienjele (intreprinderi, band, particulari) mai mult sau mai pujin bine canalizate de societaji specializate (investm ents trusts) §i de agenji de bursa (brokers) imping valorile bursiere la o createre exagerata. Rejeaua bancara a Statelor Unite, eterogena §i dezechilibrata (1% din band dejin peste jumatate din sumele depozitate) se dovede§te absolut incap&ila de a stapani aceasta situajie anormala. Volumul imprumuturilor destinate speculajiilor cre§te 2 2 9 / C r i z a a n i l o r '3 0
de la 2,5 miliarde de dolari in 1926 la 6 miliarde in 1929, indicele valorilor bursiere crescand in aceea§i perioada de la 100 la 216. Aceasta cre§tere depa§e§te in mod evident evolujia valorii reale a intreprinderilor, al caror capital sau cifra de afaceri nu au putut create de 2 ori in 3 ani! Dividendele se subjiaza in raport cu valoarea acjiunilor §i aceasta scadere a ratei profitului determina pe capitali§tii avertizaji sa revanda inainte de a fi prea tarziu. La randul sau, guvernul american, ingrijorat de acest exces speculativ favorizeaza cre§terea dobanzilor pe termen scurt: acestea depa§esc pragul „psihologic” de 10%, semanand indoielile in randurile operatorilor bursieri. Anunjul in septembrie 1929 al falimentului holdingului englez Hatry care exploata brevetele Photomaton duce la sporirea neincrederii speculatorilor. Mi§carea de revanzare se amorseaza §i capata repede o alura catastrofica: pe 24 octombrie, „joia neagra”, 12 milioane de acjiuni sunt oferite la vanzare, insa cum cumparatorii nu se ivesc cursul se prabu§e§te ora dupa ora. Intervenjia marilor band americane, in frunte cu Morgan, nu va face decat sa stopeze provizoriu aceasta scadere a valorilor bursiere care i§i va urma cursul inexorabil pana in 1932.
DE LA CRIZA FINANCIARA LA DEPRESIUNEA ECONOMICA In acela§i timp cu distrugerea increderii in prosperitate, crahul a distrus sistemul complex de credit, care era grefat pe bursa din Wall Street §i care constituia in mare parte baza echilibrului economiei americane. Debitorii ce contau pe ca§tiguri bursiere pentru a-§i onora polijele nu vor putea rambursa imprumuturile, chiar reducandu-§i puternic toate celelalte cheltuieli. Creditorii {brokers, bancheri, antreprenori) care acceptasera adesea acjiuni in garanjia imprumuturilor acordate se vad ajun§i in pragul falimentului. in ciuda unei scaderi spectaculoase a ratei dobanzii, creditul, care depinde esenjial de increderea in viitor, nu redemareaza. Capitalurile straine vor migra cu repeziciune spre piejele europene, mai ales spre Paris, pentru o vreme inca la adapost de criza. Toate aceste reacjii converg spre o rarefiere a capitalului banesc disponibil in Statele Unite, fenomen de deflajie ce are drept efect agravarea decalajului dintre pro duce §i consum. Mecanismul de difuzie a crizei in ansamblul economiei este pomit. Supraproducjia agricola provoaca prabu§irea cursului marfurilor alimentare, ducand la ruina fermierii care reprezinta inca 20% din populajia activa. Caderea prejurilor §i reducerea producjiei reflecta reacjiile de adaptare ale intreprinzatorilor confrun23 0
I.iji cu prabu§irea piejelor, mai ales in ce prive§te bunurile menajere de folosinja iudelungata (mobilier, aparate de radio, fonografe, ma§ini de spalat) inainte cumparate pe credit in proporjii ce puteau atinge 80% din prejul de achizijie. Luaji prin surprindere de aceasta brutala criza de deflate, responsabilii Kezervei federate nu au indraznit sa practice o injectare masiva de bani lichizi pentru a provoca o „reflajie” a economiei; fideli ortodoxiei liberate, ei au lasat, dimpotriva, depresiunea financiara sa se agraveze, cel pujin pana in 1931, privand producatorii de capitaluri §i consumatorii de mijloace de plata §i creand astfel condijiile unui marasm durabil al afacerilor. Global, din 1929in 1932, venitul najional al SUA scade, de la 87 la 39 miliarde de dolari, iar investijiile, care reprezentau 15% din PNB scad la 1,5% ipotecand grav viitorul. Comerjul exterior este in egala masura atins, pe masura ce criza se internajionalizeaza. Adoptareain 1930 a tarifului Hawley-Smoot, faji§ prohibitiv, provoaca represalii vamale ce vor dauna exporturilor americane, cu atat mai mult cu cat dolarul ramane o moneda supraevaluata dupa deprecierea lirei sterline in 1931. Prin intinderea sa, profunzime, durata, criza declan§ata in 1923 se transforma intr-o depresiune ce va afecta grav societatea americana.
0 SOCIETATE IN CRIZA Cre§terea brutala a §omajului care insoJe§te contracjia producjiei este semnul cel mai frapant al crizei sociale: 1,5 milioane de §omeri in 1929 (3% din populajia activa) §i 12 milioane in 1932, adica un sfert, fara a lua in considerare un important §omaj parjial insojit de o diminuare a salariilor. Toate paturile sociale sunt atinse in grade diverse. Agricultorii sunt printre cei mai dur afectaji: literalmente ruinaji de prabu§irea cursurilor agricole, ei sunt constran§i sa-§i vanda pamanturile pe un prej de nimic pentru a incerca sa-§i plateasca datoriile. Unii reiau o nostalgica migrajie spre Vest, in cautarea unui iluzoriu paradis californian, care nu este insa mai pujin atins de criza (Vezi Steinbeck, Fructele m anie'i). Saracirea afecteaza §i funcjionarii, membrii profesiunilor liberate, capitali§tii ruinaji (chiar daca unii se imbogajesc pe seama falimentului altora). Nupjialitatea §i natalitatea regreseaza brutal din moment ce viitorul pare sumbru. Instaurarea mizeriei contribuie la agravarea crizei, ducand consumul la nive lul sau cel mai scazut. Se va face simjita o disperare adeseori generatoare de violenja. Va provoca in randurile celor mai con§tienJi o reflecjie asupra bazelor 23 1 / C r i z a a n i l o r ’ 30
unui sistem economic capabil sa treaca a§a de repede de la opulenja cea mai zgomotoasa la mizeria cea mai crunta. El impune in fine responsabililor politici rama^i prea mult timp optimi§ti, cautarea solutiilor adaptate amplorii dezastrului.
de la la
Criza Americana
Criza M ondiala
MECANISMELE PROPAGARII CRIZEI Cu excepjia URSS, lumea intreaga este in grade diferite atinsa in doi ani de criza, cu atat mai u§or cu cat nu regasise de la sfar§itul razboiului un echilibru economic §i social satisfacator. intr-un spajiu prea divizat §i restrans prin izolarea URSS, piaja europeana nu reu§e§te sa se refaca. in Extremul Orient, daca industria japoneza realizeaza un oarecare progres, dificultajile agricole, financiare §i tensiunile sociale sunt quasipermanente. RestuI lumii, cu excepjia dominioanelor britanice este cufundat in subdezvoltare. in aceasta lume nerefacuta dupa razboi cele trei puncte slabe ce caracterizeaza prosperitatea anilor ’20 sunt pretutindeni prezente: criza agricola de supraproducjie relativa insojita de scaderea prejurilor §i veniturilor Jaranimii, criza de suprainvestijii speculative in sectoarele pilot ale industriei, criza financiara, in fine, din moment ce deficitul general al balanjelor de plaji plaseaza economia mondiala in dependenja de creditul american. inca din 1927, o data cu scaderea imprumuturilor americane, primele semne prevestitoare apar in Germania §i Japonia; chiar §i in Franja §i Marea Britanie tendinja bursiera se deterioreaza inca de la inceputul anului 1929. Solidaritatea comerciala §i financiara care leaga intre ele economiile capitaliste este un factor propagator al crizei. Contracjia schimburilor mondiale generata de depresiunea americana afecteaza in special economiile japoneza, britanica §i germana, care depind in proporjie de 15% de comerjul exterior, intre 1929 §i 1932, comerjul mondial scade cu 25% in volum §i cu doua treimi in valoare ca urmare a scaderii prejurilor. Caderea brutala a incasarilor din export (mai ales pentru vanzatorii de produse primare) priveaza cea mai mare parte a Jarilor de resursele necesare plajii im232
(Miilurilor indispensabile §i rambursarii datoriei externe. Agravarea deficitului i-xlcrior provoaca o criza de incredere §i o fuga a capitalurilor care pune monedi'lc najionale In pericol. Prabu§irea creditului internajional vine sa agraveze efectele crizei comer
ETAPE §1ASPECTE ALE DEPRESIUNII MONDIALE Criza atinge inijial economiile germanice mai fragile mai sensibile influenjelor externe §i mai dependente de creditul american. in primavara lui 1931, intr-o Austrie creata din start pujin viabila economic de tratatele de pace, falimentul lui Kredit Anstalt din Viena va antrena prabu§irea intregului sistem bancar austriac. Prin rico§eu, bancile germane foarte implicate in Austria se vad ameninjate la randul lor: in iulie, ca urmare a falimentului lui Danatbank, cancelarul Briining decreteaza inchiderea tuturor bancilor din jara §i izoleaza marea de lumea exterioara. Din Germania criza va cuceri sistemul bancar britanie, care, deja slabit de retragerile americane, a suferit grele pierderi prin crahurile austriac §i german. 0 data cu Londra principalul releu financiar intre SUA §i restul lumii a fost atins. Speculajiile asupra lirei sterline obliga guvernul britanie la randul sau sa abandoneze G old Exchange Standard in septembrie 1931. Sistemul bancar fran cez este subminat la randul sau de devalorizarea lirei, dejinuta in calitate de moneda de rezerva de Banca Franjei. in afara Europei, Japonia, al carei deficit comercial se agraveaza §i ale carei rezerve in lire sterline se depreciaza, sufera o grava hemoragie financiara care o determina sa abandoneze G old Exchange Standard in decembrie 1931.
2 3 3 / C ri z a a n i l o r ’ 3 0
Ca §i in Statele Unite, criza hrSne§te criza. Contracjia generala a piejelor, reducerea producjiei, agravarea rezultantS a §omajului care provoaca o noua scadere a cererii, etc. Economia britanicS deja secStuitS pare in comparajie sa suporte mai bine §ocul depresiunii decat cea germana, foarte rajionalizata §i dinamicS in cursul anilor ’20, sau decat cea japoneza, exagerat de dependents de exterior pentru aprovizionare ca §i pentru debu§euri. Economia franceza mai pujin dependents de piaja intemaJionalS a mSrfurilor §i capitalurilor a fost atinsS mai tarziu §i fSrS indoialS mai pujin brutal, dar mai durabil decat altele. JSrile subdezvoltate deja vulnerable la cele mai mici schimbSri conjuncturale se vad ruinate de prSbu§irea prejurilor produselor primare ale cSror stocuri se acumuleazS in mod periculos. in cinci ani, din 1929 in 1933, depresiunea a distrus cei trei piloni principali ai economiei mondiale: producjia, circulajia intemaJionalS de mSrfuri §i capital, sis temul monetar internajional.
POLITICI PUJIN EFICIENTE DE LUPTA IMPOTRIVA CRIZEI Profunzimea §i mai ales durata excepJionalS a crizei au constrans statele, chiar §i pe cele mai liberale, sS intervina incercand sS limiteze revagiile econo mice §i sociale. Ele au experimental succesiv sau alternativ cele douS tipuri de politics foarte diferite: - Deflajia, practicatS mai ales in Germania §i in Franja panS in 1935, parea mai conforms ortodoxiei liberale. Puternic ata§atS apSrSrii monedei, aceastS politics implies menjinerea echilibrului bugetar prin reducerea cheltuielilor publice §i, pe de altS parte, stabilirea balanjei comerciale printr-o scSdere a prejurilor de revenire favorabilS exporturilor, insS obJinutS printr-o scSdere drasticS a sala riilor, considerata ca fiind normals intr-o perioadS de §omaj puternic. Experimentarea ei a dus repede la e§ec. Criza scSzand incasSrile statului, insS mSrindu-i indatoririle (indemnizajii de §omaj), sindicatele opunandu-se scaderii salariilor, cele lake Jari aparandifcsi pozijiile comerciale prin devalorizare monetarS §i protecjionism, deflajia nu a reu§it decat sS adanceascS o depresiune deja generatS de insuficienja monedei §i creditului. - Relansarea economiei presupunea dimpotrivS cre§terea cheltuielilor statului (pentru a finanja marile lucrSri, indemnizajiile de §omaj §i a ajuta intreprinderile) §i deci acceptarea deficitului bugetar, insS de asemenea devalorizarea monedei pentru a stimula exporturile. PreconizatS de Keynes, adoptatS inijial de 234
Marea Britanie, apoi de SUA (New Deal), Franja in perioada Frontului popular, (ierniania hitlerista, aceasta politica a permis o relansare economica parjiala, l.ira insa a rezolva toate problemele crizei, poate cu excepfia Suediei. In acest timp, pentru a-§i desfa§ura politica economica, Statul s-a dotat pretutindeni cu mijloace de acjiune sporite: - indirect, prin favorizarea concentrarii intreprinderilor (prin subvenjii §i deijrevari fiscale) adeseori pentm a simplifica controlul, mai u§or de efectuat asupra catorva carteluri decat a unei multitudini de mici intreprinderi dispersate; - direct, dezvoltand sectoml public prin najionalizarea unor activitaji esen(iale: band, energie, transporturi, informajii, uneori intreprinderi industriale (arma ment in Franja, siderurgice in Germania).
0 AUTARHIE PERICULOASA A ECONOMIEI MONDIALE E§ecul conferinjei economice mondiale de la Londra din iunie-iulie 1933, care incerca sa gaseasca o solujie internajionala crizei, demonstreaza forja egoismelor najionale. Va fi de acum inainte imposibil de impiedicat cre§terea protecjionismului §i disolujia lui G old Exchange Standard, fiecare stat injelegand sa duca numai politica propriilor interese. Doua grupe de Jari se opun din ce in ce mai faji§: - „Jarile bogate”, SUA, Marea Britanie, Franja dejinand aur (80% din stocurile mondiale) §i controland pieje privilegiate, mai ales marile imperii coloniale; - „Jarile sarace”, Germania, Japonia, Italia, greu indatorate, lipsite de aur §i fara mari posesiuni externe, gasindu-se limitate la folosirea propriilor resurse, insuficiente pentm a combate depresiunea. De partea „Jarilor bogate”, Statele Unite, care protejeaza vasta lor piaja intema, ijji inmuljesc in paralel acordurile cu statele continentului american, ale caror monede urmeaza in 1934 politica de devalorizare a dolarului. Marea Britanie, odata cu devalorizarea lirei in 1931, se afla la carma unei zone a lirei sterline, constituita din Jarile ce decid sa-§i alinieze cursul monedei cu cel al devizelor britanice (Commonwealth, Jarile iberice §i scandinaveVin 1932, Marea Britanie rape cu tradijia sa de liberalism comercial, instaurand, prin acordurile de la Ottawa, un sistem de taxe vamale preferenjiale cu imperiul sau/FranJa, in 1933, i.i inijiativa formarii unui „bloc al aurului” cu Jarile europene ce refuzasera sa-§i 23 5 / C r i z a a n i l o r ’ 30
devalorizeze moneda. In fa{a e§ecului acestei optiuni deflat.ioni.ste, ea se va replia in imperiul sau cu care va constitui o zona a francului, sudata prin legaturi financiare §i comerciale. Devalorizarile succesive ale francului, incepand cu 1936, vor face referire la lira sterlina, demonstrand legaturile existente intre cele doua zone. Grajie atuurilor lor economice aceste „Jari bogate" au putut sa amortizeze efectele depresiunii. In ce le prive§te, „|arile sarace” sunt supuse unor puternice tensiuni care vor duce la instaurarea unor regiuni autoritare al caror nationalism expansionist este exacerbat de dificultajile economice. Solujia autarhica ce impune un dirijism riguros, un protectionism §i un control al schimburilor fara fisuri, nu este suficienta pentm a depa§i criza: ea cere o baza teritoriala largita §i prepara razboiul de cucerire. Teritoriile controlate sunt supuse unui sever control economic. Astfel, incepand din 1938, se constituie o zona a marcii in Europa centrala, care intre{ine relafii privilegiate cu Japonia §i Italia, doua state al caror expansionism teritorial (Manciuria, Etiopia) este la fel de agresiv. Cum, pe de alta parte, URSS nu reu§e§te sa rupa izolarea in care se afla, lumea sfar§itului anilor ’30 se gase§te compartimentata in zone monetare §i comerciale ce devin progresiv blocuri rivale angajate intr-un veritabil razboi economic. In timp ce, dupa unele semne de relansare, o noua cadere se pro duce in 1937, cursa inarmarilor se impune drept un mijloc eficace de a resorbi aceasta noua criza mondiala, ceea ce va pune omenirea in pericol.
236
R o o sevelt §i P olitica „N e w D eal ” Capitolul 21 Intre 1929 §i 1932, agravarea crizei duce la e§ecul administratiei republicane conduse de pre§edintele Herbert Hoover. Noul pre§edinte ales in noiembrie 1932, Franklin D. Roosevelt, fire voluntara §i pragmatica, §tie sa inspire incredere americanilor, angajandu-se sa combata criza printr-un interventionism moderat al statului federal in materie economica §i sociala, insa refuzand sa se inchisteze intr-un program constrangator. In consecinta, trei mari pachete de masuri sunt luate intre 1933 §i 1938: tentativelor initiate de reforme structurale ce sunt invalidate in 1935 de judecatorii conservatori ai Curtii Supreme le succed masuri sociale de relansare specific keynes-iene. Daca, in preajma razboiului, bilantul global al experientei este contradictoriu, cel putin New Deal a reu§it sS reconcilieze o societate americana destramata de criza §i sa defineasca un nou echilibru al puterilor, politice dar §i economice §i sociale, care prefigureaza o redefinire a democratiei americane.
237 / C
riza a n il o r ’ 3 0
G eneza
politicii
„N e w D ea l ”
E§ECUL REPUBLICANILOR In primavara lui 1933, SUA ating punctul de jos al depresiunii. Din 1929 PNB american a scazut de la 104,4 la 56 miliarde de dolari, prejurile de en gros au scazut cu 42%, jumatate din band au dat faliment, iar §omajul a crescut pana la a afecta intre o cincime §i un sfert din populajia activa. Daca sinuciderile oamenilor de afaceri ruinaji au zguduit opinia publica, mortalitatea new york-eza din cauza malnutrijiei nu a fost mai pujin tragica intr-o Jara ce se credea harazita unei ere a prosperitajii durabile. Spiritele sunt rava§ite de acest faliment general §i nu mai cred intr-un sistem a carui incoerenja John Steinbeck o rezuma astfel in Fructele m a n ie i: “O am enii care au ofe rit lu m ii noile fructe sunt incapabili sa creeze un sistem gra(ie caruia aceste fructe sa poata fi m ancate. Ia r acest e§ec planeaza ca o cat astro fa asupra intregii (ari." Administrajia republicana s-a dovedit incapabila sa stopeze mecanismele agravarii crizei, nu pentru ca ar fi ramas pasiva in faja evenimentelor, ci pentru ca masurile luate traduc o politica ezitanta, neindemanatica §i in final ineficienta. Pre§edintele Herbert Hoover nu a ezitat sa susjina cererea interna, a preconizat menjinerea salariilor impotriva opiniei patronatului §i experienjei constante a crizelor precedente; s-a descurcat in faja unui deficit bugetar important §i a §tiut sa reziste presiunilor corporatiste ale §efilor de intreprinderi dornici sa preia controlul asupra ramurii respective de activitate §i sa reduca producjia pentru a menjine prejurile; a amorsat o politica de susjinere a cursului produselor agricole, a angajat un program de mari lucrari pentru a lupta impotriva §omajului §i a creatin 1932 R econstruction Finance C orporation pentru a veni in ajutorul intreprinderilor aflate in dificultate. Este adevarat ca eficacitatea acestor masuri a fost rapid compromisa de lipsa de mijloace financiare caci, in acela§i timp, sistemul Rezervei federate se abjinea sa injecteze bani lichizi intr-o eco nomic din ce in ce mai lipsita de lichiditaji ca urmare a consecinjelor deflajioniste ale crahului bursier. Faja de exterior, pre§edintele Hoover a facut concesii mediilor industriale din Est prin tariful vamal Hawley-Smoot din 1930: acest nationalism comercial este raspunzator de o puternica contracjie a schimburilor internajionale §i de raspan238
illrtM crizei in lume; in 1931 „moratoriul Hoover”, care suspends plata datoriilor lulrrstatale prezintS inconvenientul de a nu dura decat un an §i de a nu accepta h'Harea automata a reglementSrii reparajiilor germane de rarnbursarea datoriilor de razboi. Aceasta politica a jumStSjilor de masura se condamna singurS la ineficienJS !>i la lipsa de susjinere din partea opiniei publice. Declarajiile optimiste ale preV'dintelui despre reintoarcerea apropiatS a prosperitSjii sunt dezminjite din ce in ce mai categoric de realitate; decepjia este insoJitS de lipsa de injelegere a mediilor najionaliste americane atunci cand pre§edintele ia in 1932 inijiativa unei conferinje economice internajionale, ce se va Jine la Londra in 1933, insa va e§ua rapid; mania se va manifesta in fine cand armata va deschide focul asupra unei manifestajii a veteranilor din Primul Razboi mondial, veniji sa cearS primirea indemnizajiilor promise in epoca prospera precedents. Impopularitatea politicii republicane pe fondul crizei generalizate a facilitat in mare masura victoria candidatului democrat F. D. Roosevelt la alegerile prezidenjiale din noiembrie 1932.
LANSAREA POLITICII NEW DEAL (1932-1933) In discursul pronunjat la convenjia democrats de la Chicago, pe 2 iulie 1932, Roosevelt va lansa ideea unui N ew Deal, formulS imprumutatS de la scriitorul Stuart Chase. CandidatuI democrat ce o va prelua o insoJe§te de un angajament personal care se vrea mobilizator: “ Va chem, §i m a angajez eu insumi, sa realizam o „n o u a im par(ire a cdr(ilor" pentru p o p o ru l am erican. Ca to li cei de fa(a sa fim n o i in lin e p rofe(ii u nei n o i ordini, a com peten[ei §i c u ra ju lu i Este m a i m u lt decat o cam panie politica, este o chem are sub arm e." DacS voinja de a acjiona impotriva crizei este evidentS, ea nu se sprijinS inca pe nici un program precis. Aceasta corespunde pragmatismului noului pre§edinte, om politic experimental, abil tactician, insS mai inainte de toate intuitiv §i prea pujin ata§at marilor construcjii ideologice. Personajul lui Roosevelt consti tuie el insu§i un simbol al luptei victorioase impotriva adversitSjii soartei, prin fermitatea exemplars de care a dat dovadS pentru a surmonta handicapurile pe care i le-a provocat poliomielita. La F. D. Roosevelt pragmatismul este dublat de o voinjS energies ce consolideaza credinja sa protestantS. Ca guvernator al statului New York din 1928, noul pre§edinte a §tiut, de altfel, sa dea exemplul unei lupte eficace impotriva §omajului. 2 3 9 / C r i z a a n i l o r ’ 30
Acest om de acjiune, mai degraba practician decat teoretician, s-a inconjurat, in plus, cu o echipa de consilieri (brain trust) perfect eterogena, recrutata din mediile universitare de la Harvard §i Columbia, ceea ce nu faciliteaza defmirea unei linii politice clare §i univoce. Unii, calificaji drept „planificatori” (planers) sunt convin§i asupra necesitajii de a opera reforme structurale §i nu sunt in toate cazurile gata sa accepte costul social pe care-1 implica libeml joc al forjelor economice pentm a scoate Jara din criza; aljii, dimpotriva, „conjuncturi§tii” {spenders) estimeaza ca pentru ie§irea din criza va fi suficienta sporirea masiva a puterii de cumparare ce va permite redresarea producjiei. Cat despre influenja lui J. M. Keynes, chiar daca nu trebuie ignorata, trebuie sa i se acorde un loc limitat: marele economist britanie 1-a intalnit pe pre§edintele Roosevelt in 1934, insa teoriile sale aveau prea pujine §anse sa convinga un interlocutor pujin dispus sa acorde credit acestui gen de speculajii. Mai trebuie spus ca lucrarea lui Keynes Teoria generala... nu era inca definitivata (ea datand din 1936) §i ca pre§edintele Roosevelt a fost intotdeauna reticent faja de practica deficitului bugetar, care juca un rol fundamental in schema keynes-iana. Masurile inijiale ale New Deal au fost pregatite in cursul iernii 1932-1933, inaintea instalarii efective a nqii echipe democrate la Casa Alba, care nu s-a petrecut decat in martie 1933/Ele se bazeaza pe un compromis intre cele doua tendinje principale ale brain trust-ului §i se ordoneaza in juml a doua orientari principale. Este vorba mai intai de,a scoate cat mai repede Jara din criza printr-o ' energica relansare economica: aceasta implica o injectare de credite publice pentm a reamorsa pompa {pum p p rim in g) cu prejul unui deficit bugetar provizoriu care va fi recuperat ulterior grajie resurselor fiscale furnizate de relansarea economica. Aceasta acjiune conjuncturala trebuie insojita de o Igforma structurala a capitalismului american,, vizand sa supuna strategia economica a marilor trusturijnevoilor najionale pentru a objine o mai echitabila repartizare a venitu rilor §i bogajiei intre diferijii agenji ai viejii economice §i sociale. Astfel economia americana relansata de impulsul objinut prin deficit spending i§i va putea relua mersul inainte prin forje proprii, §i fara a risca, ca in 1929, un nou blocaj dramatic intre producjie §i consum. Con§tienJi de necesitatea de a mobiliza o populajie traumatizata de criza §i decepjionata de republicani, insa pujin dornica de a bulversa capitalismul american, inijiatorii politicii New Deal au cautat in mod esenjial sa salveze sistemul liberei inijiative afectat de criza, printr-o intervenjie pragmatica §i limitata a Statului. Incertitudinile §i limitele proiectului inijial explica unele ezitari §i incoerenje in aplicare. 240
PRIMUL PACHET DE MASURI (1933-1934) Este fara indoiala inutil a cauta ordonarea masurilor ce compun New Deal intr-un ansamblu logic §i stabil; este chiar hazardat a voi sa identifici pachetele de masuri succesive ca formand un ansamblu in care fiecare ar prezenta o coerenja specifica in raport cu altele. Trebuie in primul rand rejinuta voinja de a acjiona impotriva crizei, care se manifesta inca din primele „o suta de zile” ale mandatului lui Roosevelt prin adoptarea a 16 legi ce reorganizeaza viaja economica a Statelor Unite printr-o politica de concertare intre statul federal §i diferitele forje economice §i sociale. ^ ) - Masurile financiare §i monetare se impuneau de urgenja, caci, in martie 1933, economia se gasea aproape complet lipsita de lichiditaji. Era vorba deci de a readuce increderea prin restabilirea unei circulajii monetare normale, favorizand totu§i o inflajie moderata pentru a combate depresiunea §i profitand de aceasta operajiune pentru a reorganiza un aparat financiar caruia criza i-a demonstrat insuficienja. Davalorizarea dolarului este oficializata pe 30 ianuarie 1934 prin G old Reserve Act, dupa mai multe luni de flotare controlata a monedei americane; noul curs oficial al aurului, 35 de dolari pentru o uncie de 31,1 grame, echivaleaza unei devalorizari cu 41% §i permite cre§terea circulajiei bane§ti cu o cincime. Este vorba, deci, de o politica voluntara de dirijism monetar care nu venea sa raspunda unor mi§cari speculative indreptate impotriva dolarului, ci viza sa creeze o u§oara inflajie necesara relansarii, scazand povara datoriilor §i favorizand exportul produselor americane. Banking Act din iunie 1933 permite un control mai strict al organismelor financiare §i stabile§te o clara distincjie intre bancile de depuneri pentru credite pe termen scurt §i bancile de afaceri pentm imprumuturile pe termen lung, nici o banca neavand voie sa dejina participari directe in intreprinderi. Un sistem de asigurari este instaurat pentru a garanta depunerile dejinatorilor de conturi mici §i mijlocii, ale caror economii alimenteaza aproape jumatate din depunerile bancare. In iunie 1934 este creat un sistem de supraveghere a tranzacjiilor bursiere care va limita posibilitatea de a specula pe credit. Politica agricola conceputa de Henry Wallace cauta sa readuca fermierii, principalele victime ale crizei, la un nivel decent de trai, grajie unei urcari a pre jurilor agricole. A g ricu ltu ra l A d justm ent Act, din mai 1933, constituie elementul central al unui dispozitiv ce combina cele doua tipuri de acjiuni. E vorba de a reduce strivitoarele sarcini ale datoriilor rurale prin punerea la punct a unui sistem de credit adaptat posibilitajilor de rambursare ale fermierilor; pe scurta durata 2 4 1 / C r i z a a n i l o r ’ 30
>
administrajia se substituie debitorilor mai defavorizaji, apoi se vor asigura credite cu dobanzi reduse (4,5% pe an) §i cu termene prelungite de rambursare. in paralel se incurajeaza scaderea producjiei pentru a crea o penurie relativa de produse agricole favorabila cre§terii cursurilor; sunt acordate indemnizajii pentru distrugerea stocurilor existente, apoi prime pentru agricultorii ce se angajeaza sa§i diminueze producjia. C om m odity Credit C orporation devine organismul central de gestionare a politicii de sprijinire a prejurilor agricole. % -Politica industrial^ elaborata de Richard Tugwell (un „planificator”) §i aplicata intr-o maniera spectaculoasa de Hugh Johnson constituie in mod cert aspectul cel mai novator al acestui prim pachet de masuri al noii „imparjiri a carjilor”. N atio n al Industrial Recovery Act (NIRA) din 16 iunie 1933 vrea de fapt sa reglementeze colaborarea intre stat §i intreprinderi pentru a concerta obiectivele luptei impotriva crizei. Pentru a stopa dezastruoasa cadere a prejurilor §i profiturilor inceputa in 1929, coduri ale concurenjei loiale sunt propuse intreprinderilor din aceea§i ramura in vederea armonizarii condijiilor de producjie. Este deci o inchidere intre paranteze a tradijiei americane de vigilenja anti-trust, din moment ce codurile concurenjei conduc la un gen de cartelizare corporatista a industriei americane. Adeziunea la coduri devine chiar un criteriu de civism in lupta contra crizei: statul i§i rezerva sprijinul numai intreprinderilor semnatare, ale caror produse sunt de altfel semnalate publicului prin desenul unui vultur albastm insojit de menjiunea „W e do o u r p a rt" (“§i noi ne aducem contribujia”). in contrapartida acestor avantaje economice NIRA are §i importante clauze sociale: durata saptamanii de lucru este fixata intre 35 §i 40 de ore in funcjie de ramura de activitate, cu stabilirea unui salariu orar minim, in vederea susjinerii puterii de cumparare a muncitorilor. in plus, textul repune in discujie individualismul in materie economica §i sociala, caci invita pe salariaji sa desemneze delegaji insarcinaji sa negocieze cu patronatul convenjii colective unde vor fi precizate condijiile de lucru. Lupta impotriva flagelului §omajului prelunge§te politica sociala a NIRA. Statul deschide credite pentru folosirea §omerilor in lucrari de utilitate publica, dintre care amenajarea vaii Tennessee in cadrul Tennessee Valley Authority este exemplul cel mai celebru. Era vorba de un ambijios program de renovare a unei zone rurale in mod special afectata §i degradata de criza. Planul prevedea o reimpadurire a versanjilor supu§i eroziunii, ca §i construirea unei serii de hidrocentrale pentru a regulariza cursul fluviului §i produce energie electrica sub responsabilitatea statului. Ulterior in vale se vor stabili activitaji industriale, implinind visul rooseveltian al unei civilizajii mrale modernizate, insa stabilizate §i ocrotite. 242
r sic in mod evident §i o experienja de geografie voluntara care se inscrie in cadrele unei politici de amenajare a teritoriului.
ANALIZA „PRIMULUI NEW DEAL” Punctele slabe §i incoerenjele acestui prim pachet de masuri se pot observa la o examinare sumara. Asocierea masurilor inflajioniste (cre§terea masei mone tare, susjinerea prejurilor §i veniturilor) cu incitarea la reducerea producjiei agri cole §i industriale nu pare prea coerenta. Este chiar vorba de o problema morala §ocanta in opjiunea deliberate a reducerii producjiei agricole in timp ce dezmo§tenijii sufera de inanijie; cre§terea prejurilor agricole apasa asupra consumatorilor §i duce la un profit inegal al fermierilor. Masurile angajate au dus adesea lipsa de mijloace. Prea ortodox pentru a accepta prea puternice deficite bugetare, pre§edintele Roosevelt se condamna la a gestiona penuria in absenja \\\m clare relansari economice care ar fi necesitat mijloace financiare importante^Tipsa de adeziune a marilor trusturi industriale a limitatin egala masura importanja NIRA. Astfel, firma Ford nu a semnat niciodata codul ce privea industria automobilului §i, intr-o maniera generala, patronatul a denaturat spiritul NIRA, straduindu-se sa disocieze avantajele economice de contrapartida lor sociala. in acest timp, din 1934, unele semne marcheaza oprirea procesului depresiunii: prejurile reincep sa urce, venitul najional a crescut cu 20% intr-un an (pornind, e adevarat, de la un nivel foarte scazut) §i, chiar daca raman inca 11 mili oane de §omeri, numarul locurilor de munca reincepe sa creasca. increderea in viitor reapare.
Avatarurile Ne w D eal -ului PRIMA REORIENTARE A NEW DEAL-ULUI (1935) Remanierea politicii New Deal se impune ca o necesitate dupa criza anului 1935, care vede Curtea suprema invalidand cea mai mare parte a masurilor luate in primele o suta de zile, in timp ce in toata Jara politicienii demagogi fac tapaj denunjand limitele politicii democrate. 2 4 3 / C r i z a a n i l o r ’ 30
“ PRIMUL NEW DEAL” IN CIFRE Bugetele federate (in miliarde dolari) 1929
1930
Incasari
3,8
Cheltuieli
2,7 4
2,6 4
Sold
6,5
1935 +1,2 -1 ,3 - 2 ,5
Comertul exterior al SUA (in milioane de dolari) 1929
1933
19 3 5
Exporturi
5 241
4 399,4
+841,6
Importuri
1 675
1 449,5
+225,5
Sold
2 282,9
2 047,5
+235,4
Produsul national SUA (in miliarde de dolari) 1929
1933
1935
104
56
72
1929
1933
1935
100
69
87
1929
1933
1935
100
79
97
Productia industriala (in indice)
Salariul orar (in indice)
Numarul somerilor 1929 In milioane In procente din populajia activa
244
1,5 3,1%
1933 12,6 25,2%
1935 10,2 19,9%
La originea acestor critici emanand din zone diverse ale opiniei publice trebuie sa avem in vedere punctele slabe ale primului New Deal care alimenIcazS nemuljumirea a numeroase grupuri sociale cSrora liberalismul rooseveltian Ic-a redat puternice mijloace de expresie. Sindicalismul revigorat prin clauzele sociale ale NIRA (al caror celebru paragraf 7 iegalizeazS existenja sindicatelor) organizeazS greve la Minneapolis, Toledo, San Francisco... care ingrijoreazS prin caracteml lor revolujionar opinia publics moderatS. In timp ce sindicatele denunjS cu putere concesiunile fScute patronatului acuzat de a redistribui cSrJile jocului in favoarea sa cu ocazia acestei „noi done” (care este sensul propriu al expresiei N ew D eal), oamenii de afaceri apropiaji de partidul republican il acuzS dim potriva pe Roosevelt de a duce o politica dirijistS de inspirajie socialists. Aceste medii, influente mai ales in presa de mare tiraj, due o activa campanie impotriva politicii economice §i sociale democrate. Ei vor gSsi in prestigioasa institujie care este Curtea suprema a Statelor Unite un redutabil instmment de lupta impotriva New Deal. Judecatorii numiji de administrajia republicana in anii ’20 estimeazS ca puterea federalS a depS§it drepturile sale constitutional in materie de reglementare: nu va trebui mai mult pentru a anula dispozijiile NIRA (27 mai 1935) apoi ale legii agricole (AAA, 6 ianuarie 1936). Aceasta invalidare fiind fara drept de apel, totul trebuie luat de la capat. In paralel, politicieni demagogi se ocupS de a trage profit de pe urma insatisfacjiei §i credulitajii oamenilor simpli; promijand tuturor bunastarea materials, ei vor cuceri o audienjS popularS ce reprezintS o ameninjare serioasS pentru majo ritatea democrats in perspectiva alegerilor prezidenjiale din 1936. In Sud, guvernatorul Louisianei, Huey Long, susjinut de bancherul Mellon, promite un venit minim §i pensii de bStraneJe, fSrS insa a explica cum va proceda. La Detroit, ora§ devastat de crizS, pSrintele Coughlin denunJS plutocrajia de pe Wall Street §i invocS in predicile sale un corporatism autoritar sprijinit de BisericS. In California, doctorul Townsend preconizeazS pensiile de bStraneJe, subliniind cS New Deal-ul nu se preocupS decat de tineri §i de §omeri. Luand act de nSmirea celor mai multe din reformele structural ale „primului New Deal”, constatand imposibilitatea de a stabili durabil o concertare fructuoasS intre stat §i mediile de afaceri §i, pe de altS parte, preocupat de a trage scaunul de sub picioare demagogilor, Roosevelt se angajeazS intr-o politics mai atentS la sfaturile spender-ilor din brain trust-ul innoit cu oameni ca Mariner Eccles sau Felix Frankfurter, favorabili unei viguroase relansSri economice prin metode bugetare (deficit spending) §i unei redistribuiri mai indrSzneJe a veniturilor in favoarea celor dezmo§teniJi. Roosevelt se va hotari sS promoveze in viitor cu prioritate o mai mare echitate in materia veniturilor, cu riscul de a intro2 4 5 / C r i z a a n i l o r ’ 30
m duce mecanisme redistributive pana atunci refuzate ca fiind contrare liberalismului ortodox. Inca din anul 1935, mai multe masuri vor reflecta aceasta noua orientare sociala ce va anunja Statul Providential. Cateva texte se situeaza in continuitatea lui 1933: sistemul Rezervei federate capata puteri sporite de control asupra marilor band, principalele companii de servicii publice ce asigura distribujia apei, gazului sau electricitajii i§i vad tarifele strans supravegheate. Un mare impuls este dat sindicalismului prin W agner A ct, care va relua, mai explicit, 1clauzele din NIRA; un N a tio n a l L a b o r R elation B o a rd da statului puterea de arbitraj §i control in materia libertajii sindicate §i a convenjiilor colective. Poli tica luptei impotriva §omajului devine §i mai activa odata cu crearea W ork Progress A dm inistra tion , condusa de Harry Hopkins, un apropiat al pre§edintelui, §i dotata cu 5 miliarde de dolari de statul federal, in timp ce N a tio n a l Youth A d m inistratio n permite sa fie folosiji in munci intelectuale 750 000 tineri absolvenji fara lucru. Pe durate limitate, statul va folosi in diferite organisme zece milioane de §omeri remuneraji pentru o munca §i nu redu§i la a beneficia de o indemnizajie umilitoare. Mai mult, in august 1935, S ocial Security Act insti tute un sistem de asigurari impotriva §omajului, batranejii §i invaliditajii, dand o lovitura decisiva principiilor individualismului, din moment ce se vad recunoscute pentru prima oara in SUA drepturile sociale ale individului. Statul finanjeaza cu largheje aceasta politica sociala cu prejul unui mare deficit bugetar (3,5 miliarde de dolari in 1936), in ciuda cre§terii fiscalitajii asupra succesiunilor §i veniturilor ridicate.
UN „AL TREILEA NEW DEAL” , SUB INFLUENTA LUI KEYNES (1938) In 1938, un nou pachet de masuri vine sa sublinieze o data in plus pragmatismul lui Roosevelt, triumfal reales in 1936, ca urmare a reformelor sociale angajate in 1935 §i pe o platforma electorala impregnate de idei progresiste. Masurile adoptate vizeaza combaterea declinului economic inregistrat la finele lui 1937, §i cel pujin partial imputabil administrajiei prea timorate a echipei prezidenjiale. in vara lui 1937, cajiva din principalii indicatori ai viejii economice i§i reating nivelul din 1929: producjia evktenjiata in PIB egala acest nivel, consumul casnic il depa§ea cu 10%, creditul redemarase, semn al revenirii increderii, antrenand o reluare a investijiilor. insa ramaneau 7,5 milioane de §omeri, desigur asistaji social, insa nu mai pujin o dovada dureroasa a insuficienjei relansarii economice, insa, 246
guvernul, temandu-se de inflajie (in timp ce prejurile bunurilor de consum nu au matins inca nivelul din 1929) §i dorind o intoarcere grabnica la echilibru bugetar, va reduce substantial sprijinul acordat economiei. Imediat producjia se va prabu§i, iar §omajul va urea din nou in cateva saptamni de la 13,8 la 18,7% din populajia activa: este evident ca economia americana nu a reu§it sa-§i asigure o cre§tere autonoma. Anul 1938 inregistreaza o noua deschidere, asupra unor masuri de relansare economica influenjate de metodele lui Keynes: largi cheltuieli bugetare (defi citul va atinge 4 miliarde de dolari) in special pentru finanjarea construcjiei de locuinje, §i o indrazneaja politica de susjinere a puterii de cumparare printr-o legislajie a muncii favorabila cre§terii salariilor, ca §i printr-o mai buna indemnizare a mediilor ce prezinta riscuri sociale. Aceasta politica implica un control mai strict al marilor societaji. In total, un ultim pachet de masuri ce se situeaza in continuitatea inspirajiei N ew D eal-urilor incepand inca din 1933, dar care datoreaza keynes-ianismului mai marea sa coerenja. Putem considera ca politica New Deal se incheie in 1938, in momentul in care iminenja razboiului acapareaza atenjia conducatorilor §i ofera, prin mijlocul indirect al reinarmarii, o posibilitate noua de ie§ire din criza.
B ilantul Ne w D eal -ului REZULTATE ECONOMICE INEGALE Tabloul recapitulativ al principalelor rezultate statistice arata ca pe plan cantitativ este vorba mai degraba de sjtabilizare, decat de cre§tere: venitul najio nal, parametru sintetic al bilanjului cantitativ, nu a atins inca in 1939 nivelul sau din 1929. Aceasta constatare a unui e§ec relativ nu poate duce, totu§i, la o blamare a New Deal-ului, care a asigurat economiei americane incontestabile progrese calitative. Politica marilor investijii publice angajata din 1933 a ameliorat considerabil infrastructura Jarii: amenajarea vaii Tennessee, electrificarea satelor, modernizarea rejelei rutiere §i a echipamentelor portuare. Repartijia populajiei active intre marile sectoare de activitate arata o scadere numerica a lucratorilor agricoli in profitul sectorului terjiar, pusa in evidenja mai ales de cre§terea
2 4 7 / C r i z a a n i l o r ’ 30
numarului funcjionarilor, care va ajunge de la 600 000 la 950 000 in §apte ani. Cre§terea productivitajii muncii cu 22% in zece ani, constituie in mod cert semnul cel mai incurajator in ce prive§te viitorul, pentru ca va demonstra in timpul razboiului ca bazele eficacitajii economice unanim recunoscute fac parte din „arsenalul democrajiilor”. Marile intreprinderi, din ce in ce mai strans integrate in puternice grupuri financiare (primele opt ca importanja, in frunte cu Morgan, controleaza majoritar primele 250 de societaji americane) contribuie esenjial la aceasta regasire a eficacitajii; ele i§i reorganizeaza gestionarea acordand o mai mare importanta tehnostmcturii §i „management”-ului, tendinja ce se va confirma dupa 1945.
O SOCIETATE IN CURS DE RECONCILIERE Reconcilierea societajii americane cu ea insa§i ii va asigura in final reu§ita in faja tensiunilor alimentate de criza §i chiar de unele masuri ale New Deal-ului. Cadrul demografic al societajii americane inregistreaza o stabilizare relativa prin stoparea imigrajiei §i scaderea sensibila a natalitajii: efectivele populajiei au o tendinja de cre§tere moderata, ajungand de la 123 de milioane la 132 de mili oane de indivizi intre 1930 §i 1940; ragaz propice unei mai bune integrari etnice §i favorabil unei utilizari mai eficiente a unor efective cu cre§tere incetinita. In mod cert, conjugarea crizei cu politica mai favorabila ca in trecut a mi§carii sindicaliste a exacerbat tensiunile sociale. Puternica cre§tere a efectivelor sindicale, mai ales ca urmare a Warner Act va.fi concretizata intr-o triplare a numa rului de aderenji (de la 3 la 9 milioane), insa va provoca o grava sciziune in sanul puternicei Am erican Federation o f L ab o r (AFL). Pre§edintele sindicatului minerilor, John Lewis, se arata favorabil unui sindicalism de masa, deschis §i lucratorilor necalificaji, §i nu exclude recurgerea la greva cu ocuparea uzinei, practici straine tradijiei sindicale anglo-saxone urmate de AFL inca de la fondarea sa la sfar§itul secolului XIX. Indepartat in 1935 din AFL, al carei pre§edinte, William Gree nu poate accepta astfel de pretenjii sindicale, J. Lewis fondeaza C om m ittee fo r In d u s tria l O rganization (CIO), care devine in 1938 Congress o f In d u s tria l O rganization, uniune sindicala fondata pe sectoare de activitate §i care duce acjiuni mai combative. In 1937 CIO lanseaza mari greve cu ocuparea locului de munca ce vor reu§i sa duca la regrese in activitate puternice firme ca General Motors, US Steel, General Electric, Firestone, §i numeroase intreprinderi textile din nord-estul Jarii. Aceste succese, uneori scump platite (s-au inregistrat morji in randurile grevi§tilor din Chicago) vor atrage aderenji de partea CIO, ale carei 248
elective vor echilibra pe cele ale AFL la sfar§itul lui 1937. Insa clasele mijlocii se inspaimanta in faja acestor acjiuni, pe care le considera revolujionare §i pe care le banuiesc, pe nedrept, de a fi susjinute in secret de administrate. Imaginea New Deal-ului va ie§i de aici alterata in ochii opiniei publice, cum o va demonstra reculul democrajilor la alegerile parjiale din 1938. in acest timp, New Deal-ul merita sa ramana simbolul unei revolujii pa§nice care a §tiut, in pofida crizei, sa reintegreze in comunitatea najiunii cea mai mare parte a dezradacinajilor, a celor lasaji de-o parte in calculele Americii, chiar §i in prosperii ani ’20. Este vorba de fermierii carora legile agricole succesive le asi gura un venit minim, de §omerii angajaji sau indemnizaji de Stat, de cei mai slabi (invalizi, femei singure) care vor beneficia pe viitor de asistenja sociala; insa negrii, care formeaza 10% din populate, raman marginalizaji, in ciuda dorinjei democrajilor de a reu§i integrarea lor sociala. , Intelectualii (universitari, scriitori, ziari§ti) pana atunci priviji cu neincredere de mediile de afaceri, dar ale caror sfaturi au fost din plin solicitate de administrajia democrata (practica brain trust) se vor bucura pe viitor de o mai mare con siderate din partea societajii. Ei in§i§i vor ajunge la o reconciliere cu civilizajia nord-americana, cu atat mai mult cu cat sunt decepjionaji de un model european pe care il ruineaza generalizarea regimurilor autoritare; intoarcerea la vechile legende ale epocii pionieratului prin filmele western ale unui John Ford sau succesul noului gen al „comediei americane” demonstreaza formarea unui consens social in jurul valorilor najionale §i chiar a unui climat de destindere ce contrasteaza cu situajia economica. Criticile capitalismului american al anilor ’20, virulente sub pana lui Steinbeck sau Dos Passos, au acum tendinja de a se calma.
UN NOU ECHILIBRU AL PUTERILOR in acela§i timp in care opera o reconciliere sociala, New Deal-ul contribuia la o redistribuire a puterilor, atat de stransa fiind in opera lui Roosevelt interdependenja dintre domeniile politic, economic, social §i cultural. Favorabila consolidarii influenjei prezidenjiale, aceasta reechilibrare a puterilor §i-a vazut nu mai pujin limitata amploarea, ca urmare a confruntarii exemplare dintre F. D. Roosevelt §i Curtea suprema, in cursul anului 1936. Proiectand sa schimbe componenja Curjii, care invalidase „primul New Deal”, pre§edintele a fost nevoit sa bata in retragere in faja prestigiului de care se bucura institujia in opinia publica ameri cana §i sa accepte un compromis tacit, a carui miza depa§ea pe cea a reu§itei 24 9 / C r i z a a n i l o r ’ 30
REZULTATELE CANTITATIVE ALE NEW DEAL-ULUI C ateva statistici generale
Grau
1929
1932
1939
22
20
20
Producjia industrials (indice 100 in 1937)
96
50
96
Carbune1
552
326
402
Otel'
57,3
14
47,8
Automobile (1 000 unitati)
5 358
1 371
3 577
Prejurile de en gros (indice 100 in 1901/1910)
153
105
124
Salariul orar (indice 100 in 1913)
253
200
283
1,4
11,9
8,8
Numar de someri: - in milioane
3,1%
21%
16,5%
Importuri2
4,4
1,3
2,4
Exporturi2
5,3
Venit national
87,6
1,6 42,5
72,8
Sectorul
Sectorul
Sectorul
primar
secundar
te rtia r
24% 19%
33% 31%
43% 50%
- in % din populatia activa
3,3
l . i n milioane lone. 2. In miliarde dolari. R epartitia populatiei active
1929 1940 Evolutia productivitatii (media generala in indice)
25 0
1919
1929
1939
79
100
122,2
New Deal-ului. Dupa abandonarea proiectului de reforma a Curjii, judecatorii cei mai ostili politicii Casei Albe au preferat sa se retraga de bunavoie, abantlonandu-§i posturile unor noi magistral numiji de pre§edinte. Acest acord de fapt a creat un nou echilibru al puterilor, care a autorizat pre§edintele sa-§i continue politica New Deal fara a se teme de o noua invalidare, insa cu condi(ia de a nu depa§i cadrul unor masuri conjuncturale, deci respectuoase faja de structurile fundamentale ale capitalismului american. Pe de alta parte, in vederea alegerilor prezidenjiale din noiembrie 1936, Roosevelt a trebuit sa renunje la proiectul sau de raliere a tuturor americanilor la obiectivele politicii New Deal, respins de mediile de afaceri §i acuzat de repu blican^ printre care fostul pre§edinte H. Hoover, de a atinge libertajile statului §i cetajenilor §i de a antrena Jara intr-o periculoasa experienja socialists. Pentru a-§i asigura realegerea, pre§edintele fu nevoit sa duca o campanie partizana, dand programului democrat o tenta net progresista in scopul ralierii electoratului negm §i a maselor muncitore§ti urbane. Insa caracterul triumfal al succesului lui Roosevelt (60,8% din sufragii §i 523 de electori contra 8 ) ii va oferi mijloacele de a-§i duce la capat opera de reechilibrare politica §i de continuare a New Deal-ului. Statul federal, a carui conducere se afla la Casa Alba, §i-a sporit dreptul de intervenjie §i ac{iune pe ansamblul teritoriului in ciuda tradijionalului particu larism al statelor federale; in paralel puterea politica §i-a impus arbitrajul asupra forjelor economice ale „Big Business" §i aspirajiilor sociale ale „Big Labor". Exigenjele crizei au permis Statului sa aduca, prin intervenjiile sale, in via|a econo mica §i sociala, corective practicii liberale de tip „laissez-faire”. Cu reu§itele §i e§ecurile sale, New Deal-ul este, in final, opera personala a lui F. D. Roosevelt, care a §tiut, sprijinindu-se pe forjele profunde ale najiunii, sa faca sa progreseze in SUA o democratic de masa fondata pe acceptarea obiectivelor comune. In materie economica §i sociala acestea se ordoneaza in jurul unei cai de mijloc, care nu mai este liberalismul clasic, ci respinge atat dirijismul planificator al marxi§tilor §i autoritarismul autarhic al regimurilor fasciste. §i in numele apararii acestui liberalism renovat, insa ameninjat de izbucnirea razboiului in Europa, va §ti Roosevelt in curand, nu fara straduinje, sa mobilizeze din nou toate energiile na|iunii americane.
2 5 1 / C r i z a a n i l o r ’ 30
M a r ea B r it a n ie in tr e
C riz A §i
R ed r esa r e Capitolul 22 Atins de depresiunea economica mondiala, Regatul Unit este afectat, Tn cursul verii 1931, de o grava criza financiara care antreneaza o rasturnare a majoritatii politice, readucand practic pe conservatori la putere. Cu pretul abandonarii celor trei principii traditionale, etalonul-aur, liber-schimbismul §i neinterventia Statului, economia britanica va cunoa§te o oarecare redresare Tn anii '30, ceea ce va permite tarii sa se puna partial la adapost de marile framantari sociale §i politice ce ameninta Europa continental^ Tn aceea§i perioada. O criza dinastica Tn 1936 nu va reu§i sa sISbeascS bazele sistemului politic britanie, care da dovada de o mare stabilitate pe plan intern §i de o mare prudenta pe plan extern. InsS strangerea legaturilor Tntre Regat §i imperiul sau la Tnceputul anilor ’30 nu va reu§i sa Tmpiedice Irianda de Sud sa rupS progresiv ultimele sale legaturi cu Coroana britanica.
252
P rim ele E fecte ale
Crizei M ondiale (1929-1931)
DE LA CRIZA ECONOMICA LA CRIZA FINANCIARA Conservatorii vor pierde majoritatea In Camera Comunelor in alegerile din mai 1929 §i, ca §i in 1923, Ramsay Mac Donald formeaza un guvern laburist sprijinit de liberali. Slaba sa majoritate il impiedica din nou sa intreprinda mari reforme economice §i sociale, in timp ce Jara incepe sa resimta primele efecte ale crizei americane in primavara lui 1930. Ele se manifests printr-o scadere rapida a exporturilor §i producjiei industriale, ca §i printr-o brusca cre§tere a §omajului. Deficitul balanjei comerciale se accentueaza §i nu mai poate fi in curand compensat de „veniturile invizibile”, §i ele in declin: incepand din 1931, balanja de plaji devine la randul sau negativa. Criza economica este insojita in iulie 1931 de una financiara. Situajiei deja precare a bugetului, ingreunat de cheltuielile sociale in favoarea §omerilor, §i dificultajilor inregistrate de Bursa din Londra de un an de zile, vin sa li se adauge consecinjele falimentului de la Kredit Anstalt din Viena, apoi al multor band germane. Blocajul capitalurilor britanice in exterior §i retragerea clienjilor straini din bancile engleze, adaugate deficitului balanjei de plaji, antreneaza o puternica diminuare a stocurilor de aur britanice, ameninjand stabilitatea lirei sterline. Banca Angliei e nevoita atunci sa faca apel la Federal Reserve Bank din New York, insa aceasta pune condijia redresarii bugetare a Regatului Unit, mai ales printr-o reducere a cheltuielilor sociale ale Statului, pentru a oferi un ajutor financiar. Guvernul laburist se vede astfel somat de bancile engleze §i americane sa ia masuri de austeritate, ceea ce preconizeaza de altfel §i opozijia conservatoare. Aceasta situajie va provoca o grava criza politica in august 1931.
CRIZA POLITICA Din 1930, laburi§tii, ca §i aliajii lor liberali, sunt divizaji in ce prive§te masurile de luatin lupta impotriva crizei economice §i financiare. Majoritatea partidului ca §i Trade Unions, repro§eaza lui Mac Donald „socialismul sau de curca plouata” §i preconizeaza o sporire a impozitului pe marile averi. Un ministru laburist, Oswald 2 5 3 / C r i z a a n i l o r ’ 30
Mosley, favorabil unei riguroase intervenjii a Statului pentru relansarea econo miei §i folosirea mai buna a mainii de lucru parase§te guvernul ostil acestor teze §i fondeaza in 1931 un N ew Party care va evolua rapid spre fascism. Mac Donald, susjinut de laburi§tii moderaji §i de aripa dreapta a partidului liberal, sfar§e§te prin a se ralia politicii de economie bugetara propovaduita de conservatori. Neobjinand decat o slaba majoritate in sanul propriului cabinet, va prefera sa demisioneze pe 24 august 1931. Insa in aceea§i seara, Mac Donald constituie impreuna cu conservatorii, liberali! §i laburi§tii dizidenji un „guvern de Uniune najionala”, ramanand astfel prim ministm cu o majoritate parlamentara diferita: un „mandat de chimrg”, avand in vedere gravitatea situajiei, pentru partizanii sai, o „tradare” pentru marea majoritate a laburi§tilor, acum in opozijie. Aceasta rasturnare politica constituie de fapt o victorie pentm conservatori.
MASURILE DE URGENJA §1ALEGERILE DIN 1931 Primele masuri ale guvernului de Uniune najionala (reducerea alocajiilor de §omaj §i salariilor bugetare) antreneaza o vie agitajie: manifestajii ale §omerilor §i funcjionarilor, „mar§uri ale foamei” in Londra §i chiar o revolta a 12 000 de marinari ai flotei de nord. In ciuda acestei politici de austeritate, scurgerea aumlui continua §i guvernul este obligat sa suspende pe 20 septembrie 1931 convertibilitatea lirei (abandonarea etalonului-aur restabilit in 1925). In cateva saptamani, moneda britanica pierde circa o treime din valoarea sa pe piejele de schimb. Acest e§ec financiar este prezentat ca o masura de circumstanja de catre conservatori, care reclama in revan§a o politica pe termen lung ce ar implica in principal intoarcerea la protecjionism. Astfel, alegatorii britanici sunt chemaji o data in plus sa faca alegerea decisiva: menjinerea sau nu a liber-schimbismului. La alegerile din octombrie 1931, laburi§tii §i liberalii, divizaji intre partizani §i adversari ai guvernului de Uniune najionala, prefera o usturatoare infrangere in faja coalijiei favorabile restabilirii taxelor vamale. Este vorba in realitate de o victorie a conservatorilor, care au 473 deputaji din cei 550 ai majoritajii guvernamentale, in care „laburi§tii-naJionali” fideli lui Mac Donald nu sunt decat 12. Acesta va ramane totu§i prim-ministru al unui al doilea Cabinet de Uniune najio nala ai carui oameni cheie sunt conservatorii Stanley Baldwin, §eful partidei tory §i Neville Chamberlain, noul ministru de finanje.
254
---------------------------------------
.
CAMERA COMUNELOR INTRE 1 9 2 9 -1 9 3 5 Alegerile din mai 1929 majoritate <*> Mac D o n a ld ^
261
Alegerile din noiembrie 19311 % Liberali ?/ iaburifti dizidenii
/
noua ^s> majoritate ^ Mac Donald
\
&
13
Alegerile din noiembrie 1935 4 4 t s > ' s° %
473
majoritate Baldwin
Conservatori
tljjf a - il
Liberali
Laburi§ti
LUPTA IMPOTRIVA CRIZEI O NOUA POLITICA ECONOMICA Pentru a ie§i din criza, guvernul de Uniune najionala dominat de conservatori va ru[5e in cateva luni cu principiile de baza ale liberalismului economic britanie instaurate inca de la mijlocul secolului XIX.
2 5 5 / C r iz a a n il o r ’ 30
-Pe plan monetar: dupa abandonarea etalonului-aur din 21 septembrie 1932, lira va flota pe piaja monetara, pana la crearea unui Fond de stabilizare a schimburilor in 1932, care-i va menjine cursul cu circa 30% sub vechea sa valoare. insojita de masuri de austeritate bugetara, aceasta puternica devalorizare de fapt pune capSt unei politici monetare prea ambijioase §i consacrS e§ecul restabilirii etalonului-aur in 1925. Insa aceasta reajustare restabile§te increderea in lira: capitalurile §i auml curg din nou inspre Anglia care, in plus, beneficiazS de pe urma puternicei devalorizSri a dolarului din 1933. - Pe plan comercial: iacand produsele britanice mai ieftine, deprecierea lirei nu antreneaza totu§i o cre§tere a exporturilor. Aceasta pentru ca un numSr de Jari legate economic de Marea Britanie (intregul imperiu, mai pujin Canada, precum §i Jarile scandinave, Japonia, Argentina...) urmeazS exemplul englez, devalorizandu-§i la randul lor moneda in acelea§i proporjii, constituind prin aceasta o zona a lirei sterline; alte Jari, cum ar fi Franja, i§i consolideazS protecjionismul mSrind taxele vamele aplicate mSrfurilor britanice. Astfel abandonarea liber-schimbismului va apSrea curand drept complementul indispensabil al devalorizSrii lirei. DoritS aproape in totalitate de mediile de afaceri (chiar §i de camera de ComerJ din Manchester, leagSn al liberalismului), intoarcerea la protecjionism este adoptatS printr-o serie de masuri intre noiembrie 1931 §i aprilie 1932: cea mai mare parte a importurilor britanice sunt supuse unor taxe mergand intre 10 §i 33%. in acela§i timp, avand dorinja de a menjine legSturi economice privilegiate, Regatul Unitincheie cu dominioanele §i India, pe 20 august 1932, acordurile de la Ottawa, stabilind intre semnatari un „sistem preferenjial imperial”, grajie unei reduced a taxelor lor vamale faja de ale celorlalte Jari. - Pe plan intern: rupand cu doctrina liberals, noul guvern Mac Donald, chiar daca dominat de conservatori, nu ezita sa intervinS activ in viaja economica a Jarii. in scopul diminuSrii importurilor pentru a restrange deficitul balanjei comerciale, el va lansa o campanie de propaganda ,fiu y British" (cumparaji mSrfuri britanice). Va reanima activitatea industrials prin credite ieftine (scaderea dobanzilor), va favoriza concentrarea intreprinderilor miniere §i siderurgice, va subvenjiona anumite sectoare agricole, va stimula construcjia de locuinje §i va inaugura in 1934 o politica de amenajare a teritoriului in regiunile afectate de depresiune (depressed areas). Pe total, un relativ dirijism demonstrand ca con servatorii britanici, de§i fideli in continuare liberalismului, §tiu sa faca dovadS, la nevoie, de un anumit empirism.
256
0 U§OARA REDRESARE Pe ansamblu, Regatul Unit a suportat relativ mai bine §ocul marii crize mondiale decat Statele Unite, Germania §i chiar Franja. Atinsa mai pujin grav §i mai 'iujin durabil, economia britanica, dupa lunga depresiune a anilor ’20, va Incepe, dimpotriva, din 1932 o lentS redresare care, in ciuda catorva puncte slabe, se manifests aproape in toate domeniile. in 1938, producjia agricolS a crescut cu aproape un sfert faja de 1914, consecinja a restabilirii b^rierelor vamale §i a politicii intervenjioniste a guvernului (reorganizarea piejelor, subvenjii pentru producStorii de grau, de sfeclS de zahSr §i pentm crescStorii de animale...).
(
Producjia industrials din 1938 o depS§e§te cu 30% pe cea din 1929, insS cu mari diferenje intre ramuri sau regiuni. in ciuda unei politici de „raJionalizare” incurajate de Stat, industriile tradijionale (mine de carbuni, textile, §antiere navale) bat pasul pe loc, cu excepjia siderurgiei, restructuratS in 1932, care beneficiazS de o puternicS cerere internS §i, incepand cu 1936, de pe urma politicii de reinarmare. Procesul de concentrare atinge de asemenea industriile moderne (chimie, automobile, electrotehnica) a caror producjie inregistreazS un salt (500 000 automobile in 1938 faJS de 250 000 in 1929). Pe plan regional, vechile zone miniere sunt in declin in favoarea Angliei de Sud-Est, unde se dezvoltS periferii industriale ale ora§elor, cu mici §i uniforme Jocuinje individual. Asupra schimburilor externe, devalorizarea lirei §i intoarcerea la protecjio nism nu au dat rezultatele scontate: volumul comerjului exterior, marcat de o stagnare a exporturilor §i o cSdere a importurilor, nu este in 1939 decat jumatate din cat era in 1929, Regatul Unit dejinand in aceastS perioadS tot 31% din comerjul mondial, ca urmare a contracjiei schimburilor internajionale. Cat despre acordurile de la Ottawa, ele nu fac decat sS ducS la un u§or progres al schimbu rilor intre Marea Britanie §i Commonwealth, exporturile spre jSrile din imperiu crescand insS de douS ori mai lent ca importurile. Deci, piaja internS, grajie unei lente, insS incontestabile cre§teri a puterii de cumparare constituie in anii ’30 principalul debu§eu al industriei britanice. insS solujiile propuse de economistul John Maynard Keynes in 1936 pentru a asigura deplina utilizare a forjei de muncS nu sunt, totugi, deloc injelese intr-o Jara ce numSrS incS peste un milion §i jumState de §omeri.
2 5 7 / C r iz a a n i l o r ’ 30
CONTRADICTHLE SOCIALE Descriindu-§i Jara in 1934, romancierul J. B. Priestley distinge patru Anglii: „vechea Anglie”, cea a abapor §i conacelor feudale, Anglia industrials a secolului XIX, cea a carbunelui §i cailor ferate, noua Anglie, cea a producjiei §i consumului de masa, §i Anglia §omajului, cea a crizei. Un an mai tarziu, cu ocazia Jubileului de argint al lui George al V-lea, N ew Statesm an nu ezita sa afirme in numarul sau din 4 mai 1935: „Regele A ngliei continua sa dom neasca asupra a doua n a (iu ni, cea a boga [ilor $i cea a saracilor". In ciuda fiscalitajii §i a intervenjiei Statului in numeroase domenii (alocajii de §omaj, ajutoare pentru locuinte...), societatea britanica ramane de fapt puternic inegalitara: in 1937, 96% din avujia najionala aparjine numai unei treimi din familii... „Sumbrii ani ’30” {The G loom y Thirties) sunt, deci, cei ai lungilor §iruri de §omeri (pana la 2,8 milioane in 1932, adica 22% din populajia activa) §i ai unor spectaculoase „mar§uri ale foamei” (in octombrie 1932 §i in 1936 mai ales). Insa, paradoxal, sunt §i cei ai accesului la consumul de masa (incurajat de publicitate) pentru o mare parte a claselor populare §i ai unei sensibile cre§teri a nivelului de trai al claselor de mijloc, din ce in ce mai numeroase ca urmare'a dezvoltarii sectorului terjiar. Pentru mulji, este intrarea in civilizajia timpului liber, cum o arata admirajia pentru cinema (4 800 de sali in 1939), sport, lecturile populare (lansarea P enguin B ooks in 1935 §i a periodicului ilustrat destinat doamnelor, W om an in 1937), taberele de vacanja Butlin, concediile platite (o saptamana) incepand din 1938... De asemenea, in acest context general de ameliorare a veniturilor §i modului de viaja, cea mai mare parte a britanicilor nu pun in discujie inegalitajile soci ale §i ierarhia tradijionala, poate cu speranja secreta de a accede intr-o zi in e§alonul superior. Un anumit consens social domne§te in Marea Britanie, con trasted cu framantarile prin care tree in acelaji timp numeroase Jari ale Europei continentale. Exista totu§i in preajma celui de-al Doilea Razboi mondial o profunda aspirajie spre o societate mai justa, asigurand bunastare §i locuri de munca pentru toji, grajie unei politici de utilizare deplina a forjei de munca preconizata de liberalul Keynes §i unei mai mari intervenjii a Statului, cum o doresc laburijjtii. Conlrar generajiei anilor ’20, intelectualii anilor ’30 nu mai intorc sistematic spatele marilor probleme ale orei. Studenjii de la Oxford nu mai fac pe spargatorii de greva, insa i$i proclama ferm pacifismul. Scriitori ca J. B. Priestley, S. Spender, G. Orwell { “ The R oad to W igan Pier", 1937) nu ezita sa descrie realitatea sociala a vremii lor, chiar sa se angajeze in acjiuni militante (participarea la razboiul din
Spania). Huxley i§i va exprima angoasele intr-un roman de anticipate foarte pcsimist ( Cea m a i bund dintre lu m i, 1932). Este adevarat insa ca marele public este atras mai mult de intrigile polijiste ale Agathei Christie...
L unga „D om inie ” Conservatoare
o
soud
A
s t a b il it a t e
POLITICA
Gravitatea crizei din 1931 nu bulverseaza structurile politice tradijionale ale MarifBritanii, care, contrar altor Jari europene, nu cunoa§te veritabile curente extremiste. In 1932 Mosley transforma organizajia sa N ew Party in British U nion or Fascists dupa modelul mussolinian, insa metodele brutale ale „cama§ilor negre” britanice le fac sa fie repede desconsiderate de opinia publica. La ex trema stanga, partidul comunist §i laburi§tii disidenji reuniji in 1937-1938 intr-un efemer „Front popular”, nu se vor bucura nici ei decat de o audienja limitata. § O M A J U L IN R E G A T U L U N IT A L M A R I I B R ITA N II (19 3 0 -1 93 9 )
milioane de §omeri 3
2.5
2
1.5
1 1930
1931
1932
1933
1934
1935
1936
1937
1933
1939
2 59 / C r iz a a n i l o r ’ 30
in faja crizei, Regatul Unit face, dimpotriva, dovada unei remarcabile stabili t y politice. Liberalii continuandu-§i iremediabilul declin, viaja parlamentara ramane dominata de opozijia leala dintre conservatorii reali§ti §i laburi§tii mode raji. in coalijia aflata la putere inca de la criza din august 1931, liderul conservator Baldwin ii succede ca prim ministru lui Mac Donald in iunie 1935, alegerile din noiembrie confirmand majoritatea Uniunii najionale aflate la putere: 431 man date (54% din voturi) din care 387 ale conservatorilor faja de 154 ale laburi§tilor (38% din voturi) §i numai 17 liberale ( 6%). In acest moment survine o nea§teptata criza dinastica. Noul rege Eduard alVlII-lea (care-i succede tatalui sau George al V-lea, mort in ianuarie 1936), dore§te sa se casatoreasca cu o americanca divorjata, doamna Simpson. Acest proiect ridica impotriva lui Anglia tradijionala, in frunte cu Biserica anglicana. I se repro§eaza §i ca ar intenjiona sa duca o politica personala, ca ar avea simpatii atat pentru extremi§tii de dreapta, cat §i pentru minerii galezi. Fara nici o susjinere parlamentara (cu excepjia numai a lui Churchill), Eduard al Vlll-lea abdica pe 11 decembrie 1936 in favoarea fratelui sau mai mic George al Vl-lea. 0 criza dinastica rapid surmontata care nu a periclitat bazele monarhiei parlamentare britanice.
MAR§UL SPRE RAZBOI incepand cu 1936, chestiunile de politica externa incep sa ocupe un loc crescut in dezbaterile din sanul partidelor §i opiniei publice. Din pacifism sau din grija de a face economii bugetare, conducatorii britanici nu cheltuiesc decat parjial sumele destinate armatei. Increzatori in „securitatea colectiva” garantata de Societatea Najiunilor, ei cred ca pot conta §i pe solidaritatea unui imperiu consolidat prin statutul de la Westminster din 1931 §i acordurile de la Ottawa din 1932. » in ciuda agravarii situajiei internajionale §i a strigatuiui de alarma al lui Churchill, inca din 1933, conducatorii britanici nu vor lansa o politica de reinarmare decat din 1936. Insa Neville Chamberlain, care-i succede lui Baldwin in mai 1937, nu va renunja totu§i la a duce in paralel o politica impaciuitorista (iappeasem ent) cu orice prej, prin negocieri directe cu dictaturile fasciste. E§ecul „solu{iei miincheneze” marcheaza falimentul acestei politici externe §i constrange guvernul britanie sa pregateasca tardiv un razboi iminent.
26 0
RUPTURA CU IRIANDA DE SUD Creat in decembrie 1921 in condijii dificile, Statul liber al Irlandei nu se va muljumi multa vreme cu statutul sau de dominion in sanul imperiului britanie. (iuvernul lui William Cosgrave (nationalist moderat) care se straduie§te sa icconstruiasca o Jara ruinata de „razboiul de independenja” (1919-1921) contra onglezilor, apoi de razboiul civil (1922-1923) se vede curand ameninjat de ascensiunea lui Fianna Fail, partid fondat de liderul republican de Valera in 1926. Cucerind legal puterea in urma alegerilor din 1932, de Valera rupe progresiv legaturile cu Regatul Unit: abole§te juramantul de credinja faja de suveran din 1933, porne§te un veritabil „razboi economic” cu Anglia intre 1933 §i 1938 §i profita de criza dinastica din 1936 pentru a abandona orice referire la Coroana britanica. jn 1937, va objine votarea unei noi constitujii, dand Statului liber al Irlandei riumele gaelic de Eire. In continuare in dezacord cu Regatul Unit in problema Irlandei de Nord, de Valera va proclama neutralitatea Jarii sale (teoretic membra a Commonwealth-ului) inca de la inceputul celui de-al Doilea Razboi mondial.
2 6 1 / C r iz a a n i l o r ’ 30
De-abia in 1931 francezii incep sa resimtS criza economica. Aceasta se prezintS ca o criz§ a productiei industriale §i agricole, agravata prin remedii inadecvate, cu caracter deflationist sau malthusian. Criza atinge mai ales clasa de mijloc independents, baza sociala a Republicii. Ea pune din nou in discutie, prin aceasta, consensul in jurul regimului §i aduce o atingere credibilitStii ideologiilor politice traditionale. Paralizia puterii politice in fata crizei degenereaza in criza a regimului. Venind dupa o serie de scandaluri, afacerea Stavisky va da na§tere unei incercari de destabilizare a Republicii de catre dreapta, pentru a repune in discutie victoria stangii la alegerile din 1932 §i a reveni la putere, e v id e n tia l mai ales in cursul framantSrilor din 6 februarie 1934. Aceasta criza generals nu va menaja sistemul de valori. Intelectualii considera c3 sunt atinse inse§i fundamentele civilizatiei §i i§i asumS misiunea de ai fi ghizii concetStenilor lor in cautarea noilor c9i, pe care cred adeseori c§ le pot discerne in unui dintre extremismele rivale: comunismul §i fascismul.
26 2
Criza E conomica O CRIZA TARDIVA, DAR PERICULOASA In momentul in care criza economica atinge Statele Unite §i marile Jari capilaliste ale lumii in 1929, Franja cunoa§te o remarcabila prosperitate care va continua §i in 1930. Francezii i§i considera Jara drept „o insula de prosperitate intr-o lume in criza” §i se felicita pentm ca injelepciunea lor i-a pus la adapost de depresiunea ce afecteaza alte state. De-abia in toamna lui 1931, Franja, la randul sau, va deveni con§tienta de criza economica. Tardiva, criza este insa la fel de periculoasa. Ea se manifests printr-o cSdere a producjiei. In domeniul agricol, ea atinge cele trei produse cheie (graul, vinul §i sfecla) care nu mai pot fi exportate, prejul lor fiind superior celui mondial. Astfel stocurile se vor acumula, antrenand o prSbu§ire a cursurilor. in industrie, ramurile vechi, cele mai importante prin numarul salariajilor §i valoarea producjiei sunt cele atinse: carbunele, fieml, ojelul, textilele se vor prSbu§i, lipsite de debu§euri. in total, producjia industrials scade cu 30%. Totu§i, criza este selectiva. Sectoarele economice moderne, cele mai bine echipate, rezista sau i§i continua progresul: electricitatea (este epoca marilor baraje din Centrul Franjei), automobilul, aluminiul, industriile chimice, rafinSriile de petrol (se construiesc acum rafinariile de la Basse-Seine). Aceasta criza a producjiei are consecinje: -asupra bugetului Statului, care devine deficitarin 1931 prin diminuarea incasSrilor datoratS caderii activitSJii economice, in timp ce cheltuielile cresc ca urmare a politicii lui Tardieu §i a reinarmSrii; -asupra balanjei de plaji, care se deterioreaza ca urmare a scSderii masive a incasSrilor din turism, incheierii plajii despagubirilor de razboi §i caderii expor turilor. incepand din 1933, aurul incepe sa „fugS” din Franja; -asupra §omajului, care va atinge 500 000 de persoane in 1936.
ARHAISM STRUCTURAL §1 REMEDIIINADECVATE Caracterul tardiv al crizei franceze se explica prin aceea ca Franja traie§te oarecum marginal faja de marele capitalism mondial. ]esatura economiei fran ceze este in majoritate constituita din intreprinderi mici §i mijlocii ce lucreaza in exclusivitate pentru piaja najionala, la adapost de bariere vamale, investind pro2 6 3 / C r iz a a n i l o r '3 0
PRODUCTIA INDUSTRIAL^ (indice 100 in 1928) Productia totala
M etalurgie
Textile
Electricitate
1930
108
1931 1932 1933 1934
96 83 90
100 82
94 80
58 67
74 89 78 81
119 109 105 115 119
1935
84 82
64 65
125
priile capitaluri §i neincrezatoare in creditele bancare. Ele nu au fost deloc atinse de contracjia piejei mondiale, retragerea capitalului american sau dificultajile bancilor. Franja se va gasi astfel in mod paradoxal protejata in faja crizei de arhaisrnul structurilor sale economice. Ceea ce face ca Franja sa intre cu adevarat in criza este devalorizarea lirei sterline in septembrie 1931, urmata de cea a numeroaselor alte monede, printre
264
1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1. Milioane chintale. - 2. Chintale la hectar. - 3. Franci pe chintal. 4. Milioane hectolifri. - 5. Hectolitri la hectar. - 6. Franci pe hectolitru.
care §i dolarul, in 1933-1934. In timp ce, pana in 1931, prejurile franceze erau cu circa 20% mai mici decat cele de pe piaja mondiala, de aid inainte le vor fi superioare cu circa 20%. Nu numai ca Franja va avea de acum dificultaji in a exporta, dar in ciuda obstacolelor vamale, produsele straine concura produsele najionale. Supraevaluarea prejurilor franceze apare astfel drept motorul principal al crizei. Este inca vorba de un revelator al unor cauze mai profunde. De fapt, in timp ce, incepand cu 1935, cea mai mare parte a Jarilor i§i redreseaza situajia econo mica, Franja se afunda in dificultaji. Astfel se va vedea ca arhaismul stmcturilor, care intr-o prima faza protejase Franja este de acum un obstacol in calea relansarii, caci intreprinderile franceze sunt incapabile sa concureze pe cele ale altor Jari puternice §i industrializate. Aceasta lipsa de dinamism este atribuita unor cauze multiple: protecjionismul, generator de rutina, lipsa de cutezanja a conducatorilor de intreprinderi, absenja investijiilor suficiente in economie §i, poate, stagnarea demografica a Franjei. Orice ar fi, criza acjioneaza ca un revelator al inadaptarii economiei franceze la capitalismul mondial. In faja unor probleme grave carora nu le pot patrunde natura, guvernele vor ataca consecinjele crizei, §i nu cauzele. Nici un efort nu va fi facut pentru a iulineri vechile structuri ale economiei, §i va fi respinsa ideea unei devalorizari 2 6 5 / C r iz a a n i l o r ’ 30
(diminuari a valorii monedei) care ar permite alinierea prejurilor franceze la nivelul celor mondiale, care insa este considerata ca un furt intreprins de Stat. In aceste condijii, nu se adopta decat masuri punctuale: in domeniul vamal, suprataxe de schimb impuse produselor Jarilor ce §i-au devalorizat moneda, cu scopul maririi prejurilor acestora; masuri ce limiteaza importul anumitor marfuri care fac concurenja produselor franceze; in sectorul agricol, lupta impotriva supraproducjiei prin stocarea graului, defri§area viilor, distilarea vinului sau a sfeclei de zahar transformate in alcool; pentru industrie, interdicjia crearii de noi intreprinderi §i un plan de inzestrare najionala pentru a lupta contra §omajului. Insa cuvantul cheie al politicii guvernelor franceze este deflajia. Diminuand cheltuielile Statului, de exemplu prin reducerea salariilor funcjionarilor, se spera atat a reduce deficitul bugetar in care se identified cauza crizei cat §i o antrenare a unei scaderi generale a prejurilor care ar permite reluarea exporturilor. Aceasta politica i§i atinge apogeul in 1935 odata cu decretele-lege Laval, care decid o reducere a tuturor cheltuielilor Statului cu 10%. Aceasta politica nu are alt efect decat de a agrava criza, ducand la o contracjie a piejei interne.
Criza S ociala §i P olitica O SOCIETATE IN CRIZA Global, se considera ca venitul mediu al francezilor in perioada 1930-1935 a scazut cu 30%, in timp ce costul viejii va scadea in aceea§i perioada cu 22% la Paris §i cu 19% in provincie. Totu§i, e vorba de o cifra medie, situajia diferind considerabil de la o grupa la alta dupa categorii de venituri. Categoria cea mai afectata de criza este cea a claselor mijlocii urbane §i rurale. Pentru agricultori, scaderea veniturilor atinge 59%, in timp ce veniturile objinute din comerj §i industrie scad cu 46%. Lumea salariajilor este urmatoarea in randul victimelor crizei, insa reducerea veniturilor cu 25% (corespunzand practic scaderii costului viejii) mascheaza in realitate situajii foarte diferite: funcjionarii au fost pujin §i tarziu atin§i, nu de criza, cat de diminuarea salariilor lor in cadrul politicii de deflajie; muncitorii sunt atin§i de §omajul total sau parjial, mai mult decat de diminuarea salariilor orare (date infaji§ate in tabelul de mai jos). 266
iii fine, sunt §i grupe sociale a caror situajie a fost stajionara sau chiar ameliorala in anii crizei. Pe de o parte, pensionarii, ale caror venituri au fost reevaluate in 1930 §i a caror rezistenja in faja oricarei amputari a acestora a fost eficace. Pe de alta parte o fracjiune a burgheziei: profesiunile liberale, proprietarii de imobile
0 CONTESTAJIE POUTICA GENERALA Aceasta glisare a crizei sociale spre o criza politica atinge direct partidele de guvernamant, radicali §i moderaji, §i insu§i regimul parlamentar. 0 parte a EVOLUTIA VENITURILOR NOMINALE INTRE 1 9 2 9 -1 9 3 5 (indice 100 in 1929) Anul
1
II
III
IV
V
VI
V II
Total
1929 1930
100
100 101
100 110
100 92
116
100 102 100
100
97 80 79
100 79 69
109 125
100 99 94
125 130
84 81
129 122
75 70
1931 1932 1933 1934 1935
106 101 92 88 81 75
81 75
116 112 108 104
59
74 64
58 46 41
61 57 54
100 93 91 88
1. Salarii II. Veniturile valorilor mobiliare III. Veniturile imobiliare IV. Venituri mixte (in special agricole) V. Venituri din comerj si industrie VI. Venituri din profesiuni liberale VII. Pensii
2 6 7 / C r iz a a n il o r ’ 30
nemuljumijilor se orienteaza spre partidele de extrema stanga, socialiste sau comuniste, care propun reforme fundamental, chiar revolujia. Insa o mare parte a clasei de mijloc se teme de solujia socialists, care ameninjS sa o proletarizeze, ceea ce ar fi o cadere din lac in puj. Ata§atS formelor exterioare ale distincjiei sale sociale, ea viseazS la o guvernare forte, care ar mStura incapabilii §i demagogii din Parlament, ar restabili ordinea §i i-ar reda securitatea. in afara comunismului, caruia criza ii aduce o confirmare a viziunii sale despre lume, din moment ce anunjS prSbu§irea capitalismului prezisS de Marx, toate celelalte ideologii se aflS intr-o criza de inadaptare. La stanga, socialismul, atins de o veritabilS scleroza doctrinara, este paralizat de teama ca orice noua reflecjie sa nu ducS la respingerea marxismului sau la integrarea in Statul burghez. De aici rezultS in 1933 sciziunea „neo-sociali§tilor” asociindu-i pe cei ce vor sa participe la guvernare §i pe discipolii lui Marcel Deat, care injeleg sa regandeasca doctrina socialists pentru a integra in ea problemele clasei de mijloc §i a crea un Stat puternic, capabil sS regenereze parlamentarismul intr-un cadru najional. in sanul partidului radical, acela§i sentiment de inadaptare conduce „Tinerii radicali” la a preconiza o modernizare a radicalismului prin adoptarea de noi idei asupra reformei Statului §i economiei. Catolicii, absolviji de invinuirea de najionalism dupS condamnarea A c(iunii franceze de cStre Papa (1926), cunosc la randul lor curente innoitoare. Cel mai important, animat de Emmanuel Mounier, fondator in 1932 al revistei Esprit, preconizeazS stabilirea in locul „dezordinii stabilite” a unei ordini sociale cre§tine fondate pe drept si justijie, §i nu pe restaurarea Vechiului Regim social. La dreapta, criza se manifests prin pierderea increderii in liberalismul eco nomic §i politic, Andre Tardieu preconizeazS o reforma a Statului intr-un sens autoritar. Reviste, ca Reaction, fondatS in 1930, se pronunjS pentm o intoarcere la ordine §i la valorile Vechiului Regim, in timp ce in jurul revistei L'O rdre Nouveau se reunesc cei ce resping evolujia materialists a lumii §i cer o „revoluJie spiri tuals” ce inlStura atat capitalismul, cat §i bol§evismul. In fine, unii intelectuali, inalji funcjjonari, ingineri, anima un curent „tehnocrat” care, in faja falimentului liberalismului, propun sS se acorde puterea tehnicienilor §i preconizeazS ca o solujie a crizei planuri care sS defineascS §tiinjific obiectivele §i mijloacele dezvoltSrii economice §i politice. in fine, intr-o manierS difuzS se afirmS, in unele sectoare ale opiniei publice, atracjia fascismului. Gustul autoritSjii pentru o populajie obosita de dezordine; prestigiul caracterului paramilitar al organizajiilor fasciste la aljii; exaltarea mi§carilor de masS §i ceremoniilor colective la anumiji intelectuali. Ne aflSm mai pujin in prezenja unei mi§cSri gandite §i coerente cat in faja unor dovezi ale dezorientSrii populajiei in faja crizei valorilor politice tradijionale ale societSjii franceze.
O PUTERE POLITICA PARALIZATA Alegerile din 1932 sunt o victorie a stangii radicale §i socialiste, unita intr-un nou Cartel. Ca in 1924, Edouard Herriot devine §eful guvernului, sociali§tii refu zand sa participe la guvernare, insa susjinand-o in Parlament. Totu§i, in lumina experienjei sale din 1926, Herriot este hotarat sa practice o politica economica §i financiara aprobata de mediile de afaceri §i cei carora le va incredinja conducerea economiei vor fi politicieni de centru-dreapta. Din 1932 in 1934, guvernul radicalilor se va gasi pus intr-o insolubila con_tradic{ie. El practica politica deflationists dorita de mediile financiare, politica respinsa de sociali§tii ce doresc, din partea lor, o relansare economica prin cre§terea puterii de cumparare. Aceasta opozijie intre majoritatea politica a uniunii stangii pe care se sprijina guvernul in Camera §i opjiunile sale economice se va afla la originea caderii marii majoritaji a guvernelor, rasturnate prin votul ostil al sociali§tilor in proiectele financiare. Din primavara lui 1932 la debutul anului 1934, partidul radical va aduce la putere ge principalii sai lideri, Edouard Herriot, Edouard Daladier, Camille Chautemps, Albert Sarraut, fara a reu§i sa guverneze cu adevarat. Contradicjiile din partidul radical vor duce la o paralizie a regimului ce va exaspera opinia publica.
REZULTATELE ALEGERILOR DIN 1 9 3 2 (in mandate) Comunisti
Majoritatea
Socilisti-Comunisti Socialisti SFIO Republicani-Socialisti Radical-Socialisti Radical-lndependenti Democrat-populari
12 11 129 37 157 62
Republicani de stanga Independenti
18 72 28
Uniunea republicana democratica Conservatori
76 5
2 6 9 / C r i z a a n i l o r ’ 30
AFACEREA STAVISKY in acest context de paralizie a regimului, afacerea Stavisky va zgudui in 1934 Republica parlamentara. Alexandre Stavisky, israelii nascut in Ucraina, bun orator §i autor a numeroase escrocherii, a §tiut sa-§i faca in mediile politice numeroase relajii pe care le folose§te cu abilitate. Inculpat in diverse afaceri, are drept avocap fo§ti sau viitori mini§tri §i obpne 19 amanari succesive ale procesului sau! Pus in libertate provizorie, profita pentm a realiza o noua escrocherie, creand un Credit Municipal la Bayonne, care emite bonuri gajate cu bijuterii false sau furate. Escrocheria este descoperita la sfar§itul lui 1933. in ianuarie 1934, Stavisky este gasit mort intr-o cabana din Chamonix unde polipa il incoljise, iar concluzia justijiei este sinuciderea. Importanja scandalului Stavisky rezida mai pupn in amploarea escrocheriei, cat in exploatarea evenimentului de presa de dreapta §i extrema dreapta, care fac din el un cal de bataie impotriva guvernului. Ea va servi de fapt drept pretext al unei dezlanjuiri de antisemitism §i de antiparlamentarism. §i, mai ales, va permite adversarilor majoritapi, pornind de la faptul ca unii deputap radicali s-au aflat printre protectorii lui Stavisky, sa il prezinte pe escroc drept comanditarul partidului radical. Aceste asimilari abuzive conduc, de exemplu, L ’Action frangaise sa-1 numeasa pe pre§edintele ConsiHului radical din ianuarie 1934: „Camille Chautemps, §eful unei bande de hop §i asasini!”
DREAPTA SE MOBILIZEAZA In cursul lui ianuarie 1934, ligile §i diversele organizapi ce mobilizeaza vicjimele crizei economice organizeaza'violente manifestapi impotriva puterii poli tice. Obiectivele lor sunt foarte diverse. Unele grupari vizeaza sa destabilizeze regimul pentm a pune capat Republicii parlamentare §i sa o inlocuiasca cu o pu tere autoritara. Este cazul Acpunii franceze, liga monarhista inspirata de Charles Maurras, sau al Ligii tinerilor patriop, fondata in 1924 de un consilier municipal din Paris, Pierre Taittinger, partizan al unui regim autoritar de extrema dreapta. Este de asemenea cel al micilor grupari lipsite de orice program precis, ca Solidaritatea franceza, finanjata de producatorul de parfumuri Francois Coty, care preconizeaza o Republica plebiscitara, cu idei asemanatoare fascismului italian
270
dar §i franchismului, fondata de Marcel Bucard §i care prime§te subsidii de la Mussolini, al carui emul francez acesta se considera. In revan§a, asociajii provenite din mi§carea Fo§tilor Combatanji, ca Uniunea najionala a Combatanjilor, in principiu apolitica, sau liga Crucilor de Foe a colonelului de la Rocque, se dezic de orice intense politica. Ele pretind a acjiona din civism, in scopul de a apara de politicianism idealul najional pentru care aderenjii lor au pierdut razboiul. Ele reclama ordinea, cinstea, epurarea personalului politic. Acjiuena lor este nu atat indreptata impotriva regimului, cat contra stangii aflate la putere. Aceste grupari sunt, fie sprijinite, fie utilizate de oamenii politici de dreapta invin§i in alegerile din 1932, in special de Andre Tardieu care face figura de §ef al opozijiei. Acesta se va servi de afacerea Stavisky peijtru a mobiliza contra majoritajii pe cetajenii indignaji de corupjia pe care aceasta o dezvaluie, insa §i pe adversarii regimului pe care-i utilizeaza ca pe o masa de manevra in serviciul propriilor scopuri. Aceasta va fi tactica prevalenta in complexa mi§care de rebeliune de la 6 februarie 1934.
6 FEBRUARIE 1934 La sfarjitul lui ianuarie 1934, pre§edintele ConsiHului, Camille Chautemps, !§i da demisia, guvernul sau fiind zguduit in afacerea compromiterii unuia din mini§trii sai intr-un scandal politico-financiar, altul decat afacerea Stavisky. Pentru a-1inlocui pe Chautemps, pre§edintele Republicii va chema la putere un alt radical, Edouard Daladier, care are reputajia unui om integru §i energic. De fapt, Daladier injelege totodata sa faca lumina in afacerea Stavisky §i sa restaureze autoritatea guvernului. in cadrul acestei acjiuni el schimba din funcjie pe prefectul de polijie Jean Chiappe, reputat pentru complezenja sa faja de ligi §i acuzat de neglijenje in afacerea Stavisky. Demiterea lui Chiappe este pretextul ales de ligile de dreapta §i de Uniunea najionala a Combatanjilor pentm a conTOca o mare manifestajie pe 6 februarie 1934, zi in care Daladier solicita pentru gtfvernul sau increderea deputajilor. 6 februarie este o zi cu o semnificajie com plexa, in cursul careia diversele grupe de manifestanji desfa§oara acjiuni cu scopuri diferite: - Vechii Comabatanji comuni§ti regrupaji in ARAC (Asociajia republicana a Vechilor Combatanji) manifesta atat impotriva guvernului cat §i a unui fost pre§edinte al UNC compromis in afacerea Stavisky; - Uniunea najionala a Combatanjilor (UNC) va remite o petijie pre§edintelui Republicii cerand epurarea personalului politic; 2 7 1 / Criza a n i l o r ’ 30
-Crucile de Foe manevreaza in jurul Camerei deputajilor, insa se disperseaza la ordinul lui de la Rocque imediat ce incep confruntarile; - in revan§a, Acjiunea franceza, Tinerii patrioji, Solidaritatea franceza, pro voaca deliberat o rebeliune sangeroasa in zona piejei Concorde, care se prelunge§te in noapte, ducand la 15 morji §i sute de raniji. Semnificajia politica a rebeliunii este clarificata de doua aspecte: - tactica de obstrucjie a deputajilor dreptei care se straduiesc sa faca sa treneze in lungime sedinja Camerei pana ce rebeliunea i§i va atinge apogeul; - acjiunea deputajilor §i consilierilor muncipali din Paris (printre care se gasesc principalii conducatori ai Ligii tinerilor patrioji) care se indreapta in coloana spre Camera pentru a cere demisia lui Daladier promijand ca vor determina incetarea rebeliunii. Care sunt rezultatele lui 6 februarie? Pe moment, Daladier, caruia Camera i-a acordat votul de incredere cu o larga majoritate, nu se gandegte decat sa restabileasca ordinea §i sa-i puna sub urmarire pe organizatorii rebeliunii. Insa se va lovi de reaua voinja a magistrajilor, a funcjionarilor, a poliJi§tilor care Ii saboteaza acjiunea. Pe 7 februarie dimineaja este nevoit sa constate ca mai mulji mini§tri §i conducatorii partidului radical il parasesc. Abandonat §i de pre§edintele Republicii, pre§edinjii Camerelor §i inaltele personalitaji ale regimului, este nevoit sa demisioneze: regimul parfamentar abdica in faja rebeliunii. Daladier este inlocuit de fostul pre§edinte al Republicii, Gaston Doumergue, care formeaza un guvern „de fncetare a ostilitajilor”, in care alaturi de Edouard HerrioT§i de cajiva radicali intra §i §efii dreptei invinse in 1932, in frunte cu Tardieu. Stanga considera 6 februarie drept o lovitura de stat fascista. insa daca aceasta analiza conduce militanjii comuni§ti §i socia!i§ti Ia a-si dori o uniune impotriva fascismului, conducatorii celor doua partide vor continua inca multe luni sa polemizeze intre ei.
o
C r iz a a Civilizatiei
CONSTATAREA UNUI E§EC Criza globala, economica, sociala §i politica ce atinge societatea franceza determina numero§i intelectuali a considera ca civilizajia occidentals, prea pre272
ocupata de progresele materiale, §i-a ratat Jelul. In ultima sa mare carte Cele (loud surse ale m o ra le i !ji religiei (1932), filosoful Bergson estimeaza ca umanilatea se lasa strivita de progresele tehnice, in timp ce in 1933 Paul Valery denunja in Viziuni asupra lu m ii actuate neputinja omului de a-§i domina propriile creajii. Insa aceasta constatare a unei crize a civilizajiei este de asemenea perceputa ca o prevestire a timpurilor noi, care provoaca angoasa, in masura in care par sa fie scapate de sub controlul rajiunii umane. Spaima la romancierul Georges Duhamel, cand descrie in Scene din via[a viito are zgarie-norii din New York sau abatoarele din Chicago care lui ii par a prefigura civilizaiia de maine in care omul va disparea, absorbit de mase, strivit de mecanizare. Nelini§te la filosoful Alain, in faja invaziei irajionalului §i pasiunii in viaja politica. Cum sa abordezi aceste timpuri noi? „Uitand istoria”, cum propune Valery in scopul de a analiza cu ochi noi situajii in care lecjiile trecutului nu mai sunt utile? Sau, cum gandesc numero§i intelectuali, angajandu-te in acjiune?
ANGAJAREAINTELECTUALILOR in faja unei lumi in care valorile tradijionale se destrama, tinerii intelectuali exalta acjiunea ce permite omului sa-§i afirme demnitatea depa§indu-se pe sine §i sa uite amaraciunea prezentului. Caracteristica este opera lui Andre Malraux pentru care aventura §i eroismul sunt mijloace prin care omul se poate elibera de angoasa condijiei sale de muritor. Aventura gratuita din Calea regala (1930) ilustreaza aceasta preocupare mult mai bine decat operele ce evoca razboiul civil din China (C ondi(ia um ana, 1933) sau razboiul din Spania (Speranfa, 1937), in care revolujia conteaza nu atat prin conjinutul ei, cat prin solujia eroica pe care o permite. Tipice pentru aceea§i tendinja sunt §i operele lui Saint-Exupery (Z bor de noapte, 1931). insa expresia cea mai caracteristica a acestui gust pentru acjiune ramane opera lui Henry de Montherlant care, dupa ce a exaltat sportul ca substitut al razboiului in anii ’20, conchide ca trebuie sa ramai disponibil pentm orice acjiune, pentru ca aceasta innobileaza omul, insa fiind convins ca ea nu serve§te la nimic §i nimanui (Service In u tile ?), important fiind sa cultivi cinismul §i egoismul. Raman totu§i mulji intelectuali convin§i ca criza le confera un rol privilegiat, o „misiune” de directori de con§tiinja ai unei societaji ale carei fundamente se clatina, ca este in sarcina lor sa arate contemporanilor calea de urmat pentru a ie§i din criza. §i este caracteristic crizei valorilor politice ale epocii ca scriitorii sau
2 7 3 / C r i z a a n i l o r ’ 30
arti§tii, pentru a-§i gasi salvarea, se intorc tocmai catre solujiile extreme ale fas cismului sau angajarii revolujionare. Adeseori experienja razboiului §i sentimentul unei decadenje a civilizajiei occidentale sunt cele ce conduc spre fascism intelectualii de dreapta. Este cazul unui Drieu La Rochelle insetat de eroism, domic de a se afirma, insa mereu decepjionat de real, infierand mediocritatea burgheza §i care, prin intermediul eroului sau, Gilles, crede a-§i gasi salvarea in fascism. Pentru motive la fel de pujin politice adera la fascism scriitori ca Brasillach sau Louis-Ferdinand Celine. Revista Je Suis Partout, in jurul careia se regasesc mulji dintre ace§ti intelectuali fasci§ti, se distinge prin violenja atacurilor, antisemitismul sau indarjit, explozii de ura §i excese. Insa, totu§i, in aceasta perioada, cea mai frecventa cale pe care se angajeaza intelectualii este cea revolujionara. In 1935, Andre Gide prezideaza la Paris un congres al scriitorilor revolujionari. Comunismul atrage o mare parte a generajiei tinerilor scriitori de dupa razboi, pe suprarealigtii Aragon §i Eluard, dar §i pe Paul Nizan §i Henri Barbusse. Incepand din 1930, un scriitor valoros ca Gide se apropie de comunism, in care vede o religie a fraternitajii ce lupta pentru instaurarea unui paradis terestru in care omul i§i va putea gasi implinirea. Insa, in 1936, scriind Intoarcerea din URSS dupa o calatorie in aceasta Jara, el denunja regimul stalinist drept un totalitarism ce strive§te individul. Cat despre Romain Rolland, care a rupt cu comunismul din cauza metodelor de teroare folosite de Rusia stalinista, se va convinge ca nu exista o alta alegere intre fascism §i comunism, §i prin ura faja de primul, va reveni, nu fara zbuciumari launtrice, la al doilea, in care vede singurul refugiu al unei omeniri aflate in primejdie: J n ciuda dezgustului, in ciuda ororii, in ciuda e ro rilo r feroce §i a crim elor, m a indrept spre copil, accept noul-nascut: e l este sarm ana speranla a uiitorului om e n irii” .
274
F r a n ja , d e
la
F ro n tu l P o pu la r la
R a zbo i
(1936-1939) Capitolul 24 Frontul popular, adunare de partide §i organizatii antifasciste, ca§tiga alegerile din 1936 §i-l aduce la putere pe socialistul Leon Blum. El incearca sa atenueze criza §i sa puna capat marelui val de greve din 1936, marind puterea de cumparare a maselor §i adoptand reforme s tru c tu ra l. Mai ales, va crea un spirit nou de deschidere §i generozitate sociala. Insa se va confrunta rapid cu razboiul din Spania, cu e§ecul economic §i financiar, cu opozitia violenta a dreptei §i extremei-drepte. Parasirea sa de catre clasele de mijloc va antrena e§ecul guvernarii Blum in iunie 1937. Pana in 1938, Frontul popular agonizeaza. Guvernul Daladier ii va da lovitura decisiva, sprijinindu-se pe moderati, semnand acordurile de la Munchen cu Hitler §i Mussolini §i repunand in discutie cuceririle sociale din 1936. Razboiul se va abate asupra unei tari ce nu a reu§it sa-§i surmonteze criza.
2 7 5 / C r iz a a n i l o r ’ 30
1936 : F rontul P o pular , un
S pirit Nou
ORIGINI SI FORMARE februarie 1934, considerata de stanga drept o tentativa de lovitura de stat fascista a provocat in randurile militanjilor o vie dorinja de unire. Insa, in cadrul tacticii „luptei de clasa”, conducatorii comuni§ti continua sa-i denunje pe sociali§ti drept social-tradatori. Pe de alta parte, radicalii §i sociali§tii sunt desparjiji de resentimentele ramase dupa e§ecul celor doua tentative de cartel. Ince pand cu mai 1934 situajia evolueaza, ca urmare a inijiativei partidului comunist. Schimbarea se explica fara indoiala mai pujin prin presiunea unionista a militanjilor, cat prin noua tactica a Kominternului. Tragand o lecjie din instaurarea lui Hitler la putere, favorizata de dezbinarea partidelor stangii in Germania, Internajionala se orienteaza spre strategia „fronturilor populare”: inamicul prioritar nu mai este socialismul, ci fascimul; pentru a lupta impotriva lui, comuni§tii vor trebui sa incerce o apropiere, nu numai de sociali§ti,,ci §i de partidele burgheze democratice. Aplicand aceasta noua tactica, comuni§tii semneaza cu sociali§tii un pact al unitajii de acjiune in iulie 1934. Insa esenjialul, in ochii lor, este de a ca§tiga increderea clasei de mijloc, clientela curenta a mi§carilor fasciste §i, pentru aceasta, de a atrage in uniunea antifascist^ partidul radical, principal reprezentant al acestui grup social. Or, radicalii, membri ai unui partid burghez, reformist §i patriot, nu pot privi decat cu neincredere un partid comunist care se prezinta ca un partid muncitoresc, revolujionar §i internationalist. Totugi, semnarea in mai 1935 a pactului franco-sovietic implicand aprobarea de catre Stalin a hotararii franceze de aparare najionala va indeparta o parte din obstacole, comuni§tii votand pe viitor in favoarea creditelor apararii najionale. Pe de alta parte, §i comuni§tii schimba tonul, exaltand de acum valorile najionale, drapelul tricolor, revolujia de la 1789 §i pe radicali in§i§i. In fine, in partidul radical o aripa stanga condusa de Edouard Daladier ia pozijie in favoarea Frontului popular. Pe 14 iulie 1935, 500 000 de manifestanji defileaza de la Bastilia la Vincennes, condu§i de comunistul Thorez, socialistul Blum, radicalul Daladier. Ca urmare a acestei manifestajii este infiinjat un Comitet najional de uniune populara unde sunt reprezentate, alaturi de diverse organizajii de stanga, cele trei partide: comunist, socialist §i radical §i sindicatele CGT §i CGTU. Un acord de 6
276
i legislate intre candidajii diverselor partide membre ale Adunarii populare este Incheiat pentru turul al doilea al alegerilor din 1936 §i un program ce trebuie sa scrveasca drept platforma comuna este adoptat. In jurul lozincii „paine, pace, libertate” este de fapt un program foarte moderat apropiat celui al radicalilor. Aceasta alianja intre partidele stangii este completata in martie 1936 de reunificarea sindicala CGTU reunindu-se cu CGT.
VICTORIA DIN 1936 Alegerile din aprilie-mai 1936 marcheaza victoria Frontului popular. §i nu pentru ca s-ar fi produs un cutremur in favoarea lui. Prin raport la alegerile din 1932, ca§tigul nu este decat de 300 000 de voturi, datorate mai ales unei cre§teri a cotei comuni§tilor, in timp ce sociali§tii raman la acela§i nivel, iar radicalii inregis treaza o pierdere sensibila de voturi (circa 400 000). Insa, in al doilea tur, disciplina republicana func{ioneaza §i partidele din Frontul popular aduna 369 de deputaji contra 236 ai dreptei.
REPARTIZAREA MANDATELOR INTRE PARTIDE DUPA ALEGERILE DIN APRILIE-MAI 1 9 3 6
M ajoritatea Frontului Popular
Comunisti Partidul unitafii proletare
(1 9 3 6 -1 9 3 8 )
Partidul Socialist SFIO
72 10 146
Republican-Socialisti
26
M ajoritatea Uniunii Nationale
Radical-Socialisti Stanga radicala si radicalii independenti
115 31
(1 9 3 8 -1 9 3 9 )
Republicani de stanga
83
Democrat populari Uniunea republican-democratica
23 88
Conservatori
11
Pentru prima oara, sociali§tii dejin gmparea cea mai numeroasa in Camera. Astfel, va fi Leon Blum, principalul conducator socialist, cel la care presedintele Republicii va face apel pentru a forma guvernul. Acesta, in care vor intra §i trei femei, este constituit din sociali§ti §i radicali, comuni§tii sus{inandu-l fara a par-
2 7 7 / C r iz a a n i l o r ’ 30
ticipa. Definind caracterul guvernului sau, Leon Blum afirma ca nu poate fi vorba de un „guvern socialist” care sa modifice stmcturile Jarii, ci doar de o experienja de guvernare sociala, in cadrele structurilor capitaliste. Chiar §i cu aceasta rezerva, victoria Frontului popular nu este lipsita de ambiguitaji. Are el drept prioritate lupta antifascists, cum o doresc comuni§tii, sau este inainte de toate o formula destinata rezolvarii crizei economice §i sociale, cum preconizeaza radicalii §i sociali§tii §i, in acest ultim caz, in profitul cui: al clasei de mijloc sau al muncitorilor? Sau este doar prima etapa a unui proces de cucerire revolujioara a puterii, cum o afirma, de exemplu, lideml socialist Marceau Pivert in articolul sau: „Totul e posibil”?
GREVELE DIN IUNIE §1 REFORMELE SOCIALE In momentul sosirii lui Leon Blum la putere, Franja cunoa§te un val de greve ce cuprind aproape doua milioane de salariaji. Ele s-au declan§at spontan dupa victoria Frontului popular, din motive diverse: pregatirea najionalizarii industriilor de razboi, indeplinirea unor revendicari salariale... Aceste greve ce sunt insojite de ocuparea locului de munca ingrozesc pe patroni care vad in ele o tentativa de expropriere §i inceputul revolujiei sociale. La cererea lor, Leon Blum reune§te la Hotel Matignon pe reprezentanjii patronatului §i pe cei ai CGT, care semneaza pe 7 iunie, acordurile de la Matignon. Acestea ofera muncitorilor cre§teri salariale intre 7 §i 15%, recunosc drepturile sindicatelor pe intreprindere §i practica convenjiilor colective. In ciuda acestui accird, grevele nu se opresc decat lent §i va fi necesara intervenjia liderului comunist Maurice Thorez pentru a li se pune capat. Acordurile de la Matignon schijeaza o solujie a crizei a§a cum o vizeaza Leon Blum: provocarea prin cre§terea salariilor mici a unei relansari a consumului antrenand la randul sau o redresare economica. Lupta impotriva crizei este insojita, deci, de o ameliorare a soartei muncitorilor. Acela§i obiectiv impregneaza cele doua mari legi votate pentru a combate §omajul, cea care acorda salariajilor 15 zile de concediu platit, §i cea care limiteaza la 40 de ore durata saptamanii de lucru. Lumea muncitoreasca are sentimentul ca, pentru prima data in istoria franceza, un guvern considera problemele sale drept prioritare. Aceasta situajie noua explica euforia ce o stapane§te in cursul verii 1936, in momentul in care muncitorii pleaca pentru prima oara in concedii platite. Dar ea explica de asemenea §i de ce patronatul, care plate§te printr-o sporire a cheltuielilor sale §i o diminuare a puterii sale in intreprindere politica sociala a lui Leon Blum, ii va purta acestuia o ura durabila. 278
REFORME DE STRUCTURA Pentru a rezolva nelini§titoarea problema a prabu§irii prejului graului, guver nul creeaza in august 1936 Oficiul najional interprofesional al graului (ONIB), al carui rol este de a regulariza piaja, cumparand recoltele la un prej fixat de stat §i comercializandu-le apoi. Pentru recolta 1936, prejul este fixat la 141 de franci chintalul faja de 80 de franci in 1935. Guvernul Frontului popular vrea sa democratizeze Banca Franjei, spargand monopolul exercitat asupra ei de marile firme, cele ,,200 de familii”, adica cei mai mari 200 de acjionari care, singurii au drept de voUin Adunarea generala §i aleg consilierii generali ai Bancii. De fapt, acordarea dreptului de vot la 40 000 de acjionari este lipsita de efect, caci marea majoritate este dezinteresata de gestiunea Bancii Franjei, iar aceasta ramane citadela marilor interese. In fine, najionalizarea industriilor de razboi este votata in august 1936, pentru a evita ca presiunile politice ale „negustorilor de tunuri” sa nu duca la un nou conflict. In total, reformele de structura reprezinta un ansamblu de masuri a caror timiditate contrasteaza cu emojia pe care o provoaca in opinia publica, ajajata de presa §i de oamenii politici de dreapta care denunja debutul unui proces de sovietizare a Franjei.
UN SPIRIT NOU In realitate, guvernul Blum ca§tiga pujin prin reformele prea modeste pe care le intreprinde, §i mai mult prin spiritul nou pe care il va face sa domneasca in viaja politica §i in existenja cotidiana. Spirit nou §i in domeniul colonial, in care guvernul, chiar daca nu se gande§te deloc la a raspunde revendicarilor de independenja ale naJionali§tilor din Indochina, Maroc §i Tunisia, alege calea discujiilor §i reformelor mai degraba decat pe cea a represiunii. In Algeria, proiectul Blum-Viollette intenjioneaza sa acorde cetajenia franceza musulmanilor fo§ti ofijeri §i subofijeri, dejinatorilor de titluri universitare, etc. Sunt semnate tratate cu Siria §i Libanul, care prevad acordarea independenjei celor doua teritorii sub mandat francez. Totu§i, nu se depa§e§te deloc stadiul de proiect: opozijia coloni§tilor din Algeria ingroapa proiectul Blum-Viollette §i criticile deputajilor interzic guvernului sa prezinte Parlamentului tratatele cu Siria §i Libanul.
2 7 9 / C r iz a an il o r ’ 30
Spirit nou mai ales in domeniul viejii cotidiene, unde Leo Lagrange, subsecretar de Stat al Sportului §i Agrementului (“ministrul lenei”, pentru dreapta), este insarcinat sa dea un conjinut pozitiv posibilitajilor de agrement degajate de legea celor 40 de ore §i a concediilor platite. Opera reu§ita este importanta: crearea de bilete de concediu platite cu reducere, incurajarea unor organizajii ca „Pensiunile tineretului”, sprijin acordat dezvoltarii culturii populare §i teatmlui popular... Astfel ia na§tere in vara lui 1936 mitul Frontului popular, care-1 face sa apara drept prevestitorul unei ere de eliberare a omului, scapat din sclavia ma§inii, regasindu-§i locul §i demnitatea, putand sa-§i dezvolte atat corpul, cat §i spiritul intr-o noua societate scaldata de socialism umanist §i de generozitate.
E§ecul E xperien tei B lum (1936-1937) UMBRA RAZBOIULUI DIN SPANIA Pentru a asigura pacea, guvernul Frontului popular se straduie§te sa asocieze concilierea cu fermitatea. Chiar daca il prime§te la Paris, in septembrie 1936, pe doctoml Schacht, ministrul Economiei al Reich-ului, Leon Blum pune in aplicare un vast program de inzestrare militara de patru ani destinat sa recupereze decaIajul francez in domeniu. Pe de alta parte, el se straduie§te sa stranga alianjele franceze, in special injelegerea franco-britanica. Insa razboiul din Spania, care va izbucni in iulie 1936 va pune la incercare consecvenja Frontului popular. Domic sa vina in ajutor Republicii spaniole, Leon Blum se confrunta cu opoziJia majoritajii mini§trilor radicali §i a unei parji a sociali§tilor, care se tem ca intervenjia sa nu conduca la un conflict cu Statele fasciste. Refuzul britanie de a susjine un ajutor francez pentm Spania il constrange pe Blum, dezorientat, la a se limita asupra unei propuneri de tratat de „neinterven{ie” a puterilor europene. Aceasta abandonare a Republicii Spaniole provoaca indignarea partidului comu nist care lanseazain Jara o campanie: „Tunuri, avioane pentm Spania!”, iar guvernul lasa sa treaca frontiera din Pirinei arme §i voluntarii din Brigazile Internajionale. Insa aceasta umbra aruncata asupra Frontului popular va duce numai la o abjinere a comuni§tilor in cadrul unui vot de incredere asupra politicii externe a guvernului in decembrie 1936. 280
DIFICULTAJILE ECONOMICE Ele rezulta atat din ostilitatea mediilor de afaceri, cat §i din erorile de analiza economica ale guvernului Blum. Din iunie 1936 incepe exodul capitalurilor spre Klvejia, ceea ce ameninja stabilitatea monedei. Pe de alta parte, cre§terea sala riilor ca urmare a acordurilor de la Matignon §i cheltuielile de reinarmare pro voaca o cre§tere a prejurilor cu atat mai importanta cu cat grevele din 1936, apoi, incepand din 1937, efectele legii celor 40 de ore, vor duce la o diminuare a producjiei. Foarte rapid, e§ecul economic devine evident. Din septembrie 1936, cre§terea prejurilor a absorbit cre§terea de salarii din iunie. Pe 1 octombrie, guvernul este constrans sa devalorizeze francul. Devalorizarea, de altfel insuficienta, nu pune capat scurgerii capitalurilor, nici dificultajilor trezoreriei. Pentru a incerca sa calmeze mediile de afaceri, Leon Blum proclama, in februarie 1937, „pauza”, adica abandonarea momentana a proiectelor de reforma sociala. Pauza provoaca nemuljumirea muncitorilor, sin dicatelor, partidelor de stanga, fara a reu§i prin aceasta sa ca§tige increderea patronatului in guvern.
0 ATMOSFERA DE URA SI VIOLENTA Presa de dreapta se dezlanjuie cu o voinja extraordinara impotriva guvernului Frontului popular. 0 campanie antisemita indarjita este lansata de ziare ca VAction frangaise, Gringoire, Je Suis Partout impotriva lui Leon Blum §i membrilor israeliji ai guvernului. Ministrul de Interne, Roger Salengro, este obiect al calomniilor: este acuzat pe nedrept de a fi dezertat in timpul razboiului, pe cand acesta fusese facut prizonier in timp ce cauta corpul unuia dintre camarazii morji in lupta. Aceasta campanie traumatiza un om epuizat nervos §i il conduse la sinucidere. Aceasta atmosfera de ura, propaganda de extrema dreapta, ca§tiga chiar §i dreapta tradijionala, care nu va reu§i intotdeauna sa pastreze o masura in atacurile sale impotriva guvernului. Odata cu sosirea sa la putere, guvernul Frontului popular a hotarat dizolvarea ligilor de extrema dreapta. Ele sunt inlocuite de partide care sunt repede conlagiate de fascism. Nu este §i cazul Partidului social francez (PSF), creat de colonelul de La Rocque pentru a regrupa fostele Cruci de Foe in jurul unui program vag traditionalist. Insa in iunie 1936, fostul comunist Jacques Doriot fondeaza un partid cu adevarat fascist, Partidul popular francez (PPF), in timp ce un Comitet secret de acjiune revolujionara (CSAR), mai cunoscut sub numele de 28 1 / C r iz a a n i l o r ’ 30
„Cagula” pregate§te un complot pentru a rasturna guvernul §i a instaura o dic tatura militara. Atmosfera de razboi civil in stare latenta ce se instaleaza in Franja la sfar§tul lui 1936 -inceputul lui 1937 va cunoa§te un episod dramatic in martie 1937, cand polijia trage asupra unei manifestajii a stangii, care incerca sa impiedice Jinerea unei reuniuni a PSF la Clichy, provocand 5 morji §i 200 de raniji. 0 data cu aceasta acjiune ce va starni impotriva guvernului o parte a stangii, euforia din iunie 1936 se incheie. Totu§i, nici razboiul din Spania, nici dificultajile economice, nici ura adversarilor politici, nici decepjia stangii nu explica caderea Frontului popular. Aceasta are drept cauza fundamentals ruptura intre Front §i clasele de mijloc.
PIERDEREA SPRIJINULUI CLASEI DE MIJLOC Trecerea in opozijie a clasei de mijloc este cea care va invinge Frontul popular. In afara de voturile acordate partidului radical, ea a votat puternic pentru candidajii stangii in alegerile din 1936 §i a aprobat in general adoptarea legilor sociale. insa ea va incerca foarte repede ingrijorarea §i decepjia. ingrijorare in faja grevelor cu ocuparea locului de munca, care lor le par inceputul revolujiei §i in faja acjiunii partidului comunist de care se tem ca ar putea arunca Franja in razboi. Decepjie in faja efectelor politicii sociale ale lui Leon Blum (cre§tere a salariilor, concedii platite, 40 de ore) care maresc cheltuielile intreprinderilor §i pun in dificultate un mic patronat greu afectat de criza. Din vara lui 1936, aceasta clasa de mijloc devine receptiva la acuzele aduse de adversarii Frontului popular: comunistii se pregatesc sa arunce Franja in raz boi, pregatindu-i infrangerea prin greve care o slabesc; sociali§tii, impovarand intreprinderile sub noile constrangeri, pregatesc exproprierea micilor patroni. Aceste teme cunosc in randul clasei de mijloc un asemenea succes incat con ducatorii radicali vor trebui sa le ia in considerajie. incepand din toamna lui 1936, Edouard Daladier, care i-a succedat lui Herriot la pre§edinjia partidului radical, i§i inmulje§te rezervele, apoi criticile, la adresa politicii guvernului. In primavara lui 1937, mari manifestajii ostile Frontului popular au loc in sud in prezenja liderilor radicali. Cand in iunie 1937 Leon Blum va cere Parlamentului depline puteri financiare, senatorii radicali, ca urmare a ostilitajii crescande a membrilor partidului lor faja de guvern, i§i alatura voturile cu cele ale dreptei pentru a rasturna guvernul. Este sfar§itul experienjei Blum.
282
S fAr §itul F rontului P opular (1937-1939) DESTRAMAREA FRONTULUI POPULAR Dupa caderea lui Leon Blum, Frontul popular agonizeaza timp de un an. Daca majoritatea stangii se pastreaza, guvernele se indeparteaza de politica urmata in vara lui 1936. Radicalul Chautemps, succesor al lui Leon Blum, najionalizeaza caile ferate (este na§terea SNCF) insa politica sa este marcata de imobilism §i indiferenja in faja agresivitajii lui Hitler, care anexeaza Austria, in primavara lui 1938, Leon Blum, dupa ce a incercat zadarnic sa constituie un guvern de uniune najionala pentm a rezista in faja lui Hitler, formeaza un nou guvern de Front popular, curand rasturnat de Senat ca in iunie 193§ in aprilie 1938 ajunge la putere §eful partidului radical, Edouard Daladier, care va pune capat Frontului popular: -va face sa intre in guvernul sau, din care sociali§tii sunt absenji, oameni de dreapta ca Paul Reynaud sau Georges Mandel; -in septembrie 1938 semneaza cu Hitler, Mussolini §i englezul Chamberlain acordurile de la Munchen, care accepta anexarea de catre Germania a unei parji din Cehoslovacia, aliata Franjei. Partidul comunist porne§te o violenta campanie impotriva guvernului, vinovat in ochii sai de a fi tradat idealul antifascist al Frontului popular, in faja acestor atacuri, delegajii radicali parasesc in octombrie 1938 Comitetul najional de uniune populara, provocand dizolvarea acestuia; in fine, in noiembrie 1938 Paul Reynaud, devenit ministru de Finanje, determina adoptarea de catre guvern a unor decrete-lege ce autorizeaza depa§irea celor 40 de ore saptamanale de lucm, punand astfel capat celei mai simbolice dintre reformele Frontului popular, impotriva decretelor-lege Reynaud, dar §i a acordurilor de la Munchen, CGT organizeaza o greva generala pe 30 noiembrie 1938 cu sprijinul partidelor comunist §i socialist. Este o incercare de forja intre stanga, pe de o parte, guvern §i patronat, pe de alta. Rechizijionarea mijloacelor de transport, sancjiunile adoptate impotriva grevigtilor fac din aceasta greva un semie§ec §i, pentru patronat, o revan§a asupra lui iunie 1936, o „batalie de la Marna a patronilor”.
2 8 3 / C r iz a a n il o r ’ 30
“DICTATURA” LUI DALADIER Invingator al stangii, §ef necontestat al unei coalp de uniune najionala, Daladier apare in ochii opiniei publice ca omul capabil sa salveze jara. Dispunand in Parlament de o majoritate solida §i docila, el beneficiaza pe de alta parte de o popularitate considerabila. Aceste atuuri ce ii asigura o pozijie extrem de puter nica fac sa se vorbeasca de o „dictatura” a lui Daladier, insa aceasta dictatura este perfect legala, caci guvernul ramane raspunzator in faja Camerei, care il poate rasturna. Totu§i, guvernul Daladier reprezinta incontestabil o restaurajie a puterii exe cutive care pune capat atotputerniciei Camerei deputajilor. Nimic nu caracterizeaza mai bine aceasta evolujie decat guvernarea prin decrete-lege prin care Camera autorizeaza guvernul sa ia decizii cu putere de lege, acceptand astfel sa renunje la o parte din puterile sale. Aceasta autoritate este pusa in serviciul redresarii najionale. Asistam la sfargitul lui 1938 la o reala relansare economica datorata atat devalorizarii decise in mai 1938 §i care aduce prejurile franceze la nivelul celor mondiale, cat §i increderii manifestate de patronat in guvernamant. Pe de alta parte, efortul reinarmarii da un impuls industriei. in fine, guvernul ia masuri de redresare a natalitajii: in iunie 1939, Codul familiei asigura o cre§tere a alocajiilor familiale §i o incurajare a natalitajii.
RAZBOIUL AMENINTATOR Ministru al Apararii najionale din 1936, Daladier este in special sensibil la pericolul reprezentat de Germania hitlerista §i acorda o prioritate absoluta reinar marii. Considera acordul de la Munchen drept un simplu ragaz care trebuie sa permita Franjei sa se pregateasca pentru o lupta inevitabila. De fapt, la inceputul lui 1939, el face dovada unei mari fermitajiin faja ambijiilor teritoriale ale Germaniei §i Italiei. Aceasta din urma revendicand teritorii franceze sau administrate de Franja (Corsica, Nisa, Savoia, Djibouti, Tunisia), pre§edintele Consiliului intreprinde o calatorie in Corsica §i in Africa de Nord pentm a afirma de aici decizia Franjei de a rezista pretenjiilor italiene. in primavara lui 1939, Hitler dezmembrand §i transformand in protectorat german restul Cehoslovaciei, Franja, urmand exemplul Marii Britanii, va acorda garanjii teritoriale Statelor ameninjate de Italia (Grecia) sau Germania (Romania §i Polonia). Intrarea in Polonia a trupelor germane pe 1 septembrie 1939 va atrage pe 3 septembrie declarajia de razboi facuta Germaniei de Marea Britanie, apoi de Franja. 284
S tarea F r a n jei in 1939 INERJIE ECONOMICA §1 CRIZA MORA1A Franja din 193§ ^ ve(je reiuata activitatea economica, crescand indicele ducjiei industriale, §0majul diminuandu-se, in timp ce recoltele se anunja rabile. Insa aceast^ tendinja de ie§ire din criza nu trebuie sa disimuleze fapti in toamna lui 1939>activitatea economica nu a atins inca nivelul sau din 1930 Aceasta inerji^ economica se manifesta printr-o insuficienja a investil care antreneaza irivechirea a numeroase utilaje §i franeaza capacitate; producjie naJionaJa Fenomenul este mai ales ingrijorator in uzinele de a ment §1 in special de avjajjei pnand cont de pericolul razboiului. Inca pro marcata de efecte(e crjzei economice, Franja nu este gata din punct de ve material de razboi, Declarajia de rgzboi din septembrie 1939 nu provoaca in Franja nici o dinja de „uniune sacra”. Ata§aji Jarii lor, francezii nu dau termenului „pa aceea§i semnificajje; pentru dreapta, este vorba inainte de toate de teritoriul onal, de pamantul natal, de un trecut istoric, de un ansamblu de tradijii, car elude emigranjii dp data recenta sau pe toji cei ce nu se reclama de la ac trecut comun, pentru stanga, este Franja marilor principii, a ideilor generoas Revolujiei, a dreptijrj|or omului. Atmosfera de ()ra pasj0nala ce a marcat epoca Frontului popular nu a parut o data cu e§^cuj acestuia. Pericolul extern, departe de a realiza o apro] a francezilor, le serve§te adeseori de argument in disputele lor politice. St acuza dreapta, care a f0S( (je acord in totalitate cu acordul de la Munchen, capitula in faja lui Hitler din ura faja de socialism; acesta din urma face Fri popular responsabjj ^ aceasta capitulare prin faptul ca a slabit Franja, aeon muncitorilor conc^ii pjgtite §i saptamana redusa de lucru. La extrema dre anticomunismul ii determina pe unii sa refuze orice conflict cu Germania teama de a nu fav0riza URSS §i considerand ca „mai bine cu Hitler ded Stalin . In fine, o inare parte a opiniei publice franceze, chiar §i de stanga, ca§tigata de un arHj.semj[jsrn latent, evreii fiind acuzaji de a voi sa arunce Fi in razboi pentru a-§j sa|va COreligionarii persecutaji. De fapt, societatea franceza ramane marcata de traumatismul Prin Razboi mondial §i manifesta, oricare i-ar fi opiniile politice, un refuz viscei razboiului. Singurele divergenje apar asupra mijloacelor ce ar permite evil
conflictului: pentru „anti-miinchenezi”, e vorba de a da dovada de fermitate pentru a-1 opri pe Hitler; pentru „miinchenezi” e vorba, dimpotriva, de a-1imbuna pe acesta prin concesii. Divizata, profund pacifista, Franja nu este pregatita moral de razboi.
o
ta r A iz o l a t A
CU O STRATEGIE NESIGURA in momentul declarajiei de razboi, Franja este izolata pe plan internajional. Atitudinea sa de la Munchen, dezvaluindu-i slabiciunea, a facut-o sa piarda unii din aliaji: Cehoslovacia, dezmembrata §i devenita vasala Germaniei, §i mai ales URSS, care semneaza cu Hitler, pe 23 august 1939, un pact ce-i lasa acestuia mana libera in vest, incepand din 1936, Belgia a preferat sa se „dezangajeze” faja de Franja. Aceasta nu poate conta decat pe Polonia, ameninjata de Hitler, §i pe Marea Britanie, care a abandonat politica sa de „compromis”, dar care nu este gata de razboi. Cat despre Statele Unite, aici curentul izolajionist este foarte puternic. Franja este rau pregatita din punct de vedere militar pentm conflict. §efii sai militari concep viitorul razboi ca pe unui defensiv, dupa asemanarea celui din 1914. lata de ce au hotarat construirea de-a lungul frontierei germane, din Ardeni pana la granija cu Elvejia, a liniei Maginot, ansamblu de fortificajii de beton de care se vor zdrobi atacurile germane. Francezii se pregatesc astfel pentm un nou razboi de tran§ee in care tancurile §i avioanele vor trebui sa serveasca drept puncte de sprijin infanteriei, in timp ce germanii au in vedere un razboi de mi§care extrem de rapida, in care diviziile blindate §i aeriene vor avea drept misiune sa provoace ruptura frontului. Pe deasupra, aceasta strategie defensiva contrazice politica de alianje ce prevedea ca Franja trebuie sa vina in ajutorul aliajilor sai ameninjaji, de exemplu al polonezilor. Diplomajia §i strategia se resimt, §i ele, de pe urmele unei crize franceze care este departe de a fi fost depa§itain 1939.
C r iz a D o m in a iie i COLONIALE Capitolul 25 Intre cele doua razboaie mondiale, existenta colonialismului este acceptata fara probleme de marea majoritate a populatiei europene. Dar este deja contestata cu putere In randul „tarilor dependente” prin ascensiunea nationalismelor autohtone. Evolutia imperiului britanie, spre formarea „Commonwealth-ului natiunilor”, este marcata de slabirea relatiilor politice cu dominioanele §i de o tentativa de restrangere a legaturilor economice. Dar in cea mai mare colonie a Coroanei, India, Marea Britanie intampina rezistenta unui puternic curent nationalist condus de Gandhi. Imperiul colonial francez se caracterizeaza, Tn schimb, printr-un mare imobilism. in afara preocuparii de a-§i mentine autoritatea, Franta nu intreprinde nici o reforma profunda in fata ascensiunii revendicarilor nationaliste. In Orientul Mijlociu, prabu§irea Imperiului Otoman nu favorizeaza deloc nationalismul arab, puternic contrabalansat de puterile coloniale traditionale §i de marile companii petroliere engleze §i americane.
2 8 7 / C r i z a a n i l o r ’ 30
i
C olonialism §i A nticolonialism MITUL „BUNULUI COLONIST” Primul Razboi Mondial nu provoaca nici o repunere in discutie in sanul pute rilor coloniale a temeiurilor dominajiei lor asupra popoarelor „de peste mari”. Ele raman convinse ca sunt insarcinate cu o misiune civilizatoare §i umanitara, simbolizata prin acjiunea unor oameni ca doctorul Schweitzer, fondatorul unui spital pentru lepro§i la Lambarene (Gabon). Nu este privit decat aspectul „punerii in valoare” a coloniilor, cel mai adesea pentru nevoile metropolei, fara a exista vreo preocupare pentru soarta rezervata indigenilor. Aspirajiile najionale ale popoarelor colonizate sunt, de altfel, negate de liderii europeni. Pentm Churchill, §eful nationalist indian Gandhi nu este decat „un fachir pe jumarate dezbracat”... Nu se poate macar concepe ca masele coloniale ar fi capabile sa-§i rezolve singure propriile probleme: lasate de capul lor, se consi dera, ele s-arintoarce la anarhie. Perioada dintre cele doua razboaie este marcata de un val de exaltare a ideii coloniale pe care il regasim in literatura populara (E scadronul alb de Joseph Peyre in 1931), cantece (M on le g ion na ire) sau cinema (M arele jo c de Jacques Feyder in 1934, La B andera de Julien Duvivier in 1935...). ApogeuI este atins fara indoiala de Expozijia internajionala coloniala de la Paris, in 1931, al carui punct de atracjie a fost reconstituirea templului din Angkor (Cambodgia) in padurea Vincennes. in aceea§i perioada se elaboreaza o veritabila doctrina a colonizarii, care incearca sa justifice economic, moral §i istoric dominajia europeana asupra altor continente. Criza va contribui de altfel la a intari sentimentele colonialiste ale opiniei publice, o „repliere in propriul imperiu” putand aparea drept o solutie de rezerva in fa(a deteriorarii schimburilor internajionale.
COLONIALISMUL REPUS IN DISCUTIE Totu§i, perioada dintre cele doua razboaie este §i cea a repunerii in cauza a colonialismului in Europa, ca §i in numeroase Jari colonizate. Marea Britanie accepta sa lase cajiva membri ai Imperiului sau sa acceada progresiv la independenja. 28 8
In Franja, sunt voci ce se ridica in 1925 Impotriva razboiului din Rif (partidul comunist §i suprareali§tii), sau impotriva abuzurilor colonialismului (Andre Ciide, C alatorie in Congo, 1926). insa ele raman in minoritate §i, in anii ’30, opinia este preocupata mai mult de climatul internajional in Europa decat de soarta coloniilor. Pierderea prestigiului european in 1914-1918, influenja Revolujiei ruse (mai ales in Asia), teoriile pre§edintelui american Wilson §i crearea Societajii Najiunilor au favorizat aparijia de mi§cari najionaliste in numeroase colonii. Pe alocuri anterioare Primului Razboi mondial (ca partidul Congresului in India), aceste mi§cari se sprijina pe cateva idei-forja, nu numai pe refuzul dominajiei economice §i politice a puterilor coloniale, insa §i pe fundamente ideologice diferite, dupa regiuni: „asiatismul”, sentimentul de apartenenja la o comunitate capabila, ca Japonia, sa rivalizeze intr-o zi cu Occidentul, islamismul, in ascensiune inca din secolul al XlX-lea, §i a carui influenja se intinde din Africa in Indonezia, najionalismul arab, care incearca sa se afirme cultural dupa suprimarea Califatului de Mustapha Kemalin 1924... -a originea acestor mi§cari se afla adeseori membri ai „intelighenjiei”, fli de §efi de trib, de notabilitaji sau de burghezi, formaji in Universitaji europene: Gandhi, Nehru (in India) §i Bourguiba (in Tunisia) sunt avocaji, Soekarno (fondator al partidului najional indonezianin 1927) este inginer, algerianul Ferhat Abbas este farmacist... Patrun§i de o ideologie liberala sau socialists, ei vor constitui cadrele unui najionalism indigen, care se manifesta mai ales prin crearea a numeroase partide revendicand o Constitujie (Wafd in Egipt, Destour in Tunisia), un guvern responsabil sau o objinere a independenjei in etape. In primele lor revendicari, cea mai mare parte a acestor mi§cari najionaliste nu doresc sa rupa total legaturile cu metropola. Cateva reforme indrazneje ar fi putut duce la evitarea a numeroase framantari, carora europenii le-au raspuns sistematic prin represiune (cea mai mare parte a liderilor naJionali§ti au fost de mai multe ori condamnaji la inchisoare). Cel mai adesea intransigenja metropolelor, unde influenja grupurilor de presiune colonialiste a fost intotdeauna foarte puternica, a impiedicat orice evolujie satisfacatoare a problemei. Astfel nu vor putea fi evitate lungile, costisitoarele §i inutilele pentru ambele parji razboaie coloniale de dupa 1945.
2 8 9 / C r i z a a n il o r ' 3 0
DE LA IMPERIUL BRITANIC la
Commonwealth
SIABIREA LEGATURILOR POLITICE Marele Razboi a subliniat coeziunea imperiului britanie: diferitele dominioane (Canada, Australia, Noua Zeelanda §i Uniunea Sud-Africana), ca §i principala colonie a Coroanei, India, au participat la efortul de razboi prin contribujia lor in oameni (aproape 2 milioane de combatant) §i in material. In decembrie 1916, crearea lui Im p erial W ar Cabinet de catre Lloyd George permisese asocierea dominioanelor (apoi a Indiei) la efortul de razboi. Conferinja imperiala din 1917 prevazand „o reajustare a relajiilor constitujionale intre parjile componente ale Imperiului” marea o noua etapa. De fapt, inca din 1919, dominioanele vor face figura de State aproape suverane: participa la conferinja de Pace, semneaza tratatul de la Versailles, intra in Societatea Najiunilor, primesc insarcinari... Ele chiar iau uneori pozijie faja de politica externa a Marii Britanii, refuzand de exemplu participarea la un eventual conflict anglo-turc in 1922. Nu toate dominioanele au de fapt aceea§i atitudine: Australia §i Noua Zeelanda nu contesta leadership-ul Marii Britanii; in timp ce Canada, Uniunea Sud-Africana §i (din 1921) Statul liber al Irlandei aspira la o suveranitate deplina. La conferinja imperiala din 1926, Balfour reu§e§te sa faca acceptata de toji o formula vaga, definind British C om m onw ealth o f Nations, fara insa a stabili o Constitujie sau un Parlament imperial. Consecinja logica a acestei evolujii, statutul de la Westminster, votat pe 11 decembrie 1931, recunoa§te autonomia juridica a dominioanelor, Coroana britanica fiind sirr bolul liberei asocieri a membrilor Commonwealth-ului. Legaturile menjinute cu Regatul Unit se bazeaza de fapt pe o comunitate de culture §i simjire: suplejea juridica proprie institujiilor britanice permijand orice adaptare ulterioara...
iNTARIREA LEGATURILOR ECONOMICE In acela§i timp, consecinja a marii depresiuni mondiale a anilor ’30, Marea Britanie va incerca sa-§i dezvolte relajiile economice cu ansamblul imperiului sau. intoarcerea la protecjionism instaurata in 1931-1932, dupa un prim e§ec 290
z
fsl
2 9 1 / C r iz a a n il o r ’ 3 0
In 1923, permite punerea in practica a unui „sistem de preferinje imperial”; semnate pe 20 august 1932, acordurile de la Ottawa stabilesc diminuari ale taxelor vamale intre Marea Britanie §i numero§i membri ai imperiului sau, dominioane sau colonii (Australia, Noua Zeelanda, Canada, Terra Nova, Uniunea Sud-Africana, Rhodezia §i India). Nu este toiu§i vorba de liber-schimbism in cadrul imperiului, unele Jari dorind totu§i sa-§i protejeze tinerele lor industrii de produsele britanice, demonstrand astfel Marii Britanii ca tnjeleg sS-§i ducS propria politica economica. Acest sistem de preferinje imperiale nu va da toate rezultatele scontate. Desigur, intre 1932 §i 1939, comerjul intra-imperial s-a menjinut pe ansamblu, progresand chiar u§or, cu excepjia celui cu India, in timp ce comerjul extra imperial a scazut in mod evident. Insa, de fapt, acordurile de la Ottawa nu au dus la o intSrire spectaculoasS a legSturilor comerciale ce existau de multa vreme in sanul Imperiului britanie. De asemenea, acestea nu trebuie deloc privite ca fiind o contrabalansare economica a efectelor politice ale statutului de la Westminster.
INDIA iN REVOLTA Primul Razboi mondial nu a avut drept singurS consecinja grabirea emancipSrii dominioanelor imperiului britanie. El a contribuit de asemenea la a da un nou avant najionalismelor autohtone in Egipt §i in Orientul Mijlociu, ca §i in cea mai mare colonie a lumii: India, in aceasta Jara, mi§carea najionalista nSscutS la sfar§itul secolului al XlX-lea (fondarea partidului Congresului in 1885) se manifestase prea pujin pana atunci. in timpul razboiului mondial, India participS activ la efortul de razboi, trimijand circa un milion de soldaji, iar in 1917 Regatul Unit li va promite „institujii capabile sa realizeze o guvernare responsabilS”. Dezvoltarea industrials a Indiei in timpul razboiului a favorizat dezvoltarea unei burghezii najionale, vigilentS la realizarea promisiunilor englezilor. insa India Act din decembrie 1919 se muljume§te sa acorde o mica autonomie administra tes la nivelul consiliilor provinciate: guvernul central depinde in continuare de vicerege, care exercitS controlul chestiunilor importante. Decepjionaji, najionali§tii indieni, sub impulsul noului lor lider, Gandhi, i§i vor consolida mi§carea. NSscut in 1869 intr-o familie instSritS, Gandhi a primit o educajie occidentals (a studiat dreptul la Londra in 1888). Din 1893 in 1914, el devine apSrStorul importantei comunitSji indiene exploatate din Africa de Sud. Aid va descoperi §i practica asceza personals (preocupare spre puritate morala §i fizicS), viaja comunitarS ruralS, tehnica non-violenjei... §i va face pentru prima oara cuno§tinjS cu inchi292
soarea. De la Intoarcerea in India in 1914, el i§i dezvolta aici sistemul sau de gandire §i de acjiune intemeiat pe un profund sentiment religios §i pe o mare fermitate in manifestarea adevarului (satyagraha), objinuta prin mijloace pa§nice: boicot, greve, refuzul plajii impozitelor, greva foamei, marjuri de protest... Prin luarile sale de pozijie umanitare in favoarea Jaranilor §i muncitorilor in 1917 §i 1918, Gandhi a ca§tigat increderea maselor indiene. Acjiunea sa impotriva masurilor excepjionale luate in timpul razboiului §i neabrogate in 1919 va face rapid din el §eful necontestat al unei mi§cari najionaliste pana atunci dominata de burghezia indiana occidentalizata. Gandhi, in schimb, predica o independenja {sw araj) cu o intoarcere la tradijiile ancestrale (vartelnija, de exemplu simbolizand respingerea industriei textile coloniale). El duce in 1920-1922 o prima mare campanie de necooperare §i de nesupunere civila impotriva In d ia Act din 1919, inainte de a fiinchis din 1922 pana in 1924. Mi§carea nationalists indiana este in acest timp departe de a fi units. Moderajii devin ingrijoraji in faja unor explozii de violenjS cu caracter revolujionar (razmerije impotriva proprietarilor de pSmant), radicalii considera tactica lui Gandhi ineficace, elementele moderniste ca Nehru criticS ostilitatea lui M ahatm a (“marele suflet”) faja de civilizajia industrials, musulmanii se nelini§tesc cu privire la viitoml lor intr-o Jara in majoritate de religie hindusa... Folosind aceste divergenje, guvernul britanie joaca alternativ cartea represiunii §i pe cea a negocierilor. In 1930, o a doua mare campanie de nesupunere civica, marcata prin spectaculosul „mar§ al sarii”, se sfar§e§te cu o noua arestare a lui Gandhi §i cu mai multe conferinje la „masa rotunda”, ce nu vor da nici un rezultat. De atlfel, in 1935, Marea Britanie va promulga unilateral un nou In d ia Act, pujin mai liberal decat cel din 1919 (o mai mare autonomie provinciala, limitarea puterilor viceregelui). Insa guvernul britanie refuza in continuare sa acorde Jarii statutul de dominion. In ciuda unor aplicari locale, acest nou India Act va fi repede condamnat la e§ec. Gandhi va relansa agitajiile najionaliste in timpul celui de-al Doilea Razboi mondial, incepand din 1940. Ele nu se vor sfar§i decat in 1947, odata cu independenja (§i secesiunea) Indiei.
2 9 3 / C r iz a a n il o r ’ 3 0
I m periul Colonial F rancez “ CEA MAI MARE FRANTA” In 1920, imperiul colonial francez i§i atinge extinderea maxima: 12 milioane de km2§i 70 milioane de locuitori. De o fidelitate aproape totala metropolei in timpul Primul Razboi mondial, el va spori In 1919-1920 cu coloniile germane §i provinciile turce§ti ce au fost incredintate Franjei de Societatea Najiunilor sub forma de mandat: Togo, Camerun, Siria §i Liban. Opinia publica nu face nici o diferenja intre diversele componente ale „celei mai mari Franje”: colonii, departamente de peste mari (Algeria), protectorate §i mandate. Metropola, de altfel, a stabilit practic peste tot un regim de administrare directa ce pare sa confere imperiului o oarecare unitate: chiar §i lungul protectorat al lui Lyautey in Maroc (1912-1925) s-a tradus, in ciuda celebrelor declarajii ale Rezidentului general despre respectarea specificului local, printr-o intarire a tutelei franceze asupra Jarii. Tema imperiala este astfel constant exaltata in mass m edia §i invajamant (Jules Ferry fiind considerat atat parintele §colii primare, cat §i al colonizarii). Comemorarea centenarului expedijiei in Alger (1830) §i faimoasa Expozijie coloniala din 1931 consolideaza sentimentul quasi-general despre „misiunea providenjiala a Franjei”. Este preferabil sa se ignore „munca forjata” care bantuie in Africa neagra. Cu excepjia poate a razboiului din Rif (1925-1926) denunjarea colonialismului nu este una din temele majore ale stangii franceze.
DE§TEPTAREA NATIONALISMELOR AUTOHTONE Totu§i, intre cele doua razboaie, mi§cari najionaliste mai mult sau mai pujin influente apar sau se dezvolta in aproape intreg imperiul colonial francez. Singura, Africa neagra, mozaic de popoare cu organizare tribala regrupate intre frontiere artificial definite prin cuceriri, ramane calma, in ciuda unei exploatari colo niale adeseori severe. in Indochina, ideile lui Sun Yat-en §i marxismul au un anumit ecou, mai ales in randurile „intelighenjiei”. In 1927 este creat un partid najional vietnamez (VNQDD) dupa modelul Guomindang-ului chinez. Trei ani mai tarziu, Nguyen Ai Quoc (viitorul Ho §i Min) fondeaza partidul comunist indochinez, avand drept obiectiv: eliberarea de sub imperialismul francez §i cucerirea independenjei totale a Indochinei.
294
NSscutS inainte de Marele Razboi, mi§carea nationalists a Junilor Tunisieni va lua in 1919 numele simbolic de Destour (Constitutia). Relativ moderata, va fi curand contestatS de elemente sale moderniste, care, sub influenja avocatului Bourguiba, se vor desprinde in 1934 §i vor fonda Neo-Destour, cerand acordarea graduala a independentei. In Maroc, dupa revolta de la Abd-el-Krim impotriva spaniolilor (1920-1924), apoi impotriva francezilor (1925-1926), mi§carea nationa lists se manifests dupS 1930 prin cateva razmerije §i prin revendicSrile Acjiunii marocane, fondatSin 1934. In Algeria, mi§carea nationalists este divizatS in mai multe curente. Intelec tuali occidentaliza{i ca Ferhat Abbas (viitor §ef al Frontului de Eliberare Nationals) sunt in acea perioadS partizanii asimilSrii de cStre Franta: „Nu voi muri niciodatS pentru patria algerianS pentm cS aceastS patrie nu existS” scria F. Abbas in ziarul VE ntente pe 23 februarie 1936. Ben Badis, fondatorul unei mi§cSri esenjialmente religioasS (Oulemas) proclamS, in schimb, in 1931: J s la m u l este re lig ia mea, Araba este lim b a mea, Algeria este p a tria m ea". AlcStuitS din membri mai proletari, Steaua Nord-AfricanS (1927) a lui Messali Hadj, care va deveni partidul popular algerian in 1937, este favorabilS independent^ »cu concursul Franjei”.
0 POLITICA COLONIALA STEREOTIPA In faja revendicSrilor najionaliste, preocuparea majorS a metropolei rSmane menjinerea autoritSjii. Guvernele vor evita reformele necesare §i vor prefera calea represiunii in faja problemelor fierbinji ce apar in diverse puncte ale imperiului: in Siria, in Tunisia (din 1920 in 1922 §i mai ales in 1930), in Indochina (rSzvrStirea de la Yen Bay in 1930)... Imobilismul rSmane baza politicii coloniale franceze interbelice. In ciuda opozijiei quasi-sistematice a coloni§tilor, cateva reforme timide sunt adoptate: acordarea cetSjeniei franceze catorva musulmani algerieni in 1919, crearea unui Mare Consiliu tunisian format din coloni§ti §i notabilitSji locale in 1922... insS proiectul Blum-Viollette pentm Algeria (acordarea dreptului de vot la peste 20 000 de musulmani) dezlSnJuie§te in 1936 o asemenea opozijie a fran cezilor rezidenji §i a grupelor de presiune colonialiste incat guvernul prefera sa-§i retragS propunerea. in 1939, imperiul francez, imobil in structurile sale, rSmane aparent calm. De fapt el este deja subminat de o criza profundS ce va izbucni la luminS dupS al Doilea RSzboi mondial.
2 9 5 / C r iz a a n i l o r ’ 3 0
O r ien t u l M ijlo c iu
din
1914 in 1939
PRIMUL RAZBOI MONDIAL In 1914, intrarea Turciei in razboi alaturi de Germania favorizeaza ambijii imperialiste ale Franjei §i Marii Britanii in Orientul Mijlociu, unde ele deja au unele interese (canalul de Suez din 1869, Anglo Persian Oil Company fondata in 1909...). In timpul razboiului, Marea Britanie duce in aceasta zona o politica extrem de complexa: ea i§i consolideaza opjiunea imperialists, transformand simpla sa tutela asupra Egiptului in protectorat §i semnand cu Franja un veritabil plan de imparjire a Imperiului otoman (acordul secret Sykes-Picot in mai 1916). Insa, in schimb, ea joaca cartea najionalismului arab impotriva turcilor, objinand mai ales ridicarea la lupta a §erifului din Mecca, Hussein, in schimbul crearii unui mare regat arab cu centrul in Mesopotamia (manevrele lui Lawrence „al Arabiei” in 1915-1916). in fine, prin celebra „declara{ie Balfour” din 2 noiembrie 1917, ea promite mi§carii sioniste un loc pentru evrei in Palestina: “ G uvernul M a je sta[ii Sale privetjte fa v o ra b il in fiin [a re a in P alestina a u n u i Camin n a tio n a l pentru p o p o ru l evreu .j; va face toate eforturile pentru a facilita realizarea acestui obiectiv, fiin d bine precizat ca nu se va intreprinde n im ic care a r p utea aduce atingere dre ptu rilo r civile §i religioase ale colectw ita(ilor ne-evreie§ti existente in Palestina..." La sfar§itul razboiului, in timp ce Marea Britanie controleaza militar toata regiunea, rivalitatea anglo-franceza pe de o parte, opozijia unui alt §ef arab, Ibn Seoud, faja de Hussein §i tensiunile iudeo-arabe in Palestina fac dificila o reglementare globala. Mandatele acordate de Societatea Najiunilor Marii Britanii (Irak, Palestina - din care este detasata Transiordania) §i Franjei (Siria, din care este deta§at Libanul) marcheaza un e§ec al najionalismului arab.
NATIONALISM ARAB SI INTERESE PETROLIERE Mandatul francez asupra Siriei este viu contestat de arabi, care proclama in 1920 independenja Jarii lor. Ei il vor urea pe tron pe Faysal, fiul §erifului Hussein, pe care francezii il vor alunga cu forja armelor (refugiat la Londra, Faysal va primi in compensajie tronul Irakului). in 1925, este randul minoritajii druze sa se revolte.
Armata franceza nu va pune capat insurecjiei decat In 1926, dupa bombardarea Damascului. Agitajia continuand, guvernul Leon Blum semneaza in 1936 doua tratate promijand Siriei §i Libanului independenja in viitorii trei ani. insa caderea Frontului popular impiedica ratificarea acestor acorduri. in preajma razboiului, in cele doua teritorii sub mandat francez din Orientul Mijlociu domne§te o profunda nemuljumire. Mizand, dimpotriva, pe cartea prieteniei cu na{ionali§tii arabi, Marea Britanie il inscauneaza pe tronul Irakului in 1922 pe Faysal (alungat din Damasc de Franja), acordand independenja Jarii in 1930 (pastrandu-§i insa trupele). Ea va incredinja Transiordania celui de-al doilea fiu al lui Hussein, Abdullah, cu care va semna un tratat de prietenie in 1928. Ea va pune capat protectoratului sau asupra Egiptului inca din 1922, insa va pastra de fapt controlul Jarii pana la tratatul de la Londra din 1936, care recunoa§te independenja totala a Egiptului (in schimbul prezenjei trupelor britanice de-a lungul canalului de Suez), insa, in Palestina, politica pro-araba a englezilor se confrunta cu promisiunile facute evreilor, care se instaleaza in numar tot mai mare in aceasta Jara. Ciocnirile intre comunitajile evreie§ti §i arabe sunt suficient de grave pentru ca Marea Britanie sa preconizeze in 1937 o imparjire a Palestinei, inainte de a interzice in 1939 orice emigrajie evreiasca. Alt e§ec al englezilor: in Arabia, unde protejatul lor Hussein este alungat din Mecca in 1925 de Ibn Seoud care va concesiona ulterior americanilor exploatarea petroliera a regatului sau (Arabia Saudita). Interesele petroliere iau de altfel importanja crescanda in Orientul Mijlociu. Lungii dominajii turce§ti §i mai scurtei tutele franco-britanice le va succede o noua forma de imperialism: cel al marilor companii petroliere engleze §i americane, care i§i vor imparji prospectarea §i exploatarea „aurului negru” din intreaga regiune.
298
INSTAURAREA Na z ism u lu i
(1930-1934) Capitolul 26 Criza economica §i financiara ce cuprinde Germania la inceputul anilor ’30 provoaca prabu§irea productiei industriale, marasmul afacerilor §i un imens val de §omaj. De aici rezulta o deteriorare a vietii sociale favorabil^ ascensiunii national-socialismului. Partidul nazist devine, Tntr-adevar, datorita crizei, un partid de mase care dreneaza voturile clasei de mijloc §i i§i asigura sprijinul detinatorilor industriei grele §i marilor proprietari funciari. Consolidandu-§i astfel pozitiile, Hitler devine cancelar pe 30 ianuarie 1933. Avand In permanenta grijS sa nu nelini§teasc§ fortele conservatoare ce l-au adus la putere, Fuhrerul porne§te actiunile de fundamentare legalS a dictaturii sale §i de eliminare a opozitiei. In decursul verii lui 1934 el lichideazS aripa stanga a partidului sau, obtine ralierea armatei §i concentreaza in mainile sale toate puterile. Calea este libera pentru instaurarea regimului totalitar rasist conceput de fondatorul celui de-al lll-lea Reich.
2 9 9 / C r i z a a n i l o r '3 0
D ezastrul E conomic 0 CRIZA „DE IMPORT”? Prosperitatea economiei germane se sprijina in anii ’30 pe baze foarte fragile. Datoria externa a luat proporjii enorme: 6,5 miliarde de dolari, adica o dobanda anuala de 300 de milioane de dolari care necesita aporturi constante de noi capitaluri straine. Din cele 25 miliarde de marci-aur investite din 1924, cea mai mare parte de provenienja americana, 10 sunt credite pe termen scurt, pe care bancile germane le-au investit in general in industrie sub forma de obligajiuni sau de credite pe termen lung. Ele se gasesc astfel in imposibilitatea de a se mobiliza rapid pentm a face faja cererilor de rambursare ale creditorilor americani §i nu pot conta in acest caz decat pe slabele rezerve in devize ale Reichsbank §i pe propriile lor creanje externe. Alt element de fragilitate: investijiile industriale, efectuate cu o preocupare evidenta pentm rajionalizare §i productivitate crescuta, sunt la limita mijloacelor financiare ale Jarii §i nu se pot dezvolta decat cu prejul unei cre§teri constante a volumului afacerilor, pe care numai expansiunea piejelor exteme o poate asigura. Ceea ce face ca economia germana sa fie foarte vulnerabila la contracjia comerJului internajional. In fine, evolujia conjuncturii politice, marcata de progresele electorate ate partidelor extremiste, slabe§te increderea germanilor in guvern §i favorizeaza fuga capitalurilor. Influenja crizei americane se va resimji la mai multe niveluri. Mai intai, se observa o scadere a investijiilor provenind de peste Atlantic (250 milioane dolari in 1928, 40 milioane in 1929). In al doilea rand, reculul comerjului exterior ameri can il atrage pe cel al schimburilor economice mondiale §i exporturile germane sunt primele ce vor simji consecinjele. Din 1929 in 1932 ele scad cu 25% in volum §i cu 52% in valoare, mi§carea fiind insojita de o puternica scadere a prejurilor mondiale. De aid rezulta o scadere spectaculoasa a producjiei industriale cu 20% intre februarie 1929 §i februarie 1931. La aceasta data, incepe retragerea masiva a capitalurilor investite in Reich, americane, dar §i britanice §i franceze, ceea ce va reduce rezervele de aur §i devizele Reichsbank, va provoca prabu§irea cursurilor la Bursa §i va crea in randul publicului un sentiment de nelini§te ce va degenera in panica odata cu anunjarea, pe 11 mai 1931, a falimentului celei mai puternice band austriece, Kredit Anstalt.
300
E§ECUL P0LIT1CIL0R GUVERNAMENTALE Criza ia o amploare nea§teptata in iunie-iulie 1931, intr-un moment in care retragerile din band §i case de depuneri ating 2 miliarde de marci. Zguduita de falimentul unuia dintre principalele grupuri textile germane, Nordwolle din Bremen, una din cele mai importante patru institujii de credit, Danatbank, este nevoita sa-§i suspende plajile pe 12 iulie, iar pe 13 cancelarul Bruning decide inchiderea tuturor bancilor §i caselor de depuneri. Ele se vor redeschide in august, insa cu restricjii drastice asupra retragerilor de fonduri §i operajiunilor de schimb. Caderea exporturilor §i diminuarea importurilor decisa de guvern pentru a limita deficitul comercial (ceea ce va compromite aprovizionarea cu materii prime) provoaca prabu§irea producjiei industriale. In 3 ani producjia de carbune ajunge de la 163 la 104 milioane de tone, cea de ojel de la 16 la 5,8 milioane de tone. Industria constructoare de ma§ini inregistreaza o scadere cu 40%. !n timp ce portofoliile de comenzi sunt goale, multe uzine i§i reduc Ia 50% capacitatea de producjie §i cea mai mare parte a societajilor i§i reduc dividendele, se constata un numar impresionant de falimente: de la 10 la 12 mii pe an. in acela§i timp, scaderea prejurilor agricole love§te dur pe marii proprietari din Est, care se indatoreaza pentm a-§i moderniza exploatarile §i trebuie adeseori sa-§i ipotecheze domeniile. In fine, diminuarea incasarilor §i cre§terea sarcinilor Statului vor distruge echilibrul bugetar. Pentm a incerca sa stopeze criza, guvernul Bruning, apoi cel al lui Von Papen, practica o severa politica deflajionista: scaderea salariilor funcjionarilor, redu cerea alocajiilor de §omaj §i a prestajiilor sociale, anularea convenjiilor colective, cre§terea impozitelor indirecte; masuri ce afecteaza mai puternic muncitorii §i clasa de mijloc decat clasele avute. Pe de alta parte, Statul intervine direct in viaja economica, cumparand intreprinderi in dificultate sau acordandu-le subvenjii sau reduceri de impozite, stabilind un control al schimburilor pentru a preveni fuga capitalurilor, instaurand, in fine, controlul sau asupra bancilor, ceea ce, intr-o Jara in care capitalul bancar §i cel industrial sunt strans legate, ii per mite sa puna mana pe o mare parte a industriei. Astfel, mediile de afaceri, continuand sa-i solicite constant ajutorul, se preocupa puternic de a pastra controlul asupra unui Stat ce dejine de aid inainte parghiile economiei.
3 0 1 / Cr i z a a n i l o r ’ 30
0 SOCIETATE IN DERIVA Criza din 1930-1932 are asupra societajii germane efecte aproape identice celei din 1923, cu diferenja ca, de aceasta data, cei ce au o slujba §i un venit fix sunt relativ privilegiaji, caci curba salariilor se menjine peste curba prejurilor. Slaba consolare in faja cre§terii §omajului de la 600 000 in 1928, la 3 700 000 la sfar§itul lui 1930 §i peste 6 milioane la inceputul lui 1932. La care trebuie adaugate cele 8 milioane de §omeri parjiali ce nu primesc decat salarii reduse la jumatate. Pe total intre 50 §i 60% din populajia germana se gase§te atinsa de o criza a locurilor de munca ce afecteaza mai ales muncitorii, tinerii §i cadrele. In aceasta Jara care, cinci ani mai devreme, a traversat cea mai mare criza inflajionista din istorie, recesiunea arunca masele intr-un climat de disperare (reflectat prin cre§terea vertiginoasa a numarului de sinucideri), de care vor profita Hitler §i naJional-sociali§tii.
A gonia R egimului MAREEA BRIJNA Printre nenumaratele formajiuni najionaliste ce infloresc in Germania dupa razboi, Partidul muncitoresc german nu este decat un grupuscul obscur cu o ideologie nedefinita §i efective fantomatice (60 de membri in 1919). Audienja sa nu depa§e§te limitele Miinchen-ului, unde Hitler, insarcinat de serviciilc de informajii ale Reichswehr-ului sa-i urmareasca liderii - mecanicul Drexler, capitanul Roehm §i economistul Gottfried Feder - cauta disperat un remediu pentru lipsa de activitate la care l-a condamnat armistijiul din noiembrie 1918. Admis in organizajie, talentul sau de orator il va propulsa rapid in pozijia de principal con ductor incat, in 1921, il inlocuie§te pe Drexler la §efia partidului, rebotezat intre timp Partidul najional-socialist german al muncitorilor (NSDAP). Acesta numara acum 3 000 de membri, dispune de o milijie armata, SA (Sturm abteilungen: grupe de asalt) §i publica un saptamanal, Vdlkischer Beobachter, ce va deveni in curand cotidian. Criza din 1923 ofera o prima §ansa partidului nazist, ale carui trupe se recruteaza la inceput dintre membrii formajiunilor paramilitare, militarii
302
dcmobilizaji §i masa declasajilor §i marginalilor, pe care evenimentele de dupa razboi, au transformat-o intr-o prada facila pentm dictatorii ce-§i fac ucenicia. In noiembrie, Hitler se simte destul de puternic pentru a incerca sa puna mana pe putere in Bavaria, insa „puciul de berarie” din Munchen e§ueaza lamentabil §i-l va conduce pe §eful NSDAP la inchisoare pentm cateva luni. Hitler va profita de aceasta pentru a-i dicta secretarului sau, Rudolf Hess, primele capitole ale carpi sale programatice, M ein Kam pf, publicata in 1925. Eliberat, Adolf Hitler i§i reorganizeaza partidul §i infiinjeaza propria sa milijie: SS {Schutzstaffeln\ brigazile de protecpe) pentru a contrabalansa SA, de a caror influenja crescanda se teme. Cu ajutorul fidelilor sai -Joseph Goebbels, responsabil cu propaganda, Hermann Goering, un „as” al aviapei germane in timpul razboiului, Heinrich Himmler, numit in fruntea SS in 1929 - el lupta, in interiorul NSDAP, impotriva tendinjei stangiste a fraplor Stresser §i ;e straduie§te sa nu provoace temeri patronatului proclamand respectul sau pen iu proprietatea privata. Inca marginal in 1929, pariidul nazist devine o data cu marea criza o forja politica de prim ordin, recrutandu-§i aderenjii (200 000 in 1930) §i alegatorii printre categoriile cele mai afectate de criza: Jaranii afectaji de caderea exporturilor agricole §i aflaji in revolta faji§a impotriva guvernului inca din 1928, burghezia mica §i mijlocie ameninjata cu proletarizarea §i foarte sensibila la pericolul revolujionar, §omeri §i semi-marginali din Lum penproletariat, carora organizajiile naziste le ofera un refugiu provizoriu in faja mizeriei. La care se adauga sprijinul unei parji a tinerilor, carora viitorul le pare lipsit de speranja §i care vad in demagogia hitlerista un remediu impotriva disperarii, acela al patriojilor sinceri, umiliji de infrangere, carora Hitler le promite ca va reda Germaniei „locul sau sub soare” §i, incepand din 1932, cel al electoratului feminin, pana atunci mai degraba inclinat sa voteze pentm centrul §i dreapta conservatoare.
ASALTUL PUTERII in timp ce efectele crizei dizloca coalijiile guvernamentale, alegerile din septembrie 1930 aduc 6,5 milioane de voturi §i 107 mandate nazi§tilor. Bizuindu-se pe acest succes, Hitler comite eroarea de a refuza propunerea cancelarului Bruning, care ii ofera postul sau in schimbul ajutorului de a objine peste doi ani, mandatul prezidenjial. El este sigur ca-1va invinge pe Hindenburg; or, acesta il va invinge in tuml al doilea in aprilie 1932 cu 19 milioane de voturi faja de 13,5 ale §efului NSDAP-ului. Acest semi-e§ec il incurajeaza pe Bruning sa incerce stoparea violenjelor naziste §i sa interzica SA §i SS, insa Hindenburg il demite §i face apel la Franz von Papen, care se bucura de increderea mediilor economice. 3 0 3 / C r i z a a n i l o r '3 0
Ultimele luni ale Republicii de la Weimar sunt marcate de o veritabila paralizie a sistemului. Hitler, care a fost de acord sa reduca intensitatea atacurilor sale impotriva guvernului, objine in schimb, in afara de reinfiinjarea formajiunilor sale paramilitare, dizolvarea Reichstag-ului §i noi alegeri, care in iulie 1932 vor aduce partidului sau 14 milioane de voturi §i 230 de mandate din 607. Nazi§tii vor reclama puterea numai pentru ei, refuzand sa colaboreze cu cabinetul Papen §i obligand prin violenjele lor intensificate pe pre§edintele Reich-ului sa procedeze la o noua dizolvare. Alegerile din noiembrie 1932 marcheaza pentru NSDAP un lejer recul, in timp ce comuni§tii objin 6 milioane de voturi §i 100 de mandate. Aceasta polarizare a voturilor spre extreme consacra falimentul tentativei „burgheze” §i conciliatoare a lui von Papen §i deschide calea solujiilor „forte”. in faja dublului pericol, „ro§u” §i „negru”, Hindenburg incredinjeaza funcjia de cancelar generalului von Schleicher, care, sprijinindu-se pe armata, pe forjele moderate §i sindicate, dore§te sa instaureze o dictatura militara §i corporatista al carei program anticapitalist ingrijoreaza mediile de afaceri. Or, incepand cu primele luni ale lui 1932, Hitler s-a apropiat puternic de marele patronat. Pe 27 ianuarie el a intalnit la Dusseldorf pe magnajii industriei Thyssen, Kirdorf, Krup, etc. §i le-a promis o guvernare de mana forte §i stabila, capabila sa restabileasca pacea sociala, sa indeparteze pericolul- comunist, sa amorseze relansarea economiei printr-o politica de reinarmare, sa deschida economiei germane noi pieje externe. Discursul sau a avut mult succes §i i-a adus fonduri importante pentru campania electorala. In noiembrie, marile nume ale industriei ii prezinta pre§edintelui Reich-ului o adresa, redactata la inijiativa lui Schacht §i in care cer ca franele puterii sa fie incredinjate „§efului celui mai important partid najional”, ceea ce il desemneaza evident pe Hitler. Pe 30, el este numit cancelar al Reich-ului.
H itler §i National-Socialismul ADOLF HITLER Viitorul cancelar al Reich-ului s-a nascut in ^ 88^ a Rraiinan-am-lnn. mic ora§el de la granija dintre Austria §i Bavaria. Este aTpatrulea copil al vame§ului Alois Hitler, acesta din urma fiind fiul nelegitim al unei servitoare. 304
X ’
Kiev bun in §coala primara, Hitler simte o chernare pentru artele plastice §i refuza sa devina funcjionar, cum ar dori tatal sau. Moartea parinjilor sai §i o grava inaladie a plamanilor il obliga~sa-§i intrerupa studiile §i, in 1905, la 16 ani, pleaca la Viena. Ani grei, dupa cele doua e§ecuri la concursul de admitere la Academia de Belle-Arte. Hitler picteaza §i vinde acuarele mediocre, lucreaza ca muncitor necalificat, frecventeaza azilurile de noapte §i cantinele saracilor, insa nu traie§te chiar intr-o saracie totala, a§a cum va scrie mai tarziu. In a,£.ela§i timp, i§i va forma o cultura de autodidact, va citi Sorel §i Nietzsche §i va incepe sa-§i exerseze talentele oratorice in cafenelele in care se discuta politica. Ideile sale sunt in aceasta perioada cele ale unui mic-burghez mandru de statutul sau social §i nelini§tit in faja ameninjarilor proletariatului la adresa clasei sale. S^ectacolul capitalei „decadente” §i cosmopolite a Habsburgilor il converte§te la antisemi tism §i la un nationalism pan-german ce il va determina sa-§i doreasca alipirea jarii sale la Reich-ul imperial. In 1912. Hitler este la Munchen, unde duce aceea§i existenja de boem ratat. Va primi razboiul cu entuziasm §i, fiind reformat de o comisie medicala austriaca, se vai angaja intr-un regiment bavarez. Dand dovada de bravura, insa lipsindu-i, conform aprecierilor superiorilor sai, „aptitudinea de a conduce oameni”, este ranit, gazat, §i decorat cu Crucea de Fier, clasa I, fara insa a trece de gradul de caporal. Dupa armistijiu, va ramane o perioada in cadrele armatei, unde fanatismUl sau naponal §i antisemitismul il vor face sa fie numit „ofijer de propaganda”.
IDEOLOGIA NAZISTA Rasismul hitlerist i§i trage originile din foarte vechile traditii germanice readuse la moda inainte de 1914 de teoreticieni ca Wilhelm Marr §i Henri Class, francezul Gobineau, Vacher de Lapouge §i Jules Soury, ca §i de britanicul H. S. Chamberlain, devenit cetacean german §i ginere al lui Richard Wagner. El datoreaza la fel de mult §i spiritului Volkisch, ce domina gandirea extremei drepte na|ionaliste in toata perioada republicii de la Weimar. Pentm Hitler, care se inspira in egala masura, insa deformandu-le, §i din tezele darwiniste, viaja este o etema lupta in care cel mai puternic i§i impune legea celor mai slabi. Rasele umane, biologic inegale, se afla ele insele in lupta permanenta pentru a-§i asigura supraviejuirea sau dominajia asupra altora. Aceasta hegemonie revine de drept rasei albe §i, in interiorul acesteia, nucleului arian, reprezentat prin oameni inalji, blonzi si dolicocefaL numero§i in special in Germania. De aici, Hitler ajunge la principiul unei ierarhii a popoarelor dominate de germani, „rasa seniorilor”, carora le vor fi asociate grupele de origine
3 0 5 / C r i z a a n i l o r ’ 30
apropiata (fiamanzi, anglo-saxoni, etc.). Mai jos vor veni popoare considerate a fi mai „pestrije”, ca latinii, apoi popoarele „inferioare”: slavii, negrii §i, mai ales, evreii. Antisemitismul se gase§te astfel plasat in centrul doctrinei naziste. Originilor medievale ale fenomenului (antiiudaismul traditional) li se adauga motivajii noi, cum ar fi ura faja de capitalismul financiar, asimilat in mod arbitrar evreilor, §i care este opus capitalismului industrial, bazat pe munca, respingerea marxismului (ca fiind elaborat de „jidani”), ba chiar §i a cre§tinismului. Din aceste postulate tulburi, lideml nazist i§i revendica propria viziune a unui Stat totalitar care sa respecte „principiile aristrocratice ale naturii”, ca §i justificarea politicii sale externe agresive bazate pe nojiunea de „spajiu vital” (Lebensraum ).
UN PSIHOPAT? Fara a incerca sa explicam intreaga realitate a celui de-al Ill-lea Reich prin „nebunia” fondatomlui sau, este clar ca Adolf Hitler este un personaj instabil §i dezechilibrat, capabil sa treaca in cateva momente de la stari de agitate ir.tensa la starea de prostrajie accentuata. Hitler poate avea intuijii fulgurante, insa ii lipse§te spiritul critic, subtilitatea, iar ideile sale, bazate pe o cultura destul de lacunara, sunt in general extrem de simpliste. El compenseaza totu§i aceste capacitaji intelectuale mediocre printr-un mare discernamant in alegerea colaboratorilor §i, mai ales, printr-un remarcabil talent de tribun ce ii va permite sa exercite asupra auditoriului sau o veritabila putere de fascinate. Total lipsit de scrupule §i de sentimente umanitare, el se poate comporta in viaja de zi cu zi ca un om simplu, ce iube§te natura §i animalele. In fine, este animat de un orgoliu megaloman, ce nu va face decat sa creasca o data cu varsta §i cu succesele celui de-al Ill-lea Reich.
I nstaurarea D ictaturii (1933-1934) O DICTATURA LEGALA Minoritari in guvernul constituit pe 30 ianuarie §i condus de Hitler, nazi§tii se straduiesc intr-o prima perioada sa ca§tige increderea forjelor tradijionale §i sa dea aliajilor lor -dreapta conservatoare, extrema dreapta clasica, armata, mediile de afaceri, anturajul pre§edintelui - iluzia unei rapide reveniri la vechiul regim. 306
Punandu-§i cabinetul (in care von Papen este vice-cancelar, Hugenberg ministru al economiei, von Blomberg ministru al Reichswehr-ului) sub semnul „redresarii najionale”, inmuljindu-§i profesiunile de credinja de aparator al legii §i referinjele la cre§tinism, Hitler se prezinta drept omul ce va reconcilia tradijia istorica a Reich-ului imperial §i forjele tinere ale noii Germanii. Insa, in acela§i timp, el pregate§te meticulos eliminarea adversarilor sai §i instaurarea dictaturii sale personale. Prima etapa, lichidarea opozijiei comuniste, pusa in afara legii dupa incendierea Reichstag-ului (27 februarie). Folosind delirul piroman al unui tanar §omer de origine olandeza, Van der Lubbe, care se declara comunist, oamenii lui Goering 1-au lasat sa aprinda un mic incendiu in Palatul Reichstag-ului, in timp ce ei in§i§i inundau subsolurile in benzina. Aceasta provocare ii permite lui Hitler sa proclame decretul „Pentni protejarea poporului german” (28 februarie 1933) care devine prima baza legala a dictaturii. Libertajile publice sunt suspendate, 4 000 de militanji de extrema stanga (printre care numero§i sociali§ti) sunt arestaji §i partidul comunist este interzis. Alegerile din martie 1933 (Reichstag-ul fusese dizolvat de pe 1 februarie) se desfa§oara intr-un veritabil climat de teroare, SA §i SS inmuljind arestarile arbitrare §i asasinatele. Partidul najional-socialist, care a objinut un sprijin fmanciar important al mediilor de afaceri, objine, cu 44% din voturi, 288 de deputaji, insuficienji pentru a-i asigura majoritatea absoluta, {el atins totu§i grajie invalidarii a 81 de deputaji comuni§ti. Pe 23 martie, Hitler objine, cu sprijinul Centruiui catolic - sensibil la promisiunea unui Concordat -deplinele puteri pentru 4 ani. “Revolujia najional-socialista” (Gleichschaltung) este infaptuita in cateva luni. Partidele sunt suprimate sau se dizolva singure §i, pe 14 iulie 1933, NSDAP este proclamat partid unic. Sindicatele sunt dizolvate §i inlocuite de Frontul Muncii. Administrajia este supusa epurarilor §i puterile statului sunt transferate Reich-ului. Fiihrerul nume§te in fruntea fiecarui L and un Staathalter, nedepinzand decat de el. SA §i „poliJia secreta a Statului” -Gestapo - urmaresc pe opozanji, dintre care unii sunt, inca din aceasta perioada, *rimi§i in lagare de concentrare (Dachau), in sfarjit, regimul se angajeazain primavara lui 1933 intr-o politica ostila protestantismului §i de persecujii impotriva ev;eilor (boicotarea magazinelor israelite), se semneaza cu Vaticanul un Concordat ce stabile§te statutul Bisericii catolice. in ciuda acestor masuri teroriste, ce lovesc in special clasa politica §i evreii, regimul parea sa se bucure la sfar§itul lui 1933 de consensul popular, confirmat de plebiscitul din noiembrie, ce a urmat rupturii cu Societatea Najiunilor (participare la vot 96%, 95% „da”).
3 0 7 / C r i z a a n i l o r ’ 30
ELIMINAREA OPOZANJILOR: VARA LUI 1934 Primele luni ale lui 1934 sunt marcate de noi dificultaji economice (scaderea exporturilor, sleirea rezervelor Reichsbank) §i sociale (scaderea salariilor, persistenja §omajului), ce nemuljumesc salariajii §i marea burghezie §i alimenteaza noi opozijii. Aceea a burgheziei mai intai, pe care o nelini§tesc violenjele SA §i excesele represiunii. Pe 17 iunie, la Marburg, von Papen pronunja in faja studenJilor un discurs rasunator in care critica evolujia regimului §i denunja pericolul unei „a Doua Revolujii”. Apoi, aceea a aripii stangi a partidului nazist, care, stransa in jurul lui Gregor Strasser, intra in contact cu von Schleicher. §i mai ales aceea a SA al caror §ef, Ernst Roehm, proclama necesitatea de a duce cat mai departe posibil „revoluJia najional-socialista”. Majoritatea proveniji din randul claselor populare, membrii SA judeca Reichswehr-ul drept prea conservator §i ar dori sa-1 absoarba intr-o mare armata dominata de „combatanJii in cama§a bruna” §i convertita la principiile noii Ordini. Prins intre aripa stangista a partidului sau §i forjele conservatoare, susjinute de generali §i de Hindenburg, Hitler a facut o alegere rapida. In noaptea de 29 spre 30 iunie 1934, se duce la Munchen §i lanseaza trupele SS ale lui Himmler impotriva statului major al SA reunit la Wiessee. Cei ce nu au fost masacraji pe loc au fost arestaji §i incarceraji, ca Roehm insu§i, care va fi executat a doua zi in inchisoare. La Berlin, Goering §i Himmler dirijeaza represiunea, care va lovi atat pe organizatorii „complotului de stanga” (Strasser §i Schleicher), cat §i pe reprezentanjii opozijiei conservatoare (Dr. Klausener, §eful Acjiunii catolice §i colaboratorii apropiaji ai lui Papen) §i vechi adversari ai lui Hitler, precum von Kahr, care facuse, in 1923, sa e§ueze „puciul de berarie”. In total, cateva sute de opozanji au fost lichidate in decursul acestei „nopJi a cujitelor lungi”, ce va umple Europa de oroare, insa in care mediile conservatoare vor mai ales sa vada o lovitura decisiva data de Hitler partizanilor „revolu{iei brune”. Pe 2 iulie, Hindenburg ii felicita pe cancelar §i pe Goring pentru „spiritul lor decis” §i von Blomberg i§i exprima satisfacjia intr-un ordin de zi pe armata. 0 data cu incetarea din viaja a batranului mare§al Hindenburg, pe 2 august 1934, se anunja ca guvernul a decis sa contopeasca funcjiile de pre§edinte al Reichului §i de cancelar in persoana lui Adolf Hitler, ce devine, prin aceea§i lovitura, §eful forjelor armate. Dreapta nu poate face decat sa ia cuno§tinJa de aceasta lovitura de Stat constitujionala, aprobata de altfel de Reichswehr §i ratificata, in cadrul plebiscitului din 19 august 1934, de 90% din alegatori. Dejinator al tuturor puterilor, Fiihrerul are de acum mana libera in a pune bazele Statului totalitar §i rasial ce va trebui sa asigure germanilor dominajia asupra altor popoare. 308
Totalitarismul In I talia Fascista “FABRICAREA” CONSENSULUI Criza din anii ’30 va consolida bazele totalitarismului in Italia. Trei elemente vor concura la mobilizarea poporului italian. Inregimentarea populajiei trece in primul plan, prin fascizarea cadrului social. Inceputa in 1922, epurarea administrajiei §i a institujiilor Statului se intensified incepand din 1926. Ea va fi insojita de inlocuirea sistematica a persoanelor neagreate de regim cu militanji fasci§ti, mai ales in dipiomajie, magistratura §i in prefecturi. Cadrele aparjinand astfel regimului, se punea mai departe problema integrarii maselor in noile structuri, subordonate partidului. Aceasta este funcjia numeroaselor organizajii paralele, in primul rand a organizajiilor de tineret. Insarcinata cu educarea generajiilor tinere in spiritul ideologiei fasciste, Opera nazionale B a lilla (ONB) ia in primire, de la cea mai frageda varsta, copiii de ambele sexe, in timp ce sunt dizolvate cea mai mare parte a organizajiilor de tineret, §i mai ales cele patronate de Biserica catolica. In 1931, monopolul este total. De la 4 la 8 ani, toji tinerii italieni fac parte din „Fiii Lupoaicei”. La 8 ani, incep lucrurile serioase. Baie§ii intra in b a lilla s (dupa numele lui Giovanni Batista Perasso, zis Balilla, un tanar genovez care, in 1746, daduse semnalul revoltei impotriva austriecilor). Ei primesc o uniforma, arme de jucarie, participa la defilari §i parazi. Se incearca a ii se insufla spiritul viejii in comun §i al activitajii militare. In acest timp, fetele primesc o educajie fizica §i civica (este vorba de a forma „mame viguroase”, gata sa-§i sacrifice progeniturile Najiunii §i Ducelui, §i nu sportive sau cetajene responsabile). La 14 ani, baiejii sunt a v angua rd isti, fetele „Tinerele Italiene”. Aceasta pana la varsta de 18 ani cand toji sunt integraji in „Tineretul fascist”, ca preludiu la primirea lor in partid, studenjii fiind inregimentaji intr-o organizajie distincta de ONB, numita GUF (Grupele universitare fasciste), cu 100 000 de aderenji in 1939. La aceasta data, peste 5 milioane de tineri sunt astfel inrolaji in formajiunile paralele PNF §i adeziunea a devenit quasi-obligatorie. Devenit adult §i integrat, fie membru PNF sau nu, in asociajiile profesionale §i in sindicatele fasciste, italianul se vede inregimentat, chiar §i in ce prive§te ocuparea timpului liber, in organizajii dependente de partid. In 1925 a fost
V
3 1 5 / C r i z a an ilo r ’ 30
fondata in acest scop Opera nazionale D opolavoro, ce finanjeaza §i gereaza terenuri de sport, piscine, case de cultura, etc §i organizeaza sejururi de vacanja sau calatorii coiective. Invajamantul, la toate nivelurile, este de asemenea obiectul preocuparilor asidue ale regimului. Totala in invajamantul primar (invajatorii predau imbracaji cu cama§a neagra), puternica in cel superior, unde cadrele ie§ite din randurile marii burghezii sunt in general favorabile regimului (obligaji Tn 1931 sa depuna un juramant de credinja, numai 13 profesori din 1250 vor refuza sa o faca), fascizarea pare sa fi fost mai pujin profunda la nivelul celui secundar. In afara Universitatii, cultura este in egala masura supusa supravegherii fasciste. Autoritatea asupra viejii spirituale se exercita, in sfar§it, prin propaganda. Un minister al Presei §i Propagandei, incredinjat lui Dino Alfieri, este insarcinat sa vegheze la conformismul ziarelor §i sa le dea directive de ordin general, destinate a filtra informajiile §i a evita publicarea de „§tiri alarmante”. Radioul, jumalele cinematografice, afi§e uria§e difuzeaza pana la obsesie cuvintele de ordine ale regimului (“Crede, Supune-te, Lupta”, „Mussolini are intotdeauna dreptate, etc.). Gigantice parazi sunt organizate in marile ora§e ale peninsulei §i mai ales in Roma, unde Ducele se adreseaza muljimii de la balconul Palatului Venejiei, dialogand cu ea, multiplicand formulele-§oc §i atitudinile teatrale.
IMITAREA MODELULUI HITLERIST Incepand cu 1936, orientarea autarhica a economiei italiene §i apropierea de Germania il incita pe Mussolini la a mobiliza mai puternic masele. Semn §i instrument al unei consolidari a totalitarismului, crearea in 1937 a unui minister al Culturii populare (< M inculpop), trebuind sa vegheze la fascizarea culturii §i spiritului poponilui italian. Convertit la eficienja hitlerista §i incurajat pe aceasta cale de Starace, secretar al PNF, Mussolini stabile§te drept obiectiv al fascismului faurirea „omului nou”, definit prin „cutuma fascista” (rapiditate, dinamism, hotarare, eroism) §i opunandu-se stilului decadent al viejii burgheze. in final, se va ajunge incepand din 1938, la o imitajie pur §i simplu a Germaniei naziste. Ea se va reflecta alaturi de masuri minore, ca adoptarea „pasului de gasca” (botezat cu aceasta ocazie pas roman!), intr-o legislajie rasiala dirijata impotriva evreilor §i care va fi de altfel aplicata intr-o maniera foarte laxista de cetajeni §i funcjionari. Anchilozarea regimului §i efectele, uneori bufe, ale alinierii la modelul nazist, au §tirbit puternic, in preajma razboiului, consensul ce se stabilise cajiva ani mai devreme in jurul fascismului. Astfel, incepe sa se manifeste o opozijie, chiar in 316
inloriorul fascismului §i mai ales printre tineri. Urmarita de polijie, slab implantata In randurile populajiei, mi§carea antifascists propriu-zisa joaca un rol mai important doar in strainatate (mai ales in Franja), unde fuorusciti (exilajii) i§i reconstituie partidele, publica ziare §i denunja in faja opiniei publice mondiale adevarata natura •ji metodele fascismului.
P olitica economica §i S ociala I taliana DE LA LIBERALISM LA DIRIJISM Pana la inceputul anilor ’30, fascismul practica o politica economica §i sociala favorabila pe ansamblu claselor avute. Efectele dezastruoase ale crizei mondiale, adaugate celor ale imperialismului expansionist, il determina, totu§i, sa opteze pentru solujii autarhice, care vor duce la consolidarea totalitarismului §i Ia ingradirea intereselor private, parjial subordonate proiectelor poli tice ale regimului. Din 1922 in 1927, alianja de fapt intre fascism §i marile interese private funcJioneaza in profitul acestora din urma §i determina regimul Mussolini a adopta o politica economica liberala. Ministru de Finanje in 1925, Volpi, reprezentant al cercurilor de afaceri, se straduie§te sa redreseze lira §i sa demonteze aparatul dirijist al epocii de razboi. In acela§i timp, el aplica o politica fiscala ce apasa mai ales bugetele modeste. Situajia economica nu intarzie sa se imbunatajeasca in mod foarte evident (cre§terea salariilor §i a indicelui productivitajii care, de la 100 in 1922, ajunge la 195 in 1926). Totu§i, Mussolini sacrificand in mod deliberat expansiunea prestigiului monedei, masurile de stabilizare a lirei antreneaza in 1927 o recesiune ce face astfel necesara recurgerea la o politica in mod deschis dirijista. Necesitatea de restrangere a importurilor pentru a redresa balanja comerciala §i a reechilibra balanja plajilor constrange fascismul la a opera primele sale decizii autarhice. Trebuie dezvoltate sectoare pana atunci incapabile sa satisfaca nevoile piejei interne cu produse de prima necesitate. Acesta este obiectivul „marilor batalii” ale regimului, care marcheaza progrese importante, in ciuda 3 1 7 / C r i z a a n i l o r '3 0
distorsiunilor regionale §i corupjiei. Grape „bataliei pentru grau”, randamentele cresc cu 50%, in timp ce producjia cre§te de la 50 la peste 80 de milioane de chintale in 1933, ceea ce permite satisfacerea nevoilor najionale. Politica de imbunatajiri funciare da §i ea bune rezultate: mai multe milioane de hectare sunt asanate §i cultivate in joasa vale a Padului, pe litoralul tirenian §i adriatic §i, mai ales, in regiunea Romei (mla§tinile Pontine). In fine, marile lucrari intreprinse de regimul fascist (electrificarea cailor ferate, autostrazi, lucrari de urbanism (Foro Ita lico )) doteaza Italia cu o infrastructure de Jara moderna. Mussolini viseaza o Italie de 60 de milioane de locuitori, pretext §i instrument al unei politici expansioniste. Pentm aceasta, el va instaura in acela§i timp masuri de sporire a natalitajii (prime, concursuri, propaganda careia i se asociaza Biserica catolica, fiscalitate mai grea pentru celibatari, etc.) §i o acjiune vizand restrangerea emigrajiei. Rezultate: populajia Italiei cre§te, in perioada fascista, de la 38 la 45 de milioane de locuitori, in ciuda unei sensibile scaderi a natalitajii (de la 29 la 23%o). Un sistem corporatist fondat pe principiul colaborarii dintre clase este instituit. Legea Rocco (1926) acorda monopolul raporturilor angajaji-patroni sindicatelor fasciste. Greva devine ilegala. In 1927, Charta Muncii incredinjeaza Statului misiunea de a face respectate convenjiile colective §i de a veghea ca interesul najio nal sa primeze intotdeauna asupra intereselor private.
AUTARHIE §1 MOBILIZARE La inceputul anilor ’30, Statul fascist va fi chemat sa sara in ajutorul capitalismului italian, puternic lovit de criza. Stabilizarea lirei la un nivel prea ridicat crease o disparitate intre prejurile italiane §i cele de pe piaja mondiala, de unde dificultajile exportatorilor. Criza mondiala agraveaza situajia, provocand o sca dere a producjiei (cu 30%), generatoare de §omaj (1 milion in 1932) §i de scaderi salariale. Ameninjate de faliment, marile societaji §i bancile se intorc catre Stat, in momentul in care acesta se angajeaza intr-o politica deflajionista. Masurile ortodoxe din punct de vedere financiar nefiind suficiente pentru a redresa situajia, Mussolini alege -ca §i Hitler -o cale autarhica, dictata nu atat de circumstanje cat mai ales de dorinja de a urma cu orice prej politica prestigiului mone dei. Italia se izoleaza de lumea exterioara: control al schimburilor, taxe vamale prohibitive pentru orice produs „nevital”, acorduri de clearing cu Romania, Bulgaria, Germania, intr-o a doua etapa, controlul Statului asupra economiei se intensified, insa beneficiind de consimjamantul cercurilor de afaceri. Este creat 318
Iiislilutui pentru reconstrucjie industrial^ (IRI) destinat inijial sa furnizeze intreI ninderilor lichiditajile necesare relansarii activitajii lor, care insa se va gasi pus in siluajia de a rascumpara o parte importanta a acjiunilor lor §i va da na§tere unor vcrilabile holdinguri de Stat. Deci, nu socializare, ci o consolidare a structurilor de concentrare a capitalismului. Razboiul din Etiopia §i punerea Italiei in „carantina” prin regimul sancjiunilor internajionale vor angaja guvernul §i mai puternic pe calea autarhiei. Discursul din 23 martie 1936, in care Mussolini considera razboiul „inevitabil pentru Italia” deschide era mobilizarii economice. Sub impulsul Comisiei supreme a autarhiei, i in efort imens se desfa§oara pentm a permite Jarii sa-§i satisfaca singura nevoile de carburanji (prospecjiuni de petrol §i gaze naturale in valea Padului), de carbuni, de minereu. Se dezvolta industria celulozei, textile artificiale, etc. Aceasta nejinand cont de costurile de revenire §i de condijiile antieconomice, ce incurajeaza specula §i corupjia. Rezultatele sunt spectaculoase (avant al hidroenergeticii, industriei aluminiului, construcjiilor navale §i aeronautice) insa parjiale §i sunt consecinjele unui sistem orientat spre pregatirile de razboi.
CE BILANT iN 1939? In 1939, economia italiana pare dezechilibrata, artificial axata pe pregatirile de razboi. Rezultatele pozitive (indicele producjiei industriale: 100 in 1922, 185 in 1930, 209 in 1938) nu reu§esc sa mascheze punctele slabe: insuficienja piejei interne (consumul de grau, carne, zahar, stagneaza la nivelul din 1922; dezvol tarea rejelei de autostrazi are mai ales un scop militar, Italia neocupand in 1939 decat locul 8 mondial in producjia de automobile §i, avand 1 vehicul la 90 de locuitori) §i cre§terea producjiei au un caracter in totalitate artificial. Acest e§ec economic conduce regimul la supralicitarea politicii sale, Statul neputand continua sa faca economia sa funcjioneze decat grajie comenzilor de razboi §i sarcrificiilor justificabile doar prin starea de mobilizare permanenta. Clasele conducatoare §i masele au bcneficiat in mod inegal de pe urma schimbarilor intervenite. Burghezia a pierdut unele din prerogativele sale politice, insa fascismul a incarcat-o in aceea§i perioada de onoruri §i i-a consolidat mai degraba puterea economica. Clasa de mijloc nu a profitat de pe urma regimului decat in masura in care s-a folosit de posibilitajile de ascensiune sociala oferite de organizajiile fasciste. In ce le prive§te, masele populare au vazut, pe ansamblu, soarta lor ameliorandu-se, o data cu dezvoltarea industriei §i adoptarea unei legislajii sociale. Totu§i, corporatismul a favorizat mai ales conducatorii de intre3 1 9 / C r i z a a n i l o r ’ 30
prinderi, ace§tia din urma folosind arbitrajul §i forja coercitiva a Statului pentru a-§i impune vointa in faja salariajilor. Cat prive§te ambijia sa de remodelare a individului §i a „rasei”, totalitarismul fascist a e§uat complet. Fascizarea a ramas pur formala. Niciodata regimul nu a reu§it a turna Italia intr-o forma fascista, a§a cum a facut-o omologul sau german.
o Cultura Fascist A DE LA REVOLTA LA CONFORMISM Spiritul „squadrismului” contestatar §i antiburghez continua sa hraneasca, pana la inceperea razboiului, scrierile intelectualilor atra§i de fascism prin admirajia pentm nihilismul sau purificator. Printre ei, gasim cajiva najionali§ti, futuri§ti ca Mario Carli, Ardengo Soffici §i chiar Marinetti insu§i, fondatorul mi§carii, §i fogti „interven$ioni§ti de stanga”, precum Curzio Malaparte. Toji pretind a se inspira din idealurile „revoIujionare” ale primului fascism §i denunja evolujia conserva toare a unui regim care, de altfel, ii va incarca de privilegii §i nu va ezita, o data cu apropierea razboiului, sa recupereze discursul lor anticonformist pentm a justifica excesele totalitarismului. Unanimi in a denunja imburghezirea Italiei mussoliniene, ei sunt, in schimb, divizaji asupra sensului ce trebuie dat „revolujiei fasciste”, in doua tendinje antagoniste: - modernista §i centralizatoare, susjinuta de scriitorul Bontempelli, pictorii De Chirico, Morandi §i Carra; -provincialista, populista §i ultrareacjionara, cu mica echipa (Maccari, Soffici, Malaparte) adunata la mijlocul anilor ’20 in jurul revistei IlSeluaggio (Salbaticul). Daca unii dintre ei se deta§eaza pujin cate pujin de fascism - ca regim, din fidelitate pentru ideile lor, ca Marinetti, sau din oportunism, aljii vor merge pana la capat cu angajamentul lor susjinand - ca Soffici - efemera §i sangeroasa „Republica sociala italiana”, instalata de germani in ultimele luni ale razboiului pe malurile lacului Garda. Alaturi de aceasta minoritate pura §i dura, singura depozitara a unei culturi autentice fasciste, cea mai mare parte a intelectualilor care s-au raliat regimului
.ni facut-o pentru ca aprobau, dimpotriva, deriva sa conservatoare §i adeziunea sa la temele najionalismului clasic - din varful buzelor, ca Gabriele D’Annunzio, sau cu un entuziasm mai mult sau mai pujin sincer (Rocco, Prezzolini, Papini) sau chiar din oportunism pur §i simplu, ca dramaturgul Pirandello, premiul Nobel pentm literature in 1934. Ralierea unei fracjiuni importante a „intelighenjiei”, cultul personalitajii Ducelui, abandonarea de catre fascism a idealurilor sale de la origine in favoarea celor ale tradijiei intelectuale burgheze, au concurat la propagarea unui confor mism cultural ce favorizeaza in egala masura intrarea scriitorilor §i arti§tilor in structurile controlate de putere: corporajie specializata, InstitutuI najional fascist al culturii, incredinjat in 1925 lui Giovanni Gentile, filosof oficial al regimului, Consiliul najional al cercetarii, Academia Italiei, fondata in 1929. Premii, medalii, distincjii §i avantaje de toate felurile sunt instituite pentru a recompensa realizarile ce pot asigura cel mai bine gloria regimului. De aici rezulta o scleroza a culturii oficiale, in particular manifestata in artele plastice, cu tablourile de circumstanja ale unui Mario Sironi sau Primo Conti, pictori ai legendelor eroice squadriste §i ai unei istorii najionale reconstituite pentru a exalta gloria fascis mului sau sculpturile modemiste ale unui Dazzi sau Lucio Fontana, cu temele lor antice §i obsesia lor in a reprezenta simboluri ale virilitajii §i figura idealizata atletic a Ducelui.
TOTALITARISMUL CULTURAL §1 LIMITELE SALE Arta prin excelenja a reprezentarii, arhitectura nu va §ti nici ea sa gaseasca echilibrul intre aspirajiile modemiste §i funcjionaliste (§i aceasta nu numai pentru ca materialele moderne, betonul armat §i ojelul, sunt rezervate pregatirilor de razboi) §i reproducerea paseista a Evului Mediu §i a Romanitajii. De unde dezolantul neo-clasicism al stilului „lictor” §i e§ecul grandiosului proiect al Expozijiei universale de la Roma, prevazuta pentru 1942 §i care se va incheia prin edificarea unui caroiaj inuman de monumente rigide §i pompoase. Stapan peste marile mijloace ale informarii §i culturii, fascismul le investe§te cu o dubla funcjie de a „educa” masele - oferindu-le o viziune idealizata a regi mului, incercand sa dezvolte in ele virtujile pozitive ale omului fascist - §i de a le distrage atenjia de la viaja cotidiana pentm a putea dezamorsa eventualele acjiuni revendicative. Radioul, transformat in monopol de Stat printr-o lege din 1927, devine astfel atat instrumentul unei sub-culturi de vocajie esenjial recreativa, in care scheciul 3 2 1 / Cr i z a a n i l o r ’ 30
§i §ansoneta ocupa un loc de cinste, cat §i cel al unei propagande globale, orchestrate in jurul marilor lozinci ale momentului: „batalia granelor”, campania de sporire a natalitajii, justificarea politicii externe §i coloniale a fascismului, etc. Sportul i§i asuma o funcjie identica aceleia de adunare a maselor §i a parazilor paramilitare, montate cu o grija a punerii in scena destinata sa satisfaca predispozijia muljimilor latine pentm reprezentajii §i sarbatoriri. Sportul-spectacol, insojit de lectura ziarelor §i audierea emisiunilor radiofonice specializate, consti tuie un bun mijloc de a deturna masele italiene de la preocuparile lor materiale. El permite, de altfel, satisfacerea pulsiunilor najionaliste §i se desfa§oara in locuri unde se poate exercita u§or propaganda fascista: cantece, muzica militara, discursuri, portrete ale lui Mussolini, etc. Intarit prin sprijinul autoritajilor §i admirajia nestavilita a publicului, sportul italian cunoa§te un spectaculos avant §i inregis treaza frumoase reu§ite in discipline ca fotbalul, ciclismul, schiul alpin, tenisui, sporturile motorizate (automobil, aviajie). “Cinematografia este cea mai puternica arma”, spune un slogan fascist, marturie a importanjei pe care regimul o da cinematografiei, ca instrument de propa ganda §i de manipulare a spiritelor. Supusa din 1925 unei cenzuri stride, controlata personal de Duce, care este un pasionat al celei de-a §aptea arte, puternic subvenjionata de Stat, ce finanjeaza in 1935 reconstrucjia studiourilor de la Cinecitta, Hollywood-ul italian, cinematografia epocii mussoliniene nu produce totu§i decat un numar mic de opere in mod explicit politice, exaltand epopeea regimului {Cam icia nera de G. Forzano, 1933), cea a colonizarii (Escadronul alb de A. Genina, 1936) sau incercand sa exalte marejia trecutului italian (Scipio A frica n u l de C. Gallone, 1938). Restul producjiei - comedii in stil american, filme muzicale, etc. -nu scapa conformismului general §i se indeparteaza prea pujin de ideile §i comportamentele sociale ale unei mici burghezii ramase profund ata§ata valo rilor tradijionale: familia, munca, respectul ierarhiilor sociale, refuzul dezordinii sub orice forma. Sunt atinse aici limitele culturale ale totalitarisi aului fascist, marcate de e§ecul unui cinema de ficjiune „politica” in favoarea i .riui cinema de evaziune, prea pujin diferit de altfel de modelul hollywoodian. La sfar§itul perioadei, asistam de altfel la trezirea ; nui spirit contestatar, ce capata incredere in sine o data cu razboiul, pentru a culmina in 1943 cu opere ce aparjin deja filonului neorealist, ca Obsesie de L. Visconti §i C opiii ne prioesc de Vittorio de Sica. Limitele operei de „inginerie culturala” incercate de fascism se observa in egala masura in rezistenja pasiva pe care o opun intreprinderii sale totalitare un 322
iiiimar de intelectuali neraliaji regimului §i uneori chiar in conflict deschis cu el,
M i§cari §i R eg im u riA utoritare in
R estul E uro pei
CATRE 0 „INTERNAJIONALA FASCISTA”? Mussolini a repetat mult timp ca fascismul nu era un „articol de export”. Aceasta insa nu 1-a impiedicat sa subvenjioneze inca de la inceputul anilor ’20, anumite organizajii fascizante a caror acjiune putea fi utila politicii sale externe, ca Heimwehr-ul prinjului Starhemberg in Austria. Dupa 1933, ajutorul acordat mi§carilor fasciste ia o amploare mai mare, Ducele vizand fie sa intrejina agitajii destabilizatoare in anumite Jari (cazul usta§ilor croaji in Iugoslavia), fie sa poata dispune de clientele locale favorabile politicii sale. (Heimwehren austriece, „fasci§ti” francezi in perioada razboiului din Etiopia), fie pur §i simplu a limita forja de atracjie a Germaniei naziste. Hitler incearca, la randul sau, sa-§i faca pionii sa avanseze sprijinind organizajii de inspirajie najional-socialista ca Falanga poloneza. Aceasta acjiune intemajionala a fascismului prezinta un dublu aspect. Pe de o parte subvenjii generos alocate de „Minculpop” italian, organelor de presa, unor numero§i ziari§ti, oameni politici §i lideri ai mi§carilor fasciste §i fascizante (J.-A Primo de Rivera, Mosley, Bucard). Pe de alta parte, crearea unui embrion de „interna{ionala fascista”, constituita in jurul „comitetelor de acjiune pentru universalitate ale Romei” ale generalului Coselschi §i a caror existenja efemera este marcata de Jinerea unui congres al organizajiilor pro-mussoliniene la Montreux, in Elvejia, in decembrie 1934. La randul lor serviciile de propaganda 3 2 3 / C r i z a a n i l o r ’ 30
germane subvenjioneaza din abundenja organizajiile §i ziarele a caror atitudine este considerata „pozitiva” de conducatorii celui de-al Ill-lea Reich.
FASCISME §1DICTATURI in cea mai mare parte a Jarilor Europei centrale, rasaritene §i mediteraneene, criza a acutizat tensiunile sociale §i a favorizat ascensiunea mi§carilor profasciste sau pronaziste. Adeseori, tocmai pentru a impiedica accesul acestor organizajii la putere au fost instaurate sau consolidate regimuri excepjionale puse sub con trolul claselor conducatoare. Astfel se intampla in Lituania lui Woldemarras §i a succesorilor sai, in Letonia, unde §eful Uniunii Jarane§ti, Karlis Ulmanis, instaureazain 1934 un regim autoritar din care sunt exclu§i social-democrajii §i fasci§tii din Perkonkmst (cmcile tunetelor), in Polonia, unde regimul coloneilor ii succede celui al lui Pilsudski, mortin 1935, in Ungaria, unde regimul corporatist §i autoritar instalat de Gombos se confrunta dupa 1935 cu „crucile cu sageji” ale fascistului Szalasi. Se ajunge adeseori la un veritabil conflict deschis intfe dicta tura exercitata de forjele conservatoare §i partidele fasciste, care se sprijina in plus pe Jaranime §i pe mica burghezie. In Romania, in faja ascensiunii fascismului reprezentat de mi§carea Garda de fier, regele Carol a recurs, in 1938, la o lovitura de stat, urmata de dizolvarea tuturor partidelor §i asasinarea lui Codreanu, liderul Garzii de fier, o mi§care de mase a carei ideologie este de altfel mai aproape de tradijionalism decat de fascismul propriu-zis. in Bulgaria, gerteralul Gheorghiev dizolva, in 1934, partidele tradijionale §i mi§carile de extrema dreapta §i instaureaza o dictatura monarho-militara, comparabila cu aceea instaurata de generalul Metaxa^in Grecia, doi ani mai tarziu, cu sprijinul suveranului. in Austria, cancelarul Dolfuss conduce, de asemenea, din 1934, un Stat reacjionar §i tradijionalist. In 1936, succesoml sau Schuschnigg elimina Heimwehr-ul, pe care pana atunci regimul se sprijinise. Pretutindeni, sau aproape, scenariul este acela§i. Blocul conducator (burghezia §i marii proprietari) reu§e§te sa-§i menjina §i sa-§i consolideze dominajia, mai intai zdrobind forjele proletariatului cu ajutorul mi§carilor fasciste, apoi absorbindu-le sau eliminandu-le pe acestea din urma §i adoptand, pentru a spori eficacitatea acjiunii sale, o parte din metodele de guvernare ale fascismului. Problema franchismului §i a raporturilor sale cu veritabilul fascism spaniol, cel al Falangei (fondata in 1933) se pune in termeni identici. in timpul celor trei ani cat a durat razboiul civil, Franco s-a servit de mi§carea condusa de Jose-Antonio Primo de Rivera (fiul fostului dictator), Falanga, a 324
cArei ideologii este apropiata aceleia a „primului fascism”, pentm a ralia taberei sale masele mic-burgheze. insa, o data victoria cucerita, regimul pe care il stabile§te vizeaza mai pujin instaurarea unei noi ordini, cum o reclama falangi$tii, decat a face sa reinvie, intr-un cadru autoritar §i corporatist ce face trimilere mai degraba la Portugalia lui Salazar decat la Itaia lui Mussolini, Spania tradijionala. Partidul unic se vede astfel redus la rolul de simpla curea de transmisie a directivelor lui caudillo .
FASCISMUL IA CU ASALT DEMOCRATHLE iN CRIZA in Jarile Europei de Nord sau de Vest unde democrajia se bazeaza pe tradijii stravechi §i pe sprijinul unei fracjiuni importante a maselor §i a clasei de mijloc, partidele fasciste §i fascizante, sau pur §i simplu reacjionare, nu reu§esc sa cucereasca puterea. Ele cunosc in aceasta perioada un avant spectaculos, mai ales in Franja, unde ascensiunea „ligilor” §i paralizia institujiilor degenereaza in februarie 1934 intr-o adevarata criza de regim. in Marea Britanie, British Union of Fascists a lui Oswald Mosley nu reune§te decat douazeci de mii de aderenji, recrutaji din randurile clasei de mijloc §i repede desconsideraji in ochii opiniei publice prin violenja acjiunilor lor, insa in Belgia, mi§carea rexista a lui Leon Degrelle, susjinuta financiar de Mussolini, chiar daca mai mult tradijionalista decat specific „fascista”, objine un succes ce nu poate fi neglijat la alegerile din 1936 (11% din voturi §i 26 de deputaji). La fel §i in Olanda, Mi§carea najional-socialista a lui Anton Mussert, mai apropiata de modelul hitlerist, i§i vede efectivele (40 000 de aderenji in 1933) §i electoratul (8% din voturi in 1935) crescand odata cu criza. Atingandu-§i apogeul intre 1934-1936, toate aceste organizajii, ca §i cele din Elvejia, Danemarca, Norvegia (mi§carea Nasjonal Samling a lui Quisling), Irianda, etc., cunosc un reflux rapid dupa 1936, consecinja a unei relative imbunatajiri a situajiei economice, a mobilizarii populajiei §i a rezistenjei opuse acjiunilor lor de partidele democratice.
3 2 5 / C r i z a a n i l o r ’ 30
M o d e lu l sovietic: Urss-ul lu i S ta lin din
1928 in 1941 Capitolul 28
Incepand din 1928, Stalin angajeaza cu hotarare Uniunea Sovietica intr-o „a doua revolutie”, economica de aceasta data, bazala pe industrializare, planificare, colectivizarea pamanturilor. Primele doua planuri cincinale o pun in aplicare fara menajamente §i vor duce la realizarea unei considerabile puteri industriale, cu pretul sacrificarii taranimii. Aceasta politica economica voluntarista este insotita de instaurarea necrutatoarei dictaturi a lui Stalin, bazata pe epurari succesive, teroare generalizata §i cultul dictatorului. Societatea, in sanul careia sunt restaurate valorile traditionale, este din ce in ce mai urbana. Insa, in ciuda vointei sale de a aparea drept o societate fara clase, ea nu reu§e§te a realiza egalitatea. In timp ce taranii sunt sacrificati §i muncitorii supu§i unei discipline riguroase, intelighentia se constituie in grupa privilegiata. in fine, cultura este supusa unei doctrine oficiale, „realismul socialist”, iar productia literara §i artistica este obligata sa se supunS unui conformism apasator. Singura cinematografia va ajunge sS produca opere de valoare.
326
o Noua Cale Economica UN MIJLOC: PLANIFICAREA “Industrializare, planificare, cooperativizare”, acesta este cuvantul de ordine mobilizator lansat de Stalin in 1928. La aceasta data, el considera ca NEP-ul nu mai corespunde nevoilor Jarii: producjia de cereale este insuficienta pentru aprovizionarea ora§elor §i a armatei, agricultura nu furnizeaza mijloacele necesare unei dezvoitari industriale suficient de rapide, considerata indispensabila pentm a ajunge din urma §i apoi depa§i nivelul Jarilor capitaliste, condijie de supraviejuire a regimului sovietic §i mijloc de a incuraja muncitorii din Jarile capitaliste sa desfa§oare revolujii in Jarile lor. Stalin angajeaza deci URSS pe calea planificarii generale a economiei, insojita de cooperativizarea terenurilor agricole. In unanimitate, conducatorii sovietici considera planificarea necesara pentm a rajionaliza §i imbunataji producjia najionala. Ea a fost de altfel pregatita de Lenin insu§i, care pusese in practica, inca din 1920, un plan parjial de electrificare, apoi crease curand dupa aceasta Gosplan-ul, comisie al carei rol era de a inventaria resursele §i nevoile Jarii pentru a pregati o planificare generala. In funcjie de aceste estimari economi§tii din Gosplan definesc prioritajile §i propun cifrele-reper de atins, normele. Insa, deciziile finale sunt luate de autoritatea centrala, deci de Politburo, care, din rajiuni evident politice, determina obiectivele de atins §i mijloacele intrebuinJate. Normele sunt imperative, fara a exista posibilitatea de a fi criticate sau puse in discujie. Toate planurile dau prioritate investijiilor in faja consumului, utilarii colective in faja bunastarii individuale. Stabilite pentm cinci ani (planuri cincinale), ele sunt finanjate prin prelevari asupra veniturilor lumii rurale §i asupra consu mului, care sunt astfel sacrificate in beneficiul dezvoltarii industriei grele. Planul cuprinde toata viaja din URSS, se extinde asupra tuturor activitajilor, nu numai economice, ci §i sociale §i culturale. in practica, exista obstacole ce se opun reu§itei planurilor. De fapt, alegerile facute de oamenii politici prea pujin la curent cu realitajile economice §i sociale sunt, uneori, rau adaptate. Astfel, mili oane de tone de produse de prima necesitate raman blocate pe caile ferate din lipsa de credite suficiente acordate transporturilor, o uzina textila trebuie sa se opreasca din lipsa de §uruburi... inapoierea tehnica, lipsa de ingineri explica de asemenea dificultajile existente. Iar obligajia de a respecta normele determina sacrificarea calitajii de dragul cantitajii. 3 2 7 / C r iz a a n i l o r ’ 30
COLECTIVIZAREA TERENURILOR AGRICOLE? Daca planificarea face obiectul acordului unanim al conducatorilor sovietici, nu se poate spune acela§i lucru despre colectivizarea terenurilor agricole. Unii o considera necesara, cum ar fi Preobrajenski; ei vad in cre§terea numarului de ferme colective (colhozuri) §i de ferme de stat (sovhozuri) un mijloc de a facilita colectarea cerealelor pentm a asigura aprovizionarea ora§elor §i de a apropia munca Jaranului de cea a muncitorului (“Pentm a §terge diferen(ele intre Jaran §i muncitor, trebuie sa-i transformam pe toji in muncitori”, zisese Lenin), de a mecaniza agricultura pe suprafeje mai mari, deci de a mari randamentele §i pro ducjia §i, in consecinja, de a objine surplusuri comercializabile pentm a finanja procesul de industrializare. in schimb, dreapta partidului, in frunte cu Buharin, vede in colectivizare riscul de a mpe lumea Jaraneasca de cea a muncitorilor §i se teme ca regimul, silit sa faca faja opozijiei Jaranimii, sa nu se indrepte pe calea unei dictatnri de tip poliJienesc, in timp ce centralizarea economiei ar conduce la dezvoltarea birocrajiei, pericol denunjat de marinarii din Cronstadt, apoi de Lenin insu§i. Economi§tii de la Gosplan, consultaji asupra acestui subiect, opteaza pentm o intrare graduala a Jaranilor in intreprinderi de stat, indemnand totu§i la prudenja. insa decizia lui Stalin este deja luata. Trebuie ca URSS sa devina o mare putere industrials. Iar el alege cutezanja revolujionara, ordonand punerea in aplicare a primului plan cincinal.
Prim ul Plan Cincinal (1928-1932) Primul plan cincinal are un dublu obiectiv: suprimarea sectorului privat §i dezvoltarea producjiei economice in domeniile de baza.
32 8
O COLECTIVIZARE A AGRICULTURII BRUTALA §1 DISTRUCTWA Colectivizarea agriculturii se arata a fi o Intreprindere dificila ale carei consecinje sunt distructive. Gosplanul a prevazut integrarea a 25% dintre Jarani in (‘xploatarile colective, colhozuri §i sovhozuri, in timpul primului plan, pomind de la 2% in 1928. In ciuda unei vaste campanii de propaganda, numero§i sunt cei refractari colectivizarii. incepand din iunie 1929 este folosita violenja: 25 000 de activi§ti §i colectorii de impozite ameninja pe recalcitranji cu amenzi §i cu deportarea. La sfar§itul lui 1929, 21,6% din gospodariile Jarane§ti au intrat in exploatarile colective. Stalin anunja atunci ca colectivizarea va fi generala §i ca orice opozant va fi considerat kulac (chiabur) sau un aliat al acestora, grupa sociala ce trebuie „lichidata ca clasa”. De aici inainte, colectivizarea pamanturilor §i „desfiinjarea kulacilor” sunt legate §i trebuie sa fie realizate in trei ani, regiune cu regiune. Kulacii, ale caror bunuri sunt confiscate, sunt exclu§i din colhozuri, executaji sau deportaji. Mai multe milioane de kulaci sau de Jarani mijloca§i (limitele intre cele doua grupe fiind foarte vagi) sunt astfel deportaji in lagarele de munca §i numarul morjilor este estimat la 3-4 milioane. In septembrie 1933, colectivizarea atinge 84,5% din numarul Jaranilor. Modul bmtal in care s-a realizat colectivizarea antreneaza rezistenja Jaranilor. Dezorganizarea satelor, lipsa motivajiei Jaranilor, lipsa de utilaje §i ingra§aminte antreneaza diminuarea producjiei de cereale, facand sa reapara foametea, care va atinge intreaga Jara in 1932-1933.
INDUSTRIALIZAREA, O PRIORITATE Industrializarea este scopul fundamental al primului plan cincinal. Industria grea, a carei dezvoltare este considerata prioritara, are rezervate 80% din investijiile atribuite industriei. I se traseaza sarcina de a-§i tripla producjia, in timp ce cre§terea industrials generala prevazuta este de 1,5 ori. 0 asemenea progresie necesita utilizarea la maximum a tehnicii, dupa cum o enunja Stalin: j n perioada de construc[ie a socialism ului, tehnicienii decid totul". Or, ace§tia sunt atat de pujini in URSS, incat trebuie sa se faca apel la strainatate, mai ales la Statele Unite, care trimit de asemenea §i material, in paralel, eforturi importante -care vor da roade in decursul cincinalelor urmatoare - se fac pentru a 3 2 9 / C r i z a a n i l o r ’ 30
spori numarul inginerilor §i tehnicienilor sovietici (§coala primara obligatorie in 1930; dezvoltarea tuturor gcolilor generale §i profesionale). ' Mana de lucru in industrie este abundenta. Ea se dubleaza in timpul primului plan cincinal §i atinge cifra de 23 de milioane. insa noii muncitori veniji din mediul rural nu simt vreun ata§ament pentru uzina: prost hraniji, prost echipaji, fara calificare, sunt mai mult necalificaji decat cunoscatori ai unei meserii: deci sunt slab adaptaji efortului ce li se cere. Astfel, un intreg sistem este pus la punct pentru a objine un randament maxim: disciplina riguroasa, amenzi, pedepse, carte de munca §i pa§aport intern obligatoriu pentm a fixa in loc mana de lucru, prime, cre§teri de salarii pentru cei mai buni muncitori. Este exaltat eroismul muncii prin crearea „brigazilor de §oc” (din care fac parte aproape 1,5 milioane de muncitori in 1929). Este glorificata „intrecerea socialists” (anumite intreprin deri i§i iau angajamentul de a cheltui mai pujin §i de a produce peste plan). Cand planul este declarat realizat la inceputul lui 1933, sectoml privat a disparut complet (1% din industria sovietica). Participarea industriei la producjia najionala a crescut de la 42% la 70%. Industria grea a crescut de aproape 3 ori. Au fost create 1500 de intreprinderi: printre cele mai importante, combinatele ce asociaza producjii complementare, de exemplu carbunele §i fonta din Kuzbas, cu fieml §i minereul din Ural (distanjate la 2 000 de km), dar de asemenea uzine de ma§ini agricole ia Rostov, construcjii de automobile la Moscova §i Gorki... insa industria producatoare de bunuri de consum a progresat prea pujin §i chiar unele ramuri ale industriei grele (carbunele §i siderurgia) nu au atins normele prevazute. Cauzele sunt inapoierea tehnologica, lipsa mijloacelor de transport, inadvertenjele planului (referitor la aceasta, Trojki judeca sever conducerea, pe care o considera a fi inferioara sarcinilor asumate). Absenja coordonarii intre sectoarele industriale provoaca intreruperi ale fluxului de fabricajie, lipsa pieselor de schimb face ca un mare numar de tractoare sa ramana defecte in mijlocul campurilor. Normele fixate sunt prea mari. In fine, criza economica mondiala impiedica URSS sa recurga la credite occidentale. Efortul depus totu§i in aceasta perioada a fost considerabil: s-au creat ora§e, ca Magnitogorsk in Ural; regiuni intregi din Siberia au fost deschise industriei, astfel incat centml de greutate al URSS se deplaseaza spre est. KuzneJ §i Karaganda sunt numele victoriilor econo mice exaltate in literature §i cinematografie.
33 0
al
D oilea §i a l T reilea
P lan Cincinal (1933-1941) Al doilea §i al treilea plan cincinal continua urmSrirea realizarii marilor obieclive ale industrializSrii §i colectivizSrii pamanturilor.
AL DOILEA PLAN CINCINAL (1933-1937) Al doilea plan cincinal (1933-1937) se strSduie§te sa corijeze unele defecte ale primului: normele sunt mic§orate, sunt majorate creditele acordate transporturilor §i agriculturii, se spore§te preocuparea pentm calitatea produselor. Investijiile mai importante acordate agriculturii trebuie sa permits redresarea producjiei dupa foametea din 1932-1933 §i sa ducS la incheierea colectivizarii pamanturilor. Pentru a raspunde primului obiectiv, efortul este indreptat spre cre§terea numSrului de ma§ini agricole dejinute de noile Stajiuni de ma§ini §i tractoare (SMT), create in iunie 1929 §i spre instruirea tehnicS a colhoznicilor, asiguratS de ingineri §i colhoznici frunta§i. Cat despre proprietatea socialists, ea reprezintS in 1939 aproape 99% din suprafaja cultivatS. Forma principals este cea cooperatistS (colhozurile), care cuprind 93% din exploatSri. Pentru a cointeresa {Sranii in cre§terea producjiei, in 1935 se produce o mica abdicare de la prin cip le socializante, atribuindu-li-se mici loturi individuate, pe care pot cultiva fructe §i legume §i cre§te animate, ceea ce va fumiza o parte importantS a pro ducjiei comercializate. Conform planului, recoltele de cereale sunt cele mai importante, rezultatele sunt bune la bumbac §i la zahSr, insS §eptelul este in continuare insuficient, iar producjia generals nu satisface nevoile populajiei. . In ce prive§te industria, planul acordS in continuare prioritate industriei grele, insS decide sS dezvolte mai puternic industriile prelucratoare §i producjia de bunuri de consum. Stalin afirmand cS socialismul nu poate invinge decat pe baza unei inalte productivitaji a muncii, mai ridicatS decat in capitalism, pe baza unei abundenje de mSrfuri §i bunuri de consum de toate tipurile, se va incerca stimularea abnegajiei muncitorilor in procesul muncii prin dezvoltarea stahanovismului (dupS numele minemlui Stahanov, care scotea de 14 ori mai mult cSrbune decat norma uzualS). in realitate, rezultatul objinut este adeseori contrar celui scontal, iar Trojki va scrie cS crefterea numSrului de stahanovi§ti este insoJitS frecvent de o scSdere a randamentului general al intreprinderilor, ate cSror administrajii sunt 3 3 1 / Cr i z a a n i l o r ’ 3 0
incapabile de a dirija operajiunile, de a reorganiza metodele de munca, totul ducand la haos §i nu la o cre§tere a producjiei. Cu toate acestea, in 1937, URSS a devenit a treia putere industrials a lumii, situata foarte aproape in urma Germaniei (industria grea are o valoare de opt ori mai ridicata decat in 1913). Producjia de ojel s-a triplat in decursul celui de-al doilea cincinal, carbunele §i fonta au inregistrat mari progrese, constmcjia de ma§ini a depa§it previziunile, ramanerea in urma a transporturilor este parjial compensate de extinderea rejelei feroviare §i terminarea canalelor: canalul Stalin, ce leaga marea Baltica de marea Alba, canalul Moscova-Volga, prima linie de metrou la Moscova. Totu§i, rezultatele scontate nu sunt pretutindeni objinute, pericolul hitlerist determinandu-1 pe Stalin sa consacre o parte din investijii inarmarii.
AL TREILEA PLAN CINCINAL (1938-1941) Al treilea plan cincinal (1938-1941) i§i fixeaza drept obiectiv depa§irea marilor puteri capitaliste pe planul producjiei pe cap de locuitor, insa inarmarea devine prioritara §i producjia cu destinajie militara cre§te cu 300% pe an. In 1941, razboiul BILANJUL PRIMELOR TREI PLANURI CINCINALE 1928
1932
1937
1940
150,5
163
163,6
170,6
87,3 733 60/70
97
98,8
110,7
698 40
959 47 /5 7
779 54
107
52
53/80
107
Carbune (milioade de tone)
36,4
64,4
127,3
165,9
Petrol (milioane de tone) Electricitate (miliarde kWh)
11,6 5
21,4 13,5
Otel (milioane de tone) Fonta (milioane de tone) Tesaturi din bumbac (milioane de m2) Tesaturi din land (milioane de m2)
4,3
5,9 6,2 2 694 87
27,8 35 17,5
31,1 48,3 18,3 14,9
Populatia (in milioane) Agricultura: Suprafete insamanfate (milioane hectare) Cereale (milioane chintale) Bovine (milioane) Ovine (milioane) Industrie:
332
3,3 2 698 86,7
14,5 3 448 108
3 954 119
intrerupe execujia planului. La aceasta data, economia sovietica a inregistrat progrese considerabile. Chiar daca producjia agricola se dovede§te a fi mai pujin dinamica decat se spera (§eptelul ramane inferior celui din 1928, iar producjia de cereale a crescut prea pujin, in ciuda extinderii suprafejelor insSmanJate), valoa rea producjiei a crescut cu 41% faja de 1913. Totu§i, industria este cea care realizeazS cele mai bune performanje. Producjia industrials reprezintS in acel moment 12% din producjia mondiala (faja de 4% in 1913). Aceste progrese ale economiei sunt rezultatul eforturilor considerabile ale populajiei mobilizate fara menajamente de Stalin, decis de o manierS inflexibila sa faca din URSS o mare putere industrials.
P uterea P olitica : S talinismul CONSTITUTIADIN 1936 0 nouS Constitujie este adoptatSin 1936. Considerand cS societatea sovieticS nu mai prezintS clase, Stalin declara, prezentand-o: ,,Societatea noastra sovietica a creat ordinea socialists, ceea ce inseam na ca ea a atins ceea ce m arxism num esc p rim a etapa sau faza inferioara a com unism ului". Conform previziunilor lui Marx §i Lenin, Statul ar fi trebuit atunci sS intre intr-o faza de „disparijie treptatS”. Or, Constitujia din 1936 il intSre§te §i afirmS necesitatea sa atata timp cat va subzista incercuirea capitalists. Noua Constitujie Jine cont de evolujia ce a avut loc in structurile economice §i sociale ale jSrii din 1924, colectivizarea agriculturii, socializarea economiei, dezvoltarea anumitor regiuni devenite Republici. Ea insists cu ostentajie asupra caracterului democratic al regimului, concretizat, de exemplu, in disparijia restricjiilor dreptului de vot. Egalitatea limbilor, libertajilor fundamentale (a cuvantnlui, a presei, a intmnirilor...) sunt asigurate. InsS nici un text nu explica de ce garanjii sunt insojite, §i aceasta permite regimului sS le restrangS aplicarea. I )ictatura proletariatului a devenit cea a partidului.
DICTATURA LUI STALIN De fapt, in spatele fajadei constitujionale, autoritatea reala aparjine lui Stalin, care exercita o dictatura in toata puterea cuvantului. El va objine ca partidul sa fie docil in urma „epurarilor” succesive ce aveau ca scop eliminarea tuturor celor ce au putut sau ar putea emite critici la adresa politicii sale §i constitui o alternativa. In timpul primului plan cincinal, compozijia partidului este modificata printr-o „epurare” care vaneaza Jaranii ostili colectivizarii §i elementele „de dreapta”, partizane ale menjinerii NEP-ului. 0 data cu dificultajile intampinate in funcjionarea celui de-al doilea plan, o noua epurare este decisa in 1933 impotriva „inamicilor popomlui, arivi§tilor, sabotorilor ipocriji, indisciplinajilor, bejivilor §i degenerajilor”: peste 800 000 de membri ai partidului din 3,5 milioane (23%) sunt eliminaji. Anul 1934, prezentat drept un „an al destinderii”, aduce interzicerea arestarilor masive §i dezordonate, dizolvarea GPU, iar NKVD-ul, inlocuitoml acestuia, nu mai are dreptul de a ordona execujii capitale. Insa, in acela§i timp, asistam la consolidarea mijloacelor de represiune: este considerata la fel de raspunzatoare §i familia acuzatului, iar polijia secreta (subordonata direct secretariatului particular al lui Stalin) are puterea de a condamna pe oricine este considerat „socialmente periculos”. In decembrie 1934, Kirov, membru al Politburo-ului, prieten §i posibil succesor al lui Stalin este asasinat. Imprejurarile misterioase ale acestui asasinat, disparijia martorilor... au condus pe unii istorici sa se intrebe daca nu cumva Stalin a ordonat disparijia unui rival (care fusese aplaudat mai puternic decat el la ultimul congres al partidului). Pricare ar fi raspunsul, este cert ca URSS intra intr-o era a terorii, marcata de un mare val de procese (“marile epurari”), ce vizeaza nu numai pe opozanjii regimului, ci chiar §i pe bol§evici. Principalele victime sunt fo§tii iovara§i ai lui Lenin, Kamenev §i Zinoviev, opozanji „de dreapta”, ca Ruharin, inalji funcjionari, ca fostul §ef al GPU. Acuzajii, cunoscuji pentm fidelitatea lor faja de ideile revolujionare se autoacuza in timpul proceselor de crime neverosimile (asasinat, otravire, spionaj in favoarea puterilor capitaliste, tradare...). Kamenev marturise§te a fi fost de partea contrarevolujiei... S-a incercat sa se explice aceste marturii neverosimile. Acuzajii le-au putut face ca urmare a unor torturi fizice §i morale, §antajaji, cum o sugereaza marturia lui D. Lazurkina, inchisa timp de 17 ani: „Eram b d tu (ip e n tru a face m a rtu rii calom nioase (...) n i se p ro m ite a eliberarea, eram am enin[a(i: „daca nu semnezi, te ucid e m l’’ Sau, §i mai mult, dupa cum scrie Gladilin in P rim a z i a n o u lu i an: „e i in§i$i i§i ziceau ca, cu cat acuzajia va fi m a i m onstruoasa, cu ata t m a i repede v iito rul ii va scoate la lu m in a absurditatea". In fine, se poate ca unii sa fi acceptat sa-§i sacrifice propria 334
vi.ij.i in numele a ceea ce considerau a fi benefic pentru viitorul comunismului. ( )ri( are ar fi fost adevarul, 98 din cei 139 de membri ai comitetului central ales in I !)34 (70%) au fost executaji. Epurarea love§te §i militanjii modejti recrutaji inaintea cpocii lui Stalin (80% din cei recrutaji in 1920-1921 au dispamt). Intelighenjia insa§i nu este ocolita: arti§ti, oameni de litere, savan{i, muzicieni... in 1937, este randul $efilor Armatei ro§ii (90% din generali §i 80% din colonei): eroii razboiului civil, ca mare§alul Tuhacevski, de exemplu, sunt executaji fara proces public. Un foarte mare numar de ambasadori i§i pierd posturile sau dispar. Represiunea se extinde §i asupra revolujionarilor straini consideraji deviaJioni§ti, ca de exemplu Bela Kun, §i asupra sovieticilor emigraji in strainatate, ca Leon Sedov, fiul lui Trojki, asasinat in Occident, §i asupra lui Trojki insu§i, asasinat in august 1940, in Mexic. Se poate evalua la 2 mil'oane numarul victimelor lichidate fizic, cifra la care trebuie adaugata cea a celor. itre 5 §i 8 milioane de dejinuji in lagare (aflate sub controlul Gulag, ramura a NK\ )-ului), unde rata mortalitajii atinge 10% pe an. Aceasta represiune antreneaza o slabire a aparatului administrative, politic §i militar al regimului in preajma razboiului. De altfel, generalizarea delajiunii (un decret prevede pedeapsa cu moartea pentru cei ce nu denunja „du§manii regimului”) face sa domneasca un climat de teama §i suspiciune. Cu acest prej a reu§it Stalin sa instaureze o dictatura absoluta, consolidate de o propaganda ce face din persoana sa obiectul unui veritabil cult. Aceasta putere politica este folosita de Stalin pentm a cre§te puterea Statului sovietic, nu numai in domeniul economic, cum am aratat deja, ci §i in cel militar. incepand din 1938, bugetul apararii najionale este dublatin fiecare an. Stalin se teme de Hitler §i va reinvia najionalismul ms, pentm a pregati poporul pentm eventualitatea unei lupte impotriva invadatorului nazist. Vedem astfel renascand cuvantul „patrie”, care inlocuie§te expresia „la noi”. Cinematografia sovietica este un caz revelator al aestei noi politici. Filmele reconstituie episoadele eroice ale istoriei mse§ti. Celebrul film al lui Eisenstein, A lexandr Nevski (1938), care este una din capodoperele cinematografiei mondiale, exalta astfel patriotismul ru§i!or ce au luptat impotriva Cavalerilor Teutoni in secolul XIII. Rena§terea valorilor najionale este insojita de glorificarea Armatei ro§ii, prezentata mai ales ca aparatoarea regimului §i a patriei, decat ca armata revolujio nara ce fusese la origine. insa, a exalta armata este sinonim cu a-1 glorifica pe Stalin, §eful ei, plasat deasupra tuturor, §i ale carui portrete §i statui se inmuljesc in piejele §i edificiile publice. Ziari§tii §i poejii il proslavesc §i vorbesc despre el in (••rrnenii in care egiptenii i§i venerau zeitajile, marturie acest poem al lui Rahimov, publicat in 1936 in P ravda:
3 3 5 / C r i z a a n i l o r ’ 30
“0, tu, Stalin, m are §ef a l popoarelor, tu, care a i facut sa se nasca omul, tu, care faci pam a ntu rile fertile, tu, care intinere§ti secolele, tu, care im podobe^ti prim avara,... tu e§ti floarea prim a ve rii mele, un soare reflectat de m ii de in im i omene$ti..."
S ocietatea §i Cultura S ovietice POPULATIA Populajia sovietica este in 1928 inferioara ca numar celei din 1913; o va depa§i in 1931-1934, apoi va scadea la acela§i nivel. Foametea, represiunea (de exemplu, masacrarea culacilor), legile ce permit avortul (raportul dintre avorturi §i na§teri este 3 la 1 la Moscova) §i faciliteaza divorjul (44 la 100 de casatorii), sunt cauzele acestei stagnari. in 1936, un decret interzice din nou avorturile §i face divorjul mai dificil, instituind taxe; pentm a incuraja natalitatea, cresc alocajiile de matemitate. In 1939, populajia atinge 170 milioane de locuitori. Ea este pe ansamblu foarte tanara (jumatate are sub 20 de ani §i numai 6% depa§e§te 60 ani). E din ce in ce mai urbanizata. Ora§ele au in plus 30 de milioane de locuitori in aceasta perioada, iar ora§enii tree de la 18% in 1928 la 33% in 1941, consecinja a dezvoltarii industriale a Rusiei. Moscova depa§e§te 4 milioane de locuitori, Leningrad, 3 milioane, Gorki i§i tripleaza populajia. 82 de ora§e au peste 100 000 de locuitori in 1939, iar cele ce inregistreaza cea mai puternica cre§tere se situeaza in regiunile proaspat industrializate din Urali, Ucraina, Siberia §i Asia centrala. Aceste regiuni vad aparand de asemenea noi ora§e. Acest dinamism nu atinge §i satele, unde populajia aproape la fel de numeroasa ca in 1913 traie§te in a§ezari al caror aspect s-a modificat prea pujin, chiar daca a fost instalata electricitatea (doar 10% din colhozuri dispun de ea ca mijloc
336
energetic). Munca Jaranilor nu s-a schimbat deloc, in lipsa unui numar suficient de utilaje agricole motorizate. Taranimea a dat destul industriei, insa a primit prea pujin in schimb.
0 SOCIETATE FARA CLASE? Societatea sovietica se vrea a fi o societate fara clase. Disparijia culacilor §i a „nepmen-ilor” ca clase a dus oare la acest rezultat? Un anumit numar de masuri vine sa egalizeze §ansele cetajenilor: dezvoltarea invajamantului gratuit §i obligatoriu pentm toji, suprimarea proprietajii private aproape realizata la sfar§itul celui de-al doilea plan, abolirea mo§tenirilor. Insa mai raman inegalitaji, ca de exem plu in domeniul salariilor, unde piaja este destul de larga: salariul unui maistm este de patm ori mai mare decat al unui muncitor necalificat, cel al inginerului de zece ori, cel al directorului de uzina de douazeci de ori. Este adevarat ca aceste diferenje de venituri sunt atenuate prin aceea ca impozitele, prejurile chiriilor §i hranei variaza in funcjie de salariu. In realitate, principalele distincjii intre cetaJenii sovietici se bazeaza in intregime pe modul lor de viaja, adica, intr-o socie tate pusa in intregime in serviciul planului §i Statului sovietic, pe rolul care le este atribuit in economie. Taranimea sufera cel mai greu de pe urma constrangerilor colective. Li se repro§eaza Jaranilor ca-§i intind lotul individual in detrimentul pamanturilor colhozului §i ca-i consacra prea mult timp, neglijand astfel culturile colective. De asemenea este intarita supravegherea pentm a evita delapidarile din colhozuri §i, pentm a objine cele mai bune randamente pentm terenurile colective, este fixata ca baza de calcul a livrarilor de produse agricole suprafaja totala §i nu cea insamanjata. Acelea§i norme servesc la a stabili numarul de animale ce trebuie livrate. Pentru a lupta impotriva spiritului individualist al Jaranilor §i a le demonstra avantajele muncii in colectiv, o vasta propaganda este desfa§urata, iar efortul educarii lor este incredinjat colhoznicilor fmnta§i. Femeile, carora le sunt atribuite responsabilitaji, (un colhoz din cinci este condus de o femeie) sunt adesea in avangarda eforturilor intreprinse, ca de exemplu tractorista Anghelina, autoarea apelului: „10 000 de femei trebuie sainveje sa conduca tractorul”. Muncitorii au vazut imbunatajindu-li-se nivelul de trai. Munca femeilor in industrie (procentul lor cre§te intre 1929 §i 1939 de la 28 la 41%) aduce o sporire a veniturilor gospodariei; mai mult, salariul mediu s-a dublat intre 1933 §i 1937. S-ar putea deduce ca soarta muncitorilor este mai buna, insa, in aceea§i perioada, prejul carnii, zaharului, laptelui, s-a triplat sau chiar a crescut de 4 ori (guvernul dorind sa prevada pentm consum un procent mic din venitul najional, pentm ca 3 3 7 / C r i z a a n i l o r ’ 30
reslul sa poata fi dirijat spre investijiile industriale). Parerile difera in a aprecia daca a avut loc sau nu o u§oara cre§tere a nivelului de trai al muncitorilor. Oricare ar fi raspunsul, se poate estima ca planurile cincinale, care vizau o ameliorare sensibila a condijiei muncitorului, in acela§i timp cu o dezvoltare generala a economiei, nu au atins, pe plan social, toate rezultatele sperate. Locuinjele lipsesc, mobilieml este mizerabil, nu exista nici macar paturi pentru toji membrii familiei §i aproape deloc scaune. Condijiile de munca raman la fel de grele. Constrans fara incetare sa produca mai mult, intr-un ritm din ce in ce mai accelerat lucratorul este din nou platit la bucata: legat de uzina sa, nu-§i recapata decat peste §ase luni dreptul la prestajii sociale daca reziliaza contractul pentru a lucra in alta parte, iar alocatiile cuvenite nu-§i ating plafonul integral decat dupa §ase ani de stabilitate in acela§i loc de munca. Mai multe intarzieri pot antrena concedierea. In 1940, in faja iminenjei razboiului, saptamana de lucm de 7 ore pe zi timp de 6 zile este inlocuita de cea de 8 ore pe zi timp de 7 zile, iar orice reziliere a contractului devine pasibila cu inchisoarea. Situajia in care au fost adu§i muncitorii, ieri cheia de bolta a revolujiei bol§evice, arata drumul parcurs de regimul stalinist care se bazeaza acum pe o alta patura sociala, intelighenjia. Intelighenjia numara in 1941 aproape 14 milioane de membri, dintre care o treime sunt femei. Nu este vorba doar de intelectuali, ci de toji cei ale caror activitaji asigura conducerea Statului socialist §i progresul tehnic. Aceasta noua elita este singura patura sociala care se bucura de anumite privilegii datorate funcjiei: putere, salarii mai mari, rajii alimentare preferenjiale, apartamente cu mai multe camere §i bucatarie, ceea ce contrasteaza puternic cu situajia munci torilor. Se dezvolta in randurile sale o stare de spirit de urmarire a reu§itei in viaja care este privilegiul „bunilor comuni§ti”; care se vad astfel recompensaji. A disparut mentalitatea egalitarista dominanta din epoca lui Lenin, iar Trojki infiereaza aceasta patura conducatoare vorbind la adresa ei de „parazitism social”. Existenja acestor privilegiaji il va face sa considere ca regimul sovietic nu este in continuare socialist, ci tranzitoriu intre capitalism §i socialism §i, din moment ce Statul protejeaza aceasta inegalitate, inseamna ca el ramane, intr-o oarecare masura, un Stat „burghez”, chiar daca fara burghezie (din moment ce intelighenjia nu poseda mijloacele de producjie §i nu este ereditara).
0 CULTURA AFLATA SUB CONTROL: “REALISMUL SOCIALIST” Pana in anii ’30, o relativa libertate de creajie este lasata scriitorilor §i arti§tilor. insa, incepand din acest moment, Comitetul central al partidului comunist preia controlul activitajilor intelectuale. De aici inainte scriitorii §i arti§tii vor trebui sa 33 8
dea expresie obiectivelor politice §i sociale ale regimului. Sub influenja lui Jdanov, o estetica oficiala este impusa in toate artele, „realismul socialist”, iar regimul per secute pe toji cei ce nu se supun regulilor edictate. Conform D iclionarului filosofie i editat de sovietici, realismul socialist s-ar defini in felul urmator: “Esenia sa rezida in fid e litate a fa [a de adevarul vielii, indiferent cat a r fi de neplacut, to tu l e x p rim a t in im a g in i artistice p riv ite dintr-un p u n ct de vedere comunist. Principiile ideologice §i estetice fundam entale ale realism ului socialist sunt urm atoarele: devotam entul fa[a de ideologia com unista; punerea intregii activita[i in serviciul poporu lui §i spiritului partinic, legatura stransa cu lupta m aselor m uncitoare; um anism u l socialist §i inte m a lio na lism ui, optim ism ul istoric, respingerea fo rm a lism ulu i §i subiectivism ului ca §i a p rim itivis m u lu i naturalist." Victor Serge, care a mpt legaturile cu regimul stalinist descrie in M em oriile u n u i re volu lio na r condijiile dificile ale activitajii literare In URSS-ul lui Stalin: “0 m u ltip la cenzura deform a sau ucidea cdr[ile (...). Am vazut topindu-se intregul tira j a l p rim u lu i volum a l Dicjionarului Enciclopedic, care costase pe intelectualii din Leningrad a n i de munca. Succesul era in intregim e fabricat in birourile partidului. 0 data cartea aleasa, recom andata tu tu ro r bibliotecilor din tara, ajungea la tiraje de zeci de m ii de exem plare\ editurile in lim b i straine o traduceau in m a i m ulte lim b i (...). In aceea§i epoca, cenzura §i „c ritic a ” reu§eau sa reduca la tdcere un puternic scriitor com unist iesjt din randurile poporului, Artem Vessioly. D ar ce titlu a r fi p u tu t acesta sa dea m a re lu i sau ro m a n : Rusia scaldata in sange?” In domeniul picturii §i sculpturii, realismul socialist respinge „formalismul burghez (...) care ignora deliberat conjinutul ideologic al operelor” §i condamna cautarile estetice ce caracterizeaza aceasta perioada in lumea occidentals. Arta realismului socialist trebuie sa fie figurativa, iar presiunea autoritajilor condamna artigtii la a reveni la un academism strain tradijiilor artistice ruse. Pictorii trebuie sa-1 reinvie pe Lenin §i revolujia, sa infaji§eze conducatorii regimului, sa glorifice realizarile socialiste. in fine, un stil rgid, apasator, cu o decorajie abundenta va domina in arhitectura. Cinematografia sovietica, grajie caracteristicilor proprii §i geniului catorva mari regizori se adapteaza fara mari dificultaji realismului socialist. Anii ‘30 sunt pentru ea o epoca de extraordinara inflorire. Va reu§i sa imbrace fara dificultate temele realist-socialiste in haina unor cautari estetice de mare calitate: daca A lexandr Nevski, deja citat, se inscrie in randul pregatirilor morale ale popoarelor sovietice pentru razboiul impotriva nazismului, calitajile sale artistice de netagaduit sunt cele care-i explica durabilul succes.
S f Ar §it u l S ec u r it a t ii Colective §i tensiuni I n tern a tio n a le Capitolul Criza economica, care zgaltaie lumea incepand din 1929, contribuie la consolidarea antagonismelor dintre natiuni. In timp ce Franta §i Marea Britanie se repliaza in interiorul propriilor imperii, iar Statele Unite se izoleaza, Germania, Italia §i Japonia se pregatesc de razboi, considerat a fi singura lor cale de ie§ire din dificultati. In fata tendintelor revizioniste §i expansioniste ale statelor fasciste, democratiile raspund printr-o neutralitate explicabila prin ata§amentul opiniei publice la ideile pacifiste. Reinarmarea Germaniei, tentativa de Anschluss §i realipirea regiunii Saar la Reich determina Franta sa reactioneze prin schitarea unui „pact rasaritean” indreptat impotriva Berlinului, care ar regrupa aliatii sai din Europa rasariteana §i URSS-ul; insa, o data cu numirea lui Pierre Laval ca ministru de externe, Franta se apropie de Italia. In acest context de imobilism, tarile fasciste supraliciteaza. Invadarea Etiopiei de cStre italieni, remilitarizarea Renaniei §i Anschluss-ul sunt tot atatea etape catre construirea „Axei Roma-Berlin”. Aceasta i§i va testa forta militara in razboiul din Spania.
P rim ele T ensiuni (1929-1935) CRIZA, FACTOR DE TENSIUNE Dictaturile (Germania, Italia, Japonia) vor incerca sa iasa din criza pregatindu-se de razboi, in masura in care relansarea economica este influenjata de dezvol tarea industriei de armament. In aceste Jari, forma extrema a najionalismului economic este autarhia, al carei scop este de a asigura Statului, in caz de razboi §i de blocada, o buna aprovizionare cu bunuri alimentare §i materii prime, facilitand astfel adaptarea Jarii la o economie de razboi. Pentru Statele „proletare” (formula ce apare in mijloacele de informare in masa in 1932-1933, pentru a desemna Jarile invinse in 1918, sau care se considera lezate de tratate), autarhia corespunde atat unui imperativ economic (in faja indiferenjei Statelor „asigurate”), cat §i unei opjiuni politice (pregStirea expansiunii). Inca din 1924, in M ein Kam pf, Hitler §i-a anunjat programul. Acesta comports mai multe etape. Inijial, eliberarea de constrangerile impuse de tratatele din 1919: limitarea armamentelor §i demilitarizarea zonei renane. Intr-o a doua etapa, reunirea in cadml Reich-ului a tuturor populajiilor de origine germana, incepand cu austriecii. Apoi, cucerirea, in Europa de est §i pe seama Rusiei §i a „Jarilor limitrofe”, a „spajiului vital” de care germanii, ca „rasS superioarS”, au nevoie. Cu atat mai mult cu cat „(...) F iih re ru l crede ca Anglia, dupa toate aparen [ele §i p ro b a b il §i Franta, au §ters deja in secret din cardie lo r Cehoslovacia §i ca au facut-o in ideea ca aceasta chestiune va fi reglata intr-o z i de G erm ania (...).” (Extras din protocolul Mossbach). In timp ce-§i va „cali spada”, guvernul va acjiona diplomatic de o manierS care sa dea asigurSri celorlalte puteri §i sa le intreJinS iluziile. El va cauta sa se alieze cu Italia (se va renunja la a revendica populajiile germane din Tirolul meridional) §i cu Marea Britanie (din moment ce Germania nu are ambijii coloniale). Cat despre Franja, „du§man de moarte al poporului german”, cu ea va trebui sa se aibS o „explicajie definitivS”. Decis sa ducS o politica imperialists, Mussolini, pana in 1935, ezita intre trei direcjii: Europa dunareana (unde risca sa intre in conflict cu intenjiile germane), Mediterana, din care vrea sa faca un lac italian, dar unde intra in opozijie cu interesele franco-britanice, Africa orientals in sfar§it, unde Italia este deja instalatS (Libia, Eritreea, Somalia).
3 4 1 / C r i z a a n i l o r ’ 30
PRIMELE ACJIUNI HITLERISTE Din 1927-1928 au fost puse la punct in Germania planurile de reinarmare, prevSzand punerea progresiva pe picioare a unei armate de 570 000 oameni. La sugestia generalului Groener, armata era plasata in subordinea puterii politice, in ciuda protestelor inaltului cornandament. Pentru Hitler, care are in vedere preluarea controlului asupra unei armate bazate pe serviciul militar obligatoriu §i care sa reprezinte poporul german, problema reinarmarii constituie in 1933 un punct crucial al politicii sale externe. Tentajia este mare, de altfel, §i de a integra incomodantele corpuri SA ale lui Rohm in armata. Astfel, guvernul german i§i va precipita inijiativele. In faja reticenjelor francezilor in a aplica clauza egalitajii drepturilor, el decide, in octombrie 1933, sa paraseasca simultan Societatea Najiunilor §i conferinja Dezarmarii, manifestandu-§i astfel voinja de a nu se supune nici unui arbitraj. In aprilie 1934 are loc ruperea negocierilor cu Franja, care refuza sa legalizeze reinarmarea Reichului. Timp de aproape un an, Germania se reinarmeaza clandestin. In fine, pe 16 mai 1935, luand drept pretext restabilirea serviciului militar in Franja, Hitfer anunja decizia sa de a restabili serviciul militar obligatoriu §i de a urea efectivele armatei la 36 de divizii. Pe de alta parte, Germania semneaza cu Marea Britanie, care vizeaza reintroducerea Reich-ului intr-un sistem de securitate colectiva, acordul naval din 18 iunie 1935. Ea objine dreptul de a avea o fiota de razboi egala cu 35% din cea a Marii Britanii §i tot atatea submarine cat aceasta. 0 data pornita reinarmarea, Hitler se va stradui sa rupa izolarea diplomatic^ a Germaniei §i sa reexamineze obiectivele din M ein Kam pf. De unde, semnarea, in ianuarie 1934, a unui pact de neagresiune cu Polonia. Considerat drept inamical de catre Paris, acest gest este explicat de partea poloneza prin teama de a nu vedea pe ru§i restabilindu-§i autoritatea asupra fostelor lor posesiuni poloneze §i prin speranja unui eventual conflict germano-sovietic. Prima tentativa de Anschluss constituie prima lovitura de forja hitlerista. Pe 25 iulie 1934, o grupa de nazi§ti austrieci cucere§te palatul cancelarului din Viena §i-l asasineaza pe cancelarul Dollfuss. Insa Mussolini, masand imediat doua divizii pe Brenner, face ca puciul sa e§ueze. Realipirea teritoriului Saar la Reich constituie, dimpotriva, o remarcabila victorie a propagandei naziste. In ianuarie 1935, 90% din locuitorii teritoriului se declara partizani ai unirii cu Germania. Este adevarat ca, la acea data, diplomajia franceza, sub impulsul lui Laval, opteaza pentm injelegerea cu Berlinul. Deci partea franceza s-a abjinut de la orice pregatire a plebiscitului. . Acestei acumuiari de lensiuni, democrajiile ii raspund prin neutralitate, impaciuitorism, amanari ale unor decizii. Mobilizata impotriva crizei, opinia publica
342
americana nu este interesata de politica externa. Statele Unite vor adopta, de altfel, intre 1935 §i 1937 trei „legi ale neutralityJii”, ce interzic vanzarea de arme catre orice beligerant. Totu§i, Roosevelt, care prin temperamentul sau este inclinat a purta un interes activ al problemelor mondiale, va incerca, incepand din 1937 (discursul de la Chicago) sa schimbe opiniile majoritajii din Congres ;>i sa atraga atenjia americanilor asupra pericolelor unui eventual razboi in Europa §i extinderii razboiului chino-japonez. Neconsiderand ca problemele europene i-ar putea afecta securitatea, gata sa-i acorde lui Hitler satisfacjie in Europa centrala, Marea Britanie duce o politica de „impaciuire” pe care nu o critica decat laburi§tii §i cajiva conservatori (Churchill, Eden). 0 politica pe care o va urma si Franja, ingrijorata de a nu ramane izolata, §i unde o mare parte a opiniei publice (profund pacifiste) se teme mai degraba de pericolul bol§evic decat de cel fascist.
RIPOSTA DEMOCRAJIILOR Riposta democrajiilor consta intr-o tentativa de incercuire diplomatic;! a Reichului. Unui din principajii artizani ai acestei politici este francezul Louis Barthou, ministm de externe din februarie 1934. Pentru a-§i atinge obiectivul, §eful de la Quai d’Orsay continua o apropiere de Italia, inceputa cu doi ani inainte, §i de Uniunea sovietica, aceasta din urma avand semnat din noiembrie 1932 un pact de neagresiune cu Franja. El preconizeaza de altfel, un „pact rasaritean” la care ar adera URSS §i Germania, aceasta din urma acceptand sa-§i recunoasca frontiera de Est. Refuzul Germaniei de a subscrie un asemenea angajament il determina pe Barthou sa favorizeze intrarea URSS in Societatea Najiunilor: aceasta este admisa pe 18 septembrie 1934, avand un loc de membru permanent in Consiliu. Ministrul francez se straduie§te in paralel sa stranga legaturile cu Jarile din „Mica Injelegere”. §i tocmai cand il intampina Ia Marsilia pe regele Alexandru aflugeslaviei pe 9 octombrie 1934, este asasinat, impreuna cu oaspetele sau, de un terorist croat. Succesorul sau, Pierre Laval, va urma aceea§i politica, dar intr-un spirit total diferit. In ochii sai, apropierea de Italia este mult mai importanta decat cea de URSS. Prin acordurile Mussolini-Laval din ianuarie 1935, Italia se angajeaza sa acjioneze alaturi de Franja pentru a menjine status quo-ul in Europa dunareana. Este adevarat ca, in schimb, ea prime§te concesiuni in Africa orientala (Sudul Tunisiei, Eritreea). De atlfel, Laval a dat, dupa toate aparenjele, mana libera Ducelui in ce prive§te ambijiile sale etiopiene.
3 4 3 / Cr i z a a n i l o r ’ 30
Din aprilie 1935, francezii, englezii §i italienii se intalnesc la Stresa. Mussolini pentru Italia, Mac Donald pentru Anglia §i Laval pentru Franja reafirmandu-§i fidelitatea faja de tratatul de la Locarno, protesteaza impotriva metodei de denunjare unilateral^ a tratatelor, convin asupra necesitajii de prezervare a independenjei Austriei, „declarajii la fel de vagi §i de ineficace pe cat de grandilocvente”, conform ambasadomlui Leon Noel. De fapt, Marea Britanie refuzand sa se angajeze efectiv, frontul ce parea sa se constituie Impotriva Germaniei va ramane de domeniul iluziei. Insa din luna iunie, acordul naval anglo-german constituie o prima lovitura adusa acestei schije de politica comuna. Laval va urmari apoi sa objina un tratat de alianja franco-sovietic. Insa el este mai pujin dispus decat Barthou sa faca din acesta un instrument eficient. Negocierile intre Laval §i Litvinov (comisarul pentru afaceri externe al URSS) vor duce la semnarea la Paris, pe 2 mai 1935, a unui pact de asistenja mutuala franco-sovietica in cazul unei agresiuni recunoscute de Societatea Najiunilor. insa, la aceasta data, constrangerile politice interne apasa asupra opjiunilor politice externe. Laval, susjinut de dreapta najionalista favorabila unei alianje cu fasci§tii, intarzie sa supuna ratificarii Camerelor tratatul. Zidul ridicat impotriva Germaniei nu este decat un edificiu fragil.
Crizele
din
1935-1936
AGRESIUNEA IMPOTRIVA ETIOPIEI Formarea unui front fascist este consecinja crizelor din 1935-1936, in primul rand a razboiului din Etiopia. Italia a participat tarziu §i in condijii dificile la mi§carea de colonizare. 0 prima penetrare in Etiopia, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, se soldeaza cu usturatoarea infrangere de la Adoua (martie 1896) care pune capat brusc inijiativelor italiene. Este deci o infrangere militara de razbunat. Totu§i, ca §i predecesorii sai, Mussolini ezita intre o expansiune balcanica §i un imperialism mediteranean §i african. insa, incepand cu anii "30, consecinjele economice §i sociale ale politicii de sporire a natalitajii a Ducelui fac necesara, in ochii sai, cucerirea unei colonii pentru a fi populata. Italia prive§te din nou spre Etiopia. fata, condusa de Negusul Haile Selassie este sin-
344
Kimil teritoriu ramas independent al Africii, alaturi de Liberia. Chiar daca primita in 1923 in Societatea Najiunilor (la propunerea italiana), Etiopia conserva o struc ture „feudala”, ceea ce-i furnizeaza lui Mussolini un pretext pentru a interveni. Italia duce din 1932 o politica a §antajului faja de statele democratice: ea se angajeaza sa lupte, alaturi de ele, impotriva pericolului nazist, cu condijia de a objine suficiente compensajii. La inijiativa lui Mussolini se elaboreaza §i semneaza in iunie 1933 „pactul celor patru” (Marea Britanie, Franja, Italia, Germania), considferat de Duce drept mijlocul de a objine revizuirea tratatelor. In s a , ezitarile franceze §i britanice anihileaza aceasta inijiativa. Or, sosirea lui Pierre Laval in fruntea ministemlui francez de externe la sfar§itul lui 1934, relanseaza o apropiere franco-italiana inceputa din 1932. In 1935, ministrul francez ii da „mana libera” lui Mussolini in Etiopia, unde Franja nu are decat pujine interese de aparat. Pe 5 decembrie 1934, un incident de frontiera survenit intre italieni §i abisinieni la Ual-Ual, la frontiera dintre Eritreea §i Etiopia, ii furnizeaza lui Mussolini pretextul intervenjiei. Italia refuza toate propunerile de arbitraj (Societatea Najiunilor, franco-englez). Nici chiar flota de 800 000 de tone concentrate in Mediterana de Marea Britanie, care se teme pentru Sudanul anglo-egiptean §i pentru drumul spre Indii, nu intimideazS Italia. Incepute in octombrie 1935, operajiunile militare se incheie pe 5 mai 1936, prin intrarea italienilor in Addis-Abeba. Societatea Najiunilor, considerand Italia drept agresor, nu opteaza 3ecat pentm sancjiuni comerciale, limitate de altfel la insistenjele lui Laval: fierul §i petrolul nu vor lipsi Italiei. In aceea§i perioada, opinia publica engleza se arata absolut ostila razboiului (sondajul numit „scrutinul pacii” din iunie 1935). In decembrie, Laval pune la punct cu acordul §efului de la Foreign Office, Sir Samuel Hoare, un plan de imparjire a Etiopiei ce acorda Italiei doua treimi din Jara. Facut public de presa, planul Laval-Hoare suscita indignarea britanicilor §i a imei parji a opiniei publice franceze. Afacerea etiopiana ajunge sa duca la discreditarea Societajii Najiunilor §i sa punatlefinitiv capat injelegerilor de la Stresa.
FORMAREA UNUI FRONT FASCIST Pe 7 martie 1936, trupele germane, la randul lor, au ocupat zona demilitarizataa Renaniei. Proiectul, aflat in studiu din iunie 1935, s-a confruntat inijial cu reticenjeie cercurilor militare germane tematoare de reacjiile franceze. Hitler, bazandu-se pe intuijia sa, nu le-a luat in considerare. Pentru a justifica aceasta violare flagranta a clauzelor tratatului de la Versailles, el face cunoscut ca recentul 3 4 5 / C r i z a a n i l o r ’ 30
pact franco-sovietic violeaza la randul sau acordurile de la Locarno, amenintand frontierele rasaritene ale Germaniei. Raspunzand pronosticurilor Fiihrerului, Franja nu reacjioneaza. Pe 8 martie, pre§edintele ConsiHului, Sarraut, declara: „N u suntem dispu$i sa lasam Strasbourg-ul expus b d td ii tu n u rilo r g erm ane ". Insa presiunile britanice in favoarea unei concilieri, apropierea alegerilor care face dificila recurgerea la mobilizare, certitudinea militarilor francezi asupTa superioritajii germane, in fine pacifismul opiniei publice, J o tu l converge spre decLzki de a nu face n im ic", scrie istoricul J. B. Duroselle. Consultata, Societatea Najiunilor se muljume§te sa proclame, pe 14 martie, ca Germania §i-a incalcat toate obligajiile internajionale. Aceasta din urma va refuza apoi orice propunere de mediere. In aprilie §i mai 1936 au loc alegeri in franja, care vor duce la succesul Frontului popular. Problemele de politica interna eclipseaza orice alta preocupare. Se poate, de fapt, vorbi de o „drama renana” (J. B. Duroselle). Remilitarizarea Renaniei face ca Franja sa piarda o importanta zona-tampon intre ea §i Reich. Ea ii indeparteaza orice posibilitate de a-§i sprijini aliajii rasariteni, din ce In ce mai susceptibili in privinja credibilitajii Franjei. Polonia este acum mai decisa in ce prive§te dorinja sa de apropiere de Germania, in fine, lovitura de forja din martie 1936 strange legaturile dintre Hitler §i Mussolini* In timp ce sosirea sociali§ti!or la putere in Franja pune capat apropierii franccMtaliene, intervenjia germano-italiana in Spania manifesta o oarecare convergenja de vederi Intre cele doua dictaturi, din moment ce contele Ciano (ginerele Ducelui), foarte favorabil unei injelegeri cu Germania, reu§e§te sa invinga reticenjele lui Mussolini §i sa objina numirea sa ca ministru de externe. in iulie 1935, Germania l§i da girul loviturii de forja din Etiopia. in octombrie 1936, cele doua Jari semneaza un protocol preconizand punerea la punct a unei vaste alianje anti-bol§evice. Intr-un discurs pronunjat la Milano pe 1 noiembrie, Mussolini poate vorbi de o „Axa Berlin-Roma”. Pe 25 noiembrie 1936 este semnat, pe de alta parte, la Berlin, intre Germania §i Japonia, pactul antikomintern: Italia va adera pe 25 noiembrie 1937, iar Spania franchista in 1938.
0 REPETIJIE GENERALA: RAZBOIUL DIN SPANIA in 1930, regele Spaniei Alfons al XHI-lea se debaraseaza de dictatorul Miguel Primo de Rivera, aflat la putere inca de la pronun ciam ento-ul militar din 1923. Criza, nemuljumirea generala il determina sa revina la legalitatea constitujionala revendicata de partizanii Republicii. Insa el spera ca structurile Spaniei tradijio nale (proprietarii de pamanturi, notabilitajile locale, armata, Biserica) vor deter346
iiiina victoria in alegeri a candidafilor monarhi§ti. Or, alegerile din aprilie 1931 asigura o majoritate zdrobitoare republicanilor. Alfons al XHI-lea este constrans la exil, iar Republica este proclamata fara nici o varsare de sange. insa oligarhia conducatoare i§i menjine presiunile asupra noului regim. in faja ei, mi§carea muncitoreasca apare profund divizata: anarhi§tilor din CNT (Confederajia najio nala a muncii), cu vechi §i puternice radacini in Spania §i mai ales in Catalonia, li se opune partidul comunist spaniol, antena a Internajionalei §i a lui Stalin. Totu§i, caracteml moderat al reformelor republicane, reacjia de dreapta din 1933, vor duce la regruparea diferitelor organizajii ale extremei standi: in septembrie 1935 este fondat Partidul muncitoresc de unificare marxist.Mn aceea§i perioada, partidul comunist abandoneaza lupta impotriva social-democrajiei „social-fascismului”, impusa de Internajionala. Astfel, alegerile din febmarie 1936, aduc victoria Frontului popular. Anarhi§ti, sociali§ti, comuni§ti §i radicali, invingatorii in alegeri i§i vor anunja sprijinul pentm ocuparea pamanturilor §i uzinelor. Insa asasinatul liderului monarhist Calvo Sotelo va da semnalul unei ridicari de lupta a armatei pregatita in Marocul spa niol de generalii Sanjurjo §i Franco. Acesta din urma, devenit comandant suprem dupa moartea accidental^ a primului, va porni o adevarata cruciada de recucerire. Un razboi civil ce va dura trei ani incepe cu o violenja dusa la extrem. Najionaligtilor, sprijiniji de armata regulata, Falanga, cler, §i care dejin controlul provinciilor vestice li se opun republicanii, susjinuji de muncitori, mica burghezie, o parte a Jaranimii. Ace§tia din urma ocupa triunghiul Madrid-ValenciaBarcelona. in aprilie 1938, Franco reu§e§te sa izole2& Madridul de Barcelona. In ciuda unei rezistenje inver§unate, el va ocupa capitala pe 28 martie 1939 §i denumit Caudillo, va instala aici guvernul sau. Situajia politica a Europei anului 1936 explica internajionalizarea conflictului. Ascensiunea mi§carilor fasciste, inmuljirea loviturilor lor de forja (Renania, Etiopia), consolidarea egoismelor najionale ca urmare a crizei economice, toate acestea intejesc tensiunile dintre statele democratice §i regimurile autoritare. De fapt, confruntata cu secesiunea franchista, Franja nu poate accepta sa vada instalandu-se la granijele sale un regim ostil principiilor sale. Caracterul in mod tradijional dependent al economiei spaniole determina §i pe republicani §i pe najionali§ti sa caute in strainatate un ajutor tehnic §i financiar: in Franja, primii, mai ales in Italia, ceilalji. Insa rapiditatea intervenjiei italo-germane se explica prin pregatirea ei anterioara anului 1936. Din martie 1934, la Roma, Partidul reinnoirii spaniole (monarhist) §i guvernul italian semneaza un acord secret prin care Mussolini se angaja sa furnizeze arme §i capital pentm a rasturna Republica. in martie 1936 avioane italiene §i germane participa la transportul trupelor najionaliste din Maroc in peninsula.
3 4 7 / C r iz a a n il o r '3 0
PROVINCIILE
FRANTA
BASCE
CATALONIA Barcelona
ARAGON Madrid
/ PORTUGAUA
NOUA ' CASTIUE
Gibraltar (M. B.) Tanger (zo ni intern !
Teritorii cucerite de nationalist!... B H ^ Ha & .l
iulie 1936P ~ ] In ^ —I §i 1938
P,rinCipalele ale insurgentilor
din august inr—■—i din ianuarie InI—I Sediile succesive ale septembrie 1936 - •* martie 1939 guvernului republican
RA ZB O IU L D IN S P A N IA ( 1 9 3 6 - 1 9 3 9 )
Intervene straine
Intereselor ideologice li se suprapun preocupari economice §i politice. Italia urmare§te sa ob{ina baze militare in Baleare, prive§te spre Gibraltar, planuie§te sa dejina controlul asupra Mediteranei occidentale. Deturnandu-§i intenjiile privitoare la Europa balcanica, Ducele nu poate decat sa-1 mulfumeasca pe Hitler. Partizan al unei interven{ii limitate, Fiihrerul se gande§te inainte de toate la Anschluss: nu este nemul|umit sa vada Italia silita sa scada presiunea asupra . Brennerului prin imobilizarea a maximum de tmpe in Spania. Pe termen §i mai lung, Hitler incearca sa constituie un front favorabil Germaniei in caz de razboi generalizat. In fine, fierul §i cuprul spaniol nu sunt lipsite de interes pentm Reich, tn Spania, Mussolini trimite 80 000 de „voluntari” recrutaji din „milijiile fasciste", 348
mllraliere §i tunuri. Hitler trimite din parta sa 10000 de oameni ai legiunii „Kondor”, itvloane §i material greu de lupta. Acestei unitaji de elita ii revine trista glorie a bombardarii Guernicai. De altfel, Spania va constitui o adevarata rampa de Inccrcare a tmpelor §i materialului de razboi al dictaturilor: in special se expelimenteaza folosirea concomitenta a blindatelor §i aviajiei, veritabila repetijie gencrala a celui de-al Doilea Razboi mondial. In ciuda simpatiei oamenilo'r Frontului popular pentm republicanii spanioli, Uon Blum, domic sa menjina pacea §i sa-§i conserve majoritatea parlamentara (radicalii refuza intervenjia) popune, in august 1936, un acord de „nonintervenJie”, acceptat de 25 de Jari printre care §i Germania §i Italia. Daca Marea Britanie aplica aceasta politica cu fermitate, Franja lasa sa treaca voluntari §i ceva arme. Trimifi de URSS cu material §i tehnicieni, 2 000 de sovietici lupta alaturi de republicani, care beneficiaza de altfel de ajutorul democrajilor italieni din legiunea Garibaldi. Ajutorul sovietic ramane totu§i limitat, §i, mai ales sub presiunea partidelor comuniste italian §i francez, vor fi recmtate, de Komintem „Brigazile inter najionale”. Toata energia lui Stalin se concentreaza de fapt asupra eliminarii elementelor ce nu se afla sub controlul sau (troJki§ti, anarhi§ti) dintre care mai mulji, printre care Andre Nin, lider al partidului muncitoresc de unificare marxist spaniol, sunt executaji de agenji NKVD. Veritabila cotitura in relajiile internajionale, razboiul din Spania pecetluie§te apropierea germano-italiana, demonstreaza incapacitatea democrajiilor de a rezista dictaturii §i dependenja Franjei faja de politica britanica de aplanare a conflictelor.
i
3 4 9 / C r iz a a n il o r ’ 30
C alea spre
RAzboi (1936-1939) Capitolul 30 in 1936, Hitler ia personal conducerea armatei §i afacerilor externe, moment in care la Londra triumfa politica Jm paciuitorista” impulsionata de primul ministru Neville Chamberlain. Anul 1938 constituie o cotitura decisiva Tn relatiile in te rn a tio n a l din Europa. Dupa Anschluss-u\ din martie, Hitler revendica Sudetii cehoslovaci §i decreteaza mobilizarea. Criza este solutionata Tn ultimul moment, in timpul conferintei de la Munchen, Tn cursul careia Hitler obtine teritoriile revendicate, cu acordul Frantei §i Angliei, a caror atitudine va duce la discreditarea democratiilor. In Franta, ruptura intre „munchenezi” §i „antimunchenezi" im piedica constituirea unui consens impotriva Germaniei. Intre noiembrie 1938 §i martie 1939, Cehoslovacia este dezmembrata §i lasa locul unui protectorat al Boemiei §i Moraviei. Profitand de dinamica evenimentelor, Mussolini invadeaza, la randul sau, Albania, in aprilie 1939. Revendicarile germane asupra Poloniei vor trezi Tn sfar§it pe francezi §i britanici cu incepere din martie 1939. Insa, fara sprijinul Statelor Unite §i URSS, barajul Tmpotriva lui Hitler este fragil, cu atat mai mult cu cat in august 1939 eS'te semnat pactul germano-sovietic. O saptamana mai tarziu, va urma invazia germana Tn Polonia §i declaratia de razboi fi.inco-engleza adresata Germaniei (3 septembrie).
350
>1
Strategia G ermana de I naintare pas
cu
pas
(1936-1938)
DE LA ANSCHLUSS LA CRIZA CEHOSLOVACA Anul 1936 constituie un punct de cotitura al relajiilor dintre democrajii §i Statele fasciste. Pana la aceasta data, sfidarile celor din urma se mai loveau de reacjii improvizate ale primelor. In 1936 se deschide o perioada de sfidari fara replici, de acceptari ale faptului implinit, de simulare de represalii (Munchen), democrajiile parand sa fi demisionat in fa(a lui Hitler. In timp ce din vara lui 1936 pana in primavara lui 1939, pentm state i§i pierd independenja (Etiopia, Austria, Cehoslovacia \ §i Albania), democrajiile nu opun decat o atitudine asemenea aceleia inaugurate odata cu razboiul;din Spania: mmintervenjia. Totu§i, dupa criza din 1935-1936, anul ^937 aduce o destindere relativa. Este, la Londra, triumful „impaciuitorismului” odata cu noul prim ministru Neville Chamberlain §i noul ambasador la Berlin, Henderson. Lordul Halifax, §eful Foreign O ffice-ului se duce in capitala ger mana §i-l viziteaza pe Hitler Ia re§edinja sa de la Berchtesgaden. Asistam de fapt la „lini§tea de dinaintea furtunii”. In noiembrie, Italia adera la pactul antiKomintern, in timp ce in Germnia, concentrarea puterilor in mana lui Hitler se accelereaza: docilul Ribbentrop ii ia locul lui von Neurath la externe, in timp ce Hitler insu§i preia comanda Wehrmacht-ului, dupa ce a eliminat pe ministrul de razboi von Blomberg §i pe §eful de stat-major von Fritsch. Calea este libera pentru Anschluss. Inca din noiembrie 1937, intr-o conferinja secreta, Hitler a imparta§it principalilor sai consilieri proiectele sale de anexare a Austriei §i Cehoslovaciei. ' Or, Mussolini, care prive§te acum spre Africa §i Mediterana, declara in noiembrie 1937 ca: J ta lia a obosit sa m a i pazeasca independenja Austriei". Armata italiana fiintt angajata in Spania §i Etiopia, Hitler poate acjiona. La inceputul lui martie . (1938,. cancelarul Schuschnigg este convocafla Berchtesgaden §i i se impune' sa-i numeasca pe nazistul austriac Seyss-Inquart ministru de interne. De altfel, el va incerca sa organizeze, pe 12 martie, un plebiscit asupra problemei independenjei. Insa, inca de pe 11 martie, sub presiunea armatei germane §i a gruparilor naziste, este silit sa demisioneze m favoarea lui Seyss-Inquart. Pe 12 martie,\Austria este ocupata, m Aqscpluss -ul ratificat de 97% din populajia y c('Ior doua Jari. j
vl** \V
8*3
TfcCA
CLUi.KA” - ’
‘
. )}
' i
351
/
C r iz a a n ilo r ’ 3 0
LOVITURILE DE FORJA ALE LUI HITLER ( 1 9 3 6 - 1 9 3 9
Germania in 1936 in august 1939 —
Loviturile de forja Teritoriu administrat de Reich (zona demilitarizata)
Frontiera germano-poloneza
Teritoriu incorporat Reichului
(sept. 1939-iunie 1941)
Protectorat german
352
Cehoslovacia inainte de septembrie 1938 |
CD Polonia inainte de septembrie 1939 500 km
Democratic se muljumesc doar sa protesteze. Marea Britanie refuza sa se implice, iar Franja o va urma. Ixi Paris, cabinetul Chautemps (care a urmat in iunie 1937 guvernului Blum) partizan al unor largi concesii facute Germaniei, se limiteaza la o condamnare pur verbala. Cu ocazia „acordurilor de Pa§ti" (aprilie 1938), Marea Britanie §i Italia i§i promit un respect reciproc in Africa rasariteana §i libeml acces la canalul de Suez. Mai ales ca Italia se angajeaza sa-§i retraga trupele din Spania dupa razboiul civil, iar Marea Britanie, in schimb, promite sa sprijine recunoa§terea starii de fapt din Etiopia la Societatea Najiunilor. 0 data rezolvata problema austriaca, Hitler se intoarce spre Cehoslovacia. Acesfstat rnultinajional creat in 1919, cuprinde populajii cehe la Vest §i slovace la Est. Revendicarile germane se intemeiaza pe existenja teritoriului Sudejilor, populat de 3 milioane de locuitori, de cultura „germana” §i care, din 1919, in ciuda slavizarii Jarii, raman ata§aji originii lor etnice §i lingvistice. Aceasta regiune industrial^, care controleaza de altfel trecatorile spre Austria §i Germania, apare drept vitala pentru Cehoslovacia. Desigur, doua tratate, unui cu Franja (1925), celalalt cu URSS (1935), protejeaza Cehoslovacia impotriva oricarei agresiuni. Insa, nici Franja, nici URSS nu doresc sa acjioneze singure, iar Parisul incita Praga sa faca concesii Germaniei. Pe de alta parte, Marea Britanie refuza sa se bata pentru o miza considerata minora, in fine, nici Polonia, nici Romania, nu sunt de acord sa lase tmpele sovietice sa le strabata teritoriu! in cazul unei intervenjii ruse. Astfel, pe 12 septembrie 1938, intr-un violent discurs pronunjat la Nurnberg, Hitler revendica oficial Sudejii. in ciuda celor doua intrevederi cu primul ministru "britanie Chamberlain, el T|i mare§te pretenjiile §i reclama totalitatea Sudejilor inainte de 1 octombrie. Razboiul este deja iminent: se declara mobilizarea in Cehoslovacia, in timp ce Franja, Italia, URSS §i Germania i§i recheama rezervi§tii. I
SEPTEMBRIE 1938: CONFERINJA DE IA MUNCHEN in ultimul moment, Chamberlain sugereaza organizarea unei conferinje internajionale, iar Mussolini il determina pe Hitler sa accepte propunerea. Pe 29 septembrie 1938, Hitler, Mussolini, Daladier §i Chamberlain se intalnesc la Munchen, unde nu sunt convocate nici URSS, nici Cehoslovacia. Germania objine toate teritoriile revendicate, iar parjile contractante se angajeaza sa garanteze noile frontiere cehoslovace. La Paris §i la Londra, este iluzia pacii. La intoarcerea in capitalele lor, Daladier §i Chamberlain au parte de o primire entuziasta, in timp ce Leon Blum denunja „la§a cedare”. De fapt, Munchenul 3 5 3 / C r i z a a n i l o r ’ 30
provoaca o repliere a sovieticilor, nemuljumiji de a fi fost lasaji deoparte. Franja s-a discreditat m ochii aliajilor sai rasariteni. Hitler este de atlfel foarte con§tient de pierderea de prestigiu a Franjei §i de divergenjele ce o opun unei Anglii gata sa accepte faptul Implinit §i a carei alianja el inca mai spera sa o objina. Pentru moment, opiniile occidentale se divizeaza in „muncheneze” §i „antimuncheneze”. Opozijia faja de Munchen este totu§i mai omogena la Londra (in principal o gmpare a conservatorilor condusa de Churchill, Eden, Duff, Cooper), decat la Paris unde ea regrupeaza o minoritate de extrema dreapta (Henri de Kerilis), unii dintre sociali§ti §i totalitatea comuni§tilor.
Catre Confruntare (1938-1939) DEZMEMBRAREA CEHOSLOVACIEI i
Anexarea Sudejilor nu este decat un pretext pentru Hitler. Scopul sau final ramane cucerirea intregii Cehoslovacii, §i aceasta din mai multe motive. Aceasta Jara constituie pe de o parte cea mai eficienta dintre alianjele Franjei, Este dotata cu o economie moderna (din care se remarca firma Skoda dominata de socie tatea Schneider) §i cu o important;! capacitate militara. De altfel, bogatele sale regiuni agricole, materiile sale prime abundente, industria sa prelucratoare dinamica, pot fi utile autarhiei germane, in fine, acest aliat al democrajiilor cons tituie un pinten avansat in interioml teritoriului german. Franco-englezii, convin§i ca Fiihrerul va respecta tratatele contractate de Germania §i i§i va limita ambijiile la regiunile populate de germani, i-au facut, de fapt, jocul pana la capat. De unde simulacml juridic de la Munchen, care de fapt, oficializeaza un act de piraterie internajionala. De fa’pt, imediat dupa conferinja, va incepe dezmembrarea Statului cehoslovcic. Pe 2 octombrie 1938, Polonia colonelului Beck (ministrul polonez de externe) ocupa regiunea Teschen, in ciina presiunilor ruse §i fran ceze. La randul sau, Ungaria, bucurandu-se de sprijinv l italian §i german objine prin „arbitrajul de la Viena” din 2 noiembrie 1938, sudul Slovaciei, populat de 1 milion de locuitori. insa, lovitura de forja din 15 martie 1939 va pune capat definitiv existenjei Cehoslovaciei. in timp ce pre§edintele Hacha, succesorul lui Benes, vrea sa se opuna experfenjei autonomiste slovace, conduse de Monseniorul Tiso §i 354
................................
aw
DEZM EM BRAREA
S .\
CEHOSLOVACIEI POLONIA
Je s c h e n MORAVIA
Ucraina SubcarpaticS SLOVACIA
Bratislava GERM ANIA
UNG ARIA ROMANIA
• Budapesta
Anexluni poloneze
Anexluni germane
Anexiunl ungare
[
W J 'A
Munchen (octombrie 1938)
I
15 martie 1939
E Z J
I 1 octombrie 1938 0
i ... i .
100 km
i
O H
dupa 'arbitrajul de la Viena* (nov. 1938) 15 martie 1939
susjinuta de Germania, este convocat la Berlin §i somat sa accepte intervenjia trupelor germane, care are loc in aceeaji zi (15 martie 1939) in Boemia. In ajun, ^ j Slovacia i§i proclamase independenja. De fapt, Cehoslovacia nu mai exista. Alaturi de Slovacia, devenita prietena a Germaniei, §i in timp ce Ungaria anexeaza §i Rutenia subcarpatica, Hitler fondeaza un „protectorat al Boemiei §i Moraviei”, veritabil satelit al Reichului. In plin elan, va mai objine pe 22 martie de Ta Lituania ora§ul Memel. In acest timp/ Mussolini, profitand de dinamica evenimentelor §i nevoind sa fie mai prejos, invadeaza pe nea§teptate Albania pe 7"aprilie 1939. Confruntarea cu democrajiile parea inevitabila. insa frezirea acestora la realitate se produce destul de tarziu. Imediat dupa Munchen, Franja §i Marea Britanie spera Inca sa ajunga la un acord cu Hitler, inca de pe 30 septembrie 1938, Chamberlain semnase cu Hitler o declarajie de neagresiune, fara de altfel ca guvernul francez sa fi fost informat. Chiar §i dupa violarea acordurilor de la Munchen de catre Germania §i a acordului mediteranean de catre Italia, Franja §i Marea Britanie nu se gandesc inca sa raspunda prin forja. Francezii §i englezii, prea tarziu treziji, incearca sa stabileasca un baraj diplomatic Impotriva Reichului, promijand Statelor ameninjate de agresiunea germana sau italiana (Polonia, Ronjania, Grecia) ajutorul lor militar. 35 5 / C r i z a a n i l o r ’ 30
insa barajul impotriva lui Hitler este lipsit de soliditate. Belgia §i Olanda, temandu-se de represaliile germane, refuza garanjiile franco-engleze. Acestui „front european” ii lipse§te mai ales sprijinul URSS §i SUA.
CRIZA POLONEZA §1 RAZBOIUL (AUGUST-SEPTEMBRIE 1939) La doar o luna dupa Munchen, in octombrie 1938, Hitler revendica retrocedarea Danzig-ului catre Germania §i stabilirea de legaturi intre Pmsia orientala §i teritofful Reichului, prin cai ferate §i §osele traversand „coridorul” §i prevazute cu un statut de extrateritorialitate. inainte de a ataca Polonia, Hitler se straduie§te sa stranga legaturile sale cu Italia. Pe 28 mai 1939, Ciano §i Ribbentrop semneaza „Pactul de ojel”, alianja cu caracter ofensiv. Mussolini face, totu§i, cunoscut lui Hitler ca Italia nu poate intra in razboi mai devreme de 1943. Nu le ramane Jarilor democrate decat solujia unei injelegeri cu URSS. De§i ezitanta, aceasta din urma pare sa se orienteze spre ele. Mai multe obstacole vor intarzia ajungerea la un acord. 0 parte a opiniei publice franco-engleze este ostila unei apropieri de Moscova. Mai ales, nu se §tie daca polonezii ar accepta sa lase trupele sovietice sa le tranziteze teritoriul. Or, Stalin banuie§te francezii §i britanicii de a-1 incuraja pe Hitler, dupa Munchen, sa-§i intoarca privirile spre Est. Astfel, el va trata in paralel cu Germania. Jncheiat pe 23 august 1939, chiar in momentul in care semnarea unei convenjii militare intre ru§i §i occidentali parea iminenta, pactul germano-sovietic are efectul unei lovituri de teafm. Este vorba de un tratat de neagresiune valabil timp de 10 ani. El este insojit de un protocol secretin termenii caruia sunt recunoscute drepturile URSS asupra Finlandei, Tarilor Baltice §i Basarabiei, §i care_ prevede imparjirea Poloniei intre cele doua contractante. Pe 1 septembrie 1939, tmpele germane patrund in Polonia. Mussolini incearca, in zadar sa provoace un al doilea Munchen. Continuand. sa-§i afirme voinja de a-§i respecta angajamentele, Franja incearca sa sprijine inijiativa italiana. insa, de data aceasta, singura Marea Britanie a decis o data pentm totdeauna. Pe 3 septembrie 1939, cele doua Jari declara razboi Germaniei.
356
E x t r em u l O r ien t PE DRUMUL SPRE RAZBOI Capitolul Puternic atinsS de criza mondiala, Japonia cauta o solutie a problemelor sale economice printr-o politics imperialists de expansiune militara in China, favorizatS de rolul sporit al armatei §i de un puternic curent nationalist in viata politics niponS. Reorganizand China sub un regim extrem de autoritar, Tchang Kai-chek se strSduie§te sS-i zdrobeascS pe comuni§tii chinezi, care, sub conducerea lui Mao Zedong, rezistS Tn bazele rurale din China de Sud-Est, inainte de a se replia in Nord-Vest la capStuI unui „Lung Mar§” ucigStor. „Chestiunea Manciuriei", in 1931, da semnalul unui nou val de imperialism nipon in China, insS de-abia in decembrie 1936 Tchang Kai-chek consimte sS se alieze cu comuni§tii pentru a respinge amenintarea japonezS ce se va transforma in rSzboi general in 1937.
3 5 7 / C r i z a a n i l o r ’ 30
Ascensiunea M ilitarism ului Nipon JAPONIA ATINSA DE CRIZA MONDIALA Inca mai confruntandu-se cu serioasele dificultaji economice §i demografice rezultate ca urmare a Primului Razboi mondial, Japonia sufera incepand din 1930 §i consecinjele Marii Crize: caderea cursurilor (mai ales prabu§irea prejului matasii brute, a carei piaja depinde in primul rand de Statele Unite), declinul comerjului exterior (in principal prin scaderea exporturilor), exodul capitalurilor... Criza love§te mai ales satele deja suprapopulate: jumatate din populajia activa japoneza lucreaza in sectoml primar pe terenuri faramijate la extrem. Caderii prejului matasii §i orezului li se adauga consecinjele crizei industriei textile, §omajul determinand mii de lucratori (§i mai ales de lucratoare) de origine rurala sa se intoarca la sate. Japonia, care tocmai intreprinsese in 1929-1930 o restaurajie monetara, nu i§i va mai putea continua politica deflajionista: masurile de austeritate se dovedira a fi ineficiente §i impopulare (mai ales reducerea cheltuielilor militare, in mediile najionaliste). Pe de alta parte, economia nipona, care se baza de zece ani pe o „expansiune pa§nica”, pare ameninjata cu sufocarea, o data cu adoptarea de masuri protecjioniste in numeroase Jari. Presiunea demografica a satelor, nemulJumirea naJionali§tilor §i nelini§tea cercurilor de afaceri se vor conjuga pentru a determina adoptarea unei alte politici: expansiunea armata.
NOUL IMPERIALISM JAPONEZ Din vara lui 1931, invadarea Manciuriei impusa de militari conduce Japonia spre o noua politica de expansiune cu ua dublu scop: pe de o parte, controlul unor teritorii ce formeaza un debu§eu demografic, materii prime §i o piaja de desfacere pentm exporturi §i, pe de alta parte, resorbirea crizei industriale prin comenzi de armament. Pentru a ajunge aici, diferitele guverne vor practica incepand din decembrie 1931 o politica inflajionista sistematica (necesara pentm plata puternicelor cheltuieli militare), incurajand de altfel concentrarea indus trials §i procedeele de „dumping” pentru a face produsele japoneze competitive in ciuda masurilor protecjioniste.
35 8
Aceasta politica inflajionista va duce la o puternica depreciere a yenului (60% nitre 1929 §i 1932, urinata de o u§oara redresare) §i la o dublare a datoriei publice in §ase ani. Iijsa, din. 1932, Japonia a depa§it practic efectele crizei: cornenzile militare impulsioneaza industria metalurgica §i chimica; caderea monedei favoli/.eaza exporturile §i permite reechilibrarea balanjei comerciale Inca din 1935; yimajul dispare practic Tn 1936... Redresarea economiei japoneze este remarcabila mai ales in sectoml indus trial: producjia, cazuta la indicele 92 in 1931 (baza 100 in 1929) atinge 173 in 1937. Numarul muncitorilor japonezi depa§e§te 3 milioane in 1938, faja de 1,8 milioane in 1929... Insa cre§terea demografica (69 milioane locuitori in 1935, adica o cre§tere medie de 1milion pe an) ponderea crescanda a industriilor de razboi (in timp ce aceea textila stagneaza) §i deperidenta Jarii de piejele externe arata ca aceasta redresare ramane legata de politica de expansiune armata, care poate in orice moment lua noi dimensiuni.
PONDEREA CRESCANDA A ARMATEI Incepand cu 1931, militarii capata o influenja determinants in viaja politica japoneza, in ciuda e§ecuriIor numeroaselor lor lovituri de Stat (1931, 1932, 1933, 1936...). Divizata in facjiuni rivale adeseori legate de grupari ultranajionaliste, armata nu va „lua puterea” la propriu niciodata, insa va face constant presiuni asupra guvernelor prin diverse mijloace. Elementele moderate (in general ofijerii de grad inalt §i mai in varsta) se muljumesc sa „infiltreze” ministerele, impunandu-§i oamenii lor. Cei mai extremi§ti (tinerii ofijeri ultranaJionali§ti, in legatura cu numeroasele societaji secrete din Jara) nu ezita in a recurge frecvent la „acjiuni directe”: comploturi, atentate politice cum este cel caruia i-a cazut victima pe 15 mai 1932 primul ministru Inukai, considerat prea timorat in politica dusa faja de China. Pe 26 februarie 1936, o grupa de „Tineri Ofijeri” pune stapanire pe Tokyo, asasinand importante personalitaji politice: puciul nu e§ueaza decat grajie dezavuarii de catre imparat §i loialitajii Statului-Major, armata continuand §i dupa lovitura de stat sa-§i extinda influenja asupra diferitelor guverne. Insa in domeniul politicii externe se manifesta in modul cel mai evident ingerinja militarilor in problemele politice, ace§tia practicand faja de guvern tactica „faptului implinit”. Ei intervin, de altfel, §i in viaja economica: neincrezatori faja de vechile zaibatsu, pe care nu reu§esc sa le controleze, ei favorizeaza noi grupari, precum Nissan (automobile Datsun) §i incearca sa objina o orga3 5 9 / C r i z a a n i l o r ’ 30
nizare a producjiei industriale in funcjie de nevoile lor. Ascensiunea militarismului este insojita de o orientare totalitara a regimului: restrangerea libertajilor indi viduate, sindicale §i culturale; utilizarea masiva a propagandei pentru dezvoltarea ideologiei rasiste §i a unui anticomunism virulent... Insa ceea ce a fost adeseori numit „fascismul nipon” nu cunoa§te nici cultul liderului, nici (inainte de 1940) partidul unic, §i pastreaza un caracter specific (puternica baza rurala, greutatea tradijiei militare, relajiile patriarhale, religia Shinto...). Militarismul §i totalitarismul nu sunt suficiente pentm a explica najionalismul japonez al anilor ’30: politica de expansiune armata a fost, de fapt, dorita de marea majoritate a opiniei publice.
China lu i Tchang Kai-chek (1928-1937) “ RECONSTRUCT^” CHINEI Dupa victoria sa asupra „Seniorilor razboiului” §i strivirea comuni§tilor, Tchang Kai-chek controleaza in 1928 aproape in totalitate China. De acum stabilil la Nankin, guvernul najionalist al Guomindang-ului incearca sa reconstruiasca politic §i economic Jara. Tchang Kai-chek instaureaza un regim autoritar bazat pe doua forje principale: un partid unic §i armata. Guomindang-ul (550 000 de membri in 1929, dintre care peste jumatate sunt militari) dejine toate posturile §i asigura propaganda najionalista. Armata (2 600 000 de militari in 1930) absoarbe jumatate din cheltuielile guvernamentale: ea este de acum antrenata de instructori germani (care i-au inlocuit pe cei sovietici). Sprijinindu-se atat pe vechile tradijii ale confucianismului, cat §i pe modelul fascist european, regimul se straduie§te sa „moralizeze” Jara, propovaduind respectul ordinii stabilite, simjul civic, munca, disciplina §i spiritul militar. Modernist §i conservator totodata, regimul se bucura de sprijinul intelectualilor occidentalizaji, proprietarilor funciari ingrijoraji de reforma agrara preconizata de comuni§ti §i de burghezie. Sprijinul capitali§tilor chinezi §i straini ii permite lui Tchang Kai-chek sa intreprinda un efort important pe plan economic: reorganizare bancara, stabilizarea monedei, repunerea in funcjiune §i extinderea sistemului de irigajii, a rejelei mtiere §i feroviare, dezvoltarea industriei... Insa efectele 360
.icrstei politici se fac prea lent simjite: mediocritatea rezultatelor contrasteaza cu .miploarea eforturilor depuse. In 1937, China extrage 37 milioane de tone de ( arbune, insa nu produce un milion de tone de fonta; §i aceasta imensa Jara nu poseda decat 16 000 km cai ferate... Mizeria ramane foarte mare in randurile proletariatului §i maselor Jarane§ti.
COMUNI§TII CHINEZI DIN 1928 IN 1937 Vanaji in marile centre urbane de armata lui Tchang Kai-chek in 1927, comunijtii chinezi se refugiasera in zonele muntoase ale Chinei centrale §i meridionale. Astfel, in decembrie 1987, Mao Zedong a constituit o „baza sovietica” la frontiera din Hunan §i din Jiangxi. Nascut in 1893, fiu al unui Jaran instarit din Hunan, Mao Zedong a facut inijial studii de invajator, pentm a deveni apoi ajutor de bibliotecar la Universitatea din Pekin. Ca o mare parte a „intelighenjiei” chineze a epocii, el participa la „mi§carea de la 4 mai” 1919. Va adera la marxism in 1920 §i este unui din cei doisprezece fondatori ai Partidului comunist chinez in iulie 1921. Nu joaca un rol important pana in 1927: el se straduie§te sa atraga atenjia partidului asupra capacitajii revolujionare a Jaranimii sarace (R aport despre mi§carea /araneasca din H unan, 1926-1927), in timp ce conducerea PCC continua sa acorde prioritate revolujiei muncitore§ti. De-abia in 1930, dupa e§ecul ultimei ridicari de lupta urbane (la Changsa, in China centrala), ea va consimji sa se intoarca spre proletariatul mral, considerat pana atunci o simpla forja de sprijin. Din 1927 in 1931, Mao Zedong dezvolta §i este animatoml sovietelor mrale in China centrala §i meridionala, aplica aici o reforma agrara radicala §i organizeaza o „armata ro§ie". In noiembrie 1931, delegajii diferitelor „baze ro§ii” (ce au sub control circa 10 milioane de persoane) constituie in Jiangxi „Republica sovietica chineza”, prezidata de Mao Zedong. Reu§ind sa reziste „campaniilor de incercuire” ale tmpelor najionaliste, el nu ezita sa declare simbolic razboi Japoniei dupa ocuparea Manciuriei in 1932, aparand astfel drept un mai bun aparator al ideii najionale decat Tchang Kai-chek. Acesta din urma, intr-adevar, face din distrugerea comuni§tilor chinezi obiectivul sau prioritar: la sfar§itul anului 1933 el lanseaza, cu ajutorul consilierilor militari germani, o mare ofensiva impotriva bazelor revolujionarilor din Sud-Estul Chinei. Batand in retragere, Armata ro§ie efectueaza din octombrie 1934 in 1935 „Mar§ul cel Lung”, traversand China:
36 1 / C r i z a a n i l o r ’ 30
Principalele baze ro§ii in 1931-1934
Armata ro§ie principals (prima
(bazele de pomire in "mar§ul cel lung") Bazele de sosire
armata de front - Mao Zedong) “ “ ►
Alte armate rofii
“Zece m ii de k ilo m e tri de-a lungul carora com uniqtii au traversal flu v ii puternice §i m u n(i inal(i, lasand in urm a pe cei care m ureau de epuizare sau de frig, foa m e sau sete (...). 0 ciocnire arm a ta pe zi, o batalie veritabila la fiecare doua sap ta m a n i: iata bilan(ul a p roxim a tiv a l acestor 370 de zile de retragere. Ia r celala lt bilan( este !ji m a i elocvent: circa 90 -r 100 000 de oam eni la plecare, 7 + 8 0 0 0 de o am eni la sosire” (L. Bianco). Comuni§tii 5§i gasesc in final refugiul pe maltele platouri din Nord Vest, In Shanxi, unde Mao Zedong instaleaza la Yanan capitala noii Republici sovietice chineze.
JAPONIA ATACA CHINA “Chestiunea Manciuriei” din 1931 marcheaza o noua etapa a imperialismului japonez in China: expansiunea „pa§nica” a anilor ’20, prin intermediul intereselor
362 *
economice, este din nou inlocuita de cucerirea armata, ca la sfar§itul secolului XIX §i inceputul secolului XX, inainte de „blocarea” prin conferinja de la Washington. Aceasta schimbare de politica, legata de dificultajile economice ale Japoniei, se explica prin influenja crescanda a militarilor japonezi, insa §i prin atitudinea lui Tchang Kai-chek, noul stapan al Chinei, al carui obiectiv prioritar ramane lupta impotriva comuni§tilor.
“CHESTIUNEA MANCIURIEI” (1931) Manciuria este de multa vreme una din zonele de expansiune preferate ale Japoniei, care poseda aici deja peninsula Liaotoung §i dejine numeroase interese economice (60% din toate investijiile sale in China), ca §i administrarea cailor ferate din Sudul Manciuriei, protejate de o garnizoana de 30 000 de oameni. Or, incepand cu 1928, penetrarea japoneza este din ce in ce mai stanjenita de ralierea generalilor manciurieni cu Tchang Kai-chek §i de o importanta imigrajie chineza. O data cu criza mondiala ce se abate asupra Japoniei, militarilor li se pare ca a sosit momentul sa puna in aplicare faimosul „plan Tanaka” din 1927. in septembrie 1931, un incident minor „fabricat” de elementele de extrema dreapta din armata (un atentat contra caii ferate Sud-manciuriene) furnizeaza Statului-Major japonez un pretext de intervenjie. EI ocupa Moukden, punand guvernul japonez in faja faptului implinit. in trei luni, armata cucere§te toata Manciuria, in timp ce marina incearca sa ocupe Shanghai-ul in ianuarie 1932. Tchang Kai-chek nu reacjioneaza §i se plange la Societatea Najiunilor, care se muljume§te cu proteste verbale §i cu crearea unei comisii de ancheta. in acest timp, Japonia transforma Manciuria in Stat ..independent”, Manciukuo. in fruntea acestui veritabil protectorat japonez este plasat ultimul imparat al Chinei, Pu-yi, detronat de Revolujia republicana din 1911 (va muri Ia Beijing in 1967 dupa ce §i-a publicat memoriile in care §i-a facut autocritica). Condamnata in martie 1933 de Societatea Najiunilor, Japonia se retrage din organizajia intemajionala, care nu va lua in final nici o sancjiune.
“ INGHITIREA” CHINEI DE NORD (1933-1935) incurajata de lipsa reacjiilor internajionale, Japonia incepe curand „inghijirea" bucata cu bucata a Nord-Estului Chinei. in 1933, ocupa Jehol, pe care-1 anexeaza „Imperiului Manciukuo” §i ajunge intre 1933 §i 1935 pana aproape de Beijing, creand „zone autonome”, veritabile state fantoma, in Hebei §i Chahar. Aceasta 3 6 3 / C r i z a a n i l o r ’ 30
„inghijire” pas cu pas a Chinei de Nord este facilitate cu largheje de atitudinea lui Tchang Kai-chek de pana in 1935. Intr-adevar, inijial confruntat cu o revolta a generator sai intre 1929 §i 1933, Tchang Kai-chek nu reacjioneaza decat foarte anemic la agresiunea japoneza. El continua sa acorde prioritate luptei impotriva comuni§tilor, incercand sa distruga ultimele „baze ro§ii” printr-o serie de „campanii de incercuire” din 1930 in 1935. Aceasta opjiune este din ce in ce mai condamnata de o mare parte a opiniei publice, mai ales in marile ora§e din Est §i chiar in sanul partidului najionalist Guomindang. Marile manifestajii ale studenjilor de la Beijing din decembrie 1935 gasesc un puternic ecou in cercurile de afaceri §i in armata, ingrijorate de ameninjarea japoneza.
FRONTUL UNIT ANTI-JAPONEZ (1936-1937) In decembrie 1936, Tchang Kai-chek se gase§te la Xian pentm o noua cam panie de exterminare a comuni§tilor, in timp ce japonezii invadeaza Suiyuan. Arestat de proprii sai generali, nu-§i datoreaza salvarea decat comuni§tilor, care prefera sa-i smulga promisiunea realizarii unui Front unit impotriva japonezilor. in faja ameninjarii fasciste (pactul anti-Komintern semnat intre Germania §i Japonia in noiembrie 1936) Internajionala a Ill-a il va convinge pe Mao Zedong sa formeze un „F ro nt u nit" cu Guomindang-ul, analog „Fronturilor populare” antifasciste europene. Apropierea intre naJionali§tii §i comuni§tii chinezi incepe din primele luni ale lui 1937. Pe 7 iulie, un incident izbucne§te pe podul Marco Polo, aproape de Beijing, intre o patrula chineza §i soldaji japonezi aflaji in manevre in Hebei. Schimbul de focuri se va transforma in conflict general, Japonia folosind acest pretext pentm a invada China fara declarajie de razboi. Aceasta noua agresiune japoneza va pecetlui acordul dintre na{ionali§tii §i comuni§tii chinezi. Guomindang-ul se angajeaza sa efectueze reforme democratice §i sociale; PCC accepta sa dizolve „guvernul sau sovietic” din Nord-Vest, sa renunje la reforma agrara §i sa integreze Armata sa ro§ie in armata najionalista (tmpele comuniste ramanand totu§i autonome). In faja pericolului japonez, China §i-a refacut pentm moment unitatea. Lupta generalizata intre chinezi §i japonezi va dura noua ani: in 1937 §i nu in 1939, a inceput deja al Doilea Razboi mondial in Extremul Orient, atacul japonez din decembrie 1941 asupra bazei de la Pearl Harbour integrand complet acest conflict asiatic scarii planetare.
364
3 65 /C riza an ilor’30
E v o lu tia CULTURALA §1 Religioasa
Intre 1900 §i 1939 Capitolul 32 Deja inceputS la sfar§itul secolului XIX, criza civilizatiei occidentale se accentueazS in prima jum atate a secolului XX, ca urmare nu numai a noilor descoperiri §tiintifice, ci §i a importantelor §ocuri pe care le cunoa§te lumea Tn aceasta perioada: Marele Razboi, revolutia rusS, fascismul, criza din 1929, problemele c o lo n ia l... In timp ce aceasta criza spirituals afecteazS mediile intelectuale, masele populare, din ce in ce mai mult urbanizate in tSrile industrializate, i§i abandoneazS putin cate putin mo§tenirea cultural^ de origine ruralS pentru o cultura a consumului §i divertismentului, raspandita de noile tehnici de comunicare. in fata evolutiei §tiintifice §i confruntate cu noile probleme economice, sociale §i politice, conducatorii vietii religioase ezita Tntre o atitudine conservatoare, sprijinita pe traditie §i o tentative de adaptare la lumea moderns.
M i§carea L iterara §i A rtistica CRIZA CON§TIINTEI OCCIDENTALE La inceputul secolului XX, doua descoperiri importante, teoria cuantica a lui Max Planck (1900) §i cea a relativitajii a lui Albert Einstein (1905), bulverseaza datele fundamentale ale mecanicii, repunand in discujie unele „certitudini §tiinJifice” §i chiar nojiunea de lege absoluta, atat de scumpa ra{ionali§tilor secolului XIX. Progresele matematicii §i fizicii (mai ales a cercetarilor asupra atomului), in prima jumatate a secolului XX, insa de asemenea cele ale psihanalizei (Sigmund Freud), etnologiei §i sociolo »iei (Ruth Benedict, Durkheim, Max Weber...) au aceea§i important pentru e olujia spirituals ca acelea ale §tiinJelor naturale (transformismul, de exemplu) de la 1850. Aceste noi progrese §tiinjifice, dar §i razboaiele §i revolujiile care bulverseaza datele tradijionale ale societajii repun in egala masura in discujie vechiul sistem de valori: are loc o eliberare tot mai puternica de tabu-uri, de constrangeri morale sau sociale, o deschidere spre incon§tient, vis, sunt exaltate instinctul, forja, actul gratuit... Aceasta mi§care de reacjie impotriva rajionalismului, deja in germen la sfar§itul secolului XIX, apare la lumina zilei mai ales in domeniul artistic (revolujia cubista de exemplu) mult inaintea Primului Razboi mondial. In schimb, criza nu va izbucni cu adevarat in literatura decat la sfar§itul razboiului. Influenjele reciproce, interpatrunderea artelor dau na§tere unor veritabile „§coli” sau „mi§cari”, care ating diferite domenii culturale §i care se manifesta adeseori in mai multe Jari. Nascut in Germania inainte de Marele Razboi, expre sionismul trece din pictura in artele plastice, dar cucere§te §i literatura, muzica §i cinematografia: contrar impresioni§tilor, arti§tii §i scriitorii expresioni§ti incearca sa impuna in forja propria lor viziune (adeseori angoasata) asupra lumii. Nascut in Italia in 1909 (manifestul lui Marinetti), futurismul, care exalta ritmul, rniscarea §i viteza, este o mi§care ce cuprinde atat literatura, cat §i pictura, sculptura §i arhitectura. Nascut in Franja imediat dupa Primul Razboi mondial, suprarealismul acopera de asemenea domenii foarte diverse: literatura (Breton, Aragon, Eluard), pictura (Magritte, Dali, Miro, Ernst), cinematografia (Bunuel)... Alaturi de §coli §i curente, puternice individuality i§i exprima in operele lor deta§area, scepticismul sau indoiala faja de valorile tradijionale: germanul Spengler, francezul Gide, italianul Pirandello, austriacul Kafka.... Reacjia impotriva rajiona-
3 6 7 / C r i z a a n i l o r ’ 30
lismului, care triumfa in filosofie cu Bergson §i Heidegger, poate genera o reinnoire a sentimentului religios (Miguel de Unamuno, Mauriac, Bernanos) sau o evadare in irajional (dadai§ti §i suprareali§ti). Insa refuzul lumii prezente poate de asemenea conduce spre cautarea evaziunii in analiza subiectiva (Marcel Proust, James Joyce), in cautarile estetice (Paul Valery) sau intr-un oarecare clasicism (Jean Giraudoux). tn opozijie cu acest refuz al lumii actuale, numero§i intelectuali nu ezita sa se angajeze in operele lor (uneori chiar in acjiunea militanta) in faja marilor probleme ale vremii. tn Italia, mi§carea futurista a fost una din componentele fascismului in faza sa incipienta, in timp ce in Franja mi§carea suprarealista are legaturi politice foarte stranse cu partidul comunist intre 1925 §i 1934. tn Uniunea Sovietica, scriitori (Gorki, §olohov), arti§ti, cinea§ti (Eisenstein) se pun in serviciul Revolujiei pentru a contribui la construcjia socialismului. tn Germania, dupa stralucita epoca culturala a Republicii de la Weimar, sosirea nazi§tilor la putere constrange la exil pe arhitecjii mi§carii Bauhaus, ca §i numero§i scriitori (Brecht...), muzicieni, cinea§ti... Razboiul din Spania va antrena viguroase luari de pozijie ale intelectualilor din lumea intreaga. La sfar§itul anilor ’30, de la Steinbeck, Hemingway, Aragon sau Malraux la Celine, Drieu La Rochelle sau Brasillach, scriitorii incearca sa gaseasca in angajarea politica un raspuns al problemelor lor.
EVOLUJIA ARTISTICA Dupa „revoluJia impresionista” din a doua jumatate a secolului XIX, pictori ca Van Gogh, Gauguin §i Cezanne deschid calea altor revolujii picturale ce vor da cu adevarat na§tere picturii contemporane. Prima revolujie a secolului XX este cea a exaltarii senzajiei §i culorii odata cu §coala botezata „fauves” (Matisse, Dufy, Derain, Vlaminck...) care impune la Salonul de toamna din 1905 autonomia §i violenja culorilor vii. A doua etapa, §i mai importanta inca, revolujia formei o data cu cubismul in 1907 (Picasso, Braque...): abolind perspectiva, cubi§tii reduc spajiul la volume, necesitand o apropiere intelectuala de subiect, pas decisiv catre o mai mare abstractizare a artei. Aceste doua §coli nu raman lipsite de influenja in strainatate. Ca §i fauvismul, expresionismul german cauta intr-o culoare exuberanta mijlocul de expresie al framantarilor interioare (Nolde, Munch...). Arta a vitezei, generata de civilizajia mecanica recenta, futurismul italian continua cubismul, introducand mi§carea. Toate aceste §coli, cubismul §i expresionismul mai ales, au permis aparijia catre 1910 a artei abstracte sau nonfigurative, caracterizata prin eliminarea subiectului, opera de arta devenind o realitate autonoma, independents de realitatea exteri3 68
oara. Pictura abstracta se na§te simultan in trei locuri distincte: in Germania cu Kandinsky §i Von Klee, in Olanda cu Mondrian §i in Rusia cu Malevitch. Din 1919 in 1939 ea i§i continua cautarile, in legatura sau nu cu §coala suprarealista aparuta la inceputul anilor ’20 (Max Ernst, Magritte, Dali...). in afara acestor mi§cari, sau uneori rupji de ele, numero§i pictori i§i pastreaza independenja §i personalitatea. Este mai ales cazul celor grupaji sub numele Scolii de la Paris (Modigliani, Van Dongen, Utrillo, Rouault, Chagall), al lui Bonnard, unui din ce mai mari colori§ti ai picturii occidentale, al lui Matisse §i Picasso, a caror opera depa§e§te cu mult rolul pe care 1-au jucat in na§terea fauvismului §i cubismului §i care afirma in defmitiv o originalitate ireductibila. Revolujiile picturale ale primei jumataji a secolului XX au atins de asemenea §i sculptura, numero§i arti§ti ca Picasso, Miro, Matisse... nelimitandu-§i cautarile doar la domeniul picturii. Astfel, in timp ce Bourdelle §i Maillol continua tradijia sculpturii clasice, apar opere cubiste, futuriste, suprarealiste, abstracte, concepute uneori din materiale nea§teptate, eteroclite... Realizari precum cele ale romanului Brancu§i §i elvejianului Giacometti fac dovada unui important efort de reinnoire in domeniul sculpturii, chiar daca pare pujin in urma indraznelilor picturii contemporane. Influenja cubismului, futurismului, expresionismului, utilizarea noilor mate riale (beton armat), dar mai ales condijiile de viaja legate de civilizajia industrials modifica considerabil datele arhitecturii secolului XX. Daca mai subzista inca un oarecare gust pentm stilul monumental de inspirajie neoclasica sau neogotica (catedrala „La Sagrada Familia” de Gaudi la Barcelona, de exemplu), urbanizarea crescanda a lumii contemporane face ca arhitectura sa devina din ce in ce mai funcjionala, dupa exemplul „zgarie norilor” din Statele Unite (Empire State Building din New York, construit intre 1929 §i 1931). Fondata de Gropius la Weimar in 1919, mi§carea Bauhaus incearca sa integreze artele plastice (decoraJiuni, mobilier...) unei arhitecturi funcjionale, care nu exclude preocuparile estetice. Dezvoltand o noua concepjie a habitatului, grajie utilizarii tehnicilor noi, arhitectul elvejian Le Corbusier i§i large§te aria de studiu asupra cladirilor colec tive §i urbanismului in ansamblul sau: el i§i va continua opera dupa al Doilea Razboi mondial. in muzica, indraznelile unui Stravinski, Schonberg, Milhaud sau Honegger marcheaza ruptura cu tradijia, o reacjie impotriva mo§tenirii lui Wagner sau Debussy, insa marea revolujie muzicala din prima jumatate a secolului XX este fara indoiala aparijia §i dezvoltarea jazz-ului, originar din America, care nu a fost de altfel lipsit de influenja asupra multor mari compozitori ai noii muzici contemporane.
3 6 9 / C r iz a a n i l o r ’ 30
Cultura Populara DE LA CULTURA POPU1ARA LA CULTURA DE MASA Accesul la formele superioare ale culturii a fost multa vreme rezervat unei elite compuse din carturari, apoi din aristocraji §i burghezi. 0 data cu sfar§itul secolului XIX, progresele democrajiei, cre§terea nivelului de trai, dezvoltarea invajamantului §i aparijia m ass m e dia (mijloacele de comunicare in masa) ar fi putut permite teoretic in numeroase Jari extinderea acestei „culturi elitiste” asupra ansamblului societajii. Or, nu a fost deloc a§a. Chiar Jinand cont de marea diversitate a Jarilor §i imprejurarilor, aceasta cultura a patruns prea pujin in realitate in randul claselor populare, intrucat ea nu era adaptata nevoilor lor. Respingand aceasta „cultura burgheza” transmisa mai ales prin §coala, clasele populare nu au conservat nici formele lor proprii de expresie: civilizajia urbana §i industrial^ a facut sa dispara rapid culturile tradijionale, „folklorul” civilizajiilor mrale, in favoarea unui alt tip de cultura, cultura de masa. Reu§ind sa smulga timp pentru distracjii (scaderea numarului de ore saptamanale de munca, concedii platite...) clasele populare urbane, in special, au devenit consumatoarele unei culturi-marfa, vehiculate de mass media (presa, colecjii „livre de poche”, radio, discuri...). Mult timp disprejuita de elite (academicianul francez Georges Duhamel considera cinematograful drept un „divertisment al prostimii”), aceasta cultura de masa a sfar§it prin a penetra toate mediile, anunjand uniformizarea gusturilor, pasivitatea publicului §i cautarea unei fericiri strict materiale, trei tendinje denunjate de numero§i sociologi contemporani. Daca clasele populare au respins cultura burgheza, in schimb ele au „recuperat” sportul modem, nascut in Universitajile britanice ale secolului XIX. In timp ce practicarea unor anumite sporturi ramane inca apanajul claselor instarite (automobil, golf, tenis...) sportul de competijie, care se organizeaza intre anii 1880-1930, devine rapid un spectacol popular, o manifestare de masa, punand in joc importante interese materiale, morale §i politice. Intalnirile internajionale, ce se inmuljesc de cand francezul Pierre de Coubertin a reinviat in 1896 Jocurile Olimpice, nu vor lasa indiferente guvernele, exemplul cel mai caracteristic fiind deturnarea politica a Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936 de catre Hitler. JSportul, cu ritualurile §i id o lii sai, a devenit in ansam blul culturii contem porane substitutul laic a l aspira [iiior religioase ale maselor, m o d u l cel m a i accesibil, chiar daca cel m a i iluzoriu, de com uniune colectiva" (M. Bernard). 370
FORME NOI ALE CULTURII POPUIARE In descendenja lui Conan Doyle, „inventatoruI” lui Sherlock Holmes in 1887, romanul polijist cunoa§te o mare voga in prima jumatate a secolului XX. Literalura de evaziune foarte populara, neezitand sa conteste pujin ordinea stabilita (Fantomas, Arsene Lupin), romanul polijist cunoa§te incepand cu 1925 o oarecare „imburghezire democratica”; el are de acum morala sa, „clasicii” sai; este vremea lui Maigret (Simenon) §i a lui Hercule Poirot (Agatha Christie). Criza din 1929 va face sa ia na§tere in SUA romanul negru, „roman al violenjei §i angoasei contemporane” ce va aparea §i in Europa dupa al Doilea Razboi mondial. Presa scrisa, inaintea de inventarea televiziunii, ramane unui din mijloacele fundamentale ale culturii populare (este epoca unor mari reporteri ca Albert Londres). Limitata pana in 1930 la o clientela „mic-burgheza” incarnand un ideal familist §i moral, presa feminina, invadata de publicitate, atinge dupa aceea un public mult mai vast §i joaca un rol de neneglijat in incitarea la consum (moda, cosmetice, aparate menajere). Apare de asemenea o „presa de suflet” cu abundente raspunsuri la scrisorile cititoarelor, in care unii sociologi vad „confesionalul secolului XX”. Inijial concepute numai pentru copii, benzile desenate se nasc §i se dezvolta de la sfar§itul secolului XIX pana la criza din 1929 in doua direcjii diferite: in Franja (Fam ilia Fenouillard, 1889; Becassine, 1905; Les Pieds Nickeles, 1908...) §i in Statele Unite {Pirn, Pam, Poum , 1897; B icot, 1920; M ickey, 1928...). in anii ’30 benzile desenate iau un avant considerabil in Statele Unite, unde criza favorizeaza fantasticul (M andrake, Flash Gordon, Superm an...). Europa este deja depa§ita cu mult de com/cs-urile americane, in ciuda aparijiei in Belgia a lui Tintin (1929), apoi Spirou (1938), care nu vor ajunge la rangul de vedete decat dupa 1945. Dupa Primul Razboi mondial, avantul radioului, apoi al discului asigura o difuzare masiva a melodiilor de cafe-concert §i a music-hall-urilor. Gusturile se uniformizeaza §i se internajionalizeaza: aparut in 1917, o data cu trupele ameri cane, jazzul invadeaza Europa in c^.re tangoul, one-stepul si charlestonul concureaza valsul §i polka. Nume ca Lo '.is Armstrong, Duke Ellington, Mistinguett sau Maurice Chevalier sunt mondial recunoscute §i figureaza alaturi de cele ale marilor vedete ale ecranului in star-system-u\ nascut de cultura-spectacol. Cinematograful devine rapid divertismentul popular prin excelenja. Ca urmare a invenjiei frajilor Lumiere din 1895 §i a primelor filme ale lui Melies, Franja domina producjia cinematografica pana la Primul Razboi mondial, inainte de a ceda locul Statelor Unite (Hollywood, de unde ies primele westernuri §i marii comici ai filmului mut; Mack Sennet, Buster Keaton §i Chariot), in Europa, 3 7 1 / C r i z a a n i l o r ’ 30
doua §coli marcheaza anii ’20: expresionismul german cu Murnau (N osferatu, 1922), Fritz Lang (M etropolis, 1925) §i realismul sovietic cu Eisenstein (Cruci§dtorul Potem kin, 1925) §i Pudovkin. Dupa aparijia „sonomlui” (C dntare[ul de ja zz, 1927), cinematograful cunoa§te o cotitura decisiva. America domina in continuare producjia mai ales printr-un gen nou, ce cunoa§te un mare succes, comedia muzicala, insa cinematografia franceza produce in anii ’30 opere de calitate semnate Jean Renoir, Jacques Feyder, Marcel Came, Rene Clair... Mai mult inca decat „cultura elitista” (care nu este totu§i crujata) cultura de masa poate deveni un instrument in sprijinul unei ideologii. In regimurile democratice, presa, radioul, cinematografia... sufera mai mult sau mai pujin influenja diferitelor forje politice §i grupuri de presiune, mai ales financiare. In Jarile totalitare, ele vor deveni puternice instrumente de propaganda folosite pentm manipularea maselor.
RELIGIILEINFATA L umii M oderne Evolujia lumii moderne §i marile rasturnari politice din prima jumatate a secolului XX (razboiul din 1914-1918, Revolujia rusa, fascismul italian, nazismul german, razboiul din Spania...) au constrans diferitele religii sa se adapteze sau sa incerce sa se adapteze noilor situajii: ce atitudine sa adopte in faja descoperirilor §tiinjifice, declinului credinjei religioase in randul maselor urbane, progresului ideilor laice, atat in Jarile cre§tine (separarea Bisericii de Stat in Franja in 1905), cat §i musulmane (revolujia kemal-ista in Turcia in 1922), persecujiilor (evreii in Germania, ortodoc§ii in URSS)?... In ciuda acestor probleme, marile religii mondiale, sprijinindu-se pe milioane de fideli, dau in nenumarate ocazii semne de vitalitate §i de reinnoire (pelerinaje, misionarism, convertiri spectaculoase, aparijia de organizajii sau partide cu caracter religios...). La inceputul secolului XX, Biserica catolica pare sa intoarca spatele oricarei evolujii: pontificatul lui Pius al X-lea (1903-1914) se traduce printr-o atitudine intelectuala rigida (condamnarea modernismului in 1907) §i o izolare politica. In schimb, Pius al Xl-lea (1922-1939) cauta sa adapteze Biserica lumii moderne, 372
i.'miAnand totu§i intransigent pe planul moralei cre§tine (enciclica Casti connubii, 1930). Enciclica Quadragesim o Anno (mai 1931) dezvolta doctrina sociala a Hisericii inaugurate de Leon al Xlll-lea in 1891, totugi cu o oarecare aprobare a sistemului corporatist al Italiei fasciste: in faja totalitarismelor, politica pontificate nu este lipsite de ambiguiteji. Ea condamna „nationalismul integral” al „Ac{iunii franceze” din 1926, insa sprijina dictaturile ce se pretind catolice (Salazar in I’ortugalia, Dollfuss in Austria, Franco in Spania...), ca §i fascismul italian (acor durile de la Latran, 1929) §i semneaza cu Germania naziste un concordat in 1933. Papalitatea nu va lua pozijie faja de fascism decat in iulie 1931 (enciclica Non a b b ia m o b iso g n o ), §i de fapt in 1938 dupa un viguros avertisment asupra fundamentelor ideologice ale nazismului german (enciclica M it Brennender Sorge din 14 martie 1937). In schimb, nici o ezitare in condamnarea constante a marxismului, care este dezvoltate pe 19 martie 1937 in enciclica Divini Redemptoris despre comunismul ateu. Mai pujin centralizate decat Biserica catolica, celelalte religii exercita la randul lor o influenja ce nu poate fi neglijata: rolul puritanismului in Statele Unite ale anilor ’20 sau in abdicarea regelui Eduard al Vlll-lea al Angliei in 1936; rolul Islamului in na§terea najionalismului autohton in Asia §i in Africa...
3 7 3 / C r iz a a n il o r ’ 30
CUCERIRILE lu i H itle r
(1939-1941) Capitolul 33 Invadarea Poloniei in septembrie 1939, Tmpartirea sa intre Germania §i URSS, apoi invadarea Finlandei de cStre Armata ro§ie marcheaza inceputul razboiului. In Vest incepe jS zboiul ciudat” in cursul caruia Franta, Marea Britanie §i Belgia incearca in zadar sS-§i coordoneze operatiunile. C£nd Franta este infrantS, la randul ei, Tn iunie 1940, §i semneazfi armistitiul, Marea Britanie rSmane singura sS continue razboiul §i sa reziste asalturilor aeriene germane. La Est, germanii repurteaza succese in Balcani, in timp ce Italia este pusS in dificultate in Iugoslavia §i in Africa de Nord. DupS invadarea URSS de cStre trupele germane, in iunie 1941, ordinea nazista domne§te de aici inainte in toata Europa, impunSnd germanizarea, jaful economic f i epurarea politick §i rasial5. In fata acestor perspective ale unui rSzboi lung, beligerantii sunt nevoiji sa adopte masuri de mobilizare economics.
B eligerantii CINE ESTE RASPUNZATOR DE DECLAN§AREA RAZBOIULUI? Problema responsabilitajilor in declan§area razboiului nu a incetat sa-i divizeze pe istorici. Istoriografia cauzelor §i originilor razboiului a trecut in total prin trei faze dupa 1945. Imediat dupa conflict, teza raspunderii unice a lui Hitler prevaleaza. Mai mulji istorici i-au ramas fideli, ca Maurice Beaumont, care scrie in O riginile celui de-al D oilea R azboi m o n d ia l (1969): “ O riginile ra zb o iu lu i din 1939, m u lt m a i dare, due direct la dorin(ele insa[iabile ale lu i A d o lf Hitler... Atatea distrugeri, ata[ia m o r[i de pind de acest om ." Este adevarat ca aceasta teza, foarte „personalista”, este intarita de rapoartele sau marturiile psihiatrilor care s-au aplecat asupra persoanei dictatorului. Pentm profesoml Schaltenbrand „H itle r trebuie clasificat in acea grupa de o am eni cu tu lb u ra ri caraderiale grave pe care ii n u m im p arano id...", iar radacinile bolii sale se gasesc intr-o „viaja sentimentala maladiva”. Mai cople§itoare §i chiar mai favorabile tezei responsabilitajii unice apar anumite surse, in special conversable de la masa pe care le purta Fiihrerul cu cei mai apropiaji din consilierii sau colaboratorii sai. Ele au dat na§tere diferitor marturii, dintre care cea mai celebra ramane aceea a lui Hermann Rauschning, membru al partidului nazist din 1926 in 1934, tovara§ de dmm repede edificat, care publica inca din 1940, in Elvejia „C onvorbirile cu H itler", sub titlul ,flitle r m i-a spus". Incepand cu anii ’50, istoricii anglo-saxoni au nuanjat aceasta schema §i insista mai mult pe erorile democrajiiior (impaciuitorismul britanie, spiritul „miinchenez” in Franja, abjinerea americana). Publicand in 1961 O riginile celui de-al D oilea R azboi m ondial, americanul A. J. P. Taylor provoca un mic scandal. Nemuljumindu-se sa gaseasca in tratatul de pace de la Versailles cauza majora a declan§arii razboiului el va adauga ca, in fond, Hitler nu era mai „ticalos” ca alji oameni de stat europeni ai epocii §i ca calculele sale erau la fel de rationale ca acelea ale adversarilor sai. Tezele extreme s-au mai echilibrat reciproc, de atunci, lasand locul unor studii mai pujin pasionale §i unor analize facute „pe termen lung”. Istoriografia germana, in special, s-a straduit sa izoleze factorii de continuitate sau de discontinuitate in politica externa a Germaniei de la Bismarck la Hitler (lucrarile lui Andreas Hillgruber §i Klaus Hildebrand). 3 7 7 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
FORJELE PARTICIPANTE In razboiul care se anunja, Aliajii franco-englezi se bucura de superioritatea economica §i umana. Desigur, populajia Reichului, dupa anexarea Austriei §i Boeirrtei, a-crescut de la 70 la 85 de milioane de locuitori §i, daca ii adaugam populajia Italiei, masa umana a statelor fasciste este aproape egala, in Europa, celei a democrajiiior. insa cele 5 milioane de oameni pe care Germania ii poate mobiliza pe termen scurt reprezinta doar tot atat cat cadrele active §i rezervi§tii Franjei singure. Mai ales, Aliajii beneficiaza de imensele rezerve umane ale imperiilor lor coloniale. Dominioanele Commonwealth-ului §i Jarile aflate sub dominajia franceza §i-au urmat metropolele in razboi. Democrajiile se bucura, in fine, de superioritate economica. Marea Britanie, care a reu§it sa iasa din criza, i§i vede producjia crescand cu 20% in 1938 faja de 1929. Daca Franja pare a fi ramasa in urma, oricum cele doua Jari produc mai mult ojel decat Germania. Aceasta, in ce o prive§te, este lipsita de acces la unele materii prime, iar o blocada maritima, arma favorita a britanicilor, ameninja sa rupa rapid de restul lumii o Jara deja izolata prin autarhie. Daca Reichul i§i acopera necesarul de carbune, el este insa obligat sa importe minereu de fier suedez, prin Baltica vara, insa pe la Narvik §i prin apele norvegiene iarna, ruta mult mai pujin sigura. De altfel, aprovizionarea populajiei necesita puternice importuri alimentare. In fine, in ciuda Ersatz-urilor, cauciucul §i benzina sintetica sunt departe de a satisface necesitajile industriei de razboi. Cat despre Italia, aceasta duce lipsa cu desavar§ire de petrol §i de fier. ^Germania poseda. totu§i supremajia militara. Nu atat in efective: celor 105 divizii ale sale, Polonia le opune 40, Franja 94, iar Anglia 4 operajionale efectiv in Franja. Prin echipamentul modern domina Germania, de fapt. Celor 3200 de tancuri, ce alcatuiesc 6 divizii de blindate (Panzer) gata de lupta, francezii §i englezii le pot opune, desigur, un numar egal. Insa acestea din urma sunt mult mai u§oare §i concepute pentm a sprijini infanteria, nicidecum pentru a duce un atac masiv, atac in care inaltul comandament francez nu a crezut niciodata, in ciuda campaniilor de explicajii duse de colonelul de Gaulle §i a traducerii articolelor generaluiui german Guderian, specialist in tancuri. §i daca artileria §i infanteria sa sunt satisfacatoare, Franja nu poseda, deci, nici o divizie de blindate. Apararea sa aeriana este, de altfel, insuficienta, Armata engleza este abia in curs de reorganizare, iar cea poloneza este dotata cu un material vetust. Superioritate germana §i pe planul aviajiei: dotata cu un buget enorm inca din 1933, Luftw affe a lui Goering poseda in septembrie 1939 peste 4 000 de avioane, dintre care 1000 de vanatoare §i 1800 de bombardiere. Aviajia germana era conceputa pentm a 378
.sprijini lactic trupele terestre intr-o operajiune rapida pe un teritoriu limitat, aparatele destinate bombardamentelor strategice lipsind. Slabiciune identica a Aliajilor (in afara recentelor Mosquito britanice, ce pot purta o tona de bombe pana la Berlin), dotaji cu 3 000 de aparate in randul carora predomina aviaja de vanatoare engleza (Spitfire, Hurricane). Singure forjele maritime aliate .se afla in neta superioritate, Hitler privilegiind Luftwaffe faja de Kriegsm arine, care nu define” la inceperea ostilitajilor, decat 3 cuirasate de buzunar, 2 vechi cuirasate, 2 cmci§atoare de lupta, 5 cruci§atoare u§oare, 17 distrugatoare §i 56 de submarine. In afara de acestea din urma, numai Franja singura dejine o forja dubla in fiecare categorie, in timp ce Anglia poate angaja peste 300 de nave, dintre care 200 de distrugatoare §i 60 de submarine. Inca in constmcjie, fara stocuri suficiente de carburanji, flota italiana nu poate acoperi diferenja. Dar care sunt forjele morale pe care se poate sprijini fiecare dintre protagoni§ti in preajma confruntarii?
ROLUL OPINIEI PUBLICE Strans supravegheata, supusa autoritajii charismatice a Fuhrerului, opinia publica germana pare sa faca un bloc compact in jurul unui §ef a carui voinja de a §terge umilirea de la Versailles este cunoscuta §i a carui politica economica a relansat economia §i a suprimat §omajul. Totu§i, la deschiderea ostilitajilor, sunt mulji aceia ce, mai ales in sanul armatei, emit indoieli cu privire la politica urmata. In reacjiile populare, observatorii straini constata mai mult resemnare decat entuziasm. Urmariji de polijie sau internaji in lagare de concentrare, Buchenwald, Dachau, opozanjii nu pot, este adevarat, sa-§i faca vocea auzita. Daca putem constata, in Polonia, un optimism §i un entuziasm frizand bravada, cu totul alta este starea de spirit in Franja, unde domne§te o resemnare tacuta, alimentata, in opinia publica, de convingerea ca nu se va putea rezista Germaniei. §efii militari nu sunt deloc mai pujin inclinaji a supraevalua capacitatea poloneza de aparare §i a exagera invincibilitatea armatelor proprii, atat limp cat se vor afla in spatele liniei Maginot care, glorificata de mass media epocii (presa, jumale de actualitaji cinematografice), serve§te drept punct de ancorare al unei veritabile doctrine defensive, in faja unei Germanii sudate, Franja pare dezbinata; in majoritatea sa, opinia publica refuza razboiul. Fara a fi euforic, moralul britanie pare mai ferm §i mai hotarat. Animat de un incontestabil simj civic, popoml englez este gata sa-§i indeplineasca obligajiile, in ciuda presiunilor catorva tardivi conciliatori §i a lipsei de curaj afi§ate de Chamberlain, fericit
3 7 9 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
contrabalansata, la guvernare, prin fermitatea lui Churchill. Este adevarat ca britanicii nu se simt inca total angajaji, soarta imperiului nefiind in joc. Strategiile beligeranjilor sunt reflectarea sentimentelor profunde ale populajiilor §i a posibilitajilor economice §i militare. Hitler dore§te un razboi scurt, in care economia Reichului sa nu ri§te sufocarea. Planul sau este de a strivi cat mai repede Polonia, mizand pe linia Siegfried §i pe neutralitatea Belgiei (proclamata pe 3 septembrie de un Stat dornic sa nu-§i provoace puternicul vecin) pentm a face faja unei riposte franceze in care nu crede cu adevarat, dupa cum nu crede nici in ostilitatea Angliei la adresa sa. Nepregatite de razboi, democrajiile se gandesc numai cum sa ca§tige timp. Guvernele §i statele-majore francez §i englez adopta deci o politica §i o strategie de „a§teptare” in mod esenjial defensiva, cu spcranta ca reinarmarea britanica, blocada navala impotriva Germaniei, evolujiile din Statele Unite, mobilizarea Jarilor neutre in faja ambijiilor naziste §i punerea pe picior de razboi §i a resurselor imperiilor lor coloniale, vor modifica raportul de forje in detrimentul Germaniei. Inijiativa este lasata lui Hitler, ferm hotarat sa o utilizeze in ciuda reticenjelor Italiei, despre care Mussolini crede ca nu este inca pregatita pentru a intra in conflict.
V ictoriile G ermane in
E uropa (1939-1940)
BLITZKRIEG IN EUROPA DE NORD Al doilea razboi mondial incepe in zorii zilei de 1 septembrie 1939 in timp ce, folosind pretextul unui simulacru de raid polonez in teritoriul german, Wehrmachtul (armata terestra a Reichului) penetreaza teritoriul vecinului sau rasaritean. Campania din Polonia va fi fulgeratoare. Lasand la Vest trupe doar cat sa apere linia Siegfried, speculand lentoarea reacjiilor franco-engleze, Hitler angajeaza la Est grosul forjelor sale, adica 63 de divizii -dintre care 6 de blindate
380
1000 km-
Germania pe 1 septembrie 1939 State legate de Germania printr-un tratat de prietenie
□ n
State adversare ale Germaniei State neutre
sprijinite de 2 000 de avioane. 0 intarziere de 24 de ore in mobilizare reduce forjele poloneze cu 20 de divizii. In §apte zile, armata germana ajunge in faja Var§oviei. Artizana acestui razboi fulger Blitzkrieg este P a nze rdii/sion (divizia de blindate), compusa din 300 de tancuri, trupe de asalt motorizate §i artilerie tractata. Rolul sau este de a strapunge liniile inamice cu stransul ajutor al aviajiei care ii precede inaintarea bombardand dispozitivui advers. Astfel, trupele poloneze, care nu au putut stabili o linie de rezistenja pe Vistula, San §i Bug, unde se retrasesera, sunt imediat izolate in bucaji sau facute prizoniere de cinci armate ce converg spre Var§ovia. O batalie decisiva incepe aici pe 8 septembrie. Pretutindeni, polonezii, incercuiji, se predau, in timp ce statul lor se descompune
(fuga funcjionarilor, exodul populajiei). Pe 18 septembrie, argumentand cu pericolul pe care-1 reprezinta pentru ea sfar§itul suveranitajii poloneze, URSS, care de fapt pune in aplicare clauzele secrete ale pactului germano-sovietic ataca la randul sau Polonia, fara a intalni rezistenja. Intervenjia sa inseamna §i sfar§itul Var§oviei. Asediata, bombardata fara incetare, lipsita de apa §i lumina, aceasta se j)reda pe 27 septembrie. >— — , -----Chiar a doua zi are loc a patra imparjire a Poloniei, intre URSS §i Germania. Prima anexeaza teritorii populate de bielom§i §i de ucrainieni, in timp ce Lituania intra in zona sa de influenja. Cea de-a doua anexeaza Danzigul, Poznania, Silezia Superioara §i va lasa sa existe, in jurul Cracoviei §i Var§oviei, un „Guvernamant general” de care se poate servi in eventuale negocieri cu Aliajii §i unde incepe o teribila persecujie impotriva evreilor. Considerandu-i pe polonezi drept ni§te „sub-oameni” (Untennenschen), Hitler preconizeaza sa faca din.acest teritoriu o. rezerva de mana de lucru pentru Reich. Exploatarea §i masacrarea planificata a populajiilor considerate inferioare incepe. Loviturii de forja din Polonia, Franja se muljume§te sa-i raspunda printr-o operajie de „curajare” in zona Saar (Sarre) in cursul primei jumataji a lunii septembrie. Insa sosirea trupelor germane, degajate de pe frontul de Est, o impiedica sa duca mai departe aceasta inijiativa, cu atat mai mult cu cat cele patru divizii britanice nu iau pozijie in Franja decat pe 3 octombrie. De fapt, Hitler a §tiut sa foloseasca de minune ezitarile politice §i lipsa de pregatire a adversarilor sai: “Daca am fi con tin ua l sa a m anam conflictul vechi de cinci sau $ase a n i (...) Polonia a r fi ajuns la o s itu a te m u lt m a i bund, Anglia §i Franta §i-ar fi realizat p la n u l lo r in prim avara, ia r G erm ania a r fi fost nevoita sa duca lupta atat la Est, cat $i la Vest (...)” declara el in convorbiri secrete. Mai mult, Fuhrerul avea intenjia, o data campania poloneza terminata, sa foloseasca efectul surprizei §i sa atace imediat in Vest. Insa condijiile meteorologice il vor determina sa amane aceasta ofensiva. incepand cu 16 octombrie 1939 incepe „razboiul ciudat”, o perioada de §apte luni'fara operajiuni militare de anvergura. 0 asemenea inacjiune, adaugata rigorilor iernii §i „zvonurilor” infiltrate de propaganda germana, contribuie la a submina moralul soldajilor mobilizaji pe linia Maginot. Englczii §i francezii au instituit, totu§i, pentm a dirija coalijia lor, un „Consiliu supreni interaliat de razboi”, care se reune§te prima data pe 12 septembrie 1939. Un „Comitet de coordonare” trebuie sa organizeze punerea in comun a resurselor economice ale celor doua Jari. Dar nici o coproducjie de razboi nu este hotarata aici §i apar diferende, in sanul comandamentului suprem interaliat, intre generalissimul Gamelin §i partenerii sai britanici. Pe moment, inca se cauta o riposta. In momentul invadarii Finlandei de catre URSS, in noiembrie 1939, Aliajii preconizau trimi-
Protectorat german Teritorii invadate de german incepand cu septembrie 1939 Teritorii ocupate de germani fari satelite ale Reichului Inaintarea tmpelor germane
| • 1 U R S S in 1939 p — ^ Teritorii invadate de sovietici *— *—1' incepand cu septembrie 1939 inaintarea trupelor sovietice 0
500 km
3 8 3 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
terea unui corp expedijionar §i un raid al aviajiei franceze, stajionate In Siria, asupra pujurilor de petrol din Caucaz. Proiectul va ramane fara urmari. Cu belgienii §i olandezii se va duce un dialog al surzilor timp de §apte luni: primii nu accepta intrarea trupelor franceze pe teritoriul lor decat in urma unui atac german. Cat despre proiectul francez de constituire, in jurul Turciei §i Greciei, a unui bloc balcanic indreptat impotriva Germaniei, acesta va ramane pur teoretic din lipsa unitajii intre Jarile respective. Englezii, in ce-i prive§te, ar vrea sa m,enajeze Italia. . j , m ‘ 0 data Polonia cazuta, Stalin, pentru a reda Uniunii Sovietice vechile frontiere §i a-§i consolida defensiva, impune Jarilor baltice (Estonia, Letonia, Lituania) tratate de asistenja mutuala. Supusa acelora§i exigenje, Finlanda, care refuza sa accepte stabilirea de baze militare §i navale pe teritoriul sau, se impotrive§te. Armata ro§ie ii va invada teritoriul pe 30 noiembrie 1939. insa rigorile iernii, adaugate unei puternice rezistenje finlandeze, prelungesc ostilitajile cu trei luni. Finlanda nu capituleaza decat pe 12 martie 1940. Chestiunii finlandeze i se suprapune o miza scandinava mult mai importanta, atat pentru Germania, cat §i pentru adversari. Pentm ace§tia din urma, problema arzatoare este livrarea catre Germania de minereu de fier suedez prin Norvegia. Astfel, Churchill preconizeaza instalarea unui baraj de mine in apele norvegiene, cu scopul de a taia aceasta axa de subzistenja. In februarie 1940, Aliajii opteaza pentru un plan §i mai indraznej: trimiterea de trupe in Finlanda prin Narvik (port norvegian), ceea ce ar permite controlul acestor transporturi. insa tergiversarile suedeze §i norvegiene §i, mai ales, anunjarea capitularii finlandeze amana operaJiunea, relansand proiectul lui Churchill.! Pe 8 aprilie, englezii incep sa lanseze minele de apa. insa, peste 24 de ore, operajiunea este intrerupta de o fulgeratoare ofensiva a germanilor spre Oslo §i alte cinci porturi norvegiene. Danemarca este victima unui atac simultan. in timp ce trupe de elita sunt debarcate in mai V ’ multe puncte ale coastei, deta§amente aeropurtate sunt desfa§urate pe aerodro'i v' murile cele mai importante. La mai pujin de opt zile de la confmntare, Hitler infaji§eaza apropiajilor sai o descriere a Marii Baltice drept „o m are interioara libera pe care cele o pt state ce o inconjurau puteau sa faca com er( lib e r §7fara re s tric t (...). Cele op t state lim itro fe puteau realiza o expansiune enorm a a com e r[u lu i in M area Baltica, care in Euul M ediu era cea m a i im portanta din m arile com erciale..." (Andreas Hillgmber, Intreoederile secrete ale lu i H itler, 1969). Daca, in Danemarca, ocuparea Jarii se realizeaza fara dificultaji, nu va fi la fel in Norvegia, unde rezistenja se organizeaza. insa forja combinata franco-anglo-poloneza trimisa in faja Narvik-ului nu reu§e§te sa rastoarne situajia, in momentul in care intervine §tirea atacului hitlerist impotriva Olandei §i Belgiei. Acest fiasco 38 4
•
scandinav scoate in evidenja improvizajia jenanta a Aliajilor. El va duce, in Anglia, la inlocuirea lui Chamberlain cu Churchill. La Paris, cabinetul Paul Reynaud este sfa§iat de disensiuni. 0 noua criza este iminenta in momentul in care Hitler, cu mainile libere la Est §i dotat cu noi baze de atac (mai ales impotriva Angliei) in Scandinavia, i§i poate concentra toate eforturile asupra razboiului din Vest.
iNFRANGEREA FRANCEZA (IUNIE 1940) Inca din martie 1940, totul este gata pentru un atac impotriva Franjei. Hitler nu mai a§teapta decat momentul favorabil. Planul sau inijial reaminte§te planul Schlieffen din 1914: el situa ofensiva majora in Belgia, in Nordul Franjei §i pe coasta Manecii, unde armata ar fi constituit o ameninjare pentm Anglia. Insa in lunile de imobilism ale „razboiului ciudat”, Fiihrerul decide ca ofensiva de rupere a frontului trebuie sa se situeze in punctul cel mai slab al apararii franceze. Acest nou plan, bazat pe o acjiune rapida a diviziilor de blindate preconizeaza traversarea Ardenilor de catre tmpele Reichului, pentru a strapunge apararea franceza spre Sedan §i apoi, printr-o larga mi§care de invaluire, o deplasare catre Marea Manecii pentru a rupe trupele aliate din Nord de cele din Sud. Cu mintea la amintirile din „Marele Razboi”, inaltul comandament francez nu poate gandi o asemenea eventualitate. §i astfel i§i concentreaza grosul forjelor in faja campiei belgiene, teren necunoscut §i prost amenajat unde trebuie sa se dea, dupa parerea lor, confruntarea decisiva. Celor 134 de divizii hitleriste, franco-englezii le pot opune 104, fara a pune la socoteala sprijinul olandez §i belgian. Insa ei nu dejin decat 3 divizii de blindate in faja celor 10 Panzerdivisionen germane, iar inegalitatea aeriana este inca mai evidenta. Partea franceza sufera §i de pe urma diluarii autoritajii militare centrale intre trei §efi: generalul Gamelin pentru armata de uscat, amiralul Darlan pentm marina, generalul Vuillemin pentm aviajie. inca §i mai grave sunt disensiunile intre Aliaji in§i§i, fiecare suspectandu-1 pe celalalt de a nu dori sa puna totul la bataie pentm a-§i ajuta parteneml. in special, in ciuda cererilor franceze, Angliei ii repugna ideea de a angaja grosul forjelor sale aeriene pe continent. Ei ii pare preferabil sa i§i trimita bombardierele deasupra Ruhr-ului, decat asupra unei armate in mar§. Neincrederi reciproce, divergenje in ce prive§te strategia §i improvizajii diverse nu fac decat sa transforme atacul de pe 10 mai intr-unul decisiv. ijllm p c^Olanda este strivitain 5 zile, bombardamentul asupra Rotterdamului facand el singur 40 000 de victime, grosul forjelor germane trece Meusa §i se 3 8 5 / A l d o ile a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
h
mdreapta rapid spre Sedan traversand Munjii Ardeni. Pe 20 mai, trupele motorizate ale lui Guderian, dupa ce au strapuns liniile franceze, ating Abbeville, in zadar, generalul Weygand, care-1 inIocuie§te pe Gamelin, incearca sa objina din nou joncjiunea armatelor aliate din Nord cu cele din Sud, rupte prin strapungerea lui Guderian. Pe 28 mai, Belgia capituleaza, in timp ce pana pe 3 t? iunie, 200 000 de soldaji britanici §i 130 000 francezi se imbarca la Dunkerque pentru Anglia sub focul aviajiei germane. In Franja, haosul este total. Incepand cu 5 iunie, germanii lanseaza o noua ofensiva spre Vest §i spre Sud, fugarind de acum ni§te hoarde de refugiaji. ) AstfeL juvernul francez este constrans sa se refugieze la Tours, ;apoi la Bordeaux. Pe 10 iunie, Mussolini, care vrea sa abordeze viitoarele negocieri de pace de pe pozijii de for{a, declara razboi Franjei. Cand trupele italiene intervin, incepand cu 21 iunie, rezistenja franceza, atat militara, c4 L§i politica, a incetat. Pe 22 iunie,\la Rethondes, Franja semneaza armistijiul. ^
BATALIA ANGLIEI (IUUE-OCTOMBRIE 1940)
-
S
De partea britanica, se poate afirma ca venirea la putere a lui Churchill incheie definitiv era compromisurilor cu Reichul. Hitler, la randul sau, abandoneaza ideea, mult timp urmarita, a unei injelegeri cu Anglia. Pe 16 iulie 1940 el pune la punct cu consilierii sai operajiunea S eelow e;\de debarcare dincolo de Marea Manecii. Ea se bazeaza in principal pe acjiunea Luftwaffe, insarcinata sa deschida calea unei debarcari pe coastele britanice, dupa o serie de bombardamente asupra apararii antiaeriene din Sudul Angliei. Aproape lipsita de mijloace eficiente de aparare (mai ales de lucrari de amenajare defensiva a coastei), neputand alinia decat 900 de avioane in fa{a a 1200 de bombardiere §i 1000 de avioane de vanatoare germane, Anglia, de acum singura in fa{a Germaniei, pare prea pu{in apta sa reziste. Treisprezece divizii de elita germane sunt masate in porturile franceze de la Marea Manecii, iar conducatorii SS au intocmit deja lista personalitajilor ce . trebuie inchise sau deportate dupa ocuparea Angliei, cand se angajeaza, pe 13 august 1940,] „Batalia aeriana a Angliei”, cea mai mare din istorie; insa, spre surpriza generala, Anglia rezista. Dispersandu-§i eforturile, germanii nu reu§esc sa distruga apararea antiaeriana din Sudul Jarii. Bomdardierelor Reichului, lente !ji vulnerable, englezii le opun avioanele lor modeme de vanatoare, mai rapide §i mai bine inzestrate cu armament. Grajie radarului, inovajie tehnica asupra careia 3 8 7 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
dejin monopolul §i care permite observarea sosirii avioanelor inamice, ei pot face faja mai u§or atacurilor. Astfel, Goering, geful aviajiei germane, decide sa lanseze o „ofensiva a teroarei”. Incep"and cu 7 septembrie §i timp de mai multe saptamam, Condra este bombardata in fiecare noapte: sute de incendii lumineaza cerul, cartiere intregi sunt distruse, nici Buckingham Palace nu este ocolit de ploaia de bombe ce se abate peste ora§. insa „B/te-ului”, londonezii ii fac faja cu disciplina §i curaj, refugiindu-se in adaposturi §i in stajiile de metrou. Totu§i, nici Blitz-ul, nici bombardarea intensa a centrelor industriale nu reu§esc sa infranga rezisten|a britanica. A§a cum declarase Churchill in fa{a Parlamentului: ,,/Vu ua p o t o fe ri decat lacrim i, sange §i s u fe rin fi. Insa nu voi capitula niciodata." AstfeLpe/12 octombrie 1940,)Hitler abandoneaza proiectul sau de invazie. In fa|a e§ecului oricarui atac direct impotriva Angliei, incearca sa ridice impotriva ei o coalitie mediteraneana. insa Mare§alul Petain refuza sa-i cedeze bazele din Africa de Nord franceza, in timp ce Spania cere un prej mult prea ridicat pentru a intra in razboi. Germania intreprinde atunci blocada insulelor britanice prin intermediul flotei sale submarine. Pe termen scurt, pare a fi vorba de asfixierea Angliei, care risca sa nu mai poata primi ajutorul a§teptat din Statele Unite §i din Commonwealth. 0 noua axa de confruntare se deschide in Atlantic. in acest moment, teritoriul britanic apare drept speranja §i simbolul intregii rezisten|e. La,:Londra s-au refugiat guvernele belgian, olandez, cehoslovac §i polonez in exil, in timp ce generalul de Gaulle a regrupat aici Forjele franceze libere, carora li s-au raliat Africa ecuatoriala franceza, Camerunul §i teritoriile din India §i Oceania, in fine, ralierea Indoneziei, sprijinul flotei daneze, norvegiene §i olandeze care se afla acum in porturile aliate, constituie pentru Anglia atuuri ce nu se pot neglija.
Extinderea Conflictului ( 1940 -1 9 4 1 ) EXPANSIUNEA IN MEDITERANA (1940-1941) Intre 1940 §i 1941, axa razboiului se deplaseaza spre Balcani §i Mediterana. Intrarea Italiei in razboi pune foarte rapid problema -de altfel anterioara declan§arii razboiului - coordonarii strategiilor celor doua puteri ale Axei. Razboiul balcanic va pune in evidenja aceasta necesitate, reactivata de ambijiile italienilor. 388
in iulie 1940, Hitler ii imparta§e§te lui Ciano, ministrul italian de externe, leama sa de a nu vedea deschizandu-se in Europa centrala sau meridionala un nou front. Fuhrerul. care pregate§te ofensiva impotriva URSS, §i-a consolidat puterea in Balcani in toamna §i iarna lui 1940, obligand Ungaria, Romania §i Bulgaria sa se ralieze Axei. insa Mussolini,'dispre{uind preocuparile aliatului sau §i~gelos pe succesele sale, decide sa lanseze propriul sau razboi-fulger. Pe 28' octombrie: 1940, 11 divizii italiene, sta(ionate in Albania, pomesc asaltul teritoriului grec. in faja lor nu se afla, initial, decat 4 divizii. Totul lasa sa se presupuna o campanie rapida pentru Italia, care repurteaza, de altfel, pana la inceputul lui noiembrie, o serie de victorii. Insa, socotelile lor nu au Jinut seama de rezistenja populajiei, care este strans unita in jurul guvernului sau §i colaboreaza strans cu trupele angajate in lupta. incepand cu jumatatea lui noiembrie, in mai pujin de 10 zile, grecii vor respinge pe italieni inapoi in Albania. De altfel, pe 8 februarie 1941 ei fac apel la britanici §i, incepand cu 4 martie, 68 000 de soldati transferaji de pe frontul din Libia patrund in Grecia dupa ce au ocupat Creta. Cu moartea in suflet, Mussolini este constrans sajaca apel la Hitler. Acesta, silit sa intervina datorita solidaritajii celor doua regimuri, insa de asemenea din grija de a indeparta de flancul german, la apropierea atacului impotriva URSS, ameninjarea produsa de fiasco-ul italian in Balcani, va pune la punct o ofensiva de mare anvergura impotriva Greciel intr-o prima etapa, Bulgaria §i Iugoslavia, pe care Wehrmacht-ul este nevoit sa le traverseze pentru a ataca Grecia, accepta sa colaboreze cu Germania, insa, pe 27 martie, o lovitura de stat militara (poate chiar inspirata de Aliaji?) il rastoarna pe regentul Paul §i denunja acordul cu Hitler. Furios, acesta i§i maseaza trupele de-a lungul frontierelor de Nord §i Est ale Iugoslaviei §i ataca in for|a pe 6 aprilie, in 11 zile, acjiunea cea mai rapida a razboiului, Iugoslavia este invinsa. Redusa la o mica Serbie, ca este dezmembrata in profitul Italiei (Dalmatia) §i Ungariei (o parte din Banat), in timp ce Croatia §i Muntenegru i§i proclama independenja. Atacata simultan, Grecia este invadata: pe 27 aprilie, drapelul cu zvastica flutura pe Acropolele Atenei §i trupele britanice sunt nevoite sa se reimbarce in graba. Pe 20 mai, in fine, la capatul unei spectaculoase opera|iuni aeropurtate (o divizie intreaga desfa§urata pe 700 de avioane §i 500 de transportoare), germanii recuceresc Creta. Daca Mediterana este pentru Hitler un teren secundar de operajiuni, Churchill vede aici, dimpotriva, posibilitatea de a crea un front capabil sa scada presiunea la care este supusa (ara sa. insa apelurile sale adresate guvernului de la Vichy in favoarea intrarii sau men|inerii imperiului francez in razboi raman litera moarta. Este adevarat ca, in schimb, Italia pare pujin capabila sa apere Mediterana, 3 8 9 / A l D0ILEA RAZBOI MONDIAL ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
dovada, bombardamentul de pe 9 februarie 1941, asupra Genovei efectuat de escadrila engleza din Gibraltar. [Obiectivul Axei]este de a taia accesul englezilor la pujurile petrqliere §i la ruta Suezuhii. 0 prima ofensiva italiana in Egipt la mijlocul lui septembrie 1940 face pe britanici sa se retraga 100 de kilometri. incepand cu decembrie, ace§tia reiau inijiativa, iar cand frontul se stabilizeaza In februarie 1941, englezii ocupa jumatate din teritoriul libian, dupa ce au facut 130 000 de prizonieri. Pentru a-1 ajuta pe Mussolini, Hitler il trimite In Libia pe' generalul Rommel §i o divizie de blindate. in doua saptamani- A frika K orps resping pe britanici pe frontiera egipteana, unde se fixeaza frontul In aprilie. in acela§i moment, o lovitura de stat anti-britanica are loc in Irak, iar germanii objin de la Vichy aprobarea folosirii porturilor §i aerodromurilor din Siria. Englezii ocupa atunci Irakul §i, cu ajutorul Francezilor Liberi, Siria §i Libanu). in vara lui 1941, Orientul MijlociUjeste inchis in faja inijiativelor Axei.
INVADAREA URSS (IUNIE 1941) Pregatirea operajiunilor impotriva URSS este incredinjata generalului von Brauchitsch inca de pe 21 iulie 1940. Razboiul din Balcani va intarzia cu o luna atacul prevazut inijial pentru mai 1941. Dupa infrangerea Fran|ei, o lupta surda de influenta opune Rusia Germaniei in Europa rasariteana. in timp ce prima forjeaza Romania sa-i cedeze Basarabia §i Bucovina de Nord, cealalta ii impune arbitrajul de la Viena (30 august 1940), care cedeaza jumatate din Transilvania Ungariei. Abdicarea regelui Carol, care urmeaza, -§i venirea la putere a generalului Antonescu fac din Romania un satelit al Germaniei. in sfar§it, semnarea pactului tripartit intre Japonia, Italia §i Germania, pe 27 septembrie, duce la culme neincrederea intre cei doi aliaji. Razboiul impotriva URSS este una din ambijiile personate ate lui Hitter, dar trimite de fapt §i la tradijia germana a Drang nach Osten (expansiunea catre Est). E§ecul german in fata Angliei, dificultatile in stabilizarea frontului mediteranean reactiveaza intr-o oarecare masura vechile fantasme ate lui Hitler: spatiul vital, cruciada impotriva bol§evismului asociat, dupa el, acestei „tumori morbide evreie§ti”. Razboiul impotriva URSS pune in evidenja in special aspectele irajionale ate politicii hitleriste. Fiihrerul va sublinia, intr-un cadru privat ca „de fa p t nu Europa, c i Asia s-a pus in m i§care in Est, ia r a cliu n ile tru p e lo r germ ane echivaleaza cu o salvgardare a in tre g u lu i Occident. B d ta liile noastre - continua e l - vo r fi com parate cu m a rile evenim ente ce au m a rc a t cursul istoriei, ele fiin d 3 90
^ -R A Z B OIUL DIN URSS (1941 -1 9 4 2 ) .
— S
’
---- frontierele din august 1939
J - r~ O f e n s i v e germane ^ V .
SUEDIA (ineutra)
.
\ __ j L .
•
'
—
’
i
•
•
(O \ Lacul \~ \p n e g a
>FINLANDA;
_ l)
la 15 decembrie 1941 j
teritorii recucerite de sovietici
l . -. ' . ’ l jn jama 1941.1 9 4 2
< —
• .
-=£> in 1942
Linia frontului "
__
in 1941
batalii importante
.... .
in primavara 1942 patmnderea maxima a germanilor pe 1 septembrie
■
kacul Ladoga
Marele Reich §i satelijii sai
^lESTONI,
JVIoscova. LETONIA Smolensk
LITUANIA
V o ro n e j
STALINGRAD (sept. 1942iulie 1943)
Harkov
Guvern5m5ntul { general al L Pdoniei
Rostov UNGARIA-
ROMANIA SERBIA
-SevastopolMarea Neagra
-BULGARIA: TURCIA ALBANIAl
(neutra)
GRECIA
391 / A
l d o il e a r a z b o i m o n d ia l
(1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
com parabile b a td liilo r ro m a n ilo r cu h u n ii §i lu p te lo r austriecilo r im potriva turcilor. Bol§eOismul este o opera a Satanei, ia r englezii reprezinta, p rin atitudinea lor, dusjmanii cioiliza(iei europene..." (Andreas Hillgruber, lntrevederile secrete ale lu i Hitler, 1969). De fapt, „planul pentru Est” (Ostplan) prevede „o lipsa totala de mjla" pentru populatia civila. Intr-o maniera mai realista, el prevede un program de exploatare economica a teritoriilor cucerite. In mai multe randuri, Aliajii 1-au informat pe Stalin despre iminenja unui atac. §eful sovietic nu reacjioneaza, incredul sau dornic de a nu precipita uraganul. Totu§i va asigura protecjia Extremului Orient sovietic semnand, pe 13 aprilie 1941, un acord de neagresiune cu Japonia. Pe 22 iunie 1941 este angajata operajiunea „Barbarossa’* care pune in mi§, care 4 milioane de oameni, 3 300 de tancuri §i 5 000 de avioane impotriva Rusiei : sovietice. Surprinsa §i prost pregatita, armata rusa pare initial cople§ita. De fapt, !aripa de nord a dispozitivului german se indreapta rapid spre Leningrad, practic asediat, in timp ce aripa de sud'cucere§te Ucraina, unde Kievul se preda pe 19 septembrie. Insa, sosirea iernii, organizarea rezistenjei popula|iei §i intrarea in lupta a intaririlor provenind din Siberia, vor face sa ejueze marea ofensiva asupra Moscovei. Constrans sa-§i organizeze defensiva, Wehrmacht-ul este nevoit sa faca fata, de pe 5 decembrie, primei contraofensive sovietice. Un teribil razboi de uzura incepe.
E uropa G ermana UN PROGRAM? Nu se poate vorbi la propriu de un plan detaliat al „noii ordini”. Obiectivul lui Hitler pe termen scurt ramane victoria militara, nu reorganizarea Europei in functie de un program prestabilit. Instaurarea structurilor unei Europe noi este amanata pentru perioada de dupa victorie. La urma urmelor, atat timp cat se desfa§oara ostilitatile, Fuhrerul se straduie§te sa-§i disimuleze intentiile: la trei saptamani dupa invadarea Rusiei nu indica el, oare, colaboratorilor sai ca ocupanjii trebuie sa-§i tina secreta intenjia de a se instala definitiv in Est? De fapt, acest razboi din Rusia, care pune la grea tncercare societatea §i economia germane, constrange la o lasare in planul secund a proiectelor imperiale naziste. El impune exploatarea totala a teritoriilor cucerite, care nu poate reu§i decat prin 392
3 9 3 / A l DOILEA RAZBOI MONDIAL ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
masuri represive faja de popoarele dominate. Singurul plan de ansamblu vizibil prive§te tentativa de germanizare a Europei, aplicarea „pe teren” a conceptiilor rasiale ale lui Hitler. Realizarea sa este incredintata organizatiilor SS {Schutzstaffel. brigazi de protecJie), "conduse de Himmler, a caror sarcina este de a extinde comunitatea germanica prin integrarea elementelor „dezirabile” (scandinavi, olandezi, flamanzi, alsacieni...) §i exterminarea celor „inferioare” (evrei, slavi, Jigani...). Statutul politic al teritoriilor cucerite variaza dupa pozijia lor strategica sau distanja care Te separa de „nucleul germanic”. Italia este un aliat in toata puterea cuvantului, iar Spania un partener ideologic. Suedia s-a plasat in orbita economica a Reichului. De altfel, acesta este inconjurat de State satelit dotate cu regimuri autoritare (Ungaria, Bulgaria) sau profasciste (Slovacia, Romania. Croatia) care pastreaza o aparenja de independenja sub tutela italiana sau germana. Indepen dent mai mult sau mai pujin intinsa, dupa vicisitudiniile colaborarii, pentru Danemarca §i zona libera a Franjei. Boemia §i Moravia, conduse de Heydrich, Norvegia, mai mult sau mai putiri controlata de nazistul local Quisling, §i Olanda : (Seyss-Inquart) sunt sub autoritatea directa a Reichului. Prezentand un mare interes strategic, zona ocupata franceza, Belgia, (careia i s-au alipit Nordul §i Pas-de-Calais) §i Grecia se afla sub autoritatea militara germana. In ce le prive§te, Guvernamantul general al Poloniei (incredintat autoritajii nemiloase a lui Hans Frank), ostland-ul (Tarile Baltice §i Bielorusia) §i Ucraina sunt puse in serviciul exclusiv al rasei germane. In sfar§it, in centrul acestui spajiu ierarhizat, Reichul insu§i, marit prin an.exiuni:\ Austria, Sudejii, partea occidentals a Poloniei (Wartheland), Luxemburg, Alsacia-Lorena, cantoanele Eupen §i Malmedy.
EXPLOATAREA ECONOMIEI §1 RESURSELOR UMANE Daca colonizarea §i germanizarea sunt sarcini de lunga durata, reorganizarea economica a Europei in profitul Germaniei poate incepe fara intarziere. Aceasta exploatare economica a teritoriilor cucerite ia mai intai forma unui jaf pur §i simplu. Astfel, Reichul face din Wartheland granarul sau, in timp ce devalizeaza materiile prime si stocurile de alimente ale Guvernamantului general al Poloniei §i ale Rusieii in Vest, acest jaf consta in spolierea bunurilor evreilor §i in suportarea de catre Jarile invinse a inlrejinerii trupelor de ocupape: de exemplu, Franfa este obligata sa plateasca 400 milioane de franci pe zi, ceea ce este disproporjionat faja de efectivele trupelor respective. Bineinjeles, toate schimburile economice ale Europei ocupate sunt dirijate spre Reich sau satelijii sai. 394
Este adevarat ca extinderea domeniului cucerit va trebui sa duca la o exploa tare rajionala fondata pe utilizarea mainii de lucru locale. Pana in 1942, voluntarii occidentali in cautare de lucru §i prizonierii de razboi polonezi erau suficien(i. Insa constrangerile razboiului din Est determina punerea la punct, de catre gauleiterul Sauckel, a ' Serviciului de munca obligatorie,' care acopera toata Europaji ajunge, in 1943, la cifra de 6 milioane de muncitori obligaji sa vina sa munceasca in Germania, in paralel, alte 7 milioane de barbafi §i femei, ramase in (ara lor natala, produc pentru efortul de razboi german sau construiesc zidul Atlanticului. Inflajia, cre§terea prejurilor, najionalizari, piata neagra: consecinjele acestui jaf sunt dezastruoase pentru popuiape care sunt supuse, in acela§i timp, organizarii sistematice a terorii.
REPRESIUNE, EPURARE §1EXTERMINARE Pusa in aplicare de multiplele organisme poliJiene§ti germane, o politica de represiune §i de epurare se desfa§oara in Europa ocupata. Polijiei militare §i A bw ehr-u\u\ (serviciul de informal condus de amiralul Canaris) li se suprapun /serviciile SSf §i in'Jspecial (iestr/po-u1;(Geheime Staatspolizei: polijia secreta de a Stat) insarcinata cu urmarirea autorilor crimelor impotriva securitajii Reichului. Ace§tia pot face obiectul unei „detenjii de siguranja” in afara oricarei proceduri judiciare, in timp ce „deten{ia de poli|ie” (intr-ui] lagar de internare) este rezervata oricarul opozant al regimului. in plus, asistam la o epurare a elitelor politice §i sociale: membrii profesiunilor liberale, inaltii func{ionari, intelectuali, etc. Unii sunt intemaji in lagare, altii executa{i de SS. in Guvernamantul general al Poloniei, orice forma de expresie culturala este interzisa: teatre, muzee, biblioteci trebuie sa-§i inchida porjile. Celor din SS'li se va incredinja sarcina exterminarii opozanjilor §i „raselor inferioare”. Aceasta solutie radicala culinineaza in URSS, unde Himmler estimeaza ca exterminarea a 30 milioane de slavi este condijia prealabila a planificarii germane in Est. in mai 1941, Hitler promulga „decretul asupra comisarilor”, ordonand executia imediata a activigtilor politici capturaji. in decembrie apare decretul Nacht u n d N ebel (Noapte §i cea(a) al mare§alului Keitel: orice persoana arestata pentru ostilitate aratata armatei este deportata in Germania. Astfel, „echipe speciale de ac|iune” (Einsatzgruppen) urmaresc armatele in mar§ ca organe de exterminare. §eful uneia dintre aceste unitati estimeaza la 90 000 numaml victimelor facute de grupa sa in primul an de razboi in Rusia. in sfar§it, din 5 milioane de prizonieri facuji de germani in timpul razboiului, 2 milioane vor
395 / Al
d o ilea r a z b o i m o n d ia l
(1 9 3 9 -1 9 4 5 )
pieri de foame §i frig in tabere sub cerul deschis. Aceasta politica de exterminare culmineaza desigur cu „SoluJia finala” a problemei evreie§ti.
M obilizarea E conomica a
B elig era n jilo r
Al doilea razboi mondial a pus in relief in mod special important vectorului economic in pregatirea, derularea §i incheierea unei confruntari militare de mare anvergura. in aceasta optica, ftermenul de economie trebuie injeles sub doua aspecteii acela de '„razboi economic”,’care face trimitere la eforturile protagonistilor de a utiliza arma economica (blocada, bombardarea obiectivelor industriale) in sprijinul razboiului clasic; acela de^economie de razboi’^ care impune studierea strategiilor interne utilizate de natiunileahgajafe pentru a-§i finanja efortul de razboi, a asigura buna funcjionare a industriilor lor - sau reconversiunea acestora -, aprovizionarea cu hrana, mobilizarea societajii etc. Fiecare (ara impli cate a incercat sa promoveze, inca de la inceputul razboiului, o economie de razboi bazata pe posibilitajile sale inijiale §i pe concepjia sa teoretica asupra derularii operajiunilor. Confruntata cu realitatea, fiecare a trebuit sa-§i modifice planul initial §i sa puna in aplicare unul nou. Este §i cazul Germaniei, care, pregatita initial pentru un razboi scurt, va trebui apoi sa-§i mobilizeze toate resursele in funcjiune pentru a face faja conflictului prelungit pe care-1 anunja rezisten|a sovietica, cu incepere din iarna 1941-1942. Se va vedea, in final, ca razboiul eco nomic, german sau aliat, nu a avut decat rezultate limitate, chiar §i atunci cand, depa§ind mijloacele clasice (atacuri aeriene, blocada), el viza sa cucereasca noi cai de acces spre materiile prime sau sa objina acorduri comerciale cu Jarile neutre. Dimpotriva, calea realizarii unei economii de razboi eficiente ramane decisiva, cum o va demonstra victoria Aliajilor occidentali.
DE PARTEA ALIATA Inainte de Dunkerque, efortul de razboi franco-englez nu poate ascunde lipsa de pregatire britanica, in timp ce Fran{a se orienteaza spre o strategie defensiva. Astfel asistam la o politica de dezvoltare lenta bazata pe blocada Germaniei,
396
capabila sa amane scadenja, asigurand reinarmarea. Constatam, totu§i, o rapida instaurare a economiei de razboi: in Franja, puteri speciale incredinjate Parlainentului; infiin(area unui minister al Aprovizionarii in Anglia. Crearea Comitelului de coordonare franco-englez, condus de Jean Monnet, reflecta voinja de coordonare a dezvoltarii industriale a celor doua (ari. Insa nu va fi vorba de o reala colaborare in perioada „razboiului ciudat”. De ambele par(i, se inregistreaza eforturi pentru susjinerea monedei. Nici rajionalizari, nici reglementarea importurilor, nici mobilizarea mainii de lucru: opinia publica este leganata cu multa vreme iluzia unei victorii. Insa, infrangerea Franjei marcheaza o ruptura cu aceasta perioada de a§teptare. Ea declan§eaza o con§tientizare a opiniei publice britanice §i va duce la o mobiTizare economica totala: intr-o prima etapa sunt luate masuri de urgenja, ca producjia exclusiva a cinci tipuri de avioane, in special de vanatoare. Ele sunt urinate de dispozijii mai cuprinzatoare: ra|ionalizari, reglementarea importurilor, liscalitate crescuta, elaborarea, sub conducerea economistului Keynes, a unei „Car{i albe” asupra veniturilor §i cheltuielilor najiunii, infiin|area unei grupe ministeriale restranse insarcinata sa rajionalizeze §i sa administreze efortul economic, limitarea supraprofiturilor industriale prin adoptarea unei legislajii drastice. in decembrie 1941, un decret privitor la serviciul najional ordona „inrolarea industriala”: la mijlocul lui 1944, 33% din for(a de munca britanica lucreaza entru razboi. Statelor Unite le-a trebuit pujin timp pentru a deveni „arsenalul democra(iilor”. Inaintea fntrarii in razboi, Roosevelt s-a straduit sa-i ajute pe Aliajii europeni prin bispozitii jviridiccj ca legea contractelor de imprumut (martie 1941), care autoriza guvernul american sa imprumute material de razboi unei {ari a carei aparare parea necesara securitatii americane. Dupa Pearl Harbor (decembrie 1941), o mare Industrie de razboi va trebui improvizata cu ajutorul unui dirijism sQplu. Se infiin|eaza „agenjii speciale” pentru repartijia materiilor prime §i un „Consiliu al resurselor de razboi” pentru organizarea produc£iei. Acest Victory program va duce la un „boom” economic considerabil: numarul de nave comerciale construite -numite Liberty Ships tankers -cre§te de la 746 in 1942 la 2 242 in 1943. Pe total, un sfert din productie poate fi trimis Aliajilor. Pentru a fman|a acest proiect, (inand totu§i inflajia sub control, se fac imprumuturi publice §i se instituie impozite pentru „victorie”........ » Spre deosebire de Statele Unite,/URSS frebuie sa suporte razboiul pe propriul teritoriu, ceea ce determina adoptarea unor masuri economice §i sociale spectaculoase. inaintea incalcarii pactului germano-sovietic in iunie 1941, un acord comercial intre cele doua patfi adoptat in februarie 1940 prevedea schimbul de 3 9 7 / A l doilea razboi m o n dial (1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
produse de baza sovietice (petrol, cereale, fier) contra produselor rnanufacturate germane,“ (muni{ii, echipament naval etc.). La mijlocul anului 1940, URSS este al doilea furnizor de petrol al Germaniei. Asistam, in paralel, la dezvoltarea regiunilor industriale din Est, incepand din 1938, data debutului celui de-al treilea plan cincinal. Construcjiile de cai ferate §i uzine sporesc intr-o a§a masura, incat in iunie 1941, 39% din ojelul rusesc provine din Estul Jarii. Aceste noi baze indus triale din Ural §i Siberia vor permite amortizarea §ocului atacului german. Primele confruntari germano-ruse marcheaza debutul a ceea ce istoricii sovietici vor numi „marele razboi de aparare a patriei”. Aspectul sau cel mai spectaculos consta in transferarea masiva de uzine de la Vest la Est. Din iulie in noiembrie 1941, 1500 de unitaji de producfie sunt demontate, transportate §i reconstitute. Zece milioane de muncitori sunt deplasati. Populatia este mobilizata in totalitate, mai ales femeile, care, in 1942, reprezinta 53% din popula|ia activa. De asemenea, asistam la o cre§tere continua a producjiei industriale pana la sfar§itul razboiului. in 1942 §i 1943 se produc 2 000 de tancuri pe luna, in timp ce producjia de avioane cre§te de la 1000 la 3 000 de unitaji pe luna. Un aseme nea rezultat nu ar fi putut fi obtinut fara aportul unui foarte viu sentiment patriotic intrejinut de o propaganda activa: poporul rus accepta cre§terea duratei de munca, limitarea consumului §i cre§terea impozitelor.
“RAZBOIUL TOTAL” GERMAN Realitajile razboiului au constrans, la randul ei, §i Germania sa treaca de la o economie gandita pentru un razboi fulger la o economie a razboiului total. Pana la sfar§itul lui 1941, economia de razboi germana se adapteaza succesiunii victoriilor rapide. Totu§i, unii funcjionari ai Reichului militeaza pentru o politica de inarmare „in profunzime”, capabila, prin dezvoltarea industriei grele, sa asigure o produc|ie neintrerupta. Insa Hitler acorda preferinja inarmarii „pe orizoutala”, bazata pe potenpalul industrial existent §i constituirea unor stocuri pe care seria de „razboaie fulger” permite sa nu le afecteze periculos de mult. Jjefuirea metodica a regiunilor cucerite permite menajarea economiei germane §i lasigurarea men|inerii §i chiar cregterii produc{iei de bunuri do consum. O-ialionalizare sistematica, reglementarea prejurilor §i salariilor permit o stabilitate financiara. Timp de doi ani, Germania evita constrangerile impuse de un razboi total, in special in ce prive§te forja de munca. Hitler i§i va permite chiar sa construiasca autostrazi.
39 8
insa, rezistcnja sovietica obliga la o conversiune rapida a Germaniei la a econo mic de razboi lung. Ca urmare a convingerilor Fiihrerului, a ostilitajii Wehrmacht-ului faja de conducerea economiei de catre civili, inginerul Fritz Todt, numit ministru de stat al armamentului §i munijiei in 1940, se confrunta cu dificultaji in a-§i impune comisiile de producjie pentru reorganizarea industriei §i comisiile de exploatare insarcinate cu standardizarea modelelor. La moartea sa in 1942, inca nu a avut loc o adevarata conversie la economia de razboi, insa are loc o trecere progresiva de la autoritatea armatei la cea a ministerului civil, in ciuda neincrederii partidului nazistin industrial Astfel, j\lbert Speer)) succesorul lui Todt, impune putin cate pujin hegemonia ministerului sau in materie de armament, antrenand Germania spre o economie de razboi total,jn aprilie 1942 este inflinjat un Consiliu restrans de planificare insarcinat cujepartizarea mat ’riilor prime. Producjia de armament se tripleaza intre 1942 §i 1944, numarul de tancuri crescand de la 9 395 la 27 300, iar cel al avioanelor de la 15 409 la aproape 40 000 intre acelea§i date. Insa aviajia lui Goering nu se va supune autoritajii ministrului decat in primavara lui 1944. Pe de alta parte, trupele SS ale lui Himmler i§i edifica nestanjenit propriul imperiu economic, in fine, un conflict ii opune pe Speer §i Sauckel cu privire la utilizarea mainii de lucru rechizijionate in Europa. Al doilea injelege sa o foloseasca in Germania, in timp ce Speer considera mai eficient sa o men{ina in Jarile respec tive, in intreprinderi puse in serviciul Reichului. in iunie 1944, Speer il convinge pe Hitler sa se orienteze spre o fabricate masiva de produse standardizate. insa, in octombrie, instaurarea Volksturm (mobilizarea tuturor barbajilor intre 15 §i 60 de ani in armata) face aplicarea intenjiei imposibila - peste 12 milioane de barba(i sunt cherna(i sub drapel - in momentul in care caderea „imperiului” european duce la o penurie de materii prime. in total, e§ecul Germaniei se explica prin improvizarea tardiva a unei economii de razboi total, in timp ce occidentalii §i ru§ii §i-au demonstrat mai marea adaptabilitate la constrangerile unui razboi prel.ungit. in acela§i timp, razboiul economic nu a dat decat slabe rezultate. Blocada, controlul aliajilor asupra exporturilor (arilor neutre, cumpararea pe baza de preemjiune a materiilor prime, bombardamentele asupra Ruhr-ului nu au slabit Germania decat spre sfar§itul razboiului. Ea insa§i nu a reti§it sa ca§tige batalia Atlanticului destinata sa izoleze Anglia de resursele americane.
399 / A l doilea razboi m o n d ial (1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
M o n d ia liza rea CONFLICTULUI
(1942-1945) Capitolul 34 Atacul surprizS de la Pearl Harbor intreprins de japonezi in decembrie 1941 provoaca intrarea in razboi a Statelor Unite. Dictaturile inregistreaza e§ecuri incepand cu vara lui 1942 in Atlantic §i Pacific §i in Africa de Nord. InsS capitularea germana de la Stalingrad in februarie 1943 marcheaza veritabila cotitura a razboiului, oprind avansarea germana spre Est. La Vest, cucerirea de catre aliati a Siciliei §i Italiei de Sud duce la caderea lui Mussolini, in iulie 1943. Locala §i tardiv organizata in Franta §i Italia, Rezistenta ia, in URSS §i in Iugoslavia, forma unui razboi de eliberare. Ea demonstreaza pretutindeni o vointa de reinnoire politica Arma psihologica capata o valoare determinants, in timp ce Armata ro§ie cucere§te Europa de Est, Aliatii debarca in Normandia §i Proventa in vara lui 1944 §i avanseaza spre Berlin. Capitularea germaniei, pe 8 mai 1945, este urmata de cea a Japoniei, obtinuta pe 2 septembrie cu pretul bombardamentelor americane asupra ora§elor Hiroshima §i Nagasaki.
E xpa n siun ea J aponeza Stramt, populat de 73 milioane de locuitori, arhipeleagul japonez este nevoit sa se orienteze spre exterior pentru a dobandi noi resurse. Reu§ita industrials va daairipi najionalismului care ramane totu§i rezervat-datorita personalityimparatului Hiro-Hito -in limitele unei expansiuni economice §i politice. Insa consecinjele nefaste ale crizei economice mondiale §i instaurarea la putere in 1931 a militarilor conduc la aparijia comportamentelor imperialiste. China^ apropiata geografic, constituie un debu§eu ideal pentru economia japoneza, care inves te d aici mare parte a capitalurilor sale incepand din 1930. Astfel apare ideea unei cuceriri a acestei Jari in planurile militarilor §i in septembrie 1931 \Japonia invadeaza Manciuria. Incepand cu noul stat „Manciukuo“, urmeaza Jnghijirea” treptata a provinciilor septentrionale ale Chinei. Un incident exploatat cu abilitate permite japonezilor sa declare razboi Chinei in 1937. Ki ocupa rapid regiunile cele mai bogate ale Jarii (Beijing, Nankin, Shanghai...), profitand de framantarile poli tice de care sunt cuprinse acestea. Ambijiile japoneze se orienteaza definitiv spre Asia de Sud-Est, ceea ce va indeparta posibilitatea unui razboi cu URSS, dar lasa Japonia faja in faja cu/statele Unite.
INTRAREA IN RAZBOI A STATELOR UNITE (DECEMBRIE 1941) De§i con§tient de pericolul japonez, Roosevelt vrea sa amane o confruntare pentru care Jara sa nu este pregatita, nici economic, §i nici psihologic. El s-a injeles de altfel cu Churchill sa dea prioritate luptei impotriva Germaniei in cazul intrarii Statelor Unite in conflict (ianuarie 1941). Astfel, se va muljumi sa raspunda expansionismului japonez prin masuri de retorsiune economica §i prin extinderea §i la China a aplicarii legii contractelor de imprumut (mai 1941). Incepand din iunie, se deschid negocieri intre japonezi §i americani, in cursul carora este greu de stabilit raportul dintre sinceritate §i calcule. In plina negociere, trupele japoneze invadeaza Indochina de Sud in iulie. Convins de duplicitatea interlocutorilor sai, Roosevelt i§i inaspre§te pozijia: ordona „ingheiarea" conturilor japo neze in Statele Unite, instituirea unui embargo petrolier §i numirea generalului Mac Arthur drept comandant al unui teatru de operajiuni in Extremul Orient. Decis pentru ruptura, Tokyo infaji§eaza Washingtonului propuneri inacceptabile: 4 0 1 / A l doilea razboi m o n d ia l (1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
incetarea ajutorului pentru China nationalists, angajamentul de a nu intreprinde nimic impotriva Japoniei. In octombrie 1941, pre§edintele Consiliuui, Konoye, este demis §i inlocuit de generalul Tojo, care formeaza un guvem cu majoritate militara. Pe 8 decembrie 1941, un raid aerian japonez asupra bazei de la Pearl Harbor distruge cea mai mare parte a flotei americane. Atacul a avut loc chiar inaintea sosirii, la Washington, a notei japoneze considerate drept declarajie de razboi. Proiectul, elaborat de amiralul Yamamoto, fusese adoptat definitiv in octombrie, marina pastrand secretul pana in ultimul moment. In doua asalturi, avioanele japoneze, aduse de 6 portavioane, au distrus in intregime baza americana din insulele Hawaii, insuficient pregatita pentru a face faja unui atac de un inalt comandament convins de o operajie asupra Filipinelor. In cateva ore, japonezii objin supremajia in Pacific. Dotata cu un potential militar considerabil, Japonia poate conta §i pe puternicelcfsale rezerve umane. Insa, ca §i Germania, este condamqatS la un razboi scurt din cauza dependen|ei sale de mare: Japonia importa 60% din materiile sale prime. Pe termen lung, dualitatea statelor majore (marina si armata de uscat) poate anula superioritatea conferita pentru moment de efectul de surpriza §i de distrugerea flotei inamice. Aceasta din urma se reduce, la Pacific, la 3 portavioane care au scapat de la Pearl Harbor §i la 15 distrugatoare din Filipine, restul fiind rezervat frontului din Atlantic. In decembrie 1941, forja americana este doar virtuala, iar reconversiunea industriei abia incepe. Or, razboiul Pacificului. prin imensele distanje de parcurs pe care le implica, va pune americanilor (ca §i japonezilor) importante probleme de logistica: va fi, prin definite, un razboi aeronaval. Oricum, Statele Unite se bucura de colaborarea posesiunilor engleze $i olandeze din aceasta zona a lumii, Indonezia, Australia, etc. Pentru a face faja pe moment, un comandament unificat se instituie sub autoritatea generalului englez Wavel, iar americanii sunt chemaji la o mobilizare economica §i umana.
“MAREA ASIE” JAPONEZA (1942) Bazandu-se pe superioritatea lor inijiala, japonezii ob{in victorii rapide §i totale. In cateva luni, ei cuceresc Hong Kong, Filipine, Indonezia, Malaiezia §i Singapore (februarie 1942). Dupa intrarea pa§nica in Siam, ocupa Birmania, vecina Indiei. Prezen|i in atolurile din centrul Pacificului, ei pot taia legaturile Statelor Unite cu Austialia, nod defensiv al Aliajilor. China, izolata, nu mai poate fi aprovizionata decat pe calea aerului. Acestui razboi fulger, Aliajii nu i-au putut
402
raspunde decat prin u§oare contraatacuri. Insa, in martie 1942, in timpul debarcarii lor in Noua Guinee, japonezii incearca pentru pirma oara dificultajile generate de stapanirea unui imperiu de insule. 0 luna mai tarziu, americanii bombardeaza Tokyo. Atin§i in euforia victoriei, japonezii decid sa-§i intareasca zona defensiva a arhipeleagului, avansand spre Sudul Noii Guinee, Noua Caledonie §i insulele Aleutine. Un imperiu japonez denumit „sfera de coprosperitate” ia na§tere in Pacific §i in Asia meridional! Acest termen eufemistic face trimitere la ajutorul prejios pe care 1-au furnizat mi§carile najionaliste autohtone „eliberatorilor” japonezi. Insa constrangerile impuse de administrarea §i apararea unui imens imperiu ale carui bogajii trebuie exploatate grabnic ii vor determina pe japonezi sa se comporte ca ni§te stapani pe plan economic, politic §i cultural. Ca §i germanii in Europa, ei considera ca indeplinesc o misiune istorica in „Marea Asie japoneza”. Insa viitorul politic al acestui imperiu ce se intinde din Manciuria in Birmania §i include toate arhipeleagurile din Pacificul de Vest, pana in insulele Aleutine §i in Noua Guinee, ramane nesigur. In China, japonezii nu controleaza cu adevarat decat Manciuria, devenita un stat satelit relativ independent. Acest statut hibrid este extins asupra Birmaniei §i Filipinelor in 1943: el este preconizat §i pentru Malaiezia §i Indiile olandeze pentru dupa razboi. Borneo §i Noua Guinee sunt destinate a deveni colonii. Alte Jari devin aliate: Siam (care va trebui sa primeasca Cambodgia) §i China de la Nankin, condusa de Wang Tsing Wei. Aceste doua State vor declara razboi Aliajilor. in Indochina, Japonia menjine administrajia coloniala franceza pana in martie 1945. Astfel, metoda folosita in Asia de Sud-Est consta in instaurarea de guvernesatelit aflate strict sub control japonez . Acest plan este realizat in 1943 in Filipine §i in Birmania §i numai in 1945 in Indochina franceza §i in Indonezia. in Siam, japonezii vor folosi guvernul in func{ie al lui Phibun Songgram. in Malaiezia, ei vor recurge la sistemul de guvernare directa. Totu§i, asprimea ocupajiei, criza econo mica pe care o declan§eaza prin maniera exporturilor forjate catre arhipeleagul nipon favorizeaza aparipa mi§carilor de rezistenja. in Birmania, aceasta se concretizeaza in „Liga antifascista pentru libertatea poporului” condusa de generalul Aung San, in timp ce in Indonezia, liderii naponali§ti sunt divizap in doua grupari: una, condusa de Soekarno §i Hatta, decide sa colaboreze cu japonezii; cealalta, condusa de Sjahrir §i Sjarifoeddin, organizeaza rezistenja impotriva ocupantului. in Filipine, numeroase grupe de rezistenja iau na§tere, coordonate din exil de pre§edintele Quezon. 404
E§ecu rile D ictaturilor (1942-1943) RAZBOAIELE NAVALE La sfar§itul lui 1942, pe toate fronturile incepe o rasturnare de situajii in favoarea Aliajilor. Ea se manifesta mai intai in luptele navale. In Atlantic o lupta fara crujare opune submarinele germane convoaielor ce aprovizioneaza Anglia. Din septembrie 1939 in decembrie 1941 submarinele Reichului scufunda 8 milioane de tone. In iunie 1942, in momentul de varf al luptei, trimit 800 000 de tone la fund. Reacjia engleza devine mai activa §i mai metodica, in timp ce navele de escorta sunt pe rand dotate cu tipul de radar „centimetric”, care permite mai buna detectare a submarinelor. in octombrie 1942, germanii pierd 13 submarine pe care nu le pot inlocui, in timp ce americanii ajung sa construiasca un distrugator pe zi. Anul 1943 marcheaza vremea infrangerilor navale pentru Germania, care pierde cele mai bune unitaji de suprafata (Bismarck, Schamhorst, Gneisenau), in timp ce 60 de convoaie ajung sa transporte in Anglia un milion de oameni §i material, in mai, amiralul Doenitz abandoneaza Atlanticul §i i§i repatriaza submarinele. Inaugurand refluxul japonezilor, batalia din Midway (4-5 iunie 1942) apare drept cotitura decisiva a razboiului din Pacific. Pentru a-§i extinde „perimetrul defensiv” catre insulele Aleutine §i Hawaii, japonezii lanseaza asupra insulei Midway o „armada” de 200 de nave §i peste 700 de avioane. in timp ce viceamiralul Hosogaya opereaza o diversiune asupra Aleutinelor, forja principals, comandata de amiralul Yamamoto se indreapta spre obiectiv. insa americanii reu§esc sa descifreze mesajele cifrate ale inamicilor lor. Astfel deplaseaza in Nord-Estul insulei escadra amiralului Spruance. Grape superioritajii lor aeriene §i efectului surprizei, ei provoaca o grea infrangere japonezilor, care pierd 4 portavioane, 275 de avioane §i aproape 5 000 de oameni. Americanii preiau inijiativa operajiunilor: in timp ce o ofensiva japoneza e§ueaza in Noua Guinee, americanii debarca in Guadalcanal, in arhipeleagul Salomon, stopand inaintarea japoneza spre Sud (august 1942).
RAZBOIUL IN MEDITERANA La randul sau, victoria engleza de la El Alamein, grabe§te, in toamna lui 1942, procesul de reflux al puterilor Axei. in primavara precedenta, Rommel realizase inaintarea sa maxima in Egipt, conducandu-§i trupele la 60 de kilometri de 4 0 5 / A l doilea razboi mondial ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
Alexandria, pe care flota britanica trebuie sa o evacueze. Insa liniile sale de aprovizionare se intind pe 1 600 de kilometri de de§ert, iar navele Axei sunt supuse la o grea incercare de aviaja §i marina britanica ce opereaza pornind din Gibraltar §i din Malta: o treime din transporturile destinate lui Rommel sunt scufundate in timpul verii §i toamr.ei, in timp ce forjele britanice din Egipt primesc intariri substantiate §i materiale americane.jLa sfar§itul lui octombrie 1942, generalul englez Montgomery porne§te ofensiva: pe 23 octombrie, el il intalne§te pe Rommel la El Alamein. Dupa 12 zile de lupte grele - atacurile nu pot fi duse decat frontal - Montgomery reu§e§te sa strapunga „gradinile diavolului” ale putemicului sau adversar, linie defensiva minata §i protejata cu sarma ghimpata, aflata in permanent sub focul inamicului. El a pierdut 13 000 de oameni, insa deruta Axei este totala: retragerea sa spre Vest se incheie §ase luni mai tarziu cu capitularea de la Tunis (13 mai 1943). Insa, debarcarea americana in Maroc §i in Algeria este cea care va asigura succesul definitiv al Aliajilor. Din iulie 1941, Stalin cere deschiderea unui front in Vest pentru a u§ura rezistenja sovietica. Roosevelt §i Churchill sunt in dezacord asupra acestui subiect. Primul preconizeaza o debarcare rapida pe coastele franceze, in timp ce britanicul se gande§te la un atac combinat in Norvegia §i in Africa de Nord, pentru a prinde Europa in cle§te. Temandu-se de un e§ec, el este mai pujin presat sa acjioneze ca pre§edintele american. Nelini§tea sovieflticilor va triumfa asupra indeciziilor sale, insa este rejinut doar proiectul african. re 8 noiembrie 1942, 100 000 de oameni, in cea mai mare parte americani, sub cs>manda generalului Eisenhower debarca in Algeria §i Maroc, in ciuda rczistenjei trupelor franceze ale guvernului de la Vichy. O lunga situajie confuza incepe intre Aliaji §i autoritatea franceza din Africa de Nord. Inijial incredinjata amiralului Darlan, succesor al lui Petain, ea revine generalului Giraud, dupa asasinarea primului in decembrie, apoi generalului de Gaulle, care se impune incet-incet in „Comitetul francez de eliberare najionala” fondatin iunie 1943. Intre timp, trupele germano-italiene au fost constranse sa se predea in reduta lor tunisiana. Italia de Sud este de acum in bataia bombardamentelor aliate.
MAREA COTITURA: STALINGRAD (NOIEMBRIE 1942-FEBRUARIE 1943) Insa in Rusia, unde a angajat grosul forjelor sale, va suferi Hitler e§ecul cel mai grav, pe scurt §i lung termen. Din toate punctele de vedere, batalia de la Stalingrad (septembrie 1942-februarie 1943) apare drept cotitura majora a celui de-al Doilea Razboi mondial. 406
In vara lui 1942, in timp ce frontul de Nord ramane imobil, armatele germane avanseaza spre Caucaz. Pentru a asigura aceasta strapungere, a incerca un atac din spate al Moscovei §i a taia accesul ru§ilor la petrolul caucazian, germanii planuiesc sa atinga Volga. Ora§ul Stalingrad, centru industrial §i nod de comunicajii situat pe cursul inferior al fluviului, apare drept punctul cheie ce trebuie cucerit. Pentru cele doua tabere batalia are §i o valoare simbolica: pentru sovietici, este lupta decisiva impotriva fascismului, in timp ce numai numele ora§ului suna ca o sfidare in urechile Fiihremlui. Armata a Vl-a germana, sub ordinele lui von Paulus se indreapta spre Stalingrad, pe care il atinge la jumatatea lui septembrie. in august armata de Sud atinsese primul camp petrolifer din Caucaz. Pana pe JSjiaiembrie, o batalie cumplita se desfa§oara in ora§. Lupta se da cu grenade, la baioneta, pentru fiecare strada sau casa. In ciuda reticenjelor statului major, Hitler ordona ca ea sa continue. Pe 19 noiembrie ru§ii contraataca la Nordul §i la Sudul Volgai. Pe 22, cele doua braje ale cle§telui se inchid §i prind 330 000 de oameni ai Axei, in timp ce armata italiana bate in retragere 200 de kilometri. In zadar, generalul Manstein incearca sa strapunga incercuirea. Pe 2 februarie 1943 generalul von Paulus capituleaza. Batalia a costat Axa o jumatate de milion de oameni. Mai grave sunt insa consecinjele pe termen mediu. in Germania, in ciuda propagandei triumfaliste a lui Goebbels, prestigiul Fiihrerului este atins §i incep sa se manifeste primele rezistente, mai ales in randul generalilor. In timp ce raporturile germano-italiene se deterioreaza, Ungaria §i Romania incearca sa poarte negocieri cu Aliajii.
INFRANGEREA ITALIANA, PRIMA LOVITURA DATA FASCISMULUI (1943) Debarcarea Aliajilor in Sicilia §i caderea lui Mussolini in iulie 1943 dau o grava lovitura fascismului european, atat pe plan militar, cat §i ideologic. inca din ianuarie 1943, convenind sa scoata Italia din lupta pentru a lasa liber bazinul mediteranean navelor aliajilor §i a infiinja in Italia meridionala baze aeriene care ar putea ameninja Sudul Germaniei, Churchill §i Roosevelt §i-au ales bine [inta. Economia italiana este slabita fa|a de 1938: in timp ce lira nu inceteaza sa se deprecieze, datoria publica cre§te, impiedicand constituirea unor stocuri suficiente de produse strategice importate. Asistam chiar la o scadere a producJiei in industriile de razboi. Armata italiana este prost pregatita pentru exigence razboiului modem: avioane vechi, lipsa forjelor aeronavale, penurie de carburant.
Incepand cu 1943, cre§terea prejurilor, restricjiile alimentare din ce in ce mai dure, atitudinea Ducelui, care supune arbitrariului sau toate deciziile militare, genereaza in Jara o dubla opozijie. 0 mi§care de conlestare sociala pe de o parte, care se exprima in grevele din martie 1943, cand 300 000 de muncitori se mobilizeaza la Torino, apoi la Milano. De asemenea, cercurile conservatoare au in vedere din ce in ce mai mult o solujie de schimbare care, pastrand regimul autoritar, 1-arindeparta pe Mussolini de la putere, in favoarea regelui. Criza sociala incurajeaza fronda politica. Opozijia italiana este diversa, insa graviteaza in jurul solujiei monarhice, fie ca este autoritara §i se exprima in sanul unei parji a clasei conducatoare §i mai ales in armata, condusa de mare§alii Badoglio §i Caviglia, sau liberala, in sanul unei alte fracjiuni a burgheziei, cu reprezentanji ca Bonomi sau Orlando. Insa, opozijia decisiva apare chiar in interiorul partidului fascist, §i in special al conducatorilor acestuia: Grandi, Ciano, Bottai §i Federzoni. Or, in februarie 1943 ace§ti oameni sunt indepartaji de la putere §i inlocuiji cu fideli ai Ducelui. Ei vor pregati o mojiune cerand „restabilirea imediata a tuturor funcjiunilor Statului”. Aceasta mojiune este prezentata pe 24 iulie in faja Marelui consiliu al fascismului convocat, la cererea lor, de Mussolini. Ea este votata de majoritate. Avertizat despre complot, Mussolini nu a reacjionat, din dezgust sau poate pentru ca crede inca a-i mai putea convinge pe camarazii sai de arme. A doua zi, regele Victor Emmanuel al Ill-lea il desemneaza pe mare§alul Badoglio §ef al guvemului cu depline puteri militare §i dispune arestarea lui Mussolini. In zilele ce urmeaza, partidul fascist, milijiile §i marele consiliu al fascismului sunt dizolvate. Este sfar§itul fascismului italian. Pe 3 septembrie, guvemul Badoglio semneaza armistijiul cu Aliajii. in schimbul cooperarii sale, Italia prime§te statutul de cobeligerant activ contra Germaniei, care reacjioneaza ocupand Nordul §i centrul peninsulei. Aliajii, care au debarcat la Salerno, sunt stopaji de unitajile generalului Kesselring din fortificajiile de pe Garigliano §i Rapido. Rezistenja germana este mai ales foarte putemica in regiunea Monte Cassino. Debarcatj la Anzio, la 50 de kilometri la sud de Roma, in ianuarie 1944, Aliajii nu intra in capitala decat pe 4 iunie. Frontul lui Kesselring, zis „linia gotica” (afiata la sud de valea Padului) nu este rupt decat in aprilie 1945, prin acjiunea conjugata a aliajilor §i partizanilor italieni. Internal in Abruzzi de la caderea sa de la putere, Mussolini fusese eliberat pe 12 septembrie 1943 de un commando german. Va fonda la Salo, pe malul lacului Garda, efemera „Republica sociala italiana”. in 1945, acjiunea partizanilor italieni il constrange sa fuga spre Nord. Este arestat §i executat pe 27 aprilie alaturi de amanta sa, Clara Petacci. Aduse la Milano, corpurile lor sunt lasate prada furiei mulpmii. 409 / A l ooilea razboi
mondial
(1939-1945)
“R azboiul
din
U m bra ”
CE ESTE REZISTENTA? Toate Jarile ocupate au cunoscut, in grade diverse, mi§cari clandestine de rezistenja. Nascute spontan sau organizate ca urmare a acjiunii psihologice exercitate de emisiunile radiofonice emise de stajiile aliate (Boston, Moscova, dar mai ales BBC Londra), s-au infiinjat grupe de membri activi, mai mult sau mai pujin durabile. Ei ajuta pe evadaji, pe cei refractari la munca forjata, evreii, constituind in acest scop „filiere” de evadare din Belgia in Pirinei sau din Polonia in Grecia, objin informajii §i desfa§oara acjiuni de sabotaj. Lupta lor poate genera uneori insurecjii armate de mare amploare, ca la Paris §i Var§ovia in 1944. In Iugoslavia, in Italia §i Rusia, ea ia forma unui adevarat razboi de partizani. Pentru a mobiliza opinia publica, aceste grupe, care devin uneori rejele, in Franja de exemplu, pun pe picioare o presa clandestine adeseori foarte dinamica: in Olanda, volumul global al ziarelor §i manifestelor clandestine atinge jumatate de milion. in fata mizei militare, Rezistenja aduce aproape intotdeauna cu ea o voinja de reinnoire politica §i sociala. Astfel se pune rapid problema bazelor §i obiectivelor sale: simplu avant patriotic sau voinja revolujionara. in Iugoslavia (armata lui Tito) sau, in afara Europei, in China (partizanii lui Mao Zedong) lupta impotriva ocupantului, german sau japonez, este considerata prioritara §i face necesara colaborarea de moment intre tendinjele ideologice diferite (Mao §i Tchang Kai-chek) in China, insa ea determina adeseori o voinja de modificare radicala a structurilor statului §i societajii, ca in China §i Polonia. in Europa occidentals se dezvolta un „reformism al rezistenjei” in care coexista spiritul democrat-cre§tin §i un umanism laic, incepand cu iunie 1941 iau na§tere Fronturile najionale, de obedienja comunista. Unele Jari reu§esc sa unifice aceste diferite tendinje ale Rezistenjei: in Franja, Jean Moulin, mandatat de generalul de Gaulle, regrupeaza mi§carilo in „Consiliul najional al Rezistenjei”, incepand cu 1943. 0 uniune de acela§i tip este realizata in Italia in [944. insa, in Grecia §i in Polonia, diferendele politice vor provoca insurecjii sau razboi civil.
410
^
in Europa occidentals, englezii sunt aceia ce incurajeaza §i inarmeaza Rezistenja, inaugurand un veritabil „razboi din umbra”, in iulie 1940, ei creeaza SOE (Serviciul de operajiuni speciale), insarcinat sa promoveze subversiunile §i sabotajele in Europa ocupata. Trimi§i in diferite Jari de pe continent, emisarii sai reu§esc sa suscite constituirea diverselor grupe de rezistenja. in Belgia, in Olanda, Danemarca, a caror geografie face dificila constituirea de „m aquis" ca in Franja, au loc mai ales sabotaje §i expedierea de informajii militare la Londra. in ce o prive§te, Rezistenja daneza se straduie§te sa protejeze victimele nazismului: in 1943, cand germanii vor sa deporteze cei 8 000 de evrei din Jara, nu mai gasesc decat 570. in Olanda, sunt ascun§i cei ce fug de munca forjata, in ciuda acjiunii represive a neo-nazistului Mussert. Rezistenja norvegiana este de inspirajie militara: cu ajutor britanic, grupul Milorg saboteaza unica uzina de apa grea existenta in 1943. in statele Axei, orice rezistenja echivaleaza cu o tradare. Dramele de con§tiinJa ce rezulta paralizeaza mult timp antinazi§tii §i antifasci§tii in exil. in Germania chiar, dupa distrugerea unui centru clandestin de informajii comunist {Rote Kapelle), Rezistenja ia forma unei opozijii aristocratice in sanul armatei. Ea culmineaza pe 20 iulie 1944in timpul atentatului ratat al colonelului von Stauffenberg impotriva lui Hitler, in Italia, lupta debuteaza in 1943 cu grevele de la Torino organizate de comuni§ti. Caderea lui Mussolini permite antifasci§tilor sa joace un rol mai activ grajie formarii de „Comitete de eliberare" ai caror partizani ii harJuiesc pe germani in centrul §i Nordul peninsulei. Unitatea mi§carii de Rezistenja este asigurata de ralierea comuni§tilor lui Togliatti la guvernul legal din 1944. La aceasta data exista 60 000 de partizani in Nord, al caror rol se va dovedi decisiv in timpul campaniei de eliberare din 1945. In Europa rasariteana §i in Balcani, Rezistenja se confrunta, dimpotriva, cu grave crize interne, in Guvernamantul general al Poloniei se constituie in 1940 o armata interioara ale carei efective ajung la 500 000 de oameni in 1944, §i care publica peste 1000 de periodice clandestine, in decembrie 1941, ea intra in contradicjie cu Uniunea patriojilor polonezi cu sediul la Moscova. Criza culmineaza in aprilie 1943 dupa descoperirea la Katyn a 12 000 de cadavre ale ofijerilor polonezi facuji prizonieri de m§i in 1939. Banuiji, ace§tia din urma rup relajiile cu guvernul polonez in exil de la Londra. Pentru a-§i asigura victoria inaintea sosirii Armatei ro§ii, armata interioara organizeaza insurecjia de la Var§ovia din august 1944. Ea a§teapta in zadar, 63 de zile, ajutorul sovieticilor. Decimata de represiunea germana, ea este in final dizolvata de sovietici la inceputul lui 1945. in 4 1 1 / A l doilea razboi m o n dial (1 9 3 9 -1 9 4 5 )
Iugoslavia, rezistenja comunista condusa de Tito o ia, din 1943, inaintea cetnicilor monarhistului Mihailovic. Ajutata de anglo-americani, armata lui Tito elibereaza Jara in toamna lui 1944. In Grecia, tensiunile violente intre EAM (Frontul najional comunist) §i AEDES (Uniunea democratica najionala greaca) se termina cu razboiul civil din 1945. Englezii, pentru a-§i asigura dominajia in Mediterana, intervin impotriva comuni§tilor, pe care Stalin ii abandoneaza, aplicand un acord incheiat cu Churchill. in Boemia §i Moravia se organizeaza la inceputul lui 1940 un „Comitet central de Rezistenja interna” (UVOD) §i un Front najional comunist cu incepere din iunie 1941. UVOD furnizeaza informajii guvernului Benes la Londra. Acjiunea sa cea mai spectaculoasa este asasinarea „protectorului” Heydrich in mai 1942. insa represiunea ce urmeaza va slabi considerabil mi§carea. In Slovacia, un Consiliu najional slovac e§ueaza intr-o tentativa de insurecjie care ramane unul din marile momente ale rezistenjei europene. in Uniunea Sovietica, problema diferenjelor de opinii politice nu se pune. Din toamna lui 1941, soldajii impra§tiaji se regrupeaza intr-o armata de partizani, ce ajunge la 200 000 de oameni in 1943. Divizaji in grupe de acjiune, ei nu inceteaza sa harjuiasca spatele frontului inamic, taindu-i liniile de aprovizionare §i pregatind ofensivele Armatei ro§ii. Strans supravegheaji de stat, vor fi incadraji in armata regulatain 1945.
RAZBOIUL PSIHOLOGIC Razboiul psihologic incearca, dupa caz, sa submineze sau sa suscite Rezistenja. Bazandu-se pe propaganda, el nu dateaza din al Doilea Razboi mondial, insa intr-o epoca de difuzare masiva a informajiei (presa, radio, cinema) §i de progrese considerabile in materie de psihologie §tiinjifica, el capata o importanja deosebita. De fapt, inca de la inceputul razboiului, fiecare din najiunile beligerante s-a dotat cu un organism oficial insarcinat cu subminarea moralului inamicului §i mobilizarea propriei sale populajii §i a celei a statelor neutre in serviciul cauzei sale. inca de la deschiderea ostilitajilor, Hitler declara: p ro p a g a n d a este un instru m e n t pre(ios, care, in serviciul §efilor, dezvolta §i intare§te voin(a de a invinge a p o p o ru lu i lo r §i distruge m o ra lu l §i vo in [a de a invinge a a d ve rsa rilo r” . Astfel, stilul nazist se bazeaza pe o doctrina §i o organizare puse la punct inainte de razboi. Joseph Goebbles, coordonatorul marilor manifestajii naziste, este in fruntea ministerului informajiilor §i propagandei. in afara articolelor sale din saptamanalul Das Reich, el dispune de radio, unde ii aparjin 11 ore de emisiune
412
pe zi, dintre care un program complet destinat strainatajii. In Jarile ocupate, serviciile sale epureaza bibliotecile, controleaza presa, supravegheaza montajul jurnalelor de actualitaji cinematografice, produc filme, creaza reviste... Acestor emisiuni oficiale li se adauga programele unor a§a-zise posturi de radio clan destine, destinate sa provoace dezbinare in Franja §i in Marea Britanie, precum cele ale „vocii Scojiei” sau ale fascistului englez William Joyce. La randul lor, afi§ele exalta, de exemplu, munca lucratorilor francezi in uzinele germane. Aceasta propaganda atinge in egala masura armata Reichului, unde se insista pe continuitatea psihologica intre lucrator §i combatant. Insa ea este organizata §i in afara Germaniei, mai ales in Est, unde organizajia Vineta incearca sa mobilizeze minoritajile najionale impotriva ru§ilor. Vineta are tot atatea birouri cate republici sovietice sunt §i sediul la Berlin, unde sunt redactate ziarele in limba rusa §i puse la punct emisiunile de radio destinate militarilor sovietici. In acest spirit, o publicitate considerabila este data afacerii Vlasov, general rus capturat de germani in 1942 §i care ia conducerea unei „Armate ruse de eliberare” insarcinata sa duca lupta impotriva regimului stalinist pentru crearea unei „Rusii noi” nascuta din „pacea §i prietenia cu Germania”. Insa primele e§ecuri din Rusia, divizarea propagandei intre serviciile lui Goebbels §i cele ale lui Rosenberg, acesta din urma preconizand o politica mai moderata la adresa minoritajilor neruse, in fine, slabul succes al acestei propagande, il constrang pe Goebbels sa-§i modifice discursul. Cu atat mai mult cu cat Stalin insu§i se straduie§te sa promoveze o contrapropaganda hranita din temele clasice ale bol§evismului (lupta revolutionara impotriva fascismului, apeluri la poporul muncitor...), insa §i lozinci patriotice exaltand apararea patriei-mama1. De asemenea propaganda germana i§i modifica temele: incepand cu 1943, serviciile lui Goebbels cauta sa ralieze toate „popoarele din Est” impotriva bol§evismului „evreu”. Dupa Stalingrad, cand se constata ca victoria din Est este serios compromisa, aceasta propaganda devine mai realista, mai pujin mesianica, mai accentuat „naJionala”, cautand sa ob|ina comuniunea tuturor germanilor in faja adversarului. Astfel, tema mamei, asociata cu cea a patriei, apare aproape pretutindeni in Europa, in Uniunea Sovietica, dar §i in Germania sau in Italia. In prima din aceste Jari, afi§ele cauta sa arate continuitatea rezistenjei ruse, din cele mai vechi timpuri. Impotriva supralicitarilor germane, propaganda aliata, mai ales britanica joaca cartea realismului §i sinceritajii. Dupa o perioada de improvizajii ce a
1 Ca marturie sta producfaia cinematografica, in special Ivan cel Groaznic de Eisenstein, inceput in 1943 la Alma-Ata (n.a). 4 1 3 / A l d o i l e a r a z b o i m o n d i a l ( l 93 9 1 9 4 5 )
urmat prabu§irii responsabilitajilor in materie de propaganda (ministerul inforajiilor, departamentul secret al propagandei in teritoriile inamice §i ocupate, serviciile BBC), asistam la o organizare eficienta a „razboiului psihologic”, in jurul instrumentului sau esenjial: radioul. La sfar§itul razboiului, serviciile BBC lucreaza zi §i noapte, transmijand zilnic 160 000 de cuvinte in 23 de limbi. Programele sale vizeaza mai ales sa contracareze intoxicarea produsa de emisiunile germane prin informajii obiective §i sa redea curajul Jarilor ocupate. In acest scop, un lucrator BBC gase§te ideea semnului „V de la victorie”, insojit pe unde de patru note din uvertura S im foniei a V-a a lui Beethoven. Acestei propagande „albe” i se adauga una „neagra”, bazata pe emisiuni realizate in parte de prizonieri de razboi ce pretind ca vorbesc de pe teritoriile ocupate de germani. In fine, o cooperare se stabile§te intre englezi §i americani pentru a forma o divizie a razboiului psiho logic ata§ata cartierului general al lui Eisenhower. Operand in Africa de Nord, apoi pe continent, sarcina sa esenjiala era de a prepara manifeste vizand a slabi moralul armatelor germane. 0 asemenea colaborare este mai dificila cu URSS, care, pana la sfar§itul lui 1941, se folose§te de o propaganda accentuat ideologica vizand sa desolidarizeze trupele germane de conducatorii lor. 0 anume unitate tematica va aparea o data cu invadarea teritoriului rus §i ivirea temelor patriotice. Pe total, daca razboiul psihologic nu ca§tiga razboiul, el poate, prin acjiunea sa rajionala sau irajionala asupra spiritelor, sa-i accelereze sau sa-i orienteze cursul.
VICTORIA ALIATILOR (1943-1945) DEBARCARIAL1ATE Incepand cu debarcareain Sicilia (iulie 1943) incepe asaltul „fortareJei Europa”. in luna noiembrie a acestui an, in timpul conferinjei de la Teheran, Aliajii cad de acord in a lansa un atac impotriva Germaniei pornind din Franja. „Planul Overlord” prevede o debarcare anglo-americana in Normandia, sub conducerea generalului Eisenhower. Pe 6 iunie 1944, in cinci puncte ale coastei franceze, 6 divizii venite pe mare §i 3 aeropurtate ating uscatul. Lipsiji de intariri, germanii nu reu§esc sa Jina „zidul Atlanticului”. La sfar§itul lui iulie, americanii controleaza 414
Bretonia §i Normandia. Facand joncjiunea cu englezii §i canadienii initial opriji la Caen, ei resping pe germani pe malul drept al Senei, in timp ce Parisul se elibereaza (august 1944). Intre timp, pe 15 august se efectuase debarcarea com plementary in Proventa. Anglo-saxonii asistati de o armata franceza condusa de De Lattre de Tassigny, cuceresc Marsilia §i Toulon-ul, urea pe valea Rhone-ului, apoi oblic catre frontiera germana dupa ce au facut jonc(iunea cu for{ele venite din Normandia.
MAR§UL SPRE VEST AL URSS Armata ro§ie a pornit, la randul sau, incepand din iulie 1943, un lung mar§ spre Vest, care o va conduce la Berlin in aprilie 1945. Exploatand victoria de la Stalingrad, ru§ii coboara spre Marea Neagra, ataca in Ucraina §i elibereaza Harkovul. Respingand ultima ofensiva germana la Kursk, ei se indreapta spre Vest printr-o serie de atacuri duse pe §apte fronturi diferite. Din iunie in septembrie 1944, inaintarea lor constrange la armisti{iu Romania, Bulgaria §i Finlanda. Totu§i, insurecjia din Var§ovia intarzie cu trei luni intrarea Poloniei in sfera de influenza sovietica. in ianuarie 1945, ru§ii sunt la 70 de kilometri de Berlin. Numai Ungaria §i Cehoslovacia rezista inca.
CAPITULAREA GERMANIEI §1JAPONIEI Ameninjat de la Est §i de la Vest, Hitler, ale carui decizii sunt din ce in ce mai irajionale, refuza sa cedeze. Insa nici recrutarea adolescenjilor germani in Wehrmacht, nici folosirea tardiva a armelor noi, mai ales a rachetelor VI §i V2, nu reu§esc sa rastoarne situajia. La sfar§itul lui 1944, Aliajii ating Rinul §i elibe reaza Lorena, in timp ce francezii lui Leclerc elibereaza Strasbourg-ul. Ultima ofensiva hitlerista, in Ardeni, se soldeaza cu un e§ec. Pe 7 martie 1945, Rinul este strapuns pe podul de la Remagen, in timp ce 50 000 de tone de bombe sunt aruncate peste Ruhr. Aliajii i§i pot lansa atacul spre centrul Reichului. La Est, ru§ii constrang Ungaria la armistijiu §i ataca Viena. Joncjiunea cu Americanii se face pe Elba, in ciuda temerilor lui Churchill, Eisenhower ii lasa sa intre primii in Praga §i in Berlin. Pe 30 aprilie, in capitala Reichului zdrobita sub bombe, Hitler
4 1 5 / A l doilea razboi m o n d ial ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
ASALTUL IM P O T R IV A REICHULUI NORVEGIA
SUEDIA
■Marea Nordului-
•DANEUARCA:
“IRLANDA1 |capitularea germana (mai 4 5) ; Berlin
MAREA! Londra
I Normandia (6 iunie 44)
■Oceanul-Atlantic-
:Efjo§Loy> GERMANIA FRAN JA ELV EJIA
AUSTRIA*
ITALIA: ----PORTUGAL!;
IUGOSLAVIA SPANIA
Proventa 15 aug.44
fcapitulare a iru p e lo rx ] germane § i iialiene j i
■Marea Mediterana
416
7- • * •
Frontierele din 1945 larile aliate
. f in l a n d a . •
Tarile neulre
I m W I IIH Ilt ll i l l l l
loscov; E
3
O □
I POLONIA
Teritorii sub dominate franceza §i englezci T8ri ocupalede biitamci s so v iptiri §i: sovielici Mar?ul armatelor sovietice Regiuni eliberate de sovietici Mar§ul armatelor anglo-americane Regiuni eliberate de anglo-americani Victorii aliate decisive Debarcari ale anglo-americanilor
S ta lin g r a d ? .' r - , ■ M ■■ • : •
_
---
Jy ROMANIA
■Marea NeagrS-
BULGARIA
TURCIA
- C IP R U t —(M.B.)— p a l e s t in a :
;TRANSIORDANIA
^gEfAjtmelr^nov^
ARABIA SAUDITA
4 1 7 / A l d oile a razbo i m o n d ia l (1 9 3 9 - 1 9 3 5 )
I
___________________________________
se deDEva 8 mai 1 J 4 5 , germanu semneaza capitu. sinucide alaturi ■ . Braun. . , , Pe 7 ' 3si>» larea fara condiju, la Reims in faja americanilor, la Berlin In faja rusilor Mai dramatice-insa, pe planul filosofiei istoriei, apar condijiile infranaerii iano neze. In China anglo-americanii se confrunta cu dezordinea interna si vim enta rezistenjei japoneze. Daca Roosevelt, care vede in China o viitoare mare outere” intreline bune raporturi cu Tchang Kakhek, nu se poate spune” acelasi lucni despre reprezentantul sau in |ara, generalul Stilwell. Cu atat mai mult cu cat seful nationalist dore§te mai puternic sa-i invinga pe comuni§tii lui Mao decat oe invadatorii japonezi. Administrajia sa se soldeaza cu o veritabila frauds care face dif.cil ajutorul american. Toate aceste elemente explica succesul ofensivei iano neze in Sud-Estul |arii in iunie 1944. Desigur, cucerirea Birmaniei in mai 1945 permite asigurarea aprovizionarii armatei chineze. Insa numai capitularea Janoniei poate salva China, cufundata intr-o grava criza interna In razboiul din Pacific,’ echilibrul mnttIn in lavoarea americanilor A , s-a a niP in vara lui 1943. Noi portavioane sunt puse la punct, in timp ce bombardierele B 29 not transporta noua tone de bombe la 5 000 de kilometri. Comandate de amiralul in Paciflcul central 5* de generalul MacArthur in Sud-Vest fortele aerona vale americane pornesc cucerirea posesiunilor japoneze prin salturi succesive gratie unei tactici de debarcare bazata pe ac|iuni de comando (tnipele M arines) sprijinite Succesiv sunt relnatp Hin iannario . . . • , , de aviatie. u „ e|4ate’ din lanuane ^ m septembrie 1944, msulele Marshall, Manane §. Carolme. In ianuarie 1945, trupele lui MacArthu ocupa Filipinele. In primavara, americanii debarca in Okinawa in Sudul arhi pelagului nipon. Japonezii §i-au pierdut grosul flotei. Nu le mai’ ramane decat ardoarea rezistenjei, care se exprima mai ales in asalturile duse de K a m ik a z r (avioane-sinuciga§e) asupra navelor inamice Pentm a pune capat unui conflict ce risca sa se prelungeasca presedintele american Truman, care-i succede lui Roosevelt, mort pe 12 aprilie decide sa foloseasca bomba atomica, recent experimental n Statele Unite Pe 6 aum.st 1945 o prima bomba cade la Hiroshima, urmata pe 9 de una lansata la Naaasaki Cele v ir t im p r iv ilp ii H m r, „ . . .doua . . arme ■fac ,sute de .m i i de Vlclime CIVlle’ “ ■timP ce ru§n patrund n
Manciuria. Japonia este silita sa capituleze pe 2septem jrie
418
Facand declaratia de razboi far§ prea multS tragere de inimS §i alegand o strategie defensive, Franta se refugiaza in pasivitatea ..razboiului ciudat”. Atacul german catre vest provoaca prabu§irea sa military §i duce la semnarea unui armistitiu ale c§rui prevederi sunt draconice, de catre guvernul mare§alului Petain. Pe 10 iulie 1940, traurnatismul infrangerii determina Adunarea nationala sa atribuie depline puteri acestuia din urmS. Sub numele de Revolutie nationals, guvernul instalat la Vichy instaureaza o dictatura corporatistS, clericala §i elitists, caracteristici ale unui Stat politienesc care persecuta evreii, democratii §i pe cei de stanga. Francezii suporta povara ocupatiei germane, care se manifesta prin opresiune politica, ja f economic, represiune §i persecutii rasiale. Guvernul de la Vichy §i o minoritate din randul francezilor vor alege colaborarea cu Germania, in acest timp, mici grupe de patrioti se organizeaza clandestin pentru a rezista in fata ocupantului, in timp ce la Londra generalul de Gaulle incearca sa puna bazele unei puteri de in vederea Rezistentei. Eliberarea Frantei permite acestei Rezistente unificate §i organizate sa devina, in 1944, guvernul legitim al t£rii.
4 1 9 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( l 9 3 9 - 1 9 4 5 )
P rabu §irea F rantei (1940) UN RAZBOI DECLARAT FARA TRAGERE DE IN1MA Declarand razboi Germaniei pe 3 septembrie 1939, Franja intra intr-o situajie pe care a incercat sa o evite din toate puterile. „GeneraJia focului”, care guverneaza Jara intre cele doua razboaie, vrea cu orice prej sa impiedice reeditarea abominabilului masacru din 1914-1918. Divizata in ce prive§te modalitajile ce ar putea asigura cel mai bine menjinerea pacii, intre cei ce gandesc ca este preferabil a incerca cu blandeje o „domolire” a lui Hitler §i cei ce preconizeaza o politica ferma faja de acesta, ea este totu§i unanima in a dori sa evite conflictul. Dezmembrarea a ceea ce ramasese din Cehoslovacia in martie 1939 constrange guvernul francez prezidat de radicalul Edouard Daladier ca este in zadar sa negociezi cu Hitler. Urmand Marea Britanie, Franja acorda garanjia sa frontierelor statelor ameninjate de dictaturile fasciste: Grecia, Romania, Polonia (aprilie 1939). Intrarea germanilor in Polonia va provoca declarajia de razboi facuta Germaniei de Marea Britanie, apoi de Franja. insa, in multe privinje, aceasta decizie nu este decat o ultima incercare de a salva pacea demonstrandu-i lui Hitler ca Jarile democrate nu mai au de gand sa cedeze.
“RAZBOIUL CIUDAT” (SEPTEMBRIE 1939-MAI 1940) Intr-adevar, Franja a declarat razboiul, insa ea nu il §i face. Din septembrie 1939 in mai 1940 este vorba despre „razboiul ciudat”, razboiul fara lupte. in timp ce Germania strive§te Polonia in mai pujin de o luna, francezii, dupa o scurta incursiune in regiunea Saar, se retrag in spatele fortificajiilor „liniei Maginot". Tactica statului major francez consta in a evita pierderile de vieji generate de atacurile ucigatoare §i a practica defensiva a§teptand ca efortul de razboi britanie sa dea roade §i ca ajutorul Statelor Unite sa permita victoria aliata. Jnsa aceasta alegere a unei politici de a§teptare nu este lipsita de efecte redutabile, o data ce razboiul este declarat, dar nu §i inceput: va duce la demoralizarea soldajilor de pe front. Pentru a le face a§teptarea mai pujin penibila se planteaza trandafiri de-a lungul liniei Maginot, se organizeaza turnee ale vedetelor de music-hall, se distribuie mingi de fotbal §i vin cald;
va stimula un curent pacifist, care considera ca, ostilitajile nefiind incepute, mai este posibila pacea. Acest pacifism i§i gase§te adepji la stanga printre sindicali§tii din CGT, condu§i de secretarul lor Rene Belin, §i numeroase cadre din diferite sindicate (in special invajatorii), printre sociali§tii ce-1 urmeaza pe secretarul general al SFIO, Paul Faure. La dreapta, el gase§te sprijin printre admiratori ai fascismului ca ziari§tii de la Je Suis Partout, in cercurile de afaceri partizane ale unei apropieri de Germania, in randurile multor conducatori ai asociajiilor Fo§tilor Combatanji, ca§tigaji de ideea unei injelegeri cu adversaml de ieri. in septembrie 1939, tabara pacifista prime§te un ajutor capital o data cu virajul luat de partidul comunist francez. Aflat in fruntea mi§carii antifasciste intre 1934 §i 1939, acest partid face o intoarcere cu 180 de grade dupa semnarea pactului germano-sovietic din august 1939. De aici inainte, el va prezenta razboiul ca fiind un conflict intre puterile imperialiste, care nu-i prive§te pe proletari, §i va preconiza semnarea pacii. in timp ce secretarul sau general Maurice Thorez renunja la unitatea partidului de dragul Moscovei, partidul va fi dizolvat de guvernul Daladier dupa intrarea trupelor sovietice in Polonia, pe 17 septembrie 1939, iar numero§i parlamentari vor fi arestaji pentru complicitate cu inamicul dupa adresarea unei scrisori catre pre§edintele Camerei, pentru a-i cere sa ia in considerajie ofertele de pace ale lui Hitler. Cuprins de o grava criza, marcat de numeroasele demisii, partidul comunist intra in clandestinitate. insa tabara pacifista ramane foarte putemica chiar la varful piramidei puterii. In Camera, patruzeci de deputaji de aceasta tendinja se reunesc cu regularitate §i pot conta chiar in sanul guvernului pe sprijinul unor personality ca ministrul de externe, Georges Bonnet sau cel al Iucrarilor publice, Anatole de Monzie. Aceasta absenja a unei unitaji morale §i a unei „uniuni sacre” comparabile aceleia din 1914 explica continuarea luptelor politice. Intrigile partidelor con tinual sociali§tii §i reprezentanjii dreptei se coalizeaza pentru a objine in martie 1940 caderea guvernului radicalului Daladier, acuzat de pasivitate in conflict, investit cu o majoritate de un vot (inca nu este foarte sigura corectitudinea votarii), succesoru! sau, moderatul Paul Reynaud, se prezinta drept noul Clemenceau decis sa conduca razboiul fara a da dovada de slabiciune. insa in timp ce acesta cauta un front unde sa atace (Finlanda? Caucaz?), el trebuie sa faca faja manevrelor radicalilor, care ar dori sa-l rastoarne de la putere pentru a-1 instala pe liderul lor, Daladier. Pe 9 mai 1940 el prezinta pre§edintelui Republicii o demisie pe care o va retrage precipitat a doua zi, in timp ce germanii puneau capat „razboiului ciudat”, atacand spre Vest. 4 2 1 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
O INFRAINGERE ZDROBITOARE (MAI-IUNIE 1940) Operajiunile militare vor duce la o dramatica prabu§ire a Franjei. Pe 10 mai 1940, germanii ataca Belgia §i Olanda. In virtutea planurilor elaborate de statul major, grosul trupelor franceze se deplaseaza spre Nord pentru a se a§eza in faja adversarului, estimand ca nu exista nici un pericol in Sud ca urmare a protecjiei constituite de linia Maginot §i de padurea Ardenilor, pe care mare§alul Petain o declara „impenetrabila pentm tancuri”. Or, pe 13 mai, Panzerdivisionen ale generalului Guderian traverseaza Ardenii, cuceresc Sedanui, apoi, avand in urma lor tmpe motorizate efectueaza o intoarcere uria§a, cazand in spatele armatei franceze, atingand pe 20 mai Abbeville §i estuarul Somme. Intre Abbeville §i frontiera Olandei, Aliajii (englezi, francezi, belgiei) sunt prin§i intr-o gigantica „punga” pe care germanii o vor strange pujin cate pujin in jurul lui Dunkerque. Grosul corpului expedijionar englez §i 130 000 de francezi sunt imbarcaji in cea mai mare graba in condijii de totala improvizajie, sub focul raidurilor aeriene ger mane. Dupa ocuparea Dunkerque-ului, pe 4 iunie, germanii invadeaza sudul §i estul Jarii, cucerind fara dificultaji o Jara dezorganizata, in ciuda unor lupte eroice, insa sporadice §i fara efect asupra rezultatului final. Milioane de refugiaji, fugind spre Sudul Franjei pentru a scapa din calea inaintarii germanilor incurca circulajia pe §osele §i acest exod mare§te dezordinea, terminand prin a trans forma in debandada infrangerea militara. La jumatatea lui iunie, „batalia Franjei” este pierduta de francezi. Cum se explica acest dezastru militar? Argumentul, avansat de mare§alul Petain, al unei inferioritaji a Franjei in material, explicata de lipsa de prevedere a guvernului Frontului popular, valurile de greve din 1936-1938 §i faptul ca spiritul de distracjie §i revendicativ a invins spiritul de sacrificiu §i simjul datoriei, nu mai este rejinut astazi de istorici. Mai intai, pentm ca guvernul Frontului popular a autorizat un efort de inarmare spectaculos, tran§and cu laxismul in materie al predecesorilor sai, apoi pentru ca toate studiile comparative ale mijloacelor materiale germane §i aliate ajung la concluzii mult mai nuanjate decat cele afirmate de guvernul de la Vichy. In ciuda caracterului foarte aleatoriu al statisticilor, se pare ca Franja dispunea de mai multe tancuri §i automitraliere decat Germania (respectiv 3 600 §i 800 faja de 2 800 §i 800), ca artileria sa o egala pe cea a Germaniei (mai pujin in ce prive§te piesele grele) §i ca, chiar §i in domeniul aviajiei, unde inferioritatea sa a fost multa vreme subliniata, daca nu luam in considerare decat avioanele de vanatoare §i de bombardament §i nu
422
Avioane de vanatoare Marea Britanie Franta Total Germania
608 640 1 248 1000
Bombardiere 536 125 661 1 180
§i pe acelea de transport, recunoa§tere §i observare, am ajunge, conform istoricului Henri Michel (R azboiul ciudat, Hachette, 1971) la rezultatele din label. Comparajia efectivelor nu atesta nici ea o superioritate zdrobitoare a Germaniei. Celor 139 de divizii de care dispune Hitler in septembrie 1939 li se opun 92 de divizii franceze (ele vor fi 101 in mai 1940), carora le trebuie adaugate trupele belgiene §i armata britanica in curs de mobilizare. Istoricii sunt astazi quasi-unanimi in a considera ca principala cauza a infrangerii rezida in inferioritatea strategica a statului major francez. Acesta a conceput un razboi strict defensiv in care rolul esenjial este rezervat infanteriei, tancul constituind doar o arma de sprijin pentru aceasta. Strategia franceza consta in a ca§tiga timp, transformand razboiul in unui static §i „inghejand” frontul. Germanii, dirnpotriva, au ales un razboi de mi§care, cel mai rapid posibil, „razboiul fulger" (B litzkrieg). Acesta se realizeaza prin strapungerea frontului provocata de concentrarea intr-un punct al acestuia a diviziilor blindate sprijinite de forjele aeriene, insarcinate sa deschida o bre§a prin care vor navali apoi trupele motorizate. Aceasta strategie este cea care a reu§it la Sedan, a prins pe picior gre§it generalii francezi descumpaniji, §i a asigurat victoria lui Hitler in campania din Franja.
MOARTEA CELEI DE-AIII-A REPUBLICI (10 IUNIE 1940) Prabu§irea militara va antrena caderea celei de-a Ill-a Republici. De la sfar§itul lui mai, infrangerea de acum sigura a Franjei antreneaza consecinje politice. Acestea iau inijial forma unei dezbateri asupra caii de adoptat dupa e§ecul militar. Guvernul Reynaud, care a parasit Parisul pentru Loara, apoi pentru Bordeaux, refugiindu-se din faja avansarii trupelor germane, are de ales intro doua politici. Pre§edintele Consiliului, sprijinit de ministrul de interne Georges Mandel, ministrul marinei Campinchi §i foarte recent numitul (pe 5 iunie) subsecretar de stat al apararii, generalul de Gaulle, preconizeaza o capitulare 4 2 3 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
militara in metropola, negociata de statul-major, in timp ce puterile statului se vor refugia in Africa de Nord pentru a continua lupta. Acestei solujii i se opune cu tarie generalissimul Weygand, numit la sfar§itul lui mai in locul generalului Gamelin, cand infrangerea era deja conturata. Neconsiderandu-se raspunzator de dezastru, el refuza sa-§i asume consecinjele §i considera ca trebuie ca oamenii politici care 1-au provocat sa-i traga consecinjele. Astfel, el cere ca guvernul sa semneze un armistijiu care il angajeaza din punct de vedere politic, dar salveaza onoarea armatei; procedand astfel, el va taia posibilitatea Franjei de a continua lupta, in ciuda angajamentelor luate de guvern faja de aliatul britanie. Aceasta pozijie va gasi sprijinul a numero§i oameni politici §i mai ales al celor doi vicepre§edinji ai Consiliului, radicalul Camille Chautemps §i mare§alul Petain, care trece drept §eful taberei partizanilor armistijiului. Dezbaterea este tran§ata pe 16 iunie prin demisia lui Paul Reynaud §i numirea in locul sau ca pre§edinte al Consiliului a mare§alului Petain. Acesta formeaza un guvern de militari §i tehnicieni §i solicita Germaniei un armistijiu care se va semna pe 22 iunie. Clauzele sale sunt draconice: armata franceza este redusa la 100 000 de oameni, iar soldajii care au depus armele sunt consideraji prizonieri pana la incheierea pacii; producerea oricarui material de razboi este interzisa, iar cel existent este livrat Germaniei, navele franceze vor trebui dezarmate sub control german in porturile lor din timp de pace; Franja se angajeaza sa plateasca costul intrejinerii trupelor de ocupajie, care, pana la incheierea pacii, ocupa o parte importanta a teritoriului francez la nord §i la vest. Aceasta alegere politica a armistijiului, destinata sa faca a cadea in sarcina regimului vina dezastrului militar, reflecta voinja oamenilor pe care infrangerea Franjei i-a adus la putere. In jurul mare§alului Petain, militari §i oameni politici de dreapta §i de extrema dreapta considera ca a venit momentul reglarii conturilor cu cea de-a Ill-a Republica. Operajiunea este condusa de fostul pre§edinte al Consiliului, Pierre.Laval, care nu iarta stangii indepartarea sa din 1936 §i se arata ostil oricarui conflict cu Germania. Ea se va desfa§ura cu sprijinul juristului de extrema dreapta, Raphael Alibert, mentor politic al lui Petain, care 1-a numit secretar de stat la pre§edinjia Consiliului. Intr-o prima etapa, prin viclenie §i intimidare, Laval objine ca §eful statului, guvernul §i cea mai mare parte a parlamentarilor sa-§i intarzie §i apoi sa-§i anuleze plecarea prevazuta pentru Africa de Nord. Numai o mana de deputaji, partizani ai continuarii luptei, vor pleca in Maroc la bordul pachebotului Massilia. Ei vor fi, de altfel, curand arestaji aici. intr-o a doua etapa, Uval §i Alibert, cu sprijinul lui Petain, objin de la pre§edintele Republicii, Albert Lebrun, convocarea celor doua camere la Vichy, unde guvernul s-a refugiat dupa semnarea armistijiului. Utilizand pe rand forja de seducjie §i 424
ameninjarea, Laval va face sa se voteze de catre Adunarea najionala (reuniunea celor doua Camere), pe 10 iulie 1940, un text al carui articol unic semnifica moartea celei de-a 111-lea Republici: “A dunarea na [ion a la incredinfeaza toate puterile g u vernului Republicii, sub autoritatea §i sem natura m are§alului Petain, in scopul p ro rn u lg d rii prin unui sau m a i m ulte acte a unei n o i Constitu(ii a Statului francez. Aceasta C onstitute va trebui sa garanteze drepturile Muncii, Fam iliei §i Patriei. Ea va fi ratificata de na[iune §i aplicata de A d u n a rile p e care ea le va crea." Din 666 de votanji, 569 se pronunja pentru aceasta moarte legala a celei de-a Ill-a Republici. Numai 80 de parlamentari indraznesc sa voteze Impotriva desfiinjarii regimului, in timp ce 17 se refugiaza in a se abjine. infrangerea a provocat, deci, moartea regimului, moarte ratificata de deputa(ii §i senatorii aflaji sub §ocul dezastrului militar.
Guvernul de la Vichy §i Revolutia Nationala (1940-1942) UN NOU REGIM Singura autoritate legala in Franja dupa votul din 10 iufigptM), mare§alul Petain, objine pentru regimul pe care-1 conduce §i caruia ii da numele de Stat Francez (termenul de republica a disparut), recunoa§terea internajionala: 32 de {ari (printre care URSS §i SUA) stabilesc cu el relajii oficiale. Statul Francez i§i are centml de putere la Hotel du Parc din Vichy, unde l§i au re§edinja Petain §i principalii mini§tri, §i se sprijina inainte de toate pe extraordinara personalitate a mare§alului. Celui care pare salvatorul §i protectorul lor, francezii ii consacra un veritabil cult §i nu este exagerat a vorbi in 1940 de „patruzeci de milioane de petain-i§ti” (H. Amourux). Din punct de vedere juridic, noul regim se prezinta ca o dictatura personala a lui Petain. incepand din 11 iulie 1940, o serie de acte constituponale adoptate de acesta, ii atribuie titlul de „§ef al Statului Francez", ii dau puteri executive §i legislative, dreptul de a numi de|inatorii tuturor funcjiilor civile §i militare, de a dispune de forja armata, de a negocia tratate §i chiar de a
4 2 5 / A l D0ILEA RAZBOI MONDIAL ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
controla o parte a justijiei (o Curte suprema de justice care ii da in special dreptul de represiune politica). Pe de alta parte, Camera deputajilor §i Senatul sunt dizolvate sine die, iar Pierre Laval devine succesorul desemnat al mare§alului. Aceasta dictatura suprima orice forma de reprezentare, ceea ce apare drept o situajie total straina tradijiilor politice franceze. Pentru a atenua aceasta denaturare a tradijiilor, Petain decide, in 1941, sa creeze o Adunare consultative formata din notabilitaji, din arti§ti, savanji, membri ai clerului, conducatori de asociajii agricole..., Consiliul najional, insa acesta nu se va reuni decat in comisii, fara a avea vreodata loc o §edinja in plen. Regimul este deci, inainte de toate, voinja unui batran mare§al de 84 de ani, insa pe care toji observatorii il descriu ca fiind lucid, care guverneaza inconjurat de cajiva consilieri privaji §i de mini§tri pe carei considera simpli mandatari insarcinaji sa-i execute ordinele §i ale§i mai degraba printre tehnicieni decat printre oamenii politici.
0 NOUA DOCTRINA: REVOLUT1A NATIONALA Cu ace§ti oameni adu§i la putere de infrangere pretinde Petain ca va redresa Franja, provocand o Revolujie najionala. Aceasta nu este o doctrina coerenta, ci un ansamblu de tendinje exprimate de Petain intr-o serie de discursuri reunite sub titlul de „Mesaj catre francezi”. Pentru a injelege Revolujia najionala, trebuie Jinut cont de ardenta dorinja de regenerare a francezilor dupa §ocul din 1940, insa §i de ideea ca, grajie acestuia, obstacolele au fost inlaturate, ca totul este de acum posibil, ca puterea are mainile in intregime libere pentru a impune Jarii un ansamblu de masuri ce vor pune capat decadenjei ce bantuie spiritele de cand cu criza anilor '30. Insa, spre deosebire de mi§carile fasciste, Revolujia najionala nu constituie un bloc ideologic monolitic, ci un manunchi de tentative reformatoare care se suprapun sau se succed fara insa a forma un tot coerent. Pentru Petain, ideea dominanta este aceea ca Statul trebuie fondat pe principiile cre§tine, ca trebuie rea§ezate ia loc de cinste familia §i copilul, redata muncii adevarata sa valoare, protejand-o de capitalism §i de socialism. El va sublinia de altfel preferinja sa pentru ceea ce lui ii apar drept formele cele mai pure ale muncii, me§te§ugurile §i munca pamantului. in fine, el vrea sa incadreze individul, fara a-l oprima, grajie corporatismului, deci profesiunii, patronii §i muncitorii reuniji, organizandu-se ei in§i§i. Foarte aproape in multe privinje de concepjiile lui Charles Maurras, teoretician al najionalismului integral, ideile lui Petain se indeparteaza, in domeniul administrajiei §i organizarii Jarii, in care el injelege sa 426
supuna totul unui centralism autoritar, in timp ce adepjii lui Maurras preconizeaza descentralizarea. Insa, in jurul lui Petain, acjioneaza grupari diferite, care, profitand de imprejurari, injeleg sa-§i impuna punctele de vedere: vechi conservatori sau monarhi§ti care considera ca a venit ora revan§ei, antisemi|i frenetici, maurass-ieni care spera in triumful total al ideilor lor, sindicali§ti sau sociali§ti care spera sa realizeze cu ajutorul dictaturii idealul lor de organizare a societajii, funcjionari sau administratori de societaji care gandesc ca a sosit momentul ca puterea sa fie incredinjata tehnicienilor... Revolujia najionala se manifesta mai Tntai printr-o voinja de a §terge tot ceea ce poate aminti de ordinea compromisa din timpul Republicii. Aceasta avea o veche tradijie de Jara ospitaliera pentm strainii persecutaji; or, punand in practica cuvantul de ordine al lui Maurras. „FranJa francezilor”, guvernul de la Vichy interneaza pe straini in lagare de concentrare, retrage cetajenia franceza celor ce fusesera naturalizaji incepand cu 1927 §i, depa§ind a§teptarile germanilor, promulga in 1940 §i 1941 doua statute ale evreilor: ei sunt intai exclu§i din toate funcjiile care permit exercitarea unei autoritaji sau influenje (funcjii elective, funcjii publice, cinema, teatru, radio, invajamant...) i§i vad limitat accesul in Universitate §i in profesiunile liberate prin num erus clausus, apoi in 1941, intreprinderile lor sunt incredinjate unor administratori-geranji, iar evreii vor fi supu§i unui recensamant (ceea ce va inlesni mai tarziu arestarea §i deportarea lor). Franc-masoneria, considerata de asemenea drept straina de tradijiile najionale, este dizolvata §i sunt denunjaji public aderenjii ei. Insa lupta impotriva vechii ordini este, de asemenea, §i politica. Administrajia este epurata §i numero§i prefecji §i funcjionari favorabili Republicii sunt revocaji. Consiliile municipale ale marilor ora§e sunt dizolvate §i inlocuite de Delegajii speciale numite de guvern. In fine, numero§i oameni de Stat ai celei de-a treia Republici, consideraji responsabili de intrarea in razboi a Franjei, sunt supu§i domiciliului obligatoriu sau aruncaji in inchisoare (fo§tii pre§edinji ai Consiliului: Leon Blum, Edouard Daladier, Paul Reynaud; fo§tii mini§tri: Georges Mandel, Jean Zay, Pierre Mendes France...).
INSTAURAREA UNEI „NOI ORDINI” In paralel, guvernul de la Vichy se preocupa de instaurarea unei „Noi Ordini”, care va exprima spiritul revolujiei najionale. Oficial, ea este pusa sub influent doctrinei catolice, pe care regimul pretinde ca §i-o insu§e§te. La randul ei, Biserica i§i pune mari speranje in guvernul de la Vichy §i episcopatul i§i manifesta 4 2 7 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
entuziasmul faja de acesta. Insa, in total, in afara declarajiilor favorabile, onorurilor acordate clerului, avantajele de care beneficiaza catolicismul se reduc la pujine lucruri: cateva ore in plus de educajie religioasa in §coli, autorizarea de a preda in §coli data preojilor, ajutoare de urgenja pentru §colile confesionale... Mai mult se modifica discursul oficial decat conjinutul politicii. In mod concret, Revolujia najionala injelege sa transforme organizarea societajii, de o maniera in care sa inregimenteze individul in toate etapele viejii sale §i sa-i insufle noile principii pe care ea le Jine la mare cinste. Educajia tineretului este in mod evident prima grija a guvernului de la Vichy. Corpul invajatorilor este sever epurat prin revocarea evreilor, franc-masonilor §i a tuturor republicanilor militanji; §colile normale de invajatori, considerate drept seminarii laice §i republicane, sunt suprimate §i inlocuite de institujii de formare profesionala, invajatorii trebuind in prealabil sa-§i susjina bacalaureatul in licee, alaturi de ceilalji tineri. 0 data numiji, regimul a§teapta de la ei sa-§i educe elevii in spiritul fidelitajii faja de noile valori, definite prin deviza ce o va inlocui pe cea a Republicii: Munca, Familie, Patrie. Mai mult decat §coala primara, suspectata de „democraJie”, liceul este conceput ca o institujie elitista, in care regimul are incredere: se restabile§te obligativitatea studierii limbilor greaca §i latina; sunt impuse taxe de §colarizare in al doilea ciclu; in fine, in timp ce al doilea ciclu al §colilor primare superioare este suprimat (in scopul lichidarii „spiritului primar”), clasele elementare ale liceelor sunt incurajate. Aceasta voinja de a realiza o elita patrunsa de spiritul regimului este la fel de sensibila in ce prive§te organizajiile de tineret. In ciuda dorinjei tinor admiratori ai regimurilor fasciste, Vichy nu a instituit o mi§care de tineret unica, chiar daca „Compagnons de France", primind in randurile ei baieji intre 15 §i 20 de ani in organizajii rurale, urbane, itinerante, teatrale, face oarecum figura de mi§care oficioasa. insa §i celelalte organizajii, cerceta§ii, „Auberges de jeunesse”, etc., sunt dezvoltate §i conducatorii lor adopta ideile noi. Influenja Statului este insa mult mai evidenta incepand cu varsta de 20 de ani. Sub autoritatea generalului de La Porte du Theil, au fost infiinjate §antierele tineretului, inijial destinate celor mobilizaji in iunie 1940, apoi, incepand din ianuarie 1941, tuturor francezilor la varsta satisfacerii stagiului militar, pentru un serviciu de 8 luni. Este vorba atat de a conserva, in ciuda dispozijiilor armistijiului, un embrion de serviciu militar §i de a indoctrina tinerii francezi in spiritul Revolujiei najionale. in fine, la un nivel superior, regimul incearca sa creeze o elita conducatoare infiinjand §coli de cadre, dintre care cea mai celebra, aceea de la Uriage, condusa de P. Dunoyer de Segonzac, va deveni un focar al rezistenjei. 428
Protejarea familiei constituie, de asemenea, una din prioritajile regimului. Acesta vede idealul sau in familiile numeroase in care femeia este casnica §i se straduie§te sa incurajeze pe francezi sa se angajeze pe aceasta cale printr-o serie de masuri §i avantaje. Viitoarea sojie prime§te o dota din partea Statului, daca se angajeaza ca, o data casatorita, sa nu exercite nici o profesiune remunerate. Familiile numeroase beneficiaza de legitimajii de prioritate (pre|ioase intr-o epoca in care alimentele sunt rare, iar magazinele primesc rar marfuri, ele dand dreptul de a trece in faja cozilor formate la magazine), iar tatal familiei prime§te dreptul de a face ore suplimentare. Divorjul, redus la cazuri foarte precise, este descurajat §i sunt angajate acjiuni de lupta impotriva alcoolismului, flagel al familiei. Organizarea muncii este in principiu fondata pe teoria corporatismului, adica a profesiunilor organizandu-se ele insele. Teoria corporatista raspunde intr-adevar unei triple temeri imparta§ite de adepjii Revolujiei najionale: neincrederea faja de stat, refuzul luptei de clasa, respingerea liberalismului pur. De fapt, prezenja ocupantului, contextul de penurie vor conduce organizarea corporatista la a constitui mijlocul de control al statului asupra economiei. In agriculture, Corporajia agricola une§te toate organizajiile existente, sindicate agricole, cooperative, industrii agricole. Sub influenja ministrului agriculturii, Caziot, ea se straduie§te sa promoveze mica exploatare familiala §i sa incurajeze autonomia corporativa a lumii rurale. Insa, o data cu succesorul sau J. Leroy-Ladurie, reprezentant al tendinjelor moderniste in lumea agricola, este favorizata marea agriculture capita lists, in timp ce se intSre§te controlul statului asupra lumii rurale. In industrie, sunt create Comitete de organizare pe ramuri industriale. Strans supuse tutelei statului, puse sub conducerea marilor patroni, consideraji a fi cei mai competenji, ele sunt insarcinate a recenza intreprinderile, a intocmi programe de producjie, a repartiza materiile prime, a fixa salariile, programele de muncS, prejurile... 0 data cu reorganizarea societajii, promotorii Revolujiei najionale considerau necesarS reorganizarea statului. Mare§alul Petain lucreazS, de altfel, la un proiect de Constitujie (doua Camere, in mare parte numite) care nu va fi fScut public vreodata. A§teptand ca puteri publice legale sa fie instaurate, marea problema este de a §ti care va fi cureaua de transmisie a directivelor date de stat populajiei. Fostul socalist, Marcel Deat, devenit un admirator al regimurilor fasciste, propune mare§alului Petain sa creeze un partid unic. La intervenjia generalului Weygand, Petain respinge aceasta idee. Insa, ca un substitut, decide ca Fo§tii Combatanji sa aiba drept misiune propagarea in Franja a principiilor Revolujiei najionale. Toate asociajiile Fogtilor Combatanji fuzioneaza astfel in Legiunea CombatauJilor, organizata pe baze departamentale. Foarte rapid, in anumite departamente, vor aparea conflicte de competenja intre Legiunea Combatanjilor, autoritaji §i 4 2 9 / Al o o ilea razb o i m o nd ial (1 9 3 9 1 9 4 5 )
I
_________________________________
administrate: legionarii denunja notabilitajile locale, interzic manifestable care nu le sunt pe plac... in faja protestelor prefecjilor, Legiunea este In curand trecuta pe linie moarta. Sub conducerea lui Joseph Darnand, un nucleu dur se va deta§a pentm a constitui Serviciul de ordine legionara (SOL) cu puternice tendinje fasciste, care va deveni in 1943, Milijia, forja de polijie suplimentara pusa in ser viciul germanilor in vanarea rezistenjilor. Insa nu se poate imputa ansamblului Legiunii Combatanjilor ideologia acestei mici grupari minoritare. E§ecul experienjei Legiunii Combatanjilor lasa cale libera administrajiei. Regimul de la Vichy este varsta de aur a funcjionarilor, al caror numar cre§te cu peste 60% (de la 600 000 la 990 000). La toate nivelurile, administrajia preia fraiele puterii, fara nici o contrapondere, din moment ce adunarile §i administratorii ale§i au disparut, iar oamenii politici sunt priviji cu suspiciune. Inalji funcjionari in organismele centrale, prefecji in departamente, primari numiji in comune, centralizarea atinge cu Vichy punctul sau culminant §i, spre marea dezamagire a adepjilor lui Maurras, statul i§i extinde pretutindeni controlul.
INASPRIREA§I E§ECUL REVOLlTflEI NAJIONALE La mijlocul anului 1941, regimul de la Vichy apare drept un stat autoritar, o dictatura ce-§i prigone§te adversarii politici, insa in mod incontestabil nu este un regim fascist. Nu putem discerne nici o ideologic oficiala §i omogena, nici un partid unic insarcinat sa o impuna, nici practica totalitara a transpunerii ei in viaja. Vichy este un tipic regim reacjionar al extremei drepte tradijionaliste. Sprijinindu-se pe extrema popularitate a lui Petain, pe disponibilitatea francezilor traumatizaji de infrangere §i gata sa accepte orice solujie de redresare, el poate spera sa primeasca adeziunea populajiei. Intre primavara lui 1941 §i primavara lui 1942, situajia sa se inrautaje§te §i regimul se va inaspri, pierzand in acela§i timp orice speranja de a-i ca§tiga pe francezi de partea ideilor pe care le propovaduie§te. incepand cu primavara lui 1941, intr-adevar, viaja cotidiana a francezilor devine din ce in ce mai dificila, iar manifestarile nemuljumirii se inmuljesc. Problema cea mai generala, care afecteaza ansamblul populajiei, este foamea. Rechizijionarile germane §i diminuarea cantitajii produse ca urmare a lipsei mainii de lucru (mulji Jarani sunt prizonieri in Germania) §i a lipsei ingra§amintelor §i rna§inilor provoaca o situajie de penurie. Pentru a-i face faja, guvernul instituie rajionalizarile; cartele de alimentajie dau dreptul in fiecare saptamana sau luna la o cantitate foarte limi430
lata de paine sau came. Legumele sunt rare, iar magazinele prost aprovizionate. Subalimentajia este generala, iar copiii sunt ameninjaji de maladii din cauza acestor carenje. Pentm a atenua aceasta penurie, singura solujie ramane ade seori „pia{a neagra”, clandestine, fara cartele, dar unde se pot cumpara la pre(uri mult mai ridicate decat cele fixate pe cartele produsele indispensabile. Insa pentm cei mai saraci aceasta solujie este imposibila. Viaja este cu atat mai grea cu cat hainele, incaljamintea, obiectele destinate consumului curent sunt la fel de rare ca alimentele. In sfar§it, carbunele, principalul mijloc de incalzire, lipse§te de asemenea, iar electricitatea §i gazul sunt rajionalizate. Chiar daca nu afecteaza direct marea masa a populajiei, constrangerile politice impuse de guvern nu sunt mai pujin dur resimjite. Orice libertate de exprimare este abolita, iar singurele idei ce au drept de a fi expuse sunt cele ce corespund temelor Revolujiei najionale. Inchisorile sunt pline; in 1942, 50 000 de francezi sunt inchi§i, alji 30 000 fiind intemaji in lagare de concentrare. In zona ocupata, evreii, comuni§tii §i gaulli§tii sunt victimele incarcerarilor, in zona libera, sunt tot comuni§tii §i gaulli§tii, carora li se adauga sindicali§ti sau parlamentari ai celei de-a Ill-a Republici. In sfar§it, incepand cu 1941, se raspandesc actele de violenja care arata ca s-a terminat cu consensul din 1940. Asasinarii fostului ministru de interne al Frontului Popular, Marx Dormoy (iulie 1941) de catre membri ai Partidului popular francez al lui Doriot, i se raspunde in august printr-un atentat la Paris impotriva lui Laval §i Deat, care sunt raniji. Mai incarcat de urmari, gestul viitorului „colonel Fabien”, lider al rezistenjei comuniste, care ucide la stajia de metrou Barbes un aspirant al Kriegsm arine pe 21 august, antreneaza drept represalii execujia de ostatici. Inceputul teroarei are drept rezultat ralierea opiniei publice franceze impotriva ocupantului, face ca propaganda §i acjiunea ziarelor §i organizajiilor care fac jocul ocupantului sa devina insuportabile, ca §i complezenja de care da dovada guvernul la adresa acestora. Aceste multiple cauze de nemuljumire se manifesta pe faja in acest an 1941 in care guvernul de la Vichy, dupa iluziile din 1940, simte ca scapa situajia de sub control: demonstrajii populare la Marsilia in martie 1941 in favoarea tanarului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei, care tocmai 1-ainlaturat pe regentul Paul, germanofil; greve ale minerilor din Nord §i Pas-de-Calais la sfar§itul lui mai, pentru a objine cre§teri salariale §i o mai buna aprovizionare cu alimente; se inmuljesc pe ziduri „V”-urile, simboluri ale victoriei aliate; dezvoltarea mi§carilor de rezistenja, pana atunci embrionare, §i crearea in 1942 a primelor „maquis”; in sfar§it, o data cu intrarea comuni§tilor in rezistenja anti-germana, radicalizarea acesteia, care trece la acjiuni militare impotriva ocupantului. in 4 3 1 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
faja unei situafii in continua inrautajire, guvernul de la Vichy nu gasefte decat solujia Inaspririi regimului. Aceasta noua atitudine este in mod oficial anunjata francezilor de un discurs al lui Petain Jinut la Saint-Etienne pe 12 august 1941 §i supranumit, ca urmare a unei fraze a mare§alului, „discursul vantului nefast”. Luand act de rezistenjele intampinate de politica sa (“vantul nefast care bate p rin m a i m ulte regiuni ale Fran[ei"), el aduce la cuno§tinJa publica o serie intreaga de decizii arbitrare care-1 vor lipsi de sprijinul unei mari par|i a opiniei publice: suprimarea partidelor politice §i a indemnizajiilor parlamentarilor, intarirea mijloacelor de acjiune ale polijiei, numirea de „comisari ai puterii” pentm a pune capat opozijiilor la adresa Revolujiei najionale, crearea de „secjii speciale” pe langa Curjile de apel pentru judecarea delictelor politice, obligarea tuturor mini§trilor, inaljilor funcjionari, §i in curand §i a altor categorii de a presta un juramant de credinja mare§alului. De fapt, inca dinaintea acestei date, inasprirea regimului s-a manifestat deja, de exemplu prin al doilea statut al evreilor promulgat in iunie 1941 (acest statut va spolia evreii, confiscandu-le intreprinderile fara despagubiri §i le va impune num erus clausus in profesiunile liberate §i un recensamant, ca §i organizarea lor in minoritate najionala, gerata de Uniunea generala a israelijilor francezi - UG1F). Comisarul cu probleme evreie§ti, fostul deputat de extrema dreapta Xavier Vallat refuza totu§i sa mearga mai departe §i sa extinda asupra intregii Franje masurile pe care germanii le-au aplicat deja in zona nordica: portul stelei galbene §i interdicjiile de deplasare. El este inlocuit in 1941 de Darquier de Pellepoix, in care germanii gasesc un discipol zelos §i lipsit de scrupule, pe care Vichy il va lasa liber sa acjioneze. Alte victime ale inaspririi regimului, oamenii de stat ai celei de-a 111-a Republici incarceraji inca din 1940 (Daladier, Blum §i Gamelin...). in febmarie 1942, Petain ii defera Cnrtii supreme de la Riom, fara a se §ti prea bine, de altfel, daca sunt judecaji ca fund responsabili pentru declan§area razboiului (cum doresc ger manii) sau ca raspunzatori pentru infrangere (cum ii acuza Vichy-ul). Orice ar Fi fost, „procesul de la Riom”, caracterizat de acte arbitrare (acuzajii sunt judecaji retroactiv, in virtutea unei legi care nu exista in momentul in care s-au produs faptele ce li se repro§eaza; unii sunt condamnaji de o alta jurisdicjie inainte de proces) snfera o rasturnare spectaculoasa de situajii, acuzajii transformandu-se in acuzatori §i facand procesul regimului de la Vichy. In aprilie 1942 o intervenjie personala a lui Hiter ii pune capat. Presa, deja strict supravegheata, se afla in intregime sub controlul ministmlui informajiilor, Marion, care dicteaza ziarelor severe dispozijii referitoare la ce 432
trebuie spus sau trecut sub tacere, le trimite „note orientative” §i va merge pana la a le comunica scheme de articole pregatite de serviciile sale. In sfar§it, peste toate acestea, ministrul de interne, Pucheu, va accepta, la cererea germanilor, sa promulge o lege retroactiva reprimand activitajile comuniste §i sa aduca in faja tribunalelor excepjionale oameni care vor trebui executa|i pentm a intimida eventualii oponenji. Astfel, din 1941, Revolujia najionala, confruntandu-se cu nemuljumirea $i protestele francezilor, abandoneaza orice veleitate de creare a unei „Noi Ordini” §i acorda prioritate represiunii. Vichy se transforma intr-un stat polijienesc, dominand opozijia prin forja. El pierde astfel orice speranja de a face acceptate de catre francezi noile obiective pe care s-a straduit sa le traseze. E§ecul sau este de acum evident. El este confirmat de intoarcerea la putere a lui Pierre Laval in aprilie 1942, chemat la presiunile germanilor. Noul „om forte” de la Vichy a considerat intotdeauna Revolujia najionala drept o aiureala. Partizan al unei „Republici de mana forte”, el injelege sa acorde prioritate realitajilor. Or, acestea, pe care Vichy a vrut sa le ignore pentru a incerca sa impuna Franjei, grajie infrangerii, un regim contrarevolujionar, se evidenjiaza cu asprime francezilor. Ele au un nume: ocupajia germana §i problema relajiilor cu invingatorul.
O cupatie §i Colabor Are SITUAJIA TERITORIULUI FRANCEZ Realitatea ocupajiei este mai intai teritoriala §i depa§e§te cu mult dispozijiile convenjiei de armistijiu. Daca lasam deoparte regiunile ocupate de italieni (ora§ul Menton §i o parte din Queyras, carora li se adauga, in 1942, 8 departamente din Alpi, Provenja §i Corsica), ocupajia germana se exercita asupra a trei zone diferite: - cele doua departamente alsaciene §i Mosela anexate Reichului, pe care germanii se straduiesc sa le germanizeze, facand sa dispara orice influenja franceza; - zonele interzise delimitate din rajiuni militare §i poate, cu oarecari intenjii politice: Nordul §i Pas-de-Calais ata§te pana in 1943 comandamentului militar de
433 / A l d o ile a r a z b o i m o n d ia l ( 1939 1945)
la Bruxelles; zona interzisa din Nord este definita de linia Somme; Aisne, Vouziers, Saint-Dizier, Chaumont, Dole: germanii impiedica reintoarcerea in zona a celor 650 000 de refugiaji, incurajand instalarea in zona a coloni§tilor germani; in sfar§it, zonele strict militare ce se intind pe o adancime de 15 km de-a lungul coastei franceze; - zona ocupata propriu-zisa, care se intinde la nord §i la est de linia de demar cate §i unde autoritatea este dejinuta de guvernatorul militar al Franjei. In teorie, legile de la Vichy se aplica asupra intregului teritoriu francez. De fapt, aceasta suveranitate depinde de bunul plac al germanilor. Alsacia §i Lorena anexate sunt supuse legilor germane §i la fel se va proceda pana in 1941 §i cu zona Nord §i Pas-de-Calais. in zona ocupata, autoritatea de la Vichy nu se poate exercita decat cu acceptul autoritajilor militare germane. In sfar§it, acestea nu ezita sa intervina in zona a§a-zis libera §i sa exercite puternice presiuni in special in probleme de justijie §i polijie.
VIATA COTIDIANA Al doilea aspect al ocupajiei, care afecteaza viaja francezilor, este de ordin economic. Franja este supusa in anii 1940-1944 unui adevarat jaf. Sub pretextul de a obliga Franja la plata intrejinerii trupelor de ocupajie, Germania incaseaza o exorbitant^ despagubire de razboi: 400 milioane de franci pe zi in 1940 (suma care ar fi suficienta pentru intrejinerea a 18 milioane de soldaji, conform reprezentantului francez in Comisia de armistijiu), redusa la 300 milioane in 1941, insa urcata la 500 milioane dupa invadarea zonei de Sud de catre germani, in noiembrie 1942, apoi la 700 milioane incepand cu debarcarea aliajilorin Normandia, pe 6 iunie 1944. in total, daca adaugam prada de razboi, rechizijionarea aurului, cumparaturile neonorate, objinerea de participajiuni obligatorii in anumite intreprinderi franceze, ajungem la o suma de peste 700 miliarde de franci pe care Franja a trebuit sa-i verse Germaniei, situajie ce va determina o gigantica inflajie. inca §i mai direct sesizabile la nivelul viejii cotidiene a francezilor sunt prelevarile asupra producjiei. intre 12% §i 17% din producjia agricola franceza a fost trimisa in Germania (cereale, came, produse lactate...), reducand cu 40% aprovizionarea ora§elor din timp de pace, in aceea§i maniera, germanii preleva carbune §i electricitate, minereuri §i produse industriale. Industriile de construcjii, a automobilului, varului §i cimentului lucreaza 75% pentru Germania, vopselurile §i cauciucul 60%, textilele 55%. Rezulta de aici pentm francezi o penurie de produse de prima necesitate ce va impune o stricta rajionalizare.
In Fine, Germania utilizeaza o importanta parte a forjei de munca franceze. Prizonieri de razboi, deportaji in virtutea Serviciului de munca obligatorie ince pand din 1942, lucratori voluntari, muncitori rechizijionaji chiar in Franja in servi ciul organizajiei Todt, care construie§te fortificajiile de coasta, constituie un potenjial de forja de munca in serviciul Germaniei, care va cre§te de la 1600 000 de persoane la sfar§itul lui 1941 la 2 600 000 in decursul verii lui 1944. Aceasta rechizijionare a mainii de lucru este in mod evident explicajia scaderii producjiei franceze; (producjia industrials scade de la indicele 100 in 1939 la 68 in 1941, 62 in 1942, 56 in 1943 §i 43 in 1944), producjie diminuata din care Germania ia 34%!
REPRESIUNEA POLITICA §1 RASIALA insa aspectul cel mai insuportabil al ocupajiei germane in Franja ramane represiunea exercitata impotriva tuturor acelora care sunt consideraji de nazi§ti sau de colaboratorii lor drept adversari. Evreii, comuni§tii, rezistenja, platesc acestei represiuni cel mai greu tribut. in total, intre 200 000 §i 250 000 de arestari §i deportari in Germania au fost efectuate §i mulji dintre ace§tia nu s-au mai intors. Acestor arestari, mai numeroase incepand din 1942, li se adauga, incepand din vara lui 1941, execujiile de ostatici, care vor face 30 000 victime. in fine, pe masura ce se dezvolta acjiunile Rezistenjei, germanii raspund prin represalii in masa impotriva populajiei civile, in 1943, dar mai ales incepand din primavara lui 1944, aceasta represiune capata forme tot mai salbatice: execujia de prizonieri ale§i la intamplare in inchisorile din Limoges §i Perigueux dupa atentatele din martie 1944 impotriva §efilor Gestapoului, masacrul a 86 de persoane la Ascq, in Nord, in aprilie 1944, dupa deraierea unui tren militar §i, mai ales, in iunie 1944, o mie de victime la Oradour-sur-Glane, unde toji barbajii sunt impu§caji, iar femeile §i copiii ar§i de vii in biserica, ca urmare a acjiunilor rezistenjei impotriva diviziei Das Reich... Aspect particular al acestei represiuni, represiunea rasiala love§te mai ales pe evrei. Realizata de germani in zona ocupata, cu ajutorul administrajiei de la Vichy, ea este rezultatul propriilor inijiative ale guvernului mare§alului in zona de sud. in mai 1941 are loc prima mare razie a evreilor in zona nordica. insa, o data cu aplicarea de catre germani a „solu{iei finale a problemei evreie§ti”, incepe valul de arestari §i de deportari. Pe 16 §i 17 iulie 1942 are loc „razia de la Velodromul de Iarna” (cele 13 000 de persoane arestate sunt adunate pe Velodromul de larna din Paris inainte de a fi duse in lagarul de la Drancy ?i
4 3 5 / A i d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
deportate), prima dintr-o lunga serie, care va duce la deportarea a 220 000 de „deporta|i rasiali”.
COLABORATIONISMUL: FORME §1 PROBLEME Or, daca unii francezi aleg sa lupte in Rezistenja impotriva ocupantului, guvernul de la Vichy §i o minoritate a populajiei se angajeaza pe calea colaborarii cu germanii. Colaborarea economica este mai pujin cunoscuta §i are o semnificajie ambigua. Ea consta, pentru §efii de intreprinderi, din a accepta sa lucreze pentru efortul de razboi german, acordand astfel un ajutor efortului militar al Reichului. Daca este sigur ca unii conducatori au cautat astfel de comenzi pentru a objine profituri mari (este cazul fabricantului de automobile Renault, ale carui uzine vor fi najionalizate dupa Eliberare, drept represalii), aljii au fost nevoiji sa-§i dea concursul, constran§i prin forja, ocupanjilor. Iar la Eliberare, mulji vor invoca necesitatea de a continua lucrul pentru a evita ruinarea intreprinderii, sau voinja de a oferi de lucru unui numar de muncitori pentru a le permite sa ramana in Franja §i de a evita rechizijionarea lor in Germania, in virtutea Serviciului de munca obligatorie. In aceasta situajie confuza §i dificila, este cu atat mai greu de a intocmi un tablou precis al colaborarii economice cu cat au avut loc pujine procese, iar arhivele care ar permite clarificarea problemei nu sunt disponibile. Mult mai clara este, in schimb, problema colaborarii ideologice cu Germania. Aceasta este apanajul unor mici grupari minoritare, numite „colaboraJioni§ti”. Admiratori ai fascismului §i nazismului, ei viseaza sa creeze in Franja un regim analog celor din Germania §i Italia, sprijinit pe un partid unic §i folosindu-se de practici totalitare. Ei denunja timiditatea „reacJionarilor” de la Vichy §i se aduna la Paris, sub protecjia germanilor, care le ofera ajutoare §i subsidii. Aceste grupari sunt conduse de oameni politici care viseaza fiecare sa devina Fiihrerul francez: fostul comunist Jacques Doriot, lider al partidului popular francez, ex-socialistul Marcel Deat, apostol al partidului unic §i care creeaza cu aceasta intenjie „adunarea najionala populara”, Marcel Bucard, care, cu fonduri primite de la Mussolini a creat in anii ’30 „Francismul”... In jurul lor se agita scriitori care vad in fascism un nou romantism (Brasillach) sau boteaza „fascism” propriile probleme existenjiale (Drieu La Rochelle)... In fine, o mare parte a activitajii acestor colaboraJioni§ti este gazetareasca, iar ziari§ti convin§i, ca fostul deputat de extrema dreapta Philippe Henriot, sau platiji de germani, ca Jean Luchaire joaca un rol important in randurile acestora. Trebuie, in sfar§it
adaugaji aventurierii, tinerii lipsiji adeseori de orice cuno§tinJa despre politica, traficanjii... Toji i§i supraliciteaza sentimentele antidemocratice, anticomuniste, antisemite, pentru a intra in grajiile nazi§tilor, cu ajutorul carora spera sa-§i realizeze proiectele. Foarte diferit este colaborajionaismul de stat, practical de guvernul de la Vichy. El depa§e§te simplu stadiu al raporturilor intre guvernul unei Jari ocupate §i ocupant. Colaborajionismul de stat se intemeiaza pe un postulat: victoria ger mana este inevitabila. Din aceasta perspective, este vorba de a objine din partea Germaniei un tratat de pace relativ favorabil Franjei, oferindu-i-se in schimb un ajutor in razboiul pe care-1 poarta, fara a merge, totu§i, pana la statutul de cobeligerant. Or, pentru a furniza acest ajutor, Vichy estimeaza a dispune de cateva atuuri: mai pujin porjiunea de teritoriu pe care o stapane§te, cat flota de razboi ancorata la Toulon (una dintre cele mai bune din lume) §i stapanirea unui imens imperiu colonial, de o importanja strategica covar§itoare. Insa, colaborarea se bazeaza pe o premisa falsa §i va fi de fapt o cursa in care guvernul de la Vichy intra singur. Pentru ca, daca Hitler se preface a fi favorabil propunerilor franceze, pentm a neutraliza imperiul §i flota §i pentm a evita ca acestea sa nu cada in mainile aliajilor, el nu intenjioneaza catu§i de pujin sa faca cea mai mica concesie francezilor invin§i §i trataji in consecinja.
FAZE §1 LIMITE ALE COLABORAJIONISMULUI DE STAT Pierre Laval este acela care, cu sprijinul lui Otto Abetz, ambasadorul Reichului la Paris, mijloce§te o intalnire intre Hitler §i Petain in gara Montoire, care nu va duce decat la un foarte vag acord de principiu lipsit de orice precizare concreta. Insa strangerea de mana dintre Hitler §i Petain, reprodusa din abundenja in fotografiile din presa, ca §i mesajul lui Petain: „Pa$esc astazi pe calea colabo rarii..." va aduce acestei politici caujiunea imensei popularity a mare§alului. Pierre Laval incearca sa dea acestei politici un conjinut concret, pregatind o recucerire a Africii ecuatoriale, aflata sub controlul gaulli§tilor, care nu poate decat sa-i satisfaca pe germani. insa, pe 13 decembrie 1940, este revocat de Petain, care il acuza de a duce o politica personala, §i pus sub domiciliu supravegheat. Plecarea sa pune capat primei etape a colaborajionismului. Dupa un scurt intermediu in care guvernul este condus de Pierre-Etienne Flandin, amiralul Darlan, care ii succede lui Laval, se straduie§te, din acelea$i motive care 1-au determinat pe Laval sa lanseze ideea colaborarii, sa reinnoade contactele cu germanii. Dupa diferite incercari infructuoase, el este primit de
Hitler la Berchtesgaden (aprilie 1941) §i ii face promisiuni considerabile ce vor fi incluse in Protocolul de la Paris din mai 1941 §i care plaseaza Franja alaturi de Germania in razboiul dus de aceasta impotriva Angliei pe toate caile. Germanii fiind dornici de a veni in ajutor rebelilor irakieni care s-au revoltat impotriva englezilor, Darlan le pune la dispozijie aerodromurile din Siria. Generalul german Rommel gasindu-se in dificultate in Libia in faja britanicilor lui Montgomery, Franja accepta ca Reichul sa foloseasca pentru a-i veni in ajutor aerodromurile §i caile ferate din Tunisia. In fine, Darlan accepta cererea germana de a permite submarinelor germane folosirea portului Dakar, de unde acestea vor putea ataca convoaiele §i navele britanice din Atlantic. Aceste enorme concesii, care echivaleaza cu o declarape de cobeligeranja, provoaca opozijia najionali§tilor de la Vichy, care, in frunte cu generalul Weygand, inteleg sa ramana strict in termenii armistijiului. La instigarea acestora, Vichy-ul va cere in contrapartida concesii considerabile, pe care Hitler le va considera drept exorbitante §i le va respinge: eliberarea tuturor prizonierilor, incetarea plafii cheltuielilor de ocupajie, restabilirea autoritajii de la Vichy asupra intregului teritoriu. intr-un final, cucerirea Siriei §i Libanului de catre britanici, ajutaji de gaulli§ti (mai 1941) §i redresarea situajiei lui Rommel in Libia vor face inutil ajutorul guver nului de la Vichy. in aprilie 1942, intoarcerea lui Laval la putere, ca urmare a injonc{iunilor germanilor, pare sa anunje o politica colabora{ionista de anvergura. De fapt, Pierre Laval anunja in iunie 1942 de ce parte se situeaza preferinjele sale: „Doresc victoria Germaniei, pentru ca, fa ra ea, m aine, bol$evism ul s-ar instala pretutindeni". intoarcerea sa la putere este marcata de o cre§tere a livrarilor de alimente catre Germania, prin predarea, plina de zel, catre nazi§ti a evreilor straini refugiaji in Fran{a (§i chiar §i a copiilor lor, la inijiativa personala a lui Laval, cum s-a intamplat, de exemplu, in decursul raziei din iulie 1942), prin acordul cu privire la trimneieu lie niuuutori francezi in Germania, pe care incearca sa-1 realizeze pe baza de voluntariat, lansand politica „schimbului” (pentru fiecare trei muncitori francezi ce plecau in Germania, un prizonier se putea intoarce in Fran(a). insa, iluziile sale cu privire la caracterul voluntar al acestei politici se vor curma repede. Din toamna lui 1942, Vichy nu mai define mijloacele prin care sa duca o politica de colabora(ionism. Dupa debarcarea americana in Africa de Nord in noiembrie 1942, toate coloniile africane se raliaza aliajilor. Drept represalii, ger manii invadeaza zona de sud, iar flota franceza, ancorata la Toulon, se sabordeaza pentm a evita sa cada in mainile lor. Vichy nu mai dispune de nici un atu susceptibil de a-i interesa pe germani §i nu mai define nici porjiunea de teritoriu 438
care menjinea ficjiunea suveranitajii sale. Sub supravegherea germana, Petain, care nu indrazne§te sa provoace o ruptura faji§a cu ocupantul, cedeaza din ce in ce mai mult in faja pretenjiilor acestuia. In ce-1 prive§te pe Laval, acesta se incapajaneaza, impotriva oricarei evidenje, sa menjina iluzia unei suveranitaji franceze, prefacandu-se ca acorda din proprie inijiativa germanilor ceea ce ace§tia ii impun de fapt: supravegherea lui Petain de catre un „delegat general diplomatic”, cenzurarea textelor de legi, intrarea in guvern a unor colaboraJioni§ti din Paris (Philippe Henriot §i Marcel Deat), rechizijionarea forjata de lucratori pentru Germania, insa de data aceasta nu cu titlu de „schimb”, ci in contul Serviciului de munca obligatorie, vanarea membrilor rezistenjei organizata de Milijia lui Darnand, numit secretar general cu menjinerea ordinii. Vichy nu mai este de acum decat un auxiliar al Germaniei, iar Laval §i Petain §efii unui statfantoma. Germanii ii vor constrange, de altfel, impotriva voinjei lor, sa-i urmeze in retragerea lor din august 1944. In concluzie, colaborajionsimul de stat a fost un e§ec. Oricare ar fi fost intenJiile celor de la Vichy (Petain va incerca, dupa Eliberare, sa acrediteze teza „dublului sail joe” §i a rolului de „tampon” pe care 1-ar fi jucat pentru francezi), colaborarea nu a salvat Franja nici de la exploatarea economica (este Jara care, proporjional cu resursele §i populajia sa, a furnizat Germaniei cele mai multe produse alimentare, materii prime §i mana de lucru in industrie), nici represi unea politica, nici suferinjele de orice fel. in schimb, buna-credinja faja de Germania de care au dat dovada conducatorii francezi a adus nazi§tilor un ajutor considerabil, compromijand alaturi de germani guvernul Franjei §i provocand in Jara un veritabil razboi civil care opune colaboraJioni§tilor pe membrii rezistenjei.
L upta Impotriva O cupantului NA§TEREA MI§CARII DE REZISTENJA Rezistenja ia na§tere prin regruparea francezilor care resping armistijiul, acceptarea de catre Franja a infrangerii sale. Caracterul spontan pe care il imbraca la inceput explica dezvoltarea sa dispersata, in zone diferite, §i caracterul embrionar §i pujin organizat pe care il prezinta multa vreme.
4 3 9 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
Primul act al Rezistenjei se petrece in Anglia, in jurul generalului de Gaulle, subsecretar de stat la ministerul de razboi, trimis intr-o misiune pe langa primul ministru Churchill de Paul Reynaud. Generalul de Gaulle se intoarce in Franja pe 16 iunie 1940 pentm a afla vestea demisiei guvernului din care facea parte, a instalarii la putere a mare§alului Petain §i a cererii de armistijiu. Va pleca imediat inapoi la Londra, unde, cu sprijinul lui Churchill, poate lansa, pe 18 iunie, la postul britanie de radio, un apel la rezistenja. De fapt, acest apef se adreseaza §efilor militari §i guvernatorilor coloniilor pentru a-i invita sa respinga armistijiul §i sa se alature trupelor franceze imbarcate la Dunkerque §i aflate la Londra. Insa, contrar a§teptarilor generalului de Gaulle §i ale lui Churchill, nici unui din marii §efi ai imperiului, nici un om politic de prim rang nu raspunde apelului de la 18 iunie. Astfel, Churchill accepta sa-1 recunoasca pe generalul de Gaulle drept §ef al francezilor care lupta impotriva Germaniei. Insa acesta nu are nici audienja, nici independenja. Cea mai mare parte a soldajilor francezi care se gasesc in Anglia refuza sa i se ralieze §i cer sa fie repatriaji in Franja. Pe de alta parte, nu exista decat datorita britanicilor, care il primesc pe teritoriul sau, ii faciliteaza accesul la BBC §i ii finanjeaza activitajile. Totu§i, „FranJa Libera”, nume oficial al mi§carii gaulliste, i§i va crea un Comitet najional francez, care o conduce §i care i§i infiinjeaza organe guvernamentale, §i va inregistra ralierea unor colonii din Africa ecuatoriala in frunte cu Ciadul, al carui guvernator Felix Eboue se pune in slujba lui de Gaulle. Grajie ralierii unor mici contingente ale armatei coloniale, cum ar fi unitatea colonelului Leclerc, ea va reu§i echiparea unei mici armate care preia numele de „ForJele franceze libere” in vara-toamna lui 1940. Sub comanda generalului Koenig, elemente ale acestei armate se vor distinge alaturi de britanici in Libia. Insa, Comitetul najional francez nu este recunoscut de Aliaji ca fiind un guvern in exil §i nu are multa vreme nici o relajie cu gruparile rezistenjei din interior, care au luat na§tere in mod independent de el. In interior, organizajii ale Rezistenjei s-au constituit inca din toamna lui 1940. Insa ele sunt foarte diferite in zona de sud §i in cea de nord, ocupata. In zona de sud, unde germanii nu sunt prezenji, Rezistenja imbraca cu u§urinja un caracter politic. Se creeaza trei mari organizajii „Combat”, „Liberation” §i „Franc-Tireur”. Unii dintre membrii lor au legaturi cu elemente ale armatei care a semnat armistijiul, iar Combat, in special, nu este, la inceput, net ostila guvernului de la Vichy, liderii sai incercand sa insufie guvernului spiritul de rezistenja §i sa combata colaborajionismul. Abia incepand din 1941-1942, o data cu consolidarea atitudinii progermane a guvernului de la Vichy, mi§carile de rezistenja vor ajunge sa-1 considere drept un adversar. In zona de nord, unde prezenja germa nilor face orice acjiune mult mai periculoasa, Rezistenja este indreptata faji§ 440
impotriva inamicului. Riscul face necesara o descentralizare, ceea ce explica multitudinea de organizajii: Organizajia civila §i militara, „Liberation-Nord”, „Ceux de la Resistance”, „Ceux de la Liberation”, §i mai tarziu, Frontul Najional, recrutat de partidul comunist. Pana in 1941, acjiunea esenjiala a Rezistenjei consta in a-§i afirma prezenja prin manifeste, ziare, propaganda, a colecta informajii in folosul Aliajilor, a ajuta evadajii. Insa membrii ei sunt foarte pujini, dispersaji, lipsiji de mijloace, decimaji de arestari.
ORGANIZAREA REZISTENTEI (1941-1943) Intrarea partidului comunist in Rezistenja in iunie 1941 reprezinta o cotitura de o importanja capitala. Favorabil din 1939 unei politici de neutralitate, partidul comunist se alatura Rezistenjei (in care unii din membrii sai erau deja angajaji, insa pe cont propriu) dupa atacul Germaniei impotriva URSS. El va ajunge repede sa joace un rol esenjial. Experimental in practicile clandestinitajii, dispunand de mii de militanji devotaji, abil in a canaliza politic nemuljumirile viejii cotidiene, el va imprima Rezistenjei un remarcabil dinamism. Mai mult, el ii va darui acesteia o doctrina a luptei, cea a razboiului de guerilla, marcat de atentate, sabotaje §i sprijinit de populajie, pe care represiunea germana o determina la a nu colabora catu§i de pujin cu ocupantul. Curand, dupa modelul „Franc-Tirorilor §i Partizanilor” (FTP) organizaji de comuni§ti, mi§carile de rezistenja se doteaza cu formajiuni paramilitare clandestine, care constituie o veritabila „armata din umbra”. Generalul de Gaulle se straduie§te sa intre in contact cu aceste grupari ale rezistenjei, sa le organizeze §i sa le determine sa-i accepte autoritatea. El il trimite in Franja pe fostul prefect Jean Moulin; convin§i de acesta, cajiva din §efii organizajiilor Rezistenjei, Henry Frenay (Combat), Christian Pineau (LiberationNord), Emmanuel d’Astier de la Vigerie (Liberation), se due la Londra pentru a-I intalni pe generalul de Gaulle, in care nu au incredere, vazand in el un ofijer de extrema dreapta §i indoindu-se de sentimentele sale republicane (aprilie 1942). Generalul ii asigura de concepjiile sale democrate, promijandu-le ca va „acorda cuvantul poporului” dupa Eliberare. Conducatorii organizajiilor, inclusiv comuni§tii din Frontul najional, accepta atunci principiul subordonarii faja de generalul de Gaulle. Acesta il trimite in Franja pe Jean Moulin, cu titlul de delegat general, §i il insarcineaza cu unificarea §i organizarea Rezistenjei. in zona de sud, apoi in cea de nord, acesta reune§te intr-o organizajie unica principalele grupari (mai pujin Frontul najional, care ramane autonom), in timp ce formajiunile lor
paramilitare (cu excepjia FTP) formeaza Armata secreta. Astfel unificata §i organizata, Rezisten|a, in afara acjiunii sale militare, va da na§tere unei forje politice de opozijie faja de Vichy, „FranJa combatanta”, noul nume al mi§carii gaulliste dupa ralierea rezistenjei din interiorul Jarii.
REZISTENJA, FERMENT AL UNEI NOI FRANJE Considerand ca nu a fost desemnata printr-un vot popular care i-ar fi dat o legitimitate democratica, Aliajii refuza sa vada in „FranJa combatanta” o putere politica legala. Rezulta de aici nenumarate conflicte intre generalul de Gaulle, care cere sa fie recunoscut drept singuml dejinator al reprezentarii legitime a Franjei, §i anglo-americani, in special in problema administrarii teritoriilor coloniale ocupate de englezi: Siria §i Libanul in 1941, Madagascarul in 1942... in 1942, Forjele franceze libere iau in stapanire Saint-Pierre-et-Miquelon, spre nemuljumirea americanilor, care negociasera menjinerea in funcjie a administrajiei numite de Vichy. De asemenea, dupa ce debarca in Africa de Nord, in noiembrie 1942, americanii resping pretenjiile generalului de Gaulle §i prefera sa-1 instaleze la putere pe generalul Darlan, fost §ef al guvernului de la Vichy, apoi, dupa asasinarea sa, decembrie 1942, pe generalul Giraud, care lasain vigoare legile Vichy-ului §i se inconjoara de fideli ai mare§alului Petain. Dupa ce au incercat in zadar sa-1 subordoneze pe de Gaulle lui Giraud, americanii sfar§esc prin a accepta, in mai 1943, ca cei doi generali sa constituie la Alger un Comitet francez de eliberare najionala, (CFLN) caruia ii devin copre§edinJi. insa, in cateva luni, generalul de Gaulle, mai abil, i-o ia inainte lui Giraud, care abandoneaza copre§edinJia CFLN, pentru a-§i pastra comanda armatei, §i care, mai tarziu, va fi nevoit sa se incline cand de Gaulle il va demite §i din aceasta funcjie. Aceste dificultaji in relajiile cu Aliajii il determina pe generalul de Gaulle sa-§i afirme caracteml reprezentativ creand o veritabila contrapondere statala a Vichy-ului. in mai 1943, Jean Moulin, delegat najional al generalului de Gaulle, creeaza in Franja Consiliul najional al Rezistenjei, care cuprinde conducatorii principalelor mi§cari, reprezentanji ai celor doua mari sindicate muncitore§ti, CGT §i CFTC, ca §i ai partidelor politice de dinainte de razboi, inclusiv a celor ce nu due nici o acjiune de rezistenja (ca radicalii sau partidele moderate). CNR il alege pe Jean Moulin drept pre§edintele sau, anuleaza legile guvernului de la Vichy §i il recunoa§te pe de Gaulle ca §ef politic al Rezistenjei. La pujin timp, Jean Moulin este arestat de Gestapo §i moare ca urmare a torturilor suferite. CNR il inlocuie§te printr-un membru al rezistenjei din interior, democrat-cre§tinul Georges Bidault.
442
La Alger este formate o Adunare consultative, cuprinzand, alaturi de membri ai rezistenjei din interior, fo§ti parlamentari §i reprezentanji ai partidului comunist. Cat despre CLFN, este largit de o maniera in care sa primeasca reprezentanji ai acestor diverse grupari. Din primavara lui 1944, aceasta noua putere a Rezistenjei este gata sa o inlocuiasca pe aceea de la Vichy. Ea §i-a desemnat un guvern, CFLN, care in iunie 1944 ia numele de Guvernul provizoriu al Republicii Franceze (GPRF), dispunand de delegaji civili §i militari in metropola §i sprijinit pe doua organe reprezentative, CNR in Franja §i Adunarea consultative la Alger. Sunt instituite administrajii locale pentm a inlocui oamenii Vichy-ului, comisari ai Republicii §i prefecji, numiji de GPRF, Comitete departamentale §i locale ale eliberarii (CDL §i CLL) desemnate de Rezistenja pentru a inlocui autoritajile departamentale §i municipale instaurate de Vichy. Rezistenja dispune de forje armate, Forjele franceze libere, care lupta alaturi de Aliaji, iar in metropola, Forjele franceze din interior (FFI) care cuprind Armata secreta §i formajiunile FTP, in timp ce partidul comunist a recrutat in intreprinderi, cartiere, sate, Milijii patriotice, al caror scop teoretic este de a menjine ordinea. Organizarea acestei alternative a puterii ridica problema manierei in care se va efectua eventuala succesiune a Vichy-ului dupa Eliberare. Vor accepta Aliajii ca Rezistenja, in care sunt neincrezatori, considerand-o infiltrata de comuni§ti, se devine puterea legitime a Franjei? Rezistenja din inte rior, care considera ca ea a jucat rolul principal in lupta impotriva ocupantului §i il considera pe de Gaulle ca fiind un fel de reprezentat al exteriorului, este cu adeverat dispuse se recunoasce autoritatea GPRF? in sfar§it, comuni§tii, a ceror putere politice §i militare este considerabila, nu vor incerca se o foloseasca pentm a declan§a in Franja o mi§care revolujionara?
E liberarea F rantei (6
iu n ie -26 august
1944)
d eba rc a rea a lia t A
§1INSURECJIA NAJIONALA Din punct de vedere militar, eliberarea Franjei este opera trupelor anglo-americane, care au jucat rolul esenjial. Sub comanda generalului american Eisenhower,
443/
A l d o ile a r a z b o i m o n d ia l (
19391945)
ele au debarcat pe 6 iunie 1944 in Normandia, apoi pe 15 august pe coasta Provenjei, insojite de Armata I franceza a generalului de Lattre de Tassigny. Ele au invins trupele germane §i le-au silit sa bata in retragere. Acestea, de teama de a nu fi prinse in cle§te intre coloanele venite din Normandia §i cele care, venind din Provenja, urea pe valea Rhone-ului, au evacuat precipitat centrul §i sud-estul Franjei. Pe 12 septembrie, cele doua braje ale cle§telui fac joncjiunea langa Dijon. Englezii, americanii §i francezii ii imping pe germani spre est §i spre nord. In noiembrie 1944, germanii nu mai dejin controlul in Franja decat asupra catorva enclave pe coastele Atlanticului la Dunkerque §i la Colmar. insa, rapiditatea acestei victorii a Aliajilor se explica in parte §i prin ajutorul adus de Rezistenja din interior. 0 data cu anunjarea debarcarii, membrii rezis tenjei declan§eaza sabotaje ale cailor de comunicajii §i acjiuni de harjuire care vor atrage sangeroase represalii, ca acelea de la Oradur. Tentativele de concentrare a micilor grupuri „maquis” in mari unitaji vor e§ua, cel mai sangeros exemplu fund cel de la Vercors din iulie 1944, curajul celor din rezistenja dovedindu-se a fi insuficient in faja unei armate ce dispunea de artilerie grea, de blindate, de avioane. insa acolo unde Rezistenja joaca rolul de auxiliar al Aliajilor, eficienja sa este remarcabila: astfel in Bretagne, la sfar§itul lui iulie -inceputul lui august 1944, membrii rezistenjei elibereaza cea mai mare parte a ora§elor inaintea sosirii Aliajilor, permijandu-le acestora sa inainteze fara lupta, apoi lichideaza enclavele de rezistenja germana depa§ite de rapida avansare a blindatelor americane. Episodul cel mai marcant al insurecjiei najionale este insurecjia din Paris din saptamana 19-25 august 1944. intr-un ora§ impanzit de baricade §i stapanit de insurgenji, garnizoana germana, inchisa in cazarmile sale, renunja practic la lupta. Temandu-se de o posibila reacjiune germana care ar fi putut da na§tere unui masacru, generalul de Gaulle objine - cu dificultate - aprobarea americanilor ca divizia a Il-a de blindate a generalului Leclerc sa fie trimisa in capitala, aceasta intrand in ora§ pe 25 august, in aceea§i seara, generalul german Von Choltitz semneaza la gara Montparnasse capitularea trupelor sale in faja generalului Leclerc §i a colonelului Rol-Tanguy, §eful formapunilor FFI pariziene. Pe 26 august, generalul de Gaulle i§i face intrarea triumfala pe Champ-Elysees in mijlocul unei muljimi in delir. Acest eveniment va rezolva virtual problema puterii, latenta de la inceputul lui iunie.
PROBLEMA PUTERII LA ELIBERARE Primul obstacol care apare in calea generalului de Gaulle este cel al intenJiilor americane. Pre§edintele Roosevelt se arata neincrezator in el §i nu este de 444
acord cu pretenjiile acestuia de a voi sa guverneze Franja fara a fi fost desemnat prin alegeri democratice. II banuie§te de intenjii dictatoriale. Pentru ei, nu exista decat un guvern legal in Franja, cel de la Vichy, iar acesta s-a aratat a fi fost solidar cu germanii prin politica sa colaborajionista. Astfel, el vizeaza a pune Franja sub autoritatea unei AMGOT (Administrajie militara de guvemamant pentm teritoriile ocupate), condusa de un general american care ar lasa neschimbaji pe funcjionarii numiji de Vichy, dar le-ar supraveghea acjiunile. Generalul de Gaulle dejoaca acest proces: cateva zile dupa debarcare, el se va deplasa in primul ora§ francez eliberat, Bayeux, va revoca subprefectul numit de Vichy §i va numi in locul acestuia un funcjionar desemnat de el. Acela§i procedeu se va repeta in toate ora§ele eliberate. Constatand ca populajia se raliaza noilor reprezentanji ai puterii ie§iji din randurile Rezistenjei, americanii vor sfar§it prin a se inclina. in septembrie 1944, ei recunosc GPRF. Alta dificultate pentm generalul de Gaulle: GPRF nu risca oare sa intre in conflict asupra intaietajii cu CNR, caruia ii aparjin liderii Rezistenjei din interior? inca de la sosirea sa la Paris, generalul de Gaulle va afirma primatul Statului in faja gruparilor Rezistenjei printr-o serie de gesturi simbolice nu lipsite de asprime, dintre care unele vor ofensa pe membrii rezistenjei. Astfel, in timp ce §efii Rezistenjei din interior'll a§teptau la Hotel de Ville, un loc sacru al revolujiilor pariziene, el se duce mai intai la ministerul de razboi (de unde plecase in iunie 1940): „Statul se intorcea acasa”, va scrie el in M em orii; de asemenea va refuza, in ciuda cererii lui Georges Bidault, pre§edintele CNR, sa proclame Republica de la inaljimea balconului de la Hotel de Ville, considerand ca, reprezentata de „FranJa libera”, apoi de „FranJa combatanta”, ea nu incetase niciodata sa existe. Este deci continuitatea de Stat pe care generalul de Gaulle afirma ca o reprezinta in virtutea unei legitimitaji istorice ce-§i gase§te radacinile in apelul de la 18 iunie. La urma urmelor, aclamajiile celor doua milioane de parizieni, care pe 26 august, se inghesuie pe Champ-Elysees aparin ochii tuturor drept consacrarea democratica a acestei legitimitaji. Autoritatea de Stat fiind astfel afirmata, ramane ca ea sa fie pusa in aplicare pe teren. insa, din acest punct de vedere, lucrurile sunt departe de a fi clare. Rasturnand pretutindeni autoritajile Vichy-ului, Eliberarea a dat na§tere unei muljimi de puteri de drept. in numeroase regiuni, in special in centru §i in sud est, unde Aliajii nu au patruns, §efii Rezistenjei sunt aceia care guverneaza in mod suveran, iar prefecjii §i comisarii Republicii intampina greutaji in a-$i impune autoritatea. Aproape pretutindeni in Jara fac ravagii „epurarile”, pe care noii guvernanji nu le pot controla deloc §i care-i lovesc pe cei care an avul relajii cu ocupanjii sau care s-au aratat colaboratori prea zelo§i ai Vichy-ului:
femei tunse §i plimbate pe strazi, barbaji inchi§i §i uneori chiar judecaji §i executaji in pripa. Folosindu-se de aceasta situajie, apare intrebarea daca nu cumva partidul comunist, care dispune de puternice pozijii in CDL §i CLL, care poate conta pe forja militara a FTP §i pe Milijiile patriotice, nu va incerca sa provoace o insurecjie. Generalul de Gaulle trece la sfar§itul anului 1944 la restabilirea autoritajii de Stat, in acela§i timp cu luarea masurilor de urgenja cerute de situajia economica §i financiara (cre§terea salariilor, impmmuturi...). Printr-o serie de calatorii in provinciein toamna lui 1944 (Lyon, Marseille, Toulouse, Orleans, Bordeaux, apoi Nordul §i Normandia), el i§i impune autoritatea in faja §efilor Rezistenjei §i ii subordoneaza autoritajilor numiie de el. In cadrul acestei restaurari a puterilor Statului, el decide integrarea FFI §i FTP in armata regulata. In fine, in octombrie 1944, el decreteaza dizolvarea Milijiilor patriotice. Partidul comunist protesteaza inijial violent impotriva acestei masuri. insa el va sfar§i prin a se inclina in faja ordinelor lui Maurice Thorez, secretarul sau general, intors din Rusia in noiembrie 1944, dupa ce a fost amnistiat de acuzajia de dezertare. Mulji istorici considera astazi ca a existat intr-adevar un plan insurecjional, pregatit de conducatorii Rezistenjei din interior comuni§ti, insa ca acestui proiect i s-a opus Stalin, mai interesat de acapararea Europei rasaritene in blocul comunist decat de o aventura condamnata e§ecului in Franja, unde prezenta trupelor aliate nu lasa nici o speranja de succes. in fine, sprijinul dat de Maurice Thorez dizolvarii Milijiilor patriotice a fost fara indoiala moneda de schimb a amnistiei de care a beneficial. in fine, pentru a pune capat „epurarilor” spontane §i periculoase care faceau ravagii, guvernul decide sa preia el aceasta problema, din septembrie 1944. Curji speciale de justice analizeaza cazurile de colaborare cu inamicul, in timp ce o inalta Curte de Justice este insarcinata cu judecarea principalilor factori responsabili ai guvernului de la Vichy §i a colaboratorilor proeminenji. Mare§alul Petain, judecat in iulie-august 1945, este condamnat la moarte, insa in virtutea varstei sale inaintate, pedeapsa sa va fi comutata in inchisoare pe viaja. Dimpotriva, Pierre Laval va fi executat in condijii penibile -este reanimat dupa o tentativa de sinucidere prin otravire pentru a putea fi impu§cat. Vor fi de asemenea executate personality de prim rang, Damand, §eful Milijiei, scriitoml colaborajionist Brasillach, numero§i ziari§ti, militari, poliJi§ti, malji funcjionari, torjionari ai Milijiei (in total cateva mii de persoane). in sfar§it, Camerele civice vor condamna la „degradare civica najionala” pe francezii care au acordat ajutor Germaniei cu buna §tiinja, chiar fara sa fi jucat un rol de prim plan: circa 40 000 de persoane sunt astfel private de drepturile lor civile §i politice, excluse de la funcjiile publice sau slujbele cat de cat publice. 446
C a tre un nou E ch ilib ru In te rn a tio n a l
(1940-1945) Capitolul 36 Charta Atlanticului din august 1941, sem nata de natiunile aliate, stabile§te regulile reconstructiei pa§nice a lumii §i cele ale luptei im potriva „A xei”. Apropierea anglo-saxonilor cu sovieticii va culmina cu form area Marii aliante in 1942. In ciuda diferendelor §i tensiunilor dintre ele, cele trei Mari puteri i§i intensified intalnirile in care dezbat problemele postbelice §i, in special, interesele respective ale fiecareia. Incercarea de reglementare a problem elor contencioase mondiale sub egida „celor Trei M ari” culm ineaza cu conferinta de la Yalta in februarie 1945, in contextul eliberarii Europei. Cadrele viitoarei h§rti a Europei §i ale ONU sunt stabilite aici.
4 4 7 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
R ealizarea „M arii A liante ” APROPIEREA LONDRA-WASHINGTON (1940-1941) Desfa§urarea razboiului a condus Anglia, ramasa singura In arena dupa iunie 1940, la a innoda legaturi politice §i militare cu Statele Unite. Aceasta apropiere prive§te in primul rand situajia din Europa,unde ea nu se poate lipsi de sprijinul material §i logistic al americanilor. La randul sau, pre§edintele Roosevelt se straduie§te sa pregateasca opinia publica §i Congresul, reticente faja de eventualitatea intrarii in razboi a Statelor Unite. El insista pe raul fundamental incamat de nazism, fara a uita pericolul ce planeaza asupra intereselor americane. Iar Churchill va profita de bunavoinja acestuia, cu care de altfel poarta o corespondenja amicala. In septembrie 1940, este semnat un acord intre cele doua Jari in termenii caruia Anglia cedeaza prin contract de inchiriere Statelor Unite baze in Terra Nova si in Marea Antilelor. Ea prime§te in schimb 50 de distrugatoare vechi amerTcane. Ajutorul catre Marea Britanie este astfel deghizat sub pretextul unei imbunatajiri a sistemului defensiv american. Un pas in plus este facut in martie 1941, o data cu adoptarea legii contractului de imprumut, care permite ca americanii sa „imprumute” material de razboi Marii Britanii sub angajamentul restituirii la sfar§itul razboiului. Britanicii objin astfel un credit nelimitat, in timp ce pre§edintele american, susjinut de Congres, de{ine de acum controlul producjiei de armament. De o importanja majora in cursul conflictului, furnizarile cu titlu de imprumut se vor ridica la 36 miliarde de dolari in decembrie 1944. !n cursul anului 1941, „Axa” Londra-Washington, din ce in ce mai sudata, are primele contacte cu URSS. In primavara lui 1941, Roosevelt decide sa extinda asupra jumatajii de vest a Atlanticului „zona de securitate americana”, iar ameri canii vor asigura protecjia convoaielor lor pana in Marea Britanie. Se va proceda asemanator in Pacific, unde intalnirile statelor-majore vor duce la o partajare a spajiului naval aliat: englezii in Extremul Orient, americanii in Atlantic §i Mediterana. Insa atacul german impotriva URSS va determina curand intenjia extinderii acestei colaborari. Inca din 23 iunie 1941, Churchill a confirmat sprijinul total al Jarii sale faja de URSS. La randul sau, Roosevelt il trimite pe Hopkins la Moscova. Acesta ii intalne§te pe Molotov §i Stalin, care ii aduc la cuno§tin{a nevoile lor in materiale. In august, Marea Britanie §i Statele Unite i§i ofera in mod oficial ajutorul Uniunii Sovietice. 448
CHARTA ATLANTICULUI (AUGUST 1941) De pe 9 pe 12 august 1941 are loc in largul Terra Novei intalnirea din Atlantic dintre Churchill §i Roosevelt. Pentru a „orienta politicile pe aceea§i cale”, sunt proclamate principii democratice in materie de relatii internajionale. Astfel, „Charta Atlanticului” stipuleaza ca nici un semnatar nu va cauta sa !§i exlinda teritoriul §i ca nici o modificare de frontiera nu va fi facuta fara acordul celor interesaji. Fiecare popor i§i va alege liber forma de guvernamant, va avea acces la materiile prime §i va trebui sa colaboreze la progresul economic §i social reciproc. Libertatea marilor va fi garantata, in timp ce se va proceda la o reducere generala a armamentului. Mai concret, se decide ca, in cazul intrarii Statelor Unite in razboi, acestea vor da prioritate luptei impotriva Germaniei. Semnata de toate najiunile aliate -cu unele rezerve de URSS -charta se dorea un program de reconstruct pa§nica a lumii. Aceasta afirmare a unei solidarity de nezdruncinat nu este scutita de neincredere: charta Atlanticului se explica §i prin teama pe care o nutrea Roosevelt de a nu vedea Marea Britanie angajandu-se, ca §i in timpul Primului Razboi mondial, intr-o politica de acorduri secrete prevazand imparjiri de teritorii. Conferinja „Arcadia”, Jinuta la Washington de pe 22 decembrie 1941 pe 14 ianuarie 1942 reflecta totu§i contopirea intereselor anglo-saxone. intr-o „Declarable a Najiunilor unite”, cele doua Jari se angajeaza sa mobilizeze toate resursele lor impotriva Axei §i sa nu semneze pad separate. Ideea unei debarcari in Africa de Nord in 1942 este adoptata aici.
MAREA ALIANJA (1942) In cursul anului 1942, anglo-saxonii se apropie de URSS pentru a ajunge la o „Mare alianja” impotriva Axei. Sarcina cu atat mai dificila, cu cat Stalin pare a considera refuzul lui Churchill de a deschide un al doilea front drept semnul unei rele voirije a occidentalilor la adresa Rusiei. Este adevarat ca el revendica restaurarea „influenjei ruse” asupra Statelor baltice §i Basarabiei, fixarea frontierei poloneze pe linia Curzon, toate acestea fund prea pujin compatibile cu principiile chartei Atlanticului. Astfel, temandu-se de o pace separata germano-sovietica, Churchill semneaza cu Stalin, pe 26 mai 1942, un pact ce promite Uninnii Sovietice o colaborare completa timp de douazeci de ani, in timp ce Statele Unite o includ printre beneficiarii „contractelor de imprumut”. in acela§i timp, rapor turile anglo-ruse se stabilizeaza in Iran, unde trupele celor doua Jari au debareat in august 1941. 4 4 9 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
De atunci §i pana la sfar§itul lui 1942, englezii §i americanii se straduiesc sa-i dea asigurari lui Stalin. Debarcarea americana in Africa de Nord pune capat unei lungi perioade de neincredere.
UN DIRECTORAT AL „CELORTREI MARI” (1943-1945) La conferinja de la Casablanca, Jinuta in ianuarie 1943, Roosevelt lanseaza ideea capitularii necondijionate a puterilor Axei, singura §ansa de „a vedea domnind pacea in lume pentru generajii”. Este vorba, mai ales, de a-i oferi lui Stalin o compensajie, acesta nefiind prezent la conferinja datorita importanjei operajiunilor militare din URSS. intalnirile anglo-americane, din ce in ce mai frecvente, reu§esc cu greu sa faca sa dispara diferendele dintre Aliaji. Anglo-saxonii vor accepta, daca nu se poate altfel, incorporarea Jarilor baltice §i a Basarabiei de catre URSS. insa ei nu par sa aprecieze la justa lor valoare revendicarile viitoare ale sovieticilor. In plus, englezii §i americanii nu reu§esc sa cada de acord in privinja Franjei. §eful Foreign Office-ului, Anthony Eden, dore§te unificarea „Francezilor liberi” din Londra ai generalului de Gaulle §i a francezilor din Algeria, in timp ce Roosevelt, ostil generalului de Gaulle, prefera sa negocieze cu amiralul Darlan, apoi cu generalul Giraud. Dupa dizolvarea Komintemului de catre Stalin in iunie 1943 in scopul de a da Aliajilor un semn de bunavoinja, anglo-saxonii §i ru§ii i§i inmuljesc intalnirile, in cursul carora sunt dezbatute problemele postbelice. In Quebec, in august, este redactat un proiect de declarajie a celor patru mari puteri: Marea Britanie, Statele Unite, URSS §i China. Din luna octombrie, mini§trii de externe ai „celor trei Mari” (Anthony Eden, Cordell Hull §i V. M. Molotov) se intalnesc la Moscova §i decid aici crearea unei „Comisii consultative europene” destinata a se reuni la Londra dupa caderea regimului hitlerist. Prima mare intalnire la varf intre anglo-saxoni §i sovietici are loc la Teheran de pe 28 noiembrie pe 1 decembrie 1943. Ambianja este amicala intre cei trei oameni de stat Roosevelt, Churchill, Stalin, care, conform spuselor premierului britanie, formeaza „cea mai mare concentrare de putere pe care lumea a vazut-o vreodata". In afara confirmarii debarcarii in Normandia §i Provenja, intalnirea va duce la importante schimburi de vederi privind situajia postbelica. Stalin nu i§i ascunde intenjiile privitoare la Europa balcanica §i dorinja m§ilor de a accede la marile calde in Asia. Cat despre Polonia, el dore§te sa-i deplaseze frontierele spre Vest in detrimentul unei Germanii dezmembrate in cinci State autonome; 450
Churchill preconizeaza trei. In sfar§it, se ajunge la un acord asupra organizarn viitoare a Najiunilor unite, dotate cu o Adunare §i un Comitet executiv, sub supra vegherea a „patru agenji de polijie” (Roosevelt): URSS, Statele Unite, Marea Britanie §i China.
Y alta : R ea lita te §i M it CONTEXT §1TARGUIEU Incercarea de reglementare a problemelor contencioase pe plan mondial sub egida celor trei Mari culmineaza la Yalta in februarie 1945. Anul 1944, decisiv pe plan militar, nu este mai pujin bogat in tensiuni politice. Fiecare dintre parteneri este de acum prezent in Europa: ru§ii in partea sa rasariteana, englezii §i ameri canii in Franja, Italia, Grecia. Apar banuielile reciproce de a nu intenjiona cumva a utiliza ocuparea militara in scopuri politice. Chiar §i tabara anglo-saxona e divizata in ce prive§te viitorul Jarilor ocupate. Noul secretar de stat american, Stettinius, susjine mai ales partidele democratice, in timp ce Churchill i§i indreapta preferinjele spre formajiunile conservatoare. Tot atatea elemente ce fac necesara o noua intalnire la varf a celor trei Mari. Ea se Jine la Yalta, in Crimeea, de pe 4 pe 11 februarie 1945. „Deciziile” luate aici intrejin de atunci un adevarat mit. Reunindu-i pe Churchill, Roosevelt §i Stalin, intalnirea din Crimeea trebuie sa ofere cadrul unor noi schimburi de vederi asupra viitorului lumii de dupa razboi. Problemele cele mai spinoase privesc evident viitorul Europei, intr-un context militar delicat: franaji de ofensjva germana din Ardeni, anglo-saxonii nu au trecut inca Rinul, in timp ce ru§ii sunt doar la 70 de kilometri de Berlin. Pe de alta parte, britanicii intervin, din decembrie 1944, in razboiul civil din Grecia. Aliajii trebuie deci sa cada de acord asupra modalitajii de „recucerire” a Europei. Pe de alia parte, Roosevelt vrea sa objina ajutorul sovietic impotriva Japoniei. De fapt, cum reiese din protocolul final, majoritatea discujiilor s-au purtal asupra soartei Europei §i viitorului Najiunilor unite. Aceasta ultima tema a permis lui Roosevelt sa manifeste un mesianism care aminte§te de cel al lui Wilson: dorinja de a construi o ordine mondiala inspirandu-se din legile pacii, temele libertajii §i „bunastarii generate a umanitajii”, etc. Pre§edintele american s a
straduit sa se puna de acord cu Stalin. S-au luat de asemenea decizii privind organizarea viitoare a Najiunilor unite: URSS va primi trei mandate (URSS, Ucraina §i Bielomsia). Dreptul de veto al membrilor permanenji ai consiliului de securitate va funcjiona in orice problema, mai pujin in chestiunile de procedure. In fine, Najiunile unite vor avea posibilitatea de a-§i spune cuvantul asupra organizarii viitoare a Europei. Avand in vedere evenimentele, aceasta a doua tema pare sa mobilizeze energiile. in spiritul trasat de charta Atlanticului, este reamintit „dreptul tu tu ro r popoarelor de a-§i alege fo rm a de guve m am ant sub care vo r sa traiasca". Reconstrucjia Europei, atat pe plan politic, cat §i economic, trebuie sa se faca sub egida celor trei Mari. 0 asemenea sarcina nu poate fi dusa la indeplinire fare reglementarea prealabila a chestiunilor germana §i poloneza. in ceea ce prive§te Germania, se §tie ca Churchill dorea sa implice §i Franja in reglementarea finala, pentru a limita influenja sovietica in Europa. De fapt, Franja va objine o zona de ocupajie §i un loc in Consiliul de control interaliat. Cadrele in care se va face dezmembrarea sunt lasate pentru mai tarziu, in ciuda presiunilor lui Stalin, care va objine totu§i ca§tig de cauza in materie de reparajii: Germania ii va varsa 20 de miliarde de dolari. Cat despre viitorul Poloniei, Stalin pare sa vada in acesta o miza importanta pentm securitatea URSS. Desigur, conducatorul sovietic s-a angajat sa organizeze alegeri libere in Jarile eliberate. insa, in Polonia, URSS susjine Comitetul de la Lublin, de obedienja comunista. Iar daca Roosevelt va objine o largire a acestuia, Stalin va objine ca frontiera ruso-poloneza sa fie deplasata pe linia Curzon.
tMPARTIREA LUMII? Aceste pertractari, aceste targuieli, au dat na§tere „mitului” Yalta. Doua teze se opun in istoriografia actuala. Periiui-prima, Yalta este o imparjire implicita a lumii, Roosevelt §i Churchill lasandu-se in§elaji de Stalin. Susjinatorii acestei teze a „imparjirii" subliniaza, de altfel „targuielile” asiatice ale URSS, care accepta sa atace Japonia contra restituirii drepturilor pierdute in 1905 (calea ferata din Manciuria, Port-Arthur, sudul insulei Sahalin) §i cedarii unei parji a insulelor Kurile. insa aceasta teza confunda adeseori starea de fapt Constituita prin ocupajiile militare in Europa in 1945 §i premisele razboiului rece. 0 a doua teza arata Yalta drept o tentativa de a pune ordine in starea de fapt militara §i de a se ajunge la un modus vivendi. Se insista mai ales pe aspectul temporar al deciziilor luate in Crimeea. In fine, susjinatorii acestei teze mai
452
„blande” insista auspra faptului ca punerea in discujie a deciziilor luate la Yalta nu trebuie confundata cu protocolul asupra caruia participanjii au cazut de acord in momentul conferinjei.
DUPA YALTA Relajiile intre aliaji se deterioreaza imediat dupa Yalta. Aceste noi tensiuni sunt totu§i anterioare morjii lui Roosevelt, chiar daca este adevarat ca succesorul sau, Truman, se arata a fi mai exigent la adresa URSS. Din 1944 anglo-ameri canii §i ru§ii rivalizeaza in Iran pentru cucerirea concesiunilor petroliere. In Europa, la inceputul lui 1945, URSS i§i impune legea sa Romaniei §i refuza, in ciuda angajamentelor, sa largeasca guvernul polonez de la Lublin (procomunist) prin participarea altor formajiuni politice. Influenta sovietica se face simjita in Cehoslovacia §i in Austria. Churchill declara pe 5 martie 1946: „0 c ortina de fie r s-a a b a tu t peste E uropa” . Ramane ca §i premierul britanie sa se straduiasca, la randul sau, sa largeasca zona sa de protecjie occidental^: „Va trebui sa ne m e ntin e m fe rm i pe p o z i[iile deja ocupate sau in curs de a f i ocupate de arm atele noastre (...).” Ultima mare intalnire intre Marile puteri, conferinja de la Potsdam din 17 iulie-2 august 1945, menjine aparenjele unui consens. Ea reune§te pe Stalin, Churchill (apoi pe succesorul sau Attlee) §i pe noul pre§edinte american Truman. Delega{ia americana sugereaza aici crearea unui „Consiliu al mini§trilor de externe”, insarcinat sa elaboreze tratatele de pace cu satelijii Germaniei (Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria §i Finlanda). Se hotara§te dezarmarea completa §i denazificarea Germaniei, care va fi descentralizata §i democratizata. Fiecare putere ocupanta va preleva despagubiri din zona sa de ocupajie. Insa nici un acord nu se poate realiza cu privire la situajia teritoriilor controlate de URSS, in special cu privire la organizarea de alegeri libere. Totu§i, negociatorii se despart satisfacu(i. Insa alianja, nascuta din constrangerile razboiului, va disparea repede, o data victoria asigurata. Eforturile de instaurare a pacii vor face pe anglo-saxoni §i pe ru§i sa masoare pujin cate pujin prapastia politica ce ii separa.
1C 4 5 3 / A l doi lea razboi mo n d i al ( 1 9 3 9 1 945)
Lumeain 1945 NOUAHARTA A EUROPEI Europa centrala §i rasariteana iese profund rava§ita din conflict. Una din consecinjele majore ale razboiului, in aceasta zona, este influenja crescuta a URSS: Cehoslovacia, Polonia, Romania, Bulgaria, Albania §i Iugoslavia, in total 900 000 km2 cu 70 milioane de locuitori intra in orbita economica §i politica a marelui vecin. Este adevarat ca, victorioasa, Armata ro§ie a putut anexa, in afara tuturor teritoriilor pe care le ocupase in 1939-1941 (Carelia finlandeza, {arile baltice, Bielorusia poloneza, Basarabia §i Bucovina romanegti), Nordul Prusiei Orientale cu Koenigsberg (care devine Kaliningrad) §i Rutenia subcarpatica cehoslovaca. In compensajia anexiunilor operate in detrimentul sau, Polonia prime§te restul Prusiei Orientale, Prusia Occidentala, Silezia Superioara, teritorii luate Germaniei. Polonia sufera astfel o „translatare” de 200 de kilometri spre Vest; frontiera sa cu Germania, nerecunoscuta de occidentali; se gase§te fixata de-a lungul fluviilor Oder §i Neisse. Celelalte Jari ocupate de Armata ro§ie nu cunosc decat cateva modificari secundare de frontiera. Slabita §i zguduita, Europa occidentala nu inregistreaza decat modificari minore de frontiere. Acestea nu afecteaza decat pe invin§i. Italia a pierdut toate teritoriile cucerite de la inceputul secolului XX, mai ales posesiunile sale de pe (annul de est al Adriaticii. De asemenea, Germania a fost nevoita sa renunje la toate anexiunile sale din epoca hitlerista, insa, daca teritoriul sau a fost puternic amputat la Est, la Vest 5§i conserva integritatea. Pentm Germania, marea problema ce se pune este, in afara minei materiale §i morale, soarta sa viitoare: ocupata, fara guvern, fara autoritaji legale, ameninjata cu dezmembrarea, cu demontarea obiectivelor industriale, ea cunoa§te, in 1945, un „an zero” §i i§i pune inclusiv problema supraviejuirii sale. Ea nu poate spera nimic de la vecinii sai: Franja, ea insa§i secatuita §i epuizata, inhamata la propia sa reconstrucjie, nu se gande§te decat cum sa o slabeasca §i sa o submineze. In Italia, trecerea la democrajie este ingreunata de rivalitatea persistenta intre fasci§ti §i antifasci§ti §i de arhaismul structurilor economice §i sociale. Cat despre Marea Britanie, chiar daca ea iese invingatoare din razboi, se afla intr-o stare de epuizare care o sile§te sa aleaga intre a se restabili economic §i social cu prejul repunerii in cauza a bazelor tradijionale ale liberalismului §i un rol mondial pe care este gata sa-1 abandoneze. Miza luptei celor doua Mari puteri pentm dominajia mondiala, Europa a 454
incetat sa mai conteze in 1945. Soarta sa este in mainile armatelor marilor puteri care-i ocupa teritoriul.
ASIA DUPA INFRANGEREA JAPONIEI La randul sau, retragerea japoneza lasa in urma ei un continent asiatic totalmente rava§it in care instabilitatea situajiei lasa loc unor multiple solujii. Japonia, care §i-a pierdut toate cuceririle, este intr-o situatie comparabila cu aceea a Germaniei. Este o Jara in ruine, care cunoa§te o mizerie profunda, ale carei credinje §i certitudini s-au prabu§it, care pierde in favoarea sovieticilor Kurilele, sudul Sahalinului, Dairen §i Port-Arthur. Imparatul sau, cheia de bolta §i simbolul organizarii sale politice, a trebuit sa renunje la pretenjiile sale divine §i nu mai este decat purtatorul de cuvant al ordinelor americane transmise de generalul MacArthur, veritabil proconsul care exercita controlul asupra institujiilor §i viejii politice. Dezastml nu este mai mic pe plan economic: industria economica trece de la indicele 110 la 38 intre 1943 §i 1945. China, care face parte din tabara invingatorilor, nu este deloc mai bine situata. Daca a avut satisfacjia de a primi capitularea Japoniei la Nankin, de a-§i recupera teritoriile anexate, Formosa §i Manciuria, economia sa este distmsa §i administrajia sa a disparut. Pe de alta parte, m§ii au patruns in Tibet, in Sin-Kiang §i ocupa o parte a Manciuriei. Mai grava este intoarcerea la conservatorismul social §i descompunerea partidului unic, Guomindang-ul. §eful sau, Tchang Kai-chek, refuza sa colaboreze cu comuni§tii regrupaji in juml lui Mao Zedong §i Zhou En-lai. In coloniile din Asia de Sud-Est, unde japonezii au incurajat najionalismul, retragerea lor este insojita de un avant anticolonialist ce ameninja autoritajile metropolelor. Astfel, {arile interesate vor fi nevoite, pe un termen mai lung sau mai scurt, sa-§i revada statutele coloniilor. Cu atat mai mult cu cat intelectualii autohtoni se bucura de noi atuuri: comunismul, care in 1945 poate juca rolul de model, dar §i 'un anticolonialism american, reflectat in ideea mandatelor, chiar daca ascunde o dorinja de implantare in zone supuse influenjei europene, mai ales in Asia occidentala §i Orientul Apropiat. Americanii intenjioneaza sa objina unele avantaje de pe urma rolului lor de arbitru intre naJionali§tii §i comunijjtii chinezi. La randul lor, sovieticii vad in lupta popoarelor coloniale pentru independenja primul pas al unei lupte revolujionare impotriva imperialismului.
4 5 5 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
456
EUROPA IN 1 94 5 -------Frontierele din 1937 -------
Frontierele din 1945
Dezm em brarea Germ aniei §i Austriei .............
Limita zonelor aliajilor zona britanica zona franceza zona americana zona sovietica
'x j
Teritoriul Ruhr sub control international
□
Ora§e ocupate de Aliaji
Anexiuni
'B U C O V IN A i
poloneze
BASARABIA bulgare /R U TH EN IA)
> ROMANIA '
//
Coferinta de la Yalta -
_(1945) _ -Marea Neagra-
sovietice
State satelite ale U R S S (viitoare democrajii populare)
BULGARIA Ora§ liber (1945-1954) 'G R E C IA -
TURCIA
1000 km
—I
4 5 7 / A l D O ILEA RAZBOI M O N D IAL ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
SPRE 0 REPUNERE IN CAUZA A MARIIALIANTE De fapt, din 1944-1945, o serie de diferende schijeaza primele infruntari dintre cei doi Mari. Trei domenii sunt teatrul acestor noi tensiuni. in Europa centrala §i rasariteana, mai intai, unde URSS rezolva dupa bunul sau plac §i fara nici un res pect al angajamentelor din timpul razboiului problemele teritoriale, ale populajiei §i intreprinde transformarea regimurilor politice in sensul instaurarii regimurilor autoritare dominate de partidele comuniste, care dejin posturile de comanda in guvernele de coalijie formate imediat dupa razboi. in fine, aceste Jari, ruinate de razboi, accepta cu atat mai mult ajutorul economic al URSS. Al doilea spajiu de tensiuni: Europa mediteraneeana. in Turcia, in faja exigenjelor sovietice asupra unor teritorii in Armenia, (o cesiune de baze), Statele Unite acorda un impmmut de 500 milioane de dolari guvernului de la Ankara, care-§i mobilizeaza armata. in Grecia, Statele Unite susjin deschis regimul, care se lupta cu partizanii comuni§ti sprijiniji de Iugoslavia §i Bulgaria, in septembrie 1946, se organizeaza un plebiscit ca urmare a victoriei monarhi§tilor la alegerile din martie; ace§tia objin 75% din sufragiile exprimate §i regele George al II-lea se poate intoarce la Atena. insa, comuni§tii din EAM (Frontul de eliberare najionala) pretind ca alegerile nu au fost corecte §i razboiul civil incepu cu o §i mai mare intensitate. in fine, in Orientul Mijlociu, najionalismul cucere§te lumea arabo-islamica. Din 1943, egiptenii §i irakienii puneau bazele unei uniuni a Statelor arabe. in continuare, Transiordania, ca §i Arabia Saudita, Yemen, Siria §i Liban sprijina aceasta initia tive care va duce la fondarea Ligii arabe in martie 1945. Charta aceste ligi specifica ca statele membre erau independente §i ca orice stat arab devenit independent avea dreptul de a li se alatura. Fondarea Ligii arabe manifesta intr-o maniera stralucita voinja de a-§i afirma identitatea a lumii arabe in faja tutelelor straine §i sionismului evreiesc. in acela§i timp, ia na§tere in Iran, in jurul doctorului Mossadegh, o mi§care najionalista care va cere, din septembrie 1945, plecarea americanilor din Iran. Noi terenuri de infruntare opun astfel cele doua Mari puteri §i repun in discujie colonizarea europeana. 0 noua era incepe.
Cincizeci de milioane de morti, acesta este costul uman al conflictului §i, spre deosebire de „Marele razboi”, o mare parte din victime sunt civili. Deficitul demografic care rezulta din aceasta ipotecheaza re c o n s tru c t. Pe de alt§ parte, circa treizeci de milioane de persoane au fost stramutate in timpul razboiului, din ratiuni politice sau rasiale. aocul psihologic §i moral este foarte grav: exterminarea evreilor, Tn special, §i bombardamentele atomice asupra Japoniei Tntretin un sentiment de sfar§it al civilizatiei. Distrugerile materiale sunt considerabile: in Europa, ele au fost mai grele la Est decat la Vest. Pretutindeni, productia este Tn cadere libera, in fine, razboiul a Tnghitit peste o mie de miliarde de dolari, iar finantarea sa a dus la cre§terea inflatiei §i a preturilor. Fata de SUA §i URSS, Europa pare in declin: Statele Unite s-au im bogatit §i, favorizat de haosul material §i moral, comunismul ca§tiga in influenta. Pe de alta parte, mi§carile nationaliste apSrute in imperiile coloniale slabesc fostele mari puteri. in fata acestor rasturnari de situatii, apar proiectele unei uniuni europene.
4 5 9 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
Costul U man §i Material UN CONFLICT UCIGATOR Conform evaluarilor ce estimeaza intre 40 §i 50 milioane de morji, al Doilea Razboi mondial apare drept conflictul cel mai sangeros din istorie. Este de patru ori mai ucigator decat razboiul din 1914-1918, din moment ce se extinde la dimensiunile intregii planete, face atatea victime civile, cat §i militare, decimeaza populajii intregi -inclusiv femei §i copii -din care cea mai mare parte, fara nici o legatura cu necesitajile razboiului, in special, milioanele de victime ale lagarelor de concentrare. Trebuie aratat ca Europa este continentul cel mai afectat, mai ales in Est, unde ocupajia germana s-a aratat a fi cea mai dura. URSS, supusa ocupajiei Wehrmacht-ului §i abuzurilor trupelor SS, numara 20 de milioane de morji (dintre care jumatate civili), adica aproape 10% din populajia sa. Un procentaj care se ridica la 15% pentm Polonia, cu 5,8 milioane de morji. In Iugoslavia, razboiul de eliberare face 1,5 milioane de victime dintre care 1,2 milioane sunt civili. Pierderile sunt mai pujin ridicate in Europa occidentala: cateva zeci de mii de oameni pentm Belgia, Olanda §i Norvegia; 600 000 de disparuji in Franja; dintre care 400 000 de civili (deportaji, impu§caji, victime ale bombardamentelor); pujin peste 75 000 de soldaji §i circa 380 000 de civili de partea italiana. 6 milioane de germani au pierit in conflict, dintre care 3 milioane de soldaji disparuji mai ales in Est. in Asia, pierderile chineze sunt evaluate intre 6 §i 8 milioane de oameni, iar cele japoneze la 3 milioane, dintre care 300 000 de civili. Anumite centre urbane, atinse de razboi, devin adevarate ora§e-martir: este, desigur, cazul ora§elor Hiroshima §i Nagasaki (60 000, respectiv 40 000 de morji ca urmare a bombelor atomice), insa de asemenea, in Europa, cazul Dresdei: pe 13 februarie 1945, aviajia aliata bombardeaza ora§ul timp de 14 ore, distrugandu-1 §i facand 135 000 de victime, dintre care multe au muritin chinuri groaznice. Pierderilor directe, cauzate de razboi, trebuie sa li se adauge cele indirecte, datorate scaderii na§terilor §i cre§terii mortalitajii. Din acest punct de vedere, subalimentajia a produs efecte negative durabile asupra populajiei: ea a facut sa sporeasca numarul cazurilor de tuberculoza, rahitism, carii dentare, etc. In 1943, aduljii, in Franja, au consumat 1115 calorii pe zi, adica 46% din nevoile normale (2 400 de calorii). Aproape pretutindeni numarul batranilor a depa§it pe cel al aduljilor activi, datorita amplorii pierderilor umane §i deficitului na§terilor, in timp ce speranja de viaja a scazut (cu circa opt ani in Franja). Disproporjia dintre sexe
460
§i grupe de varsta in randurile populajiei se va prelungi mulji ani. Tot atatea elemente care se repercuteaza asupra economiei §i societajii: scaderea numerica a mainii de lucru franeaza producjia, in plina perioada de reconstrucjie, in timp ce populajia activa trebuie sa suporte, o data razboiul terminat, grelele sarcini ale intrejinerii persoanelor in varsta, copiilor §i invalizilor. Numero§i sunt francezii pentru care, §i astazi, cuvantul „privajiuni” trimite direct la amintirile razboiului. Razboiul a declan§at vaste transferari de populajie. Sunt evaluate la 30 de milioane persoanele „deplasate” in timpul conflictului. Anumite deplasari s-au nascut din reflextul de frica in faja avansarii armatelor inamice: este cazul exodului civililor francezi refugiafi din fafa armatei germane in 1940, cel al germanilor impin§i din urma de Armata ro§ie in 1944-1945. Insa mi§carile cele mai ample fin de decizii luate in timpul razboiului. Este cazul minoritafilor ger mane Volksdeutsche, incorporate Germaniei de Hitler, originare din Tirolul de Sud, {arile baltice, Croajia, Bulgaria, etc. In total, circa 600 000 de persoane. O mi§care inversa, de germanizare, a afectat Ardenii §i mai ales Alsacia §i Lorena: 520 000 de locuitori ai acestor ultime doua provincii s-au refugiat in Franfa incepand cu 1939. In 1940, 250 000 se intorc in finuturile lor, ocupate. Dintre ei, 40 000 sunt reexpulzafi in 1941. La randul ei, „colonizarea” germana muta 3 milioane de polonezi din Poznania in interiorul Guvernamantului general §i 70 000 de cehi din Sudefi. In URSS, in timp ce Stalin disperseaza spre Est tatarii din Crimeea, estonieni, lituanieni §i peste un milion de polonezi, alte 600 000 de persoane originare din Basarabia, Bucovina §i Carelia sunt nevoite sa i§i caute refugiul in afara granifelor URSS. In 1944-1945, sunt aproape 11 milioane de refugiafi cei ce fug din fafa avan sarii inexorabile a Armatei ro§ii in Pmsia, Pomerania §i Silezia. Chiar daca nu s-au mai intors niciodata, cei circa 6 milioane de deportafi rasiali (in special evrei) {in tot de stramutarea populajiei, ca §i cei 4-5 milioane de deportaji politici din Germania. Serviciul muncii forjate a provocat de asemenea importante transferuri ale mainii de lucru. In fine, au fost evaluafi la aproape un milion cei care, scapaji din lagare, emigraji din Jarile anexate de URSS sau colabora{ioni§ti, sunt internaji in lagare in 1945.
UN BILANT MATERIAL CONTRASTANT Bombardamente, sabotaje, tactica „pamanturilor parjolite”, lungi confruntari armate s-au soldat cu grele pierderi materiale. in afara cazului japonez, Europa este cea care cunoa§te, §i in acest domeniu, cel mai greu bilanf. in URSS, 4 6 1 / A l D O ILEA RAZB OI M O N D IAL ( 1 9 3 9 - 1 9 4 5 )
6 milioane de case, 70 000 de sate §i 1700 de ora§e sunt distruse, in intregime sau parjial. Agricultura este cea mai afectata prin pierderea a 100 000 de colhozuri §i 17 milioane de bovine. Sunt estimate la 80% distmgerile mijloacelor de transport §i ale echipamentului §tiinjific §i industrial al Poloniei, in timp ce Iugoslavia pierde peste 60% din potenjialul sau agricol §i jumatate din §eptel. In Franja, numai Sud-Estul a fost oarecum ocolit. In rest, pretutindeni este deplansa distmgerea a numeroase cartiere urbane, in timp ce totalitatea infrastructurii portuare este scoasa din uz, ca §i 8 000 de km de canale din 9 000. Aproape 300 000 de cladiri locuibile sunt distruse complet (1 din 22), un milion parjial (1 din 6). Din 83 000 de kilometri de cale ferata, 37 000 au fost avariaji, ca §i 10000 de poduri. Parcul feroviar este redus la un sfert din efectivul din 1938. Sunt eva luate la 9 759 milioane de franci instalajiile industriale demontate §i transferate in Germania, dintre care 2 629 numai ma§inile-unelte, adica 60% din parcul francez. Din Franja, germanii au luat peste 60 milioane de tone de carbuni, 16 miliarde de kWh, 750 000 de automobile, etc. In fine, prin raportare la o recolta anuaia medie, s-au evaluat pierderile agricole la 118% pentm grau, 200% pentm cartofi, 112% pentm vin. Germanii au luat, in total produse alimentare in valoare de 126 655 milioane de franci, mai ales cereale, came §i produse lactate. Numarul de ore de munca pierdute, diminuarea randamentelor §i uzura mijloacelor de producjie prin lipsa intrejinerii sunt, evident, dificil de evaluat. in Italia, industria din Nord a fost prezervata, insa transporturile feroviare sunt dezorganizate in proporjie de 50%, iar recolta de grau redusa la jumatate. Pretutindeni in Europa s-au constituit comisii de „reparajii” destinate sa stabileasca statisticile pagubelor suferite. Europa in intregime iese profund ranita din acest conflict ce a intrerupt relajiile intre state, a dus la scaderea producjiei industriale §i agricole, ducand la subalimentajie §i, de aici, la slaba productivitate a mainii de lucru.
PRETUL FINANCIAR Numai ele singure, cheltuielile militare ale razboiului se ridica la 1 100 miliarde de dolari, iar pagubele provocate la peste 2 000 de miliarde. Reconversia economiilor in vederea efortului de razboi a avut pretutindeni consecinje financiare durabile, in special accelerarea tendinjelor inflajioniste §i o puternica discrepanja intre cantitatea bunurilor de consum §i mijloacele de cumparare a acestor bunuri. Peste tot s-a incercat, in zadar, indiguirea inflajiei simultana cu finanjarea razboiului. Aceasta finanjare a capatat mai multe forme: recurgerea la impozitare sau apelul 462
la imprumuturi, o folosire mai frecventa a ma§inii de tiparit bani (este cazul Franjei dupa 1942) sau jefuirea Jarilor ocupate (metoda germana §i japoneza). Impozitele pe venit cresc de la 20% la 40% in Europa, peste 50% in Germania, in timp ce se inventeaza noi cadre fiscale: „impozitul pentru Victorie” in SUA, taxe pe casatorii in Italia, pe consum in Germania. In acela§i timp, sunt limitate supraprofiturile objinute din operajii ale industriei de razboi (legislajie foarte severa in Anglia) §i sunt impozitate sever toate excedentele monetare: transferuri de proprietate funciara §i imobiliara, operajiuni bursiere... Precoce sau tardiv, de la caz la caz, un energic control guvernamental se instaureaza asupra finanjelor publice: controlul prejurilor monedei, controlul operajiunilor de schimb destinat sa evite fuga capitalurilor, inghejarea salariilor §i limitarea consumului prin rajionalizari. Astfel de masuri nu sunt luate decat in 1943 in SUA. In Marea Britanie, influenja partidului laburist va duce la menjinerea salariilor libere, insa Trade-Unions se angajeaza sa susjina cererile Statului. Recurgerea la impmmut §i inflajia persistenta au drept consecinje o cre§tere a prejurilor §i o indatorare ce vor trebui Jinute sub control. Daca cre§terea preju rilor se stabilizeaza la 12% in Germania pana in 1944, ea atinge 30+40% in SUA din 1941 in 1945, 100+132% in Marea Britanie §i culmineaza in Italia cu 250%. Franja, care a fost silita sa plateasca Germaniei 400 milioane de franci pe zi sub titlul de cheltuieli de ocupajie, a vazut prejurile sale de en gros crescand cu 62%, iar cele de en detail cu 165%. Datoria publica britanica cre§te de la 7300 000 lire sterline in iunie 1939 la 22 500 000 de lire sterline in septembrie 1945. in decursul aceleia§i perioade, cea a Statelor Unite cre§te de la 46 la 263 miliarde de dolari, cea a Franjei de la 446 la 1756 miliarde de franci, cea a Germaniei de la 33 la 35 miliarde de marci. in URSS, in Japonia, in Franja, in Grecia... insanato§irea monetara constrange la crearea unor noi monede, in timp ce o parte a puterii de cumparare este suprimata.
PREJUL ECONOMIC AL RAZBOIULUI “Razboiul total” provoaca bulversari economice §i schimbari sociale; el conduce la o scadere considerabila a nivelului de trai al populajiei §i la o prabu§ire a producjiei industriale in Europa. insa aceasta situajie nu este uniforma; anumite Jari beneficiaza de pe urma formidabilului efort de mobilizare industriala: in Anglia, populajia activa trece de la 16,5 milioane de persoane in 1939 la 17 milioane in 1944, din care 6 milioane de femei. Industria de razboi va duce la
4 6 3 / A l DO ILEA RAZBOI M O N D IAL ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
un adevarat „boom” economic in Canada §i SUA, unde problema §omajului, datorat marii crize a anilor ’30, este total resorbita. In URSS, pierderile economice se ridica la 679 miliarde de mble, echivalentul a de cinci ori §i jumatate venitul najional al lui 1940. Totu§i, bilanjul nu este in intregime negativ: necesitajile apararii najionale, contactele cu Jarile aliate au facut ca savanjii §i tehnicienii sa inregistreze mari progrese. Regiunile estice au cunoscut o intensa activitate, Uralul dezvoltandu-§i extracjia bogajiilor sale minerale, producjia de electricitate, industriile prelucratoare. Asia sovietica inregistreaza avantul regiunii Kuzbas care, dezvoltandu-§i producjia de carbune, fonta §i ojel s-a dotat §i cu industrii moderne (electrometalurgie). Chile, Argentina, Brazilia §i Australia au profitat de pe urma razboiului. Ramane ca cea mai mare parte a Jarilor sa opereze reconversia la o economie de pace. Insa pentru cele ce au saracit in timpul conflictului se impune un imens efort de reconstrucjie pentru a regasi o oarecare prosperitate. Ele se lovesc de vechimea echipamentelor industriale §i agricole, de disparitatea intre cerere §i oferta, de penuria de mana de lucru generata de prizonierat, de dificultajile de circulajie. Ca urmare a cumulului acestor constrangeri, economia franceza este strangulata. In 1946 este estimat la 4 900 miliarde de franci costul reintoarcerii la normal, adica venitul najional a doi-trei ani de dinainte de razboi. Estimarile refacerii numai a rejelei rutiere urea la 20% din bugetul statului pe 1945. Lipsa de carbune paralizeaza sidemrgia: consumul casnic este cel ce va trebui redus, intr-un moment in care privajiunile slabisera deja periculos de mult „ma§ina” umana. Tara prime§te penuria cu amaraciune, neinjelegand de ce intoarcerea la pace nu inseamna §i intoarcerea la abundenja. insa razboiul, cu pierderile provocate forjei de munca, cu penuria de ingra§aminte importate §i ravagiile produse de operajiunile militare, au dus la pierderea a 3 milioane de hectare de teren cultivat; randamentele au scazut cu 25-40% pentru grau §i cartofi. Tot atatea elemente ce precipita criza sociala, prapastia deschizandu-se tot mai adanc intre „profitori” §i oamenii de rand. Ocupata de Aliaji, suprapopulata, supusa inflajiei §i unei penurii critice, Germania se scufunda. Desigur, potenjialul sau economic este mult mai pujin diminuat decat o lasa sa se banuiasca amploarea ruinelor, datorita dispersarii intreprinderilor. insa reluarea activitajii economice este ingreunata de lipsa materiilor prime, exodul populajiei, lipsa mainii de lucru, blocarea circulajiei §i prabu§irea administrajiei. Clasa de mijloc este ruinata de inflajie, in timp ce costul viejii create §i piaja neagra se generalizeaza. Suprapopularea agraveaza §i mai mult situajia, mai ales in Vest, unde populajia cre§te de la 40 la 43 de mili oane de locuitori: in zona ocupata de englezi, densitatea urea la 246 de locuitori 464
pe kilometru patrat. Foametea §i pericolul epidemiilor ameninja pretutindeni: un haos se instaleaza in centrul Europei, accentual §i de discrepanjele intre masurile luate de fiecare dintre puterile ocupante (Franja, Marea Britanie, SUA, URSS) in zona sa de influenza. Situajia va duce §i la profunde mutajii sociologice: clasa marilor proprietari, cea a magnajilor industriei, dispar, ca §i armata, sprijin cons tant al regimurilor autoritare. Pe total, in 1945, atat in Europa cat §i in Asia, polii saraciei §i puterii nu mai sunt aceia§i ca in 1939. Acest bilanj economic §i social genereaza nu mai pujin importante mutajii politice, printre care convertirea parjiala a unor economii liberate la intervenjionismul de stat (Marea Britanie, Statele Unite, Franja).
d im en siun ea E tica a unui
„R azboi T otal”
GREUTATEA MORALA A CONFLICTULUI Conflictul care s-a scurs s-a manifestat printr-o „strategie a terorii”, care lasa mult in urma inovajiile ucigatoare ale anilor 1914-1918 §i genereaza un veritabil §oc moral in anii imediat postbelici. Inaugurate de germani (Blitz-ul londonez), bombardarea sistematica a ora§elor culmineaza cu distrugerea Dresdei §i apocalipsul de la Hircshiina §i Nagasaki. Insa summum-ul ororii este atins de Germania nazista, unde lagarele de exterminare, cu camerele lor de gazare §i cuptoarele lor crematorii, folosirea masiva §i sistematica a torturii de catre Gestapo, raman simbolul degradarii con§tiinJei umane. Tmpele SS ale lui Himmler au patruns pretutindeni in Europa pentru a face sa domneasca o „noua ordine”, careia primii i-au cazut victima evreii, dar §i sociali§tii, franc-masonii, toji democrajii in general, consideraji drept adversari innascuji sau suboameni. Mult mai general a fost disprejul dreptului internajional, totu§i formulat §i acceptat de toate puterile. Daca, intre germani §i occidentali, tratamentul prizonierilor de razboi s-a desfa§urat conform convenjiilor de la Geneva, acestea nu au fost respectate de germani in ce-i prive§te pe m§i, lasaji sa agonizeze lent in tabere sub cerul deschis. §tiinja insa§i s-a pus in serviciul holocaustului. Daca savanjii atomi§ti s-au inspSimantat, dupa lovituri, de apocalipsul nuclear, nici o remu§care nu pare sa fi cuprins in 4 6 5 / A t D O ILEA RAZBOI M O N D IAL ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
treacat pe „medicii morjii”, care s-au pretat, in lagarele de exterminare, la expe rience monstruoase (rezistenja la frig, manipulari genetice...) asupra cobailor lor „umani”, nici inginerii chimi§ti inventatori ai gazului „Cyclon B” folosit in camerele de gazare. §ocul moral al razboiului va duce la o dorinja a reinnoirii, dar §i la exacerbarea antagonismelor. In Jarile ocupate, populajia este divizata intre colaborajioni§ti §i membri ai rezistenjei. Cei din urma raspund, printr-o judecata adeseori sumara, denunjurilor §i epurarilor primilor. Cand Armata ro§ie patrunde in Germania, violurile §i jafurile insojesc ocupajia. Pretutindeni domne§te o ambianja de razboi civil. Chiar in sanul noilor forje care se inhama la reconstrucjia morala §i mate rials, contradicjiile dintre comuni§ti §i liberali capata o tumura de extrema violenja care contribuie la dizlocarea vechii Europe. Satule de cei cinci ani de constrangeri §i restricjii, populajiile aspira la un mod de viaja mai pujin auster. Setea de viaja, cautarea unor noi morale §i certitudini se impun cu atat mai mult cu cat starea de confuzie este mare, mai ales in randul intelectualilor, care i§i pun intrebari asupra condijiilor de existenja umana, atat sociale cat §i morale.
BILANJUL POLITIC Acestei intoarceri spre sine, acestei introspecjii, „vechea lume” nu-i mai rezista, cu atat mai mult cu cat decadenja Europei, amorsata deja in preajma Marelui Razboi, este confirmata in 1945. In 1919, Europa incepuse sa-§i piarda hegemonia economica §i culturala. Forja Americii, ascensiunea Japoniei, afirmarea „Jarilor noi” (Brazilia, Argentina, Australia, etc.) ca puteri „de schimb”, totul a concurat la deplasarea polilor dezvoltarii §i prestigiului spre periferia Europei. Discreditarea morala a democrajiilor europene prin adoptarea spiritului „miinchenez”, tardiv abandonat, a favorizat in aiiii ’30 ascensiunea fascis mului, intr-o epoca in care consolidarea experienjei sovietice contribuia deja la divizarea profunda a opiniei publice. Tot atatea e!emente convergente ce vor ie§i la lumina in 1945. Ruinata, devastata, Europa nu mai este in stare sa joace, de acum inainte, rolul pe care-1 dejinea altada'a. Ea va fi inlocuita de cele doua Jari ce apar in 1945 drept adevaratele invi igatoare ale razboiului: Statele Unite §i URSS. Alegerea intre ajutorul american §i modelul rus va sfar§i prin a dezbina o Europa in ruine. Singurii ce vor rezista acestui entuziasm pentru una sau alta dintre cele doua Mari puteri sunt Statele ce au avut §ansa sau abilitatea de a ramane in afara conflictului (Suedia, Spania) sau de a nu participa decat intr-o maniera foarte simbolica (Turcia), totugi cu o simpatie
mai mult sau mai pujin rapid afirmata faja de Statele Unite. China poate aparea drept a treia Mare putere, insa cu condijia de a pune capat dezbinarilor sale interne, in total, polii de putere §i decizie se gasesc total inversaji faja de perioada antebelica: puteri uria§e §i economii ale marilor spajii - nascute sau pe cale de a se na§te -in mare parte extra-europene, iau locul Statelor mijlocii toate europene. Astfel, inca de la sfar§itul razboiului, aceasta grandoare pierduta conduce la ideea uniunii europene. In perioada interbelica numero§i au fost intelectualii care nu vedeau salvarea continentului decat prin fuzionarea intereselor najionale (Jules Romains, Huizinga, Jaspers, etc.). Insa ideea „Statelor Unite ale Europei” lansata de Aristide Briandin 1929-1930, sau cea de „Paneuropa”, elaborate de diplomatul Coudenhove-Kalergi, e§ueaza succesiv. Or, din 1944, mi§carile de rezistenja occidentale elaboreaza diverse proiecte de uniune dintre care cel mai semnificativ este „ProiectuI de declarajie a mi§carilor de rezistenja euro pene”, care prevede „o uniune federala intre popoarele europene”. Imediat dupa razboi apar mi§cari mai ample (Uniunea europeana a federali§tilor, U nited Europe M o v e m e n t..), in momentul in care Armata ro§ie instaleaza, peste tot unde stajioneaza, regimuri socialiste, satelite ale URSS. 0 data cu imparjirea Germaniei in patru zone de ocupajie, razboiul se soldeaza cu dezmembrarea continentului. Aceste elemente sunt, in mod evident, tot atatea semne prevestitoare ale unei bipolarizari a lumii. Constituind una din marile cotituri ale razboiului, batalia de la Stalingrad a conferit URSS o forja morala pe care nici macar Aliajii occidentali nu o pot contesta. Ie§ite din clandestinitate, partidele comuniste slavesc rezistenja popoarelor sovietice. Stalin insu§i apare ca un partener respectat. In Europa de Vest, aceasta influenja a URSS este contrabalansata de o imagine foarte pozitiva a Statelor Unite: ziarele se intrec in a prezenta fotografii ale imbraJi§arilor surazatoare §i emojionate dintre soldajii americani §i tinere cople§ite de admirajie. Nu aduc ei oare o data cu ei tinerejea, imaginea reinnoirii, elementele unei civilizajii invidiate, lasata sa se intrevada de modeste e§antioane: Jigari, chewing-gum, mode muzicale, cinematografice, vestimentare...? in 1945, americanii sunt peste tot, in Europa ca §i in Asia (ei ocupa Japonia), la fel ca §i ru§ii, prezenji in Europa rasariteana §i in Extremul Orient. Gruparile politice, statele, opinia publica sunt nevoite sa se defineasca prin raport la ace§tia. Acest inceput de divizare ideologica face dificila reconstrucjia politica in Europa. in Italia, ca §i in Franja, s-a pus din 1944 problema participarii comu 4 6 7 / A l d o il e a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
ni§tilor la guvernare. De partea franceza, unificarea mi§carilor de rezistenja in 1943 §i opjiunea unificatoare a generalului de Gaulle vor duce la intrarea comuni§tilor in guvern, dezamorsand pentru un timp disensiunile politice generate de razboi. Aproape pretutindeni, la sfar§itul ostilitajilor, partidele populare, mai mult sau mai pujin socializante, ajung la putere §i incearca sa dea un loc preponde rant in viaja politica, reprezentarii populare, dupa lunga reducere la tacere a opiniei publice in anii de razboi. In Europa de Est, ocupata de Armata ro§ie, evolujia este cu totul alta. in fine, asistam, atat in Asia, cat §i in Africa, la de§teptarea najionalismului autohton. in 1945, lumea apare profund bulversata. Bazele materiale §i culturale s-au naruit, iar psihologia colectiva se insanato§e§te cu greu dupa revelajia nea§teptata a holocausturilor. Se va trece foarte repede de la certitudinea victoriei la incertitudine, la marile nelini§ti ale pacii.
G en o c id u l E vreilo r SOARTA EVREILOR Decis la sfar§itul lui 1941, genocidul, a carui principals victima a fost poporul evreu, (au mai fost de asemenea Jiganii, slavii, franc-masonii, oamenii de stanga §i toji democrajii §i membrii rezistenjei, in general) constituie punctul culminant al barbariei in cursul razboiului. Victime din 1933 ale legilor rasiale destinate a le retrage orice personalitate juridica (confiscare de bunuri, profesiuni interzise...) evreii i§i vad saarta agravandu-se o data cu cucerirea Estului european de Wehrmacht. Victoria in Polonia pune intre 2 §i 3 milioane dintre ei sub tutela Reichului, la care se mai adauga jumatate de milion dupa infrangerea Franjei. Fiecare cucerire teritoriala este insojita de masuri de deportare sau exterminare. Germanii intenjioneaza mai intai sa faca din Guvernamantul general al Poloniei un vast rezervor de mana de lucm alcatuita din „sclavi”. Sarcina de a-i aduna pe evrei ii incumba lui Heydrich: el vrea, in special, sa creeze la Lublin o importanta rezerva umana. La inceputul lui 1940, marele numar de evrei polonezi conduce la a preconiza recurgerea la „ghetto-uri”. Este impusa formarea de consilii evreie§ti, insarcinate cu recensamantul populajiei vizate de aceasta operajie de mare anvergura. Aceasta este ingradita in vechile ghetto-uri ale ora§elor polo468
X
neze §i lituaniene. Fiecare ghetto formeaza o lume inchisa, inconjurata de o imprejmuire pe care locuitorii sai nu o pot trece decat pentru a merge la lucru. Aceasta munca forjata, ce a urmat „arianizarii” industriei §i comerjului, dar §i promiscuitatea, malnutrijia, represiunea, vor duce la o prima forma de exterminare, care decimeaza rapid marile ghetto-uri din Lodz (200 000 de persoane) §i Var§ovia (435 000). Privaji de orice drept, supu§i direct polijiei, evreii sunt adu§i la rangul de sclavi. In vara lui 1940 este emisa ideea unei solujii pa§nice a problemei evreie§ti: planul Madagascar. Este vorba, nici mai mult, nici mai pujin, decat de a expulza toji evreii din Europa. De fapt, caderea Franjei ofera posibilitatea de a utiliza inacest scop insula Madagascar, pe atunci colonie franceza, drept un superghetto. „SoluJia" ar fi fost inscrisa in tratatele de pace. Dupa evacuarea celor 25 000 de francezi din insula, evreii urmau sa devina „cetajeni ai teritoriului sub mandat Madagascar”, plasat sub autoritatea lor administrative, insa controlat militar de Reich. Infrastructurile necesare unei astfel de reconversii ar Fi fost finanjate din bunurile europene ale comunitajii evreie§ti. insa, acest plan, care nu intampina decat o slaba susjinere in Germania nu a fost inaintat, se pare, autoritaplor franceze. in plus, cucerirea URSS constrange pe Hitler la a preconiza solujii mai radicale, Jinand cont de numarul mare de evrei din aceasta Jara. in sfar§it, Vestul Europei vede rapid aparijia unor solujii najionale care vor reglementa soarta celor 600 000 de evrei din aceasta parte a continentului. Din iulie 1940, in Franja, in zona ocupata, sunt duse acjiuni impotriva magazinelor evreie§ti §i sinagogilor. in continuare, sub impulsul lui Xavier Vallat, comisar cu problemele evreie§ti in guvernul de la Vichy, este constituit un fi§ier central pentru recensamantul evreilor francezi. El va facilita enorm sarcina autoritajilor germane. 0 acjiune de anvergura ca razia din 16 iulie 1942 nu ar fi putut fi dusa la bun sfar§it fara ajutorul polijiei pariziene. Autoritajile de la Vichy spera, prin aceasta „buna purtare” sa atenueze duritatea ocupajiei! in Franja, germanii injeleg ca nu-§i pot fonda politica rasiala pe argumente ideologice §i religioase, ci mai ales pe un antisemitism interesat: a pune mana pe un magazin evreiesc, de exemplu. in sfar§it, germanii ca §i cei de la Vichy bat moneda pe tema clasica „evreii raspunzatori de razboi”, care i§i gase§te ilustrarea cea mai spectaculoasa in procesul de la Riom, axat pe personalitajile lui Mandel §i Blum, in fine, soarta evreilor este legata de personalitajilo chemate sa guverneze Jara: Petain se va muljumi cu promulgarea statutelor evreilor, in timp ce Darlan va preconiza arianizarea, iar Laval va accepta legiferarea masurilor de deportare.
4 6 9 / A l d o il l a r a z b o i m o n d ia l ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
APLICAREA „SOLUTIEI FINALE” Denumita „soluJia finala”, exterminarea evreilor este hotarata la sfar§itul lui 1941 §i incepe sa fie pusa in practica in primele luni ale lui 1942. Masacrele sunt inaugurate in URSS, unde Himmler este insarcinat sa protejeze spatele armatei germane. Este adevarat ca, pentru Fiihrer, razboiul in aceasta parte a lumii este un „razboi de exterminare” §i ca condijia prealabila a planificarii germane in Est este exterminarea a 30 de milioane de slavi. Astfel, numai in Kiev, 34 000 de per soane sunt ucise in doua zile, in timp ce este pusa la punct o tehnica rudimentara de gazare: victimele, ingramadite in camioane, sunt asfixiate de gazele de e§apament introduse in habitaclu. Aceste furgoane cu gaz funcjioneaza la Chelmno (in Guvernamantul general) catre sfar§itul lui 1941. Insa, aceasta metoda este prea lenta §i prea pujin rentabila in ochii celor din SS. Solicitaji, chimi§tii germani vor pune la punct un nou gaz, Cyclon B, cu efecte mai rapide. La sfar§itul lui iulie 1941, la ordinul lui Goering, Heydrich intocme§te un plan detaliat de exterminare, care este expus §i aprobat in cadrul unei reuniuni interministeriale Jinute in ianuarie 1942 in suburbia berlineza Wannsee. Informat asupra deciziilor luate, ministerul german de externe nu pare sa fi protestat. In primavara lui 1942 incepe deportarea evreilor, insa §i a numero§i slavi §i a altor „rase inferioare” (in special, jigani) catre vastele lagare de concentrare situate in majoritate in centrul §i estul noului „imperiu” german. inspaimantatoarea logica a sistemului concentrajionar va duce la extermi narea a 5-6 milioane de evrei. Construite inainte de razboi §i destinate internarii opozanjilor, anumite lagare au fost reconvertite in locuri de exterminare. Altele, construite incepand cu 1941, sunt adevarate uzine ale morjii specializate, precum lagarele de la Belzec, Maidanek, Sobibor sau Treblinka. Numele de Buchenwald, Mauthausen, Ravensbriick... sunt astazi cunoscute in toata lumea. De celebritatea cea mai trista se bucura acela al carui nume a devenit aproape comun pentru a desemna oroarea, Auschwitz-Birkenau, in Silezia. Utilizand gazul Cyclon B, destinat sa inlocuiasca vechile camere cu oxid de carbon, Auschwitz ajunge la o ingrozitoare eficienja in moartea pe banda. La randamentul sau maxim, aici pier zilnic 12 000 de oameni. Lagar combinat, de munca §i de exterminare, el are, in 1944, o populate de 100 000 de dejinuji. Pentru a asigura transferul populapor destinate genocidului, au avut loc imense razii in Europa, cu complicitatea autoritajilor oficiale. In Franja, evreii sunt ingramadiji in lagare de internare: la velodromul de iama, dupa marea razie din iulie 1942 la Paris, la Beaune-la-Rolande, la Pithiviers... Barbaji, femei §i copii sunt apoi du§i in vagoane sigilate pana la ultima destinajie. In cursul anului 1943, toji evreii din teritoriile din Est sunt
ridicaji din ghetto-uri §i transferaji tn lagare. in acest scop, Consiliile de notabilitaji evreie§ti, alese de nazi§ti, se vad constranse sa desemneze un numar suficient de victime pentru a forma fiecare convoi succesiv, pana in momentul in care masacrul se termina prin lichidarea supraviejuitorilor, membrii Consiliilor in§i§i. intr-un discurs din octombrie 1943, Himmler incita membrii SS la eforturi mai viguroase: nu trebuie numai -striga el -distrus evreul, ci §i femeia §i copiii sai „ca sa nu mai ramana nici unui pentru a se razbuna pe fiii §i nepojii no§tri”. in Ungaria, responsabilul transferului, Eichmann, a reu§it sa deporteze 40 000 de evrei din martie pana in iunie 1944, in ciuda avansarii Armatei ro§ii. Astfel, bilan{ul final este inspaimantator: din 8 300 000 de evrei traind in Europa in 1938, 5 978 000 dispar in lagarele morjii, adica 72% din comunitatea evreiasca. Procentaje care se ridica local la 85% in Polonia, 82% in Cehoslovacia, aproape 90% in {arile baltice. Secretul de care sunt inconjurate masurile luate, minujiozitatea morbida a sistemului concentrajionar, incredulitatea a numero§i evrei, convin§i pana la capat ca sunt victimele unei simple internari, explica intinderea genocidului. Cei ce nu sunt imediat suprimaji, ca fiind inapji de munca (copii, batrani, bolnavi...) mor muncind sau in timpul experienjelor „medicale” practicate in compartimente speciale ale lagarelor. La vest de frontiera sovietica, solujia hitlerista la „problema evreiasca” a fost foarte aproape de a fi efectiv finala: nu mai ramasesera decat un milion de evrei. La sfar§itul razboiului, americanii descopera cu oroare imensele gramezi de cadavre in lagarele pe care le elibereaza. Traumatismul provocat de aceste orori va conduce {arile invingatoare la a defini o noua nojiune de drept internajional, aceea de „crime de razboi”. In virtutea acestui cap de acuzare responsabilii regimului nazist au fost judeca{i in 1945-1946 la Niirnberg.
✓ 4 7 1 / A l D O ILEA RAZBOI M O N D IAL ( 1 9 3 9 1 9 4 5 )
.
.
CUPRINS Partea I: 0 lum e s ta b ila d o m in a ta de E u ro p a in c e p u tu l se c o lu lu i X X ...................................................................... 5 C a p ito lu l 1: Starea econom ica § i s o c ia la a l u m i i ................................. 6 A doua revolujie industrials §i consecinjele sale...................................... 7 Europa de Nord-Vest, dominatoare, dar contranstanta............................. 11 Poli in ascensiune §i poli inapoiaji......................................................17 C a p ito lu l 2 : D e m o c ra fii § i re g im u ri a u to rita re in lu m e ........................22 ]arile de democrajie liberala............................................................. 23 Aspirajia spre democrajie in {arile cu guvemari autoritare........................27 Dificultajile democrajiei.................................................................... 30 C a p ito lu l 3: Starea F ra n fe i.............................................................. 32 0 democrajie liberala....................................................................... 33 Economia: prosperitate sau declin?.................................................... 35 Societatea: stabilitate sau stagnare?.....................................................39 Franja in lume.................................................................................41 C apitolul 4: Puterea m a rilo r state industrializate ale Europei occidentale.... 44 Imperialism economic §i colonial....................................................... 47 Imperialismul: noi actori §i opozijii..................................................... 52
Partea a Il-a: M arele ca ta clism a l P rim u lu i R azb oi M o n d ia l (1 9 1 4 -1 9 2 3 ).................57 C a p ito lu l 5: Tensiunile in te rn a [io n a le (s fa r§ itu l s e c o lu lu i X X -1 9 1 4 )....58 Formarea blocurilor (1872-1907)........................................................ 59 De la conflicted de interese la crize..................................................... 61 Declan§area razboiului......................................................................64 Problema responsabilitajilor..............................................................67 C a p ito lu l 6: P rim u l R azb o i M o n d ia l................................................69 E§ecul razboiului de mi§care (1914-1917)............................................. 70 4 8 7 / Cup r i n s
Mondializarea conflictului §i razboiului economic..................................73 Crizele din 1917............................................................................. 76 Sfar§itul primului razboi mondial (1918).........................................../?8 } S ) jit o lu l 7< V a lu l re v o lu fio n a r in E u ro p a ..... ................................. 81 Revolujia rusa din februarie 1917..................................................... 82 De la revolujia „burgheza” la cea bol§evica (Febmarie-octombrie 1917)...84 Puterea bol§evicain dificultate (1917-1921)...........................................87 0 revolujie mondiala? (1917-1921)...................................................... 90 C a p ito lu l 8 : 0 pace greu de a tin s (19 1 8-1 92 3).................................... 93 Incautareaiinei noi ordini intemajionale.......................................... .^94/ f f ratatele de pace §i consecinjekior7-— - ..................................... 9G 0 confuza perioada postbelica (1919-1923)..................................99 ‘
• • • •
j
C a p ito lu l 9: B ila n (u l ra z b o iu lu i: o E u ro pa ra v a § ita ...........................102 Prejul razboiului............................................................................ 103 Declinul Europei............................................................................ 107 Transformarile politice §i sociale.................................................... .j.l 10 Criza civilizajiei occidentale.........................................................
Partea a IH-a:
'! •
• Anii2 0 : 0 stabilizare in$elatoare...............................................H5 • • • •
C a p ito lu l 10: Econom ia m o n d ia la : o p ro s p e rita te fra g ila .................116 Crize §i framantari postbelice.................................................... ....JiZ— > prosperitate regasita?......................................................................... 120 0 prosperitate pe baze fragile....... ................................................. 123
_(^ iC a p ito lu l 11: America prosperitafii.’^ p f ^ ^ - ............................. 127
• Republicaniiinfatrt^izkt»ostbelt^^............... :................... M 28P v • •
j
Succesele §i limitele prosperitajii economice.................................... 131 0 societate moderna, puritana §i inegalitara..................................... 136
( V ^ f ia p it o lu l 12: P ro sp e rita tea franceza §/ lim ite le s a le ......................... 141 r Bilanjul razboiului...........................................................................142 • Manifestarile prosperitajii................................................................. 144 • lnerjii |i rezistenja...........................................................................148
I
;■ ■
•
t i a p i t o l u l 14:'M area B rita n ie : o p e rio a d a d if ic ild ...... ..................... 163 •Declinul economic...........................................................................164 • Tulburarile sociale....................................................................... 166 • Via’Ja politica............................................................................... 169 • Chestiunea Irlandeza.................................................................... 172
'
V * • C a p ito lu l 15: G e m ian ia de la W ie m a rd in 1919 in 1929...................... 175 • Noua Germanie (1919-1924)............................................................. 176 • Anii dificili (1919-1923)................................................................... 178 O stabilizare pregara (1924-1929)...................................................... 180 ~ $ ^ f C a p ito lu l 16: Naqterea fa s c is m u lu i in E u ro p a ............... L . J 2 L ,185 Criza italiana postbelica.................................................................. 136 i V •Mussolini §i fascismul...................................................... ............... ^ 8 V • Instaurarea dictaturii in Italia (1922-1926)............................................ 191 |\ •Valulautoritaristinrestul Europei....................................................... 193 (fc ^ C a p ito lu lJ J : NEP-ul, re plie re strateg ica a c o m u n is m u lu i y y i n R usia (1 921-1928).................................................... (£ $ ........196 • T Rusiain 1921.... I.................................................................... !...... 197 • ■'Tnstaurarea'NEF’-ului........................................................................199 • Consolidarea regimului................................................................... 202 • URSS §i strainatatea........................................................................ 205 • Succesiunea lui Lenin..................................................................... 206 !
Capi t ol ul 18: R e la(iile in te rn a fio n a le d in 1924 in 1929 ........ ...............209 • Destinderea.................................................................................. 210 • Limitele destinderii......................................................................... 211 C a p ito lu l 19: J a p o n ia §i C h in a ... Ambijiile Japoniei (1914-1931)...... Aparijia unei noi Chine (1919-1827)
^216 ...219
4 8 9 / C upri ns
• Partea a IV-a: 4 ~ C riza a n ilo r ’SGt............................................................................... 223 C a n ito h il 2 ( t C riza d in 1929 § i depresiunea e c o n o m ic a ....................... 224 Analiza crizci................................................................................225 . Marea depresiune in Statele Unite........................................................ 229 De la criza americana la criza mondiala.................................................232 vC a p ito lu l 2 1 : R oosevelt § i p o litic o „N e w D e a l” ................................ 237 Geneza politicii „New Deal”............................................................ 238 Avatarurile New Deal-ului............................................................... 243 Bilanjul New Deal-ului................................................................... 247 C a p ito lu l 22:
j ^
• C a p ito lu l^ 7 : M o d e lu l fa s c is t in a n ii ’3 0 .................... ...................... 309 • Statul rasist §i totalitar nazist............................................................. 310 • Politica econpmica §i sociala a celui de-al III-lea Reich...........................312 • J Tplalitarismul ]a Italia fascista............................................................315 •u Politica economica §i sociala italiana..................................................317 • h 0 cultura fascista............................................................................ 320 Mi§cari §i regimuri autoritare in restul Europei...............,,......................323 C a p ito lu l 28: M o d e lu l s o v ie tic : URSS-ul lu i S ta lin d in 1 9 2 s \n 1941.... 326 • 0 noua cale economica....................................................................327 Primul plan cincinal (1928-1932)....................................................... 328 Al doilea §i al treilea plan cincinal (1933-1941)......................................331 • Puterea politica: stalinismul.............................................................. 333 • Societatea §i cultura sovietica............................................................336 — Q t • C a p ito lu l 2 9 ; S fa r$ itu l s e c u rita (ii colective § i te n s iu n i in te rn a [io n a le 340 • Primele tensiuni (1929-1935)..............................................................341 • Crizete din 1935-1936..:..................................................................... 344
t • C a p ito lu l 30: Calea spre ra z b o i (19 3 6 -1 9 3 9 ).....................................350 'r - * • Strategia germana de inaintare pas cu pas (1936-1938)........................... 351 • Catre confruntare (1938-1939)............................ .... ......................... 354 • C a p ito lu l. 31: E x tre m u l O rie n t pe d ru m u l spre ra z b o i.................... ( 3 $ ) • Ascensiunea militarismului nipon.................................................... ./3S8 • China lui Tchang Kai-Chek............................................................... 366> • Japonia ataca China..................................................................... (362J • • • •
C a p ito lu l 32: E v o lu fia c u ltu ra la § i re lig io a s a in tre 1900-1939 ............. 366 Mi§carea literara §i artistica............................................................... 367 Cultura polulara..............................................................................370 Religiile in faja lumii modeme........................................................... 372
•
Partea a V-a: Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945)......................... 375_ C a p ito lu l 3 3 : C u ce ririle lu i H itle r .................................................... 376 • Beligeranjii..................................................■ ,.............................. 377 • Victoriile germane in Europa (1939-1940).............................................380 • Extinderea conflictului (1940-1941)..................................................... 388 4 9 1 / Cu p r i n s
• Europa germana........ .>................................................................. 392 • Mobilizarea economica a beligeranjilor..............................................396 •
C a p ito lu l
•
Expmj5i0UTOa_iapQrieza..................................................................................... 401
34:
M o b i l i z a r e a c o n f l i c t u l u i .............................................400
• E§ecurile dictaturilor (1942-1943)...................................................... 405 • „Razboiul din umbra”..J . ......... ........................................................ 410 • Victoria aliajilor (1943-1945)............................................................. 414 • • • • • •
C a p i t o l u l 35: F r a n ( a in t i m p u l r a z b o i u l u i ....................................... 419 Prabu§irea Franjei (1940)................................................................ 420 Guvernul de la Vichy §i revolu|ia najionala (1940-1942)..........................425 Ocupa{ie §i colaborare.................................................................... 433 Lupta impotriva ocupantului............................................................ 439 Eliberarea Franjei (6 iunie-26 august 1944).......................................... 443
• • • •
C a p i t o l u l 3 6 : ' C a t r e u n n o u e c h i l i b r u i n t e r n a t i o n a l ........................... 447 Realizarea „Marii Alianje” ................................................................ 448 Yalta: reaiitate §i mit........................................................................451 Lumeaml945............................................................................... 454
• • • • •
C a p i t o l u l 3 7 : B i l a n ( u l c e l u i d e - a l d o i l e a R a z b o i m o n d i a l ...................459
Costul uman §i material...................................................................460 Dimensiunea etica a unui „razboi total"..............................................465 Genocidul evreilor....................................................................... 468 Index........................................................................................... 473
