MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI FACULTATEA ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII DEPARTAMENTUL TELECOMUNICAȚII
PROIECT DE AN LA UNITATEA UNITATEA DE CURS “OPTOELECTRONICA “OPTOELECTRONICA I” TEMA:” STUDIUL PRINCIPIILOR DE BAZĂ ALE SISTEMELOR DE COMUNICAȚIE PRIN FIBRĂ OPTICĂ WDM ȘI CALCULUL UNUI TRASEU DE COMUNICAȚII PRIN FIBRĂ OPTICĂ”
ELABORAT DE STUDENTA GRUPEI A VERIFICAT LECTOR SUPERIOR
CHIȘINĂU 2017
2.Introducere
sistemele de comunicaţie stau la baza dezvoltării societăţii. societăţii. Cerinţele În prezent sistemele faţă de aceste servicii, de la linia telefonică obişnuită pînă la accesul la internet creşte. Aceasta înaintează noi cerinţe faţă de reţelele de comunicaţii moderne, capacitat ea lor de transmitere, siguranţă. Acum este recunoscut faptul că, pentru a satisfacerea cerinţelor societăţii în transmisiunea informaţiei informaţiei se poate numai prin reţele de fibre optice. Tehnologia care permite de a crea reţele optice flexibile ramificate cu nelimitate de creştere a benzii de frecvenţă, este tehnologia de posibilităţi nelimitate multiplexare densă a lungimilor de undă u ndă DWDM (Dense Wavelength Division Multiplexing). Esenţa tehnologiei DWDM DWDM constă în faptul, că pe o fibră optică concomitent se transmit mai m ulte canale de informaţie la diferite lugimi de undă, ce permite de a utiliza maxim efectiv fibra optică. Tehnologia DWDM permite de a mări de multe ori capacitatea de transmisiune a fibrelor optice fără a instala cabluri noi şi fără instalarea dispozitivelor noi. Primele sisteme WDM (Wavelength Division Multiplexing, de la care au provenit sistemele sistemele DWDM) avea două canale în ferestrele ferestrele 1330 şi 1550 1550 nm. Apoi au apărut sisteme cu 4 canale, cu distanţa d istanţa dintre canale 8-10 nm în ferastra 1550 nm. Mai apoi a a părut tehnologia de multiplexare multiplexare densă a lungimilor lungimilor de undă DWDM ce a adus la apariţia ap ariţia sistemelor sistemelor cu 8, 16, 32, 32 , 64 de canale. În prezent distanţa standard între canale se consideră 0,8 nm.
Istoria dezvoltării comunicaţiilor prin fibra optică Creşterea cerinţelor în tansmisiunea informaţiei
În ultimii zece ani cerinţele oamenilor în schimbul de informaţie a crescut. Cu mult a crescut viteza reţelelor de transmitere a informaţiei. Transmiterea rapidă şi sigură a semnalelor video, sunetului şi datelor a căpătat o importanţă deosebită în dezvoltarea societăţii. La sfîrşitul anilor 1990 volumul de transmitere a informaţiei prin reţele internaţionale de comunicaţii a crescut multiplu pe baza fenomenului numit Internet. Cînd a apărut reţeaua globală World Wide Web şi a apărut posibilitatea de acces la resurse nalimitate de informaţie în Internet , capacitatea lui de a cuprinde orice bandă liberă accesibilă a devenit evidentă. Creşterea capacităţii de transmisiune a canalelor de comunica ţii cu mult a depăşit cele mai mari prognoze ( fig. 1.1 ).
Fig. 1.1 Creşterea vitezei de transmisiune în reţele în ultimii zece ani ( se observă că perioada de timp între elaborarea noilor tehnologii şi întroducerea lor în utilizare se micşorează brele optice a devenit anume anume acel mijloc de transmisiune, transmisiune, care a putut putut să Fi brele ţină faţă acestor fluxuri mari de informaţie. La început pentru divizarea benzii de transmisiune a unei fibre în canalele de comunicaţii se utiliza multiplexarea în timp TDM ( Time Division Multiplexing ). Dar din cauza că dispozitivele de modulare şi multiplexare deveneau deveneau tot mai complicate, cu creşterea vitezei de transmisiune a datelor, utilizarea acestei tehnologii a fost limitată. Creşterea benzii de transmisiune în continuare a impus necesitatea de utilizare a unei metode alternative - multiplexarea prin divizarea lungimii de undă ( Wavelength Division Multiplexing- WDM ). Apariţia şi dezvoltarea sistemelor de comunicaţii prin fibre optice a constituit, trecerea firească spre domeniul frecvenţelor tot mai înalte impusă printre altele de nevoi de canale de bandă ba ndă tot mai largă şi de numărul de canale tot mai mare.
Optoelectronica este acea parte a ştiinţei şi tehnicii care studiază utilizarea în comun a metodelor optice şi electrice de producere, transmitere, recepţie şi păstrare a informaţiei. Baza ei fizică se referă la procesele de transformare a semnalelor electrice în semnale optice şi invers, la cele de propagare a radiaţiei în diverse medii optice, precum şi la acţiunea reciprocă dintre lumină şi substanţă. Optoelectronica se dezvoltă la graniţa dintre electronică şi optică, una din direcţiile de dezvoltare cele mai rapide fiind cea a comunicaţiilor optice. Se fac chiar aprecieri în sensul că optoelectronica, în dezvoltarea ei rapidă, în viitor va ajunge din urmă electronica, iar în perspectivă o va îngloba cu totul. Tehnica tradiţională de informatică, adică logica bazată pe tranzistoare, memoria magnetică, comunicaţia prin conductori metalici au atins practic limita posibilităţilor de perfecţionare din punct de vedere al vitezei, gabaritului şi distanţelor. De la optoelectronică se aşteaptă atingerea nivelului biologic de dezvoltare a tehnicii informaţionale şi de măsură. Se pot profila următoarele performanţe: viteza de tra nsmitere a informaţiei pe canale de comunicaţie - 108-1011 bit/s, viteza de prelucrare a acesteia în procesoare – 10 1010-1011 bit/s, volumul de memorie – 10 1012ultimă perspectivă fiind fiind interesantă comparaţia comparaţia cu volumul de 1014 bit, din această ultimă memorie al creierului omenesc, de ordinul a 10 13 bit. Există posibilităţi recunoscute de realizare a calculatoarelor c alculatoarelor numai cu dispozitive optice. Elementul de bază al comunicaţiilor prin fibră optică este sticla de cuarţ care poate fi trasă în fire cu grosimea cât cea a firului de păr, printr -un -un singur fir optic putându- se transmite mii de canale telefonice la distanţe de zeci de km. Un domeniu de viitor al optoelectronicii îl constituie optica integrată, ea deschizând noi căi în realizarea circuitelor electronice şi a celor optice integrate. Această nouă direcţie în electronica modernă se bazează pe folosirea şi aplicarea într-un singur circuit integrat a celor două mijloace de prelucrare şi transport a informaţiilor pe cale electrică şi pe cale optică. Optica integrată apare astfel ca o evoluţie firească a circuitelor optoelectronice hibride în care dispozitivele optice a diodelor laser, fotodiodelor PIN şi componentelor electronice miniaturale din structurile "cip" sunt interconectate pe acela şi suport. Cercetările în domeniul comunicaţiilor pe purtătoare laser şi celor din domeniul calculatoarelor optice demonstrează necesitatea realizărilor la scară largă a acestor circuite. Se preconizează astfel, îndeplinirea obiectivului primo rdial al cercetărilor în optoelectronică: realizarea sistemelor de prelucrare şi transmisie a informaţiilor pe purtătoare laser cu o enormă capacitate de informaţie. Telecomunicaţiile au devenit astfel mijlocul de comunicare indispensabil activităţii umane şi cunoaşterea temeinică a acestora de către specialiştii în domeniu, iar într- o măsură însemnată şi de către utilizatori, a devenit o necesitate obiectivă. În armatele moderne se acordă atenţie deosebită încorporării cunoştinţelor ştiinţifice actuale atât în fundamentarea unor soluţii eficiente de realizare sau perfecţionare a armamentului şi tehnicii de luptă, cât şi în elaborarea unor sisteme
automatizate complexe. În aceste condiţii a apărut necesitatea ca şi sistemele de transmisiuni să fie supuse unor perfecţionări şi modernizări continue. Această acţiune a devansat măsurile întreprinse pentru dezvoltarea a noi sisteme tehnice de luptă complexe care impuneau atât volume mari de informaţie cu autenticitate sporită, cât şi viteze ridicate de transmitere pe canale. Principalele cauze care impun modernizarea sistemelor de transmisiuni actuale, în vederea satisfacerii cât mai complete a cerinţelor conducerii trupelor şi a tehnicii de luptă în războiul modern sunt: 1. aglomerarea benzilor de frecvenţă utilizate curent; 2. insuficienta flexibilitate şi posibilitate de a -şi modifica permanent structura în funcţie de situaţiile schimbătoare de pe câmpul de luptă; 3. insuficiente interconexiuni între centrele de transmisiuni; 4. rezistenţa mică la bruiajul inamicului; 5. imposibilitatea prelucrării şi distribuţiei automate a comunicaţilor după un criteriu stabilit; 6. întârzieri mari în executarea traficului de informaţii; 7. imposibilitatea de a asigura transmiterea oportună a unor volume fo arte mari de informaţii tactic– operative; operative; 8. ocuparea redusă a capacitaţii reale de transmitere a canalelor; 9. structura sistemului nu se stabileşte în funcţie de valoarea fluxurilor de informaţie. Într-un cadru mai larg optoelectronica reprezintă pasul esenţial pentru aşa numita “magistrală informaţională” aflată în construcţie în toată lumea.
3.Capitolul I: 3.1 Clasificarea si tipurile sistemelor de comunicatii optice utilizate in cadrul sistemelor optice .
numar ul de moduri ur i de Clasificarea cea mai importanta pentru FO se face după num pr pr opagar gar e a câmpului optic şi există :A) fibre optice multimod - pentru transmisii pe distanţe scurte – în în LAN-uri sau supraveghere video;- în interiorul miezului se poate propaga, la o frecvenţă dată, un număr mare mare de moduri de oscilaţie(de ordinul sutelor). Modurile se datoreazăfaptului că lumina se va propaga în miez la unghiuri diferite după cum au intrat în conului de acceptare.Lumina parcurge căi diferite în interiorul fibrei. Aceste căi sau moduri de propagare variazăînlungime. Din acest motiv timpul de parcurgere al fibrei depinde de modul de propagare. Acest fenomencunoscut ca distorsiune multimod determină o lărgire nedorităa formei semnalului la trecerea acestuia prin fibră;- dimensiuni relativ mari ale miezului (valoare tipicăa diametrului miezului unei fibre multimodeste 50 sau 62,5μm);diametrul miezului este mult mai mare decât lungimea de undă a radiaţiei;diametrul învelişului: 150-1000μm. B) fibre optice monomod - pentru transmisii pe distanţe mari – telefonie telefonie la mare distanţă şi sisteme broadcast broadcast de televiziu televiziunemultica nemulticanal;nal;- se poate poate propaga propaga doar doar un singur singur mod mod de oscilaţie, modul fundamental HE11;- diametrul miezului este foarte mic (410μm)şi este comparabil cu lungimea de un dă a radiaţiei luminoase. Pentru înveliş: 100-200μm;- atenuare scăzută şi o foarte mare lărgime de bandă.Alte clasificări se fac după:- Modul de variatie al indicelui de refractive în miezul fibrei: 3.2. Structura si componenta sistemelor de comunicatii SONET.
I CAL NETWORK REŢEAUA OPTICĂ SINCRONĂ (SYNCHRONOUS OPT ICAL SONE SON E T)
SONET este un standard al ANSI (American National Standards Institute) pentru transmisii transmisii de date sincrone pe medii optice. Echivalentul Echivalentul european european al SONET-ului este ierarhia digitală sincronă (synchronous digital hierarchy - SDH). SONET oferă standarde pentru debite de linie de până la 39,808 Gbps. SONET este considerat a fi fundaţia pentru nivelul fizic al B -ISDN. Modul de transfer asincron funcţionează ca un nivel deasupra SONET-ului, ca şi deasupra altor tehnologii. Reţeaua defineşte nivele de purtătoare optice şi echivalentele lor electrice, numite semnale de transport sincron (STS) pentru transmisia pe fibră optică. Primul pas constă în generarea nivelului cel mai de jos sau semnalul de bază, numit STS-1, iar acestea se multiplexează pentru a forma următorul nivel. Purtătoarea optică pentru STS-1 este numită OC -1 şi se transmite la 51,480 Mbps. Alte nivele
operează de la 155 Mbps la 40 Gbps. Elementele de bază ale unei astfel de reţele sunt: - multiplexor terminal (PTE); - regenerator (necesar transmisiilor pe distanţe lungi); - multiplexor add-drop (ADM) – se foloseşte în configuraţii punct-lamultipunct; - comutator digital de traversare de bandă largă; Aceste elemente pot fi folosite în configuraţii punct-la-punct, punct-lamultipunct (hub), reţea inel. Figura I.31 ilustrează o configuraţie de reţea de tip hub. SONET-ul oferă o serie de avantaje faţă de sistemele asincrone. Tehnica sa de Configuraţia de tip hub multipl exare permite o tactare sincronă simplificată. Configuraţia adaugă o bună b ună flexibilitate sistemului, permiţând permiţând convergenţa unor un or protocoale de reţea, ATM, IP.
Fig. I:31. Reţea SONET de tip hub
3.3 Functia si importanta utilizarii sistemului SONET.
Fibrele cu pierderi mici (mai mici de 1 dB/Km) sunt folosite pentru linii de comunicatie pe distante pana la cativa kilometri. Asemenea linii pot constitui, de exemplu o legatura telefonica sigura in limitele unui oras. Crearea unor astfel de linii de comuniucatie este de perspectiva, deoarece un manunchi de fibre optice este cu mult mai subtire decat un cablu telefonic obisnuit si, in acelasi timp, permite sa sa se efectueze efectueze cu mult mai mai multe convorbi convorbiri ri telefonice telefonice decat decat in prezent. prezent. Diverse si foarte importante sunt aplicatiile liniilor de comunicatie prin fibre optice relativ scurte. Vom da cateva exemple. Se stie ca unul dintre “locurile inguste” ale calculatoarelor electronice actuale il reprezinta sistemele de comunicare, destinate introducerii si extragerii informatiei, realizarii comunicarii dintre procesor si memorie, precum si comunicarii intre mai multe calculatoare. Aceste sisteme de comunicare au o schema complexa facuta dintr-un mare numar de conductoare, in care se induc curenti electrici de zgomot, se creeaza paraziti ce nu pot fi inlaturati. Aici apare o deficienta caracteristica tuturor sistemelor de comunicatieelectrice: imposibilitatea principala a deculparii ideale intre primire si receptie (intrare si iesire), sensibilitate la toate perturbatiile exterioare. De aceea, folosirea unui sistem de comunicare bazat pe optica fibrelor, in calculatoarele electronice moderne, are bune perspective si este de mare importanta pentru organizarea legaturii dintre calculatoare rapide. Sistemele actuale de comanda a avioanelor sunt saturate de conductoare. Inlocuirea conductoarelor cu fibre optice permit enu numai cresterea calitatii unui sistem de comanda, ci si reducerea masei totale a avionului Prin liniile de comunicatie cu fibre optice se pot tansmite nemijlocit imagini in miscare fara a fi nevoie sa se aranjeze cadrele dupa succesiunea semnalelor. In acest scop se formeaza cabluri din fibre optice. In cablurile folosite concret numarul de fibre poate ajunge sa fie de ordinul milionului. Principiul transmiterii imaginilor prin cabluri de fibre optice este destul de simplu. Se poate sune ca fasciculele luminoase, reflectate sau emise de un element al imaginii tansmise , parcurg intreaga intreaga lungime lungime a cablului cablului si la iesire reconstituie reconstituie respectivul respectivul element element din din imagine. Pastrand la iesirea cablului o aceeasi distributie reciproca a fibrelor ca si la intrarea , se poate reconstitui imaginea existenta la inregistrare. In particular, se pot lua imagini de de obiecte obiecte aflate aflate in locuri locuri greu accesibil accesibile. e. Astfel, medicii pot privi privi in interiorul organelor interne ale corpului uman (esofag, stomac,intestine).
4.Capitolul 4.Capitolul II. 4.1.Constructia si principiul de functionare a structurii studiate a sistemului. S c hema bloc a unui s i s tem de comunicaţii optic
Modelul general al unui sistem de comunicaţii care utilizează lumina ca suport purtător este:
Fig. 1.2. Sistemul de comunicaţie optic
Informaţia analogică sau digitală furnizată de sursa de date este transpusă pe purtătoarea optică în blocul modulator. Blocul de emisie optică prelucrează semnalul modulat în vederea transmiterii sale pe canalul optic (colimare, adaptare). Canalul optic poate fi mediul deschis (spaţiul liber) sau ghidul optic. În afara comunicaţiilor cosmice, de regulă se utilizează transmisia ghidată pe fibre optice (deoarece propagarea este independentă de condiţiile de mediu). La recepţie, după prelucrarea optică în blocul de recepţie optică (filtrare optică, focalizare, filtrare spaţială, colimare, mixare cu oscilatorul local) semnalul optic ajunge la fotodetector, determinând apariţia unui semnal electric, care este prelucrat ulterior electronic pentru extragerea extragerea informaţiei utile utile.
4.2.Avantajele ,dezavantajele si compararea structurilor si principiile de functionare pentru determinarea celor mai optimali paramentri de functionare.
Avantajele comunicaţiilor comunicaţiilor optice
Avantajele transmisiei optice în raport cu alte modalităţi de a transmite informaţii la distanţă sunt: frecvenţă, B ( sau debitul simbolur simbolurilor ilor binare, binare, D) pentru un banda utilă de frecvenţă, sistem optic este foarte mare. Purtătoarea optică în domeniul 1013-10 -1016 Hz, permite realizarea unui produs debit distanţă ( DL) de ordinul 109-1012 bit/sKm bit/sKm în comparaţ comparaţie ie 3 6 bit/sKm pentru pentru un sistem sistem care transmite transmite prin medii metalice metalice în condiţiile condiţiile cu 10 -10 bit/sKm unui BER mai mare. Utilizarea mai multor purtătoare optice cu lungimi de undă si mesaje diferite care se propagă pe aceeaşi fibră optică, DWDM(dense wavelength-division multiplexing), conferă o capacitate de transmisie mult mai mare sistemului, permiţând în acelaşi timp utilizarea utilizarea unor coduri detectoare detectoare şi corectoare corectoare de erori pentru pentru a reduce reduce proba probabilit bilitatea atea de ero eroar are. e. dimensiunea şi greutate redusă a cablurilor optice în comparaţie cu mediile metalice. izolare electrică între echipamentele terminale (emiţător şi receptor) şi între acestea şi echipamentele de linie (regeneratoare) neexistând probleme de cuplaj între diferitele blocuri electrice. imunitate la interferenţe electromagnetice şi lipsa "diafoniei". Propagarea prin fibra optică nu nu este afectată de câmpurile câmpurile electromagnetice exterioare exterioare permiţând instalarea acesteia în medii puternic poluate electromagnetic, iar lipsa "diafoniei" face posibilă folosirea mai multor fibre vecine într- un acelaşi cablu fără ca acestea să se influenţeze reciproc. securitatea semnalului este asigurată de posibilitatea redusă de extragere a informaţiei dintr -o fibră optică. pierderi da că sistemul pierderi reduse în putere optică prin propagare, mai ales dacă lucrează în "fereastra a III-a, λ=1,55 μm ", fiind astfel permise distanţe regeneratoare, un avantaj major în comparaţie cu mediile importante între regeneratoare, metalice. În plus, din punct de vedere al semnalului ce modulează în intensitate lumina, fibra se comportă ca un filtru trece - jos jos cu frecvenţa frecvenţa de tăiere foarte mare, mare, având o caracteristică de transfer constantă în banda de trecere spre deosebire de cablul coaxial a cărui atenuare creşte cu frecven frecvenţa ţa (neliniar ~ f l/2) impunând astfel egalizarea în receptor. fiabilitate, mentenanţă simplă, cost (potenţial) redus. posibilitatea atea instalăr instalăriiii în în medii medii pericu periculoas loase(ex e(explozi plozive, ve, corozi corozive). ve). posibilit permite permite lucru lucrull în condiţii condiţii meteo meteo grele. pot lucra lucra întrîntr-o gamă largă de temperatură fără modificări apreciabile ale proprietă proprietăţil ţilor or de transmi transmisie. sie. nu necesită adaptare de impedanţă de linie. atenuare relativ mică.
5.Calculul unui traseu de comunicatii prin fibra optica.
CALCULUL UNUI TRASEU DE COMUNICAȚII PRIN FIBRĂ OPTICĂ Tabelul 1 Parametrii fibrei optice Diametrul miezului 2a=(50+2)=52 µm Tipul fibrei Multimod cu gradient
Indicele de refracție al miezului 1=(1,43+0,002)=1,432 Diametrul cămășii 2b=125 µm Indicele de refracție al cămășii 2=(1,425-0,002)=1,423 Tangenta pierderilor în miez tg∂=10−10
Coieficientul de absorbție adițional =1 / Coieficientul dispersiei de material =0,025+0,002=0,027
Tabelul 2 Parametrii emițătorului optic Lungimea de undă emisă λ =(0,85+0,002)=0,852 µm Lățimea spectrală de emisie ∆ λ = (2+0,02)=2 ( 2+0,02)=2,02 ,02 nm Puterea de emisie =(180+2)=182 µW
Viteza de transmisiune a informației V=(80+2)=82 Mbps Unghiul de divergență 2φ 0,5=50−2=48 Tabelul 3 Parametrii modulului de recepție Sensibilitatea spectrală de prag .= 0,8nW/Mbps Unghiul de divergență 2φ 0,5=70−2=68 Lungimea traseului l=(40+2)=42 km
1. Apertura numerică a fibrei optice NA= √1(1−2) (1) NA= √1.432(1.432 √1.432(1.432−1.423)=0. −1.423)=0.11 11 2. Numărul modelor care se propagă prin fibră
Pentru fibra multimod cu gradient: M=24 (2)
Unde V este frecvența normalizată: V=2 (3) V=2∗3.14∗26∗10−6 0.852∗10−6∗0.11=21.08
M=(21.08)24≈111 3. Numărul grupurilor de mode care se propagă prin fibră Q=√ (4) Q=√111=10.53 4. Valoarea dispersiei modale , dispersiei de material și a celei totale
Dispersia modală: ∆≈ ∆ (5) ∆≈ (1.432−1.423)3 ∗108≈ 0.0093∗108=9∗10−33∗108 ≈ 3* 10−11 s/m≈ 30 ns/km Dispersia materială: ∆= ∆ (6) ∆=2.02∗10−90.852 ∗10−6∗3∗108∗0.027=0.021 ∗10−11=0.21 / Dispersia totală: ∆=√(∆)2+( ∆)2 (7) ∆=√(30)2+( 0.21)2=30.0007 / 5. Apertura efectivă a emițătorului optic Parametrii emițătorului: =2 (8) =3.14∗(26∗10−6)2=2122.64 ∗10−12=2.12*10−9 2 =0,5
(9)
=24=0.406 = 40,5 (10) = 0.852∗10−6∗1804∗24∗3,14= 0.508*10−6=5.08∗10−7 m =2 (11) =3.14∗(5.08∗10−7)2=81.03∗10−14=0.81 ∗10−12 2
Daca > : .= 2 (12) .=2.12∗10−92∗0.81∗10−12=1.30∗ 103
6. Apertura efectivă a receptorului optic Parametrii receptorului optic: =0,5 (13) = 34=0.559 = 40,5 (14) = 0.852∗10−6∗1804∗34∗3,14 = 0.359*10−6=3.59∗10−7 m =2 (15) =3.14∗(3.59∗10−7)2=40.47 ∗10−14=4.047 ∗10−13 2
Dacă > : .= 2 (16) .=2.12∗10−92∗4.047∗10−13=0.26∗ 104=2600
7. Eficiența cuantică la intrare Pentru >: = .( )2 (17) =1.30∗ 103∗(0.110.406)2=0.0947*103=94.7
8. Eficiența cuantică la ieșire Pentru >: =1
9. Coieficientul de absorbție
≈8,69∗∗1∗ (18) ≈8,69∗3,14∗1,432∗10−100,852 ∗10−6≈45.86*10−4≈4.586 ∗10−3/=4.586 / ≈ 4 (19) ≈1,5 (0,852∗)4 ≈ 2,83
Coieficientul integral de absorbție: = + + (20) =4.586+2,83+1 = 8,416
10. Potențialul energetic Potențialul energetic spectral; = . (21) =182∗10−6∗106 1∗10−9=182*109=1,82 ∗1011/=1,82∗105 /
Potențialul energetic integral: = (22) =1,82∗105 82= 0,022*105=2,2 ∗103
Potențialul energetic integral în dB: =10 (23) =10lg (2,2∗103) = 33,42 dB
11. Lungimea sectorului de regenerare = (24) =33,42 8,416 = 3,97 km
6.Concuzii:
In lucrarea de faţă se analizează sistemul de transmisiuni SONET, in contextul actual o lume fără comunicaţii nu este posibilă, evoluţia este strâns legată de dezvoltarea tehnologiilor de comunicaţie. Nevoia de comunicaţii de bandă largă va caracteriza şi în viitor evoluţia tehnologiilor de comunicaţie pentru ca utilizato rul final să poată beneficia de cele mai moderne servicii ca video de înaltă definiţie, video la cerere, învăţare interactivă la distanţă, acces internet bazat pe video de mare viteză. Puternicul progres înregistrat în cercetarea şi dezvoltarea fibrelor op tice şi al componentelor opto-electronice a determinat un transfer rapid în stadiul pro ducţiei de astfel de componente . Principala problemă a sistemelor optice de transmisii de date o constituie lipsa standardelor care să permită interoperabilitatea dintre transportatorii la nivel de centrale şi companiile telefonice. Cel mai important standard în acest domeniu este SONET (Sychronous O ptical NETwork - Reţea Optică Sincronă), reprezentând un mijloc de transport capabil să ofere viteze de date în domeniul Gbps, interfeţe optice, posibilitatea administrării reţelei şi metode de testare şi diagnosticare.
